Manual Psihologie Clasa a X-A

PsihologieManual pentru clasa a X-a

Referenti:Prof. dr. Aliss Andreescu,

..... inspector de ~tiinte socio-umane la Inspectoratul $colar al JudetuluiConstanta,

Prof. dr. Gheorghe Tarara,Colegiul National "B. P. Ha~deu" Buz8u

Prof. gr. I. Laurenta Hacman,inspector de ~tiinte socio-umane la Inspectoratul $colar al Judetului

Suceava

© Toate drepturile asupra acestei edilii sunt rezervate Editurii Corvin, Deva.Orice preluare, par(iala sau integrala, a textului sau a materialului grafic din aceasta lucrare se facenumai cu acordul scris al editurii.

Editura CORVIN

330065 Deva, Str. Gh. Baritiu, Nr. 9.Tel.: 0254-234500, Fax: 0254-234588www.corvin.roE-mail: [email protected]

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a RomanieiLUP~A, ELENAPsihologie: manual pentru clasa a X-aElena Lup~a, Victor Bratu •Deva, Editura Corvin 2005104p;30cm.ISBN 973-622-187-3I. Bratu, Victor159.9(075.35)

Acest manual este proprietatea Ministerului Educatiei ~i Cercetarii.Manualul este aprobat prin Ordinul nr. 3787 din 05.04.2005, In urma licitatiei

organizate de catre Ministerul Educatiei ~i Cercetarii ~i este realizat In conformitate cuprograma ~colara aprobata de Ministerul Educatiei ~i Cercetarii prin Ordinul nr.4598/31.08.2004 ~i este distribuit gratuit elevilor.

ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT DE:

Numele elevului

Clasa$coalaAnul Starea manualului*Anul

care a primit ~colarmanualul

la primirela returnare

1.2.3.4.

* Starea manualului se va Inscrie folosind termenii: nou, bun, Ingrijit, nesatisfacator,deteriorat.

Profesorii vor controla daca numele elevului este scris corect.Elevii nu trebuie sa faca nici un fel de Insemnari pe manual.

Tiparit la GRAPHO-TIPEX Deva2005

3

Xenofon

..~. 'h·~:<~~·~~~.~~·11111b~~,

<V~~ ~~::.: ••:*:t~~~~%~~~\~;~=:~~:;~·-~~,:VfI11..:~JX::.·.·~=~.·.~~~.·,~.f:.

CUPRINSIntroducere in psihologie

1. Psihicul ~i caracteristicile acestuia. Ipostazele psihi-cului ~i relapile dintre ele. Baze metodologice 6

1.1 Definirea psihologiei1.2 Principalele momente in evolutia psihologiei ca

~tiinta

1.3 Psi4(cul ~i caracteristicile sale1.4 Ipostazele psihicului ~i relatiile dintre ele*1.5 Metodele psihologiei *

Procese psi/lice cognitive senzoriale2. Procese psihice cognitive senzoriale 123. Senzatia * 14

3.1 Definirea ~i caracterizarea senzatiilor3.2 Calitatile senzatiilor3.3 Principalele modalitiiti senzoriale3.4 Legile sensibilitatii

4. Perceptia* 174.'1 Definirea ~i caracterizarea perceptiei4.2 Legile generale ale perceptiei4.3 Formele complexe ale perceptiei4.4 Observatia ~i spiritul de observatie4.5 Perceptii denaturate

5. Reprezentarea * 205.1 Definirea ~i caracterizarea reprezentarii5.2 Clasificarea reprezentiirilor5.3 Proprietiitile reprezentarilor5.4 Rolulreprezentiirilor in cunoa~tere ~i activitate

Tipuri de itemi 1 23Procese psihice cognitive superioare

6. Gandirea 266.1 Definirea ~i caracterizarea gfmdirii6.2 Structura psihologici'i intema a gandirii6.3 Gandirea ca proces de rezolvare a problemelor6.4 Tipologia gandirii

7. Memoria 307.1 Definirea ~i caracterizarea memoriei7.2 Procesele ~i formele memoriei7.3 Calitiitile/indicatorii memoriei7.4 Factorii care optimizeaza functionarea memoriei7.5 Memorie ~i uitare

8. Imaginatia 348.1 Definirea ~i caracterizarea imaginatiei8.2 Procedeele imaginatiei8.3 Formele imaginatiei

Tipuri de itemi 2 37Condipi generale ale activitafiipsihice umane

9. Lim baj ul : 409.1 Definirea ~i caracterizarea limbajului9.2 Verigile functionale ale limbajului9.3 Functiile limbajului9.4 Raporturile dintre limbaj ~i alte procese psihice9.5 Formele limbajului

10. Aten tia 4310.1 Definirea ~i caracterizarea atentiei10.2 Formele atentiei

10.3 Insu~irile ate~tiei ~i educarea lorTipuri de itemi 3 46

Activita{i $i procese psihice reglatorii11. Motivatia 48

11.1 Definirea ~i caracterizarea motivatiei11.2 Functiile motivatiei11.3 Sistemul motivational: niveluri structurale.11.4 Formele motivatiei11.5 Optimumul motivational

12. Afectivitatea 5112.1 Definirea ~i caracterizarea afectivitatii12.2 Particularitiifile afectivitiitii

12.3 Clasificarea proceselor afective12.4 Rolul proceselor afective

13. Activitatea voluntara 5413.1 Definirea ~i caracterizarea activitiitii13.2 Structura activitatii13.3 Formele activitiitii13.4 Definirea ~i caracterizarea vointei13.5 Etapele actului voluntar13.6 Calitiitile vointei

14. Deprinderile * * 5714.1 Definirea ~i caracterizarea deprinderilor c

14.2 Clasificarea deprinderilor14.3 FOlmarea ~i interactiunea deprinderilor

Tipuri de itemi 4 60Structura $i dezvoltarea personalitii(ii

15. Personalita tea 6215.1 Personalitatea ca sistem

15.2 Modele de personalitate16. Individ. Persoana. Personalitate* 65

16.1 Individ. Persoanii. Personalitate

16.2 Con~tiinta ca nuc!eu al personalitiitii16.3 Diferente in manifestarea personalitiitii *

17. Temperamentul 6717.1 Latura dinamico-energeticii a personalitiitii17.2 Tipologii temperamentale

18. Apti tudinile 6918.1 Latura instrumental-operationalii a personalitiitii18.2 Clasificarea aptitudinilor18.3 Inteligenta ca aptitudine generalii

19. Caracterul 7319.1 Latura relational-valoricii a personalitiitii19.2 Structura caracterului

19.3 Rolul caracterului in structura personalitiitii20. Creativita tea 76

20.1 Conceptul de creativitate20.2 Niveluri ~i stadii ale creativitiitii

21. Etape in dezvoItarea personalitatii * 7821.1 Principiul dezvoltiirii in psihologie21.2 Varstele mici (3-10/ 11ani)21.3 Preadolescenta (10/11-14/15 ani)21.4 Adolescenta (14/15-18/19 ani)21.5 Tineretea (18/19-30 ani)21.6 Maturitatea (30-55/60 ani)21.7 Batranetea (55/60 ani )

Tipuri de itemi 5 83Conduita psihosocialii

22. Imaginea de sine ~i percePtia ei sociala 8622.1 Imaginea de sine22.2 Statusul ~i rolul- indicatori ai

comportamentului social23. Relatiile interpersonale 89

23.1 Specificul relati"ilor interpersonale23.2 Tipuri de relatii interpersonale23.3 Locul ~i rolul relatiilor interpersonale in

structura personalitatii23.4 Grupul ~i psihologia de grup*

24. Comportamente pro ~i antisociale 9224.1 Comportamente pro ~i antisociale24.2 Normalitate ~i anormalitate socialii

25. Atitudinile sociale ~i formarea lor* 9525.1 Atitudinile sociale

25.2 Formarea ~i modificarea atitudinilor sociale25.3 Relatia valori, atitudini, comportamente

Tipuri de itemi 6 98Invitatie la autocunoa~tere 100Bibliografie selectiva 104

5

Introducere in psih.ologie1. Psihicul ~i caracteristicile acestuia. Ipostazele psihicului ~i relatiile dintreele. Baze metodologice -

1.1 Definirea psihologiei1.2 Principalele momente, in evolutia psipologiei ca ~tiinta1.3 Psihicul ~i caracteristicile~sale1.4 Ipostazele psihicului ~i relatii1e dintre ele*1.5 Metodele psihologiei*

",;;:\;;~;i:;;;;;;;;i~ ki,~,\;::;":,5"

:;'r

~tRJl':¥@1GMili~~

6

Intrebiiri legate de natura inconjuratoare ~i despre sine,raspunsurile fiind de natura naiv-mistica. 0 astfel deconceptie este animismul care admite existenta maimultor suflete: sufletul viata (care parase~te corpullntimpul somnului ~i care dupa moartea omului cautii altcorp), sufletul umbra (insote~te corpul in starea deveghe), sufletul reflex al corpului (apare cand neprivim in oglinda sau In alte obiecte) ~i sufletul nucleu(comun omului ~ianimalelor).

2. Etapa filosofica debuteaza odatii cu formarea prime lorsisteme filosofice in antichitatea tarzie (sec. VI-V Le.n.)~i se Incheie cu desprinderea psihologiei de filosofie(1879). Cu toate cii cunoa~terea psihologica dobande~teun caracter riguros sistematizat ~i argumentat, ea sementine la un nivel speculativ, formal, fiind lipsitii de unsuport faptic. Urmand exemplul filosofiei ~i psihologiadevine materialista (gandirea este 0 simplii secretie acreierului pentru reprezentantii materialismului vulgarBuchner, Vogt ~i Molechott) sau idealista (psihicul esteun fenomen de naturii spiritualii).

3. Etapa ~tiintifica debuteaza In 1879 cand WilhelmWundt, la Leipzig, infiinteazii primul laborator depsihologie experimentala (In 1893 se Infiinteaza primullaborator psihologic la Ia~i, in 1906 la Bucure~ti ~i in1921IaCluj).

I.PSIHICUL 'I CARACTERISTICILE SA~E. IPOSTAZELE

PSIHICULUI 'I RELATIILE DINTRE ELE. BAZE METODOLOGICE1.1 Definirea psihologiei

De~i preocuparile cu caracter psihologic sunt stravechi,termenul de psihologie are 0 istorie relativ recenta, el fiindutilizat pentru prima data de reformatorul german, PhilippSchwarzerd, cunoscut sub numele de Melanchton (14971560). Termenul devine uzuallncepand cu secolul al XVIII-lea,odata cu scrierile psihologului Cristian Wolff.

Termenul de psihologie provine din cuvintele grece~ti"psyche" care Inseamna suflet ~i"logos" care inseamna ~tiinta,teorie, studiu, deci, etimologic, psihologia inseamna ,,~tiintadespre suflet". Constantin Radulescu-Motru (elev allui W.Wundt) i~i Incepea Cursul de psihologie cu definitiaetimologicii a psihologiei pe care 0 numea ~tiin{a despre via{asufleteascii care "urmare~te sa descrie in mod complet ~i exactdiferite forme ale vietii suflete~ti; In acela~i timp, ea ne da ~iexplicarea faptelor suflete~ti sub raportul succesiunii ~i alcoexistentei lor."

Psihologia este ,,~tiinta a vietii mentale, a fenomenelor ~i aconditiilorsale". (w. James)

Psihologia este ~tiinta care studiaza faptele ~i proceselepsihice ~icomportamentale, precum ~ipersonalitatea.

Psihologiareprezintii ,,~tiinta conduitei". (P. Janet)Din punct de vedere istoric, cunoa~terea psihologica

poate fi impiirtitii in trei mari etape sau perioade:1. Etapa pre~tiintifica debuteazii in momentul in care

omul devine con~tient de sine ~i Incepe sii-~i puna

Psihologia este ~tiinta care studiaza fenomenele subiective ~i procesele psihice, activitatea umana considerata

in unitatea dintre latura interna ~i cea extern a ~i totodata sistemul personalitapi cu trasaturile, structurile ~iparticularitatile acesteia.

Wilhelm Maximilian WUNDT

(1832-1920)

Psiholog german, a creat primul laborator de psihologieexperimental a in 1879 Ja Leipzig. Mai intai medic, iar dupaaceea fizioJog, este autoruJ a numeroase lucrari asuprasenzatiei ~iperceptiei.Printre cele mai importante lucrari sunt de amintit Grundzugedel' Physiologischen Psychologie (1873-1874) ~iVolkerpsychologie (10 volume, 1904-1920).

1.2 Principalele momente in evolutia psihologiei ca ,tiintiEvolutia psihologiei ~tiintifice cuprinde:1. Psihologia c1asicii (1879 - sIar~itul primei jumatiiti a

sec. al XX-lea) este caracterizatii de existenta maimultor ~coli de psihologie, precum:a. Asociationismul (AI. Bain, H. Taine, W. Wundt etc.)

sustine primatul partii asupra intregului, astfelviata psihicii este 0 simpla sumii de senzatii, iar pebaza legilor asociatiei (coincidenta In timp ~i spatiu aunor senzatii) se formeazii perceptiile, reprezentariJe~igandirea.

b. Gestaltismul (K. Koftka, W. Kohler, O. Dunker etc.)provine din cuvantul german "Gestalt" (configuratie,structurii) ~i sustine primatul intregului asuprapiirtii. Astfel, psihicul nu este un conglomerat deprocese In sine, ci un ansamblu organizat la niveluridiferite de complexitate (la primul nivel esteperceptia, iar la un nivel superior este gandirea).Caracterul organizat al psihicului este innascut,structurile fiind date.

c. Introspectionismul (w. James, N. Ach, Th. Lippsetc.) considerii cii obiectul psihologiei estecon~tiinta, inteleasa ca 0 lume interna, inchisa, rara

legiiturii cu lumea externii sau cu reactiile. comportamentale, aceasta putand. fi investigatiinumai cu ajutorul metodei introspe~tiei.

d. Behaviorismul (J. Watson, Ed. Thornidke, B. F.Skinner etc.) provine din cuvantul englez "behavior"(comportament) "~i apare ca reactie la curentulintrospectionist. Fondatorul curentului, JohnWatson, considerii con~tiinta 0 fictiune, 0 inventiepurii a filosofilor, sustinand ca singura reaJitatepsihologicii autenticii este comportamentul. Intrestimul ~i raspuns existii 0 relatie univoca, directii, detipul S-R (actiunea stimulului determinand

neconditionat 0 anumita reactie), iar pentru cii S ~i Rsunt observabile ~i controlabile, cunoa~tereapsihologica devine obiectiva ~i ~tiintificii,behaviorismul luand denumirea de psihologieobiectivii. Aceastii orientare s-a impus in psihologiaamericanii sub numele de neobehaviorism, teoriecare depii~e~te schema simplistii stimul-riispuns ~icare valorifica noile fapte ale experientei ~i alecunoa~terii ~tiintifice.

e. Psihanaliza (S. Freud, C. Jung, A. Adler etc.) apare

ca reactie la psihologia introspectionsitii. Fondatorulpsihanalizei, Sigmund Freud, formuleaza ideeacaracterului dual antagonic al structurilorpsihice: con~tient-incon~tient. In centrul structuriiincon~tientului se afla instinctul erotico-sexual.Obiectul de studiu al psihanalizei este incon~tientul.Variantarevizuitaeste numita neopsihanaliza.

f. Psihologia actiunii ~i a conduitei (P. Janet, H.Wallon,A. N. Leontiev etc.) reprezinta doua varianteale principiului dependentei continuturilorproceselor psihice interne de actiunile externe,directe, ale omului cu realitatea concreta. Obiectulpsihologiei este extins de la studiul functiilor ~iproceselor psihice izolate la actiunile complexe orientate

1.3 Psihicul ,i caracteristicile saleIn definirea psihicului, psihologia contemporana

utilizeaza raportarea la:lumea extern a - Psihicul poate fi definit ca reflectaresubiectiva, de natura ideala a obiectelor ~ifenomenelorexterne, a relatiilor dintre acestea ~i semnificatiile lorpentru noi. EI reprezinta 0 modalitate particulara derealizare ~i manifestare a informatiei la nivelulorganismelor animale careposeda sistem nervos.substratul material - Psihicul este 0 functie asistemului nervos, a creierului ~iva depinde nemijlocitde gradul dedezvoltare ~iorganizare a acestuia.factorul timp pune in evidenta natura dinamic-evolutivaa psihicului. Sepot delimitatrei etape esentiale:1. etapa ascendenta (de la na~terepana la varsta de 20-

25 deani);2. etapa optimului functional (25-65 deani);3. etapa regresiva (dupa varsta de 65 deani).starile de necesitate ~isarcinile de adaptare la mediune arata ralul instrumental, reglator al psihicului ~ibazaobiectiva a aparitiei lui in procesul evolutiei biologice.

Psihicul este 0 modalitate prin care omul exista ca fiinta, inacela~itimp, biologicii~isociala, deci ca fiintiibiosociala, iar ca •fiinta bio-psiho-sociala, omul este personalitate. El ii asiguraomului adaptarea la conditiile mediului, prin conduite caredepind atat de schimbarile din mediu, cat ~ide conditiile internespecifice individului respeetiv.

Prin psihicul sau, omul cunoa~te,actioneaza ~ise conducedupa valori ~i norme morale. El se manifesta prin procesepsihice (gandire, memorie, imaginatie etc.), prin stari psihice(con~tientasau incon~tienta,buna sau proasta dispozitie ete.) ~iprin insu~iri psihice (stari temperamentale, triisiituri decaracter, nivel de creativitate etc.). La omul concret, psihiculeste chiar personalitatea sa, care se formeazii,se dezvolta ~isemanifesta in societate prin intermediul relatiilor interpersonale.

Comportamentul este defmit, de ~coala behaviorista, camultimea reactiilor de raspuns ale organismului animal ~iumanla stimulii exteriori. Mecanismul reactiilor comportamentaleeste reflex, implicand interactiunea dintre eentrii nervo~isenzitivi (receptioneaza ~i prelucreaza actiunea stimulilorexterni) ~i cei motori (emit semnalele de comanda ~ideclan~areareactiei).

1.Dupa gradul de complexitate, exista comportamente:a. simple care includ 0 singura secventa;b. complexe. multifazice, care includ 0 serie de reactii,

operatii ~i actiuni articulate intr-o schema logidiunitara.

2. Dupa nivelul de reprezentare (integrare) reflexa,exista comportamente cu mecanism de tip reflex:a. neconditionat;b. conditionat.·

3. Dupii prezenta sau absenta intentiei ~i a controluluivoluntar, exista comportamente:

spre scop (conduita).2. Psihologia contemporana estedeterminata de revolutia

produsa, in plan metodologie, de teoria generala asistemelor ~i de cibernetica (pe baza principiuluicomplementaritatii, adica al intregirii reciproee adiferitelor unghiuri de abordare a vietii psihiee) in 19471948. Realitatea este abordata dintr-un punet de vedereintegrativ-sistematic ~i informational. Psihologiacontemporana este ~tiinta despre realitateapsihocomportamentala, ca unitate contradictorie ~idinamica a laturii, subiective, interne (perceptii,reprezentiiri, gandire etc.) ~i a laturii externe (reactii,actiuni, activitati).

a. neintentionate-involuntare, care Sf:: declan~eaza ~ise desIa~oaraautomat;

b. intentionate-voluntare, care se declan~eazape bazaunei deliberari.

4. Dupa starile de necesitate carora Ii se subordoneaza,existiicomportamente:a. de igiena corporala;b. de descarcare-eliminare;c. erotico-sexuale;d. de orientare-investigare;e. de cunoa~tere;f. instrumental-rezolutive.

Comportamentul are ~i 0 mediere psihica interna:imaginea senzoriala a stimulului, 0 componenta emotionalafectiva, 0 stare de necesitate, 0 pregiitire ~i 0 planificareinstrumentala,un anumit reglaj involuntarsauvoluntar.

Termenul de personalitate provine din Iimba latina,"persona" insemnand masca actorului, rolul acestuia,personajul unei drame. Personalitatea este definitii pe bazaunor caracteristici care ne deosebesc de celelalte persoane ~icarepersista in timp. Trei trasaturi contribuie la definirea ei:

1. particularizarea, respectiv fiecare om este unic, aretrasaturi, aptitudini, sentimente, un mod anume de a fi,de a gandi, de a actiona, de a simti;

2. durabilitatea, care se refera la constanta trasaturilorcare neparticularizeaza;

3. coerenta, respectiv faptul di ele constituie un sistemfunctional.

Personalitatea nu este ceva cu care ne na~tem, eaci, lana~tere, copiii mici seamana foarte mult intre ei. Pe masura cecresc, ei se diferentiaza prin dezvoltarea unor trasaturipersonale ca urmare a interactiunii dintre ereditate ~imediul incare se dezvolta.

Dezvoltarea psihicului poate fi considerata ~iin ordinefilogeneticii, cea mai cunoscuta delimitare a etapelorevolutiei de ansamblu a psihicului fiind datorata lui A. N.Leontiev, caredistinge 4 faze:

1. Stadiul psihicului senzorial elementar, caracterizatprin aceea ca animalul reactioneaziiin raport cu 0proprietatedin mediul ambiant, predominand reactiile inniiscute;

2. Stadiul psihicului perceptiv, la nivelul caruia sepoate vorbi de sesizarea caracteristicilor obiectelor inintegritatea lor ~inu doar a unor aspecte s~zoriale izolate;

3. Stadiul intelectului, al gandirii senzorio-motorii,care. se poate pune in evidentii la maimutele antropoide,caracterizat prin numarul relativ redus de incerd'iri pentrurezolvarea unci probleme, urmate de aparitia solutiei pcnea~teptate,dintr-odata;

4. Stadiul psihicului con~tient, ultima treaptii aevolutiei, specificiiomului.

1

1~ 8

1.4 Ipostazele psihicului ~iirela,iile dintre ele*Organismul uman poate fi considerat un sistem in cadrul care consta in con~tiinta clara a unui eu responsabil de

ciiruia rolul central il de tine sistemul nervos central. actele sale).Sistemele vii au capacitatea d~ autoprogramare prin intermediul In cadrul SPU se delimiteazii ~i subcon~tientul sauactivitiitilor desra~urate, achizitionand informatii, operatii ~i precon~tientul care cuprinde memoria potentiala ~ifunctiuni specifice prin intermediul inviitiirii. ansamblul automatismelor (deprinderilor) ~i operatiilor de

Se observii cii intre psihic ~i comportamental exista 0 care individul uman dispune (care nu sunt con~tiente, dar carestransa interdependenta, ele fiind reciproc convertibile. pot fi u~or trecute in sfera con~tiintei). In cazul memorieiAstfel, compoi'tamentele sunt interiorizate ~i transformate potentiale este yorba despre cuno~tinte acumulate ca urmare ain acte subiective, iar actele subiective sunt exteriorizate procesului de memorare, cuno~tinte care constituie sursaprin intermediul conduitei. activitiitii con~tiente. Actele automatizate sunt deprinderi

Psihologul Paul Popescu-Neveanu considera cii sistemul (scrierea, desenatul, mersul, mancatul etc.) care se desra~oariipsihic uman (SPU) este un ansamblu de functii ~i procese rarii control con~tient detaliat, in momentul respectiv, darpsihice aflate in interactiune, organizate ierarhic $i care inainte de a fi automatizate s-au desra~urat sub controlulcontribuie la aparitia fenomenului de con~tiintii. con~tient. Deprinderile raman integrate modelului con~tient al

SPU mijloce~te interactiunile dintre individ ~i lume, ~i cu activitiitii ~i de fiecare data dind pe traiectoria obi~nuita apropriul organism, ciici fiecare dintre noi ne simtim corpul, il desra~uriirii actiunii apar obstacole nepreviizute, intervineexploram pentro a-I cunoa~te, intelegem cine suntem ~i cine imediat analiza con~tienta. Precon~tientul actioneaza ca un felputem deveni, interactioniim cu ceilalti, riispundem intr-un de ,Jiltru" care permite trecerea in sfera con~tiintei aanumit moo situatiilor concrete de viata. Intre cunoa~terea informatiilor, tendintelor, operatiilor ~i a deprinderilorpropriului eu ~i cunoa~terea lumii trebuie sa existe un necesare ~iacceptabile pentru aceasta.echilibru, ciici, in caz contrar, ne-am priibu~i in propria fiintii La polul opus con~tiintei se aflii incon~tientul sausau lumea ni s-ar parea iluzorie. Pe parcursul vietii, omul este psihismul bazal, orientat asupra propriei fiinte pe care 0asaltat de 0 multitudine de informatii ~i de aceea, mecanismele exprima in tot ceea ce are ea caracteristic: tendinte instinctuale,antiredundante, ratiunea ~i vointa il ajutii sii se adapteze pulsiuni sexuale, trebuinte, stiiri afective, vise, ganduri ~irealitatii. dorinte ascunse etc. Psihologii considera ca toate procesele

Fenomenul de con~tiinta rezultii din interactiunea psihice au 0 parte care se desra~oara in sfera incon~tientului.proceselor cognitive senzoriale, a proceselor cognitive ~i a La sfiir~itul secolului al XIX-lea Sigmund Freud (1856-proceselor regJatorii. Wundt considera cii aceasta este 0 1939) a descoperit metoda de investigare a proceselorsinteza creatoare, 0 integrare de procese psihice care prin incon~tiente pe care a numit-o "psihanaliza", descoperirea luiele insele nu sunt con~tiente, dar contribuie la con~tiinta. Freud fiind comparata cu cele ale lui Columb, Copernic etc. ElMemoria, care stocheazii informatiile, nu este ~i nu poate fi in considerii cii viata noastrii psihicii rezida in mi~carea con~tientansamblul ei con~tienta, deoarece numai unele cuno~tinte ale incon~tient ~i totceea ce era atribuit intamplarii (lapsusul,memoriei potentiale sunt reactualizate (con~tientizate) in uitarea de nume etc.), are 0 puternica motivatie incon~tienta.functie de cerintele activitiitii. H. Bergson considerii cii Ele sunt, de fapt, compromisuri prin care incon~tientul sememoria sta la baza con~tiintei. manifestii in planul con~tiintei.

Dupa cum aratii ~i etimologia termenului de con~tiinta Freud a demonstrat ca vise Ie din timpul somnului(latina cum "cu" ~i scientia ,,~tiintii"), actul con~tient este reprezintii manifestari caracteristice ~i autonome, specificemijlocit de informatiile de care individul dispune cu ajutorul incon~tientului.intelegerii. Gandirea are un rol esential in producerea Cercetiirile privind problematica incon~tientului au fostcon~tiintei, dar aceasta nu se reduce la gandire, deoarece la fel continuate de catre elevullui Freud, Alfred Adler, care admitede important este ~i limbajul. Totodata, con~tiinta nu este notiunea de incon~tient dinamic, dar minimalizeaza rolul

posibilii rara starea de veghe ~ide atentie, ea fiind sustinutii de sexualitiitii ~ial complexului lui Oedip in geneza personalitiitii.motive, de trairi afective, de vointa, de imaginatie. Trebuie subliniat faptul caintre con~tient ~i incon~tientCon~tiinta ar putea fi interpretata ca un act de intelegere ~i de nu exista 0 ruptura, ci 0 stdinsa interactiune, chiar dacii nuconceptualizare (Rubinstein), 0 coordonare de semnificatii toate informatiile dinincon~tient trec in sfera con~tiintei. R.(Piaget) sau incheierea unui proces de cunoa~tere. Mucchielli considera incon~tientul 0 structura a personalitatii

Con~tiinta are 0 organizare de tip logic ~i rational, ea ce influenteazii con~tiinta, astfel incat nu putem separaindeplinind un rol conducator, concretizat prin functiile de incon~tientul de con~tient, ele aflandu-se intr-o permanentiicunoa~tere, de orientare spre scop, de autoreglaj voluntar, interactiune. Dacii Freud considera ca incon~tientul continecreatoare ~ianticipativa. doar impulsurile negative, Paul Ricoeur subliniazii rolul

Psihologul Andrei Cosmovici considera cii existii doua pozitiv al incon~tientului in domeniul creatiei.feluri de con~tiinta: una implicita, primitiva (caracteristicii Chiar dacii nici astiizi nu' sunt pe deplin cunoscute structuraanimalelor superioare ~icare este doar 0 con~tiinta de ceva) ~i ~i mecanismele incon~tientului, este sigur cii intre con~tient ~ialta reflexiva, con~tiinta de sine (specifidi numai omului ~i incon~tient existii 0 interactiune aflatii in evolutie permanentii.

Alfred ADLER

(1870-1937)

Medic ~i psiholog austriac, elev dizident al lui S. Freud,admite pe urmele acestuia notiunea de incon~tient dinamic,dar nu recunoa~te rolul sexualitiitii ~i al complexului luiOedip in geneza personalitiitii. Factorii determinanti trebuieciiutati mai curand in propria individualitate ~iin societate. I~iimpune teoriile sub numele depsihologie individuala.Autor a numeroase lucriiri, cele mai importante sunt: Teoria $ipractica psihologiei individuale (1920), Cunoa$terea omului(1927), PSihologia $colarului greu educabil (1930), Sensulvie!ii (1933) etc.

1.5 Metodele psihologiei*Norbert Sillamy define~te metoda drept mod de a

actiona, deoarece cunoa~terea psihologici nu poate

progresa in absenta utilizarii unor metode decercetare adecvate. Metodele au un caracter instrumental, de

interventie, de informare, interpretare ~i de actiune. Trebuiesubliniat faptul ca fiecare ~coaUi sau orientare psihologica i~iare propria sa metodologie. In continuare vor fi prezentate,foarte sintetic, principalele metode ce pot fi utilizate ininvestigarea fenomenelor ~iproceselor psihice.

Metoda observatiei urmare~te latura stabila apersonalitatii (caracteristici precum: maltimea, lungimeamembrelor, forma ~i marimea capului etc.) ~i latura dinamicaa personalitatii (reactiile c.omportamentale actuale aleindividului in situatii concrete).

Condipi de realizare a activitatii observative sunt:sa se desfa~oare in conformitate cu un scop ~ipe bazaunui plan dinainte stabilit;sa fie aleasa situatia in care individul i~i dezvaluie celmai bine caracteristica studiata;sa aiba caracter focalizat (sa nu fie avute in vedere alteaspecte care nu constituie obiectul observatiei);sa fie sistematica, structurata pe baza unor criteriilogice;sa retina ~i sa inregistreze fidel ~i complet dateleobtinute.

Clasificarea diferitelor modalitati de realizare aobservatiei se poate realiza potrivit urmatoarelor criterii:1. Dupa modul de desfa~urare, observatia poate fi:

directa (observatorul este prezent in spatiu1 de actiune alsubiectului, acesta con~tientizeaza prezentaobservatorului), indirecta (observatorul nu se afla inspatiul de actiune al subiectului) ~i cu observator uitat(observatorul se afla in perimetrul de actiune alsubiectului, dar el este familiar subiectului in cat esteignorat) ..

2. Dupa gradul de implicare a observatorului indesfa~urarea evenimentelor, exista: observatiepasiva (observatorul nu intervine in desta~urareaevenimentelor) ~i observape activa.

3. Dupa incadrarea in timp, exista: observatie continua(perioada mare de timp) ~i observape secvenpala.

4. Dupa obiectivul urmarit, exista: observape gIobala(tabloul comportamental general) ~i observape parpala(selectiva).

Cand este orientata spre noi in~ine, observatia devineautoobservatie.

Metoda experimentului urmare~te provocareadeliberata a fenomenelor. Este introdusa in 1879 de W.

Wundt ~i ea opereazii cu variabile: 1. independente - I - (seafla sub controlul direct al cercetatorului fiind utilizate pentru"provocarea fenomenului"); 2. dependente - R - (reactiile ~iraspunsurile date de subiect la aqiunea variabileiindependente); 3. subiect - S - (pot fi identificate ~i controlateobiectiv ~i riguros de cercetator: varsta, sex, nivel de instruireetc.) ~i 4. intermediare - E - (tin de organizarea interna aindividului ~i se interpun intre actiunea variabilei independente

9

~i dependente, neputiind fi identificate ~i controlatede catre cercetator).

Metoda convorbirii - este 0 discutie cu subiectul condusade cercetator.

Avantaje fata de observatie: favorizeaza capacitateasubiectului de introspectie, de autoanaliza ~i diminueaza sauinlatura tendinta subiectului de a contraface raspunsurile.

Exista diferite tehnici de convorbire (de exemplu, se punintrebari ~i se lasa persoana chestionata sa raspunda tara a seinterveni), dar intotdeauna conversatia are loc intr-un c1imatadecvat, in care subiectul sa se poata exprima liber.

Metoda anchetei, care cunoa~te doua forme:a. Ancheta pe bad de chestionare - contine intrebari

factuale sau de identificare, de cuno~tinte, de atitudini ~iopinii, de motivatie. Chestionarele pot fi cu:riispunsuri dihotomice, inchise (Da - Nu);raspunsuri Iibere ~i raspunsuri la alegere in evantai(5-7 raspunsuri la 0 intrebare).

b. Ancheta pe bad de interviu - presupune relatia decomunicare psiholog-subiect. Acesta, dupa obiectivulurmarit poate fi: interviu clinic (centrat pe persoana)~i focalizat (centrat pe 0 tema-problema).

Metoda biografica urmare~te dobandirea de date ~iinformatii despre trecutul persoanei, pentru a reconstituiistoria ei. Evenimentele urmarite sunt evenimente "cauza,efect, mijloc ~i scop", iar informatiile pot fi obtinute direct(discutii cu persoana) ~iindirect (discutii cu alte persoane).

Metoda analizei produselor activitatii, care utilizeazacriteriile: numarul sau cantitatea total a de produse, distributia~i frecventa in unitatea de timp considerata; originalitatea ~icomplexitatea, noutatea, valoarea ~i utilitatea etc., eapermitand dezvaluirea structurii interne a aptitudinilor ~iformularea de idei ~i legitati cu caracter ~tiintific generalpentru psihicul uman.

Testul psihologic este 0 proba etalonata ~istandardizata printr-o aplicare experimentala anterioara,pe un e~antion reprezentativ, care se aplicii in acelea~iconditii la toti subiectii luati in studiu, iar rezuItatele seinterpreteaza in functie de acelea~i bareme. EI trebuie sarespecte cerinte, precum: fidelitatea (sa masoare ceea ce i~ipropune) ~i valid ita tea (concordanta dintre rezultateleobtinute de un subiect la un test ~i rezultatele pe care elle aresau Ie vaavea in activitatea specifica).

Criteriile de clasificare, in cazul teste lor psihologice, suntnumeroase, printre acestea:

1. Dupa modul de concretizare a raspunsurilor, exista:teste de performanta~i teste de personalitate.

2. Dupa modul de aplicare, exisHi: teste individuale ~iteste colective.

3. Dupa durata de parcurgere a testului, exista: teste cutimp impus~i teste in timp Iiber (Ia alegere}

Metoda modelarii ~i simularii computerizate esteutilizata din deceniul 7 al sec. al XX-lea ~i presupuneconceperea de programe ca modele ale unor functii psihice ~ipunerea lor pe calculator. Astfel, devine posibila evidentiereadiferitelor caracteristici ~irelatii in interiorul sistemului psihic.

1

PRINCIPIILE INVESTIGATIEI PSIHOLOGICE

La fel cu toate celelalte ~tiinte ~i psihologia, potrivit intre lumea anorganica ~i cea organicii, a vietii, aceastaobiectului sau de studiu, incearca elaborarea unor metode din urma presupunand 0 transformare permanenta, 0de cercetare specifice. Conceperea acestora se subordoneaza succesiune de procese prin care se realizeaza schimburiinsa anumitor principii care guvemeaza intregul demers de materiale, informationale f;lienergetice intre organism ~itip psihologic. mediu. Functionarea unui astfel de principiu este de afirmat

1. Princip~ul determinismului, care are la baza cu atat mai mult in viata psihica, mai pregnanta in primii anipostulatul ca to ate procesele f;lifenomenele au 0 determinare de viata, dupa care apare incetinirea, iar la final regresul.obiectiva, necesara, supunandu-se astfel unor legi obiective Adesea, cunoaf;lterea structurilor proprii psihicului nu estecare pot fi puse in evidenta. Acceptarea acestui principiu nu posibila decat in masura in care se cunoaf;lte geneza lor.inseamna negarea libertatii, a libertatii de optiune, ci se Potrivitlui J. Piaget, evolutia psihica este ghidata de douarefed la faptul ca intotdeauna exista cauze specifice care procese fundamentale: procesul de asimilare (conditiiledetermina 0 anumita reactie. Diferenta psihologiei in raport mediului sunt asimilate structurilor posedate) f;liprocesul decu alte discipline se leaga in primul rand de natura acomodare (modificarea structurilor posedate potrivitcauzalitatii de tip psihic, intotdeauna cauzele psihice situatiilor noi). Functionarea acestor principii se realizeazafiind multiple ~i complexe, chiar daca la nivel conf;ltient corelat.sunt evidente in numar mic. De asemenea, cauzalitatea 3. Principiul organizarii sistemice, care subliniaza

psihica se caracterizeaza prin finalitate, adica ceea ce se caracterul deosebit de complex al psihicului uman. Tipul deintampla, se intampla, cel mai adesea, pentru realizarea unei sistem pe care 11 reprezinta psihicul este unul deschis, innevoi, scop, ideal, dorinte etc. Afirmarea existentei cadrul sau schimburile informationale fiind decisive.cauzalWitii psihice nu respinge insa posibilitatea Totodata este un sistem dinamic, modificarile interveniteintamplarii, legile psihologiei avand un caracter statistic determinand reorganizarea intregului. Mai mult, sistemul(probabilistic). Chiar daca exista filosofi care neaga psihic este un sistem autoreglabil, in sensul unei evolutiiexistenta unor legi in psihologie (1. P. Sartre), in general se spre 0 complexitate tot mai accentuata. Functionarea acestuiadmite existenta unor regularitati in viata psihica, astfel principiu arata, de fapt, dependenta oricarei reactii deincat s-au oferit diferite clasificari ale acestor legi, una ansamblul personalitatii, ignorarea acestui lucru,dintre cele mai cunoscute fiind cea a lui M. Pradines, respectiv excesul de analiza conducand la aparitia unorpotrivit caruia exista: legi de functionare, legi de erori. Nu exista intr-un fel reactii izolate (acestea tin maicompozitie (organizare, structura) f;lilegi de dezvoltare. curand de patologia psihicului), psihicul reactionand

2. Principiul dezvoltarii, care subliniaza diferenta intotdeauna unitar.

Aplicatie: Organizandu-va pe echipe de 4 elevi incercati sa subliniati diferenta dintre specificul psihologiei ca f;ltiinta~i alte~tiinte. Prezentati rezultatele obtinute colegilor vo~tri ~iincercati sa realizati 0 sinteza a diferentelor constatate.

~LICATIIIi

1. Timp de 0 saptamana, observati comportamentul colegului vostrude banca in diferite situatii. Notati observatiile in caietele voastre~i,apoi, analizati-Ieimpreuna cu acesta.

2. Concepeti un chestionar prin care sa aflati parerea celor care nuaustudiat psihologia despre aceasta ~tiinta,importanta pe care puteasa 0 aiba pentru existenta umana etc. Analizati raspunsurileprimite impreuna cu colegii vo~triincerciindsa puneti in evidentaeventualele prejudecati descoperite. Intocmiti, la nivelul clasei, 0lista cu aceste prejudecati ~ipastrati toate materialele realizate,

Camplexul lui Oedip = presupune sentimente care decurg dinata~amentul erotic al copilului fata de parintele de sexopus.

Expresie = manifestare exterioara a gandirii sau a starilorpsihice.

Insight = intelegerea brusca de catre un animal a unei sifuatiideterminate (stadiul intelectului in ordinea filogeneticaa evolutiei psihicului).

Instinct = comportament spontan, innascut ~i variabil, comuntuturor indivizilor unei specii ~i care este adaptat unuiscop care nu este con~tient subiectului.

Intui{ie =; intelegere imediata ~i irationala a realului(corespondentul uman al insight-ului animal).

invii{are = dobandirea unui comportament nou ca urmare a unuiantrenament special.

Percep{ie = proces psihic prin care sunt organizate informatiileobtinute prin intermediul organelor de simt astfel incatintervine cuno~tinta realului.

propunandu-va sa Ie reluati dupa ce veti fi studiat, efectiv,psihologia de-a lungulunui an ~colar.

3. In definirea psihicului, psihologia contemporana utilizeazaraportarea la diferite criterii.a. Identificati criteriile de raportareutilizate.b. Caracterizati psihicul in funqie de fiecare modalitate de

raportare a psihicului identificata.

4. Identificatiprincipalelemomentealeevolutieipsihologieica ~tiintii.

I;Pregnan{ii = cali tate prin care 0 structura ni se impune spoiltan ~i

cu putere, cu evidenta.Reac{ie = raspuns laun stimuh 'IReflex = fenomen nervos care consta intr-un raspuns determinat,"

nemijlocit ~i involuntar al organismului la 0 excitatieparticulara.

Sensibilitate = facultate de receptare a impresiilor venite de la ,corp sau din lumea exterioara.

Sistem = orice ansamblu de elemente aflate intr-o interactiuneordonata (non-intamplatoare) care duce la apritia unorproprietati specifice, pe care nu Ie poseda partileconstitutive ale ansamblului.

Sanda) = ancheta vizand un e~antion de populatie reprezentativ~i care are drept scop conturarea unei imagini despreopiniapersoanelor investigate.

Stimul = fenomen susceptibil de a provoca 0 reactie specifica dinpartea unui organism.

Timp = durata marcata de succesiunea evenimentelor; este 0constructie specific a omulai, care ii permite sa seadapteze la modificarile mediului sau.

11

Procese psihice cognitivesen zoria Ie

2. Procese psihice cognitive senzoriale3. Senzatia *,

3.1 Definirea ~i caracterizarea senzatiilor3.2 Calitatile senzatiilor, ,3.3 Principalele modalitati senzoriale3.4 Legile sensibilWitii '" '

4. Perceptia *4.1 Definirea ~i caracterizarea perceptiei

4.2 Legile generale alp perceptiei4.3 Formele complexe ale perceptiei4.4 Observatia ~i spiritul de observatie4.5Perceptii denaturate

5.11eprezentarea*5.1 Definirea ~i caracterizarea reprezentarii5.2 Clasificarea reprezentarilor5.3 Proprietatile reprezentarilor5.4 Rolul reprezentarilor in cunoa~tere ~i activitate

Tipuri de itemi 1

"'"

..•..•

.;

2. PROCESE PSIHICE COGNITIVE SENZORIALE

2 Psihologia ne ofera cuno~tinte fundamentale despresistemul psihic uman care se manifesta ~i prin intermediulproceselor psihice. Fiecare proces psihic constituie unsubsistem de activitate informationalii specializatii, dotatcu mecanisme de autoreglaj. Acest fapt nu trebuie sii ne•..•..

conduca la concluzia ca procesele psihice exista ~i actioneaziiizolat, separat unul de celiilalt, adica intai intra pe sceniisenzatiile, apoi perceptiile, gandirea ~.a.m.d., urmand ordineain care ele sunt expuse in manual. Tratarea separatii a proceselorpsihice este conditionata doar de motive didactice, pentru au~ura intelegerea acestora, insa, in realitate, ele se afla ininteractiune, functionand simultan, contribuind la aparitiafenomenului de con~tiintii.

Caracterizarea genera Iii a proceselor psihice ar trebui siiincluda: continutul informational, functiile ~i structurileoperationale specifice prin intermediul carora procesul serealizeaza ~i modalitiitile subiective ~i comportamentalecaracteristice, a~a cum este imaginea primara pentru perceptiesau imagine a mental a pentru reprezentare etc.

Prin psihicul sau omul reu~e~te, de fapt, sa se dovedeascii 0fiinta superioarii celorlalte fiinte. Psihicul uman se manifestiiprin procese ~i fenomene psihice (reprezentare, gandire,memorie, imaginatie, motivatie etc.), prin stari psihice(con~tienta sau incon~tiehta, buna sau proasta dispozitie etc.) ~iprin insu~iri psihice (stiiri temperamentale, trasaturi decaracter, nivel de creativitate etc.).

Procesele psihice pot fi grupate in trei mari categorii:procese cognitive senzoriale (senzatia, perceptia ~i"reprezentarea), procese cognitive superioare (gandirea,memoria ~i imaginatia) ~i procese ~i activitiiti reglatorii(motivatia, vointa, afectivitatea). Fenomenele psihice(Iimbajul ~i atentia), spre deosebire de procesele psihice, nufurnizeaza informatii specifice, ci Ie faciliteazii sau Iecomunica.

Gustave Theodore FECHNER

(1801-1887)

Chiar daca existenta senzatiilor a fost contestatii, ele suntfenomene reale ale vietii psihice care sunt integrate inprocesele psihice mai complexe, printre care se numarii ~iperceptia, deoarece senzatiile reflectii doar insu~iri separateale obiectelor ~iale fenomenelor.

Perceptia constituie 0 forma superioara a cunoa~teriisenzoriale. Dad senzatia reproduce in subiectivitateaindividului insu~irile simple ale obiectelor, perceptia asiguriicon~tiinta unitiitii ~i int~gralitiitii obiectului, pentru ca inrealitate nu existii insu~iri separate, ci obiecte caracterizate prinanumite insu~iri, obiecte care sunt reflectate cu ajutorulperceptiei.

Perceptia integreaza ~i construie~te 0 imagine arealitatii din fragmente de informatie senzoriala, a~a cumun arheolog reconstituie un vas plecand de la catevafragmente, deci prin intermediul perceptiei putemobtine mai multe inforniatii dedit prin intermediulactului senzorial. S-a spus ca senzatia este un prim contactal organismului cu stimulii, in timp ce perceptia esteprocesul prin care ace~tistimuli sunt interpretati §iintegrati cu alte informatii senzoriale, deoarece senzatiarealizcaza tratarca senzorialii a informatiilor,

Nevoia de adaptare a organismului uman, la solicitarileexterne ~i interne, a dus la aparitia unor forme de captare ~iprelucrare a informatiilor care s-au pcrfectionat indecursul filogenezei. In aceasta categorie se inscriu ~isenzatiile, perceptiile ~i reprezentiirile, adicii proceselecognitive senzoriale.

In diferite lucriiri de specialitate, se recunoa~te cii termenulde "senzatie", aparent simplu, este ambiguu, datoritamultitudinilor de dispute in care a fost implicat. Astiizi, maiutilizata este definitia operationala a~ senzatiilor caredefine~te termenul drept evenimente psihice elementarerezultand din tratarea informatiilor in sistemul nervoscentral in urma stimularii unui organ de simt (Bonnet).Senzatiile reprezintii imagini primare pentru ca reprezintarezultatul imediat al actiunii stimulilor asupra organelor desimt. Imaginea primara dispune de proprietiiti precum:intensitatea senzatiei, modalitatea sau calitatea (vorbim desenzatii vizuale, auditive, chinestezice, olfactive etc.), durata ~itonalitatea afectivi'i.

Senzatiile au fost considerate "poarta" sau "izvorul"cunoa~terii, subliniindu-se rolul lor pentru existenta ~i pentruactivitatea umana, deoarece ele asigura adaptarea organismului lavariatiile mediului inconjurator, orienteaza ~icontroleazii beneficconduitele actuale ale individului, sunt componente ale campuluide con~tiintii etc. Exista 0 mare diversitate de senzatiiclasificate dupa diferite criterii, insii cel mai utilizat criteriu esteorganul de simt (senzatii vizuale, auditive, gustative, olfactive ~icutanate). Aceasta clasificare lasa, in afara clasificarii 0 gamavariatii de senzatii (organice, chinestezice etc.). in realizareasensibilitatii sunt implicate simultan 0 serie de Icgi (Iegeaintensitatii, legea adaptiirii, legea contrastului senzorial, legeasemnificatiei ~i legea interactiunii analizatorilor), psihologiiWeber ~i Fechner avand 0 contributie importanta in stabilirearelatiei dintre intensitatea stimulului ~iintensitatea senzatiei.

Filosof ~i psiholog german, are un domeniu vast depreocupari (medic, matematician, profesor de fizica ~i defilosofie), este printre primii psihologi care introducmasurarea in psihologie. Se intereseazii de psihofizica ~i arecontributii in psihologia senzatiei ~ia perceptiei.Cea mai importanta lucrare a sa este Elemente de psihofizica(1860).

independent de' semnificatiile lor, in timp ce perceptiaeste direct legatii de semnificatia ~i de interpretareainformatiilor senzoriale. Recent, s-a emis opinia potrivitcareia perceptia nu este un simplu mozaic de senzatiielementare, ci procesul de interpretare a senzati ilor brute,pe baza cuno~tintelor anteriQare.

Se vorbe~te despre existenta mai multor forme deperceptie (perceptia spatiului, a timpului, a mi~ciirii etc.) carese pot manifesta ca urmare a existentei unor mecanismeintelectuale ale perceptiei (explorarea perceptiva, anticipareaetc.) ~i a legilor specifice perceptiei (legea integralitatiistructuralitatii, legea selectivitatii, legea constantei perceptive,legea proiectivitatii ~ilegea semnificatiei).

Sistemul cognitiv al individului uman a evoluatcontinuu, perfectionandu-~i mecanismele care pot asiguraadaptarea in conditii nefavorabile, deoarece omul trebuie saperceapa nu numai ziua, ci ~i noaptea, in intuneric, nu numaiatunci cand capacitatile sale senzoriale sunt dezvoltate, ci ~iatunci cand acestea sunt insuficient dezvoltate sau chiar lipsesc(orbire, surzenie etc.). In categoria acestor mecanisme seinscrie ~i"reprezentarea care trebuie sa contribuie la realizareasarcinilor sau la adaptarea organismului in conditiile in care

13

informatia nu este prezentii. Prin reprezentare, omul sedesprinde de "aici ~i acum", el putand sa opereze in planmintal cu obiecte in absenta acestora.

Pentru cii sunt prezente atat in starea de veghe, cat ~iin stareade somn, reprezentiirilor Ii s-a acordat un rol central in viatanoastra psihica, rol care a fost contestat ~i de WilliamJames, deoarece viata psihicii nu inseamnii numai reprezentiirilenoastre, ci ea implicii stiiri mai complexe in care intervin ~iinfluente ale incon~tientului. Pe aceea~i pozitie se situa ~ifilosoful Jean-Paul Sartre care subIinia cii reprezentarile nune aduc nimie nou in minte, in timp ce dad. privim un obiectputem sa descoperim detalii, insu$iri care nu au fost observateanterior.

Dad! sistemul senzorial ~i perceptiv opereaza cuimagini primare, formate in pr:ezenta obiechllui, atunci candexista 0 interaqiune directii cu stimulul, sistemulreprezentativ opereazii cu imagini secundare care seformeazii in absenta interactiunii directe cu obiectul. Prinnatura lor, reprezentarile nu sunt simple copii ale ale

Jean-Paul SARTRE

(1905-1980)

perceptiilor din trecut, ci sunt rezuItatul unor prelucriiri $isistematiziiri ale insu$irilor senzoriale, fapt ce permiteampIificarea unor insu$iri sau eliminarea, sau estompareaaltora. Dacii imaginea obtinuta prin reprezentare depindede vointa noastra (Ie putem evoca sau alunga cu u~urintii saucu mare greutate), perceptia nu poate fi modificatii or!cat demuIt ne-am dori acest lucru.

Reprezentarile au fost denumite "statii intermediare"care permit saltul de la senzorialla logic, deoarece in structuralor intalnim caracteristici ale proceselol' cognitivesenzoriale, iar, pe de altii parte, intalnim caracteristici aleproceselor cognitive superioare. Astfel, faptul ciireprezentarea reproduce i'nsu$iri concrete ale obiectelor $i ciiimaginea are un caracter intuitiv, ne aratii cii ea face parte dincategoria proceselor cognitive senzoriale, iar faptul cii eareproduce insu$irile esen!iale ale obiectelor $i cii imaginea areun caracter generalizat, apropie reprezentarea de proceselecognitive superioare fara ca prin aceasta ea sa devina unproces cognitiv superior ..

Filosof francez in opera ciiruia se imbinii preocupiirilefenomenologice cu cele ale existentiaIismului, abordeaziisubiecte care intereseazii $i psihologia in miisura In careproblema fundamentalii adusii in discutie este aceea amodurilor de a fi proprii naturii umane, in primul rand cafiintii con$tientii; ca fiin!ii ciireia ii este proprie devenirea.Printre lucriirile sale importante, cu interes $i pentrupsihologie, se pot aminti Imaginatia (1936), Schita unei

teorii a emotiilor (1939), Fiinta.si neantul (1943) etc.

2

Procesele cognitive senzorialeI -I Senzatia Percep!iaReprezentarea

- procese cognitive de nivel senzorial;•- este primul proces cognitiv care apare - se constituie in baza senzatiilor;- serealizeaziiinurmaperceperii

in ontogenezii;repetate a obiectelor;

1- este 0 imagine primarii (presupune

- este 0 imagine priparii;- este 0 imagine secundarii (nu presupune. actiunea directii a stimuli lor asupra

aqiunea directii a stimulilor asupraanillizatoril or);

analizatorilor);- este

0Imagmesimplii(esteo - este 0imagine complexii(este 0- esteo imagine complexii;modificare a sHirii or:.ganului de simn;

sintezii senzorialii);- este

0Imagmeseparatii(fiecare- este 0 imagine unitarii (are un caracter- este 0 imagine unitarii;analizator ne oferii -senzatii de un

obiectual,oferindtotalitatea

- anumitgen);insu$irilorunui obiect);

- este 0 imagine bogatii i'nconti nut;- este 0 imagine schematicii (reflecta

1- nu poatefi modificatii voluntar.

insu~irile caracteristice);

- nu poate fi modificatii voluntar.- poate fi modificatii voluntar.

IIII

~PLlCATIII.

1. Construiti un text de 10 randuri (±l) in care sa corelatisernnificatia -psihologica a urmatorilor termeni: perceptie,reprezentare §ipsihic.

2. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Definireaidentitatii inseamna cunoa~tere de sine, aceasta fiind un procespermanent specific ~iadolescentei. Considerati ca modul in care

simNi, reactionati in diferite situatii, capacitatea de reprezentareinfluenteaza in sens pozitiv sau dimpotriva negativ personalitateavoastra? Argumentati raspunsul vostru.

3, Identificati un exemplu de comportament in care reprezentarilev-au ajutat sa identificati solutia optima.

Existentialism = curent filosofic contemporan al carui discurs seopre~te predilect asupra existentei umane. Astfel, omulinsu~ieste acela care trebuie sa dea vietii sale un sens ~isadevinain viata sa 0 fiinta rationala, adiciiomulnu estededitceea ce face el din sine etc.

Fenomenologie =curent filosofic contemporancare investigheazacurecaderer~tia_dintre con~tiinta~i~me, subliniindrolul

::>..

constitutival con~tiinteipentru ceea ce semnifica lumea.Procese cognitive superioare = numite $iprocese cognitivede nivel

intelectual,este yorbadegandire,memorie~iimaginatie.PSihoflZidl = disciplina care studiazii ~i incearca sa cuantifice

senzatiileprovocatedestimulideterminati.Vointa = aptitudine de a-~i actualiza ~i realiza intentiile, ceea ce

presupune reflectie, deliberare, decizie $i executare aactiunii.-'---~

14

3.1 Definirea ,i caracterizarea senzatiilor

3. SENZATIA*,

Senzatiile sunt procese psihice cognitive senzorialeelementare de cunoa~tere a insu~irilor concrete,luate separat, ale obiectelor ~i fenomenelor, candacestea stimuleaza receptorul unui singuranaliza tor sau organ de simt.

A§a cum rezuIta din definitie, senzatiile exprima doarInsu§iri separate ale obiectelor §i, de aceea, vor fi integrate Inprocesele perceptive. _.

In psihologie, problema senzatiilor a starnit vii controverse.Astfel asociationismul absolutizeaza individualitatea senzatiei§i 0 pune la temelia intregii noastre vieti psihice, iargestaltismul neaga existenta individualizata a acesteia. Inrealitate, insu§irile nu exista In stare izolata, ci numai intr-uncontext obiectual §i nici nu exista Insu§iri in sine, ci numaiInsu§iri ale obiectelor care sunt reflectate prin intermediulperceptiei.

Cea mai simpla §i prima forma de comunicareinformationala a omului cu lumea exterioara §i cu sine se,realizeaza prin intermediul senzatiilor. Senzatiile, la un nivelgeneral, apar ca evenimente psihice elementare ce rezulta dintratarea inforlltatiilor In sistemul nervos central In urmastimularii organelor de simt de diferite surse fizice de energie.

C. Radulescu-Motru definea senzatiile sau simtiri/eelementare "ca fiind ultimele diferentieri pe care Ie obtinem InInfiiti§arile intuitive ale con§tiintei, prin izolarea §imodificarea conditiilor lor de producere", deoarece con§tiintareceptioneaza imagini despre obiecte §i nu trairi elementarepentru ca gusturile, culorile, impresiile noastre despretemperatura etc. sunt proprietatile unor obiecte, ele neavandexistenta de sine statatoare, iar denumirile lor sunt rezultatulprocesului de abstractizare. Senzatiile sunt fenomene reale alevietii psihice, dar rareori omul Ie realizeaza separat. Elestau Insa la baza proceselor psihice mai complexe,integrandu-se acestora.

3

I-Ii

!

r '"

3.2 Calititile senzatiilor••

Cele mai importante calitati ale senzatiilor sunt:1. Modalitatea care exprima dependenta fiecarei senzatii de

actiunea unei anumite categorii de stimuli (lumino.§i,sonori, mecanici etc.) §i de existenta unui aparatspecializat de realizare (vizual, gustativ, auditiv etc.,vorbindu-se astfel despre senzatii vizuale, auditive,gustative etc.).

2. Intensitatea care exprima gradul de pregnanta §iIncarcatura energetica a senzatiei. Ea este proportionalacu intensitatea stimulului modal specific §i depinde destarea organismului §i de nivelul actual al sensibilitatiianalizatorului.

3. Durata reflecta perioada de timp pe parcursul careiaactioneaza stimuluI. Totu§i senzatia nu apare imediatdupa stimulare, ci cu 0 anumita intarziere (100- I50 miimide secunda) §i nu dispare imediat ce a Incetat actiuneastimulului, ci mai continua cateva miimi de secunda,fenomenul fiind numit postefect sau imagineconsecutiva.

4. Tonalitatea afectiva este caracteristica senzatiilor de a fiInsotite de trairi afective de placere, tensiune, depresie,neplacere etc. Aceasta caracteristica depinde atat deproprietatile obiective ale stimuli lor, cat §i de experientapersonala In raport cu un stimul sau cu altul.

3.3 Principalele modalititi senzoriale

Oehiul reprezintii eelmai important

organ de simt uman.

Dupa natura surselor care genereaza semnalele, senzatiilese grupeaza In senzatii:

exteroceptive, care I§iau sursa In me diu I extern;- proprioceptive, cu sursa la nivelul articulatiilor osteo

musculare;interoceptive, cu sursa In mediul intern.

Cele mai importante modalitati senzoriale sunt:1. Senzatiile vizuale

sunt produse deundele electro

magnetice cuprinse Intre 400 §i 700

nm (1 nm = 10'9m).Culorile secaracterizeaza

prin: luminozitate,tonalitate croma

tica (determinatade lungimea deunda care predomina) §i saturatie

(cu cat lungimile de unda reflectate sunt mai om ogene, cuatat culoarea este mai saturata, mai pura). Sensibilitateavizuala se manifesta sub forma sensibilitatii luminoase§i cromatice.

2. Senzatiile auditive sunt produse de vibratii aleobiectelor. Undele sonore cu frecventa Intre 16-20000cicli/secunda reprezinta stimulii pentru senzatiileauditive, In care sunt reflectate urmatoarele

caracteristici ale undelor sonore:

amplitudinea care da intensitatea sunetului;frecventa care da iniil(imea sunetului;forma undei care da timbrul. Timbrul este

determinat de natura sursei sonore (voceomeneasca, vioara etc.). Undele periodice producsunete numite note muzicale, iar cele neperiodice

produc zgomote.Senzatiile auditive au un rol important In invatareavorbirii (auzul fonematic). Ele ne permit sa apreciemdistanta la care sunt situate, fata de noi, obiectele, inmi§care, care emit sunete (efectul Doppler: candobiectul se apropie de noi, sunetele receptionate cresc ininaltime §i invers) ..

3. Senzatiile cutanate' (cutis, in limb a latina, inseamna"piele") iau na§tere ca urmare a stimularii receptorilordin piele §i sunt de mai multe feluri:

senza(iile tactile sunt determinate de presiuneaobiectelor cu care intram in contact. Prin ele obtineminformatii despre consistenta, duritatea, asperitateaobiectelor. Cea mai ridicata sensibi/itate tacti/a se

afla pe suprafata limbii, pe buze $i pe varfuldegetelor, iar cea mai scazuta sensibilitate se afla pefrunte $ipe spate;senza(iile term ice sunt determinate de diferenta detemperatura dintre corp §i obiectele cu care intram Incontact.

4. Senzatiile olfactive sunt determinate de natura chimicaa substantelor, stimulii lor fiind substantele volatile.Sunt importante pentru ca regleaza apetitul §i ne

15

avertizeaza asupraprezentei substante lor periculoase,avfmd 0 tonalitateafectiva accentuata.

5. Senzatiile gustativesunt determinate decaracteristicile chi

mice ale substantelorsolubile care patrundin cavitatea bucala.

Exista patru gusturi I Analizatorul olfactivfundamentale: dulce, acru, sarat ~i amar, 0 mare

diversitate de gusturi luand na~tere din combinareaacestora. In corelatie cu senzatiile olfactive, vizuale

3.4 Legile sensibiliti,iiRealizarea sensibilitatii in calitate de proces psihic cognitiv

senzorial se subordoneaza mai multor legi, numite legi alesensibilitatii, astfel exista:

legea propor(ionalita(ii inverse, potrivit careia dacasensibilitatea este ridicata, atunci intensitatea fizica a

stimulului, necesara pentru a determina 0 senzatie,este mai mica ~iinvers;

legea pragurilor absolute, la nivelul careia se facediferenta intre pragul absolut inferior (intensitateaminima dintr-un anum it stimul necesara pentru a

determina 0 senzatie specifica) ~i pragul absolutsuperior (intensitatea maxima a unui stimul care maidetermina inca 0 senzatie specifica);

legea pragurilor diferen(iale a fost formulata de E.H. Weber ~i G.T. Fechner, care au aratat ca pentru adetermina 0 cre~tere abia con~tientizabila inintensitatea unei senzatii, este necesar sa adaugam 0anumita "ratie" (cantitate) la intensitatea initialii a .stimulului specific corespunzator (1/100 pentru

Nu orice stimul provoaca 0 senzatie. Daca este foarteslab, el nu e sesizat, deoarece nu excita organul senzorialcorespunzat6r. Aceasta inseamna ca un receptor este cu atiltmai sensibil cu cat reactioneaza la un stimul mai slab.Studiind marimea minima cu care trebuie sa se modifice

intensitatea unui stimul pentru a determina 0 noua senzatiespecifica, fizicianul german G. Fechner a formulat 0 legecare ilustreaza relatia existenta intre excitant ~isenzatie:

S=(KxlogE)+C,unde S= senzatia, E = excitantul, iar K ~i C sunt constante.Potrivit acestei relatii, senzatia cre~te mai incet decatexcitatia, nefiind propoqionala cu marimea stimulului, ci culogaritmul acestuia. Cercetarile experimentale efectuate auaratat insa ca aceasta relatie nu este valabila dedit pentruintensitati medii ale stimulului. Atunci cand stimulii suntslabi sau foarte puternici, nu mai exista propoqionalitateadintre senzatie ~ilogar,itmul stimulului.

Raportul dintresenzatie ~i excitant

S

~i termice, ele contribuie la reglarea apetitului,avand tonalitate afectiva.

6. Senzatiile organice sau interne r,eflecta modificarilecare se produc in mediul intern al organismului (foame,greata, sete, slabiciune etc.).

7. Senzatiile proprioceptiv-chinestezice ne informeazadespre pozitia corpului ~i a membrelor in spatiu ~idespre mi~carile pe care Ie efectuam, receptoriianalizatorului proprioceptiv-chinestezic se afla inmu~chi, in tendoane ~iin ligamente.

8. Senzatiile de echilibru ne infOlmeaza despre pozitiacorpului in raport cu centrul de greutate, despremi~carile capului pe verticala, despre mi~carile derotatie. Receptorii se afla in labirintul nonauditiv(vestibul ~icanale semicirculare).

sensibilitatea vizuala, 1/30 pentru cea tactila depresiune ~i 1/10 pentru cea auditiva).

legea adaptar;; contribuie la modificareasensibilitatii in sens ascendent (sensibilitatea cre~teatunci cand actioneaza frecvent un stimul deintensitate mica) ~i descendent (sensibilitatea scadeatunci ciind actioneaza frecvent un stimul deintensitate mare).

legea contrastulu; sellZor;al pune in evidenta nivelulsensibilitatii atunci cand actioneaza doi stimulispecifici in acela~i timp. Exista un contrast succes;v

~i un contrast s;multan (evident mai ales in cazulculorilor; eel mai bun contrast este galben ~inegru).

legea semnijica(ie; exprima relatia existenta intrenivelul sensibilitatii ~i proprietatile stimulilor inraport cu starile de necesitate ~i cu scopul activitatiidesIa~urate. Astfel, daca exista 0 relatie deconcordanta, sensibilitatea fata de stimul cre~te, iar incaz de neconcordanta (indiferenta), sensibilitateascade.

legea sinesteziei se bazeaza pe interactiuneafunctionala a analizatorilor, evidentiind transferul dela un analizator la altul (stimularea unui analizatordetermina efecte senzoriale ale altui analizator chiar

daca.acesta nu a fost direct stimulat).In realizarea unei senzatii sunt implicate to ate legile

sensibilitatii.

"La inceput, viata oamenilor era dirijata, reglata

prin doi factori independenti de vointa lor: noaptea ~i 'ziua, obscuritatea ~i lumina. ( ... ) Noaptea aducea

pasivitate, calm, 0 relaxare generala a activitatii, ametabolismului ~i a glandelor; ziua ii of ere a posibilitati

de actiune, cre~terea metabolismului ~i a secretiei

glandulare care il stimulau ~i ii diideauenergie. Culorileasociate celor doua cadre sUnt albastrul inchis al cerului

noptii ~i galbenul viu alluminii zilei. Albastrul este deciculoarea calmului, a pasivitatii, galbenul a sperantei ~i a

activitatii (oo.) Ro~ul reprezinta universal atacul ~iizhanda, culoarea complementara - verdele - instinctiIlde conservare." (Testul Luscher)

____ , I

3

r~- ------ ~ -------

1-

16

!WMECANISMELE NEUROFIZIOLOGICE ALE SENZA TIILOR

3

Organul morfofiziologic de realizare a senza!iilor senume~te analizator (aproximativ echivalent cu termenul de"organ de sim!"). Potrivit cercetarilor realizate, acesta este

alcatuit din urmatoarele verigi funclionale: receptor, caleaferenta, componenta cerebrala ~i calea eferenta (conexiuneainversa) .Receptorul reprezinta segmentul periferic al analizatorului,fiind a1catuit din numeroase celule senzoriale a caror

destina!ie este sa transforme ac!iunea stimuli lor (fizici sauchimici) in semnale nervoase. Celulele receptoare (aprox. 400mil.) sunt specializate pentru anumite forme de energie(stimulii adecva!i sau specifici) fa!a de care manifesta 0 maresensibilitate. Aceasta specificitate a receptorilor este insaprezenta numai la "intrare" (spre exterior), la "ie~ire" (sprefibrele nervoase senzoriale) ei trimi!and semnale identicepentru intreaga re!ea nervoasa. Din punctul de vedere alparticularitatilor functionale,. receptorii sunt determinatigenetic. Sub actiunea stimulului adecvat, in celula senzitiva iana~tere un potential electtic numit "potential receptor",proportional cu intensitatea stimulului, asigurand oglindireafidela a parametrilor stimulului. Receptorii transforma practicinformatia continuta de stimulintr-o informa!ie semnificativapentru organism.Calea aferentii, care reprezinta sectorul intermediar, alcatuitdin celule ~i fibre nervoase care transporta "influxul nervos"spre centrii superiori. Acest traseu nu este continuu, ciprezinta mai multe intreruperi sinaptice (Ia diferite etaje al.esistemului nervos central), de la unnivella altul avand loc 0p"relucrare succesiva tot mai complexa a semnalelor nervoasein a~a fel incat ele sunt filtrate tot mai sever. La nivelulcortexului ajung numai semnalele cele mai infol111ative, celecare necesita interventia celor mai complexe mecanismecerebrale, celelalte fiind prelucrate pe nivelurile inferioare (seconsidera ca, de la toti receptorii, pleaca in medie 0 cantitatede informatie de 100 mil. biti/secunda, cortexul fiind capabilsa opereze cu 100 bi!i/secunda).Zona centrala (componenta cerebrali'i). Functiile decunoa~tere (inclusiv cele senzoriale) sunt indeplinite debloCld cerebral de "percepere, prelucrare ~i stocare ainformatiei", care ocupa jumiitatea posterioara a scoarteicerebrale. Caile senzitive apartinand analizatorilorexteroceptivi (~i partial celor interoceptivi) se tel111ina inzonele primare (de proiectie), in aceste zone constituindu-sea~a-numitele "matrici interpretative" care decodeazainfOimatia senzoriala sosita pe caile ascendente. Pe plan

subiectiv e~te yorba de "trairea" senza!iilor care reflectadiferitele proprietati ale obiectelor ~ifenomenelor.Calea eferenta. Analizatorul este un sistem complex cuautoreglare. Receptorii sunt in permanen!a activi, subinfluenta semnalelor de comanda sosite de la nivelurilesuperioare, inclusiv scoarta cerebrala, ei modificandu-~istarea functionala in functie de necesitatile ~i intereseleorganismului la un moment dat.

In concluzie, se poate afirma ca senza!iile nu suntimagini care oglindesc in mod pasiv actiunea stimuli lor dinlumea reala. Informatiile senzoriale, .precum toate celelalteforme ale informa!iei psihice, sunt rezultatul interac!iunii.

(Adaptare dupa lntroducere in psihologia contemporana, I. Radu(coord.), EdituraSincron, 1991)

Corputoeniculat""

superiorCoHenl

superior

Chiasmul

opticHipofiza

Ventricul

Nudeusupracbiasmatic

"Chiasmuloptic

5. Identificati exemple prin care sa ilustrati legea interaqiuniianalizatorilor.

6. Timp de 0 saptamiina,verificati legea adaptarii senzoriale In cazulsenzatiilor vizuale (adaptarea de la lumina la Intuneric sauadaptarea de la Intuneric la lumina). Notati, In caietele voastre,concluziile obtinute. Prelungiti studiul vostru mai mult timp ~i,apoi, comparati concluziile obtinute.

esenta, In sensul unei probleme, al unui fenomen etc.).Lege = categorie care exprimii raporturi esentiale, necesare,

generale, relativ stabile ~irepetabile.Luminozitate = Insu~irea unui corp de a fi luminos; stralucire.Sensibilitate = facultate de apercepe impresiile venite de lacorp sau

din lumea exterioara.

'11__ .,.,•• ..-",_ ••••• __ ••• - •

IAn~iTzalo-;'=organ de simt; termenul este introdus de Pavlov pentro

a desemna organele de simt periferice, caile nervoase ~iterminatia lor In scoarracerebralii.

lntensitate = stare a ceea ce este intens; grad de tiirie,de forra.lntuitiv=referitor la intuitie (patrundere nemijlocita, directa In

4. PERCEPTIA*,4.1 Definirea ,i caracterizarea perceptiei

Comparativ cu senzatiile, pereeptia constituie un nivelcalitativ superior de prelucrare ~i de integrare a informatieidespre lumea externa ~i despre propriul nostru eu. Ca ~isenzatiile, perceptiile sunt 0 reflectare a obiectelor ~i afenomenelor care actioneaza nemijlocit asupra organelornoastre de simt. Perceptiile se deosebesc insa de senzatii prinfaptul ca ele nu of era 0 reflectare a insu~irilor izolate ale1.----------------------

obiectelor ~i fenomenelor cu care venim in contact (miros,temperatura, euloare etc.), ci reflecta aceste obiecte intotalitatea lor. Astfel, chiar daea senzatiile stau la bazaperceptiei, in mod obi~nuit nu auzim sunete izolate, nu vedemculori separate de obiecte etc., ci auzim soneria ceasului,vedem obiecte care au diferite culori etc., adica percepemobiecte ~ifenomene in totalitatea lor.

