MANAGEMENTUL PREVENIRII SPÃLÃRII BANILOR ªI · PDF fileterorismului ......

MANAGEMENTULPREVENIRII SPÃLÃRII BANILOR

ªI COMBATERII FINANÞÃRII TERORISMULUI

2

Managementul prevenirii spãlãrii banilor ºi combaterii finanþãrii terorismului

3

Camelia Popa

EDITURA UNIVERSITARÃBucureºti, 2012

MANAGEMENTULPREVENIRII SPÃLÃRII BANILOR

ªI COMBATERII FINANÞÃRII TERORISMULUI

CAMELIA POPA

4


Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiPOPA, CAMELIA Managementul prevenirii spãlãrii banilor ºi combaterii finanþãriiterorismului / Camelia Popa. - Bucureºti : Editura Universitarã, 2012 Bibliogr. ISBN 978-606-591-588-6

343.359.2

DOI: (Digital Object Identifier): 10.5682/9786065915886

Colecþia Geografie

Colecþia ªTIINÞE ECONOMICE

Redactor: Gheorghe IovanTehnoredactor: Ameluþa ViºanCoperta: Angelica Mãlãescu

Editurã recunoscutã de Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice (C.N.C.S.)

© Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate, nicio parte din aceastã lucrare nu poatefi copiatã fãrã acordul Editurii Universitare

Copyright © 2012Editura UniversitarãDirector: Vasile MuscaluB-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, BucureºtiTel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27www.editurauniversitara.roe-mail: [email protected]

Distribuþie: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27 / 0744 EDITOR / 07217 [email protected]. 15, C.P. 35, Bucureºtiwww.editurauniversitara.ro

Autor:CAMELIA POPA

Control ºtiinþific:MARIN ANDREICA

Referenþi ºtiinþifici:FLORINA BRANION PÎRGARUION STEGÃROIU

5

Camelia Popa

CUPRINS

Introducere ............................................................................................ 9

Capitolul 1. FUNDAMENTE TEORETICE PRIVIND SPÃLAREABANILOR ªI FINANÞAREA TERORISMULUI ............................ 121.1. Analogii ºi diferenþe privind spãlarea banilor ºi finanþarea

terorismului .................................................................................... 131.2. Infrastructura economico – financiarã proprie spãlãrii banilor:

etape, metode, tehnici ºi instrumente ............................................. 291.3. Evaluarea importanþei spãlãrii banilor pentru finanþarea terorismului.

Suportul operaþional direct ºi cerinþele organizaþionale ................. 351.4. Rolul destinaþiilor off-shore ºi a paradisurilor bancare în facilitarea

spãlãrii banilor ºi finanþãrii terorismului ........................................ 40

Capitolul 2. DEZBATERI ªTIINÞIFICE PRIVIND METODELEDE ESTIMARE ªI CUANTIFICARE A SPÃLÃRII BANILOR .... 452.1. Abordãri metodologice propuse în literatura de specialitate .......... 452.2. Identificarea conexiunilor cantitative dintre veniturile ilicite ºi

spãlarea banilor .............................................................................. 742.3. Analiza factorilor generatori ºi a dinamicii fluxurilor financiare

ilicite ............................................................................................. 802.4. Strategii de evaluare a riscurilor spãlãrii banilor ºi finanþãrii

terorismului .................................................................................... 822.5. Deficienþe ale modelelor de simulare dinamicã a fluxurilor financiare

ilicite. De ce statisticile oficiale sunt nefolositoare ........................ 86

Capitolul 3. ASPECTE GENERALE PRIVIND MANAGEMENTULOPERAÞIONAL AL TEHNICILOR DE PREVENIRE ªICOMBATERE A SPÃLÃRII BANILOR ªI FINANÞÃRIITERORISMULUI ................................................................................ 903.1. Tipologii privind spãlarea banilor ºi finanþarea terorismului .......... 913.2. Analiza tranzacþiilor suspecte – evaluarea ameninþãrilor ................ 1023.3. Rolul sistemului bancar în implementarea programelor privind

gestionarea riscului de spãlare a banilor ........................................ 103

6


3.4. Activitatea de supraveghere ºi control – standarde ºi reglementãri 1073.5. Vulnerabilitãþi ale tehnicilor de prevenire ºi combatere a spãlãrii

banilor ºi finanþãrii terorismului .................................................... 109

Capitolul 4. STUDIU COMPARATIV PRIVINDMANAGEMENTUL INSTITUÞIONAL ªI ORGANIZAÞIONALAL PREVENIRII SPÃLÃRII BANILOR ªI COMBATERIIFINANÞÃRII TERORISMULUI LA NIVEL NAÞIONAL ªIINTERNAÞIONAL .............................................................................. 1134.1. Standarde de reglementare ale Organizaþiei Naþiunilor Unite (ONU) 1144.2. Recomandãrile Grupului de Acþiune Financiarã Internaþionalã

(GAFI). Recomandãri speciale privind finanþarea terorismului .... 1194.3. Prevederile Grupului Egmont al Unitãþilor de Informaþii

Financiare ....................................................................................... 1264.4. Principiile esenþiale pentru activitatea bancarã formulate de Comitetul

de la Basel ...................................................................................... 1304.5. Prevederi ale grupurilor ºi organismelor regionale ........................ 1344.6. Instrumente juridice naþionale de prevenire ºi combatere a spãlãrii

banilor ºi a finanþãrii actelor de terorism ....................................... 1554.7. Instituþii româneºti cu rol de supraveghere ºi organisme publice

implicate în acþiuni de combatere a spãlãrii banilor ºi afinanþãrii terorismului - Oficiul Naþional de Prevenire ºiCombatere a Spãlãrii Banilor (ONPCSB) ...................................... 162

Capitolul 5. STUDIU DE CAZ PRIVIND POSIBILITÃÞILE DEIMPULSIONARE A MANAGEMENTULUI PREVENIRII ªICOMBATERII SPÃLÃRII BANILOR ªI FINANÞÃRIITERORISMULUI ÎN ROMÂNIA ...................................................... 1745.1. Analiza criticã a Strategiei Naþionale de prevenire ºi combatere a

spãlãrii Banilor ............................................................................... 1745.2. Metodologie privind determinarea efectelor spãlãrii banilor ºi a

finanþãrii terorismului asupra economiei ºi securitãþii naþionale ... 1775.2.1. Model teoretic pentru cuantificarea dimensiunii fenomenului

spãlãrii banilor ..................................................................... 1835.2.2. Cuantificarea efectelor economice generate de spãlarea

banilor în România .............................................................. 1905.2.3. Sinteza rezultatelor cercetãrii ............................................... 202

