1
Managementul transnational
integrat al resurselor de
apa in agricultura pentru
controlul european de
urgenta al apei
EU WATER
2
CUPRINS
CUVANT INAINTE .......................................................................................................................... 3
Directorul de proiect Marco Meggiolaro ...................................................................................... 3
ABSTRACT ...................................................................................................................................... 4
INTRODUCERE ............................................................................................................................... 5
1. Descrierea zonei pilot ............................................................................................................... 6
2. Vulnerabilitatea solurilor la pierderile de azot in bazinul Arges –Vedea ............................... 11
4. Set comun de recomandari care sprijina beneficiile ecologice si de mediu ........................... 15
5. Programele de actiune pentru zonele vulnerabile la poluarea cu nitrati ............................... 19
6. Metode de irigare si managementul apei ............................................................................... 20
7. Metode de reducere a pierderilor de apa si de conservare a apei in camp .......................... 22
8. Solutii de valorificare eficienta a apei din precipitatii in vederea asigurarii necesarului de
apa al culturilor agricole ............................................................................................................. 25
Lista tarilor si institutiilor participante la proiect ........................................................................ 31
Concluzii ..................................................................................................................................... 34
3
CUVANT INAINTE
Directorul de proiect Marco Meggiolaro
Dragi cititori,
Imi face placere sa va pot prezenta seria de documente regionale ale proiectului EU. WATER.
Proiectul EU. WATER a fost aprobat in martie 2009 dar a fost conceput cu mult inainte de aceasta
data, in prima parte a anului 2007, cand primele propuneri concrete au inceput sa circule in intreaga
arie de referinta a programului Europa de Sud Est si un numar tot mai mare de oameni si de institutii
de profil au decis sa faca eforturi comune pentru a-si pune in practica ideile.
Proiectul a luat nastere pe baza a doua ipoteze simple: agricultura reprezinta cel mai mare consumator
– utilizator de apa din lume si in acelasi timp - este cea mai importanta amenintare la adresa
resurselor de apa datorita practicilor agrotehnice intensive dar cu eficienta scazuta de utilizare a apei
si de asemenea din cauza poluarii panzei freatice cu substante provenite de la ingrasamintele folosite
pe terenurile agricole. In acest sens trebuie facute eforturi sustinute in vederea gestionarii cat mai
eficiente a apei in activitatile agricole.
Proiectul EU. WATER are ca obiective planificarea activitatilor specifice la nivel regional si
realizarea unor strategii in domeniul gospodaririi apei care sa fie in perfecta concordanta cu
prevederile Directivei Cadru pentru Apa si ale Directivei Nitratilor.
Proiectul deschide calea adoptarii unor bune practici agricole, pentru conservarea resurselor naturale
si pentru optimizarea tehnicilor de fertilizare pe baza de azot. Toate acestea reprezinta provocari pe
care partenerii EU. WATER au decis sa le faca fata impreuna intr-un spirit de colaborare si prietenie.
DEAR READERS,
I am glad to present you the regional collection of materials of EU.WATER project.
EU.WATER, approved in March 2009, but it was born much before when at the early
2007 the first ideas and proposals were circulating all over the South East Europe
programme area and an always increasing number of people and institutions have come
together to realize their ideas.
The project was born from two simple assumptions: agriculture is the largest
consumptive user of water throughout the world and – at the same time – it represents
the main threat for water resources, due to a massive and low efficient use of water for
intensive tilling-ground water pollution from fertilizers. Efforts have to be made to
manage agricultural water in the most efficient possible way.
EU.WATER addresses regional planning and water managing strategies in line with the
central priorities of the EU Water and Nitrate Directives. The project paves the way
towards good farming practice, natural resource saving and optimization of nitrogen
fertilization saving water and optimise nitrogen fertilisation.
One big challenge that EU.WATER partners have decided to tackle all together,
supporting each other to overcome difficulties, in a friendly spirit of cooperation.
Marco Meggiolaro
4
ABSTRACT
The EU.WATER project has represented a model of positive co-operation between different South-
East European countries and institutions in view of the goal of achieving a common strategy
capable of ensuring implementation of both the Water Frame Directive and of the Nitrates
Directive.
The chapter dedicated to the pilot area comprises technical aspects which are particular to the
Argeş-Vedea river basin area where the WP5 Pilot Action Romania unfolded.
The chapter which refers to the vulnerability of soils towards nitrogen losses includes for the
territory of Argeş-Vedea river basin the scientifically devised water and nitrates losses through both
surface run-off and percolation.
In regard to the aquifer flow vulnerability to losses of nitrates, maximum rates of this substance
which can be lost through leaching are given.
The chapter on the common set of recommendations supporting the eco-environment benefits
includes the recommendations outlining the recommended periods and techniques for nitrogen
fertilization which are suitable for a rather wide variety of crops.
The chapter on the action plan for the nitrates vulnerable zones details the mandatory measures and
the educational programmes needed to be enforced within these NVZ designated areas.
The chapter which refers to the irrigating methods and to the efficient water management includes
several methods applied within the pilot area and the applicable legislation on ways to reduce
nitrates pollution coming from agricultural sources.
In the chapter dealing with ways to achieve water savings and field rainfall water conservation, one
describes the agri-practices that are able to serve these purposes.
In respect of the solutions aimed at capitalizing on the water accumulated in the soil from
precipitations, one presents different soil modeling techniques, the covering of agricultural soil with
mulching materials, the employment of irrigation water application at low pressure values,
instatement (-reinstatement) of windbreaks, execution of collector micro-ditches, sowing of crops in
strips situated on contour furrows, application of combined tillage systems, etc.
The Romanian EU.WATER project team.
5
INTRODUCERE
Responsabilul de proiect INCDIF-ISPIF Danut MARIA
In ultimii ani, Europa, dar mai ales estul si sudul acesteia se confrunta cu o reducere a resurselor de
apa. Aceasta situatie a aparut datorita unui complex de cauze, cum ar fi eficienta scazuta a folosirii
acesteia, poluarea si lipsa unui circuit integrat al utilizarii apei in agricultura, industrie si sectorul
civil. Pe langa acestea, schimbarile climatice si modificarile regimului de precipitatii inrautatesc
situatia resurselor de apa.
In sud-estul Europei, asa cum este evidentiat in Program’s Strategic Environment Assessment, unele
din principalele provocari constau in aspecte legate de apa, in special cele legate de impactul
agriculturii asupra poluarii apelor. Pe de o parte, agricultura reprezinta una din principalele
componente ale economiilor tarilor din Sud-Estul-Europei- SEE, iar pe de alta parte, una din
principalele amenintari pentru apele din UE; motivele includ: utilizarea masiva si ineficienta a
apelor pentru culturile agricole si poluarea apelor subterane cu fertilizanti.
Al treilea raport privind punerea in aplicare a Directivei UE privind nitratii confirma contributia
semnificativa a agriculturii la poluarea cu nitrati a apelor subterane si de suprafata precum si
eutrofizarea celor de suprafata, subliniind faptul ca tarile Sud-Est-Europene sunt in intarziere in
aplicarea prevederilor Directivei Nitratilor.
Proiectul “Managementul transnational integrat al resurselor de apa in agricultura pentru controlul
european de urgenta al apei” EU.WATER, are la baza recunoasterea faptului ca numai printr-o
abordare comuna la scara larga, printr-o gestionare rationala a resurselor de apa, va fi posibila o
protectie pe termen lung a resurselor de apa.
EU.WATER a fost implementat de 12 parteneri din 8 tari membre sau ne-membre UE si co-finantat
de Programul de Cooperare Transnationala din Sud Estul Europei, SEE. Proiectul a fost coordonat
de catre Provincia Ferrara in Italia.
EU.WATER s-a desfasurat in 8 zone rurale de studiu din 8 tari din SEE si a abordat urgentele
referitoare la consumul de apa si poluarea acesteia in Europa avand ca scop implementarea, la nivel
transnational a managamentului integrat a resurselor de apa in agricultura, bazat pe optimizarea
consumului de apa si stoparea poluarii apelor subterane.
Printr-o strategie comuna si transpunerea sa catre toti partenerii proiectului, EU.WATER (care
incepe din capitalizarea rezultatelor proiectelor anterioare) s-a indreaptat catre aplicarea
directivelor UE pentru apa si nitrati in tarile din SEE si dezvoltarea practicilor de adaptare-invatare
si aplicare a unor solutii inovatoare pentru a contribui la tranzitia agriculturii locale catre masuri
inovatoare si ecologice, stimulente pentru fermieri .
EU.WATER, prin sprijinirea reformelor in curs de desfasurare in domeniul rural si agricol in cele
mai multe din tarile din SEE (unele dintre ele aproape de aderarea la UE), are capacitatea de a
influenta in mod pozitiv procesul de alegere a practicilor de management agricol la scara mica, caz
in care aplicarea masurilor de protectie a mediului va duce la: protectia resurselor naturale si
generarea de beneficii in ceea ce priveste productivitatea culturilor agricole.
EU.WATER s-a desfasurat din martie 2009 pana in aprilie 2012.
Obiectivul general al proiectului a fost dezvoltarea de metodologii comune cu punerea in aplicare a
unor interventii demonstrative si inovatoare pentru managementul integrat al resurselor de apa in
zonele rurale, si orientarea spre modele de dezvoltare durabila in conformitate cu legislatia UE.
Principalele scopuri ale proiectului au constat in a oferi raspunsuri concrete la problema consumului
de apa si poluarea cu nitrati a acesteia, cauzate de practicarea unei agriculturi intensive din
comunitatile rurale selectate din spatiul SEE, zone unde agricultura reprezinta utilizatorul major al
resurselor naturale si principalul furnizor de servicii de mediu.
Rezultatul principal asteptat al proiectului este crearea unui sistem de management integrat al apei
in agricultura, coordonat si armonizat transnational, in conformitate cu cadrul legal al UE si bazat
pe implicarea directa a administratiilor locale din zonele rurale in cauza.