4

Perceptia este procesul psihic cognitiv senzorial prin care cunoa~tem obiectul, in totalitatea insu~irilorconcrete, cand acesta actioneaza asupra organelor de simt.

Perceptia ar putea fi interpretata ca:- proees eognitiv in masura in care sunt integrate

informatiile primite prin intermediul simturilor desprelumea extern a ~idespre noi in~ine.lrnaginea pereeptivaeste bogata in continut, adica include atat insu~irileimportante, cat ~i pe cele neimportante, de detaliu aleobiectelor ~ifenomenelor;

- produs al procesului psihic concretizat in imaginea carese formeaza sub actiunea nemijlocita a stimulilor asuprasimturilor. Perceptia se desta~oara "aici ~i acurn", adicaintr-un anumit spatiu ~i timp, atunci cand existainteractiune directa intre stimuli ~iorganele de simt.

Ca ~i senzatia, perceptia a fost subiect de disputa intreasociationism ~igestaltism:

- Asocia(ionismul (Al. Baine, H. Ebbinghaus, W. Wundtetc.) afirma primatul parpi asupra intregului, iar inexplicarea naturii ~i organizarii psihicului uman recurgela principiul descompunerii-recompunerii. Viata psihicaeste 0 simpla suma a unoI' elemente indivizibile senzatiile. Pornind de la ele, sub actiunea legilorasociatiei (prin asemanare, contrast etc.), se formeazaperceptiile, reprezentarile ~i gandirea. Prin urmare, intresenzatii ~iperceptii, intre perceptie ~i gandire exista doardeosebiri de ordin cantitativ ~inu de ordin calitativ.

- Gestaltisnru/ (K. Kofika, O. Dunker etc.) afirmaprimatul intregului asupra partii, intregul fiind cevamai mult decat suma partilor, el posedand calitati proprii,ireductibile la parti/elemente. Psihicul nu este unconglomerat de proeese in sine, ci un ansamblu organizatla niveluri diferite de complexitate. Primul nivel este celal perceptiei, iar un nivel superior fiind eel al gandirii.Caraeterul organizat al psihieului este consideratinnascut, predeterminat, structurile fiind date.

in realitate, perceptia nu este posibila tara senzatii ~i nicinu este 0 simpla suma de senzatii, deoarece perceptiaeste unnivel superior de reflectare a realitatii, iar in imaginea perceptivaapar ~iinsu~iri care nu apartin partilor (structura). Perceptia esteinfluentata de distanta fata de stimul (dad distanta esteoptima, atunci perceptia este clara ~i precisa), de experientaanterioarii, de specifieul aetivitiitilor desfii~urate, de nivelulde dezvoltare al Iimbajului etc. Durata perceptiei estecorespunzatoare actiunii stimulului (daca se prelunge~te dupaincheierea actiunii stimulului, atunci apar halucinatiile).

Realizarea procesului perceptiv, ca act de sesizare a

realitatii concrete, presupune, precum orice proces, 0 duratatemporala, a~a incat pot fi puse in evidenta mai multe faze:

- orientarea spre stimul (directionarea privirii sprestimul);

- detectia stimu!u!ui (reactia "Aha!" ilustreaza momentuldeseoperirii stimulului);

- discriminarea stimu!u!ui (presupune extragerea uneicantitati suficiente de informatie despre stimul care sapermita diferentierea obiectului de alte obiecte de fond,astfel indit el sa devina 0 dominanta in campul senzorialal eon~tiintei);

- identificarea obiectu!ui presupune parcurgerea a douaetape: identifiearea eategoriala (informatii minimedespre insu~iri esentiale ale obiectului) ~i identificareaindividualii (adaugarea, la datele initiale, a unorinformatii despre particularitatile, detaliile obiectului

- care pot fi surprinse "aici ~iacum");- interpretarea obiectului rezulta din legatura perceptiei

cu activitatea ~i cu comportamentul, faza in care sestabilesc legaturi pragmatice intre imaginea perceptiva~istarile interne de necesitate ale subiectului.

Exemplu: Sunteti in sala de clasa in timpul unei ore. Atentiava este concentrata asupra lectiei in curs de desta~urare. Laun moment dat u:;;ase deschide brusc. Se declan~eaza in ace 1moment reflexul de orientare determinat de aparitia incampul perceptiv a unui stimul nou, capul fiind directionatspre locul de unde a aparut stimulul. Deseoperireastirnulului, in ambianta, constituie a doua faza a real1zariiprocesului perceptiv, in cadrul sau reu~indu-se incheiereaprocesului de localizare a stimulului. Intr-o a treia faza, adiscrirninarii, obiectul sursa a stimuli lor este delimitat in

raport cu celelalte obiecte din camp (persoana care a deschisu:;;a clasei). Informatiile obtinute pana inprezent suntprelucrate, cantitativ ~i calitativ, eea de a patra fazafinalizandu-se in momentul identificarii obiectului (spreexemplu, persoana care a deschis u:;;aeste directorul ~colii).Acest moment coincide cu definitivarea imaginiiperceptive. Ulterior obiectul este interpretat, subiectiv :;;iobiectiv (se actualizeaza alte informatii detinute despreobiectul perceptiei, legate in exemplul nostru de eventualecontacte directe cu persoana directorului, dar, de asemenea,de semnificatia functiei pe care 0 detine).

Edward L. THORNDIKE

(1874-1949)

Psiholog american ale carui cercetari s-au .axat peinteligenta animalelor, dar, de asemenea pe problemeleinvatarii la om (lucrarile sale au - influentat pregnantpedagogia americana).

Printre cele mai importante lucrari ale sale pot fiamintite: Animal Inteligence. Experimental stadies (1911),Educational Psychology (1913-1914), Human Learning(1931), Psychology of Wants (1935), Interest and Attitudes(1935) etc.

4.2 Legile generale ale perceptieiPrecum senzatiile ~i perceptiile presupun, in realizarea

lor, actiunea mai multor legi: "1. Legea integralitiipi-structuralitapi exprima caracterul

de sistem ierarhicorganizatal imaginiiperceptive, astfel,noi, percepem obiectul ca intreg sau ca un ansamblu

4 I organizat ~inu ca 0 suma de elemente sau insu~iri.Spre, exemplu:'dadi un obiect cunoscut este vazut numaipartial, subiectul se comporta, fata de el, ca ~icum I-arfivazut in intregime.

2. Legea selectivitapi ne arata ca perceptia noastra esteorientata spre un anumit obiect, selectat,dintr-un campperceptiv mai vast. Analizatorii sunt supu~iactiunii uneimultitudini de stimuli ~i pentru ca posibilitiitile dereceptare ~i de prelucrare a informatiilorde ciitre creiersunt limitate, apare necesitatea selectarii stimulilor, ceeace ne intereseaziidevine obiectul central al perceppei,ceilalti stimulitrecandinplan secundar,devenindfondul

4.3 Formele complexe ale perceptiei1. Perceptia spatiului. Spatiul este infinit ~i nu poate fi

perceput in totalitate. Noi percepem doar insu~irilespatiale ale obiectelor: forma, marime, pozitie relativa,dimensiuni, distante, relief etc. cu ajutorul viizului,chinesteziei, tactului ~i al auzului. Vederea obiectelortridimensional este numitii perspectiva sau perceptiespatiala. Perceptia adancimii se realizeazii cu ajutorulindicatorilor monoculari (informatia despre adfmcimeprovine de laun singur ochi) ~ibinoculari.

Cei mai importanti indicatori monoculari aJadancimii sunt: marimea relativa (dupii 23 m,obiectele par mai mici), interpozitia (obiectele maidepiirtate sunt "acoperite", in campul nostru vizual, decele mai apropiate) ~i perspectiva liniara (liniileparalele care se depiirteaziide noi par sa se apropie). Ceimai importanti indica tori binocutari sunt:disparitatea retiniana (datoritii distantei dintre cei doiochi de aproximativ 7 cm, imaginea unui obiect estediferitii atunci cand 11privim cu ochiul drept ~icu ochiulstang; la nivel cortical se realizeazii sinteza celor douiiimagini, unul dintre ochi avand rol conduciitor) ~i

perceppei (formarea imaginilor duble). Spre exemplu,interesulpentru 0 persoana, determina,ca in garii,intr-omultime de persoane necunoscute, persoana a~teptatasafie distinsacu c1aritate.

3. Legea constantei perceptive exprimiirezistentaimaginiiperceptive la modificarea contextului in care esteprezentat obiectul (eu ajutorul experientei anterioare se

. produce0 corectarea denaturarilorobiectului,astfelincatacesta, intre anumitelimite,apare ca invariant),vorbinduse despre constanta marimii, a culorilor, formelor etc.

4. Legea proiectivitatii sau a obiectualitapi este 0 legecaracteristicii numai perceptiei, care face ca imagineainternasa fiepermanentraportatiila obiectulperceput.

5. Legea semnificatiei determina ca tot ceea ce are, importantiipentruom siiintrein campulsiiuperceptiv.In desfii~urarea procesului perceptiv, aceste legi

functioneazain interactiune.

convergenta oculara (globii oculari se pot orienta inunghiuri diferite atunci cand un obiect se apropie sau sedeparteaza).

2. Perceptia timpului. Timpul este infinit ~inu poate fiperceput ca atare. Noi putem sa percepem numaicaracteristicile temporale ale elementelor:con tin u i ta te- d i s c on ti n u i tate, s ucc es iune,simultaneitate ~idurata. Perceptia timpului presupunememoria care face posibila axa trecut-prezent-viitor.Sistemul de referintii pentru timp poate fi: fizic,cosmic, sistemul biologic, sistemul socio-cultural.

3. Perceptia mi~carii. Este posibilii datorita separiiriiobiectului de fondul perceptiei, constantei marimiiobiectului, datoritii persistentei imaginii retiniene ~i ami~carilor capului sau ale globilor oculari.

4. Perceptia interpersonala (intercunoa~terea). Are caobiect insu~irile manifeste ale persoanei, triisiiturilesituational-relevante ~i conduitele relationale. Sespune cii are 0 perceptie interpersonalii mai buna celcare identificii trasaturile neaparente ale persoanei.

4.4 Observatia ,i spiritul de observatiePerceptia se integreaza in schema de reglare a oriciirei

activitiiti desfii~urate in plan extern, implicand limbajul,gandirea, vointa, atentia, motivatia etc., perceptia ridicandu-sede la stadiul unei simple imegistrari ~i prelucrari a stimuliloraleatori, la stadiul unei activitiiticomplexe, orientate spre scop,adiciiea devineobservape. "

Obsenatia se derule~ziiin timp, avand un scop precis ~ifiind dirijatii din interior prin comenzi verbale. Limbajul

4.5 Perceptii denaturateDe~i perceptiile se produc in conditiile aqiunii directe a

stimuli lor asupra organelor de simt, deci reflect a in modadecvat realitatea, in anumite conditii apar" denaturari.Acestea pot avea cauze multiple, putandu-se face insiidiferenta intre erori "normale" de perceptie ~ierori ce tin depatologia perceptiei.

Astfel, in eazul erorilor numite "normale" se utilizeazii,in limbaj psihologic, termenul de iluzie, aceasta reprezentando reflectare denaturata a obiectelor datorita efectelor decamp, legate in special de supraestimarea sau subestimareaunor elemente sau proprietati. Iluziile perceptiv.e apar in sferatuturor modalitatilor perceptive, cele mai, cunoscute fiindiluziile optico-geometrice (spre exemplu, faptul cii 0suprafata stralucitoare pare mai mare decat una intunecata).

dirijeazii desfii~urareafazicii a observatiei, fixeaza rezultatelepartiale ~i globale ale acesteia, permitand generalizareaschemelor logice ale activitiitiiperceptive. Observatia constituieometodiide investigareaproceselor ~ia fenomenelorpsihice.

I.Spiritul de observatie este aptitudinea de a sesizarapid ceea ce este relevant, de~i nu apare in modfoarte evident.

o categorie aparte a perceptiilor denaturate 0 constituiecele ce se leaga de patologia perceptiei (s-ar putea vorbi ~ideo categorie intermediarii, anume perceptiile denaturatedatorate unor deficiente senzoriale). Oricare ar fi tulburarilecare apar, toate se leagii, intr-un fel sau altul, de 0 alterare asentimentului realita!ii. Spre exemplu, in schizofreniedeta!?areade real este deosebit de putemicii, ajungandu-sefie la un amestec al senzatiilor !?ial reprezentiirilor celuiafectat, fie la halucinatii, atunci cand bolnavul "vede" lucruripe care nimeni altcineva nu Iemai vede.

Toate aceste posibilitati de e!?ecill realizarea proeesuluiperceptiv dovedesc incii 0 datii caracterul procesual,complexitatea !?i importanta sa in ansamblul vietii psihiceumane.

19

W1ILUZIILE OPTICO-GEOMETRICE

cele doua linii orizontale par inegale, de~i sunt egale.La fel, in figura din dreapta, datorita orientarii

4

liniilor terminale,'linia de sus pare mai lunga decat cea dejos, aceasta iluzie datorandu-se faptului ca linia orizontalade sus face parte dintr-un ansamblu care delimiteaza 0suprafata mai mare deciit linia paralela de jos, aceastainglobata fiind intr-.o suprafata mai mica.

Aceste explicatii sunt insa doar unele dintre celeadmise.

o alta posibiHi explicatie, care functioneaza in raport cuanumite iluzii, este cea a lui J. Piaget, care se bazeaza peceea ce nume~te "efectul centrarii" (ceea ce se afla in centrulatentiei tinde sa fie supradimensionat).

De asemenea, in alte cazuri, este yorba de tendinta deechilibrare a imaginii sau pur ~i simplu de experient~. Incazul figurii alaturate s-a constatat ca latura de sus este

vazuta ca fiind mai lunga decat cea de josde catre copii, in timp ce adultii,familiarizati cu figura patratului, vadaceste laturi ca egale.

Cert este ca interpretarile nu suntyonsensuale, existand chiar iluzii opticogeometrice in cazul carora nu s-a putut

~ gasi 0 explicatie, a~a cum este cazul

. dreptelor perpendiculare alaturate, carepar inegale. Se poate, astfel, sustine cadomeniul iluziilor optico-geometrice esteun domeniu inca deschis investigatiilor.

) (( )

0000°0o

°°0°° °°

Unele desene geometrice pot provoca perceptiieronate, care nu corespund realitatii masurabile.Contributiile cele mai importante au fost aduse de ~coalagestaltista, fiind de amintit, in primul rand, iluzia luiTitchner: doua cercuri mici, egale, par inegale daca suntintegrate in figuri diferite.

Cauza pentru care se na~te aceasta iluzie se refera la faptul caintregul influenteaza partea. Iluzia lui Titchner este insa doaruna dintre multele posibile. De exemplu, in figura din stanga

W1FIGURILE DUBLE

Figurile duble sunt contextulin care caracterul selectiv alperceptiei poate fi pus in evidenta cu u~urinta. Aceste figurisunt construite astfel incat sa se pastreze un grad deambiguitate accentuat intre fondul ~i obiectul perceptiei.Actiunea unuia sau mai multora dintre factorii care determinaselectivitatea perceptiva (contrastul cromatic, motivatiasubiectului, variatia intensitatii stimulilor etc.) se percepe cuc1aritate unul dintre elemente, celelalte constituind fondulpercePtiei. Astfel, in prima dintre figurile alaturate, care este •in realitate 0 figurii tripla, se pot observa, rand pe rand, 0tanarii, 0 Mtrana ~i un barbat. In cealalta imagine este yorba,pe de 0 parte de Don Quijote calare cu 0 moara in fundal, darpe de alta parte doar de capullui Don Quijote.

Aplicatie: Incercati sa explicati figurile dubie, de mai sus, utilizand cele Invatate despre perceptie.

~PLICATII1.------1. Precizati fazele procesului perceptiv, in ordinea fireasca a

desfa~urariilor.

2. Caracterizati, dintre fazele percePtiei, discriminarea stimulului ~iidentificareaobiectului, exemplificandu-le corespunzator.

3. In aproximativ jumatate de pagina, comparati perceptia cusenzatia, evidentiind caracteristicile perceptiei.

4. Formati grope de 4 elevi sau lucrati pe perechi ~i,apoi, precizaticum sunt valorificate iluziile perceptive in cinematografie ~i inarta.

Binocular =care se refera la ambii ochi, care se realizeaza cuambiiochi.

IDenaturare= deformare, alterare, falsificare.Figura = forma care se deta~eazadintr-un ansamblu.Halucinarie = tulburare psihica rezidand in perceperea unui obiect

sau fenomen lara ca acesta sa fie prezent.

5. Impreuna cu colegii vo~tri urmariti in comun 0 activitate (spreexemplu un fragment dintr-un spectacol sau dintr-un meci defotbal) de lungime relativ scurtii(10 minute).lncercati sa descrieti(Inscris,dad este posibil),dupa aceea,activitateaurmiirimcat maiprecis posibil. Comparati descrierileobtinute ~ipuneti in evidentadiferenteleexistente.Identificaticauzeleacestor diferenteutilizilndnotiuneade"spiritdeobservatie".

6. Descrieti perceptia ca proces ~iimagineprimara ~icomplexa.

7. Comparati senzatiile ~ipercePtiile in baza unui exemplu concret,precizand patru asemanari ~ipatru diferente.

Patologie = provine din grecescul phatos "boala" ~i logos"studiu"; parte a medicinii care se ocupa cu studiulsimptomelor ~i al cauzelor bolilor ~i care cuprinde maimulte diviziuni.

Pr.agmatic = (gr. pragma, "actiune") care prive~te actiunea,utilitatea; care judeca in functie de utilitate nemijlocitii,in dauna obiectivitatii.

m

5. REPREZENTAREA *.5.1 Definirea ,i caracterizarea reprezentirii

rReprezentarea este procesul psihic cognitiv senzorial de retlectare mijlocita, selectiva ~i schematica aproprietatilor concrete mai mult sau mai putin semnificative ale obiectelor ~i ale fenomenelor date inexoerienta oerceotiva anterioara a subiectului.

5Reprezentarife obi~nuite sunt familiare tuturor: oncme

poate evoca imaginea mamei, a invati'itoarei, a casei parinte~ti,phiar atunci cfmd se afla la sute de kIn distanta. Ele apar frecventin mintea noastra in starea de veghe, dar ~i in starea de somn ~i,de aceea, multa vreme Ii s-a atribuit un rol central in viatapsihici'i.

Calitatea reprezentarilor este influentata decalitateaperceptiei (acuratete, precizie, completitudine), contextul incare a avut loc receptarea obiectului dat (legatura cu motivatia,cu trairile afective, cu activitatea), frecventa contactelorperceptive cu obiectul ~i durata care se scurge intre momentulperceperii obiectului ~ireactualizarea imaginii secundare.

In plan ontogenetic, mecanismele reprezentarii seformeaza ~i se consolideaza mai Hirziu decat cele ale perceptiei(prima forma este schema obiectului permanent la ~8-10 luni).DezvoWindu-se pe baza perceptiei, reprezentarea nu estecontinuarea, in linie dreapta, a acesteia, ci este un nivelsuperior al activitiitii cognitive. Reprezentarea este primul paspe drumul desprinderii actului de cunoa~tere de concretulimediat ~i orientarea lui spre abstract ~i general, pregatind eelde-al doilea salt al activitatii de cunoa~tere, saltul din planulimagisticului in planul constructi vitatii conceptuale,. salt pe careil va realiza gfmdirea. Datorita acestor caracteristici ale sale sevorbe~te insa ~i despre 0 natura contradictorie areprezentarilor (mai precis este yorba de origine, extensie,funqionalitate, locul ~i rolul lor in succesiunea proceselorcunoa~terii umane). Imaginile mentale oferite de reprezentare,dincolo de to ate discutiile pe care cercetarea acestui procespsihic le-a provocat, se dovedesc a avea 0 relevanta de'~sebitapentru existenta umana.

5.2 Clasificarea reprezentirDorClasificarea reprezentarilor poate fi realizata potrivit mai

multor criterii, printre care se pot aminti:1. Jean Piaget considera ca dupa prezenta elementului

de noutate, exista reprezentari:a. reproductive, bazate pe perceptii anterioare; se

realizeaza cu ajutorul memoriei;b. anticipative, se refera la mi~cari sau schimbari care nu

au fost inca percepute; sunt rezultatul operatiilorgandirii ~iprocedeelor imaginatiei.

In masura in care reprezentarea se constituie P€ bazaperceptiei, compararea lor permite evidentierea mai multorasemaniiri ~i deosebiri. Astfel, in ceea ceprive~teasemanarile dintre ele, se poate preciza ca:

- sunt procese de cunoa~tere;- sunt fenomene intuitive, imagini concrete ale unor

obiecte sau fenomene;- determina efecte fiziologice (atat perceptia, cat 1?i

imaginea unei lamai declan§eaza salivatia);- sunt legate de mi~care (perceperea mi1?ci'irii1?idaca ne

imaginam un object perceput anterior in stanganoastra, ochii vor efectua 0 deplasare spre stanga);

- au un inteles,.oanumita semnificape, dar exista 1?ideosebiri (reprezentarea acoperii, de regula, un sens maibogat);of era informatii despre obiecte 1?i fenomene(perceptia of era un volum mai mare de informatii,imaginea perceptiva fiind mai clara fata dereprezentare).

De asemenea, exista ~iurmatoarele deosebiri:- perceptia se produce in prezenta obiectului, iar

reprezentarea se produce in absenta obiectului;- perceptia reflecta clar, precis, obiectul, iar

reprezentarea nu este 0 reproducere fidela adatelor perceptive, constituind 0 prelucrare a lor (Inevolutia ei se produce abstractizarea);imaginea perceptiva este bogata in continut (cuprindeinsu1?irile esentiale ~i neesentiale ale obiectului), iarreprezentarea este schematica (cuprinde numaiinsu~irile considerate importante).

2. In funqie de predominarea unei modalitatisenzoriale, exista reprezentari: vizuale, auditive,gustative, motorii. Medicu] psihiatru Jean MarinCharcot (1825-1893) identifica trei tipuri de subiectifrecvent intaInite: tipu] vizual (care vede pagina ci'irtiidespre care vorbe~te), tipul auditiv (care daci'i se referala lectia predata de profesor, aude expresii]e utilizate decatre acesta) ~itipul verbo-motor (care prefera, pentru amemora sau retine un text, sa citeasca cu glas tare).

Jean Marin CHARCOT

(1825-1893) -

Neurolog francez, a descris simptomatologia majoritatiimarilor maladii organice ale sistemului nervos, avandnumero~i discipoli printre care este de amintit S. F~eud. Seocupa in principal de nevroza ~i isterie, in raport cu aceastadin unna fiind printre primii care utilizeaza hipnoza ~isugestia in tratarea ei.

Reprezentiiri picturale

Este yorba de un tabel cu numerele de

telefon ale mai multorpersoane.Andru Vasile are nr. de telefon234 485.

DomeanuDaniel ate nr. de telefon 278 776.

Malic Stefana are nr. detelefon 245 678.

Staicu Larisa ate nr. de telefon 265976.

Reprezentiiri lingvistice

"Acesta este un ceas. "

3. Dupa gradul de generalitate, exista reprezentari:a. individuale, care reflecta imaginea unor obiecte,

fiinte etc. deosebit de semnificative pentru 0anum ita persoana;

b. generale, care reflecta ~i caracteristici comune maimultor obiecte cu ajutorul sintezei ~i operatiilor declasificare. Continutul lor este format din insu§irisemnificative, caracteristice, m timp ce continutulnotiunilor este format din insu~iri esentiale ~inecesare.

4. Dupa gradul de abstraetizarc, exista reprezentari:a. cu grad moderat de abstractizare, caracterizate

prin familiaritate, figurativitate, discursivitate

5.3 Proprieta,i1e reprezentarilorReprezentarile au mai mul~e proprietati comune care,

indiferent de tipullor, Ie face sa constituie 0 clasa distincta deprod use psihice:

1. Figuratiyitatea. Potrivit definitiei de mai sus,reprezentarile redau ceea ce este tipic pentru un obiect,caracteristicile care tree dincolo de exemplarele particularedintr-o anumita clasa de obiecte. Imaginea obtinuta prinreprezentare este semnificativa pentru ceea ce obiectele au incomun. Schematizarea ~i generalizarea prin care se ajunge lareprezentare nu tree insa dincolo de configuratiile concrete,de posibilitatea identificarii obiectuale.

2. Operatiyitatea. J. Piaget define~te reprezentarea ca 0"reconstructie operatorie" care nu se poate realiza dedit inprezenta operatiilor intelectuale ~i a limbajului extern.Caracterul operational decurge din reconstituirea obiectelorla nivelul trasaturilor definitorii, ceea ce permiteindepartarea de schema structural a a obiectului. Acestcaracter permite, spre exemplu, redarea simultana a

succesivului (ne put em reprezenta in 2-3 minute derulari carein realizarea lor dureaza mult mai mult timp) sautransformarea simultanului intr-o succesiune (un arhitectpoate avea in minte proiectul unei cladiri,pe care 11 va

21

perceptuala etc.;b. cu grad inalt de abstractizare, caracterizate poo

nefamiliaritate, grad malt de abstractizare, discursivitateverbala, detaliere pOOmijloace verbale etc.

5. Din perspectiva e\'olutiei ontogenetice, existareprezentari:a. primare, bazate pe codul perceptiv ~i intalnite

dominant panii la varsta de 3 ani;b. conceptuale, care au la baza un cod conceptual ~i

apar intre 3 ~i 10 ani;c. formale, care au la baza codul formal ~i apar in

perioada adolescentei.

transpune dupa aceea, succesiv, pe hartie, dupa cumconstructorul va incerca realizarea succesivii a proiectuluiconceput de arhitect).

3. Panoramizarea. Reprezentarea permite imbinarea inimaginea mintalii rezultatii in urma procesului a unordimensiuni ale obiectelor care nu pot fi percepute la propriudecat succesiv (spre exemplu, un cub nu poate fi perceputdecat ca avand trei fete, in timp ce la nivelul reprezentiirii sepot reda toate fatetele sale).

4. Integra rea. La nivelul reprezentiirii se realizeazii 0reunire a dimensiunii sensibile cu cea intelectuala, astfelincat se poate aprecia ca "fieciirei figuri Ii corespunde un sens~ifiecarui sens 0 figura" (Mielu Zlate).

5. Autonomia. Deja la nivelul reprezentiirii se poatepune in evidentii capacitatea de desprindere de purtatorullorconcret pentru a circula In mediul social al acestuia. Invirtutea acestei capacitii!i reprezentiirile pot deveniconstrangatoare .pentru comportamentul individului, elefiind receptate ca venind din lumea exterioara.

6. Caraeterul social. Reprezentarile exprimaintotdeauna un fond cultural comun, a~a Incat se pot pune Inevidentii la nivelullor componente sociale.

5

5.4 Rolul reprezentarilor in cunoa,tere ,i activitateRolul detinut de reprezentiiri In cunoa~tere este deosebit

in masura In' care se poate afirma cii majoritateameeanismelor psihice au ea punet de plecare, ea punet desprijin sau chiar ca material concret reprezentarile.Sistematizand, se poate aprecia cii reprezentiirile detin Incadrul cunoa~terii ~iactiunii umane urmatoarele functii:

1. Permit "progresul" perceptiei, realizarea acesteia deo manierii completii ~iadecvatii;

2. Constituie "materia prima" pentru gandire ~ioperatiile sale, pentru imaginatie ~i procedeeleacesteia;

3. Reprezinta un punet de pleeare in evolutia gandirii,in miisura in care imaginea, schematizand dateleperceptiei, u~ureazii operatiile gandirii, In specialabstractizarea, constituind un intermediar intre

cunoa~terea senzorialii ~i concepte. Astfel, subactiunea operatiilor gandirii, imaginea-reprezentarese transformii in concept figural, in care se retin doarinsu~irile esentiale ale formei ~i configuratieiobiectelor. Prototipul acestui gen de concepte cu bazadirect in reptezentare 11constituie figurile geometrice,la care triisiiturile definitorii sunt forma ~i raporturile

. dintre elementele comp6nente. In rezolvareaproblemelor de fizicii, mecanicii sau de geometrie,reprezentarea care insote~te rationamentul devineesentialii atat pentm decodificarea figuralii aformulariloi verbale - construirea figurii -, cat ~i

pentru identificarea solutiei corecte;4. Permit eoncretizarea gandirii verbal-abstraete;5. Constituie una dintre sursele de informatie

importante pentru subiectul uman concret;6. Sunt instrumente de planificare ~i reglare a

eonduitei umane, prin integrarea in diferite tipuri deactivitii!i (de joc, de inviitare, de rezolvare deprobleme, de munca, de creatie);

7. Pot detine 0 funetie eathartica, adicii de detensionarenervoasii, chiar ~ipentru 0 perioadii scurtii de timp;

8. Reprezentarile definese eeea ee este realitateapentru subiect (omul nu reactioneazii la realitate a~acum este ea, ci a~a cum ii este prezentatii, respectiv a~acum 0 anticipa ~i 0 a~teapta, fiind yorba, aici, inprimul rand, nu de reprezentiirile individuale, ci decele sociale);

9. Permit orientarea noastra in spatiu, la nivel mintalputandu-se vorbi despre "hiirti psihologice" care nepermit orientarea intr-un anumit spatiu (in ora~ul natal,spre exemplu, unde diferitele locatii nu au 0 aceea~iincarciiturii "simbolicii", diferitele zone nu sunt la felde bine conturate etc.) .

Cu titlu general se poate aprecia ca reprezentarile servesc

ca instrumente de adaptare la realitate, eficiente pentruexistenta concretii in miisura in care la nivelul lor sedecanteazii ~i sedimenteaza totodatii achizitiile de nivelsenzorial, pregatind trecerea la cunoa~terea logicii.

lI}REPREZENTARILESOCIALE

5

"Conceptul de reprezentare sociala Unul dintre cele mai importante procese implicate in constituireadesemneaza 0 forma de cunoa~tere specifica, reprezentarilor este obiectificarea, respectiv procesul prin care individul sauo ,,~tiinW' a simfului com un, ale carei grupurile transforma conceptele, notiunile abstracte in imagini familiare.continuturi vizeaza procese generative ~i "A obiectifica inseamna a descoperi calitatea iconica a unei idei sau fiintefunctionale socialmente determinate. In sens imprecise, a reproduce un concept printr-o imagine. A compara deja inseamna amai larg, desemneaza 0 forrha de cunoa~tere depicta, a umple de substanta ceea ce este gol in mod natural. Trebuie numai sa-Isociala. ~eprezentarile sociale sunt comparam pe Dumnezeu cu un tata ~i ceea ce era invizibil devine vizibilmodalitati de a gandi practic orientate spre instantaneu in mintile noastre, ca 0 persoana careia i se poate raspunde ca atare.comunicare, intelegere ~i stapanire a Un uria~ stoc de cuvinte referitoare la obiecte specifice se afla in circulatie inmediului social, material ~i ideal. ( ... ) fiecare societate, iar noi ne aflam sub 0 presiune constanta a nevoii de a oferiDeterminarea sociala a continuturilor sau echivalentullor in imagini concrete. Din moment ce ne asumam faptul ca acesteproceselor reprezentarilor se refera la cuvinte nu se refera la "nimic", suntem obligati sa Ie legam de ceva, sa Ie gasimcondiliile ~i contextele in care acestea se echivalente non-verbale" (Serge Moscovici, "Fenomenul reprezentarilorformeaza, la comuniciirile prin care circula ~i sociale", in A. Neculau (coord.), Psihologia sociala a campului social.la functiile pe care Ie au in interactiunile Reprezentarile socia Ie, Polirom, Ia~i, 1997, p.4 7).sociale" (Jodelet, D., "Representationsociales", in S. Moscovici (ed.), Psychologie Aplicatie: Identificali reprezentari rezultate dintr-un astfel de proces desociale, PUF, Paris, p. 361-362). obiectificare ~ianalizali modul formarii lor.

Reprezentarea sociala nu apareinstantaneu, ci in 'urma unor procese, a unorproductii sociale. Ea are 0 geneza ~i astfel 0duratii de viata. Structura sa nu este unadefinitiva, ci supusii transformarilor ~icunoscand 0 evolutie.

Cum se ajunge la modificarea unelreprezentari sociale? Este yorba deposibilitatea ca 0 populatie, un grup sa seconfrunte cu elemente noi care se leagii de 0reprezentare sociaHideja existenta. Poate fiyorba de idei, norme, convingeri, practicisociale straine de viala comunitalii in cauza.Progresiv se ajunge la integrarea acestorelemente noi, ceea ce semnifica simultan 0modificare a reprezentarii existente.

Procesul modificarii reprezentarilorsociale a fost schematizat de C. Guimelliastfel:

I. aparilia evenimentului cu impact asupra grupului;2. aparilia unor modificari ale circumstantelor exterioare datorita

evenimentului;3. aparitia unor practici noi in comunitate ~i cre~terea frecventei acestor

practici;4. noile practici genereaza scheme care Ie prescriu;5. reorganizarea campului reprezentationalin conformitate cu noile practici;6. aparitia unui concept nou in urma fuzionarii tuturor elementelor ~i

acceptarea sa.Modificarea in aceasta maniera a reprezentarilor sociale este un proces

normal. Lumea contemporana a pus in practica ~ialte modalitati de modificare areprezentarilor sociale, respectiv cele care se bazeaza in mare masura pemanipularea indivizilor. Astfel, atunci cand unei persoane i se repeta intreagaviata sau 0 mare parte din ea, anumite imagini, interpretari, categorii de gandire,ea i~i va insu~i aceste modele ~i va respinge cu hotarare orice contravineacestora. Individul este practic "prizonierul" contextului in care traie~te,ignorand alte posibilitati.Aplicatie: Identificali, in comunitatea voastra, un proces de modificare a uneireprezentari sociale.

~PLICATII

1. Pleciind de la cele trei tipuride subiecti, existente In functie depredominarea unei modalitati senzoriale (cJasificarea lui JeanMarin Charcot), identificati daca apaqineti tipului vizual, auditivsauverbo-motor.Argumentati raspunsu1voshu.

2. Descrieti reprezentarea ca proces ~iimagineminta1asecundara.

3. Stabiliti ~idetaliati relatiile functionale dintreprocesele cognitivesenzoriale: senzatii,perceptii, reprezentari.

4. Comentati din punct de vedere psihologic urmatorul text: ,,(...)daca imaginea [mentala] ar constitui 0 simpla pre1ungire aperceptiei, ar trebui sa intervina imediat dupa na~tere.ln realitate,(...) ea se manifesta de-abia 0 data cu aparitia functiei semiotice"(1.Piaget,B. Inhelder,Psihologia copilului, EDP,1969,p.58-59).

5.. Argumentati, intr-un text de aproximativ 0 jumatate de pagina,faptu1ca reprezentarea are 0 dubla natura.

l!J~~\!lJActivitate = ansamblu de acte ale unei fiinte vii ce sta la baza tuturor

comportamentelor.Catharsis =purificare, eliberare de0 tensiune emotionala.Fiziologie = provine din cuvintele grece~tiphysis"naturii" ~i logos

"studiu"; ~tiintii care studiaza legile de functionare aleorganismului.

6. Realizati 0 analizacomparativa Intrereprezentarilepictura1e ~i ce1eIingvistice.

7. Comentati dinpunct de vederepsiho1ogicurmatorul text:"Reprezentareasocia1a este unefoft de stapiinire~i Inte1egerea rea1u1ui(oo.). Nici giindire obiectiva ~tiintificaarealitatii, nici reflectarea afectiva a stimulilor inconjuratori; 0refacere, 0 reconstructie a realitatii, prin prisma modelului minta1a1 individului" (A. Neculau, "Reprezentari1e socia1e", inPsihologia nr. 1, 1993,p. 3).

Funcfie == ansamblu de' operatii strict dependente unele dealtele ce permit realizar.ea unui anumit proces sauconduite ..

Imaginafie = proces prin care producem noul in baza combinariiexpenentei anterioare.

Rafionament = operatie a giindirii care consta dintr-o inlantuirelogicade raporturi ce conduce la 0 concluzie.

2'3

TIPURI DE ITEMI IEvaluarea cuno~tintelor dobandite, a aptitudinilor dezvoltate

sau a competentelor formate, constituie 0 parte importanta aactivitatii ~colare. Obtinerea unor rezultate bune presupune, pelanga eforturile de invatare, exersare ~i aplicare, cunoa~tereatipurilor de itemi prin care evaluarea se poate realiza,cunoa~terea tehnicilor de redactare a raspunsurilor permitandobtinerea intr-adevar a rezultatelor a~teptate.

In acest sens, credem ca este utila tratarea ~i mai alesexemplificarea tipurilor de itemi sub care se poate realizaevaluarea la disciplina psihologie, atat in ceea ce prive~teevaluarea curenta, pe durata parcurgerii acestei discipline, cat ~iin cazul examenului de bacalaureat sau al concursurilor ~colare

precum olimpiadele. lata de ce este necesar sa cunoa~temdiferitele tipuri de itemi.

Item sau subiect reprezinta acea componenta a unei probe (instrument de evaluare proiectat, administrat ~icorectat de obicei de profesor) in alcatuirea careia se poate face diferenta intre 0 intrebare, pusa intr-unanumit format ~ila care se a~teapta un anumit raspuns.

Cel mai uzual criteriu de clasificare a itemilor se refera la

gradul de obiectivitate al acestora. Se face astfel diferentaintre urmatoarele categorii de itemi:

1. Itemi obiectivi, care pot fi:- itemi cu alegere duala: solicita raspunsuri de tip

DA/NU, adevarat/fals, acord/dezacord etc.- itemi de tip pereche: solicita stabilirea de

corespondente/asociatii intre elemente a~ezate pe douacoloane. Corespondenta se face in baza unui anumitcriteriu sau cerinte enuntate anticipat continutuluipropriu-zis al itemului.

- itemi cu alegere multipla: solicita alegerea unui singurraspuns corect/altemativa care se dovede~te optima inraport cu enuntul dintr-o lista de solutii/altemative (de~ise intalne~te rar, este posibil ca raspunsul solicitat sa fie elinsu~i multiplu, in acest caz specificandu-se acest lucru).

2. Hemi semiobiectiv~ care pot fi:- itemi cu raspuns scurt: intrebari directe care solicita un

raspuns predefinit de tipul: expresie, cuvant, numar,

Itemi obiectivi

simboletc.- itemi de completare: enunt incomplet care solicita

completarea cu anumite cuvinte adecvate contextuluidat;

- intrebari structurate: sunt compuse din mai multesubintrebiiri legate printr-un element comun. Cup rind unmaterial/stimulin raport cu care se formuleaza anumitesubintrebari, se of era date suplimentare, dupa careurmeaza alta serie de subintrebiiri.

3. Hemi subiectivi, care pot fi:- rezolvarea de probleme: reprezinta activitati noi,

diferite de activitatile de invatare curente, menite sarezolve 0 problema prin utilizarea unor operatii mentalecomplexe (analiza, sinteza, evaluare, transfer etc.);

- itemi detip eseu structurat/semistructurat: reprezintaraspunsuri mai ample care sunt dirijate, orientate ~iordonate cu ajutorul unor cerinte, indicii, sugestii etc.

- itemi de tip eseu Iiber: nu impun cerinte de structura ~iabordare, urmarindu-se creativitatea ~ioriginalitatea.

.mrm;r." :j[nm~':solicita raspunsuri de tip DA/NU, adevarat/fals, acord/dezacord etc.

Transcrieti numarul subiectului ~iraspundeti prin DA sau NU:1. Reprezentarea reda to ate insu~irile unui

obiect, in timp ce perceptia semnalizeazadoar insu~irile caracteristice.

2. In ontogeneza perceptia aparemai tarziudecat reprezentarea.

3. Relatia pusa in evidenta de Weber ~i Fechnerse respecta numai la valorile mari aleexcitantilor.

4. Prin continutullor reprezentarile se apropiede gandire, iar prin modul de producere seaseamana cu perceptiile.

5. Senzatiile gustative au 0 tonalitate afectivapozitiva sau negativa.

6. Durata perceptiei nu corespunde durateiactiunii stimulului, prezentei acestuia.

7. Senzatiile sunt imagini primare.,deoarecereflecta doar insu~iri separate.

8. Obiectul perceptiei este reprezentat de ace Iaspect allumii exterioare care este selectat &subiect in conformitate cu specificulactivitatii .•..

NU

NU

NU

NU

DA

NU

NU

DA

_ raspunsul este negativ, deoarece perceptia este cea care redatotalitatea Insu~irilor unui obiect, in timp ce reprezentarea neof era insu~iri caracteristice, esentiale;in masura in care ontogeneza se refera ·la evolutia proprieunei persoane de-a lungul existentei sale, raspunsul estenegativ, deoarece reprezentarea presupune in constituirea saperceptia, a~a incat nu 0 poate preceda;

- relatia pusa in evidenta de Weber ~iFechner, care se refera lacorelatia existenta intre intensitatea stimulului ~isensibilitate (pragul diferential) se respecta la valorile mediiale stimulului;

- reprezentarile au 0 dubla natura: intuitiv-figurativa,presupunand in formarea lorperceptiile, respectiv intelectivoperational a, constituindu-se prin intermediul unor operatiimentale care permit punerea in evidenta a trasaturilorcaracteristice;

- tonalitatea afectiva este una dintre caracteristicile

senzatiilor, anume de a fi insotite de 0 traire afectiva, precumplacut/neplacut;

- perceptia se define~te ca un proces psihic cognitiv de ordinsenzorial care se constituie sub actiunea directa a stimuli lorasupra analizatorilor; realizarea perceptiei ~i dupa incetareaactiunii stimulului determina aparitia halueinatiilor;

- caracterul de imagini primare sau secundare este dat deactiunea directa sau indirecta a stimuli lor asupraanalizatorilor;

- selectarea aduce in prim-plan anumiti stimuli, in timp ceceilaHi raman in fundal, constituind fondul perceptiei,· a~aincat denumirea de "obiect al perceptiei" nu poate revenidecat stimulilor selectati.

Realizarea corecta acorelatiilor presupunecunoa~terea continutuluilegilor perceptiei ~iderivarea unor anumiteconcluzii din acestea.

b:5)c:3),4)d: 2),7)e:l)

tot ceea ce are semnificatie pentro om se impune in campul sau ia: 6)perceptiv;explica 0 seriede fenomeneposibile doar in viata psihica a omului;fenomenul in cauza este dependent de 0 serie de factori precum:interesul pentro obiect, conturarea speciala a unor elemente,contrastul cromatic etc.;pune in evidenta caracteristica omului de a fi 0 fiinta activa in relatiileculumea;potrivit ei, imagineaperceptiva este orgitnizataierarhic;se refera la faptul ca insu~irile obiectului alcatuiesc 0 imagineunitara;

7) in cazul sau este yorba de constanta marimii, constanta formei ~iconstanta culorii obiectelor.

, : solicita stabilirea de corespondenle/asocialii intre elemente a~ezate pe doua coloane. Corespondenla~-se f~ba.~lllllJ1ia!ll}mit.9riteriu saucerinle enuntate anticip~ conl!!!.l!tului p!:Qpriu-zis al itemului.

1. In coloana A de mai jos sunt enumerate legile percepliei, iar in coloana B enunluriadevarate referitoare la aces tea. Corelali de maniera corespunzatoare cele douacoloane.A.

a)

B.

legea 'integralitalii I)perceptive

b) legea structuralitalii 2)perceptive 3)

c) legea selectivitalii

perceptive 4)d) legea constanlei

perceptive 5)legea semnificatiei 6)e)

Realizarea corecta acorelatiilor presupunecunoa~terea specificuluiproceselor psihicecognitive de nivelsenzorial.

a: Z),4),6)

b: 3),7)c: 1),5)

- raspunsul poate fi identificat in baza definitiei date senzatieica proces psihic; varianta c) se poate indeparta careprezentand raspunsul contradictoriu celui corect; in masurain care la nivelul senzatiei avem de-a face cu reflectareseparata, imaginea senzoriala nu poate fi obiectuala, iar deaici este evident ca nu pOfltefi vorba despre un context;

- potrivit legii adaptarii, actiunea repetata a UilUi stimuldetermina cre~terea sensibilitatii fata de acel stimul, ceea cecontrazice intr-o anumita masura formularea legii pragurilorsenzoriale potrivit careia exista 0 dependenta masurabilii(constanta pe un anumit interval) intre intensitatea fizica astim.ulului ~iintensitatea senzatiei;

a

d

B.

I) presupune in formarea sa, ca 0 conditie cu caracter de lege, functiareglatoare a cuvantului;

2) reflecta doar insu~iri separate, concrete ale obiectelor ~ifenomenelor;

3) imaginea sa este bogata in continut, cuprinzand atat insu~irisemnificative, cat ~ide detaliu;

4) una dintre legile sale se refera la modificarea sensibilitatiianalizatorilor sub actiunearepetata a stimulilor;

5) prin dubla sa natura, face trecerea la procesele psihice cognitivesuperioare;

6) imaginea sa se caracterizeaza prin intensitate, calitate, durata ~itonalitate afectiva asociata;

7) una din legile sale exprima faptul ca insu~irile obiectului suntsemnalate nu separat, ci in interrelatii complexe, alci'ituind0 imagineunitara.

senzaliaperceptiareprezentarea

~: solicWi alegerea unui singur raspuns corect/altemativa- care se dovede~te optima in raport cuenuntul dintr-o lista de solulii/illtemative (de~i se intaJne~te rar, este posibil ca raspunsul solicitat sa fie el ihSu~i multiplu, in'acest caz.s_pecificandu-sea~st lU~}J!).

2. In coloana A de mai jos sunt enumerate procesele cognitive senzoriale, iar in coloana Benunturi adevarate referitoare la acestea. Corelati de maniera corespunzatoare cele douacoloane.A.

a)b)c)

2. Legea adaptarii contrazice legea pragurilorsenzoriale, deqarece:a) semnificatia unui stimul nu are relevanta in

privinta sensibilitatii fata de elb) semnificatia unui stimul determina

sensibilitatea fata deelc) se produce un fenomen de interactiune a

analizatorilord) actiunea repetata a unor stimuli determina

modificarea sensibilitatii fata de ei

Transcrieti numarul subiectului ~i precizatilitera care indica dispunsul corect:1. Imaginea senzoriala este:

a) 0 imagineprimarab) 0 imagine obiectualac) 0 imagine secundarad) contextuala

3. Legea care poate fi pusa in evidenta atilt lasenzatii, cat ~ila perceptii este legea:a) semnificatieib) contrastului perceptivc) interactiunii analizatorilord) constantei perceptive

4. Nu reprezinta 0 insu~ire a senzatiilor:a) intensitatea b) expresivitateac) durata d) tonalitateaafectiva

a

b

- atlt senzatia, cat ~i perceptia sunt sub influenta legiisemnificatiei -care da seama de caracterul de fiinta activa alomului; legile precizate la punctele b) ~i~id) actioneaza doarla nivelul perceptiei, fiind yorba de caracterul obiectual alimaginii perceptive, in timp ce legea interacliuniianaliza tori lor nu poate face referire decat la nivelul strictsenzorial al psihicului nostru.

- in masura in care senzatiile exprima doar insu~iri separate,ele se of era con~tiintei noastre sub modul integrarii inimagini perceptive, a~a incat nu se poate vorbi despreexpresivitatea imaginilor senzoriale.

25

Procese psihice cognitive•

superloare6. Gandirea

6.1 Definirea ~i caracterizarea ga~dirii6.2 Structura psihologidiintema it gand,irii6.3 Gandirea ca proces de rezolvJre a ~roblemelor6.4 Tipologia7g~ndirii

7. Memoria7.1 Definirea ~i taracferizarea memoriei" ~7.2 Procesele "i fonnele memoriei'!, i7.3 Calitat.i.le/ind~at.oril me~oriei." ..7.4 Factorn. ca~e ?p~mlZ~aza functlOnarea mem¢tel7.5 Memone ~lmtare·

8. Imaginatia8.1 Definirea ~i caracterizarea im~ginatiei8.2 Procedee1e imaginatiei8.3 Formele imaginatiei

Tipuri de itemi 2

iiyW'".::r·/i"";;'lt,· . "i!r-";:/~:, iil@j]}1l,

....•..•

/YJiI'

-'.-,':':::::::::::.:-:-:.:

. ~,-:~,<"

IW.. bb '~.•..•.•:-IJ '"~ ..::::'';;:::.

" ,~tu

~;':"-'

~%i'" ~Ir.j;...·~L.~_..·I!·..'J .

·.4 •~

'I·'.. ··:V

Gandirea e§te procesul psihic de reflectare mijlocita ~i generalizat-abstracta-, sub forma notiunilor,judecatilor ~i rationamentelor - a insu~irilor comune, esentiale ~i necesare ale obiectelor ~i a relatiilor legice,cauzale dintre ele.

cunoa~tere de la particular, accidental la general, esential,necesar, de la simpla constatare a obiectului la interpretarea ~iexplicarea lui legic-cauzalii.

Psiholog american, influentat deJ. Piaget~i L. Thurstone, acreat teoria inteligentelor multiple (inteligenta lingvisticii,logico-matematicii, muzicalii, spatialii, naturalism, chinestezicii,interpersonalii ~i intrapersonalii), cea mai importantiicontributie a sa in domeniu. Prin aceasta, in pofida a ceea cese vehicula panii in acel moment in psihologie, va demonstrareu~ita umanii in contexte ~i situatii radical diferite, de careteoriile c1asice ale inteligentei reu~eau cu greu siidea seama.

Printre scrierile sale pot fi amintite: The Arts and HumanDevelopment (1973), Frames of Mind: The Theory of MultipleIntelligence (1983), The Unschooled Mind: How etc.

dezvoltare proprie, care impreunii se imbinii, dand 0 matrice ainteligentelor unei persoane. Toate aceste inteligente trebuiedezvoltate pentru a imbogiiti personalitatea. Conceptia sa senume~te teoria inteligentelor multiple. Gardner considerii ciipozitia lui teoreticii nu contrazice pozitia lui Piaget, eareprezentand 0 diversificare a acesteia ~inu 0 teorie opusii.

Spre deosebire de perceptie, care este strict legatii deprezent, de "aici ~i acum", gandirea se organizeazii ca unsistem multifazic, intinzandu-se pe to ate cele treicoordonate temporale: prezent, trecut ~i viitor. Ea realizeaziio permanentii corelare intre diversele momente ~i stiiri aleobiectului: folose~te informatii despre trecutul obiectuluipentru a explica prezentul lui; integreazii informatii despretrecutul ~iprezentul obiectului pentru a prevedea evolutia lui inviitor.

Gandirea ocupa un rol central in sistemul psihic uman.Atributul centralitiitii este conferit gandirii nu numai defaptul cii se bazeazii pe celelalte functii ~i disponibilitiiti alesubiectului (trecand succesiv de la fenomen la esentii, de laparticular la general, de la intuitiv-concret la formal-abstract ~iinvers), ci ~i de faptul cii ea actioneazii ca un adeviiratmecanism de comandii, de control asupra celorlalte procesepsihice, modelandu-le in concordantii cu anumite criterii logiceobiective, adicii Ie conferii dimensiunea rationalitiitii.

Howard GARDNER. (1943-)

Gandirea este nivelul cel mai inalt de prelucrare ~iintegrare a informatiei despre lumea extemii ~i despre noiin~ine. Prin ea se realizeazii saltul calitativ al activitiitii deI

Caracterul mijlocit al gandirii constii in aceea cii ea nuopereazii direct asupra realitiitii, ci asupra informatiei fumizatede perceptii ~i de reprezentiiri. Desfii~urarea ei presupunetotdeauna fie 0 informatie care se extrage, in prezent, in cadrulcontactului senzorial cu obiectul, fie 0 informatie extrasii dintezaurul memoriei.

Caracterul general-abstract al gandirii rezultii din aceeacii ea se desfii~oarii permanent in directia evidentierii insu~irilorgenerale ~i esentiale ale obiectelor ~i fenomenelor ~i asubordoniirii unor modele ideale generale (notiuni, principii,legi).

Gandirea este capacitatea de a rezolva probleme. Inaceastii acceptiune, gandirea se apropie de inteligentii.

Analizand inteligenta, psihologul elvetian, Jean Piaget, aincercat sii determine caracterul inniiscut sau, dimpotrivii,dobandit, in timp, al acesteia. Piaget a desfii~urat cercetiiri indomeniul psihologiei copilului, fiicand observatii asupradezvoltiirii intelectuale, conc1uzionand cii inteligenta sedezvoltii treptat, stadial, in anumite conditii de interactiuvecu lumea obiectelor ~i a persoanelor apropiate. EI a teoretizatdezvoltarea stadiahi a inteligentei.

In anii '90, psihologul am'erican, Howard Gardner,dezvoltii 0 nouii teorie despre inteligentii: noi nu avem 0singurii inteligentii, ci mai muUe, diferite intre ele, cu

6. GiNDIREA&.1Definirea ,i caracterizarea gindirii

rI

I

&.2 Structura psihologici interni a gindiriiDintretoate procesele psihice particulare, gandirea are cea

mai inchegatii ~i mai coerentii schemii de organizare structuralfunctionalii, schemii care a putut fi obiectivatii ~i formalizatii incadrullogicii. Astfel, din punet de vederestructural, gandireapoate fi definitii, pe rand, ca:

- sistem de notiuni, de judeciiti sau de raponamente(tatura de continut);

- sistem de operapi (tatura relationalii);- sistem de prod use (Iatura operatorie a procesului).Psihologul american, J. P. Guilford, a propus un model

larg acceptat al structurii gandirii, format din trei componente:- operatii (5): evaluare, gandire convergentii, gandire

divergentii, memorie ~icognitie sau cunoa~tere;continuturi (4): comportamental, semantic, simboljc ~ifigural;

- produse (6): unitiiti, c1ase, relatii, sisteme, transformiiri~iimplicatii.

Rezultii 0 structurii multifactoriala a gandirii alciituitiidin 5 x 4 x 6 = 120 de paterne (ministructuri), definite simultanpe baza a trei criterii: operatii, continuturi ~iproduse ..

UnitOji

toI ClaseUl

:s Relatiio Sisteme•..,Q. Transtormari

Implicatii

Modelul structural al gandiriipropus de J. P. Guilford

27

Pomind de la modelul de mai sus, Guilford a pus in

evidenta patru trasaturi principale ale procesului global algandirii:

1. flexibilitatea (modificarea prompta a unghiului deabordare a unei probleme, a unui obiect);

2. fluid ita tea sau cursivitatea (densitatea ideilor, aopiniilor, solutiilor in unitatea de timp; este opusavascozitatii gandirii);

3. originalitatea (gradul de noutate ~i ineditul produselor ~ial strategiilor);

4. elaborarea (gradul de completitudine ~i de elaborare aproduselor gandirii).Gandirea ca sistem de notiuni, de judecati ~i

rationamente (Iatura de continut)Unitatea informationala d,ebaza a gandirii este notiunea

Ea este un construct mintal care include insu~iri ~i proprietaticomune esentiale ~i necesare ale obiectelor ~i ale fenomenelor.Spre deosebire de perceptie ~i de reprezentare, care exprima 0relatie deasemanare cu obiectuJ reflectat, notiunea propriuzisa, nefiind imagine, nu se aseamana cu obiectu!. Fiind unintegrator categorial, notiunea este totdeauna generala,situandu-se la grade diferite de generalitate (spre exemplu: A =privighetoare, B = pasare, C = animal, D = fiinta). Prin facturaei, notiunea se situeaza la un anumit nivel de abstractizare.Fiecare concept apare ca un loc de intalnire intre diversedimensiuni conceptuale, fiind trait subiectiv, ca 0semnificatie ce se refera la 0 clasa de fapte ale existentei.

1. Dupa modul in care satisfac criteriile esentialitatii ~iale necesitati~ notiunile pot fi:

a. empirice, caracterizate prin aceea ca sunt limitate,saradicioase in continut, rigide sau labile, darputemic individualizate din punct de vedere cognitiv,actional ~i afectiv, inscrise intr-o logicii naturalii,inductiva, dar neimplinitii sub aspect deductiv;

b. ~tiintifice, care cuprind insu~irile esentiale aleobiectelor ~i ale fenomenelor, reflectand legitatilerealitatii, permitand intrarea in posesia definitiilor.

2. Dupa natura insu~irilor pe care Ie reflectii, notiunilepot fi:a. concrete, mai apropiate de concret, dar niciodata

reductibile la concretul singular, deoarece notiunilese situeazii la un anumit grad de abstractizare;

b. abstracte, care pierd orice legatura cu imaginile,ramanand in minte numai idee a, desprinsa de oriceconexiune intuitiva, deoarece se situeaza la nivelurimai inalte de abstractizare.

Judecata este 0 structura informationala mai complexa,care reflectii obiectul in relatie cu alte obiecte.

Rationamentul este 0 operatie a gandirii ~i 0 structuradiscursiva ~i ierarhizata, in care gandirea pome~te de la anumitedate Gudecati, propozitii, premise) ~i ajunge la obtinerea altoranoi (concluzii).

Gandirea ca sistem de operatii (Iatura relationala)Componenta operatorie a gandirii consta dintr-un

ansamblu de acpuni ~i procedee mintale de transformare ainformatiei ~i a.notiunilor in vederea obtinerii unor cuno~tintenoi sau a rezolvarii de probleme. Se pot distinge doua tipuri deoperatii: .

a. fundamentale (formeaza scheletul de baza al gandirii);b. instrumentale (la care gandirea recurge in anumite

situatii concrete).Operatiile fundamentale sunt:1. analiza, este 0 operatie de descompunere, in minte, a

unui obiect in elementele sale componente ~ide aprecierea semnificatiei fieciirui element in cadrul intregului;

2. sintezll, ce consta in reconstituirea, in mj.nte,a unui obiect,intreg, din elementele sau insu~irile sale;date izolat;

3. comparatia, care presupune evidentierea pe plan mintala asemanarilor ~ia deosebirilor esentiale ale obiectelor

~iale fenomenelorpe baza unui criteriu;4. abstractizarea, este 0 operatie de selectie ce constii in

relevarea ~i retinerea unor insu~iri sau relatii ~ieliminarea sau lasarea "in afara" a altora, considerateneesentiale ~iaccidentale;

5. generalizarea, este 0 operatie de sinteza superioara carepresupune extinderea rezultatului sintezei-notiune,principiu, lege-asupra tuturor cazurilor particulare careposeda proprietatile date;

6. concretizarea (individualizarea~ este 0 operatie deaplicare a notiunilor, principiilor ~i a legilor generale inanaliza, in interpretarea ~i explicarea realului, in r "'diversitatea laturilor ~iformelor sale particulare. ~ 6

Operatiile instrumentale se realizeaza in doua forme: L_ ~_.1. algoritmica, respectiv 0 succesiune strict determinata a

secventelor a ciirei respectare conduce, in mod necesar,la ob!inerea rezultatului preconizat. Exemplu: opera!iilede calcul matematic;

2. euristicll, in cazul ciireia se are de-a face cudesIa~urarea "arborescenta", in evantai, a cautarilor ~iatransformarilor. Din fiecare punct/pas se desprind maimulte cai posibile, subiectul trebuind de fiecare data saefectueze 0 analiza comparativa a aces tor variante ~i pebaza unor criterii cu caracter general sa aleaga pe ceamai convenabilii. Euristica se refera la regulile mentale("scurtaturi mentale") care pot conduce la 0 solu!ie. Sepoate vorbi despre 0 euristicii a:

reprezentativitatii, unde tendin!a este de apresupune ca, daca ceva se aseamana cu un element alunei alte categorii, atunci el face parte din categoriarespectiva, indiferent de datele statistice existente;

- disponibilitatii, unde tendin!a este de a presupune ciiun eveniment sau lucru este cu atat mai frecvent cu

cat 11 putem evoca mai u~or din memorie.

Pentru 0 un! 9 puncte

trebuie sa renunjam 10rutina desenului dot

Gandirea ca sistem de produse(Iatura operatorie a procesului)

A ntelegerea este functia esentiala a gandirii caredetermina gradul de con~tientizare de ciitre om a lumii in caretraie~te. Ea este nucleul tare al activitatii de cunoa~tere inplan individual, de ea depinzand eficien!a desIa~urariiulterioare a celorlalte faze - interpretarea, explicarea ~iteoretizarea. Realizarea ei se baze.~za pe combinareainformatiilor acumulate pentru a dezviilul'semnifica!ia datelornoi. Se poate realiza: spontan, dintr-o data ~i treptat, in timpsau discursiv.

In!elegand diferite obiecte, fapte ~ifenomene, stabilim acelvast sistem organizat de legiituri care contribuie la formareamemoriei semantice, la formarea de re!ele semantice, lasistemul ierarhizat al nopunilor care inlesnesc intelegerea denoi situatii ~isolution area de probleme complexe.

~em-

&.3 Gindirea ca proces de rezolvare a problemelor

Punerea problemei

5. reluarea demersului rezolutiv daca rezultatele nu sunt

cele a~teptate.

4. verificarea, care presupune compararea rezultatuluiobtinut cu starea finala, solicitata de problema;

Formarea asociatiilor

3. test·area ipotezelor, respectiv executarea efectiva aoperatiilor pe care Ie solicita problema in vederea"reducerii distantei" dintre starea initiala ~icea finala;

Intelegerea problemei

Problema se define~te prin trei elemente:- starea initiala sau punctul de plecare;- scopul problemei sau starea finala;- actiunile sau operatiile care ne conduc de la starea

initiala spre cea finala.1. Dupa cunoa~terea elementelor ce 0 alcatuiesc,

pfoblemele pot fi:a. bine definite;b.slab definite.

A gandi inseamna a raspunde la intrebarile: "ce, cum,pentru ce?", a opera adecvat cu notiunile, principiile, legile, dar,mai ales, a rezolva probleme. Problema este obstacol de ordininformational-cognitiv pe care gandirea 11 intalne~te petraiectoria sa, de la 0 situatie initiala (A) catre cea finala (B). 0problema apare atunci cand 0 persoana i~i propune sarealizeze un scop sau sa reaqioneze intr-o situatie, atunci candapare un obstacol ~inu exista un nispuns deja pregatit.

2. Dupa operatiile prin care se pot rezolva problemele,acestea pot fi:a. probleme de rearanjare a elementelor (dupa un

anumit criteriu);b. probleme de structurare a elementelor (trebuie

identificata relatia dintre elementele problemei ~iconstruita 0 noua structura sau un element nou);

c. probleme de transformare (prin interventiisuccesive asupra starii initiale se ajunge la stareafinala, solicitatii).

Din observarea modului in care oamenii rezolva

problemele, psihologii au construit mai multe modelerezolutive. Un astfel de model contine urmatoarele etape:

1. reformularea sau simplificarea problemei, care este 0etapa foarte importanta, deoarece de specificarea stariiinitiale ~i a celei finale, depinde ca solutia pe care 0 yomgasi sa coincida cu cea a~teptata;

Trierea asociatiilorFormularea ipotezei

Verificarea ipotezei

Formularea ~iverificarea unei noi

ipoteze

I2. avansarea ipotezelor cu privire la modul de rezolvare,

unde se utilizeaza strategii algoritmice daca problemaeste simpla sau familiara, iar dacii problema este nouasau complexii, se vor utiliza strategii euristice, bazatepe metoda de incercare-eroare;

Rezolvarea problemei

Etapele procesului rezolutiv

&.4 Tipologia gindirii

Gfmdirea ca proces se realizeaza intr-o multitudine deforme, putandu-se face urmatoarele diferente:

1. Pe baza raportului analitic-sintetic, se delimiteazatipul de gandire:a. analitic, caracterizat prin predominarea functionalii a

analizei, prin centrarea pe detalii, pe disocierisuccesive, operand in profunzimea lucrurilar;

b. sintetic, caracterizat prin predominarea functionalii asintezei ~i prin concentrarea pe ansamblu, pe sistem,pe intreg, cu subestimarea detaliilor, surprinzandgeneralul ~iuniversalul din lucruri.

2. Pe bazaraportului dintre concret (intuitiv) ~i abstract(formal), se delimiteazii tipul de gandire:a. intuitiv-concret, unde predomina capacitatea de

operare in sfera sarcinilor ~i a situatiilor concrete,intuitive, bazandu-se, permanent, pe imagini sau

scheme figurale - perceptii, reprezentari;b. abstract-formal, unde predomina capacitatea de a

opera in sfera' constructiilor teoretice pure, astructurilor logico-simbolice, desprinse de aricesuport intuitiv, imagistic.

3. In functie detipul de gandire dominant, se delimiteazatipul de gandire:a. divergent, ce lasa libera imaginatia, intuitia sa

multiplice ipotezele ~i solutiile, fiind yorba decreativitate;

b. convergent, ce urmeaza 0 linie deja trasata,recurgand la solutii model incarcate de logica.

Apartenenta la un tip sau altul este conditionata atatgenetic, cat ~i educational, prin specificul sarcinilor cu caresubiectul a fost obi~nuit inca din copilarie pana la maturitate.

29•..

WTENDINTE DEZADAPTATIVE ALE GANDIRII

Complexitatea gfmdirii pune numeroase probleme in negativ, dezavantajos pentru persoana in cauza.ceea ce prive~te realizarea sa efectiva. Tendinfele 3. Saltulla concluzii - Se refera la situatiile in Gare, de~i nudezadaptative ale gandirii, numite ~idistorsiuni cognitive, au dispunem de suficiente informatii pentru a lua 0 decizieca punct de plecare experiente negative din copilarie, dar ~i corecta, adecvaHi situatiei cu care ne confruntam, ajungem laexperiente ulterioare, precum preluarea modelelor de 0 concluzie negativa care reduce, in general, nivelul deinterpretare a realitatii ale parintilor ~i altor persoane aspiratie.semnificative (profesori, rude). Judecatile realizate de catre 4. Deformarea selectiva - Se realizeaza mai ales in sensulparinti, rude, prieteni, profesori etc. asupra celorlalte 'unei supraevaluari a propriilor gre~eli, simultan cupersoane, asupra situatiilor de viata sau a societatii, devenind, subevaluarea aspectelor pozitive ale comportamentuluiastfel, tipare de interpretare a propriei persoane, a realitatii propriu. Aceasta modalitate distorsionata de a evalua propriulprezente sau viitoare. comportament ~i propriile actiuni conduce la 0 stima de sine

Printre erorile de gandire care apar cu cea mai mare scazuta, la lipsa increderiiln sine. II 6frecventa se pot enumera: 5. Utilizarea lui "trebuie" - Unii parinti impun copiilor lor1. Suprageneralizarea - Pe baza unui eveniment izolat standarde deosebit de ridicate, nerealiste in raport cu(singular) se trece la 0 evaluare echivalenta in raport cu orice posibilitatile lor, ceea ce conduce la descurajare, neincrederesituatie asemanatoare. La nivelullimbajului este yorba de in sine ~i in ceilalti. "Trebuie sa fii cel mai bun", "Trebuie sautilizarea unor cuvinte precum: "intotdeauna", "niciodata", reu~e~ti" ~i alte formulari de acest gen determina fie"de fiecare data", "totul", simplificand modul de abordare incercarea copilului de a face orice pentru a reu~i, fie 0pana la a crea premisele unei conservari ~i perpetuari a unor descurajare totala ce determina un e~ec sau un dezinterescomportamente negative sau a unor interpretari eronate. Prin generalizat.utilizarea unor astfel de aprecieri sunt anulate in realitate 6. Personalizarea - Se refera la resimtirea unui sentiment de~ansele de schimbare (a spune unei persoane ca niciodatii nu culpabilitate pentru 0 situatie care nu tine in ansamblul sau deface nimic cum trebuie poate face ca acea persoana sa-~i propria noastra persoana, chiar daca doar intr-o foarte micapiarda increderea in fortele proprii, aparand predispozitia masura.spre e~ec). Sunt acestea doar cateva dintre deformarile cognitive ce2. Gandirea in "alb ~inegru" - Este yorba de a utiliza, pentru pot fi puse in,evidenta, respectiv cele mai des intalnite. Ce seautoevaluare, evaluarea altora sau a unor situatii, a unor poate face? In primul rand, a con~tientiza ca gandurile nucategorii extreme. Lipsa de nuante ~i extremismul ne imping reprezinta decat interpretari ale realitatii, a~a incat estefie spre a conchide ca ceea ce nu a reu~it pe masura necesar ca de fiecare data sa fie luate in calcul aspectelea~teptarilor noastre este un e~ec deplin. Aceasta gandire a lui specifice ale situatiei, lucrurile sa fie gandite nuantat, evitate"ori ..., ori ..." distorsioneaza realitatea in care ne plasam sau generalizarile rara temei, gandirea in "alb ~inegru" ~imai alescu care ne confruntam, cel mai adesea insa intr-un sens suprageneralizarile etc.

Aplicatie: Incercati sa puneti in evidenta prezenta unor astfel de deformari cognitive in comportamentul ~iatitudinile colegilorvo~tri. Prezentati-le concluziile la care ati ajuns ~i incercati sa identificati, in mod concret, cum pot fi remediate aceledeformari.

~PLICATIII.

1. Comparati sinteza cu generalizarea, ca modalitati de operare agandirii.

2. Comentati din punct de vedere psihologic mmatorul text:"Intelege'rea este un rezultat, partial sau final, al unui proces degandire. Ea consta In stabilirea unei relatii importante Intre cevanecunoscut ~i ceva dinainte cunoscut" (A. Cosmovici,Psihologie generalii, Polirom, 1996, p. 196).

3. Procesul de rezolvare de probleme reprezinta domeniulperformantial de lucru al gandirii:a. Mentionati ce anume include domeniul rezolvarii de

probleme;b. Numiti categoriile de probleme dupa operatiile prin care

acestea pot fi rezolvate;c'. Descrieti succint etapele procesului rezolutiv.

4. Incercati sa concepeti posibilitatea ~i modul de existenta afiintei umane In absenta gandirii.

11f'ili i1'i'fiTiTiIC~ 'd - l' l'onvergent = ceea ce se III reapta spre ace a~l punct, spre ace a~l

scop.lDiscursiv =procedeu de cunoa~tere care I~irealizeaza scopul printr-o

serie de etape sau de operatii intermediare.!Divergent = ceea ce se indeparteaza, se rasfira dintr-un punct comun

in directii diferite.

IEmpatie = rezon~nta, comunicare afectiva cu se~enul; in general,forma de intuire a realitatii prin identificare afec~iva;

IJTl9tezii= oresuounere fOOIIJJlat.ii.PS: baza unar faote cunoscute_cu

5. Argumentati, In aproximativ 0 pagina, faptul ca gandirea estedefinitorie pentm fiinta umana.

6. Conceptul este un produs specific gandirii. Incerca\i sa facetidiferenta Intre concepte ~tiintifice ~i concepte empirice,specificand caracteristicile acestora.

7. Care credeti ca este impOlianta caracterului reversibil ~1

anticipativ al timpului psihic, caracterdatorat gandirii?

8. Pomind de la specificul gandirii, argumentati centralitateaacesteia In sistemul psihic uman.

9. Construi\i un text de 10 randuri (±1) in care sa corelatisemnificatia psihologica a urmatorilor termeni: algoritm,strategie euristicii ~i fnfelegere.

10. Utilizand In calitate de criteriu gradul de dificultate a sarcinii delucru, mcercati sa ana1izatidouiimodalitiiti de realizare a mtelegerii.

pnvire la esenta, cauza, Iegea sau mecanismunntern alaeelui fenomen ..•..•

Multifazic = realizarea simultana, in paralel, a mai multor etapedistincte din derularea unui proces.

Reversibil =care se poate produce intr-un sens, dar ~i in sens invers,respectiv trecandu-se prin acelea~i stari pana in momentulinitial.

Vdscozitate =proprietatea tluidelor de a opune rezistentii ill curgeredatorita frecarii interioare, cand straturile lor adiacente se

mi~ca unele fata de altele. II

7. MEMORIA

7.1 Definirea ,i caracterizarea memorieiMemoria este procesul psihic cognitiv superior care asigura intiparirea, stocarea ~i reactualizareainformatiilor, a experientei sub forma de amintiri.

7

Memoria este functia generala, gratie careia omulinmagazineaz-a, conserva, apoi actualizeaza sau utilizeazainformatiile pe care le-a intalnit in cursul experientei anterioare.

Memoria este imaginea mintala conservata a faptelortrecute.

