MANUAL CHIRURGICAL STANDARD - kristaldental.ro · sunt bolile acute eradicate privirecu terapii...

MANUAL CHIRURGICAL STANDARD

LINIA

PHI EVO

PHI este o marcă înregistrată a

2

C U P R I N S

2 / Cuprins

3 / Prezentarea societății

4 / Filosofia vindecării primare

5 / Linii de implanturi

6 / Condiții înainte de intervenție

12 / Instrumentarul chirurgical

14 / Alegerea implantului

19 / Pregătirea cavității

26 / Introducerea implantului

27 / Amplasarea bontului

28 / Etapa postoperatorie

29 / Condiționarea mucosei

31 / Întreținerea instrumentarului chirurgical

32 / Responsabilitatea pentru produs și termene de garanție

33 / Bibliografie

42/ Echipa de cercetare

P R E Z E N T A R E A

S O C I E T Ă Ț I I Kristal LTD A fost fondată în 2013, prin achiziționarea distribuției în

exclusivitate a liniei de implanturi Bio Implant, o companie cu o

tradiţie de peste 20 de ani de experiență clinică, și a liniei ortodontice

produsă în America din 1967, de Lancer Orthodontics, Inc.

Printr-un program intens și constant de investiții, cercetare și formare

cu universitățile, consultarea cu lideri de opinie și o valoare ridicată a

produselor propuse, după numai un an, au contribuit la consolidarea

prezenței comerciale a companiei Kristal, astfel încât, în cursul anului

2014, am decis să extindem linia ortodontică și de implanturi, prin

achiziționarea a două societăți deja cunoscute pe piața stomatologică:

TP Italia s.r.l. și P.H.I. s.r.l.

Kristal nu înseamnă numai distribuție, ci și formare și actualizare

pentru dentist; la sediul nostru din Trezzano sul Naviglio, lectori de

prestigiu țin cursuri teoretice și practice. De asemenea, suntem prezenți

și în alte centre din Italia și din străinătate, în special în România, unde

a fost deschisă o filială.

Personalul nostru vă stă întotdeauna la dispoziție pentru orice

nelămurire.

Andrea Sgarallino

Administrator unic

3

Metoda PHI (implant cu vindecare primară) permite un tip de reparație osoasă primară. Vindecarea osoasă primară a fost

studiată în principal în ortopedie de profesorul R. K. Schenk de la Universitatea din Berna. În timp ce implanturile tradiţionale

erau introduse în cavitatea osoasă întotdeauna cu o manevră de forțare, prin înșurubare sau prin lovirea acestora cu ciocanul,

cu implantul PHI introducerea are loc prin cuplare, fără a forța. Acest lucru înseamnă nu numai absența presiunii, ci și absența

tensiunii. Procesul de integrare a implantului PHI a fost evaluat într-un studiu multicentric efectuat în 8 centre diferite pe

aproximativ 2500 de implanturi introduse în cele 24 de luni și procentul de succes total a fost de 99,28% (maxilarul superior și

inferior). Valoarea științifică a experimentelor pe coaste de vită izolate, iepuri, porci și primate neumane, realizate în

colaborare cu universități italiene (Chieti, Milano) și străine (Buenos Aires, Dijon) a fost recunoscută pe plan internațional.

Aceste experimente au fost prezentate în mai multe conferințe mondiale IADR (Singapore, 28-29 iunie 1995, San Francisco,

13-17 martie 1996, Orlando, 19-23 martie 1997, Nisa, 24-27 iunie 1998, Vancouver, 9 martie 1999; Montpellier, 29

septembrie 1999, Washington, 1-3 iunie 2000, Chiba-Japonia, 27-30 iunie 2001, San Diego, 7 martie 2002, Goteborg, 25-28

iunie 2003).

F I L O S O F I A V I N D E C Ă R I I

P R I M A R E

IN

TR

OD

UC

ER

E

4

IMPLANTUL EVO MAC GOLD Implant cu înveliș de titan cu două rânduri distincte de spire, cu trei fileturi de 0,5 mm în apex, unde se asigură stabilitatea primară, cu un singur pas de 1,5 mm pe corpul central caracterizat prin diverse onduleuri osteogenice care favorizează osteointegrarea; cu excluderea implanturilor înalte de 8 mm, care au extensia filetului de la 0,5 mm până la gâtul dispozitivului. Implanturile sunt mai întâi sablate, pentru a înăspri suprafața, și apoi sunt supuse unui tratament de mordansare cu acid combinat (SLA), până la porțiunea de guler prelucrat, care asigură îndepărtarea oricăror contaminanți de pe suprafață și creează caracteristici morfologice ideale pentru osteointegrare. Întreaga suprafață a implanturilor este apoi acoperită cu TiN prin procedeul PVD, care, pe lângă faptul că conferă culoarea aurie specifică, așa cum s-a demonstrat prin studiile bibliografice, respinge încărcătura bacteriană negativă și crește osteintegrarea.

IMPLANTUL EVO TPS GOLD

Implant cu înveliș de titan cu două rânduri distincte de spire, cu trei fileturi de 0,5 mm în apex, unde se asigură stabilitatea primară, cu un singur pas de 1,5 mm pe corpul central caracterizat prin diverse onduleuri osteogenice care favorizează osteointegrarea; cu excluderea implanturilor înalte de 8 mm, care au extensia filetului de la 0,5 mm până la gâtul dispozitivului. Implanturile sunt mai întâi sablate pentru a înăspri suprafața și apoi sunt supuse unui înveliș de plasmă pulverizată (TPS), până la începerea spirelor orizontale, ceea ce creează o suprafață aspră ideală pentru depunerea celulelor osoase. Întreaga suprafață a implanturilor este apoi acoperită cu TiN prin procedeul PVD, care, pe lângă faptul că conferă culoarea aurie specifică, așa cum s-a demonstrat prin studiile bibliografice, respinge încărcătura bacteriană negativă și crește osteintegrarea.

IMPLANTUL EVO MCA GOLD

Implant conic, cu înveliș de titan, de dimensiuni reduse (⍉4.0 H.7 mm), cu o singură spiră, cu pas de 0,5 mm la un filet extins de-a lungul întregii suprafețe a implantului, până la micro-gâtul prelucrat. Implantul este mai întâi sablat, pentru a înăspri suprafața și apoi acoperităcu TiN prin procedeul PVD, care, pe lângă faptul că conferă culoarea aurie specifică, așa cum s-a demonstrat prin studiile bibliografice, respinge încărcătura bacteriană negativă și crește osteintegrarea. Datorită caracteristicilor sale, este recomandat pentru utilizare în zone ale mandibulei unde o resorbție pronunțată din cauza absenței elementelor dentare a redus distanța dintre creasta osoasă și canalul mandibular. În aceste cazuri, prezența unui os deosebit de compact necesită un implant prevăzut cu un filet special, care permite ancorarea osului cortical fără a provoca resorbțiaLANTUL EVO MRS GOLD

Implant conic, cu înveliș de titan, cu o singură spiră, cu pas de 0,5 mm la un filet extins de-a lungul întregii suprafețe a implantului, până la micro-gâtul prelucrat. Implanturile sunt mai întâi sablate pentru a înăspri suprafața și apoi sunt supuse unui înveliș de plasmă pulverizată (TPS), ceea ce creează o suprafață aspră ideală pentru depunerea celulelor osoase. Întreaga suprafață a implanturilor este apoi acoperită cu TiN prin procedeul PVD, care, pe lângă faptul că conferă culoarea aurie specifică, așa cum s-a demonstrat prin studiile bibliografice, respinge încărcătura bacteriană negativă și crește osteintegrarea. Datorită caracteristicilor sale, este recomandat a fi utilizat la tehnica de ridicare medie a sinusului maxilar.

5

L I N I I D E I M P L A N T U R I

CONDIȚII DE

INTERVENȚIE

PREALABILĂ

INDICAȚII GENERALE

Indicațiile generale pentru aplicarea implanturilor sunt:

• ORTODONTICE;

• PARODONTALE;

• PROTETICE.

În ortodonție, implanturile pot fi folosite la subiecți în vârstă

de peste 18 ani, pentru a înlocui lipsa elementelor dentare

naturale, care urmează să fie utilizate ca puncte de prindere

pentru aplicarea forțelor de tip ortodontic. În tratarea bolii

parodontale, implanturile sunt utile în efectuarea legării

grupurilor de dinți cu mobilitate clinică excesivă. Scopul

legăturilor este de a crește stabilitatea dinților,

transformându-i din elemente individuale în poduri de mai

multe elemente. Eventuala prezență a unor stâlpi foarte

solizi (implanturi) poate conferi structurii de legătură o

eficiență ridicată.

Trebuie remarcat faptul că prezența inflamației locale este o

contraindicație temporară absolută a funcționării

implantului, tratamentul parodontopatic fiind, prin urmare,

o etapă preliminară introducerii implanturilor. Indicațiile

protetice sunt cele mai ample, cu excepția cazului în care nu

sunt adecvate din punct de vedere deontologic sau există

contraindicații locale absolute.

Amplasarea implanturilor, pe care se va ancora proteza, este

întotdeauna posibilă și trebuie să fie considerată ca fiind

recomandarea primară.

CONTRAINDICAȚII PENTRU

UTILIZAREA IMPLANTELOR

Mai degrabă decât contraindicații reale, acestea sunt situații

în care să operarea pacienților cu speranțe de supraviețuire

limitate pe termen scurt par inadecvată din punct de vedere

etic.

Din observațiile adunate rezultă că este necesar să se adopte

un nivel adecvat de precauție în funcție de stadiul bolii.

Cu toate acestea, aplicarea terapiei implanto-protetice la

pacienții care suferă de boli ușoare, pentru care este necesar

să se aplice conceptul de prudență (și anume, reducerea

eforturilor) face necesară informarea pacientul asupra

riscului mai mare de eșec sau posibilității ca durata de viață

a implanturilor să fie mai scurtă.

A fi prudenți înseamnă să reducem solicitarea pe os cu toate

măsurile posibile, și anume:

• CREȘTEREA TIMPULUI DE REPARARE A OSULUI;

• CREȘTEREA NUMĂRULUI DE STÂLPI;

• CONTACTE OCLUZALE PUNCTIFORME;

• SARCINI VERTICALE;

• ECHILIBRU OCLUZAL PERFECT;

• SUPRAFEȚE DE MASTICAȚIE MOI

• DUȘURI OCLUZALE NOCTURNE (BYTES) DE

PROTECȚIE

6

Co

nd

iții

î

na

in

te

d

e in

te

rv

en

ție

7

CONTRAINDICAȚII GENERALE

ABSOLUTE

1. Boli psihice grave sau boli congenitale ale sistemului

nervos sau dobândite, care fac dificile sau imposibile atât

tratamentul, cât și prognosticul.

2. Boli ale sistemului nervos recurente sau cronice, în care

raportul subiectului cu realitatea prezintă perioade de

labilitate, în care poate fi compromisă relația psihică a

pacientului cu proteza endoosoasă.

3. Tumori severe în faze terminale.

4. Vârstă sub 18 ani.

5. FUMAT

REPARAREA OSOASĂ PRIMARĂ

Repararea osoasă primară este procesul reparatoriu al

osului, care are loc după inserarea unui implant în țesutul

osos, cu o evoluție consecutivă:

• La nivelul țesutului osos cortical, repararea trebuie să aibă

loc prin refacerea canalului lui Havers, care atinge apogeul

în a doua săptămână după intervenție și care intră în faza de

repaus în a doua lună. Nu trebuie să existe formarea de

osteoide între implant și planul cortical.

• La nivelul țesutului osos spongios, trebuie să verificați

activarea celulelor osoase inactive ale endostului și

producerea de osteoide în coagularea organizată, vizibile în

mod clar în a șaptea zi de la operație. Osteogeneza

ulterioară și refacerea simultană trebuie să conducă la

formarea unui os parțial remodelat după aproximativ patru

săptămâni, ca în cazul unei fracturi compuse.

• Absența fenomenului condroid care are loc în fracturi,

absența unui proces generalizat și preventiv de resorbție a

țesutului osos pe interfață.


Bolile grave ale următoarelor sisteme:

i) oase:

• OSTEOPOROZĂ GRAVĂ

• OSTEITA DEFORMANTĂ A LUI PAGET

• OSTEOMALACIE (TULBURĂRI OSTEOIDE ȘI DE

MINERALIZARE)

• OSTEODISTROFIE FIBROASĂ SISTEMICĂ

• OSTEODISTROFIE RENALĂ

• OSTEOPETROZĂ

ii) țesutul conjunctiv:

• SCLERODERMIE

• LUPUS ERITEMATOS SISTEMIC

• POLIARTRITĂ NODOASĂ

iii) sistemul cardiac:

• PREINFARCTE DE MIOCARD ÎN FORMĂ GRAVĂ

• INSUFICIENȚĂ CARDIACA NECOMPENSATĂ

• PATOLOGII GRAVE ALE VALVELOR

• PROBLEME GRAVE ALE RITMULUI CARDIAC

iv) sânge și sistemul hematopoietic:

• ANEMIE NEDEFICITARĂ ÎN FORMĂ GRAVĂ

• COAGULOPATII CONGENITALE

• SIDA

v) sistemul endocrin:

• HIPERFUNCȚIE SAU HIPOFUNCȚIE GRAVĂ A

CORTICOSUPRARENALEI


PARATIROIDELOR


GLANDEI TIROIDE


GLANDEI HIPOFIZARE

• DIABET JUVENIL SAU DECOMPENSAT

VI) RINICHI:

• INSUFICIENȚĂ RENALĂ CRONICĂ CU UREMIE

vii) ficat:

• BOALĂ HEPATICĂ GRAVĂ

viii) sistemul nervos:

• COREE ACUTĂ SYDENHAM

• SCLEROZĂ MULTIPLĂ)

Co

nd

iții

î

na

in

te

d

e in

te

rv

en

ție


RELATIVE

Condițiile patologice care constituie contraindicații relative

sunt bolile acute eradicate cu terapii adecvate sau stările

tranzitorii, cum ar fi sarcina sau stările de boală cronică

congenitală sau dobândită în formă ușoară sau intermediară.

La constatarea unei boli care ar putea inadecva tratamentul,

trebuie să se ia legătura cu medicul curant, care oferă

informații în acest sens.

De asemenea, pot fi solicitate teste de laborator mai

precise.

1. PERIOADA SARCINII ȘI POST-PARTUM:

• așteptați până la sfârșitul perioadei de sarcină și alăptare.

2. OSTEOPOROZA ÎN FORMĂ UȘOARĂ:

• efectuați analize mai aprofundate (valorile sanguine ale

fosfatazei acide și alcaline). În cazul în care forma este

ușoară, se procedează ca de obicei, iar dacă forma este

intermediară să prelungește până la șase luni timpul de

vindecare și să acționează în conformitate cu principiul de

limitare a solicitării.

3. BOLI CARDIACE UȘOARE:

• constatați gravitatea bolii luând legătura cu medicul

cardiolog; stabiliți eventuala administrare de anticoagulante;

solicitați eventual suspendarea tratamentului pentru a aduce

valorile coagulării la cel puțin 70% cu ocazia aplicării mai

multor implanturi, solicitând întotdeauna sfatul

cardiologului. Prescrieți un tratament antibiotic adecvat. Ca

alternativă, continuați cu aplicarea unui singur implant pe

fiecare intervenție, pentru a reduce pierderea de sânge, și

dispuneți, de asemenea, în scop hemostatic, o sutură în jurul

gâtului implantului.

4. DIABET ÎN FORMĂ UȘOARĂ:

• la valori de până la aproximativ 140-160, va crește timpul

de vindecare de la trei până la șase luni, în funcție de

gravitate. Prescrieți un tratament cu antibiotice de cel puțin

12 zile, începând cu două zile înainte de intervenție.

5. REUMATISM ARTICULAR ACUT

• intervențiile sunt efectuate urmând profilaxia antibiotică

prescrisă de medicul curant al pacientului.

6. DIATEZĂ ALERGICĂ:

• se stabilește eventuala alergie la titan pur.

7. NEVRALGIE ESENȚIALĂ DE TRIGEMEN:

• se stabilește gradul de severitate al sindromului, având în

vedere faptul că implantul s-ar putea dovedi un factor

declanșator. Dacă se decide realizarea intervenției, pacientul

trebuie pus sub tratament cu carbamazepină cu zece zile

înainte de intervenție până la douăzeci de zile după.