5.3. Principii esenþiale ale unui posibil model legislativ privind prevenireaºi combaterea spãlãrii banilor ºi finanþãrii terorismului ................. 203

7

Camelia Popa

Capitolul 6. CONCLUZII GENERALE, LIMITELE ªIPERSPECTIVELE CERCETÃRII .................................................... 2106.1. Contribuþii originale, opinii ºi propuneri ....................................... 2126.2. Probleme generate de punerea în practicã a recomandãrilor

personale ........................................................................................ 2186.3. Concluzii finale ºi perspective ....................................................... 221

Anexe ...................................................................................................... 223

Referinþe bibliografice .......................................................................... 256

Lista abrevierilor .................................................................................. 271

Lista tabelelor ....................................................................................... 273

Lista figurilor ........................................................................................ 274

Lista anexelor ........................................................................................ 275

8


Managementul prevenirii spălării banilor şi combaterii finanţării terorismului

9

INTRODUCERE

Spălarea banilor este expresie a criminalităţii economice trans-frontaliere, caracteristică unor organizaţii cu capacitate financiară şi umană ridicată, care epatează prin inteligenţă, inventivitate şi profesionalism, dar şi prin adaptare permanentă şi imediată la exigenţele pieţei, mizând pe criza de autoritate a instituţiilor publice, măcinate de corupţie. Infractorii au încercat dintotdeauna să ascundă profiturile obţinute de pe urma unor activităţi eminamente ilegale. Cu cât mai mari sunt aceste profituri, cu atât mai dificilă devine sarcina camuflării originii şi dispunerii libere şi nestingherite de roadele acestor infracţiuni. Doar că inexplicabila bunăstare atrage atenţia autorităţilor: chiar şi Al Capone a fost trimis în spatele gratiilor pentru infracţiunea de evaziune fiscală. De atunci însă, infractorii au învăţat că mişcarea şi utilizarea profiturilor ilicite ar putea reprezenta un punct slab şi au căutat modalităţi de a integra aceste profituri în sistemul financiar legal.

Asemănările structurale şi funcţionale dintre spălarea banilor, respectiv finanţarea terorismului reprezintă una dintre cele mai substanţiale ameninţări la adresa statului de drept şi a drepturilor omului. Contrabanda, traficul de bunuri şi persoane, spălarea banilor, finanţarea terorismului etc. sunt activităţi care compromit stabilitatea, transparenţa şi eficienţa sistemelor financiare ale oricărui stat dezvoltat sau în curs de dezvoltare.

Prin definiţie, manifestarea fenomenului spălării banilor indică existenţa unei infracţiuni prealabile, care este inclusă şi evidenţiată în prelucrările statistice şi care poate fi monitorizată în vederea analizării evoluţiei în timp. Având în vedere că şi estimarea veniturilor generate de infracţiuni prealabile este foarte dificilă (de exemplu, valoarea infracţiunilor de trafic de droguri), este explicabil de ce organismele/instituţiile/serviciile naţionale şi internaţionale sunt reticente în a furniza estimări privind ponderea fluxurilor financiare ilicite produse de astfel de infracţiuni şi implicate în operaţiuni de spălare a banilor.

Cu toate acestea, existenţa unei probleme de mare importanţă, spălarea banilor, este unanim acceptată. Organismele internaţionale, guvernele, instituţiile financiare etc. sunt dispuse să aloce sume importante în implementarea unor strategii de prevenire şi combatere a fenomenului, chiar dacă nu cunosc cu certitudine întinderea acestuia. Mai mult, nici nu sunt în măsură şi nu au capacitatea să verifice dacă problema se extinde şi e nevoie de alocarea unor fonduri suplimentare în direcţia combaterii, sau

Camelia Popa

10

dacă dimensiunea fenomenului s-a restrâns ca efect al unor măsuri strategice eficiente. În epoca contemporană pare iraţional să depunem atâtea eforturi în abordarea problemei spălării banilor fără să avem însă confirmarea eficacităţii acestora.

Cercetarea pe care am iniţiat-o urmăreşte trei direcţii de abordare, şi anume:

- direcţia conceptuală - se referă la definirea fenomenului spălării banilor şi finanţării terorismului, la procesele, mecanismele, etapele şi instrumentele reciclării fondurilor obţinute ilegal;

- direcţia de evaluare cantitativă a fenomenului analizat, a efectelor şi consecinţelor economice, sociale şi de securitate;

- direcţia abordării conştiente a necesităţii prevenţiei, dar şi a neutralizării efectelor negative generate de procesele de spălare a banilor, eforturile întreprinse până în prezent pe plan intern, regional şi internaţional, dar şi măsurile viitoare care se impun în vederea diminuării consecinţelor acestui flagel.

În cele şase capitole ale lucrării, caracterizate de o combinaţie între pozitivism şi normativism, ne-am orientat cu precădere spre analiza unor aspecte controversate, atât teoretice, cât şi practice, privind managementul prevenirii spălării banilor şi combaterii finanţării terorismului. Am tratat problematica modelelor de estimare a dimensiunii fenomenului, procedurile şi tehnicile de investigare ale acestor infracţiuni, dar şi managementul instituţional şi sistemul operaţional accesat în astfel de situaţii, care impun cooperare internaţională în direcţia eradicării fenomenelor abordate.

Deoarece activităţile investigative referitoare la spălarea banilor reprezintă un domeniu relativ nou în România, obiectivul principal al cercetării noastre îl reprezintă fenomenul finanţării terorismului şi spălării banilor din perspectiva managementului operaţional, instituţional şi organizaţional al activităţilor derulate în scopul prevenirii şi combaterii acestor fenomene la nivel regional, dar şi mondial.

Problematica vizând spălarea banilor este complicată, indiferent dacă abordarea se face din perspectivă juridică sau economică. În acest context, prevenirea şi combaterea spălării banilor, respectiv a finanţării terorismului a reprezentat şi reprezintă o problemă de mare actualitate în dialogul dintre instituţiile naţionale, dar şi în cadrul forurilor internaţionale, stârnind un interes deosebit reflectat în abordările teoretice.

Ca bază informaţională pentru elaborarea prezentei lucrări au fost consultate şi utilizate statistici şi studii, acestea regăsindu-se într-un număr de 159 referinţe bibliografice.


