Coordonator ID: Prof. dr. Petru BEJAN

Editura Universit ăŃii “Al. I. Cuza”

Iaşi – 2010

UNIVERSITATEA “AL. I. CUZA” FACULTATEA IAŞI DE FILOSOFIE

ŞTIIN łE POLITICE Volumul III

ÎnvăŃământ la distanŃă Anul II

Semestrul I

IDEOLOGII POLITICE ................................ ..........................7 Prof. dr. Anton CARPINSCHI

TEORII ALE RELA łIILOR INTERNAłIONALE .................81 Prof. dr. George POEDE

PARTIDE POLITICE ŞI GRUPURI DE INTERESE ……....127 Conf. dr. Mioara NEDELCU

STATISTICĂ APLICATĂ ...................................................205 Conf. dr. Virgil STOICA

ISTORIE POLITICĂ ...........................................................261 Conf. dr. Mioara NEDELCU

CUPRINS

I. Despre ideologie II. De la liberalism la neoliberalism III. Conservatorismul. Între tradiţie şi modernitate IV. Socialismul. Origini şi devenire

IDEOLOGII POLITICE

Prof. dr. Anton CARPINSCHI

C U P R I N S

Ideologii politice

7

I. Despre ideologie

În majoritatea dezbaterilor privind problemele teoretice şi metodologice ale filosofiei sau ştiinţelor sociale se pune în discuţie şi problema ideologiei. În orizontul sociologiei, de pildă, ideologia este frontal abordată de sociologia cunoaşterii care consideră problematica ideologiei legată de "cadrele sociale", de condiţionarea socială a cunoaşterii umane. În politologie şi în toate celelalte ştiinţe sociale, problematica ideologiei este, de asemenea, prezentă atunci când se discută aspecte precum: angajarea sau neangajarea cercetătorului, obiectivitatea şi partinitatea cunoaşterii sociale, raportul dintre judecăţile de constatare şi cele de evaluare, dintre adevărul obiectiv şi interesul personal sau de grup, etc. În cunoaşterea umană, elaborarea unui nou concept presupune deschiderea unui nou câmp epistemic însoţit de întreaga sa preistorie.

Astfel, contribuţii importante în studierea problematicii ideologiei pot fi semnalate încă înaintea apariţiei conceptului de ideologie de la începutul secolului al XIX-lea, deoarece existenţa fenomenului ideologic precede elaborarea conceptului de ideologie. În acest context trebuie să remarcăm că forme ideologice ale conştiinţei umane au apărut în zorii civilizaţiei umane, odată cu diviziunile sociale ale muncii şi, în special, cu separarea muncii fizice de munca intelectuală. Dar, preocupările teoretice legate de determinarea socială a ideilor, de structura şi funcţiile discursului ideologic, apar în epoca modernă în contextul revoluţiei industriale şi a revoluţiilor politice, odată cu intrarea în istorie a maselor umane din oraşe şi, mai ales, odată cu conştientizarea rolului politic al noilor clase sociale.

Atât burghezia, cât şi proletariatul, clase caracteristice societăţii industriale moderne, sunt corpuri sociale cu interese economice şi politice specifice a căror motivare şi activare necesita un nou tip de discurs: ideologia politică.

O scurtă istorie a ideologiei

Identificarea idolilor, sau… în căutarea unei preistorii a ideologiei

Lui Francis Bacon (1561-1626) îi datorăm o preistorie a teoriei ideologiei sub

forma studiului idolilor. Astfel, idolii tribului ("idola tribus") semnificau natura antropomorfică a simţurilor şi a intelectului uman ce denaturează realitatea. "Şi intelectul omenesc, asemănător unei oglinzi cu suprafaţa inegală faţă de razele lucrurilor, amestecând propria sa natură cu aceea a lucrurilor, răstălmăceşte şi

Anton CARPINSCHI

8

desfigurează imaginea acestora"1. Pe lângă idolii tribului desemnând erorile comune naturii umane, în general, există idolii peşterii ("idola specus"), căci fiecare individ are o natură proprie, adică " o peşteră sau o vizuină a lui care refractă şi tulbură lumina naturii". O mai pronunţată determinare socială prezintă idolii forului ("idola fori"), care se formează prin convieţuirea oamenilor, din cauza relaţiilor şi a asocierii prin vorbire. "Cuvintele sunt impuse lucrurilor potrivit cu felul de a gândi al mulţimii"2. La aceştia se adaugă idolii teatrului ("idola theatri"), înrădăcinaţi în spiritul oamenilor prin dogmele diferiţilor filosofi acceptate necritic, prin tradiţie, credulitate sau neglijenţă.

Dacă prin ideologie înţelegem, în mare, ideile influenţate de factori sociali, concepţia lui Bacon despre idolii care distorsionează cunoştinţele umane ne apare ca o primă încercare de identificare a discursului ideologic prin critica concomitentă a gândirii de factură ideologică şi a realităţii sociale. Identificarea tipurilor şi formelor de idoli apare pentru noi, astăzi, ca un pas spre localizarea şi caracterizarea ideologiei ca gen de gândire şi persuadare la nivel individual şi colectiv.

Ideologia între ştiinţa ideilor şi "metafizica sinistră"

Termenul de "ideologie" a fost creat de filosoful francez Antoine Destutt de Tracy (1754-1836), care, în cele cinci volume ale lucrării sale intitulate Élements d'idéologie, a considerat că ideologia trebuie să se ocupe cu studiul sistematic al originii, structurii şi specializării ideilor.

Creatorul termenului proiecta ideologia ca o ştiinţă naturală a ideilor, fundament al gramaticii, logicii, instrucţiei, educaţiei, moralei sau politicii. Reprezentată de un grup cultural cuprinzând pe de Tracy, Cabanis, Volney, Garat, Daunou, Şcoala ideologică a exercitat o mare influenţă la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, constituind un bastion al materialismului senzualist francez şi, în acelaşi timp, un grup politic influent, iniţiator al reorganizării învăţământului şi instituţiilor ştiinţifice în cadrul Convenţiei naţionale care a fondat şi guvernat prima Republică franceză. Termenul de ideologie a apărut în contextul politic al creşterii îngrijorătoare a autorităţii şi prerogativelor lui Napoleon Bonaparte. Deziluzionaţi de transformarea, sub Napoleon, a republicii democratice în dictatură imperială, o serie de filosofi şi oameni de cultură grupaţi în jurul lui Destutt de Tracy s-au retras din viaţa publică şi s-au dedicat meditaţiei. Exprimându-şi regretul că a fost părăsit de o parte din filosofii şi intelectualii care în perioada ascensiunii îl sprijiniseră, ironizând retragerea lor în sfere abstracte, Napoleon taxa ideologia drept "metafizică sinistră" folosită ca mască în planurile politice subversive ale adversarilor săi.

1 Francis Bacon, Noul Organon, Editura Academiei, Bucureşti, 1957, p.42. 2 Ibidem.

Ideologii politice

9

Ideologia, doar o "falsă conştiinţă"? Karl Marx (1818-1883) şi Friedrich Engels (1820-1895), creatorii materialismului

istoric şi întemeietorii socialismului revoluţionar, au preluat accepţiunea peiorativă a termenului ideologie, aceea de gândire ruptă de realitate, şi au aplicat-o sistemelor de idei politice, morale, filosofice sau religioase.

Distorsionare a realităţii sociale prin prisma intereselor specifice claselor sociale angajate în lupta politică, ideologia este pentru Marx şi Engels "o falsă conştiinţă".

O formulare explicită a acestei afirmaţii apare într-o scrisoare a lui Engels în care acesta vorbeşte despre ideologia juridică.

"Reflectarea relaţiilor economice ca principii juridice – scrie acesta –, răstoarnă, de asemenea, în mod necesar lucrurile cu capul în jos: ea are loc fără ca cei în cauză să-şi dea seama de acest proces; juristul îşi închipuie că operează cu teze apriorice, pe când acestea nu sunt de fapt decât nişte reflectări economice, aşa că totul e răsturnat cu capul în jos. Şi mi se pare de la sine înţeles că această răsturnare, care, atâta timp cât nu este descoperită, constituie ceea ce noi numim concepţia ideologică, acţionează la rândul ei asupra bazei economice şi o poate modifica în cadrul anumitor limite"3.

Într-o scrisoare către Franz Mehring, Engels este şi mai explicit:

"Ideologia este un proces pe care aşa-numitul cugetător îl îndeplineşte, ce-i drept, în chip conştient, dar fals conştient. Adevăratele forţe motrice care-l pun în mişcare îi rămân necunoscute, altfel n-ar fi un proces ideologic. Prin urmare, el îşi închipuie forţe motrice false, aparente. Dat fiind că este un proces de gândire, el îi deduce şi conţinutul şi forma din gândirea pură, fie din propria sa gândire, fie din aceea a premergătorilor săi. El operează cu un material pur intelectual, pe care, fără să-l privească mai de aproape, îl consideră ca emanat din gândire şi nu-i mai caută vreo altă orgine mai îndepărtată, independentă de gândire"4.

Rezultă din aceste texte că atunci când întemeietorii marxismului au definit ideologia ca falsă conştiinţă, au avut în vedere ideologia burgheză, acel sistem de idei a cărui funcţie era legitimarea conducerii societăţii de către clasa dominantă, clasa care controlează forţele materiale, resursele pro-ducţiei şi reproducţiei sociale. "Ideile clasei dominante – scriu Marx şi Engels –, sunt în fiecare epocă ideile dominante, ceea ce înseamnă că clasa care reprezintă forţa materială dominantă a societăţii este totodată şi forţa ei spirituală dominantă"5. Observăm, aici, un sens restrictiv al ideologiei, termenul referindu-se doar la concepţia despre lume a clasei dominante. 3 K. Marx, F. Engels, Opere alese în două volume, vol.2, Editura Politică, Bucureşti, 1967, ediţia a III-a, pp.465-466. 4 Ibidem, p.469. 5 K. Marx, F. Engels, Ideologia germană, în K. Marx, F. Engels, Opere, vol.3, Editura Politică, Bucureşti, 1958, p.47.

sensul restrictiv al ideologiei, termenul referindu-se doar la concepţia despre lume a clasei dominante

Anton CARPINSCHI

10

Analiza genezei ideologiei realizată în Ideologia germană, se referă la procesul

coagulării ideologice a societăţii burgheze, văzut de Marx şi Engels ca un proces de elaborare a iluziilor burgheziei, una dintre acestea fiind credinţa că lumea şi societatea sunt guvernate de idei. De aceea, a vorbi despre critica ideologiei la Marx şi Engels înseamnă a vorbi despre critica făcută de cei doi idealismului istoric, exacerbării rolului ideilor şi ruperii planului ideilor de cel al existenţei sociale.

Totodată, experienţa activităţii ştiinţifice şi politice i-a îndreptat pe Marx şi Engels spre acceptarea existenţei unei alte maniere de a concepe ideologia. Plecând de la teza că producţia materială a vieţii nemijlocite constituie baza reală a întregii istorii, Marx şi Engels au adoptat un punct de vedere materialist asupra asupra ideologiei. "Nu conştiinţa determină viaţa, ci viaţa determină conştiinţa. Primul fel de a privi lucrurile porneşte de la conştiinţă ca de la un individ viu; al doilea, care corespunde vieţii reale, porneşte de indivizii reali, vii, considerând conştiinţa numai ca fiind conştiinţa lor"6. Producţia

materială a vieţii nemijlocite constituie baza reală a întregii istorii, dar producţia ca activitate socială nu se reduce la crearea mijloacelor de producţie, ci desemnează orice activitate creatoare de bunuri materiale sau spirituale.

Aceasta înseamnă că elaboratele conştiinţei sunt condiţionate istoric, că ideologia poate fi văzută ca ansamblul "producţiei spirituale" cu caracter de clasă.

"Ceea ce transformă o idee în ideologie este conexiunea ei cu natura conflictuală a relaţiilor economice şi sociale ce caracterizează procesul muncii. (…). Această conexiune cu lupta de clasă, împreună cu baza ei economico-socială este factorul care conferă anumitor idei forţa lor ideologică"7.

Acest sens, mai larg al termenului de ideologie, poate fi întâlnit şi în Ideologia germană, dar mai ales în "Prefaţă" la Contribuţii la critica economiei politice sau în Ludwig Feuerbach şi sfârşitul filosofiei clasice germane.

Partinitatea şi obiectivitatea ideologiei autoproclamate ştiinţifice

După critica făcută de Marx şi Engels idealismului istoric şi ideologiei burgheze şi după constituirea concepţiei materialiste asupra societăţii şi istoriei, accepţia iniţială şi restrânsă a ideologiei ca "falsă conştiinţă" a cedat locul accepţiei mai largi promovate de Vladimir Ilici Lenin (1870-1924), pentru care ideologia este un fenomen suprastructural complex. La Lenin şi, în general, în textele canonice ale marxism-leninismului, termenul de ideologie desemnează totalitatea ideilor, concepţiilor unei clase, ale unei pături sociale, ale unei comunităţi umane, ale unui grup

6 Ibidem, p.27. 7 David McLelan, Ideologia, CEU, Editura Du Style, Bucureşti, 1998, p.36.

Plecând de la teza că producţia materială a vieţii nemijlocite constituie baza reală a întregii istorii, Marx şi Engels au adoptat un punct de vedere materialist asupra asupra ideologiei.

Ideologii politice

11

social. Cunoaşterea particular-clasială este, în general, o cunoaştere cu caracter ideologic. Criteriul delimitării ideologiei este criteriul intereselor de clasă. "Există – scrie Lenin –, o vorbă latinească: cui prodest, adică cui foloseşte? Când nu este limpede ce grupuri, forţe, personalităţi politice sau sociale apără anumite propuneri, măsuri etc…, trebuie să ne punem întotdeauna întrebarea: cui foloseşte?"8.

Aplicarea acestei reducţii sociologice pune în evidenţă corelaţia dintre poziţia şi interesele de clasă şi producţiile ideatice care le exprimă şi le apără.

Referindu-se la concepţia materialistă asupra istoriei, pe care Marx şi Engels o calificau drept ştiinţifică, Lenin comentează: "definindu-şi concepţia despre lume, ei au denumit-o pur şi simplu materialism. Ideea lor fundamentală (…) e că raporturile sociale se împart în raporturi materiale şi raporturi ideologice. Acestea din urmă nu reprezintă decât o suprastructură a celor dintâi, care, la rândul lor, iau naştere independent de voinţa şi conştiinţa omului, ca (rezultate) forme ale activităţii omului, urmărind întreţinerea propriei lui existenţe"9.

În contextul polemicilor aprinse cu adversarii ideologici şi politici, Lenin a dezvoltat latura pragmatică legată de organizarea clasei muncitoare şi a partidului comunist ca avangardă politică a acesteia. El a accentuat rolul revoluţionar al partidului unic, comunist, locul ideologiei în lupta de clasă şi în activitatea revoluţionară a partidului. În acest cadru politico-ideologic, pentru Lenin a devenit foarte limpede distincţia dintre ideologia progresistă şi cea reacţionară, dintre ideologia ştiinţific fundamentată şi cea neştiinţifică.

De aceea, el putea să scrie în Materialism şi empiriocriticism: "condiţionată din punct de vedere istoric este orice ideologie, dar necondiţionat e faptul că oricărei ideologii ştiinţifice (spre deosebire, de pildă, de cea religioasă) îi corespunde adevărul obiectiv, natura absolută"10. În ce constă obiectivitatea ideologiei? Cercetătorul angajat partinic pe poziţia unui anumit grup social – răspunde Lenin –, se bucură de obiectivitate mai profundă decât a obiectivismului, întrucât nu se mărgineşte să arate necesitatea unui proces, ci lămureşte care anume formaţiune dă conţinut acestui proces, care anume clasă dă sens respectivei mişcări. Nu numai că obiectivitatea şi partinitatea sunt compatibile, dar mai mult, partinitatea condiţionează obiectivitatea şi ştiinţificitatea teoriei clasei muncitoare pentru că interesele acestei clase coincid cu sensul istoriei, cu legea progresului social. Operând o distincţie între ideologia progresistă şi cea reacţionară, între cea ştiinţific fundamentată şi cea neştiinţifică, Lenin considera că irezistibila "putere de atracţie pe

8 V.I. Lenin, Opere complete, vol. 23, Editura politică, Bucureşti, 1963, p.6. 9 V. I. Lenin, Conţinutul economic al narodnicismului şi critica lui în cartea domnului Struve, în Opere, vol.1, Editura politică, Bucureşti, 1958, p.142. 10 V.I. Lenin, Opere complete, vol.18, Editura politică, Bucureşti, 1963, p.136.

distincţia între ideologia progresistă şi cea reacţionară, între cea ştiinţific fundamentată şi cea neştiinţifică

Anton CARPINSCHI

12

care această teorie o exercită asupra socialiştilor din toate ţările constă tocmai în faptul că ea îmbină un înalt şi riguros spirit ştiinţific (care constituie ultimul cuvânt al ştiinţei sociale) cu spiritul revoluţionar, şi le îmbină nu în mod întâmplător, nu numai pentru motivul că întemeietorul doctrinei întrunea calităţile unui om de ştiinţă şi pe acelea ale unui revoluţionar, ci le îmbină chiar în cadrul teoriei într-un mod intrinsec şi indisolubil"11. Încredinţat în posibilitatea elaborării unei ideologii ştiinţifice, Lenin a militat pentru fundamentarea educaţiei ideologice concepute şi administrate de partidul unic, educaţie capabilă să transforme proletariatul dintr-o clasă în sine într-o clasă pentru sine.

În acest proces, ideologul este acela care "merge înaintea mişcării spontane, arătându-i calea, (…) ştie să rezolve, înaintea altora toate problemele teoretice, politice, tactice şi organizatorice de care se lovesc în mod spontan <elementele materiale> ale mişcării"12.

"Ideologii particulare" şi "ideologii totale"

Dezvoltând concepţia sociologică max-weberiană conform căreia ideologia este un sistem de idei legat de interesele unui grup economic, politic, etnic, religios sau de alt gen, Karl Mannheim a analizat conceptele de ideologie şi utopie ca aspecte corelate ale dimensiunii teoretice a conştinţei sociale. În lucrarea sa, Ideologie şi utopie (1929), Karl Mannheim prezintă ideologia şi raportul acesteia cu utopia din perspectiva sociologiei cunoaşterii, ştiinţa menită să traseze originile şi cadrele sociale ale ideilor şi credinţelor omenirii, să explice dinamica socială a structurilor de gândire, mai precis, relaţia dintre structurile de gândire şi situaţiile social-politice în schimbare. Odată cu "apariţia formei generale a concepţiei totale asupra ideologiei – scrie Mannheim –, simpla teorie a ideologiei se transformă în sociologie a cunoaşterii. Ceea ce constituia odată armamentul intelectual al unui partid, devine o metodă de cercetare în istoria socială şi intelectuală"13. Gânditorul german considera că propria sa contribuţie constă în transformarea

teoriei ideologiei într-o sociologie a cunoaşterii, ceea ce a permis trecerea de la forma specială, particulară, la forma generală a ideologiei.

Prin ideologii particulare, Mannheim înţelege ideologiile care servesc pentru inducerea în eroare a grupurilor opuse, iar prin ideologii totale, totalitatea structurii gândirii unei epoci, a unui grup social, a unei clase.

11 V.I.Lenin, Opere complete, vol.1, Editura politică, Bucureşti, 1960, p.329. 12 Vladimir Ilici Lenin, Opere complete, vol.5, Editura Politică, Bucureşti, 1961, p.363. 13 Karl Mannheim, Essays on the Sociology of Knowledge, Routledge, London, 1957, p.69.

ideologia este un sistem de idei legat de interesele unui grup economic, politic, etnic, religios sau de alt gen

Ideologii politice

13

În sensul "concepţiei particulare", ideologia este, în acord cu psihologia intereselor, o armă în lupta de idei şi activitatea de propagandă. "Concepţia totală" se referă la modalităţile de a gândi ale unei clase sau chiar a unei societăţi pe perioade istorice determinate, cum ar fi de pildă, societatea medievală, epoca modernă, perioada dintre cele două războaie mondiale etc. În acest sens larg, toate gândurile noastre despre societate şi toate acţiunile colective prezintă un caracter ideologic. "Forma generală a concepţiei totale cu privire la ideologie este este utilizată de analişti – subliniază Mannheim –, atunci când aceştia au curajul de a supune unei analize ideologice nu doar punctele de vedere ale adversarului, ci şi pe toate celelalte, inclusiv pe al lor propriu"14. Asistăm, aici, la o extindere a conceptului de ideologie la "ceva de genul unui sistem de credinţe despre lumea socială sau un Weltanschauung (perspectiva asupra lumii)"15, extindere ce i-a deschis posibilitatea conceperii ideologiei ca fiind "mai mult decât o pledoarie pentru interesul clasei conducătoare"16. Istoricitatea şi caracterul social al gândirii reprezintă pentru Mannheim sursele limitelor gândirii şi cunoaşterii sociale.

"Aparatele ideologice" şi ideologia ca "raport trăit al oamenilor faţă de lumea lor"

Teoria aparatelor ideologice a fost susţinută de Louis Althusser17 care a reluat o

idee a lui Antonio Gramsci despre hegemonia clasei la putere printr-un vast sistem civil (şcoală, biserică) ce asigură supunerea "voluntară" a claselor exploatate.

Spre deosebire de Gramsci, Althusser a considerat că hegemonia clasei dominante şi consensul nu se realizează, în principal, prin instituţii civile şi acţiuni private, ci prin intermediul unor aparate ideologice de stat, printre care: aparatul religios, de învăţământ, aparatul juridic, politic, sindical, de informaţie etc.

Gânditorul francez accentuează asupra rolului deosebit al aparatelor ideologice în societatea contemporană. Asistăm, astăzi, la o adevărată inserţie a ideologicului în toate structurile societăţii. De aici, strânsa competiţie între grupuri, partide, indivizi pentru ocuparea poziţiilor de comandă în aparatele ideologice, concurenţa dintre diferitele instituţii şi aparate ideologice în dobândirea, transmiterea şi manipularea informaţiei. Indispensabilă oricărei societăţi, ideologia rămâne, totuşi pentru Althusser, o reprezentare falsificată a realului, pentru că este, în mod necesar, orientată şi tendenţioasă, plină de enunţuri eronate ce se pretind adevărate. Ea nu oferă oamenilor o cunoaştere obiectivă a sistemului social în care trăiesc, ci dimpotrivă o reprezentare mistificată a acestui sistem social pentru a-i menţine "la locul lor" în sistemul

14 Ibidem, p.68. 15 Terence Ball, Richard Dagger, Ideologii politice şi idealul democratic, Polirom, 2000, p.21. 16 Ibidem. 17 Louis Althusser, Idéologies et appareilles idéologiques d'État, în "La Pensée", nr.161/1970.

Anton CARPINSCHI

14

exploatării şi manipulării. Aşadar, Althusser, neagă orice conţinut obiectiv ideologiei, definind-o ca "raportul trăit al oamenilor faţă de lumea lor"18, un "raport care exprimă mai curând o voinţă (conservatoare, conformistă, reformistă sau revoluţionară), chiar o speranţă sau o nostalgie, decât descrie o realitate"19.

Ideologia politică, un proiect între cunoaştere şi acţiune centrat pe interese de grup

O definire operaţională a ideologiei politice

Enciclopedia Blackwell a gândirii politice defineşte ideologiile drept

"modele ale credinţelor cu semnificaţie simbolică şi expresii ce prezintă, interpre-tează şi evaluează lumea într-o manieră menită să mobilizeze, orienteze, organizeze şi justifice anumite modalităţi sau cursuri ale acţiunii şi să anatemizeze altele"20.

Dicţionarul Oxford de politică defineşte, la rândul său, ideologia drept

"un ansamblu cuprinzător de idei prin care un grup social interpretează lumea în care trăieşte. (…). O ideologie trebuie să ofere anumite explicaţii cu privire la desfăşurarea lucrurilor şi la finalitatea lor (asigurând un ghid în planul acţiunii), criterii de distingere a adevărului de fals, a raţionamentelor valide de cele invalide, precum şi o credinţă precumpănitoare în Dumnezeu, Providenţă, sau Istorie, la care aderenţii să poată apela în ultimă instanţă ori de câte ori sunt provocaţi de cei care nu împărtăşesc aceeaşi ideologie"21.

În concepţia noastră22,

ideologia politică se prezintă sub forma unui proiect între cunoaştere şi acţiune centrat pe interese şi idealuri de grup, vizând cucerirea şi exercitarea puterii, organizarea şi conducerea societăţii prin elaborarea şi administrarea politicilor publice. Sau, într-o altă formulare, o ideologie politică este un sistem de idei şi credinţe, valori şi argumente ce exprimă interese de grup şi orientează acţiunea politică a acestuia.

18 Louis Althusser, Citindu-l pe Marx, Editura politică, Bucureşti, 1970, p.59. 19 Ibidem, p.60. 20 The Blackwell Encyclopaedia of Political Thought (edited by David Miller), Blackwell Reference, 1987. 21 Oxford Dicţionar de politică, Univers enciclopedic, Bucureşti, 2001. 22 Anton Carpinschi, Ideologicul - proiect socio-uman între cunoaştere şi acţiune, în: Cunoaştere, Creativitate, Comunicare, vol.1, Universitatea "Al.I.Cuza" Iaşi, 1981, pp.39-43; de asememea: Nivele ale gândirii. Limbaj ideologic. Comunicare politică, în volumul: Anton Carpinschi, Deschidere şi sens în gândirea politică, Institutul European, 1995, pp.41-60.

Ideologii politice

15

Idei, doctrine, ideologii

Generate de lupta pentru poziţii de conducere în societate şi de ciocnirea

intereselor divergente, ideile politice sunt elemente constitutive ale vieţii politice. În raport cu termenii de doctrină şi ideologie, cel de idee politică are o sferă mai largă. "Istoria doctrinelor – arăta Jean Touchard –, face parte din istoria ideilor, dar ea nu reprezintă întreaga istorie a ideilor, ea nu este, poate, nici chiar partea ei esenţială"23. Exegetul francez compara, de altfel, o idee politică cu o piramidă cu mai multe etaje: cel al doctrinei, cel pe care marxiştii îl numesc praxis, cel al vulgarizării, cel al simbolurilor şi reprezentărilor colective.

Provenind din latinescul "docere" – învăţământ, ştiinţă, doctrină) –, termenul "doctrină" desemnează un ansamblu de noţiuni şi idei coerente, despre care se afirmă că sunt adevărate şi prin care se pretinde a se furniza o interpretare a faptelor, o orientare a acţiunii.

Spre deosebire de ideologie, doctrina poate fi elaborată de un partid sau chiar de o persoană (doctrina lui Richelieu, doctrina Monroe, doctrina Brejnev, doctrina lui Mao etc.). Ideologia, în schimb, este o operă colectivă, prezintă un caracter mai larg, mai plastic şi mai adaptabil la realitate. Ideologiile preiau din doctrinele politice valori, concepte, argumente şi încearcă să le aplice diverselor familii politice angajate în praxis, comportamentelor actorilor politici individuali şi colectivi. Ideologiile şi doctrinele se constituie în suporturi pentru acţiunea politică.

Funcţiile ideologiilor politice

Plecând de la definirea ideologiei ca, "un set coerent şi comprehensiv de idei

care explică şi evaluează condiţiile sociale, ajută oamenii să-şi înţeleagă locul în societate şi oferă un program pentru acţiune socială şi politică"24, Terence Ball şi Richard Dagger sistematizează patru funcţii ale ideologiei: explicativă, evaluativă, orientativă şi programatică (prescriptivă).

"O ideologie oferă o explicaţie asupra cauzelor care fac condiţiile sociale, politice şi economice să fie aşa cum sunt, (…), oferă un mod de a privi la evenimente şi condiţii pe care încearcă să le înţeleagă. Ideologii doresc, de obicei, să convingă cât mai mulţi oameni şi această dorinţă îi conduce la a oferi explicaţii simple, uneori simpliste, ale unor evenimente şi circumstanţe complicate"25.

23 Jean Touchard (et les collaborateurs), Histoire des idées politiques, (troisième édition), Presses Universitaires de France, Paris, 1967, pp.VI-VII. 24 Terence Ball, Richard Dagger, Ideologii politice şi idealul democratic, Polirom, 2000, p.22. 25 Ibidem, p.23.

Ideologiile şi doctrinele se constituie în suporturi pentru acţiunea politică

Anton CARPINSCHI

16

Astfel, pentru liberali explicaţiile sunt tipic individualiste, condiţiile sociale fiind

rezultatul opţiunilor şi acţiunilor individuale. De pildă, liberalii consideră că apariţia unei crize economice este rezultatul neintenţionat al deciziilor luate de indivizii raţionali care răspund circumstanţelor în care lucrează sau, uneori, sunt opriţi să lucreze pe piaţa liberă. Pentru

conservatori, imperfecţiunea naturii umane, a cărei sursă se află în păcatul originar, este baza explicaţiei condiţiilor sociale date. Pentru socialişti, condiţiile sociale se explică, în general, prin relaţiile economice de clasă. În loc să apeleze la opţiunile indivizilor, precum liberalii, sau la imperfecţiunea naturii umane, socialiştii consideră indivizii prinşi în mecanismul relaţiilor sociale care îi modelează şi le structurează opţiunile. Pentru ideologiile de factură fascistă, cauza relelor sunt străinii, indivizii taxaţi drept anormali, oamenii sau popoarele considerate inferioare din punct de vedere rasial: evreii, negrii, hispanicii, slavii, arabii etc. Ideologii şi propagandiştii fascişti, nazişti, fundamentalişti caută, în permanenţă, "ţapul ispăşitor".

Pe lângă explicaţii, ideologiile oferă standarde de evaluare a condiţiilor sociale. Dacă explicaţiile sunt cauzale sau condiţionale, evaluările se referă la gradul de bine sau rău,

utilitate sau nonutilitate, justificare sau nonjustificabilitate a unui eveniment, persoane politice sau proces social-istoric. Fiecare ideologie răspunde în funcţie de poziţia şi interesele emitentului respectiv. "Dacă eşti un libertarian, de exemplu, este mai probabil să evaluezi o anumită politică propusă întrebând dacă aceasta sporeşte sau nu rolul guvernului în vieţile indivizilor. Dacă sporeşte rolul guvernului, aceasta este indezirabilă. Dacă eşti feminist, te vei întreba probabil dacă politica propusă este sau nu în interesul femeilor şi o vei aproba sau nu din acest motiv. Dacă eşti comunist, vei fi îndreptăţit să întrebi cum va afecta această propunere clasa muncitoare şi dacă ea va creşte sau descreşte şansele victoriei în lupta de clasă. Înseamnă că aceia care urmează o ideologie pot evalua favorabil un anume fapt care displace adepţilor altei ideologii – comuniştii privesc lupta de clasă ca pe un lucru bun, în timp ce fasciştii o văd ca pe ceva rău. Oricare ar fi poziţia, este clar că toate ideologiile oferă standarde sau indicaţii care îi ajută pe oameni să aprecieze, să judece, să evalueze politicile şi condiţiile sociale astfel încât să poată decide dacă aceste politici sau condiţii sunt bune, rele sau neutre"26. Precum hărţile şi busolele ce ajută călătorilor orientarea în teritorii necunoscute, ideologiile oferă adepţilor lor orientarea în spaţiul social, localizarea pe eşicherul

politic. O ideologie poate ajuta pe cineva să-şi afle poziţia şi identitatea politică, să-şi cristalizeze preferinţele şi antipatiile într-o

lume diversă, schimbătoare şi complicată. "Dacă eşti comunist, de exemplu, probabil te percepi ca un membru al clasei muncitoare, care aparţine unui partid devotat eliberării muncitorilor de exploatarea şi oprimarea capitalistă, şi deci adversarul implacabil al clasei conducătoare capitaliste. Sau dacă eşti nazist, te percepi probabil ca o persoană albă şi ca membru al unui partid dedicat prezervării purităţii rasiale, supunând sau 26 Ibidem.

Funcţia evaluativă

Funcţia explicativă

Funcţia orientativă

Ideologii politice

17

eliminând rasele inferioare. Sau dacă eşti feminist, eşti îndreptăţit să te autoevaluezi înainte de toate ca femeie (sau ca bărbat simpatizând cu problemele femeilor) aparţinând unei organizaţii al cărei scop este să elimine opresiunea şi exploatarea sexuală. Alte ideologii permit aderenţilor lor să se orienteze, să-şi cunoască situaţia sau poziţia în societate în alte moduri, dar toate ideologiile îndeplinesc funcţia de orientare"27.

În sfârşit, orice ideologie îndeplineşte o funcţie programatică sau prescriptivă, stabilind un program general de acţiune socială şi politică prin care indică adepţilor săi strategia cuceririi şi exercitării puterii, precum şi modalităţile organizării şi conducerii societăţii prin elaborarea şi aplicarea politicilor publice. "Dacă eşti un comunist, de exemplu, ţi se pare important să întăreşti conştiinţa de sine a clasei muncitoare pentru a putea învinge capitalismul, a pune mâna pe puterea de stat şi, eventual, pentru a crea o societate cooperatistă, societatea comunistă. Dacă eşti un nazist, însă, ţi se pare important ca <superioara rasă albă> să izoleze, să separe, să subordoneze şi poate chiar să extermine evrei, negri şi alte rase inferioare. Dacă eşti un libertarian, programul tău politic va include propuneri pentru a reduce sau elimina intervenţia guvernului în vieţile oamenilor. Dar dacă eşti conservator tradiţional, e posibil să doreşti ca statul sau guvernul să intervină pentru a promova moralitatea şi valorile tradiţionale"28. Fiecare ideologie prezintă o imagine asupra lumii politice şi sociale, aşa cum este şi cum intenţionează emitentul să o transforme cu ajutorul adepţilor şi simpatizanţilor.

Ce nu este o ideologie politică

Prin funcţiile îndeplinite, ideologiile politice leagă cunoaşterea şi acţiunea,

definindu-se ca ideologii, adică proiecte socio-umane centrate pe anumite interese de grup.

Tocmai de aceea, o ideologie nu este o teorie ştiinţifică, nici o filosofie politică şi nici o religie. Deşi unele ideologii politice conţin elemente de cunoaştere şi de adevăr, sau apelează la teoriile ştiinţifice, deşi unele dintre ele se pretind ştiinţifice, sau chiar ştiinţe (socialismul ştiinţific, de pildă), ideologia politică, ca un gen anume de gândire, nu se confundă cu teoria politică.

Teoriile ştiinţifice sunt explicative, se bazează pe cunoaşterea empirică şi obiectivă; nu sunt prescriptive şi normative. Chiar dacă teoriile ştiinţifice au implicaţii practice, acestea nu înseamnă că ele sunt ideologii. Spre deosebire de ideolog, omul de ştiinţă nu este implicat direct în praxis-ul politic. În cazul distincţiei dintre filosofia politică şi ideologia politică, trebuie spus că este vorba despre o diferenţă de nivel şi de grad. Mult mai preocupate de legarea gândirii de acţiune, ideologiile sunt mai simple şi 27 Ibidem, p.24. 28 Ibidem.

Funcţia programatică (prescriptivă)

Anton CARPINSCHI

18

mai accesibile, mai directe şi mai partizane. Lucrările de filosofie politică, în schimb, sunt mai elevate şi mai profunde, cu argumente mai abstracte şi mai pretenţioase. În pofida complexităţii şi complementarităţilor, o diferenţă importantă există şi între religie şi ideologiile politice. Religiile sunt preocupate, în principal, de supranatural şi de divin, de sacralitate şi metamorfozele umano-divinului, de mântuirea sufletească şi pacea veşnică a spiritelor în plan extramundan. Ideologiile, în schimb, se plasează în plan mundan, fiind centrate pe interesele materiale, profane, ale oamenilor în carne şi oase, aici şi acum.

Dincolo de aceste distincţii, este important să înţelegem că oamenii au nevoie de toate formele de manifestare ale gândirii umane şi că între ideologii, teorii ştiinţifice, filosofie politică sau religii există o complementaritate şi o superbă conlucrare a spiritului.

Teme şi probleme

1. Identificarea idolilor, sau… în căutarea unei preistorii a ideologiei.

2. Ideologia între ştiinţa ideilor şi "metafizica sinistră".

3. Ideologia, doar o "falsă conştiinţă"?

4. Partinitatea şi obiectivitatea ideologiei autoproclamate ştiinţifice.

5. "Ideologii particulare" şi "ideologii totale".

6. "Aparatele ideologice" şi ideologia ca "raport trăit al oamenilor faţă de lumea lor".

7. Idei, doctrine, ideologii.

8. Funcţiile ideologiilor politice.

9. Ce nu este o ideologie politică.

?

Ideologii politice

19

II. De la liberalism la neoliberalism

Cadru general: definiri şi sensuri

Termenul “liberal”, a fost folosit pentru prima dată pentru a desemna o mişcare politică abia la începutul secolului al XIX-lea. În acest context, el desemna un set de idei politice privind perfectibilitatea naturii umane, libertăţi şi drepturi acordate individului, guvernare constituţională, instituţii democratice, progres social. Ca şi conservatorismul sau socialismul, liberalismul a apărut ca un produs ideologic al modernităţii politice, ca un set de idei, valori şi argumente plămădite prin conjugarea efectelor reformelor religioase, Iluminismului, revoluţiei industriale şi revoluţiilor politice desfăşurate pe parcursul secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea.

Marile dicţionare surprind aspectele definitorii ale liberalismului. Astfel, dicţionarul Lalande defineşte liberalismul în felul următor:

”A. Doctrină politică ce susţine creşterea pe cât posibil a independenţei puterilor legislativă şi judiciară în raport cu puterea executivă şi acordarea celor mai mari garanţii posibile cetăţenilor contra arbitrariului guvernământului. (…). Se opune autoritarismului. B. Doctrină politico-filosofică conform căreia unanimitatea religioasă nu este o condiţie necesară pentru o bună organizare socială şi care reclamă pentru toţi cetăţenii <libertatea de gândire>. C. Doctrină economică conform căreia statul nu trebuie să exercite nici funcţii industriale nici funcţii comerciale şi nici să intervină în relaţiile economice dintre indivizi, clase sau naţiuni. Se vorbeşte, în acest sens, despre liberalismul economic. Se opune etatismului sau chiar, într-o manieră mai generală, socialismului. D. Respect pentru independenţa celuilalt; încredere în efectele fericite ale libertăţii”29.

Se poate constata astfel că, dincolo de polisemia termenului, liberalismul desemnează, în principal, doctrinele ce urmăresc creşterea libertăţii individuale prin diminuarea rolului statului. 29 Vocabulaire technique et critique de philosophie, (17 -e édition), Presses Universitaires de France, Paris, 1991.

Apărut în Spania în anul 1812, termenul liberales desemna grupurile de burghezi, liber profesionişti, intelectuali ce se opuneau claselor privilegiate şi tradiţionaliste (clerul, nobilimea), favorabile monarhiei absolute. Sub influenţa revoluţiei burgheze din Franţa, Partidul Liberales se pronunţa în favoarea ordinii constituţionale şi a statului de drept, pentru drepturile naturale, libertăţile politice şî civile ale individului.

Anton CARPINSCHI

20

În Encyclopaedia Britanica, liberalismul este definit drept:

”credo-ul, filosofia şi mişcarea orientate spre libertatea văzută, ca metodă şi politică de guvernare, principiu organizator al societăţii şi cale a vieţii pentru individ şi comunitate.(…). Liberalismul devine, astfel, un mod de abordare esenţial pentru individul şi colectivitatea lumii moderne. (…). În acest condiţii, imaginea liberală a statului apare ca un reflex al echilibrului fizic pe care revoluţia stiintifica îl făcuse deja familiar. În acelasi timp, modelul liberal al raţiunii umane pune accent pe primatul auto-interesului ca impuls (egoism), primatul raţiunii ca instrument (intelectualism) şi valoarea finală a eforturilor individuale spre auto-realizare (progres, fericire), or a lipsei de efort individual (laissez-faire) în starea naturiala”30.

La rândul său, Encyclopedia Americana apreciază că:

“elementul constant în liberalism este atitudinea, mai degrabă decât doctrina. Liberalii au fost, în mod constant, critici faţă de extinderea instituţiilor şi instituirea autorităţilor – politice sau religioase – ce restrâng libertatea individuală. Liberalii au încredere în bunătatea omenească şi în raţionalitatea acesteia. Ei cred, de asemenea, că puterea şi bogăţia tind să corupă omul, că egalitatea şanselor şi educaţia universală vor elimina relele sociale şi politice creînd, astfel, premisele unor societăţi a celor aproximativ egali.(…). Liberalii au fost în permanenţă dispuşi să favorizeze reforma în aproape toate cazurile şi să privească cu optimism spre un viitor mai bun”31.

Prin trecerea în revistă a unora din definiţiile de dicţionar, se poate observa că liberalismul apare atât ca doctrină sau ideologie politică, economică, cât şi ca atitudine

generală, credo filosofic, regim politic asumat de o societate globală. Ambele tipuri de ipostaze ale liberalismului sunt centrate, însă, pe maximizarea libertăţii individuale prin minimizarea puterii statale. Aceasta pare, pentru început, a fi şi esenţa doctrinei liberale. Dar, pentru a ajunge la un model cuprinzător şi mai profund de înţelegere a

doctrinei liberale, este necesară comentarea unora din principalele modalităţi de abordare, definire şi caracterizare a liberalismului existente în literatura de specialitate.

Astfel, încă din anii ’30, George H. Sabine arăta ca acest cuvânt a fost folosit, din raţiuni istorice, dar şi teoretico-metodologice, în două sensuri: unul mai restrîns şi altul mai general. “Într-un sens restrîns, <liberalismul> este întrebuinţat pentru a desemna poziţia politică plasată între conservatorim şi socialism, poziţie favorabilă reformei dar opusă radicalismului. În acest sens, el aparţine unei perspective asupra lumii, proprii clasei mijlocii mai degrabă decât celei a aristocraţiei interesată în păstrarea status quo – ului, ori a clasei muncitoare preocupată de politica de reglare sau chiar înlocuire a afacerilor antreprenoriale. Acest sens restrâns al <liberalismului> este, probabil, mai caracteristic întrebuinţării sale pe continent decât celei anglo-americane; marxiştii descriu în mod curent liberalismul ca o teorie politică capitalistă având ca scop economic laissez faire-ul sau cea mai apropiată poziţie de acesta. Într-un sens mai larg, <liberalismul> a început să fie folosit ca echivalentul cel mai apropiat la ceea ce este

30 Encyclopaedia Britanica, vol.13, Inc.William Benton, Publisher, 1972. 31 Encyclopedia Americana, vol.17, International Edition, New York, 1971.

maximizarea libertăţii individuale prin minimizarea puterii statale

Ideologii politice

21

denumit în mod popular <democraţie> în contrast, fie cu comunismul, fie cu fascismul. La nivel politic, acest sens al <liberalismului> presupune apărarea instituţiilor populare ale guvernării precum, votul universal, adunările reprezentative şi responsabilităţile executive pentru electorat; aceasta înseamnă, de fapt, recunoaşterea existenţei institu-ţiilor politice ca atare, mai mult decât cunoaşterea anumitor principii generale de filosofie socială ori moralitate politică. În acest sens extins, liberalismul nu poate fi, desigur, identificat cu ideologia unei anumite clase ori cu un anumit program al unei reforme politice; el poate fi considerat ca o culminaţie a întregii <tradiţii politice occidentale>, ori ca o <formă seculară a civilizaţiei occidentale>. Dar, ambele sensuri ale <liberalismului> sunt corelate în mod natural cu istoria liberalismului în politica modernă”32.

Pornind de la sugestia lui George H.Sabine, putem accepta că termenul “liberalism” desemneaza, stricto sensu, ideologia liberală, o ideologie cu o identitate doctrinară diferită de alte ideologii politice: conservatorismul, socialismul, comunismul, fascis-mul etc. Lato sensu, acelaşi cuvânt se referă la regimurile politice democrat-liberale, la instituţiile, normele, mentalităţile şi obiceiurile inculcate în diferitele societăţi occidentale de-a lungul proceselor de dezvoltare economică şi modernizare politică.

Pentru John Gray, “liberalismul tradiţional, în toate variantele sale, este o teorie politică universalistă. Conţinutul său este un set de principii care prescriu regimul cel mai bun, instituţiile în mod ideal cele mai bune pentru întreaga umanitate. (…), conţinutul liberalismului tradiţional este un sistem de principii care funcţionează ca norme universale pentru evaluarea critică a instituţiilor umane”33. Dar, care ar fi acest set de principii şi norme universale ce conferă specificitate tradiţiei liberale şi, în particular, liberalismului modern “în toate formele sale convenţionale”?

În conceptia lui John Gray, paradigma liberala este “individualistă, în sensul că afirmă primatul moral al persoanei în faţa revendicărilor oricărei colectivităţi sociale; este egalitaristă, în măsura în care atribuie tuturor oamenilor acelaşi statut moral şi neagă relevanţa meritului moral al indivizilor umani pentru orânduirea legală sau politică; este universalistă, afirmând unitatea morala a speciei umane şi acordând o importanţă secundară formelor culturale şi organizărilor istorice particulare; şi este melioristă în convingerile privind corigibilitatea şi posibilitatea de a îmbunătăţi orice instituţie socială şi orice tip de organizare politică.

Tocmai această concepţie despre om şi societate conferă liberalismului o identitate clară, care transcende complexitatea şi varietatea sa internă”34. Descinzând dintr-o filosofie a istoriei şi din ideea de progres încorporate proiectului iluminist, acest 32 George H. Sabine, A History of Political Theory, (third edition), George G. Harap & Co. Ltd., London, 1963, (1937), p.741. 33 John Gray, Dincolo de liberalism si conservatorism, Editura All, Bucuresti, 1998, p. 27. 34 John Gray, Liberalismul, ed.cit., p.24.

Anton CARPINSCHI

22

set de principii şi norme ce conferă o anumită consistenţă tradiţiei liberale desenează conturul paradigmei liberale moderne ca civilizaţie universală, raţională şi cosmopolită.

În calitate de “orientare a spiritului, filosofie socială printre altele”, liberalismul este definit de Georges Burdeau prin contrast, adică prin raportarea libertăţii individuale la opusele sale:

“în esenţă, el (liberalismul -n.n.) se bazează pe convingerea că omul este liber dar, de fapt, această libertate se dezvăluie prin ceea ce i se opune. De aceea, cuvântul liberalism nu-şi dobândeşte deplina semnificaţie decât însoţit de antonimele sale: despotism, totalitarism, autocraţie, absolutism, etatism, corporatism, dirijism, colectivism. Toate aceste cuvinte care desemnează ceea ce liberalismul refuză, conturează în negativ acel loc comun la care ele continuă să se raporteze: respingerea constrângerilor prin care o autoritate exterioară, oricare i-ar fi originea sau finalitatea, urmăreşte paralizarea determinărilor individuale”35.

Pe acest loc comun al libertăţii persoanei, al determinărilor individuale ferite de constrângerile exterioare, în special etatice, s-a construit citadela individualismului liberal, tema-forte a doctrinei politice liberale.

Din perspectiva raportului liberalism-democraţie, Norberto Bobbio arată că “prin <liberalism> se înţelege o concepţie despre stat, şi anume aceea conform căreia statul are puteri şi funcţii limitate; ca atare, el se opune fie statului absolut, fie statului numit, în zilele noastre, social. Prin <democraţie> se înţelege în mod curent una dintre numeroasele forme de guvernare, aceea în care puterea se află nu în mâinile unuia sau ale câtorva, ci în mâinile tuturor, sau mai bine zis ale majorităţii; ca atare, ea se opune formelor autocratice de guvernare, ca monarhia sau oligarhia. Un stat liberal nu e neapărat democratic: dimpotrivă chiar, el a apărut, din punct de vedere istoric, în societăţi în care participarea la guvernare era foarte restrânsă, limitată la clasele înstărite. O guvernare democratică nu conduce neapărat la un stat liberal: dimpotrivă, statul liberal clasic se află în prezent în stare de criză, ca urmare a democratizării progresive produse de extinderea treptată a sufragiului până la sufragiul universal”36.

Premisa filosofică esenţială a statului liberal, înţeles ca stat limitat în opoziţie cu statul absolut, o constituie doctrina drepturilor omului, elaborată de şcoala dreptului natural (sau jusnaturalism). "Fără această adevărată revoluţie copernicană – subliniază Bobbio , pe baza căreia problema statului nu a mai fost văzută din perspectiva puterii suverane, ci din aceea a supuşilor, nu ar fi fost posibilă doctrina statului liberal, care este in primis doctrina limitelor juridice ale puterii statale. Fără individualism, nu există liberalism”37.

35 Georges Burdeau, Le libéralisme, Editions du Seuil, Paris, 1979, p.8. 36 Norberto Bobbio, Liberalism şi democraţie, Nemira, Bucuresti, 1998, p.27. 37 Ibidem, p.35.

Un stat liberal nu e neapărat democratic

O guvernare democratică nu conduce neapărat la un stat liberal

Ideologii politice

23

Produs spiritual al modernităţii, versiune a proiectului iluminist de justificare raţională şi independentă a statusului individului, liberalismul tradiţional reprezintă ethos-ul capitalismului în ascensiune, paradigma căreia i-a revenit misiunea istorică de a forja doctrina politică a burgheziei. În această calitate, în rezolvarea raporturilor dintre societatea civilă, stat şi individ, liberalismul a pledat în favoarea libertăţii individului. Pentru realizarea acestui scop, doctrina liberală a apelat la ideile individualismului şi utilitarismului argumentate din perspectiva raţionalismului contractualist, constituţio-nalismului democratic, progresismului social şi optimismului istoric38.

Liberalismul este principala mişcare politică şi intelectuală care, în perioada modernă, a luptat împotriva absolutismului politic şi a diverselor forme de autoritarism care afectează libertatea individuală.

Origini şi evoluţie

În ceea ce priveşte originile şi evoluţia liberalismului, semnalăm existenţa mai multe concepţii importante39. Încercând o sistematizare, am putea remarca, de la început, că fiecare dintre concepţiile avute în vedere aduce în prim plan – din raţiuni ideologice şi/sau teoretice –, o anumită perspectivă analitică: dimensiunea naţională; modelul cultural; baza economică şi structura de clasă; fundamentele spirituale şi filiaţia ideatică. Înaninte de a le prezenta pe fiecare în parte, vom face menţiunea că aceste perspective analitice pot constitui adevărate criterii pentru clasificarea şi sistematizarea diferitelor variante şi orientări ale liberalismului.

Apariţia liberalismului şi perspectiva naţională

Autorii care aduc în prim plan perspectiva naţională localizează apariţia

ideologiei liberale în contextul istoric occidental al emancipării naţiunilor-state. Limi-tându-ne la Europa Occidentală şi SUA, ştim că liberalismele britanic, francez, german, italian sau nord-american s-au dezvoltat în condiţii specifice. Relativa izolare şi capaci-tatea conservativă a Marii Britanii, efectele radicale ale revoluţiei de la 1789 în Franţa, unificarea tardivă a Italiei şi Germaniei (de abia la mijlocul secolului al XIX-lea), crearea SUA ca stat federal au imprimat anumite trăsături particulare liberalismelor din aceste ţări. Din acest punct de vedere, nu ar exista o unitate generală a liberalismului, ci doar diferite evoluţii naţional-liberale. Extinzând observaţiile la Europa Centrală şi de Est, constatăm decalajul de peste o jumătate de veac în raport cu Occidentul Europei. Ţările central şi est-europene au prins trend-ul modernizării, în orizontul liberalismului, de abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Referindu-se la mişcarea ideilor

38 Cf. Anton Carpinschi, Doctrine politice contemporane. Tipologii, dinamica, perspective, Editura Moldova, Iasi, 1992, pp.91-96. 39 Andrew Vincent, Modern Political Ideologies, Blackwell, Oxford and Cambridge, 1993, pp. 24 - 27.

Anton CARPINSCHI

24

politice din secolul al XIX-lea, Jean Touchard sublinia prezenţa – pe fondul structurii de clasă burgheze –, a dimensiunii naţionale în ideologia liberală.

"Liberalismul, naţionalismul, socialismul – scria el –, sunt cuvintele cheie ale secolului al XIX-lea. Liberalismul este ideologia clasei burgheze ce a profitat de Revoluţia franceză. Dar, în Germania, Italia, în Europa centrală şi orientală, aristocraţia guvernează, iar unitatea naţională nu este încă realizată; liberalii sunt în opoziţie şi mişcarea liberală, în prima jumătate a secolului, se confruntă cu mişcarea naţională. Astfel, coexistă mult timp două forme distincte de liberalism: liberalismul confortabil, doctrina Manchester fiind cea mai reuşită expresie a sa, şi liberalismul militant ce inspiră în Germania sau Italia mişcările revoluţionare ce vor fi învinse în permanenţă. Unitatea germană, unitatea italiană nu sunt făcute de liberali ci, într-o anumită măsură, contra lor. Naţionalismul îşi schimbă natura; din liberal devine conservator,

iar uneori deschis reacţionar"40.

În tănâra societate americană, în schimb, – după cum observase încă de la mijlocul secolului al XIX-lea Alexis de Tocqueville –, se produce concilierea cea mai rapidă între liberalism şi democraţie, libertate şi egalitate, liberalism, grupurile de imigranţi de diverse naţionalităţi şi construcţia naţiunii americane. Această conciliere are la bază compromisul pragmatic dintre ideologia libertăţilor individuale şi regimul democratic, în coordonatele guvernării federale.

"Planeta liberală" a secolului al XIX-lea este, aşadar, diversă şi plină de nuanţe sub aspectul evoluţilor naţionale şi a drumului spre democraţie. Ea se prezenta sub forma unei "ordini ce-şi caută calea", o ordine încă fragilă în prima jumătate a secolului al XIX-lea când se afla în procesul tranziţiei spre democraţie41. Întărită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în urma revoluţiilor burghezo-democratice de la 1848, ordinea liberală ajunge să se impună ca putere etatică. Dacă liberalismele secolului al XIX-lea prezentau o puternică dimensiune naţională, "liberalismul transformat" al secolului al XX-lea este, în schimb, cosmopolit şi globalizant. Rezolvarea democrat-liberală a problemelor de ordin naţional din interiorul marilor puteri şi civilizaţii occidentale, aventura totalitară şi militară eşuată a nazsmului şi fascismului, exacerbarea formei maligne a naţionalismelor de factură etnică, tribală sau fundamentalistă explică,

credem noi, această schimbare de temă şi de accent.

40 Jean Touchard (et les collaborateurs), Histoire des idées politiques, T.2, (quatrième édition), Presses Universitaires de France, Paris, 1967, p.511. 41 Nouvelle histoire des idées politiques (ouvrage collectif sous la direction de Pascal Ory), Hachette, 1987, pp.177-226.

Alexis de Tocqueville (1805-1859), scriitor politic francez, deputat, membru al Academiei, scurtă perioadă ministru al afacerilor externe (iunie-octombrie 1849). Autor al unor cărţi de referinţă:

De la Démocratie en Amérique, L'Ancien Régime et la Révolution. Aristocrat lucid, Tocqueville considera că umanitatea se îndreaptă, în mod inevitabil, spre epoca egalităţii şi democraţiei. De aici, necesitateaa de a învăţa lecţia democraţiei pentru a întîmpina pregătit sufleteşte pasiunea egaltară, tirania majorităţii şi alte necunoscute ale unui viitor în care egalitatea democratică, dar şi posibilele derapaje ale democraţiei, riscă să anihileze libertatea individului.

mişcarea liberală, în prima jumătate a secolului, se confruntă cu mişcarea naţională

liberalismul confortabil

liberalismul militant

Ideologii politice

25

Cele două tradiţii liberale: continentală şi britanică O altă perspectivă asupra devenirii ideologiei liberale pune în prim plan

distincţia dintre cele două modele culturale ce se află la originea a două tradiţii liberale importante: continentală şi britanică. Cel care a deschis această perspectivă comparativă este Alexis de Tocqueville. Prin analiza democraţiei americane – corolarul politic al liberalsimului anglo-american –, şi a revoluţiei franceze – laboratorul politic al liberalismului de extracţie iluministă şi raţionalistă –, Tocqueville a conturat, de fapt, două modele culturale şi, implicit, cele două mărci ale tradiţiei liberale: liberalismul de tip britanic şi liberalismul de tip continental (francez). Spre deosebire de liberalismul britanic, mai vechi, mai practic şi mai temperat în ceea ce priveşte căile şi metodele schimbării sociale, liberalismul continental este mai radical.

Tradiţia liberală britanică se bazează pe un model cultural empirist şi evoluţionist. De aici, caracterul reformist, legalist, anti-etatist al acestei tradiţii liberale.

Tradiţia liberală continentală se originează în modelul cultural al raţionalismului constructivist cartesian. Descinzând din iluminismul francez, liberalismul continental apelează pentru reglarea problemelor politice într-o mai mare măsură la “raţiunea abstractă” şi determinismul raţionalist. De aici, voluntarismul constituţional şi radicalismul politic, atitudinea pro-etatică a liberalismului de tip francez.

Testul politic al celor două tradiţii liberale a fost întâlnirea istorică cu democraţia. Explicarea celor două moduri de a fi liberal depinde, în mare măsură, de felul în care sunt concepute şi practicate cele două moduri de a fi democrat: democrat-raţional sau democrat-empiric.

Democraţiile raţionale sunt construite într-o manieră deductivă din marile concepte ale istoriei ideilor – Popor, Suveranitate, Voinţă generală etc.- , în timp ce democraţiile empirice sunt efective, practice, concrete, preocupate de rezultatele guvernării şi nu de concepte fondatoare sau principii ultime.

Plecând de la ideea că "democraţiile empirice sunt realiste în mod natural, în timp ce democraţiile raţionale sunt apte pentru a fi anti-realiste"42, Giovanni Sartori asociază democraţia raţională cu democraţia de tip francez, apărută printr-o ruptură revoluţionară, iar pe cea empirică cu democraţia de tip anglo-american, rezultat al unui proces de dezvoltare istorică treptată. Liberalismul de tip anglo-american se manifestă sub forma unei democraţii empirice, în timp ce liberalismul de tip continental este, cu precădere, o democraţie raţională. Cele două tradţii liberale au forjat, în ultimele două secole, universul liberalismului în toate colţurile lumii unde această ideologie a reuşit să pătrundă. 42 Giovanni Sartori, Teoria democraţiei reinterpretată, Polirom, 1999, p.69.

Anton CARPINSCHI

26

Apariţia liberalismului şi ascensiunea capitalismului

O altă modalitate de cercetare a originilor liberalismului corelează apariţia

acestei ideologii cu o serie de procese social-istorice importante legate de cristalizarea sistemului capitalist; este vorba despre dezvoltarea capitalismului industrial şi a spiritului întreprinzător în condiţiile funcţionării pieţei libere de mărfuri şi capital. În acest context, are loc emanciparea politică a burgheziei, ideologiei liberale revenindu-i misiunea conceperii discursului prin care această clasă viza metodele cuceririi şi exercitării puterii politice de stat.

Capitalismul modern îşi are rădăcinile în comerţul practicat în Europa începând din secolul al XI-lea, în perioada de pace relativă ce a urmat invaziilor normanzilor, arabilor sau hunilor. Atunci, negustorii au început să croiască marile drumuri comerciale, să construiască noile centre manufacturiere şi comerciale creând, astfel, primele pieţe financiare şi de mărfuri, în special, în oraşele Italiei şi ale Ţărilor de Jos. Avântul comerţului şi expansiunea economică a unor oraşe precum Florenţa, Genova, Veneţia, Amsterdam sau Anvers au contribuit – începând din secolele al XIII-lea şi al XIV-lea –, la erodarea feudalismului deoarece au introdus sistemul de schimb monetar înlocuind, treptat, economia autarhică şi de subzistenţă praticată pe domeniile feudale. Meşteşugarii şi ţăranii au început tot mai mult să lucreze contra plată pentru comercianţii care îi aprovizionau cu materii prime şi care vindeau apoi produsele finite pe pieţe aflate la distanţă. Dorinţa acumulării profitului, acuta competiţie pentru avuţie fac din capitalism un adevărat mecanism de creştere economică în căutare permanentă de pieţe de desfacere pe arii tot mai întinse şi îndepărtate. Exigenţele capitalismului stimulează revoluţia industrială, iar performanţele sale economice contribuie la edificarea civilizaţiei industriale.

Sintetizând, am putea afirma împreună cu Peter Saunders că:

“dreptul asupra proprietăţii private, producţia în vederea profitului şi schimbul de mărfuri în funcţie de preţul pieţei – echivalează cu o explicaţie desfăşurată a capitalismului şi a modului în care el diferă de alte sisteme cum ar fi feudalismul sau socialismul. Mai concis, am putea defini capitalismul ca un sistem în care indivizi sau asociaţii de indivizi se află în competiţie reciprocă încercând să acumuleze avuţie prin obţinerea dreptului de a exploata terenuri, forţă de muncă şi capital pentru a produce bunuri, cu intenţia de a le vinde apoi pe piaţă şi a obţine astfel un profit”43.

În contextul social-economic al ascensiunii capitalismului, ideile liberale au contribuit la prăbuşirea rânduielilor şi mentalităţilor feudale şi, totodată, la emanciparea “spiritului capitalismului”. Deşi, ca ideologie politică deplin constituită liberalismul nu a existat înaintea secolului al XIX-lea, apariţia sa a fost pregătită şi cerută de importantele transformări social-economice declanşate prin apariţia germenilor

43 Peter Saunders, Capitalismul. Un bilanţ social, CEU, Editura Du Style, Bucureşti, 1998, p. 31.

spiritul capitalismului

Ideologii politice

27

capitalismului: producţia de mărfuri; circulaţia mărfurilor şi banilor; apariţia pieţelor, băncilor, burselor de valori în oraşele modernităţii, şi implicit, a burgheziei industriale, comerciale, financiare, precum şi a profesiunilor liberale, muncitorilor şi meşteşu-garilor. Ideologia liberală a concentrat aspiraţiile clasei mijlocii în ascensiune, interesele burgheziei aflate în conflict cu puterea monarhiilor absolute şi a aristocraţiei latifundiare. Preconinzând schimbări revoluţionare la acea epocă, ideile liberale apăreau ca radicale. Revoluţia burgheză din Anglia secolului al XVII-lea, revoluţiile din America şi Franţa de la sfârşitul secolului al XVIII-lea au avut un caracter liberal în pofida faptului că, în epocă, cuvântul “liberal” nu era încă folosit cu un sens politic. Liberalii au răsturnat într-o serie de ţări importante (Ţările de Jos, Anglia, Franţa, Spania), puterea absolută a monarhiei legitimată prin dreptul divin. În locul acesteia ei au institut guvernări laice, constituţionale şi reprezentative.

Liberalii au criticat privilegiile economice şi politice ale aristocraţiei funciare şi nedreptăţile sistemului feudal susţinând, în schimb, libertatea de conştiinţă şi expresie, de deplasare şi participare la viaţa obştească.

Secolul al XIX-lea a fost în multe privinţe secolul liberalismului. Odată cu extinderea industrializării în ţările occidentale, asistăm la triumful ideilor liberale. Liberalii acestei perioade au susţinut ordinea pieţei libere bazată pe industrializarea economiei şi absenţa intervenţiilor statului. Un asemenea sistem al capitalismului industrial s-a dezvoltat mai întâi în Anglia, începând cu mijlocul secolului al XVIII-lea. După o perioadă de circa 100 de ani de acumulare primitivă a capitalului acest sistem era deja bine reprezentat pe insulă. Rapid, capitalismul industrial s-a răspândit într-o serie de ţări occidentale de pe vechiul continent, de asemenea în SUA şi, treptat, în ţările Europei centrale şi de est. În secolul al XX-lea, capitalismul industrial a exercitat o puternică influenţă în dezvoltarea unor ţări din Asia, Africa şi America Latină, în multe cazuri, stilul occidental şi ideologia liberală fiind propuse ca modele culturale şi politice. În ceea ce priveşte expansiunea modelului demo-liberal occidental aceasta prezintă aspecte contradictorii. Japonia rămâne, desigur, exemplul de succes cel mai concludent. Asistăm, la nivelul managementului economic, la o îmbinare a modelului individualist-liberal cu unul corporatist. Economia japoneză este motivată de ideile tradiţionale ale datoriei şi loialităţii de grup, ca şi de cele liberale ale interesului individual. India oferă, pe de altă parte, exemplul unei democraţii liberale confruntată cu mari probleme de decalaj economic şi social şi cu clivaje religioase şi culturale deosebit de periculoase. Se observă faptul că sistemul democrat-liberal suferă colapsuri acolo unde nu este susţinut economic prin dezvoltarea capitalismului. Se poate oberva, de asemenea, că unele state în curs de dezvoltare au opus capitalismului liberal modele culturale proprii, tradiţionale, comunitare şi anti-individualiste, favorabile implementării unor ideologii concurente: naţionalismul, socialismul revoluţionar, fundamentalismul religios.

Anton CARPINSCHI

28

După cum am arătat, liberalismul a devenit ideologia politică dominantă a

Occidentului industrializat după o lungă perioadă de acumulare a capitalurilor şi polarizare socială. O serie de gânditori politici – adversari sau adepţi ai liberalismului –, au argumentat asupra strânsei şi inevitabilei legături dintre liberalism şi capitalism. Marxiştii, de pildă, susţin că ideile liberale reflectă pur si simplu interesele economice ale clasei conducătoare deţinătoare a proprietăţii în cadrul societăţii capitaliste. Pentru analiştii de factură marxistă, liberalismul este exemplul clasic al “ideologiei burgheze”, expresia ideologică a intereselor capitalului. Pe de altă parte, doctrinarii liberali au încercat să argumenteze că principiile şi valorile liberale prezintă un caracter natural şi universal. Friedrich Hayek, de pildă, a susţinut că libertatea economică – dreptul de a folosi şi dispune de proprietatea particulară –, este un garant esenţial al libertăţii

politice. De aceea, un sistem politic demo-liberal grijuliu faţă de libertăţile civile se poate dezvolta numai în contextul ordinii economice capitaliste. Dezvoltată mai intâi în Europa Occidentală şi America de Nord, democraţia liberală a pătruns şi a evoluat cu relativ succes în ţările Europei Centrale şi de Est începând cu a

doua jumătate a secolului al XIX-lea. Victoria Uniunii Sovietice după al II-lea război mondial urmată de comunizarea forţată a acestei regiuni a Europei au stopat, însă, pentru multe decenii dezvoltarea capitalistă ce începuse să fie resimţită în Cehoslovacia, Polonia, Ungaria sau România anilor 30 ai secolului al XX-lea. Prăbuşirea comunismului în Rusia, în centrul şi estul Europei a făcut ca această regiune să se confrunte din nou, după 1989, cu marile dileme ale modernizării politice şi economice. Transpus în fostele ţări comuniste, modelul demo-liberal occidental a relansat, cu un preţ social deosebit de ridicat, aventura acumulării primitive a capitalului.

Oricum, devenirea istorică din secolele al XIX-lea şi al XX-lea a influenţat substanţa ideologiei liberale. Caracterul liberalismului s-a schimbat în funcţie de ascensiunea şi evoluţia generală a clasei mijlocii interesată în stabilizarea poziţiilor sale economice şi politice. În acelaşi timp, sub influenţa amplificării proceselor de industrializare şi a creşterii complexităţii mecanismelor de piaţă, se constată o revizuire a concepţiei liberale în problema rolului statului în economie.

În timp ce liberalismul clasic al secolului al XIX-lea preconiza un stat minimal, o intervenţie etatică cât mai mică în viaţa economică şi privată a cetăţenilor, "libera-lismul transformat" al secolului al XX-lea se pronunţă în favoarea intervenţiei guvernamentale moderate în viaţa economică.

După marea depresiune a anilor 1929-1933, sub influenţa intervenţionismului etatic preconizat de John Maynard Keynes, statul devine responsabil pentru organizarea şi impulsionarea economiei şi pentru furnizarea serviciilor bunăstării: locuinţe, sănătate, educaţie. Această importantă transformare în strategia liberală a condus la conturarea a două mari epoci în istoria liberalismului denumite, de obicei: liberalismul clasic, pentru

libertatea economică este un garant esenţial al libertăţii politice

Ideologii politice

29

liberalismul a trecut de la concepţia statului minimal la concepţia statului asistenţial-intervenţionist

secolul al XIX-lea şi liberalismul transformat sau neoliberalismul secolului al XX-lea. Conchizând, trebuie să remarcăm că “realităţile capitalismului contemporan au determinat modificarea concepţiei liberale asupra statalităţii. Dovedindu-şi, încă odată, utilitarismul funciar, liberalismul a trecut de la concepţia statului minimal la concepţia statului asistenţial-intervenţionist. În momentul în care statul a devenit un factor politic necesar reglementării jocului pieţei, liberalii au trecut de la un antietatism orgolios la un etatism moderat, funcţional. Etatismul neoliberal marchează noua atitudine a libera-lismului, favorabilă participării statului în condiţiile controlului demo-cratic la organizarea vietii economico-sociale. Etatismul neoliberal este moderat prin democraţia parlamentară, multiplicarea centrelor de decizie, descentralizarea puterii, cultivarea dialogului şi compromisului politic”44.

Fundamente spirituale şi filiaţie ideatică în liberalism

În sfârşit, o altă concepţie privind originile şi evoluţia liberalismului explorează

filiaţia unor concepte si evoluţia unor teme majore în istoria ideilor politice: individ, stare naturală, drepturile omului, libertate şi libertăţi, libertate şi legalitate, contract social, constituţionalism, raţionalism etc. Aceste teme şi concepte furnizează fundamentele spirituale şi armătura ideatică ideologiei liberale. Fundamentele spirituale ale liberalismului sunt unitare, dar ele pot fi prezentate şi analizate din perspective diferite. Una dintre acestea aparţine istoriei ideilor politice. Astfel, cele “zece lecţii” de “istorie intelectuală a liberalismului” propuse de Pierre Manent45 se constituie într-o abordare polemică faţă de interpretarea economicistă de sorginte marxistă. “Perspectiva din care Manent reconstruieşte genealogia liberalismului este şocantă – subliniază Sorin Antohi -; el îşi propune să demonstreze, împotriva unui clişeu tenace, că nu avem de-a face cu o doctrină preponderent economică, nici măcar cu una dominată de combinaţia celor două invenţii liberale – guvernul reprezentativ şi economia de piaţă. Istoria intelectuală a liberalismului e construită pe o teză neaşteptată: ceea ce este central în constituirea liberalismului nu este economia, ci problema religioasă"46.

În contextul spiritual generat de problema teologico-politică, Pierre Manent prezintă cititorului o suită de micro-monografii dedicate celor mai importanţi gânditori politici care au pregătit apariţia ideologiei liberale. Astfel, primul apare Machiavelli47 cu

44 Cf. Anton Carpinschi, Doctrine politice contemporane. Tipologii, dinamică, perspective, Editura Moldova, Iaşi, 1992, p. 96. 45 Pierre Manent, Istoria intelectuală a liberalismului, Humanitas, Bucuresti, 1992. 46 Sorin Antohi, Introducere, la volumul: Pierre Manent, Istoria intelectuală a liberalismului, ed.cit., p.6. 47 Niccolò Machiavelli (1469-1527), om de stat, istoric şi gânditor italian născut la Florenţa. Secretar al Cancelariei din Florenţa, Machiavelli a îndeplinit numeroase misiuni diplomatice. Operele sale politice, Il Principe şi Discorsi sopra la prima Deca di Tito Livio (publicate postum, în 1532), au devenit tratate clasice pentru studierea politicii, teoriei puterii şi artei guvernării. Închinată creării statului naţional italian prin unificarea statelor-oraşe, inspirată de p bogată experienţăpolitică şi diplomatică, opera lui Machiavelli este expresia realismului politic în acţiune. Pentru Machiavelli, politica este arta guvernării, conservării şi dezvoltării statelor în dinamismul lor natural. Prin forţa analitică a gândirii, prin opţiunea politică laică, raţională şi naţională, Machiavelli s-a impus ca unul din fondatorii gândirii politice moderne.

ceea ce este central în constituirea liberalismului nu este economia, ci problema religioasă

Anton CARPINSCHI

30

ideea fecundităţii politice a răului. Secretarul florentin este unul dintre primii moderni care are curajul să scrie despre convertirea politică a răului prin “transmutarea răului individual în bine comun”, idee ce anticipează principiul "mâinii invizibile" din mecanismul autoreglării spontane a pieţei libere. Urmează Hobbes48 şi “noua artă politică”. Aceasta este o “mecanică politică” bazată pe ideea că ordinea socială se naşte din frica şi neputinţa individului uman obligat, prin aceasta, să semneze contractul cu Leviathan-ul, adică cu puterea absolută a statului ordonator. Spre deosebire de Hobbes, Locke49 - "arhitectul liberalismului clasic" -, elaborează ideile individualismului liberal exprimând poziţia indivizilor liberi şi raţionali, stăpâni pe viaţa, munca si proprietatea lor. Spre deosebire de autoritarismul etatic hobbesian, individualismul liberal preconizat de Locke viza limitarea puterilor statului monarhic prin normele şi legile dreptului natural. Filosoful englez a contrapus, astfel, absolutismului monarhic, dreptul absolut al individului liber."Retras în citadela drepturilor omului şi ale cetăţeanului, ale cărei baze le-a pus Locke, individul tratează cu statul de la suveran la suveran"50.

În spiritul raţionalismului propriu Iluminismului, Montesquieu51 propune contracararea abuzului de putere prin principiul separării puterilor legislativă, executivă şi judecătorească. Regula generală este aceea că nici o putere nu poate îndeplini mai mult de o singură funcţie. Libertatea pentru Montesquieu nu este independenţa individului în faţa statului, ci dreptul de a face ceea ce legea permite. Preocuparea gânditorului francez nu este direct aceea de a proteja individul în faţa intervenţiilor statului, ci de a identifica acele legi pe care autorităţile trebuie să le respecte şi care pot oferi cetăţenilor "siguranţa juridică". Odată cu apariţia primelor semne ale opoziţiei

48 Thomas Hobbes (1588-1679), filosof politic englez a cărui operă cardinală, Leviathan (1651), a fost concepută într-o perioadă istorică plină de frământări sociale şi politice pentru Asnglia: războiul civil, revoluţia şi răsturnarea monarhiei absolute. Hobbes este primul gânditor după Aristotel care dezvoltă o nouă teorie a asupra naturii şi comportamentului uman. Fiinţa umană nu mai este concepută a sociabilă de la natură; oamenii sunt, prin natura lor, fiinţe egoiste urmărind în permanenţă conservarea vieţii, procurarea binelui şi evitarea răului pentru ei înşişi. Metodologia individualistă şi teoria contractului social fac din Hobbes unul din premergătorii liberalismului timpuriu. 49 John Locke (1632-1704), filosof şi om politic englez, Locke a studiat medicina la Oxford înainte de a deveni secretarul lui Anthony Ashley Cooper, prim conte de Shaftsbury. Vederile sale politice s-au dezvoltat şi au fost modelate în contextul Revoluţiei engleze. Adversar al absolutismului, apreciat ca filosof al "glorioasei revoluţii" de la 1688 prin care s-a instituit monarhia constituţional-parlamentară, Locke este, totodată, "gânditorul-cheie" al liberalismuli timpuriu. Deşi a acceptat că, prin natura lor, oamenii sunt liberi şi egali, prioritatea pe care a acordat-o dreptului la proprietate îl apără de sensurile pe care le-au căpătat mai târziu egalitatea şi democraţia sub influenţa curentelor socialiste. Cele mai importante opere politice ale lui Locke sunt: A Letter Concerning Toleration (1689) şi Two Treatises of Government (1690). 50 Jean-Jacques Chevallier, Les grandes doctrines politiques, în: Encyclopédie politique de la France et du monde, Paris, 1951, p.80. 51 Charles-Louis de Secondat, baron de Montesquieu (1689-1755), filosof, jurist, personalitate publică implicată în viaţa politică a epocii sale, membru al Academiei franceze. Unul dintre cei mai studiaţi gânditori politici ai Iluminismului, ale cărui idei raţionaliste şi anti-absolutiste au contribuit la declanşarea Revoluţiei franceze şi au influenţat concepţiile politice ale Părinţilor fondatori ai SUA. Lucrarea sa monumentală - De l'esprit des lois (1748) -, în pofida extinderii şi diversităţii, are drept obiect "spiritul legilor", adică regulile sociale ale dreptului politic, sistemul raţional al legilor, principiilor şi procedurilor vieţii politice. Clasificarea regimurilor politice şi teoria separării puterilor în stat sunt alte două mari realizări ale lui Montesquieu şi, implicit, ale filosofiei politice pregătitoare a ideologiei liberale.

Ideologii politice

31

dintre burghez şi cetăţean, Rousseau52 se impune ca unul din primii critici ai individualismului liberal. El susţine că puterea legislativă nu poate fi exercitată decât pe calea directă, prin votul întregii naţiuni. Inspirat de pasiunea pentru unitate şi totalitate, Rousseau consideră "voinţa generală", adică suveranitatea poporului, ca indivizibilă, aparţinând întregului social. Spre deosebire de individualismul lui Locke, în care fiecare individ este liber să facă contractul social, Rousseau vede în "voinţa generală" contracararea voluntarismului întreprinzătorilor particulari şi a intereselor egoiste. Benjamin Constant53 este, la rândul său, un apărător al liberalismului de opoziţie, ivit atunci când libertatea individuală începea să fie ameninţată în numele suveranităţii poporului, mult lăudată şi susţinută de Rousseau. François Guizot54 susţine liberalismul de guvernământ sau arta de a guverna prin puterea reprezentativă, adică nu prin aproprierea întregii forţe, ci prin folosirea integrală a celei existente. În sfârşit, Tocqueville, vizionarul liberalismului confruntat cu problemele şi provocările democraţiei, închide seria gânditorilor “monitorizaţi” de Pierre Manent.

Din această serie a iluştrilor "părinţi spirituali" ai ideologiei liberale nu poate lipsi, însă, Immanuel Kant. O abordare alternativă a justificării drepturilor liberale ce evită orice referinţă la drepturile naturale, la natura şi bunăstarea umană provine din filosofia lui Immanuel Kant, mai precis, din “metafizica moravurilor” înţeleasă ca un sistem al conceptelor pure şi universale. Conceptul kantian de “metafizica a mora-vurilor” cuprinde în sine atât teoria asupra virtuţii cât şi teoria asupra dreptului, pe temeiul că atât dreptul cât şi virtutea implică obligativitatea; obligativitatea supunerii faţă de o lege exterioară în cazul dreptului, obligativitatea supunerii faţă de legea morala interioară în cazul virtuţii. “Unirea virtuţii cu dreptul explică viziunea lui Kant asupra întregului social; atât una cât şi cealaltă reglează comportamentul fiinţei sociale – faţă de sine şi de semeni, ca şi faţă de formele instituţionalizate ale existenţei. Dualitatea socială dată de drept şi de moralitate reproduce, în planul socialului, dualitatea filosofică fenomenal-noumenal a umanului: ca fiinţă fenomenală, omul este supus normei juridice, dar e sancţionat de legea morală interiorizată sau de justiţia divină. Aşadar, <metafizica moravurilor> are sensul extins de sistem al principiilor raţionale

52 Jean-Jacques Rousseau (1712-1778), gânditor cu puternică influenţă asupra asupra vieţii politice moderne, precursor al liberalismului social, dar şi al socialismului. Postularea "bunului sălbatic" şi idilizarea stării naturale, sugerarea ideii că proprietatea privată este sursa răului social, critica radicală a relelor societăţii, preferinţa pentru egalitatea socială şi "reconstrucţia socială completă" pregătesc ideile stângii politice şi ale tradiţiei revoluţionare. Opere politice principale: Discours sur l'origine et les fondements de l'inégalité (1755), Le contrat social (1762). 53 Benjamin Constant (1767-1830), scriitor, gânditor şi om politic francez. Influent membru al partidului liberal; "principalul reprezentant al liberalismului sub Restauraţie" (Jean Touchard) şi "unul dintre autorii care au expus în modul cel mai profund lecţia eşecului Revoluţiei de a se stabiliza într-o formă politică solidă, unul dintre gânditorii cei mai pătrunzători ai tranziţiei democratice" (Marcel Gauchet). Este unul dintre criticii cei mai lucizi ai "suveranităţii poporului" în numele libertăţii individului. Principalele opere politice sunt reunite în: Collection complète des ouvrages publiés sur le gouvernement représentatif et la constitution actuelle, formant une espèce de cours de politique constitutionnelle (1818) şi în Mélanges de littérature et de politique (1829). 54 François Guizot (1787-1874), om de stat şi istoric francz. Ca ministru al instrucţiunii publice, a admis prinmcipiul libertăţii învăţământului primar. Ca şef al guvernului (1847-1848) a practicat o politică conservatoare care a favorizat declanşarea revoluţiei de la 1848.

Anton CARPINSCHI

32

care întreţin viaţa socială a indivizilor. De aceea, ei au datoria să cultive şi să desăvărşească metafizica, întrucât omul este, prin natura sa, o fiinţă metafizică ale cărei potenţe – spune Kant – se manifestă în dovezile de decizie şi acţiune conforme unei legislaţii universale, chiar şi în lipsa unor principii morale a priori deprinse expres”55.

Din această filosofie morală concepută ca “metafizică a moravurilor” decurge definirea kantiana a dreptului ca “totalitatea condiţiilor, conform cărora liberul arbitru al unui om se poate uni cu liberul arbitru al altui om, conform unei legi universale a libertăţii”56. La baza definirii kantiene a dreptului, stă principiul universal al dreptului care stipulează că

„libertatea liberului arbitru al unui om poate coexista cu libertatea tuturor, după o lege universală. (…). Legea juridică universală este: acţionează în exterior în aşa fel, încât întrebuinţarea liberă a liberului tău arbitru să poată coexista cu libertatea tuturor, conform unei legi universale, ceea ce este o lege care îmi impune obligativitatea”57.

Din “metafizica moravurilor” şi “principiul universal al dreptului” decurge ideea conform căreia oamenii sunt posesori ai unor drepturi fundamentale la libertate şi dreptate deorece ei sunt întotdeauna scopuri în sine şi niciodată numai mijloace în slujba scopurilor altora.

Numai un principiu care conferă maximum de libertate egală tuturor oamenilor – adică principiul clasic al liberalismului – ar putea satisface cerinţa universalităţii cerute de imperativul categoric kantian. Societatea liberală apare, astfel, drept singura ordine socială acceptabilă pentru persoanele ce se consideră agenţi raţionali autonomi şi scopuri în sine.

Pronunţându-se asupra capacităţii argumentelor formal-universale kantiene de a justifica principiile liberale ca singurele potrivite pentru fiinţele umane, John Gray se arăta extrem de rezervat. “Este discutabil dacă argumentele lui Kant – scria el – reuşesc să justifice principiile liberale. Într-adevăr, în măsura în care ele sunt pur formale şi fac apel exclusiv la presupoziţiile raţiunii practice, este rezonabil să presupunem că vor realiza cu mult mai puţin decât sperau Kant şi neo-kantienii în încercarea de a întemeia principii substanţiale. În măsura în care argumentul lui Kant apelează în mod tacit la presupoziţii antropologice, atunci el se abate de la propria metodă de a justifica etica. Concepţia despre noi înşine ca agenţi autonomi şi raţionali şi ca autori ai propriilor noastre valori poartă semnul modernităţii şi al individualităţii europene, şi nu este o imagine universalizabilă a vieţii morale. În cazul lui Kant, ideea autonomiei este fundamentată pe concepţia metafizică a eului noumenal, în care se recunoaşte cu usurinţă umbra emaciată a sufletului nemuritor din tradiţia creştină. O dată abandonată

55 Rodica Croitoru, Studiu introductiv la volumul: Immanuel Kant, Scrieri moral-politice, Edirura Stiintifica, Bucuresti, 1991, pp. 35-36. 56 Immanuel Kant, Introducere la teoria dreptului, în volumul Scrieri moral-politice, ed.cit., p.87. 57 Ibid., pp. 87-88.

Ideologii politice

33

metafizica kantiană a eu-lui, nu mai rămâne nimic în argumentul acestuia care să impună principiile liberale drept singurele potrivite pentru fiinţele umane”58.

În consecinţă, problema liberalismului analizat prin intermediul istoriei sale intelectuale, este una de reconstrucţie democratică a corpului social prin recunoaşterea valorii centrale a libertăţii individuale. Doctrina liberală întemeiază, în fond, legitimitatea politică pe drepturile individului.

În aceste condiţii, putem aprecia că “proiectul liberal” îşi află, în mod paradoxal, fundamentele spirituale în raportul, mereu dinamic, deseori fragil, dintre libertate şi lege: libertatea individului trebuie garantată prin lege, legea este opera autorităţii statale, iar neutralitatea statului depinde, la rândul său, de respectarea unor reguli, norme şi legi. Proiectul liberal se profilează pe fundalul tabloului spiritual al modernităţii europene în care principalele tuşe pun în lumină emanciparea spirituală a credincioşilor creştini prin Reforma religioasă din secolul al XVI-lea, avântul capitalismului ca practică a libertăţii, “filosofia reuşitei” ca esenţă a liberalismului, noul spirit al modernităţii bazat pe laicizare, legi naturale şi raţionalism, drepturile omului ca drepturi universale ale persoanei umane.

Liberalismul, ideologia politică a modernităţii burgheze

Poziţia noastră în problema originilor şi evoluţiei liberalismului se ataşează unei

concepţii de sinteză. Din această perspectivă, apreciem că prin evaluarea şi combinarea unor modele explicative provenind din planuri diferite – economico-sociologic, cultural-ideatic, politic şi al construcţiei naţionale –, putem tinde spre înţelegerea procesului de importanţă istorică care este:

apariţia şi evoluţia liberalismului ca filosofie şi ideologie politică în contextul moder-nităţii şi a sistemului capitalist.

Ca ideologie politică, liberalismul nu poate fi înţeles în afara cunoaşterii originilor spirituale, coordonatelor filosofice, religioase, ştiinţifice, dar şi a circumstan-ţelor politice, sociale, economice în care a apărut şi a evoluat “Căci, deşi liberalismul nu are o natură sau o esenţă unică şi neschimbatoare, el este totuşi definit de un set de trăsături distinctive care poartă marca modernităţii şi care, în acelaşi timp, îl distinge de celelalte tradiţii intelectuale moderne şi de curentele politice care le sunt asociate. Toate aceste trăsături sunt complet inteligibile numai în perspectiva istorică oferită de câteva din crizele modernităţii – disoluţia ordinii feudale în Europa în secolele al XVI-lea si al XVII-lea, evenimentele din preajma Revoluţiei franceze şi a Revoluţiei americane din ultima decadă a secolului al XVIII-lea, emergenţa mişcărilor de masă democratice şi socialiste din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi eclipsarea aproape totală

58 John Gray, op.cit., pp.78-79.

Anton CARPINSCHI

34

a societăţii liberale de către regimurile totalitare din zilele noastre. Astfel, trăsăturile distinctive ce caracterizau concepţia liberală despre om şi societate la începuturile acesteia, în Anglia secolului al XVII-lea, au fost alterate şi redefinite, fără a deveni totuşi de nerecunoscut, pe măsură ce societăţile individualiste care au dat naştere ideilor liberale au fost obiectul unor provocări înnoite şi variate”59.

Printre provocările şi înnoirile la care au fost supuse societăţile occidendale, există anumite creaţii şi dezvoltări istorice care au influenţat profund şi decisiv filosofia morală şi politică, dreptul, precum şi paradigma ştiinţifică a modernităţii pregătind, totodată, apariţia liberalismului. Una dintre acestea este Reforma protestantă din secolul al XVI-lea care a antrenat spiritul de toleranţă şi pluralismul religios cu toate consecinţele sale. O alta este dezvoltarea statelor moderne şi a administraţiei centrale prin monarhiile absolute. În sfărşit, progresul ştiinţei, de la astronomia lui Copernic şi Kepler la fizica lui Newton şi analiza matematică a lui Newton şi Leibniz. Aceste dezvoltări istorico-spirituale şi politico-administrative au introdus în modernitatea Europei Occidentale un set de idei, principii şi valori care au schimbat faţa lumii:

pluralismul spiritual proiectat în spaţiul social;

toleranţa religioasă împletită cu laicitatea civilă si emanciparea individului;

echilibrarea raportului dintre credinţa religioasă şi raţionalitatea ştiinţifică;

organizarea statului centralizat şi administraţia publică;

proprietatea, productivitatea muncii şi economia de piaţă.

Acestea sunt ideile, principile şi valorile care au familiarizat mentalul individual şi colectiv al europenilor secolelor al XVII-lea – al XVIII-lea cu paradigma liberală.

În contextul social-economic al ascensiunii capitalismului, ideile liberale au contribuit la prăbuşirea rânduielilor şi mentalităţilor feudale şi, totodată, la emanciparea “spiritului capitalismului”. Deşi, ca ideologie politică deplin constituită, liberalismul nu a existat înaintea secolului al XIX-lea, apariţia sa a fost pregătită din punct de vedere spiritual prin o serie de idei şi teorii începând cu secolul al XVI-lea. În multe privinţe, ideologia liberală a concentrat aspiraţiile clasei mijlocii în ascensiune, interesele burgheziei aflate în conflict cu puterea monarhiilor absolute şi a aristocraţiei latifundiare. Preconinzând schimbări revoluţionare la acea epocă, ideile liberale apăreau ca radicale. Revoluţia burgheză din Anglia secolului al XVII-lea, revoluţiile din America şi Franţa de la sfârşitul secolului al XVIII-lea au avut un caracter liberal în pofida faptului că, în epocă, cuvântul “liberal” nu era încă folosit cu un sens politic. Liberalii au răsturnat într-o serie de ţări importante (Ţările de Jos, Anglia, Franţa, Spania), puterea absolută a monarhiei legitimată prin dreptul divin. În locul acesteia ei au institut guvernări laice, constituţionale şi reprezentative. Liberalii au criticat privilegiile economice şi politice ale aristocraţiei funciare şi nedreptăţile sistemului 59 John Gray, Liberalismul, CEU, Editura Du Style, Bucuresti, 1998, pp. 23-24.

Ideologii politice

35

feudal susţinând, în schimb, libertatea de conştiinţă şi expresie, de deplasare şi participare la viaţa obştească. În pofida celor două războaie mondiale şi a dictaturilor totalitare de extremă stângă si extremă dreaptă, sfârşitul secolului al XX-lea a marcat triumful mondial al democraţiei liberale. Modelul liberal al guvernării reprezentative şi economiei pieţei libere ce se impusese încă din secolul al XIX-lea în Occident a cunoscut o răspândire mondială.

Liberalismul rămâne, aşadar, principala mişcare politică şi intelectuală care a luptat în mod consecvent, în perioada modernă dar şi în cea contemporană, împotriva absolutismului politic şi a tuturor formelor de dictatură şi autoritarism ce afectează libertatea individului.

“Ceea ce este comun tuturor ofensivelor anti-autoritariste declanşate de liberali – din secolul al XVII-lea şi până astăzi, subliniază Adrian-Paul Iliescu –, este respingerea etatismului, adică a concentrării exagerate a puterii în mâinile aparatului de stat şi deci a conducerii statului. Ei au înţeles foarte devreme că, indiferent dacă puterea este exercitată de un monarh absolut, de o elită oligarhică (...), de reprezentanţi aleşi (chiar de majoritate) sau de un partid <popular> (ca cel comunist), exercitarea nelimitată a acestei puteri duce la despotism; în consecinţă, firul rosu al politicii liberale l-a constituit totdeauna combaterea puterii nelimitate a autorităţii (de stat), limitarea strictă a influenţei acesteia şi apărarea libertăţilor individuale. Respectul contemporan pentru drepturile şi libertăţile omului, recunoaşterea autonomiei cetăţenilor în sfera vieţii private şi suspiciunea generală faţă de etatism sunt achiziţii moderne pentru care meritul principal, în măsura în care poate aparţine unei mişcări politice anume, revine liberalismului”60.

Liberalismul modern şi provocarea postmodernă

Liberalismul este, dintr-un anumit punct de vedere, ideologia

occidentului industrializat şi secularizat. Pe de altă parte, ideile liberale au pătruns atât de profund în viaţa politică, economică şi culturală a ţărilor industrializate, încât unii autori consideră liberalismul mai mult decât o ideologie. Faptul că liberalismul acordă prioritate “dreptului” asupra “binelui” il face pe Andrew Heywood să-l definească ca “meta-ideologie, adică un corp de reguli ce furnizează cadrele în care au loc dezbaterile politice şi ideologice (...) Cu alte cuvinte, liberalismul încearcă stabilirea condiţiilor unei vieţi cât mai bune, aşa cum este aceasta înţeleasă de fiecare, neurmărind impunerea nici unei noţiuni particulare asupra binelui”61. Datorită acestei neutralităţi morale, ideile şi valorile liberale au căpătat, potenţial, deschidere universală, iar liberalismul a putut fi considerat o meta-ideologie. Avântul democraţiei liberale în contextul geopolitic creat de căderea comunismului l-a făcut pe teoreticianul american Francis Fukuyama să

60 Adrian-Paul Iliescu, Liberalismul între succese şi iluzii, Editura All, Bucureşti, 1998, p. 12. 61 Andrew Heywood, Political Ideologies. An Introduction, Macmillan Press Ltd., 1998, p. 27.

ideologia occidentului

industrializat şi secularizat

meta-ideologie

Anton CARPINSCHI

36

proclame în anul 1989, sfârşitul istoriei62, victoria democraţiei liberale occidentale concepută ca forma finală a guvernării umane. Acest triumfalism liberal trebuie, însă, temperat prin recunoaşterea provocărilor interne şi ameninţărilor externe cu care se confruntă, în continuare, democraţia occidentală. În interior, civilizaţia occidentală şi ideologia liberală trebuie să găsească un răspuns fezabil criticilor la adresa

consumatorismului hedonic, individualismului cinic, depersonalizării umane, atomizării individului şi masificării societăţii. Unul din răspunsurile aşteptate a venit din direcţia liberalismului comunitar. Replicând individualismului exacerbat, comunitarismul a redescoperit în ultimele decenii importanţa comunităţii, valoarea morală şi socială a vieţii în colectivităţile sudate. Doi dintre cei mai importanţi gânditori aparţinând familiei spirituale comunitariste – Alisdair MacIntyre63 şi Michael Sandel64 –, au atras atenţia asupra vacuum-ului moral pe care-l prespune individualismul liberal în formele sale radicale si extreme. Consecinţele acestei situaţii nu pot conduce decât la periclitarea coeziunii şi normalităţii sociale şi, în cele din urmă, la dezintegrare socială. În exterior, după ce a

contribuit din plin la prăbuşirea fascismului şi apoi a comunismului, democraţia liberala trebuie să facă faţă unor noi provocări: incertitudinile postcomunismului, resurecţia hiper-naţionalismelor degenerate în mişcări de purificare etnică, decalajele nord-sud, est-vest, fundamentalismul islamic şi terorismul de stat.

Departe de a se îndrepta spre unificare, lumea liberală şi devenirea politică în secolul al XXI-lea par a fi caracterizate prin creşterea diversităţii ideologice şi ascuţirea luptelor politice. Fundamentalismul religios şi naţionalismul autoritar apar ca adversari imediaţi în calea universalismului liberal-democrat şi a raţionalismului iluminist propriu ideologiei liberale.

În acest context post-liberal, unii gânditori politici apreciază că transformările mondiale din ultimele decenii nu confirmă fezabilitatea fundamentelor spirituale ale liberalismului clasic. Apărut ca paradigmă raţionalistă a modernităţii bazată pe convingerea că omul este o fiinţă perfectibilă, funciarmente progresistă, liberalismul se 62 “Suntem martorii ... sfârşitului istoriei, adică al punctului final al evoluţiei ideologice al omenirii şi al universalizării democraţiei liberale occidentale ca formă finală a guvernării umane”, Francis Fukuyama, The End of History, in National Interest, Summer, 1989. 63 Alisdair MacIntyre, After Virtue, Duckworth, London, 1981. 64 Michael Sandel, Liberalism and the Limits of Justice, Cambridge University Press, Cambridge, 1982.

Comunitarismul este credinţa conform căreia persoana se formează în comunitate şi depinde de aceasta. Indivizii sunt modelaţi în comunităţile cărora le aparţin şi de aceea ei trebuie să le datoreze respect şi abnegaţie. Deşi opus individualismului liberal, comunitarismul a îmbrăcat o varietate de forme politice. Astfel, aripa de stânga a comunitarismului susţine că viaţa comunitară solicită într-o manieră nelimitată libertatea şi egalitatea indivizilor în efortul de a anihila ordinea etatică şi de status (anarhismul). Comunitarismul de centru consideră comunitatea drept entitatea socială bazată pe recunoaşterea reciprocă a drepturilor şi responsabilităţilor indivizilor, grupurilor sau instituţiilor (social-democraţia, “Tory paternalism”). Conform comunitarismului de dreapta, comunitatea solicită fiecărui individ respectarea puterii şi autorităţii etatice, cultivarea valorile şi instituţiilor tradiţionale: familia, proprietatea, biserica, etnia, naţiunea (“noua dreapta”). Comunitarismul se constituie, aşadar, într-o adevărată critică morală a liberalismului clasic.

Ideologii politice

37

află acum, la începuturile post-modernităţii, în faţa unor grave provocări şi conflicte de anvergură malthusiană, etnică sau fundamentalistă. În aceste condiţii se ridică între-barea, dacă şi cum ar putea reacţiona liberalismul – ideologie a modernităţii politice burgheze –, în noul context istoric al începuturilor postmodernităţii? Unul din răspunsurile rezonabile la această întrebare ni se pare a fi acela dat de John Gray:

“Sarcina gândirii politice postliberale este să găsească termenii unei coexistenţe paşnice a diferitelor forme culturale fără a face apel la beneficiile – care s-au dovedit îndoielnice – ale unei perspective universaliste şi la o concepţie a alegerii raţionale pe care Hobbes a putut-o elabora în calitate de gânditor al Iluminismului timpuriu. În epoca post-modernă, culturile şi statele liberale trebuie să renunţe la orice pretenţie de autoritate universală şi să înveţe să trăiască în armonie cu alte culturi şi tipuri de politică, neliberale. Provocarea adresată gândirii postliberale este aceea de a găsi instituţiile care pot ocroti diversitatea culturală, atât în relaţiile dintre state cât şi în interiorul acestora”65.

Pentru a supravieţui trebuie să învăţăm, aşadar, lecţia coexistenţei în lumea relativistă, schimbătoare şi derutantă a pluralismului valorilor, deseori, incomensurabile.

Dar, există vreo specie de liberalism capabilă să proiecteze şi să implementeze instituţiile diversităţii rezonabile în lumea pluralismului şi conflictului valorilor? Ce specie de liberalism – de liberalism post-iluminist –, ar putea, oare, supravieţui într-o astfel de lume a post-modernităţii? Răspunsul aceluiaşi John Gray, inspirat de filosofia lui Isaiah Berlin, este unul deschis, un răspuns deschis la care subscriem şi noi:

“liberalismul agonistic este acea specie a liberalismului care este întemeiată nu pe alegerea raţională, ci pe limitele alegerii raţionale – limite impuse de alegeri radicale pe care suntem adesea constrânşi să le facem, între anumite bunuri care sunt deopotrivă într-o inerentă rivalitate, iar adeseori într-o imposibilitate constitutivă de a fi combinate, şi uneori incomensurabile sau raţional incomparabile. Liberalismul agonistic este o aplicaţie în filosofia politică a teoriei morale a pluralismului valorilor (subl. aut.), teoria conform căreia există o diversitate ireductibilă a valorilor ultime (bunuri, perfecţiuni, opţiuni, motive ale acţiunii ş.a.m.d.) şi care susţine că atunci când aceste valori intră în conflict sau competiţie una cu cealaltă nu există nici un standard sau principiu global, nici o monedă sau măsură comună cu ajutorul căreia astfel de conflicte să poată fi arbitrate sau rezolvate”66.

Condiţia postmodernă se manifestă prin înmulţirea centrelor de putere şi disoluţia oricărui gen de naraţiune totalizatoare care pretinde să domine integral domeniul complex al activităţii şi reprezentării sociale. Liberalismul agonistic este acela care se pliază pe una din temele preferate ale postmodernismului: pluralismul şi incomen-surabilitatea valorilor.

65 John Gray, Liberalismul, ed.cit., p. 132. 66 John Gray, Dincolo de liberalism şi conservatorism, ed.cit., p. 33.

Anton CARPINSCHI

38

Teme şi probleme

1. Liberalismul: definiri şi sensuri.

2. Liberalismul: origini şi evoluţie

3. Apariţia liberalismului şi perspectiva naţională.

4. Cele două tradiţii liberale: continentală şi britanică.

5. Apariţia liberalismului şi ascensiunea capitalismului.

6. Fundamente spirituale şi filiaţie ideatică în liberalism.

7. Liberalismul, ideologia politică a modernităţii burgheze.

8. Liberalismul modern şi provocarea postmodernă.

?

Ideologii politice

39

III. Conservatorismul Între tradiţie şi modernitate

Multe cărţi şi studii dedicate conservatorismului încep prin a afirma că termenii de "conservatorism", "conservator" nu se bucură de o imagine prea bună şi nici de una corectă. Supus unor critici şi denigrări atât din partea ideologiei liberale, cât şi din aceea a ideologiei socialiste, conservatorismul a trebuit mereu să-şi clarifice, în replică, doctrina. O dificultate în plus pe drumul reabilitării doctrinare se datorează şi polisemiei termenilor de "conservatorism", "conservator", ambiguităţii şi confuziei, uneori special întreţinute, în utilizarea sensurilor acestora. Se vorbeşte, de pildă, despre existenţa aripei conservatoare opuse celei liberal-reformiste din conducerea unor partide comuniste: autorii programului reformist al "Primăverii de la Praga", grupaţi în jurul lui Aleksandr Dubcek erau apreciaţi drept "liberali" în raport cu "conservatorii" anti-reformişti din jurul lui Gustav Husak, susţinuţi de PCUS şi tancurile sovietice. Reformiştii "perestroikăi" iniţiate de Mihail Sergheevici Gorbaciov erau opuşi, la rândul lor, conservatorilor duri şi anti-reformişti grupaţi în jurul lui Leonid Ilici Brejnev şi a urmaşilor acestuia. În aceste condiţii, înainte de prezentarea conservatorismului ca ideologie, o precizare a sensurilor termenilor "conservatorism", "conservator", se impune cu necesitate. Cadru general: definiri şi sensuri

În opinia noastră, trebuie operată o primă distincţie semantică importantă care

delimitează două sensuri:

sensul primar, substantival, al conservatorismului, ce desemnează un curent ideologic specific apărut în prima jumătate a secolului al XIX-lea, cu o tematică, un conţinut şi o finalitate proprie,

sensul derivat, secundar al termenului conservator asociat, ca adjectiv, unor fracţiuni din interiorul unor partide, sau unor comportamente, atitudini, mentalităţi şi personalităţi ce pot aparţine şi altor familii ideologico-doctrinare – liberale, socialiste, comuniste –, sau unor oameni şi colectivităţi a căror identitate politică nu interesează.

Anton CARPINSCHI

40

Persistenţa acestor două sensuri – denumite de noi, primar şi secundar, sau

derivat –, se datorează problematicii complexe şi sferei largi de cuprindere a mentalităţilor şi comportamentelor conservatoare ce nu se suprapun curentului

ideologico-politic denumit conservatorism. Conservatorismul, ca ideologie politică, este un fenomen specific modern, o structură ideatică cu o identitate proprie, în timp ce fracţiunile, comporta-mentele, atitudinile şi mentalităţile conservatoare sunt caracteristici general umane ce pot fi întâlnite în instituţii şi organizaţii politice de diverse orientări ideologico-politice. Atitudinile sau opţiunile conservatoare dintr-o instituţie de altă coloratură politică denotă, nu o strategie şi un program conservator ci, mai de grabă, o preferinţă

conservatoare de ordin tactic şi de metodă. De aceea, pot exista comportamente şi preferinţe conservatoare, în grade variate, în organizaţii şi instituţii declarat liberale, socialiste sau comuniste. Obiectul analizei noastre este, însă, conservatorismul în sensul său primar, propriu, de ideologie politică apărută ca reacţie la procesele de modernizare declanşate în Occident de revoluţiile burgheze şi revoluţia industrială.

În discutarea sensurilor conservatorismului, o contribuţie interesantă a adus Clinton Rossiter. Conferind conservatorismului patru sensuri – temperamental, posesiv, practic şi filosofic –, profesorul american a deschis o perspectivă analitică cuprinzătoare67.

Primul sens indică un temperament sau o atitudine bazate, în mod preponderent, pe obişnuinţă, frica de necunoscut şi de schimbare, de aici decurgând, inerţia, dorinţa naturală de securitate şi pace.

Conservatorismul temperamental este acea dispoziţie naturală a omului de a se opune oricărei schimbări în modul său de a trăi şi de a munci, de a se bucura de viaţă sau de a rezista diverselor încercări. Psihologii sunt de acord că toate fiinţele umane posedă trăsături conservatoare, în ponderi diferite în anumite perioade ale vieţii lor, şi că la mulţi oameni acestea apar ca dominante.

Conservatorismul posesiv desemnează acea trăsătură a naturii umane prin care o persoană se auto-percepe prin proprietatea, puterea şi status-ul deţinut în societate. În această ipostază, fiinţa umană acţionează pentru conservarea puterii şi averii sale. Conservatorismul practic îşi propune armonizarea conservatorismului temperamental şi a celui posesiv la nivelul comunităţii rezultând, de aici, o nouă conjunctură în care omul începe să vadă, în calitate de

membru al comunităţii, dincolo de proprietatea particulară şi interesul propriu. În felul acesta, conservatorismul practic, un conservatorism prin excelenţă politic, încearcă să protejeze ordinea comunitară şi să se adapteze cât mai bine la situaţiile diverse preîntâmpinând, totodată, schimbările imprevizibile, revoluţionare, pline de riscuri şi de necunoscute.

67 Clinton Rossiter, Conservatism in America (second edition revised), Alfred A. Knopf, New York, 1968, pp.6-10.

CONSERVATORISM

ideologie politică apărută ca reacţie la procesele de moder-nizare declanşate în Occident de revoluţiile burgheze şi revoluţia industrială

conservatorism temperamental

conservatorism posesiv

conservatorism practic

Ideologii politice

41

Conservatorismul filosofic este sinteza principiilor şi valorilor conservatoare. Centrate pe ordine, autoritate, tradiţie, principiile şi valorile conservatorismului se constituie într-un sistem cu iradieri în orizonturile existenţei, cunoaşterii sau acţiunii. Din această perspectivă, conservatorismul poate fi definit ca o concepţie asupra naturii umane şi vieţii sociale, ansamblu de credinţe şi valori în conformitate cu anumite modele culturale şi metode de cunoaştere, materializate într-un anumit stil de viaţă şi într-un anumit regim politic.

Dintr-o enumerare sumară a trăsăturilor "stilului conservator" nu ar putea lipsi: neîncrederea în perfectibilitatea naturii umane; preferinţa pentru ordinea socială pre-existentă, capabilă de continuitate şi,

implicit, preţuirea stabilităţii şi tradiţiei mai curând decât a inovaţiei; cunoaşterea practică a naturii lucrurilor pe baza "instinctului educat" şi

neîncrederea în reflecţiile abstracte şi deliberate; cultivarea responsabilităţii şi loialităţii faţă de familie, comunitate, breaslă,

naţiune, biserică, stat.

"A fi conservator – arăta Michael Oakeshott –, înseamnă a prefera familiarul necunoscutului, a prefera ceea ce s-a încercat neîncercatului, faptul misterului, realul posibilului, limitatul nemărginitului, ceea ce este aproape îndepărtatului, ceea ce este îndeajuns supra-abundentului, acceptabilul perfecului, râsul de azi beatitudinii utopice. Legăturile şi fidelităţile familiare vor fi preferate seducţiei unor ataşamente mai profitabile; a dobândi şi a amplifica va fi mai puţin important decât a păstra, a cultiva şi a te bucura de ceea ai; durerea unei pierderi va fi mai acută decât atracţia unei noutăţi sau promisiuni. Înseamnă a fi pe potriva soartei pe care o ai, a trăi la nivelul propriilor mijloace, a te mulţumi cu acea nevoie de mai multă perfecţiune care este pe măsura omului şi a imprejurărilor în care trăieşte"68.

Plasându-se tot într-un orizont filosofic, Adrian-Paul Iliescu optează pentru înţelegerea conservatorismului ca un tip de raţionalitate. "Conservatorismul nu este o doctrină printre altele, ci un mod de a vedea lumea; nu este (doar) o practică politică, ci este un tip de atitudine faţă de viaţă. (…) de fapt, conservatorismul este un tip de raţionalitate"69, o raţionalitate prin adecvare.

Revenind în planul ideologico-politic corelat, de altfel, cu celelalte menţionate până acum, vom prezenta câteva definiţii şi caracterizări ale conservatorismului.

