„În o sută saudouă sute de ani,

lumea, fiindstrăbătută de căi

ferate, vapoarecu abur,

fiind acoperită de fabrici, de uzine,va degaja bilioane de m.c. de acidcarbonic și, cum pădurile vor fi dis-truse, aceste bilioane vor perturba

armonia lumii”Eugen Husar, 1855

A 21-a Conferință ONU asupra cli-matului, desfășurată de curând, laParis, prezintă cel puțin douăsemnificații. Prima: s-a încercat –încercare cu succes relativ –obținerea unui acord universal care

să reducă emisiunile totale de gaz cuefect de seră. A doua: numărul marede Conferințe ONU asupra climatuluirelevă cel puțin dificultatea intervențieiumane, umaniste chiar, într-un procesîn care profitul pe termen scurt și viz-iunea îngustă asupra dezvoltării auîncă un rol esențial. Sigur cămodificările pozitive necesare șiașteptate astfel se vădesc, se vor vădiîn timp: câteva sau poate multedecenii, secole, etc. Bunele intenții,însă, au fost adesea deteriorate deacțiunile unor state, „dictate”, de multeori, de mari întreprinzători, dornici să-și conserve o serie de avantaje dejadobândite.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

“Atunci când nu maieşti copil,

ai murit demult“

Constantin Brâncuşi

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 433 anul XI vineri, 11 decembrie 2015 1 RONPUNCTUL PE EUROPA Influența omului asupra

climatului: „Antropocenia”, o nouă disciplină

– călătorie în istoria economică a lumii –

Dan popESCu

19. universități de top.Ivy League (continuare)MoTTo „Dumnezeu este ceeace mintea devine cânda depășit nivelul nos-tru de înțelegere.”Freeman j. DysonUniversitatea Princeton afost fondată în 1746, fiinda patra universitate cavechime din SUA. Prince-ton este o instituțieindependentă, co-educațională (pentru am-bele sexe) ,non-denominaț ională(nerestricționată sauasociată cu o anumită re-ligie) care furnizeazăeducație în domeniul hu-manities (corelate cu cul-tura umană – istorie,arheologie, antropologie,filozofie, studii culturale...

Conf. Univ. Dr. Cornel juCAN, uLbS

continuare in pag. 2

Realităţi “in glissando” (III)

#brusselslockdownCâteva gânduri la

rece...(II)

continuare ^n pag. 4

În lucrarea de faţă ne prop-unem să prezentăm câtevaconsideraţii cu privire la teorianormativă a comportamentuluieconomic.Prealabil acestor consideraţii

vom face unele precizări cuprivire la ceea ce înţelegemprin conceptele de normă,

normativism şi comportament economic.Referitor la conceptul de normă, putem spune căaceasta reprezintă o regulă de natură prescriptivăcu privire la modul de executare a unui act sau a uneiacţiuni (un ansamblu convergent de acte) [Dinga,2015]. Referitor la conceptul de normativitate, putemspune că aceasta reprezintă o proprietate a unuicomportament, individual sau colectiv, care estefuncţie de o normă sau de un sistem de norme sta-bilite cu privire la modul de realizare a unei acţiunisau a unei activităţi (un ansamblu convergent deacţiuni) [Dinga, 2015].

Consideraţii cu privirela teoria normativă a

comportamentului economic

Conf. Univ. Dr. Vasile brATIAN, uLbS

continuare in pag. 3

- continuare în pagina 8 -

Frauda lezează economia în ansamblul ei, cauzează imensepierderi financiare, slăbeşte stabilitatea socială, ameninţă struc-turile democratice, determină pierderea încrederii în sistemul

economic, corupe şi compromite instituţiile economice şi so-ciale. (Nicolescu C., Spălarea banilor mai multe repere într-olume atipică, Ed. Universităţii Lucian Blaga, Sibiu, 2007).

Până nu demult companiile nu au considerat prevenirea fraudei ca fiind un obiectivprincipal al sistemului de control intern al organizaţiei. Acţiunile de prevenire a fraudeierau privite ca o componentă implicită a obiectivelor generale, de conformitate, alecontroalelor interne şi nu ca un program structurat, cu obiective clare şi expliciteprivind prevenirea şi detectarea fraudei.De asemenea, în trecut, acţionarii, consiliul de administraţie şi conducerea aveautendinţa să trateze cazurile de fraudă ca nişte anomalii rezultate din funcţionareadefectuoasă a controalelor interne, cu o frecvenţă redusă.Ca urmare a numeroaselor cazuri răsunătoare de fraudă descoperite în interiorulunora dintre cele mai prestigioase companii multinaţionale, la începutul secoluluiXXI, această viziune s-a modificat radical.

Auditul intern şi rolul său înprevenirea şi detectarea

fraudelor

- continuare în pagina 6 -

Indieni, astăzi, din Arizona

Acropole

conf. univ. dr. DanielapETrAşCu, uLbS

RIAD

Conform Project Management Institute (2013), unproiect este „o încercare temporară menită să creezeun produs, serviciu sau rezultat unic. Natura temporarăa proiectelor indică un început și un sfârșit clar definite.

Finalul este atins atunci când au fost realizate obiectivele proiectului sau cândproiectul este întrerupt deoarece nu vor fi/nu pot fi îndeplinite obiectivele saunu mai există necesitatea proiectului. Temporalitatea nu presupune neaparat căproiectul este scurt. Temporar nu înseamnă că se aplică produsului, serviciu-lui sau rezultatului proiectului; majoritatea proiectelprofor sunt realizate pentrua crea un rezultat de durată“.

Managementul deproiect - teoretizare,

constrângeri și influențe

- continuare în pagina 5 -

Corespondenţă din bruxelles

Bruxelles s-a calmat, între timp, deşi mai vezicamioane militare si taburi în trafic sau staţionate

strategic, pe străzi. Probabil o vor mai facemult timp, de acum inainte.