11

Din punct de vedere al metodologiei, la elaborarea acestei lucrări au fost utilizate cu preponderenţă metode tradiţionale de cercetare, bazate în principal pe analiză, sinteză, inducţie şi deducţie, analogie şi analiză comparativă. Acolo unde natura temelor abordate a permis, au fost utilizate metode matematice şi statistice, modelare fuzzy, dar şi reprezentări grafice ale evenimentelor şi proceselor investigate.

Studiul impus de conceperea prezentei lucrări s-a finalizat în mare parte în perioada 2011 - 2012.

Caracterul inovativ al lucrării constă în următoarele: 1) Definirea conceptului de spălare a banilor prin prisma

confortului pe care îl asigură reciclatorilor. 2) Aprecieri proprii privind infrastructura economico – financiară

specifică spălării banilor: etape, metode, tehnici şi instrumente. 3) Analiza lacunelor existente în sistemul de management integrat al

informaţiilor strategice. 4) Perfecţionarea managementului operaţional al tehnicilor de

prevenţie şi combatere a finanţării terorismului şi spălării banilor. 5) Perfecţionarea managementului instituţional şi organizaţional al

prevenirii spălării banilor şi combaterii finanţării terorismului naţional, regional, dar şi global.

6) Identificarea posibilităţilor de impulsionare a managementului preventiv privind finanţarea terorismului şi combaterea spălării banilor în România.

Camelia Popa

12

Capitolul 1

FUNDAMENTE TEORETICE PRIVIND SPĂLAREA BANILOR ŞI FINANŢAREA TERORISMULUI

În contextul geopolitic şi socio-economic actual, criminalitatea organizată a căpătat noi valenţe, extinzându-şi sfera de acţiune la un nivel alarmant, menit să vulnerabilizeze construcţia statului de drept şi a democraţiei ţărilor. Majoritatea specialiştilor şi cercetătorilor în criminologie apreciază că sursa unor astfel de fapte rezidă în perpetuarea unor structuri politice, economice şi normative deficitare, în menţinerea şi accentuarea discrepanţelor sociale şi economice între indivizi, grupuri şi comunităţi şi în intensificarea conflictelor şi tensiunilor sociale şi etnice.

Fenomenul criminalităţii organizate se distinge prin agresivitate şi violenţă, capacitate impresionantă de influenţare şi de intervenţie pentru realizarea scopurilor şi intereselor proprii, flexibilitate şi mobilitate în raport cu factorii de control, care tind să pericliteze însăşi securitatea statelor şi stabilitatea instituţiilor, constituindu-se astfel într-o adevărată frână în calea dezvoltării economice, sociale şi politice. Structurile crimei organizate (susţinute de o puternică forţă financiară) sunt foarte bine organizate, mobile şi puternic ancorate în economia subterană globală.

Spălarea banilor este expresie a criminalităţii economice transfrontaliere, caracteristică unor organizaţii cu capacitate financiară şi umană ridicată, care dau dovadă de spirit creativ şi profesionalism, dar şi de adaptare permanentă şi rapidă la cerinţele pieţei, mizând pe paroxismul autorităţilor statului de drept, măcinate de corupţie. Infractorii au încercat dintotdeauna să ascundă profiturile obţinute de pe urma unor activităţi eminamente ilegale. Cu cât mai mari sunt aceste profituri, cu atât mai dificilă devine sarcina camuflării originii şi dispunerii libere şi nestingherite de roadele acestor infracţiuni. Doar că inexplicabila bunăstare atrage atenţia autorităţilor: chiar şi Al Capone a fost trimis în spatele gratiilor pentru infracţiunea de evaziune fiscală. De atunci însă, infractorii au învăţat că mişcarea şi utilizarea profiturilor ilicite ar putea reprezenta un punct slab şi au căutat modalităţi de a integra aceste profituri în sistemul financiar legal.

Terorismul reprezintă un act sau o ameninţare cu violenţa din partea uneia sau mai multor persoane care creează o atmosferă de teamă sau


13

teroare. Prin amploarea şi gravitatea pe care le reprezintă, terorismul s-a transformat într-una din cele mai dificile probleme globale aflate pe ordinea de zi a discuţiilor forurilor internaţionale. Cu toate că scopul acţiunilor teroriste nu este unul financiar, derularea acţiunilor teroriste are la bază fonduri ilicite, obţinute din activităţi specifice crimei organizate: trafic de droguri, tâlhării, furturi, fraude bancare, fraude informatice etc.

1.1. Analogii şi diferenţe privind spălarea banilor şi

finanţarea terorismului

Practica ascunderii naturii ilicite a veniturilor are o istorie îndelungată. Cu 3000 de ani în urmă, comercianţii chinezi obişnuiau să-şi protejeze avuţia în faţa autorităţilor folosind scheme similare cu cele utilizate în prezent: convertirea numerarului în bunuri imobile, transferarea numerarului dincolo de graniţele locale pentru a le investi în diverse afaceri, comercializarea bunurilor la preţuri supraevaluate pentru a externaliza fondurile etc. Aceste acţiuni sunt de fapt principii ale spălării banilor - ascunde, mută, investeşte în numele altcuiva, aşa cum este astăzi perceput acest fenomen. În zilele noastre, aceste principii s-au schimbat. Nu acelaşi lucru se poate spune despre mecanismele implicate.

Secole întregi oamenii au folosit tehnici de spălare a banilor pentru a converti şi muta profiturile rezultate din activităţi ilicite, dar şi pentru a-şi proteja bunăstarea în faţa guvernelor sau a regimurilor politice opresive.

Termenul de „spălare a banilor” a fost folosit prima dată de autorităţile americane, cu referire la spălătoriile de rufe aflate în proprietatea mafiei. Aşa cum rufele, pentru a deveni curate trec printr-un proces de spălare manuală sau automată, similar, spălarea banilor asigură transformarea „banilor murdari” în „bani curaţi”1.

La începutul secolului XIX, mafia americană a utilizat astfel de spălătorii de rufe pentru a-şi legitima profiturile imense obţinute din extorcare, prostituţie, jocuri de noroc şi contrabandă cu băuturi alcoolice. Aveau nevoie de o sursă legitimă pentru aceste profituri, drept pentru care au combinat profiturile ilegale cu cele legale generate de afacerea cu maşini de spălat rufe. Gangsterii vremii au înţeles că numai legitimitatea surselor de provenienţă a profiturilor asigură calea cea mai sigură pentru fructificarea banilor, fără teama de a fi nevoiţi să dea socoteală cuiva. 1 Popa, Ştefan, Cucu, Adrian (2000), Economia Subterană şi Spălarea Banilor, Editura Expert, Bucureşti, pag. 59.