Din definitiile de mai sus putem sa identificam triisiiturilememoriei. Astfel, memoria este 0 capacitate psihiea absolutnecesara, tarii care viata psihica a omului ar fi, practic,

.imposibila. Caracterul necesar al memoriei decurge din faptulcii ea este implicata in eomportamentul complex al vietiiomului: cunoa~tere ~i invatare, intelegere ~i rezolvare deprobleme, creativitate. Memoria refleeta "treeutul ea treeut",readuce trecutul in prezent tinand seama de actualele conditiimodificate ale prezentului. Totodata, memoria este implicata inprezent, ea participand la desta~urarea curentii a activitiitiinoastre psihice.

Continutul memoriei este divers, cuprinzand imagini,trairi afective, cuvinte, idei, inferente, mi~cari ~ideprinderi.

Memoria se aflii in interactiune ~i interdependenta cutoate celelalte fenomene psihice. Ea permite desta~urareaproceselor psihice, contribuie la constituirea ~i perfectionareaproceselor cognitive ~i reglatorii, precum ~i la formarea ~idezvoltarea insu~irilor personalitatii. Este implicata in toateformele de invatare ~i asigura identitatea Eu-lui. Gratieme~oriei, fiinta noastra psihica, Eu-l, dobande~te continuitateaidentitiitii in timp. Farii dimensiunea mnezicii am trai numaiprezentul clipei, am fi pu~i in permanenta in fata unor situatiinoi, pentru care nu am avea solutii de rezolvare. De fapt,intreaga materie, nu numai cea vie, este dotata cu proprietateainr~gistrarii, fixarii ~i pastrarii urmelor influentelor exteme(exemplu: urmele lasate de 0 moneda pe 0 bucata de ceara).

Prin valoarea sa adaptativa, prin rolul ei in realizarea

echilibrului dintre organism ~i mediu, memoria esteconsideratii "piatra unghiulara a vietii psihice" (I. M.Seeenov). Un celebru filosof, Henri Bergson, considera, deasemenea, cii memoriei ii revine un rol deosebit de important inproducerea fenomenului de con~tiintii.

Memoria se earacterizeaza p!in cateva trasaturiesentiale:

1. este aetiva, in sensul ca dispune de operatori propriipentru prelucrari, evaluiiri ~i reorganiziiri logice, astfelincat cele memo rate suportii modificari importante;

2. este seleetiva, respectiv omul retine ~i reactualizeazanumai 0 parte a informatiilor in functie de motivatiaavutii, de interesele celui care memoreazii, de varsta, degradul de cultura etc.;

3. este inteligibila, deoarece presupune intelegereainformatiilor memorate, organizarea materialuluimemorat dupa criterii de semnificatie;

4. este situaponala sau eontextuala, anume inregistrarea ~ireactualizarea informatiilor se realizeaza prin raportarea~iincadrarea in anumite coordonate de spatiu ~itimp;

5. este mijlocita, respectiv fixarea, pastrarea ~ireactualizarea informatiilor se realizeazii prin utilizareaunor procedee mnemotehnice speciale: repetitii,sublinieri, asocierea cu elemente din fondul experienteianterioare etc.;

6. este organizata logic ~i sistemie, intre informatiilememorate stabilindu-se legiituri de semnificatie, deasemanare - contrast, de subordonare - incluziune.

Memoria este un proces psihic activ, seleetiv, inteligibil,cu un caracter situational sau contextual, mijlocit ~iorganizat logic ~i sistemic, triisiituri esentiale care 0 integreazain structura proceselor ~iactivitatilor specifice omului.

Ivan Mihailovici SECENOV

(1829-1905)

Medic rus, fondator al primei ~coli ruse~ti de fiziologie, dupastudii in laboratoarele lui Johannes Muller, Emil DuBoisReymond, Helmholtz (Berlin) etc. Se preocupa de numeroaseprobleme ce privesc mai ales aspectele fiziologice alefunctioniirii psihicului.Dintre lucrarile sale se pot aminti: Materialy dlyabudushchey jiziologii alkogolnogo opyanenia (1860), 0zhivatnom elektrichestve (1862), Fiziologia sistemuluinervos (1866), Komu i kak razrabatyvat psikhologiyu (1873)etc.

7.2 Procesele ,i formele memorieiMemoria, proces psihic complex, presupune 0 anumita

desfa~urare in timp, incepand eu intiparirea, eontinuand eupastrarea ~iavand ca seop reactualizarea informatiilor

Procesele memoriei sunt:

Memorarea (fixarea, engramarea) este primul proces almemoriei ~i consta in intiparirea informatiilor in mod activ,selectiv ~iinteligibil. Este faza in care informatia se traduce intr-uncod (imagine, sunet, propozitie), astfelincat sa poatii piitrundein sistemul memoriei. De calitatea memorarii depind celelalteprocese ale memoriei.

Formele memoriirii:

1. Dupii prezenta intentiei, a scopului, a efortuluivoluntar, memorarea poate fi:

a. voluntara: este subordonata intentiei, scopului ~icontrolului deliberat, desta~urandu-se, in toate fazele,sub egida lui "trebuie" (sa memorez, pastrez,reactualizez) sau "vreau" (sii memorez, piistrez,

reactualizez). Ea are un caracter multimediat,beneficiind de rolul reglator al limbajului verbal, deutilizarea unor procedee speciale de facilitare, astfelincat devine mai productiva decat cea involuntara.

b. involuntara: se caracterizeaza prin aceea cainregistrarea, piistrarea ~ireactualizarea informatiilor serealizeaza tara ca noi sa intentioniim ~i sa ne propunemin mod special acest lucru. Chiar daca, din punct devedere structural, este mai putin organizatii ~isistematizatii, eajoacii un rol important in achizitionarea

.unei bune piiqi din experienta de viatii.2. Dupa prezenta sau absenta gandirii, memo rare a

poatefi:

a. meeanica, efectuatii in lipsa intelegerii, ducand la 0invatare formalii; nu este persistenta in timp, dar enecesara in ontogeneza timpurie sau cand materialulnuaresens;

b.logica, bazata pe intelegerea sensurilor ~1 asemnificatiilor materialului de memorat; estepreponderent voluntara, economica, mai productivadedit cea mecanica ~i absolut necesara in procesulinvatarii cognitive.

intelegerea sensului a ceea ce avem dememorat

Descoperirea ideilor esenpale

Memorarea materialului generalizat

Etapele memorarii logice

Nu exista forme de memorare necesare, utile ~i altelenenecesare, inutile, fiecare dintre ele fiind la fel de necesare ~iutile, in functie de conditiile concrete. Nu exista forme dememorare productive ~i altele neproductive, ci forme dememorare inegal productive. Intre formele memoriei nu existao ruptura, ci 0 stransa interactiune (de exemplu, memorareamecanica constituie' punctul de plecare pentru memorarealogicii).

Pastrarea informatiilor corespunde activitatii destocare a informatiilor memorate. Trainicia pastrarii estedependenta de particularitatile materialului de memorat, deconditiile in care a fost achizitionat, precum ~i de trasaturilepsihofiziologice ale subiectului.

Dupa forma in care materialul memorat se stocheaza, •exista pastrare a informatiilor in forma exacta ~i pastrare ainformatiilorintr-o forma modificata.

Dupa durata pastrarii, memoria este:1. senzoriala (vizuala, auditiva, tactila etc.), care face

posibila perceptia. Memoria senzoriala este numitii ~imemorie de foarte scurta durata (0-5secunde),ea fiind,de fapt, stocajul senzorial, intrucatexcitatiaprovocatiiinorganele senzoriale, pana a ajunge in centrii din cortex,parcurge 0 serie de "statii" intermediare, inmmpinandrezistente,ceeace facecastimulareasa aiba0 ineJ1ie,decisa dureze pana la 0,25-0,5 dintr-o secunda (aceastapersistenta face posibila distingerea unar excitanti careaparuntimp,foartescurt,in campulperceptiv).

2. de scurta durata care asigura stocarea informatieipentru un timp scurt (15-20 secunde). D. Nornamconsidera ca ea dureaza de la 1-2 secunde la 8-10minute. ¥emoria de scurta durata este limitata $i inceea ce prive~te volumul, G. Miller demonstrandexistenta unei limite a memorarii de 7±2 elemente(litere sau figuri simple); daca elementele sunt grupate,putem retine 7 asemenea grupari, dar fiecare nu poateavea mai mult de 5±1 elemente. Cu tot acest volumredus, ea are 0 importanta deosebita, deoarece dinmemoria de scurta durata cuno~tintele trec in memoriade lunga durata, daca se repeta de catre subiect, daca auincarcatura emotionala sau dacii au un inteles care seasociaza notiunilor dinainte consolidate.' Intrucat neajuta sa operam cu informatiile curente, atat timp cat estenecesar, ea se mai nume~te ~i memorie de lucru saumemo.rie operaponala.

3. de lunga durata care pastreaza informatiile un timpindelungat, uneori toata viata, asigurand continuitateatrecut-prezent-viitor. Continutul ei, bine organizat,poate fi reactivat in functie denecesitatile subiectului, desituatiile deosebite etc. Se presupune ca ea are 0capacitate nelimitata ~ifixeaza tot ceni se intampla.

In cadrul memoriei de lunga durata, se pot distinge:a. memoria episodica, ce cuprinde evenimente traite

personal de subiect, localizabile in timp ~ispatiu;b. memoria semantici, a1catuita din idei, concepte,

operatii, scheme, deprinderi, atitudini, convingeri,asigurand 0 conservare trainica a cuno~tintelor.Memoria de lunga durata pune in evidenta

diferentele individuale in manifestarea memoriei(sub aspectul intiparirii ~ireactualizarii ~i sub aspectulorganului de simt de care este legata in mod special),acestea fiind determinate de predispozitii innascute aleunor organe de simt, de experienta de viata a fiecaruia,dar ~i de particularitatile de personalitate; Ea constituiepremisa esentiala a con~tiintei continuitatii existenteinoastre in timp.

Dupa modalitatea informaponala preferentiala,distingem:

1. memoria perceptiva: material concret fumizat dememoria vizuala, memoria auditiva etc.;

2. memoria verbaHi: material abstract sub forma deconcepte, simboluri, inferente (argumente) etc.;

3. memoria procedurali: actiuni sau reguli de actiuni;4. memoria afectivii: material fumizat de emotii,

sentimente,pasiuni.

Forme ale memoriei

Reactualizarea informapilor presupune folosirea ~ivalorificarea informatiilor memorate ~ipastrate.Se realizeaza prin recunoa~tere (in p-!ezfmta obiectului;presupune indeosebi procese de perceptie) ~iprin reproducere(in absenta obiectului; presupune confruntarea ~i comparareamintaUi a modelelor in vederea extragerii celui optim) cuajutorul limbajului. Recunoa~terea ~i reproducerea serealizeaza, atat voluntar, cat ~iinvoluntar, eronat sau fidel,prompt sau lent.

Toate procesele memoriei - deci ~i reactualizarea - suntactive, selective ~iproduc modifican ale informatiilor.

7

cOJ:).servatecorect 0 lunga perioada de timp;5. Fidelitatea reactualizarii - corectitudinea ~iprecizia cu

care informatiile sunt redate, corespondenta calitativadintre materialul memorat ~imaterialul reprodus (partialsau total);

6. Promptitudinea reactuaUzirii - realizarea rapida,prompta a recunoa~terii ~i reactualizarii informatieinecesare intr-o activitate.

Aceste calitati ale memoriei pot fi identificate, educate ~ipot contribui la optimizarea memoriei.

cele nestructurate; materialele omogene, cuelemente similare se retin mai greu decat celeneomogene;

g. locul pc care if ocupi materialul in cadrulactivititii - materialul care reprezinta scopulactivitatii este retinut mai U1,>ordecat cele care facparte din mijloacele de realizare a acesteia;

h. pozipa materialului in structura seriei - inceputul1,>israr1,>itulunei serii se retin mai bine decat mij locul.

o mare importanta are 1,>iambianta in care se desIa~oaraactivitatea 1,>icare favorizeaza sau nu imbunatatireaperformantelor memoriei: temperatura, lumina, mobilierul,eliminarea factorilor perturbatori etc.

Pentru a optimiza propria memorie, pe langa cunoa1,>terea~i valorificarea factorilor subiectivi ~i obiectivi, este bine sautilizam ~i procedee mnemotehnice speciale: procedeulasociatiilor intre cifre, nume ~i semnificatia unor datepersonale; construirea unor noi cuvinte cu cele date; inlocuireaunor numere cu cuvinte sau cu propozitii; stabilirea unor punctede reper; fixarea cu c1aritate a scopului memoriirii ~i creareaunor atitudini durabile etc.; sa organizam ~i sa sistematizamcorect informatia ce urmeaza sa fie memorata (corelatii cuinformatiile anterioare, se identifica ideile principale, segrupeaza informatiile in unitati cu sens ~i se alcatuie~te un plancoerent 1,>iunitar); motivapa, cre~terea interesului pentruinformapile memo rate, repetitia ~i stabilirea intelesuluimaterialului de memorat etc.

32

7.3 Caliti,Ue/indicatorii memorieiCalWitile cele mai importante ale memoriei sunt:1. Volumul memoriei - cantitatea de material pe care 11

putem memora, pastra ~ireactualiza;2. Mobilitatea memoriei - capacitatea de a acumula noi

cuno~tinte, de a Ie corela cu altele, de a Ie reorganiza, de aIe modifica pe cele existente;

3. Rapidltatea fixiirii - u~urinta memorarii, realizarearapida a intiparirii, cu economie de timp-efort ~i derepetitii;

4. Triinicia pistririi - informatiile engramate sunt

Optimizarea memoriei poate fi conditionata de 0 serie defactori, precum:

1. Factori subiectivi, precum: gradul de implicare asubiectului, interesele, trebuintele, aspiratiile,atitudinile, scopul activitatii :viitoare, saniitatea, stresul,oboseala etc.;

2. Factori obiectivi, precum:a. natura materialului (concret-intuitiv sau verbal

simbolic) presupune ca memorarea trebuie sa inceapacu materialul cel mai accesibil ~i treptat sa se extinda~iasupra materialului mai dificil (verbal-abstract);

b. gradul de organizare ~i de sistematizare amaterialului - cu cat acesta este mai ridicat, cu atat vacontribui mai mult la perfectionarea schemelor logiceinterne ale memoriei (pentru a memora un materialtrebuie sa incercam sa-l reformulam astfel lncat~sa

devina cat mai inteligibil);c. volumul materialului - daca volumul informatiilor

este mare, cu atat efortul necesar pentru memo rare vafi mai mare, de aceea trebuie sa imbinam memorareasecventiala cu cea globala;

d. gradul de noutate a materialului - cu cat un materialeste mai familiar cu atat el se retine cu un efort maimlc;

e. modul de prezentare - simultan sau secvential;f. organizarea ~i omogenitatea materialului

materialele organizate logic se retin mai u~or decat

7. 7.4 Factorii care optimizeazi functionarea memorieir , t

7.5 Memorie ,i uitareAtunci cand nu putem reproduce sau recunoa~te un text sau

o situatie, vorbim despre fenomenul uitarii. Intre memorare ~iuitare existi relapi dinamice, fiecare acponand asupraceleilalte. Uitarea este un fenomen psihic natural1,>i necesar,deoarece are menirea de a evita supraincarcarea "depozitului"memoriei 1,>ide a asigura echilibrarea sistemului cognitiv alindividului:. Daca uitam informatiile neesentiale, devalorizate,detaliile, atunci putem spune ca uitarea are un rol pozitiv pentruactivitatea umana. Din pacate, uitiim 1,>iinformatii esentiale,utile, necesare, caz in care uitarea devine un factorperturbator al activitatii umane, uitarea avand caracterselectiv.

Diferite teorii psihologice au propus explicatii diferitepentru fenomenul uitarii, care trebuie considerat 1,>ica unfenomen pozitiv, atunci cand prin uitare se echilibreaza psihiculpersoanei, dar 1,>inegativ atunci cand se uita informatiile de careeste nevoie.

Teoria uilirii motivate i~i are originea in conceptia luiSigmund Freud referitoare la faptul ca oamenii uitainformatiile asociate cu evenimentele neplacute, suparatoare,dureroase, penibile. Psihanali~tii sustin ca la baza uitarii staumecanismele refularii.

Tooria ~tergerii urmelor sustine ca anumite cuno~tinte sedeterioreaza ~idispar din memorie ca urmare a trecerii timpului 1,>ia neutiliziirii informapilor. Astfel, asociaponi~tii explica uitarea

prin 1,>tergereaurmelor asoclatIve, iar behaviori~tii sustin cauitarea este urmarea inactivarii mecanismelor neurofiziologicepuse In joc de lnvatare datoritii lipsei de exercipu (Ed. L.Thorndike).

Tooria interferentei explica uitarea prin efectele negative pecare Ie au cuno~tintele lnvatate unele asupra altora: interferentaretIroactiva (cand informatia nou achizitionatii are influentiinegativa asupra celei Jnvatate anterior) ~i interferenta proactiva(dind informapa anterior lnvatatii 0 influenteaza negativ pe ceanoua). G. A. McGeoch explica uitarea prin concurenta reactiilorasemanatoare, fapt care impiedica procesul reproducerii. Pentruadeppi reflexelor conditionate, baza fiziologica a uitiirii constii Indiferitele forme ale inhibipei.

Ca fenomen normal, uitarea se manifesta in mai multeforme:

1. uitarea totali cand cele memofate anterior sunt trecutecomplet sub pragul de activare;

2. uitarea parpalli In care se trec sub pragul de activareanumite date, denumiri etc.;

3. uitarea situationali (lapsusuri, blocaje temporare).Cauzele uilirii sunt numeroase: nesolicitarea indelungata

a informatiilor, insuficienta consoli dare in etapa memorarii,starile emotionale negative, experientele penibile, impresiilenegative care tind sa fie uitate mai repede decat cele placute,lipsa de interes, de efort voluntar adecvat, starea de oboseala,

33

intervine oboseala);c. repetitia este mai eficienta atunci cand lectura se

combina cu incercari de reproducere;d. repetipa poate fi organizata diCerit prin reluarea

materialului in intregime (metoda repetarii globale sauprin fragmentarea materialului in functie de volumul dememorat).

Curba uitarii unor silabe fara sens(dupa H. Ebbinghaus) 7

144 ore48241 9

"" %

],100""...

~ 80S~ 60""""

"Cl

-= 40......,

.5=~ 20o...~

consumul de droguri ~ide alcool, particularitatile de varsta etc.Uitarea se produce instantaneu (se inregistreaza in

~ocurile traumatice ~i psihice) sau treptat (se desTa~oara pefondul functionarii normale a creierului §i are 0 anumitadinamica). Psihologul german, H. Ebbinghaus, utilizand camaterial experimental serii de silabe Tara sens, a reu§it sastabileasca 0 curbii a uitarii, devenita clasica, potrivit careia inprimele 20 de ore se poate pierde 60-70% din volumulmaterialului memorat anterior, dupa care ritmul uitarii sereduce, curb a stabilizandu-se la valoarea 15-20% din materialulinitial. Cercetarile ulterioare au demonstrat ca in cazulmaterialului cu sens, ratele de uitare sunt mai mici, chiardacii dinamica lor se pastreaza, in mare masura.

Uitarea poate fi combiituta prin repetitii care trebuie sarespecte urmatoarele cerinte:

a. numarul de repetitii trebuie sa fie optim (un numarprea mare duce la suprainvatare ~i la aparitiafenomenului de saturatie, iar un numar prea mic derepetitii duce la subinvatare §i la iluzia invatarii);

b. e~alonarea repetitiei este mai eficienta dedit repetitiacomasata (intervalul optim este de cateva zeci deminute - intre 5-20 minute, fie de 1-2 zile, deoarece

Herman EBBINGHAUS

(1'850-1909)

Psiholog german, cunoscut indeosebi pentru cercetarile salede psihologie experimental a privind conditiile invatarii §iale memorarii. In celebra sa lucrare Uber das Gedachtnis

(Despre memorie), aparuta in 1885, propune §i utilizeazaconsecvent in studiul experimental al memoriei silabele Tarasens constituite dintr-o vocal a incadrata intre douaconsoane, estimate ca fiind simple §i cuantificabile.Fundamenteaza practic metodele de investigare amemoriei, contributiile sale fiind reluate, adesea, in teoriilecontemporane ale invatarii.

~PLICATII ,1. De ce se considera ca in absen!a memoriei via!a umana ~ivia!a in

general sunt imposibile?2. Realiza!i un comentariu din punct de vedere psihologic pentru

urmatorul text: "Astfel, de~i evenimentul a trecut, infomla!iadespre caracteristicile ~iidentitatea lui se conserva; faptul cii lui ise aplica un numar de cod temporal ne permite ca atunci cand ilreactualizam sa ne rapOliamla el ca la ceva deja petrecut ~i sa-Iplasam la locul corespunzator, inapoi pe scara timpului" (MihaiGolu,Principii de psihologie cibernetica, 1975,p. 211).

3. Analiza!i influen!agandirii asupra imagina!iei~imemoriei.4. Descrie!i, succint, procesele memoriei din a caror succesiune

rezulta continuitatea ei.

5. Argumenta!i, in aproximativ IS randuri (±I), ideea conformcareia formelememorarii se afla in stransa interactiune.

6. Pomind de la afirma!ia lui I. M. Secenov potrivit careia:"memoria este 0 conditie fundamentala a vie!ii psihice",eviden!iati, in aproximativ jumatate de pagina, caracteristicileesen!iale ale memoriei, rela!iile memoriei cu alte procese ~i

capacita!ipsihice ~irolul memoriei in via!anoastra.7. Timp de 5 minute citi!i dintr-o carte. Inchide!i cartea ~inota!i toate

cuvintele pe care vi Ie amintiti. Verifica!i corectitudinea lor $i,apoi, comparati numarul cuvintelor re!inute cu numarulcuvintelor citite. Argumentati daca, in cazul vostru, se confirmateza potrivit careia retinem numai 10%din ceea ce citim.

8. Timp de 5 minute asculta!i ceea ce un coleg va citqte ~i, apoi,nota!i toate cuvintele, expresiile pe care vi Ie aminti!i. Verificaticorectitudinea lor $i compara!i numarul de cuvinte citite cunumalUlde cuvinte retinute.Argumentatidaca, in cazul vostru, seconfirma teza potrivit careia re!inem numai 20% din ceea ceauzim.

9. Formati grupe de 4 elevi sau lucratipe perechi. FOlmulatieel putin5 sfaturi care sa contribuie la combaterea uitarii.

10. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Formula!i celputin 5 sfaturicare sa contribuie la 0 memorare eficienta.

11. Realiza!iun eseu, de aproximativ 0 pagina, cu titlul ,,Memorie:jiuitare".

.J~.iOO;1I!iJInterferenfa = intalnire, incruci~area doua sau m.aimulte fenomene,

intampliiri etc.; suprapunere a doua sau mai multe undecoerente,avfmddrept rezultat intarireasau slabirealor,panala anularea lor.

Mnezic =referitorla memorie.Pedagogie= ~tiintacare se ocupacu sfudiulmetodelor de educatie ~i

instruirea oamenilor.Refulare = mecanism psihologic incon~tientde aparare a Eului prin

care sentimentele,amintirile~iimpulsurilenepHicutesauin

dezacord Cll persoana socialii sufit mentinute in afaracampuluicon~tiintei. c I

Sistem = ansamblu de elemente (materiale sauideale) care sunt ininterdependentii,alciituindun intregorganizat.

Trecut = care· nu mai este actual, ansamblul faptelor, actelor,proceselor etc.din timpulcares-a scurs.

Semantic, -a = care se ref6ra la sensurile cuvintelor; ramura alingvisticii care se ocupiicu studierea sensurilor cuvintelor~ia evolutieiacetor sensuri.

Vo/untar =care seface con~tient,in urmaunei decizii.

34

8. IMAGINATIA,8.1 Definirea ,i caracterizarea imagina~ie~Imaginapa este procesul cognitiv superior de elaborare a unor idei sau proiecte noi pe baza selectarii,combinarii ~irecombinarii experientei anterioare.

Perceptiile ~i memoria sunt procese de reflectare aobiectelor ~i'afenomenelor a~a cum exista ele in realitate.Omul, ins a, poate sa-~i reprezinte lucruri pe care nu le-a vazutniciodata, numai pe baza descrierii Iacute de alte persoane.Astfel, ascultand expunerile profesorilor, elevii i~i reprezintafenomene, fiinte, intamplari pe care nu Ie-au perceput ~i nuIe-au trait niciodata sau locuri indepartate pe care nu Ie-auvazut niciodata. Mai mult, omul este capabil sa creeze imagininoi care nu reproduc obiecte, fenomene existente in realitate,acest lucru fiind valabil pentru to ate domeniile cunoa~terii.Aceste imagini, reprezentari sau idei nu apar din nimic, ele sebazeaza pe experienta anterioara, pe euno~tinteleanterioare, pe deprinderile deja formate, pe aptitudinile ~italentele pe care copilul ~i le-a dezvoltat in procesulactivitatii de joc ~i de invatare, in copilarie, iar mai tarziu incadrul activitatilor productive desIa~urate, fapt ce ilustreazalegatura imaginatiei cu memoria, cu activitatile desIa~urate~i cu intreaga personalitate. Dacii memoria are caracterreproductiv ~i este cu atat mai valoroasa cu cat reda mai fidelinformatiile memorate, imaginatia este cu atat mai valoroasacu cat rezultatele sale depa~esc experienta subiectului sau asocietatii, insa imaginatia nu poate exista in absentamemonel.

In procesul imaginativ, gandirea are un rol important.Activitatea imaginativa se realizeaza prin intermediul analizei~i sintezei, a abstractizarilor ~i a generaliziirilor etc., acesteafiind operatii fundamentale ale gandirii, imaginatia devenindcreatoare mai ales atunci dind utilizeaza euristica. Dacii

gdndirea permite surprinderea a ceea ce .este esential, necesar ~igeneral in realitate sau ceea ce este logic posibil, imaginatiaexploreaza necunoscutul, posibilul, viitorul. Gandirea ~iinteligenta coordoneaza productia imaginativii, iar imaginatia,la randul ei, participa activ, la identificarea modalitiitilor derezolvare a problemelor. Daca nu ar exista imaginatie,

BARUCH SPINOZA

(1632-1677)

8.2 Procedeele imagina~ieiPrin procedeu imaginativ intelegem 0 modalitate de

operare mintala bazata pe 0 in~iruire de compuneri ~ireeompuneri, de operapi de analiza ~i sinteza care conduc larezultate diferite din punct de vedere ealitativ ~ieantitativ.

Sinteza se produce in moduri diferite numite ~iprocedee aleimaginatiei. Cele mai utilizate procedee imaginative sunt:

Aglutinarea se produce atunci cand se creeaza 0 nouastructurii prin combinarea unor elemente sau paqi apaqinandunor obiecte diferite (exemple: sfinxul, centaurul,radiocasetofonul etc.).

Amplifiearea ~i diminuarea constau in modificareadimensiunilor unei structuri existente (exemple: personajeleFliimanzilii, Setilii etc. din povestirile lui Creangii, liliputaniidin povestirile lui Swift etc.).

Multipliearea ~i omisiunea constau in modificareanumarului de elemente ale unei structuri (exemple: ColoanaInfinitului, balaurul cu ~apte capete, ciclopul, automobilul cu

activitatea de cunoa~tere sau de rezolvare a problemelor arinainta pas cu pas, neexistand 0 orientare precisa.

Imaginatia nu ar fi posibila in absenta limbajului,deoarece el permite evocarea selectiva a ideilor ~i areprezentiirilor. Prin intermediul limbajului, gandirea poatestimula evocarea ideilor ~i a reprezentarilor, precum ~ipunerealor in relatii complexe. Emotiile ~iatitudinile afective, precum~i motivele sunt conditii activatoare (sau inhibatoare) aleimaginatiei.

Imaginatia joacii un rol important in activitatea umana,fiind inclusa ca 0 veriga a creativitatii. Psihologul AndreiCosmovici considera ea imaginatia ~iereativitatea presupuntrei insu~iri:

a. fluiditatea (posibilitatea de a ne imagina in timp scurt unnumarmare de imagini, de situatii etc.);

b. plasticitatea (u~urinta de a schimba modul de abordare aunei probleme, atunci cand un procedeu nu p'oate fiaplicat);

e. originalitatea (raritatea statisticii a unui riispuns) esteexpresia noutatii.

Imaginatia are un· rol important in procesul deadaptare, deoarece campul cunoa~terii umane se large~tefoarte mult, omul deta~andu-se de "aici ~i acum" pentru aexplora posibilul, realizandu-se unitatea intre treeut,prezent ~i viitor. Imaginatia nu este un proces psihic innascut,ci ea apare ~i se dezvolta la copil in procesul activitiitii de joc ~ide invatare ~i sub influenta sistematica a adultului, odatii cudezvoltarea reprezentiirilor, a limbajului, a gandirii etc.

Chiar daca primele discutii, au aparut in antichitate ~i aucontinuat pana astiizi, imaginatia a fost considerata atat "reginafunetiilor psihice" (Baudelaire), cat ~i "nebuna easei"(Spinoza) ~ipoate ca cel mai bine a surprins statutul imaginatieiMeyerson care 0 considera "regina ~i eenu~areasapsihologiei" .

Filosof olandez, care a sustinut rolul gandirii in cunoa~tere,minimizand rolul imaginatiei ~ial cunoa~terii senzoriale;

Principala sa opera este Etica, terminata in 1675 ~i publicatapostum.

doua u~i etc.).Adaptarea este utiliziitii mai ales in arta ~itehnica ~iconsta in

aplicarea unei idei, element, principiu functional in situatii noi.Tipizarea presupune extragerea trasiiturilor tipice,

caracteristice unui grup de persoane, trasiituri care suntindividualizate intr-un personaj: tipul "la~ului", "lingu~itorului",tipul "omului de prisos" (Oblomov), tipul "avarului" (HagiTudose) etc.

Analogia consta in compararea a doua serii de obiecte saufenomene care au in comun anumite insu~iri, iar unul dintreobiecte are, in plus, 0 insu~ire ~i pe baza rationamentului prinanalogie, se considera ca ~i celalalt obiect are acea insu~ire(exemplu: Ch. Darwin a conceput selectia naturaliiasemanand-o cu selectia artificiala practicata de seeole inagriculturii).

Empatia este "transpunerea imaginativa a cuiva ingandirea, simtirea ~iactiunea altcuiva" . (R. F. Dymond).

8.3 Formele imaginatieiDiversitatea ~i multitudinea problemelor cu care se

confrunta omulin decursul evolutiei au dus la specializarea

f0lTI!elor imaginatiei.In functie de mecanismele interne prin care se

realizeaza, imaginatia se structureaza la nivelul oniric (seconcretizeaza in vise), la nivelul reveriei (vi sui dium) ~i lanivelul intentional (se concretizeaza sub forma imaginatieireproductive, imaginatiei creatoare ~i a visului de

perspectiva).In funqie de prezenta intentionalitatii in actele

imaginative, exista imaginatie involuntara (vis ~i reverie)~i imaginatie voluntara (imaginatie reproductiva, creatoare~ivis de perspectiva).

In functie de gradul de activism al persoanelor, in actulimaginativ, exista forme imaginative pasive (vis ~i reverie)~i forme imaginative active (imaginatie reproductiva,creatoare ~ivis de perspectiva).

In functie de domeniul in care se manifesta, existaimaginatie in domeniul istoriei, psihologiei, literaturii etc.

Visul din timpul somnului este definit de NorbertSillamy drept suita de imagini ~i de fenomene psihice caresurvin in timpul somnului. Visul dureaza de la 10 la 15

minute, la inceputul ~i la sfiir~itul noptii ~i constituie circa unsfert din timpul somnului nostru. Experimental, s-ademonstrat ca visele coincid cu mi~carile oculare rapide ~i catoti oamenii viseaza, daruitarea intervine foarte rapid (dupa 8minute de la incetarea mi~carilor oculare, numai 5-10%dintre subiecti i~i amintesc ce au visat).

Intampla~ile din vis constituie 0 aventura la careparticipam intens afectiv, aventura pe care 0 consideramreala sau ireala, absurda (romanele lui F. Kafka). In vis nusunt respeetate prineipiile giindirii logiee (pot sa fiusimultan in doua locuri, pot visa un ciiine care se dovede~te afi du~manul meu, X), visul producandu-se in sferaincon~tientului. Se considera ca visul are caracter simbolic,semnificatia putand sa fie individuala (In vis, du~manulpoate sa fie simbolizat printr-un ciiine sau printr-un ~arpe)sau general a (c. Jung a identificat in miturile unor popoarediferite simboluri pe care le-a numit "arhetipuri").

in legatura cu interpretarea viselor s-au conturat treipozitii: unii considera ca visul eonstituie 0 modalitate deeomunieare eu divinitatea, altii considera ca visul esterezultatul unei inhibitii mai profunde a sferei motrieitaliifata de eea senzorio-motorie, iar ultimii sustin ca vi sui poateavea diferite semnificatii, el fiind rezultatul unei intregistari de spirit a eelui care doarme. Astfel, S. Freud sustine cavisul este, in esenta, realizarea unei dorinte, aceasta idee seregase~te in textele tibetane, budiste ~i in scrierile ParintilorBisericii. El sustine ca visul este singura modalitate care nepermite sa ne exprimam, intr-o forma deghizata, idei ~isenti mente inacceptabile. Visul devine "paznicul somnului",deoarece ne protejeaza de excitatiile ~i de tensiunile preaputernice. Spre deosebire de Freud, A. Adler respingeaceasta functie a visului, subliniind rolullui in organizareaconduitei viitoare.

Reveria este definita de Norbert Sillamy drept stare dedeta~are fata de realitate, intermediara intre gandirea instarea de veghe ~i vis. Popular, ea este numita vis are cu ochiidcschi~i, caz in care individul se lasa antrenat intr-un flux deimagini ~i de idei care merg in directia dorintelor ~i aa~tepHirilor, sustragandu-se gandirii logice. De~i are efecterelaxante, reveria prelungita este daunatoare personalitatii,deoarece reprezinta 0 satisfacere fictiva a trebuintelor ~i sepoate pierde contactul cu rea Iitate a (consumul de alcool ~i dedroguri subrriineaza controlul voluntar al conduitei).

35

Imagina!ia nu are ca specific 0 reproducere a realitatii, ci de aadauga ceva nou acesteia. Personalitatea subiectului esteputernic implicata, iar produsele sale' sunt cu atat maivaloroase cu cat sunt mai diferite de ceea ce exista deja, decicu cat sunt mai originale.

Imaginatia reproductiva presupune obtinerea unorimagini noi care au corespondent in experientaanterioara (exemple: reconstituirea modului in careoamenii traiau in comuna primitiva, reconstituirea moduluiin care se produce ploaia, citirea unui roman ~i reprezentareapersonajelor etc.). Ea nu se confunda cu memoria implicata incazul amintirilor care sunt rezultatul proceselor perceptive,deoarece imaginatia se desprinde de concret.

Imaginatia creatoare presupune elaborarea dereprezentari ~i de idei noi pe baza combinarii ~irecombinarii experientei anterioare, idei care nu aucorespondent in experienta anterioara. lntre imaginatiareproductiva §i eea ereatoare nu exista 0gran ita rigida. Deexemplu, traducerea unei poezii dintr-o limbii strainapresupune numeroase momente de creatie (traducerea depa~e~te,uneori, originalul), dupa cum in orice act de creatie estenecesar sa reproducem idei, imagini sau reprezentari etc.dinainte cunoscute. Imaginatia creatoare este eea mai valoroasaforma a imaginafiei care sta la baza creatiei autentice. Lanivel superior, ea este specifica numai unui numar redus deoameni (talent, geniu), insa se considera ca, intr-o masuramai mare sau mai mica loti oamenii sunt ereativi. Produsulobtinut depa~e~te experienta individului ~i a societatii.

In scrisoarea sa catre Fet, Lev Tolstoi i~i caracterizeazaastfel munca sa creativa: ,;Este ingrozitor de greu sa-tiinchipui ceea ce se poate intampla cu toti oamenii care vorapare in aceasta lucrare atat de vasta, sa-!i imaginezi milioanede combinari posibile, pentru a alege din ele abia1/1.000.000. Ma ocup cu acesta ... ". Se ~tie ca Toistoi dupa cei~i fixa planul lucrarii, i~i aduna foarte mult material scriscare era supus imediat prelucrarii. Manuscrisul era plin cuinsemnari ~i adaugiri, fraze intregi erau inlocuite. Transcrisaa doua oara lucrarea avea aceea~i soarta, unele capitole fiindtranscrise de 10 ori, deoarece Tolstoi spunea ca aurul seobtine numai printr-o cernere ~i spalare staruitoare. Acestexemplu ne determina sa spun em ca activitatea creatoarepresupune perseverenta, putand fi id~tificate trei faze:pregatirea, crearea operei ~idesavar~irea ei.

Visul de perspectiva presupune proiectarea mintala adrumului propriu de dezvoltare conformdisponibilitatilor personale ~i cerintelor societatii. 0astfel de proiectare poate avea functii de motivareimportante, mai ales in ceea ce prive~te aqiunile deauto form are ~i autoeducare.

8

36-,

!WJvISUL DIN TIMPUL SOMNULUI

8

Visul din timpul somnului trebuie deosebit de imaginilehipnagogice (care apar in timpul adormirii) sau deimaginile hipnopompice (care apar la inceputul trezirii dinsomn). Imaginile din timpul visului se succed Intr-o stransalegi:itura, constituind 0 experienta la care participam afectiv,intens ~ipe care 0 consideram reala, fie ca avem calitatea despectatori ~u de actori (in unele cazuri sunt traite simultanambele roluri). Acest caracter de realitate este trait chiaratunci cand lumea unde se desta~oara apare ulterior caireala, neverosimila, absurda sau halucinatorie. Totuldevine intr-un fel posibil, ajungandu-se pana lanerespectarea principiilor gandirii (spre exemplu acela alidentitatii, existand posibilitatea ca uneori sa fim in miezulactiunii, dar simultan spectatori ai acelei actiuni, sau ca unanimal care apare in vis sa fie, de fapt, 0 persoanacunoscuta ... ).

In cadrul viselor predomina imaginile vizuale(aproximatlv 90%), dar numai 20% sunt colorate. Imaginileauditive sunt prezente in 60% din cazuri, rar aparand cele caracter adesea premonitoriu al acestuia) etc.tactile, termice sau olfactive. Visele apar in timpul somnului Simbolurile prezente in cadrul viselor au primit ~iparadoxal ~i dureaza aproximativ 20-25% din timpul total alte explicatii decat cea freudiana. Potrivit psihologiloral somnului. De~i exista persoane care spun ca nu viseaza cognitivi~ti, simbolismul constituie nu 0 modalitate deniciodata, de fapt, nu-~i amintesc visele, acestea fiind mascare a pulsiunior, ci modalitatea de exprimare aindispensabile unei existente normale. Visele pregnante, pe complexitatii trairilor afective, care nu pot fi transpusecare ni Ie putem aminti, dureaza intre 3 ~i 60 minute, in notional. Sentimentele se transforma, se incorporeaza inmedie 20 minute, derulandu-se mai incet sau mai repede evenimente ~i in imagini simbolice, existand astfeldecatevenimentelereale. posibilitatea ca anumite aspecte ale personalitatii noastre,

Continutul visului poate fi influentat de factori inaccesibile in ordinea gandirii, sa se poata manifesta.precum: excitanti externi, nu insa foarte puternici (spre Analiza viselor serve~te in oricare situatie la 0 maiexemplu, in cadrul unuiexperiment s-a apropiat de fruntea buna cunoa~tere a personalitatii in cauza, dar aceasta doar inunei persoane care dormea un fier incins, la trezire aceasta masura in care nu se ramane la simplismul existentei unuipovestind ca 0 banda de hoti i-au patruns in casa, dar au fost cod al imaginilor care trebuie interpretate de fiecare dataprin~i de politie, iar aceasta i-a obligat sa restituie banii identic (in sensul unei carti precum Cheia viselor).punandu-i pe ciirbuni incin.$i), senzatii interne (foame, sete, Cele mai evidente manifestari ale starii de vis suntnearisirea camerei etc.), dereglari functionale interne mi~carile oculare rapide. Apar insa ~i mi~cari ale mainilor,(acestea, anuntand survenirea unui aspect patologic, pot fi modificari ale ritmului respirator, ale batailor inimii, aleacoperite de stimulii externi din timpul zilei, putandu-se expresiei faciale, cateodata se pronunta cuvinte ~i chiarinsa ajunge la a visa imbolnavirea, "lucru care devine propozitii sau se produc mi~cari ale corpului. In cazulmanifest dupa cateva zile), impresii din perioada imediat, somnambulismului persoana, in cauza, poate ajunge chiarpremergi:itoare (adesea continuam a invata, in somn, ceea ce sa se ridice, sa mearga sau sa savar~easca anumite actiuni,am studiat in timpul zilei sau reu~im identificarea unei tara sa-~i aminteasca ceva dupa aceea (nu este totu~i clarsolutii la 0 problema care ne-a preocupat), informatii uitate daca persoana viseaza sau se afla intr-o stare de treziesau ignorate in timpul zilei (pornind de la interventia patologica). Visul, ca forma a imaginatiei, ramane unacestora in timpul visului se ajunge la afirmarea unui domeniu deschis cunoa~terii ~tiintifice.

Aplicape: Incercati sa analizati unul dintre vise Ie n;cente pe care vi-l reamintiti. In acest scop, in primul rand, notati tot ceea ce vaamintiti. Puneti in evidenta eventualele corelatii intre ceea ce ati visat ~i evenimentele traite in starea de veghe, utiliziind celeinvatate despre imaginatie ~ivis. Discutati cu un coleg interpretarea la care ati ajuns ~iincercati sa solutiQnati eventualele observatiiformulate de acesta. Considerati ca prin acest demers ati dobandit cuno~tinte noi despre propria voastra persoana? De ce?

ele sa nu contina mai mult de 7 cuvinte. Comparati rezultatul eueel obtinut decolegul debanca.

4. Analizati urmatoarele produse ale imaginatiei: Pantera Roz,caricatura, miniatura, creionul cu gumii, Dege{ica, identificandprocedeul prin care a fost obtinut, definind acest procedeu ~ioferind alte trei exemplepentru fieeareprocedeu.

1. Comparat1imaginatia cumemoria ~ieu gandirea.

2. Comparati reprezentarea eu notiunea ~i eu imaginea tipiea(rezultat al tipizarii).

3. Pleeand de la urmatoarele cuvinte: "casa", "piidure", "lac",construiti, cu ajlltorullor, cat mai multe propozitii cu conditia ca

~PLICATIIII _

Arhetip = termenpreluat deC. G. lung de la SfiintulAugustinpentruadesemna imaginilearhaicecare constituieun fond comunalmtregiiumanitiiti.

Creativitate = dispozitie de a crea care exista in starepotentiala laorice individ~ilatoate varstele.

Mit =formaa culturiispiritualespecifieasocietiitiiprimitive,incluziind___ ~o reprezentar~ generalizatii a realitlitii ~Lo_mcercare_de---- -.

explicarea ei, dardeosebindu-seatiltde simbolulreligiossauartistic,cat~ideteoria~tiintifidisaufilosofidi.

Fantasmii =produs al imaginatiei,inrudit cuvisul ~ireveria,prin caresubi(lctiineadaptati lumii in care traiesc creeaza 0 "lumeparalela" in care problemele eu care se confrunta suntrezolvate.

Incon:;tient = ansamblu de procese care aetioneazaasupra eonduitei,dar careseapiieQ_n~tiimei.

37

TIPURI DE ITEMI 2Itemi semiobiectivi

: intrebari directe sau enunturi care solicitii un riispuns predefinit de tipul: expresie, cuvant, numiir,swlLoJ.-etG....- ----Precizap raspunsul adecvat la urmatoarele

Intrebari:

1. Precizati cinci dintre operatiile fundamentaleale gandirii.

2. Enumerati formele memonel constltmte infunctie de prezenta/implicarea gandirii.

analiza, sinteza, comparatia, abstractizarea, generalizarea

etc.

mecanica, logica

riispunsul corect poate numi oricare cincioperatii;

3.

4.

5.

Precizati douii dintre s:;aracteristicilememoriei prin care aceasta se dovede~tespecific umanii.

Precizati trei deosebiri existente intreperceptie ~ireprezentare.

Enumerati tipurile de reprezentiiri diferentiatein functie de evolutia ontogeneticii.

inteligibila, mediata

imagine primarii/imaginesecundara, imagine bogata

In continut/imagineschematic a, reflectare fidela

a realitatii/nu este 0reflectare fidela a realitapi

primare, conceptuale,formale

- aceste douii caracteristici revin memoriei

umane, spre diferentii de cea animaHi, inmiisura in care presupune intelegereacelor memorate (decodificare semanticii)~i nu are un caracter nemijlocit (astfelincat sii se limiteze la recunoa~tere), cipresupune mijlocirea limbajului - nusunt singurele caracteristici strict umane;

- primele douii deosebiri se pot pune inevidentii pomind chiar de la definitiaacestor procese psihice, cea de a treiadeosebire decurge din existentaoperatiilor de prelucrare a informatiilorce se pot pune in evidentii in cazulreprezentiirii.

6. Care este sursa stimulilor care determinii

senzatiile interoceptive?

mediul intern

I [It':l!illr.!I''-~~tr~: eIl~ti~~ompletc~resolicitii completarea Cll anumite cuvinte adecvate contextului dat.- ----- -- ----

2. Activitatea perceptivii intentionatii, orientatiispre un scop, poartii numele de

Transcrieti numarul subiectului ~i precizatitermenulltermenii care lipsesc:1. Adaptarea analizatorilor se referii la

modificarea sub

actiunea repetatii a unor stimuli.

senzoriale

informapei

Spiritul deobservape

observapeReceptorul-

este yorba de actiunea legii adaptiirii analizatorilor subsensibilitapi actiunea repetatii a unor stimuli in sensul unei sensibilitiiti de

obicei mai accentuate la actiunea acestora (capacitatea dediscriminare se accentueaza);

- enuntul reprezintii chiar definitia observatiei;

enuntul face referire la una dintre verigile functionale aleanalizatorului sensibil, respectiv veriga aflatii sub actiuneadirectii a stimuli lor, ceea ce semnificii receptarea actiuniiacestora;

- enuntul face referire chiar la definitia spiritului de observatieca 0 activitate perceptivii de nivel superior pe de 0 parte(observatie), perfectionatii panii la a deveni capacitate ce numai pretinde un consum energetic ~i 0 derulare temporaliiman;

Perceppile - este yorba de acele perceptii la nivelul ciirora realitatea nudenaturate mai este reflectatii adecvat, inregistrandu-se diferente care

pot fi datorate mai multor cauze: aceasta inseamnii 0denaturare a realitiitii;

- perceptia in cali tate de proces psihic se constituie subactiunea directii a stimulilor asupra analizatorilor, ceea ceface din ea un proces psihic de nivel senzorial, pe de altiiparte fiind un proces cognitiv, altfel spus 0 modalitate dedobiindire ~iprelucrarea informatiei;

Reprezentarea- in miisura in care la nivelul reprezentiirii sunt reflectatetriisiituri semnificative, caracteristice obiectelor ~ifenomenelor, aceasta inseamnii existenta unor operatii decomparare, selectare ~i organizare a informatiei detinute penivel perceptiv, ceea ce poate conduce la modificari inschema structuralii a obiectului.

........................ are 0 mai mare libertate

fatii de schema structuralii a obiectuluiperceput.

...................... sunt perceptii caredeformeazii unele aspecte ale realitiitii.

Perceptia se dovede~te a fi 0 formii superioariia cunoa~terii ~i unproces complex de extragere ~i prelucrare a

..................... este componenta caretransformii energia excitantilor exteriori ininflux nervos.

..................... se define~te dreptaptitudine de a sesiza cu u~urintii, rapiditate ~iprecizie, ceea ce este slab, ascuns, nerelevant,dar semnificativ pentru scopurile omului.

6.

4.

5.

7.

3.

a. Imaginatia, defiiiita ca procesul cognitiv superior de elaborare - tratarea sua unor idei sau proiecte noi pe baza selectiirii, combiniirii ~i biectelor nu inrecombiniirii experientei anterioare, detine un rol deosebit de cearca epuiza

important in desIa~urarea activitatii intelectuale. Astfel, dac~ rea lor, ci semgimdirea permite surprinderea a ceea ce este esential, necesar nalarea doar a~i general in realitate sau ceea ce este logic posibil, imaginalia e 1e men tel 0 rexploreazii necunoscutul, posibilul, viitorul. Gfmdirea ~i (i d e i lor) deinteligenta coordoneazii productia imaginativa, iar imaginatia, bazii.la randul ei, participa activ, la identificarea modalitiitilor de'rezolvare a problemelor. Daca nu ar exista imaginatie,1activitatea de cunoa~tere sau de rezolvare a problemelor arinainta pas cu pas, neexistand 0 orientare precisii. In bazd

imaginatiei se pot formula ipoteze, se poate vorbi de,planificarea activitiitii sau de previziuni asupra a ceea ceurmeaza sa se intample.

b. Formele imaginatiei voluntare sunt: imaginalia reproductivii,imaginalia creatoare ~ivisul de perspectivii.

c. lmaginalia reproductivii este forma imaginatiei voluntare,accesibila cotidian, ea presupunand obtinerea unor imagini noicare nu au corespondent direct in experienta anterioarii triiitii de,

subiect (spre exemplu, reconstituirea unui peisaj pe care nu Iiam perceput in mod direct). Ea nu se confunda cu memoriaJimplicatii in cazul amintirilor, acesta fiind rezultatul proceselo~perceptive, deoarece imaginatia se desprinde de concret.

d. Imaginalia nu este posibilii in absenla limbajului, deoarece elpermite evocarea selectivii a ideilor ~i a reprezentiirilor.Mecanismele limbajului, ca instrumente deosebit de relevant~pentru actvitatea mintalii, sunt implicate de imaginatie in toatdformele sale de manifestare: Tot limbajul este cel care permitegandirii stimularea evocarii ideilor ~i a rep:r:ezentarilor, precum~ipunerea lor in relatii complexe. Mai mult, se poate aprecia c~dezvoltarea imaginaliei este, intr-o anumitii miisurii,dependenta de nivelullimbajului.

: sunt compuse din mai multe subintrebiiri legate printr-un element com un. Cuprind unmaterial/stimul in raport cu care se formuleazii anumite subintrebiiri, se oferii date suplimentare, dupii care urmeazii altiiserie de subintrebiiri.

1. lmaginatia, ca proces de adaptare activii~i creativii a omului, joacii un roldeosebit de important ~i in cadrulactivitiitii intelectuale.a. Explicati importanta imaginatiei

pentru activitatea intelectuala;b. Precizati formele imaginatiei

voluntare;c. Descrieti una dintre formele

imaginatiei voluntare;d. Analizati succint legiitura existentii

intre imaginatie ~ilimbaj.

2. Psihicul uman dispune de capacitateade a evoca realitiiti ce nu mai suntprezente, adicii dispune de capacitateade reprezentare.a. Definiti reprezentarea ca proces

cognitiv senzorial;b. Mentionati elementele definitorii ale

imaginii propriireprezentarii;c. Motivati de ce se considerii ca

'reprezentarea face trecerea laprocesele cognitive superioare.

a. Reprezentarea este procesul psihic cognitiv senzorial dereflectare mijlocita selectiva ~i schematica a proprietiililorconcrete mai mult sau mai pulin semnificative ale obiectelor ~i

ale fenomenelor date in ~xperienta perceptivii anterioarii isubiectului.

b. In miisura in care reprezentarea nu se constituie sub actiunea!directa a stimuli lor, ci in baza percepliilor anterioare, imagine~mentala are un caracter secundar. Dezvoltandu-se pe bazpercepliei, reprezentarea nu este continuarea, in linie dreapta, aacesteia, ci este un nivel superior al activitalii cognitive,imaginea caracteristicii fiind schematicii, la' nivelul siiurelinandu-se triisiiturile esenliale, caracteristice. Nu sJ

caracterizeaza atunci prin bogalie precum imagineaperceptiva, simultan fiind yorba ~i de caracterul sau relatiVfidel in raport cu realitatea perceputii.

c. Reprezentarea este primul pas pe drumul desprinderii actuluide cunoa~tere de concretul imediat ~i orientarea lui spreabstract ~i general, pregiitind eel de-al doilea salt al activitiitiide cunoa~tere, saltul din planul imagisticului in planu!

constructivitiilii conceptuale, salt pe care il va realiza gandirea.,Datoritii acestor caracteristici ale sale se vorbe~te despre 0dublii natura a reprezentiirilor: intuitiv- figurativii (sunt procesJ

psihice de nivel senzorial)~i operalional-intelectiv~(constituirea reprezentiirilor presupune deja operatii precumanaliza, sinteza, abstractizarea etc.). Dupa cum sublinia J.Piaget, reprezentiirile sunt deja ,,reconstruclii operatorii".

39

Conditii generale aleactivitiiJiipsihice umane

9. Limbajul9.1 Definirea ~i caracterizarea limbajului

9.2 Verigile function~ ale limbajului9.3 Functiile limbajului9.4 Raporturile dintre limbaj ~i alte procese psihice9.5 Formele limbajului

10. Atentia ~,10.1 Definirea ~i caracterizarea-aJ:eJ.1tiei10.2 Formele atentiei10.3 Insu~irile ate~tiei ~i educarea lor

Tipuri de itemi 3

4~

1\;():.;'+

~~'~

II

P' '<~'~~~',..~%f*"

.-

%W

I

..x;~;~;~~~·:U.".".-.J

riii....' '"'' ··'t'L1lIIIllIi1iilii··

r%··~

'I~ i _I'," "

..

'.,. ';~~.; 'i ~

~ ;.;~.i [.: ..'·I¥"'.'~'I~.,;.'i

II )~7 ~<::'Ift1 !t1;;~i,' .~.~ .;ry,l ,~" ...

m. '''''1'; '. :,g Ln~~ ~~.

I

40

9. LIMBAJUL

9.1 Definirea ,i caracterizarea Iimbajului,In Iimbajul comun, uneori, termenii de comunicare, limbii

~ilimbaj nu sunt precis determinati.Comunicarea este procesul de transmitere a informatiilor.

Cea mai simpUi schema de comunicare, intre doua persoane,cuprinde urm.~toarele elemente:

a. emitatorul- eel care produce ~itransmite mesajul;b. receptorul sau destinatarul - cel care receptioneaza

mesajul;c. canalul de comunicare - veriga care mijloce~te

ajungerea mesajului de la emitator la destinatar: aerul,apaetc.;

d. semnalul - entitate fizica prin care se obiectiveazamesajul: sunete, semne grafice, lumini etc.;

e. codul- un sistem de semne prin care se semnifica ceva,adica se receptioneaza sau se transmite un mesajinfonnational.

Comunicarea poate fi analizata in functie de treiindicatori:

promptitudine - rapiditatea emiterii sau a transmiteriimesajului;fidelitate - corectitudinea transmisiei mesajului;completitudine - raportul dintre volumul informatieiemise ~ivolumul informatiei receptionate.

Comunicarea poate fi apreciata ~i in functie de modul incare se realizeaza cele trei laturi ale informatiei ~ianume:

a.latura cantitativa (statistico-matematica) este

conditionata de numarul evenimentelor ~i de frec':,enta

lorin aparitie;b.latura semantica (de continut) exprima legatura dintre

mesaj ~iobiectul despre care se informeaza;c. latura pragmatica (utilitara) exprima legatura

mesajului cu starile de necesitate ale destinatarului.Limba este suportul ~i instrumentul comunicarii. Ea

este un sistem de semne ~i reguIi logico-gramaticaleelaborat social-istoric, care serve~te ca instrument decodificare ~i transmitere a informatiei in procesul real alcomunicarii. Forma de baza, naturala'~i concreta a limbajuluieste vorbirea (Iimbajul oral).

Mecanismele vorbirii includ trei categorii decomponente:

energetice - aparatul respirator ~i sistemul muscularaferent acestuia;fonatoare - corzile vocale fixate in laringe;de rezonanta - mu~chiul limbii, buzele, in general,cavitatea bucala ~inazala.

Acestor elemente Ii se adauga ~i auzul fonematic careasigura insu~irea limbii (prin imitatie) ~i realizeaza contro\ul ~icoordonarea pronuntarii cuvintelor. Toate aceste elementereprezinHi doar compartimentul executiv ~i receptiv,periferic al vorbirii, mult mai importante (dar mai putincunoscute) fiind neuromecanismele centrale (centrii cerebralidin juiul scizurii lui Sylvius prin care vorbirea ~i scrierea seproiecteaza, declan~eaza ~i se regleaza). Aici se regasesc ~imecanismele de elaborare a gandirii.

Limbajul este activitatea (sau funelia) de utilizare a limbii sau a altui sistem de semne-simbol in raporturileeu ceilalli oameni.

Norbert SILLAMY

Define~te limbajul ca funetie de exprimare ~i comunicare agandirii prin utilizarea de semne care au aceea~i valoarepentru toti indivizii din cadrul unei specii, in limitele unei ariideterminate. Dintr-un astfel de context decurge concluzia ca~i animalele au propriile mijloace de comunicare, problemaconstituind-o, in acest caz, ceea ce ele exprima ~icomunica.

9.2 Verigile func'ionale ale IimbajuluiIn reaIizarea sa, ca activitate, limbajul presupune mai

multe verigi functionale:Veriga de receptie include: receptarea-asimilarea

structurilor obiective ale limbii; receptarea ~i intelegerealimbajului oral sau scris; stabilirea legaturilor dintrecontinutul mesajului cu motivele ~i cu activitatiledesIa~urate.

9.3 Func,iile IimbajuluiLimbajul indepline~te urmatoarele functii:1. de comunicare - consta in asigurarea transmiterii

informatiei de la 0 persoana la alta;2. de cunoa~tere - se refera la directionarea ~i fixarea

activitatii de cunoa~tere; faciliteaza ~i mediazaoperatiile de abstractizare ~i generaIizare; permiteexplorarea ~i investigarea realitatii, imbogatirea ~iclarificarea cuno~tintelor;

3. simbolicii de reprezentare - de substituire a unorobiecte, fen omene, relatii prin formule verbale sau altesemne;

4. expresiva sau afectiva - faciliteaza exteriorizarea ~itransmiterea ideilor sau trairilor subiective complexe

Veriga de executie include: elaborarea ~i stocareaschemelor mi~carilor articulatorii corespunziitoare sunetelorverbale ~i scrierii Iiterelor ~i operatiile de selectare ~i deactualizare a schemelor articulatorii ~igrafice.

Veriga conexiunii inverse include: circuitul intre verigade executie ~i cea de receptie, corectarea erorilor de pronuntiesau de scriere.

prin intonatie, ritmul vorbirii, pauze, accente, mimica,pantomimica, gestic a etc.;

5. persuasiva sau de convingere - de inductie la 0 altapersoana a unor idei ~istari emotionale;

6. de reglare sau de determinare - de conducere aconduitei altei persoane sau a propriuluicomportament;

7. ludica sau de joc - presupune asociatii verbale de efect,ritrnica, ciocniri de sensuri etc., mergand pana laconstruetia artistica;

8. dialecticii sau de formulare ~i rezolvare acontradictiilor sau a conflictelor problematice prezentarea de argumente pro ~i contra unei teze, in cadrul

unei dezbateri colective; este calea principala prin caretezapoate fi elucidatii);

9. de detensionare nervoasa, catharticii - se realizeaza

41

prin modalitati specifice care tin cont de tipurile depersonalitate implicate.

9.4 Raporturile dintre Iimbaj ,i alte procese psihiceLimbajul se afla in stransa interdependenta cu

celelalte fenomene ~i procese psihice, dar, in special, cugandirea, cu procesele intelectuale ~icu cele motorii.

Astfel, intelegerea cuvintelor contureaza c1arimaginea perceptiva ~i antreneaza memoria semanticii,reprezentarile ~i gandirea, iar perceptiile ~i reprezenHirile,prin verbalizare, dobandesc semnificatie. FormuHirileverbale sunt garantia memoriei de lunga durata. Vorbirea ~iscrisul presupun deprinderi motorii complexe, dar ~i 0conduita atenta ~i volunfara. In combinatoricaimaginativa, cuvintele apar ca "vehiculatoare" de imagini cevor fi supuse unor combinatii (imaginative). Noul, rezultatul

onstructiei mentale, se realizeaza pe baza elementelor dejaexistente cu ajutorul limbajului. Totodata, verbalizareapermite definirea motivelor ~i departajarea dintre motive~i scopuri. Insa~i vointa apare ca proces de autoreglajerbal.

Limbajul are un rol important in formareaandirii ~i in procesul de socializare, ~i anume, in evolutia

sa de la limbajul egocentric la limbajul socializat, ceea ceoate conduce la eliminarea elementelor afective,

.5 Formele IimbajuluiLimbajul extern se realizeaza in doua variante:a. Limbajul oral este modul natural ~i primordial de

:ealizare a limbajului verbal. In ontogeneza, el este primul:are se constituie ~iva sta la baza limbajului scris. Comunicarea

mala se desra~oara totdeauna in situatii concrete ~ibeneficiazade un ansamblu de mijloace de expresivitate (gestic a, mimica,

tonatie, timbrul vocii, accentul, alegereacuvintelor ~i modul"e frazare etc.). Maniera de a vorbi reflecta intregul profil al

. rsonalitatii, de la componenta intelectuala la cea caracterialti tudinala.

In functie de modul in care este structurata reteaua deomunicare, limbajul oral imbraca forma:

1. monologului in care subiectul vorbitor are rol numai deemitator. El consta in ad res area unei persoane catreun auditoriu, motiv pentru care monologul trebuie safie atent elaborat in functie de particularitatileauditoriului, de regulile gramaticale ~i logice, sa fiefluent ~i modulat in latura lui expresiva pentru a u~uraintelegerea ~i 90nvingerea auditoriului. Monologultrebuie sa se adreseze mintii, dar ~i inimii, incitand atatlatura intelectuala, cat ~ipe cea emotionala, feed-back-ulrealizandu-se numai prin priviri, mimica, prinmanifestarea atentiei sau a nerabdarii.Monologul oral absolut (in absenta oricarei persoane)constituie 0 raritate ~i depa~e~te normalul. Se poatevorbi insa de un mono log interior care poartacaracteristicile unei conversatii cu sine insu~i.

2. dialogului in care rolurile de emitator ~i de receptorse schimbii succesiv. Fiind fata in fata, forma ~icontinutul acestei comunicari se pot modifica ~i peparcurs, in raport cu planul initial, in functie de reactiainterlocutorului cu care suntem intr-un permanent feedback. In cazul dialogului, se pot distinge doua forme alelimbajului ~ianume:

limbajul situativ - care poate fi inteles numai daca teafli in situatia la care se refera interlocutorul. Eintalnit in cazul copiilor mai mici de 6-7 ani, eiinchipuindu-~i ca ceilalti "vad" ca ~i ei persoanele ~iimprejurarile vizate;

- limbajul contextual- este accesibil rara a se recurge

personalizate, individuale. Astfel, la inceput, cuvintele nuspun nimic copilului, sunt simple sonoritiiti. Asociindu-Iemereu cu acelea~i obiecte sau fiinte, ele directioneaza atentia~i inlesnesc operatiile gfmdirii: analiza, sinteza, comparatia.Treptat, fiecare termen devine un punct de fixare asemnificatiilor. Semnificatiile unui cuvant sunt in functie deexperienta individului, ele sunt corelate cu cele ale societiitii,vocabularul condensand experienta milenara a societatii. Cucat un cuvant se afla in relatie cu cat mai multe fapte, notiuni,imagini, cu atat ii este mai bogat intelesul. Limbajul obligii larationalizarea ~i socializarea gandirii, caci pentru a ne faceintele~i trebuie sa eliminam ceea ce este prea individual,personal, afectiv, exprimarea trebuind sa fie clara ~i precisa(un cuvant permite 0 precizie pe care imaginatia nu 0 poat~ .furniza). Progresul inviitiirii limbajului se realizeaza 9concomitent cu progresul gandirii, ciici comunicand! ~incercand sa elucidam altora 0 notiune, ne precizam nouain~ine intelesurile, eliminiim neclaritatile.

La nivelul sistemului psihic uman, Iimbajulindepline~te un rol deosebit de important, el fiind un fel de ax alsistemului psihic care face posibil fenomenul de con~tiinta .

la date percepute, intrucat propozitiile ~i denumirilesunt suficiente pentru imaginarea corecta a situatiilor~ia evenimentelor avute in vedere.

b. Limbajul scris apare ~i se dezvolta, in ontogenezii, maitarziu decat cel oral ~i aceasta numai printr-un procesorganizat de invatare. Este mult mai pretentios din punct devedere al regulilor comuniciirii optime, elaborarea luirealizandu-se, relativ, lent. Cu toate acestea, se constata canivelurile individuale de elaborare ~i functionare a limbajuluiscris sunt diferite de cele ale limbajului oral (procentul celorcare ajung sa stapaneasca un limbaj scris superior dezvoltat esteinferior celor care poseda un limbaj oral bine elaborat). Fiinddestinat unui receptor absent in momentul dat sau a unuianecunoscut, limbajul scris trebuie sa fie: corect alcatuitstructural-logic, explicit, complet ~i accesibil.

Limbajul scris permite 0 reflectare mai fidela agandirii, a capacitatilor intelectuale, deoarece presupune 0elaborare mai atenta (introducerea unor teste verbale in

apre~ierea inteligentei).In caracterele scrisului (grafologia = studiu al scrisului) se

exprima trasaturi importante de personalitate.Cand se exprima in forma citirii cu voce tare, limbajul scris

trece in limbajul oral.Limbajul intern este rezultatul integrarii ~i consolidarii

schemelor verigii efectorii a limbajului extern. Initial, limbajulverbal se realizeaza in plan extern (vorbire cu voce tare), iartreptat, scheme Ie articulatorii se consolideaza, pana laautomatizare, putandu-se activa rara a se mai pune in functiunemi~carile fonatorii. Baza articulatorie la nivelul coardelorvocale se mentine, prin "pronuntarea in minte" a unui cuvant,are loc 0 vibratie adecvata a coardelor vocale.

In 1932 s~auputut inregistra de catre E. Jacobson prezentacurentilor de actiune in mu~chii aparatului fonator (in limbii ~ibuze) in timpul cititului sau al socotitului in gand. Ritmulcurentilor s-a dovedit a fi acela~i ca ~i in timpu1cititului sausoeotitului eu glas tare.

Dinamica formiirii ~i eonsolidarii limbajului intern 0urmeaza pe cea a formarii ~i eonsolidarii sehemelor operatoriiale gandirii, ambele atingand nivelul optim la srar~itul varsteide 14-16ani.

A2I ~~

I •

I? ~· '! Limbajul intern devine suportul principal al activitatii coordonare a limbajului oral ~i a scrierii. Posedand

i II mintale, beneficiind de comprimare, concizie ~i viteza mare autonomie functionala, el devine principalul instrument de

IJI de realizare (de sute de ori mai mare decaf cea a vorbirii). Pe comunicare cu noi in~ine. EI este prezent ~i in activitateaI i masura eonstituirii sale, limbajul intern indepline§te funcpi de oniricii, reprezentand suportul de eodifieare §i strueturare a

, anticipare, proiectare, conducere dinlauntru ~i de eontinutului viselor.,

bJd]EVOL!lTIA LIMBAJULUI IN ONTOGENEZA TIMPURIE.--

Varsta Etapa Caracteristici

2-3luni ganguritul se emit sunete izolate ea raspuns la unele situatii;

61uni lalatiunea se emit §isunt repetate silabe preeum ma, la, pa, ba etc.;

8-91uni debutul intelegerii se executa ordine simple, ceea ce semnifiea debutul intelegerii limbajului;

~ lO-12luni primele cuvinte se emit, eu deformari fonetiee, cuvinte precum: mama, papa, apa etc.;I l81uni euvantul-propozitie sunt folosite diferite cuvinte eu inteles de propozitie (completate prin gesturi sau intonatie);· 2 ani propozitii incomplete sunt construite propozitii rudimentare, formate din cateva cuvinte, rara respectarea regu-

lilor gramaticale;

3 ani propozitii complete se realizeaza 0 comunicare coerenta, inteligibila;

9 4 ani perfectionarea limbajul oral este perfeetionat, de§i este prezenta deformarea unor sunete sau a balbaieliilimbajului extern (aces tea sunt considerate "deficiente'normale" la aeeasta varsta);

5-6 ani limbajul intern apare limbajul asonor, cu sine §ipentru sine, in urma interiorizarii limbajului oral;I

6-7 ani debutul invatarii se invata progresiv citirea mesajelor scrise §i se dobandesc deprinderi de scriere.serisului §i cititului

Cercetarile actuale in privinta limbajului insista pe 0 Cuvinte

· conceptie interactionista in dobandirea aeestuia. Ideea

1:1 centrali a acestei c~nceptii este aceea de disponibilitate, ceejl 2500

~f ee inseamna ea maturizarea biologiea a copilului, mai ales la

:1 nivel cerebral, 11 face disponibil pentru anumite achizitii 2000lingvistice §i indisponibil pentru altele. Spre exemplu, nivelul Ri t m u Idede maturizare atins de copilul de 1 an 11face disponibil pentru dobandire a 1500repetarea imitativa a unor cuvinte izolate, dar este inca limbajului in

insuficient dezvoltat pentru dobandirea propozitiilor §i primii 6 ani 1000construirea de fraze. Totodata, dad disponibilitatile nu sunt de viata -

I I fructificate la timp, acestea se diminueaza (acest lueru s-a 500

demonstrat prin cazurile de "copii-lup", care nu au mai pututdobandi limbajul peste 0 anumita varsta). 100 I I I

.• Disponibilitatile biologice nu sunt singurul factor de 1 2 :3 4 ~ (; ani

. eonditionare in privinta dobandirii limbajului. Cercetarile conservare sunt net superioare eelor care nu au reu§it incaefectuate de J. Piaget §i de cei care i-au continuat lucrarile au acest lucru. Dependenta structurilor lingvistice de celearatat ca dezvoltarea structurilor lingvistice are ca premisa cognitive este mult mai evidenta in ordine sintactica decatnecesara §i structurile senzorio-motorii. Este yorba in general lexicala.de strueturi cognitive care faciliteaza dobandirea structurilor Toate acestea sustin teza generala ca in sistemul multiplelorlingvistice. Spre exemplu, experimentele au aratat ca interactiuni dintre structurile cognitive §i cele lingvistice,performantele obtinute de copiii care au dobandit notiunea de primele sunt dominante, iar cele din urma recesive.

Aplicatie: Incercati sa observati un copil intre 2 §i 6 ani §i sa puneti in evidenta nivelul de dobandire a structurilor lingvistice.

; ~PLICATII .1. Formati grupe de 4 elevi sau luerati pe perechi ~i,apoi, analizati revelatii diferite ~imult mai vaste dedit eele pe care Ie datoreaza

interdependenta dintre limbaj ~igandire. experientei sale eu luerurile" (Henri Wallon, De la act la gandire,Editura Stiintifiea, 1964).

2. Comentati urmatorul fragment de text: "Copilul se apropie de 'limba materna ea de un lueru legat intim de relatiile stabilite intre 3. Analizati rolullimbajului in proeesele cognitive senzoriale.el ~i eei din jurul sau, imbinat tot atat de strans eu nevoile ~idorintele sale; mai apoi, limba devine 0 sursa de informatie ~ide 4. Argumentati ea in absenta limbajului viata umana ar fi imposibila.

ii!ii.UTel" - ~ - Li~gvisticii - ~tiintacaresu;diaziilimb;;ilegileeidedezvolta;e. 1/ConYiiinlii = cuno~tere imediatape care fiecare dintre noi 0 are Mimicii = ansamblul modificiirilor expresive la care participa'i

despre existenta sa, despre actele sale ~i despre lumea elementelemobileale fetei. I

exterioarii. Ontogenezii = provine din grecescul on, ontos "fiintii, existenta" ~iDia/ectiea = in filosofia antica desemna arta de a discuta in logos "studiu"; ~tiintacare studiaza dezvoltareaindividuala

contradictoriupentrua ajunge la adeviir. a organismeiorvegetale~ianimale de la inceputul~ipana laFonator = despreun organ (sauaparat) careproduce sunete. s~itul existentei lor.Lexie=' totalitateacuvintelordintr-o limba. Verigii = element de legaturii.