Terorismul

conf. univ. dr. LucianbELAşCu, uLbS

lect. univ. dr. Dan AlexandrupopESCu, uLbS

Servicii de calculatoare

Cu prilejul Crăciunului şi al Anului Nou 2016, revista Euroecono-mia XXI, urează tuturor cititorilor şi colaboratorilor Crăciun Fericit,un An Nou plin de bucurii şi împliniri, multă, multă sănătate şi re-alizarea tuturor dorinţelor. La Mulţi Ani !

s.u.a. - universităţi2 VINERI 11 DECEBRIE 2015

urmare din pagina 1

...literatură, lingvistică, religie, psi-hologie, sociologie, arte vizuale,performing arts, etc), științe sociale,științele naturii și inginerie. Univer-sitatea are peste 800 de clădiri carese întind pe mai bine de 500 deacrii (2 023 428 metrii pătrați). Con-form statisticilor universității, 98%dintre studenți locuiesc în campus. Peste 1100 de membrii ai staffuluiasigură educația celor 5200 destudenți și 2600 de masteranzi șidoctoranzi. Universitatea are 36 dedepartamente, 50 de programe in-terdisciplinare pentru studenți, 10librării cu peste 14 milioane de ti-tluri.Universitatea are un program gen-eros de asistență financiară care săasigure posibilitatea tuturor tinerilortalentați să acceadă la educație.Rata de admitere este de cca 7%din totalul aplicațiilor primite. Pen-tru admiterea din anul 2015, cca60% dintre cei admiși au primit aju-tor financiar, fiecare primind înmedie câte 48 600 $ (pe an). Peste13% din studenții admiși în 2015 aufost internaționali. (Princeton, Of-fice of Communication,31.03.2015)Ca și universitatea Brown, desprecare am vorbit în articolul anterior,și universitatea Princeton are oinovație în domeniul curiculei uni-versitare, valabilă în acest caz pen-tru domeniul științelor, care oferăstudenților oportunitatea de a lucradirect cu profesorii, majoritateamembrii ai Academiei naționale deștiințe sau laureați ai premiuluiNobel, în proiecte de cercetareinterdisciplinară. Și pentru că am pomenit despremembrii ai staffului laureați ai pre-miului Nobel o să menționez doarcâțiva:- premiul Nobel pentru economie:Angus Deaton (2015) – profesor deafaceri inernaționale; ChristopherSims (2011) - profesor deeconomie și bănci; Thomas Sar-gent (2011) – profesor invitat deeconomie; Paul Krugman (2008) –profesor de economie și afaceriinternaționale; Eric Maskin (2007)– profesor invitat de economie;Daniel Kahneman (2002) - profesorde psihologie și afaceri publice;John Nash PhD (1994) – cercetătorîn domeniul matematicii; Sir ArthurLewis (1979) – profesor de politicieconomice, etc.- premiul Nobel pentru literatură:Mario Vargas Llosa (2010), invitatîn cadrul cursurilor de studii latino-americane și de scriere creativă;Toni Morrison (1939) – profesor dehumanities; Eugen O'Neill (1936) –absolvent al universității Princeton,promoția 1910; etc- premiul Nobel pentru pace:Woodrow Wilson (1919) – membrual staffului universității și președinteal acesteia; etcLista premiaților Nobel pentruștiințe este extrem de vastă, eacuprinzând nu mai puțin de 20 depremianți pentru fizică și chimie,precum și 2 pentru medicină.În cadrul universității funcționeazăde mai bine de 85 de ani Institutulpentru Studii Avansate (IAS) într-ozonă izolată, pe o suprafață de 800de acrii (peste 3 milioane de metriipătrați), și în care cerbii șicăprioarele se plimbă nest-ingherite. La intrarea în institut,care a reprezentat casa pentru zecide minți strălucite ale lumii, cum arfi Albert Einstein, Alan Turing și KurtGodel, am avut norocul și privi-

legiul, providențial de a-l întâlni șicunoaște pe Freeman J. Dyson.Deși era o zi de duminică, la ora 7p.m., seara, marele savant plecade la biroul său de lucru...Aici se cuvine a face câtevaprecizări care vor lămuri cititoriicum de s-a întâmplat acest eveni-ment ce mi-a marcat tot restul vieții.

Institutul este un model atipic destudiu academic: membrii săi nupredau, nu sunt obligați să publicecercetările lor și nimeni nu spunenimănui ce ar trebui sau nu ar tre-bui să cerceteze. Toți au mânăliberă să facă orice doresc. AstfelIAS oferă ceva ce alte școli nu ofac: libertatea în ceea ce priveștecercetarea și lipsa constrângerilorfinanciare. Prin aceasta, creatoriiInstitutului au vrut să se asigure căoamenii lor de știință, dar și geniileviitorului, vor avea un sediu aca-demic care să le sprijine munca,toată viața!... Ideea este că, așa cum spuneaArkani-Hamed, un fizician derenume, profesor la universitățileBerkely și Harvard până în 2009,de când a devenit membru al IAS,institutul a înțeles faptul că progre-sul aduce beneficii, dar presupunetimp, multe eșecuri și multă muncă.Peste decenii, această muncă cepoate părea extravagantă sau chiardementă, are potențialul de a trans-forma în totalitate viețile noastre.(Drumond, 2013)Privind înapoi, se poate constatacă Institutul și-a îndeplinit cu brioaceastă sarcină: -Einstein și-adesăvârșit aici teoria câmpului uni-ficat, o încercare de a „a intra înmintea lui Dumnezeu” (seconcentrează pe descrierea unitarăa tuturor fenomenelor fizice cunos-cute pe baza unui singur câmp pri-mar)- O echipă din care făcea parte șiJohn von Neumann a dezvoltat înanul 1940 prototipul computeruluimodern. -Freeman J. Dyson, în cei peste 60de ani trăiți în cadrul Institutului s-apreocupat de domenii diverse,pornind de la spațiul interplanetarși până la schimbările climeipământului.Anul acesta se celebrează aniver-sarea a 100 de ani de când AlbertEinstein a emis teoria generală arelativității care a modificatconcepțiile legate de spațiu, timp șigravitație, determinând generații deoameni de știință să privească,pornind de la alte premize, univer-sul. Universitatea Princeton asărbătorit acest eveniment pe 5-6noiembrie 2015, printr-o conferințădedicată acestui eveniment. AlbertEinstein a fost unul dintre cei mainotabili rezidenți ai Institutului deStudii Avansate, începând cu anul1933 și până la moartea sa în anul1955. Biroul său este păstrat intactși astăzi în cadrul Institutului.Biroul lui Albert Einstein la IAS(Zandonella, 2015)În anul 2011, universitatea a publi-cat o carte cu cele mai importantecitate ale marelui savant, The Ulti-mate Quotable Einstein, din care osă prezint doar câteva:- Odată cu faima, am devenit din ceîn ce mai stupid, ceea ce este de-sigur un fenomen extrem de comun( din scrisoarea adresată lui Hein-rich Zangger, 24 dec. 1919)- Personal, am cunoscut cea maimare plăcere în contactul cu lumeaartei. Mi-a furnizat sentimentefericite de o intensitate pe care nuam cunoscut-o în nici un alt dome-niu (1920, citat de Moszkovski)- Imaginația este mai importantădecât cunoașterea. Cunoașterea