Camelia Popa

14

După arestarea lui Al Capone pentru infracţiunea de evaziune fiscală, un apropiat al acestuia, Meyer Lansky, afectat de situaţia lui Capone şi nedorind să aibă aceeaşi soartă, a început să caute mijloace şi modalităţi de a ascunde banii. Aşa a descoperit avantajele conturilor numerice, serviciu pus la dispoziţie de băncile elveţiene. Acesta pare să fie momentul apariţiei fenomenului de spălare a banilor, iar utilizarea facilităţilor oferite de băncile elveţiene reprezintă una din primele tehnici reale de spălare a banilor.

Expresia „spălarea banilor” are o istorie relativ recentă. Termenul ca atare a fost identificat pentru prima dată în presa americană a anului 1973, care relata scandalul Watergate. Expresia a fost recunoscută în context juridic şi legal tot în SUA, însă abia în anul 1982, într-un dosar de trafic de droguri.

În anii ’80, abordarea spălării banilor ca infracţiune s-a făcut numai în contextul traficului de droguri. Această recunoaştere a apărut pe fondul identificării unor profituri uriaşe generate de traficul de droguri, dar şi ca efect al îngrijorării manifestate în ceea ce priveşte creşterea abuzului de droguri. Aceste realităţi au motivat guvernele să acţioneze împotriva traficanţilor de droguri prin crearea unei legislaţii specifice menite să-i priveze de câştigurile ilegale. Guvernele au realizat, de asemenea, că organizaţiile infracţionale, datorită profiturilor uriaşe generate de traficul de droguri, sunt capabile să corupă structurile statului de drept la toate nivelurile ierarhice.

Nu există o definiţie general acceptată pentru spălarea banilor. Juriştii şi organismele de reglementare, companiile şi oamenii de afaceri, fiecare stat în parte sau ţările grupate pe regiuni geografice şi organizaţiile internaţionale au propriile definiţii în funcţie de priorităţile şi perspectivele identificate. Astfel, definiţia termenului este mai ambiguă decât ne-am aştepta.

În linii generale, spălarea banilor poate fi definită ca proces prin intermediul căruia numerarului şi altor active derivate din operaţiuni ilegale li se dă o aparentă origine legală (disimularea originii ilicite a profiturilor).

O operaţiune de spălare a banilor trebuie să îndeplinească trei obiective:

1. se convertesc profiturile obţinute ca urmare a unor activităţi ilicite într-o formă similară, însă lipsită de orice suspiciune privind originea acestora;

2. se ascunde originea ilicită şi proprietatea asupra activelor; 3. se creează o explicaţie legală plauzibilă privind originea

fondurilor.


15

Profiturile care nu pot fi asociate cu activităţi infracţionale pot fi investite necenzurat, fără teama investitorului sau a receptorului de a fi suspectat sau incriminat că face parte dintr-o organizaţie infracţională.

Elementul iniţiatic în procesul reglementativ al cadrului juridic internaţional orientat în direcţia prevenirii şi combaterii fenomenului spălării banilor îl reprezintă Convenţia ONU adoptată la 19 decembrie 1988 la Viena. În acest document s-a pus pentru prima dată problema definirii termenului de „spălare a banilor”, însă abordarea a inclus ca infracţiune predicat doar traficul de droguri.

Un an mai târziu, în cadrul reuniunii de la Paris, Grupul ţărilor puternic industrializate (şapte la număr) şi Preşedintele Comisiei UE, au înfiinţat GAFI, ca o entitate multidisciplinară formată din experţi juridici, financiari şi funcţionari cu experienţă în domeniul aplicării legilor. Acest organism a elaborat „40 de principii privind spălarea banilor”2, punând astfel bazele cadrului general preventiv şi de combatere a spălării banilor.

GAFI defineşte spălarea banilor ca „prelucrarea ... profiturilor infracţionale în scopul ascunderii originii ilegale a acestora”3.

Potrivit Biroului UNODC şi a FMI, spălarea banilor poate fi descrisă ca „procesul prin care o persoană ascunde sau disimulează identitatea sau originea ilegală a unor venituri astfel încât acestea să pară că au provenit din surse legale”4.

Din punct de vedere strict economic, definiţia spălării banilor furnizată de Masciandaro pare să fie cea mai potrivită: „spălarea banilor este o activitate economică ilegală şi autonomă a cărei funcţie esenţială presupune transformarea lichidităţii, respectiv a puterii de cumpărare a profiturilor ilicite în putere de cumpărare reală destinată consumului, economiilor, investiţiilor sau reinvestirii”5.

În acelaşi timp, considerăm că spălarea banilor este procesul prin care un infractor urmăreşte să ascundă sau să disimuleze originea ilegală a profiturilor şi/sau bunurilor infracţionale astfel încât să se asigure că

2 FATF / GAFI – Cele 40 de Recomandări privind spălarea banilor. 3 FATF, Money Laundering FAQ, What is money laundering? http://www.fatf-gafi.org. 4 United Nations, Office for Drug Control and Crime Prevention and International Monetary Fund (2005), Model Legislative on Money Laundering and Terrorism Financing (for civil law legal systems) (Report), (IMF, UNODC, 1 December 2005), pag. 1. 5 Masciandaro D.(2007), Black Finance: The Economics of Money Laundering, Edward Elgar Publishing Ltd., Cheltenham, UK, pag. 2.

Camelia Popa

16

poate beneficia de confortul pe care îl asigură consumul sau investirea acestora în economia legală.6

În sinteză, caracteristicile spălării banilor deduse din definiţiile prezentate mai sus sunt următoarele:

- spălarea banilor este un proces; de regulă acesta presupune trei etape: plasare, stratificare, integrare;

- spălarea banilor este un proces de disimulare în care un individ/infractor/reciclator încearcă să ascundă originea ilicită a bunurilor sale;

- prin spălarea banilor nu se încearcă doar ascunderea originii ilicite a unor active, ci şi conferirea unui aspect de legalitate acestora;

- spălarea banilor este un proces de conversie sau de transformare prin care reciclatorii pot consuma, economisi sau investi în economia legală;

- în fine, personal considerăm că spălarea banilor are ca scop final asigurarea confortului reciclatorului/infractorului.

Spălarea banilor se referă la rezultate ale activităţilor derulate în economia subterană, dar în acelaşi timp, este parte a economiei subterane şi a infracţionalităţii „gulerelor albe” la nivel internaţional, care de regulă nu se regăsesc în abordările referitoare la economiile ascunse/subterane.