10. ATENTIA,10.1 Definirea ,i caracterizarea atentiei

Asupra omului actioneaza 0 multitudine de stimuli, insaomul nu-i reflecta pe toti in aceea~i masura, deoarece uneleobiecte sunt reflectate clar, precis, altele vag, partial, iar alteobiecte trec neobservate.

Daca revenim la legea selectivitiitii perceptive, nereamintim ca ceea ce ne intereseazii devine obiectul central al

perceptiei, ceilalti stimuli treciind pe plan secundar ~i devinfondul perceptiei. Cand incercati sa va reamintiti legeaselect~vitatii perceptive, va concentrati activitatea psihicanumai asupra acestor informatii care trebuie extrase din fondulmemoriei potentiale, acest fenomen fiind denumit cu termenuldeatentie.

Atentia este fenomenul psihic de orientare selectiva ~i de concentrare a energiei psihonervoase, in vedereadesfa~urarii optime a activitatilor psihice.

Atentia se refera la concentrarea ~i focalizarea efortuluimental ce genereaza selectivitf-tea reflectarii, bazata pe:eflexul de orientare declan~at spontan, la inceput, dar apoidirijat voluntar, prinintermediul cuvantului. Concentrarea

entiei se manifesta printr-o orientare inai stabila a activitatiisihice, printr-o cre~tere a activitatii psihice in raport cu

obiectul aflat in "campul atentiei" care este reflectat clar ~iprecIs.

in plan subiectiv, atentiaeste resimtita ca 0 stare decordare ce se observa din manifestarile, din indicii

comportamentali: fixarea privirii asupra persoanei sau asupraobiectului vizat, imobilitatea sau tacerea, scaderea frecventei~espiratiiloretc.

Fenomenul acesta nu are un continut informationaleeific ~iniei un produs propriu, faptpentru care atentia este

inclusa intre functiile vointei, intre operatiile inteligentei ~ihiar printre functiile generale ale con~tiintei. Atentia se

~odelul fiziologic al atentieiPremisa neurofiziologicii generala a atentiei este starea

deveghe care este asigurata prin influenta activatoare primaradifuza exercitata de sistemul reticulat asupra scoarteicerebrale. Sistemul reticulat actioneaza de la nivelultrunchiului cerebral ~i diencefalului, avand functii deactivare, filtrare ~i facilitare a proceselor psihofiziologicecorticale care stau la baza unor mecanisme ale proceselorpsihice. Sistemul reticulat se compune din doua structurimorfofunctionale unitare:1. Sistemul reticulat activator ascendent, localizat intrunchiul cerebral, bulb, protuberanta ~i mezencefal. Dinpunct de vedere psihologic, formatiunea reticulatamezencefalica detine rolul principal in declan~area ~imentinerea atentiei.2. Sistemul reticulat difuz de proiectie din diencefal, cu unefect de scurta durata, echivalenta cu stimularea senzoriala.Detineunrol important in comutarea ~imobilitatea atentiei.

Impulsurile nervoase ajung la cortexpe doua trasee:1.Tra~espeeific, cu rol in.activareadifuza a scoartei

0.2 Formele atentiei,Clasificarea formelor atentiei se poate realiza potrivit mai

multorcriterii,dintre care cele mai importante sunt:I. Dupa mec!lnismul ~i dezvoltarea sa, atentia prezinta

urmatoarele forme:- Atentia involuntara este neintentionata, spontana,

declan~atade stimuli externi (intensitatea deosebitaa unui stimul, noutatea lui, mobilitatea stimulului,aparitia sau disparitia sa brusca, contrastul dintrestimuli, mi~carea stimulilor etc.) ~i de stimuliinterni (interesul pentru activitate, actualizarea unormotive ~itrairi afective etc.). Ea reprezinta un reflexde orientare, nefiind provocata de orice modificare amediului, deoarece orientarea atentit(i spre anumitistimuli depinde ~i de dispozitia fiecarei persoane.De$ieste importanta ~iare avantajul ca nu genereazaobos.ealii, atentia involuntara este cu totul

desfii~oarii in mai multe etape: orientarea neselectivii a!jteptare, atitudine pregiititoare, atentie jocalizatii.

Perfectionarea mecanismelor atentiei face ca aceasta sa seinstaleze u~or, sa fie eficienta, iar toate acestea pot ficonsiderate ca "aptitudine de a fi atent". Atentia se poate~xterioriza in mimicii, in mi~ciiriin raport de obiectul atentiei.Intre stiirile reale de atentie ~istiirile de neatentie, psihologiiconsidera ca exista stari aparente ale lor, fapt ce determinaneconcordanta intre forma extema a atentiei $i starea ei reala..

Daca se vorbe~te despre neatentia unei persoane, nu inseamna 10ca aceasta este total neatenta, ci doar ciipersoana nu este atentala obiectul impus de 0 anumita situatie. Astfel, daca profesorulii spune unui elev ca este neatent, acest lucru se intampla numaipentru simplul fapt ca elevul i$i orienteaza atentia in altadirectie decat cea solicitata de catre profesor, neputand sarezolve sarcinile solicitate. De aici, decurge rolul important pecare iljoaca atentia in cadrul activitiitilordes!a~urate.- -- --------- ----------cerebrale din zona de proiectie corticala a analizatorilor,traseu comun oriciirei modalitiiti senzoriale.2. Traseul specific, care consta in caile neuronale aferenteproprii fiecarui analizator. Acestea ajung direct la cortex,ocolind sistemul reticulat. Orice stimulare senzorialii are insiica efect atat transmiterea unui influx nervos specific(senzorial), cat ~i a unui impuls nespecific spre formatiuneareticulatii.

Sistem limbic

Sistemul reticulat(schema sistemului

activator)

insuficienta pentru des!a$urarea optima a uneiactivitiiti.

- Atentia voluntarii este forma superioara a atentieicare este declan$atii intentionat, se realizeazii cuefort voluntar $i este autoreglata con$tient. Ea estesuperioarii atentiei involuntare, prin mecanismelesale de producere ~i prin efectele ei in activitateaomului. Un rol important, in declan$area ei, revinemecanismelor verbale prin care ;;e ia decizia de a fiatent, se stimuleaza $ise focalizeaza atentia.Atentia voluntara este favorizata de respectareaunor conditii:1. stabilirea cat mai clara a scopului ~i interesul

pentru respectiva activitate;2. evidentierea semnificatiei activitiitii ~i a

consecintelor pozitive ale indeplinirii ei $i a

consecintelor negative ale nerealizarii ei;3. analiza prealabila a planului activitatii pentru

stabilirea etapelor ~i a momentelor mai dificile,care reclama 0 atentie deosebita;

F t' I f W 4. gradul de antre-. '? unc,la w s~ ec Iva a nament al subiec-

a ten tIel seamana cu un tul' t .• ' eli, •• fi Ul pen ru sarcmaprolector -..!!IJat Ie asupra d -"" t~

I ... fi I . eSla~ura a;umll externe, Ie asupra ce el 5 I ...• rea Izarea unor

mterne; conul lummos are 0 d't" b' t 1• w w con 1 11 am len a edlafragma care mare§te sau ~ 'b'l d 1A ~ A I ... lavora lee ucru;mgusteaza campu atentiel ~l 6 It'd 1

A • d . ~ w • a emarea penoa e oreste mconJurat eo pnma zona d t"t t 1w •• e ac IVIa e cu ce ede penumbra, penfena d d'h~'

tOO •• d d w e 0 I na,con§ lintel, §I e 0 a oua zona, 7 l' . d' .A ' ~ • w , • e Immarea sau Iml-mtunecata, necoh~tJenta' f t '1(C G J ) nuarea ac on or

.. ung . perturbatori etc.Dupa felul in care se fixeaza, atentia voluntara poatefi: contemplatie, preocupare, a§teptare,incordare.

Dupa obiectele la care se refera, atentia voluntarapoate fi senzoriala (se refera la obiecte sau insu~iricare intra in sfera de actiune a simturilor) sauintelectuala(se refera la idei, amintiri).Oricat ar fi de bine organizata, atentia voluntaraprelungita 0 perioada prea mare de timp, duceinevitabilla obosealii, deoarece se realizeaza cu unconsum mare de energie psihonervoasa. De aceea,trebuie rationalizat timpul de lucru, iar dupamomente de intens efort intelectual trebuie sa

urmeze,obligatoriu pauza, odihna, sornnul etc.Atentia postvoluntarii reprezinta un nivel superiorde manifestare a atentiei care rezuWi din utilizarearepetata a atentiei voluntare care se transforma indeprinderea de a fi atent, deoarece exersarea maiindelungata intr-un anumit domeniu de activitateduce la automatizare, la reducerea treptata a efortuluipentru concentrare ~istabilitate.

Atentia se mentine la nivel optim prin autoreglaj intern, eatrecand din stadiul de atentie voluntara la cel de atentiepostvoluntara (forma cea mai eficienta a atentei). In activitatilepe care Ie desla~uram, trebuie sa tindem sa ajungem la 0atenpe postvoluntarii. "

II. Dupa directia principala de orientare a atenp.eiexista:

Atentia extern a: obiectul atentiei este exterior noua(unnarirea evenimentelor exterioare, a expuneriilacute de catre profesor, a obiectelor din mediulinconjurator, admirarea colegilor sau chiar ami~carilor, a gesturilor noastre etc.);Atentia intern a: obiectul este interior (0amintire, 0 idee, analizarea propriilor sentimente,actiuni, raurirea, in plan mintal, a planului deactiune etc.).La randul lor, aceste forme ale atentiei pot fiinvoluntare, voluntare ~i postvoluntare. Atenp.ainterna §i cea extern a sunt complementare; ele nupot fi disociate, doar, intr-un moment sau altul,domina una sau alta. Se vorbe~te chiar despreexistenta unor tipuri umane: distratul ~iconcentratul.

Napoleon BONAPARTE(1769-1821)

presupune deplasarea ~ireorientarea intentionata

a atentiei de la un' obiectla altul in functie de

cerintele activitatii ~i deintervale1e de timp cerutede desla~urarea ei (pentruun pilot de supersonic,mobilitatea atentieitrebuie sa fie de 1/6 di~tJ·-osecunda). Mobilitateaatentiei se realizeaza inintervale de timp carevariaza de la 0 persoana laalta: subiectii la careaceste intervale sunt maimici au 0 atentie mobila

ceilalti au ~ atenti~rigida. '

Distributivitateaatentiei presupune' Se spune ca NapoleondesIa~urarea concomitenta putea sa efectueze ~aptea mai multor activitati, cu activitati deodata. Chiar dacaconditia ca unele dintre este greu de verificat acest lucru,ele sa aiM componente acest. fapt nu este imposibilautomatizate. Aceasta datonta automatizarii unorcalitate este ceruta mai activitati, astfel incat ele se pot

ale s de act i v ita tile desla~ura laTa control con~tientcomplexe. permanent. In 1887, psihologul

Calitatile atentiei se francez Polant a demonstrat capot forma ~i perfe'ctiona po~te s~ citeasca 0 poezie ~i saprin antrenament, prin scne, s!mul~an, alta poezie sauexercitii. Sunt unele putea sa recIte versuri ~i sa scrieprofesii care cer dezvoltarea inmultiri complicate.

deose~it~ a. unor insu~iri, iar lipsa lor constituie 0contramdlcatle.

10.3 insu,irile atentiei ,i educarea lorinsu~irile atentieisunt fonnate in ontogeneza, spontan sau

dirijat, fiind considerate la nivelul personalitatii aptitudini. Elesunt dependente de insu~iri ale sistemului nervos, de varsta, deantrenamentul ~iinteresele subiectului etc. insu~irile acesteia sedobandesc prin utilizarea atentiei timp indelungat. Odatadobandite, ele pot facilita desla~urarea atentiei atat de necesarain adaptarea la ambianta ~i in desla~urarea cu succes a uneiactivitati. Cunoa~terea lor este necesara in procesul de educatie,in orientarea ~i selectia profesionala sau in, imbunatatirearezultatelor activitatii personale.

Volumul atentiei este cantitatea de elemente care pot ficuprinse simultan, cu ace]a~i grad de claritate, in campulatentiei. Poate fi favorizat de organizarea in structuri cu sens aelementelor, interesul, antrenamentul special, experientaprofesionala, . trasaturile de caracter ale subiectului etc.,considerandu-se ca volumul mediu al atentiei este de 5-7elemente.

Concentrarea ateiltiei presupune delimitarea intre 0dominant a, un focar de excitatie intensa ~i zonele apropiateinhibate. Presupune fix area asupra unui obiect, a unei sarcini~i neglijarea, inhibarea celorlalte. Ea depinde de importanta ~ide interesul pentru activitatea desla~urata, de structurareaoptima a activitatii, de antrenamentul special la factoriperturbatori etc. Opusul ei este distragerea atentiei de laobiectul sau activitatea semnificativa la un moment dat.

Stabilitatea aten,iei presupune mentinerea neintreruptaa orienHirii atentiei asupra aceluia~i obiect sau activitati timpindelungat, ~tiut fiind faptul ca prin natura circuitelornervoase, in fiecare minut pot sa intervina trei scurte blocajeale atentiei (daca stimulul este simplu sau neinteresant, acesteblocaje apar la 8-10 secunde). Opusul ei este instabilitatea,frecventa la pre~colari ~i la ~colarii mici, la persoanele obositesau bolnave. Este conditionata de complexitatea stimufului,de natura sarcinii, de motivatia pentru activitatea desla~urataetc.

Mobilitatea atentiei (flexibilitatea, comutativitatea)

40

~PATOLOGIAATENTIEI.

Atentia, precum oricare alt proces sau fenomen psihic, afective (sunt fenomene de autohipnoza). Spre deosebire delcunoa~te situatii care nu mai tin de domeniul normalului, ci de extaz, a carui durata este deosebit de scurta (din punct de vederelacela al patologicului. Totu~i, la limita normalului pot fi exterior, misticul traind aparenta unei durate temporale mulvamintiti disipa{ii (persoane incapabile de 0 atentie mai mai mari), starile de concentrare obtinute prin tehnicile yogaindelungata: copiii mici ~i unii adulti, persoane afective ~i pot fi prelungite mai multe ore, vorbindu-se chiar de zile sau de;uestapanite, care nu se pot concentra asupra situatiilor ce nu Ii 0 "moarte aparenta". Se pare ca 0 concentrare puternica a:intereseaza) ~i distra{ii (persoane foarte preocupate de 0 atentiei asupra unei portiuni a corpului sau a activitatii unui'problema, dar din aceasta cauza neatente la ceea ce se organ poate determina efecte fiziologice (spre exemplu, Inintampla Injurullor). cazul anumitor isterici care se considera Iisus Cristos, Ie apar

In ceea ce prive~te cazurile strict patologice, este de pe palme pete ro~ii, ca urme ale cuielorrastignirii).amintit in primul rand hipertrofia atentiei, care cunoa~te Starile patologice pot fi Insotite ~i de fenomenul contrarnumeroase manifestari. Fenomenul apare In ipohondrie hipertrofiei atentiei, respectiv atrofia atentiei. Maniacul, inteama exagerata ~i obsesiva fata de boli) care conduce la 0 accesele de excitatie, de surescitare extrema, manifesta 0

continua concentrare a atentiei asupra inimii, stomacului etc., mare agitatie, 0 succesiune haotica de cuvinte ~i silabe,la supraevaluarea unor senzatii altfel minore. Un alt caz tipic gesturi, emotii, In absenta oricarei concentrari a con~tiintei.pentru hipertrofie sunt ideile fIXe (spre exemplu unele Poate fi yorba, de asemenea, de 0 epuizare a aten{iei, depersoane simt mereu nevoia sa numere orice sau sa imposibilitatea de fix are in cazurile de oboseala extrema sauurmareasca statornic un anumit fenomeri, un tip de obiect etc. la Inceputul somnului, In starea de betie etc. N eputinta deidentificand semnificatii In aparitia sau absenta celor ce II concentrare este regasita ~i In cazurile de infirmitatepreocupa), la fel cum ~i anumite emo{ii pot deveni obsesive congenitala: imbecilii (persoanele cu un intelect care nu il

'anxietatea, frica de spatii deschise sau inchise etc.). ldeile depa~e~te pe cel al copiilor de 5-6 ani) ~i idio{ii (persoane QL.5xe, ?bsesiile ~u ~?ar desigu~ la oricine, ci la, persoane cu car.enu s~ pot auto~ervi ~inu pot vorbi) reu~esc cu foarte mare 10 ;anumlte constItutn nevropatIce care se plang aproape rantate sa fie atentl. - .permanent de dureri de cap, nevralgii, insomnii etc. Lasand de 0 parte forme Ie extreme ale patologiei atentiei,

De~i nu sunt valorizate negativ, ci mai curand (cel putin in se poate sustine ca atentia in calitate de manifestare aanumite contexte) pozitiv, stari de hipertrofie a atentiei se con~tiintei se realizeaza fluctuant, diferit de la 0 persoana laregasesc ~i in extaz sau tehnicile de yoga. Extazul este 0 stare alta, a~a incat este dificil de precizat situatiile in care intervinTiiita de marii mistici ~i consta intr-p contemplare profunda, alterari ale sale. Atentia este un aspect formal suprapusinsotita de suspendarea sensibilitatii ~i functiilor motrice, 0 unor con{inuturi variate, respectiv fixarea pe un singurctivitate intelectuala extrema, concentrata pe 0 singura idee. obiect, fenomen sau idee, tara Insa sa poata fi yorba de un

Sranta Tereza, unul dintre cei mai mari mistici din toate monoideism absolut, ci doar de un monoideism relativ,rimpurile, a precizat urmatoarele etape pentru a ajunge la existand 0 oscilatie a gandirii Injurul acelui obiect.e.xtaz (este yorba de cazul sau particular, in general fiecare Lipsa atentiei este traita de altfel de fiecare dintre noi,mistic afirmandu-~i 0 cale proprie): 1) rugaciunea cu voce tare; desigur nu de 0 maniera patologica. Este yorba de starea de1) rugaciunea in gand; 3) trecerea de la nivelul discursului 'la somn (unde intervine ~i lipsa de con~tiinta), prezenta la toateacela al intuitiei; 4) aparitia brusca a unei inalte stari de animalele superioare, ca stare de inactivitate, concomitentaontemplare a adevarului; 5) trairea Inca instabila a extazului; cu 0 rupere a contactului cu realitatea. Continua desigur

6) stabilizarea extazului: corpul devine rece, cuvantul ~i activitatea organelor interne ~i chiar In creier continua sarespiratia sunt suspendate, ochii se Inchid, simturile ~i existe zone active prin care se mai pastreaza un contact cufacultatile psihice par a ramane In afara, tara Insa sa se piarda realitatea de 0 intensitate foarte slaM, care au Insa rolul de acon~tiinta, survenind In cele din urma, In mod violent pentru determina trezirea atunci cand conditiile exterioare 0 impun.5inta fin ita a misticului, contopirea cu divinitatea. Chiar mai mult, aceste puncte de veghe pot avea un caracterlnterpretarea din punct de vedere strict psihQlogic a acestui tip selectiv (spre exemplu, 0 mama obosita va adormi chiar inde traire permite sa se vorbeasca de un monoideism absolut conditii care nu sunt prielnice unei astfel de situatii - zgomotontopit cu 0 traire afectiva foarte intensa. puternic -, dar se va trezi cu rapiditate atunci cand copilul sau

Stari similare sunt obtinute prin tehnicile yoga, tara Insa Incepe sa scanceasca), ceea ce ar putea prelungi discutiaa imobilitatea psihica ~ichiarvitala sa fie insotite de trairi asupra atentiei dincolo de stricta stare de veghe.

",plicatie: Realizati un eseu prin care saprezentati una dintre formelepatologice ale atentiei.iI' ~,' , ,

PLICATII

2. Argumentati, in aproximativ 0 jumatate de pagina, de ce atentiavoluntara este considerata esentiala pentru desfii~urareaactivitatii.

3. Atentia este foarte importanta pentru vanatorii indieni ~i, deaceea, sunt foarte raspandite jocurile de acest fel: doi sau maimulti concurenti observa concomitent, iutr-un interval foartescurt, un obiect oarecare ~i, apoi, povestesc unui arbitru ce auviizut,cautand sa enumere catmai multe amanunte. Formati gropede cate 5 elevi ~iincercati sapuneti in practica acestjoc.

!!m!JiAptiiudine = dispozipe innascutii ~i dobanditii de a efectua diferite

sarcini.Atrofie= (In context) reducerea volumului sau intensitatii in mod

anormal.Comutativitate = proprietate a unei relatii sau operatii de a fi

independentade ordinea elementelorpecare Iecontine.Hipertrofie = marimeavolumului sauintensitiitiiInmod anormal.

Diencefal = segmental creierului situat .Intre trunchiulcerebral ~isubstanta alba a encefalului (parte a sistemului nervos'central).

Sistem talamic =; formatiune anatomidi nervoasa cenu~i€ careconstifuie 0 parte a encefalului ~i care este situata la baz~creierului, avand rol principal in integrarea excitapilorsenzitiveijisenzorialecare merg la scoartacerebrala.

TIPURI DE ITEMI 3Itemi subiectivi

Senzatia ~iperceptia fac parte din categoria proceselor psihice cognitive de nivelsenzorial, diferentierea acestei categorii in raport cu celelalte categorii de procesepsihice realizandu-se In functie de conlinutul informaponal, functiile ~i structurileoperationale specifice ~imodalitiitile subiective ~icomportamente caracteristice.

Astfel, continutul informational este de nivel senzorial In cazul celor douiiprocese, respectiv este determinat de actiunea directii a stimulilor asupraanalizatorilor, dar In timp ce imaginea senzorialii nu este purtiitoare de semnificalii,la nivelul imaginii perceptive, construite In baza interpretiirii ~i integriirii date10rsenzoriale, avem de-a face cu structuri semnificative corelate cuno~tintelor'detinute anterior. Functiile informaponale ale celor douii procese sunt atunci'diferite: senzatia reprezintii doar 0 redare separatii a Insu~irilor concrete aleobiectelor ~ifenomenelor, chiar dacii ele constituie legiitura infonnationalii cea maisimplii a omului cu realitatea, indispensabilii tuturor raporturilor mai complexe;iperceptia, in schimb, are un caracter obiectual, redand obiectele In totalitateaInsu~irilor, unitar ~i integral ~i astfel constituind fundamentul lumii propriu-zisIumane.

Functiile informationale diferite presupun structuri operationale distincte. LuandIn discutie In primul rand senzatiile este evident cii la nivelul analizatorului(ansamblul structural-operational specific) se realizeazii operapi de decodificare,selectare, asociere etc., nefiind yorba de 0 receptare simplu pasivii a realitiitii.Perceppa reprezintii la randul siiu un proces complex de extragere ~i prelucrare ainformatiei de nivel senzorial potrivit unor "matrici perceptive".

Diferenta dintre cele douii procese psihice este ~i mai evidentii la nivelulmodalitiitilor subiective ~i comportamentale specifice (perceptia se subordoneaziiIn constituirea sa unor legi~ distincte, constituie punctul de plecare alcomportamentelor specific umane etc.), de~i existii ~i puncte comune precumimposibilitatea modificiirii voluntare, caracterul adaptativ sau caracterul reglator Inraport cu comportamentul uman, este drept mai accentuat In cazul perceptiei.

Interactiunea cu alte procese ~i fenomene psihice permite punerea In evidenliiatat a unor asemiiniiri, cat ~i a unor diferente. Senzatia este astfel doar procesul cuajutorul ciiruia stimulii sunt detectati ~i codap, a~a Incat interactiunea cu alteprocese ~i fenomene psihice este slaM, privind 1n primul rand integrarea ~iprelucrarea lor perceptivii. Se pot insii integra de asemenea unor aptitudinicomplexe (spre exemplu auzul muzical), sunt componente ale campului de

,con~tiintii etc. In cazul perceptiei interactiunea este mult mai accentuatii, privindmai ales limbajul ~i activitatea, dar, de asemenea, reprezentarea, gandirea,afectivitatea etc.

Rolul senzatiilor In cadrul sistemului psihic uman este In primul rand unul bazal,de legiiturii informationalii elementarii. De asemenea, senzatiile informeaza desprevariatiile care se produc In circumstantele mediului inconjuriitor, asigura adaptareala acestea, orienteazii conduitele actuale ale individului etc. Mult mai evident esterolul perceptiilor, fundamental fiind yorba de informare a individului asupraexistentei ~i caracteristicilor obiectelor, de ghidare ~i orientare acomportamentelor, de componenta de bazii a activitiipi mentale con~tiente etc.

reprezintii 0 activitate menita siiIezolve 0 cerinta, 0 sarcina prin utilizarea unor operatii mentale

1LcomI1lexe(analiza, sinteza, evaluare, transfer etc. ).

1. Comparati senzatiacu perceptia folosinddrept cnrerii cei treipa~ametri de definirea proceselor psihice,interactiunile cu altefenomene psihice,rolul in sistemul

psihic uman.

- este yorba, Infiecare caz de aconfirma aceste

produse incali tate de

produse aleimaginatiei,aratand prin ceprocedeu ~i cumau fost generate;rezolvareasubiectului nu

este completii,oferindu-sedoar 0 ilustrarea modului incare trebuie

procedat.

lmaginatia se define~te ca procesul psihic cognitiv de nivel superior prin care, Inbaza combinarii ~iprelucriirii experientei anterioare, sunt generate produse noi. 0analiza oricat de superficiaIa a produselor enumerate arata ca ele sunt rezultatulunui astfel de proces, respectiv In urma utiliziirii unor procedee specifice, In masuraIn care prin procedeu al imaginatiei se desemneaza 0 modalitate de operare mintaliibazatii pe 0 In~iruire de compuneri ~i recompuneri, de operatii de analizii ~i sinteziicare conduc la rezultate diferite din punct de vedere calitativ ~icantitativ.

Creionul cu gumii, spre exemplu, este evident rezultatul apliciirii procedeuluinumit aglutinare, care consta In crearea unei noi structuri prin combinarea unorelemente sau parti apatpnand unor obiecte diferite (exemple: sfinxul, centaurul,radiocasetofonul etc.). In cazul acestui produs a fost yorba de combinarea unui _creion cu 0 guma, existente ca obiecte de sine statiitoare. Aglutinarea nu este Insadecat operatia principaUi, fiindca simultan s-ar putea vorbi ~i de procedeuladaptarii, fiecare dintre aceste doua obiecte trebuind adaptat Intr-o anumita masurapentru a putea functiona ca un alt obiect. Exemplele precizate sunt obtinute tot inbaza aglutiniirii: sfinxul (partea inferioara a unui leu combinatii cu un bust uman),centaurul (partea inferioara a unui cal combinata cu un bust uman) ~iradiocasetofonul (combinarea unui radio ~ia unui casetofon).

(Tratarea subiectului trebuie sa continue ell eelelalte produse.)

2. Analizati urmatoarele produse aleimaginatiei: caricatura, miniatura,creionu/ cu gumii,Degefica, identificand procedeulprin care a fostobtinut, definindacest procedeu ~ioferind alte trei

exemple in fiecarecaz.

47

Activitiiti §iprocese psihicereglatorii

11. Motivatia•

1l.1 Definirea ~i caracterizarea motivatiei11.2 Functiile niotivatiei, ,11.3 Sistemul motivational: niveluri structurale,11.4 Formele motivatiei, ,

11.5 Optimumul motivational12. Afectivitatea

12.1 Dehni~ea,~i caracterizarea ~fectivitatii12.2 Partlculad'tatile afectivitatiL. '

h .~ ' , ~,~ ,";: "',..,.

12.3 Clasificarea;proceselor afective' ",,-.

12.4 Rolttl proceselor afective13. Activitatea voluntara

13.1 DefiAirea ~i ~aracterizarea activitatii13.2 Structura activitatii" '13.3 Formele'activitatii13.4 Definirea ~1ca:ra~tefizarea~-Vointei-..13.5 Etapele actului voluntar13.6 Calitatile vointei, ,

4. Deprinderile**14.1 Definirea ~i caracterizarea geprind~rilor14.2 Clasificarea deprinderilor < '

,14.3 .Formarea ~i interactiunea deprinderilor'puri de itemi 4

~""'/(2.;.i_Mti_'lt~"'WIR'"

.X;'.;;i"'''''''',.';>1F·;W2''t;,;t~'> ..

r~~FU%:m~'~·~::- __-~_·.3?~-.-:mt(-~?r...._'~·.:<~-.-.. -~'> :·::mL..~vlIfJ""~'- '. _ -.~-1'l~h?j'~r~~~~~~t:

,1*.,.11'1. _[ld5~...,~

~ ~I""" I!! ;'-1 ~~I!I'~.&l .•... I~ '.,~.,I· '. 1/:.

• ~ ,0.:"< ,;.

:1. ;..~~~_,.< .(', .

ill

..",

II. MDTIVATIA,11.1 Definirea ,i caracterizarea motivatiei

Motivatia este totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt innascute, fie ca sunt dobandite,con~tientizate sau necon~tientizate, simple trebuinte f"'ziologicesau idealuri abstracte.

, Grice a€Jjvitate a organismului uman este orientatii spresatisfacereCl; necesitiitilor acestuia pentru mentinerea vietii.Cercetiirile au ariitat dependenta comportamentului atiit demodificiirile interne, ciit $i de stimulii externi care actioneaziiasupra noastrii, motivatia constituind elementul care pune inmi$care organismul, ea fiind eauza interna a eomportamentului.

Pozitia de pe care trebuie interpretatii natura $i locul motivatieiin sistemul psihic uman este cea a interactiunii circularesubiect-mediu.

PUline dintre formele motivaliei, relativ simple, s-auformat fn decursul filogenezei, fUnd fnnascute, in timp cenumeroase forme complexe ale motivaliei se formeaza peparcursul vielii fiind dependente de particularitiitile mediului,dar $i de specificul stiirilor de necesitate interne deja existente(impulsuri, valente, tendinte, intentii etc.).

11.2 Functiile motivatiei••

Motivatia indepIine$te numeroase functii, cele malimportante fiind:

a. funetia de selectare, aetivare ~i de semnalizare a unordezechilibre fiziologice sau psihologice;

. b. funetia de orientare/directionare a acpunii pentrusatisfacerea stiirii de necesitate $i pentru realizarea

Influenta factorilor externi va fi prelucratii $i modelatii deorganizarea internii a subiectului care posedii 0 selectivitatebine structuratii. Pe miisura dezvoltiirii psihice $i a liirgiriicomuniciirii, a interactiunii cu mediul socio-cultural, se vor

diferenlia ~i structuraforme noi ale motivaliei (motive, dorinte,interese, convingeri etc.), legate, pe de 0 parte, de asigurarea $ide afirmarea statutului propriului Eu in lume, iar pe de aHiiparte, de continutul activitiitilor $i al valorilor sociale in careindividul trebuie sii se integreze ca membru al unei colectivitiiti.

Motivatia este un rutru al influentelor externe, 0parghie a autoreglarii individului, forta motriee a intregiidezvoltari psihice umane. Nu este suficient sii stabilim numai

scopul actiunii pentru a obtine 0 anumitii performantii, deoarecedacii lipse$te stimularea $i sustinerea energeticii (motivatia),atunci actiunea nu va fi dusii la indeplinire.

scopului actiunii;e. funetia de sustinere/potentare (energizantii) a actiunii

pe durata satisfacerii trebuintei.Prin autoreglarea conduitei se imprimii conduitei un

caracter activ $i selectiv. Eficienta reglatorie a motivatiei estedependentii atiit de energizare ciit $i de directionare.

11.3 Sistemul motivational: niveluri structurale•

Componentele sistemului motiyational sunt variate $ise cIasifidi, in special, potrivit criteriului care se referii lagradul de structurare, in:

a. Stari motiva(ionale simple, slab organizate carecuprindpulsiunile, tendinlele, impulsurile etc.

b. Trebuintele sunt forme relativ complexe, bineorganizate $i puternic integrate, ce pot fi: primare,innaseute (biologice $i functionale - foame, sete,trebuinte sexual e) $i secundare, dobandite (trebuintemateriale, spirihlale $i de comunicare).Trebuintele sunt componente care semnalizeazii 0 starede dezechilibru fiziologic sau psihologic. A. Maslow arealizat 0 cIasificare a trebuintelor, respectiind 0 anumitiiierarhie, numitii "piramida trebuintelor". La bazapiramidei a pus trebuintele inferioare intiilnite $i laanimale. De satisfacerea lor depind cele superioare,specifice numai omului.

c. Interesele sunt forme bine structurate, dar mai putinstabile $i consolidate deciit trebuintele, Ele asigurii 0legiiturii selectivii $i activii cu un obiect sau cu undomeniu de activitate. Dacii 0 persoanii incepe maimuIte activitati, dar nu finalizeazii corespunziitor niciuna, inseamna' ca ea nu $i-a cristalizat inca interesele. Instructura psihicii a intereselor intrii elemente cognitive,afective $i volitive. Interesele pot fi: personale ~igenerale, pozitive ~i negative, dar cea mai cunoscutaclasificare este cea dupa domeniul de activitate.

d. Aspiratiile reprezinta un ansamblu de tendinte care iIpropulseaza pe om catre un ideal (N. SiIIamy).

e. Idealurilei$i au originea in sistemul de valori personalesau ale grupului, prefiguriind, in functie de conditiileprezente, scopul final al aqiunii, scopul aviind valoareproiectivii centratii pe devenirea uIterioarii a proprieipersonalitati sau a grupului.

f. Co.vi.gerile sunt idei cu caracter subiectiv, adiincimplantate in structura personalitatii $i care

Trebuinte cognitive

/ Trebuinte de stima de sint\.

Trebuinte de iubire~i'de apartenenta la grup

Trebuinte de securitate

Trebuinte fiziologice

Piramida trebuintelor

Din aceasta piramida se desprind cateva concIuzii:a) 0 trebuinta este cu atat mai improbabilii cu cat este

mai continuu satislacuta;

b) exista 0 anumita ordine in satisfacerea trebuintelor;c) cu cat 0 trebuinta se afla mai aproape de viirful

piramidei cu atat ea este mai specific umana (ultimele 3trebuinte se numesc trebuinte de cre$tere, deoareceexprima dorinta omului de a fi apreciat, de a $ti);

d) efectul perturbator al nesatisfacerii unei trebuinteeste cu atat mai mare cu cat trebuinta se afla la bazapiramidei (primele 4 trebuinte sunt numite trebuinte dedeficienti, deoarece apar in urma unei deficit) etc.

impulsioneaza spre actiune. Ele sunt idei-forta, dar $iidei-valoare care interactioneaza cu trebuintele, cudorintele, pasiunile, sentimentele, cu interesele etc., defapt, ell intreaga personalitate. lntensitatea convingerilorpoate fi foartemare, ele actionand impotriva instinctuluide autoconservare (Giordano Bruno a preferat sa moara,decat sa renunte la convingerile sale).

g. Co.teptJa despre lume ~i viall este ansamblul ideilor,teoriilor despre om, natura ~i despre soeietate care se

1 1

49

formeaza sub incidenta conditiilor de viata, a culturii, aeducatiei etc. Ea are rol de strategie a orientariicomportamentului, reunind cognitivul cu valoricul.

h. Motivele sunt considerate, de catre N. SilIamy,ansamblu de factori dinamici care determina conduitaunui individ. Motivul este mobilul care declan~eazii,sustine energetic ~i orienteazii actiunea pe intreagaduratii a desfii~uriirii ei. Spre deosebire de trebuintecare nu declan~eaza, totdeauna, actiunea, motivuldetermina adoptarea unor comportamente desatisfacere. Motivele pot fi: individuale ~i generale,

11.4 Formele motivatiei,Formele motivatiei existii in cupluri:1. Motivatie pozitiva/negativa:

Motivatia pozitivii: produsa de stimulari premiale, sesoldeaza cu efecte benefice ~icontribuie la mentinerea ~iconsolidarea statutului socio-profesional.Motivatia negativii: produsa de folosirea unor stimuliaversivi (cearta, bataie, pedeapsa etc.), are efectenegative asupra subiectului uman ~i asupra activitatilordesIa~urate.

2. Motivatie intrinsecatextrinsecii:Motivatia intrinseca: sursa se af1a in subiectul uman,in interesele ~iin trebuintele lui personale.Motivatia extrinseca: sursa se afla in afara subiectului,fiindu-i sugerata sau impusa de alta persoana.Din punct de vedere al eficientei reglatorii, motivatiaintrinseca este incomparabil superioara celei extrinseci.

3. Motivatia cognitivii/afectiva:

pozitive ~i negative, majore ~i minore, intrinseci ~iextrinseci, altruiste ~iegoiste etc., insa trebuie subliniatfaptul ca un motiv nu actioneaza niciodata singur, ci elinteractioneazacu altemotive. ~ se explica comportamentulnostru: un stimul ne determina sa actionam, iar altul nedetermina sa nu incepem actiunea ~i, de aceea,interaqiunea motivelor ~i lupta dintre ele determinaalegerea unui motiv ~i inhibarea sau amanarea celorlalte.Prevenirea conflictelor se poate realiza prin ordonarea intimp a satisfacerii motivelor. In situatii complexe, motivelese sustin unele pe altele, contribuind la illtarirea motivatiei.

Motivatia cognitivii: i~i are originea in activitateaexploratorie, in nevoia de a ~ti, de a cunoa~te; forma eitipica este curiozitatea pentru nou. Se nume~te cognitivapentru ca aqioneaza din launtrul proceselor cognitive.Motivapa afectivii: este determinata de nevoia omuluide a obtine aprobarea altora, de a se simti bine incompama unar persoane.

Formele motivatiei sunt inegal productive. Fara indoialamotivatia pozitiva este mai productiva decat cea negativa,motivatia intrinseca este mai productiva decat cea extrinseca ~imotivatia cognitiva este superioara celei afective. Daca se iau in, Jconsiderare ~i alti factori, precum: varsta, temperamentul;particularitatile concrete de actiune etc., se constata ca raportul'Gintre tipurile de motivatie mai sus mentionate, se schimba, de'exemplu, la varsta mica motivatia extrinseca este maiproductiva decat cea intrinseca (este dependenta de anumitestructuri de personalitate care nu s-au format inca).

Boxa lui Skinner:

bee electric (l), depozit pentru hrana (2),canal de glisaj (3), cutia pentru

hrana ~i maneta (4)

Una dintre teoriile care explica comportamentul este teoria reflexelorcondition ate initiatii de Pavlov (ori de clHe ori se aprinde un bec, caillele este"silit" sa saliveze, ceea ce echivala cu obtinerea unor reactii diferite prinmanevrarea corecta a stimuJilor). T.Bogdan apT€ciaza ca~i laom lucmrile stauap-roape la fel, deoarece furtul~ la hotii de buzunare, se bazeaza pe formareaunor reflexe conditionate. Dare daca Ii s-ar aplica, hotilor de buzunare, atuncicand intind mana sa fure, un ~oc dureros, nu s-ar obtine 0 noua conditionare acomportamentului? Orice invat are ~i dezvat, orice conditionare are ~ideconditionare, deoarece se asociaza un stimul pozitiv cn unul negativ, in modrepetat, pana individul de dezobi~nuie~te de un anumit comportament. Lafumatori ~i la a1coolici sau persoanelor care se drogheaza, odata cu inhalareanicotinei, alcoQlului saudrogurilor, se poate administra ~i 0 substanta care vaprovbca greata. Criminalilor deosebit de violenti, aflati in inchisoare Ii se •..· ---pmiecteaza filme despre omucideri ~iinjeqii extrem de dureroase.

Burrhus Frederic Skinner, in 1935, desGopera cum se pot obtine reflexecondition ate pe 0 alta cale decat cea descrisa de Pavlov. Prin incercare ~ieroare se poate ajunge la rezultatul sGontat, performanta asociata cu unstimul premial va duce la conservarea comportamentului care a contribuit laobtinerea unei satisfactii, fiind yorba despre un reflex operational. Acest reflex operational a fost utilizat intr-o colonie dedelincventi minori din Washinghton, disciplina coercitiva fiind inlocuita cu conditionari operationale: respectarearegulamentului contribuia la obtinerea unei camere individuale cu televizor, excursii etc. Aceasta metoda s-a dovedit mai utiladecat cea prin constrangere exterioara (motivatie extrinseca), dovedind ca jocul recompenselor ~ial sanctiunilorpoate sa conducala rezultatul dorit.

11.5 Optimumul motivationalMotivatia trebuie pusa in slujba obtinerii unor performante

inalte. Relatia dintre intensitatea motivatiei ~i nivelulperformantei depinde de complexitatea sarcinii pe caresubiectul 0 are de indeplinit.

Eficienta activitatii mai depinde ~i de relatia dintreintensitatea motivatiei ~i gradul de dificultate al sarcinii.Intre motivatie ~i g'radul de dificultate trebuie realizata 0asemenea adecvare incat sa se ajunga la optimumulmotivational: intensitatea optima a motivflliei care sapermita obtinerea unor performante inalte.

De optimum motivational se poate vorbi in doua situatii:1. cand djjicultatea sarcinii este corect apreciata ~l

subiectul adopt a motivatia corespunzatoare;2. cand dificultatea sarcinii este incorect apreciata de

subiect, existand doua situatii:a. subaprecierea dificultiipi sarcinii, caz in care

subiectul este submotivat ~i va a2ftona in conditiileunui deficit de energie, ceea ce va duce lanerealizarea sarcinii;

b. supraaprecierea dificultapi sarcinii, caz in caresubiectul este supramotivat ~i va actiona in conditiileunui surplus de energie care l-ar putea stresa sauchiar dezorganiza, care s-ar putea consuma inaintede inceperea activitatii, ajungandu-se la e~ec.

-

50

Stimulul motivational care impinge sprerealizarea unor progrese !ji autodepa!jiri evidentepoarta denumirea de nivel de aspiratie.

Nivelul de aspiratie trebuie raportat la posibilitatile ~iaptitudinile subiectului. Pentru a .avea un efect pozitiv estebine ca nivelul de aspiratie sa fie stabilit cu putin peste

posibilitatile d~ moment ale subiectului, dar trebuie sa seTina cont de aptitudinile ~i interesele acestuia ~i de cerintelesocietatii.

Nivelul de aspiratie, ca rezultatul pe care individuldore~te sa-I obtina, nu trebuie confundat cu nivelul deexpectanta, respectiv rezultatul pe care individul estimeaza cail va obtine pornind de la 0 apreciere realista.

lntensitatea motivatiei

Corelatiaexistenta intreintensitatea

motivatiei ~iperformanteleobtinute incazul sarcinilor

simple ~icomplexe

[[J}rEMATICILE EXISTENTEI

3. Tendinta spre afirmare socialii - ambitia, dorinta de adepa~i pe altii, de a-i conduce etc.

4. Activarea existentei - nevoia de varietate, fuga deplictiseala ~imonotonie, dorinta de a ciilatori, de a participa laspectacole, de aventura etc.

5. Tematica creativii ori a realiziirii de sine - nevoia de

a fi competent, de a cunoa~te, de a-~i realiza aptitudinile, de acrea etc.

6. Tematica normativii - tendinta supunerii la normele~iregulile sociale.

1 1

Multitudinea structurilor motivationale prezente la fiintaumana a determinat numeroase incerciiri de a grupa eel putinpe cele principale in cateva directii fundamentale. Una dintreaceste incercari este cea a lui H. Thomae, care descrie ~asedomenii numite tematici ale existentei:

1. Tematica reglativii - domeniul trebuintelor vitale(hrana, apa, caldura, alte nevoi de ordin material), tematicaerotica, preocuparea pentru propria securitate etc.

2. Tematica integriirii sociale - cuprinde nevoia desocietate, de comunicare, de colaborare, tendinta de a-i ajutape cei in dificultate etc.

Aplicatie: Comparati piramida trebuinfelor lui Maslow cu aeeste tematici ale existentei.

WCONFLICTUL

Motivele pot avea orientari diferite, fiecare vizand cand motive Ie care actioneaza sunt pozitive, dar au orientarirealizarea unei alte activitati. In masura in care aceste diferite. Subiectul trebuie sa aleaga intre alternative, alegereaactivitati se ordoneaza in timp, satisracandu-se succesiv, nu privind, de obicei, ceea ce este mai apropiat in timp ~ispatiu.se instaleaza 0 stare tensionala. Atunci cand nu este insa 3. Conflicte de apropiere-evitare, cele mai frecvente,posibila ordonarea, apare conflictul, trait la nivelul care corespund situatiilor in care motivele au intensitatisubiectului ca 0 stare tensionala foarte intensa, care i~i pune aproape egale, dar sunt de orientare diferita.amprenta asupra conduitei noastre. Desigur, conflictele nu presupun numai aspecte negative

Cea mai buna sistematizare a conflictelor este datorata (sciiderea impliciirii in activitate, diminueaza increderea inlui Kurt Lewin, care a descris trei tipuri de conflicte posibile: sine, induce dificultati in luarea deciziilor, conduce la dileme

1. Contlictele de evitare-evitare care apar atunci cand morale, polarizeaza pozitiile ~i duce la formarea de coalitiiactioneaza motive negative cu tendinte opuse. De obicei, etc.), ci poate fi yorba ~i de efecte pozitive: cre~terea"rezolvarea" se face prin evitarea conflictului, respectiv prin motivatiei pentru schimbare, cre~terea capacitatii de adaptareceeacesenume~te"ie~iredincamp". la realitate, cre~terea gradului de coeziune intr-un grup,

2. Conflictele de apropiere-apropiere se realizeaza atunci dezvoltarea creativitatii etc.

Aplicatie: Incercati sa exemplificati categoriile de conflicte prezentate mai sus.

~PLlCATII1. Intr-o masura mai mare sau mai mica toti oamenii sunt

"prizonierii" mentalitatilor, ai prejudecatilor. F~rmati grope de 4elevi sau lucrati pe perechi pentru a determina care sunt cauzeleexistentei acestora.

2. Formati grope de 4 elevi sau lucrati pe perechi pentru a determinalegaturile existente intre motivatie ~ivointa.

3. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi pentru a identificacel putin 5 motive pentru care nu invatati la psihologie, iar apoiincadrati-le in tipurile (formele)motivationale studiate.

4. Trebuintelefiziologice~i de securitatesunt comune omului ~ianimalelor,diferentafiindlegatiidemaduldesatisfacere.Elabora~un text,de aproximativ0 paginii,princaresasubliniatiaceastiidiferentii·

=·0. ,.==_. =

_.':iR~i!~ . condlfitii;stare de excitatie (foame, sete, trebuinta sexuala) ,~ 'Aspiratie =niizuintii,dorintiidea realiza ceva,dea atingeun obiectiv. careorienteaza.organismul catre un anuIhit obiect datorita:~.

Impulsuri = trebuinte aflate in stare deexcitabilitate accentuatii, caruia tehsiunease reduce.'. expresiva. - Reflex = pr9du_sm mod 'spont®, independent de vointa; r~acfie,'Intentii= impliciiriproiectiveale subiectuluiin actiune. adecvatii~iconstanta a organismuluianimal sau uman la 0Prolectiv = (in cont.ext)care este motiv,atde un scop, obiecfiv care modificarea mediului externsauintern.

anticipeazaceeace urmeaza sa s.erealizeze. - Tendinte ""forte directionatemai mul!saumai putinprecis._ .g; 'pulJ.i!:tlJ:i.:::Jonr:; !?t9!ggi<::e.J!!9Q1.!~tlentecare determina 0Jlnumita Valente==.orientiiriafective§preanumiterezultate·o=.. -----1 f

~~:!"''''''-~~ . .....-" ~'llIlr-'- __ -~ ~';!"~ -~~-_=---<'1.~"'$l!!!IlII~..E!:.

12. AFECTIVITATEA

12.1 Definirea ,i caracterizarea afectivitatiiPerceptiile, reprezentarile ~i gandirea reprezinta procese

psihice de cunoa~tere a realitatii obiective, insa omul nurealizeaza 0 Jnregistrare indiferenta a realitatilor lumiiexterioare. Astfel, unele evenimente ne bucura, altele ne

intristeaza, unele fapte ne produc entuziasm, in timp ce, altelene indigneaza etc., in functie de interactiunea dintre factoriiinterni (cunoscuti sub denumirea de motivatie) ~i realitateaobiectiva care are ca rezultat procesele afective.

Afectivitatea reflecta raportul de discordanta sau concordanta dintre starile interne ale subiectului (factorimotivationali) ~i(actorii externi sub forma unor trairi specifice.

Definitia precizeaza legatura existenta intre afectivitate ~imotivatie, subliniind rolul energizant, de orientare ~i dedirectionare a actiunii. Daca satisfacerea trebuintelor genereazabucurie, placere, entuziasm etc" nesatifacerea lor genereazatristete, neplacere, deprimare etc. In cadrul proceselor afectivepe prim-plan se afla valoarea ~i semnificapa pe care 0 areobiectul pentru subiect. Relatia dintre subiect ~iobiect este maiimportanta decat obiectul in sine, deoarece in functie de gradul ~i

i2.2 Particularitatile afectivititii••Psihologul . Vasile Pavelcu a identificat urmatoarele

insu~iri ale proceselor afective:1. procesele afective au valoare motivationala, deoarece

trebuinta ~istarea afectiva pot indeplini rolul de cauza ~ide efect (procesele afective sunt motive active, iarmotive Ie sunt cristalizari ale proceselor afective);

2. procesele afective sunt subiective, adica apartin unuisubiect ~iil exprima in ceea ce are el definitoriu;

3. procesele afective se manifesta cu 0 anumita forta,intensitate (se poate vorbi ~idespre un optimum afectiv)~iau 0 anumita durata;

4. polaritatea proceselor afective, care exprima tendintaacestora de a gravita fie in jurol polului pozitiv, fie injurul polului negativ, in functie de satisfacereatrebuintelor (bucurie-tristete, placere-neplacere,dragoste-ura etc.);

5. mobilitatea proceselor afective, care exprima fietrecerea de la 0 traire afectiva la alta (exemplu: trecerea de la 0 emotie la un sentiment), fie trecerea de la 0 faza laalta in cadrul aceluia~i proces afectiv (exemplu:trecerea de la stadiul primar care exprima 0 traire

durata satisfacerii trebuintelor unul ~i acela~i obiect poate sagenereze trairi afective variate unor persoane diferite sau chiarmai mult, acela~i obiect poate sa genereze trairi afective diferiteaceleia~i persoane, evident, in momente de timp diferite.

Procesele afective se afla in interactiune nu numai cumotivatia, ci cu toate celelalte procese ~i functiuni psihice, elefiind prezente atat in domeniul incon~tientului, cat ~i alcon~tientului.

nespecifica de incertitudine bazata pe deficitul deinformatie, la stadiul secundar care presupune 0traire specifica bazata pe relevanta informatiei). Dacao persoana trece cu rapiditate de la 0 traire afectiva la altainsearnna ca ea nu este maturizata din punct de vedereafectiv sau poate sa fie yorba despre patologiaproceselor afective.

Acestor insu~iri ale proceselor afective Ii se pot adaugaaltele, precum ambivalenta (insu~irea de a include doua ripuride trairi diferite in raport cu acela~i obiect) ~i expresivitateaproceselor afective.

Expresivitatea proceselor afective se poate manifesta prin:a. mimica (modificarile expresive la care participa

elementele mobile ale fetei);b. pantomimica (ansamblul reaqiilor la care participa

intreg organismul: tinuta, mersul etc.);c. modificarile de natura organica (amplificarea sau

scaderea. ritmului cardiac, scaderea sau cre~tereatonusului muscular etc. exprimata prin paloare, inro~ire,nod in gat, gol in stomac, transpiratie, tremurat etc.);

d. schimbarea vocii.

12

Vasile PA VELCU

(1900-1991)

Psiholog roman cu contributii in domeniul psihologieiafectivitatii ~istructurii personalitatii.Dintre lucrarile sale pot fi amintite: Caracterele afectivitiifii(1938), Din viata sentimentelor (1969), Invitatie lacunoa$terea de sine (1970), Cunoa$terea de sine ~icunoa$terea personalitiitii (1982) etc.

12.3 Clasificarea proceselor afectiveCaracterizarile ~i denumirile diferitelor feluri de trairi

afective sunt extrem de variate, deoarece "in domeniulafectivitatii, a~a cum scria Vasile Pavelcu, in 1937, aproapefiecare autor intrebuinteaza 0 terminologie proprie". Mai tarziu,acela~i lucru il afirma alti psihologi (G. Debus, A. Cosmovici).Astfel, Debus nume~te trairile afective drept "sentimente", Fr.Littmann Ie denume~te "emopi", iar V. Pavelcu ~i P. P.N eveanu Ie numesc "afecte" etc.

Psihologul Mihai Golu utilizand, in clasificare,intensitatea, durata, gradul de con$tientizare, nivelul deelaborare a triiirilor afective, obtine urmatoarele categorii:

1. Procelele §i trairile afective primare sunt innascute,

au caracter involuntar, spontan, fiind conditionate dinpunct de vedere biologic. Ele cuprind:a. tonul emotional se refera la reactiile emotion ale care

insotesc orice act de cunoa~tere (exemplu: simtim unmiros ~i imediat ne apare 0 traire ~ecifica - ne placesau nu ne place);

b. trairile de natura organicii determinate defunctionarea buna sau defectuoasa a organelorinterne, generiind stari de confort sau disconfortfiziologic (exemple: in cardiopatii predomina alarmaafectiva, in bolile gastro-intestinale apar stari demohoreala, in bolile pulmonare predomina starea de

"."""-=-=~~,,,=d

- 52

iritare etc.);c. starile de afect sunt triiiri impulsive, violente, de

scurtii duratii care pot sciipa de sub controlulcon§tientului, cu aparitie bruscii §i desIa§uraretumultoasii (exemple: furia, groaza, rasul explozivetc.) ..

2. Procesele ~i starile afective complexe sunt, de regulii,doband'tte, se caracterizeazii printr-un grad mare decon§tientizare.Procesele afective complexe cuprind:a. emotiile situationale curente sunt triiiri afective de

scurtii duratii, intense, cu desIa§urare calmii sautumultoasii, fiind determinate de insu§irile singulareale obiectelor, avand 0 orientare bine determinatii(spre un obiect sau spre 0 anumitii persoanii). Existii 0mare varietate de emotii, psihologul american R.Plutchik considerand cii existii opt emotii de baza(teama, sUl;priza, tristetea, dezgustul, furia,anticiparea, acceptul §i bucuria), celelalte emotiirezultand din combinarea acestora;

b. emotiile integrate principalelor forme de activitate(emotiile superioare) presupun evaluiiri, acordiiri desemnificatii valorice activitatilor desIa§urate;

c. dispozitiile sunt triiiri afective generalizate, difuze,relativ stabile ~i cu intensitati moderate. Ele pot fideterminate de 0 intamplare importantii, alteorisituatiile care Ie determina nu sunt sesizabile de celcare Ie triiie~te, fapt care nu inseamnii cii dispozitiilerespective nu au 0 cauza bine determinata. Atat bunacat ~iproasta dispozitie se pot manifesta pe 0 perioadiimai scurtii sau mai lungii de timp, transformandu-sein trasiituri de caracter.

3. Procesele ~istarile afectivc superioare se raporteazii

Cele opt emotii de baza ~i derivatele lor dupa R. Plutchik

nu la nivel de obiect sau de activitate, ci la nivel depersonalitate. Ele cuprind:a. sentimentele, care sunt triiiri afective complexe, de

lungii duratii, stabile ~i cu intensitate moderata.Psihologul Andrei Cosmovici considera cii sentimentelesunt ample structuri de tendinte ~i aspiratii, relativstabile, care orienteazii, organizeazii, declan~eazii ~iregleazii conduita.Gama sentimentelor umane este foarte variatii §i suntdenumite utilizandu-se acelea~i denumiri ca in cazulsenzatiilor, insa sentimentele nu trebuieconfundate cu emotiile, chiar daca sentimentele senasc din emotii. Sentimentele "imntemotii repetate,care rezista la factori perturbatori. Psihologul VasilePaveleu considerii cii fonnarea sentimentelorurmeaza 0 anumitii procesualitate: faza decristalizare, faza de maturizare (faza cea maiinaltii) ~i faza decristalizare, de dezorganizare asentimentului prin satietate ~i uzurii, asociata cudeceptii, pesimism etc.Ca generalizari ale emotiilor, sentimentele pot fi:- sentimentele intelectuale (sentimentul de

curiozitate, de mirare ~i uimire, sentimentulindoielii etc.) apar in procesul cunoa~terii realitiitii§i sunt un factor energizator al acesteia;

- sentimentele morale (sentimentul de prietenie,patriotismul, sentimentul datoriei etc.) reflectiiatitudinea pozitiva -sau negativa fatii de actiunileproprii ~iale celorlalte persoane;

- sentimentele estetice (admiratia, extazul etc.)apar pe baza perceperii frumosului, fie cii esteyorba de artii, de natura sau de actiunile omului.Psihologul A. S. Makarenko a subliniat faptul ciieducatia estetica a copilului nu trebuie sa serealizeze numai sub aspectul evaluarii operelor deartii, deoarece exista ~i0 esteticii a vietii cotidiene,a muncii ~i a disciplinei, a aspectului exterior, aconduitei etc.

b. pasiunile, care sunt tdiiri afective foarte intense,stabile, de lungii durata care antreneazaintreaga personalitate. Omul pasionat intr-undomeniu i~i mobilizeazii to ate energiile ~idemonstreaza 0 neobi§nuitii tenacitate indesfii~urarea lor, fiind considerate, de uniipsihologi, anomalii ale afectivitiitii. Din punct devedere valoric, pasiunile pot fi pozitive, nobile,constructive (sportul, lectura, creatia artisticii etc.)~i negative, oarbe, vicii care conduc lacomportamente bizare. Viciile pot fi grupate in treicentre de interes: Eul (pasiuni posesive:cupiditatea, avaritia, fanatismul), Altul (gelozia,ambitia) ~i Lumea (pasiunea pentru jocurile denoroc).

12.4 Holul proceselor afectiveRolul proceselor afective este controversat, deoarece

unii psihologi consider a ca emotiile prin intensitatea,desfa~urarea lor tumultoasa, prin starea de agitatie difuzii,dezorganizeazii conduita (P. Janet), in timp ce alti psihologisustin cii emotiile, prin mobilizarea energiei psihonervoase,organizeazii conduita (W. B. Cannon). Psihologul VasilePaveleu considerii cii emotiile dezorganizeazii conduita, intimp ce sentimentele 0 organizeazii. in realitate, proceseleafective indeplinesc ambele roluri, dar in conditii diferite: eledezorganizeazii conduita atunci cand intensitatea triiiriloreste mare, dnd situatia este nouii, iar organismul nu ~i-aelaborat inca riispunsuri comportamentale adecvate ~i eleorganizeazii conduita dacii organismul ~i-a elaboratriispunsuri comportamentale pentru anumite situatii, dacii

intensitatea triiirilor este me die etc. Se poate observa ciiprocesele afective constituie latura energetid a proceselorpsihice ~i a comportamentului uman, ele fiind sursesuplimentare de energie, care potenteazii activitatea.Maturitatea afectiva indicii prezenta controlului de sine,pre cum ~iinsu§irea modalitiitilor adaptative la situatiile cu carene confruntiim, deoarece emotivitatea este_ 0 triisiiturii depersonalitate, ea avand un rol determinant in stabilirea tipuluide temperament dupii modelul franco-olandez.Comportamentul afectiv perceput de altii, devine uninstrument al cunoa~terii interpersonale. "Cheia intelegeriialtora, spunea V. Paveleu, se aflii in propriile noastre vibratiiafective", subliniindastfel rolul triiirilor afective incunoa~terea interpersonalii.

53

WJnEZVOLTAREA AFECTIVIT AlII

12

Caracteristici

Reactii afective vagi, confuze, fluctuante;la 2 luni apare plaeerea, la 4-5 luni frica,determinata de prezenta unor persoanenecunoscute, la 3-61uni rasul, iar injur de8 luni bueuria.

Viata afectiva ineepe sa se organizeze,orientandu-se spre persoane ~i obiecte ~ise invata expresiile emotionale speeifieegrupului. La 18 luni se manifestagelozia. In jurul varstei de 2 ani starileafective cunosc fluctuatii mai mari, semanifesta agresivitate determinata defaza de opozitie fata de adult, aeeastainlocuita progresiv de trairi afectivepozitive (determinate de trebuinta de a fiiubit, de a coopera cu adultul).

In aceasta etapa de varsta viata afectiva sediversifica, se nuanteaza, iar prin joc sedezvolta capacitatea de simulare a unortrairi afective. La 3 ani apare sentimentulde vinovatie, la 4 ani eel de maudrie, iar injurul varstei de 6 ani se pune problemaprestigiului ~i a ru~inii. Chiar daca viataafectiva ramaue in ansamblu instabila,din acest moment se dezvolta capacitatide control voluntar al emotiilor.

Incep sa apara procesele afectivesuperioare: curiozitate inteleetuaHi,sentimentul datoriei, admiratia etc.

0-1 an

1-3 ani

3-6/7 ani

6/7-10/11 ani

IEtapa ontogeneticaUnul dintre primii factori ai dezvoltarii afectivitiitii esteexistenta unor obstacole in realizarea tendintelor ce aparspontan in primii ani de viata. Gruparea lor in structuri din ce ince mai complexe, pana la nivelul sentimentelor ~i pasiunilor,presupune stan tensionale. Atunci cand nu apare nici 0 bariera,nici 0 frustrare, tendintele se consuma imediat in actiuni alcaror ecou ramane redus (este cazul mai ales al familiilor cu unsingur copil, caruia ii sunt satisIacute toate dorintele).

Evolutia afectivitatii este determinata ~i de imitareaatitudinilor sau emottilor celor din jur, Copilul imita cuu~urinta pe adulti, nu numai in ceea ce prive~te expresiileverbale, ci ~i in privinta gesturilor, atitudinilor, emotiilor pecare cei cu care se intalne~te, in diferite contexte, Ie traiesc.

Un alt fenomen ce conduce progresiv la constituirea ~iextinderea trairilor afective este transferul, fie sub formatransferului prin contiguitate (0 stare afectiva durabiliiprovocata de un anumit obiect sau fiinta care se asociaza curentcu alte obiecte sau fiinte va determina progresiv ca stareaafectiva sa se rasfranga ~i asupra celorlalte obiecte sau fiinfe),fie sub cea a transferului prin asemanare (faptul ca un obiectsau 0 persoana determina 0 stare afectiva, spre exemplu unsentiment, aceasta stare afectiva se va rasfrange ~i asupraaltora, asemanatoare).

Un fenomen de lunga durata, care nu se poate dovediexperimental, dar care explica formarea sentimentelorcomplexe, este combinarea afectiva. Atunci cand uneia ~iaceleia~i imagini i se asociaza, in mod repetat, diferite stariafective, ele tind sa se combine, determinand realizarea uneisinteze afective (completa, atunci caud nu se mai pot

I recunoa~te afectele din care provine, respectiv incompleta,dnd acestea sunt recognoscibile - cazul geloziei, in care serecunosc iubirea ~iura).

Toate fenomenele amintite se realizeaza insa in functie de 10/11-14 ani Se continua dezvoltarea sentimentelorexperienta socialii a persoanei in cauza, contextul social superioare: responsabilitatea, patriotismulfavorizand sau dimpotriva constiturea ~i dezvoltarea etc. Se dezvolta totodata trairi afective euafectivitatii. Simultan se pune problema con~tientizarii intensitate mare, apare teama detrairilor afective, astfel meat sa devina posibila interventia infrangere ~i la mijlocul inervaluluivointei, progresiv ajungandu-se la 0 stabilitate a vietti dispretul. Toate acestea, plus nevoia de aafective ~i la predominanta unor sentimente superioare, fi afectuos cu altii, semnifidi 0 nuantare ~iRealizarea acestor doua conditii semnificii atingerea inceputul unei stabilizari a vietii afe~tive.maturitatti afective. Aceasta nu survine insa automat, pe 14 18' S t - t I lIt

__ "_ , , _ ., d . - am e accen ueaza con ro u vo un ar,masura ce mamtam m varsta, eXIstan persoane care nu atmg , It fi' d b d I'niciodata maturitatea afectiva, sl.m~ an I.m vor a e. 0 cou:p 1c~re a,

P 'b'l' ""d - tutur t v1etn afect1ve, Apare cnza de 1dentItate,OSl 11tatea punem m eV1 enta a or aces or d ' ... b'~ __ . ~ .. 1;' I' ar ~1pnma 1UIre.lenomene arata ca ~1alectIv1tatea, a le ca aproape mtreaga I--------+---'~----

personalitate, are un caracter dobandit, evolutia cunoscuta de-a peste 18 ani Viat~ afec~iva se perfecti~neaza ~i ~r~-lungul ontogenezei fiind deosebit de intensa. greslV se aJunge la 0 matunzare afectIva.

Aplicatie: Realizati un dosar tematic prin care sa ilustrati una dintre etapele ontogenetice de dezvoltare a afectivitatii.

~

4. Realizati un dosar tematic prin care sa ilustrati unul dintreprocesele afective.

3. Construiti un text de aproximativ 10randuri prin care sa ilustratisemnificatia psihologica ~i corelatiile existente intre urmatoriitermeni: afecte, expresivitate ~iconduitii,

disparandperceptia lumiiexterioare.Fanatism = zel excesivpentru 0 religie; a~ament exageratrata de 0

convingere, idee, insopt de totala intoleranta fata deadversari.

Pliicere = emope legata de 0 senzatie agreabila sau de satisfacereaunei tendinte. Pliicerea depinde de starea subiectului ~i caatare este instabila, disparand odatiiell rezolvareatensiuniigeneratede trebuinta,

.,I

--- ---

rii~~;;:;"' w.::iIl.'::4u::d.." ~

Carenfii afectivii = lipsa sau insuficienta a afectiunii. Trebuinteleafective ale omului sunt la fel de importante ca oricare altetrebuinte vitale, nesatisfacerea lor putfuJd conduce laperturbatiigrave alepersonalitiipi.

Cupiditate = lacomiemare deca~tig,de avere.Extaz = stare inefabila in care subiectul pare cufundat in incantare,

admi[atie, funcpile ~getative sunt mult incetinite ~i

~LICATII1. Comentati din punct de vedere psihologic urmiitorul text:

"Emotia este £.a 0 apa care se revarsa brusc rupand digul;pasiunea e un torent care curge mereu sapandu-~i albia tot maiadanc" (Imm. Kant),

2. Analizati comparativ gandirea ~i afectivitatea subliniinddiferentele ~iasemanarile dintreacestea.

54~~-13. ACTIVITATEA VOLUNTARA13.1 Definirea ,i caracterizarea activita,ii

nu percepem de dragul de a percepe ~inici nu gandim dedragul de a gandi. Omul-personalitate se subsumeaziiformulei "a exista pentru a actiona, pentru adesfii~ura 0 anumita activitate", in timp ce animalul"actioneazii pentru a trai". Prin urmare, subiectuluman nu existii ca atare decatin ~iprin activitate.

Pentru psiholog, activitatea apare in doua ipostaze,aflate in interdependenta:

1. in ipostaza de baza genetica obiectiva a functiilor ~iproceselor psihice particulare (de la perceptie la vointa);

2. in iposta~ de exteriorizare ~i de obiectivare afunctiilor ~i capacitatilor psihice. Procesele ~i functiilepsihice se proiecteaza ~ise integreaza in activitate, caci

Activitatea, in sens general, este un raport selectiv intre subiect ~i un anumit complex de sarcini cu conpnutobiectiv, cu grade diferite de complexitate, dificultate, in cadrul caruia subiectul i~i utilizeazi fortele psihice ~ifizice pentru realizarea unui anumit scop.

Activitatea realizeaza 0 integrare ierarhica a tuturorfunctiilor, proceselor ~i trasaturilor psihice ale personalitatii.In diferite forme ~i variante de activitate, ponderea ~i modulde combinare, a functiilor ~i capacitatilor psihice diferafoarte mult. In acela~i timp, modul de desfa~urare ~iperformanta activitatii depind de gradul de elaborare aproceselor psihice particulare (perceptie, memorie, gandire,imaginatie, vointii etc.) ~i de trasaturile globale depersonalitate (echilibrul emotional, atitudinea fata de sarcini,extraversia, introversia, spiritul de riispundere etc.). Acest faptdeterminii utilizarea de teste psihologice analitice de

13.2 Structura activitatii,

perceptie, de gandire, imaginatie etc. ~i a unor teste sintetice,de evaluare a triisiiturilor de personalitate, in orientarea ~iselectia profesionalii. Mai mult, fieciirei profesii ii estespecificii 0 anumitii psihograma (un anumit mod decombinare ~i de integrare.a componentelor psihice). Intrucat,se constatii cii ~i activitatea este dependenta de procesele ~i defunctiile psihice particulare, putem afirma cii relatia dintreactivitate ~i organizarea psihicii a individului se prezintii subforma unui circuit, in cadrul ciiruia nu se manifestii 0conditionare univocii, ci una reciproca. latii de ce se poatespune cii rolul activitiitii in viata noastrii este enorm.

inviitiimantului obligatoriu ~i a inviitiimiintului liceal,postliceal ~i universitar. Motivapa inviitiirii poate siifie intrinseca sau extrinseca. Dupa continut poatefi: invatare perceptiva (sisteme de forme, semne ~isimboluri), conceptual a (notiuni ~i cuno~tinte utile),operationala (formarea ~i dezvoltarea sistemului deoperatii, de metode ~i procedee de cunoa~tere ~i deactiune) ~i sociala (reguli ~i norme de comportare insocietate ).Inviitarea presupuiie formarea ~i dezvoltareasimultana a laturii informative ~i a celei formativaplicative. Ea nu se reduce la memorie, de~ipresupune participarea memoriei aliituri de perceptie,giindire, imaginatie, atentie, motivatie, afectivitate,

2. blocul extern de execupe, care presupune selectarea ~iactivarea actiunilor, realizandu-se conexiunea inversiide la blocul de executie la cel de comandii. Acesta estecompus din: mi~ciiri (cele mai simple elementeconstitutive; pot fi: musculare ~i ideale, ambele fiindmediate ~i coordonate verbal), operatii ~i actiuni(actiunile indud mi~ciiri ~i operatii). Actiunile sesubsumeaza activitatii ~i se orienteazii spre un scop,presupun folosirea unui mijloc, insii nu dispun de unmotiv propriu. Veriga executivii este susceptibilii deautomatiziiri, ajungandu-se la deprinderi. Bloculconexiunii inverse este format din operatori logici deanalizii comparativii a rezultatului obtinut in functie deceea ce s-a propus (validare sau corectie).

Psiholog american cu preocupiiri mai ales pentrucomportament. Spre deosebire de I. P. Pavlov nu expliciicomportamentul prin conditiile sale prealabile, ci prinsatisfactia obtinutii in urma adaptiirii la mediu. Experientelesale desIa~urate pe animale au fost extinse la om, in domeniulinviitiirii.Dintre lucriirile sale pot fi amintite: Science and HumanBehavior (1953), The Technology of Teaching (1968), BeyondFreedom and Dignity (1971) etc.

B. F. SKINNER

(1904-1990)

Din punct de vedere psihologic, in structura activitatiiintra:

- Motivul (trebuintii, interes, aspiratie, ideal), careraspunde la intrebarea: de ce?

- Scopul (respectiv, satisfacerea motivului), careriispunde la intrebarea: ce? (ce se urmiire~te?)

- Mijlocul (cuno~tinte, deprinderi, unelte exteme etc.),care raspunde la intrebarea: cum?

Din punct de vedere operaponal (cibernetic), structuraactivitapi presupune corelarea ~iconexiunea inversa dintre:

1. blocul de comandii intern, unde se realizeazii analiza~i evaluarea sarcinii, procesele de elaborare a planului,de analizii ~i de alegere a mijloacelor, de elaborareanticipatii a scopului;

13.3 Formele activitatii,Modalitiitile de realizare a activitiitii ca raport selectiv intre

un subiect ~iun complex de sarcini sunt foarte diverse:1. Dupa planul de desfa~urare ~i dupa natura

produsului, existii: activitate predominant spirituala(intelectualii) ~i activit ate predominant materiala(fizicii).

2. Dupa locul ocupat in viata subiectuhd, existii:activitate principaHi (de bazii) ~iactivitate secundara(subordonatti).

3. Dupa natura ~i evolutia ontogenetica, exista:a. Jocul este, ontogenetic, prima activitate ~i este

dominantii in copiliirie. El are 0 motivape intrinseca~irol formativ.

b. Invatarea (~colarii) este dominantii pe durata

-

vointa, atitudinea fata de activitate etc.c. Munca este dominanta in viata adultului activ (in

medie intre 20 ~i 65-70 de ani). Ea are caraeternormativ, iar forma specifica de structurare esteprofesia (ocupatia). Dupa natura componentelordomjnante, munca poate fi: intelectuaHi ~ifizicii, iar

dupa caracterul produsului, munca poate fi:reproductiv-executivii ~inovator-creatoare.

4. Dupii gradul de con~tientizare a componentelor,exista activitate in totalitate con~tientii (ia formavointei) ~i activitate cu componente automatizate(deprinderile).

13.4 Definirea ,i caracterizarea voin,eiVointa reprezinta procesul psihic complex, prin intermediul caruia omul i~i mobilizeaza ~i-~icanalizeazafortele ~icapacitatile flZice~ispirituale in vederea invingerii obstacolelor care apar pe traiectoria activitatii.

J. Piaget considerii vointa un reglaj al reglajelor,subliniind faptul ca ea se rasfrfmgeasupra proceselor cognitive$iafective.

Vointapoate fi apreciata in corelatie cu stadiul de dezvoltarea individului. L. Vagotski considerii cii,in evolutia sa, copilulinvatii comenzile verbale ale adultului, pe care, ulterior, Ieinteriorizeazii, ajungand sa-~i dea comenzi singur. Adultiieonstituie, pentru copii, modele de comportament ~i chiarmodele de vointii.

Vointa poate fi inteleasa ca: modalitate de coordonare activitiitii in general (vointa actiunii ~i vointa abtinerii,

rabdarii, a renuntarii), ea proces superior de autoreglaj (de tipcon~tient ~i mediat verbal) ~i ca aptitudine de a actiona invederearealizarii unui scop con~tientpropus.

Din punet de vedere psihologic, obstacolul nu seidentifica cu nici un obiect sau fenomen al realitatii ~i nici curezistenta interna resimtita de individ in desfii~urarea unei

3.5 Etapele actului voluntarVointa, in calitate de proces psihic, se realizeazii de-a

lungul mai multor etape:1. Articularea motivaponalii, prefigurarea intentiei sau

impulsul exprima 0 tensiune interioara care tinde sa seexteriorizeze ~i sa activeze veriga motorie. Impulsulpoate fi interior sau exterior ~i atunci dnd intensitatealui depa~e~teun anumit prag, are loc con~tientizarealuicare devine punctul de plecare al actiunii voluntare.Con~tientizareaimpulsului ~iraportarea lui la un anumitobiect sunt urmate de formularea scopului ~idirectionarea actiunii in vederea realizarii lui (starea de"vrere" - "vreau X").

2. Analiza ~i lupta motivelor. Motivele odata elaborateintra in raporturi de concordanta sau de opozitie, ceea ceimpune aprecierea avantajelor ~i a dezavantajeloralegerii unuia sau a altuia.

3. Luarea hotararii, realizata in urma deliberarii, faceposibila elaborarea planului de actiune. Ea presupunealegerea unui motiv ~i respingerea sau amanareacelorlalte, stabilindu-se, eventual, ordinea realizarii lor.

13.& Calititile vointei, ,Cele mai importante calitiip ale vointei sunt:1. Perseverenta consta in mentinerea timp indelungat a

efortului in directia realizarii scopului la nivelul deperfectiune impus de subiectul insu~i ~ia~teptat de ceidin jur. Ea presupune realizarea efortului voluntar pe 0perioada indelungata de timp, chiar ~i in conditiile incare, aparent, n-ar fi posibila continuarea actiunii.Opusul ei este inciipiitanarea (insu~ire negativa) carepresupune urmarirea unui scop chiar ~iatunci cand esteclar ca imprejurarile nu ofera nici 0 ~ansade reu~ita(esterezultatullipsei de flexibilitate in gandire ~iactiune, alprejudecatilor sau alunor carente educationale).

2. Fermitatea ~itiiria vointei este capacitatea de a suporta .dificultatile, opiniile contrare, severitatea criticii etc.,pentru ...,a-timentine hotararea luata. Opusul ei este

activitati, ci reprezintii 0 confruntare intre posibilitiipleomului ~iconditiile obiective ale activitiitii.

Natura obstacolului poate fi diferita: exterioarii,materiala sau internii (de natura fiziologica, psihologica). inevaluarea obstacolului poate sa se produca: subapreciereaobstacolului (e~ec), supraaprecierea obstacolului (e~ec) saureflectarea adecvatii a acestuia. In depa~ireaobstacolului,omul i~imobilizeaza efortulvoluntar. Efortul voluntar nu esteinnascut, fiind dependent de modul de apreciere a obstacolului~i de nivelul de dezvoltare a limbajului. El consta dintr-omobilizare a resurselor fizice, intelectuale, emotionale, prinintermediul mecanismelor verbale.

Limbajul are rol reglator in declan~area, organizarea ~idesfii~urareaactiunilormintale saumotorii.Astfel, vointa poatesa transforme imperativele externe in comenzi interne(autocomenzi), constituindu-se ca mecanism psihic deautoreglare, de autoguvernare ~ide dirijare a conduitei

Acum apare intentia de a actiona care include: motivulales, scopul urmarit, mijloacele adecvate de realizare ascopului, planul desfii~urarii actiunii ~i posibileconsecinte ale acesteia.

4. indepli~irea planului sau faza executiei este formatadin operapi concrete (prin care situatia initiala estesupusa unor transformari, in plan mintal sau exterior,pentru realizarea scopului stabilit) ~i, uneori, operatiiautomatizate care vor fi integrate controlului con~tient.Executia are caracter secvential, ea constand dinsuccesiuni de operatii. Pe parcursul executiei pot saapara obstacole ~i actiunea sa e~ueze, scopul nefiindrealizat.

5. Faza de evaluare ~i de verificare a rezultatelorpartiale ~i transformarea lor in informatie inversii,pentru comanda ~i efectuarea operatiilor viitoare. Dacarezultatele nu sunt cele scontate, atunci sunt ~anse caactiunea sa fie repetata. Rezultatul final, prin conexiuneinversa, asigura inregistrarea programului (schemei)actiuniipentru utilizarea ulterioara.

sliibiciunea vointei (insu~ire negativa) care inseamnaimposibilitatea de a realiza efortul voluntar cerut, chiardaca cel in cauza este con~tient de importanta acestuifaptpentru el saupentru cei dinjur.

3. Independenta ~i initiativa exprima gradul deautodeterminare ~i originalitatea liniei proprii deconduita. Opusul ei este sugestibilitatea (insu~irenegativa) care consta in adoptarea necritica ainfluentelor exterioare.

4. Au.tocontrolulpresupune con~tientizarea,aprecierea ~iadecvarea permanenta a tendintelor, motivelor ~iproceselor intelectuale, precum ~ia actiunilor concreteanumitor exigente, principii, idealuri morale, politice,sociale etc.

5. Promptitudinea deciziei consta in rapiditatea cu care

13

omul delibereaza. Opusul ei este nehotiirarea sautergiversarea (insu~ire negativa) care se manifesta caoscilatii indelungate ~i nejustificate intre motive,scopuri, mijloace etc. cu amanarea deciziei.

Calitiple vointei, integrate in structuri mai complexe,devin trasiituri de caracter . Dezvoltarea vointei contribuie la

56

dezvoltarea personalitatii, deoarece pe masura ce obstacolelesunt depa~ite, ele i~i pierd sau se diminueaza caracterul deobstacol. •

Dupa tipul de activitate ~i de efort exersate, vointa sespecializeaza fiind mai dezvoltata intr-un domeniu decat inaltul.

PORTUL DINTRE ACTIVITATEA VOLUNTARA ~I ACTIVITATEA INVOLUNTARA

13

"Omul in general este con~tient de obiectivele pe care Ie voluntaqiriisul sau plansul (...)urmare~te, de procedeele, de actiunile prin care aceste Actiunile voluntare ale omului i~i pot pierde prinobiective pot fi atinse. Datoritii acestui fapt, caracterul voluntar, exercitiu caracterul lor volimtar propriu-zis. Actiunile decon~tient, devine 0 trasatura specifica, esentiala a omului. acest fel se pot numi actiuni postvoluntare. Astfel,

In afara de actiunile voluntare, la om se manifesta insa ~i deprinderile, operatiile automatizate pot sa se desIa~oarediferite procese, mi~cari sau actiuni care nu au caracter chiar sub un control sumar al con~tiintei. Actiunilevoluntar. ( ...) Amintim cateva dintre acestea: clipitul, automatizate se pot insa subordona reglarii voluntare in oricestranl1tul, tu~itul, retragerea bratului sau a piciorului la un . moment, daca apar anumite dificultati in calea realizarii lor.stimul dureros, intoarcerea capului catre un stimul nea~teptat, Aceste actiuni se incadreaza de obicei in intregul uneioftatul, riisul. Caracter involuntar pregnant au mai cu seama activitati sau actiuni planificate ~i organizate in modunele procese vegetative, cum ar fi salivarea, functionarea con~tient. Astfel scrierea unei scrisori unui prieten reprezintainimii, respiratia, transpiratia etc. 0 actiune voluntara, dar efectuarea unor litere in cursul

Unele manifestari de conduita apar la copil sub forma scrierii se desIa~oara automat. (...)unor actiuni involuntare, cum ar fi sugerea, inghititul, Intre actiunile voluntare ~i cele involuntare exista relatiimi~carile impulsive ale membrelor ~i ale trunchiului etc., dar multiple. (...) Un criteriu acceptat in general pentrumai tarziu acestea se subordoneaza reglarii voluntare. Alte distingerea actiunilor voluntare de cele involuntare consta inprocese sau manifestari devin reglabile prin vointa numai reglarea prin sistemul verbal a actiunii. Daca 0 actiune poatepartial. Astfel, de exemplu, putem sa ne reglam voluntar, in fi reglata prin cuvant, prin autocomanda, ea poate fi supusaanumite limite, respiratia. Putem tu~i ~i intentionat, dar in caz reglarii prin vointa noastra."ca ne chinuie 0 tuse grava nu mai putem rezista ~i tu~im in (Beniamin Zorgo, Ce este vain/a?, Editura ~tiintifica, Bucure~ti,cursul unei conferinte. De asemenea, putem influenta 1969,p.97-100)

Aplicatie: Analizati raporturile existente intre activitatea voluntara ~icea involuntara pe parcursul unei ore de curs.

~PLlCATII

1. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Identificaticalitatile vointei in cazul personajului Vitoria Lipan din romanul"Baltagul" allui Mihail Sadoveanu sau in cazul altui personaj(literar sau istoric).

2. Identificati asemanarile ~i deosebirile dintre fazele procesuluirezolutiv ~ifazele actuluivoluntar.

3. Analizati rolul proceselor afectiv-motivationale in desla~urareaactelor voluntare.

4. Considerand, ca punct de plecare, ideea potrivit careia reglareavoluntara a activitatii se face in conditiile stransei legaturi cucelelalte procese psihice, descrieti relatiavointei cu acestea.

5. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Cititi cu atentieurmatoarele proverbe ~i,apoi,precizati ce calitati ale vointei suntimplicate.Argumentati raspunsulvostru.

a) Laborimprobus omnia'vincit(Munca indaIjita invingeorice).

b) Buturuga mica rastoarna carul mare.c)0 cusatura la timp scute~te0 suta.d) Cine nuvrea cand poate, atuncicand vrea, nupoate.e) Picatura mica gaure~tepiatra tare.

6. Formati grope de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Cititi cu atentieurmatoarele situatii concrete ~i,apoi, stabiliti daca este yorba sau

Abulie = deficienta a vointei, !ipsa de vointa. Abulicul esteincapabil sa ia 0 decizie sau sa realizeze un proiect, iar'ineficienta lui, de care este con~tient,Ii spore~te starea deindispozitie..

Deprindere = dispozitie relativ stabila generat~ de un exercitiuprelungit. Pe langa repetare, pentru formarea uneidel'rinderi,_este.cnecesaf--c.~p_ersQaIl.a,_ill_c.auza,_sa_atinga~i

nu despremanifestarea vointei, argumentandraspunsulvostru:a) Un elev aflat in situatie de corigenta, lipse~temult de la

~coala,lara motiv, iar atunci cand este prezent la ore nu a invatatmmlc.

b) 0 persoana, care ~i-apierdut picioarele intr-un accident,lucreaz~in gospodarie ~ii~iintretine cei 5copii.

c) Intrucat a fost mu~catde caine in copilarie, unui adult iieste frica de caini.

8. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Determinati!egaturileexistente intre motivatie ~igandire.

9. In aproximativ jumatate de pagina, comentati afirmatia luiSecenov potrivit ciireia : "Vointa nu este un agent obscur, carecomanda numai mi~carile. El este latura activa a ratiunii ~i asimtului moral ... "

10. Formati grope sau lucrati pe perechi. Cititi cu atentie urmiitoareafabula atribuita filosofului -Jean Buridan (cca. 1300-1358) ~i,apoi, discutati posibilitatea ca actul deciziei, al alegerii, sa nuintervina in orice activitate:Buridan aveaun magar.Inaintede a pleca de acasa,Buridani-apusill iesle, atilt ill dreapta, cat ~i ill stanga stanoagelor, 0 cantitatesuficientiide ran. Cumillsaranuldinamandouagramezileera la fel,magarulnus-apututhotiiridincaresam1lnance~iamurit de foame.

nivelul de maturizare necesar.lntrinsec =care constituie sau manifestapartea propne ~iesentiala a

unui lucru, fenomen, proces etc.; launtric.RegIa} = mod de realizare a reglarii.Veleitate = vointa deficitara, slaba; este corespunzatoare dorintei.

Veleitarul dore~te sa realizeze lucruri nemaipomenite, seentuziasmeaza foarte u~or, intreprinde unele actiuni inacest sens, dar IlU le finalizl:aza,

57

14. DEPRINDERILE**14.1 Definirea ,i caracterizarea deprinderilor

o analiza cat de superficiala a componentelor activitatiinoastre va arata ca nu toate componentele acesteia suntcon$tiente, ex(stand 0 multitudine de reactii, gesturi sauactiviti'i!i care par a se desIa$ura de la sine (cititul, scrisul,

mersul, conducerea automobilului etc.) Evident, nici nu amputea desIa$ura simultan mai multe activitati dad unele dintreele nu ar fi automatizate, dad multe dintre cele ce Ie facem nu

ar dobandi calitatea de deprinderi.

Deprinderile reprezinta componente automatizate ale activitatii, elaborate con~tient, consolidate prinexercipu ~idesfi~urate fara un control con~tient permanent.

In raport cu definitia pe care am precizat-o, definitoriepentru 0 deprindere se dovede$te automatizarea numitasecundara, anume faptul de a fi fost initial 0 actiune con$tientacare s-a transformat progresiv, prin exercitiu $i consolidare,dobandind stabilitate, precizie $i viteza. Termenul dedeprindere indica astfel gradul de fixare, de stapanire a uneiactiuni sau operatii, altfel spus caracteristica psihologica aactiviHitii $i nu 0 formatiune distincta de aceasta. Daca in fazainitiala, aceea a constituirii deprinderii, controlul con$tiintei seaplici:ituturor detaliilor actiunii, progresiv atentia se deplaseazade la detalii la ansamblul actiunii, Iara a se disocia de vointa.Deprinderile sunt declan$ate con$tient, iar dupa aceea au unU$or control con$tient (sunt subcon~tiente), fiind actiuni

stvoluntare.Desigur, in masura in care deprinderile sunt componente

ale activitatii umane, iar aceasta se dezvolta de-a lungul vietii,

urmeaza d $i deprinderile sunt dobandite de-a lungul vietii,fiind prezente doar la acei indivizi care Ie-au invatat. Prinrepetare $i exersare se automatizeaza, dobandind stabilitate $ipermitand desIa~urarea corecta, sigura ~i rapida a activitatii,cu un consum redus de energie psihonervoasa $i fizica.Absenta deprinderilor face imposibila desfa~urareaactivitatilor complexe, dar ~i 0 consolidare gre~ita poategenera dificultati, corectarea lor fiind foarte greoaie.

Complexitatea existentei umane presupune 0 multime deactivitati automatizate, 0 multime de deprinderi care saelibereze atentia (care are un volum limitat) pentru acele actiunicare nu se pot automatiza. Determinarea tipului $i gradului deautomatizare a deprinderilor are astfel relevanta pentrucunoa$terea unei personalitati, pentru competentele pe careaceasta Ie are sau Ie poate dobandi.

4.2 Clasificarea deprinderilorDiversitatea activitatii umane implica ~i 0 mare diversitate

a deprinderilor, clasificarea acestora putandu-se realiza infunctie de mai multe criterii, dintre care cele mai relevante sunt:

1. Dupa complexitate se face diferenta in~re:-- deprinderi simple (trasarea liniilor, ovalelor,

bastona~elor de catre copilul care invata sa scrie);- deprinderi complexe (scrierea literelor, silabelor, iar

dupa aceea a cuvintelor).2. Dupa procesele psihice automatizate implicate

preponderent se disting:~ deprinderi senzorio-perceptive (orientarea privirii

in a~a fel incat imaginea sa cada pe zona centrala aretinei);

- deprinderi verbale (descifrarea cuvintelor rostiteeste u~urata de forrnarea unor deprinderi de auzverbal);deprinderi de gandire (construirea rationamentelorpotrivit anumitor algoritmi);deprinderi motorii (ex. mersul pe bicicleta).

3. Dupa tipul de activitati in care se incadreaza se potpune in evidenta:

deprinderi de joc (a sari coarda, ajuca carti);- deprinderi de invatare (a scrie, a citi, a calcula, a lua

notite);deprinderi demundi (a cro~eta,a zidi, a dactilografia) etc.

Acestea sunt doarcateva dintre criteriile

ce pot fi utilizate pentruclasificarea de

prinderilor. Este insa desubliniat faptul cadeprinderile nu suntniciodata "pure", ceeace se are in vedere fiindintotdeauna dominante.

Spre exemplu citituleste simultan 0

deprindere senzorioperceptiva ~i degandire, iar scrisul 0deprindere motorie, degandire $i senzorioperceptiva.

Pentru ca deprinderile sa seformeze este necesar ca

organismul sa atinga nivelul dematurizare necesar fixarii lor.

1'4

4.3 Formarea ,i interac,iunea deprinderilorToate deprinderile sunt dobandite de-a lungul

existentei noastre~ ceea ce presupune un proces de form are alor, proces care poate fi mai lung sau mai scurt, in primul rfmdin funqie de complexitatea deprinderii ce urmeaza sa seformeze. Realizarea acestui proces de formare a deprinderilorpresupune mai multe conditii:

1. conditii externe:o instruire verbalii care sa vizeze conditiile de

realizare, mi~carile ce trebuie Iacute etc.;- demonstrarea actiunii;

realizarea de exercifii pentru formarea ~l

automatizarea mi$carilor;controlul $i autocontrolul executiei, semnaliindu-seerorile;

- piistrarea metodelor, caracterul activ $i calitateaacestora etc.

2. conditii interne:int~resul celui care invata pentru activitateaexersata;existenta unor triiiri afective care insotesc procesulde formare a deprinderilor; ."".prezenta unor caliiiiti fnniiscute pentru tipul deactivitate dat (de ex. varsta);

- prezenta altor deprinderi asemanatoare etc.Formarea unei deprinderi este un proces complex care se

desfii$oara in mai multe etape, impliciind intreagapersonalitate:

1. Familiarizarea cu actiunea: este etapa in care se

...

realizeaza instruirea verbala ~i demonstrarea realizariiactiunii, subiectul dobandind informatiile necesaredespre actiune.

2. inviifare~ analiticii: in aceasta etapa actiunea estese'gmentata ~i fiecare componenta este exersata separat.Sunt implicate aici atentia, vointa ~i gandirea, mai alespentru corectarea numeroaselor gre~eli.

3. OrganizaTea ~i sistematizarea: elementele anteriorexersate sunt integrate progresiv intr-un ansamblu.

4. Automatizarea: prin exersarea repetata a actiunii inansamblul sau, erorile sunt eliminate, operatiile suntprescurtate, atentia necesara diminuandu-se progresiv.

5. Perfectionarea: presupune executarea actiunii inconditii diverse, treptat fiind atinse niveluri superioarede precizie, viteza, corectitudine etc.

Odata, formate, deprinderile nu raman izolate, ci seintegreaza diferitelor activitati ~i interactioneaza unele cualtele. Deprinderile se sustin unele pe altele in actiunile pecare Ie realizam, 'dar la fel de bine existenta unor probleme cu 0anum ita deprindere se rasfrange ~iasupra celorlalte.

Analiza interactiunilor existente intre deprinderi permitepunerea in evidenta a douii fenomene:

transferul, care reprezinta relatia pozitivii intre 0deprindere deja formatii $i una in curs de formare, insensul ca aceasta din urmii beneficiazii de asemaniirile

existente ~iintegreazii elementele comune.interferenfa, care reprezintiifenomenul de influentiinegativii intre douii deprinderi, in sensul ciideprinderea anterior formatii perturbii formarea noiideprinderi. Influenta se poate manifesta fie retroactiv(de la deprinderi mai noi, dar mai bine consolidate spre

'DEPRINDERI EFICIENTE DE STUDIU

deprinderi mai vechi, dar mai putin consolidate), fieproactiv (vechile deprinderi stanjenesc formarea unornoi deprinderi).

La nivelul sistemului psihic uman se_pot pune in evidentiiinteractiuni ale deprinderilor ~icu alte componente psihice:

- Priceperile: apar in urma interactiunilor dintredeprinderile ~i cuno~tintele detinute, fiind prezente intoate domeniile. Este mai flexibilii decat simpladeprindere, a~a incat este posibilii aplicarea sa inconditii foarte variate.

- Obi~nuinfele: sunt componente automatizate aleactivitiitii, rezultate din interactiunea deprinderilor cutrebuintele. Aceastii corelare face ca obi~nuintele, sprediferenta de deprinderi, sii se autodec1an~eze ~iautoenergizeze, sa se desfii~oare cu regularitate,nerealizarea lor determinand triiiri afective negative.De asemenea, prezenta unei structuri motivationaleface ca obi~nuinfele sii se imparta in pozitive (salutul,plimbarea de dimineata, spiilatul pe maini etc.) ~inegative (fumatul, consumul de alcool etc.), sprediferentii de deprinderile care sunt neutre din punct devedere moral. Existenta deprinderilor permite atentieisii fie distributivii.

Sectiunea rezumatului sau a sintezei, acesteapermitiind sistematizarea materialului.

Lumea contemporana devine pe zi ce trece tot maicomplexii, volumul d,e informatie ce trebuie vehiculat totmai mare, iar deciziile ce trebuie adoptate tot mairesponsabile. Intr-un astfel de context a avea capacitatea dea asimila informatia necesarii ~i a 0 putea utiliza incontextele adecvate constituie atuuri ce permit obtinereaunei eficiente superioare in actiunile noastre. Iar acesteprobleme nu se pun doar la nivelul vietii adulte, ci la oricevarsta. Fixarea ca deprinderi a unor modalitiiti de studiueficiente nu poate reprezenta atunci decat 0 ~ansii in plus.Cum se poate proceda?

1. Notifele. Banala activitate a luarii de notite se poatedovedi deosebit de relevantii in activitiitile noastre, mai alesatunci cand contextele in care ne aflam presupunvehicularea unui volum mare de informatie. In primul randsunt a alternativii relevantii a studiuiui sistematic,indeplinind, de asemenea, mai multe functii:

- nu reu~im sa retinem tot ceea ce se prezintii intr-o orade curs sau intr-o discutie, a~a indit stocareaexterioara informatiilor ne permite sa facem oriciindapella ele pentru a Ie revizui sau utiliza in diferitescopun;

- luarea de natite permite 0 memorare mai facila ainformatiilor" fixarea mai temeinica ~i in cele dinurma reactuaJizarea mai rapidii ~imai fidel a a lor;

- structurarea materialului se poate realiza in timpulreceptiirii acestuia (in timpul orelor).

Desigur, ideal ar fi sa putem nota tot ceea ce ni se spunesau ne intereseazii, simultan sa reu~im 0 sistematizarecompleta a materialului ~i chiar 0 rezumare a sa. De cele maimulte ori nu exista insa 0 astfel de posibilitate, ceea ceinseamnii cii in functie de modul in care ne luiim notitele

SectiuneaI

in aceastii sectiune apaginii, cea mai mare, suntnotate ideile a~a cum suntreceptate in timpul cursului sauin cadrul contextului in care

luiim notite.

Sectiunea III '

Secfiunea II

Aceasta

sectiune estecea a CUVlll

telor cheie,puse inevidentii ulterior. Se potface de asemenea comentarii sau

completiirietc.

59

yom reui?idupa aceea sa Ie utilizam cu mai mult sau mai putin unor astfel de criterii are un caracter motivator, ceea cesucces. Prelucrarea notitelor la acest nivel se poate realiza permite accentuarea eficientei obtinute.ulteriorin masura in care ele sunt luate astfel incflt sa permita 5. Deprinderi de gandire criticii. Intelegerea nu esteacest lucru. S-au propus astfel foarte multe modalitati de intr-un fel decat inceputul invatarii, iar nu sfiiri?itul sau. Aluare a notiti::lor, unul dintre cele mai utilizate fiind modelul gandi critic presupune a lua idei, a Ie examina implicatiile, a IeT de luare a noti(elor, prezentatin pagina anterioara. expune unui scepticism constructiv, a Ie pune in balanta cu

2. Evidentierea. Dupa cum s-a dovedit in cadrul celor alte puncte de vedere, a construi argumente, a adopta deciziiinvatate despre perceptie, formarea imaginilor perceptive etc. Mai mult, este yorba de posibilitatea de a aborda, pomindeste favorizata, printre alti factori, i?ide ceea ce se numei?te de la cele oferite in cadrul lectiilor, in manu ale sau altecontrast. Astfel, cu textul se poate intra in interactiune i?iprin materiale educationale, informatii noi in mod independent.sublinierea (evidentierea) ideilor importante, reducandu-se La un nivel inferior, prin gandire critica putem intelege i?imaterialul ce trebuie retinut i?i reactualizat. Rezulta 0 numai capacitatea i?i disponibilitatea de a nu ramane la 0structura care pe langa posibilitatea retinerii cu mult mai receptare pasiva i?ila 0 reproducere la fel de pasiva a ideilor,multa acuratete reprezinta i?i0 .,ancora" de care ulterior pot fi respectiv capacitatea i?idisponibilitatea de a interoga textele,legate alte informatii relevante. Pentru ca sublinierea sa informatiile pe care Ie invatam. Putem sa ne punem in primulpermita insa atingerea intr-adevar a unei eficiente superioare rand intrebiiri de genul:este necesar sa fie respectate cateva reguli: - Care este semnificatia acestor idei?

- decizia asupra caror idei sa fie subliniate se ia dupa - Pot sa construiesc exemple pentru ilustrarea lor?parcurgerea in intregime a textului (paragrafului); - Am mai intalnit idei ase~anatoare? Ce idei?

- nu trebuie subliniata 0 cantitate foarte mare de text, in - Pot aplica cunoi?tintele? In ce context?acest caz rezultatul nefiind relevant; - Ce consecinte detenilina aceste idei in raport cu ceea ce

- se utilizeaza semne sau culori diferite pentru sublinierea i?tiamanterior? etc.diferitelorelemente ale textului. 6. Managementul timpuJui de studiu. Pentru a ajunge

3. intelegerea. Mai precis este yorba de verificarea sa avem intr-adevar eficienta in procesul invatarii aceastapermanenta a gradului de intelegere a textului. Aceasta se trebuie sa aibii un caracter sistematic, iar un astfel de caracterpoate realiza de mai multe maniere, in functie de obii?nuintele presupune 0 utilizare eficienta a intervale lor de timp pe carede invatare ale fiecaruia sau de natura textului: formularea de Ie-am identificat ca permitandu-ne a obtine cea mai mareintrebiiri, clarificarea ideilor care pun probleme de eficien!a.intelegere, rezumarea textului, realizarea de predictii in text Stabilirea independenta a scopurilor de invatare,etc. planificarea timpului de studiu, eliminarea factorilor de

4. Monitorizarea invatarii. Invatarea este 0 activitate di~tr~gere, a?optarea.u~or str~teg.ii pot~i~i~e de yrelucrare i?iII 14complexa care pe masura ce este exersata permite aSlmIlare a mformatlel, 0 atItudme cntIca fata de ceea ceconstituirea unor deprinderi de monitorizare a invatarii, invatam i?i, de ce nu, autorecompensarea ne vor permite saaltfel spus contribuie la identificarea unor criterii personale a realizam ceea ce ne intereseaza: asimilarea rapida, temeinicacaror realizare semnifica incheierea procesului. Identificarea i?icritica a ceea ce trebuie sa invatam.

Aplicape: Analizati-va propriul proces de invatare prin prisma acestor deprinderi. In ce masura aveti astfel de deprinderi? Ce artrebui sa faceti pentru a Ie forma, in masura in care nu sunt prezente, sau cum Ie puteti perfectiona?

~PLICATn

1. Analizati urmatorul fragment de text: "Deprinderile ocupa illsistemul psihic uman un loc masiv, dar detin 0 pozitiesubordonata" (P.Popescu-Neveanu).

2. Analizati interactiunea deprinderilorcuprocesele cognitive.

3. Analizati locul ~irolul deprinderilor in structura activitatii.

4. Elaborati continutul etapelor necesare formarii unei deprinderi(spre exemplu, unanumitjoc).

5. in structura personalitatii majoritiitii dintre noi exista ~iobi~nuinte negative. Identificati in propria voastra conduita 0astfel de obi~nuinta ~i incercati sa puneti in evidenta fazele

Automat = ceea ce se face, se executa aparent de la sine sau, eel putintara un controlcon~tientexplicit;

Condi{ie = fapt, imprejurare de care depinde aparipa unui fenomensau care influenleaza desfii~urarea unui fenomen;imprejuriirileillcare serealizeaziiun fenomen;

lnterac{iune = forma de legaturii a obiectelor, a fenomenelor etc.,manifestata printr-o condiponare sau 'acpune cauzaliireciproca;

Maturizare '= serie de transforman care permit atingerea de catre un

parcurse in instalarea sa. Identificati, de asemenea, factorii care aufacilitat aceasta instalare.

6. Realizati 0 analiza comparativa intre deprinderi, pe de 0 parte,obi~nuinle~ipriceperi, pede alta parte.

7. Analizali interacliuneadeprinderilor cuprocesele reglatorii.

8. Analizati interacliuniledeprinderilor cu fenomenele psihice.

9. Scrieli un cuvant folosind mana cu care obi~nuili sa faceti acestlucru. Dupa ce ati inregistrat timpul, realizati acela~i lucru cucealalta mana, inregistrand, de asemenea, timpul. Explicatidiferenlele aparute.

organism a maturitiipi, respectiv momentul in care seepuizeaziipotenlialul de cre~tere;se utilizeaza ~iin sensulde maturizarepsihologica,respectivprocesul de constituireprogresiviiapersonalitiipiadulte;

Perfec{ionare =imbunatiilirecalitativa;Prediclie = anticipare,estimare a ceeace urmeaziisa se illtample;Proactiv = ceea ce acponeazii, se apliciiasupra a ceva ce urmeazii sa

se realizeze;Retroactiv = ceea ce acponeazii,se apliciiasupraa ceva ce s-a realizat,

s-a format illtrecut.

60


: reprezinta raspunsuri mai ample care sunt dirijate, orientate ~i ordonate cuajutorul unor cerillt~, indicii, sugestiietc.

1. Caracterizati

atentia volun~ra~i atentia postvoluntarii, evidentiind interactiunile dintreaces tea.

2. Pornind de lacaracterizareasuccinta a lim

bajului, precizatilegatura acestuiacu gandirea.

Atentia se refera la concentrarea ~i focalizarea efortului mental ce genereazaselectivitatea reflectiirii, bazatii pe reflexul de orientare declan~at spontan, la inceput, darapoi dirijat voluntar, prin intermediul cuvantului. Ea se define~te ca fenomenul psihic deorientare selectiva ~ide concentrare a energiei psihonervoase, in vederea desra~uriirii optimea a~tivitatilor psihice.

In plan subiectiv, atentia este resimtitii ca 0 stare de incordare ce se observa dinmanifestarile, din indicii comportamentali: fixarea privirii asupra persoanei sau asupraobiectului vizat, imobilitatea sau tacerea, scaderea frecventei respiratiilor etc.

Fenomenul acesta nu are un continut informational spe~ific ~inici un produs propriu, faptpentru care atentia este inclusa intre functiile vointei, intre operatiile inteligentei ~i chiarprintre functiile generale ale con~tiintei. Atentia se des~oara in mai multe etape: orientareaneselectiva - a~teptare, atitudine pregiititoare, atentie focalizatii.

Clasificarea formelor atentiei se poate realiza potrivit mai multor criterii, dintre care celmai important se refera la mecanismul ~i dezvoltarea sa. Se disting astfel 0 atentieinvoluntara (neintentionatii, spontana, declan~ata de stimuli extemi ~i de stimuli intemi), 0atentie voluntara ~i0 atentie postvoluntara.

Atentia voluntara este forma superioara a atentiei, decl~atii intentionat, care se realizeazacu efort voluntar ~i este autoreglatii con~tient. Ea este superioarii atentiei involuntare prinmecanismele sale de producere ~iprin efectele ei in activitatea omului. Un rol important, indecla~area ei, revine mecanismelor verbale prin care se ia decizia de a fi atent, se stimuleaza~i se focalizeaza atentia. In masura in care presupune efort voluntar, ea este lirnitatii in timp(pana in momentul aparitiei oboselii), fiind facilitata de factori precum: stabilirea cu claritatea scopului, a semnificatiei actiunii, crearea unei ambiante favorabile activitiitii, structurareabuna a activitiitii ~idelimitarea etapelor care cer 0 atentie mai mare etc.

Atentia postvoluntara reprezinta un nivel superior de manifestare a atentiei care rezultiidin utilizarea repetatii a atentiei voluntare care se transforma in deprinderea de a fi atent,deoarece exersarea mai indelungatii intr-un anumit domeniu de activitate duce laautomatizare, la reducerea treptata a efortului pentru concentrare ~istabilitate.

Atentia voluntara stii prin urmare la baza atentiei postvoluntare (aceasta rezultii dinautomati~area atentiei voluntare), rara sa fie yorba insa de 0 trecere integrala la aceastiiforma. In realitate, in desra~urarea diferitelor activitiiti, cele doua forme suntcomplementare.

Limbajul este definit ca activitatea de comunicare interumana prin intermediullimbii ~iaaltor sisteme de semne ~i simboluri. Comunicarea este procesul de transmitere ainformatiilor, limba fiind suportul ~i instrumentul comunicarii. Ea este un sistem de semne~ireguli logico-gramaticaleelaborat social-istoric, care serve~te cainstrument de codificare~i transmitere a informatiei in procesul real al comunicarii. Forma de baza, naturala ~iconcretii a limbajului este vorbirea (limbajul oral), de~i la fel de bine se poate vorbi de unlimbaj non-verbal.

Limbajul, in contextul existentei umane, indepline~te functii specifice precum: de,comunicare, de cunoa~tere, simbolica de reprezentare, expresiva sau afectiva , persuasivasau de convingere, de reglare sau de determinare, ludicii sau de joc, dialecticii sau deformulare ~i rezolvare a contradictiilor sau a conflictelor problematice, de detensionarenervoasii, pragmatica etc.

Limbajul se afla in stransii interdependentii cu celelalte fenomene ~iprocese psihice, dar,in special, eu gandirea, cu procesele intelectuale ~i cu cele motorii. Astfel, intelegereacuvintelor contureaza clar imaginea perceptiva ~i antreneaza memoria semantica,reprezentiirile ~i gandirea, iar perceptiile ~i reprezentarile, prin verbalizare, dobandescseffinificatie. Limbajul are un rol important in formarea gandirii ~i in procesul desocializare, ~i anume, in evolutia sa de la limbajul egocentric la limbajul socializat, ceea ce

poate conduce la eliminarea elementelor afective, personalizate, individuale. Astfel, l~inceput, cuvintele nu spun nimic copilului, sunt simple sonoritati. Asociindu-Ie mereu cuacele~i obiecte sau fiinte, ele directioneazii atentia ~iinlesnesc operatiile gandirii: analiza,sinteza, comparatia. Treptat, fiecare termen devine un punct de fixare a semnificatiilor.Semnificatiile unui cuvant sunt in functie de experienta individului, ele sunt corelate cu-cele ale societatii, vocabularul condensand experienta milenara a societiitii. Limbajulobliga la rationalizarea ~i socializarea gandirii, ciici pentru a ne face intele~i trebuie saeliminam ceea ce este prea individual, personal, afectiv, exprimarea trebuindsa fie clara ~iprecisa (un cuvant permite 0 precizie pe care imaginatia nu 0 poate fumiza). Progresulinvatiirii limbajului se realizeaza concornitent cu progresul gandirii, caci comunicand,incercand sa elucidam altora 0 notiune, ne precizam noua i~ine intelesurile, eliminamneclaritatile. Se poate astfel aprecia ca intre limbaj ~i gandire exista un raport de unitate ~iinterconditionaie.

- este yorba deun eseu seml

structurat,cerintele caredeterminastructurarea

raspunsuluilasand totu~isuficiente

grade delibertate care,in masura incare se uzeaza

de ele, vorpermite evaluarea nu nu

mal a cuno~tintelor detinute, ci ~i a capacitatii de autiliza in

formatia de tippsihologic incontexte rela

tivnoi;

- potrivit formularii, esteyorba, de asemenea, de uneseu semlstructurat.

Structura ~i dezvoltareapersonalita!ii

15. Personalitatea .15.1 Personalitatea ca slslem

15.2 Modele de personalitate16. Individ. Persoana. Personalitate*

16.1 Individ. Persoana. Personalitate

16.2 Con~tiinta ca nucleu al personalitatii16.3 Diferente in manifestarea personalitatii *

17. Te~p~raDlentul1,,7.1Latura- dinamico-energetica a personalitatii17.2 Tipologii temperamentale

18. Aptitudinile18.1 Latura instrumental-operationala a personalitatii18.2 Clasificarea aptitudinilor18.3 Inteligerita ca aptitudine generalii

19. Caracterul19.1 Latura relational-valorica a personalitatii19.2 Structura caracterului19.3 Rolul caracter,ului in structura personalitatii

20. Creativitatea20.1 Conceptul de -crea1iy!!ate20.2 Niveluri ~i stadii ale creativitatii

21. Etape in dezvoltarea petsonalitatii*21.1 Principiul dezvoltarii in psihologie21.2 Varstele mici (3-10/11ani)21.3 Preadolescenta (10/11-14/15 ani)

. 21.4 Adolescenta (14/15-18/19 ani)21.5 Tineretea (18/19-30 ani)21.6 Maturitatea (30-55/6() ani)21.7 Batranetea (55/60 w...)

Tipuri de iteDli 5 --

..•

~

- 15. PERSONALITATEA15.1 Personalitatea ca sistem

mediului-In care traie~te.In calitate de obiect de studiu psihologic, personalitatea

trebuie pusa in legatura cu ansamblul sistemului psihicuman, tara insa sa se identifice cu acesta. Astfel, in timp cesistemul psihic uman da seama de toate manifestarilepsihocomportamentale, inclusiv cele cu caracter accidental sautrecator, personalitatea, in cali tate de element stabil alconduitei, poate fi abordata printr-un set de factori (numiti deG. Kelly "constructe personale") ce au ca trasaturi definitorii:

caracterul integrator, sintetic in raport cu celelalteprocese ~ifunctii psihice;caracterul stabil, relevat de manifestarea constanta in

conduita; .caracterul sistemic, in sensul ca implica fiinta umanaconcreta in ansamblul sau ~i nu numai intr-un anumit

raport concret;caracterul adaptativ, in sensul ca ace~ti factori nu suntabsolut rigizi, ci sub actiunea constanta a anumitorfactori pot cunoa~te restructurari;caracterul definitoriu, in sensul ca permit evaluareaglobala a unei fiinte umane concrete.o analiza a limbajului comun va arata insa destul de

repede ca termenul de personalitate nu este singurul termenutilizat pentru a desemna fiinta umana in integralitatea ei. Suntastfel utilizati in acela~i scop ~i termeni precum: individ,individualitate ~ipersoanii. Desigur, din punctul de vedere alpsihologiei ca ~tiinta, este necesara delimitarea precisa asemnificatiilor aces tor termeni. In acest sens se pot faceurmatoarele diferentieri:

termenul de "individ" desemneaza 0 fiinta vegetal a sauanimala considerata ca unitate distincta a speciei dincare face parte, deci individ este orice organism,inclusiv omul;termenul de "individualitate" desemneaza ansamblul

particularitatilor proprii unui individ care il deosebescde ceilalti indivizi.termenul de "persoana", cu 0 bogata istorie in ordineagandirii occidentale, desemneaza numai natura umanain ceea ce are aceasta specific ~i nu include aspecteconcrete legate de varsta, ocupatie etc., termenul fiindutilizat mai cu seama intr-o ordine statistica ("Catepersoane lipsesc astazi de la ~coala?").Date fiind aceste limitari ale termenilor care in limbajul

comun sunt utilizati ca echivalenti cu cel de personalitate,psihologia in calitate de ~tiinta il utilizeaza pe acesta, existandnumeroase definitii ale termenului de personalitate.

Personalitatea reprezinta sistemul insu~irilor stabile ~i specifice unei fiinte umane concrete care i~i punamprenta decisiv asupra manifestarilor psihocomportamentale ale acesteia.

15

Se poate constata de altfel cu destul de mare u~urinta cade~i exista numeroase asemanari intre indivizii umani, ceea ce iiface sa apartina acelea~i specii, fiecare dintre noi are un modpropriu de a actiona, de a reaction a, de a se raporta la ceilalti etc.Este evident, de asemenea, ca modul particular in care fiecare seinsereaza in spatiul social nu tine doar de un anumit proces saufenomen psihic, ci de intreaga fiinta a celui in cauza, avand caatare un caracter sintetic. Un astfel de caracter arata simultan

ca ceea ce se poate numi personalitate nu este un alt proces saufen omen psihic sau rezultatul insumarii tuturor acestora, ci tinede function area ca intreg a fiintei umane. Simultan trebuieatunci sa se vorbeasca de un caracter stabil dar, de asemenea';

flexibil al personalitatii, in masura in care se pastreaza 0 anumeconstanta a reactiilor, rara ca aceasta sa impiedice fiinta umanasa se adapteze la modificarile din mediu.

Aceste caracteristici ale fiintei umane considerata ca

lintreg in manifestarile sale comp;rtamentale ne permit sa

,I iafirmam un caracter sistemic al personalitatii, respectiv1.1 •. personalitatea reprezinta un sistem bio-psiho-socio-

cultural:dimensiunea biologicii este relativa la potentialul umannativ, la ereditatea fiecarei fiinte umane;dimensiunea socio-culturala. este un produs alprocesului de socializare, respectiv interventia mediuluisocio-cultural asupra potentialului ereditar disponibil;dimensiunea psihologica se constituie in zona deintersectie a nativului cu dobanditul, pe masuraconstituirii sale, personalitatea dobiindind autonomie ~icapacitate de autoevolutie.Personalitatea se identifica astfel cu subiectul uman

concret considerat in trasaturile sale definitorii, anume casubiect al actiunii. cunoasterii si valorizarii orooriei fiinte si ar

Definitii ale personalitatii:"Personalitatea reprezintii imbinarea non-repetitivii a

insu~irilor psihice care caracterizeazii mai pregnant ~i cu un maimare grad de stabilitate omul concret ~i modalitiitile sale deconduitii" (AI.Ro~ca(red.),Psihologia generalii, Editura Didacticii~iPedagogicii, 1976,p. 466).

"Personalitatea este organizareadinamicii in cadrulindividului a acelor sisteme psihofizice care determiniigandirea ~icomportamentul siiu caracteristic" (G. W. Allport, Structura #dezvoltarea personalitiipi, Bucure~ti, Editura Didacticii ~iPedagogicii, 1981,p. 40).

"Personalitatea este in esentiielementul stabil al conduiteiunei persoane, modul siiuobi~nuitde a fi, ceea ce 0 diferentiazii dealtele" (N. Sillamy, Dictionnaire de psychologie, Paris, Larousse,1%5;p.216).

S.L. Rubinstein aratii cii "Fiecare persoanii este un subiectin sensul "Eu-ului", dar notiunea de persoanii, in contextulpsihologiei, nu poate fi redusii la notiunea de subiect in acest sensspecific, ingust", deoarece continutul psihic al persoanei nu esteepuizat de motivele activitiitii con~tiente,el incluzand ~itendinteleinvoluntare. Trebuie subliniat faptul cii eul este doar nueleulpersonalitatii, Constantin Riidulescu-Motru sesizand foarte binedistinctia dintre eu ~i persoanii/personalitate: "Personalitatea secristalizeazii in jurul Eului, dar in structura sa in afarii de Eu secuprind ~ialte elemente suflete~ti.Eul este liciirireade fulgere caredezvaluie incotro merge anticiparea sufletului. Personalitatea estema~inaria solida care mijloce~terealizarea anticipatiei. Eul traie~tein clipita actualitiitii,personalitatea in durata trecutului. Unul estemomentul, celalalt vectorul fortei".

"

15.2 Modele de personalitate

Studiul personalitatii umane, data fiind eomplexitateaaeesteia, se dovede~te una dintre temele ce poate fi abordata subo multitudine de aspeete, a~a inciit, in urma eereetarilorintreprinse, au fost construite mai multe modele ale sale:1. Modelul psibanalitic: constituie cel mai vechi dintre

modele Ie personalitatii, fiind datorat parintelui psihanalizei,anume Sigmund Freud. Acesta, avfmd 0 bogata experientaclinica, a constatat ca psihicul uman are 0 organizarenivelara, respectiv incon~tient, precon~tient ~i con~tient.lncon~tientul reprezinta nivelul eel mai profund alpsihicului nostru, cel care nu ne este accesibil direct, sediu alinstinctelor sexuale, al agresivitatii, al dorintelor ~i actelorrefulate ete. Precon~tientul este sediul in primul rand aldeprinderilor, dar ~i al informatiilor care de~i nu suntcon~tiente la un moment dat, pot fi aetualizate in functie denecesitatile subiectului uman concret (actioneaza deasemenea ca 0 instanta de "cenzura",perrnitand accesulincon~tiinta doar a acelor produse ale incon~tientului care suntacceptabiJe pentru aceasta). Con~tientul, suprafatapsihicului nostru, este constituit dintr-un flux continuu deinformatii ~i trairi emotionale, detinand un rol important in

COl.~delll

I}'I

Id I(Siner

modul specific de a fi al fiintei umane. Acestui model caredistinge trei niveluri ale psihicului uman, Freud ii va suprapunemai tarziu diferentierea a trei instante ale psihismului uman(Sine, Eu, Supraeu), fiecare avand un rol specific.

2. Modelul trisiturilor: 0 cercetare a existentei umane

concrete pune in evidenta ca in pofida situatiilor diverse incare individul uman concret este implicat, existii 0 anumitii

constanta a actelor, actiunilor, reactiilor etc. acestuia, astfelinciit se poate vorbi de un caracter unitar. In acest context,constantele observate pot fi interpretate ca trasaturi psihice,personalitatea impunandu-se ca 0 "constelatie de triisiituri"(P. Guilford). Prin urmare, intr-o astfel de perspectivaobservationala, trasaturile psihice puse in evidenta sedovedesc a da seama de particularitatile sau insu~irilerelativ stabile ale unei persoane (coreet, sincer, emotivetc.), avand un caracter descriptiv ~i 0 valoare explicativii.Gruparea lor la anumite niveluri de generalitate permiteschitarea unor tipuri psihologice, una dintre cele maicunoscute teorii a tipurilor fiind cea constitution ala.

Din punct de vedere strict psihologic, 0 importanta maimare 0 are teoria lui G. Allport, potrivit caruia la fiecareindivid pot fi puse in evidenta 1-2 trasaturi cardinale(dominante ~i determinante in raport cu celelalte), 10-15trasaturi principale (caracteristice) ~i 0 multitudineindeterminata de trasaturi secundare.

3. Modelul factorial: psihologia este 0 ~tiintii in cadrul ciireiaaspectele de ordin calitativ se imbina cu cele de ordin cantitativ.Dacii'in cazul modelului triisiiturilor aspectele calitative suntdominante, adoptarea unui punct de vedere predominantcantitativ, cel putin la baza, va porni de la luarea in ca1cul arezultatelor obtinute la teste, notiiri etc. Un demers de acest genva reduce diversitatea manifestiirilor psihocomportamentale la Janumiti factori comuni, specifici. Cel mai cunoscut model 15factorial, rezultat in urma apliciirii metodei statistice nurnite Ianalizii factorialii, este cel apaqiniind psihologului american

Raymond B. Cattell. Acesta a identificat 16 factori aipersonalitiitii care, corelati, permit furnizarea unui profil alpersonalitiitii fiecarui om. Pentru evaluarea acestor factori el aelaborat un test de evaluare in cadrul ciiruia fiecare factor este

evaluatprintr-unnumiirde 10-13 itemi.

Atletie

'--"'"

Astenic

Psiholog american contemporan, deosebit de prolific (peste400 de carti ~i 500 de articole), studiaza cu precaderepersonalitatea (infiinteaza la Universitatea din Illinois, dupacel de-al doilea riizboi mondial, un laborator dedicatcercetarii acesteia), dar, de asemenea, aptitudinile ~i inspecial inteligenta. Printre lucdirile sale importante se potaminti Personality: A systematic, theoretical, and factualstudy (1950), Abilities: Their structure, growth. and action(1971), The inheritance of personality and ability: Researchmethods and findings (1982), Intelligence: Its structure,

-growth. and action (1987) etc.

Picnic

Raymond B. CATTELL(n.1905)

4. Modelul constitutional: tipologia constitutionalapleaca de la anumite paralelisme descoperite incadrul experientei psihice intre constitutia corporaliia unei persoane ~i manifestarile de ordin psihic. Ceamai cunoscuta tipologie constitutionalii este cea a luiE. Kretschmer, care diferentiaza trei tipuri: picnic(siluetii de statura mijlocie, exces ponderal, fataplinii, miiini ~i picioare scurte etc.), astenic (corpulalungit ~i slab, greutate inferioarii celei normale,sistem osteo-muscular firav etc.) ~i atletic (bine

proportionat fizic, cu toracele ~i musculatura binedezvoltate) ...•

WiTESTUL DE PERSONALITATE 16PF .•.

Din multitudinea de insu~iri prin care poate fi circumscrisa personalitate~, Raymond B. Cattell a selectat 16 factori stabili

~i semnificativi, capabili sa explice comportamentul indivizilor. Ace~ti factori, numi!i factori de origine sau intemi, au fost

corela!i cu mai multi factori de suprafa!a sau extemi. Factorii de suprafa!a au fost dispu~i la extremele unei scale cu 11niveluri pe

I care se men!ioneaza gradul de dezvoltare a fiecarei insu~iri. Consemnarea rezultatelor ob!inute prin aplicarea testului (numit16PF) schi!eaza un profil de personaJitate foarte util atat din punct de vedere psihologic, cat ~ipentru orientarea profesionala.'" Fi~ade consemnare a rezultatelor in urma aplicarii testului 16PF

.' Factorul Note Note Notescazute Etalonin 11c1ase Noteridicatebrute standard

o 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10Rezervat,deta~at,critic,rece Deschis,cald,cooperant,

A (schizotimic) abordabil(ciclotimic)

I Putininteligent,giindire Inteligentavie,giindireB concreta abstractii

! StabilitateemotionaHiscazuta StabilitateemotionalaC (cuEo'slab) putemica,calm(E~putemic)

Modest,respectuos, Caracterputemic,agresiv,E conciliant,supus/docil autoritar,inciipatiinat

Moderat,prudent,taciturn, Impulsiv,entuziast,voios,F putincomunicativ jovial

i Indiferent,oportun Con~tiincios,perseverent,G (slabiciunea supraeului) serios(supraeuputemic)

Timid,timorat,suspicios, Aventuros,intreprinziitor,(_ H banuitor sociabil,spontan

Putemic~irealist,calculat, Tandru,sensibil,dependentI satisIacutdesine afectiv

I Increzator,cooperant Neincrezator,suspicios,I L biinuitor,incapatiinatI, Practic,con~tiincios, Imaginativ,boem,libertin,'M ceremonial visator

Direct,naiv,sentimental, ... Fin,perspicace,lucid,N natural cunoscatoral societatii

I Calm,increziitorin sine, Anxios,depresiv,sentimento senin,optimist decu]pabilitate

Conservator,stabil,respect Inovator,liberal,spiritcritic,

,', Q] pentrutraditie radicalism,1" l' 5 Dependentdegrup,fidel Suficientsie~i,independent,L Q2 grupului resursepersonate

Necontrolat,impulsiv, Controlat,prudent,vanitos,Q3 instinctiv,neglijent demn

Destins,calm,lini~tit, Tensionat,frustrat,surmenatQ4 non~alant

'""

, Aplicatie: Utiliza!i fi~a de consemnare a rezultatelor prezentata mai sus pentru a va autoevalua propria personalitate.Discutati cucolegii vo~trijuste!ea autoaprecierii pe care ati realizat-o.

~PLlCATII

, 1.Elaboraii un text de 10 rfmduri(± 1 rand) in care sa utilizaii in sens 3. Analizaii conduita unuia dintre colegii vo~tri~iincercaii sapuneiiI psihologic urmatorii termeni: personalitate, trasaturi de in evidenia trei trasaturi care credeli ca i~ipun, mai mult sau mai

pe:sonalitate, sistem. pulin, amprentaasupra intregii sale conduite.

2. Concepeii un afi~ publicitar al earui obiect sa fie propria 4. Concepeii un chestionar prin care sii incercaii sa aflaiipersonalitate. Expuneii afi~eleobiinute ~iincercaii sa decideii pe semnificaiiile acordate termenului de personalitate de catrede 0 parte care dintre afi~e reu~e~tesa promoveze cel mai bine colegii vo~tri care nu au studiat inca psihologia. Discutaiipersonalitatea in cauza, iar pe de aha parte care dintre ele denota conc1uziile desprinse in cadrul clasei, subliniind mai ales

- ceamai buna cunoa~terede sine. diferenlele in rap0l1cu semnificalia strict psihologica.

,.~.- . ;' '. marcante avfmd tendinta de a se reproduce; 2. Psihismul I

. flftNll.IIII.I,· • uman are trei instanie: Sinele (totalitat6a impulsurilor"- Psihana/izji = metoda de tratament al tulburiirilor psihice care se primare, supuse principiului pliicerii),Sitpraeul (totalitatea

bazeaza pe investigaiia psihologica de adancime. interdictiilor morale interiorizate) ~i Eul (functia sa este-

Fondatorul ei, Sigmund Freud, observiind efectele unor aceea de a rezolva conflictele intre impulsii ~i realitatea I. evenimente traumatice, aparent uitate, a stabilit 0 legaturii exteriQarii,sau dintreSine ~icon~tiintamonilii);3.DaciiEul

intre acestea ~isimptomelernanifestate,conchizand asupra nu reu~e~te0 adaptare satisIaciitoarea sUbiectu.luila mediul' IJexistentei incon~tientului.Marile principii ale teoriei sale, sau sau siiii asigure satisfacerea trebuintelor,apar tulburiiri 1

I' dealtfel continuuremaniatii,sunt: J. Orice conduitiitinde sii ale conduitei precum: regresiune, nevroza, tulburiiri 1I suprime excitatiile nepliicute (principiul placerii), dar ~ psihosomatice, delicventii etc: Progresiv psihanaliza a,

lUIPeaexterioarii impune anumite conditii, de care trcbuie devcnit mai mult decat 0 terapeuticii, anume 0 ~tiinta

sii se tina seama (principiul realitii~i), experientele explicativiia comportamentuluiuman.. 1

." . -,- .. ".

65 ..)

B. INDIVID. PERSOANA. PERSONALITATE*&.1Individ. Petsoani. Personalitate

S-a putut observa in capitolul precedent, la un nivelgeneral, care este semnificatia acestor termeni. Revenindasupra acelor semnificatii, a fost amintit in primul rand cel de

divid, subliniindu-se in cawl acestuia ca este yorba desprecaracterul indivizibil, unitar al unei entitiifi, rara ca acesttennen-sa aiba 0 utilizare strict umana. Spre deosebire de lumeaanorganica, viata presupune 0 transformare permanenta, 0succesiune de procese prin care se realizeaza schimburi~ateriale ~i informationale intre 0 anumita fiinta vie, oricare arfi aceea, ~i exterioritatea sa. Pentru ca aceste schimburi sa serealizeze ~i pentru a se putea vorbi despre 0 fiinta vie estenecesar sa existe 0 organizare, o'functionare sub modalitateaunui organism. Evident, din aceasta perspectiva, omul se na~teca organism (entitate biologica), ins~i aceasta calitateimpunand integrarea nivelului fizic ~i chimic. Din aceastaperspectiva insa nimic nu deta~eaza omul de oricare alta fiintavie, 0 aceea~i situatie fiind de afirmat in cawl reprezentantilororicarei specii.

In masura in care oricare organism este un individ, unreprezentant al unei spec ii, iar, dupa aceea, prin prisma moduluiparticular in care sehimburile se realizeaza la nivelul fiecaruiindivid, evolutia temporala, existenta oriciirui individ estedistincta, specifica potrivit cu conditiile particulare demicromediu ~i evenimente traite. Aceasta inseamna, eu altecuvinte, ca oricare individ are 0 anurnitaindividualitate data deevolutia sa specifica in cali tate de organism. Oricare organismnu este atunei doar 0 "copie", un exemplar al unui anumit tip, ciare un caracter unic. Aceasta unicitate a vietii intr-un sensrestrans, la nivelul individului particular, revine, de asemenea,nu nurnai fiintei umane, ci fiecarei vietiiti in masura in careevenimentele existentei sale sunt distincte. Organismele, casisteme deschise, realizeaza in permanenta schimburisubstantiale ~i energetice cu mediul exterior, existenta fiind 0continua reechilibrare. Se asigura astfel, pe de 0 parte,conservarea structurii generale a corpului, a structurii salemorfo-functionale, iar pe de alta parte, reinnoirea continua aelementelor constitutive organismului. Se mentine astfelcaracterul de individ al acelei fiinte vii, aceasta mentinererealizandu-se insa variat in functie de particularitatile morfofunctionale. Cu alte cuvinte, individul se mentine ca individ.datoritii individualitatii sale.

Toate acestea nu sunt insa decat necesare, dar nu ~isuficiente. Pe liinga schimburile en~rgetice ~i substantiale,asigurarea existentei organismului in raporturile sale complexe~i extrem de variate cu mediul presupune ~i schimburi

informationale. Reglarea functionarii organismului in raport cucerintele mediului extern, dar ~iin ceea ce prive~te subsistemelesale, nu se poate realiza rara un schimb permanent deinformatie. Este yorba atunci de un alt nivel al existentei, care lao complexitate superioara poarta numele de psibic. Caracterulde unicitate al oricarei fiinte vii, in lurnea animala, este asiguratde acest nivel, celelalte niveluri integrate sub forma unuiorganism fiind reglate in functie de aspectele informationale.De altfel, ca rewltat al specializarii ~idiferentierii, in filogenezas-au constituit subsisteme distincte pentru realizareaschimbului de sub stante ~i energie, pe de 0 parte, iar pe de altaparte pentru operarea cu informatia (in primul rand sistemulnervos). Acesta din urma a dobandit progresiv sarcina integrarii~i reglarii tuturor functiilor organismului, iar prin aceastasarcina asigurarii unitatii ~iunicitatii fiintelor vii in cauza.

Complexitatea acestei dimensiuni informationale aorganismelor vii este insa de 0 diversitate extrema. Pornind dela cele mai simple organisme ~i urcand pe scara complexitatii,ceea ce constituie diferenta fundamentala intre diferiteleniveluri de dezvoltare se refera chiar la capacitatile de operareinformationala. Evident, aceasta complexitate este extrema incawl fiin,tei umane, pentru desemnarea acesteia utilizandu-setermenul de persoana. Termenul de persoana desemneazanumai natura umana ~i intrucat numai oamenii sunt persoane,termenul de persoana implicii ideea potrivit careia omulindepline~te anumite roluri ~i statusuri sociale. Mai mult,pentru a sublinia diferenta fundamentala existenta intre naturaumana ~i oricare alta fiinta vie, chiar avand un psihic dezvoltat,comparativ cu nivelurile inferioare, natura umana este ganditaca personalitate. In cazul omului, personalitatea este cea carepermite mentinerea unitatii ~i unieitatii individuale de 0maniera radical diferita de cea a oriciirei alte fiinte vii.

Nici chiar in cazul gemenilor, de~i exterioritatea poate determina,eel putin la nivelul simtu1ui comun, 0 asemenea aparenta, nu poatefi vorba despre 0 identitate care sa nu lase loc unui indiyid. uneiindividualirati ~i unei personalitiiti distincte.

16

..II

1&.2Con,tiinta ea nueleu al personalititiiNu yom reveni in eadrul acestui capitol asupra celor

precizate in raport cu personalitatea in capitolul anterior.De asemenea, de 0 anumita maniera (prin teoria freudiana)s-a pus deja ~i problema con~tiintei. Corelarea acestordoua problematic! se poate realiza ins a chiar de 0 manieramai tran~anta, adesea afirmandu-se ca specificulpsibicului uman este aparitia con~tiintei. Aici trebuieinsa realizata 0 diferenta, respectiv aceea intre 0 con~tiintaprimitiva, implicita ~i nediferentiata (prezenta de altfel~i la animalele superioare), ~i con~tiinta reflexiva(con~tiinta de sine), abia aceasta specific umana.

Oprindu-ne in primul rand la nivelul con~tiinteiimplicite, aceasta este doar con~tiintiide ceva (diferit depropria mea existenta), 0 separare insa oarecum confuza a meade alte fiinte sau obiecte. Este yorba de prezenta.noastra intr-orealitate distincta de noi, prezenta, unde ni se of era totalitateaevenimentelor la care ~inoi participam.

In cazul naturii umane aceasta con~tiinta implicitaeste integrata unei forme superioare, anume con~tiintareflexiva. Ea nu este insa prezenta la copilul mic,presupunand dezvoltarea con.$tiinfei de sine, con~tiinteiunui eu care actioneaza intentionat, responsabilintr-un senssau altul, simultan eu dezvoltarea gandirii abstracte. Laacest nivel nu mai este yorba de a trai simpla separare inraport cu toate celelalte, ci, de asemenea, a ~ti ca aces tea suntd;st;ncte de mine pentru mine, eel care Ie consider.

Formarea efectiva a con~tiintei de sin'e'este preeedata deformarea treptata a unei scheme corporale ~i a unei imagini apropriului corp (con~tiinta propriului corp). Spre exemplu,copilul mic ajunge sa se recunoasca in oglinda in jurul varstei de2 ani, atunci cand incepe sa foloseasca pronurnele "eu", da~, deasemenea, "al meu", "al tau", rara sa se mai refere la propriapersoana ca la alteineva). Aceasta inseamna simultan carecunoa~terea de sine este conditionata de cunoa~terea unor

persoane dinjur, in raport cu acestea ajungandu-se la propriaidentificare, la propria delimitare de sine in raport cu toatecelelalte, avand de ~tire de aceasHi diferenta. Incepand cuacest moment se deschide "calea" care ne conduce la a realizatoate caracteristicile recunoscute naturii umane, integrateacestea sub titlul de personalitate. Dadi a fi intr-adevarcon~tient presupune 0 trecere din planul actiunii in planulverbal-logic, prin urmare 0 restructurare, efectuarea de

operatii, stabilirea de noi legaturi, to ate a~.estea presupunplanul notional, a~a incat se poate vorbi de con~tiinta reflexivadoar pe masura ce acest plan se constituie. Formareacon~tiintei «te sine este un proces care se incheie in jurulvarstei de 14-15 ani, moment in care se declan~eaza ultimaetapa in constituirea personalitatii ca aspect integrator a totceea ce este 0 anumita persoanii umanii, respectiv un individavand 0 individualitate unicii specific umanii.

1&.3 Diferen,e in manifestarea personaliti,ii*

ea se formeazape parcursul vietii, ea fiind unica ~ioriginala".4. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Alegeti personaje

din istorie sau literatura ~i, apoi, identificati asemiinarile ~ideosebirile dintre ele.

5. Formati grupe de4 elevi sau lucrati peperechi. Redactati 0 Iistacuposibili factori care determina diferentele Intre oameni.Argumentati raspunsurile voastre.

corespunziitori dintr-o emisferii cerebralii) este mai putemicsau dominant in raport cu celiilalt. Faptul cel mai cunoscut estecel al mainilor la care dominanta, de regula, este mana dreaptii.

Cre~terea, maturizarea ~i dezvoltarea fiintei umane suntelemente stadiale ale formarii personalitatii, in fiecare etapii devarstii existand aspecte specifice care 0 diferentiaza de celelaltevarste, aceste aspecte manifestandu-se diferit ~i la nivel de

personalitate (diferentele de personalitate implicate de vars!iivor fi studiate mai amiinuntit in cadrul capitolului urmator). Indezvoltarea personalitiitii, I~i manifestii influenta trei categoriide potente ereditare de natura anatomofiziologicii ~i anume:particularitatile analizatorilor, particularitatile sistemuluinervos central ~iinstinctele.

De-a lungul vie!ii omului au loc diverse schimbiiri fizice,psihice, sociale ~i culturale. Aceste transformiiri cunosc atat 0curbii ascendentii, cat ~i0 curbii descendentii. Viteza de schimbare _la cele doua extreme ale curbei este foarte mare, ea cre~te In primiiani de via!ii ~i manifesta 0 involutie in ultimii ani de viatii.Structura acestor schimbiiri este foarte inegalii pentru diferitecaracteristici, procese ~i insu~iri psihice. Astfel, in copilariedezvoltarea inteligentei ~i a cuno~tin!elor influenteaziidezvoltarea personalitiitii, in pubertate ~iadolescen!ii dezvoltareapersonalitiitii influen!eazii dezvoltarea inteligen!ei, iar in fazelede involutie (in specialla perioada de biitranete), destructurareaintelectualii influenteaza destructurarea afectiva care la randul eiinfluen!eazii structurile de personalitate.

Fiirii indoiala, diferen!ele, manifestate la nivelulpersonalitiitii, determinii manifestarea noastrii unicii, originalii.

In absenta unei veritabilecunoa~teri de sine procesul dedefinire a identitiitii vacunoa~te diferite distorsiunicare nu vor permite realizarea tuturor posibilitiitilorproprii. Diferente de acest genin manifestarea personalitiitiiconstituie una dintre

posibilitiitile de ilustrare aacestui aspect al personalitiitiinoastre.

I. Constru1tlun text de 10 randuri (± 1 rand) In care sa corelatisemnificatia psihologica a urmatorilor termeni: personalitate,con~tiin!a, individualitate.

2. Cautarea propriei identitati are adesea 0 doza "dorita" deoriginalitate. Cautarea acesteia duce uneori la ceea ce se nume~te"criza de originalitate". Incercati sa puneti in evidentamanifestari tipiceale unei persoane aflate Intr-oastfel decriza.

3. Comentati urmatoarea afirmatie: "Personalitatea nu este data, ci

16

Triisiitura de personalitate, in sine, nu poate fi miisuratii direct,astfel s-a recurs la evaluarea comportamentului persoaneiajungandu-se sii se identifice personalitatea cu modelul decomportament. Mielu Zlate (1987) atrage atentia cii modul decaracterizare a personalitiitji doar prin triisiituri de personalitate(sistemic) este insuficient, deoarece se pierde din vedere chiarpersonalitatea, importante fiind nu atat insu~irile, ci modulparticular de integrare ~iutilizare comportamentalii a acestora.

Din punct de vedere functional, personalitatea nu mai esteun sistem, ci un mod de autoconstruire, construire in functie deexperientele de viatii, dar ~i in funqie de zestrea ereditarii ~i deconditiile de mediu. Este de mentionat faptul cii mentalitiitile,nivelul cultural - economic reprezintii atributele de formare apersonalitiitii individului. G.A. - Kelly, autorul teorieiconstructe/or, considera ca interpretiim, anticipiim ~iaqioniim infunctie de aceste constructe-idei, conceptii-convingeri, atitudinimentalitiiti. Personalitatea reprezintii un set unic de constructii cucare interpretiim lumea, astfel fiecare om i~i construie~te 0imagine despre sine potrivit acestor constructe. Constructele depersonalitate nu sunt doar un sistem inchis de caracterizare, deevaluare a personalitiitii, ci ele se formeazii prin interactiune cu.societatea.

Intrucat, in lectiile viitoare yom prezenta diferentele existenteintre cele trei laturi ale personalitati (temperament, aptitudini ~icaracter), tema se va aborda dintr-o perspectivii diferitii, in care seva incerca sii se valorifice informatii multiple dobandite prinstudiul psihologiei, dar ~ial altor discipline.

Cei mai multi dintre cergetiitori admit ipoteza potrivit ciireiatliferentele individuale de comportament tin de diferenteledeterminate genetic in organizarea creierului. Cercetiirile au

11---- ••••.••~onfirmat normalitatea dualitatii cerebrale, astfel emisferaI., stanga este specializatii in analizii, prelucrare secventiaUi ~iintegrare categorialii a informatiei, in realizarea activitiitiiverbal semantice, in timp' ce emisfera dreapta opereazii prinsintezii ~i globalizare, prelucreazii informatia despre relatiilespatiale ~i realizeazii 0 activitate intuitivii de construire aim~ginii. In conditii de normalitate, activitatea celor douiiemisfere este complementara, interactiva, unitara.

S-a constatat, la organele de simt perechi, cii unul dintrecomponente (ochi, narii, ureche etc. ~i, deci, centrii corticali

~PLlCATIlh __

~,- \!.Construct = imagine standard cu care se interpreteazii lumea;

concept introdus de G.A. Kelly.Rol social =reprezintiiconduitaa§teptatiide la 0 persoaniia1cfu'eistatut

il cun~em (elev,profesor,directoretc.).Schema corpora/a = experientiipecarefiecare0 aredesprepropriulsau

corp, in ~ sau in stareimobiIa,intr-unanumitechihbru

spatia-temporal~i in relatiile sale cu lumea,inconjuratoare.Constituirea schemei corporale, integrnrea in campulco~intei a corpului sau este experienta fundamentaliidatoritiicareia fiecarepersoaniise diferentiaziide semenulei~iarein_permanentiisentimentuldea fi ea ~i.

Statut social = situatia unci persoane intr-un grup social, incluzlind·drepturile~ indatoririlepersoanei(statusdeelev,decopiletc.).

67

7. TEMPERAMENTUL7.1 Latura dinamico-energetici a personaliti,i·

-

Observarea manifesfuilor psihocomportamentale propriisau,mai evident,ale ceIordinjurul nostru,neperrnitecu destuldemareu~urintasaponstatam diferen!ein ceea ceprive~tecantitateade energie de care se da dovada. Exista oameni agitati,nerabdatori,care fac totul in graba sau dimpotriva,persoane carese dovedesc retrase, lini~tite, calme. Aceste aspecte propriimodului de a fi uman, diferite de la 0 persoana la alta, au atrasaten!ia inca din cele mai vechi timpuri, punandu-se problemaonstructieiunortipologiicaresa permitaexplicareadiferen!elor,

dar simultan a asemiinarilorexistente. Este yorba de ceea ce senume~tetemperament, un termen care provine din limba latina(verbultemperare, cu sensuldea amesteca).

Exemplele precizate mai sus ne permit sa afirmam cuu~urin!a ca temperamentul constituie. cea mai expresivii

tura a personalitafii noastre, insu~irile temperamentalepunandu-~i amprenta asupra tuturor manifestarilor noastrepsihocomportamentale.lnsu~irile temperamentale se manifestapregnant in conduita inca de la na~tere~iraman constante de-alungul intregii vie!i, ceea ce inseamna ca temperamentul are

caracter innascut. Nu ne putem modifica sau forma!emperamentul, dar sta in posibilitatea noastra de a ne controlaacele manifestari care nu ne sunt pe plac. Caracterul innascut altemperamentului arata insa oricum ca nu se poate vorbi de 0valorizare a insu~irilor temperamentale, deci de evaluarealorprin prisma unor distinctiiprecum cele debine-rau,

dezirabil-indezirabil."Firea omului", dad este sa luiimin discu!ie expresia pe

care limba romana 0 de!ine pentru a desemna la nivelullimbajului comun ceea ce din punct de vedere psihologic senumei?te temperament, se dovede~te astfel de a fi de mareimportan!apentru cunoa~tereapersonalita!ii unui subiect uman,in baza acestei cunoai?terifiind posibilii precizarea modului incare persoana in cauziiac!ioneazii.Temperamentul se refera, inacest context, la aspectele Connale ale conduitei umane,aspecte care se concretizeazii, a~acum yom vedea, prin prismacelodalte laturi ale personalita!ii, anume cea instrumentaloperationala (aptitudinile) ~i cea relational-valorica(caracterul).