În sens restrâns, conservatorismul este o ideologie politică, adică un set de concepte, teme, argumente cu o anumită finalitate politică: conservarea ordinii sociale existente, apărarea valorilor tradiţionale, respingerea schimbărilor sociale bruşte şi incontrolabile.

Ca ideologie, conservatorismul este situaţional şi reactiv, el apărând ori de câte ori ordinea socială este ameninţată. Enciclopedia Britanică defineşte termenul de conservatorism ca: "un termen întrebuinţat îndeobşte în politică pentru a desemna preferinţa pentru ceea ce este vechi şi încercat deja de ordinea socială civilă, mai

68 Michael Oakeshott, Raţionalismul în politică, Editura All, Bucureşti, 1995, p.79. 69 Adrian-Paul Iliescu, Conservatorismul anglo-saxon, Editura All, Bucureşti, 1994, p. 8.

conservatorism filosofic

Anton CARPINSCHI

42

degrabă decât pentru ceea ce este nou şi neîncercat"70. Enciclopedia Americană apreciază, la rândul său, că, "punctul de plecare al teoreticienilor conservatori a fost întotdeauna protestul împotriva pericolelor declanşate de inovaţiile excesive. Într-o formă sau alta, credinţa în progres a fost iradierea ideologică a tuturor revoluţiilor moderne. Împotriva acestei credinţe, conservatorii au găsit de cuviinţă să apere ordinea existentă prin accentuarea caracterului organic şi gradual al evoluţiei sociale. Modul lor tipic de argumentare a fost acela de a accentua cerinţele simţului comun şi ale experienţei şi de a minimiza potenţialul creativ al teoretizărilor abstracte"71.

Spre deosebire de definiţiile de dicţionar, preponderent tehnice şi neutre, abordările exegeţilor conservatorismului sunt mai ample şi mai complexe, încercând să surprindă, din unghiuri diferite, teme, sensuri şi semnificaţii ale acestei ideologii. Astfel, pentru Robert Nisbet, esenţa conservatorismului constă, pe de o parte, în protejarea în raport cu voluntarismul etatic, a drepturilor şi intereselor "grupurilor şi asociaţiilor care mediază între individ şi stat"72 iar, pe de altă parte, în apărarea drepturilor şi intereselor aceloraşi grupuri şi asociaţii "împotriva pretenţiilor ridicate de teoria drepturilor naturale, ca şi împotriva nou apărutei doctrine utilitariste"73.

Exegetul american scoate în evidenţă, aşadar, poziţia anti-centralistă şi anti-etatistă dar şi anti-individualistă şi non-liberală, în egală măsură, a conservatorismului.

Terence Ball şi Richard Dagger definesc, la rândul lor, conservatorismul prin grila interpretativă a explicaţiei, evaluării, orientării şi programului.

"Pentru cei mai mulţi dintre conservatori – arată autorii americani –, imperfecţiunea umană este baza explicaţiei de ce condiţiile sociale sunt aşa cumn sunt. (…). Conservatorii apreciază, de obicei, condiţiile sociale făcând apel la pace şi stabilitate. (…). Conservatorismului îi spune individului că el sau ea nu este doar un individ. Fiecare dintre noi este parte dintr-un întreg mult mai mare şi fiecare trebuie să-şi dea seama că este nevoie să acţioneze pentru binele comun. (…). Programul politic pe care îl urmează conservatorii variază, desigur, de la o epocă la alta şi de la un loc la altul. Însă mesajul general al conservatorilor spune că lucrurile trebuie luate încet, trebuie procedat cu grijă, pe motiv că este mai bine să faci binele câte puţin decât să provoci foarte mult rău"74.

Este instructiv de amintit, în finalul acestei prime părţi, şi definirea doctrinei conservatoare făcută de un lider al Partidului Conservator din perioada modernizării capitaliste a României. "Doctrina conservatoare – arăta Alexandru Marghiloman într-o conferinţă susţinută în 1923 sub auspiciile Institului Social Român –, este aceea care ţine drept un adevăr istoric că progresul real, durabil, nu se poate face prin salturi; că el nu poate fi decât rezultatul unei legături armonioase a trecutului cu prezentul. Instituţiile viabile ale unei societăţi se dezvoltă prin ele înseşi, prin traiul normal al societăţii.

70 Encyclopaedia Britanica, vol., 6, Inc. William Benton, Publisher, 1972. 71 Encyclopedia Americana, vol.7, International Edition, New York, 1971. 72 Robert Nisbet, Conservatorismul, CEU, Editura Du Style, Bucureşti, 1998, p.45. 73 Ibidem, p.46. 74 Terence Ball, Richard Dagger, Ideologii politice şi idealul democratic, Polirom, 2000, pp.122-123.

Ideologii politice

43

Dezvoltarea lor este înţelept s-o ajuţi, s-o îndrumi către progres. (…), doctrina conservatoare este o doctrină care, în mersul înainte al unui stat, nu pierde din vedere două lucruri: întâi, învăţământul trecutului: tradiţia, şi al doilea, starea reală a ţării: realitatea. Deci, doctrina conservatoare, care nu admite progresul prin salturi, este doctrina eminamente a realităţilor pe care o opui doctrinei visătoare a teoriilor şi utopiilor"75. Tradiţională şi realistă, doctrina conservatoare era încă, pentru unii lideri şi gânditori politici români la începutul secolului al XX-lea, o alternativă viabilă în raport cu discursurile teoretizante şi viziunile ideologiste, nu rareori marcate de fantezii utopice.

Fundamentele spirituale ale conservatorismului

Atunci când vorbim despre fundamentele spirituale ale conservatorismului avem

în vedere, pe de o parte, descifrarea originilor ideatice şi filiaţia temelor conservatoare în istoria gândirii politice iar, pe de altă parte, identificarea sincronică a principiilor conservatorismului. Fundamentele spirituale ale conservatorismului constituie, de altfel, premisele de la care pornesc temele ideologiei conservatoare.

Filiaţia ideilor conservatoare: de la Platon la Edmund Burke

Deşi ideologia conservatoare apare în jurul anilor 1820-1830, originile ideatice

ale conservatorismului sunt mult mai vechi, ele întinzându-se – după Morton Auerbach –. pe un lung traseu spiritual ce pleacă de la conservatorismul "autoritar" al lui Platon, trece prin conservatorismul "alienat" al stoicilor, prin cel "radical" al Sfântului Augustin şi prin cel "pur" al lui John din Salisbury, pentru a se încheia în conservatorismul post-revoluţionar al lui Edmund Burke. "Valoarea transcendentă a ideologiei conservatoare este ideea platonică a armoniei, idee ce a cunoscut o largă varietate de forme istorice. (…). Pentru Platon ca şi pentru Edmund Burke, <viaţa cea bună> este una a armoniei şi liniştii. Armonia descrie o condiţie de coeziune în care fiecare parte a întregului are propriul său loc, fără a se simţi ameninţată de vreo forţă exterioară. Liniştea este <testul> armoniei, (…). Este absenţa sau minimizarea tensiunilor şi conflictelor, căci conflictul este esenţa răului pentru un conservator76.

Platon, armonia socială şi restaurarea autoritară a "cetăţii ideale" Inspirat de modelul ordinii cosmice, Platon a imaginat ordinea cetăţii ideale pe

baza armoniei sociale. Cetatea s-a clădit printr-o convenţie cauzată de imperfecţunea funciară a indivizilor izolaţi. Incompleţi şi fragili, indivizii s-au asociat în stat, entitate autosuficientă menită să confere un anumit grad de stabilitate şi securitate socială. O astfel de armonie este posibilă prin minimizarea dorinţelor individuale şi maximizarea

75 Al. Marghiloman, Doctrina conservatoare, în volumul: Doctrinele partidelor politice, Editura Garamond, Bucureşti, f.a., p.157. 76 M. Morton Auerbach, The Conservative Illusion, Columbia University Press, New York, 1959, pp.6-7.

Anton CARPINSCHI

44

principiilor şi valorilor comunitare. Cu cât pragul dorinţelor personale şi, în special al celor materiale, este mai mic, cu atât vor fi mai puţine motivele de dezamăgire şi tensiune pentru individ şi, totodată, mai puţine conflicte pentru societate. Desigur, o astfel de cetate nu poate funcţiona în afara legilor gândite în spiritul conservării coeziunii sociale, căci, scrie Platon:

"legea nu se sinchiseşte ca o singură clasă să o ducă deosebit de bine în cetate, ci ea orânduieşte ca în întrega cetate să existe fericirea, punându-i în acord pe cetăţeni prin convingere şi constrângere, făcându-i să-şi facă parte unul altuia din folosul pe care fiecare poate să-l aducă obştii. Legea face să fie în cetate astfel de oameni nu ca să-l lase pe fiecare să se îndrepte pe unde ar vrea, ci ca ea să-i folosească pentru a întări coeziunea cetăţii"77.

Este important de remarcat semnificaţia social-istorică a idealului platonic al armoniei comunitare. Societatea armonioasă văzută de Platon este societatea condusă de aristocraţia rurală. Clasa mijlocie, urbană, dinamică şi ambiţioasă, compusă din meseriaşi, negustori, liber profesionişti, nu corespundea standardelor politice şi morale

impuse de Platon cetăţenilor apţi de a conduce cetatea. Descalificată din punct de vedere politic era şi clasa inferioară însărcinată cu munca fizică şi producerea bunurilor. Numai aristocraţia încărcată de onoare şi virtuţi, eliberată de scopuri materiale şi interese egoiste, se putea dedica dezinteresat şi din vocaţie treburilor publice şi administrării dreptăţii în cetate. Dar, deja pe vremea lui Platon, "era homerică" – epoca eroică a dominaţiei aristocraţiei în societăţile tribale greceşti – , apusese, urmată fiind de o epocă nouă caracterizată prin ascensiunea economică, politică, culturală a oraşelor-state dominate de clasa mijlocie. Platon, nostalgicul aristocraţiei tribale, se afla acum în situaţia de a căuta, în planul abstract al ideilor, principiile unui conservatorism autoritar revolut pe care încerca să le aplice în condiţii social-istorice schimbate.

Conservatorismul "alienat" al stoicilor şi lumea imperiilor antichităţii Declinul oraşelor-state greceşti, expansiunea imperiului macedonean şi, ulterior,

a celui roman, au condus la scăderea importanţei comunităţilor restrânse şi a guvernării prin participare directă şi, implicit, la creşterea puterii statului monarhic bazat pe forţa armată şi autoritatea legilor universale. Pierdut în spaţiu şi în timp, individul trăitor în imperiu nu mai avea aceleaşi coordonate existenţiale, aceleaşi drepturi şi responsa-bilităţi precum cetăţeanul polis-ului. În contextul marilor sinteze politice, culturale, religioase proprii cosmopolis-ului elenistic şi, ulterior, civilizaţiei romane, filosofia stoică a însemnat şi ajustarea atitudinii conservatoare la noile condiţii.

Punând accentul pe morala individului a cărui natură este una raţională şi universală, stoicii primei generaţii de la sfârşitul secolului al IV-lea şi începutul celui de al III-lea î.H. au demonstrat că esenţa eticii rămâne una conservatoare centrată pe capacitatea de auto-control a fiinţei umane.

77 Platon, Republica, 519 e - 520 a, în: Platon, Opere V, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986.

minimizarea dorinţelor individuale şi maximi-zarea principiilor şi valorilor comunitare

armonia comunitară

conservatorism autoritar

Ideologii politice

45

Stoicismului perioadei de mijloc din secolul I î.H., din perioada cuceririi romane a Greciei îi revine, însă, rolul de a concilia raţionalitatea şi universalitatea naturii umane cu puterea coercitivă a statului în numele păcii, liniştii şi armoniei sociale. Datorită acestei ajustări ce-l apropie de de idealul armoniei sociale preconizat de filosofia politică platoniciană, stoicismul perioadei de mijloc a devenit ideologia aristocraţiei romane şi a clasei senatoriale, cel puţin până la înfrângerea Senatului de către Caesar Augustus. Stoicismul târziu se întinde din secolul I d.H. până la căderea Romei. Existând într-o perioadă de decădere politică şi degenerare morală, stoicismul târziu se manifestă ca un conservatorism al pesimismului şi resemnării, al alienării individului de propria sa natură umană.

Conservatorismul "radical" şi militantismul Evului Mediu creştin. Sfântul Augustin Conservatorismul "alienat" al stoicilor târzii a fost preluat şi radicalizat doctrina

creştină oficializată, pe fondul cristalizării regatelor feudale ale Evului Mediu din Occidentul Europei.

Începând cu secolul al V-lea d.H., conservatorismul "radical" al Sfântului Augustin, activ şi militant, a încearcat să explice pierderea armoniei lumii şi sentimentul înstrăinării prin drama naturii umane ce stă sub semnul păcatului originar.

Concepţia filosofico-politică augustiniană, aşa cum este expusă în De Civitate Dei, este critică la adresa lucrurilor pământeşti. Incapabil să atingă scopul şi armonia lucrării divine, omul trăitor în "cetatea terestră" a "iubirii de sine" este supus greşelilor şi încercărilor repetate. Civilizaţia umană parcurge mereu ciclurile avântului şi decăderii neputând, sua sponte, depăşi acest cerc la nivel terestru. De aceea, soluţia nu poate fi decât una de ordin spiritual, religios. Dacă polis-ul grecesc a reprezentat "matricea gândirii politice", iar cosmopolis-ul elenistic a iniţiat iradierea şi europenizarea acesteia, cosmopolis-ului creştin îi va reveni misiunea înălţării cetăţii terestre la altitudinea morală şi religioasă a Cetăţii lui Dumnezeu78.

Salvarea finală – mântuirea creştină în "Cetatea lui Dumnezeu" – nu poate fi dobândită decât la sfârşitul istoriei, de credincioşi, în urma unei îndelungate ucenicii constând în cultivarea virtuţilor creştine: iubirea, credinţa, abstinenţa, umilitatea, răbdarea, speranţa etc.

Dar, până atunci, muritorul creştin trebuie să asculte de autoritatea civilă de pe pământ deoarece aceasta garanta coeziunea comunităţii şi pacea socială. Statul nu este de drept sau moral de la sine; el este lumesc, consecinţă a păcatului originar. Şi, tocmai datorită pericolului generat de anarhie este absolut necesar statul. Dar, pentru a deveni

78 Anton Carpinschi, Deschidere şi sens în gândirea politică, Institutul European, 1995, p.21.

Anton CARPINSCHI

46

moral şi de drept, statul trebuie să urmeze principiile creştine ale iubirii de Dumnezeu. În această operă, un rol de primă importanţă revine Bisericii.

Deşi superioară prin natură şi finalitate, Biserica nu se poate amesteca, însă, în treburile omeneşti. Cu toate acestea, ea poate invoca puterea statului ca instrument de intervenţie.

De aici, se vor naşte de-a lungul întregului Ev Mediu o serie de confuzii ce vor genera faimoasa problemă teologico-politică şi lupta dintre puterea laică a Statului şi cea spirituală a Bisericii.

Conservatorismul "pur" şi apogeul doctrinei medievale creştine. John de Salisbury Începând cu secolul al XII-lea, lumea feudală ajunge la o anumită stabilitate prin

instituţionalizarea sistemului dependenţelor personale – raporturile de vasalitate-suzeranitate –, delimitarea stărilor – nobilimea, clerul, ţărănimea –, specificarea dreptu-rilor şi îndatoririlor acestora printr-un sistem juridic bazat pe dreptul roman.

Societatea feudală cristalizată presupunea recunoaşterea unei puteri terestre suficient de autoritare, legitimată prin dreptul divin. Într-o astfel de societate, atât sistemul instituţional şi cât şi cel ideatic trebuiau să susţină conservatorismul, un conservatorism "pur", conform căruia autoritatea puterii spirituale a bisericii prevalează asupra celei laice a statului.

Aceasta însemna, conform "doctrinei celor două săbii", că prinţul primeşte "sabia materială" de la autorităţile ecleziastice pentru că ambele săbii aparţin Bisericii care o foloseşte, însă, pe cea materială prin intermediul prinţului. Prinţul este doar instrumentul puterii sacerdotale. Cel ce binecuvântează este deasupra celui binecu-vântat, iar cel ce are autoritatea de a conferi o funcţie este deasupra celui căruia îi este conferită funcţia. Regele se află în armonie cu justiţia divină atunci când îşi îndeplineşte îndatoririle de rege creştin. Viaţa socială este definită de raţiune şi credinţă, societatea este o îmbinare a entităţilor naturale şi a celor spirituale, iar adevăratul conducător – manifestarea fizică a divinităţii pe pământ –, fie el rege sau papă, pentru a deveni un policraticus, trebuie să fie un protector al justiţiei şi să reprezinte echilibrul în societate, între parte şi întreg, între divin şi natural. De aici, critica tiraniei şi a tiranului, văzut ca cel mai nefericit sclav robit exceselor puterii şi fricii de a o pierde.

Numai combinarea intereselor poporului, prinţului şi bisericii, însoţite de dialogul credinţei şi raţiunii, pot conduce la echilibru şi armonie în organismul politic.

Observăm că, de-a lungul întregii perioade de la Platon la John din Salisbury, esenţa conservatorismului a rămas aceeaşi: căutarea armoniei comunităţii prin fondarea acesteia pe relaţii de solidaritate morală, spirituală, religioasă şi negarea sau estomparea importanţei economicului; acceptarea puterii politice ca factor al ordinii sociale şi

Ideologii politice

47

instrument de opresiune atunci când instabilitatea şi dezordinea socială o cer. Până în epoca modernă, conservatorismul a însoţit istoria umanităţii în mod permanent şi nezgomotos. Sunet de fond al unei civilizaţii ce nu ieşise încă din tempo-ul moderat al evoluţiei, conservatorismul a existat în antichitate şi evul mediu mai mult ca stare difuză în mentalul comunitar. Atunci când devine opţiune ideologică, conservatorismul intră în modernitate. "Odată cu epoca modernă, gândirea conservatoare va estompa discursul despre ordinea naturală inegalitară care ar trebui păstrată cu orice preţ, preocupându-se în primul rând de armonia socială, de exercitarea autorităţii şi a drepturilor politice în contextul unei libertăţi rezonabile. Dacă gândirea conservatoare fusese din antichitate şi până în Evul mediu o apologie a inegalităţii şi a supunerii, în epoca modernă conservatorismul devine o ideologie a libertăţii temperate, a datoriei şi dreptăţii, criticând excesele raţionalismului şi ale spiritului revoluţionar"79.

Geneza modernităţii burgheze şi conservatorismul moderat. Edmund Burke Pregătită de reforma religioasă şi revoluţiile burgheze, geneza modernităţii

începe să schimbe faţa lumii odată cu secolul al XVII-lea. Geneza modernităţii şi, în particular, a modernităţii politice, constituie factorul catalizator care aduce în primul planul istoriei, ca reacţie politică şi replică ideologică, conservatorismul. Abia spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, puseele voluntariste ale Revoluţiei franceze, erorile şi ororile dictaturii iacobine declanşează mecanismul reactiv al gândirii conservatoare. Nu întâmplător acest lucru se petrece în Anglia, ţara ce consumase deja şocul şi efectele revoluţiei burgheze cu un secol mai înainte. Anglia avea ce conserva: experienţa politică şi morală a toleranţei, concilierea intereselor divergente şi arta compromisului rezonabil. Reacţia conservatoare s-a integrat în atmosfera spirituală şi tradiţionalistă ce se confrunta cu raţionalismul iluminist. De altfel, impactul Reflecţiilor asupra revoluţiei din Franţa (1790) ale lui Edmund Burke nu ar fi putut fi înţeles în afara curentului tradiţionalist din Europa secolului al XVIII-lea ce încerca să se opună – doctrinar şi emoţional –, spiritului Luminilor. Captivanta mentalitate raţionalist-iluministă a lui Voltaire, Diderot sau d'Holbach a provocat reacţia Bisericii şi a numeroşilor filosofi şi teologi devotaţi dreptei credinţe, mai degrabă decât eticii naturaliste izvorâtă din mişcarea dreptului natural.

Conservând tradiţia liberală iniţiată încă din secolul al XVII-lea de contractua-lismul lockean, gândirea politică engleză a generat, prin Edmund Burke, la sfârşitul secolului al XVIII-lea marile teme ale conservatorismului moderat, ce cunosc şi astăzi un puternic impact:

imperfectibilitatea naturii umane; ordinea socială şi evoluţia organică; puterea şi autoritatea; raţiunea temperată şi prejudecăţile sănătoase; valorile comunităţii şi conservarea trecutului etc.

79 Cristian Bocancea, Istoria ideilor politice de la antici la moderni, Polirom, Iaşi, 2002, p.

opţiune ideologică

modernitate

Anton CARPINSCHI

48

"Rar se întâmplă în istoria gândirii – arăta Robert Nisbet –, ca un ansamblu de

idei să fie într-o măsură atât de mare legat de un singur om şi de un singur eveniment, precum conservatorismul modern de Edmund Burke şi de reacţia sa pătimaşă împotriva Revoluţiei franceze. Temele centrale ale conservatorismului din ultimele două veacuri nu sunt, în cea mai mare parte, decât dezvoltări ale temelor enunţate de Burke cu privire la Franţa revoluţionară"80. De altfel, în tratatele de istoria ideilor politice, opera lui Burke este plasată în ceea ce am putea denumi "locul geometric" al temelor originare ale conservatorismului; este o poziţie privilegiată aflată, după părerea noastră, la intersecţia a două trasee spirituale: acela al originilor ideatice ale conservatorismului şi acela al marilor teme fondatoare ale gândirii conservatoare.

Potrivit concepţiei lui Burke, viziunea individualist-atomistă asupra societăţii este greşită. Societatea nu este doar o sumă de indivizi, ci un organism viu, un întreg în schimbare graduală şi dezvoltare naturală. Asemenea unei ţesături, societatea ţine laolaltă membrii săi, specializaţi în diferite munci şi activităţi. În acelaşi timp, însă, oamenii sunt imperfecţi, atât din punct de vedere intelectual, cât şi moral, întrucât sunt marcaţi de păcatul originar. Datorită imperfecţiunii naturii umane, este imposibilă realizarea unei societăţi perfecte. Aceasta nu diminuează, însă, rolul politic şi educativ al statului care nu mai este conceput, ca în doctrina liberală, rezultatul unui contract social care oricând ar putea fi anulat, ci ca un tip aparte de parteneriat între oameni, între generaţiile trecutului, prezentului şi viitorului.

“Statul – arată Burke –, este o asociere în vederea cultivării tuturor ştiinţelor; o asociere ce urmăreşte cultivarea tuturor artelor; o asociere în vederea virtuţii şi a excelenţei. Şi cum scopurile unei asemenea asocieri nu pot fi atinse nici măcar în cuprinsul mai multor generaţii, el devine o asociere nu numai între cei care trăiesc, dar şi între cei care trăiesc în prezent, cei care au murit şi cei care se vor naşte”81.

Ostil faţă de schimbările violente şi atent faţă de tradiţii, poporul englez avea nevoie, după cum arată Burke, de o guvernare realistă şi echilibrată, de rezistenţă şi largă respiraţie istorică.

Principiile gândirii conservatoare

Atunci când ne referim la principiile gândirii conservatoare, avem în vedere

afirmaţiile fundamentale în plan ontologic, cognitiv şi moral pe care se bazează doctrina conservatoare. Având ca sursă spirituală imediată filosofia empiristă engleză, principiile gândirii conservatoare alcătuiesc, împreună, un tot unitar deoarece se referă la natura umană ca temei existenţial pentru strategia cognitivă şi conduita morală a omului. De felul în care doctrina conservatoare concepe natura fiinţei umane, locul şi rolul omului în lume, depinde şi felul în care această doctrină rezolvă problema modalităţilor şi limitelor cunoaşterii omeneşti, precum şi problema morală a conduitei umane.

80 Robert Nisbet, op.cit., p.25. 81 Ed.Burke, Reflecţii asupra Revoluţiei din Franţa, Editura Nemira, Bucureşti, 2000, p.140.

Ideologii politice

49

Fundamentul ontologic, strategia cognitivă şi conduita morală se întrepătrund, alcă-tuind împreună un adevărat sistem al principiilor gândirii conservatoare.

Fundamentul ontologic realist Este ştiut că iluminismul britanic şi, în particular, filosofia empiristă, se

deosebesc de iluminismul continental. Una din sursele importante ale acestor diferenţe se referă la maniera specifică, anti-raţionalistă, în care iluminismul britanic, spre deosebire de cel francez sau german, a conceput natura umană, existenţa şi devenirea socială.

Conform empirismului anglo-saxon, raţiunea umană, în sine, nu poate, nici produce nici preîntâmpina, o acţiune sau un act de voinţă, deoarece ea nu poate acţiona de una singură, izolată de interese şi pasiuni.

De aceea, "raţiunea este, şi trebuie să fie, – arăta David Hume –, numai sclava pasiunilor şi ea nu poate niciodată pretinde să aibă o altă slujbă decât aceea de a le servi şi asculta"82. Omul nu este, deci, prin natura sa, o fiinţă perfectă, guvernată în mod exclusiv de raţiune, aşa cum stipulau iluminiştii francezi şi germani şi, ulterior, liberalismul continental. Deşi raţional în actele sale, omul rămâne, în esenţa sa, o fiinţă naturală, funciarmente imperfectă, aflată sub spectrul păcatului originar şi, de aceea, guvernată în permanenţă de instincte, pasiuni, interese şi nevoi. Din principiul esenţei naturale a omului decurge principiul realismului politic, conform căruia în orice proiect de acţiune socială trebuie să se plece de la caracterul naturii umane supusă pasiunilor şi intereselor. De aici, caracterul realist, anti-speculativ al gândirii conservatoare în ceea ce priveşte organizarea politică. Nu principiile abstracte ale drepturilor omului şi binelui general i-au îndemnat de oameni să se organizeze din punct de vedere politic. Nu respectarea binelui public şi iubirea aproapelui i-a călăuzit pe aceştia în organizarea vieţii lor colective. Dacă am fi fost înzestraţi cu un respect aşa de puternic pentru binele general, nu am mai fi avut vreodată nevoie de aceste reguli. Conduşi de instincte şi pasiuni, oamenii şi-au construit ordinea socială pe baza practicii şi tradiţiilor, a obişnuinţelor şi prejudecăţilor, din necesitatea educării permanente a naturii umane şi a armonizării intereselor divergente.

Pe acest fundament ontologic realist se sprijină principiile cognitive şi cele morale căci, atât strategia cognitivă cât şi conduita morală nu pot fi separate de felul în care este văzut omul, maniera în care este concepută natura umană.

Failibilitatea existenţială a persoanei umane condiţionează şi este condiţionată de failibilitatea cognitivă, cât şi de cea morală.

82 David Hume, Tratat despre natura omenească, în Adrian-Paul Iliescu, Conservatorismul anglo-saxon, Editura ALL, Bucureşti, 1994, p.156.

realism politic

în orice proiect de acţiune socială trebuie să se plece de la caracterul naturii umane supusă pasiunilor şi intereselor

Anton CARPINSCHI

50

Strategia cognitivă empiristă Dacă natura umană nu este infailibilă, atunci nici capacitatea sa cognitivă nu este

infailibilă. Eroarea raţionalismului modern a fost tocmai aceea de a exacerba credinţa în puterea raţiunii umane, predicând infailibilitatea acesteia, adică "impunerea unei condiţii uniforme de perfecţiune asupra condiţiei omeneşti"83. Dar, orice activitate de impunere, inclusiv a celor mai nobile idealuri, a condus întotdeauna – după cum mărturişeşte istoria umanităţii –, la tragice erori şi neasemuite orori. Spre meritul său, conservatorismul moderat (britanic) a tras învăţămintele unei asemenea lecţii a istoriei încă de la primele semne apărute în epoca modernă: derapajul revoluţiei burgheze din Franţa în perioada dictaturii iacobine, degenerarea principiilor raţionalismului iluminist într-un raţionalism dogmatic exprimat prin dictat ideologic şi teroarea puterii. Anti-radical şi anti-raţionalist, conservatoriamul moderat anglo-saxon nu a căzut, însă, nici în ispita iraţionalismului tenebros, retrograd şi utopic. Replicând raţionalismului constructivist, cât şi iraţionalismului elucubrant, conservatorismul moderat a optat pentru altă manieră de a concepe raţionalitatea: raţionalitatea ca adecvare.

Din punct de vedere cognitiv, conservatorismul ar putea fi definit ca o rezonabilitate pragmatică ce se manifestă prin adecvarea răspunsurilor la problemele sociale într-o manieră preonderent empirică şi realistă.

Din această perspectivă, decurg anumite trăsături ale gândirii conservatoare: ignoranţa şi failibilitatea, ca premise ale cunoaşterii realiste; neîncrederea în abstracţiile intelectualiste considerate surse de erori şi, de

asemenea, în experimentele sociale apreciate ca surse de orori; anti-istoricismul şi imprevizibilitatea viitorului; compromisul rezonabil şi supremaţia experienţei.

Principiul ignoranţei şi failibilităţii străbate întreaga filosofie empiristă britanică, de la Noul Organon al lui Francis Bacon la Raţionalismul în politică al lui Michael Oakeshott. Argumentele şi concluziile ce se desprind din operele marilor gânditori empirişti induc conştiinţa ignoranţei ce ne caracterizează ca fiinţe umane limitate şi, implicit, failibilitatea cognitivă la care suntem condamnaţi. "Dar limitele puterilor intelectului omenesc – ne avertizează David Hume –, sunt atât de strâmte încât nu putem nădăjdui prea mult atât în ceea ce priveşte întinderea, cât şi certitudiena cuceririlor sale"84.

Un amestec de scepticism, relativism, prudenţă şi realism caracterizează stilul cognitiv al filosofiei empiriste britanice. De aceea, subscriem la opinia conform căreia scopul principiului ignoranţei şi failibilităţii este acela de a feri cunoşterea umană de tentaţii şi ambiţii nemăsurate şi de a o readuce, astfel, în limitele sale fireşti.

83 Michael Oakeshott, op.cit., Editura ALL, Bucureşti, 1995, p.13. 84 David Hume, Cercetare asupra intelectului omenesc, Editura Ştiinţifică şi Encliclopedică, Bucureşti, 1987, p.91.

Ideologii politice

51

Neîncrederea în abstracţii se leagă de neîncredereea în experimentele sociale. Abstracţiile, considerate de empirişti, produse ale imaginaţiei, conduc oamenii la ficţiuni şi erori care pot deveni, astfel, foarte uşor "arme" ideologice utilizabile în violenţe şi revoluţii periculoase pentru ordinea socială şi, chiar, pentru destinul umanităţii. Transpare, astfel, critica conservatoare la adresa producătorilor de abstracţii, previziuni istoriste şi profeţii sociale căci – susţine raţionalitatea conservatoare a adecvării –, viitorul nu poate fi modelat, nici construit şi, cu atât mai puţin, prevăzut sau impus, deoarece este imprevizibil. Viitorul nu poate fi cunoscut şi prevăzut prin cuvinte şi lozinci, sau prin abstracţiile şi generalizările operate cu ajutorul intelectului omenesc, atât de limitat şi failibil. "Conservatorismul pledează pentru o cunoaştere socială condensată nu în generalităţi, reţete universale de acţiune politică, proiecte <optime>, ci în exemple paradigmatice de felul celor oferite de experienţă: nu în reguli, ci în cazuri particulare instructive"85. De aici, rezultă şi principiul cognitiv al supremaţiei experienţei, căci înţelepciunea experienţei ne învaţă cel mai bine – şi cu atât mai mult în cazul cunoaşterii şi acţiunii politice –, lecţia prudenţei şi arta compromisului rezonabil.

Conduita morală tradiţionalistă Caracterul realist-empirist al filosofiei conservatoare a impus o atitudine realistă

şi în ceea ce priveşte obligaţiile şi posibilităţile moralei. Recunoscând importanţa tradiţiei şi vieţii comunitare, conservatorii consideră că morala este înrădăcinată în reguli şi obişnuinţe de conduită ce acordă prioritate obligaţiilor şi datoriilor, în detrimentul drepturilor şi libertăţilor. Existenţa libertăţii este condiţionată de existenţa multiplelor datorii şi răspunderi.

Ideea responsabilităţii, a respectării îndatoririlor şi angajamentelor, este o constantă a gândirii conservatoare.

În acest context, replica ideologiei conservatoare la ideile liberale şi, mai ales, la cele de sorginte roussoistă, nu a întârziat. Omul nu s-a născut liber, aşa cum afirma Rousseau, ci încârcat de datorii, iar exaltarea drepturilor în numele unei libertăţi "originare" este o greşeală periculoasă. Datoriile au un caracter natural, în sensul că nu provin dintr-un contract deliberat; ele au, de asemenea, un caracter divin, în sensul că sunt pozitiv sancţionate de Dumnezeu. Datoriile decurg din puterea şi autoritatea Creatorului, pe de o parte, şi din lupta contra limitelor şi slăbiciunilor omeneşti, menită să contribuie la înfrânarea morală a naturii umane, funciarmente imperfecte.

Conservatorismul se dovedeşte sceptic în ceea ce priveşte evaluarea conduitei umane. Practic, moraliştii de factură conservatoare nu cred în bunătatea umană.

85 Adrian-Paul Iliescu, op.cit., p.146.

lecţia prudenţei şi arta compromisului rezonabil

Anton CARPINSCHI

52

"În comparaţie cu doctrinele socialiste şi cele liberale, aici se acordă mai puţină

încredere raţiunii sau bunătăţii inerente omului şi există, în mod corespunzător, mai puţin optimism cu privire la perspectivele de perfecţionare a societăţii"86. Replicând teoriei liberale a drepturilor naturale, doctrinarii conservatorismului – de la Edmund Burke la Russell Kirk –, susţin că guvernarea nu se constituie în virtutea drepturilor naturale, ci ca o creaţie a înţelepciunii omeneşti, sub inspiraţie divină, menită să ţină sub control pasiunile şi păcatele omeneşti. Contracarând, pe de altă parte, ideologia socialistă în ceea ce priveşte dezalienarea şi libertatea omului în societatea viitoare lipsită de exploatare, conservatorismul taxează aceste idei ca iluzii lipsite de întemeiere şi sens, deoarece contrazic adevărul privind limitele inerente şi insurmontabile ale naturii umane.

O schimbare radicală a oamenilor nu este posibilă. Consecinţa politică a acestei eliberări de orice iluzii este reevaluarea rolului puterii, conducerii şi autorităţii. "Ca urmare, se pune mai mult accent pe importanţa conducerii, pe respectul pentru autoritate şi instituţiile existente, precum şi pe nevoia de disciplină şi ordine"87.

În contextul realismului moral conservator, se impune guvernământul preponderent autoritar, conceput ca putere exterioară omului, menită să-l conducă pe calea ordinii şi datoriei. Necesară, transformarea morală este un proces dificil, îndelungat, gradual şi organic, cu rezultate parţiale ce trebuie mereu raportate la condiţiile existente şi nu la idealuri abstracte. Nu binele absolut, ci corectarea răului – trebuie să stea în centrul moralei conservatoare.

Ideologia conservatoare: geneză, evoluţie, variante

Cu sensul de ideologie axată pe apărarea valorilor şi intereselor familiei, ordinii sociale, autorităţii tradiţionale şi puterii legitime, termenul “conservator” a fost întrebuinţat, mai întâi în Franţa, în epoca ce a urmat căderii lui Napoleon. Ca apărătoare a stabilităţii şi tradiţiilor, ideologia conservatoare a început să se răspândească, apoi, în vestul Europei, în S.U.A., iar după 1860 şi în Principatele Unite. Părintele spiritual al conservatorismului modern este Edmund Burke (1729-1797). Lucrarea Reflecţii asupra revoluţiei din Franţa, rezultat al convingerilor sale cu privire la Revoluţia din 1789, reprezintă “Biblia” conservatorismului moderat. Reacţie la excesele terorii iacobine, critica lui Burke este îndreptată împotriva modului în care revoluţionarii francezi concepeau natura umană, şi, mai ales, aplicau în practica politică concepţiile iluministe despre libertate, schimbare socială sau guvernământ.

Conservatorismul moderat O dată cu dezvoltarea istorică a diferitelor societăţi, conservatorismul a îmbrăcat

forme variate. Un curent care a păstrat foarte multe dintre elementele esenţiale ale conservatorismului lui Burke este conservatorismul moderat care s-a dezvoltat, pe

86 Robert Leach, British Political Ideologies, Philip Allan, 1991, p.95. 87 Ibidem.

Ideologii politice

53

parcursul secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, cu precădere în spaţiul cultural anglo-saxon. În Anglia, partidul Tory denumit ulterior conservator – prin politica practicată în timpul guvernelor Benjamin Disraeli (februarie – decembrie 1868; 1874-1880) – oferă un exemplu concludent de conservatorism moderat. Pe fondul luptei politice dintre liberali (whigs) şi conservatori, anticipând pericolul generat de ascensiunea socialismului revoluţionar marxist, Benjamin Disraeli şi-a propus să concilieze poziţiile aristocraţiei şi ale clasei muncitoare în spiritul principiilor conservatoare şi ale valorilor tradiţionale ale poporului englez. Prin decizii inteligente în planul politicilor sociale – drept de vot pentru muncitori, legalizarea sindicatelor, dreptul la grevă, – Disraeli a reuşit să atragă clasa muncitoare lărgind, astfel, baza electorală a partidului conservator. În planul teoriei politice, conservatorismul moderat a evoluat în a doua jumătate a secolului al XX-lea către un discurs cu valenţe de filosofie politică şi morală.

Imperfectibilitatea naturii umane, primatul pasiunii şi intereselor în faţa raţiunii abstracte, failibilitatea cunoaşterii omeneşti, critica raţionalismului intelectualist şi a istoricis-mului, prioritatea obligaţiilor şi datoriilor în detrimentul drepturilor şi libertăţilor, iată câteva dintre problemele şi preocupările acestui tip de discurs reprezentat, între alţii, de Michael Oakeshott, Russell Kirk, Clint Rossiter, Robert Nisbet.

Conservatorismul reacţionar Ca reacţie radicală la Revoluţia de la 1789, apare în Franţa conservatorismul

reacţionar reprezentat, între alţii, de Joseph de Maistre (1753-1821) şi Louis de Bonald (1754-1840), iar în Germania de Justus Mőser (1720-1794). La începutul secolului al XIX-lea, spiritul conservatorismului reacţionar se impune în Europa odată cu înfrân-gerea lui Napoleon şi punerea bazelor Sfintei Alianţe între Austria, Rusia şi Marea Britanie, cu ocazia Congresului de la Viena (1815).

Apărarea monarhiei ereditare şi a vestigiilor relaţiilor feudale, trasarea şi respectarea zonelor de influenţă ale marilor puteri, combaterea liberalismului în ascensiune şi a socialismului revoluţionar sunt principalele scopuri ale regimurilor politice de factură conservator-reacţionară până la primul război mondial.

Critici ai raţionalismului abstract şi ai secularismului susţinute de Iluminismul continental, adepţii conservatorismului reacţionar proiectează o viziune providenţialistă, legitimistă şi tradiţionalistă asupra lumii şi istoriei. Din această perspectivă, în numele unei ordini naturale de sorginte divină, este proclamată "societatea de status", societate în care monarhia absolută, ierarhia bisericii şi statul ecleziastic, precum şi aristocraţia funciară sunt consideraţi actorii politici legitimi.

Plecând de la neîncrederea în perfectibilitatea naturii umane, de la mitul căderii şi al păcatului originar, conservatorii reacţionari doresc reinstaurarea vechii ordini, caracte-rizată printr-o structură socială piramidală, absenţa mobilităţii sociale, moralitate puternic influenţată de religie.

Anton CARPINSCHI

54

Firească şi providenţială, această reîntoarcere este considerată drept “naturală şi,

totodată, favorizată de o forţă secretă ce acţionează în mod creator”88. Providen-ţialismul, credinţa în forţa creatoare şi ordonatoare a lui Dumnezeu este, de altfel, una dintre ideile călăuzitoare ale gânditorilor conservatorismului contra-revoluţionar. “Suntem cu toţii legaţi – scria Joseph de Maistre –, de tronul Fiinţei supreme printr-o urzeală fină care ne ţine fără a ne aservi. Ceea ce este cel mai admirabil în ordinea universală a lucrurilor este acţiunea fiinţelor libere conduse de mâna divină. Sclavi liberi, ele operează în acelaşi timp în mod voluntar şi necesar: fiinţele libere fac cu adevărat ceea ce vor, fără a putea deranja, însă, planurile generale”89.

Conservatorismul reacţionar al secolului al XX-lea a îmbrăcat, fie forma guvernărilor autoritare civile, fie pe cea a dictaturilor militare, mai ales în unele ţări din America Latină, Africa şi Asia. În ceea ce priveşte dictaturile militare, armata este aceea care îşi asumă rolul de a fi "sabia şi scutul" regimurilor conservatoare. După cum declara Juan J.

Torres Gonzales, general şi fost preşedinte bolivian, "în ţările semicoloniale, nu există nici o clasă suficient de puternică; nici proletariatul mai mult decât ţăranii, iar clasele mijlocii sau burghezia nu au capacitatea de a apăra ţara de exploatarea imperialistă. În aceste ţări numai armatele dispun de forţă"90. Dar, nici armata nu poate deţine exclusiv puterea pentru o lungă perioadă de timp. Aproape nici o lovitură de stat nu a reuşit fără sprijinul anumitor cercuri de interese aparţinând marii latifundii sau capitalului financiar. Armata nu a luat niciodată puterea singură; totdeauna ea s-a asociat cu câte un grup civil. Rolul special al armatei în dispozitivul forţelor politice din America latină, a obligat cercurile militare spre o intensă profesionalizare dar şi o consecventă politizare.

Neoconservatorismul În a doua jumătate a secolului al XX-lea apare neoconservatorismul, reprezentat

de oameni politici precum Barry Goldwater sau Ronald Reagan în S.U.A., Margaret Thatcher în Marea Britanie. Printre doctrinarii neoconservatorismului se numără, Daniel Bell, Nathan Glazer, Jeanne Kirkpatrick, Daniel Patrick Moynihan şi Irving Kristol. Partizanii neoconservatorismului se apropie, în planul politicii economice, de atitudinea liberalismului neoclasic privind non-intervenţia statului. Ei sunt de părere că societatea şi indivizii aşteaptă prea mult de la guvern. Acesta ar trebui să se retragă din economie, să-şi reducă cheltuielile sociale şi să fie activ doar în domeniul apărării.

Ca şi adepţii conservatorismului clasic, partizanii neoconservatorismului consideră că oamenii trebuie, de fapt, să se ajute mai întâi singuri, la nivelul comunităţii, şi să nu aştepte prea multe de la instituţiile statului. În acelaşi timp, în plan cultural, sunt criticate excesele şi amoralitatea consumatorismului, exprimându-se încrederea în continuare în valorile credinţei, familiei, comunităţii, tradiţiei, valori fundamentale pentru menţinerea coezinii sociale

88 Joseph de Maistre, Considérations sur la France, apud Jean Imbert, Henri Morel, René-Jean Dupuy, La pensée politique, des origines à nos jours, Presses Universitaires de France, Paris, 1969, p. 328. 89 Ibidem, p. 328. 90 Cf. J.P.Lavaud, L'art du coup d'État. Les militaires dans la société bolivienne, în: "Revue française de sociologie", T.XXX-1, 1989, p.129.

guvernări autoritare civile

dictaturi militare

Ideologii politice

55

Conchizând, putem aprecia că, "neoconservatorismul a apărut la confluenţa deschiderii spre liberalism a conservatorismului în politica economică şi socială, şi a reformării, totodată, a liberalismului în sensul autorităţii şi ordinii. De aici, un anume eclectism al reacţiei neoconservatoare ce combină patriarhalismul şi reformismul, tradiţionalismul şi modernismul, autoritatea şi democraţia, în numele restaurării valorilor şi principiilor civilizaţiei occidentale"91.

Teme şi probleme

1. Conservatorismul: definiri şi sensuri.

2. Fundamentele spirituale ale conservatorismului.

3. Filiaţia ideilor conservatoare: de la Platon la Edmund Burke.

4. Platon, armonia socială şi restaurarea autoritară a "cetăţii ideale".

5. Conservatorismul "alienat" al stoicilor şi lumea imperiilor antichităţii.

6. Conservatorismul "radical" şi militantismul Evului Mediu creştin.

Sfântul Augustin.

7. Conservatorismul "pur" şi apogeul doctrinei medievale creştine. John de Salisbury.

8. Geneza modernităţii burgheze şi conservatorismul moderat. Edmund Burke.

9. Principiile gândirii conservatoare.

10. Fundamentul ontologic realist.

11. Strategia cognitivă empiristă.

12. Conduita morală tradiţionalistă.

13. Ideologia conservatoare: geneză, evoluţie, variante

14. Conservatorismul moderat.

15. Conservatorismul reacţionar.

16. Neoconservatorismul.

91 Anton Carpinschi, Doctrine politice contemporane. Tipologii, dinamică, perspective, Editura Moldova, Iaşi, 1992, pp. 115-116.

?

Anton CARPINSCHI

56

IV. Socialismul. Origini şi devenire

Polisemia termenului "socialism"

Una dintre dificultăţile analizei socialismului constă în faptul că acest termen este înţeles în mai multe sensuri, deseori corelate sau, pur şi simplu, suprapuse. Dintr-un anumit punct de vedere, socialismul este un model, sau un sistem economic legat de o anumită formă de colecti-vizare şi planificare. Alternativă la capitalism, socialismul este sistemul economic în care mijloacele de producţie, distribuţie şi schimb sunt în proprietatea colectivă a comunităţii, de obicei, prin intermediul statului. Sistemul econo-mic socialist se caracterizează prin producţia pentru subzistenţă mai degrabă decât pentru profit, egalizarea bogăţiilor individuale, absenţa competiţiei economice, determinarea guverna-mentală a nivelului investiţiilor, preţurilor şi producţiei. Într-un alt sens, socialismul se referă la ideologia conform căreia bunăstarea comună se dobândeşte prin implementarea politică a sistemului economic socialist. Socialismul apare, în aceasta ipostază, ca un corpus de idei, argumente şi valori ce se constituie în instru-mentul ideologico-politic al acelor forţe sociale – de obicei, clasa muncitoare şi păturile salariale –, interesate în amelioararea statusului social prin dobândirea puterii economice şi politice sau, cel puţin, a unor părţi din acestea. În sfârşit, în doctrina marxistă, socialismul desemnează prima

fază a societăţii comuniste. Este stagiul de tranziţie în care distribuţia veniturilor se face după muncă şi nu după nevoi, spre deosebire de faza superioară, comunismul, în care repartiţia veniturilor se va face după nevoi. Atât în limbajul comun cât şi în literatura de specialitate, fiecare dintre aceste sensuri îşi găseşte utilizarea specifică.

Cuvântul “socialism” îşi află rădăcinile în latinescul sociare care înseamnă a se asocia, a se întovărăşi, a fi împreună. Din aceeaşi familie de cuvinte face parte şi termenul societas, însemnând: societate, alianţă, tovărăşie, însoţire. Cu sens ideologico-politic, anti-individualist, desemnând o teorie prin care individul se supune societăţii şi altruismul ia locul egoismului, termenul de “socialism” a apărut în Anglia şi Franţa în jurul anului 1830. În primul volum al lucrării sale, History of Socialist Thought, G. D. H. Cole menţionează că termenul “socialist” a fost întrebuinţat pentru prima dată în anul 1827 în revista Cooperative Magazine, pentru a descrie doctrina cooperatistă a lui Robert Owen, iar în Franţa a apărut în anul 1832 în jurnalul Le Globe, editat de Pierre Leroux. Din aceeaşi familie de cuvinte face parte şi termenul, societas, desemnând comunitatea bazată pe relaţii de tovărăşie, camarederie şi prietenie, dar şi colectivitatea construită prin relaţii contractuale şi consensuale între oameni liberi. Observăm aici două sensuri distincte ale termenului “social”, sensuri care vor avea implicaţii mai târziu în întrebuinţarea cuvântului socialism. “Social” prezintă, pe de o parte, un sens formal-contractual atunci când se referă la relaţiile legale dintre cetăţenii liberi şi, pe de altă parte, unul afectiv-comunitar atunci când se referă relaţiile de prietenie şi tovărăşie într-o comunitate dată. Pentru unii comentatori, sensul formal-contractual al termenului “social” implică ceva distinct de stat şi politică, şi anume societatea civilă concepută ca o reţea de relaţii contractuale centrate pe activitatea economică şi culturală a marilor colectivităţi umane. În sensul afectiv-comunitar, termenul societate contrastează cu cel de individualism, corelându-se cu cei de popor, suveranitate populară, voinţă socială, proprietate socială, bunăstare socială, democraţie socială. Într-o manieră similară, sensul formal-contractual al termenului “social” a fost corelat cu individualismul moral şi politic formând unul din elementele constitutive ale teoriei reprezentării în contextul democraţiei liberale. După 1840, conexiunea termenilor “social” şi “democraţie”, pe de o parte, “liberal” şi “democraţie”, pe de altă parte, şi-au început prodigioasa carieră politică.

Ideologii politice

57

Socialismul modern – un produs al capitalismului industrial În calitate de ideologie politică, socialismul este un produs al lumii moderne şi,

în special, al dezvoltării capitalismului industrial la începutul secolului al XIX-lea. Născută printr-o “revoluţie duală” – politică şi industrială –, lumea modernă se caracte-rizează printr-un “anumit grad de creştere autosusţinută în economie, o creştere sufi-cientă, capabilă să mărească regulat producţia şi consumul; o anumită participare publică în comunitatea politică, deci o reprezentare democratică în definirea şi alegerea alternativelor politice; o difuziune a normelor secular-raţionale în cultură (...); o creştere a mobilităţii în societate, înţeleasă ca libertate personală de mişcare fizică, socială şi psihică; o transformare corespunzătoare în personalitatea indivizilor, astfel încât aceştia să fie capabili să funcţioneze efectiv într-o ordine socială ce operează conform caracteristicilor anterioare”92. Acumularea şi circulaţia capitalurilor în cadrele econo-miei de piaţă, în condiţiile dezvoltării marii producţii industriale de mărfuri, au conferit un contur tot mai pregnant peisajului social al civilizaţiei moderne occidentale: polarizarea socială a amplasat burghezia şi proletariatul industrial, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, pe poziţii antagonice în structura socială a sistemului capitalist. Revoluţia industrială şi revoluţiile politice burgheze au creat, aşadar, condiţiile economice, politice şi culturale favorabile ascensiunii clasei muncitoare şi ideologiei acesteia: socialismul.

“Originile socialismului – arată Michael Freeden –, sunt strâns legate de apariţia modului de producţie capitalist şi dezvoltarea societăţilor urbane industriale.(...). Ascensiunea noului mod de producţie – centrat pe piaţă, cu o tehnologie facilitând producţia de masă şi circulaţia mărfurilor –, a contribuit la intensificarea legăturii dintre produs şi producător şi la controlul muncii de către proprietarii de capital. În domeniul gândirii sociale şi politice, această situaţie a generat un set de răspunsuri complexe şi radicale axate pe natura creativităţii umane, adâncirea diferenţelor de putere între membrii societăţilor industriale, costurile sociale ale sărăciei, caracterul intercondiţionărilor ce se stabilesc între fiinţele umane şi cursul viitor al dezvoltării sociale”93.

Ideologia socialistă s-a născut ca reacţie la condiţiile economice şi sociale din Europa occidentală, generate de ascensiunea capitalismului şi a proletariatului industrial.

Intrarea pe scena istoriei a unei noi clase sociale – muncitorii industriali liberi din punct de vedere formal-juridic să-şi vânda forţa de muncă posesorilor de capital –, a fost însoţită de apariţia unei ideologii politice specifice, apărătoare a intereselor acestora: socialismul.

Conştientizând milioanelor de proletari condiţia injustă şi nesigură de dezmoşteniţi ai soartei, ideologii socialismului îşi propuneau să-i ridice, în acelaşi timp, contra burgheziei profitoare şi acaparatoare. Pentru aceasta era nevoie, însă, de un mit

92 Daniel Lerner, Modernization (Social Aspects), în: International Encyclopedia of the Social Sciences, David S. Shils editor, vol. 10, The MacMillan Company & The Freee Press, 1968, p. 386. 93 Michael Freeden, Ideologies and Political Theory. A Conceptual Approach, Clarendon Press, Oxford, 1998, pp. 420-421.

Anton CARPINSCHI

58

politic mobilizator, cel al unei societăţi viitoare în care, muncitorii deveniţi stăpânii puterii, vor distribui bunurile în funcţie de muncă şi nevoi, repartiţia valorilor nemaifăcându-se după hazardul naşterii şi al apartenenţei la o clasă de bogaţi.

Ca ideologie, socialismul se naşte, aşadar, sub forma unui anti-liberalism, a unui protest moral, economic şi politic la adresa ideologiei burgheziei în ascensiune. Este un protest moral, o revoltă a conştiinţei ce refuză relele induse de liberalism şi, în special, amoralismul în diversele sale forme de manifestare: lăcomia, exploatarea umană, dispreţul faţă de sărăcie şi de cei mai slabi dotaţi sau mai puţin norocoşi.

Este o critică economică, totodată, a primatului interesului privat în raport cu binele social, a proprietăţii particulare şi a dreptului de moştenire a averilor, văzute drept condiţii ale agravării inegalităţilor sociale. Din această perspectivă, socialismul reevaluează teoria valorii-muncă şi teoria plusvalorii, considerate fundamente teoretice pentru explicarea mecanismului exploatării capitaliste a muncii salariate şi legitimarea revoluţiei politice. Revolta politică a socialiştilor apare, aşadar, ca o consecinţă firească a protestului moral şi a criticii economice la adresa liberalismului. “Atât sub aspect sentimental şi moral cât şi sub acela al criticii economice sau al revendicării politice, socialismul este o condamnare a liberalismului. Dar acest proces nu este făcut, precum cel al contra-revoluţionarilor conservatori, în numele trecutului; este vorba despre prezentarea unei critici îndreptate spre viitor”94.

Dincolo de caracterul difuz al noţiunii datorat, în special, ulterioarelor avataruri ideologico-politice, în sensul său de bază, generic, socialismul este reacţia socială faţă de ordinea modernă burgheză generată prin procesul acumulării primitive a capitalurilor.

“Din această perespectivă, dincolo de evoluţiile sale istorice – utopic premarxistă, revoluţionar-marxistă, reformist-antimarxistă, socialismul apare, în acelaşi timp, ca o expresie ideologică emancipatoare a mişcării muncitoreşti, formă politică de opoziţie faţă de capitalismul antreprenorial şi liberalismul clasic, proces de socializare a valorilor lansate lumii moderne de ideile revoluţiei de la 1789”95.

O ideologie politică anume poate fi definită drept socialistă, atunci când susţine egalitatea condiţiilor prin suprimarea proprietăţii particulare şi socializarea economiei prin cucerirea sau participarea la puterea politică a reprezentanţilor maselor salariale.

Socialismul îşi propune înainte de toate egalitatea socială, adică egalitatea reală a condiţiilor de viaţă şi nu numai egalitatea juridică, formală preconizată de reprezen-tanţii liberalismului. Pentru a o atinge, ideologia socialistă nu se mulţumeşte cu împărţirea bunurilor; doctrinarii socialismului proiectează un sistem politic considerat fezabil în administrarea eficientă a proprietăţii colective.

94 Marcel Prélot, Georges Lescuyer, Histoire des idées politiques, Dalloz, 12 e édition, 1994, pp. 459-460. 95 Anton Carpinschi, Doctrina social-democrată, în Doctrine politice. Concepte universale şi realităţi româneşti (volum coordonat de Alina Mungiu-Pippidi), Polirom, Societatea Academică din România, Iaşi, 1998, pp.175-176.

Ideologii politice

59

Protosocialismul biblic Desigur, ideologia politică socialistă este opera modernităţii. Socialismul este

rezultatul întâlnirii spiritului laic şi raţionalist descinzând din materialismul şi iluminismul secolului al XVIII-lea, cu discursul radical iacobin al Revoluţiei franceze şi cu aspiraţiile proletariatului industrial de la începutul secolului al XIX-lea. Cu toate acestea, unele idei de orientare socialistă au existat cu mult timp înaintea apariţiei ideologiei socialiste. Ca şi în cazul liberalismului şi conservatorismului, conceptul a devansat termenul. “Unele premise esenţiale ale socialismului”, arată Bernard Crick96, datează din timpuri străvechi.

“Uluitoarea idee a unei transformări totale a societăţii a fost formulată pentru prima dată de profeţii evrei şi ulterior popularizată de primii creştini, nu de Rousseau sau de Marx. De asemenea, de la milenarişti vine conceptul conform căruia o creştere bruscă a suferinţelor populare (...) este un semn clar că, după o perioadă de revoluţii violente menite să răstoarne vechea ordine socială, debutul unei Noi Ere este iminent. Deopotrivă, ideea conform căreia indivizii suferă o schimbare de ordin calitativ odată cu intrarea în rândurile clasei muncitoare şi, în cele din urmă, într-o societate lipsită de clase, ar fi fost de neînţeles dacă Apostolul Pavel nu ar fi caracterizat, cu mult înainte, convertirea la creştinism ca o bruscă şi totală <renaştere în Iisus Christos>”97.

“Preistoria” ideologiei socialiste a început, aşadar, odată cu revoltele săracilor împotriva bogaţilor, ale asupriţilor contra asupritorilor şi cu punerea în circulaţie a unor aspiraţii egalitare şi justiţialiste. Susţinerea şi propagarea acestor idei şi-au găsit o primă sursă de legitimare în credinţele religioase, în apelul la autoritatea absolută a lui Dumnezeu. Astfel, “anunţarea unei noi împărăţii”, propovăduirea dreptăţii şi fericirii pentru poporul lui Israel transpar din timpurile biblice. Atunci când profetul Isaiia făgăduia poporului ales “slava noului Ierusalim”, se năştea – de fapt –, credinţa într-un viitor mai bun dobândit pe calea ascultării lui Dumnezeu.

“Ascultaţi-Mă pe Mine, voi care umblaţi după dreptate, voi care căutaţi pe Domnul! (...). Dreptatea mea este aproape, vine mântuirea Mea şi braţul Meu va face dreptate popoarelor, întru Mine vor nădăjdui ţinuturile cele depărtate, că de la braţul Meu aşteaptă scăparea. (...). Ascultaţi-Mă pe Mine, voi, cunoscători ai dreptăţii, popor care eşti cu legea Mea în inimă! (...). Dar dreptatea Mea va rămâne în veac şi mântuirea Mea din neam în neam. (...). Curând cel ferecat în cătuşe va fi dezlegat şi nu va muri în temniţă şi de pâine nu va duce lipsă”98.

Acest pasaj extras din Cartea lui Isaiia, ca de altfel o serie de alte texte ale Vechiului Testament, concentrează un ansamblu de credinţe religioase şi idei politice ce anunţă naşterea a ceea ce am putea denumi protosocialism biblic sau religios. Acesta este o primă formă de socialism, un socialism etic potenţat prin trăire religioasă.

Sfintele Evanghelii şi epistolele apostolului Pavel din Noul Testament se constituie, la rândul lor, într-un imn închinat sărăciei apostolice, frăţietăţii comunitare,

96 Bernard Crick, Socialismul, CEU, Editura Du Style, Bucureşti, 1998, p. 27. 97 Ibidem, pp. 27-28. 98 Isaiia, 51, 1-14.

Anton CARPINSCHI

60

dreptăţii şi egalităţii între oameni, inspirate de iubirea şi credinţa de Dumnezeu. Acestea sunt regulile ce trebuie urmate de oameni pe calea mântuirii sufletului, dobândirii păcii cereşti şi vieţii veşnice. Cum, altfel, ar putea fi interpretate Fericile propovăduite de Iisus în “Predica de pe munte”?

“Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângăia. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărâ şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi”99.

Întâlnim aici deschiderea spre un orizont pe care-l putem denumi: protosocialism creştin. Acesta este un socialism etic de inspiraţie creştină, un socialism al transfigurării religioase şi al mântuirii spirituale, în lipsa căruia este greu de conceput apariţia socialismului modern ca ideologie politică.

Marele merit al miturilor şi credinţelor religioase, al creştinismului în particular, este acela de a se fi întipărit de-a lungul secolelor în minţile oamenilor pregătind, astfel, conştiinţa umană la nivel individual şi colectiv cu receptarea şi trăirea unor valori şi concepte morale purificatoare care, ulterior, au constituit premisele spirituale ale socialismul modern ca ideologie politică. Ideea, de pildă, a dreptăţii sociale dobândită prin capacitate de renunţare la bogăţie şi adevărată iubire de Dumnezeu, se întâlneşte în parabola cămilei ce îi este mai uşor să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în împărăţia lui Dumnezeu. “Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu”100, spune Iisus criticând pe cei bogaţi la pungă dar săraci în suflet şi credinţă. Predicată şi ascultată în mod repetat în marile comunităţi umane, această parabolă a devenit pentru credincios, din pildă moral-religioasă, învăţătură de viaţă şi regulă de conduită. Creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, înzestraţi cu suflet raţional, oamenii au învăţat că au aceeaşi natură şi aceeaşi origine bucurându-se, în consecinţă, de o demnitate egală, că dreptatea socială nu poate fi obţinută decât prin respectarea demnităţii persoanei umane, aceeaşi pentru toţi. Egalitatea între oameni se referă, în concepţia creştină, la respectarea demnităţii lor personale de sorginte transcendentă şi la drepturile care decurg din aceasta. Dreptatea socială creştină constă, aşadar, în administrarea raţională a binelui comun într-un climat de solidaritate umană, sub autoritatea legii morale de inspiraţie divină.

Denunţarea îmbogăţirii pe căi necinstite, iubirea faţă de săraci şi faptele caritabile, egalitatea între oameni ca egalitate în demnitate umană – idei mereu prezente în doctrina socială creştină –, au asigurat acel fond aperceptiv de trăire morală şi de credinţă necesar creării şi receptării ideologiei justiţialist-egalitariste socialiste în condiţiile istorice ale modernităţii.

99 Matei, 5, 3-12. 100 Luca, 18, 25.

Ideologii politice

61

Milenarismul Dar, trecerea de la protosocialismul biblic de esenţă etico-religioasă la socia-

lismul modern de factură ideologico-politică nu poate fi înţeleasă în absenţa milenarismului.

Mit apocaliptic iudeo-creştin, milenarismul este credinţa în millenium, în imperiul de o mie de ani al lui Dumnezeu, instituit după a doua venire – justiţiară şi reparatorie –, a Mântuitorului pe pământ.

Amestec de tradiţionalism conservator şi fundamentalism religios, milenarismul iudaic a rămas, în esenţă, cel puţin în Antichitate, unul naţional, istoric şi politic. Anunţat de profeţi, precum Isaia sau Daniel, Mesia iudaic – “Unsul Domnului” –, este regele ideal ce avea să elibereze poporul lui Israel din captivitate şi împilare. Evreii vor fi întorşi din exil în Ţara Sfântă (Canaan) de un rege, “fiu al lui David” şi vor asculta Tora, legea morală dată de Dumnezeu, în Templul reînălţat şi sfinţit în cetatea recâştigată şi reconstruită a Ierusalimului. Milenarismul creştin a reluat într-o formă spiritualizată şi universalizată mesajul justiţialist al mesianismului iudaic, dându-i semnificaţia escatologică: venirea lui Mesia anunţă sfârşitul lumii şi ziua judecăţii de apoi, învierea morţilor şi împărăţia cerurilor pentru cei drepţi şi buni.

“Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut; şi marea nu mai este. Şi am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei. Şi am auzit, din tron, un glas puternic care zicea: Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii şi El va sălăşlui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei. Şi va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut”101.

Provocând sentimentul iminenţei celei de-a Doua Veniri, al aşteptării şi speranţei, milenarismul creştin a exercitat o puternică atracţie, augmentată din punct de vedere social de activismul sectelor şi mişcărilor pe care le-a inspirat. Credinţa în inevitabila ântuire după moarte, a conferit conţinut şi sens vieţii oamenilor, stimulându-le existenţa şi conduita religioasă. Doctrină esenţialmente colectivistă, milenarismul creştin a propovăduit dreapta credinţă în comunitate şi pentru comunitate. Existenţa religioasă exemplară la Qumran, aproximativ între anii 130 î.H. şi 70 d. H., a comunităţii iudaice a “esenienilor”, comunitatea Taboriţilor din Boemia secolului al XV-lea, “ţăranii” lui Thomas Müntzer (1490-1525) şi anabaptiştii din Germania secolului al XVI-lea, the Diggers – mişcarea radicală puritană engleză din secolul al XVII-lea ce susţinea proprietatea comună asupra pământului –, Mormonii din America secolului al XIX-lea, Martorii lui Iehova sau Adventiştii din Ziua a Şaptea din secolul al XX-lea, sunt expresii practice ale forţei de atracţie a milenarismului.

101 Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, 21, 1-4.

Anton CARPINSCHI

62

Credinţa milenaristă s-a dovedit extrem de rezistentă şi adaptabilă diverselor

cosmologii. Astfel se explică cum, în epoca secularizării şi ateismului datorate iluminismului raţionalist şi materialismului ştiinţific, milenarismul a putut îmbrăca o haină laică fără să-şi piardă ingredientele sale fundamentale. Odată cu detronarea lui Dumnezeu, ştiinţa şi revoluţia au devenit substitute mesianice. Astfel, o serie de filosofi materialişti ai secolului al XVIII-lea – Didérot, La Mettrie, Helvétius, d’Alembert –, au dorit să întemeieze o “cetate divină” pe baza mecanicii newtoniene. Unii dintre filosofii secolelor al XVIII-lea – al XIX-lea – Saint Simon, Hegel şi Marx –, au reluat teze milenariste sub forma determinismului istoric sau a istoricismului. Societatea ştiinţifică a lui Saint-Simon, epoca conştiinţei de sine a spiritului la Hegel, societatea pe deplin comunistă a lui Marx poartă puternice reminiscenţe milenariste. Milenarismul creştin a contribuit la diversificarea gândirii social-utopice stimulând, totodată, numeroase mişcări sociale. În multe cazuri, acest fenomen s-a produs în condiţiile unor interferenţe culturale, milenarismul creştin altoindu-se peste cultele tribale locale, ca în cazul cargocultelor melanesiene, de pildă. Puternica dezvoltare a milenarismului islamic, mai ales în forma şiită, stă sub acelaşi semn al interferenţelor.

În afara spaţiului creştin, daoismul şi budismul conţin, de asemenea, elemente milenariste sub forma mântuirii mesianice în epoci viitoare de pace şi fericire ce vor urma unor catastrofe şi molime nimicitoare.

Deşi nu se identifică cu utopia, milenarismul a contribuit la dezvoltarea forţei expresive a utopiei. Ordinea ideală propovăduită de milenarism se realizează prin intervenţia divină. Milenarismul nu reprezintă, ca în cazul utopiei, o schemă a perfecţiunii realizabilă prin acţiunea umană raţională. Milenarismul este istoria relevată de credinţă. Pentru gânditorii creştini, utopia nu poate fi împlinirea şi limita destinului uman; acest lucru poate fi valabil doar într-o altă lume. Utopianismul rămâne, însă, cupola înglobantă a “lumilor imaginare” propovaduite de milenarism şi proiectate raţional de mitul cetăţii ideale.

Utopianismul şi mitul "cetăţii ideale"

Dacă principala contribuţie a creştinismului la gândirea despre societatea ideală

a fost milenarismul, cea a gândirii antice păgâne şi, în special a filosofiei politice clasice greceşti, a fost mitul cetăţii ideale. Dacă milenarismul invoca credinţa şi speranţa, mântuirea omului credincios, iubitor de Dumnezeu şi plin de speranţă fiind asigurată într-un viitor îndepărtat dar inevitabil, cetatea ideală aduce elementul concepţiei şi ideea că o societate perfectă trebuie proiectată mental, construită raţional.

“În loc de a se proteja în sfera religiei, precum popoarele Indiei şi ale Iudeii, în loc de a vedea această lume în termenii credinţei, grecii s-au plasat în regatul gândirii şi, având îndrăzneala de a se mira de lucrurile vizibile, de a-şi pune întrebări asupra acestora, s-au străduit să conceapă universul în lumina raţiunii”102.

102 Ernest Barker, Plato and His Predecessors, Methuen, London, 1948, p. 1.

Ideologii politice

63

În lumina raţiunii s-au străduit să conceapă şi universul politic. Cetatea ideală era, aşadar, o creaţie raţională, o construcţie a minţii umane prin care omul încerca să copieze la nivel microcosmic ordinea macrocosmica. Cetatea ideală este contribuţia filosofiei politice la domeniul utopiei. Inspiraţi de armonia cosmică, Socrate sau Platon au încercat să o reproducă în statul-cetate, prin amplasarea cât mai armonioasă a clădirilor, străzilor, pieţelor şi, mai ales, prin redactarea legilor şi proiectarea instituţiilor capabile să asigure ordinea socială. Reflex al ordinii divine, ordinea cetăţii ideale este, însă, rezultatul gândirii şi acţiunii umane. Mitul cetăţii ideale va sta, de altfel, la baza conceperii utopiilor moderne ale secolelor al XVI-lea şi al XVII-lea. Utopia lui Thomas Morus103 şi Cetatea Soarelui a lui Tommaso Campanella104 sunt cele mai cunoscute.

Mitul cetăţii ideale se înscrie în vastul curent al utopianismului şi al diverselor sale viziuni constructiviste privind societăţile perfecte şi viitorii posibili. Atunci când Thomas Morus a inventat termenul de “utopie” (1516), el a inventat mai mult decât un termen: a inventat o nouă structură mentală, o nouă manieră de analiză şi critică a realităţii sociale şi de proiecţie a societăţii perfecte.

Specie seculară de gândire socială, creaţie a umanismului renascentist, utopia este o lucrare de ficţiune narativă în care subiectul principal este societatea bună, “cetatea omului” şi nu “cetatea lui Dumnezeu”, credinţa în raţiunea umana şi nu, în primul rând, credinţa în Dumnezeu.

Gen literar dedicat proiecţiei şi criticii sociale, utopia tratează într-o manieră proprie ce îmbină argumentarea logică, discursul ficţional şi normativitatea legislativă, teme ale teoriei sociale şi scenarii ale acţiunii politice: lupta pentru putere, organizarea comunităţii, distribuţia resurselor şi gestionarea binelui public, raporturile cu alte state, etc. Trecând din religie si mitologie – “Noul Ierusalim”, “Vârsta de Aur”, “Arcadia”, “Paradisul”, “Cetatea Ideală” –, în ideologie şi din ideologie în proiectarea programelor de viaţă comunitară, utopia s-a constituit într-o formă a gândirii politice odată cu zorii modernităţii. “Utopia – arată Krishan Kumar –, este, deopotrivă, un loc care nu există nicăieri (outopia) şi un loc unde domneşte binele (eutopia). A trăi într-o lume fericită, dar imposibilă: iată esenţa utopiei. (...). Aşadar, utopia cuprinde în sine două impulsuri,

103 Thomas Morus (More; 1478-1535), jurist, filosof şi om de stat, unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai umanismului englez. Aflat în strânse legături cu Erasmus din Rotterdam, a împărtăşit acelaşi spirit enciclopedic, progresist şi anticlerical. Opera sa capitală, scrisă şi editată în Flandra în anul 1516, se intitulează: Cartea de aur a lui Thomas Morus, pe cât de utilă pe atât de plăcută, despre cea mai bună întocmire a statului şi despre noua insulă Utopia. Adversar al despotismului monarhic, al abuzurilor şi capriciilor lui Henric al VIII-lea, Morus a sfârşit prin decapitare. Prin opera sa, Thomas Morus a rămas în istoria omenirii drept întemeietorul socialismului utopic. 104 Tomaso Campanella (1568-1639), călugăr dominican italian, atras de filosofie, angajat într-o conjuraţie împotriva ocupaţiei spaniole. Concepţia sa este un amestec de teologie antiscolastică, misticism creştin, gnoseologie senzualistă şi astrologie medievală. Martiriu de 27 de ani în închisoare, urmat de un exil în Franţa. Opera sa intitulată Cetatea Soarelui este un roman fantastic scris sub forma unei naraţiuni-dialog în care personajele discută despre o societate imaginară bazată pe “egalitarismul primitiv” şi “ascetismul generalizat”.

Anton CARPINSCHI

64

care merg deseori în direcţii opuse. Ea e mai mult decât un tratat social sau politic vizând o reformă, oricât ar fi de cuprinzătoare sau adecvată în acest sens. Merge întotdeauna mai departe de practicabilul nemijlocit, şi poate ajunge atât de departe încât minimul simţ al realităţii o vede ca fiind absolut impracticabilă. Însă ea nu e niciodată simplă reverie. Se află întodeauna cu un picior în real. Valoarea utopiei stă nu în legătura ei cu practicile actuale, ci în relaţia ei cu un posibil viitor. Rolul ei <practic> este de a transcende condiţiile realităţii imediate şi a descrie altele, a căror dezirabilitate evidentă ne atrage ca un magnet. Tocmai în această calitate a utopiei de a fi vizionară şi <inaccesibilă> se găseşte puterea ei. La fel cum ideea unui Dumnezu nevăzut care rămâne întotdeauna ascuns provoacă în noi dorinţa de a îndepărta vălul care ne desparte de El, de a descoperi adevărul suprem şi moralitatea absolută, tot aşa calitatea utopiei de a fi <nicăieri> ne incită la a o căuta. (...). Utopia descrie o imposibilă perfecţiune care totuşi, într-un anume sens, nu depăşeşte posibilul condiţiei umane. Este aici, chiar dacă nu şi acum”105.

Produs al modernităţii, utopia îmbină, aşadar, tradiţia raţionalismului antic grecesc, marca de gândire şi acţiune a Renaşterii, impulsul justiţialist, egalitarist şi democra-tizator al Reformei protestante.

“Reprezentare pământeană a tărâmului atemporal al adevărului”106, utopia confruntată cu exigenţele societăţii industriale devine, tot mai mult în secolul al XIX-lea, din utopie literară, teorie utopiană. Pentru gânditorii epocii raţiunii, ştiinţei şi pozitivismului, importantă era nu zugrăvirea picturală a unor utopii cât mai convingătoare, ci elaborarea unei teorii social-ştiinţifice adevărate. Dacă utopiile literare ale secolelor anterioare erau percepute ca speculative şi fanteziste, utopia secolului al XIX-lea este ştiinţifică şi pozitivistă. Sistemele de gândire ale lui Claude-Henri de Saint-Simon şi Auguste Comte, de pildă, se autoprezintă drept teorii ştiinţifice deoarece se bazează pe modelul cognitiv al ştiinţelor naturii, pe relaţia necesară cauză-efect şi determinismul istoric. Astfel, “societatea industrială” este, în concepţia lui Saint-Simon, “societatea bazată în întregime pe industrie”, având drept obiectiv primordial “ameliorarea cât mai rapidă a existenţei clasei celei mai numeroase şi sărace” prin organizarea muncii şi administrarea lucrurilor de către clasa industriaşilor şi producătorilor “înarmaţi” cu ştiinţa despre om şi societate. “Am primit misiunea – afirma Saint-Simon în al său Sistem industrial-, să scot puterea politică şi ordinea judiciară din mâinile Clerului şi ale nobilimii pentru a o da industriaşilor”107. Condusă de un cler ştiinţific aflat în serviciul “religiei umanităţii”, “societatea pozitivă” modelată de Auguste Comte pe baza cunoaşterii ştiinţifice şi a “sistemului de politică pozitivă” (“ridicarea politicii la rangul ştiinţelor observaţiei”) este, la rândul său, un model de societate perfectă spre care se îndreaptă istoria omenirii după parcurgerea stadiilor anterioare ale dezvoltării: teologic şi metafizic.

105 Krishan Kumar, Utopianismul, CEU, Editura Du Style, Bucuresti, 1998, pp. 29, 31. 106 Ibidem, p. 94. 107 L’Œuvre d’Henri de Saint-Simon, textes choisis avec une introduction par C. Bouglé, Alcan, Paris, 1925, p. 167.

Ideologii politice

65

Socialismul utopic modern Teoria utopiană stă, aşadar, la baza uneia dintre tendinţele “socialismului

timpuriu”; este vorba despre “socialismul apolitic” ce domină începutul secolului al XIX-lea. Reprezentat de Claude-Henri de Saint-Simon (1760-1825), Charles Fourier (1772-1837), sau Robert Owen (1771-1859), acesta este un socialism al cooperativelor orăşeneşti sau rurale şi al controlului descentralizat exercitat de muncitorii industriali sau agricoli. Este un ”socialism comunitar”, un aşa numit “socialism fără stat”, bazat doar pe spiritul justiţialist, egalitarist şi de autoconducere de care ar fi capabil proletariatul industrial sau agricol. Pentru Saint-Simon, de pildă, revoluţia industrială este “cheia” ce explică noile relaţii sociale. Oamenii se asociază pentru a produce şi uniunea socială se realizează în producţie. Societatea trebuie, astfel, organizată încât să creeze cele mai bune condiţii producţiei şi producătorilor. Nu regii, ducii, conţii, miniştrii de stat, cardinalii, episcopii, mareşalii şi generalii sunt indispensabili Franţei – arăta Saint-Simon într-o celebră parabolă dedicată organizatorilor şi industriaşilor108. Dimpotrivă, primii 50 de reprezentanţi din rândul fizicienilor, chimiştilor, inginerilor civili şi militari, mecanicilor, arhitecţilor, constructorilor, medicilor, bancherilor, cultivatorilor şi ai altor categorii active de producători sunt cei fără de care Franţa ar dispărea. Depăşind democraţia radicală a mişcării chartiste, fabricantul filantrop Robert Owen spera şi el în crearea unui model cooperatist de existenţă a sistemului manufacturier. El considera că producţia şi prosperitatea generală pot fi asigurate cel mai eficient prin administrarea colectivă a fabricilor şi atelierelor. Cooperativele rurale de producţie şi consum imaginate de Charles Fourier sub forma “falansterelor” sunt un alt exemplu de imaginaţie utopică. Owen şi Fourier încercau să contrapună, astfel, controlului exercitat de stat, noi forme de comunitate socială, de autoritate locală cu autonomie funcţională. Dacă Saint-Simon gândea în termenii ştiinţei, ai industriei bazată pe diviziunea socială a muncii şi ai raţiunii administrative, Fourier intenţiona să preîntâmpine răspândirea principiilor industrialiste percepute ca o ameninţare la adresa adevăratei individualităţi şi sociabilităţii. În timp ce socialismul preconizat de Saint-Simon era socialismul scientist şi industrialist ce atrăgea pe absolvenţii şcolilor politehnice şi partizanii calificării profesionale, cel proiectat de Fourier era unul agrarian şi comunitar, un socialism în care se puteau regăsi agricultorii, prăvăliaşii şi meşteşugarii autodidacţi ameninţaţi de marile întreprinderi industriale şi diviziunea socială a muncii.

Referindu-se la locul şi importanţa socialismului comunitar, Bernard Crick face următoarea evaluare: “cu toată aparenta sa disperare, cu toate excentricităţile sale, ideea 108 L’Organisateur (1819), L’Œuvre d’Henri de Saint-Simon, ed. cit., p. 125 şi urm.

Chartismul. Curent de gândire şi mişcare socială reformistă de orientare democrat radicală în Anglia mijlocului de secol al XIX-lea, ce proconiza: reforma sistemului electoral prin introducerea sufragiului universal, promovarea unei societăţi de piaţă a micilor proprietari individuali, dar şi ameliorarea condiţiilor de viaţă ale muncitorilor, asigurarea dreptului la educaţie, crearea de locuinţe pentru şomerii săraci.

Anton CARPINSCHI

66

rămânea un reproş aspru adus exceselor autocratice şi birocratice ale adepţilor centralismului. Totodată, era o imagine a unui mod de viaţă suficient de atrăgător pentru a ne determina pe mulţi dintre noi să renunţăm la stat în favoarea comunităţii sau, mai degrabă, a <comunităţilor>. Exprimat în termeni mai abstracţi, avem de-a face cu debutul unei teorii şi doctrine pluraliste privitoare la putere, şi nu cu obsesia la fel de puternică a partizanilor lui Hobbes, a leniniştilor sau fabianiştilor, referitoare la statul centralizat”109.

Aşadar, naşterea socialismului comunitar modern este strâns legată de apariţia şi dezvoltarea societăţii industriale în secolul al XIX-lea, de apariţia şi creşterea proletariatului muncitoresc. Mai precis, este vorba despre denunţarea abuzurilor industrialismului capitalist datorate liberei concurenţe şi individualismului egoist.

Întregul sistem economic şi social liberal ce păruse raţional până atunci făcea acum – avea să scrie mai târziu Elie Halevy110 –, obiectul unei acuzaţii raţionale din partea tribunalului justiţiei şi utilităţii generale. Industrialismul fondat pe sistemul economic capitalist includea o doză considerabilă de critică socială şi, implicit, de socialism, “în măsura în care – demonstrează Jean-Jacques Chevallier –, munca este exaltată, orice bogăţie nemeritată este denunţată, ameliorarea soartei proletariatului este asigurată prin sfârşitul exploatării, regimul proprietăţii este radical transformat prin principiul egalităţii de la punctul de pornire (“egalitatea şanselor”), conducerea centralizată a economiei pune capăt exceselor şi slăbiciunilor liberei concurenţe”111. În acelaşi timp trebuie să reamintim observaţia atentă a lui François Perroux112, conform căruia saint-simonismul este ambiguu pentru că şi fenomenul industrializării este ambiguu căci, riguros şi obiectiv analizat, acesta înglobează atât capitalismul cât şi socialismul pe care le depăşeste, plasându-se dincolo de ele.

Socialismul insurecţional În orizontul “socialismului timpuriu” s-a manifestat şi o altă tendinţă importantă,

cea revoluţionar-insurecţională bazată pe tezele cuceririi puterii de stat, instaurării dictaturii proletariatului şi proprietăţii comune.

Spre deosebire de “socialismul fără stat”, un socialism esenţialmente comunitar, etic şi apolitic, reprezentanţii “socialismului în stat” supranumiţi “republicanii roşii”, au susţinut şi propagat tactica cuceririi puterii etatice prin violenţă revoluţionară, prin tehnica armată a loviturii de stat bine pregătite.

Camille-Gracchus Babeuf (1760-1797) – creatorul organizaţiei revoluţionare clandestine, “Conspiraţia egalilor” –, şi Louis-Auguste Blanqui (1805-1881) – 109 Bernard Crick, op.cit., p. 64. 110 Elie Halevy, Histoire du socialisme européen, rédigée d’après des notes de cours par un groupe d’amis et d’élèves, Gallimard, Paris, 1948, p. 21. 111 Jean-Jacques Chevallier, Histoire de la pensée politique, Éditions Payot & Rivages, 1993, p. 840. 112 François Perroux, Industrie et création collective, Presses Universitaires de France, Paris, 1964, pp. 11, 13.

Ideologii politice

67

considerat de biograful său Geffroy, “manifestarea politică a Revoluţiei franceze în secolul al XIX-lea” –, sunt reprezentanţii bravi, duri şi fanatici ai tradiţiei revoluţionare a comunismului premarxist. Pentru propaganda comunistă şi activitatea politică conspi-rativă contra regimului Babeuf avea să plătească cu viaţa, iar Blanqui – un prototip al revoluţionarului integral –, a fost deţinut politic (“l’enfermé”) treizeci şi trei de ani. Activiştii politici ai socialismului revoluţionar-insurecţional precum Babeuf şi Blanqui au creat în Franţa epocii un val al sentimentelor populare şi o stare de spirit favorabile voluntarismului revoluţionar, socialismului justiţialist şi comunismului egalitarist. Pe acest fond psihologic şi cultural au apărut o serie de curente şi tendinţe ideologice dintre care babuvismul şi blanquismul sunt numai o parte.

Cunoscută sub numele de babuvism, mişcarea politică inspirată de ideile lui Babeuf este expresia revoltei maselor plebee susţinătoare a dictaturii iacobine. Ca revoluţionari-practicieni, participanţi la marile evenimente din perioada 1789-1794, babuviştii au susţinut revenirea la Constituţia iacobină din 1793 şi restaurarea egalităţii generale. Babuvismul proclamă “instituirea în republică a marii comunităţi naţionale” ce va fi folosită în comun de toţi membrii ei apţi de muncă, cărora ea le va oferi “deopotrivă şi în mod cinstit o bunăstare medie”.

Babuvismul este “manifestul” transpunerii “egalităţii de drept” în “egalitate de fapt”, o egalitate reală şi efectivă pentru toţi oamenii angajaţi într-o muncă socială utilă.

“Noi nu avem nevoie numai de acea egalitate transcrisă în Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului; vrem egalitatea în mijlocul nostru, sub acoperişul tuturor caselor. Consimţim la orice în favoarea ei, chiar făcând tabula rasa, numai pentru a o obţine. Să piară, dacă trebuie, toate artele, dar să ne rămână egalitatea reală! (...). Noi tindem spre ceva sublim, mai echitabil, binele comun, sau comunitatea bunurilor! Mai ales în ceea ce priveşte proprietatea individuală a pământurilor: pamântul nu aparţine nimănui. Cerem şi vrem să ne bucurăm împreună de fructele pământului; fructele sunt pentru toată lumea”113.

În timp ce fiecare membru al colectivităţii trebuia în mod obligatoriu să muncească, îndeplinind o muncă socială, un proiect de lege special prevedea, sub ameninţarea unor aspre pedepse, interzicerea practicării comerţului considerat o sursă ilicită de câştiguri şi îmbogăţire.

Potrivit documentelor “Conspiraţiei egalilor”, în republica ideală a lui Babeuf trebuia interzis tot ceea ce nu putea fi pus la dispoziţia tuturor. Deplina egalitate este prevăzută până în cele mai mici amănunte, mergând până la costume de acelaşi fel, alimentaţie comună şi locuinţe la fel de bine construite şi mobilate.

Acest egalitarism rudimentar şi ascetism generalizat avea, de altfel, să fie transpus în practică, ad litteram, în secolul al XX-lea, de comunismul stalinist în URSS,

113 Manifeste des égaux, rédigé par son ami le poète Sylvain Maréchal en 1796, în: Jean Imbert, Henri Morel, René-Jean Dupuy, La pensée politique des origines à nos jours, Presses Universitaires de France, Paris, 1969, p. 413.

Anton CARPINSCHI

68

comunismul chinez al lui Mao Tzedun, cel nord-corean al lui Kim Ir Sen sau de cel khmerilor roşii ai lui Pol Pot în Cambodgia.

Ca şi Babeuf, Blanqui activa pentru înarmarea şi mobilizarea maselor conduse de un partid mic dar disciplinat, întreţinerea luptei dintre săraci şi bogaţi, finalizarea acesteia prin revoluţie şi instaurarea dictaturii proletariatului. Ordinea socială preconizată era una strict egalitară, fundamentată pe proprietatea comună. Considerând termenul “socialism” demonetizat datorită naivelor tentative de tip fourierist, Blanqui prefera să denumească noua ordine socială, “comunism”, iar pe sine, “proletar”. Adresându-se Curţii cu juri a Departamentului Senei, în anul 1832, Blanqui făcea un adevărat rechizitoriu de tip comunist sistemului capitalist:

“Domnilor juraţi, sunt acuzat de a fi spus celor treizeci de milioane de francezi, proletari ca şi mine, că au dreptul să trăiască. Dacă aceasta este o crimă, mi se pare că ar fi trebuit să fiu pus să răspund unor oameni care să nu fie judecători şi parte în această chestiune. Or, domnilor, după cum observaţi, ministerul public nu s-a adresat nici pe departe echităţii şi raţiunii voastre, ci pasiunilor şi intereselor pe care le nutriţi; nu v-a solicitat rigoarea ca să analizeze un act contrar moralei sau legilor; el încearcă doar să vă declanşeze răzbunarea contra a ceea ce voi consideraţi o ameninţare la adresa existenţei şi proprietăţilor voastre. Nu sunt deci în faţa judecătorilor, ci în faţa duşmanilor; ar fi deci inutil sa mă apăr (...). Totodată, datoria mea, de proletar privat de toate drepturile cetăţii, este să declin competenţa unui tribunal al privilegiaţilor (...); rolul de acuzator este singurul ce convine oprimaţilor. Da, acesta este războiul dintre săraci şi bogaţi; bogaţii l-au vrut căci ei sunt agresorii. Numai că, ei consideră drept rău faptul că săracii opun rezistenţă”114.

Blanqui este, după aprecierea lui Leszek Kolakowski, “omul care a transmis generaţiei de la 1848 şi următoarei moştenirea babuvismului, cel care a asigurat continuitatea dintre stânga iacobină şi socialismul revoluţionar al secolului următor şi care a transmis, totodată, mişcării muncitoreşti ideea unei conspiraţii revoluţionare”115.

Socialismul guvernamental

Dacă Louis-Auguste Blanqui descindea din babuvism şi era adeptul socia-

lismului revoluţionar-insurecţional materializat în conspiraţia armată, Louis Blanc (1811-1882), reprezentantul “socialismului guvernamental” şi unul din precursorii statului-providenţial, se înscrie în tradiţia unui saint-simonism democratic şi etatizat. Dacă Babeuf şi Blanqui sunt consideraţi reprezentanţii “socialismului în stat”, Louis Blanc este unul din precursorii “socialismului de stat”. În opinia noastră, distincţia dintre socialismul în stat şi socialismul de stat este una de metodă politică: conflictualism versus consensualism. În timp ce “socialismul în stat” este un socialism esenţialmente conflictualist, un socialism revoluţionar, violent, insurecţional, un precursor al revoluţiei comuniste, “socialismul de stat” este un socialism esenţialmente

114 Auguste Blanqui, Pour une révolution fiscale et le transfert des richesses, déclaration au procés des amis du peuple eevant la Cour des assise de la Seine (1832), în: Jean Imbert, Henri Morel, René-Jean Dupuy, op.cit., p. 429. 115 Leszek Kolakowski, Histoire du marxisme, T. 1, Les fondateurs, Marx, Engels et leurs prédécesseurs, Fayard, Paris, 1987, p. 307.

Ideologii politice

69

consensualist, un socialism reformist, gradualist, precursor al social-democraţiei şi statului bunăstării generale.

Plecând de la ideea că reforma politică este mijlocul prin care se poate înfăptui reforma socială concepută ca scop, Louis Blanc este adeptul reformismului etatic, al transformărilor paşnice prin intermediul votului universal şi al legilor date de statul protector. Este, totodată, adeptul parlamentului compus dintr-o singură cameră şi al primordialităţii legislativului asupra executivului.

Popularitatea lui Louis Blanc în mediile muncitoreşti se datorează preocupărilor sale legate de organizarea muncii. Adversar al concurenţei, Louis Blanc considera că orice sistem economic trebuie să se susţină prin sistemul muncii asociative. În acest sens, el preconiza înfiinţarea de către stat a “atelierelor sociale”, concepute ca nişte asociaţii muncitoreşti de producţie grupând muncitori din aceeaşi branşă, dar deosebindu-se de un atelier obişnuit prin acea că atelierul social era mai egalitar şi mai democratic. În atelierele sociale, muncitorii oferind garanţii de moralitate îşi puteau cumpăra instrumentele de muncă, căci “ceea ce lipseşte proletariatului pentru a se elibera – scria Louis Blanc –, sunt instrumentele de muncă, iar funcţia guvernului este aceea de a i le furniza. Dacă am dori să definim statul, am răspunde: statul este bancherul săracilor”116. El considera că “atelierele sociale” create în principalele ramuri industriale vor putea concura, astfel, industria privată. Muncitorii auto-organizaţi, dispunând de mijloace de muncă şi de salarii egale îşi vor putea permite, de asemenea, redistribuirea veniturilor şi, astfel, îngrijirea bătrânilor, bolnavilor, infirmilor. Atelierele sociale sunt, de fapt, nişte cooperaţii muncitoreşti de producţie. Spre deosebire de falansterul imaginat Fourier sau de colonia comunistă proiectată de Owen – creaţii ale socialismului utopic ce nu apelau la ajutorul statului –, atelierul social preconizat de Louis Blans nu putea fi înfiinţat fără sprijin guvernamental. “Louis Blanc este, astfel, unul din cei dintâi, dacă nu primul socialist care să se fi gândit să se sprijine pe statul modern pentru a întreprinde o reformă socială. Rodbertus şi Lassale vor adresa mai târziu statului un apel asemănător şi scriitorul francez merită să fie clasat împreună cu aceştia, printre precursorii socialismului de stat”117.

Socialismul cooperatist anti-etatic

O altă tendinţă importantă în devenirea “socialismului timpuriu” este cunoscută

sub denumirea de “socialismul contra statului”. Spre deosebire de celelalte tradiţii socialiste prezentate până acum – utopică a “socialismului fără stat”, revoluţionar-insurecţională a “socialismului în stat”, realist-reformistă a “socialismului de stat” –, cea a “socialismului contra statului” este una complexă, an-arhizantă şi democratică, în

116 Louis Blanc, L’Etat banquier des pauvres ou l’application des principes. L’Organisation du travail (1839), în: Jean Imbert, Henri Morel, René-Jean Dupuy, op.cit., pp. 430-431. 117 Charles Gide, Charles Rist, Istoria doctrinelor economice de la fiziocraţi până azi, Editura Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1926, p. 360.

Anton CARPINSCHI

70

acelaşi timp. Socialismul utopic era socialismul micilor comunităţi autarhice de muncitori industriali sau agrari. Socialismul revoluţionar se prezintă drept credo-ul politic al organizaţiilor insurecţionale mai mult sau mai puţin clandestine ce-şi impun instaurarea socialismului în stat. Socialismul reformist de stat este socialismul birocraţiei statale, al administraţiei centrale şi locale.

Ideea fundamentală a tendinţei socialiste cunoscute sub numele de “socialism contra statului” este aceea că economicul primează asupra politicului şi că, pentru a schimba cu adevărat societatea, suprimarea proprietăţii private trebuie însoţită de de suprimarea statului şi a puterii politice.

Cel mai important reprezentant al acestei forme de socialism este Pierre-Joseph Proudhon118, criticul proprietăţii private, al statului şi al socialismului utopic, fondatorul a două tradiţii socialiste rivale de-a lungul istoriei, an-arhismul, pe de o parte, socialismul federalist şi mutualist, pe de altă parte.

Proudhon considera că “soluţia problemei sociale” nu este una politică, ci una economică şi, în particular, una a circulaţiei monetare. Ca toţi socialiştii ce l-au precedat, Proudhon estima că numai munca este productivă, dar adăuga imediat că, munca fără capital şi fără pământ este neproductivă iar, pe de altă parte, nici pământul, nici capitalul nu sunt productive fără muncă. Prin urmare, proprietarul care cere o dobândă drept preţ al serviciului instrumentului său – pământ sau capital –, pretinde ceva ce nu i se cuvine. De aceea, proprietatea este definită de socialistul francez ca “dreptul de a te bucura şi a dispune după placul tău de bunul altuia, de fructul industriei şi al muncii altuia”119. În acest context, Proudhon susţinea că soluţia problemei sociale este “banca poporului”, o bancă de schimb bazată pe suprimarea dobânzii banilor. În felul acesta, s-ar ajunge la împrumutul gratuit ce ar permite muncitorilor procurarea imediată a capitalurilor utile. Desfiinţarea dobânzii obţinută prin bani nemunciţi ar conduce la desfiinţarea proprietăţii, considerată “un furt”, de fapt, la transformarea acesteia în posesie. Astfel, capitalurile ar fi puse gratuit la îndemâna tuturor, dreptatea economică s-ar instaura făcând posibilă fuziunea claselor şi guvernarea de stat inutilă. De aici, dispreţul socialistului francez pentru birocraţia, centralismul şi ineficienţa aparatului etatic. Aşadar, nu întâmplător, Proudhon avea să estimeze că există o ştiinţă a societăţii a cărei cunoaştere de bază este economia politică. “Politica astăzi este economia politică”, afirma el în La guerre et la paix, în 1861.

118 Pierre-Joseph Proudhon (1809-1865), teoretician şi militant socialist francez. Individualist cu tentă anarhică, el aspiră spre o societate mutualistă sub aspect economico-social şi federalistă sub aspect politic. A lăsat o operă ştiinţifică vastă, valoroasă, actuală, editată şi reeditată în numeroase volume. Dintre titlurile cele mai cunoscute: Qu’est-ce que la propriété? (1840), La philosophie de la misère (Système des contradictions économiques, 1846-1847), Confessions d’une révolutionnaire (1850), De la justice dans la révolution et dans l’église (1858), Du principe fédératif (1863), De la capacité politique des classes ouvrières (1865). 119 Piere-Joseph Proudhon, Premier mémoire sur la propriété, 1840, pp. 131-132, cf. Charles Gide, Charles Rist, op.cit., p. 406.

Ideologii politice

71

Doctrina lui Proudhon este o doctrină a solidarităţii; în plan politic prin federalism; în plan social prin mutualism. Statul dezirabil este perceput ca o federaţie de grupuri diferite prin natură şi obiect: familiale, economice, culturale, sociale. Federaţia, la rândul său, este concepută ca o convenţie prin care părţile se angajează să respecte reciproc şi egal obligaţiile contractuale. Ea se caracterizează prin autonomia elementelor asociate, descentralizare, diviziunea muncii între indivizi sau organele specializate. Spre deosebire de “contractul social”, “contractul federal” presupune abandonarea limitată a libertăţii individuale, contractanţii rezervându-şi mai multe drepturi personale. Adevărat vizionar, Proudhon este un partizan al federalismului şi în domeniul internaţional. Pe de altă parte, mutualismul este conceput ca principiu şi practică ce se bazează pe schimbul de servicii şi reciprocitatea garanţiilor. Asociaţia mutualistă conferă, în viziunea socialistului francez, posibilitatea rezolvării paşnice a problemelor sociale, evitarea violenţelor şi a luptei de clasă.

În concepţia lui Proudhon, an-arhia şi socialismul democratic nu sunt rivale. An-arhia este pentru socialistul francez starea de ne-guvernare prin ierahia de stat la care poate ajunge o societate evoluată după ce îşi rezolvă problemele economico-sociale. Rezolvarea conflictului dintre muncă şi capital conferă societăţii capacitate de subzistenţă; societatea nu mai are nevoie de guvern; sistemul guvernamental se topeşte în sistemul economic iar unitatea economică ia locul centralizării politice; conducerea oamenilor este înlocuită cu gestionarea lucrurilor; tranzacţia voluntară înlocuieşte arbitrajul de stat; justiţia echitabilă şi reciprocă ia locul justiţiei suverane şi distributive. An-arhia este condiţia de existenţă a societăţilor adulte, aşa cum ierarhia este condiţia societăţilor primitive.

An-arhia este ordinea socială liber consimţită, în timp ce ierahia este ordinea impusă prin puterea de stat. Societăţile umane progresează necontenit de la ierarhie la an-arhie, de la ordinea impusă la ordinea auto-impusă. Dar, ordinea auto-impusă în societatea matură nu înseamnă altceva decât socialismul evoluat conceput ca ordine a societăţii civile, ordinea socială a clasei mijlocii.

Or, acesta este socialismul în viziunea lui Proudhon: “Ca toate marile idei care îmbrăţişează integralitatea ordinii sociale, socialismul poate fi considerat dintr-o multitudine de puncte de vedere diverse – consideră gânditorul francez; socialismul nu este numai ştergerea mizeriei, abolirea capitalismului şi a exploatării muncii salariate, transformarea proprietăţii, descentralizarea guvernamentală, organizarea votului universal, suveranitatea efectivă şi directă a muncitorilor, echilibrul forţelor economice, substituirea regimului legii absolutiste cu regimul contractului liber etc. El înseamnă, riguros vorbind, constituirea averilor obişnuite şi universalizarea clasei mijlocii. Este aplicarea, în toate consecinţele sale, a vechii axiome Suum cuique. Fiecăruia cât i se cuvine, sau după cum l-a interpretat prima şcoală socialistă, fiecăruia după capacităţi, fiecărei capacităţi conform

Anton CARPINSCHI

72

produselor muncii sale: ceea ce indică utilizarea unei juste măsuri naturale şi providenţiale pentru munci şi recompense”120. Gânditor original şi profund, Proudhon a putut concilia an-arhismul şi

socialismul democratic, pentru că a pus în centrul gândirii şi acţiunii politice, libertatea omului. Republica ideală este o an-arhie pozitivă fondată pe libertatea reciprocă şi nelimitată. “Libertatea nu este fiica ordinii, ci mama ei”. Pentru Proudhon, “veritabilul revoluţionar este esenţialmente liberal”, deoarece într-o revoluţie socială autentică “nu este vorba de a suprima libertatea individuală ci de a o socializa”. Astfel, pentru a elimina arbitrariul capitalist, socialismul tinde spre eliberarea socială, iar pentru a suprima arbitrariul etatic, el tinde spre eliberarea individuală. Eliberarea individuală şi

eliberarea socială sunt corelate şi echilibrate deoarece aceeaşi logică care transformă socialismul critic în socialism ştiinţific îl conduce şi spre socialismul liberal.

“Ştiinţă şi libertate, socialism ştiinţific şi socialism liberal, liberal pentru că este ştiinţific şi pluralist pentru că este liberal: aceasta este, în fond, originalitatea gândirii lui Proudhon în raport cu socialiştii utopici ai secolului său, consecinţele dogmatice ale gândirii lui Marx şi concluziile simpliste ale liberalilor tradiţional. (...). A diferenţia pentru a dialoga şi a autonomiza pentru a solidariza, acestea sunt mecanismele socialismului individualist ale cărui componente dinamice sunt personalismul social, liberalismul asociativ şi pluralismul organizatoric”121.

Om al celei de-a III-a căi, Proudhon a fost mereu în căutarea soluţiei: o stare de echilibru dinamic între antiteze, între socialismul şi liberalismul văzute ca două jumătăţi ale opoziţiei libertăţii faţă de autoritate; aşadar, o colectivitate de oameni auto-organizaţi după principii socialist-liberale, o colectivitate opusă autorităţii materializate atât în monopolurile capitaliste cât şi în etatismul comunist. În acest spirit, cred că trebuie să înţelegem afirmaţia lui Pierre-Joseph Proudhon din 1848: “între proprietate şi comunitate voi construi o lume” (Solution du problème social).

O gândire atât de complexă şi de bogată în consecinţe practice şi filosofice nu putea să nu exercite influenţe multiple, profunde şi durabile. În planul acţiunii, urmaşii săi au practicat, simultan sau separat, cooperatismul, mutualismul, sindicalismul, federalismul, regionalismul şi descentralizarea, educaţia populară, morala independentă. În planul ideologiei şi filosofiei, o serie de gânditori şi curente, socialiste, justiţialiste, umaniste se inspiră, se raportează sau polemizează cu Proudhon şi proudhonismul. Astfel, încă din timpul vieţii, marxismul şi social-democraţia germană (Marx şi Lassalle), anarhismul (Bakunin), socialismul liberal şi sindicalismul francez (Vermorel şi Varlin), iar mai târziu: pragmatismul francez (Maurice Blondel), solidarismul (Fouillée, Bourgeois), realismul sociologic (Bouglé, Gurvitch), personalismul (Mounier), sindicalismul revoluţionar (G. Sorel), laburismul englez (Sidney şi Beatrice Webb). 120 Pierre-Joseph Proudhon, Qu’est-ce que le socialisme? Confessions d’un révolutionnaire (1849), în: Jean Imbert, Henri Morel, René-Jean Dupuy, op.cit., p. 438. 121 Jean Bancal, Proudhon et son héritage, în: Nouvelle histoire des idées politiques (sous la direction de Pascal Ory), Hachette, 1987, pp. 264, 266.

“Libertatea nu este fiica ordinii, ci mama ei”

Ideologii politice

73

Socialismul revoluţionar marxist Aşadar, în anul 1844, atunci când Karl Marx îşi începea activitatea de teoretician

al revoluţiei proletare, ideile socialiste aveau deja un trecut bogat şi purtători de cuvânt din cele mai diferite categorii: conspi-ratori şi reformatori, romancieri şi teoreticieni, democraţi şi revoluţio-nari, conducători ai clasei muncitoare şi filantropi. Dincolo de diferenţele de strategie şi metodă, se pot discerne, însă, anumite idei şi “presupoziţii istoriosofice” comune diferitelor forme ale socialismului premarxist preluate, de altfel, şi de socialismul marxist: imposibilitatea transformării profunde a sistemului repartiţiei bunurilor în absenţa transformării totale a sistemului de producţie, a relaţiilor dintre cei angajaţi în pro-cesul muncii; condiţionarea tehnolo-gică a transformărilor din sistemul capitalist; menţinerea salariului la un nivel minim de supravieţuire ca tendinţă naturală în sistemul muncii şi exploatării capitaliste; accentuarea exploatării şi mizeriei muncitorilor prin concurenţa şi anarhia producţiei capitaliste manifestate prin crizele de supraproducţie şi şomaj. De aici concluzia, izvorâtă dintr-o firească aspiraţie egalitarist-justiţialistă, a schimbării radicale a formei de proprietate în viitoarea societate socialistă.

În ceea ce priveşte proiectarea viitoarei societăţi, socialismul premarxist prezintă un tablou care, în linii generale, se va regăsi în socialismul marxist:

suprimarea proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie; introducerea planificării la nivel naţional şi, treptat, la scară mondială; subordonarea planificării nevoilor sociale şi suprimarea, astfel, a concurenţei,

anarhiei şi crizelor periodice, specifice economiei de piaţă; asigurarea dreptului la muncă ca unul din drepturile fundamentale ale omului; suprimarea claselor şi a surselor contradicţiilor sociale; cooperarea voluntară şi solidaritatea producătorilor asociaţi; educarea publică şi gratuită a copiilor; orientarea învăţământului în vederea pregătirii pentru muncă şi producţie; suprimarea diviziunii muncii şi a consecinţelor degradante ale specializării în

profitul creativităţii multilaterale şi a dezvoltării aptitudinilor individuale într-un climat de cooperare socială;

Karl Marx (1818-1883), filosof, economist şi gânditor politic german, considerat părintele spiritual al comunismului secolului al XX-lea. După o scurtă carieră de profesor şi jurnalist, îşi petrece restul vieţii ca teoretician şi activist revoluţionar, în majoritatea timpului la Londra, susţinut financiar de prietenul şi colaboratorul său Friedrich Engels. Opera sa se bazează pe deturnarea materialistă a dialecticii şi filosofiei hegeliene a spiritului, prelucrarea pozitivist-ştiinţifică a socialismului utopic şi a economiei politice engleze. Cea mai meritorie parte a operei sale rămâne analiza critică a capitalismului. Rămâne tributar viziunii teleologice asupra istoriei şi determinismului istoricist care-l transformă, dintr-un analist al procesului acumulării primitive capitalului, într-un fals profet al victoriei inevitabile a comunismului, în primul rând, în ţările capitaliste dezvoltate din Occident. Lucrările cele mai importante: Manifestul Partidului Comunist (1848), Capitalul, în trei volume (1867, 1885 şi 1894).

Anton CARPINSCHI

74

ştergerea diferenţelor dintre sat şi oraş; suprimarea puterii politice în profitul administraţiei economice; lichidarea exploatării omului de către om; lichidarea progresivă a frontierelor naţionale; egalizarea completă a drepturilor şi a condiţiilor de muncă şi viaţă dintre

bărbaţi şi femei; dezvoltarea liberă a ştiinţei şi artei. Observăm că socialismul este conceput ca o valoare universală, iar exploatarea

proletariatului ca motiv determinant pentru lichidarea ordinii capitaliste şi introducerea, pe diverse căi, a ordinii socialiste.

Dincolo de aceste asemănări, există totuşi anumite diferenţe importante între doctrina lui Marx şi celelalte variante ale socialismului din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Socialiştii utopici a-etatici (Fourier, Owen), cei reformişti etatici (Louis Blanc), reformişti anti-etatici (Proudhon), sau cei revoluţionari-insurecţionali (Babeuf, Blanqui) luau ca punct de pornire al reflecţiilor lor de factură etică, normativă sau politică, mizeria proletariatului pe care doreau să o elimine pe diverse căi. Discipol al unui filosof dialectician de talia lui Hegel, observator atent al istoriei capitalismului, al polarizării sociale şi acutizării conflictelor de clasă, Marx considera că socialismul nu poate fi un dat, în sine, nici doar proiectul unei gândiri imaginative, oricât de talentate şi bine intenţionate ar fi aceasta.

Socialismul este rezultatul unui proces obiectiv, al unei evoluţii social-istorice necesare a antagonismului de clasă.

Reprezentarea unei societăţi armonioase, lipsite de clase antagoniste, de exploatare şi mizerie nu mai putea fi, aşadar, visată, proiectată, proclamată, sau experimentată în mic, precum în scenariile naive ale socialiştilor timpurii. Socialismul nu mai putea fi “considerat acum ca descoperirea întâmplătoare a cutărei sau cutărei minţi geniale, ci ca rezultatul necesar al luptei dintre două clase născute istoriceşte, proletariatul şi burghezia. Sarcina lui nu mai era de a fabrica un sistem social cât mai perfect, ci de a analiza evoluţia isotrico-economică din care s-au născut în mod necesar aceste clase şi antagonismul dintre ele şi de a descoperi, în situaţia economică astfel creată, mijloacele pentru rezolvarea conflictului”122. Prin urmare, spre deosebire de adepţii lui Fourier, Owen sau Proudhon, Karl Marx şi Friedrich Engels (1820-1895) susţineau că socialismul este rezultatul unui proces istoric, al desfăşurării necesare în timp a legii luptei contrariilor şi că, în aceste condiţii, eliberarea clasei muncitoare este condiţionată de lupta de clasă contra burgheziei, şi nu de bunăvoinţa statului sau filantropia burgezilor.

Pentru a oferi proletariatului industrial o armă ideologică care să-i confere conştiinţă de clasă, rost politic şi sens istoric, Marx avea nevoie, aşadar, de un alt tip de

122 Friedrich Engels, Dezvoltarea socialismului de la utopie la ştiinţă, Editura P.M.R., Bucureşti, 1951, pp. 55-56.

Ideologii politice

75

demers analitic. Era nevoie de un demers analitic bazat pe o metodă ştiinţifică, cu pretenţii de obiectivitate, în stare să ofere clasei muncitoare o soluţie. Este vorba despre o soluţie ce se recomanda drept realistă, realizabilă, totodată, printr-un efort organi-zatoric bazat pe activarea conştiinţei de clasă a proletariatului. “Preluând într-un climat spiritual scientist-pozitivist, ideea valorii-muncă din economia politică clasică engleză, metoda dialectică din filosofia germană şi modelul “cetăţii ideale” din socialismul utopic francez, Karl Marx şi Friedrich Engels au construit o doctrină politică socialist-revoluţionară ce s-a pretins a fi expresia saltului de la socialismul utopic la socialismul ştiinţific”123. Dar, “pentru a face din socialism o ştiinţă, arăta Friedrich Engels –, el trebuie aşezat mai întâi pe un teren real”124. Care este terenul real pe care au aşezat fondatorii socialismului revoluţionar, socialismul autoproclamat ştiinţific?

Contradicţia dintre caracterul social al producţiei şi caracterul particular al proprietăţii, contradicţie transpusă în plan istoric în universalitatea luptei de clasă, devine terenul pe care marxismul plasează socialismul ştiinţific.

“Istoria tuturor societăţilor de până azi este istoria luptelor de clasă. Omul liber şi sclavul, patricianul şi plebeul, nobilul şi iobagul, meşterul breslaş şi calfa, într-un cuvând, asupritorii şi asupriţii se aflau într-un permanent antagonism, duceau o luptă neîtreruptă, când ascunsă, când făţişă, o luptă care se sfârşea de fiecare dată printr-o prefacere revoluţionară a întregii spocietăţi sau prin pieirea claselor aflate în luptă”125.

Prin urmare, lupta de clasă dintre burghezie – “clasa capitaliştilor moderni, proprietari ai mijloacelor de producţie socială, care exploatează munca salariată” –, şi proletariat – “clasa muncitorilor salariaţi moderni, care, neposedând mijloace de producţie proprii, sunt nevoiţi să-şi vândă forţa de muncă pentru a putea trăi”126 –, capătă la Marx forţa unei legi istorice. Numai că această lege ce atinge valenţele determinismului istoric trebuia conştientizată de masele proletare.

Ideologiei socialismului ştiinţific i-a revenit sarcina transpunerii legii luptei contra-riilor din dialectica hegeliană a spiritului în practica social-politică a luptei de clasă.

Dar, pentru a aşeza socialismul pe un “teren real”, Marx-filosoful trebuia să meargă mai departe decât Marx-economistul şi Marx-sociologul. Dincolo de necesara analiză economico-sociologică a capitalismului, Marx avea nevoie de o premisă mai amplă şi mai profundă, o premisă filosofică de factură existenţială. El descoperă această

123 Anton Carpinschi, Doctrine politice contemporane. Tipologii, dinamică, perspective, Editura Moldova, Iaşi, 1992, p. 119. 124 Friedrich Engels, op.cit., p. 47. 125 Karl Marx, Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist, Nemira, 1998, p. 10. 126 Definiţiile citate ale burgheziei şi proletariatului sunt extrase din nota lui Engels la ediţia engleză a Manifestului ... din anul 1888.

socialism ştiinţific

lupta de clasă

Anton CARPINSCHI

76

premisă atunci când vorbeşte despre “alienare”, sau înstrăinarea omului de propria natură şi esenţă umană în condiţiile societăţilor bazate pe exploatarea forţei de muncă.

Ideea că proletarii devin conştienţi de faptul că produsele materiale şi spirituale ale muncii lor se înstrăinează de proprii lor producători este ideea-forte a socialismului

umanist elaborat de Marx în prima parte a activităţii sale.

Dacă premisa filosofică a gândirii lui Marx – alienarea omului în sistemul economic al concurenţei de piaţă –, aparţine socialismului umanist, metoda propusă – lupta de clasă şi revoluţia socialistă –, şi soluţia preconizată – instaurarea dictaturii proletariatului –, depăşesc orizontul umanismului, plasând ideologia politică a lui Marx în zona socialismului revoluţionar, declanşator de bulversări sociale şi tragedii umane. “În cadrul societăţii capitaliste – arăta Leszek Kolakowski –, nucleul socialismului rezidă în conştiinţa dezumanizării (subl. aut.) ce

se naşte în clasele muncitoare şi nu în conştiinţa mizeriei. Această conştiinţă apare atunci când procesul dezumanizării este împins la extrem; de aceea se poate spune că această conştiinţă este un produs al dinamicii istorice însăşi. Totodată, este vorba despre o conştiinţă revoluţionară, conştiinţa de clasă a muncitorilor care (...), în lupta pentru emancipare, depind de propriile lor forţe”127. Proletariatul nu poate, însă, suprima sistemul salarial şi al concurenţei pe căi paşnice deoarece conştiinţa burgheziei, care este determinată în aceeaşi manieră prin poziţia sa în procesul producţiei, nu permite burgheziei să renunţe voluntar la propriile poziţii şi inteerse. Clasa posedanţilor, chiar dacă într-o altă formă, este atinsă de acelaşi proces de dezumanizare. În aceste condiţii, în măsura în care apariţia conştiinţei revoluţionare a proletariatului este o operă a istoriei, a maturizării identitare a clasei muncitoare, Karl Marx considera şi apariţia socialismului revoluţionar, eliberator şi justiţiar ca “operă a istoriei”.

Socialismul apare ca un act de libertate deoarece necesitatea istorică se realizează prin mişcarea revoluţionară a proletariatului concepută ca o mişcare socială eliberatoare, ca un fapt al libertăţii în acţiune. Nu poate exista o activitate creatoare decât emanând de la conştiinţa de sine a acestei clase “mesianice”, capabilă să conştientizeze alienarea şi să se angajeze în lupta revoluţionară pentru dezalienarea individului şi a întregii societăţii.

Este o conştiinţă demistificată, revoluţionară, ce presupune asumarea unui efort orga-nizat pentru transformarea lumii prin suprimarea violentă a instituţiilor, “răsturnarea burgeziei, dominaţia proletariatului, lichidarea vechii societăţi burgheze bazată pe antagonisme de clasă şi întemeierea unei societăţi noi, fără clase şi fără proprietate privată”128.

127 Leszek Kolakowski, op.cit., p. 318. 128 Statutul Ligii Comuniştilor (1872), în: Karl Marx, Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist, ed.cit., p. 49.

alienare

înstrăinarea omului de propria natură şi esenţă umană

conştiinţa dezumanizări

Ideologii politice

77

Teme şi probleme

1. Polisemia termenului "socialism".

2. Socialismul modern, un produs al capitalismului industrial.

3. Socialismul:orientări si variante.

4. Protosocialismul biblic.

5. Milenarismul.

6. Mitul "cetăţii ideale" şi utopianismul.

7. Socialismul utopic modern.

8. Socialismul insurecţional.

9. Socialismul guvernamental.

10. Socialismul cooperatist anti-etatic.

11. Socialismul revoluţionar marxist.

12. Socialismul reformist.

?

Capitolul I Evoluţia sistemelor de securitate colectivă după 1945

Sistemul Naţiunilor Unite Adaptarea Naţiunilor Unite la schimbările sistemice după 1945 Sistemul de securitate bazat pe Carta Naţiunilor Unite ’’Uniunea pentru menţinerea păcii’’ Diplomaţia preventivă Comparaţii între cele trei sisteme de securitate

Capitolul II Puterea în relaţiile internaţionale

Natura puterii şi componentele acesteia Managementul puterii

Capitolul III Teoria sistemică a relaţiilor internaţionale

Teoria normativist-idealistă Teoriile insecurităţii

TEORII ALE RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE

Prof. dr. George POEDE

C U P R I N S

Teorii ale relaţiilor internaţionale

81

Capitolul I Evoluţia sistemelor de securitate colectivă după 1945

Organizatia Naţiunilor Unite au apărut după cel de-al doilea război mondial din dorinţa ţărilor aliate de a “apăra generaţiile viitoare de flagelul războiului”1. În cei aproape 55 de ani, echilibrul puterilor s-a modificat, au izbucnit noi conflicte, iar Naţiunile Unite au fost criticate pentru modul său de gestionare a situaţiilor tensionate. Cu toate aceste, Naţiunile Unite ca organizaţie apare ca un instrument necesar al dialogului dintre state într-un context marcat de căutarea unei noi ordini mondiale.

Termenul de “Naţiuni unite” apare pentru prima dată în “Declaraţia Naţiunilor Unite” din 1 ianuarie 1942 prin care reprezentanţi ai 26 de naţiuni se angajează să lupte împreună împotriva puterilor Axei. Proiectul de a crea o Organizaţie Internaţională este expres formulat în “Declaraţia de la Moscova” din 30 octombrie 1943 şi în care se afirmă necesitatea de a pune cât mai repede posibil bazele unei organizaţii internaţionale fondate pe principiul unei egale suveranităţi a tuturor statelor. Statele fondatoare au tras învăţăminte din erorile şi lacunele Societăţii Naţiunilor înfiinţată după primul război mondial şi, reuniţi la Conferinţa quadripartită de la Dumbarton Oaks din august-septembrie 1944, elaborează cadrul general al viitoarei organizaţii. Conferinţa de la Yalta din 11 februarie 1945 decide convocarea Conferinţei Internaţionale asupra Naţiunilor Unite la San Francisco în 25 aprilie 1945. Cele trei etape (Moscova, Dumbarton-Oaks şi Yalta) demonstrează cu claritate faptul că iniţiativa înfiinţării acestei organizaţii revine celor trei puteri victorioase ceea ce explică rolul important al acestora aşa cum este prevăzut în Charta Naţiunilor Unite. 1 Preambulul Cartei Naţiunilor Unite

Conferinţa de la Yalta

George POEDE

82

Complexitatea adoptării articolelor Cartei precum şi a Anexei cu 70 de articole

referitoare la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie reflectă tendinţele politice

contradictorii şi compromisul la care s-a ajuns pentru adoptarea sa. Actuala modificare a

raportului de forţe aşa cum era acesta în perioada imediat următoare războiului precum

şi emergenţa noilor puteri pun cu acuitate problema reforma repartiţiei puterilor în

cadrul organizaţiei. Carta este semnată în 26 iunie 1945 şi intră în vigoare în 24

octombrie 1945, după ratificarea sa de cele cinci puteri membre ale Consiliului de

Securitate şi de către majoritatea ţărilor semnatare. Constituirea şi punerea în funcţiune

a diferitelor organe ale Organizaţiei (Consiliul de Securitate, Consiliul Economic şi

Social, Curtea Internaţională de Justiţie) au avut loc chiar în prima sesiune a Adunării

Generale de la Londra din 10 ianuarie până în 14 februarie 1946. În cadrul acestei

sesiuni este numit şi Secretarul General al Organizaţiei, Trygve Lie la 1 februarie.

Determinarea sediului Organizaţiei a constituit

obiectul unor ample dezbateri; candidaturile

Genevei şi San Francisco-ului au fost respinse în

favoarea celei a New York-ului, raţiunea

fundamentală fiind aceea a integrării durabile a

Statelor Unite în cadrul noii organizaţii pentru a

evita pericolul izolaţionismului american care a

marcat momentele ulterioare fondării Societăţii

Naţiunilor.

Fundamentele ideologice ale noii ordini internaţionale se regăsesc în Carta

Atlanticului şi în Declaraţia Naţiunilor Unite.

Ele se referă la:

• Afirmarea principiului securităţii colective drept garanţie a securităţii

individuale;

• Deyarmarea în cadrul securităţii colectve;

• Dreptul la auto-determinare a popoarelor;

• Dreptul fiecăurui stat la comerţ, dezvoltare economică şi protecţie socială;

• Libertatea mărilor (esenţială pentru comerţul liber);

• Libertatea religioasă;

• O ordine economică liberală.

Prima sesiune a Adunării Generale

Teorii ale relaţiilor internaţionale

83

Scopurile Naţiunilor Unite sunt exprimate în primul articol din Cartă:

• Menţinerea păcii şi securităţii internaţionale;

• Dezvoltarea unor relaţii amicale între ţările membre fondate pe principiul egalităţii de drepturi a popoarelor;

• Realizarea cooperării internaţionale pentru a rezolva problemele internaţionale de ordin economic, social, intelectual şi umanitar prin dezvolatarea şi încurajarea respectului drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale fără deosebire de rasă, sex, limbă, religie;

• Instituirea organizaţiei ca un centru de armonizare a eforturilor naţionilor pentru realizarea scopurilor comune.

Articolul al doilea se referă la anumite principii care trebuie să reglementeze acţiunile Organizaţiei printre care cele mei importante sunt:

• Îndeplinirea de către fiecare stat membru cu bună credinţă a obligaţiilor asumate prin termenii Cartei;

• Reglementarea diferendelor internaţionale prin mijloace paşnice;

• Abţinerea de la recurgerea la ameninţarea sau folosirea forţei în relaţiile internaţionale;

• Sprijinirea Organizaţiei în toate acţiunile acesteia precum şi abţinerea de la a sprijini un Stat împotriva căruia Organizaţia întreprinde o acţiune. Organizaţia nu poate interveni în acele probleme care ţin de competenţa naţională a unui stat (principiul non-ingerinţei în treburile interne ale fiecărui stat).

Fondată pe principiul universalităţii, Organizaţia Naţiunilor Unite cuprindea în ianuarie 1993, 180 de state membre. Statele membre originare ale Organizaţiei sunt acele state care au participat la Conferinţa de la San Francisco sau care au semnat Declaraţia Naţiunilor Unite din 1 ianuarie 1942 şi care au semnat şi ratificat Carta. Cele 51 de state fondatoare sunt Africa de Sud, Arabia Saudită, Argentina, Australia, Belgia, Bielorusia, Bolivia, Brazilia, Canada, Chile, China, Columbia, Costa Rica, Cuba, Danemarca, Egipt, Salvador, Ecuador, Statele Unite, Etiopia, Franţa, Grecia, Guatemala, Haiti, Honduras, India, Iran, Iraq, Liban, Liberia, Luxemburg, Mexic, Nicaragua, Norvegia, Noua-Zeelandă, Panama, Paraguay, Olanda, Peru, Filipine, Polonia, Republica Dominicană, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Siria, Cehoslovacia, Turcia, Ucraina, URRS (Federaţia Rusă i-a succedat acesteia din 24 decembrie 1991),

George POEDE

84

Uruguay, Venezuela, Yugoslavia. Toate statele non-originare pot fi admise, în virtutea articolului al patrulea cu condiţia respectării unei serii duble de condiţii: • Condiţii de fond: să fie un stat paşnic, să accepte obligaţiile Cartei, să fie capabil şi

dispus să le îndeplinească. • Condiţii de formă: admiterea se face prin decizia Adunării generale la

recomandarea Consiliului de Securitate. Anumite state beneficiază de statutul de observator (Elveţia, Monaco, Vatican) ceea ce le permite să participe la unele din activităţile organizaţiei cu condiţia respectării principiilor ONU pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.

Sistemul Naţiunilor Unite Potrivit termenilor Cartei, Naţiunile Unite cuprind şase organe principale:

• Adunarea generală, • Consiliul de Securitate, • Consiliul Economic şi Social, • Curtea Internaţională de Justiţie • Secretariatul.

Adunarea Generală

Adunarea Generală este compusă din reprezentanţii statelor membre ale Naţiunilor Unite şi este fondată pe principiul “un stat un vot” stipulat în Cartă la articolul 18. Adunarea se reuneşte în sesiuni, sesiunea anuală (din septembrie în decembrie), sesiuni extraordinare sau sesiuni extraordi-nare de urgenţă (convocate la cererea Consiliului de Securitate, a majorităţii statelor membre sau a unui singur membru al

Consiliului dar cu sprijinul majorităţii Statelor membre). Adunarea generală funcţionează fie în şedinţe plenare, fie în cele şapte mari comisii:

• Prima comisie este însărcinată cu chestiuni politice şi de securitate; • Comisia politică specială însărcinată cu probleme politice particulare; • Comisia însărcinată cu chestiuni economice şi financiare;

Teorii ale relaţiilor internaţionale

85

• Comisia însărcinată cu chestiuni sociale, umanitare şi culturale; • Comisia pentru teritorii sub tutelă sau ne-autonome; • Comisia administrativă şi bugetară; • Comisia juridică. Adunarea generală are un domeniu larg de competenţe întrucât ea dezbate toate

problemele Organizaţiei, de la menţinerea păcii la cele economice, culturale sau bugetare ori de numiri în diverse posturi. În domeniul menţinerii păcii, Adunarea are competenţa de a studia principiile generale de cooperare pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, inclusiv principiile de reglementare a dezarmării sau armamentelor, de a discuta toate problemele legate de menţinerea păcii şi securităţii internaţionale şi de a face recomandări cu excepţia acelor situaţii care se află în dezbaterea Consiliului de Securitate şi de a face recomandări pentru reglementarea paşnică a oricărei situaţii care e de natură a compromite relaţiile amicale dintre state. Într-un sens mai larg, Adunarea Generală studiază şi face recomandări pentru dezvoltarea cooperării internaţionale în domeniul politic şi pentru a încuraja dezvoltarea progresivă a dreptului internaţional şi a codificării sale; de a dezvolta cooperarea internaţională în domeniul economic, social, cultural, educaţional şi în cel al sănătăţii, precum şi facilitarea afirmării drepturilor omului şi a drepturilor fundamentale, precum şi studiul rapoartelor Consiliului de Securitate şi ale altor organisme ale Naţiunilor Unite. În domeniul funcţionării interne, Adunarea Generală este însărcinată cu examinarea şi aprobarea bugetului Organizaţiei, precum şi a aranjamentelor financiare şi bugetare încheiate cu instituţiile specializate. Adunarea Generală determină contribuţiile financiare ale fiecărui stat membru la bugetul Organizaţiei (articolul 17). Totodată, Adunarea generală alege membrii nepermanenţi ai Consiliului de Securitate, membrii Consiliului Economic şi Social şi ai Consiliului de Tutelă şi, împreună cu Consiliul de Securitate, numeşte membrii Curţii Internaţionale de Justiţie, iar la recomandarea Consiliului de Securitate, pe Secretarul General (articolul 97).

Carta stabileşte o deosebire între deciziile ce vizează chestiunile “importante” care se iau cu o majoritate de două treimi din voturile Adunării şi alte decizii care se iau cu o majoritate simplă. Potrivit articolului 18 se consideră a fi decizii importante acele decizii referitoare la menţinerea păcii si securităţii internaţionale, alegerea membrilor nepermanenţi ai Consiliului de Securitate, a membrilor Consiliului Economic şi Social şi a membrilor Consiliului de Tutelă. Tot cu o majoritate de două treimi se iau deciziile ce privesc admiterea de noi state, suspendarea unor drepturi ale membrilor săi ori excluderea unora dintre ei precum şi deciziile referitoare la unele probleme ale funcţionării regimului de tutelă şi bugetului. Din ce în ce mai mult, consensul s-a impus ca modalitate de luare a deciziei în locul procedurilor de vot

George POEDE

86

prevăzute de Cartă. Consensul ca practică ca desemnează acţiunea de a considera adoptate fără un vot formal acele decizii care nu au generat o opoziţie declarată în timpul discuţiilor. Altfel spus, este vorba de un acord formal dobândit printr-un compromis între grupurile de state. Dacă impactul politic al unor decizii poate fi important, forţa lor juridică rămâne slabă întrucât Adunarea Generală nu emite decât recomandări fără a avea un caracter obligatoriu pentru statele membre.

Consiliul de Securitate

Organ colegial, permanent şi restrâns, Consiliul de Securitate ocupă un loc aparte în cadrul organelor Naţiunilor Unite atât datorită responsabilităţii sale principale de menţinere a păcii şi securităţii internaţio-nale conferite prin Cartă cât şi compoziţiei, procedurilor de vote şi puterilor de care dispune. Iniţial, Consiliul de Securitate cuprindea 11 membrii. Datorită amen-damentelor adoptate de Adunarea Generală

din 1963, Consiliul de Securitate s-a mărit la 15 membri. Desemnaţi prin Cartă, cinci dintre aceştia (China, Federaţia Rusă, Franţa, Marea Britanică şi Statele Unite) sunt membri permanenţi. Ceilalţi zece sunt aleşi pe o perioadă de doi ani de către Adunarea Generală datorită contribuţiei acestora la menţinerea păcii şi securităţii internaţionale dar şi criteriului geografic. Articolul 28 din Cartă prevede exercitarea puterilor sale într-o manieră continuă pentru a se putea reuni în orice moment în care pacea şi securitatea internaţională ar fi ameninţate, motiv pentru care statele membre menţin delegaţii permanente la sediile din New York şi Geneva. Fiecare membru al Consiliului dispune de un vot potrivit articolului 27, iar deciziile ce privesc chestiunile de procedură au nevoie de un vot “afirmativ” a cel puţin nouă din cei cincisprezece membri între care trebuie să fie şi cei cinci membri permanenţi. Funcţia principală a Consiliului de Securitate este aceea de menţinere a păcii şi securităţii internaţionale în conformitate cu scopurile şi principiile Cartei care defineşte funcţiile şi puterile acestui organ:

• Anchetează orice situaţie susceptibile de a antrena un dezacord între naţiuni (articolul 34);

• Recomandă mijloacele de rezolvare a unui diferend ori stabilirea termenilor unei reglementări (articolele 36 şi 38);

Teorii ale relaţiilor internaţionale

87

• Elaborează planurile de stabilire a unui sistem de reglementare a armamentelor astfel încât să nu fie alocate acestui domeniu decât un minimum de resurse umane şi economice;

• Constată existenţa unei ameninţări la adresa păcii, a unei rupturi a păcii sau a unui act de agresiune precum şi recomandarea măsurilor necesare restabilirii păcii (articolul 39);

• Invită statele membre să aplice sancţiuni economice ori alte măsuri care nu implică utilizarea forţei armate pentru prevenirea agresiunii ori stopării acesteia (articolul 41);

• Stabileşte şi întreprinde măsurile de ordin militar împotriva unei agresiuni.

Consiliul economic şi social

Principală instanţă de dezbatere a chestiunilor economice şi sociale, Consiliul economic şi social (ECOSOC) se află sub autoritatea Adunării generale a Naţiunilor Unite şi constituie un organ consultativ în domeniul economic, social, educaţional, medical, cultural şi în domenii conexe. Asigură coordonarea activităţilor economice şi sociale ale Organizaţiei precum şi pe cele ale instituţiilor ce compun sistemul Naţiunilor. CES elaborează studii, rapoarte, recomandări şi întreprinde acţiuni în domenii legate de dezvoltarea socială, comerţul internaţional, drepturile omului, ştiinţă şi tehnologie, probleme demografice, industrializare, bunăstare socială ori condiţia femeii. CES cuprinde 54 de membri aleşi de Adunarea Generală pe baza criteriilor geografice (Africa 14, America Latină 10, Asia 11, Europa de Est 6, Europa occidentală şi alte zone 13). Reunit în sesiuni cu durata unei luni de două ori pe an, la New York şi Geneva, CES are trei tipuri de comitet şi comisii ce lucrează pe perioada unui an întreg;

• Şase comitete permanente: comitetul programului şi coordonării, Comitetul resurselor naturale, Comisia societăţilor transnaţionale, Comisia aşezărilor urbane, Comitetul însărcinat cu organizaţiile non-guvernamentale:

• Şase comisii tehnice: comisia de statistică, comisia pentru problemele populaţiei, comisia dezvoltării sociale, comisia drepturilor omului, comisia pentru condiţia femeii, comisia însărcinată cu problemele legate de stupefiante;

• Cinci comisii regionale: comisia economică pentru Africa (Addis Abbeba, Comisia economică şi socială pentru Asia şi Pacific cu sediul la Bankok,

George POEDE

88

Comisia economică pentru America Latină şi Caraibe (Santiago), Comisia economică pentru Asia de Vest (Bagdad). Scopul comisiilor regionale este acela de a facilita dezvoltarea economică a fiecărei regiuni şi de a întări legăturileeconomice dintre şările ce aparţin acestor regiuni.

Comisiile studiază problemele specifice regionale şi recomandă măsuri şi acţiuni guvernelor şi instituţiilor specializate.

Consiliul pentru tutelă

Consiliul este pe cale de dispariţie întrucât din cele 11 teritorii existente iniţial nu mai există decât unul, Insulele Palaos, toate celelalte accedând deja la statutul de ţări independente ori au fuzionat cu alte state. Spre deosebire de alte organe, Consiliul nu a dispus niciodată de un număr determinat de membri. În misiunea sa de supervizare a a teritoriilor aflate sub tutelă, Consiliul trebuie să urmărească progresul locuitorilor din acele teritorii, să primească petiţii şi să le analizeze împreună

cu autorităţile însărcinate cu administrarea lor şi efectueze vizite periodice în acele teritorii.

Curtea Internaţională de Justiţie

Organ judiciar permanent al Naţiunilor Unite, cu sediul la Haga, Curtea funcţionează conform statutului stabilit pe baza celui al Curţii permanente de justiţie din 1920, statut anexat la Carta Naţiunilor Unite. Toate statele membre sunt ipso facto părţi la statutul Curţii. Statele non-membre pot deveni părţi la Statut în condiţii fixate de către Adunarea Generală la recoman-darea Consiliului de Securitate. Curtea este

compusă din 15 judecători, magistraţi independenţi faţă de statele din care provin, persoane care se bucură de cea mai înaltă consideraţie morală şi profesională, cu competenţe internaţionale recunoscute îndreptul internaţional. Având naţionalităţi diferite pentru a asigura reprezentarea marilor forme de civilizaţie şi a principalelor sisteme juridice, judecătorii sunt aleşi prin votul majoritar absolut al Adunării Generale şi Consiliului de Securitate. Eu sunt inamovibili, reeligibili şi se bucură de imunitate

Teorii ale relaţiilor internaţionale

89

diplomatică. Curtea poate recurge la judecători ad-hoc, special desemnaţi pentru un litigiu determinat, a căror misiune încetează atunci când ia sfârşit procesul care a motivat numirea lor. Curtea reglează diferendele juridice dintre statele membre care au sesizat-o şi emite avize consultative. Doar statele au calitatea de a se prezenta în faţa Curţii potrivit articolului 34. Aceasta dispune de o competenţă facultativă cu o arie ce cuprinde problemele pe care statele au decis să o supună analizei acestei instituţii. Doar 25% din statele care sunt părţi la Statut au recunoscut jurisdicţia obligatorie a Curţii. Curtea nu poate trata juridic decât diferende de ordin juridic având drept obiect interpretarea unui tratat, orice punct de vedere internaţional, violarea unui angajamet internaţional, natura sau mărimea unei reparaţii. În îndeplinirea misiunii sale, Curtea aplică în conformitate cu dreptul internaţional:

• Convenţii internaţionale ce stabilesc reguli expres recunoscute de statele aflate în litigiu;

• Cutuma internaţională, dovadă a unei practici generale acceptată a avea valoare juridică;

• Principii generale de drept recunoscute de naţiunile civilizate;

• Decizii judiciare şi doctrina celor mai calificaţi publicişti din diverse ţări ca mijloc auxiliar de determinare a regulilor de drept.

Curtea este de asemenea investită cu o funcţie consultativă; ea emite avize asupra unor probleme juridice la cererea Adunării Generale, a Consiliului de Securitate sau a altor instituţii ale Naţiunilor Unite. Această funcţie consultativă nu se extinde asupra Statelor membre.

Secretariatul şi Secretarul General

Secretariatul este coordonat de către Secretarul General care, în ciuda locului modest acordat de Cartă, a dobândit progresiv o largă autonomie şi spaţiu de acţiune, fapt ce îi conferă o autoritate superioară celei unui simplu conducător al administraţiei Organizaţiei. El este numit de Adunarea generală la recomandarea Consiliului de Securitate pentru o perioadă de cinci ani, mandat ce poate fi reînnoit. În această calitate el participă la reuniunile Adunării Generale, Consiliului de Securitate, Consiliului Economic şi Social şi Consiliului de tutelă (articolul 98). El are un rol politic, diplomatic şi administrativ şi poate atrage atenţia Consiliului de Securitate asupra oricărei situaţii care în opinia sa poate constitui o ameninţare la adresa păcii şi securităţii internaţionale. Din practica diferiţilor titulari ai acestui post, s-a degajat un proces de extindere constantă a atribuţiilor Secretarului General care apare adesea ca o instanţă “executivă” faţă de Consiliul de Securitate şi Adunarea Generală. El poate

George POEDE

90

propune înscrierea unor probleme pe agenda de lucru a celor două instituţii, să se informeze şi să exprime o poziţie publică asupra oricărei situaţii de natură a constitui o ameninţare pentru pacea şi securitatea internaţională, să exercite “bunele sale oficii”sau medierea pentru reglementarea conflictelor dintre statele membre.

Funcţionarii internaţionali

Pentru a asigura Organizaţiei o reală independenţă faţă de statele membre, indispensabilă bunii funcţionări şi continuităţii activităţilor sale, personalul se supune unei triple serii de condiţii:

1. El nu trebuie să solicite sau să accepte nici o instrucţiune din partea guvernelor statelor membre sau a unor autorităţi exterioare Organizaţiei; el trebuie să se abţină de la orice act incompatibil cu situaţia sa de funcţionar internaţional;

2. El trebuie să posede cele mai înalte calităţi profesionale, de competenţă şi integritate;

3. Personalul este recrutat pe o largă bază geografică. Secretar general al Naţiunilor Unite

1946 – 1952 Trygve Lie Norvegia

1953-1961 Dag Hammarskjőld Suedia

1961-1971 Sithu U Thant Birmania

1972-1981 Kurt Waldheim Austria

1982-1991 Javier Perez de Cuellar Peru

1992-1997 Boutros Butros Ghali Egipt

1997- Kofi Annan Ghana

Adaptarea Naţiunilor Unite la schimbările sistemice după 1945 Potrivit teoriei securităţii colective se apreciază că securitatea statelor nu poate fi asigurată prin echilibrul forţelor, ci prin angajamente comune prin care statele se angajează să se alăture acţiunilor comune contra oricărui stat sau grup de state care practică politici agresive, ameninţătoare. Un astfel de sistem impune respectarea unui număr de condiţii:

1. Sistemul trebuie să cuprindă un număr maxim de state precum şi marile puteri;

Teorii ale relaţiilor internaţionale

91

2. Statele trebuie să împărtăşească aceleaşi valori; 3. Trebuie să existe instanţe legitime de decizie capabile să adopte sancţiuni; 4. Noţiunea de agresiune trebuie să fie definită în comun; 5. Toate statele trebuie să aibă acelaşi interes de a menţine statu quo-ul, altfel

spus sistemul nu trebuie să urmărească politici revizioniste; 6. Toţi actorii participanţi la sistemul securităţii colective trebuie să fie decişi

să facă faţă riscurilor şi obligaţiilor implicate de răspunsul dat agresiunii; 7. Trebuie să existe forţe militare suficiente şi disponibile pentru a descuraja un

agresor; 8. Regulile trebuie să fie aplicabile tuturor în aceeaşi manieră astfel încât să fie

evitată situaţia unor standarde duble.

Naţiunile Unite au fost concepute ca un instrument al securităţii colective, recunoscându-se faptul că pacea nu poate fi realizată decât prin acordul marilor puteri, motiv pentru care Carta a prevăzut un organism special, cel al Consiliului de Securitate.

Carta interzice recurgerea la forţă în articolul 2.4, obligaţie ce a fost precizată prin diverse rezoluţii ale Adunării Generale în special Rezoluţia din 24 octombrie 1970 referitoare la principiile de drept internaţional ce fundamentează relaţiile amicale şi cooperarea dintre Statele membre. Interdicţia recurgerii unilaterale la forţă nu prevede decât o excepţie, aceea a apărării legitime prevăzută de articolul 51 din Cartă. Dreptul la apărare legitimă poate fi invocată de un stat care este victimă a unei agresiuni armate. Apărarea legitimă este precizată de Rezoluţia 3314 a Adunării Generale din 14 decembrie 1974. Carta cuprinde două capitole importante ce privesc rolul Consiliului de Secu-ritate în reglementarea diferendelor: capitolul al VI-lea (articolele 33-38) şi al VII-lea (articolele 39-51). In capitolul al şaselea se prevede necesitatea rezolvării diferendelor de către statele implicate într-o asemenea situaţie, Consiliul de Securitate neintervenind decât cu titlu suplimentar. Dacă intervine, Consiliul poate propune orice măsură care să conducă la reglementarea diferendului. Capitolul al VII-lea prevede faptul că existenţa unei ameninţări a păcii ori o ruptură a păcii sau un act de agresiune constituie condiţii ale intervenţiei Consiliului de Securitate. În determinarea unei asemenea constatări, Consiliul se bucură de o putere discreţionară iar măsurile decise de Consiliul de Securitate sunt obligatorii pentru toţi membrii Naţiunilor Unite. Un alt mijloc de apărare a păcii este diminuarea importanţei instrumentelor ce conduc la război întrucât Carta stabileşte competenţa Adunării Generale şi a Consiliului de Securitate în afirmarea principiului limitării armamentelor. Dezvoltarea economică şi socială constituie un al instrument important pentru apărarea păcii, numeroasele organisme din interiorul

George POEDE

92

Naţiunilor Unite reprezentând o reţea ce deserveşte acest scop. Recunoaşterea valorii deosebite a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea Generală în 1948 contribuie la evidenţierea relaţiei organice dintre dezvoltarea economică şi socială şi idealul politic al respectării de către statele membre a unui minim de elemente politice sociale, economice şi culturale legate de afirmarea persoanei umane. Această declaraţie nu este juridic obligatorie dar ea a fost completată în 1966 prin două convenţii obligatorii din punct de vedere juridic: Pactul Internaţional referitor la drepturile economice, sociale şi culturale şi Pactul Internaţional referitor la drepturile civile şi politice. În perioada războiului rece, Naţiunile Unite au trebuit să facă faţă unui set de patru tipuri de ameninţări, rivalitatea dintre marile puteri, creşterea constantă a eterogenităţii organizaţiei, finanţarea insuficientă şi birocratizarea. Ansamblul acestor probleme a generat o decepţie crescândă faţă de rezultatele concrete ale funcţionării Naţiunilor Unite în sfera menţinerii păcii internaţionale. Cu toate acestea, nu trebuie negat rolul esenţial îndeplinit de Organizaţie în diverse domenii ca sănătatea, dezvoltarea socială sau cultura.

După redactarea şi adoptarea Cartei, Naţiunile Unite s-au confruntat cu unele consecinţe negative al schimbărilor sistemice din domeniul vieţii internaţionale. Aceste schimbări sunt reflectate în următoarele procese: 1. Sistemul internaţional era marcat în 1945 de solidaritatea (de război) dintre marile

puteri; schimbarea sistemică este identificată în sfârşitul acestei situaţii şi înlocuirea ei printr-un conflict global – războiul rece după 1947. Întreaga viaţă internaţională este marcată de atmosfera războiului rece şi, evident, în aceeaşi măsură şi Naţiunile Unite.

2. Pe plan militar, sistemul internaţional era caracterizat în1945 de armamentul clasic; schimbarea sistemică se reflectă în apariţia armei nucleare. Iraţionalitatea războiului în condiţiile existenţei armelor de distrugere masivă a contribuit la menţinerea la un nivel scăzut (rece) a conflictului generalizat dintre Est şi Vest.

3. Slăbirea puterilor coloniale în timpul celui de-al doilea război mondial şi conflictul generalizat Est-Vest au dus la un proces rapid de decolonizare ce modifică radical sistemul internaţional.

Aceste trei schimbări se află într-o strânsă relaţie: iraţionalitatea războiului în epoca nucleară contribuie la transformarea conflictului Est-Vest într-un război rece şi, datorită imposibilităţii găsirii unei soluţii armate în cadrul acestui conflict, actorii principali caută să-l câştige prin atragerea de aliaţi din Lumea a treia determinând un amplu proces de decolonizare.

Teorii ale relaţiilor internaţionale

93

Schimbările intervenite după 1945 au repercursiuni asupra sub-sistemului Naţiunilor

Unite:

1. Echilibrul terorii determină blocarea funcţionării sistemului de securitate

colectivă a Naţiunilor Unite; nici o forţă internaţională, chiar nucleară, nu

poate atinge o superioritate zdrobitoare astfel încât să descurajeze sau să

învingă superputerile nucleare.

2. Epoca nucleară slăbeşte funcţia primară a Naţiunilor Unite de apărare a păcii

şi securităţii; pacea nu mai este un rezultat al securităţii colective ci al

echilibrului terorii. Descurajarea este mai puţin un atribut al activităţii

Naţiunilor Unite şi mai mult un rezultat al mediului tehnologic nuclear;

3. Contextul nuclear rezervă Naţiunilor Unite un role major şi aproape exclusiv

în reducerea conflictelor periferice care nu intrau în configuraţia conflictului

dintre Est şi Vest.

4. Constrângerile determinate de epoca nucleară asupra principalilor actori

internaţionali întăreşte necesitatea dezarmării generale şi apariţia unor

instituţii care să contribuie la acest proces (Crearea Agenţiei Internaţionale

pentru Energia Atomică).

Instalarea definitivă a atmosferei de război rece în lumea imediat postbelică influenţează

într-o manieră profundă sistemul Naţiunilor Unite:

• Fondatorii Naţiunilor Unite au prevăzut posibilitatea apariţiei unui dezacord între

marile puteri, articolul al doilea referitor la dreptul de veto constituind dovada

acesteia.Ceea ce nu s-a anticipat a fost caracterul sistematic al dezacordului în

cadrul competiţiei dintre Est şi Vest. Războiul rece blochează (veto) Consiliul de

Securitate precum şi funcţionarea Naţiunilor Unite în spiritul Concertului.

Majoritatea occidentală transferă funcţia de securitate spre Adunarea Generală ceea

ce semnifică absenţa posibilităţii manifestării veto-ului şi recurgerea la procedura

votului majoritar în materie de apărare a păcii şi securităţii internaţionale prin

rezoluţia din 3 noiembrie 1950. Războiul rece a contribuit la creşterea importanţei

unui organ imparţial al Naţiunilor Unite – Secretarul General – şi a unei noi politici

de securitate iniţiată de Dag Hammarskjőld cunoscută sub numele de diplomaţie

preventivă. Esenţa acestei politici este aceea de a împiedica extinderea conflictului

dintre marile puteri spre conflictele periferice din Lumea a treia (Suez, Congo..).

• Războiul rece impiedică totodată admiterea unor noi membri până în 1955 (package

deal). Deblocarea se datorează presiunii noilor state apărute ca urmare a procesului

George POEDE

94

de decolonizare. Marile puteri nu pot refuza accesul acestora în cadrul Organizaţiei

fără riscul de a pierde simpatia acestora;

• Extinderea abordării conflictuale şi ideologice spre toate chestiunile dezbătute în

diverse organisme specializate reprezintă o atingere a ideologiei apolitice a

funcţionalismului;

• Ca efect al războiului rece, mediul extern al Organizaţiei suferă o serie de

transformări prin afirmarea unui proces de apariţii a unor organizaţii militare şi

politice regionale. Blocul occidental rezolvă problema veto-ului sovietic prin

transferarea problemelor referitoare la securitate spre Adunarea Generală (Rezoluţia

din 3 noiembrie 1950) şi prin construcţia unor alianţe sau organizaţii regionale.

Dezacordul generalizat dintre marile puteri conduce la blocarea Consiliului de

Securitate şi la găsirea soluţiilor necesitate de evoluţia proceselor internaţionale şi,

drept consecinţă, Adunarea Generală este utilizată de blocul majoritar pentru a

legitima poziţia uneia dintre marile puteri.

Decolonizarea determină încetarea opoziţiei marilor puteri faţă de noile admiteri.

Package Deal-ul din 1955 permite intrarea în Organizaţie a şase state afro-asiatice din

totalul de 16 noi admiteri, contribuie la afirmarea caraterului universal al acesteia,

antrenează o răsturnare a majorităţii occidentale şi o mărire a celor două organe

restrânse a Naţiunilor Unite (de la 11 la 15 pentru Consiliul de Securitate şi de la 18 la

27 pentru Consiliul Economic şi Social prin revizuirea Cartei din 1963-1964). Agenda

ONU se modifică prin includerea preocupările specifice noilor state. Tot ca efect al

acestei noi majorităţi se remarcă o politizare a instituţiilor specializate şi un nou tip de

funcţionalism caracterizat prin orientarea mai accentuată spre acţiune. Ajutorul pentru

dezvoltare devine o temă majoră a dezbaterilor din cadrul Organizaţiei. Apare treptat

evidentă tensiunea dintre o majoritate fără mijloace economice şi militare care reuşeşte

să adopte rezoluţii şi o minoritate dotată cu mijloace economice şi militare ce conferă

capabilitatea de a aplica aceste rezoluţii. Învingătorii din cel de-al doilea război mondial

utilizează organizaţia universală pentru aşi impune ordinea lor ideologică ca ordine

internaţională dominantă. Organizaţia este explicit articulată protecţiei ideologiei

dominante. În acelaşi timp, forţele revizioniste devenite dominante caută sa sancţioneze

prin Organizaţie noua ideologie dominantă. Funcţia de legitimare intervine în contextul

eterogenităţii ideologice.

Teorii ale relaţiilor internaţionale

95

Război Tratat de pace Organizaţii internaţionale

Ideologia dominantă (a invingătorilor)

Războaie napoleoniene Tratatul de la Viena Concertul European Principiul de legitimitate monarhic ce justifică intervenţii în alte ţări până în 1822

Primul război mondial Tratatul de la Versailles (şi altele)

Societatea Naţiunilor Ordinea idealistă wilsoniană:libertatea mărilor, autodeterminarea, securitatea colectivă

Al doilea război mondial Absenţa unui Tratat de pace în afară de acela dintre SUA şi Japonia, 1951.

Organizaţia Naţiunilor Unite

a)Carta Atlanticului, 1941; b)Pax americana, anticomunistă si anticolonialistă; c)Ordinea promovată de Lumea a treia:neutralistă, anticolonialistă.

În relaţiile internaţionale, legitimitatea este cel mai adesea de tip politic conferită

prin organizaţia politica universală, şi mai puţin una juridică. Noua legitimitate juridică se poate afla într-o opoziţie flagrantă cu vechea legitimitate juridică. Spre exemplu, legitimitatea recunoscută a luptei anticoloniale declarată de Adunarea Generală legitimează utilizarea forţei de către India pentru a recupera Guam-ul în 1961, în timp ce articolul al doilea al Cartei interzice recurgerea la violenţă. Noua legitimitate politică implică o nouă legitimitate juridică, un nou drept internaţional. Până a se ajunge la o concordanţă între cele două tipuri de legitimităţi, există o inadecvare între legitimitate şi legalitate. In cadrul Naţiunilor Unite (a Adunării generale), există două momente ce exprimă modul de exercitare a funcţiei de legitimare a noilor ideologii:

1. Declaraţia Adunării Generale asupra Accesului la Independenţă (1960). 2. Declaraţia asupra Instaurării unei Noi ordini Economice Internaţionale (1974).

Ca urmare a schimbărilor sistemice observate, se poate constata faptul că o organizaţie internaţională “funcţionează” în diverse modalităţi rămânând în acelaşi timp juridic stabilă. Se pot distinge trei tipuri de funcţionare a unei organizaţii internaţionale: A) “sistemul Cartei” adică funcţionarea Organizaţiei internaţionale potrivit prevederilor

Cartei. În acest caz, dreptul (carta) corespunde realităţii. Organizaţia Naţiunilor Unite a cunoscut această perioadă între 1945 şi 1947 (1950) înainte de instalarea definitivă a războiului rece. În acest sistem de funcţionare, Naţiunile Unite se sprijină pe înţelegerea dintre marile puteri, organul pivot fiind Consiliul de Securitate.

George POEDE

96

B) “sisteme empirice posterioare sistemului Cartei”. Sistemul Cartei este un sistem de

funcţionare în care dreptul corespunde realităţii. Realitatea însă evoluează mai rapid decât dreptul şi, după o perioadă de timp se poate constata o îndepărtare a funcţionării reale a Organizaţiei în raport cu dreptul (sistemul Cartei). Aceasta semnifică un sistem empiric de funcţionare în care dreptul se adaptează sau încearcă să se adapteze prin amendamente la Cartă. Se pot identifica două două mari sisteme empirice de funcţionare:

• sistemul “majorităţii occidentale” a Adunării Generale care a durat din 1947 până în 1956 odată cu intrarea noilor state în Organizaţie;

• sistemul “majorităţii ţărilor ce aparţin lumii a treia” din 1956 până astăzi exprimat pe două plamuri, cel al securităţii prin “operaţiuni de menţinere a păcii” în cadrul diplomaţiei preventive şi transformarea funcţionalismului clasic al ECOSOC-ului şi altor instituţii specializate în “strategia dezvoltării” cu organele sale proprii, CNUCED (1964) şi PNUD (1965).

C) “sisteme posibile” prin imaginarea ipotetică a unei situaţii empirice sau prin “exagerarea” logicii de funcţionare a Organizaţiei aşa cum este prevăzută prin Cartă dar specifică situaţiilor periferice, marginale.

Ideologia securităţii colective dezvoltă trei strategii de securitate:

1. soluţionarea paşnică a diferendelor; 2. descurajarea prin superioritatea zdrobitoare a forţelor favorabile statu quo-ului; 3. dezarmarea.

Evoluţia sistemului de securitate stabilit prin Cartă permite distincţia a trei etape, modele sau sisteme de securitate:

• sistemul propriu-zis al Cartei;

• sistemul “ Uniunea pentru menţinerea păcii”;

• sistemul diplomaţiei preventive.

Sistemul de securitate bazat pe Carta Naţiunilor Unite Dacă sistemul internaţional stabilit după pacea de la Westphalia se baza pe

securitatea rezultată din descurajare prin echilibrul forţelor, securitatea colectivă semnifică descurajarea prin superioritatea forţelor favorabile statu quo-ului. In acest context avem în vedere prevederile Cartei referitoare la obligaţiile statelor legate de

Teorii ale relaţiilor internaţionale

97

apărarea păcii şi securităţii internaţionale, renunţarea la ameninţarea cu forţa, punerea la dispoziţia Consiliului de Securitate a forţelor armate (articolul 43) şi delegarea suveranităţii către Consiliul de Securitate în materie de pace (articolul 24 şi 25). Organul esenţial al acestui sistem de securitate este Consiliul de Securitate, apoi Comitetul Statului Major .

Al doilea sistem de securitate este cel denumit “Uniunea pentru menţinerea păcii”

Semnifică apariţia unui nou mod de funcţionare a Naţiunilor Unite datorită

modificării fundamentale a principalelor variabile constitutive ale sistemului anterior în condiţiile războiului rece. Noul context internaţional sau sistemic, pe de o parte, şi instituţional pe de altă parte, se caracterizează prin următoarele elemente: 1. climatul general de război rece (şi superioritatea militară a Vestului) care a dat

naştere sistemului misiunilor de observare între 1945-1950. Exemple ale acestor misiuni sunt cele din Palestina (1948, United Nations Truce Supervision Organization) şi Kaşmir (1948, United Nations Military Observers Group in Pakistan). Funcţia acestor misiuni este dublă, de a obţine şi supraveghea încetarea focului şi de a căuta o soluţie politică prin mediere. Sistemul medierilor anunţă deja al treilea sistem sau diplomaţia preventivă întrucât misiunea de observare depinde de Secretarul general care caută să obţină acordul beligeranţilor asupra naţionalităţii contingentelor militare care vor compune misiunea de observare ce va acţiona pe teritoriul afectat de conflict. Consensualitatea înlocuieşte delegarea puterilor către Consiliul de Securitate. În cadrul naţiunilor Unite, în această fază intermediară Trygve Lie propune crearea unei Gărzi a Naţiunilor Unite, lovindu-se de opoziţia Uniunii Sovietice.

2. Uniunea Sovietică părăseşte Consiliul de Securitate pentru a protesta împotriva refuzulului occidental de a accepta noi admiteri în Organizaţie, în general şi a Chinei continentale în special. Absenţa este asimilată cu abţinerea fapt ce nu împiedică adoptarea rezoluţiilor Consiliului de Securitate. Uniunea Sovietică revine în Consiliu în timpul războiului din Coreea.

3. Blocajul Consiliului de Securitate prin veto sistematic practicat de URSS. 4. Majoritatea blocului occidental din Adunarea Generală conferă acestuia un rol

aparte în condiţiile sistemului de decizie pe baza majorităţii. 5. URSS devine ostilă Rezoluţiei din 3 noiembrie 1950 care subminează politica sa

permanentă de veto din Consiliul de Securitate.

George POEDE

98

Noul sistem se compune din următoarele elemente:

• Adoptarea de către Adunarea Generală controlată de majoritatea pro-

occidentală a Rezoluţiei 377 – Uniunea pentru menţinerea păcii – numită şi

Rezoluţia Acheson (Dean Acheson era secretar de stat sub mandatul lui

Truman);

• Rezoluţia semnifică o revizuire informală dar substanţială a Cartei ONU;

• Sistemul Cartei arată că numai Consiliul de Securitate este abilitat să utilizeze

forţa; acest lucru se modifică prin Rezoluţia 377……în toate cazurile în care nu

s-a ajuns la unanimitate iar Consiliul de Securitate nu îşi poate realiza misiunea

sa de apărare a păcii şi securităţii internaţionale… Adunarea Generală va

examina imediat chestiunea (asupra căreia nu s-a ajuns la o poziţie comună în

Consiliul de Securitate) şi va elabora recomandări pentru membri săi inclusiv

utilizarea forţei armate….

Prin acest text, Adunarea Generală infirmă articolul 11.2 din Cartă care

prevedea dreptul de a recomanda utilizarea forţei doar pentru Consiliul de Securitate. Pe

plan instituţional, Noua Rezoluţie creează un Comitet pentru Măsuri Colective ca organ

de operaţionalizare a noii competenţe a Adunării Generale. Se constituie de asemenea o

Comisie de monitorizare a păcii, un fel de watchdog care supraveghează barometrul

tensiunilor internaţionale. Pe plan funcţional, rezoluţia autorizează Adunarea Generală

de a se reuni în sesiune extraordinară de urgenţă (în 24 de ore) pe modelul reuniunilor

Consiliului de Securitate. Rezoluţia are un efect descurajant asupra Consiliului de

Securitate, orice aplicare a Rezoluţiei conducând la o scădere a recurgerii la veto. Din

perspectiva securităţii colective, Rezoluţia Acheson reprezintă o lărgire a spaţiului de

aplicare a securităţii la conflictele generate sau susţinute de una din marile puteri, spre

deosebire de sistemul Cartei care limita intervenţia organizaţiei la conflictele

nesusţinute de marile puteri. Această lărgire a aplicabilităţii securităţii colective la toate

conflictele este conformă cu doctrina securităţii colective ce porneşte de la principiul

indivizibilităţii păcii. Noul sistem care se bazează pe majoritatea occidentală a Adunării

Generale întră în tensiune cu caracterul imparţial al fundamentului subiectiv al

securităţii colective prin utilizarea partizană a Naţiunilor Unite. Către sfârşitul anului

1955, echilibrul militar se schimbă, iar prin admiterea noilor state (package deal)

Occidentul pierde controlul majorităţii Adunării Generale. El se concentrează mai mult

pe sistemul tradiţional al alianţelor: aderarea Germaniei la Nato în 1955, pactul de la

Teorii ale relaţiilor internaţionale

99

Bagdad. Comitetul Măsurilor Colective şi Comisia de Monitorizare a Păcii încetează să

mai funcţioneze şi dispar din “geografia” Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Al treilea sistem de securitate sau „diplomaţia preventivă” Diplomaţia preventivă sau “ operaţiunile pentru menţinerea păcii”’ înregistrează un prim caz de aplicare în 1956 în timpul crizei Suezului. Se constituie Forţa de Urgenţă a Naţiunilor Unite cu un efectiv de 20.000 de persone, militari şi civili. Acestă nouă situaţie de asigurare a securităţii prin sistemul Naţiunilor Unite îi inspiră secretarului general Dag Hammarskjőld principiile directoare ale diplomaţiei preventive. Principiul unei operaţiuni pentru mennţinerea păcii este decis de unul din cele două organe principale aale Organizaţiei, Adunarea Generală sau Consiliul de Securitate. După decizia de încetare a focului, se recomandă statelor membre să contribuie la Forţa de Urgenţă a Naţiunilor Unite. Apoi, se trimite o forţă simbolică destinată supravegherii unui armistiţiu, a unei frontiere sau încetării focului. Scopul acestu nnou sistem este acela de a preveni confruntarea dintre marile puteri în contextul unui conflict minor (diplomaţia preventivă). De aceea, forţele militare ale marilor puteri sunt excluse de la contribuţiile FUNU cu excepţia ajutorului logistic (mai ales al Statelor Unite). Sistemul diplomaţiei preventive este deci contrar securităţii colective care se sprijină pe forţa marilor puteri. FUNU are un caracter ad hoc, iar compoziţia sa este fixată de Secretarul General în funcţie de conflict. Secretarul General renunţă la ideea unei forţe internaţionale preconstituite, a unei Gărzi a Naţiunilor Unite (ideea lui Trygve Lie). Baza forţelor militare este oferită de statele neutre, iar contribuţiile militare sau de altă natură sunt voluntare. Punerea în funcţiune a Forţei de Urgenţă este un atribut al Secretarului General ajutat între 1956-1968 de consilierul său militar. Forţa este trimisă pe teren cu asentimentul părţilor implicate în conflict. Încetarea prezenţei forţei ONU este lăsată la aprecierea statelor. Analiza sistemului de securitate bazat pe diplomaţia colectivă permite reliefarea unor caracteristici:

• Baza consensuală generalizată în opoziţie cu sistemul Cartei în care consensul este limitat la marile puteri;

• O mare supleţe prin modalitatea ad hoc de compunere a forţei militare;

• Gestiunea internaţională integrată (rol important atribuit Secretarului General); adesea diplomaţia preventivă este definită ca o operaţiune pentru menţinerea păcii, o intervenţie conservatoare (non-coercitivă) organizată pe bază consensuală sub coordonarea Secretarului General.

George POEDE

100

Aplicarea principiilor diplomaţiei preventive ridică o serie de probleme. Prima

este legată de finanţarea operaţiunilor de menţinere a păcii. Resursele militare

(trupe) fără acordul marilor puteri nu pun probleme, dar cele financiare impun o

rezolvare cu ajutorul acestora. Ţările mici şi mijlocii care oferă contingente militare nu

au capacitatea de a sprijini financiar operaţiunile de menţinere a păcii, astfel că marile

puteri sunt excluse din terenul confruntărilor directe fără ca acest fapt să indice şi

absenţa contribuţiilor lor financiare şi logistice.De aceea, este nevoie de acordul cel

puţin tacit al marilor puteri asupra operaţiunilor militare pentru a obţine şi concursul lor

financiar şi logistic. Spre exemplu, lipsa consimţământului lor în cadrul operaţiunilor

din Suez (Franţa, Marea Britanie şi URSS) şi evoluţiile neaşteptate din Congo (URSS)

antrenează refuzul lor de a finanţa opraţiunile respective, contribuind la adâncirea crizei

financiare şi instituţionale a Naţiunilor Unite (1960-1965). O a doua problemă decurge

din caracterul consensual al diplomaţiei preventive şi a operaţiunilor de menţinere a

păcii. Acordul necesar al ţărilor în care se desfăşoară trupe de menţinere a păcii implică

adesea şi potenţialitatea retragerii deciziei a accepta trupe în anumite condiţii legate de

evoluţia situaţiei de pe teren. Astfel, preşedintele Nasser decide unilateral retragerea

“căştilor albastre” în 1967 fapt ce contribuie la declanşarea războiului arabo-israelian

din 1967 (războiul de şase zile). În 1956, după războiul Suezului, Israelul nu acceptă

trupe FUNU pe teritoriul său.

Apoi, o altă limită provine din faptul că diplomaţia preventivă nu se aplică

situaţiilor conflictuale interne (Biafra, Republica Africa Centrală, Liban) generate de

războaiele civile şi nici zonelor de influenţă ale marilor puteri. Diplomaţia preventivă a

funcţionat în Suez dar nu şi în Ungaria, Cehoslovacia (1968) ori Republica Dominicană

(1965) fapt ce contravine prinicpiului esenţial al securităţii colective, indivizibilitatea

păcii. Criza instituţională şi financiară determină o “quasi-întoarcere” la sistemul Cartei,

adică la dispozitivul clasic al utilizării prerogativelor Consiliului de Securitate şi la rolul

primordial al Consiliului de Securitate, conservând totodată anumite achiziţii ale

sistemelor anterioare. În cadrul sistemului internaţional, diplomaţia preventivă şi

operaţiunile de menţinere a păcii determină anumite state să creeze în mod voluntar

contingente special afectate nevoilor Naţiunilor Unite. Acţiunea complexă pe care o

presupune diplomaţia preventivă conduce la instaurarea păcii “fizice” pe teren fără a

contribui la soluţionarea de fond a diferendului întrucât absenţa ameninţării militare prin

prezenţa trupelor ONU nu înseamnă întotdeauna şi acceptarea unor concesii politice din

partea statelor implicate în conflict (Orientul Apropiat, Cipru).

Teorii ale relaţiilor internaţionale

101

Comparaţii între cele trei sisteme de securitate

Din perspectiva actorilor naţionali, sistemul Cartei se sprijină pe marile puteri

membre ale Consiliului de Securitate (utilizarea veto-ului), sistemul Uniunii pentru

menţinerea păcii se sprijină pe blocul majoritar occidental, puteri mari şi mijlocii şi

îndreptat contra blocului revizionist al Estului, iar sistemul diplomaţiei preventive este

susţinut de ţările mici şi mijlocii, multe din ele neutre, îndreptat contra marilor puteri în

zonele de manifestare a tensiunilor şi conflictelor internaţionale. Din punctul de vedere

al organului-pivot, sistemul Cartei este centrat pe Consiliul de Securitate, cel al

Uniunii pentru menţinerea păcii pe Adunarea Generală, iar sistemul diplomaţiei

preventive pe Adunarea Generală controlată de ţările din lumea a treia şi pe Secretarul

General. Din punctul de vedere a acţiunii, sistemul Cartei are în vedere acţiunea

constrângătoare inclusiv cea militară bazată pe superioritatea şi solidaritatea marilor

puteri, sistemul “Uniunii pentru menţinerea păcii” concepe acţiuni militare în contextul

superiorităţii militare a blocului occidental asupra celui estic, iar diplomaţia preventivă

are în vedere prezenţa forţelor internaţionale ca forţă de stabilizare a unui conflict minor

şi descurajarea redeschiderii ostilităţilor. Din perspectiva sistemului internaţional,

sistemul Cartei se înscrie într-un sistem de solidaritate al marilor puteri sub forma

coaliţiei de război sau a “concertului” în timp de pace; sistemul “Uniunii pentru

menţinerea păcii” se manifestă în cadrul creat de lupta dintre marile puteri (războiul

rece), iar cel al sistemului diplomaţiei preventive se înscrie într-un cadru stabilizat al

axei Est-Vest. În primul caz, organizaţia internaţională este expresie a voinţei marilor

puteri, în cel de-al doilea, a voinţei partizane a unui bloc, iar în cel de-al treilea

Naţiunile Unite reflectă interesele şi voinţa ţărilor nealiniate de a se proteja contra

extinderii războiului rece în conflictele situate în afara opoziţiei Est-Vest.

Operaţiuni de menţinere a păcii şi misiuni de observare terminate în martie 1992

COSNUB Comitetul special al Naţiunilor Unite pentru Balcani, 1947-1951 FUNU Prima forţă de urgenţă a Naţiunilor Unite în Sinai, noiembrie 1956-iunie 1967 ONUL

FUNU II A doua forţă de urgenţă a Naţiunilor Unite în Sinai, partea vestică a Canalului de Suez, între Egipt şi Israel, octombrie 1973-iulie 1979 UNGOMAP Misiunea de bune oficii a Naţiunilor Unite în Afganistan şi Pakistan, 1988-1990

George POEDE

102

Grupul de observatori ai Naţiunilor Unite în Liban, iunie-decembrie 1958 ONUC Operaţiuni al Naţiunilor Unite în Congo iulie 1960-iunie 1964 FUNS Forţa de securitate a Naţiunilor Unite în Indonezia, octombrie 1962-aprilie 1963 MONUY Misiunea de Observare a Naţiunilor Unite în Yemen, iunie1963-septembrie 1964 DOMREP Misiunea reprezentanţilor Secretarului General în Republica Dominicană, mai 1965-octombrie 1966 MONUIP Misiunea de observare a Naţiunilor Unite în India şi Pakistan, 1965-1966

GOMNUII Grupul de observatori ai Naţiunilor Unite pentru Iran şi Irak, august 1988-februarie 1991 ONUVEN Grupul de observatori ai Naţiunilor Unite însărcinat cu verificarea procesului electoral în Nicaragua GANUPT Grupul de asistenţă a Naţiunilor Unite în Namibia, aprilie 1989-martie 1990 ONUCA Grupul de observatori ai Naţiunilor Unite în America Centrală (Honduras), noiembrie 1989-ianuarie 1992 MIPRENUC Misiunea pregătitoare a Naţiunilor Unite în Cambogia, octombrie 1991-februarie 1992

Teorii ale relaţiilor internaţionale

103

Capitolul II Puterea în relaţiile internaţionale

Natura puterii şi componentele acesteia Una din cele mai comune definiţii ale puterii în relaţiile internaţionale se referă

la capacitatea unui actor internaţional de a folosi resurse şi bunuri într-un asemenea mod încât să determine rezultatele evenimentelor internaţionale în propriul interes.

Această definiţie evidenţiază câteva trăsături ale relaţiei de putere.

1. Puterea reprezintă mijlocul prin care actorii internaţionali tratează diversele probleme ale relaţiilor dintre ei. Puterea implică posesia sau un grup de posesii capabile de a creea capacităţi;

2. Puterea nu reprezintă un rezultat mecanic al resurselor materiale şi umane;

3. Puterea este un mijloc pentru a dobândi influenţă asupra altor actori aflaţi în competiţie pentru determinarea cursului relaţiilor internaşionale astfel încât să obţină rezultate favorabile în raport cu obiectivele lor;

4. Folosirea raţională a puterii constituie un efort de a modela rezultatele evenimentelor internaţionale astfel încât să menţină sau să îmbunătăţească satisfacţia actorului în mediul politic internaţional. Această satisfacţie reprezintă măsura în care o elită politică influentă a unei naţiuni percepe nevoile şi obiectivele ei realizabile prin normele ce orientează acţiunile internaţionale.

Aceste caracteristici ale puterii sugerează şi alte elemente ce ilustrează complexitatea acestui fenomen. Astfel, puterea este considerată un instrument, un mijloc pus în mişcare pentru atingerea unor obiective. Posesia puterii este mai puţin importantă dacă aplicarea ei nu permite obţinerea unor rezultate care să optimizeze capacitatea actorului de a realiza interesele sale. De asemenea, trebuie să avem în vedere caracterul relativ al puterii; atunci când două state se află în competiţie în legătură cu un obiectiv

George POEDE

104

internaţional, capacităţile lor de utilizare a puterii pot fi egale ca în relaţia de putere simetrică sau inegale aşa cum apar în configuraţia puterii asimetrice. În acest context este important să se arate la cine sau la ce se referă puterea. Spre exemplu, Italia era destul de puternică în 1935 pentru a cuceri Etiopia, dar aceeaşi ţară nu a putut rezista debarcării aliate câţiva ani mai târziu. Unele modele militare arată că folosirea puterii poate avea beneficii diminuate. In Vietnamul de Sud, Statele Unite ale Americii au mobilizat toate resursele militare cu excepţia celor nucleare pentru a determina forţele inamice să se retragă de pe teritoriul Vietnamului de Sud. Vietnamul de Nord şi forţele Vietcong-ului erau mult mai puţin puternice, dar mai abile în a folosi dorinţa naţională precum şi deteriorarea suportului popular faţă de război în Statele Unite. Ei au dobândit politic ceea ce nu au reuşit să obţină prin mijloace militare, retragerea americană şi tipul de regim politic. Pe de altă parte, doar o parte a relaţiilor de putere se măsoară în armament.. Trebuie recunoscut faptul că puterea nu înseamnă în mod automat forţă, iar capacitatea de a exercita puterea nu se reduce la situaţiile de forţă.

Actorii internaţionali îşi exercită neîncetat puterea, dar recurg rareori la forţă datorită volumului mare de schimburi internaţionale a căror raţionalitate descurajează utilizarea forţei. De aceea se consideră că forţa reprezintă o utilizare extremă a puterii. La cealaltă extremă se găseşte persuasiunea sau obţinerea influenţei prin mijloace raţionale. Dobândirea influenţei depinde de efectul relativ al sancţiunilor pozitive sau negative care pot modifica formele de comportament ale celeilate părţi din relaţia de putere. Sancţiunile pozitive sunt privite ca o răsplată, astfel că un guvern poate să ofere altuia o importantă concesie economică în schimbul sprijinului într-o altă problemă. Atunci când această concesie nu produce reultatele scontate, acelaşi guvern poate recurge la sancţiuni negative pentru a schimba cursul politicii unui stat. În cadrul sancţiunilor negative pot fi incluse reducerea relaţiilor şi schimburilor comerciale, ruperea relaţiilor diplomatice, “îngheţarea” relaţiilor ştiinţifice, militare, culturale, impunerea unor condiţii înăsprite pentru acordarea vizelor, iar în situaţii extreme poate să ameninţe cu cu forţa sau chiar să o folosească. Alegerea oricăreia dintre aceste forme depinde de mai mulţi factori ai relaţiei de putere. Un alt element al relaţiei de putere pe plan internaţional este gradul de asemănare a interpretărilor date evoluţiei situaţiei internaţionale, evenimentelor care se produc pe plan mondial. Spre exemplu, în timpul celui de-al doilea război mondial, Statele Unite şi Marea Britanie au manifestat un grad mare de asemănare în evaluarea problemelor internaţionale. Cu toate aceste, în timpul războiului din Suez din 1956, Statele Unite s-au detaşat de acţiunea britanică şi franceză în Egipt printr-o condamnare publică.

Toate aceste exemple ne arată că un actor are putere atunci când se bucură de o poziţie avantajoasă în relaţia de putere asimetrică.

Teorii ale relaţiilor internaţionale

105

Componentele puterii Studiile asupra puterii în relaţiile internaţionale recunosc faptul că puterea este

un rezultat sintetic de capacităţi ce provin din surse interne şi activităţi internaţionale. Puterea decurge, dintr-o perspectivă larg împărtăşită, din trei surse: naturale, socio-psihologice şi sintetice. Importanţa fiecăreia dintre ele depinde de tipul de schimb internaţional şi de tipul de putere care se exercită.

Sursele naturale ale puterii se referă la factorul geografic, materii prime,

populaţie. Teritoriul este un element indispensabil al existenţei unui stat. El cuprinde spaţiul marcat de frontierele internaţionale, inclusiv fluvii, lacuri. Aici intră spaţiul aerian care nu se raportează decât la atmosferă. Tratatul asupra spaţiului din 27 ianuarie 1967 consideră că spaţiul extra-atmosferic şi corpurile celeste nu pot face obiectul unei însuşiri naţionale. Subsolul face parte de asemenea din teritoriu. Resursele subsolului aparţin statului, iar platoul continental, altfel spus porţiunea de pământ care prelungeşte continentul sub mare aparţine statelor într-o oarecare măsură. Aici joacă un rol important interesul economic legat de petrol sau de alte bogăţii. Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării de la Montego Bay din decembrie 1982 a fixat la 12 mile marine mărimea apelor teritoriale.

Statele nu evoluează în acelaşi cadru geografic. Luând în considerare ansamblul factorilor geografici ce influenţează politica, suedezul R. Kjellen a creat în 1869 termenul de “geopolitică” ce demonstrează greutatea sau (după unii) determinismul forţelor geografice în politică1. Un exemplu concret care ne permite să înţelegem diferenţa dintre ruşi şi americani faţă de Europa: americanii trebuie să strabată un ocean de 6.000 km în timp ce ruşii sunt deja în Europa. De asemenea, suprafaţa unui actor internaţional are semnificaţie aparte pentru relaţiile internaţionale. Un stat mic faţă de vecini cu o mare suprafaţă nu poate duce o politică independentă de considerentele geografice. O mare suprafaţă presupune abundenţa unor resurse care va pune la dispoziţia statului capacităţi importante. Tot aşa, în caz de agresiune, o întindere mare permite statului atacat să cedeze teren pentru a se reface în vedere contraatacului. Perimetrul este un element strategic întrucât frontierele nu se pot apăra în acelaşi fel. Cu cât perimetrul este mai mare cu atât mai mult vor fi necesare resurse mai importante pentru a asigura un grad determinat de protecţie, trupe, fortificaţii, armamente. Topografia unei ţări – înaltă, joasă – hidrografia sau calitatea solului contribuie într-o manieră specifică la determinarea securităţii unui stat, mai ales în ce priveşte aprovizionarea sa. Tehnologia a modificat întrucâtva aceste date prin construcţia unor

1 K. Boulding, Conflict and Defence, New York, Harper and Row, 1962; P. Claval, Espace et Pouvoir, Paris, PUF, 1978; J. Gottmann, La politique des états et leur géographie, Paris, Armand Colin, 1952; Yves Lacoste, La géographie ça sert, d’abord, à faire la guerre, Paris, Maspero, 1976;

George POEDE

106

căi de comunicaţii – tunele, canale, mijloace de transport (avioane, rachete) – care au redus rolul oarecum tradiţional al unor obstacole naturale (fluvii, munţii). Resursele naturale a unei ţări sunt extrem de importante împreună cu tehnologia de exploatare fără de care acestea nu ar fi pe deplin folosite ca element strategic. Lipsa sau prezenţa unor materii prime scad sau măresc puterea de negociere a unui actor, capacitatea acestuia de a aplica sancţiuni pozitive şi negative. Climatul este un factor a cărui semnificaţie a fost deja arătată de filosofii antichităţii. În secolul al 18-lea, Montesquieu arăta în L’Esprit des Lois influenţa climatului asupra temperamentului oamenilor într-un cadru determinist destul de simplist ce îndeamnă la rezerve – “nu trebuie să ne mirăm că laşitatea oamenilor din climatul cald i-a transformat pe aceştia în sclavi, în timp ce curajul popoarelor din climatul rece i-a menţinut pe aceştia liberi“. Trebuie să acceptăm totuşi faptul că un climat favorabil agriculturii va adăuga elemente strategice importante unui stat, autosuficienţa alimentară, capacitate mai mare de rezistenţă la blocade. Poziţia geografică este deja un dat bine cunoscut: accesul la mări ori un port pentru comerţul internaţional sau pentru o escală militară. Un fluviu navigabil va permite înflorirea comerţului mai ales în relaţie cu un port la mare. Putem să înţelegem politica dusă de ţarii ruşi de a căpăta acces la Mediterana. Marea nu este singurul punct puternic al unei politici de comunicaţii internaţionale. Controlul unor poziţii cum ar fi căile de trecere obligatorie este considerat ca un capital. Exemplul Canalului Suez sau Panama sau a unor trecători alpine explică importanţa acestui element.

Factorul demografic trebuie interpretat dincolo de datele brute, în relaţie cu evoluţia populaţiei, densitate, structura pe vârste. Demografii apreciază ca în decurs de un secol, populatia actuală de cinci miliarde s-ar putea dubla. Sărăcia absolută, foametea, maladiile şi analfabetismul afectează o cincime din populaţia lumii, peste un miliard. Peste 60% din populaţia rurală a Africii trăieşte în sărăcie absolută. Atât în Statele Unite cât şi în ţările Uniunii Europene aproape 15% din populaţie trăieşte sub pragul de sărăcie. Femeile reprezintă 70% din totalul persoanelor sărace. Ca distribuţie a bogăţiei, reţinem că 20% cei mai bogaţi din lume posedă 83 % din venitul mondial faţă de 1,5% cât au cei 20% cei mai săraci . Datoria externă a ţărilor aflate în curs de dezvoltare a ajuns la 1.500 de miliarde de dolari ceea ce grevează asupra dezvoltării economico-sociale a acestora, contribuie la agravarea şomajului şi a sărăciei. . Numărul absolut al populaţiei reprezintă un element important dar nu singurul care trebuie avut în vedere. Lumea nu a cunoscut o evoluţie lineară a populaţiei, perioadele de creştere alternând cu cele de declin. Tehnologia alimentară şi unele descoperiri ştiinţifice au determinat o creştere a numărului de locuitori, neuniformă în timp şi în spaţiu. După o creştere spectaculoasă a populaţiei în secolul al XIX-lea, ţările industrializate şi-au stabilizat populaţia, în timp ce ţările slab dezvoltate au cunoscut o explozie demografică asociată cu o situaţie generalizată de sub-alimentaţie.

Teorii ale relaţiilor internaţionale

107

Componenta militară intră de asemenea în ecuaţia puterii alături de eficacitatea pregătirii militare, calitatea armamentului şi rata de mobilizare.

Primele zece ţări din lume cu cea mai mare populaţie

(După “L’Etat du Monde”, Paris, Edition La Decouverte, 1985) 1950 1985 2020 1. China 557 2. India 368 3. URSS 180 4. SUA 152 5. Japonia 84 6. Indonezia 80 7. Brazilia 53 8. Regatul Unit 51 9. Germania 50 10. Italia 47

1. China 1.021 2. India 712 3. URSS 270 4. SUA 232 5. Indonezia 153 6. Brazilia 127 7. Japonia 118 8. Bangladesh 93 9. Pakistan 87 10. Nigeria 82

1. China 1.441 2. India 1.188 3. URSS * 346 4. Statele Unite 299 5. Brazilia 268 6. Nigeria 258 7. Indonezia 238 8. Bangladesh 209 9. Pakistan 194 10. Mexic 163

* URSS ca proiecţie demografică aşa cum era fosta configuraţie poltică

Densitatea populaţiei este de asemenea importantă întrucât ea reprezintă un element al calităţii vieţii şi alimentaţiei. Structura pe vârste este semnificativă întrucât prea multi tineri semnifică o populaţie instabilă afectată de criza ocupării locurilor de muncă.

Migraţia a devenit un fenomen accentuat mai ales după cel de-al doilea război mondial. Datele Naţiunilor Unite arată că în prezent o persoană din 115 este un migrant sau un refugiat care a fost constrâns să părăsească ţara de origine din motive economice, politice sau militare. Migraţia generează în ţările de sosire fenomene de xenofobie şi rasism. Raportul dintre Nordul dezvoltat, industrializat şi Sudul subdezvoltat, agrar comportă şi o dimensiune demografică.

Factorul economic Adesea se pune problema relaţiei care există între economie şi capacitatea

militară. O economie dominantă este acea economie care influenţează considerabil economia unui număr anumit de ţări, într-o regiune dată. Marea Britanie a dominat în cea de-a doua parte a secolului al XIX-lea mările şi a controlat un mare imperiu comercial. Există totuşi economii puternice care nu se transformă în puteri politice internaţionale cum este cazul Japoniei între 1945-1990. Interpretarea faptului economic este marcată de abordări diverse. Astfel, curentul schimbului liber semnifică accesul

George POEDE

108

liber pe toate pieţele, dar şi generator de pace şi evitare a tensiunilor internaţionale. Dimpotrivă, autarhia este resimţită ca o retragere spre propriile resurse, asociată cu protecţionismul şi cu posibilităţi mai mari de producere a riscurilor de conflict. Schimburile economice sunt adesea influenţate de evenimente care pot apărea în sistemele socio-politice ale partenerilor comerciali. De aceea, guvernele au un interes real în a asigura stabilitatea politică. Ele sunt preocupate de country risk, un indicator compus din mai multe aspecte: dependenţa în raport cu o mare putere, fragmentarea spectrului politic, lingvistic şi religios, repartiţia bogăţiilor, numărul de manifestaţii, greve şi asasinate politice, schimbări neconstituţionale. 2

Vânzările de arme constituie un spaţiu însemnat al comerţului internaţional. În general, un stat nu vinde arme decât acelor ţări pe care le susţine, iar cantitatea, calitatea şi valoarea monetară a acestor vânzări de arme oferă importante informaţii asupra politicii unei ţări faţă de alta. O analiză economică atentă va căuta să aibă în vedere şi compensaţiile oferite în cadrul unor tranzacţii importante de armament. Statul care cumpără arme caută să primească în contrapartidă comenzi pentru industria sa. Componentele socio-psihologice ale puterii

Aşa cum mărimea populaţiei este importantă pentru ecuaţia puterii, tot aşa imaginile, atitudinile şi aşteptările popoarelor capătă semnificaţii deosebite în raport cu puterea. Imaginea naţională contribuie foarte mult la conceptualizarea rolului pe care îl joacă o naţiune. Imaginea altora este de asemenea importantă în spaţiul politic.Atunci când popoarele au faţă de alte popoare şi guvernele lor o consideraţie aparte, atitudinile lor au un caracter de toleranţă. Imaginile pe care unele popoare le au faţă de altele sunt produsul socializării politice, proces continuu, complex prin care aceste imagini se fixează şi se transmit în anumite etape ale existenţei sau de la o generaţie la alta.. Imaginile naţionale contribuie la evidenţierea altor două componente socio-psihologice ale puterii, suportul public şi coeziunea. Divizările interne consumă resurse politice şi militare în vederea asigurării coeziunii interne. Apare aici pericolul unei ‚”a cincea coloane” prin care o fracţiune internă se uneşte cu duşmanul exterior. De exemplu, separatiştii ucrainieni au trecut de partea invadatorilor nazişti în cel de-al doilea război mondial în speranţa eliberării de sub dominaţia rusă. O populaţie caracterizată printr-o mare coeziune este capabilă de mari eforturi în momente de confruntare internaţională. Printre determinanţii sociali ai puterii se numără şi calitatea conducerii, leadership-ul. Calitatea ei este cea mai impredictibilă componentă a puterii naţionale. Ea pune în mişcare celelalte componente, defineşte scopuri şi determină strategia. China

2 Frost, Sullivan, Political Risk Yearbook, Loughton, Cedar Tree House, 1989.

Teorii ale relaţiilor internaţionale

109

exemplifică faptul că schimbarea conducerii poate să mobilizeze energii latente şi capacităţi suficient de mari, transformând-o dintr-o victimă a puterilor internaţionale într-o putere capabilă de a exercita o influenţă considerabilă asupra relaţiilor internaţionale. Acelaşi popor cu acelaşi teritoriu şi bogăţii poate fi slabă şi fără apărare sau puternică, dinamică în funcţie de calitatea conducerii. Câteodată, apariţia unui conducător într-un moment anume catalizează forţele unei comunităţi naţionale, schimbând cursul evenimentelor. Napoleon, Bismarck, Hitler, de Gaulle, Castro, Stalin, Mao sunt lideri harismatici, vizionari care au schimbat ecuaţia puterii internaţionale şi cursul istoriei universale. Componentele sintetice ale puterii

Între acestea, reţinem capacitatea industrială şi pregătirea militară. Studiile cantitative ale puterii şi capacităţilor externe au avut tendinţa de a confirma importanţa capacităţii industriale ca singur mare determinant al puterii în relaţiile internaţionale. În teoria relaţiilor internaţionale este comună opinia potrivit căreia naţiunile bogate au câştigat, de-alungul timpului, mai multe războaie decât cele mai puţin dezvoltate economic şi tehnologic.

Managementul puterii

Discuţia actuală asupra puterii în relaţiile internaţionale a pus mai mult accentul pe ameninţare sau pe folosirea forţei ca mijloc de influenţare. Problema care apare în acest context constă în faptul că statele găsesc capacităţi militare inclusiv nucleare şi instrumente necesare ale acţiunii diplomatice pentru a-şi urmării obiectivele în plan internaţional. Schimbările tehnologice determină modificarea mediului conflictual astfel încât utilizarea mijloacelor violente conduce la o ameninţare gravă pentru pacea şi securitatea mondială. Cercetările din domeniul relaţiilor internaţionale au identificat trei elemente de bază în ceea ce priveşte controlul puterii:

• Prevenirea războiului prin echilibrări regionale şi globale ale puterii; recurgerea la război este descurajată.

• Prevenirea războiului prin echilibrul terorii, o variantă a puterii; în acest cadru, adversarii au posibilitatea de distrugere reciprocă. Agresiunea este descurajată de un anumit răspuns potenţial distructiv din partea unuia sau altuia din actorii internaţionali;

George POEDE

110

• Prevenirea războiului prin instituţionalizarea medierii şi a altor mijloace de

rezolvare non-violentă aconflictului internaţional, inclusiv prin autoritatea peace-keeping şi dezarmarea statelor.

Istoricii, oamenii politici şi cercetătorii din domeniul relaţiilor internaţionale consideră adesea că singura modalitate de menţinere a păcii este asigurarea unui anumit echilibru al puterii. Acest fapt nu înseamnă numai capacităţi militare şi posibilităţi de disuasiune ci şi o anumită structură a puterii şi influenţei ce guvernează relaţiile dintre state.

În analiza echilibrului puterii trebuie să se ţină cont de (cel puţin) cinci trăsături ale sistemului internaţional:

• Potenţialul de conflict este permanent. În istorie, statele, conducătorii şi popoarele au avut scopuri diferite, mijloace variate de atingere a acestora, fapt ce a condus spre conflicte şi crize. Chiar la un nivel pre-conflictual de analiză, diferitele obiective şi mijloace au ameninţat să evolueze spre război. Din această cauză, ar fi iraţional să se creadă că potenţialul de război va scădea şi este nevoie să explorăm elementele balanţei puterii pentru a evalua capacitatea de reducere a frecvenţei sau intensităţii conflictului internaţional;

• Permanenţa puterii şi strategia statelor de promovare a obiectivelor lor externe. Puterea este un element prezent în orice relaţie politică şi, de aceea, sistemul internaţional nu poate fi imaginat fără putere. Obiectivul “echilibrului “ puterii nu este eliminarea ei ci controlul ei astfel încât să devină constructivă, un factor de stabilitate.

• Puterea are un caracter relaţional. Deşi un stat se poate considera puternic, acest fapt trebuie privit în relaţie cu capacităţile altui stat.

• Varietatea surselor puterii. Puterea poate proveni din diferite surse, unele fiind naturale (resurse, populaţie) altele sociale şi psihologice ori sintetice. Pentru a evalua puterea şi efectele vizibile asupra stabilităţii sau instabilităţii internaţionale trebuie să avem în vedere întregul potenţial al puterii statelor aflate în competiţie.

• Dobândirea puterii este considerată ca un mijloc pentru realizarea unor scopuri. Folosirea judicioasă a puterii este elementul prin care orice guvern caută să influenţeze alte state ori aliaţi. Unele mijloace sunt paşnice cum ar fi persuasiunea ori răsplata, altele sunt coercitive cum ar fi deprivarea de alte avantaje, ameninţarea cu forţa, desfăşurarea vizibilă a unor forţe militare.

Teorii ale relaţiilor internaţionale

111

În lumina acestor clarificări, “ balanţa puterii” poate fi prezentată ca un concept analitic în vederea explorării consecinţelor practice ale echilibrulului ori dezechilibrului în politica mondială şi analizei efectelor destabilizării puterii. Distincţia dintre putere şi putere potenţială este, de asemenea, importantă pentru studiul “balanţei puterii”. Multe state au o considerabilă putere potenţială dar o mică influenţă asupra echilibrului regional şi global. Teoria balanţei puterii trebuie să ia în considerare manifestarea reală a puterii. Posesia unor resurse ale puterii semnifică o putere potenţială, dar utilizarea, dezvoltarea şi coordonarea acestora ne trimit la conceptul de putere de mobilizare. Atunci când un stat foloseşte resursele sale în situaţii concrete se consideră că acel stat are o putere activă. Forţa este folosită pentru a schimba “balanţa puterii” în vederea modificării mediului internaţional în conformitate cu interesele unui stat. Cel mai ilustrativ exemplu de folosire a forţei pentru modificarea balanţei puterii este preemptive war. Acesta poate fi înţeles ca un conflict între două state, A şi B, în care statul A va anticipa atacul statului B. Fără a mai aştepta producerea acestuia, statul A distruge capacităţile statului B, lipsindu-l pe acesta de posibilitatea de a începe conflictul.

Istoricii sistemului “balanţei puterii” au identificat câteva elemente definitorii ale ale configuraţiilor de putere în ultimii 150 de ani. El poate fi analizat numai între câteva state dintr-o zonă bine definită teritorial şi poate funcţiona numai dacă participanţii (relativi omogeni în cultura politică) au mijloace raţionale de a se opune puterii celuilalt. Teoreticienii relaţiilor internaţionale utilizează termenul de sistem polar pentru a împărţi statele în funcţie de numărul şi natura ideologică a actorilor; în acest caz, sistemul internaţional este împărţit în sisteme bipolare sau multipolare, omogene sau eterogene. În sistemul multipolar, competiţia se desfăşoară între o multitudine de state de putere comparabilă. Nu există o egalitate între ele dar nici o disproporţie flagrantă, acesta fiind cazul Europei în ajunul celui de-al doilea război mondial. Raymond Aron (Paix et guerre entre nations, Paris, Calman- Levy) stabileşte o distincţie clară între sistemul multipolar omogen în care state diferite se definesc ca parte a unei aceleiaşi ideologii (economia de piaţă) şi sistemul multipolar eterogen având la bază ideologii contradictorii (economia de piaţă opusă ideologiei economiei centralizate de stat). Sistemul omogen ar fi, în acelaşi timp, mai moderat şi mai stabil decât sistemul eterogen.

În sistemul bipolar, două puteri îşi constituie o clientelă formată din state mai slabe. Acest sistem a funcţionat din 1945 până la începutul anilor ’70. El apare ca fiind mult mai conflictual decât cel multipolar pentru că cele două superputeri caută permanent să exacerbeze divizările existente între ele. Sistemul unipolar sau imperial este cel în care un singur stat domină întreaga lume.

George POEDE

112

Din punct de vedere juridic, relaţiile dintre state sunt reglementate prin tratate,

instituţii şi tipuri specifice de drept. Una din primele sarcini ale dreptului internaţional public este aceea de a defini actorii oficiali internaţionali şi de a reglementa relaţiile dintre aceştia. Atunci când se impune formalizarea acestor relaţii se recurge la tratate. Tratatele pot fi bilaterale sau multilaterale. Obiectul tratatelor poate acoperi un număr mare de domenii: astfel, există tratate politice, militare (tratate de non-agresiune, de limitare a armamentelor, de cooperare militară), comerciale (comerţ şi navigaţie), culturale, de asistenţă tehnică. Anumite tratate codifică un domeniu care ne interesează mai mult din perspectiva disciplineai noastre. Astfel dreptul referitor la război este legat de convenţiile de la Haga, Geneva şi acordul de la Londra care defineşte crimele de război, împotriva păcii şi umanităţii. Un alt domeniu denumit spaţiul judiciar european ca urmare a declaraţiei din 5 decembrie 1977 a preşedintelui Valery Giscard d’Estaing în faţa Consiliului European reunit la Bruxelles vizează extrădarea automată însoţită de garanţii necesare pentru crime grave, oricare ar fi mobilul lor. Pe scurt, se urmărea întrarea în vigoare a unei Convenţii Europene de Luptă împotriva Terorismului semnată la Strassbourg în 27 ianuarie 1977, iar în decembrie 1979 miniştrii de justiţie din ţările membre au semnat la Dublin un acord de aplicare a Convenţiei europene de luptă contra terorismului prin care se obţine a o Convenţie de cooperare în materie penală pentru ţările membre (extrădare, transfer al deţinuţilor, transmiterea urmăririlor). Acordul de la Schengen se situează de asemenea pe această linie. Dreptul internaţional public are un caracter “orizontal” în sensul că există şi se dezvoltă prin consimţământul statelor. Pentru că un stat nu se supune decât regulilor pe care le-a acceptat şi atâta timp cât nu le reziliază. Dreptul adevărat are un caracter “vertical” adică se aplică de la vârf până la bază fără a mai fi nevoie de acordul celor interesaţi în domeniul respectiv. În dreptul intern, legea este atât verticală cât şi asociată cu un aparat care are funcţia de implementare. Curţile internaţionale

Este dificil să separăm curţile de justiţie de restul dreptului internaţional public fără scopul declarat al prezentării funcţiei particulare de reglementare sau chiar de prevenire a conflictelor. Curtea Internaţională de Justiţie aparţine sistemului Naţiunilor Unite şi are sediul la Haga. Articolul 1 al Statutului său explică faptul că această instituţie are o competenţă care cuprinde toate problemele pe care statele se hotărăsc să i le prezinte, altfel spus, Curtea nu este sesizată decât prin consensul părţilor. Curtea Europeană a Drepturilor Omului se constituie ca un efect al semnării la Roma în 4 noiembrie 1950 a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.Curtea este sesizată de către statele semnatare ori Comisia europeană a drepturilor omului. Aceasta

Teorii ale relaţiilor internaţionale

113

este o instanţă proprie Europei, specializată în materie de drepturi ale omului. Curtea de justiţie a comunităţilor europene are sediul în Luxemburg, iar misiunea sa principală este aceea de a rezolva anumite conflicte în interiorul comunităţilor europene. Tribunalul de Primă Instanţă a intrat în funcţiune în octombrie 1989. Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite are un rol deosebit în rezolvarea conflictelor internaţionale. Trăsătura sa principală constă în faptul că poate duce o politică coercitivă, adică să ia măsuri de natură militară. Din punct de vedere politic, relaţiile internaţionale sunt dominate de relaţii de forţă. Toate regulile juridice, politice sau militare sunt dominate de principiul realist al “dreptului celui mai tare”. Dacă ar fi să reluăm miezul gândirii lui Machiavelli şi să-l aplicăm la abordarea realistă, politică a relaţiilor internaţionale atunci am spune că cel mai tare câştigă, nu există morală în politică, scopul justifică mijloacele, soarta surâde celor îndrăzneţi, iar atunci când nu se poate câştiga cu forţa trebuie folosită viclenia. Mizele relaţiilor internaţionale sunt constituite de raţiuni ce susţin demersul unui actor internaţional. Definirea unui scop particular al unui actor la un moment dat este condiţionată de factori care se aplică acelui actor şi puterii sale. Se poate face distincţia dintre mize comune care se aplică mai multor actori şi mize specifice unui singur actor internaţionale. În rândul mizelor comune intră acele elemente ce vizează supravieţuirea planetei, anume pacea, mediul, lupta împotriva unor maladii şi a foametei. Pacea reprezintă absenţa unei agresiuni, directe sau indirecte, a oricărei intervenţii a unui stat împotriva unui alt stat. Această situaţie pare uşor utopică întrucât pacea este în acelaşi timp un mijloc de luptă. De aceea, pacea nu este o simplă încetare a ostilităţilor dintre state sau grupări de state. În constituirea unei tipologii a păcii, Johan Galtung distinge pacea negativă ca absenţă a războiului şi pacea pozitivă, pe baza căreia se realizează cooperarea internaţională în vederea asigurării justiţiei sociale. Există apoi, o pace de echilibru şi o pace imperială. Pacea de echilibru apare ca urmare a unei situaţii de echilibru între state în care actorii au capacităţi militare egale. Nici unul dintre ai nu au posibilităţi de a învinge prin declanşarea unui conflict. Pacea imperială este un rezultat al puterii maxime a unui stat care îşi impune pacea sa prin cuceriri, supunere şi control al statelor din sfera sa. În acest context se vorbeşte de o pace romană, una americană postbelică pentru occident şi una sovietică pentru Europe de Est.

Factori ai păcii

Primul criteriu este acela al ne-amestecului unui stat în problemele interne ale altui stat. Apoi respectarea dreptului popoarelor de a dispune de ele însele, principiu care a constituit un factor major al decolonizării. Al treilea factor este cel referitor la

George POEDE

114

dezarmare întrucât, fără arme, războiul are mai puţine posibilităţi de declanşare. Pentru a avea şanse de reuşită, dezarmarea trebuie să fie controlată la nivelul armelor ofensive. Al patrulea factor vizează instaurarea unei autorităţi mondiale care să fie capabilă de a impune pacea. Un asemenea rol a fost imaginat prin determinarea atribuţiilor consiliului de Securitate.

Lupta împotriva sub-dezvoltării constituie o altă miză apărută în relaţiile internaţionale postbelice, mai ales după accelerarea procesului de decolonizare. Potrivit Naţiunilor Unite, dezvoltarea constituie un proces prin care omenirea adaptează instrumentele moderne ale ştiinţei şi tehnologiei propriilor scopuri. Pentru a măsura dezvoltarea, se iau în calcul următorii indicatori: produsul naţional brut, consumul de energie, speranţa de viaţă, nutriţia, alfabetizarea (şcolaritatea). Tipologia sub-dezvoltării poate fi caracterizată prin următoarele elemente:

• Produs intern brut scăzut; venitul pe locuitor este slab, capitalurile sunt insuficiente;

• Consum scăzut de energie pe locuitor;

• Creştere demografică rapidă însoţită de o sub-utilizare a capitalului uman, iar eventualul progres în producţia alimentară şi a bunurilor de consum este absorbit de creşterea numărului populaţiei;

• Speranţa de viaţă este scăzută iar mortalitatea infantilă este ridicată;

• Populaţia este sub-nutrită şi se confruntă cu grave maladii;

• Alfabetizarea şi şcolaritatea cunosc un deficit semnificativ fapt ce împiedică adoptarea şi utilizarea tehnologiilor moderne.

Preluarea problemei subdezvoltării de către Naţiunile Unite (PNUD, CNUCED)

universalizează acest demers, fapt care ne determină să-l considerăm ca o miză comună în relaţile internaţionale. Lupta pentru asigurarea condiţiilor necesare sprijinirii dezvoltării se realizează şi la nivel regional cu numeroase instrumente cum ar fi Banca pentru Dezvoltarea Asiei, Banca Interamericană pentru Dezvoltare. În literatura economică şi social-politică ataşată domeniului dezvoltării au apărut o serie de schimbări în modul de interpretare a dezvoltării şi modernizării. Dacă până în 1990 dezvoltarea era concepută în funcţie de modelul vestic, acum apar abordări care contestă literatura dominantă asupra dezvoltării până în anii ’90. În acest efort de reinterpretare a modelului dezvoltării au fost identificaţi unii factori care pot avea o influenţă pozitivă asupra dezvoltării: funcţionarea raţională a unei administraţii care se supune ordinii legale, stabilitatea regimului politic, pacea internă şi externă, reducerea corupţiei, o mână de lucru disponibilă şi instruită, posibilităţi de acumulare a capitalului autohton. O altă miză a relaţiilor internaţionale este protecţia drepturilor omului. În Carta

Teorii ale relaţiilor internaţionale

115

Naţiunilor Unite, respectul pentru drepturile omului este un obiectiv principal. Protecţia drepturilor omului şi dezvoltarea economică sunt considerate drept condiţii necesare ale păstrării păcii şi securităţii internaţionale. Carta apreciază că pacea este ameninţată atunci când există mari discrepanţe economice şi sociale în nivelul de viaţă a popoarelor sau atunci când se produc violări grave ale drepturilor omului. În timpul administraţiei Carter, apărarea drepturilor omului a devenit un element important al politicii sale externe. Adesea însă, protecţia drepturilor omului ese sacrificată unor interese considerate majore, alianţe militare, relaţii comerciale. Declaraţia de independenţă americană din 1776 şi aceea a Revoluţiei franceze din 1789 constituie primele mari texte din acest domeniu. În acest moment, Consiliul Europei şi Organizaţia Naţiunilor Unite sunt extrem de active în promovarea drepturilor omului. Una din marile dificultăţi care apar în acest domeniu se referă la faptul că drepturile omului tind să fie considerate ca un concept universal, aplicabil tuturor actorilor internaţionali. Existenţa unei Carte africane a drepturilor omului adoptată de Organizaţia Unităţii Africane la întâlnirea la nivel înalt de la Nairobi din 1981 demonstrează unele diferenţe în interpetarea documentelor politice clasice în domeniu.

George POEDE

116

Capitolul III Teoria sistemică a relaţiilor internaţionale

Politica internaţională nu trebuie interpretată ca fiind rezultatul cumulativ al unor acte de politică internaţionale izolate unele de altele; dincolo de acţiunile subiective şi individuale ale statelor există un sistem global cu reguli specifice de funcţionare.

Morton Kaplan analizează în lucrarea System and Process in International Politics relaţiile internaţionale într-o manieră sistematică. El doreşte transformarea teoriei relaţiilor internaţionale într-o “ştiinţă pură” şi adoptă patru postulate sistemice (elaborate în cea mai mare parte de către David Easton) ce constituie baza metodei sale ştiinţifice de analiză în relaţiile internaţionale:

• Domeniul relaţiilor internaţionale are reguli de funcţionare care se reproduc permanent dincolo de fenomenele individuale;

• Acest ansamblu de reguli ce asigură o anumită coerenţă internă consti-tuie un model ce corespunde exigenţelor diferiţilor actori internaţionali;

• Modelul include caracteristici diverse ale actorilor ce acţionează pe plan internaţional (state, organizaţii internaţionale, supraputeri);

• Comportamentul actorilor în spaţiul internaţional poate fi adesea modificat de intervenţia unor factori mai puţin “sistemici”ca cei demografici, resursele naturale, amplasarea geografică.

• Plecând de la aceste postulate, Kaplan va degaja un ansamblu de reguli ce determină funcţionarea a şase sisteme: sistemul de echilibru, sistemul bipolar elastic, sistemul bipolar rigid, sistemul universal, sistemul ierarhizat şi sistemul “unit veto”. Primele două pot fi identificate în istorie, celelalte patru sunt teoretic posibile.

1. Sistemul de echilibru

Acest model corespunde unei perioade istorice cuprinse între Congresul de la Viena şi declanşarea celui de-al doilea război mondial. Echilibrul european s-a realizat în această perioadă între puteri care au înregistrat, cu anumite variaţii, numărul constant de cinci dintre care trei au avut un statut permanent, Marea Britanie, Franţa şi Rusia.

Teorii ale relaţiilor internaţionale

117

Morton Kaplan identifică şase reguli ce determină funcţionarea modelului de echilibru:

1. fiecare putere urmăreşte mărirea resurselor sale, obiectiv pentru care va prefera negocierea decât lupta;

2. recurgerea la forţă ca mijloc de mărire a resurselor sale nu intervine decât în ultimă instanţă;

3. ataşaţi sistemului de echilibru, actorii vor căuta să oprească o confruntare ce ar putea elimina unul din cei cinci actori;

4. necesitatea de a acţiona împotriva oricărei tentative de hegemonie a unuia din cei cinci întrucât hegemonia unuia ar antrenat distrugerea sistemului de echilibru;

5. marile puteri vor încerca să slăbească procesul de construcţie a unor organizaţii internaţionale puternice, eficace;

6. atunci când unul din cei cinci actori a suferit o înfrângere, ceilalţi vor căuta să-l reintegreze în sistem.

Aceste şase reguli sunt interdependente şi vizează împreună echilibrul sistemului internaţional.

După cel de-al doilea război mondial acest sistem a dispărut, fapt explicabil prin cinci factori:

1. tentativa reuşită de hegemonie a uneia dintre cele cinci puteri; 2. lipsa informaţiilor reale asupra măsurii puterii unuia din actorii majori

mondiali (informaţii necesare pentru alegerea strategiei corecte în cazul declanşării unui război);

3. resurse economice disproporţionate între marile puteri; 4. întărirea organizaţiilor internaţionale, element ce permite promovarea

statelor mici; 5. dezvoltarea ideologiilor internaţionaliste.

2. Sistemul bipolar elastic

Din punct de vedere istoric, sistemul bipolar a dominat relaţiile internaţionale între 1948 şi 1989. Această perioadă este caracterizată prin divizarea lumii în blocuri opuse, fiecare având în fruntea sa o superputere (SUA, URSS). Ambele superputeri au aceleaşi reguli şi urmăresc un scop comun, cel al măririi puterii lor. La nivel internaţional acţionează numeroase state neutre în contextul în care organizaţiile internaţionale îşi întăresc influenţa. Morton Kaplan găseşte nouă reguli care definesc sistemul bipolar elastic:

George POEDE

118

1. fiecare bloc va încerca nu numai slăbirea adversarului, dar şi distrugerea lui; 2. chiar dacă dispune de mijloacele distrugerii adversarului, fiecare bloc va

pune accentul pe negociere şi va evita confruntarea directă militară; confruntarea se transferă în spaţiul rezervat “micilor războaie locale”;

3. fiecare bloc va căuta să-şi mărească resursele sale (demografice, economice, militare..) pe cât posibil în detrimentul părţii adverse;

4. cele două blocuri vor încerca să-şi subordoneze organizaţiile internaţionale intereselor lor, dar se vor alia cu organizaţia internaţională atunci când interesele acesteia sunt contrare intereselor urmărite de adversar;

5. ţările neutre vor duce o politică de sprijinire a organizaţiei internaţionale şi de încadrare a obiectivele lor în cele ale organizaţiei internaţionale. Ele încearcă să aducă cele două blocuri în planul organizaţiei internaţionale, încercare încununată rar de succes;

6. cele două blocuri se află în competiţie pentru extinderea zonei lor de influenţă în spaţiul ţărilor neutre. Unul din blocuri va susţine activ neutralitatea unui stat atunci când acest fapt contribuie la slăbirea adversarului (exemplul politicii Statelor Unite ale Americii faţă de Yugoslavia lui Tito)

7. pentru a evita riscul declanşării unor noi conflicte, ţările neutre încearcă să reducă, în măsura posibilului, incompatibilitatea dintre cele două mari puteri (exemplul rolului activ jucat de ţările neutre în succesul procesului de la Helsinki);

8. ţările neutre susţin una din cele două puteri atunci când politica acesteia coincide cu aceea a organizaţiei internaţionale;

9. organizaţiile internaţionale (actori universali) se sprijină pe statele neutre pentru a bloca eventualele recurgeri la forţă.

Sistemul este definit ca bipolar pentru că el se bazează pe divizarea în două

blocuri şi elastic pentru că nu poate ignora rolul organizaţiei internaţionale şi pentru că permite statelor neutre să ramână într-o poziţie de rezervă faţă de logica de confruntare dintre cele două mari puteri.

În sistemul de echilibru, alianţele se creează într-un context caracterizat prin relaţii de forţă pentru a păstra echilibrul sistemului. În modelul bipolar elastic, alianţele se creează dintr-o perspectivă pe termen lung şi se legitimează pe un factor ideologic (comunism, anti-comunism, liberalism). În sistemul bipolar elastic războaiele locale se multiplică fiind compatibile cu supravieţuirea modelului în măsura în care acesta impiedică confruntarea nucleară directă dintre cele două blocuri.

Teorii ale relaţiilor internaţionale

119

3. Sistemul bipolar rigid

Acest sistem este caracterizat prin reducerea numărului de actori internaţionali, iar ţările neutre lipsesc din sistem. Actorii universali (organizaţiile internaţionale) înregistrează o puternică pierdere de influenţă concomitent cu afirmarea unui proces puternic de ierarhizare în cadrul fiecărui bloc. Kaplan defineşte această rigiditate internă prin expresia “monolitism”. Rigiditatea sistemului determină instabilitatea lui fapt ce permite un grad redus de integrare a diferitelor procese internaţionale.

4. Sistemul universal

Sistemul universal corespunde proiectului imaginat de Kant: o societate internaţională unitară, paşnică a cărei stabilitate politică şi juridică este determinată de un sistem de organizare confederală în care toate statele, indiferent de forţa, mărimea şi puterea lor ar fi pe picior de egalitate. În acest sistem solidar, organizaţiile internaţionale ar juca un rol important.

5. Sistemul ierarhic

Modelul ierarhic reprezintă un sistem autoritar în care unul din cele două blocuri

din sistemul bipolar flexibil l-a învins pe celălalt. Ordinea internaţională este organizată în jurul unei ierarhii monolitice, iar coerenţa sistemului este asigurată de logica puterii dominante.

6. Sistemul “ unit veto”

Acest model corespunde unui sistem de puteri nucleare capabile de a se distruge unele pe altele, dar conştiente că, în caz de agresiune, riposta ar fi imediată şi la fel de distructivă. Acest model teoretic permit o anumită stabilitate întrucât pericolul de a fi distrus ar impiedica orice stat să recurgă la prima lovitură nucleară

Kenneth Waltz3 a încercat să dezvolte rezultatele dobândite de Kaplan şi să

formuleze o “adevărată” teorie sistemică a relaţiilor internaţionale. Elementele originale ale abordării sale constau în critica a ceea ce el a numit ‚”reducţionismul” lui Kaplan, voinţa de a transpune demersul ştiinţific al ştiinţelor exacte în teoria relaţiilor

3 Man, the State, the War (1953); The Stability of Bipolar World (1964); Foreign Policy and the Democratic Politics (1967); Theory of International Politics (1979).

George POEDE

120

internaţionale şi convingereea potrivit căreia bipolarismul constituie forma prin excelenţă a stabilităţii internaţionale. Dincolo de elementele ce-l deosebesc de Kaplan, Kenneth Waltz împărtăşeşte cu acesta postulatele gândirii realiste şi ale analizei sistemice. Din teoria realistă a relaţiilor internaţionale, abordarea sistemică a reţinut trei elemente4:

1. statele reprezintă actorii fundamentali ai scenei internaţionale, iar logica evoluţiei comportamentului lor vizează dobândirea puterii;

2. conceptul de echilibru: fiecare stat care urmăreşte afirmarea sa va pune în funcţiune toate elementele componente ale relaţiei de putere pentru a-şi extinde dominaţia; această situaţie – menţinerea sau schimbarea statu quo-ului – conduce la configurarea “balanţei puterii”;

3. Morgenthau subliniază primordialitatea relaţiilor internaţionale asupra politicii interne.

Waltz îl critică pe Kaplan pentru reducţionismul său în materie de echilibru

internaţional considerând că acesta nu poate fi limitat doar la exemplul secolului al XIX-lea. Dimpotrivă, trebuie să avem în vedere sistemul internaţional dintotdeauna ca bazat pe anarhie şi autoapărare chiar dacă puterile nu sunt în jur de cinci ca în modelul lui Kaplan.. Reducţionismul lui Kaplan poate fi depăşit – afirmă Waltz – numai printr-o cercetare profundă din perspectiva teoriei sistemice a regulilor eterne ale funcţionării politicii internaţionale. Elementele principale ale teoriei lui Waltz pot fi rezumate în felul următor:

• Reacţia împotriva empirismului – ca pură recoltare de date – şi voinţa de a apropia metodologia sociologiei relaţiilor internaţionale de aceea a unei adevărate teorii deductibile;

• Teoria relaţiilor internaţionale trebuie să depăşească stadiul simplu al enunţării legilor care, de altfel, nu sunt decât produsul identificării regularităţilor;

• Primordialitatea sistemului internaţional ca nivel de analiză. Prin aceste elemente, Kenneth Waltz apare ca un teoretician al realismului structural. Potrivit viziunii sale, structura sistemului internaţional este caracterizată printr-o stare de anarhie permanentă, amendabilă (prin contextul bipolarităţii) dar nu şi reformabilă. Este vorba de o anarhie structurată, constantă în timp. Waltz pledează pentru bipolarism ca o garanţie a stabilităţii relaţiilor internaţionale.