este limitată. Imaginația înconjoarălumea. (1927, interviu cu ViereckG.S.)- De multe ori pe zi îmi dau seamacât de mult din viața mea exterioarăși interioară se bazează pe muncacolegilor mei, atât cei în viață, câtși cei decedați. Și cât de mult maitrebuie să trudesc pentru a daînapoi la fel de mult cât am primit(1930, din lucrarea WhaT I believe)- Cred cu tărie că dragostea față deun subiect sau hobby este un pro-fesor mai bun decât un sentimental datoriei – cel puțin pentrumine.(1940, scrisoare către PhilippFrank)- Nu mă gândesc niciodată la viitor.El vine destul de repede. (1945-46,aforism)- Este un lucru straniu să fi atât decunoscut și, cu toate acestea, să fiatât de singur. Dar este sigur căacest tip de popularitate forțeazăvictima sa să ia o poziție defensivăcare duce la izolare. (1952,scrisoare către E. Marangoni)- Rădăcinile psihologice alerăzboiului au, în opinia mea, originibiologice legate de caracteristicilecreaturii de sex masculinLucrarea menționată a fostprefațată de Freeman Dyson, caremenționează în acest text o vizităpe care a făcut-o în urmă cu câțivaani în Tokyo, unde a ținut cursuri,alături de Stephen Hawking.Dyson relatează experiențaincredibilă a unei plimbări pestrăzile orașului, în care s-a simțitca și cum ar fi urmat drumul Galileiialături de Isus Christos. Oriunde aumers, mulțimi de japonezi îi urmauși doreau să atingă scaunul curotile al marelui Stephen Hawking.Atunci, Dyson și-a amintit de o

vizită a lui Einstein la Tokyo în anul1922, în care japonezii i s-au închi-nat la fel cum au făcut 70 de animai târziu în fața lui Hawking. Ei,japonezii, au dovedit gusturi rafi-nate în alegerea eroilor lor. În ciudabarierelor culturale și de limbă, eiau intuit o calitate divină în aceștidoi vizitatori. Într-un anumit fel auînțeles că, atât Einstein cât șiHawking sunt nu doar mari oamenide știință, ci și persoane cu calitățiumane deosebite. Freeman J. Dyson, fizician teoreti-cian și matematician american deorigine britanică, a fost cea maimare parte a vieții sale profesor defizică în cadrul IAS (din 1953 șipână în prezent) și a aduscontribuții fundamentale în teoriacuantică a câmpurilor, fizica ma-teriei condensate, astrofizică, fizicăși tehnologie nucleară, fizicămatematică, fiind, de asemenea unsfătuitor al guvernului americanîntr-o gamă largă de probleme dindomeniul științei sau tehnologiei.Dyson a studiat sistemul climaticdin urmă cu 30 de ani, cu multînainte ca această problemă sădevină o chestiune politicăfierbinte. Deși pensionat în prezent,continuă să aibă biroul său și servi-ciul de secretariat la dispoziția sa,în cadrul IAS.În cartea sa de eseuri, „The Scien-tist as Rebel” (2006), Dyson i-asfătuit pe părinți să își îndrumecopii către știință, ca formă de „re-beliune împotriva sărăciei,urâțeniei, militarismului și injustițieieconomice”. Într-un interviu acordat în anul 2014lui Thomas Lin de la Quanta Maga-zine, Dyson susținea că, privind înurmă, după 70 de ani de activitate,

folosește aproximativ aceeașimatematică. Cea mai importantăschimbare a survenit datorită com-puterelor care au crescut magni-tudinea bazelor de date așa încâtacum posedăm enorm de multedate, dar puțină înțelegere a aces-tora. Ceea ce avem acum sunt miciinsule de cunoaștere într-o mare deinformații. Problema este să lărgimaceastă înțelegere. În articolul „Energy in the Univers”,publicat în revista Scientific Ameri-can, Dyson afirma: „Cândexaminăm universul și determinămnumeroasele accidente fizice și as-tronomice care s-au produs sprefolosul nostru, suntem tentați săconchidem că universul a trebuit săștie că noi vom exista.” O altă idee interesantă are valoarede postulat: „Dumnezeu este ceeace mintea devine când a depășitnivelul nostru de înțelegere.” bibliografieDrumond, Katie, (2013), A day atGenius Camp: getting dumb in Ein-stein's paradise, http://www.thev-erge.com/2013/10/4/4799326/day-at-genius-camp-the-institute-for-advanced-studyLin, T, (2014), At 90, FreemanDyson Ponders His Next Chal-lenge, in Quanta Magazine,31.03.2014Princeton, Office of Communica-tion, 31.03.2015, (2015) Princetonoffers admission to 6.99 percent ofClass of 2019 applicants,https://www.princeton.edu/main/news/archive/S42/78/21K68/index.xml?section=topstoriesZandonella, C, (2015), Princetoncelebrates 100 years of Einstein'stheory of general relativity

Conf. Univ. Dr. Cornel juCAN, ULBS

bIrouL LuI EINSTEIN, păSTrAT INTACT şI ASTăzI

3VINERI 11 DECEMBRIE 2015 comportament sibiul în pragul crăciunului

urmare din pagina 1

Referitor la conceptul de compor-tament economic, putem spunecă acesta reprezintă un ansamblude conexiuni care se stabilescîntre elementele componente aleunui sistem cu mediul şi care audrept scop schimbul entropic din-tre acestea şi mediul.Acestea fiind spuse, înconcordanţă cu cele relatate maisus, cu privire la conceptul decomportament economic şi con-ceptul de normativitate, putemtrage următoarea concluzie: pred-icatul de suficienţă numit scop, dindefiniţia economicului, generează,cauzează normativitatea.Aşadar, putem scrie succesivurmătoarele:1) scopul este considerat stareade atracţie spre care convergacţiunile economice2) starea de atracţie de tip scopcauzează normativitatea 3) normativitatea ca efect al scop-ului tolerează doar anumite acţiunipentru realizarea scopului4) acţiunile tolerate de normativi-tate trebuie să fie gestionate prinintermediul unui instrument care lecontrolează5) instrumentul care controleazăcapătă forma unui stabilizator caretrebuie să reducă discrepanţa din-tre ceea ce este la un moment datîn realitate ca rezultat al acţiunii şiceea ce trebuie să fie potrivitscopului6) reducerea discrepanţei dintreceea ce este şi ceea ce trebuie săfie implică alegerea anumitelor mi-jloace dintr-o mulţime de mijloaceposibile7) alegerea mijloacelor specificese realizează faptic pe criteriulsustenabilităţii şi nu pe criteriuloptimalităţii8) alegerea mijloacelor pe criteriulsustenabilităţii implică faptul cărezultatul mijloacelor folosite (out-puturile) reprezintă imputuri îngenerarea acţiunilor viitoare pen-tru atingerea scopului