6
Dupa terminarea proiectului, sunt asteptate urmatoarele rezultate:
dobandirea unei imagini cuprinzatoare asupra principalelor experiente europene relevante si
rezultate stiintifice in ceea ce priveste aplicarea managementului integrat al apelor, disponibil unei
game largi de parti interesate;
imbunatatirea planificarii regionale si a managementului strategiilor pentru gestionarea
integrata a apei, bazata pe un orizont stiintific larg, dezvoltata conform unei abordari transnationale
si aplicata/testata in diferite zone relevante din SEE;
cresterea capacitatii factorilor institutionali si economici de a efectua o dezvoltare rurala
durabila fara a periclita competitivitatea.
Zona pilot a proiectului a fost bazinul hidrografic Arges-Vedea situat in sud Romania. Bazinul se
afla intre Muntii Carpati si Campia Dunarii, si cuprinde principalele tipuri de culturi agricole din
Romania (livezi si vii in regiunile de deal, culturi cerealiere si legumicole in zonele de campie,
pasuni si fanete pentru sustinerea sectorului de crestere a animalelor, bine dezvoltat).
Pe teritoriul bazinului se afla o retea complexa de localitati rurale si centre urbane industriale ce
induc o presiune ridicata asupra sistemelor de apa. Bazinul Arges-Vedea a fost desemnat ca regiune
vulnerabila la nitrati.
Zona este vulnerabila la poluarea cu nitrati a apelor subterane in regiunile plate din cauza fluxului
redus al acviferelor. In regiunile de deal si de munte poluarea cu nitrati a apelor de suprafata este
legata de ratele ridicate ale scurgerile de induse de permeabilitate redusa a solurilor argiloase.
Provocarile legate de zonele vizate au fost legate de punerea in aplicare a masurilor Programului de
actiune pentru reducerea poluarii cu nitrati din surse agricole pentru aplicarea directivei privind
nitratii. Masurile urmeaza sa fie aplicate in zonele rurale, ce desfasoara o agricultura de tip vechi cu
cele mai multe ferme incluse in categoria de dimensiune foarte mici si mici.
1. Descrierea zonei pilot
Bazinul hidrografic Arges – Vedea ales pentru Actiunea pilot, se afla intre inaltimile muntilor
Carpati (pina la 2500 m) si lunca Dunarii in sud. De aceea in perimetrul ales avem in proportii
semnificative toate formele principale de relief: munte, deal, terasa inalta si terasa joasa, campie,
(Arges: munte, deal, campie; Giurgiu, Teleorman, Calarasi si Ilfov: terase si campie).
Fig. 1 Localizarea perimetrului studiului de caz pentru proiectul EU.WATER in Romania
Gradul de fragmentare al reliefului este de 350 si 450 m, iar energia maxima variaza intre 200 si
300 m.
Din cauza reliefului, zona studiului de caz prezinta un climat care variaza de la cel specific zonelor
de munte (temperaturi mici, exces de apa) la climatul uscat caracteristic zonelor de campie din
vecinatatea Dunarii.
7
In spatiul hidrografic Arges - Vedea sunt identificate 268
rauri cu suprafata bazinului mai mare de 10 km2, un lac
natural si 50 de lacuri de acumulare cu suprafata mai mare
de 0,5 km2. Rarurile Arges si Vedea sunt afluenti directi ai
Dunarii.
Resursele teoretice de apa de suprafata din spatiul
hidrografic Arges si Vedea (fig. 2) sunt de 2365 milioane
m3. Apa de suprafata reprezinta circa 72% din totalul
resurselor teoretice din acest spatiu hidrografic (3282
milioane m3), resursa teoretica a apelor subterane
reprezentand 917 milioane m3.
Fig. 2 – Hidrologia si hidrogeologia bazinului Arges - Vedea
Intrucat Bazinul hidrografic Arges – Vedea se desfasoara pe zona morfologica care cuprinde toate
tipurile de relief, incepand in partea nordica cu zona muntoasa si coborand in sud pana la zona de
lunca, invelisul de sol este foarte complex. In partea nordica avem tipurile de sol caracteristice
zonelor montane cu altitudini mari (litosoluri, regosoluri, soluri brune acide), urmate in partea
centrala a regiunii de de livosoluri, cernoziomurile argiloiluviale si vertisoluri avind un procent de
argila peste 45%. Partea sudica este ocupata in cea mai mare parte de cernoziomuri tipice si
argiloiluviale, iar in Lunca Dunarii partea cea mai sudica a bazinului hidrografic Arges – Vedea,
intalnim aluviosoluri cu texturi foarte variate si pe zone restranse gleiosoluri si stagnosoluri.
Invelisul de soluri din perimetrul studiat acopera toata gama de texturi existente.
In general majoritea solurilor (cu exceptia solurilor de munte) au un profil de sol profund.
Cele mai bine aprovizionate cu nutrienti sunt cernoziomurile, avand o rezerva de humus care poate
ajunge si la 160 - 200 t/ha pentru texturi lutoase si lutoargiloase.
Din punctul de vedere al
folosintelor, terenul arabil
este majoritar (886454 ha),
urmat de pasuni (151093
ha), finete (46611 ha), livezi
(23526 ha) si vii (12800 ha).
Suprafata acoperita de
paduri este de 357680 ha.
Cea mai mare varietate a
folosintelor este in judetul
Arges. Terenul din judetele
Giurgiu, Calarasi,
Teleorman si Ilfov, este in
cea mai mare parte arabil.
Fig. 3 – Modul de folosinta a terenurilor in bazinul
Arges - Vedea
La fel ca in toata Romania, in bazinul Arges – Vedea, numarul si forma de proprietate a fermelor
este in continua schimbare. Dupa anul 1989, prin disparitia fermelor agricole si zootehnice de stat,
agricultura a suferit un puternic proces de regresie, care se manifesta si in prezent, cu toate ca
sectorul privat este in plina ascensiune.
Structura fermelor de pe terenul arabil este foarte complexa, majoritare fiind fermele mici (pe 30-
50% din terenul arabil, in functie de judet, fermele sunt mai mici de 3 ha). In regiune exista insa si
ferme mari (daca se calculeaza valoarea medie a fermelor ca raport dintre suprafata arabila totala si
numarul de ferme valoarea aceasta este de 600 ha). In fermele mici se practica agricultura de
subzistenta in care cantitatile de fertilizanti cu azot utilizate nu sunt mai mari de 40-60 kg/ha. In
fermele mari (cele mai numeroase se afla in judetul Teleorman) se practica agricultura intensiva in
care cantitatile de fertilizanti sunt de ordinul a 200 kg/ha. Irigatiile sunt utilizate doar in lunca
Dunarii.
Pe baza criteriilor biofizice pentru desemnarea zonelor deaforizate pentru agricultura majoritatea
8
suprafetelor din zona studiului caz se incadreaza in terenuri cu limitari severe sau foarte severe. In
consecinta recoltele care se obtin sunt mici in comparatie cu standardele europene (griu de toamna:
1500 - 3200 kg/ha; porumb: 1600 - 4100 kg/ha; floarea soarelui: 1000 - 1700 kg/ha; cartofi: 5000 -
17000 kg/ha; rapita: 900 - 1800 kg/ha; lucerna: 10000 - 20000 kg/ha). Variabilitatea mare a
productiilor este provocata de variabilitatea mare a conditiilor meteorologice de la an l an.
Desi pe teritoriul Bazinului
hidrografic Arges – Vedea
conditiile de practicare a
agriculturii sunt mai ales in
partea sudica a acestuia
foarte bune, solurile avand o
foarte buna aprovizionare
cu elemente nutritive,
agricultorii se confrunta cu
unele probleme majore:
Sistemele de irigatii
construite inainte de 1990 in
Romania sunt partial sau
total deteriorate, astfel ca pe
cele mai mari suprafete
irigatiile nu pot fi aplicate;
Sursele locale de apa folosite de micii fermieri pentru
irigatii locale sunt obtinute din foraje, lacuri, sau iazuri ;
Cel mai adesea irigatiile sunt practicate pentru culturile
horticole.
Fig. 4 - Schema
amplasarii sistemelor
de irigatii in bazinul
Arges - Vedea
Majoritatea fermelor, de tipul „individual farming person”, in lipsa unor subventii convenabile,
practica tehnologii de productie neperformante, fiind lipsite de o baza materiala sigura si stabila.
Aceeasi situatie se prezinta si in cazul asociatiilor de mici fermieri, care intampina mari dificultati,
in primul rand de natura financiara.
In cadrul implementarii Actiunii Pilot, in cele 20 de localitati din 5 judete (Arges, Teleorman,
Calarasi, Giurgiu si Ilfov) care corespund bazinului hidrografic Arges – Vedea, localitati desemnate
ca vulnerabile la poluarea cu nitrati, cuantumul mediu al formei de proprietate a terenului este de
77% producatori privati, 12% asociatii familiale si 11% societati comerciale.
Fig. 5 - Forma de proprietate a terenului in localitatile de implementare a Actiunii Pilot
Din punct de vedere al utilizarii terenului,
cele mai mari suprafete sunt detinute de
terenurile arabile, care in medie ocupa
88.11% din terenurile agricole, restul
terenului fiind ocupat de pasuni 6.94%, vii
2.16%, fanete 2.00% si livezi 0.79%.
9
Fig. 6 - Modul de utilizare
al terenurilor agricole in
localitatile de
implementare a Actiunii
Pilot
O mare parte dintre aceste ferme utilizeaza gunoiul de grajd ca principal fertilizant in combinatie cu
fertilizantii chimici, gunoiul de grajd fiind cel mai ieftin si cel mai disponibil ingrasamant. Din
aceasta cauza, consumul de ingrasaminte chimice a scazut. In majoritatea covarsitoare a comunelor
cuprinse in bazinul Arges - Vedea, media normei specifice de fertilizanti cu azot se situeaza frecvent
sub 170 kg/ha de N. Exista insa unele deosebiri in ce priveste consumul efectiv de ingrasaminte.