4 Hans Morgenthau, Politics mong Nations; the Struggle for Power and Peace.

Teorii ale relaţiilor internaţionale

121

Teoria normativist-idealistă Această abordare teoretică îşi are originea în lucrările lui Kant, în mod deosebit în textul său Zum ewige Frieden. În această lucrare, Kant exprimă patru teze fundamentale; pacea ca valoare în sine; pacea ca rezultat al afirmării progresive a raţionalităţii în Istorie; rolul fundamental al dreptului întrucât dobândirea păcii este legată de edificare unei ordini juridice internaţionale fondate pe coexistenţa statelor suverane şi independente, unite între ele printr-un pact de asociere; legătura dintre pace şi constituţie pentru că ordinea juridică internaţională a statelor suverane şi independente propusă de Kant are în vedere şi constituţionalitatea lor. Legătura dintre pacea internaţională şi regimul politic intern constituie punctul de plecare al reflexiei teoretice întreprinsă de intelectualii angajaţi în mişcările pacifiste contemporane. Demersul kantian este reluat şi apreciat de gândirea internaţionalistă reprezentată de Stanley Hoffman.5 El critică teoriile lui Kaplan şi ale lui Waltz deşi îi recunoaşte acestuia din urmă meritul de a transforma studiul relaţiilor internaţionale prin utilizarea unei metodologii ştiinţifice. Opera lui Hoffman pune în relaţie dreptul internaţional şi instituţiile sale cu schimbarea istorică. Coneptul de schimbare istorică exte exclus din teoria lui Waltz datorită viziunii sale bazate pe ideea relaţiilor internaţionale ca model etern anarhic. Hoffman consideră că unele concluzii ale lui Waltz provin dintr-o abordare caracterizată a fi prea generală şi că sistemele internaţionale au oscilat întotdeauna între o fază (sistem) stabilă şi o fază (sistem) revoluţionară. Hoffman se întreabă dacă dreptul este rezultatul raporturilor de forţă sau, dimpotrivă, reprezintă o forţă de transformare. Structura lumii, tehnologia, ordinea internă a statelor, cultura lor politică constituie factori care influenţează potrivit viziunii lui Hoffman natura dreptului internaţional, forţa şi forma sa juridică. În felul acesta, Hoffman încearcă să stabilească o distincţie între aspectul normativ şi aspectul simplu ca produs al raporturilor de forţă dintre state.

Din perspectiva aspectului normativ, dreptul internaţional decurge din anumite valori şi principii în numele cărora dobândeşte o forţă constrângătoare independent de raporturile de forţă existente în relaţiile internaţionale. Crearea unei ordini juridice încurajează sau interzice anumite comportamente internaţionale pentru că dreptul internaţional trebuie să asigure în acelaşi timp securitatea şi supravieţuirea membrilor sistemului internaţional şi consensul asupra anumitor principii şi valori. Ordinea juridică trebuie să aibă o anumităflexibilitate pentru a permite integrarea

5 Stanley Hoffman, Organizaţiile internaţionale şi puterea politică a statelor (1954); Teoriile contemporane ale relaţiilor internaţionale (1960); Sistemul internaţional şi dreptul internaţional.

George POEDE

122

schimbărilor care apar pe plan internaţional. Stanley Hoffman distinge trei tipuri de drept internaţional:

1. dreptul structurii politice care stabileşte regulile şi condiţiile jocului, angajamentele statelor, metodele de reglementare a diferendelor în sistemul internaţional;

2. dreptul reciprocităţii care stabileşte regulile reciproce ce reglementează anumite domenii ale relaţiilor interstatale bilaterale (relaţii diplomatice, regle-mentări comerciale, vizite). Acest tip de drept are trasături mai realiste decât dreptul structurii politice. El permite creşterea gradului de previzibilitate a comportamentelor reciproce ale statelor;

3. dreptul comunităţii ce priveşte domenii de interes ce depăşesc politica individuală a statelor, suveranitatea Statului-naţiune (colaborarea internaţională în domeniul cercetării tehnologice ori politica de mediu

Din perspectiva aspectului produs al sistemului, dreptul internaţional nu este

decât o reflectare a structurii lumii, a stării de dezvoltare tehnologică, a culturii politice ori a regimului intern al statelor. Statele sunt iniţiatoare ale dreptului internaţional, conturându-i acestuia forma şi oferindu-i competenţe în anumite domenii. Hoffman stabileşte o serie de legături între sistemul internaţional şi sistemul intern al statelor. Spre deosebire de realişti care afirmă clar primordialitatea sistemului internaţional, la Stanley Hoffman această poziţie este mai nuanţată, rezultat al studiului comparativ al celor două sisteme, intern şi internaţional. În acest sens, Hoffman admite o anumită influenţă a factorilor interni asupra politicii internaţionale.

Astfel, în istoria umanităţii este posibil să identificăm sisteme stabile şi revoluţionare:

Sisteme stabile Sisteme revolutionare Relaţiile dintre unităţile sistemului se bazează pe moderarea scopurilor şi mijloacelor

Scopurile şi mijloacele sunt impinse la extrem

Unităţile tind să limiteze pierderile reciproce potenţiale chiar în timp de război, obiectivul fiind acela al diminuării puterii adversarului

Obiectivul este acela de a revoluţiona unităţile sistemului, de a destabiliza adversarul.

Există acorduri între actori pentru păstrarea sistemului, a regulilor de acţiune

Orice situaţie este folosită pentru a pune sub semnul întrebării celelalte unităţi. Schimbarea este urmărită prin război (mai ales în secolul al 19-lea) şi prin intervenţii în sectoarele vitale ale economiei adversarului.

Teorii ale relaţiilor internaţionale

123

Distincţia dintre sisteme stabile şi sisteme revoluţionare este urmărită de Hoffman de-a lungul istoriei moderne şi contemporane:

1648 Pacea de la Westphalia cu recunoaşterea reciprocă a statelor naţiuni europene. Geneza sistemului de echilibru

1789 Revoluţia franceză şi prima criză a sistemului de echilibru

1815 Congresul de la Viena cu noul sistem de echilibru – Sfânta Alianţă

1848 Revoluţiile europene şi naşterea noului sistem de echilibru – Concertul European

1914-1939 Fază de tranziţie

Al doilea război mondial

1945 – 1989 Sistemul de echilibru bipolar

Hoffman estimează că începând cu anii ’50-’60, o serie de mişcări de eliberare naţională, partide şi ţări au început să militeze pentru crearea unei noi ordini juridice internaţionale axată pe obiective comune ale comunităţii umane.

Teoriile insecurităţii În lucrarea World Politics and Personal Security, Lasswell îşi fundamentează teoria insecurităţii pe psihologia maselor. Lasswell consideră că politica internaţională este condiţionată de teama unui atac advers sau a unei ameninţări, fapt ce determină exprimarea de către populaţie a unei nevoi prioritare de securitate. Nevoia de securitate poate fi exploatată de conducători care folosesc uneori această teamă pentru a creea o anumită coeziune socio-politică în jurul lor. (Machiavelli a subliniat capacitatea unor prinţi de a folosi în scopul lor teama maselor pentru a-şi păstra puterea.

Mai mulţi teoreticieni ai relaţiilor internaţionale au criticat şi arătat valoarea limitată a teoriei insecurităţii a lui Lasswell. Wickenfeld (Conflict Behaviour and International Politics) arată posibilităţile limitate de a exploata psihologia maselor pentru a duce o politică destinată deturnării atenţiei de la problemele interne spre cele externe. Opinia publică a unui regim totalitar poate fi controlată mai uşor în scopul arătat decât în regimurile democratice. Arthur Stein, în The Nation at War (1980), analizează influenţa psihologiei maselor în patru războaie duse de Statele Unite – primele două războaie mondiale, cel din Coreea şi cel din Vietnam El arată că în anumite cazuri, un război poate provoca un consens intern dacă şi numai dacă:

1. ameninţarea priveşte întreaga populaţie; 2. ameninţarea este percepută ca atare de majoritatea populaţiei; 3. războiul să nu implice prea multe sacrificii mari.

George POEDE

124

Analizele lui au arătat ca aceste condiţii au fost întrunite doar în timpul celui de-

al doilea război mondial. În primul război mondial, americanii au protestat faţă de numărul mare de morţi pentru Europa şi l-au dezavuat pe Wilson care a promovat ulterior o politică izolaţionistă. În ceea ce priveşten Vietnamul, de la începutul războiului o mare parte a opiniei publice a condamnat intervenţia americană

I. Partidele politice

I.1. Conceptul partid politic. Multiplicitatea funcŃiilor partidelor politice I.2. Dualismul dreapta – stânga şi tipologiile multidimensionale ale familiilor de partide politice I.3. Principalele familii de partide politice europene I.4. Tipuri de partide şi sisteme de partide I.5. Sisteme de partide şi moduri de scrutin în România I.6. Rezultatele alegerilor europarlamentare din anul 2009 şi actualele grupuri politice din parlamentul european

II. Rolul grupurilor de interese în sistemele democ ratice contemporane

II.1. Grupuri de interese – grupuri de presiune. FuncŃiile grupurilor de interese II.2. Grupuri de interese intrasocietale şi extrasocietale II.3. Niveluri de acŃiune ale pressingului politic II.4. Mijloace şi tehnici ale acŃiunii de pressing II.5. Sistemul european al grupurilor de interese II.6. Organizarea grupurilor de interese în România II.7. Rolul specialiştilor şi al informaŃiei în funcŃionarea eficienta a grupurilor de interese

Biblioagrafie selectiv ă

PARTIDE POLITICE ŞI GRUPURI DE INTERESE

Conf.dr. Mioara NEDELCU

C U P R I N S

Obiectivele generale ale unităŃii de curs

– însuşirea unor concepte semiologice de bază; – înŃelegerea comunicării ca proces interactiv; – desluşirea trăsăturilor cîtorva forme de comunicare; – analizarea actelor de discurs prin prisma unor condiŃii de reuşită;

Obiectivele operaŃionale ale unităŃii de curs

– asimilarea principalelor definiŃii ale semnului; – determinarea unor categorii fundamentale de semne; – identificarea componentelor de bază ale procesului de comunicare: emitentul, receptorul, mesajul, situaŃia, canalul, obstacolele şi retroacŃiunea; – parcurgerea etapelor procesului de comunicare; – particularizarea unor forme de comunicare în funcŃie de trei criterii remarcabile: tipul semnelor utilizate, natura situaŃiei în care se realizează comunicarea şi distanŃa socială stabilită între emitent şi receptor; – înŃelegerea actului de discurs din perspectiva emitentului ca acŃiune ternară: locuŃionară, locuŃionară şi perlocuŃionară; – recuperarea caracterului triadic al actului de discurs din perspectiva receptorului prin tratarea acestuia drept acŃiune compusă din trei acte: actul de ascultare, actul inauditiv şi actul perauditiv; – caracterizarea diverselor categorii de enunŃuri potrivit componentei ilocuŃionare pe care o încorporează; – raportarea actelor de discurs la anumite condiŃii de reuşită;

Modalitatea de evaluare

StudenŃii vor fi notaŃi în urma susŃinerii unui examen oral.

Partide politice şi grupuri de interese

127

I. Partidele politice

I.1. Conceptul partid politic. Multiplicitatea func Ńiilor partidelor politice

ExistenŃa partidelor – instituŃii politice care intră în competiŃie pentru cucerirea puterii este una dintre caracteristicile fundamentale ale democraŃiei pluraliste. Socialmente, scria George Burdeau, partidul este unul dintre agenŃii cei mai activi ai coeziunii sociale; moralmente – unul dintre ultimele refugii ale idealului; din punct de vedere politic, partidul este motorul vieŃii publice1.

Etimologic, cuvântul derivă din latinescul pars, partis sau, conform opiniei unor autori (Daniel-Louis Seiler), dintr-o accepŃiune dispărută a verbului partir care, în franceza veche, însemna a împărŃi, a diviza. Partid va însemna mai întâi un grup armat, mai exact o trupă militară neregulată, acŃionând la marginea grosului forŃelor armate sau rupt de ele, deci un fel de corp liber. Cu timpul, cuvântul ajunge să desemneze o facŃiune armată iar apoi una politică. Această etimologie explică acea conotaŃie peiorativă conferită mult timp, atât cuvântului, cât şi realităŃilor acoperite de el.

Formele moderne ale partidelor politice apar în Marea Britanie, la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Cea mai mare parte a specialiştilor leagă fenomenul partisan de edificarea unui sistem democratic, raliindu-se astfel concepŃiei sociologului german Max Weber, potrivit căreia partidele sunt copiii democraŃiei şi ai votului universal. Maurice Duverger foloseşte criteriul raporturilor dintre organizaŃiile protopartinice, Parlament şi vot. Dacă într-o perioadă a sufragiului limitat partidele se nasc în Parlament, având o proiecŃie externă limitată, pe măsura extinderii dreptului de vot apar partidele extraparlamentare. În condiŃiile consolidării sistemului parlamentar şi a sistemului de partide, se ivesc şi partidele antiparlamentare (catolice, socialiste, fasciste şi comuniste, în anii’20)2.

ExperienŃa particulară a unor Ńări ca FranŃa, unde sistemul de partide apare mai târziu, precum şi cea contemporană a antrenat concluzia potrivit căreia nu întotdeauna partidele apar concomitent cu extensia dreptului de vot. Ele se nasc ca urmare a irumperii maselor pe scena politică. Diverse conflicte

1 G. Burdeau, op. cit., T III, „La dynamique politique”, R. Pichon, R. Durand-Auzias, Paris, 1968, p. 263 2 G. Pasquino, Curs de ştiinŃă politică, Ed. Institutului European, Iaşi, 2002, p. 155

Mioara NEDELCU

128

folosesc diverse modalităŃi de mobilizare: apelul la popor şi recrutarea partizanilor pe bază voluntară3.

Structurarea partisană se poate dezvolta chiar şi în condiŃiile în care practicile de vot sunt, de fapt, similare cu ale democraŃiei. Multiplicarea organizaŃiilor partisane în urma proliferării statelor după cel de-al doilea război mondial sau după căderea zidului Berlinului sunt explicate prin mimetism instituŃional şi politic, imitaŃiile fiind, deseori, destul de superficiale4.

DefiniŃiile date partidelor politice sunt numeroase, ele depinzând de elementele esenŃiale reŃinute de autorii lor pentru calificarea unei organizaŃii de partid: interesul urmărit , cu diferite grade de generalitate – naŃionale, de clasă, de grup, particulare (E. Burke, A. D. Xenopol, D. Gusti ş.a.); proiectul sau natura ideologică (B. Constant, H. Kelsen, G. Burdeau); modul de organizare (J. La Palombara, M. Wiener, M. Duverger); obiectivul cuceririi puterii (M. Weber, R. Aron, F. Goguel, F. Burdeau, G. Sartori, A. Giddens); alte faŃete ale fenomenului partisan.

Max Weber înŃelegea prin partide „asociaŃiile bazându-se pe un angajament (formal) liber, având ca scop să procure şefilor lor puterea în sânul unei grupări şi militanŃilor lor activi şanse ideale sau materiale pentru a atinge Ńeluri, obiective, pentru a obŃine avantaje personale sau pentru a le realiza pe amândouă” 5. Dimitrie Gusti definea partidul „asociaŃie liberă de cetăŃeni, uniŃi în mod permanent prin interese şi idei comune, de caracter general, asociaŃie ce urmăreşte în plină lumină publică a ajunge la puterea de a guverna pentru realizarea unui ideal etic social”6. În concepŃia lui Petre P. Negulescu, partidele se nasc „prin gruparea cetăŃenilor în organizări politice diferite, după ideile lor cu privire la direcŃia pe care trebuie să o urmeze dezvoltarea statului respectiv şi la mijloacele cele mai potrivite de a uşura şi de a grăbi acea dezvoltare”7. Orientarea activităŃii politice a cetăŃenilor, gruparea lor este determinată de motivaŃii de ordin logic (în funcŃie de valoarea generală a ideilor în jurul cărora se formează grupurile politice) şi de ordin psihologic (în funcŃie de interesul personal, de care se poate beneficia direct sau indirect, individual sau ca unităŃi ale unei categorii sociale). Criteriul principal al valorii partidelor politice ar fi aportul lor la conservarea existenŃei politice a naŃiunii.

Giovanni Sartori califică partid „orice grupare politică, identificată printr-o etichetă oficială, care se prezintă la alegeri (libere sau nu), este capabilă să-şi prezinte prin intermediul lor candidaŃii la funcŃiile publice”8, iar Anthony

3 D.-L. Seiler, Les partis politiques, A. Colin, Paris, 1992, p. 19 4 Y. Mény, op. cit., p. 51 5 M. Weber, op. cit., p. 292 6 D. Gusti, Partidul politic. Sociologia unui sistem a partidului politic, în Doctrina partidelor politice, Ed. Cultura NaŃională, Bucureşti, 1925, p. 55 7 P. P. Negulescu, Partidele politice, Ed. Garamond, Bucureşti, 1995, p. 55-56 8 G. Sartori, Parties and Party Systems, New York, Cambridge, Cambridge University Press, 1976, p. 63

Partide politice şi grupuri de interese

129

Giddens „orice organizaŃie constituită în scopul obŃinerii controlului legitim al guvernării, în urma unui proces electoral”9.

Pentru ca un grup să poată fi considerat partid politic trebuie să îndeplinească, după părerea lui Joseph La Palombara şi a lui Myron Wiener, patru condiŃii principale: 1) continuitate în organizare, deci o organizare durabilă, care nu este direct dependentă de conducătorii în funcŃie; 2)o organizare vizibilă şi permanentă la nivel local, implicând relaŃii sistematice între elementele locale şi cele naŃionale; 3) o determinare conştientă a conducătorilor de a cuceri şi păstra puterea de decizie, singuri sau în coaliŃie cu alŃii; 4) preocuparea constantă de a câştiga partizani la alegeri sau de a obŃine prin orice mijloace sprijinul popular10.

Majoritatea specialiştilor apreciază partidul ca fiind organizaŃie dotată cu o structură durabilă, având rolul de susŃinere a activităŃii membrilor lui şi rezistând mai mult de un ciclu electoral, nefiind deci un „flash party”, aşa cum observa G. Pasquino. Elementul definitoriu fundamental, care îl diferenŃiază net de alte organizaŃii sau asociaŃii este poziŃia lui faŃă de problema puterii. Ca instituŃii politice principale implicate în lupta pentru putere, partidele au ca obiectiv cucerirea, deŃinerea şi exercitarea puterii în stat. Ele constituie o realitate dinamică. AcŃiunea colectivă şi pretenŃia de a conduce sunt justificate printr-o concepŃie particulară despre interesul general. Aici, conform opticii lui D.-L. Seiler, se înlănŃuiesc trei tipuri de logici: 1) cea a voinŃei de putere, în numele unei concepŃii particulare despre interesul general, sau logica unui proiect; 2) cea a asocierii voluntare a unui grup de oameni care aleg să se organizeze pentru a se dota cu mijloace raŃionale, vizând realizarea mobilizării celui mai mare număr posibil, în vederea ascensiunii concrete la putere, sau logica organizării ; 3) cea a unor cetăŃeni care se mobilizează, aceasta fiind logica mobilizării 11. Raportul dintre trăsăturile definitorii ale unui partid depinde şi de semnificaŃia conferită acestora de activitatea lui practică.

Un partid, este de părere Michel Offerlé, trebuie analizat ca un câmp de forŃe, ca un ansamblu de raporturi obiective, care se impun tuturor celor ce intră în acest câmp şi ca un spaŃiu de concurenŃă obiectivă între agenŃi astfel dispuşi încât ei luptă pentru definirea legitimă a organizaŃiei şi pentru dreptul de a vorbi în numele entităŃii şi mărcii colective la care contribuie prin competiŃia lor12. Ca instituŃie politică, partidul se individualizează prin intermediul doctrinei, programului, idealurilor şi scopurilor urmărite. El este un loc de creaŃie ideologică, subliniază Pierre Bréchon. Programul său presupune:1) o analiză a societăŃii şi a politicii de aplicat în conjunctura momentului; 2) o actualizare şi o adaptare a ideologiei partisane; 3)

9 A. Giddens, Sociologie, Ed. All, Bucureşti, 2000, p. 374 10 J. La Palombara, M. Wiener, Political Parties and Political Development, Princeton University Press, 1974, p. 6 11 D.-L- Seiler, op. cit., p. 22-23 12 M. Offerlé, Les partis politiques, P.U.F., Paris, 2002, pp. 14-15

Mioara NEDELCU

130

concretizarea şi raŃionalizarea sa13. Analiza programelor diferitelor partide relevă caracterul mai mult sau mai puŃin structurat al ideologiei lor, care poate fi urmărită prin intermediul discursurilor candidaŃilor şi aleşilor. Ideologiile nu mor, declară autorul francez, ele se transformă şi se exprimă de o manieră mai mult sau mai puŃin absolută, acordând mai multă sau mai puŃină valoare conflictului sau consensului şi, uneori, deplasând clivajele ideologice. Ideologiile blânde ale compromisului şi negocierii, care oscilează între viziuni de centru-stânga şi viziuni de centru-dreapta nu ocupă tot spaŃiul politic. Renaşterea ideologiilor extremiste este totdeauna posibilă când în dezbaterea politică devin centrale teme noi, purtătoare de conflicte. InstituŃionalizarea partidelor politice este consacrată uneori prin prevederi constituŃionale.

De la apariŃia lor şi până în prezent, rolul partidelor a variat sensibil, funcŃie de epoci şi de Ńări. Dacă primele partide au avut un rol relativ redus, astăzi activitatea lor este indispensabilă evoluŃiei şi echilibrului societăŃilor contemporane. FuncŃiile partidelor politice au fost configurate diferit, în legătură cu natura lor şi a regimurilor politice, existând mari deosebiri între regimurile care admit pluralitatea partidelor şi cele cu partid unic. În vocabularul sociologic, o funcŃie înseamnă contribuŃia adusă de un membru (individ sau grup) al unui corp social pentru a permite satisfacerea exigenŃelor lui funcŃionale, necesare conservării, adaptării sau dezvoltării sale. Analiza funcŃiilor duce la construirea unor modele care au în vedere diversitatea observabilă în diferite Ńări.

David Apter (Comparative Politics, 1963) distingea 3 categorii de funcŃii în sistemul politic democratic – controlul executivului, reprezentarea intereselor, recrutarea candidaŃilor şi 2 în sistemul totalitar – crearea solidarităŃii de grup şi funcŃia de conducere. Neil A. McDonald indică 5 tipuri de funcŃii ale unui partid în societate: 1) partidul ca manager; 2) partidul ca un courtier, un intermediar între guvernanŃi şi guvernaŃi; 3) partidul ca purtător de cuvânt al opiniei publice; 4) partidul ca selector de candidaŃi; 5) partidul ca instrument de cucerire a puterii. Charles Debbasch şi Jean-Marie Pontier (Introduction à la politique, 1991) înscriu următoarele funcŃii: 1) funcŃia de organizare a alegerilor; 2) funcŃia de educaŃie politică; 3) funcŃia de integrare socială.

Una dintre cele mai apreciate şi mai elaborate clasificări îi aparŃine lui Peter Merkl:

1) funcŃia de recrutare şi de selecŃionare a personalului conducător pentru posturile de guvernământ;

2) funcŃia de elaborare a programelor şi politicilor de guvernare; 3) funcŃia de coordonare şi control a organelor guvernamentale; 4) funcŃia de integrare socială prin intermediul satisfacerii şi concilierii

cererilor grupului sau prin aportul unui sistem comun de credinŃe şi ideologii;

13 P. Bréchon, Partidele politice, Eikon, Cluj-Napoca, 2004, pp. 83-90

Partide politice şi grupuri de interese

131

5) funcŃia de integrare socială a indivizilor, prin mobilizarea sprijinului lor şi prin socializare politică;

6) funcŃia de contraorganizare sau de subversiune14. Kay Lawson atribuie partidelor puterea de a stabili o conexiune (linkage)

între cetăŃeni şi stat. Ca atare, ele îndeplinesc următoarele funcŃii: 1) de formulare a unor programe diferite, pentru a agrega şi articula interesele ansamblului electoratului; 2) de selectare a candidaŃilor în vederea alegerilor şi de autorizare a lor de a-i purta numele; 3) de organizare a campaniilor electorale; 4) de organizare a guvernământului, în jurul unui program specific şi coerent de executare a lui15.

Fiind instituŃii politice care dau expresie unor relaŃii de putere între membrii ce alcătuiesc un grup social, între grupuri şi între acestea şi puterea de stat, partidele se caracterizează printr-o organizare şi o funcŃionare normativă proprie. AsociaŃii voluntare, cu o existenŃă nedeterminată, ele se constituie şi acŃionează pe baza unor idei, idealuri, interese comune, exprimate într-o concepŃie ideologică sau doctrină şi într-un program care legitimează partidele şi obiectivele lor. Pentru a-şi atinge Ńelul, partidele politice organizează competiŃia pentru cucerirea puterii în stat. Pregătirea şi susŃinerea campaniei electorale exprimă în modul cel mai direct esenŃa şi rolul principal al partidelor. Aceasta presupune desemnarea candidaŃilor la posturile elective, elaborarea şi difuzarea platformelor şi programelor, structurarea opiniei şi eliminarea decalajului opinie-partid, încadrarea acesteia şi încadrarea celor aleşi.

Partidele politice nu reprezintă niciodată complet opinia publică, subzistând totdeauna un decalaj între aceasta şi poziŃiile lor. Dar, o opinie atomizată nu permite degajarea unei politici viabile. Partidele constituie mijloace principale de formare şi promovare a conducătorilor , a personalului politic, de detectare şi ierarhizare a valorilor ce dispun de capacitatea de investitură. Dacă la începuturile parlamentarismului personalitatea candidatului conta mai mult decât eticheta lui, astăzi sunt rare cazurile în care un independent învinge contracandidatul oficial al partidului. Exemplul cel mai elocvent este cel al Marii Britanii, unde este aproape imposibil de a fi ales fără sprijinul unuia dintre marile partide şi unde există instituŃia whips-ilor (a biciuitorilor), însărcinată cu păstrarea disciplinei în Parlament. Ch. Debbasch şi J.-M. Pontier arată că influenŃa aleşilor diferă, în funcŃie de tipul de partid şi de modul de scrutin. Disciplina este mai rigidă în interiorul unui partid de masă sau al unui partid ideologic, decât în interiorul unui partid de cadre. În regimurile de partid unic, alesul este totdeauna subordonat directivelor partidului. În regimurile pluraliste, analiza trebuie nuanŃată: dacă influenŃa partidului asupra celor aleşi este mai mare în regimurile bipartisane (în special în cele cu bipartism veritabil), în regimurile multipartisane ea este considerabil

14 P. Merkel, Modern Comparative Politics, New York, Reinehaud & Winston, 1970, pp. 105-110 15 K. Lawson, „Partis politiques et groupes d’intérêt” în Pouvoirs, no 79/1996, p. 37

Mioara NEDELCU

132

mai mică, în cazul excluderii putându-se trece uşor de la un partid la altul. Datorită votării sau respingerii unei liste întregi, în cazul modului de scrutin al reprezentării proporŃionale, candidaŃii se estompează în spatele partidelor. Scrutinul majoritar cu un singur tur tinde spre o bipolarizare a vieŃii politice, întărind partidele rămase în competiŃie şi având un efect de supunere faŃă de partid. Dimpotrivă, influenŃa partidului este mai mică în cazul scrutinului uninominal majoritar cu două tururi sau al reprezentării proporŃionale combinate16.

Rolul partidelor politice nu se limitează la perioada alegerilor. Ele desfăşoară şi activităŃi de formare, conştientizare şi educare, propunând o anumită concepŃie privind raporturile politice, fundamentată pe o construcŃie doctrinară structurală. Natura partidelor, platforma politică, poziŃiile lor (partide de guvernământ sau de opoziŃie), scopurile urmărite condiŃionează manifestarea în raport cu opinia publică, ca factori de informare sau dezinformare. Activitatea educatoare are drept Ńintă atât masa cetăŃenilor, cât şi anumite publicuri specifice. De exemplu, atât mişcările naziste şi fasciste din Germania şi Italia cât şi statele comuniste dar şi cele democratice au acordat o atenŃie specială tineretului.

Partidele apar ca un factor de integrare socială la nivel individual, la nivelul grupului social şi la cel al colectivităŃii. Ele pot fi un catalizator al socializării persoanei sau un instrument de depăşire a conflictelor categoriale şi a revendicărilor particulare. La scara colectivităŃii, partidele apar ca nişte corpuri intermediare între putere şi cetăŃeni, permiŃându-le acestora agregarea într-o colectivitate care le exprimă revendicările.

Aflate la conducere, partidele orientează politica generală a statului, pe baza programului sau a platformei electorale. Partidul de guvernământ exercită un control direct asupra guvernului şi unul indirect, prin intermediul grupului său parlamentar.

FuncŃiile prezentate sunt funcŃii ideale, partidele putând să nu le exercite pe toate, în mod obligatoriu. De asemenea, într-o Ńară sau alta, accentul cade pe realizarea anumitor funcŃii, în raport cu specificul evoluŃiei şi particularităŃile momentului. EvidenŃierea unor funcŃii specifice depinde de următoarele elemente: forma de stat; caracteristicile dezvoltării economice; caracteristicile structurii sociale şi ale compoziŃiei naŃionale; raportul centralizare-descentralizare ş.a. Spre exemplu, atunci când vorbesc despre funcŃiile partidelor politice din Ńara lor, mulŃi autori americani se referă în primul rând la o funcŃie electorală (de câştigare a alegerilor), la o funcŃie ideologică şi la una de participare la guvernare. Cercetătorii belgieni menŃionează distincŃia între funcŃiile manifeste (vizibile sau voluntar asumate) şi funcŃiile latente (ascunse sau inconştient îndeplinite). O aceeaşi funcŃie poate fi manifestă sau latentă, potrivit partidului analizat sau nivelului luat în considerare în sânul unui acelaşi

16 Ch. Debbasch, J.-M. Pontier, op. cit., pp. 216-217

Partide politice şi grupuri de interese

133

partid. Plecând de la ideea că, în societăŃile democratice în care există mai multe partide, formaŃiunile politice au unele comportamente care defavorizează buna funcŃionare a regimului, specialiştii belgieni au identificat o serie de contra-funcŃii :

a) politizarea unor instituŃii oficiale teoretic neutre (administraŃie, învăŃământ, instituŃii paraetatice, magistratură);

b) exacerbarea unor divergenŃe politice şi a unor clivaje ale societăŃii; c) prioritatea acordată intereselor unui partid, în raport cu cele ale

sistemului politic naŃional (cazul unor partide confesionale sau de clasă, care se identifică prea mult cu o anumită categorie de cetăŃeni)17.

I.2. Dualismul dreapta – stânga şi tipologiile multidimensionale ale familiilor de partide politice

Teza dualismului care opune dreapta stângii îşi are originea în tradiŃia

parlamentară franceză, dar şi Ńările care cunosc organizarea parlamentară britanică, unde conceptele cele mai frecvent utilizate sunt cele de „majoritate” şi „ opoziŃie” folosesc deseori termenii „dreapta” şi „ stânga”. Unii autori au propus trihotomizarea dualităŃii, prin introducerea conceptului „centru”, alŃii neagă temeiul conceptelor dreapta şi stânga.

M. Duverger arăta că nu există întotdeauna un dualism al partidelor, dar există întotdeauna un dualism al tendinŃelor. Putem avea un partid de centru, dar nu o tendinŃă de centru. Oricare centru este divizat contra lui însuşi, rămânând separat în 2 jumătăŃi: centru-stânga şi centru-dreapta. Centrul nu ar fi decât gruparea artificială a părŃii drepte a stângii şi a părŃii stângi a dreptei18.

În secolul al XX-lea, s-au constatat unele oscilaŃii între stânga şi dreapta, care fac dificilă încadrarea corectă a partidelor reprezentând diversele orientări. Astfel, liberalismul, născut ca o ideologie de stânga a ajuns să fie considerat în FranŃa ca aparŃinând dreptei, în Anglia – centrului, în S.U.A. – stângii. Social-democraŃia, apărută în zona stângii, etichetată de dreapta în perioada postbelică este considerată astăzi ca principal exponent al stângii. Recurgând la practici totalitare, comunismul, care întruchipa stânga, s-a deplasat la dreapta. Fascismul, care aparŃinea dreptei, a vehiculat multe idei specifice ideologiei socialiste19.

Stânga şi dreapta în politică sunt pe moarte, anunŃa John Naisbitt, aproape totul ne vine acum de la un centru radical20. Opinia sa nu este împărtăşită, însă,

17 Dossier du CRISP, nr. 44/dec. 1999, pp. 19-24 18 M. Duverger, Les partis politique, A. Colin, Paris, 1981, pp. 303-304 19 L. MihuŃ, „Dreapta şi stânga” , în Alternative, nr. 11-12/1991, p. 20 20 J. Naisbitt, MegatendinŃe, Ed. Politică, Bucureşti, 1989, p. 394

Mioara NEDELCU

134

de unii politologi italieni ca G. Pasquino sau Norberto Bobbio, pentru care dreapta şi stânga continuă să fie operaŃionale.

Dieter Fuch şi Hans Dieter Klingemann („The Left-Right Schema”, 1990) constată că schema dreapta-stânga este un reductor de complexitate, fiind o schemă simplă, care permite înŃelegerea dezbaterilor politice complexe. Discursul politic reduce conflictele complexe la o opoziŃie simplă.

În literatura occidentală de specialitate există un grup de definiŃii care încearcă să depăşească relaŃia opoziŃiei dreapta-stânga cu anumite contexte politice şi culturale şi să surprindă esenŃa ei printr-o altă diviziune, cum ar fi poziŃia faŃă de schimbare (dreapta se opune schimbării) sau, după cum sugerează Ron Ingelhart, faŃă de schimbarea socială într-o direcŃie egalitariană. Ele au fost criticate pentru că şi unele partide de dreapta susŃin o anumită schimbare. Multe definiŃii se concentrează în jurul termenului de egalitate: stânga favorizează măsuri care impun o mai mare egalitate socială, în timp ce dreapta susŃine inegalitatea. Prin folosirea combinată a 2 criterii fundamentale – poziŃia faŃă de egalitate şi dreptate, Norberto Bobbio justifică plasarea comunismului şi socialismului democratic la stânga şi a fascismului şi conservatorismului la dreapta. El repartizează pe o schemă în 4 părŃi spectrul poziŃionării diferitelor doctrine şi mişcări politice: la extrema stângă – mişcările egalitare şi autoritare (iacobinismul, de exemplu); la centru-stânga – mişcările şi doctrinele egalitare şi libertare, reunite sub denumirea de „socialism liberal” şi incluzând partidele social-democrate; la centru-dreapta – doctrinele şi mişcările libertare şi inegalitare, aparŃinând partidelor conservatoare, care se deosebesc de dreptele reacŃionare prin recunoaşterea şi admiterea egalităŃii în faŃa legii, un egalitarism minim; la extrema dreaptă – doctrinele şi mişcările antilibertare şi antiegalitare – fascismul şi nazismul21.

Gordon Smith identifică 4 teme principale care se subsumează problemelor economice care diferenŃiază stânga de dreapta: 1) proprietate privată vs proprietate statală asupra mijloacelor de producŃie; 2) rol slab vs rol puternic al statului în planificarea economică; 3) opoziŃie faŃă de vs sprijin pentru redistribuirea veniturilor; 4) rezistenŃa faŃă de vs extinderea programelor guvernamentale privind bunăstarea socială. În timp ce dreapta doreşte o cât mai mică intervenŃie statală în economie pentru a extinde libertatea individuală, stânga impune acŃiuni guvernamentale de sprijinire a legii şi ordinii. Ron Ingelhart afirmă că dreapta este întotdeauna naŃionalistă iar stânga susŃine intervenŃia statului în economie. O altă concepŃie presupune existenŃa a diferite dimensiuni dreapta-stânga, modul în care se combină una cu cealaltă diferind, în funcŃie de configuraŃiile istorice concrete ale ordinii sociale şi a instituŃiilor politice. Herbert Kitschelt consideră că dreapta şi stânga nu au un sens în sine, ci numai raportat la un sistem de partide, la un moment dat.

21 N. Bobbio, Dreapta şi stânga, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, pp. 126-127

Partide politice şi grupuri de interese

135

Într-o analiză a sistemelor de partide din Europa Centrală şi de Est, Michael Roskin constată că, în această parte a Europei, dreapta este definită de valori tradiŃionale – biserică, naŃiune, în timp ce stânga – de opoziŃia faŃă de piaŃa liberă. Herbert Kitschelt ş.a. arată că termenii pot fi folosiŃi şi în Europa Centrală şi de Est, dar asocierea cu diferite teme politice şi modul în care acestea se corelează diferă în funcŃie de tipul de regim comunist, de procesul de tranziŃie, de simbolurile şi resursele pe care partidele succesorale ale partidelor comuniste le utilizează în competiŃia democratică. În Bulgaria, de exemplu, observă autorii, partidele situate în stânga spectrului politic se caracterizează prin preferinŃa pentru politici redistributive şi particulariste, în timp ce aceleaşi politici economice în Ungaria, Cehia şi Polonia reprezintă tot stânga, dar sunt asociate cu politicile universaliste.

Ajungându-se la concluzia că teza clasică a dualismului dreapta-stânga nu poate constitui fundamentul teoretic al unei analize suficient de riguroase, s-a încercat îmbunătăŃirea ei. Unii autori au propus înlocuirea dualităŃii cu o axă sau un continuum dreapta-stânga, ce ar permite stabilirea unei game de familii politice. Astfel, Jean Blondel propune o tipologie constituită din 6 familii ideologice: agrarieni, creştin-democraŃi şi conservatori la dreapta, liberal-radicali la centru, comunişti şi socialişti la stânga22. PuŃine partide însă pot fi calificate conservatoare în sensul strict, după cum puŃine partide ale stângii socialiste şi comuniste s-au dovedit radicale. Tentativa de stabilire a unor distincŃii ideologice tranşante este uneori riscantă, ea trebuind să ia în considerare multiple nuanŃe. De aceea, soluŃia unei încadrări corecte este cea a judecării unui guvernământ după rezultatele acŃiunii lui, care modelează condiŃia celui mai mare număr de cetăŃeni.

Cercetătorii care propun tipologii multidimensionale nu renunŃă la principiul dualist, acestea rezultând din suprapunerea unei multiplicităŃi de dualisme. În consecinŃă, vizualizarea grafică a tezei nu mai are forma lineară a unui ax conflictual sau a unui continuum, ci forma unui spaŃiu în care se întretaie multiple dimensiuni. Tipologiile multidimensionale ale familiilor politice îşi au originea în concepŃia lui M. Duverger, dar dobândesc o formă clar conturată în lucrările lui Seymour Martin Lipset, Stein Rokkan şi ale discipolilor lor. Acest demers este parŃial contestat de Richard Rose, Derek Urwin, Jean şi Monica Charlot, pentru care partidele exprimă, de cele mai multe ori, mai multe axe în acelaşi timp.

Inspirându-se din teza suprapunerii dualismelor a lui M. Duverger şi având ca model paradigma AGIL a lui Talcott Parsons, S. Rokkan sistematizează clivajele care stau la baza constituirii partidelor şi a sistemelor de partide, plecând de la analiza unor conflicte sociale. El afirmă că, în societăŃile occidentale, conflictele se organizează în jurul a 4 clivaje fundamentale: două dintre ele decurg din revoluŃia naŃională, desfăşurată în 22 J. Blondel, An Introduction to Comparative Government, Weidenfeld and Nicholson, 1969, p. 111

Mioara NEDELCU

136

timpul Reformei şi antrenează clivajele biserică/stat, pe de o parte, centru/periferie, pe de altă parte; celelalte două clivaje rezultă din revoluŃia

industrială – clivajul urban/rural şi clivajul posedanŃi/lucrători. Ulterior, el adaugă al cincilea clivaj, născut din revoluŃia internaŃională, care nu afectează decât latura muncitorească a clivajului posedanŃi/lucrători: partizanii revoluŃiei sovietice şi cei care i se opun sau refuză să o accepte23. Rokkan analizează unele forme partisane specifice, constituind embrioane ale familiilor politice: 1) partidele de apărare religioasă; 2) partidele agrariene; 3) partidele socialiste; 4) partidele comuniste; 5) partidele fasciste, poujadismul în FranŃa sau radicalismul de dreapta în S.U.A.; 6) partidele autonomiste, federaliste sau separatiste.

D.-L. Seiler aplică paradigma Rokkan la geneza partidelor europene, identificând 8 familii, puternic ancorate în 4 clivaje (biserică/stat, centru/periferie, sector primar/sector secundar şi terŃiar, proprietari/muncitori) şi într-un subclivaj generat de revoluŃia internaŃională (reformişti/comunişti). În ordinea importanŃei lor politice în Europa, aceste familii ar fi: 1) partidele muncitoreşti şi aliaŃii lor; 2) partidele patrimoniale; 3) democraŃia creştină; 4) autonomiştii; 5) centraliştii; 6) ecologist-agrarienii; 7) anticlericalii; 8) producătorii24.

Potrivit teoriei cross-cutting cleavages susŃinută de Douglas Rae şi Michael Taylor, emergenŃa unui ansamblu de opŃiuni, legate unele de altele, în cadrul unui regim democratic creează diviziuni durabile sau clivaje, care se pot transforma în consens dacă nu se confundă, ci se intersectează. Când 2 clivaje se întretaie, nu se confruntă 2 tabere ci 4, care vor putea stabili alianŃe conjuncturale. Dacă aceste clivaje adiŃionează, ca în Irlanda de Nord, se poate ajunge la o situaŃie de criză.

Tipologia prezentată de Richard Rose şi Derek Urwin (Social Cohesion, Political Parties and Strains in Régimes, 1971) pune accentul pe factorul religios, clasa socială şi naŃionalismul comunal. Ei disting: partide eterogene, al căror electorat nu are o caracteristică sociologică particulară (catch all party); partide cu fundament unic de natură religioasă sau anticlericală, născute din relaŃia biserică/stat, având o bază socială eterogenă; partide cu fundament unic de natură socială (partidele de clasă); partide rezultând din identificări diferite care se consolidează reciproc (partide muncitoreşti-religioase, de exemplu).

Jean şi Monica Charlot introduc clivajul stat/societate civilă, care opune partidele totalitare partidelor specializate, demers valoros în condiŃiile în care revoluŃiile din centrul şi sud-estul Europei au adăugat clivajul stat/societate

23 S.M. Lipset, S. Rokkan (eds), Party Systems and Voter Alignments: Cross-National Perspectives, New York, The Free Press, 1967 24 D.-L. Seiler, Partidele politice în Europa, Ed. Institutului European, Iaşi, 1999, p. 24

Partide politice şi grupuri de interese

137

civilă în axa teritorială şi maximalişti/minimalişti în axa funcŃională (privind ritmul trecerii la economia de piaŃă)25.

Politologul olandez Arendt Lijphart reŃine 7 clivaje: socio-economic, cultural-etnic, religios, rural-urban, susŃinerea regimului, politica externă, materialişti contra post-materialişti. El insistă asupra necesităŃii unei analize atente a programelor partidelor şi a politicii lor guvernamentale, îndeosebi atunci când ele participă la guvernări de coaliŃie26.

I.3. Principalele familii de partide politice europene

Pentru simplificarea analizei, ne vom referi în continuare, mergând de la

dreapta la stânga, la următoarele familii: extrema dreaptă, conservatoare, liberală, democrat-creştină, ecologistă, socialistă şi comunistă.

I.3.1. Extrema dreapt ă

Specialiştii europeni denumesc partidele de extremă dreapta acele partide a căror ideologie include elemente de naŃionalism, xenofobie, şovinism, apelul la lege şi ordine, poziŃie antidemocratică. Ele sunt situate în dreapta spaŃiului ideologic şi sunt caracterizate printr-o atitudine anti-sistem. Primele mişcări de extremă dreapta sunt considerate a fi mişcările reacŃionar-tradiŃionaliste din Europa secolului al XIX-lea. În secolul al XX-lea, amestecată cu elemente de populism şi alimentată cu noi veniŃi de la stânga, extrema dreaptă s-a impus ca o forŃă dominantă în multe Ńări europene: sub forma sa fascistă a oprit procesul democratizării Italiei iar sub forma nazistă a instituit un regim de teroare; sub forma ei corporatistă a guvernat în Spania şi Portugalia mai multe decenii; aliată cu militarii a preluat conducerea în state ca Ungaria sau Polonia. Dacă în anii `60-`80 extrema dreaptă era peste tot în declin sau marginalizată datorită progreselor democraŃiei şi creşterii bunăstării, în anii `90 pulsiunile ei renasc, odată cu dificultăŃile politice şi economice, generând tensiuni sociale. SusŃinerea a ceea ce este popular, politica orientată spre electorat a determinat tendinŃa folosirii etichetei „populiste” pentru astfel de partide. Temele preferate la care se recurge în alegeri sunt protecŃionismul naŃionalist, securitatea internă, imigraŃia, atitudinile antieuropene. Valorile democratice şi liberale sunt subordonate valorilor autorităŃii şi securităŃii.

Partidul libertăŃii din Austria (Freiheitlische Partei Öesterrich - FPÖe), perceput ca populist şi euronaŃionalist, a devenit al doilea partid al Ńării în urma alegerilor din octombrie 1999, având o bază electorală constituită din tineri sub

25 Charlot Jean et Monica, „Les groupes politiques dans leur environment” în M. Grawitz et J. Leca (eds.), Traité de science politique, tom 3, P.U.F., Paris, 1985 26 A. Lijphart, Modele ale democraŃiei, Ed. Polirom, Iaşi, 2000, pp. 88-94

Mioara NEDELCU

138

30 de ani, muncitori şi patroni. Între 1986-2001, figura centrală a partidului a fost Jorg Haider. Datorită faptului că Ńările occidentale şi S.U.A. au redus la minimum relaŃiile politice cu Austria, Haider şi-a retractat multe dintre declaraŃiile sale, angajându-se să respecte valorile democraŃiei şi să nu se opună extinderii UE. În anul 2004 este înlocuit cu Ursula Hubner, sora lui şi, tot în acelaşi an, partidul obŃine 6% din voturi la alegerile pentru Parlamentul European.

Vlaams Block, fondat în 1977 de flamanzii care susŃineau independenŃa Flandrei, idei antiimigraŃioniste şi legate de aplicarea strictă a legii în probleme de criminalitate a devenit al treilea partid al Belgiei în 1999. Alegerile legislative din mai 2003 au adus la conducerea Ńării un guvern de coaliŃie constituit din liberali şi socialişti, Vlaams Block situându-se pe locul al patrulea, după creştin-democraŃi. În noiembrie 2004, judecătorii CurŃii Supreme de JustiŃie au hotărât scoaterea acestui partid, etichetat rasist, în afara legii. La 14 noiembrie 2004, congresul Vlaams Block de la Antwerp a votat autodizolvarea, dar a hotărât constituirea unui nou partid – Vlaams Belang care prin programul său şi-a propus limitarea reŃelei moscherilor, a şcolilor coranice ş.a. O altă formaŃiune ce reprezintă extrema dreaptă este Frontul NaŃional din

Belgia. În ianuarie 2005, parlamentul belgian a adoptat o lege care permite retragerea subvenŃiilor publice pentru partidele nedemocratice care nu respectă ConstituŃia şi ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului.

Partidul Popular Danez, creat în 1995, cu o bază electorală formată de pensionari, antieuropeni şi muncitori dezamăgiŃi a reuşit în 2001 să devină al treilea partid al Ńării, intrând în coaliŃia guvernamentală. Uniunea Democratică a Centrului, creată în 1971 şi care în zona germană se numeşte Partidul Popular ElveŃian (SVP), cu o linie antiimigraŃionistă reuşise în 1999 să devină chiar primul partid al ElveŃiei democrate. În Germania, în general, mişcarea de extremă dreapta s-a manifestat ca o mişcare neo-nazistă de tineret. Ea este reprezentată de Uniunea Poporului German (Deutsche Volksunion - DVU), Partidul Neonazist (Nationale Partei Deutschland - NPD) şi Republicanii (Republikaner -REP). În anul 2003, s-a încercat interzicerea Partidului Neonazist (fondat în 1960), prin argumentarea neconstituŃionalităŃii, dar s-a renunŃat, descoperindu-se că o mare parte a leaderilor lui erau agenŃi ai serviciilor secrete germane. Dacă P. Neonazist a avut multe ieşiri antisemite şi naziste, Republicanii s-au dovedit mai puŃin extremişti.

În Marea Britanie, United Kingdom IndependenceParty (UKIP) este constituit dintr-un grup de ultraconservatori, care au abandonat Partidul Conservator şi se pronunŃă împotriva unei Europe unite şi a imigraŃiei. Dar, principalul partid reprezentând extrema dreaptă britanică este British National Party (fondat în 1992), care afişează atitudini antiimigraŃioniste şi xenofobe. Conceptul de euronaŃionalism susŃinut de BNP are în componenŃa sa idei precum abolirea discriminării pozitive, retragerea din UE, măsuri economice protecŃioniste, prezervarea rasei britanice. Frontul NaŃional (NF), fondat în

Partide politice şi grupuri de interese

139

1967 prin fuziunea BNP de atunci şi a League of Empire Loyalists a suferit în 1997 o sciziune care a dus la constituirea unei noi organizaŃii – DemocraŃii NaŃionali.

În Italia, extrema dreaptă este reprezentată de Lega Nord, partidul neofascist MSI – Fiamma Tricolore şi Alleanza Nationale. Lega Nord, condusă de Umberto Bossi, creată în 1991 militează pentru autonomia Padaniei. Unii specialişti sunt înclinaŃi să o considere „extremistă de centru”, în primul rând datorită opoziŃiei sale categorice faŃă de fascism, sau de „centru-dreapta”, datorită coalizării sale cu Forza Italia şi Alleanza Nationale.

Unul dintre grupurile politice născute în anii’60 în FranŃa a fost Europe-Action, având o concepŃie profund fascistă şi nazistă. El propunea distincŃia între elita raselor (rasa albă) şi rasele inferioare. Creştinismul era considerat motorul decadenŃei occidentale, ameninŃare a spiritului pozitivist şi a rasei caucaziene. În 1967 se naşte Noua Dreaptă iar în 1972 Jean-Marie Le Pen pune bazele Frontului Na Ńional, mişcare neopopulistă, impregnată de xenofobie şi rasism. Le Pen şi-a atras electoratul ocupându-se de probleme ca imigraŃia, delincvenŃa cartierelor, pierderea identităŃii naŃionale ca rezultat al imigraŃiei, locul FranŃei într-o Europă unită ş.a. „Tresărirea democratică” pe care Jaques Chirac a cerut-o naŃiunii franceze a dus, însă, la înfrângerea categorică a lui Le Pen şi a partidului său la alegerile prezidenŃiale şi legislative din anul 2002.

Cas Mudde („Right-wing Extremism Analyzed”, 1995) dezvoltă o tipologie genetică a partidelor de extremă dreaptă în Europa post-comunistă. Partidele de extremă dreapta care păstrează caracteristicile celor din perioada interbelică şi pe care autorul le denumeşte partide de extremă dreapta precomuniste sunt puŃine la număr şi nu au înregistrat succese electorale decât în Slovacia (Partidul NaŃional Slovac - SNS) şi CroaŃia (Partidul Drepturilor - HSP). Partidele de extremă dreapta comuniste combină o ideologie specifică extremei drepte interbelice cu nostalgia pentru perioada comunistă sau sunt partide care îşi au originile în perioada comunistă – aripi naŃionaliste, desprinse din fostele partide comuniste. Aici sunt incluse PRM; PUNR, Partidul Socialist al Muncii. Partide de extremă dreapta post-comuniste ar fi Partidul Liberal Democratic Rus – LDPR sau partidul Radical Sârb – SPS. Conform unei alte tipologii, în funcŃie de originea partidelor ar exista partide ale reîntoarcerii radicale şi partide ale continuităŃii radicale. Ele se diferenŃiază prin legătura cu regimul comunist. Partidele continuităŃii radicale au avantajul continuităŃii organizaŃionale. Ambele categorii fac apel la continuitatea istorică, dar partidele reîntoarcerii resping orice legătură cu comunismul. Alte lucrări plasează partidele de extremă dreaptă în dreapta spectrului politic, dar în categoria partidelor naŃionalist-conservatoare.

Profitând de prezenŃa scăzută la urne, speculând efectele crizei economice şi pierderea încrederii electoratului în unele dintre partidele aflate la guvernare, formaŃiunile de extremă dreapta au obŃinut scoruri remarcabile în Austria,

Mioara NEDELCU

140

Belgia, Danemarca, Finlanda, Italia Olanda, Ungaria la alegerile europarlamentare din anul 2009. Partidul NaŃional Britanic (BNP), antiimigraŃionist şi xenofob, condus de Nick Griffin, (care promovează un „naŃionalism etnic”) şi secondat de Andrew Brons (care şi-a început cariera într-o mişcare neonazistă) a obŃinut 8,3% din voturi şi 2 locuri în PE. Lega Nord din Italia şi-a dublat reprezentarea (de la 4 la 8 eurodeputaŃi), ca şi Partidul Poporului Danez, antiimigraŃionist (de la un loc la doua locuri), iar Finlanda a trimis în PE primul său eurodeputat de extremă dreapta, din formaŃiunea eurosceptică AdevăraŃii Finlandezi (Perussuomalaiset), care se opune Tratatului de la Lisabona şi culturii pluraliste, dar din anul 2008 este a şasea forŃă politică a Ńării. În Olanda, recunoscută pentru spriritul său de toleranŃă, Partidul LibertăŃii , condus de Geerd Wilder, antiimigraŃionist, antiislamist şi care a susŃinut ideea excluderii României şi Bulgariei din UE, precum şi pe aceea a limitării executivului european la un singur post de comisar a obŃinut patru mandate, devenind, în urma alegerilor europene, a doua formaŃiune politică a Ńării. Dacă gruparea Ataka din Bulgaria a câştigat numai două mandate, faŃă de cele trei dobândite în 2007, în Ungaria Mişcarea pentru o Ungarie mai bună (JOBBIK), susŃinută de aripa paramilitară Garda Maghiară beneficiază de 3 mandate, atrăgând electoratul maghiar cu sloganul „Ungaria pentru Unguri”, cu denunŃarea consecinŃelor negative ale activităŃii băncilor şi societăŃilor multinaŃionale şi a pericolului „infracŃionalităŃii rrome”.

I.3.2. Familia conservatoare

Contururile familiei conservatoare sunt greu de trasat datorită variantelor sale, numeroase şi evolutive, precum şi a faptului că, spre deosebire de Marea Britanie, în celelalte Ńări, ideologia nu este vehiculată de o singură formaŃiune politică. Termenul conservator apare la începutul secolului al XIX-lea. În 1817 Chateaubriand publica ziarul „Conservatorul”, iar în 1835 Sir Robert Peel proclama „conservatives principles”. Tories sunt cei care vor deveni Conservative Party, iar UK este, practic, singura Ńară în care conservatorii şi-au afirmat identitatea sub această etichetă. Benjamin Disraeli (1804-1881) a elaborat liniile organizatorice şi pragmatice ale conservatorilor. W. Churchill, Sir Anthony Eden, Harold Macmillan, Sir Alec Douglas-Home s-au aflat în fruntea unor guverne pragmatice de centru-dreapta având ca obiective apărarea tradiŃiilor şi instituŃiilor naŃionale (Dumnezeu, rege, patrie-mamă), garantarea libertăŃilor individuale, limitarea intervenŃiei statului în economie. Liberalismul economic a fost însoŃit de un paternalism motivat social, care legitima anumite corecturi social-politice, aduse economiei de piaŃă. Edward Heath, care a introdus UK în UE a încercat să confere partidului un profil liberal-economic. Politica dusă de Margaret Thacher, bazată pe teoriile economistului american Milton Friedman a marcat anii ’80, devenind simbol al acŃiunilor pentru o economie de piaŃă cu un aport minor sau chiar inexistent din partea statului.

Partide politice şi grupuri de interese

141

Actualul leader – David Cameron consideră că Ńara are nevoie de o economie dinamică şi competitivă, unde acŃiunile de creştere trebuie împărŃite între reducerile de taxe şi investiŃii publice suplimentare.

O componentă a curentului conservator dar şi o cauză a divizărilor lui interne a constituit-o problema naŃiunii şi naŃionalismului. Mult timp, conservatismul s-a caracterizat prin ataşamentul faŃă de proprietatea privată, principiul autorităŃii şi rezerva faŃă de votul universal. Deşi ostili intervenŃionismului statal în viaŃa economică şi apărători ai dreptului de proprietate, conservatorii s-au adaptat exigenŃelor lui Welfare State, în toate Ńările occidentale27. Astfel, De Gaulle a procedat la naŃionalizări după război şi a practicat o politică dirijistă în anii ’60, V. Giscard d’Estaing a naŃionalizat siderurgia în 1979, democraŃia creştină a mărit patrimoniul industrial al statului, constituit de Mussolini. După cum apreciază specialiştii italieni, democraŃia creştină a fost totdeauna partidul conservator al Italiei contemporane, prin istoria şi locul ocupat, prin baza sa socială şi interesele pe care le reprezintă şi le apără.

Au existat conservatori moderaŃi dar şi curente care au visat la o autoritate de necontestat, fie prin intermediul monarhiei, fie prin cel al dictaturii. Acolo unde circumstanŃele istorice nu au permis unificarea, curentul conservator s-a exprimat în fracŃiuni, uneori profund ostile unele faŃă de altele – gauliştii şi extrema dreaptă în FranŃa, DemocraŃia Creştină şi Mi şcarea Socială Italiană, în Italia. După război, în calitate de partide de guvernământ, partidele conservatoare au acceptat anumite compromisuri: alianŃa cu liberalii (practică de neconceput în secolul al XIX-lea) şi extinderea electoratului în afara cercului tradiŃional (mica burghezie şi burghezia de mijloc). Astăzi, există un electorat „popular” – muncitorii conservatori în FranŃa, RFG, Italia, Marea Britanie (tory workers). Între conservatorii contemporani notabili se numără Ronald Regan, Margaret Thatcher sau Jaques Chirac. Anii ’90 au fost ani de ascensiune pentru conservatorii scandinavi, leaderii lor conducând guverne de coaliŃie.

Din cele 649 de locuri in Parlament, disputate in Marea Britanie, ca rezultat al alegerilor din mai 2010, 306 au revenit conservatorilor (36,1%), 258 laburiştilor (29,%), 57 liberal – democraŃilor (23%) şi altor formaŃiuni politice. Între partidele minore din această Ńară cele mai bune rezultate au avut: Partidul Unionist Democrat (DUP – protestant nord - irlandez, 0,6%), Partidul NaŃionalist ScoŃian (SNP – 1,7%), Playd Cymru (partid naŃionalist Galez - 0,6%), Partidul NaŃionalist Nord – Irlandez (SDLP – 0,4%), Verzii (1% - 1 mandat), Alliance Party (partid nord-irlandez neconfesional – 0,1%, 1 mandat).

27 Y. Mény, op. cit., p. 55

Mioara NEDELCU

142

I.3.3. Familia liberal ă

Termenul „liberal” apare în Spania, la începutul secolului al XX-lea, pentru a-i desemna pe promotorii ConstituŃiei de la Cadix, din 1912 şi se răspândeşte în Marea Britanie prin scrierile lui Jeremy Bentham şi în FranŃa, unde Benjamin Constant şi Chateaubriand pledează pentru respectarea libertăŃilor. La mijlocul secolului al XIX-lea, whigii britanici se transformă într-un partid liberal, puternic până la primul război mondial. Liberalii au întruchipat multă vreme „stânga”. În Europa, familia liberală se poate mândri cu un trecut glorios, democraŃia occidentală, în filosofia şi instituŃiile sale datorându-i mult.

În secolul al XIX-lea, numitorul comun al liberalilor europeni a fost ostilitatea faŃă de monarhia absolută şi poziŃia de apărare a libertăŃilor individuale şi de extindere a dreptului de vot, susŃinerea unui regim constituŃional. Dar, ei s-au divizat în privinŃa modalităŃilor, dimensiunii şi ritmului reformelor. Au existat liberali-conservatori (orléaniştii în FranŃa), liberali –radicali, ostili oricărei forme de monarhie, iviŃi din curentele republicane (în special în FranŃa şi Italia), liberali anticlericali (în FranŃa şi Italia). Formula radicalului Eduard Herriot – „inima la stânga, portofelul la dreapta” rezumă plastic dilema familiei liberale, la care au contribuit şi contradicŃiile din sânul burgheziei care o compune, în principal.

În multe Ńări din Europa, partidele liberale sunt divizate. Partito Social Democrata din Portugalia este unul dintre partidele europene care a reuşit să formeze un guvern majoritar. Partidul Liberal din Germania (FDP), creat în 1948, a participat constant la putere şi, în anumite perioade, a fost punctul de echilibru al politicii germane, în pofida taliei sale. Între orientările sale fundamentale se înscriu: o politică de deschidere spre Est, o rezervă accentuată faŃă de apropierea prea mare între stat şi biserică (în special în problemele şcolii), ostilitatea faŃă de politicile economice intervenŃioniste, susŃinerea libertăŃilor şi a statului de drept. În Italia, liberalii s-au divizat în două partide de mică importanŃă: Partidul Liberal Italian şi Partidul Republican Italian.

Cei mai influenŃi dintre liberalii europeni au fost cei britanici. Până în 1920, acest partid înfiinŃat în 1859 ca o continuare a politicii duse de Whigs a fost cel de-al doilea mare partid politic al Ńării. Obiectivele principale ale liberalismului secolului al XIX-lea, marcat de William Gladstone, au fost stimularea comerŃului liber, reglementarea autonomiei Irlandei, protecŃia copiilor şi a săracilor ş.a. După primul război mondial, rolul de principală forŃă de opoziŃie a revenit laburiştilor. În 1998, Partidul Liberal s-a unit cu Partidul Social-Democrat, o facŃiune de dreapta ieşită din Labour Party, constituind formaŃiunea numită Liberal Democrats, situată în multe domenii politice la stânga laburiştilor. Tensiunile din sânul societăŃii britanice au dat un suflu nou ideologiei liberale în trei direcŃii: 1) încercarea de atenuare a concentrării

Partide politice şi grupuri de interese

143

puterii la toate nivelurile; 2) respingerea a ceea ce se numeşte „adversary politics”, a mecanismelor care perpetuează bipartismul şi reforma sistemului electoral; 3) susŃinerea deschiderii U.K. spre lumea exterioară. Liberalii tind să ia locul conservatorilor, ca principală forŃă de opoziŃie, după cum au demonstrat rezultatele obŃinute la alegerile parlamentare din 2002. În anul 2004, liberal-democraŃii au învins laburiştii la alegerile pentru guvernarea locală.

În Danemarca, Liberale Venstre mediază voinŃa politică a agricultorilor şi atrage voturile categoriilor celor mai religioase. Frământările şi dizidenŃele din cadrul partidelor liberale sunt cel mai bine exemplificate de cazul belgian. Clivajele lingvistice specifice societăŃii belgiene au făcut ca Belgia, caracterizată până în anii ’60 printr-un sistem tripartidist (două partide mari – creştin democrat şi socialist şi unul de mărime medie - liberal) să treacă la unul multipartidist.

În pofida diversităŃii traiectoriilor lor şi a faptului că nu constituie partide majoritare, partidele liberale europene exercită o deosebită influenŃă politică, la guvernare sau în opoziŃie.

I.3.4. Familia partidelor democrat – cre ştine

Cu toate că partidele democrat-creştine nu sunt exclusiv partide catolice (Uniunea Creştin-Socială a Germaniei - CSU fiind un partid mixt, protestant-catolic, iar partidele democrat-creştine scandinave fiind de inspiraŃie protestantă), democraŃia creştină s-a impus în Ńări cu predominanŃă catolică precum Belgia, Italia, RFG, FranŃa.

IniŃial, papalitatea a respins ideea organizării şi participării catolicilor la lupta politică dar, sub conducerea Papei Leon al XIII-lea, Vaticanul începe să contureze o concepŃie proprie despre societate şi politică, formulând ceea ce s-a numit „doctrina socială a bisericii”. Enciclica Rerum Novarum din 1891, considerată text de referinŃă a democraŃiei creştine, pune problema raportării bisericii catolice la chestiunile sociale ale timpului. Papa recunoaşte muncitorilor dreptul de a se uni pentru a-şi apăra interesele, definind democraŃia creştină „acŃiune benefică creştină, în mijlocul poporului”. Au milieu des solicitudes, Enciclica din 1892 a Papei Leon al XIII-lea recomanda catolicilor francezi acceptarea republicii.

Partidele dezvoltate prin voinŃa catolicilor, organizate după modelul partidelor de masă, înrădăcinate într-o reŃea de sindicate şi organizaŃii sociale, cooperatiste, culturale, au frânat expansiunea partidelor muncitoreşti şi au devenit apoi partide de guvernământ în Belgia, Italia, łările de Jos. Succesul democraŃiei creştine postbelice s-a datorat prăbuşirii regimurilor totalitare şi autoritare din Germania, Italia, FranŃa, atracŃiei pentru formaŃiuni politice noi şi faptului că a putut fi un receptacul pentru dreapta moderată. Ea a eşuat însă în Spania post-franchistă şi este absentă în Irlanda, unde partidele şi-au proclamat

Mioara NEDELCU

144

libertatea faŃă de biserică. Trăsăturile ce constituie distinctivitatea democraŃiei-creştine sunt, după părerea lui D.-L. Seiler, „interclasismul”, „orizontalitatea”, „poziŃia balama” şi „programul politic”28. Partidele de acest tip se sprijină pe organizaŃiile sindicale puternice dar se caracterizează şi printr-o supraprezentare a Ńărănimii, într-o asemenea măsură încât, în Ńările sau regimurile catolice, partidele agrariene nu au mai avut şanse de dezvoltare. Partidele clericale nu sunt (după cum consideră O. Kirchheimer, J. Charlot) catch-all parties sau attrape-tout ci partide orizontale, care acoperă întreg eşicherul politic, de la dreapta la stânga. În diferite grade, sub diferite denumiri, în Europa se regăsesc cele trei ideologii existente în sânul catolicismului francez, indicate de Etienne Borne, integrismul, democraŃia creştină şi progresismul, în fapt – o dreaptă, un centru şi o stângă. Partidele democrat-creştine contrazic teoria matematică a „partidului pivotal”, ce atribuie funcŃia de tip balama (charnière), unui partid mic, în Benelux şi în Italia, de exemplu, ele constituind pivotul marii majorităŃi a guvernelor. Dacă între 1945-1960 creştin-democraŃii au urmărit alianŃe guvernamentale cu liberalii, după 1961 ei s-au orientat spre centru-stânga, unindu-se cu partidele muncitoreşti. Din perspectiva programului politic, partidele clericale scapă dihotomiei dreapta-stânga. Deşi, în special din anii’60-70, între doctrina conservatoare şi cea a democraŃiei creştine există mai multe puncte comune (ataşamentul faŃă de dreptul de proprietate, faŃă de autoritatea persoanelor legitim investite cu ea ş.a.), anumite elemente le diferenŃiază net.

O primă trăsătură caracteristică este refuzul declarat faŃă de doctrinele extreme, reprezentate de capitalism, pe de o parte, de marxism, pe de altă parte: şi unul şi celălalt încarnează două forme de materialism contrare învăŃământului bisericii. Programul elaborat de CDU (Uniunea Creştin-Democrată) în Germania în 1947 se intitula „CDU depăşeşte capitalismul şi marxismul”. Aceeaşi neîncredere se reflectă în programele democraŃiei-creştine italiene sau ale MRP francez. EchidistanŃa între capitalism şi socialism nu a durat mult. În Germania, de exemplu, CDU-CSU s-au convertit la economia de piaŃă numită economie socială de piaŃă. O altă trăsătură a democraŃiei creştine este importanŃa acordată valorilor educaŃiei şi moralei. În FranŃa, Italia, RFG învăŃământul confesional rămâne important, dar modalităŃile sale de organizare şi finanŃarea lui au fost adesea cauza unor vii conflicte. S-a constatat că, în pofida unei afiliaŃii religioase oficiale masive (aproape 90% dintre italieni, germani şi francezi aparŃin unei religii catolice sau protestante), practicanŃii nu constituie decât o minoritate (10-15%). Ca atare, partidele au trebuit să-şi urmeze electoratul, devenit mai puŃin docil faŃă de învăŃământul papal. În FranŃa, legislaŃia contracepŃiei şi avortului, uşurarea procedurilor divorŃului au fost realizate de guvernăminte în care figurau centrişti ai democraŃiei creştine, iar în Italia – de guvernăminte dominate de democraŃii creştini.

28 D.-L. Seiler, op. cit., pp. 67-72

Partide politice şi grupuri de interese

145

Partide creştin-democrate puternice au fost create în Germania, Austria, Belgia, Italia, Luxemburg, Olanda, ElveŃia, Ńările scandinave. CDU a Germaniei a fost înfiinŃată în 1945 şi se prezintă ca un partid de centru, promotor al valorilor fundamentale creştine iar CSU este partidul corespondent al CDU din Bavaria. În principal, ele urmăresc aceleaşi obiective: respectarea valorilor creştine, a ordinii social-liberale, a economiei sociale de piaŃă, în centrul căreia stau garantarea şi încurajarea proprietăŃii private, a libertăŃii individuale şi a concurenŃei. La alegerile din 27 septembrie 2009 din Germania, CDU – CSU au obŃinut 33,8% din totalul voturilor, cel mai mic scor din istoria acestor partide, dar care a asigurat victoria taberei conservatoare. Partidul Social - Democrat (SPD, 23%), fost partener de coaliŃie a pierdut peste 11 procente, înregistrând cel mai scăzut scor din ultimii 60 de ani, în mare parte determinat de ascensiunea formaŃiunii Die Linke. Partid de extremă stânga, constituit în anul 2007 de foşti comunişti din RDG şi disidenŃi social-democraŃi, care a obŃinut 11,9%, faŃă de 8,9% în 2005, Die Linke a promis alegătorilor germani retragerea trupelor din Afganistan, finanŃarea educaŃiei şi nu a bogăŃiei, introducerea unor taxe ridicate pentru oamenii bogaŃi. Un procent de 0,7% din voturi a fost obŃinut de partidul ecologist – Die Grunen. Pentru coaliŃia guvernamentală a fost preferat Partidul DemocraŃilor Liberi (FDP, condus de Guido Westerwelle, care a obŃinut 14,6% din voturi). La aceste alegeri legislative au primit drept de vot aproximativ 5,6 milioane de imigranŃi, între care 2,6 milioane de imigranŃi germani din fosta URSS (care votează , de obicei, pentru CDU) şi imigranŃi turci (de obicei, orientaŃi spre SPD).

Democrat-creştinii belgieni au o vechime mai mare, un adevărat partid catolic, organizat şi deschis confesional constituindu-se în 1884. FormaŃiuni neoclericale, înrudite cu democraŃia creştină catolică prin programul lor apar în Ńările scandinave. Partidul Popular Creştin Norvegian (antieuropean) apare în anii’30, dar Uniunea Creştin-Democrată din Suedia, Liga Creştină din Finlanda şi Partidul Creştin Popular din Danemarca sunt creaŃii ale anilor ’60.

În vederea participării la alegerile europene din 1978, în 1976 s-a constituit la Luxemburg Partidul Popular European (PPE), deschis şi unor adeziuni individuale. Nucleul său ideologic este alcătuit din Christelijke Volkspartij (CVP) şi Partidul Social Creştin (PSC) din Belgia, Christen Demokratische Appel (CDA) din Olanda, Partidul Creştin Social (PCS) din Luxemburg, Partidul Popular Italian (PPI), Österreichische Volkspartei (ÖVP) din Austria, CDU, CSU, CDS. Membrii PPE sunt afiliaŃi InternaŃionalei Democrat Creştine.

Alegerile din aprilie 2008 din Italia au fost câştigate de Partidul LibertăŃii (Il Popolo della Liberta – PdL), formaŃiunea lui Silvio Berlusconi, coaliŃie de centru-dreapta, creştin-democrată, liberal-conservatoare, constituită în noiembrie 2007 din 20 de grupări, între care Forza Italia, şi Alleanza

Mioara NEDELCU

146

Nationale. În poziŃia a doua s-a situat Partito Democratico, format în octombrie 2007 din fuziunea partidelor de centru-dreapta, având ca lider pe Walter Veltroni (fost comunist şi primar al Romei între 2001-2008), iar în cea de a treia Unione di Centro, constituită în decembrie 2002, din grupări anti-Berlusconi. Pe următoarele locuri s-au situat La Sinistra l`Arcobaleno (Curcubeul), coaliŃie de extremă stânga, fondată în decembrie 2007, având în componenŃă partide marxiste şi verzi şi Lega Nord, întemeiată de Umberto Bossi în 1991, antiimigraŃionistă.

Afiliat ă la Partidul Popular European este şi formaŃiunea câştigătoare a alegerilor din 5 iulie 2009 din Bulgaria, Partidul CetăŃenilor pentru Dezvoltarea Europeană a Bulgariei (GERB), înfiinŃat la 12 martie 2006, provenit dintr-un ONG şi autodeclarat partid de centru-dreapta (39,7% din voturi). Pe locul al doilea s-a situat Partidul Socialist Bulgar (succesor al fostului Partid Social - Democrat Bulgar, creat în 1891, redenumit apoi Partidul Comunist Bulgar, până în 1990), membru al InternaŃionalei Socialiste din 2003, cu 17,7% din voturi (o scădere dramatică faŃă de anul 2005 – 34%). A treia formaŃiune politică a Bulgariei este Mişcarea pentru Drepturi şi LibertăŃi a etnicilor turci, care a obŃinut 14,47% din voturi, calificată de unii specialişti ca un conglomerat de social-democraŃi, liberali şi conservatori, uniŃi prin anti-comunism şi credinŃa comună a unei democraŃii pluraliste, iar de către alŃii – ca partid liberal.

În Parlamentul bulgar a mai intrat Uniunea NaŃională Ataka (Nacionalno Obedinenie Ataka), cu 9, 37% din voturi (de fapt, o coaliŃie de partide: Mişcarea pentru Salvarea Patriei, Partidul NaŃional Patriotic Bulgar, Uniunea ForŃelor Patriotice Militare în Rezervă), CoaliŃia Albastră (6,73%), de centru-dreapta şi partidul populist Ordine, Legalitate, JustiŃie (4,13%). Partidul Mişcarea NaŃională Simeon II nu a trecut pragul de 4%.

La alegerile din 11 şi 25 aprilie 2010 din Ungaria, câştigătoare au fost AlianŃa Tinerilor DemocraŃi (,FIDESZ), formaŃiune anticomunistă şi de orientare liberal-conservatoare, înfiinŃată în 1988 şi Partidul Popular Creştin Democrat (KDNP), care au constituit AlianŃa Electorală Uniunea Civică Maghiară (67,88% din voturi, 263 de mandate). Între 1992 – 2000, FIDESZ, a fost membră a InternaŃionalei Liberale, dar, transformarea sa în partid popular de centru şi centru – dreapta, cu ideologie politică oficială conservatoare, a făcut ca, din anul 2000 ea să devină un membru al Partidului Popular European. Pe locul al doilea, cu 15,28% din voturi şi 59 de mandate s-a plasat Partidul Socialist Ungar (MSZP), înfiinŃat în 1990, actor principal al perioadei de tranziŃie.

Ca urmare a efectelor anterioarei guvernări, electoratul socialist maghiar s-a deplasat în mediul rural către dreapta (FIDESZ) şi extrema dreaptă (JOBBIK), iar în mediul urban, către formaŃiunea social-ecologistă Mişcarea pentru o altă Politică (LMP), 15%, 16 mandate. ÎnfiinŃată în 2009 de către activişti ai organizaŃiei nonguvernamentale Uniunea pentru LibertăŃi Civice

Partide politice şi grupuri de interese

147

(HCLU), ea îşi datorează succesul erodării electoratului socialist din mediul urban şi imploziei politice a social – liberalilor (SZDSZ). LMP, care este observer - member al FederaŃiei Ecologiste Europene a obŃinut 4,15% din totalul voturilor şi 16 mandate în Parlamentul Ungar.

A treia forŃă politică din Ungaria, cu 12,8% din voturi şi 47 mandate în Parlament este, actualmente, JOBBIK (radical - naŃionalistă), înfiinŃată în anul 2007. Această formaŃiune politică, ce face parte din PPE, a optat pentru o platformă revizionistă, având scopul restaurării Regatului ungar, „ciuntit” în 1920 la Trianon, al revizuirii Tratatului de aderare la UE şi al mai multor privatizări făcute după 1990. Discursul JOBBIK în alegerile pentru parlamentul naŃional a fost unul antisemit, rasist şi populist. El a promis executarea a 20 de ani de închisoare pentru clasa politică din ultimii 20 de ani. Liderul acestui partid, calificat adesea ca neofascist, Gabor Vona, recomandă mai multă mândrie naŃională, susŃinând ideea sprijinirii a tot ceea ce întăreşte valorile naŃionale şi atacării a tot ceea ce dăunează naŃiunii.

Alte formaŃiuni particiăpante la alegerile din 2010 au fost Forumul Democratic Ungar, Mişcarea Civică şi Partidul Comunist Ungar.

I.3.5. Partidele ecologiste

Caracteristica principală a partidelor ecologiste, care recuză opŃiunile tehnologice periculoase pentru planetă, pentru specia umană, modul de dezvoltare distrugător al naturii este melanjul ideologic – conservator şi radical. Teme specifice ca antimilitarismul, respectarea drepturilor omului, ale minorităŃilor, lupta împotriva rasismului, emanciparea femeii au fost susŃinute iniŃial în Italia, de către Partidul Radical. Ecologiştii germani s-au declarat adepŃi ai valorilor societăŃii post-industriale. De la sfârşitul anilor’80, puterea şi influenŃa ecologiştilor a crescut considerabil, în pofida dificultăŃii transformării mişcărilor ini Ńial protestatare în partide. Les Verts, Die Grünen, Federazione dei Verdi au obŃinut reprezentări în parlament iar diferite fracŃiuni ecologiste au reuşit să încheie diverse alianŃe electorale. De acum înainte, Verzii sunt capabili nu numai să-şi transmită mesajele ci să influenŃeze şi procesul de policy-making (toate partidele „înverzindu-şi programul”, după cum remarcă Yves Mény) şi să apară ca parteneri potenŃiali ai unor coaliŃii locale, regionale şi chiar naŃionale.

Liga Verde din Finlanda, cu rădăcini în tradiŃia acŃiunii directe din anii ’70 precizează în programul său că responsabilitatea pentru fiinŃele umane şi mediu se extinde peste graniŃele naŃionale. Construirea unei societăŃi social sustenabile, care să creeze premisele necesare controlului vieŃii şi unui stil de viaŃă în armonie cu natura nu antrenează reducerea bunăstării ci o schimbare ecologică structurală. Creşterea verde este o creştere a calităŃii, know-how-ului şi bunăstării. Liga sprijină participarea activă şi inovativă a Finlandei la politica environmentală de nivel internaŃional şi, în primul rând, în cadrul UE.

Mioara NEDELCU

148

În pofida succeselor lor, ecologiştii suferă de câteva slăbiciuni:

persistenŃa tendinŃei iniŃiale de susŃinere a formelor de democraŃie „pură”, neîncrederea faŃă de leadership şi profesionalismul politic, dificultatea transformării mişcărilor ini Ńial protestatare în veritabile partide29.

În urma alegerilor europarlamentare din anul 2009, ecologiştii şi-au consolidat prezenŃa în PE, înregistrând un uşor progres în Finlanda, Luxemburg, Marea Britanie, dar un regres în Cehia, Austria şi Malta. Este notabil progresul coaliŃiei Europe Ecologie, condusă de Daniel Cohn – Bendit (16,2% din voturi), precum şi cel al Verzilor germani (12,1%).

I.3.6. Familia partidelor socialiste

Partidele socialiste, născute în Europa secolului al XIX-lea s-au dorit a fi organizaŃii ale clasei muncitoare şi s-au organizat într-o InternaŃională. Încă de la constituire, partidele socialiste s-au confruntat cu disensiuni interne, ideologice şi programatice, atât la nivelul fiecărei Ńări, cât şi la nivel internaŃional, determinate de multiplicitatea doctrinelor de referinŃă şi a părinŃilor fondatori ai socialismelor, de modul practic în care socialismul s-a implantat în fiecare Ńară şi de maniera în care teoriile marxiste au fost cunoscute. Partidul Socialist-Democrat German (SPA) s-a întemeiat în 1869, prin eforturile lui August Bebel şi Karl Liebknecht. Partidul Socialist Italian se înfiinŃează în 1891 iar SFIO (Section Française de l’Internationale Ouvrière), în 1905. Sindicatele s-au organizat în confederaŃii în 1907 în Italia (Confederazione Generale del Lavoro) şi în 1906 în FranŃa (Confédération General du Travail). Carta de la Amiens din FranŃa a respins instituirea unor legături între sindicate şi partid, ceea ce nu s-a întâmplat în Marea Britanie.

În Marea Britanie, constituirea unui partid al lucrărilor rezultă direct din acŃiunea sindicatelor. În 1899, Trade Union Committee decide înfiinŃarea unui Labour Representation Committee, care se organizează în 1900 şi coordonează grupurile politice, pentru a asigura o reprezentare a lucrătorilor în Parlament. Independent Labour Party, Marxist Social-Democratic Federation şi Fabian Society şi-au pus amprenta asupra doctrinei partidului. Partidele de tip laburist, considerate a fi partide de tip indirect sunt o emanaŃie politică a mişcării sindicale, iniŃial cu rol de motor dar care, ulterior, în multe cazuri, se transformă într-un factor inhibator. În Marea Britanie, laburismul a fost criticat pentru îndepărtarea de sindicate şi pentru orientarea spre centru („a treia cale”, susŃinută de Tony Blair), ceea ce ar face ca el să-şi piardă conŃinutul ideologic şi chiar eticheta de partid socialist. New Labour (noul laburism) îşi are originea într-un slogan de conferinŃă desfăşurată în 1994 şi este prezent în manifestul publicat de partid în 1996, intitulat „Noul laburism, o nouă viaŃă pentru Marea Britanie”. Cei mai cunoscuŃi arhitecŃi ai New Labour, Tony Blair, Peter

29 Y. Mény, op. cit., p. 69

Partide politice şi grupuri de interese

149

Madelson şi Alastair Campbell au pledat pentru schimbarea spre dreapta a social-democraŃiei europene din anii’90, cunoscută sub numele „a treia cale”. Noul laburism este caracterizat de multe ori ca o credinŃă în care nu există drepturi fără responsabilităŃi, într-o societate responsabilă. Cea de-a treia cale a lui Blair a fost concepută ca o strategie pragmatică, o cale de mijloc între extremele reprezentate de „capitalismul cu sânge rece” şi de „statul social”, care s-a impus cu prea multă putere. Obiectivul iniŃiativelor statale este de a ajuta societatea, indivizii, familiile, comunităŃile să devină capabile să se ajute singure. În lucrarea sa A treia cale, A. Giddens analizează deosebirile dintre vechea stângă (social-democraŃia clasică) şi noua stângă, care trebuie să adopte valorile celei de-a treia căi: egalitatea, protecŃia celor vulnerabili, libertatea ca autonomie, drepturile corelate cu responsabilităŃile, autoritatea corelată cu democraŃia, pluralismul cosmopolit şi conservatorismul filosofic. După ce a fost criticat pentru lipsa unui sens concret, termenul „a treia cale” n-a mai fost utilizat.

După modelul britanic, s-a constituit Partidul Laburist Irlandez, cel mai mic dintre partidele muncitoreşti ale UE, cu rol de partid-balama, care guvernează când cu unul când cu altul dintre cele 2 mari partide alternante la putere şi Partidul Laburist Maltez. În Scandinavia s-au organizat Partidul Muncitoresc Social-Democrat Suedez (SAP), asemănător Partidului Laburist britanic, dar fiind mai moderat în privinŃa relaŃiei partid-sindicate şi Partidul Laburist Norvegian (DNA), odinioară membru al InternaŃionalei Comuniste.

Partidele social-democrate au fost divizate în 3 categorii: 1) partide majoritare (SAP suedez, SPD german, SPÖ din Austria, DNA din Norvegia); 2) partide minoritare (partidele social-democrate din Danemarca, Irlanda, Islanda, Finlanda); 3) partide consociative (cele din Benelux)30.

PS-D al Germaniei (SDP), iniŃial un partid al muncii, cu rădăcini în mediul clasei muncitoare s-a transformat după 1949 într-un partid de centru-stânga, cu o ideologie moderată. Profilul său politic este marcat de o puternică preferinŃă pentru intervenŃia statului, cooperare neo-corporatistă între stat şi grupurile organizate de interese, nivel ridicat de bunăstare şi protecŃia mediului. SPD a realizat coaliŃii cu FDP, CDU/CSU şi Die Grünen. Partidul Socialismului Democratic din Germania (PSD), succesor al fostului Partid Socialist Unificat al Germaniei din RDG este un partid socialist de stânga, cu vederi sociale, ecologiste, feministe, antinaziste, dar ale cărei tentative de cooperare cu alte partide din spectrul stângii s-au lovit de rezerve, atât din partea social-democraŃilor, cât şi a verzilor.

PS-D din Austria (SPÖ), reînnoit în anii ’60 corespunde tipului de partid cu majoritate absolută. În 1953, el a renunŃat la austro-marxism şi anticlericalism, situându-se pe poziŃii reformiste. Dintre partidele social-democrate consociative, care s-au confruntat cu segmentarea societăŃii în

30 D.-L. Seiler, op. cit., pp. 38-41

Mioara NEDELCU

150

grupuri datorită religiei, Partij van de Arbeid din Olanda (PvdA) şi-a schimbat denumirea după război în Partidul Laburist şi a organizat 3 comunităŃi de lucru – catolică, protestantă şi laică umanistă. În Olanda, majoritatea partidelor se situează la stânga sau la centru-stânga: Partidul Socialist (SP) – la stânga; Partidul Ecologist (GL) – la stânga; Apelul Creştin-Democrat (CDA) – la centru-stânga; PvdA – la centru-stânga; DemocraŃii ’66 (D’66) – la centru-stânga. Există un singur partid de centru-dreapta – Partidul Poporului pentru Libertate şi DemocraŃie şi un partid care a fost calificat de dreapta - Lista Pim Fortuyn (LPF). Partidul Laburist nu are o legătură de filiaŃie cu sindicatele, iar programul lui se fundamentează pe ideea egalităŃii sociale, politice, economice.

În Belgia, la origini, socialismul a fost o doctrină revoluŃionară, anticlericală, antimonarhistă, antimilitaristă, fundamentată pe gândirea lui Fourier, Proudhon şi Marx. La Congresul de la Bruxelles din 1885 se întemeiază Partidul Muncitoresc din Belgia (POB) care va fi dizolvat în 1940 şi înlocuit cu un partid socialist născut în clandestinitate – Partidul Socialist din Belgia. În 1978, în urma unei sciziuni, se constituie un partid francofon – Parti Socialist (PS) şi unul flamand, denumit în 1980 Socialist Partij (SP). În mod tradiŃional, socialiştii constituie forŃa politică a Valoniei. În Luxemburg există un Partid Muncitoresc Socialist, moderat, anticlerical şi guvernamental.

La 4 octombrie 2009 au avut loc alegeri anticipate în Grecia. Costas Karamanlis (Noua DemocraŃie) a solicitat un scrutin anticipat, datorită problemelor generate de criza economică şi financiară, propunând combaterea evaziunii fiscale, îngheŃarea salariilor şi pensiilor, blocarea timp de un an a posturilor din administraŃia publică. Câştigătoarea alegerilor a fost formaŃiunea PASOK – Mişcarea Socialistă Panelenă, înfiinŃată în 1974 de Andreas Papandreou, condusă actualmente de fiul său, GIorgios Papandreou, care a câştigat 44% din voturi şi 160 din cele 300 de locuri ale Parlamnetului unicameral grec. Nea Democratia, partid conservator, fondat după 1974, a obŃinut numai 33,5% din voturi, Partidul Comunist al Greciei (KKE) – 7,5% (faŃă de 8,15 în 2007), Adunarea Populară Ortodoxă (L.A.O.S.) – 5,6 faŃă de 3,80% în 2007, CoaliŃia Stângii (SRA) – 4,6%, iar Verzii Ecologişti (OP, partid fondat în 2002) – 2,5%.

I.3.7. Familia partidelor comuniste

Una dintre problemele cruciale care au separat mult timp socialiştii de comunişti a fost problema modurilor de acces la putere şi a exercitării sale. Dacă pentru socialişti cucerirea puterii se face pe calea legalităŃii şi a alegerilor, pentru comunişti, cel puŃin până la al doilea război mondial, competiŃia electorală şi accesul la parlament releva, mai ales, voinŃa subminării instituŃiilor burgheze. Idealul suprem rămânea revoluŃia după modelul rus. Războiul şi rezistenŃa au permis partidelor comuniste francez şi italian să se integreze în noile instituŃii. PCF şi PCI au jucat un rol activ la guvernare până

Partide politice şi grupuri de interese

151

la criza din 1947 şi declanşarea războiului rece, când PCF (primul partid al FranŃei) şi PCI (al doilea partid din Italia) vor fi îndepărtate de la guvernarea centrală. Abia în 1981 comuniştii francezi obŃin câteva locuri într-un guvern dominat de socialişti. Criza care a afectat PCI nu a fost atât de profundă ca aceea care a marcat partidele comuniste din Grecia, FranŃa, Spania. Strategia „compromisului istoric” a desăvârşit integrarea PCI în sistem, astfel încât, deşi exclus de la putere, el a continuat să fie prezent în viaŃa politică italiană. La paritate cu democraŃia creştină, la începutul anilor’80, PCI a reuşit să cucerească şi să menŃină un loc de prim partid de stânga (cu aproape 25% din voturi), a progresat sub conducerea lui Bettino Craxi (15% în 1989) dar, în următorii ani a cunoscut mari dificultăŃi. Începând cu Congresul de la FlorenŃa din 1989, PCI a trecut printr-un proces de transformări instituŃionale şi ideologice, abandonând referirile la comunism. Sub noua sa denumire din 1990 – Partidul Democratic al Stângii (PDS), el se va integra în InternaŃionala Socialistă. În urma unei secesiuni provocată de stânga partidului se creează în 1991 Rifondazione Comunista iar în 1998 din noua formaŃiune se desprinde Partito dei Comunisti Italiani.

Deşi şi-a modificat forma de organizare, Partidul Comunist Francez a rămas fidel modelului comunist. El a încercat să evite înfrângerile sub conducerea lui George Marchais, s-a stabilizat, într-o oarecare măsură, sub aceea a lui Robert Hue, dar la alegerile din 2002 a fost sancŃionat de electoratul francez. Ultimul partid comunist european important care s-a îndepărtat de marxism-leninism – Partidul Catalan (PSUC) a fuzionat cu socialiştii autonomi din Frontul Popular şi, la iniŃiativa lui Rafael Ribó, coaliŃia electorală Initiativa per Catalunya, grupând PSUC, dizidenŃi socialişti şi autonomişti de stânga, a constituit un partid politic cu acelaşi nume, aliat stângii unite spaniole. În 1978, D.-L. Seiler aprecia că Partidul Comunist şi aliaŃii lui joacă în Finlanda rolul partidului socialist de stânga. În februarie 1997 P.C.F., activ din 1918, s-a reînscris în registrul partidelor politice. Programele sale condamnă capitalismul global, neoliberalismul, politica imperialistă de mare putere şi fac apologia socialismului şi comunismului. Alternativele viitorului omenirii, se afirmă, sunt barbarismul şi socialismul.

Originalitatea mişcărilor socialiste s-a exprimat, încă de la origini, în fenomenul grupării în cadrul unei InternaŃionale Muncitoreşti, constituită la Londra, în 1864, sub denumirea AsociaŃia InternaŃională a Lucrătorilor . Nesfârşitele conflicte cu proudhonienii, maziniştii şi bakunienii îl determină pe Marx să transfere în 1872 sediul InternaŃionalei I de la Londra la New York. Slăbirea InternaŃionalei I duce la constituirea, în 1889, a InternaŃionalei a II-a, al cărei faliment este total în momentul declanşării primului război mondial. InternaŃionala a III-a (1919) a scindat definitiv mişcarea socialistă în social-democraŃi şi comunişti. În anii ’70, legăturile dintre partidele comuniste occidentale şi Moscova slăbesc. Represiunile de la Berlin şi Budapesta, raportul Hruşciov, invazia din Cehoslovacia şi Afganistan, represiunile din

Mioara NEDELCU

152

Polonia ş.a. au făcut ca alinierea partidelor frăŃeşti să nu mai aibă loc în mod mecanic. Tentativa comuniştilor spanioli, italieni şi francezi de creare a unui eurocomunism, indicând o strategie autonomă a alarmat Moscova. Sfârşitul anilor ’80 a fost marcat de un bilanŃ catastrofal. InternaŃionalismul comunist nu mai are astăzi nici un sens, China, Cuba şi Coreea de Nord fiind prea puŃin numeroase şi prea eterogene pentru a fonda un nou centru internaŃional.

În afara familiilor menŃionate, există unele partide mai greu clasificabile: partidele regionaliste/naŃionaliste şi partidele americane.

Deşi partidele regionaliste diferă de cele ecologiste în privinŃa organizării şi a influenŃei politice şi electorale, ele au în comun faptul că interesele lor sunt aproape exclusiv orientate spre o singură problemă, intrând astfel în categoria single issue parties, toate celelalte fiind percepute şi tratate prin prisma ei. Fenomenul regionalismului european, legat de supravieŃuirea unor minorităŃi în sânul anumitor state-naŃiuni, a cuprins aproape toate Ńările Europei Occidentale, în special Spania, Belgia, U.K., FranŃa, Italia. În unele Ńări, partidele regionaliste sunt insignifiante, dar dovedesc un comportament electoral particularist (Alsacia, Bretagne); în altele, au o bună organizare regională şi pot contribui la erodarea statului-naŃiune (Belgia). Între aceste două poziŃii, sunt posibile multiple situaŃii intermediare: poziŃie dominantă (Alto Adige, Vallèe d’Aoste, łara Bascilor) sau de concurenŃă (ScoŃia, Corsica).

La începutul anilor ’70, sistemul de partide din Irlanda de Nord s-a despărŃit de cel din Marea Britanie. Aici există Ulster Unionist Party, reprezentând partea unionistă şi protestantă, moderat, apărut din rândurile Partidului Conservator, Democratic Unionist Party, cu o direcŃie radicală, Social Democratic and Labour Party – din partea naŃionalistă şi catolică (unioniştii moderaŃi), cu rădăcinile în mişcarea pentru drepturi civile din anii ’60 şi Sinn Fein – aripa radicală a naŃionalismului. În ScoŃia şi łara Galilor, în afara Partidului Conservator, Laburist şi Liberal-Democrat există şi partide naŃionaliste ca Scottish National Party, care a înlocuit conservatorii în cea de-a doua poziŃie şi Plaid Cymru, influent numai în regiunile provinciale în care se vorbeşte limba galeză, situat pe poziŃia a patra.

În ceea ce priveşte partidele americane, între cele două formaŃiuni dominante – Republican şi Democrat nu există decât o slabă distanŃă ideologică, explicabilă, între altele, prin compoziŃia populaŃiei, evoluŃia istorică, adeziunea la valorile americane, la virtuŃile capitalismului şi misiunea universală a SUA.

I.4. Tipuri de partide şi de sisteme de partide

Diversitatea şi complexitatea fenomenului partidist face dificilă construirea unei tipologii exhaustive. Preluând de la Max Weber distincŃia partide de notabili şi partide de masă, M. Duverger distinge:

Partide politice şi grupuri de interese

153

1) partidele de cadre, de creaŃie interioară (cu varianta europeană şi cea americană), care au puŃini membri, o conducere de elită, o slabă comunicare între membri;

2) partidele de masă, de creaŃie exterioară (socialiste, comuniste, fasciste), cu un număr mare de membri, o conducere birocratică şi centralizată, puternice legături de comunicare în interiorul partidului;

3) partidele intermediare (indirecte – de tip laburist şi partidele din Ńările în curs de dezvoltare).

Jean Charlot propune următoarea distincŃie: 1) partide de notabili, care sunt partide de cadre în sens strict; 2) partide de electori, puŃin ideologizate, care nu sunt elitiste în

concepŃie şi esenŃă, sunt îndreptate spre electoratul lor, fiind exclusiv preocupate de câştigarea alegerilor;

3) partide de militanŃi, în care militanŃii au un rol esenŃial în funcŃionarea lor.

A. Parisi şi G. Pasquino ne oferă o tipoligie inspirată de concepŃia lui Weber şi fondată pe modalităŃile relaŃionale partid-electori: 1) partide de opinie, supuse conjuncturii politice, instabile şi fluctuante; 2) partide de apartenenŃă, cu slabă dependenŃă faŃă de conjunctură, caracterizate printr-o atitudine a electoratului marcată de o puternică determinare în favoarea partidului; 3) partide de schimb, primind electorii al căror vot este îndreptat spre partidele sau oamenii care oferă sau pretind că oferă avantaje în schimbul votului.

Siegmund Neumann introduce categoria partid de integrare socială (Sozialghettopartei), care grupează un număr important de militanŃi activi, dezvoltă vaste reŃele de organizaŃii paralele, urmărind încadrarea cetăŃenilor „de la leagăn, până la mormânt”, iar Otto Kirchheimer – categoria catch-all party (capcană, înşfacă tot)31, în terminologia franceză – parti-attrape-tout sau partide rassemblement (de uniune). Acest partid este unul mare, pragmatic, preocupat de adaptarea structurilor sale organizatorice şi a programelor la cerinŃele momentului. Peter Meyr vorbeşte de apariŃia unui nou ideal-tip-cartel-party, o formă exacerbată a lui catch-all-party, partid legat de stat, de la care primeşte partea esenŃială a subsidiilor, este mai mult un agent semipublic, care explică societăŃii politicile decise de stat, prin campanii de opinie profesionalizate, foarte centralizate şi finanŃate prin mijloace statale. Partidele-cartel se înŃeleg între ele, pentru a-şi repartiza subsidiile şi anumite funcŃii, limitând competiŃia dintre ele. Acest model ar corespunde situaŃiilor din democraŃia consociativă.

G. Almond şi Jean Coleman divizează partidele în 3 tipuri: 1) partidul pragmatic-afacerist, cumulând interese prin negocieri; 2) partidul ideologic, având ca scop un singur set de valori; 3) partidul particularităŃii , care se 31 G. Pasquino susŃine că cea mai adecvată traducere este nu „partid-prinde-tot”, ceea ce ar trimite la ideea acumulării resurselor necesare, ci „partid-prinde-pe toŃi”.

Mioara NEDELCU

154

identifică cu interesele unui anumit grup social. David Apter sugerează o tipologie similară, identificând în naŃiunile subdezvoltate partidele de reconciliere şi partidele de solidaritate. Kay Lawson adaugă şi alte categorii: 1) partidele politice participative, care îşi ajută membri să participe direct la procesul politic (Partidul Laburist Australian, de exemplu); 2) partidele responsabile, ce urmăresc modelarea politicii în interesul membrilor lor (partidele olandeze); 3) partide ale clienŃilor , care promit beneficii materiale (Partidul Creştin Democrat Italian); 4) partide direcŃionale, ce unesc alegătorii cu guvernul, ajutându-l să menŃină un control strict asupra lor (Mişcarea RevoluŃionară Populară din Zair).

Yves Mény semnalează existenŃa partidelor cu statut pozitiv şi a unor partide interzise (cazul partidului neonazist Sozialistische Reichpartei şi a partidului comunist KPD, în 1951 sau a partidului radical basc Herri Batasuna, în 2002).

Partidele politice au mai fost divizate în partide de guvernământ şi partide de opoziŃie, partide centralizate şi partide descentralizate. Politologii belgieni identifică 4 tipuri principale de descentralizare internă, în sânul partidelor:

1) descentralizare locală, constând în acordarea unei autonomii şi a unei influenŃe, în special în procesul desemnării conducătorilor partidelor şi mandatarilor publici la structurile locale şi subregionale;

2) descentralizare ideologică, semnificând posibilitatea diverselor tendinŃe de a se exprima şi organiza;

3) descentralizare socială, legată de preocupările de dozare şi ponderare în reprezentarea partidului;

4) descentralizare federală, caracterizând în Belgia primele partide cu structură naŃională, până în momentul în care dau naştere, prin sciziune, unor formaŃiuni francofone şi flamande, total autonome.

Politologii britanici arată că activitatea partisană comportă 3 scene: 1) party on the ground – organizaŃia partisană de la bază şi legăturile dintre partid şi electorat; 2) party in public office – activitatea partisană din parlament şi de la guvernare; 3) party in central office – activitatea instanŃelor naŃionale şi aceea a permanenŃelor din centrul dispozitivului.

Tipului de partid stratarhic propus de Samuel Eldersveld şi ilustrat de partidele americane îi este specifică existenŃa unei structuri organizatorice ierarhizate, fiecare nivel sau strat putând influenŃa programul partidului, putând genera un număr de lideri legaŃi între ei pe verticală şi urmărind să câştige aderenŃi în masa alegătorilor lor. Fiecare partid fiind constituit în SUA dintr-o coaliŃie de organizaŃii etatice şi locale, unii autori au estimat că sistemul american are cel puŃin 4 partide (corespunzând aripilor liberale şi conservatoare), iar alŃii că are, probabil, 102 (două partide principale pentru fiecare stat şi 2 organizaŃii naŃionale pentru alegerile prezidenŃiale).

Partide politice şi grupuri de interese

155

Din punct de vedere structural, afirmau R. Kolodny şi R.S. Katz, partidele naŃionale din SUA sunt, pe de o parte, federaŃii de partide organizate în fiecare stat al uniunii şi, pe de altă parte, conglomerate (destul de slabe) între 3 organizaŃii independente, înrădăcinate în fiecare dintre ramurile alese ale corpurilor politice – Preşedinte, Senat, Camera ReprezentanŃilor. Frank Sorauf şi Paul Allen Beck le numesc The Tree-headed Giants (giganŃii politici cu trei capete), capetele reprezentând trei alianŃe diferite ale membrilor: 1) party-as-organization; 2) party-in-the electorate, cuprinzându-i pe toŃi cei care au vârsta de vot, intenŃionează să voteze pentru candidaŃii preferaŃi şi contribuie chiar la campaniile lor; 3) party-in-government, compus din persoanele alese sau numite într-un post guvernamental oficial, sub sigla partidului. Aceste capete colaborează uneori, alteori trag în direcŃii diferite32.

Ansamblul partidelor aflate în interacŃiune într-o societate dată constituie un sistem de partide, rezultat al combinării mai multor factori: structura şi intensitatea clivajelor, importanŃa diverselor evenimente istorice, interne şi internaŃionale (războaie, revoluŃii), natura regimului (prezidenŃial, parlamentar), tipul de sistem electoral, capacitatea partidelor de a se adapta şi de a împiedica apariŃia şi dezvoltarea de noi concurenŃi ş.a. Există o interacŃiune orizontală, între cel puŃin două partide şi o interdependenŃă verticală, între mai multe elemente: alegători, partide, parlamente şi guverne.

M. Duverger propunea o tipologie fondată pe număr şi o explicaŃie în termenii modului de scrutin. Sistemul majoritar cu un tur de scrutin tinde spre bipartism, reprezentarea proporŃională tinde spre multipartism, iar scrutinul majoritar cu două tururi spre un multipartism temperat de alianŃe. Dar, s-a dovedit că modul de scrutin nu este un factor chiar atât de important, însuşi M. Duverger scriind ulterior că „...realităŃile naŃionale, ideologiile şi,mai ales, structurile socio-economice au, în general, acŃiunea cea mai hotărâtoare în această privinŃă” 33.

Dihotomiei prin care autorul francez opunea bipartismul multipartismului, Jean Blondel i-a adăugat un al treilea termen – sistemul cu două partide şi jumătate. Demipartidul perturbă jocurile dintre cele două partide mari şi antrenează adesea guvernări minoritare, în coaliŃie cu el. La Palombara şi Wiener fac deosebirea între sistemele competitive şi cele necompetitive (concurenŃiale şi neconcurenŃiale, în formularea lui G. Pasquino), care sunt denumite monopartidiste şi pluraliste, dacă se foloseşte criteriul fundamental al stabilirii tipologiei sistemelor de partide – numărul.

Sistemele necompetitive sunt sistemele cu partid unic, având program ideologic sau pragmatic (aşa cum s-a întâmplat în China şi Coreea de Nord, la sfârşitul anilor ’90) şi sistemele cu partid hegemon, numite de Samuel Huntington – „cu partid exclusiv”.

32 F.J. Sorauf, P. A. Beck, Party Politics in America, 6th ed., Scot, Foresman, 1988, p. 9 33 M. Duverger, op. cit., p. 292

Mioara NEDELCU

156

Expresia „partid unic”, inventată de teoreticienii fascismului, folosită încă

din anii ’30 a fost aplicată partidelor fasciste, comuniste şi celor din unele Ńări subdezvoltate. Apărut de regulă după o revoluŃie sau o lovitură de stat, partidul unic exercită singur puterea, impunându-şi legile în toate relaŃiile sociale, economice, politice, în condiŃiile interzicerii partidelor opuse. De obicei, este asociat cu o guvernare autoritară sau cu asumarea puterii personale.

Sistemele cu partid hegemon (existente în Polonia, Bulgaria, Cehoslovacia, de la sfârşitul deceniului al cincilea şi până în deceniul al noulea) au fost plasate de specialişti la jumătatea drumului, între sistemele cu partid unic şi cele cu partid dominant. Ele s-au caracterizat prin tolerarea de către partidul comunist, care avea rol central sau hegeman, a unuia sau mai multor partide democrate, reprezentate simbolic în parlament, dar care nu puteau învinge în alegeri.

Expresia „partid dominant”, lansată în 1951 implică astăzi un sens mai restrâns decât accepŃiunea originală, care indica o variantă de sistem intermediar, între pluralism şi partidul unic. Sistemul de partid dominant există în Ńara în care sunt mai multe partide, unul dintre ele este mai mare decât celelalte, obŃine în mod regulat, pe parcursul a mai multor alegeri libere şi concurenŃiale un număr suficient de voturi pentru a guverna singur, deŃine majoritatea absolută a locurilor în parlament şi menŃine dialogul cu opoziŃia (înainte sau după cel de-al doilea război mondial în Italia, Suedia, Norvegia, Islanda, Danemarca, India şi, după unele opinii, în România, între 1990-1996).

G. Pasquino identifică sistemele de partide atomizate, nestabilizate, fluide, în formare, în care nici un partid nu obŃine un procent însemnat de voturi şi nu demonstrează că ar putea rezista în timp (în Polonia, Rusia, Ukraina, după 1989). Astfel de sisteme, apărute de obicei după o perioadă de autoritarism – totalitarism ar fi produsul sistemului electoral.

Sistemele pluraliste, constituite dintr-un număr mai mare sau mai mic de partide care intră în competiŃie pentru cucerirea şi exercitarea puterii au fost clasificate, în mod tradiŃional, în sisteme bipartiste şi multipartiste.

Într-o Ńară cu sistem bipartist pot exista mai multe partide, dar numai două dintre ele, mari şi puternice, ajung la guvernare (U.K., SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă ş.a.). Sistemele bipartiste simbolizează, în opinia lui A. Lijphart, sistemul majoritarist al democraŃiei, iar sistemele multipartidiste – modelul consensualist. Ele oferă alegătorilor posibilitatea de a opta între două seturi alternative de politici publice, propunând politici moderate, centriste, ducând la formarea unor cabinete monocolore, stabile şi eficiente. Sistemele bipartiste pure sunt extrem de rare (Marea Britanie, Noua Zeelandă, Barbados). Dacă pe lângă cele două partide mari există un partid mai mic, dar cu potenŃial de coaliŃie şi care joacă un rol politic semnificativ, se poate vorbi atunci despre un sistem de două partide şi jumătate (liberalii în Germania şi Luxemburg, Partidul Laburist Islandez, Noii DemocraŃi din Canada). Jean Charlot împarte şi el bipartismele în sisteme pure şi integrale, în care numai două partide ajung

Partide politice şi grupuri de interese

157

la putere (existente în Ńările mai sus menŃionate) şi sisteme imperfecte sau cu două partide şi jumătate, în care unul dintre cele două mari partide are nevoie de un al treilea pentru a forma guvernul (Germania, Austria)34.

M. Duverger deosebea bipartismul veritabil de pseudobipartism. Marea Britanie, caracterizată prin disciplina de vot a parlamentarilor ar fi exemplul tipic al bipartismului veritabil. Bipartismul suplu, de tip american (pseudobipartism) este considerat a fi mai aproape de multipartism, decât de bipartismul rigid, britanic, în Congresul de la Washington votându-se după preferinŃele personale.

Chiar şi în puŃinele Ńări considerate prototipuri ale bipartismului, se constată numeroase excepŃii, fie datorită existenŃei unor mici partide minoritare, fie datorită unor faze de tripartism. În consecinŃă, ar fi mai corect să vorbim, consideră Yves Mény, folosind terminologia economică, de duopoluri. Numai sistemele SUA şi U.K. ar răspunde acestei definiŃii.