După cum am putut constata încele prezentate anterior, concep-tul de normă include relaţia cu unscop şi cu activităţile ce suntlegate de acesta. În acest sens, teoria normativăenunţă ceea ce trebuie să fiepotrivit scopului şi descrie ce tre-buie făcut pentru atingerea aces-tuia, oferind soluţii pentrupracticieni.Ce putem înţelege prin ce trebuiesă fie potrivit scopului?În accepţiunea lui Husserl, trebuiesă fie se raportează la o anumitădorinţă, voinţă, la un ordin, dareste considerat mult prea restâns.Enunţirile, sub forma judecăţilornormative, la Husserl capătăurmătoarele expresii: un A trebuiesă fie B; un A, care nu este B, esteun A rău; numai un A care este Beste un A bun [Husserl, 2007, pg74-75].Se face precizarea că enunţurilenormative negative nu trebuie in-terpretate ca negaţii aleenunţurilor afirmativecorespunzătoare, după cum nicinegarea unei existenţe nu are val-oarea unei interdicţii. Ca urmare,următoarele enunţuri normativesunt echivalente: Un A nu trebuiesă fie B; un A care este B este în-todeauna un A prost; numai un Acare nu este B este întodeauna unA bun. Câteva consideraţii necesare cuprivire la cele de mai sus în

accepţiunea lui Husserl [Husserl2007, 76-87]:a) atunci când se face referire labun, respectiv la rău, serealizează o estimarecomparativă, diferenţieri între maibun şi cel mai bun, respectiv întremai rău şi cel mai răub) trebuie fixat conţinutul constitu-tiv a ceea ce trebuie evaluat cabun, respectiv ca rău. Enunţul nor-mativ: toţi A trebuie să fie B, in-clude enunţul: numai acei A caresunt B au proprietatea C. Propri-etatea C este enunţul constitutiv alpredicatului normativ bunc) conţinutul constitutiv ale predi-catelor valorice bun şi rău (pozitivşi negativ) sunt unităţi de măsurăîn funcţie de care se măsoarăobiectele sferei la care se referăacele predicated) enunţul normativ care spunecă obiectele din sfera dată trebuiesă satisfacă caracteristicile dis-tinctive ale predicatului valoricbun, şi anume în ce măsurăposibilă, are o proprietateprivilegiată în interiorul fiecăreigrupe de norme de acelaşi fel şipoate fi caracterizată ca normăfundamentală (spre exemplu, lautilitarişti, principiul: celei mai marifericiri posibile de cel mai marenumăr de ori posibil, reprezintă onormă fundamentală). Aceastănormă fundamentală reprezintăprincipiul după care se realizeazăorice normare şi nu este un enunţnormative) raportul dintre normafundamentală şi enunţul normativpropriu-zis este analog raportuluidintre definiţii ale seriei numerelorşi teoremelor (care se referă înpermanenţă la acele definiţii)f) norma fundamentală face cadiscursul normativ să fie unitar. In-troduce ideea normării în toatepropoziţiile normative (în tot dis-cursul normativ), fiecare dintreaceste propoziţii exprimă ideeaunei relaţii de conformare întrenormă şi ceea ce este normat

Ţinând cont de precizările făcute,conchidem spunând că cel maiimportant aspect pe care îlregăsim aici este faptul că oriceteorie normativă reclamă o normăfundamentală care nu estenormativă, ci teoretică, adică unadevăr stabilit teoretic.bibliografie:1. Bratian, V., (2014) Defining theConcepts of Organization, Eco-nomic Organization and Stabilizerfrom the Perspective of ComplexSystems. Procedia Economicsand Finance, Volum 16, 540-547.doi: 10.1016/S2212-5671(14)00836-32. Dinga, E., (2012), Introducereîn epistemologie, prelegere, Aca-demia Română, București3. Dinga, E., (2015), Proiectulnormativist al economiei, Acade-mia Română, Bucureşti4. Husserl, E., (2007) Cercetărilogice I – Prolegomene la logicaPură, Ed. Humanitas

Conf. Univ. Dr. VasilebrăTIAN, uLbS

mediu VINERI 11 DECEMBRIE 20154

urmare din pagina 1

Vezi, de exemplu, cazulStatelor Unite și „relația”respectivă cu protocolul de laKyoto. O „relație” totalmentepenibilă. Iar astfel de situații nuau fost și nu sunt nici pe de-parte singulare. Până la urmă,în fapt, omul este cel caredorește să îndrepte ceea ce totel, omul, din ignoranță dar și dinalte motive, a stricat...... A stricat? Cum, în ce fel a stri-cat? Cum a influențat omul cli-matul în decursul timpului?Întrebări de mare adâncime, curăspunsuri a căror formularenecesită investigații, examinărila fel de profunde. Întrebări lacare eu, în cursurile mele deeconomie, de istorieeconomică, dar și de economiadezvoltării durabile, am urmărit,chiar dacă succint, să răspundîncă din anii 1980. De exemplu,afectarea mediului, în spețăamplificarea desertificării în Sa-hara generată de dorința de aavea lemn, pentru construcțiade vase, a Imperiului Roman.Pe urmă, ce scria Horațiu în”Epistulae”: „Natura expellesfurca, tamen usque recuret”(„Alungi natura cu furca, dar ease va întoarce în goană”). Sau17 secole mai târziu, cemenționa Francis Bacon în„Novum Organum”: „Nature tobe commanded, must beobeyed” („Tebuie să i te supuninaturii ca să-i poți porunci”).Apoi, chiar în timpul nostru, teo-ria entropiei a marelui econo-mist român Nicolas GeorgescuRoegen(vezi, de pildă, DanPopescu „Universul în alb –negru”, Edit. Albatros,București, 1987, apoi DanPopescu, „Cornul abundenței –un miracol?”, Edit. Albatros,București, 1984, ș.a.), etc. Dealtfel, în afara cursului de„Economia dezvoltării durabile”,în volumul meu de „Istoriagândirii economice din antichi-tate până la sfârșitul secoluluiXX”, volum distins cu Premiul„P.S. Aurelian” al AcademieiRomâne în 1999, Edit. Conti-nent, Sibiu-București, 2001,prezint un amplu capitol intitu-lat: „Eco-dezvoltarea,componentă a unei noi para-digme. De la „Epistulae”-le luiHorațiu la dezvoltarea durabilă”.Deci, din punctul meu devedere, nu doar în ultimul timps-a discutat despre problemeleample ale afectării mediului. Înpofida, dar, a conului de umbrădeasă, chiar de întuneric, totalnemeritat în care s-au aflat și seaflă – la noi, dar nu și în Eu-ropa, la marile universități eu-ropene – disciplinele de istorieeconomică, preocupări privindafectarea mediului în evoluțieau existat. Și la mine, dar și lacâțiva alți colegi, este drept,puțini. Cu atât mai meritoriiasemenea eforturi ținândseama de conjunctură și de„conjuncturi”...Iată, însă, că astăzi, cercetătoriidomeniului se reunesc subexigențele unei noi discipline,„Antropocenia”, ce urmăreștesă releve, în decursul timpului șinu doar de acum, puternicainfluența a omului asupra cli-matului. Dar să urmărim mai îndetaliu despre ce este vorba.Utilizând, alături deconsiderațiile proprii și de alte