8. MODIFICĂRI ALE MOTILITĂȚII PE FOND ANXIOS

(BRUXISM):

• respectați conceptul de limitare a stressului. Este absolut

contraindicat să se utilizeze porțelan pentru reconstrucția

protetică.

Prezența bolilor cronice minore nu este o contraindicație

pentru introducerea implanturilor. Condițiile cronice de

severitate medie impun prudență, care va depinde

întotdeauna de gravitatea bolii și influența acesteia asupra

metabolismului osos. Pacientul trebuie să fie informat cu

privire la prezența unui risc mai mare și trebuie să își

exprime acordul.

CONTRAINDICATII LOCALE

ABSOLUTE

Acestea vizează:

• BOLI LOCALE INOPERABILE, CUM AR FI

CANCERUL

• DEFICIT ANATOMIC CARE NU POATE FI

CORECTAT PRIN CHIRURGIE PLASTICĂ

RECONSTRUCTIVĂ

CONTRAINDICATII LOCALE

RELATIVE

Contraindicațiile locale relative sunt:

• DEFICIT ANATOMIC CARE POATE FI CORECTAT

PRIN CHIRURGIE PLASTICĂ RECONSTRUCTIVĂ

• INFLAMAȚIE LOCALĂ ACUTĂ SAU CRONICĂ A

ȚESUTURILOR MOI

• PROCESE INFLAMATORII OSOASE ACUTE SAU

CRONICE

• PREZENȚA DE RESTURI RADICULARE LA LOCUL

INTERVENȚIEI

• PREZENȚA UNOR DINȚI LA LOCUL INTERVENȚIEI

• EXTRACȚIE ANTERIOARĂ DE CEL PUȚIN 30-60 DE

ZILE

Contraindicațiile locale aferente pot fi depășite prin

tratamente chirurgicale, care trebuie să preceadă operația.

8

BIFOSFONAȚI

Bifosfonații sunt medicamente care au o mare afinitate

pentru oase, având capacitatea de a modula randamentul

celular, reducând remodelarea în timpul resorbției.

Medicamentul este depozitat în țesutul scheletic și

determină modificări persistente, chiar și după întreruperea

tratamentului cu un efect prelungit, inhibând resorbția

osoasă mediată de osteoclaste.

Acesta poate fi folosit atât în tratamentul patologiilor

scheletice benigne (osteoporoză și boala Paget), în formule

predominant orale, cu doze mici și prelungite, cât și în

oncologie (tratamentul metastazelor osoase), cu doze mult

mai mari și apropiate în timp, cu administrare exclusiv

intravenoasă, care permite atingerea unor concentrații

scheletice importante.

Bifosfonații pot avea efecte secundare diferite, cum ar fi

reacțiile gastrointestinale, ulcerarea mucoaselor, anemie,

dispnee, oboseală și simptome asemanătoare gripei.

În domeniul stomatologiei, aceștia pot provoca leziuni

osoase ale maxilarului, asociate cu ulcerații ale mucoasei și,

prin urmare, cu expunerea lor algică în cavitatea bucală,

durere de dinți cu mobilitate și eventuală pierdere a dinților,

amorțeală sau senzație de „maxilar greu“.

Acest tablou clinic este numit osteonecroză a maxilarului

(ONM) și este o boală infecțioasă și necrozantă progresivă,

cu o tendință redusă de vindecare. În prezent, mecanismul

exact care conduce la inducerea ONM nu este cunoscut și

încă nu a fost definit cadrul complet al factorilor de risc care

pot cauza această leziune. Literatura de specialitate

internațională indică drept factori patogenici primari pentru

apariția ONM capacitatea defectuoasă de remodelare osoasă

și de reparare indusă de bifosfonați, precum și

hipovascularizarea asociată acestora. Chirurgia dento-

alveolară concomitentă și bolile cavității orale reprezintă,

de asemenea, factori de risc importanți.

Până în prezent, pe lângă metoda de administrare

parenterală, doza de medicament cumulată în timp este un

important factor de risc pentru dezvoltarea leziunilor orale.

La acestea se adaugă o varietate de factori predispozanți,

printre care cei mai frecvenți sunt reprezentați de un istoric

pozitiv al procedurilor chirurgicale orale, traumatisme

dentare sau traumatisme cronice induse de dispozitive

protetice.

Într-un studiu realizat de Mavrokokki et al, incidența

osteonecrozei maxilarului ca urmare a tratamentului cu

bifosfonați pe cale orală variază de la 0,01% la 0,34%, chiar

și după extracții dentare; o doză de 70 mg/săptămână de

alendronat administrat oral ar putea determina expunerea

oaselor în cel puțin trei ani. În ciuda riscului relativ scăzut,

raportat la tipul de medicament și la metoda de

administrare, prevalența ridicată a pacienților care sunt

tratați cu bifosfonați pe cale orală pentru osteoporoză

justifică alarma socială cu privire la leziunile maxilarului

cauzate de bifosfonați.

În 2005, într-un studiu realizate pe 119 pacienți, Marx a

atribuit presupusele cauze ale osteonecrozei extracțiilor

dentare (37,8%), chirurgiei parodontale și endodontice

(12%), intervențiilor de implantologie (3,4%) și a semnalat

o legătură cu boala parodontală în 28,6% din cazuri. În

pofida legăturii patogenice constatate între intervențiile de

chirurgie orală și osteonecroză ca urmare a tratamentului cu

bifosfonați, au fost semnalate mai multe cazuri de debut

spontan sau idiopatic; studiile mai recente indică un procent

mai mare al acestor forme de osteonecroză, de la 25-30% la

peste 40%.

Prin urmare, este evident din punct de vedere statistic modul

în care procentele individuale ale riscului de osteonecroză,

inclusiv asociate unul altuia, pot favoriza un cadru

nefavorabil dacă nu chiar dăunător recuperării pacientului.

9

În acest sens, deși cu unele limitări (lipsa dovezilor

științifice, câteva studii longitudinale și studii clinice

randomizate, în schimb, multe opinii ale unor clinici

individuale sau ale unor grupuri de experți individuali),

există o serie de recomandări, adresate medicului dentist și

chirurgului maxilofacial pentru gestionarea pacienților

tratați cu bifosfonați:

• Reabilitarea protetică nu ar trebui să fie pe bază de

implant, din cauza riscului de remodelare osoasă, care poate

apărea din cauza bolii, dar trebuie să prevadă doar reabilitări

cu proteze fixe sau mobile, eliminând, de asemenea,

exostozele de mari dimensiuni.

• În cazul în care durata tratamentului cu bifosfonați pe cale

orală este mai mică de trei ani și în absența factorilor de risc

la nivel local și/sau sistemic, este necesar să se atingă și să

se mențină o stare adecvată de sănătate dentară și

parodontală și de igienă orală.

În lipsa leziunilor obiectivate clinic, tratamentul

stomatologic trebuie sa fie extrem de conservator, evitând,

pe cât posibil, orice formă de intervenție chirurgicală. Prin

urmare, trebuie să se prefere terapia parodontală

nechirurgicală, tratamentele endodontice, aplicarea unei

atele pe dinții cu mobilitate mare, eliminarea factorilor

locali de risc (dispozitivele protetice sau obturațiile

inconsecvente, muchii dentare ascuțite sau tăioase) și

evitarea utilizării de medicamente vasoconstrictoare

asociate anestezicului local.

• Înainte de orice procedură invazivă care implică

manipularea oaselor maxilarului, se recomandă o

consultație de specialitate la medicul care prescrie

medicamentul, pentru a evalua posibila întrerupere a

tratamentului (3 luni, potrivit lui Marx, deși actualmente nu

există nicio dovadă științifică) sau prescrierea unui

medicament înlocuitor.

Suspendarea tratamentului cu bifosfonat nu are niciun efect

asupra activității de inhibare a osteoclastelor, întrucât timpul

de înjumătățire a medicamentului în același osteoclast este

de 10 ani, dar permite un anumit grad de angioneogeneză,

care este util pentru a contracara riscul de osteonecroză.

• Orientările ministeriale par să fie mai puțin favorabile în

ceea ce privește chirurgia implantară. Trebuie menționat

însă că, în 2005, Marx a propus un protocol chirurgical

bazat pe evaluarea în laborator a nivelului de C-telopeptidă

(CTX): Conform acestor date, riscul intervenției ar fi

ridicat numai în cazul unei valori CTX <100 pg / mL.

Având în vedere însă că există mai multe variabile care

afectează aceeași valoare CTX, în prezent, nu este posibil să

ne bazăm numai pe acest parametru pentru a programa sau

nu tratamentul.

10

Co

nd

iții

î

na

in

te

d

e in

te

rv

en

ție

11

PROFILAXIE

• Amoxicilină / acid clavulanic 1 g (eventual combinat cu

metronidazol) administrat 2 zile înainte de intervenția

chirurgicală și continuat timp de încă 7-10 zile după

intervenția chirurgicală.

• Levofloxacin sau azitromicină 500 mg (la pacienții

alergici la penicilină) administrată cu 2 ore înainte de

intervenție și o dată pe zi, în următoarele 5 zile succesive.

• Clindamicina în sine nu este adecvată, deoarece nu este

activă împotriva Eikenella și Moraxella și are o activitate

scăzută împotriva Actinomyces, care contribuie la leziunile

de osteonecroză mandibulară.

CONCLUZII

Osteonecroza maxilarului/mandibulei ca urmare a

tratamentului cu bisfosfonați este o boală încă în curs de

investigare. Datele din literatura de specialitate națională și

internațională indică o creștere a cazurilor în ultimul

deceniu. Prin urmare, este necesar să luăm toate măsurile

necesare pentru a preveni și a reduce la minimum un astfel

de efect nedorit. Această recomandare, care vizează toți

lucrătorii din domeniul sanitar, se dorește a fi un punct de

sprijin pentru gestionarea corespunzătoare a pacienților care

necesită îngrijire stomatologică și care au luat, iau sau vor

lua bifosfonați în cadrul tratamentului oncologic.

Recomandarea din 10 septembrie 2009

Ministerul Muncii, Sănătății și Politicilor Sociale

Prin urmare, medicul dentist va efectua o evaluare detaliată

a situației, va lua măsuri de atenuare a simptomelor

dureroase prin tratamente specifice și neinvazive, va stabili

o posibilă terapie cu antibiotice, precum și un program

frecvent de controale frecvente pentru a urmări evoluția

leziunii și pentru a evalua cu atenție eventualele intervenții

chirurgicale indispensabile.

BIBLIOGRAFIE

Management e protocollo terapeutico delle osteonecrosi

dei mascellari da bifosfonati - S.I.d.C.O. (Società

Italiana di Chirurgia Odontostomatologica) Responsabil

de proiect: Prof. Carmen Mortellaro

Raccomandazione per la prevenzione dell'osteonecrosi

della mascella/mandibola da bifosfonati - Ministerul

Muncii, Sănătății și Politicilor Sociale,

DEPARTAMENTUL DE CALITATE, DIRECȚIA

GENERALĂ PENTRU PROGRAMARE ÎN DOMENIUL

MEDICAL, NIVELURI DE ASSITENȚĂ ȘI PRINCIPII

ETICE DE SISTEM, BIROUL III

12

In

st

ru

me

nt

ar

ul

c

hi

ru

rg

ic

al

Viteza de rotație a frezei de sondare sub irigație 70-100 rpm

Viteza de rotație a frezei de sondare fără irigație MAX 40 rpm

FREZA DE SONDARE

Aceasta servește pentru efectuarea unui tunel de explorare

în os. După expunerea suprafeței osului unde se va aplica

implantul, se practică frezarea de adâncire și, după

efectuarea unei radiografii intraorale de control, se trece la

următoarea operațiune de frezare în trepte.

După ce s-a verificat fixarea corespunzătoare a

mecanismului de siguranță pe piesa contraunghi și circulația

corectă a soluției de răcire, se practică forajul de explorare

la o viteză de maximum 70 de rotații pe minut, verificând în

permanență dacă soluția este distribuită în mod

corespunzător, pentru a evita deteriorarea prin încălzire a

osului din jurul orificiului practicat și se continuă până la

atingerea adâncimii planificate în urma radiografiei

prealabile.

Pentru a limita riscul ca freza să alunece din poziție și să

deterioreze prin lacerație țesuturile moi din jur, practicați un

orificiu de deschidere în osul cortical, folosind o freză

pentru corticotomie de aproximativ 1,2 mm, în care este

poziționat dispozitivul de tăiere; în cazul în care este utilizat

bisturiul circular pentru a expune osul cortical, același

instrument perforează cortexul cu vârful. Perforația

respectivă previne alunecarea laterală a frezei.

SFAT UTIL

La finalul sondării, se recomandă efectuarea unei radiografii

de verificarea a poziției corecte a frezei de sondare, înainte

de a continua operațiunea.

NOTĂ

Sunt disponibile opritoare pentru freza de sondare cu

înălțime de 7, 8, 10 și 13 mm.

AVERTISMENT IMPORTANT

Vârful frezei prezintă o depășire de 1,5 mm pe lângă

lungimea indicată de marcajele de referință.

I N S T R U M E N T A R U L

C H I R U R G I C A L

FREZA ÎN TREPTE

După expunerea suprafeței osoase și după efectuarea unei

radiografii intraorale de control, se trece la următoarea

operație de frezare a unui tunel în os, pentru practicarea

unei cavități adecvate pentru a instala implantul.

După ce s-a verificat fixarea corespunzătoare a

mecanismului de siguranță la piesa contraunghi și circulația

corespunzătoare a soluției de răcire, se efectuează forajul la

o viteză care nu trebuie să depășească 70-100 rpm, prin

poziționarea frezei în contact cu suprafața intrării în

cavitatea perforată anterior cu freza de sondare, până la

atingerea adâncimii dorite.


Vârful frezelor în trepte prezintă o depășire de 1,5 mm pe

lângă lungimea indicată de marcajele de referință.

TARODUL-ALEZOR

Cu ajutorul tarodului se finisează tunelul osos,

transformându-l dintr-o cavitate în trepte într-o cavitate

cilindrică și de formă tronconică, în care urmează să fie

instalat implantul. Rrotiți manual tarodul cu ajutorul cheii,

până când instrumentul este fixat în cavitate, continuând

acțiunea de osteotomie până la finalizarea acesteia, indicată

de rotația liberă, dar precisă (fără abatere, adică pe axă) a

tarodului în cavitate.


A se evita rotirea instrumentului în afara axei, lărgind

excesiv cavitatea. Acest lucru ar putea afecta vindecarea,

până la o posibilă absență a integrării, care duce la pierderea

implantului.

TARODUL CU EVACUARE

Tarodul este utilizat pentru a imprima șuruburile cu filet

interior în pereții cavității osoase, obținute prin operațiunile

de frezare. Rotiți instrumentul cu ajutorul cheii manuale, de

dimensiuni corespunzătoare, continuând acțiunea de

tarodare până la finalizarea acesteia, indicată atât prin

atingerea marcajului prevăzut, cât și prin imposibilitatea de

a continua manevra, deoarece instrumentul a atins

congruența cu pereții și fundul cavității.


Se utilizează numai în prezența osului D2-D3.

13

Viteza de rotație a frezei în trepte sub irigație 30-70 rpm

Viteza de rotație a frezei în trepte fără irigație MAX 40 rpm

14

AL

EG

ER

EA

I

MP

LA

NT

UL

UI

A L E G E R E A I M P L A N T U L U I

T R A T A M E N T E L E D E S U P R A F A Ț Ă

MORDANSAREA CU ACID COMBINAT (SLA)

Suprafața este obținută prin sablarea și gravarea acidă ulterioară. Suprafața este realizată cu scopul de a crește

în mod semnificativ suprafața de contact și a favoriza diferențierea celulelor osteoblaste.

Suprafața prezintă un istoric amplu al stabilității și eficacității pe termen lung și constituie un tratament care

face ca dispozitivul să fie indicat în condiții standard și în prezența unor niveluri reduse de calitate sau

cantitate a țesutului osos.

Tratamentul de sablare și de gravare acidă ulterioară crește foarte mult valoarea („% area increase”), care

reprezintă suprafața de contact dintre implant și os. Acest tip de tratament este foarte fiabil, fiind utilizat de

mai mulți ani, cu rezultate excelente. Suprafața prezintă o rugozitate superficială medie Sa de 1,3 μ.