Prin definiţie, se poate vorbi de existenţa spălării banilor numai atunci când aceasta se evidenţiază într-o infracţiune colaterală (predicat infracţional) care generează creşterea profiturilor ilegale, care ulterior vor fi transformate şi introduse în circuitul economic legal prin intermediul sistemului financiar.

Evaziunea fiscală poate fi componentă a fraudei financiar – fiscale, care reprezintă predicat infracţional pentru spălarea banilor în majoritatea statelor lumii. Oricum, din analiza definiţiei legale a spălării banilor şi studiul legislaţiei aferente din diferite ţări se poate constata că de cele mai multe ori, evaziunea fiscală nu este inclusă în definiţia spălării banilor sau în reglementările legale privind spălarea banilor.

Unul dintre cele mai importante documente7 ale UE a încercat să armonizeze o serie de definiţii legale ale spălării banilor din diferite state membre. Cu toate acestea, problema evaziunii fiscale nu a fost abordată.

6 Definiţie proprie. 7 Directiva 2005/60/EC a Parlamentului European şi a Consiliului Europei privind prevenirea folosirii sistemului financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului.


17

Unul dintre motive ar putea fi faptul că sistemul fiscal european nu este unitar, ci funcţionează pe principiul suveranităţii naţionale.

Potrivit definiţiei emise la nivelul UE, frauda este predicat infracţional pentru spălarea banilor, însă nu şi evaziunea fiscală. Există o confuzie terminologică care nu poate fi rezolvată prin descentralizarea deciziilor la nivelul sistemului fiscal (Tabelul 1.1.).

Evaziunea fiscală presupune subevaluarea veniturilor raportate sau omiterea raportării veniturilor, moment în care poate interveni spălarea banilor. Nu trebuie să neglijăm nici faptul că în multe state evaziunea fiscală reprezintă cea mai mare parte a veniturilor ilicite.

Taxonomia activităţilor economice subterane (modelul Lippert-Walker)

Tabelul 1.1. Tipul

activităţii Tranzacţii monetare Schimb/Barter

(tranzacţii nemonetare)

Activităţi ilegale

Comerţ cu bunuri însuşite prin furt; producţia şi distribuţia de droguri; prostituţia; jocurile de noroc; contrabanda; frauda.

Barter cu droguri, contra-banda etc., producţia de droguri pentru consum personal, furt de bunuri destinate consumului per-sonal

Evaziune fiscală

Evitarea taxelor Evaziune fiscală

Evitarea taxelor

Activităţi legale

Neraportarea venitului de către liberi

profesionişti şi cei cu profesii

liberale; salarii, beneficii,

bunuri legale obţinute din

muncă nedeclarată.

Discounturi / deduceri

ascunse oferite angajaţilor; ajutoare şi

avantaje în bani primite

suplimentar faţă de salariu şi

neimpozitate.

Schimbul de bunuri şi servicii

legale.

Munca depusă în

folosul relaţiilor

interumane, activităţi casnice.

Sursa: Lippert Owen, Walker Michael – The Underground Economy: Global Evidences of its size and Impact, Vancouver, B.C.: The Frazer Institute, 1997, pag. 5.

Se poate uşor demonstra modul în care spălarea banilor reacţionează

la politicile fiscale. Tendinţa de dinamizare a spălării banilor se manifestă

Camelia Popa

18

odată cu reducerea ratelor de impunere şi cu reducerea/eliminarea reglementărilor privind spălarea banilor8. În acelaşi timp, spălarea banilor poate determina creşterea veniturilor la bugetul public pentru că infractorii vor să dispună de bani „legali” şi pot atinge acest deziderat prin plata de impozite pe venit (venituri legale fictive provenind, de exemplu, de la un hotel fără turişti), declarat voluntar autorităţilor fiscale. În acest fel, fonduri financiare ilegale devin legale prin impozitare.

Cei implicaţi în spălarea de bani caută în permanenţă noi modalităţi operaţionale. Tocmai de aceea, centrele financiare (în creştere sau în curs de dezvoltare) care nu dispun de un control financiar adecvat devin vulnerabile. Diferenţele dintre sistemele naţionale de prevenire şi combatere a spălării de bani sunt exploatate de infractori, care tind să îşi orienteze reţelele spre state sau sisteme financiare care nu au adoptat astfel de măsuri sau măsurile adoptate sunt ineficiente. S-ar putea afirma că economiile în curs de dezvoltare nu îşi pot permite să fie prea selective în legătură cu sursele de capital pe care le atrag. Totuşi, a amâna trecerea la acţiune poate fi periculos. Cu cât este mai mult neglijată, cu atât mai profundă poate deveni criminalitatea organizată, iar costurile sociale şi politice generate sunt serioase. La fel se întâmplă şi atunci când este afectată integritatea financiară: există un efect direct de reducere a investiţiilor străine atunci când sectoarele economic şi financiar naţionale sunt percepute ca făcând subiectul controlului şi influenţei crimei organizate. Criminalitatea organizată se poate infiltra în instituţii financiare, poate dobândi controlul asupra unor sectoare majore ale economiei prin investiţii, poate oferi mită oficialilor statului sau chiar guvernelor etc. Influenţa politică şi economică a organizaţiilor criminale poate slăbi astfel structura societăţii, standardele etice ale colectivităţii şi, în cele din urmă, instituţiile democratice ale statului de drept. Această influenţă criminală poate submina puterea de stat în ţările în curs de tranziţie către un sistem democratic. În mod fundamental, spălarea de bani este în mod natural legată de activitatea criminală subsidiară care a generat-o.

Spălarea de bani permite continuarea activităţilor infracţionale, este o ameninţare la adresa bunei funcţionări a unui sistem financiar, dar poate fi şi „călcâiul lui Ahile” pentru activitatea infracţională. În investigaţiile forţelor de ordine asupra activităţii de crimă organizată se întâmplă că

8 Yaniv G. (1999), Tax Evasion, Risky Laundering and Optimal Deterrence Policy, International Tax and Public Finance, vol.6, issue1, pag. 27 – 38.


19

adesea conexiunile făcute pe filiera tranzacţiilor financiare permit localizarea şi stabilirea identităţii infractorilor sau a unor organizaţii infracţionale responsabile. Când fondurile rezultate de pe urma infracţiunilor provin din jaf, escrocherie, delapidare sau fraudă, o investigaţie cu privire la spălarea de bani este adesea unicul mod de a localiza fondurile sustrase şi de a le returna victimelor infracţiunilor. Totuşi, lipsirea infractorului de foloasele necuvenite echivalează cu lovirea lui într-un punct nevralgic: fără un profit utilizabil, activitatea infracţională nu poate continua.