considerații, pe cele alecercetătorului francez Jean-Baptiste Fressoz, publicate înrevista „L′Histoire”, numărul peseptembrie 2015. În fapt, prinobiectul său de studiu,„Antropocenia” deteriorează unmit: cel după care avem de-a-face cu ascensiuneaamenințătoare a CO2 înatmosferă doar după, târziudupă debutul revoluțiilor indus-triale în Anglia, Franța, Germa-nia, Statele Unite, Rusia, etc.J.B.Fressoz arată că nu avem orelație precisă între această as-censiune, între această curbă șimarile alegeri, marile opțiunitehnologice precum industri-alizarea, agricultura industrială,automobilul, aviația, ș.a.; că nuavem o relație precisă între as-censiunea acumulărilor de CO2și marile procese istorice, pre-cum imperialismul, colonialis-mul, globalizarea economică,războaiele, pe un alt plan fordis-mul, ș.a. Ceea ce nu înseamnăcă nu se poate stabili, totuși, orelație. Totodată, asemeneacategorii istorice nu trebuie ex-aminate, în speță, doar din per-spectiva evoluției CO2, ci și aaltori markeri ai crizei globalede mediu, cum ar fi nitrații, fos-forul și compuși ai săi, etc. Cualte cuvinte, pot fi „acuzate”doar modernitatea dezvoltăriisau chiar „specia umană” înmodernitate, ca atare, de crizade mediu? Să vedem.Din capul locului trebuie sub-liniat un fapt: profesorul olandezPaul Crutzen, Premiul Nobelpentru chimie, menționează căanaliza trebuie să sedesfășoare în spațiul generosdintre științe abordate înmaniera clasică (fizică, chimie,biologie, analiza ozonului at-mosferic, ș.a.) și științele so-ciale, în primul rând EconomiaPolitică. Tot P. Crutzenmenționează faptul că umani-tatea are o asemenea influențăasupra Planetei (modificări ma-sive ale ciclurilor de utilizare aunor materii prime, compro-miterea și stingerea altor cicluri,ș.a.), încât este nevoie ca înscara timpurilor geologice să sedeschidă, să se reliefeze, să sedefinească, să se examinezenoi structuri, o nouă epocă.Epoca omului, desfășurată pemilenii. Acțiunea umană asupraPlanetei devine în acest felcomparabilă cu cea a variațiilorde orbită terestră sau cu cea atectonicii plăcilor... Tocmai într-oastfel de direcție, „Antropoce-nia” în raport cu noțiunea de„Criză a mediului” care trimitenemijlocit la o temporalitatescurtă – desigur, fără a o anula,fără a anula definiția și laturilemajore care desenează actualacriză a mediului înconjurător –pune în lumină cel puțin douăelemente. Și anume: a) nuavem de-a-face cu o simplăcriză, doar cu un moment, unmoment greu de trecut, ci cu „orevoluție geologică de origineumană”; b) avantajulAntropoceniei este acela de apune omul, timpul și istoriaeconomică a lumii, istoria eibiologică, fizică, chimică, încentrul problemei. Din nou, dar,istoria economică de care noine-am bătut joc, și ne batem încontinuare joc, cu atâtadetașare, cu atâta nepăsare...... Reflectând în termeni istorici,potrivit unor opinii, începutul,chiar dacă foarte timid, ar fi în

urmă cu 5000 de ani, în mo-mentul apariției culturilor deorez din China. Ele ar fi în bunăparte responsabile de amplifi-carea metanului atmosferic.Potrivit altor opinii, data depornire s-ar situa în jurul anului1610, respectiv o scăderebrutală, abruptă, în mai multedecenii, a CO2 atmosferic,diminuare generată dedispariția a 90% din indieniiAmericilor, victime ale cucerir-ilor și bolilor importate în zonarespectivă prin europeni.Suprafețele agricole au înregis-trat astfel un recul în profitulpădurii care stochează CO2,ceea ce a redus efectul de serăși a agravat vârsta glacială dinsecolele XVII și XVIII.Consecințe mai mult decât in-teresante. Iată dar, scrie JeanBaptiste Fressoz, „ o împletire aistoriei pământului cu istoriaumană”. Totodată, este sem-nalat astfel integrarea„Antropoceniei” în „istoria glob-alismului”. O astfel de concepție seapropie de cea a istoriculuiamerican Kennetz Pomeranz,potrivit căruia revoluțiaindustrială ar fi fost imposibilăfără Imperiul Britanic și fără ex-ploatarea economică a Americii.Îl completăm focalizând ele-mente nodale astfel în India – șinu doar în India – de unde bri-tanicii și-au procurat o bunăparte din necesarul de bumbac,diminuând suprafețele agricolecultivate pentru nutriție și

provocând moarte prin în-fometare a sute de mii și mil-ioane de oameni. Saufocalizând elemente nodale înlocurile în care britanicii, cuaceleași efecte de înfometare,au extins pășunile pentru oi,etc. Iar toate acestea ne conduccătre opinia, și a noastră, deașezare a industrializării dinsecolul XIX ca matrice efectivăa amplificării emisiunilor de gazcu efect de seră. Încercând săfim mai preciși, ni se parecorectă data de 1784, anulinventării mașinii cu abur, înmare măsură la baza debu-turilor industrializării moderne,ca un punct de plecare sim-bolic. Cărbunele, dincolo defaptul că a putut genera tre-cerea de la lemn la metal,printre altele a activat filaturile.Oricum, însă, fără bumbacul dinAmerica de pe marile plantațiilucrate de sclavi, și fără lânaneozeelandeză mai ales dinsecolul XIX, mașina cu abur arfi generat, cu siguranță, multmai puțin interes... Să notăm,însă, utilizarea foarteneeconomică a cărbunelui, obună perioadă, datorită randa-mentului foarte scăzut almașinilor cu abur (o mare partedin energie pierzându-se înatmosferă), ceea ce a făcut caenergiile regenerabile (eoliană,hidraulică, tracțiunea animală,etc.) să aibe multă vreme un rolimportant în industrializări...Discutând, în fapt, despre mod-ificarea climatului, cu precădere