Datoritii caracterului innascut al insu~irilortemperamentale, temperamentul suportii, intr-un fel sau altul,influen!a dezvoltiirii progresive a personalitii!ii, a~a incat elreprezinta cea mai general a ~i constanta caracteristica asubiectului uman. Reprezentand un aspect formal alpersonalitii!ii,el nu determina aptitudinile sau caracterul,a~a incM in cadrul oricarui tip temperamental sunt posibilisubiec!iumani atat talenta!i cat ~icu capacitii!ireduse din punctde vedere intelectual, caractere bune i?icaractere rele etc. Cutoate acestea, cunoa~terea sa are relevanta mai ales inorienta rea vocationala, deoarece poate favoriza saudimpotriviiformarea anumitor capacitii!i.

I

~

Temperamentul se poate defini drept latura dinamico-energetiea a personalitapi, eu earaeter innaseut, earestruetureaza din punet de vedere formal eonduita umana.

7.2 Tipologii temperamentaleIncerciirile de clasificare a temperamentelor au fost

foarte numeroase, prima dintre ele fiind de plasat in secolulV Le.n., anume cea a doctorului Hipocrat din Kos, care inbaza inregistrarii faptelor de conduita a ajuns la concluzia caacestea sunt determinate de patru "umori'~ prezente inorganism (sangele, limfa, bila neagra ~i bila galbena).Tipurile temperamentale diferen!iate de Hipocrat, chiar dacafundamentele teoriei sale nu mai au astiizi nici un fel de

relevan!a, au rezistat de-a lungul timpului, clasificarileuzuale delimitand in continuare, eel mai adesea, patru tipuritemperamentale: coleric, sangvinie, flegmatic ~imelaneolie.

Progresiv, pe baza prime lor delimitiiri realizate demedicul grec, au fost realizate noi cercetari §iobserva!ii, careau permis schi!area portretelor proprii celor patru tipuritemperamentale:

17 ":1.

--,

I

Sangvinicul

Melancoliculemotiv ~i sensibil, are dificultiitide adaptare; ca~citate de lucruredusa, dar obtine un randamentprogresiv; inclinat spre reverie ~iinteriorizare; putemic afectat deinsuccese, compenseazainsuccesele prin inchiderea insine; capabil de activitiiti demigaliietc.

VIOl, vesel, bine dispus, trecetotu~i rapid de la 0 traire afectivala alta; se adapteaza rapid, reu~indsiise stiipaneascarelativ u~or,ceeace ii permite stabilirea rapidii derela!ii sociale; abundentii aexpresiei verbale ~i firecomunicativa; ia u~or decizii,sim!ind nevoia variatiei situa!iiloretc.

Repr~zentareaclasica a tipurilor temperamentale.

calm, imperturbabil, chiar lent;echilibru emotional, fiind pu!inreactiv din acest punct de vedere,dar cu senti mente durabile;caracterizat de riibdare ~itoleranta; se adapteaza mai greu ~itrece cu 0 oarecare dificultate de lao activitate la alta; meticulos,inclinat sprerutiniietc.

reac!ii emo!ionale putemice ~ireactivitate motorie accentuatii;impulsiv ~i uneori chiar violent,agresiv; face risipii de energie,reu~indinsiisii-~idovedeasciirapidcapacitii!ile; inconstant in relatiilecu ceilal!i; vorbire inegala,inclinatie spre exagerare etc.

Colericul

IF1egmaIiC~

r Desigur, de-a lungul timpului, mai ales dupa constituireapsihologiei ca ~tiinta, teoriile temperamentale s-au diversificat,printre cele mai importante dovedindu-se:1. Teoria lui t. P. Pavlov: pe baza studiilor de laborator s-a

stabilit existenla unei corespondenle intre tipurile deactivitate nervoasa superioara §i tipurile temperamentale.Tipul de activitate nervoasa superioara (determinat ereditar)este dat de t':riracteristicile celulei nervoase de baza, care serefera la forta sau energia inmagazinata in aceasta,echilibrul intre cele doua procese nervoase de baza(excitatia $i inhibipa) $i mobilitatea proceselor nervoasesuperioare. Pe baza acestor caracteristici au fost delimitateurmatoarele tipuri temperamentale:

tipul puternic, neechilibrat, excitabillcolericul;tipul puternic, echilibrat, mobil/sangvinicul;tipul puternic, echilibrat, lent/flegmaticul;tipul slab/melancolicul.

2. Teoria lui C. G. Jung: pomind de la bogata sa experientaclinica, a constat ca unii oameni sunt orientati preponderentspre lumea extema, alti oameni sunt orientati preponderentspre lumea interioara. Pe baza acestor constatari a precizatdiferenta Intre extraversiune (caracteristica persoanelordeschise, cu multi prieteni, orientate spre activitati practice)~i introversiune (caracteristicii persoanelor cu 0 fireInchisa, retrase, lini~tite, distante ~irezervate fata de semeniilor, stapane pe sine).

3. Teoria lui H. Eysenck a reluat teoria lui C. G. Jung, dar aadaugat diferentei extraversiune/introversiune, In baza unuibogat material clinic, diferenta dintre persoanele stabile dinpunct de vedere emotional ~icele in stabile. Pe baza acestordiferente, Eysenck a construit urmatoarele tipuritemperamentale:

extravertul instabil/colericul;- extravertul stabillsangvinicul;

- introvertul stabillflegmaticul;- intl;"overtul instabillmelancolicul.

4. Teoria lbi G. Heymans ~i E. D. Wiersma: este 0 teorie mainuantata decat precedentele, tipologia temperamentala fiinddelimitata In functie de trei parametri:

- emotivitatea: se refera la reactiile de ordin afectiv, unelepersoane putand fi caracterizate ca emotive, in timp cealtele non-emotive;

- activismul: unele persoane sunt mult mai predispusespre acpune in raport cu altele, fiind stimulate deeventualele obstacole, in timp ce celelalte renunta cuu~urinta sau acuza dificultatile "insurmontabile";

- ecoul: se refera la "amprenta'" mai profunda saudimpotriva pe care evenimentele vietii 0 lasa asupra vietiinoastre, diferenta referindu-se la persoane caracterizatede primaritate (preocupare pentru prezent,superficialitate, optimism, ceea ce denota un ecou slab alevenimentelor) ~i persoanele caracterizate desecundaritate (persoanele la care evenimentele au un

~cou putemic, influentiind accentuat prezentul ~iviitorul).In baza acestor parametri se pot diferentia opt tipuri

temperamentale:

Pasionatii ColericiiSentimentaliiNervo~ii

emotivitate

emotivitateemotivitateemotivitateactivism

activismnon-activismnon-activism

secundaritateprimaritatesecundari tateprimaritate

Flegmaticii

SangviniciiApaticiiAmorfii

non-emotivi

non-emotivinon-emotivinon-emotiviactivism

activismnon-activismnon-activismsecundaritate

primaritatesecundaritateprimaritate

Carl Gustav JUNG

(1875-1961)

Psiholog ~ipsihiatru elvelian, cu studii de medicina, a fost timp decinci ani discipolullui S. Freud, despartindu-se dupa aceea de acesta~ifondand propria ~coalade "psihologie analitica".Cea mai importanta idee pe care C. G. lung 0 dezvoltii in vasta saopera este aceea a incon~tientului colectiv, baza a imaginatiei,comun tuturor oamenilor ~icare se manifesta in mituri, religii, creatieculturala in general. Pentru a intemeia aceasta idee a intreprins 0foarte vasta cercetare a religiilor (inclusiv cele orientale sauprimitive), a diverselor mitologii, a alchimiei, a unor opere culturalefundamentale etc. Printre lucriirile sale importante se pot aminti:Tipuripsihologice (1921), Relafiile intre eu ~i incon~tient (1928),Psihologie ~ireligie (1940), Psihologie ~ialchimie (1944) etc.

~PLlCATlI:1:

1. Analizati locul temperamentului in sistemul de personalitate,evidentiind ~irolul acestuiain relatiile interumane.

2. Realizati 0 analiza comparativa a celor patru tipuritemperamentale.

3. Incercati sa creati profilul eelor opt tipuri temperamentalediferentiate in teoria lui G. Heymans ~iE. D. Wiersma.

Forma = organizarein care fiecare element nu existiidedit prin rolulsauin constructie.0 melodie, spreexemplu,este 0 formapecare 0 recunoa~temcmar transpusa intr-un alt ton. Practicnu mai este yorba de acelea~inote, dar recuno~terea esteasiguratiide relapa care subzistiiintre piirp. Forma este undat imediat al con~tiinteicare rezultiidin tendinta spontanaa elementelorde a se structura.Descompunerea formelorin

.elementelecomponen!enu nedezvaluienatura lor,fiind

4. Credeti ca se poate stabili 0 corelatie intre tipul de temperament ~iprofesia practicata de fiecare persoana? Argumentati-varaspunsul!.

5. Villi oameni considera ca nu pot fi altfel decat sunt, adeseajustificarea lor privind temperamentul pe care 11 au. Construiti 0argumentareprin care sa aratati ca in pofida caracterului mnascut,temperamentul nu ne impiedica sa devenim altceva daca dorim.

pierdutiistructura~ilegileproprii.Primaritate = subiectul "primar" este expansiv, vesel, dar se supiira

u~or, iube~te schimbarea ~i poate sa para superficial.Primaritatea coreleaza intr-o mare masura cuextraversiunea.

Secundaritate = subiectul "secundar" este metodic, ata~t traditiilor,fidel prieteillior sai, suferind 0 influenlii durabila aevenimentelor din trecut mergand pana la mascareaexperientelorprezente.

69

18. APTITUDINILE18.1 Latura instrumental-opera,ionali a personaliti,ii

Observarea activiHitii oamenilor permite constatarea cii intimp ce unii oameni obtin cu u~urintii succese intr-unul sau maimulte domenii, ~Jtii depun eforturi mult mai mari pentru acelea~irezultate sau chiar nu reu~esc obtinerea acelorrezultate.

Gradul de reu~i tiiin activi tiitile desfii~urate este datorat ~iunorinsu~iri depersonalitate grupate sub numele de aptitudini (dela latinescul "aptus", potrivit). Observiim, astfel, ciioamenii se deosebesc ~iprin aptitudinile lor.

Aptitpdinea este 0 insu~ire sau un complex de insu~iri psihice ~i fizice care determina performante inactivitate.

Aptitudinile reprezintii astfel latura instrumentaloperationala a personalitatii, existenta lor fiind demonstratiide reu~ita in activitate.

Termenul are insii doua acceptiuni distincte:intr-un sens larg, reprezintii insu~iri prezente la totiindivizii, dar dezvoltate diferit;intr-un sens restrans, desemneaza doar gradele inaltede dezvoltare a insu~irilor, ceea ce permite obtinerea

, unor rezultate mai bune dedit majoritatea populatiei.Intr-un context psihologic termenul este utilizat cu

deosebire in cea de a doua accep!iune, tot in acest context fiindnecesarii diferentierea sa de termenul de capacitate. In acestsens, se poate considera ca:

aptitudinea se situeaza numai la nivelul potentialitatii,ca premisii a dezvoltiirii ulterioare, in timp cecapacitatea reprezinta aptitudinea activata, consolidataprin exercitiu ~iimbogatitii cu cuno~tinte adecvate;nu orice insu~ire reprezinta 0 aptitudine, ci numai celecare contribuie la realizarea peste medie a uneiactivitiiti;

oridit ar fi de dezvoltatii, 0 aptitudine nu poate asigurasingurii succesul intr-o activitate;gradul inalt de dezvoltare a aptitudinilor, precum ~icombinarea lor origin alii in miisurii sa asigure crearea devalori noi ~i originale, constituie un nivel superior dedezvoltare cunoscut sub numele detalcnt;o activitate creatoare de insemnatate istorica pentruviata societiitii, pentru progresul cunoa~terii ~i care are 0dezvoltare peste medie a coeficientului de inteligenta,reprezintii geniul.

Originea ~i formarea aptitudinilor au fost explicate diferit,putandu-se delimita urmiitoarele teorii:

1. Teoria ereditarista: Ie considerii insu~iri inniiscute,determinate genetic;

2. Teoria ambicntalistii: considerii cii determinantepentru constituirea aptitudinii sunt mediul ~ieducatia;

3. Tcoria dublei determiniiri (aflatii astiizi in uz):considera ca fiecare individ se na~te cu un potentialbiologic care nu se valorificii decat intr-un mediu ~icu 0educatie adecvatii.

---- =1I

=~-= ;:::--=~:===--= ~-.:::~-.== ~_... --~~~-Dezvoltarea aptitudinilor ~i transformarea lor'in

capacitatinu'se face intamp)iitor,.ciin vederea dezvoltarii a ceea cese .nume~te id.entitate vdc.apoDalii. Proce.sukde."dez\(pltare a-id~lltitatjivocati9nale'lncepe cu 0 perioada (3-10 afli) afantezieiinplanul aspiratiHoryocationale{,joaca de-a... "), Progresivirlteresele .capiilor se diferentiaza,urm~ridn perioada a tatonarilor (11-17- ani),"

- dezvoltandu-se'comportamen{ulexplorator. D~cislvii~este'pet'ioadartlalismului (18-25 ani), caracterizata prin cristalij;area identjfatii·"vocati-onale~~i-o· vi:ciune de ansamblu ·asupFa-cfaGtorilor...carein~enleaza alegerea traseuhri educaJional ~i.profesional,_ce,e~"ce.·conduce la adoptareaunor geciziimult maipragmatice. '. +

Preclzare.a.idelltitatiivocationale nU'e'steiIideperrdentlide ··18Gellalfifactori ai personalif~tii, un rol iIl1pOUilntfilml delimit de .ilpaginea ue sine a individuU!i,madul In care~i~iapreciaza'pn?piia

. persoana."" "'" -

Clasificarea aptitudinilor se realizeaza in general dupagradul de complexitate:

1. aptitudini simple: sunt cele care opereaza omogen,influentand un singur aspect al activitatii (proprietatiale simturilor: auzul muzical, fine tea simtului gustativ..., ale perceptiei ~i reprezentarii: perceptia spatiala ... ,ale memoriei: fidelitatea memoriei ... , concentrareaatentiei etc.);

2. aptitudini complexe: sisteme organizate ~i ierarhizatede aptitudini simple. Potrivit gradului de generalitate,acestea se impart in:a. aptitudini speciale: cele care asigura eficienta

activitiitii intr-un anumit domeniu (aptitudinimuzicale, aptitudini tehnice, aptitudini plastice,aptitudini pedagogice, aptitudini sportive etc.)

8.2 Clasificarea aptitudinilor

Exemple de aptitudilli speciale:

Aptitudinea muzicaHi

componenta senzorialaCapacitatea dea discrimina inaltimea, intensitatea ~idurata sunetelormuzicale.

componenta mnezica

Intiparirea ~ireproducerea fideHia sunetelor.

componentasintetica

Realizarea~ipercepereacombinafiilormuzicale,melodiilor~istructurilorritmice.

componenta motrica

Permite realizarea sunetului auzit prin voce sau cu ajutorul instrumentelor.

componenta ideativa

Asocierea dintre configuratiile de sunete muzicale ~icontinutul de idei.

Aptitudinea pedagogic a

Capacitatea de a face accesibil continutul invatarii, comunicativitate ~i capacitate de relationare, spirit de-

observatie ~iatentie distributiva, tactpedagogic.

b. aptitudini generale: cele care se dovedesc util<:;in to ate domeniile de activitate (spiritul de

observatie, capacitatea de invatare, anumitecalitii!i ale memoriei, inteligenta etc.).

oposibila taxonomiea aptitudinilor este cea fntocmita de E. A. Fleishman:

Aptitudinea

Descriere'."...

Illtelegere verbala

a intelege mesajul verbal scris sau oral; a inregistra in mod corect descrierea unui eveniment;

Exprimare verbala

a utiliza in chip reu~it limbajul oral sau scris pentru a comuni<;;acelorlalti ideilinformatii;

Fluenta ideilor

a produce un numiir de idei pe 0 temii datii; conteaza in primul rand numarul ideilor;

Origillalitate

a propune raspunsuri/solutii neuzuale intr-o tema sau situatie data; a improviza solutii in sitliatii

in care procedurile standard nu sunt operante;Memorie bUlla

a retine informa!ia nouii, dintr-o activitate, rarii efort;Sellsibilitatea .fa /Jrobleme

a detecta problemele In situatii curente sau inedite· a recunoaste problema ca irttreg si elementele sale·

70

.,

Aptitudinea

Descriere.

Ra!ionament deductiv

a aplica reguli/propozitii generale la cazuri particulare; a proceda de la principii stabilite la reguli

logice;Ra!ionament inductiv

a aproxima 0 regula sau un concept care subsumeaza 0 situatie;Ordonarea informa(iei

a a§eza informatia in cea mai buna succesiune; corelarea adecvata a regulilor sau procedurilorcunoscute la 0 situatie data;Flexibilitatea m clasificare

abilitatea de a gasi moduri de grupare sau categorii alternative pentru un set de obiecte, persoane,idei;Orienta rea spa!iala

a dobandi rapid 0 idee clara asupra spatiului in care te af1i;Vizualizarea

a anticipa inrati§area lucrurilor potrivit unei modificari sau transformari;Rapiditatea de cuprindere

timpul necesar pentru organizarea sau combinarea intr-o configuratie cu sens a unul numar mare deelemente, lara 0 idee prealabila despre aceasta;Flexibilitatea cuprinderii

a gasi un element ascuns intr-o multime de obiecte, a desprinde 0 trasatura particulara dintr-unmanunchi de insusiri. rara ca viteza sa fie importanta'A ten tie selectiva

a indeplini 0 sarcinii/activitate in conditiile orezentei unor factori distractivi sau monotoniei;

Viteza perceptivarapiditatea cu care insu§iri ale unor obiecte sau persoane sunt comparate cu insu§iri ale altor

persoane sau lucruri;Dozarea timpului

a utiliza adecvat informatia orovenind de la surse diferite'

F orta staticavolumul fortei exercitate asupra unui obiect greu; efort static;

F orta exploziva

capacitatea de investire a energiei in acte musculare exolozive;

For!a dinamica

a utiliza mainile §i trunchiul pentru a mi§ca pe un anumit interval temporal §i spatial greutateacomului'Rezistenta fizica

a mentine eforul fizic oe 0 durata mare de timp;Flexibilitatea cornorala

a executa miscari flexionare continue sau reoetate cu 0 anum ita raoiditate:

Timn de reactie

viteza cu care este dat un rasnuns la un stimul'

Timp de reac!ie la alegerea alege rapid raspunsul corect intr-o situatie precis a cand doua sau mai multe raspunsuri sunt

nosibile'

-

ilJexteritatea def!etelora utiliza degetele in mod indemanatic si coordonat.

lfJexteritatea manuala

a utiliza indemanatic mainile.

18.3lnteligenta ca aptitudine generali

18

Daca in limbajul comun inteligenta este sinonima cugandirea, in sens psihologic ea presupune 0 organizaresuperioara a mai multor procese psihice: gandire, memorie,perceptie, imaginatie, performante la nivelul limbajului §iatentiei etc.

Delimitarea sa ca factor aptitudinal general are la bazacercetarile realizate de C. Spearman, care a semnalatexistenfa unuifactor G (general) care participii la realizareatuturor formelor de activitate, aliituri de numero~i factori S(specific) ,

Termenul de inteligenta este utilizat intr-o dubla acceptie:de proces de adaptare prin asimilare ~i prelucrare ainformafiilor;de aptitudine constfmd in structuri operafionale careprin calitiifile lor asigurii eficienfa conduitei,

Considerarea unitara a inteligentei a fost contestata intro anum ita masura de teoria lui Louis Thurstone, careconsidera ca factorul G se poate diviza in mai multe "abilitati

primare":comprehensiunea verballi: abilitatea de a intelegecuvintele;tluenta verbala: abilitatea de a verbaliza rapid, de arezolva anagrame, a ritma cuvinte;factorul numeric: a socoti rapid, a lucra cu numere;factorul spatial: abilitatea de a vizualiza relatii intreformele spatiale §i de a recunoa§te aceea§i formaprezentatii in pozitii diferite;factorul memorie: abilitatea de a numi verbal stimulii,de a gasi perechi cuvintelor etc,;factorul perceptie: abilitatea de a sesiza rapiddetaliile, de a observa asemanari §i deosebiri intreimaginile obiectelor;factorul rationament: abilitatea de a gasi regulagenera Iii in exemplele prezentate, de a determinamodulin care este construitii 0 serie de numere dupa ces-a prezentat 0 secventa din ea.

Inteligenta reprezinta un sistem de insu~iri stabile proprii subiectuJui individua~ care la om se manifesta in calitateaactivitapi intelectuale centrata pc gandire.

Louis Leon THURSTONE(1887-1955)

Psiholog american, este cunoscut mai ales pentru cercetarilesale privind aptitudinile §i pentru teoria multifacforiala ainteligentei, pe care 0 opune teoriei celor doi factori a lui C.E. Spearman. _Printre cele mai importante lucriiri ale sale se pot aminti TheMeasurement of Attitude (1929), A factorial Study ofPerception (1944), Multiple Factor Analysis (1947) etc.

71

VMIQ=-xlOO

VC

~(unde "YM" reprezintii varsta mintala stabilitii in functie de numarulde probe rezolvate in cadrul unui test de inteligentii, iar "YC" viirstacronologica a subiectului).

Diferentele interindividuale reprezinta un dat cotidian,atragand atentia mai ales precocitatea, ~are dovede~te in primulrand existenta unor predispozitii native. In acest sens sunt celebreexemple precum Mozart (care a compus un menuet la 5 ani) ~iGoethe (care la 8 ani scria lucrari literare cu 0 maturitate de adult).Calculul ulterior al coeficientilor de inteligenta a condus la estimaripotrivit carora Goethe ar fi avut un coeficient de inteligenta de 200,iar Mozart de 165.

Modul efectiv in care se determina celebrul IQ este redatde urmatoarea formula:

r

18.

normal

supenorexceptionalsupradotat

80-100100-120120-140

peste 140

Distributia IQintr-o populatie

Stad;ulopera(iilor formale (11-17 ani): in aceasta etapase dobande~te capacitatea de a lucra cu concepteabstracte ~i sa realizeze operatii cu operatii (combinari,permutari, aranjamente). Gandirea devine deductiva,subiectul putand opera nu numai asupra realului, ci ~iasupra posibilului. Se mai nume~te ~i stadiulpropozitional, deoarece acum subiectul poate opera cuenunturi verbale abstracte, devenind capabil de discursargumentativ.

2. Teoria psihometrica: psihometria se refera laconceperea de probe care sa permita masurarea obiectiva a unorcalitati psihologice, teoria psihometrica a inteligentei fiind unadintre cele mai vechi in domeniu. Initiatorii acestei teorii suntC. Spearman ~iL. Thurstone.

In acest context (dar nu numat in legatura cu teoriileamintite) se poate pune problema masurarii inteligentei,existand numeroase teste care vizeaza astfel de aspecte. Primultest (1905) a fost elaborat de Alfred Binet ~iTheophile Simon,in 1915 L. M. Terman imbunatatind proba initiala ~i

. propunand faimosul concept IQ. Acesta exprima raportulexistent intre varsta mintala ~i varsta cronologica, in baza sadelimitandu-se din punctul de vedere al inteligentei urmatoarelegrupe de indi vizi:

0-25 idiot25-50 imbecil50-70 debil mintal70-80 intelect de limiti'i

Fiind yorba despre un termen ~i 0 aptitudine mult discutatein epoca contemporana, asupra inteligentei au fost formulatemai multeteorii:

1. Teoria genetidi: creatorul acestei teorii a inteligenteieste J. Piaget, care pome~te de la ideea ca inteligenfa este 0relafie adaptativii intre om iji realitatea inconjuriitoare.Adaptarea, in acest context, este 0 echilibrare intre asimilare(integrarea noilor informatii cu cele vechi) ~i acomodare(restructurare a modelelor de cunoa~tere sub influenta noilorinformatii). Conduita inteligentii rezultii asifel din echilibruldintre acomodare iji asimilare.

Cercetarile intreprinse de J. Piaget I-au condus laformularea stadiilor dezvoltarii inteligentei:

Inteligenta senzorio-motorie (0-2 ani) care incepe custadiul exersiirii reflexelor (0-1 luna), in cadrul ciiruiasunt exersate schemele' senzorio-motorii simple(reflexe neconditionate), innascute, copiluldescoperind treptat relatiile dintre ceea ce p,ercepe ~ipropriile actiuni (in primul rfmd motorii). In cadrulprimului an de viata invata sa puna in legatura ceea cefac oamenii sau obiectele din jur, sa reactioneze laschimbarile mediului sau cum sa-l controleze. Una

dintre cele mai importante achizitii este permanenfaobiectelor (61uni-2 ani), anume ca obiectele continua saexiste chiar dacii nu Ie mai vede.

Stadiul preoperational (2-7 ani) in cadrul ciiruiaachizitiile cele mai importante sunt deprindereamersului ~i limbajului, a functiei simbolicreprezentative in general. Acestea permit interiorizareaactiunilor, tara insa a exista posibilitatea reversibilitatiilor. La finalul stadiului apare conceptul de numar.Caracteristicile cele mai importante ale stadiului sunt:- aparitia unui tip de gandire cauzala, nu insa in sensul

unui rationament logic, prin care incearca sa-~iexplice ceea ce se petrece in jurullor;amestecul realului cu imaginarul ~i imposibilitateade a trece dincolo de aparente;egocentrismul, in sensul ca nu pot vedea lucrurilededit din punctullor de vedere.

- Stadiul operatiilor concrete (7-11 ani): in aceastaetapa, copiii incep sa aplice reguli logice operatiilor detransformare a informatiilor pentru a rezolva problemelecu care se confrunta. Achizitii importante: clasificarea,categorizarea ~i conservarea proprietatilor fizice aleobiectelor. Inteligenta copilului este inductiv-logica ~iconcreta, fiind necesare corespondente concrete inrealitate. Se dobande~te capacitatea reversibilitatiiactiunilor interiorizate, la sfar~itul stadiuluiconstituindu-se mecanismele de coordonare logicii ~imatematica.

Jean PIAGET(1896-1980)

Psiholog elvetian, cu preocupari pentru ~tiintele naturii, dar ~ide logica sau filosofie, care a fondat 0 noua disciplina~tiintifica, epistemologia genetica, scopul sau fiind. de ademonstra cunoa~terea in mod evolutiv.Pomind de la observatiile realizate asupra propriilor copii,dupa aceea asupra elevilor din ~colile primare, in jocurile ~iactivitatile desta~urate de ace~tia, a dezvoltat 0 adevarata~coala de psihologie care sa confirme ipoteza potrivit careiadezvoltarea gandirii ~i a limbajului, a personalitatii in general,nu are loc in mod continuu, ci trece prin stadii definite,progresiv cu trecerea de la un stadiu la aiml relizandu-seintegrarea stadiului precedent.Opera sa este foarte vasta, printre lucrarile importante fiind deamintit: Limbajul iji gandirea la copil (1923), Reprezentarealumii la copil (1926), Naijterea inteligentei (1936),lntroducere in epistemologia geneticii (1950), Posibilul ijinecesarul (1981) etc., multe dintre aceste lucrari fiind traduse~iin limba romana.

Inteligenta,logico-matematica: Prevalenta ei determina analizacauzelor ;;i a efectelor, intelegerea relatiilor dintreactiuni, obiecte ~i idei. Abilitatea de a calcula, cuantifica,evalua propozitii ;;iefectua operatii logice complexe suntcaracteristici care ies in evidenta in cazul acesteiinteligente impreuna cu abilitati de gandire deductiva ;;iinductiva ~i capacitati critice ;;i creative de rezolvare aproblemelor.

Inteligenta muzicala: Persoanele cu aceasta inteligenta gandescin sunet, ritmuri, melodii ;;i rime. Sunt sensibili latonalitatea, intensitatea, inaltimea "~itimbrul sunetului;recunosc, creeaza ;;i reproduc muzica folosind uninstrument sau vocea.

Inteligenta spatiala: Inseamna de a gandi in imagml ;;i apercepe cu acuratete lumea vizuala. Abilitatea de a gandiin trei dimensiuni, de a transforma perceptiile ~i a recreaaspecte ale experientei vizuale cu ajutorul imaginatieisunt caracteristici ale acestei inteligente.

Inteligenta naturalista: Persoanele la care este dominant acesttip de inteligenta au capacitatea de a recunoa;;te ~iclasifica indivizi ;;i specii. Interactioneaza eficient cucreaturi vii ~ipot disceme cu u;;urinta fenomene legate deviata ~ide fortele naturii.

Inteligenta chinestezica: Dominanta acestei inteligente aducedupa sine gfmdirea in mi;;cari ~i folosirea corpului inmoduri sugestive ;;i complexe. Ea implica simtultimpului ;;i al coordonarii mi;;carilor corpului ;;i alemainilor in manipularea obiectelor.

Inteligenta interpersonalii: Inseamna a intelege celelaltepersoane, a avea empatie, a recunoa;;te diferentele dintreoameni ~i a aprecia modullor de gandire, fiind sensibilila motive Ie, intentiile ;;i la starile lor. Ea implica 0interaqiune eficienta cu una sau mai multe persoane dinfamilie sau din societate.

Inteligenta intrapersonalii: Determina 0 gandire ;;i intelegerede sine, a fi con;;tient de punctele tale tari ;;i slabe, aplanifica eficient atingerea obiectivelor personale,monitorizarea ;;i controlul eficient al gandurilor ;;iemotiilor, abilitatea de a se monitoriza in relatiile cualtii.

18

_ 72..•. ~

!WTEORIA INTELIGENTELOR MULTIPLE

Gandindu-ne la cei pe care ii consideram inteligenti inmod curent (ramanand in cadrul mediului ~colar), yomconstata ca este yorba in primul rand de cei care exceleaza ladisciplinele de studiu considerate fundament ale in ~coalii,precum matematica ~i limba ~i literatura romana. Oricat demult ar excele ceilalti elevi sau chiar aceia~i la alte discipline,exista intotdeauna 0 anumita rezerva in privinta inteligenteilor, fiind apreciati mai curand ca talentati. In realitate, dacaeste sa luam in calcul ultimele evolutii in psihologie,performanta, indiferent de disciplina, este aceea~i.

Teoria care demonstreaza caracterul multiplu alinteligentei umane are ca autor pe Howard Gardner,profesor de teoria cUJ;oa~terii, educatie ~i psihologie laUniversitatea Harvard. In elaborarea teoriei sale, Gardner apomit de la constatarea ca pe de 0 parte unii copii cucoeficient ridicat de inteligenta nu au rezultate bune la ~coala,iar pe de alta parte ca persoane care au avut rezultateremarcabile de-a lungul vietii, au avut dificultati la ~coala.lnacest context, definitia pe care 0 propune inteligentei estecaracterizata de flexibilitate: "mod de a rezolva probleme ~ide a dezvolta prod use considerate ca valori de cel putin 0culturii". Detaliind definitia sa, se poate observa cu u~urintacii nu se poate aduce in discutie un eventual caracter univoc alinteligentei, in masura in care problemele pot fi din cele maidiverse, dupa cum rezolvarea lor poate cunoa~te 0multitudine de posibilitati. Aceasta inseamna simultan 0valorizare a domeni ului sau a campului de manifestare.

Studiind modul in care oamenii rezolva probJemele,Gardner a identificat opt tipuri de inteligenta diferentiate inbaza a zece criterii, dintre care cele mai relevante se refera laexistenta unui sistem propriu de simboluri (cuvinte, numere),mantfestarea abiliti'i{ii respective de fa primele semne aleexistentei oamenilor pe Pamant, cunoa~terea partii creieruluiunde este localizata inteligenta respectiva etc.Inteligcnta Iingvistica: Cei ce poseda acest tip de inteligenta ca

dominat gandesc cu predilectie in cuvinte ;;ifolosesc cuu~urinta limba pentru a exprima ;;i/sau in!elege realitaticomplexe. Sunt persoane care invata repede limbamaterna ;;i limbile straine, citesc cu placere, foJosescmetafore etc.

Aplicatic: Incercati sa va apreciati pe 0 scala de la I la 10 propria inteligenta potrivit tipurilor amintite mai sus. Argumentatievaluarea realizata Sieventual comparati -0 cu 0 evaluare Iacuta de unul dintre colegii vostri.

~PLlCATIII. '

1. Analizati interaqiunile dintre aptitudini ;;i celelalte procesepsihice.

2. Definiti aptitudinile;;i analizati raportul dintre Innascut;;i InvatatIn cazullor.

3. Analizati clasificarea aptitudinilor.

4. Comentati dinpunct devederepsihologic urmatorul text:,,Inteligentapoatefi blocatiisaupoatefi activatii intr-unsens sau

[e)lleiIAsirililare = conduita activa ce opune acomodarii la mediu

modificarea acestuia. Din punct de vedere fiziologic,asimilarea este procesul prin care fiintele vii transformaelementele extrase din mediu, integrandu-le propriei lorsubstante. Comparativ se poate vorbi de 0 asimilare dinpunct de vederepsihologic.

Stadiu =perioada de dezvoltare. Dezvoltarea intelectuala ~iafectivaa fiintei umane nu se face in mod uniform, dupa un modellinear, ci trece prin anumite stadii care implica, fiecaredintre_ele,JI!!j)rogressioTeorgl!!:!i~an~_aansamblului.

altul ( ...) ~i injimctie defactorii motiva{ionalipu~i i'nac{iune i'ncondi{iiledate" (AI.Ro;;ca).

5. Rugati profesorul de psihologie sau contactati un consiliervocational pentru a va aplica un test care sa permita evaluareatipurilor de inteligenta. Comparati rezultatele obtinute cu propriavoastrii evaluare. Analizati, dupa aceea, rezultatele"obtinute cupropriile voastre aspiratiiprivind studiile universitare Sicariera ceva urma acestora. Ce concluzii desprindeti?

Talent = aptitudine naturala sau dobiindita de a face qn -lucru,depinzand de capacitatile individuale, de motivatiilesubiectului Sidemediul social, fiindexpresia interactiuniiacestor conditii.

Voca{ie= Inclinatiepe~tru 0 activitateprofesional~ sat!.artistica laopersoanii care poseda aptitudinile necesare. In general, 0persoana se _lmplilJesteatunci ciind iSi poate satisfacevocatia. Rolul consilierului vocational este de a facedistinctie Intre vocatiile veritabile, oazate pe aptitudinireale, Si proiectele himerice ale unor adolescenti rauadap..tatilarealitate.

19.CARACTERUL19.1 Latura relational-valorici a personalititii

Caracterul este totalitatea insu~irilor psihice esenpale ~i stabile care se exprima in valorile promovate ~i prin atitudinile(comportamentul) omului in raport cu diferite domenii ale vietH sociale~i in raport cu sine.

Etimologic termenul de caracter provine din limbagreaca (semnificfmd tipar, semn,pecete) ~i desemneaza ceeace este caracterrstic pentru un om, modul propriu al acestuiade a se comporta in relatiile cu altii. Intr-un sens larg termenulde caracter este sinonim cu cel de personalitate, desemnandportretul psiho-moral ce cuprinde conceptia despre lume ~i

viata, convingerile, credintele, aspiratiile, idealurile uneipersoane, continutul ~i calitatea actiunilor, stilul sau deactivitate.

Prin specificul sau, caracterul se dovede~te a fiexpresia intregului sistem al personalitatii, una dintre laturilemajore ale acestuia, anume latura relaponal-valoricii

In masura in care caracterul i~i pune amprenta asupraintregii personalitati, este necesara delimitarea specificuluisau in raport cu celelalte laturi ale personalitatii:

a. Caracter-temperament:in timp ce temperamentul este neutru din punct devedere socio-moral, nefiind influentat de con~tiinta ~ideciziile acesteia, caracterul sau trasaturile decaracter pot ~i sunt valorizate, receptate ca pozitivesau negative;spre deosebire de trasaturile temperamentale,innascute, trasaturile de caracter sunt dobanditede-a lungul vietii sub influenta modelelor socioculturale de comportament ~i a valorilor pe care Iecultiva ~iIe impune societatea;caracterul este 0 instanta de control ~i verificare,respectiv chiar ~iin cazul temperamente!or cu un nive!energetic redus exista posibilitatea ca prin interventiacon~tiintei acest lucru sa fie compensat (de exemplu,

nu se poate justifica lipsa de performanta a unuimelancolic datorita temperamentului sau, deoareceprintr-o mai buna planificare a timpului ~i prin vointaacest lucru poate fi depa~it);temperamentul i~i pune amprenta asupra modului incare trasaturile de caracter se manifesta in

comportament.b. Caracter- aptitudini:

in timp ce aptitudinea este un sistem operationaleficient care se investe~te in activitate ~i care seevalueaza dupa rezultatele obtinute, caracterul serefer a la atitudinea fata de diferite laturi alerealitatii, inclusiv activitatea proprie;intre aptitudini ~itrasaturile de caracter pot existarelatii discordante sau concord ante, discordanta(de obicei prezenta unor trasaturi de caracternegative) conducand la franarea posibilitatilor dedezvoltare.

19.2 Structura caracterului

"Marturisirea aceasta va parea oricui ~i oricand surprinziitoare. Inmintea tuturor s-a intiparit atat de viu imaginea uimitor de delicata,blanda, sensibila ~i modesta a "doctorului Cehov", incat ni se parestraniu sa ni-I inehipuim brutal, violent, "cu 0 purtare urata". Or, se~tie ea Cehov nu arunea vorbele in vant: 0 data ee a marturisit el insu~icii a~a a fost, trebuie sa-I credem. ~i aeeasta eu atilt mai mult, eu cat~tim ea brutalitatea, violenta erau trasaturi specifiee neamului Cehov.Este neindoielnie ea felul de a fi al lui Cehov era rezultatul unui

neobosit efort de autoedueare, obtinut printr-o lupta diirza dusa eusine insu~i ineadin primii ani ai vietii;"

(Probleme de psihologia personalitclfii (Culegere de articole sub redaqialui E.l.lgnatiev), Editura Didactica ~iPedagogica, Bucure~tj, 1963, p.57)

Atitudinea reprezinti modalitatea de raportare la 0 clasi generalii de obiecte saufenomene ~iprin care persoana se orienteazi subiectiv ~ise autoregleaza preferenpal.

Trisiturile de caracter reprezinti pozitii ale subiectului fati de cele din jur, un modde a se raporta la evenimentele existentei sale in lume.

Aceste modalitati de raportare se numesc atitudini:

Portretul psiho-moral al unei persoane poate fi conturat prin precizarea diferitelortrasaturi de caracter.

Nu orice trasatura de caracter reprezinta 0 atitudine, ci este necesar ca trasatura incauza sa fie definitorie, esentiala, durabila (sa determine un mod constant de manifestare aindividului), asociata cu 0 vaioare morala ~iexprimata cu 0 anumita intensitate ..

Atitudinea se dovede~te a fi 0 construcpe psihicii sintetici, ce cuprinde elementecognitive, afectiv-motivaponale ~i volitive (are la baza notiuni, reprezentari, judecatimorale,este sustinuta energetic ~i este directionata de aspiratii, idealuri, stari afective ~iconvingeri). Pot fi delimitate astfel in cadrul atitudinii trei segmente principale: un segmentdecizional, un segment direcponal ~iun segment executiv.

In functie de preponderenta unora sau altora dintre elemente, se poate vorbi deatitudini determinate cognitiv, afectiv sau volitiv, dar, in oricare dintre situatii,atitudinea se manifestii in comportament prin intermediul acpunilor voluntare

Structura caracterului poate fi studiata prin analizasistemului de atitudini, acesteadupa domeniul care conditioneaza formarea lor ~idomeniul in care se manifesta fiind:

Aprobaresau

dezaprobaresociala

InterpretareEvaluareOppune

..,

Schema-bloc a formariiunei atitudini

Evenimentele care determinaformarea atitudinilor

><11'"4>~.54>==.~4>=Q••

Se ~tie di scriitorul rus Anton Pavlovici Cehov (1860-1904) eramodest, echilibrat, delicat, bland, cinstit ~i corect insa, yom observacitind textul urmator, ca aceste insu~iri sunt rodul autoeducatiei infunctie de anumite valori, putandu-se vorbi despre un om caretransforma un "caracterurat" in unul "frumos":

,,1ntr-una din scrisorile catre sotia sa, O. L.}(nipper-Cehova, AntonPavlovici face aceasta marturisire pretioasa: "Imi scrii ca ma invidiezipentru caracterul meu. Trebuie sa-ti spun ca din fire am un caracterbrutal, sunt violent ~.a.m.d. Dar m-am obi~nuit sa ma stapiinesc,deoarece nu e frumos ca un om cumsecade sa-~i dea drumul naravului.In trecut Iaceam ni~te nazbiitii, sa te minunezi nu altceva!"

Citind aeeasta scrisoare, biograful lui A.P. Cehov serie:

19

- Atitudini fata de ceilalti oameni : este yorba de gradulde deschidere fata de cei din jur, exprimandu-se pringradul de pretuire, respect, stima, dragoste fata deceilalti, fata de om in general. La un pol pozitiv pot fiamintite atitudini precum: omenia, altruismul,recunoa~terea valorii celorlalti, loialitatea, omenia etc.,iar la un pot,negativ intoleranta, invidia, egoismul etc.

- Atitudini fata de sine: se refera la faptul ca rara 0cunoa~tere de sine nu ne putem compara cu ceilalti ~inune putem cultiva propria individualitate, dar ca estenecesara pastrarea unui echilibru in modalitatileafirmarii de sine. La un pol pozitiv pot fi enumerateatitudini precum: increderea in fortele proprii,modestia, demnitatea, iar la cel negativ,desconsiderareade sine, orgoliul, autoumilireaetc.

- Atitudini fata de munca, fata de activitate : se referala intelegerea de catre individ a necesitatii de adesra~ura 0 activitate utila, de a-~i pune in valoareaptitudinile. Spiritul de initiativa, sarguinta, hamiciaetc. se plaseaza la un pol pozitiv, in timp ce lenea,indolenta, nepasarea etc. sunt situate la un pol negativ.

Trasaturi caracteriale negativeMinciuna: acopera 0 gama larga de comportamente, pomindde la 0 optiune non-conformista intre realitate ~ifictiune, panala abaterea deliberata ~i con~tienta de la valorile dezirabile.Daca pana la varsta de 6-7 ani, lumea copilului este 0 lume incare realul ~i imaginarul nu sunt clar delimitate, iar in aceastamasura trebuie sa se faca 0 diferenta intre ceea ce este fabulatie •~i ceea ce este minciuna, dupa aceasta varsta utilizareaminciunii se datoreaza unor cauze precum: frica de pedeapsa,interdictia unor activitati, dorinta de a ie~i in relief, 0 suferintaafectiva, 0 dizarmonie a personalitatii etc.Capriciul: reprezinta un defect al vointei ~i caracterului

Deoarece ierarhizarea atitudinilor ~i trasaturilor intr-unsistem este principal a particularitate a sistemului caracterial, 0buna definire a portretului caracterial presupune precizareaunor caracteristici precum:

- unitatea caracterului: se refera la a nu modi fica, in modesential, conduita din motive de circumstante;expresivitatea caracterului: se refera la nota specificape care i-0 imprima trasaturile dominante;originalitatea caracterului: se refera la coerentalauntrica ce rezulta din modul unic de armonizare a

- Alte clase de atitudini: atitudini culturale, atitudinifata de, familie, atitudini fata de natura, atitudiniprivind societatea in ansamblul ei etc.Pentru a schita intr-adevar portretul psihb-moral al unei

persoane este necesar sa fie luate in calcul. ~i trasaturivoluntare de caracter (acestea nu pot fi pozitive sau negative~i de aceea nu reprezinta atitudini) precum: fermitatea,perseverenta, stapanirea de sine, curajul, barbatia, spiritulhotarat, eroismul.

Oricum, se poate observa ca trasaturile de caracter seprezinta in cupluri contrastante, dar nu se poate aprecia ca 0persoana ar dispune doar de unul dintre membrii unei perechi,fiind yorba, de fapt, de dominante.

In acest sens s-a pus problema organizarii sistemice acaracterului, 0 teorie cunoscuta in acest sens fiind cea a luiG.W. Allport (acesta a aratat ca trasaturile individuale decaracter sunt de trei tipuri: cardinale': 1-2 trasaturi caredomina ~i controleaza pe to ate celelalte; principale: 10-15trasaturi evidente, controland un mare numar de situatiiobi~nuite, comune, secundare: sute ~i mii de trasaturi slabexprimate ~i deseori negate de subiect).

manifestat mai ales prin refuzul ascultarii de cei mari. Are labaza 0 slaM dezvoltare a inhibitiei interne ~i un psihic labil(sistem nervos slab), printre cauzele sale putand fi enumerate:rasratul, alintul, ingaduinta exagerata, satisfacerea tuturordorintelor etc. Se manifesta prin fluctuatii ale dispozitieiafective, tipete, utilizarea de cuvinte urate, izbucniri afectiveetc.

ineiipitanarea: consta in rezistenta sau opozitia individuluila ceea ce i se cere sa faca, este sratuit sau rugat. Se invoca deobicei un "a~a vreau eu", rara insa sa existe raspuns laintrebarea "de ce?" Oricare ar fi forma sa, are la baza gre~eli deeducatie, fixate pe un fond temperamental.

trasaturilor cardinale cu cele principale ~i celesecundare;boga{ia caracterului: este data de multitudinea relatiilorpe care persoana Ie stabile~te cu semenii;statornicia caracterului: se refera la manifestarea

constanta, in conduita, a trasaturilor caracteristice;- plasticitatea caracterului: capacitatea de restructurare,

de evolutie in raport cu noile cerinte;taria de caracter: forta cu care sistemul caracterial i~iapara unicitatea.

19.3 Rolul caracterului' in structura personalita,iiA~a cum s-a subliniat, earaeterul este expresia intregului sistem al personalitatii,

in aceasta masura dovedindu-se a avea un rol deosebit. de important in adaptarea ~iintegrarea individului in viata sociala. Fiind 0 latura a personalitatii noastre in intregimedobandita de-a lungul existen!ei, el poate fi modelat in functie de cerintele mediuluisocial in care traim, dar ~iin functie de ceea ce vrea fiecare dintre noi sa fie sau sa devina.Se poate atunci aprecia ca suntem acceptati sau respin~i de cei din jurul nostru potrivittrasaturilor de caracter pe care Ie manifestam. Ca atare, ~i cu atat mai mult, atunci canddorim sau se impune modificarea anumitor trasaturi caracteriale, caraeterul sedovede~te a'influenta intreg sistemul personalitatii noastre, oferind unsens sau altulactiunilor noastre.

Caracterul, dupa cum s-a subliniat, nu se poate defini in afara orientarii axiologice apersoanei, etieul trebuind sa ramana atunci punctul de referinta preeminent ~i pentruomul complex allumii contemporane. In acest sens, caracterul se dovede~te (tinand cont~ide distinctia, simplistii de altfel, intre "oameni de caracter" ~i"oameni rara caracter") areprezenta 0 sum a de principii care of era consistenta interioara a individului in campulsocial. Intreaga noastra conduita este determinata de aceste principii (trasaturi) esentialein raport cu propria noastra persoana, cu propriul nostru mod de a fi, indiferent care esteacesta. Caracterul se dovede~te atunci ca reprezentand "personalitatea evaluata dinpunet de vedere etic".

Caracterul, ca suma de principii cestructureaza insertia noastri

socia Ii, are 0 influenti determinantiin ansamblul personalititii noastre.

lIJPORTRETECARACTERIALE

Caracterul, structurarea acestuia, a reprezentat 0 cetate cu care sa se petreacii lucrurile aidoma ...". Cand cel

constanta a preocuparilor de tip p'sihologic ~i de-a lungul lingu~it vorbe~te, lingu~itorul porunce~te celorlalti sa taca;istoriei culturale a Occidentului. In acest sens, una dintre cand canta ii aduce laude iar cand a incetat, 11 aplaudalucrarile cele mai cunoscute, apaqinand lui Jean de La strigand "Bravo!" ... Cand targuie din piata mere ~i pereBruyere (sec. XVII), este Caracterele sau moravurile pentru odraslele prietenului, Ie aduce ~i Ie imparte de fata cuacestui veac (Editura pentru literatura, Bucure~ti, 1968), tatallor, ba ii ~i imbrati~eaza pe copii spunandu-le: "ce copiiunde sunt schitate 0 multitudine de portrete caracteriale, buni ~icum mai seamana cu tatallor!" Cand selntampla sa-~iunele ,dintre ele preluate de la scriitorul antic Teofrast, cumpere incaltaminte amandoi, ii spune ca piciorullui are 0dintre care vapropunempentru analiza ciiteva: linie mai frumoasa decat gheata ... La masa este cel dintaiAmabilul: "Ca sa definim amabilitatea, am putea spune ca care lauda vinul ~i nu uita sa adauge: "Mananci cu atataeste un fel de a te purta care urmare~te deslatarea lara sa aibii gratie!" ... Ii mai spune ca are 0 locuinta cladita dupa un planin vedere un interes personal. Nici 0 indoiala ca se poate minunat, ca are 0 gradina ingrijita ~i ca portretulii seamananumi amabil acela care te saluta de la distanta, te nume~te leit. Intr-un cuvant, lingu~itorul spune ~i pune la cale numaiom minunat, manifesta pentru..tine 0 admiratie profunda, iti lucruri prin care biinuie~te ca poate fi cuiva pe plac."strange mana cu caldura. Te intovara~e~te un timp ~i-~i ia Zgarcitut "Zgarcenia este 0 economie ce intrece oriceramas bun de la tine, dupa ce mai intai te-a Intrebat cand te va masura. Zgarcitul este omul care Inainte de a se fi implinitrevedea ~i dupa ce te-a ridicat in slavi. De e numit arbitru, luna bate la u~a datomicului ~i-i cere doMnda, chiar daciiamabilul se poarta In a~a chip in cat sa se faca placut nu aceasta nu face macar 0 jumatate de obol. Cfmdse afla la 0numai celui ce i-a Incredintat apanirea intereselor lui, ci ~i mas a pregatita pe socoteala celor ce iau parte la ea, zgarcituladversarului; ~i aceasta 0 face de teama de a nu parea numara cate pahare a baut fiecare, iar zeitei Artemis iipartinitor. In discutiile cu strainii este mai curand de partea jertfe~te mai putin decat oarecare altul din cei prezenti. Dacalor decat de partea concetatenilor lui. Cand este invitat la 0 un cunoscut i-a procurat un obiect pe un pret scazut,mas a are grija sa recomande gazdei sa aduca ~i copiii iar zgarcitul considera ca e ingrozitor de scump. Daca sclavul icand ace~tia ~i-au lacut aparitia, observa cii seamana cu tatal a spart 0 oala sau 0 farfurie, ii scade din hrana. Daca nevasta alor cum seamana doua smochine Intre ele. Chemand apoi la pierdut un banut, cotrobiiie prin oale, rascole~te paturile,el copiii, ii Imbrati~eaza ~i-i pune sa stea alaturi. Cu unii se lazile, cauta pana ~i in a~temuturi. ( ... ) Casetele zgarcitilorjoaca strangand ~i deslacand pumnii iar pe altii ii lasa sa de felul asta sunt doldora de bani! Mucegaiul sta prins pe ele,adoarma pe genunchii lui ~inu carte~te sub povara lor." iar pe chei s-a pus rugina.Lingu~itorul: "Lingu~irea ar putea fi definita ca 0 Zgarcitul poarta haina mai sus de genunchi, iar la baie aducecomportare lipsita de demnitate in urma careia Insa uleiul In sticle mititele; se tunde la piele, 11gase~ti descult ~ilingu~itorul are partea lui de folos. Mergand pe un drum la pranz, iar cand da haina la curatat Indeamna pe me~ter saalaturi de altul, lingu~itorul este capabil sa-i spuna: "bagi de intrebuinteze argila din bel~ug, ca sa nu se pateze preaseama cu cata admiratie se uita lumea la tine? Nu e om in repede."

Aplicatie: Analizati cu atentie aceste portrete c~racteriale, punand In evidenta modul in care conduita persoanelor esteinfluentata de trasatura caracteriala dominanta. Incercati dupa aceea sa realizati portrete caracteriale pomind de la altetrasaturi caracteriale dominante. Discutati cu colegii vo~tri aceste portrete ~i decideti, argumentat, In ce masura pomind de latrasatura caracteriala dominanta se poate anticipa conduita viitoare a unei persoane.

~LICATII1. Analizati comparativ caracterul, temperamentul ~iaptitudinile.

2. Prezentati particularitatile structurale a caror cunoa~terepermite 0 mai buna definire aprofilului caracterial.

3. Analizati locul ~irolul caracterului in sistemul personalitatii.

4. Analizati, prin exemple concrete, interdependenta dintretemperament ~icaracter.

5. Organizati-va pe grupe de patru elevi ~i realizati portretulcaracterial al unuia dintre membrii grupului. Rugati un alt grupsa realizeze un astfel de portret pentru acela~i membru algrupului. Comparati cele doua portrete caracteriale, incerdind

Armonie = potrivire a elementelorintr-unintreg.Demnitate =calitatea de a fi demn, de a avea 0 atitudine demna, data

de obieei de existenta unei autoritiiti morale, depromovarea unor principii de conduita apreciate capozitive etc.

Etic, eticii = conform eu etiea, moral; ~tiintiicare se oeupa eu studiulvalorilor ~ia eonditiei umane din persp~etiva principiilormorale ~irolullor in viata sociaJa; totalitatea normelor deconduitii moralii corespunzatoare, astiizi pana la nivelul

sa gasiti explicatii pentru diferentele c.onstatate.

6. Realizati un dosar tematie cu titlul "Portrete caracteriale" in caresa grupati fragmente literare care pot fi incadrate in aceastacategorie.

7. Realizati 0 lucrare de aproximativ 0 pagina prin care sa analizatirolul mediului social in formarea caracterului.

8. Se considera ca obi~nuintele noastre ilustreaza atitudini care nesunt proprii. Analizati prin intermediul unor exemple (atatpozitive cat ~inegative) 0 astfel de determinare.

9. Analizati rolul vointei in constituirea caracterului.

unei profesii sau unui domeniu de activitate (eticamedicala, eticajumalistica etc.).

Fabulafie =prezentarea unei fapte imaginareea reaJa.La~itate = trasatura de caracter ce revinepersoanercare se dovede~te

lipsitiide curaj ~ide sentimentul onoarei.Mediu social = societatea, lumea in mijlocul careia traim cu referire

la semenii no~tri,la relatiile dintre ace~tia,la institutiile ~iorganizatiileexistenteetc.

Minciunii = denaturare intentionata a adeviiruluiavand de obicei cascopin~elarea,inducerea in eroareaunei altepersoane.

Plasticitate = capacitatede modelaresub actiuneaa diferiti factori.

19

20. CREATIVITATEA20.1 Conceptul de creativitate

Creativitatea nu este 0 trasatura psihica autonoma, ci esterezultanta organizarii optime a unor factori de personalitatediferiti.

Creativitatea se define~te ca un complex de insu~iri~i aptitudini care, in conditii favorabile, genereazliproduse noi ~ide valoare pentru societate.

Orice subiect dispune de un potenpal creativ ~i fiecaredintre structurile psihice poate pune in evidenta unul sau maimulte aspecte -ale acestui potential. Activarea ~i valarificareasuperioara a potentialului creativ are loc indeosebi la nivelul

gandirii, procesul generarii de noi cuno~tinte ~i de utilizare aexperientei in situatii noi fiind in buna masura un proces de regandire.

Creativitatea reprezinta 0 proprietate a intregului sistempsihic uman, iar in acest sens pot fi puse in evidenta douacategorii de factori care determina, dinspre sistemul psihicuman, creativitatea:

a. vectorii: au rol de orientare ~i energizare, fiind cuprinseaici toate procesele psihice reglatorii responsabile desustinerea energetica ~iincitarea la actiune. In functie deorientare se impart in vectori pozitivi (care contribuie lacrearea noului) ~i vectori negativi (care indeparteazasubiectul de realizarea unui produs original):

exista convergenta, nu se poate vorbi de activitate creativa. Deasemenea, pe langa factorii interni au un rol important inactivitatea creativa ~ifactorii externi, de "facilitanta".

b. operatiile ~isistemele operaponale: moduri de lucru care se divid in operatiistimulative pentru producerea noului ~ioperatii rutiniere:

Vectori creativi (pozitivi) Vectori mai pupn creativi (negativi)

, treb~int~l~ de.cre~t~re

trebuinte homeostazice

motlvapa mtrmseca

motivatie extrinseca

nive!ul ridicat al aspiratiei

niveluri scazute de aspiratieinterese

puternice,angajareinabsenta sauintensitateascazutaaactivitate/profesie

intereselor

I stabilitate ~imaturitate emotionala

lipsadestabilitate~1maturitate a

I atitudini creative: initiativa, receptivitate

intereselor

atitudini

rutiniere:tendinta sprefata de nou, dorinta de schimbare,

imitarea de modele, opacitate la nou,

I disponibilitate fata de asumarea

rezistenta la schimbare, neincrederea inriscurilor, increderea in propria

fortele proprii, deli'isarea, incapatanarea,

I persoana !?i in altii, independenta in

dependenta de autoritate, conformismevaluare ~i autoevaluare, noncon-

intelectual, teama de a formula probleme,formism intelectual !?i profesional,

intoleranta la ambiguitate !?icontradictii,tendinta de a problematiza, curiozitate,

respect exagerat fata de traditie etc.respect pentru nou ~ivaloare etc. •

I

Operatii generatoare de nou Operatii rutiniere

procedeele euristice

procedee algoritmice

I procedeele imaginatieiabsenta procedeelor

imaginatieiinactivitatememorie flexibila

fidelitatea excesiva a memoriei

I gandire divergenta, fluida, lateralagandireconvergenta,cristalizata,

verticalaforta intelectuala pentru argumentarea

capacitati slabe de sustinere a propriilor, propriilor idei

idei

Ilibertate in exprimare ~ispontaneitate"limbade lemu"

aptitudini speciale putemic dezvoltate

aptitudini speciale slab dezvoltate

I se atribuie

afirmalia potrivit cilreia

geniul, implicit creativita tea, inseamnil 99%

transpiralie$i 1% inspiratie.

60

Thomas Alva EDISON

(1847-1951)

Relapa aproximativa dintre inteligenta

80 90 100 1-10 120 130 IQ

Dupii unii autori, creatlvltatea~tiintificii presupune un coeficient de inteligentii(IQ) de minim 110 (115 sau 120 dupii a1tii), uncoeficient de inte1igentii mai ridicatnesemnificand necesar un plus de creativitate.in alte domenii, spre exemp1u In artii, 1imitainferioariiarfi de 95-100.

In masura in care atitudinile creative sunt convergente cufactorii operational-cognitivi (aptitudinali) se obtinproduse cuo cota de originalitate inalta. Daca intre cele doua categorii nu

.g 300;>Z 20

10

20

r:I

20.2 Niveluri ,i stadii ale creativita'iiCa proprietate general umana, creativitatea se manifesta in

forme diferite, pe niveluri ierarhice distincte. Potrivit lui C. w.Taylor pot fi diferentiate urmatoareleniveluri de creativitate :

creativitatea expresiva: exprimare libera, spontana apersoanei care nu este preocupata de obtinerea unarproduse utile sau valoroase;

- creativitatea productiva: satisfactia inregistrata penivelul anterior permite insu~irea unor'operatii, tehnicice au ca rezultat obtinerea de prod use mai mult sau maiputin originale;

- creativitatea inovativa: se accentueaza gradul deoriginalitate, elementele obtinute fiind, de asemenea,noi, dar noutatea este obtinuta prin combinarea ~irecombinarea unor elemente dej a cunoscute;

- creativitatea inventiva: se caracterizeaza printr-unnive! de originalitate, astfel incat produsele obtinutetransfofUla fundamental domeniul pe care se manifesta;creativitatea emergenti: nivelul de originalitate esteatat de ridicat incat determina modificari revolutionareale unui domeniu, presupunand 0 restructurare a

unui domeniu, presupunand 0 restructurare aexperientelor ce depa~esc to ate posibilitatile anterioarede intelegere.

Creativitatea reprezinta, de asemenea, procesul prin careomul identifica anumite dezechilibre in experienta, inactivitatea sa p~ care Ie depa~e~te prin capacitatea de a formulaidei ~i ipoteze noi, de a Ie verifica ~ide a realiza ceea ce permiteinlahrrarea dezechilibrelor de la care s-a pomit. In aceastamasura se poate sustine ca este yorba de un caracter fazic,procesual al creativitiitii, potrivit lui G. Wallas putandu-sedelimita urmatoarele faze:

faza pregatitoare, care consta in informare,documentare ~i experimentare, fiind 0 faza obligatorie aactului creator, con~tienta ~ide lunga durata;

faza incubatiei (gestatia, germinatia), care sedesfii~oara la nivel subcon~tient sau chiar incon~tient,fiind etapa in care ideile se structureaza intr-o manieranoua;faza "iluminarii", unde este yorba de aparitia incon~tiinta a solutiei, ceea ce se poate produce dupa 0activitate intensa, dar ~i dupa pauze indelungate sauchiar in somn;faza verificarii, respectiv faza in care se realizeazaelaborarea finala a solutiei in scopul eomunicarii sale.

Proeesul de ereatie nu urmeaza un tipar unie, existand 0mare varietate de modalitati de realizare a unui produs nou ~ivaloros pentru soeietate, de fiecare data fiind evidenta amprentapersonalitatii creatoare.

WMODELUL TRIADIC AL FACTORILOR INTELECTUALI AI CREATIVITATII

Intr-un capitol anterior a fost prezentat modelul paradigm a (0 multi me de presupozitii, norme ~i valori deGuilford al inteligentei, model capabil sa cuprinda ~i cercetare sau de realizare), care determina la nivel individualdimensiunea creativitatii. Aeest model nu este singurul, un un anumit registru epistemic al aetivitatii inteleetuale.altulfiind cel initiat de R. J. Sternberg, anume modelul Relevanta acestui model pentru creativitate se refera latriadic al factorilor intelectuali ai creativitatii. Potrivit faptul ca diferentele individuale de ereativitate ~i proeesul deaeestui model, aetivitatea eognitiva se desfii~oara pe trei creatie au la baza diferente personale localizabile hi aceste treiregistre sau niveluri, structural corelate: componential, niveluri ale activitatii inteleetuale. A rezolva 0 problemameta componential ~iepistemic. presupune in primul rand stapanirea unor operatii, ~ansa fiind_.' La primul nivel, cel componential, este yorba de 0 mai mare pentru cel care stapane~te un repertoriu mai larg deml:lltitudine de operatii de preluerare a informatiei (operatii operatii. Mergand mai departe, eomplexitatea problemelormatematice, logice etc.), utilizate in rezolvarea problemelor. pretinde un repertoriu de proceduri rezolutive, nivelul deAtunci dnd se introduce 0 relatie de ordine intre operatii se ereativitate fiind eu atat mai aeeentuat eu cat acel repertoriuformeaza 0 strategie rezolutiva (algoritrnica sau euristica), (mai ales pe componenta euristica) este mai mare. In cele dinacestea impreuna cu cuno~tintele ce stau la baza lor formand urma, creatiile deosebit de valoroase ajung sa eonduea lanivelul metacomponenpal al gandirii. Mai mult, orice modificarea registrului epistemic (a paradigmei), cu impact ~i·activitate ~tiintifica ~i nu numai, se desfii~oara intr-o anumita asupra celorlalte eomponente.

Aplicape: ldentificati 0 problema sau 0 serie de probleme in cazul carora considerati ca ati dat dovada de un coeficient mai inaltde cr'eativitate. Analizati rezultatul obtinut ~i puneti in evidenta operatiile utilizate, strategiile rezolutive ~i modificarile pe carele-a determinat in sistemul vostru eognitiv eele realizate.

~PLlCATII. ,I., Analizari rolul factorilor interpersonali ~ide gmp in dezvoltarea

_creativitarii.

2: Elaborariun text de 10rfmduri(± I rand) in care sa utilizari in senspsihologic unnatorii termeni: atitudine, aptitudine, creativitate.

3. Analizaricomparativ imaginaria ~icreativitatea.

4. Identificati exemple de produse ale unar demersuri creative caresa'exempiifice nivelurile creativitatii. Realizati acest lucm ~iin- ceea ce prive~te propria activitate. Pana la ce nivel reu~iti sa

identificati astfel de produse?

5. Organizandu-va pe gmpe de 4 elevi incercati sa fonnulari 0metoda de stimulare a creativitatii. Comparati rezultatele

-obtinute devoi cucele ale colegilorvo~tri.

.t!LU!.!J

Emergent = care rezulta dintr-un mediu, deci este un produs alinteractiunii mai multor sisteme complexe (Ia propriudesemneazii proprietatea unui corp sau raze de luminii dea ie~idintr-un mediudupii ce I-atraversat).

Epistemologie = teorie a cunoa~terii ~tiintifiGe,a modalitiitilor incare se realizeazii aceasta; prin extensie, desemneaziimodalitatile de realizare a cunoa~terii.

Facilitare = inlesnire, u~urare a indeplinirii unei actiuni, aproducerii unui fenomen etc.

Inovatie =rezolvare in general a unei probleme de tehnicii sau deorg~nizare a~munciUn_scopJ!LRerfe~tioniirii tehnice

6. Una dintre metodele de stimulare a creativitatii este metoda ,,6-35". Astfel, este necesar sa vii organiza(i in gmpuri de ~asemembri, fiecare avand in fata 0 coala de hartie, pe care 0 impartein trei coloane. in raport cuproblema enuntatiifiecare din cei ~asemembri ai grupului noteaziitrei idei de rezolvare a sa, in cele treicoloane. Fiecare participant transmite colegului din dreapta foaiade hartie proprie ~i0 prime~tepe cea a colegului din stanga, ideileemise fiind reluate ~iimbunatat1te,completate, modificate etc. Serealizeaza deplasarea foilor de hartie pana in momentulm careideile emise initial trec, in diferite faze de prelucrare, prin fatacelorlalri cinci membri ai gmpului. La fmal, foile sunt stranse ~ise incearciievaluarea ideilor obtinute.incercati aplicarea acestei met~de de stimulare a creativitatii inraport Cll urmatoarea problema: "Cum se poate stimula interesulelevilor pentm activitatea ~colara?".in baza rezultatelor obrinu1:erealizari un set de propuneri pe care sii Ie prezentati in Consiliulelevilor.

ration~liziirii SOluriilorexiste.nte, cre~teriiprOductivitiitiil1muncnetc.

Inventie = rezolvare sau realizare tehnicii dintr-un domeniu alcunoa~terii care are un caracter de nouwte ~i reprezintiiun progres fariide stadiul cunoscut panii atunci. I

Spontan, -eitate = care se face sau se produce de la sine, rara 0cauza aparentii; care se face de buniivoie, nesilit delnimeni; care actioneaza cu promptitudine;'promptitudine, natural ere promptii in atitudini, in'comportamente etc. I

Vector = factor determinant ~ifacilitant in raport cu un fenomen,'procesetc.

20

78.........

21. ETAPE iN DEZVOLTAREA PERSONALITATIt*,21.1 Principiul dezvoltirii in psihologie

Psihologia modemii subliniazii dimensiunea geneticii(evolutivii) a psihieului. Dezvoltarea personalitiitii sedesfii~oarii astfelin faze aflate intr-o succesiune determinatii,numite cel mai adesea "stadii", fiecare stadiu caracterizandu-seprintr-o organii'are proprie a insu~irilor, simultan fiecare stadiutrebuind considerat concomitent ca rezultantii a etapelor

anterioare ~ica premisii a celor viitoare.La nivel individual, psihogeneza se inscrie intr-un cadru

socio-cultural in care sunt rezumate, selectate ~i condensaterezultatele intregii dezvoltiiri filogenetice. Dezvoltareaontogeneticii se realizeazii astfel pe 0 cale mai economicii ~imaiproductivii.

Ontogeneza este reprezentata de totalitatea schimbarilor sistematice, bio-psiho-sociale, intraindividuale,care au loc pe parcursul vietii unui om.

Etape ale dezvoltarii motorii

2 3 4 S' 6 7 8 <) 10 11 12 13 14 IS

Varsta (luni)

Copii siilbatici: Se cunosc cateva zeci de cazuri, in generalace~ti copii nefiind capabili sa vorbeasca sau sa emita sunetevocale omene~ti, se deplaseaza in patru labe, au modalitiiti dehranire comparabile cu cele ale animalelor ~i nu-~i exprimaemotiile a~a cum 0 fac oamenii. Cele mai cunoscute cazurisunt cele ale "salbaticului din Aveyron" ~iale "copiilor -lupi"de la Midnapore. Primul dintre ele este cel al unui Miatdescoperit in 1799, in varsta de 10-12 ani, orice eforturi deeducare a sa e~uand. In celiilalt caz este yorba de douii fetite,numite Amala ~i Kamala, capturate in India, in 1920. Aveauaproximativ patru ~i opt ani, triiind intr-o pe~tera alaturi delupi. Nu cuno~teau limbajul uman, alergau in patru labe ~i i~iexprimau suferinta urland ca lupii. Au invatat cu foarte maregreutate sa mearga in picioare ~i cateva cuvinte.· Au muritrepede, tara sa se adapteze la viata oamenilor. Cazurile decopii salbatici demonstreaza importanta mediului uman inraport cu dezvoltarea umana.

Dezvoltarea umana, a~a cum s-a 'precizat, presupune mai multifaetori, edueatia fiind eel decisiv in raport ell realizareaposibilitiitilor de dezvoltare intr-un mediu favorabil. Prin edueatiedobiindim toate eapaeitiitile, euno~tintele ~i eomportamentele ee ne ,

. fae sa fim eeea ee suntem.

Principiul genetic statueaza necesitatea de a studia nunumai produsul, rezultatul final al dezvoltarii, ci sa se abordezeinsu~i procesul aparitiei ~i instalarii unei forme superioare afenomenului considerat, depistand treptele parcurse ~ifunctionalitatea lor in procesul evolutiv.

Principalii factori ai dezvoltarii sunt:1. Ereditatea, care este insu~irea fundamentala a materiei

vii de a transmite, de la 0 generatie la alta, rpesaje despecificitate, sub forma codului genetic. In planuldezvoltarii psihice, ea apare ca un complex depredispozitii ~i potentialitati ~i nu ca un inventar decapacitati ~i trasaturi deja formate. Ereditatea constituiepremisa biologiea a dezvoltarii. Obiectivarea ei arecaracterprobabilist ~iofera individului 0 ~ansa (ereditatenormala) sau 0 ne~ansa (ereditate tarata).

2. Mediul, constituit din totalitatea elementelor cu care

individul interactioneaza, direct sau in1irect, in proces.!lldevenirii sale. Mediul are 0 structura complexa ceinclude 0 multitudine de aspecte: de la elementelemediului natural ~i pana la cele ale mediului socialimediat. Ca factor ce stimuleaza potentialul ereditar,actiunea mediului poate fi, in egala masura, favorabiladezvoltarii, dar ~i0 frana sau chiarun blocaj.

3. Edueapa, care se define~te ca activitate specializata,specific umana, care mijloce~te ~i sustine, in modcon~tient, dezvoltarea. Intentionalitatea, actiuneasistematica ~i in cuno~tinta de cauza deosebesc educatiade ceilalti doi factori ontogenetici.

Cercetarea contemporana a dezvoltarii umane s-a orientat~i spre teoretiziiri mai concrete ~i operationale ale interactiuniieredi tate- mediu.

Una dintre directiile de abordare este aceea a cercetariicopilului in ni~a sa de dezvoltare. Acest concept desemneazatotalitatea elementelor eu care un eopil intra in relape la 0

. varsta data. Strllctura ni$ei de dezvoftare cuprinde:- obiectele ~i locurile accesibile copilului la diferite

varste;- raspunsurile ~ireactiile anturajului fata de copil;- cerintele adultului vizand competentele incurajate,

varsta la care sunt solicitate ~i nivelul de performantaacceptat;

- activitatile impuse, propuse sau ingaduite copilului.Criteriile in functie de care se stabilesc stadiile de

dezvoltare a personalitatii sunt act;v;tateu dom;llanfa

desflisurata, s;stellllli de relata SOciO-clllturale ~i slrtlcfllrileps;"!ce spec~fice.