Ne-am propus să identificăm în continuare conexiunile existente între spălarea banilor şi finanţarea terorismului. Avem convingerea că interdependenţele identificate până în prezent nu corespund în totalitate realităţii.

Înainte de toate, se impune definirea termenului „terorism” şi abordarea principalelor diferenţe şi similarităţi dintre criminalitatea organizată şi grupările teroriste.

Convenţia ONU pentru Suprimarea Finanţării Terorismului notează ca prim obiectiv al unui act terorist este „să intimideze populaţia şi să oblige o autoritate statală sau un organism internaţional să pună sau nu în practică o anumită acţiune”9. Un act terorist presupune utilizarea deliberată a violenţei împotriva ţintelor civile cu intenţia de a instaura teroarea asupra populaţiei, guvernelor sau organizaţiilor internaţionale, astfel de acţiuni având în general motivaţie politică.

În România, noţiunea de terorism se defineşte prin Legea nr. 535/200410 ca „ansamblul de acţiuni şi/sau ameninţări care prezintă pericol public şi afectează securitatea naţională, având o serie de caracteristici particulare.”11

Potrivit articolului 3 din actul normativ evocat, faptele de natura terorismului au caracter transnaţional dacă entitatea teroristă implicată

9 Convenţia Naţiunilor Unite pentru Suprimarea Finanţării Terorismului, articolul 2. 10 Legea nr.535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, publicată în Monitorul Oficial al României nr.1161/8 decembrie 2004. 11 sunt săvârşite premeditat de entităţi teroriste, motivate de concepţii şi atitudini extremiste, ostile faţă de alte entităţi, împotriva cărora acţionează prin modalităţi violente şi/sau distructive; au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică; vizează factori umani şi/sau factori materiali din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, populaţiei civile sau al oricărui alt segment aparţinând acestora; produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populaţiei, menit să atragă atenţia asupra scopurilor urmărite.

Camelia Popa

20

derulează acţiuni/activităţi pe teritoriul a cel puţin două state sau generează efecte importante şi în alt stat decât cel de origine.

Actele şi faptele grupărilor teroriste sunt considerate infracţiuni şi sunt sancţionate în consecinţă dacă se raportează la oricare dintre următorii factori:

a) se înfăptuiesc cu violenţă, produc stări de teamă, panică, nesiguranţă sau teroare în rândul populaţiei şi a guvernelor;

b) afectează grav integritatea umană şi materială a indivizilor şi societăţii, în ansamblul său;

c) vizează realizarea unor obiective de sorginte politică, prin forţarea autorităţilor statului/a organizaţiilor internaţionale să adopte decizii în favoarea grupărilor teroriste.

În general, obiectivul principal al terorismului este de a intimida populaţia/guvernele sau de a constrânge un guvern/organizaţie internaţională să facă sau să nu facă anumite acţiuni, motivaţia unor asemenea abordări fiind de sorginte etnică sau religioasă, foarte izolat fiind identificată ca alegere personală a unui individ. Drept urmare, nu profitul este cel care ghidează acţiunile teroriste, acesta fiind motivaţia altor organizaţii din sfera criminalităţii organizate.

Grupările de crimă organizată şi reţelele teroriste prezintă însă câteva similarităţi comportamentale12:

- ambele se comportă ca actori raţionali; - ambele fac uz de violenţă extremă şi ameninţă cu represalii; - ambele sunt implicate în răpiri, asasinate şi extorcări; - ambele au acţiuni secrete, pe care le fac publice numai din sau în

state/teritorii cooperante, prietenoase; - ambele încalcă reglementările legale şi nu respectă noţiunea de

stat de drept (cu excepţia cazului statelor-sponsor). Teoria economică referitoare la terorism pleacă de la premisa că

teroriştii sunt actori raţionali. În esenţă, ei caută o redistribuire a puterii şi a resurselor financiare, care nu poate fi atinsă prin ordine de drept. Terorismul urmăreşte destabilizarea economiei şi politicii dintr-o anumită ţară, dar şi publicitatea unor ideologii politice şi religioase. Pe termen lung, teroriştii urmăresc să îşi impună convingerile. Atât timp cât profitul marginal al

12 Schneider Friedrich (2010), The (Hiddden) Financial Flows of Terrorist Organizations: Aliterature Review and Some Preliminary Empirical Results, IZA Discussion Paper No. 4860, pag. 7 – 8.


21

activităţilor teroriste depăşeşte costurile marginale, terorismul va fi ales ca instrument al atingerii unor obiective particulare.

Pe de o parte, comportamentul individual, dinamica de grup şi mediul teroriştilor contribuie la explicarea fenomenului în sine, deoarece toate acestea sunt legate indisolubil de costurile proximale ale terorismului. Pe de altă parte, teroriştii şi susţinătorii lor sunt influenţaţi de factori naţionali specifici, care por încuraja sau, dimpotrivă, descuraja actele de teroare, reflectând raportul costuri-beneficii ale mediului înconjurător al terorismului. De exemplu, în perioade de recesiune economică costurile manifestării violenţei se pot reduce, ceea ce duce la escaladarea îngrijorătoare a comportamentelor agresive, pe când în perioadele de prosperitate economică, costurile proximale ale violenţei cresc, făcând-o să se manifeste într-o măsură mult mai mică.

Terorismul generează costuri enorme. În primul rând, discutăm despre costurile directe, materializate prin victimele umane şi pagubele materiale. În al doilea rând, avem de a face cu o serie de costuri indirecte, legate de realităţile economice şi politice ale momentului. Acestea corespund scopurilor imediate ale terorismului, respectiv destabilizarea economică şi politică. Astfel, în opinia majorităţii autorilor, fenomenul terorismului influenţează comerţul între state, fluxurile financiare, turismul, dar şi evoluţia unor ramuri ale industriei. De exemplu, în Israel, datorită ameninţării teroriste permanente, resursele financiare sunt orientate cu precădere spre industria militară, văduvind astfel celelalte ramuri non-militare ale economiei naţionale.

Terorismul presupune, de asemenea, costuri politice. Atacurile de această natură amplifică riscul schimbării guvernelor, pot influenţa formarea coaliţiilor sau comportamentul electoral al populaţiei (ori cel puţin al unui segment al acesteia). De asemenea, există riscul ca guvernele statelor afectate sau vizate de terorişti să impună o serie de măsuri, legislative sau de altă natură, care mai devreme sau mai târziu vor face rabat de la respectarea drepturilor omului sau a libertăţilor cetăţeneşti.