Astfel in partea de sud a perimetrului, in localitatile in care agricultorii au ca ocupatie de baza
cultivarea legumelor, cantitatile de fertilizanti cu azot se situeaza frecvent peste 170 kg/ha de N.
Fig. 7 - Tipul de
fertilizanti folositi in
localitatile de
implementare a Actiunii
Pilot
Principala sursa de
poluare cu nitrati din
surse agricole a corpurilor
de apa provine de la
dejectiile animale. Pe
baza inregistrarilor din statisticile agricole numarul de animale din zona studiului caz este de:
bovine: 208972 capete, porci: 492257 capete, oi: 406324 capete, capre: 78549 capete si pasari:
4329230 capete.
Problema cea mai frecvent intalnita este incorecta depozitare a fertilizantilor organici in
gospodariile populatiei.
Dejectiile solide impreuna cu asternuturile din paie ale animalelor, sunt depozitate cel mai frecvent
direct pe sol in gospodariile micilor crescatori de animale, iar dejectiile lichide provenite de la
bovinele si cabalinele detinute in gospodarii sunt de obicei colectate in gropi de pamant neizolate
care permit difuzia nutrientilor, in special a nitratilor, in apa freatica. In cazul suinelor, acest efluent
se infiltreaza direct in sol, nefiind preluat de nici un fel de canal colector.
Gospodarul nu poate aprecia amploarea acumularii lichidelor in groapa din cauza fenomenelor
cvasipermanente de evaporare si infiltrare in sol. Infiltrarea in sol se amplifica in timpul sezoanelor
umede din cauza precipitatiilor care spala depozitele de gunoi stocate pe sol si zonele unde pasarile
de curte sunt lasate sa circule liber.
In afara faptului ca gospodarii nu detin rezervoare etanse de depozitare a efluentului de la
animale, in rare cazuri se efectueaza vidanjarea pentru preluarea si transportarea acestuia.
Totusi, sursele de nitrati actuale din localitatile din spatiul hidrografic Arges - Vedea provin in
principal din complexele zootehnice in functiune si in secundar din contributia adusa de cresterea
animalelor in gospodariile individuale. Cele mai multe ferme individuale mici si gospodarii in care
sunt crescute animalele se afla in interiorul perimetrului intravilan. In consecinta, presiunea maxima
asupra apelor freatice este in interiorul localitatilor. Complexele zootehnice dezafectate, sau in care
efectivele au fost reduse au contribuit ca surse istorice de nitrati la poluarea corpurilor de apa
subterane.
Pe langa activitatile agricole, o contributie importanta la poluarea cu azotati si nutrienti, in general,
o au si aglomerarile umane care nu sunt conforme din punct de vedere al sistemelor de colectare
(canalizare) si al statiilor de epurare (lipsa acestora, lipsa unor trepte de epurare, functionarea
fertilizanti chimici
+organicifertilizanti chimici
fertilizanti organici
67.20%
17.80%15.40%
10
defectuoasa etc.).
Astfel in localitatile de implementare a Actiunii Pilot din bazinul Arges – Vedea retele de apa
potabila exista in 84 % din localitatile de implementare a Actiunii Pilot si numai in 28% din aceste
localitati exista si retele de canalizare.
Fig. 8 - Dotarea cu retele de apa potabila si
canalizare in localitatile de implementare a
Actiunii Pilot
Pentru evaluarea concentratiei nitratilor in
acvifere este utilizata reteaua nationala de
foraje a Administratiei Apele Romane.
La valorile determinate prin aceasta retea se adauga masuratorile concentratiei nitratilor din fintinile
publice si private din zona de studiu efectuate in zona colinara a judetului Arges. Distributia spatiala
a concentratiilor de nitrati din apa freatica demonstreaza faptul ca poluarea cu nitrati din zona
studiului caz este mai mult o problema punctuala decit una difuza (prezenta punctelor in care
concentratia de nitrati in apa freatica este mare linga puncte cu concentratie mica, lipsa corelarii cu
amplasamentele in care se afla concentratii mari de animale in complexe zootehnice).
Concentratii ridicate de azotati sunt inregistrate in apele subterane situate in zona de campie si mai
putin in zona de podis. Cele doua surse majore, cu pondere importanta
in poluarea apelor subterane cu azotati sunt spalarea permanenta a solului impregnat cu oxizi de
azot de precipitatiile atmosferice si apa de la irigatii, precum si apa de suprafata (rauri, lacuri) in
care s-au evacuat ape uzate incarcate cu azotati. Acestor doua surse, ce au un caracter
cvasipermanent, li se adauga cele cu caracter aleator, generate de aplicarea ingrasamintelor chimice
si organice pe unele categorii de terenuri arabile si surse punctiforme generate de depozitarea
incorecta a gunoiului de grajd provenit din gospodarii.
11
2. Vulnerabilitatea solurilor la pierderile de azot in bazinul Arges –Vedea
Utilizind metodologia elaborta in cadrul proiectului EU.WATER de catre Universitatea Aristotels –
Thesalonic a fost evaluata vulnerabilitatea la poluarea cu nitrati a acviferelor pe baza evaluarii
procentului din cantitatea de fertilizanti aplicata la suprafata solului care percoleaza sub adincimea
frontului radicular si pe baza timpului de tranzit al nitratilor prin zona nesaturata situata intre limita
frontului radicular si acvifer.
Hartile de analiza a vulnerabilitatii zonei tinta realizate in cadrul proiectului EU WATER
ofera informatii semnificative care pot fi utilizate de catre autoritatile locale si de catre factorii de
decizie responsabili pentru gestionarea resurselor de apa subterane si de protectie a zonelor
relevante.
Aceste harti pot fi folosite pentru planificarea activitatilor legate de elaborarea strategiilor de
diminuare a consumului apei de irigatii si de asemenea, pentru evaluarea gradului de contaminare
cu nitrati.
Conform indicilor LOSW, in bazinul Arges – Vedea, pierderile de apa prin percolare (LOSW-P-
pierderi prin infiltrare in sol) (fig. 10) sub zona radacinilor (30 de cm in profilul de sol) este
predominant cuprins intre valorile de 55 si 86 mm/an iar in partea de nord si sud a bazinului sunt
suprafete mai mari cu valori cuprinse intre 100 si 112 mm/an. In luncile raurilor, LOSW-P are valori
cuprinse intre 112 si 136 mm/an. Valorile mai mari sunt in zone cu texturi luto - nisipoase si nisipo
– lutoase.
Fig. 10 - Pierderile de apa prin percolare(LOSW-P)
mm/an - Bazinul Arges – Vedea
Scurgerile de suprafata (Fig.11) sunt mari si foarte mari in
zona nordica a bazinului (zone montane si deluroase)
indicele LOSW R ( pierderi de apa prin scurgeri la suprafata)
avand valori cuprinse intre 244 si 944 mm/an iar pe firele de
vale, cu valori cuprinse intre 138 si 244 mm/an. Peste 2/3
din perimetru, indicele LOSW R are valori cuprinse intre 16
si 138 mm/an.
Fig. 11 - Pierderile de apa prin scurgere la suprafata
(LOSW-R) mm/an - Bazinul Arges-Vedea
Conform indicilor LOSW PR (Pierderile de apa prin
percolare sub zona radacinilor (30 de cm in profilul de sol) si
prin scurgeri de suprafata) - fig. 12, pierderile totale de apa
prin percolare si scurgeri de suprafata cu valori cuprinse intre
101 si 141 mm/an ocupa mai mult de 2/3 din suprafata
bazinului.
12
Fig. 12 - Pierderile de apa prin percolare sub zona
radacinilor (30 de cm in profilul de sol) si prin scurgeri
de suprafata (LOSW-PR) mm/an - Bazinul Arges –
Vedea
Conform indicilor LOSN (fig. 13), pierderile de azot prin
percolare sub zona radacinilor, 30 de cm in profilul de sol
(LOSN-PR – pierderi de azot prin infiltrare in sol), se
caracterizeaza prin valori de 15 -16 kg/ha pe an. Aceste
valori se inregistreaza in principal in partea centrala a
bazinului, ocupand cele mai mari suprafete.
In partea nordica in zona muntoasa, valorile indicelui
LOSN sunt mici 0 - 11 kg/ha pe an.
A treia clasa de valori pentru indicele LOSN este
pozitionata in partea sudica a bazinului, cu valori cuprinse
intre 17 si 21 kg/ha pe an, punctiform existand valori ale
indicelui LOSN cuprinse intre 22 si 28 kg/ha pe an. Aceste
valori mai mari ale indicelui LOSN poate fi explicat atat prin texturile mai nisipoase din acet spatiu
al perimetrului, cat si prin faptul ca in aceste zone este mai dezvoltata cultura legumicola,
majoritatea legumicultorilor folosind mult mai mult sistemele de irigatie locale, apa antrenand in
adancime o parte din ingrasamintele administrate.
Fig. 13 – Pierderile anuale de azot prin infiltrare in adancime kg/ha/an – bazin Arges – Vedea
In ceea ce priveşte pierderile de azot prin scurgerile de suprafata (LOSN-RN), (Fig. 14) se observa
ca pe mai mult de 2/3 din Bazinului Hidrografic Arges –Vedea care are suprafete cu pante cuprinse
intre 0 si 7% pierderile de N prin scurgere sunt mici, cu valori cuprinse intre 0 si 3 kg/ha/an, valori
de pana la 8 kg/ha/an inregistrandu-se pe firele de vale. Cealalta treime a perimetrului aflata in zone
de deal si muntoase au valori ale indicelui LOSN RN cuprinse intr-o gama larga de la 9 la 40
kg/ha/an. Valoarea maxima este inregistrata pe suprafeţele cu pante de 56,1%.