în sensul influențelor lui asupramediului ambiant, trebuie săavem în vedere influențe ma-jore de acest tip chiar înainte derevoluțiile industriale.Cercetătorul Fabien Locher(vezi L′Histoire, loc.cit), reflec-tând asupra evoluției climatuluidin America de Nord, seîntreabă despre cauzelediferențelor considerabile detemperaturi, pe aceeași linie delatitudine, de o parte și de altaa Atlanticului. Iar răspunsul este„diferențele de suprafețeîmpădurite”. Era mai frig și maiumed, mai proaspăt, într-oparte întrucât existau mai marisuprafețe de păduri care aveauun rol crucial în ciclul apei... Dealtfel, în Canada, parțial, dar şi,în Franța, climatul era mai dulcedeoarece s-a defrișat mai multpentru a cultiva pământul.Consecința perversă este cădespăduririle trebuie consider-ate și ca o „ruptură” dureroasăîn ciclul providențial și global alapei (apa se evaporă la nivelulEcuatorului și urcă până laPolul Nord asigurând un climatmai dulce și ploi în regiuniletemperate)... Supraîncălzirea,dar, a climatului pe Terra a fostși este generată și de uciderea,peste limită, a pădurilor. Iarsituația României, în acestcadru, este, din păcate, un„foarte bun” (în sensul de foarterău) exemplu. Vinovații de lanoi? „Topiți” în neant...

Dan popESCu

- va urma -

VINERI 11 DECEMBRIE 2015 5managementul de proiect

urmare din pagina 1

Primul aspect al noțiunii de proiect,așadar, este cel temporal. Princi-pala caracteristică a proiectelor estecă acestea au o dată de început șide sfârșit clar definită. Acest lucruilustrează importanța majoră aplanificării în cadrul managementu-lui de proiect. Fără o planificareriguroasă și un control constantasupra evoluției proiectului,termenele limită agreate cu clientulnu pot fi îndeplinite. Pe de altă parte,proiectele se regăsesc aplicate înfoarte multe domenii de activitate. Înacest sens, un proiect poate sădezvolte un nou produs, serviciusau rezultat. Unele proiectedezvoltă sau achiziționează un sis-tem informatic nou sau modificat(hardware sau software), construi-esc o clădire, instalație electrică sauo infrastructură, împlementează,îmbunătățesc sau consolidează unproces sau o procedura de afaceri.Exemplele sunt multiple, nefiind lim-itate la cele deja menționate deProject Management Insititute. Înfond, ceea ce diferențiază unproiect de alte modalități de organi-zare a muncii este limitarea sa întimp.

Al doilea aspect este gestiuneaproiectului. Managementul deproiect presupune punerea în apli-care a cunoștințelor, aptitudinilor, in-strumentelor și tehnologiilor pentrua proiecta activități în vederea în-deplinirii cerințelor proiectului. Man-agementul de proiect se realizeazăprin aplicarea adecvată a cincigrupe de proces: inițierea, planifi-carea, executarea, monitorizarea șicontrolul, finalizarea.

Al treilea aspect este cel al scop-ului. Obiectivul este de a îndeplinicerințele proiectului, ceea ce atragedupă sine satisfacția clientului șicrearea de valoare. De aceea,companiile multinaționale pun mareaccent pe managementul deproiect, acest concept fuzionând custrategia de afaceri. În acest sens,principala responsabilitate amangerului de proiect este de aoferi un produs sau un serviciu uniccare să îndeplinească cerințelespecificate în contract, respectândtermenele limită agreate și ținândcont de constrângerile financiare.

Al patrulea aspect se referă laconstrângerile mediului asupraproiectului. Aceste limitări sunt defi-nite de managementul de proiectdrept tripla constrângere. Pentru acrea un proiect de succes, man-agerul de proiect trebuie să ia înconsiderare trei concepte: domeniulde aplicare al proiectului, timpul șicostul și să balanseze acesteobiective aflate în competiție. Existăînsă și alte constrângeri în cadrulproiectelor, care pot fi la fel de im-portante ca cele menționate ante-rior. În altăordine de idei, exempluldat de Schwalbe concluzioneazăcă și calitatea este un element decare trebuie să se țină cont în cadrulmanagementului de proiect. Cali-tatea este deseori un factor cheie încadrul proiectelor deoarece unproiect poate atinge obiectivele deaplicabilitate, timp și cost, dar sesoldează cu un eșec din cauza fap-tului că nu sunt respectate stan-dardele de calitate agreateîmpreună cu clientul.

Al cincilea aspect cu privire laproiecte este comunicarea. Aceastanu poate fi catalogată ca o con-strângere, dar o putem asociadependențelor. Succesul manage-mentului de proiect este puternic

influențat de un stil de comunicareorganizațional eficient, mai ales încontextul globalizării profesiei demanager de proiect. Astfel man-agerii de proiect situați în zone ge-ografice diferite au posibilitatea de acomunica mai eficient cu ceiimplicați pentru luarea deciziilor. Înultimul timp, părțile implicate șimembrii de proiect utilizează tot maimult comunicarea electronică(email, social media, conferințeaudio și video) pentru a comunicacu managerul de proiect.Proiectele sunt influențate și de cul-tura, stilul și structuraorganizațională. În contextulglobalizării, când membrii de proiectsunt situați în diverse arii geografice,este important să se țină cont decultura membrilor de proiect înfuncție de țara de origine. Mai mult,indiferent de locație, indivizii carelucrează în cadrul aceleași com-panii aderă la un set de valori co-mune impuse de organizație. Dartrebuie să se țină cont și de faptulcă un proiect implică uneori șientități externe parte din parteneri-atele strategice sau de tip joint ven-ture, caz în care proiectul va fiinfluențat de mai multe organizații.Cultura și stilul unei organizațiiinfluențează maniera în careproiectele se desfășoară. Este unaspect important faptul că stilul șicultura organizațională au un im-pact major asupra abilității proiectu-lui de a îndeplini obiectivele impuse.De aceea, un manager de proiecttrebuie să înțeleagă diversele stiluriși culturi organizaționale care arputea afecta proiectul.

Fiecare proiect presupune di-verse procese pentru atingereafinalității. Aceste procese de proiectsunt grupate în cinci categoriicunoscute drept grupe de proces înmanagementul de proiect: inițierea,planificarea, execuția, monitorizareași controlul, finalizarea. O fazăreprezintă o grupare de activitățisimilare care au un început și unsfârșit vag definit. De obicei, fazelesunt secvențiale. Totuși, fazele nuau date clare de finalizare iar anu-mite activități dintr-o anumită fazăvor continua în fazele ulterioare aleproiectului.