Sistemele multipartidiste se caracterizează prin numărul mare al partidelor care intră în competiŃia electorală şi participă la exercitarea puterii. Cele mai mari partide obŃin, de regulă, între 20% şi 40% din totalul voturilor. Deci, multipartismul se fondează pe absenŃa sau extrema raritate a unor guverne majoritare monopartiste şi, în consecinŃă, pe pluralitatea partidelor reprezentate în guvern. ExperienŃe mai lungi de multipartidism au existat în Belgia, Italia, ElveŃia, Columbia ş.a.

M. Duverger distingea multipartismele nordice, ordonate (în Scandinavia, łările de Jos), caracterizate prin partide puternic organizate, disciplinate, alianŃe guvernamentale solide şi multipartidismele neordonate, haotice, meridionale (FranŃa, Italia), în care partidele sunt mai puŃin organizate şi disciplinate, alianŃele fragile şi guvernările mai puŃin stabile. A. Lijphart divizează sistemele multipartisane în sisteme cu sau fără partid dominant, de exemplu Italia pre-1990, cu creştin-democraŃii dominanŃi şi cele trei Ńări scandinave, cu puternicele lor partide socialiste.

Preluând de la M. Duverger conceptele bipartism şi mutipartism, Giovani Sartori care operează distincŃia între polaritate şi polarizare, le aprofundează prin intermediul conceptelor „relevanŃă”, „poli”, „competitivitate”35. El consideră că, în afara numărului, există şi un alt criteriu (de fapt, decisiv) pe care se fondează cele 2 tipuri de pluripartidism: cel al partidelor care influenŃează într-adevăr jocul parlamentar – relevant parties. În sprijinul acestei concepŃii, D.-L. Seiler identifică multipartismul simetric sau asimetric, polarizat sau nepolarizat. Ar putea exista, în opinia sa, şase forme teoretice: 1) simetric nonpolarizat; 2) asimetric polarizat; 3) simetric bipolarizat; 4) asimetric bipolarizat; 5) simetric multipolarizat; 6) asimetric multipolarizat. Dintre acestea, în viaŃa politică a democraŃiilor occidentale se întâlnesc numai 3 cazuri: o formă simetrică polarizată, în care un partid cu vocaŃie quasi- 34 J. Charlot, Les partis politiques, A. Colin, Paris, 1971 35 G. Sartori, Parties and Party Systems, Cambridge, Cambridge University Press, 1976

Mioara NEDELCU

158

majoritară se opune diferitelor partide mici şi mijlocii, care se luptă între ele; 2) o formă simetrică bipolarizată, în care două partide ar putea aspira la vocaŃia majoritară, căutând permanent să se extindă; 3) o formă simetrică multipolarizată, în care mai multe partide medii sau mici corespund unor poli distincŃi, caz în care guvernământul de coaliŃie devine norma, iar coaliŃiile au numeroase configuraŃii.

G. Pasquino analizează multipartismele limitate sau pluralismul moderat (între 3-5 partide) şi multipartismele extreme sau pluralismul polarizat (mai mult de 5 partide). În pluralismul polarizat, competiŃia este centrifugă, partidele situate la polii extremi urmărind consolidarea , erodează centrul coaliŃiei iar opoziŃiile nu sunt responsabile.

I.5. Sisteme de partide şi moduri de scrutin în România

În România, fenomenul partidist s-a conturat în a doua jumătate a

secolului al XIX-lea, în forma sistemului bipartid, alcătuit din Partidul Liberal, înfiinŃat la 24 mai 1875 şi a Partidului Conservator, constituit oficial la 3 februarie 1880. Dar, ideea adoptării unor legi şi a unor practici democratice, după model occidental, este mai veche decât crearea partidelor politice, după cum o demonstrează ConstituŃia în 77 de puncte a lui Ionică Tăutu, din 1822, Memoriul Unionist din 1829 sau Idee pe scurt asupra tuturor formelor de oblăduire a lui Simion Marcovici, din 1829. În timpul domniei lui Al. I. Cuza, România a avut un sistem electoral majoritar, cu două tururi de scrutin36. Drepturile electorale prevăzute în ConstituŃia din 1866 se bazau pe cens, alegătorii fiind împărŃiŃi în 4 colegii electorale, în funcŃie de venit, profesiune şi demnităŃile deŃinute. Revizuirea ConstituŃiei şi adoptarea noii Legi electorale din 1884 au fost apreciate ca însemnând un pas înainte spre introducerea votului universal: numărul colegiilor electorale s-a redus de la patru la trei pentru Camera DeputaŃilor, a scăzut censul necesar pentru a avea drept de vot.

După formarea în 1918 a statului naŃional-unitar, având drept consecinŃă intrarea pe scena politică românească a partidelor din Transilvania, Basarabia şi Bucovina, vechiul sistem de partide (dominat de numai două formaŃiuni politice) este înlocuit cu unul multipartid. Apar partidele minorităŃilor etnice (maghiară, germană, evreiască, ukraineană) şi alte partide, cu titulaturi democratice (Partidul Poporului , Partidul łărănesc, Partidul Muncii ş.a.). Se produce ieşirea din scenă a Partidului Conservator şi apariŃia a noi curente ideologice şi politice – comunismul şi legionarismul.

Din a doua jumătate a primului deceniu interbelic se poate sesiza o tendinŃă de polarizare, de reducere a numărului formaŃiunilor politice. Etapa

36 Cf. F. Costiniu, P. D. Şerban, Aspecte ale evoluŃiei sistemului electoral în România, Regia Autonomă Monitorul Oficial, Bucureşti 2000, p. 25

Partide politice şi grupuri de interese

159

simplificării tabloului politic este încheiată odată cu înfiinŃarea în 1926 a PNł, care va umple vidul politic lăsat de conservatori, ca partid de alternanŃă la guvernare cu liberalii. Este astfel restabilit sistemul bipartit de guvernare (rotativa guvernamentală). Inspirată din legea belgiană, noua lege electorală adoptată în noiembrie 1918 stipula reprezentarea proporŃională, în speŃă sistemul d’Hondt. Alegerile desfăşurate în 1919, 1920 şi 1922 s-au bazat pe această lege, în Transilvania şi Bucovina aplicându-se sistemul majoritar37. Datorită acestei situaŃii, sistemul electoral existent în acea perioadă a fost calificat ca un sistem mixt38, folosind cele două moduri de scrutin, majoritar şi proporŃional. În 1923 este adoptată o nouă ConstituŃie şi în 1926 o nouă lege electorală, inspirată din legea italiană a regimului fascist. Partidul care obŃinea cel mai mare număr de voturi (cel puŃin 40% din numărul total) era declarat partid majoritar, primind 50% din mandate. Cealaltă jumătate era distribuită tuturor partidelor, inclusiv celui câştigător, în raport cu procentul votului obŃinut. Înainte de această împărŃire proporŃională, mandatele erau distribuite candidaŃilor care obŃinuseră majoritatea absolută în circumscripŃiile lor.

În sistemul bipartit românesc, alternanŃa se realizează între PNL şi Partidul Poporului (1920-1927), între PNL şi PNł (1927-1937). FaŃada democratică dispare în 1938. ConstituŃia lui Carol al II-lea anulează pluripartidismul, consacrând un regim autoritar, reintroducând votul cenzitar şi restrângând drepturile şi libertăŃile cetăŃeneşti. România cunoaşte sistemul partidului unic, în forma Frontului Renaşterii NaŃionale, la început, apoi în aceea a Partidului Na Ńiunii . Prin decretul 3053 din 15 septembrie 1940 Parlamentul este declarat dizolvat iar ConstituŃia din 1938 suspendată, în perioada septembrie 1940 – august 1944 guvernându-se fără activitatea publică a partidelor politice.

Legea nr. 560/15 iulie 1946 a dat drept de vot femeilor şi militarilor, alegerile desfăşurându-se pe baza votului universal, egal, direct şi secret, a scrutinului de listă şi a reprezentării proporŃionale. Acapararea puterii de către P.C.R. a echivalat cu eliminarea pluripartidismului şi a pluralismului. La începutul guvernării comuniste, pluralismul politic este formal recunoscut dar, la puŃin timp, partidele sunt desfiinŃate şi este consacrat sistemul partidului unic.

Decretul-lege nr. 8/31 decembrie 1989 privind înregistrarea şi funcŃionarea partidelor politice şi a organizaŃiilor obşteşti din România pune capăt regimului de partid unic, creând bazele dezvoltării pluralismului politic. Revenirea la valorile politice democratice, bruscă şi cu accente violente a avut ca urmare explozia fenomenului partidist. ApariŃia a peste 200 de partide, de diverse orientări ideologice nu a avut un suport real în structurile sociale şi a fragmentat în mod excesiv electoratul. Pluripartidismul românesc s-a definit prin labilitate, exprimată în numeroase disidenŃe, fracŃionări, alianŃe 37 M. Dogan, op. cit., p. 141 38 G. Voicu, op. cit., p. 156

Mioara NEDELCU

160

conjuncturale. Al. Radu, Gh. Radu şi I. Porumb afirmau că pluripartidismul specific anului 1990 a fost mai curând „pluripartidism hipertrofiat39”. Luând în considerare numărul foarte mare al partidelor reprezentate în Parlament (18 partide alese) şi puternica forŃă a FSN, Gh. Voicu l-a apreciat ca „multipartidism cu sistem dominant sau hiperdominant”40.

În 1992, numărul partidelor parlamentare scade şi primele două forŃe politice totalizează fiecare peste 20% din numărul voturilor, ceea ce antrenează calificativul de sistem multipartid „pur” pentru susŃinerea căruia pleda şi dispunerea celor două forŃe politice pe axa stânga-dreapta (FDSN la centru-stânga, CDR la centru-dreapta). Analizele efectuate au constatat că în Parlamentul românesc nu se găsesc cel puŃin două partide care să deŃină minimum 20% din sufragii, după cum cere, în opinia lui Jean Blondel un sistem multipartid „pur, ci numai unul – FDSN (ulterior PDSR şi apoi PSD), al doilea partid de importanŃă electorală – PNłCD deŃinând sensibil sub 20% din voturi şi o medie de 12,9% din mandatele celor două Camere. CerinŃa „multipartidismului pur” nefiind îndeplinită, s-a afirmat că în România, între 1992-1996 a existat un sistem „multipartid cu defect” 41. FundaŃia pentru DemocraŃie, Freedom House din New York l-a catalogat sistem de partid dominant.

O tendinŃă pozitivă a dinamicii sistemului multipartidist, sesizabilă de la o alegere la alta a fost aceea a simplificării eşichierului politic. Alegerile din 1996 aduc o schimbare politică esenŃială: alternanŃa la putere. „Defectul” constitutiv de la precedentele alegeri este în mod evident diminuat. În urma alegerilor din anul 2000, au rezultat doar cinci partide parlamentare – PDSR, PRM, PNL, PD şi UDMR, primele două având fiecare peste 20% din voturi şi mandate, satisfăcând cerinŃa lui Blondel pentru un sistem „multipartid pur” şi democratic. Adrian Miroiu atrăgea atenŃia asupra faptului că structura parlamentului, în forma apărută după alegerile din noiembrie 2000 este semnificativă nu numai la scara unei legislaturi; ea stabileşte cadrul evoluŃiei sistemului de partid românesc într-o perioadă de 12-16 ani. Conform configuraŃiei evoluŃiei sistemului de partide schiŃată de el şi numită „configuraŃia cu două opoziŃii ”, există două partide majore – PDSR (PSD) şi PRM, şi trei mai mici – UDMR, PNL şi PD, grupate în „opoziŃia democratică”. În afara unei mari instabilităŃi a configuraŃiei, există şi o mare problemă: cea a posibilităŃii alternanŃei la guvernare, o lungă perioadă de timp cel de-al doilea partid major – PRM având de întâmpinat dificultăŃi în constituirea unei majorităŃi parlamentare din care să facă parte42. În anul 2004, în formula electorală Uniunea NaŃională PSD+PUR, partidul condus de Dan Voiculescu

39 Al. Radu, Gh. Radu şi I. Porumb, Sistemul politic românesc, un sistem entropic?, Ed. Tehnică, Bucureşti 1995, p. 53 40 Gh. Voicu, op. cit., p. 215 41 Idem, p. 226 42 L. Vlasceanu, A. Miroiu, DemocraŃia ca proces. Alegerile 2000, Ed. Trei, Bucureşti 2001, pp. 70-75

Partide politice şi grupuri de interese

161

(Partidul Conservator, în noua titulatură) a reuşit să pătrundă în Parlament pe ultima poziŃie ca număr de reprezentanŃi, dar a avut un rol important în noua configurare a scenei politice, decizând să guverneze alături de AlianŃa PNL-PD şi UDMR. ConfiguraŃia sistemului de partide în urma alegerilor parlamentare din 2004 confirmă doar parŃial formula multipartismului cu partid dominant diminuat.43 TendinŃa de evoluŃie către un multipartidism bipolarizat reprezintă o dovadă a evoluŃiei sistemului, în căutarea unui echilibru funcŃional.44 Scena politică s-a simplificat şi mai mult în urma alegerilor parlamentare din anul 2008, în legislativul românesc intrând numai reprezentanŃi ai 5 formaŃiuni politice (PDL, PSD + PC, PNL, UDMR) şi 18 reprezentanŃi ai minorităŃilor naŃionale. PRM nu a reuşit să treacă pragul electoral.

Decretul-lege nr. 92/14 martie 1990 pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României restabilea sistemul electoral al reprezentării proporŃionale specific perioadei interbelice, dar fără prima electorală. Alegerile din 1992, 1996 şi 2000 s-au desfăşurat în temeiul Legii nr. 68/15 iulie 1992 pentru alegerea Camerei DeputaŃilor şi a Senatului, modificată prin Legea nr. 115/1996 pentru alegerile din 1996 şi prin OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 129/2000 pentru alegerile din noiembrie 2000. Decretul-lege din 1990 şi legea nr. 68/1992 au stipulat principiul reprezentării proporŃionale şi metoda scrutinului de listă. Conform reprezentării proporŃionale adoptate, într-o primă etapă se aplică regula coeficientului electoral simplu, iar în cea de-a doua etapă – regula d’Hondt. Pentru alegerile din 1992 şi 1996 pragul electoral stabilit a fost de 3% dar OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 129/30 iunie 2000 a modificat Legea organică 68/1992 stabilind pragul electoral la 5% pentru partide şi un prag pentru coaliŃii, care se calculează plecând de la nivelul de 5%, dar nedepăşind 10%.

Legea nr. 35 din 13 martie 2008 a introdus o nouă formulă electivă, potrivit căreia deputaŃii şi senatorii se aleg în colegii uninominale, prin scrutin ninominal, conform principiului reprezentării proporŃionale (art. 5, alin. 1). Pentru alegerile europarlamentare din anul 2009, partidele politice româneşti au decis prin consens să aplice vechea regulă a reprezentării proporŃionale pe liste blocate.

43 Buti, Daniel, „Sistemul de partide românesc în căutarea unei formule funcŃionale”, în www.sfera politicii.ro 44 C. Pîrvulescu, „CompetiŃie şi bipolarizare. Noi tendinŃe în sistemul politic românesc”, în Sfera Politicii, nr. 110-111/ 2004, pp. 8-12

Mioara NEDELCU

162

I.6. Rezultatele alegerilor europarlamentare din anul 2009 şi actualele grupuri politice din parlamentul european

În tratatul de la Maastricht se afirmă că partidele politice la nivel

european sunt importante ca factor de integrare în Uniune, contribuind la formarea unei conştiinŃe europene şi la exprimarea voinŃei politice a cetăŃenilor Uniunii. O primă condiŃie pentru constituirea unui grup politic la nivel european este organizarea după criteriul afinităŃii politice.

De-a lungul a patru zile (4 – 7 iunie 2009), în cel mai mare scrutin electoral transnaŃional, 375 de milioane de alegători europeni i-au ales pe cei 736 de deputaŃi ai Parlamentului European, care reprezintă 500 de milioane de cetăŃeni ai UE. Partidele de dreapta şi de centru – dreapta au obŃinut victoria în 20 de Ńări (în 11 dintre acestea fiind la guvernare), iar cele de stânga în numai 7 (Slovacia, Malta, Danemarca, Grecia, România, Suedia, Estonia). Numărul minim de deputaŃi necesar constituirii unui grup politic este 25. În cadrul unui grup trebuie reprezentate cel puŃin o pătrime din statele membre. Grupul politic adoptă o poziŃie, în urma consultărilor din cadrul său. Niciunui membru nu i se poate impune o anumită variantă de vot. DeputaŃii care nu fac din niciun grup politic sunt deputaŃi neafiliaŃi. În prezent, există 7 grupuri politice în cadrul PE. 1. Grupul Partidului Popular European (Creştin - Democrat) – European

People”s Party, EPP, 265 membri;

2. Grupul AlianŃei Progresiste a Socialiştilor şi DemocraŃilor din Parlamentul European – Group of the Progressive Alliance of Socialists&Democrats in the European Parliament, S&D, 184 membri;

3. Grupul AlianŃei Liberalilor şi DemocraŃilor pentru Europa - Alliance of Liberals and Democrats for Europe, ALDE, 84 membri;

4. Grupul Verzilor/AlianŃa Liberă Europeană – The Greens/European Free Alliance in the European Parliament, GREEN-EFA, 55 membri;

5. Conservatorii şi Reformiştii Europeni – European Conservatives and Reformists Group in the European Parliament, ECR, 54 membri;

6. Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică – European United Left (GUE, Gauche Unitaire Europeenne)-Nordic Green Left (NGL), GUE/NGL, 35 membri;

7. Grupul Europa LibertăŃii şi DemocraŃiei – Europe of Freedom and Democracy, EFD, 32 membri;

- 27 neafiliaŃi - Total 736 membri ai PE.

Majoritatea care continuă să domine Parlamentul European şi după alegerile din 2009, este produsul asocierii între centru – dreapta şi centru –

Partide politice şi grupuri de interese

163

stânga, şi în toate Ńările europene, aprobarea unui text pe cale parlamentară sau prin referendum se realizează printr-o astfel de conjugare.

EPP este cel mai mare grup politic din Parlament, având o contribuŃie substanŃială la elaborarea Tratatului de la Lisabona. El susŃine ideea unei Europe a valorilor, unită, deschisă, diversă, mai umană şi promovează dialogul şi moderaŃia. S&D uneşte partidele socialiste, social – democrate şi laburiste din UE. Acest grup a jucat un rol esenŃial în redactarea Cartei Drepturilor Fundamentale, ce garanteză europenilor drepturi civile, politice, sociale. ALDE consideră că UE trebuie să asigure o creştere economică echilibrată şi să creeze condiŃii pentru o protecŃie socială eficientă a cetăŃenilor ei. Redistribuirea bogăŃiei, în concepŃia ALDE, trebuie realizată prin intermediul Fondurilor Sociale şi al Fondurilor de Dezvoltare Regională, în vederea eliminării inegalităŃilor dintre regiuni. GREENS/EFA se pronunŃă pentru reforme economice şi sociale care să asigure o dezvoltare durabilă a fiinŃei umane şi a naturii, pentru norme ecologice, sociale şi democratice la standarde înalte, care să asigure calitatea vieŃii ş.a. EFD acŃionează pentru construirea unei Europe fondată pe libertatea de decizie a naŃiunilor, pe democraŃie.

Mioara NEDELCU

164

CLASIFICAREA ORGANIZA łIILOR PARTIZANE (MATRICEA

ORGANIZAłIEI PARTIZANE PRIN ÎNTRETĂIEREA A 2 AXE –

TELEOLOGICĂ ŞI MEDIOLOGICĂ)

CR

EAł

IE IN

TE

RIO

ARĂ

CR

EAł

IE P

AR

LAM

EN

TA

RĂ

C

RE

AłIE

PR

EZ

IDE

NłIA

LĂ

P. J

EF

FE

RS

ON

IAN

P. J

AC

KS

ON

IAN

P. M

AŞ

INĂ

P. C

AD

RE

SU

PLU

R

IGID

P. D

E E

LEC

TO

RI

P. I

ND

IRE

CT

P. D

E N

OT

AB

ILI

PA

LIE

R 1

PA

LIE

R 2

PA

LIE

R 3

CR

EAł

IE

EX

TE

RIO

ARĂ

P. D

E M

AS

E

SU

PLU

R

IGID

P. D

E M

ILIT

ANł

I P

. DE

IN

TE

GR

AR

E

Partide politice şi grupuri de interese

165

SCHEMA ORGANIZ ĂRII PARTIDELOR POLITICE

AMERICANE

(Tipul stratarhic)

COMITETUL NAłIONAL ŞI PREŞEDINTELE NAłIONAL

COMITET ELECTORAL AL SENATULUI ŞI PREŞEDINTE

COMITET DE STAT ŞI PREŞEDINTE

COMITETE ALE COMITATELOR PREŞEDINTE

ORGANIZAłII URBANE (WARDS)

SECłII DE BAZĂ (PRECINCTS) ŞI RESPONSABILI LOCALI

COMITET ELECTORAL AL COMISIEI REPREZENTANłILOR

ŞI PREŞEDINTE

COMITETE DE DISTRICT (DISTRICTE COMPUSE DIN DIVERSE TIPURI – DE COMITATE ŞI ALTE

INSTANłE)

ORGANIZAłII RURALE DE BAZĂ

Mioara NEDELCU

166

LOCALIZ ĂRI SUGERATE ALE CELOR 4 CLIVAJE

ÎN PARADIGMA AGIL

POLITICĂ

G

LUCRĂTORI/ PATRONI, POSEDANłI

BISERICĂ/ STAT

I - INTEGRARE ECONOMIC - A

CULTURĂ DOMINANTĂ/ CULTURĂ DOMINATĂ

SECTOR PRIMAR/ SECTOR SECUNDAR

L LOCAL - FAMILIAL

Partide politice şi grupuri de interese

167

PARTIDE ŞI FORMA łIUNI ÎNSCRISE PE LISTELE ELECTORALE DIN

ROMÂNIA ÎN – MAI 1990 –

Nr. Crt.

Denumire partid

1 ALIAN łA PENTRU UNITATEA ROMÂNILOR (AUR) = PUNR+PARTIDUL REPUBLICAN

2 ASOCIAłIA FOŞTILOR DE łINUłI POLITICI ŞI A VICTIMELOR DICTATURII

3 COMUNITATEA LIPOVENILOR DIN ROMÂNIA

4 FRONTUL DEMOCRAT AL GERMANILOR DIN ROMÂNIA (FDG)

5 FRONTUL SALVĂRII NA łIONALE (FSN)

6 GRUPAREA DE CENTRU "NOUA ROMÂNIE"

7 GRUPAREA DEMOCRATIC Ă DE CENTRU (GDC)

8 MIŞCAREA ECOLOGIST Ă DIN ROMÂNIA (MER)

9 PARTIDUL "ALIAN łA PENTRU DEMOCRAłIE"

10 PARTIDUL "CASA ROMÂN Ă A EUROPEI DEMOCRATE"

11 PARTIDUL COOPERATIST

12 PARTIDUL DEMOCRAT AGRAR DIN ROMÂNIA (PADR)

13 PARTIDUL DEMOCRAT AL MUNCII (PDM)

14 PARTIDUL DEMOCRAT CONSTITU łIONAL DIN ROMÂNIA

15 PARTIDUL DEMOCRAT CRE ŞTIN AL RROMILOR DIN ROMÂNIA

16 PARTIDUL DEMOCRAT ECOLOGIST

17 PARTIDUL DEMOCRAT PROGRESIST

18 PARTIDUL DREPT ĂłII SOCIALE/NOUA DEMOCRA łIE DIN NORD-VESTUL ROMÂNIEI

19 PARTIDUL ECOLOGIST ROMÂN (PER)

20 PARTIDUL ECOLOGIST UMANIST

21 PARTIDUL INDEPENDENT MAGHIAR

22 PARTIDUL LIBERAL (AL LIBERT ĂłII) DIN ROMÂNIA

23 PARTIDUL LIBER SCHIMBIST (PLS)

Mioara NEDELCU

168

Nr. Crt.

Denumire partid

24 MIŞCAREA "DEMOCRA łIA MODERN Ă"

25 MIŞCAREA "TÂN ĂRA DEMOCRAłIE"

26 PARTIDUL MUNCII ŞI DREPTĂłII SOCIALE DIN ROMÂNIA

27 PARTIDUL MUNCII

28 PARTIDUL NAłIONAL LIBERAL (PNL)

29 PARTIDUL NAłIONAL PROGRESIST

30 FRONTUL POPULAR ROMÂN

31 PARTIDUL NAłIONAL REPUBLICAN

32 PARTIDUL NAłIONAL ROMÂN

33 PARTIDUL NA łIONAL łĂRĂNESC-CREŞTIN ŞI DEMOCRAT

34 PARTIDUL PENTRU CINSTIREA EROILOR REVOLU łIEI DE SALVARE NAłIONAL Ă

35 PARTIDUL RADICAL DEMOCRAT

36 PARTIDUL RECONSTRUCłIEI NA łIONALE DIN ROMÂNIA (RPNR)

37 PARTIDUL PENTRU RECONSTRUCłIA NAłIONAL Ă ŞI DEMOCRAłIEI

38 PARTIDUL REPUBLICAN CRE ŞTIN

39 PARTIDUL ROMÂN PENTRU NOUA SOCIETATE

40 PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT CRE ŞTIN ROMÂN

41 PARTIDUL SOCIALIST AL DREPT ĂłII

42 PARTIDUL SOCIALIST DEMOCRAT ROMÂN (PSDR)

43 PARTIDUL łĂRĂNESC ROMÂN

44 PARTIDUL łIGANILOR DIN ROMÂNIA

45 PARTIDUL TINERETULUI LIBER DEMOCRAT DIN ROMÂNIA

46 PARTIDUL UMANITAR AL P ĂCII

47 PARTIDUL UNIT AL RROMILOR, C ĂLDĂRARILOR ŞI LĂUTARILOR DIN ROMÂNIA

48 PARTIDUL SOCIAL-DEMOCRAT ROMÂN (PSD)

49 PARTIDUL "UNIUNEA REPUBLICAN Ă"

50 PARTIDUL UNIT ĂłII DEMOCRATICE

51 PARTIDUL "VIITORUL DEMOCRATIC AL PATRIEI"

Partide politice şi grupuri de interese

169

Nr. Crt.

Denumire partid

52 UNIUNEA ARMENILOR DIN ROMÂNIA

53 UNIUNEA BULGAR Ă DIN BANAT ( ŞI) ASOCIAłIA CULTURAL Ă BULGARĂ

54 PARTIDUL "UNIUNEA CRE ŞTIN-ORTODOX Ă"

55 PARTIDUL UNIUNII CRE ŞTINE DIN ROMÂNIA

56 UNIUNEA DEMOCRATIC Ă CREŞTINĂ

57 UNIUNEA DEMOCRATIC Ă MAGHIAR Ă DIN ROMÂNIA (UDMR)

58 UNIUNEA DEMOCRATIC Ă A RROMILOR DIN ROMÂNIA (UDRR)

59 UNIUNEA DEMOCRATIC Ă A SÂRBILOR DIN ROMÂNIA

60 UNIUNEA DEMOCRATIC Ă A SLOVACILOR ŞI CEHILOR DIN ROMÂNIA

61 UNIUNEA ELENĂ DIN ROMÂNIA

62 UNIUNEA LIBERAL Ă "BRĂTIANU" (ULB)

63 UNIUNEA POLONEZILOR DIN ROMÂNIA "DON POLSKI"

64 UNIUNEA UCRAINENILOR DIN ROMÂNIA

65 PARTIDUL UNIT ĂłII DEMOCRATE DIN MOLDOVA

66 ALIAN łA MUNCITOREASC Ă ANTICOMUNIST Ă ŞI ANTIFASCIST Ă "LIBERTATEA"

67 PARTIDUL DEMOCRAT DIN CLUJ

68 UNIUNEA DEMOCRATA " łARA OAŞULUI"

69 FORUMUL DEMOCRA łIEI ŞI UNIT ĂłII NA łIONALE DIN ROMÂNIA

70 UNIUNEA DEMOCRAT Ă TURCO-MUSULMAN Ă

71 UNIUNEA LIBER DEMOCRAT Ă A RROMILOR DIN ROMÂNIA

72 CANDIDAłI INDEPENDENłI

73

74

75

Mioara NEDELCU

170

* * *

Întreb ări de verificare a cunoştineŃelor: 1. Cum a fost definit partidul politic? 2. Care sunt elementele conceptului? 3. Ce funcŃii realizează partidele politice? 4. ComentaŃi teza dualismului dreapta-stânga. 5. AnalizaŃi tipologiile multidimensionale ale partidelor politice. 6. Ce elemente noi introduce în staseologie paradigma Rokkan? 7. Cum a apărut şi cum au evoluat familiile de partide politice? 8. Care sunt tipurile de partide politice identificate de specialişti? 9. Ce sisteme de partide există? 10. Care a fost evoluŃia sistemului partidist românesc şi care este

încadrarea sa actuală?

Partide politice şi grupuri de interese

171

II. Rolu grupurilor de interese în sistemele democratice contemporane

II.1. Grupuri de interese – grupuri de presiune. Func Ńiile grupurilor de interese

Element devenit indispensabil funcŃionării structurii politice, grupurile de

interese instituie un nou sistem de reprezentare, distinct de reprezentarea clasică, prin intermediul partidelor. Fenomenul nu este de dată recentă, în orice societate interesele particulare având tendinŃa coalizării în vederea obŃinerii unor avantaje din partea guvernămintelor.

Deşi realitatea istorică a grupurilor de interese este mult mai veche decât cea a partidelor, recunoaşterea calităŃii lor de componente esenŃiale ale structurii politice a statelor este relativ recentă, cel puŃin în Europa. În 1908, în SUA, Arthur F. Bentley45 vorbea deja de „grupuri de interes” (Interest Groups) şi de presiunile exercitate de acestea, dar consacrarea termenului se produce abia în primii ani de după cel de-al doilea război mondial. În această perioadă, se dezvoltă un puternic curent de cercetare şi reflecŃie ştiinŃifică, grupul de interes devenind o categorie de analiză a ştiinŃei politice, care creează un instrument de interpretare şi explicare a vieŃii politice cu valoare cognitivă şi un concept uzual.

Grupul de interes, format şi dezvoltat în comunităŃile istorice primare este constituit dintr-un număr de persoane, unite de unul sau mai multe interese comune. Orice grup uman poate fi un grup de interes, formal sau informal, de situaŃie, de adeziune etc. În condiŃiile trecerii de la societatea feudală la capitalism, apar premisele politizării anumitor interese. Între factorii favorizanŃi ai dezvoltării grupurilor de interese, au fost menŃionaŃi: libertatea şi dreptul de asociere, regimul reprezentativ, industrializarea şi consecinŃele antrenate de progresul tehnic. Necesitatea exprimării intereselor şi revendicărilor diferitelor categorii de indivizi a fost determinată de: evoluŃia societăŃii industriale şi a funcŃiilor statului; transformările care au afectat instituŃiile parlamentare; dezvoltarea aparatului administrativ şi birocratic ş.a.

Grupul uneşte persoane între care există relaŃii specifice, suficient de frecvente pentru ca de aici să se degajeze un mod colectiv de conduită46. Între factorii de adeziune la un grup, considerarea intereselor ocupă un loc

45 A. F. Bentley, The Process of Government. A Study of Social Pressures, Chicago, 1908 46 G. Burdeau, op. cit., p. 210

Mioara NEDELCU

172

important. Ca atare, studiul grupurilor de interese este unul al intereselor organizate. Roger-Gérard Schwartzenberg scria că nu există nici un grup de interes care să nu fie tentat sau forŃat să exercite o presiune. Variabile sunt numai frecvenŃa, amploarea sau stilul de recurs la pressing. Orice grup de interes este, virtualmente, un grup de presiune, cele două expresii fiind sinonime47.

Charles Debbasch, Jean-Marie Pontier, Léon Dion ş.a. consideră că asimilarea grupurilor de interes cu grupurile de presiune nu este în întregime justificabilă. Grupul de interes nu se identifică exact cu grupul de presiune, care nu acŃionează numai pe calea pressingului şi a cărui influenŃă nu este unidirecŃională. Un grup de interes este un grup de presiune potenŃial, care se transformă în momentul acŃiunii sale asupra autorităŃilor abilitate să ia decizii în favoarea intereselor apărate. MulŃi specialişti identifică fenomenul grupului de presiune în prezenŃa a 3 elemente principale: 1) existenŃa unui grup sau a unei comunităŃi mai mult sau mai puŃin organizate (ceea ce îl deosebeşte de o mişcare spontană şi efemeră); 2) noŃiunea de interes şi apărarea acestui interes; 3) elementul presiunii, al influenŃei exercitate. Chiar şi acele grupuri de interes situate la o distanŃă mai mare de zonele în care influenŃa asupra guvernului reprezintă o necesitate se pot transforma, în anumite situaŃii, în organisme de pressing, astfel încât distincŃia grup de interes – grup de presiune este destul de dificil ă.

O serie de autori folosesc alternativ termenii „grup de interes” şi „grup de presiune”, unii (îndeosebi cei anglo-saxoni) îl preferă în mod evident pe cel dintâi. AlŃi termeni propuşi – „grup financiar”, „grup organizat”, „interese organizate”, „corpuri intermediare” nu au avut o consacrare internaŃională. În ceea ce ne priveşte, având în vedere faptul că obiectul cursului îl formează acele grupuri de interes care recurg la acŃiunea de „pressing”, mai mult sau mai puŃin frecvent, optăm pentru utilizarea alternativă a termenilor consacraŃi.

Robert Salisbury şi Kay Lawson sunt de părere că indivizii aderă la un grup urmărind trei categorii principale de avantaje: 1) materiale (bunuri şi servicii); 2) de solidaritate (datorită sentimentului solidarităŃii, şansei socializării sau a unui statut îmbunătăŃit); 3) de scop/acŃiune în numele unor valori sau cauze oferind satisfacŃii ce suplinesc recompensele personale48.

Oricare ar fi natura lui, interesul dobândeşte semnificaŃie, relevanŃă, în momentul în care membrii săi, prin anumite strategii şi mijloace se străduiesc să-l exprime şi să-l promoveze. În studiul grupurilor de interese, noŃiunea „pressing”, apărută în literatura americană la începutul secolului al XX-lea este cu deosebire importantă, marcând momentul în care grupurile de interes se manifestă „presând” asupra autorităŃilor abilitate să ia decizii. Pressingul este starea prin care un grup de interese caută să îşi realizeze obiectivele, prin modificarea comportamentului sistemului politic în favoarea sa. Exercitând 47 R.-G. Schwartzenberg, Sociologie politique, Édition Montchrestien, Paris, 1971, p. 419 48 K. Lawson, op. cit., pp. 93-95

Partide politice şi grupuri de interese

173

prin cererile lor un pressing, grupurile declanşează în sânul sistemului politic un fenomen de „retropressing” (retroacŃiune). Din acest ansamblu de cereri şi de răspunsuri vor rezulta anumite decizii.

Grupul de interes se delimitează de mişcările sociale şi de partidele politice. Mişcarea socială acŃionează uneori ca un grup de presiune şi unele grupuri de presiune sunt mişcări sociale. Dar, în general, grupurile de interes acŃionează ca mişcări sociale numai ocazional. O mişcare socială include adesea una sau mai multe asociaŃii dar, în mod obişnuit, include mulŃi suporteri care nu sunt membri ai respectivelor asociaŃii. Unele mişcări sunt total neorganizate.

Mişcarea socială a fost definită ca „încercare colectivă de a promova un interes comun sau de a atinge un scop comun prin acŃiune colectivă, în afara sferei instituŃiilor existente”49, sau „colectivitate acŃionând cu o anumită continuitate pentru a promova schimbarea sau a rezista schimbării în societatea sau în grupul căreia îi aparŃine”50. Ea grupează indivizii interesaŃi în atingerea unor obiective precise, se preocupă de sensibilizarea publicului şi a cercurilor conducătoare.

Unele mişcări pot număra milioane de oameni, altele au dimensiuni reduse; unele îşi desfăşoară activitatea într-un cadru legal, altele sunt grupuri ilegale sau conspirative. Scopurile şi mijloacele folosite de aceste mişcări pentru atingerea lor cunosc o mare varietate, putând merge de la simpla publicitate până la presiunea morală şi chiar violenŃa fizică. Spre deosebire de instituŃii, elemente relativ permanente şi stabile ale societăŃii, mişcările sociale sunt foarte dinamice şi au o durată de viaŃă variabilă.

Între funcŃiile principale ale mişcărilor sociale, Alain Touraine51 enumeră: 1) funcŃia de mediere; 2) funcŃia de clarificare a conştiinŃei colective; 3) funcŃia de presiune. Mişcările sociale sunt agenŃi activi ai medierii şi socializării, care dezvoltă şi întreŃin o conştiinŃă colectivă combativă. Recursul la presiunea exercitată în diferite moduri asupra persoanelor investite cu autoritate, asupra puterii nu este decât una dintre formele acŃiunii lor, deşi uneori o formă principală.

Numărul şi importanŃa mişcărilor sociale constituie un indicator de bază al importanŃei lor. David Aberle distinge 4 tipuri de mişcări sociale, 2 dintre ele – mişcările transformatoare şi mişcările reformatoare urmărind realizarea unor schimbări în societate; celelalte 2 – mântuitoare şi alteratoare vizează schimbarea unor obişnuinŃe sau concepŃii ale indivizilor52. Mişcările sociale au un caracter contestator şi în societăŃile totalitare, constituind un obiectiv esenŃial al atenŃiei regimului, care se simte permanent ameninŃat. În pofida

49 A. Giddens, op. cit., p. 549 50 R. H. Turner, L. M. Killian, Collective Behaviour, Prentice-Hall, Inc., New Jersey, 1957, p. 308 51 A. Touraine, Sociologie de l’action, Ed. du Soleil, Paris, 1965 52 Apud A. Giddens, op. cit., p. 551

Mioara NEDELCU

174

politicii sale represive, astfel de mişcări au tendinŃa de a renaşte şi de a schimba ordinea stabilită.

Grupurile de interese se deosebesc de partidele politice, în principal datorită faptului că ele nu au ca obiectiv cucerirea puterii sau participarea la guvernare ci, numai obŃinerea unei influenŃe asupra celor ce deŃin puterea şi constrângerea lor de a satisface, direct sau indirect, cerinŃele grupului.

Deci, diferite ca mărimi sau înfăŃişare, partidele şi grupurile au şi obiective diferite. Ca şi partidele, grupurile de interese:

• facilitează participarea cetăŃenilor la viaŃa politică;

• servesc ca legătură organizaŃională între membrii lor şi oficialii guvernamentali, aleşi sau numiŃi;

• pot determina guvernământul să fie mai receptiv la interesele diverselor categorii de cetăŃeni.

Dar, partidele politice se bazează pe o solidaritate generală, specifică Maurice Duverger, în timp ce grupurile au ca fundament solidarităŃile particulare. Primele acŃionează în cadrul societăŃii globale, căreia omul îi aparŃine în calitate de cetăŃean, celelalte acŃionează pentru apărarea unor interese particulare. În timp ce partidele se bazează pe coaliŃii, ale căror politici acoperă o gamă largă de probleme, grupurile îşi limitează setul de cereri. Deşi uneori încearcă să influenŃeze rezultatul anumitor alegeri, prima lor preocupare nu este aceea de a candida pentru funcŃii. Grupurile de interese pot lucra prin intermediul partidelor (totdeauna în căutare de bani şi de ajutor pentru mobilizarea sprijinului votanŃilor) şi pot influenŃa modelarea programelor partidelor sau a rezultatelor alegerilor.

Pe scurt, principalele caracteristici ale grupurilor de interese sunt următoarele:

• deşi nu sunt structuri sau instituŃii politice, activitatea lor se desfăşoară în strânsă corelaŃie cu cea a instituŃiilor statului şi a partidelor politice;

• ele nu exercită într-un mod direct puterea politică dar acŃionează asupra ei ca intermediari, pentru realizarea unor decizii luate de o instituŃie sau un organ politic, fiind astfel un element al producerii deciziei;

• ele se definesc prin caracterul lor colectiv şi printr-o acŃiune colectivă;

• ele trebuie să prezinte un anumit grad de unitate, să se caracterizeze prin sentimentul apartenenŃei la grup şi prin adeziunea la anumite valori comune;

• interesul care uneşte membrii lor poate fi mai mult sau mai puŃin puternic dar, în orice caz, este sursa unei acŃiuni comunitare şi agregative.

Deci, grupul de interese exprimă anumite interese, dispune de o organizare şi exercită o presiune pentru a-şi atinge scopurile. Ca atare, el poate fi definit ca „un grup de persoane unite într-o structură specifică de unul sau mai multe interese comune, care îşi realizează obiectivele prin presiunea

Partide politice şi grupuri de interese

175

exercitată asupra autorităŃilor abilitate să ia o decizie”53. ForŃa sa depinde de: importanŃa grupării; locul în societate; calitatea leaderilor. Ea este influenŃată de nivelul coeziunii sale, care presupune absenŃa unor disensiuni interne. Când unui grup îi lipseşte unitatea în susŃinerea unei probleme, influenŃa lui asupra procesului elaborării politicii scade, chiar dacă grupul are dimensiuni considerabile.

Într-o perspectivă funcŃională, grupul de interese este definit ca „entitate care încearcă să reprezinte interesele unor secŃiuni particulare ale societăŃii, în scopul de a influenŃa procesul politic”. Cu alte cuvinte, el îndeplineşte atât funcŃii faŃă de stat, în măsura participării la procesul decizional, informează guvernul şi celelalte instituŃii asupra stării reale a societăŃii, produce expertize, cât şi faŃă de societate, articulând aspiraŃiile şi interesele grupurilor sociale particulare. Grupurile de interese facilitează elaborarea politicilor publice. Deci, ele sunt atât actori politici, cât şi actori sociali54.

Cadru de solidaritate, de informare şi de acŃiune, grupul este, în opinia lui Ch. Debbasch, o „ripostă normală a cetăŃenilor”, care se pot simŃi slabi şi nesiguri în faŃa extinderii mijloacelor de guvernare ale puterii. El este un instrument de echilibrare a acŃiunii statului, o formă de contraputere. Însă, aşa cum trebuie evitată tendinŃa statului de a deveni atotputernic, trebuie evitată şi „tendinŃa naturală spre hegemonie” a grupurilor, aservirea statului faŃă de ele. „Grupurile în stat şi nu statul în grupuri”55. Impulsionarea cercetării fenomenului grupurilor de interese s-a datorat în bună parte teoriei pluraliste, care a făcut din pluralitatea şi competiŃia lor elemente esenŃiale ale consolidării şi dezvoltării democraŃiei. Treptat, grupurile de interese ajung să fie considerate expresie a unei manifestări naturale a vieŃii politice, care nu contravine principiilor democraŃiei ci, dimpotrivă, o stimulează.

Cercetătorii din SUA au ajuns la concluzia că grupurile de interese oferă americanilor şi o altă cale de participare într-o democraŃie reprezentativă, în afara exercitării dreptului de vot. În opinia americană, grupurile de interes servesc ca legături organizaŃionale între membrii lor şi oficialii aleşi sau numiŃi ai guvernământului. Ceea ce le justifică existenŃa este rolul lor de a face ca membrii executivului, legislativului şi ramurii judiciare a guvernământului să fie mai conştienŃi de nevoile şi preocupările diferitelor segmente ale populaŃiei. Un aspect particular al teoriei americane a grupurilor de interese îl constituie atenŃia deosebită acordată grupurilor de cetăŃeni activişti (citizen activist groups) şi practicii lobbyingului, analizată atât în context naŃional, cât şi la nivelul statelor uniunii.

53 Ch. Debbasch, J.-M. Pontier, op. cit., p. 387 54 Cf. A. M. Dobre, R. Coman, coord., România şi integrarea europeană, Institutul European, 2005, pp. 163-164 55 Ch. Debbasch, L’État civilisé, Contre le pouvoire sauvage, Libraire Arthème, Fayard, 1979, pp. 119, 127

Mioara NEDELCU

176

Treptat, după cel de-al doilea război mondial, grupurile nu mai sunt

considerate nici în Europa ca „devianŃi”, ci ca un mijloc firesc de exprimare a indivizilor, recunoscându-se astfel pluralitatea intereselor şi legitimitatea exprimării lor. În anii’60, valul scriitorilor pluralişti aduce în atenŃia publicului fenomenul grupurilor (group process) care domina politica modernă din Marea

Britanie, constituind un suport real pentru democraŃie. În anii ’70-’80 s-a constatat o bruscă proliferare a grupurilor britanice, în special a celor interesate de problemele protecŃiei mediului şi a animalelor, dar şi a unor grupuri reprezentând interese „secŃionale” (materiale). Ele au început să influenŃeze politicile publice formulate de conducerea centrală sau locală şi de Comunitatea Europeană.

În R.F.G., rolul grupurilor a devenit atât de important încât H. W. Ehrman vorbea deja în 1965 despre „democraŃia intereselor de grup de la Bonn”56. În această Ńară, este greu de găsit vreo sferă socială sau vreo activitate privată care să nu fie reprezentată în diverse forme de organizare. Lista Publică a OrganizaŃiilor Înregistrate şi a ReprezentanŃilor lor nu înscrie toate organizaŃiile, asociaŃiile, societăŃile, lobbyurile şi alte grupuri de interese existente în Germania dar, conform estimărilor, ar fi active peste 2500 de grupuri independente organizaŃional. Unele grupuri se prezintă în forma „organizaŃiilor –umbreală”, cuprinzând mai multe organizaŃii în interiorul unei federaŃii. Cele mai multe dintre grupurile de interese naŃionale sunt afiliate la organizaŃii internaŃionale-umbrelă.

Şi în democraŃia elveŃiană grupurile de interes57 au ajuns să exercite o mare influenŃă, guvernul şi parlamentul neputându-le ignora. Ele îndeplinesc următoarele roluri: 1) contribuie la finanŃarea unui partid politic sau a altuia; 2) influenŃează alegerea candidaŃilor de către partide; 3) influenŃează direct formarea voinŃei alegătorilor; iniŃiază referendumuri populare58. În ElveŃia, grupurile de interese au dobândit atât posibilitatea de a participa la pregătirea legilor, cât şi pe aceea de a fi asociate la executarea lor. ConstituŃia a înscris obligativitatea ascultării asociaŃiilor înainte de edictarea unei legi (procedura de consultare) şi a implicării lor în formularea unor proiecte de legi aflate într-un stadiu pre-parlamentar. Frecvent, reprezentanŃii grupurilor se află în comisiile de experŃi şi au acces direct la guvern.

Paradoxal, FranŃa, o Ńară în care s-au manifestat poate cele mai mari rezerve în privinŃa caracterului benefic pentru democraŃie al grupurilor de presiune, ele fiind, după cum constata Georges Lavau, obiect de scandal şi provocând o reacŃie moralizantă a adus, prin specialiştii ei, o contribuŃie notabilă la dezvoltarea teoriei grupurilor. Analizele şi tipologiile lui M. Duverger, George Burdeau, Jean Meynaud, Jaques Basso, Jean Charlot ş.a. au o largă utilizare în sociologia şi politologia contemporană.

56 H. W. Ehrman, Democracy in a Changing Society, London, 1965, pp. 130-132 57 Termenul preferat de elveŃieni este acela de „asociaŃii” 58 Th. Fliner-Gerster, op. cit., p. 203

Partide politice şi grupuri de interese

177

În conŃinutul funcŃiilor grupurilor de interese propuse de Jean Meynaud se înscriu: a) activitatea de furnizare a unei informaŃii complete şi circumstanŃiale; b) funcŃia de consimŃire-participare (consimŃământul exprimat faŃă de mişcările proiectate); c) canalizarea revendicărilor (rolul moderator)59. Între principalele funcŃii ale grupurilor, într-un raport care privilegiază parteneriatul etatic, Jaques Basso şi Michelle Ruffat menŃionează: a) funcŃia de reprezentare; b) funcŃia de gestiune; c) funcŃia de revendicare; d) funcŃia de apărare, în profitul membrilor lor60.

II.2. Grupuri de interese intrasocietale şi extrasocietale

Variatele forme de organizare se concretizează în adunări, asociaŃii,

centre, camere, confederaŃii, consilii, federaŃii, grupări, ligi, mişcări, societăŃi, sindicate, uniuni. Clasificarea lor s-a făcut prin aplicarea a zeci de principii, criterii, grupări etc.

Într-o perspectivă sistemică, specifică îndeosebi ştiinŃei politice americane, grupurile de interese au fost analizate în calitatea lor de element al sistemelor componente ale sistemului social global (exclusiv sistemul politic) şi de element al sistemului politic. În primul caz, au fost identificate grupuri de tip profesional, confesional, cultural, cu ponderi diferite în diferite Ńări; în cel de-al doilea, grupuri confesionale implicate direct în politică (germane, americane, japoneze ş.a.). În calitate de element al subsistemului partidelor politice, grupurile de interese profesionale, etno-culturale, confesionale se pot politiza atunci când interesele lor o cer.

Ca modele de pressing, pentru atingerea obiectivelor urmărite, grupurile pot acŃiona la nivel intrasocietal (local, zonal, naŃional) şi la nivel extrasocietal (regional internaŃional, global internaŃional), delimitarea având mai mult caracter analitic, în realitate existând o strânsă interdependenŃă a celor două niveluri.

Următorul tabel prezintă o încercare de sistematizare a principalelor tipuri, care utilizează cele mai relevante criterii propuse de sociologi şi politologi.

59 J. Meynaud, Les groupes de pression, P.U.F., Paris, 1965, pp. 116-118 60 J.-D. Basso, M. Ruffat, „Nouveau regards sur les groupes”, în Problèmes politiques et sociaux, Paris, mai 1985, p. 4

Mioara NEDELCU

178

Tipuri de grupuri de interese

II.2.1. Nivelul intrasocietal al grupurilor de inte rese

A) Luând în considerare gradul de integrare a membrilor lor, G. Burdeau distinge grupurile neinstituŃionalizate şi grupurile instituŃionalizate. AcŃionând în afara oricărui cadru formal şi fiind mai greu de identificat, cele neinstituŃionalizate sunt calificate mai curând o tendinŃă exprimând opinia unui mediu net delimitat (universitar, agricol). Datorită organizării, grupurile instituŃionalizate au un grad mai mare de constanŃă a scopurilor urmărite şi o

CRITERIUL UTILIZAT TIPUL GRUPULUI DE INTERESE

Gradul de integrare al membrilor grupului

*Grup neinstituŃionalizat *Grup instituŃionalizat

Interesul apărat sau promovat

*Grup de interes unic (cu obiectiv limitat) *Grup cu interese (scopuri) multiple *Grup de apărare a intereselor materiale (economic, secŃional) *Grup de vocaŃie ideologică (non economic, de idei, ideologic, non profesional, cauzal) *Grup de vocaŃie globală *Grup de vocaŃie specializată

Natura activităŃii membrilor cercului conducător al grupului

*Grup privat *Grup public *Grup semipublic

Natura activităŃii grupului *Grup exclusiv (primar, de acŃiune politică) *Grup parŃial (secundar, intermitent) *Pseudo-grup de presiune

Structura grupului *Grup de cadre *Grup de masă

Strategiile grupului şi receptivitatea guvernului faŃă de ele

*Grup intern *Grup extern *Grup intermediar

Natura presiunii permise *Grup-client *Grup-stăpân

Durata existenŃei grupului *Grup provizoriu (ad hoc) *Grup permanent (cu vocaŃie permanentă)

Caracterul acŃiunii *Grup oficial *Grup secret

Partide politice şi grupuri de interese

179

mai mare eficienŃă în utilizarea tehnicilor de pressing. În organizarea grupurilor, doi factori sunt foarte importanŃi: calitatea conducătorilor şi amploarea relaŃiilor lor cu mediile parlamentare, birourile ministeriale, organele de formare a opiniei publice.

Utilizând criteriul gradului de specializare şi, mai ales, criteriul organizaŃional propus în 1961 de Allen Potter (Organized Groups in British National Politics), G. A. Almond şi G. B. Powell disting patru tipuri de grupuri de interes: 1) anomice (formaŃiuni spontane şi efemere, deseori violente – manifestaŃii, răzmeriŃe); 2) non asociative (grupuri informale, intermitente şi non voluntare, bazate pe afinitate, religie sau regiune şi caracterizate prin lipsa continuităŃii şi organizării); 3) instituŃionale (organizaŃii formale – partide, adunări, administraŃii, biserici) care se pot transforma în corpuri sau partide; 4) asociative (organizaŃii voluntare, specializate în articularea intereselor ca sindicatele, grupările oamenilor de afaceri, asociaŃiile etnice sau religioase, grupările civice)61. În concepŃia autorilor, numai ultimele două grupuri posedă un grad de organizare suficient pentru a fi considerate adevărate grupuri de presiune, care urmăresc să acŃioneze asupra puterii politice.

B) Aplicând criteriul interesului apărat sau promovat, cei mai mulŃi specialişti americani subdivizează grupurile în două categorii: 1) grupuri de interes unic (single-issue groups); 2) grupuri cu interese multiple (multiple-issue groups). Grupurile de interes unic urmăresc Ńeluri de interes public dar se particularizează prin preocuparea lor pentru o singură problemă şi, în general, pentru realizarea unor compromisuri. (National Rifle Association sau Abortion Right Action League)62. Între grupurile având interese multiple sau care promovează cauze multiple se pot afla grupuri religioase (The National Council of Churches, Christian Right), grupuri care acŃionează pentru protecŃia mediului (Friends of the Earth, Greenpeace) sau grupuri care urmăresc îmbunătăŃirea activităŃii guvernamentale (Common Cause). Grupurile catolice au fost active în mişcările anti-avort şi anti-nucleare iar grupurile evreilor s-au implicat frecvent în lobbyinguri pe teme liberale ca drepturile muncitorilor şi ale minorităŃilor.

Grupurile de interese pot avea un interes material sau pot urmări un scop dezinteresat. În funcŃie de aceasta, tipurile identificate au fost denumite grupuri de apărare a intereselor materiale şi grupuri de promovare sau de vocaŃie

ideologică (J. Meynaud), grupuri economice şi grupuri non economice sau sociale (S. Erlich), grupuri de interese profesionale şi grupuri de idei, ideologice, nonprofesionale (R.-G. Schwartzenberg), grupuri secŃionale şi cauzale (W. Grant).

61 G. A. Almond, G.B. Powell, Comparative Politics. A Developmental Approach, Boston, Little Brown and Co., 1966, p. 72 62 S. Welch ş.a., Understanding American Government, West Publishing Company, 1991, p. 106

Mioara NEDELCU

180

Conform interpretării lui W. Grant, grupurile secŃionale caută să

organizeze un număr cât mai mare de membri, iar poziŃia lor faŃă de guvernământ depinde de validitatea pretenŃiei de a vorbi în numele unei industrii particulare, grup de patroni sau profesie. Grupurile cauzale reprezintă unele principii sau credinŃe care acŃionează în numele unor astfel de cauze. Ele se divizează în 2 categorii: 1) cele care caută să folosească în campanii un număr mare de membri; 2) cele în cazul cărora numărul restrâns este compensat de loialitate şi angajamentul faŃă de cauză al unor membri care lucrează în organizaŃie fără a pretinde remunerare. Unele grupări cauzale pot avea şi interese secŃionale63.

Grupurile formate în jurul unui interes material sunt preocupate mai întâi de eficacitatea acŃiunii lor. Acest interes poate fi unul direct financiar (subvenŃii, creşteri de preŃuri sau de salarii), sau poate consta în diverse avantaje (măsuri de protecŃie socială, limitarea concurenŃei, etc.).

Grupurile ideologice sau cu scop dezinteresat, care apără un interes non material, calificat deseori ca interes moral (bisericile, grupările umanitare, unele grupări filosofice) sunt mai numeroase în SUA.

Între organizaŃiile profesionale, afacerile, lumea muncii, grupurile profesionale şi agricole reprezintă tipurile cele mai puternice şi de durată. OrganizaŃiile patronale se implică în finanŃarea partidelor şi a oamenilor politici, în sprijinirea campaniilor electorale, îndeosebi a celor prezidenŃiale. AsociaŃiile din industrie şi afaceri, organizaŃiile patronale au avut întotdeauna un grad relativ ridicat de organizare în Germania, unde cele mai puternice organizaŃii antreprenoriale sunt FederaŃia Industriilor Germane şi principalele organizaŃii ale bancherilor şi comercianŃilor. OrganizaŃii patronale puternice se găsesc şi în celelalte Ńări europene: în Italia – Camerele de ComerŃ, Confindustria, Intersind; în Anglia – ConfederaŃia Industriei Britanice; în FranŃa – Consiliul NaŃional al Patronatului Francez, Camerele de ComerŃ. În SUA, U.S. Chamber of Commerce, Business Roundtable, National Association of Manufactures şi alte asociaŃii americane sunt direct interesate în legislaŃia referitoare la impozite, subsidii guvernamentale, tarifele pentru bunurile importate şi produsele de consum, reglementările privind protecŃia mediului ş.a. Mai mult de 3000 de corporaŃii individuale şi de afaceri angajează lobbyişti, purtători de cuvânt pentru corporaŃii şi afaceri în Washington, ei înşişi reprezentaŃi de propria lor organizaŃie – American League of Lobbysts.

Alături de patronate, sindicatele sunt unele dintre cele mai influente grupuri de interese. Sunt Ńări în care mişcarea sindicală se caracterizează prin unitate şi coeziune şi Ńări în care ea este fragmentată şi slăbită de rivalităŃi. Sindicatele britanice au jucat un rol foarte important în desfăşurarea vieŃii economice şi politice, din secolul al XVIII-lea şi până în prezent. Trade Union

63 W. Grant, Pressure Groups, Politics and Democracy in Britain, Ph. Allan, 1989, p. 12

Partide politice şi grupuri de interese

181

Congress continuă să fie o forŃă şi astăzi. Cele 24 de mari uniuni sindicale britanice reprezintă toate categoriile socio-profesionale, dar există şi o organizare pe ramuri, sau combinând cele două criterii. Pentru reglementarea raporturilor patronat-sindicate, în Marea Britanie a fost instituită o comisie naŃională de arbitraj, conciliere, sfaturi, cu rolul de a rezolva disputele din sectorul particular şi cele din sectorul public, prin cooperarea patronilor, muncitorilor şi a reprezentanŃilor lor. În FranŃa, procesul de sindicalizare este mai redus. ViaŃa sindicală a cunoscut dominaŃia a 4 mari organizaŃii – ConfederaŃia Generală a Muncii, ConfederaŃia Franceză Democratică a Muncii, ForŃa Muncitorească şi ConfederaŃia Franceză a Muncitorilor Creştini. RFG se individualizează prin extensia libertăŃii de adeziune, ca urmare a recunoaşterii dreptului de sindicalizare a tuturor persoanelor care au o profesie, chiar şi a celor care au relaŃii de muncă prin statute de drept public – funcŃionari, judecători, militari etc. Cele mai importante organizaŃii sunt FederaŃia Germană a Sindicatelor, Uniunea Germană a Personalului Salariat, cu aproximativ 500.000 de mebri şi un număr de organizaŃii mai mici, care cooperează cu uniunile F.G.S. şi FederaŃia Germană a FuncŃionarilor Civili, cu mai mult de 1 milion de membri. Sindicalismul american este influent în calitate de lobby organizat şi dispune de mari resurse, care îi permit să se implice în susŃinerea unor campanii electorale, prin intermediul unor comitete de educaŃie politică. Împreună cu United Automobile Workers, Teamsters şi alte organizaŃii, AFL-CIO (American Federation of Labour şi Congress of Industrial Organizations, unite în 1955), organizaŃie umbrelă ce cuprinde 96 de sindicate, reprezintă de mulŃi ani interesele lumii muncii în capitalele statelor şi la Washington. Există şi o serie de sindicate individuale care fac lobby independent de grupurile-umbrelă.

OrganizaŃiile agricole, care împrumută o serie de trăsături, atât de la organizaŃiile patronale, cât şi de la cele sindicale au reuşit, în pofida unei scăderi continue a populaŃiei ocupate în agricultură, să-şi păstreze influenŃa. În RFG, Deutsche Bauernverband s-a manifestat activ ca grup de presiune, folosind o gamă largă de mijloace, de la mobilizarea opiniei publice cu ajutorul mass-media, retragerea suportului financiar pentru unele partide politice şi până la mari întruniri şi demonstraŃii, greve politice şi boicoturi. În momentele de criză ale sectorului agricol, în FranŃa şi Italia organizaŃiile agricole şi-au făcut simŃită puterea, uneori într-o formă dură: bararea unor şosele, căi ferate, deversarea recoltelor nevândute pe drumurile publice etc. OrganizaŃii agricole puternice există şi în Marea Britanie (National Farmers Union reuneşte 90% din agricultorii britanici), sau în SUA, unde Camerele americane de agricultură au o importanŃă deosebită iar American Farm Bureau Federation este considerată un puternic lobby.

Categoria grupurilor de presiune non profesionale (de promovare, de idei, ideologice, de vocaŃie ideologică, de interese morale, cauzale etc.) este o categorie eterogenă, unind grupuri mari şi foarte diverse.

Mioara NEDELCU

182

Unele grupuri apără, în acelaşi timp şi interesele materiale şi cauzele

morale (sindicatele învăŃământului, grupurile de femei care nu sunt unite prin comunitatea profesiei, de exemplu); altele disimulează obiective foarte concrete, în spatele unor teme moralizatoare (apărarea liberei iniŃiative de către grupurile patronale, elogiul proprietăŃii familiale de către sindicatele agricole, etc.). Toate grupurile, inclusiv bisericile, au nevoie de resurse materiale. Preluând optica lui R.-G. Schwartzenberg, putem vorbi despre grupuri ideologice şi religioase, grupuri cu obiectiv specializat, grupuri de condiŃie, grupuri civice, societăŃi de gândire şi cluburi.

Grupurile cu obiectiv specializat acŃionează pentru apărarea unor cauze particulare mai largi (drepturile omului, lupta împotriva rasismului, antisemitismului, pentru dezarmare, pace, integrare europeană, etc.), sau, mai limitate: temperanŃa, respectarea repaosului duminical, protecŃia animalelor.

Grupurile de condiŃie unesc persoane cu aceeaşi condiŃie socială: mişcările de tineret, organizaŃiile de femei şi mişcările feministe.

În categoria grupurilor civice pot fi incluse societăŃile de gândire, grupările intelectuale, filosofice şi cluburile.

C) În funcŃie de natura activităŃii membrilor cercului conducător al grupului, M. Duverger, G. Burdeau, J. Basso ş.a. fac deosebirea între grupurile de presiune private şi grupurile de presiune publice. M. Duverger (Sociologie Politique) indică două categorii principale de grupuri publice: a) serviciile oficiale ale statului care acŃionează cu metodele grupurilor de presiune pentru a apăra interesul de serviciu, identificat mai mult sau mai puŃin cu interesul general; b) corpurile de funcŃionari care formează în cadrul serviciilor un fel de coaliŃii, mai mult sau mai puŃin oculte, cu scopul acaparării posturilor de conducere şi al exercitării unei influenŃe, caz în care predomină interesul corporativ, asimilat cu interesul general. În tipologia politologilor americani A. Gitelson, R. Dudley şi M. Dubnick este inclusă categoria government-related interest groups64. Guvernele însele acŃionează ca nişte lobbyuri asupra Congresului, preşedintelui sau legislaturilor statelor, îndeosebi pentru asistenŃă financiară. În plus, un anumit număr de asociaŃii ale oficialilor guvernului reprezintă interesele colective ale membrilor lor. Cercetătorii americani realizează o distincŃie clară între grupurile al căror scop principal este obŃinerea unor beneficii economice pentru membrii lor – private interest groups şi grupurile care fac lobbying pentru beneficii, care nu sunt şi nu pot fi limitate sau restrânse la membrii lor – public interest groups. Grupuri de interes public precum Common Cause aparŃin şi categoriei citizen activist groups, având ca scop reprezentarea a ceea ce ei consideră a fi „interesele publicului”, în privinŃa unor probleme ca drepturile civile, protecŃia consumatorilor, diverse reforme sau reglementări pentru ocrotirea mediului. Alte „advocacy groups” sunt

64 A.R. Gitelson ş.a., American Government, Houghton Mifflin Company, 1991, p. 142

Partide politice şi grupuri de interese

183

focalizate pe drepturile homosexualilor, ale diferitelor grupuri religioase şi etnice, ale populaŃiei în vârstă.

Sociologul francez R.-G. Schwartzenberg divizează grupurile publice în grupuri civile şi grupuri militare, armata încercând uneori să influenŃeze acŃiunea puterilor publice în alianŃă cu interesele private.

D) Aplicând criteriul naturii activităŃii grupurilor de interese, M. Duverger analizează grupurile exclusive şi grupurile parŃiale (de acŃiune politică şi intermitente în terminologia lui G. Burdeau, primare şi secundare, în cea a lui W. Grant). Ch. Debbasch şi J.-M. Pontier contestă însă valabilitatea acestui criteriu, subliniind că orice activitate este mai mult sau mai puŃin politică.

Grupurile de presiune exclusivă sau de acŃiune politică (lobbyurile, mişcările pentru reforma electorală, pentru descentralizare, integrare europeană, organizaŃiile antirasiste ş.a.) îşi concentrează acŃiunea numai în domeniul politic, pressingul asupra puterii având scopul adoptării anumitor reforme sau al unei anumite orientări a politicii. Apreciate de unii autori ca organizaŃii tehnice reprezentând grupurile de interese şi exercitând pressingul în contul lor (M. Duverger, care le consideră pseudo-grupuri de presiune, Stanislas Ehrlich), de alŃii ca o tehnică de acŃiune (Ch. Debbasch, J.-M. Pontier), lobbyurile cunosc o puternică dezvoltare în SUA şi la Bruxelles. Fenomenul lobbysmului desemnează atât practica de influenŃare a procesului legislativ, cât şi persoanele sau organizaŃiile care acŃionează în vederea promovării sau a împiedicării adoptării unei legislaŃii.

În cazul grupurilor de interese parŃiale sau intermitente, mult mai numeroase decât cele exclusive, presiunea politică este sporadică, intermitentă, nefiind decât o parte a activităŃii unor organizaŃii care au şi alte raŃiuni de a fi (sindicatele, grupurile inspirate de o credinŃă religioasă, societăŃile pentru protecŃia animalelor, diverse ligi cu obiective culturale etc.).

În categoria pseudo-grupurilor de presiune, M. Duverger include organizaŃiile formate din tehnicieni, care exercită o presiune politică în folosul altor grupuri şi nu în acela al organizaŃiei din care fac parte: a) birourile tehnice de presiune (cassele electorale, lobbyurile, oficinele de propagandă); b) ziarele şi organismele de informare (presa scrisă şi audiovizuală). În mare parte, organismele de informare nu au caracterul unui grup de presiune, fiind simple întreprinderi comerciale dornice să câştige cât mai mulŃi bani. Dacă nu presează, ele pot beneficia de un public larg şi de un sprijin din partea puterii. Nu intră în această categorie „ziarele de scandal”, care trăiesc din atacurile asupra puterii. Unele dintre organismele care exercită presiuni asupra puterii sunt mijloace de exprimare deschisă ale anumitor grupuri determinate (ziarele sindicatelor, ale organizaŃiilor patronale, ale grupărilor Ńărăneşti), altele se adresează marelui public, mascându-şi dependenŃa de grupuri, prin simularea autonomiei. Acestea din urmă au fost numite „presa industriei” (finanŃată de bănci, mari industriaşi, alte grupuri puternice), pentru a le deosebi de „industria

Mioara NEDELCU

184

presei”, având ca unic scop vinderea informaŃiei. Sunt însă şi ziare care alternează cele două roluri.

E) Transpunând distincŃiile stabilite în analiza structurii partidelor politice, M. Duverger, G. Burdeau, J. Meynaud ş.a. identifică grupurile de

cadre şi grupurile de masă. Ca şi partidele de cadre, grupurile de cadre nu se fundamentează pe criteriul cantităŃii, ci pe acela al calităŃii, adresându-se „notabililor sociali”, „cadrelor”. OrganizaŃiile patronale, asociaŃiile înalŃilor funcŃionari, sindicatele învăŃământului superior, diverse asociaŃii ale artiştilor, scriitorilor, societăŃile de gândire, Francmasoneria, cluburile politice, se încadrează în această categorie. Numărul scăzut al membrilor acestui tip de grup de interes este compensat de influenŃa personalităŃilor aderente sau de puterea intereselor materiale aflate în cauză.

Sindicatele muncitoreşti, organizaŃiile Ńărăneşti, confederaŃiile meşteşugăreşti sau ale micilor întreprinzători, mişcările de tineret, asociaŃiile veteranilor, organizaŃiile de femei, societăŃile sportive sau culturale sunt tot atâtea exemple de grupuri de masă.

F) Luând în considerare strategiile grupului şi receptivitatea guvernului faŃă de aceste strategii, Wynford P. Grant distinge grupurile interne (insider groups) şi grupurile externe (outsider groups).

Insider groups, considerate de guvern legitime sunt consultate regulat. Outsider groups, care nu pot câştiga, dintr-un motiv sau altul, recunoaşterea guvernului sau nu doresc să între în relaŃii consultative cu oficialii, pot fi calificate şi ca „grupuri de protest”, având obiective în afara curentului principal al opiniei publice. Multe grupuri interne, precizează W. Grant, sunt grupuri secŃionale iar unele grupuri cauzale pot câştiga statutul de grupuri interne. Atât grupurile interne cât şi cele externe sunt subdivizate în 3 categorii: 1) prisoner groups; 2) low profile groups; 3) high profile groups.

Prisoner groups, dependente de tipul de relaŃii grup intern-guvern datorită diverselor forme de asistenŃă acordată sau faptului că reprezintă părŃi ale sectorului politic, (asociaŃii ale autorităŃilor locale, de exemplu), chiar dacă încearcă să se elibereze de această dependenŃă nu pot supravieŃui prea mult „în afară”. În forma sa externă, strategia low profile presupune accentul pus pe contactele cu guvernul, realizate „în spatele scenei”, f ără a implica prea mult mass-media. În schimb, o strategie high profile se bazează pe cultivarea opiniei publice pentru întărirea contactului cu guvernul. Outsider groups sunt subdivizate în potential outsider groups, outsider groups by neccesity şi ideological outsider groups. Potential outsider groups sunt acele grupuri externe care ar dori să devină grupuri interne, dar care nu au câştigat încă acceptarea guvernământului. Outsider groups by neccesity pot deveni şi ele insider groups, dar aceasta presupune o creştere a nivelului cunoaşterii politice, prin deprinderea limbajului şi procedurilor constituŃionale. Ideological outsider groups nu acceptă posibilitatea unei schimbări în cadrul sistemului politic

Partide politice şi grupuri de interese

185

existent, ele adoptând tactici care le plasează în afara a ceea ce este privit ca spectru normal al activităŃii politice.

T. May şi N. Nugent propun o categorie intermediară între grupurile interne şi cele externe – thresholders groups, care oscilează între strategiile interne şi cele externe, mergând de la o strânsă relaŃie cu guvernul, până la una mai distantă, sau chiar de adversitate. Sindicatele, după părerea lor, grupuri secundare, caracterizate printr-o acŃiune politică ocazională ar putea fi analizate în aceşti termeni.

P.F. Whiteley şi S.J. Winyard sugerează utilizarea distincŃiei open/focused (deschis/centrat), pentru a descrie strategiile grupului şi accepted/non accepted (acceptat/neacceptat), pentru a descrie statusul grupului. Prin încorporarea distincŃiei bazate pe accentul de reprezentare sau de servicii ale grupului şi a celei conform căreia grupul este unul care vorbeşte în numele săracilor sau este constituit chiar din săraci, Whiteley şi Winyard construiesc 4 clasificări dimensionale pentru fiecare grup. Cele mai comune profiluri ar fi OPAL (open-promotional-acceptable-lobbyng) şi FRAS (focused-representational-acceptable-service)65.

G) În funcŃie de natura presiunii permise de instituŃiile existente, au fost identificate groupes-client (grupurile-client), mai mult sau mai puŃin organizate, care încearcă să obŃină avantaje de la guvern şi groupes-maître (grupurile-stăpân) care nu sunt obligatele puterii, nu solicită ci comandă, nu exploatează puterea ci tind să devină ele însele puterea66. Unul dintre grupurile care, în anumite împrejurări, evoluează de la situaŃia de grup-client la aceea de grup-stăpân este armata, care acŃionează pentru obŃinerea unor credite mai mari sau adoptarea unor măsuri cu influenŃe deosebite asupra potenŃialului industrial al unei Ńări.

H) În funcŃie de caracterul conjunctural sau permanent al acŃiunii lor, grupurile de interese au fost divizate în grupuri provizorii şi grupuri permanente (grupuri ad hoc, fondate pe un obiectiv unic şi net circumscris şi grupuri de vocaŃie permanentă, cu obiective multiple, în terminologia lui Jean şi a Monicăi Charlot), iar în funcŃie de caracterul mai mult sau mai puŃin deschis al acŃiunii lor – în grupuri oficiale şi grupuri secrete.

II.2.2. Nivelul extrasocietal al grupurilor de inte rese

Demersul clasificării grupurilor internaŃionale relevă mai întâi existenŃa unor grupuri private şi a unor grupuri publice. Grupurile de interese private internaŃionale sunt reprezentate de întreprinderile şi organizaŃiile cu o acŃiune internaŃională, care s-au multiplicat în ultimii ani. Cele publice ar fi constituite din organizaŃiile internaŃionale, îndeosebi organizaŃiile specializate ale ONU.

65 P.-F. Whiteley, S.J. Winyard, Pressure for the Poor, Metheun, 1987, pp. 31-33 66 G. Burdeau, op. cit., p. 222

Mioara NEDELCU

186

OrganizaŃiile nonguvernamentale sunt o categorie intermediară. Statele pot acŃiona ele însele ca grupuri de interes, fie în raport cu unele organizaŃii internaŃionale, fie în raport cu alte state. Există grupuri ce apără interese materiale (grupuri economice, calificate „multinaŃionale”, din domeniul producŃiei de bază) şi grupuri dezinteresate (organizaŃiile de întrajutorare, gen Caritas International şi organizaŃiile umanitare, gen Amnesty International). Numeroase studii au semnalat multiplicarea şi întărirea lobbyiurilor europene care, după unele opinii, ar fi menite să joace rolul de pivot: pe de o parte, vis-à-vis de clienŃii sau de membrii lor, de la care primesc cereri de informare, iar pe de alta, vis-à-vis de instituŃiile comunitare care au nevoie de expertizele pe care acestea le pot transmite. Bruxelles a devenit centrul lobbyingului european, unde acesta este instituŃionalizat şi profesionalizat. Aici pot fi reprezentate întreprinderi, organizaŃii, sectoare ş.a. FederaŃia Europeană a AsociaŃiilor NaŃionale grupează reprezentantele naŃionale ale diferitelor profesii. La Bruxelles sunt prezenŃi adevăraŃi giganŃi: UNICE – Uniunea Industriilor ComunităŃii Europene, CES – ConferinŃa Europeană a Sindicatelor, COPA – Comitetul OrganizaŃiilor Profesionale Agricole, CEEP – Centrul European al Întreprinderilor Publice. După modelul siderurgiştilor (gruparea Eurofer) sau cel al constructorilor de automobile, industriaşii Ńărilor membre ale comunităŃii se grupează uneori pe sectoare, în structuri însărcinate cu apărarea intereselor comune. În ultimul timp, s-a extins practica delegaŃiilor unor colectivităŃi locale, în special ale regiunilor.

Un mare număr de reŃele europene ale sferei nonprofesionale există în domeniile social, sănătate, consum şi mediu. Ele variază ca mărime şi organizare; unele sunt formal constituite, eventual dotate cu un birou la Bruxelles şi un număr mic de membri, altele, mai numeroase, pot fi informale (The European Anti-Povery Network, cu membri în diferite zone ale Europei).

Deseori, reŃelele se grupează în jurul unor programe sau politici ale Comisiei Europene. Un grup de reŃele ca NGO Liaison Committee acŃionează în Ńări mai puŃin dezvoltate şi beneficiază de statutul consultativ la Comisie. The Euro Citizen Action Service, care reprezintă o largă coaliŃie numită VOICE (Voluntary Organizations in a Citizen’s Europe) face pressing la instituŃiile europene care se ocupă de bunăstarea socială şi drepturile cetăŃeneşti. În ultimii ani, s-a constatat o creştere bruscă în ceea ce priveşte volumul şi diversitatea intereselor reprezentate la Bruxelles. Unele grupuri au o largă bază comunitară, altele au domenii de activitate mai restrânse. Oficialii grupurilor, care trebuie să aibă relaŃii cu persoanele din cele 3 instituŃii care modelează politica europeană – Consiliu, Comisie şi Parlament – sunt mai mult decât simpli lobbyşti, mulŃi creându-şi reputaŃia de experŃi în probleme tehnice importante sau de persoane cu intuiŃie şi idei.

Două dintre cele mai importante grupuri de la Bruxelles, interesate în politica socială a Uniunii Europene sunt ConfederaŃia Sindicală Europeană şi Uniunea ConfederaŃiilor Industriale şi Patronale ale Europei, asociaŃii-umbrelă

Partide politice şi grupuri de interese

187

pentru sindicatele naŃionale ale muncii şi asociaŃiilor patronale. A crescut numărul şi importanŃa grupurilor de interes preocupate de politica ecologistă. Unele au o existenŃă limitată, fiind constituite pentru a influenŃa o anumită propunere, aflată în studiu. Altele sunt confederaŃii ale grupurilor de interese naŃionale care au o prezenŃă permanentă la Bruxelles. Există şi grupuri constituite pentru a influenŃa un alt tip de politică, dar care sunt interesate şi de măsurile privind mediul, cum ar fi ConfederaŃia Europeană a Sindicatelor sau grupuri internaŃionale ecologiste precum Greenpeace sau World Wildlife Foundation. Biroul European al Mediului, constituit din grupuri de interese din statele membre, dar şi din statele nemembre ale Uniunii, are contacte internaŃionale cu ONU, cu OCDE şi realizează programe pentru susŃinerea dezvoltării în Ńările subdezvoltate. Un tip aparte de grup de interese – EC Committe of American Chamber of Commerce in Bruxelles, reprezentând companiile americane care activează în Europa, se ocupă de politicile de mediu ale UE care le afectează într-un mod direct. În ultimii ani, autorităŃile locale şi regionale din UE şi-au deschis noi birouri la Bruxelles, iar în 1998 Comisia a luat iniŃiativa creării unui Consiliu Consultativ în privinŃa implementării politicilor regionale ale Uniunii. Sindicatele muncitoreşti, asociaŃiile patronale, grupările ecologiste fac şi ele lobbying la Bruxelles, în legătură cu politicile regionale. The Euro Citizen Action Service colectează nemulŃumirile cetăŃenilor referitoare la afectarea drepturilor de liberă mişcare. Michel Petite („Les lobbies éuropéens”) sesizează câteva tendinŃe în spaŃiul european: a) îndeplinirea unui rol comunitar de către anumite organisme reprezentative naŃionale; b) dezvoltarea unor „receptacule de afinitate”, precum Roundtable, care grupează unele dintre cele mai mari multinaŃionale europene în jurul unei structuri axată pe probleme sectoriale, dar care reprezintă o forŃă considerabilă; c) dezvoltarea unui adevărat lobbyism după modelul american, cu firme de servicii specializate (cabinete juridice, consultaŃii, organizatori de conferinŃe); d) creşterea numărului întreprinderilor care intervin pe lângă instituŃiile comunitare.

II.3. Nivelurile de ac Ńiune ale pressingului politic

Pressingul nu este, în general, o particularitate permanentă a activităŃii grupului, ci numai un recurs ocazional în situaŃii critice, atunci când interesele apărate sunt în joc. El se determină în raport cu Ńelurile vizate şi cu actorii instituŃionalizaŃi sau noninstituŃionalizaŃi. O mare importanŃă pentru acŃiunea directă sau indirectă, deschisă sau discretă, o are identificarea „punctelor de acces”, „de intervenŃie” sau a „punctelor de aplicare a presiunii”. Grupurile de interese vizează instituŃii şi organizaŃii având caracter etatic, interetatic şi nonetatic. Punctele de aplicare a presiunii şi intensitatea acŃiunii diferă de la un sistem la altul, de la o Ńară la alta, grupurile orientându-se către acele centre de

Mioara NEDELCU

188

putere care deŃin supremaŃia în momentul respectiv în sistemul democraŃiei. Conform amplitudinii intereselor, nivelurile de intervenŃie vor fi: locale, sectoriale, generale sau naŃionale.

Puterea legislativă a fost punctul iniŃial de întâlnire a grupurilor unui stat. Pressingul asupra acesteia este condiŃionat de următoarele elemente: 1) autonomia parlamentului faŃă de executiv; 2) strategia grupului (acŃiune deschisă sau discretă); 3) accesul mai facil sau mai puŃin facil la comitetele parlamentare.

În SUA, trei elemente particularizează relaŃiile parlament – grupuri de interese: transparenŃa, diferenŃierea între organele legislative ale statului federal şi cele ale statelor federate, considerarea Congresului ca loc al armonizării şi arbitrajului diferitelor interese67. Unii autori americani apreciază adunările legislative ale statelor ca fiind mai deschise şi mai sensibile la influenŃa grupurilor, situaŃie datorată, în opinia lui S. Ehrlich influenŃei localismului şi spiritului provincial.

Şi în Europa, contactul parlamentarilor cu grupurile de interese a început să se realizeze treptat într-un cadru organizat, printr-o colaborare a comitetelor şi comisiilor parlamentare cu experŃi din diferite domenii şi chiar cu reprezentanŃi ai grupurilor care acŃionează asupra puterii când obiectivele lor sunt opuse în raport cu obiectivele puterii executive sau atunci când se consideră neglijate de putere. În Marea Britanie, nu se poate vorbi despre o interdependenŃă totală între grupuri şi partidele politice, dar partidul rămâne un agent natural al reprezentării grupului, chiar dacă unele intervenŃii sunt realizate de către deputaŃi izolaŃi. ReprezentanŃii parlamentari ai laburiştilor au strânse legături cu sindicatele muncitoreşti iar partidul conservator este purtătorul de cuvânt firesc al intereselor industriei şi afacerilor. În Camera Comunelor, deputaŃii reprezintă direct unele organizaŃii profesionale şi constituie grupuri interpartide (laburişti, conservatori, liberal-democraŃi), practică asemănătoare celei a „blocurilor” din Congresul american. În Marea Britanie s-au constituit firme de lobbyişti profesionişti, specializate în acŃiunea de influenŃare a parlamentului şi anumite grupuri organizează lobbyinguri – presiuni de masă, una dintre principalele Ńinte fiind amendamentele la legislaŃie.

În FranŃa, parlamentarii aleşi pot depune diverse proiecte de legi inspirate din propunerile grupurilor, pot apăra poziŃiile lor în dezbaterile parlamentare fiind, într-un anume sens, agenŃi de intervenŃie şi reprezentanŃi ai grupurilor. DeputaŃii francezi pot acŃiona în contul grupurilor de interese şi în cursul desfăşurării lucrărilor unor comisii parlamentare. Grupurile franceze au şi acces direct la comisii. În Italia , grupurile sunt interesate de problema candidaturilor parlamentare, încercând să favorizeze alegerea candidaŃilor dispuşi să le reprezinte revendicările. Practica „legginelor” (legiferarea, în

67 J. A., Basso, op. cit., pp. 44-46

Partide politice şi grupuri de interese

189

anumite condiŃii, în cadrul consiliilor) a facilitat exercitarea influenŃei lor. În Germania lobbyismul este considerat ca fiind mai mult simbolic, parlamentul pierzându-şi din importanŃă în raport cu administraŃia şi guvernul. Cu toate acestea, cunoştinŃele furnizate de experŃii grupurilor sunt foarte importante pentru Bundestag, la comisiile de audiere, sau când se desemnează comisii de cercetare. Contactele de termen lung cu parlamentarii sunt mai eficiente în această Ńară decât încercările pe termen scurt de a influenŃa legislaŃia. Dar, cea mai mare eficienŃă o are acŃiunea de infiltrare a partidelor parlamentare din Bundestag. Spre exemplu, Comitetul Muncii şi al Afacerilor Sociale este dominat de reprezentanŃi ai sindicatelor, în special ai celor din aria de influenŃă a PSD.

Într-o perioadă de întărire a executivului, grupurile îşi îndreaptă pressingul asupra aparatului executiv, în primul rând asupra guvernului. În unele state occidentale, practica recurgerii de către administraŃie la serviciile grupurilor este curentă, funcŃionarii unor departamente folosindu-se de informaŃiile, statisticile şi documentaŃia furnizate de grupuri. Consultările sistematice oferă administraŃiei posibilitatea de a avea o bună informare, iar grupurilor – pe aceea de a pătrunde în inima aparatului de stat. În Germania, de exemplu, principalele Ńinte ale grupurilor de interes sunt departamentele specializate ale ministerelor federale dar elementul-cheie al acŃiunilor îl constituie nivelul-top al întâlnirilor la cabinetele miniştrilor şi, în special, cu Cancelarul Federal.

Grupurile sunt interesate şi de modul de funcŃionare al justiŃiei din două motive principale: a) pe de o parte, datorită deciziilor sale, care apar sinonime interesului public; b) pe de altă parte, datorită faptului că, pe baza unei legislaŃii sau a unui drept, ea contribuie la dezvoltarea puterii anumitor grupări sau organizaŃii profesionale. Multe grupuri de interese din SUA, în special public interest groups şi advocacy groups folosesc curŃile (tribunalele, instanŃele) pentru a influenŃa politica prin intermediul practicilor litigaŃiei (litigation – introducerea acŃiunii judecătoreşti de către o parte într-un proces). Ele aduc cererile directe, pun în discuŃie legile existente sau rezumă dosarele pentru a susŃine un caz aflat deja în faŃa tribunalului68. O altă cale o reprezintă influenŃarea filosofiei instanŃei, prin propunerea sau susŃinerea nominalizării unor judecători. În Europa, instanŃele judecătoreşti sunt folosite mai puŃin de grupuri, datorită costului, în timp şi bani. În Marea Britanie, de exemplu, procesul judiciar este folosit mai mult ca oportunitate de politizare a unui subiect sau de exercitare a presiunii, pentru schimbarea vreunei legi şi, mai ales, atunci când obiectivele propuse nu pot fi atinse prin mijloace convenŃionale.

Grupurile de interese transmit partidelor diverse cereri iar partidele aşteaptă sau obŃin ajutor şi asistenŃă, îndeosebi financiară. M. Duverger, J.

68 R.A. Gitelson ş.a., op. cit., p. 225

Mioara NEDELCU

190

Meynaud, J. Basso disting 5 situaŃii în derularea relaŃiilor dintre partide şi grupuri:

1) SituaŃia de neutralitate a grupului faŃă de partide, care nu propune absenŃa totală a oricăror relaŃii ci, mai ales, absenŃa subordonării.

2) Neutralitatea activă, în care grupurile de interese stabilesc relaŃii cu un anumit partid, indiferent de angajamentul sau ideologia sa.

3) RelaŃiile privilegiate, în cazul cărora partidul susŃine revendicarea grupului, iar grupul susŃine partidul, dându-i, în special, ajutor financiar (ceea ce nu exclude relaŃiile conflictuale).

4) Subordonarea partidului faŃă de grupul de interese, care poate determina chiar formarea partidului (cazul partidelor indirecte).

5) Subordonarea grupului în raport cu partidul, al organizaŃiilor anexe ale partidelor de masă (culturale, sportive, educative), în special socialiste şi comuniste.

Colaborarea egalitară are fie un caracter durabil, permanent, structural, fie un caracter provizoriu. DependenŃa partidului faŃă de grup poate fi una oficială, înscrisă în statute, sau o dependenŃă ocultă, discretă, constatată în special în cazul partidelor de dreapta, uneori instrumente ale puternicelor grupuri economice sau financiare (bănci, mari întreprinderi, sindicate patronale) şi care creşte într-o proporŃie inversă cu dimensiunile şi gradul de organizare al partidului69. DependenŃa grupurilor de interese faŃă de partid poate fi şi ea o dependenŃă manifestă sau una negată. Unele grupuri evoluează în direcŃia transformării lor în partide politice (exemplul mişcării Poujade, în FranŃa).

II.4. Mijloace şi tehnici ale ac Ńiunii de pressing politic

Mijloacele şi tehnicile folosite de grupurile de interese depind de

următoarele elemente: a) locul ocupat în societate; b) natura intereselor; c) natura obiectivelor apărate; d) regulile care guvernează funcŃionarea politică a societăŃii; e) particularităŃile sistemului politic; f) tipul organului asupra căruia se exercită presiunea, etc. În opinia lui M. Duverger (Sociologie politique), mijloacele de acŃiune, condiŃionate de structura internă a grupului pot fi materiale (resurse financiare), mijloace constând în personal şi psihologice. Jean Meynaud (Les groupes de pression) reŃine 5 categorii de procedee: 1) persuasiunea; 2) ameninŃările; 3) banii; 4) sabotarea acŃiunii guvernamentale (refuzul de a coopera cu autorităŃile administrative, de exemplu); 5) acŃiunea directă (manifestaŃii publice, defilări, baraje, greve, nesupunere civilă). Jaques Basso (Les groupes de pression) propune o clasificare ce ia în considerare tehnicile şi mecanismele, „Ńintele” şi

69 R.G. Schwartzenberg, op. cit., pp. 458-459

Partide politice şi grupuri de interese

191

interlocutorii faŃă de care se dezvoltă acŃiunea: 1) consultarea şi negocierea; 2) influenŃa şi persuasiunea; 3) intervenŃia şi acŃiunea directă.

Pressingul se exercită la 2 niveluri distincte, grupurile folosind cu predilecŃie unul dintre ele: presiunea directă, la nivelul organismelor puterii; presiunea indirectă, la nivelul publicului, care prin atitudinea lui acŃionează el însuşi asupra guvernanŃilor. Se pot iniŃia acŃiuni deschise, uneori publice, sau acŃiuni discrete, oculte.

Persuasiunea, directă sau indirectă presupune folosirea unor resurse financiare, cu ajutorul cărora se recurge, în primul rând, la specialişti, care permit grupului folosirea cunoştinŃelor lor. Unul dintre cele mai curente şi mai eficiente procedee ale persuasiunii este transmiterea unor documentaŃii privind o anumită problemă diverşilor parlamentari. InformaŃia „dirijată” sau „structurată” este o armă puternică a grupurilor de interese. Lipsa informaŃiilor şi a expertizelor afectează eficacitatea unui grup. Grupul poate persuada autorităŃile competente prin remiterea unei informaŃii detaliate, pregătite de experŃi calificaŃi şi prezentate pe un ton moderat, cu o aparenŃă de obiectivitate.

InfluenŃarea opiniei publice urmăreşte influenŃarea indirectă a puterii. Opinia publică poate fi influenŃată printr-un mod forte, prin greve, manifestaŃii, bararea drumurilor etc., dar şi prin apelul la tehnicile de acŃiune psihologică. Persuadarea publicului se realizează fie printr-o acŃiune de propagandă, fie printr-o acŃiune de informare. Propaganda, urmărind valorizarea revendicărilor şi a punctelor de vedere ale grupurilor se face prin intermediul unor ziare care constituie presa specializată a grupurilor de interese dar şi prin acela al presei de informare generală. Cele mai puternice grupuri posedă propriul lor serviciu de presă şi, uneori, chiar un serviciu de relaŃii publice. Se adaugă practica unor conferinŃe de presă, a unor emisiuni la posturile de radio şi televiziune. Pressingul direct asupra presei are drept scop influenŃarea conŃinutului ei. În practică, se folosesc diferite tipuri de lobbying:

• Lobbyingul tehnic necesită activitatea unor profesionişti specializaŃi pe domenii.

• Lobbyingul punctual se realizează pe un text particular.

• Graasroots lobbying presupune utilizarea petiŃiilor, scrisorilor, telegramelor, a apelurilor telefonice, a presei etc.

• Lobbyingul de imersiune (dominant în FranŃa, ca şi tipul următor) presupune un transfer de oameni, fiind practicat în special de bănci şi companiile de asigurări. Statul şi întreprinderile recrutează în aceleaşi corpuri, în aceleaşi mari şcoli, instituindu-se, astfel, într-un mod natural un sistem de schimburi. Această schemă de „infiltrare prin anticipare” oferă grupurilor posibilitatea unei bune cunoaşteri a mecanismelor administraŃiei şi un acces direct la centrele de decizie politică.

Mioara NEDELCU

192

• Prin lobbyingul de cogestiune, organizaŃiile agricole rezolvă situaŃiile de criză împreună cu puterile publice, în schimbul unei politici sistematice de subvenŃionare70.

Lobbyurile sunt considerate o rotiŃă a democraŃiei contradictorii sau conflictuale americane – adversary democracy. Supranumită „guvernul invizibil” sau „a treia cameră”, practica lobbyismului s-a generalizat treptat în SUA. În 1887, Congresul a cerut pentru prima dată lobbyiştilor să se înregistreze la Camera ReprezentanŃilor. Prin legi adiŃionale, li s-a impus: furnizarea listei clienŃilor, descrierea activităŃilor desfăşurate, declararea sumelor de bani folosite. Lobbyismul a fost reglementat la început numai în statele principale. Prin legea din 2 august 1946, reglementarea juridică s-a realizat şi la nivel federal. Federal Regulation of Lobbying Act (legea La Follette - Monroney), parte a celui de-al treilea capitol al Legislativ Reorganization Act defineşte lobbyiurile ca grupuri de interese particulare care caută să influenŃeze procesul de decizie legislativă a Congresului. Această lege prevede consultarea obligatorie a grupurilor în cadrul procedurii legiferării. Pentru limitarea abuzurilor şi transparenŃa lobbyingului, grupurile au obligaŃia de a se înregistra, de a indica numele persoanelor care se folosesc de el şi cel al publicaŃiilor utilizate, de a specifica remuneraŃiile primite sau plătite, care trebuie raportate trimestrial. Lobbyingul se exercită în capitalele statelor dar, în primul rând, la Capitoliu, unde numărul lor este foarte mare iar plata lor este foarte ridicată. Henrick Smith face distincŃia între „lobbyiul de modă veche” şi „ lobbyiul de nouă generaŃie” sau „noul joc al lobbyiului”. În timp ce vechiul lobby se sprijinea pe „o muncă de socializare”, pe detaliu, pe întâlniri, telefoane, mici favoruri, noul lobby, dezvoltat în anii ’60-70 se fundamentează pe marketingul de masă, pe gruparea tematică a problemelor şi lobbyingul de tip „en-gross”, împrumutând mult din tehnicile campaniilor electorale71. Măsuri de reglementare a lobbyingului au mai fost luate în Canada, Germania, Marea Britanie, Australia, Turcia, Israel. Despre necesitatea unei reglementări s-a discutat şi în Ńările Europei Centrale şi de Est, fără a se lua vreo măsură.

În literatura de specialitate spaniolă se pot întâlni şi alte două concepte – exemption lobby şi subsidy lobby. Exemption lobby este o metodă folosită atunci când apare o nouă propunere legislativă la nivelul Uniunii Europene şi ea nu se poate bloca. Se recurge atunci la adăugarea unui articol adiŃional, care să ofere Spaniei o excepŃie de la regulă, pentru mai mulŃi ani. Subsidy lobby este utilizat de grupurile de interese sectoriale, care acŃionează indirect şi informal în interiorul Comisiei Europene, pentru a influenŃa obiectivele şi condiŃiile de subvenŃionare a unor viitoare programe. Prin aceasta, se încearcă o creştere a şanselor de a câştiga o sumă mai mare de euro.

70 D. Pinel, B. Morin, „Les lobbies à visage decouvert”, Science et vie économique, Paris, avril 1987, pp. 30-32 71 H. Smith, Jocul puterii, Ed. All, Bucureşti 1998, pp. 247, 252

Partide politice şi grupuri de interese

193

În ceea ce priveşte finanŃarea campaniilor electorale de către grupurile de interese, există două modele: support models şi exchange models. În cazul primului model, sprijinul are forma unor finaŃări, distribuiri de scrisori, contacte permanente, graasroots activities (activităŃi de teren ale organizaŃiei). Mai aplicabil, la nivel european, este exchange models, în funcŃie de şansele de reuşită ale candidatului. La acest model recurg îndeosebi grupurile ce apără interesele patronilor, sindicatelor, consumatorilor (ETUC, UNICE, BEUC).

Între activităŃile specifice de lobby, R. A. Gitelson menŃionează:

• Depunerea de mărturii la audierele congresionale.

• Contactarea directă a oficialilor guvernamentali în vederea prezentării propriului punct de vedere.

• Angajarea unor contacte informale cu oficialii.

• Prezentarea rezultatelor unor cercetări sau a informaŃiei tehnice.

• Ajutorul dat la schiŃarea diferitelor proiecte de legi.

• Amplificarea eforturilor pentru realizarea unor grassroots lobbyinguri.

• Avertizarea reprezentanŃilor congresionali cu privire la efectele unor legi asupra districtelor lor.

• Adresarea unor rugăminŃi sau angajarea în litigaŃii.

• Publicarea listelor de vot ale candidaŃilor.

• ContribuŃii în muncă şi personal la campaniile electorale.

• AnunŃarea sprijinului dat candidaŃilor la o anumită funcŃie.

• Angajarea în manifestaŃii de protest sau demonstraŃii.

• Furnizarea de subiecte pentru presă şi media electronice72. ClienŃii importanŃi nu apelează la o singură firmă de lobbying ci la o

echipă: o firmă de avocaŃi, un departament de relaŃii publice, o firmă de specialişti în politica locală etc. O tactică recentă a grupurilor este coalition

building, unirea diferitelor grupuri într-un efort comun de lobbying, pentru a influenŃa procesul de policy-making. Ele pot fi variabile ca durată, unele fiind încheiate pe termen scurt, altele permanente.

În SUA, un rol decisiv în campaniile elctorale revine activităŃii desfăşurate de Comitetele de AcŃiune Politică (Political Action Commitees - PACs), a căror primă funcŃie este aceea de a colecta contribuŃiile pentru candidaŃii cu şanse de victorie. PAC-urile, inventate de sindicatele muncitoreşti americane în anii ’40 au cunoscut o extensie considerabilă, devenind ramura financiară a lobbyingului după 1970. Conform Federal Election Compaign Act, fiecare PAC reprezentând un grup este autorizat să alimenteze cassele electorale ale unui candidat până la suma de 5000 dolari dar statul, care publică lista contribuabililor, poate dubla suma, permiŃând astfel candidatului cu cei mai mulŃi suporteri să dispună de mijloacele cele mai importante. PAC-urile pot susŃine mai mulŃi candidaŃi, neexistând o limită a numărului de campanii la

72 Cf. R. A. Gitelson ş.a., op. cit., p. 219

Mioara NEDELCU

194

care ele pot participa73. O creştere notabilă au cunoscut PAC-urile legate de lumea afacerilor şi cele ideologice. Între cele mai generoase s-au dovedit a fi comitetele sindicatelor, ale industriei asigurărilor şi a celei energetice, PAC-urile industriei petrolului şi a gazelor naturale. Pac-urile facilitează accesul la oficialii aleşi şi la stafful acestora, cu scopul prezentării şi argumentării poziŃiilor grupurilor în privinŃa anumitor probleme. Ele sunt cu deosebire eficiente atunci când este vorba de legi speciale, care nu interesează majoritatea alegătorilor.

Două fenomene specifice zilelor noastre reŃin în mod deosebit atenŃia: 1) confederarea PAC-urilor, unele dintre ele constituind perechi în industrie; 2) înmănuncherea, prin care PAC-ul central al unei industrii solicită directorilor din domeniu să contribuie cu donaŃii pentru politicieni.

Pentru a corecta inegalitatea de acces la lobbying, americanii au introdus sistemul audierilor – hearings, organizate de unele comisii şi subcomisii ale Congresului şi de agenŃii administrative şi instituŃia Public Interest Advocacy, în vederea reprezentării şi apărării unor interese generale ale societăŃii, subreprezentate în procesul lobbyingului: drepturile minorităŃilor, protecŃia consumatorului, a mediului ş.a.

II.5. Sistemul european al grupurilor de interese

Lobbyistul este persoana plătită pentru a reprezenta un grup de interese specifice, sau care serveşte ca purtător de cuvânt al unui set de interese specifice. El se angajează într-un act de lobbying, susŃinând anumite politici sau legislaŃii, încercând să afecteze procesul de luare a deciziilor de către guvern, influenŃând legislatorii, membrii executivului sau ai ramurii judiciare. Pe măsura profesionalizării lobbyingului, meseria de lobbyist devine ocupaŃia permanentă nu numai a unor avocaŃi, ci şi a unor diplomaŃi în economie, istorie, ştiinŃe politice, sociologie. Profesioniştii sunt recrutaŃi, în general, din mediile politice şi guvernamentale, sunt foşti membri ai ramurilor executive şi legislative, ataşaŃi politici. Numărul persoanelor care au trecut din sfera publică în sfera privată a făcut ca această practică să fie numită „the revolving door”. Dacă în 1980 existau numai 9 lobbyişti la Bruxelles, în 2005 erau 15.000, reprezentând 1400 de grupuri de interes religioase, ecologice, firme medicale, din domeniul producŃiei de automobile etc., înscrişi într-un registru special. Există şi unele cabinete de consultanŃi, dar şi lobbyişti care nu aparŃin vreunei structuri organizate, de obicei foşti funcŃionari europeni sau ziarişti. Wynford Grant identifică 3 căi principale de abordare a grupurilor, în încercarea lor de influenŃare a Uniunii:

1) AcŃiunea la nivel naŃional pentru a influenŃa decizia guvernului în discuŃiile purtate în cadrul Uniunii şi implementarea hotărârilor ei. 73 Idem, pp. 214-215

Partide politice şi grupuri de interese

195

2) AcŃiunea grupurilor naŃionale prin intermediul federaŃiilor de nivel european.

3) Reprezentarea directă la Bruxelles. Grupurile de interes utilizează contactele lor obişnuite de la nivelul

naŃional pentru a influenŃa dezvoltarea legislaŃiei Uniunii, dar au şi posibilitatea de a folosi federaŃiile de nivel european ale grupurilor naŃionale, pentru a influenŃa asociaŃiile similare din celelalte Ńări membre. O etapă importantă în dezvoltarea lobbyingului european a fost marcată de adoptarea în 1986 a Single European Act, care a avut ca efect extinderea orizontului strategiilor Uniunii, incluzând sectoare de care altădată erau responsabile guvernele naŃionale şi micşorarea influenŃei acestora în procesul european de nivel decizional74. O mare parte a atenŃiei grupului de nivel european este concentrată asupra Comisiei Europene sau, mai exact, asupra serviciilor ei, oficialii constituind diferite directorate generale. Comisia doreşte contacte cu multe grupuri de interese din Europa, având nevoie de informaŃii despre varietatea poziŃiilor şi aspiraŃiilor eurogrupurilor şi grupurilor naŃionale, ca şi de informaŃie factuală, care vine mai încet de la guvernele naŃionale. Asemenea informaŃii constituie un material esenŃial în construirea propunerilor şi politicilor de aplicare comunitară.

După 1987, procedura de cooperare menită a redresa „deficitul democratic” din interiorul Uniunii a făcut ca Parlamentul să devină un instrument folosit pentru introducerea amendamentelor la legislaŃia UE. Cel mai puternic organ decizional rămâne, însă, Consiliul de Miniştri , organ interguvernamental în care oficialii naŃionali şi miniştrii caută să asigure cea mai bună poziŃie pentru guvernămintele lor. Grupurile de interese vizează şi Curtea de JustiŃie a UE, responsabilă pentru interpretarea sau impunerea legislaŃiei comunitare. Ea este folosită, îndeosebi, de organizaŃiile de mediu şi grupurile feministe, ca mijloc de a forŃa guvernămintele naŃionale recalcitrante la implementarea legislaŃiei UE. ExistenŃa diferitelor agende politice naŃionale contribuie la intensificarea competiŃiei pentru stabilirea agendei Uniunii. Nu trebuie subestimată nici forŃa sentimentelor naŃionaliste şi capacitatea lor de a influenŃa stabilitatea politicilor comunitare transnaŃionale.

II.6. Organizarea grupurilor de interese în România

În societatea românească, grupurile de interese sunt organizaŃii

neguvernamentale, reprezentând o formă specifică de articulare, agregare şi exprimare a varietăŃii intereselor, având ca rol principal pe acela de a răspunde unor nevoi ale comunităŃii, neacoperite de celelalte sectoare ale societăŃii, 74 S. P. Mazey, J. J. Richardson, „Enviromental Groups in the EC”, în A. Green Dimension for the European Community, London, 1993, p. 92

Mioara NEDELCU

196

precum şi de a oferi şansa participării unui număr mai mare de cetăŃeni la elaborarea politicii publice.

După căderea regimului comunist, a început derularea unui amplu proces de refacere a Ńesutului asociativ românesc, în deceniul 1990-2000 constituindu-se o serie de asociaŃii şi organizaŃii culturale, ecologice, profesionale, de apărare a drepturilor şi libertăŃilor omului, etnice, religioase ş.a., o parte a lor fiind susŃinută, inclusiv material, de organisme externe occidentale. În anul 2000, Institutul NaŃional de Statistică şi Studii Economice constata existenŃa a 23.000 de organizaŃii neguvernamentale, dintre care numai 2000 realmente active. Dintre acestea, 10% îşi desfăşurau activitatea la scară naŃională, 10% - la nivel internaŃional, 20% - la nivel guvernamental şi restul – la nivel regional şi local. Densitatea lor era mare în capitală şi împrejurimi şi în judeŃele din vestul României (peste 40%). În perioada 1990-1992, asociaŃii civice precum Grupul pentru Dialog Social sau AlianŃa Civică s-au implicat în dezbaterea unor probleme fundamentale ale procesului reconstrucŃiei democratice româneşti sau în supravegherea desfăşurării alegerilor, constituind o contra-putere eficace, în condiŃiile existenŃei unei opoziŃii insuficient conturate şi organizate.

CoaliŃia adusă la putere de ConvenŃia Democrată în 1996 a ameliorat, într-o anumită măsură, relaŃiile diverselor organizaŃii şi asociaŃii cu puterile politice. La preşedinŃie s-a constituit un departament al societăŃii civile, cu rolul difuzării informaŃiei şi al intermedierii între asociaŃii şi autorităŃile statului, la guvern – un birou de legătură cu ONG-urile, cu misiunea de a lucra la perfecŃionarea cadrului juridic şi de a susŃine crearea unor birouri regionale de legătură între judeŃe, la acestea adăugându-se formarea unui grup de consilieri şi experŃi ai vieŃii asociative.

Procesul de adeziune la UE în care s-a angajat noul guvern a dus la o mai strânsă conlucrare a puterilor publice cu forŃele considerate drept garanŃii ale democratizării şi dialogului social. Până în anul 2000, crearea asociaŃiilor româneşti a fost reglementată de Legea nr. 21/6 feb. 1924. Paragraful 1 al articolului 37 din ConstituŃia României (adoptată în 1991 şi revizuită în anul 2003) înscrie dreptul de liberă asociere a cetăŃenilor în partide politice, sindicate, patronate şi alte forme de asociere. Paragraful al doilea declară neconstituŃionale partidele sau organizaŃiile care militează împotriva pluralismului politic, principiilor statului de drept, suveranităŃii, integrităŃii sau independneŃei României, iar paragraful al 4-lea interzice asociaŃiile cu caracter secret. Potrivit articolului 1 al OrdonanŃei nr. 26/30 ian. 2000, persoanele fizice sau juridice care dezvoltă o activitate de interes general sau în interesul unei colectivităŃi locale sau, după caz, în interesul lor personal fără scop lucrativ, se pot constitui în asociaŃii sau fundaŃii. Noua reglementare prevede posibilitatea organizării în federaŃii, dotate cu personalitate juridică, stabileşte o procedură de înregistrare mai simplificată şi mai transparentă, instituind obligaŃia autorităŃilor locale de a coopera cu organizaŃiile neguvernamentale.

Partide politice şi grupuri de interese

197

Unele dintre organizaŃiile româneşti au exercitat presiuni permanente sau temporare asupra guvernului, parlamentului, partidelor politice, în vederea apărării unor scopuri colective, materiale, morale şi au folosit diverse mijloace precum greve, manifestaŃii, demonstraŃii, petiŃii, scrisori etc. Mai activ s-au manifestat sindicatele. Restructurarea sindicalismului în România s-a înscris în procesul general al democratizării societăŃii. Conform Legii nr. 54/1991, sindicatele româneşti sunt organizaŃii fără caracter politic, constituite pentru apărarea şi promovarea intereselor lor profesionale, economice, sociale, culturale şi sportive ale membrilor lor şi ale drepturilor acestora, prevăzute în legislaŃia muncii şi contractele colective de muncă. Ele sunt persoane juridice, independente în raport cu partidele politice, care se pot grupa pe ramuri sau profesii în federaŃii , sau pe ramuri diferite în confederaŃii . Mijloacele lor comune de acŃiune sunt următoarele: a) negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă; b) intentarea unei acŃiuni în justiŃie pentru apărarea intereselor salariale. Procedurile de soluŃionare a litigiilor cu patronatul constau în: mediere sau conciliere; petiŃii; acŃiuni de protest; grevă. Deşi solidaritatea sindicală s-a manifestat în diferite carteluri, blocuri şi confederaŃii, salariaŃii fiecărui sector economic au urmărit în acŃiunile lor de pressing, pe lângă propriile interese şi interese sociale generale (creşterea nivelului de trai, privatizarea etc.).