13
Fig. 14 -Pierderile anuale de azot prin scurgere pe pante kg/ha/an – bazin Arges – Vedea
Indicele LOSEN RN ( pirderi de azot prin infiltrare si scurgeri la suprafata) este cuprins intre 41 si
56 in zonele cele mai inalte si intre 0 si 3 in partea sudica a arealului pilot.
Fig. 15 - Pierderile anuale de azot prin infiltrare in adancime si prin scurgere pe pante
kg/ha/an – bazin Arges – Vedea
Desi timpul de tranzit este o masura relativa, el ne sugereaza vulnerabilitatea la poluare a apelor
subterane. Cu cat nivelurile apelor subterane sunt mai jos, cu atat vulnerabilitatea acestora este mai
scazuta. Scara de 10 clase pentru timpul de tranzit care s-a intocmit pentru bazinul Arges – Vedea,
variaza de la 9 - 19 zile (clasa I de vulnerabilitate), la 285 – 550 zile (clasa 10 de vulnerabilitate).
Conform hartilor de vulnerabilitate la poluarea cu azot in bazinul hidrografic Arges – Vedea cele
mai vulnerabile zone sunt cele cele prezentate in figura 16.
14
Fig. 16 - Zone vulnerabile la poluarea cu nitrati in bazinul hidrografic Arges – Vedea
Pentru calculul TT, s-a folosit formula:
Depth
TT= 1000 -------
Ks
in care TT este timpul minim al tranzitarii pierderilor de la suprafata solului pana la nivelul freatic
in zile, depth este adancimea corpului de apa de la suprafata solului exprimata in m, si Ks este
conductivitatea hidrauluica exprimata mm/an-1.
Urmarind harta timpului de tranzit (fig.17), in partea centrala a bazinului, se evidentiaza doua mari
zone:
zona central vestica care are TT cu valori cuprinde intre 130 si 197 zile;
zona central estica cu valori ale TT cuprinse intre 285 si 550 zile.
In zona sudica a bazinului, vulnerabilitatea corpurilor de apa este foarte ridicata, valorile TT fiind
cuprinse aici intre 30 si 95 de zile.
Fig. 17 – Timpul de tranzit al pierderilor de azot de la suprafata terenurilor in apa subterana
3. Evaluarea vulnerabilitatii fluxului acvifer la pierderilor de azotati
Cantitatile maxime care se pot pierde prin levigare fara ca corpurile de apa sa fie afectate sunt
reprezentate grafic in fig. 18. Cantitatea maxima de azotati care pot fi levigati
15
Fig. 18 – Maximul de azotati care pot fi levigati fara a fi acumulati in acvifer
Aceste harti ofera informatii semnificative care ar putea fi utilizate de catre autoritatile locale si de
catre factorii de decizie responsabili pentru gestionarea resurselor de apa subterane si de protectie a
zonelor relevante. Ele pot fi folosite pentru planificarea activitatilor legate de elaborarea strategiilor
referitoare la consumul de apa si de asemenea, pentru evaluarea gradului de contaminare a solurilor
si apelor subterane cu nitrati.
Probleme critice cu care se confrunta oficialitatile se refera la necesitatea de a actualiza periodic
aceste harti, in functie de evolutia factorilor de risc in cadrul ZVN (zonele vulnerabile la nitrati).
Analiza mai multor editii ale acelorasi harti, va crea posibilitatea evaluarii masurii in care o anumita
zona afectata de poluarea cu nitrati s-a extins sau s-a restrans, permitand luarea deciziilor in
aplicarea masurilor corespunzatoare, in conformitate cu prevederile Codului de Bune Practici
Agricole si a Directivei Nitrati, pentru o reducere a poluarii acviferului cu nutrienti, in special cu
nitrati.
4. Set comun de recomandari care sprijina beneficiile ecologice si de mediu
In continuare se prezinta recomandari privind epocile si tehnicile de fertilizare cu azot
corespunzatoare unor grupe relativ mari de culturi, dupa cum urmeaza:
Culturi semanate toamna
Datorita cantitatilor mai mari de azot mineral provenit din mineralizarea materiei organice existente
toamna in sol si a precipitatiilor mai abundente din sezonul toamna - iarna, exista un risc crescut de
contaminare a apelor cu N nitric prin levigare si scurgeri de suprafata. De aceste rezerve din sol
trebuie sa se tina cont la fertilizarea culturilor de toamna, dozele aplicate fiind la nivelul de 1/4 din
doza anuala de azot, stabilita pe pricipiile mentionate anterior. Se recomanda aplicarea azotului
numai sub forma amoniacala sau amidica.
Procedandu-se in acest fel, culturile vor consuma in primele faze de vegetatie azotul rezidual din
sol, contribuind astfel la reducerea cantitatilor de nitrati antrenati in apele de suprafata si in cele
subterane. Restul cantitatii de azot se aplica in primavara (eventual corectata cu valoarea N min). Pe
soluri cu textura grosiera se recomanda fractionarea acestei cantitati.
Culturi de primavara-vara
Fertilizarea de baza se recomanda a fi facuta cu 1/4 pana la 1/3 din doza pentru a preveni pierderile
prin levigare, mai ales cand sunt prognozate precipitatii mai abundente. Restul cantitatii urmeaza sa
fie aplicat in perioada de consum maxim al plantelor, odata cu lucrarile de intretinere a culturilor.
16
Culturi perene
La culturile perene viti-pomicole nu se recomanda fertilizarea cu azot in perioada de repaus
vegetativ, existand riscul unor pierderi mai mari sau mai mici de apa din precipitatii si de suprafata
prin scurgeri, in majoritatea lor plantatiile fiind situate pe terenuri cu pante mai mari sau mai mici.
Fertilizarea se practica in timpul vegetatiei active, in perioada de consum maxim al azotului.
Cand se efectueaza fertilizarea cu ingrasaminte chimice, este necesar sa avem in vedere
urmatoarele:
- evitarea fertilizarii cu azot toamna;
- fertilizarea cu azot primavara sa fie precedata obligatoriu de analize privind rezerva de nitrati din
sol pentru a se administra cantitatea strict necesarã pentru completarea continutului de azot specific
tipului de cultura practicat;
- adoptarea unei maxime prudente atunci cand terenul agricol prezinta fenomenul de scurgere de
suprafata; riscul este maxim cand terenul este saturat de apa sau inghetat;
- adoptarea unor masuri maxime de siguranta in cazul stocarii, manipularii si adminstrarii
ingrasamintelor chimice lichide. Astfel, rezervoarele de stocare trebuie sa fie realizate din materiale
rezistente la coroziune si sa aiba volume corespunzatoare, iar la administrarea in camp se vor utiliza
pulverizatoare speciale, ce impiedica dispersia in vant, atunci cand se lucraza in apropierea unor
mase de apa;
- evitarea efectuarii fertilizarii pe soluri lucrate in profunzime (scarificate, arate in profunzime sau
alte araturi adanci), pentru a impiedica penetrarea nitratilor spre apele subterane;
- pe terenurile in panta, la culturile pomicole sau viticole, unde sunt frecvente cazurile de eroziune a
solului si pericolele de pierdere a nutrientilor prin scurgeri de suprafata, este necesar sã se asigure
toate conditiile unei administrari corecte a ingrasamintelor;
- se vor utiliza ingrasaminte uscate si cu granulatia optima;
- evitarea administrarii atunci cand umiditatea aerului este ridicata: pe timp de ceata, burnita sau
ploaie.
Ingrasamintele organice
Gunoiul se administreaza de regula toamna, la lucrarea de baza a solului (prin aratura cu intoarcerea
brazdei), in conditii meteorologice favorabile, in special pe timp noros si cu vant slab. Pe masura ce
gunoiul se imprastie, terenul este arat cu plugul, care amesteca si incorporeaza bine gunoiul.
Incorporarea se face mai adanc (pana la 30 cm), pe terenurile usoare (nisipoase) si in zonele
secetoase si mai putin adanc (pana la 18-25 cm) pe terenurile grele, reci si in regiuni umede. In
zonele mai umede se poate administra si primavara.
17
Descarcarea sau depozitarea gunoiului in apropierea surselor de apa, golirea sau spalarea buncarelor
si utilajelor de administrare a ingrasamintelor de orice fel in apele de suprafata sau in apropierea lor
sunt interzise, conducand la poluarea mediului si se sanctioneaza potrivit legii.
- se vor avea in vedere conditiile meteorologice si starea solului; astfel se va evita imprastierea pe
timp cu vant, cu soare puternic, in timpul ploilor, iar iarna in timpul ninsorilor sau pe solul inghetat
sau acoperit cu zapada.
- se va evita orice descarcare accidentala sau intentionata a acestor lichide, din rezervorul sau
cisterna utilajului de administrare, in apropierea oricarei surse de apa sau direct in acestea.
In plus fata de cele aratate mai sus, nu se recomanda sa fie aplicate daca:
- solul este puternic inghetat;
- solul este crapat (fisurat) in adancime, sau sapat in vederea instalarii unor drenuri sau pentru a
servi la depunerea unor materiale de umplutura;
- campul a fost prevazut cu drenuri sau a suportat lucrari de subsolaj in ultimele 12 luni.
- se impune pastrarea de fasii de protectie fata de aceste ape, late de minimum 5 - 6 m in cazul
cursurilor de apa.
- exceptie fac dejectiile lichide, la care banda de protectie trebuie sa fie lata de cel putin 30 m pentru
cursuri de apa si de 100 m pentru captari de apa potabila.
- in zonele de protectie nu se aplica si nu se vehiculeaza ingrasaminte.
- pe soluri periodic saturate cu apa sau inundate, trebuie ales momentul de aplicare a ingasamintelor
atunci cand solul are o umiditate corespunzatoare, evitandu-se astfel pierderile de azot nitric cu
apele de percolare si cu scurgerile, precum si pierderile prin denitrificare sub forma de azot
elementar sau oxizi de azot.