Pentru început, în zona deinițiere, se definește noul proiectsau o nouă fază a unui proiect exis-tent, obținându-se autorizarea de aîncepe proiectul sau o etapă aacestuia. În cadrul proceselor deinițiere, domeniul de aplicare inițialeste descris, iar resursele financiareinițiale sunt alocate. Sunt identificatepărțile implicate, interne și externe,care vor interacționa și influențarezultatul general al proiectului. Ast-fel, în această primă fază seidentifică precis elemente indis-pensabile: domeniul de aplicabiliti-ate al proiectului, scopul,obiectivele, resursele, livrabilele, ter-menii de livrare, structuraorganizațională. Rezultatul aceseietape este caietul de sarcini, fiind unghid pentru toate deciziile viitoareale proiectului atunci când vinevorba de managementulschimbării. Acesta este documentulcheie care asigură buna înțelegerea scopului proiectului. Caietul desarcini este un document importantpe care managerul și echipa deproiect îl vor folosi ca punct dereferință pentru modificările ulte-rioare sau pentru luarea deciziilor.Caietul de sarcini reprezintă reperulteoretic al proiectului. Acestaconține descrierea domeniului deaplicare al livrabilelor, tipul și felullivrabilelor, limitările proiectului, con-strângerile, ipotezele proiectului, or-ganigrama proiectului, riscurile

identificate, etapele (bornele)proiectului, estimările de cost,cerințele de gestionare a proiectu-lui.

Etapa de planificare constă îndesfășurarea acelor procese carestabilesc domeniul de aplicare alefortului, care definesc șiconturează obiectivele, caredezvoltă cursul acțiunilor cerutepentru atingerea obiectivelor.Deoarece proiectul se află la un sta-diu incipient în cadrul fazei de plan-ificare, feedbackul din partea părțilorimplicate este foarte important pen-tru a construi un cadru cât mai com-plet și documentat asupraobiectivelor și scopului proiectului.Faza de planificare presupunecrearea unui set de documente deplanificare ce vor ghida echipa petot parcursul proiectului. Un plan deproiect este esențial pentru succe-sul proiectului. Acesta identificăWork Breakdown Structure (WBS),activități și sarcini care trebuie în-deplinite pentru a finaliza proiectul.De asemenea, identificăsecvențierea sarcinilor, durata șidependențele de sarcini și resurse,precum și cheltuielile financiarenecesare pentru a finaliza proiectul.Această fază este importantă prinevaluarea și evitarea riscurilor. Plan-ificarea însoțită de controlanticipează rezultatul efortuluiproiectului. Prin aceasta se cautădepistarea disfuncționalităților șiacțiunilor de evitare sau reparare asituațiilor neplăcute.

Tot în faza de planificare secaută spargerea proiectului în părțimai mici și care se doresc a fi exe-cutate în paralel. Modalitatea deîmpărțire a activităților foloseștetehnica Work Breakdown Structure(WBS). Aceasta este o structurăierarhică a sarcinilor care pot fi exe-cutate independent. WBS descrieactivitățile necesare a fi construite,integrate și revizuieșteprodusele/serviciile care urmeazăsă fie livrate de către unitateaorganizațională a proiectului.Aceasta este realizată prin patrupași: ü pasul 1: identificare obiective(servicii, produse, livrabile)ü pasul 2: identificare sarcini și or-ganizare în mod ierarhicü pasul 3: identificate alte sarcinide executatü pasul 4: divizare sarcini identifi-cate anterior în subcategorii logicesuccesive astfel încât sarcinile iden-tificate să devină ușor de gestionat(pachete de lucru) pentru scopuride planificare și control.

Planificarea mai presupune șiîntocmirea planului de risc, de cali-tate, de comunicare, planului finan-ciar, planul costurilor. Toate acesteacontribuie la gestionarea eficientă aproiectului.

Managementul eficient alriscurilor determină gradul de suc-ces (foarte scazut în anii '90) alproiectului. O abordare proactivaasupra riscurilor determină, perglobal, efort minim și rezultatmaxim. Un risc de proiect reprezintăun eveniment incert care, dacăapare, are un efect pozitiv sau neg-ativ asupra unuia sau mai multorobiective ale proiectului, cum ar fidomeniul de aplicare, planificare,cost și calitate. Un risc poate aveauna sau mai multe cauze și unulsau mai multe efecte. Gestiuneariscurilor presupune evaluareacontinuă a riscurilor, identificareaseverității, definirea strategiilor șiplanurilor de tratare de-a lungulexecuției proiectului. Planul gestiuniiriscurilor presupune identificareariscurilor, analizarea riscurilor,crearea unui plan de răspuns la risc,

monitorizarea și controlul riscurilor,acțiunile de efectuat aferentefiecărui risc. Identificarea riscurilorpresupune notarea elementelorcare ar putea avea un potențialnegativ asupra proiectului. Analizariscurilor înseamnă notarea de-scrierii riscului, a probabilității și a im-pactului pentru fiecare din ele. Deasemenea, se notează și planul derăspuns fiecărui risc, care ar trebuisă includă soluțiile potențiale. Mon-itorizarea și controlul riscurilor seefectuează continuu. Reacționareala risc se referă la aplicarea planuluide acțiune aferent. Modelul divizăriiîn subcomponente mai mici seaplică și riscurilor și se numeșteRisk Breakdown Structure (RBS).Fiecare risc este evaluat în funcțiede probabilitatea de apariție și im-pactul asupra unui obiectiv alproiectului. Echipa de proiect tre-buie să stabilească ce combinații deprobabilitate și impact există și sărealizeze o clasificare de risc ridicat,moderat și risc scăzut. Se acordă,astfel, o atenție sporită manage-mentului riscurilor deoarece în cazulîn care un risc devine real și nuexistă un plan de reacție, proiectulse poate finaliza cu eșec. Succesulproiectului depinde în mare măsurăde planificarea eficientă a riscurilor.

Faza a treia, execuția proiectu-lui, presupune efectuarea diverselorprocese pentru a finaliza activitateadefinită în planul de management alproiectului pentru a îndeplinispecificațiile proiectului. În perioadaexecuției s-ar putea ca pentru atin-gerea rezultatelor să fie necesarăplanificarea de actualizări și recali-brare de obiective. Aceasta poateinclude schimbări în durataactivităților, în productivitatea șidisponibilitatea resurselor șischimbări ale riscurilor neanticipate.Aceste variații pot afecta planulmanagementului proiectului și suntsupuse aprobării clienților. Pe par-cursul evoluției unui proiectschimbările apar deseori și nu tre-buie ignorate. Gestionareaschimbărilor este critică pentru suc-cesul unui proiect. Pot interveni di-verse cereri de modificare cum ar ficerințe suplimentare adăugate laproiect, creșterea costului proiectu-lui sau decalarea activităților. Man-agementul schimbării, ca și cel alriscului, presupune un plan deacțiune bine stabilit pentru a asiguraviabilitatea proiectului. Manage-mentul schimbării este un proces întrei pași: identificarea schimbării, in-vestigarea schimbării și ulterior im-plementarea acesteia. Cei implicațiîn identificarea, investigarea și im-plementarea modificărilor sunt un-eori numiți, apriori, și organizați subdenumirea de Comitet dedicatschimbărilor, și sunt cei careaprobă, resping sau amână solic-itarea de schimbare. În prima etapăse ia în considerare opinia echipei,apoi sunt consultări cu cei directinteresați de mersul proiectului. De-

seori echipa de management nuare vizibilitate deplină asupradeficiențelor din proiect, motiv pen-tru care reacția acestora trebuie săfie promptă. Orice schimbareexecutată în cadrul proiectului tre-buie comunicată părților interesate.

