CUPRINS Tehnoredactare computerizată: Constantin BÂTĂ Coperta: Robert TOADER Tipărit Ia: S.C. EUROPOLIS PRINŢ S.R.L. CONSTANŢA Telefon: 0241/691711; 0241/691260 Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României DINU, GHEORGHE Contracte civile / Dinu Gheorghe, Boroiu M. Cristina. - Constanţa : Europolis, 2008 ISBN 978-973-676-339-7 I. Boroiu, Cristina M. 347.44(498)(075.8) CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE .................. 11 Secţiunea I. Noţiune ................................................................. 11 1. Caractere juridice ................................................................. 11 2. Condiţii de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare ................................................................... 17 3. Capacitatea pârtilor.............................................................. 23 4. Incapacităţi speciale:............................................................ 24 5. Obiectul contractului ............................................................ 26 6. Condiţiile lucrului vândut .................................................... 26 7. Condiţiile preţului ................................................................ 31 8. Efectele contractului de vânzare-cumpărare ........................ 33 Secţiunea II. OBLIGAŢIILE VÂNZĂTORULUI.................... 34 1. Predarea lucrului vândut ...................................................... 34 2. Obligaţia de garanţie............................................................ 37 Secţiunta III. OBLIGAŢIILE CUMPĂRĂTORULUI ............. 49 1. Plata preţului ....................................................................... 49 2. Luarea în primire a lucrului vândut ..................................... 52 3. Suportarea cheltuielilor vânzării .......................................... 53 Secţiunea IV. VARIETĂŢI DE VÂNZARE ............................ 53 1. Vânzarea după greutate, număr sau măsură.......................... 53 3. Vânzarea pe încercate.......................................................... 54 3. Vânzarea cu pact de răscumpărare ....................................... 55 4. Vânzarea unei moşteniri ....................................................... 56
Transcript
CUPRINS
Tehnoredactare computerizată: Constantin BÂTĂ
Coperta: Robert TOADER
Tipărit Ia: S.C. EUROPOLIS PRINŢ S.R.L. CONSTANŢA
Telefon: 0241/691711; 0241/691260
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
DINU, GHEORGHE Contracte civile / Dinu Gheorghe, Boroiu M.
Cristina. - Constanţa : Europolis, 2008 ISBN 978-973-676-339-7
I. Boroiu, Cristina M.
347.44(498)(075.8)
CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE ..................11
Secţiunea I. Noţiune.................................................................11
1. Caractere juridice.................................................................11 2. Condiţii de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare...................................................................17 3. Capacitatea pârtilor..............................................................23 4. Incapacităţi speciale:............................................................ 24 5. Obiectul contractului............................................................26 6. Condiţiile lucrului vândut ....................................................26 7. Condiţiile preţului................................................................31 8. Efectele contractului de vânzare-cumpărare ........................33 Secţiunea II. OBLIGAŢIILE VÂNZĂTORULUI....................34
1. Predarea lucrului vândut......................................................34 2. Obligaţia de garanţie............................................................37 Secţiunta III. OBLIGAŢIILE CUMPĂRĂTORULUI.............49
1. Plata preţului .......................................................................49 2. Luarea în primire a lucrului vândut .....................................52 3. Suportarea cheltuielilor vânzării..........................................53 Secţiunea IV. VARIETĂŢI DE VÂNZARE............................53
1. Vânzarea după greutate, număr sau măsură..........................53
3. Vânzarea pe încercate..........................................................54
3. Vânzarea cu pact de răscumpărare .......................................55 4. Vânzarea unei moşteniri .......................................................56
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE......................................... 59
CONTRACTUL DE DONAŢIE ............................................. 79
1. Noţiune ................................................................................ 79 2. Reglementare ....................................................................... 80 3. Caractere juridice.................................................................81 Secţiunea I. Condiţii de fond....................................................83
1. Capacitatea părţilor..............................................................83 2. Consimţământul...................................................................88 3. Obiectul contractului ...........................................................89 4. Cauza ...................................................................................89 5. Principiul irevocabilităţii speciale. Excepţii ........................90 Secţiunea II. Condiţii de formă ................................................95
1. Principiul solemnităţii donaţiei ............................................95 2. Donaţiile deghizate, donaţiile indirecte şi darurile de nuntă.......................................................................97
Secţiunea III. Efectele contractului de donaţie...................... 105
1. Obligaţiile donatorului ...................................................... 106 2. Obligaţiile donatarului....................................................... 107 3. Efectele donaţiei faţă de terţi............................................. 107 Secţiunea a IV-a. Cauzele legale de revocare a donaţiilor .... 108
1. Revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcinii................ 109 2. Revocarea pentru ingratitudine.......................................... 111 3. Revocarea pentru naşterea unui copil ................................ 113
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE ...................................... 115
- MANDATUL Cu REPREZENTARE - .................................... 131
Secţiunea I. Noţiune şi reglementare .....................................131
1. Caractere juridice şi delimitare ..........................................132 2. Condiţiile de validitate a mandatului..................................134 A. Capacitatea părţilor ...........................................................134
B. Obiectul mandatului ..........................................................135
C. Forma mandatului ..............................................................135
3. Varietăţi de mandat ............................................................136
Secţiunea II. Efectele contractului de mandat ........................137
I. Efectele mandatului între părţi............................................138
A. Obligaţiile mandatarului....................................................138
B. Obligaţiile mandantului.....................................................140
II. Efectele faţă de terţi ..........................................................141
Secţiunea III. încetarea mandatului .......................................142
1. Revocarea mandatului de către mandant .............................142 2. Renunţarea mandatarului ....................................................143 3. Moartea uneia dintre părţi ..................................................143 4. Alte cauze de încetare a mandatului...................................144 5. Efectele încetării mandatului..............................................144 MANDATUL FĂRĂ REPREZENTARE - (Contractul de interpunere)-.................................................144
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE....................................... 145
CONTRACTUL DE LOCAŢIUNE...................................... 156
Secţiunea I. Noţiunea, caracterele juridice şi condiţiile de validitate ale contractului de locaţiune .................................. 156
1. Noţiunea contractului de locaţiune ................................... 156 2. Caracterele juridice ale contractului de locaţiune.............. 157 3. Condiţii'e de validitate ale contractului de locaţiune ......... 158 4. Obiectul contractului ......................................................... 159 Secţiunea II. Efectele contractului de locaţiune..................... 160
1. Obligaţiile locatorului........................................................ 160 2. Obligaţiile locatarului ........................................................ 164 Secţiunea III. Contractul de sublocaţiune şi de cesiune a contractului ............................................................................ 167
1. Sublocaţiunea ....................................................................167 2. Cesiunea ............................................................................169 NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE .......................................176
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE ...................................... 200
MODEL DE CONTRACT.................................................... 201
CONTRACTUL DE ANTREPRIZA .................................. 205
Secţiunea I. Noţiunea contractului de antrepriza şi delimitarea lui fata de alte contracte ........................................................ 205
1. Caracterele juridice şi condiţiile de validitate
ale contractului de antrepriza ................................................ 207
2. Reguli generale cu privire la contractul de antrepriza ....... 208
A. Problema riscurilor ........................................................... 208
B. Recepţia lucrării ............................................................... 209
C. Reguli speciale privind antrepriza de construcţii .............. 211
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE ...................................... 213
MODEL DE CONTRACT.................................................... 214
ÎMPRUMUTUL DE CONSUMAŢIE (PROPRIU-ZIS)........ 217
J. Noţiune şi caractere juridice ............................................. 217
2. Obiectul contractului ..........................................................221 3. Stingerea imprumutului de consumaţie...............................224 ÎMPRUMUTUL DE FOLOSINŢA (COMODATUL) ...........225
1. Noţiune şi caractere juridice...............................................225 2. Obiectul contractului..........................................................225 3. Capacitatea părţilor ............................................................226 4. Efectele contractului de comodat... ....................................226 5. Răspunderea comodatarului................................................228 6. Suportarea riscurilor de către comodatar ...........................229 7. Pluralitatea de comodatari ..................................................229 8. Stingerea efectelor comodatului .........................................230 NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE........................................231
MODEL DE CONTRACT.....................................................231
CONTRACTUL DE DEPOZIT .............................................235
Secţiunea I. Noţiunea, caracterele juridice şi felurile contractului de depozit ...........................................................235
1. Noţiune...............................................................................235 2. Caractere juridice: ..............................................................235 3. Felurile contractului de depozit..........................................237 A. Depozitul obişnuit (voluntar) ............................................237
1. Obiectul contractului ......................................................... 237 2. Capacitatea părţilor:........................................................... 238 3. Dovada contractului .......................................................... 238 4. Natura juridica a depozitului obişnuit şi delimitarea lui fata de alte contracte...................................... 239
5. Efectele contractului de depozit obişnuit (voluntar).......... 240
B. Depozitul necesar ........................................................... 24<8
1. Noţiune şi domeniu de aplicare _____________________248
C. Depozitul neregulat..............................................................250
3. Efecte constitutive sau declarative ................................... 275 4. Efectele relative ...............................................................275 NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE......................................276
MODEL DE CONTRACT...................................................277
CONTRACTUL DE RENTA VIAGERĂ ............................280
1. Renta perpetua şi renta viageră ........................................280 2. Caractere juridice ale contractului de renta viageră...........281 3. Condiţii de validitate .......................................................283 4. Efectele contractului de renta viageră...............................283 5. Obligaţiile debirentierului................................................284 6. Urmărirea rentei viagere de către creditori ....................... 285 7. încetarea contractului de renta viageră ............................. 285 CONTRACTUL DE ÎNTREŢINERE ................................. 286
1. Noţiune şi caractere juridice............................................ 286 2. Deosebirea contractului de întreţinere de alte contracte ....286 3. Condiţii de validitate ale contractului de întreţinere ......... 288 4. Efectele contractului de întreţinere .................................. 290 5. Rezoluţiunea contractului de întreţinere........................... 291 MODEL DE CONTRACT.................................................. 292
CONTRACTUL DE SCHIMB............................................ 298
1. Consideraţiuni generale................................................... 298 2. Caracterele juridice ale contractului de schimb................ 298 3.Contractul de schimb şi contractul de vânzare cumpărare..300
MODEL DE CONTRACT.................................................. 303
BIBILIOGRAFIE... ....................... 309
10
CONTRACTUL DE VÂNZARE - CUMPĂRARE
SECŢIUNEA I. NOŢIUNE.
1. Caractere juridice
Contractul de vânzare-cumpărare este contractul prin care una din părţi (vânzătorul) strămută proprietatea unui bun al său asupra celeilalte părţi (cumpărătorul) care se obligă în schimb a plăti vânzătorului preţul bunului vândut'.
Pot forma obiect al contractului de vânzare-cumpărare şi drepturile reale (dreptul de superficie). drepturile de creanţă, drepturile din domeniul proprietăţii intelectuale sau, în mod excepţional, drepturile asupra unei universalităţi care cuprinde nu numai drepturi ci şi datorii (vânzarea unei moşteniri).
Nu pot forma obiectul contractului de vânzare-cumpărare drepturile personale nepatrimoniale şi cele patrimoniale care au caracter strict personal (dreptul de uz, abitaţie, de clientelă) sau drepturile prevăzute de lege sau contractate intuitu personae (dreptul la întreţinere, de pensie, ele.).2
Deşi Codul civil se rrferă la transmiterea proprietăţii, sunt calificate vîriare-cumpărfre şi contractele prin care, în schimbul unui preţ, se transmite un alt drept decât dreptul de proprietate - transmiterea proprietăţii nu este de esenţa, ci numai de natura contractului de vânzare-cumpărare.
Definiţia Codului civil este inexactă deoarece promovează ideea că vânzarea ar da naştere doar unui simplu raport de obligaţii (cele două părţi „se obligă între sine"), care I-ar ţine pe vânzător să transfere doar în viitor proprietatea bunului care formează obiectul contractului. Aici este vorba însă în realitate despre o reminiscenţă do ordin istoric, într-adevăr, în dreptul roman (după Digestele lui Justinian), vânzarea (emptio-venditio) era un contract consensul numit, izvor de obligaţii pentru părţi, dar care nu ducea la transferul proprietăţii de la vânzător la cumpărător decât după tradiţiunea lucrului (traditio).Cu alte cuvinte, contractul crea doar obligaţia pentru vânzător de a transfera proprietatea, transfer care se realiza însă numai ulierior, după îndeplinirea formalităţii tradiţiunii, adică a predării lucrului, numai îndeplinirea acestei obligaţii de către vânzător asigurând executarea contractului din punctul de vedere al vânzătorului., în codurile civile moderne de inspiraţie franceză UIMI. inclusiv în Codul civil român, ca urmare a unei evoluţii istorice îndelungate,
11
1.1. Sinalagmatic: dă naştere la obligaţii reciproce între părţile contractante: vânzătorul are obligaţia să predea lucrul vândut şi să garanteze pe cumpărător, iar cumpărătorul are obligaţia să plătească preţul;se aplică regulile specifice: excepţia neexecutării contractului, rezoluţiunea pentru neexecutarea obligaţiei de către una din părţi, riscul contractului
1.2. Cu titlu oneros: ambele părţi urmăresc anumite interese patrimoniale, adică primirea unui echivalent în schimbul prestaţiei la care se obligă: vânzătorul urmează să primească preţul, iar cumpărătorul să primească bunul cumpărat3.
1.3. Comutativ: existenţa şi întinderea obligaţiilor reciproce sunt cunoscute de părţi de la încheierea contractului;
1.4. Consensual (în principiu)4: simplul acord de voinţă, fără îndeplinirea vreunei formalităţi şi fără remiterea bunului şi a preţului în momentul încheierii contractului5;
vânzarea este concepută ca un contract translativ de proprietate solo consensu , în principiu, simplul acord de voinţe (încheierea contractului) ducând la transferul automat al proprietăţii din patrimoniul vânzătorului în cel al cumpărătorului, nemaipunându-se problema executării vreunei obligaţii de a transfera proprietatea.
înstrăinarea unui lucru fără contraprestaţie.sau pentru un preţ derizoriu este nulă absolut ca vânzire pentru lipsa unui element de validitate, dar poate fi recalificată şi considerată valabilă ca donaţie, chiar dacă părţile au denumit-o „vânzare", cu condiţia de a se dovedi că a existat intenţia de a gratifica (animus donandi) din partea înstrăinătorului. 4 Conform art. 1295 alin. l C. Civ., „vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privinţa vânzătorului, îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului, deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat". Din textul citat rezultă că simplul consens (înţelegere), simplul acord de voinţe asupra elementelor esenţiale ale vânzării, adică asupra lucrului vândut şi a preţului acestuia, valorează contract valabil încheiat, neimpunându-se, în principiu, îndeplinirea vreunei formalităţi.
vinderea este perfectă îndată ce părţile s-au învoit (art. 1298 C. civ.) putând fi încheiat prin simplul acord de voinţă al părţilor (solo consensu), fără îndeplinirea vreunei formalităţi şi fără remiterea lucrului vândut şi a preţului în momentul încheierii contractului; vânzarea nu este un contract solemn şi nici real; prin excepţie de la principiul consensualismului în cazurile special prevăzute de lege, vânzarea devine un contract solemn: înstrăinarea terenurilor, indiferent că sunt situate
Excepţii: • Vânzarea terenurilor - trebuie să se facă prin act autentic,
sub sancţiunea nulităţii absolute a actului; • Vânzare-cumpărare unui autovehicul problema este
controversată, astfel: în literatura de specialitate - este considerat contract
solemn; motivare: cerinţa înscrisului autentic pentru validitatea vânzării este prevăzută de legislaţia privind taxele de timbru;
în practica judecătorească se aplică soluţia consensualismului: numai ca proba în vederea radierii şi înscrierii pe numele noului proprietar, autorităţile pretind să li se prezinte actul de vâ.izare-cumpărare în forma autentică;
Toate dispoziţiile referitoare la condiţiile de validitate ale contractului trebuie să fie raportate la momentul realizării acordului de voinţa, iar nu la momentul autentificării;
Deoarece valoarea este mai mare de 250 lei, este necesară pentru proba prezentarea unui înscris sau a unui început de dovada scrisa, în afară cazului în care a existat imposibilitatea reconstituirii dovezii;
Numai terţele persoane, nu şi părţile sau succesorii lor în drepturi, vor putea dovedi cu orice mijloc de proba contractul (pentru terţi, contractul este un simplu fapt juridic).
1.5. Translativ de proprietate: prin efectul realizării acordului de voinţa (independent de predarea lucrului vândut şi de plata preţului) se produce nu numai încheierea contractului, dar operează şi transferul dreptului de proprietate. -Din momentul dobândirii dreptului de proprietate, cumpărătorul suportă şi riscul pieirii lucrului (res perit domino) dacă vânzătorul dovedeşte faptul străin (neculpabil) exonerator de răspundere;
intravilan sau extravilan pot fi înstrăinate prin acte juridice între vii, sub sancţiunea nulităţii absolute, numai dacă actul a fost încheiat în formă autentică,
12 13
-Dacă cauza străină a fost dovedită, vânzătorul va suporta riscul pieirii numai dacă a fost pus în întârziere în ceea ce priveşte predarea lucrului.
Condiţii pentru transferul automat al dreptului de proprietate:
A). Vânzătorul să fie proprietarul lucrului vândut, iar contractul perfect valabil încheiat;
B). Să fie vorba de lucruri determinate individual (lucrurile de gen nu pot pieri) -în cazul lucrurilor de gen transferul proprietarii se produce în momentul individualizării (care se poate face atât prin predare, cât şi prin alte metode: ex.: etichetarea coletelor etc.);
-în cazul obligaţiilor alternative, dacă vânzarea are ca obiect un lucru din mai multe, determinate, dar numai alternativ, proprietatea se transmite în momentul alegerii; dacă piere fortuit unul din lucruri, se datorează celalalt, iar dacă amândouă au pierit, fără vina vânzătorului, obligaţia este stinsă; dacă amândouă lucrurile sunt de gen, pe lângă alegere, trebuie să se procedeze şi la individualizarea propriu-zisă a lucrului ales;
în cazai obligaţiilor facultative (obiectul este unul singur, celalalt fiind prevăzut doar ca o simplă posibilitate de plată), problema transferului şi a riscurilor se rezolvă după regulile generale.
C). Lucrul vândut trebuie să existe; -Bunurile viitoare pot forma obiectul contractului, însă transferul proprietarii poate opera: - după ce au fost terminate, în stare de a fi predate (dacă sunt bunuri certe)
-După individualizare (dacă sunt bunuri de gen) Astfel, în cazul unei recolte viitoare, proprietatea se transmite: în momentul în care este gata de recoltat (dacă lucrul
şi preţul sunt determinate), respectiv în momentul individualizării (dacă vânzarea se face pe unitate de măsură). -Riscurile se transmit odată cu proprietatea, cu excepţia cazului în care cumpărătorul îşi asumă riscul nerealizării - în tot sau în parte - a lucrului viitor, când riscurile se transmit în momentul încheierii contractului D). Părţile să nu fi amânat transferul proprietăţii printr-o clauza specială, pentru un moment ulterior:
-Până Ia împlinirea unui termen suspensiv, dacă părţile au prevăzut expres amânarea ca efect al contractului; dacă termenul a fost stipulat pur şi simplu nu afectează decât executarea obligaţiei de predare;
-Până la realizarea unei condiţii suspensive, care prin ea însăşi amână transferul proprietăţii până la realizarea evenimentului;
Un caz special îl reprezintă cumpărarea dintr-o unitate comercială cu autoservire: contractul nu se încheie în momentul individualizării (alegerii) bunurilor, ci din momentul plătii preţului, până atunci cumpărătorul fiind un simplu detentor precar, vinovat de furt dacă pleacă fără să plătească (în primul caz ar fi fost un debitor care nu şi-a onorat obligaţia de plată);
-Dacă prin convenţia părţilor, transferul proprietăţii a fost amânat, se amâna corespunzător şi transferul riscurilor; această regulă nu este imperativă, părţile pot disocia transferul proprietăţii de transferul riscurilor.
14 15
1.6. în materie imobiliara: condiţia publicităţii imobiliare. A) sistemul registrului de transcripţiuni-inscripţiuni: între părţi şi faţă de succesorii lor (succesori universali
sau cu titlu universal, legatari cu titlu particular şi creditori chirografari) contractul produce efecte translative de proprietate chiar dacă nu a fost transcris;
Faţă de terţe persoane (succesori cu titlu particular prin acte între vii) - chiar dacă au avut cunoştinţă de încheierea contractului - transmisiunea va fi valabilă numai din momentul transcrierii.
B) sistemul cărţii funciare: Drepturile imobiliare se strămută, se modifică sau se
sting, nu numai între terţi, dar şi între părţile contractante, numai prin intabulare, aceasta având caracter constitutiv de drepturi.
în practică există următoarea concepţie: -Lipsa înscrierii nu poate fi opusă de către o parte contractantă celeilalte părţi, precum şi succesorilor lor; -Un atare drept real este opozabil şi terţilor care au cunoştinţă de existenţa lui, deşi nu este înscris în cartea funciară;
-Numai terţii care nu aveau cunoştinţă de existenţa dreptului netranscris si, încrezându-se în cartea funciara, au dobândit prin acte cu titlu oneros, drepturi pe care şi le-au transcris, le pot opune dobânditorului anterior. Pentru drepturile mobile nu exista un sistem de publicitate, astfel încât dacă vânzătorul a vândut de doua ori, va avea preferinţa cel care a intrat mai întâi cu buna-credinţa în posesia bunului6.
6 nu există un sistem de publicitate pentru bunurile mobile, posesia lor prezumând proprietatea - art. 1909 alin l C. civ.; în cazul în care vânzătorul de rea-credinţă a vândut de două ori lucrul mobil (corporal), are preferinţă cel care a intrat mai întâi cu bună credinţă în posesia lucrului, chiar dacă a fost al doilea cumpărător - posterior tempore, potior jure; există un sistem de publicitate pentru bunurile mobile afectate
16
2. Condiţii de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare
A. Consimţământul părţilor - Acordul de voinţa între părţi este întotdeauna necesar şi suficient7.
B. Promisiunea unilaterala de vânzare (sau cumpărare)
-Atunci când o persoana, prevăzând un eventual interes pentru ea de a dobândi proprietatea unui bun, primeşte promisiunea proprietarului de a vinde acest bun, rezervându-şi facultatea de a îşi manifesta în acest sens -de obicei înlăuntrul unui termen - consimţământul sau de a îl cumpăra; -Este, de fapt, un ante-contract, care dă naştere la un drept de creanţă: una din părţi având obligaţia (de a face) de a vinde în viitor un anumit bun, iar beneficiarul promisiunii putând opta pentru a cumpăra sau nu;
-Dacă promitentul referitoare vânzarea, beneficiarul va avea dreptul la daune-interese.
Promisiunea este un contract unilateral; el poate fi transformat într-un contract bilateral dacă:
-Beneficiarul se-obligă, în schimbul dreptului de opţiune, la plata unei sume de bani (preţul dreptului de opţiune);
- Dacă beneficiarul se obligă la plata unei sume de bani în cazul în care va opta în sens negativ.
cai garanţie reală pentru anumite creanţe băneşti. 7 contractul este definit de art. 942 C. civ. ca fiind acordul (de voinţă) între două sau
mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânşii un raport juridic, contractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat ca orice contract, prin acordul de voinţă al părţilor; încheierea oricărui contract este liberă, dar mărginită de normele ordinii publice şi de regulile moralei concretizate în restricţii legale sau concurenţiale ale libertăţii de a vinde sau cumpăra, care privesc capacitatea persoanei sau obiectul contractului
17
Dovada promisiunii se face conform regulilor generale aplicabile creanţelor; Obligaţia promitentului se stinge: la termen sau, dacă nu s-a prevăzut un termen, la expirarea termenului general de prescripţie (care curge de la data încheierii promisiunii de vânzare); Promisiunea unilaterală ar putea fi asumată şi de cumpărător (caz care nu a fost întâlnit în practică).
C. Promisiunea bilaterala de vânzare-cumpărare -Ambele părţi se obligă să încheie în viitor contractul de vânzare-cumpărare;
- Este, de asemenea, un ante-contract, cu deosebirea că, în acest caz oricare dintre părţi poate cere încheierea contractului;
-în cazul în care promitentul-vânzător nu îşi respectă obligaţia şi vinde lucrul, beneficiarul-cumpărător nu poate cere predarea, iar vânzarea este valabilă, cu excepţia fraudei;
- în cazul în care promitentul nu îşi executa obligaţia, dar lucrul se mai găseşte în patrimoniul sau, instanţa poate da o hotărâre care să tina loc de contract şi să aibă caracter constitutiv de drepturi din momentul în care rămâne definitiva (în virtutea principiului executării în natura a obligaţiilor).
D. Pactul de preferinţă - Este antecontractul prin care proprietarul bunului se obligă ca, în cazul în care îl va vinde," să acorde la preţ egal, preferinţă celeilalte părţi - beneficiarul pactului,
-Este o varietate a promisiunii de vânzare, care este afectată de o condiţie potestativă simplă,
-Nu transmite dreptul de proprietate şi nu conferă părţii lezate dreptul de a intenta acţiunea în revendicare sau în anularea vânzării făcute cu nesocotirea acestei promisiuni, afară de cazul în care se dovedeşte că
vânzarea s-a făcut în frauda beneficiarului promisiunii cu complicitatea la fraudă din partea terţului achizitor, -în
cazul neexecutării obligaţiei de a încheia contractul, beneficiarul pactului va avea acţiune în daune-interese împotriva promitentului, -La fel ca la promisiunea de
vânzare, beneficiarul nu are dreptul la acţiunea în revendicare sau în anularea vânzării făcute cu nerespectarea promisiunii (cu excepţia fraudei); acesta are dreptul numai la daune-interese;
- Dreptul beneficiarului se poate transmite (dacă nu există dispoziţie contrara în convenţia dintre părţi) prin acte între vii (regulile de la cesiunea de creanţe) sau prin moştenire;
- Obligaţia promitentului se transmite numai prin moştenire, dreptul nostru necunoscând cesiunea de datorie.
E. Dreptul de preemţiune în legislaţia românească instituţia dreptului de
preemţiune, deşi recunoscută şi tratată în cadrul mai multor legi speciale, nu a fost definită. Datorită acestui fapt, a căzut în sarcina literaturii de specialitate formularea unei definiţii general acceptată.
Marea majoritate a autorilor de literatură juridică definesc însă dreptul de preemţiune, nu la modul general, ca instituţie, ci pe cazuri particulare aşa cum sunt ele statuate în legile speciale8.
Astfel, Gheorghe Beleiu, defineşte dreptul de preemţiune instituit de Legea nr. 18 / 1991 ca fiind „ acel drept subiectiv civil, recunoscut de lege anumitor titulari, în virtutea căruia aceştia se bucură de prioritate la cumpărarea unui teren agricol din extravilan, în ordinea şi celelalte condiţii prevăzute de lege".
Această definiţie conţine, pe lângă însuşirea dreptului subiectiv de a fi recunoscut de lege şi elementele esenţiale sale
Toader. C, Drept civil. Contracte speciale, ediţia a Il-a, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2005,p .23
18 19
esenţiale: titularul dreptului (subiectul activ), conţinutul dreptului (adică prerogativele conferite titularului), obiectul dreptului (bunul în legătură cu care există prerogativa cunoscută ); limitele existenţei şi exercitării dreptului.9
O altă definiţie este dată de către Eugen Chelaru, cu referitoare la dreptul de preemţiune reglementat prin art. 52 din Codul silvic: dreptul de preemţiune reglementat de Codul silvic constituie „ un drept subiectiv civil, legal, patrimonial, incesibil şi temporar, recunoscut statului în calitatea să de persoană juridică, în temeiul căruia acesta poate dobândi proprietatea terenurilor ce constituie enclave din fondul forestier proprietate publică sau sunt limitrofe acestui fond, precum şi terenurile acoperite cu vegetaţie forestieră, în cazul vânzării lor, cu preferinţă faţă de orice cumpărător, la preţ şi în condiţii egale".10
Acelaşi autor defineşte însă şi la modul general acest drept. Astfel, în concepţia sa, dreptul de preemţiune este „
facultatea recunoscută unei persoane sau unei entităţi administrative, în virtutea unui contract sau unei dispoziţii legale, de a dobândi proprietatea unui bun, în cazul înstrăinării sale, cu prioritate faţă de orice alt cumpărător"11
Această definiţie, preluată din dreptul civil francez 12,are în vedere „entitatea administrativă" - ca şi .titular al dreptului de preemţiune - nu acoperă sfera „persoanei juridice"8 care poate fi titulară a dreptului de preemţiune în dreptul civil român. Afirmăm acest lucru deoarece atât statul cât şi unităţile administrativ teritoriale, care conform legii, sunt persoane juridice separate de stat, cu patrimoniu propriu, îşi exercită
Gheorghe Beleiu - Dreptul de preemţiune reglementat prin Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, Dreptul nr. 12/1992, pag. 4 10 Eugen Chelaru - Dreptul de preemţiune reglementat de Codul silvic - Dreptul nr. 6/1996, pag.17 11 Chelaru - Dreptul de preemţiune reglementai de Legea nr. 54 / 1998, în „Dreptul" nr. 8/1998 12 Guide juridique Dalloz, Paris, 1991, voi., IV, pag. 398
20
dreptul de preemţiune în calitatea lor subiecte de drept civil şi în calitatea de titular al puterii.
Vom defini dreptul de preemţiune ca fiind acel drept subiectiv civil, recunoscut de lege anumitor persoane fizice sau juridice, prevăzute restrictiv de lege, care constă în posibilitatea acestora de a cumpăra cu prioritate un anumit bun, la preţ şi în condiţii egale.
Definiţie: este dreptul preferenţial de cumpărare13, la preţ egal, conferit de lege coproprietarilor, proprietarilor vecini şi arendaşului, atunci când proprietarul a hotărât să vândă terenul său situat extravilan14.
-In ;azul în care proprietarul unui teren agricol din extravilan intenţionează să îl vândă (deci nu prin înstrăinare cu titlu gratuit, cu caracter aleatoriu, sau prin
' Termenul „preemţiune" a fost preluat de legiuitor din legislaţia franceză (având aceeaşi rădăcină latină ca şi termenul preempţiune), în care s-a eliminat particula „p". Acesta este utilizat toate textele legale de înainte de 1989 şi chiar şi după 1989.
Dreptul de preemţiune a fost cunoscut şi utilizat pe actualul teritoriu al României încă dinainte de secolul al V - lea când a fost menţionat în primele texte legale scrise, sub denumirea de drept de protimisis. Cunoscut în două forme: precumpărarea (protimisisul propriu - zis) şi răscumpărarea (sau retractul), dreptul de protimisis a apărut ca o modalitate de protejare a comunităţilor fală de intervenţia unor străini în cadrul familiei şi al obştilor. lYolimisisul s-a născut în general independent dp influenţele exterioare, în comunităţile în care grupul familial, vecinătatea şi alte forme de solidaritate s-au păstrat vii. încă înainte de organizarea statelor româneşti, în comunităţile săteşti şj urbane de pe teritoriul românesc s-au creat condiţiile necesare pentru apariţia unor obiceiuri de precutnpărare pentru a înlătura pe străini de la intrarea în cercurile de solidaritate ale familiei, ale devălmăşiei sau ale satului (ale vecinătăţii de megieşie). De altfel, în dreptul roman era cunoscută această instituţie. Odată cu expansiunea Imperiului roman pe întregul teritoriu al Europei au pătruns şi legile romane. In provinciile dacice unde s-a format poporul român, populaţia existentă era .sedentară, legată de pământ. Dreptul de precumpărare a corespuns foarte bine nevoilor de apărare şi prezervare a proprietăţii în cadrul comunităţilor, acesta fiind adoptat şi adaptat nevoilor specifice ale locului. De altfel, în toate teritoriile unde au existat populaţii sedentare acest drept a existat în aceeaşi perioadă având ca punct de plecare comun dreptul roman. Deci, în perioada în care dreptul bizantin a început să isi facă simţită prezenţa în statele române şi să influenţeze legile obiceiul de precumpărare şi răscumpărare exista deja şi era utilizat de multă vreme, chiar dacă i-Mstciila să nu a putut fi dovedită în lipsa izvoarelor scrise.
21
schimb, chiar şi cu sulta, prin aducerea terenului ca aport într-o societate sau printr-o tranzacţie) legea conferă un drept prioritar la cumpărare coproprietarilor, proprietarilor vecini şi arendaşilor; este vorba numai de cazul în care actul juridic proiectat are ca obiect transmiterea dreptului de proprietate
- Spre deosebire de pactul de preferinţă, care are caracter contractual, dreptul de preemţiune are caracter imperativ (derogare de la principiul liberei circulaţii a bunurilor trebuie interpretata restrictiv)15;
-Dreptul de preemţiune trebuie ocrotit ca orice drept patrimonial, indiferent de titularul sau; de asemenea, este un drept opozabil erga omnes (pentru nerespectarea lui se poate cere anularea contractului, indiferent de buna sau reaua-credinţa a terţului cumpărător);
-Dreptul de preemţiune trebuie recunoscut indiferent de persoana titularului (poate fi exercitat şi în cazul în care terenul agricol din extravilan face parte din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;
-Vânzătorul unui teren situat în extravilan trebuie să înregistreze oferta de vânzare la consiliul local în raza căruia este situat terenul, iar în aceeaşi zi secretarul unităţii administrativ-teritoriale afişează oferta la sediul primăriei; titularii dreptului de preemţiune trebuie să se pronunţe în scris, în termen de 45 de zile de la data afişării ofertei de vânzare, arătând şi preţul oferit, iar oferta de cumpărare se va afişa la primărie;
15 Pentru a desemna contractul de vânzare - cumpărare romanii foloseau expresia „emptio - venditito"; „emptio (-onis)" însemnând cumpărare iar „prae" - înainte (cu întâietate). De aici termenul „prae-emptio" care se traduce „cumpărare cu întâietate" sau „înainte de cumpărare", în primele textele legale româneşti scrise dreptul de preemţiune era desemnat prin termenul „drept de protimisis" care, nu trebuie confundat cu pactul de preferinţă, desemnat prin termenul „protimiseos".
22
-Dacă în termenul legal îşi exercită dreptul mai mulţi titulari din aceeaşi categorie, vânzătorul are dreptul de a alege pe unul dintre ofertanţi; dacă preţul oferit de către titularii dreptului de preemţiune nu este convenabil vânzătorului, acesta poate să vândă terenul oricărei alte persoane; terenul va fi, de asemenea, vândut liber şi în cazul în care în termenul de 45 de zile nici unul dintre titularii dreptului de preemţiune nu îşi manifestă voinţa de a cumpăra terenul;
-La autentificarea actului de vânzare-cumpărare, vânzătorul trebuie să facă dovada publicităţii necesare pentru respectarea dreptului de preemţiune, dovada care se face cu actul eliberat vânzătorului de către secretarul unităţii administrativ-teritoriale, după expirarea termenului de 45 de zile;
-Nerespectarea se sancţionează cu nulitatea relativă a contractului; în cazul în care vânzarea s-a făcut prin simulaţie (ex.: contract de întreţinere, arendă, donaţie etc.), acţiunea în declararea simulaţiei va fi dublată de acţiunea în anularea vânzării-cumpărării); terenul reintra, cu efect retroactiv în patrimoniul vânzătorului).
3. Capacitatea părţilor
Regula este capacitatea, iar incapacitatea este excepţia cazurile de incapacitate sunt expres şi limitativ prevăzute de lege16;
Vânzarea-cumpărarea este, în principiu un act de dispoziţie atât pentru vânzător, cât şi pentru cumpărător părţile trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu, iar persoanele lipsite de capacitate sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă încheie contractul prin ocrotitorul legal, respectiv cu autorizarea acestuia;
16 conform art. 1306 C. civ. pot cumpăra toţi cărora nu le este oprit prin lege - regula este capacitatea, iar excepţia este incapacitatea,
23
Insa, raportat la patrimoniul părţii contractante, vânzarea-cumpărarea poate mijloci efectuarea de acte de conservare sau de administrare a patrimoniului este suficient ca partea să aibă capacitatea de a încheia astfel de acte şi încuviinţarea necesară efectuării lor.
4. Incapacităţi speciale:
Pentru contractul de vânzare-cumpărare legea prevede anumite incapacitate speciale. Aceste incapacitate sunt interdicţii (prohibiţii) de a vinde şi cumpăra sau de a cumpăra.
• vânzarea între soţi este interzisă (art. 1307 c. Civil) A) donaţia între soţi este revocabilă (art. 937 c. Civil).
Scopul interdicţiei este de a împiedica ca soţii să realizeze sub aparenta unor vânzări simulate donaţii irevocabile (donatorul abuzând de influenta pe care o are asupra soţului donator).
B) prin aceasta interdicţie se apăra şi interesele moştenitorilor (rezervatori sau care beneficiază de raportul donaţiilor). Dacă vânzarea între soţi n-ar fi interzisă, prin vânzări simulate unul dintre soţi ar putea face celuilalt liberalităţi care să exceda cotitatea disponibila sau care să fie sustrase raportului donaţiilor (fără îndeplinirea condiţiilor de raport).
C) prin aceasta interdicţie se mai apăra şi interesele creditorilor, care ar putea fi fraudaţi prin încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare simulate (incluzive fictive).
Nerespectarea interdicţiei cu privire Ia vânzarea între soţi, duce la nulitatea relative a contractului, anularea putând fi ceruta de oricare dintre soţi, de moştenitori ocrotiţi sau de creditori, fără a fi obligate să dovedească fraudarea drepturilor. Fiind o nulitate relativă, ea poate fi confirmata după desfacerea casatorii de către părţi sau de către moştenitori după moartea vânzătorului.
Vânzarea între concubini este valabilă, afară de cazul când contractul s-a încheiat pentru a determina pe una dintre
24
părţi să menţină starea de concubinaj şi deci are o clauza imorala.
- tutorii nu pot cumpăra bunurile persoanelor de sub tutela lor (cat timp socotelile definitive ale tutelei nu au fost data şi primate art. 809 c.civ.)- art. 1308 pct. l c. Civil.
- mandatarii, atât convenţionali, cat şi legali, împuterniciţi a vinde un lucru nu pot sa-l cumpere (art. 1308 pct. 2 c. Cav) întrucât de regula nu se poate admite ca o persoana să cumuleze şi rolul de vânzător sic el de comparator. Legea a stabilit aceasta prohibiţie (precum şi prohibiţia pentru funcţionari) pentru ca mandatarul (funcţionarul) sa nu fie pus în situaţia de a alege între interesul sau, de a cumpăra cat mai ieftin, şi interesul pe care trebuie sa-l apere, obţinând preţul cel mai ridicat.
- persoanele care administrează bunuri ce aparţin statului, comunelor, oraşelor, sau judeţelor nu pot cumpăra bunuri aflate în administrarea lor (art. 1308 pct. 3 c. Civ)
- funcţionarii publici nu pot cumpăra bunurile statului sau cele ale unitarilor administrative-teritoriale care se vând prin mijlocirea lor (art. 1308 pct. 4 c. Civ) (excepţie bunurile destinate vânzării pentru care exista preţuri fixe-cumpărarea este valabilă, dacă nu intervin alte cauze de nulitate).
în cazul tutorilor, mandatarilor, administratorilor şi funcţionarilor sancţiunea este nulitatea relative.
- judecătorii, procurorii şi avocaţii nu pot deveni cesionari (cumpărători) de drepturi litigioase17 care sunt de competenta curţii de apel în a cărui circumscripţie îşi exercita funcţia sau profesia (art. 1309 c. Civil).
- agricole - persoanele insolvabile nu pot cumpăra bunurile imobiliare
care se vând prin licitaţie publica (art. 535 c. Proc civ.)
17 "Drepturi litigioase"= drepturi care formează obiectul unui proces început şi neterminat, încălcarea acestei incapacităţi fiind întemeiata pe un motiv de ordine publica (apărarea prestigiului justiţiei), se sancţionează cu nulitatea absoluta a actului şi cu suportarea cheltuielilor vânzării şi plata daunelor-interese.
25
5. Obiectul contractului
Vânzarea-cumpărarea fiind un contract sinalagmatic dă naştere la două obligaţii reciproce: obligaţia vânzătorului care are ca obiect lucrul vândut şi obligaţia cumpărătorului care are ca obiect preţul, în lipsa acestor elemente sau dacă ele nu îndeplinesc condiţiile legale, contractul nu poate fi considerat valabil încheiat.
6. Condiţiile lucrului vândut
A) lucrul să fie în comerţ (in circuitul civil)18 Principiul este acela al liberei circulaţii a lucrurilor, iar
prohibiţia poate fi absoluta (pentru lucrurile care, prin natura lor sau prin lege sunt de uz sau interes public sunt inalienabile) şi relativa (pentru lucrurile care pot fi vânzare-cumpărare numai de către anumite persoane sau în anumite condiţii):
1. In sensul propriu-zis al cuvântului sunt scoase din circuitul civil lucrurile care, prin natura lor nu pot face obiectul dreptului de proprietate: lucrurile comune (rex communis) cum ar fi aerul, razele soarelui, apa marii sau din râul curgător, care, fiind inepuizabile, nu aparţin nimănui, şi al cărui uz este comun tuturor (art. 647 C.civ.), în condiţiile şi limitele prevăzute de lege;
2. Bunurile din domeniul public al statului (de interes naţional) sau al unităţilor administrativ-teritoriale (de interes local) sunt inalienabile (bogăţiile de orice natura ale subsolului, căile de comunicaţie, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil şi acelea ce pot fi folosite în interes public, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de lege.
18 art. 963 C. civ. prevede că numai lucrurile ce sunt în comerţ pot fi obiectul unui contract; art. 1310 C. civ. stabileşte că toate lucrurile care sunt în comerţ pot fi vândute, afară numai dacă vreo lege a oprit aceasta,
3. în ceea ce priveşte bunurile din domeniul privat al statului şi al unităţilor administrativ teritoriale sunt supuse dispoziţiilor de drept comun, atâta timp cat prin lege nu se prevede astfel condiţiile de vânzare-cumpărare a acestora sunt cele comune, în măsura în care prin lege speciala nu se prevede altfel.
4. Un caz de inalienabilitate temporara este cel prevăzut de art. 32 al legii 18/1991, republicata, prin care, persoanele cărora li s-a "constituit" (nu "reconstituit") dreptul de proprietate asupra unor terenuri, nu pot înstrăina aceste terenuri prin acte între vii timp de 10 ani socotiţi de la începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietăţii. Aici nu este vorba de o incapacitate de înstrăinare prevăzuta intuituu personae, ci de o inalienabilitate propter în rem, adică nu în consideraţia persoanei care tranzacţionează, ci a lucrului (important, deoarece în cazul decesului titularului dreptului, interdicţia de vânzare-cumpărare rămâne);
5. Bunurile care constituie monopolul statului pot fi vânzare-cumpărare, în condiţiile prevăzute de lege, numai de_ către persoane fizice sau juridice autorizate (ex: tutun, chibrituri);
6. Exista şi bunuri care, deşi sunt în circuitul civil, din motive de ordine publica sau economico-sociala, pot ____ fi vânzare-cumpărare numai cu respectarea unor prevederi legale speciale (armele, muniţiile şi materiile explozive, produsele şi substanţele stupefiante;
7. în principiu, un bun nu poate fi declarat inalienabil (scos din circuitul civil) prin voinţa omului (ex prin clauza testamentara), deoarece o asemenea clauza contravine principiului liberei circulaţii a bunurilor şi dreptului proprietarului de a dispune liber şi absolut de bunul sau. Inalienabilitatea convenţionala poate fi recunoscuta valabilă dacă se justifica printr-un interes serios şi legitim (ex: garantarea executării unei obligaţii: de plata a preţului, a unei
26 27
rente viagere în favoarea unui terţ) sau a altui interes (ex: interdicţia înstrăinării bunului transmis minorului pana la majoratul lui). CONDIŢII: interes şi caracter temporar si, de asemenea, să nu contravină ordinii publice şi bunelor moravuri.
Dacă clauza de inalienabilitate nu întruneşte cerinţele arătate numai clauza urmează să fie declarata nulă (dacă nu este cauza determinanta a încheierii contractului). Sancţiunea nulităţii contractului încheiat cu nerespectarea clauzei de inalienabilitate poate fi aplicata numai dacă inalienabilitatea este prevăzuta de lege.
Dacă clauza de inalienabilitate este valabilă si, cu toate acestea bunul este înstrăinat, stipulantul clauzei/succesorii săi poate cere:
-Rezoluţiunea (revocarea) înstrăinării iniţiale (cu daune-interese) pentru neexecutare de obligaţii:
-Sau, repararea prejudiciului cauzat prin nerespectarea clauzei.
Terţul dobânditor de buna credinţa se va putea apară: -Prin invocarea art. 1909 C. Civil (in cazul mobilelor); -Prin invocarea uzucapiunii (in cazul imobilelor). B) Lucrul să existe (existenţa actuala sau viitoare) 1. Dacă părţile au avut în vedere un lucru existent, dar
care era pierit total în momentul încheierii contractului, sau un lucru care nu a existat în realitate vânzarea este nulă absolut (deoarece obligaţia vânzătorului este lipsita de obiect);
2 dacă lucrul exista în momentul încheierii contractului, dar a pierit în parte anterior (sau mai multe lucruri formează obiectul contractului, dar numai o parte au pierit), cumpărătorul poate alege: să renunţe la contract (rezoluţiune) sau să ceara executarea asupra părţii ramase, cu o reducere proporţionala de preţ. Alegerea nu trebuie să fie abuziva (ex: renunţare la contract, deşi partea pierită este neînsemnata, sau cele doua sau mai multe lucruri cumpărate nu sunt interdependente).
în principiu, cumpărătorul poate renunţa la contract alunei când executarea parţială nu duce la realizarea scopului contractului. Riscul pieirii totale sau parţiale a lucrului aparţine vânzătorului (res perii domino), cu excepţia cazului în care operaţiunea are caracter aleatoriu.
3. Vânzare-cumparare este valabilă dacă are ca obiect un bun viitor, cu excepţia moştenirilor nedeschise. Nerealizarea lucrului nu afectează valabilitatea contractului. Vânzătorul:
-Va pierde preţul; -Va fi obligat la plata daunelor-interese pentru neexecutare, cu excepţia cazului în care dovedeşte o cauza exoneratoare de răspundere.
Cumpărătorul nu va fi obligat să plătească preţul, chiar clacă lucrul nu a pierit din cauza vânzătorului (acesta fiind cel care suporta riscul pieirii bunului).
C) Lucrul să fie determinat sau determinabil, licit şi posibil;
D) Vânzătorul trebuie să fie proprietarul lucrului individual determinat (in caz contrar nu poate transmite: nemo dat quod nan habet sau nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet)
în cazul în care vânzătorul transmite un lucru care nu este al sau:
1. Dacă părţile (sau cel puţin cumpărătorul) au fost în eroare, vânzarea este anulabila pentru eroare asupra calităţii esenţiale a vânzătorului (de proprietar al bunului).
Nulitatea poate fi ceruta: - pe cale de acţiune (când preţul s-a plătit) - pe cale de excepţie (când preţul nu s-a plătit) numai de
către cumpărător; vânzătorul nu poate cere anularea chiar dacă a fost de buna credinţă; cumpărătorul nu mai poate cere anularea dacă vânzătorul a devenit proprietarul bunului după vânzare sau dacă vânzarea este ratificata de către adevăratul proprietar.
28 29
Dacă cumpărătorul este evins de către adevăratul proprietar înainte de a fi cerut anularea, obligaţia de garanţie a vânzătorului pentru evicţiune subzista.
Adevăratul proprietar nu poate cere anularea (este terţ fata de contract), dar poate introduce acţiunea în revendicare. Cumpărătorul se poate apară invocând art. 1909 C civil sau uzucapiunea (contractul încheiat cu vânzătorul neproprietar putând fi invocat ca just titlu pt. Uzucapiunea de 10-20 de ani şi pentru dobândirea fructelor.
2. Dacă părţile erau în cunoştinţa de cauza, exista mai multe opinii:
A) vânzarea este valabilă (vânzătorul s-a obligat să procure bunul mai târziu, în caz de neexecutare fiind pasibil de plata daunelor interese). - nu
B) vânzarea lucrului altuia în cunoştinţa de cauza are o cauza ilicita şi deci este nulă absolut (art. 948 C. Civ), cu excepţia săvârşirii actului în cadrul exercitării legale a comerţului.
Dacă contractul s-a încheiat în frauda dreptului proprietarului - nulitate absoluta (fraus omnia corrumpit).
Dacă bunul face parte din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale, contractul este nul în absolut toate cazurile (chiar dacă cumpărătorul a fost de buna-credinţa).
3. în cazul bunurilor aflate în indiviziune, se aplica regulile specifice stării de indiviziune:
- Dacă unul dintre coproprietari înstrăinează întregul bun (nu doar cota să parte indiviza), fără acordul celorlalţi coproprietăţi, vânzarea nu este nula, însă dreptul cumpărătorului asupra bunului respectiv este supus unei condiţii pe tot timpul indiviziunii. După încetarea stării de indiviziune, dreptul dobânditorului va depinde de rezultatul partajului:
-Dacă bunul intra în lotul vânzătorului, vânzarea va fi considerata valabilă retroactiv;
30
- Dacă bunul intra în lotul altui coproprietar, vânzarea va fi nulă (pentru lipsa calităţii de proprietar a vânzătorului).
7. Condiţiile preţului A) să fie stabilit în bani; dacă nu, contractul poate fi
calificat altfel: schimb, dare în plata, sau alt contract nenumit19. Spre exemplu: dacă proprietatea se transmite în schimbul întreţinerii pe viata (nu este vânzare, pentru ca obligaţia de întreţinere este de a face, nu echivalează cu un preţ), sau dacă contraechivalentul este o prestaţie periodica în bani (este renta viageră).
B) să fie determinat sau determinabil: -Este determinat - dacă cuantumul (nu modalitatea de plata) este hotărât de părţi în momentul încheierii contractului;
-Este deteminabil - dacă sunt precizate doar elementele cu ajutorul cărora va fi deteminat preţul.
-Dacă stabilirea lui este lăsata la aprecierea unui terţ ales de comun acord de către părţi sau de către o persoana determinata de părţi (nu este un arbitru, dar nu are nici calitatea de expert, ci este, de fapt, mandatarul comun al părţilor care, prin derogare de la dreptul comun, nu poate fi revocat decât prin acordul comun al părţilor). Dacă preţul rămâne la aprecierea ulterioara a părţilor sau a unei părţi, sau dacă terţul nu desemnat nu poate sau nu vrea să determine preţul, vânzarea este nulă de drept (nu este acelaşi lucru atunci când părţile stabilesc terţul mai târziu - vânzarea se considera încheiata în acel moment), în nici un caz instanţa nu e competenta să determine preţul sau persoana terţului.
------------------------------------------ 19 F. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale. Editura Universul juridic,
Bucuresti 2007, p. 34
31
în cazul în care exista preţuri legale obligatorii, părţile sunt obligate să se conformeze, respectiv se subînţelege ca părţile au avut în vedere acel preţ:
- Dacă părţile au stabilit un alt preţ, acesta se înlocuieşte de drept cu cel legal;
-Dacă contractul a fost executat cu alt preţ, diferenţa urmează să fie plătită (vânzătorul are acţiune contractuala), respectiv restituita (plata nedatorata).
C) să fie sincer şi serios: -Este sincer un preţ real, care nu e stabilit în mod fictiv, ci în scopul de a fi cerut şi plătit în realitate:
- în cazul în care preţul este simulat, contractul este nul ca vânzare-cumpărare; poate fi recunoscut valabil ca o donaţie deghizata, dacă sunt îndeplinite condiţiile donaţiei20;
-Preţul trebuie să fie serios, adică să nu fie derizoriu, adică atât de disproporţionat faţă de valoarea lucrului încât să nu poată constitui obiectul obligaţiei cumpărătorului; seriozitatea este lăsata la aprecierea instanţei; dacă preţul este derizoriu, contractul este nul ca vânzare-cumpărare, dar poate subzista ca donaţie, dacă sunt îndeplinite condiţiile21;
-Dacă preţul este sincer şi serios, contractul este valabil chiar dacă preţul este mult inferior/superior valorii reale a lucrului vândut; prin derogare se poate cere anularea pentru leziune (acţiunea în resciziune) daca:
- Exista disproporţie vădita între valoarea lucrului şi preţ, -Lezatul este un minor între 14 - 18 ani care a încheiat singur contractul (si nu se cere autorizarea prealabila a
autorităţii tutelare pentru acel contract) şi nu 1-a ratificat expres sau tacit după ce a împlinit 18 ani -Dacă
contractul este încheiat de o persoana incapabila (sub 14 ani sau pusa sub interdicţie), acesta este anulabil chiar fără leziune.
Dacă partea lezata este un major, nu poate introduce acţiunea în resciziune, dar, în mod excepţional, dacă cineva profita de neştiinţa, ignoranta, stare de constrângere pentru a obţine avantaje disproporţionate, contractul poate fi considerat nul pentru ca s-a întemeiat pe o cauza imorala22.
8. Efectele contractului de vânzare-cumpărare
Interpretarea clauzelor contractului Efectele contractului reprezintă obligaţiile pe care
contractul le creează pentru părţi. Pentru a interpreta clauzele exista anumite reguli:
De regula, daca înţelesul este îndoielnic, interpretarea se face în favoarea debitorului;
însă, în materie de vânzare exista o regula speciala şi derogatorie: vânzătorul trebui să explice şi să stabilească clar clauzele centratului; clauzele care nu sunt clare se interpretează in contra vânzătorului (in dubio contra stipulatem);
în materie de vânzare, toate clauzele îndoielnice se interpretează în favoarea cumpărătorului.
20 daca preţul este deghizat parţial (fără să devină derizoriu), contractul este valabil ca vânzare-cumpărare, se aplica regulile de la simulaţie şi cele fiscale. :2l F. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Universul juridic, Bucureşti 2007, p. 34
32 22 Toader C., Drept civil. Contracte speciale, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2003, p. 56
33
SECŢIUNEA II. OBLIGAŢIILE VÂNZĂTORULUI
-Sa predea lucrul vândut cumpărătorului; -Sa garanteze contra evicţiunii şi contra viciilor; -Nu este prevăzuta obligaţia de a transmite proprietatea lucrului vândut, deoarece aceasta se produce, de regula, prin încheierea contractului.
1. Predarea lucrului vândut A) Obligaţia principala de predare (punerea la
dispoziţie a lucrului vândut; nu are semnificaţia transferului dreptului de proprietate şi nici a posesiei, ci doar a detenţiei, cumpărătorul posedând, din momentul încheierii contractului, corpore alieno)23:
Modul de executare: s*
-In unele cazuri — atitudine pasiva; ex: lăsarea lucrului la dispoziţia cumpărătorului; -In alte cazuri - atitudine
activa; ex: îndeplinirea unor acte sau fapte pozitive necesare pentru ca cumpărătorul să între în posesia lucrului (predarea cheilor, eliberarea clădirii)
Termenul şi dovada predării -se aplica regulile generale referitoare la executarea obligaţiilor; Locul predării: -In cazul în care lucrul poate fi localizat în momentul
încheierii contractului, predarea se face la locul unde se afla acesta; -In celelalte cazuri, regula este ca predarea
să se facă la domiciliul debitorului (vânzătorul) plata este cherabilă.
Cheltuielile de predare - sunt în sarcina vânzătorului (cântărire, măsurare, numărare); cheltuielile ridicării sunt în
sarcina cumpărătorului, dacă nu este stipulaţie contrara (ex: dacă s-a stabilit ca locul prestării este la domiciliul cumpărătorului, cheltuielile de transport sunt în sarcina vânzătorului);
Obiectul predării: lucrul vândut trebuie predat în măsura determinata prin contract şi în starea în care se găsea în momentul încheierii contractului; în cazul bunurilor de gen sau viitoare se aplica regulile generale referitoare la obiectul plătii.
Reguli speciale sunt prevăzute în materie de vânzare de imobile (aplicabile în lipsa de stipulaţie contrara în contract, ca si în caz de frauda):
A) dacă vânzarea s-a făcut "cu arătare de cuprinsul sau şi pe atât măsura (m.p.)", si, ulterior se constata ca întinderea nu corespunde celei arătate în contract:
- Dacă întinderea este mai mica, cumpărătorul poate cere completarea, dacă vânzătorul mai are teren, sau reducerea proporţionala a preţului; rezolutiunea doar dacă imobilul nu mai poate fi folosit pentru destinaţia avuta în vedere;
- Dacă întinderea este mai mare, cumpărătorul este obligat să plătească excedentul; el poate cere rezolutiunea doar dacă excedentul (dovedit prin măsurare) depăşeşte a 20 - parte din întinderea arătată în contract.
B) dacă vânzarea este făcută altfel decât pe măsura (adică pe preţ global):
-Diferenţa - în plus sau în minus - fata de întinderea declarata nu se ia în considerare decât dacă depăşeşte a 20-a parte din întindere;
- în caz de excedent peste a 20-a parte - spor al preţului, şi cumpărătorul poate opta şi pentru rezoluţiune;
- în caz de lipsa cu mai mult de a 20-a parte - micşorare a preţului, însă cumpărătorul nu poate cere completarea terenului sau rezolutiunea contractului.
23 F. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Universul juridic, Bucureşti 2007, p. 36
34 35
C) dacă s-au vândut doua (sau mai multe) imobile (cu arătarea întinderii) printr-un singur contract şi preţ, iar întinderea unuia este mai mare şi a altuia mai mica, diferenţele de preţ datorate se compensează.
In cazul în care cumpărătorul cere rezoluţiunea, el are dreptul, pe lângă preţ, la restituirea cheltuielilor vânzării şi la daune-interese. Dacă păstrează imobilul, este obligat să plătească diferenţa de preţ. Dreptul la acţiune pentru cele arătate mai sus se prescrie intr-un an de la încheierea contractului.
-Fructele: vânzătorul trebuie să predea, o dată cu lucrul, şi fructele percepute după momentul transferării dreptului de proprietate, în schimb, vânzătorul are dreptul la restituirea cheltuielilor făcute pentru producerea fructelor.
-Accesoriile: cumpărătorul are dreptul la accesoriile lucrului vândut şi la tot ce a fost destinat uzului sau perpetuu.
B) Obligaţia accesorie predării este aceea de conservare a lucrului vândut pana în momentul predării (in cazul în care lucrul nu a fost predat în momentul încheierii contractului). Efectele acestei obligaţii:
•în caz de deteriorare/pieire a lucrului, vânzătorul răspunde ca un depozitar; -întrucât conservarea se face
în numele şi pe seama lui, cumpărătorul trebuie să plătească cheltuielile conservării.
C) Sancţiunea nerespectării obligaţiei de a preda lucrul:
-Cumpărătorul poate invoca excepţia de neexecutare (excepţia non adimpleti contractus); -Poate cere
rezoluţiunea contractului cu daune-interese;
36
-Poate cere executarea contractului, iar dacă nu este posibil poate cere daune-interese sau procurarea bunurilor de gen de la terţi pe seama vânzătorului, în cazul predării cu întârziere, cumpărătorul are dreptul la daune-interese, dar numai de la data punerii în întârziere a vânzătorului.
2. Obligaţia de garanţie
Vânzătorul trebuie să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a asigura cumpărătorului stăpânirea - liniştita (contra evictiunii) şi utila (contra viciilor) - a lucrului vândut. I) Garanţia contra evictiunii
Evicţiunea reprezintă pierderea proprietăţii lucrului (in tot sau în parte) sau tulburarea cumpărătorului în exercitarea prerogativelor de proprietar
-Vânzătorul este de drept obligat să-l garanteze pe cumpărător de evicţiunea totala sau parţială precum şi de sarcinile care nu au fost declarate la încheierea contractului;
- Aceasta obligaţie subzistă şi faţă de subdobânditor, chiar dacă aceştia sunt succesori cu titlu particular şi cu titlu gratuit (ex: donatar), şi cu toate ca cumpărătorul iniţial (donatarul) PU răspunde fata de donatar; dacă contractul s-a încheiat prin intermediar, acesta nu răspunde pentru evicţiune decât dacă s-a comportat ca vânzător aparent (ex: mandat simulat prin interpunere de persoane); A) Garanţia contra evictiunii rezultând din fapte personale:
Fapt personal constă în orice fapt sau act - anterior vânzării, dar tăinuit fata de cumpărător, sau ulterior vânzării, dar neprevăzut în contract săvârşit de către vânzător sau succesorii lui universali sau cu titlu universal , de natura a-1 tulbura pe vânzător în liniştita folosinţa, indiferent ca este vorba de o tulburare de fapt (ex: deposedarea de bun) sau de drept (ex: invoca un drept de uzufruct sau de abitaţie).
37
-Cumpărătorul se poate apăra împotriva vânzătorului opunându-i "excepţia de garanţie" (cine trebuie să garanteze pentru evicţiune nu poate să evingă); astfel vânzătorul nu poate să evingă nici măcar dacă dobândeşte o noua calitate, pe care nu o avea la încheierea contractului (ex: a vândut lucrul altuia, apoi 1-a moştenit pe adevăratul proprietar);
-Obligaţia de garanţie este o obligaţie patrimoniala după moartea vânzătorului, aceasta se transmite succesorului universal sau cu titlu universal; având în vedre cele de mai sus, excepţia de garanţie poate fi invocata şi când adevăratul proprietar îl moşteneşte pe vânzător, dacă tulburarea provine din partea moştenitorului;
- Excepţia de garanţie nu poate fi opusa succesorilor cu titlu particular ai vânzătorului (nu sunt ţinuţi de obligaţiile autorului lor); este situaţia în care vânzătorul vinde imobilul de doua ori şi primul cumpărător îl revendica de la cel de al doilea (procesul nu pate fi soluţionat prin invocarea excepţiei de garanţie decât de către al doilea cumpărător dacă primul cumpărător (reclamantul) cumulează şi calitatea de vânzător;
-Obligaţia de garanţie a vânzătorului pentru fapte proprii (săvârşite înainte sau după încheierea contractului de vânzare-cumpărare) vizează nu numai tulburarea directa a cumpărătorului, dar şi evicţiunea care se realizează prin intermediul unui terţ; ex: vânzătorul vinde imobilul de doua ori, răspunde de evicţiune fata de primul cumpărător dacă cel de-al doilea si-a transcris titlul înaintea primului; sau, după vânzarea unui imobil, vânzătorul îl ipotechează şi creditorul ipotecar trece la realizarea garanţiei;
- Orice convenţie contrara garanţiei pentru evicţiune este nulă (obligaţia negativa a vânzătorului de a nu îl tulbura pe cumpărător în liniştita folosinţă fiind de esenţa vânzării.
B) Garanţia contra evicţiunii rezultând din fapta unui terţ. - Vânzătorul va trebui sa-l apere pe cumpărător de tulburarea ce
provine din partea unui terţ, iar dacă nu reuşeşte va fi obligat să suporte consecinţele evicţiunii;
-Obligaţia aceasta exista dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
- Sa fie vorba de o tulburare de drept; - Cauza evicţiunii să fie anterioara vânzării; - Cauza evicţiunii să nu fi fost cunoscuta de cumpărător.
- La aceste condiţii se adăuga uneori condiţia unei acţiuni în justiţie intentata de cate terţ împotriva cumpărătorului; în literatura de specialitate se arată însă şi cazuri de evicţiune care nu sunt consacrate printr-o hotărâre judecătoreasca (dreptul terţului este atât de evident încât cumpărătorul renunţă la lucru fără judecata; cumpărătorul de la neproprietar devine proprietarul lucrului pe cale de moştenire; cumpărătorul plăteşte creanţa ipotecara pentru a degreva imobilul şi a-l păstra); pe de alta parte, cumpărătorul însuşi poate introduce acţiune împotriva terţului care a pus stăpânire pe lucru; obligaţia de garanţie contra evicţiunii nu poate fi condiţionata de acţiunea în justiţie a terţului.
Tulburarea din partea terţului să fie o tulburare de drept - In contra tulburărilor de fapt, cumpărătorul se poate apară
singur prin mijloacele legale (cum ar fi acţiunile posesorii); Dreptul invocat de terţ poate fi un drept real (drept de proprietate, drept de uzufruct); Vânzătorul răspunde pentru existenţa unor servituti nedeclarate şi care sunt neaparente (cele aparente se presupune ca sunt cunoscute şi acceptate de cumpărător);
38 39
dacă în schimb, imobilul a fost vândut ca fond dominant, vânzătorul răspunde dacă servitutea nu există (se presupune ca acest fapt micşorează valoarea imobilului);
- In cazul ipotecilor şi a privilegiilor, obligaţia se declanşează numai dacă debitorul principal nu plăteşte, şi creditorul trece la executarea garanţiei;
- Poate exista evicţiune şi în cazul invocării de către terţ a unui drept de creanţă; de exemplu: contract de locaţiune încheiat de către vânzător (care, în anumite condiţii, este opozabil cumpărătorului) sau de existenţa unor îmbunătăţiri aduse de locatar, de care cumpărătorul nu avea cunoştinţa la încheierea contractului vânzătorul este obligat să răspundă pentru evicţiune.
Tulburarea din partea terţului să aibă o cauza anterioara vânzării
- Vânzătorul nu răspunde pentru împrejurări ivite după încheierea contractului, decât dacă evicţiunea provine dintr- un fapt personal;
- Ex: pentru uzucapiunea, chiar începută anterior vânzării, dar definitivata după, vânzătorul nu va răspunde deoarece cumpărătorul, devenit proprietar, putea să întrerupă prescripţia achizitiva.
Necunoaşterea cauzei evicţiunii de către cumpărător - Dacă a avut cunoştinţa, înseamnă ca a acceptat riscul
contractul are caracter aleatoriu; - Sarcina probei cunoaşterii cauzei evicţiunii de către
cumpărător incumba vânzătorului (cine pretinde trebuie să dovedească).