- pe cat posibil, trebuie evitata aplicarea ingrasamintelor cu azot pe soluri in panta, inghetate sau
acoperite cu zapada, deoarece exista riscul de spalare a nitratilor la incalzirea vremii.
- masuri speciale la aplicarea ingrasamintelor se impun pe terenurile din vecinatatea cursurilor de
apa, a lacurilor, a captarilor de apa potabila, care sunt expuse riscului de poluare cu nitrati (si in
unele situatii cu fosfati) transportati cu apele de drenaj si scurgerile de suprafata.
Planuri de fertilizare si registrul evidentei utilizarii fertilizantilor in exploatatiile agricole
Este necesar sa se intocmeasca un plan de fertilizare la nivelul fiecarei exploatatii agricole mai mari
de 10 ha, care trebuie sa ia in primul rand in considerare folosirea tuturor produselor si
subproduselor cu valoare fertilizanta de natura organica existente in ferma cum sunt: gunoiul de
grajd, tulbureala, namolul de porcine, subprodusele vegetale etc. si apoi, in completare, fertilizanti
procurati din exterior, respectiv ingrasaminte chimice, ingrasaminte organice sau ingrasaminte
organominerale.
Fiecare producator agricol trebuie sa inteleaga necesitatea evaluarii corecte si a urmaririi periodice a
necesarului de nutrienti ai plantelor, in baza unor previziuni realiste, in functie de conditiile
tehnologice locale, sol, clima si randamentul scontat al productiei. In acest mod se pot evita
excesele si se pot corecta deficitele de nutrienti.
O atentie speciala trebuie acordata fertilizarii cu azot, din cauza complexitatii comportamentului
acestui nutrient in sol si a usurintei cu care se poate pierde sub forma de nitrati prin antrenare cu
apele de infiltratie si cu scurgerile de suprafata.
Din ratiuni economice dar si de ordin ambiental, se impune o corecta gestiune a ingrasamintelor la
nivelul exploatatiei agricole sau agro-zootehnice. Pentru atingerea acestui obiectiv este necesar sa
se alcatuiasca un plan de fertilizare cu azot si ceilalti nutrienti, pentru fiecare cultura, respectiv sola
sau parcela ocupata de o anumita cultura.
In planul de fertilizare trebuie specificat tipul de ingrasamant folosit, cantitatea, epocile si tehnicile
de aplicare. El trebuie alcatuit pe baza unui studiu agrochimic efectuat de organele de specialitate.
In planul de fertilizare o atentie deosebita trebuie acordata utilizarii dejectiilor organice lichide si
semilichide provenite din ferma sau din exterior, deoarece acestea pot contine unele elemente sau
substante nocive, cum sunt de exemplu metalele grele, capabile sa se acumuleze in sol si sa produca
fenomene de toxicitate in lantul trofic.
Dupa stabilirea dozelor de nutrienti necesare pentru realizarea unei recolte rational planificata, se
procedeaza la o inventariere a materialelor fertilizante existente sau produse in ferma si apoi la
18
procurarea in completare de alti fertilizanti.
Cantitatea de ingrasaminte minerale si organice aplicata pe unitatea de suprafata nu trebuie sa
depaseasca 170 - 210 kgN/ha/an. In acestea trebuie inclus si azotul din dejectiile lichide ajuns
direct pe sol de la animale in timpul pasunatului. Pentru exploatatiile din zone vulnerabile la
poluarea apelor cu nitrati este interzisa depasirea cantitatilor mentionate.
Realizarea unui registru privind istoricul fertilizarii
Pe langa planul de fertilizare, in exploatatie trebuie tinut un registru privind istoricul fertilizarii pe
fiecare parcela sau sola, in care trebuie notat in fiecare an plantele cultivate, tipul si dozele de
ingrasaminte aplicate, concentratia acestora in nutrienti, momentele de aplicare si productiile
obtinute. Asemenea informatii sunt deosebit de utile la perfectionarea permanenta a planului de
fertilizare precum si in gestionarea economica a exploatatiei.
Alte practici privind reducerea poluarii apelor de suprafata cu nitrati proveniti din
agricultura
La proiectarea incintelor pentru depozitarea ingrasemintelor organice se va tine seama de:
o amplasarea se va face pe o platforma orizontala, sau foarte usor inclinata;
o capacitatea depozitelor de stocare a ingrasamintelor de origine animala trebuie sa depaseasca
necesarul de stocare cu o (1) luna;
o constructie corespunzatoare, care sa inglobeze toate sistemele de siguranta si protectie;
o amplasamentul platformei va fi imprejmuit cu perdea de arbori/arbusti pentru protectie ambient;
o conditii de exploatare in siguranta: accesibilitatea, distanta fata de grajduri si locuinta, pentru
transportul si gestionarea eficienta a gunoiului de grajd;
o cai corespunzatoare de acces;
o protectie impotriva incendiilor;
o protectie impotriva eventualelor scurgeri din hidranti.
Capacitatea de stocare depinde de:
o tipul si marimea lotului de animale, tinand cont de sistemul utilizat de organizare al fermei si
calitatea managementului aplicat;
o durata perioadei de stocare;
o tipul de depozitare;
o metoda de manipulare si stocare a dejectiilor;
o gradul de dilutie a dejectiilor datorita ploilor sau altor tipuri de ape.
Se recomanda o perioada de stocare de 6 luni (23 - 24 saptamani) deoarece perioada de stocare mai
indelungata a dejectiilor este benefica arealelor cu/sau fara sisteme de drenaj, terenurilor in panta,
zonelor umede cu precipitatii mai abundente, precum si arealelor din vecinatatea cursurilor de apa.
Depozitarea dejectiilor in gropi (bazin) amenajate direct in pamant este inacceptabila;
La amenajarea unui bazin de depozitare a dejectiilor este obligatoriu sa se impermeabilizeze total
fundul acestuia prin acoperire cu folie de plastic, speciala pentru acest scop.
Depozitarea dejectiilor lichide trebuie sa se faca in rezervoare etanse, construite din materiale
corespunzatoare, impermeabile si rezistente la coroziune;
In vederea realizarii instalatiilor si spatiilor de depozitare este necesar sa se respecte urmatoarele
conditii:
o amplasamentul si zona in care se construieste se aleg in functie de reteaua hidrografica din
vecinatate si de prezenta padurilor;
o spatiile de depozitare sa fie situate in apropierea terenurilor agricole;
o capacitatea pentru depozitare sa fie proiectata in functie de numarul existent de animale.
19
5. Programele de actiune pentru zonele vulnerabile la poluarea cu nitrati
Masuri obligatorii:
Masuri pentru implementarea legislatiei europene pentru protectia apelor;
Masuri de baza pentru reducerea presiunilor chimice de la aglomerarile umane in vederea
imbunatatirii starii apelor.
Masuri voluntare
Programe educationale
Masuri obligatorii:
Masuri pentru implementarea legislatiei europene pentru protectia apelor
Implementarea Codului Bunelor Practici Agricole specifice fiecarei zone vulnerabile.
Obligatia de a stabili un plan de fertilizare si de a completa un caiet de evidente a aplicarilor pe
camp a fertilizantilor cu azot, organici si minerali pentru fermele de cel putin 10 ha.
Obligatia de implementare a planurilor de fertilizare şi a planurilor de management al gunoiului
de grajd.
Obligatia de a respecta cantitatea maxima de azot s.a. continuta in dejectiile imprastiate (aplicate)
anual.
Obligatia de a imprastia fertilizanti organici si minerali pe baza echilibrului fertilizarii cu azot pe
parcela pentru toate culturile si de a respecta elementele de calcul ale normei de aplicare si
modalitatile de fractionare.
Obligatia de a respecta conditiile particulare de aplicare (imprastiere) a fertilizantilor azotati
organici si minerali (cazuri specifice): in vecinatatea apelor de suprafata, pe terenuri in panta, pe
terenuri saturate de apa, inundate, inghetate sau acoperite de zapada.
Obligatia de a respecta perioadele de interdictie (restrictionare) de aplicare (imprastiere).
Realizarea capacitatilor de stocare a gunoiului de grajd, inclusiv in gospodariile populatiei si
dotarea cu utilaje de manipulare si administrare.
Obligatia de a dispune de o capacitate etansa de stocare pentru dejectiile lichide de la fermele
zootehnice suficienta pentru perioadele de interdictie.
Realizarea unui registru privind istoricul fertilizarii.
Obligatia de a detine planuri de gestiune a gunoiului de grajd, pentru fermele cu peste 8 UMV.
Obligatia de a completa registrul nutrientilor pentru fiecare ferma cu mai mult de 8 UMV
Evaluarea si reactualizarea la interval de 2 ani, a presiunii exercitate de ingrasamintele organice
pe zonele critice si pasuni.
Pe pasunile din zonele vulnerabile ale fiecarei comune, se vor acorda autorizatii de pasunat
calculat la nivel de maxim 4 UVM/ha, care sa nu conduca la depasirea normei de 170 kg N s.a. / ha
/ an.
In cazul pasunatului liber si mentinerea animalelor (ovinelor) pe pasune noaptea, locul de
innoptare (tarla) va avea suprafata de cca. 2 m2/pentru fiecare animal iar timpul de stationare a tarlei
pe acelasi loc este de 4-5 nopti.
Terenurile arabile afectate puternic de procesele de eroziune hidrica (de suprafata şi adancime) se
vor impaduri.
Pe terenurile cu pante cuprinse intre 5 si 15% se vor amplasa culturi care acopera terenul pe
timpul iernii pe 20% - 30% din suprafata arabila (suprafata acoperita creste direct proportional cu
panta) . Pe terenurile cu pante mai mari de 15% se interzic culturile prasitoare.
La baza pantelor se vor realiza benzi inierbate de minimum 10 m latime.
Imediat dupa aplicare, ingraşamintele organice vor fi incorporate in sol.