Baza mişcării sindicale din România de după 1990 au constituit-o sindicatele de întreprindere. Cea mai mare confederaŃie – ConfederaŃia NaŃională a Sindicatelor Libere din România a fost o versiune reformată a predecesoarei sale comuniste – UGSR. ConfederaŃia Sindicatelor Independente FrăŃia a fost constituită tot în 1990. În 1993, cele două confederaŃii au fuzionat, reunind infrastructura solidă a CNSLR cu reputaŃia pozitivă în Occident a CSI FrăŃia, formând cel mai mare bloc sindical – CNSLR-FrăŃia. Următoarele confederaŃii apărute au fost CNS Cartel Alfa, Blocul NaŃional Sindical (BNS) şi CSDR, desprins din CNSLR-FrăŃia. În 1991, cele 3 confederaŃii principale – CNSLR-FrăŃia, Cartel Alfa şi BNS au creat Consiliul NaŃional Consultativ al Sindicatelor din România, care reprezenta la acea dată 4 din cele 5 milioane de sindicalişti români. Fiecare confederaŃie are preponderenŃă în anumite sectoare economice: CNSLR-FrăŃia este cea mai puternică în domeniul serviciilor publice şi al industriei petroliere; Cartel Alfa – în companiile industriale proprietate de stat; BNS – în ambele domenii; CSDR – în agricultură şi alimentaŃie. Alte domenii au fost reprezentate de ConfederaŃia Sindicatelor Neafiliate.

FundaŃiile „Christian’s Children”, „Copiii noştri” şi „Sfântul Stelian” au făcut presiuni asupra Ministerului Muncii şi ProtecŃiei Sociale, Ministerului de FinanŃe, Ministerului SănătăŃii, Parlamentului şi Guvernului, obŃinând ajutoare băneşti şi înlesniri şi folosirea gratuită a reŃelei sanitare şi de asistenŃă socială. Alte asociaŃii care s-au manifestat ca grupuri de presiune au fost LADO (Liga Apărării Drepturilor Omului), GRADO (Grupul Român pentru Apărarea

Mioara NEDELCU

198

Drepturilor Omului), Societatea de EducaŃie Cotraceptivă şi Sexuală, OrganizaŃia pentru ProtecŃia Consumatorilor, diverse asociaŃii pentru protecŃia animalelor ş.a. Prima organizaŃie nonguvernamentală din România care şi-a propus ca misiune participarea activă la crearea unei societăŃi mai bune pentru minorităŃile sexuale, asociaŃia Accept, constituită la 25 octombrie 1996, s-a dovedit a fi şi un eficient grup de lobby. Principalul proiect de lobby, informare şi networking derulat de Accept, intitulat „Către o Românie liberă pentru cetăŃenii săi LGBT”, finanŃat de Open Society Institute a urmărit, în principal, abrogarea articolului 200 din Codul Penal al României şi reducerea gradului de homofobie manifestat în societate, printr-o campanie publică şi activităŃi educaŃionale. Prin OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 89/21 iunie 2001, care a abrogat articolul 200 al Codului Penal, care încrimina homosexualitatea, Ordinul Guvernului nr. 137/31 aug. 2000 privind prevenirea şi sancŃionarea tuturor formelor de discriminare, adoptate de Parlament în decembrie 2001 şi promulgate de Preşedinte în ianuarie 2002, precum şi prin hotărârea de organizare a Consiliului NaŃional pentru Combaterea Discriminării din 27 nov. 2001, România şi-a aliniat legislaŃia la cerinŃele UE.

Dezbaterea asupra activităŃii de lobby în România a fost lansată în anul 2000, când 2 deputaŃi PSD introduc o propunere legislativă. Propunerea este amânată, dezbaterea relansându-se la 21 martie 2001. În paralel, asociaŃiile societăŃii civile au organizat o largă dezbatere în care s-au implicat AsociaŃia Pro DemocraŃia, Academia Advocacy, Centrul de Resurse Juridice. Proiectul de lege formulat de deputaŃii PSD conŃinea 10 articole care descriau: activitatea de lobby, scopurile ei, definirea termenilor „client”, „reprezentant al autorităŃilor sau al instituŃiilor publice”, „contract de lobby”, activitatea unui lobbyist, lobbyistul – persoană fizică, lobbyistul – societate comercială, remunerarea lobbyistului, înregistrarea activităŃii de lobby în Registrul Lobbyiştilor, eventuale sancŃiuni. În textul propunerii au fost inserate definiŃiile termenilor „grup de interese” şi „activitate de lobby”. Astfel, un grup de interese este un „ansamblu de indivizi cu interese comune, al cărui scop este susŃinerea şi apărarea acestora, prin influenŃa exercitată asupra proceselor decizionale, politice, economice, profesionale, morale ale anumitor autorităŃi în stat, instituŃii publice, persoane care ocupă funcŃii în cadrul acestora”, iar activitatea de lobby desemnează „practica de comunicare specifică de realizare a dezideratelor de mai sus”75. Dezbaterea acestei propuneri în şedinŃa plenară a Camerei DeputaŃilor a avut loc la 12 februarie 2004 şi a fost respinsă la 17 februarie 2004, motivându-se că activitatea de lobby este o noutate pentru societatea românească, ridică multe probleme teoretice şi practice şi nici la nivel european nu există reglementări prea clare.

75 Propunere legislativă privind activitatea de lobby, PI 211/2001, Expunerea motivelor

Partide politice şi grupuri de interese

199

II.7. Rolul speciali ştilor şi al informa Ńiei în func Ńionarea eficient ă grupurilor de interese

Două serii de factori amprentează rolul jucat de grupurile de interese,

după părerea lui S. Ehrlich: a) structura, dinamica şi raporturile reciproce ale grupurilor; b) structura şi dinamica sistemului politic.

Între elementele care sporesc şansele de succes ale grupului, Gianfranco Pasquino menŃionează: a) dimensiunea lui; b) reprezentativitatea pentru un sector sau altul; c) plasarea strategică în procesul productiv sau în activităŃi de bază pentru funcŃionarea sistemului politic naŃional şi/sau local76.

W. Grant77 propune următoarea tipologie a factorilor care afectează eficacitatea grupurilor:

1. Trăsături ale mediului imediat al grupurilor, domeniile pe care ele caută să le organizeze:

a) caracteristicile potenŃialilor membri organizaŃi sau reprezentaŃi; b) competiŃia dintre grupuri pentru membri şi influenŃă; 2. Resursele disponibile grupurilor: a) Structurile interne ale grupului, precum luarea deciziei şi mecanismele

de rezolvare a conflictului; b) resurse financiare; c) resurse de personal; d) capabilităŃi de sancŃionare; e) alegerea strategiei. 3. Trăsături ale mediului economic şi politic extern: a) opinie publică/atitudini; b) partidul politic în exerciŃiu; c) circumstanŃe economice; d) autoritate delegată. În calitate de elemente de succes ale grupurilor de interese pot fi indicate:

1) numărul mare al membrilor grupului (condiŃie care nu este întotdeauna obligatorie, numărul putând fi compensat printr-o mai bună organizare); 2) distribuŃia geografică (concentrată sau dispersată); 3) nivelul educaŃional al membrilor grupului; 4) intensitatea şi coeziunea reprezentării ; 5) resursele financiare şi specializarea unor leaderi într-un domeniu sau altul; 6) imaginea pozitivă sau negativă a grupului de interese; 7) termenii competiŃiei şi Ńelurile vizate. PuŃine grupuri dispun de toate elementele de succes menŃionate dar, cu cât un grup dispune de mai multe, cu atât cresc şansele de a obŃine rezultatul 76 G. Pasquino, op. cit., pp. 90-93 77 W. P. Grant, op. cit., p. 117

Mioara NEDELCU

200

scontat. Campaniile de schimbare sau de inovare vor găsi un suport în prezenŃa a 4 factori importanŃi: compatibilitatea (schimbarea produsă trebuie să fie în acord cu valorile existente şi cu atitudinile publicului, cu o anumită capacitate de înŃelegere politică şi tehnică); superioritatea (identificarea schimbării cu o îmbunătăŃire a stării existente sau cu obŃinerea unor avantaje); simplitatea (schimbarea trebuie să fie uşor de înŃeles şi de realizat); leadershipul (promovarea sau susŃinerea schimbării de către persoanele pe care publicul le respectă sau cu care se identifică)78.

ForŃa nu este un mijloc de pressing utilizat în mod curent, dar ea poate fi recursul ultim al grupului pentru atingerea obiectivelor lui. Ca modalitate a constrângerii, greva are o largă utilizare. Sindicatele folosesc o gamă largă de tipuri de grevă. În funcŃie de natura revendicărilor, greva este economică sau politică (însoŃită deseori de mari demonstraŃii de stradă sau manifestări de solidaritate ale altor categorii de salariaŃi). După amploarea ei, greva este parŃială, locală sau generală (naŃională). Conform metodelor aplicate şi Ńărilor în care au fost iniŃiate, se deosebesc câteva tipuri de grevă importante. Greva de tip italian se particularizează prin: continuarea activităŃii, dar încetinirea ritmului ei; întreruperea succesivă a procesului de producŃie în secŃii şi ateliere, timp de o oră sau două pe zi (greva în şah); încetarea de câteva ori, timp de 5-30 minute a lucrului, pe parcursul unui schimb (grevă perlată); refuzul de a lucra suplimentar sau de a efectua munci care nu corespund calificării angajaŃilor, sau nu sunt prevăzute în contractele colective de muncă (grevele de noncolaborare); efectuarea unor lucrări de interes public, prevăzute dar neexecutate de guvern sau municipalităŃi (greva inversă)79. Există şi alte tipuri de grevă: greva de tip polonez (ocuparea întreprinderilor, dar continuarea producŃiei până la satisfacerea revendicărilor); greva de tip japonez, practicată în Europa ca grevă de avertisment; grevele constând în ocuparea locului de muncă şi întreruperea lucrului; grevele sălbatice sau neoficiale, neacceptate sau interzise de conducerea sindicatului; grevele turnante (oprirea, prin rotaŃie, a muncii, în secŃiile unei întreprinderi); grevele-surpriză (declanşate brusc, fără preaviz şi, uneori, fără revendicări dar conturate); grevele de uzură, greve ale foamei, greve de solidaritate ş.a.

Modurile de influenŃare şi de persuasiune pot fi legale, legitime sau ilegitime. CorupŃia, prin intermediul banilor, ameninŃărilor, intimidărilor, presiunilor morale şi fizice, starea de subordonare născută din teama pierderii unei situaŃii sau a următoarelor alegeri, sunt mijloace de acŃiune care trec dincolo de persuasiune, deşi diverşi specialişti ca Jean-Marie Domenach sau Monica Charlot semnalează dificultatea momentului în care o acŃiune de persuasiune ajunge la gradul în care poate fi considerată o atingere a autonomiei individului. Alături de corupŃia individuală (cumpărarea de voturi,

78 Apud M. Lattimer, The Campaigning Handbook, Directory of Social Change, London, 1994, pp. 330-332 79 S. Tămaş, DicŃionar politic, Ed. Academiei Române, Bucureşti 1993, p. 119

Partide politice şi grupuri de interese

201

decizii ca urmare a primirii unor cadouri, servicii făcute unui membru al familiei, voiaje, subvenŃionarea unui ziar, prin cumpărarea de abonamente ş.a.), există şi o corupŃie colectivă (finanŃarea partidelor sau a campaniilor electorale).

În aprecierea eficienŃei reale a acŃiunii grupului de interese, pot fi luate în considerare: a) relaŃiile dintre rezultatul concret obŃinut şi obiectivul declarat şi apărat; b) caracterul durabil sau temporar al rezultatului pressingului; c) natura rezultatului (un obiectiv punctual, precis sau obiective globale, mai largi). Instituirea unor relaŃii „ de excluziune” presupune condamnarea parŃială a acŃiunii grupurilor care nu sunt implicate în mod colectiv la sistemul de guvernământ. Tehnica „agreării ” sau cea a „integrării-cooptării ” indică şi o atitudine pozitivă a statului, un schimb de legitimare între stat şi grupurile de interese. Agreând un grup, statul îl recunoaşte ca reprezentativ şi legitim, iar grupul, asociindu-se acŃiunii statului, obŃine respectabilitate sporită80.

* * * Întreb ări de verificare a cunoştin Ńelor:

11. AnalizaŃi conceptul „grup de interese” 12. Care sunt trăsăturile esenŃiale ale grupurilor de interese şi ce funcŃii

realizează acestea? 13. Ce tipuri de grupuri de interese există în societăŃile democratice? 14. Prin ce se caracterizează pressingul politic? 15. Care sunt tendinŃele de evoluŃie ale grupurilor de interese în spaŃiul

european? 16. Cum s-au constituit grupurile de interese în România? 17. Care este eficacitatea activităŃii grupurilor de interese?

80 Y. Mény, „La légitimation des groupes d’intérêt par l’administration française”, în Revue française d’administration publique, Paris, no 39/1986, pp. 96-106

Mioara NEDELCU

202

BIBLIOGRAFIE

1. Bobbio, Norberto, Stânga şi dreapta, Editura Humanitas, Bucureşti, 1999

2. Brechon, Pierre, Partide politice, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2004 3. Goodin, Robert E., Klingemann, Hans-Dieter (coord.), Manual de

ştiinŃă politică, Polirom, 2005 4. Lijphart, Arendt, Modele ale democraŃiei, Editura Polirom, Iaşi,

2000 5. Nedelcu, Mioara, Pluralismul reprezentării , Editura TipoMoldova,

Iaşi, 2002 6. Pasquino, Giovanni, Curs de ştiinŃă politică, Institutul European,

Iaşi, 2002 7. Preda, Cristian, Soare, Sorina, Regimul, partidele si sistemul politic

din Romania, Editura Nemira, 2008 8. Poede, George, Puha, Elena, Concepte fundamentale în ştiinŃa

politică, TipoMoldova, Iaşi, 2004 9. Seiler, Daniel, Partidele politice din Europa, Institutul European,

Iaşi, 1999 10. Teodorescu, Gheorghe (coord), Alegeri 2008, Vol. I, II, Polirom,

2009 11. Voicu, George, Pluripartidismul, O teorie a democraŃiei, Editura

All, Bucureşti, 1998

* * *

Introducere I. Măsurare şi eşantionare II. Statistică descriptivă. Tabele şi grafice III. Statistică descriptivă. Măsuri ale tendinţei centrale şi ale variaţiei IV. Probabilitatea şi distribuţia probabilităţii V. Distribuţia normală şi distribuţia eşantioanelor

STATISTICĂ APLICATĂ

Conf. dr. Virgil STOICA

C U P R I N S

Statistică aplicată

205

În ultimele decenii, se poate observa o creştere a utilizării metodelor statistice în

toate ştiinŃele sociale. Există mai multe motive pentru acest lucru. Cercetarea în ştiinŃele

sociale a căpătat o orientare tot mai cantitativă. RevoluŃia produsă de calculatoarele

personale la sfârşitul secolului XX a făcut ca atât cercetătorii cât şi indivizii obişnuiŃi să aibă acces la o cantitate foarte mare de informaŃii. În plus, calculatoarele au făcut ca

metodele statistice să fie mai uşor de folosit. Utilizarea tot mai frecventă a statisticii este

evidentă pentru cineva care urmăreşte conŃinutul articolelor unor jurnale ştiinŃifice

prestigioase (American Political Science Review, American Journal of Political Science

sau American Sociological Review). AnunŃurile de angajări pentru specialişti în ştiinŃele

sociale enumeră statistica printre cunoştinŃele absolut necesare. Din aceste motive, un

student care se pregăteşte în domeniul ştiinŃelor sociale trebuie să fie familiarizat măcar

cu noŃiuni de bază de statistică.

Strângerea informaŃiilor se află în centrul oricărei ştiinŃe. ŞtiinŃele sociale

utilizează o largă varietate de tehnici de culegere a informaŃiilor care să fie utilizate în

analiza statistică: experimente, anchete de diferite tipuri, analiza de conŃinut a unor

documente, etc. În plus, sunt analizate informaŃii produse pentru alte scopuri, cum ar fi

rapoarte ale poliŃiei, date din recensăminte sau informaŃii medicale. Un cercetător

foloseşte metodele statistice pentru:

- proiectarea unei cercetări, - descrierea, rezumarea şi explorarea datelor,

- producerea de inferenŃe (predicŃii sau generalizări pornind de la un set de

date).

În secolul XXI, nu doar un analist politic, ci orice persoană cu funcŃie de

conducere are acces la o mare cantitate de informaŃii. Problema majoră constă în modul

în care este utilizată această cantitate enormă de informaŃii pentru a lua cele mai bune

decizii. Din această perspectivă orice persoană care are o funcŃie de răspundere ar trebui

să înŃeleagă statistica din umătoarele motive:

1. pentru a şti cum să prezinte şi să descrie informaŃiile într-un mod

corespunzător

2. pentru a şti cum să tragă concluzii despre o populaŃie pornind doar de la

informaŃiile obŃinute de la un eşantion

3. pentru a şti cum să îmbunătăŃescă procesul de producŃie

4. pentru a şti cum să obŃină previziuni de încredere

Introducere

De ce avem nevoie de statistic ă?

Virgil STOICA

206

Metodele statistice sunt utilizate nu doar în cercetările sociale ci şi în domeniul

afacerilor, in contabilitate, finanŃe, magement şi marketing. De aceea, acest curs va oferi exemple nu doar din ştiinŃele sociale ci şi din alte domenii în care statistica este absolut necesară şi în special din management.

Există trei motive principale care au dus la dezvoltarea statisticii: nevoia guvernelor de a colecta informaŃii despre cetăŃenii lor, dezvoltarea matematicii şi a teoriei probabilităŃii şi evoluŃia calculului electronic. Culegerea informaŃiilor despre cetăŃeni este o activitate specifică oricărei civilizaŃii. În Egiptul antic, in cetăŃile-stat greceşti sau în Imperiul Roman, astfel de informaŃii erau utilizate în special pentru impozitare şi pentru recrutarea militară. În evul mediu, biserica Ńinea registre despre căsătorii, naşteri şi decese. În epoca modernă (SUA, 1790) a apărut ideea recensământului populaŃiei la fiecare 10 ani. Nevoia de informaŃii la nivelul unui stat a fost strâns legată de dezvoltarea statisticii descriptive, metodă care se concentrează pe colectarea, prezentarea şi caracterizarea unui set de date, cu scopul de a descrie diferitele trăsături ale acelui set de informaŃii.

În paralel cu această evoluŃie s-a desfăşurat şi dezvoltarea matematicii despre teoria probabilităŃilor. Aceasta a pornit de la studierea jocurilor de noroc în perioada Renaşterii, bazele teoriei probabilităŃilor fiind puse la mijlocul secolului al XVII-lea de corespondenŃa dintre matematicianul Pascal şi jucătorul Chevalier de Mere. ÎmbunătăŃirile aduse de matematicieni ca Bernoulli, DeMoivre şi Gauss au pregătit apariŃia statisticii inferenŃiale. Aceasta face posibilă estimarea caracteristicilor unei populaŃii doar pe informaŃiile culese de la un eşantion. Statisticieni precum Pearson, Fisher, Gosset, Neyman, Wald şi Tukey au dezvoltat statistica inferenŃială care este astăzi larg răspândită în orice domeniu. Nevoia unor astfel de metode a provenit din nevoia de eşantionare. Cu cât o populaŃie devine mai mare, cu atât este mai dificil şi mai costisitor să se strângă informaŃii despre ea, luată ca întreg. Deciziile despre caracteristicile populaŃiei trebuie luate pe baza informaŃiilor

culese de la un eşantion. Teoria probabilităŃii prezintă şansele ca anumite informaŃii extrase din eşantion să reflecte în mod corect caracterisiticile întregii populaŃii. Aceste dezvoltări au fost puternic susŃinute de evoluŃia calculatoarelor, care asigură astăzi posibilităŃi de calcul la care primii statisticieni nici măcar nu visau. Începând cu anii ’60 şi ’70 au început să apară programe de statistică. În anii ’80 au apărut programele statistice utilizate şi astăzi, cum ar fi SAS, SPSS sau Minitab. Alte programe, utilizate iniŃial în scopuri diferite (Microsoft Exel), au căpătat abilităŃi statistice. Disponibilitatea actuală a softului statististic a dus la o răspândire fără precedent a utilizării metodelor statistice în cercetare, în afaceri sau în luare deciziilor.

Dezvoltarea statisticii moderne

PopulaŃie – totalitatea itemilor sau elementelor luate în consideraŃie Parametru – o măsură care descrie caracteristicile unei populaŃii Eşantion – o porŃiune dintr-o populaŃie, care este selectată pentru analiză Informa Ńie staistică – o măsură calculată pe baza unui eşantion, care este utilizată pentru a descrie sau pentru a estima întreaga populaŃie

Statistică aplicată

207

Metodele statistice asigură o modalitate de a gestiona variabilitatea. VariaŃia

apare între oameni, între şcoli, între oraşe, între diverse obiecte care ar putea să constituie obiectul nostru de interes în viaŃa de zi cu zi. De exemplu, variaŃia apare de la

o persoană la alta în funcŃie de caracteristici precum venitul, inteligenŃa, preferinŃa

politică, credinŃa religioasă, statusul marital, etc. Natura şi mărimea variabilităŃii are

consecinŃe importante atât pentru statistica descriptivă, cât şi pentru cea inferenŃială. O variabil ă este o caracteristică ce poate varia între subiecŃii unui eşantion sau a

unei populaŃii. Fiecare subiect are anumite valori pentru o variabilă, însă subiecŃi diferiŃi pot avea valori diferite. Exemple de variabile: gen (cu valorile masculin şi feminin),

vârsta (cu valorile 0, 1, 2, 3, etc), religia (cu valorile: ortodox, catolic, protestant,

mozaic, musulman, etc), numărul de copii în familie (0, 1, 2, etc), preferinŃa politică (PNL, PD, PSD, PRM, PPCD, etc)

Modul de analiză a unei variabile depinde de modul în care acea variabilă este

măsurată. Variabilele numerice, cum ar fi venitul, trebuie tratate în mod diferit de

variabilele care sunt măsurate prin intermediul unor etichete, cum ar fi preferinŃa pentru

un anumit partid. Dacă în primul caz putem discuta despre medie ca o măsură a

venitului, în al doilea caz, acest lucru este absurd. Mai departe vor fi introduse două metode de clasificare a variabileleor.

InformaŃiile sunt numite calitative atunci când pentru măsurarea lor se foloseşte

un set de categorii care nu sunt ordonate în nici un fel. Exemple de date calitative:

statusul marital (necăsătorit, căsătorit, divorŃat, văduv), localitatea de reşedinŃă, apartenenŃa religioasă, preferinŃa politică, etc. Pentru variabilele calitative, categoriile

diferă între ele prin calitate şi nu prin cantitate sau magnitudine.

Atunci când posibilele valori ale unei variabile diferă diferă în magnitudine, variabila

este numită cantitativă. Fiecare valoare posibilă a unei variabile cantitative este mai

mare sau mai mică decât orice altă valoare posibilă. Astfel de comparaŃii sunt cu putinŃă

pentru variabile măsurate pe o scală numerică. Exemple de variabile cantitative: venitul

I. Măsurare şi eşantionare

1. Tipuri de variabile

Variabile calitative şi variabile cantitative

Virgil STOICA

208

anual, numărul de ani de educaŃie, numărul de fraŃi, de câte o ori o persoană a fost

condamnată, etc.

Setul de categorii pentru o variabilă calitativă este numit scală nominală, iar setul de

valori numerice pentru o variabilă cantitativă se numeşte scală interval . Scalele interval

au o anumită distanŃă sau un anumit „interval” între fiecare pereche de niveluri. Venitul

lunar este măsurat pe o astfel de scală interval; intervalul dintre 2000 si 3000 RON, de

exemplu, este de 1000 RON. Astfel se pot face comparaŃii între niveluri diferite ale

venitului, comparaŃii care nu au nici un sens pentru o scală nominală. Într-un anumit

sens există şi un al treilea tip de scală, situată între scala nominală şi cea interval. Este

vorba despre o scală categorică, având o ordine naturală a valorilor, dar fără a putea

identifica distanŃa dintre valori. Aceasta este scala ordinală. De exemplu: poziŃia în

specrul politic (stânga, centru-stânga, centru, centru-dreapta, dreapta), opinia faŃă de

mărimea cheltuielilor cu protecŃia socială (prea mici, normale, prea mari), etc.

Principalul motiv pentru care se face distincŃia dintre datele cantitative şi cele calitative

este că, aşa cum s-a mai spus, pentru fiecare tip de date se aplică metode statistice

diferite.

O altă modalitate de a clasifica variabilele Ńine cont numărul de valori cuprinse în scala

de măsurare. O variabilă este numită discretă dacă ea poate lua doar un număr finit de

valori şi este numită continuă dacă poate lua ca valori un număr infinit de numere reale.

Exemple de variabile discrete: numărul de copii ai fiecărei familii, numărul de

infracŃiuni într-un an, numărul de vizite la medic în ultimul an, etc. Oricare dintre

variabilele anterioare numite „numărul de...” este o variabilă discretă, întrucât poate lua

doar valori din mulŃimea {0, 1, 2, 3, 4, …}.

Exemple de variabile continue: înălŃimea, greutatea, vârsta, venitul, etc. Este imposibil

de precizat toate valorile posibile ale unei variabile continue. Greutatea unei persoane

poate fi 73,82035... kg, funcŃie de precizia cu care este făcută măsurătoarea.

În cazul variabilelor discrete nu se poate subdiviza unitatea de măsură. Numărul de

copii într-o familie poate fi 2 sau 3, dar în nici un caz, 2,57. Pe de altă parte, o colecŃie

de valori ale unei variabile continue poate fi oricând redefinită între două valori

posibile. Orice vârstă cuprinsă între 20 şi 20,5 ani, de exemplu, poate fi rotunjită la 20

de ani, iar orice vârstă cuprinsă între 20,5 şi 21 de ani poate fi rotunjită la 21 de ani.

Variabilele calitative sunt discrete, ele având un set finit de categorii. Variabilele

cantitative pot fi atât discrete cât şi continue.

Variabile discrete şi variabile continue

Statistică aplicată

209

Motive pentru a utiliza un eşantion în locul unui recensământ al întregii populaŃii: 1. necesită mai puŃin

timp 2. costă mai puŃin 3. este mai uşor de

administrat

Statistica inferenŃială utilizează eşantioanele pentru a face predicŃii despre

parametrii populaŃiilor din care acestea au fost extrase. Calitatea inferenŃei depinde în

mod esenŃial de modul în care eşantionul reprezintă populaŃia.

Procesul de eşantionare începe prin definirea cadrului de eşantionare. Acesta

cuprinde o listă completă sau parŃială a itemilor care compun populaŃia. Cadrul de

eşantionare poate fi o listă de un anumit tip a populaŃiei: lista alegătorilor, lista

abonaŃilor telefonici dintr-o localitate sau cea a locuinŃelor conectate la reŃeaua de

electricitate. SubiecŃii unei populaŃii pot fi indivizi, familii, şcoli, locuinŃe, oraşe,

spitale,etc. Dacă anumite grupuri din populaŃie nu sunt incluse în cadrul de eşantionare,

atunci eşantionul nu va fi corect.

Există două mari grupuri de eşantioane: probabilistice şi neprobabilistice.

Un eşantion probabilistic este acela în care subiecŃii sunt

aleşi pe baza unei probabilităŃi cunoscute. Un eşantion

neprobabilistic este acela în care elementele componente sunt

alese fără să se Ńină cont de probabilitatea apariŃiei lor.

Pentru anumite studii, eşantioanele neprobabilistice, aşa

cum sunt cele pe cote, cele intenŃionate sau cele convenabile sunt

suficiente. Aceste eşantioane au unele avantaje faŃă de cele

probabilistice, cum ar fi uşurinŃa şi viteza cu care poate fi

construit, precum şi costul scăzut. Pe de altă parte, ele au două dezavantaje majore: lipsa de acurateŃe şi imposibilitatea

generalizării. Din aceste motive, eşantioanele neprobabilistice pot fi utilizate doar atunci

când dorim o aproximare grosieră la un cost scăzut pentru a ne satisface o curiozitate

personală sau atunci când dorim să realizăm un studiu pilot, care va fi urmat mai târziu

de o cercetare mult mai riguroasă. Eşantioanele probabilistice trebui utilizate ori de câte ori este posibil, deoarece

doar ele asigură o corectă inferenŃă statistică de la eşantion la populaŃie. Există patru

tipuri de eşantioane probabilistice: eşantionul aleatoriu simplu, eşantionul sistematic, cel

startificat şi cel de tip cluster. Aceste tipuri diferă între ele prin cost, acurateŃe şi complexitate.

Un eşantion aleator simplu este acela în care fiecare element din cadrul de

eşantionare are aceeaşi şansă de a fi selectat. Pentru a putea utiliza un astfel de eşantion

este necesar, în primul rând, să existe o listă completă a populaŃiei. Apoi de pe această listă se poate extrage eşantionul dorit utilizând metoda loteriei sau un tabel cu numere

aleatoare sau un calculator care să genereze numere aleatoare.

2. Eşantionare şi tipuri de e şantioane

Virgil STOICA

210

În cazul unui eşantion sistematic, cei N indivizi care formează cadrul de

eşantionare (populaŃia) sunt împărŃiŃi în k grupuri, prin împărŃirea populaŃiei la mărimea

dorită a eşantionului n. Apoi este ales, în mod aleator, un individ din primul grup, iar

restul eşantionului este obŃinut prin selecŃia al fiecărui k element din fiecare grup. De

exemplu, dacă vrem să extragem un eşantion sistematic de 40 de indivizi dintr-o

populaŃie de N=800, populaŃia va fi împărŃită în 800/20=20 de grupuri. Este ales ăn mod

aleator un număr din primul grup, să spunem 9, apoi fiecare al 20-lea de după acesta:

29, 49, 69,..., 769 şi 789.

Deşi sunt uşor de utilizat, eşantionarea aleatorie simplă şi eşantionarea

sistematică sunt în general mai puŃin eficiente decât alte metode mai sofisticate şi nu se

poate şti dacă eşantionul este într-adevăr reprezentativ. În cazul eşantioanelor

sistematice, posibilitatea de eroare este chiar mai mare, în cazul în care cadrul de

eşantionare este organizat după un model.

În cazul unui eşantion stratificat , cei N indivizi ai populaŃiei sunt împărŃiŃi în

câteva subpopulaŃii, sau staruri, în conformitate cu anumite caracteristici. Este extras

câte un eşantion aleator simplu din fiecare strat, iar eşantioanele rezultate sunt

combinate. Această metodă de eşantionare este mai eficientă decât cele anterioare,

deoarece asigură reprezentarea indivizilor din întreaga populaŃie, ceea ce oferă o mai

mare precizie în estimarea parametrilor populaŃiei.

Pentru a construi un eşantion de tip cluster, cei N indivizi care formează populaŃia sunt împărŃiŃi în câŃiva clusteri, astfel încât fiecare dintre aceştia este

reprezentativ pentru întreaga populaŃie. Apoi este extras un eşantion aleator simplu din

fiecare cluster. Clusterele sunt zone în care populŃia este grupată în mod natural, cum ar

fi judeŃe, localităŃi, cartiere, străzi, etc. Această metodă poate fi mai eficace şi mai puŃin

costisitoare decât cea a eşantionării simple aleatoare, mai ales când populaŃia este

răspândită peste o arie geografică largă.

ExerciŃii

1. Următoarele variabile sunt cantitative sau calitative?

a. Numărul de animale de casă b. JudeŃul de reşedinŃă c. Autoturismul ales (de producŃie internă sau de import)

d. DistanŃa (în km) până la locul de muncă e. Dieta (vegetariană sau nevegetariană) f. Timpul petrecut săptămâna trecută pe internet

g. DeŃinerea unui calculator personal (da, nu)

h. Numărul de persoane bolnave de SIDA pe care le cunoaşteŃi personal

2. Care din scalele de măsură (nominlă, ordinală sau interva) este mai potrivită pentru:

Statistică aplicată

211

a. Atitudinea faŃă de interzicerea avortului

b. Numărul de fraŃi c. Genul

d. Afilierea partinică e. Religia

f. Ideologia politică (de stânga,..., de dreapta)

g. Numărul de ani de şcoală terminaŃi h. Cea mai înaltă diplomă obŃinută

3. Care din scalele de măsură este mai potrivită pentru următoarele variabile?

a. OcupaŃia

b. Statusul ocupaŃional (muncitor, Ńăran, intelectual,...)

c. Rata infracŃionalităŃii (nr. de infracŃiuni la 1000 de locuitori)

d. PopulaŃia localităŃii e. Rata de creştere a populaŃiei (în %)

f. Tipul de localitate (comună, oraş, municipiu)

g. Venitul anual

h. Atitudinea faŃă minorităŃile sexuale (favorabilă, neutră, nefavorabilă)

4. Care dintre următoarele variabile pot fi considerate continue?

a. Vârsta

b. Numărul de copii din familie

c. Venitul soŃului/soŃiei

d. PopulaŃia localităŃii e. Metoda de contracepŃie utilizată f. Latitudinea şi longitudinea localităŃii g. DistanŃa până la locul de muncă h. JudeŃul de reşedinŃă

5. Să presupunem că următoarele informaŃii sunt culese de la studenŃii care

cumpără cărŃi de la o librărie.

a. Suma de bani cheltuită pe cărŃi b. Numărul de cărŃi cumpărate

c. Timpul petrecut în librărie

d. Specializarea

e. Genul

f. DeŃinerea unui calculator personal

g. Deşinerea unui video/DVD player

h. Metoda de plată

Virgil STOICA

212

IdentificaŃi tipurile de variabile. Dacă variabila este numerică, detrerminaŃi dacă

este discretă sau continuă.

6. Pentru un studiu care constă în interviuri cu participanŃii, explicaŃi de ce un

eşantion simplu aleator poate fi mai puŃin practic decât alte metode.

7. Rectorul unei universităŃi cu N=4000 de studenŃi solicită biroului de evaluare

academică să efectueze o anchetă prin care să măsoare satisfacŃia studenŃilor.

Următorul tabel conŃine o clasificare a studenŃilor, funcŃie de gen şi de anul de

studii.

Genul Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Total

Femeie 700 520 500 480 2200

Bărbat 560 460 400 380 1800

Total 1260 980 900 860 4000

Biroul de evaluare intenŃionează să extragă un eşantion de n=200 de studenŃi.

a. Dacă universitatea dispune de o listă alfabetică a celor 4000 de

studenŃi (ceea ce reprezintă cadrul de eşantionare), ce tip de

eşantionare poate fi folosită? DiscutaŃi.

b. Care este avantajul utilizării unui eşantion aleator simplu la punctul

a?

c. Care este avantajul utilizării unui eşantion sistematic la punctul a?

d. În cazul în care cadrul de eşantionare este reprezentat de opt liste

separate, în ordine alfabetică, pe gen şi an de studiu, ce tip de

eşantion ar trebui folosit? DiscutaŃi.

e. Să presupunem că toŃi studenŃii respectivei universităŃi locuiesc în 20

de cămine. Fiecare cămin are patru niveluri, cu 50 de paturi pe nivel,

deci poate primi 200 de studenŃi. Să presupunem în continuare că

politica universităŃii este de a integra studenŃii, deci pe fiecare etaj al

afiecărui cămin vor fi camere de băieŃi şi camere de fete, de la

specializari diferite şi din ani diferiŃi. Dacă biroul de evaluare

reuşeşte să construiească un cadru de eşantionare constând într-o listă

cu toŃi studenŃii aşa cum sunt ei dispuşi în fiecare cămin şi pe fiecare

etaj, ce tip de eşantion ar trebui utilizat. DiscutaŃi.

Statistică aplicată

213

Dacă pentru un set de date compus doar din câteva observaŃii nu este o problemă observarea trăsăturilor majore, acest lucru devine tot mai dificil pe măsură ce numărul

de observaŃii devine mai mare. De aceea este nevoie de organizarea informaŃiilor.

Pentru acest lucru sunt folosite două metode: şirul ordonat şi dispunerea sub formă de

„creangă şi frunze”.

Un şir ordonat reprezintă o secvenŃă ordonată de informaŃii, aranjate de la cea

mai mică la cea mai mare. De exemplu, să presupunem că durata de şedere, în zile, a

unor pacienŃi într-un centru de dezalcoolizare este următoarea: 11, 37, 22, 6, 20, 9, 61,

16, 24, 16, 13, 4, 39, 13, 44, 19 şi 7. Şirul ordonat va fi în acest caz: 4, 6, 7, 9, 11, 13,

13, 16, 18, 19, 20, 22, 24, 37, 39, 44, 61. Un astfel de şir face mai uşoară observarea

extremelor, a valorilor tipice şi a zonelor în care valorile se concentrează. Dispunerea sub formă de „creangă şi frunze” este o unealtă utilă pentru organizarea

unui set de date şi pentru înŃelegerea modului în care valorile sunt distribuite şi grupate.

O astfel de dispunere separă în cifra/cifrele de intrare („creanga”) şi celelalte cifre

(„frunzele”), fiecare în ordine crescătoare. Dacă ne referim la exemplul anterior, atunci

o distribuŃie creangă şi frunze arată aşa:

Creanga Frunzele 0 1 2 3 4 5 6

4, 6, 7, 9 1, 3, 3, 6, 8, 9 0, 22, 24 37, 39 4 1

Indiferent de modul în care sunt ordonate datele, fie în şir crescător, fie sub

formă de „crengă şi frunze”, atunci când numărul de cazuri creşte, informaŃia trebuie

să fie condensată şi mai mult pentru a putea fi prezentată, analizată şi interpretată în

II. Statistic ă descriptiv ă. Tabele şi grafice

1. Organizarea datelor numerice

2. Tabele şi grafice pentru date numerice

Distribu Ńia frecven Ńelor

Virgil STOICA

214

mod corespunzător. Astfel, informaŃiile pot fi grupate în categorii ale căror limite

sunt stabilite funcŃie de împrăştierea observaŃiilor. O astfel de aranjare a datelor sub

formă de tabel se numeşte distribu Ńia frecvenŃelor.

Atunci când observaŃiile sunt grupate într-o distribuŃie de frecvenŃe, procesul de

analiză şi interpretare a datelor devine mai uşor. Principalele caracteristici ale datelor

pot fi aproximate, ceea ce compensează faptul ca prin grupare informaŃia iniŃială, legată de fiecare observaŃie individuală, este pierdută.

Atunci când se construieşte o distribuŃie de frecvenŃe sunt câteva etape care

trebuie parcurse: punerea datelor în ordine, stailirea numărului de categorii, de clase,

în care sunt grupate datele, stabilirea mărimii fiecărei clase, stabilirea frontierelor

fiecărei categorii şi, în final, punerea fiecărei observaŃii în categoria corespunzătoare.

Alegerea numărului de clase în care se va grupa informaŃia depinde în primul

rând de numărul de observaŃii. Un număr mai mare de obdervaŃii permite un număr mai mare de categorii. În general, o distribuŃie de frecvenŃe are între 5 şi 15 clase.

Dacă sunt prea puŃine clase nu se poate observa nici o distribuŃie iar dacă sunt prea

multe clase, unele dintre ele nu vor avea nici o observaŃie. Într-o distribuŃie de

frecvenŃe, lăŃimile claselor trebuie să fie egale. Pentru a determina lăŃimea unei clase

se împarte amplitudinea variaŃiei observaŃiilor (din cea mai mare valoare se scade cea

mai mică) la numărul dorit de clase. Frontierele fiecărei categorii categorii trebuie să fie foarte clare, astfel încât să nu rămână date neacoperite sau suprapuneri.

Exemplu: trebuie construită o distribuŃie a frecvenŃelor pentru următoarele date

obŃinute la un test de cunoştinŃe: 16, 2, 16, 29, 15, 7, 25, 16, 5, 19, 1, 12, 22, 10, 29,

20.

1. Punerea datelor în ordine: 1, 2, 5, 7, 10, 12, 15, 16, 16, 16, 19, 20, 22, 25, 29, 29.

2. Stabilirea numărului de categorii: 3

3. Calcularea lăŃimii fiecărei categorii: (29-1)/3 =9,333; se poate aproxima la 10.

4. Stabilirea frontierelor fiecărei categorii: 0 – 9; 10 – 19; 20 – 29.

5. Punerea fiecărei observaŃii în categoria corespunzătoare:

Categoria FrecvenŃa

0 – 9

10 – 19

20 – 29

4

7

5

Total 16

Principalul avantaj al unui astfel de tabel îl reprezintă faptul că principalele

caracteristici ale informaŃiei devin clare foarte uşor: scorurile variază între 0 şi 29,

dar cele mai multe sunt în categoria de mijloc. Pe de altă parte, dezavantajul major al

Statistică aplicată

215

distribuŃiei frecvenŃelor este că, fără acces la datele originale, nu se poate cunoaşte

distribuŃia valorilor în interiorul unei anumite clase.

Pentru a îmbunătăŃi analiza, se pot utiliza fie distribuŃia frecvenŃelor relative, fie

distribuŃia procentuală. Distribu Ńia frecvenŃelor relative este formată prin

împărŃirea frecvenŃelor din fiecare clasă la numărul total de observaŃii. Distribu Ńia

procentuală rezultă prin înmulŃirea fiecărei frecvenŃe relative cu 100.

Categoria FrecvenŃa FrecvenŃa

relativă Procentul

0 – 9

10 – 19

20 – 29

4

7

5

0,25

0,4375

0,3125

25

43,75

31,25

Total 16 1 100

Utilizarea proporŃiei sau a procentajului are mai mult sens decât utilizarea doar a

frecvenŃelor. De fapt, utilizarea distribuŃiei frecvenŃelor relative şi a distribuŃiei

procentuale devine esenŃială atunci când se compară două seturi de date, şi mai ales

când numărul observaŃiilor din cele două seturi de date diferă.

Plecând de la expresia foarte cunoscută în jurnalism că „o imagine face cât 1000

de cuvinte” şi transferând-o în statistică, ajungem la tehnicile grafice. Acestea sunt

deseori utilizate în locul tabelelor, pentru a avea o descriere mai vie a seturilor de

date. Unul dintrte graficele cele mai utilizate este histograma. O histogramă este un

grafic în care pe graniŃele fiecărei clase sunt construite dreptunghiuri a căror înălŃime

este proporŃională cu frecvenŃa, frecvenŃa relativă sau procentajul.

Atunci când se construieşte o histogramă, variabila de interes se amplasează pe

orizontală, iar pe verticală se notează frecvenŃa, proporŃia sau procentajul

observaŃiilor din fiecare clasă.

Distribu Ńia frecven Ńelor relative şi distribu Ńia procentual ă

Histograma

Virgil STOICA

216

Histograma

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9 19 29

categoria

Fre

cven

ta

Punctul de mijloc al unei clase reprezintă punctul aflat la jumătatea distanŃei

dintre frontierele fiecărei clase şi este reprezentativ pentru datele din acea clasă. Poligonul frecvenŃelor sau procentajelor este format prin unirea tuturor punctelor de

mijloc ale claselor analizate. La fel ca şi la histogramă, variabila de interes este

amplastă pe orizontală.

Un tabel rezumativ pentru variabile nominale este similar, ca formă, cu un tabel

pentru date numerice. Următorul tabel prezintă rezultatele primului tur de scrutin al

alegerilor prezidenŃiale desfăşurate pe 28 noiembrie 2004.

Candidatul Numărul de voturi Procentajul Adrian Năstase Traian Băsescu Corneliu Vadim Tudor Marko Bela Restul candidaŃilor

4278864 3545236 1313714 533446 780945

40,94 33,92 12,57 5,10 7,47

Poligonul frecven Ńelor sau procentajelor

3. Tabele şi grafice pentru variabile nominale

Tabelul rezumativ

Statistică aplicată

217

Pentru a exprima informaŃia prezentată într-un tabel ca cel anterior se utilizează

graficul bară al frecvenŃelor, al frecvenŃelor relative sau al procentajelor. Într-un astfel

de grafic, fiecare categorie este reprezentată de o bară a cărei lungime este proporŃională

cu frecvenŃa sau procentajul observaŃiilor din acea categorie. În general, variabila de

interes este amplastă pe axa verticală, iar valorile pe axa orizontală. În cazul variabilelor

nominale nu contează ordinea în care sunt amplasate categoriile. În plus, spre deosebire

de histograme, barele sunt separate între ele, tocmai pentru a sublinia faptul că variabila

este nominală (calitativă) şi nu interval (cantitativă).

Procentajul

40,94

33,92

12,57

5,1

7,47

0 10 20 30 40 50

Adrain Năstase

Traian Băsescu

Corneliu Vadim Tudor

Marko Bela

Restul candidaŃilor

Procentajul

Graficul tort se bazează pe faptul că un cerc are 360 de grade. Acesta este împărŃit în

felii a căror mărime este proporŃională cu fiecare categorie.

Procentajul

40.94

33.92

12.57

5.1

7.47

Adrain Năstase

Traian Băsescu

Corneliu Vadim Tudor

Marko Bela

Restul candidaŃilor

Graficul bar ă

Graficul tort

Virgil STOICA

218

Scopul unui grafic este să prezinte datele cu precizie. Unele cercetări asupra

percepŃiei umane au ajuns la concluzia că graficele tort au performanŃe mai slabe decât

graficele bară. Aceasta deoarece s-a observat că ochiul uman apreciază mai uşor o

lungime în raport cu o scală, ca în cazul graficelor bară, şi mai greu un unghi, ca în

cazul graficelor tort. Astfel, un grafic bară permite o comparare mai uşoară a

categoriilor. Pe de altă parte, graficele tort arată cu claritate faptul că suma tuturor

categoriilor este 100%. În consecinŃă, alegerea tipului de grafic este subiectivă şi depinde de scopurile utilizatorului: dacă este mai importantă comparaŃia, atunci este mai

bine să se utilizeze un grafic bară; dacă este mai importantă observarea unei porŃiuni în

raport cu întregul, atunci este mai bine să se utilizeze un grafic tort.

ExerciŃii

1. FormaŃi un şir ordonat din următorul eşantion de 10 note la un examen de

statistică: 8,8; 7,8; 7,8; 7,3; 9,1; 7,8; 8,5; 6,4; 6,2; 7,5. ConstruiŃi o dispunere

„creangă şi frunze”.

2. FormaŃi un şir ordonat din următorul eşantion de 10 salarii (în RON) din

cadrul unei companii: 755, 490, 648, 832, 710, 590, 576, 627, 915, 839.

ConstruiŃi o dispunere „creangă şi frunze”.

3. Următoarele date reprezintă un eşantion de 23 de sume de bani extrase de la

un bancomat: 26, 28, 20, 20, 21, 22, 25, 25, 18, 25, 15, 20, 18, 20, 25, 25, 22,

30, 30, 30, 15, 20, 29.

a. PuneŃi datele întrt-un şir ordonat.

b. PuneŃi datele sub formă „creangă şi frunze”.

c. Care dintre cele două forme de prezentare oferă mai multe informaŃii?.

DiscutaŃi. d. În jurul cărei valori par să se concentreze sumele retrase? ExplicaŃi.

4. Următoarea distribuŃie “creangă şi frunze” reprezintă cantitatea de motorină cumpărată (în litri), de un eşantion de 25 de camioane de la o staŃie de

alimentare de la periferia Bucureştiului.

9

10

11

12

13

1,4,7

0,2,2,3,8

1,3,5,5,6,6,7,7,7,7

2,2,3,4,8,9

0,2

a. PuneŃi datele într-un şir ordonat.

b. Care dintre cele două forme de prezentare oferă mai multe informaŃii?.

DiscutaŃi. c. Care este cantitatea de motorină care are şansele cele mai mari de a fi

cumpărată?

Statistică aplicată

219

d. Există o concentraŃie spre mijlocul distribuŃiei a cantităŃii de motorină cumpărată?

e. CredeŃi că eşantionul de 25 este reprezentativ pentru o populaŃie mai

largă? DiscutaŃi. 5. Plecând de la aceeaşi distribuŃie „creangă şi frunze” de la exerciŃiul 3

a. ConstruiŃi distribuŃia de frecvenŃe şi distribuŃia procentajelor

b. TrasaŃi histograma procentajelor

c. TrasaŃi poligonul procentajelor

6. Cele două şiruri ordonate din tabelul următor prezintă durata de viaŃă, în ore, a

două eşantioane de câte 40 de becuri de 100W, eşantioane extrase din producŃia

a două fabrici.

Fabrica A Fabrica B

684 697 720 773 821 819 836 888 897 903

831 835 848 852 852 907 912 918 942 943

859 860 868 870 876 952 959 962 986 992

893 899 905 909 911 994 1004 1005 1007 1015

922 924 926 926 938 1016 1018 1020 1022 1034

939 943 946 954 971 1038 1072 1077 1077 1082

972 977 984 1005 1014 1096 1100 1113 1113 1116

1016 1041 1052 1080 1093 1153 1154 1174 1188 1230

a. ConstruiŃi distribuŃia frecvenŃelor pentru cele două fabrici, utilizând clase de

100 de ore lăŃime.

b. ConstruiŃi alte distribuŃii ale frecvenŃelor, utilizând următoarea schemă:

• Fabrica A: de la 650 până la 750, de la 750 inclusiv la 850, şamd

• Fabrica B: de la 750 până la 850, de la 850 inclusiv la 950, şamd

c. SchimbaŃi lăŃimea intervalelor de la 100 la 50 (650 – 700, 700 – 750, etc).

ComentaŃi rezultatele acestei modificări. d. ConstruiŃi distribuŃia procentajelor din distribuŃia frecvenŃelor de la punctul b.

e. TrasaŃi separat histogramele procentajelor.

f. TrasaŃi poligoanele procentajelor.

g. Becurile cărei fabrici au o speranŃă de viaŃă mai lungă? ExplicaŃi. 7. O variabilă nominală are patru categorii, cu următoarele procentaje:

Categoria Procentajul

A

B

C

D

12

29

35

24

a. ConstruiŃi un grafic bară b. ConstruiŃi un grafic tort

Virgil STOICA

220

Cele mai multe dintre seturile de date arată o tendinŃă clară a datelor de a se

grupa în jurul unui punct central. Din acest motiv, pentru orice set de date, o anumită valoare tipică poate fi utilizată pentru a descrie întregul set. O astfel de valoare

descriptivă se numeşte măsură a tendinŃei centrale. Există trei astfel de măsuri ale

tendinŃei centrale: media aritmetică, mediana şi modul.

Media aritmetică reprezintă cea mai utilizată măsură a tendinŃei centrale. Media

aritmetică se calculează prin împărŃirea sumei tuturor valorilor numerice ale unei

variabile dintr-un set de date la numărul de date din acel set.

Pentru un eşantion care conŃine n observaŃii, notate X1, X2,..., Xn, media

aritmetică a eşantionului , notată X şi numită X barat se calculează după formula:

nn

XXXXX

n

ii

nX∑

==++++

= 1321 ...

Pentru o populaŃie care conŃine N observaŃii, notate în acelaşi mod, media

aritmetică a populaŃiei se notează cu litera grecească µ şi se calculează după o formulă similară:

NN

XXXX

n

ii

nX∑

==++++

= 1321 ...µ

Trebuie subliniat faptul că µ reprezintă un parametru, iar X barat este doar o

informaŃie statistică.

Să luăm în considerare următorul exemplu:

III. Statistic ă descriptiv ă. Măsuri ale tendin Ńei centrale şi ale varia Ńiei

1. Măsuri ale tendin Ńei centrale, ale varia Ńiei şi formei

Media aritmetic ă

Statistică aplicată

221

Tabelul 3.1. Activitatea economică a femeilor în Europa; Angajarea în muncă a

femeilor ca procent din angajarea în muncă a bărbaŃilor

Europa occidentală Europa centrală şi de est

łara Activitatea economică łara Activitatea economică

Austria 60 Bulgaria 88

Belgia 47 Cehia 84

Danemarca 77 Polonia 77

ElveŃia 60 România 77

FranŃa 64 Slovacia 81

Irlanda 41 Ungaria 70

Italia 44

Marea Britanie 60

Norvegia 68

Olanda 42

Portugalia 51

Spania 31

Suedia 77

Pentru a calcula media aritmetică a angajării în muncă a femeilor din Europa

centrală şi de est, întâi se calculează suma valorilor (88+84+77+77+81+70=477), care

apoi se împarte la numărul de cazuri (477/6=79,5). Media, ca şi ceilalŃi indicatori ai

tendinŃei centrale, permite compararea între grupuri. În cazul exemplului anterior,

valoarea mediei aritmetice pentru Europa centrală şi de est (79,5) poate fi comparată cu

cea pentru Europa occidentală (55,53), iar diferenŃa poate fi analizată. ProprietăŃile mediei:

- media este o măsură potrivită doar pentru datele cantitative

- media este puternic influenŃată de observaŃiile care sunt foarte depărtate de

restul datelor, care sunt numite observaŃii excentrice.

Mediana este măsura care împarte exact în două un şir ordonat de date.

Mediana = a (n+1)/2 observaŃie

Dacă există un număr impar de observaŃii, mediana reprezintă valoare numerică ce este poziŃionată exact în punctul de (n+1)/2.

Dacă există un număr par de observaŃii, atunci mediana se situează între cele

două observaŃii din mijloc şi este egală cu media lor.

Mediana

Virgil STOICA

222

În cazul datelor din tabelul 3.1, pentru Ńările din Europa occidentală, şirul

ordonat al datelor este următorul: 31, 41, 42, 44, 47, 51, 60, 60, 60, 64, 68, 77, 77.

Numărul observaŃiilor fiind impar, observaŃia a 7-a împarte şirul în două părŃi egale,

deci Mediana = 60.

În cazul datelor pentru Europa centrală şi de este, şirul ordonat al datelor este:

70, 77, 77, 81, 84, 88. Pentru că numărul observaŃiilor este par, Mediana = (77+81)/2 =

79

Principala calitate a medianei în raport cu media constă în faptul că nu este

afectată de valorile excentrice. Dar, pe de altă parte, pentru seturi de date relativ mici,

distribuŃii diferite pot avea aceeaşi mediană.

Modul este valoarea care are frecvenŃa cea mai mare într-un set de date. Spre

deosebire de media aritmetică, modul nu este afectat de valorile extreme. Modul este

utilizat doar pentru scopuri descriptive, deoarece el este mult mai variabil de la un

eşantion la altul decât decât celelalte măsuri ale tendinŃei centrale. Pentru variabilele

continue, aşa cum ar fi venitul, deoarece sunt extrem de multe valori posibile pe care

variabila le poate lua, sunt şanse foarte mari ca nici o valoare să nu apară de două ori. În

consecinŃă, pentru variabilele continue nu putem discuta despre mod.

În exemplul datelor din tabelul 3.1, pentru Ńările din Europa occidentală, valoare

cu frecvenŃa cea mai mare este 60, deci Modul = 60. Pentru Ńările din Europa centrală şi de est, Modul =77.

Quartilele reprezintă cea mai utilizată măsură a locaŃiei necentrale şi sunt

utilizate pentru a descrie proprietăŃile unor seturi mari de date. În vreme ce mediana este

valoarea care împarte în două un set ordonat de date (50% dintre observaŃii sunt mai

mari decât aceasta iar 50% mai mici), quartilele sunt măsuri descripitve care împart un

şi ordonat de date în patru sferturi.

Prima quartil ă, Q1, este valoarea pentru care 25% dintre observaŃii sunt mai

mici, iar 75% sunt mai mari: Q1 = a (n+1)/4 observaŃie

A treia quartil ă, Q3, este valoarea pentru care 75% dintre observaŃii sunt mai

mici, iar 25% sunt mai mari: Q1 = a 3(n+1)/4 observaŃie

Pentru calcularea quartilelor se folosesc urmatoarele reguli:

1. Dacă numărul rezultat din formulă este întreg, atunci observaŃia

corespunzătoare numărului rezultat reprezintă quartila.

Modul

Quartilele

Statistică aplicată

223

2. Dacă numărul rezultat din formulă este la jumătatea dintre două numere

întregi, atunci quartila reprezintă media dintre valorile observaŃiilor între

care se situează. 3. Dacă numărul rezultat din din formulă nu este nici întreg şi nici la jumătatea

distanŃei dintre două numere întregi, atunci quartila reprezintă valoarea

observaŃiei cea mai apropiată. Utilizând datele din tabelul 3.1, pentru Ńările din Europa occidentală, şirul ordonat al

datelor este următorul: 31, 41, 42, 44, 47, 51, 60, 60, 60, 64, 68, 77, 77

În acest caz, Q1 = a (13+1)/4 observaŃie = a 3,5 observaŃie. Utilizand a doua

regulă, prima quartilă va fi media dintre a 3-a şi a 4-a observaŃie: Q1 = (42+44)/2 = 43

Q1 = a 3(13+1)/4 observaŃie = a 10,5 observaŃie. Utilizând a doua regulă, a treia

quartilă va fi media dintre a 10-a şi a 11-a observaŃie: Q3 = (64+68)/2 = 66

O a doua proprietate imortantă care descrie un set de date este variaŃia. Varia Ńia

reprezintă dispersia sau împrăştierea datelor. Două seturi de date pot diferi atât în ceea

ce priveşte tendinŃa centrală cât şi variaŃia, după cum se poate observa în figurile 3.1 şi 3.2.

Fig. 3.1. Două distribuŃii simetrice care diferă doar în privinŃa tendinŃei centrale

Fig. 3.2. Două distribuŃii simetrice care diferă doar prin variaŃie

Măsuri ale varia Ńiei

Virgil STOICA

224

Există cinci măsuri ale variaŃiei: Amplitudinea, amplitudinea interquartilică, varianŃa, deviaŃia standard şi coeficientul de variaŃie. Utilizând datele din tabelul 3.1, pentru Ńările din Europa occidentală, A = 77-31 = 46 Amplitudinea măsoară împrăştierea totală a unui set de date. Deşi amplitudinea este o măsură simplă a variaŃiei totale a datelor, slăbiciunea ei principală este că nu Ńine cont de modul în care datele sunt împărştiate între cea mai mare şi cea mai mică valoare. Astfel, atunci când există cel puŃin o valoare excentrică, folosirea amplitudinii nu este corespunzătoare.

Această măsură ia în considerare împrăştierea a 50% dintre date şi de aceea nu este influenŃată de valorile extreme. Utilizând şirul ordonat rezultat din datele din tabelul 3.1, pentru Ńările din Europa occidentală, Aiq = 66-43 = 23

Deşi atât amplitudinea cât şi amplitudinea interquartilică măsoară împrăştierea, nici una dintre aceste măsuri nu ia în considerare modul în care observaŃiile sunt distribuite sau grupate. Cele două măsuri ale variaŃiei care iau în considerare modul de distribuŃie al observaŃiilor sunt varianŃa (numită şi dispersie) şi deviaŃia. Aceste măsuri apreciază cum fluctuează valorile în jurul mediei.

Astfel, pentru un eşantion care conŃine n observaŃii, notate X1, X2,..., Xn, varianŃa

eşantionului este:

S2 = [(X1-Xm)2+(X2-Xm)2+...+(Xn-Xm)2]/(n-1)

Sau 1

)(1

2

2

−

−=∑

=

n

xxn

ii

S

Amplitudinea reprezintă diferenŃa dintre cea mai mare şi cea mai mică observaŃie dintr-un set de date: A = Xmax-Xmin

Amplitudinea interquartilic ă reprezintă diferenŃa dintre a treia quartilă şi prima quartilă dintr-un set de date: Aiq = Q3-Qmin

Varian Ńa şi devia Ńia standard

Varian Ńa unui eşantion ar putea fi astfel considerată ca media pătratelor diferenŃei

dintre fiecare observaŃie şi medie.

Statistică aplicată

225

În Ńelegerea variaŃiei

1.cu cât datele sunt mai împrăştiate, cu atât mai mare vor fi amplitudinea, amplitudinea interquartilică, varianŃa şi deviaŃia standard.

2.cu cât datele sunt mai concentrate şi mai omogene cu atât mai mici vor fi amplitudinea, amplitudinea interquartilică, varianŃa şi deviaŃia standard.

3.dacă datele sunt aceleaşi (adică nu există nici un fel de variaŃie), amplitudinea, amplitudinea interquartilică, varianŃa şi deviaŃia standard vor fi nule

4.nici una dintre măsurile variaŃiei (amplitudinea, amplitudinea interquartilică, varianŃa şi deviaŃia standard) nu pot fi vreodată nule.

Cea mai practică şi cea mai utilizată măsură a variaŃiei este deviaŃia standard.

Această măsură reprezintă radical din varianŃă: 1

)(1

2

−

−=∑

=

n

xxn

ii

S

Continuând exemplul cu datele din tabelul 3.1. pentru Ńările din Europa

occidentală, în tabelul 3.2. sunt prezentaŃi paşii necesari calculării varianŃei şi deviaŃiei

standard. Astfel, varianŃa este S2 = 2431,23/(13-1) = 202,6

Iar deviaŃia standard S = (202,6)1/2 = 14,23

Tabelul 3.2.

łara Xi Xm (Xi-Xm) (Xi-Xm)2 Austria 60 55,53 4,47 19,98 Belgia 47 55,53 -8,53 72,76 Danemarca 77 55,53 21,47 460,96 ElveŃia 60 55,53 4,47 19,98 FranŃa 64 55,53 8,47 71,74 Irlanda 41 55,53 -14,53 211,12 Italia 44 55,53 -11,53 132,94 Marea Britanie

60 55,53 4,47 19,98

Norvegia 68 55,53 12,47 155,51 Olanda 42 55,53 -13,53 183,06 Portugalia 51 55,53 -4,53 20,52 Spania 31 55,53 -24,53 601,72 Suedia 77 55,53 21,47 460,96 Total 0,00 2431,23

Calculând S2 şi S, diferenŃele dintre fiecare observaŃie şi valoare medie au fost

ridicate la pătrat. De aceea, niciodată varianŃa şi deviaŃia standard nu pot fi negative. Singura

situaŃie în care S2 şi S sunt zero este atunci când

nu există nici un fel de variaŃie în interiorul setului

de date.

Datele numerice sunt în mod inerent variabile, nu

constatnte, fiecare variabilă care este studiată luând mai multe valori. Tocmai datorită acestei

variabilităŃi, pentru a sumariza un set de date este

important de precizat nu doar măsurile tendinŃei

centrale, ci şi măsurile care reflectă modul în care

datele sunt dispersate. DeviaŃia standard este

folositoare la înŃelegerea modului în care un set de

date este grupat în jurul mediei. Pentru cele mai

multe seturi de date, majoritatea observaŃiilor sunt

Calcularea lui S2 şi S 1.Se calculează

diferenŃele dintre fiecare observaŃie şi medie

2.Se ridică la pătrat fiecare diferenŃă

3.Se adună diferenŃele ridicate la pătrat

4.Rezultatul se împarte la n-1

Pentru a calcula S se extrage rădăcina pătrată din S2

Virgil STOICA

226

în intervalul plus – minus o deviaŃie standard faŃă de medie.

În cazul exemplului cu angajarea în muncă a femeilor din Europa occidentală, media

era 55,53, iar deviaŃia standard 14,23. Deci majoritea cazurilor se vor găsi în

intervalul 55,53 – 14,23 = 41,3 şi 55,53 + 14,23 = 69,76. Verificând acest lucru pe

şirul ordonat al datelor, se observă ca 10 din 13 cazuri sunt cuprinse în acest

interval.

Spre deosebire de măsurile anterioare ale variaŃiei, coeficientul de variaŃie este

o măsură relativă a acesteia. El este exprimat în procente şi nu într-o anumită unitate de

măsură. Coeficientul de variaŃie se calculează pein împărŃirea deviaŃiei standard la

media aritmetică şi înmulŃind totul cu 100.

CV = %100X

S

Coeficientul de variaŃie este folositor când se compară două sau mai multe seturi

de date, şi în special când aceste date sunt măsurate în unităŃi de măsură diferite.

O a treia proprietate importantă a unui set de date o reprezintă forma, adică modul în care sunt distribuite datele. O distribuŃie poate fi simetrică sau asimetrică.

Cele asimetrice se mai numesc şi înclinate.

Pentru a descrie forma se poate compara media cu mediana. Daca aceste două măsuri sunt egale, atunci distribuŃia este considerată simetrică. Dacă media este mai

mare decât mediana, distribuŃia este conisderată pozitivă sau înclinată spre dreapta.

Dacă mediana este mai mare decât media, atunci distribuŃia este conisderată negativă sau înclinată spre stânga.

Fig. 3.3. DistribuŃie înclinată spre stânga

Coeficientul de var iaŃie

Form a

Media < Mediana

Statistică aplicată

227

Fig. 3.4. DistribuŃie înclinată spre dreapta

Fig. 3.5. DistribuŃie simetrică

În secŃiunea anterioară au fost prezentate proprietăŃile tendinŃei centrale,

variaŃiei şi formei pentru un eşantion. Să presupunem că datele nu reprezintă un

eşantion, ci o întreagă populaŃie. În acest caz nu mai discutăm despre date statistice ci

despre parametrii ai tendinŃei centrale, variaŃiei şi formei. Ele se calculează după formule similare celor pentru eşantioane, dar se notează diferit.

Media populaŃiei se calculează prin împărŃirea sumei tuturor valorilor din

populaŃie la mărimea populaŃiei, N.

NN

XXXX

n

ii

nX∑

==++++

= 1321 ...µ

Varian Ńa populaŃiei se calculeză prin însumarea pătratului diferenŃei dintre

fiecare valoare şi media aritmetică a valorilor populaŃiei, urmată de împărŃirea acestei

sume la mărimea populaŃiei.

N

Xn

ii∑

=

−= 1

2

2)( µ

σ

DeviaŃia standard a populaŃiei este rădăcina pătrată din varianŃa popuaŃiei:

N

Xn

ii∑

=

−= 1

2)( µσ

2. ObŃinerea unui rezumat descriptiv al unei popula Ńii

Media > Mediana

Media = Mediana

Virgil STOICA

228

Trebuie notat faptul că formulele pentru varianŃa populaŃiei şi pentru deviaŃia

standard a populaŃiei diferă de cele pentru eşantion prin faptul că, în cazul populaŃiei,

numitorul este N şi nu n-1.

În cele mai multe seturi de date, o mare parte a datelor tinde să se

concentreze în jurul medianei. În seturile de date înclinate spre dreapta, această grupare apare la stânga medianei (valori mai mici decât mediana), iar în seturile de

date înclinate spre stânga, observaŃiile se grupează la dreapta medianei (valori mai

mari decât aceasta). În seturile de date care sunt simatrice, în care median a este

egală cu media, observaŃiile tind să fie distribuite în mod egal în jurul măsurilor

tendinŃei centrale. Atunci când într-un set de date nu este vizibilă o înclinaŃie

puternică, se poate utiliza regula empirică pentru a examina variabilitatea datelor şi pentru a avea înŃelegere mai bună a ceea ce măsoară deviaŃia standard.

Regula empirică afirmă că pentru o distribuŃie simetrică, în formă de clopot,

aproximativ două treimi din toate observaŃiile (67%) sunt concentrate la o distanŃă de ±

o deviaŃie standard faŃă de medie, iar aproximativ 95% dintre observaŃii sunt

concentrate în intervalul de ± două deviaŃii standard faŃă de medie.

Astfel, deviaŃia standard, ca o măsură a variaŃiei medii în jurul mediei, ajută la

înŃelegerea modulului în care sunt distribuite observaŃiile deasupra şi dedesubtul mediei,

permiŃând concetrarea asupra valorilor anormale, excentrice, atunci când este analizat

un set de date numerice.

Coeficientul de corelaŃie, ρ, măsoară puterea unei relaŃii sau a unei asocieri

între două variabile ale unei populaŃii. Valorile acestuia pot varia de la –1, pentru o

corelaŃie negativă perfectă, la +1, pentru o corelaŃie pozitivă perfectă. În acest caz,

perfect înseamnă că tote punctele de pe o diagramă care reprezintă cele două variabile

ar putea fi unite de o linie dreaptă. Astfel, coeficientul de corelaŃie măsoară gradul de

asociere liniară între două variabile. Semnul pozitiv al coeficientului de corelaŃie arată că valorile variabilei X cresc în acelaşi timp cu cele ale variabilei Y, iar semnul negativ

arată că valorile mari ale variabilei X sunt asociate cu valori mici ale variabilei Y.

Atunci când coeficientul de corelaŃie este apropiat de zero, se poate considera că nu

există nici un fel de corelaŃie între cele două variabile. Figura 3.6. ilustrează trei tipuri

de asociere între variabile.

Regula empirică

3. Coeficientul de corela Ńie

Statistică aplicată

229

Fig. 3.6.a) CorelaŃie perfect negativă (ρ = -1)

Fig. 3.6.b) CorelaŃie perfect pozitivă (ρ = 1)

Fig. 3.6.c) Nici un fel de corelaŃie

In cazuri reale, este foarte puŃin probabil să existe corelaŃii perfecte de un anumit

fel. În figura 3.7. sunt prezentate o corelaŃie pozitivă puternică (ρ = 0,75) şi o corelaŃie

negativă puternică (ρ = -0,75).

Virgil STOICA

230

Fig. 3.7

În ambele situaŃii, relaŃiile sunt descrise ca tendinŃe şi nu ca relaŃie cauză – efect.

Doar corelaŃia nu poate să dovedească existenŃa unei relaŃii de cauzalitate, că o

modificarea unei variabile provoacă modificarea celeilalte variabile. O corelaŃie

puternică se poate produce doar datorită întâmplării, datorită neluării în considerare a

ueni a treia variabile sau datorită relaŃiei cauză – efect. Este necesară o analiză suplimentară pentru a determina care dintre cele trei situaŃii a provocat corelaŃia.

Coeficientul de corelaŃie pentru un eşantion se calculează după următoarea formulă:

∑∑

∑

==

=

−−

−−=

n

ii

n

ii

n

iii

YYXX

YYXXr

1

2

1

2

1

)()(

))((

ExerciŃii

1. Managerul unei firme de curierat trebuie să cumpere un set de camioane. Atunci

când pachetele sunt puse în camioane pentru livrare, există două constrângeri majore:

greutatea şi volumul fiecărui item. Dacă într-un eşantion de 200 de pachete, greutatea

medie este de 26 kg cu o deviaŃie standard de 3,9 kg, iar volumul mediu este de 8,8 litri,

cu o deviaŃie standard de 2,2 litri, cum poate fi comparată variaŃia greutăŃii şi a

volumului?

2. Fie următorul set de date dintr-un eşantion de mărimea n=5 elemente: 7, 4, 9, 8, 2.

Statistică aplicată

231

a. CalculaŃi media, mediana şi modul.

b. CalculaŃi amplitudinea, amplitudinea interquartilică, varianŃa, deviaŃia

standard şi coeficientul de variaŃie.

c. DescrieŃi forma datelor.

3. Fie următorul set de date dintr-un eşantion de mărimea n = 6 elemente: 7, 4, 9, 7,

3, 12.

a. CalculaŃi media, mediana şi modul.

b. CalculaŃi amplitudinea, amplitudinea interquartilică, varianŃa, deviaŃia

standard şi coeficientul de variaŃia.

c. DescrieŃi forma datelor.

4. Fie următoarele două seturi de date, fiecare formând un eşantion de 7 elemente:

Setul 1: 10, 2, 3, 2, 4, 2, 5

Setul 2: 20, 12, 13, 12, 14, 12, 15

a. Pentru fiecare set de date calculaŃi media, mediana şi modul

b. ComparaŃi rezultatele.

c. Pentru fiecare set de date calculaŃi amplitudinea, amplitudinea interquartilică, varianŃa, deviaŃia standard şi coeficientul de variaŃie.

d. DescrieŃi forma fiecărui set de date.

e. ComparaŃi rezultatele de la punctele c şi d.

5. Următorul set de date reprezintă informaŃii despre o populŃie cu N = 10: 7, 5, 11,

8, 3, 6, 2, 1, 9, 8

a. CalculaŃi media populaŃiei

b. CalculaŃi deviaŃia standard a populaŃiei

6. Următorul set de date reprezintă informaŃii despre o populŃie cu N = 10: 7, 5, 6, 6,

6, 4, 8, 6, 9, 3

a. CalculaŃi media populaŃiei

b. CalculaŃi deviaŃia standard a populaŃiei

7. Următoarele date reprezintă informaŃii de la un eşantion cu n = 11 elemente:

X 7 5 8 3 6 10 12 4 9 15 18

Y 21 15 24 9 18 30 36 12 27 45 54

a. CalculaŃi coeficientul de corelaŃie

b. Cât de puternică este relaŃia dintre X şi Y? ExplicaŃi.

Virgil STOICA

232

Probabilitatea reprezintă şansa ca un anumit eveniment să se producă. Probabilitatea poate să se refere la şansa de a nimeri o anumită culoare când se alege

o carte dintr-un pachet de cărŃi de joc, la şansa ca un anumit individ să aleagă un

candidat în dauna altuia, ori la şansa ca un nou produs să aibă succes pe piaŃă. În

oricare dintre aceste exemple, probabilitatea reprezintă o proporŃie sau o fracŃie şi ia

valori între 0 şi 1. Evenimentul care este imposibil să apară are probabilitatea 0, iar

cel care apare cu certitudine are probabilitatea 1.

Probabilitate de apariŃie = X/T, unde X = numărul de cazuri în care

evenimentul poate să apară, iar T = numărul total de rezultate.

Elemente de vocabular

Elementele de bază ale teoriei probabilităŃii sunt rezultatele procesului sau

fenomenului studiat. În limbajul statisticii, un experiment reprezintă un proces al

cărui rezultat este imprecis. SpaŃiul de probabilitate (S) reprezintă toate rezultatele

posibile ale unui experiment. Fiecare rezultat posibil este numit eveniment. Dacă evenimentul poate fi descris în funcŃie de o singură caracteristică, atunci el este un

eveniment simplu. Dacă un eveniment are două sau mai multe caracteristici, atunci

el se numeşte eveniment reunit. Complementul unui eveniment A, notat A’,

include toate evenimentele din spaŃiul S care nu sunt parte a evenimentului A.

Probabilitatea (P) sau probabilitatea simplă este un număr real din intervalul

[0,1], corespunzător unui unui subset de rezultate din spaŃiul de probabilitate.

Exemplu: să presupunem că aruncarea unui zar reprezintă experimentul. SpaŃiul

de probabilitate, în acest caz este S = {1,2,3,4,5,6}.

Evenimentul A este reprezentat de cazurile în care rezultatul aruncărilor sunt

numere impare, A = {1,3,5}, iar evenimentul B este reprezentat de cazurile în care

rezultatul aruncărilor este mai mic decât 3, B = {1,2}.

Presupunând că şansele de apariŃie a oricărei faŃete a zaruli sunt aceleaşi, P(1) =

1/6, atunci probabilitatea de apariŃie a evenimentului A este P(A) = 3/6 = 0,5, iar

probabilitatea de apariŃie a evenimentului B este P(B) = 2/6 = 0,33

Dacă probabilitatea simplă se referă la apariŃia unor evenimente simple,

probabilitatea reunită se referă la situaŃii care implică două sau mai multe evenimente,

reprezentând intersecŃia evenimentelor.

IV. Probabilitatea şi distribu Ńia probabilit ăŃii

1. Concepte fundamentale în probabilitate

Statistică aplicată

233

Exemplu: Pentru cazul anterior, evenimentul reunit (A şi B) = {1 }, iar P(A şi B)

= 1/6 = 0,16

Reguli ale probabilităŃii

1. 0 ≤ P(A) ≤ 1, pentru orice A în S

Probabilitatea oricărui eveniment A într-un spaŃiu de probabilitate S este cuprinsă între 0şi 1.

2. P(spaŃiu de probabilitate vid) = 0, pentru orice S

Probabilitatea unui eveniment care nu are nici un element este nulă. 3. Dacă A şi A’ sunt evenimente complementare în spaŃiul S, atunci P (A’) = 1 –

P(A)

Exemplu: Dacă experimentul constă în aruncarea unui zar, şi evenimentul A =

{1,3,5}, atunci complementarul său este A’ = {2,4,6}.

P (A’) = 3/6 = 0,5

1 – P(A) = 1- 3/6 = 0,5

În cazul aceluiaŃi experiment, dacă B = {1,2}, atunci complementarul său este B’ =

{3,4,5,6}.

P (B’) = 1 – P(B) = 1 – 2/6 = 0,67

4. Dacă A şi B sunt evenimente din spaŃiul S, iar A este un subset al lui B, atunci

P(A) ≤ P(B)

Exemplu: Dacă experimentul constă în aruncarea unui zar, şi evenimentul B

reprezintă elementele mai mari sau egale cu 3, B = {3,4,5,6}, iar A reprezintă elementele mai mari sau egale cu 5, A = {5,6}, atunci A este un subset a lui B, iar

P(B) = 4/6 = 0,67 şi P(A) = 2/6 = 0,33, ceea ce verifică regula.

O diagramă Venn a exemplului anterior este prezentată în figura 4.1.

Fig. 4.1

5. Regula de însumare: probabilitatea lui A sau B este egală cu probabilitatea

evenimentului A plus probabilitatea evenimentului B minus probabilitatea lui A

şi B:

P (A sau B) = P(A) + P(B) – P(A şi B)

Exemplu: Dacă experimentul constă în aruncarea unui zar, şi evenimentul A

reprezintă obŃinerea lui 3 sau 4, iar evenimentul B reprezintă obŃinerea lui 1, 2 sau 3,

atunci P(A) = 2/6 = 0,33, iar P(B) = 3/6 = 0,5.

S 1,2

B 3,4

A 5,6

Virgil STOICA

234

Diagrama Venn a acestui spaŃiu de probabilităŃi este prezentată în figura 4.2.

F i g . 4 . 2 A sau B reprezintă reunirea celor două evenimente: A U B = {1,2,3,4}, P (A U B) =

4/6 = 0,67

A şi B reprezintă intersecŃia celor două evenimente: A ∩ B = {3}, P(A ∩ B) = 1/6 =

0,16

În această situaŃie, aplicând regula de însumare se obŃine: P (A U B) = 2/6 + 3/6 –

1/6 = 4/6 = 0,67

Fiecare dintre situaŃiile de până acum au implicat probabilitatea unui eveniment

particular atunci când acesta este selectat dintr-un câmp de probabilitate. Dar cum ar

putea fi determinată probabilitatea dacă anumite informaŃii despre evenimentele

petrecute ar fi deja cunoscute?

Atunci când se calculează probabilitatea unui anumit eveniment A, dată fiind

informaŃia despre apariŃia unui alt eveniment B, această probabilitate se numeşte

probabilitate condiŃională şi se notează P(A│B).

Probabilitatea lui A dat fiind B este egală cu probabilitatea evenimentului A şi B

împărŃită la probabilitatea evenimentului B.

P(A│B) = P(A şi B)/P(B)

Probabilitatea lui B dat fiind A este egală cu probabilitatea evenimentului A şi B

împărŃită la probabilitatea evenimentului A.

P(B│A) = P(A şi B)/P(A)

Exemplu: Să presupunem că avem următorul tabel care prezintă rezultatele unui

sondaj efectuat în 1000 de gospodării cu privire la cumpărarea unui televizor nou.

Tabelul 4.1

Au cumpărat IntenŃionează să cumpere

Da Nu Total

Da 200 50 250 Nu 100 650 750 Total 300 700 1000

2. Probabilitate condi Ńional ă

Statistică aplicată

235

Întrebarea la care se doreşte răspuns este următoarea: care este probabilitatea ca

într-o gospodărie să se cumpere un televizor nou? În acst caz, scopul este de a calcula

P(au cumpărat│intenŃionează să cumpere). Astfel, spaŃiul de probabilitate nu mai este

întregul eşantion de 1000 de gospodării, ci doar gospodăriile în care se intenŃionează să se cumpere un televizor, adică 250. Din cele 250 de astfel de gospodării, doar în 200 s-

au cumpărat televizoare. Astfel, probabilitatea ca într-o gospodărie să se cumpere un

televizor dat fiind intenŃiile de cumpărare este:

P(au cumpărat│intenŃionează să cumpere) = P(au cumpărat şi intenŃionează să cumpere)/ P(intenŃionează să cumpere)

P(au cumpărat│intenŃionează să cumpere) = (200/1000)/(250/1000) = 200/250 = 0,8

În exemplul anterior, probabilitatea ca într-o gospodărie să se cumpere un

televizor dat fiind intenŃiile de cumpărare este de 200/250 = 0,8. Probabilitatea

simplă ca într-o gospodărie să se cumpere un televizor este doar de 300/1000 = 0,3.

Aceste rezultate oferă informaŃii importante. Cunoaşterea prealabilă a intenŃiei de

cumpărare a afectat probabilitatea ca într-o gospodărie chiar să se cumpere un

televizor. Rezultatul este condiŃionat de o informaŃie prealabilă. Atunci când

rezultatul unui eveniment nu afectează probabilitatea apariŃiei altui eveniment, se

spune despre cele două evenimente că sunt independente din punct de vedere

statistic.

Două evenimente A şi B sunt statistic independente dacă şi numai dacă P(A│B) = P(A).

Exemplu: Să presupunem că avem următorul tabel care prezintă rezultatele unui

sondaj efectuat în 300 de gospodării cu privire la cumpărarea unui televizor cu ecran

normal sau cu ecran plat şi dacă sunt mulŃumiŃi de ceea ce au cumpărat.

Tabelul 4.2

SatisfăcuŃi de achiziŃie?

Tipul de televizor Da Nu Total

Cu ecran normal 64 16 80

Cu ecran plat 176 44 220

Total 240 60 300

Trebuie să se determine dacă a fi satisfăcut de achiziŃie şi tipul de televizor

achiziŃionat sunt independente din punct de vedere statistic.

P(satisfacŃie│ecran normal) = P(satisfacŃie şi ecran normal)/P(ecran normal) =

(64/300)/(80/300) = 64/80 = 0.8, care este egal cu

P(satisfacŃie) = 240/300 = 0,8

Independen Ńa statistic ă

Virgil STOICA

236

De aici rezultă că relaŃia privind independenŃa evenimentelor este satisfăcută: cunoaşterea unui eveniment nu afectează probabilitatea celuilalt eveniment.

Formula probabilităŃii condiŃionale poate fi tranformată algebric, asfel încât

probabilitatea reunită P(A şi B) să fie determinată funcŃie de probabilitatea condiŃională.

P(A şi B) = P(A│B)P(B)

Deci regula de multiplicare afirmă că probabilitatea lui A şi B este egală cu

probabilitatea lui A dat fiind B înmulŃită cu probabilitea lui B.

Exemplu: Ştim că 80 de familii au cumprat un televizor cu ecran normal. Din

tabelul 4.2 se poate observa că 64 sunt satisfăcuŃi iar 16 nu. Să presupunem că sunt

aleşi, în mod aleatoriu, doi clienŃi dintre cei 80. Care este probabilitatea ca amândoi să

fie satisfăcuŃi de achiziŃie?

În acest caz se poate utiliza regula de multiplicare. Dacă A = al doilea

cumpărător este satisfăcut, iar B = primul cumpărător este satisfăcut, atunci:

P(A şi B) = P(A│B)P(B)

Probabilitatea ca primul cumpărător să fie satisfăcut de achiziŃie este de 64/80.

Probabilitatea ca al doilea cumpărător să fie satisfăcut depinde de rezultatul primei

selecŃii. Dacă primul cumpărător nu pus la loc în eşantion (eşantionare fără înlocuire),

atunci numărul cumpărătorilor rămaşi este de 79. În acest caz, probabilitatea ca şi al

doilea cumpărător să fie satisfăcut este de 63/79. Atunci,

P(A şi B) = (63/79)(64/80) = 0,638

În cazul în care după extragerea primului cumpărător, acesta este introdus la loc

în eşantion (eşantionare cu înlocuire) probabilitatea celui de-al doilea cumpărător de a fi

satisfăcut este egală cu cea a primului. De aceea,

P(A şi B) = (64/80)(64/80) = 0,64

Exemplul anterior demonstrează că a doua extragere este independentă de prima,

deoarece a doua probabilitate nu este influenŃată de prima. De aceea, înlocuind P(A│B)

cu P(A), obŃinem regula de multiplicare pentru evenimente independente: dacă A şi

B sunt independente din punct de vedere statistic, probabilitatea evenimentului A şi B

este egală cu produsul dintre probabilitatea lui A şi probabilitatea lui B.

P(A şi B) = P(A)P(B)

Rezultă de aici că sunt modalităŃi de determinare a independenŃei statistice:

Regula de multiplicare

Statistică aplicată

237

1. Evenimentele A şi B sunt independente dacă şi numai dacă P(A│B)

= P(A).

2. Evenimentele A şi B sunt independente dacă şi numai dacă P(A şi B)

= P(A)P(B).

Aşa după cum s-a discutat în capitolul 1, o variabilă numerică este aceea pentru care răspunsurile sunt exprimate prin cifre. Variabilele numerice pot fi discrete sau continue, primele rezultând dintr-un proces de numărare, iar celelate dintr-un proces de măsurare.

De exemplu, să considerăm numărul de cereri aprobate săptămânal de către rectorul unei universităŃi, aşa cum sunt prezentate în tabelul 4.3. Deoarece toate rezultatele posibile sunt incluse în tabel, lista este exhaustivă, iar suma probabilităŃilor este 1.

Tabelul 4.3.

Număr de cereri aprobate săptămânal Probabilitatea 0 0,10 1 0,10 2 0,20 3 0,30 4 0,15 5 0,10 6 0,05

Valoarea aşteptată a unei variabile discrete (µ) reprezintă media ponderată a

tuturor rezultatelor posibile, ponderea fiind probabilitaea rezultatului respectiv. Această medie ponderată se obŃine prin înmulŃirea fiecărui rezultat posibil X cu probabilitatea

corespunzătoare P(X), urmată de însumarea rezultatelor.

∑=

==1

)()(i

ii XPXXEµ

Pentru distribuŃia de probabilitate a numărului de cereri aprobate săptămânal,

valoarea aşteptată este calculată după formula anterioară: µ = (0)(0,1) + (1)(0,1) +(2)(0,2) +(3)(0,3) +(4)(0,15) +(5)(0,1) +(6)(0,05) =

= 0 + 0,1 + 0,4 + 0,9 + 0,6 + 0,5 + 0,3 = 2,8

3. Distribu Ńia de probabilitate pentru o variabil ă aleatoare discret ă

Distribu Ńia de probabilitate pentru o variabilă aleatoare discretă este o listă exhaustivă a tuturor rezultatelor numerice posibile ale acelei variabile, construită astfel încât fiecărui rezultat îi este asociată proabilitatea de apariŃie.

Virgil STOICA

238

Trebuie notat faptul că valoarea aşteptată a numărului de cereri aprobate, 2,8, nu are

neapărat sens, pentru că numărul de cereri aprobate trebuie să fie unul întreg.

Valoarea aşteptată reprezintă o medie.

Varian Ńa unei variabile aleatoare discrete (σ2 ) reprezintă media ponderată a

pătratului diferenŃelor dintre fiecare reultat posibil şi medie, ponderea find reprezentată de probabilitatea respectivului rezultat.

∑=

−=N

iii XPXEX

1

22 )()]([σ

DeviaŃia standard a unei variabile aleatoare discrete (σ) este obŃinută prin

extragerea radicalului din varianŃă.

∑=

−=N

iii XPXEX

1

2 )()]([σ

VarianŃa şi deviaŃia standard pentru cererile aprobate pe săptămână se calculează astfel:

σ2 = (0 – 2,8)2(0,1) + (1 – 2,8)2(0,1) + ( 2 – 2,8)2(0,2) + (3 – 2,8)2(0,3) + (4 – 2,8)2(0,15)

+

(5 – 2,8)2(0,1) + (6 – 2,8)2(0,05) = 0,784 + 0,324 + 0,128 + 0,012 + 0,296 + 0,484 +

0,512 = 2,46

σ = 1,57

Atunci când există o expresie matematică pentru o variabila aleatorie, poate fi

calculată probabilitatea de apariŃie a unui anumit rezultat. În astfel de cazuri întreaga

distribuŃie de probabilitate poate fi calculată şi prezentată. De exemplu, funcŃia de

distribuŃie a probabilităŃii de selecŃie a unui număr dintr-un tabel cu numere aleatoare

este uniformă. Principala caracteristică a unei distribuŃii uniforme este că orice rezultat

al unei variabile aleatorii are aceeaşi şansă de apariŃie. Astfel, probabilitatea extragerii

unui număr de o cifră este aceeaşi – 1/10 – deoarece sunt posibile 10 rezultate. Au fost

dezvoltate mai multe modele de distribuŃii a diverse variabile care apar în ştiinŃele

sociale, în ştiinŃele naturale sau în administrarea afacerilor. Unul dintre cele mai

utilizate modele este reprezentat de distribuŃia binomială.

ProprietăŃile distribu Ńiei binomiale:

1. Eşantionul constă într-un anumit număr de observaŃii, n.

2. Fiecare observaŃie obervaŃie poate fi clasificată doar în două categorii, care sunt

mutual exclusive şi colectiv exhaustive, care în general sunt numite succes şi eşec.

4. Distribu Ńia binomial ă

Statistică aplicată

239

Formula distribu Ńiei binomiale:

XnXnX ppCXP −−= )1()(

3. Probabilitatea ca o observaŃie să fie clasificată ca succes, p, este constantă de la o

observaŃie la alta. La fel, probabilitatea ca o observaŃie să fie clasificată ca eşec, 1 – p,

este constantă pentru toate observaŃiile.

4. Rezultatul (succes sau eşec) uneiobservaŃii este independent de rezultatul oricărei

alte observaŃii. Unde:

- CXn reprezintă combinaŃii de X

luate câte n: )!(!

!

XnX

nCn

X −=

- n reprezintă mărimea eşantionului, iar n! (numit n factorial) este produsul

n(n-1)(n-2)....1

- p reprezintă probabilitatea de succes a fiecărei încercări - 1-p reprezintă probabilitatea de eşec a fiecărei încercări - X reprezintă numărul de succese din eşantion

Atunci, XnX ppXnX

nXP −−

−= )1(

)!(!

!)(

Caracateristicile unei distribuŃii binomiale

De fiecare dată când un set de parametrii (n şi p) este specificat, se generează o

anumită distribuŃie binomială. Forma. O distribuŃie binomială poate fi simetrică sau înclinată. Atunci când p =

0,5, distribuŃia binomială va fi simetrică, indiferent de valoarea lui n. Atunci când p ≠ 0,5, distribuŃia va fi înclinată. Cu cât p este mai apropiată de 0,5 şi cu cât este mai mare

numărul de observaŃii n, cu atât mai puŃin înclinată va fi distribuŃia.

Media unei distribuŃii binomiale se obŃine prin înmulŃirea celor doi parametrii, n şi p.

µ = E(X) = np

DeviaŃia standard a unei distribuŃii binomiale se calculează după formula:

)1(2 pnp −== σσ

Exemplu:

Dacă experimentul constă în aruncarea o singură dată a unei monede şi suntem

interesaŃi de obŃinerea stemei, atunci, aplicând formula distribuŃiei binomiale P(X=1) =

0,51(1-0,5)1-1 1!/[1!(1-1)!]

= 0,5(1)(1) = 0,5

DistribuŃia binomială poate fi scrisă sub forma următorului tabel

X P(X) Rezultat 0 0,5 ban 1 0,5 stemă

Virgil STOICA

240

Dacă experimentul constă în aruncarea de două ori a unei monede şi suntem

interesaŃi de obŃinerea unei steme, atunci P(X=1) = 0,51(1-0,5)2-1 1!/[1!(2-1)!] =

0,5(0,5)2(1)/1 = 0,25(2) = 0,5

DistribuŃia binomială poate fi scrisă sub forma următorului tabel

X P(X) Rezultat 0 0,25 ban, ban 1 0,50 stemă, stemă 2 0,25 ban, ban

Deci sunt 50% şanse ca din 2 aruncări ale unei monede să obŃinem o stemă.

Care este probabilitatea ca din 12 aruncări ale unei monede să se obŃină de 5 ori

stemă?

În această situaŃie sunt 792 de posibilităŃi de a obŃine 5 steme din 12 aruncări

(combinaŃii de 12 luate câte 5)

Astfel: n = 12, X = 5, p = 0,5

P(X = 5) = [(12·11·10·9·8·7·6·5·4·3·2·1)/(5·4·3·2·1)(7·6·5·4·3·2·1)]0,55(1 – 0,5)7 =

= 792·0,03125·0,0078124 = 0,19335

Deci probabilitatea de a obtine 5 steme din 12 aruncări ale unei monede este de

aproximativ 19%.

Dacă vom încerca să construim o distribuŃie a probabilităŃii pentru 12 aruncări ale

monedei vom obŃine:

X P(X) Rezultat 0 0,00024 de 12 ori ban 1 0,00292 o dată stemă, de 11 ori ban 2 0,01611 de 2 ori stemă de, de 10 ori ban 3 ... de 3 ori stemă de, de 9 ori ban 4 ... de 4 ori stemă de, de 8 ori ban 5 0,19335 de 5 ori stemă de, de 7 ori ban 6 0,22558 de 6 ori stemă de, de 6 ori ban 7 0,19335 de 7 ori stemă de, de 5 ori ban 8 ... de 8 ori stemă de, de 4 ori ban 9 ... de 9 ori stemă de, de 3 ori ban 10 0,01611 de 10 ori stemă de, de 2 ori ban 11 0,00292 de 11 ori stemă de, o dată ban 12 0,00024 de 12 ori stemă

Care este probabilitatea de a obŃine cel puŃin 10 steme?

P(X≥10) = P(X=10) + P(X=11) + P(X=12) = 0,016 + 0,0029 + 0,0002 = 0,019

Adică sunt 1,9% şanse ca din 12 aruncări să obŃinem cel puŃin 10 steme.

Statistică aplicată

241

Media unui experiment care constă în aruncarea unei monede de 12 ori este:

µ = np = 0,5(12) = 6

DeviaŃia standard este:

σ = [np(1-p)]1/2[12·0,5(1-0,5)]1/2 = 31/2 = 1,73

Cum se interpretează aceste rezultate? Dacă se repetă experimentul de foarte multe

ori, cea mai probabilă medie, adică cel mai probabil rezultat după 12 aruncări ale

monedei este de 6 ori stemă şi de 6 ori ban. Conform regulii empirice, sunt 68% şanse

rezultatul să se afle în intervalul medie ± deviaŃia standard, adică 6 ± 1,73. Însemană este o probabilitate de 68% ca după 12 aruncări ale monedei să obŃinem 5, 6 sau 7

steme, care sunt valorile cuprinse între 4,27 şi 7,73.

ExerciŃii

1. Se dă următorul tabel:

B B’ Total A 10 20 30 A’ 20 40 60 Total 30 60 90

Care este probabilitatea:

a. Evenimentului A

b. Evenimentului B

c. Evenimentului A’

d. Evenimentului A şi B

e. Evenimentului A şi B’

f. Evenimentului A’ şi B’

g. Evenimentului A sau B

h. Evenimentului A sau B’

i. Evenimentului A’ sau B’

2. În ultimii ani, băncile au făcut eforturi deosebite pentru ca studenŃii să îşi deschidă conturi. Să presupunem că am extras un eşantion de 200 de studenŃi care posedă un card

de credit obişnuit şi/sau un card de credit pentru călătorii:

Card de credit pentru călătorii Card de credit obişnuit Da Nu Total Da 60 60 120 Nu 15 65 80 Total 75 125 200

a. DaŃi un exemplu de eveniment simplu

b. DaŃi un exemplu de eveniment reunit

c. Care este complementul evenimentului de a avea un card de credit obişnuit?

d. De ce „ a avea un card de credit obişnuit şi un card de credit pentru călătorii”

este eveniment reunit?

Virgil STOICA

242

Dacă este selectat la întâmplare un student, care este probabilitatea ca:

a. studentul să aibă un card de credit?

b. studentul să aibă un card de credit pentru călătorii?

c. studentul să aibă un card de credit şi un card de credit pentru călătorii?

d. studentul sa nu aibă nici card de credit şi nici card de credit pentru călătorii?

e. studentul să aibă un card de credit sau un card de credit pentru călătorii?

f. studentul să nu aibă un card de credit sau să aibă un card de credit pentru

călătorii?

3. Să presupunem că avem un pachet de cărŃi de joc. În interiorul său sunt patru suite

(pică, treflă, cupă şi caro), fiecare având 13 valori (as, 2, 3, ..., regină, popă). Acest

pachet de cărŃi de joc este amestecat, iar dumneavoastră primiŃi primele două cărŃi, fără

înlocuire.

a. Care este probabilitatea ca ambele cărŃi să fie regine?

b. Care este probabilitatea ca prima carte să fie un 10 şi a doua carte să fie un 5 sau

un 6?

c. Dacă extragerea ar avea loc cu înlocuire, care ar fi răspunsul la punctul a_

d. În jocul numit Blackjack, figurile (valet, damă, popă) au câte 10 puncte, asul are

fie 1 fie 11 puncte, iar celelalte cărŃi au atâtea puncte câte indică cifra de pe ele.

Realizezi un blackjack dacă cele două cărŃi pe care le ai totalizează 21 de puncte.

Care este probabilitatea de a realiza un blackjack în această problemă?

4. Tabelul următor prezintă distribuŃia probabilităŃii accidentelor de circulaŃie dintr-un

oraş.

Număr zilnic de accidente P(X) 0 0,10 1 0,20 2 0,45 3 0,15 4 0,05 5 0,00

a. calculaŃi media sau numărul aşteptat de accidente dintr-o zi

b. calculaŃi deviaŃia standard

5. Un student trebuie să susŃină un examen sub formă de grilă, în care la fiecare

întrebare trebuie să aleagă între patru răspunsuri posibile. Presupunând că nu are nici

cea mai mică idee despre răspunsurile corecte, el hotărăşte să marcheze aleator

răspunsul de la fiecare întrebare. La acel examen există cinci întrebări. a. care este probabilitatea ca toate cele cinci răspunsuri să fie corecte?

Statistică aplicată

243

b. care este probabilitatea de a obŃine cel puŃin patru răspunsuri corecte?

c. care este probabilitatea ca nici unul dintre răspunsuri să nu fie corect?

d. care este probabilitatea de a obŃine cel mult două răspunsuri corecte?

e. care este media şi deviaŃia standard a acestui experiment?

f. presupunând că grila de examinare conŃine 50 de întrebări şi trebuie 30 de

răspunsuri corecte pentru a lua examenul, care va fi probabilitatea de a trece

examenul urmând aceeaşi strategie?

6. Pentru cei care au magazine electronice, pe internet, să aibă un vizitator pe site nu

este suficient. Vânzătorii trebuie să-şi persuadeze clienŃii online pentru ca aceştia să cumpere. ExperŃii estimează că 88% dintre cumpărătorii de pe internet abandonează tranzacŃia înainte de terminarea ei. Conisderând un eşantion de 20 de cumpărători care

vizitează un magazin electronic, iar probabilitatea ca unul dintre aceştia să abandoneze site-ul înainte de a cumpăra ceva, utilizaŃi modelul binomial pentru a

răspunde la următoarele întrebări: a. care este valoarea aşteptată sau media distribuŃiei binomiale?

b. Care este deviaŃia standard a distribuŃiei binomiale?

c. Care este probabilitatea ca toŃi cumpărătorii să plece de site înainte de a

finaliza tranzacŃia?

d. Care este posibilitatea ca cel puŃin 18 cumpărătorii să plece de site înainte de a

finaliza tranzacŃia?

e. Care este probabilitea ca cel puŃin 15 cumpărătorii să plece de site înainte de a

finaliza tranzacŃia?

f. Dacă site-ul este îmbunătăŃit şi doar 70% dintre clienŃi nu încheie tranzacŃia,

cum va modifica acest lucru răspunsurile la întrebările a – e?

Virgil STOICA

244

Acest capitol tratează cea mai importantă distribuŃie din statistică, distribuŃia

normală, care implică o variabilă continuă. DistribuŃia normală, numită uneori şi

distribuŃie gaussiană, este una dintre multele distribuŃii continue rezultate din procesul

de măsurare a variabilelor. Histogramele datelor obŃinute de la un eşantion sunt de

multe ori apropiate de forma unui clopot. În asemenea cazuri se spune că variabila este

aproximativ normal distribuită. Principalul motiv care face din această curbă cea mai

importantă distribuŃie din statistică este faptul că cele mai multe metode ale inferenŃei

statistice utilizează proprietăŃile distribuŃiei normale chiar şi atunci când datele din

eşantion nu sunt distribuite sub formă de clopot.

Atunci când există o expresie matematică pentru a reprezenta o variabilă continuă,

se poate calcula probabilitatea ca anumite valori să apară în anumite intervale. Cu tote

acestea, probabilitatea exactă a unei anumite valori dintr-o distribuŃie continuă este zero.

ProprietăŃi ale distribuŃiei normale:

1. Are o formă simetrică, de clopot.

2. Toate măsurile tendinŃei centrale (media, mediana şi modul) sunt egale între ele.

3. DistanŃa interquartilică este cuprinsă între două treimi de deviaŃie stanadard sub

medie şi două treimi de deviaŃie standard dincolo de medie.

4. Este asociată cu o variabilă aleatoare care are o amplitudine infinită (-∞ < X < ∞).

Expresia matematică a funcŃiei de densitate a probabilităŃii este notată cu f(x) şi

este dată de următoarea formulă:

2]/))[(2/1(

2

1)( µµ

σπ−−= XeXf

în care: e = constanta matematică 2,71828

π = constanta matematică 3,14159

µ = media populaŃiei

σ = deviaŃia standard a populaŃiei

X = orice valoare a variabilei continue, unde -∞ < X < ∞

V. Distribu Ńia normal ă şi distribu Ńia eşantioanelor

1. Distribu Ńia normal ă

Statistică aplicată

245

Deoarece e şi π sunt constante matematice, probabilităŃile asociate unei vatiabile

aleatoare sunt dependente doar de doi paramatrii ai distribuŃiei normale: media

populaŃiei, µ, şi devoianŃa standard a populaŃiei, σ. De fiecare dată când există o

anumită combinaŃie de µ şi σ, va rezulta o distribuŃie normală diferită, după cum se

poate observa în figura 5.1. Curbele A, B şi C au aceaşi medie, dar au deviaŃii standard

diferite. Curba D diferă de celelelate atât în privinŃa mediei cât şi în cea a deviaŃiei

standard.

Fig. 5.1.

Din păcate, expresia matematică a distribuŃiei normale este greu de calculat.

Pentru a evita astfel de calcule s-ar putea folosi un set tabele care să ofere probabilităŃile

necesare. Deoarece există un număr infinit de valori pentru combinaŃiile dintre µ şi σ, ar

fi necesar un număr infinit de astfel de tabele. Însă prin ceea ce se numeşte

standardizare este necesar doar un singur tabel. Prin utilizarea formulei de transformare,

orice variabilă aleatoare X este transformată într-o variabilă normală standardizată Z.

Formula de transformare afirmă că valoare lui Z este egală cu diferenŃa dintre

X şi media populaŃiei µ împărŃită la deviaŃia statndard σ.

Z = (X - µ)/ σ

Deşi forma originală a variabilei X avea media µ şi deviaŃia standard σ, variabila

standardizată Z are întotdeauna meida µ = 0 şi deviaŃia standard σ = 1. Astfel, orice set

de date normal distribuite pot fi convertite într-o formă standardizată, iar orice

probabilitate poate fi determinată dintr-un tabel al distribuŃiei normale standardizate, ca

cel din anexa 1.

Pentru a înŃelege modul de aplicare a formulei de transformare să considerăm

următorul exemplu: o firmă de comerŃ elecronic, care este interesată de un acces cât mai

rapid la propriul site, a constatat că downloadarea paginii sale de acces durează în medie

Virgil STOICA

246

7 secunde, cu o deviaŃie standard de 2 secunde. Din figura 5.2. se poate observa că

fiecărui X de pe scala iniŃială îi corespunde un Z obŃinut prin formula de transformare.

Fig. 5.2.

Astfel, pentru un timp de downloadare de 9 secunde, echivalentul standardizat

este 1 (cu o deviaŃie standard deaupra mediei) deoarece Z = (9 – 7)/ 2 = 1. Iar pentru un

timp de downloadare de o secundă (3 deviaŃii standard sub medie) Z = (1 -7)/ 2 = -3.

Astfel, deviaŃia standard a devenit unitatea de măsură. Să presupunem acum că se doreşte să se afle care este probabilitatea ca timpul

de downloadare a site-ului să fie mai mic de 9 secunde. Pentru că 9 secunde se află la o

deviaŃie standard deasupra mediei, este necesar să aflăm pentru care timpul de

downloadare este mai de o deviaŃie standard. Tabelul din anexa 1 probabilităŃile

cumulative sau aria de sub aria de sub curba normală standardizată calculată pentru un

anumit Z. Pentru a utiliza acest tabel, Z trebuie înregistrat cu două zecimale. Astfel,

pentru a determina probabilitatea sau aria de sub curbă pentru Z = +1,00, trebuie

coborât pe prima coloană până se ajunge la valoarea întreagă a lui Z, adică 1. Apoi, la

intersecŃia liniei Z = 1, cu coloana .00, se va găsi brobabilitatea căutată: 0,8413. Adică sunt 84,13% şanse ca downloadarea să dureze mai puŃin de 9 secunde. Aceasta este

suprafaŃa de sub curba normală de la - ∞ la 1σ (figura 5.2).

Exemplul 1. Dacă se doreşte aflarea probabilităŃii ca timpul de dowloadare să fie

mai mic de o secundă, se procedează în mod similar. Trebuie calculată aria de sub curba

normal standardizată aflată la stanga valorii lui Z calculată cu ajutorul formulei de

Statistică aplicată

247

transformare (Z = -3,00). Folosind tabelul din anexa 1, la intersecŃia liniei Z = -3 cu

coloana .00 se va afla P(X <1) = 0,0013. Cu alte cuvinte, sunt 0,13% şanse ca timpul de

downloadare să fie mai mic de o secundă. Exemplul 2. Care este probabilitatea ca timpul de downloadare să fie mai mare

de 9 secunde? Pentru că probabilitatea ca timpul de downloadare să fie mai mic de 9

secunde a fost deja determinată, privind figura 5.2 se opoate observa că valoarea căutată este complementul acesteia, adică suprafaŃa de sub curba normală de la X = 9 (Z = 1)

până la ∞: P(X > 9) = 1 – 8413 = 0,1587.

Exemplul 3. Care este probabilitatea ca timpul de downloadare să fie mai mare

de o secundă, dar mai mic de 9 secunde? În acest caz, probabilitatea căutată va fi egală cu suprafaŃa de sub curba normală cuprinsă între X = 1 şi X = 9. Pentru că P(X <1) şi P(X > 9) au fost deja calculate, probabilitatea ce trebuie calculată va fi complementul

sumei celor două probaiblităŃi: P(1 < X < 9) = 1- [P(X <1) + P(X > 9)] = 1 – (0,0013 + 0,1587) = 0,84

Pentru a găsi o anumită valoare asociată cu o probabilitate cunoscută, se procedează în modul următor:

1. Se schiŃează curba normală şi se plasează valorile pentru medie pe

scalele lui X şi Z.

2. Se găseşte aria cumulativă situată până la X.

3. Se haşurează acea arie.

4. Utilizând tabelul din anexa 1 se determină valoarea lui Z

corespunzătoare ariei de sub curba normală de până la X.

5. Se calculează X din ecuaŃia de transformare:

Z = (X - µ)/σ → X = µ + Z σ Exemplul 4. Cât timp va dura (în secunde) pentru ca 10% dintre pagini să se

downloadeze?

Pentru că în 10% din cazuri este de aşteptat ca pagina să se downloadeze în mai puŃin de

X secunde, aria de sub curba normală pentru acest Z trebuie sa fie mai mică de 0,1000.

Utilizând tabelul din anexa 1, se observă că cea mai apropiată valoare de 0,1000 este

0,1003, care se găseşte la intersecŃia liniei Z = -1,2 cu coloana 0,08. Deci Z = - 1,28. În

această situaŃie, X = 7 + (-1,28)(2) = 4,44 secunde. Astfel, ne putem aştepta ca în 10%

din cazuri pagina de internet să se downloadeze în mai puŃin de 4,44 secunde.