II. Natura şi modul de funcţionare a obligaţiei de garanţie
Cat timp evicţiunea nu s-a produs - Obligaţie de a nu face (indivizibila, de exemplu: între
moştenitorii vânzătorului sau între mai mulţi vânzători
coproprietari): vânzătorul trebuie să se abţină de la orice fapt ce ar putea avea drept consecinţa tulburarea cumpărătorului; Dacă evicţiunea este pe cale să se producă
- Obligaţie de a face (vezi mai sus): vânzătorul este obligat să îl apere pe cumpărător împotriva pretenţiilor terţului; el trebuie introdus in proces de către cumpărător. Printr-o cerere de chemare în garanţie;
- Dacă vânzătorul nu este introdus de cumpărător în proces, cumpărătorul se poate întoarce apoi împotriva acestuia, intr- un alt proces; în aceasta acţiune însă, vânzătorul îi poate opune cumpărătorului excepţia procesului rău condus (exceptio mali processus) dacă dovedeşte ca introdus în proces, ar fi reuşit să îl apere pe cumpărător împotriva pretenţiilor terţului.
Dacă evicţiunea s-a produs - Obligaţie de a da (obligaţie divizibila): se angajează
răspunderea vânzătorului (sau a succesorului său universal sau cu titlu universal) pentru pagubele suferite de cumpărător.
III. Efectele obligaţiei de garanţie în caz de evicţiune consumata - Drepturile cumpărătorului (sau ale succesorului sau în
drepturi, fie şi cu titlu particular) sunt stabilite după cum evicţiunea a fost totala sau parţială;
Evicţiunea totală - Vânzătorul este obligat să restituie integral preţul primit,
chiar dacă valoarea lucrului s-a micşorat din cauze fortuite ori din neglijenta cumpărătorului (acesta are dreptul să fie neglijent cu privire la un lucru pe care îl considera al sau); singura excepţie: foloasele realizate de cumpărător din stricăciunile aduse lucrului; Vânzătorul este obligat să restituie preţul şi în ipoteza exercitării dreptului de către un subdobânditor, indiferent dacă acesta a obţinut bunul la un preţ mai mare sau cu titlu
40 41
gratuit (deoarece drepturile cumpărătorului legate de lucru se transmit subdobânditorului);
- Cumpărătorul are dreptul la valoarea fructelor pe care a fost obligat să le înapoieze terţului evingător;este vorba de fructele percepute după ce cumpărătorul a devenit de rea credinţa (a luat cunoştinţa de dreptul terţului asupra lucrului), deoarece la valoarea fructelor percepute cat timp a fost de buna credinţa are dreptul oricum;
- Cumpărătorul are dreptul să ceara restituirea cheltuielilor de judecata (atât a procesului din care a rezultat evicţiunea, cat si, dacă este cazul, ale acţiunii în regres contra vânzătorului; la acestea se adaugă şi cheltuielile contractului;
- Cumpărătorul mai are dreptul la daune-interese conform dreptului comun, cu respectarea următoarelor reguli speciale:
- Vânzătorul trebuie să plătească cumpărătorului sporul de valoare dobândit de lucru între momentul încheierii contractului şi data producerii evictiunii, indiferent de cauza producerii excedentului de valoare, dacă acesta a fost sau nu previzibil şi dacă cumpărătorul a fost sau nu de buna credinţă;
- Vânzătorul este obligat să restituie cumpărătorului cheltuielile necesare (făcute pentru conservarea lucrului) şi utile (care sporesc valoarea lucrului), iar dacă vânzătorul a fost de rea credinţă, chiar şi cheltuielile voluptuarii (făcute în scop de lux sau de plăcere).
Aceste cheltuieli vor trebui restituite în primul rând de către terţul evingător, vânzătorul fiind garant doar în subsidiar, însă terţul poate fi Obligat doar la restituirea cheltuielilor necesare (dacă nu se compensează cu valoarea fructelor) şi utile (acestea numai în limita sporului de valoare). Pentru rest răspunde numai vânzătorul.
Evicţiunea parţiala are ca obiect fie o fracţiune din lucru sau o cota ideala din dreptul de proprietate, fie valorificarea sau negarea unui alt drept cu privire la lucru;
cumpărătorul poate alege între rezoluţiunea vânzării şi menţinerea vânzării cu despăgubiri:
Dacă evicţiunea este atât de importanta încât cumpărătorul nu ar fi cumpărat dacă ar fi prevăzut-o, el poate cere rezoluţiunea vânzării. Cumpărătorul va restitui bunul aşa cum a rămas după evicţiune şi va primi preţul şi despăgubiri ca în cazul evictiunii totale; - Dacă vânzătorul nu cere sau nu obţine rezoluţiunea, el are
dreptul la valoarea părţii pierdute (socotita în momentul evictiunii). Vânzătorul nu poate oferi şi nici cumpărătorul nu poate cere o parte din preţ, proporţională cu partea evinsa, indiferent de creşterea sau de scăderea valorii de vânzare;
- în cazul servitutilor (active sau pasive) sau a altor drepturi, dacă nu intervine rezoluţiunea, cumpărătorul are dreptul la daune-interese.
Acţiunea în garanţie pentru evicţiune a cumpărătorului împotriva vânzătorului se prescrie în termenul general. Termenul începe să curgă de la data producerii evictiunii. Pana în acel moment obligaţia vânzătorului este condiţională iar cumpărătorul nu poate să acţioneze.
Modificări convenţionale ale garanţiei contra evictiunii: - Regimul legal al evictiunii nu are caracter imperativ poate fi
modificat prin convenţia părţilor: Clauze de agravare a răspunderii vânzătorului pentru fapte proprii, ale terţilor sau chiar pentru evenimente fortuite -legea nu prevede limitări, însă clauzele trebuie să fie expres prevăzute şi clar exprimate, deoarece sunt de stricta interpretare;
- Clauzele de exonerare (înlăturare sau micşorare a răspunderii) sunt prevăzute doua limitări:
-Obligaţia negativa de răspundere a vânzătorului pentru faptele personale nu poate fi nici înlăturată şi nici
42 43
micşorată prin convenţia între părţi; atunci când intervine nulitatea clauzei (nu a contractului); în literatura de specialitate se admite ca exonerarea de garanţie pentru fapte personale se admite totuşi dacă vizează anumite fapte determinate, săvârşite înainte de încheierea contractului şi aduse la cunoştinţa cumpărătorului.
-Exonerarea totala sau parţială pentru fapta unui terţ este permisa dar nu îl poate scuti pe vânzător de restituirea preţului (fără despăgubiri), numai dacă cumpărătorul nu a cunoscut la încheierea contractului pericolul evictiunii (in acest caz fiind vorba de un contract aleatoriu).
C) Garanţia contra viciilor lucrului vândut Noţiune Vânzătorul răspunde de viciile ascunse ale lucrului
daca: Din cauza lor lucrul este impropriu întrebuinţării după
destinaţie. Dacă viciile micşorează intr-atât valoarea de
întrebuinţare, încât cumpărătorul nu ar fi cumpărat dacă ar fi ştiut sau ar fi plătit un preţ mai redus (art. 1352).
Cea de-a doua situaţie prezintă asemănare cu viciul de consimţământ al erorii asupra substanţei obiectului. Deosebiri:
In cazul viciului de consimţământ, din cauza acestui viciu cumpărătorul nu a putut cumpăra în substanţa să lucrul dorit şi poate cere anularea contractului;
In cazul art. 1352, cumpărătorul a cumpărat lucrul voit însă acesta este impropriu întrebuinţării după destinaţie, sau valoarea de întrebuinţare este mult micşorată eroarea se referitoarea la calitatea lucrului şi cumpărătorul nu poate cere anularea contractului, ci are o acţiune în garanţie contra vânzătorului (ex: se vinde o casa despre care vânzătorul afirma ca este din cărămida, dar în realitate este din material lemnos se poate cere anularea; dacă însă casa este construita din cărămida
44
însă este afectata de vicii, intra în funcţiune obligaţia de garanţie pentru vicii.)
Aceste vicii se mai numesc şi redhibitorii, deoarece cumpărătorul are la dispoziţie o acţiune redhibitorie (in garanţie) prin care poate cere rezoluţiunea contractului, dacă nu se mulţumeşte cu reducerea preţului.
Condiţii (care toate trebuie dovedite de cumpărător): Viciul să fie ascuns (vânzătorul nu răspunde de viciile
aparente şi despre care vânzătorul a putut singur să se convingă) - la o verificare normala, dar atenta, viciul nu putea fi cunoscut, şi nici vânzătorul să nu îl fi comunicat cumpărătorului (aprecierea se face în abstracto, avându-se în vedere un cumpărător atent şi diligent;
Viciul să fi existat în momentul încheierii contractului, chiar dacă predarea se face ulterior; în cazul în care proprietatea nu se transmite în momentul încheierii contractului, vânzătorul răspunde şi pentru viciile apărute ulterior vânzării, dar pana în momentul transferării dreptului de proprietate;
Viciul să fie grav şi din cauza lui lucrul să fie impropriu întrebuinţării la care este destinat sau să se micşoreze valoarea de întrebuinţare încât cumpărătorul, dacă ar fi ştiut, nu ar fi cumpărat sau ar fi plătit un preţ mai redus.
Răspunderea nu este condiţionată de cunoaşterea viciului de către vânzător, ci doar întinderea răspunderii diferă în funcţie de aceasta.
Obligaţia de garanţie pentru vicii se aplica la orice tip de vânzare, inclusiv antecontractul de vânzare-cumpărare, indiferent dacă bunul este un imobil sau un mobil sau de starea în care se afla acesta cu două excepţii:
Nu există obligaţia de garanţie în cazul vânzării prin licitaţie publică care se face prin intermediul justiţiei;
în cazul vânzării de drepturi succesorale - dacă nu s-a obligat să garanteze conţinutul universalităţii vânzătorul răspunde numai de calitatea să de moştenitor.
45
Efectele şi limitarea răspunderii vânzătorului pentru vicii
Cumpărătorul are dreptul să ceară fie rezoluţiunea vânzării, fie o reducere a preţului, iar dacă vânzătorul a fost de rea credinţa, şi daune-interese;
Dreptul de opţiune al cumpărătorului între acţiunea redhibitorie şi acţiunea estimatorie
Acţiunea redhibitorie este admisibila chiar dacă natura viciului n-ar face lucrul absolut impropriu destinaţiei sale normale. Totuşi instanţa poate aprecia ca dreptul de opţiune a fost exercitat abuziv şi să acorde doar o reducere a preţului.
In caz de admitere a acţiunii redhibitorii, vânzătorul este obligat să restituie preţul şi cheltuielile vânzării, iar, în schimb, reprimeşte bunul. Dacă cumpărătorul a exercitat lucrul, acţiunea redhibitorie poate fi exercitata de către subdobânditor.
Acţiunea estimatorie (acţiunea speciala de reducere a preţului) - poate fi intentata de cumpărător în loc de acţiunea redhibitorie; se numeşte estimatorie deoarece deprecierea valorii lucrului se estimează prin expertiza;
Deşi legea reglementează numai opţiunea între cele doua acţiune, în literatura de specialitate şi în practică se întrevede şi posibilitatea remedierii defecţiunilor (înlăturării viciilor) de către sau în contul vânzătorului, atunci când:
• Aceasta reparare este posibila; • Repararea nu ar ocaziona cheltuieli
disproporţionate cu valoarea lucrului; • Când asemenea soluţie nu contravine cu interesele
cumpărătorului (ex: când lucrul era în stare noua). Acordarea de daune-interese în cazul viciilor ascunse vânzătorul este obligat să
plătească daune-interese numai dacă cumpărătorul dovedeşte, cu orice mijloace de proba (inclusiv prezumţii: cum ar fi aceea ca în cazul vânzătorului profesionist ignoranta se prezuma a fi culpabila), ca vânzătorul a fost de rea-credinţă (a cunoscut
viciile lucrului); dacă nu cunoştea viciul, poate fi obligat doar la restituirea preţului şi a cheltuielilor vânzării; Aceasta spre deosebire de materia evictiunii, unde şi vânzătorul de bună-credinţa poate fi obligat la daune-interese.
Dovada prejudiciului (majorarea preţului, paguba suferita de cumpărător sau despăgubirea plătită terţului pentru paguba cauzata de accidentul survenit din viciul lucrului) trebuie să fie făcută de cumpărător.
Deşi art. 1356 C. Civ. vizează plata daunelor numai în cadrul acţiunii redhibitorii, ea se admite şi în cazul acţiunii estimatorii.
Riscul pieirii lucrului afectat de vicii • Vânzătorul este obligat să restituie preţul şi
cheltuielile vânzării, iar dacă vânzătorul a fost de rea-credinţă poate fi obligat la plata daunelor- interese;
• Dacă lucrul afectat de vicii a pierit fortuit (sau datorita culpei cumpărătorului) vânzătorul nu răspunde pentru vicii.
Termenul de intentare a acţiunilor • 6 luni dacă viciile nu au fost ascunse cu viclenie; • Termenul general de prescripţie dacă viciile au
fost ascunse CM viclenie (vânzătorul a fost de rea- credinţă);
• Termenele încep să curgă de la data descoperirii viciilor însă cel mai târziu de la împlinirea unui an de la predarea lucrului de orice natura cu excepţia construcţiilor (cel mai târziu la împlinirea a 3 ani de la predare)
Aceste termene sunt privite, de regula, ca termene limita în care viciile ascunse trebuie să fie descoperite , deci ca termene legale de garanţie pentru descoperirea lor nu sunt susceptibile de întrerupere sau suspendare.
46 47
Dacă viciile nu au fost invocate (pe cale de acţiune sau pe cale de excepţie) în cadrul termenului de prescripţie, ele nu pot fi invocate pe cale de excepţie în cadrul acţiunii neprescrise intentate de vânzător pentru plata preţului (termenul este de 3 ani).
Modificări convenţionale ale garanţiei pentru vicii Dispoziţiile de drept comun analizate mai sus sunt
supletive părţile sunt libere să agraveze, să limiteze sau chiar să înlăture prin convenţia lor aceasta obligaţie a vânzătorului printr-o clauza expresa.
Clauza de limitare sau de înlăturare a garanţiei pentru vicii este valabilă şi produce efecte numai dacă vânzătorul a fost de buna-credinţa; dovada cunoaşterii viciilor de către vânzător poate fi făcuta de către cumpărător cu orice mijloc de proba; în caz de rea-credinţa, clauza de exonerare nu poate fi invocata fata de cumpărătorul de buna-credinţă;
Clauzele de limitare sau de înlăturare a răspunderii pot fi foarte variate (suprimarea totala a garanţiei, posibilitatea intentării numai a unei acţiuni estimatorii, asigurarea numai a pieselor de schimb sau a garanţiilor necesare); limitarea poate fi stipulată şi sub forma scurtării termenului de l an/3 ani; în schimb termenul de prescripţie însuşi nu poate fi modificat prin convenţia părţilor;
Clauzele de agravare - nu comporta limitări. Stipularea unei clauze de agravare pentru orice vicii, inclusiv cele aparente, în cadrul unui termen mai scurt decât cel prevăzut pentru descoperirea viciilor ascunse nu atrage de la sine - la expirare- încetarea garanţiei pentru viciile ascunse, dacă termenul legal stabilit pentru descoperirea acestora nu a expirat (clauza de agravare nu poate fi transformata, prin interpretare, în contrariul ei). Pentru aceasta trebuie stipulata o clauza expresa, nu numai de agravare a garanţiei, ci şi de limitare a acesteia în timp (la o perioadă mai scurtă pentru descoperirea viciilor ascunse).
SECŢIUNEA III. OBLIGAŢIILE CUMPĂRĂTORULUI
• De a plăti preţul; • De a lua în primire lucrul vândut;
Dacă nu s-a prevăzut altfel în contract, de a suporta cheltuielile vânzării;
Părţile pot stipula şi alte obligaţii (ex: de a asigura pentru vânzător sau pentru alte personale folosinţă lucrului)
1. Plata preţului Locul şi data plătii Dacă nu s-a prevăzut altfel în contract, cumpărătorul
este obligat să plătească preţul la locul şi în momentul în care i se face predarea lucrului vândut. Acest text este derogatoriu de la regulile generale sub doua aspecte:
Conform regulilor generale plata se face, în lipsa de stipulaţie contrara, la domiciliul debitorului, pe când în materia vânzării, plata este portabila; dacă însă părţile deroga de la regula executării concomitente, plata preţului trebuie făcută la domiciliul debitorului, conform regulilor generale;
în dreptul comun, în lipsa de termen, plata se poate cere imediat, iar în materie de vânzare - numai în momentul predării lucrului vândut; în schimb, termenul prevăzut pentru plata preţului nu afectează obligaţia vânzătorului de a preda lucrul vândut.
Dacă părţile au stabilit un termen pentru plata preţului (vânzare pe credit), la scadenta vânzătorul trebuie să plătească datoria în întregime, doar dacă părţile nu s-au înţeles ca preţul să fie plătit în mod fracţionat (vânzare în rate);
In toate cazurile de vânzare în rate cumpărătorul are dreptul să plătească cu anticipaţie, deoarece se presupune ca termenul a fost convenit în favoarea sa; dobânda stipulata va fi însă calculata şi datorata pana la termenul stabilit în contract,
48 49
dacă vânzătorul nu consimte la recalcularea ei în funcţie de data plătii.
Când cumpărătorul are motive să se teama de vreo evicţiune, el are dreptul să suspende plata preţului până când vânzătorul va face să înceteze tulburarea sau ii va da o cauţiune, afară de cazul în care s-a stipulat ca preţul se va plăti şi atunci.
Dobânda preţului Cumpărătorul este obligat să plătească dobânda preţului
pana la efectiva achitare a preţului în următoarele cazuri: • Dacă exista convenţie în acest sens ; • Dacă lucrul vândut şi predat este producător de
fructe (civile sau naturale); /s In toate celelalte cazuri dacă şi numai în momentul în
care cumpărătorul a fost pus în întârziere printr-o notificare (nu neapărat prin chemare în judecata).
Dobânda datorata va fi cea legala dacă prin convenţie nu s-a stabilit o dobânda mai mica.
Sancţiunea neplăţii preţului: Vânzătorul poate alege intre: Obligarea cumpărătorului la executarea în natura a
obligaţiei - întotdeauna posibil dacă vânzătorul este solvabil, fiind vorba de o suma de bani; acţiunea are caracter personal şi se prescrie în termenul general de prescripţie;
Vânzătorul nu este obligat să ceara executarea silita poate fie să invoce excepţia de neexecutare (dacă lucrul vândut nu a fost predat cumpărătorului) fie, dacă a predat, e gata să predea sau nu înţelege să invoce excepţia să ceara rezoluţiunea contractului pentru neplata preţului (inclusiv a dobânzilor), aceste sancţiuni fiind indivizibile (in caz de transmitere a obligaţiei de plata asupra moştenitorilor cumpărătorului sau a creanţei asupra moştenitorilor vânzătorului:
Excepţia de neexecutare (confundata cu dreptul de retenţie dacă cumpărătorul a devenit proprietar înainte de
invocarea ei) vânzătorul refuza să predea dacă cumpărătorul nu plăteşte preţul şi nu beneficiază de un termen suspensiv; dacă cumpărătorul beneficiază de un termen suspensiv, vânzătorul nu poate invoca excepţia decât dacă cumpărătorul a decăzut din beneficiul acestui termen (a căzut în faliment sau a devenit insolvabil) cazuri în care vânzătorul va fi obligat să predea numai dacă cumpărătorul da cauţiune ca va plăti la termen;
Excepţia de neexecutare poate fi ceruta de vânzător cu următoarele precizări:
în materia vânzării de imobile instanţa nu acorda termen de gratie dacă vânzătorul este în pericol să piardă şi preţul şi bunul; dacă asemenea pericol nu exista instanţa poate acorda un singur termen de gratie (cumpărătorul plăteşte sau pierde bunul);
Dacă există pact comisoriu expres care prevede rezoluţiunea de drept a contractului pentru neplata preţului, acesta se produce fără intervenţia justiţiei însă numai după punerea în întârziere a cumpărătorului cu excepţia cazului în care părţile au renunţat expres la necesitatea punerii în întârziere (pact comisoriu de ultim grad);
Acţiunea în rezoluţiunea vânzării este reala se urmăreşte nu persoana ci bunul, deci poate fi intentata împotriva persoanei în mana căreia se afla lucrul vândut cu 3 restricţii:
Rezoluţiunea rămâne fără efect în contra autorităţilor publice (exemplu: rechiziţie sau expropriere);
Rezoluţiunea pentru neplata preţului nu este opozabilă terţilor dobânditori de drepturi reale asupra lucrului vândut (care au îndeplinit actele necesare ca dreptul lor să fie opozabil terţilor) decât dacă vânzătorul a îndeplinit cerinţele legii pentru conservarea privilegiului sau de vânzător:
Dacă bunul e un imobil - prin transcrierea actului de vânzare în care se face menţiune de neplata preţului, înainte ca terţul dobânditor să îşi transcrie titlul sau;
50 51
2. Luarea în primire a lucrului vândut
Cumpărătorul este obligat să ia în primire bunul la locul şi la termenul la care vânzătorul este obligat sa-l predea, suportând şi cheltuielile ridicării de la locul predării.
în caz de neexecutare după punerea în întârziere a cumpărătorului, vânzătorul poate cere:
Obligarea cumpărătorului la luarea în primire a lucrului, la nevoie sub sancţiunea plătii de daune cominatorii;
Autorizarea instanţei sa-l depună în alt loc dacă are nevoie de locul în care se găseşte, cheltuielile de transport fiind în sarcina cumpărătorului.
Vânzătorul mai poate opta pentru rezoluţiunea contractului cu daune-interese; dacă părţile nu au stipulat un pact comisoriu expres care să aibă ca efect rezoluţiunea de drept, aceasta se face pe cale judecătoreasca:
Prin derogare de la regula rezoluţiunii judiciare, în cazul produselor care se deteriorează repede şi a altor lucruri mobile (in special efecte şi acţiuni supuse fluctuaţiilor de valoare), codul civil prevede rezoluţiunea contractului chiar şi fără punerea în întârziere dar numai dacă în contract s-a stabilit termenul ridicării şi numai în favoarea vânzătorului (care poate renunţa la beneficiul lui cerând executarea) dacă nerespectarea termenului de ridicare nu se datorează faptei sale;
Cumpărătorul nu ar putea invoca aceasta rezoluţiune pentru a se elibera de obligaţie de a plăti preţul;
Vânzătorul, dacă a valorificat lucrul vânzându-1 unui terţ, nu poate retine preţul încasat de la primul cumpărător; el are însă dreptul la daune-interese (cum ar fi diferenţa între preţul obţinut şi cel iniţial);
Cumpărătorul nu ar putea pretinde diferenţa dacă vânzătorul a valorificat lucrul după rezoluţiunea de drept a contractului la un preţ mai mare; rezoluţiunea operează numai în folosul vânzătorului.
3. Suportarea cheltuielilor vânzării Cumpărătorul mai este obligat, în lipsa de stipulaţie
contrara, să plătească, ca accesoriu al preţului, cheltuielile vânzării (cu actul, taxe de timbru, de autentificare, de publicitate imobiliara etc.); dacă cumpărătorul pretinde ca s-a înţeles cu vânzătorul să plătească parte din cheltuieli, trebuie să facă dovada (dacă nu s-a prevăzut în actul de vânzare-cumpărare); cheltuielile nu pot fi puse în sarcina vânzătorului pe baza unor simple prezumţii24;
Prevederile Codului civil referitoare la vânzare, precum şi înţelegerea părţilor nu sunt opozabile statului; aceste reguli vizează numai raporturile între părţi (vânzător-cumpărător şi succesorii lor în drepturi); spre exemplu: dacă avocatul care a redactat contractul şi a efectuat alte acte este mandatarul ambelor părţi, ele vor răspunde solidar pentru plata onorariului;
Regulile care reglementează raporturile părţilor cu terţii, nu modifica însă reglementarea aplicabila între părţi (art. 1305); ex: dacă una din părţi (contrar obligaţiilor contractuale dintre fie) plăteşte în întregime, va avea acţiune în regres în contra celeilalte părţi, deoarece obligaţia ambelor părţi (solidara) este prevăzută numai în favoarea terţului.
SECŢIUNEA IV. VARIETĂŢI DE VÂNZARE
Pentru anumite varietăţi de vânzare sunt prevăzute anumite reguli speciale:
1. Vânzarea după greutate, număr sau măsură
Noţiune, încheiere Are ca obiect lucruri de gen, dar dintr-un lot determinat
şi este necesar să se procedeze la cântărire, numărare sau
24 D. Chirica, Drept civil. Contracte speciale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p43
52 53
măsurare, fie pentru individualizarea cantităţii vândute din lot, fie pentru determinarea preţului;
Vânzarea este perfecta din momentul în care părţile au căzut de acord asupra lucrului şi asupra preţului în caz de neexecutare din partea vânzătorului, cumpărătorul este în drept să ceara fie executarea, fie rezoluţiunea cu daune-interese;
Efecte Proprietatea şi riscurile nu se transmit pana la numărare,
măsurare sau cântărire, deoarece nu este individualizat lucrul vândut sau preţul, iar în caz de pieire determinarea nici nu r fi posibila;
Dacă pieirea este fortuita, vânzătorul nu va putea fi obligat să plătească daune-interese dar nici nu va putea să ceara preţul (suporta riscul lucrului şi riscul contractului).
Delimitarea fata de vânzarea cu grămada: Vânzarea cu grămada are ca obiect o cantitate
determinata prin masa ei (ex: grâul aflat intr-un hambar), iar preţul este determinat global pentru întreaga cantitate;
Proprietatea şi riscurile trec asupra cumpărătorului din momentul încheierii contractului, deoarece lucrul vândut şi preţul sunt bine individualizate.
3. Vânzarea pe încercate Noţiune: ^ încheiat din momentul realizării acordului de voinţa în
care se prevede condiţia suspensiva a încercării lucrului de către cumpărător; cumpărătorul nu poate refuza lucrul pe motiv ca nu ii place, deoarece vânzătorul poate cere expertiza în acest caz; lucrul poate fi refuzat dacă în mod obiectiv este necorespunzător; vânzătorul are dreptul de a fixa termen potrivit pentru încercare şi răspuns.
Efecte: Fiind condiţiei suspensiva, pana la îndeplinirea acesteia
(răspuns pozitiv) - deşi contractul a fost realizat în momentul realizării acordului de voinţă - riscul pieirii fortuite este în
54
sarcina vânzătorului (proprietar sub condiţie rezolutorie), deoarece proprietatea nu a fost transmisa;
După îndeplinirea condiţiei, cumpărătorul devine proprietar în mod retroactiv.
Delimitarea fata de vânzarea pe gustate: Exista mărfuri (ex: vinul) pe care cumpărătorul le gusta
înainte de le cumpără; vânzarea, în acest caz, nu este considerata încheiata decât după ce cumpărătorul a gustat marfa si a declarat ca ii convine; el poate refuza pe simplul motiv ca nu ii place;
Vânzarea pe gustate nu este o vânzare sub condiţie, deoarece în acest caz condiţia ar fi pur potestativa şi vânzarea ar fi nulă vânzarea exista după ce cumpărătorul si-a dat acordul (după gustare), iar proprietatea se transmite după individualizarea bunului.
3. Vânzarea cu pact de răscumpărare
Este supusa unei condiţii rezolutorii exprese, condiţie ce reprezintă facultatea pe care si-o rezerva vânzătorul de a relua lucrul vândut, restituind preţul şi cheltuielile făcute de cumpărător, intr-un anumit termen;
Reluarea operează cu efect retroactiv atât împotriva cumpărătorului (succesorilor lui în drepturi), cat şi împotriva terţilor dobânditori de drepturi asupra lucrului vândut (cu excepţia art. 1909 - 1910 Cod civil şi a uzucapiunii); nu sunt supuse restituirii fructele percepute pana la răscumpărare;
Astfel de vânzare este nulă de drept, chiar dacă pactul de răscumpărare este încheiat printr-un alt înscris (care conform voinţei părţilor face parte integranta din contract); aceasta interdicţie nu priveşte actele de retrocesiune prin care cumpărătorul unui bun revinde bunul fostului proprietar, printr-un contract separat şi ulterior vânzării iniţiale;
Astfel de vânzări sunt interzise deoarece - de cele mai umile ori ascund împrumuturi cu dobânzi cămătăreşti (garantate real cu bunul respectiv), în contractul de vânzare-
55
cumpărare stipulându-se drept preţ sume disproporţionat de mare fata de suma împrumutata (diferenţa reprezentând dobândă); în plus, dacă cumpărătorul nu plăteşte suma trecuta în contract drept preţ, împrumutatul pierde definitiv bunul, pentru o suma care, de regula, este cu mult inferioara valorii lui;
Vânzarea afectată o condiţie rezolutorie este nulă de drept numai dacă reprezintă o vânzare cu pact de răscumpărare.
4. Vânzarea unei moşteniri Noţiune: Titularul unui drept succesoral înstrăinează cu titlu oneros
acest drept altei persoane; poate avea loc numai după deschiderea succesiunii; moştenirea nedeschisa nu poate fi înstrăinata sancţiunea nulităţii absolute nici cu consimţământul persoanei despre a cărei moştenire este vorba;
Obiectul acestei vânzări este moştenirea dobândită de vânzător:
Dreptul asupra unei universalităţi - dacă este singurul moştenitor;
Sau cota parte indiviza asupra universalităţii - dacă sunt mai mulţi moştenitori.
Dacă vânzătorul înstrăinează bunuri determinate se aplica regulile generale ale vânzării.
Efecte: Fiind vorba de o universalitate, vânzarea cuprinde tot
activul moştenirii (respectiv a cotei părţi din moştenire): inclusiv fructele percepute, creanţele încasate sau preţul lucrurilor vândute din masa succesorala se renasc prin efectul vânzării şi datoriile vânzătorului fata de succesiune, ce se stinseseră prin confuziune;
Cumpărătorul dobândeşte şi pasivul moştenirii este dator să restituie vânzătorului sumele plătite de acesta pentru datoriile şi sarcinile moştenirii, şi renasc şi creanţele
vânzătorului fata de succesiune, ce se stinseseră prin confuziune;
Datoriile succesiunii fata de alţi creditori decât vânzătorul l rec asupra cumpărătorului, dar aceasta transmitere nu produce efecte fata de creditorii moştenirii (cesiunea de datorie între vii nu este admisa), creditorii urmărindu-1 pe vânzător, care nu a putut înstrăina şi calitatea să succesorala; vânzătorul se poate întoarce împotriva cumpărătorului printr-o acţiune în regres; cumpărătorul va putea fi urmărit de creditorii succesiunii pe calea acţiunii subrogatorii (oblice) - nu este debitorul lor direct;
în ceea ce priveşte obligaţia de garanţie, vânzătorul răspunde numai de calitatea să de moştenitor, nu şi de conţinutul universalităţii transmise; aceasta garanţie poate fi modificata pe cale convenţională (in sensul agravării ei); exonerarea de garanţie poate fi stipulata numai în limitele permise în materie de evicţiune;
Dacă moştenirea cuprinde şi dreptul de proprietate asupra mim imobil, contractul trebuie să fie încheiat în forma autentica, iar pentru opozabilitate, în funcţie de natura drepturilor - îndeplinirea formelor de publicitate.
Vânzarea de drepturi litigioase şi retractul litigios Noţiune: Obiectul vânzării este reprezentat de dreptul litigios
supus unei contestaţii judiciare, indiferent ca este vorba de un drept real sau de creanţă, drept de proprietate intelectuala sau
drepturi succesorale; contractul este aleatoriu, întrucât vânzarea are ca obiect şansele câştigării/pierderii procesului, vânzătorul nu garantează existenţa dreptului cedat;
După o astfel de înstrăinare, adversarul cedentului are posibilitatea de a elimina din proces pe cesionar, plătindu-i Mima cu care a cumpărat dreptul litigios, împreuna cu cheltuieli şi cu dobânzi; Aceasta operaţiune se numeşte retract litigios, iar cel care îl exercita poartă denumirea de retractant.
56 57
Condiţii: Sa existe un proces început dar neterminat asupra
fondului dreptului; trebuie să fie în stare de judecata atât în momentul cesiunii cat şi în momentul exercitării retractului -interpretare restrictiva;
Cesiunea să fie făcută în schimbul unui preţ; Manifestarea voinţei de a exercita retractul litigios trebuie
să fie însoţită de faptul material al plătii preţului real al cesiunii, cu dobânzile aferente din ziua plătii şi a cheltuielilor făcute de cesionar;
Retractul să fie exercitat în fata instanţei cu ocazia dezbaterii procesului sau pe cale extrajudiciara printr-o
notificare. Dacă aceste condiţii au fost îndeplinite, efectele
retractului litigios nu pot fi anihilate printr-o retrocesiune voluntară sau prin anularea cesiunii printr-o hotărâre judecătoreasca obţinută intr-un proces de convenienţa între cedent şi cesionar, intentat posterior exercitării retractului.
Retractul nu se poate exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege:
Art. 1404 Cod civil prevede aceste cazuri: Când cesiunea s-a făcut către un moştenitor sau
coproprietar al dreptului cedat (in acest caz, cesiunea are drept scop să pună capăt indiviziunii);
Când cesiunea s-a făcut la un creditor spre plata creanţei (dare în plată);
Când cesiunea s-a făcut către posesorul fondului asupra căruia exista dreptul litigios (ex: cazul în care proprietarul imobilului ipotecat cumpăra creanţa ipotecara de la creditorul reclamant, chiar pe un preţ mai mic, dar nu în scopuri speculative, ci pentru a pune la adăpost imobilul de eventuala urmărire).
La aceste cazuri se poate adaugă cel prevăzut de art. 48 din legea 18/199125:
Când litigiul are ca obiect dreptul de proprietate asupra unui teren agricol din extravilan, iar cesionarul dreptului litigios beneficiază de dreptul de preemţiune.
Efecte: Vânzarea dreptului litigios se desfiinţează fata de
retractat cu efect retroactiv (ca şi cum ar fi fost vorba de îndeplinirea unei condiţii rezolutorii) dacă cesionarul dreptului litigios ar fi constituit drepturi în folosul altora (ex: ipoteca) sau dacă creditorii cesionarului ar fi înfiinţat poprire asupra creanţei cumpărate de debitorul lor, acestea rămân fără efect fata de retractant, deoarece vânzarea dreptului litigios este desfiinţată fata de el cu efect retroactiv;
Se stinge procesul deoarece retractantul cumulează calităţile incompatibile de parat şi de reclamant;
Intre cedent şi cesionar retractul nu produce nici un efect; între ei continua să producă efecte vânzarea; fata de retractant, cedentul nu are nici o acţiune pentru plata preţului (nici acţiune oblica).
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE
Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului e vânzare- 'cumpărare. Publicitatea dobândirii drepturilor reale principale. Promisiunea de vânzare (antecontractul). Pactul de preferinţă. Incapacităţi speciale de vinde şi cumpăra. Lucrul vândut. Condiţii. Pretul. Condiţii. Interpretarea contractului de vânzare-cumpărare.
58
" publicată în M. Of. nr. 37/20 feb. 1991 şi republicată în M. 1 H ni. 1/5 ian. 1998, în prezent modificată
59
Predarea lucrului vândut. Garanţia contra evicţiunii. Garanţia contra viciilor lucrului vândut. Plata preţului. Luarea în primire a lucrului vândut. Suportarea cheltuielilor vânzării. Vânzarea după greutate, număr sau măsură. Vânzarea pe încercate. Vânzarea cu pact de răscumpărare. Vânzarea unei moşteniri. Vânzarea de drepturi litigioase şi retractul litigios.
SPEŢE
Analizaţi următoarea speţă26:
Prin sentinţa civila nr. 4969/1994, judecătoria Arad a respins acţiunea intentata de reclamantul C. T. împotriva pârâţilor TI şi TA, pentru anularea contractului de vânzare cumpărare, cu motivarea ca Ia data încheierii actului în forma autentica, potrivit concluziei expertizei medico-legale, efectuata î n cauza , a avu t d i sce rnămâ ntu l d iminua t .
Cum la 2 septembrie 1993, reclamantul a decedat, procesul a fost continuat de fiul sau DI, în calitate de moştenitor legal şi acceptant al succesiunii, care a declarat apel împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, apel respins de Tribunalul Arad, prin decizia civila numărul 96/1997.
Reclamantul a declarat recurs susţinând ca datorita vârstei înaintate şi afecţiunilor psihice, pe fondul consumului de alcool şi medicamente, prealabil încheierii contractului, C. T. a fost în eroare cu privire la natura juridica a actului încheiat.
Pentru formarea valabilă a oricărui act juridic, consimţământul părţilor trebuie nu doar să existe, să fie
exteriorizat, ci acesta să fie liber exprimat şi dat în cunoştinţă de cauza, adică să nu fie viciat potrivit art. 948 alin. 2 C. Ci v. în afară de art. 953 C. Civ., care prevede ca atunci când este dat prin eroare, consimţământul nu este valabil, reglementarea cuprinsa în art. 954 C. Civ. Stabileşte ca eroare nu produce nulitate decât atunci când cade asupra substanţei obiectului convenţiei sau asupra identităţii ori calităţilor persoanei contractante.
Expertizele medico-legale efectuate în cauza au demonstrat ca vânzătorul, în vârstă de peste 80 de ani prezenta afecţiuni psihice care au condus la diminuarea foarte mare a discernământului iar martorii au relatat ca reclamantul nu a primit preţul vânzării, având credinţa ca va fi întreţinut de pârâţi, ceea ce duce la concluzia alterării consimţământului în conţinutul sau intelectual, conştient.
Recursul a fost admis de Curtea de Apel Timişoara prin decizia civila nr. 960/1996, care a casat decizia instanţei de apel şi a trimis cauza spre re judeca re Ia aceeaşi instanţa, Tribunalul Arad, în vederea efectuării de noi expertize medico-legale.
Răspundeţi la următoarele întrebări:
Care este definiţia contractului de vânzare? Enumeraţi şi argumentaţi caracterele juridice ale
contractului de vânzare-cumpărare. Enumeraţi şi argumentaţi viciile de consimţământ şi
spuneţi cum afectează ele voinţa. Când reclamantul, datorita vârstei înaintate şi afecţiunilor
psihice, care i-au diminuat intr-o măsura foarte mare discernământul, a fost în eroare cu privire la natura juridica a actului încheiat, având credinţa ca încheie un contract de vânzare cumpărare cu clauza întreţinerii, nicidecum un contract
61
de vânzare cumpărare, consimţământul sau fiind viciat, contractul mai poate fi considerat valabil ? Cum comentaţi soluţia instanţei ?
Analizaţi următoarea speţă27:
Reclamantul R.M. a chemat în judecata pe pârâţii P.C. şi P.E. pentru ca instanţa prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere încheiat între părţi, precum şi repunerea acestora în situaţia anterioara. Prin sentinţa civila nr. 783/1995, Judecătoria Giurgiu a respins
acţiunea ca nefondată, cu motivarea ca din probele administrate a rezultat că pârâţii au acordat întreţinerea necesara atât reclamantului, cat şi soţiei sale, iar după decesul acesteia din urma, intervenit în anul 1993, reclamantul a refuzat întreţinerea, în aceste condiţii, el nu poate invoca propria culpa. Prin decizia civila nr. 37/1996, Tribunalul Giurgiu a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe.
împotriva deciziei tribunalului, apelantul a declarat recurs, critica privind faptul ca instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecaţii, respectiv actul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere şi decizia se întemeiază pe o grava greşeală de fapt, decurgând din aprecierea eronata a probelor administrate, probe din care rezulta ca intimaţii nu si-au îndeplinit obligaţia asumata prin contract.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente: în contractul încheiat între părţi a fost inserata
următoarea clauză: „ în cazul când dobânditorii nu-si vor îndeplini la timp şi în mod corespunzător obligaţia de întreţinere viageră menţionată, se va putea cere rezilierea contractului, fără nici o formalitate sau punere în întârziere".
Drept urmare, instanţa nu putea decât să ia act de efectele pe care le produce convenţia părţilor, în sensul ca acest contract este de drept reziliat şi nu mai putea să se pronunţe asupra rezilierii. Instanţa avea numai posibilitatea de a constata dacă debitorii obligaţiei de întreţinere si-au îndeplinit sau nu obligaţia asumata si, în caz de neîndeplinire a obligaţiei, să constate ca a intervenit rezilierea.
Din probele administrate rezulta ca intimaţii veneau la părinţii lor doar în vizită, iar contribuţia la întreţinerea acestora era sporadica şi insuficienta, întrucât intimaţii nu si-au îndeplinit la timp şi în mod corespunzător obligaţia asumata prin convenţie, nici fata de recurentul reclamant şi nici fata de soţia acestuia, soluţia tribunalului de respinge a apelului formulat de reclamant este nelegala, ceea ce impune în condiţiile art. 312 Cod procedura civila, admiterea recursului.
Răspundeţi la următoarele întrebări: Definiţi pactul comisoriu expres. Definiţi noţiunea de reziliere şi argumentaţi diferenţa
reziliere-rezoluţiune. Care este diferenţa între nulitate şi rezoluţiune? Care credeţi ca va fi hotărârea instanţei de recurs?.
Motivaţi.
Analizaţi următoarea speţă28: Prin sentinţa civila nr. 1329/2007 judecătoria Lugoj a
respins acţiunea intentata de reclamanţii MĂ şi MR împotriva părţilor MG şi MI pentru rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauza întreţinerii şi a admis cererea reconvenţională formulata de cei din urma, dispunând înlocuirea obligaţiei de întreţinere în natura cu plata lunara a unui echivalent bănesc.
27 www.scj.ro www.scj.ro
62 63
S-a reţinut ca în permanenta pârâţii au încercat să presteze întreţinerea, dar reclamanţii s-au opus, situaţie în care, potrivit prevederilor art. 1075 C. Civ., se poate pretinde transformarea obligaţiei de întreţinere în plata periodica a unor despăgubiri echivalente.
Apelul declarat de reclamanţi a fost admis de Tribunalul Timiş, care prin decizia civila nr. 515/2008, a schimbat în tot sentinţa civila, fiind admisa acţiunea principala şi respinsa cererea reconvenţionala, în urma constatării culpei exclusive a pârâţilor la neîndeplinirea obligaţiilor contractuale.
împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii MG şi MI, recurs ce a fost admis, Curtea de Apel dispunând casarea ambelor hotărâri judecătoreşti pronunţate în cauza şi în urma rejudecării în fond, au fost respinse atât acţiunea principala cat şi cererea reconvenţionala.
Contractul de vânzare cu clauza de întreţinere este un contract nenumit cu titlu oneros, aleatoriu, bilateral, consensual, translativ de proprietate, căruia i se aplica regulile generale din materia obligaţiilor înscrise în art. 1020 şi 1021 C. Civ., în baza cărora condiţia rezolutorie este subînţelesă în situaţia când una dintre părţi nu îşi îndeplineşte angajamentul luat.
în acest caz, contractul nu este desfiinţat de drept, partea în privinţa căreia angajamentul nu a fost îndeplinit putând fie să silească pe cealaltă parte la executarea convenţiei - când aceasta mai este posibila - fie să solicite desfiinţarea contractului, transformarea obligaţiei de întreţinere în renta viageră neputând avea loc decât cu acordul tuturor părţilor contractante.
Răspundeţi la următoarele întrebări: Ce se înţelege prin contract de vânzare cu clauză de
întreţinere ca şi contract nenumit cu titlu oneros, aleatoriu, bilateral, consensual, translativ de proprietate?
Definiţi renta viageră. Care credeţi ca va fi soluţia instanţei? Motivaţi.
Analizaţi următoarea speţă29: Reclamantul a chemat în judecata pe fiul fostei sale
concubine, decedata, pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare, încheiat cu mama acestuia, ca fiind întemeiat pe cauza ilicita şi pentru ca nu a plătit preţul.
Judecătoria Rădăuţi, prin interpretarea contractului, a reţinut ca este vorba de un contract de întreţinere, cu prestaţii reciproce şi ca, pe cale de consecinţa, este puţin probabila achitarea preţului, anulând contractul, deşi, în situaţia contractelor de întreţinere sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun - art. 1021 Cod civil, potrivit cărora se poate cere rezoluţiunea actului.
Soluţia a fost menţinută de tribunalul Suceava, prin respingerea apelului, reţinându-se, contrar motivării judecătoriei, ca actul fiind încheiat între concubini, deci pentru cauza imorala, este lovit de nulitate, conform art. 966 Cod civil. Or, vânzarea între concubini este valabilă, afară de cazul când contractul s-a încheiat pentru determinarea uneia dintre părţi să menţină starea de concubinaj şi deci are o cauza imorala.
în ce priveşte neplata preţului, ca motiv de nulitate încât, s-a reţinut ca neachitarea lui duce la anularea actului, însă atunci când preţul este fictiv sau neserios, contractul este nul ca vânzare, dar poate fi valabil ca donaţie deghizata, liberalitatea şi ea este lovită de nulitate absolută în cazul în care este făcuta cu scopul menţinerii relaţiilor de concubinaj.
In acest context, instanţele nu s-au preocupat pentru clarificarea, fără echivoc, a obiectului cererii de chemare în judecata, în conformitate cu art. 112, pct. 4 Cod procedura civila, pentru ca de la început să fixeze limita procesului, reclamantul având obligaţia de a se limita la un singur motiv de nulitate pentru a da posibilitatea paratului să se apere în raport de pretenţia reclamantului.
www.scj.ro
64 65
Ca atare, recursul declarat de parat a fost admis, ambele hotărâri au fost casate şi cauza trimisa pentru rejudecare la Judecătoria Rădăuţi.
Răspundeţi la următoarele întrebări: Care sunt incapacităţile prevăzute expres în cazul
contractului de vânzare-cumpărare ? Este aplicabilă în această speţă vreuna dintre aceste incapacităţi ?
Definiţi noţiunea de preţ şi comentaţi caracteristicile acestuia.
Definiţi noţiunea de „clauză a contractului" dar şi „noţiunea de imoral".
Analizaţi următoarea speţă30: La 18 iunie 2001, reclamantele S.M. şi D.D. au chemat
în judecată pe pârâţii H.T., Ţ.R. şi Ţ.V. solicitând constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 910 din 2 august 2000, prin care primul pârât a vândut secunzilor un teren, în suprafaţă de 4399 mp, situat în intravilanul comunei Dobra.
Motivând acţiunea, reclamantele au arătat că terenul, obiect al contractului intervenit între pârâţi, este proprietatea lor.
Prin sentinţa civilă nr. 1331 din 24 aprilie 2002, Judecătoria Deva a respins acţiunea cu motivarea că, potrivit raportului de expertiză tehnică, necontestat de părţi, terenul în litigiu este înscris atât în titlul de proprietate emis reclamantelor în temeiul Legii nr. 18/1991, cât şi în cel emis pârâtului H.T., convingerea instanţei fiind că, prin titlul de proprietate emis reclamantelor, nu le-a fost atribuit terenul, acesta fiind atribuit pârâtului H.T. prin titlul de proprietate care i-a fost eliberat.
Curtea de Apel Alba lulia, prin decizia civilă nr. 526/A din 17 decembrie 2003, a admis apelul reclamantelor şi a
schimbat sentinţa primei instanţe, în sensul că a admis acţiunea şi a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare intervenit între pârâţi.
Pârâţii au declarat recurs, susţinând, în esenţă, printre altele, că instanţa de apel a admis o acţiune inadmisibilă, neobservând că reclamantele aveau altă cale dacă se pretind lezate în drepturile lor, că pârâţii au încheiat contractul cu bună-credinţă, că nu există nici un caz de nulitate absolută a contractului
Recursurile sunt întemeiate. Obiect al procesului este constatarea nulităţii absolute
pentru cauză ilicită a contractului prin care pârâtul H.T. a vândut pârâţilor Ţ.R. şi Ţ.V. lucrul altuia, anume terenul pretins de reclamante a fi proprietatea lor.
Potrivit art. 968 C. Civ., cauza este ilicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri şi ordinii publice.
în legislaţia civilă, nu numai că nu este interzisă vânzarea hunului altuia, dar, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 1895 şi nun. C. Civ., titlul translativ de proprietate care emană de la un ncproprietar este una din condiţiile cerute pentru a se putea dobândi proprietatea prin uzucapiune (după o posesie utilă) de l0-20 ani.
Nu trebuie înţeles, însă, că adevăratul proprietar se află la discreţia celor ce doresc să dispună de bunurile sale.
Prin vânzarea bunului său de către o altă persoană, adevăratul proprietar nu îşi pierde dreptul, ci, dacă bunul se află în posesia altei persoane, poate recurge la acţiunea în revendicare, cât timp nu a intervenit uzucapiunea, iar dacă stăpâneşte bunul va putea opune dreptul său de proprietar celui ce invocă drept titlu actul încheiat cu un neproprietar.
In consecinţă, întrucât contractul de vânzare-cumpărare in. lu'iat de pârâţi nu este prohibit de lege şi nici contrar bunelor moravuri sau ordinii de drept, şi, deci, nu era lovit de nulitate
www.scj.ro
66 67
absolută, reclamantele nu puteau solicita cu temei constatarea nulităţii.
Statuând contrariul, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre esenţial nelegală.
Pentru cele arătate, recursurile au fost admise, iar decizia atacată a fost modificată în sensul că apelul declarat de reclamante, împotriva sentinţei primei instanţe, a fost respins ca nefondat31.
Răspundeţi la următoarele întrebări: Ce înţelegeţi prin „nulitatea absolute a contractului de
vânzai e-cumpărare,, ? în ce condiţii intervine această nulitate? Se aplică vreuna din condiţii în speţa de mai sus? Care este obiectul contractului de vânzare-cumpărare? Prin vânzarea bunului de către o altă persoană, adevăratul
proprietar îşi pierde sau nu dreptul? Cum comentaţi hotărârile instanţelor? Argumentaţi.
" I. C. C.J., secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia nr. 5801 din 21 octombrie 2004
68
MODEL DE CONTRACT
între subsemnaţii: _____________________________ , necăsătorit/căsătorit cu_________________, domiciliat în
_________________________________ , în calitate de vânzător si, _, necăsătorit/căsătorit cu, domiciliat în
________ , în calitate de cumpărător, a intervenit prezentul contract de vânzare-cumpărare în următoarele condiţii:
DESCRIERE APARTAMENT Contract vânzare cumpărare apartament Eu,____________ _, vând lui ______________ dreptul
de proprietate ce-1 deţin asupra apartamentului nr. ________________ situat în __________________ , având numărul cadastral _ _____________ , identificat ca făcând parte din zona _________________ stradala, compus din
_ camera de locuit cu o suprafaţa utila de ______________ mp bucătărie, baie, vestibul, cămară,
debara etc. precum şi dreptul de folosinţa asupra cotei indivize de ______________ % din terenul aferent locuinţei, respectiv suprafaţa de ________ _ mp care va urma regimul juridic prevăzut de Legea 18/1991 privind Fondului Funciar.
DOBÂNDIRE APARTAMENT Contract vânzare cumpărare apartament Am dobândit locuinţa prin cumpărare, necăsătorit fiind,
în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.______________ clin data de_ _______ , act încheiat cu
_ , achitata integral aşa cum rezulta din adresa nr. _______________ , eliberata de către_______________ .
Eu, vânzătorul, declar pe proprie răspundere ca bunul ce face obiectul prezentului act nu a fost scos din circuitul civil în temeiul vreunui act normativ de trecere în proprietatea statului, nu a fost vândut, ipotecat sau grevat de alte sarcini, şi garantez cumpărătorul împotriva oricărei evicţiuni conform Art. 1337 Cod Civil.
69
Pentru prezenta vânzare (nu) s-a eliberat certificat de sarcini.
TAXELE Contract vânzare cumpărare apartament Taxele şi impozitele sunt achitate la zi de către vânzător,
aşa cum rezulta din certificatul nr. __________ / __________ , eliberat de _______________ , iar de la aceasta data trec în sarcina cumpărătorului care suporta şi taxa de autentificare. Transmisiunea proprietăţii, posesiei şi folosinţei are loc astăzi, data autentificării prezentului contract.
PREŢUL Contract vânzare cumpărare apartament
Preţul vânzării este de ___________lei ( ____________) pe care eu, vânzătorul, declar ca 1-am primit în întregime de la cumpărător astăzi, la semnarea actului.
Eu,_______________ , cumpăr de la ____________ locuinţa descrisa mai sus cu preţul şi în condiţiile prezentului contract cu care mă declar în mod expres de acord şi mă oblig să efectuez personal intabularea la Judecătoria competenta în termenul legal. Cunosc faptul ca pentru prezenta vânzare (s-a) nu s-a eliberat certificat de sarcini, sunt de acord să cumpăr locuinţa în aceste condiţii, scutind judecătoria competenta şi notarul instrumentator de cercetarea registrelor de carte funciara. Totodată ni s-au pus în vedere consecinţele ce decurg din nerespectarea dispoziţiilor legale privind declararea preţului real în cadrul actelor care cad sub incidenţa articolului 4, coroborat cu dispoziţiile art. 6 din Ordonanţa nr. 12/1998 şi Legea 87/1997 pentru combaterea evaziunii fiscale. Redactat , procesat ş i autentificat de notar public_________________ în sase exemplare din care cinci li s-au înmânat părţilor. VÂNZĂTOR _J ______ _ CUMPĂRĂTOR ____
CONTRACT DE VÂNZARE - CUMPĂRARE pentru UN VEHICUL FOLOSIT
/. VÂNZĂTOR PERSOANĂ FIZICĂ ......................................Act de identitate seria........ Nr........................................ PERSOANĂ JURIDICĂ ...................................................... Nr. de înmatriculare la Reg. Com .................................. Reprezentată prin.................................................................... Domiciliul/sediul în ........................... Str........................ Nr. ....... , bl ..... , se ....... , ap ...... , sector/judeţ..............Cod.............. 2. CUMPĂRĂTOR PERSOANĂ FIZICĂ ........................ Act de identitate seria ........Nr............... PERSOANĂ JURIDICĂ .................................................. Nr. De înmatriculare la Registrul Comerţului ................... Reprezentată prin ........................................................................ Domiciliul/sediul în.......................Str...............Nr ......... , bl ......, se....... , ap ...... , sector/judeţ ...............Cod............... 3. OBIECTUL CONTRACTULUI Vehiculul marca ................... , tipul ..................... , număr de identificare ................. Serie motor .................., cilindree ........... Cmc, nurn^r de înmatriculare ................ , data Ir care expiră inspecţia tehnică periodică ..................., numărul cărţii de identitate a vehiculului ....................... 4. PREŢUL în cifre................... Lei, în litere ....................... 5. Vânzătorul menţionat la punctul (1) declară că vehiculul este proprietatea sa, liberă de orice sarcini. De asemenea, declară că a predat cumpărătorului menţionat la punctul (2) vehiculul, cheile, fişa de înmatriculare şi cartea de identitate a vehiculului, primind de la acesta preţul prevăzut la punctul (4). Cumpărătorul menţionat la punctul (2) declară că a primit de la vânzătorul menţionat la punctul (1) vehiculul, cheile, fişa de
70 71
înmatriculare şi cartea de identitate a vehiculului, achitând vânzătorului preţul menţionat la punctul (4). Anexa la contract: Da Nu
Semnătura vânzătorului.......................
Locul încheierii contractului...............
Data....................... Semnătura cumpărătorului... r
72
(iRILE
Nu poate forma obiectul contractului de vânzare-o u mp arare:
1. Dreptul real de uz; 2. Dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor; 3. Dreptul de întreţinere, dreptul de pensie.
Transmiterea proprietăţii în cazul contractului de vânzare cumpărare:
1. Este de natura acestui contract; 2. Este de esenţa acestui contract; 3. Are loc, de drept, din momentul perfectării acordului de
voinţa
(Piranda vânzătorului împotriva evictiunii: 1. priveşte tulburările de drept sau de fapt; 2. intervine când evicţiunea are o cauza anterioara
vânzării; 3. presupune necunoaşterea, de către cumpărător, a cauzei
evictiunii la încheierea contractului.
('ontractului de vânzare-cumpărare: 1. este un contract unilateral; 2. poate fi cu titlu gratuit; 3. este solemn, când are ca obiect un teren, dar numai dacă
acesta este situat în extravilan. 4. nici un răspuns corect
Dacă vânzarea are ca obiect un lucru dintre doua sau mai multe lucruri de gen, dar numai alternativ:
1. Riscul pieirii fortuite este suportat, numai pana la alegere, de către vânzător;
2. Proprietatea se transmite în momentul alegerii; 3. Proprietatea se transmite, după alegere, în momentul
individualizării.
73
Nu pot fi cumpărători nici direct, nici prin persoane interpuse:
1. Tutorii, cu privire la bunurile persoanelor care se afla sub tutela lor;
2. Mandatarii, dar numai cei legali, în privinţa bunurilor ce sunt însărcinaţi să le vândă;
3. Judecătorii, procurorii şi avocaţii în privinţa drepturilor litigioase ce sunt de competenta curţii de apel în a cărei circumscripţie îşi exercita funcţia sau profesia.
Dacă în momentul vânzării lucrul vândut era pierit total: 1. Vânzarea este anulabila, dacă se face dovada ca lucrul a
existat; 2. Vânzarea este valabilă, dacă cumpărătorul consimte ca
vânzătorul să facă rost de un alt lucru; 3. Vânzarea este nulă.
Intr-un contract de vânzare-cumpărare, preţul: 1. Trebuie să fie determinat în momentul încheierii
contractului şi stabilita şi modalitatea de plata, sub sancţiunea nulităţii;
2. Poate fi determinabil, în cazul în care stabilirea lui este lăsata la aprecierea unui terţ desemnat de instanţa;
3. Determinarea preţului poate rămâne la aprecierea ulterioara a părţilor.
4. nici un răspuns corect
Prin preţ sincer se înţelege: 1. Preţul să nu fie derizoriu, disproporţionat în raport cu
valoarea lucrului vândut; 2. Preţul real pe care părţile 1-au stabilit în scopul de a fi
cerut şi plătit în realitate; 3. Preţul să nu fie inferior sau superior valorii reale a
lucrului vândut.
Contractului de vânzare-cumpărare încheiat de o persoana sub 14 ani sau pusa sub interdicţie:
1. Este nul absolut; 2. Este anulabil, numai dacă exista leziune; 3. Este anulabil chiar şi fără leziune.
Rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare poate fi cerută de vânzător atunci când:
1. cumpărătorul nu plăteşte preţul bunului deşi acesta nu a fost predat iar pentru predare s-a prevăzut un termen suspensiv;
2. cumpărătorul a plătit preţul bunului, dar nu a preluat bunul cumpărat;
3. cumpărătorul a plătit doar o parte din preţ. în caz de evicţiune totala, ce drepturi are cumpărătorul ?
1. Sa i se restituie preţul plătit, 2. Sa i se plătească daune-interese, 3. Sa i se restituie valoarea fructelor pe care a fost obligat
să le înapoieze terţului evingător, 4. Sa i se restituie diferenţa între preţ şi sporul de valoare
dobândit de lucru între 5. Momentul încheierii contractului şi data producerii
evictiunii. în caz de neplata a preţului de către cumpărător, ce acţiuni are la dispoziţie vânzătorul?
1. De a cere obligarea cumpărătorului la executarea în natura a obligaţiei,
2. De a cere rezoluţiunea contractului, Pentru a se antrena garanţia vânzătorului pentru viciile lucrului vândut, care sunt condiţiile pe care trebuie să Ie îndeplinească viciul?
1. Sa fie ascuns, 2. Sa fie grav, 3. Sa fi existat în momentul încheierii contractului,
74 75
Nu pot forma obiect al contractului de vânzare-cumpărare: 1. Drepturile personale nepatrimoniale; 2. Drepturile patrimoniale cu caracter strict personal; 3. Drepturile prevăzute de lege ori contractate intuiţii
personae. De regula, vânzarea-cumpărarea este un contract:
1. Solemn; 2. Real; 3. Consensual.
Contractul de vânzare-cumpărare este solemn în cazul: 1. Vânzării-cumpărării unui autoturism; 2. în care părţile se înţeleg să încheie actul de vânzare-
cumpărare la notar; 3. Vânzării-cumpărării unui teren, dar numai dacă acesta
se afla în extravilan. 4. Nici un răspuns corect
Transmiterea proprietăţii, în cazul contractului de vânzare-cumpărare, are Ioc în momentul încheierii contractului dacă sunt îndeplinite şi condiţiile:
1. Vânzătorul să fie proprietarul lucrului vândut, iar contractul să fie valabil încheiat;
2. Contractul să aibă ca obiect transmiterea unor lucruri determinate individual sau generic;
3. Lucrul vândut să existe; 4. Părţile să nu fi amânat transferul proprietăţii, printr-o
clauza speciala, pentru un moment ulterior încheierii contractului.
în materia vânzării-cumpărării, cheltuielile de predare sunt în sarcina: Vânzătorului;
1. Cumpărătorului; 2. Vânzătorului, numai dacă se dispune astfel prin
contract.
l D materia vânzării-cumpărării, cheltuielile de ridicare sunt m sarcina:
1. Vânzătorului; 2. Cumpărătorului; 3. Vânzătorului, dacă se stipulează expres în contract.
tu lipsa de stipulate contrara şi dacă lucrul nu poate fi localizat, obligaţia de predare a lucrului vândut:
1. Este cherabilă; 2. Este portabila; 3. Predarea se face la locul unde se afla lucrul vândut în
momentul contractării. Proprietatea şi riscurile se transmit asupra cumpărătorului illn momentul încheierii contractului, în cazul vânzării:
1. Cu grămada; 2. Pe încercate; 3. Pe gustate, chiar dacă nu s-a individualizat bunul;
4. După greutate, număr şi măsura. Promisiunea unilaterala de vânzare înseamnă:
1. Proprietarul unui bun se obliga ca, în cazul în care îl va vinde, să acorde preferinţă unei anumite persoane, la preţ egal;
2. Un act juridic bilateral prin care o persoana, prevăzând un eventual interes pentru ea de a vinde un bun, primeşte promisiunea unei alte persoane de a cum-para acel bun, rezervându-si facultatea de a-si manifesta ulterior consimţământul sau de a-1 vinde;
3. Un contract bilateral prin care o persoana, prevăzând un eventual interes pentru ea de a dobândi proprietatea unui bun, primeşte promisiunea proprietarului de a vinde acel bun, rezervându-si facultatea de a-si manifesta ulterior consimţământul sau de a-1 cumpăra.
4. Nici un răspuns corect
76 77
în cazul refuzului vânzătorului de a vinde bunul ce a făcut obiectul unui antecontract de vânzare-cumpărare, cumpărătorul are următoarele posibilităţi:
1. Sa ceara daune-interese; 2. Sa ceara obligarea promitentului, sub sancţiunea
daunelor cominatorii, la încheierea contractului; 3. Sa ceara instanţei să pronunţe o hotărâre care să tina loc
de contract de vânzare-cumpărare.
Prin interdicţia vânzării-cumpărării între soţi, legiuitorul a urmărit:
1. Neocolirea de către soţi a dispoziţiei imperative potrivit căreia donaţia între soţi este revocabila;
2. Apărarea intereselor moştenitorilor rezervatari ai soţului vânzător;
3. Apărarea intereselor creditorilor personali ai soţului vânzător
Anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între soţi:
1. Poate fi ceruta numai de soţul cumpărător; 2. Poate fi ceruta de oricare diptre soţi; 3. Poate fi ceruta de moştenitorii ocrotiţi ai soţului
vânzător, fără a fi obligaţi să dovedească fraudarea drepturilor lor.
CONTRACTUL DE DONAŢIE
1. Noţiune. Potrivit art. 801 C. Civ. „Donaţiunea este un act de
liberalitate prin care donatorele dă irevocabil un lucru donatarului care-1 primeşte".
Definiţia dată donaţiei de Codul civil a fost apreciată ca „inexactă"32, deoarece ar lăsa impresia că este vorba numai de o manifestare unilaterală de voinţă şi nu de un contract (cum este în realitate)33.
în aceste condiţii, definim donaţia ca fiind: contractul prin care una dintre părţi, donatorul îşi manifestă intenţia liberală (animus donandi) prin care îşi micşorează, în mod irevocabil propriul patrimoniu cu un drept real sau de creanţă, fără a urmări să primească ceva în schimb.
Contractul de donaţie este o liberalitate deoarece prin încheierea să patrimoniului donatorului se micşorează cu un bun (sau un drept), împreună cu contractele dezinteresate (de exemplu, comodatul, mandatul, depozitul etc.) Donaţia face parte din categoria actelor cu titlu gratuit34.
Donaţia este totodată, o liberalitate inter vivos, deoarece se încheie şi îşi produce efectele, de regulă, în timpul vieţii donatorului (spre deosebire de testament care este tot o liberalitate, însă mortis causa)*5.
78
" R. Safta-Romano, Contracte civile, Ed. Polirom, Iaşi, 1999. p. 177. Deşi incomplet definită, legiuitorul de la 1864 a conceput donaţia ca un act juridic
ilc formaţie bilaterală, ce presupune acordul ambelor părţi, prin care: donatorul „dă un lucru" donatarului „care-I primeşte".
!•'. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Universul juridic, Bucureşti 2007, p. 41
idem nota 15
79
Calificarea contractului drept donaţie este uneori dificilă. Ea are drept criteriu principal intenţia liberală (animus donandî) a donatorului care „trebuie să fie temeinic ancorată în elementele convenţiei între părţi", în materie de liberalităţi elementul voinţei prezintă, mai mult ca oricând, o importanţă deosebită deoarece prin aceste acte (cu caracter gratuit) dispunătorul înstrăinează bunurile sale fără a primi un echivalent în schimb (cum se întâmplă de obicei).