TRATAREA IMPLANTULUI CU PLASMĂ DE TITAN PRIN

PULVERIZARE (TPS - TITANIUM PLASMA SPRAYED)

Acest proces este realizat printr-un arzător cu arc de plasmă, în măsură să crească temperatura unui gaz nobil,

în care sunt pulverizate pulberi de hidrură de titan care, datorită fuziunii stratului superficial, aderă la corpul

implantului pe care sunt depuse. Plasma se produce între un anod de cupru și un catod de tungsten răcite.

Numeroase studii au arătat că tratarea cu plasmă de titan prin pulverizare nu numai că permite mărirea

suprafeței disponibile pentru adeziunea osoasă, ci induce și creșterea porțiunii suprafeței implantare, care vine

în contact cu țesutul mineralizat, în comparație cu implanturile de titan netede. Din punct de vedere clinic,

astfel de fenomene se reflectă într-o ancorare mai puternică a implantului în os.

ACOPERIREA CU NITRURĂ DE TITAN (TiN)

Datorită tehnologiei PVD, acoperirea izolează substratul, creând o barieră care produce un înveliș constant și

de înaltă calitate, care are un dublu rol: estetic, întrucât culoarea aurie nu lasă la vedere sub lumină implantul

din țesutul mucoasei, și, de asemenea, s-a dovedit prin studii bibliografice că previne proliferarea bacteriană

negativă în comparație cu o suprafață netratată. Este important să se sublinieze faptul că acoperirea cu TiN

modifică numai proprietățile de suprafață ale implantului, fără a modifica proprietățile substratului și

funcționalitatea biomecanică a acestuia.

IMPLANTUL MINIM

RECOMANDAT PENTRU

FIECARE SITUS IMPLANTAR

Pentru fiecare situs implantar este indicat un implant de tip

și dimensiune minime. Tipul de implant va fi ales în funcție

de caracteristicile locale ale situsului implantar. La osul de

tip D1, D2 și D3, și anume în locurile care, în general,

corespund oaselor 3, 4 inferior și 2, 3, 4 superior, pot fi

recomandate implanturile EVO MAC. Acesta este introdus

atunci când situsul implantar se află între două oase

corticale, dar osul central este spongios. Cu alte cuvinte, nu

ne aflăm într-o masă osoasă corticală, ci între două oase

corticale în mijlocul cărora există os spongios. De regulă,

aici nu se folosește tarodul. O eventuală tarodare este decisă

la caz la caz. Pentru osul D3 și D4 va fi utilizat în schimb

implantul standard, și anume implantul EVO TPS. Trebuie

precizat faptul că în osul D3 se va efectua tarodarea, în timp

ce în osul D4 nu se va efectua. Chiar și în zonele distale

inferioare, mai ales în prezența unui os foarte slăbit,

trapanarea nu ar trebui să fie efectuată. În ceea ce privește

tuberozitatea maxilei (osul D4), trebuie să se parctice o

perforație mai mică decât diametrul șurubului (de ex. pentru

șurubul cu diamentru de 4,5 mm se practică o perforație de

cu diametrul de 4,0 mm, folosind freza în trepte) și ulterior

se continuă cu o trecere a tarodului, fără tarodare.

Există, de asemenea, un implant pentru crestele atrofice,

EVO MCA, care este utilizat cu singura freză dedicată fără

alezaj și tarodare, și pentru ridicarea medie a sinusului

maxilar, EVO MRS.

Sub aceste dimensiuni, care sunt cele prevăzute în protocol,

este încă posibil un tratament implantoprotetic cu

prognostic bun, în condițiile în care se respectă câteva reguli

generale:

• nu se construiesc poduri, ci numai elemente sudate între

ele: un implant, un dinte;

• în cazul în care este necesar, se realizează dinți

biradiculari și, la limită, chiar și triradiculari;

• în zonele posterioare, se menține cel puțin diametrul de 4

mm, ideea fiind că, în zonele de încărcare, în special cele

mandibulare, implantul scurt și lat funcționează, în timp ce

implantul înalt și îngust nu funcționează.

Aceste situații în afara protocolului implică o creștere a

riscului, fapt care trebuie să fie raportat pacientului și bine

studiat de către operator. Respectând dimensiunile minime

indicate în tabel, puteți efectua, de asemenea, poduri clasice

cu un singur element intermediar. Nu se construiesc

niciodată poduri cu un număr de elemente intermediare mai

mari de unul. Unele studii (Kregzde 1993) care analizează

solicitarea osului și a implantului afirmă în mod convingător

că fragmentarea structurilor protetice în unități cât mai mici

posibil reduce semnificativ solicitarea asupra osului și

implantului.

Toate acestea sunt în concordanță cu tendința de reducere a

extinderii structurilor protetice, ca o măsură de reducere a

gradului de hiperstaticitate. Un grad ridicat de

hiperstaticitateeste cu atât mai periculos cu cât forțele care

acționează sunt mai greu de determinat: în esență, este

imposibil de prezis cum se va comporta o structură protetică

hiperstatică dacă forțele care acționează asupra sa sunt

nedefinite.

Mai mult decât atât, prin efectuarea unor reconstituiri

limitate, segmentul osos care sunt introduse implanturile

rămâne liber să se deplaseze în funcție de sarcinile

funcționale și nu este blocat în niciun fel de proteză.

Reconstrucția protetică cu implanturi PHI face posibilă

extinderea unui element, dar numai după două implanturi

consecutive. În cazul reconstituirilor foarte extinse, se

construiesc grinzi separate din câteva elemente, fără nicio

legătură cu încastrare (a se vedea tehnicile interlock sau

similare). Legătura cu dinții naturali nu se recomandă

niciodată; cu toate acestea, dacă se dorește a fi efectuată, nu

va fi niciun pericol dacă dintele natural va fi considerat

element pasiv și nu portant al punții.

Poziție Dimensiune Poziție Dimensiune

17-27 4.5/8 37/47 4.5/8

16-26 4.5/10 36/46 4.5/10

15-25 4.5/8 35/45 4.5/8

14-24 4.0/8 34/44 4.0/8

13-23 4.0/10 33/43 4.0/10

12-22 3.5/8 32/42 3.5/8

11-21 4.0/8 31/41 4.0/8

15

16

AL

EG

ER

EA

I

MP

LA

NT

UL

UI

IMPLANTUL EVO MCA GOLD

PENTRU CRESTE

REABSORBITE, ATROFIATE

SAU ÎN PREZENȚA UNOR

PEREȚI SUBȚIRI

Implantul EVO MCA GOLD este indicat pentru prezența

unui perete abrupt, ca urmare a resorbției osoase. În aceste

situații, inserția implantului provoacă leziuni la nivelul

cavității implantare și reduce suprafața de contact dintre

implant și țesutul osos. Mai precis, problemele cauzate

introducerea unui astfel de implant sunt două:

1) conturul perforației, din cauza convexității ridicate a

osului cortical de intrare, este foarte ovalizat; spirala

spongioasă deteriorează osul cortical care înconjoară

perforația, provocând o resorbție chirurgicală de tip

mecanic, care conduce la diminuarea suprafeței de contact

osoasă;

2) există o diferență de grosime și duritate între peretele

lingual și peretele vestibular; peretele lingual împinge

implantul spre exterior, provocând o schimbare a axei de

inserție; implantul se înclină vestibular, având ca rezultat

deteriorarea cavității implantare.

Aceste situații pot fi întâlnite atât în crestele înguste în care

trebuie să fie practicată perforația, cât și în etapa post-

extracție, când este necesară schimbarea axei rădăcinii.

În aceste cazuri, soluția este oferită cu siguranță de

implantul EVO MCA GOLD, deoarece permite o inserție

perfectă în axă cu cavitatea implantară, care este apărată de

posibile deteriorări.

Desigur, în crestele atrofice, partea care rămâne descoperită

va face obiectul unei regenerării tisulare (cu ajutorul unei

eventuale membrane). Cu toate acestea, trebuie precizat că,

având în vedere condițiile particulare (crestele atrofice și

chirurgia reconstructivă), este posibil ca nivelul de succes

raportat în mod corespunzător la pacient să nu fie cel al

implanturilor standard.

IMPLANTUL EVO MRS GOLD

PENTRU RIDICAREA MEDIE

A SINUSULUI MAXILAR

Ridicarea minimă a sinusului maxilar este o ridicare

efectuată printr-o puncție și înălțarea ulterioară a

membranei sinuzale cu ajutorul unei dălți, într-un țesut osos

cu înălțime de la 4 la 8 mm.

Ridicarea medie a sinusului este o înălțare a membranei

sinuzale efectuată în mod direct cu o daltă, într-un țesut

osos înalt de 2 până la 4 mm.

Implantul EVO MRS GOLD a fost proiectat pentru

ridicarea medie a sinusului și pentru cazurile particulare de

ridicare minimă.

RIDICAREA MINIMĂ A SINUSULUI

Ridicarea minimă este o operație necesară atunci când nu

există țesut osos suficient pentru inserarea unui implant

dentar în zona sinusului maxilar.

Această tehnică prevede prepararea cavității conform

etapelor protocolului de bază, până se ajunge la osul cortical

al membranei sinusale. În acest punct, cu o daltă special

concepută în acest sens, prin lovituri ușoare, se provoacă

fractura membranei sinusale și, în același timp, separarea

membranei Schneider. În acest fel se previne, de asemenea,

posibilitatea de lacerație a membranei însăși.

În special, în prezența unor creste osoase reabsorbite de

profilul abrupt, operațiunea de ridicare minimă a sinusului

maxilar poate fi complicată de prezența unui orificiu cu

margine eliptică, în care spirala osului spongios se

dovedește inadecvată. Din moment ce cantitatea de os

disponibilă este deja redusă, devine imperativă reducerea la

minimum a resorbției ca urmare a manevrei de introducere a

implantului. Profilul puțin agresiv al implantului MRS îl

face deosebit de potrivit pentru aceste situații speciale.

RIDICAREA MEDIE A SINUSULUI

Ridicarea medie a sinusului maxilar este o operațiune de

înălțare a membranei sinusale, obținută direct cu ajutorul

unei dălți. Grosimea osoasă de susținere, cu o grosime între

2 și 4 mm, este în întregime formată din os cortical. Se

ajunge la os urmând protocolul standard (crearea de

opercule gingivale sau prin incizie în creastă). În cazul în

care osul este neted, se trece direct la fracturare folosind

dalta; dacă osul este dur și prezintă creste mici, acestea

trebuie să fie nivelate folosind o freză de os specială.

Dalta trebuie să acționeze foarte precis pe o suprafață plană,

înaintând cu lovituri mici. La momentul fracturii, operatorul

sesizează o schimbare a zgomotului ciocanului și a

rezistenței la înaintare, care devine aproape inexistentă. În

acest moment, se efectuează ridicarea sinusului și a

membranei Schneider, continuând cu introducerea

obturantului osos (os autolog sau material de regenerare

osoasă sau o combinație a celor două, în amestec cu

lincomicină), într-o cantitate corespunzătoare unei picături

de apă.

Având în vedere țesutul osos insuficient, obiectivele

principale care trebuie realizate sunt:

1) obținea stabilității primare pe osul cortical;

2) reducerea resorbției osoase din cauza operațiunilor

chirurgicale.

Acest obiectiv este realizat cu ajutorul implantului MRS,

care este prevăzut cu un filet special adaptat pentru osul

cortical.

Vindecare are loc prin cicatrice osoasă externă și trebuie să

fie diagnosticată clinic și radiologic la 3 și la 6 luni. Având

în vedere specificul condițiilor inițiale, trebuie să se țină

seama de faptul că nivelul de succes s-ar putea dovedi mai

mic decât cel al implantelor standard. Tocmai din cauza

condițiilor speciale pe care le implică utilizarea unor astfel

de implanturi, trebuie menționat că atât pentru ridicarea

minimă a sinusului, cât și pentru cea medie, se va ține cont

cu strictețe nu numai de contraindicațiile generale, ci și de

contraindicațiile privind bolile sinusurilor maxilare (de

exemplu, sinuzita acută și cronică).

17

INDICATII PENTRU

IMPLANTURILE IMEDIATE

POST-EXTRACȚIONALE ȘI

PROTOCOLUL CHIRURGICAL

De multe ori, mai ales la tineri, pierderea osoasă post-

extracțională este impresionantă deja în câteva luni.

Reducerea țesutului moale implică, în general, dispariția

celei mai mari părți a gingiei. Este regretabilă în special

pierderea gingiei marginale, țesut care pare în măsură să

asigure o stabilitate biologică mare în zona canalului. Deloc

neglijabilă este și păstrarea papilelor, aceasta fiind

modalitatea prin care implantul imediat post-extracțional

permite cel mai bun rezultat posibil cu terapia

implantoprotetică, oferind situația cea mai asemănătoare

dintelui natural. Având în vedere că literatura de specialitate

recomandă ca fiabilă această tehnică, implantul imediat

post-extracțional trebuie să fie considerat o indicație

obligatorie, dacă există condițiile preliminare pentru

succesul intervenției. Acestea constituie un adevărat

protocol tehnic general al tehnicii:

• EXISTENȚA CELOR PATRU PEREȚI ALVEOLARI;

• SPAȚIU PERIAPICAL DE ANCORARE: 2 SAU 3 mm

ÎN JURUL APEXULUI RĂDĂCINII;

• LIPSA ABSOLUTĂ A INFLAMAȚIEI LOCALE;

• ÎNDEPĂRTAREA CHIRURGICALĂ A TUTUROR

ȚESUTURILOR NEALVEOLARE (EPITELIAL ȘI DE

GRANULAȚIE);

• AMPLASAREA GÂTULUI IMPLANTULUI LA

NIVELUL CRESTEI OSOASE ALVEOLARE;

• PREZENȚA UNUI COAGUL PERIIMPLANTAR

(IMPLANTUL NU TREBUIE SĂ OCUPE ÎNTREAGA

ALVEOLĂ DENTARĂ);

• SUTURAȚI NUMAI PENTRU A AMPLASA UN

EVENTUAL LAMBOU.

18

AL

EG

ER

EA

I

MP

LA

NT

UL

UI

PREGĂTIREA

CAVITĂȚII

PROCEDURI OPERATORII

Procedurile operatorii care permit expunerea osului cortical,

cu ajutorul unui bisturiu circular sau prin incizie în creastă

și retracție, respectă acest protocol chirurgical. Procedurile

care prevăd ridicarea unui lambou, impunând, în plus față

de incizia în creastă, incizii de evacuare laterale, reprezintă

protocoale mai complexe. În cazul în care doriți să recurgeți

la incizii de evacuare, se recomandă una de evacuare la

depărtare de implanturi. Aceasta, de preferință, la o distanță

de 3-4 mm de la ultimul implant, se va efectua cu grosime

parțială în zona distală vestibulară pe aproximativ 5 mm și

mezial la grosime totală. Prin această măsură, distribuția

țesutului moale în jurul implanturilor nu produce expunerea

osoasă în zona de evacuare distală. Procedurile sunt două și

diferă pentru că în prima există gingie aderentă din

abundență (atât în extensie, cât și în grosime; este utilă

eliminarea unei anumite cantități de țesut, care apare, de

obicei, în zonele distale superioare), în timp ce în a doua se

prevede economosirea gingiei aderente și localizarea

acesteia în jurul gâtului implantului. Pregătirea sălii de

operație și a câmpului operator trebuie să permită efectuarea

tuturor operațiunilor legate de intervenție în condiții sterile;

fiecare instrument chirurgical trebuie introdus apoi în

cavitatea orală în această stare. Câmpul operator este

pregătit cu abluțiuni de clorhexidină în soluție de 0,1%. Se

practică anestezie locală, care este de tip plexic terminal; se

va evita anestezia tronculară pentru a menține sensibilitatea

canalului mandibular neurovascular.

PROCEDURA CU EXPUNEREA

OSULUI CORTICAL

Această procedură permite expunerea osului cortical în

punctul de intervenție, fără a desprinde un lambou: mai

precis, reduce costul biologic al operațiunii și o simplifică

foarte mult. Procedura se va adopta în toate cazurile în care

există gingie din abundență în jurul implantului, perimetral,

aproximativ 3 mm. Chiar și o grosime considerabilă a

gingiei indică utilizarea bisturiului circular. După marcarea

poziției implantului pe gingie, folosind o mască specială,

după ce ați verificat dacă punctul de intrare a implantului

este compatibil cu anatomia profundă a crestei osoase, se

trece la practicarea inciziei preliminare, folosind bisturiul

circular special, având același calibru al implantului

selectat. Viteza de rotație a bisturiului trebuie să fie mult

moderată (30-70 rotații pe minut). Se detașează restul

gingiei circulare cu un elevator periosteal chirurgical

adecvat. După prinderea restului gingival cu un Klemmer,

acesta se disecă cu un bisturiu și este îndepărtat, expunând

suprafața osului.

NOTĂ

Neridicarea marginii gingivale este o posibilă facilitare:

dacă considerați necesară ridicare, o puteți face.

19

Viteza de rotație a bisturiului circular 30-70 rpm

20

PROCEDURA DE INCIZIE ÎN

CREASTĂ

Corticala osoasă bucală trebuie să fie respectată

întotdeauna. Vestibular, insuficiența corticalei osoase se

corectează cu ajutorul unor tehnici de regenerare care

acoperă însă cel mult două treimi coronale.

În cazul în care gingia aderentă este mai puțină și nu

înconjoară cu cel puțin 3 mm gâtul implantului, se

recomandă salvarea gingiei aderente și dispunerea acesteia

astfel încât să formeze un guler protector pe circumferința

implantului. Aceasta implică o poziție precisă în favoarea

prezenței unui guler de gingie aderentă în jurul implantului.

Observația clinică ne permite să fim în favoarea prezenței

acestui guler gingival ca un factor de protecție a părții

intraosoase a implantului. Este necesar un ghid în acest

sens, întrucât literatura de specialitate nu pare să indice

niveluri de succes care să diferențieze periimplanturile

înconjurate sau nu de gingie aderentă, în condiții bune de

igienă. Managementul clinic al evenimentelor inflamatorii

acute peri-implantare permite constatarea faptului că aceste

întâmplări au loc, în marea majoritate a cazurilor, la

implanturile fără gulerul gingiei aderente, în totalitate sau

parțial. În practica clinică, se constată de multe ori

comportamente necorespunzătoare ale pacientului, care nu

respectă regulile de igienă pentru proteza proprie. În aceste

cazuri, durata de viață a implantului protejat de gingia

aderentă nu numai că este mai mare, ci aceeași calitate a

duratei de viață a implantului este incontestabil mai bună

decât cea a unui implant în mucoasă liberă. Pentru a

rezuma, în cazul în care există gingie aderentă, posibilitatea

de a apariție a periimplantitei în condiții de igienă precară s-

a redus drastic. O temă foarte interesantă poate fi depistarea

numărului de evenimente inflamatorii acute care au loc în

condiții de igienă precară controlată, în două situații

diferite: implante cu sau fără guler de gingie aderentă.

Susținerea prezenței unui guler de gingie conduce la

favorizarea intervențiilor de transplant gingival, înainte de

implant, în zonele în care este posibil, din cauza lipsei

materialului, să se adopte tehnica de conservare și de

extindere a gingiei. În zona în care intenționați să

introduceți implantul, se va practica o incizie în creastă pe

toată grosimea, de formă liniară, care divide mai mult sau

mai puțin în jumătate țesutul aderent. Poate fi utilă

ajungerea până la șanțul dintelui mezial. Cu ajutorul unui

elevator periosteal se depărtează țesutul, pentru a expune

aproximativ 3 mm de os cortical. Intervenția este efectuată

apoi prin această deschidere, menținând gâtul implantului

sub nivelul gingiei, dar deasupra nivelului corticalei osoase.

După finalizarea inserției implantului, gingia este suturată.

Prin această operațiune, gingia se îndepărtează în mod

substanțial în jurul implantului sau al implanturilor.

Rezultatul final este foarte interesant pentru că veți obține o

augmentare netă a țesutului aderent, care ajunge să acopere

complet implanturile, pornind de la o suprafață gingivală

uneori minimă. Este clar că, în zonele frontale, posibilitățile

oferite de această tehnică sunt cu adevărat uimitoare,

deoarece permit restaurarea deficitului tisular (inclusiv

osos) inestetic și reconstrucția papilelor și a parabolelor.

Estetica și funcționalitatea sunt astfel restaurate cu ușurință

într-o singură intervenție implantară.

NOTĂ

Corticala osoasă bucală trebuie să fie respectată

întotdeauna. Vestibular, insuficiența corticalei osoase se

corectează cu ajutorul unor tehnici de regenerare care

acoperă însă cel mult două treimi coronale.

PR

EG

ĂT

IR

EA

C

AV

IT

ĂȚ

II

INCIZIA ÎN CORTICALA

OSOASĂ ȘI FREZAREA CU

FREZĂ PILOT

În punctul de inserție a implanturilor este practicată o

incizie a corticalei cu un instrument rotativ adecvat, de

maxim 1 mm în diametru. Corticala osoasă expusă poate

prezenta un profil ascuțit sau, în orice caz, care ar putea

îngreuna poziționarea corectă a frezei pilot. Metoda cea mai

simplă și cu cele mai puține implicații biologice este aceea

de a aborda frezarea aproape perpendicular pe osul expus

vestibular. După depășirea primei corticale, freza pilot se va

alinia treptat la axa implantului. Alternativ, profilul osului

cortical poate fi regularizat printr-o operație de osteoplastie.

21

22

FORAREA CAVITĂȚII

PRELIMINARE

Frezarea cavității preliminare are loc într-o singură etapă, în

osul D2, D3, D4; în osul D1 se face treptat. Procesul de

frezare folosind freza în trepte (fără dispozitive de tăiere

laterale) permite autocentrarea frezelor față de oasele

corticale. Fiind mai consistente decât osul spongios, acestea

pot genera mici devieri laterale, care aduc freza în zona

osoasă mai moale și centrală a crestei. În osul cortical (D1),

forajul progresiv determină îndepărtarea unei cantități foarte

mici de țesut osos, permițând o manevră de formare a

cavității foarte delicată. Numărul de treceri și de calibre care

vor fi utilizate ulterior depinde de tipul de consistență

osoasă. Prin urmare, este prevăzută instalarea pe piesa de

mână contraunghi a frezei în trepte alese în prealabil, pentru

a începe realizarea cavității preliminare. Viteza de rotație a

frezei trebuie să fie redusă mult (30-70 rotații pe minut).

Este preferabil să se utilizeze piese de mână contraunghi cu

reduceri însemnate (70-260 sau mai mari). Se verifică dacă

fluxul de ser fiziologic (temperatura camerei) distribuit de

freză este regulat. Fluxul trebuie să fie caracterizat printr-o

presiune scăzută și un flux abundent; fluxurile cu presiune

ridicată pot fi foarte periculoase. Acestea pot genera

emfizem lichid, de exemplu, al glotei, care poate fi fatal

pacientului (în literatura de specialitate sunt descrise două

decese din cauza emfizemului). Se așează degetul arătător și

degetul mare al mâinii stângi, în opoziție, pe părțile laterale

ale situsului operator, se așează vârful frezei în tunelul creat

cu freza sondă și se efectuează frezarea de-a lungul

tunelului deja trasat cu freza sondă. Presiunea care trebuie

exercitată asupra piesei de mână este cea adaptată pentru a

determina scufundarea frezei, care tinde să se fixeze imediat

în canalul deja trasat, urmând consistența mai redusă a

canalului osos. Linia de înaintare este astfel predeterminată,

fiind linia sau spațiul de separare a corticalelor. Prin

adoptarea acestei scheme de frezare a cavității preliminare,

posibilitatea unor erori involuntare grave este drastic redusă

și / sau anulată. Devierea mandibulei în regiunea

sublinguală este un eveniment potențial periculos din cauza

prezenței unor structuri vasculare importante. Se va acorda

o atenție deosebită pentru a evita acest tip de incident.

Caracteristicile frezei trebuie să fie de așa natură încât să

asigure contactul precis dintre freză și osul cortical

mandibular (se va păstra o turație foarte mică: 30-70 rpm).

În cazul în care osul este fragil și delicat, turația trebuie să

fie redusă și mai mult, până la 10-20 rotații pe minut. În

acest fel, sensibilitatea manuală nu este distorsionată de

viteză și previne erorile de apreciere; la viteze atât de reduse

chiar, se limitează chiar și posibilele daune cauzate de

devierea în țesuturile moi.

NOTĂ

Frezele în trepte sunt realizate din oțel chirurgical de înaltă

rezistență. Capacitatea de tăiere a frezei în trepte este

garantată până la 30-40 de utilizări, în funcție de tipul de os

și de tipul de uzură a marginilor de tăiere.

PR

EG

ĂT

IR

EA

C

AV

IT

ĂȚ

II

Viteza de rotație a frezei sub irigație 30-70 rpm

Viteza de rotație a frezei fără irigație MAX 40 rpm

OSTEOTOMIA CAVITĂȚII ÎN

TREPTE

Tehnica progresivă este esențială, deoarece permite

abordarea în condiții de siguranță a frezării unui os foarte

compact. sunt folosite freza de sondare și freza în trepte,

până la atingerea diametrului dorit. Următoarea operațiune

după formarea cavității în trepte este osteotomia, care

permite rectificarea cavității. Se acționează cu alezorul

având un calibru mai mic decât diametrul definitiv,

folosindu-l la final pe cel definitiv. Următoarea operațiune

după formarea cavității în trepte este osteotomia, care

permite rectificarea cavității. Aceasta operaţiune este piatra

de temelie, care asigură precizie și permite repetabilitatea.

Toleranța față de dimensiunile instrumentului este cu

siguranță mai mică de 5 microni, dacă se care operează într-

un țesut suficient de consistent. Prin urmare, există limitări

legate de textura osoasă. Procesul de osteotomie manuală

este valabil în osul D1-D2-D3, dar nu mai este valabil în

densitatea osoasă D4, a cărui rarefiere extremă nu asigură o

rezistență adecvată tipului de forțe care se vor aplica.

Alternativ, poate fi realizată o frezare în trepte, cu un

diametru mai mic decât cel prevăzut, după care se poate

practica o osteotomie atentă și delicată a cavității, cu tarodul

de calibrul prevăzut. În osul D4, în regiunea tuberozității,

uneori în maxilarului distal și în unele cazuri de

osteoporoză, nu se va folosi tarodul-alezor. Imediat după,

este necesar un diagnostic al densității osoase. De fapt,

atunci când în timpul frezării există senzația pătrunderii în

miez de pâine, este prezent osul de tip D4, prea moale

pentru a utiliza tarodul. Tarodul nu se folosește nici în acele

cazuri în care osul cortical superficial prezintă o anumită

grosime, dar osul spongios este atât de subțire încât are o

consistență de tip D4; pe un teren atât de moale, frezarea în

trepte îndepărtează deja singură cantitatea de țesut care ar

trebui să fie îndepărtată ulterior cu tarodul. Operația de

osteotomie începe cu introducerea tarodului în cavitatea în

trepte, unde se sprijină pe o suprafață considerabilă, fără a fi

forțat. Rotația se face manual, cu o cheie cu clichet, ținută

între degetul mare și arătătorul în opoziție. După alegerea

cheii celei mai potrivite situației anatomice, se imprimă

tarodului o mișcare de rotație, exercitând o presiune minimă

de coborâre. În general, este suficientă presiunea exercitată

de sprijinirea mâinii pe cheie.

Forța de rotație este cea care servește pentru a depăși

rezistența osului; cu o mișcare ușoară și progresivă, se

obține o înaintare rotativă, fără smucituri bruște, axială și

eficientă.

ȘTIAȚI CĂ?

Puteți folosi tarodul cu ajutorul unui adaptor pentru piesa de

mână contraunghi (15-40 rotații pe minut).

AVANTAJELE OSTEOTOMIEI

MANUALE:

‣ VITALITATEA PEREȚILOR

SITUSULUI.

‣ VITALITATEA

TRANSPLANTULUI DE OS

AUTOLOG.

‣ REGENERARE ȘI CHIRURGIE

MONOFAZICĂ.

23

24

Osteotomia se face corect prin îndepărtarea ulterioară a unor

porțiuni de țesut osos de pereții cavității preliminare, așadar,

se recomandă mai multe rotații și o presiune verticală slabă.

Tarodul tinde să cupleze spontan; îndepărtarea unor cantități

mici de material de pe pereți permite aplicarea unor forțe

ușoare și un control excelent al mișcării. În zonele cu

densitate osoasă mai mare, tarodul-alezor poate fi extras

după un anumit număr de rotații. Astfel, pot fi eliminate

resturile de os din șanțuri, care pot fi conservate într-o

soluție de antibiotic și reutilizate în cazul operațiunilor de

osteoplastie, inclusiv în combinație cu alte materiale de

regenerare osoasă. Osul spongios proaspăt tratat în mod

corespunzător prezintă o cantitate mare de celule osteogene.

Aceste posibilități fac din tarodul alezor cel mai bun mijloc

de prelevare țesut osos pentru alotransplant. De regulă, cu

titlu pur informativ, în osul D1 sunt necesare 4 operațiuni de

curățare a alezorului, în osul D2 două sau trei, în osul D3

una sau niciuna, în cazul în care aveți senzația că alezorul se

rotește excentric. Așa cum în osul deosebit de dur se poate

freza cu freze în trepte cu mărimi progresive, și alezorul

acesta fi folosit în același mod.

Acest lucru este indicat în două cazuri:

1) dacă doriți să colectați os pe care să îl grefați ulterior: se

frezează o cavitate în trepte îngustă, care va fi lărgită

ulterior folosind un alezor după altul și colectând toate

reziduurile;

2) într-un os deosebit de dur, după frezarea în trepte (de

exemplu, pentru un implant ⍉4.5 H.10 mm), se folosește

mai întâi alezorul ⍉3.5 H.10 mm și apoi ⍉4.0 H.10 mm, iar

la final cel de ⍉4.5 H.10 mm. Osteotomia progresivă în

osul compact are scopul de a lărgi secțiunea apicală și de a-i

conferi formă conică, pentru a facilita inserția tarodului

urmator. După atingerea adâncimii dorite, mai precis,

același marcaj de referință al frezei în trepte, operațiunea de

osteotomie este finalizată. Examinarea instrumentului

chirurgical va indica dacă în scobituri este prezent țesut

osos rezidual. Dacă nu există reziduuri, atunci este evident

că acestea se găsesc în cavitate, din care este foarte

important să fie îndepărtate (curățarea cu spatula

chirurgicală și spălare cu ser fiziologic).

NOTĂ

Tarozii pentru osteotomie sunt realizați din oțel chirurgical

de înaltă rezistență.

NOTĂ

Tehnica progresivă este esențială, deoarece permite

abordarea în condiții de siguranță a frezării unui os foarte

compact.

sunt folosite freza de sondare și freza în trepte progresive,

până la atingerea diametrului dorit.

Se acționează cu alezorul având un calibru mai mic decât

diametrul definitiv, folosindu-l la final pe cel definitiv.

PR

EG

ĂT

IR

EA

C

AV

IT

ĂȚ

II

NOTĂ

În tehnica chirurgicală a vindecării primare este esențial să

nu se provoace presiuni hidraulice în os. Reziduurile de la

osteotomie trebuie îndepărtate cu grijă, astfel încât să nu fie

comprimate pe pereți la operațiile ulterioare. Simpla spălare

cu ser fiziologic nu este suficientă pentru a desprinde

reziduurile coagulate de pe pereți și/sau din fundul cavității.

Îndepărtarea reziduurilor osoase este face cu o spatulă

chirurgicală numărul zero. Atenție la îndepărtarea eficientă

a reziduurilor pe alezor a reziduurilor lipsă; ulterior,

folosind spatula, explorați cavitatea, pentru a vă asigura de

consistența pereților și a fundului acesteia. Folosirea

spatulei are ca scop curățarea și pereții nu trebuie rașchetați

cu forța, ci curățați cu grijă.

Se trece apoi la spălarea cavității cu ser fiziologic (o seringă

de 20 cc). Acul seringii trebuie să fie de secțiune adecvată.

OPERAȚIUNILE DE TARODARE

Protocolul prevede utilizarea unui tarod care decupează în

pereții cavității spirala principală a implantului. Utilizarea

tarodului evită alterarea structurii implantului (fenomene

datorate torsiunii, eventualelor deformări relative, sfredelirii

osului pentru inserția șurubului și a elementului de

intercalație a suprastructurii) și împiedică, în principal, ca

eventuala autofiletare efectuată de suprafața implantului să

capteze și să atragă structuri filamentare biologice, cauzând

astfel fenomene ischemice și / sau necroza țesutului din jur.

Tarodul favorizează curgerea fluidelor organice în modul

cel mai adecvat și permite, de asemenea, colectarea și

acumularea în cavitatea a unor fragmente și eventuale

reziduuri între filete. Și tarodul, la fel ca alezorul pentru

osteotomie, este utilizat în mod corect numai într-un țesut

cu densitate suficientă, care este echivalentul unui țesut D2-

D3. Acesta nu se va folosi în țesutul cu densitate D1-D4 și

nici în cazurile în care nu se efectuează osteotomia și

rectificarea cavității.

NOTĂ

Tarodul este din titan, întrucât, forând în os pentru a primi

corpul filetat, poate lăsa unele reziduuri, care este de

preferat să fie de oxid de titan. Tarodul este folosit în toate

cazurile de os consistent (D2-D3); Noi nu se folosește

niciodată în osul cortical sau foarte tare dur (D1) sau în cel

foarte moale (D4).

25

INSERȚIA

IMPLANTULUI Cu o cheie hexagonală manuală se înșurubează lent, cu

mișcări alternative înainte și înapoi, pentru a se evita

tensiunile mecanice în țesutul osos și pentru a permite

lichidului să curgă în exterior. Această manevră începe

atunci când implantul s-a fixat deja în deja angajată în

cavitate aproape complet; înșurubarea este liberă și nu

necesită niciun efort. Implantul se fixează în cuplajul conic

cu osul spre final. Cu aproximativ 2-3 mm înainte de a

ajunge în poziția finală, se simte o anumită rezistență, care

impune aplicarea unei forțe de rotație. Rezistența apare la

începutul autofiletării apicale. După autofiletarea apicală

(care corespunde unui număr de 2-3 rotații complete ale

implantului), se ajunge în poziția dorită. Implantul se

fixează astfel încât este imposibil să se continue

înșurubarea, dacă nu doriți să produceți fracturi. Implantul

pe poziția de cuplare conică se opune mecanic inserției mai

în profunzime.

NOTĂ

Implantul EVO TPS cu înălțime de 8 mm este avut în

vedere pentru osul superior; de fapt, implantul tratat cu

plasmă prin pulverizare este specific pentru osul spongios,

în timp ce implantul EVO MAC este specific pentru osul

compact. Implantul EVO MAC cu înălțime de 8 mm este

pentru osul inferior, deoarece osul inferior este de obicei un

os cortical.

SFAT UTIL

Cât de mult trebuie introdus în profunzime implantul?

În general, implantul este poziționat la același nivel cu

creasta osoasă.

În cazul în care suprafața nu este uniformă, se recomandă să

așezați implantul și puțin sub nivelul crestei, astfel încât

toate părțile șurubului să fie cel mult la același nivel, dar

niciodată peste nivelul crestei osoase.

În situsurile post-extracționale, introduceți implantul la 1-2

mm sub creasta osoasă.

NOTĂ

Mișcările „înainte și înapoi”: introducerea cheii cu clichet și

înșurubarea cu mișcări lente înainte și înapoi, pentru a evita

tensiunile mecanice în țesutul osos și pentru a permite

lichidelor să curgă.

ȘTIAȚI CĂ?

Puteți insera implantul cu ajutorul unui adaptor pentru piesa

de mână contraunghi (15-40 rotații pe minut).

26

IN

SE

RȚ

IA

I

MP

LA

NT

UL

UI

Cuplul pentru introducerea manuală a

implantului 25-45 Ncm

Inserția implantului folosind piesa contraunghi 15-40 rpm

Este prezent în ambalajul steril al implantului; este utilizat

în cazul în care doriți să acoperiți în întregime implantul

după introducere. Redeschiderea implantului în 3-6 luni este

urmată de folosirea bontului de vindecare.

Acoperirea implantului în cadrul acestui protocol prevede

mai multe soluții, care trebuie să fie raportate la nevoile

clinice care pot apărea de la caz la caz.

Situația prevăzută ca standard este cea în cazul vindecării

submucoase (vindecare sub lamboul mucoperiosteal închis),

caz în care se recomandă utilizarea bontului inclus în

pachetul implantului. Vindecare zonei submucoase se

recomandă în indicațiile de relevanță estetică și pentru

implanturi cu regenerare osoasă ghidată simultană sau

tehnică, cu membrană. Este necesară a doua intervenție

chirurgicală pentru a descoperi implantul și a introduce

componenta protetică dorită.

La introducerea bontului, verificați dacă cavitatea internă a

implantului este curată și lipsită de sânge. Bontul poate fi

strâns manual cu ajutorul unei chei cu cap hexagonal sau cu

ajutorul cheii dinamometrice, la un cuplu de 8-10 Nm.

27

Cuplul de strângere a bontului Manual 8-10 Ncm

A M P L A S A R E A B O N T U L U I

28

ETAPA POST-

OPERATORIE După intervenție, pacientul nu simte durere deloc sau foarte

puțin, timp de aproximativ 6-8 ore, chiar și în absența

analgezicelor. De regulă, după 2-3 zile, se poate aplica un

element provizoriu, care nu interferează cu implantul. În caz

de necesitate absolută, elementul provizoriu poate fi pregătit

imediat.

Mare atenție la ancorarea părții care afectează implanturile;

de asemenea, trebuie să vă asigurați că, în primele 2-3 zile

(și nu numai), pacientul folosește gel cu clorhexidină pe

proteză înainte de a monta.

Alimentele consumate în prima zi ar trebui să fie semi-

fluide și reci. Pentru următoarele zile, dieta este liberă.

După prima zi, pacientul trebuie să efectueze în mod

obligatoriu o operațiune de curățare delicată a implanturilor,

operațiune care capătă treptat caracteristicile igienei orale

normale.

La o săptămână după intervenție, pacientul este examinat

pentru a vedea dacă bonturile de vindecare sunt stabile și,

cu această ocazie, pot fi eliminate punctele de sutură. O

atenție specială trebuie acordată verificării elementului

provizoriu, care trebuie să se fi adaptat bine și să nu

interfereze cu implanturile. Morfologia șanțurilor trebuie

adaptată pentru a nu genera efecte de aspirație a gingiei cu

proliferare nedorită în jurul zonelor acoperite. Este bine să

solicitați pacientului să efectueze câteva cicluri de mișcări

masticatorii și de protruzie și lateralitate.

Următorul control se poate face după alte 15/20 de zile; cu

această ocazie, se verifică răspunsul implanturilor la

percuție în diferite direcții: sunetul astfel obținut cu un

instrument metalic trebuie să fie acut. Un sunet grav indică

prezența de țesut moale. Sunt repetate, tot cu mare atenție la

interferență, operațiunile de control al elementelor

provizorii și al capacelor de acoperire a implanturilor. După

eventuale adaptări, pacientul este pregătit pentru luarea

primelor amprente protetice.

În cazurile protocolare, implanturile PHI, după o perioadă

minimă de trei luni (de obicei, vindecarea are loc în jur de

30 zile, deoarece este o vindecare primară, similară în

totalitate vindecării unei fracturi simple), pot fi încărcate

atât pe maxilarul superior, cât și pe cel inferior.

În cazul în care apar complicații care recomanda aplicarea

conceptului de prudență, ar trebui prelungită perioada de

vindecare, în funcție de severitatea patologiei pacientului.

NOTĂ

Printre cele mai frecvente cazuri de eșec se numără igiena

orală deficitară a pacientului și FUMATUL. Alte cauze

posibile sunt: infecții, lipsa țesutului osos utilizabil și / sau

calitatea slabă a osului rezidual și tehnica chirurgicală

insuficientă și / sau inadecvată.

ET

AP

A

PO

ST

-O

PE

RA

TO

RI

E

CONDIȚIONAREA

MUCOASEI Componenta secundară a vindecării inițiază prima fază de

profilare a țesuturilor moi. Șuruburile de vindecare PHI au

fost proiectate pentru a fi raportate la dimensiunea

componentelor protetice, al cărui profil în urmează.

În cazul vindecării submucoase, sunt disponibile șuruburi de

vindecare de diferite înălțimi pentru diferitele platforme.

Acestea permit o vindecare intraosoasă simplă, datorită

înălțimii și diametrului lor adaptate la diametrul

implantului.

În general, se recomandă o restaurare provizorie pentru a

obține un rezultat estetic bun. Atunci când este necesară

accelerarea, există două tipuri de componente secundare:

componente secundare provizorii din PEEK și componente

secundare provizorii din titan. Acestea suportă tratamentul

pregătitor suplimentar al țesuturilor moi.


Respectați perioadele de vindecare fiziologice. Nu încărcați

implantul mai devreme de 12 săptămâni. În cazul ridicării

medii a sinusului maxilar sau a ridicării în etapa post-

extracțională, perioada de vindecare trebuie prelungită.

29

Cuplul de strângere a șuruburilor

de vindecare Manual 8-10 Ncm

30

CO

ND

IȚ

IO

NA

RE

A

MU

CO

AS

EI

NOTĂ

Cavitatea implanturilor PHI EVO este aceeași, indiferent de

mărime, prin urmare, dacă nu se folosește un șurub cu

închiderea totală (fără platform-switching), nu este

obligatoriu să se folosească diametrul corespunzător

implantului introdus. Rămâne la latitudinea utilizatorului să

condiționeze traseul transmucozal cu șurubul pe care îl

consideră adecvat, în funcție de cel mai bun rezultat

protetic.

ÎNTREȚINEREA INSTRUMENTARULUI CHIRURGICAL Sunt cunoscute complicațiile legate de utilizarea de instrumente uzate pentru pregătirea situsului implantar. Aceste complicații

care provin, de exemplu, din imprimarea unei forțe mai mari în utilizarea instrumentului și o supraîncălzire ulterioară a

pereților adiacenți pot duce la necrotizarea țesuturilor și la eșecul implantului. Întreținerea corespunzătoare de către medic, o

curățare perfectă a instrumentelor, în special a găurilor și cavităților, înlocuirea periodică a frezelor care facilitează operațiunea

de pregătire a cavității și respectarea etapelor din acest protocol garantează succesul intervenției. De asemenea, este necesară

verificarea periodică a funcționării corecte și a uzurii dispozitivelor cu utilizare comună, cum ar fi piesa contraunghi.

CURĂȚAREA

Toate instrumentele chirurgicale vin NESTERILIZATE. Înainte de utilizare, aceste dispozitive trebuie să fie curățate,

dezinfectate și sterilizate, urmând protocoalele normale de sterilizare în autoclavă. Aceste procese trebuie să fie efectuate

înainte de fiecare utilizare. Nerespectarea acestor indicații poate conduce la apariția infecțiilor încrucișate. Repetarea

proceselor descrise în acest paragraf are un efect minim în ceea ce privește uzura dispozitivului.

Cât mai curând posibil, după fiecare utilizare a instrumentelor, așezați-le într-un recipient umplut cu o soluție dezinfectantă și

acoperiți-le cu o pânză. Scopul acestei operațiuni este de a preveni uscarea contaminanților care provin de la pacient, facilitând

curățarea și făcând-o mai eficientă.

În cazul curățării în baie cu ultrasunete, folosiți o soluție de detergent adecvat (se recomandă utilizarea exclusi de detergenți

neutri); concentrația soluției și timpul de spălare trebuie să respecte instrucțiunile producătorului; folosiți apă demineralizată

pentru a preveni formarea petelor și urme superficiale. La momentul descărcării, verificați fundurile dispozitivelor, orificiile

etc.

În cazul curățării manuale, folosiți un detergent neutru corespunzător, urmând instrucțiunile de utilizare; periați dispozitivele

cu peri moi, sub jet de apă; folosind peria, aplicați soluția de curățare pe toate suprafețele și clătiți cu apă distilată, timp de cel

puțin 4 minute; asigurași-vă că apa pătrunde din abundență prin orice orificii. După clătire, uscați foarte bine dispozitivele și

introduceți-le în ambalaje de sterilizare adecvate. În cazul în care efectuați un ciclu de uscare, nu depășiți 120 °C.

STERILIZARE

Într-o autoclavă sub vid, sterilizați dispozitivele după cum urmează:

Temperatură = 121-124 °C, cu un ciclu minim în autoclavă de 20 de minute și ciclu de uscare de 15 minute.

PĂSTRAREA MANUALULUI

După sterilizare, dispozitivul trebuie să rămână în plicurile folosite pentru sterilizare. Plicurile trebuie să fie deschise imediat

înainte de reutilizare. Plicurile de sterilizare sunt în mod normal în măsură să mențină sterilitatea în interior, dacă învelișul nu

este deteriorat. Aveți grijă să nu utilizați piesele în cazul în care plicurile în care au fost depozitate sunt deteriorate și să le

sterilizați din nou în plicuri noi înainte de reutilizare. Durata de depozitare a produselor sterilizate în interiorul plicurilor nu

trebuie să o depășească pe cea recomandată de producătorul plicurilor.

31

32

RESPONSABILITATEA PENTRU PRODUS ȘI TERMENE DE GARANȚIE Îngrijirea optimă a pacientului și atenția la nevoile acestuia sunt condiții necesare pentru succesul implantului și, prin urmare,

pacientul trebuie selectat cu atenție, informându-l cu privire la riscurile și obligațiile asociate tratamentului și încurajându-l să

coopereze cu medicul dentist pentru succesul tratamentului. Prin urmare, este necesar ca pacientul să mențină o bună igienă

orală, confirmată în timpul examinărilor și al vizitelor de control; aceasta trebuie să fie întotdeauna asigurată și documentată

așa cum trebuie să fie respectate și documentate indicațiile și prescripțiile medicului. Înlocuirea acoperă numai defectele de

fabricație constatate, după trimiterea piesei identificate prin număr de serie al articolului și codul lotului, în perioada de

garanție.


Implanturile marca PHI fabricate de Kristal sunt destinate utilizării împreună cu componente protetice având aceeași marcă și

accesorii și instrumente produse de aceeași companie. Utilizarea componentelor care nu sunt originale limitează răspunderea

Kristal și anulează garanția produsului.

Pregătirea cavității implantare și inserarea implanturilor trebuie să se facă cu utilizarea unor instrumente speciale. Se

recomandă utilizarea unor instrumente de înșurubare originale. Nu ne asumăm răspunderea pentru utilizarea echipamentelor

care nu sunt originale.

Proiectarea și producerea dispozitivelor care fac obiectul acestui manual se efectuează în conformitate cu directivele și

normele armonizate în ceea ce privește materialele utilizate, procesele de producție, sterilizarea, informațiile furnizate și

ambalajele.

Pe fiecare pachet sunt indicate codul, descrierea conținutului și și numărul lotului. Aceste date, care sunt indicate și pe

etichetele plasate în interiorul ambalajelor, trebuie să fie menționate întotdeauna de medic pentru orice fel de comunicare

referitoare la ele.

Implanturile marca PHI fabricate de Kristal nu conțin materiale de origine umană sau animală, nici ftalați.

Se recomandă să se verifice împreună cu pacienții eventuala alergie la substanțele utilizate.

Alergia la titan este un eveniment foarte rar, dar este posibil. De aceea, este necesar să verificați acest lucru întotdeauna în

prealabil cu pacienții, pentru a vă asigura că nu au alergii la acest material.

ELIMINARE

Dispozitivele îndepărtate din cavitatea bucală ca urmare a unui eșec biologic sau mecanic trebuie să fie tratate în vederea

eliminării ca deșeuri biologice. În general, vă rugăm să consultați reglementările locale aplicabile.

RE

SP

ON

SA

BI

LI

TA

TE

A

PE

NT

RU

P

RO

DU

S Ș

I

TE

RM

EN

E

DE

G

AR

AN

ȚIE

BIBLIOGRAFIE Annunziata M., Oliva A., Di Feo A., Apicella A., Guida L.

Superfici implantari nitrurate: studio di biocompatibilità su BMSC umane.

Al 15-lea Congres Național al „Colegiului Profesorilor de Stomatologie”, Primul Congres Internațional „Stomatologul în lume” - Roma, Palazzo dei Congressi 16-17-18 aprilie 2008 - Prezentare științifică de

tip Poster.

Annunziata M., Oliva A., Passaro I., Lanza A., Guida L.

The response of bone marrow stromal cells to differently treated titanium surfaces.

Departamentul de discipline odontostomatologice, ortodontice și chirurgicale – Universitatea Napoli II, Italia. Departamentul de biochimie și biofizică „F. Cedrangolo” - Universitatea Napoli II, Italia.