Exemplul 5. Care sunt valoarele minimă şi maximă a lui X, valori situate

simetric faŃă de medie, care vor include 95% dintre timpii de donloadare?

Pentru ca 95% dintre valori sunt situate între Xmin şi Xmax, şi Xmin şi Xmax se află la

distanŃe egale de medie, înseamnă 2,5% dintre valori sunt mai mici decât Xmin. Căutând

în tabelul din anexa 1 valoarea 0,0250, o găsim la intersecŃia lui liniei Z = -1,9 şi coloanei 0,06. Deci Zmin = -1,96. Rezultă că X = 7 + (-1,96)(2) = 3,08 secunde.

Virgil STOICA

248

Pentru a afla Xmax, trebuie găsit Z pentru care sub curba normală se află 97,5% dintre

cazuri. Din tabel, această valoare o găsim la intersecŃia cliniei Z = 1,9 şi a coloanei 0,06.

Deci Z = 1,96.

Prin urmare, X = 7 + (1,96)(2) = 10,92 secunde.

Înseamnă că în 95% dintre cazuri, timpul de downloadare va fi între 3,08 şi 10,92

secunde.

Un scop important al analizei statistice este de a face inferenŃe, adică de a utiliza

media eşantionului sau proporŃia eşantionului pentru a estima parametrii corespunzători

ai întregii populaŃii. Principala problemă în utilizarea inferenŃei statistice este să se tragă concluzii despre populaŃie şi nu despre eşantion. De exemplu, un sondaj de opinie

despre intenŃia de vot a cetăŃenilor foloseşte eşantionul doar ca o cale de a afla cum vor

fi distribuite voturile în rândul întregului electorat. Valorile determinate doar pentru

eşantion nu au o valoare prea mare în sine.

În mod ipotetic, utilizarea datelelor statistice ale unui eşantion pentru estimarea

parametrilor populaŃiei ar necesita examinarea tuturor eşantioanelor posibile din acea

populaŃie. Când o astfel de selecŃie de eşantioane este făcută, distribuŃia rezultatelor

astfel obŃinute este numită distribu Ńia eşantioanelor. Spre deosebire de distribuŃiile

studiate până în acest moment, o distribuŃie a eşantioanelor nu se referă observaŃii individuale, ci la valori statistice calculate în urma culegerii observaŃiilor, eşantion după eşantion.

Câteodată este posibil de construit o distribuŃie de aşantioane fără a recurge la

simulări matematice complexe. Pentru a ilustra aceasta, se va construi distribuŃia

eşantioanelor de patru persoane dintr-o populaŃie în care jumătate favorizează

candidatul liberal la preşedenŃie, iar cealaltă jumătate favorizează candidatul social-

democrat. Pentru fiecare subiect se va defini variabila X care reprezintă preferinŃa

pentru un anumit candidat:

X = 1, dacă subiectul preferă candidatul libaral

X = 0, dacă subiectul preferă candidatul social-democrat

Cele patru rezultate posibile dintr-un eşantion vor fi plasate într-o paranteză,

după modelul următor: (1,0,0,1). Aceasta ar însemna că primul şi ultimul respondent

2. Distribu Ńia eşantioanelor

Construc Ńia unei distribu Ńii a eşantioanelor

Statistică aplicată

249

preferă candidatul liberal, iar al doile şi al treilea îl preferă pe cel social-democrat. Să

presupunem că s-au extras 16 eşantioane:

(1,1,1,1) (1,1,1,0) (1,1,0,1) (1,0,1,1)

(0,1,1,1) (1,1,0,0) (1,0,1,0) (1,0,0,1)

(0,1,1,0) (0,1,0,1) (0,0,1,1) (1,0,0,0)

(0,1,0,0) (0,0,1,0) (0,0,0,1) (0,0,0,0)

Eşantioanele ar fi corecte dacă jumătate din populaŃie l-ar prefera pe fiecare

dintre candidaŃi.

Acum se poate construi distribuŃia de eşantioane pentru proporŃia celor care îl

preferă pe candidatul liberal. Pentru un eşantion de 4, această proporŃie poate fi 0, 0,25,

0,5, 0,75 şi 1. ProporŃia 0 rezultă doar pentru unul dintre cele 16 eşantioane, (0,0,0,0),

aşa că probabilitatea acestui eşantion este de 1/16 = 0,0625. ProporŃia de 0,25 apare în

patru eşantioane, (1,0,0,0), (0,1,0,0), (0,0,1,0) şi (0,0,0,1), aşa că probabilitatea unui

astfel de eşantion este de 4/16 = 0,25. În mod similar se poate construi probabilitatea

fiecărei proporŃii, aşa cum se poate vedea în tabelul următor.

ProporŃia în eşantion Probabilitatea 0,00 0,0625 0,25 0,2500 0,50 0,3750 0,75 0,2500 1,00 0,0625

DistribuŃiile de eşantioane reflectă variabilitatea care apare atunci când se

colectează date de la eşantioane şi se utilizează informaŃiile statistice pentru a estima

parametrii. Dacă patru organizaŃii de sondare a opiniei publice ar face patru anchete,

fiecare cu eşantionul ei, ar trebui să obŃină rezultate diferite, pentru că eşantioanele sunt

diferite. În practică, dacă se lucrează profesionist, rezultatele nu ar trebui să fie foarte

diferite. O distribuŃie eşantioanelor unei informaŃii statistice bazate pe n observaŃii

reprezintă distribuŃia frecvenŃelor relative ale acelei informaŃii statistice rezultată în

urma extragerii repetate a unor eşantioane de dimensiunea n, de fiecare dată calculându-

se valoarea statistică de interes. Este posibil de construit o astfel de distribuŃie în mod

empiric, la fel ca în exemplul anterior. În practică, nu este necesar să se extragă

eşantioane în mod repetat pentru a genera distribuŃii de eşantioane. Forma distribuŃiei

eşantioanelor este cunoscută din punct de vedere teoretic, astfel încât se pot face

afirmaŃii despre valorea unei informaŃii statistice pornind doar de la un singur eşantion

de o anumită dimensiune.

Virgil STOICA

250

În capitolul 3 au fost discutate câteva măsuri ale tendinŃei centrale. Cea

mai utilizată dintre acestea este media aritmetică. Media aritmetică este şi cea

mai bună măsură pentru o distribuŃie care se presupune că este normală. Atunci

când se colectează informaŃii şi se calculează media unui eşantion, X , nu se ştie

cât de aproape se situează această valoare de media populaŃiei, µ, pentru că nu se

cunoaşte această valoare. Totuşi, folosind distribuŃia eşantioanelor se poate

prezice eroarea de estimare. De exemplu, distribuŃia eşantioanelor poate indica

faptul că este o probabilitate mare ca X să se situeze la, să zicem, 10 unităŃi înainte sau după µ.

Media eşantionului, X , este o variabilă, care îşi modifică valoarea de la

eşantion la eşantion. Pentru eşantioane aleatorii, ea fluctuează în jurul mediei

populaŃiei, µ, câteodată fiind mai mare, alteori fiind mai mică. De fapt, media

distribuŃiei eşantioanelor este egală cu media populaŃiei, µ. Dacă se extrag în

mod repetat eşantioane, pe termen foarte lung, media mediilor eşantioanelor va

egala media populaŃiei.

Eroarea standard a distribuŃiei mediei eşantioanelor descrie

împrăştierea acestor valori de la un eşantion la altul. Valoarea ei rezultă din

extragerea repetată a unor eşantioane, calcularea mediei X pentru fiecare

eşantion şi apoi prin calcularea deviaŃiei standard mediilor. Simbolul utilizat,

Xσ în loc de σ, şi terminologia utilizată, eroare standard în loc de deviaŃie

standard, disting această măsură statistică de deviaŃia standard a unie distribuŃii obişnuite.

Eroarea standard a mediei, X

σ , este egală cu deviaŃia standard a

populaŃiei, σ, împărŃită la rădăcina pătrată a mărimii eşantionului, n:

nX

σσ =

Astfel, împrăştierea distribuŃiei eşantioanelor depinde de mărimea

eşantionului şi de împrăştierea existentă în cadrul populaŃiei. De aceea, pe

măsură ce dimensiunea eşantionului creşte, eroarea standard a mediei descreşte

cu un factor egal cu rădăcina pătrată a mărimii eşantionului (figura 5.3.).

Fig. 5.3.

3. Distribu Ńia mediei e şantioanelor

Statistică aplicată

251

Teorema limitei centrale, care se bazează pe constatările anterioare, afirmă că pe

măsură ce mărimea eşantionului, n, creşte, distribuŃia mediilor eşantioanelor, X , se

apropie de distribuŃia normală. Această teremă are câteva consecinŃe foarte importante:

- DistribuŃia aproximativ normală a mediei eşantioanelor este valabilă indiferent de forma distribuŃiei populaŃiei (figura 5.4.)

- DistribuŃia eşantioanelor ia o formă din ce în ce mai apropiată de cea

normală pe măsură ce n creşte. Cât de mare trebuie să fie eşantionul pentru

ca distribuŃia mediilor să se apropie de cea normală, depinde de gradul de

înclinare a distribuŃiei populaŃiei. Cu cât înclinarea este mai mare, cu atât

este necesar un eşantion mai mare. În cele mai multe cazuri, un eşantion de

25 – 30 este suficient pentru o bună aproximaŃie.

Figura 5.4.

- Deşi un eşantion de aproximativ 30 este în general sufiecient de mare pentru

ca distribuŃia mediilor să fie apropiată de normal, acest lucru nu înseamnă că 30 de cazuri sunt suficeinte pentru inferenŃă statistică suficient de precisă.

ObŃinerea lui Z pentru distribu Ńia mediilor eşantioanelor. Valoare lui Z este

egală cu diferenŃa dintre media eşantionului X şi media populaŃiei µ, împărŃită la

eroarea standard a mediei X

σ :

n

XXZ

X

X

σµ

σµ −=

−=

Virgil STOICA

252

Exemplul 1.

Să presupunem că suntem managerul unei firme alimentare, iar echipamentul de

ambalare umple cutiile de creale după o distribuŃie normală, cu o medie de 358g pentru

fiecare cutie. Din experienŃa anterioară se ştie că deviaŃia standard a populaŃiei în

procesul de umplere este de 15g. Dacă se extrage un eşantion aleator de 25 de cutii şi este calculată greutatea medie, ce rezultat ar fi de aşteptat? Cât credeŃi că va fi media

eşantionului: 368g, 200g, 365g?

Eşantionul este ca o reprezentare în miniatură a populaŃiei, iar dacă valorile

populaŃiei sunt normal distribuite, valorile din eşantion ar trebui să fie şi ele aproximativ

normal distribuite. Astfel, dacă media populaŃiei este de 368g, media eşantionului are

şanse mari de a fi apropiată de 368g.

Mai departe, cum s-ar putea determina probabilitatea ca greutatea medie a celor

25 de cutii să fie mai mică de 265g? De la distribuŃia normală se ştie că aria mai mică decât orice valoare a lui X poate fi determinată convertind pe X în valori standardizate

Z şi găsind valoare corespunzătoare din tabelul distribuŃiei normale:

00,13

3

25

15368365 −=−=−=−=

n

XZ σ

µ

Aria corespunzătoare lui Z = -1 din tabelul anexei 1 este 0,1587. Aceasta

înseamnă că 15,87% din toate eşantioanele posibile de 25 de cutii au o medie pe

eşantion de sub 365g. Nu este acelaşi lucru cu a spune că acesta ar fi procentul cutiilor

cu o greutate mai mică de 365g. Acest procent poate fi calculat astfel:

20,015

368365 −=−=−=σ

µXZ

Aria corespunzătoare lui Z = -0,20 este de 0,4207. Deci este de aşteptat ca

42,07% dintre cutii să aibă mai puŃin de 365g. Comparând rezultatele se poate observa

că mai multe cutii decât media eşantioanelor vor avea mai puŃin de 365g. Acest rezultat

poate fi explicat prin faptul că procesul de calcul al mediei diluează importanŃa valorilor

individuale. Astfel, şansa ca media unui eşantion de 25 de cutii să fie departe de media

populaŃiei va fi mai mică decât şansa unei anumite cutii.

Exemplul 2.

Cum este afectată eroarea standard a mediei de creşterea eşantionului de cutii de

la 25 la 100 de bucăŃi?

Dacă n = 25, atunci:

0,35

15

25

15 ====n

X

σσ

Dacă n = 100, atunci:

Statistică aplicată

253

5,110

15

100

15 ====nX

σσ

Se poate observa că urmare a creşterii mărimii eşantionului de la 25 la 100,

eroarea standard a scăzut la jumătate: de la 3 la 1,5 grame. Aceasta demonstrează că extrtagerea unor eşantioane mai mari va duce la o variabilitate mai redusă a mediilor

eşantioanelor de la un eşantion la altul.

Exemplul 3.

Dacă este extras un eşantion de 100 de cutii, care este şansa de a obŃine o medie

a eşantionului mai mică de 365g?

00,25,1

3

100

15368365 −=−=−=−=

n

XZ σ

µ

Din tabelul anexei 1, aria pentru un Z mai mic decât –2 este 0,0228. Aceasta

înseamnă că ne putem aştepta ca 2,28% dintre cutiile unui eşantion de 100 de bucăŃi să aibă mai puŃin de 365g, comparativ cu 15,87% pentru un eşantion de 25.

Câteodată este necesar să se afle intervalul în care va cădeo o proporŃie de medii

ale eşantioanelor.Similar exemplelor de la secŃiunea anterioară, distanŃa dintre valoarea

inferioară mediei şi cea superiaoră mediei va conŃine aria de sub curba normală care

trebuie determinată.

n

XZ I

I σµ−

= unde ZI = -Z

n

XZ S

S σµ−

= unde ZS =+Z

Astfel, n

ZX I

σµ −= , iar

n

ZX S

σµ +=

Exemplul 4.

Să se determine un interval situat în jurul mediei populaŃiei care va include 95%

dintre mediile eşantioanelor, pentru un eşantion de 25 de cutii.

Dacă 95% este divizat în două părŃi egale, situate simetric dedesubtul şi deasupra

mediei, valoarea lui ZI corespunzătoare unei arii de 0,0250 este, conform tabelului din

anexa 1, -1,96, iar valoare lui ZS, corespunzătoare unei arii de 0,975 este +1,96. Atunci,

valorile inferioară şi superioară ale lui X vor fi:

Virgil STOICA

254

12,36288,536825

1596,1368 =−=−=IX

88,37388,536825

1596,1368 =+=+=SX

Astfel, 95% dintre mediile eşantioanelor bazate pe eşantioane de 25 de

cutii vor fi situate între 362,12 g şi 373,88g.

Atunci când se lucrează cu variabile categorice, situaŃie în care fiecare individ

sau fiecare item din cadrul populaŃiei este clasificat ca având sau nu o anumită caracteristică (să fie bărbat sau femeie, să prefere candidatul A sau candidatul B) cel

două rezultate posibile sunt 1 sau 0, care reprezintă prezenŃa sau absenŃa respectivei

caracteristici. Dacă este disponibil un singur eşantion de n indivizi, atunci media

eşantionului pentru o astfel de variabilă va fi obŃinută prin însumarea tuturor cifrelor de

1 şi 0 şi împărŃirea rezultatului la n. De exemplu, dacă într-un eşantion de 5 indivizi, 3 îl

preferă pe candidatul A şi 2 nu îl preferă, atuci suma scorurilor va fi 3, împărŃită la 5 va

rezulta 0,6. Aceasta este proporŃia indivizilor din eşantion care îl preferă pe candidatul

A. De aceea, atunci când se lucrează cu variabile categorice, media eşantionului

(rezultate din scoruri 1 şi 0) reprezintă proporŃia eşantionului pe. Astfel, proporŃia

eşantionuui este:

n

Xpe =

ProporŃia unui eşantion are o proprietate specială: ia valori între 0 şi 1. Dacă toŃi indivizii posedă aceeaşi proprietate, fiecare având astfel scorul 1, pe va fi 1. Dacă jumătate din eşantion posedă acea proprietate şi jumătate nu o posedă, pe va fi 0,5, iar

dacă nici un individ nu posedă proprietatea, pe va fi 0.

Prin analogie cu distribuŃia mediei eşantioanelor, eroarea standard a

propor Ńiei se poate calcula cu următoarea formulă:

n

ppep

)1( −=σ

Atunci când se exrag eşantioane dintr-o populaŃie finită, cu înlocuire, distribuŃia

proporŃiei eşantioanelor este binomială. Totuşi, distribuŃia normală poate fi utilizată pentru a aproxima distribuŃia binomială atunci când np şi n(1-p) sunt cel puŃin 5. În cele

mai multe cazuri în care se fac inferenŃe despre proporŃii, mărimea eşantionului este

suficient de mare pentru ca distribuŃia să poată fi aproximată ca fiind normală. Astfel, în

multe cazuri, distribuŃia normală poate fi utilizată pentru a evalua distibuŃia proporŃiei

eşantioanelor.

4. Distribu Ńia propor Ńiei eşantioanelor

Statistică aplicată

255

Dacă în ecuaŃia

n

XXZ

X

X

σµ

σµ −=

−= se înlocuieşte X cu pe, µ cu p şi

n

σ cu

n

pp )1( −, atunci

n

pp

ppZ e

)1( −−

=

Exemplu

Să presupunem că directorul unei bănci a constatat că 40% dintre cei care îşi păstrează economiile la acea bancă posedă mai multe conturi. Dacă ar selecta un

eşantion aleator de 200 de clienŃi, care este probabilitatea ca proporŃia eşantionului de

clienŃi ce au mai multe conturi să fie mai mică de 0,30?

Deoarece np = 200(0,40) = 80 > 5 şi n(1 – p) = 200(0,60) = 120 > 5, distribuŃia

proporŃiei eşantionului poate fi considerată ca aproximativ normală. În acest caz,

89,20346,0

10,0

200

24,0

10,0

200

)60,0)(40,0(

40,030,0

)1(−=−=−=−=

−−

=

n

pp

ppZ e

Utilizând tabelul din anexa 1, aria de sub curba normală de până la Z = -2,89

este de 0,0019. Astfel, probabilitatea de a obŃine o proporŃie a eşantionului mai mică de

0,30 este de 0,19%, ceea ce înseamnă că evenimentul este foarte puŃin probabil.

ExerciŃii

1. Dată fiind o distribuŃie normală cu media de 50 şi deviaŃia standard de 4, care este

probabilitatea ca:

a. X > 43?

b. X < 42?

c. 42 < X < 48?

d. X > 57,5?

e. X < 40 sau X > 55?

f. 5% dintre valori să fie mai mici decât X?

g. 60% dintre valori să afle între doi X, situaŃi simetric faŃă de medie?

h. 85% dintre valori să fie mai mari decât X?

2. O firmă de transport a determinat că, anual, distanŃa parcursă de fiecare camion este

normal distribuită, cu o medie de 50000 km şi o deviaŃie standard de 12000 km.

a. Care este proporŃia camioanelor care ar putea face între 34000 şi 50000 km într-

un an?

Virgil STOICA

256

b. Care este probabilitatea ca un camion ales aleator să facă între 34000 şi 38000

km pe an?

c. Care este procentul camioanelor care vor face între 30000 şi 60000 km pe an?

d. CâŃi km vor face cel puŃin 80% dintre camioane?

e. Care vor fi răspunsurile la întrebările a – d dacă deviaŃia standard ar fi

10000km?

3. Se constată că notele finale la un examen de statistică sunt normal distribuite şi cu o

medie de 7,3 şi o deviaŃie standard de 0,8.

a. Care este probabilitatea de a obŃine cel mult 9,1 la acest examen?

b. Care este procentul de studenŃi cu note între 6,5 şi 8,9?

c. Care este procentul de studenŃi cu note cuprinse între 8,1 şi 8,9?

d. Doar 5% dintre studenŃi obŃin o notă mai mare decât ce valoare?

e. În ce situaŃie eşti mai bine situat faŃă de colegii tăi: atunci când obŃii 8,1 puncte

la acest examen sau atunci când obŃii 6,8 puncte la un examen a cărui medie este

6,2 iar deviaŃia standard este 3?

4. Timpul utilizat pentru consultarea e-mailului este normal distribuit, cu µ = 8 minute

şi σ = 2 minute.

a. dacă sunt extrase eşantioane aleatorii de 25 de sesiuni, care este proporŃia

mediilor eşantioanelor care sunt cuprinse între 7,8 şi 8,2 minute?

b. dacă sunt extrase eşantioane aleatorii de 25 de sesiuni, care este proporŃia

mediilor eşantioanelor care sunt cuprinse între 7,5 şi 8 minute?

c. dacă sunt extrase eşantioane aleatorii de 100 de sesiuni, care este proporŃia

mediilor eşantioanelor care sunt cuprinse între 7,8 şi 8,2 minute?

d. explicaŃi diferenŃa dintre rezultatele de la punctul a şi punctul c

e. ce are şanse mai mari de apariŃie: o anumită sesiune de consultare a e-mailului

care să fie mai lungă de 11 minute, o medie a unui eşantion care să fie mai mare

de 9 minute dintr-un eşantion de 25 de sesiuni sau o medie a unui eşantion care

să fie mai mare de 8,6 minute dintr-un eşantion de 100 de sesiuni. ExplicaŃi rezultatul.

5. Un cadru de conducere al unei bănci trebuie să estimeze suma medie de bani pe care

a împrumutat-o clienŃilor în ultimul an, pentru ca aceştia să-şi finanŃeze studiile

superioare. Din experienŃa trecută el crede că 240€ este o presupunere rezonabilă pentru

deviaŃia standard a distribuŃiei împrumuturilor. El doreşte să estimeze media

împrumuturilor într-un interval de 50€ faŃă de media reală. AflaŃi care probabilitatea ca

acest lucru să se întâmple dacă: a. extrage un eşantion de 36 de dosare de împrumut.

b. extrage un eşantion de 64 de dosare de împrumut.

c. extrage un eşantion de 144 de dosare de împrumut.

Statistică aplicată

257

6. O firmă de transport a determinat că, anual, distanŃa parcursă de fiecare camion este

normal distribuită, cu o medie de 50000 km şi o deviaŃie standard de 12000 km.

a. dacă este extras un eşantion de 16 camioane, care este probabilitatea ca distanŃa

medie parcursă să fie mai mică de 45000 km pe an?

b. dacă este extras un eşantion de 16 camioane, care este probabilitatea ca distanŃa

medie parcursă să fie între 44000 şi 48000 km pe an?

c. dacă este extras un eşantion de 64 de camioane, care este valoarea distanŃei

parcurse anual pentru care există 95% şanse ca media eşantionului să fie mai

mică decât aceasta?

d. care sunt răspunsurile la întrebările a – c, dacă deviaŃia standard este 10000 km?

7. O instituŃie de sondare a opiniei publice analizează rezultatele unui exit-poll pentru a

face predicŃii în seara alegerilor. Presupunând că este vorba de o competiŃie electorală între doi candidaŃi şi că unul dintre aceştia a primit 55% din voturi în cadrul

eşantionului, atunci acel candidat va fi anunŃat ca şi câştigător al alegerilor. Dacă eşantionul este de 100 de persoane

a. care este probabilitatea ca acel candidat să fie într-adevăr învingător atunci când

adevăratul procent de voturi primite este de 50,1%?

b. care este probabilitatea ca acel candidat să fie într-adevăr învingător atunci când

adevăratul procent de voturi primite este de 60%?

c. care este probabilitatea ca acel candidat să fie într-adevăr învingător atunci când

adevăratul procent de voturi primite este de 49% (adică de fapt a pierdut

alegerile)?

d. dacă mărimea eşantionului creşte la 400, care vor fi răspunsurile la punctele a –

c?

I. Periodizarea istoriei universale moderne. Principalele probleme şi procese politice ale epocii moderne

II. Începuturile constituirii regimurilor politice democratice III. Ţările scandinave şi Elveţia în secolele XVII - XIX IV. Revoluţiile de la 1848 şi echilibrul european de forţe V. Evoluţia vieţii politice în Japonia şi China în epoca modernă VI. Primul război mondial. Tratatele de pace şi consecinţele lor VII. Instalarea bolşevismului în Rusia. Valul revoluţionar din Europa VIII. Regimurile totalitare în perioada interbelică IX. SUA şi politica New Deal X. Constituirea marii alianţe. Sfârşitul celui de al doilea război mondial şi începutul reconstrucţiei XI. Expansiunea comunismului. Lumea socialistă după Stalin. XII. Noul echilibru mondial. Războiul rece şi formarea blocurilor militare

ISTORIE POLITICĂ

Conf. dr. Mioara NEDELCU

C U P R I N S

Istorie politică

261

I. PERIODIZAREA ISTORIEI UNIVERSALE MODERNE. PRINCIPALELE PROBLEME ŞI PROCESE POLITICE ALE EPOCII MODERNE

Periodizarea istoriei universale moderne

Istoria modernă universală are ca obiect una dintre cele mai importante etape ale

evoluŃiei umanităŃii, cuprinsă în intervalul dintre sfârşitul Evului Mediu şi începutul Epocii

Contemporane. Epoca modernă, care pregăteşte în toate manifestările sale epoca contem-

porană, se caracterizează în primul rând prin apariŃia şi dezvoltarea relaŃiilor capitaliste.

Însă, desprinderea lumii moderne de cea medievală se realizează treptat,

elemente de feudalism coexistând multă vreme cu cele capitaliste, iar în

unele regiuni rămânând chiar preponderente până spre sfârşitul epocii.

Problema periodizării a suscitat vii discuŃii. Deşi o serie de cercetători, între care şi

savantul român Nicolae Iorga, au susŃinut ideea imposibilităŃii unei diviziuni a istoriei

omenirii, caracterul şi complexitatea evoluŃiei istorice au făcut necesară o sistematizare în

spaŃiu şi timp.

Propunerile privind data de început a Evului Mediu au fost numeroase, întinzându-se

pe o perioadă de 200 ani, una dintre acestea vizând şi anul căderii Imperiului Bizantin (1453).

Avându-se în vedere faptul că pentru începutul epocii moderne nu există un eveniment sau un

grup de evenimente cu largi consecinŃe, soluŃia a fost aceea a stabilirii unei perioade de

tranziŃie, în care transformările să fie suficient de consistente pentru a marca sfârşitul

incontestabil al lumii medievale. O astfel de perioadă este reprezentată de secolul al XVI-lea,

caracterizat prin mutaŃii semnificative în toate domeniile vieŃii sociale, dintre care unele

începute în secolul anterior.

Procesul transformărilor social-economice din secolul al XVI-lea este însoŃit de

procesul modernizării instituŃionale a Europei. Centralizarea statală se realizează în strânsă

legătură cu procesul formării naŃiunilor. Statul centralizat creează

condiŃii favorabile dezvoltării industriei şi comerŃului, consolidând astfel

puterea economică a burgheziei. Modernizarea internă influenŃează

modernizarea relaŃiilor internaŃionale, principiul dominant fiind acela al echilibrului de forŃe.

Apare diplomaŃia permanentă, necunoscută decât ca excepŃie înainte de secolul al XVI-lea.

Principalele caracteristici ale acestui secol sunt:

� Reforma (apreciată drept revoluŃia numărul unu a burgheziei);

� cultura Renaşterii (produs al lumii urbane dezvoltate);

� marile descoperiri geografice (începute în secolul anterior).

apariŃia şi dezvoltarea relaŃiilor capitaliste

modernizarea relaŃiilor internaŃionale

Mioara NEDELCU

262

Procesul modernizării se va accentua în secolul următor, având ca principal rezultat

triumful revoluŃiei din Anglia, prima mare revoluŃie modernă, considerată revoluŃie

europeană şi, din anumite puncte de vedere, chiar mondială.

Necesitatea sistematizării determină tratarea epocii moderne de la mijlocul secolului al

XVII-lea şi până la sfârşitul primului război mondial. Dar, transformările cunoscute de

societatea umană în Epoca Modernă fac necesară şi o diviziune internă a acesteia, cuprinzând

trei perioade, relativ distincte:

Principalele probleme ale epocii moderne

Principalele probleme ale Epocii Moderne sunt fenomenele de însemnătate universală

şi modul lor specific de manifestare în diverse regiuni.

� Problema fundamentală o constituie apariŃia, răspândirea şi

impunerea relaŃiilor capitaliste, preponderent comerciale în primă fază,

apoi industrial-comerciale.

� Dezvoltarea relaŃiilor capitaliste este legată de apariŃia şi

consolidarea burgheziei şi muncitorimii, de scăderea rolului categoriilor

legate de agricultură, paralel cu producerea unor importante mutaŃii în

domeniul relaŃiilor sociale.

� O problemă fundamentală a Epocii Moderne este şi problema

naŃională. Procesul formării naŃiunilor, început în Vest, continuă în

secolul al XVI-lea şi se extinde treptat spre Centru şi Est, şi în afara

Europei, ducând la realizarea statelor naŃionale.

� Procesul modernizării este însoŃit de transformări politice

instituŃionale. Parlamentarismul – condiŃie a democraŃiei se extinde

treptat din Anglia, viaŃa politică se intensifică datorită apariŃiei

partidelor politice.

1) 1642 - 1789, perioadă în care relaŃiile capitaliste nu se impun complet decât într-o

parte a Europei şi în America de Nord, în rest continuând să domine feudalismul sau

continuându-se existenŃa pe trepte inferioare ale evoluŃiei;

2) 1789 – 1870-71, perioadă în care se produce extinderea capitalismului, ca urmare a

revoluŃiilor burgheze din Europa, America Latină, Japonia, cu importante consecinŃe

sociale şi naŃionale şi afirmarea mişcării muncitoreşti, având loc o primă insurecŃie

(Comuna din Paris);

3) 1870-71 – 1919, când Ńările capitaliste intră într-un nou stadiu, denumit imperialist, se

intensifică mişcările sociale şi naŃionale, având ca deznodământ situaŃia de la sfârşitul

primului război mondial.

rela Ńiile capitaliste

burgheziei şi muncitorimii

problema na Ńional ă

transform ări politice institu Ńionale

Istorie politică

263

� O problemă esenŃială a Epocii Moderne este cea a expansiunii

coloniale. Pe de o parte, aceasta determină o serie de

transformări, pozitive şi negative, în societăŃile ajunse sub

dependenŃă colonială; pe de altă parte, ea acŃionează material şi

spiritual asupra colonialiştilor, modificând relaŃiile dintre ei.

� Are loc un proces de dezvoltare a culturii, un avânt

impresionant al tehnicii.

� Secolul al XVII-lea inaugurează era statistică, apărând

preocupări demografice, recensămintele devenind sistematice.

� CondiŃiile de viaŃă cunosc o transformare rapidă, dar inegală.

� RelaŃiile internaŃionale dobândesc o tot mai mare importanŃă

iar sfera lor se lărgeşte.

Organizarea politic ă şi evolu Ńia vie Ńii politice în epoca modern ă

La începutul Epocii Moderne, cea mai dezvoltată regiune este

Europa, dar majoritatea statelor continentului se găsesc încă în

ultima fază a feudalismului. Predominantă este Monarhia centra-

lizată, absolutistă, aflată în diverse stadii, în diverse zone ale continentului. În

Provinciile Unite şi în ConfederaŃia Helvetică forma de stat este Republica, la fel

ca în oraşele libere din Italia şi Germania.

În ceea ce priveşte Absolutismul luminat el este, aşa cum

remarca istoricul francez Albert Soboul, o experienŃă a modernizării

feudalismului prin întărirea centralizării puterii de stat, avântul economiei, întărirea armatei,

expansiunea economică. În acest sens, monarhia absolutistă a contribuit la dezvoltarea

capitalismului, dar nici un monarh luminat nu a limitat privilegiile aristocraŃiei şi nu a

schimbat sistemul feudal. Se pot menŃiona reformele lui Friederic al II-lea în Prusia, cele ale

lui Iosif al II-lea în Austria, ale Ecaterinei a II-a în Rusia, sau cele ale lui Constantin

Mavrocordat. Provinciile româneşti incluse în Imperiul Habsburgic (Transilvania, Banat,

Bucovina), ca şi cele iugoslave (CroaŃia, Slovenia, Voivodina), au beneficiat de reformele lui

Iosif al II-lea.

ViaŃa politică a secolului al XIX-lea a fost dominată de cele trei congrese europene

(cel de la Viena – 1815, cel de la Paris – 1856 şi cel de la Berlin - 1878) la care Marile Puteri

şi-au impus punctele de vedere.

Congresul de la Viena (1815) nu a Ńinut seama de principiul naŃionalităŃilor (adoptat

de americani şi de revoluŃionarii francezi). Cu toate acestea, românii, germanii, italienii ş.a şi-

au întemeiat statele lor naŃionale.

La 1815, Europa era formată din monarhii absolutiste şi constituŃionale, ElveŃia fiind

singura republică (o confederaŃie a 22 de cantoane, cu o constituŃie adoptată în 1815), cu

era statistic ă

expansiunii coloniale

dezvoltarea culturii

transformare condi Ńiilor de via Ńă

rela Ńiile interna Ńionale

Monarhia centralizată, absolutistă

Republica

Absolutismul luminat

Mioara NEDELCU

264

excepŃia celor patru oraşe germane libere – Hamburg, Bremen, Lübek, Frankfurt pe Main şi a

Cracoviei, încorporată în 1846 în Austria.

Germenii revoluŃiei franceze se răspândesc în Europa, care este cuprinsă de un val de

mişcări sociale şi naŃionale:

o cele din ducatul Saxa – Weimar (1817),

o revoluŃia din Spania, condusă de Rafael de Riego (1820),

o cele din Italia (cea condusă de generalul Guliemo Pepe din 1820, spre exemplu),

o revoluŃia română condusă de Tudor Vladimirescu (1821),

o revoluŃia greacă (1821),

o mişcarea decembristă din Rusia (1825),

o revoluŃiile din 1830 (FranŃa, Belgia, Polonia),

o revoluŃiile din 1848.

O serie de gânditori precum Saint-Simone, Charles Fourier, Robert Owen elaborează

sisteme teoretice socialiste şi comuniste care trebuiau impuse prin forŃa morală, nu prin luptă

politică. Dar, răscoalele Ńesătorilor din Lyon (1831, 1834), mişcarea chartistă (1837-1848),

răscoalele Ńesătorilor din Silezia (1844) ş.a au demonstrat utopia acestor teorii.

După Congresul de pace de la Paris (1856), este înlăturată influenŃa rusească din

Marea Neagră şi Peninsula Balcanică, Imperiul Otoman este primit în dreptul public european,

problemele Italiei şi ale Principatelor Române, puse în discuŃie de Napoleon al II-lea, par să-şi

găsească rezolvarea.

Victoriile franco-italiene de la Magenta şi Solferino silesc Austria să încheie pacea de

la Villafranca (1859). Piemontul obŃine numai Lombardia, dar în 1861 se constituie Regatul

Italian iar în 1870 se desăvârşeşte unificarea.

Prin Tratatul de la Frankfurt (mai 1871), trupele prusace ies învingătoare în războiul

declarat de FranŃa în 1870. FranŃa pierde Alsacia şi Lorena şi este obligată la plata unei

despăgubiri de 5 miliarde franci-aur.

În cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea, evoluŃia cea mai rapidă şi mai

semnificativă o cunosc în Europa - Prusia iar în afara ei – SUA, după războiul de secesiune

din 1861-1865 şi Japonia – din 1868.

După războiul cu FranŃa din 1870-1871, Prusia va unifica statele germane din jurul ei

şi va reuşi să dobândească hegemonia în Europa. ConvenŃia de la Londra (martie 1871) va

permite totuşi Rusiei să aibă flotă militară în Marea Neagră, fortificaŃii şi arsenaluri.

În 1873 blocul “Puterilor Nordului” – Germania, Rusia, Austro-Ungaria - vor realiza

“AlianŃa celor trei împăraŃi”. Sistemul politic european este puternic influenŃat de criza

orientală redeschisă în 1875, prin răscoalele din Bosnia şi HerŃegovina.

Ca urmare a Congresului de la Berlin (etichetat de André Maurois “cel mai perfect

bâlci de vanităŃi”), Turcia pierde Bosnia şi HerŃegovina – în favoarea Austro-Ungariei, Ciprul –

în favoarea Angliei. România, Serbia şi Muntenegru devin independente iar bulgarii îşi

creează un Principat autonom.

Prin creşterea impetuoasă a industriei, Anglia ajunge “atelierul lumii”. Aceasta duce

la extinderea comerŃului şi a mijloacelor de comunicaŃie. Procesul destabilizării lumii rurale

Istorie politică

265

alimentează unul de emigrare a europenilor spre celelalte continente. Conform documentelor,

emigraŃia europeană din secolul al XIX-lea însuma un total de 3.600.000 persoane - britanici,

germani, italieni, slavi.

Semnalul şubrezirii poziŃiilor europene este dat de războaiele americano-spaniol

(1898) şi ruso-japonez (1904-1905). Crizele din anii 1846, 1848, 1857, 1873, 1882, 1900

antrenează perturbări sociale, dar nu compromit progresul general.

Din 1871, Europa suportă preponderenŃa Germaniei. La 28 septembrie 1879 se încheie

alianŃa defensivă germano-austro-ungară, bază a tuturor atitudinilor Puterilor Centrale în

problemele politice de până la 1918.

La 20 mai 1882 Italia încheie un tratat cu Austro-Ungaria, la care aderă şi Germania,

constituindu-se astfel Blocul Puterilor Centrale, cunoscut şi sub denumirea de Tripla AlianŃă.

În replică, în 1893 se creează Blocul Ruso-Francez. În timpul războiului ruso-japonez este

încheiată alianŃa anglo-franceză – Antanta Cordială (1904), iar în 1907 sunt puse bazele celui

de al doilea bloc militar – Tripla ÎnŃelegere (Anglia, FranŃa, Rusia).

Primul război balcanic, declanşat în 1912 de Bulgaria, Serbia, Muntenegru şi Grecia,

duce la înfrângerea Turciei. IntervenŃia României în cel de al doilea război are ca efect

restabilirea echilibrului în sud-estul Europei. În urma Tratatului de pace de la Bucureşti (10

august 1913), România dobândeşte posibilitatea de a se manifesta în politica europeană.

Primul Război Mondial se sfârşeşte prin capitularea Germaniei la 11 noiembrie 1918.

Tratatul încheiat la Versailles (28 iunie 1919) impune acesteia mari reparaŃii de război şi

retrocedări teritoriale. Tratatele de la Saint – Germain (10 septembrie 1919) şi Trianon (4

iunie 1920) semnate cu Austria şi Ungaria consfinŃesc dezmembrarea Imperiului şi

constituirea unor state naŃionale independente (Cehoslovacia, Polonia, Austria, Ungaria) sau

desăvârşirea unităŃii altora (România, Serbia, Italia).

Tratatul de la Sévres (11 august 1920) consacră dezmembrarea Imperiului Otoman,

nerecunoscută însă de patrioŃii turci, conduşi de generalul Kemal Paşa. În urma războiului, au

dispărut cele patru imperii europene – Ńarist, german, austro-ungar şi otoman. BalanŃa

victoriei a înclinat în favoarea Antantei datorită contribuŃiei SUA care intră în război din

1917. Japonia, aflată în tabăra Antantei, ocupă noi poziŃii în Extremul Orient, pregătindu-se

atât economic cât şi militar pentru înlăturarea europenilor din Asia.

Întreb ări de verificare

1. IndicaŃi factorii distinctivi utilizaŃi în periodizarea Epocii Moderne.

2. Care sunt principalele probleme ale Epocii Moderne?

3. Ce regimuri politice caracterizează această epocă?

4. Care sunt consecinŃele practice ale hotărârilor Congreselor de la Viena (1815),

Paris (1856) şi Berlin (1878)?

5. Ce state sunt antrenate în constituirea celor două blocuri militare?

?

?

?

Mioara NEDELCU

266

II. ÎNCEPUTURILE CONSTITUIRII REGIMURILOR

POLITICE DEMOCRATICE

Revolu Ńia din Anglia sau marea rebeliune – prima mare revolu Ńie modern ă

RevoluŃia engleză de la mijlocul secolului al XVII-lea este un moment fundamental în

afirmarea lumii moderne. ConsecinŃele acestei revoluŃii europene s-au repercutat la scara

întregii planete. Etichetată de istorici ca revoluŃie burgheză timpurie, Marea Rebeliune s-a

desfăşurat într-o epocă în care relaŃiile capitaliste erau dezvoltate numai în Olanda, în câteva

state italiene şi zone ale Angliei.

OpoziŃia religioasă a constituit prima formă a opoziŃiei faŃă de absolutism. Ca religie

de stat, anglicanismul a fost prima Ńintă a atacurilor burgheziei. Deşi opoziŃia faŃă de biserica

anglicană – instrument important al organizării de stat – are la bază raŃiuni

social-economice, religia apare ca o manifestare ideologică a luptei politice

duse în Anglia de categoriile interesate în dezvoltarea ei capitalistă.

Puritanismul urmărea purificarea tuturor rămăşiŃelor catolicismului şi

introducerea calvinismului în forma sa exactă. Cele două mari curente care se

pronunŃau în problema organizării bisericii engleze – Presbiterianismul (devenit în 1560

religie dominantă în ScoŃia) şi Brownismul (devenit ulterior curentul IndependenŃilor) aveau

în comun atât scopul transformării bisericii anglicane, cât şi pe cel al modificării caracterului

statului englez.

RevoluŃia din Anglia s-a manifestat mai mult în domeniul politic decât în cel social. Există

şi autori care au apreciat-o ca fiind mai întâi de toate o revoluŃie religioasă, puritană. Ea a

înlăturat absolutismul dinastiei Stuart şi a contribuit la crearea premiselor unei libere

dezvoltări economice, afirmarea politică a burgheziei şi înlăturarea constrângerii

religioase.

absolutism

puritanism

Paralel cu acest conflict religios se desfăşoară şi o luptă politică ce opune Regele şi

Parlamentul. Chiar şi aristocraŃia îşi manifestă adversitatea faŃă de anumite măsuri ale

Coroanei. Dar, principalii adversari rămân burghezia şi noua nobilime, interesate într-o

dezvoltare economică liberă. Sprijinul masiv dat Parlamentului de categoriile de jos ale

populaŃiei poate fi explicat prin speranŃa îmbunătăŃirii situaŃiei lor ca urmare a înlăturării

arbitrariului administrativ şi nobiliar, specific absolutismului.

Istorie politică

267

Conform unor lucrări, RevoluŃia engleză a început o dată cu declanşarea Războiului

Civil (23 august 1642); conform altora, conflictul intrase în fază revoluŃionară anterior acestei

date. Se apreciază că a doua convocare a Parlamentului (în 1640) a fost urmată de continuarea

luptei împotriva absolutismului într-o manieră revoluŃionară, beneficiind de un larg suport

social.

Instaurarea Republicii

Războiul civil, desfăşurat în două etape – 1642-1646, 1647-1648 – a desfiinŃat

organizarea aristocratică a Angliei, primul pas în această direcŃie fiind judecarea,

condamnarea şi decapitarea lui Carol I (primul rege executat de o revoluŃie) la 30 ianuarie

1649 în faŃa palatului regal Whitehall. Noile forme de stat – Republica şi Protectoratul – au

reprezentat o continuare firească a RevoluŃiei.

La 19 mai 1649 Anglia este declarată “republică liberă, guvernată de reprezentanŃii

poporului în Parlament”. Camera Lorzilor – ramură a tiraniei – este desfiinŃată. Noua pecete a

Angliei, reprezentând Camera Comunelor, poartă inscripŃia: “Anul I al libertăŃii instaurate

prin binecuvântarea divină”. Puterea executivă este exercitată de un Consiliu de Stat.

Protectoratul

În 1653 Republica engleză este înlocuită cu o nouă formă de guvernare –

Protectoratul, un regim de dictatură burghezo – nobiliară. Potrivit documentului redactat de

generalul Lambert – “Instrumentul de guvernare”, puterea în stat era împărŃită de Lordul

Protector, Parlament şi Consiliul de Stat. Puterea legislativă aparŃinea Parlamentului

unicameral în care se găseau 400 de deputaŃi englezi, 30 irlandezi, 30 scoŃieni, dar actele sale

erau aprobate de Lordul Protector. Cu toate acestea, ele puteau intra în vigoare după douăzeci

de zile şi fără aprobarea lui. Drepturi electorale aveau cei cu un venit anual de cel puŃin 200

de lire sterline.

Majoritatea prerogativelor aparŃineau Lordului Protector – Cromwwell, de la 16

decembrie 1653. El va refuza titlul de rege, dar va reinstaura Camera Lorzilor. Moartea sa

imprevizibilă (la doar 59 de ani), survenită la 3 septembrie 1658, a însemnat sfârşitul

Protectoratului, chiar dacă acesta va continua să existe un timp (până în aprilie 1659) sub un

succesor desemnat de el – fiul său Richard.

Restaura Ńia Stuar Ńilor. Glorioasa Revolu Ńie

Grupările radicale considerau Protectoratul o uzurpare a Republicii, un regim de

restrângere a libertăŃilor cucerite anterior. Regaliştii vedeau în Lordul Protector principala

piedică în calea revenirii la monarhie şi a recăpătării vechilor poziŃii social-politice. Ambele

tabere considerau necesară revenirea la o monarhie cu prerogative limitate. Readucerea

Mioara NEDELCU

268

regelui este condiŃionată de respectarea prevederilor DeclaraŃiei de la Breda, prin care erau

recunoscute drepturile noilor proprietari asupra bunurilor confiscate de la Coroană, Biserică şi

nobilimea regalistă, se acorda amnistie foştilor revoluŃionari, se recunoştea libertatea de

conştiinŃă.

StuarŃii revin la tron după două decenii revoluŃionare prin fiul lui Carol I , proclamat

regele Carol al II-lea la 8 mai 1660.

Apari Ńia partidelor politice

RevoluŃia a determinat o sporire a interesului pentru chestiunile politice, disputele

politice ducând treptat la forme de organizare. În sensul lor modern, partidele apar în timpul

RestauraŃiei.

Partidul Whig reuneşte aderenŃi burghezi, elemente ale nobilimii vechi şi noi,

adversari ai StuarŃilor şi catolicismului. Titulatura îi este acordată de adversari şi reprezintă

abrevierea numelui unei secte puritane de stânga din Vestul ScoŃiei – Whigamores.

Teoreticianul lor a fost John Locke iar conducătorul – Anthony Cooper, conte de

Schaftesbury. Whigii vizau limitarea puterii regale şi extinderea prerogativelor Parlamentului.

Ei numesc cealaltă partidă Tory, denumire atribuită în timpul RevoluŃiei unor răsculaŃi

irlandezi, monarhişti şi catolici fanatici, având şi înŃelesul de briganzi (Tories = tâlhari

irlandezi). În cadrul ei se găseau nobili, mari proprietari funciari fideli StuarŃilor, partizani ai

ideii creşterii puterii regale, apărători ai bisericii anglicane, dar cu o anumită simpatie faŃă de

catolicism. Tory sunt conduşi de Thomas Osborne, conte de Danby.

Whigii şi Tory vor realiza o apropiere în 1688 urmărind înlăturarea urmaşului lui

Carol al II-lea, Iacob al II-lea, adept al absolutismului şi partizan al catolicismului. Ca urmare

a fugii acestuia în FranŃa (noiembrie 1688), tronul este decretat vacant şi sunt declaraŃi

monarhi fiica lui Iacob al II-lea – Maria şi soŃul acesteia – Wilhelm de Orania (februarie

1689). Ei acceptă prevederile stipulate într-un act al Parlamentului – DeclaraŃia Drepturilor,

transformată în acelaşi an în Bilul Drepturilor care garanta:

În concluzie, se poate remarca faptul că revoluŃia engleză a asigurat victoria capitalismului

în Anglia, Ńară care a influenŃat dezvoltarea capitalismului mondial. Pe plan politic ea a însem-

nat sfârşitul absolutismului. Ca urmare a unor vaste cuceriri coloniale, Anglia va impune

relaŃiile capitaliste în diferite regiuni ale lumii. Gândirea politică engleză a secolului al

XVII-lea va constitui un punct de plecare al iluminismului. Se apreciază însă că această

revoluŃie nu a avut acelaşi grad de maturitate ca cea din FranŃa, atribuindu-i-se chiar un

anumit caracter conservator, datorită împărŃirii beneficiilor ei de către burghezie şi nobilime.

În 1679 Parlamentul cu o majoritate de Whigi votează Habeas Corpus Act – unul

dintre cele mai importante documente ale constituŃiei britanice, care asigura

libertatea individului.

Istorie politică

269

� convocarea regulată a Parlamentului;

� libertatea dezbaterilor;

� drepturile acestuia în materie financiară;

� imposibilitatea regelui de a suspenda sau abroga, total sau parŃial o lege.

Sunt puse astfel bazele unui regim constituŃional – parlamentar.

Evenimentele din 1688–1689 (mai mult o lovitură de stat) au rămas cunoscute sub

numele de “Glorioasa RevoluŃie”, şi au fost considerate ca un epilog al revoluŃiei de la

mijlocul secolului al XVII-lea.

Între 1689–1789 Anglia devine principala putere a

Europei şi a Lumii. Forma de stat ajunge la un clasic regim

parlamentar–constituŃional, model pentru burghezia europeană.

Secolul al XVIII-lea este considerat de unii istorici secolul de aur al Angliei.

Prin Actul de Succesiune la Tron (Act of Settlement), votat de Parlament, este exclusă

definitiv de la domnie ramura directă a StuarŃilor, în favoarea dinastiei Hanovra, care în timpul

primului război mondial, datorită conflictului cu Germania, îşi va schimba numele în Windsor.

Constituirea Regatului Unit al Marii Britanii Domnia reginei Ana (cea de-a doua fiică a lui Iacob al II-lea – 1702-1714) a fost

marcată de două evenimente importante: unirea cu ScoŃia şi participarea la războiul pentru

succesiunea la tronul Spaniei.

Ca urmare a înfrângerii îndelungatei opoziŃii a marii nobilimi scoŃiene, o comisie

mixtă stabileşte:

� scutirea scoŃienilor de unele impozite pentru o anumită perioadă;

� recunoaşterea bisericii presbiteriene;

� extinderea în ScoŃia a drepturilor politice şi garanŃiilor juridice engleze;

� renunŃarea de către scoŃieni la Parlamentul propriu şi reprezentarea lor în Parlamentul

de la Londra de către 16 lorzi şi 45 deputaŃi. Din data de 16 ianuarie 1707, când unirea

a fost acceptată la Edinburgh, cele două state capătă oficial denumirea Regatul Unit al

Marii Britanii.

Consolidarea regimului parlamentar (1714-1760)

Domnia primilor regi ai dinastiei Hanovra – George I (1714-1727) şi George al II-lea

(1727-1760) a marcat organizarea şi consolidarea definitivă a regimului constituŃional

parlamentar. În timpul guvernării lui Robert Walpole (1720-1742) personajul cel mai

important al regatului devine primul ministru.

regim parlamentar -constituŃional

Sistemul ConstituŃional Britanic prezintă o particularitate deosebită: Anglia nu are o

constituŃie propriu-zisă. FuncŃionarea ei este îndeplinită de diferite legi generale ca

Magna Charta (1215), PetiŃia Dreptului (1628), DeclaraŃia Drepturilor (1689), cărora li

se adaugă diferite cutume – rezultat al creării unor precedente şi al tradiŃiei, cu

aproximativ aceeaşi putere ca şi legile.

Mioara NEDELCU

270

Principiul care stă la baza guvernării statului este separarea puterii, împărŃită între

Rege, Cabinet şi Parlament. Parlamentul – principala putere în stat – poate înlătura la nevoie

Cabinetul. IniŃiativa legislativă aparŃine Camerei Comunelor, Regele neputând abroga sau

suspenda legile. Teoretic, parlamentul reprezintă întregul popor (Camera Lorzilor =

categoriile superioare ale societăŃii – episcopi, arhiepiscopi, lorzi

ereditari, lorzi numiŃi de rege; Camera Comunelor = deputaŃi aleşi de

oraşe şi comitate), dar corpul electoral ce alege Camera Comunelor nu

depăşeşte 16.000 de alegători (2% din totalul populaŃiei). Se adaugă inechităŃile în alcătuirea

circumscripŃiilor electorale, neschimbate de secole. Astfel a fost posibil ca unul dintre

“burgurile putrede” – Old Sarum, având cinci case şi un alegător, dar dispunând de două

mandate de deputaŃi, să-l trimită în Parlament pe William Pitt.

În perioada primei guvernări a lui William Pitt Jr. (1784-1801), partidul Tory se

distanŃează de majoritatea partidelor conservatoare continentale impunând politicii sale

accente conservatoare şi reformatoare în acelaşi timp.

Formarea imperiului colonial britanic

Constituirea celui mai mare imperiu colonial cunoscut în istorie a fost favorizată de

potenŃialul economic şi poziŃia geografică favorabilă a arhipelagului britanic.

Într-o primă perioadă, acŃiunile britanice sunt aproape exclusiv de explorare a unor

teritorii, aşa cum a fost cea a lui John Cabot, care în 1497 întreprinde o expediŃie spre

America de Nord, atingând probabil Terra Nova. Astfel de acŃiuni au dus la apariŃia primelor

colonii britanice (în prima jumătate a secolului al XVII-lea). În 1606, Coroana acordă patente

de colonizare unor companii din Londra şi Plymouth.

Coloniile din America de Nord au fost numite colonii de emigraŃie, fiind organizate în

comunităŃi închise (indigenii fiind excluşi). Au existat însă şi colonii de exploatare, în care se

folosea forŃa de munca a băştinaşilor, în special negrii (coloniile din Marea Caraibilor –

Barbados, Barbuda, Antigua, întemeiate în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea).

RevoluŃia de la mijlocul secolului al XVII-lea a impulsionat politica expansionistă britanică,

colonialismul devenind problemă de stat. În timpul Republicii şi al Protectoratului sunt

cucerite Anguilla şi Jamaica.

Expansiunea colonială este continuată în perioada RestauraŃiei. De la olandezi se

cucereşte colonia Noul Amsterdam, care devine New York. De altfel, întreaga coastă a

Atlanticului, din Canada şi până în Florida, va deveni posesiune britanică.

Englezii se vor orienta şi spre emisfera estică, în 1662 fiind puse bazele viitoarei

penetraŃii din India prin obŃinerea Bombay-ului, cedat în 1688 Companiei Indiilor Orientale.

separarea puterilor

În prima fază a imperiului colonial britanic (numit Vechiul Imperiu sau Primul Imperiu),

care durează până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, baza politicii Angliei faŃă

de posesiunile sale de peste mări este orientarea mercantilistă. Interesul major este

acordat acum coloniilor de exploatare (în special din Marea Caraibilor), mai rentabile

Istorie politică

271

În 1688 se construieşte Fort-William, devenit ulterior Calcutta. La începutul secolului al XIX-

lea India devine principala colonie a Imperiului Britanic.

De o atenŃie specială beneficiază Africa, Zambia, Sierra Leone şi insula Sf. Elena fiind

importante puncte de sprijin în drumul spre India. Gibraltarul şi insula Mallorca sunt obŃinute

în urma participării la războiul de succesiune la tronul Spaniei. Englezii practică şi un

înfloritor comerŃ cu sclavi, îndeosebi în Golful Guineii.

Prin Tratatul de la Paris – 1763, Canada devine colonie engleză. Din a doua jumătate

a secolului al XVIII-lea, statul englez se va implica mai activ în politica de tip colonial. Dacă

încercările de a pătrunde în China şi Japonia au eşuat, s-au pus în schimb bazele infiltrării în

Oceania şi Australia. Colonizarea Australiei începe din părŃile răsăritene (1788), care devin un

loc de deportare a delincvenŃilor. Dar, Anglia va suferi o grea lovitură prin pierderea celor 13

colonii din America de Nord.

Războiul pentru independen Ńă a coloniilor engleze din America de Nord. Formarea S.U.A.

RevoluŃia americană a avut ca urmare constituirea primei naŃiuni independente

alcătuită din europeni, în afara Europei. Războiul revoluŃionar s-a derulat ca o adevărată

revoluŃie, socială şi naŃională. Fostele colonii au format o societate nouă, având o ConstituŃie

înaintată.

Prima colonie engleză întemeiată pe continentul american a fost Virginia. În 1607

corăbiile companiei engleze din Londra aduc 106 colonişti care întemeiază aşezarea Jamestown.

Numărul acestora va creşte, între 1629-1640 înfiinŃându-se coloniile Massachusetts, Rhode

Island, Connecticut, New Haven, toate gravitând în jurul unei aşezări importante – Boston.

Aceste colonii (prototipul coloniilor de emigraŃie) sunt populate cu persoane venite din

metropolă, în general europeni.

Treptat, pe coasta Atlanticului se constituie 13 colonii – cea mai veche Virginia

(1607), cea mai nouă Georgia (1732), având o populaŃie eterogenă (englezi, germani, suedezi,

olandezi), însumând circa 2.500.000 persoane în ajunul declanşării războiului. Primul lot de

sclavi negri (20 de persoane) este adus în Virginia în 1619. La sfârşitul secolului al XVII-lea,

pe primele locuri se situează emigranŃii din statele germane, Irlanda, ScoŃia, FranŃa, ElveŃia,

Italia, statele nordice şi slave. HughenoŃii francezi s-au îndreptat şi ei spre coloniile engleze în

plină înflorire.

Baza unei noi orientări în politica colonială britanică (Noul Imperiu) va deveni de acum

industria şi nu comerŃul, iar baza teritorială va avea ca centru Oceanul Indian (şi nu

Antilele). Mercantilismul va fi înlocuit cu libera concurenŃă şi se va institui sistemul

autoguvernării coloniilor.

Mioara NEDELCU

272

În 1636 în Massachusetts se înfiinŃează Colegiul Harvard, în jurul căruia se constituie

localitatea Cambridge, iar în 1642 se legiferează obligativitatea învăŃământului. Benjamin

Franklin este acela care va înfiinŃa în 1731 Biblioteca din Philadelphia. Primul ziar va apărea

la Boston (News Letters) în 1704. Istoricul francez Réne Rémond (“Histoire des États –

Unis”) remarca faptul ca revoluŃia americană este prima în care presa a jucat un rol major în

formarea unui curent de opinie împotriva metropolei.

Congresul convocat la Philadelphia în septembrie 1774 (expresie a sentimentului de

revoltă provocat de aplicarea unor legi considerate injuste, a unor taxe pe acte legale,

periodice, cambii, cărŃi de joc ş.a) grupează delegaŃi din toate coloniile, cu excepŃia Georgiei.

DeclaraŃia este redactată de John Adams, devenit preşedinte al SUA după George

Washington, şi sintetizează concepŃiile politice ale burgheziei americane. Guvernul britanic

respinge cererile Congresului (respectarea dreptului la viaŃă, libertate, proprietate, liberă şi

exclusivă putere legislativă, armată permanentă în timp de pace, separarea puterilor în stat ş.a)

şi ordonă represiuni sângeroase.

Războiul desfăşurat între 1775-1783 a antrenat aliaŃi europeni – FranŃa, Olanda,

Spania şi importante personalităŃi – marchizul La Fayette, contele Segur, ducele de Lauzun,

baronul Kalb, Tadeusz Kossciuszko, Kazimir Pulaski, Benjamin Franklin. El s-a purtat în

Europa, America de Nord şi de Sud, Marea Caraibilor şi Asia.

DelegaŃii Congresului american semnează cu englezii preliminariile păcii în noiembrie

1782. Se recunoaşte independenŃa celor 13 colonii, se cedează o vastă regiune dincolo de

Alleghani, până la Mississippi, Ńinuturile nordice, până la Canada şi cele sudice, spre Florida.

Războiul s-a încheiat cu Tratatul de la Versailles (septembrie 1783), în urma căruia

spaniolii obŃin Minorca şi o mare parte din Florida, iar francezii Tobago, Santa Lucia, dreptul

de a pescui în Terra Nova şi de a fortifica Dunkerque.

Ca urmare a despărŃirii de Anglia, s-a creat posibilitatea instituirii unui

sistem republican de guvernare a unei mari naŃiuni:

� guvernatorii erau aleşi de popor;

� legile cerute de populaŃie erau la adăpost de dreptul de veto;

� votul devenea liber şi reprezentarea mai echitabilă;

� se creea un fond funciar pentru vânzarea de parcele către cei săraci;

� erau sprijinite şcolile publice gratuite ş.a.

Preşedintele era şeful suprem al armatei, flotei şi poliŃiei diferitelor state, în timpul

războiului având puteri dictatoriale. FaŃă de puterea legislativă, preşedintele are drept de veto,

dar legea putea intra în vigoare dacă întrunea 2/3 din voturile fiecăreia din ambele camere ale

Congresului.

sistem republican de guvernare

ConstituŃia elaborată în 1787 legifera separarea puterii în cadrul statului federal unional. Puterea executivă aparŃinea Preşedintelui, şef al Statului şi al Guvernului, care trebuia să aibă 35 ani împliniŃi şi să fi locuit 14 ani în S.U.A. Preşedintele şi miniştrii nu răspundeau în faŃa Congresului – puterea legislativă, compus din Camera Reprezen-tanŃilor (ai cărui membri trebuiau să aibă cel puŃin 25 ani şi 2 ani de rezidenŃă) şi Senat (30 ani şi 6 ani de rezidenŃă).

Istorie politică

273

Vicepreşedintele S.U.A. era Preşedintele Senatului. Membrii CurŃii Supreme, care

judecau constuŃionalitatea legilor şi puteau suspenda Preşedintele în cazul unor acte

neconstituŃionale erau aleşi pe viaŃă.

Deşi B. Franklin aprecia ConstituŃia ca fiind aproape de perfecŃiune, trebuie observat

faptul că, datorită prevederii unui cens ridicat, ea nu dă drept de vot decât unei mici părŃi a

populaŃiei – 120000 de persoane la un total de 3 milioane locuitori.

La 4 iulie 1788, Philadelphia organizează o mare procesiune pentru a sărbători

acceptarea noii forme de guvernământ. Ales în unanimitate Preşedinte al S.U.A., George

Washington, învingătorul în bătălia de la Yorktown (19 octombrie 1781), depune jurământul

la New York, în dimineaŃa zilei de 30 aprilie 1789. Primul guvern este alcătuit din 3 miniştri-

secretari de stat (finanŃe externe, război).

După exercitarea mandatului timp de două legislaturi (1789-1793, 1793-1797), G.

Washington se retrage pe domeniul său din Mont Vernon, refuzând o a treia candidatură. John

Adams, fost vicepreşedinte în două legislaturi, va fi primul Preşedinte care va locui, din

noiembrie 1800, la Casa Albă (proiectată de arhitectul irlandez James Hoban), în noul oraş –

sediu al Guvernului şi instituŃiilor federale, Washington (proiectat

de inginerul militar francez Pierre l’ Enfant).

Revolu Ńia francez ă de la 1789.

Instaurarea monarhiei constitu Ńionale în Fran Ńa

În opinia unor istorici francezi, întregul secol al XIX-lea nu a

făcut decât să realizeze şi să termine parŃial ceea ce au creat marii

revoluŃionari francezi. RevoluŃia franceză din 1789 a inaugurat o nouă epocă în istoria

universală. Ea a avut un caracter popular, masele participând cu revendicări proprii şi

lichidând până la capăt feudalismul. Prin sarcinile, ei revoluŃia franceză s-a desfăşurat ca o

revoluŃie burghezo-democratică, ce a ştiut să-şi apere revendicările împotriva unei Europe

conservatoare şi care a lansat ideea unei noi ordini mondiale.

Prin ConstituŃia sa, America a depăşit ca structură politică fosta Metropolă, iar ideile sale

liberale s-au răspândit în Europa, America Centrală şi de Sud. În FranŃa se naşte “mitul

valorii universale a exemplului american”, iar în unele crize sociale şi politice, precum

cele din Irlanda catolică (1782-1785), Provinciile Unite (1783-1787), łările de Jos

Austriece şi Transilvania (1784-1785), exemplul american a fost mobilizator.

“mitul valorii universale a exemplului american”

Istoriografia franceză vorbeşte de trei revoluŃii ale anului 1789:

1. RevoluŃia stării a treia;

2. RevoluŃia oraşelor, exemplul Parisului fiind mobilizator;

3. RevoluŃia Ńărănească şi “La Grande Peur”.

revolu Ńie burghezo-democratică

Mioara NEDELCU

274

În speranŃa votării unor noi impozite, Ludovic al XVI-lea convoacă la 15 mai 1789, la

Versailles, Adunarea Statelor Generale, având în compunere 170 nobili, 291 clerici, 578 –

Starea a treia. Dacă votarea s-ar fi făcut pe ordine, clerul şi nobilimea unite ar fi fost

învingătoare; dacă se vota pe persoane, ar fi învins Starea a treia. Clerul şi nobilimea cer

votarea pe ordine, Starea a treia se opune, se declară Adunare Generală, care jură că va da

Ńării o ConstituŃie.

Avocatul Camille Desmoulins cheamă la arme poporul, care la 14 iulie 1789 ia cu

asalt Bastilia. Poporul înarmat se declară Gardă NaŃională, avându-l în frunte pe Marie

Joseph Motier, marchiz de La Fayette, iar la Paris este instalat ca primar astronomul Bailly.

Răscoala parizienilor a fost un moment decisiv în desfăşurarea RevoluŃiei franceze.

La propunerea vicontelui Louis Marc Antoine, viconte de Noailles, se proclamă

Adunarea Constituantă, care la 4 august 1789 votează desfiinŃarea pentru totdeauna a

privilegiilor feudale.

Un alt moment important îl reprezintă votarea (la 12 iulie 1790) a ConstituŃiei Civile a

Clerului, prin care biserica devenea independentă faŃă de papă sau rege, iar episcopii săi erau

aleşi de cetăŃeni, la fel ca ceilalŃi funcŃionari.

În această perioadă în saloane sau în bibliotecile mănăstirilor încep să funcŃioneze

cluburi politice (embrioane ale viitoarelor partide), în care se expun opiniile nobilimii

liberale, ale marii burghezii şi elementelor radicale ale poporului. În 1791 Clubul Iacobin (cu

peste 400 filiale în provincie) devenise cea mai puternică organizaŃie politică a RevoluŃiei.

La 26 august 1789, Adunarea NaŃională Constituantă votează DeclaraŃia Drepturilor

Omului şi ale CetăŃeanului, inspirată din DeclaraŃia Drepturilor de la 1689 (Anglia) şi

DeclaraŃia de IndependenŃă americană (1776). DeclaraŃia franceză, care va avea o

puternică rezonanŃă universală, stabilea bazele juridico-politice ale orânduirii burgheze

şi abolea practic vechiul regim.

Conform acesteia:

� oamenii se nasc şi rămân liberi în drepturi;

� nici un om nu poate fi acuzat, arestat, deŃinut decât în cazuri

stabilite prin lege;

� nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru opiniile sale, fie ele

chiar religioase;

� comunicarea liberă a gândurilor şi opiniilor este unul dintre

drepturile cele mai de preŃ ale omului;

Istorie politică

275

Conform ConstituŃiei din 1791, acceptată de Ludovic al XVI-lea la 13 septembrie, FranŃa devine monarhie constituŃională:

� regatul este împărŃit în 83 departamente (art.1); � guvernul este monarhic (art. 4); � puterea executivă aparŃine regelui şi se exercită sub autoritatea lui de către

miniştri (art. 4); � puterea legislativă aparŃine Adunării NaŃionale, compusă din

reprezentanŃi temporari; � nu există autoritate superioară celei a legii.

La 27 august 1791, Austria şi Prusia lansează “DeclaraŃia de la Pillniz”, prin care

FranŃa revoluŃionară este ameninŃată cu intervenŃia armată. În acest context, apare principiul

intervenŃiei contrarevoluŃionare, cunoscut sub formula “dreptul de intervenŃie”, adoptat

definitiv la Congresul de la Troppau(1820).

La Paris, Iacobinii instituie Comuna InsurecŃională, în frunte cu George Jaques

Danton (acuzat de Saint Just şi ghilotinat în 1974, împreună cu Desmoulins), Jean Paul Marat

(asasinat de Charlotte Corday) şi Maximilian de Robbespierre, supranumit Incoruptibilul

(ghilotinat în 1974). Se produce o amplificare a conflictului dintre Girondini – moderaŃi,

favorabili unei monarhii constituŃionale bourbonice, şi Iacobini – îndârjiŃi republicani.

La 6 aprilie 1793, în FranŃa - ameninŃată de Austria, Prusia, Spania şi trupele Sarde -

se formează Comitetul Salvării Publice, având puterea executivă şi conducerea politicii

externe în mâinile lui Danton, favorabil unei politici de conciliere cu puterile străine.

După insurecŃia din 21 mai – 2 iunie 1793, puterea este preluată de iacobini, care

instituie Dictatura revoluŃionară. Este format un nou Comitet al Salvării Publice, Danton este

înlăturat şi trimis la eşafod de noua autoritate supremă – ConvenŃia. În iunie 1793 se adoptă o

altă ConstituŃie:

� toŃi cetăŃenii sunt admişi în mod egal în funcŃiile publice (art.5);

� insurecŃia este decretată necesitate pentru toŃi (art. 22);

� se garantează egalitatea, libertatea, proprietatea, datoria publică (art. 122).

Deşi pe plan extern victoria înclina în favoarea FranŃei, la 27 iulie (9 Thermidor) 1794

dictatura iacobină este răsturnată, luând sfârşit faza democratică a RevoluŃiei, prin instaurarea

unei noi forme de guvernământ – Directoratul, până în 1799. Ca urmare a loviturii militare

din 18-19 Brumar (9-10 noiembrie) 1799, Republica este înlocuită cu regimul de dictatură

militară al Consulatului, perioadă apreciată de istorici ca cel mai trainic şi de necontestat titlu

de glorie al Primului Consul – Napoleon. Într-adevăr, în decursul a patru ani:

Monarhie constitu Ńional ă

La 21 septembrie 1792, în prima zi a anului I al libertăŃii, ConvenŃia NaŃională votează

abolirea monarhiei şi proclamarea Republicii. În urma unui proces în care discursul este

rostit de Robbespierre, Regele este condamnat la moarte şi executat la numai 38 de ani,

pe data de 21 ianuarie 1793. Se spune că studenŃii au plimbat toată noaptea capul său pe

cheiurile Senei.

Dictatura revolu Ńionar ă

Mioara NEDELCU

276

� este promulgată o nouă ConstituŃie (24 decembrie 1799);

� este instituit Consiliul de Stat (26 decembrie 1799);

� sunt introduse o serie de legi juridice, administrative;

� este promulgat Codul Civil etc.

La 28 Florial (aprilie) 1804, printr-un Senatus – Consultum, Bonaparte este ales

împărat al FranŃei (în acel moment cel mai bogat şi mai înfloritor stat al continentului), sub

numele de Napoleon I şi încoronat la 2 decembrie, în prezenŃa lui Pius al VII-lea. Perioada

imperială va lua sfârşit în aprilie 1814, când Ludovic al XVIII-lea intră în Paris, restauraŃia

începând din 1815.

Întreb ări de verificare

1. AnalizaŃi caracterul primei mari revoluŃii moderne.

2. Care a fost scopul principal al opoziŃiei religioase din Anglia?

3. Ce forme de regim politic a cunoscut Anglia în perioada 1640 – 1760?

4. Prin ce se caracterizează sistemul constituŃional britanic?

5. Prin ce se deosebesc cele două faze ale constituirii imperiului colonial britanic?

6. Care a fost modul de constituire a coloniilor britanice din America de Nord?

7. Ce particularităŃi prezintă sistemul republican american de guvernare?

8. EnumeraŃi principalele prevederi ale “DeclaraŃiei Drepturilor Omului şi

CetăŃeanului” din 1789.

9. Care este principiul lansat prin “DeclaraŃia de la Pillniz” (1791)?

?

?

Lordul Protector Cromwell

George Washington

RevoluŃia Franceză

Istorie politică

277

III. łĂRILE SCANDINAVE ŞI ELVEłIA ÎN SECOLELE XVII-XIX

Suedia: absolutism scandinav şi modernizare f ără revolu Ńii

De la începutul secolului al XVII-lea şi până la sfârşitul celui următor, Suedia a

cunoscut o evoluŃie interesantă şi agitată. Deşi frământată de dispute interne şi conflicte

externe, Suedia se dezvoltă în sensul modernizării structurii social – politice.

Anumite particularităŃi (cointeresarea nobilimii în industrie şi comerŃ, existenŃa unei

Ńărănimi libere, structura politică a statului) au făcut ca Suedia să se îndrepte spre capitalism

pe o cale particulară, fără a fi necesară o revoluŃie burgheză. Rezultatele acestei evoluŃii încep

să devină mai vizibile în primele decenii ale secolului al XIX-lea, anticipând afirmarea unuia

dintre cele mai dezvoltate state ale lumii moderne şi contemporane.

În prima jumătate a secolului al XVII-lea expansiunea teritorială a Suediei este

considerabilă. Ea dobândeşte Ingria şi Carelia de la Rusia (1617), Livonia de la Polonia

(1629), insulele Gotland şi Ösel de la Danemarca (1645), iar la sfârşitul Războiului de 30 de

ani – importante posesiuni în nordul Germaniei (Stettin, Vismar, Verden, Bremen), care se

adaugă Finlandei şi Estoniei, dobândite anterior. Marea Baltică devenise practic o mare

suedeză.

Puterea centrală în stat era reprezentată de trei organe: Regele, Consiliul de Stat, Dieta.

Dieta (Riksrad) era o adunare a stărilor în care nobilii, clerul, orăşenii şi Ńăranii trimiteau

reprezentanŃi. Ea formula legile, decidea impozitele, declara război şi încheia pace. Consiliul

de Stat (Riksdag), format din 4-5 înalŃi funcŃionari şi reprezentanŃi ai marilor familii, îşi dădea

avizul pentru rezolvarea acestor probleme. Cele două organisme (care nu sunt permanente)

sunt convocate de Rege. Monarhia (care devine ereditară) are prerogative mai limitate, dar şi

posibilitatea de a le limita pe cele ale Riksdag-ului. La urcarea pe tron, Monarhul trebuia să

dea un act de garanŃie, o CapitulaŃie (numită impropriu ConstituŃie), în care specifica dreptu-

rile Riksrad-ului şi ale Riksdag-ului. Rolul celor trei organe a variat de la o epocă la alta. Spre

exemplu, în timpul reginei Christina (1634-1654), minoră, aristocraŃia a impus permanenŃa

Suedia a evoluat de la orânduirea gentilică direct la feudalism, fără a cunoaşte

sclavagismul. Principala particularitate a feudalismului scandinav a fost persistenŃa unei

Ńărănimi libere care participa chiar şi la viaŃa politică. Nobilimea era mai puŃin puternică

decât în alte Ńări europene, prerogativele ei limitate, iar forŃa economică restrânsă,

nefiind cunoscute nici proprietatea latifundiară de tip occidental şi nici dominaŃia

autoritară de tip iobăgist. Satul primează în raport cu oraşul. Nobilii sunt acŃionari

principali ai Companiei Suedeze şi ai Băncii din Stockolm (1668).

Mioara NEDELCU

278

Riksrad-ului. În timpul regelui Carol al XI-lea (1660-1697), de asemenea minor, conducerea

reală în stat revine aristocraŃiei, dar proasta sa administrare duce Suedia în pragul falimentului

şi facilitează consolidarea puterii politice a monarhiei. Carol al XI-lea reduce puterile

Riksrad-ului, instaurând absolutismul care se va accentua în timpul lui Carol al XII-lea.

Războiul nordic (1700-1721) purtat împotriva Rusiei, Prusiei, Danemarcei antrenează

pierderi teritoriale şi afectarea situaŃiei interne şi a poziŃiei internaŃionale a Suediei. În 1719 ea

cedează Hanovrei Verden şi Bremen, contra unei sume de bani, la fel ca în 1720 când cedează

Prusiei Pomerania Orientală şi Sttetin. Prin pacea de la Nystadt, Suedia renunŃă la Livonia,

Estonia, Ingria, o parte a Careliei şi a Finlandei meridionale, în favoarea Rusiei.

Era libert ăŃilor (1718-1722)

Perioada de peste o jumătate de secol ce urmează morŃii lui Carol al XII-lea este

considerată o Eră a libertăŃilor datorită completei limitări a autorităŃii regale şi transferării

puterii către Dietă. Ea este în acelaşi timp şi o perioadă de decădere a Suediei, de accentuare a

imixtiunii marilor puteri în treburile ei interne. Contemporanii văd în Suedia mai mult o

Republică, decât un Regat.

Noul raport al puterilor în stat este reglementat de ConstituŃia din 1719, în

conformitate cu care:

� regele nu putea hotărî nimic fără avizul Consiliului de Stat;

� în probleme importante, părerea sa în Senat era egală cu două voturi;

� Senatul era dependent de Dietă – principala autoritate în stat, care se reunea la 3 ani.

Cu timpul, în Dietă se formează două partide, diferenŃiate sub raportul compoziŃiei

sociale, spre mijlocul secolului:

1) Partidul Pălăriilor , grupând marea nobilime şi vârfurile burgheziei, filofrancez şi

dorind o politică externă activă; 2) Partidul Bonetelor (Scufiilor), reunind nobilimea mică şi mijlocie, având sprijinul

burgheziei şi Ńărănimii înstărite, cu atitudini mai puŃin energice, rusofil şi anglofil.

Disputele celor două partide au contribuit la dezvoltarea vieŃii politice, dar,

acutizându-se, ele au creat o situaŃie de instabilitate politică. Ultimii ani ai Erei libertăŃilor au

constituit şi perioada celei mai accentuate decăderi a Suediei, caracterizată prin situaŃie

financiară dezastruoasă, anarhie administrativă, sărăcirea populaŃiei etc. Puterile vecine încep

să-şi pună problema împărŃirii ei.

Absolutismul luminat

Profitând de această criză, Gustav al III-lea (1771-1790) restabileşte absolutismul, prin

lovitura de stat din 1772:

� vechile organe ale puterii de stat sunt menŃinute, dar cu atribuŃii limitate;

� Senatul redevine dependent de Rege şi are rol consultativ;

� Dieta pierde majoritatea prerogativelor ei.

Istorie politică

279

Istoricii văd în Gustav al III-lea un despot luminat. Reformele sale:

� au avut scopul dezvoltării economice;

� au dat o mai mare libertate întreprinderii capitaliste;

� au întărit drepturile de proprietate ale Ńărănimii înstărite;

� au refăcut puterea militară;

� au introdus toleranŃa religioasă;

� au dus la dezvoltarea culturii.

ConstituŃia din 1772 (fundamentată pe experienŃa proprie şi pe doctrina lui

Montesquieu) este primul document suedez ce prevede separarea puterilor în stat1. Treptat

însă, politica financiară a lui Gustav al III-lea, întreŃinerea unei curŃi luxoase duc la creşterea

impozitelor şi, implicit, la intensificarea opoziŃiei. Ca urmare a unei noi lovituri de stat,

Regele impune Dietei Actul de Uniune şi SiguranŃă (1789) prin care reduce drepturile acesteia

şi aproape că desfiinŃează Senatul. Un reprezentant al nobilimii îl asasinează dar politica sa

este continuată de Gustav al IV-lea (1792-1809).

Danemarca în epoca reformelor

La mijlocul secolului al XVII-lea puterea regelui devine ereditară, iar Frederic al III-lea

şi urmaşul lui Cristian al V-lea (1670-1799) instaurează absolutismul în Danemarca şi

Norvegia.

Principiile organizării monarhiei absolutiste au fost înscrise în Legea Regală, elabo-

rată de Schumacher, conte de Griffenfeld, devenit ulterior Cancelar al Statului. Primele legi

publicate – Legea Daneză (1683) şi Legea Norvegiană (1687) uniformizează organizarea

administrativă şi juridică a diferitelor provincii şi proclamă egalitatea tuturor în faŃa legii.

Frederic al IV-lea (1699-1730) şi Cristian al VI-lea (1730-1746) întăresc absolutismul,

dar urmaşii lor – Frederic al V-lea (1746-1766) şi Cristian al VII-lea (1766-1808) sunt

partizani ai absolutismului luminat, fapt demonstrat de reformele din plan socio-economic,

politic şi cultural.

Ajuns prim-ministru (1770) în timpul lui Cristian al VII-lea, doctorul german

Struensee, cu sprijinul reginei Matilda:

� epurează Consiliul Secret al Nobilimii,

� reorganizează justiŃia şi administraŃia,

� introduce libertatea presei,

� permite libertatea comerŃului cu grâne şi cea a practicării meseriilor,

� repune în drepturi copii proveniŃi din căsătorii nelegitime.

El va fi însă executat în urma complotului din 1772, iar o parte din reformele sale - anulată.

1 Sunt desfiinŃate cenzura, tortura, tribunalele extraordinare, sunt scutite de impozit familiile sărace, cu cel puŃin 4 copii, se înfiinŃează grânare publice pentru nevoiaşi, se distribuie gratuit medicamente, este cultivată limba suedeză literară şi se înfiinŃează Academia Suedeză (1786).

Mioara NEDELCU

280

Era reformelor va continua sub Frederic al VI-lea (1808-1839). Între cele mai

importante reforme dinainte şi din timpul lui se pot aminti:

� abolirea şerbiei (1788);

� interzicerea comerŃului cu sclavi în coloniile daneze din Indiile Apusene;

� anularea pedepsei corporale;

� introducerea judecătoriilor de pace;

� legi pentru protejarea săracilor (1803).

Norvegia

Codul din 1687, favorabil clasei rurale loveşte nobilimea daneză aflată în Norvegia.

Mişcările Ńărăneşti din secolul XVIII au marcat o renaştere intelectuală, sentimentul naŃional

îndreptându-se împotriva Danemarcei.

Cu excepŃia unui LocŃiitor cu sediul la Akershuse, statul norvegian nu poseda organe

centrale. În 1784 şi în Norvegia s-au luat măsuri favorabile afirmării burgheziei şi Ńărănimii

locale.

Islanda

În secolele XVII-XVIII, Islanda este dependentă economic faŃă de Danemarca.

Nobilimea era inexistentă iar băştinaşii erau argaŃi sau păstori. Abia în secolul al XIX-lea se

desfăşoară un proces de emancipare naŃională:

� în 1854 se eliberează de monopolul comercial danez;

� în 1859 – obŃine dreptul de a-şi edita legile în islandeză, paralel cu daneza;

� în 1889 limba islandeză este declarată unică limbă de stat pe insulă;

� în 1845 se înfiinŃează Adunarea Consultativă (Althing);

� în 1874 – obŃine autonomia.

Finlanda

Din 1581 Finlanda este Mare Ducat, în cadrul statului suedez. Prin pacea de la

Nystadt (1721) ruşii încorporează o fâşie din sud-estul Finlandei în Imperiul łarist. Se spune

că la ridicarea Petersburgului Petru I a folosit muncitori finlandezi. AristocraŃia din Finlanda

era formată în majoritate din nobili veniŃi din Suedia, între care germani şi scoŃieni.

Secolul al XVII-lea este pentru Finlanda secolul dezvoltării conştiinŃei naŃionale şi al

ideii separării Ńării de Suedia, prin crearea unui stat independent. În urma războiului din 1808-

1809, încheiat prin pacea de la Fredriksham, ruşii obŃin Finlanda şi arhipelagul Aaland,

Finlanda formând un Mare Ducat în cadrul Imperiului Rus (Marele Duce fiind łarul). Între

1808-1899 Finlanda are o largă autonomie, un Guvernator autonom şi un Senat propriu. În

1812 capitala ei este mutată de la Turku la Helsinki.

Istorie politică

281

Cantoanele elve Ńiene – de la pacea westfalic ă până la izbucnirea revolu Ńiei franceze

Formarea confederaŃiei elveŃiene este datată la sfârşitul secolului al XIII-lea, atunci

când cantoanele Uri, Schwytz şi Unterwald – grupări de comunităŃi rurale, se desprind de sub stăpânirea Imperiului German. La 1 august 1291, Ńăranii liberi din aceste zone păduroase şi cu păşuni alpine încheie un pact, considerat actul de fondare a ComunităŃii ElveŃiene, prin care se obligă să-şi apere în comun libertăŃile, litigiile să fie judecate de căpeteniile lor, cunoscătoare ale tradiŃiilor şi obiceiurilor. În 1315, Cantoanele obŃin victoria în bătălia de la Morgarten împotriva Habsburgilor1. Această victorie a avut ca urmare creşterea numărului cantoanelor la 8 şi apoi la 13, în jurul ConfederaŃiei constituindu-se o reŃea de state aliate (Zugewandte Orte). Istoricul William Martin (Histoire de la Suisse. Essai sur la formation d’une

confédération d’états) scria că la sfârşitul secolului al XV-lea, când în Europa se formau statele moderne, ElveŃia era o putere militară respectabilă care practica serviciul militar obligatoriu , poseda armată naŃională, avea o infanterie invincibilă. Mercenarii elveŃieni intrau în slujba diferiŃilor regi şi principi europeni, de la Versailles şi până la łarskoe Selo. O parte a cantoanelor elveŃiene va adopta Reforma Religioasă predicată de preotul Huldreich Zwingli (1484-1531), declanşându-se astfel un război între ele şi cele rămase catolice. Prin pacea de la Kappel (1531), între cantoanele catolice şi cele protestante se încheie un acord fundamentat pe principiul libertăŃii religioase pentru fiecare canton. Francezul Jean Cauvin (Calvin 1509-1564), stabilit în ElveŃia, mai întâi la Basel şi apoi la Geneva, devine conducătorul Republicii Teocratice Geneveze (1541-1564). Secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea au fost secole de prosperitate pentru cantoane. InfluenŃa absolutismului secolului al XIII-lea va pătrunde şi în această zonă, oligarhia acaparând puterea şi în cantoanele rurale din ElveŃia Centrală. Au continuat însă să existe şi forme exterioare de democraŃie directă. Cele 13 cantoane suverane erau conduse de un organism complicat. Dieta Centrală adopta hotărârile numai după consimŃământul fiecărui canton. Deciziile se luau prin Referendum. Hotărârile erau luate de Marile Consilii (100-200 de membri), problemele curente fiind rezolvate de Micul Consiliu. Nu exista o armată federală, fiecare canton având propriile organizaŃii militare.

1 Conform vechilor cronici, la originea conflictului s-a aflat răzvrătirea celor 32 arcaşi conduşi de Wilhelm Tell

Întreb ări de verificare

1. Ce particularităŃi caracterizează Suedia în evoluŃia ei spre capitalism?

2. Ce a însemnat pentru Suedia “Era LibertăŃilor”?

3. Care sunt reformele aplicate în Danemarca în perioada absolutismului luminat?

4. Cum au evoluat Norvegia, Islanda, Finlanda în secolele XVII – XIX?

5. Care este modul de organizare al ConfederaŃiei elveŃiene?

?

?

Mioara NEDELCU

282

IV. REVOLUłIILE DE LA 1848

ŞI ECHILIBRUL EUROPEAN DE FOR łE

Izbucnirea revoluŃiilor din anii 1848-1849 a afectat întregul sistem al relaŃiilor

internaŃionale dintr-o Europă monarhică, instituit la Viena în 1815. Ele se declanşează din

ianuarie 1848 în Sicilia şi Milano, dar se amplifică după ce valul revoluŃionar cuprinde două

centre importante ale Europei – Parisul şi Viena. RevoluŃia se propagă la Torino (5 martie),

Roma (14 martie), Viena (13- 15 martie).

Căderea lui Metternich a impulsionat lupta popoarelor din Imperiul Habsburgic:

români, maghiari, croaŃi, cehi, slovaci, sârbi, sloveni, polonezi. Şocul revoluŃionar a ocolit

Rusia, Spania, Portugalia şi Ńările scandinave.

În aprilie 1848 Anglia cunoaşte o puternică manifestaŃie a Chartiştilor, care cer

reforme democratice. În FranŃa, în condiŃiile unui regim relativ liberal, muncitorii, micii

funcŃionari, studenŃii impun pentru a doua oară în istoria Ńării Republica. Decretarea votului

universal duce la creşterea numărului alegătorilor de la 240.000 la 9 milioane. Se decretează

de asemenea libertatea presei, a întrunirilor ş.a.

Au existat mai mulŃi candidaŃi la conducerea Republicii burgheze: poetul Alphonse de

Lamartin, generalul Louis Eugène de Cavaignac, avocatul Alexandre Auguste Ledru-Rollin,

socialistul Raspail şi prinŃul Ludovic-Napoleon Bonaparte, nepotul marelui împărat, care îi

specula cu multă abilitate gloria. Ca rezultat al votului, preşedintele noii Republici devine

prinŃul Ludovic (5 milioane voturi), care va restaura imperiul în 1852.

Ajuns ministru de externe, Lamartin refuză ajutorarea revoluŃiilor declanşate în alte

Ńări (deci şi pe cea a românilor), argumentând că evită astfel formarea unei coaliŃii monarhice

în Europa, care să atace FranŃa. În acea vreme numai la Paris se aflau circa 15000 de

emigranŃi revoluŃionari (polonezi, italieni, germani, irlandezi, români, sârbi, spanioli), care

organizau manifestaŃii şi legiuni naŃionale.

Valul revoluŃionar pornit în februarie 1848 din Paris cuprinde pe rând Roma, Viena,

Frankfurt pe Mein, Pesta, Praga, Iaşi, Bucureşti, Blaj ş.a. Desfăşurarea revoluŃiilor prezintă

diverse caracteristici, în funcŃie de condiŃiile specifice, de stadiul dezvoltării social-

economice şi politice a fiecărei Ńări în parte, dar înlăturarea relaŃiilor feudale (predominante

în Ńările din Sud-Estul Europei) este unul dintre obiectivele principale ale forŃelor înaintate

ale societăŃii. În plus, ca element specific, popoarele din această zonă luptau şi pentru

eliberarea de sub jugul străin – otoman sau habsburgic, şi unificare naŃională.

Istorie politică

283

RevoluŃia din łara Românească este înăbuşită de forŃele represive externe – otomane

şi Ńariste, în septembrie 1848. Generalul Alfred Windischgraetz reprimă sângeros insurecŃia

din Cehia, iar generalul Iosif Venceslas Radetzky îi înfrânge pe italieni la Custozza (iulie

1848), ocupă Milano şi îl obligă pe regele Piemontului să ceară armistiŃiu.

Rusia trimite 130.000 de militari conduşi de feldmareşalul Ivan Petrovici Paschievici,

salvând astfel Imperiul Habsburgic de la dezmembrare şi silindu-i pe revoluŃionarii conduşi

de generalul Bem să capituleze. O parte, în frunte cu Bem şi Kossuth, va trece la sud de

Dunăre, în Imperiul Otoman.

Sfârşitul anului 1849 a marcat victoria totală a forŃelor monarhice şi conservatoare, cu

ajutor extern. Austria şi-a restabilit hegemonia în Germania şi a instaurat un Protectorat

asupra unei jumătăŃi a Italiei. Prusia începe să aibă o tot mai mare preponderenŃă economică,

dar echilibrul european rămâne în cea mai mare parte nemodificat în această zonă a Europei.

Prin ministrul său de interne – Alexander von Bach, Austria va promova o politică de

germanizare şi de reprimare.

Salvând Austria, punând la punct Prusia, intimidând Piemontul, oprind valul revolu-

Ńionar din Sud-Estul Europei şi impunând Turciei ConvenŃia de la Balta Liman (1849), Rusia

apare acum arbitrul incontestabil al Europei.

Pe baza convenŃiei ruso-turce, domnitorii români nu mai sunt aleşi, ci numiŃi pe 7 ani

de către cele două Imperii. PrezenŃa a doi comisari – rus şi turc – şi a trupelor de ocupaŃie

(1851) are ca scop stingerea completă a oricărui focar revoluŃionar.

Principatul Transilvaniei redevine o unitate administrativă distinctă, depinzând direct

de Viena. Împreună cu Voivodina sârbească, Banatul formează o provincie, cu sediul la

Timişoara. Bucovina devine Mare Ducat, sub jurisdicŃia directă a Vienei.

Pericolul dominaŃiei ruse în Europa determină apropierea Angliei şi FranŃei. Nicolae I

va aproba lovitura de stat a lui Napoleon din 2 decembrie 1851 care a dus la reprimarea

libertăŃilor republicane, dar va considera sfidare la adresa monarhilor legitimi proclamarea

Imperiului în 1852.

Întreb ări de verificare

1. Care este obiectivul principal al revoluŃiilor de la 1848 din Europa?

2. Ce consecinŃe are ConvenŃia de la Balta-Liman (1849) pentru principatele române? ?

Deşi înfrântă, revoluŃia română din anii 1848-1849 a arătat scopul forŃelor revoluŃionare:

unirea Moldovei şi a łării Româneşti într-un stat independent, recunoaşterea

naŃionalităŃii române din Transilvania, Banat şi Bucovina, apoi unirea într-un singur stat.

Mioara NEDELCU

284

V. EVOLUłIA VIEłII POLITICE ÎN JAPONIA

ŞI CHINA ÎN EPOCA MODERNĂ

Japonia

În cadrul procesului de centralizare, în Japonia se instaurează un regim de dictatură

militară. Din anul 1603, marele feudal Tokugawa devine Shogun ereditar (comandant

suprem), funcŃie deŃinută de familia sa până în 1868. Rolul împăratului este mult diminuat,

ponderea principală având-o casta marilor seniori feudali – Daimyo (aproximativ 250.000), de

regulă mici feudali, Samuraii, constituiau forŃa armată a acestor Daimyo.

Pentru a evita suprapopularea, factorul demografic este dirijat de stat încă din secolul

al XVIII-lea. În ansamblul populaŃiei japoneze de la mijlocul secolului al XIX-lea – 28

milioane de locuitori, 2 milioane alcătuiau clasele privilegiate: Daimyo, Samurai, Cler.

Negustorii şi meseriaşii din marile centre urbane (Osaka, Yekko, Nagasaki) erau organizaŃi în

bresle şi corporaŃii. Dar, majoritatea populaŃiei o forma Ńărănimea, căreia i se adăuga treapta

cea mai de jos – Eta, acele persoane care prestau munci interzise de religia budistă (gropari,

călăi, cei ce sacrificau vite ş.a).

Europenii încep să viziteze Japonia încă din epoca marilor descoperiri geografice, dar

numai olandezii, care se stabilesc din 1540 pe o insulă izolată, aproape de Nagasaki, reuşesc

să stabilească legături permanente. ApariŃia unei escadre militare americane în 1853 sileşte

practic Japonia să iscălească un tratat comercial cu americanii în 1854. Curând şi Anglia,

Rusia, FranŃa, Olanda, Prusia vor încheia astfel de tratate cu japonezii care, datorită lipsei

armelor moderne, sunt nevoiŃi să la acorde concesii comerciale.

Dezvoltarea forŃelor de producŃie şi criza sistemului feudal, invazia mărfurilor străine,

ruinarea breslelor şi a meşteşugarilor particulari, ura faŃă de străini au dus la declanşarea unui

conflict armat cu puterile europene. În 1863 la Yeddo sunt incendiate consulatele englez şi

american. Înfrângerea japonezilor are drept consecinŃă diminuarea poziŃiei Shogunului şi

creşterea puterii Împăratului.

În 1867, cu sprijinul Daimyoilor din zonele sudice ale Ńării, împăratul de numai 15 ani

– Mitsu – Hito forŃează Shogunul să-şi dea demisia şi îi retrage toate rangurile. Practic, în anii

1867 – 1868, în Japonia a avut loc o revoluŃie cu caracter burghez care:

� a lichidat instituŃia feudală a Shogunatului,

� a desfiinŃat parŃial relaŃiile feudale,

� a efectuat centralizarea statală,

� a reorganizat armata şi flota după model european, a anulat barierele dintre provincii,

� a desfiinŃat corporaŃiile şi breslele,

� a introdus învăŃământul obligatoriu etc.

Istorie politică

285

La 16 noiembrie 1868, Curtea Imperială se stabileşte la Yeddo (viitorul Tokyo).

RevoluŃia şi reformele au primit denumirea “Era Meiji” (de lumină).

În 1871, Daimyoii au renunŃat la drepturile lor ereditare asupra pământurilor, care trec

în proprietatea statului. Ca urmare a preluării tuturor pârghiilor de comandă de către stat,

Japonia face progrese considerabile. Industria ei, care profită de progresele tehnicii moderne,

are încă de la începuturi un caracter internaŃional. În 1862 se înfiinŃează prima fabrică de

filatură de bumbac, în 1870 – prima de mătase, în 1871 – prima uzină de fontă, în 1872 se dă

în folosinŃă calea ferată Yokohama – Tokyo, iar în 1884 Tokyo este iluminat electric.

În scurt timp, mâna de lucru ieftină, crearea de specialişti în străinătate, concentrarea

de trusturi din iniŃiativa statului (Mitsui, Mitsubishi), creşterea reŃelei de căi ferate şi a unei

flote comerciale au compensat capitalurile insuficiente şi sărăcia rezervelor de cărbune şi fier.

Se adaugă o armată modernă, puternică, bazată pe serviciul obligatoriu, cu ofiŃeri recrutaŃi

dintre foştii samurai şi având specialişti prusieni, o flotă militară modernă, construită în parte

în arsenalurile britanice şi ini Ńiată de ofiŃerii britanici, toate acestea făcând din Japonia o forŃă

redutabilă.

Japonia nu a căzut sub controlul puterilor europene, ca India, Indonezia, China. În

1875, japonezii anexează arhipeleagul Ryu-Kyu, Kurile, se amestecă în invazia din China

(1895), distrug flota rusă la łuşima (1905), anexează Coreea (1910), exploatează Manciuria,

iar în ajunul primului război mondial pătrund în economia chineză. Dacă în 1890 populaŃia

ajunsese la 40 milioane de locuitori, în ajunul războiului ea se cifra la 53 milioane.

China

În urma primului “r ăzboi al opiumului” (1839-1842), reprimat brutal de britanici,

Tratatul de la Nankin (1842) dă Angliei în proprietate veşnică insula Hong Kong şi lasă

deschise 5 porturi.

În timpul celui de al doilea “război al opiumului”, declanşat de britanici în 1857, Marile

Puteri – Anglia, FranŃa, S.U.A., Rusia impun Chinei noi tratate înrobitoare (1858-1869). În

1884, în porturile deschise (precum Kanton, Shangai ş.a) trăiau circa 4000 străini care

realizau câştiguri fabuloase de pe urma localnicilor. Existau peste 450 firme comerciale,

majoritatea dominate de capital străin.

În 1874, navele japoneze, pe care se aflau şi ofi Ńeri americani invadează Taiwanul. În

urma războiului chino – francez dintre 1884-1885, FranŃa obŃine noi avantaje teritoriale şi, în

plus, impunerea obligaŃiei folosirii inginerilor francezi la construirea căilor ferate.

Ca urmare a politicii sale de modernizare şi occidentalizare, Japonia devenise practic un

stat capitalist şi reuşise să-şi păstreze independenŃa faŃă de influenŃa politică a Europei

şi Americii de Nord.

Mioara NEDELCU

286

În 1900 China se afla într-un război inegal cu Anglia, FranŃa, SUA, Italia, Germania,

Austro-Ungaria şi Japonia, care îi impun condiŃii umilitoare prin “Protocolul din 1901”.

Sosit din Europa, dr. Sun Yat Sen va crea în 1905 Liga RevoluŃionară, prin contopirea

a trei organizaŃii, cunoscute sub denumirea “Liga Unională”. Sub conducerea lui, în 1911 are

loc în China o revoluŃie burghezo-democratică ce răstoarnă monarhia feudală, deposedează pe

nobili de majoritatea bunurilor şi a privilegiilor şi alcătuieşte o ConstituŃie provizorie.

Recunoscut de S.U.A şi unele state europene, Sun Yat Sen se menŃine la putere 2 ani

(1911-1913), după care este obligat să emigreze.

Întreb ări de verificare

1. Prin ce se caracterizează “Era Meiji” din Japonia ?

2. EnumeraŃi factorii determinanŃi ai ascensiunii economice şi militare ai Japoniei.

3. Care a fost evoluŃia Chinei în perioada 1842-1913 ?

?

?

Împăratul Mitsu-Hito

Istorie politică

287

VI. PRIMUL RĂZBOI MONDIAL.

TRATATELE DE PACE ŞI CONSECINłELE LOR

Declanşarea primului r ăzboi mondial

Războiul declanşat în august 1914 este un rezultat al tensiunilor internaŃionale

întreŃinute de marile puteri şi de clientela acestora. În 1890 dispăruse sistemul internaŃional

conceput de cancelarul Bismarck cu scopul asigurării supremaŃiei germane pe continentul

european şi al împiedicării unei revanşe franceze. Responsabilitatea principală revine Austro-

Ungariei şi Rusiei, dar nici celelalte mari puteri europene grupate în Tripla AlianŃă

(Germania, Austro-Ungaria, Italia) şi Tripla ÎnŃelegere (FranŃa, Rusia, Anglia) nu au fost

străine de criză. FranŃa şi Germania se confruntau în problema Marocului. Austro-Ungaria şi

Rusia îşi disputau influenŃa în Balcani, criza regională din această parte a Europei

transformându-se ulterior în conflict regional.

În preajma declanşării războiului, marile puteri îşi consolidează blocurile militare. În

1912 este reînnoită Tripla AlianŃă (încheiată în 1882). Tot în acest an sunt încheiate noi

acorduri militare franco-ruse. Se elaborează un plan de cooperare militară şi navală franco-

britanic. Psihoza războinică din Europa este întreŃinută de cursa înarmărilor şi de creşterea

efectivelor militare. Astfel, Germania îşi majorează bugetul militar din 1911-1912, decide

creşterea efectivelor militare în timp de pace de la 600000 la 800000 de oameni, intensifică

programul de înarmare a flotei. Austro-Ungaria adoptă în 1912 şi 1913 un pachet de legi

militare şi îşi consolidează dispozitivul defensiv. Parlamentul francez votează în 1913 “Legea

celor 3 ani” , care permitea mobilizarea a 750000 oameni. Rusia trece la un program de

reorganizare a armatei.

Pe 28 iunie 1914, arhiducele moştenitor Franz-Ferdinand

este asasinat la Sarajevo de studentul bosniac Princip, membru al

unei societăŃi secrete, legată de mişcarea naŃionalistă iugoslavă.

Serbia respinge ultimatumul austriac ce pretindea determinarea

responsabilităŃilor atentatului cu participarea funcŃionarilor

austrieci (art.6) şi Austria declară război Serbiei la 28 iulie.

În ziua de 30 iulie, Rusia decretează mobilizare generală.

Pe data de 31 iulie 1914, naŃionalistul Raoul Villain îl asasinează pe socialistul Jean Jaurès,

unul dintre principalii fondatori ai Partidului Socialist şi ai ziarului Ľ Humanité, cunoscut

pacifist. Tot în acesată zi, Germania somează Rusia să-şi revoce mobilizarea şi adresează

FranŃei un ultimatum. Pe 1 august Germania (ca şi FranŃa, de altfel) decretează mobilizare şi

declară Rusiei război, la 2 august cere Belgiei drept de liberă trcere pe teritoriul ei, iar la 3

august începe ostilităŃile împotriva FranŃei. Invadarea Belgiei de către trupele germane

Mioara NEDELCU

288

determină intrarea în război a Marii Britanii împotriva Germaniei, la 4 august. Astfel, în mai

puŃin de 2 săptămâni, criza balcanică se transformă în conflict generalizat.

Încă din toamna anului 1914, după eşecul marilor

ofensive din Est şi din Vest, se va risipi iluzia unui

război scurt. Frontul se stabilizează şi fiecare tabără

încearcă să câştige noi aliaŃi. Puterile Centrale primesc

ajutorul Imperiului Otoman în 1914 şi al Bulgariei în

1915. De partea Antantei trec Japonia (1914), Italia

(1915), România (1916), Grecia (1917), S.U.A. (1917),

China (1917). Teatrul operaŃiunilor se extinde în

Extremul Orient, Japonia atacând posesiunile germane din Pacific (insulele Marchall,

Caroline, Mariane), în Africa, franco-englezii ocupând coloniile germane (Togo, Camerun,

Africa de Sud-Vest germană), şi în Orientul Mijlociu unde englezii atacă posesiunile turceşti

din Mesopotamia şi Palestina.

În economia cursului, nu intenŃionăm să expunem problema desfăşurării războiului.

Vom insista numai asupra condiŃiilor în care ia sfârşit prima mare conflagraŃie mondială, a

tratatelor de pace şi a consecinŃelor pe care acestea le-au antrenat.

Sfârşitul r ăzboiului

Anul 1917 a fost un an de criză generalizată, apreciată ca rezultat al oboselii

popoarelor în faŃa unui conflict aparent interminabil. În Rusia se prăbuşeşte regimul Ńarist.

Europa Occidentală cunoaşte o serie de mişcări de indisciplină militară (FranŃa, Germania,

Italia) şi de mişcări sociale sub forma grevelor (FranŃa, Marea Britanie, Germania). Noul

împărat al Austro-Ungariei – Carol I, lordul Lansdowne, papa Benedict al XV-lea şi alte

personalităŃi încep să se manifeste ca partizani ai negocierilor. Peste tot, crizele sunt

soluŃionate de guverne de mână forte: în Germania puterea reală trece în mâinile şefilor

militari Hidenburgh şi Ludendorff (“dictatura statului-major”), în Anglia în ale lui Lloyd

George, în Italia în cele ale lui Vittorio Emanuele Orlando, iar în FranŃa artizanul conducerii

războiului devine George Clemanceau (supranumit “Tigrul”).

În ianuarie 1918 preşedintele S.U.A., Thomas Woodrow Willson, defineşte obiectivele

sale de război în cele “Paisprezece puncte”, care prevăd între altele:

� o diplomaŃie deschisă;

� libertatea navigaŃiei maritime;

� libertatea economică;

� respectarea principiilor autodeterminării popoarelor în reglementarea litigiilor

teritoriale şi problemele coloniale;

� dezarmare generală;

� crearea unei organizaŃii a naŃiunilor.

În condiŃiile prăbuşirii economice şi militare a Germaniei şi ale unor puternice agitaŃii

sociale, Antanta s-a impus pe toate fronturile. A fost deschis un nou front în Siberia, trupele

Istorie politică

289

germane din Rusia fiind blocate cu trupe japoneze şi foşti prizonieri cehi. În Palestina englezii

zdrobesc trupele turce care cer armistiŃiul la 31 octombrie 1918. Bulgaria depune armele la

sfârşitul lui octombrie. Austriecii sunt înfrânŃi la Vittorio Veneto (octombrie 1918) şi pe 3

noiembrie semnează armistiŃiul.

La începutul lui noiembrie, împăratul Wilhelm al II-lea cere preşedintelui american un

acord, pe baza celor “Paisprezece puncte”. Ca răspuns la cererea lui de a constitui un guvern

pe baze parlamentare, Wilhelm al II-lea îl însărcinează pe prinŃul Max de Bade să formeze un

guvern din reprezentanŃii diferitelor partide din Reichstag, între care şi socialişti, excluşi până

atunci de la guvernare.

La 9 noiembrie 1918, la Berlin izbucneşte revoluŃia, se formează sfaturile muncitoreşti

şi se proclamă Republica. PrinŃul Max de Bade transmite puterea şefului mişcării socialiste –

Friedrich Ebert. Kaiserul se refugiază în Olanda şi la 11 noiembrie guvernul noii Republici

Germane semnează armistiŃiul de la Rethondes.

Tratatele de pace

Tratatele din 1919-1920 vor duce la realizarea unei păci de compromis. După cum

remarcă istoricul Serge Bernstein (“Istoria secolului XX”), ele vor fi rezultatul înfruntării

dintre idealismul willsonian şi realismul moderat sau intransigent al democraŃiilor europene.

Preşedintele american înŃelegea să pună bazele unei noi ordini internaŃionale fondată pe drept.

łări ca FranŃa sau Italia opuneau moralismului willsonian principiul învingătorilor.

La 18 ianuarie 1919, se deschid la Paris lucrările

ConferinŃei de Pace, la care participă 27 state plus 4

dominioane (Canada, Australia, Noua Zeelandă, Africa

de Sud) şi India - care nu fusese stat beligerant, dar

susŃinuse eforturile de război. Preşedintele ConferinŃei

este declarat primul minisru al Ńării gazdă – George

Clemanceau. Rusia Sovietică, ce începuse publicarea

unor documente secrete care compromiteau şi Ńarismul şi

celelalte puteri, nu este invitată. Statele participante sunt

împărŃite în 4 categorii:

1) statele învingătoare beligerante, având interese cu caracter general şi dreptul de a

participa la toate comisiile şi întrunirile;

2) statele beligerante având interese cu caracter special (între care şi România), ce

participau la problemele de interes direct;

3) şi 4) statele care rupseseră relaŃiile diplomatice cu Quadrupla AlianŃă, statele neutre

şi cele în curs de formare.

Au existat 3 consilii: Consiliul celor 4 (preşedintele S.U.A., prim-miniştri ai FranŃei,

Marii Britanii, Italiei), Consiliul celor 10 (2 delegaŃi ai SUA, FranŃei, Marii Britanii, Italiei,

Japoniei) şi Consiliul celor 5 (5 miniştri de externe – ai FranŃei, SUA, Marii Britanii, Italiei,

Japoniei).