In functie de aceste criterii, cel mai adesea sunt diferentiateurmatoarele stadii:

- 0-1 an: perioada infantila;- 1-3 ani: prima copilarie (copilaria timpurie);- 3-6/7 ani: a doua copilarie (perioada pre~eolara);- 6/7-10/11 ani: a treia copilarie (varsta ~eolara mica);

10/11-14/15 ani: preadoleseenta (pubertatea);- 14/15-18/19 ani: adoleseenta;- 19/20 ani-30 ani: tineretea;- 30-55/60 ani: varsta adulta;- peste 60 de ani: batranetea sau varsta a treia .

21.2 Virstele mici (3-10/11 ani)Varstele mici se caracterizeazii printr-o dezvoltare

fizici progresivii intensivii, dar mai ales cantitativii.Concomitent cu dezvoltarea anatomo-fiziologicii, cu evolutiaascendentii structural-functionalii a creierului indeosebi, sedezvoltii ~iparticularitiitilepsihice ~iactionale ale copiilor.

Atentia trece treptat de la forma involuntarii la formavoluntarii, de la cea putin stabilii la cea stabilii. Memoriadovede~te 0 mare plasticitate, receptivitate, datoritii stoculuiredus de informatii. Ponderea cea mai mare este detinutii degandirea concretii, imaginatia fiind cea care se desprinde inmare miisurii de realitate, dovedindu-se deosebit de vie ~ifantasticii. Copiii mici se caracterizeazii, de asemenea,printr-o mare curiozitate.

Este de subliniat egocentrismul gandirii copilului, carenu face diferentieri intre punctul siiu de vedere, dorintele,pliicerile sale ~i aspectele reale ale lumii (nediferentiereaintre subiect ~i lumea exterioarii). 0 altii triisiiturii esteanimismul, pentru pre~colar, spre exemplu, obiectele avandin general suflet.

Este prezent spiritul de imitape, fiind'imitate in specialactele celor mari, larii discerniimant. Sunt prezente mai alesmotivele extrinseci (exterioare) precum note Ie, recompenselemorale ~imateriale.

Procesele afective se caracterizeazii prin simtiri, triiiri ~i

sensibilitate vii ~iputernice,prin ceea ce se dovede~te afi tonus afectiv.

Comportamentul seleagii de 0 intensii nevoiede mi~care, de actiune,datoritii procesului internde dezv.oltare fizicii,necesitiitii consumului deenergie ~i fortei ce seacumuleazii.

Principala formii de activitate estejocul, prin acesta fiindstimulate coordonarea, echilibrul, dinamismul, forta, evaluareaspatialitiitii, abilitiitile in manipularea obiectelor. Jocurilepracticate sunt diferite de la 0 perioadii la alta.

Odatii cu intrarea in ~coalii, intreaga energie a copilului vafi canalizatii spre insu~irea strategiilor de inviitare. Vor ficon~tientizate treptat rolul atentiei ~i al repetitiei, rolulinviitiitoareilinviitiitorului fiind foarte mare in dobiindirea unornoi norme de viatii.

Se contureazii 0 viziune realism asupra lumii, vGrstei"de ceului?" urmiindu-i vGrsta colectiilor. In jurul viirstei de8 ani sedezvoltii un sentiment de identitate socialii,copilul Wind cu miindrieapartenenta sa la grupul dejoacii, lagrupul ~colarsau lacel religios.

21.3 Preadolescen,a (.10/11-14/15 ani)Este caracterizatii prin marile transformiiri anatomo

fiziologice, semnul declan~iirii ei constituindu-l "puseul decre-$tere a staturii" care se produce intre 10-12 ani: cresc inspecial membrele inferioare, iar toracele ~i bazinul riiman maimici. Musculatura dezvoltandu-se mai lent decM scheletul,apare 0 oarecare stangiicie in mi~ciiri concomitent cu 0 intensiidorintii de mi~care, prezentii mai ales la biiieti.

Organele interne se dezvoltii in ritmuri diferite: inimacre~te mai repede decat arterele, fapt ce conduce, adesea latulburiiri cardiovasculare; in comparatie cu restul •organismului, inima ~i pliimanii au 0 cre~tere mai lentii,oboseala instalandu-se mai repede.

Specifice acestei varste sunt ~i transformiirile endocrine,determinate de intensificarea activitiitii glandei tiroide ~i aglandelor sexuale. Primele semne ale dezvoltiirii sexuale aparla fete intre 10-11 ani, cel mai devreme, dar pot intarzia ~ipanii la 15 ani, in timp ce la biiieti dezvoltarea sexualii incepe cu1-2 ani mai tarziu.

Toate aceste transformiiri solicitii un consum energeticmare datoritii ciiruia se manifestii frecvent dureri de cap, dureriabdominale, senzatii de sufocare, ameteli, obosealii persistentii.Cre~terea in iniiltime, asociatii cu 0 pozitie vicioasii a umerilor, acapului determinii, adesea, deformiiri ale coloanei vertebralesau deficiente de vedere.

In sfera proceselor cognitive se remarcii:dezvoltarea spiritului de observatie ~i a acuitiitiisenzoriale~cre~terea capacitiitii de memorare ~i a selectivitiitiimemonel;

- asimilarea unor tehnici de inviitare ~i de rezolvare aproblemelor;perfectionarea limbajului, paralel cu tendinta de

21.4 Adolescenta (14/15-18/19 ani)Incepe dupii 14 ani ~i se caracterizeazii printr-un ritm mai

lent de cre~tere ~i prin armonizarea progresivii a diverselorpiirti ale corpului. "

Procesele cognitive se perfectioneazii, adolescentul fiindcapabil sii gapdeascii larii a folosi un suport concret ~i sii-~i

utilizare a unui limbaj specific grupului (argoul), semn altendintei de independentii fatii de adult.

Pe plan afectiv este evidentii instabilitatea ~ihipersensibilitatea emotionalii, furtunile afective alternand cuperioade de apatie; se manifestii, mai ales la inceputulpubertiitii, ostilitatea intre biiieti ~i fete, care scade treptat, fiind

inlo~uitii cu interesul fatii de sexul opus.In ceea ce prive~te dezvoltarea moralii, se realizeazii

tranzitia de la moralitatea constrangerii la moralitateacooperiirii, de la preconventionalla conventional.

Preadolescentul este foarte critic cu adultii (piirinti,profesori) ciirora Ie descoperii numeroase defecte, conflictelefiind maxime intre II ~i 15 ani. EI se deta~eazii fatii de familie,descoperind pliicerea vietii de grup; aici, taniirul se simte maiputernic fiind apiirat de egalii care-i aprobii comportamentele ~iii oferii 0 imagine pozitivii a personalitiitii sale. Grupul ajutiila maturizare, oferind suport afectiv ~i confirmare, darconstituie, uneori, ~i mediul in care se incearcii tigiirile,alcoolul sau unde incepe delicventajuvenili

analizeze corectitudinea propriei gandiri.Devine mai echilibrat afectiv, reu~ind, spre deosebire de

preadolescent, sii-~i domine reactiile impulsive; se dezvoltiivointa, !iind posibile eforturi voluntare intense ~i de lungiiduratii. In acest stadiu apar, de cele mai multe ori, prima

21

21

dragoste ~iprima experientii sexualii.A.dolescentul aspirii spre autonomie ~i originalitate, este

preocupat de cunoa~terea ~i de perfectionarea proprieipersoane. Reu~itele 11 entuziasmeazii, dar ele sunt nesigure,Infrangerile distrugand rapid imaginea pozitivii de sine.

Problema crucialii a adolescentei 0 constituie, dupii E. H.Erikson, ciiutarea, definirea identitiitii, sintetizatii inIntrebarea specmcii acestei varste, "Cine sunt eu?", Intrebareprin care adolescentul Incearcii sii-~i determine locul printreceilalti oameni sau In naturii. Solutionarea acestei dificileprobleme 11 plaseazii adesea In "crize de identitate",caracterizate prin riinirea respectului de sine ~i sentimente deinferioritate, nelncredere In sine. Acestea devin evidente Intendinta spre filosofare, spre 0 analizii criticii a valorilor ~i aidealului de viatii propus de societate ~i de ciiutare a unui modpropriu de existentii.

21.5 Tinere,ea (18/19-30 ani)Este etapa de varstii in care sub raport fizic se definitiveaza

~i se perfectioneazii calitativ componentele tuturor sistemelororganismului. Este, de asemenea, etapa perfectioniirii psihice,a stabilirii echilibrului functional optim, mecanismele derealizare ~i de reglare a actiunilor ~i a comportamentuluidovedind performante superioare.

Procesele psihice cognitive: atentia este puternicvoluntarii ~i stabilii; memoria este preponderent logicii;imaginatia are evidente calitiiti realist-~tiintifice, stabilindu-seun echilibru Intre visare ~i actiune; gandirea este abstractii ~ilogicii, caracterizandu-se, precum imaginatia, printr-un procesde specializare.

Procesele afective se caracterizeazii printr-o Imbinarearmonioasa cu actele rationale, logice, fiind conditionate social.

Motivatia ~i motivele sunt tot mai legate de mobiluriinterioare superioare (dragostea de adeviir, spiritul de dreptate,dorinta de afirmare prin realiziiri ~i creatie etc.), dar se observa~i 0 stimulare determinatii de mobiluri exterioare (recompensemorale ~imateriale).

Se consolideaza profilul caracterial (atitudinile ~l

convingerile) ~i se stabile~te un echilibru Intre dorinte ~i

21.& Maturitatea (30-55/&0 ani)Poate fi abordatii sub mai multe aspecte:

biofiziologic: constii In definitivarea procesului decre~tere ~ide structurare functionalii a organismului;psihic: ca maturitate intelectuala, prin structurareamecansimelor cognitive, ~i ca maturitate afectivii,emotionalii;social: ca adaptare la conditiile vieW ~i activitiitii sociale,ca implicare responsabilii In problemele comunitiitii.

Principala observatie ce se poate face este aceea a instituirii1a~a-numitei amp rente profesionale. Astfel, atentia ~i memoriasunt din ce In ce mai specializate. Atentia opereazii selectiv ~iorienteazii activitatea specificii; campul de manifestare almemoriei se structureaza sub influenta profesiei.

AdulW ~tiu din experientii sii-~i dozeze forrele interioareastfel Incat sa riispunda unor sarcini care-l solicitii timp Indelungat~i chiar sii obtinii performante in realizarea lor. Una dintrecaracteristicile importante ale adultului contemporan esteinvatarea permanenta.

Se remarca 0 armonizare a intereselor, a motivatiilor, un

21.7 Bitrinetea (55/&0 ani...)Cele mai mari schimbiiri se remarcii sub aspect fizic.

Batranetea se manifesta printr-o sciidere sensibilii aaptitudinilor senzorio-motorii.

Cele mai afectate procese psihice sunt atenpa ~i memoriade scurtii durata. Are loc frecvent fenomenul de

reminiscenta, prin care sunt reamintite fapte ce piireau uitate,

80

In planul relatiilori n t e r p e r.s 0 n a lee s t epreocupat 'Cle Intelegereaprieteniei, a iubirii sau asolidaritiitii umane, relatiilecu ceilalti constituindprilejuri de autocunoa~tere~iintercunoa~tere.

Caracterul ramane

instabil, oscilant, de~iadolescentul este preocupatde perfeqionarea sa ca ~ide

viitoarea carierii.

Moralitatea este cea a cooperarii conventionale. Cre~tetendinta de a gandi regulile ca Intelegeri mutuale ~i de a Iecircumstantializa.

aspiratii. ldealurile sunt bineconturate atat din punctul devedere al per£eqionariipersonali tiitii, cat ~i aldevenirii profesionale ~icetatene~ti.

Dezvoltarea calitativiimultidimensionalii a

personalitiitii taniiruluideterminii 0 serie de

trasaturi, specifice varstei,precum: spiritul criticintransingent fatii de ceea ceeste neinteligibil, Inneconcordantii cu adeviirul~i eticul; spiritul de afirmare ~i dorinta de a fi respectat ~i de a filuat in seama se imbinii cu spiritul de independenta, de initiativa .constructiv-realistii ~ide creatie.

Este varsta responsabilitiitilor socia Ie, in aceastiiperioadii se realizeaza in mare miisura casiitoria, alciituireafamiliei ~icre~terea ~ieducarea propriilor copii.

echilibru al vietiiafective. De asemenea, semaximizeazii dezvoltarea

aptitudinilor ~i a deprinderilor, se acumuleaza 0bogatii experienta de viatii.Se nuanteazii relatiileinterpersonale, apare 0dinamicii noua privindangajarea socialii. Pe planprofesional, suntobservabile marile

realizari, ocuparea unuiloc inalt in ierarhia socialii.

lndependenta copiilor este din ce in ce maimare ~i rolul de parinteimbracii noi valente, pana la stabilirea unei adevarate prieteniicu propriii copii.

se amelioreazii functia reproductivii a memoriei dupa uninterval lung de fixare.

Cauza principal a a scaderii capacitiitilorcognitive sedatoreazii unei din ce in ce mai slab articulate motivatii pentrucunoa~tere, aparitia deliisiirii ~iinstaurarea unei stari apatice.·

lntrarea in perioada de pensie conduce la 0 restructurare a

81

intregului sistem de r~latii interpersonale, se pierd legaturile eueolegii de servieiu. Intregul program de viata se desIa~oaradiferit. De multe ori biitrfmii se simt devalorizati, izolati,deprimati, tri~ti.

Batranii eonstituie un sprijin important pentru familiilecopiilor lor, mai ales in ingrijirea ~i eduearea nepotilor.Membrii adulti ai familiei gasesc in eei mai in varsta un suportmoral; adesea Ie solieita sfatul ~iinvata din experienta de viata aacestora.

La varste inaintateapare teama in fatamortii. Unii oameni selamenteaza la nesIar~itpetema moftii sau 0 trateazafrizand indiferenta fata deaceasta. Altii pur ~isimpluse resemneaza in fatavietii ~ia mortii.- - --- --~

~

Stadiul,insu~irea

CrizaRezolvarea crizeiFactorii socialiCorolarulcaracteristica

determinantiaxioloe:ic

Sugarul

sentimentuldeIncredere vs. Incredere ~ioptimismMamas a uSperanta

(0-1 an)incredere neincredere substitutulmatemI

Primasentimenful Autonomie vs.Simtulautocon-Parintii Vointa

,

copilarieautonomieinesigurantatrolului(1-3 ani) Varsta

tendintadealuaInitiativa vs. Abilitateadea-~iMediul familialFinalitateainac-pre~colarii

initiative vinovatiedireetiona activitatea, tiuni(3-6 ani)

de a avea initiativeVarsta

sarguinta ~ipriceperePricepere vs.Competentain~lcoala~i grupul deCompetenta~eolaramica

sentiment de infe-domeniul intelectual,joaca I(6-10/11rioritatesocialsaua 1 ,

ani)exercitiilor fizice

Adolescenta

identitatea personalaIdentitate vs.Integrarea diferitelorModelele~lco-Unitatea

(10/11-

confuzieimagini ale eului intr-varstnicii !18/19 ani)

una singura, unitara,I

reprezentativaTineretea

intimitateaIntimitate vs.Abilitatea de a stabiliPrietenii, relatia deMutualitatea afec-

(18/19-30

izolarerelatii durabile, de a-~icuplutiva

ani)

determinadrumul Ivietii prin asumarea

Ide obligatiiAdultul

facultateagene-Creatie vs. DaruireapentruFamilia, profesiaResponsabilitatea,(30-55/60

ratoare de creatieeonsumfamilie,societate, devotiuneaani)

tanara generatie

Batriinetea

integritate~IAcceptare vs. Senlimentulsatis-Pensionarea, apusulIntelepciunea(55/60

acceptare disperarefactiei fata de propriavietiiani...)

viata ~i aeceptare adeclinului, a moftii

Particularitati ale diferitelor stadii de dezvoltare (dupa G.W. Allport ~iR. Atkinson)

Dezvoltareapsihica esteinsotita dedezvoltareafiziologica,definitivareapersonalitatii fiindaproximativsimultana cuincheierea celeifiziologice. L.aom, dezvoltareanu se reduce lasimpla cr~tere, ciprogresiv, subinfluentaconditiilorfiziologice ~isocioafective, ...apar noi forme de functionare care it conduc pe sugarul supusprincipiului placerii (ale carui actiuni sunt suqordonate doarsatisfacerii trebuintelor) la starea de adult adaptat realitiitii.Fiecare fiinta umana are un ritro de dezvoltare propriu,existand insa~i 0 serie de legitati general aplicabile. Spre

exemplu, s-a stabilit ca dezvoltarea psihomotorie se realizeazapotrivit axei"cap-picioare", adica maturizarea sistemuluinervos se realizeaza in ~ fel incat copilul dobande~te maiintai controlul capului, apoi al membrelor superioare ~i, las~it, al celor inferioare.

21

82

WREPERE PSIHOGENETICE

inavarianta

Operatii forma Ie

1~aui

9 10II121314I

IIIII

Gandir~ operatorie

Operapi concrete

conservare

8I

mai jos va prezentam astfel 0 sinteza a ceea ce se dobande~tein cadrul copilariei (dupa L. Not, L 'education des debiles

mentaux, Toulouse, Mesape, 1973).

Nopuni

Gandire in imagini

Gandire preoperatorie

Obiectul

Primii ani ai vietii noastre, indeosebi ceea ce se nume~tecopiHirie, dar ~i adolescenta sunt decisivi in dezvoltareapersonalitatii. Sunt anii in care progresiv s~ constituiediferitele modalitati de gandire, deprinderi etc. In figura de

01 234 567I 1'1 I I I I I

Inteligenta isenzorio-motorie I

~

Volum1 r j ~

i Decalaje i i~.•...••••................... , _ -...........•....• :... .

1 I 1 1 1 I I I~ I I 1 : I I I I:'o 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 II 12 13 14 15

Aplicatie: Incercati sa concepeti 0 modalitate de a explica unui copil de 0 varsta mai midi unul dintre elementele care suntdobiindite la acea varsta. Puneti in aplicare metoda conceputa ~iprezentati colegilorvo~tri concluziile desprinse.

(Faze de oscilatie)

-.-.....-..-.-)

--r-

Numar

Substanta

Lungimi

S~prafata - greutate

~PLICATII

1. Analizati conceptul de ni~a de dezvoltare in baza unui exemplucare sa ia in calcul diferentele dintre un copil din anii '90 aisocietatii romane~ti ~iun copil din anii ' 80.

2. Analizati conceptul de ni~a de dezvoltare in baza llllUi exemplucare sa ia in calcul diferentele dintre un copil din anii '70 ~i uncopil din prezent.

3. Alegeti una dintre etapele de varsta prezentate (alta decat cea incare va plasati) ~i alegeti 0 persoana aflata in acea etapa. Urmariticomoortamentul acelei oersoane ~i realizati 0 descriere a

personalitatii celui in cauza.

4. Scrieti un eseu pe tema conflictului intre generatii incercand saargumentati 0 pozitie pro sau contra.

5. Organizati 0 dezbatere pe tema conflictului intre generatii. Dupadesra~urarea sa, scrieti 0 lucrare de aproximativ 0 pagina peaceasta tema prin care sa preluati ideile aduse in discutie.

6. Realizati un dosar pe tema "Adolescenta" incercand sa ilustratidiferentele existente intre un adolescent de astazi ~i un adolescentdin anii ' 60.

Imita{ie =. nu este specific umana" consta in reproducerea unorfenomene, majoritatea comportamentelor sociale(educatie, cultura, traditie, obicejuri etc.) bazandu-se peimitatie.'

Joe = activitate fizica sau mentala rara finalitate utili!, ciireia i tededici din simplii pliicere. Psihologia contemporanii areabilitat jocul, altiidatii dispretuit ca 0 activitate fiiriirelevantii, cel putin lanivelul ~colarulu(micintroducereajocului in activitatile didactice asigurand motivatianecesara desra~uriirii procesului educativ.

Muncii = activitate fizica sau intelectualaceruta de societate sau

care se impune in vederea atingerii unui scop determinat.Rolul important al muncii in faport cll personalitateaumana se releva pe multiple pla-nuri, mai ales atul)ci candeste practicata in mod liber ~i cu placere. De asemenea,contribuie la buna insertie sociala a omului, oferindu-i 0regularitate a existentei care 1I pune in valoare in raportcu semenii sai ~iii asigura autop-omia financiara.

Mutual =care se face in mod reciproc ~isimultan.Reminiscentii = amintire a unor fapte aproape disparute ain

memorie sau care mult timo nu au outut fi reactualizate.

Conflict = Iupta de tendinte, de interese; pe de 0 parte poate fiyorba de conflicte intrapsihice, afective sau cognitive,dar, pe de alta parte conflictele pot fi interpersonale,sociale.

Culturii = dezvoltare specific umana sub influenta mediuluisocial. Orice societate' umana, oricat de primitiva,poseda cultura sa, care conditioI\eazii dezvoltarea totalaa membrilor sai. Re1atia intre cultura~i personalitate esteatilt de stransa incat se po ate aprecia ca ea este cea care iiconfera omului umanitateasa.

'Defictent= subiectul care prezinta 0 insuficienta mentala, motricesau senzorialii. Educatia copiilor deficienti intelectual,orbi, surdomuti, infirmi motor etc.incapabili de unpaTcurs ~colar normal, se face in institutii specializate,care dispun de tehnici ~imaterial didactic adecvat.

Diferentiere == trecerea de la generallaparticular, de la 0 conditieglobala ~i omogena la alta mai speciala ~i eterogena.Diferentierea este pTocesul ce caracterizeazadezvoltarea oricarui individ, astfel incat se poaterecunoa~te 0 indj vidualitate ~i afirma 0p'ersonali tate.

83


: reprezintaraspunsuri mai ample care sunt airijate, orientate ~ioraonate cu

Activit-ateaumana, pe lfmgastabilirea precisaa scopului ~iactivarea selectiva a' disponibilitatilor persoanei, presupune ~iasigurarea unuisuport motivational adecvat.Elaborati un eseuin care sa abordatiproblemaoptimum-uluimotivational.In el~borareaeseului se voravea in vedere:- respectarea

structuriistandard a unuieseu;

- definirea

motivatiei;-relatia

motivatieperformanta;

- definirea ~icaracterizareaoptimum-uluimotivational;

- discutareasituatiilorposibile inraport cu stareade optimummotivational.

.,..

'Orice actiVItatea organismului uman este orientata spre satiSfacerea necesitatiloracestuia pentru mentinerea vietii. In acest sens, motivatia constituie elementul carepune in mi~care organismul, ea fiind cauza interna a comportamentului. Motivatia'reprezinta totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt innascute, fie ca sun~dobiindite, con~tientizate sau necon~tientizate, simple trebuinte fiziologice sau idealuriabstracte.

Motivatia este un filtru al influentelor externe, 0 parghie a autoreglarii individului,forta motrice a intregii dezvoltari psihice umane. Nu este insa suficient sa stabilimnumai scopul actiunii pentru a obtine 0 anumita performanta, deoarece dacii lipse~testimularea ~i sustinerea energeticii (motivatia), atunci actiunea nu va fi dusa laindeplinire sau nu va avea succesul scontat. Motivatia trebuie pusa astfel in slujbaobtinerii unorperformante inalte.

Reglarea optima a comportamentului nu presupune insa doar prezenta uneistructuri motivation ale, ci ~i 0 anumita intensitate a sa. Relatia dintre intensitateamotivatiei ~inivelul performantei depinde de complexitatea sarcinii pe care subiectul 0are de indeplinit. Eficienta activitatii mai depinde ~i de relatia dintre intensitateamotivatiei ~i gradul de dificultate al sarcinii. Intre motivatie ~i gradul de dificultatetrebuie realizata 0 asemenea adecvare incat sa se ajunga la optimumul motivational:intensitatea optima a motivatiei care sa permita obtinerea unor performante inalte.Reciproc, eficienta activitatii este maxima la 0 anumita intensitate amotivatiei, anumeoptimum-ul motivational. Astfel, in cazul sarcinilor simple s-a observat cii pe masurace cre~te intensitatea motivatiei, cre~te~inivelul performantei. Nu aceea~i corelatie sepoate pune in evidenta in cazul sarcinilor complexe, relatia directa intre intensitateamotivatiei ~iperformanta obtinuta mentinandu-se pana la un anumit nivel, dincolo decare indiferent de cre~terea intensitatii motivatiei nivelul performantei se reduce.

Optimumul motivational depinde de la 0 persoana la alta ~ide la 0 activitate la alta,totalitatea caracteristicilor ~itrasaturilor psihice ale persoanei conditionand optimumul motivational ~imasura in care el se realizeaza. Spre exemplu, persoanele apaytinandtipului puternic, echilibrat ~i mobil au capacitatea de a suporta tensiuni psihice maimari, determinate de stari motivationale mai intense sau sarcini mai dificile, in timp cepersoanele care apaytintipului slab reu~esc intr-o mai mica masura sau chiar deloc. Lafel de bine, exemplificiind pe motivatia ~colara, corelatia intensitate a motivatiei performante depinde ~i de natura motlvelor. Astfel, la nivelul elevului, ceea ce ildetermina sa invete se poate referi fie la 0 motivatie intrinsecii (curiozitatea, aspiratiaspre competenta etc.), fie la 0 motivatie extrinsedi (dorinta de a face placere celor dinjur, obi~nuinta de a se supune la norme, frica de consecinte, ambitia etc.). In principiu,gradul de reu~ita, chiar la intensitati mai mici ale motivatiei, va fi mai mare in cazul uneimotivatii intrinseci.

Generalizand, de optimum motivational sepoate vorbi in doua situatii:1. cand dificultatea sarcinii este corect apreciata ~isubiectul realizeaza motivatia

corespunzatoare; .2. cand dificultatea sarcinii este incorect apreciata de subiect, existand doua

situatii:a. subaprecierea dificultatii sarcinii, caz in care subiectul este submotivat ~iva

actiona in conditiile unui deficit de energie, ceea ce va duce la nerealizareasarclllu;

b. supraaprecierea dificultatii sarcinii, caz in care subiectul este supramotivat ~iva actiona in conditiile unui surplus de energie care I-ar putea stresa sau chiardezorganiza, care s-ar putea consuma inainte de inceperea activitatii,ajungandu-se la e~ec.

Optimum-ul motivational se realizeaza in cazul in care persoana reu~e~te,pe de 0parte, sa evalueze corect sarcina ~i gradul de dificultate, iar pe de alta parteautoevaluarea propriilor posibilitati este adecvata. Totu~i, pentru atingerea uneieficiente maxime se recomanda 0u~oarasupramotivare in cazul sarcinilor percepute~afacile ~i0u~oarasubmotivare pentru cele percepute ca fiind grele.

Prin toate acestea motivatia se dovede~te unul dintre procesele reglatoriideterminante in raport cu actiunea umana, functiile sale realitandu-se insa door inmasura in care exista 0 adecvare intre intensitatea sa ~i sarcinile ce urmeaza a firealizate. Contribuind d,ecisivla obtinerea succesului in activitatile noastre, ea poate lafeI de bine sa Ie faca relative sau chiar sa Ieblocheze .

- este yorba deun eseustructurat,cerintele caredeterminastructurarearaspunsuluifiind destul derestrictive.

- este yorba de

un eseu liber,precizandu-sedoar tematicaeseului.

: nu Impune cerinte de structura ~ialjorqare, urmarind~-se creatIvitate~iginalit31ea.

84

Eseul este unadiiitre modalitatiliaelucru-des intalnite in cadrulaisCiplinelill socioumane, de~i nu intotdeauna este deosebit de clar care suilt cerintele intr-o astfel de proba.Astfel, se poate aprecia, in primul rand, ca eseul este 0 lucrare de factura libera, in careautorul nu urmare~te epuizarea erudita a temei, ci mai curiind 0 reflectie asupraproblematicii precizate. Aceasta inseamna ca el presupune 0 integrare a cuno~tintelorinsu~ite anterior dintr-un punct de vedere original (personal) astfel inciit sa se dovedeascafecunditatea punctului de vedere adoptat.

Caracteristicile eseului pretind in efortul de elaborare a sa parcurgerea mai multoretape:

1. Clarificarea temei sau problematicii aduse in discutie, inclusiv prin incadrareaacestora intr-un anumit context (gandirea unui autor, un curent de gandire, o·tematica mai generala, 0 epoca istorica - lucrurile depind ~i de disciplina la care-serealizeaza eseul, dar ~ide tema pusa in discutie);

2. Pregiitirea abordiirii, care presupune identificarea cuno~tintelor care pot fifructificate in tratarea subiectului ~i stabilirea punctului de vedere potrivit cu careacesta va fi abordat;

3. Conceperea planului eseului, care trebuie sa respecte cerintele de completitudine(a nu se confunda cu exhaustivitatea), de rigoare ~icoerent~ a redactarii, de structuradinamica etc.; planul precizeaza diviziunile mari ale lucrarii ~i ideea generala carese dezvolta in fiecare diviziune;

4. Redactarea eseului, structurat pe trei paTti:a. Introducerea, care contureaza ~i precizeaza problema, punand in evidenta

importanta sa, dar de asemenea sugereaza marile diviziuni ale acestuia;b. Dezvoltarea, care cuprinde tratarea efectiva a subiectului, de 0 mamera

argumentata (se pot da citate ~i pot fi invocate ideile unor autori) ~iexemplificandu-se pe cat posibil ideile sustinute;

c. Concluzia pune in evidenta solutia problemei discutate, rara insa sa fie yorba de 0"inchidere" in masura in care un eseu este 0 "incercare".

Toate aceste cerinte ce trebuie respectate in elaborarea unui eseu fac din acesta 0lucrare mai dificila, ceea ce nu reprezinta insa un obstacol insurmontabil. La fel de bineeste adevarat ca nu este la fel de accesibilla orice disciplina, nici chiar in cazul celor socioumane (in principiu se poate admite cii este ffifli greu accesibil elevului de liceu cu catdisciplina in cauza are 'Un grad mai mare de ~tiintificitate). In cazul psihologiei estedesigur dificil de a pretinde puncte de vedere originale, creativitatea celui ce elaboreazaeseul putandu-se pune totu~i in valoare mai ales la nivelul informatiilor aduse in discutie,a modalitatii de corel are, a calitatii argumentarilor, a coerentei, a stilului, a exempleloroferite etc.

Oprindu-ne asupra subiectului enuntat, yom oferi 0 posibila modalitate de parcurgerea primelor trei etape ale elaborarii eseului, urmand ca redactarea sa efectiva sa fie 0posibila aplicatie.

1. Clarificarea temei:

a. tema adusa in discutie se refera la caracterul dobandit al caracterului cadimensiune a personalitatii umane;

b. subiectul enunta simultan ipoteza existentei unei relevante a mediului social informarea acestuia, solicitandu-se de asemenea evaluarea acestei importante.

2. PregMirea abordarii:a. cuno~tintele care vor fi abordate:

- semnificatia caracterului ca dimensiune a personalitatii umane;- specificul caracterului ca instanta care valorifica ~i controleaza celelalte

insu~iri psihice (temperamentul ~i aptitudinile), avand cea mai importantafunctie de autoreglaj;

- corelatia caracter - profil psiho-moral;caracterul integral dobandit;

- atitudinile in calitate de componente ale caracterului;- atitudinile ca moduri de reactie la un obiect de referinta;- in masura in care ne formam ca oameni numai in prezenta unui mediu uman,

inseamna ca modurile de reactie sunt, cel putin pana la un anumit nivel,invatate;

- mediul social: totalitatea ideilor, convingerilor, atitudinilor,comportamentelor etc. comune unui ansamblu uman;

- posibilele caracteristici ale mediului social din punctul de vedere al valorilorpromovate etc.

b. punctul de vedere propriu abordiirii: elementar, este evident ca mediul socialare relevanta in formarea caracterului, diferentele privind intensitatea acesteirelevante; de asemenea, conturarea punctului de vedere personal trebuie sa aiMin vedere ~i posibila interventie _avointei (cel putin de la un anumit nivel dedezvoltare personalii) in constituirea unor triisaturi de caracter (spre exemplu,un mediu viciat n~produce cu necesitate viciati) etc.

Elaborati un eseuprin care saanalizatiimportantamediului social informarea

""-

caracterului. Datiun titlu eseuluivostru.

~I

I

85

Conduita psihosociala22. Imaginea de sine ~iperceptia~eisociiili

22.1 Imaginea de sine22.1' Statusul ~i rolul- indicatori ailcomportamentului social

23. Relatiile interpersonale

23: I S.peci?cul rer~}i~J~rinterpersonale23.2 Tlpun de relatll mt't(rpersonale

23.3 Locul ~irolul telatii~or interpefsona,le in structura p~rsonalWltii23.4 Grupul ~i psih~logiJ de grup*

24. Comportamente pro ~i hntisociale24 1 C '\ \ .. 1 I

. omportamente p~l"'antlsocla e24.2 .Normalitate ~i anormaHt~iaHi

25. Atitudinile social~~iformarea lor*25.1 Atitudinile sociale25.2 Formarea ~imodificarea atituclinilo} sociale25.3 Relatia valori, atitudini, comp6rtanfente

Tipuri de itemi 6

~;::J>V"'1'1tim mfi1!-:'/;"

'"

I,

Wi»..."

~i:~;:

_FAI"'.'."Wii.

86 _

22. IMAGINEADE SINE 'I PERCEPTIA EI SOCIALA22.llmaginea de sine

Pentru a deveni ceea ce dorim sau pentru a ne realizaposibilitatile pe care Ie avem, trebuie sa ne cunoa~tem, sa neexploriim propriul eu ~i sa dobandim 0 imagine de sine cat maiexacta.

Imaginea lfe sine joaca un rol important in viata noastra:influenteaza tonusul trairilor noastre afective, ne indruma sa ne(auto )cunoa~tem prin raportare la altii, ne ajuta sa ne organizamaceastii cunoa~tere intr-o schemii de sine ~i ne conduce spreobtinerea stimei de sine.

Potrivit psihologului american William James, imagineade sine poate fi abordata din douii perspective:

din perspectiva continutului: atunci dnd ne orientamatentia spre analiza interiorului nostru, putem intra incontact cu personalitatea, cu corpul, cu "eul" nostru.Continutul eului se prezinta ca 0 istorie a devenirii, ca 0sintezii a evenimentelor care ne-au marcat, ca 0autobiografie. Fiecare noua informatie este asimilatii ~ine imbogate~te.ca proces: informatiile sunt primite selectiv, in sensul ciiunele sunt retinute, in timp ce altele respinse, Ieinregistriim, Ie organizam etc.

Imaginea de sine este 0 construqie sociala: ne formam prinapartenenta la un grup social, prin compararea cu altii. Eacontine cuno~tinte despre trasaturile noastre de personalitate,despre abilitati ~i priceperi, despre valori, credinte, motivatii,evenimente de viatii, relatii cu altii care exercitii 0 influentiisemnificativii.

Descrierea imaginii de sine se face adesea prin intermediultermenului de eu, respectiv capacitatea fiintei umane de aactiona ~i de a reflecta asupra propriilor actiuni, de a ficunoscator ~i cunoscut totodata, de a construi imaginea de sine.William James a Iacut distinqia intre trei aspecte ale eului:

- eul material: este constituit din corpul persoanei, dar ~idin imbriiciimintea, casa ~icelelalte posesiuni ale ei;

- eul social: este constituit din totalitatea impresiilor pe careindividulle face asupra celorlalti. Este aspectul central aleului, 0 sinteza a imaginii pe care 0 proiectiim asupraaltora ~ia rolOOlorpe care Iejucam in fata celorlalti;

- eul spiritual: se referii la capacitatea noastrii de auto-

William JAMES

(1842-1910)

A~a-numitul "stadiu aloglinzii" este 0 etapaimportanta in devenireanoastra, fiind yorba deintervalul temporal (6-18luni) in care copiluldobande~te sentimentulunitatii sale corporalepercepandu-~i propriaimagine in oglinda. Dad

pana in luna a treia sau a patra, copilul ignora oglinda care i se punein fata,dupa luna a ~aseaoglinda incepe sa 11intereseze, intrevazandraportul dintre aceasta ~i reflectarea unei persoane. Catre un andobande~tein!elegerea faptului ca este yorba depropria sa imagine,notiunea de totalitate corporala fiind dobandita spre varsta de doiani, iarcuaceasta bazele con~tiinteide sine.

reflectie, la experientele noastre interioare, la valorile ~iidealurile care reprezinta aspecte relativ stabile aleexistentei noastre. Eul spiritual este contemplativ ~iinclude idei despre sensul vietii, despre divinitate,despre originea universului etc.

Structura eului poate fi abordata de diferite maniere, unadintre aces tea luand in considerare principalele coordonate aleconduitei:

componenta cognitivii - conceptul de sine: reprezintatotalitatea perceptiilor ~i a cuno~tintelor pe care oameniiIe au despre calitatile ~i caracteristicile' lor (este unrezultat al modului in care ne percepem);componenta evaluativ-motivationalii - stima de sine:componenta evaluativii a eului care se refera la autoevaluarile pozitive sau negative ale persoanei;componenta comportamentalii - auto-prezentarea: serefera la strategiile pe care Ie folose~te individul pentru amodela impres.iile celorlalti despre el.

Formarea eului se realizeazii prin mai multe procese ~ianume:

Socializarea este procesul prin care persoana invatii modul deviata al societatii in care traie~te ~i i~i dezvolta capacitatilede a functiona ca un individ ~ica membru al unor grupuri.Socializarea incepe la na~tere ~i continuii de-a lungulintregii vieti, avand urmiitoarele scopuri:

invatarea de ciitreindivid a abilitiitilor necesare pentru atriii in societate;insu~irea capacitiitii de a comunica eficient cu ceilalti;interiorizarea valorilor de baza ~i a credintelorfundamentale ale societiitii;dezvoltarea de catre individ a propriului eu etc.

Compararea sociala: eul nu este 0 realitate fizicii, ci 0 realitatece se construie~te in mintea fieciiruia dintre noi, iar aceastamai ales prin compararea cu ceilalti.

Percepfia de sine: pentru a ajunge la 0 bunii cuno~tere de sinetrebuie sa actionam, sii ne implicam in evenimente ~i sa neobserviim comportamentul propriu. Privirea "din exterior" neda indicii despre atitudinile, credintele, despre efectul actelornoastre.

Filosof american, fondator impreunii cu C. S. Peirce alpragmatismului, publicii in 1907 Pragmatismul, in careafirma cii adevarul este "ceea ce este practic, util sau eficace".In domeniul psihologiei considera cii faptele psihice nu suntdecat con~tientiziiri ale tulburiirilor fiziologice (Principii depsihologie, 1890). Una dintre cele maiimportante contributiila mi~carea psihologicii se referii insii la impunerea utilizariiunor metode cu caracter ~tiintific pentru studierea faptelor deordin psihic, devenind astfel posibilii constituirea psihologieica ~tiintii.

Identitatea psihosocialii este rezultatul intersectiei socialului(reprezentat de grupOO, institutii, colectivitiiti) cu individualul,reunind reprezentarea de sine ~ide altii. Ei?te0 sintezii intre esentaindividuala ~i caracteristicile unei culturi comune, intreaptitudinile personale ~irolOOlesociale ale individului.

In sens restrans, identitatea evocii continuitatea existentei,faptul cii individul ramane acela~i in timp, cii persevereaza intr-o formula de sine. In sens larg, identitatea poate fi asimilatii cuo reprezentare unificatoare a existentei, cu imaginea de sine ~iconceptul de sine. Dar, in miisura in care este legata de practicilesociale, de ancorarea socialii ~i de imbogatirea culturalii,identitatea nu se poate lirnita la imaginea de sine ~ila transmisiaculturala a unor reprezentari. Ea se structureaza ~i seconstruie~te prin asumarea unor roluri pe scena socialii ~i sereface continuu in cursul existentei.

Afirmarea identitiipi presupune urmatoarele dimensiuni:continuitatea: care da sentimentul stabilitatii, integrariiin context ~icapacitatii de a elabora proiecte de viata;

- unitatea sau coerenla interna: care permite subiectuluisocial sa gaseasca elemente de legatura intre diverseleactivitati- ~i evenimente pe care Ie traverseaza, sa deasens istoriei sale personale;

- diversitatea: care se referii la articularea unor identitatimultiple (fizice, etnice, nationale, juridice, culturale),confruntarea acestora pe un "teritoriu" comun;

- autonomia ~i iifirmarea: pentru a se forma, individul seopune adesea presiunii exterioare, se diferentiaza, sedistinge de altii; diferentierea cognitiva poate lua forma

opozitiei afective, opusul acestei atitudini fiindconformarea la a~teptarile grupului, asimilarea pasiva;

- originalitatea: care afirma singularitatea, tendintaindividului de a-~i afirma unitatea;

- acliunea: urmare a asumarii responsabilitatii;identitatea se afirma ~i se consolideaza prin creatiaindividual a;

- valorizarea: prin actiune ~i depa~irea unor situatiidificile, individul se valorizeaza in ochii altora ~i inpropriii sai ochi; orice om nutre~te dorinta sa se afirme incontext social, raportandu-se la persoanele pe care Ieadmira; dorinta de schimbare, efortul pentru progres i~iau originea in aceea~i nevoie de valorizare. ,

Teoria identitiitii sociale. Potrivit acestei teorii, apartenenta ~la un grup social ii determina pe indivizi sa se autodefineascii _in termenii specifici grupului respectiv, astfel incat se poate ~aprecia ca grupul confera membrilor 0 anumita identitate isociala. Caracterul pozitiv sau negativ al acestei identitiitisociale se stabile~te prin compararea grupului de apartenentacu alte grupuri, acest efort comparativ fiind subintins dedorinta indivizilor de a dobandi ~i men tine 0 stima de sineridicata. In cazul in care identitatea socialii devine~

nesatisIacatoare, indivizii incearca fie sa paraseasca grupul,pentru a se integra in unul care asigura 0 identitate socialapozitiva (procesul de mobilitate sociala); fie sa lupte pentruca~tigarea de catre grup a unor caracteristici pozitive (procesulde schimbare sociala) .

inffilnite situatii intr-un astfel de context este aceea prin care Iace~ti elevi fie vor cauta dimensiuni noi de comparatie, care sa-i;avantajeze inraport cu elevii buni, fie vor incerca sa schimbe lradical criteriile unei identitiiti pozitive, astfel incat stima de sine jsa derive din e~ecul ~colar. Spre exemplu, vor incerca sa;sublinieze dezavantajele situatiei de succes ~colar, in comparatie ~cu "libertiitile" de care ei se bucura (posibilitatea de a fuma, de aincalca legile, de a consuma alcool etc.)

Mediul ~colar ~ivalorizarea negativii.1n cadrul invatiimfu1tuluiunul dintre grupurile valorizate negativ este acela al elevilor aflatiin situatie de e~ec ~colar.Aparitia unui astfel de grup, in masura incare existii anurnite criterii ale succesului, este inevitabila. Eleviicu performante slabe, sub presiunea colegilor ~ia profesorilor vorsimti ca formeaza un grup valorizat negativ, ceea ce va determinadin partea acestor elevi incercari de a c~tiga 0 identitate socialiipozitiva, incercari de a-~i intari stima de sine. Una dintre cele mai

•••.•.•."".•.•.,..••.•:••••••••••.""•.••••••••••••••••••_ •••.••.••..•"""•.•.•..•,.•.•.•.•; •••••.•__._..~.•••.••" ••.•... .,. ..•••••••.••••••••.•.•••••••.••.•••••..••••.~.,.-'_ •••• m .•••:>;"-=- m"" ..••...••;r.;;:-...:•••.••. *...........•••

22.2 Statusul ,i rolul - indicatori aiIn cadrul grupurilor ~i colectivitatilor din care face

parte, persoana ocupa intotdeauna 0 anumita pozitie, din caredecurg sarcini, functii, obligatii, ce reprezinta un fel decomportamente prescrise, comportamente model pe care

omportamentului socialsocietatea Ie a~teapta de la ea. La randul sau, persoana, ocupando anumita pozitie, este ~iea'indreptatita sa pretinda ~i sa a~teptede la ceilalti anumite comportamente in raport cu ea. Pentru aintelege fenomenul identificarii, trebuie apelat la noi concepte.

Statusul este ansamblul comportamentelor la care 0 persoanase poate a~tepta in mod legitim din parteacelorlalti.

Rolul este ansamblul de comportamente pe care cei din jur Iepretind ~iIea~teapta de la 0persoana data.

Se delimiteaza un status actual, care este pus inevidenta la un moment dat, ~i un status latent, ceea ceinseamna ca 0 persoana are in acela~i timp mai multe statusuri(de exemplu: barbat, adult, inginer, sot, parinte, prieten,membru al unui partid politic etc.), fiecare actualizandu-se intr-

o situatie specificii. Se poate vorbi astfel de setul de statusuri,dintre care unele sunt atribuite (de exemplu sexul), iar altedobandite (de exemplu profesiunea, apartenenta politica).Intre statusuri pot exista fie raporturi de concordantii, fieraporturi de discordantii. - 22

Comportamentul de rol exprima modul concret in carepersoana considerata se manifesta ~i aqioneaza.Comportamentele a~teptate au un caracter prescriptiv,teoretic, in timp ce comportamentele de rol au un caracter real,functional, compararea lor permitand stabilirea modului deindeplinire sau nu a rolului. Individul dispune, de asemenea, deun set de roluri, dintre care unele sunt imp use (de exemplurolul de biirbat, femeie, adolescent, bunic etc.), iar alteledobandite (rolul profesional, membru al unei organizatii).Cand apare 0 discrepanta intre trasaturile de personalitate alepurtatorului de rol ~i prescriptiile rolului se na~te conflictulintrarol (de exemplu mlul de tata in raport cu neglijenta,indiferenta, aleoolismul etc.)

\WANALIZA SWOT

Una dintre metodele eficiente de cunoa~tere de sine esteanaliza SWOT (initialele cuvintelor din limb a engleza princare sunt desernnate cele patru categorii de elemente luate in

Strenghts (atuuri; puncte tari)Exemplu: atnUlultiprieteni, imiplace natura, nu fumez etc.

calcul). Metoda presupune identificarea a cat mai multeelemente pe cele patru categorii precizate in personalitatea,atitudinile ~icomportamentele sale.

Weaknesses (sHibiciuni)Exemplu: nu sunt punctual, sunt dezordonat, ezitant etc.

, ••••••••••••••••••••••••••..••••••••••••••••••••••••••••••••• ~ •••••.•••••.••.••.•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• <...:Opportunities (ocazii; oportunitati): Exemplu: amprieteni dispu~isa ma ajute, amvointa etc.

Threats (amenintari):Exemplu:parintii suntdiv0rtati, conflicte in familie etc.

..............................................••.•....••••....•.•.....•••....••••.•..•••....•••.....••....•••.....•.....•••

Fieeare dintre noi poate sa realizeze 0 astfel de analiza, propriei persoane, respeetiv sa identifiee eorelatii intrereu~ind sa dobandeasca 0 perspeetiva mai buna asupra diferitele aspeete ale personalitatii sale.

Aplicatie: Realizati-va propria analiza SWOT, iar dupa aeeea rugati un eoleg sau eolega sa va fad 0 astfel de evaluare.Comparati eele doua analize. Ce diferente puteti observa? Discutati eu colegul vostru acele aspecte. Ce decizii crede!i catrebuie sa lua!i in urma celor eonstatate?

~PLlCATU .

22

1. Afirmarea ~i,implicit, realizarea propriei identitati depinde intr-omasura suficient de mare de societatea in care traim. Realizati 0dezbatere in care tema sa se refere la caracterul permisiv sauconservator al societatii romane~ticontemporane.

2. Analizati propriul grup de prieteni ~i incercati sa puneti inevidenta statusurile ~irolurile asumate de fiecare dintre membri.Care credeti ca este relevanta asumarii unor roluri ~i statusuridiferite?

3. Incercap sa descoperiti, in propria voastra existenta, contexte incare a fost eyident ca un proces de comparare sociala v-adeterminat sa incercati 0 schimbare a propriei voastre persoane.

l..S""

Conservatoare = persoana care este ata~ata de traditie, de cutume,in viata cotidiana, dar ~iin politica, economie, cultura.

Contemplafie = atitudinea, starea celui care mediteaza sau prive~telucrurile ~ifenomenele lara 0 finalitate practica.

E$ec $colar = situatie in care se regasesc unii elevi, indicatorii saireferindu-se la abandonarea precoce a ~colii,decalaj intreposibilitatile proprii ~irezultate, incapacitatea de a atingeobiectivele pedagogice, e~eculla examenele finale (saude concurs), inadaptarea ~colaraetc. Dintre cauzele strict~colare care pot determina e~ecul ~colar sunt de amintitrigiditatea ritmurilor de invatare, abordarile educative detip exclusiv frontal, marimea cIasei de elevi,eterogenitatea clasei de elevi, stiluri didactice deficitare

" (suprasolicitare a elevilor, rigiditate intelectuala,I subiectivitate in evaluare etc.), deficiente privind

4. Organizati 0 dezbaterepomind de la urmatoarea intrebare "Ce amfi lara ceilalti?"

5. Analizati relatiile de determinare existente intre stima de sine,autoprezentare ~iperceptia de sine.

6. Luand ca exemplu diferite roluri, incercap sa puneti in evidentacomportamente din cele trei categorii diferentiate: prescriseesentiale, permise ~iinterzise. Dad prima categorie este esentialapentru asumarea rolului, celelalte doua sunt probabile. Identificaticondipi care pot favoriza aparitia lor.

7. Identificati 0 alta metoda de cunoa~tere de sine ~i construiti 0argumentareprin care sa subliniati avantajele ei.

resursele ~colare, management deficitar, climat tensionatin ~coalaetc.

Grup = ansamblu uman structurat ale carui elemente seinfluenteaza reciproc. Grupul este determinat de indivizi,ace~tiafiind la randullor conditionati de grup. Influenta semanifesta mai putin ca 0 presiune exercitata din exterior,cat ca 0 adaptare mai mult sau mai putin spontana amembrilor grupului la mediul social.

Identificare = mecanism psihologic incon~tientpr~care un individW modeleaza conduita pentru a semana unei altepersoane. Constituie unul dintre cele mai importantemecanisme ale formarii personalitatii ~i ale educatiei.Perturbiirile intervenite in acest mecanism conduc latulburari caracteriale ~idepersonalitate.

Oportunitate = caracterul a ceea ce este oportun, respectiv a ceea ce.se intampla la momentul potrivit, adecvat situatiei.

23. RELATIILE INTERPERSONALE,23.1 Specificul relatiilor interpersonale

Relapile interpersonale sunt legituri psihologice, con~tiente ~idirecte intre oameni.

In calitatea sa de fiinta sociala, omul este produsul in primulrand al unui proces de socializare, ceea ce inseamna ca nu poatetrai singur, izolat de ceilalti. Existenta umana nu poate ficonceputa in afara relatiilor sociale, printre acestea un roldeosebit de important fiind detinut de relatiile interpersonale.

Caracterul psihologic al legaturii arata ca este yorba dedoua surse psihice distincte, inzestrate cu toata gama functiilor,insu~irilar, starilor ~itrairilor psihice.

Caracterul con~tient al. legaturii arata ca relatiileinterpersonale, sunt posibile numai in cadrul existenteicon~tiintei de sine, a con~tiintei semenului ~i a con~tiinteirelatiei existente.

Caracterul direct al legaturii arata necesitatea realizariiunui minim contact perceptiv intre persoane.

Realizarea relatiilor interpersonale presupune astfelprezenta cumulativa a acestor trei caracteristici, absenta uneiadintre ele racand imposibila existenta unar relatii interpersonale(pot exista relatii interumane sau interindividuale). Ponderealor este insa diferita in functie de tipul relatiei interpersonaleluate in calcul.

23.2 Tipuri de relatii interpersonaleDiversitatea relatiilor interpersonale poate fi abordata prin

intermediul mai multor criterii:1. Criteriul nevoilor ~i trebuintelor indivizilor

implicati in relapa interpersonalli, potrivit caruia se disting:relatiile de intercunoa~tere, dezvoltate din nevoia de adispune de cat mai multe date despre partenerul relatiei.eu cat cunoa~terea despre partenerul relatiei este mai

bogata ~i ~ai adecvata, cu atat relatiile se vor desra~uramai u~or. In acest context, un rol deosebit 11au imagineade sine ~i imaginea despre celiilalt. Una dintre erorilede perceptie sociala, cu frecventa mare, este aceea ainertiei perceptiei (pe care individul ~i-o construie~tedespre cei cu care este in relatie), constand in faptul ciiimaginea pe care subiectul ~i-o construie~te despre unaltul nu fine pasul cu evolufia comportamentuluiacestuia, ducand mai ales la erori de evaluare.relatiile de intercomunicare, dezvoltate din nevoiaindivizilor de a comunica. Un rol important incomunicarea interumana este detinut de naturamesajelor transmise ~i receptionate, continutul lor,prezenta sau absenta intentiei de a modificacomportamentul celuilalt etc. Importanta relatiilor deintercomunicare in existenta umana este pusa inevidenta mai ales de situatiile de perturb are acomunicarii precum jiltrarea informafiilor, blocajulcomuniciirii, bruiajul, distorsionarea informafiilor etc.rela1iile afectiv-simpatetice, dezvoltate din nevoiaoamenilor de a fi simpatizati de ceilalti, de a imparta~iemotiile impreuna cu ceilalti etc. Acestea pot fiunilaterale (neimparta~ite) sau reciproce

De asemenea, relatiile interpersonale pot fi caracterizate ca:- obiective (au un caracter social), in sensul ca depind de

contextele (situatiile) sociale;subiective (au un caracter psihologic), in sensul ca depindde subiectivitatea celor implicati.

Aceste caracteristici se realizeaza ~i ele simultan, primatulunuia sau altuia dintre aspecte depinzand de natura relatiilor incauza.

In virtutea faptului ca omul este fiinta ce are capacitateavalarizarii nu numai in plan practic ~i cognitiv, ci ~iin plan moral,relatiile interpersonale au un pronuntat caracter moral, eticdeoarece prin intermediul lor omul poate urmari realizareabinelui sau a raului (in cadrullor comportamentul uman poate fivalorizat ca bun sau rau, pozitiv sau negativ, poate fi acceptat saurespins).

Deoarece relatiile interpersonale dau posibilitatea oamenilorsa interactioneze unii cu altii astfel incM sa se dobandeasca 0cuno~tere de sine mult mai adecvata ceea ce permiteperfectionarea propriilor trasaturi de personalitate, se poateaprecia ca relatiile interpersonale au ~iun caracter formativ.

(imparta~ite), au intensitati diferite ~i pot fi pozitive(simpatie) sau negative (antipatie).

2. Criteriul caracterului procesual, dinamic, potrivitcaruia se disting:

relapi ce nu produc modificarea particularitatilorpersonale ale partenerilor, unde se inc1ud:a. relafii de cooperare;b. relafii de competifie;c. relafii conflictuale (cognitive, afective, perceptive,

sociale etc.).relapi ce determina modificarea caracteristicilorpersonale ale partenerilor, unde se inc1ud:a. relafii de acomodare;b. relafii de asimilare;c. relafii de ierarhizare (stratificare);d. relafii de alienare (instrainare, indepartare).

Actiunea mutuala a partenerilor in cadrul relatiilorinterpersonale intretinute poate conduce la constatareacompatibilitapi sau a incompatibilitatii partenerilor in cadrulrelatiei (acestea sunt direct proportionale cu atitudinile dereceptivitate, de initiativa ~i nevoia de intensitate ainteractiunilor).

Relatiile interpersonale detin unrol deosebit de important informarea personaliHitii noastre,dar, de asemenea, in afirmareaacesteia, in constituirea stimei desine ~i a scopurilor pe care ni Ieproiectam in vederea realizariipersonale.

23

23.3 Locul ,i rolul rela,iilor interpersonale in structura personaliti,iiLa un anumit nivel se poate aprecia ca trasaturile de

personalitate nu sunt dedit relapi interumane interiorizate,personalitatea fiecaruia fiind astfel oglinda ~i expresiarelatiilot interpersonale.

Relapile interpersonale sunt cele care mobilizeaza §idinamizeaza viata psihicii a indhidului, determina aparipaanumitor stari psihice, conduc la forma rea ~imanifestareaunor insu§iriJlsihice, constituind totodata spatiu1 in care semanifesta intreaga viata psibica a individului. Datarita

relevantei lor in raport cu constituirea propfiei personalitati ~icu evolutia sociala se impune astfel necesitatea stimularii decatre societate, in toate elementele sale structurale, a unor relatiiinterpersonale pozitive.

Desigur, un rol in natura relatiilor interpersonale 11are ~ipersonalitatea, mai ales atunci cand aceasta este dejaconstituita, triisaturile acesteia punandu-~i amprenta asupranaturii, intensitatii ~i calitatii relatiilor interpersonale pe carepersonalitatea in cauza Ie dezvolta, mentine sau restrange.

23.4 Grupul,i psihologia de grup*Grupul reprezinta un ansamblu de indivizi, eonstituit in timp, intre eare exista diverse tipuri de interaepuni ~i relapieomune determinate.

23

Indivizii se raporteazii unii la altii nu numai in cadrulrelatiilor interp~onale, al diadelor, ci ~i in cadrul unor retelemai largi de relatii, anume al grupurilor. Realitatea socialiiinsii~i se prezinta ca un sistem complex de grupuri careconstruiesc norme §i valori, distribuie pozitii §i exercitiiinfluente.

Grupul are astfel:un rol important in evolutia persoanei, constituind celmai important mijloc de socializare §i de integraresociala;o contributie decisiva la transmiterea valorilor uneisocietati;un rolmajor in a oferi individului securitate, dar ~imijloace de afirmare;capacitatea de a raspunde nevoilor asociative §i deapartenentii ale fiintei umane.Pentru ca 0 asociere de persoane sa poata fi denumita

grup este necesara realizarea urmatoarelor condipi:- existenta unei determinari in timp, a continuitatii

temporale;- existenta unor in teractiuni fntre membrii grupului

(relatii sociale, biologice, psihologice, culturale, spirituale,religioase etc.);

- existenta unor scopuri comune tuturormembrilor.Aceasta inseamna ca orice grup are trei dimensiun

specifice:- dimensiunea instrumentaHi, care se refera la

coordonarea membrilor catre un scop comun ~i organizareacomunidirii in vederea fluidizarii informatiilor;

- dimensiunea relaponaHi, care se refera la interactiunilesocioafective din interiorul grupului;

- dimensiunea contextuala, care se refera la conditiilemateriale, economice, juridice, institutionale, ideologice ~ipolitice in care evolueazii grupul.

Aceste caracteristici permit diferentierea grupului dealte realitiiti sociale, precum mulpmea. Multimea reprezinta,de asemenea, un ansamblu de indivizi, dar care sunt simpluprezente laolaltii Tara sa interactioneze, Tara un scop comun ~iTaraca asocierea sa dureze in timp. De asemenea, grupurile suntdistinse astfel de categoriile abstracte sau statistice, decategoriile demografice, socioeconomice sau socioculturale,de situatiile colective.

ri~di~;~~l·····~~~~~~~~~t~t~il.;d~~fttt~~~~~~r···i~···~f~~~!I grupurilor, cu atat mai mult cu cat in afara acestora nu poate II ajunge fiinta umana propriu-zisa. Grupurile constituie

I real.itatea necesara care intermediaza intre indivizi §i

l~ ,o""taw. !I

II

I

Criteriile ce pot fi utilizate pentru diferentierea tipurilor degrupuri sunt:

1. criteriul cantitativ (nurnarul persoanelor din grup),potrivit caruia se disting:a. grupuri mari: numar relativ mare de membri,

existenta unor relatii sociale oficiale,intercunoa§terea superficiala (! membrilor (prinintermediari) ~i intervalorizare slaM;

b. grupuri mid: numiir redus de membri, relatii directe(nemijlocite), intercunoa§tere §i intervalorizare bune.

2. criteriul calitativ (natura relatiilor dintre membri),potrivit caruia se pot distinge grupuri primare (existarelatii fata-n fata, nemijlocite - familia) ~i secundare(membrii grupului nu interactioneaza direct - poporul).

Un grup indepline~te mai multe funetii, precizareaacestora putandu-se realiza din mai multe perspective:

1. Satisfacerea nevoilor:satisfacerea diferentiata a nevoilor membrilor, infunctie de organizarea ierarhica a grupului §iautoritatea recunoscuta a fiecaruia dintre ace~tia;satisfacerea nevoii de fncorporare sociala !ji dedominare (participare, incorporare, securitate,respectarea traditiilor ~ia ritualurilor);crearea de noi nevoi, pe masura ce grupul evolueaza..spre not scopun;

2. Caracterul functional:- funcfia de integrare soCiala a individului, a nevoilor

§i a aspiratiilor sale prin parcurgerea unui traseu derecunoa§tere reciprocii individ-grup;

- funcfia de diferenfiere, care se manifesta prinoportunitatea pe care grupul 0 ofera individului de abeneficia de prestigiul grupului in cauza, dar ~ide a seafirma personal;funcfia de mijloc !jiloc al schimbiirii, grupul fiind uncamp dinamic in care persoana dobande~teexperiente, intervine asupra evenimentelor, i§iproiecteaza viitorul;

- funcfia de producator de idei, grupul fiind un mediucreativ privilegiat datorita interactiunilor dintremembri, libere de alte constrangeri in afara celorproprii grupului.

Marimea grupului este un parametru important al oricaruigrup, in masura in care natura §iintensitatearelatiilor dintre membriigrupului depind in primul rand de numarul membrilor acestuia.

Caracteristici ale grupului mic:numarul relativ scazut al membrilor sai (2-20membri);interacpunea nemijlocita (jafa in fata) a membrilorgrupului; .existenta unor scopuri comune, acceptate de totimembrii grupului.Acestea orienteaza activitatea grupului,constatandu-se 0 stransa interactiune intre scopurile degrup ~i scopurile individuale ale membrilor. Putereascopurilor de grup este in functie de claritatea formuliiriilor ~ide acordul total sau partial al membrilor grupului;existenta unei structuri a grupului, nascuta dininteractiunea membrilor ~i care se refera la modulconcret in care indivizii se leaga intre ei ~i ierarhia dincadrul grupului. Pentru functionarea eficienta a grupuluieste importanta ~i dispunerea in spatiu a membrilor, ceechivaleaza cu structura spatialii a grupului;

- compozitia grupului, derivata din caracteristicileanterioare §i din caracteristicile personale alemembrilor. Din acest punct de vedere, grupurile pot fi

91

membrii grupului. Puterea de influenta a acestora ingrupurile formale poate fi in colaborare, in pari:liel sau incontradictie cu puterea liderului formal.

Pe termen mediu sau lung se realizeaza adesea situatia incare liderul neoficial ia locul celui oficial, in aceasta nouapostura declan~andu-se ~i in raport cu persoana sa procesulcare i-aconferit in cele din urma calitatea de lider formal.

Exista insa ~i alte criterii de diferentiere a tipurilor delideri, stilul de conducere fiind unul dintre cele uzuale. Astfel,potrivit acestui criteriu se face diferenta intre lideridemocrati, autoritari, laissez faire, orientati spre sarcinii~au focalizati pe relatiile interpersonale existente in grup.In raport cu acest mod de considerare a tipurilor de lideri unadintre problemele aduse in discutie se refera la capacitatea dea determina reu~ita in actiunile intreprinse de grup. S-aconstatat insa cii performanta in conducere nu e legatiiabstract de un stil anume de conducere, ci de capacitatea deadaptare la circumstante specifice.

sintalitatea grupului (personalitatea grupului,respectiv trasaturile ce constituie specificul acestuiaconsiderate in interdependenta lor ~i in raporturile cualte grupuri).

Grupurile mici sau primare sunt de diferite tipuri, in generalprocedandu-se la inventarierea lor in functie de frecventarealizarii lor. Charles Cooley, eel care a descris pentru primadata acest tip de grupuri (1909), distingea patru tipuri degrupuri primare:familia, grupul de joc al copiilor, grupul devecinatate ~i comunitatea de batrani. 0 inregistrare maiexhaustiva enumarii urmatoarele tipuri de grupuri mici sauprimare: grupul de sarcina, grupul de formare psihosociala,grupul de actiune, grupul de cercetare-dctiune, grupul deinvatare, grupul de loisir ~ifamilia.

Viata grupurilor ~i a societatii este de neconceput raraorganizare ~i rara conducere. Existenta ~i funqionareaoricarui grup presupune un conducator, selectia acestorarealizandu-se potrivit unor reguli sofisticate. Procesul deconducere apare astfel ca esential pentru existenta unui grup,putand fi definit ca procesul prin care un membru al grupuluiii influenteaza pe ceilalti membri in vederea atingerii unorscopuri specifice grupului. Influenta exercitata asupramembrilor este una determinanta, rara ca ea sa provina doardinspre liderul grupului, a~a incat trebuie sa se faca diferentaintre lider ~ialte persoane influente in grup.

Una dintre cele mai relevante diferentieri ale tipurilor delideri este aceea dintre liderul formal ~i liderul informal.Liderul formal este eel oficial, numit sau ales, curesponsabilitati bine definite, inscrise de obicei in documenteoficiale.

Atat in grupurile formale, cat ~i in cele informale existainsa lideri informali, Tecunoa~terea acestora venind dinspre

omogene sau eterogene, in acest din urma caz probabilitatea aparitiei unor relatii conflictuale fiind mare;

- organizarea grupului, care poate privi 0 organizareformalii (presupune relatii oficiale, reglate de normerigide) sau una inform alii (relaW afective, apropiate,nereglate oficial);

- coeziunea membrilor (gradul de legatura, de unitate);- gradul de autonomie (al grupului in raport cu alte

grupuri);- gradul de conformism (determinat de masura

acceptarii sau respingerii normelor de grup);- gradul de permeabilitate (capacitatea de a primi noi

membri);-~ gradul de stabilitate (durata in timp);

mLIDERIl~I CONDUCEREA1-, ---------------

~PLlCATII

1. Dragostea se poate defini drept 0 relatie interumana caracterizataprin libera alegere, afectivitate ~i pretuire reciproca, in absentaunor constnlngeridirecte de ordin social. Organizati 0 dezbatere incare luand ca punct de plecare aceasta definitie Incercati saargumentati pro ~icontra, tinand cont de diferentele existente Intrediferitele culturi In ceea ce prive~tecontinutul iubirii (este necesarca In prealabil sa fie colectate informatii despre modulin care "seconstruie~te"iubireaIn alte culturi).

2. La nivelul existentei sociale prezenta prejudecatilor este un faptcurent. Fiecare dintre voi Incercati, In c1asa, sa scrieti desprecolegii vo~tri,pe 0 foaie de hartie, lucruri care sunteti convin~icasunt adevarate, dar pe care nu Ie intemeiaza informatii dobanditedin surse veridice, ci sunt formulate in baza "celor ce le-ati auzit"(nu consemnati pe foaia de hartie propriul nume). Discutati lanivelul c1aseiceea ce s-a notat ~iIncercati sa vedeti daca relatiileinterpersonale la nivelul c1asei erau influentate de aceleprejudecati.

3. Analizati motivele pentru care deviantii de la norma grupului suntrespin~i.

4. Exemplificati functiile grupului micpentru grupul deprieteni.

5. Analizati comparativ relatiile de cooperare, relatiile decompetitie~irelatiile conflictuale.

6. Construiti 0 argumentare prin care sa aratati ca relatiileinterpersonale auun caracter formativ.

7. Grupurile din care facem parte nu au numai influente beneficeasupra noastra. Identificati 0 situatie In propria voastra existentacand ati ajuns la conc1uziaca influenta grupului din care Iaceatiparte a determinat preluarea unor comportamente respinse dinpunct devedere social.

8. Analizati relatiile interpersonale existente intre voi ~icolegii dec1asa,iardupa aceea caracteristicile grupului pecare 11formati. Cediferente puteti observa? 23

Acomodare = actiunea de adaptare, de obi~nuire cu noi conditii deviata.

'Alienare = Indepartare, instrainare; In context social este yorba deostilitate fata de societate, fata de factorii de civilizatie,pana la a se simti izolat in cadrul societatii de~icontinua satraiasca in mijlocul ei.

'Demografie = ~tiinta care, prin metode cantitative, studiazafenomene ~i procese privitoare la nwharul, repartitiageografica, structura, densitatea, mi~carea populatieiuml!lle~icompozitia ei pe grupe de varstii,de sex etc.

Inerlie = tendinta unei persoane sau a unui grup de a ramane ininactivitate, apatie.

Opinie publica =procesul psihosociologic inter-!ctivde agregare ajudecatilor evaluative, a atitudinilor· ~i a credintelorreferitoare la 0 problema sociala ale unui numarsemnificativ de persoane dintr-o comunitate care seexprima verbal deschis.

Prestigiu =ascendent legat de statut ~isucces care poate reveni uneipersoane, grup, loc sau epoci. Este atribuit de catre semeni~i se impune opiniei publice determinand deferenta ~iadmiratia prin puterea sa de influentare.

~

24. COMPORTAMENTE PRO 'I ANTISOCIALE24.1 Comportamente pro ,i antisociale

·24

Orieare din eomportamentele noastre are urmari mai multsau mai putin direete asupra eelorlalti. In funetie de aeesteurmari, eomportamentele sunt:

Comportamente prosociale, care reprezinta 0 categoriefoarte vasta de e~portamente ~i se refera la aete valorizatepozitiv de soeietate. Sunt comportamente intenponate,realizate in afara obligapilor profesionale ~i orientate

spre conservarea ~i promovarea valorilor sociale,fara a~teptarea unei recompense externe.

Comportamentul de ajutorare se poate defini dreptaetul intentionat efectuat i'n folosul altei persoane.

Explieatiile oferite aeestui tip de eomportament au fostelaborate de pe doua pozitii teoretice:

- perspectiva biologicii.: aeest tip de eomportament estei'nnaseut, existand la oameni predispozitia biologiea dea-I ajuta pe eei care sufera sau pe semenii no~tri aflati i'nperieol (0 astfel de perspeetiva se bazeaza pe ipotezasupravietuirii prin i'nrudire, care eontrazice legeaseleetiei naturale);

- perspectiva invii.!ii.rii sociale: eei mai multi psihologiargumenteaza ea aeest tip de comportament i'~i areoriginea i'n proeesul de soeializare (socializareaprimarii), fiind i'nvatat atat prin meeanismulreeompensei, cat ~ial pedepsei ~ii'ntaririi.

Principal a motivatie a eomportamentului de ajutorareeste empatia, respectiv capaeitatea de a sesiza trairile altuia, •de a ne identifiea emotional ~i eognitiv eu .a alta persoana.Empatia este mediata, i'n buna masura, de similaritate:empatizam mai u~or eu 0 persoana pe care 0 percepem eafiindu-ne similara.

Ineerearea de sistematizare a elementelor care sustincomportamentul de ajutorare permite punerea i'n evidenta adoua eategorii:

factori situationali: exista situatii i'n care, indiferent deearaeteristicile de personalitate ale individului, el vaaeorda ajutor altuia (de exemplu situatiile de urgenta),dupa cum exista situatii i'ncare, indiferent de profilul depersonalitate al individului, el nu va aeorda ajutor;factori de personalitate: aiei sunt de amintit starilepsihice tranzitorii ~icaraeteristicile persoanei.

Comportamentul altruist reprezinta 0 subeategorie a

Doua probleme ingemanate: egoismul ~i altruismul"Problema altruismului s-a pus eu deosebita aeuitate Insocietatea noastra occidentalii fondata pe prioritateainteresului ·~ia individului. Nu din cauza di ar exista riseul eaoamenii sa fie prea altrui~ti, deci sa uite de ei i'n~i~i,ei pentruca TIU ar putea sa fie sufieient de altrui~ti. Or, TIU existaeoexistenta fiira empatie, niei ajutor - niei ehiar sacrifieiu desine - Iar~ eons~nsln privinta ritmilor sau formelor pe caretrebuie sa Ie i'mbrace acest ajutor sau sacrificiu. Fi"iraacestconsens nu ar mai exista societate, ei 0 jungIa de barbati ~ifemei sau 0 piata veritabila in care ar supravietui ·cei mainoroco~j. Altrulsmul este problema unei cultlVi a careiregula este"egoismu1." (s. Moscovici (coord.), Psih%gia sociala Iirelafii/or eu celli/illt, Editura PoliTom, 1994/1998, la~i)

comportamentului de ajutorare, referindu-se la acte motivatede dorinta de a-i face un bine celuilalt tara a a~tepta cii~tiguripersonale. In general, persoana altruista se caracterizeaza prinempatie, credinta intr-o lume dreapta, responsabilitate sociala,egocentrism scazut, credinta i'ntr-un control intern (in sensu Ica sta in puterea fiediruia dintre noi de a face bine sau rau ~i caacestea nu depind de noroc, destin, organizatii sau alte forteexterioare) .

Prietenia consta in relatia psihosociala de durata dintredoua fiinte umane, rezultat al alegerii libere ~i bazata peafectiune, incredere ~i pretuire mutuala. Relatia de prietenieare i'n centrul ei afectivitatea ~i pretuirea reeiproca, bueuria,plaeerea ~i entuziasmul partenerilor de a fi i'mpreuna. Este 0relatie autentie afeetiva i'ntre persoane egale, dincolo deeonditia soeiala sau de alta natura, contand nu atat cine e~ti, eicee~ti.

Simpatia reprezinta relatia psihosoeiala eu 0 i'nearciituraafeetiva ridieata, tara insa ea aeeasta sa aiba la baza 0 deeizieeon~tienta, manifestata printr-o anumita "deschidere" ~idisponibilitate i'n raport eu anumite persoane (este prezenta, easau opusul sau, din primele momente i'n care eunoa~tt';m 0 nouapersoana).

increderea este 0 modalitate de i'nvestire a unei alte

persoane (poate fi ~i reeiproca) eu 0 anumita "infailibilitate",in sensul ea eele ee vin dinspre persoana in care avem inerederenu mai sunt supuse unui proees de evaluare, fiind aceeptate caatare.

Comportamente antisociale, care sunt comportamentece sfideazi ordinea socials conveniti, contrariazi prinneluarea in seams a normelor ~i a institupilor sociale. Aeesttip de eomportamente sunt fie intention ate, savar~ite depersoane ee i'nealea in mod con~tient legile juridice ~i normelemorale, fie savar~ite de persoane bolnave, eu grave tulburaride personalitate.

Comportamentul agresiv este eomportamentuldesta~urat cu intentia de a face rau altei persoane.

Explieatiile au fost eonstruite, de asemenea, pe baza adoua pozitii teoretice:

- perspectiva biologicii.: considera agresivitatea 0tendinta innascuta de actiune, respectiv agresivitateaapare ca un instinct (model predetelminat de raspunsurila stimulii din mediu, raspunsuri ce sunt controlategenetic); etologia, ramura biologiei ce studiazainstinetele, a aratat ca agresivitatea are un aspectfunctional, pozitiv, in lumea animala fiind limitata deanumite semnale de capitulare ~i de supunere ai'nvinsului, aceasta inhibitie disparand i'nsa la om;explica!ii socia Ie ~i biosociale: insista pe trairi psihiceprecum frustrarea (orice eveniment ce interfereaza cuatingerea scopului), care determina furie, ostilitate ~icomportament agresiv; frustrarea nu conduce insaintotdeauna la agresivitate, astazi cele mai multe teorii

Pentru a preveni inflapa factorilor care pot submina 0societate, la nivel social sunt valorizate anumite

comportamente agresive. Societiple contemporane incearcainsi intr-o masuri din ce in ce mai mare un control maistrict asupra acestor comportamente care, in trecut, au

condus adesea la incalcari ale drepturilor omului.

insistand pe un proces de inviitare socialii.Factorii comportamentului agresiv sunt:

factori personali: tipul de personalitate ~i sexul(procesul de socializare educii spre exemplu biiietii inacest sens, In timp ce fete Ie sunt descurajate);factorii 4e mediu: zgomotul (amplificii agresivitateanumai la indivizii care au deja tendin!e agresive),temperatura (agresivitatea cre~te pe miisurii ce cre~tetemperatura), aglomera!ia (depinde de perceptiasubiectivii: pliicutii sau nepliicutii).

Tipologia agresivitiitii este deosebit de diversii, curentefiind distinc!ii, precum: agresivitate inten!ionatii/agresivitateneinten!ionatii, agresivitate directii/agresivitate indirectii,

93

agreslvltate individualiilagresivitate de grup, agreslvltatemanifestii/agresivitate latentii, agresivitateverbalii/agresivitate fizicii etc.

De~i existii multiple dezbateri pe aceastii temii, seconsiderii cii nu orice formii de agresivitate este antisocialii,dupii cum nu orice act antisocial presupune agresivitatea. Ingeneral, agresivitatea instrumentalii nu este consideratiiantisocialii, ci prosocialii (prinderea ~i pedepsireariiuIaciitorilor, competitiile sportive, sanctiunile aplicate depiirinti copiilor etc.). In principiu, insii, miisura in careagresivitatea este antisocialii sau prosocialii se poate stabili infunc!ie de opozi!ia sau sustinerea in raport cu normeleconsiderate sociale.

24.2 NormaJitate ,i anormalitate socialaIn stransii legiiturii cu comportamentele pro ~i antisociale

se pune problema normalitiifii, respectiv anormalitiitiisociale.

_ ormele prescriu comportamente dezirabile,reglementeazii relatiile dintre indivizi in numele uneiautoritiiti (regula, morala, legea). Sliibirea sau incoeren!anormelor reprezintii sursa anomiei, respectiv absentanormelor, functionarea patologicii a societiitii, dezordinea,dereglarea valorilor traditionale.

Caracteristicile unei norme sunt:

tematica: prescrie cine are dreptul sau datoria de a faceceva ~icum trebuie sii se facii ceva;

- claritatea: aratii cum trebuie sii te raportezi la norme;- marja de toleran(ii.: desemneazii amplitudinea

comportamentelor acceptate ~i de unde incepedezaprobarea;

- constanta: desernneazii stabilitatea normei, dad seaplicii doar uneori sau intotdeauna;

- definirea anormalitii.(ii: precizarea comportamentelorcontrare normei;

- practicarea normei: depinde de particularitii!ileindividuale, dar ~i supraindividuale; norma se impunedacii este eficace in comportamentul real.

Normele sunt elaborate sub influenta modelelor culturaleale unei populatii. Uneori acela~i gest sau comportament aresernnificatii diferite In functie de regiunea geograficii ..

Se distinge intre modelul cultural real, rezultand dinriispunsurile asemiiniitoare ale unei populatii sau grup intr-osituatie datii ~i modelul construit, influentat de modii. Uneorise mentioneazii ~i un model ideal, 0 abstractie elaboratii demembrii unei societiiti pentru reglementarea situatiilorconsiderate capitale (de exemplu: egalitatea tuturor in fatalegii, toleranta fatii de diversitate ~ialteritate etc.)

Cel mai important rol in definirea normalitiitii ~ianormalitiitii psihosociale 11au grupurile sociale, deoarecenormele sociale sunt caracteristicile fundament ale ale

acestora, ele descriind uniformitiitile de comportament cecaracterizeazii grupurile. Practic, un grup nu poate functionadacii membrii siii nu se conformeazii normelor. Este yorba de

procesul mai larg al influentei sociale, oricare dintre proceselepuse sub acest titlu implicand schimbiiri in prirnul randcomportamentale, dar ~iatitudinale.

Efectele pe care indivizii Ie au uoH asupra altoraprivesc:

1. Normalizarea, respectiv uniformizarea relativii aeomportamentelor $i a atitudinilor membrilor unuigrup. Fenomenul fundamental in situatii1e denormalizare constii in inexistenta unei norme stabilite.dinainte, pe care grupul ar impune-o indivizilor tarii cael insu~i sii fie sensibilia pozitia acestora. Lipsaconsensului majoritiitii cu privire la riispunsul corect

face ca membrii, nesiguri pe riispunsurile lor, sii·exercite influentii unul asupra altuia ~i sii sflir~easciiprin a adopta 0 norma comunii, ce intrune~te adeziuneatuturor ~i exprima pozitia grupuhii fatii de stimululrespectiv.

2. Con rmismu., respectiv procesul de sehimbare aeomportamentului datoritii presiunii implicite agrupului, face ca interactiunea dintre membrii grupuluisa fie posibila ~i predictibila, permitand grupului sa-~iatinga scopurile. Efectele conformismului pot fiexplicate prin influenta informational a ~i influentanormativa. Conformismul nu este determinat insa doar

de presiunea evidentii a grupului, ci poate fi yorba ~i deprodusul dorintei de a fi in mod manifest de acord cu .grupul, anticipandu-se pierderea statutului sauidentificarea ca anormal. Oricum, faptul de a fi diferitde ceilalti din grup are consecinte serioase, a~a incatoamenii se supun presiunilor exercitate de grup chiar ~iatunci cand exista ~i alternative clare ~i lipsite deambiguitate.

Conformismul

3. Obedienta, respectiv situatiile in care schimbarea decomportament survine ca urmare a unui ordin venit dinpartea unei surse de influentii inzestrate eu autoritatelegitimii. Spre diferen!a de situatiile de conformism, incare membrii grupului ~i individul influentat au acela~icomportament, in cazul obedientei aceastii similaritatenu se regiise~te. Autoritatea pretinde din partea celuiobedient un comportament pe care ea nu 11 realizeazii,cel putin nu in fata acestuia.

4. :nfluenta mioori •.arii, care se refera la faptul ca nu 24numai grupurile exercitii 0 influentii asupra indivizilor,dar ~i indivizii propun la randullor norme. Atunci candnormele aflate in vigoare fntr-un grl!P dat sunt violatese vorbe~te de devian(ii., rezultatul acesteia fiind adeseaexcluderea membrului deviant din grup. In anumitesituatii insa, indivizii devianti in raport cu normadominantii se pot afla la originea inovatiei sociale~respectiv 0 minoritate lips ita la un moment dat deputere sau de status poate obtine influen!ii socialii,determinand 0 reevaluare a normelor aflate in uz.

94

WSENTIMENTUL DE VINOVA TIE

Existenta normala a individului in context socialpresupune printre altele ~i capacitatea de a simti vinovatia.Potrivit lui D. W. Winnicott, unul dintre psihiatriicontemporani care s-a ocupat cu precadere de problemelepsihice ce apar in perioada copilariei, pierderea acesteicapacitati (la diferite intensitati) sUi cel mai adesea la bazacomportameBtelor antisociale. Ilustrativ in acest sens poate ficonsiderat urmatorul fragment, care aduce in discutie cazulunui Miat care fura de la ~coala.

"Directorul, in loc sa-l pedepseasca, a recunoscutfaptul ca era bolnav ~ii-a recomandat consultatie psihiatrica.Acest Miat, la varsta de 9 ani, se confrunta cu 0 deprivareapartinand unei perioade mai timpurii ~i avea nevoie de faptde 0 perioada de stat acasa. Familia lui s-a reunit, iar acestfapt i-a dat 0 noua speranta. Am aflat ca Miatul avea 0compulsie de a fura, auzind 0 voce care-i dadea ordine,vocea unui vrajitor. Acasa, el a devenit bolnav, infantil,dependent, apatic. Parintii i-au intampinat nevoile ~i i-audat voie sa fie bolnav. La sfiir~it ei au fost recompensati prinfaptul ca el s-a recuperat spontan, iar dupa un an a fostcapabil sa se intoarca la ~coala. Jar recuperarea s-a dovedituna de durata.

Ar fi fost u~or ca acest copil sa fie indepartat de caleacare condu~ea la recuperarea sa. El nu avea desigur cuno~tintade singuratatea ~i de golul intolerabil ce se aflau la baza boliisale ~i il racusera sa adopte pe vrajitor in locul unei organizarimai naturale a Supraeului. Aceasta singuratate era legata de 0perioada de separare de familie, de cand el avea 5 ani. Daca arfi fost pedepsit sau daca directorul i-ar fi spus ca trebuie sa sesimta vinovat, el soar fi intarit ~i ar fi organizat 0 mai deplinaidentificare cu vrajitorul. Treptat, el ar fi devenit dominant ~isfidator ~i, in cele din urma, 0 persoana antisociala. Acestaeste un caz comun in psihiatria infantila (...)."

Practic, se poate observa la copiii mici anumitetendinte antisociale, tendinte care se cer descurajate, rara insaca interdictii sau pedepse aspre sa rezolve aceste probleme.Sunt de preferat interdictii limitate, care sa lase loc liber ~isponaneitatii copilului ~i care sa permita constituireaprogresiva a unui sentiment de vinovatie apt sa permita 0integrare sociala normala. Persoanele incapabile sa resimtaingrijorarea, vinovatia sau chiar remu~carea sunt produsulabsentei unui cadru emotional ~i fizic care sa Ie fi permisdezvoltarea unor astfel de capacitati, de unde ~i 0 absenta, ingeneral, a simtului moral.

WnEZINDIVIDUALIZAREA

Gustave LE BON

(1841-1931)

PLICATII

Teoriile dezindividualizarii i~i au sursa in lucrarea Variabilele care pot determinaPSihologia multimilor a lui Gustave Le Bon, potrivit acestuia un as tf e Ide fen 0 m en sun tin anumite contexte de grup individul pierzandu~~i numeroase: anonimatul,' scadereasentimentul de responsabilitate sociala, regresand spre 0 responsabilitatii, activitatea informa inferioara de evolutie. Comportamentele antisociale, g r up, mar i mea g r up u Iu i ,violente ~i instinctive sunt favorizate de anonimat, combinat perspectiva temporala modificataacesta cu sugestibilitatea ~i contagiunea rapida a ideilor ~i a (accent exagerat pe prezent,emotiilor. ignorarea viitorului ~i trecutului),

Experimentele au aratat ca in contexte sociale specifice, excitarea fiziologica, stimuliacolo unde anonimatul devine posibil, individul nu mai simte senzoriali putemici (de exemplu,

I nevoia de a fi un stimul distinct in campul social, ceea ce muzica intensa), stari modificate dedetermina 0 con~tiinta de sine scazuta, diminuarea acesteia con~tiinta (determinate de alcool,eliberand comportamente inhibate de normele sociale. droguri ...) etc.

A.plicatie: Acest fenomen este prezent intr-o masura mai mare decat s-ar putea crede la 0 privire superficiala. Analizati propriavoastra conduita ~i incercati sa delimitati 0 situatie in care el s-a produs ~i v-a determinat sa reactionati antisocial. Puneti inevidenta variabilele care au favorizat fenomenul ~iprezentati rezultatele obtinute colegilor vo~tri.

comportament pe care il considerati prosocial. De ce il apreciatil/astfel?

5. Cum credeti ciipot fi sporite comportamentele sociale la nivelulunei comunitiiti?

meritii~imeritiiceea ce prime~te.Persona/itate autoritara = tip de personalitate conservatoaTece are

ca triisiiturii dominantii intoleranta falii de striiini ~iminoritari, dar care adoptii 0 atitudine obedientii fatii decei care delin puterea. in general, poate desemna oricarepersoanii in cazul ciireia relaliile cu sub'ordonalii au uncaracter unilateral, in sensuI cii ace~tia trebuie sii sesupunii necondilionat ordinelor sau indicaliilor primite,responsabilitatea pentru nereu~ita revenind integralacestora, in timp ce succesele i se datoreaza.

Tranzitoriu = intermediar, de tranzilie; ceea ce face trecerea de la 0stare la aha.

Context = ideile, credintele, normele, obi~nuintele etc. organizateintr-un sistem, care constituie cadrul de evolutie aindividului ~i care se transmit prin limbaj ~i educatie.Acesta furnizeazii cadre de referintii, modele decomportament ~ipractici cotidiene, astfel incat se sustineprocesul desocializare ~iintegrare socialii.

Cost = in context psihosocial, ceea ce investe~te efectiv individulintT-uncomportament prasocial: timp, bani, efort, emoliietc.

Credinla intr-o /ume dreapta = convingerea cii fiecaTeprime~te ce

1. Analizati comparativ comportamentul independent ~lcomportamentul deviant.

2. Analizati un exemplu de comportament agresiv valorizat desocietate..

3. Se poate aprecia cii agresiunea este 0 consecintii a inviitiiriisociale?Argumentati-viipunctul devedere! 6. Credeti cii atunci cand avem comportamente prosociale estel

posibil sii actioniim astfel prin prisma unui raport costuri-

4. Analizati-vii propria voastrii conduitii ~i delimitati un beneficii?Argumentati-viiriispunsul! I-------- ---------------------------- :J

24

95

25. ATITUDINILE SOCIALE $1 FORMAREA LOR*25.1 Atitudinile sociale

A~a cum s-a subliniat anterior (capitolul "Caracterul"),atitudinile reprennta modalitatea de raportare la 0 c1asagenerala de obiecte sau fenomene prin care persoana seorienteaza sublectiv ~i se autoregleazii preferential. Primadefmitie riguroasii a acestui concept a fost propusii in 1935 deG. W. Allport, acesta subliniind cii orice atitudine reprezintii:

o experienta personaHi cu substrat neurobiologic;un ansamblu de elemente cognitive relative la unobiect asociate cu trairi afective pozitive sau negative;reactii adaptate ~i consistente fatii de obiectul asociatatitudinii ..

Atitudinea, in baza acestei semnificatii a conceptului,este 0 combinatie de reaqii cognitive, afective ~icomportamentale fatii de un obiect, 0 constructie psihiciisinteticii ce cuprinde elemente cognitive, afectivmotivation ale ~i volitive ~i subintinde comoortamentul. In

functie de preponderenta unora sau altora dintre elemente sepoate vorbi atunci de atitudini determinate cognitiv, afectivsau volitiv, dar in oricare dintre situatii atitudinea semanifesta in comportament prin intermediul actiunilorvoluntare.

Tot ceea ce se intamplii injurul nostru ~ireu~e~te, intr-un felsau altul, sii ne atragii atentia suscitii din partea noastraadoptarea unei anumite pozitii, exprimata cel mai adesea prinopiniile $i credintele impiirtii:jite, astfel inca.t yom avea anumitecomportamente ca raspuns. Suntem astfel de acord sau nu cuultima moda lansatii, pozitia unui partid politic intr-o anumitiiproblema, cer~etoria, exprimarea zgomotoasa a sentimentelorde catre tineri, nuditatea afi~ata cotidian etc., iar in functie deacordul sau dezacordul nostru, de intensitatea sa yom avea a~anumitele reacfii de riispuns. Toate aceste modalitiiti deraportare a noastra constituie c1asa atitudinilor sociale.

Atitudinile sociale se dovedesc structuri relativ durabile de opinii (credinte), trairi afective ~i manifestaricomportamentale fata de persoane (grupuri de persoane), obiecte ~i evenimente care din punct de vedere social suntsemnificative.

La fel ca in cazul altor componente psihocomportamentaleale conduitei umane ~i in cazul atitudinilor se pune problemadeterminarii lor, astfel incat sa se reu~easca 0 caracterizarerelevanta a acestora. In acest sens se poate pune in primul randproblema proprietatilor atitudinii, curent fiind delimitate:

- valenta, care se leaga de pozitia pe care 0 ocupaatitudinea din punct de vedere afectiv: 0 atitudine poatefi pozitiva sau negativa, favorabila sau defavorabila unuianumit obiect sau c1ase de obiecte;

- intensitatea, care se refera la pozitia ocupata deatitudine pe 0 scala continuii ce are ca extreme cuplurilepozitiv/negativ, favorabil/nefavorabil, considerandu-seca plasarea mai aproape de 0 extremitate sau altasemnifica 0 atitudine mai intensa;

- centralitatea, respectiv pozitia pe care atitudinea 0ocupa in ansamblul elementelor care constituieidentitatea individului precum: valorile, apartenentelesociale, personalitatea, aptitudinile etc.; asocierea maimult sau mai putin puternica cu elemente de acest gen va

determina gradul de centralitate;accesibilitatea, legatii de foqa cu care atitudinea esteraportata la obiectul sau, atitudinea fiind cu atat maiprobabil activata cu cat aceastii legiiturii este mai intensa.

De asemenea, atitudinile indeplinesc mai multe functii,potrivit lui D. Katz cele mai relevante dovedindu-se:

functia de cunoa~tere: atitudinea serve~te drept cadrude referinta pentru evaluiirile obiectelor sau aleevenimentelor;functia de adaptare: este yorba de adaptarea sociaUi,prin atitudinile noastre, construite sau nu in concordantacu contextul social in care ne plasam, atingand un anumitgrad de integrare sociala;functia expresiva: atitudinile servesc la exteriorizareacredintelor ~ia valorilor pe care Ie promoviim;functia de aparare a eului: atitudinile ne permitprotejarea sau accentuarea stimei de sine mai alesimpotriva amenintarilor exterioare sau a conflictelorinterne.

Atitudinile intra in categoria componentelorpsihocomportamentale dobiindite in timpul existentei noastre,deci inviitate. Desigur, asimilarea lor se realizeazii in cursulprocesului de socializare, pe masurii ce ne integram contexte lorsociale in care ne plasam. In acest context, se pune problemaformarii lor, a modului in care ajungem la un anumit moment saavem 0 anumita atitudine.

Cea mai cunoscuta directie de abordare a formiiriiatitudinilor sociale pleacii de la cele trei componente ale uneiatitudini (cognitivii, afectivii, comportamentalii), consideranduse ciipot fi afirmate trei surse ale acestora.

Cercetar~a surselor afective a ariitat cii atitudinile socialepot fi, pe"de 0 parte, rezultatul condiponarii (potrivit unorexperimente, repetarea, spre exemplu, a unor denumiri denationalitati corelate cu cuvinte pozitive sau negative, poatedetermina 0 atitudine, de un anumit gen, fatii de acestenationalitiiti; este explicabilii atunci atitudinea noastrii genera Iiifatii de alte nationalitiiti, chiar dad nu am avut contacte directe),dar, pe de alta parte, al simplei expuneri fata de un stirnul(expunerea. repetatii fatii de un stimul, astfel incat sii existeposibilitatea perceptiei, ar fi suficientii pentru a determina 0atitudine mai favorabilii), \

Sursele cognitive sunt mai putin cercetate, dar este evidentca orice informatie este receptata ~i in maniera afectivii, a~aincat in functie-de informatiile pe care Ie detinem sau Ie obtinem

25.2 Formarea ,i modificarea atitudinilor socialese pot constitui sau modifica anumite atitudini sociale (atuncicand nu avem informatii despre anumite categorii de obiecte,nu ne sunt cunoscute, nu yom avea nici 0 atitudine in raport cuele, dar pe miisurii ce yom recepta informatii in acest sens yomajunge sii adoptiim 0 anumiai atitudine; un bun exemplu in acestsens este receptarea politicului in societatea romaneascii, maiales in randul tinerilor ~i varstnicilor, care nedetinandinformatii in acest sens, nu au posibilitatea de a oferi, spreexemplu, in cadrul unor sondaje de opinie, raspunsurirelevante ).

Sursele comportamentale au fost legate de. conditionarea ce are la bad intarirea raspunsului (intiirireapozitivii cre~te probabilitatea aparitiei unei atitudini, in timp cecea negativii diminueaza aceastii posibilitate) ~ide perceptia desine (atitudinile sociale sunt in functie de aprecierea pe care 0avem in raport cu propria noastrii persoana).

Formarea atitudinilor sociale pune, simultan, problemamodificarii acestora, societatea, cei dinjuruf"nostru, receptandde 0 anumitii manied pozitiile pe care noi Ie adoptiim, receptarece se poate dovedi pozitiva sau negativa. Exista astfel presiuniexterne in favoarea schimbarii sau, dirnpotriva, a intiiririi uneiatitudini, dupa cum pot exista ~imotivapi interne in acest sens.

Modificarea atitudinilor sociale este astfel un fapt curent,cauzele sale fiind legate mai ales de persuasiune ~iautopersuasiune:

25

1. Persuasiunea. Reprezinta actul de comunicare ce aredrept scop modificarea opiniilor, credintelor,atitudinilor unei persoane in condipile in care aceapersoana are impresia ca depne 0 libertate totala.Pentru ca scopul actelor p.ersuasive sa fie atins estenecesara indeplinirea mai multor conditii legate desursa (credibilitate, atractivitate, putere, sex etc.), demesaj (tipul de argumente continute, claritateamesajului, fluenta verbala etc.) ~i de canalul decomunicare (mesaj scris, mesaj video, mesaj audioetc.). Desigur, in lumea contemporana, dominata, subanumite aspecte, de mesajele publicitare, actelepersuasive sunt deosebit de numeroase, rezistenta in fataacestor acte fiind adesea necesara. Una dintre cele mai

cunoscute strategii de evitare este cea a expuneriiselective, care nici nu respinge in bloc toate incercarilede persuasiune (cum se intampla cu traditionali~tii), darnici nu cedeaza oriciirei incercari de persuasiune(dovedindu-se 0 sugestibilitate exagerata).

2. Autopersuasiunea. Oamenii i~i schimbi'i atitudinile nunumai datorita interventiei din afara, a actelorpersuasive venind dinspre campul social, ci ~i in bazapropriilor comportamente. Astfel, a te angaja, spreexemplu, intr-un comportament care contravine uneianumite atitudini, poate conduce la modificareaatitudinii in cauza ~ichiar la instal area unei alte atitudini.

Modificarea de atitudine este prin urmare un proces carepoate fi privitdin doua direcpi:

de la interior (modificare de atitudine) catre exterior(comportament)/persuasiune;de la exterior (comportament) catre interior(modificare de atitudine )/autopersuasiune.

",."".,.,Ill

"L' esclavage contemporain"("Sclavajul contemporan"), 0expozitie de fotografie,incearcii sa aduca in discutieunele dintre atitudinile sociale

negative, frecvente, totu~i, insocietatea contemporana.

Sursa

Receptor

Context

Schimbareatitudinala

Structura generalii a interactiuniidintre factorii schimbiirii

atitudinale

Fata de modelul c1asic (sursa-mesajreceptor), modelul prezentatincorporeaza ideea cii determinareavariabilelor independente estemediata de procese afective,comportamentale ~i cognitive,acestea din urma fiind decisive.

25.3 Relatia valori, atitudini, comportamenteA~a cum s-a precizat anterior, se pot pune in evidenta trei

componente ale unei atitudini. Aceste trei componente se potafla insa fie intr-un proces (0 situatie) de convergenta, fie inunul de divergenta.

In ceea ce prive~te convergenta, aceasta semnificaexistenta unui paralelism ridicat dintre raspunsurileatitudinale ~i cele comportamentale, paralelism datorat maiales caracterului atitudinii de forta motivationala.Concordanta dintre ceea ce oamenii gandesc, spun ~ifac estede altfel una dintre normele promovate in orice cultura, deunde ~i corelatia intre mentalitatea ~icomportamentele uneipopulatii. Realizarea sa, potrivit speciali~ti]or in psihologiesocial a, prive~te trairea atitudinii ca autojustificare(comportamentele determina adoptarea anumitor atitudinicare intemeiaza noile initiative) sau ca rezuItat al perceptieipropriului comportament (autoperceptie).

Convergenta reprezinta insa situatia fireasca. Ceea cepune probleme ~i a atras, de altfel, intr-o mai mare masura,atentia este divergenta, mai ales in contextul societatilordemocratice, caracterizate, cel putin la nivel dec1arativ,~rintr-un nivel inalt de toleranta. La nivelul actiuniilndividuale ~i chiar al institutiilor se pot observa insa, adesea,discrepante intre valorile afirmate ~i comportamenteleefective. In acest sens, s-a Tacut diferenta intre atitudinileadevarate ~iatitudinile "de fatada", atunci cand disociereaeste evidenta. Exista iilsa ~i situatii in care discordanta estemascata de 0 ambivalenta atitudinala, comportamentelefiind determinate de situatiile concrete (spre exemplu, inraport cu anumite persoane avem atitudini negative, in timp ce

in raport cu altele atitudini pozitive, de~i poate fi yorba depersoane apartinand aceleia~i categorii sociale).

Incerdirile de sistematizare a cauzelor

divergentei/convergentei existente intre atitudini ~ieomportamente au pus in evidenta doua categorii de cauze:

1. factori de personalitate, un de sunt de amintit taria

atitudinii (importanta sa pentru sistemulpersonalitatii, informatiile pe care se bazeaza, moduldobiindirii sale etc.), gradul de accesibilitate (u~urintacu care indivizii i~i reamintesc atitudinile ~i reu~esc saopereze eu ele din punet de vedere cognitiv), nivelul deactivism al persoanei (exista 0 probabilitate mai mareca 0 persoana activa sa actioneze potrivit atitudinilorsale) etc ..

2. factori situationali, unde sunt de amintit gradul dedefinire a cerinlelor situaliei (divergenta este maiaccentuata atunei eand cerintele situatiei sunt mai binedefinite), prezenla altar semeni (este evident ca,adesea, "afi~am" alte atitudini in public decat am fiindemnati daca am fi singuri sau in prezenta anumitorpersoane) etc.

Cele preeizate permit sa se reafirme existenta unei relatiistranse intre atitudini ~i comportamente, Tara insa ca posibilacorelatie sa fie absolut certa, ci mai curand probabilista. Ingeneral, atitudinea determina comportamentul, fiind insaposibila ~i relatia inversa, a~a incat se poate afirma .existentaunei anumite interdependente eauzale. Aeest lueru este eu atatmai mult valabil cu cat durata temporala considerata este maimare.

97

WOPINIA PUBLICA

S. Chelcea ~iP. I1ut, in Enciclopedie depsihosociologie, - prezumtia unanimitiitii, dind se lasa sa se in!eleaga cadefinesc opinia publica drept procesul psihosociologic 0 anumita opinie ar fi imparta~ita de aproape intreagainteractiv de agregare ajudecafilor evaluative, atitudini/or populatie;~i credinfei referitoare la 0 problema sociala ale unui . - afirmarea unor reprezentanti ai opiniei publicenumar semnificativ de persoane care se exprima verbal (jumali~ti, oameni politici, oameni de cultura etc.), care sedeschis. Analiza acestei definitii permite punerea in evidenta erijeaza in purtatori de cuvant ai opiniei pub lice, in pofidaa condi!iilorin care 0 opinie are un astfel de caracter: imposibilitatii unei astfel de situatii, putand fi yorba mai

- existenta unei probleme importante pentro un curand de exprimarea unor pozitii personale care concordanumar mare de persoane, ceea ce inseamna ca se mai mult sau mai pu!in cu ceea ce reprezinta opinia publica.poate vorbi de 0 opinie publica in cazul un or pozi!ii 0 alta problema care se poate aduce in discutie este aceeacontroversate de interes general ~i nu in cazul unor a raportului dintre opiniile majoritare ~i cele minoritare,cuno~tinte care se caracterizeaza prin evidenta; aceasta problema pretinzarid solu!ii, mai ales din partea

- problema are relevantii socialii, altfel spus nu factorilor politici (interac!iunea politica - opinie publica fiindreprezinta ceva ce nu are decat 0 importan!a locala sau una dintre cele mai relevante in contextul unei democra!ii),o durata de timp redusa. care sa elimine eventual a domina!ie sau opresiune a

Problema care constituie obiectul unei opinii pub lice majoritatii. Acest lucru se realizeaza atunci cand pluralismulreprezinta 0 preocupare pentru 0 populatie care formeaza (cultural, politic, etnic, religios etc.) reprezinta 0 valoarepublicul, discrimarea acestuia realizandu-se in general pe sociala relevanta (in primul rand pluralismul democratic, incriterii ce tin de aspecte socioecon'omice sau demografice. cadrul caruia, competi!iei ~i conflictului Ie este preferata sau

Opinia publica reprezinta un complex de pareri care se promovatii cooperarea).exprima public, la baza acestei expresii pub lice trebuind Se pune insa 0 intrebare: cum poate fi pusa in eviden!ainsa sa se vorbeasca de 0 opinie publica latent a, opinia publica, de 0 maniera cat mai adecvata? Estimareapremergatoare. adecvata a opiniei pub lice a devenit posibila incepand cu

Opinia publica constituie, in cadrul democra!iilor, una 1928, cand George Gallup i~i sus!ine teza de doctorat 0dintre cele mai importante forte social-politice, a~a incat se metoda obiectiva pentru determinarea intereselor cititoruluiincearcii adesea controlul sau manipularea sa. Acestea se fata de textele unui ziar. Aceasta teza reprezenta aparitiarealizeaza sub mai muIte forme: sondajelor de opinie de tip ~tiintific, acestea caracterizandu-

- personificarea sa, astfel incat apar, mai ales in mass- se prin: circumscrierea cat mai exacta a problemei de cercetat,media, expresii precum "opinia publica nu este de acord ...", identificarea publicului vizat, determinarea volumului ~i"opinia publica a ales ...", cei care utilizeaza astfel de expresii tipului de e~antion, desemnarea persoanelor ce unneaza sa fieasumand practic 0 presupusa "intalnire" cu aceasta la fel cum intervievate, construirea chestionarului, culegerea datelor,ne putem intalni cu 0 persoana; prelucrarea acestora ~ielaborarea sintezei cercetarii.Aplicape: Grupati-va pe echipe de 4 elevi ~i luand ca exemplu 0 opinie care are caracterul de a fi publica, incerca!i sa vedetimasura ill care este impartii~itii in ~coala voastra. Pentru aceasta, concepe!i un sondaj de opinie pe care sa-I aplica!i la nivelul~colii, parcurgand toate etapele necesare.

~PLICATII

1. Selectati din presa scrisii trei reclame pe care Ie considerati celemai persuasive. Impiiqindu-vii in grupuri de cate patru elevi,incercati sii decideti, argumentat, asupra celei mai persuasivedintre ele, Repetati demersulla nivelul intregii clase. Identificatimodul in care acele reclame pot determina modificareaatitudinilor sociale.

2. Intoleranta este una dintre cele mai condamnabile atitudinisociale. I~cercati sa identificati cauzele care stau la baza formariiunei astfel de atitudini ~icomponentele afective, cognitive ~icomportamentale pe care Ieimplica.

3. Sepoate vorbi in eazul unui manual de acte de persuasiune? Carear fi scopul acestor aete? Luati ea exemplu U1TI1atoareaformularede la aplicatia preeedenta: "intoleranta este una dintre eele maicondamnabile atitudini sociale".

Discriminare = eonsecinta comportamentalii a apliciiriistereotipurilor ~i prejudeeiiplor in raport eu una sau maimultepersoane, doar in baza apartenentei lor la un grup saucategorie soeialii.

Etnocentrism = atitudine care consta in raportarea tuturorfenomenelor sociale la acelea carene sunt familiare,propriigrupului caruia ii apaqinem. Devine evidentmai alesatunciciindeste yorbadeculturidiferite.

Gdndire sociala = ansamblul credintelor colective, reprezentiirilorsociaIe ~i memoriei sociale, vehiculate de catre membrii

4. Identifieati atitudini soeiale dezirabile ~i indezirabile. De cesocietatea favorizeaza anumite atitudini ~i ineearea sa modifieesau elimine altele?Argumentati-vapunctul de vedere.

5. Identificati un exemplu de eomportament in care ati fostimpticati, mai mult sau mai putin din proprie initiativa, dar care adeterminat 0 modificare de atitudine.Analizati etapele procesuluipOOcare s-aajuns la modificarea atitudinii.

6. Analizati formarea ~i modificarea atitudinilor sociale la varstaadolescentei.

7. Ana1izati afi~ul de pe pag. 96 ("Sclavajul eontemporan") ~iineercap sa precizati ce atitudini sociale negative sunt implicitcondanmate. Puteti identifica astfel de atitudini in comunitatealocalii.Aduceti in discutia clasei astfel de atitudini ~iincercati saidentificatiposibilitati demodifieare a unor astfel de atitudini.

unei societati.Prejudecatii = reactie afectiva fata de membrii unui grup sau unei

categoriisociale.Stereo tip = un set de caracteristici considerate,..relevantepentru

descriereaunuigrup saucategoriisociale.Teoria lapului ispii$itor = in timp, la nivelul unei societati, se .

acumuleaza0 seriede frustraricare determinacautareaunuivinovat, grupurile minoritare fiind asimilate adesea surseiiproblemelor eucare se confruntiiacea societate.

Transformare = proces de evolutie ~i schimbare (a reprezentiirilorsoeiale, atitudinilor sociale etc.) sub impactul ideilor,normelor,practicilor(sociale)noi.

25

98

TIPURI DE ITEMI 6ARGUMENTAREA. COMENTARIUL STRUCTURAT. COMENTARIUL

S-a prefer~t tratarea lor corelata, deoarece, pe de 0 parte,exista elemente comune in tratarea lor, iar, pe de alta parte, suntmai putin intalnite in cadrul psihologiei ca discipiina de studiuinliceu.

Aceste trei tipuri de itemi apartin in realitate unor categoriidiferite. Astfel, in timp ce argumentarea se include mai curandin categoria rezolvarii de probleme, comentariul structurat §icomentariul tin de categoria itemilor subiectivi.

q,]!1it:m.W ~ consta din selectarea unor temeiuri logice pentru 0 teza §i derivarea ei din ele. Aceste temeiuri trebuie sa fienecesare sisuficienteJnraRor!..cu. [email protected] sous in baza loctrebuiederivata teza si numai teza.

1. "Inteligenta poate fi blocata saupoate fi activata intr-un sens saualtul ( ... ) §i in functie de factoriimotivationali pu§i in actiune inconditiile date" (AI. Ro§ca).Pomind de la textul citat,argumentati ca rezultatele obtinute in actiunile intreprinsedepind de intensitateamotivatiei.

Argumentarea se po ate utiliza in cele mai diferite domenii, mergand de la matematici,unde forma specifica este demonstratia (precizarea §irului de rationam~nte, verificarea §ideducerea a ceea ce se cere demonstrat) pana in domeniulliterelor (unde este yorba inprimul rand de interpretare, de a §ti sa cite§ti un subiect, de a-I interpreta §i dezvolta,ilustrandu-l cu ajutorul exemplelor §i citatelor), dar, de asemenea, acolo unde nu mai esteyorba de un domeniu propriu-zis sau unde domeniul este intregul, anume in cadruldemersului specific filosofiei. In randurile care urmeaza nu este yorba insa de a specificaacest demers la un domeniu sau altul, ci de a schita liniile generale ale' unui demersargumentativ.

1. Abordarea este prima etapa, etapa ce consta in degajarea unei problematici. Aceastaangajeaza in discutia propriu-zisa a subiectului, constituind ceea ce se nume§te"problematizare" sau punere in valoare a problemei. Se poate vorbi de "traducerea"problemei astfel incat discutarea sa sa devina posibila. Se impune dupa aceeaformularea unei ipoteze. Formulata sub aceasta forma, problematica subiectuluiramane deschisa.

2. Dezvoltarea presupune mai intai examinarea ipotezei de plecare. Adesea, pentru caexamenul problemei sa fie complet, este necesar ca dupa avansarea ipotezei pozitive(teza) sa fie avansata §i ipoteza negativa (antiteza). In cadrul tezei §i antitezeiintroduceti "sub-probleme", acestea permitand detalierea mai amanuntita a problemei.Argumentand in md'd egal teza §i antiteza, se ajunge la 0 contradictie (in cazulin caretemeiurile oferite au 0 aceea§i consistenta §i tarie, ceea ce nu se intampla insa cel maiadesea). Cum se cere un raspuns, este necesar sa se deplaseze din nou sensul problemei,

jar aceasta in directia tezei ce se cere sau se dore§te argumentata.3. Incheierea presupune deplasarea sensului problemei, ceea ce nu inseamna patrunderea

intr-un nou subiect, ci in reluarea tezei §i antitezei §i raportarea cu evidenta una lacealalta, conchizand asupra tezei prin respingerea antitezei. Exista desigur §i situatia incare se poate ajunge la a arata ca teza §i antiteza sunt ele insele adevaruri partiale,deschizandu-se astfel posibilitatea de a merge dincolo de raspunsurile date, deintemeierea oferita tezei (este cazul mai ales al disciplinelor socio-umane, alliteraturiietc.).

este tehnica de analiza ce 'presupune considerarea textului in orizontul unei problematici care

determina insa§i structura argumentarii, respectiv a lantului de argumente care incearca sa dea seama de ideile prezente in text.

Chiar daca sensul argumentarii ramane in mare parte la dispozitia celui ce il realizeaza, sunt precizate anumite linii directoareale lucriirii.

1. Realizati un comentariu pentrutextul urmator potrivit structuriiprecizate:"Factorii care influenteaza insacel mai putemic copilul sunt celfamilial, §colar §i socialgeneral. ( ... ) Mai edificatoaresunt concluziile numeroaselor

studii realizate asupra unorpopulatii variate §i care arata caprimii ani de viata au un roldecisiv pentru dezvoltareapotentialului; copiii plasati inorfelinate, lipsiti de contacteumane suficiente prezintadiferite grade de intarzieremental a care se pot recuperaprintr-o stimulare adecvata( ... )" (1. Larmat).a. identificati problema pusa in

discutie de text;b. discutati conceptele ~i

Comentariul structurat (dezvoltarea structurata; discutia) nu se improvizeaza, cisurvine doar dupa 0 reflexie asupra subiectului ~i elaborarea unui plan. Deoarece fata desimplul comentariu de text in acest caz intervine un subiect, este necesar ca reflexia ~i, in cele'din urma, redactarea sa fie !acute din perspectiva propusa de subiect. Intr-un fel, comentariulstructurat poate fi considerat 0 tehnica de analiza a unui text intermediara intre argumentare ~icomentariul propriu-zis. Fiind yorba insa de 0 lucrilre mult mai elaborata decatargumentarea, se impune precizarea unei metode adecvate, metoda care presupuneparcurgerea mai multor etape:

1. Analizarea subiectului: Este necesar ca mai intai textul §i subiectul sa fie citite cuatentie, sa fie reperate in primul rand cuvintele cheie, acestea permitand reflexiei sa seconcentreze asupra problemelor esentiale. Urmeaza 0 a doua lectura a textului, inainteacareia este insa necesar sa se inteleaga toate cerintele subiectului. 0 buna intelegeretrecemaiintaiprindefinireatermenilorcheie.Formulareasubiectuluipermite.deasemenea, sa se identifice tipul de reflexie solicitat: analizati, comparati, ilustrati,prezentati etc. Este necesara, de asemenea, anterior urmatoarei etape, 0 delimitare asubiectului, adesea aceste limite fiind precizate chiar in formularea subiectului:temporale, spatiale, geografice etc.

2. Elaborarea planului: Notati mai intai toate ideile care va vin in minte relativ lasubiect. Aceste idei pot avea cele mai diverse origini: cuno~tinte dobandite la §coala,informatii oferite de mass-media, literaturii specificii domeniului, documente (texte)anexate etc. Precizati-va, mai intiii, ideile generale, cele care vor schita structura analizeivoastre,_$t1iir1iir1qjnsii_in3~pJ,1I_suj)je~tului. __Qetel1llinati,_dupiLaceea, in raRQrt ell

fenomenele presupuse;c. precizati modalitafile de

solutionare a problemei pusein discutie.

99

aceste ider generale, 0 problematica;})lanultrebumdsaraspunda-laointre6areesentiala care sa constituie "firul ro~u" al redactarii. Absenta unei problematiciconduce la 0 expunere descriptiva, tara interes. Stabiliti planul. Acesta trebuie sa punain evidenta 0 inlantuire de idei, iar ca atare este necesar sa fie logic, sa raspunda laproblematica ~isa survina din reflexia asupra subiectului.

3. Redactarea: In primul rand, bineinteles, introducerea. Aceasta precede dezvoltarea ~iare cinci obiective: sa arate interesul subiectului, sa precizeze sernnificatia termenilorcheie, sa precizeze delimitarea subiectului, sa prezinte problematica ~i planul.Dezvoltarea trebuie redactata pornind de la plan, partile ~i subpartile planului trebuindsa apara de mod evident. Concluzia este necesara. Ea trebuie sa reia ideile tariexprimate in cursul dezvoltiirii, sa raspunda la problematica ~isa largeasca subiectul.

este teliilicaoe anafiza a unui text care presupune aiscutarea inpropus, urmarindu-se structura ~iarticulatia logic a a textului.

1. Comentati din punct de vederepsihologic urmatorul fragmentde text: "Nu este suficient ca

scopul unei activitati sa fie Clar,corect ~i riguros formulatpentru ca ea sa se des!a~oarenormal ~i mai ales eficient.Daca lipse~te stimularea,imboldul ~i sustinereaenergetic a in vederea realizariiscopului, activitatea nu vaputea fi dusa la indeplinire".

~

Comentariul de text (comentariul propriu-zis) presupune in general un demersasemanator cu eel precizat la comentariul structurat. Dupa cum s-a subliniat deja, in cazulacestei tehnici de analiza a unui text ceea ce 0 structureaza este insa~i textul. Este yorba inprimul rand de a compune 0 dezvoltare a problemelor puse de text, aceasta compozitiefiind necesar sa fie !acuta cel putin in jurul anumitor centre de interes. Desigur, suntposibile numeroase moduri de organizare a dezvoltarii, moduri care depind in cele dinurma de orientarea care se da comentariului. Chiar daca liniile principale ale structuriicomentariului trebuie sa fie cele ale textului, nu se mai impune predeterminareaorizontului discutiei ~i de un anumit subiect sau problema. Ceea ce nu inseamna absentaproblematizarii, care poate fi impusa chiar de text, dar aceasta ramane in mare parte ladispozitia celui ce efectueaza comentariul.

Desigur, se poate vorbi ~i de un plan de redactare propriu acestei tehnici de analiza (inparcurgerea pa~ilor precizati este necesar sa se tina seama ~i de precizarile !acute in cazulcomentariului structurat, cu modificarile de rigoare):

1. Situ area textului: ceea ce, mai simplu, ar constitui introducerea. Se poate realizaincadrand textul fie pe linia autorului, fie pe linia problemei puse in discutie. Inprimul caz este yorba de a situa textul, plecand de la epoca in care a trait autorulfragmentului (in cazul in care eventualele informatii precizate au relevanta), de laprecizarea tendintelor genera Ie ale momentului respectiv, in acest cadru urma~dsa fie situat dupa aceea chiar autorul din perspectiva intregii sale opere. Inansamblul operei sale se va pIasa dupa aceea lucrarea din care este extras fragmentul,iar in final, in functie de relevanta sa in ansamblullucrarii, insu~i fragmentul. Dacase prefera, sau subiect1l1 0 impune, linia problemei, textul ce urmeaza a fi scristrebuie sa debuteze prin relevarea importantei temei generale pe care textul deanalizat 0 presupune prin continutul sau (in cazul psihologiei se impune mai alesaceasta posibilitate). Urmeaza prezentarea liniilor directoare, schitarea acestei temegenerale, in cadrul structurii tematice precizate urmand sa fie precizat loculproblemei tratate de text.

2. Ideea generaHi a textului: in legatura directa cu cele precizate in prima parte acomentariului se va formula, concis, 0 fraza care sa precizeze pe cat posibil sensu Igeneral al continutului ce urmeaza sa fie comentat. Cum insa aceasta etapa acomentariului este intr-un fel doar un punct de trecere inspre urmatoarea etapa,anume comentariul propriu-zis, in forrnularea frazei trebuie sa se tina seama ~i desensul in care se va opera problematizarea.

3. Comentariul propriu-zis (dezvoltarea, cuprinsul): indiferent de maniera in care seva realiza (se va urrna pas cu pas structura textului, se va modifica aceasta structura infunctie de problema pusa de text sau in functie de scopul celui ce realizeazacomentariul ~.a.m.d.), va trebui sa se tina seama de structura logicii a textului,respectiv de modul in care rationamentele, argumentele, dovezile sau exemplelepropuse, aetiunile realizate, faptele preeizate etc. se inlantuie, se structureaza astfelincat formeaza un intreg care are un anumit sens. Un intreg va trebui sa formeze deasemenea ~i eomentariul care se va realiza, iar struetura de baza a textului care vaconstitui produsul analizei de text este de dorit sa fie cea a sensului textului supusanalizei. Pe aeeasta structura de baza este necesar sa fie construita dezvoltarea

propriu-zisa, dezvoltare ce nu trebuie sa excluda simultan un demers eomparativ ~iadoptarea unei pozitii personale in raport eu diferitele probleme aduse in discutie.

4. Concluzia: dupa cum spune insu~i titlul acestei parti a comentariului, este momentul incare se conchide demersul des!a~urat in cuprinsul propriu-zis al comentariului.Aceasta nu insearnna insa ca este yorba de un rezumat al acestui demers. In aceastii

ultima etapa se impune mai ales 0 considerare a importantei temei analizate ~isublinierea posibilelor deschideri ce se pot pune in evidenta in raport cu cele propuse detext. Iar in miisura in care acest lucru nu s-a realizat in etapa precedenta, se impune ~iadoptarea unei pozitii in legatura cu problemele puse in discutie.

r

INVITATIE LA AUTOCUNOA$TERE

l.Concentrati-vii atentia asupra aspectelor negative. In ce miisurii faptul cii ele apar astfel credeti cii depine devoi? Existii printre ele ~iunele ciirora, cu un efort in acest sens, le-ati putea da 0 orientare pozitivii?

2.Care dintre cele patru categorii de elemente precizate este preponderentii? Care credeti cii este cauza acesteipreponderente? Vii multume~te sau ati dori sii schimbati anumite lucruri?

3. Vii marcheazii-, in vreun fel, elementele care nu mai sunt prezente? In masura in care va afecteaza negativ cecredeti cii ati putea face pentru a modifica aceastii stare de lucruri?

4. Din momentul in care ati inceput sa riispundeti la aceste intrebiiri, v-a mai devenit prezent in minte vreunelement? Dacii riispunsul este afirmativ, care este importanta-sa pentru voi?

/Lucruri

~Locuri

Cum putetn ajunge la 0 cunoa~tere de sine adecvata ~iprofunda? Tinand seama de faptul ca fiecare din noisuntem unici, ca personalitatea fiecaruia dintre noireprezinta 0 constructie ce se realizeaza, intr-o masuramai mare sau mai· mica, de-a lungul intregii vieti,consideram ca un demers propriu in acest sens ar trebui sainc1uda:

- autoobservapa, care poate privi propriile obi~nuinte,capacitatl, emotii, comportamente etc.

- estimarea resurselor individuale, iar dupa aceea acelor oferite de mediul social;identificarea intereselor, a aspiraliilor ~1

scopurilor, iar dupa aceea:analiza acestora;identificarea ~ianaliza valorilor personale;

- analiza retrospectivii a propriei vieli;- analiza rezultatelor relevante obtinute etc.

Functionarea ~i adaptareaoptima la mediul social,mentinerea sanatatii mentale~i emotionale, identificarea ~iconcretizarea potentialuluipropriu, in cele din urma 0dezvoltare armonioasa a

propriei personalitati au capremisa necesaracunoa~terea de sine.Cunoa~terea de sine sedezvolta pe masura ce traimnoi ~inoi experiente,

dobandind progresiv 0 capacitate mai mare ~i maiprofunda de autoreflexie. De altfel, studierea psihologieiin cadrul liceului are ca scop general, parasind cadrelestrict legate de sistemul educational, oferirea deinformatii instrumentale care sa permita chiar dezvoltarea A realiza toate aceste identificari ~i analize reprezinta,acestei capacitati. Ceea ce va propunem in finalul acestui desigur, un demers destul de laborios. Nu ne-am propusmanual este, daca vreti, 0 intalnire mai sistematica cu totu~i sa facem acest lucru, ci mai curand sa va sugerampropria persoana, astfel incat imaginea de sine sa se diverse posibilitati care sa permita 0 apropiere de propriacontureze in linii mai precise. ' personalitate.

vii propm1eli11iijjrimul rand 0 metodadeava pIasa (identifica) pe voi in~iva in raport cu elementelemediului in care.xadesfa§urati existenta. -

Rela!ii~Desenati pe 0 foaie de

hartie aceste cercuri, iar incentrul acestor cercuri

plasati-vii pe voi in~ivii.Incercati, in raport cu acestcentru, sii precizati maiaproape sau mai departelucrurile, persoanele,locurile ~i activitiitile careprezintii, sub 0 fOlIDii saualta, importantii pentru voi,utilizand, eventual,simboluri precum :

• ( ) = ceea ce nu esteprezent

• + =pozitiv• - =negativ• +/-=pozitiv/negativ• -+ = ceva ce vrei sii

aduci mai aproape

,"u ,aind'piirt,zi /Activitati

26

--'

1. Care dintre cele trei regiunicontine mai multe "voci"? Carecredeti ca sunt cauzele pentru 0astfel de situatie?

2. Sunt "voci" pe care nu ati doritotu~i sa Ie auziti? De ce?

3. Care dintre "vocile" prezente vaplace eel mai mult? Va mai fiprezenta in viitor aceasta "voce"?

4. Care dintre "vocile" viitoaredoriti eel mai intens sa serealizeze? Ce trebuie sa facetipentru ca ea sa devina efectiva?

5. Exista in viitor vreo voce care s-ar

lega de 0 anumita profesiune, ceape care v-ar placea sa 0 practicati?Dacii raspunsul este negativ,putetijustifica absenta sa?

ViitorPrezentTrecut

~ personalitatea noastra poate ti"aoordata ~ica 0 "colectie"(le rolilri pecare ni Ie asumam sau ne sunt impuse. "Colectia de voci" ne pretinde identificareaacestorroluri.

Sut:ltdouachestionare proiective care incearcasa surpiindii, Ia un anumit nive!, imaginea de sineprezentii ~iproiectia acestei imagini undeva in viitor.

Fiecare dintre noi, in contexte diferite $i nu nurnai, este altfel, vede totul altfel sau eel putin diferitfata de perspectiva noastra asupra lucrurilor. N oi in~ine suntem "altii" in contexte diferite sau chiar inacela~i context, dar in momente diferite. Ne putem gandi astfel ca de fiecare data vorbim intr-o altacalitate, sau ca 0 alta "voce" rasuna in noi ~idinspre noi. De asemenea, am dori sa auzim ~ialte "voci"in noi, dupa cum in trecut am auzit "voci" pe care nu Ie mai auzim in prezent. Incercati sa precizatiaceste "voci", pe 0 alta foaie de hartie, tinand cont de cele trei perspective temporale.

Inteleg (ceva cqtii ca este adeviirat)Spun ' (eeva ce crezi intr-adeviir)fueere (cevapentrucaredepuiefort)Nadajduiesc ~ (cevalacaresperi)Eusunt (lafelcuprimul vers)

Eu sunt .Eusunt (doua lucruri care sunt

adevarate desprevoi)Ma intreb ( des pre c ev a car e t e

intereseazii)Aud (imagineazii-ticiiauziceva)Vreau (cevacevreicuadevarat)Eu sunt (Iafel caprimul vers)

Voi fl .

Voifi (profesia pe care ti-ai dori sa 0practici)

Ma intreb (ceva In legatura cu aceastaprofesie)

Incerc (ceva care Iti este folositorlnraport cuprofesia dorita)

Niidajduiesc (ceva la care speri In acestcontext)

Voifi (Iafel cuprimul vers)Inteleg (ceva ce ~tiica este necesar sa

realizezi)Sunt ingrijorat.. (de ceva In legatura cu

proiectia ta)Vreau (cevace arputea sa rezolvepro-

blemace-~provoacanelini~te)Spun (ceva ce crezi cii este adevarat

In acest context)Voifi. (lafelcuprimul vers)Ma vad (statutul pe care crezi ca 11vei

obtine)Simt. (cevain legaturacuaceststatut)Evit.. (ceva ce te-ar impiedica sii-ti

realizezi scopulpropus)Suport. (un neajuns pe care ti-I

provoaca optiunea ta)Voifi (lafelcuprihml vers)

Scrieti pe 0 alta foaie de hartie cele doua "poezii" incercand sa completati versurile rara sa reflectati prea 26mult asupra lucrurilor.

1. Care dintre completari credeti ca ar reprezenta probleme pentru voi? Ati incercat ceva pentru a rezolva •.aceste probleme? '.

2. Exista versuri pe care nu le-ati completat? De ce?3. Va multurne$te "imaginea" pe care ati obtinut-o prin cele doua "poezii"? Justificati-va raspunsul.

Ma prefae (ceva ce pretind sau macomport ca ~i cum ar fiadeviirat)

Simt.. (ceva ce simt chiar acum)Ating (imagineazii-ticevaceatingi)Sunt ingrijorat (decevace estein minteata)Plang (fiindciiexista ceva care doare

sau carete dezamiige~te)Eu sunt , (Ia fel cuprimul vers)

f:.-,-

_ tln!'In~~~acestcliestionar permiteo identificare a dezvoltiirii tipurilor de inteligentii pentru propria persoanii (chestionarul

l~rezintii 0Qrelucrare a teoriei prezentate la pag. 72).Acest chestionar nu este un test de inteligenta, ci el permite identificarea relativa a tipurilordominante de inteligenta ~i strategiilor preferate de invatare, nepunandu-se problema ierarhizariilor. Raspundeti eu Da sau Nu la eele 77 de enunturi de mai jos, numarati pe fieeare categorieraspunsurile Da ~iprecizati rezultatul obtinut in tabelul urmator.

Tipul de inteligentaPunctajTipul de inteligenta Punctaj

Vizual-spatiala

Muzical-ritmica

Corporal-chinestezica

Verbal-lingvisticaUmanista

Logic-matematicaIntrovertit -filosoficaNr.

Enunturi RaspunsNr Enunturi lRaspuns

1

Gande~ti in imagini. 139Ai un hobby (de exemplu colectionarea timbrelor).42

Inveti Iacand. 240Compui cantece pentru ocazii festive. 5

3E~ti 0 persoana sigura pe tine. 341Se spune ca e~ti "istet", "rapid" sau'vorbaret". 6

4E~ti atent la emotii, vise, idei. 442Reflectezi adesea la structuri, idei, concepte. 7

5Canti la un instrument sau poate intr-un cor. 543Respecti cu minutiozitate locullucrurilor in casa.1

6

Scrii corect. 644Preferi povestiri cu multa actiune. 2

7Hiplace calculatorul. 745Ii intelegi bine pe ceilalti. 3

8Inveti vazand ~iobservand. 146Ai 0 solida incredere in tine despre care nu prea4

9Te pricepi la tricotat. 2vorbe~ti.

10Iti place sa lucrezi in echipa. 347Se spune ea e~ti "muzical" sau "talentat". 5

11Ai incredere in propria intuitie. 448Gande~ti in cuvinte. 6

12Colectionezi CD-uri, casete ~idiscuri. 549Inveti mai bine senzorial ~iexaminand contextul.7

13Iti plac jocurile de cuvinte. 650Iti plac tehnica ~ima~inariile. 1

14Iti plac lucrurile logiee. 7~51Cand vorbe~ti, emotionezi cu u~urinta oamenii.2

15Iti aminte~ti u~or figurile. 152Stii cu ce se ocupa colegii tai in afara serviciului.3

16Iti eontrolezi deplin motricitatea. 253Se spune ca e~ti0 "personalitate", "bine informat".4

17Simti ce gandesc, simt ~icred ceilalti oameni. 354Obi~nuie~ti sa fluieri sau sa murmuri pentru tine.5

18Traie~ti in propria ta lume. 455Inveti cel mai bine cu voce tare. 6

19Lucrezi ritmat, asociat cu muzica. 556E~ti permanent intrebator ~isceptic. 7

20Iti place sa dezlegi cuvinte incruci~ate. 657Cite~ti u~or hi'irti~igrafice. -

1

21Memorezi bine teorii ~iprincipii. 758Imiti bine. 2

22E~ti priceput la rezolvarea de puzzle. 159Se spune ca e~tiun "bun ascultator", "suportiv".3

23

Comunici bine non-verbal. 260Hi cunosti sentimentele. 4

24E~ti un bun mediator de conflicte. 361Hiplace sa dansezi sau sa ie~i sa asculti muzicii.5

25Ai opinii putemice. 462Iti place sa scrii. 6

26Iti aminte~ti mai bine faptele pe fond muzical. 563lti plac ghicitorile, exercitiile ~ipuzzle-urile logice.7

27Ai talent la spus pove~ti ~ibaneuri. 664Adesea visezi cu ochi deschi~i. 1

28Iti plac romanele SF. 765Se spune cii e~ti "bun dansator" sau atletic. 2

29In timpulliber confectionezi obiecte artizanale 166In timp ce vorbe~ti, gande~ti. 3

sau de artiiplastica.67Inveti cel mai bine independent de altii. 4

30Te amesteci in tot felul de lucruri, poate incon~tient268Ai intotdeauna opinii despre muzica. 5

31Iti place sa tejoci, sa participi la activitati de grup.369Iti aminte~ti u~ormime ~idetalii. 6

32Ai·un stil propriu, original de a te imbriica ~i 470Gande~ti bine abstract ~iteoretic. 7

ate comporta.71Se spune despre tine ca e~ti "creativ", "talentat".1

33Dai drumulla muzica pentru ca te ajuta 572Te simti bine cand faci mi~care. 2

sa-ti exprimi sentimentele.73Inveti eel mai bine in grupuri de studiu. 3

34E~ti un bun scriitor. Iti place sa scrii. 674Ai 0 personalitate foarte putemica, te simti 4

35Se spune ci'i~ti ,,stri'ilucitor","d~tepf', ,,inteligenf'.7independent.

36Iti plac filmele, casetele video ~isa fotografiezi.175Te deranjeaza zgomotul din camera. 5

37Iti plac activitatile fizice. 276Iti place sa cite~ti carti bune. 6

38Vorbe~ti mult cu vecinii. 377E~ti bun la matematiea. 7

26

1. Comparati rezultatele obtinute in urma realizarii acestui chestionar cu autoevaluarea realizata la

~apitolul despre aptitudini. Ce concIuzii puteti desprinde? '2. Incercati sa identificati motivele pentru care unele dintre tipurile de inteligenta sunt mai bine

dezvoltate decat altele.

3. Ati dori ca unul dintre tipurile de inteligenta la,care ati obtinut un scor mai mic sa fie mai binedezvoltat? Dacaraspunsul este afirmativ, eredeti ca puteti intreprinde ceva in acest sens?

4. Identificati ~i alte activitati care credeti ca ilustreaza unul sau altul dintre tipurile de inteligenta

precizate.5. In raport cu teoria inteligentelor multiple prezentata la pagina 72, chestionarul presupune mai multe

~iferente. Identificati aceste diferente ~iargumentati-va acordul sau dezacordul.6. Incercati sa precizati pentru fiecare tip de inteligenta profesii care credeti ca ar fi recomandabile.

103

Raspundeti cu Da (in masura in care aveti raspunsuri afirmative pentru intrebiirile preCizate) sau Nu(in cazul raspunsurilor negative) in cazul fiecarui set de intrebiiri, dar numai un singur raspuns pentrufiecare din cei zece indici din fiecare categorie.

Indici ai emotivitiifii (E) non-emotivitii{ii (non-E)

Va maniati u~or? In situatiidificile va alarmati u~or?lntratiln panica?

Sunteti sensibilia mustrari,la critiei, laineurajari?

Sunteti timid in relatiile eua1tii?

Vi se intiimpla sa ro~iti u~orsau se instaleaza u~orpaloarea in situatii speciale?

Se poate spune ca suntetieertare!? Ridieati u~orvoeeain diseutie? Folositi relativu~oreuvintetari?

Aveti in genere 0 dispozitieemotionala sehimbatoare?(Treeeti relativ u~or de laveselie la melancolie sauinvers ?)---In fata unui evenimentneeunoscut tresariti u~or?

Suntep puternicimpresionabil? (Situatiilemai deosebite vaimpresioneazaputernic?)

Manifestati nelini~te (vatulburati) cand lucrurile numerg a~acum ati dorit?

Sunteti in general agitat,nervos, instabil in trairileemotionale?

Numar de raspunsuriDA NU

]Simbolul coresDondent

Indici ai activismului (A) non-activismului (non-A)

Aveti tendinta de a va g~si tottimpul ocupatii mai ales in timpulliber?

Va decideti u~or?Treceti imediatlaactiune?

Sunteti perseverent? Persistati inrealizarea unei actiuni?

Sunteti constant in eforturile dv.,in muncape care 0 desfii~urati?

In general sunteti vioi, energie,vorbiiret?

Preferati activitatile dinamice?

Preferati mai curand sa aetionatidecat sa priviti actiunea?

Acceptati u~or sa desfii~urati 0activitate chiar daca nucorespunde gusturilordv.?

Sunteti intreprinzator?

Sunteti in general realist? Avetisimtpractic? Suntetideseurciiret?

Numar de raspunsuriDA NU

ISimbolul coresDondent

Indici ai primaritii{ii (P) -

secundaritii(ii (S)Va consolati repede? Vaimpacati u~or? (Va trece u~orsupararea?)

Sunteti in general indiferentfata de recuno~tinta altoramanifestata fatade dv.?

Sunteti sehimbator inprieteniile dv.? Va schimbatiu~orparerile?

Sunteti in general schimbatorin ocupatiile ~i preocupariledv.?

Sunteti u~or de convins?Sunteti u~orinfluentabil?

In genere, actionati mai ales invederea unor rezultateimediate (sub ecoulconsecintelor imediate)?

De obicei, sunteti risipitor,cheltuitor?

Vi se intampla sa abandonatiu~or promisiunile pe care Iefaceti, hotararile, deciziileluate?

In genere, iubiti noutatea,imprevizibilul?

Va place intotdeauna sa fitipregatit la ultimul strigat almodei? (Inpas cumoda?)

Numar de raspunsuriDA NU]Simbolul coresDondent

In functie de numarulraspunsurilor Da sau Nutrebuie decis dupa aceeaasupra simboluluicorespondent, astfel:

emotivitate/nonemotivitate: mai mult de

5 deDa,E, altfel non-E;acti vism/non-acti vism:

mai mult de 5 de Da, A,altfel non-A;

- primaritate/secundaritate:mai mult de 5 de Da, P,altfel S.

Cu simbolurile obtinutecreati 0 formula, aceastaformula fiind corespondentaunui tip de temperament (incazul in care obtineti 0egalitate de raspunsuri, luatiin calcul ambele simboluri

~i creati doua formule,respectiv patru in cazuL adouii egalitiiti, temperamentulvostru neincadrandu-se

strict in unul dintre tipurileprecizate) .

.EAS (pasionatii) - activitatea sa este subordonatii unui scopambitios, dominator, unic; impart oamenii in amici sauadversari; severi, dar amabili ~i sociabili; i~i stiipiinescviolenta sentimentelor; putere de mundi, rezistii la obstacole,rapizi in executie; valoare dominantii: opera de realizat.

EAP(Colericii) - activitate intensa, variata; tendinta spreexteriorizare; plini de viata, optimi~ti, deseori rara masura~i gust; revolutionari; genero~i; antreneaza ~i pe altii inactivitate; valoarea dominanta: actiunea.

EnAS (Sentimentalii) - meditativi, interiorizati, nemultumiti,timizi, scrupulo~i, nesociabili, stiingaci, individuali~ti;emotivitate puternica; chiar ~i impresiile slabe ii zguduieputernic; analizeaza indelung propriul trecut, pe care ar vreasa-l schimbe; valoarea dominantii: intirnitatea.

EnAP (Nervo~ii) - dispozitie variabila; muncescneregulat numai in domeniul in care Ie place;au nevoie de emotii putemice; vor sauimeasca; nu sunt constanti arectiv; recurgu~or la minciuna sau fictiune; inclinatie pentrubizar, macabru; valoarea dominanta:distractia.

nEAS (Flegmatlcii) - imapasibiii,. tenaci, civism accentuat,respecta legile ~i principiile; punctuali, obiectivi,ponderati; Ie plac sistemele abstracte; au simtul umorului;egoi~ti, dar cu respect pentru ceilalti; calmi, gravi; valoaredominanta: legea.

nEAP (Sangvinicii) - iubesc societatea, politico~i, spirituali,ironici, sceptici; au initiative ~i mare suplere in spirit;oportuni~ti, cu spirit practic; sunt greu de tulburat ~i simtnevoia sa domine; valoarea dominanta: succesul.

nEnAS (Apaticii) - inchi~i, plini ·de secrete, rara 0 viata intemabogata; sumbri, tacitumi,' rad rar, persistenti in du~manii;indiferenti la viata social ii, dar cinstiti; iubesc lini~tea,singuratatea, foarte putini· emotivi; valoarea dominanta:lini~tea ..

nEnAP (Amorfii) - sunt lipsiti de energie, rara initiative;. concilianti, toleranti prin indiferenta; incapatanati,neglijenti, inclinati spre lenevie; nepunctuali, indiferenti irtraport cu trecutul~i viitorul; valoarea dominanta: placerea.

Tiniind cont de cele descoperite prin acest test ~ide cele pusein evidentii anterior scrieti un eseu cu titlul "Eu despre eu".

26

~

104.•..

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Allport G., Structura $i dezvoltarea personalitiitii,Editura Didactidi ~i Pedagogica,Bucure~ti, 1981

Badley A"":,Memoria umanii, Editura Teora,Bucure~ti, 1999

Baban A. (coord.), Consiliere educationalii, ClujNapoca,2001

Birch A., Psihologia dezvoltiirii, Editura Tehnica,Bucure~ti, 2000

Che1cea A., Che1cea ~., Cifrul vietii psihice, EdituraStiintifica ~i Enciclopedica, Bucure~ti,1978

Clegg B., Birch P., Creativitatea - Curs rapid in 150de tehnici $i exercitii, Editura Polirom,Ia~i, 2003

Cocorada E., Niculescu R. M., Psihologie generaliipentru liceu, Editura All, Bucure~ti,1999

Cosmovici A., Psihologie generalii, EdituraPolirom, Ia~i, 1996

Cosmovici A., Iacob L. (coord.), Psihologie $colarii,Editura Polirom, Ia~i, 1998

Cosmovici A. (coord.), Psihologie. Compendiupentru bacalaureat $i admitere lafacultate, Editura Polirom, Ia~i, 1998

Dragan I., Psihologia pentru toti, EdituraStiintifica, Bucure~ti, 1991

Druta E, Psihologie $i educatie, Editura Didactica ~iPedagogica, Bucure~ti, 1997

Dumitru I. AI., Dezvoltarea giindirii critice $iinviitarea eficienta, Editura de Vest,Timi~oara, 2000

Fordham E, lntroducere inpsihologia lui C. G. Jung,Editura Trei, Bucure~ti, 1998

Golu M., Dinamica personalitatii, Editura Geneza,Bucure~ti, 1993

IlutP., Valori, atitudini $i comportamente sociale,Editura Po1irom, Ia~i, 2004

LAROUSSE - Norbert Sillamy, Dictionar depsihologie, Editura UniversEnciclopedic, Bucure~ti, 2000

,LAROUSSE - Roland Chemama, Dictionar de

psihanalizii, Editura UniversEnciclopedic, Bucure~ti, 1997

Miclea M., Psihologie cognitiva, Editura Gloria,Cluj-Napoca,1994 ""

~Moisin A., Caracterulla elevi, Editura Didactica ~i

Pedagogica, Bucre~ti, 1996

N eculau A. (coord.), Manual de psihologie sociala,-Editura Polirom, Ia~i, 2003 .

0tet E, Litoiu N., Spineanu-Dobrota S., Ghid deevaluare pentru $tiinte socio-umane,Editura proGnosis, Bucure~ti, 2000

Platanov K. K., Psihologie distractiva, EdituraTineretului, Cluj, 1964

Piaget J., Psihologia inteligentei, Editura Stiintifica,Bucure~ti, 1963

Radu 1. (coord.), lntroducere in psihologiacontemporana, Editura Sincron, ClujNapoca, 1991

Radu I., Psihologie $colara, Editura Stiintifica,Bucure~ti, 1974

Radulescu Motru C., Curs de psihologie, EdituraEsotera, Bucure~ti, 1996

Ribot Th., Memoria $i patologia ei, Editura IR!,Bucure~ti, 1998

coard. Stoica A., Ghidul examinatorului, EdituraAramis, Bucure~ti, 2001

Thorndike E., lnvatarea umana, Editura Didactica ~iPedagogica, Bucure~ti, 1983

Zapan Gh., Cunoa$terea $i aprecierea obiectiva apersonalitatii, Editura Stiintifica ~iEnciclopedica, Bucure~ti, 1984

Zlate M., Psihologia mecanismelor cognitive,Editura Polirom, Bucure~ti, 1999

Zlate M., lntroducere inpsihologie, Editura Polirom,Ia~i, 2002

Zlate M., Eul $i personalitatea, Editura Trei,Bucure~ti, 2004

Z6rgo B., Ce este vointa?, Editura Stiintifica,Bucure~ti, 1969

Date post:	03-Jul-2015
Category:	Documents
Upload:	niknik167330
View:	2,835 times
Download:	279 times

Manual Psihologie Clasa a X-A

Documents