20
Masuri de baza pentru reducerea presiunilor chimice din aglomerarile umane in vederea
imbunatatirii starii apelor
Se se vor lua masuri pentru realizarea sistemului de canalizare si epurare a apelor uzate in judetele
si / sau localitatile unde acestea nu exista.
Reabilitarea sistemelor de evacuare şi manipulare a dejectiilor din fermele zootehnice existente,
pentru incadrarea in limitele admise la evacuarea in rauri conform legislatiei de transpunere a
Directivelor UE
Masuri voluntare
Planurile de gestiune a gunoiului de grajd, pentru fermele cu mai putin de 8 UMV este optional,
dar detinatorii animalelor vor asigura gospodarirea corespunzatoare a gunoiului rezultat.
Planurile de fertilizare si registrul istoricului fertilizarilor este optional pentru fermele vegetale
mai mici de 10 ha, dar detinatorii vor asigura fertilizarea in limita a 170 kg N s.a. / ha / a
Programe educationale
Masuri de sensibilizare, formare şi consiliere a producatorilor agricoli si a crescatorilor de animale
implicati in implementarea programului de actiune.
Punerea in aplicare a actiunii pilot in zona tinta Arges - Vedea
Actiunea Pilot Romania a abordat o problema bine cunoscuta in zona tinta, bazinul Arges - Vedea,
propunand o serie de solutii noi, concepute pentru a realiza reducerea poluarii cu nitrati proveniti
din activitatile agricole dar si noi tehnici care ar trebui sa asigure economisirea apei pentru irigatii.
Pentru implementarea Actiunii pilot, activitate desfasurata in cadrul proiectului EU WATER, au fost
alese 20 de localitati situate in judetele: Arges (4), Calarasi (4), Giurgiu (5), Ilfov (2) si Teleorman
(5)
Actvitatea a fost coordonata de Directiile agricole judetene care reprezinta MADR in teritoriu.
Alegerea localitatilor s-a efectuat de catre Directiile agicole judetene functie de gradul de
vulnerabilitate a localitatii. Primariile locale au asigurat locatia si au mobilizat persoanele interesate
din localitate si cei care constituie principalii poluatori din zona.
Participantii au fost din sectoarele: zootehnic, agricol, pedologic, invatamant, ordinea publica,
primarie, directie agricola, imbunatatiri funciare si inspectoratul pentru situatii de urgenta.
Intalnirile cu stakeholderi locali au cuprins, prezentarea proiectului EU. WATER, a legislatiei
europene si nationale precum si solutii tehnice inovative pentru reducerea consumului de apa si a
poluarii cu nitrati din surse agricole.
Toate aceste solutii incluse in proiect au fost rezultatul analizelor efectuate cu partile locale
interesate.
Temele prezentate s-au referit la tehnologii moderne de reducere a consumului de apa si a poluarii
cu nitrati din surse agricole, cauzele poluarii apelor subterane cu nitrati si solutii privind reducerea
acesteia, masuri de reducerea consumului de apa pentru irigatii, managementul fermelor agro -
zootehnice.
6. Metode de irigare si managementul apei
Principalele metode de irigare utilizate in zona pilot sunt urmatoarele:
• metoda de udare prin aspersiune;
• metoda de udare prin microaspersiune;
• metoda de udare pe brazde;
• metoda de udare localizata (picurare, subterana, tuburi perforate).
Metoda de udare prin microaspersiune se aplica in special la culturile de camp si are pierderi mari
de apa cand se aplica udarile la temperaturi ridicate.
21
Metoda de udare prin microaspersiune se aplica la culturile legumicole si are o uniformitate mai
buna dar nu se poate utiliza eficient in conditii de vant cu intensitate medie si mare.
Metoda de udare pe brazde, se aplica la culturi prasitoare cu norme mari de udare.
Metoda de udare localizata se aplica la culturi legumicole, pomi, vita de vie, in conditii de spatii
protejate (sere, solarii) si este cea mai eficienta solutie din cauza cantitatii reduse de apa utilizata,
distribuita plantei in zona radiculara..
In conformitate cu prevederile legii nr. 458 din 8 iulie 2002 prin apa potabila se intelege apa
destinata consumului uman, cantitatea maxima de nitrati acceptata in apa potabila, 50mg/l iar
cantitatea maxima de nitriti acceptata in apa potabila, este de 0,3mg/l
Nitratii NO3- sunt oxizi de azot ce se gasesc in ingrasamintele cu azot de tip azotat de
amoniu, ingrasamintele complexe, gunoiul de grajd, namolul de porcine, ureea, fosele septice din
curti etc.
Amoniu ( NH4+) este un produs eliberat in cursul procesului de mineralizare si este fie
preluat de plante, fie absorbit de mineralele argiloase sau nitrificat de catre bacterii.
Ionul de amoniu din ingrasamintele chimice supus procesului de nitrificare de catre
bacterii, care este un proces de oxidare, se transforma in nitrati . Din nitrati prin procesul de
denitrificare rezulta azotul molecular N 2 care se evapora in atmosfera.
Folosirea ingrasamintelor cu azot in agricultura poate genera atat efecte pozitive cat si
efecte negative.
Efecte pozitive:
Cresterea productiilor la culturile agricole
Efecte negative
a) Privind sanatatea umana:
nitratii pot genera nitriti in sistemul digestiv care reactioneaza cu hemoglobina din sange
formand methemoglobina cu efecte nocive asupra sanatatii umane in special la copii sub 1 an .
Aceasta este cunoscuta sub denumirea de boala sangelui albastru la copii.
scade rezistenta organismului adultilor la imbolnaviri prin dereglarea functiilor acestuia, putand
declansa cancerul gastric .
b) Privind apele statatoare:
In combinatie cu fosfatii produc eutrofizarea si odata cu aceasta distrugerea faunei, prin
inmultirea excesiva a algelor ce determina scaderea continutului de oxigen, formarea unor compusi
chimici nocivi care conduc in final la moartea vietuitoarelor ; Pestii mor in ape acide avand pH=4.
c) Privind masurile de potabilizare :
Costuri ridicate pentru societate privind tratarea unei astfel de ape brute inainte de a fi utilizata
prin schimb de ioni, osmoza inversa, denitrificare biologica etc.
d) Privind calitatea solului :
Spalarea nitratilor poate provoca acidifierea solurilor prin mobilizarea ionilor de aluminiu.
DIRECTIVE EUROPENE
1.a. DIRECTIVA 68 / 1980 REFERITOARE LA APELE SUBTERANE
HG 472/2000 privind unele masuri de protectie a calitatii resurselor de apa
Hotararea nr. 930 din 11 august 2005 pentru aprobarea Normelor speciale privind
caracterul si marimea zonelor de protectie sanitara si hidrogeologica
Ordinul nr. 313/2001 pentru protejarea mediului si respectarea riguroasa a normelor
tehnologice de conservare a apei in sol
1.b. DIRECTIVA 83 / 1998 PRIVIND CALITATEA APEI POTABILE
Legea 458 din 8 iulie 2002 privind calitatea apei potabile completata si modificata prin
Ordonanta Guvernului nr. 11 din 2010 pentru apa potabila
Ordonanta Guvernului nr. 1 din 19.01 2011 pentru apa potabila
1.c. DIRECTIVA 86/278 EEC CU PRIVIRE LA EVACUAREA SIGURA A NAMOLULUI
Ordin 344/2004 ministrul mediului şi gospodaririi apelor şi ministrul agriculturii,
padurilor şi dezvoltarii rurale pentru aprobarea Normelor tehnice privind protectia mediului si in
special a solurilor, cand se utilizeaza namolurile de epurare din agricultura
22
1.d DIRECTIVA 91/ 676 EEC PRIVIND PROTECTIA APELOR IMPOTRIVA POLUARII
CAUZATE DE NITRATI
HG nr. 964/2000 privind aprobarea Planului de actiune prntru protectia apei impotriva
poluarii cu nitrati din surse agricole
Codul de Bune Practici Agricole – editia 2005
Irigatii – Norma tehnica MADR 2004
Legea apelor nr. 107/1996
Legea 310/2004 de modificare si completare a Legii apelor nr. 107/1996
Legea 112/2006 pentru modificarea si completarea Legii apelor nr. 107/1996
Legea protectiei mediului nr. 137/1995
Modificarile legii mediului nr. 294/2003
Ordin 242/2005 al MMGA/MAPPM pentru aprobarea organizarii Sistemului national de
monitoring integrat al solului
Ordin comun nr. 296/216/2005 al MMGA/MAPDR privind aprobarea Programului cadru de actiune
tehnic pentru elaborarea programelor de actiune in zone vulnerabile la poluarea cu nitrati din surse
agricole- Ordin comun nr. 452/2001 pentru aprobarea regulamentului de organizare si functionare,
atributiilor si componentei Comisiei si a Grupului de sprijin pentru aplicarea Planului de actiune
pentru protectia apelor impotriva poluarii cu nitrati din surse agricole- Ordin comun nr. 1182/2005
privind aprobarea Codului de bune practici agricole pentru protectia apelor impotriva poluarii cu
nitrati din surse agricole- Ordin nr. 1072/2003 pentru aprobarea organizarii Monitoringului suport
national integrat de supraveghere, control si decizii pentru reducerea aportului de poluanti proveniti
din surse agricole in apele de suprafata si in apele subterane
Ordin nr. 1552/2008 referitor la lista de localitati pe judete unde exista poluare cu nitrati din
activitati agricole
1.e. Directiva 68 din 1980 referitoare la apele subterane ;
Directiva Consiliului nr.676 din 12 decembrie 1991 privind protectia apelor impotriva
poluarii cu nitrati proveniti din surse agricole;
Directiva 83 din 1998 privind calitatea apei potabile
Obiectivele protectiei apelor şi mediului acvatic:
a) prevenirea deteriorarii tuturor corpurilor de ape de suprafata;
b) prevenirea sau limitarea aportului de poluanti in apele subterane şi prevenirea deteriorarii starii
tuturor corpurilor de ape subterane;
c) protectia şi imbunatatirea tuturor corpurilor de apa artificiale sau puternic modificate, in scopul
realizarii unui potential ecologic bun sau a unei stari chimice bune a acestora, pana la data de 22
decembrie 2015;
d) reducerea progresiva a poluarii datorate substantelor prioritare şi incetarea sau eliminarea treptata
a evacuarilor şi a pierderilor de substante prioritar periculoase;
e) protectia, imbunatatirea şi refacerea tuturor corpurilor de ape subterane şi asigurarea unui
echilibru intre debitul prelevat şi reincarcarea apelor subterane, cu scopul realizarii unei stari bune a
apelor subterane, in conformitate cu prevederile anexei nr. 1.1, pana la
data de 22 decembrie 2015;
7. Metode de reducere a pierderilor de apa si de conservare a apei in camp
Reducerea pierderilor de apa
In prezenta vegetatiei, o parte din apa de precipitatie este retinuta prin interceptie de stratul vegetal
iar restul ajunge pe sol, strabatand foliajul sau prin curgerea pe trunchiul arborilor.