Mioara NEDELCU

290

Istoricii apreciază că, de fapt, hotărârile au aparŃinut lui Clemenceau, Willson, Lloyd şi

Orlando. DelegaŃia română a fost condusă de Ion C. Brătianu (şeful guvernului), din ea făcând

parte experŃi politici, militari, economişti.

Cea mai importantă problemă a ConferinŃei de Pace de la Paris a fost problema

frontierelor în Europa şi problema redistribuirii coloniilor.

La 28 iulie 1919, este iscălit Tratatul de pace

dintre Antantă şi Germania, la Versailles (con-

Ńinând 440 articole), care micşora teritoriul ei

cu 1/8 şi populaŃia cu 1/10. FranŃa primeşte

Alsacia şi Lorena, Belgia – Eupen, Malmedy şi

Merlanot. Poloniei i se recunoaşte indepen-

denŃa şi primeşte de la Germania teritoriile

ocupate şi o parte din Silezia Superioară.

Gdansk-ul se transformă în oraş liber, sub

jurisdicŃia SocietăŃii NaŃiunilor. Schleswing-ul

de Nord trece la Danemarca în urma plebis-

citului din 1920, iar o parte din Silezia

Superioară – la Cehoslovacia, căreia i se recunoaşte independenŃa. Trupele Antantei ocupă

malul stâng al Rhinului, pe care se obligă să-l elibereze treptat între 1925-1935. Timp de 15

ani, regiunea Saar beneficia de jurisdicŃia SocietăŃii NaŃiunilor. Coloniile germane sunt

împărŃite între Anglia, FranŃa, Japonia, Belgia, Portugalia. Efectivul militar german este

limitat la 100.000 oameni pentru trupe + 4.000 ofiŃeri. Serviciul obligatoriu este interzis, iar

flota militară şi aviaŃia sunt preluate de Antantă. Germania este obligată la plata unei uriaşe

despăgubiri de război.

Prin pacea de la Saint - Germain en Laye, Austria devine un mic stat (84.000 km²),

care trebuia să respecte independenŃa şi teritoriile vecinilor ei. României i se recunosc Banatul

şi Bucovina.

Ca urmare a încheierii Tratatului de la Neully (noiembrie1919), Bulgaria cedează

Greciei teritorii din Tracia Apuseană şi Jugoslaviei unele părŃi din Macedonia. SituaŃia

Turciei este reglementată de Tratatul de la Sevres (august 1920). Anglo-franco-italienii devin

stăpâni absoluŃi ai Imperiului Otoman. RevoluŃia naŃională condusă de Mustafa Kemal

Atatürk a determinat modificarea acestuia, prin semnarea la Lausande (1923), a unui nou

tratat.

În iunie 1920 se încheie Tratatul de Pace de la Trianon. Conform prevederilor acestuia,

Ungariei, care devine stat de sine stătător, i se fixează graniŃele cu Austria, Cehoslovacia,

Jugoslavia şi România. În baza articolului 4, România primeşte Transilvania, Banatul,

Crişana şi Maramureşul – teritorii care se alipiseră Ńării la 1 Decembrie 1918.

Istorie politică

291

Consecin Ńele războiului. Formarea Societ ăŃii Na Ńiunilor

Germanii au considerat tratatul de pace ca fiind un “Diktat”, italienii – “o victorie

mutilată”. Primul război mondial a afectat profund Ńările beligerante, îndeosebi statele

europene, provocând mari pierderi umane (8 milioane morŃi, 6 milioane invalizi), un mare

deficit al natalităŃii, pierderi materiale şi financiare.

Europa intră într-o perioadă de inflaŃie,

agravată de dezechilibrul dintre producŃia inefi-

cientă şi cererea ridicată de produse. Princi-

palele monede europene încetează de a fi

convertibile în aur, depreciindu-se în raport cu

dolarul. Continentul european pierde supre-

maŃia economică în materie de industrie şi

comerŃ şi devine debitorul S.U.A., care îl înlo-

cuiesc în rolul de bancher mondial, împru-

mutând noile Ńări ce caută să se dezvolte şi care în trecut apelau la europeni. Slăbirea Europei

facilitează expansiunea SUA şi a Japoniei – cei doi mari beneficiari ai războiului.

S.U.A. îşi dezvoltă industria, în special ramurile ce necesitau mână de lucru foarte

calificată. Oamenii de afaceri americani stabilesc un program de cucerire a pieŃelor externe,

asociind industria, comerŃul, băncile. Se dezvoltă flota comercială americană, care în numai 2

ani ajunge pe locul al doilea în lume, preluând transporturile ce nu mai puteau fi asigurate de

flota britanică. Expansiunea comercială Ńinteşte America de Sud – piaŃă cândva rezervată

europenilor. New York-ul ia locul Londrei, devenind prima piaŃă financiară a lumii, iar

dolarul concurează lira sterlină ca monedă a tranzacŃiilor internaŃionale.

Cel de-al doilea beneficiar al războiului – Japonia – îşi dezvoltă considerabil producŃia

datorită cererilor europene, îndeosebi în domeniul armamentului. Din postura de client al

Europei, ea ajunge în aceea de concurent al ei, diversificându-şi industria şi preluând noi

pieŃe. Ca urmare a dezvoltării flotei, expansiunea comercială şi politică japoneză în Pacific,

Sud - Estul Asiei, China, se extinde în defavoarea europenilor. Exporturile Japoniei cresc din

1913 în 1918 de la 700 milioane yeni la mai mult de 2 miliarde, ea putând astfel deveni o Ńară

creditoare, plasatoare de capitaluri, în special în FranŃa şi în Marea Britanie.

Sume datorate de Ńările străine Statelor Unite la 8 februarie 1919 (în dolari)

MAREA BRITANIE

FRANłA

ITALIA

4.429.000.000 (46,70%)

2.705.000.000 (28,52%)

1.051.000.000 (11,08%)

Total 9.483.000.000

Mioara NEDELCU

292

ComerŃul exterior al SUA

Importuri

Exporturi

Excedent al

exporturilor fa Ńă

de importuri

1914

1915

1916

1917

1918

1893

1674

2197

2659

2946

2329

2716

4272

6227

5838

+ + 436

+ 1042

+ 2075

+ 3568

+ 2892

Valoarea producŃiei manufacturate Japoneze

(indice 100 = 1910 - 1914)

1915 – 1919 1920 - 1924

Textile

Metale

Chimice

Industrie alimentară

Electricitate şi gaz

Diverse

152

162

186

123

198

248

185

244

252

170

356

190

Sursa: P. Milza, S. Berstein, “Histoire du 20 siècle”, Tome 1, Hatier, Paris, 1987, p.103

Războiul modifică locul femeii în societate. Femeile încep să activeze nu numai în

agricultură şi industrie (35% din personalul industrial al Germaniei şi Angliei fiind la sfârşitul

războiului constituit din femei), ci şi în birouri, în profesiunile liberale, uneori ocupând

posturi de conducere. În Rusia, Marea Britanie, Germania femeile obŃin dreptul de vot.

Feminismul face progrese.

Deşi democraŃiile au câştigat războiul, sunt ameninŃate de modele autoritare şi totalitare:

bolşevismul şi fascismul. Imperiile Austro-Ungar, German şi Rus se prăbuşesc, fiind

înlocuite cu regimuri parlamentare în Germania şi Austria, cu un regim proclamat

marxist în Rusia.

Istorie politică

293

Fostele minorităŃi naŃionale eliberate formează noi state ce adoptă regimuri parla-

mentare bazate pe votul universal, devenind Republici – ca Polonia şi Cehoslovacia, sau

monarhii constituŃionale – ca România şi Jugoslavia. În adunările legislative care dobândesc

atribuŃii sporite pătrund noi categorii sociale – Ńărani, muncitori.

Curentul bolşevismului antrenează un val de mişcări revoluŃionare în Europa şi

creează speranŃa declanşării unei revoluŃii după model rus. După război, regimuri autoritare

s-au instalat în Europa Centrală şi de Est (Ungaria, Polonia), iar în Italia şi Germania –

regimuri fasciste.

În 1919 se întemeiază Societatea NaŃiunilor, ai cărei membri trebuiau să facă să

prevaleze regulile dreptului internaŃional, bazate pe noŃiunile de “arbitraj” în cazul unui

conflict între statele membre şi “dezarmare”. Pactul SocietăŃii NaŃiunilor este încorporat în

tratatele de pace. Ea îşi avea sediul la Geneva şi dispunea de o Adunare Generală a statelor

membre (cu o sesiune anuală), un Consiliu format din 5 delegaŃi permanenŃi – FranŃa, Anglia,

Italia, SUA, Japonia, din 4 şi apoi 8 membri temporari care se reuneau de 3 ori pe an şi un

Secretariat permanent. S-au creat şi organisme specializate: Biroul InternaŃional al Muncii,

Banca InternaŃională, Curtea InternaŃională de JustiŃie, cu sediul la Haga.

În pofida clauzelor tratatului de la Versailles, Germania şi-a păstrat armamentul. În

iulie 1920 ea va obŃine o reducere cu 43% a livrărilor de cărbune. Se reface siderurgia

germană din regiunile Ruhr, Westphalia şi Marea Nordului. Încercarea sa de a ieşi din izolare

o apropie de URSS cu care încheie Tratatul de la Rapallo (16 aprilie 1922), un acord secret

vizând trimiterea de tehnicieni germani în URSS şi folosirea de către Germania a teritoriului

sovietic pentru experimentarea unor materiale de război interzise.

Căderea francului, întreŃinută de bancherii germani, îl sileşte pe Raymond Poincaré să

accepte ideea americană de reglementare a reparaŃiilor germane, în schimbul obŃinerii

ajutorului băncii Morgan.

Întrebări de verificare

1. Care sunt premisele declanşării primului război mondial?

2. Ce obiective cuprindeau “Cele 14 puncte” ale preşedintelui Willson?

3. Ce prevederi includ tratatele de pace de la Versailles (1919) şi Trianon (1920)?

4. AnalizaŃi consecinŃele primului război mondial.

?

?

Mioara NEDELCU

294

VII. INSTAURAREA BOL ŞEVISMULUI ÎN RUSIA.

VALUL REVOLU łIONAR DIN EUROPA

Insurec Ńia bol şevic ă

Deşi în 1914 Rusia avea o populaŃie de 170 milioane de locuitori şi era a 5-a putere

economică a lumii, ea era o putere fragilă – “Uriaşul cu picioare de lut”, datorită caracterului

său multinaŃional (40 milioane alogeni – finlandezi, baltici, polonezi ş.a.), slăbiciunilor

economiei, tensiunilor sociale şi autoritarismului regimului. Primul război mondial agravează

factorii de fragilitate ai Rusiei, iar înfrângerile grăbesc dezagregarea regimului imperialist.

InsurecŃia pregătită de TroŃki trebuia să izbucnească la deschiderea Congresului

Sovietelor din întreaga Rusie, în seara zilei de 7 noiembrie. În noaptea precedentă (24/25 oct.),

mili Ńiile conduse de comisari bolşevici iau în stăpânire fără vărsare de sânge punctele

strategice ale Capitalei. În cursul zilei este cucerit sediul Guvernului (Palatul de Iarnă), iar

seara Congresul Panrus al Sovietelor, cu o majoritate bolşevică aprobă “RevoluŃia din

Octombrie” şi destituie Guvernul Provizoriu.

La 8 noiembrie 1917, cel de-al doilea Congres Panrus

aprobă constituirea unui nou guvern, prezidat de Lenin

– Consiliul Comisarilor Poporului, compus exclusiv

din bolşevici, cu Lev Davidovici TroŃki la externe şi

Stalin însărcinat cu problema naŃionalităŃilor. El va

vota două decrete redactate de Lenin: Decretul asupra

Păcii, care propunea beligeranŃilor o pace fără cone-

xiuni şi despăgubiri şi Decretul asupra Pamântului,

care aboleşte marea proprietate funciară şi dă pămân-

tul sovietelor de Ńărani.

În următoarele săptămâni, noul guvern adoptă o serie de reforme: Decretul asupra

NaŃionalităŃilor, care recunoaşte egalitatea şi suveranitatea popoarelor Rusiei, inclusiv dreptul

la separare, egalitatea cetăŃenilor,căsătoria civilă, separarea bisericii de stat, controlul

muncitoresc în întreprinderi, naŃionalizarea unor fabrici ş.a.

Ofensiva lui Kerenski asupra Capitalei este oprită de TroŃki cu ajutorul Gărzii Roşii

şi al marinarilor din Kronstadt. Duma municipală din Petersburg, dominată de socialişti,

cheamă populaŃia la rezistenŃă şi formează un Comitet pentru Salvarea łării şi a RevoluŃiei.

Ea are sprijinul sindicatelor feroviare şi al poştaşilor. FuncŃionarii ministerelor şi ai Băncii de

Stat declară grevă. Guvernul va depăsi situaŃia prin concesii făcute feroviarilor, naŃionalizări

Istorie politică

295

ale băncilor, arestarea conducătorilor Dumei municipale. Sovietele Ńărăneşti sunt atrase prin

acceptarea în guvern a trei reprezentanŃi ai socialiştilor revoluŃionari (S.R.)

Puterea bol şevic ă între 1918-1921

Alegerile pentru Adunarea Constituantă din ianuarie 1918

demonstrează slăbiciunea numerică a bolşevicilor, care nu obŃin

decât 25% din voturi, spre deosebire de S.R.-işti care câştigă 58%.

Bolşevicii pronunŃă dizolvarea Adunării, acuzată că serveşte drept

acoperire contra-revoluŃiei burgheze. Al V-lea Congres Panrus al Sovietelor din iulie 1918

adoptă ConstituŃia care consacră rolul atotputernic al Partidului bolşevic, numit de acum

Partid Comunist. În martie 1918 Moscova devine capitala statului.

Prin pacea de la Brest-Litovk (martie 1918) Rusia pierde 800 000 km-Finlanda,

łările Baltice, Ucraina, Polonia ş.a..Între 1918-1921 bolşevicii se confruntă cu o puternică

criză, primordial de natură politică. Ei interzic partidul K. D., îi prigonesc pe S.R.-işti şi

determină excluderea menşevicilor din soviete.

Sprijinite din exterior, o serie de naŃionalităŃi devin libere şi constituie state inde-

pendente: Finlanda, Polonia, balticii. Rada (Consiliul) ukrainiană proclamă Republica şi

încheie o pace separată cu Germania şi Austria. Rusia înfruntă atât războiul de la graniŃe cât şi

războiul civil intern. Foştii aliaŃi îşi împart Ńara în zone de influenŃă:

� Anglia – Marea Albă, Caucaz, Asia Centrală;

� FranŃa – Marea Neagră, Polonia, Crimeia, Ukraina;

� Japonia – Siberia Orientală.

La Arhanghelsk, Murmansk, Odessa, Vladivostock debarcă corpuri expediŃionare.

Prizonierii cehi eliberaŃi formează o legiune care pune stăpânire pe Siberia Occidentală. În

1920 polonezii declanşează o ofensivă fulgerătoare. Aceste forŃe sprijină cu arme, materiale,

fonduri generalii albi ce conduc războiul civil împotriva bolşevicilor: în Ukraina-Anton

Denikin şi Piotr Nikolaevici Vranghel, în Siberia – Alexandr Vasilievici Kolceak şi în łările

baltice – generalul Iudenici. Se adaugă revolta S.R.-iştilor, care formează la Samara un guvern

şi ini Ńiază atentate teroriste în zonele afectate controlate de bolşevici şi anarhiştii lui Machno

care, după ce au luptat împotriva germanilor şi “albilor” în Ukraina, opun acum rezistenŃă faŃă

de puterea bolşevică.

SituaŃia descrisă îi sileşte pe bolşevici să ia măsuri dure, ceea

ce s-a numit “Comunismul de război”. O primă caracteristică a

acestuia a fost teroarea politică. La sfârşitul anului 1917 bolşevicii

crează poliŃia secretă CEKA. Libertatea presei este desfiinŃată, adversarii regimului sunt

arestaŃi, Ńarul şi familia lui sunt asasinaŃi în ianuarie 1918. Ca răspuns, S.R.-iştii organizează

comploturi. În august 1918, Fanny Kaplan îl răneşte pe Lenin, atentatul având ca urmare

accentuarea represiunii.

Teroarea politică se corelează cu teroarea economică. Pentru

combaterea foametei, Lenin ordonă formarea unor “Comitete ale

Partidul Comunist

teroarea economic ă

partidul unic

teroarea politic ă

Mioara NEDELCU

296

Ńăranilor săraci”, cu scopul supravegherii şi judecării duşmanilor poporului, adică a celor

care refuzau predarea surplusurilor de cereale şi a condamnării lor la cel puŃin 10 ani de

închisoare. Muncitorii devotaŃi cauzei erau înrolaŃi în “Falangele de Fier” pentru a organiza

marşuri împotriva Ńaranilor bogaŃi (culacii) şi pentru a rechiziŃiona cereale.

În domeniul industriei, decretele de naŃionalizare din 1918 au lovit marile

întreprinderi. În 1920 ele sunt extinse asupra tuturor celor care depăşeau 10 muncitori sau 5

muncitori şi un motor. În 1918 se instituie munca obligatorie pentru persoanele de 16-50 de

ani, iar muncitorii sunt plătiŃi la normă.

Datorită Armatei Roşii , creată de TroŃki în ianuarie 1918, şi care ajunge de la

100.000 voluntari la 5,5 milioane după introducerea serviciului militar obligatoriu, generalii

albi sunt înfrânŃi .AliaŃii părăsesc Rusia şi acordurile de la Riga marchează sfârşitul războiului

ruso-polon.

Crearea Kominternului

Climatul revoluŃionar se perpetuează în Europa postbelică până în 1921. Dorind

extinderea revoluŃiei, Lenin a proiectat constituirea unei organizaŃii care să înlocuiască

InternaŃionala a II-a, considerată falimentară pentru că nu a putut împiedica războiul, şi să-i

ajute pe revoluŃionarii europeni.

La 2 martie 1919, Lenin a convocat al Moscova o conferinŃă internaŃională care

decide constituirea InternaŃionalei a III-a Comunistă (Komintern) cu sediul la Moscova şi

care va adopta principiile de organizare proclamate de Lenin.

Valul revolu Ńionar din Europa (1917-1921)

În 1918 Europa a cunoscut un şir de explozii revoluŃionare, prima dintre acestea

producându-se în Germania. Împotriva guvernului socialistului Ebert se ridică spartakiştii

(stânga revoluŃionară a social-democraŃiei germane) conduşi de Roza Luxemburg şi Karl

Liebknecht. Ca şi Lennin, ei vor să declanşeze o revoluŃie sprijinită pe consiliile de muncitori,

soldaŃi şi marinari apărute peste tot în Ńară . Aceste consilii, însă, îi susŃin pe socialiştii aflaŃi la

putere şi nu pe spartakişti (care în decembrie1918 fondează Partidul Comunist German)

RevoluŃionarii sunt influenŃi în porturile de la Marea Nordului, în Ruhr, Saxonia,

Bavaria, alături de socialiştii de stânga conduşi de Kurt Eisner. La începutul lui ianuarie 1919,

ei se plasează în fruntea mişcării populare din Berlin. Guvernul de la Berlin încheie un acord

cu armata şi sub conducerea ministrului socialist Gustav Noske fracŃiuni armate fidele

zdrobesc insurecŃia berlineză în timpul “săptămânii însângerate” (6-13 ianuarie1919).

Liebknecht şi Luxemburg sunt ucişi.

În mai 1919 este înfrântă Republica Sfaturilor din Bavaria. În toată Germania,

mişcările rvoluŃionare sunt anihilate. În Ungaria, devenită în noiembrie 1918, Republică se

formase un guvern de coaliŃie între democraŃi şi socialişti condus de contele Mihaly Karoly,

adept al unor reforme sociale profunde. Dar el va fi atacat de miniştri burghezi adversari ai

Istorie politică

297

reformelor şi de fostul ziarist Bela Kun, adept al ideilor bolşevice din timpul prizonieratului

său în Rusia.

łăranii iau în stăpânire marile proprietăŃi. În oraşele

înfometate propaganda comunistă începe să aibă priză. Cehii,

sârbii şi românii ameninŃă frontierele. La 21 martie 1919,

sfaturile muncitorilor şi soldaşilor proclamă dictatura

proletariatului. Noul guvern condus de Bela Kun nu are

autoritate decât în zona centrală a Ńării.Foametea, lipsa de

sprijin din partea Ńăranilor ostili colectivizării, intrarea

trupelor româneşti în Budapesta la 6 august scurtează la 133 zile durata guvernului lui Bela

Kun. El va fi înlocuit cu un regim autoritar, condus de amiralul Miklos Horthy (până în 1944).

Între anii 1919-1920 multe sindicate din Europa au recurs la grevă. În vara anului

1920 consiliile muncitoreşti din Milano, apărate de miliŃii au ocupat chiar uzinele.

DenunŃând oportunismul “socialiştilor trădători”, care au dat ordin să se tragă în

revoluŃionarii germani, dar şi “aventurismul stângiştilor” (Stângismul – boala copilăriei

comunismului, 1920), Lenin va stabili la cel de-al doilea Congres al Kominternului (iulie-

august 1920) condiŃii riguroase de adeziune:

� obligaŃia de a se conforma necondiŃionat programului şi deciziilor InternaŃionalei a III-

a (punctul 21);

� obligaŃia de a crea, alături de organizaŃiile legale, organisme clandestine;

� obligaŃia de a acorda sprijin oricărei mişcări de emancipare a coloniilor;

� organizarea strict centralizată a partidelor comuniste;

� disciplina de tip militar.

Unele partide socialiste vor renunŃa la aderare, altele se vor scinda în partizani şi

adversari ai aderării, aşa cum s-a întâmplat la Congresul de la Tours (decembrie 1920) şi la

cel de la Bucureşti (mai 1921).

Întreb ări de verificare:

1. Care sunt “partidele burgheze” şi “partidele revoluŃionare” din Rusia anului 1917?

2. Ce a însemnat “Comunismul de război” ?

3. Care este scopul creării Kominternului ?

4. Prin ce s-a caracterizat valul revoluŃionar-european dintre anii 1917-1921 ?

?

?

Mioara NEDELCU

298

VIII. REGIMURILE TOTALITARE ÎN PERIOADA INTERBELIC Ă.

TOTALITARISMUL ÎN ITALIA FASCIST Ă.

STATUL RASIST ŞI TOTALITAR NAZIST

Valul autoritarist din Europa

După război, în urma unor lovituri de stat, în Ungaria, Polonia şi Portugalia se vor

instaura regimuri militare care speră să restaureze cadrele societăŃii tradiŃionale.

În Ungaria, după eşecul Republicii Sfaturilor, se instaurează în august

1919 prima dictatură militară de după război, un regim conservator (un fel

de monarhie fără suveran). Adunarea aleasă în 1920 încredinŃează puterea regentului Horthy,

fost comandant al marinei austro-ungare. În cazul Ungariei, nu este vorba despre un regim de

partid unic, ci de unul cu partid dominant, care reprezintă cele două

fracŃiuni ale clasei conducătoare maghiare: marii proprietari, ostili reformei

agrare, şi mica nobilime. Din 1921 alegerile sunt libere, la sate fiind chiar publice. În 1922

social-democraŃii obŃin 15% din totalul voturilor. Primul ministru dintre anii 1932-1936, Gÿla

Gömbös, va promova o politică de colaborare cu Italia şi Germania. După

1936, regimul corporatist şi autoritar instaurat de el se va confrunta cu

mişcarea “Crucile de săgeŃi” ale fascistului Szalasi Ferenc, devenit în 1944-

1945 “şeful naŃiunii”, cu sprijinul hitleriştilor.

AmeninŃarea recuceririi Poloniei de către Armata Roşie a alimentat anticomunismul

maselor, în special al celor rurale. Mareşalul Joseph Pilsudski-erou naŃional după înfrângerea

ruşilor în faŃa Varşoviei – permite funcŃionarea normală a regimului parlamentar instaurat în

1921, dar în 1922 renunŃă la exercitarea funcŃiei. Însă, ca urmare a unei perioade de

instabilitate politică, Pilsudski iniŃiază un marş asupra Varşoviei în mai 1926, pentru a

împiedica lovitura de stat a dreptei.

Noul regim, care revizuieşte ConstituŃia sporind puterile executivului, are sprijinul

maselor şi al partidelor de stânga. Deşi în aparenŃă păstrează formele democraŃiei pluraliste

(partide şi presă de opoziŃie), el se va orienta în practică spre dictatura militară tradiŃională.

După moartea lui Pilsudski (1935) se va instaura aşa numitul “regim al coloneilor”.

O evoluŃie asemănătoare cunoaşte şi Lituania, unde Woldemaras (un fost profesor de

istorie) pune bazele unui regim de stare de asediu.

În Letonia, şeful Uniunii łărăneşti – Karlis Ulmanis – instaurează în 1934 un regim

autoritar care îi exclude atât pe social-democraŃi cât şi pe fasciştii din Perkan-Krust (Crucile

Tunetelor).

dictatur ă militar ă

partid dominant

regim corporatist şi autoritar

Istorie politică

299

Generalul spaniol Primo de Rivera (mare admirator al lui Musolini) este ajutat de

regele Alfons al XIII-lea să instituie un regim condus de militari. În 1926 puterea trece în

mâna unui guvern civil, controlat însă de militari.

Dictatura clasei conducătoare tradiŃionale din Spania s-a caracterizat prin aspecte

paternaliste, legături cu biserica, incapacitatea de a soluŃiona problemele sociale. Încercarea

lui Rivera de a-şi alia muncitorimea antrenează căderea sa (1930).

În 1933 în Spania se fondează partidul “Falanga Spaniolă” (transformat în 1958 în

“Mi şcarea NaŃională”).

Dictatura lui Franco (1939-1975) a fost mai degrabă un regim autoritar şi corporatist

de tipul celui din Portugalia. Partidul unic devine curea de transmisie a directivelor lui

Caudillo. În 1974 Franco se proclamă şef al statului pe viaŃă.

În urma loviturii de stat conduse de generalul Gomes da Costa, în Portugalia se

instaurează o dictatură reacŃionară. Ideile reacŃionare ale lui Charles Maurras îşi găsesc

expresia în Estado Novo instituit de dr. Oliviera Salazar. Statul corporatist portughez a fost un

stat autoritar (şi nu totalitar), care a respectat familia, individul şi principiile creştine.

În 1934, în Bulgaria, generalul Gheorghiev dizolvă partidele tradiŃionale şi mişcările

de extremă dreaptă, punând bazele unei dictaturi monarho-militare.

Acest gen de dictatură se întâlneşte în Grecia, unde generalul Ioannis Metaxas,

fondator al Partidului Monarhist Liberal devine dictator (1936-1941).

În Austria, cancelarul Engelbert Dollfuss, unul dintre liderii Partidului Social-

Creştin, va conduce un stat reacŃionar şi tradiŃionalist. El se va opune Anschlusului şi va

fi ucis de naziştii austrieci. Succesorul său a fost social-creştinul Kurt von Schuschnigg

(1934-1938).

În România, în faŃa ascensiunii fascismului reprezentat de Mişcarea Garda de Fier,

regele Carol al II-lea a recurs la o lovitură de stat (1938), urmată de dizolvarea tuturor

partidelor şi asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu-liderul Gărzii.

În Ńările Europei de Nord sau de Vest, partidele fasciste sau fascizante cunosc un

succes spectaculos, dar nu reuşesc să cucerească puterea. Astfel, în Anglia, British Union of

Fascists a lui Oswald Mosley ajunge la 20.000 aderenŃi, proveniŃi în mare parte din clasa de

mijloc. În Belgia, Mişcarea Rexistă a lui Leon Degrelle, susŃinută financiar de Mussolini,

obŃine 11% din voturi şi 26 deputaŃi la alegerile din 1937.

Mişcarea naŃional-socialistă a lui Anton Mussert din Olanda, apropiată de modelul

hitlerist, are 40000 aderenŃi în 1933 şi obŃine 8% din voturi în 1935. În 1933, în Norvegia se

naşte mişcarea Naszional Samling condusă de Vidkun Quisling, executat după război pentru

contribuŃia sa la reprimarea patrioŃilor norvegieni.

Instaurarea fascismului în Italia

Italia postbelică a cunoscut o puternică criză economică şi morală. ÎncurajaŃi de

exemplul revoluŃiei ruse, în primăvara anului 1919 muncitorii înscrişi în C.G.L. (aproximativ

2 milioane în 1920) recurg la greve spontane. În vară, socialiştii şi catolicii se organizează în

Mioara NEDELCU

300

cooperative impunând agrarienilor (mari proprietari) contracte mai avantajoase şi creşteri

salariale .Conflictul de la Alfa-Romeo din Milano, din august 1920, inaugurează o vastă

mişcare grevistă cu ocuparea uzinelor, ce a durat apoape 2 luni şi s-a extins în toată Italia de

Nord. Se aleg “sfaturi” , se organizează miliŃii înarmate, se încearcă o experienŃă de

autoconducere.

La 23 martie 1919, Benito Mussolini, împreună cu câŃiva naŃionalişti

şi anarho-sindicalişti fondează “Fasci italiani di combattimento” care

la sfârşitul anului număra numai 17.000 membri. Fasciştii vor

constitui Scuadre armate, motorizate, conduse de foşti ofi Ńeri ce se vor

pune în slujba marilor proprietari din regiunile agricole din Nord şi

Centru (VeneŃia, Valea Padului, Emilia, Toscana). ExpediŃiile

punitive sunt îndreptate împotriva Ńăranilor, conducătorilor de

cooperative rurale, membrilor municipalităŃilor socialiste, iar de la

sfârşitul anului 1920. împotriva sediilor sindicatelor, redacŃiilor

ziarelor de stânga ş.a. Comunişti, socialişti, catolici sau liberali sunt

loviŃi, asasinaŃi sau siliŃi să bea ulei de ricin. Statul liberal încredinŃa

fasciştilor într-un mod tacit sarcina restabilirii ordinii.

Din 1921, fasciştii încep să înregistreze progrese, în primăvara anului 1922 numărul

lor ajungând la 700 000. În noiembrie 1921 se înfiinŃează Partidul NaŃional Fascist, având un

program ultranaŃionalist. În 1922 se crează grupe de autoapărare “Arditi del popolo”. Dar, la

alegerile din 1921, fasciştii nu obŃin decât 32 de mandate.

Pentru a forŃa ajungerea la conducere, Mussolini va conduce Marşul asupra Romei

(aproximativ 30000 participanŃi). Victor Emanuel al III-lea apelează la el pentru formarea

unui nou guvern în 29 octombrie 1922. Până în 1926 va exista un fel de dictatură legală, după

care vor fi puse bazele unui nou regim dictatorial fundamentat pe partidul unic şi

înregimentarea maselor.

La 10 iunie 1924, deputatul şi secretarul general al Partidului Socialist, Giacomo

Matteotti, este ucis de squadişti. O parte a deputaŃilor se retrage din Parlament (acŃiunea

Aventin) şi o parte a fasciştilor din partid. În condiŃiile acestei crize, Mussolini anunŃă

proclamarea dictaturii (3 ianuarie 1925).

Ca urmare a unui atentat împotriva lui Mussolini, ministrul justiŃiei, Rocco,

pregăteşte lansarea “legilor apărării statului” –“fascistissime”, votate de parlament în 1926.

Conform acestora:

� puterile preşedintelui Consiliului se lărgesc;

� el poate legifera prin decrete şi nu mai este responsabil decât în faŃa Regelui;

� dispare iniŃiativa parlamentară;

� sunt suprimate consiliile municipale;

� administraŃia este epurată;

� creşte puterea prefecŃilor;

� presa şi radioul sunt cenzurate;

� se interzic sindicatele şi organizaŃiile politice nefasciste;

� poliŃia politică OVRA poate urmări inamicii regimului.

Istorie politică

301

Monarhiei nu i se rezervă decât un rol reprezentativ. Este menŃinut Senatul, care însă

nu are nici o putere. Conform unei proceduri din 1928, Camera DeputaŃilor devine strict

dependentă de Partid. În 1938, ea este înlocuită cu o adunare

consultativă – “Camera fasciilor şi corporaŃiilor ”, ai cărei

membri sunt conducătorii corporaŃiilor fasciste. Ducele

(conducătorul):

� este Ministrul CorporaŃiilor şi şeful suprem al armatei;

� numeşte şi revocă miniştrii care sunt simpli mandatari;

� poate legifera prin decrete-legi;

� este asistat de Marele Consiliu al Fascismului (compus

din căŃiva vechi camarazi, miniştri şi înalŃi funcŃionari).

Partidul fascist devine partidul unic, Mili Ńia ajunge să numere 700 000 membri. Prin

acordurile de la Latran (1929) se recunoaşte suveranitatea Papei asupra Vaticanului şi se

reglementează prin concordat situaŃia bisericii catolice.

Instaurarea nazismului în Germania

Hitler şi naŃional-socialiştii au profitat de criza din 1930-

1932, care a afectat aproape 60% din populaŃia germană. În Germania

postbelică existau mai multe formaŃiuni naŃionaliste. Partidul

Muncitoresc German, influent doar în Munchen şi cu o ideologie

destul de clară, avea în 1919 numai 60 de membri. Hitler va ajunge la

conducerea sa în 1921, atunci când el se numea Partidul NaŃional-

Socialist German al Muncitorilor (NSDAP), număra 3000 membri,

avea o miliŃie armată (SA), grupe de asalt (Sturmabteilungen) şi un

săptămânal (devenit ulterior cotidian) - Volkisther Beobachter.

La început, trupele naziste s-au recrutat dintre membrii formaŃiunilor paramilitare,

militarii demobilizaŃi, declasaŃi şi marginali. “Puciul de berărie” din Munchen eşuează şi

Hitler ajunge la închisoare, unde dictează secretarului său Rudolf Hess primele capitole ale

cărŃii Mein Kampf (Crezul meu), publicată în 1925.

După eliberare, Hitler reorganizează partidul şi înfiinŃează o miliŃie proprie - SS

(Schutzstaffeln = brigăzile de protecŃie), cu rolul de a contracara influenŃa SA. El are de

înfruntat curentul stângist din partid, avându-i ca promotori pe fraŃii Stresser, acŃiune în care

este ajutat de Joseph Goebbels (responsabil cu propaganda), Hermann Goering (as al aviaŃiei

în timpul războiului) şi Heinrich Himmler (ajuns în 1929 în fruntea S.S.).

În 1930, partidul are 200000 membri. Alegătorii lui sunt Ńărani, burghezie mică şi

mijlocie, speriată de pericolul revoluŃionar, şomeri, tineri şi din 1932, femei.

În 1932, Hitler îşi asigură sprijinul marelui patronat german (Thyssen, Kirdof, Krup

ş.a.). Cu ajutorul lui ocupă în 1933 (30 ianuarie) funcŃia de cancelar al Reich-ului.

Prima etapă în instaurarea dictaturii naziste a constituit-o lichidarea opoziŃiei comuniste, după

Mioara NEDELCU

302

incendierea la 27 februarie 1933 a Reichstag-ului. Prima bază legală a dictaturii este decretul

“Pentru protejarea poporului german” (28 februarie 1933) care are următoarele consecinŃe:

� libertăŃile publice sunt suspendate;

� 4 000 militanŃi de extremă stângă (şi socialişti) sunt arestaŃi;

� Partidul Comunist este interzis.

La alegerile din martie 1933, Partidul NaŃional-Socialist obŃine 44% voturi şi 288

deputaŃi, majoritatea absolută realizând-o prin invalidarea celor 81 deputaŃi comunişti. Având

sprijinul Centrului Catolic care aştepta un Concordat, Hitler obŃine pe 23 martie depline puteri

pentru 4 ani. Urmează înfăptuirea RevoluŃiei NaŃional-Socialiste. În numai câteva luni:

� sunt suprimate partidele politice;

� NSDAP este proclamat partid unic;

� sunt dizolvate sindicatele;

� se organizează Frontul Muncii;

� administraŃia este epurată;

� puterile statului sunt transferate Reich-ului;

� în fiecare land, Fuhrerul numeşte un

staathalter care depinde direct de el;

� SA şi Gestapo (poliŃia secretă a statului) urmăresc opozanŃii şi îi trimit pe unii în

lagăre (în special la Dachau);

� se aplică o politică ostilă protestanŃilor şi evreilor;

� este semnat un Concordat cu Vaticanul care stabileşte statutul bisericii catolice.

Plebiscitul din noiembrie 1933, la care participă 96% din populaŃie, 95% pronun-

Ńându-se afirmativ, înseamnă ruptura de Societatea NaŃiunilor.

În noaptea de 29 spre 30 iunie 1934, majoritatea opozanŃilor sunt represaŃi în

acŃiunea numită “Noaptea cuŃitelor lungi”, condusă de Goering şi de Himmler.

La 2 august 1934, mareşalul Paul von Beneckendorff von Hindemburg moare.

Guvernul decide contopirea funcŃiilor de preşedinte al Reich-ului, cancelar şi şeful armatei în

perioada lui Hitler. Această lovitură de stat constituŃională este aprobată de 90% din

populaŃie în cadrul plebiscitului din 19 august 1934.

Totalitarismul interbelic

Cuvântul “totalitar” îşi are rădăcinile în Italia. Mussolini îl foloseşte primul în

discursul din 22 iunie 1925, în care, atacând resturile opoziŃiei din Cameră, se referă la

“nostra feroce volunta totalitaria”. Dar nu el a inventat cuvântul. Giovanni Gentile, devenit

filosof oficial al fascismului, vorbea în discursul său din 8 martie de fascism ca despre o

concepŃie totală asupra vieŃii. OpozanŃii liberali ai fascismului l-au folosit pentru a-şi exprima

oprobiul faŃă de dictatură şi practicile politice necinstite. În decursul următorilor ani, termenul

este utilizat de Mussolini pentru a descrie sistemul pe care pretindea că l-a creat - “la stato

totalitario”.

Istorie politică

303

În Germania, folosirea termenului “total” sau “totalitär” de către naŃional-socialiŃti a

fost de scurtă durată. El este întrebuinŃat mai întâi cu sensul militar al mobilizării totale de

către Ernst Juenger (“Mobilizarea totală”, 1930). În 1931, avocatul Carl Schmitt, unul dintre

principalii ideologi ai NaŃional-Socialismului, punea în discuŃie în cadrul eseului Die Diktatur

ideea naŃional-socialistă a statului totalitar. Hitler a folosit destul de rar acest termen şi numai

cu prefixul “aşa-numitul”, probabil pentru a evita vreo datorie ideologică faŃă de Mussolini.

Cuvântul lui preferat era “autoritär”.

În Rusia, termenul este folosit în 1940 şi este aplicat exclusiv regimurilor fasciste. În

Anglia, poate fi găsit într-un articol din “Quarterly Review” din 1928, dar este prezent încă

din 1926, într-o traducere englezească a lucrării lui Luigi Sturzo Italy and Fascismo. În 1929,

ziarul american The Times îl aplică şi Germaniei şi Rusiei.

Unii autori fac distincŃia între stânga şi dreapta totalitarismului, varianta comunistă,

derivată în principal de la Rousseau şi Marx fiind plasată la stânga, varianta fascistă, de la

Hegel şi Nietzsche - la dreapta.

Dar, între totalitarismul comunist şi cel fascist există cel puŃin 5 trăsături comune:

1) folosirea violenŃei ca principală metodă de guvernare;

2) partidul unic militarizat sau organizaŃie militar-birocratică;

3) dispreŃul faŃă de mulŃime;

4) elogierea clasei politice guvernante, singura deŃinătoare a adevărului şi, deci, singura

îndreptăŃită să revendice puterea;

5) extinderea abuzivă a politicului asupra tuturor activităŃilor sociale1.

În continuare, vom încerca să analizăm principalii piloni ai totalitarismului.

Leader-ul

Unul dintre pilonii totalitarismului a fost Leader-ul. Şi fascismul şi naŃional-socia-

lismul au fost esenŃialmente produsele ambiŃiei şi energiei unui singur om, care a moştenit

puterea sau a acaparat-o. Stalin a moştenit de la Lenin un mecanism embrionar cu care şi-a

construit propria sa putere.

Ca urmare a eforturilor propagandei, Mussolini, Hitler, Stalin au avut poziŃia de

Leader cu pretenŃia de a fi înzestrat cu calităŃi ce erau mai presus de nivelul omului obişnuit.

Fiecare a crezut în calităŃile lui unice. Hitler declara că nu are un succesor de valoare;

1 L. Scharpio, Totalitarianism, The Pall Mall Press, London 1981.

Sistemul totalitar apare ca o consecinŃă a disfuncŃionalităŃilor şi crizei societăŃilor

respective, a crizei democraŃiei liberale, acutizate de război. El se manifestă diferit de la

o Ńară la alta, în funcŃie de condiŃiile de loc, de timp, de raportul concret de forŃe, intern

şi internaŃional.

Mioara NEDELCU

304

Mussolini îi mărturisea lui Emil Ludwig că, după părerea sa, nu poate exita un al doilea Duce.

După spusele lui Hrusciov, Stalin se temea de ceea ce ar fi putut face succesorul său.

În cazul lui Mussolini, un rol important l-au jucat Squadrele sale. Stalin a debutat cu

ajutorul reŃelei sale din partid şi din aparatul de poliŃie. Hitler pare să fi posedat într-adevăr

calităŃile magnetice care i-au atras pe germani.Dar nici el nu ar fi ajuns la putere fără reŃeaua

sa din S.A., care a desfăşurat o largă activitate manipulativă. După moartea lui Lenin (1924),

poziŃia lui Stalin era destul de vulnerabilă. El se confrunta cu opoziŃia unor oameni mai

îndreptăŃiŃi ca el să aspire la statutul de noul conducător. Stalin şi-a creat o reŃea formată din

oficiali ai partidului şi delegaŃi mituiŃi, care i-au oferit sprijinul şi cărora li s-a cerut să

păstreze faŃada democratică a deciziilor partidului. Punctul culminat l-a constituit cel de-al

XIV-lea Congres (dec. 1925), la care pretenŃia unei dezbateri libere era încă menŃinută.

Kamenev l-a atacat direct pe Stalin şi a rugat Congresul să ia o decizie pe baze

raŃionale.DelegaŃii s-au arătat ultragiaŃi, “spontan” indignaŃi, locotenenŃii lui Stalin au ghidat

lamentarea generală spre ovaŃii scenice pentru secretarul general.

Folosind manipularea, Stalin a făcut ca adulaŃia şi puterea să ajungă

la o extensie necunoscută până atunci în Rusia. Însă iniŃiatorul

tehnicii manipulării de masă a fost Lenin. Nu numai Stalin, ci şi Mussolini şi, indirect, prin

comuniştii germani şi Hitler, au învăŃat-o de la el.

În aceste trei prototipuri de societăŃi, leader-ul nu poate fi privit numai ca un

conducător care a acaparat puterea în stat, deşi aceasta este prima mişcare a jocului. Odată

cucerită puterea, partidul sau mişcarea care l-a ajutat să apară ca o personalitate proeminentă

devine un rival potenŃial la puterea sa personală, ca orice altă instituŃie (tribunalele, spre

exemplu). Folosind partidul pentru a ajunge la putere, Mussolini, Hitler şi Stalin s-au străduit

să distrugă natura instituŃională a Partidului lor, să-l subordoneze, să-l trasforme cât mai mult

posibil dintr-o instituŃie ierarhică a vieŃii politice într-o bandă de discipoli obedienŃi.

Dintre cei 3 leaderi, Mussolini a fost cel mai puŃin pregătit să folosească metode

crude. În teoria fascistă, partidul a fost subordonat statului, al cărui şef de facto s-a instituit el

însuşi. În statutul partidului fascist din 1938, Partidul este definit ca “miliŃie civilă voluntară,

sub ordinele Leader-ului şi în serviciul statului fascist”. Secretarii partidului s-au succedat cu

o mare frecvenŃă şi toŃi au fost oameni de o calitate îndoielnică. Aceasta a fost o precauŃie

normală a lui Mussolini, care era Leader-ul statului şi al partidului, care îi putea deveni rival

şi o ameninŃare la adresa poziŃiei sale. A fost o ironie faptul că Marele Consiliu al Partidului

Fascist, creat de Mussolini în 1928, şi care nu a avut nici un rol important în decursul

În concepŃia lui Max Weber, charisma Leader-ului ar consta în aparenta posedare a unor

calităŃi supranaturale sau supraumane, ieşite din comun, care îl fac să apară ca un emisar

al lui Dumnezeu sau ca un Leader predestinat. Oricare ar fi calităŃile celor trei, nimeni nu

poate nega extraordinara lor influenŃă asupra unor largi categorii de oameni. În afara de

aceasta, trebuie analizate metodele şi procedeele prin care fiecare din cei trei leaderi au

ajuns la putere şi şi-au început ascensiunea.

manipularea maselor

Istorie politică

305

existenŃei sale până în iulie 1943, s-a întors împotriva creatorului său şi l-a izgonit de la

putere.

PoziŃia lui Hitler a fost diferită. Pe de o parte, Partidul era, în teorie, întruchiparea

voinŃei poporului, deci superior statului, pe de altă parte, Hitler nu a ezitat să folosească

teroarea. După cucerirea puterii, “Noaptea cuŃitelor lungi” şi declaraŃiile lui Hitler din

următoarele luni nu au lăsat nici o urmă de îndoială în legătură cu faptul că Partidul trebuia să

fie un corp disciplinat, autoritatea Leader-ului – supremă şi de necontestat.

Spre deosebire de ceilalŃi, Stalin a moştenit un partid pe care nu el l-a creat. În plus,

el s-a confruntat cu o problemă serioasă: în ideologia comunistă, autoritatea supremă se

fundamentează pe întregul partid, ca o avangardă a proletariatului; teoria despre Leader-ul

suprem, aşa cum a propagat-o NaŃional-Socialismul pe baza tradiŃiei germane, sau pe care

Mussolini a încercat s-o susŃină făcând o paralelă cu Vechea Romă, nu exista deloc în

doctrina marxistă. Lupta lui Stalin împotriva încercărilor de supravieŃuire a Partidului

Comunist ca instituŃie a fost lungă şi însângerată şi a culminat cu holocaustul dintre anii 1936-

1938, în care peste 1 milion de membri de partid şi majoritatea ierarhiei au pierit. El a realizat

în final ceea ce realizase Hitler în puŃine luni.

Confiscarea statului a fost un preliminariu al încercării de a stabili puterea personală

supremă asupra lui şi asupra partidului. În 1926 Mussolini era: prim-ministru, preşedinte al

consiliului, ministru de externe, ministru de interne,ministru pentru corporaŃii, comandant-şef

al miliŃiei, leader al Partidului fascist. În practică, puterea a fost dispersată printr-o multiplă

confuzie a autorităŃilor subordonate. “Statul corporativ” a rămas mai mult pe hârtie. Monar-

hia, biserica, poliŃia, armata şi-au menŃinut existenŃa în mod separat. Către sfârşitul vieŃii,

Mussolini mărturisea unui prieten: “Dacă ai putea măcar să-Ńi imginezi efortul care m-a costat

să fac un fel de echilibru în care coliziunile să poată fi evitate, între puterile antagonice care se

presează una pe alta: guvernul, partidul, monarhia, Vaticanul, armata, miliŃia, prefecŃii…

ministerele… marile interese de monopol… Vei înŃelege bunul meu prieten că aceste lucruri

sunt indigestia totalitarismului1.

Cazul lui Hitler a fost diferit. Statul a fost recunoscut întotdeauna ca subordonat

partidului, ambele existând pentru a îndeplini voinŃa poporului. Titlul de “Führer” şi

“Cancelar al Reich-ului” au fost asumate de Hitler după moartea lui Hindenburg, indicând că

autoritatea sa deriva din alte surse decât constituŃia. Ea nu deriva nici din stat , nici din partid,

ci din voinŃa unită a poporului. Hitler a rămas supremul arbitru al autorităŃilor aflate în

conflict:stat, partid şi S.S., armată şi industrie etc.

1 A. Aqvarone, L’organizzazione dello Stato Totalitario, Torino, 1965, p.302

“Statul totalitar”- suprema autoritate în teoria fascistă - nu a fost în practică nici totalitar,

nici stat; el a fost haosul şi confuzia cauzate de ambiŃia unui singur om, bazată pe

demagogie. Mussolini nu a fost capabil să creeze un “Führerstaat”, în care leader-ul să

aibă autoritate absolută. Regele a rămas formal capul statului şi acest fapt a avut o mare

importanŃă în căderea lui Mussolini şi reînvierea libertăŃii în Italia.

Mioara NEDELCU

306

Stalin a înŃeles foarte bine pericolul instituŃiilor rivale. Stilul său oficial a fost

întotdeauna cel al unui modest slujitor şi purtător de cuvânt al partidului. A vorbi despre

altceva decât conducerea colectivă, spunea el la Congresul al XIV-lea (1925), ar fi stupid.

Cum ar fi condus partidul fără Rîkov, fără Molotov, fără Kalinin, fără Tomski, fără Buharin?

FaŃada statului şi a maşinăriei legale create de Lenin au fost numai perfecŃionate de

Stalin. Sovietele (create de Lenin) au ajuns să fie dominate de partid şi alegerea lor regizată.

Şi ele şi celelalte instituŃii, garanŃiile oferite de ConstituŃia din 1936, au avut rolul unei faŃade

menite să înşele străinătatea şi teoreticienii idealişti.

În ceea ce priveşte Partidul, până în 1936 el a fost complet subjugat. Stalin a ajuns

Secretar general al Partidului Comunist în 1922, Preşedinte al Consiliului Comisarilor

Poporului în 1941, Comandat suprem al Armatei în 1942, Mareşal în 1943. Regimul

totalitarist este, în esenŃă., un “Leadership Régime”.

Ordinea legal ă

Nici Hitler şi nici Stalin nu au considerat ordinea legală ca un serios obstacol în calea

planurilor lor; dar ordinea legală putea deveni unul. Fiecare componentă a sistemului stabilit

de norme, obiceiuri, instituŃii, trebuia înlăturată printr-o legiferare specială.

Mussolini a fost mai puŃin violent cu ordinea legală decât Hitler. Dar, au existat

mişcări de intervenŃie în drepturile tradiŃionale de a acuza, însoŃite de bombastica ideologică a

apogeŃilor oficiali ai fascismului în astfel de termeni încât statul totalitar ajunge să

dispreŃuiască drepturile individului sau să ignore maxima nulla crimen sine lege, atunci când

înalta justiŃie a interesului de stat o cerea. MagistraŃii şi judecătorii pledau cu incantaŃii

fasciste. Sub Mussolini, cazurile de injustiŃie au fost destul de frecvente dar,în practică, nu a

existat o deplină şi completă subjugare a ordinii legale ci, aşa cum specifica Alberto

Aqvarone, numai o zgomotoasă exprimare a intenŃiei de a proceda astfel.

Reforma sistemului legal rusesc din 1864 dotase Ńara cu o Curte de Juri şi un barou

ce funcŃionau la cele mai înalte standarde în absenŃa amestecului executivului. În perioada

“Noii Politici Economice”, după 1921, au fost date Ńării noi coduri-civil şi penal şi un nou

sistem de tribunale. Codurile reflectau “înalta lege a RevoluŃiei”. Tribunalele, în toate cazurile

de acte sociale periculoase, erau prezidate de comunişti sau dirijate de instrucŃiunile secrete

ale serviciului de securitate. Noul sistem de tribunale creat de Stalin era declarat oficial garant

al drepturilor civile şi independenŃei juridice. Dar el s-a asigurat ca independenŃa juridică să

fie surclasată de politica partidului şi puterile serviciului de securitate să crească substanŃial.

În Germania, Hitler pretindea ca juriştii să scrie articole sau volume întregi de

explicitare a adevăratei esenŃe a legii germane: voinŃa Führer-ului.

Pentru a eluda ordinea legală şi a-şi justifica actele imorale, leader-ul recurge deseori la

cuvinte ca “istoria”, “legea” sau “Inalta Lege Suprema”, “Supremul interes al Partidului” ş.a.

Istorie politică

307

Controlul moralit ăŃii private În 1920, Lenin declara tinerilor comunişti: “Nu recunoaştem nimic privat”…”Morala

noastră este în întregime subordonată intereselor luptei de clasă a proletariatului. Noi nu

credem în morala eternă” (Opere alese, vol. 31). Deoarece lupta de clasă era condusă de

Partidul Comunist, problemele morale nu puteau să rămână la nivelul individului, ci priveau

forŃa ce ghida societatea – Partidul.

Filosoful fascismului – Giovanni Gentile – explica teoria fascistă a individului astfel:

”A şadar nimic privat şi nici o limită în acŃiunea statului”1. PretenŃiile naŃional-socialiştilor şi

ale comuniştilor sovietici au mers în aceeaşi direcŃie.

Mussolini nu a reuşit să neutralizeze sau să stăpânească Biserica, aceasta rămânând un

Paznic ferm al conştiinŃei private, într-o Ńară în care catolicismul era o forŃă influentă. În

Germania, nici biserica luterană şi nici cea catolică nu au fost capabile să păstreze o

independenŃă asemănătoare bisericii romane din Italia, fie din cauza marii abilităŃi al lui

Hitler, a cruzimii lui sau din alte motive.

Mobilizarea şi legitimitatea de mas ă Mobilizarea intensivă a populaŃiei caracterizează cele trei prototipuri de regim, în

primul rând pentru război (cazul lui Mussolini şi Hitler), în al doilea rând pentru construcŃia

comunismului (cazul lui Stalin).

Un aspect important al mobilizării totale este controlul complet, fundamental al

proprietăŃii private, având drept consecinŃă totala aservire a întregii populaŃii. Hitler şi

Mussolini au fost mari maeştri ai modelării emoŃiilor unor imense mulŃimi pentru a da

acŃiunilor lor un suport popular.

Ideologia

Leader-ul “curtează, linguşeşte, vrăjeste şi orbeşte masa, cu toate instrumentele pe care

îndemânarea sa, imaginaŃia şi mai presus de toate, stilul său le face posibile”, scrie L.

1 apud A. Aqvarone, op. cit. , p.340

Ideologia fascistă, naŃional-socialistă şi sovietică au afirmat într-un mod asemănător că

individul nu se poate realiza cu adevărat decăt prin identificarea sa cu Statul sau cu Partidul.

Ideologia trebuia să apeleze la instinctele profunde ale poporului, la tradiŃiile, urile,

temerile şi speranŃele lui. Ideologiile totalitare au apelat la naŃionalism – emoŃia

profundă şi primitivă a masei şi au avut o trăsătură comună: indicarea inamicului-evreu,

capitalist, imperialist. ReacŃiile provocate au fost asemănătoare – isteria de masă şi

capitularea în faŃa leader-ului.

Mioara NEDELCU

308

Schapiro1. Mussolini a fost etichetat show man. Hitler a folosit metodele necromenŃiei pentru

a mobiliza isteria de masă şi a provoca hipnoza masei, într-o proporŃie necunoscută până

atunci. Stalin, un bun organizator, nu a fost un bun orator dar şi-a folosit din plin talentele

manipulative.

Fiecare Leader totalitar a utilizat ideologia pentru a-şi susŃine legitimitatea. ExperienŃa

naŃional-socialistă oferă un exemplu particular al mânuirii ideologiei în scopul acceptării unei

largi scale de atrocităŃi. El constă în folosirea de către Leaderii naŃional-socialişti, în special

de către Hitler şi Himmler, a unor argumente bazate pe superioritatea rasială sau a apelurilor

la istorie pentru a convinge germanii să comită acte de violenŃă împotriva evreilor şi a

bolşevicilor.

Partidul Toate cele 3 prototipuri de regimuri totalitare s-au caracterizat prin rolul important

jucat în fiecare dintre ele de un partid. Înainte de a elimina toate partidele, Lenin şi Mussolini

au guvernat în numele unor coaliŃii. Moştenind un partid pe care nu l-a creat, Stalin a vrut să-l

transforme cât mai mult.

Lenin a luptat împotriva sovietelor şi a sindicatelor care au încercat să manifeste o

oarecare independenŃă în raport cu partidul şi, din 1921, le-a înfrânt. În acest proces, partidul

devine centralizat şi mai disciplinat, partidele rivale sunt îndepărtate de pe scena politică.

Până în 1921, în partid a fost tolerată opoziŃia liberă. Chiar şi după această dată,

partidele funcŃionează ca o instituŃie ce tolerează o oarecare libertate a dezbaterilor. Ridicarea

funcŃiei de secretar la poziŃia de primă importanŃă în întregul regim a fost opera lui Stalin şi

metoda prin care el şi-a construit propria putere. Eliminarea opoziŃiei serioase din partid are

ca rezultat executarea sau trimiterea în lagăre de muncă a mai mult de 1 milion de

membri.Din 1939, conducerea partidului revine unor oameni tineri, recrutaŃi după 1929, care

îşi datorează educarea şi avansarea acceptării necondiŃionate a lui Stalin şi pentru care Lenin,

revoluŃia şi războiul civil nu sunt decât o amintire. Se pare că până în 1952 Stalin a fost

suficient de încrezător în aceştia pentru a nu mai repeta operaŃia din 1936-1938.

În URSS, clasa politică s-a confundat cu Partidul Comunist. “Noua clasă” (cum o

numea Milovan Djilas) sau “Nomenklatura” (Mihail Volenski), apărută la începutul anilor

’20 sau ’30, compusă din persoanele ocupante ale posturilor-cheie, aprobate de comitetele de

partid de la diferitele niveluri, poate fi considerată clasa dominantă, clasa politică fiind nivelul

ei dur, ce monopolizează decizia. Pilonii de susŃinere ai puterii politice a nomenklaturii au

fost K.G.B., nomenklatura militară, nomenklatura organelor de propagandă şi cea a serviciilor

externe.

Referindu-se la procesul formării Nomenklaturii, M. Voslenski1 distinge 3 etape:

1) Crearea de către Lenin a organizaŃiei “revoluŃionarilor de profesie”- embrion al noii

clase. Conform planului lui Lenin, au luat naştere 2 organizaŃii: organizaŃia revolu-

Ńionarilor de profesie şi organizaŃia partidului, subordonată celei dintâi. Deşi cu

origini şi reguli de funcŃionare diferite, ele au fost numite împreună Partidul.

1 L. Schapiro, op. cit., p.52 1 M.Voslenski, La Nomenklatura.Les privilégés en U.R.S.S., Pierre Belfond, Paris 1980

Istorie politică

309

2) Formarea, după cucerirea puterii în 1917, a unei conduceri la doua nivele: nivelul

superior al vechii gărzi leniniste şi nivelul inferior al Nomenklaturii staliniste

3) Lichidarea vechii gărzi leniniste de către Nomenklatura.

Eliminarea s-a produs într-o manieră dură. Semnalul este dat de asasinarea lui Kirov,

din ordinul secret al lui Stalin. Marile procese dintre anii 1936-1938 au fost de fapt efectul de

suprafaŃă al unei lupte interne pentru putere. Primul proces de la Moscova, din august 1936,

vizează “centrul terorist TroŃki - Zimoviev”, al doilea (ianuarie1937) -“centrul paralel

antisovietic troŃkist” iar al treilea (martie 1938) - “blocul antisovietic de dreapta”.

Dupa procesele înscenate de Piotr Iagoda (şeful NKVD) şi Andrei Vâşinski

(procurorul şef al URSS) împotriva lui Kamenev şi Zimoviev, îi vine rândul şi lui Iagoda de a

fi acuzat de trădare şi lichidat de urmaşul său la conducerea NKVD - Alexandr Ejov. Acesta

dezlanŃuie o noua fază în desfăşurarea “Marii Terori”-Ezovcina, sistem torŃionar de

interogatorii şi drogări ce ducea la autodenunŃarea publică şi autoîncriminarea în faŃa

tribunalelor poporului.

În al doilea val de procese politice le vine rândul lui Tomski, Buharin, Râkov, Radek,

Piatakov, Serebrianikov, Sakalnikov. Până în februarie 1937, 70% din membrii C.C. ales la

Congresul al XVII-lea (1934), când se încercase promovarea lui Serghei Kirov în fruntea

partidului, fuseseră epuraŃi şi înlocuiŃi cu tineri.

Stalin şi-a fixat apoi ca obiectiv armata, singurul corp care i se mai putea opune,

Ńintind capul generalului Tukacevski şi al celor din jurul lui, adepŃi ai unei acŃiuni militare cu

caracter preventiv împotriva Germaniei, înainte ca armata ei să devină prea puternică. A

urmat diabolica înscenare în care a fost amestecat fără voie şi preşedintele cehoslovac Edvard

Beneş.

Executarea lui Tukacevski şi a altor generali, în iunie 1937, a fost semnalul marii

epurări ce a urmat. Se apreciază că au fost exterminaŃi 30-37.000 ofiŃeri ai armatei, iar între

1937-1938 încă 3.000 ofiŃeri de marină. În ajunul morŃii lui Stalin se pregăteau noi procese, ca

urmare a “complotului doctorilor evrei” acuzaŃi de a fi conspirat la uciderea membrilor ierar-

hiei supreme a Kremlinului. Numărul total al victimelor lui Stalin sunt cifrate la 20-40 milioane.

AcŃiunea sângeroasă a lui Hitler împotriva întregii opoziŃii potenŃiale din 1934 a

copleşit partidul, cât şi restul Ńării, asigurându-i ascensiunea. Mussolini a intenŃionat

subordonarea partidului faŃă de stat şi de Leader-ul lui.

Întrebări de verificare : 1. Ce Ńări sunt afectate de valul autoritarist postbelic?

2. AnalizaŃi contextul ascensiunii lui Mussolini.

3. În ce a constat RevoluŃia NaŃional Socialistă Germană?

4. IndicaŃi trăsăturile comune ale regimurilor totalitare.

5. Care sunt pilonii totalitarismului?

6. De ce este considerat totalitarismul un Leadership Régim?

? ? ?

Mioara NEDELCU

310

IX. SUA ŞI POLITICA “NEW DEAL”

Primul New Deal

Criza economică dintre anii 1929-1933 a determinat eşecul administraŃiei republicane

condusă de Herbert Hoover. Noul preşedinte ales în noiembrie 1932 încearcă să combată

criza printr-un intervenŃionism moderat al Statului în materie economică şi socială. După

1935, sunt adoptate măsuri sociale de relansare, specific keynesiste. Ca urmare a politicii New

Deal se prefigurează un nou echilibru al puterilor economice, sociale şi politice, o redefinire a

democraŃiei americane.

Caracterul impopular al politicii republicane în condiŃiile crizei a facilitat victoria

candidatului democrat F. D. Roosevelt la alegerile prezidenŃiale din 1932. În discursul Ńinut în

ConvenŃia Democrată de la Chicago din 2 iulie 1932, Roosevelt lansează ideea unui New

Deal (Noul Curs – formulă preluată de la scriitorul Stuart Chase).

Noul preşedinte formează o echipă eterogenă de absolvenŃi ai unor universităŃi de

prestigiu ca Harvard sau Columbia – aşa numitul Brain Trust. Unii dintre aceştia, numiŃi

Planers (planificatori), susŃineau necesitatea unor reforme structurale, dar nu acceptau costul

social implicat de liberul joc al forŃelor economice. CeilalŃi – Spenders (conjuncturiştii)

apreciau că pentru ieşirea din criză ar fi fost necesară sporirea masivă a puterii de cumpărare,

ceea ce ar fi antrenat redresarea producŃiei.

În primele 100 zile ale mandatului lui Roosevelt sunt adoptate 16 legi ce reorga-

nizează viaŃa economică a SUA, printr-o politică de concertare între statul federal şi diferitele

forŃe economice şi sociale. Între acestea au fost: Gold Reserve Act, Banking Act, Agriculture

Măsurile iniŃiale ale New Deal, care vizau relansarea economică, pregătite în iarna lui

1932-1933, s-au bazat pe un compromis între tendinŃele menŃionate şi s-au concretizat în

2 orientări principale:

1) o acŃiune conjuncturală, presupunând o injectare de credite publice, cu scopul

relansării pompei (Pump Priming), deficitul bugetar provizoriu urmând să fie

recuperat prin resursele fiscale furnizate de relansarea economiei;

2) o reformă structurală a capitalismului american, ce urmărea subordonarea

strategiei economice a marilor trusturi nevoilor naŃionale pentru o mai echitabilă

repartizare a veniturilor şi bogăŃiei între diferiŃi agenŃi ai vieŃii economice şi

sociale.

IniŃiatorii acestei politici au vizat salvarea economiei liberei iniŃiative afectată de criză

printr-o intervenŃie programatică şi limitată a statului.

Istorie politică

311

Adjustment Act, National Industrial Recovery Act, legi ce prevedeau măsuri împotriva

şomajului ş.a.

Cu toate slăbiciunile primului pachet de măsuri, depresiunea începe să fie stopată:

venitul naŃional creşte cu 20% într-un an, numărul locurilor de muncă sporeşte. Rămâneau

însă fără lucru aproximativ 11 milioane de şomeri.

După criza din 1935 s-a impus o remaniere a politicii New Deal, Curtea Supremă

invalidând mare parte a măsurilor menŃionate. Sindicatele organizează mari greve la

Minneapolis, Toledo, San Francisco.

Al doilea New Deal Republicanii au calificat politica lui Roosevelt dirijistă sau de inspiraŃie socialistă.

Acesta se orientează spre soluŃiile Spenderilor (Mariner Eccles, Felix Frankfurter ş.a.). Ei

propun o relansare economică prin metode bugetare (Deficit Spender) şi o redistribuire mai

pronunŃată a veniturilor în direcŃia celor defavorizaŃi.

Noua orientare socială (care anunŃă Statul ProvidenŃial) se concretizează în 1935

printr-un pachet de măsuri precum:

� sporirea puterilor de control al sistemului Rezervei Federale asupra marilor bănci;

� supravegherea strictă a tarifelor companiilor de servicii publice care distribuie apa,

gazul, electricitatea;

� Wagner Act – ce impulsionează sindicalismul;

� National Labour Relation Board – care dă statului putere de arbitraj şi control în

domeniul libertăŃilor sindicale şi al convenŃiilor colective;

� Work Progress Administration – intensifică lupta împotriva şomajului;

� Youth Administration care facilitează folosirea în munci intelectuale a 750.000

absolvenŃi fără lucru;

� Social Security Act iniŃiază un sistem de asigurări în caz de şomaj, bătrâneŃe,

invaliditate.

Zeci de milioane de şomeri vor fi folosiŃi pentru munci pe durate limitate.

Această vastă politică socială este finanŃată cu preŃul unui mare deficit bugetar – 3,5

miliarde dolari în 1936.

Al treilea New Deal

În 1936, Roosevelt a fost reales. În 1938 a fost lansat un al treilea pachet de măsuri,

de inspiraŃie keynesistă ce urmăreau combaterea declinului economic de la sfârşitul anului

1937. Prin aplicarea acestuia:

� se efectuau mari cheltuieli bugetare pentru finanŃarea construcŃiei de locuinŃe (deficitul

este împins la 4 miliarde dolari);

� se promova o politică de susŃinere a puterii de cumpărare printr-o legislaŃie a muncii

favorabilă creşterii salariale şi de mai bună indemnizare a mediilor cu riscuri sociale;

� se intensifica controlul marilor societăŃi.

Mioara NEDELCU

312

New Deal este considerat încheiat în 1938. Reînarmarea a oferit alte posibilităŃi de

depăşire a crizei.

Consecin Ńe sociale şi politice ale New Deal

Ca urmare a aplicării politicii New Deal şi a îmbunătăŃirii condiŃiilor de viaŃă, s-a

constatat o uşoară creştere a natalităŃii (de la 125 milioane la 123 milioane între 1930-1940)

şi o mai bună integrare etnică.

Mişcarea sindicală a devenit mai activă, numărul aderenŃilor ei triplându-se (de la 3 la

9 milioane), însă American Federation of Labour s-a scindat rezultând:

� Committee for Industrial Organization (CIO), fondat de John Lewis, susŃinător al

sindicalismului de masă, deschis şi celor necalificaŃi şi adept al grevelor cu ocuparea

uzinei, transformat în 1938 în Congress of Industrial Organization;

� American Federation of Labour, condusă de William Gree.

� New Deal a avut ca efect şi integrarea defavorizaŃilor în comunitatea naŃiunii: a

fermierilor, cărora li se asigură un venit minim, a şomerilor – angajaŃi sau indemnizaŃi

de stat, a invalizilor, femeilor singure ş.a care devin beneficiari ai AsistenŃei Sociale.

Totuşi, negrii (10% din totalul populaŃiei) rămân în continuare marginalizaŃi.

Politica Brain Trust duce la valorizarea intelectualilor. În domeniul economic

şi social, New Deal a fost apreciat ca liberalism renovat, ce a respins atât

dirijismul planificator al marxiştilor cât şi autoritarismul autarhic al

regimurilor fasciste1.

Scopul atragerii electoratului negru şi a maselor muncitoare urbane în vederea

realegerii sale îl obligă pe Roosevelt să imprime o notă progresistă

Programului Partidului Democrat.

Se poate observa o creştere a intervenŃiei statului în viaŃa economică şi socială

şi a statului federal în ansamblul teritoriului. Puterea politică îşi impune

arbitrajul asupra Big Business şi Big Labour. Prin politica New Deal, Roosevelt

impulsionează progresul democraŃiei de masă americane, fondată pe adeziunea la obiectivele

comune.

1 S. Berstein, P. Milza, op. cit., vol.1., cap.21

Întreb ări de verificare

1. Care este conŃinutul măsurilor specifice celor trei etape ale politicii New Deal?

2. Ce consecinŃe sociale a antrenat această politică?

3. Care sunt implicaŃiile ei în plan politic?

valorizarea intelectualilor

liberalism renovat

interven Ńia statului

?

?

Istorie politică

313

X. CONSTITUIREA MARII ALIAN łE.

SFÂRŞITUL CELUI DE-AL DOILEA R ĂZBOI MONDIAL

ŞI ÎNCEPUTUL RECONSTRUCłIEI

Desfăşurarea celui de-al doilea război mondial a impus între 1940-1941 apropierea

Londrei şi Washingtonului. În septembrie 1940, se semnează un acord între cele două Ńări,

prin care Marea Britanie cedează SUA prin contract de închiriere unele baze din Terra Nova

şi Marea Antilelor, primind în schimb 50 distrugătoare vechi americane. În urma adoptării

Legii contractului de împrumut (martie 1941), americanii pot “împrumuta” material de război

Angliei, care trebuia să-l restituie la sfârşitul ostilităŃilor. Drept consecinŃă a acestor înŃelegeri,

Marea Britanie obŃine credit nelimitat, iar preşedintele american sprijinit de Congres obŃine

controlul producŃiei de armament.

În cursul anului 1941, axa Londra – Washington iniŃiază primele contacte cu URSS,

căreia îi oferă oficial sprijinul la 23 iunie. O etapă importantă a consolidării alianŃei a

constituit-o întâlnirea din Atlantic dintre Churchill şi Roosevelt din 9-12 august 1941, în

largul Terra Novei, la care sunt proclamate principii democratice în sfera relaŃiilor interna-

Ńionale “pentru a orienta politicile pe aceeaşi cale”.

ConferinŃa “Arcadia” de la Washington (22 decembrie 1941 – 14 ianuarie 1942) dă

publicităŃii o “DeclaraŃie a NaŃiunilor Unite”, prin care Anglia şi SUA se angajează să–şi

mobilizeze toate resursele împotriva Axei şi să nu semneze păci separate. Aici se lansează şi

ideea unei debarcări în Africa de Nord, în 1942.

La 26 mai 1942, Churchill, care se temea de o eventuală pace separată sovieto-

germană, semnează împreună cu Stalin un pact ce promitea URSS o colaborare completă

timp de 20 de ani. SUA includ URSS printre beneficiarii contractelor de împrumut. Se

produce şi o reglementare a raporturilor anglo-ruse în Iran, unde cele două Ńări debarcaseră

în august 1941.

“Carta Atlanticului”, semnată de toate naŃiunile aliate şi care se dorea un program de

reconstrucŃie paşnică a lumii prevedea, între altele:

� nici unul dintre semnatari nu va încerca să-şi extindă teritoriile şi nu va face nici

o modificare de frontieră fără acordul celor interesaŃi;

� fiecare popor avea dreptul să-şi aleagă liber forma sa de guvernare, să aibă acces

la materiile prime şi să colaboreze la progresul economic şi social;

� libertatea mărilor trebuia garantată;

� urma să aibă loc o reducere generală a armamentului;

� în cazul intrării în război, SUA acorda prioritate luptei împotriva Germaniei.

Mioara NEDELCU

314

În ianuarie 1943, la ConferinŃa de la Casablanca (la care Stalin nu a participat),

Roosevelt lansa ideea capitulării necondiŃionate a puterilor Axei, singura şansă de a restabili

pacea durabilă în lume.

Pentru a da un semn de bunăvoinŃă aliaŃilor, în iunie 1943 Stalin dizolva Kominternul.

În august 1943, este semnat la Québec proiectul de declaraŃie a celor patru mari puteri –

SUA, Marea Britanie, URSS şi China iar în octombrie 1943, Anthony Eden, Cordell Hall şi

Veaceslav Molotov (miniştri de externe) decid la Moscova crearea după război a unei Comisii

consultative europene, cu sediul la Londra. Dar, prima mare întâlnire la vârf între anglo-

saxoni şi sovietici are loc la Teheran, între 20 noiembrie – 1 decembrie 1943. În cadrul acestei

întâlniri au devenit foarte evidente intenŃiile lui Stalin privind Balcanii, mările calde din Asia,

deplasarea frontierelor Poloniei spre Vest, în detrimentul unei Germanii dezmembrate în 5

state autonome (Churchill propune 3). Se convine asupra dotării viitoarei OrganizaŃii a

NaŃiunilor Unite.

ConferinŃa de la Yalta (4-11 februarie 1945) se desfăşoară

în condiŃiile în care toŃi principalii aliaŃi se găsesc în

Europa. DiscuŃiile s-au purtat în jurul a 2 probleme

esenŃiale: viitorul Europei şi cel al NaŃiunilor Unite.

Inspirându-se din concepŃia politică a lui W. Willson,

Roossevelt îşi exprimă dorinŃa de a construi o ordine

mondială călăuzită de legile păcii, temele libertăŃii şi

bunăstarea generală a umanităŃii.

În ceea ce priveşte O.N.U, URSS primeşte 3 mandate (URSS, Ukraina, Bielorusia). În

afara problemelor de procedură, în orice chestiune funcŃiona dreptul de veto al membrilor

permanenŃi ai Consiliului de Securitate. NaŃiunile Unite îşi puteau spune cuvântul în legătură

cu viitoarea organizare a Europei, sub egida celor 3 mari puteri. Este reamintit dreptul tuturor

popoarelor de a-şi alege forma de guvernământ în spiritul Cartei Atlanticului. La dorinŃa lui

Churchill, FranŃei i se asigură o zonă de ocupaŃie şi un loc în Consiliul de Control Interaliat.

URSS trebuia să primească de la Germania 20 milioane dolari şi să organizeze alegeri libere

în Ńările aliate. Frontiera ruso-poloneză urma să fie deplasată pe linia Curzon.

Ultima mare întâlnire a marilor puteri are loc la ConferinŃa de la Postdam (17 iulie - 2

august 1945), care îi reuneşte pe Stalin, Churchill şi apoi Clement Richart Attlee (primul

ministru laburist) şi Harry Truman. Aici se va hotărî dezarmarea completă şi denazificarea

Germaniei, care trebuia descentralizată şi democratizată, colectarea despăgubirilor, fiecare în

zona sa de ocupaŃie.

Conform unor opinii, Yalta a fost o împărŃire a lumii, Roosevelt şi Churchill fiind înşelaŃi

de Stalin; conform altora, ea a constituit o tentativă de realizare a ordinii în starea militară

de fapt, deci ceva temporar.

După Yalta, relaŃiile aliaŃilor se deteriorează. URSS îşi impune legea României, refuză

lărgirea guvernului procomunist de la Lublin, îşi extinde influenŃa în Cehoslovacia şi

Austria. La 5 martie 1946 Churchill observa instalarea unei Cortine de Fier în Europa.

Istorie politică

315

Bilan Ńul r ăzboiului

Cel de-al doilea război mondial s-a soldat cu 50 milioane morŃi, mare parte civili, 30

milioane strămutaŃi din raŃiuni politice sau rasiale. Din cei 8.300.000 evrei trăitori în Europa

în 1938 au dispărut în lagărele morŃii 5.978.000. Aceasta va determina Ńările învingătoare să

definească o nouă noŃiune de drept internaŃional – cea de “crime de război”. Cheltuielile

militare ale războiului s-au ridicat la 1.100 miliarde dolari, iar pagubele provocate la peste 2

miliarde.

Ca rezultat al războiului, au crescut impozitele pe venit (de la 20 la 40% în Europa, la

peste 50% în Germania) şi s-au aplicat noi impozite1. Recurgerea la împrumut şi inflaŃia au

drept consecinŃă o creştere masivă a preŃurilor şi datoriilor publice. Europa apare în declin faŃă

de URSS şi SUA. Ruinată, ea nu mai poate avea rolul anterior. În 1945, atât în Europa cât şi

în Asia polii sărăciei şi puterii nu mai sunt aceeaşi ca în 1939. SituaŃia economică şi socială

generează importante mutaŃii politice, între acestea fiind şi convertirea parŃială a unor

economii liberale la intervenŃionismul de stat (Marea Britanie, SUA, FranŃa). Şocul moral al

războiului va produce atât o dorinŃă de înnoire, cât şi o acutizare a antagonismelor.

Chile, Argentina, Brazilia şi Australia au profitat de pe urma războiului. URSS şi SUA

apar adevăratele învingătoare şi alegerea între ajutorul american şi modelul rus dezbină

Europa. Locul statelor mijlocii, toate europene, este luat de marile puteri şi de economiile

mari. Aceasta generează ideea uniunii europene. O astfel de idee existase şi înainte. Dar,

proiectul Statelor Unite ale Europei (Aristide Briand, 1929-1930), sau al PanEuropei

(Coudenhove-Kalergi) au eşuat. Şi mişcările de rezistenŃă occidentale au elaborat diferite

proiecte, începând cu anul 1944. Spre exemplu, “Proiectul de declaraŃie a mişcărilor de

rezistenŃă europene” prevedea o uniune federală între popoarele Europei. Mişcări mai ample

apar după război: Uniunea europeană a federaliştilor, United Europe Mouvement ş. a.

În Europa Occidentală, influenŃa URSS este contrabalansată de imaginea atrăgătoare a

SUA. Începutul divizării ideologice face dificilă reconstrucŃia politică în Europa. În 1944, în

Italia şi FranŃa se pune problema participării comuniştilor la guvernare. În FranŃa ei vor reuşi

chiar să intre în guvern.

Aproape pretutindeni, după război se produce un reviriment al partidelor populare,

care ajung la guvernare. În Europa de Est, ocupată de Armata Roşie, se instalează guverne

comuniste. În Asia şi Africa are loc un proces de redeşteptare a naŃionalismului autohton.

1 Între acestea - impozitul pentru victorie în SUA, taxe pentru căsătorie în Italia, taxe pe consum în Germania.

Întreb ări de verificare

1. Care sunt etapele constituirii Marii AlianŃe?

2. Ce hotărâri sunt adoptate la ConferinŃa de la Yalta?

3. IndicaŃi consecinŃele politice ale celui de-al doilea război mondial.

4. Ce proiecte susŃin ideea uniunii europene?

?

?

Mioara NEDELCU

316

XI. EXPANSIUNEA COMUNISMULUI.

LUMEA SOCIALIST Ă DUPĂ STALIN

În timpul războiului, în URSS, cu scopul realizării coeziunii naŃionale, se aplică o

politică de liberalizare exprimată în tolerarea renaşterii sentimentelor naŃionale, autonomia

relativă a clerului ortodox care îşi alege un nou Patriarh, emanciparea Ńăranilor care îşi cultivă

loturile proprii, neglijând producŃia colectivă.

Începe o perioadă de persecutare a minorităŃilor de orice fel – naŃionale, intelectuale,

religioase. Poporul rus, care jucase rolul principal în război, este calificat a fi naŃiunea cea mai

avansată, îndreptăŃită să exercite rolul de popor conducător. NaŃiuni întregi, acuzate de

colaborare cu germanii, sunt deportate: cecenii, germanii de pe Volga, tătarii din Crimeea,

calmucii, inguşii, karatchii, balcarii. Şi opozanŃii sovietici ai colectivizării suportă deportări

parŃiale. În 1948 – 1949 sunt deportaŃi 400.000 lituanieni, 150.000 letoni, 35.000 estoni. Era

înfrântă o mişcare de rezistenŃă a kirghizilor, iar în 1952, sub conducerea lui Lavrenti Beria,

sunt epurate aparatele de partid locale din Gruzia.

Din vara anului 1946 începe o acŃiune de intimidare a intelectualilor

“contaminaŃi de ideile occidentale” şi este interzisă orice urmă de

cultură nerusă. Printr-un decret, este reformat învăŃământul de

partid care trebuia să impună “realismul socialist”. Jdanovşcina,

dictatura ideologică iniŃiată de secretarul C.C. care devine şi ideolog al partidului – Jdanov, va

continua şi după moartea sa (1948).

În 1953, populaŃia din lagărele administrate de GULAG număra între 15-20 milioane.

Stalin îi va îndepărta şi pe unii generali glorioşi ca Jukov, învingătorul de la Berlin, şi va

reintroduce pedeapsa cu moartea, suprimată în 1947. Se intensifică Cultul PersonalităŃii ,

InternaŃionala este înlocuită cu un imn naŃional care-l glorifica pe Stalin, numit de acum

“Părintele Popoarelor”.

Moartea lui Stalin (5 martie 1953) nu a fost imediat anunŃată de teama unei revolte

populare. Încercând să evite întoarcerea la dictatura personală, liderii comunişti revin la

conducerea colegială preconizată de Lenin. La 14 martie 1953, Malenkov, care conducea

Secretariatul C.C. şi prezida Consiliul de Miniştri, este obligat să renunŃe la cumulul de

funcŃii, Secretariatul revenindu-i lui N.S. Hruşciov, asistat de Beria, Molotov, Bulganin şi

Kaganovici. Lor li se adaugă Mikoian, devenit ulterior preşedinte al Consiliului, şi 2

economişti – Saburov şi Pervuhin.

După război însă, sub pretextul eforturilor pentru reconstrucŃia economică şi a tensiunilor

dintre lumea capitalistă şi cea socialistă, Stalin restabileşte sistemul represiv şi climatul

de suspiciune dinainte de război.

intimidare a intelectualilor “contaminaŃi de ideile occidentale”

Istorie politică

317

Colaborarea lor nu a presupus absenŃa rivalităŃilor. În iunie 1953 are loc ultima

lichidare fizică (cu ajutorul armatei), cea a lui Beria. Malenkov este silit să demisioneze în

1955 iar în 1957, Molotov este condamnat, fără însă a fi închis.

Noii conducători au restabilit ”legalitatea socialistă”. Este dizolvat Secretariatul

particular a lui Stalin; funcŃionarii administraŃiei sau partidului vinovaŃi de abuzuri sunt

demişi sau mutaŃi; se decretează o amnistie parŃială, pentru cei cu pedepse mai mici de 5 ani

închisoare (femei cu copii, adolescenŃi, vârstnici, bolnavi); G.U.L.A.G-ul esta pus sub tutela

Ministerului de JustiŃie; medicii acuzaŃi de complot sunt reabilitaŃi; se constituie Comitetul

SecurităŃii Statului (K.G.B.); în 1955 sunt amnistiaŃi prizonierii colaboraŃionişti.

În 1957, numai 2% din totalul deŃinuŃilor erau deŃinuŃi politici. Destinderea economică

şi socială este însoŃită de o destindere politică şi culturală. Sunt recunoscute greşelile

trecutului (iunie 1955), dar sunt puse pe seama lui Beria.

Ideologia relevată de Congresul XX (februarie 1956) este diferită de cea de pe vremea

lui Stalin. Hruşciov subliniază importanŃa destinderii internaŃionale şi a respectării unor

principii: a) coexistenŃa paşnică; b)caracterul evitabil al războiului între state cu sisteme

diferite; c) pluralitatea căilor de construire a socialismului. Sunt expuse liniile celui de-al 6-

lea cincinal (1956-1960), având scopul creşterii avuŃiei sociale – necesară progresului pe calea

comunismului. Este denunŃat cultul personalităŃii şi sunt condamnate abuzurile care au

însemnat o încălcare a legalităŃii socialiste.

Textul Raportului către comunişti, apreciat ca un proces al lui Stalin, nu şi al

staliniştilor, nu a fost publicat decât spre sfârşitul anilor '80.

Eşecul tentativei reformiste Pilonii de sprijin ai lui Hruşciov au fost partidul şi armata. El îşi plasează oameni

devotaŃi în posturile de răspundere. În 1956 jumătate din cei cu drept de vot în Congres îi

datorau promovarea. Timp de aproape 7 ani el reuşeşte să domine viaŃa politică.

În 1955 Malenkov (odinioară numărul 1) este obligat să-şi facă autocritica şi pierde

postul de Preşedinte al Consiliului, fiind înlocuit de Bulganin. Dar la prezidiul din 18 iunie

1957, 7 membri titulari (Molotov, Kaganovici, Malenkov, Pervuhin, Saburov, Veroşilov,

Bulganin) cer demisia lui Hruşciov. Acesta convoacă o plenară a C.C. la care cei 7 “anti-

partinici” sunt excluşi. Este îndepărtat şi Jukov, care îl sprijinise pe Hruşciov în 1957, iar

Bulganin este determinat să-i cedeze preşedinŃia Consiliului (martie 1958).

Destalinizarea iniŃiată de Hruşciov a vizat în special descentralizarea sistemului

puterii şi reducerea privilegiilor Nomenklaturii, dar nu a atins principiile colectivizării şi ale

planificării economice.

Destalinizarea este relansată la Congresul XXII (octombrie 1961): sunt denunŃate

crimele lui Stalin, Stalin este expulzat din Mausoleul lui Lenin, localităŃile ce-i purtau

numele sunt rebotezate, scriitorilor şi cineaştilor li se dă libertatea de a denunŃa cultul

personalităŃii.

Mioara NEDELCU

318

La Congresul XXII (1961) sunt adoptate noi statute ale Partidului prin care se impune

o rotire periodică a cadrelor şi se diminuează rolul C.C.

Prin Reforma învăŃământului se introduc gratuitatea învăŃământului superior, sistemul

de burse pentru cei săraci, cursurile serale, locurile pentru candidaŃii din producŃie.

Partidul este reformat de Hruşciov în noiembrie 1962, el fiind organizat, asemenea

producŃiei, pe ramuri: una agricolă şi una industrială. Această iniŃiativă a alimentat acuzele

aduse lui Hruşciov – de a fi rupt alianŃa clasei muncitoare cu Ńărănimea. Lezând privilegiile

nomenklaturii, el stârneşte o opoziŃie generală, în octombrie 1964 fiind obligat să-şi dea

demisia din Prezidiu.

Prim-secretar al Partidului este desemnat Leonid Brejnev, şef al guvernului –

Kosâghin şi şef al statului, de al sfârşitul anului 1965 – Podgornîi. În 1966, conducerea

colegială formată din 3 membri ai Prezidiului C.C. capătă denumirea de Politbiuro.

Criza lumii socialiste (1953-1957) În Berlinul de Est şi alte oraşe germane au loc răscoale sau greve în iunie 1953, în

semn de protest faŃă de politica de instaurare a socialismului, a Leader-ului stalinist Walter

Ulbricht. Deşi ini Ńial refuză solicitarea de intervenŃie, sovieticii trimit ulterior 2 divizii

blindate, urmând o represiune sângeroasă.

În 1953 sunt reluate relaŃiile cu Jugoslavia. Hruşciov recunoaşte suveranitatea şi

egalitatea statelor socialiste, diversitatea formelor de dezvoltare socialistă. Jugoslavia refuză

însă aderarea la tratatul militar de la Varşovia, semnat de sovietici pe data de 14 mai 1955,

alături de 7 democraŃii populare. În 1956 va fi dizolvat Kominformul, creat în 1947.

În căutarea unor c ăi na Ńionale c ătre socialism (1957-1964)

Raportul secret a lui Hruşciov, care a dezvăluit crimele şi abuzurile lui Stalin (difuzat

celorlalte partide şi vândut occidentalilor de polonezii ostili URSS), a avut efectul unui şoc în

Ńările Europei de Est. Pentru a apăra calea poloneză către socialism, polonezii au cerut

întoarcerea la putere a lui Wladislaw Gomulka şi îndepărtarea adepŃilor unei înŃelegeri cu

Moscova. Ungurii l-au destituit pe stalinistul Rakosi şi au contestat tutela Moscovei.

InsurecŃia a fost înăbuşită de tancurile ruseşti. NemulŃumiri au manifestat şi chinezii şi

albanezii.

În schimbul menŃinerii trupelor sovietice în Polonia, Gomulka obŃine avantaje

economice şi financiare şi o oarecare marjă de autonomie pentru Ńara sa. În Ungaria, ruşii îl

înlocuiesc pe Rakosi cu adjunctul său Gerı şi apoi cu Janos Kadar. Conducerea guvernului

trece în mâinile lui Imre Nagy care va permite refacerea partidelor ostile socialismului,

denunŃarea tratatului de la Varşovia, neutralitatea Ungariei. În aceste condiŃii, Kadar s-a

desolidarizat de el. ToŃi şefii democraŃiilor populare, inclusiv chinezii, cer intervenŃia armatei

sovietice pentru restabilirea ordinii. RevoluŃia de la Budapesta este zdrobită de tancurile

sovietice, Nagy se refugiază la ambasada iugoslavă, iese cu promisiunea libertăŃii, dar este

închis în România unde tribunalul sovietic îl condamnă la moarte în iunie 1958.

Istorie politică

319

Chinezii, ostili destalinizării, doreau înlocuirea URSS la conducerea lumii socialiste.

Mao Zedong obŃine în noiembrie 1957 redactarea unei declaraŃii comune, elaborată de toate

partidele aflate la putere, care afirma unitatea lagărului socialist (monolitismul). Tito refuză

semnarea ei şi redactează în replică un program al căii iugoslave, în care erau înscrise

egalitatea, independenŃa partidelor, neamestecul în treburile interne şi erau condamnate

stalinismul şi monolitismul. Acesta apare ca un manifest “policentrist” şi atrage acuzaŃiile de

comunism naŃional şi revizionism.

În perioada 1957-1964, se produce o degradare a relaŃiilor sovieto-chineze. Sovieticii

critică Comunele Populare şi “Marele salt înainte”, apreciate neortodoxe în raport cu modelul

sovietic. Chinezii, consecvent antiimperialişti, critică ideea coexistenŃei paşnice. Se adaugă

dizidenŃa albaneză. Deoarece şi-a permis să critice destalinizarea, apropierea de Tito, noile

tendinŃe ale politicii externe a URSS, Albania este exclusă din blocul comunist european. Ea

va trece în tabăra Chinei. Devenise evidentă o cale chineză către socialism. Ruptura cu China

este anunŃată public la Congresul XII.

Marea diversitate de abordări a problemelor de politică externă sau economică a Ńărilor

socialiste este tolerată de URSS atâta timp cât nu se discută apartenenŃa la tratatul de la

Varşovia şi ideologia politică. Însă, în 1968, Partidul Comunist Cehoslovac condus de A.

Dubcek încearcă o conciliere a socialismului cu libertatea, este autorizată libera discutare şi

exprimare a tendinŃelor politice.

Temându-se de contagiunea “Primăverii de al Praga”, URSS, Polonia şi RDG decid

intervenŃia militară a trupelor tTatatului de la Varşovia, în august 1968. Leaderii comunişti

liberali sunt îndepărtaŃi sau chiar arestaŃi. În aprilie 1969 noul lider – Gustav Husak, trece la

epurarea partidului. Cu ocazia problemei cehoslovace, este proclamată “doctrina Brejnev”,

care nu recunoaşte Ńărilor socialiste decât o suveranitate limitată în raport cu internaŃiona-

lismul prioritar, ceea ce însemna, de fapt, tutela sovietică.

România îşi afirmase o anumită independenŃă încă din 1961, în timpul lui Gheorghiu-Dej, când

ea s-a opus specializării sarcinilor în cadrul CAER (ceea ce ar fi plasat-o într-o situaŃie de

inferioritate faŃă de Cehoslovacia şi RDG), a stabilit relaŃii diplomatice cu Ńări având rele

raporturi cu URSS, a anulat obligativitatea învăŃării limbii ruse. Ceauşescu a continuat această

cale a dezvoltării naŃionale, probabil cu sacrificii economice neoficiale.

Întreb ări de verificare

1. Care a fost scopul liberalizării staliniste?

2. AnalizaŃi direcŃiile politicii de restabilire a sistemului represiv.

3. Prin ce s-a caracterizat politica hruşciovistă a destalinizării?

4. Cum au evoluat relaŃiile dintre Ńările socialiste în perioada 1953-1957?

5. Ce reacŃii a antrenat experienŃa cehoslovacă?

?

?

Mioara NEDELCU

320

XII. NOUL ECHILIBRU MONDIAL.

RĂZBOIUL RECE ŞI FORMAREA BLOCURILOR MILITARE

Începutul r ăzboiului rece

După o scurtă perioadă de colaborare a statelor membre ale Marii AlianŃe, lumea se

scindează în doua tabere opuse. Se instalează un climat de suspiciune şi neîncredere reciprocă,

alimentat pe de o parte de monopolul SUA asupra bombei atomice, iar pe de alta de acŃiunea

de sovietizare a Ńărilor în care staŃionau armatele URSS, încălcându-se astfel prevederile

DeclaraŃiei de la Yalta din 1945. SUA se văd nevoite să adopte măsuri de stopare a

expansiunii sovietice.

Paternitatea termenului “r ăzboi rece” este atribuită finanŃistului american Bernard

Barouch, care îl foloseşte la începutul anului 1947. Termenul va fi popularizat de ziaristul

Walter Lippman şi se va răspândi curând în mediile europene.

Andre Fontaine (Istoria războiului rece) plasează debutul acestui război imediat după

revoluŃia bolşevică, iar sfârşitul lui o dată cu “criza rachetelor” din 1962. În opinia multor

cercetători, începutul razboiului rece este marcat de cuvântarea de la Fulton (1946) a lui W.

Churchill, rostită în prezenŃa preşedintelui american H. Truman, în care el s-a pronunŃat în

favoarea creării unei uniuni militare anglo-americane, cu scopul stăvilirii comunismului de

răsărit. Războiul cunoaşte o fază încordată între 1947-1953 şi continuă într-o formă atenuată

până spre mijlocul anilor ’60. Perioada ce a urmat invaziei sovietice în Afganistan,

reîngheŃarea relaŃiilor internaŃionale între anii 1978-1980, repune în circulaŃie conceptul sau îl

lansează pe cel de “pace călduŃă”. O data cu prăbuşirea blocului estic şi dispariŃia URSS ca

superputere, războiul rece poate fi considerat cu adevărat încheiat.

Primele dezacorduri au fost determinate de chestiunea viitorului Germaniei (pe care

ruşii o vedeau eminamente agricolă) şi de mareea comunistă din Eropa de Est şi Asia. IniŃiată

în martie 1947, politica de îndiguire sau doctrina Truman va avea ca efect stabilirea unei

puternice influenŃe americane în Iran, Turcia şi Grecia. Aplicarea acestei doctrine în łările

Europei de Vest a fost opera planului Marshall. În discursul rostit la Harvard la 5 iunie 1947,

secretarul de stat Marshall propune un vast plan de asistenŃă americană pentru redresarea

Europei (ERP- EUROPEAN RECOVERY PROGRAM).

El caracterizează “raporturile conflictuale dintre actorii jocului internaŃional, al căror

obiectiv este acela de a-şi asigura dominaŃia sau securitatea prin folosirea oricărui mijloc

de care dispun-intimidare, propagandă, cucerirea de teren ideologic şi cultural,

subversiune,războaie locale şi periferice, duse prin clienŃi interpuşi – cu excepŃia

confruntării directe şi generalizate”.

Istorie politică

321

Sovieticii ripostează prin instituirea tutelei economice şi politice asupra Ńărilor ocupate

de Armata Roşie şi prin creearea Kominformului. La baza politicii sale externe, URSS pune

acum “doctrina Jdanov”, conform căreia: lumea este divizată în două lagăre ireconciliabile;

URSS este leader al lagărului democraŃiei şi păcii; pretutindeni, partidele comuniste trebuie să

preia puterea.

Criza Berlinului şi schisma iugoslavă au dus la trecerea de la “războiul rece de

mişcare” la “razboiul rece de poziŃie”. În Europa se instalează durabil o împărŃire a influenŃei

sovietice şi a celei occidentale. Ruptura dintre cele 2 Germanii este proclamată în Berlinul de

Est la 30 mai 1949.

SUA pierde monopolul bombei atomice în 1949, când sovieticii declară că deŃin

secretul ei. În anii ’50, URSS depune eforturi considerabile pentru construirea armei

termonucleare şi a mijloacelor sale de răspândire-rachetele balistice intercontinentale. Scopul

stabilirii unei parităŃi militaro-strategice cu SUA este atins la sfârşitul anilor ’60, începutul

anilor ’70. Deşi fusese realizat echilibrul militaro-strategic, cursa înarmărilor a continuat.

Constituirea blocurilor militare

În aprilie 1949, la Washington este

semnat Tratatul Atlanticului de Nord, la care

aderă SUA, Canada, Marea Britanie, FranŃa,

Belgia, Olanda, Luxemburg, Danemarca,

Norvegia, Islanda, Portugalia şi Italia, iar

ulterior Grecia şi Turcia (1952), RFG

(1955). El se distanŃează de alianŃele de tip

tradiŃional prin organele permanente care au

menirea de a-I asigura înfăptuirea şi care

constituie OrganizaŃia Tratatului Atlanticului

de Nord – NATO. Acesta va fi adaptat unei strategii frontale în Europa, spre deosebire de

strategia periferică, dezvoltată de sovietici în lumea a treia, începând din 1955.

Articolul 5 al acestui Tratat prevede obligativitatea ajutorului tuturor părŃilor semna-

tare, inclusiv a folosirii forŃei armate, în cazul atacării unuia sau a mai multor state membre, în

Europa sau în America de Nord.

Războiul din Coreea (1950-1953) a provocat o adevărată psihoză anticomunistă. Sub

influenŃa senatorului MacCarthy, în interiorul Ńării începe “vânătoarea de vrăjitoare”, iar în

exterior se intensifică acŃiunea de atragere a noi aliaŃi din rândul tuturor Ńărilor ameninŃate de

comunism.Pactul Pacificului (ANZWS), semnat în septembrie 1951 de Australia, Noua

Zeelandă şi SUA este înlocuit în 1954 de SEATO (organizaŃia Tratatului Asiei de S-E), care

grupează în afara Ńărilor amintite şi Pakistanul, Filipinele, Thailanda, Marea Britanie şi FranŃa.

În mai 1952 americanii şi francezii semnează la Paris tratatul de constituire a ComunităŃii

Europene de Apărare (CEA), la care se raliază, fără a face parte Anglia, tratat neratificat însă

Mioara NEDELCU

322

de Parlamentul francez. În 1955, Pactul de la Bagdad, care reuneşte Anglia,Turcia, Iran, Irak,

Pakistan, încheie încercuirea prin sud a blocului comunist.

Moartea lui Stalin a marcat începutul dezgheŃului. Malenkov lansează o campanie

favorabilă coexistenŃei paşnice, iar preşedintele Eisenhower, un plan de folosire paşnică a

energiei atomice. O dată cu armistiŃiul din Coreea şi acordurile de la Geneva, care pun capăt

primului război din Indochina (iulie 1954), pacea este restabilită provizoriu în Orientul

Extrem şi în Asia de Sud-Est.

Sovieticii au motivat costituirea blocului politico-militar al Ńărilor est-europene prin

înăsprirea situaŃiei internaŃionale ca rezultat al ratificării, în mai 1955, a Acordurilor de la

Paris ce prevedeau creearea Uniunii Vest – Europene şi intrarea RDG în NATO. La 14 mai

1945, la Varşovia, URSS, Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, RDG, Polonia, România, Ungaria

semnează ”Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenŃă mutuală”. La ConferinŃă participă şi

un reprezentant al Chinei. În 1968, datorită amestecului unor state semnatare în problemele

interne ale Cehoslovaciei, Albania părăseşte OrganizaŃia tratatului de la Varşovia.

Preambulul tratatului cuprinde hotărârea Ńărilor semnatare de a lua măsuri pentru a-şi

asigura securitatea şi a menŃine pacea în Europa şi de a lupta pentru creearea unui sistem

colectiv de apărare europeană, cu participarea tuturor Ńărilor, indiferent de orânduirea lor

social-politică. Prin articolul 1 părŃile se angajau să-şi rezolve litigiile pe cale paşnică, iar prin

articolul 2 - să participe la acŃiuni de asigurare a păcii în lume, de reducere a înarmării şi

interzicere a folosirii bombei atomice.

Criza din Marea Caraibilor, supranumită “criză nucleară”, din 1962, a constituit un

nou moment de înrăutăŃire a relaŃiilor sovieto-americane. Ca urmare a intervenŃiei Consiliului

de Securitate (convocat de urgenŃă la iniŃiativa URSS la 20 noiembrie 1962), SUA ridică

blocada împotriva Cubei, iar la 21 martie URSS îşi scoate armata din alertă. Este depăşit

astfel unul dintre cele mai dramatice evenimente din istoria lumii.

Destinderea rela Ńiilor interna Ńionale Stabilirea echilibrului militaro-strategic între SUA şi URSS, între NATO şi OTV,

creează premisele trecerii de la confruntare la destindere. La începutul anilor ’70 raporturile

Est-Vest se îmbunătăŃesc, un rol principal avându-l în acest proces W. Brandt, care semnează

în 1970 un tratat bilateral RFG- URSS şi unul RFG – Polonia, recunoscând realităŃile

postbelice europene. În 1971 se încheie Acordul Cvadripartit cu privire la Berlinul

Occidental.

Ca rezultat al convorbirilor sovieto-americane este semnat un şir de tratate bilaterale

(LAS, LAS2) ce conduc atât la extinderea relaŃiilor cât şi la limitarea cursei înarmărilor în

domeniul armelor de distrugere în masă. Acordul sovieto-american privind preîntâmpinarea

războiului nuclear însemna recunoaşterea inadmisibilităŃii acestuia între cele 2 părŃi.

Schimbările favorabile în climatul internaŃional au creat posibilitatea elaborării bazelor

juridice ale securităŃii şi colaborării interstatale pe continentul european. Între 30 iulie -

1august 1975 se desfăşoară la Helsinki lucrările ConferinŃei pentru Securitate şi Cooperare în

Europa (CSCE). Şefii a 33 de state europene, SUA şi Canada semnează Actul Final, care

Istorie politică

323

fixează principiile ce vor sta la baza relaŃiilor reciproce dintre state. Procesul iniŃiat la

Helsinki a continuat şi prin alte întâlniri ale conducătorilor Ńărilor membre. În anii ’70 intervin

schimbări pozitive şi pe continentul asiatic.

Răcirea rela Ńiilor interna Ńionale la sfâr şitul anilor ’70 Procesul destinderii relaŃiilor internaŃionale este frânat la sfârşitul anilor ’70 de

iniŃiativa sovietică de a înlocui în secret rachetele cu rază medie de acŃiune SS4, SS5 din zona

europeană a URSS cu rachete SS20. Dezechilibrul creat în Europa alarmează conducătorii

statelor occidentale, care în 1979 aprobă “Hotărârea dublă a blocului NATO”, ce prevede

eforturi sporite din partea SUA în cadrul tratativelor bilaterale de la Geneva, pentru a-i

convinge pe sovietici să-şi demonteze noile rachete. În cazul unui eşec, pentru a restabili

echilibrul, americanii urmau să amplaseze în Europa de Vest rachete suplimentare cu rază

medie de acŃiune şi rachete de croazieră.

IntervenŃia URSS în Afganistan în 1979 a agravat şi mai mult situaŃia internaŃională.

Tratatul sovieto-american cu privire la limitarea armamentelor strategice (SALT II), elaborat

pe parcursul a 6 ani şi semnat în 1979, n-a fost ratificat şi nu a intrat în vigoare, cu toate că

ambele părŃi respectaseră limitările prevăzute.

Sporirea forŃelor nucleare sovietice în vestul URSS a provocat reacŃia hotărâtă a

statelor occidentale. La 10 decembrie 1979, conducerea NATO ia decizia amplasării a 108

rachete balistice “Pershing 2” şi a 464 rachete de croazieră americane în statele europene

occidentale, la sfârşitul anului 1983, pentru a neutraliza superioritatea militară sovietică.

Preşedintele Reagan propune în noiembrie 1981 “varianta zero”: lichidarea rachetelor

americane din Europa, în condiŃiile lichidării rachetelor sovietice cu rază medie de acŃiune.

Atitudinea sovieticilor la convorbirile purtate cu americanii la Geneva fac ca tratativele să

intre în impas. Conducerea NATO trece la amplasarea rachetelor suplimentare în Europa de

Vest, iar cea de la Kremlin la amplasarea rachetelor mobile SS20 în RDG şi Cehoslovacia, la

care se adaugă desfăşurarea unor submarine cu armament atomic în regiunile apropiate SUA.

În martie 1983, Reagan expune programul “IniŃiativa de apărare strategică”

(“Războiul Stelelor”), un plan pe termen lung de construire a apărării anti-rachetă cu elemente

de bazare în Cosmos.

SituaŃia internaŃională devine şi mai încordată după doborârea de către avioanele

militare ale URSS a unui avion sud-coreean civil (1983), care pătrunsese în spaŃiul său aerian.

SUA proclamă Africa, Orientul Apropiat şi Oceanul Indian sfere ale “intereselor sale vitale”.

Omenirea se îndrepta spre o catastrofă nucleară.

Sfârşitul r ăzboiului rece

ConcepŃiile în tratarea problemelor internaŃionale s-au schimbat după Plenara din

aprilie 1985 a C.C al PCUS. Tezele fundamentale ale unei noi mentalităŃi sunt puse la baza

politicii externe promovate de M. Gorbaciov. În cadrul primei întâlniri sovieto-americane la

nivel înalt de la Geneva (1985) ambele părŃi ajung la următoarea concluzie: un război nuclear

Mioara NEDELCU

324

nu trebuie dezlănŃuit niciodată, într-un astfel de război neputând exista învingători; URSS şi

SUA nu vor tinde spre realizarea supremaŃiei militare. Urmează întâlnirea din capitala

Islandei, unde este semnat Tratatul sovieto-american cu privire la lichidarea rachetelor cu

rază mică şi medie de acŃiune, intrat în vigoare în iunie 1988. În următorii trei ani aceste

rachete sunt distruse.

RelaŃiile sovieto-americane s-au îmbunătăŃit considerabil ca urmare a proceselor

democratice din Ńările Europei Centrale şi de Est, de la sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor

’90, care au dus la prăbuşirea dictaturilor comuniste. Zidul Berlinului, simbol al “războiului

rece”, al separării lagărului comunist de lumea liberă, ridicat în noaptea de 12-13 august 1961,

este demolat în 1989.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV Ă

1. S. Berstein ş.a, Le premier 20 siècle, Hatier, Paris 1987

2. S. Berstein, P. Milza, Istoria Europei, Institutul European, Iaşi 1998

3. H. Bogdan, Histoire des pays de l’Est. Des origines à nos jours, Perrin 1982, reed.

1991

4. Gh. Buzatu, Din istoria secretă a celui de-al doilea război mondial, Editura ŞtiinŃifică

şi Enciclopedică, Bucureşti 1988

5. G. Castelann, Histore des peuples de l ’Europe Centrale, Fayard 1994

6. H. Fish, Pearl Harbour, Yalta şi trădarea Europei, Editura Venus, Bucureşti 1993

7. M. Lynch, Stalin şi Hruşciov, URSS între 1924-1964, Editura All, Bucureşti 1994

8. M. McCauley, Rusia, America şi războiul rece, 1949-1991, Polirom, Iaşi 1999

9. C. Olteanu, CoaliŃii politico-militare: privire istorică, Editura FundaŃiei “România de

mâine”, Bucureşti 1996

10. M. Perry, Western Civilization, A Brief Surrvey, vol. I-II, Houghton Mifflin Company,

Boston 1990

Întreb ări de verificare

1. AnalizaŃi contextul izbucnirii războiului rece.

2. Care a fost conŃinutul planului Marshall?

3. Când se constituie cele două blocuri militare (NATO, OTV) şi care este scopul

acestora?

4. Ce a determinat răcirea relaŃiilor internaŃionale la sfârşitul anilor ’70?

5. Ce prevede Tratatul sovieto-american din iunie 1988?

?

?

?