Annunziata M., Luigi G., Perillo L., Aversa R., Passaro I., Oliva A.

Biological response of human bone marrow stromal cells to sandblasted titanium nitride-coated implant surfaces.

Springer - Science J Mater Sci: Mater Med 2008

Azzone G., Alberga M., Vrespa G., Petrone G., Iezzi G., Orsini G., Scarano A., Piattelli A.

Role of the microgap between implant and abutment: a retrospective histologic evaluation in monkeys. A 32-a reuniune anuală & expoziție a AADR – A 27-a reuniune anuală a CADR – 12-13-14-15 martie 2003

– San Antonio, Texas – Prezentare științifică de tip Poster.

Brodoloni F., Rapetti A.

Role of osteointegrated implants in the rehabilitation of atrophic alveolar processes. A case report.

Departamentul de Reabilitare Orală, IRCCS H.S. Raffaele, Universitatea din Milano - Italia. Accademia Italiana di Odontoiatria Protesica. Rezultatele forumului de cercetare. Al 15-lea congres internațional,

Bologna, 16/11/1996.

Camposaragna M., Casolo F., Cocetta M. (Dept. Electrical Engineering, Man-machine Systems Mechanics Unit, Politecnico di Milano, Italy), Maraschi G., Vrespa G. (Primary Healing Implant, Milan, Italy)

Mechanical properties and shock absorption of dental implants equipped with abutments made of composite materials.

Al 5-lea congres mondial de biomecanică, Munchen, Germania, 29 iulie-4 august 2006.

Capuano A., Chiavacci R., Vrespa G., Folegatti G.

Riabilitazioni implantoprotesiche post-estrattive a carico immediato su fixtures PHI.

Al 9-lea congres al Colegiului Profesorilor de Stomatologie, Roma 10-13/04/2002 - Prezentare științifică de tip Poster.

Casini M., Polizzi E.M., Masci L., Rapetti A.

Trattamento impiantare nei pazienti HIV sieropositivi. Follow up a 2 anni.

Prima expoziție de toamnă – Milano, 30/11-01/12/2007 - Prezentare științifică de tip Poster.

Casolo F., Lorenzi V.

A new method to monitor dental implant osteointegration by vibration test.

D.S.T.M. Politecnico di Milano Italy - XVIth ISB (International Society of Biomechanics) Tokyo Congress – Rezumate - 25-29/8/1997.

Casolo F.

On implants vibration tests for a new approach to the osteointegration analysis.

D.S.T.M. Politecnico, Milano, Italia – Al 2-lea congres mondial de osteointegrare - Roma 3-6/10/1996.

Casolo F., Vrespa G.

Dental endosseus implantology: a new approach to bone repair.

Al XIII-lea congres internațional de biomecanică - University Of Western Australia, Perth, Australia - 9-13/12/1991 - Rezumate.

Casolo F., Vrespa G.

Ottimizzazione della riparazione ossea attorno agli impianti dentali.

Al X-lea congres mondial de implantologie orală - Sorrento - 10/1996.

Casolo F., Vrespa G., Brodoloni F.

Clinical routine tests of osteointegration: A new tool for oral implantology.

Acțiunile celui de-al 3-lea grup de crcetare – Al 16-lea congres internațional al Academiei Italiene de Protetică Dentară (A.I.O.P.) - Bologna - 8/11/1997.

Cassetta M., De Muro G., Quaranta M., Malchiodi L., Scaringi R., Piattelli M., Scarano A.

Maxillary sinus lifting with deproteinized sterilized pig/equine bone.

A 80-a sesiune general IADR/AADR/CADR (6-9 martie 2002), San Diego, California.

Celli D., Marinho V., Fanali S., Piattelli M., Petrone G., Scarano A.

Evaluation of the adaption between implant and healing abutement: an in vivo study.

Reuniunea anuală IADR 2000, Washington, DC - Rezumat.

Corigliano M., Costigliola G., Liardo P., Caputi S.

Individualizzazione del profilo emergente della porzione transmucosa degli impianti osteointegrati.

Al VI-lea congres al disciplinelor odontostomatologice - Francavilla al Mare (Chieti) – Documentele de la pagina 199 – Rezultatele de la pagina 199 - 29-30/4/1994.

Corigliano M., Costigliola G., Sacco L., Piattelli A.

La mesostruttura implantare rivestita in resina acetalica: alcuni casi clinici.

Quintessence International - 6-7/1996.

Corigliano M., Piattelli A.

Carico precoce e immediato in implantoprotesi: possibilità e limiti.

Universitatea „G. D’Annunzio” din Chieti, Pescara – Italia. Rezultaele celui de-al 2-lea congress mondial de osteointegrare - Roma - 3-6/10/1996.

Corigliano M., Piattelli A., Scarano A., Piattelli M. Alkaline phosphatase activity in osteoblasts around hydroxyapatite-coated and titanium implants in Rabbit.

A 74-a sesiune generală a Asociației Internaţionale de Cercetare în Medicină Dentară (International Association for Dental Research - I.A.D.R.), San Francisco - 13-17/3/1996.

Corigliano M., Scarano A., Piattelli M., Di Alberti L., Piattelli A. An histologic and histochemical of acid and alkaline phosphatases around hydroxyapatitie-coated implants.

A 3-a reuniune comună C.E.D./N.O.F. - Berlin - 12-15/9/1996.

Corigliano M., Scarano A., Costigliola G., Piattelli A. Histologic evaluation of immediately loaded dental implants in monkeys.

A 75-a sesiune generală a Asociației Internaţionale de Cercetare în Medicină Dentară (I.A.D.R.) - Orlando 19-23/3/1997 J. Dent. Res. Rezumat 562 - 76:84-1997.

Corigliano M., Scarano A., Piattelli A. Removal torque and histological analysis of bone around early-loaded implants.

A 32-a reuniune a Diviziei Europei Continentale (C.E.D.) a Asociației Internaţionale de Cercetare în Medicină Dentară (I.A.D.R.) - Ljubljiana (Slovenia) - 15-16/9/1995 J. Dent. Res. 75-1225-1996

Corigliano M., Sacco L., Caputi S., Vrespa G. Impianti post-estrattivi: indicazioni e controindicazioni.

Al VI-lea Congres de Discipline Odontostomatologice. Regiunea Abruzzo - Francavilla al Mare (Chieti) - Lucrări pag. 205 - 29-30/4/1994.

Corigliano M., Vrespa G., Malchiodi L., Miceli P. Problematiche estetiche della porzione transmucosa.

Primul Congres Național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie - Roma - Lucrări Vol. 3, pag. 2301 - 24-27/3/1994.

Corigliano M., Quaranta M., Scarano A., Piattelli A. Bone reaction to early loaded plasma-sprayed titanium implants.

A 73-a sesiune generală și expoziție a Asociației Internaţionale de Cercetare în Medicină Dentară (I.A.D.R.)

Singapore 28-6/1-7 - 1995 - Journal of Dental Research – Vol. 74 Ediție specială - Rezumate 275 pag. 435.

Corigliano M., Vrespa G., Bozzo M. Una nuova proposta in campo implantare. Primul congres național IS.I.P.R.C.M. Lucrări pag. 95-99 - Pavia 7-8/5/1993.

Costanzo G., Sacco M. L., Petrone G. Tetè S., Scarano A. Impianti post-estrattivi immediati: uno studio istologico.

Al VI-lea Congres de Discipline Odontostomatologice – aprilie 1999 – 279

Costigliola G., Corigliano M., Scarano A., Quaranta M., Piattelli A. Histologic evaluation of supracrestal tissues around early-loaded implants in monkeys.

A 74-a sesiune generală a Asociației Internaţionale de Cercetare în Medicină Dentară (I.A.D.R.) - San Francisco - 13-17/3/1996 - J. Dent. Res. - Rezumat 3053 - 75 pag. 399 - 1996

Costigliola G. Impianti postestrattivi immediati – Atti del VI° Congresso Nazionale SIDCO – Octombrie 1998

33

Corigliano M., Piattelli A., Scarano A., Piattelli M.

Alkaline phosphatase activity in osteoblasts around hydroxyapatite-coated and titanium implants in Rabbit.

A 74-a sesiune generală a Asociației internaţionale de cercetare în medicină dentară (International Association for Dental Research - I.A.D.R.), San Francisco - 13-17/3/1996.

Corigliano M., Scarano A., Piattelli M., Di Alberti L., Piattelli A.

An histologic and histochemical of acid and alkaline phosphatases around hydroxyapatitie-coated implants.

A treia reuniune comună C.E.D./N.O.F. - Berlin - 12-15/9/1996.

Corigliano M., Scarano A., Costigliola G., Piattelli A.

Histologic evaluation of immediately loaded dental implants in monkeys.

A 74-a sesiune generală a Asociației internaţionale de cercetare în medicină dentară (International Association for Dental Research - I.A.D.R.) - Orlando 19-23/3/1997 J. Dent. Res. Extras 562 - Rezumat 562 -

76:84-1997.

Corigliano M., Scarano A., Piattelli A.

Removal torque and histological analysis of bone around early-loaded implants.

A 32-a reuniune a Diviziei Europene Continentale a Asociației internaţionale de cercetare în medicină dentară (I.A.D.R.) - Ljubljiana (Slovenia) - 15-16/9/1995 J. Dent. Res. 75-1225-1996

Corigliano M., Sacco L., Caputi S., Vrespa G.

Impianti post-estrattivi: indicazioni e controindicazioni.

Al VI-lea congres al disciplinelor odontostomatologice. Regiunea Abruzzo - Francavilla al Mare (Chieti) – Rezultate pag. 205 - 29-30/4/1994.

Corigliano M., Vrespa G., Malchiodi L., Miceli P.

Problematiche estetiche della porzione transmucosa.

Primul congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie - Roma – Rezultate Vol. 3 pag. 2301 - 24-27/3/1994.

Corigliano M., Quaranta M., Scarano A., Piattelli A.

Bone reaction to early loaded plasma-sprayed titanium implants.

A 73-a sesiune generală și expoziție a Asociației internaţionale de cercetare în medicină dentară (International Association for Dental Research - I.A.D.R.), Singapore 28-6/1-7 - 1995 - Journal of Dental

Research – Vol. 74 Ediție specială – Rezumate 275 pag. 435.

Corigliano M., Vrespa G., Bozzo M.

Una nuova proposta in campo implantare.

Primul congres național S.I.P.R.C.M. Actele de la pag. 95-99 – Rezultatele de la pag. 95-99 - Pavia 7-8/5/1993.

Costanzo G., Sacco M. L., Petrone G. Tetè S., Scarano A.

Impianti post-estrattivi immediati: uno studio istologico.

Al VI-lea congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie – aprilie 1999 – 279

Costigliola G., Corigliano M., Scarano A., Quaranta M., Piattelli A.

Histologic evaluation of supracrestal tissues around early-loaded implants in monkeys.

A 74-a sesiune generală a Asociației internaţionale de cercetare în medicină dentară (International Association for Dental Research - I.A.D.R.) - San Francisco - 13-17/3/1996 - J. Dent. Res. - Extras 3053 75 -

pagina 399 - Rezumat 3053 - 75 pagina 399 - 1996

Costigliola G.

Impianti post-estrattivi immediati.

Lucrările celui de-al VI-lea congres național SIDCO – Octombrie 1998

Costigliola G., Corigliano M.

Possibilità estetiche del moncone implanto-protesico.

Rezultatele celui de-al doilea congres mondial de osteointegrare – Roma, 3-6 oct. 1996

Costigliola G., Folegatti G., Vrespa G.

Immediate implant into extraction sites: clinical and histological analysis.

Al 3-lea congres mondial de osteointegrare, Veneția, 2001

Costigliola G., Iuorio G.

Impianti post-estrattivi. Passato, Presente, Futuro.

Extrase din lucrările conferinței de implantologie, Francavilla al Mare (CH), 6-7-8 iunie 2002

Costigliola G., Iuorio G., Scarano a., Piattelli A., Sacco L.M., Folegatti G., Vrespa G.

Immediate implant into extraction sites: clinical and histological analysis.

A 37-a reuniune IADR/CED, Roma,5-8 septembrie 2001

Costigliola G., Folegatti G., Vrespa G.

Impianti post-estrattivi immediati: tecnica chirurgica con impianti one stage.

D’Addona A., Piattelli A., Quaranta M., Scarano A., Corigliano M., Piattelli A.

Histologic analisys of 183 implants retrieved over a 7 years period.

A 74-a sesiune generală a Asociației internaţionale de cercetare în medicină dentară (I.A.D.R.) - San Francisco - 13-17/3/1996 - J. Dent. Res. - Extras 1306-75 pag. 181 - Rezumat 1306-75 – pag. 181 - 1996.

D’Amato S., Tartaro G. P., Grulliero P., Amodeo V., Monda G.

La valutazione dell’osteointegrazione mediante mineralometria ossea computerizzata.

Italian Journal of Oral Implantology, 1 octombrie 1999: 35.-39

D’Archivio D., Paolantonio M., Campobassi S., Scarano A., Piattelli A.

Applicazione di impianti post-estrattivi immediati. Studio clinico ed istologico sull’uomo.

Al 8-lea congres profesoral național, Roma, 2001 – Prezentare științifică de tip Poster.

34

BI

BL

IO

GR

AF

IE

Degidi M., Scarano A., Piattelli A.

Carico immediato e carico non funzionale degli impianti dentali: evidenze cliniche e sperimentali.

RIS Octombrie/Decembrie 1999.

Di Carmine M., Vianale C., Piattelli M., Petrone G., Scarano A.

Influenza dell’adattamento primario dell’impianto sui tempi di guarigione ossea.

Al VII-lea congres național al Profesorilor de Stomatologie – Roma – Martie 2000 - 337.

Di Domizio P., Scarano A., Vianale C., Reale G., Di Stilio M., Spoto G., Piattelli M.

Analysis of bovine serum albumin adsorption modification in implants with different surface morphology.

Reuniunea anuală IADR 2000 – Washington, DC - Rezumat.

Di Placido G., Tumini V., D’Archivio D., Del Giglio Matarazzo A., Tritapepe R.

Aspertate amino transferase nella diagnosi implantologia.

Al VI-lea congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie – Aprilie 1999 – 293.

Di Santi G., Margarita F.

Implantologia e ortodonzia: utilizzo dell’impianto PHI (a guarigione primaria) in caso di agenesia bilaterale del 12 e del 22.

Primul congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie - Roma – Lucrările din vol. I pag. 301 - 24-27/3/1994.

Di Santi G., Vrespa G.

Ottimizzazione della riparazione ossea attorno agli impianti dentali.

Società Italiana di Chirurgia Odontostomatologica – Lucrările celui de-al III-lea congres național - Napoli - 10-12/10/1996.

Di Santi G., Bozzo M., Margarita S.

Implantologia e ortodonzia: utilizzo dell’impianto P.H.I. (a guarigione primaria) in caso di agenesia bilaterale del 13 e del 23.

Al XII-lea congres național S.I.D.O. - Villa Erba - Cernobbio - Como - 29/10-1º/11/1993.

Falco A., Costanzo G., Leoni S., Corina V., Tetè S.

Perfetti G. Analisi al microscopio elettronico a scansione (S.E.M.) della superficie degli impianti mordenzati e/o sabbiati.

Al VII-lea congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie – Roma, martie 2000 – 369

Fanali S., Ciavarelli L. Traini T., Piattelli M., Tripodi D., Scarano A.

Microbial penetration of the internal part of cement-retained implant-abutment connections.

A 35-a reuniune anuală IADR/CED 1999 - Montpellier.

Favero G.A., Scarano A., Corigliano M., Piattelli M., Piattelli A.

Bone formation around sandblasted and plasma-sprayed titanium implants in connection with the use of alkaline phosphatase: a pilot study.

Reuniunea Asociației Europene de Osteointegrare - Paris - 9-11/2/1996.

Flammini M.

Esperienze di costruzioni di protesi su impianti.

Il Nuovo Laboratorio Odontotecnico - 12-1993.

Folegatti G., Scarano A., Piattelli M., Bozzo M., Margarita F.

Healing around “GOLD” surface implants.

Al XIX-lea congres internațional AIOP, sesiune de cercetare, noiembrie 2000.

Folegatti G.,Vrespa G., Maraschi G., Costigliola G., Iuorio G., Sacco L.

Titanium nitride coated implant surface and auro galvan crown: a contribution to aestetically enhanced implants.

Istituto Scientifico Universitario San Raffaele di Milano, 13/15 septembrie 2001.

Gherlone E., Albano F., Vrespa G., Folegatti G., Capuano A.

Carico immediato su impianti post-estrattivi immediati.

Implantologia 01/2004.

Gherlone E.

Tra Odontoiatria di base ed evoluzioni tecnologiche.

Dental Cube, 6 noiembrie 2007.

Gherlone E., Vrespa G., Vrespa D.

Rialzo crestale “a becco di flauto” della parete inferiore del seno mascellare.

IOS 2012/12

Guida L., Annunziata M., Iezzi G., Iuorio G., Costigliola G., Salierno A., Piattelli A.

Immediately Loaded Postextraction Implants: A Human Histologic Case Report.

Reuniunea anuală IADR 2007 - Thessaloniki, Grecia - Rezumat.

Guida L., Iezzi G., Annunziata M., Salierno A., Iuorio G., Costigliola G., Piattelli A.

Immediate Placement and Loading of Dental Implants: A Human Histologic Case Report.

J. Periodontol, Martie 2008.

Iezzi G., Imperatrice A. M., Carlucci P. M., Tetè S., Scarano A.

Permeabilità ai fluidi in 93 impianti rimossi per fallimento.

Al VI-lea congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie – Aprilie 1999 – 278.

Iezzi G., Scarano A., Petrone G., Piattelli M., Piattelli A.

Fluids penetration in the internal part of titanium implants: an in vitro study.

Reuniunea anuală IADR 2000 - Washington, DC - Rezumat.

35

Imperatrice A. M., Piattelli M., Vrespa G., Pizzuti M., Scarano A.

Guarigione ossea intorno ad impianti rivestiti in nitruro di titanio (TiN).

Al 8-lea congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie, Roma, 14-17 martie 2001.

Iuorio G., Costigliola G., Sacco L. M., Folegatti G., Vrespa G.

Immediate implants into extraction sites: 3 to 5 years retrospective study.

Al 10-lea congres științific anual EAO, 13/15 septembrie 2001, Milano.

Leoni S., Corina V., Salini L., Tetè S., Falco A., Perfetti G.

Analisi al microscopio elettronico a scansione (S.E.M.) della superficie degli impianti rivestiti.

Al VII-lea congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie – Roma, Martie 2000 – 324

Levorin B., Vrespa G.

Carico immediato con overdenture su barra.

Dental Cadmos, Decembrie 1999 – 37/43.

Levorin B., Vrespa G.


IOS nr. 1/2008.

Madaschi M., Madaschi R., Benatti G.L., Vrespa G., Scarano A., Iezzi G.

Short implant: evidenze sperimentali e cliniche.

Dental Clinics – Anul II, Februarie 2008.

Margarita F., Petrucciani S.

Considerazioni cliniche e medico-legali in tema di implantologia endossea.

Zacchia - Anul 66 (Vol. XI din seria 4) - 7-9/1993.

Mortara R., Cassinelli C., Morra M.

Biocompatibilità del sistema impianto-sovrastruttura.

Dental Cadmos 18/98 – materiale și instrumente – 55-61.

Orsini G., Petrone G., Iezzi G., Piattelli M., Scarano A.

Impianti rivestiti in nitruro di titanio: uno studio sperimentale nel coniglio.


Paolantonio M., Dolci M., Scarano A., D’archivio D., Di Placido G., Tumini V., Piattelli A.

Immediate implantation in fresh extraction sockets a controlled clinical and histological study in a man.

J. Periodontol – Noiembrie 2001.

Perotti V., Salina S., Maiorana C., Piattelli A., Iezzi G.

Clinical and Histological Evalutation of the Osseointegration of Mini Implants in Rabbit Fibulas Using ER:YAG Laser and Traditional Bur.

A 19-a reuniune anuală a Academiei de Osteointegrare –18-20 martie 2004, San Francisco.

Petrone G., Vianale C., Piattelli M., Iezzi G., Scarano A.

Guarigione ossea intorno ad impianti con superficie GOLD Plasma-Spray.

Al VII-lea congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie – Roma, Mar. 2000 – 341

Petrone G., Perfetti G., Imperatrice A. M., Falco A., Tetè S., Carlucci P.M.

Penetrazione di fluidi e batteri all’interno di impianti cementati ed avvitati.

Al VI-lea congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie, Aprilie 1999 – 280.

Petrone G., Iezzi G., Vrespa G., Piattelli M., Scarano A.

Impianti immediati post-estrattivi: studio istologico su scimmie.


Piattelli A., Vrespa G., Petrone G., Iezzi G., Annibali S., Scarano A.

Role of the microgap between implant and abutment: a retrospective histologic evaluation in monkeys.

Journal of Periodontology.

Piattelli A., Quaranta M., Calabrese L., Scarano A., Piattelli M.

Atlante di Istologia Implantare.

Editura „Martina Editore” - Bologna - 1996.

Piattelli A., Corigliano M., Scarano A., Quaranta M.

Bone reactions to early occlusal loading of two-stage titanium plasma-sprayed implants: a pilot study in monkeys.

The International Journal of Periodontics & Restorative Dentistry – Vol. 172 -2010163-169 - …

Piattelli A., Corigliano M., Scarano A.

Microscopical observations of the osseous reponses in early loaded human titanium implants: a report of two cases.

17 - 13 – 1333 – -1337 – 1996

Piattelli A., Favero G. A., Simion M.

An histochemical analisys of osteoblast activity adjacent to titanium implants.

Aniversarea a 30 de ani de la inventarea sistemului Branemark, Gothenburg - Suedia - 17-19/8/1995.

Piattelli A., Piattelli M., Corigliano M., Scarano A., Vrespa G.

Biomaterials aspects of osseointegrated implants. Ironmongers Lecture (Invited Lecture).

Eastman Dental Institute for Oral Healthcare Sciences, 256 Gray’s Inn Road - Londra – Marea Britanie, 3/11/1995.

Piattelli A., Corigliano M., Scarano A., Quaranta M. Microscopical evaluation of epithelial and supracrestal connective tissue around early loaded implants in monkeys.

Piattelli A., Corigliano M., Scarano A., Quaranta M. Reazioni ossee al carico occlusale precoce su impianti in titanio sommersi,rivestiti da plasma-spray: uno studio pilota sulla scimmia. Rivista Internazionale

di Paradontologia & Odontoiatria Ricostruttiva, Vol. NR. 2/1997.

Piattelli A., Corigliano M., Scarano A., Costigliola G. Paolantonio M. Immediate loading of titanium plasma-sprayed implants: a histologic analysis in monkeys.

93 din Decretul Prezidențial nr. 3/1998.

Piattelli A., Corigliano M., Scarano A., Costigliola G. Paolantonio M. Immediate loading of titanium plasma-sprayed implants: a pilot study in monkeys. 93 din Decretul Prezidențial nr. 5/1998.

Piattelli A., Paoloantonio M., Corigliano M., Scarano A. Immediate loading of titanium plasma-sprayed screw shaped implants in man: a clinical and histological report of two cases.

J. Periodont, Vol. 68- 591-597

Piattelli A., Piattelli M., Scarano A. Simultaneous demonstration of alkaline and acid phosphatae activities in bone, at bone implant interface and at the epiphyseal growth plate in plastic embedded

undemineralized tissue. Biomaterials. Vol. 18- 545-549

36

BI

BL

IO

GR

AF

IE


Microscopical evaluation of epithelial and supracrestal connective tissue around early loaded implants in monkeys.


Reazioni ossee al carico occlusale precoce su impianti in titanio sommersi,rivestiti da plasma-spray: uno studio pilota sulla scimmia.

Rivista Internazionale di Paradontologia & Odontoiatria Ricostruttiva, Vol. 17 nr. 2/1997.

Piattelli A., Corigliano M., Scarano A., Costigliola G. Paolantonio M.

Immediate loading of titanium plasma-sprayed implants: a histologic analysis in monkeys.

J. Peridontal nr. 3/1998.

Piattelli A., Corigliano M., Scarano A., Costigliola G. Paolantonio M.

Immediate loading of titanium plasma-sprayed implants: a pilot study in monkeys. J. Peridontal nr. 5/1998.

Piattelli A., Paoloantonio M., Corigliano M., Scarano A.

Immediate loading of titanium plasma-sprayed screw shaped implants in man: a clinical and histological report of two cases.

J. Periodontal, Vol. 68- 591-597

Piattelli A., Piattelli M., Scarano A.

Simultaneous demonstration of alkaline and acid phosphatae activities in bone, at bone implant interface and at the epiphyseal growth plate in plastic embedded undemineralized tissue.

Biomaterials Vol. 18- 545-549

Piattelli A., Piattelli M., Scarano A., Calabrese L.

Microscopical aspects of bone formation on sandblasted titanium implants.

A 32-a reuniune a Diviziei Europene Continentale a Asociației Internaţionale de Cercetare în Medicină Dentară (I.A.D.R.) - Ljubljiana (Slovenia) - l5-16/9/1995.

Piattelli A., Scarano A., Corigliano M., Piattelli M.

Presence of multinucleated giant cells (MGCs) around machined, sandblasted, and plasma-sprayed titanium implants: a histological and histochemical time-course study in rabbit.

Biomaterials Vol. 17-21 -20102053-2058 - …


Effects of alkaline phosphatase on bone healing around plasma-sprayed titanium implants: a pilot study in rabbits.

Biomaterials Vol. 17- 1443-1449


Alkaline phosphatase increases bone formation around titanium implants.

A 74-a sesiune generală a Asociației internaţionale de cercetare în medicină dentară (I.A.D.R.) - San Francisco - 13-17/3/1996. J. Dent. Res. Rezumat 501 pag. 75-80 - 1996.

Piattelli A., Scarano A., Piattelli M.

Histologic observations on 230 retrieved dental implants: a 8 years experience (1989-1996).

J. Periodontol. Vol. 69- 178184

Piattelli A., Scarano A., Favero G. A.

Analisi istologica di 192 impianti dentali analizzati in un arco di tempo di 7 anni.

Editoriale 1996.

Piattelli A., Scarano A., Quaranta M.

High-precision, cost-effective cutting system for producing thin sections of oral tissues containing dental implants.

Biomaterials Vol.18 - 577-579.

Piattelli M., Vrespa G., Petrone G., Iezzi G., Scarano A.

Guarigione ossea intorno ad impianti in Titanio Plasma-Spray e Titanio Plasma-Spray rivestito in TiN.

SIDCO 1-2/12/2000

Pitasso L., Marinho V., Fanali S., Piattelli M., Petrone G., Scarano A.

Retrospective study on machined surface implants under reflexive light microscopy.

Reuniunea anuală IADR 2000 - Washington, DC - Rezumat.

Quaranta M., Corigliano M., Sarnachiaro O., Gotta S.

Experimental study on monkeys using P.H.I. implants.

Universitatea „G. D’Annunzio” Chieti-Pescara – Institutul de Discipline Odontostomatologice - Director Prof. Manlio Quaranta – Universitatea Maimonides din Buenos Aires – Catedra de Implantologie, Dir.

Prof. Oscar Sarnachiaro – Lucrările congrestului mondial de osteointegrare - Veneția - 29/9-2/10/1994.

Quaranta A., Vozza I., De Muro G., Iezzi G., Scarano A.

Osteoblast adhesion in rabbit to machined versus sandblasted titanium implants.

A 80-a sesiune generală IADR/AADR/CADR (6-9 martie 2002), San Diego, California.

Rapetti A., Masci L., Spreafico A., D’Addona A.

La riabilitazione implanto-protesica nei pazienti HIV positivi.

Al 11-lea congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie, Universitatea „Tor Vergata” din Roma, 21-22-23-24 aprilie 2004.

Ripari M., Margarita F., Bozzo M.

Risoluzione implanto-protesica con metodica P.H.I. in un caso di avulsione traumatica e in un caso di agenesia.

Primul congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie - Roma – Lucrările Vol. III pag. 2439 - 24-27/3/1994.

Sacco L., Corigliano M., Scarano A., Quaranta M., Piattelli A.

Alkaline phosphatase changes the bone growth patterns around plasma-sprayed titanium implants.

A 74-a sesiune generală a Asociației internaţionale de cercetare în medicină dentară (I.A.D.R.) - San Francisco - 13-17/3/1996. J. Dent. Res. Rezumat 472 pag. 75-76 - 1996.

Sacco L., Scarano A., Corigliano M., Piattelli M., Di Alberti L., Piattelli A.

Bone resorption in monkeys.

A 76-a sesiune generală a Asociației internaţionale de cercetare în medicină dentară (I.A.D.R) - Nisa - 24-27/6/1998.

37

38

BI

BL

IO

GR

AF

IE

Sacco L., Petrone G., Iezzi G., Traini T., Piattelli M., Scarano A.

Bone regeneration with use of non-demineralized freeze-dried bone in sinus lifts.

Reuniunea anuală IADR 2000 - Washihgton, DC - Rezumat.

Sacco L., Scarano A., Costigliola G., Piattelli A.

Bone augmentation with the edentulous ridge expansion technique with filling material: a six years results.

Congresul mondial de osteointegrare – Veneția 2001 – Prezentare științifică de tip Poster.

Sacco L., Vrespa G., Costigliola G.

Maxillary bone augmentation with medium sinus lift technique: clinical evaluation.

A 37-a reuniune IADR/CED, Roma, 5/8 septembrie 2001.

Sacco L., Vrespa G., Scarano A., Folegatti G.

Nitrite Titanium Coated Implant Surface: clinical and histological evaluation.


Sacco L., Calabrese C., Bollero R., Bollero P., Calabrese L.

Nitruro di Titanio in Implantologia: risultati a 3 anni di esperienza clinica.


Sacco L., Calabrese L., Bollero P., Bollero R., Calabrese C.

Utilizzazione in chirurgia orale di Impianti immediati rivestiti in Nitruro di Titanio: valutazioni cliniche e biologiche.


Sacco L., Calabrese C., Bollero P., Vrespa G., Calabrese L.

Biological and aesthetic efficacy of Tin (Titanium Nitrude) Implants: three years results.

REUNIUNEA EAED/IFED: 27-29 mai 2004 (Universitatea „Tor Vergata” din Roma, Catedra de Chirurgie maxilofacială și orală, Itala).

Sacco L.

Bacterial adhesion on Tin-Coated and uncoated implants: an vivo human study.

Al 4-lea congress mondial de osteointegrare – Veneția, 14-16 octombrie 2004 – Prezentare științifică de tip Poster

Sacco L.

Biological and aesthetic efficacy of Tin (Titanium Nitrude) Implants: three years results – Prezentare științifică de tip Poster.

Al 4-lea congress mondial de osteointegrare – Veneția, 14-16 octombrie 2004.

Sacco L., Scarano A., Piattelli M., Vrespa G., Iezzi G., Orsini G., Piattelli A.

Bacterial adhesion on TiN-coated and uncoated implants: an in vivo human study.

A 32-a reuniune anuală și expoziție a AADR – A 27-a reuniune anuală a CADR – 12-13-14-15 martie 2003 – San Antonio, Texas – Prezentare științifică de tip Poster.

Al 4-lea congress mondial de osteointegrare – Veneția, 14-16 octombrie 2004.

Sacco L., Vrespa G., Di Carlo F., Scarano A.

Medio rialzo del seno mascellare: risultati clinici.

Doctor Os, Anul XVIII, numărul 6, iunie 2007.

Sacco L., Scarano A., Di Iorio D., Vrespa G.

Analisi meccanica di una nuova connessione impianto abutment.

Congresul național al profesorilor de discipline odontostomatologice și chirurgie maxilofacială – Roma, 22-24 aprilie 2009.

Salierno A., Guida L.

Studio Clinico ed Istologico sull’inserimento Post-estrattivo e sul Carico Precoce degli impianti – Sessione Poster.

Al 12-lea congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie - 16-17-18-19 martie 2005, Palazzo dei Congressi - Roma.

Salina S., Maiorana C., Iezzi G., Colombo A., Fontana F., Piattelli A.

Histological Evaluation, in Rabbit Tibiae, of Osseointegration of Mini-implants in Sites Prepared with Er: YAG Laser versus Sites Prepared with Traditional Burs.

Journal of Long-Tearm Effects of Medical Implants, 16(2):145-156 (2006).

Al 12-lea congres național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie - 16-17-18-19 martie 2005, Palazzo dei Congressi - Roma.

Scarano A.

Impianti post-estrattivi. Passato, presente, futuro. Estratti dagli atti del convegno di implantologia.

Francavilla al Mare (CH), 6-7-8 iunie 2002.

Scarano A., Petrone G., Iezzi G., Vrespa G., Quaranta A., Piattelli A.

Rimaneggiamento dell’osso crestale perimplantare. Studio sperimentale.

Italian Oral Surgery, Vol. 1, 1/10/2002

Scarano A., Spoto G., Vrespa G., Iezzi G., Strocchi R., Piattelli A.

Valutazioni biochimiche e istomorfometriche di superfici implantari plasma-spray e machined.

Il Dentista Moderno, Octombrie 2002.

Scarano A., Piattelli M., Vrespa G., Sfasciotti G., Perrini D., Piattelli A.

Impianti a vite piena e impianti a vite cava: valutazioni istomorfometriche e del removal torque in mandibola di maiale.

Quintessence International, 9/10 - 2002.

Scarano A., Vrespa G., Iezzi G., Ripari F., Piattelli M., Piattelli A.

Guarigione ossea intorno a impianti in titanio plasma-spray e titanio plasma-spray rivestito in TiN.

Implantologia Orale nr. 1 - 2 martie 2002.

Scarano A., Piattelli M., Piattelli A. Histological features of failures in osseointegrated implants.

A 32-a reuniune a Diviziei Europene Continentale a Asociației Internaţionale de Cercetare în Medicină Dentară (I.A.D.R.) - Ljubljana, Slovenia - 15-16-9, 1995 - J. Dent. Res. 75- 12251996

Scarano A., Corigliano M., Piattelli M., Di Alberti L., Piattelli A. Bone reactions to immediately loaded single dental implants in monkeys.

A 76-a sesiune general a Asociației Internaţionale de Cercetare în Medicină Dentară (I.A.D.R.) - Nisa - 24-27/6/1998.

Scarano A., Sacco L., Corigliano M., Piattelli M., Piattelli A. Immediate post extraction implants: an istologic analysis in monkeys. A 35-a reuniune anuală IADR/CED 1999 - Montpellier

Scarano A., Sacco L., Traini T., Ciavarelli L., Piattelli M., Piattelli A. Immediate implant placement in post-extraction sites: an istologic study in humans.


Scarano A., Piattelli M., Iezzi G., Petrone G., Orsini G., Piattelli A. Removal torque values of Titanium implants inserted into bone defects filled with Hidroxyapatite.

Reuniunea anuală IADR 2000 – Washington, DC – Rezumat.

Scarano A., Iezzi G., Petrone G., Marinho V., Corigliano M., Piattelli A. Immediate post-extraction implants: an histologic and histometric analysis in monkeys.

J. Oral Implantology Vol. XXVI 3/2000

Scarano A., Piattelli M., Vrespa G., Caputi S., Piattelli A. Bacterial adhesion on titanium nitride-coated and uncoated implants: an in vivo human study.

Journal of Oral Implantology – Vol. XXIX nr. 2 - 2003.

Scarano A., Iezzi G., Vrespa G., Piattelli M., Piattelli A. Impianti dentali nitrurati. Studio istologico e clinico. – Dental Cadmos 6/2003.

Scarano A., Vrespa G, Gherlone E., Ripari F., Quaranta A., Sfasciotti G. Impianti post-estrattivi immediati - Quintessence International – Ianuarie/Februarie 2003.

Scarano A., Iovino E., Vrespa D., Di Carlo F., Piattelli A. Adesione batterica su viti di guarigione rivestite in nitruro di titanio. – Implantologia nr. 2/2004.

Scarano A., Iovino E., Vrespa D., Di Carlo F., Piattelli A. Adesione batterica su viti di guarigione rivestite in nitruro di titanio. – Quintessenza Internazionale nr. 5/2004.

Scarano A., Quaranta A., Di Iorio D., Di Carlo F. Recupero di un impianto con abutment fratturato. Caso clinico. – Doctor OS nr. Noiembrie-Decembrie 2006.

Scarano A., Carinci F., Mangano C., Quaranta A., Piattelli A. Removal torque values of titanium implants inserted into bone defects filled with hydroxyapatite: a histologic and histomorphometric analysis in

rabbit. – International Journal of Immunopathology and pharmacology Vol. 20, nr. 1 (SI), 0-0 (2007)

Scarano A., Piattelli M., Piattelli A.

Histological features of failures in osseointegrated implants.

A 32-a reuniune a Diviziei Europene Continentale a Asociației Internaţionale de Cercetare în Medicină Dentară (I.A.D.R.) - Ljubljana, Slovenia - 15-16-9, 1995 - J. Dent. Res. 75- 12251996

Scarano A., Corigliano M., Piattelli M., Di Alberti L., Piattelli A.

Bone reactions to immediately loaded single dental implants in monkeys.

A 76-a sesiune generală a Asociației Internaţionale de Cercetare în Medicină Dentară (I.A.D.R.) - Nisa - 24-27/6/1998.

Scarano A., Sacco L., Corigliano M., Piattelli M., Piattelli A.

Immediate post extraction implants: an istologic analysis in monkeys.

A 35-a reuniune anuală IADR/CED 1999 - Montpellier

Scarano A., Sacco L., Traini T., Ciavarelli L., Piattelli M., Piattelli A.

Immediate implant placement in post-extraction sites: an istologic study in humans.


Scarano A., Piattelli M., Iezzi G., Petrone G., Orsini G., Piattelli A.

Removal torque values of Titanium implants inserted into bone defects filled with Hidroxyapatite.


Scarano A., Iezzi G., Petrone G., Marinho V., Corigliano M., Piattelli A.

Immediate post-extraction implants: an histologic and histometric analysis in monkeys.


Scarano A., Piattelli M., Vrespa G., Caputi S., Piattelli A.

Bacterial adhesion on titanium nitride-coated and uncoated implants: an in vivo human study.

Journal of Oral Implantology – Vol. XXIX nr. 2 - 2003.

Scarano A., Iezzi G., Vrespa G., Piattelli M., Piattelli A.

Impianti dentali nitrurati. Studio istologico e clinico.

Dental Cadmos 6/2003.

Scarano A., Vrespa G, Gherlone E., Ripari F., Quaranta A., Sfasciotti G.


Quintessence International – Ianuarie/Februarie 2003.

Scarano A., Iovino E., Vrespa D., Di Carlo F., Piattelli A.

Adesione batterica su viti di guarigione rivestite in Nitruro di Titanio.

Implantologia nr. 2/2004.


Adesione batterica su viti di guarigione rivestite in nitruro di titanio.

Quintessenza Internazionale nr. 5/2004.

Scarano A., Quaranta A., Di Iorio D., Di Carlo F.

Recupero di un impianto con abutment fratturato. Caso clinico.

Doctor OS nr. Noiembrie-Decembrie 2006.

Scarano A., Carinci F., Mangano C., Quaranta A., Piattelli A.

Removal torque values of titanium implants inserted into bone defects filled with hydroxyapatite: a histologic and histomorphometric analysis in rabbit.

International Journal of Immunopathology and pharmacology, Vol. 20, nr. 1 (SI), 0-0 (2007)

Scarano A., Piattelli M., Iezzi G., Petrone G., Orsini G., Piattelli A.

Removal torque values of Titanium implants inserted into bone defects filled with Hidroxyapatite.


Scarano A., Iezzi G., Petrone G., Marinho V., Corigliano M., Piattelli A.

Immediate post-extraction implants: an histologic and histometric analysis in monkeys.


Scarano A., Piattelli M., Vrespa G., Caputi S., Piattelli A.

Bacterial adhesion on titanium nitride-coated and uncoated implants: an in vivo human study.

Journal of Oral Implantology – Vol. XXIX n. 2 - 2003.

Scarano A., Iezzi G., Vrespa G., Piattelli M., Piattelli A.

Impianti dentali nitrurati. Studio istologico e clinico.

Dental Cadmos 6/2003.

Scarano A., Vrespa G, Gherlone E., Ripari F., Quaranta A., Sfasciotti G.


Quintessence International – Ianuarie/Februarie 2003.



Implantologia nr. 2/2004.



Quintessenza Internazionale nr. 5/2004.

39

40

BI

BL

IO

GR

AF

IE

Scarano A., Quaranta A., Di Iorio D., Di Carlo F.

Recupero di un impianto con abutment fratturato. Caso clinico.

Doctor OS nr. Noiembrie-Decembrie 2006.

Scarano A., Carinci F., Mangano C., Quaranta A., Piattelli A.

Removal torque values of titanium implants inserted into bone defects filled with hydroxyapatite: a histologic and histomorphometric analysis in rabbit.

International Journal of Immunopathology and pharmacology, Vol. 20, nr. 1 (SI), 0-0 (2007).

Scarano A., Di Iorio D., Sacco L., Vrespa G.

Analisi meccanica di una nuova connessione impianto-abutment.

Dental Cadmos nr. 6/2010.

Scarrone G. P., Vrespa G., Ferraris M., Alcidi R. Overdenture su impianti P.H.I.

Il Dentista Moderno, nr. 4 - 1998.

Tamborrino F., Piattelli A., Scarano A., Corigliano M., Piattelli M.

Multinucleated giant cells around smooth, sandblasted and plasma-sprayed titanium implants.

A 74-a sesiune generală a Asociației Internaţionale de Cercetare în Medicină Dentară (I.A.D.R.) - San Francisco - 13-17/3/1996. J. Dent. Res. 75 - 1.017750 - 504 - 80 - 1.025033 - 504 - 80 – 1996

Tetè S., Scarano A., Petrone G., Salini S., Sacco L.

Rialzo di seno mascellare mediante innesto di FDBA.

Al VI-lea Congres Național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie – Apr. 1999 – 309

Vianale C., Reale G., Perinetti G., Scarano A., Spoto G.

Assorbimento proteico su superfici implantari in plasma spray, sabbiate e lisce.

Al VII-lea Congres Național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie – Roma, Mar. 2000 – 343

Vrespa G., Brodoloni F., Rapetti A., Corigliano M.

Analysis of primary bone regeneration in a new implant system.

A 17-a Asociație Europeană de Protetică Dentară – Al IV-lea Congres european de Gerontologie – Al VII-lea Congres A.N.D.I. - Regiunea Lombardia - Milano - Rezumate - 15-17/10/1993

Vrespa G., Andreutti A., Corigliano M.

Impianti endossei e forze estrattive.

Il Dentista Moderno nr. 9 - 1503-5 - 1993.

Vrespa G., Brodoloni F., Rapetti A., Corigliano M.

Impianti a guarigione primaria PHI in paziente portatrice di handicap.

Il Dentista Moderno nr. 4 - 557-64 - 1994

Vrespa G., Cattini C.

Il moncone V.F.C. come nuovo approccio alla protesi fissa su impianto.

A XVIII-a reuniune internațională „Implanturi și transplanturi dentare” a G.I.S.I. - Bologna – Lucrările 6-9 - 20-22/5/1988.

Vrespa G., Calabrese L., Sacco L., Margarita F.

Medium Sinis Lift Technique: three years of clinical and radiological evaluation.


Vrespa G., Casolo F., Brodoloni F.

An innovative approach in bone repair in dental implantology - Proceedings of the 3dr Research Forum.

Al 16-lea Congres Internațional - Accademia Italiana di Odontoiatria Protesica (A.I.O.P.) - Bologna - 8/11/1997

Vrespa G., Casolo F., Ferretti A., Pazzaglia U., Corigliano M.

Verifica dell’osteointegrazione degli impianti PHI a riparazione ossea primaria.

Il Dentista Moderno – Nr. 4 - 579-91 - 1993.

Vrespa G., Corigliano M.

Il sistema implantare PHI: una filosofia nuova per l’osteointegrazione.

Recent Advances in Oral and Orthopaedic Prostheses - Veneția - Lucrări - 26-29/5/1993.

Vrespa G., Corigliano M., Andreutti A., Gasbarri G.

Livelli di successo del processo di integrazione di impianti endossei ottenuto mediante la riparazione ossea primaria proposta dalla tecnica chirurgica P.H.I.: uno studio multicentrico.

Primul Congres Național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie, Roma – Lucrări, Vol. 3, pag. 2421- -273

Vrespa G., Corigliano M., Caputi S., Sacco L.

La guarigione primaria in implantologia.

Primul Congres Național al Colegiului Profesorilor de Stomatologie, Roma – Lucrări, Vol. 3, pag. 2417 - 24-27/3/1994.

Vrespa G., Veneziano W.

Un caso clinico risolto con impianti a riparazione ossea primaria (PHI).

Il Dentista Moderno – Nr. 9-1571-4 - 1992.

Vrespa G.

Il sistema implantare PHI una filosofia nuova per l’osteointegrazione.

Quintessence International – Nr. 2-117-9 - 1993.

Vrespa G.

Le molteplici possibilità offerte dalle diverse sistematiche protesiche del sistema d’impianto a riparazione ossea primaria PHI.

La Quintessenza Odontotecnica (847/1) - Nr. 2 - 145-150 - 1993.

41

Vrespa G.

Correlazione fra placca e gengivite su impianti a vite in titanio.

Il Dentista Moderno - Nr. 9 – 214 9-54 - 1989.

Vrespa G.

Experimental study on a pig for the comparison of two different implant systems: PHI and Bonefit. A preliminary report.

36° Journeé d’Etûde de la Societé Francophone de Chirurgie Buccale - Dijon - 18-20/5/1995.

Vrespa G., Folegatti G., Lento T., Torriani F.

Possibilità e limiti dell’estetica su impianti.

Rassegna Odontotecnica Nr. 5/99 - Octombrie 1999.

Vrespa G., Folegatti G., Maraschi G.

Titanium Nitride coated implant: a contribution to aesthetically enhanced implants.

Al XIX-lea Congres Internațional AIOP, sesiune de cercetare 11/2000

Vrespa G., Folegatti G., Maraschi G.

Titanium Nitride coated implant surfaces and auro galvan crown: a contribution to aesthetically enhanced implants.

Al 10-lea Congres Anual Științific EAO, 13/15 septembrie 2001, Milano – Prezentare științifică de tip Poster.

Vrespa G., Folegatti G., Sacco L., Costigliola G., Iuorio G.

Titanium Nitride coated implant surfaces and auro galvan crown: one year clinical results and evaluation.

A 37-a reuniune IADR/CED, Roma, 5-8 septembrie 2001.

Vrespa G., Casolo F., Piattelli A.

La guarigione ossea primaria in implantologia.

Libro PHI 2001.

Vrespa G., Gherlone E.

Intervento complesso di chirurgia implantare ricostruttiva monofasica.

Italian Oral Surgery Nr. 4/2003.

ECHIPA DE CERCETARE Crearea acelui ceva în măsură să scoată în evidență toate capacitățile acestui

implant a fost imboldul care m-a determinat să institui un grup de lucru format

din colegi și tehnicieni dentari, ca o modalitate modernă și plină de satisfacții

pentru atingerea obiectivul propus.

Rezultatul acestei colaborări a constat în elaborarea diferitelor protocoale și

punerea în aplicare a diferitelor componente, atât chirurgicale, cât și protetice.

Rezultatul este un implant simplu și cu o versatilitate extraordinară.

De asemenea, activitatea noastră vizează pregătirea de cursuri și serate dedicate

utilizatorilor metodologiei și celor care au de-a face pentru prima dată cu

vindecarea.

Pasul următor va consta în cercetare științifică, experimente de laborator și la

diferite universități, precum și în redactarea și publicarea de articole în reviste de

specialitate.

În orice caz, este vorba despre un grup „deschis”, la care pot contribui cu ideile și

experiențele lor și colaboratorii externi.

Dr. Renzo Madaschi Coordonator Echipă de cercetare PHI

42

VIA VERDI 14

20090 Trezzano sul Naviglio, MI, ITALIA

T. +39.02.4453401

[email protected] www.kristalsrl.net

RE

F.

P

HM

CS

EI

TA

R

EV

.

0

di

n

01

.0

9.

20

16

mailto:[email protected]

http://www.kristalsrl.net/

Date post:	29-Aug-2019
Category:	Documents
Upload:	others
View:	2 times
Download:	0 times

MANUAL CHIRURGICAL STANDARD - kristaldental.ro · sunt bolile acute eradicate privirecu terapii...

Documents