Deci pentru a micsora pierderile de apa prin scurgere la suprafata este necesar ca terenul sa fie
acoperit permanent cu vegetatie.
In practica fermelor este necesar sa fie respectate urmatoarele reguli:
o Lucrarea solului sa fie executa la momentul optim de umiditate.
23
o Dupa recoltarea culturilor de vara, la un interval minim de 5 zile, se va efectua dezmiristirea
terenului printr-o lucrare cu grapa cu discuri daca solul este foarte uscat si prin aratura la o
adancime de 15 -20 cm daca solul are umiditate optima.
o Obligativitatea efectuari araturilor de toamna pe intreaga suprafata cu exceptia terenurilor cu
textura grosiera (nisipos, nisip-Iutos, lut-nisipos).
o Inca din toamna, este necesar sa fie executata imediat dupa aratura, o lucrare de discuire
combinata cu nivelare a araturii.
o Pentru infiintarea culturilor de primavara, se vor folosi unelte agricole care sa execute afanarea
cat mai la suprafata solului.
o Culturile trebuie sa fie mentinute cat mai curate de buriueni.
o Lucrarile de intretinere la prasitoare trebuie executate mecanic, asfel realizand dristrugerea
crustei, si reducerea pierderii apei din sol prin evapotranspiratie.
Metode agrotehnice de conservare a apei
Conservarea apei in sol este in relatie directa cu totalitatea fenomenelor de patrundere, circulatie,
retinere si pierderea a acesteia.
Prin metode agrotehnice pot fi influentate in mod direct sau indirect, una sau mai multe din
componentele regimului hidric, astfel incat acestea sa fie aduse cat mai aproape de cerintele
plantelor pentru apa si starea optima de lucrare a solului.
In CODUL DE BUNE PRACTICI AGRICOLE LA NIVEL DE FERMA, se intalnesc situatii
foarte diverse, dar in mare, ele se pot grupa in doua categorii distincte :
1. apa este insuficienta - se impun metode agrotehnice de inmagazinare, pastrare si folosire
economica. Acesta situatie este specifica zonelor de stepa-silvostepa, dar si zonelor colinare pe
versantii cu expozitie sudica, sud-estica, sud-vestica, cu pante intre 8-30%. Insuficienta apei poate
sa fie si in zonele climatice III si IV (zone racoroase si umede), in cazul nerespectarii bunelor
practrici agricole.
2. apa in exces – se impune evacuarea acesteia. Uneori, in practica agricola, e necesara aplicarea
ambelor metode.
Pentru conservarea cat mai buna a apei din sol, se impune folosirea practicilor agrotehnice
diferentiat, pe intreg parcursul anului agricol. In cadrul unei rotatii de culturi adecvate zonei si in
corelatie cu input-urile tehnologice preconizate (irigare, fertilizare, combaterea buruienilor,
densitatea plantelor etc.). Printre metodele agrotehnice de conservare a apei in sol, mentionam:
Practicarea asolamentului in fiecare ferma si stabilirea unei structuri de culturi care sa includa cel
putin trei grupe de plante: cereale paioase 33%, prasitoare - plante tehnice 33%, leguminoase 33%.
Executarea lucrarilor solului in intervalul optim de lucru, cand solul este reavan, se revarsa in
urma pluguluI, aratura este fara bulgari sau curele. In acesta stare, solurile in functie de textura pot
avea 7-20% apa raportata la greutate sol uscat, cu optim la lucru in intervalul de umiditate 16-20%.
Respectarea bunei practici de lucrare a solului in intervalul optim de lucru conduce la refacerea
drenajulul intern al soluluI, realizarea vitezei optime de infiltrare a apei de 2-6 mm/ora, optimizarea
tasarii (DA=1,3g/cm3), cresterea capacitatii de inmagazinare a apei, reducerea consumului
neproductiv de apa.
Practicarea dezmiristirii imediat dupa recoltarea cerealelor paioase, rapita, leguminoase, la
adancimi de 8-10cm, intrerupe capilaritatea, reduce evaporarea apei din sol, este favorizata
infiltrarea apei din ploi si condensarea vaporilor de apa care vin din adancimea profilului de sol.
Prin aceasta lucrare cantitatea de apa adsorbita de sol creste de 2-3 ori, scade evaporatia cu cca. 8-
10% si resturile vegetale se comporta asemanator straturilor de mulci.
Evitarea mobilizarii solului la adancimi mai mari decat cele necesare, atat la lucrarea de baza cat
si la pregatitrea patului germinativ. Astfel, nu se justifica adancimi de arat de peste 30 cm si care sa
depaseasca 10 cm la pregatirea patului germinativ.
Executarea araturilor de vara si a araturilor adanci de toamna care asigura acumularea apei pe
adancimea profiluluI de sol, constituindu-se astfel rezerva pentru perioadele secetoase din timpul
verii. La aratura de vara, plugul lucreaza in agregat cu grapa stelata.
24
Pe terenurile in panta se evita lucrarea din deal in vale, pentru a nu favoriza erodarea solului prin
scurgerea apelor. In zonele colinare, pe terenurile cu panta peste 30%, este eficienta executarea
lucrarilor pe directia generala a curbelor de nivel. Executarea araturilor pe aceasta directie a
contribuit la reducerea pierderilor de apa cu pana la 75%. Pe pante mai mari de 18- 20%, datorita
pericolului rasturnarii tractoarelor pe pneuri, araturile se pot executa cu tractoare pe senile si pluguri
reversibile cu rasturnarea brazdei spre amonte.
Stratul de sol afanat rezultat in urma araturii, favorizeaza inmagazinarea unui volum mare de apa,
daca este curat de buruieni si nu s-a format crusta.
Pregatirea patului germinativ in perioada semanatului, numai pe adancimea de semanat, folosirea
pieselor active rotative fara rasturnarea solului. Prelucrarea solului folosind combinatorul si grapa
rotativa este mult mai eficienta decat folosirea grapei cu discuri, care rastoarna integul volum de sol
prelucrat, expunandu-l conditiilor de mediu si pierderii apei.
Completarea necesarului de apa a plantelor prin irigare. Chiar in zonele colinare, irigarea asigura
13-15% din regimul optim de apa a solului, ceea ce face oportuna extinderea irigatiilor si in aceste
zone.
Mulcirea soluluI cu diferite materiale impiedica evaporarea apei si in plus in functie de culoarea
mulciului, influenteaza regimul termic al solului.
Extinderea perdelelor forestiere de protectie favorizeaza ameliorarea climatului, reduc viteza
vanturilor si ca urmare, se reduc procesele de evaporare a apei din sol.
In cazul solurilor grele, care au in profil orizont Bt (cu continut ridicat de argila), se recomanda
cresterea vitezei de infiltratie prin lucrarea de afanare adanca (40-80 cm), astfel imbunatatindu-se
regimul aerohidric al solului. Afanarea adanca se executa la intervale de 4- 6 ani, avand efect numai
daca stratul impermeabil este strapuns complet si are posibilitati de scurgere.
Afanarea adanca trebuie realizata in complex cu alte lucrari, care imbunatatesc drenajul soluluI.
Astfel, ea este mai eficienta in cadrul unei rotatii de culturi care sa cuprinda plante prasitoare si
leguminoase si este insotita de aplicarea a 60-80 t/ha gunoi de grajd.
Cresterea eficientei de utilizare a apei
o Folosirea metodei de irigare prin aspersiune care permite controlul mai riguros al apei (pentru
evitarea proceselor de eroziune si alunecari).
o Automatizarea exploatarii amenajarilor si gasirea unor solutii de irigatii si alimentari cu apa, care
folosesc aceeasi sursa.
o Retelele de distributie care alimenteaza fermele trebuie adaptate sa functioneze “la cerere” tot
cursul anului, deci trebuie sa fie sub presiune, asigurand astfel volumele de apa solicitate.
o Pentru asigurarea debitului cerut de retea, cu mentinerea unei presiuni acceptabile in toate
punctele de distributie, trebuie introduse pe circuitul hidraulic rezervoare de inmagazinare.
o Utilizarea de echipamente pentru distributia a apei in parcele - irigatia prin picurare.
Folosirea optima a apei de irigatie
Cele mai importante eforturi pentru asigurarea nevoilor de apa, se depun in situatii de seceta.
Cateva din principalele instrumente disponibile ale managementului informatiei, care include baze
de date, modele computerizate cunoscute si strategii generale, sunt:
1. Cunoasterea volumelor resurselor de apa disponibile - in special a resursei de apa subterana si
consumul utilizatorilor existenti .
2. Evaluarea capacitatii de a plati consumul de apa.
3. Estimarea consumului de apa sectorial prezent si viitor si folosirea estimarii pentru realocarea
apei acolo unde aceasta va fi insuficienta.