Finanţarea terorismului este definită de BM şi FMI ca reprezentând „suportul financiar, în orice formă, a terorismului sau a celor care îl încurajează, planifică sau sunt implicaţi în acte de terorism”13. Acţiunile unor organizaţii transnaţionale care induc panică şi provoacă pierderi umane şi daune materiale unei întregi naţiuni reprezintă

13 Schott Paul Allan (2006), Reference Guide to Anti-Money Laundering and Combating the Financing of Terrorism, 2nd edn, World Bank / IMF, Washington D.C.

Camelia Popa

22

un fenomen vechi şi binecunoscut. Mişcările anarhiste de la sfârşitul secolului al XIX-lea sunt un bun exemplu în acest sens. Mai târziu, anii ’60-’70 au fost caracterizaţi de o intensificare a mişcărilor separatiste şi a grupărilor teroriste ale căror acţiuni erau motivate de raţiuni etnice. Anii ’80 au debutat însă cu o manifestare deosebită a terorismului religios, în special a mişcărilor extremiste islamiste. Literatura de specialitate care tratează problematica terorismului este clar marcată de atacurile Al-Qaida din SUA, care au avut loc la data de 11 septembrie 2001. Aceste atentate au demonstrat că grupările teroriste au atât capacitatea, cât şi motivaţia necesară pentru a cauza distrugere în masă şi a produce moarte. Bin Laden şi Al-Qaida au construit un adevărat imperiu financiar printr-o maşinărie internaţională extrem de bine pusă la punct, ale cărei mecanisme au fost, într-o proporţie considerabilă, reprezentate de afaceri legale. S-a descoperit că Al-Qaida controla o serie de companii din Africa cu obiecte de activitate foarte variate (holdinguri, firme de construcţii, ferme de struţi, debarcadere etc.), dar şi din Estul Mijlociu (exploatări forestiere în Turcia, Banca Islamică Al Shamal etc.), Asia, Europa şi SUA (exploatări agricole, societăţi de investiţii financiare, companii de import – export etc.). Poziţia importantă a reţelei Al-Qaida în mediul de afaceri internaţional poate fi evidenţiată şi din perspectivă financiar – bancară. Banca Islamică Al Shamal era „colectoarea” fondurilor, conturile firmelor aparţinând lui Bin Laden fiind gestionate în totalitate de această bancă. Mai mult, relaţiile de corespondenţă bancară ale Al Shamal erau numai cu bănci de renume internaţional (CityBank), fapt care explică capacitatea reţelei de a transmite fonduri financiare rapid şi fără impedimente în orice colţ al lumii. Sistemele alternative de remitenţă (ex. Hawala) au reprezentat, de asemenea, un factor important în susţinerea abilităţii Al-Qaida de a transfera fonduri, dar şi de a le genera.

Hawala (Hundi), care semnifică „încredere”, este un sistem informal de plată. Originea sa nu este cunoscută cu certitudine, dar se pare că a apărut ca mijloc de finanţare a comerţului (drumul mătăsii) la începutul Evului Mediu. Hawala este menţionată în secolul al VIII-lea în texte islamice. În prezent, Hawala este utilizată în principal de către muncitorii imigranţi pentru transferul de fonduri către ţările lor de origine.

Principiul de bază în Hawala este de a face să circule bani într-o reţea de agenţi de schimb, numiţi „hawaiadar”: un client dă o sumă de bani unui astfel de agent, care contactează agentul cel mai apropiat de destinatarul sumei respective şi îi cere să verse o sumă similară - în general


23

contra unui comision - în schimbul promisiunii că va fi rambursată mai târziu.

Acest sistem funcţionează fără transmiterea unui mijloc de plată (instrument ce reprezintă valoarea, ex. moneda), bazându-se în întregime pe încrederea dintre agenţi. Deoarece nu depinde de aplicarea legală a contractelor, sistemul funcţionează în absenţa unui cadru juridic şi legal obişnuit. Nu există registre centralizatoare, iar tranzacţiile ce se efectuează prin acest sistem nu sunt consemnate nicăieri. Singura informaţie reţinută în ce priveşte funcţionarea sa este ţinerea la zi a nivelului total al datoriei curente între fiecare dintre agenţii din reţea, iar aceste datorii pot fi reglate în orice modalitate aleasă de agenţi.

Înregistrarea informală a datoriilor permite agenţilor Hawala să ocolească cursurile de schimb oficiale şi să practice propriile cursuri de schimb, ceea ce le oferă posibilitatea obţinerii de venituri suplimentare, adeseori agenţii stimulându-şi clienţii cu rate de schimb atractive. Sistemul de transfer nu se supune impozitării, reglementărilor monetare şi controlului schimburilor valutare efectuate de stat, ceea ce explică de ce este considerat ilegal în mai multe ţări ale lumii.

După atentatele de la 11 septembrie 2001 din SUA, sistemele Hawala au fost urmărite de anchetatori, care le suspectau de implicare în actele teroriste. În luna noiembrie 2001, administraţia Bush a îngheţat conturile lui Al Barakat - o companie de plăţi Hawala somaleză, foarte folosită de către diaspora somaleză, iar mai mulţi agenţi ai acestei reţele au fost arestaţi. Raportul oficial al Comisiei 9/1114 a conchis ulterior că cea mai mare parte a fondurilor utilizate pentru organizarea acestor atacuri au fost tranzitate prin reţeaua de virament a SunTrust Bank - Florida, iar acuzaţiile contra Al Barakat au fost retrase, agenţii acesteia eliberaţi şi scoşi definitiv de pe listele folosite de agenţiile federale americane privind presupuşii terorişti, dar numeroase conturi ale companiei sunt în continuare blocate.

Al-Qaida este o reţea teroristă cu puternice legături internaţionale care s-a orientat cu precădere spre teatre de operaţiuni (în diferite state) unde avea capacitatea de a-şi gestiona uşor şi rapid fondurile disponibile. Toate operaţiunile acestei reţele au fost ghidate de o cauză particulară, religia. Această grupare a reprezentat însă o sursă de inspiraţie pentru alte organizaţii teroriste din lumea contemporană. Caracteristicile operaţionale tipice acestor grupări sunt:

14 European Commission, Report 9/11.

Camelia Popa

24

- costuri reduse/tehnologii primare – acestea fac posibilă punerea în scenă a unor atacuri cu impact major asupra vieţii şi integrităţii persoanei, statelor şi economiilor;

- organizare flexibilă, descentralizare, decizii şi acţiuni inde-pendente;

- resurse şi mijloace financiare importante destinate planificării şi executării viitoare a unor atentate teroriste;

- nevoie limitată de a ascunde/disimula bunuri sau diferite alte active;

- autofinanţare pe seama unor activităţi ilegale (fraudă, extorcare etc.), dar şi legale (donaţii prin intermediul unor organizaţii caritabile). Teroriştii folosesc diverse resurse financiare, dependente de motivaţia acţiunilor, modul de operare şi rezistenţa în faţa reglementărilor legale. Nu de puţine ori, însă, fondurile financiare legale devin „murdare” prin utilizarea acestora în comiterea de infracţiuni în legătură cu pregă-tirea/realizarea de atacuri/atentate.

Este cert faptul că atacurile din 11 septembrie au fost facilitate de lipsa unui sistem de control financiar adecvat, care a permis grupării teroriste Al-Qaida să facă uz de transmiterea şi primirea de fonduri sub relativa protecţie a anonimatului şi astfel să-şi asigure resursele financiare necesare punerii în aplicare a planurilor lor diabolice. Mecanismele de finanţare a terorismului au evoluat exploziv după 2001 prin infiltrarea în sistemul financiar global, formal şi informal, pe care teroriştii pot uşor să-l manipuleze15. În acest context, acţiunile serviciilor de informaţii financiare, dar şi ale serviciilor secrete, puse în slujba luptei împotriva finanţării terorismului ar trebui să combine eforturile şi expertiza specialiştilor din diferite domenii. Se impune detectarea unor indicatori şi tendinţe în legătură cu acest fenomen. Identificarea şi colaţionarea unor astfel de informaţii reprezintă o provocare la adresa mecanismelor de cooperare internaţională. Numai astfel se poate crea o panoramare a acestui puzzle creat prin finanţarea terorismului şi circulaţia resurselor financiare proprii grupărilor teroriste.

15 Giraldo J.K., H.A. Trinkunas (2007), Terrorism financing and state responses: a comparative perspective, Stanford, California, Stanford University Press: 1-20, 282-296, pag. 11.


25

Organisme implicate în acţiuni de identificare şi urmărire a fondurilor teroriste au dat publicităţii o listă a constrângerilor instituţionale care trebuie înfrânte în lupta împotriva finanţării terorismului16:

- e nevoie de o analiză completă şi complexă a tranzacţiilor financiare, care obligă personalul instituţiilor implicate să colaboreze cu contabili, bancheri şi experţi financiari;

- este necesară analiza rapoartelor privind activităţile suspecte şi transmiterea informaţiilor relevante între FIU-ri din diferite state/regiuni;

- se impune diseminarea informaţiilor şi la nivel local, deoarece organizaţiile teroriste participă şi la acţiuni specifice crimina-lităţii organizate;

- procesul de culegere a datelor şi informaţiilor relevante privind finanţarea terorismului presupune cooperare guvernamentală la nivel instituţional pentru asigurarea integrităţii financiare naţionale şi internaţionale.

Abordate pur tehnic, metodele utilizate de grupările teroriste pentru obţinerea de resurse financiare diferită în anumite privinţe de cele utilizate de grupările de criminalitate organizată (Figura 1).

Potrivit GAFI, o analiză a trăsăturilor tipice activităţilor de finanţare a terorismului şi spălare a banilor impune luarea în considerare a următoarelor elemente:

- predicatul infracţional sau alte infracţiuni conexe; - ţara gazdă şi apartenenţa acesteia la o regiune geografică; - sectorul financiar implicat; - stadiul de dezvoltare al pieţei financiare; - punctele slabe sau vulnerabilităţile sistemelor de prevenţie şi

eradicare a finanţării terorismului şi spălării banilor. Potrivit unor autori17, abordarea criminalităţii organizate, a spălării

banilor şi finanţării terorismului trebuie să vizeze următoarele aspecte comune:

- utilizarea transferurilor monetare rapide sau a sistemelor de plăţi electronice pentru a vehicula fondurile ilicite prin jurisdicţii multiple;

- angajarea unei mari varietăţi de activităţi infracţionale şi infractori (pornind de la simpli traficanţi până la sindicate infracţionale).

16 Schneider Friedrich (2010), The (Hiddden) Financial Flows of Terrorist Organizations: Aliterature Review and Some Preliminary Empirical Results, IZA Discussion Paper No 4860, pag. 7 – 8. 17 Masciandaro D. (2004), Global Financial Crime: Terrorism, Money Laundering and Off-shore Centres, Aldershot (England), Burlington, Ashgate, pag. 1 – 49.

Camelia Popa

26

Figura 1. Mijloace de infiltrare a terorismului transnaţional în economie Sursa: prelucrare proprie după Schneider Friedrich (2011), The Financial Flows of the Transnational Crime: Some Preliminary Empirical Results, EUSECON, Economics of Security Working Paper 53, Berlin, pag. 10.

Linia de demarcaţie dintre diferitele activităţi, în esenţă penale, devine din ce în ce mai slab definită deoarece teroriştii fac apel la infracţiuni şi cooperează cu infractorii pentru a obţine resurse financiare, arme şi explozibili. La rândul lor, infractorii folosesc tehnici şi tactici teroriste şi practică violenţa, însă cu scopul declarat de a obţine profit.

Ambele tipuri de grupări (ale crimei organizate şi terorismului) fac uz de companii fantomă şi de facilităţi oferite de paradisurile fiscale şi bancare.

În scopul spălării banilor aceste organizaţii folosesc o tehnică comună: depozitele de „bani murdari” (profiturile ilicite) sunt stocate în bănci. Aceste depozite sunt divizate în unele mai mici, plasate în sute de

Mijloace de infiltrare a terorismului internaţional în economie

Prin ameninţare cu

violenţa

Prin folosirea resurselor financiare

Prin corupţie la nivelul administraţiei

publice şi private

Controlul interna-ţional al achizi-ţiilor de

companii

Plăţi către firme

aflate în conexiune

directă sau

indirectă cu

terorismul

Donaţii transfe-rate prin interme-

diul circuitelor bancare

informale

Activităţi comer-ciale ilicite

(contra-bandă cu metale

preţioase, petrol etc.)

Activităţi clasice din

sfera crimin-alităţii

organizate: trafic de

droguri, de arme, de persoane

etc.

Infiltrare pe pieţele financiare

Date post:	11-Feb-2018
Category:	Documents
Upload:	trananh
View:	225 times
Download:	1 times

MANAGEMENTUL PREVENIRII SPÃLÃRII BANILOR ªI · PDF fileterorismului ......

Documents