După forma de realizare a voinţei animus donandî, donaţiile pot fi: directe (realizate cu respectarea formei autentice), indirecte (înfăptuite pe calea unui alt act juridic decât donaţia; de exemplu, renunţarea la un drept, remiterea de datorie, stipulaţia pentru altul) sau simulate (deghizate sau „disimulate sub aparenţa unui act cu titlul oneros" (s.n.))36.
Practica cunoaşte şi aşa numitele „contracte de donaţie cu clauză de întreţinere" prin care una dintre părţi înstrăinează un bun (de regulă, un imobil), iar cealaltă parte se obligă să-l întreţină pe tot timpul vieţii. Calificarea contractului drept „donaţie" provine din faptul că înstrăinătorul bunului nu primeşte în schimb o sumă de bani ori un alt bun (şi îşi produce o diminuare a patrimoniului), însă atât timp cât contractul nu are la bază intenţia liberală (ci asigurarea întreţinerii viagere) el nu poate fi donaţie.
2. Reglementare. Donaţiile sunt reglementate îndeosebi, de Codul Civil în
Cartea a lll-a intitulată "Despre diferitele moduri prin care se dobândeşte proprietatea", în Titlul II "Despre donaţiuni între vii şi despre testamente", Capitolele I-IV, art. 813-855. Astfel, donaţiile au fost reglementate alături de testamente (ca liberalităţi inter vivos şi respectiv morţiş causa) şi nu împreună cu celelalte contracte civile.
3f> A se vedea, C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălânescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil, voi. III, Ed. AII, Bucureşti, 1998. p. 398.
80
Prin dispoziţiile Legii nr. 32/1994 (modificată prin Legea nr. 204/2001) au fost numite "două contracte noi"37, respectiv contractul de sponsorizare'™ şi contractul de mecenat39.
3. Caractere juridice. A). Donaţia este un contract unilateral. Deşi actul juridic
se încheie prin acordul celor două părţi, numai una dintre acestea are obligaţii contractuale (donatorul).
în principiu, donatarul nu-şi asumă obligaţii faţă de donator. Se acceptă unanim însă că donatarul trebuie să aibă o obligaţie de recunoştinţă (faţă de donator).
Obligatul de recunoştinţă a donatarului este, în general, o obligaţie morală şi deci, neîndeplinirea ei nu poate atrage în mod direct sancţiuni juridice.
B). Donaţia este un contract gratuit. Astfel, donatorul transmite unul sau mai multe drepturi donatarului, fără ca acesta (din urmă) să se oblige la plata vreunui echivalent.
Ca excepţie, în cazul donaţiei cu sarcini contractul devine oneros, dar numai în limitele valorii sarcinii, în
A se vedea C. Toader, Drept civil. Contracte speciale, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2003, p. 105; F. Ţuca, Donaţie, sponsorizare, mecenat, în RDC nr. 9/1998, p. 100. w Sponsorizarea este un contract "prin care două persoane convin cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare pentru susţinerea unor activităţi fără scop lucrativ desfăşurate de una dintre părţi, denumită beneficiarul sponsorizării" (art. l alin. l din lege). w Mecenatul este un "act de libcralitatc prin care o persoană fizică sau juridică, numită mecena, trasferă fără obligaţie de contrapartidă directă sau indirectă, dreptul său de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare către o persoană fizică, ca activitate Filantropică cu caracter umanitar, pentru desfăşurarea unor activităţi m domeniile: cultural, artistic, medico-sanitar sau ştiinţific-cercetare fundamentală sau aplicată" (art. l alin. 3 din lege ).
81
această situaţie donaţia nu mai este unilaterală, ci în limitele sarcinii devine sinalagmatică40.
C). Donaţia este un contract solemn, deoarece este supusă formei speciale, impusă ca o condiţie ad validitatem de art. 813 C. Civ. Potrivit căruia „Toate donaţiunile se fac prin act autentic".
Excepţie de la regula de rnai sus o fac darurile manuale, care se perfectează valabil numai prin predare, tradiţiune.
D). Donaţia este un contract translativ de proprietate. Astfel, o dată cu încheierea contractului operează de regulă, şi transferul dreptului de proprietate de la donator la donatar41.
în principiu, şi în cazul donaţiei, dreptul de proprietate se transferă din momentul încheierii contractului, dar este posibil ca părţile (solo consensu) să amâne acest moment.
Ca excepţie, amânarea transferului dreptului de proprietate nu este posibilă în cazul darului manual, deoarece fiind un contract real, încheierea să valabilă presupune (pe lângă acordul de voinţă) şi tradiţiunea (predarea) bunului la momentul încheierii contractului.
Transmiterea dreptului de proprietate de la donator Ia donatar produce consecinţele instituite de dreptul comun (de exemplu, riscul pieirii lucrului va fi suportat de donatar potrivit principiului res perit domino).
E) Donaţia este un contract irevocabil: -după încheierea contractului, donatorul nu îşi mai poate
retrage oferta, fiind nulă orice donaţie făcută cu condiţii a căror îndeplinire atârnă numai de voinţa donatorului,
- sancţiunea nulităţii loveşte contractul în întregime, nu numai clauza incompatibilă cu principiul irevocabilităţii, chiar dacă această clauză nu a fost cauza determinantă şi impulsivă a
liberalităţii, dar dacă donaţia este divizibilă şi clauza o afectează numai în parte, pentru rest efectele contractului se menţin,
- în mod excepţional, donaţiile se revocă pentru neîndeplinirea condiţiilor cu care s-au făcut: neexecutarea sarcinilor, ingratitudine şi pentru survenienţă (naşterea) de copii în urma donaţiei,
Se poate revoca donaţia bunurilor viitoare, acestea neputând face obiectul darurilor manuale,
SECŢIUNEA L CONDIŢII DE FOND
Pentru a fi valabil încheiată donaţia, ca orice contract, trebuie să îndeplinească condiţiile de fond ale contractului prevăzute de art. 948 C. Civ. (capacitate, consimţământ, obiect, cauză).
Originalitatea contractului (în raport cu celelalte contracte speciale) se manifestă, în acest domeniul, printr-o regulă importantă exprimată de principiul irevocabilităţii donaţiei42.
1. Capacitatea părţilor
Potrivit regulii generale, aplicabile şi contractului de donaţie, capacitatea de a contracta constituie regula, iar incapacitatea excepţia.
Atât donatorul cât şi donatarul trebuie să aibă, la momentul perfectării contractului, capacitatea necesară pentru a încheia acte de dispoziţie.
în cazul donaţiei încheiate între absenţi, părţile (dar mai ales donatorul) trebuie să fie capabile atât la momentele ofertei şi acceptării, precum şi la momentul primirii comunicării udului de acceptare43.
F. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Universul juridic, Bucureşti 2007, p. 37
Precizăm însă, că donaţia este translativă de proprietate numai prin natura sa, contractul putând transmite valabil şi un alt drept (de exemplu, un alt drept real sau un drept de creanţă).
82
l1 . Dcak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Universul juridic, llnciiu-şti 2007, p. 57
Într-o opinie restrictivă se apreciază că donatarul nu trebuie să fie capabil decât la
83
Incapacităţile în materie pot fi: absolute, când persoana în cauză nu poate face şi nici primi donaţii, şi incapacităţi relative care presupun că incapabilul nu poate dona anumitor persoane şi nici primi de la unele din ele44.
Incapacităţile la .încheierea contractului de donaţie sunt expres şi limitativ prevăzute de lege. Ele urmează a fi analizate j în continuare, după cum interdicţia este de a dispune sau de a primi donaţii.
A. Incapacităţi de a dispune prin donaţii Sunt incapabili absolut de a dispune: minorii şi
persoanele puse sub interdicţie judecătorească. A). Potrivit art. 129 şi art. 133 alin. 3 C. Fam., minorii nu
pot face donaţii nici prin reprezentanţi legali şi nici cu autorizaţia autorităţii tutelare.
Mai mult, minorul nu poate dispune prin donaţii nici în favoarea tutorelui său, chiar după împlinirea vârstei majoratului (dacă autoritatea tutelară nu a dat descărcare de gestiune tutorelui). Excepţie face cazul când tutorele este însă un ascendent al minorului (art. 809 alin. 3 C. Civ.)45.
în practică, se admite valabilitatea unor donaţii făcute de minori cu condiţia să reprezinte daruri obişnuite (de exemplu, la aniversări)46
B). Persoanele puse sub interdicţie judecătorească, fiind lipsite de capacitate de exerciţiu, nu pot încheia valabil contracte de donaţie (cu atât mai mult cu cât, în general, nu pot contracta).
De precizat că alienatul sau debilul mintal, nepus sub interdicţie, este prezumat a fi normal, iar actele încheiate de el vor fi valabile, până când acesta va fi pus sub interdicţie (momentul de referinţă al capacităţii persoanei fiind evident cel al încheierii contractului).
Sancţiunea nerespectării incapacităţii minorilor şi a interzişilor judecătoreşti de a dispune prin donaţii este nulitatea absolută a actului încheiat47.
B. Incapacităţi de a primi donaţii A). Sunt incapabili absolut de a primi donaţii:
persoanele ncconcepute precum şi organizaţiile care nu au dobândit personalitate juridică.
Potrivit art. 808 alin. (1) C. Civ. „este capabil de a primi prin donaţiune între vii oricine este conceput în momentul donaţiunii"48.
Este posibil totuşi ca persoanele neconcepute să fie gratificate indirect, de exemplu, prin gratificarea unor terţi capabili în favoarea unui copil neconceput sau prin contractul de asigurare (ca beneficiare ale asigurării).
Tot aşa, organizaţiile care nu au dobândit personalitate juridică nu pot primi donaţii. Pentru a primi donaţii persoana juridica îrebuie să fie bgsl constituită, iar 'iberalitatea se dobândeşte numai cu respectarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă, potrivit căruia obiectul donaţiei trebuie să corespundă scopului organizaţiei prevăzut în actul de constituire49.
momentul acceptării ofertei, întrucât oferta este un act unilateral al donatorului: a se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 139. t4 Pentru amănunte privind incapacităţile în materie de liberalitati, a se vedea F. Terre, Y. Lequette, Droit civil. Leş miccessions. Leş libendites, Daloz, Paris, 1997, p. 223-224. 15 în cazul în care minorul (minora) se căsătoreşte şi dobândeşte capacitatea de exerciţiu deplină el va putea să încheie valabil contracte de donaţie. 46 în favoarea tutorelui minorului nu poate dispune nici dacă a ajuns la majorat, până când nu a fost descărcat de gestiunea să (cu excepţia ascendenţilor minorului), a se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 134.
84
Incapacităţile speciale de a dispune sunt, în dreptul nostru, numai de folosinţă, „cu .ilu- cuvinte legea refuză incapabilului...chiar dreptul de a dispune prin donaţie sau li'i:ai" (s. n.); a se vedea, M. Eliescu, Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul RSR, l'.d. Academiei, 1966, p. 158-163
Potrivit art. 654 alin. (2) C. civ. „Copilul conceput este considerat că există" eu rondilia să se nască viu [„copilul născut mort este considerat că nu există" art. 654 uliu. (3) C. civ.J.
Potrivit art. 33 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954, ca excepţie, organizaţiile care nu
85
B). Alte categorii de persoane sunt incapabili relativ de a primi donaţii.
Potrivit art. 810 C. Civ. Medicii şi farmaciştii nu pot primii donaţii de la persoanele tratate pentru boli care au produs decesul acestora. Incapacitatea se întemeiază pe o prezumţie absolută de captaţie şi sugestie (varietăţi ale dolului), apreciindu-se consimţământul ca fiind viciat.
Pentru a opera, interdicţia trebuie să îndeplinească trei condiţii cumulative:
- donaţia trebuie să fi fost făcută în cursul unei boli de care donatorul a murit;
- moartea să fi fost cauzată de boala pentru care era îngrijit; .
- tratamentul să fi avut caracter repetat sau de continuitate.
Ca excepţie de la regula de mai sus, legea declară valabile donaţiile remuneratorii făcute de pacient medicului sau farmacistului, dacă sunt potrivite cu starea materială a acestuia, precum şi cele făcute unei rude până la gradul IV inclusiv, cu condiţia ca donatorul să nu aibă moştenitori în linie dreaptă, afară de cazul în care donatarul este chiar el un astfel de erede (art. 810 alin. (1) şi (2) C. Civ.).
Potrivit art 810 alin. (3) C. Civ „Aceleaşi reguli sunt aplicabile în privinţa preoţilor". Este necesar ca preotul să-1 fi asistat pe bolnav şi să nu fi săvârşit un act izolat50.
Datorită faptului că incapacitătile medicilor, farmaciştilor şi preoţilor pot fi uşor ocolite prin simulaţie, legiuitorul a intervenit arătând că „Dispoziţiile în favoarea unui incapabil sunt nule, fie ele deghizate sub forma unui contract oneros, fie
au dobândii personalitate juridică pol primi donaţii în cursul constituirii (de la data actului de constituire) în vederea formării unui patrimoniu necesar funcţionarii. Nerespectarea incapacităţilor absolute de a primi donaţii este sancţionată cu nulitatea absolută.
In categoria preoţilor intră: preoţii mireni, călugării, diaconii, arhiereii, ieromonahii etc. (nu însă şi dascălii, paracliserii etc.); a se vedea, E. Safta-Romano, op. cit., p. 182.
86
facute în numele unor persoane interpuse" (art. 812 alin. (1) C. Civ.), mai mult legea instituie o prezumţie de persoane interpuse în favoarea tatălui, mamei, copiilor (şi descendenţii lor), precum şi a soţului persoanei incapabile (art. 812 alin. (2) C. Civ.).
Opinăm că nerespectarea incapacităţilor relative de a primi donaţii privind pe medici, farmacişti şi preoţi se sancţionează cu nulitatea relativă a donaţiei.
Minorii şi interzişii au dreptul de a primi donaţii, dar neavând capacitate de exerciţiu le pot accepta numai prin reprezentanţii lor legali sau cu încuviinţarea autorităţii tutelare. Astfel, potrivit art. 815 alin. (1) C. Civ., „donaţiile făcute unui minor sau interzis, se acceptă de tutore sau de părinte".
în apărarea intereselor minorilor şi interzişilor legiuitorul (art. 815 alin. (2) C. Civ.) A intervenit dând posibilitatea şi altor persoane (fără calitate de tutori) să poată accepta donaţii pentru ei, cum ar fi: ceilalţi ascendenţi (decât părinţii, chiar dacă aceştia ar fi în viaţă), în toate cazurile, însă dacă donaţia este cu titlu oneros (cu sarcini sau sub condiţie) acceptarea este un act de dispoziţie şi, în consecinţă, ea trebuie autorizată de autoritatea tutelară.
încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 815 C. Civ. Atrage nulitatea relativă a donaţiei.
Potrivit art. 816 C. Civ., incapabil de a primi donaţii este şi „surdo-mutul ce nu ştie să scrie" care poate accepta valabil o donaţie numai cu asistarea unui curator special numit de autoritatea tutelară (cu rol de interpret al voinţei acestuia)51.
Potrivit art. 34 din Decretul nr. 31/1954, în principiu, persoanele juridice pot primi donaţii dacă dreptul ce face obiectul donaţiei corespunde scopului stabilit în actul de constituire.
Sancţiunea nerespectării prevederilor art. 816 C. civ. privind incapacitatea surdo-mutului de a primi donaţii este nulitatea relativă.
87
Donaţiile făcute instituţiilor bugetare (ministere sau alte instituţii centrale) urmează să fie acceptate de ministru sau de conducătorul instituţiei centrale de stat (potrivit prevederilor Decretului nr. 478/1954). în cazul în care donaţiile făcute statului au ca obiect un bun grevat de sarcini acceptarea se va face numai cu avizul Ministerului Finanţelor.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică bunurile donate ce urmează a intra în domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale se acceptă de Guvern sau de consiliul judeţean ori local (după caz).
Sancţiunea nerespectării dispoziţiilor legale privind autorizaţia dată de către organul competent este nulitatea absolută.
2. Consimţământul Pentru că donaţia este, în primul rând un contract, ea
trebuie să aibă la bază acordul de voinţă al părţilor. Deoarece donaţia este şi o liberalitate, prin esenţa sa, acordul de voinţă trebuie să exprime voinţa animus donandi a donatorului şi acceptarea acesteia de donatar52.
în principiu, consimţământul, ca element de validitate a contractului trebuie să nu fie „dat prin eroare, smuls prin violentă, sau surprins prin doi" (art. 953 C. Civ.).
In materie de liberalităţi vicierea consimţământului se face de regulă, prin doi, manifestat sub forma captaţiei sau sugestiei53.
'2 F. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Universul juridic, Bucureşti 2007, P .65
Sugestia constă în folosirea unor mijloace nepermise în scopul de a sădi în mintea testatorului ideea de a face o liberalitate pe care nu ar fi făcut-o din proprie iniţiativă. Captaţia înseamnă folosirea de manopere dolosive în scopul de a înşela buna credinţă a testatorului pentru a-1 determina să facă o liberalitate, fără de care nu ar fi făcut-o.
88
Contractul al cărui consimţământul este viciat se sancţionează cu nulitatea relativă.
3. Obiectul contractului Pot forma obiectul donaţiei bunurile mobile şi imobile
care deopotrivă, trebuie să îndeplinească (potrivit dreptului comun) o serie de condiţii precum: să fie în circuitul civil, să fie determinate sau determinabile, posibile, licite şi să existe sau să poată exista în viitor 54.
Excepţie de la condiţiile arătate mai sus fac: darurile manuale, care nu pot avea ca obiect bunuri viitoare, întrucât nu sunt susceptibile de tradiţiune.
Ca şi în alte contracte transmisibile de proprietate, bunurile viitoare pot forma, în principiu, obiectul donaţiei, cu excepţia moştenirilor nedeschise care nu pot fi înstrăinate, sub sancţiunea nulităţii absolute (art. 702 C. Civ.).
Când bunul este individual determinat, donatorul trebuie să aibă calitatea de proprietar.
Dacă obiectul donaţiei este lucrul altuia, donaţia este nulă asolut.
4. Cauza
Scopul pentru care donatorul transferă, cu titlul gratuit, proprietatea sau un alt drept patrimonial altei persoane trebuie să fie real, licit şi moral, în caz contrar, donaţia nu poate fi valabil încheiată (pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 948 C. Civ.).
Donaţia care are o cauză (scop) ce contravine legii sau bunelor moravuri ori ordinii publice este nulă absolut. Dovada cauzei ilicite incubă celui care o pretinde şi fiind o chestiune de lupt, poate fi făcută prin orice mijloace de probă.
F. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale. Editura Universul juridic, Iluaireşti 2007, p. 63
89
Cauza donaţiei cuprinde două elemente: intenţia de a gratifica şi motivul determinant.
Intenţia de a gratifica constă în transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun sau altui drept real ori de creanţă, cu titlu gratuit. Voinţa de a gratifica a donatorului este un element abstract, obiectiv, invariabil şi comun tuturor contractelor de donaţie55. Evident, că intenţia de a gratifica este strâns legată de consimţământul liber exprimat al donatorului.
Motivul determinant este scopul practic urmărit de donator, element subiectiv, variabil şi concret în fiecare contract de donaţie.
5. Principiul irevocabilităţii speciale. Excepţii 1. Potrivit art. 969 C. Civ. "Convenţiile legal făcute au
putere de lege între părţile contractante". Cu alte cuvinte orice contract valabil încheiat este şi irevocabil (neputând fi desfăcut sau desfiinţat prin manifestarea de voinţă a unei singure părţi). Astfel, putem spune că donaţia (ca şi celelalte contracte civile) este irevocabilă, în primul rând, în temeiul dreptului comun (pentru că este un contract).
Irevocabilitatea donaţiei nu este însă, numai una generală, comună tuturor contractelor, ci şi o irevocabilitate, proprie, specială acestui contract, derivată din calitatea sa, distinctă de celelalte contracte, de liberalitate. Acesta este şi sensul dispoziţiilor art. 801 C. Civ. Potrivit cărora donaţia este "un act de liberalitate prin care donatorele dă irevocabil un lucru donatarului" (s.n.).
în literatura de specialitate, irevocabilitatea specială a donaţiei a fost adesea exprimată prin adagiul "Donner et retenir ne vaut "56.
Corneliu Turianu, Drept civil. Editura Universitara, Bucureşti 2004, p. 54 56 Corneliu Turianu, Drept civil, Editura Universitara, Bucureşti 2004, p. 45
Irevocabilitatea donaţiei este, în consecinţă specială, deoarece priveşte nu numai efectele contractului, dar şi natura intrinsecă a contractului. Pentru aceste considerente, în doctrină irevocabilitatea donaţiei a fost supranumită şi „irevocabilitate de gradul doi".
Irevocabilitatea se justifică prin ocrotirea intereselor donatorului, garantarea dreptului de proprietate dobândit de donatar, precum şi pentru protejarea intereselor terţilor ce intră în raporturi juridice cu acesta din urmă şi în consecinţă, contribuie la siguranţa circuitului civil (art. 801, art. 822, art. 823, art. 824 C. Civ.).'
Părţile nu pot include în contract clauze care să contravină irevocabilităţii donaţiei, astfel că orice condiţie incompatibilă cu esenţa să va atrage nulitatea absolută a contractului, cu specificaţia că nulitatea va lovi întreg contractul şi nu numai clauza nepermisă.
Nulitatea absolută a unei clauze incompatibile irevocabilităţii donaţiei poate fi invocată de orice persoană, cu excepţia succesorilor în drepturi ai donatorului care, după ce au confirmat, ratificat sau executat voluntar donaţia nu o mai pot invoca pentru a solicita restituirea bunului (art. 1167 alin. (3) C. Civ.).
Facem precizarea că nu orice clauze contractuale sunt incompatibile cu principiul irevocabilităţii donaţiilor, ci numai cele care afectează în esenţă dobândirea dreptului transmis donatarului. De exemplu, pot fi inserate clauze privind: transmiterea bunului la un termen ulterior încheierii contractului, reţinerea uzufructului viager de către donator sau plata unor datorii determinate etc.
Potrivit art. 825 alin. (1) şi (2) C. Civ., „Donatorul poate stipula întoarcerea bunurilor dăruite" în caz de predeces al donatarului ori al acestuia şi al descendenţilor lui, dar numai în favoarea sa, nu şi a altei persoane. Această clauză conţine o
90 91
condiţie rezolutorie cauzală (permisă de lege), care nu depinde de voinţa donatorului, ci de hazard (art. 1005 C. Civ.).
A. Clauze incompatibile cu principiul irevocabilităţii donaţiilor.
A). „Este nulă orice donaţiune făcută în condiţii a căror îndeplinire atârnă numai de voinţa donatorului" (art. 822 C. Civ.).
Donaţia este nulă, chiar dacă condiţiile sunt simple potestative. Aceasta deoarece donaţia este o liberalitate, regimul său juridic fiind diferit de contractele cu titlu oneros (care devin nule numai dacă sunt afectate de condiţii potestative pure).
B). Potrivit art. 824 C. Civ. Donaţia este nulă dacă donatorul şi-a rezervat dreptul de a dispune de bunurile liberalităţii şi după perfectarea contractului (chiar dacă a murit f ar ă a fi dispus de ele).
Tot nulă absolut este şi donaţia ce reprezintă o substituţie fideicomisară (caz în care donatorul a desemnat un instituit cu obligaţia de a păstra, conserva şi remite bunul la moartea să unei alte persoane, numită substituit - art. 803 C. Civ.).
C). Este nulă şi donaţia prin care donatarul a fost obligat la plata unor datorii viitoare şi „care nu existau la epoca donaţiunii sau care nu erau arătate în actul de donaţiune" (art. 823 C. Civ.).
Sancţiunea s-a impus pentru a nu permite donatorului revocarea indirectă a donaţiei prin crearea de datorii posterioare, până la valoarea donaţiei f acute.
D). Donaţia care conţine o clauză de denunţare unilaterală a contractului (de către donator) este de asemenea nulă, deoarece reprezintă o condiţie pur potestativă.
Rezultă că donaţia face excepţie de la regula potrivit căreia nimic nu se poate opune ca părţile să prevadă în contract o clauză de denunţarea acestuia.
92
B. Clauze compatibile cu principiul irevocabilităţii donaţiei.
A). Donaţia poate fi afectată de un termen. Clauza este permisă deoarece termenul, ca modalitate a actului juridic, nu afectează dobândirea dreptului transmis, ci numai exerciţiul acestuia.
B). Donatul poate fi afectată şi de o condiţie, însă aceasta trebuie să fie exclusiv cauzală şi mixtă.
C). Donaţia poate stipula plata datoriilor prezente (deci cu dată anterioară încheierii contractului).
D). Potrivit art. 825 C. Civ. „Donatorul poate stipula întoarcerea bunurilor dăruite, atât în cazul când donatarul ar muri înaintea lui, cât şi în cazul când donatarul şi descendenţii săi ar muri înaintea sa".
De menţionat că stipulatul „ nu se poate face decât în favoarea donatorului" (art. 825 alin. (2) C. Civ.).
Stipulatul în favoarea donatorului reprezintă o condiţie cauzală rezolutorie.
2. Revocabttitatea donaţiilor între soţi. Prin excepţie de la principiul irevocabilităţii speciale a donaţiilor, donaţiile între soti (art. 937 C. Civ.) Şi donaţiile "între vii pentru bunurile viitoare" (art. 821 C. Civ.) Sunt revocabile57.
Potrivit art. 937 alin. (1) C. Civ. „Orice donaţiune făcută între soţi în timpul maritagiului este revocabilă"38.
Revocarea donaţiei dintre soţi se poate realiza prin voinţa unilaterală a soţului donator, indiferent de forma în
" Menţionăm că doctrina este unanimă în a aprecia că revocarea donaţiilor între xofi este singura excepţie veritabilă de la principiul irevocabilităţii speciale a donaţiei. s Donaţiile având ca obiect bunurile proprii sunt permise între soţi. Ca urmare a liheralitâţii inter vivos, bunurile proprii ale unui soţ (donator), devin bunuri proprii ale celuilalt soţ-donatar (fără a se putea stipula intrarea acestora în comunitatea lor de bunuri, „ceea ce însemnă prefacerea dreptului de proprietate exclusivă a soţului donator într-un drept de proprietate devălmaşe a ambilor soţi").
93
care s-a efectuat donaţia (act autentic, donaţie indirectă sau dar manual).
Dreptul de a revoca liberalitatea inter vivos, este de esenţa donaţiilor f acute între soţi.
Dreptul soţului-donator de a revoca donaţia poate fi exercitat oricând în timpul căsătoriei sau după încetarea acesteia (sau chiar după moartea soţului donatar, împotriva moştenitorilor celui gratificat).
Donaţia între soţi devine definitivă şi irevocabilă după moartea donatorului59.
Revocarea donaţiei dintre soţi operează prin simpla manifestare de voinţă a soţului donator (care nu este ţinut de a o şi motiva). Voinţa soţului donator de revocare a donaţiei poate fi manifestată expres, prin solicitarea restituirii lucrului, dar şi tacit (de exemplu, în cazul în care donatorul instituie un legat cuprins într-un testament cu privire la lucrul respectiv, în favoarea unei terţe persoane).
Soţul donator nu are posibilitatea ca prin actul de donaţie sau printr-un alt act juridic să renunţe la dreptul de revocare, deoarece revocabilitatea donaţiilor între soţi este de ordine publică.
Donaţiile între soţi sunt revocabile pentru „ca soţul, nevoit să ceară desfacerea căsătoriei din culpa celuilalt soţ, să poată revoca şi donaţiile făcute înainte de intervenirea cauzelor care determină desfacerea căsătoriei".
Ca efect al revocării donaţiei, bunurile în cauză redevin bunuri proprii ale soţului donator.
în doctrină se aminteşte uneori şi despre un al doilea caz de revocabilitate a donaţiei, avându-se în vedere prevederile art. 821 C. Civ. Potrivit căruia „Donaţiunea între vii pentru bunurile viitoare este revocabilă".
Ca excepţie, după moartea donatorului moştenitorii acestuia vor putea cere revocarea donaţiei, dar pentru cauze legale (neexecutarea sarcinii sau pentru ingratitudinea donatarului).
94
Donaţia de bunuri viitoare (ce are ca obiect bunuri pe care donatorul le va lăsa, la moartea sa, donatarului) este de asemenea, revocabilă prin esenţa sa. Dacă însă donatarul moare înaintea donatorului, donaţia de bunuri viitoare devine caducă60.
Donaţia "între vii de bunuri viitoare" (prevăzută de art. 821 C. Civ.) Este rar întâlnită în practică şi prezintă în consecinţă, un interes pur teoretic. Din aceste considerente literatura de specialitate s-a ferit să o asimileze unei "veritabile excepţii" de la principiul irevocabilităţii donaţiilor.
SECŢIUNEA II. CONDIŢII DE FORMĂ. 1. Principiul solemnităţii donaţiei
Potrivit art. 813 C. Civ. „Toate donaţiile se fac prin act autentic"; rezultă că donaţia este un contract solemn (înscrisul autentic fiind cerut ca element esenţial de valabilitate a contractului şi nu ca mijloc de probă). Astfel, donaţia se prezintă ca o excepţie de la principiul consensualismului (caracteristic dreptului obligaţional)61.
Solemnitatea donaţiei nu însemnă însă, numai o simplă formă de prezentare a voinţei liberale (animus donandf). Ea are o semnificaţie mai profundă, ţinând de natura extrinsecă a acestui contract62.
In acelaşi sens, s-a opinat că forma solemnă (autentică) a donaţiei reprezintă şi "o măsură de protecţie a voinţei donatorului, care dispune în mod actual şi irevocabil de un drept în favoarea unei alte persoane", fără echivalent.
Precizăm că donaţia de bunuri viitoare nu constituie un pact asupra unei succesiuni viitoare (prohibit de lege şi sancţionat cu nulitatea absolută).
Contractul produce efecte juridice numai daca consimţământul ambelor părţi este manifestat în forma autentica. Nerespectarea acestei forme se sancţionează cu nulitatea absoluta a contractului.
losif R. Urs, Smaranda Anghene, Drept civil, Contracte civile, Editura Oscar Prinţ, Ediţia a IlI-a, voi. 111, Bucureşti, 2000, p. 31
9 5
Putem afirma astfel, că între principiul irevocabilităţii speciale şi principiul solemnităţii (ca elemente principale de fond şi respectiv, de forma) există o strânsă şi inseparabilă legătură care împreună, fac din donaţie "cel mai special contract" (dintre cele civile speciale)63.
Nerespectarea formei autentice atrage nulitatea absolută a contractului. Pentru ca liberalitatea inter vivos să producă totuşi efecte „ea trebuie să se refere în formele legiuite" (art. 1168 C. Civ.).
Deoarece forma solemnă este cerută imperativ (ad validitatem); dovada existenţei contractului de donaţie nu poate fi făcută cu martori (chiar dacă există un început de dovadă scrisă).
Nulitatea donaţiei pentru lipsa formei autentice poate fi invocată de orice persoană sau de instanţă, din oficiu (neputând fi înlăturată în nici un fel).
Nerespectarea formei donaţiei nu poate fi acoperită ulterior prin confirmare de către donator (art. 1168 C. Civ.).
In schimb, s-a admis că după moartea donatorului, nulitatea donaţiei pentru viciul de formă poate fi acoperită prin confirmare, ratificare sau executare voluntară, de către moştenitorii donatorului.
In cazul în care donaţia se încheie prin mandatar, împuternicirea specială a acestuia trebuie să aibă tot formă autentică, asemenea actului ce urmează a fi încheiat prin reprezentant (contractul de donaţie)64.
Acceptarea donaţiei trebuie făcută personal de donatar şi notificată donatorului, în limitele termenului stabilit de acesta,
' Din acest considerent, forma solemnă nu constituie numai un simplu (şi comun) caracter al contractului, ci putem vorbi de mai mult şi anume, despre principiul solemnităţii donaţiei.
Când donaţia se încheie între absenţi, prin ofertă şi acceptare separate, ambele acte trebuie să fie făcute în formă autentică (sub sancţiunea nulităţii absolute). De menţionat, că acceptarea donaţiei trebuie să aibă loc în timpul vieţii donatorului, în caz contrar oferta fiind caducă [art. 814 alin. (2) C. civ.].
96
Iar dacă nu s-a fixat un termen, înainte de revocarea ofertei (în înnpul vieţii lui şi înainte de a deveni incapabil - art. 814 alin. (2) C. Civ). Notificarea acceptării, neavând caracter personal, l»mie fi făcută şi de către alte persoane (de exemplu moştenitorii donatarului)
Potrivit art. 827 C. Civ. „Orice act de donaţiune de mobile este valabil numai pentru obiectele trecute într-un act estimativ subsemnat de donator şi donatar". Deci, legea cere, în i ;I/AI l donaţiei de bunuri mobile existenţa, drept condiţie de valabilitate a contractului, a unui stat estimativ. Acesta trebuie să cuprindă descrierea fiecărui bun donat în parte, inclusiv valoarea lui.
Statul (actul) estimativ poate fi cuprins în înscrisul constatator al contractului de donaţie sau poate fi un înscris separat, ataşat contactului principal. De menţionat că actul estimativ poate fi şi sub semnătură privată (nu neapărat înscris autentic), el trebuind însă, să fie semnat de ambele părţi contractante. Sunt scutite de formalitatea actului estimativ donaţiile indirecte şi darurile manuale65.
2. Donaţiile deghizate, donaţiile indirecte şi darurile de nuntă
Doctrina şi practica au recunoscut existenţa unor donaţii "scutite de formalismul art. 813 c. Civ." Precum: donaţiile deghizate, donaţiile indirecte şi darurile manuale, care sunt astfel, excepţii de la principiul solemnităţii donaţiilor.
1. Donaţia deghizată este o donaţie simulată care, sub aparenţa unui contract cu titlu oneros, ascunde natura gratuită a unui contract secret. De exemplu, deşi printr-un contract public de vânzare-cumpărare se înstrăinează o casă, în fapt dreptul de proprietate se transmite cu titlu gratuit, în acest caz,
'5 losif R. Urs, Smaranda Anghene, Drept civil, Contracte civile, Editura Oscar Prinţ, Ediţia a IlI-a, voi. III, Bucureşti, 2000, p. 32
97
deşi părţile contractante recunosc existenţa unui preţ, acesta nu există în realitate (nefiind datorat).
Donaţiile deghizate sunt valabile, simulaţia nefiind, în principiu, sancţionată cu nulitatea. Dacă însă, deghizarea este frauduloasă contractul este nul.
în ceea ce priveşte respectarea condiţiilor de fond, s-a apreciat unanim că actul care deghizează donaţia (cel aparent) trebuind să întrunească toate cerinţele prevăzute de lege (în materie de donaţii).
în doctrină66 şi în practică s-a pus însă întrebarea: ce formă trebuie să îmbrace contractul care deghizează o donaţie, forma cerută în general pentru valabilitatea contractelor sau forma specială (autentică) impusă de art. 813 C. Civ. Pentru donaţii
Unii autori au susţinut cerinţa formei autentice a donaţiei deghizate, motivând că renunţarea la cerinţa solemnităţii este în contradicţie cu dispoziţiile imperative ale art. 813 C. Civ., care prevăd că „toate donaţiile se fac prin act autentic", (prin aceasta înţelegându-se atât donaţiile declarate de părţi, cât şi cele deghizate).
Practica judiciară şi o parte importantă a doctrinei a susţinut că este suficient să fie îndeplinite condiţiile de formă cerute de lege pentru contractul care deghizează donaţia (actul aparent), în acest sens, în exemplul de mai sus, vânzarea aparentă a casei (construcţie) în formă consensuală (deci fără respectarea formei autentice) a fost valabil încheiată.
Ne raliem opiniei exprimate de practica judiciară şi a autorilor, potrivit căreia forma donaţiei deghizate este aceea cerută de lege pentru actul aparent.
Susţinem soluţia de mai sus, pe considerentul (unanim acceptat) că, dacă sunt întrunite condiţiile de validitate a contractului ostensibil (aparent) simulaţia (deghizarea) este valabilă. De asemenea, deşi formularea art. 813 este la prima
' a se vedea F. Deak, op. cit. p. 65
vedere, imperativă ("Toate donaţiile..." s.n) însuşi legiuitorul a admis anumite derogări directe sau implicite (a se vedea art. 812, 845, 940 etc.). Tot aşa, apreciem că nu se poate susţine concomitent, pe de o parte că donaţia deghizată este o excepţie de la principiul solemnităţii, iar pe de altă parte că forma trebuie să fie (musai) cea autentică.
Proba deghizării se face potrivit regulilor din materia simulaţiei: părţile contractante, precum şi succesorii lor universali sau cu titlu universal o pot face cu un contra înscris sau cu început de dovadă scrisă (completat cu martori sau prezumţii), iar terţii o pot face prin orice mijloc de probă (deoarece pentru ei, simulaţia este un simplu fapt).x
în acelaşi context, adăugăm că dispoziţiile art. 845 C. Civ. Instituie o prezumţie relativă de donaţie deghizată în favoarea moştenitorilor rezervatari ai donatorului, în caz de înstrăinare cu titlu oneros sub forma unei rente viagere sau cu rezerva dreptului de uzufruct, către un moştenitor în linie dreaptă directă care să fi consimţit la încheierea actului.
Donaţia prin interpunere de persoane este tot o donaţie simulată67, asemănătoare donaţiei deghizate, care însă are un obiect diferit. Astfel, dacă în cazul donaţiei deghizate simulaţia vizează natura gratuită a contractului, în cazul interpunerii de persoane simulaţia priveşte persoana donatarului.
Având în vedere că obiectul simulaţiei este persoana donatarului şi nu operaţiunea juridică efectuată de părţi, problema formei ce trebuie respectată la încheierea contractului nu mai este importantă, deoarece contractul încheiat cu persoana interpusă este o donaţie (evident supusă prevederilor art. 813 C. Civ.).
în practică, această formă de simulatie este întâlnită când se doreşte gratificarea iniei persoane incapabile de a primi o donaţie, caz în care, contractul (public) se încheie cu o persoană interpusă.
98 99
Potrivit art. 812 C. Ci v. Dispoziţiile în favoarea unui incapabil sunt nule, „fie ele deghizate sub forma unui contract oneros, fie făcute în numele unor persoane interpuse". Sunt considerate persoane interpuse: tatăl, mama, copii şi descendenţii, precum şi soţul persoanei incapabile (art. 812 alin. (2) C. Civ.).
Potrivit art. 940 alin. (2) C. Civ. Sunt interzise, sub sancţiunea nulităţii absolute, donaţiile deghizate între soţi, ori făcute prin persoane interpuse, chiar dacă nu aduc atingere rezervei succesorale. Dispoziţia este raţională, având în vedere caracterul revocabil al donaţiilor între soţi şi esenţa acestora (uşor de eludat prin simulaţie).
Prin art. 941 C. Civ. Se instituie, de asemenea, o prezumţie de interpunere pentru copiii soţului donatar, din altă căsătorie, din afară căsătoriei ori adopţie şi rudele în linie directă sau colaterală, până la gradul patru inclusiv, cu condiţia ca, în momentul încheierii contractului de donaţie, soţul donatar să aibă (real) vocaţie succesorală utilă la moştenirea acestora.
2. Donaţiile indirecte. Donaţiile indirecte sunt acte juridice fundamentate pe intenţia de a gratifica (animus donandi], dar înfăptuite pe calea unui alt act juridic, diferit de contractul de donaţie.
Spre deosebire de donaţia deghizată, în care contractul aparent nu corespunde voinţei reale a părţilor (fiind fictiv), în cazul donaţiei indirecte, actul perfectat (prin care se realizează o liberalitate) este cel voit de părţi.
Strict juridic, donaţiile indirecte sunt liberalităţi efectuate pe calea altor acte juridice (neasimilate sensului comun dat contractului de donaţie).
Pentru acest considerent donaţiile indirecte nu sunt supuse regulilor de formă cerute de lege pentru validitatea donaţiei, fiind o excepţie de la principiul solemnităţii donaţiei, în schimb, donaţiile indirecte sunt supuse regulilor de fond la care este supusă această liberalitate.
Actele juridice prin care se realizează donaţii indirecte sunt numeroase, însă cele mai uzitate sunt: renunţarea la un drept, remiterea de datorie şi stipulaţia în favoarea unei terţe persoane.
A. Renunţarea la un drept constituie o donaţie indirectă .-o
ori de câte ori se fundamentează pe animus donandi . De exemplu, renunţarea uzufructuarului la dreptul său de uzufruct pentru a întregi dreptul nudului proprietar, renunţarea comoştenitorului la drepturile sale succesorale pentru a profita celorlalţi moştenitori69 etc.
Pentru a produce efectele unei donaţii indirecte renunţarea trebuie să fie însă, pur abdicativă, deoarece dacă s-ar face, de exemplu, în favoarea unuia dintre comoştenitorii existenţi, prin acesta s-ar realiza practic, o acceptare a moştenirii şi o transmitere a acesteia către persoana avută în vedere.
Per a contrario, dacă renunţarea ar fi translativă de drepturi (şi nu pur abdicativă) actul juridic trebuie să îmbrace forma autentică prevăzută de art. 813 şi art. 814 C. Civ. Pentru donaţii.
B. Remiterea de datorie constituie un mijloc voluntar de stingere a unei obligaţii şi reprezintă renunţarea cu titlu gratuit a creditorului la valorificarea unui drept de creanţă pe care o are împotriva debitorului său.
Renunţarea creditorului la valorificarea dreptului său nu este un act unilateral, ci un contract, în sensul că presupune acceptarea din partea debitorului. Efectul principal al încheierii contractului este stingerea raportului de obligaţie. Drept
Renunţarea la un drept care nu are la bază intenţia liberală, nu realizează o donaţie indirecta. „In acest sens, se spune că renunţarea la un drept este un act juridic neutru"; a se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 156. 69
De menţionat că între renunţare şi donaţie (ca instituţii de drept civil) există un raport juridic de interdependenţă, în care însă donaţia e.tte de fapt un simplu accesoriu al operaţiei principale (care este renunţarea).
100 101
consecinţă, debitorul realizează un folos gratuit, o îmbogăţire care corespunde cu valoarea creanţei ce ar trebui să o plătească creditorului.
Când remiterea de datorie se realizează prin acte între vii, ea poate fi făcută prin orice formă: scrisă, verbală sau chiar tacită (atunci când rezultă din anumite fapte ale creditorului), deci nu este supusă formei autentice.
Remiterea de datorie poate fi făcută şi pentru moarte, printr-un legat, pe care debitorul poate sau nu să-1 accepte (caz în care trebuie să îmbrace formele cerute de lege pentru testamente)70.
C. Stipulaţia în favoarea unei terţe persoane este un contract prin care o persoană numită promitent se obligă faţă de altă persoană numită stipulant să execute o anumită prestaţie în folosul unei terţe persoane numită beneficiar, care nu participă şi nici nu este reprezentată la încheierea contactului71.
Stipulaţia în favoarea unei terţe persoane făcută cu intenţia de a gratifica (donandi causa), reprezintă tot o donaţie indirectă.
Atunci când stipulaţia în favoarea unei terţe persoane este o donaţie indirectă ea este scutită de forma solemnă impusă donaţiilor.
Aplicaţiile practice ale stipulaţiei pentru altul sunt: contractul de rentă viageră în folosul unui terţ, donaţia cu sarcină în folosul unei terţe persoane, contractul de asigurare asupra vieţii, contractul de asigurare de răspundere civilă etc.
De precizat că, dacă stipulaţia făcută donandi causa este prevăzută în cadrul unei donaţii directe (donaţie dublă făcută printr-un singur act juridic), contractul va fi guvernat de regulile aplicabile donaţiilor (formă autentică etc.). Numai în privinţa
70 în ceea ce priveşte proba remiterii de datorie, aceasta urmează regulile de dovadă a le actelor jur id ice s t ipulate în ar t . 1191 ş i urm. C. c iv . Astfel , credi torul poate elibera debitorului o chitanţă prin care recunoaşte efectuarea plăţii, deşi în realitate plata nu s-a (acut. 71 a se vedea F. Deak, op. cit. p. 67
102
sarcinii stipulate, care este o donaţie indirectă pe o donaţie directă, se vor aplica regulile specifice stipulaţiei pentru altul (în principal, lipsa formei solemne)72.
3. Darurile manuale. Darul manual este o donaţie realizată prin tradiţiunea bunului mobil corporal transmis de la dispunător Ia gratificat, în baza acordului de voinţă al părţilor contractante.
Darul manual reprezintă forma cea mai simplă de donaţie, impunând doar tradiţiunea unui mobil donat (pe lângă acordul de voinţă, indispensabil încheierii contractului).
Darul manual este exceptat de la condiţiile de formă impuse donaţiei propriu-zise, dar este supus aceloraşi condiţii de fond ale acesteia. El reprezintă o excepţie atât de la principiul consensualismului instituit de art. 971 C. Civ., dar şi de la principiul solemnităţii instituit de art. 813 C. Civ.
Darul manual face parte din categoria contractelor reale, a căror valabilitate este recunoscută în dreptul nostru de art. 644
C. Civ. Tradiţiunea bunului donat de la donator la donatar este de
esenţa acestei varietăţi de donaţie. Ca excepţie, darul manual operează prin simplul acord de voinţă al părţilor contractante, atunci când pentru un motiv sau altul, obiectul acestuia se află deja în mâinile donatarului (la momentul perfectării contractului).
Obiectul darului manual poate consta numai în bunuri mobile corporale, susceptibile de tradiţiune de mă nu ad mă nu (cărora le sunt asimilate titlurile la purtător şi biletele de bancă, întrucât încorporează valoarea creanţei şi pot fi transmise prin
tradiţiune). Bunurile imobile, precum şi mobilele incorporale
(drepturi de creanţă, drepturi de creaţie intelectuală, fond de comerţ etc.) Nu pot forma obiectul unui dar manual, pentru că nu sunt susceptibile de a fi transferate şi dobândite printr-o predare şi primire efectivă. Nu pot forma obiectul darului
: A se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 158.
103
manual nici bunurile viitoare, pentru simplul motiv că neexistând, nici nu pot fi predate.
Sumele de bani consemnate la C.E.C. vor putea fi obiect al darului manual în condiţiile în care lichidarea libretului C.E.C. al donatorului, concomitent cu constituirea soldului livretului emis pe numele donatarului „au semnificaţia juridică a unei donaţii". Deci, depunerea unei sume de bani la C.E.C. pe numele unei alte persoane, poate face obiectul darului manual, cu condiţia să nu se fi făcut cu alt titlu (de exemplu, plata unei datorii).
în consecinţă, simpla predare a unui libret C.E.C. altei persoane, nominalizat pe numele donatorului (şi netransferat pe numele donatarului), nu constituie dar manual, deoarece nu s-a transferat proprietatea sumelor de bani asupra celui căruia i s-a predat libretul nominativ.
Dovada darului manual poate fi făcută, în principiu, prin orice mijloc de probă (fiind o chestiune de fapt). Ca excepţie, donatorul şi succesorii săi pot proba darul manual, numai printr-un înscris sau început de dovadă scrisă, completată cu martori sau prezumţii, conform regulilor generale în materie de probe (art. 1191 şi urm. C. Ci v.).
Donatorul-posesor nu are nevoie de dovadă scrisă (fiind prezumat proprietar în baza art. 1909 C. Civ).
Darurile de nuntă constituie una dintre cele mai cunoscute categorii de daruri manuale73 având în vederea tradiţia potrivit căreia, cu ocazia căsătoriei, părinţii obişnuiesc să-şi înzestreze copiii cu bunuri sau alte valori, de natură a constitui, pentru început, patrimoniul comun al soţilor.
Aceste bunuri sunt dăruite, de regulă, după oficierea căsătoriei, cu ocazia serbării nunţii, ceea ce face ca ele să constituie bunuri comune ale soţilor (deoarece se presupune că
73 Alte daruri manuale suni: „pomana" care se dă cerşetorilor (care constă, de regulă,
în sume mici de bani sau alimente) şi „ciubucul" sau „bacşişul" care constă în gralificarea unei persoane care a prestat un serviciu satisfăcător pentru dispunător.
104
a existat intenţia donatorului ca ele să între în comunitatea de bunuri a soţilor).
în schimb, donaţia făcută de părinţii unuia dintre soţi, după serbarea nunţii, califică bunul drept bun propriu. Soluţia îşi are temeiul în prevederile art. 31 lit. B) C. Fam. (excepţie de Ia regulă) potrivit cărora bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin donaţie sunt bunuri proprii (cu excepţia cazului când donatorul a prevăzut că ele vor fi comune).
în doctrină s-a admis însă că darurile obişnuite au un regim derogatoriu de la dreptul comun, neintrând sub incidenţa excepţiei prevăzute de art. 31 lit. B) C. Fam., şi în consecinţă devin bunuri comune ale soţilor (potrivit regulii instituite de art. 30 C. Fam.), în susţinerea punctului de vedere de mai sus s-au invocat prevederile art. 759 C. Civ., potrivit cărora darurile obişnuite nu sunt supuse raportului donaţiilor.
De menţionat însă, că celelalte donaţii reprezentând sume mari de bani sau alte bunuri de mare valoare, devin bunuri proprii (potrivit art. 31 lit. B) C. Fam.), chiar dacă sunt făcute cu ocazia serbării nunţii şi de către persoane care nu sunt părinţii unuia dintre soţi (cu excepţia cazului în care donatorul a dorit ca bunurile respective să devină comune).
SECŢIUNEA III. EFECTELE CONTRACTULUI DE DONAŢIE
Principalul efect (legal) al contractului de donaţie este transmiterea dreptului de proprietate de la donator la donatar (consecinţă a caracterului translativ de proprietate al donaţiei).
Deşi, prin natura să donaţia transmite dreptul de proprietate, este posibil ca dreptul transmis cu titlu gratuit să fie un alt drept real (decât dreptul de proprietate) sau un drept de creanţă, în acest din urmă caz, operaţia juridică se va analiza ca o cesiune de creanţă cu titlu gratuit, căreia i se vor aplica regulile prevăzute de art. 1391 şi urm. C. Civ. (cu derogările corespunzătoare naturii gratuite a transferului).
105
1. Obligaţiile donatorului Principala obligaţie (personală) a donatorului este predea
bunului donat donatarului. Predarea bunului are semnificaţia transmiterii materiale a lucrului şi se poate face ulterior încheierii contractului, potrivit clauzelor contractuale.
Dacă părţile au convenit ca bunul donat să fie păstrat de donator şi după perfectarea contractului, acesta va răspunde pentru pieirea sau deteriorarea bunului, dar numai dacă a survenit din culpa să (pentru celelalte cazuri răspunderea fiind a donatarului-proprietar). Evident că, dacă bunul donat este un dar manual, întotdeauna donatarul va răspunde de pieirea lucrului în calitatea să de proprietar.
Având în vedere caracterul gratuit al contractului, în principiu, donatorul nu are şi obligaţia de a-l garanta pe donatar pentru evicţiune sau pentru viciile ascunse (art. 828 alin. (1) C. Civ.).
Ca excepţie de la regula de mai sus, donatorul datorează totuşi, garanţie pentru evicţiune în următoarele cazuri:
A) când a promis expres garanţie pentru evicţiune (art. 828 alin. (2) C. Civ.);
B) când evicţiunea provine dintr-un fapt personal (art. 828 alin. (3) C. Civ.);
C) când donaţia este cu sarcini, în limitele valorii acestora (art. 828 alin. (3) C.' Civ.).
Tot ca excepţie, donatorul datorează garanţie pentru viciile bunului donat, în următoarele cazuri:
A) când s-a obligat expres în acest sens; B) când viciile ascunse cunoscute de donator au pricinuit
un prejudiciu donatarului; C) când donaţia este cu sarcini, în limitele valorii
acestora.
2. Obligaţiile donatarului Atunci când donaţia este pur gratuită (neafectată de vreo
sarcină), donatarul nu are nici o obligaţie faţă de donator (contractul fiind unilateral).
în cazul de mai sus, donatarul are, cel mult o obligaţie imperfectă, de recunoştinţă (morală) care, dacă este încălcată poate duce implicit, în anumite condiţii, la revocarea donaţiei pentru ingratitudine (art. 831 C. Civ.).
Dacă donaţia este sub modo (cu sarcini), donatarul are obligaţia de a executa sarcina, întocmai ca debitorii din contractele sinalagmatice deoarece, în caz contrar, donaţia poate fi revocată.
3. Efectele donaţiei faţă de terţi Prin caracterul său translativ de proprietate, contractul de
donaţie, produce efecte directe, doar între părţile contractante. Pentru ca donaţia să producă efecte şi faţă de terţi este
necesară îndeplinirea formelor de publicitate. Când bunul donat este un mobil corporal opozabilitatea
se realizează prin transmiterea posesiei bunului respectiv (art. 972 şi art. 1909 C. Civ.).
Dacă obiectul donaţiei este un drept de creanţă opozabilitatea faţă de terţi se realizează numai prin notificarea cesiunii către debitorul cedat ori prin acceptarea ei de către acesta printr-un act autentic (art. 1393 C. Civ.).
în cazul în care obiectul donaţiei este un imobil, contractul devine opozabil terţilor din momentul transcrierii dreptului în cartea funciară (art. 818 C. Civ. Şi art. 22 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare).
Transcrierea în cartea funciară poate fi cerută, în primul rând de donatar, deoarece el este cel mai interesat să preîntâmpine dobândirea aceluiaşi drept de către terţi. Pot de asemenea să ceară transcrierea: mandatarul donatarului, tutorele, ascendenţii minorului donatar şi chiar donatorul.
106 107
Potrivit art. 820 C. Civ. Anumite persoane, cum sunt: tutorii care îi reprezintă pe minori sau pe interzişi sunt obligate să solicite transcrierea donaţiei, sub sancţiunea acoperirii daunelor create persoanelor fără capacitate, prin inacţiunea lor.
Art. 819 C. Civ. Prevede dispoziţii derogatorii în materie (faţă de publicitatea actelor cu titlu oneros), în sensul că lipsa transcrierii poate fi invocată de orice persoană interesată, dar în primul rând de cei care au primit de la înstrăinător proprietatea bunului, creditorii ipotecari asupra bunului donat şi succesorii cu titlu particular ai donatorului.
Nu pot invoca lipsa transcrierii donaţiei: donatorul şi succesorii săi universali sau cei cu titlu universal, precum şi reprezentanţii legali sau convenţionali ai donatarului, deoarece aceştia erau obligaţi să ceară transcrierea actului.
Potrivit art. 37 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare74 dobânditorul de bună-credinţă al unui drept real (prin donaţie sau legat), ce şi-a înscris dreptul în cartea funciară va simţi pe deplin efectele publicităţii imobiliare "decât în termen de 10 ani, socotiţi din ziua când s-a înregistrat cererea lor de înscriere" (după prescripţia acţiunii în rectificare).
SECŢIUNEA A IV-A. CAUZELE LEGALE DE REVOCARE A DONAŢIILOR
Donaţiile sunt, prin esenţa lor, în principiu, irevocabile. După cum am văzut anterior, ca excepţie de la principiul
irevocabilităţii, donaţiile sunt revocabile în două cazuri. Este cazul donaţiilor între soţi (art. 937 C. Civ.) Şi a donaţiilor de bunuri viitoare (art. 821 C. Civ.).
Codul civil (art. 829) prevede şi alte trei cazuri în care donaţia "se revocă" (pentru neexecutarea sarcinii, pentru
74 Republicată în M. Of. nr. 201/3 mar. 2006
108
ingratitudine, şi pentru naşterea unui copil), cunoscute în doctrină drept "cauze legale de revocare a donaţiilor".
Doctrină este unanimă în a aprecia că cele trei cauze legale de revocare nu sunt excepţii de la principiul irevocabilităţii donaţiei, deoarece nu depind exclusiv de voinţa donatorului75.
Elementul care a creat confuzii în cazul excepţiilor de la principiul irevocabilităţii donaţiilor a fost folosirea improprie a termenului de "revocare" în art. 829. Precizăm că cele trei cazuri de "revocare legală" prevăzute de legiuitor sunt în fapt, cazuri de rezoluţiune a contractului.
De menţionat că părţile pot stipula în contract şi alte clauze care pot duce la revocarea donaţiei (cu respectarea principiului irevocabilităţii).
Precizăm că numai revocarea legală pentru naşterea unui copil operează de drept (celelalte două fiind judiciare).
1. Revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcinii Dacă donaţia este sub modo (cu sarcini), donatarul are
obligaţia de a executa sarcina, deoarece în caz contrar, donaţia va fi revocată (rezoluţionată).
Sarcina reprezintă o obligaţie impusă de donator gratificatului, în limita căreia se diminuează caracterul gratuit al liberalităţii.
Sarcina trebuie să fie posibilă, licită si morală. Ea poate fi dispusă în favoarea dispunătorului, în favoarea unui terţ sau în favoarea gratificatului însuşi, în primele două situaţii, sarcina transformă liberalitatea într-un act mixt, în parte oneros, în parte gratuit. Dacă sarcina absoarbe integral valoarea liberalităţii, caracterul gratuit dispare şi liberalitatea se transformă într-un act cu titlu oneros.
75 Adăugăm că în acest sens, că cele trei cauze nici nu sunt de fapt revocări veritabile (ci în fapt sunt cauze de rezoluţiune a contractului).
109
Sarcina se aseamănă cu o condiţie rezolutorie deoarece nici una nu afectează naşterea dreptului, iar în caz de realizare a condiţiei sau de revocare legală a donaţiei pentru neexecutarea sarcinii, efectele sunt retroactive.
Sarcina şi condiţia rezolutorie nu se confundă. Astfel, în cazul condiţiei rezolutorii nu se creează obligaţii în sarcina donatarului (chiar dacă este potestativă)76, în schimb sarcina obligă pe donatar (în caz de neexecutare putându-se recurge la măsuri de executare).
Având în vedere că în limita sarcinii, contractul de donaţie are caracter sinalagmatic, în caz de neexecutare, donatorul poate cere justiţiei executarea silită a obligaţiei (ce formează obiectul sarcinii), cu daune-interese sau revocarea donaţiei, potrivit dispoziţiilor art. 1020 şi 1021 C. Civ. în schimb, donatarul nu se poate elibera de sarcină, abandonând bunurile dăruite (fără acordul donatorului).
Neîndeplinirea sarcinii trebuie să fie culpabilă donatarului.
Revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcinii este judiciară, deci trebuie să fie cerută instanţei.
Acţiunea în revocarea donaţiei pentru neîndeplinirea sarcinilor poate fi exercitată în principiu, de donator, dar şi de succesorii săi în drepturi, de creditorii chirografari pe cale oblică (art. 974 C. Civ.) Ori de cesionar (atunci când i s-a transmis acţiunea în revocare, cu titlu oneros sau gratuit).
în cazul sarcinii stipulate în favoarea unui terţ, acesta poate cere numai executarea obligaţiei asumate de donatar, dar nu şi rezoluţiunea contractului, deoarece el nu este parte contractantă77.
2. Revocarea pentru ingratitudine
Faptele care atrag revocarea donaţiei pentru ingratitudine sunt enumerate limitativ de art. 831 C. Civ. (şi, în consecinţă, sunt de strictă interpretare).
A). Donatarul să fi atentat la viaţa donatorului (art. 831 pct. l C. Civ.). în această situaţie, nu se cere o condamnare penală (aşa cum se cere în cazul nedemnităţii prevăzute de art. 655 C. Civ.), fiind suficient să existe intenţia autorului de a ucide (chiar dacă donatorul nu a fost nici măcar rănit).
Uciderea din culpă sau în legitimă apărare nu este cauză de revocare (precum nici uciderea donatorului de către donatarul lipsit de discernământ).
B). Donatarul să fi săvârşit delicte, cruzimi sau injurii grave (art. 831 pct. 2 C. Civ.).
Prin delicte se înţeleg orice fapte penale, prin care sunt lezate bunurile sau persoana donatorului.
Delictul comis asupra persoanei sau averii soţului donatorului sau contra rudelor acestuia se consideră delict îndreptat contra donatorului însuşi.
Actele de cruzime vizează integritatea corporală şi sănătatea doctorului (şi trebuie săvârşite de donatar sau din ordinul acestuia, de către o altă persoană).
Injuriile sunt fapte care ating onoarea, demnitatea sau reputaţia donatorului. Faptele trebuie să aibă o anumită gravitate (care se apreciază de instanţa de judecată).
Faptele enumerate de art. 831 pct. 2 C. Civ. Trebuie săvârşite cu intenţie (în lipsa acesteia, ingratitudinea nu se poate presupune).
C). Refuzul donatarului de a da alimente donatorului (art. 831 pct. 3 C. Civ.). Se are în vedere fapta donatarului care (deşi avea posibilitatea) a refuzat cererea donatorului (aflat în nevoie) de a-i da alimente.
' Condiţia potestativă contravine principiului irevocabilităţii numai dacă este din partea donatorului; a se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 170. '7 Turianu C., Drept civil, Editura Universitara, Bucureşti 2004, p. 45
110 111
De menţionat că, revocarea donaţiei nu operează dacă donatorul avea obligate alte persoane de ai acorda întreţinere (inclusiv alimente).
Valoarea alimentelor nu poate depăşi valoarea bunului donat.
In toate cazurile, „refuzul nejustificat de alimente este sancţionat numai prin posibilitatea revocării donaţiei". Donatorul şi donatarul nu au acţiune în justiţie pentru a cere, întreţinere de la donatar şi respectiv restituirea prin echivalent a prestaţiilor.
Acţiunea în revocarea donaţiei pentru ingratitudine va putea fi îndreptată doar împotriva donatarului vinovat (art. 833 alin. (2) C. Civ.). Moştenitorii donatarului nu pot fi obligaţi să restituie bunul primit de autorul lor cu titlu de donaţie.
Ea poate fi intentată numai de donator, fiind o acţiune strict personală.
Ca excepţie, moştenitorii donatorului vor putea deveni titulari ai acţiunii în revocare, dacă acţiunea a fost introdusă de donator sau dacă donatorul a decedat înainte de expirarea termenului în care acţiunea putea fi intentată (art. 833 alin. (2) C. Civ.). Acţiunea nu poate fi intentată nici de către creditorii donatorului pe calea acţiunii oblice, deoarece „ea presupune aprecierea morală a conduitei donatarului, pe care o poate face numai donatorul".
Revocarea legală pentru ingratitudine este de asemenea judiciară (deci trebuie cerută instanţei de judecată).
Acţiunea trebuie introdusă în termen de un an, calculat de la data producerii faptului sau din ziua când donatorul 1-a cunoscut (art. 833 alin. (1) C. Civ.). Termenul de un an este un termen de decădere (nu de prescripţie), prezumându-se că dacă a trecut un an fără ca donatorul să ceară revocarea donaţiei, acesta 1-a iertat pe donatar.
Datorită faptului că acţiunea în revocare pentru ingratitudine are caracter esenţialmente personal, admiterea acesteia nu va produce efecte retroactive fata de terţi.
Toate donaţiile sunt supuse revocării pentru ingratitudine. 3. Revocarea pentru naşterea unui copil Orice donaţie făcută de o persoană care nu are copii, va fi
revocată de drept, dacă donatorului după încheierea donaţiei i se naşte un copil sau un alt descendent, din căsătorie sau din afară căsătoriei.
Potrivit art. 836 C. Civ. Revocarea donaţiei va avea loc chiar şi în cazul în care copilul se naşte după moartea donatorului.
Cauza de revocare se întemeiază pe prezumţia voinţei donatorului de a revoca donaţia în caz de producere a acestui eveniment, dar şi pe ideea de protecţie a copilului.
Pentru ca donaţia să fie revocată pentru naşterea unui copil se cer întrunite două condiţii:
A). Donatorul să nu fi avut copii sau alţi descendenţi, la momentul încheierii donaţiei. Existenţa unui copil conceput la încheierea donaţiei nu împiedică revocarea contractului (art. 837 C. Civ.).
B). Ulterior donaţiei, să i se fi născut (donatorului) un copil viu.78
Revocarea pentru naşterea unui copil operează de drept (art. 836 C. Civ.) Şi pentru orice fel de donaţii. In consecinţă, prin simplul fapt al naşterii unui copil al donatorului, donaţia anterior încheiată este desfiinţată prin dispoziţia legii (fără a fi necesară intervenţia justiţiei).
Pentru considerentele de mai sus, în caz de litigiu instanţa, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile legale, va constata numai revocarea (nepronunţându-se în cauză).
112
Este tară ele relevanţă dacă copilul este născut viu sau viabil.
113
Acţiunea în restituire poate fi intentată de către donator, dar şi de către succesorii săi în drepturi (inclusiv creditorii, pe calea acţiunii oblice).
Potrivit art. 21 din Decretul nr. 167/1958, acţiunea în restituirea bunului donat - proprietatea fiind redobândită de drept - se prescrie după 30 de ani de la naşterea copilului.
Ca efect al naşterii unui copil, dreptul de proprietate al donatarului este desfiinţat retroactiv, iar lucrurile donate reintră în patrimoniul donatorului, libere de orice sarcini.
Orice clauză, „prin care donatorul ar renunţa la revocarea donaţiunii pentru naştere de fiu (copil - s.n.), este nulă şi fără nici un efect" (art. 839 C. Civ.).
După cum am văzut, doctrina este unanimă în a aprecia că naşterea unui copil din căsătorie sau din afară căsătoriei revocă, de drept, donaţia anterior încheiată.
Doctrina a fost însă împărţită când a trebuit să răspundă la întrebarea: ce efecte va produce adopţia în această materie?
Potrivit unei opinii, dacă donatorul avea un copil adoptat în momentul donaţiei, naşterea ulterioară a unui copil nu va determina revocarea donaţiei, deoarece adoptatul „este asimilat copilul din căsătorie". Tot aşa adoptarea unui copil ulterior donaţiei ar avea drept efect revocarea acesteia.
Intr-o altă opinie, la care ne raliem, împărtăşită şi de practica judecătorească s-a reţinut soluţia contrară, potrivit căreia revocarea pentru naşterea unui copil operează numai când donatorul dobândeşte (chiar postum) un copil exclusiv din căsătorie sau din afară căsătoriei.
în acest context, trebuie să admitem implicit, că nici existenţa unui copil adoptat anterior donaţiei nu împiedică revocarea contractului.
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE
Noţiunea şi interpretarea contractului de donaţie. Obiectul contractului de donaţie. Contractul de donaţie. Condiţii de formă. Contractul de donaţie. Incapacităţi de a dispune. Contractul de donaţie. Incapacităţi de a primi. Principiul irevocabilităţii donaţiilor. Revocabilitatea donaţiilor între soţi. Donaţiile deghizate. Donaţiile prin interpunere de persoane. Donaţiile indirecte. Darurile manuale. Darurile de nuntă. Obligaţiile donatarului. Obligaţiile donatorului. Revocarea donaţiei pentru ingratitudine. Revocarea donaţiei pentru survenienţă de copil.
114 115
SPEŢE
Analizaţi următoarea speţă79: Reclamantul K.M. a chemat în judecata pe parata C.M.
solicitând instanţei să dispună revocarea donaţiei încheiata între el, în calitate de donator, şi fosta şotie, parata CM, în calitate de donatar.
Reclamantul a susţinut ca a donat şotiei sale un apartament, în perioada căsătoriei, si, având în vedere ca şotii au divorţat, considera oportuna revocarea donaţiei.
Prin sentinţa civila nr. 1707/1997, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a respins acţiunea, ca fiind tardiv formulata, întrucât cererea are caracter patrimonial şi trebuia respectat termenul de prescripţie de 3 ani, prevăzut de Decretul 167/1958, termen care a început să curgă de la desfacerea căsătoriei (acţiunea fiind introdusa la data de 23.09.1996).
Sentinţa a rămas definitiva, prin respingerea apelului formulat de reclamantul KM, potrivit deciziei civile nr. 1836/05.09.1997, pronunţata de Tribunalul Bucureşti secţia a IV-a civila. Instanţa de apel a constatat ca dispoziţii Decretului nr. 167/1958 au fost aplicate corect, având în vedere calificarea dreptului ce se valorifica prin prezenta cerere.
Sub acest aspect, instanţa a reţinut caracterul patrimonial al dreptului de a revoca donaţia, împotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul KM, solicitând casarea hotărârii în baza art.304 pct.9 Cod proc.civ., pentru aplicarea greşita a dispoziţiilor privitoare la prescripţie şi a cerut, de asemenea, trimiterea cauzei spre rejudecare. Recursul va fi respins, deoarece deşi motivarea în drept a instanţelor este greşita, trebuie menţinută soluţia de respingere a cererii, iar conform considerentelor prezentei decizii, nu se impune nici trimiterea cauzei spre rejudecare.
www. spete.avocatura.com
116
în consecinţa, recursul va fi respins, iar instanţa va schimba numai motivarea greşita în drept, constatând ca hotărârea de respingere a cererii de revocare a donaţiei trebuie menţinută, cu precizarea ca este inadmisibila şi nu tardiva ori prescrisa.
Răspundeţi Ia următoarele întrebări:
Citiţi şi explicaţi prevederile art. 937 din Codul Civil. Definiţi noţiunea de prescripţie extinctivă. Explicaţi diferenţa între următoarele noţiuni: inadmisibil,
tardiv, ori prescris. Acţiunea promovata poate fi admisa ? Motivaţi. Exista vreo cauza legala de revocare, ale cârei condiţii de
îndeplinire să poată fi analizate de către instanţa, ştiut fiind ca instanţa nu poate hotări în privinţa a aceea ce legiuitorul a dispus să fie lăsat la voia neîngrădita a persoanei (ad nutum) ?
Analizaţi următoarea speţă80: La data de 02 februarie 2006, M.A. şi fiica să M.O. s-au
prezentat în fata notarului public pentru a încheia un contract de donaţie în forma autentica pentru imobilul situat în Str. Primăverii nr. 43, M.A. în calitate de donatoare şi M.O în calitate de donatar.
Notarul public a luat astfel de act de consimtantul celor doua persoane dar nu a întocmit actul de donaţie datorita faptului ca cele doua părţi nu aveau suficienţi bani pentru achitarea taxelor de timbru prevăzute conform legii.
La data de 19 februarie 2006 M.A. a decedat iar la data deschiderii moştenirii, o luna mai târziu, în condiţiile în care la moştenire a venit şi fratele lui M.O, aceasta din urma prezintă un contract de donaţie încheiat între ea şi mama să la data de 21 februarie 2006.
80 www.scj.ro
117
Prin urmare M.A. a acţionat-o în judecata pe sora să M.O. solicitând instanţei să desfiinţeze contractul de donaţie, motivând ca autentificarea s-a produs după decesul donatoarei astfel încât consimţământul acesteia nu mai este valabil.
Răspundeţi la următoarele întrebări:
Ce este consimţământul şi cum trebuie acesta să fie exprimat pentru a produce efecte juridice?
Este valabilă autentificarea actului de donaţie în acest caz?
Care credeţi ca va fi soluţia instanţei. Motivaţi.
MODEL DE CONTRACT
CONTRACT DE DONAŢIE încheiat astăzi............. La ................................
L PĂRŢILE CONTRACTANTE 1.1. D .................................................................. , domiciliat în ................................................. , str ......................................... Nr. ...... , bloc ....... , scara ....... , etaj ........, apartament ..., sector/judeţ......................... , născut la data de (ziua, luna, anul) ....................................... în (localitatea) .........................., sector/judeţ ................................ , fiul lui .............................. Şi al ............................................., posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria ..................Nr ...................... , eliberat de ........................., cod numeric personal................................, în calitate de donator , pe de o parte, şi
1.2. D ................................................................. , domiciliat în .............................................., str....................................Nr ............., bloc ........, scara ......... , etaj ........., apartament ......, sector/judeţ ........................ , născut la data de (ziua, luna, anul) ....................................................... în (localitatea) ..............., sector/judeţ ................................., fiul lui .................................................. Şi al .............................................. , posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria................... Nr. ........................., eliberat de ............................. , cod numeric personal ........................, în calitate de donatar, pe de altă parte,
Au convenit să încheie prezentul contract de donaţie, cu respectarea următoarelor clauze:
II. OBIECTUL CONTRACTULUI
118 119
2.1. A) Eu donatorul, donez donatarului apartamentul nr. .............. Din blocul ......... , scara ........ , etajul .......... , situat în localitatea ................................ , sectorul/judeţul ............................. , compus din ..................Camere şi dependinţe, precum şi dreptul de coproprietate în cotă indiviză de ..... % din părţile şi dependinţele comune ale imobilului, care prin natura şi destinaţia lor sunt în folosinţa tuturor proprietarilor.
B) O dată cu apartamentul se transmite donatarului şi dreptul de folosinţă asupra terenului aferent locuinţei în suprafaţă de ......... Mp, adică cota indiviză de....... % atribuit pentru toată durata existenţei construcţiei.
C) Eu, donatorul, îmi rezerv dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului descris mai sus.
D) Acest apartament a intrat în proprietatea mea astfel:
E) Apartamentul care se donează este liber de orice sarcini şi urmări de orice natură, nu a fost scos din circuitul civil prin trecere în proprietate publică, fiind în mod legal şi continuu în proprietatea şi posesia mea, de la data dobândirii şi până în prezent. Eu, donatorul, garantez pe donatar împotriva oricărei evicţiuni, potrivit art. 828 Cod civil.
F) Impozitele şi taxele aferente apartamentului, care face obiectul prezentului contract, sunt achitate la zi de către donator, aşa cum rezultă din certificatul nr ...................... Din .................... Eliberat de ................., urmând ca de astăzi, data autentificării să treacă în sarcina donatarului, care suportă plata taxelor şi onorariul notarului public, pentru autentificarea prezentului contract.
G) Transmiterea proprietăţii asupra apartamentului se face astăzi, data autentificării contractului, fără îndeplinirea altei formalităţi, donatarul urmând a dobândi şi posesia apartamentului la data decesului donatorului.
2.2. Evaluăm prezenta donaţie la ........................Lei, exclusiv cu scopul stabilirii taxei de timbru.
2.3. A) Eu donatarul, primesc cu recunoştinţă donaţia făcută de ......................................... Având ca obiect apartamentul descris mai sus, proprietatea sa, şi sunt întru totul de acord cu prezentul înscris.
B) Cunosc situaţia juridică şi de fapt a apartamentului, ca fiind cea descrisă mai sus de către donator şi declar că îl scutesc pe acesta de cercetarea registrelor de publicitate imobiliară şi că înţeleg să-1 dobândesc în aceste condiţii şi pe riscul meu ceea ce nu îl exonerează pe donator de răspunderea pentru evicţiune.
III. CLAUZE FINALE
3.1. Noi, părţile, potrivit prevederilor art................. Din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, declarăm că vom îndeplini formalităţile necesare pentru efectuarea operaţiunii de publicitate imobiliară.
3.2. Prezentul contract a fost redactat într-un număr de ................................................. Exemplare, la Biroul Notarului Public...............................................
3.3. S-au eliberat părţilor ............... Exemplare, un exemplar păstrându-se în arhiva biroului notarial.
DONATOR
DONATAR
120 121
MODEL NR. 2
CONTRACT DE DONAŢIE
încheiat astăzi ............. La.................................
I. PĂRŢILE CONTRACTANTE 1.1. D ................................................................., domiciliat în ............................................., str................................. Nr ................ , bloc .......... , scara .........., etaj .......... , apartament ...... , sector/judeţ.......................... , născut la data de (ziua, luna, anul) ................................................. în (localitatea) ........................... Sector/judeţ .........................., fiul lui ........................................ Şi al ......................, posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria .......... Nr .......................... , eliberat de ............... , cod numeric personal....................... , şi 1.1. D ......................................................, domiciliat în ., .........................................., str...............................Nr .............. , bloc .......... , scara .........., etaj .......... , apartament ...... , sector/judeţ ......................... , născut la data de (ziua, luna, anul) ................................................. în (localitatea) .............................. Sector/judeţ ........................., fiul lui ........................................ Şi al .........................................., posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria ........................ Nr........................... , eliberat de ......................., cod numeric personal ............................................ , în calitate de donatori , pe de o parte, Şi 1.2. D ........................................................................., domiciliat în ........................................... , str ................................. Nr. ................, bloc .......... , scara ......... , etaj........... , apartament........ , sector/judeţ ..............................., născut la data de (ziua, luna, anul)........................................în (localitatea).............................. Sector/judeţ ......................, fiul lui ...........................................
Şi al ........................................ , posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria ..................... Nr.................... , eliberat de ................................., cod numeric personal ......................, în calitate de donatar, pe de altă parte,
Au convenit să încheie prezentul contract de donaţie, cu respectarea următoarelor clauze: II. OBIECTUL CONTRACTULUI 2.1. A) Noi donatorii, donăm fiului nostru................................. în mod irevocabil şi fără sarcini suma de (în cifre şi litere) ............................... , echivalentul a (în cifre şi litere) ......................................., calculaţi la cursul de schimb al B.N.R. de .................................. Lei, din ziua efectuării donaţiei, în scopul cumpărării unei locuinţe proprietate personală în .......................
B) Declarăm că aceşti bani provin din ......................................................................... Supuse regimului fiscal de impozitare în conformitate cu legea română. 2.2. Eu donatarul, declar că accept cu recunoştinţă donaţia făcută de părinţii mei ....................................... Privind suma de ..................................... Şi declar că îi voi folosi pentru
cumpărarea unei locuinţe proprietate personală în...................... III. CLAUZE FINALE 3.1. Prezentul contract de donaţie se face în baza Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 3/1997 privind efectuarea operaţiunilor valutare. 3.2. Prezentul contract a fost redactat într-un număr de......... Exemplare la Biroul Notarului Public........... 3.3. S-au eliberat părţilor ............... Exemplare, un exemplar păstrându-se în arhiva biroului notarial.
DONATORI DONATAR
122 123
GRILE
Constituie donaţie (liberalitate): A) executarea unei obligaţii civile imperfecte; B) premiile sau recompensele oferite în scopuri publicitare de un comerciant clienţilor; C) repararea pagubei cauzate, deşi nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale. Neexecutarea sarcinii: A) afectează valabilitatea actului juridic; B) afectează numai eficacitatea actului juridic; C) da dreptul dispunătorului de a opta între a cere rezoluţiunea actului juridic sau a pretinde obligarea la executarea în natura a sarcinii.
Donaţia cu sarcina în favoarea celui gratificat este: A) lovita de nulitate, întrucât contravine principiului irevocabilităţii donaţiilor; B) un contract sinalagmatic, în limita sarcinii; C) un act juridic afectat de o condiţie rezolutorie pur potestativa. Nu pot constitui obiectul darului manual: A) succesiunile nedeschise; B) bunurile viitoare; C) bunurile mobile publice. Dacă donaţia are ca obiect bunul altuia: A) contractul este nul, în toate cazurile; B) contractul este valabil dacă donatarul este de buna-credinţa; C) contractul este nul numai dacă donatorul este de rea- credinţa.
Dovada donaţiei unei case: A) poate fi făcuta numai cu act autentic; B) nu poate fi făcuta cu martori;
124
C) poate fi făcuta cu martori numai când exista început de dovada scrisa. Donaţia nulă pentru vicii de forma: A) poate fi confirmata, ratificata sau acoperita prin executarea de buna voie de către donator; B) poate fi confirmata, ratificata sau acoperita de către moştenitorii donatorului, dacă ratificarea, confirmarea sau executarea este benevola şi făcuta în deplina cunoştinţa de cauza; C) nu poate fi confirmata, ratificata sau acoperita nici de moştenitori. Intre absenţi donaţia este valabilă în condiţiile: A) oferta de a dărui este făcuta în forma autentica; B) acceptarea este făcuta în forma autentica; C) acceptarea, prin înscris separat, să aibă loc în timpul vieţii donatorului; D) moştenitorii donatarului pot accepta ei donaţia; E) creditorii pot accepta donaţia, dar numai în timpul vieţii donatarului; F) actul de acceptare să fie comunicat donatorului în timpul vieţii acestuia. Donatorul poate revoca donaţia: A) pana în momentul primirii comunicării de acceptare; B) nu numai expres, ci şi tacit; C) fără a notifica donatarului revocarea. în cazul donaţiilor, statul estimativ: A) poate fi întocmit şi printr-un înscris separat sub semnătura privata, semnat însă de ambele părţi; B) atrage sancţiunea nulităţii relative dacă nu este întocmit; C) reprezintă o descriere şi evaluare, cel puţin globala, a bunurilor mobile (corporate, incorporale) dăruite; D) este cerut ad probationem; E) nu este necesar la darul manual şi la donaţia indirecta.
125
Pot fi donatori: A) persoanele puse sub interdicţie judecătoreasca, dar numai prin reprezentanţii legali; B) minorii, cu încuviinţarea autorităţii tutelare; C) minorul poate dispune prin donaţie în favoarea tutorelui după ce a ajuns la majorat, chiar dacă autoritatea tutelara n-a dat descărcare de gestiune tutorelui, cu excepţia cazului când tutore este ascendentul minorului. D)nici un răspuns corect
Nu au capacitatea de a primi donaţii în mod direct: A) persoanele neconcepute; B) organizaţiile care n-au dobândit personalitate juridica, cu excepţia cazului când donaţia este făcuta în cursul constituirii, dar numai întrucât aceasta este ceruta pentru ca persoana juridica să ia fiinţa; C) cetăţenii străini şi apatrizii nu pot primi donaţii având ca obiect dreptul de proprietate asupra unui teren sau asupra unei construcţii
Nu au capacitatea de a primi donaţii: A) medicul sau preotul nu pot primi nici un fel de donaţii de la persoana căreia i-au acordat asistenta cu caracter repetat în boala de care a decedat; B) minorii şi interzişii au dreptul de a primi donaţii, dar nu au exerciţiul acestui drept; C) surdo-muţii care nu ştie să scrie nu poate accepta o donaţie decât cu asistarea unui curator special.
Donaţiile făcute unor minori sau interzişi pot fi acceptate: A) de tutore; B) de părinţi; C) de ceilalţi ascendenţi ai minorului sau interzisului, chiar dacă părinţii ar fi în viata şi ar refuza să accepte donaţia.
126
Donaţia între absenţi produce efecte: A) din momentul acceptării ei de către donatar; B) din momentul facerii ofertei; C) din momentul primirii actului de acceptare. Constituie cauze de revocare a donaţiei pentru ingratitudine A) dacă donatarul a atentat la viata donatorului; B) dacă donatarul este culpabil fata de donator, de delicte cruzimi sau injurii grave; C) refuzul de alimente; D) dacă donatarul a atentat la viata donatorului, numai însă dacă exista o condamnare penala. Acţiunea în revocarea donaţiei pentru ingratitudine: A) este o acţiune strict personala; B) trebuie introdusa în termen de 2 ani din ziua faptei sau din ziua când donatarul a cunoscut fapta de ingratitudine; C) poate fi continuata de moştenitori, dacă donatorul a decedat înainte de terminarea procesului. Revocarea pentru survenienta de copil: A) intervine de drept; B) nu intervine daca, în momentul facerii donaţiei, donatorul avea un copil conceput şi acesta se naşte; C) intervine şi când donatorul adopta un copil, după facerea donaţiei. Acţiunea în revocarea donaţiei pentru ingratitudine: A) poate fi introdusa de moştenitorii donatorului, dacă acesta a decedat înainte de expirarea termenului în care acţiunea putea fi introdusa; B) se poate introduce numai împotriva autorului faptului de ingratitudine; C) în cazul în care este admisa, produce efecte retroactive şi fata de terţi; D) poate fi introdusa împotriva erezilor donatarului.
127
Revocarea pentru survenienta de copil: A) nu intervine dacă donatorul avea un copil adoptat şi ulterior, după donaţie, i se naşte un copil; B) intervine dacă donatorul a recunoscut un copil după donaţie, copil ce era născut în momentul donaţiei; C) intervine chiar dacă copilul se naşte după moartea donatorului; D) intervine şi când copilul donatorului ar fi fost conceput la momentul donaţiei; E) nu intervine dacă donatarul a intrat în posesia lucrurilor dăruite şi a fost lăsat în posesia acelor lucruri după naşterea fiului donatorului. Trebuie să fie prevăzute în forma solemna: A) oferta de donaţie; B) acceptarea ofertei de donaţie; C) sarcinile sau condiţiile donaţiei. Când donaţia se încheie între absenţi, donatorul trebuie să fie capabil: A) în momentul facerii ofertei; B) în momentul acceptării de către donatar; C) în momentul primirii actului de acceptare. Când donaţia se încheie între absenţi, donatarul trebuie să fie capabil: A) în momentul facerii ofertei; B) în momentul acceptării ofertei; C) în momentul primirii actului de acceptare de către donator. Atrag sancţiunea nulităţii relative: A) nerespectarea dispoziţiilor de a face şi de a primi donaţii, când donatarul este un incapabil, în toate cazurile; B) donaţia unui teren, când donatarul este cetăţean străin; C) donaţiile substanţiale, neremuneratorii, făcute medicului sau preotului, dacă i-au îngrijit în ultima boală pe donator şi acesta a murit. D) nici un răspuns corect
Constituie clauze incompatibile cu principiul irevocabilităţii donaţiilor: A) dreptul de denunţare unilaterala a contractului; B) condiţiile potestative din partea donatorului; C) plata datoriilor viitoare nedeterminate ce ar trebui făcuta h către donatar pentru datoriile donatorului; D) dreptul de a dispune de bunul donat, rezervat donatorului Constituie clauze permise în contractul de donaţie: A) termenul, condiţia cazuala sau mixtă; B) substituţia fideicomisara condiţională; C) inserarea în libretul CEC a numelui donatorului la clauza de împuternicire. Soţul donator poate revoca donaţia făcuta celuilalt soţ: A) numai în timpul căsătoriei; B) chiar după decesul soţului donatar, împotriva moştenitorilor lui C) şi după încetarea căsătoriei; D) numai pana la momentul morţii sale (a soţului donator).
Donaţia între soţi: A) se revoca de drept pentru survenienta de copil; B) poate fi revocata de creditorii sau moştenitorii soţului donator; C) poate fi revocata pentru neexecutarea sarcinii sau pentru ingratitudine de către moştenitorul donatorului. Sunt interzise, sub sancţiunea nulităţii absolute: A) donaţiile mutuale reciproce între soţi făcute în acelaşi act; B) donaţiile deghizate între soţi; C) donaţiile făcute prin interpunere de persoana între soţi, dar numai dacă aduc atingere rezervei succesorale. Donaţia între vii pentru bunurile viitoare: A) este irevocabila; B) este revocabila; C) este nula.
128 129
Donaţia cu sarcina în favoarea celui gratificat este: A) lovita de nulitate, întrucât contravine principiului irevocabilităţii donaţiilor; B) un contract sinalagmatic, în limita sarcinii; C) un act juridic afectat de o condiţie rezolutorie pur potestativa.
Constituie donaţii simulate: A) donaţiile deghizate; B) donaţiile prin interpunere de persoana; C) donaţiile indirecte.
CONTRACTUL DE MANDAT
- MANDATUL cu REPREZENTARE -
SECŢIUNEA L NOŢIUNE şi REGLEMENTARE
1. Noţiune. Potrivit art. 1532 C. Civ. Mandatul este un contract „în puterea căruia o persoană se obligă, fără plată, de a face ceva pe seama unei alte persoane de la care a primit însărcinarea".
Definiţia dată mandatului de Codul civil, deşi conţine elementele generale ce caracterizează acest contract, are însă neajunsul de a nu-1 delimita suficient de alte contracte civile (de exemplu, de contractul de antrepriză sau de contractul de muncă).
Din cele de mai sus rezultă că, părţile contractului de mandat sunt mandantul (persoană fizică sau juridică) care împuterniceşte o altă persoană să încheie acte juridice pe seama să şi mandatarul (persoană fizică sau juridică) care se obligă să încheie acte juridice în numele mandantului.
De menţionat că, trimisul sau mesagerul nu pot fi asimilaţi mandatarului, ei executând, de regulă, servicii care nu implică încheierea de acte juridice şi, oricum, nu au calitatea de reprezentanţi ai mandantului (activitatea lor putând fi calificată ca antrepriză).
în general, contractul de mandat este rodul exclusiv al voinţelor reunite ale mandantului şi respectiv, mandatarului, însă raporturile juridice de mandat pot fi generate şi de litera legii; de exemplu, art. 35 alin. (2) C. Fam instituie prezumţia de mandat tacit reciproc între soţi în ceea ce priveşte actele de administrare (şi uneori chiar de dispoziţie) cu privire la bunurile comune81.
130
Mandatul are o planşă largă de acriile: de la activităţi simple de reprezentare (de
131
2. Reglementare. Sediul materie se află în Codul civil, Cartea a IlI-a, Titlul IX „Despre mandat": Capitolul I „Despre natura mandatului", art. 1532-1538, Capitolul II „Despre îndatoririle mandatarului" art. 1539-1545, Capitolul III „Despre obligaţiile mandantului art. 1546-1551 şi Capitolul IV „Despre diferitele moduri dup care mandatul încetează" art. 1552-1559.
1. Caractere juridice şi delimitare
1. Caractere juridice. A). Mandatul este un contract consensual deoarece
pentru încheierea lui valabilă este suficientă simpla manifestare de voinţă a părţilor.
In practică, mandatul, ca instrumentum, se prezintă sub forma unui înscris, care de cele mai multe ori poartă numele de mandat, procură sau împuternicire. In limbajul juridic curent, se mai foloseşte şi termenul de „delegaţie" (total inadecvat)82.
Dovada mandatului se face, de regulă, potrivit dreptului comun (art. 1191 alin. l,2,şi 3), atât faţă de părţi, dar şi faţă de terţul contractant (nu şi de alţi terţi), respectiv înscris peste 250 lei, interdicţia probei cu martori etc.83.
In ceea ce priveşte pe terţi (alţii decât cei care au contractat cu mandatarul) aceştia vor putea face dovada mandatului prin orice mijloace de probă (inclusiv martori sau prezumţii), deoarece pentru ei contractul nu este decât un fapt juridic (şi nu act juridic).
B), în principiu, mandatul este cu titlu gratuit, fiind „fără plată, când nu s-a stipulat contrariu" (art. 1532,1534 C. Ci v.).
Din conţinutul art. 1534 C. Civ. Rezultă însă că mandatul este gratuit numai în lipsa unei stipulaţii contrare; deci mandatul poate fi şi remunerat.
In consecinţă, prin natura să contractul de mandat este gratuit. Gratuitatea mandatului nu este însă şi de esenţa acestuia, părţile putând conveni şi asupra unei plăţi datorate mandatarului (caz în care mandatul devine oneros)84.
C). Mandatul este un contract intuitu personae, deoarece se încheie în consideraţia unei anume persoane, încrederea pe care mandantul o are în mandatar având o importanţă esenţială Ia perfectarea contractului.
D). Când mandatul este cu titlu gratuit, el are caracter unilateral, deoarece creează obligaţii exclusiv în sarcina uneia din părţi (a mandatarului), în cazul în care contractul este cu titlu oneros, mandatul devine bilateral (sinalagmatic), fiecare dintre părţi obligându-se.
2. Delimitare. Mandatul prezintă asemănări cu contractul de muncă şi contractul de antrepriză85.
Deosebirile principale sunt determinate de obiectul distinct al contractului de mandat, respectiv încheierea de acte juridice de către mandatar pe seama şi în numele mandantului.
în contractele de antrepriză şi de muncă, atât antreprenorul cât şi salariatul nu au, de regulă, calitatea de reprezentanţi, în principiu, angajatul nu poate fi reprezentantul angajatorului (patronului) şi nici nu poate fi reprezentat, el trebuind să presteze personal munca la care s-a obligat (spre deosebire de mandatar care îşi poate substitui o altă persoană pentru realizarea actelor juridice la care s-a obligat).
exemplu, exercitarea voiului într-un consiliu de administraţie), până la activităţi complexe (de exemplu, administrarea unui patrimoniu). 09 " [osif R. Urs, Smaranda Anghene, Drept civil, Contracte civile, Editura Oscar Prinţ, Ediţia a IlI-a, voi. I I I , Bucureşti, 2000, p. 36
Ca o excepţie de la regula, dacă mandatul este tacit dovada se va putea face atât între părţi cât şi faţă de terţi prin orice mijloace de probă admise de lege, indiferent de valoarea actului.
132
Dacă mandatarul este un profesionist se prezumă că mandatul este oneros, în acest caz, poate fi prezumată chiar retribuţia mandatarului, cuantumul acesteia rezultând clin natura profesiei lui (de exemplu, avocat). 85 Obiectul contractului de antrepriză îl reprezintă actele sau faptele materiale pe care antreprenorul se obligă să le execute pentru client (de exemplu, construirea unui imobil).
133
Ca excepţie, salariatul sau antreprenorul pot fi împuterniciţi să reprezinte patronul ori clientul. Ei pot încheia, în accesoriu, şi acte în numele patronului sau clientului, dar obligaţiile lor principale nu sunt de mandat, ci derivă din raporturile de muncă sau de antrepriză.
De exemplu, între avocat, ca liber profesionist şi client se stabileşte, de regulă, un raport de mandat cu reprezentare86.
2. Condiţiile de validitate a mandatului A. Capacitatea părţilor
Având în vedere că art. 1552 pct. 3 C. Ci v., printre altele, prevede că interdicţia mandantului ori a mandatarului este caz de încetare a mandatului, putem aprecia, implicit că:
A) mandatarul trebuie să aibă capacitate de exerciţiu deplină (deoarece, deşi încheie acte juridice pe seama şi în numele mandantului, el devine parte contractantă în raporturile cu terţii, trebuind să aibă astfel capacitatea necesară pentru a încheia el însuşi actele respective);
B) mandantul trebuie să aibă capacitatea necesară de a contracta, el însuşi actul juridic cu care 1-a împuternicit pe mandatar, deci capacitatea juridică a acestuia se va determina în funcţie de natura actului juridic care face obiectul contractului de mandat.
Astfel, dacă se are în vedere încheierea unui act de dispoziţie, mandantul trebuie să aibă capacitate de exerciţiu deplină iar dacă actul ce urmează a fi încheiat este însă numai de administrare, mandatul va putea fi dat chiar de un minor cu capacitate de exerciţiu restrânsă.
Dacă mandatul este cu titlu oneros, în toate cazurile mandantul (care plătind efectuează acte de dispoziţie) trebuie să
aibă capacitatea deplină, chiar dacă actul cu care 1-a împuternicit pe mandatar este numai unul de administrare sau conservare.
De precizat că trimisului sau mesagerului (nefiind părţi în contractul de mandat) nu li se aplică regulile de mai sus, ei trebuind să aibă numai discernământul necesar pentru activitatea îndeplinită87.
B. Obiectul mandatului Mandatul poate avea ca obiect numai încheierea de
acte juridice de către mandatar pe seama şi în numele mandantului.
Ca în orice contract obiectul trebuie să îndeplinească condiţiile generale de validitate: să fie determinat sau cel puţin determinabil, să fie licit, moral şi posibil.
Nu pot face obiectul (principal) al contractului de mandat faptele materiale. Acestea pot fi numai obiectul accesoriu al mandatului în care obiectul principal înseamnă încheierea de acte juridice (de ex., expertizarea unui bun ce urmează a fi cumpărat).
Actele juridice cu caracter strict personal nu pot fi încheiate prin mandatar (de ex., testamentului, căsătoria etc.).
In consecinţă, mandatarul nu poate săvârşi decât actele juridice cu care a fost împuternicit de mandant, el neputând face nimic peste limitele mandatului său.
C. Forma mandatului Potrivit art. 1533 C. Civ. Mandatul poate fi scris, verbal
sau tacit. Mandatul este tacit când rezultă din împrejurări care fac
neîndoielnică voinţa părţilor (nu trebuie confundai cu mandatul aparent). F >
50 Este posibil însă, ca obligaţia avocatului să se rezume exclusiv Ia acordarea de consultaţii juridice, situaţie în care nu mai suntem în limitele contractului de mandat (ci de antrepriza).
134
!7 Stănciulescu, Liviu. Drept civil. Contracte speciale. Succesiuni. Editura ALL Beck, Bucureşti, 2000. P .36
135
Mandatul este aparent când nu există voinţa mandantului de a fi reprezentat sau voinţa există, dar mandatarul şi-a depăşit limitele împuternicirii, iar terţii contractează cu credinţa că mandatarul are puteri de reprezentare88.
Mandatul poate fi general sau special (art. 1535 C. Civ.). Mandatul este general când împuternicirea mandatarului nu are limite. Mandatul este special când se dă pentru o singură operaţie juridică.
Potrivit art. 1536 alin. (2) C. Civ. Pentru actele de dispoziţie (înstrăinări, tranzacţii, inclusiv participări la licitaţii) se cere mandat special. Specializarea se rezumă la indicarea naturii operaţiei juridice şi a obiectului ei (în practică se cere mai mult). De exemplu, pentru a încheia o vânzare având ca obiect un teren mandatarul trebuie să aibă procură (ca instrumentam) în formă autentică, care să precizeze împuternicirea de vânzare-cumpărare, precum şi obiectul vânzării (cu indicarea datelor de identificare).
Pentru actele de administrare, conservare este suficient un mandat general (art. 1536 alin. (1) C. Civ.).
De menţionat, că mandatul trebuie să aibă forma cerută de lege pentru actului juridic preconizat a se încheia. Această regulă este cunoscută în doctrină sub denumirea de regula simetriei formelor".
3„ Varietăţi de mandat 1. Actul cu sine însuşi este mandatul încheiat între
mandatar (ca reprezentant al mandantului) şi persoana să (în nume propriu, de această dată).
2. Dubla reprezentare este mandatul încheiat între mandatar (ca reprezentant al mandantului) cu el însuşi (ca reprezentant al terţului).
în doctrină, actul cu sine însuşi şi dubla reprezentare sunt cunoscute sub numele de autocontracte.
Autocontractul prezintă pericol pentru intereselor mandantului (cu excepţia cazului când acesta a fost în cunoştinţă de cauză). Când interesele mandantului sunt lezate acesta poate cere anularea actului pentru doi prin reticenţă.
3. Mandatul în interes comun este mandatul în care mandatarul contractează cu un terţ, atât în interesul mandantului, cât şi în interesul său (pentru că au aceleaşi interese, de ex., bunul care urmează a se vinde este coproprietate: mandant, mandatar.
Mandatul remunerat este mandatul cu titlu oneros, în care interesul mandatarului derivă din plata remuneraţiei (şi nu obiectul comun).
' SECŢIUNEA II. EFECTELE CONTRACTULUI DE MANDAT
întrucât mandatul este un contract, el va produce efecte juridice (între părţile contractante) potrivit dreptului comun.
Având în vedere însă, că mandantul împuterniceşte mandatarul să încheie acte juridice cu un anume terţ, ne aflăm în prezenţa a trei subiecte de drept civil, fapt pentru care efectele contractului se vor produce implicit şi faţă de acesta din urmă (nu însă şi faţă de alţi terţi, pentru care contractul este o res inter alios acta aliis neque nocere, neque prodesse potest).
în consecinţă, datorită particularităţilor contractului de mandat efectele acestuia vor fi analizate, atât inter partes, cât şi faţă de terţul cu care s-a încheiat actul juridic preconizat.
Stănciulescu, Liviu. Drept civil. Contracte speciale. Succesiuni. Editura ALL Beck, Bucureşti, 2000. P .36 0(1
losif R. Urs, Smaranda Anghene, Drept civil, Contracte civile, Editura Oscar Prinţ, Ediţia a IlI-a, voi. III, Bucureşti, 2000, p. 45
136 137
L Efectele mandatului între părţi A. Obligaţiile mandatarului 1. Obligaţia de a îndeplini mandatul. Potrivit art. 1539
C. Civ. „Mandatarul este îndatorat a executa mandatul atât timp cât este însărcinat". Astfel, principala obligaţie a mandatarului este aceea de a îndeplini mandatul (obligaţie de a face).
In doctrină90, s-a apreciat că obligaţia mandatarului este una de mijloace şi nu de rezultat, mandatul considerându-se îndeplinit, dacă mandatarul a depus toate diligentele pentru perfectarea actului juridic cu care a fost împuternicit (chiar dacă operaţiunea juridică nu s-a realizat).
Nerealizarea actului juridic preconizat din culpa mandatarului, atrage însă răspunderea acestuia (art. 1540 alin. (1)C. Civ.).
Culpa mandatarului se apreciază însă diferit după cum mandatul este gratuit sau oneros.
Astfel, dacă mandatul este cu titlu gratuit, culpa mandatarului se va aprecia în concret, în raport cu diligenta pe care acesta o depune pentru realizarea propriilor sale interese.
Dacă însă mandatul este cu titlu oneros, potrivit art. 1540 alin. (2) C. Civ. Culpa mandatarului se apreciază după tipul abstract al omului prudent şi diligent (culpa levis în abstracta).
Dacă bunul deţinut în baza mandatului piere fortuit, mandatarul nu va răspunde, chiar dacă 1-ar fi putut salva sacrificând propriile sale bunuri.
Răspunderea mandatarului poate fi modificată însă de părţi, atenuată sau agravată (regulile de mai sus fiind aplicabile în lipsa unor dispoziţii contractuale).
Dacă într-un contract de mandat sunt împuternicite mai multe persoane în calitate de mandatari, fiecare îşi va executa
F. Deak, Traiul de drept civil. Contracte speciale, Editura Universul juridic, Bucureşti 2007, p. 56
138
independent obligaţiile contractuale, neexistând solidaritate între mandatari.
2. Obligaţia de a da socoteală. Potrivit art. 1541 C. Ci v. „mandatarul este dator, oricând i se va cere, a da seama mandantului de lucrările sale". Totodată el este obligat, la cerere, să înapoieze toate actele sau bunurile primite de la mandant pentru realizarea obligaţiilor sale.
Obligaţia principală a mandatarului de a da socoteală, precum şi cea auxiliară a restituirii bunurilor la cerere, operează fără distincţie: dacă mandatul este gratuit sau cu titlu oneros.
Sumele de bani primite de mandatar urmează să fie restituite distinct, după cum au fost sau nu întrebuinţate de mandatar în folosul său91:
A) dacă sumele de bani sunt folosite de mandatar în interesul său ele vor fi producătoare de dobânzi fără punere în întârziere;
B) dacă sumele de bani primite de mandatar nu au fost întrebuinţate ele sunt producătoare de dobânzi numai după ce au fost cerute de mandant.
în caz că mandatarul refuză să predea sumele de bani primite, mandantul are la dispoziţie o acţiune personală prescriptibilă în termenul general de prescripţie. Prescripţia dreptului la acţiune al mandantului începe să curgă de la data
- •• i - 9 2 încetam contractului .
3. Obligaţia de răspundere pentru faptele persoanei substituite în executarea contractului. Potrivit art. 1542 alin. (1) C. Civ. „Mandatarul este răspunzător pentru acela pe care a substituit în gestiunea sa".
întrucât mandatul este un contract încheiat intuitu personae, mandatarul îndeplineşte personal obligaţiile asumate.
91 Trofiniov, Igor. Drept civil. Contracte civile. Editura ARC, Chişinău, 2004. y" A se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 350.
139
Codul civil conferă însă mandatarului posibilitatea de a-şi substitui expres o terţă persoană căreia să-i transfere executarea mandatului.
Dacă s-a făcut substituirea, în principiu, răspunzător de executarea mandatului devine substituitul, mandatarul fiind eliberat de sarcini. Ca excepţie, el va răspunde totuşi de faptele substituitului, dar numai în două cazuri:
A) dacă substituirea s-a făcut fără acordul mandantului; şi B) dacă a existat acordul mandantului, dar mandatarul a
trecut puterile sale unei persoane incapabile sau insolvabile (art. 1542 pct. 2 C. Civ.).
Menţionăm că, cele trei subiecte de drept civil sunt părţi în două raporturi juridice diferite: pe de o parte mandantul şi mandatarul, iar pe de altă parte mandatarul şi substituitul, în aceste condiţii, în principiu, mandantul şi substituitul nu au acţiuni directe şi, în consecinţă, nu se pot acţiona reciproc decât pe calea acţiunii oblice prevăzută de art. 974 C. Civ.
Legea a conferit numai mandantului dreptul de a-1 acţiona direct pe substituit (art. 1542 alin. Ultim C. Civ.), în măsură în care acesta din urmă are datorii faţă de mandatar.
In consecinţă, substituitul nu are însă acţiune directă asupra mandantului, putându-1 acţiona numai pe calea prevăzută de art. 974 C. Civ.
B. Obligaţiile mandantului 1. Obligaţia de a dezdăuna pe mandatar pentru
cheltuielile făcute. Potrivit art. 1547 C. Civ. „Mandantul trebuie să dezdăuneze pe mandatar de anticipaţiile şi spezele făcute pentru îndeplinirea mandatului".
Deci, mandantul este obligat să restituie mandatarului toate cheltuielile făcute pentru executarea mandatului. Numai culpa îl poate scuti de plata remuneraţiei.
Potrivit art. 1548 C. Civ., în lipsa culpei, mandantul nu poate refuza cheltuielile pe motiv că „suma cheltuielilor sau
140
anticipaţiilor ... ar fi putut fi mai mică" sau că nu au produs un rezultat (obligaţia fiind de diligentă).
Mandantul trebuie să plătească dobânzi la sumele cheltuite de mandatar, fără punere în întârziere (chiar din momentul avansării lor).
„Mandantul trebuie asemenea să dezdăuneze pe mandatar de pierderile suferite cu ocazia îndeplinirii însărcinărilor sale", dacă nu îi sunt imputabile (art. 1549 C. Civ.).
2. Obligaţia de plată a remuneraţiei. Când mandatul este oneros mandantul este obligat să plătească onorariu (retribuţia) stipulată în contract. Onorariu este datorat pentru diligentele depuse de mandatar, chiar dacă operaţia juridică nu s-a finalizat (art. 1547 C. Civ.).
Culpa mandatarului îl poate scuti pe mandant de plata parţială sau totală a retribuţiei (art. 1548 C. Civ.).
Când mai mulţi mandanţi „au numit un mandatar pentru aceeaşi operaţie juridică, ei vor fi ţinuţi să răspundă solidar"93.
Mandatarul poate reţine lucrurile care le-a primit de la mandant până la achitarea cheltuielilor făcute cu îndeplinirea mandatului (drept de retenţie).
II. Efectele faţă de terţi Raporturile dintre mandant şi terţi. Dacă mandatarul va reuşi, în fapt, încheierea actului
juridic pentru care a fost împuternicit, de drept, raporturi juridice directe se vor crea între mandant şi terţi (deoarece mandatarul încheie actul juridic pe seama şi în numele mandantului).
Actele juridice încheiate de mandatar nu vor obliga pe mandant, dacă s-au făcut cu depăşirea limitelor împuternicirii date acestuia (decât dacă mandantul le-a ratificat). Ratificarea lor de către mandant va produce
13 Stănciulescu, Li viu. Drept civil. Contracte speciale. Succesiuni. Editura ALL Reck, Bucureşti, 2000. P .36
141
efecte retroactive (de la data încheierii actului), ca şi cum actul juridic ar fi fost valabil încheiat.
Actele juridice încheiate cu depăşirea limitelor împuternicirii şi neratificate nu vor obliga pe mandant, decât eventual, în cadrul unor obligaţii extracontractuale (de exemplu, gestiunea de afaceri).
Raporturile dintre mandatar şi terţi. Intre mandatar şi terţi nu se creează raporturi juridice,
deoarece mandatarul contractează, în drept, în numele şi pe seama mandantului (şi numai în fapt, personal).
In consecinţă, pentru mandatar actul juridic încheiat (de el, în fapt) este numai o res inter alios acta.
Pentru actele excesive, mandatarul garantează faţă de terţi, cu excepţia cazului când aceştia au cunoscut întinderea mandatului (art. 1545 C. Ci v.).
SECŢIUNEA III. ÎNCETAREA MANDATULUI
Ca orice alt contract civil, mandatul încetează o dată cu executarea obligaţiilor contractate ori la intervenţia altor cauze generale precum: expirarea termenului, realizarea condiţiei rezolutorii, pieirea bunului etc.
Pe lângă cauzele generale, mandatul poate înceta şi datorită unor cauze specifice lui, astfel, „mandatul se stinge: prin revocarea mandatarului, prin renunţarea mandatarului la mandat, prin moartea, interdicţia, insolvabilitatea şi falimentul ori a mandantului ori a mandatarului" (art. 1552 C. Civ.).
1. Revocarea mandatului de către mandant. Deoarece mandatul este încheiat în folosul mandantului şi are la bază încrederea mandantului faţă de mandatar, el poate în principiu, revoca mandatul ori de câtre ori apreciază că interesele sale nu sunt urmărite corespunzător de cel împuternicit să-1 reprezinte (fără a fi nevoit a face dovada, revocarea putând fi şi „arbitrară").
Mandantul poate revoca oricând mandatul, indiferent că este gratuit sau cu titlul oneros (dacă părţile nu au convenit în alt fel).
Dacă mandatul „este salariat (oneros - s.n.) Revocarea, deşi liberă, poate îndreptăţi pe mandatar să ceară o indemnizare, când revocarea este intempestivă sau abuzivă". Suma de bani pe care mandatarul este îndreptăţit să o primească are titlu de daune-interese.
In caz de pluralitate de mandanţi, revocarea se face cu acordul lor unanim.
Revocarea mandatului de către mandant poate fi expresă sau tacită.
Revocarea produce efecte numai pentru viitor. Revocarea va fi opozabilă terţilor abia după ce a fost
notificată acestora. 2. Renunţarea mandatarului. Mandatarul poate de
asemenea renunţa unilateral la mandat, cu condiţia notificării către mandant (art. 1556 C. Civ.).
Prin renunţarea să mandatarul nu trebuie să-1 păgubească pe mandant, în caz contrar va răspunde de prejudiciul cauzat (cu excepţia cazului în care continuarea contractului i-ar pricinui o pagubă proprie).
Fiind dictată de o normă imperativă posibilitatea mandatarului de a renunţa la mandat nu poate fi împiedicată printr-o clauză contrară
3. Moartea uneia dintre părţi. Deoarece mandatul este încheiat intuita personae, de regulă, contractul încetează la moartea uneia dintre părţi.
Potrivit art. 1559 C. Civ. „în caz de moarte a mandatarului" moştenitorii acestuia trebuie să-1 înştiinţeze pe mandant şi să continue mandatul pentru apărarea intereselor acestuia.
In caz de moarte a mandantului, mandatarul trebuie să termine operaţiunea pentru a nu provoca pagube moştenitorilor. Actele juridice încheiate de mandatar după moartea
142 143
mandantului sunt, în principiu valabile, cu condiţia ca mandatarului să nu fi cunoscut moartea mandantului, iar terţii să fi fost şi ei de bună-credinţă.
4. Alte cauze de încetare a mandatului. Potrivit art. 1552 pct. 3 C. Civ. Mandatul se stinge şi prin punerea sub interdicţie, insolvabiliatea sau falimentul uneia dintre părţi.
în doctrină s-a apreciat că orice împrejurare care determină o incapacitate duce implicit şi la încetarea mandatului, „întrucât normele privind incapacitatea şi reprezentarea legală a incapabililor se opun continuării mandatului".
5. Efectele încetării mandatului. Când mandatul încetează mandatarul nu mai poate încheia acte juridice în numele şi pe seama mandantului (cu excepţia cazului când prerogativele sale sunt continuate pentru a nu prejudicia interesele mandantului - art. 1539 C. Civ.).
Ca urmare a încetării mandatului, în toate cazurile, mandatarul este obligat:
A) să restituie mandantului procura primită; B) să predea orice act primit; C) să predea bunurile primite pentru executarea
mandatului. Potrivit art. 1557-1558 C. Civ. Actele încheiate de el sunt
valabile şi executorii în privinţa terţilor de bună-credinţă, „atât timp cât nu cunoaşte moartea lui (a mandantului - s.n.) Sau una din cauzele ce desfiinţează mandatul"94.
MANDATUL FĂRĂ REPREZENTARE (CONTRACTUL DE INTERPUNERE)-
Când mandatarul încheie un act juridic în nume propriu (deci, fără a se prezenta ca reprezentant al altei persoane), deşi el în esenţă lucrează în interesul mandantului, contractul este de mandat fără reprezentare.
Cele două texte de lege sunt aplicabile la orice formă de încetare a contractului de mandat; a se vedea, E. Safta-Romano, op. cit., p. 250.
144
în cazul de mai sus, deşi îi lipseşte reprezentarea, contractul încheiat este totuşi de mandat întrucât reprezentarea este numai de natura, nu şi de esenţa mandatului.
In practică, se apelează la mandatul fără reprezentare atunci când o persoană doreşte încheierea unui act juridic fără a fi cunoscută însă de terţi.
Contractul civil de mandat fără reprezentare este cunoscut şi sub denumirea de contract de interpunere.
Contractul de interpunere este în fapt un mandat simulat prin interpunere de persoane.
Părţile contractului de interpunere poartă denumirea de cocontractant (terţul contractant) şi mandatar ocult.
Suntem în situaţia a două acte juridice: A) actul public între mandatarul ocult şi terţul
cocontractant; B) convenţia dintre mandant şi mandatarul ocult (actul
secret). Contractul de interpunere „consfinţeşte o situaţie juridică
necorespunzătoare realităţi?^5, deci este un act simulat şi, în consecinţă, supus regimului juridic prevăzut de art. 1175 C. Civ.
între terţul cocontractant şi mandant nu se stabilesc raporturi juridice. Ei se pot acţiona numai pe calea acţiunii oblice, subrogându-se în drepturile mandatarului.
Convenţia de interpunere „ nu are nimic ilicit", deci este valabilă. Numai dacă a fost încheiată pentru eludarea sau încălcarea legii, ambele acte vor fi nule96.
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE
Contractul de mandat. Noţiune şi condiţii de validitate. Forma mandatului.
------------------------------------------ 95 A se vedea, Fr . Deak, op. c i t . , p. 363. 96 D. Chir ica, Drept civil . Contracte speciale, Editura Lumina Lex, Bucureş t i , 2000, p. 56
145
Obiectul şi întinderea mandatului. Obligaţiile mandatarului. Obligaţiile mandantului. Raporturile dintre mandant şi terţi. Raporturile dintre mandatar şi terţi. încetarea contractului de mandat. Mandatul fără reprezentare.
SPEŢE
Analizaţi următoarea speţă97: Tribunalul Neamţ, prin sentinţa nr. 921 din 10 noiembrie
1997, a admis în parte cererea de chemare în judecata formulata de reclamantul C.M. împotriva paratelor S.C. "Uniservice Graitaru" S.N.C. Piatra Neamţ şi S.C. "Pan Cors" S.A. Bucureşti.
Instanţa a dispus obligarea paratelor la plata în solidar către reclamant a sumei de 62.396.220 lei, cu titlu de preţ reactualizat, achitat în avans, calculat pentru perioada 30 decembrie 1993 - l octombrie 1997 şi în continuare, pana la rămânerea irevocabila a hotărârii, sau la livrarea autoturismului contractat, marca "Skoda Formau".
Apelanta, S.C. "Uniservice Graitaru" S.N.C. Piatra Neamţ a susţinut ca în mod greşit acţiunea a fost admisa şi împotriva sa, atâta timp cat contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat cu cealaltă parata, care a încasat preţul şi s-a obligat să predea reclamantului bunul.
Curtea de apel a respins apelul declarat ca nefondat. Este adevărat ca prin contractul de mandat şi prestări de
servicii, încheiat între parata S.C. "Pan Cros" S.A. Bucureşti şi intimatul-reclamant, mandatarul s-a obligat sa-i procure acestuia din urma un autoturism "Skoda Forman" la preţul de 8.833.000 lei, termenul de livrare fiind de 120 zile de la producerea dovezii de achitare a preţului, respectiv pana la data
97 www.scj.ro
146
de 30 martie 1994. Preţul autoturismului a fost achitat la data de 30 decembrie 1993, agentului zonal, respectiv apelantului, acesta virând suma agentului general din Bucureşti.
Din clauzele contractului de reprezentare încheiat între parate, rezulta ca obligaţiile apelantei-parate, S.C. "Uniservice Graitaru" S.N.C. Piatra Neamţ, erau acelea de a desface produsele "agentului general" şi deşi acesta a încasat preţul, nu a depus toate diligentele pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate. Instanţa a stabilit ca apelantul trebuia să răspundă în solidar, alături de apelanta-parata, în baza art. 1034 Cod civil, aşa cum în mod corect a stabilit instanţa de fond.
De asemenea, s-a reţinut ca pentru serviciile efectuate, apelanta-parata a beneficiat de un comision de 5%, astfel ca nu se poate susţine ca alături de drepturi, aceasta societate nu are şi obligaţii, între cele trei părţi existând un raport juridic.
In consecinţa, apelul declarat a fost respins ca nefondat.
Răspundeţi la următoarele întrebări: Enumeraţi drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi din speţă. Credeţi că hotărârea primei instanţe a fost corectă.
Argumentaţi. Dar hotărârea instanţei de apel? Analizaţi următoarea speţă98: La data de 17 iunie 1998 D.N., cetăţean român, domiciliat
în S.U.A., prin intermediul numitului V.A.V., a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi să-i restituie în deplină proprietate un apartament, descris în acţiune şi situat în Bucureşti, bun trecut în proprietatea statului conform Decretului nr. 223/1974 şi să fie desfiinţată Hotărârea nr. 1480 din 18 mai 1998 dată de Comisia municipală Bucureşti pentru aplicarea Legii nr.
c« www.scj.ro
147
112/1995 prin care, pentru acelaşi imobil, reclamantului i s-au oferit despăgubiri în sumă de 70.494.502 lei.
La data de 9 ianuarie 2001, reclamantul şi-a completat acţiunea în sensul că a chemat în judecată, în calitate de pârâţi, şi pe soţii A. Pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1182 din 20 decembrie 1996 pe care 1-au încheiat cu Primăria Municipiului Bucureşti cu referire la imobilul litigios şi pentru a se dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a Civilă şi de Contencios Administrativ, prin sentinţa nr. 628 F din 24 septembrie 2001, a anulat acţiunea, urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii de reprezentant al numitului V.A.V., soluţie ce a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, care, prin decizia nr. 205 A din 24 aprilie 2002, a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanţele au reţinut, în esenţă, că, la data acţiunii din 17 iunie 1998, conform procurii autentificată sub nr. 640, la 20 iunie 1997, numitul V.A.V. avea împuternicire numai de reprezentare a reclamantului în faţa organelor de stat (administrative şi instanţe judecătoreşti), în vederea administrării bunurilor pe care reclamantul le deţine pe teritoriul României, procură din care nu rezultă exerciţiul dreptului de chemare în judecată; în lipsa unei procure speciale, numitul V.A.V. nu are calitatea de reprezentant pentru exerciţiul actelor de dispoziţie, (în speţă, acţiune în revendicare şi de constatare a nulităţii unui contract de vânzare-cumpărare fondat ge Legea nr. 112/1995)
împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a confirmat soluţia tribunalului de anulare a acţiunii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul D.N., prin V.A.V
Răspundeţi la următoarele întrebări: Definiţi contractul de mandat. Comentaţi decizia instanţei de fond.
MODEL DE CONTRACT
CONTRACT DE MANDAT încheiat astăzi................ La ..................................
I. PĂRŢILE CONTRACTANTE 1.1. D .......................... , domiciliat în ...................................., str ............................. Nr................ , bloc ......... , scara .........., etaj.......... , apartament........, sector/judeţ .................... , născut la data de (ziua, luna, anul)................ în (localitatea) ............... Sector/judeţ ................................. , fiul lui.........................Şi al .................................... , posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria ......... Nr..................... Eliberat de ................... , cod numeric personal............ , în calitate de mandant, pe de o parte, Şi 1.2. D ................................. , domiciliat în..............................., str .............................. Nr ............... , bloc .......... , scara..........., etaj.......... , apartament....... , sector/judeţ..................... , născut la data de (ziua, luna, anul) ............... în (localitatea) ................ Sector/judeţ ....................................., fiul lui .......................... Şi al........................., posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria .......... Nr................... Eliberat de ................. , cod numeric personal....................., în calitate de mandatar, pe de altă parte,
Au convenit să încheie prezentul contract de mandat, cu respectarea următoarelor clauze:
II. OBIECTUL CONTRACTULUI 2.1. Mandantul îl împuterniceşte pe mandatar, ca în numele său şi pentru el, să vândă cui va crede de cuviinţă, în condiţiile pe care le va crede de cuviinţă şi la preţul ce-1 va socoti potrivit, imobilul proprietatea mandantului în temeiul ................................, compus din ......................... , situat în
148 149
(localitatea) ................ Str .................. Nr........ , bloc....... , scara ...... , etaj ....... , ap ........... , judeţul/sectorul ............................... Şi având următoarele vecinătăţi ................................................ Mandatarul va primi, pentru mandant şi în numele său, preţul convenit, îndeplinind toate formalităţile necesare încheierii şi autentificării contractului de vânzare-cumpărare şi semnând valabil pentru mandant şi în numele său ori de câte ori va fi nevoie. 2.2. Mandatarul poate trata şi încheia orice contract de închiriere cu oricine, fixând termenul şi preţul în condiţiile ce le va crede de cuviinţă, dar nu în defavoarea mandantului, în conformitate cu dispoziţiile legale, va putea primi chiriile şi plăti impozitele şi taxele de orice natură, va putea face reparaţii, va putea acţiona în judecată pe chiriaşi şi va putea face orice act necesar pentru o bună administrare. El va putea reprezenta pe mandant şi îi va putea susţine interesele faţă de organele de administraţie publică, de instanţele judecătoreşti şi în faţa oricăror persoane fizice şi juridice. 2.3. Pentru prestaţia realizată, mandantul se obligă să plătească mandatarului ............................ % din valoarea profitului realizat. III. DURATA CONTRACTULUI 3.1. Prezentul contract s-a încheiat pe o durată de ............ Luni/ani, începând cu data de...........Până la data de................. IV. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR 4.1. Obligaţiile mandatarului sunt următoarele: • să execute mandatul; • să dea socoteală de gestiunea sa. 4.2. Obligaţiile mandantului sunt următoarele: • de a-1 dezdăuna pe mandatar pentru pierderile suferite prin îndeplinirea mandatului; • de a-i restitui cheltuielile utile şi necesare efectuate cu ocazia executării mandatului.
V. ÎNCETAREA CONTRACTULUI 5.1. Prezentul contract de mandat încetează în următoarele cazuri: • revocare totală sau parţială ; • renunţare; • moartea mandantului sau a mandatarului; • interdicţia mandantului sau mandatarului; • falimentul sau insolvabilitatea mandantului sau mandatarului; • imposibilitatea executării mandatului ; • îndeplinirea mandatului. 5.2. După încetarea contractului, toate actele juridice încheiate ca mandatar sunt nule. 10) VI. CLAUZE FINALE 6.1. Mandatarul răspunde: • în cazul în care a primit bunul, dar a pierit din culpa sa; • de valoarea bunurilor pe care trebuie să le primească, dar a neglijat să le ridice; • de fructele percepute sau de cele pe care ar fi trebuit să le perceapă.
6.2. Mandatarul se obligă să plătească dobândă la sumele încasate în numele mandantului şi folosite în interesul său.
6.3. Mandatarul poate să-şi substituie o altă persoană, care să îndeplinească total sau parţial obligaţiile rezultate din mandat.
6.4. Prezentul contract s-a încheiat astăzi...............................
Contractul de mandat: A) poate avea ca obiect principal încheierea de acte cu terţii; B) poate avea ca obiect principal acte sau fapte materiale prestate pentru mandant; C) este esenţialmente gratuit; D) poate avea ca obiect încheierea de acte juridice cu caracter strict personal. Trebuie să fie expresa: A) acceptarea ofertei de mandat special; B) oferta de mandat special; C) oferta de mandat şi acceptarea de mandat, indiferent. Procura sau împuternicirea data în scris de către mandant mandatarului: A) trebuie să fie întotdeauna autentica; B) trebuie să fie autentica dacă se da pentru constituirea unei ipoteci sau pentru schimbul unui teren; C) reprezintă un act juridic bilateral. De regula, contractul de mandatul este: A) cu titlu oneros; B) cu titlu gratuit; C) cu titlu gratuit, numai dacă s-a stipulat astfel în contract. Când obiectul mandatului îl constituie încheierea unui act juridic de conservare: A) mandantul trebuie să aibă în mod obligatoriu capacitate deplină de exerciţiu; B) mandatarul trebuie să aibă în mod obligatoriu capacitate deplina de exerciţiu; C) este suficient ca mandatarul să aibă discernământul strict necesar pentru activitatea sa.
152
Mandatarul poate încheia acte juridice de dispoziţie: A) numai în temeiul unui mandat special; B) în temeiul unui mandat general; C) în temeiul unui mandat conceput în termeni generali. Mandatul este în interes comun: A) când mandatarul încheie actul juridic care formează obiectul mandatului cu sine însuşi sau cu o terţa persoana pe care tot el o reprezintă; B) când mandatarul este interesat la îndeplinirea mandatului fiindcă astfel are dreptul la remunerate; C) când, alături de mandant, este şi el cointeresat în încheierea actului care formează obiectul mandatului. Mandatul este general: A) când mandatarul primeşte împuternicirea să facă anumite acte determinate, iar aceste acte sunt numai de administrare sau de conservare; B) când se indica doar natura operaţiei juridice şi obiectul ei; C) când mandatarul primeşte împuternicirea de a se ocupa de toate treburile mandantului, putând încheia orice acte juridice (inclusiv de dispoziţie). Este necesar un mandat special: A) pentru ipotecarea unui imobil; B) pentru încheierea unei tranzacţii; C) pentru acceptarea unei succesiuni. Mandatarul: A) nu poate face nimic afară din limitele mandatului sau; B) poate face un compromis, dacă a fost împuternicit să facă o tranzacţie; C) răspunde de neîndeplinirea actului juridic ce a făcut obiectul mandatului, chiar dacă a depus toate diligentele; D) este obligat să termine operaţiunea începută la moartea mandantului, dacă întârzierea ar provoca pagube moştenitorilor mandantului.
153
Mandatarul este răspunzător pentru faptele persoanei substituite: A) când a efectuat substituirea fără a fi avut acest drept; B) când a fost autorizat sa-si substituie o persoana şi el si-a substituit o alta persoană; C) când a fost autorizat sa-si substituie o alta persoana (fără arătarea acesteia) şi el si-a substituit o persoana cunoscuta ca incapabila sau de insolvabilitate notorie. Mandantul: A) suporta pierderile suferite de mandatar cu ocazia îndeplinirii mandatului, dacă acestuia nu i se poate imputa vreo culpa; B) este obligat să plătească remuneraţia, când mandatul este cu titlu oneros, chiar dacă mandatul a fost executat după expirarea termenului stipulat, dar mandantul s-a folosit de actul încheiat; C) trebuie să plătească dobânzi la sumele avansate de mandatar, ele curgând din ziua când mandatarul a făcut plata, chiar fără punere în întârziere. Când exista mai mulţi mandanţi: A) ei răspund solidar; B) exista solidaritate numai dacă s-a prevăzut astfel; C) nu există solidaritate, însă plata făcută de unul dintre ei ii liberează pe ceilalţi. Mandantul: A) poate refuza restituirea cheltuielilor făcute de mandatar pe motiv ca operaţia în vederea căreia a fost conferit mandatul nu a putut fi efectuata, şi pe motiv ca mandatarul nu a acţionat ca un bonus pater familias, deşi mandatul era cu titlu gratuit; B) poate solicita reducerea cheltuielilor făcute de mandatar pe motiv ca ar fi fost prea exagerate, dacă mandatarului nu i se poate imputa nici o culpa; C) este obligat să îndeplinească obligaţiile contractate de către mandatar în limitele puterilor date şi pe cele făcute în afară acestor limite numai dacă le-a ratificat expres sau tacit.
în caz de moarte a mandatarului: A) mandatul încetează, erezii lui nemaiputând efectua nici un act; B) moştenitorii lui trebuie sa-1 înştiinţeze pe mandant despre aceasta, dar nu mai pot efectua nici un act fără consimţământul mandantului; C) moştenitorii lui trebuie să-1 înştiinţeze pe mandant despre aceasta si, pana atunci, să continue îndeplinirea mandatului, efectuând actele necesare apărării intereselor mandantului. Contractul de mandat poate înceta: A) prin punerea sub interdicţie a mandantului; B) prin punerea sub interdicţie a mandatarului; C) prin ajungerea în stare de faliment sau insolvabilitate a mandantului sau a mandatarului.
154 155
CONTRACTUL DE LOCAŢIUNE
SECŢIUNEA I. NOŢIUNEA, CARACTERELE JURIDICE şi CONDIŢIILE DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE LOCAŢIUNE
1. Noţiunea contractului de locatiune reprezintă contractul prin care o persoana (locator) se obliga să asigure altei persoane (locatar) folosinţa temporara, totala sau parţiala, a unui bun, în schimbul unei sume de bani sau a altei prestaţii (chirie)99.
Varietăţile contractului de locaţiune: Contractul de arendare - locaţiunea fondurilor rurale; Contractul de închiriere a suprafeţelor locative -
reglementat prin Legea nr. 114/1996'°° (legea locuinţei); fiind o varietate a locaţiunii şi nu un contract distinct, ii sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la locaţiune numai în măsura în care legislaţia locativă nu prevede norme speciale101;
19 spre deosebire de vânzare-cumpărare, locaţiunea transmite numai dreptul de folosinţa; chiar daca lucrul dat în locaţiune este producător de fructe, locatarul dobândeşte folosinţa fructelor doar ca accesoriu al locaţiunii, locatorul nefiind obligat sa-i asigure dobândirea proprietăţii fructelor (in acest caz ar fi vorba despre vânzare-cumpărare); 100
publicată în M. Of. nr. 254/21 oct. 1996 în prezent modificată prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 57 din 7 mai 2.008 pentru modificarea Legii locuinţei nr. 114/1996 şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2007 privind asigurarea fondului de locuinţe sociale destinate chiriaşilor evacuaţi sau care urmează a fi evacuaţi din locuinţele retrocedate foştilor proprietari publicată în M. Of. nr. 358/9 mai. 2008
Art. 21 din Legea 114 din 1996 prevede faptul că „ închirierea locuinţelor se face pe baza acordului dintre proprietar şi chiriaş, consemnat prin contract scris, care se va înregistra la organele fiscale teritoriale, şi va cuprinde: a) adresa locuinţei care face obiectul închirierii; b) suprafaţa locativă şi dotările folosite în exclusivitate şi în comun; c) suprafaţa curţilor şi a grădinilor folosire în exclusivitate sau în comun; d) valoarea chiriei lunare, regulile de modificare a acesteia şi modul de plata; e) suma
156
Antecontract de locaţiune - promisiune unilaterala sau bilaterala, guvernat de regulile generale aplicabile contractului.
2. Caracterele juridice ale contractului de locaţiune
Contract sinalagmatic (bilateral) - dă naştere la obligaţii bilaterale între părţi (asigurarea folosinţei, respectiv preţul chiriei);
Contract cu titlu oneros - dacă folosinţa unui lucru se transmite gratuit, contractul este nul ca locaţiune dar poate fi valabil ca împrumut de folosinţa (dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii);
Contract comutativ - existenţa şi întinderea drepturilor nu depinde de hazard;
Contract consensual - se încheie prin acordul - fie şi tacit - al părţilor, fără vreo formalitate;
în cazul în care contractul nu este concretizat printr-un înscris, proba este mai dificil de făcut; se disting următoarele situaţii:
Dacă nu s-a început executarea contractului încheiat verbal şi una din părţi neaga existenţa lui, dovada cu martori nu este admisa oricât de mica ar fi chiria;
In cazul în care contractul încheiat verbal este în curs de executare (ceea ce poate fi probat cu un început de dovada scrisa completat cu martori şi prezumţii, iar nu prin simplul fapt al deţinerii lucrului) si, în lipsa de chitanţa exista o contestaţie asupra preţului, locatarul poate provoca o expertiza pentru stabilirea preţului, urmând să plătească expertul în cazul în care expertiza arata ca preţul este mai mare decât cel pe care 1-a invocat el;
plătită în avans în contul chiriei; f) locul şi condiţiile în care se realizează primirea şi restituirea cheilor; g) obligaţiile părţilor privind folosirea şi întreţinerea spatiilor care fac obiectul contractului; h) inventarul obiectelor şi al dotărilor aferente; i) data intrării în vigoare şi durata; j) condiţiile privind folosinţa exclusiva şi în comun a părţilor aflate în coproprietate; k) persoanele care vor locui împreuna cu titularul contractului; I) alte clauze convenite intre părţi."
157
Dacă litigiul priveşte alte elemente decât preţul, se aplica regulile generale în materie de proba; în privinţa termenului, legea face referire la obiceiul lucrului şi stabileşte câteva prezumţii relative;
Contract cu executare succesiva; elementul timp este de esenţa locaţiunii; durata contractului poate fi şi nedeterminata, dar nu poate fi perpetua (locaţiunile ereditare sunt prohibite de lege); în principiu, durata contractului se stabileşte liber; în anumite domenii însă statul intervine prin prorogări legale sau acorda locatarului dreptul de a reînnoi contractul fără acordul locatorului (ex: în materie de închiriere de locuinţe).
Locaţiunea transmite doar dreptul de folosinţa temporara a lucrului închiriat riscul pieirii fortuite este suportat de locator.
3. Condiţiile de validitate ale contractului de locaţiune
Atât locatarul cat şi locatorul trebuie să aibă capacitatea de a face acte de administrare;
în cazul imobilelor, dacă durata locaţiunii depăşeşte termenul de 5 ani, este considerata act de dispoziţie este ceruta capacitatea de a face acte de dispoziţie; în caz contrar, locaţiunea va fi redusa la 5 ani, dar numai la cererea părţii incapabile;
Deoarece locaţiunea nu transmite dreptul de proprietate, locatorul poate să nu fie proprietarul lucrului dat în locaţiune; insă, în cazul închirierii bunului de către o persoana care nu are un drept opozabil fata de proprietar - drept care să ii confere posibilitatea închirierii (de ex: este doar posesor de buna sau de rea credinţa), proprietarul nu va fi obligat să respecte locaţiunea; pe de alta parte, locatorul nu poate fi locatarul propriului sau bun, decât dacă nu are prerogativa folosinţei (ex: este nud proprietar);
Dacă coindivizarul închiriază bunul aflat în indiviziune, se aplica regulile care guvernează vânzarea de către unul din coproprietari (supusa condiţiei ca la partaj bunul să cada în
lotul locatorului) sau ale mandatului tacit reciproc sau a gestiunii de afaceri.
4. Obiectul contractului Lucrul închiriat: Poate fi un lucru mobil sau imobil, corporal sau
incorporai (ex: dreptul de proprietate industriala), dar, în toate cazurile, cu condiţia:
Sa nu se distrugă; Sau să nu se consume prin folosinţa conform destinaţie
după natura obiectului sau conform destinaţiei stabilita prin acordul părţilor.
Un lucru viitor poate forma obiectul contractului, cu exepţia bunurilor dintr-o moştenire nedeschisa (in caz de nerealizare a lucrului viitor, se va angaja răspunderea locatorului potrivit regulilor generale);
Bunurile din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale pot fi închiriate numai în condiţiile legii speciale;
Dreptul de servitute nu poate forma obiectul contractului decât împreuna cu imobilul de care este ataşat;
Bunurile coproprietate forţată nu pot fi închiriate decât odată cu bunul principal de existenţa căruia depinde şi coproprietatea forţată;
Locaţiunea nu poate avea ca obiect o persoana; dacă se închiriază un lucru cu personalul de deservire, contractul este mixt: locaţiune pentru lucru şi prestări servicii pentru personalul de deservire;
Lucrurile cu regim special pot fi închiriate numai în condiţiile legii speciale (ex: armele - numai către persoane care au dreptul să le deţină).
Preţul: Chiria se fixează în raport cu durata contractului, fie
global, fie pe unităţi de timp şi se plăteşte la termenele stipulate, de regula în mod succesiv;
158 159
Chiria trebuie să fie determinata în momentul încheierii contractului; ea poate fi şi determinabila (de ex: lăsata la aprecierea unui terţ - ales de către părţi sau de către persoana desemnata de părţi, sau să reprezinte un procent din beneficiul realizat de locatar); uneori chiria este stabilita pe cale legala;
Chiria trebuie să fie sincera şi serioasa, sub sancţiunea nulităţii; dacă a fost trecuta fictiv o chirie sau lucrul a fost închiriat în schimbul unei sume derizorii, contractul nu mai este locaţiune ci - dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru aceasta -un comodat102;
Preţul se fixează, de regula, în bani; dar, spre deosebire de vânzare, contractul rămâne locaţiune chiar dacă chiria s-a fixat sub forma unei alte prestaţii (ex: cota parte din fructe sau prestări de servicii).
SECŢIUNEA II. EFECTELE CONTRACTULUI DE LOCAŢIUNE
1. Obligaţiile locatorului Toate obligaţiile lui decurg din faptul principiul ca el
trebuie să asigure locatarului folosinţa lucrului în tot timpul locaţiunii:
Obligaţia de predare: Predarea se poate cere Ia termenul convenit de părţi
(imediat dacă nu s-a convenit un termen) si, în lipsa de stipulaţie contrara, la locul unde se găsea lucrul în momentul contractării şi cu cheltuiala locatorului; dacă nu - locatarul se poate adresa justiţiei cerând predarea silita (dacă nu vrea să ceara rezilierea contractului pentru neexecutare sau nu se mulţumeşte să invoce excepţia de neexecutare); instanţa îl poate obliga pe locator la daune-interese;
a se vedea F. Deak, op. cit. p. 70
160
Lucrul, împreuna cu accesoriile sale, intr-o stare corespunzătoare destinaţiei în vederea căreia a fost închiriat, IAR nu cum se găsea în momentul încheierii contractului; locatorul este obligat • în lipsa stipulaţiei contrare) - să efectueze toate reparaţiile (inclusiv cele locative) înainte de preluarea lucrului de către locatar.
Obligaţia efectuării reparaţiilor: Locatorul trebuie să menţină bunul în stare de a servi la
intrebuinţarea pentru care a fost închiriat (art. 1420 pct. 2 şi art. 1421 alin 2); pentru aceasta, el trebuie să efectueze reparaţiile necesare în tot timpul locaţiunii, dar nu şi aşa numitele reparaţii locative care, din momentul predării, sunt în sarcina locatarului; aceasta nu însemnă ca locatorul trebuie să reconstruiască imobilul care a pierit în totalitate sau care nu mai poate fi folosit conform destinaţiei, în acest moment încetând contractul103;
Dacă locatorul nu efectuează reparaţiile necesare, locatarul poate cere instanţei: obligarea la plata de daune cominatorii, autorizarea de a le efectua în contul locatorului, reţinând cheltuielile efectuate din chirie, fie rezilierea contractului; în caz de urgenta, reparaţiile pot fi efectuate şi fără autorizarea justiţiei104.
Obligaţia de garanţie: în virtutea acestei obligaţii, locatorul răspunde de
tulburările provenite din: propria să fapta, de la terţi şi din viciile lucrului:
103 losif R. Urs, Smaranda Anghene, Drept civil. Contracte civile, Editura Oscar Prinţ, Ediţia a IlI-a, voi. III, Bucureşti, 2000, P .75
M Art. 22. din Legea 114 din 1996 prevede că « Sunt nule de drept orice clauze cuprinse în contractul de închiriere, care: a) obliga chiriaşul să recunoască sau să plătească în avans proprietarului orice suma cu titlu de reparaţie în sarcina proprietarului; b) prevăd responsabilitatea colectiva a chiriaşilor în caz de degradare a elementelor de construcţii şi a instalaţiilor, a obiectelor şi dotărilor aferente spatiilor comune; c) impun chiriaşilor să facă asigurări de daune; d) exonerează proprietarul de obligaţiile ce ii revin potrivit prevederilor legale; e) autorizează pe proprietar să obţină venituri din nerespectarea clauzelor contractului de închiriere. »
161
Locatorul trebuie să se abţină de Ia orice fapt personal care ar avea drept consecinţa tulburarea locatarului în folosinţa lucrului, tulburare de fapt sau de drept; astfel, locatorul nu poate să schimbe forma lucrului închiriat, fie direct (prin transformarea materiala) fie indirect (prin schimbarea destinaţiei); dacă nu locatarul poate cere în instanţa oprirea sau distrugerea schimbărilor;
Locatorul nu va răspunde pentru stânjenirea folosinţei locatarului, adusa prin efectuarea reparaţiilor, chiar dacă va fi lipsit în parte de folosinţa lucrului; însă reparaţiile trebuie să aibă un caracter urgent, neputând fi amânate pana la încetarea contractului; legea dispune ca reparaţiile să fie făcute în cel mult 40 de zile; dacă reparaţiile nu se efectuează în acest timp, locatarul are dreptul să ceara reducerea proporţionala a chiriei; dacă reparaţiile sunt de aşa natura încât locatarul pierde folosinţa totala a bunului, atunci el (si numai el) poate cere rezilierea contractului, chiar dacă pierderea folosinţei nu ar depăşi 40 de zile.
Dacă tulburarea provine de la un terţ, legea distinge între tulburarea de drept şi tulburarea de fapt:
Locatorul nu răspunde de tulburarea cauzata de fapta unui terţ care nu invoca vreun drept asupra lucrului; locatarul se poate apăra singur împotriva tulburărilor de fapt, prin acţiunile posesorii (deşi nu este posesor, ci detentor precar), cu condiţia ca agentul tulburător:
Sa nu fie locatorul - fata de care le se poate apăra în temeiul contractului de locaţiune;
Sa nu invoce vreun drept asupra lucrului închiriat -cum ar fi dreptul de proprietate, în cazul în care locatorul a încheiat contractul în baza altui drept decât drept decât dreptul de proprietate.
In toate cazurile în care locatarul este tulburat în folosinţa prin faptul exercitării de către un terţ (inclusiv un alt locatar) a unui drept, locatorul va răspunde pentru pierderea sau reducerea folosinţei, chiar dacă dreptul respectiv nu a fost
confirmat în justiţie, dar a împiedicat folosinţa locatarului; locatarul are dreptul de a cere fie rezilierea contractului cu daune interese, fie o micşorare a chiriei proporţională cu pierderea parţiala a folosinţei şi daune interese; în ambele cazuri, locatorul va răspunde numai dacă a fost înştiinţat în timp util de ameninţarea evicţiunii (chemat în garanţie) - în caz contrar el poate dovedi ca ar fi avut mijloace potrivite pentru a respinge pretenţiile terţului;
Când tulburarea de drept se produce împotriva locatarului, acesta poate ieşi din proces, arătând cine este locatorul împotriva căruia pretenţia trebuie îndreptata, şi care este obligat să ii apere folosinţa;
Dacă tulburarea din partea terţului se combina cu fapta locatorului însuşi (ex: închiriază o camera locatarului, iar restul imobilului îl închiriază unui meseriaş care îl tulbura pe locatar), locatorul va răspunde în virtutea obligaţiei sale de a se abţine de la orice fapt care ar putea produce o tulburare locatarului în folosinţa lucrului;
Dacă folosinţa locatarului este tulburata printr-un fapt al unui colocatar, al unui vecin sau al unui terţ, nu pe baza unui drept asupra lucrului, ci printr-un fapt ilicit cauzator de prejudicii, locatarul va avea împotriva acestuia o acţiune în despăgubire (răspundere delictuala), dar nu va avea acţiune în garanţie contra locatorului.
Locatorul este garant pentru viciile ascunse ale lucrului (ex: existenţa de insecte, infiltraţii de apa sau alte defecte de construcţie); în practica, răspunderea este angajata chiar dacă lucrul nu este cu desăvârşire impropriu folosinţei, dar folosinţa este intr-atât micşorată încât se presupune ca dacă ar fi ştiut, locatarul nu ar mai fi închiriat sau ar fi plătit un preţ mai mic.
Locatorul răspunde chiar dacă a fost de buna-credinţa la data încheierii contractului, şi indiferent dacă viciile existau la data încheierii contractului sau provin din cauze ulterioare, deoarece obligaţia locatorului de a asigura folosinţa lucrului este succesiva (deosebire fata de vânzare);
162 163
în cazul descoperii unor astfel de vicii, locatarul poate cere o reducere proporţionala din preţ sau rezilierea contractului cu daune interese (chiar dacă locatorul nu a cunoscut viciile lucrului);
Deosebire între locatorul de buna-credinţa şi locatorul de rea-credinţa: cel de al doilea răspunde şi de daunele imprevizibile;
Dacă viciile se datorează cazului fortuit sau forţei majore, locatarul poate cere reducerea preţului sau rezilierea contractului dar fără daune-interese (cauza străina care nu poate fi imputata locatorului).
Obligaţia de garanţie nu este reglementata prin norme imperative poate fi modificata prin convenţia dintre părţi: agravata, limitata sau înlăturata; limitarea sau înlăturarea produce efecte numai dacă locatorul este de buna-credinţa (ex: tulburarea nu se datorează actelor sau faptelor săvârşite de el sau nu a cunoscut viciile); înlăturarea îl exonerează de plata daunelor-interese, dar nu îl pune la adăpost de rezilierea totala sau parţiala a contractului.
2. Obligaţiile locatarului Obligaţia de a întrebuinţa lucrul ca un bun locatar şi
potrivit destinaţiei Ex: o casa de locuit nu va putea fi folosita pentru
exercitarea comerţului sau pentru instalarea sediului unui partid politic; în schimb, dacă nu s-a prevăzut altfel în contract, locatarul poate să exercite o profesiune liberala sau •• chiar o meserie, cu condiţia să nu schimbe destinaţia imobilului; dacă în contract se menţionează şi profesiunea locatarului, se poate prezuma acordul locatorului pentru exercitarea acelei profesiuni;
Culpa este apreciata după tipul abstract al omului diligent şi prudent;
Dacă locatarul nu întrebuinţează lucrul • total sau parţial - conform destinaţiei sale sau efectuează transformări
neautorizate, locatorul va putea cane: repunerea lucrului în starea anterioara sau rezilierea contractului cu daune-interese; sunt permise lucrări de mica însemnătate, cum ar fi: instalarea telefonului sau a antenei de televizor, introducerea luminii electrice etc.;
Obligaţia de a întreţine lucrul pe tot timpul! locatiunii ut stare de întrebuinţare obligaţia de a efectua micile reparaţii locative, spre deosebire de reparaţiile capitale şi repararea degradărilor provenind din uzul normal al lucrului, care sunt în sarcina locatorului; indiferent de natura lor, reparaţiile nu cad în sarcina locatarului dacă au fost cauzate de vechime sau de forţa majora, caz fortuit sau culpa locatorului, inclusiv viciile de construcţie; sarcina probei incumba locatarului;
Dacă degradarea lucrul se datorează culpei locatarului acesta va fi obligat să facă reparaţiile pe cheltuiala sa, chiar dacă nu sunt locative; de asemenea, dacă întârzierea reparaţiilor ce sunt în sarcina locatorului provoacă stricăciuni şi mai mari, locatarul este obligat să le facă;
Locatarul răspunde, de asemenea, de stricăciunile şi pierderile provocate de persoanele familiei sale (inclusiv persoanele introduse de el în imobil) sau de sublocatari;
Reparaţiile privind părţile comune folosite de locatari sunt în sarcina proprietarului, dacă nu se dovedeşte ca stricăciunile au fost produse de locatar;
Dacă locatarul nu efectuează reparaţiiile locative, locatorul poate cere daune-interese, dar numai la încetarea locatiunii; dacă însă neefectuarea reparaţiilor locative poate provoca deteriorarea sau chiar pieirea lucrului închiriat, locatorul poate cere efectuarea reparaţiilor în contul locatarului sau rezilierea contractului.
Plata chiriei: La termenele stipulate; în lipsa de stipulaţie contrara,
plata se face la domiciliul debitorului (cherabfla) şi în caz de pluralitate de locatari obligaţia este conjuncta (divizibila)., dacă din contract nu rezulta ca este imdivîzilbila;
164 165
•"> In caz de neexecutare, se poate cere executarea silita sau
rezilierea contractului, beneficiind şi de privilegiul locatorului de imobile asupra mobilelor locatorului; de asemenea, dacă chiria urma să fie plătită cu anticipaţie şi lucrul nu s-a predat, locatorul poate invoca şi excepţia de neexecutare;
Chitanţele de plata sunt opozabile terţilor chiar dacă nu au data certa, iar chitanţele date fără rezerva fac să se prezume plata chiriilor anterioare; cesiunea sau chitanţa de plata a chiriei cu anticipaţie pe doi ani viitori trebuie să fie transcrisa;
Dacă lucrul este vândut şi locatarul nu este înştiinţat, plata făcuta vechiului proprietar este valabilă.
Restituirea lucrului: După încetarea contractului, lucrul trebuie restituit în
starea în care a fost predat conform inventarului (sau actului de constatare a stării) făcut; în lipsa inventarului, se prezuma ca lucrul a fost primit în buna stare - prezumţie relativa, ce poate fi combătută de locatar prin dovada contrara;
Restituirea poate fi ceruta de locator printr-o acţiune personala (ex contractus) sau printr-o acţiune în revendicare (dacă este proprietar); nu se poate intenta o acţiune posesorie împotriva unui detentor precar, decât dacă detenţia a fost intervertita intr-o posesie utila.
Locatarul nu răspunde de deteriorarea sau pierirea lucrului din cauza forţei majore sau a cazului fortuit, şi nici de uzura normala a lucrului
In cazul în care locatarul a făcut lucrări sau plantaţii, ele devin prin accesiune proprietatea locatorului, la restituire aplicandu-se regulile de la accesiune; locatarul este considerat de rea-credinţa, întrucât este un detentor precar.
Răspunderea pentru incendiu Locatarul este răspunzător dacă nu dovedeşte ca incendiul
a provenit din caz fortuit, forţa majora sau dintr-un defect de construcţie ori prin comunicarea focului (fără greşeala sa) de la o casa vecina;
Dacă sunt mai mulţi locatari, fiecare răspunde pentru pagube proporţional cu valoarea locative a părţii din imobil pe care o ocupa; este o răspundere contractuală este o răspundere conjugată, nu solidară;
Pentru a fi exonerat de răspundere, oricare colocatar va putea dovedi, în plus fata de cele menţionate mai sus, ca incendiul a izbucnit în partea ocupata de altul sau ca nu a putut izbucni în partea ocupata de el; în cazul inc are se dovedeşte ca incendiul a izbucnit intr-o parte comuna a imobilului, care se găseşte în întreţinerea şi administrarea locatorului, toţi locatarii vor fi exoneraţi de răspundere;
Simplul fapt ca locatorul foloseşte şi el o parte a imobilului închiriat nu ii exonerează pe locatari de răspunderea pentru incendiu, ei trebuind să dovedească una din împrejurările prevăzute mai sus.
Apărarea contra uzurpărilor Uzurparea reprezintă orice atingere provenita de la un terţ
asupra proprietăţii sau posesiei lucrului dat în locaţiune; locatarul trebuie informat în termen util ca să se poată apăra contra încercării de uzurpare;
Dacă locatarul nu îl înştiinţează pe locator, el va răspunde pentru prejudiciul suferit de locator în urma neînstiinţării.
SECŢIUNEA III. CONTRACTUL DE SUBLOCAŢIUNE şi DE CESIUNE A CONTRACTULUI
1. Sublocaţiunea
în principiu, locaţiunea nu este un contract încheiat intuituu personae drepturile părţilor se pot transmite morţiş cama sau prin acte între vii (ex: locatorul poate transmite dreptul la chirie printr-o cesiune de creanţa); astfel locatarul are posibilitatea de a transmite dreptul de folosinţa asupra unui terţ, în tot sau în parte, în baza unui contract de sublocaţiune;
Pentru admiterea sublocaţiunii sunt cerute doua condiţii:
166 167
Transmiterea folosinţei să nu fie interzisă prin contractul principal (aceasta ar transforma contractul intr-unul intuituu personae); interzicerea nu se prezuma (deoarece este o excepţie) ci trebuie menţionata expres; de asemenea, o astfel de clauza este interpretată restrictiv: dacă se interzice Sublocaţiunea totala - este permisa Sublocaţiunea parţiala, iar dacă interdicţia este imprecisa (" nu se poate subînchiria"), ea se interpretează în sensul unei sublocaţiune totale, cea parţiala fiind permisa.
Validitatea sublocatiunii poate fi condiţionata şi de consimţământul locatorului la încheierea contractului (care poate fi dat în scris sau verbal, ori să rezulte din cate sau fapte concludente). Oricum, refuzul locatorul de a consimţi la subînchiriere nu trebuie să fie motivat, dar nici să fie abuziv.
Locatarul nu poate aduce ca aport social intr-o societate civila sau comerciala dreptul la folbsinţa a unui imobil dacă Sublocaţiunea a fost interzisă (sau poate fi adus numai cu aportul locatorului în cazul în care Sublocaţiunea a fost condiţionata de acordul acestuia).
Sublocaţiunea să nu fie convenita în condiţii care să contravină condiţiilor din contractul principal (exemplu: casa de locuit să fie subînchiriata cu destinaţia de local public)
în aceste limite, Sublocaţiunea poate fi convenita în condiţii diferite fata de contractul principal. Dacă însă contractul este încheiat cu nerespectarea condiţiilor de mai sus, locatorul va putea cere în justiţie executarea obligaţiilor (care poate avea ca efect expulzarea sublocatarului) sau rezilierea contractului principal de locaţiune (cu daune-interese), instanţa putând acorda locatarului un termen pentru a executa condiţiile contractului.
Dacă sunt respectate condiţiile arătate, sub;locaţiunea este valabilă, însă nu produce efecte fata de locator, astfel încât drepturile şi obligaţiile din contractul principal rămân neatinse (ex: locatarul răspunde pentru incendiu, urmând să se întoarcă împotriva sublocatarului) locatorul şi sublocatarul nu au nici o
acţiune directa unul împotriva celuilalt, putând acţiona numai pe calea acţiunii oblice.
Totuşi, în virtutea privilegiului de locator, acesta poate sechestra mobilele sublocatarului, aduse în imobilul închiriat, dar numai în limita chiriei datorate de sublocatar pentru trecut şi în contul chiriei viitoare, chiar dacă chiria pentru viitor a fost plătită de sublocatar anticipat (deoarece aceasta a fost plătită locatarului, iar nu locatorului); aceasta deoarece existenţa privilegiului nu presupune existenţa unor raporturi juridice directe.
2. Cesiunea ^ In condiţiile în care este permisa Sublocaţiunea, este
permisa şi cesiunea contractului de locaţiune de către locatar; spre deosebire de sublocaţiune, care este tot o locaţiune, cesiunea reprezintă o vânzare a dreptului de folosinţa (o cesiune de creanţa cu titlu oneros) consecinţe:
Cesiunea trebuie să fie notificata locatorului sau acceptata de acesta - pentru opozabilitatea fata de terţi;
Obiectul cesiunii reprezintă numai drepturile locatarului (întrucât dreptul nostru nu cunoaşte cesiunea de obligaţii); locatorul îl poate libera pe locatar, caz în care cesiunea se dublează cu o delegaţie perfecta, confundata cu o novaţie prin schimbare de debitor, în cazul în care cesiunea este însoţita de o stipulaţie pentru altul în favoarea locatorului, având ca obiect preţul cesiunii (sau o parte din ea), locatorul va avea acţiune directa împotriva cesionarului, în calitate de terţ beneficiar,
Locatarul-ccdent garantează numai existenţa dreptului de folosinţa în momentul încheierii contratului, nu şi executarea obligaţiilor de către locator (deoarece contractul este cu executare dintr-o data, nu cu executare succesiva ca şi contractul de sublocaţiune); în schimb, cesionarul are acţiune directa împotriva locatorului pentru a cere executarea contractului sau rezilierea Iui pentru
168 169
neexecutare, cu daune-interese (la sublocaţiune, sublocatarul poate cere aceasta numai fata de locatar);
Cesiunea este supusa regulilor de la vânzarea-cumpărarea de creanţe (spre deosebire de sublocaţiune care se supune regulilor de la locaţiune);
Cesionarul ia locul cedentului în timp ce sublocatarul poate dobândi drepturi diferite de cele ale locatarului;
Cedentul (fiind vânzător) nu are privilegiul locatorului de imobile (pe care îl are locatarul principal).
Aceste reguli se aplica şi în cazul în care dreptul de folosinţa se transmite în schimbul unui alt drept de folosinţa (dubla cesiune); fiecare copermutant rămâne obligat fata de locatorul iniţial, dacă acesta nu a consimţit la liberarea debitorului; dacă schimbul drepturilor de folosinţa este reglementat de reguli speciale, aceste se aplica; ex: în materia schimbului de folosinţa, chiriaşii sunt liberaţi fata de locatorii iniţiali, realizându-se şi o dubla delegaţie perfecta.
încetarea locaţiunii Cauze de încetare
• Acordul de voinţa al părţilor (reziliere convenţionala);
Prin acte între vii cu titlu particular (in anumite condiţii şi prin efectul înstrăinării).
Nici moartea locatarului şi nici cea a locatorului nu atrag încetarea contractului drepturile şi obligaţiile se transmit asupra moştenitorilor, cu excepţia cazurilor în care părţile s-au interes altfel sau dacă moştenitorul părţi decedate este cealaltă parte (caz încă are obligaţiile reciproce se sting prin confuziune total sau parţial)
Denunţarea unilaterala Dacă părţile sau legea nu au determinat durata locaţiunii -
cu condiţia respectării termenului de preaviz (reprezentat de intervalul de timp dintre manifestarea voinţei de a desface contractul şi data la care contractul urmează să înceteze); acest termen poate fi stabilit prin convenţia părţilor, iar în lipsa -după natura lucrului şi obiceiul locului; Manifestarea de voinţa este un act unilateral de voinţa şi produce efecte chiar dacă nu a fost acceptata de partea concediata; legea nu prevede vreo forma speciala pentru denunţare - practic trebuie făcuta în scris, iar dacă partea concediata refuza să dea o dovada de primire, notificarea se face prin intermediul executorilor judecătoreşti; oricum acţiunea de chemare în judecata pentru evacuare constituie manifestarea neechivoca a voinţei de denunţare a contractului, termenul de preaviz fiind acoperit de timpul necesar soluţionării litigiului; după expirarea termenului de locaţiunea preaviz încetează, iar un nou contract poate fi încheiat prin consimţământul ambelor părţi. Expirarea termenului
Dacă termenul a fost determinat prin voinţa părţilor sau prin lege, locaţiunea încetează de drept la trecerea timpului, fără să mai fie nevoie de înştiinţare prealabila; (nu e o regula, părţile îşi pot rezerva dreptul să denunţe contractul înainte de expirarea termenului, sau, şi în cazul în care exista termen, părţile pot stipula necesitatea preavizului şi la expirarea termenului;
Dacă locatarul rămâne în folosinţa lucrului după expirarea contractului şi fără ca locatorul sa-1 împiedice, locaţiunea se considera înnoita prin tacita relocutiune, care operează ca un nou contract de locaţiune, unde trebuiesc îndeplinite toate condiţiile cerute de lege; în caz de pluralitate de părţi, reînnoirea tacita poate opera numai cu consimţământul tacit al tuturor părţilor;
Tacita relocutiune, dacă nu a fost interzisă prin contract, poate fi împiedicata numai prin anunţarea concediului - înainte
170 171
de expirarea termenului prevăzut în contract; dacă a anunţat concediul, locatarul nu poate opune tacita relocutiune, chiar dacă a continuat să folosească bunul (locatorul poate cere restituirea bunului şi daune-interese);
Tacita relocutiune va avea loc în condiţiile primului contract, dar se va considera încheiat fără termen (cu excepţia cazurilor în care termenul este arătat de lege); Deasemenea, în lipsa de stipulaţie contrara, noua locaţiune nu va avea garanţiile din contractul iniţial, căci garanţiile trebuiesc prevăzute expres şi nu pot fi prelungite peste termenul stipulat;
Rezilierea pentru neexecutare După punerea în întârziere rezilierea contractului cu
daune-interese; Nu orice executare, ci neexecutarea cu privire la obligaţii
principale, prin violarea cărora se aduce o vătămare celeilalte părţi (ex: abuzul de folosinţa , schimbarea destinaţiei bunului, neplata chiriei, neefectuarea reparaţiilor importante, descoperirea de vicii ascunse; Instanţa nu este obligată să pronunţe reziliere, putând acorda termen de gratie. Pieirea lucrului
Dacă pieirea este totala - contractul este desfăcut de drept (locatorul nu mai poate asigura folosinţa, şi nici nu poate fi obligat la reconstruirea, refacerea sau înlocuirea lui (se încadrează aici şi rechiziţionarea, exproprierea sau rechiziţionarea - imposibilitate de a se folosi bunul); contractul este desfăcut indiferent dacă pieirea bunului este fortuita sau cuplabila (in acest caz se plătesc şi daune-interese), căci nu mai exista obiect;
Dacă lucrul a pierit numai în parte - rezilierea este judiciara: se poate cere desfacerea contractului dacă partea pierită este atât de însemnata (la aprecierea instanţei) încât se presupune ca, fără acea parte, locatarul nu ar fi încheiat contractul, sau se poate cere o scădere de preţ + daune-interese după cum pieirea s-a produs fortuit sau din culpa.
Desfiinţarea (desfacerea) titlului locatorului De exemplu dacă titlul locatorului este anulat sau rezolvit
sau dacă este evins printr-o acţiune în revendicare sau dacă titlul locatarului principal s-a desfăcut prin expirarea termenului prevăzut în contract şi nu mai poate asigura sublocatarului folosinţa lucrului;
Excepţii: Contractele de locaţiune încheiate de uzufructuar rămân
valabile pe cel mult 5 ani, în limitele unui act de administrare, chiar dacă uzufructul a încetat;
Contractele încheiate de terţul dobânditor al imobilului ipotecat, chiar dacă el este evins, însă numai dacă contractul de locaţiune este încheiat cu buna-credinţa şi cu data certa anterioara transcrierii comandamentului;
Aplicarea teoriei proprietarului (moştenitorului) aparent: contractul de locaţiune încheiat de proprietarul aparent cu un locatar de buna-credinţa îşi păstrează efectele ca şi un contract ce ar fi fost încheiat cu proprietarul real.
Efectele înstrăinării lucrului prin acte între vii Dacă locatorul vinde lucrul închiriat sau arendat,
cumpărătorul, chiar dacă nu s-a obligat în acest sens, este dator să respecte locaţiunea făcuta înainte de vânzare, cu Condiţia să fi fost încheiata prin înscris autentic sau prin înscris sub semnătură privată, dar cu dată certă (cu excepţia cazului în care desfacerea contractului de locaţiune din cauza vânzării s-ar fi prevăzut în însuşi contractul de locaţiune);
Dacă contractul este încheiat pe mai mult de 3 ni le trebuie să fie transcris (înainte de transcrierea contractului de vânzare-cumpărare) pentru a fi opozabil terţilor; dacă nu a fost transcris însă are data certa, efectele lui se reduc la 3 ani de la data vânzării (transcrierii);
Vânzarea reprezintă o cauza de încetare a contractului de locaţiune în cazul în care contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat verbal sau prin înscris sub semnătură privata sau fără data certa;
172 173
în cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile de mai sus, contractul nu produce efecte opozabile cumpărătorului, chiar dacă el a avut cunoştinţa de existenţa locaţiunii;
în cazul în care cumpărătorul nu este obligat să respecte locaţiunea consimţită de vânzător, pentru a obţine desfacerea contractul trebuie să aducă la cunoştinţa locatarului concediul, respectând termenul de preaviz (chiar dacă desfacerea locaţiunii din cauza vânzării a fost stipulata în contractul de locaţiune) desfacerea nu operează de drept;
în toate cazurile de desfacere a locaţiunii (inclusiv prin clauza expresa în contractul de locaţiune), locatarul este în drept să ceara despăgubiri de la locator, dacă nu s-a prevăzut în contract o stipulaţie expresa contrara; pana la plata daunelor, locatarul are drept de retentie pana când va fi despăgubit de către locator sau de către cumpărător (care are acţiune în regres contra locatorului);
Dacă însă cumpărătorul cere, locatarul trebuie să respecte contractul de locaţiune chiar dacă nu are data certa şi nu este transcris (deoarece facultatea de a invoca inopozabilitatea contractului fără data certa şi netranscris o are doar cumpărătorul (cu excepţia cazului în care s-a prevăzut în contractul de locaţiune desfacerea lui în caz de vânzare, de drept sau la cererea locatarului); cumpărătorul, se substituie în drepturile şi obligaţiile locatorului-vânzător de la data vânzării-cumpărării (nu şi cu efect retroactiv), neavând dreptul să ceara ratele devenite exigibile anterior şi neplătite şi nici să ceara rezilierea contractului pentru cauze anterioare vânzării-cumpărării;
Regulile de mai sus sunt aplicabile şi în alte cazuri de înstrăinare sau constituire de drepturi reale prin acte între vii, cu titlu particular, fie ca sunt cu titlu oneros (schimb, contract de întreţinere, de constituire de uzufruct etc.), fie ca sunt cu titlu gratuit (donaţie). Natura .juridica a drepturilor locatarului Dreptul de folosinţă al locatarului este un drept de creanţă;
în literatura de specialitate: dreptul de folosinţă ar fi un drept real, în principal pentru următoarele motive:
împotriva tulburărilor de fapt locatarul se poate apără prin acţiunea posesorie;
în anumite condiţii (data certa a contractului şi îndeplinirea formalităţilor de publicitate), locatarul se bucura de un drept de urmărire fata de terţul dobânditor şi fata de creditorii urmăritori care au transcris comandamentul după încheierea contractului de locaţiune şi de un drept de preferinţă fata de locatarii ulteriori ai aceluiaşi bun;
Dacă termenul de locaţiune depăşeşte 3 ani, contractul este supus publicităţii;
în realitate: dreptul de folosinţa este un drept de creanţă, argumentele invocate mai sus nu sunt hotărâtoare întrucât:
Acţiunile posesorii pot fi intentate şi de detentorii precari; Opozabilitatea contractului fata de dobânditori şi fata de
creditorii urmăritori este o simpla excepţie de la principiul relativităţii efectelor contractului; dacă dreptul de folosinţa ar fi un drept real nu ar fi necesare texte care să consacre excepţia; în ceea ce priveşte opozabilitatea contractului fata de locatarii ulteriori, problema este controversata (unii doctrinari susţin că are întâietate cel care a intrat primul în folosinţa bunului, chiar dacă are titlu cu data ulterioara, alţii susţin- soluţia contrară -se aplică regulile opozabilităţii actelor juridice), dar şi independenta de soluţia adoptata în privinţa naturii juridice a dreptului locatarului;
Dacă dreptul ar fi real, publicitate s-ar impune indiferent de durata (chiar dacă depăşeşte 3 ani);
Drepturile reale, ca drepturi absolute, sunt limitativ enumerate de lege.
Este un drept de creanţă, dar prezintă unele aspecte particulare, mai ales în privinţa opozabilităţii, deci se încadrează în categoria obligaţiilor opozabile terţilor (obligaţii în rem scriptae).
174 175
Are un caracter mobiliar (chiar dacă are ca obiect un imobil), temporar (nu poate fi perpetuu), este susceptibil de gaj (nu de ipoteca), poate fi transmis între vii conform regulilor de la cesiunea de creanţă şi morţiş causa ca şi celelalte drepturi de creanţă.
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE
Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de locaţiune. Condiţiile de validitate ale contractului de locaţiune. Lucrul închiriat. Preţul închirierii. Obligaţiile locatorului. Obligaţiile locatarului. Contractul de sublocaţiune şi de cesiune a contractului. Cauze de încetare a contractului de locaţiune. Contractul de închiriere a locuinţei. Definiţie şi caractere juridice. încheierea contractului de închiriere. Părţi, formă, obiect, termen. Dreptul de preemţiune al chiriaşului.
SPEŢE
Analizaţi următoarea speţă105: Prin decizia civilă nr. 897/A din 15 aprilie 2004, Curtea
de Apel Cluj a admis apelul declarat de reclamanta Regia Autonomă de Gospodărire Comunală şi Locativă Gherla împotriva sentinţei civile nr. 1645 din 9 decembrie 2003 a Judecătoriei Gherla, a admis acţiunea reclamantei împotriva pârâtului M.L. a constatat rezilierea contractului de închiriere nr. 517 din 30 ianuarie 2001 şi a dispus evacuarea pârâtului din căminul de nefamilişti precizat în acţiune.
www.scj.ro
Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reţinut că greşit Judecătoria a respins acţiunea pentru constatarea rezilierii de drept a contractului de închiriere şi de evacuare a pârâtului cu toate că acesta a recunoscut că nu a achitat chiria din ianuarie 2003 şi cheltuielile de întreţinere din luna aprilie 2002, iar contractul cuprinde clauza rezilierii de plin drept a acestuia, în cazul neachitării chiriei şi cheltuielilor de întreţinere, timp de 3 luni consecutiv. (Judecătoria a considerat că neplata nu se datorează culpei pârâtului a cesta aflându-se în imposibilitate fortuită de plată, având un venit de numai 740.000 lei lunar)
Recursul declarat de pârât este fondat, pentru următoarele motive:
La data de 17 ianuarie 2001, s-a încheiat între reclamanta şi pârât contractul de închiriere nr. 517 din 30 ianuarie 2001. Termenul prevăzut al locaţiunii era de un an iar contractul cuprindea şi un pact comisoriu de gradul IV, în sensul că rezilierea contractului înainte de termen operează de plin drept, fără vreo somaţie prealabilă, în cazul în care chiriaşul nu a achitat chiria şi cheltuielile de întreţinere 3 luni consecutiv.
La expirarea termenului contractual, deşi nu s-a încheiat un nou acord de voinţă, pârâtul a rămas în folosinţa imobilului, fără ca locatorul să-1 împiedice, în această situaţie, contractul a fost prelungit prin tacita relocaţiune, conform art. 1437 şi 1452 din Codul civil.
Curtea de Apel a constatat că instanţa de fond a depăşit limitele cadrului procesual cu care a fost investită, ea trebuind să constate doar că a operat rezilierea de plin drept a contractului, în virtutea pactului comisoriu de gradul IV inserat în contract.
Dar, aşa cum s-a arătat, pactul comisoriu la care se face referire vizează rezilierea contractului înainte de termen. Prin urmare, această clauză contractuală putea fi invocată doar atât timp cât contractul avea natura unui contract cu durată determinată, nu şi pentru perioada ulterioară lunii ianuarie
176 177
2002, ştiut fiind că în urma reînnoirii prin tacită relocaţiune, contractul este considerat că s-a încheiat fără termen.
Pe cale de consecinţă, pentru perioada de plată invocată sunt aplicabile dispoziţiile legale în materia rezilierii judiciare. Fiind stabilit acest lucru şi având în vedere faptul că rezilierea este sancţiunea ce intervine în cazul neexecutării culpabile a unei obligaţii izvorâte dintr-un contract sinalagmatic cu executare succesivă, urmează a se determina în ce măsură neexecutarea obligaţiilor contractuale este imputabilă pârâtului. Or, din actele dosarului rezultă că, în condiţiile în care suma stabilită cu titlu de chirie depăşeşte jumătate din veniturile realizate, pârâtul are o situaţie materială precară, fiind cunoscut şi cu afecţiuni fizice.
Se constată că reclamanta nu a dovedit prin nici un mijloc de probă faptul că pârâtul, deşi avea mijloace materiale, a refuzat executarea contractului.
Pentru aceste considerente, înalta Curte a admis recursul declarat de pârât şi a modificat decizia Curţii de Apel, în sensul că s-a respins apelul declarat împotriva hotărârii pronunţate de Judecătorie.
Răspundeţi la următoarele întrebări: Definiţi pactul comisoriu şi analizaţi efectele acestui pact în contractul de mai sus. Care este temeiul juridic al evacuării solicitate în speţă? Care sunt caracterele juridice ale contractului din speţă? Ce înţelegeţi prin rezilierea contractului ? Ce înţelegeţi prin termenul « tacita relocaţiune » ? Este corectă soluţia instanţei de fond ? Dar cea din apel ? Faptul ca pârâtul este bolnav şi se află în imposibilitatea de a-şi procura o altă locuinţă, constituie impedimente la dispunerea evacuării? Cum credeţi că trebuie procedat pentru evacuarea chiriaşului ?
MODEL DE CONTRACT
CONTRACT DE ÎNCHIRIERE
încheiat între: l ...................................., în calitate de LOCATOR Si 2....................................... , în calitate de LOCATAR Art.l OBIECTUL CONTRACTULUI. Locatorul,........................... , închiriază locatarului,................... Imobilul din ......................., unde îşi va desfăşura activitatea ................................ , societate în curs de constituire. Imobilul a fost predat locatarului astăzi data semnării contractului în bună stare. Art.2 DURATA Termenul de închiriere este de ............... an, cu începere de la ............................Pana la .......................................... La expirarea termenului de închiriere, prezentul contract poate fi prelungit de părţi prin act adiţional. Art.3 CHIRIA Chiria lunara este de ..............Şi se plăteşte lunar în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni. Art.4 OBLIGAŢII şi DREPTURI 4.1 Obligaţiile locatarului: - să achite chiria şi cheltuielile comune de întreţinere la termenele convenite; - să folosească spaţiul conform destinaţiei sale; - să exploateze imobilul închiriat ca un bun proprietar, evitând distrugerea, degradarea sau deteriorarea construcţiilor şi accesoriilor aferente; - să permită proprietarului să execute, intr-o perioada stabilita de comun acord, lucrările de reparaţie şi întreţinere care-i cad în sarcina; - să nu execute nici un fel de reparaţii sau modificări în spaţiul închiriat sau la instalaţiile aferente, fără acordul proprietarului;
178 179
- să restituie proprietarului spaţiu] închiriat la termenul stabilit pentru încetarea contractului; 4.2 Obligaţiile proprietarului: - să asigure folosinţa spaţiului închiriat pe toata durata prezentului contract - să execute pe cheltuiala să lucrările de întreţinere la elementele de construcţii şi la instalaţii, devenite necesare ca urmare a uzurii normale a acestora, pe toata durata contractului; Art.5 RĂSPUNDEREA CONTRACTUALA In cazul în care locatarul nu achita locatorului chiria datorata la termenele prevăzute în prezentul contract, datorează suma de 0.001% cu titlul de penalităţi pentru fiecare zi de întârziere. Dacă locatorul nu-si executa obligaţia de a efectua lucrările de reparaţie care-i cad în sarcina, va datora locatarului suma de 0.001%, cu titlu de daune interese pentru fiecare zi de întârziere pana la executarea obligaţiei. Art.6 Riscul pieirii fortuite a bunului este suportat în toate cazurile de proprietar. Art.7 INTERDICŢIA SUBANCHIRIERII SAU CEDĂRII SPAŢIULUI Este absolut interzisă subînchirierea sau cedarea sub orice forma, totala sau parţială a imobilului închiriat, fără aprobarea scrisa a locatorului. Art.8 FORŢA MAJORA Forţa majora exonerează părţile de răspundere în cazul executării necorespunzătoare sau cu întârziere a obligaţiilor asumate prin prezentul contract. Prin forţa majora se înţelege un eveniment independent de voinţa părţilor, imprevizibil şi insurmontabil, apărut după încheierea contractului care împiedică părţile sa-si execute obligaţiile asumate. Art.9 SOLUŢIONAREA LITIGIILOR Orice litigiu decurgând din sau în legătură cu acest contract, se va soluţiona de către instanţele judecătoreşti competente. Prezentul contract s-a încheiat astăzi 23.03.2004 în 2 exemplare.
LOCATOR LOCATAR
GRILE
Contractul de locaţiune: A) este cu titlu oneros; B) poate fi cu titlu gratuit; C) este un contract comutativ. Dacă nu a început executarea contractului de locaţiune încheiat verbal şi una dintre părţi neaga existenţa lui: A) dovada cu martori nu este admisa oricât de mic ar fi preţul locaţiunii; B) dovada cu martori este admisa, dacă preţul locaţiunii este mai mic de 250 lei pe luna; C) instanţa poate, pe baza de prezumţii simple, să constate existenţa contractului. Locatarul poate dovedi faptul executării unui contract de locaţiune încheiat verbal: A) prin martori şi prezumţii; B) prin simplul fapt al deţinerii lucrului ce constituie obiectul locaţiunii; C) prin început de dovada scrisa completata cu martori şi prezumţii. Calitate de locator intr-un contract de locaţiune o poate avea: A) proprietarul lucrului; B) uzufructuarul lucrului; C) un alt locatar al lucrului; D) uzuarul lucrului. Obiect al contractului de locaţiune poate fi: A) bunul ce aparţine unei moşteniri nedeschise; B) bunul ce constituie coproprietate forţată, chiar dacă nu se închiriază şi bunul principal; C) bunul fungibil, după natura lui sau după voinţa părţilor; D) bunul consumptibil: E) o persoana.
180
Preţul pe care locatarul îl plăteşte în schimbul folosinţei asigurate în temeiul unui contract de locaţiune: A) poate fi numai o suma de bani; B) poate fi asigurarea folosinţei unui alt lucru în favoarea locatorului, de către locatar; C) poate fi prestarea unor servicii de către locatar.
Dacă în contractul de locaţiune nu se prevede interzicerea sublocatiunii: A) Sublocaţiunea se prezuma interzisă; B) locatarul poate închiria dreptul sau unui alt locatar, acesta din urma preluând şi obligaţiile pe care primul locatar le avea fata de locator; C) locatarul poate închiria dreptul sau unui alt locatar, rămânând în continuare răspunzător fata de obligaţiile pe care le are fata de locator.
Locatorul trebuie să predea lucrul închiriat locatarului: A) în starea în care se afla la momentul încheierii contractului; B) intr-o stare corespunzătoare destinaţiei în vederea căreia a fost închiriat; C) în starea în care se afla la momentul încheierii contractului, dacă exista dispoziţie specială în acest sens în contract. Locatorul: A) trebuie să menţină lucrul în stare de a servi la întrebuinţarea pentru care a fost închiriat, în acest sens el trebuie să efectueze reparaţiile necesare şi cele locative; B) răspunde pentru viciile ascunse lucrului închiriat, chiar dacă a fost de buna-credinţa la încheierea contractului; C) nu răspunde pentru tulburările de fapt provocate de un terţ, chiar dacă invoca vreun drept asupra lucrului.
CONTRACTUL DE ARENDARE
1. Noţiunea contractului de arendare
1. Definiţie. Contractul de arendare , varietate a contractului de
locaţiune, este un contract prin care una dintre părţi, numita arendator, transmite celeilalte părţi, numita arendaş, bunuri agricole în vederea exploatării pe o durata determinata şi în schimbul unui preţ, numit arenda, stabilite de părţi106.
2. Reglementare. Contractul de arendare este reglementat prin Legea arendării nr.16/1994107. Aceste dispoziţii se completează cu prevederile legislaţiei civile, în măsura în care acestea nu sunt contrare Legii nr. 16/1994. înseamnă ca, în completarea celor doua acte normative se aplica, în condiţiile arătate, "regulile particulare la arendare" prevăzute în Codul civil (art.1454 şi urm., care n-au fost abrogate expres de lege), iar apoi dispoziţiile care guvernează locaţiunea de drept comun, arendarea fiind o varietate a acesteia. In completarea acestor norme, se aplica regulile din partea generala a dreptului civil obligaţional (teoria generala a obligaţiilor civile). Precizam ca legile comerciale nu sunt incidente în materie, întrucât contractul de arendare are natura pur civila.
2. Caracterele juridice ale contractului de arendare
1. Caractere comune cu locaţiunea. Arendarea este un contract sinalagmatic (bilateral), cu
executare succesiva şi netranslativ de proprietate, ca şi locaţiunea. Tot astfel, este un contract prin definiţie (esenţialmente) cu titlu oneros. Dacă un bun agricol se transmite, în vederea folosinţei sau exploatării temporare, cu titlu gratuit,
182
106 a se vedea F. Deak, op. cit. p. 78 107 modificată prin Legea nr. 20 din 29 februarie 2008 pentru modificarea anexei la Legea arendării nr. 16/1994, publicată în M. Of. nr. 170/5 mar. 2008
183
- cesiunea se face (in calitate de cesionar) soţului arendaşului, coparticipant la exploatarea bunurilor agricole sau descendenţilor săi (unul sau mai mulţi) care au împlinit vârsta majoratului.
întrucât cesiunea se face cu acordul (se subînţelege, prealabil) al arendatorului, ea va avea ca obiect nu numai drepturile arendaşului, dar şi obligaţiile lui, el fiind eliberat fata de arendator. Aceasta înseamnă ca cesiunea realizează şi o delegaţie perfecta (confundata cu novaţie prin schimbare de debitor).
In legătura cu calitatea de arendator, legea mai prevede ca regiile autonome, institutele şi staţiunile de cercetare şi producţie agricola, societăţile comerciale şi alte unităţi care au în patrimoniu sau în administrare terenuri proprietate de stat nu pot da în arenda bunurile destinate exploatării agricole (art.4 alin.l).
Precizam, de asemenea, ca legea nu prevede pentru nimeni obligaţia de a încheia, în calitate de arendator, contract de arendare, în privinţa terenurilor agricole, Legea fondului funciar nr. 18/1991 prevede însă obligaţia cultivării lor (art.74). Astfel fiind, deţinătorii care, indiferent de cauza, nu pot asigura cultivarea terenului agricol, sunt nevoiţi sa-1 arendeze, dacă nu au obligaţia legala de a-1 cultiva personal (vz., de ex., art.19, 21, 43 şi 49 din Legea nr. 18/1991 republicata).
B. în calitate de arendaş - unul sau mai mulţi, de exemplu, membrii unei familii - contractul poate fi încheiat numai de către persoane fizice care sunt cetăţeni romani -indiferent dacă au domiciliul în tara sau în străinătate - şi au pregătire de specialitate agricola, practica agricola sau un atestat de cunoştinţe agricole şi reprezintă garanţiile solicitate de arendator. Atestatul se eliberează de organele abilitate de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei (art.3).
Arendaşii, persoane juridice, trebuie să aibă naţionalitatea romana şi sediul în România, inclusiv cele cu capital parţial sau
integral străin, să aibă ca obiect de activitate exploatarea terenurilor agricole şi să prezinte garanţiile solicitate de arendator (art.3 şi 3).
Legea mai interzice funcţionarilor publici şi salariaţilor din conducerile administrative ale regiilor autonome cu profil agricol, ale instituţiilor şi staţiunilor de cercetare şi producţie agricola, ale societăţilor comerciale agricole pe acţiuni şi ale altor unităţi care au în patrimoniu sau în administrare terenuri agricole proprietate de stat să ia în arenda orice fel de bunuri destinate exploatării agricole (art.18).
5. Obiectul contractului. Arendarea fiind un contract sinalagmatic (bilateral) are un
dublu obiect: bunurile arendate şi preţul plătit de arendaş, numit arenda.
A. Bunurile arendate. Potrivit legii, prin bunuri agricole care pot fi arendate se înţeleg terenurile cu destinaţie agricola (arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbuştii fructiferi, plantaţiile de hamei şi duzi), păşunile împădurite, terenurile ocupate cu construcţii şi instalaţii agrozootehnice, amenajări piscicole şi de îmbunătăţiri funciare, drumurile tehnologice, platformele şi spatiile de depozitare care servesc nevoilor producţiei agricole şi terenurile neproductive care pot fi amenajate şi folosite pentru producţia agricola, precum şi animalele, construcţiile de orice fel, maşinile, utilajele şi alte asemenea bunuri destinate exploatării agricole (art. L).
Bunurile agricole care formează obiectul contractului trebuie să fie complet şi precis determinate (descrierea amănunţita a tuturor bunurilor arendate şi inventarul lor, planul de situaţie al terenurilor). Dacă nu se arendează toate bunurile agricole deţinute de arendator, trebuie să se specifice în contract suprafaţa de teren sau orice alt bun agricol ce se va retine de acesta (art.5 lit.b şi f).
186 187
In toate cazurile, pentru a fi în prezenta unui contract de arendare, bunurile menţionate trebuie să fie destinate exploatării (producţiei) agricole de către arendaş. Dacă folosinţa unor bunuri dintre cele prevăzute de lege se transmite cu titlu oneros în alte scopuri (de exemplu, terenul cu sau fără construcţie în scopuri turistice sau sportive, animalele pentru cărăuşie la construcţia unei case etc.), contractul nu va mai fi supus reglementarilor vizând arendarea (ci regulilor locaţiunii). Bineînţeles, nu constituie arendare nici contractul prin care deţinătorul bunurilor agricole executa lucrările agricole, cealaltă parte dobândind recolta realizata la preţul stipulat (vânzare-cumpărare de bunuri viitoare).
B. Arenda. Codul civil a lăsat la libera apreciere a părţilor stabilirea preţului arendării, fie sub forma unei sume de bani (arendarea pe bani), fie sub forma unei cantităţi de produse agricole (parte de recolta -art.1467) plăti bila în natura, în fructe (arendarea pe fructe), nefiind exclusa nici stabilirea arendei în parte în natura şi restul în bani (arenda mixta)110.
Legea nr. 16/1994, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.65/1998, lasă, de asemenea, la libera apreciere a părţilor stabilirea preţului arendării (cuantumul arendei în natura - determinata în cifre absolute, de exemplu, 1000 kg grâu pe hectar de teren arendat, sau determinata procentual din recolta, de exemplu, 25 % din recolta realizata - sau în bani). Legea indica numai anumite elemente orientative de stabilire a arendei (de exemplu, potenţialul de producţie al terenului, gradul de accesibilitate a mecanizării, amenajările de îmbunătăţiri funciare sau rasa, vârsta, starea biologica în cazul efectivelor de animale etc.), care "pot fi" avute în vedere de către părţi la stabilirea arendei (art.13-14). înseamnă ca părţile sunt libere să stabilească cuantumul arendei, neexistând vreo limita maxima (sau minima) legala.
a se vedea F. Deak, op. cit. p. 65
6. Termenul arendării. Spre deosebire de locaţiunea de drept comun (care poate
fi contractata fără precizarea termenului), durata arendării (data de la care începe şi data la care încetează) trebuie să fie determinata de către părţi în contract (art.2, 5 lit.d, şi art.7 alin.l). Dar Legea arendării, astfel cum a fost modificata, nu prevede o durata minimala (sau maximala) a termenului arendării. Deci părţile sunt libere să stabilească durata arendării, fără limitări legale. Consideram ca - deşi legea speciala nu mai stabileşte o durata minima - ea nu poate fi mai mica decât "timpul necesar ca arendaşul să culeagă fructele" (art.1462 C.civ.), de regula, un an agricol (in cazul terenurilor).
7. Dreptul de preemptiune al arendaşului. Condiţii şi regim juridic. Potrivit art.9 din L. Nr. 16/1994 şi art.5 din L.
Nr.54/1998, arendaşul, persoana fizica, are drept de preemptiune, în cazul înstrăinării prin vânzare a terenurilor agricole din extravilan, arendate. Subliniem ca arendaşul are drept de preemptiune numai dacă:
- este o persoana fizică; - arendarea are ca obiect terenuri agricole situate în
extravilan. Dacă contactul are ca obiect alte bunuri agricole (animale, maşini, utilaje etc.) Sau terenuri agricole situate în intravilan ori terenuri neagricole, arendaşul nu are drept de preemptiune. Iar dacă, pe lângă terenul agricol situat în extravilan, contractul are ca obiect şi alte bunuri agricole, dreptul de preemptiune poate fi exercitat numai cu privire la acel teren (dacă părţile nu au încheiat un pact de preferinţă având ca obiect alte bunuri arendate);
- înstrăinarea terenului agricol de către arendator (proprietar) se face prin vânzare, iar nu prin alte acte translative de proprietate (schimb, donaţie, contract de întreţinere etc.), ori prin moştenire. Legea mai precizează ca dreptul de preemptiune
188 189
i in
al arendaşului "se exercita în condiţiile legii" (art.9 alin.2). Se au în vedere dispoziţiile Legii nr.54/1998 art.5-11 şi art.14, ca drept comun în materia dreptului de preempţiune exercitat cu ocazia vânzării de terenuri agricole situate în extravilan. Semnalam însă o deosebire de natura juridica; dreptul de preempţiune reglementat de Legea nr.54/1998 are natura legala, voinţa proprietarului-vânzător neavând nici un rol în naşterea şi exercitarea dreptului de către titularul lui. In schimb, dreptul de preempţiune al arendaşului are natura contractuala, deşi rezulta dintr-o dispoziţie imperativa a legii. Intr-adevăr, dreptul de preempţiune al arendaşului este grefat pe contractul de arendare încheiat cu consimţământul proprietarului-arendator; convenind arenda ea el accepta dreptul de preempţiune al arendaşului prevăzut imperativ de lege. însă legea prevede dreptul de preempţiune în favoarea arendaşului necondiţionat de încheierea contractului de arendare în calitate de arendator, de către proprietarul-vânzător al terenului, înseamnă ca dreptul de preempţiune al arendaşului poate avea şi natura legala (de exemplu, când arendatorul este uzufructuarul, iar vânzătorul terenului nudul proprietar).
8. Suportarea riscurilor Reglementare. Potrivit art.21 din Legea nr. 16/1994: "In contractul de
arendare, de comun acord, părţile contractante pot stabili cazurile şi limitele suportării daunelor produse de calamităţi naturale.
De asemenea, de comun acord pot să prevadă suportarea pierderilor totale sau parţiale ale bunurilor arendate ca urmare a unor cazuri fortuite sau de forţa majora.
După cum se poate observa, prin cele doua dispoziţii citate legea nu a rezolvat nimic în problema suportării riscurilor în materia contractului de arendare, prevăzând numai posibilitatea părţilor de a se înţelege în aceasta privinţa, iar aceasta posibilitate ar fi existat şi în lipsa textului. Pentru
190
rezolvarea problemei, trebuie să se precizeze (prin norme supletive) cine suporta riscurile dacă contractul nu conţine clauze în aceasta privinţa. In lipsa unor asemenea norme în Legea nr. 16/1994, problemele urmează să fie soluţionate în lumina principiilor şi reglementarilor legislaţiei civile, care completează dispoziţiile legii speciale (art.26).
înainte de analiza acestor reguli, se mai impune o precizare terminologica, în art.21 alin. l se face referitoare la calamităţi naturale, iar în alin.2 la cazuri fortuite şi de forţa majora, ca şi cum ar fi doua noţiuni distincte din punct de vedere juridic, în realitate, calamităţile naturale reprezintă şi ele cazuri fortuite sau de forţa majora, în prezenta cărora se pune problema suportării riscurilor. Iar aceasta problema vizează, în ambele cazuri, suportarea pagubelor (daunelor) rezultând din pieirea totala sau parţială a unor bunuri datorata cazului fortuit ori forţei majore (deci fără ca una dintre părţi să săvârşească vreo fapta culpabilă care să-i angajeze răspunderea).
Se pare ca legiuitorul, folosind o terminologie imprecisa, a avut în vedere, în cadrul a doua alineate, cele doua aspecte ale problematicii riscurilor, riscul lucrului (pieirea "bunurilor arendate") si, în parte, riscul contractului de arendare (pierderea recoltei, a produselor agricole datorată "calamităţilor naturale"), în ambele cazuri în mod fortuit.
Riscul lucrului Adică paguba rezultata din pieirea fortuita a bunurilor
arendate (animale, construcţii, maşini şi utilaje etc.) Se suporta, potrivit regulilor generale, de către proprietarul-arendator (res perit domino). Dacă contractul a fost încheiat în calitate de arendator de către un alt titular de drepturi reale asupra lucrului arendat (de exemplu, uzufructuar), va suporta şi el riscul lucrului, corespunzător cu dreptul pe care îl are asupra lucrului.
Deoarece bunurile arendate se găsesc în detenţiunea arendaşului, obligat să ia masurile necesare pentru păstrarea lor în bune condiţii şi să le restituie la încetarea contractului, el va
191
fi ţinut să facă dovada ca pieirea s-a produs fără culpa din partea să (art.1431, 1434 C.civ.), adică din o cauza străina, care nu-i poate fi imputata (caz fortuit sau forţa majora).
Dacă s-a dovedit ca pieirea este fortuita, arendaşul nu suporta riscul lucrului, cu excepţia cazului în care lucrul a pierit după ce a fost pus în întârziere pentru neexecutarea obligaţiei de restituire la încetarea contractului şi nu reuşeşte să dovedească ca lucrul ar fi pierit şi la arendator, dacă i s-ar fi restituit (ar. 1074, 1082-1083 şi 1156 C.civ.).
Riscul contractului. In materie de arendare, problema privind riscul
contractului (soarta obligaţiei arendaşului de a plăti arenda) se pune sub doua aspecte (spre deosebire de alte contracte sinalagmatice cu executare succesiva, cum ar fi, de exemplu, antrepriza).
1. în caz de pieire fortuita a bunurilor arendate, riscul contractului este suportat de arendator, în calitate de debitor al obligaţiei (de a asigura folosinţa) imposibil de executat, care nu mai poate cere arendaşului executarea obligaţiei corelative, adică plata arendei.
Practic, în caz de pieire totala, contractul se desface de drept, iar în caz de pieire parţială, arendaşul poate cere, după împrejurări, fie o reducere proporţională din arenda, fie rezilierea judiciara a contractului dacă scopul pentru care s-a încheiat contractul nu mai poate fi realizat (art.1423c.civ.).
2. Mai dificila este problema în caz de pieire fortuita, totala sau parţială - nu a bunurilor arendate - ci a recoltei, a producţiei (grindina, bruma, inundaţie, incendiu etc.).
Dacă contractul nu conţine clauze în aceasta privinţa şi dat fiind ca Legea nr. 16/1994 nu reglementează problema, ea urmează să fie soluţionată tot în lumina legislaţiei civile care completează materia (art.26), respectiv dispoziţiile din Codul civil referitoare la contractul de arendare.
192
- astfel, dacă arenda a fost stipulata sub forma unei cote-părţi din producţie, din recolta realizata (arenda procentuala, de exemplu, 30 % din recolta), pierderea recoltei (neculese) se suporta proporţional de ambele părţi (art.1469, 1467 C.civ.). Deoarece arenda este procentuala, adică în funcţie de recolta ce se realizează, orice nerealizare (pieire) fortuita a recoltei se suporta proporţional de ambele părţi.
Dacă recolta a fost culeasă şi deci pieirea vizează nu recolta, ci produsele agricole culese, riscul va fi suportat de proprietarul produselor, respectiv de către ambele părţi, proporţional, dacă arenda reprezintă o parte din producţie, în natura, deoarece şi arendatorul este coproprietarul produselor, atât înainte, cat şi după culegerea lor. Dacă arenda se plăteşte nu în natura, ci în bani, arendatorul nu suporta riscul pieirii produselor după recoltare, pentru ca nu are calitatea de proprietar (coproprietar) al produselor culese, fiind creditorul unei creanţe băneşti.
9. Obligaţiile părţilor
Reglementare. Legea nr. 16/1994 a consacrat puţine texte reglementarii
obligaţiilor părţilor în contractul de arendare, în completarea lor se aplica regulile de drept comun privind locaţiunea, ţinând seama, bineînţeles, de specificul raporturilor din materia arendării, în consecinţa, urmează să facem numai unele precizări.
Obligaţiile arendatorului. Potrivit art.8 alin. l "arendatorul este obligat să predea
bunurile arendate în termenul şi în condiţiile stabilite, să garanteze pe arendaş de evicţiune totala sau parţială şi să execute toate celelalte obligaţii asumate prin contract".
Dacă la predare se constata ca imobilul (terenul) arendat are o întindere mai mica sau mai mare decât cea prevăzută în contract, se va putea cere micşorarea sau majorarea arendei numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de Codul civil la
193
materia vânzării (art.1454 C.civ.). Bunurile arendate trebuie să fie predate în stare corespunzătoare folosinţei, exploatării agricole, iar după predare arendatorul este obligat să efectueze acele reparaţii (lucrări) care nu sunt în sarcina arendaşului (de exemplu, reparaţiile capitale la construcţiile şi instalaţiile agrozootehnice), fiind aplicabile dispoziţiile art.1425 C.civ.
Deşi legea speciala nu prevede, arendatorul este garant nu numai de evicţiune, dar şi pentru viciile ascunse ale bunurilor arendate care ii împiedica întrebuinţarea (art.1422 C.civ.).
Mai menţionam ca impozitele şi taxele datorate, potrivit legii, pentru bunurile agricole arendate sunt în sarcina arendatorului (art.10).
Obligaţiile arendaşului. Potrivit art.8 alin.2, "arendaşul are obligaţia de a folosi
bunurile arendate, ca un bun proprietar, în condiţiile stabilite, de a menţine potenţialul productiv al bunurilor arendate, de a le restitui la încetarea contractului, de a plăti arenda la termenele şi în modalităţile stabilite, precum şi de a executa toate obligaţii contractuale". Neexistând diferenţe semnificative fata de obligaţiile locatarului, urmează să facem numai unele precizări.
1. Obligaţia de a întrebuinţa bunurile arendate ca un bun proprietar se apreciază după tipul abstract al omului prudent şi diligent (culpa levis în abstracte), ţinând seama şi de faptul ca arendaşul este un profesionist (agricultor - vz. Art.3 şi 11). El trebuie să folosească bunurile arendate la destinaţia determinata în contract sau prezumata după circumstanţe (art.1429 pct. l C.civ.), în astfel de condiţii încât să menţină potenţialul lor productiv. Arendaşul poate schimba categoria de folosinţa a terenului arendat numai cu acordul prealabil dat în scris de către proprietar (chiar dacă arendatorul este un uzufructuar sau alt deţinător legal) şi cu respectarea dispoziţiilor legale (art.20).
Arendatorul are dreptul de a controla oricând modul în care arendaşul administrează bunurile arendate (art.8 alin.3).
2. Plata arendei. Arendaşul trebuie să plătească arenda, în natura si/sau bani, la termenele şi la locul de plata prevăzute în contract. Dacă locul plătii nu este prevăzut, plata se face la domiciliul arendaşului, fiind cherabilă, iar nu portabila (art. l 104 C.civ.).
3. Restituirea bunurilor arendate. La încetarea contractului arendaşul trebuie să restituie bunurile arendate în starea în care le-a primit conform inventarului (proces-verbal) făcut la predare, iar în lipsa se prezuma (iuris tantum) ca le-a primit în buna stare (art. 1431-1432 şi art.1421 alin. l C.civ.). Riscul pieirii fortuite, după cum am văzut, se suporta de arendator, în caz de incendiu, arendaşul răspunde de pagubele cauzate clădirilor arendate, dacă nu dovedeşte o cauza exoneratoare de răspundere potrivit regulilor aplicabile locaţiunii (art. 1435 C.civ).
Dacă arendaşul a făcut cheltuieli cu conservarea, întreţinerea ori îmbunătăţirea bunurilor arendate - care, potrivit raporturilor contractuale dintre părţi, sunt în sarcina arendatorului - instanţa poate recunoaşte arendaşului un drept de retenţie (art.8 alin.4), adică dreptul de a refuza restituirea bunurilor arendate la încetarea contractului, cat timp arendatorul nu va plăti sumele datorate.
4. Alte obligaţii. Legea mai precizează ca taxele de redactare şi înregistrare a contractului de arendare sunt în sarcina arendaşului (art.6 alin.3). Iar pe plan financiar, fiind considerat agricultor, el este obligat să plătească impozitele datorate pe veniturile realizate din exploatarea bunurilor agricole arendate, beneficiind de facilităţile de creditare şi impozitare prevăzute de lege (art. l).
Sunt aplicabile şi dispoziţiile Codului civil privind obligaţia locatarului de a apăra lucrul dat în arenda contra uzurpărilor.
194 195
Sancţiunea neexecutării obligaţiilor. In caz de neexecutare culpabila a obligaţiilor de către
arendator sau arendaş, se aplica dreptul comun, în acest sens, legea speciala precizează ca oricare dintre părţi poate cere în justiţie, "in condiţiile legii", rezilierea pentru neexecuare de obligaţii (principale - art.1439 alin.2 C.civ.) Şi are la dispoziţie toate mijloacele juridice pentru apărarea drepturilor şi intereselor contractuale în legătura cu bunurile arendate (art.24). Deoarece legea prevede rezilierea prin justiţie, se pare ca pactele comisorii exprese care ar avea ca efect rezilierea de drept, fără intervenţia justiţiei, nu pot produce efecte. 10. încetarea contractului Reguli de drept comun.
Derogări. Aşa cum am văzut, în cazul neexecutării obligaţiilor se poate cere prin justiţie rezilierea contractului, potrivit dreptului comun, în caz de pieire - totala sau parţiala - a bunurilor arendate, precum şi în cazul desfiinţării (desfacerii) titlului arendatorului, sunt aplicabile, de asemenea, regulile dreptului comun.
în schimb, denunţarea unilaterala (ca mod de încetare a contractului de locaţiune încheiat pe durata nedeterminata) nu este aplicabila arendării, deoarece ea se încheie pe o durata determinata. Legea prevede însă ca "prin acordul părţilor, contractul de arendare poate să înceteze şi înainte de a ajunge la termen" (art. 12 alin.3). Este avuta în vedere o înţelegere (mutuus dissensus) realizata pe parcursul executării contractului, iar nu posibilitatea denunţării unilaterale.
Moartea uneia dintre părţi. Reamintim ca, în dreptul comun, locaţiunea nu încetează
prin moartea locatorului sau locatarului (art. 1440 C.civ.); drepturile şi obligaţiile părţii decedate trec asupra moştenitorilor ei, cu excepţia cazurilor în care din clauzele
196
contractului rezulta o alta soluţie sau când partea decedata este moştenită de cealaltă parte, obligaţiile reciproce stingându-se prin confuziune.
In urma modificării şi completării Legii arendării prin Legea nr. 65/1998, s-a adoptat o alta reglementare (cat se poate de confuza, neclara).
Astfel, potrivit art.211 alin.l, "contractul de arendare poate continua în cazul decesului arendatorului sau al arendaşului. Pentru aceasta, moştenitorii majori trebuie să comunice în scris intenţiile lor şi să obţină acordul scris al celeilalte părţi, în termen de 30 de zile de la data decesului".
Din acest text pare a rezulta regula încetării arendei prin moartea oricăreia dintre părţi, afară numai dacă moştenitorii solicita în scris şi obţin acordul scris al celeilalte părţi (in termen de 30 de zile) în sensul continuării raporturilor de arendare, în plus, moştenitorii arendaşului decedat - pentru a putea continua raporturile de arendare - trebuie să fie persoane majore; dacă moştenitorii sunt minori, contractul încetează prin deces. Aceasta din urma condiţie trebuia să fie prevăzuta prin raportare nu la vârsta majoratului, ci la capacitatea de munca şi cunoştinţele agricole ale moştenitorului, în cazul decesului arendatorului, consideram (deşi din textul citat nu rezulta clar aceasta concluzie) ca vârsta moştenitorilor este indiferenta; dacă sunt minori sau persoane puse sub interdicţie vor consimţi la continuarea raporturilor de arendare cu abilitările prevăzute de lege (după cum sunt persoane lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, ţinând seama şi de faptul ca arendarea este, în principiu, un act de administrare).
Pentru cazul decesului arendaşului, legea mai prevede ca, dacă sunt mai mulţi moştenitori, ei pot conveni să continue în comun exploatarea bunurilor agricole arendate sau să desemneze pe unul dintre ei să continue exploatarea acestor bunuri. Dacă moştenitorii nu se înţeleg, la cererea oricăruia dintre ei, judecătoria în a cârei raza teritoriala se afla bunul
197
agricol poate desemna, prin ordonanţa preşedinţiala, pe unul dintre ei pentru continuarea raporturilor de arendare (art.251 alin.2).
Legea mai prevede obligaţia succesorilor arendatorului, respectiv arendaşului decedat, de a înştiinţa consiliul local unde contractul de arendare este înregistrat cu privire la subrogaţia în drepturile şi obligaţiile părţii decedate (art.251 alin.3).
Expirarea termenului. Problema încetării contractului la termenul stabilit
necesita o analiza speciala deoarece textele corespunzătoare din lege sunt neclare si, practic, nu rezolva problema.
"Art. 12 - Contractul de arendare poate fi reînnoit potrivit înţelegerii părţilor şi cu respectarea prevederilor prezentei legi.
Fiecare parte contractanta este obligata să înştiinţeze în scris pe cealaltă parte, cu cel puţin l an înainte de expirarea contractului, despre intenţia să de a reînnoi sau de a nu reînnoi contractul de arendare."
Primul alineat conţine o dispoziţie inutila, cel puţin în parte; dacă contractul iniţial putea fi încheiat prin acordul părţilor şi cu respectarea legii, este evident ca el poate fi şi reînnoit în aceleaşi condiţii (forma scrisa, înregistrare, durata şi arenda determinat etc.).
Al doilea alineat este nu numai inutil, dar creează şi confuzii, cerând ambelor părţi să comunice în scris, cu un an înainte de expirarea termenului contractual, intenţia "de a reînnoi sau de a nu reînnoi contractul", fără a preciza ce se întâmpla dacă una dintre părţi comunica intenţia de a reînnoi, iar cealaltă parte intenţia de a nu reînnoi contractul? Sau dacă nici una dintre părţi nu comunica nimic ori una face o comunicare, iar cealaltă parte nu-si manifesta voinţa? Sau dacă manifestările de voinţa, fie şi convergente, au fost comunicate cu mai puţin de un an înainte de expirarea termenului contractual?
Dacă legiuitorul a voit să deroge de la dispoziţiile clare ale Codului civil referitoare la tacita relocaţiune, trebuia să răspundă la aceste întrebări întrucât în ipoteza opţiunilor convergente (de exemplu, părţile se înţeleg să reînnoiască contractul, indiferent ca acordul se realizează cu un an înainte de expirarea termenului sau mai târziu, fie şi după expirarea termenului contractual) textul nici nu era necesar.
Prin urmare, ce se întâmpla dacă manifestările de voinţa (cu privire la soarta arendării după expirarea termenului contractual) lipsesc sau sunt divergente?
Este evident ca reînnoirea contractului nu poate avea loc, în nici un caz, împotriva voinţei arendaşului, în schimb, ar fi fost indicat să se recunoască în favoarea lui şi în anumite condiţii un drept la reînnoirea contractului chiar dacă arendatorul si-ar fi manifestat voinţa în sens contrar. Numai ca, un asemenea drept nu poate fi recunoscut în lipsa unei dispoziţii legale exprese.
Rezulta ca, la expirarea termenului prevăzut, contractul încetează, dacă nu a fost reînnoit (fie şi cu mai puţin de un an înainte de expirarea termenului) cu acordul ambelor părţi contractante . Mai mult decât atât se pare ca nu sunt aplicabile nici dispoziţiile din Codul civil referitoare la tacita relocaţiune, deoarece contractul de arendare poate fi reînnoit potrivit art.12 alin.l, numai în condiţiile legii speciale (forma scrisa înregistrare etc.).
înseamnă că, după expirarea termenului, părţile nu mai au obligaţii contractuale, iar eventuala folosire a bunurilor agricole de către arendaş este lipsita de temei juridic, cu toate consecinţele prevăzute de lege pentru aceasta situaţie (raporturi extracontractuale).
Efectele înstrăinării bunurilor arendate prin acte între vil Existenţa contractului de arendare nu atrage
indisponibilizarea (inalienabilitatea) bunurilor arendate. Astfel
198 199
fiind, se pune întrebarea: ce se întâmpla în caz de înstrăinare a bunurilor arendate de către arendatorul-proprietar?
Dacă arendaşul nu înţelege să exercite dreptul de preempţiune sau nu are acest drept întrucât înstrăinarea nu se face prin vânzare ori nu are ca obiect terenuri agricole din extravilan, contractul de arendare va fi opozabil dobânditorului în condiţiile prevăzute de lege în materia locaţiunii de imobile, cu deosebirea ca, potrivit Legii nr.16/1994, sunt opozabile numai contractele de arendare încheiate în scris şi înregistrate la consiliul local (art.6 alin.4), indiferent de durata arendării.
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE
Noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de arendare. Condiţiile de valabilitate ale contractului de arendare. Obiectul şi termenul arendării. Suportarea riscurilor. Obligaţiile arendatorului. Obligaţiile arendaşului. încetarea contractului de arendare.
200
MODEL DE CONTRACT
CONTRACT DE ARENDARE încheiat astăzi ..................La ......................................
I. PĂRŢILE CONTRACTANTE 1.1. S.C......................................... S.N.C./S.C.S./S.A./S.R.L., cu sediul social în (localitatea) ............... , str .................Nr ..... , bloc ......... , scara ..........., etaj ........... , apartament .......... , judeţ/sector ............., înregistrată la Oficiul Reg. Corn. ..........................., sub nr ......................din.................................. , cod fiscal nr........................din.................... , având contul nr. ............................. , deschis la ............................ , reprezentată de .........................., cu funcţia de .......................... în calitate de arendator, pe de o parte, şi, sau 1.1. D ............................ , domiciliat în ................................. Str............... , nr........... , bloc ..., scara ..., etaj ....... , ap. ..., sector/judeţ ........................., născut la data de (ziua, luna, anul) ............................... în (localitatea) ......................... , sector/judeţ ......................... , fiul lui .................... Şi al ......................... , posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria ......... Nr. ......................, eliberat de.............................. , cod numeric personal .................... , în calitate de arendator , pe de o parte, şi 1.2. S.C .......................................... S.N.C./S.C.S./S.A./S.R.L., cu sediul social în (localitatea)................, str.................Nr ......, bloc .........., scara ........... , etaj ........... , apartament .........., judeţ/sector ............. , înregistrată la Oficiul Reg. Corn. ........................... , sub nr......................din .................................. , cod fiscal nr........................din ...................., având contul nr. .............................., deschis la ............................., reprezentată de .......................... , cu funcţia de ......................... în calitate de arendaş , pe de altă parte, Sau 1.1. D ............................., domiciliat în ................................. Str............... , nr........... , bloc ..., scara ..., etaj ....... , ap. ..., sector/judeţ ........................., născut la data de (ziua, luna, anul)
201
.............................. In (localitatea) .........................., sector/judeţ
........................ , fiul lui .................... Şi al .........................., posesorul buletinului (căiţii) de identitate seria ......... Nr. ..................... , eliberat de .......................... , cod numeric personal.................... , în calitate de arendaş , pe de altă parte, Au convenit să încheie prezentul contract de arendare, cu respectarea următoarelor clauze: II. OBIECTUL CONTRACTULUI: 2.1. Arendatorul dă arendaşului următoarele bunuri 3)
2.2. Bunurile agricole arendate 4) sunt cuprinse în inventarul ce constituie anexa nr ................. Şi sunt prezentate în planul de situaţie anexa nr. 5).................................................................. III. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR 3.1. Obligaţiile arendatorului sunt următoarele: • să predea bunurile arendate la termenul şi în condiţiile stabilite; • să controleze oricând modul în care arendaşul administrează bunurile arendate; • alte obligaţii prevăzute de lege şi de prezentul contract. Arendatorul garantează pe arendaş împotriva oricărei evicţiuni totale sau parţiale, în conformitate cu prevederile legii. 3.2. Obligaţiile arendaşului sunt următoarele: • să folosească bunurile arendate în scopul pentru care s-a făcut arendarea, ca un bun proprietar şi în condiţiile stabilite de prezentul contract; • să menţină potenţialul productiv al bunurilor arendate; • să restituie bunurile arendate la încetarea contractului; • să plătească arenda la termenele şi în modalităţile stabilite în prezentul contract; • alte obligaţii prevăzute de lege şi de prezentul contract.
3.3. Arendaşul poate schimba categoria de folosinţă a terenului arendat numai cu acordul scris al arendatorului şi cu respectarea prevederilor legii. 3.4. Subarendarea parţială sau totală este interzisă. IV. DURATA CONTRACTULUI
202
4.1. Părţile au convenit să încheie prezentul contract de arendare pe termen de..................... ani111 . 4.2. Predarea bunurilor va avea loc la data de ........................., dată la care începe executarea contractului. 4.3. Prin acordul părţilor, prezentul contract poate să înceteze şi înainte de termen. V. PREŢUL CONTRACTULUI 5.1. Părţile au convenit ca arendatorul să plătească o arendă de ' ...., astfel112:.......... 5.2. Impozitele şi taxele datorate, potrivit legii, pentru bunurile agricole arendate sunt în sarcina arendatorului. VI. CAZUL FORTUIT SAU DE FORŢĂ MAJORĂ 6.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/şi de executarea în mod necorespunzător - total sau parţial - a oricărei obligaţii care îi revine în baza prezentului contract, dacă neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei respective a fost cauzată de forţa majoră, aşa cum este definită de lege. Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice celeilalte părţi, în termen de ................. (zile, ore), producerea evenimentului şi să ia toate măsurile posibile în vederea limitării consecinţelor lui. 6.2. Dacă în termen de.................. (zile, ore) de la producere evenimentul respectiv nu încetează, părţile au dreptul să-şi notifice încetarea de plin drept a prezentului contract fără ca vreuna dintre ele să pretindă daune-interese. 6.3. Dacă, înainte de a fi culeasă, recolta a pierit integral sau cel puţin o jumătate din ea, ca urmare a unui caz fortuit sau de foiţă majoră , arendaşul poate obţine o reducere de preţ dacă face dovada îndeplinirii următoarelor condiţii:
" Dacă în contract nu s-a prevăzut nici un termen, arenda se consideră valabilă pentru tot timpul necesar, astfel încât arendaşul să poată culege fructele, în cazul în care, la expirarea termenului, arendaşul continuă să folosească bunurile agricole, părţile se află în faţa unei rearendări (relocaţiune).
Arenda se poate plăti în bani, în natură, precum şi în bani şi în natură, potrivit înţelegerii părţilor.
203
• cauza pieirii totale sau parţiale a recoltei să se datoreze cazului fortuit sau de forţă majoră; • pierderea recoltei să fie anterioară culegerii ei; • cel puţin o jumătate din recoltă să fi pierit în mod fortuit sau din forţă majoră; • pierderea suferită de arendaş să nu fi fost compensată din anii precedenţi sau din anii următori. VII. LITIGII 7.1. In cazul în care un litigiu nu s-a putut soluţiona cu acordul părţilor sau prin arbitraj, oricare dintre ele poate cere, injustiţie, în condiţiile legii, rezilierea prezentului contract. VIII. REÎNNOIREA CONTRACTULUI 8.1. Prezentul contract poate fi reînnoit, printr-o înţelegere a părţilor şi cu respectarea prevederilor legii. 8.2. Fiecare parte contractantă este obligată să încunoştinţeze, în scris, cealaltă parte, cu cel puţin un an înainte de expirarea prezentului contract, despre intenţia să de a-1 reînnoi sau de a nu-I reînnoi. IX. CLAUZE FINALE 9.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile contractante. 9.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său, reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui.
9.3. în cazul în care părţile îşi încalcă obligaţiile lor, neexercitarea, de partea care suferă vreun prejudiciu, a dreptului de a cere executarea întocmai sau prin echivalent bănesc a obligaţiei respective, nu înseamnă că ea a renunţat la acest drept al său. 9.4. Prezentul contract a fost încheiat într-un număr de ................ Exemplare, din care ..................... , astăzi ......................... , data semnării lui.
ARENDATOR ARENDAŞ
CONTRACTUL DE ANTREPRIZA
SECŢIUNEA I. NOŢIUNEA CONTRACTULUI DE ANTREPRIZA ŞI DELIMITAREA LUI FATA DE ALTE CONTRACTE
Noţiune Contractul de antrepriză reprezintă contractul în care una
din părţi (antreprenor) se obliga să execute pe riscul sau o anumita lucrare pentru cealaltă parte (client) în schimbul unui preţ.
Preţul este un element esenţial al antreprizei. Codul civil -"preţ determinat", în cazul lucrărilor de mare amploare contractul e nul dacă preţul nu e determinat sau determinabil în momentul încheierii contractului.
Fără preţ contractul nu mai e antrepriză ci act dezinteresat (nu liberalitate).
Delimitarea de alte contracte: Datorita faptului ca antrepriza se aseamănă cu anumite
contracte este necesar să o deosebim de aceste contracte de munca, locaţiune, vânzare, mandat şi depozit întrucât regulile aplicabile sunt diferite.
De exemplu, obligaţia de garanţie pentru vicii, răspunderea în caz de neexecutare, suportarea riscurilor, etc.
In baza contractului de munca salariul se plăteşte după cantitatea şi calitatea muncii depuse, în cazul antreprizei se plăteşte numai rezultatul muncii antreprenorului, predat clientului. Salariatul îşi executa obligaţiile de serviciu fiind în dependenta, subordonare juridica totala fata de patron şi obligat să respecte regulile stabilite de acesta, respectiv regulamentul de ordine interioara, programul de lucru, etc.
204 205
Stabilindu-se un raport de prepuşenie, comitentul răspunde fata de terţi pentru faptele persoanei încadrate în muncă, respectiv prepusul, în schimb, antreprenorul care spre deosebire de salariat poate fi şi comerciant se bucura de independenta juridica cat priveşte modul de executare a lucrării în conformitate cu comanda primita de la client, respectiv proiecte, planuri, masuri sau alte directive.
In virtutea acestei independente este liber să încredinţeze executarea efectiva, materiala, a lucrării sub îndrumarea să nemijlocita, personala, unor lucrători sau subantreprenori. El organizează munca după aprecierea să iar spre deosebire de contractul de munca o efectuează pe propriul sau risc. întrucât antreprenorul păstrează toata independenta în executarea lucrării iar între părţile contractante nu se creează raport de subordonare, clientul nu răspunde de pagubele cauzate de antreprenor sau de lucrătorii săi terţilor şi nici de cele pe care le-ar putea suferi aceştia din cauza accidentelor survenite în cursul executării lucrării.
Antrepriza se deosebeşte şi de locuţiune prin faptul ca preţul ultimei este determinat în raport cu durata folosinţei iar contractul de antrepriza nu serveşte drept temei pentru folosinţa unui lucru. Antrepriza nu este o varianta a locaţiunii ci un contract independent.
Când antreprenorul se obliga a procura pe lângă munca să şi materialul necesar pentru confecţionarea lucrului care face obiectul contractului, preţul stabilit cuprinzând şi contravaloarea materialului, operaţiunea juridica se aseamănă cu vânzarea unui lucru viitor, de confecţionat, în acest caz, contractul va fi calificat antrepriza daca din intenţia părţilor rezulta ca procurarea materialului de către antreprenor nu constituie decât o clauza accesorie a contractului, al cărui obiect principal este realizarea lucrării privita ca rezultat.
Daca din contra materialul procurat de antreprenor este elementul esenţial al contractului, depăşind în mod vădit
206
valoarea muncii, operaţia juridica trebuie calificata vânzare a unui lucru viitor. In toate cazurile aprecierea trebuie să fie făcuta cu multa atenţie, nu prin compararea pur aritmetica a valorii celor doua prestaţii.
De exemplu, în cazul reparaţiilor făcute la autovehicule valoarea pieselor care se înlocuiesc nu trebuie să fie adăugata la valoarea materialelor folosite. Iar daca materialele necesare executării lucrării sunt procurate de client sau daca este vorba de executarea unor lucrări de construcţii pe terenul clientului chiar cu materialele antreprenorului, contractul este de antrepriza.
1. Caracterele juridice şi condiţiile de validitate ale contractului de antrepriza
Antrepriza este un contract sinalagmatic (bilateral) cu titlu oneros, comutativ, cu executare succesiva şi consensual.
Legea nu cere nici o forma speciala pentru validitatea lui. Antrepriza este un contract consensual (iar nu real), chiar daca lucrarea se executa asupra unui bun al clientului (reparaţii, transformări etc.), deoarece predarea bunului în vederea executării lucrării poate avea loc şi după încheierea contractului. Cat priveşte proba contractului, se aplica regulile de drept comun.
In principiu, antrepriza este un contract încheiat intuiţii personae. Acest caracter vizează insa numai organizarea şi conducerea lucrării de către antreprenor. Antreprenorul va fi obligat să execute personal lucrarea numai daca exista clauza contractuala în acest sens sau rezulta din împrejurări (de exemplu, tabloul comandat unui pictor renumit, intervenţia chirurgicala contractata cu un medic etc.).
Cat priveşte proprietatea, daca materialele sunt procurate de antreprenor, el rămâne proprietarul lor şi al lucrării pana la terminarea ei, după care clientul poate obţine predarea silita, devenind proprietar. Daca materialele sunt procurate de client, el păstrează proprietatea lor (si a lucrării) şi în cursul executării,
207
creditorii antreprenorului neavând asupra lor drept de gaj general.
Condiţii de validitate - aplicabile cele de drept comun ale contractului.
Clientul trebuie să aibă, respectiv să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege pentru încheierea fie a actelor de administrare, fie a actelor de dispoziţie, după cum contractul reprezintă un act de administrare a patrimoniului (de exemplu, reparaţii curente la un imobil) sau un act de dispoziţie (de exemplu, construirea unei case).
In schimb, antreprenorul trebuie să aibă, în toate cazurile, capacitate deplina de exerciţiu, întrucât antrepriza este un contract civil, iar nu de munca, nu pot fi aplicate dispoziţiile privitoare la capacitatea minorului de a încheia un contract de munca
2. Reguli generale cu privire la contractul de antrepriza
A. Problema riscurilor. 1. In materia contractului de antrepriza, potrivit regulilor
generale, riscul pieirii fortuite a lucrului (materialelor) este suportat de proprietar (res perit domino).
In acest sens, art. 1479 C. Civ. Prevede: "Când lucrătorul da materia, daca lucrul piere, fie în orice chip, înainte insa de a şefi trădat, dauna rămâne în sarcina sa...". Aceasta dispoziţie se explica prin faptul ca, după cum am văzut, antreprenorul rămâne proprietarul materialelor pana la predarea lucrării clientului şi suporta pagubele rezultate din pieirea lor, în calitate de proprietar"3.
13 Daca materialele au fost procurate de client, în calitate de proprietar, el suporta riscul pieirii lor. Deoarece insa materialele se găsesc în detenţiunea antreprenorului, care este obligat să ia toate masurile necesare pentru păstrarea lor în bune condiţii, el va fi ţinut să facă dovada ca pieirea s-a produs fără culpa din partea sa" (art. 1480 C. civ.).
208
2. Riscul contractului este suportat, în toate cazurile, de antreprenor, deoarece s-a obligat pe riscul sau (art. 1479 şi 1481 C. Civ.) Şi este debitorul obligaţiei imposibil de executat (res perit debitori). Prin urmare, daca executarea contractului (predarea lucrării executate) devine imposibila datorita cazului fortuit sau forţei majore, antreprenorul nu are dreptul la plata preţului (remuneraţiei), căci nu a predat clientului rezultatul muncii sale. Clientul va fi obligat să plătească preţul numai daca a fost pus în întârziere în ceea ce priveşte obligaţia de a verifica (recepţiona) şi de a lua în primire lucrarea executata. Art. 1481 C. Civ. Mai precizează ca daca lucrul a pierit din cauza unui viciu al materialelor procurate de client, antreprenorul are dreptul să pretindă plata preţului, în acest caz, de fapt, nu mai este vorba de riscuri (căci pieirea nu se produce dintr-un caz fortuit sau de forţa majora), ci de suportarea pagubei rezultate din procurarea de către client a unor materiale necorespunzătoare.
Daca lucrarea executata, în parte sau total, a pierit fortuit, dar executarea ulterioara (de exemplu, reconstrucţia) n-a devenit prin aceasta imposibila, antreprenorul suporta riscul contractului în sensul ca, deşi a executat lucrarea (sau o parte din lucrare) de doua ori, clientul va fi obligat să plătească preţul numai o singura data (cu excepţia celor doua cazuri menţionate: punerea în întârziere a clientului şi viciile materialelor).
B. Recepţia lucrării constă în obligaţia clientului care trebuie să ia în primire lucrarea după terminarea să integrala, în cazul unui lucru ce se măsoară sau are mai multe bucăţi -recepţia se poate pe părţi, părţile plătite considerându-se verificate.
Odată cu recepţionarea şi luarea în primire clientul e obligat să plătească preţul stabilit. Dacă s-a stabilit plata pe măsura executării lucrării - clientul poate invoca excepţia - non adimpleti contractus dacă antreprenorul nu-si executa obligaţiile potrivit clauzelor contractuale.
209
Răspunderea antreprenorului 1. Răspunderea pentru neexecutare. In caz de neexecutare culpabila a lucrării antreprenorul
răspunde fata de client potrivit dreptului comun clauza penala, daune-interese, fiind posibila şi obligarea antreprenorului la executarea lucrării sub sancţiunea plaţii daunelor cominatorii sau executarea în contul debitorului-antreprenor cu autorizaţia justiţiei etc.).
2. Răspunderea pentru viciile lucrării. Precizam, în primul rând, ca recepţia lucrării din partea
clientului fără obiecţii şi rezerve - daca nu a fost obţinută prin frauda (fraus omnia currumpit) - echivalează cu descărcarea antreprenorului şi decade pe client din dreptul de a invoca ulterior viciile aparente ale lucrării. Pentru aceste viciu, răspunderea antreprenorului poate fi angajata numai daca, potrivit legii sau contractului el datorează garanţie, în cadrul termenului stabilit, pentru lucrarea efectuata.
Antreprenorul răspunde insa, în toate cazurile, pentru viciile ascunse ale materialelor procurate de el şi ale lucrării, după ce a fost recepţionată de către client şi chiar daca lucrarea nu a fost executata de către el personal (art. 1487 C. Cav.)"4.
încetarea Potrivit Codului civil, contractul de antrepriza încetează
("se desfiinţează") prin moartea meseriaşului, arhitectului sau antreprenorului (art. 1485). întrucât contractul se formează intuitu personae - aptitudinile antreprenorului având importanta, chiar daca nu executa personal lucrarea - este firesc
14 Conform art. 5 din Decr. nr. 167/1958, dreptul Ia acţiunea privitoare la viciile ascunse ale unei lucrări executate se prescrie prin împlinirea unui termen de 6 luni, în cazul în care viciile nu au fost ascunse cu viclenie. Daca viciile au fost ascunse cu viclenie, se aplica termenul general de prescripţie. Aceste termene de prescripţie încep să curgă de la data descoperirii viciilor, insa cel mai târziu de la împlinirea unui an de la predare (art. 11 alin .1 din Decr. nr. 167/1957), acest termen de un an putând fi modificat prin convenţia părţilor (garanţie convenţionala).
210
ca la moartea să contractul să înceteze. Clientul este insa obligat să plătească moştenitorilor antreprenorului valoarea lucrărilor executate şi a materialelor pregătite, în proporţie cu preţul stabilit în contract, în măsura în care aceste lucrări şi materiale ii sunt folositoare (art. 1486 C. Cav.). In cazul în care contractul nu oferă elementele necesare, sumele de plătit se determina prin experţi.
C. Reguli speciale privind antrepriza de construcţii Construire (reconstruire, consolidare, modificare,
extindere etc.) de clădiri şi alte imobile (construcţii de orice fel, precum şi lucrări de instalaţii şi reparaţii la construcţii, inclusiv activităţile de proiectare a lucrărilor de construcţii.
Cu respectarea dispoziţiilor legii (excepţiile prevăzute) şi cu respectarea autorizaţiei eliberate de prefecturi sau primarii.
Lucrările de construcţii pot fi realizate numai de persoane fizice sau juridice autorizate.
Contractul - în forma scrisa în toate cazurile. A) Subantrepriza. Antreprenorul are dreptul să
încredinţeze executarea unor părţi din lucrare unor subantreprenori, încheind cu fiecare din ei un contract de antrepriza.
Subantreprenorul are în raporturile cu antreprenorul rolul de antreprenor şi din acest motiv se aplica regulile pentru antrepriza.
Antreprenorii nu au calitatea de prepuşi - deci antreprenorul nu răspunde în calitate de comitent pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii terţilor, la fel cum clientul nu răspunde pentru faptele antreprenorului sau subantreprenorului.
Mai mulţi coantreprenori se obliga să execute o lucrare de ansamblu (complexa) contractând direct cu clientul - ei nu au calitatea de subantreprenori, chiar dacă unul din ei are calitatea de coordonator. Fiecare răspunde pentru partea lui şi are dreptul la partea din preţ. Aceasta dacă în contract nu s-a prevăzut solidaritatea sau indivizibilitatea.
211
B) Acţiunea directă a lucrătorilor (zidari, lemnari şi alţi lucrători) întrebuinţaţi la clădirea unui edificiu sau altă lucrare dată în antrepriză.
C) Răspunderea antreprenorului pentru calitatea construcţiei
Codul civil - o singura regula speciala de răspundere -antreprenorul de clădiri sau de alte lucrări însemnate răspunde dacă construcţia se dărâma în tot sau în parte sau ameninţa învederat dărâmarea din cauza unui viciu de construcţie sau al terenului intr-un termen de 10 ani din ziua terminării lucrării (art. 1483).
Termenul de 3 ani pentru descoperirea viciilor ascunse nu modifica acest termen.
Art. 29 legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii -răspunderea antreprenorului pentru viciile ascunse ale construcţiei ivite în termen de 10 ani de la recepţia lucrării. Pentru viciile de rezistenta rezultate din nerespectarea normelor de proiectare şi execuţie în vigoare la data realizării ei -răspunderea pe toata durata de existenţă a construcţiei.
Reglementarea specială privind răspunderea antreprenorului priveşte raporturile lui cu clientul şi succesorii lui în drepturi. Faţă de terţi contractul este o res inter alios acta - răspunderea antreprenorului pentru pagubele cauzate.
Dreptul la acţiune pentru viciile ascunse - se prescrie la împlinirea unui termen de 6 luni.
Ascunse cu viclene - termenul general de prescripţie. Ambele încep de la data descoperirii viciilor. Problema împărţirii răspunderii între antreprenor şi
arhitect - rezolvata în funcţie de clauzele din contract. Clientul trebuie să dovedească doar existenţa viciului. Culpa contractuala este prezumată. Antreprenorul poate
dovedi doar existenţa unei cauze străine exoneratoare de răspundere.
212
D) Modificarea preţului Preţ forfetar. Antreprenorul sau arhitectul care s-a
angajat să execute o lucrare după un plan stabilit cu clientul nu poate cere o sporire de preţ (nici cu titlu de îmbogăţire fără justa cauza) pe motiv ca s-a mărit preţul muncii sau al materialelor nici pe motiv că a efectuat modificări sau adăugiri la planul iniţial dacă acestea nu au fost aprobate de client în scris şi modificările de preţ de asemenea stabilite cu clientul.
Preţ de deviz. Părţile se pot obliga şi pe baza unui deviz, adică a unei preţuiri provizorii pe articole, care se poate modifica după preţul materialelor şi mai ales prin adăugirea de lucrări suplimentare. Aceasta e posibil întrucât "preţ determinat" nu înseamnă sume fixe, invariabile ci şi stabilirea criteriilor de determinare a lui.115
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE
Contractul de antrepriză. Noţiune şi delimitare faţă de alte contracte. Caracterele juridice ale contractului de antrepriză. Problema riscurilor şi recepţia lucrării de antrepriză. Reguli speciale privind antrepriză în construcţii. Subantrepreiza. Răspunderea antreprenorului pentru calitatea lucrării.
115 losif R. Urs, Smaranda Anghene, Drept civil, Contracte civile, Editura Oscar Prinţ, Ediţia a IlI-a, voi. III, Bucureşti, 2000,p. 76
213
MODEL DE CONTRACT
S.C...... Cu sediul în........... înregistrata la Registrul Comerţului sub nr .......... Având cont bancar nr ............ La Banca ......... Reprezentata prin dl./dna............ In calitate de ..... , denumita mai jos "Antreprenor", si S.C..... Cu sediul în ..........înregistrata la Registrul Comerţului sub nr......... Având cont bancar nr ........... La Banca ..... Reprezentata prin dl./dna....... în calitate de....... , denumita mai jos "Client", A intervenit prezentul contract de antrepriza, după cum urmează:
I. Obiectul contractului Art. 1. - Antreprenorul se obliga să execute lucrarea de construcţii solicitata de client, formata din ....... Conform comenzii făcute de acesta şi înregistrata sub nr.... Din .... Art. 2. - Construcţia va fi ridicata potrivit planurilor şi aprobărilor prezentate de client şi care fac parte integranta din prezentul contract. Art. 3. - Materialele necesare executării în bune condiţii a lucrării vor fi asigurate de către antreprenor. Art. 4. - Obţinerea avizelor aferente lucrării cad în sarcina clientului (sau a antreprenorului, dacă se convine în acest mod)
II. Termenul de executare Art. 5. - Data la care vor începe lucrările este ...., iar durata lor se stabileşte astfel: - fundaţiile şi subsolul, până la data de ......... - ridicarea pereţilor, până la data de.......... - Acoperişul, până Ia data de ......... - tencuieli exterioare şi interioare, până la data de .......... - instalaţii (sanitare, de încălzire, căldura, electricitate) până la data de..
- montare tâmplărie şi obiecte sanitare, până la data de........... - zugrăveli, până la data de ......... - finisaj, până la data de.......... - predarea lucrării la cheie, până la data de .........
III. Preţul şi condiţiile de plata a lucrărilor Art. 6. - Clientul va confirma executării lucrărilor în scris la datele stabilite în planul de mai sus şi va dispune achitarea plăţilor părţile cuvenite. Art. 7. - Prin acordul ambelor părţi se stabileşte ca la începerea lucrărilor, clientul va plăti un avans în suma de ........ Reprezentând 20% din valoarea lucrărilor, iar pentru executarea fiecăreia dintre operaţiuni va mai plăti 10%. Art. 8. - Clientul îşi alege ca diriginte de şantier pe .......Care poate solicita, pe baza de note scrise şi vizate modificări şi completări fata de planul iniţial şi comanda făcuta. Pentru orice modificare intervenita în planul iniţial se va stabili un preţ suplimentar.
IV. Penalizări Art. 9. - Depăşirea termenelor convenite în contract, atrage din partea Antreprenorului o penalizare de ... % pe zi de întârziere. Art. 10. - Neplata în termen de .. Zile după executarea fiecărei etape a lucrării, are drept consecinţe penalizarea Clientului cu ....% pe zi.
V. Recepţia lucrărilor Art. 11.- Recepţia lucrărilor se face pe faze de execuţie sub semnătura dirigentului de şantier ca reprezentant al clientului şi la încheierea lucrărilor când se încheie situaţia definitivă de execuţie.
Art. 12. - Antreprenorul răspunde de calitatea lucrărilor astfel:
214 215
- ziduri şi acoperiş....... ani - instalaţii .......ani - pardoseli, tencuieli....... ani Art. 13. - Orice modificare a contractului se va face cu acordul ambelor părţi contractante.
VI. Forţa majoră Art. 14. - a) Forţa majora reprezintă toate evenimentele si/sau situaţiile care scapă controlului părţii care invocă forţa majoră şi care sunt imprevizibile, de neînlăturat şi apar după ce contractul a fost încheiat, împiedicând sau întârziind total sau parţial îndeplinirea obligaţiilor contractuale (accidente, criză de energie, incendii, inundaţii, mişcări civile, acte guvernamentale, catastrofe naturale, războaie, revoluţii, întârzieri ale transporturilor etc.). B) dacă o situaţie calificata ca forţa majora împiedica sau întârzie parţial sau total realizarea prevederilor contractuale, partea afectata va fi exonerata de răspundere pe perioada în care a acţionat forţa majora. C) Fiecare parte va depune toate eforturile pentru reducerea cu cât mai mult posibil a întârzierilor datorate forţei majore. Art. 15. - Toate eventualele litigii rezultând din prezentul contract sau în legătură cu acesta şi pe care părţile nu le pot soluţiona pe cale amiabilă vor fi rezolvate în fata instanţelor de judecata competente. Art. 16. - Clauze finale Contractul a fost încheiat astăzi .., în 2 exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte contractanta, ambele având aceeaşi valabilitate.
Antreprenor
Client
ÎMPRUMUTUL DE CONSUMAŢIE (PROPRIU-ZIS)
1. NOŢIUNE şi CARACTERE JURIDICE
împrumutul de consumaţie este un contract prin care o persoană, numită împrumutător, dă cu împrumut altei persoane, numită împrumutat, o sumă de bani sau alte bunuri fungibile, cu obligaţia, pentru împrumutat, să le restituie în aceeaşi cantitate şi calitate la termenul scadent.116
Contractul de împrumut de consumaţie este un contact real, unilateral (chiar dacă este cu titlu oneros, deoarece obligaţia de restituire şi cea de plata a dobânzilor - e a împrumutatului).
2. OBIECTUL CONTRACTULUI: Lucruri fungibile (de gen) Lucruri consumptibile potrivit naturii lor împrumutatul devine proprietar şi suporta riscurile. Contractul este de regula cu titlu gratuit, dar poate fi şi oneros. 3. CAPACITATEA PĂRŢILOR.
Imprumutătorul - capacitatea pentru acte de dispoziţie şi să fie proprietarul lucrului.
împrumutatul - capacitatea pentru acte de dispoziţie (dat pericolului de a fi obligat să restituie din patrimoniul sau după consumare o valoare echivalenta).
Dovada contractului este supusa regulilor generale.
216
Bunurile fungibile sunt acele bunuri determinate numai în genere şi nu în specie: bani, cereale, etc. Ele au o determinare concretizată prin cântărire, măsurare, numărare.
217
Dacă valoarea lucrului împrumutat - fără unirea cu dobânzile - depăşeşte 250 lei - numai prin înscris autentic sau sub semnătura privata (scris în întregime de împrumutat sau cel puţin să adauge la sfârşit "bun şi aprobat" conform art. 1180 arătând în litere suma sau câtimea şi să iscălească cu singura excepţie a înscrisului autentic nul ca atare când operează conversiunea în înscris sub semnătura privată)
In caz de neconcordanta între conţinut şi cea arătata în "bun" obligaţia se prezuma juris tantum pentru cantitatea mai mica.
în caz de nerespectare a formalităţilor art. 1180 înscrisul e nul ca înscris sub semnătura privata - e doar început de dovada scrisa care poate fi completat cu orice mijloace de proba.
Neregularitatea înscrisului se acoperă prin: • executarea voluntara a obligaţiei • recunoaşterea expresa sau tacita a obligaţiei de
către împrumutat înscrisul - suficient un singur exemplar (contract
unilateral). Dovada cu martori - admisibila dacă împrumutatul
consimte sau dacă împrumutătorul - dovedeşte imposibilitatea de a se reconstitui un înscris sau de a conserva înscrisul preconstituit.
Regulile de mai sus - şi în privinţa probei executării obligaţiei de restituire de către împrumutat cu particularitatea ca "bun şi aprobat" vizează numai naşterea obligaţiei. 4. EFECTELE ÎMPRUMUTULUI DE CONSUMAŢIE
Obligaţiile împrumutatului Obligaţia de restituire - de a restitui la scadenta lucruri
de acelaşi gen şi calitate art. 1584) indiferent de eventuala sporire sau scădere a valorii lucrurilor din momentul încheierii contractului şi cel al plătii.
Scadenta obligaţiei de restituire - nu se poate cere restituire înainte de termen (art. 1581), în lipsa stipulării lui -instanţa îl va determina, la fel şi în situaţia când s-a prevăzut ca se va plăti când va fi cu putinţa sau va avea mijloace (art. 1583).
Art. 1583 se aplica şi când: • s-a prevăzut sursa materială a restituirii lucrurilor
împrumutate • se obligă să restituie lucrurile când va voi (cum
voluero) Prescripţia acţiunii în restituire. începutul cursului prescripţiei - în funcţie de scadenta
obligaţiei de restituire: La expirarea termenului De la data expirării termenului stabilit de instanţa în
temeiul art. 1583, iar de la data rămânerii definitive a hotărârii date în acţiunea în pretenţii începe să curgă termenul de prescripţie al dreptului de a cere executarea silita.
Altă opinie - Prescripţia începe să curgă de la data încheierii contractului, potrivit art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958.
Argumente: O a doua acţiune în pretenţii după cea de stabilire a
termenului restituirii nu e oportună întrucât instanţa deja a stabilit existenţa obligaţiei de restituire, astfel încât, de la data stabilita curge termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.
Art. 7 se referă la obligaţiile al căror termen de executare nu este stabilit necondiţionând incidenţa dispoziţiei de naşterea dreptului la acţiune (exact sit art. 1582-1583)
Imprescriptibilitatea ar contraveni rostului prescripţiei de mobilizare a titularilor drepturilor subiective sa-si valorifice drepturile intr-un termen cat mai scurt
218 219
Materia drepturilor de creanţa principiul prescriptibilităţii.
Deşi nu se poate cere imediat restituirea - în sit când a omis stipularea termenului - poate cere instanţei, chiar imediat, stabilirea lui
Art. 7 alin. 2: în obligaţiile al căror termen de executare nu este stabilit, Prescripţia începe să curgă de la data naşterii raportului de drept"
Răspunderea împrumutatului - dacă la scadenta este în imposibilitatea (deşi genera non pereunt) de a restitui lucruri de acelaşi gen şi calitate - va face plata în bani, după valoarea pe care o au lucrurile la termenul şi în locul unde urma a se face restituirea (art. 1585 alin. 1).
Dacă termenul şi locul - nu au fost determinate - după valoarea din momentul şi locul încheierii contractului (art. 1585 alin. 2).
Reglementarea - derogatorie de la regulile generale ale răspunderii civile contractuale - avantajând sau dezavantajând pe una din părţi. De aceea interpretarea va fi restrictiva - numai în cazul executării obligaţiei de restituire prin echivalent la scadenta stabilita în contract sau de instanţa.
în caz de întârziere împrumutatul datorează daune-interese compensatorii (de la data pronunţării hotărârii) şi daune-interese moratorii (de la data cererii prin judecata a împrumutului).
Obligaţiile împrumutătorului - în principiu nu are nici una pozitiva, cheltuielile de conservare fiind în sarcina împrumutatului.
ÎMPRUMUTUL CU DOBÂNDĂ
1. NOŢIUNE - împrumută torul pretinde de la împrumutat, pe lângă obligaţia de restituire, o prestaţie oarecare în schimbul transferării proprietăţii lucrului împrumutat. Prestaţia - de regula - o suma de bani
(dobânda).
2. OBIECTUL CONTRACTULUI
Contractul are un obiect dublu - lucrul (capital) şi dobândă.
Lucrul împrumutat - în cazul împrumutului în bani, la scadenta trebuie restituita suma indiferent de scăderea sau sporirea valorii banilor, cu excepţia cazului când prin acte normative speciale se dispune altfel.
Dobânda - nu poate depăşi dobânda legală - de 6% pe an (potrivit decretului 311/1954).
Obligaţia de a plăti una mai mare - nulă de drept iar creditorul pierde dreptul şi la cea legala pe lângă aplicarea sancţiunilor penale. Dobânzile încasate în contra legii - revin
statului. Dobânda se calculează numai asupra capitalului,
anatocismul interzis. Interzisă şi perceperea anticipata a dobânzilor. Pentru ca împrumutul să fie cu dobândă - trebuie clauza
în acest sens, dobândă necurgând de drept. Dacă împrumutatul plăteşte dobânzi fără să fi fost
stipulate sau unele mai mari - nu le poate plăti şi nici imputa asupra capitalului, decât în situaţia când dovedeşte ca a fost în eroare.
220 221
Dobânzile - în lipsa unor termene stabilite - se plătesc lunar. Dovada plătii dobânzilor - potrivit dreptului comun,
inclusiv prin prezumţia absoluta de liberare a debitorului rezultând din remiterea voluntara a titlului (original sau a copiei legalizate).
Regulă speciala în C. Civ. dacă împrumutătorul eliberează o chitanţa de primire a capitalului fără a face menţiune de dobânzi - se considera plătite (prezumţie absoluta) -art. 1590.
Prezumţia se aplica şi în caz de plata parţială, cu precizările:
Dacă chitanţa s-a dat pentru plata parţială a capitalului datorat - prezumata plata dobânzii aferente acestuia
Chitanţa eliberată pentru primirea unei părţi din datorie (capital şi dobânzile aferente) - se aplica regulile imputaţiei plătii, suma plătită se imputa cu întâietate asupra dobânzilor.
Reguli speciale privind răspunderea împrumutatului pentru nerespectarea obligaţiilor în cazul împrumuturilor băneşti -- se aplica dreptul comun din materia răspunderii contractuale cu particularităţile: Daunele moratorii - echivalente cu dobândă legală Creditorul nu e obligat să dovedească paguba suferita Punerea în întârziere a debitorului se poate face numai printr-o cerere de chemare în judecata, nu şi prin notificare.
Precizări în legătură cu punerea în întârziere numai prin cerere de chemare în judecata:
Dobânda moratorie nu poate fi ceruta decât pentru suma restanta de la data introducerii acţiunii (chiar dacă pana în acel moment s-a plătit cu întârziere)
Pentru a face să curgă dobânda moratorie trebuie ca ea să fi fost expres solicitata în acţiune
în cazul împrumutului bănesc cu dobânda ea se acorda nu numai de la data cererii de chemare în judecata ci şi pentru
222
trecut, întrucât reprezintă fructe civile şi nu daune-interese pentru neexecutarea unei obligaţii băneşti
Se aplica numai în cazul neexecutării obligaţiilor băneşti contractuale, în materia răspunderii civile delictuale - debitorul este pus de drept în întârziere
în caz de plata nedatorata accipiensul de rea-credinţă datorează dobânzi din ziua plătii şi nu de la data rămânerii definitive a hotărârii. Cel de buna-credinţa - - de la data intentării acţiunii în restituire (de Ia care nu mai e de buna-credinţa).
Prescripţia dreptului la acţiune pentru plata dobânzilor - dreptul la acţiune pentru plata dobânzilor se stinge pentru fiecare din prestaţiile succesive printr-o prescripţie deosebita (art. 12 Decretul nr. 167/1958), termenul calculându-se de la data exigibilităţii fiecărei rate de dobânda.
Nu se aplica regula accesorium sequitur principale pentru ca dreptul la dobânzi nu se naşte odată cu dreptul la creanţa principala deoarece momentul începerii cursului nu e legat de începutul prescripţiei dreptului la acţiune privind pretenţia principala117.
Independenta creanţei având ca obiect dobânzile - are caracter relativ - dacă creanţa principala s-a stins prin prescripţie se stinge şi dreptul la dobânzile convenţionale pentru perioada pana la stingerea datoriei principale, chiar dacă nu se împlinise pentru ele termenul.
Aceste reguli se aplica atât în privinţa dobânzilor cu natura juridica a fructelor civile cat şi a celor moratorii. Pentru cele moratorii - la scadenta fiecărei rate de dobânda începe curgerea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silita.
17 losif R. Urs, Smaranda Anghene, Drept civil, Contracte civile, Editura Oscar Prinţ, Ediţia a IlI-a, voi. III, Bucureşti, 2000,p. 87
223
3. STINGEREA ÎMPRUMUTULUI DE CONSUMAŢIE
Prin plata - făcuta la termenul prevăzut în contract sau stabilit prin hotărâre judecătoreasca sau făcută de împrumutat de bunăvoie.
Dacă termenul a fost stabilit în interesul ambelor părţi -împrumutatul poate plăti înainte cu consimţământul creditorului.
In cazul celui cu dobândă se prezuma ca termenul e în interesul ambelor părţi.
Alte moduri de stingere - potrivit dreptului comun prin: • Remiterea de datorie • Confuziunea • Darea în plata
• Compensaţia având ca obiect lucruri fungibile In caz de moarte a oricăreia dintre părţi - drepturile şi
obligaţiile rezultând din împrumut se transmit moştenitorilor potrivit regulilor generale.
Termenul restituirii poate fi stabilit în contract în raport de moartea uneia din părţi.
Rezilierea înainte de scadenta - pentru neexecutare -poate fi admisa dacă împrumutatul în afară obligaţiei de restituire îşi asuma şi obligaţii pe care nu le respecta.
ÎMPRUMUTUL DE FOLOSINŢA (COMODATUL)
1. NOŢIUNE şi CARACTERE JURIDICE
împrumutul de folosinţa (comodatul) este un contract prin care o persoana, numita comodant, remite spre folosinţa temporara unei alte persoane, numita comodatar, un lucru determinat cu obligaţia pentru acesta din urma de a-1 restitui în natura, în individualitatea sa. (art. 1560 Cod Civil).
Comodantul face parte din categoria contractelor reale , pentru încheierea lui fiind necesara atât realizarea acordului de voinţa, cat şi predarea (traductiunea) lucrului are formează obiectul contractului
Comodantul este un contract esenţialmente gratuit (art 1561 C. Civ)"8
Daca s-ar stipula o contravaloare pentru folosinţa lucrului împrumutat, contractul s-ar transforma intr-un contract de locaţiune de lucruri
2. OBIECTUL CONTRACTULUI
Comodatul poate avea ca obiect numai lucruri nefungibile (individual determinate), urmează să fie restituite în natura, în individualitatea lor.
Pot constitui obiectul contractului lucrurile neconsumptibile a căror folosire nu implica, la prima întrebuinţare, consumarea substanţei ori înstrăinarea lor.
Obiectul contractului de comodat îl poate forma orice lucru-mobil sau imobil- în măsura în care împrumutarea nu este interzisă prin norme speciale ori permisa numai în anumite condiţii.
224
Gratuitatea contractului nu se opune inse stipulării în contract a unei sume de bani, care să reprezinte echivalentul uzurii suferite de lucru din cauza folosinţei. Aceasta nu transforma comodatul intr-un contract cu titlu oneros, ci reprezintă o concretizare a obligaţiei de restituire a lucrului în starea în care a fost predat.
225
Chiar şi drepturile incorporate pot forma obiectul contractului (ex. Dreptul de proprietate industriala asupra mărcii, brevetului) în măsura în care legea speciala nu prevede altfel.
în privinţa bunurilor proprietate publica, se prevede, pe de o parte inaliebilitatea, iar pe de alta parte posibilitatea închirierii sau concesionarii, în lipsa interdicţiei, nu se exclude posibilitatea transmiterii folosinţei cu titlu gratuit (comodat), daca ea se justifica printr-un interes public (ex: obiecte de muzeu pentru organizarea unei expoziţii).
3. CAPACITATEA PĂRŢILOR
Capacitatea pentru a încheia acte de administrare. Comodantul poate să nu aibă calitatea de proprietar.
Comodatarul nu poate împrumuta lucrul, căci îl deţine numai pentru folosinţa proprie (art. 1560), dacă părţile nu s-au înţeles altfel119.
Dovada contractului - conform regulilor generale (art. 1191 şi urm) fiind suficient ca înscrisul sub semnătura privată cerut ad probationem dacă valoarea depăşeşte 250 lei să fie redactat intr-un singur exemplar.
Nu se aplica nici dispoziţiile referitoare la 'bun şi aprobat".
4. EFECTELE CONTRACTULUI DE COMODAT
Obligaţiile comodatarului Conservarea lucrului - ca un bun proprietar (art. 1564)
şi chiar mai bine decât de lucrurile sale, pe care este obligat să le sacrifice, la nevoie, în vederea conservării lucrului împrumutat, întrucât contractul e încheiat în interesul sau.
Comodatul nefiind translativ de proprietate, comodantul poate să nu aibă calitatea de proprietar -poate fi un uzufructuar sau locatar, daca potrivit legii sau convenţiei transmiterea folosinţei nu este interzisa. Comodatarul insa nu poate împrumuta lucrul căci îl deţine numai pentru folosirea proprie, daca părţile nu s-au înţeles altfel.
Folosirea lucrului potrivit destinaţiei - sub sancţiunea de a plăti daune interese şi de a suporta riscul pieirii fortuite şi rezilierea contractului.
Suportarea cheltuielilor de folosinţa - neavând dreptul să ceara restituirea acestora care sunt un accesoriu al folosinţei.
Restituirea lucrului - principala obligaţie (art. 1560). Comodatarul nu poate oferi, iar comodantul nu poate cere
echivalentul în bani, dacă restituirea în natura este posibila. Chiar dacă lucrul s-a deteriorat din culpa comodatarului -el
este obligat sa-1 repare şi sa-1 restituie. Echivalent numai în ipoteza "imposibilităţii de
executare a reparării în natura" - dacă ambele părţi optează în acest sens - comodatarul dovedeşte ca executarea în natura nu-i mai
foloseşte. Lucrul împrumutat este producător de fructe şi părţile nu
au convenit altfel -- comodatarul este obligat să le restituie odată cu lucrul, având însă dreptul la restituirea cheltuielilor făcute cu producerea lor.
Comodatarul nu poate retine lucrul în compensaţie - cele doua datorii neavând de obiect lucruri fungibile de aceeaşi specie.
Comodatarul are însă drept de retenţie pana la plata cheltuielilor extraordinare, necesar şi urgente făcute pentru conservarea lucrului şi a despăgubirilor pentru viciile lucrului.
Dreptul de retenţie poate fi exercitat doar pentru garantarea creanţelor născute în legătură cu lucrul împrumutat.
Pe aceasta perioada nu mai poate folosi luciul, întrucât retenţia nu conferă drept de folosinţa.
Acţiunile pe care le are comodantul în cazul când comodalarul refuz fără temei restituirea lucrului:
Acţiune reala în revendicare
226 227
Acţiune personală care deriva din contract. Ea este însă supusa prescripţiei şi nu poate fi intentata împotriva terţilor care deţin lucrul împrumutat.
Scadenta obligaţiei de restituire - restituirea nu se poate cere înainte de împlinirea termenului stipulat sau înainte de a se fi îndestulat trebuinţa comodatarului ce s-a avut în vedere la încheierea contractului.
Dacă lucrul este de folosinţa permanenta, şi nu s-a prevăzut un termen - instanţa.
Restituirea lucrului nu poate depinde exclusiv de voinţa comodantului dacă posibilitatea denunţării unilaterale nu a fost prevăzuta în contract.
Regula derogatorie - înainte de împlinirea termenului -instanţa poate obliga la restituire dacă comodantul cade intr-o mare şi neprevăzuta trebuinţa.
Prescripţia acţiunii în restituire - începutul cursului -în funcţie de scadenta obligaţiei de restituire.
Termenul general de prescripţie - curge de la expirarea termenului convenit sau de la dat îndestulării...
In cazul lucrului de folosinţa permanenta când nu e prevăzut un termen -- de la dat încheierii contractului iar Prescripţia dreptului de a cere executare silita - de la data rămânerii definitive a hotărârii, sau de la data împlinirii termenului stabilit de instanţa.
5. RĂSPUNDEREA COMODATARULUI
Comodatarul răspunde pentru deteriorarea sau pi ei rea - în tot sau în parte - a lucrului, dacă nu dovedeşte ca pieirea s-a produs fortuit sau ca deteriorarea este consecinţa folosirii potrivit destinaţiei şi fără nici o culpa din partea să (art. 1568 şi art. 1082-1083). =>Sarcina probei incumba comodatarului. Comodatarul răspunde şi pentru deteriorarea produsa de către cel căruia I 1-a încredinţat, cu orice titlu.
228
în caz de pluralitate de comodatari - răspund solidar. Comodatarul are acţiune în regres împotriva terţului, în baza raportului juridic cu acesta.
Comodantul împotriva terţului: - pe calea acţiunii oblice, subrogându-se în drepturile
comodatarului. Acţiune delictuala - în calitate de proprietar al lucrului în caz de pieire, evaluarea se face după pronunţarea
hotărârii astfel încât comodantul sa-si poată procura un lucru identic cu cel împrumutat.
6. SUPORTAREA RISCURILOR DE CĂTRE COMODAT AR
în general ele sunt suportate de comodant în calitate de proprietar - totuşi uneori le suporta Comodatarul -daca:
întrebuinţează lucrul contrar destinaţiei determinata prin natura lui sau prin convenţie
Prelungeşte folosinţa după scadenta şi nu dovedeşte ca lucrul ar fi pierit şi la comodant
Ar fi putut salva lucrul împrumutat înlocuindu-1 cu un bun al sau
Ambele lucruri fiind în pericol a salvat doar bunul sau, indiferent de valoarea celor doua bunuri
Lucrul a fost evaluat în momentul contractării Aceste dispoziţii sunt însă supletive.
7. PLURALITATEA DE COMODATARI
Comodatarii răspund solidar fata de comodant pentru executarea obligaţiilor
E solidaritate legala pasiva. Poate fi înlăturata, în tot sau în parte, printr-o clauza
expresa contrara. Obligaţiile comodantului
229
Regula - comodatul nu creează obligaţii decât în sarcina comodatarului - contract unilateral, în cursul executării lui se pot naşte unele obligaţii pentru comodant.
Restituirea cheltuielilor de conservare - cele făcute în vederea conservării lucrului, cheltuieli cu caracter extraordinar, necesar şi foarte urgent (art. 1574). Se naşte din gestiune intereselor altuia, sau din îmbogăţirea fără justa cauza.
Comodatarul poate cere - pe acelaşi temei - restituirea cheltuielilor cu producerea fructelor.
Plata despăgubirilor - pentru daunele provocate de viciile lucrului dacă el avea cunoştinţa de ele şi nu le-a adus la cunoştinţa comodatarului (art. 1575).
Este delictuala (pentru doi sau culpa grava) - sarcina probei - a comodatarului.
Pentru stânjenirea comodatarului în folosirea lucrului de către terţul căruia i-a transmis dreptul de proprietate - pe teren delictual în baza art. 998-999.
8. STINGEREA EFECTELOR COMODATULUI
Prin restituirea lucrului - în stare corespunzătoare, la termenul prevăzut în contract sau după satisfacerea trebuinţelor comodatarului sau termenul stabilit da instanţa
Poate restitui şi înainte de scadenţă - dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel.
Prin reziliere - în caz de nerespectare a obligaţiilor de către comodatar, se poate cere, conform regulilor generale, deşi contractul e unilateral şi părţile nu au stipulat un pact comisoriu expres.
Prin moartea comodatarului - dacă contractul a fost încheiat în privinţa comodatarului ţinându-se seama de persoana lui - moştenitorii sunt obligaţi să restituie imediat bunul, chiar dacă în contract s-a prevăzut un termen ulterior (art. 1563).
230
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE
împrumutul de folosinţă (comodatul) - noţiune şi caractere juridice. Obligaţiile comodatarului. Obligaţiile comodantului. împrumutul de consumaţie. Noţiune şi caractere juridice. Obligaţiile împrumutatului. Obligaţiile împrumutătorului. împrumutul cu dobândă.
MODEL DE CONTRACT
CONTRACT DE COMODAT AUTO Intre subsemnaţii:.______________________ --------------- ---- ' cetăţean român, domiciliat în____________________________________________________ >
posesor al BI/CI___________, în calitate de comodant, si
SC _____________SRL, cu sediul în ________________, înregistrata! la ORC sub nr. __________ , prin reprezentant __________ , domiciliat în ________ , în calitate de comodatar,
A intervenit prezentul contract de comodat în următoarele condiţii: DESCRIERE Contract de comodat auto Eu, _____________ , dau spre folosinţa cu titlu gratuit SC _________________SRL, prin reprezentant _____________ ,
autoturismul proprietatea mea marca ___________ ;—, cu nr. de înmatriculare ___________ , având numărul de identificare _________________, număr de omologare________/.________ .,
culoarea ________________•
231
SCOP Contract de comodat auto împrumutul se face în scopul utilizării autoturismului în interesul societăţii de mai sus, precum şi în vederea efectuării unor calatorii în tara şi străinătate, pe o perioada de _______ani începând cu data autentificării.
CHELTUIELI Contract de comodat auto Toate cheltuielile privind înterţinerea autoturismului (reparaţie, combustibil, accesorii, impozite, asigurări, etc.) Cad în sarcina comodatarului. SC SRL, prin reprezentant _________________, primesc de la _____________ _,
autoturismul descris mai sus în scopul şi condiţiile arătate şi mă oblig să le restitui proprietarului la momentul expirării prezentului contract. împrumutul se face în condiţiile prevăzute de art.1560 şi următoarele din Codul Civil.
MODEL NR. 2
Intre subsemnaţii: ___________, domiciliat în ___________ , în calitate de împrumutător si ______________ , domiciliat în ______________ , în calitate de împrumutat, a intervenit
prezentul contract de împrumut în următoarele condiţii: SUMA Contract de împrumut Eu, _________ , dau cu titlu de împrumut astăzi, data semnării actului, lui _________ suma de_________EUR ( _______ ), echivalentul sumei de _________ lei (___________) la cursul de __________/ EUR, cu obligaţia acestuia de a-mi restitui suma în aceeaşi moneda la data de______________-
Subsemnatul,_________ , declar ca am primit cu titlul de împrumut de la _________ suma _________ , echivalentul sumei de_____________ lei ( __________________ ), astăzi data semnării actului şi mă oblig să restitui suma în condiţiile stabilite de împrumutător.
împrumutul se face în condiţiile art.1576 Cod Civil şi urm. Fără dobânda. în cazul în care termenul de restituire nu este respectat, împrumutatul este pus de drept în întârziere, fără vreo alta formalitate sau curgerea vreunui termen, prezentul contract constituind titlu executoriu. Taxele ocazionate de perfectarea actului cad în sarcina împrumutatului.
Redactat şi procesat de _____________în trei exemplare, din care doua exemplare s-au eliberat părţilor.
ÎMPRUMUTĂTOR___________________ -
IMPRUMUTAT____________________
232 233
MODEL NR. 3
CONTRACT DE ÎMPRUMUT CU DOBÂNDA Intre subsemnaţii: 1. Creditor................. Domiciliat...................... 2. Debitor ............... Domiciliat în ................... A intervenit prezentul CONTRACT de împrumut cu dobânda. I. Eu, debitorul, declar ca am împrumutat de la creditorul ............. , suma de ......... Lei, pe care am primit-o la semnarea acestui contract şi aceasta declaraţie a mea are valoare de chitanţa autentica de primire a acestei sume.
- Dobânda curenta este de ........... , plătibila ........... (lunar, la data de.......... , trimestrial, la data de .......... , semestrial, la data de ........Sau la datele de .............);
- Termenul împrumutului este de...........Care curge de la data încheierii acestui CONTRACT, termen facultativ pentru debitor care poate achita împrumutul intr-un termen mai scurt şi obligatoriu pentru creditor. - Plăţile capitalului şi ale dobânzilor se vor face la domiciliul creditorului. - dacă debitorul nu va plăti o rata de dobânda la vreunul din termenele de mai sus, între capitalul împrumutat devine de îndată exigibil. - în caz de neplata a capitalului împrumutat la termenul stabilit sau de neplata a unei rate a dobânzilor, creditorul poate investi prezentul CONTRACT cu formula executorie şi fără somaţie să treacă la executarea silita a acestui CONTRACT - pentru orice comunicare de acte judiciare sau extrajudiciare, eu, debitorul, îmi aleg domiciliul în.................... II. Eu, creditorul ............. , declar ca am împrumutat pe debitor cu suma de ............, pe care i-am plătit-o la semnarea acestui CONTRACT pe care-1 accept. încheiat astăzi .......... în .......Exemplare.
CREDITOR
CONTRACTUL DE DEPOZIT
SECŢIUNEA I. NOŢIUNEA, CARACTERELE JURIDICE şi FELURILE CONTRACTULUI DE DEPOZIT
1. Noţiune
Depozitul ca acel contract în temeiul căruia o persoană, numită deponent, remite un lucru unei alte persoane, numite depozitar, care se obligă cu sau fără plată - să-1 păstreze şi să-1 restituie în natură la cererea deponentului120.
Deci din definiţia de mai sus rezultă că scopul urmărit de părţi la încheierea unui contract de depozit este conservarea substanţei bunului care reprezintă obiectul contractului, asigurarea integrităţi lui şi păstrarea calităţilor utile, care este o obligaţie de a face, de a presta anumite servicii . în cazurile când scopul principal al contractului nu este conservarea bunului, chiar dacă deţinătorul are o asemenea obligaţie, raporturile dintre părţi nu mai pot fi calificate ca raporturi de depozit, ci ca nişte raporturi de vânzare-cumpărare, de antrepriză sau chiar ale unui contract nenumit.
2. Caractere juridice:
A) Este un contract unilateral sau sinalagmatic: Deoarece atât depozitarul cât şi deponentul dobândeşte
drepturi şi obligaţii reciproce în acest contract. Astfel în contractul oneros de depozit, obligaţia depozitarului de a păstra bunul este corelativă şi interdependentă cu obligaţia deponentului de a achita remuneraţia.
în cazul depozitului gratuit obligaţiile părţilor sunt interdependente şi corelative în măsura în care deponentul este
a se vedea Codul Civil art. 1591
234 235
DEBITOR, 120
ţinut să repare daunele cauzate prin neexecutarea obligaţiei de predare a bunului spre păstrare, iar depozitarul este în drept să refuze primirea bunului în cazul în care nu i-a fost predat în termen.
B) Este un contract cu titlu oneros, dar poate fi şi cu titlu gratuit:
în dreptul roman contractul real de depozit avea un caracter esenţialente gratuit; stipularea unui salariu îl transforma în locaţiune de servicii sau în contract nenumit. Dreptul vechi francez a păstrat intacte în această materie principiile romane. Bunele oficii pe care depozitarul le face în mod dezinteresat se explică prin relaţiile de amiciţie dintre părţi, iar depozitul presupune, ca o condiţie de esenţa sa, gratuitatea. Legislaţiile recente recunosc în mod direct aptitudinea depozitului de a deveni un contract integral interesat. Codul civil german şi cel elveţian al obligaţiunilor admit că acordul de voinţă al părţilor manifestat expres, sau dedus, în lipsa unei stipulaţii referitoare la salariu, chiar din circumstanţe în care s-a încheiat contractul, dau depozitarului dreptul la o remuneraţie în raport cu serviciile prestate121.
In cadrul contractelor cu titlu gratuit depozitul reprezintă un act dezinteresat prin faptul că patrimoniul depozitarului care oferă serviciul nu se micşorează.
C) Este un contract translativ de drepturi: Depozitul nu este un contract translativ de proprietate (cu excepţia depozitului neregulat) şi, în lipsa unui acord expres, nici translativ de folosinţă, dar totuşi în toate cazurile este translativ de posesie.
D) Este un contract cu conţinut patrimonial, unde valoarea fiecărei obligaţii poate fi evaluată pe deplin.
E) Este un contract consensual:
121 5. Chibac, Gheorghe; Băieşu, Aurel. Drept civil. Contracte speciale. Editura Cartier, Chişinău, 2005,p. 65
236
Deoarece părţile dobândesc drepturi : obligaţii din momentul realizării consimţământului. Deşi sur opinii referitor la caracterul real al contractului de depozit, u putem fi de acord cu acest fapt, deoarece din momntul încheierii contractului depozitarul dobândeşte obligaţia d a primi bunul la păstrare, astfel cum aşa obligaţie în cazul conractului real nu ar fi putut exista.
F) Acest contract poate fi încheiat atâtoersonal cât şi prin reprezentant.
G) Este un contract numit şi de regulă reglementat. Dar pot fi şi contracte de depozit nereglementate.
H) Contractul de depozit este un contractcomutativ. Deoarece părţile cunosc din momentu încheierii lui
întinderea drepturilor şi obligaţiilor şi acestea ru depind de un eveniment viitor şi incert. El face parte din categoria contractelor cu executare succesivă, or , prestaţia depozitarului nu poate fi realizată uno ictu, iar necesitatea întreprinderii acţiunilor îndreptate spre păstrarea bunurilor persistă pe toată durata de valabilitate a contractului.
3. Felurile contractului de depozit * In conformitate cu C. Civ. - distinge 2 feluri: Depozit propriu-zis (este în toate cazurile convenţional,
are ca obiect numai lucruri mobile nelitigioase). Variante: Depozitul necesar Depozitul neregulat Sechestru (are ca obiect bunuri litigioase;, şi poate fi nu
numai convenţional ci şi judiciar)
A. DEPOZITUL OBIŞNUIT (VOLUNTAR)
1. Obiectul contractului Obiectul contractului îl constituie doar lucrruri mobile (art.
1593 alin. 1)
237
ţinut să repare daunele cauzate prin neexecutarea obligaţiei de predare a bunului spre păstrare, iar depozitarul este în drept să refuze primirea bunului în cazul în care nu i-a fost predat în termen.
B) Este un contract cu titlu oneros, dar poate fi şi cu titlu gratuit:
In dreptul roman contractul real de depozit avea un caracter esenţialente gratuit; stipularea unui salariu îl transforma în locaţiune de servicii sau în contract nenumit. Dreptul vechi francez a păstrat intacte în această materie principiile romane. Bunele oficii pe care depozitarul le face în mod dezinteresat se explică prin relaţiile de amiciţie dintre părţi, iar depozitul presupune, ca o condiţie de esenţa sa, gratuitatea. Legislaţiile recente recunosc în mod direct aptitudinea depozitului de a deveni un contract integral interesat. Codul civil german şi cel elveţian al obligaţiunilor admit că acordul de voinţă al părţilor manifestat expres, sau dedus, în lipsa unei stipulaţii referitoare la salariu, chiar din circumstanţe în care s-a încheiat contractul, dau depozitarului dreptul la o remuneraţie în raport cu serviciile prestate121.
In cadrul contractelor cu titlu gratuit depozitul reprezintă un act dezinteresat prin faptul că patrimoniul depozitarului care oferă serviciul nu se micşorează.
C) Este un contract translativ de drepturi: Depozitul nu este un contract translativ de proprietate (cu
excepţia depozitului neregulat) şi, în lipsa unui acord expres, nici translativ de folosinţă, dar totuşi în toate cazurile este translativ de posesie.
D) Este un contract cu conţinut patrimonial, unde valoarea fiecărei obligaţii poate fi evaluată pe deplin.
E) Este un contract consensual:
21 5. Chibac, Gheorghe; Băieşu, Aurel. Drept civil. Contracte speciale. Editura Cartier, Chişinău, 2005,p. 65
236
Deoarece părţile dobândesc drepturi şi obligaţii din momentul realizării consimţământului. Deşi sunt opinii referitor la caracterul real al contractului de depozit, nu putem fi de acord cu acest fapt, deoarece din momentul încheierii contractului depozitarul dobândeşte obligaţia de a primi bunul la păstrare, astfel cum aşa obligaţie în cazul contractului real nu ar fi putut exista.
F) Acest contract poate fi încheiat atât personal cât şi prin reprezentant.
G) Este un contract numit şi de regulă reglementat. Dar pot fi şi contracte de depozit nereglementate.
H) Contractul de depozit este un contract comutativ. Deoarece părţile cunosc din momentul încheierii lui
întinderea drepturilor şi obligaţiilor şi acestea nu depind de un eveniment viitor şi incert. El face parte din categoria contractelor cu executare succesivă, or , prestaţia depozitarului nu poate fi realizată uno ictu, iar necesitatea întreprinderii acţiunilor îndreptate spre păstrarea bunurilor persistă pe toată durata de valabilitate a contractului.
3. Felurile contractului de depozit
în conformitate cu C. Civ. - distinge 2 feluri: Depozit propriu-zis (este în toate cazurile convenţional,
are ca obiect numai lucruri mobile nelitigioase). Variante: Depozitul necesar Depozitul neregulat Sechestru (are ca obiect bunuri litigioase, şi poate fi nu
numai convenţional ci şi judiciar)
A. DEPOZITUL OBIŞNUIT (VOLUNTAR)
1. Obiectul contractului Obiectul contractului îl constituie doar lucruri mobile (ari.
1593 alin. 1)
237
Acestea trebuie să fie corporale (datorita tradiţiunii). Dar pot fi obiect şi creanţele constatate printr-un titlu la
purtător asimilate lucrurilor mobile corporale. Bun individual determinat (deoarece trebuie restituit
însuşi lucrul depozitat). 2. Capacitatea părţilor: Deponentul - să aibă capacitatea de a încheia acte de
administrare Depozitarul - să aibă capacitatea de a face acte de
dispoziţie. Nulitatea relativa pentru incapacitate poate fi invocata
numai de partea incapabila. Codul civil - reglementează în mod special ipoteza
depozitului făcut de o persoana capabila către una incapabila -când deponentul poate cere restituirea bunului cat timp se afla în mâinile depozitarului incapabil, altfel având acţiune (de în rem verso) numai în măsura îmbogăţirii depozitarului incapabil.
Codul civil - art. 1596 - inopozabilitatea depozitului fata de proprietarul lucrului care n-a consimţit la încheierea contractului.
3. Dovada contractului Pentru a face dovada contractului depozitul trebuie să fie
constatat printr-un înscris (art. 1597), forma scrisa ceruta ad probationem, indiferent de valoarea contractului.
Proba contractului poate fi făcuta şi cu martori sau prezumţii dacă exista un început de dovada scrisa sau a fost imposibilitate de a procura sau conserva dovada scrisa.
Dacă depozitarul recunoscând depozitul pretinde ca a restituit acţiunea respinsa (in lipsa de alte probe) mărturisirea fiind indivizibila.
4. Natura juridica a depozitului obişnuit şi delimitarea lui fata de alte contracte
Depozitul obişnuit este caracterizat prin scopul principal: păstrarea şi conservarea lucrului de către depozitar prin care se deosebeşte de:
Contractul de depozit are tangenţe cu o serie de contracte
civile. Depozitul prin scopul său, adică conservarea şi păstrarea
bunurilor, se deosebeşte de obligaţia de păstrare şi conservare ce incumbă vânzătorului atunci când bunul vândut, transmis în proprietatea cumpărătorului, nu se predă cu ocazia încheierii contractului sau de obligaţia cumpărătorului de păstrare şi conservare în cazul vânzării la probă sau la vedere, când lucrul i se predă în vederea încercării, deşi proprietatea nu se transmite cu ocazia încheierii contractului. In aceste cazuri obligaţia de conservare este accesorie, fiind reglementată prin dispoziţiile prevăzute pentru vânzare.
Depozitul are tangenţe cu contractul de locaţiune şi de comodat. Comun pentru aceste contracte este faptul că ele presupun transmiterea temporară a unui bun în posesiunea altei persoane. Depozitul se deosebeşte de contractele menţionate prin faptul că comodatul şi locaţiunea presupun transmiterea folosinţei, pe când primul implică doar transmiterea posesiunii. Un alt criteriu de delimitare este scopul transmiterii bunului în aceste contracte. Astfel, dacă în contractele de comodat şi de locaţiune bunul se transmite pentru a fi utilizat în interesul persoanei care primeşte bunul (locatorul, respectiv comodatarul), în cazul depozitului serviciul de păstrare este oferit de depozitar persoanei care transmite bunul.
Delimitarea se face, şi în caz de litigiu, de către judecător prin folosirea aceluiaşi criteriu al conţinutului principal al convenţiei, operaţiune importantă pentru determinarea efectelor contractului. Astfel, în timp ce la comodat nu se poate cere
238 239
intempestiv restituirea lucrului, în principiu repararea bunului în cazul depozitului se poate face ad nutum.
Delimitarea contractului de depozit de contractul de împrumut prezintă interes în cazul depozitului neregulat. Atât în cazul împrumutului cât şi în cazul depozitului neregulat există obligaţia de a restitui bunuri de aceeaşi calitate şi în aceeaşi cantitate. Distincţia o vom face după faptul în interesul cui este încheiat contractul: depozitul se constituie în beneficiul deponentului care este interesat în păstrarea bunului său şi care va achita serviciul oferit de depozitar, iar împrumutul -- în interesul împrumutătorului, care beneficiază de un serviciu din partea împrumutatului, pentru care îi achită dobânda.
Depozitul cu titlu oneros se aseamănă şi cu contractul de antrepriză, în cazul în care depozitarul efectuează anumite lucrări în vederea conservării bunului. Şi în acest caz natura juridică a contractului urmează să fie determinată după conţinutul lui principal; păstrarea lucrului ,respectiv efectuarea lucrării.
Depozitul trebuie deosebit de prestarea serviciilor de pază. Deşi ambele contracte au drept scop păstrarea integrităţii bunurilor, acest scop se realizează în mod diferit, în cazul contractului de depozit bunul se transmite în posesiunea depozitarului, ceea ce nu se întâmplă în cazul serviciilor de pază. Obiectul contractului de prestare a serviciilor de pază rămâne în posesiunea celui care a solicitat acest serviciu. Spre deosebire de contractul de depozit ,serviciile de pază pot fi prestate şi în privinţa bunurilor imobile, chiar şi ale persoanelor fizice.
5. Efectele contractului de depozit obişnuit (voluntar)
Precizări prealabile - potrivit C. Civ. Culpa debitorului contractual este prezumata în toate cazurile (juris tantum) acesta fiind ţinut să dovedească - pentru a fi exonerat -intervenţia unei cauze străine care nu-i poate fi imputata.
Deponentul nu e obligat să dovedească ca depozitarul nu s-a comportat cu diligenta şi prudenta la care era ţinut - aşa cum considera unii autori care pornesc de la calificarea obligaţiei depozitarului în obligaţie de mijloace.
1. Obligaţiile depozitarului A) obligaţia de a păstra lucrul primit în depozit După încheierea contractului depozitarul se obligă să
primească bunul specificat spre păstrare în modul şi termenele stabilite de contract. Neexecutarea acestei obligaţii sau executarea ei necorespunzătoare obligă depozitarul să repare daunele cauzate deponentului. Refuzul depozitarului de a primi bunul spre păstrare se admite doar în cazurile când deponentul nu a predat bunul în termenele prevăzute şi contractul nu prevede alte consecinţe, în alte situaţii depozitarul este în drept să solicite executarea în natură a obligaţiei de primire a bunului spre păstrare122.
Principala obligaţie a depozitarului rezidă în asigurarea păstrării bunului pe toată durata contractului. Păstrarea bunului presupune întreprinderea tuturor măsurilor necesare pentru asigurarea conformă a integrităţii bunului (evitarea furtului, deteriorării, reducerii valorii bunului etc.). Conţinutul obligaţiei de păstrare a bunului este determinat de categoria depozitului şi de conţinutul contractului. Astfel, este greu de conceput că camera de bagaje poate fi responsabilă de alterarea produselor aflate în valiza lăsată spre păstrare, întinderea obligaţiei de păstrare a bunului este diferită în funcţie de caracterul oneros sau gratuit al contractului de depozit123.
în cadrul depozitului cu titlu oneros, depozitarul este obligat să îngrijească de integritatea bunului primit cu prudenta şi diligenta unui bun profesionist. Aceasta îl obligă pe depozitar să întreprindă toate măsurile necesare pentru asigurarea
"" Trofimov, Igor. Drept civil. Contracte civile. Editura ARC, Chişinău, 2004, p. 87 23 idem nota 114, p. 88
240 241
păstrării bunului, atât prevăzute de contract, cât şi neprevăzute, însă necesare, determinate de împrejurările concrete. Neexecutarea obligaţiei de păstrare a bunului ce rezultă dintr-un contract cu titlu oneros se prezumă culpabilă, depozitarul fiind ţinut să repare integral prejudiciul cauzat.
In cazul contractului cu titlu gratuit, depozitarul este dator să se îngrijească de integritatea bunului ca de propriul bun.
Depozitul gratuit se încheie de regulă la iniţiativa deponentului şi în interesul lui. Din acest considerent nu i se poate pretinde depozitarului o grijă mai mare faţă de bunurile deponentului decât de propriile bunuri. Alegând depozitarul, deponentul îşi asumă şi riscurile legate de propria alegere. Dacă deponentul se aştepta ca bunul său să fie păstrat în condiţii mai bune, trebuia să aleagă o persoană mai diligentă, în caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare a obligaţiei de păstrare, culpa depozitarului va fi apreciată de fiecare dată pornind de Ia diligenta depusă de depozitar la conservarea propriilor lucruri. Astfel, dacă depozitarul a expus unui pericol bunurile sale, în urma căruia au pierit sau au fost distruse şi bunurile deponentului, depozitarul trebuie să demonstreze că a păstrat bunurile deponentului în egală măsură cu bunurile sale, ele fiind expuse aceluiaşi pericol. De exemplu, depozitarul nu va răspunde pentru pierderea, distrugerea sau deteriorarea bunului dacă el a salvat în caz de pericol numai bunurile sale şi nu va dovedi că salvarea bunurilor primite la păstrare gratuit a fost imposibilă.
Depozitarul la fel nu poartă răspundere pentru distrugerea, pierderea sau deteriorarea bunului provenită din forţă majoră, inclusiv cazul fortuit, în afară de cazul în care a fost pus în întârziere pentru restituirea bunului.
Pornind de la caracterul intuitu personae al contractului, depozitarul este ţinut să execute obligaţia de păstrare personal, depozitarul nu este în drept, fără încuviinţarea deponentului, să transmită unui terţ spre depozitare bunul primit [2. Art. 1091]. Regula instituită se explică prin faptul că deponentul alege
depozitarul ţinând cont de calităţile acestuia, cum ar fi diligenta şi prudenţa manifestate în propriile afaceri, existenţa condiţiilor necesare de păstrare, capacitatea de plată etc. In razul nerespectării acestei obligaţii depozitarul va fi ţinut să repare prejudiciul cauzat, indiferent de vinovăţia terţului căruia i-a transmis bunul spre păstrare.
Dacă deponentul a consimţit la predarea bunului spre păstrare unui terţ, depozitarul conservă răspunderea pentru alegerea terţului şi a locului de depozitare. Astfel, dacă terţul nu va executa culpabil obligaţia de păstrare, deponentul va fi îndreptăţit să solicite repararea daunei de la depozitar, şi nu de la terţ. Deci în cazul transmiterii bunului unui terţ cu permisiunea deponentului relaţiile contractuale între depozitarul iniţial şi deponent continuă, oarece nu ne aflăm în cazul unei cesiuni de creanţă sau cesiuni de datorie, ci în situaţia transmiterii executării obligaţiilor unor terţi, Codul Civil nu prevede posibilitatea de a înainta pretenţii sau cerinţe persoanei terţe de către deponent, precum şi persoana terţă deponentului. Toate relaţiile decurg între depozitar şi deponent şi invers, cu excepţia comiterii delictelor, atunci când fiecare răspunde de sine stătător.
în egală măsură depozitarul nu este în drept să administreze bunul transmis spre depozitare. Administrarea bunului depozitat este privită ca o modificare a condiţiilor contractuale şi, astfel, are loc compensarea daunelor. Excepţie este cazul în care depozitarul este în drept să vândă bunul, dacă este un pericol real de distrugere şi deteriorare altui.
Pe toată durata contractului depozitarul este ţinut să respecte condiţiile de păstrare convenite de părţi. Dacă apare necesitatea de a modifica condiţiile de păstrare (modul, locul etc.), depozitarul o poate face doar după ce 1-a înştiinţat pe deponent şi a obţinut autorizarea lui . Raţiunea instituirii acestei norme este dictată de faptul că schimbarea condiţiilor de depozitare poate afecta interesele deponentului. Schimbând condiţiile de păstrare în lipsa acordului deponentului,
242 243
depozitarul îşi asumă deplina responsabilitate pentru eventualele consecinţe ale propriei decizii. Depozitarul este îndreptăţit de a modifica modul, locul şi alte condiţii de depozitare fără încuviinţarea deponentului doar în cazul când aceasta este strict necesar pentru înlăturarea riscului distrugerii, pierderii sau deteriorării bunului.
în situaţiile când apare un pericol real de deteriorare sau degradare a bunului depozitat sau în prezenţa altor condiţii care ameninţă siguranţa păstrării bunului, depozitarul este împuternicit să-1 vândă la un preţ determinat de situaţia creată în cazul în care întreprinderea altor măsuri este imposibilă sau ineficientă şi doar dacă deponentul, fiind înştiinţat, nu poate să întreprindă sau nu a întreprins nici o acţiune. Depozitarul este . obligat să vândă bunul la preţul cel mai bun pentru deponent, pornind de la împrejurările existente. Dacă împrejurările care au determinat necesitatea vânzării bunurilor nu se datorează culpei depozitarului (forţa majoră), el poate să-şi reţină cheltuielile de vânzare a bunului din suma încasată.
B) obligaţia depozitarului de a nu folosi bunul depozitat;
în lipsa unor prevederi contractuale contrare depozitarul nu este îndreptăţit să folosească bunul depozitat fără permisiunea deponentului, cu excepţia cazurilor când aceasta este necesar pentru conservarea bunului. Vom fi în situaţia dată, spre exemplu, atunci când depozitarul, schimbând locul de depozitare, se va deplasa cu automobilul transmis spre păstrare de la un depozit al său spre altul. Deponenţii poate contesta necesitatea folosirii pentru conservare. Daca va demonstra contrariul, depozitarul va fi ţinut să.repare daunele cauzate.
C) obligaţia depozitarului de a restitui fructele bunului depozitat;
Depozitarul este obligat să perceapă fructele civile doar dacă aceasta este necesar pentru conservarea bunului predat spre păstrare. Fructele culese urmează a fi păstrate ca şi bunul depozitat şi remise deponentului la încetarea contractului de
depozit. Atât perceperea fructelor, cât şi depozitarea lor se vor face din contul deponentului, acesta fiind obligat să achite cheltuielile utile
.Dacă obiect al depozitului este o sumă de bani, depozitarul nu va datora dobânda decât în cazul când este pus în întârziere referitor la restituirea banilor. Totodată depozitarul, potrivit regulii generale, nu-i poate folosi, respectiv nu obţine fructele şi, spre deosebire de împrumut, serviciul se oferă deponentului, care este ţinut să achite remuneraţia. Neexecutarea obligaţiei de remitere a fructelor va atrage răspunderea depozitarului doar în caz de intenţie sau culpă gravă.
D) obligaţia de a restitui bunul depozitat. La încetarea contractului depozitarul este dator să remită
deponentului sau persoanei împuternicite de acesta bunul depozitat, în starea în care se afla la momentul restituirii., Deoarece deponentul rămâne proprietar al bunului depozitat, riscurile pieirii şi deteriorării fortuite sunt puse în sarcina lui. în cazul depozitării bunurilor determinate prin genul lor depozitarul este ţinut să restituie bunuri de aceeaşi calitate şi în aceeaşi cantitate. Obligaţia de restituire urmează a fi executată, în lipsa unei înţelegeri speciale, la locul unde bunul a fost predat depozitarului. Costurile restituirii sunt suportate diferit, în funcţie de caracterul oneros sau gratuit al contractului de depozit, în conformitate cu costurile restituirii sunt puse în seama deponentului dacă contractul este cu titlu gratuit şi invers, în cazul contractului cu titlu oneros.
2. Drepturile şi obligaţiile deponentului. A)Obligaţia de a transmite bunul spre păstrare. Deponentul este obligat să transmită bunul spre păstrare
în modul şi în termenele prevăzute de contract. Obligaţia dată are un caracter condiţional şi îşi pierde valoarea dacă deponentul nu s-a folosit de posibilitatea de a-1 anunţa pe depozitar despre refuzul serviciilor de depozitare. Pentru a fi
244 245
scutit de răspundere, deponentul trebuie să înainteze refuzul întru-un termen rezonabil.
Norma dată prevede consecinţele neexecutării şi executării necorespunzătoare a obligaţiilor de depozitare ale deponentului de a preda bunul la păstrare şi nu exclude dreptul depozitarului de a cere compensarea daunelor în legătură cu încălcarea termenului de transmitere a bunului spre păstrare.
Specific este faptul că depozitarul este lipsit de dreptul de a cere de la deponent predarea bunului, în acest caz, cerinţa de a executa obligaţia în natură (predarea bunului) contravine esenţei serviciului acordat; nu poate fi acordat un serviciu celui care a renunţat la el.
Dacă bunul nu a fost predat în termenul stabilit, depozitarul este în drept să refuze primirea lui dacă contractul nu prevede altfel. Norma dată poartă un caracter dispozitiv şi depozitarul nu este lipsit de dreptul de a primi bunul la păstrare şi în situaţia elucidată, dacă acesta nu contravine intereselor lui.
B) obligaţia deponentului de a achita plata pentru depozit;
In cadrul contractului de depozit oneros deponentul este ţinut să achite remuneraţia pentru păstrarea bunului. Deponentul este obligat să compenseze depozitarului cheltuielile suportate în legătură cu păstrarea bunului dacă astfel de cheltuieli auz existat realmente.
în cadrul centratului cu titlu oneros, de regulă, cheltuielile necesare pentru păstrarea bunului se includ în mărimea remuneraţiei şi nu se delimitează separat.
Dacă în contract nu este specificat altfel cheltuielile exclusive sunt percepute în afara remuneraţiei pentru depozitare.
Cheltuielile necesare se caracterizează prin faptul că, în primul rând, ele depăşesc după mărime cheltuielile obişnuite pentru astfel de tip de depozitare şi, în la doilea rând, sunt
neprevăzute de părţi: pe care nu le-au prevăzut şi nici nu puteau să le prevadă la momentul încheierii contractului.[
C) obligaţia de a repara prejudiciul cauzat depozitarului prin caracteristicele bunului.
Transmiţând bunul spre păstrare, deponentul trebuie să aducă la cunoştinţa depozitarului modul de păstrare a bunului depozitat. Cu toate această obligaţie nu este în mod expres prevăzută de lege, ea rezultă, în general, din prevederile privind depozitul.
Temei pentru a atrage la răspundere deponentul este vina lui, care se exprimă în faptul că el, transmiţând bunul depozitat, nu a comunicat depozitarului caracteristicile periculoase ale bunului pe care le ştia sau trebuia să le ştie, şi nu se în consideraţie faptul că a făcut acest lucru intenţionat sau fără vină.
De exemplu, dacă deponentul, transmiţând la depozitare bunuri inflamabile sau periculoase prin natura lor, nu a informat depozitarul despre aceste calităţi ale bunului, dacă ştia sau trebuia să ştie despre ele. în caz contrar, el va purta răspundere pentru prejudiciul cauzat în legătură cu păstrarea acestor bunuri faţă de depozitar şi persoanele terţe cărora li sa-u cauzat daune, spre exemplu, în urma exploziei bunurilor la depozit au fost distruse şi bunurile altor deponenţi, sau dacă a suferit un simplu trecător.
în cazul depozitul înfăptuit în . cadrul activităţii profesionale, o parte din pericol trece în seama depozitarului, se are în vedere că consecinţele negative pentru deponent în legătură cu transmiterea la depozitare a bunurilor cu însuşiri periculoase survin atunci când depozitarul dovedeşte că bunurile au fost depozitate sub denumire greşită şi sigur, luându-se în consideraţie faptul că la momentul primirii bunului spre depozitare, la contractul exterior, depozitarul nu putea să se încredinţeze de calităţile periculoase ale bunului.
246 247
Totodată, deponentul nu va purta răspundere dacă depozitarului i s-a comunicat despre caracteristicele bunului sau dacă le cunoştea.
D) dreptul şi obligaţia deponentului' de a ridica bunul depozitat;
Deponentul are dreptul să ceară restituirea bunului oricând, chiar dacă contractual prevede un termen de depozitare, deoarece termenul este stipulat în interesul deponentului.
Dacă în contact este stabilit un termen de depozitare, deponentul este obligat să ridice bunul depozitat la expirarea termenului. Dacă deponentul nu a ridicat bunul depozitat în termenul stabilit, se consideră pus în întârziere, şi în caz de deteriorare, degradare sau distrugere a bunului, va răspunde depozitarului dacă a exista din partea lui intenţie sau neglijenţă.
B. DEPOZITUL NECESAR
1. Noţiune şi domeniu de aplicare - când deponentul, fiind sub ameninţarea unei întâmplări neprevăzute şi care reprezintă un pericol real ori alte evenimente de forţa majora -este nevoit să încredinţeze lucrul sau altei persoane, fără a avea posibilitatea să aleagă liber persoana depozitarului şi să întocmească un înscris constatator al contractului.
Forţa majora -- sens larg, incluzând şi cazul fortuit, evenimetele fiind prevăzute în Cod exempli gratia.
Dovada contractului - dat fiind caracterul necesar - se poate dovedi prin martori şi orice alt mijloc de proba admis de lege, indiferent de valoare.
In rest - regulile de Ia depozitul obişnuit (art. 1622). Depozitul asimilat celui necesar - depozitul bunurilor
aduse de calatori în unităţi hoteliere. Este un accesoriu al contractului hotelier, al contractului
de turism sau al altor raporturi juridice. Totuşi se impune reglementarea separat datorita:
248
Intereselor generale care reclama un regim juridic unitar în acest domeniu, regimul contractului principal putând fi diferit de la caz la caz şi guvernat de convenţia părţilor
Regulilor de dovadă - calatorul lipsit de posibilitatea reconstituirii unei probe scrise
Necesitaţii unor reguli mai severe care să guverneze responsabilitatea hotelierului.
Domeniu de aplicare - Codul civil - hoteluri şi hanuri dar se aplica şi în cazul:
Camerelor din staţiune balneoclimaterice, din case de odihna sau de turism
îmbracaminţii depuse de bolnavi la magazia spitalului Lucrurilor depuse la garderoba în cazul restaurantelor,
altor unitatea de alimentaţie publica, localuri de spectacole, unităţi ale cooperaţiei meşteşugăreşti, ştranduri.
Nu se aplica pentru închirierea sau subînchirierea de locuinţe.
Dovada - cu orice mijloc de proba indiferent de valoare. Calatorul trebuie să dovedească: Faptul aducerii bunurilor Ca au fost degradate sau furate acolo Valoarea lor Valoarea bunurilor - nu trebuie să fie bunuri cu valoare
deosebita care ar fi trebuit depozitate în condiţii speciale. Răspunderea depozitarului - este apreciata cu mai multa
severitate - intrucât depozitul asimilat este cu plata. Răspunde pentru orice culpa (culpa levis în abstracto). Răspunde şi de stricăciunea cauzata de străinii care au
frecventat localul. Este exonerat în acest caz doar dacă dovedeşte ca s-a
comis "cu mana înarmata sau în alt fel, cu forţa majora". Forţa majora are aici sensul propriu-zis. Pentru lucruri uitate în hotel - răspunderea cu mai putina
rigoare
249
Dacă a lăsat după plecare lucruri în grija administraţiei -regulile de la depozitul obişnuit.
Clauzele prin care s-ar limita răspunderea trebuie să fie acceptate expres de calator şi dovedite de depozitar potrivit regulilor generale de la depozitul obişnuit.
C. DEPOZITUL NEREGULAT
Depozitul neregulat în dreptul comun Noţiune, obiect şi efecte - caracterizat prin faptul ca are
ca obiect lucruri fungibile şi consumptibile, care nu trebuie să fie restituite în individualitatea lor, ci prin alte lucruri asemănătoare.
Depozitarul devine astfel proprietarul lor - poate folosi, culege fructele şi dispune de ele, dar în calitate de proprietar suporta şi riscul pieirii sau degradării fortuite.
La cerere, el este obligat să restituie lucruri de acelaşi gen, aceeaşi cantitate şi calitate, inclusiv fructele percepute, deponentul fiind titularul unei creanţe.
Depozitarul nu poate invoca în compensaţie creanţa pe care o are împotriva deponentului chiar dacă acesta ar avea ca obiect lucruri fungibile de aceeaşi specie, (art. 1147 pct. 2)
Nu are nici drept de retenţie. Deponentul trebuie să fie proprietarul lucrurilor sau să fi
acţionat cu împuternicire din partea proprietarului - pentru ca e translativ de proprietate.
în caz contrar - proprietarul poate revendica bunurile -depozitarul de buna credinţa poate invoca excepţia din art. 1909 C. Civ, el fiind şi posesor nu numai proprietar.
Depozitul de bani - depozitarul trebuie să restituie suma indiferent de scăderea sau sporirea valorii banilor. La plata dobânzilor - pus doar dacă a fost pus în întârziere printr-o acţiune în justiţie.
Dovada caracterului neregulat al depozitului - trebuie făcuta de cel care invoca acest caracter al depozitului.
250
Se admit orice mijloace de proba, inclusiv prezumţia rezultând din profesia depozitarului.
Delimitare fata de împrumutul de consumaţie - exista puternice asemănări:
Primitorul devine proprietar Nu e obligat să restituie lucrurile în individualitatea lor Delimitarea în funcţie de scopul principal urmărit: Păstrarea lucrurilor în interesul deponentului Facerea unui serviciu pentru cel împrumutat Criteriu suplimentar: stipularea sau nu a unui termen de
restituire: Da - juris tantum - împrumut Nu -juris tantum - depozit. Se pot administra orice probe admise de lege, fiind o
chestiune de fapt.
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE
Contractul de depozit. Noţiune şi caractere juridice. Depozitul obişnuit (voluntar). Obligaţiile depozitarului. Obligaţiile deponentului. Depozitul necesar. Depozitul neregulat.
251
MODEL DE CONTRACT
CONTRACT DE DEPOZIT încheiat astăzi ................. La....................................
I. PĂRŢILE CONTRACTANTE 1.1. D ........................, domiciliat în , str ....................Nr ........ , bloc......, scara ..., etaj ......., ap........ , sector/judeţ ....................... , născut la data de (ziua, luna, anul) ................................... în (localitatea) ........................ , sector/judeţ .................. , fiul lui ....................... şi al ..........................., posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria ............ Nr ...................Eliberat de ......... ' ............, cod numeric personal................... , în calitate de deponent, pe de o parte, şi 1.2. Banca ................................... Sucursala/filiala/agenţia .............................................. Cu sediul în ................ Str. ........................... Nr ............, sectorul/judeţul ........................... , reprezentată prin ....................... Având funcţia de ......................... Şi ......................... Având funcţia de ...........................în calitate de depozitar, pe de altă parte, Au convenit să încheie următorul contract de depozit bancar, cu respectarea următoarelor clauze: II. OBIECTUL CONTRACTULUI 2.1. Constituirea unui depozit în valoare de (în cifre şi litere) Lei/altă monedă. 2.2. Suma de mai sus se va înregistra în contul de depozit deschis de depozitar (bancă), pe numele deponentului, prin depunere în numerar/ordin de plată, din contul său indicat mai sus, în termen de ...................... De la încheierea şi semnarea prezentului contract. III. DURATA CONTRACTULUI 3.1. Depozitul se constituie pe termen de .......................... începând de la data încheierii şi semnării prezentului contract. IV. PREŢUL ŞI MODALITĂŢI DE PLATĂ
252
4.1. La depozitul constituit, potrivit prevederilor prezentului contract, se va acorda de către depozitar (bancă) o dobândă de % pe an. 4.2. Dobânda poate fi diminuată sau majorată de la data hotărâtă de Consiliul de administraţie al băncii, în raport de fluctuaţia pieţei financiar-bancare şi va fi adusă la cunoştinţa deponentului prin afişare la sediul acesteia/prin presa de largă difuzare. Sau 4.2. Dobânda stabilită de bancă la data constituirii depozitului rămâne neschimbată până la terme-nul pentru care s-a constituit depozitul. 4.3. A) în cazul desfiinţării depozitului înainte de expirarea termenului pentru care acesta a fost constituit, se acordă dobânda la vedere practicată de bancă în acel moment. B) în situaţia prevăzută la lit. A), banca este îndreptăţită să recupereze din contul de disponibilităţi, precum şi din valoarea iniţială a depozitului, după caz, diferenţa de dobândă calculată în plus. 4.4. Dobânda se plăteşte de către bancă lunar/la expirarea termenului pentru care s-a constituit depozitul. Sau 4.4. Dobânda lunară neîncasată pentru depozitul constituit potrivit prevederilor prezentului contract se păstrează într-un cont de disponibilităţi separat, care este la dispoziţia titularului şi la care se acordă dobânda la vedere practicată de bancă. Sau 4.4. Dobânda - se calculează lunar şi se capitalizează. 4.5. în cazul în care, la expirarea termenului, deponentul nu a solicitat desfiinţarea depozitului şi nici nu s-a încheiat un act adiţional de prorogare a termenului sau un nou contract de depozit, suma care face obiectul prezentului contract se consideră un nou depozit, pe acelaşi termen şi în aceleaşi condiţii cu cel iniţial, a cărui sumă va fi egală cu:
253
A) depozitul sus-menţionat - cu plata lunară a dobânzilor; B) depozitul sus-menţionat - la care se adaugă dobânda aferentă - cu plata dobânzii la expirare. V. LITIGII: 5.1. Părţile au convenit că toate neînţelegerile privind validitatea prezentului contract sau rezultate din interpretarea, executarea sau încetarea acestuia să fie rezolvate pe cale amiabilă de reprezentanţii lor. 5.2. în cazul în care nu este posibilă rezolvarea litigiilor pe cale amiabilă, părţile se vor adresa................................................. VI. CLAUZE FINALE 6.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile contractante. 6.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său, reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui.
6.3. în cazul în care părţile îşi încalcă obligaţiile lor, neexercitarea de partea care suferă vreun prejudiciu a dreptului de a cere executarea întocmai sau prin echivalent bănesc a obligaţiei respective nu înseamnă că ea a renunţat la acest drept al său. 6.4. Prezentul contract a fost încheiat într-un număr de ................Exemplare, din care...................Astăzi ...................... ,
data semnării lui.
DEPONENT
DEPOZITAR
MODEL NR. 2
CONTRACT DE DEPOZIT încheiat astăzi................... La.......................................
I. PĂRŢILE CONTRACTANTE 1.1. D ............................... , domiciliat în ........................... , str......................... Nr....... , bloc ...... , scara ......... , etaj ......... , apartament....... , sector/judeţ ........................... , născut la data de (ziua, luna, anul) ............. în (localitatea) ........ Sector/judeţ ..................... Fiul lui ................. Şi al ................................... , posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria .......... Nr. .........................., eliberat de...................... , cod numeric personal ............................ , în calitate de deponent, pe de o parte, şi 1.2. D ............................... , domiciliat în......................... , str. .......................... Nr.......... , bloc ......, scara ...... , etaj ........ , ap. ..... , sector/judeţ ............... , născut la data de (ziua, luna, anul) .................. în (localitatea) ............... Sector/judeţ
fiul lui ...................... Şi al ............................. , posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria ......... Nr ................... , eliberat de ............ , cod numeric personal...................în calitate de depozitar, pe de altă parte, Au convenit să încheie prezentul contract de depozit, cu respectarea următoarelor clauze: II. OBIECTUL CONTRACTULUI 2.1. Deponentul încredinţează depozitarului spre păstrare, cu titlu de depozit, bunurile prevăzute în anexa nr. ........................................ Care face parte integrantă din prezentul contract. 2.2. Depozitarul asigură păstrarea bunurilor în imobilul proprietate (închiriat) situat în localitatea .................................................... Str............................ Nr ............. , bloc......, scara...... , etaj......., ap......... , sector/judeţ .................
254 255
2.3. Predarea-primirea bunurilor se va face pe bază de proces-verbal, ce constituie parte integrantă a prezentului contract până la data de ........................................ Procesul-verbal de predare-primire va cuprinde: denumirea, caracteristicile, unitatea de măsură, cantitatea, calitatea, ambalajul şi preţurile, precum şi menţiuni dacă bunurile sunt sau nu perisabile ori alte menţiuni necesare identificării lor. III. DURATA CONTRACTULUI 3.1. Durata depozitării bunurilor primite în depozit este de începând de la data de ................... Până la data de
3.2. La încheierea termenului, deponentul va ridica bunurile pe bază de proces-verbal de predare-primire care va conţine datele prevăzute la pct. 2.3 alin. 2. IV. PREŢUL CONTRACTULUI 4.1. Preţul depozitării este de ........................... Lei lunar, pe toată durata contractului şi va fi indexat în funcţie de ........................... Pe bază de act adiţional încheiat între părţi. 4.2. Plata preţului se va face depozitarului lunar, până la data de 5 a lunii curente pentru luna anterioară/în termen de 5 zile de la împlinirea duratei depozitării. V. CLAUZA PENALĂ 5.1. Neplata preţului la termenul stabilit îl îndreptăţeşte pe depozitar să perceapă o penalitate de întârziere de ................ %, calculată asupra sumei neachitate. VI. DREPTURI ŞI OBLIGAŢII 6.1. Depozitarul are următoarele obligaţii: A) să păstreze bunurile primite în depozit şi să îngrijească de ele aşa cum se îngrijeşte de bunurile sale; B) să asigure integritatea bunurilor ce i s-au încredinţat, să ia măsuri de prevenire a deteriorării sau degradării lor; C) să nu folosească bunurile în interes personal; D) să nu înstrăineze bunurile care fac obiectul prezentului contract;
E) să ia măsuri pentru asigurarea şi garantarea secretului depozitului; F) să restituie bunurile în starea în care au fost preluate la expirarea duratei prezentului contract sau la cererea deponentului. Restituirea bunurilor se va face de la locul de depozitare pe cheltuiala deponentului. 6.2. Depozitarul are dreptul să reţină bunurile, în cazul în care deponentul nu le ridică la expirarea duratei prezentului contract, până când acesta achită depozitarului preţul convenit sau sumele rămase de plată. 6.3. Deponentul are următoarele obligaţii: A) să achite la termenul stabilit preţul convenit pentru depozitarea bunurilor; B) să ridice bunurile la expirarea duratei prezentului contract, pe cheltuiala sa; C) să elibereze depozitul/locul de depozitare la termenul stabilit. 6.4. Deponentul are dreptul să solicite oricând restituirea bunurilor în starea în care au fost predate, în caz contrar are dreptul de a cere despăgubiri. VII. FORŢA MAJORĂ 7.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/şi de executarea în mod necorespunzător - total sau parţial - a oricărei obligaţii care îi revine în baza prezentului contract, dacă neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei respective a fost cauzată de forţa majoră, aşa cum este definită de lege. 7.2. Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice celeilalte părţi, în termen de ............... (zile, ore), producerea evenimentului şi să ia toate măsurile posibile în vederea limitării consecinţelor lui. 7.3. Dacă în termen de ................. (zile, ore) de la producere, evenimentul respectiv nu încetează, părţile au dreptul să-şi
256 257
notifice încetarea de plin drept a prezentului contract fără ca vreuna dintre ele să pretindă daune-interese. VIII. NOTIFICĂRI 8.1. In accepţiunea părţilor contractante, orice notificare adresată de una dintre acestea celeilalte este valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la adresa prevăzută în partea introductivă a prezentului contract. 8.2. în cazul în care notificarea se face pe cale poştală, ea va fi transmisă, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire (A.R.) şi se consideră primită de destinatar la data menţionată de oficiul poştal primitor pe această confirmare. 8.3. Dacă confirmarea se trimite prin telex sau telefax, ea se consideră primită în prima zi lucrătoare după cea în care a fost expediată. 8.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de nici una dintre părţi, dacă nu sunt confirmate, prin intermediul uneia dintre modalităţile prevăzute la alineatele precedente. IX. CLAUZE FINALE 9.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile contractante. 9.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său, reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui.
9.3. în cazul în care părţile îşi încalcă obligaţiile lor, neexercitarea de partea care suferă vreun prejudiciu a dreptului de a cere executarea întocmai sau prin echivalent bănesc a obligaţiei respective nu înseamnă că ea a renunţat Ia acest drept al său. 9.4. Prezentul contract a fost încheiat într-un număr de .................. Exemplare din care ...................... Astăzi ............................., data semnării lui.
DEPOZITAR
GRILE
Lăsarea unui autovehicul intr-un loc de parcare cu paza şi plata constituie: A) depozit; B) locaţiune; C) contract de asigurare.
Potrivit Codului civil, depozitarul, în regula generala, trebuie să se îngrijească de paza bunului depozitat: A) cu aceeaşi grija ca de propriul sau lucru; B) ca un bonus pater familias.
Depozitarul: A) poate folosi lucrul depozitat cu permisiunea deponentului, dar numai dacă este expresa; B) nu poate folosi lucrul depozitat chiar cu permisiunea tacita a deponentului; C) poate consuma fructele pe care le produce bunul depozitat.
Depozitarul: A) căruia i s-a luat prin forţa majora lucrul depozitat şi care a primit în locu-i o suma de bani sau orice alt lucru, trebuie să restituie ceea ce a primit; B) este obligat să restituie lucrul depozitat în starea în care se afla la momentul constituirii depozitului; C) răspunde de stricăciunile lucrului depozitat, pricinuite chiar fără culpa sa.
Moştenitorul depozitarului care a vândut cu buna-credinţa lucrul ce n-a ştiut ca este depozitat: A) este dator să restituie preţul primit plus daune-interese; B) este dator să cedeze acţiunea să contra cumpărătorului dacă preţul nu ar fi fost plătit; C) este dator să restituie numai preţul, dacă acesta a fost primit.
258 259
DEPONENT
In caz de moarte a deponentului: A) lucrul depozitat nu se poate restitui decât moştenitorilor; B) lucrul depozitat se restituie persoanei desemnate de deponent în contract, pentru ipoteza morţii sale; C) dacă sunt mai mulţi moştenitori, lucrul depozitat se poate restitui oricăruia dintre ei.
Depozitarul poate restitui lucrul depozitat: A) deponentului; B) aceluia în al cărui nume s-a făcut depozitul; C) persoanei desemnate pentru caz de moarte a deponentului; D) persoanei arătate spre a primi lucrul depozitat.
Depozitarul: A) trebuie să restituie fructele produse de lucrul depozitat şi culese de dansul; B) trebuie să plătească dobânzi pentru banii ce i s-au depozitat; C) trebuie să plătească dobânzi pentru banii ce i s-au depozitat numai din ziua în care a fost pus în întârziere pentru restituire; D) poate refuza restituirea lucrului depozitat pana la plata integrala a sumelor la care are dreptul din cauza depozitului; E) poate retine lucrul depozitat în compensaţie.
CONTRACTUL DE SOCIETATE CIVILA
SECŢIUNEA L NOŢIUNEA şi CARACTERUL
CONTRACTULUI DE SOCIETATE. 1.
Noţiune
Contractul de societate este contractul prin care doua sau mai multe persoane (fizice sau juridice) se obliga, fiecare fata de celelalte, să pună în comun aportul lor material si/sau de munca spre a constitui un fond şi să desfăşoare împreună o activitate în vederea atingerii unui scop patrimonial comun, foloasele sau pierderile fiind împărţite între ele (art. 1491 comb. cu art. 1492 alin. 2 şi art. 1513 C. Civ.).
Consimţământul părţilor în vederea constituirii societăţii (affectio societatis} - în lipsa acestuia nu avem contract de societate civila, indiferent de denumirea data de părţi.
Consimţământul nu trebuie să fie viciat. Poate fi anulat pentru eroare asupra persoanei (se încheie intuitu personae).
Părţile - capacitatea de a face acte de dispoziţie. Minorilor nu li se aplica art. 10 Decretul nr. 31/1954 - nu
are capacitate de a încheia contract chiar dacă aduce aport doar în munca
Nu poate fi încheiat între doi soţi - dat comunităţii de bunuri
Participarea - fie şi inegala, a tuturor pârtilor la constituirea fondului comun prin aducerea unui aport social.
împărţirea foloaselor şi a pierderilor - între toate părţile contractante. Atribuirea foloaselor sau suportarea pierderilor numai de unul sau unii - sancţiunea nulităţii (clauza leonina).
Scopul patrimonial comun urmărit de asociaţi - trebuie să fie licit.
261
2. Caractere juridice:
Contract civil • - pentru a fi deosebită de societăţile comerciale, ea neavând calitate de comerciant.
Consecinţe: Nu poate fi declarata în stare de faliment Litigiile sunt de competenta instanţelor civile Nu are personalitate juridica (lipsa e de natura ei) dar o
poate dobândi cu respectarea formalităţilor şi în condiţiile legii sau dacă legea prevede expres aceasta.
Caracter lucrativ (patrimonial) este de esenţa societăţii civile prin care se deosebeşte de collegia (asociaţiile şi fundaţiile fără scop lucrativ).
Scop lucrativ - nu numai beneficii sub forma câştigului în bani ci şi de alta natura.
Contract sinalagmatic -fiecare asociat se obliga fata de ceilalţi sa-si aducă aportul social şi să desfăşoare activitatea la care s-a obligat.
Se deosebeşte de celelalte - obligaţiile fiecărui asociat coincid în esenţa cu ale celorlalţi, pentru ca scopul comun le uneşte.
Contract cu titlu oneros -- fiecare parte urmăreşte să obţină un avantaj.
Particularitate: în schimbul aportului social adus asociatul nu primeşte un echivalent în schimb de Ia ceilalţi fata de care s-a obligat, ci va beneficia alături de ei de foloasele realizate.
Este un contract cu titlu oneros comutativ: Obligaţiile asociaţiilor sunt cunoscute la momentul
încheierii contractului şi nu depind de un eveniment viitor şi nesigur.
Contractul nu se încheie cu gândul la şansa unui câştig sau pierdere. Contract consensual - poate fi încheiat prin simplul acord de voinţa al părţilor, fără a fi supus unei forme speciale. Dovada contractului - după regulile dreptului comun.
262
Nu se impune multiplul exemplar şi nici bun şi aprobat. Terţele persoane pot dovedi existenţa contractului - prin
orice mijloc de proba. Părţile opun terilor contractul de societate dacă are data certa.
Contact cu executare succesiva - asociaţii fiind obligaţi între ei pe toata durata societăţii.
Contract încheiat intuitu personae - încrederea reciproca are rol determinant adică nici unul nu poate ceda drepturile sale în societate şi nici nu-si poate substitui o alta persoana ori asocia o a treia persoana la societate fără învoirea unanima a celorlalţi.
De regula societatea încetează la moartea unuia din asociaţi.
3. Aportul social Noţiune - contribuţia pe care fiecare asociat este obligat să o aducă în societate pentru alcătuirea fondului comun. Aportul social trebuie să fie:
• Determinat sau determinabil • Posibil • Licit.
Poate consta dintr-o suma de bani sau alte bunuri: mobile sau imobile, corporale sau incorporale, certe sau generice fungibile şi consumptibile sau nefungibile şi neconsumptibile.
Poate consta şi din bunuri viitoare. Poate consta şi din anumite servicii, (prestaţii în muncă). Poate fi de valori inegale şi de natura diferita. Suma de bani - legea e mai severă în privinţa asociaţilor
decât în cea a debitorilor comuni, astfel încât, dacă suma nu a fost pusă în comun, datorează dobânzi de drept şi fără punere în întârziere din ziua în care trebuia să o plătească şi poate fi obligat la plata de daune-interese.
Pentru creanţe ca aport - răspunde nu numai de existenţa ei la momentul cesiunii ci şi de solvabilitate la data exigibilităţii creanţei.
Bun individual determinat şi neconsumptibil sau nefungibil - aportul poate consta în proprietatea acelui bun sau numai în folosinţa lui.
Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, iar proprietatea lor nu poate fi adusa ca aport.
Terenurile agricole pot fi aduse, de asemenea numai în folosinţa societăţii, asociaţii păstrându-si dreptul de proprietate.
Serviciile - nu trebuie confundate cu activitatea comuna desfăşurata în cadrul administrării treburilor societăţii sau cu activitatea terţelor persoane în folosul societăţii, în baza contractului încheiat cu societatea.
Serviciile acte şi fapte care: Depăşesc cadrul activităţii obişnuite Sunt de natura să aducă foloase societăţii în virtutea
aptitudinilor personale sau a profesiei asociatului Sunt personale- promisiunea faptei altuia nu se aplica Regim juridic - sumele de bani sau alte bunuri fungibile
sau consumptibile ca aport juridic devin proprietatea comuna (pe cote-părţi) a asociaţilor.
Pentru imobile trebuie respectate condiţiile de fond, forma şi publicitate prevăzute de lege.
Pentru creanţe - cesiunea ei către asociaţie trebuie notificata sau acceptata printr-un act autentic de către debitorul cedat.
Cel care aduce ca aport proprietatea unui bun - datorează garanţie ca un vânzător pentru evicţiune şi răspunde ca un vânzător pentru viciile ascunse.
Pentru aportul în folosinţa - garanţie ca un locator. Risculpieirii fortuite a lucrului: Ca aport proprietatea - de către societate chiar dacă nu a
fost efectiv predat Ca aport folosinţa - asociatul proprietar Patrimoniul social - patrimoniu distinct de patrimoniul
fiecărui asociat, asimilat cu indiviziunea succesorala.
4. Funcţionarea societăţii civile
Durata societăţii - este de esenţa societăţii civile, contractul nefiind susceptibil de executare uno ictu.
începe - din momentul încheierii contractului, dacă nu prevăd un termen suspensiv.
Se poate stipula şi o condiţie suspensivă. Dacă durata nu e stipulata - se prezumă pentru toată
viaţa asociaţilor Raporturile dintre asociaţi şi societate - trebuie să fie
caracterizate prin buna-credinţa şi grija pentru treburile societăţii.
Fiecare asociat răspunde pentru daunele provocate în mod culpabil.
Daunele cauzate nu se compensează cu eventualele foloase aduse societăţii prin alte fapte sau acte.
Dacă a folosit sumele bani din patrimoniu în interes propriu - va datora dobânzi din ziua luării lor, fără punere în întârziere.
Asociatul are acţiune împotriva societăţii - pentru sumele cheltuite în folosul ei şi pentru obligaţiile contractate cu buna-credinţă şi pentru pagubele suferite (fără culpa) cu ocazia activităţilor desfăşurate pentru administrarea treburilor societăţii.
Administrarea societăţii - modul şi organele de administrare determinate prin acordul unanim al asociaţilor (in contract sau un alt act ulterior).
Administrarea încredinţată unei persoane sau mai multora.
Unuia singur -- printr-o clauza speciala din contract (administrator statutar) poate efectua toate actele fără consimţământul celorlalţi iar împuternicirea - revocata doar pentru cauza legitima.
Dacă a fost desemnat ulterior încheierii contractului -revocat ca un mandatar, prin votul majorităţii asociaţilor.
264 265
Mai multor persoane (asociaţi) - fără a li se determina atribuţiile şi fără a se arata ca actele trebuie făcute în comun -fiecare poate încheia valabil actele gestiunii.
Dacă s-a convenit contrariul - pentru validitatea actului -consimţământul tuturor administratorilor.
Dacă asociaţii n-au prevăzut nimic, regulile: Se prezuma ca si-au dat reciproc mandat de administrare Fiecare poate folosi lucrurile societarii conform
destinaţiei, cu condiţia să nu aducă pagube şi să nu împiedice pe ceilalţi în exercitarea drepturilor lor
Actele cu privire la imobilele societăţii trebuie aprobate de toţi.
Actele de dispoziţie - nu pot fi făcute valabil decât în baza unui mandat special dat de toţi. Când se încalcă aceste reguli - actele şi faptele respective - obliga doar pe cel care le-a săvârşit.
Raporturile cu terţii - dacă prin încheierea contractului nu ia naştere o persoana juridica, în relaţiile cu terţii societatea nu exista ca subiect de drept.
Dacă asociatul contractant cu terţii - a fost împuternicit sau când rezulta un beneficiu pentru societate - se angajează răspunderea contractuala a tuturor asociaţilor=>creditorul poate urmări atât fondul social cat şi bunurile din patrimoniul personal al asociaţilor
Asociaţii nu răspund solidar. Datoria se divide între ei proporţional cu numărul lor şi indiferent de aportul social adus de fiecare.
Se poate stipula şi altfel (proporţional). împărţirea foloaselor şi a pierderilor - se poate face la
încetarea sau în cursul funcţionarii societăţii. Se face, în lipsa de stipulaţie contrara - proporţional cu
valoarea aportului social adus de fiecare asociat. Modul de împărţire a foloaselor - este lăsat la aprecierea
părţilor. Totuşi legea declara nul contractul de societate în care
totalitatea foloaselor s-ar atribui unui asociat sau prin care s-ar stipula ca unul sau mai mulţi să fie scutiţi de a participa la pierdere, (societas leonina)
Se poate însă stabili un mod inegal de participare la beneficii şi pierderi, cu condiţia să nu reprezinte o eludare a legii.
SECŢIUNEA II. ÎNCETAREA SOCIETĂŢII CIVILE
1. Cauze de încetare: Prin expirarea termenului pentru care a fost contractata,
înainte de aceasta valabilitatea poate fi prelungita prin acordul unanim al asociaţilor, neoperând reînnoirea tacită. Dizolvarea ei poate fi ceruta prin justiţie de unul sau mai mulţi asociaţi pentru motive întemeiate care se vor aprecia de instanţa.
Dacă a fost contractata pe termen nelimitat, inclusiv termenul incert al vieţii unui asociat prin denunţarea contractului de societate de către unul sau mai mulţi asociaţi, notificata cu buna credinţa şi la timp şi celorlalţi.
Prin pierderea fondului social sau prin realizarea scopului.
Prin moarte sau declararea judecătoreasca a morţii dacă nu s-a stipulat ca ea continua cu moştenitorii asociatului decedat sau, după satisfacerea moştenitorilor - între asociaţii ramaşi în viata (cel puţin doi).
Prin punerea sub interdicţie sau prin insolvabilitatea (falimentul) unui asociat (recunoscuta prin hotărâre judecătoreasca). Poate continua prin înţelegere (ca la deces).
Când un asociat a promis să aducă în societate proprietatea unui lucru, dacă acesta a pierit (integral) înainte de a fi adus ca aport în societate.
Pentru pieire parţiala -- instanţa chemata să aprecieze (conform art. 1529) temeinicia cererii de dizolvare.
2. Efectele încetării - patrimoniul se lichidează şi activul net sau pasivul se împarte între asociaţi proporţional cu
266 267
drepturile lor, conform cu regulile stabilite în materie de imparţiala a moştenirii. Se tine însă seama de prevederile contractului referitoare la împărţirea foloaselor şi pierderilor.
Aportul în folosinţa unui lucru - se restituie asociatului proprietar.
Termenul general de prescripţie a acţiunii având ca obiect desocotirea cheltuielilor efectuate de asociaţi - începe să curgă de la data încetării societăţii.
Cererea de partajare a bunurilor - este imprescriptibila.
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE
Contractul de societate civilă. Noţiune, caractere juridice şi domeniu de aplicaţie. Aportul social şi patrimoniul social. încetarea societăţii civile.
MODEL CONTRACT SOCIETATE CIVILA încheiat astăzi............ La................................
I. PĂRŢILE CONTRACTANTE 1.1. S.C.................................... S.N.C./S.C.S./S.A./S.R.L, cu sediul social în (localitatea) ..................... , str ....................... Nr ......., bloc ...., scara ...... , etaj ......., ap ........ , judeţ/sector ...................... , înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului ................................... , sub nr ....................... , din ........................ , cod fiscal nr ....................... din ......................, având contul nr. ......................................, deschis la ...................... , reprezentata de ...................... , cu funcţia de................. , în calitate de asociat Si/sau
1.2. Întreprinderea/Asociaţia..................................... , cu sediul în (localitatea) ............................. , str.....................Nr ............. , bloc ....... , scara ........., etaj ....... , ap ............. , sector/judeţ ............................................. , posesoarea autorizaţiei nr .................. din ................. , eliberata de Primăria ........................ , codul fiscal nr ...................... din ....................., având contul nr. .............................. Deschis la............................ , reprezentata de ............................., cu funcţia de................... , în calitate de asociat Si/sau
1.3. (numele şi prenumele) ........................... , cu sediul în (localitatea) ............................... , str ...................................... Nr........... , bloc ....... , scara ....... , etaj ........, ap .........., sector/judeţ ....................... , posesorul autorizaţiei nr................. din ................ , eliberata de Primăria ..................................., codul fiscal nr ...................... din ........................., având contul nr ................................................................. , deschis la
persoana fizica autorizata să desfăşoare activităţi independente, în calitate de asociat Si/sau
268 269
1.4. D ......................... , domiciliat în ........................... , str. ............................ Nr....... , bloc ....... , scara ......... , etaj .......... , apartament ......., sector/judeţ .................... , născut la data de (ziua, luna, anul)................................................ In (localitatea) ............................... Sector/judeţ ..........................., fiul lui ............................... Şi al .......................... , posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria ........ Nr.................... , eliberat de ..............., cod numeric personal ................ , în calitate de ......................Asociat........................, Au convenit, prin voinţa lor unanima, constituirea societăţii civile124 ............................. Cu respectarea prevederilor art. 1499-1531 din Codul civil şi ale125 ............................... cuprinsul prezentului contract denumita şi „societatea". II. CLAUZE GENERALE
2.1. Societatea ..........................................Este societate civila particulara, nu efectuează acte de comerţ, nu are personalitate juridica şi nu este subiect autonom de drept. 2.2. A) Societatea are ca scop realizarea de foloase materiale, cu participarea tuturor asociaţilor la beneficii şi pierderi din126
B) Fiecare asociat se obliga unul fata de altul să aducă aportul social şi să desfăşoare activitatea la care s-a obligai. C) Drepturile asociaţilor sunt incesibile. 2.3. Societatea ............................... Este înfiinţată pe durata ................. , activitatea urmând să înceapă la data de..................
2.4. A) Sediul societăţii este în ............................... , str. ................................. Nr............ Sectorul/judeţul............................ B) Sediul poate fi transferat în alta localitate prin hotărârea asociaţilor.
1 4 Se prevede natura lucrulu i determinat , fo los in ţei sau f ructe lo r sa le , natura î n t r ep r ind e r i i o r i mes e r i a s au p ro f e s iun e a a su p ra că r e i a a so c i a ţ i i au c onv en i t să încheie contractul , precum ş i denumirea societăţ i i c ivi le create . 25 Se men ţ ionează , î n cazu l în ca re ex i s t a ş i un a l t t emei l ega l , ac tu l normat iv ca re prevede const i tu i rea e i .
26 Activitatea pe care si-o propune să o desfăşoare societatea.
270
C) Societatea are sedii secundare în ................ şi poate să aibă asemenea sedii în................... Precum şi în alte localităţi.
III. APORTURILE SOCIALE 3.1. Aporturile sociale ale asociaţilor constau în bani, bunuri ori prestaţii în munca, în conformitate cu anexa care face parte integranta din prezentul contract. 3.2. A) Aportul social al fiecărui asociat trebuie adus la data constituirii societăţii.
B) Aportul social în bunuri mobile sau imobile se trece în patrimoniul social al societăţii. C) în cazul în care asociatul nu depune aportul social la data constituirii societăţii, acesta datorează o dobândă de % pe.......... 3.3. A) Patrimoniul social se compune din: aporturile aduse de asociaţi şi drepturile şi obligaţiile contractate de societate ulterior constituirii ei. B) Bunurile mobile şi imobile aduse ca aport social devin proprietatea comuna pe cote-părţi a asociaţilor. IV. RAPORTURI 3.1. Raporturile asociaţilor cu societatea se stabilesc după cum urmează: A) Pe toata durata contractului, asociaţii au datoria sa-si îndeplinească obligaţiile asumate şi sa-si exercite drepturile cu buna-credinţa. B) Ei răspund fata de societate pentru pagubele cauzate din vina lor. C) Asociaţii îşi pot asocia, la rândul lor, o terţă persoana în privinţa părţii pe care o au în cadrul societăţii. 3.2. A) Societatea are obligaţia de a restitui asociatului toate sumele cheltuite în contul societăţii. B) Ea îşi asuma toate obligaţiile contractante cu buna-credinţa, în interesul societăţii, de către asociaţi, precum şi acoperirea tuturor prejudiciilor suferite fără culpa sa, cu ocazia activităţilor desfăşurate pentru administrarea treburilor societăţii.
271
IV. ADMINISTRAREA SOCIETĂŢII 4.1. Administrarea societăţii se încredinţează127.................................., în următoarele limite: ......................................... 4.2. Actele eare se referă la modificări privind imobilele societăţii nu se pot face decât cu aprobarea tuturor asociaţilor. V. PARTICIPAREA LA BENEFICII şi PIERDERI 5.1. Toţi asociaţii participa la beneficii şi pierderi în raport cu aportul lor social. 5.2. Partea asociatului care aduce ca aport social numai prestaţii în munca este egala cu cea a asociatului care a adus cel mai mic aport social. 5.3. Repartizarea beneficiilor şi pierderilor se face128............................... VI. ÎNCETAREA CONTRACTULUI 6.1. Societatea încetează în următoarele cazuri: A) trecerea timpului pentru care a fost contractata129; B) desfiinţarea obiectului sau realizarea scopului sau; C) alte cazuri prevăzute de lege. 6.2. Patrimoniul societăţii se lichidează după încasarea creanţelor şi plata datoriilor. 6.3. Activul şi pasivul societăţii se împarte între asociaţi, proporţional cu aportul social. VII CLAUZE FINALE 7.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile contractante. 7.2. Prezentul contract, împreuna cu anexele sale care fac parte integranta din cuprinsul sau, reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice alta înţelegere verbală dintre acestea, anterioara sau ulterioara încheierii lui. 7.3. Prezentul contract s-a încheiat intr-un număr de ............ Exemplare, cate unul pentru fiecare parte şi .............. Exemplare pentru .................................
ASOCIAŢI
27 Adminis t ra rea soc ie tăţ i i se înc redin ţează uneia sau mai mul tor persoane , asocia ţ i sau neasocia ţ i , în contract precizându-se ş i l imi te le acordate admin is t ra tor i lor .
28 Se prevăd per ioadele în care se efectuează repar t izarea ş i p la ta lor . 29 în cazul în care societatea s-a const i tuit pe t imp l imitat .
272
CONTRACTUL DE TRANZACŢIE
SECŢIUNEA I. NOŢIUNEA, CARACTERELE JURIDICE şi CONDIŢIILE DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE TRANZACŢIE
1. Noţiune Contractul de tranzacţie este un contract prin care părţile
termina un proces început sau preîntâmpina un proces ce se poate naşte (art. 1704) prin concesii reciproce, constând în renunţări reciproce la pretenţii sau în prestaţii noi săvârşite ori promise deoparte în schimbul renunţării de către cealaltă parte a dreptului care este litigios sau îndoielnic.
Tranzacţia presupune: Existenţa unui drept litigios si/sau îndoielnic Intenţia părţilor de a pune capăt litigiului existent sau a
preîntâmpina naşterea unui litigiu Existenţa unor concesii reciproce. 2. Caractere juridice:
Contract sinalagmatic - deci se poate cere rezoluţiunea contractului pentru neexecutare de obligaţii dar numai dacă una din părţi si-a asumat o obligaţie nouă pe care nu o execută.
Contract cu titlu oneros şi comutativ - Contract consensual - cerinţa formei scrise prevăzută de
art. 1705, indiferent de valoare vizează numai dovada contractului şi este cerută pentru a nu da naştere unui proces mai greu.
Proba cu martori -- admisă dacă exista un început de dovadă scrisă sau preconstituirea sau conservarea cu neputinţă.
273
Dacă pentru o înstrăinare legea prevede forma solemnă -contractul de tranzacţie - tot în forma solemna, sub sancţiunea nulităţii absolute (pentru tranzacţia extrajudiciara).
Pentru tranzacţia judiciară - hotărârea judecătorească de expedient suplineşte cu prisosinţă forma notarială.
Dacă tranzacţia produce efecte pur declarative - nu e necesară respectarea formei autentice, indiferent că e judiciară sau extrajudiciară.
Condiţii de validitate - se aplica regulile generale în materie de contracte.
Capacitatea părţilor - de dispoziţie. Mandatarul - procura speciala. Obiect - nu bunuri scoase din circuitul civil. Scop - nu ilicit - nulitate absoluta Nulitatea contractului de tranzacţie - art. 1712-1716
aplicaţii ale regulilor generale în materie. Eroare - nu e cea asupra cuantumului prejudiciilor
suferite. Se poate cere anularea tranzacţiei încheiată pentru
executarea unui titlu nul (sau anulabil) sau alte cauze de ineficacitate, sau pentru stingerea unui proces soluţionat printr-o hotărâre definitiva, afară numai dacă părţile ar fi tratat în cunoştinţa de cauză.
Greşelile aritmetice - nu sunt motive de anulare - dar trebuie rectificate (art. 1717).
Nulitatea tranzacţiei - se întinde asupra întregului contract.
Dacă tranzacţia a avut ca obiect stingerea litigiului prin hoţ de expedient şi ulterior se constata sau se pronunţă nulitatea tranzacţiei - se anulează în consecinţa şi hoţ de expedient.
Interpretarea contractului - principiu - - renunţările la drepturi sunt de stricta interpretare.
Art. 1709 - tranzacţiile se mărginesc numai la obiectul lor şi (art. 1710) numai la pricinile de care tratează.
SECŢIUNEA II. EFECTELE CONTRACTULUI DE TRANZACŢIE
1. Efecte extinctive - împiedică părţile să formuleze din nou pretenţii cu privire la drepturile stinse sau recunoscute prin tranzacţie.
Are puterea unei hotărâri definitive (art. 1711). Totuşi tranzacţia este un contract civil obişnuit - nu
constituie titlu executoriu. Dacă e consemnata intr-o hotărâre de expedient sau
intr-un act autentic susceptibil de executare silita se poate cere investirea ei cu formula necesara în vederea executării silite.
2. Efecte declarative - recunoaşte drepturi preexistente şi le consolidează, punându-le la adăpostul unei contestaţii judiciare (tranzacţia non est titulus, şed tituli confessio).
Din efectul declarativ rezultă: Partea nu este succesorul în drepturi al celeilalte părţi Produce efecte şi pentru trecut, pana în momentul naşterii
drepturilor ce se consolidează Nu poate servi ca just titlu pentru uzucapiunea de 10-20
ani, întrucât justul titlu trebuie să fie un act translativ de proprietate.
Publicitatea imobiliară legea supune tranzacţia transcrierii asupra drepturilor reale imobiliare.
3. Efecte constitutive sau declarative - în anumite cazuri pot fi ale tranzacţiei.
Când, în schimbul renunţărilor făcute de cealaltă parte, efectuează sau promite anumite prestaţii
4. Efectele relative -- potrivit principiului relativităţii contractelor - nu produce efecte fata de terţi.
Mai mult, deşi are efecte retroactive - nu produce efecte fata de terţii care, înainte de tranzacţie au dobândit drepturi asupra bunului litigios.
274 275
Probleme speciale privitoare la imobile -- precizări pentru ipoteza în care, în schimbul renunţărilor făcute de o parte, cealaltă parte transmite proprietatea unui imobil:
Bunurile care fac parte din domeniu public nu pot fi înstrăinate nici pe calea tranzacţiei.
Proprietatea terenului atribuit cf art. 18 alin. l art. 20 şi art. 39 din legea 18/1991 - pentru care se interzice înstrăinarea timp de 10 ani de la începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietăţii - nu poate fi transmisa
Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor
Contractul trebuie în forma autentica pentru înstrăinarea unui teren
Dacă terenul e agricol în extravilan, nu se pune problema exercitării dreptului de preempţiune - pentru ca legea vizează doar înstrăinarea prin vânzare.
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE
Definiţie. Caractere juridice. Condiţii de validitate Efectele contractului de tranzacţie
MODEL DE CONTRACT DE TRANZACŢIE
Art. 1. PĂRŢILE CONTRACTANTE Societatea Comerciala.................. Cu sediul social în ........... , str ..............., nr......., bl ..... , et. ..., ap. ..., telefon.............Fax .................. înregistrata la .................... , sub nr.................. , având cont de virament nr................ , deschis la Banca........................ Şi codul fiscal nr.................Reprezentata legal prin .................. având funcţia de ............... Si Societatea Comerciala ................. Cu sediul social în ........... , str................ , nr......., bl. ..., et. ..., ap. ..., telefon ............Fax ................. înregistrata la ................. , sub nr ............... , având cont de virament nr ...................., deschis la Banca ..............Şi codul fiscal nr ................, reprezentata legal prin ................. Având funcţia de......................... Am convenit prin concesii reciproce să stingem litigiile dintre noi în legătura cu executarea contractelor comerciale prevăzute la art. 2, în următoarele condiţii: Art. 2. OBIECTUL TRANZACŢIEI Tranzacţia are de obiect stingerea litigiilor ce fac obiectul dosarelor nr................ Privind contractele comerciale nr. .................... , aflate pe rolul instanţelor de judecata .................... Potrivit contractelor menţionate mai sus părţile au una fata de cealaltă următoarele obligaţii: A) SC ............... Datorează către SC ................. Executarea prestaţiei ce are ca obiect ....................... Pana la data............... Conform contractului nr./data ................. Prestaţia nu a fost executata. B) SC............Are de executat fata de SC ................ Obligaţiile comerciale prevăzute în contractul nr./data ........................... Obligaţiile contractuale nu au fost executate. Art. 3. Ambele părţi constatând ca obligaţiile prevăzute mai sus nu mai pot fi executate la termen, am hotărât să renunţam la
276 277
Probleme speciale privitoare la imobile - precizări pentru ipoteza în care, în schimbul renunţărilor făcute de o parte, cealaltă parte transmite proprietatea unui imobil:
Bunurile care foc parte din domeniu public nu pot fi înstrăinate nici pe calea tranzacţiei.
Proprietatea terenului atribuit cf art. 18 alin. l art. 20 şi art. 39 din legea 18/1991 - pentru care se interzice înstrăinarea timp de 10 ani de la începutul anului următor celui în care s-a făcut înscrierea proprietăţii - nu poate fi transmisa
Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor
Contractul trebuie în forma autentica pentru înstrăinarea unui teren
Dacă terenul e agricol în extravilan, nu se pune problema exercitării dreptului de preempţiune - pentru ca legea vizează doar înstrăinarea prin vânzare.
NOŢIUNI DE AUTOEVALUARE
Definiţie. Caractere juridice. Condiţii de validitate Efectele contractului de tranzacţie
MODEL DE CONTRACT DE TRANZACŢIE
Art. 1. PĂRŢILE CONTRACTANTE Societatea Comerciala ................. Cu sediul social în ........... , str............... , nr....... , bl ..... , et. ..., ap. ..., telefon ............Fax ..................înregistrata la .................... , sub nr.................. , având cont de virament nr................ , deschis Ia Banca ....................... Şi codul fiscal nr ................Reprezentata legal prin .................. având funcţia de ............... Si Societatea Comerciala ................ Cu sediul social în ........... , str................ , nr....... , bl. ..., et. ..., ap. ..., telefon ............ Fax .................. înregistrata la ................. , sub nr ............... , având cont de virament nr ...................., deschis la Banca ..............Şi codul fiscal nr................, reprezentata legal prin ................. Având funcţia de......................... Am convenit prin concesii reciproce să stingem litigiile dintre noi în legătura cu executarea contractelor comerciale prevăzute la art. 2, în următoarele condiţii: Art. 2. OBIECTUL TRANZACŢIEI Tranzacţia are de obiect stingerea litigiilor ce fac obiectul dosarelor nr................ Privind contractele comerciale nr. ...................., aflate pe rolul instanţelor de judecata .................... Potrivit contractelor menţionate mai sus părţile au una fata de cealaltă următoarele obligaţii: A) SC ............... Datorează către SC ................. Executarea prestaţiei ce are ca obiect ....................... Pana la data.............. Conform contractului nr./data ................ Prestaţia nu a fost executata. B) SC............Are de executat fata de SC.................Obligaţiile comerciale prevăzute în contractul nr./data .......................... Obligaţiile contractuale nu au fost executate. Art. 3. Ambele părţi constatând ca obligaţiile prevăzute mai sus nu mai pot fi executate la termen, am hotărât să renunţam la
276 277
dreptul nostru de a cere executarea contractelor, fără vreo despăgubire, indiferent dacă una din părţi este în culpa. Art. 4. Prin încheierea prezentei tranzacţii, declaram expres ca am lichidat definitiv orice pretenţii din cele doua contracte, litigiile dintre noi fiind soluţionate. Art. 5. DISPOZIŢII FINALE A> înscrisul constatator al prezentei tranzacţii va servi la evidentele financiar contabile ale fiecărei părţi. Oricare din părţi se va putea înfăţişa în ziua termenului înaintea instanţei ............. Pentru a cere închiderea dosarelor nr. ..................Pe baza prezentului act. Redactata în doua exemplare, cate unul pentru fiecare parte.
SOCIETATEA COMERCIALA X, SOCIETATEA COMERCIALA Y,
MODEL NR. 2
CONTRACT DE TRANZACŢIE încheiat astăzi ................ La....................................
I. PĂRŢILE CONTRACTANTE 1.1. D ................................ , domiciliat în ................................, str ................................., nr .............., bloc .......... , scara .........., etaj.......... , ap..........Sector/judeţ........................ , născut la data de (ziua, luna, anul) .............................................. în (localitatea) ............................... Sector/judeţ ......................... , fiul lui ............................ Şi al ..................... , posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria ........., nr..................... , eliberat de ......................... , cod numeric personal .................................., în calitate de reclamant (ă), pe de o parte, şi 1.2. D ............................... , domiciliat în ............................. , str ...................., nr......., bloc ..... , scara ......, etaj ......... , ap....... Sector/judeţ....................... , născut la data de (ziua, luna, anul) ........................................... în (localitatea)..............................
Sector/judeţ ............... , fiul lui .....................Şi al .................... , posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria ........ , nr. .........................., eliberat de .................., cod numeric personal ..................... , în calitate de pârât (ă), pe de altă parte, părţi în procesul civil, dosar nr .................................. , aflat pe rolul judecătoriei, tribunalului sau Curţii de Apel............................. Cu termen de judecată la data de ......................... , având ca obiect ................................. în vederea încheierii acestui proces, a intervenit prezentul contract de tranzacţie, cu respectarea următoarelor clauze: II. OBIECTUL CONTRACTULUI 2.1. Reclamantul va primi de la pârât următoarele bunuri/suprafaţa de teren de .................. Mp/ha, având ca vecini la N ..................... La S ................... La E ..........................Şi la V..................... , cu toate construcţiile ce se află pe el şi în a cărui posesie va intra la data de ........................ 2.2. Pârâtul rămâne în deplina proprietate şi posesie asupra bunurilor/terenului agricol în suprafaţă de ...................., având ca vecini la N ......... , la S ............., la E .......... Şi la V .............. 2.3. Această înţelegere scrisă, neviciată, reprezintă voinţa liberă a părţilor, act pe care îl depun la instanţa de judecată cu rugămintea de a fi consfinţit printr-o hotărâre judecătorească definitivă (fără drept de apel), în temeiul art. 271-273 Cod procedură civilă. III. CLAUZA PENALĂ 3.1. în cazul în care una dintre părţi nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale sau şi le îndeplineşte în mod necorespunzător, se obligă să plătească celeilalte părţi penalităţi/daune-interese în valoare de ............................ , astfel...................................................................... IV. CLAUZE FINALE 4.1. Prezentul contract a fost încheiat într-un număr de .......... Exemplare, din care câte unul pentru fiecare parte şi unul pentru instanţa de judecată.
RECLAMANT,
278 279
PARAT,
CONTRACTUL DE RENTA VIAGERĂ
Renta viageră este reglementata în dreptul nostru în art. 1639 şi urm. Cod civil, fiind un tipic contract aleatoriu.
1. RENTA PERPETUA şi RENTA VIAGERĂ
Pe lângă renta viageră, a fost imaginata şi renta perpetua, în scopul înlăturării împrumutului cu dobânda. O asemenea renta consta în înstrăinarea unui bun şi obţinerea în loc a unor rente periodice, permanente.
Renta viageră este acel contract prin care o persoana (numita credirentier) înstrăinează, cu titlu oneros sau gratuit, un bun sau plăteşte o suma de bani unei alte persoane (numita debirentier), care se obliga să plătească periodic o renta de bani credirentierului până la decesul acestuia. Deci, părţile, intr-un asemenea contract, sunt: credirentierul şi debirentierul.
Calitatea de credirentier o are orice persoană capabilă de a face acte de dispoziţie, deoarece contractul de renta viageră este translativ de proprietate.
Chiar daca acest contract nu a avut până în prezent frecventa contractului de întreţinere, o analiza temeinica a lui se impune.
Delimitare între renta viageră şi de întreţinere In aparenţă, aceste două contracte se confundă. Cu toate
acestea, configuraţia lor juridică este distinctă. La contractul de întreţinere, debitorul se obliga să asigure
creditorului întreţinerea pe viata (care consta în hrana, locuinţă, îmbrăcăminte, medicamente etc.); Ia renta viageră, debirentierul plăteşte periodic o renta. Aceasta înseamnă că, la contractul de întreţinere, obligaţia debitorului este de a face, pe când la renta viageră, obligaţia este de a da. în acest sens,
280
jurisprudenţa a decis că "cele doua contracte nu sunt identice, iar ceea ce le deosebeşte este natura obligaţiei debitorului prestaţiilor succesive. Astfel, contractul de întreţinere cuprinde o obligaţie de a face, esenţialmente personala, pe când contractul de renta viageră cuprinde o obligaţie de a da" . In timp ce renta se poate transmite altei persoane, creanţa de întreţinere, nu.
Spre deosebire de întreţinere, renta poate fi urmărită de creditori, în sfârşit, contractul de întreţinere este un contract nenumit, pe când contractul de renta viageră este un contract numit.
2. CARACTERE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE RENTA VIAGERĂ
în principiu, renta viageră se înfiinţează cu titlu oneros (art. 1639 Cod civil). Elementul aleatoriu constă în durata de viata a credirentierului; daca va trai mult, atunci el va fi în câştig; dimpotrivă, daca va trai mai puţin, debirentierul va fi în câştig, în mod obişnuit, contractul de renta viageră este oneros.
O renta viageră ascunde o donaţie deghizata atunci când renta a fost stipulata fictiv. Caracterul gratuit al contractului a fost prezumat de lege în cazul în care înstrăinarea bunului, în schimbul rentei, s-a făcut în favoarea unui moştenitor în linie dreapta, ceea ce va permite moştenitorilor rezervatari să poată solicita reducţiunea liberalităţii.
Când renta viageră constituie o liberalitate, ea va trebui "sa fie revestită de formele cerute de lege pentru asemenea acte" (art. 1640 Cod civil ), ceea ce înseamnă ca vor trebui îndeplinite condiţiile de fond şi de forma specifice liberalităţilor. Renta, în acest caz, va trebui făcută în forma ceruta de legea donaţiilor şi testamentelor; ea va fi reductibila în cazul în care va depăşi cotitatea disponibila; nu va putea fi constituita în favoarea persoanelor incapabile de a primi donaţie sau testamente (conform art. 808 Cod civil, este capabil
281
a primi prin donaţii oricine este conceput în momentul donaţiei; este capabil de a primi prin testament oricine este conceput în momentul morţii testatorului). Când renta constituie o liberalitate (donaţie sau testament), a cărei valoare depăşeşte cotitatea disponibila, art. 844 Cod civil prevede ca "erezii rezervatari au facultatea de a executa aceste dispoziţii sau de a abandona proprietatea cantităţii disponibile".
Tot o liberalitate va fi renta viageră şi în cazul în care este constituita în favoarea unui terţ, care dobândeşte calitatea de credirentier. Practic, vom fi în prezenta unei stipulaţii pentru altul, instituţie neprohibită de lege.
în ceea ce priveşte condiţiile de fond, renta va trebui să îndeplinească toate regulile prevăzute pentru donaţii, insa nu şi condiţiile de forma ale acestora, deoarece ne vom afla în prezenta unei donaţii indirecte (art. 1642 alin. 2 Cod civil), în cazul acestor donaţii, nu mai este necesara forma solemnă.
Contractul de renta viageră are un caracter consensual. Creditorul rentei înstrăinează debitorului un bun mobil sau imobil, ceea ce echivalează cu o vânzare, iar renta plătită periodic reprezintă preţul vânzării. Asemenea oricărei vânzări, proprietatea bunului se transfera de la o persoana la alta, prin simplul acord de voinţa al părţilor. Aceasta determina caracterul consensual al rentei. Excluzând situaţia prevăzută de art. 1647 Cod civil, contractului de renta viageră i se aplica, în general, regulile de la contractul de vânzare-cumpărare.
Când obiectul contractului de renta viageră îl formează un teren, actul trebuie să fie întocmit în mod obligatoriu în forma autentică; daca este o construcţie, este necesar doar un înscris, pentru a putea fi realizata procedura publicităţii.
Contractul de rentă viageră este translativ de proprietate. Fără a fi necesară tradiţiunea bunului, transferul dreptului de proprietate are loc în momentul acordului de voinţa al părţilor (situaţie similară vânzării). Asemenea vânzătorului, credirentierul va beneficia de privilegiu] recunoscut în favoarea sa.
Daca renta este cu titlu gratuit, "ea nu este aleatorie, căci un contract, ca să fie aleatoriu, trebuie să prezinte acest caracter pentru ambele părţi, în ce priveşte prestaţiile lor reciproce".
Legea permite înfiinţarea rentei în favoarea mai multor persoane (art. 1643 Cod civil).
Nu este posibil să se constituie o renta viageră în favoarea unei persoane care încetase din viata la data înfiinţării rentei. Nulitatea contractului va opera, chiar daca părţile nu au cunoscut ca persoana în favoarea căreia s-a constituit renta decedase.
Contractul de renta viageră este un contract cu executare succesiva.
3. CONDIŢII DE VALIDITATE
Sub aspectul capacităţii, credirentierul să aibă capacitatea de a dispune, deoarece renta viageră este translativa de proprietate. Când renta este un titlu gratuit, desigur, persoana trebuie să aibă capacitatea de dispoziţie ceruta pentru încheierea contractului de donaţie sau a unui testament.
în ceea ce priveşte consimţământul, se cer întrunite condiţiile de la contractul de vânzare-cumpărare.
Obiectul rentei viagere îl poate constitui un bun mobil sau imobil, care se afla în circuitul civil, în prezent, vor putea forma obiectul rentei şi terenurile agricole.
Cauza contractului de renta viageră trebuie să fie licită şi morală.
4. EFECTELE CONTRACTULUI DE RENTA VIAGERĂ
în cazul contractului de renta viageră, legea a prevăzut o excepţie de drept comun, în sensul că, credirentierul nu va putea solicita niciodată rezoluţiunea pentru neexecutare, ci numai executarea silita a contractelor (art. 1647 Cod civil)
282 283
5. OBLIGAŢIILE DEBIRENTIERULUI
A) Prima obligaţie a debirentierului o constituie aceea de a oferi credirentierului garanţiile stipulate în contract pentru garantarea plaţii rentei şi de a nu diminua aceste garanţii. Astfel, debirentierul poate garanta cu o ipoteca, o fidejusiune etc. Plata rentei. N acest sens, art. 1646 Cod civil prevede ca persoana, în favoarea căreia s-a constituit renta, cu titlu oneros, poate cere desfiinţarea contractului, daca debirentierul nu oferă garanţiile promise.
Dispoziţia cuprinsa în conţinutul art. 1646 Cod civil nu se aplica contractului de renta viageră cu titlu gratuit. Nerespectarea obligaţiei de către debirentier permite credirentierului să solicite, prin justiţie, desfiinţarea contractului. Aceasta soluţie va putea fi evitată dacă, până în momentul pronunţării hotărârii, debirentierul oferă toate garanţiile. Când diminuarea garanţiilor nu este culpabilă debirentierului, nu va mai avea loc desfiinţarea contractului. Daca are loc desfiinţarea contractului, debirentierul va fi obligat să restituie toate bunurile primite de la credirentier.
B) Plata rentei. Cât timp traiste credirentierul, debirentierul este obligat să plătească renta la termenele stabilite. La decesul credirentierului, obligaţia de plata a rentei încetează.
Atât timp cit renta viageră are un caracter personal, "nu se transmite moştenitorilor, iar urmărirea ei nu se poate face, în principiu, decât de creditor. Totuşi, atunci când este vorba de sume restante, neachitate până la moartea creditorului, moştenitorii săi preiau creanţa în aceste limite şi au dreptul să urmărească sumele scadente la data morţii".
Dreptul la acţiune, prin care se pretind ratele scadente, se va exercita în termenul general de prescripţie de trei ani. Renta viageră fiind un contract cu executare succesiva, termenul de prescripţie se va calcula raportat la fiecare rata de renta în parte.
6. URMĂRIREA RENTEI VIAGERE DE CĂTRE CREDITORI
în cazul în care contractul de rentă viageră este un titlu oneros, renta este urmăribila; ea nu ar putea fi declarata neurmăribila de către părţi, deoarece ar permite debitorilor de rea-credinţa să lezeze drepturile creditorilor, sustrăgând patrimoniul lor de la urmărire130.
Dimpotrivă, când renta a fost constituită cu titlu gratuit, art. 1650 Cod civil permite părţilor să declare renta neurmăribila din partea creditorilor aceluia care o primeşte. Prin aceasta, creditorii nu sunt prejudiciaţi, deoarece patrimoniul celui în cauza nu a fost afectat cu nimic. Cu toate acestea, art. 408 Cod civil dispune ca nu se vor putea urmări şi sechestra, decât numai pentru datorii de alimente, de chirii sau alte creanţe privilegiate asupra bunurilor mobile, rentele viagere care s-au dăruit debitorului sub condiţia de a nu se putea urmări. Instanţa va putea fixa cota-parte din renta viageră care va putea fi urmărită sau sechestrată, cu ocazia producerii executării silite.
Daca renta viageră cu titlu gratuit nu a fost declarata neurmăribila de părţi, atunci ea va putea fi urmărită de oricare creditor.
7. ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE RENTA VIAGERĂ
în primul rând, contractul de renta viageră încetează prin moartea persoanei în favoarea căreia s-a constituit renta, împlinirea termenului de prescripţie extinctiva va duce la încetarea rentei viagere, în cazul rentei cu titlu oneros, contractul se va stinge prin reziliere, atunci când debirentierul nu a oferit garanţiile promise la încheierea contractului.
284
30 Safta-Romano E., Contracte civile, Ed. Polirom, Iaşi, 1999, p. 56
285
CONTRACTUL DE ÎNTREŢINERE
1. NOŢIUNE şi CARACTERE JURIDICE
Contractul de întreţinere este acel contract prin care una din părţi, numita întreţinut, transmite unul sau mai multe bunuri determinate ori o suma de bani (ori bunuri şi bani) unei alte persoane, numita întreţinător, care se obliga să presteze întreţinere fie întreţinutului, fie unei alte persoane, numita beneficiar al întreţinerii, până la data decesului acestuia sau pe o perioada de timp determinata.
Este un contract oneros, dar poate fi şi gratuit. De asemenea, contractul de întreţinere este un contract nenumit; în acest sens, instanţa suprema a statuat ca "Contractul prin care o persoana înstrăinează un bun al sau în schimbul obligaţiei luate de către dobânditor de a o întreţine este un contract nenumit". Acest contract nu este reglementat de Codul civil sau de alte legi speciale, dar existenţa să a fost recunoscuta de jurisprudenţa şi doctrina juridica.
Contractul de întreţinere este bilateral, consensual şi translativ de proprietate.
Caracterul aleatoriu al creanţei de întreţinere nu influenţează insa caracterul patrimonial al acţiunii în anularea contractului, pentru lipsa consimţământului la întocmirea lui. In cazul pluralităţii de creditori şi debitori intr-un contract de întreţinere, obligaţia de întreţinere care rezulta din convenţie are un caracter indivizibil.
2. DEOSEBIREA CONTRACTULUI DE ÎNTREŢINERE DE ALTE CONTRACTE
Distincţia dintre contractul de întreţinere şi renta viageră, vânzarea-cumpărarea cu clauza de întreţinere sau donaţia cu sarcina întreţinerii, uneori este destul de dificila, fapt
286
care îl obliga pe judecător să stabilească cu exactitate natura raportului juridic dintre părţi.
Distincţia fata de contractul de renta viageră. Reglementat de Codul civil (art. 1639-1651), contractul de renta viageră cuprinde obligaţia asumata de credirentier de a înstrăina un bun sau o suma de bani, în schimbul unei prestaţii succesive în bani, pe care debirentierul o datorează până la moartea sa. Principala deosebire între renta viageră şi contractul de întreţinere este ca, în vreme ce contractul de renta cuprinde o obligaţie de a da, contractul de întreţinere se referitoare la o obligaţie de a face (art. 1021-1295 şi art. 1647 Cod civil).
Daca renta viageră poate fi urmărita de creditori, întreţinerea nu poate fi urmărită. In timp ce renta se poate transmite, creanţa de întreţinere este personala şi intransmisibila.
Daca renta viageră este un contract numit, contractul de întreţinere este nenumit.
Distincţia fata de contractul de vânzare-cumpărare. O asemenea confuzie poate să apară atunci când este înstrăinat un bun în schimbul unei sume de bani şi a întreţinerii. Faptul ca o persoana îşi înstrăinează bunul, chiar numai în schimbul întreţinerii, face ca raportul juridic să fie tot o forma a contractului de vânzare-cumpărare, de care se deosebeşte, între altele, prin caracterul sau aleatoriu. De asemenea, atunci când are loc anularea sau rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare, părţile sunt obligate să restituie prestaţiunile primite; o asemenea posibilitate nu apare în cazul contractului de întreţinere, "care este un contract cu prestaţiuni succesive, iar rezilierea lui nu produce ca rezoluţiunea, efecte pe trecut".
în contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere, obligaţia principala este aceea în bani şi subsidiara, aceea de întreţinere, iar în contractul de întreţinere, obligaţia exclusiva ori principala este asigurarea întreţinerii.
Spre deosebire de vânzare, în cazul contractului de întreţinere nu este necesara punerea în întârziere şi nici
287
acordarea unui termen de gratie. Clauzele obscure, neîndoielnice, din cadrul contractului de întreţinere, se interpretează întotdeauna în favoarea debitorului, pe când la vânzare asemenea clauze se interpretează împotriva vânzătorului131.
în ceea ce priveşte cheltuielile contractului, în timp ce la vânzare, în absenta unei stipulaţiuni contrare, ele sunt suportate de cumpărător, la contractul de întreţinere ele vor cădea în sarcina ambelor părţi.)
Distincţia fata de contractul de donaţie. Nu trebuie să se confunde contractul de întreţinere cu donaţia propriu-zisa, sau cu donaţia cu sarcina.
In primul rând, pentru a deosebi contractul de întreţinere de donaţie, va trebui să se stabilească intenţia părţilor care rezulta din conţinutul contractului, precum şi din împrejurările de fapt. Nu exista donaţie, ci un contract de întreţinere, in
Situaţia în care părţile au convenit în scopul asigurării unor avantaje reciproce.
Situaţia este delicata în cazul în care donaţia este făcuta cu sarcina donatarului de a-1 întreţine pe donator sau o alta persoana. In cazul donaţiei, părţile încheie contractul cu intenţia de a face si, respectiv, de a primi o liberalitate.
3. CONDIŢII DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE ÎNTREŢINERE
Capacitatea de a contracta. Ambele părţi trebuie să aibă capacitatea de a contracta,
deoarece, prin contract, întreţinutul transmite dreptul de proprietate iar întreţinătorul poate fi obligat la plata daunelor-interese, în cazul în care ar refuza sa-si execute obligaţia. Atât timp cit legea interzice vânzarea între soţi, prin analogie,
suntem de părere ca nu poate fi încheiat între ei nici contractul de întreţinere. De altfel, potrivit dispoziţiilor Codului familiei, între soţi exista o obligaţie legala de întreţinere.
Terţul, în favoarea căruia poate fi încheiat contractul de întreţinere, poate accepta sau refuza întreţinerea; dreptul de a cere desfiinţarea contractului îl are doar stipulantul, beneficiarul întreţinerii având doar posibilitatea să solicite executarea contractului.
Consimţământul. Trebuie să fie liber, neviciat.
Obiectul. Pot fi înstrăinate prin contract bunuri mobile sau imobile
(construcţii şi terenuri). Important este ca bunurile respective să se afle în circuitul civil.
Cauza trebuie să fie licită şi morală. Dacă, de exemplu, se va stabili ca a fost încheiat contractul de întreţinere în vederea începerii sau menţinerii unor relaţii de concubinaj, atunci convenţia va fi lovită de nulitate absolută.
Forma. Fiind un contract consensual, este suficient acordul de
voinţa al părţilor pentru valabilitatea convenţiei. Desigur, nimic nu împiedica părţile sa-si materializeze convenţia intr-un înscris (autentic sau sub semnătura privată). Daca insa, pentru înstrăinarea bunului, legea impune o anumita forma, atunci, pentru valabilitatea contractului, va trebui îndeplinită aceasta forma. De exemplu, pentru înstrăinarea terenurilor agricole, legea cere în mod expres forma autentica; cum legea fondului funciar are în vedere orice fel de înstrăinare, înseamnă ca forma autentica va trebui îndeplinita şi în cazul contractului de întreţinere132.
131 Safta-Romano E., Contracte civile, Ed. Polirom, Iaşi, 1999, p. 58
288
12 Stănciulescu, Liviu. Drept civil. Contracte speciale. Succesiuni. Editura ALL
289
4. EFECTELE CONTRACTULUI DE ÎNTREŢINERE
Obligaţiile întreţin ătorului Cea mai importanta obligaţie a întreţinătorului este aceea
de acordare a întreţinerii în natura beneficiarului întreţinerii. Este posibil ca executarea în natura a obligaţiei să nu se
mai realizeze, fie pentru ca ambele părţi decid, de comun acord, ca obligaţia în natura să se transforme intr-o obligaţie în bani, fie ca una dintre părţi face imposibila executarea în natura (beneficiarul, prin refuzul nejustificat de a primi întreţinerea, sau debitorul culpabil, refuză să o mai acorde).
în caz de neexecutare a obligaţiei de întreţinere, creditorul acesteia are opţiunea între a cere rezoluţiunea contractului (art. 1021 Cod civil) sau executarea lui. întrucât executarea în natura a devenit imposibilă, datorită culpei debitorului, instanţa, la cererea creditorului, poate stabili obligaţia de întreţinere, pentru o suma de bani, plătibilă la intervale stabilite de părţi, sub forma unor prestaţii periodice şi cu titlu de despăgubiri echivalente (art. 1075 Cod civil).
în practica judiciara s-a hotărât ca nici creditorul şi nici debitorul, invocându-si propria lor culpa, nu pot cere transformarea obligaţiei de întreţinere intr-o suma de bani plătibilă periodic. S-a stabilit ca contractul de întreţinere, fiind supus numai dispoziţiilor Codului civil, chiar daca transformarea în bani ar fi admisibila, pe durata executării contractului, suma stabilita în bani nu va putea fi modificata, conform prevederilor art. 94 din Codul familiei, şi nici plătită global, ci doar periodic, astfel cum au decis părţile la încheierea contractului.
în principiu, întreţinerea va trebui executata la locul stabilit de părţi sau la domiciliul persoanei întreţinute, daca nu s-a convenit altfel, în cazul în care, prin conduita sa, debitorul îl obliga pe cel întreţinut sa-si schimbe domiciliul, în absenta altei convenţii, creditorul poate cere instanţei să transforme întreţinerea intr-o suma de bani plătibilă periodic.
Obligaţiile întreţinutului A) Obligaţia de a transmite întreţinătorului dreptul de
proprietate asupra bunului înstrăinat (mobil sau imobil). Când întreţinătorul a început executarea obligaţiei sale, iar beneficiarul întreţinerii refuza să transmită dreptul de proprietate asupra bunului, întreţinătorul va putea opta, fie pentru executarea contractului, fie pentru rezilierea lui.
B) Obligaţia de garanţie contra evicţiunii şi a viciilor ascunse ale bunului înstrăinat. Sub acest aspect, rămân valabile cele examinate la contractul de vânzare-cumpărare . 5. REZOLUŢIUNEA CONTRACTULUI DE ÎNTREŢINERE
în cazul contractului de renta viageră, în principiu, nu este posibila rezoluţiunea contractului pentru neexecutare (art. 1647 Cod civil). Se pune problema daca,
în cazul contractului de întreţinere, se vor aplica, prin analogie, dispoziţiile
Art. 1647 Cod civil sau dispoziţiile art. 1020-1021 Cod civil, conform cărora creditorul poate recurge la executarea contractului sau la rezoluţiunea lui pentru neexecutare.
Contractul de întreţinere fiind sinalagmatic, oneros şi aleatoriu, prevederile art. 1020 Cod civil, conform cărora condiţia rezolutorie este subînţelesă întotdeauna în contractele sinalagmatice în cazul în care una dintre părţi nu-si executa obligaţia, sunt aplicabile.)
în cazul neexecutării obligaţiei de întreţinere, debitorul se afla de drept în întârziere şi nici nu i se poate acorda termen de gratie pentru plata; explicaţia se găseşte în faptul ca termenele de executare, în cazul contractului de întreţinere, au caracter esenţial.
în cazul rezoluţiunii contractului de întreţinere, în urma înapoierii imobilului creditorului, acesta va trebui să restituie debitorului impozitele şi primele de asigurare pe care le-a achitat, deoarece sumele respective au lichidat doar sarcini ale proprietăţii133.
Beck, Bucureşti, 2000. p. 113
290
133 Stănciulescu, Liviu. Drept civil. Contracte speciale. Succesiuni. Editura ALL
Beck, Bucureşti, 2000. p. 122
291
MODEL DE CONTRACT
CONTRACT DE ÎNTREŢINERE încheiat astăzi .................. La......................................
1. PĂRŢILE CONTRACTANTE 1.1. D............................., domiciliat în .............................. , str. .........................Nr.......... , bloc......, scara........ , etaj........, ap ....... , sector/judeţ ............. , născut Ia data de (ziua, luna, anul) .......................... în (localitatea) ........................ Sector/judeţ ....................................... , fiul lui ................. şi al ............... , posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria ......Nr ............. Eliberat de ...................., cod numeric personal ................................... , în calitate de întreţinut şi creditor al obligaţiei de întreţinere, pe de o parte, şi 1.2. D.............................., domiciliat în ................................... , str....................... Nr ..............., bloc .......... , scara .........., etaj .......... , ap....... , sector/judeţ ........................... , născut la data de (ziua, luna, anul) ........................ în (localitatea) ....................... Sector/judeţ................ , fiul lui...................Şi al....................... , posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria........ Nr............. Eliberat de.................., cod numeric personal........................... , în calitate de întreţinător/dobânditor şi debitor al obligaţiei de întreţinere, pe de altă parte, Au convenit să încheie prezentul contract de întreţinere cu respectarea următoarelor clauze: II. OBIECTUL CONTRACTULUI 2. l. întreţinutul declară că transmite întreţinătorului dreptul de proprietate asupra apartamentului nr .........Din blocul ......, scara ..... , etajul ..... , situat în str.........................Nr ........, apartament compus din ........... Camere de locuit şi dependinţe, împreună cu dreptul de proprietate asupra pârtilor şi dependinţelor comune ale blocului, care, prin natura şi destinaţia lor, sunt în folosinţa comună a tuturor proprietarilor.
2.2. împreună cu apartamentul se transmite şi dreptul de folosinţă asupra terenului aferent acestuia, în suprafaţă de...... Mp, respectiv cota indiviză de .... % atribuită pe durata existenţei construcţiei. 2.3. întreţinutul, creditor al obligaţiei de întreţinere, îşi rezervă dreptul de habitaţie viageră asupra unei camere în suprafaţă de ...............................Mp cu acces la dependinţele din apartamentul descris mai sus. III. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR 3.1. întreţinutul declară că: A) a dobândit apartamentul în baza contractului de ................... Şi a procesului-verbal de predare-primire nr........ / ...... / ............ Din data de ..............., acte încheiate cu ............Transcrise sub nr.......... / ........ de ................ ; B) declară pe proprie răspundere că apartamentul mai sus menţionat este în întregime în proprietatea sa, nefiind înstrăinat sub nici o formă altei persoane, până la data încheierii prezentului contract; C) este de acord cu dreptul de habitaţie viageră asupra camerei în suprafaţă de ......................Mp, cu acces la dependinţele din apartamentul descris mai sus. 3.2. întreţinătorul se obligă: A) să asigure întreţinutului în schimbul apartamentului primit, un trai decent prin: prepararea hranei, procurarea de obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte, medicamente, asigurarea asistenţei medicale, efectuarea curăţeniei în locuinţă etc.; B) să suporte toate cheltuielile necesare la decesul întreţinutului pentru înhumarea după datinele creştineşti. IV. RĂSPUNDEREA pentru EVICŢIUNE ASUPRA
BUNULUI MOBIL 4.1. Creditorul declară sub sancţiunea art. 1337 Cod civil următoarele date despre apartament: A) nu este grevat de sarcini;
292 293
B) nu a fost scos din circuitul civil prin trecere în proprietate publică; C) este în proprietatea să din.................Şi până în prezent, în mod legal şi continuu; D) garantează pe debitorul obligaţiei de întreţinere împotriva oricăror evicţiuni. V. DURATA CONTRACTULUI 5.1. Părţile sunt de acord cu prevederile prezentului contract şi dobânditorul se obligă să-i presteze întreţinerea şi cele necesare traiului, pe tot timpul vieţii creditorului, fiind de acord cu dreptul de habitaţie viageră rezervat de acesta asupra camerei în suprafaţă de ................. Mp, cu acces la dependinţele apartamentului. VI. PREŢUL CONTRACTULUI 6.1. Preţul acestei înstrăinări îl constituie întreţinerea acordată de debitor pentru creditor pe tot restul vieţii, precum şi cheltuielile de înmormântare după moartea acestuia. 6.2. întreţinerea se va acorda în natură şi în bani astfel:
A) în natură, prin asigurarea hranei zilnice, a combustibilului necesar încălzirii locuinţei, procurarea de obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte, medicamente, asigurarea asistenţei medicale, efectuarea curăţeniei în locuinţă etc.; B) în bani, prin plata unei sume lunare care reprezintă ....................... Din pensia minimă pe care o primeşte ........................ , al cărei cuantum se-va majora în raport cu majorările pe care le va suferi pensia la care ne raportăm. VII. CLAUZE FINALE 7.1. Taxele şi impozitele către stat, aferente apartamentului ce face obiectul prezentului contract de întreţinere, sunt achitate la zi de creditor, astfel cum rezultă din certificatul nr ................ din ........ Eliberat de ................. , urmând ca de astăzi, data autentificării prezentului contract, să treacă în sarcina dobânditorului, care suportă taxa de timbru judiciar şi onorariul notarului public.
294
7.2. Părţile au evaluat obligaţia de întreţinere la suma de Lei pe lună, exclusiv pentru stabilirea taxei de timbru. 7.3. Prezentul contract a fost încheiat într-un număr de........... Exemplare din care.............Astăzi.............. , data semnării lui.
ÎNTREŢINUT/CREDITOR Al obligaţiei de întreţinere
DOBÂNDITOR/DEBITOR Al obligaţiei de întreţinere
MODEL NR. 2
CONTRACT DE ÎNTREŢINERE încheiat astăzi ................. La ....................................
I. PĂRŢILE CONTRACTANTE 1.1. D ............................. , domiciliat în ............................... , str................... Nr........ , bloc ..., scara ... etaj ......... , ap ........ , sector/judeţ ..................... , născut la data de (ziua, luna, anul) ......................... în (localitatea) ....................... Sector/judeţ ......................., fiul lui ...................... Şi al ..................... , posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria ..... Nr.............. eliberat de................., cod numeric personal............................, în calitate de întreţinut şi creditor al obligaţiei de întreţinere, pe de o parte, şi 1.2. D ..................................., domiciliat în ............................. , str....................Nr ......... , bloc ........, scara .......... , etaj .......... , ap ........ , sector/judeţ ................. , născut la data de (ziua, luna, anul) .......................... în (localitatea) ................. Sector/judeţ ......................., fiul lui .............. Şi al ......................., posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria..... Nr................... eliberat de ................, cod numeric personal ................................ în
295
calitate de întreţinător/dobânditor şi debitor al obligaţiei de întreţinere, pe de altă parte, Au convenit să încheie prezentul contract de întreţinere cu respectarea următoarelor clauze:
II. OBIECTUL CONTRACTULUI 2.1. întreţinutul transmite întreţinătorului nuda proprietate asupra apartamentului nr.........., situat în str............................. Nr..........., blocul ..............., scara ............ , etajul ........... , din ................... , compus în întregime din ..................... Camere de locuit şi dependinţe, împreună cu dreptul de coproprietate în cotă indiviză de ........... %, asupra părţilor şi dependinţelor comune ale imobilului, care prin natura şi destinaţia lor sunt în folosinţa tuturor proprietarilor. 2.2. întreţinutul transmite întreţinătorului şi dreptul de folosinţă asupra terenului aferent acestuia, în suprafaţă de ........Mp, adică cota indiviză de .... %, atribuit pe durata existenţei construcţiei. 2.3. întreţinutul îşi rezervă dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului mai sus menţionat. III. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR 3.1. întreţinutul declară că: A) apartamentul mai sus menţionat este în întregime proprietatea sa, conform contractului .................../ certificatului de moştenitor...................Nr................. din ................ , nefiind înstrăinat sub nici o formă vreunei alte persoane, până la data încheierii acestui contract; B) apartamentul nu a fost scos din circuitul civil prin trecere în proprietate publică; C) apartamentul nu face obiectul vreunui litigiu, nu este sechestrat şi nici nu este grevat de sarcini, fiind în mod legal şi continuu în proprietatea şi posesia să de la data dobândirii şi până în prezent. 3.2. întreţinătorul: A) îşi asumă obligaţia de întreţinere a întreţinutului pe tot timpul vieţii, obligaţie ce constă din: ........................................
296
B) declară că a primit nuda proprietate de la întreţinut asupra apartamentului descris mai sus şi este de acord cu prevederile
prezentului contract; C) se obligă să presteze pentru întreţinut întreţinere şi cele necesare traiului, la domiciliul său, pe tot timpul vieţii sale, iar în caz de neexecutare a acestei obligaţii este conştient de aplicarea dispoziţiilor articolului 1020-1021 Cod civil. IV. PREŢUL CONTRACTULUI 4.1. Preţul contractului îl constituie întreţinerea acordată de întreţinător pentru întreţinut pe tot restul vieţii, după care va suporta cheltuielile de înmormântare, potrivit obiceiului locului. 4.2. întreţinerea se va acorda în natură prin: asigurarea hranei zilnice, a combustibilului necesar încălzirii locuinţei în sezonul rece, obiecte necesare, îmbrăcăminte, încălţăminte, la domiciliul întreţinutului ............................... V. CLAUZE FINALE 5.1. Transmiterea nudei proprietăţi asupra apartamentului se face de astăzi, data autentificării prezentului contract, fără îndeplinirea altei formalităţi, dobânditorul intrând în posesia şi folosinţa apartamentului la data decesului întreţinutului. 5.2. Impozitele şi taxele către stat, aferente apartamentului, ce face obiectul prezentului contract de întreţinere, sunt achitate la zi de către întreţinut, astfel cum rezultă din certificatul fiscal nr. ......... / ............ , eliberat de Administraţia financiară .................................. , urmând ca de astăzi, data autentificării, să treacă în sarcina dobânditorului obligaţiei de întreţinere. 5.3. Părţile au evaluat obligaţia de întreţinere la suma de Lei pe lună, numai în scopul stabilirii taxei de timbru. 5.4. Prezentul contract a fost încheiat într-un număr de .......... ... Exemplare din care ............ Astăzi ............, data semnării lui.
ÎNTREŢINUT/CREDITOR ÎNTREŢINĂTOR/DEB1TOR
297
CONTRACTUL DE SCHIMB
1. CONSIDERAŢIUNI GENERALE
Art. 1405 Cod civil defineşte schimbul ca fiind acea convenţie "prin care părţile îşi dau respectiv un lucru pentru altul". Intr-adevăr, aceasta definiţie nu este completa şi exacta, deoarece nu cuprinde ceea ce particularizează schimbul, de contractul de vânzare-cumpărare.
Schimbul este acel contract sinalagmatic prin care părţile se obliga, fiecare, să transmită celeilalte dreptul de proprietate asupra unui bun, altul decât bani.
în contractul de schimb, părţile se numesc copermutanţi sau coschimbaşi.
2.CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE SCHIMB
A) Contractul de schimb este un contract consensual. Art. 1406 Cod civil prevede în mod expres: "Schimbul se face prin singurul consimţământ, întocmai ca şi vânzarea". De aici rezultă faptul ca contractul de schimb se încheie prin simplul acord de voinţa al părţilor, rezulta următoarele consecinţe:
- Când unul din bunurile schimbate este mobil, devin aplicabile dispoziţiile art. 1909 Cod civil.
- Când bunul schimbat este imobil, pentru realizarea opozabilităţii fota de terţi va fi necesara transcrierea actului, chiar când acesta este sub semnătura privata.
- Când obiectul schimbului îl formează creanţele, se aplica prevederile art. 1393 Cod civil (se va notifica debitorul schimbului).
în principiu, schimbul se realizează prin simplul consimţământ al părţilor, dar, uneori, el trebuie materializat intr-un înscris, chiar autentic. Astfel, când obiectul schimbului este o construcţie, chiar daca legea n-o prevede expres, va fi necesar să se întocmească un înscris, chiar sub semnătura privata, pentru a putea fi transcris, în acest sens, art. 1801 Cod civil prevede ca toate actele translative de bunuri şi drepturi care pot fi ipotecate "se vor transcrie" la notariatele din raza căruia se afla imobilul, iar art. 1802 Cod civil prevede ca orice act de înstrăinare (in care intra, desigur, şi schimbul), nu se va putea opune terţilor daca nu s-a făcut transcrierea. Or, transcrierea nu este posibila în absenta unui înscris.
Daca obiectul schimbului îl formează terenurile, este absolut necesar ca actul să fie încheiat în forma autentica (art. 46, alin. l din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar). Sub acest aspect, contractul de schimb este solemn, în caz contrar, el va fi lovit de nulitate absoluta.
B) Contractul de schimb are un caracter sinalagmatic, în sensul ca da naştere la obligaţii reciproce şi interdependente în sarcina ambelor părţi.
C) Contractul de schimb are un caracter oneros, în sensul ca fiecare parte urmăreşte să obţină un echivalent în schimbul obligaţiei ce-si asuma. Este posibil ca bunurile care fac obiectul schimbului să nu aibă aceeaşi valoare. Copermutantul, care primeşte bunul cel mai scump, va plăti celuilalt o sulta, care constituie diferenţa de valoare. Problema care se pune este dacă, intr-un asemenea caz, ne vom afla în prezenta unui contract de vânzare-cumpărare sau a unui schimb. Din punctul nostru de vedere, totul depinde de întinderea sultei, aşa incit, daca "sulta ar fi atât de disproporţionata fata de valoarea lucrului, incit ar putea fi considerata ca obiectul principal al obligaţiei uneia din părţi"Al) atunci contractul va fi de vânzare, chiar daca părţile 1- au intitulat schimb. Daca diferenţa de valoare, ce va fi plătită,
298 299
este inferioara bunului schimbat, atunci contractul va fi considerat de schimb, în situaţia în care ambele prestaţii formează sume de bani, contractul va fi de schimb.
D) Contractul de schimb este un contract comutativ, deoarece, la încheierea lui, părţile cunosc întinderea prestaţiilor la care se obliga.
E) Contractul de schimb este translativ de proprietate. Dar pot forma obiectul schimbului şi dezmembramintele dreptului de proprietate (uzufructul unui bun se poate schimba cu uzufructul altui bun; o servitute, cu o alta servitute etc.). Nu este posibil insa să se schimbe un bun, cu un fapt (de exemplu, cu o prestaţie de servicii), în acest caz, nu va mai exista un schimb, ci un contract nenumit, căruia ii vor fi aplicabile regulile generale de la convenţii. Poate fi schimbat un bun mobil cu un alt bun mobil; un bun imobil, cu un altul imobil mai multe bunuri mobile, cu unul imobil etc.
3.CONTRACTUL DE SCHIMB ŞI CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE
Unii autori134 au considerat vânzarea ca fiind o modalitate a schimbului; în loc să se predea un alt bun, se plăteşte o suma de bani. Analogia schimbului cu vânzarea a fost avuta m vedere şi de autorii Codului civil, care au prevăzut ca: "Toate celelalte reguli prescrise pentru vânzare se aplica şi la contractul de schimb".
Ca şi în cazul schimbării, pentru validitatea schimbului este necesar să fie întrunite următoarele condiţii:
- părţile să aibă capacitatea de a contracta; - consimţământul să nu fie viciat; - părţile să aibă calitatea de proprietar al bunurilor date m
schimb;
l vi Stănciulescu, Liviu. Drept civil. Contracte speciale. Succesiuni. Editura ALL
Beck, Bucureşti, 2000. p. 125
300
- cauza schimbului să fie licita; - bunurile schimbate să se afle în circuitul civil. Nu este posibila schimbarea lucrului altuia. De
asemenea, contrar unor opinii, credem ca nu este posibil schimbul între soţi; clauza rezolutorie este subînţelesă la contractele de schimb; schimbul de imobile este supus procedurii transcrierii; garanţia pentru evicţiune şi vicii ascunse se aplica şi schimbului, numai ca obligaţia aparţine ambelor părţi.
Deosebiri Daca la vânzare se plăteşte o suma de bani cu titlul de
preţ, la schimb se preda un alt bun, în locul celui dat. Cheltuielile schimbului vor fi suportate în părţi egale de ambele părţi (doar daca părţile n-au stipulat altfel).
Spre deosebire de vânzare, în cazul schimbului, clauzele obscure se vor interpreta conform regulilor de drept comun. Copermutantul nu beneficiază de privilegiul prevăzut de art. 1737 Cod civil, care aparţine doar vânzătorului.
Când exista şi obligaţia plăţii unei sulte, sunt aplicabile prevederile referitoare la plata preţului. Copermutantul, creditor al sultei, beneficiază de privilegiul vizatorului.
Un copermutant nu poate da în schimb bunul altuia, în acest sens, art. 1407 Cod civil prevede ca "atunci când Copermutantul constata ca celalalt nu este proprietarul bunului, nu poate fi constrâns a preda pe cel de dânsul promis" . Eventual, daca a primit bunul în schimb, îl va remite celui de la care 1-a primit.
Copermutanţii au obligaţia să se garanteze reciproc contra evicţiunii. Daca unul dintre ei a fost evins, conform art. 1408 Cod civil va putea cere daune-interese sau să solicite restituirea lucrului sau. Chiar daca art. 1408 Cod civil reglementează dreptul de opţiune al copermutantului evins între plata despăgubirilor civile şi restituirea lucrului sau, credem ca nimic
301
nu împiedică, pe lângă întoarcerea bunului, să se plătească şi daune-interese, daca se va face dovada ca s-au produs prin evicţiune.
Care va fi situaţia când evicţiunea este parţială? Atunci când evicţiunea nu este atât de grava, incit ar fi împiedicat încheierea contractului de schimb, nu se va putea cere restituirea lucrului. Se va putea cere doar contravaloarea părţii din bunurile evinse. Copermutantul evins are dreptul să urmărească bunul dat în schimb Ia oricine s-ar afla (cu menţiunea ca, în cazul bunurilor mobile, sint
Aplicabile prevederile art. 1909 Cod civil). Nu trebuie aşteptat ca evicţiunea să se consume. Cel ameninţat cu evicţiunea va putea exercita dreptul de opţiune reglementat de art. 1408 Cod civil.
Copermutanţii se garantează nu numai contra evicţiunii, ci şi pentru vicii ascunse.
întoarcerea bunului dat în schimb, conform art. 1408 Cod civil se va realiza pe calea acţiunii în rezoluţiune.
Schimbul de locuinţe constituie o aplicare a contractului de schimb, prin care se transmite reciproc de către titularii contractelor de închiriere dreptul de folosinţa a unei locuinţe. Legislaţia locativă reglementează atât schimbul voluntar, cit şi schimbul obligatoriu de locuinţe. Art. 26 din Legea nr. 5/1973 da posibilitatea locatarilor principali să facă schimb de locuinţe. In timpul procesului de divorţ, un soţ nu poate proceda la un schimb de locuinţa fără consimţământul celuilalt soţ; daca totuşi s-ar face schimbul, el va fi nul, iar contractele de închiriere încheiate în temeiul lui vor fi anulate.
Schimbul obligatoriu este prevăzut de art. 64 din Legea nr. 5/1973 şi aparţine exclusiv proprietarului.
MODEL DE CONTRACT
CONTRACT DE SCHIMB
Intre subsemnaţii: l.............Domiciliat în................şi 2 .............. Domiciliat în ............ , a intervenit prezentul contract de schimb, care are următorul conţinut:
I. Eu, ........... Declar că dau în deplină proprietate şi posesie domnului ........... Imobilul meu, situat în ............ Având ca vecini: N.....S......E........V ...... Compus din: ....................... în schimbul acestui imobil am primit de la domnul ........ Imobilul proprietatea să din ........... Descris mai jos. Imobilul pe care 1-am dat domnului .............. Este liber de orice sarcini şi garantez contra oricărei evicţiuni totale sau parţiale ce s-ar ivi. Domnul .......... Intră de drept şi de fapt în stăpânirea imobilului din momentul autentificării prezentului contract cu dreptul de a încasa chiria începând cu data de ......... , imobilul fiind închiriat cu contract de închiriere nr........ , din...... Până la data de ......... Situaţie cunoscută de domnia să şi pe care o acceptă). Imobilul 1-am dobândit prin moştenire, potrivit certificatului de moştenitor nr.......... Din ........... Eliberat de ............ (sau prin cumpărare de la ............ Cu actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr........... Din ........... De............. , act pe care 1- am remis domnului................ II. Eu ........... Declar că am dat în deplină proprietate domnului ............ Imobilul situat în ............. Compus din ....................... Având ca vecini: N .......... S .......... E........... V. ............ Iar în schimb am primit imobilul descris la pct. I
302 303
Imobilul pe care-1 dau în schimb este liber de orice sarcinii garantez pe domnul ........... împotriva oricărei evicţiuni totale sau parţiale. Domnul ........... Intră de fapt şi de drept în stăpânirea imobilului din momentul autentificării acestui contract. Imobilul îl am ca moştenire de la ............ Dovadă .............(sau 1-am cumpărat de la ........... Cu act autentic nr ............. Din ...........) Act pe care îl predau domnului................ Ambele părţi declarăm că suntem de acord cu acest schimb reciproc al imobilelor descrise mai sus, oricare ar fi valoarea lor şi fără ca unul dintre noi să mai dea ceva celuilalt, reprezentând o eventuală diferenţă de preţ, pentru că aşa ne-am înţeles. Taxele cu redactarea şi autentificarea acestui contract cad în sarcina ambelor părţi, în mod egal.
încheiat astăzi ..........în......... Exemplare.
Semnăturile părţilor
MODEL NR. 2
CONTRACT DE SCHIMB încheiat astăzi ............... La...................................
. 1. PĂRŢILE CONTRACTANTE 1.1. D .................................., domiciliat în ........................................... , str......................., nr ........, bloc .......... , scara ......... , etaj .......... , ap.......... Sector/judeţ .................... , născut la data de (ziua, luna, anul) ............................ în (localitatea) .......................Sector/judeţ.............................., fiul lui...................Şi al .................... , posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria .... , nr....................... , eliberat de ........................, cod numeric personal ........................., în calitate de copermutant (coschimbaş) prim, pe de o parte, şi 1.2. D ............................ , domiciliat în............................. , str. ............................., nr ...... , bloc ...., scara ...., etaj ...., ap .......... Sector/judeţ .................. , născut la data de (ziua, luna, anul) ............................................... în (localitatea) ........................ Sector/judeţ .................. , fiul lui ..................Şi al .................... , posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria ...... , nr............. , eliberat de..............., cod numeric personal .......................... , în calitate de copermutant (coschimbaş) secund, pe de altă parte, Au convenit să încheie prezentul contract de schimb, cu respectarea următoarelor clauze: II. OBIECTUL CONTRACTULUI 2.1. Obiectul contractului îl constituie schimbul următoarelor bunuri proprietatea copermutanţilor (coschimbaşilor)
2.2. Copermutantul prim şi copermutantul secund procedează la schimbul bunurilor prevăzute la pct. 2.1. Astfel:
304 305
A) Copermutantul prim predă în proprietate deplină copermutantului secund următoarele bunuri 1): .......................... , a căror valoare este de.................................... Lei. B) Copermutantul secund predă în proprietate deplină copermutantului prim următoarele bunuri:.................................., a căror valoare este de........................ Lei. 2.3. Starea tehnică a bunurilor a fost constatată prin procese- verbale, semnate de către părţi. 2.4. Faţă de valorile bunurilor, care fac obiectul prezentului contract de schimb, nu rezultă nici o diferenţă şi, ca atare, nu se datorează sultă; l35 Sau
Diferenţa rezultată este minoră şi Copermutantul creditor nu are nici o pretenţie faţă de Copermutantul debitor; Sau
Rezultă o diferenţă de........................................... (în cifre şi în litere) lei, reprezentând sulta pe care trebuie să o plătească Copermutantul (prim/secund) copermutantului (secund/prim) în termenul prevăzut de prezentul contract. III. DURATA CONTRACTULUI 3.1. Transmiterea proprietăţii asupra........................................... Are loc de azi, data autentificării prezentului contract. 3.2. Bunurile ..................................................Se predau liber, în posesia şi spre folosinţa fiecărui copermutant, la data plăţii restului de sultă136, respectiv până la data de
IV. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR 4.1. Copermutanţii (coschimbaşii) au obligaţia să predea reciproc bunurile care fac obiectul prezentului contract, astfel: A) Copermutantul prim la (locul unde se efectuează predarea bunurilor) ................................... ,. In următoarele condiţii:
!S Sumă de bani ce se plăteşte pentru a compensa inegalitatea valorică dintre bunurile oferite reciproc în cadrul contractului de schimb. 36 în cazul în care se datorează sultă.
., şi pe baza documentelor de mai jos ......................................................................... , B) Copermutantul secund la (locul unde se efectuează predarea bunurilor) ............................ , în următoarele condiţii: ............................................................................................. Şi pe baza documentelor de mai jos.............................................................. 4.2. Copermutanţii.................................. şi ................................. Au deplina proprietate asupra bunurilor după predarea-primirea lor şi după plata sultei. 4.3. Ambele părţi au obligaţia de a garanta pentru evicţiune şi vicii ascunse ale bunurilor care fac obiectul prezentului contract. V. CLAUZA PENALĂ 5.1. Partea care întârzie predarea/primirea bunurilor, în condiţiile şi la termenele prevăzute în prezentul contract este obligată la plata unei penalităţi de .......................... % pe zi din valoarea bunurilor nepredate/neprimite, dar nu mai mult de .................................% din această valoare.
5.2. Pentru orice întârziere de plată a sultei, Copermutantul debitor trebuie să plătească o penalitate de ....................% din suma datorată, dar nu mai mult decât valoarea creanţei. VI. LITIGII 6.1. în cazul în care nu este posibilă rezolvarea litigiilor pe cale amiabilă, părţile se vor adresa instanţelor judecătoreşti competente. VII. CLAUZE FINALE 7.1. Copermutanţii (coschimbaşii) pot preda bunurile care fac obiectul prezentului contract înainte de data prevăzută în contract numai dacă partea interesată obţine acordul scris al celeilalte părţi. 7.2. Acceptarea bunurilor se consideră efectuată, iar acc-.i' D trec, reciproc, în proprietatea părţilor, la data constatării si.u n lor tehnice, prin procesele-verbale semnate de ambele părţi.
306 307
7.3. Cheltuielile de predare-primire a bunurilor (de expediere, de încărcare-descărcare, manipulare, transport, precum şi alte cheltuieli) se suportă astfel137: .................................................... 7.4. Denunţarea unilaterală a contractului atrage, după sine, daune-interese astfel: ............................................................ 7.5. în cazul nerespectării, totale sau parţiale, ori a executării necorespunzătoare a clauzelor contractuale, partea vinovată este obligată la plata următoarelor daune-interese: ............................ 7.6. Prezentul contract, împreună cu anexele sale, reprezintă voinţa ambelor părţi şi înlătură orice altă înţelegere verbală - anterioară sau ulterioară încheierii acestuia. Drept pentru care s- a încheiat prezentul contract de schimb, într-un număr de ................................ Exemplare, din care ..................................... (destinaţia exemplarelor) astăzi, data semnării lui.
COPERMUTANT PRIM, C
OPERMUTANT SECUND,
BIBILIOGRAFIE
TRATATE. CURSURI. MONOGRAFII
Babiuc V. - Riscurile contractuale în vânzarea comercială internaţională, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982; Chirica D., Drept civil. Contracte speciale, Editura
speciale. Editura Cartier, Chişinău, 2005. Deak F., Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura
Universul juridic, Bucureşti 2007, Deak Fr., Tratat de drept civil. Contracte speciale, ediţia a IlI-a actualizată şi completată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti. 2001. Deak F. - Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed.
Aclami, Bucureşti, 1999; Dinu, Gh. Ghid juridic de procedura civila, Editura
Europolis, Constanta, 2008 Dinu Gh., Drept civil-partea generala, Editura Ex Ponto
Constanta 2002 Dinu Gh., Drept procesual civil, Editura Star Tipp,
Slobozia 2007 Dogaru Ion - Contractul; consideraţii teoretice şi practice, Craiova, Ed. Scrisul românesc, 1983; Hamangiu C., I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil, voi. III, Ed. AII, Bucureşti, 1998,
137 Cheltuielile schimbului vor fi suportate în părţi egale, de ambele părţi (doar dacă părţile n-au stipulat altfel).
308 309
losif R. Urs, Smaranda Anghene, Drept civil, Contracte civile, Editura Oscar Prinţ, Ediţia a IlI-a, voi. III, Bucureşti, 2000,
Macovei, Dumitru; Strible, Marius Sebastian. Drept civil. Contracte. Succesiuni. Editura Junimea, Iaşi, 2000.
Motica, Radu; Moţiu, Florin. Contracte civile speciale. Teorie şi practică judiciară, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000.
Niţoiu Roberta - Teoria generală a contractelor aleatorii, Ed. AII Beck, Bucureşti, 2003;
Poenaru Emil - Garanţiile reale mobiliare, Ed. AU Beck, Bucureşti, 2004;
Puşcaş N.; Stoian A., Drept civil. Contracte speciale -scheme, teste grilă şi practică judiciară, Ed. Pro Universitaria, Bucureşti, 2006.
Răducan G., Maravela G.T., Drept civil, Culegere de speţe, Editura Juridica Bucureşti 2000
Safta-Romano E., Contracte civile, Ed. Polirom, Iaşi, 1999,
Stănciulescu, Liviu. Drept civil. Contracte speciale. Succesiuni. Editura ALL Beck, Bucureşti, 2000.