4. Evaluarea calitatii apei folosite la irigatii (ex. salinitatea) in diferite anotimpuri si efectele
acesteia asupra productiilor ,a solului si a bonitatii acestuia.
5. Intocmirea bazei de date privind cantitatile de apa actuale folosite de agricultori din rauri pentru
irigatii .
6. Elaborarea de documentatii ale studiilor de caz pentru cerinta de apa.
7. Prognoza cerintei de apa.
25
8. Sisteme informationale referitoare la schemele de apa si canalizare.
9. In vederea optimizarii consumului de apa, trebuie avuti in vedere urmatorii
parametrii:uniformitatea udarii, uniformitatea umiditatii in sol, raportul dintre beneficii si costuri.
10. Evolutia crizei energetice impune conceperea si realizarea de sisteme noi si echipamente de
irigat care sa functioneze cu mica si foarte mica presiune (ex. irigare prin picurare).
8. Solutii de valorificare eficienta a apei din precipitatii in vederea asigurarii necesarului de apa al culturilor agricole
Precipitatii utilizate de plante pot fi :
- naturale - ploi sau ninsori;
- artificiale - irigatiile.
Metodele de valorificare eficienta a precipitatiilor sunt:
-modelarea solului;
-aplicarea udarilor cu randamente ridicate si costuri reduse;
-aplicarea combinata a mai multor tehnologii.
Metode de modelarea solului
• Modelarea solului este o lucrare agricola prin care se modifica orografia terenurilor nenivelate in
vederea retinerii si inmagazinarii apei din precipitatii.
• Modelarea solului se poate realiza la culturile prasitoare aflate in vegetatie sau pe terenurile fara
vegetatie si cu orografia variabila pentru retinerea apei din topirea zapezii.
Tehnologii de valorificare a apei din precipitatii
• Modelarea solului cu brazde continue sau compartimentate;
• Udare la presiune joasa cu instalatii cu udare din mers;
• Modelarea solului cu brazde de contur;
• Modelarea solului prin executarea de micro-rigole;
• Acoperirea solului cu mulci (resturi vegetale).
Modelarea solului cu brazde continue sau compartimentate
Sol modelat in brazde continue si
compartimentate
Utilaj pentru modelare in brazde
compartimentate
26
Utilaj de deschis brazde continue
Udare la presiune redusa cu instalatii cu udare din mers
Prevenirea si combaterea eroziunii solului pe terenurile arabile si in panta
• Executarea lucrarilor solului si semanatul culturilor prasitoare pe curbele de nivel;
• Aplicarea lucrarilor agicole de conservare a apei in sol (semanat direct, lucrari minime cu mulci;
semanat in fasii);
• Folosirea gunoiului de grajd bine fermentat si a ingrasamintelor verzi;
• Semanarea culturilor pe curbele de nivel in fisii ;
• Practicarea de asolamente speciale cu plante protectoare impotriva eroziunii;
• Efectuarea lucrarilor specifice de imbunatatiri funciare.
Modelarea solului in fasii cu brazde de contur
27
Culturi semanate in fasii cu brazde de contur
Modelarea solului prin executarea de micro-rigole
Dispozitiv pentru executia micro-rigolelor
28
Conservarea apei in sol
Conservarea apei in sol se poate realiza prin:
-stoparea pierderilor;
-diminuarea eroziunii;
-fertilizare organica;
-combaterea buruienilor;
-lucrari mecanice necesare cresterii porozitatii solului si pentru o inmagazinare mai buna a
apei din precipitatii;
-realizarea unei perdele de protectie a plantelor;
-mentinerea unui strat de resturi vegetale la suprafata solului (mulcirea solului).
Protectia plantelor cu perdele de protectie
29
Acoperirea solului cu mulci
Organele active ale dispozitivului Acoperirea solului cu mulci
care realizeaza mulcirea solului
Tehnologia de mulcire aplicata la o cultura de sorg
30
Tehnologii combinate
• Brazde continue + udarea pe brazde;
• Brazde compartimentate + precipitatii;
• Brazde de contur + mulcirea solului;
• Fertilizarea + irigarea = fertirigarea;
• Brazde compartimentate + fertirigarea;
• Discuit – semanat – fertilizat.
RECOMANDARI PENTRU DIMINUAREA EFECTELOR SECETEI
• Renuntarea la araturi - pregatirea patului germinativ cu grapa cu disc la o umiditate optima si
grapat superficial daca este necesar.
• Culturi si soiuri rezistente- se vor cultiva plante rezistente la seceta (de exemplu sorg, mei etc);
se vor folosii hibrizi timpurii si semitimpurii.
• Epoca de semanat- insamintarile nu trebuie grabite, dar trebuie realizate in timp scurt; la porumb
si floarea-soarelui se recomanda densitati mai reduse 40 000 – 45 000plante/ha.
• Combatereburuie - combaterea buruienilor prin lucrari de intretinere/erbicidare
pentru ca buruienile sa nu consume apa din sol.
• Irigarea- se va efectua pe timpul noptii si vor fi udate cu prioritate culturile semanate.
• Fertilizarea- se va face cu doze mici de ingrasaminte chimice aplicate fractionat.
IN CONDITIILE IN CARE ESTE IMPOSIBIL SA SE EVITE EFECTELE NEGATIVE ALE
FENOMENULUI DE SECETA, VALOAREA PROFESIONALA A MANAGERULUI SI A
SPECIALISTULUI DIN AGRICULTURA SE MASOARA IN PROCENTUL IN CARE
ACESTIA REUSESC SA LIMITEZE PIERDERILE
31
Lista tarilor si institutiilor participante la proiect
PROVINCIA FERRARA,
ITALIA,
LIDER DE PROIECT
PROVINCIA ROVIGO,
ITALIA, PARTENER PP1
INSPECTORATUL
TRANSTISZIAN PENTRU
MEDIU, NATURA SI APA,
UNGARIA, PARTENER
PP2
UNIVERSITATEA
DEBRECEN, CENTRUL DE
POLITICI SI
MANAGEMENTUL
MEDIULUI, UNGARIA,
PARTENER PP3
REGIUNEA
MACEDONIA DE VEST,
GRECIA,
PARTENER PP4
UNIVERSITATEA
ARISTOTEL,
THESSALONIKI,
GRECIA,
PARTENER
PP5
INSTITUTUL NATIONAL
DE CERCETARE
DEZVOLTARE PENTRU
IMBUNATATIRI
FUNCIARE – BUCURESTI,
ROMANIA, PARTENER
PP6
AGENTIA DE
DEZVOLTARE RURALA,
ISTRIA-PAZIN, CROATIA,
PARTENER PP7
INSTITUTUL DE
ECONOMIE AGRARA,
SERBIA, PARTENER PP8
UNIVERSITATEA
NATIONALA
POLITEHNICA, UCRAINA,
PARTENER PP9
CONSILIUL REGIONAL
IALOVENI, REPUBLICA
MOLDOVA,
PARTENER PP10
INSTITUTUL NATIONAL DE
CERCETARE DEZVOLTARE
DE STIINTA SOLULUI,
AGROCHIMIE SI
PROTECTIE MEDIULUI,
ROMANIA
32
Imagini cu echipa de lucru a proiectului la mitingul de la Bucuresti
33
34
Concluzii
Proiectul EU WATER s-a desfasurat pe parcursul a 3 ani in perioada mai 2009 – aprilie 2012, in
cadrul Programului european de colaborare transnationala „Europa de Sud – Est pentru perioada
2007 – 2013”.
Agricultura reprezinta cel mai mare consumator – utilizator de apa din lume si in acelasi timp este
cea mai importanta amenintare la adresa resurselor de apa prin unele practici agrotehnice folosite in
agricultura traditionala sau intensiva.
Eficienta scazuta in utilizarea apei pentru irigatii si poluarea panzei freatice cu azotati proveniti
din utilizarea neconforma a ingrasamintelor, au nascut ideea acestui proiect.
Sopul proiectului a fost abordarea transnationala coordonata a gestionarii apei pentru irigatii in
agricultura si planificarea activitatilor agricole specifice la nivel regional pentru realizarea unor
strategii in domeniul gospodaririi apei care sa fie in perfecta concoordanta cu prevederile Directivei
Cadru pentru Apa si ale Directivei Nitratilor.
Proiectul rezuma experienta a 8 tari europene in folosirea celor mai bune practici agricole in
scopul gestionarii si conservarii resurselor de apa.
Proiectul isi aduce contributia la consolidare reformelor in sectorul agricol, dorind sa devina o
cale de a face cunoscute pe scara larga, cele mai moderne metode de imbunatatire a strategiilor
regionale de folosire a apei si a celor mai bune practici agricole pentru conservarea resurselor de
apa, conform directivelor si standardelor europene.
Proiectul se doreste o contributie la sporirea utilizarii celor mai bune practici agricole de catre
fermieri, in scopul optimizarii gestionarii resurselor agricole si a cerarii premizelor pentru cresterea
randamentului in agricultura, fara poluarea acviferelor.
Hartile GIS rerealizate in proiect pot deveni o baza pentru consolidarea practicilor de
management agricol in scopul dezvoltarii unor strategii moderne si eficiente de conservare a
resurselor acvifere.
Proiectul este disponibil pentru o gama larga de parti interesate : mici si mari fermieri,
administratii locale, investitori, institutii implicate in controlul resurselor de apa din bazinul
hidrografic Arges – Vedea.
35
Echipa de redactare a raportului:
Danut Maria
Ion SERBU
Ilie BIOLAN
Animary ARGHIRESCU
Institutia coordonatoare :
INSTITUTUL NATIONAL
DE CERCETARE DEZVOLTARE
PENTRU IMBUNATATIRI
FUNCIARE – BUCURESTI,
INCDIF-„ISPIF”
Adresa de contact :
Bucuresti, soseaua Oltenitei,
Nr. 35-37, sector 4,
Fax: +4021 332 46 00
Telefon: +4021 332 59 57
Email: