Istoria orasului Localitatea este menţionată sub numele de Pangalla sau Pancalia în portulanele genoveze din secolul al XIII-lea. Forma „Mangalia” apare prima dată în anul 1593. Asemănarea cu denumiri tătăreşti din Bugeac (Coştangalia, Şamangalia, Gioltaigalia) şi prezenţa, de multe veacuri, a unei importante comunităţi de Tătari în oraş, atestă originea tătărească a denumirii. Anterior secolului al al XIII-lea, localitatea apare sub numele antic de Callatis (Callata în portulanele genoveze, uneori între paranteze sub Pangalla sau Pancalia).

Callatis a fost o colonie a cetăţii greceşti Heraclea Pontica (azi Ereğli în Turcia) din secolul al VI-lea înaintea erei noastre. Portul şi jumatate din oraşul din Antichitate sunt acum submerse. În ciuda inevitabilelor războaie şi schimbări de stăpâni, oraşul a prosperat timp de 1200 de ani, uneori liber, alte ori sub stăpânirile succesive ale Perşilor, ale Macedonenilor, ale Dacilor, şi ale Romanilor, deveniţi Bizantini prin creştinare (timpurie aici, cum o dovedesc cercetările arheologice, începute în 1915 de Vasile Pârvan). Cetatea, însă, dispare ca atare odată cu năvălirea popoarelor migratoare din secolele VIII şi IX, fiind înlocuită cu o simplă aşezare de pescari.Este parţial reclădită în secolul XI odată cu reintrarea Dobrogei sub stăpânirea bizantină, dar dispare din nou în 1225, arsă de data aceasta de Tătari, care stabilesc aici o tabără, cresc cai şi oi, şi sunt stăpânii unui mic grup de pescari greci care pescuiesc pentru ei (după cronicarul Geoffroy de Villehardouin, el însuşi relatând instrucţii navale genoveze, limanul Mangaliei fiind pentru aceştia un adăpost). Se pare că nici regatul Valaho-Bulgar, nici despotatul Dobrogei, nici domnia lui Mircea cel Bătrân, nici lunga stăpânire turcească nu au schimbat această situaţie, adăugându-se doar un grup de Lipoveni în secolul al XVIII-lea.Situaţia însă se schimbă odată cu alipirea Dobrogei la România în 1878. Mangalia devine un port modern (al doilea port maritim după Constanţa) cu vre-o 3000 de locuitori permanenţi în 1938, dar care devin peste 10.000 vara, oraşul crescând rapid mulţumită plajei de la Tatlageac-Comorova, ce se întinde pe mai mulţi kilometri între capurile Schitu şi Baglaru (azi Aurora). Mangalia a fost portul de ataş al primului submarin românesc "Delfinul".După Al Doilea Război Mondial, oraşul devine zonă militară de frontieră şi turismul periclitează câţiva ani. În 1954 este din nou deschis tuturor, iar începând cu 1962 oraşul intră în atenţia guvernului pentru a deveni un important centru turistic: între pădurea Comorova şi mare sunt edificate staţiunile climaterice şi de destindere Jupiter, Olimp, Neptun, Saturn, Venus şi Aurora, iar vechiul şi pitorescul oraş, tipic dobrogean, este în mare parte distrus pentru a lăsa loc unor construcţii moderne, dar într-un stil funcţional ce se poate găsi oriunde în lume.

Orase infratiteMangalia: trecutul istoric şi deschiderea către lume

Callatis – “cea cu ziduri puternice” - este la origine o colonie fondată de grecii veniţi din Heracleea Pontica, în sec. VI î.H. Încă de la întemeiere, se bucură de o evoluţie ascendentă, graţie bogăţiilor din zonă, astfel că pe vremea în care Callatis ajunsese un oraş puternic şi bogat, Tomis era un târguşor. Oraşul Callatis poate fi socotit cel mai vechi atestat din ţara noastră,

deoarece Histria, primul oraş întemeiat, nu mai este astăzi o administraţie de sine stătătoare. În cetate erau divinizaţi Apollo, Dionysos, Hermes, Afrodita, Cibele, Nike, Atena şi Cavalerul trac. Oraşul – stat autonom Callatis a fost, în perioada elenistică, cel mai important centru economic şi cultural din Dobrogea, din care se trag vestiţi învăţaţi ai Egiptului elenistic. Aici s-a găsit singurul papirus descoperit în Europa, în afară de cele de la Pompei. Datorită băilor mezotermale sulfuroase, oraşul Callatis este şi prima staţiune balneo-climaterică atestată pe teritoriul ţării noastre.Din epoca romană datează zidurile de incintă de tip pontic, un templu al lui Dionysos şi un altul al Concordiei, unde a fost expusă copia în limba latină a Tratatului de alianţă şi asistenţă mutuală cu Roma: Foedus Roma-Callatis, un gimnaziu şi un amfiteatru. Epoca romană şi cea medievală au lăsat cetatea într-un con de umbră, din “Pangalia” medievală necunoscându-se aproape nimic. Organizarea unei stăpâniri bizantine temeinice în Dobrogea a dus la refolosirea vechiului port Callatis, numit acum Pancalea, adică “Frumoasa”. În aceeaşi perioadă, pelerinajul la Mangalia scutea pe musulmanii dobrogeni de a merge să se închine la Mecca. După încheierea păcii în 1878, Dobrogea, inclusiv Mangalia, revin oficial la România. Între cele două războaie mondiale, Mangalia a devenit o staţiune foarte frecventată de păturile mijlocii şi de intelectuali. Reconstrucţia oraşului a început în anii 1957-‘58, iar după 1965 începe construcţia staţiunilor turistice ale Mangaliei: Jupiter, Neptun-Olimp, Cap Aurora, Venus şi Saturn. Salba de staţiuni cu numele planetelor sistemului solar este considerată astăzi o structură turistică armonioasă, ce beneficiază de factori naturali terapeutici: soarele, apa de mare, nisipul fin, apele minerale sulfuroase. Mangalia are astăzi 41.000 de locuitori, dintre care 80% de naţionalitate română, iar restul de 20% este format din turci, tătari, greci, macedoneni, armeni, bulgari, ruşi lipoveni, unguri şi ucraineni. Religia predominantă este cea ortodoxă (90%), urmată de religia musulmană, catolică şi alte culte. Dintre obiectivele turistice ale zonei, se remarcă Incinta romano-bizantină, latura de nord, situată în centrul oraşului, nu departe de mare, un zid gros construit din blocuri mari de piatră cioplită; Mormântul cu papirus din incinta Muzeului de Arheologie Callatis; Geamia Esma Han Sultan, cea mai veche construcţie din Mangalia, datând de la 1590; Mormântul princiar – Movila Documaci, un complex funerar format dintr-un mormânt de mari dimensiuni care se presupune că a fost locuit; Peştera Movile, descoperită din întâmplare în 1986 într-un puţ minier, a devenit una dintre cele mai vestite din lume, studiată de experţi NASA pentru ecosistemul unic în mediu de hidrogen sulfurat; Peştera Limanu, descrisă ca fiind nesfârşită, cu galerii care ajung până în beciuri şi fântâni din Bulgaria sau Turcia. Municipiul Mangalia şi-a legat numele de unul dintre cele mai mari festivaluri din ţară: Festivalul Callatis, care se desfăşoară pe o scenă pe apă, unică în România. Ceremonialul religios al Sfintelor Sărbători de Paşti se desfăşoară pe ţărmul mării. An de an, la Gala Tânărului Actor “HOP!”, tineri absolvenţi ai institutelor de învăţământ superior teatral îşi încep drumul artistic la Mangalia, alături de nume consacrate ale scenei româneşti. La Festivalul Internaţional “Zile şi Nopţi de Literatură” participă scriitori din toată Europa, din SUA, Israel şi China, alături de scriitori români. Mangalia este membru şi face parte din Comitetul Director al Asociaţiei Municipiilor din România, alături de alte 100 municipii din ţară. La nivel internaţional, municipiul Mangalia este înfrăţit cu Greenport (SUA), Lavrio (Grecia), Balcic şi General Toşevo (Bulgaria), Struga (Macedonia), Porto Viro şi Santa Severina (Italia), desfăşoară programe în cadrul convenţiilor de colaborare cu Charleville-Mézières (Franţa),

Aywaille (Belgia) şi se află în tratative de înfrăţire cu Banska Bystrica (Slovacia), San Giuliano Terme (Italia) şi oraşe din America de Sud. Din 1998 este membru şi face parte din Consiliul director al Uniunii Vechilor Porturi Greceşti din Bazinul Mediteranean şi al Mării Negre, alături de alţi 36 de membri din 11 ţări de pe 2 continente: L’Escala-Empuries (Spania), Agde, Antibes, Nice (Franţa), Santa Severina, Crotone şi Castelvetrano (Italia), Galaxidi, Patras, Chalkis, Pireu, Pythagorion-Samos, Ithaka (Grecia), Heraklion (Creta), Larnaca şi Paphos (Cipru), Alexandria (Egipt), Djerba Houmt-Souk (Tunisia).Din septembrie 2008, municipiul Mangalia face parte din Consiliul Director şi îndeplineşte funcţia de Secretar General al Asociaţiei Euroregiunea Mării Negre – Black Sea Euroregion. Asociaţia mai include următorii membri: oraşul Idjevan (Republica Armenia), municipalităţile Bourgas, Nessebar, Shabla şi Varna (Republica Bulgaria), Republica Autonomă Adjara (Georgia), Raionul Cahul (Republica Moldova), judeţele Brăila, Constanţa, Galaţi, Tulcea, Brăila şi Constanţa.

Muzeul marinei

Muzeul Marinei În august 2004, într-o clădire a cazarmei dezafectate au început lucrările de reparaţii şi de organizare a instituţiei muzeale. Conceput ca un muzeu al tehnicii navale, el evidenţiază aspecte din activitatea portului militar Mangalia în perioada 1952-2000. Muzeul Marinei Mangalia pune la dispoziţia vizitatorului o impresionantă colecţie de tehnică de navigaţie şi obiecte de patrimoniu, care redau fidel istoria recentă a Marinei militare, pe parcursul a două moderne spaţii expoziţionale şi a unei biblioteci tematice. În cadrul expoziţiei se găsesc obiecte aparţinând colecţiilor de arme sub apă, prezentate în detaliu, secţiuni ale unor torpile ce au fost în dotarea trupelor marinei Garnizoanei Mangalia. În curtea din faţa clădirii muzeale sunt expuse piese dintr-o impresionantă colecţie de artilerie navală şi antiaeriană, dominată de masivul tun de 130 mm, care a aparţinut artileriei de coastă.

Edificiul Bizantin

EDIFICIUL BIZANTINÎn colţul de nord-est al cetăţii, lângă zidul de incintă din recepţia Hotelului „President” , a fost descoperit un mare edificiu romano-bizantin datat în secolele V-VI d.Ch. Clădirea este de formă rectangulară şi a fost construită din blocuri mari de piatră de calcar, legate cu mortar de var. Se păstrează doar baza construcţiei. Edificiul are mai multe părţi componente. În partea de vest se observă o sală mare, prevăzută iniţial cu coloane, din care se mai văd azi urmele indicate prin prezenţa bazelor de coloane. Sala era pavată cu lespezi de piatră, din care s-au păstrat numai o parte. În partea de nord a acestei săli sunt trei încăperi de mici dimensiuni, cea din mijloc pavată cu cărămizi dispuse în formă de romburi. În partea de est a edificiului se remarcă o curte interioară, un fel de atrium al caselor romane, pavată cu plăci mari de piatră. În jurul acesteia se află un culoar al cărui acoperiş era sprijinit pe coloane de marmură şi stâlpi. Aici au fost descoperite două capiteluri de marmură, deosebit de frumos şi bogat ornamentate, cu frunze de acant şi motive zoomorfe. În partea de sud a culoarului se află trei mici încăperi a căror destinaţie este greu de precizat. Ele erau pavate, de asemenea, cu lespezi de piatră de calcar. În antichitate, edificiul se întindea până la marginea falezei, însă astăzi acest perimetru este acoperit de edificii moderne.

Lacul Mangalia

LACUL MANGALIA Între mlaştina Mangalia şi Saturn se află o porţiune de plajă lată şi primitoare. La vest, în

imediata sa vecinătate se întinde o vastă oglindă de apă, cu numeroase cordoane şi insule de stuf. Este Mlaştina Mangalia care, după amenajarea şi dragarea sa, a devenit Lacul Mangalia. Lacul este foarte accesibil, fiind flancat spre vest de şoseaua Mangalia-Constanţa, iar spre est de drumul asfaltat ce face legătura dintre Mangalia şi Saturn, iar suprafaţa ei de 99 ha face din ea un obiectiv important şi vizibil din orice direcţie. O plimbare cu barca vara pe mlaştină prilejuieşte întâlniri cu chire, egrete, lebede şi alte câteva specii de păsări, cu broaşte ţestoase de apă (Emys orbicularis) dar şi cu banalele broaşte orăcăitoare şi numeroţi şerpi de apă. Pe maluri întâlnim mereu pescari, de unde deducem că în mlaştină se găsesc şi peşti. Pe timpul anotimpului rece mlaştina constituie adăpost pentru multe specii de păsări care preferă mediul deltaic: lişiţe, pelicani, raţe, gâşte sălbatice, cormorani, lebede. Pe fundul mlaştinii sunt mai multe puţuri adânci (cel mai adânc are 18 m, în timp ce apa de lângă el măsoară doar 1-2 m adâncime) ale izvoarelor de apă termală şi sulfuroasă. S-au semnalat aproximativ 25 de astfel de puţuri, cu un debit estimat de 250 litri/secundă, care conţin bule de metan, hidrogen sulfurat şi au o temperatură de circa 25 grade Celsius.

Mormantul cu papirus 

Mormântul cu papirus – Cu ocazia nivelării a doi tumuli pentru construirea stadionului din Mangalia, s-a descoperit un ring de piatră ecarisată, cu un diametru de 13 m, iar în mijlocul

acestuia un sarcofag datând din secolele IV-III î.Ch. Pe unul dintre capacele sarcofagului au fost găsite două coroane de frunze de lauri din bronz aurit, dovedind că cel care fusese depus în sarcofag era cetăţean de vază al Callatisului. Printre resturile scheletului mâinilor a apărut un papirus, apreciat ca o piesă deosebit de rară, unică în Europa de Sud-Est la acel moment. Papirusul era scris cu caractere epigrafice, cu o cerneală de culoare maron şi putea fi un talisman pentru viaţa de apoi sau o lucrare artistică aparţinând defunctului. Papirusul a fost preluat de cercetători din fosta U.R.S.S. şi dus la Moscova pentru a fi descifrat, dar nu a mai fost înapoiat României, pe motivul deteriorării lui. Mormântul poate fi vizitat în incinta Muzeului de Arheologie „Callatis” Mangalia, sub forma sa tumulară. S-a păstrat şi ringul din piatră pentru a reda cât mai fidel construcţia. Sala tumulului a devenit o sală plină de comori, cele mai valoroase exponate ale muzeului fiind expuse aici şi puse în valoare în vitrine speciale.

Padurea Comorova 

PĂDUREA COMOROVA La sfârşitul secolului al XIX-lea în zona Pădurii Comorova de astăzi era un cătun cu acelaşi nume. Populaţia lui era formată din 4 familii, numărând 14 suflete, tuci şi bulgari pescari. Lacul Comorova avea o suprafaţă de 60 ha şi era acoperit de stuf. Între anii 1903-1906 au fost însămânţate la Comorova peste 5 ha de teren cu mai mult de un milion de puieţi de salcâmi, glădiţă, frasin, dud, caişi, castani, pruni, oţetari şi stejari. Peste 100 de ani, un pâlc dintre stejarii brumării plantaţi la începutul secolului XX – circa 60 de exemplare pe o suprafaţă de 1,2 ha, aflaţi la diferite vârste şi dimensiuni – a fost declarat rezervaţie naturală şi ocrotit de lege. Această specie de stejar de origine balcano-caucaziano-pontică aparţine florei arborescente vechi, din perioada terţiaro-pliocenă. Ea a pătruns din estul Mediteranei de-a lungul zonei externe carpatice, alături de stejarul pufos, cer şi gârniţă, întrând în alcătuirea pădurilor de silvostepă din zilele noastre. Pădurea a fost populată spontan cu ţapi roşii şi căprioare, găinuşe şi cocoşi de munte, vulpi, iepuri, ulii şi alte animale. În prezent, Pădurea Comorova ascunde o faună de invidiat şi este locul preferat de campare pentru localnici şi turişti. În mijlocul vegetaţiei luxuriante, s-au ridicat în ultimii ani vile de lux, înconjurate de brazi. Răcoarea lor, mirosul specific pădurilor de răşinoase te duce cu gândul la munte, dar la doar 4 km ai o plajă fierbinte, Plaja Neptun.

Pestera Movile

 

PEŞTERA MOVILE Dobrogea este o regiune săracă în peşteri. Dintre cele peste 12000 de cavităţi înregistrate în cadastrul peşterilor din România, Dobrogea deţine sub 1%. Cauza o constituie constituţia geologică. Lângă Mangalia se află cea mai vestită peşteră din lume: Peştera Movile. Abia descoperită în 1986, într-un puţ minier, peştera nu părea să prezinte caracteristici deosebite. Avea doar o galerie, lungă de 200 m, scundă şi nespectaculoasă. Primii exploratori au găsit în capătul peşterii un mic lac cu apă termală sulfuroasă. Prin explorarea lacului cu scafandru autonom, membrii echipei GESS au mai găsit câteva încăperi mici, parţial inundate, cu numeroase vieţuitoare nevertebrate: viermi, melci, gândaci, scorpioni, izopode, lipitori, miriapode. Toate sunt depigmentate şi lipsite de ochi, dar înzestrate cu antene lungi şi cu alte adaptări specifice mediului cavernicol. Cercetându-le cu atenţie, zoologii au putut descoperi printre ele 35 de specii noi, necunoscute lumii ştiinţifice până atunci. Doar în Peştera

Mammoth din America s-au mai găsit atâtea specii! Dar aceea are 550 km, nu doar 200 m. S-a constatat că fauna din Peştera Movile nu seamănă cu fauna din nici-o peşteră din România. Unele rude ale insectelor troglobionte trăiesc azi în lacurile sulfuroase de la Mangalia. Fauna are un caracter meridional, de climă caldă. Când şi cum s-au adaptat vieţuitoarele mediului relativ ostil al peşterii a rămas o întrebare fără răspuns. O altă enigmă a fost sursa de hrană care alimenta bogata comunitate biologică subterană, deoarece în această cavernă nu se infiltrează apă de la suprafaţă care să transporte frunze şi lemne putrede, guano sau alte substanţe organice cu care se mulţumesc de obicei nepretenţioasele vieţuitoare subterane. Apa sulfuroasă şi termală din peşteră (21 grade Celsius) circulă prin canale carstice închise, venind direct din adâncul pământului, pe o falie profundă. Ea conţine doar mici cantităţi de hidrogen sulfurat şi metan. Pe suprafaţa apei sulfuroase din peşteră s-a observat prezenţa unui strat de câţiva milimetri grosime de substanţă albă, cremoasă. S-a constatat că era vorba despre o substanţă organică nutritivă, în care se aflau numeroase organisme, îndeosebi melci mici şi viermi. Apărea astfel ideea că Peştera Movile adăposteşte un adevărat ecosistem subteran care nu depinde de energia solară, caz unic pe Terra. Realizând importanţa ştiinţifică deosebită, pe baza referatelor de specialitate întocmite de speologi, Primăria Municipiului Mangalia a declarat Peştera Movile rezervaţie speologică. Intrarea a fost închisă cu o poartă masivă de beton armat pentru a izola mediul interior de influenţele climatice şi biologice de la suprafaţă. Peştera nu poate fi vizitată decât de specialişti, în echipe de 2-3 persoane, iar durata unei vizite nu trebuie să depăşească două ore. (p.24) Cea mai comodă şi instructivă formă de „vizitare” este

vizionarea filmelor documentare existente la sediul GESS Mangalia. 

Pestera Limanu 

PEŞTERA LIMANU

Aflată nu departe de bătrânul Callatis, într-un loc unde s-au întâlnit de mii de ani drumurile pescarilor cu ale corăbierilor, contrabandiştilor şi neguţătorilor, Peştera Limanu a căpătat un nimb de legendă. A fost refugiu în timpul unor atacuri, ascunzătoare pentru hoţi, casă pentru pribegi, loc secret de practicare a unor ritualuri religioase, încă din neolitic, trecând prin antichitatea dacică, grecească, daco-romană, epoca medievală. Faima de „peşteră cu comori” s-a răspândit cu uşurinţă. În afară de valoarea istorică, Peştera Limanu prezintă şi o deosebită importanţă speologică. Ea este o peşteră freatică dezvoltată în calcare stratificate orizontal. Stratele orizontale au fost fragmentate de un sistem regulat de fisuri verticale. Când placa de calcar sarmaţian s-a scufundat sub nivelul freatic, apele au pătruns în lungul planelor rectilinii de discontinuitate din rocă şi au dizolvat, lăsând în urmă o reţea labirintică cu distribuţie rectangulară formată din galerii cu secţiuni dreptunghiulare surprinzător de regulate. Unii cercetători consideră că cel puţin o parte din galerii au fost în întregime săpate de om, în multe locuri fiind evidentă dăltuirea pereţilor. Văzută în plan, reţeaua de galerii seamănă mai degrabă cu harta străzilor unui oraş neglijent sistematizat. Folclorul local a transmis faptul că galeriile Peşterii Limanu s-ar întinde prin beciuri şi fântâni din Limanu până în Bulgaria sau chiar Turcia! Peştera Limanu este complet lipsită de podoaba stalactitelor şi stalagmitelor, care dau farmec altor peşteri. Acest fapt se explică prin absenţa infiltraţiilor de apă de la suprafaţă. Peştera este interesantă din punct de vedere biospeologic. Există o faună de nevertebrate bogată a cărei principală sursă de hrană o constituie acumulările de guano de la coloniile de lilieci care se adăpostesc în peşteră mai ales iarna. În afară de lilieci, în peşteră pot fi întâlnite întâmplător şi alte vertebrate: şerpi, broaşte ţestoase, vulpi, dihori.

Herghelia Mangalia

Herghelia Mangalia este situată la 3 km nord de Municipiul Mangalia şi la numai 500 m de malul vestic al Mării Negre; nu a fost aşezată aici întâmplător, ci s-a ţinut cont de condiţiile geoclimaterice de formare a rasei arabe. Condiţiile de climă deosebite au permis formarea unui cal arab de Mangalia cu calităţi deosebite. În afara profilului zootehnic, Herghelia constituie şi un excelent centru de agrement şi atracţie turistică. Complexul dispune de un hipodrom de trap şi galop bine amenajat, iar în incinta unităţii se practică echitaţia, se pot efectua plimbări de agrement - călare sau cu trăsura - de-a lungul Mării Negre. Herghelia de la Mangalia este cea mai mare din sud-estul Europei si este populată numai de cai de rasă: pursânge arab, semigrei si câțiva ponei. Herghelia este un loc cu tradiție, fiind înființată încă din 1926. Atunci, la Mangalia erau crescuți cai arabi aduși de la hergheliile din Jegălia, Cislău și Rădăuți. Între 1936 și 1941, herghelia a importat din Polonia noi „linii“ de armasari pursânge: El-Sbaa și Nedjari. Suprafața Hergheliei Mangalia depășește 580 de hectare, din care peste 400 de hectare sunt cultivate cu plante furajere, care asigură necesarul de hrană pentru cei peste 350 de cai. Hipodromul Mangalia, unicul din țară special conceput pentru cursele de galop, se intinde pe o suprafață de 19 hectare. Aici se desfășoara, pe timpul verii, în lunile iulie-septembrie, curse de cai la care participă herghelii și crescători particulari din toata țara.

Armăsarii pursânge arab sunt antrenați zilnic de cei 8 jockey ai hergheliei, ce răspunde, fiecare, de câte cinci exemplare. Antrenamentul de 8 ore pe zi pentru fiecare dintre jockey alternează reprize de trap, galop, galop întins și plimbări ușoare.

Cel mai frumos spectacol îl oferă caii scoși pe malul mării, periodic, unde sunt antrenați mai multe ore, spre bucuria localnicilor, martori ai unui spectacol rar, între stațiunile Saturn și Venus. Un cal bine îngrijit poate ajunge, de obicei, la 30 de ani de viață. „Recordman"-ul de vârstă de la Herghelia Mangalia a fost Nedjari, armăsarul Regelui Mihai, care a murit la venerabila" vârstă de 34 de ani, în 1946.

Mormantul Crestin cu PsalmiMormântul creştin cu psalmi Acest mormânt a fost descoperit în marea necropolă a cetăţii Callatis databilă în epoca romano-bizantină şi aparţine categoriei de morminte de tip hypogeu răspândite în întregul Imperiu Roman. Mormântul se află la – 1,20 m faţă de actualul nivel de călcare, accesul în camera funerară făcându-se prin dromos , ce are tavanul boltit, acoperit cu plăci de calcar şi cinci trepte din blocuri de calcar fasonate. Pe tencuiala camerei funerare au fost pictate două inscripţii cu caracter creştin, citate din Psalmi: „Doamne, Ajutorul meu şi Izbăvitorul (Mântuitorul) meu” şi „Nu mă voi teme de rele, pentru că Tu cu mine eşti, Doamne!”. Ambele inscripţii descoperite în mormântul creştin de la Callatis, sunt citate din Psalmi, cee ce, în mod sigur, constituie o raritate pentru monumentele din perioada creştinismului timpuriu.

Monumentul Eroilor 

Monumentul Eroilor este situat în centrul orașului (Piata Unirii), in fata Casei de Cultura si s-a născut din necesitatea unui simbol care să reprezinte Mangalia datorită istoriei sale milenare și a rolului pe care l-a avut în antichitate. Monumentul a fost creat intr-o concepție modernă, materialul de bază fiind piatra dobrogeană și este un triptic pe aliniament V- E: Poarta, Altarul și Înălțarea. Inaugurarea sa a avut loc pe data de 9 mai 1998 - Ziua Eroilor și Ziua Europei - dată aleasă și pentru desfășurarea festivităților prilejuite de Zilele Municipiului Mangalia. Piesa poartă o plăcuță de bronz cu scriere latinească, ce poate fi tradusă: „Este înălțător să mori pentru țara ta”. Sobrietatea grea, funerară a edificiului contrastează izbitor cu prospețimea ierbii – simbol ancestral al regenerării și vitalității.