A patra etapă, cea a monitorizăriiși controlului, include: activități pen-tru a urmări, revizui și pentru a or-ganiza avansul și performanțaproiectului; identificarea tuturorzonelor în care sunt necesareschimbările planului; inițiere aschimbărilor necesare. Avantajulcheie al acestui grup de proceseeste că performanța proiectului estemăsurată și analizată la intervaleregulate, evenimente aferente saucondiții excepționale pentru identifi-carea îndepărtării de la planul demanagement. Gestiuneaschimbărilor este prezentă și încadrul acestei etape. Identificareamodificărilor se face în faza deexecuție, iar în etapa de monitor-izare și control acestea seinvestighează și se implementează.

Conform PMI, în ultima fază aproiectului, cea de închidere, seefectuează procese/sarcini pentruconcluzionarea/f inal izareaactivităților din fazele anterioare. Secaută obținerea acceptului clientu-lui/beneficiarului/sponsorului pentruînchiderea formală a proiectuluisau a unei anumite faze din acesta,se documentează experiențeleacumulate, se aplică actualizăricorespunzătoare cu privire la pro-cesele organizaționale, searhivează documentele relevanteale proiectului în sistemul informaticpentru a fi utilizate ca date istorice,se evaluează membrii echipei deproiect și se închid toate activitățilede achiziții. Toate aceste faze aleproiectului pot fi reinterpretate înfuncție de complexitatea proiectului,domeniul de aplicatibilitate,metodologia aleasă. referințe bibliografice:• Gregory T.Haugan, The Gov-ernment Manager’s Guide to theWork Breakdown Structure, VA,Management Concepts Press,2013, p.6• Project Management Institute, AGuide to the Project ManagementBody of Knowledge (PMBOK®Guide), Fifth Edition, NewtownSquare, PA, 2013, p.2, 5, 8, 27, 54,55, 56, 57, 58, 309, 330, 418• Philips, Joseph, PMP ProjectManagement Professional StudyGuide, Fourth Edition,ed.McGraw-Hill Education, 2013, pp. 259-260• Project Management Orienta-tion (PMO) course, 2013, p.150,297, IBM• Schwalbe, Kathy, InformationTechnology Project Management7e, Boston, Cengage Learning,2013, p.7, 9 • http://pm4id.org/3/1/• http://www.sqa.org.uk/e-learn-ing/ProjMan01CD/page_30.htm#Planning

conf. univ. dr. LucianbELAşCu

audit VINERI 11 DECEMBRIE 20156

urmare din pagina 1

În prezent, frauda esteconsiderată ca fiind una din celemai importante riscuri la careeste expusă o organizaţie, înstrânsă legătură cu riscurile depiaţă, de credit, juridice saureputaţionale. (Munteanu V.,Zuca M., Zuca Ş., Auditul internla întreprinderi şi instituţii pub-lice: Concepte, metodologie,reglementări, studii de caz;Wolters Kluwer, Bucureşti,2010)Ca o noutate este şi faptul că in-vestitorii au devenit mai sensi-bili la problema riscului defraudă, deoarece pierderile co-laterale generate de fraudă auajuns să depăşească în modsemnificativ pierderile financiaredirecte provocate de fraudă.Aceste pierderi colaterale includpublicitatea negativă care poateafecta grav reputaţia uneiorganizaţii. Astfel, investitorii îşipierd în primul rând încredereaîn conducere şi în modul în careeste controlată compania, faptcare determină în mod evidentscăderea valorii acesteia. Deasemenea, sunt afectaterelaţiile de afaceri şi moralulangajaţiilor.Ca răspuns la această situaţie,investitorii impun dezvoltareade mecanisme anti-fraudăaxate pe măsuri de prevenire şi,respectiv, de detectare la timp afraudei. Se pune un accent totmai mare pe controalele interneşi pe auditul intern, ca elementede bază ale acestor mecan-isme. (Munteanu V.,ş.a.,Op.Cit.,)Având în vedere cele mai susexpuse este important demenţionat şi aspectele ce facobiectul riscului de fraudă. Încategoria riscului de fraudă potfi avute în vedere următoareleposibilităţi:frauda din parteaconducerii, complicitate întreangajaţi, segregareanecorespunzătoare asarcinilor,folosirea neautorizatăa resurselor, conflict de in-terese, menţinereanecorespunzătoare ad o s a r e l o r / i n f o r m a ţ i i l o rconfidenţiale.responsabilităţile în pre-venirea fraudeiResponsabilităţile pentru pre-venirea fraudei în cadrulorganizaţiei sunt împărţite între:conducerea executivă, comite-tul de audit şi auditul intern.Conducerea executivă: are re-sponsabilitatea finală pentru im-plementarea mecanismelorpentru prevenirea şi detectareala timp a fraudei. Membrii con-ducerii executive sunt cei carevor trebui să dea explicaţii încazul descoperirii unor cazuride fraudă.Comitetul de audit: are rolulde a supraveghea gestionareariscurilor de fraudă şi de a mon-itoriza în mod activ eforturileanti-fraudă întreprinse de cătreconducerea executivă.Auditul intern: reprezintă olinie de apărare efectivă îm-potriva fraudei, cu rol atât înmonitorizarea riscurilor, cât şi înprevenirea şi detectareafraudei. Auditul intern reprezintăun instrument la dispoziţiacomitetului de audit, singurul înmăsură să evalueze în mod in-dependent riscurile de fraudă şi

măsurile anti-fraudă implemen-tate de conducerea executivă.(Munteanu V., ş.a.,Op.Cit.)În cadrul activităţilor curente,auditorii interni trebuie:– să deţină suficiente cunoştinţepentru a identifica indiciile refer-itoare la o posibilă fraudă;– să fie vigilenţi la cazurile încare o situaţie implică un risc defraudă;– să aprecieze necesitatea de arecurge la cercetări supli-mentare, să informeze per-soanele competente din cadrulorganizaţiei şi să întreprindămăsuri pentru eliminarea saureducerea posibilităţilor deapariţie a unor astfel de cazuri.Există distincţie clară între audi-torii interni şi specialiştii în in-vestigarea fraudelor, atât prinprisma rolurilor şiresponsabilităţilor acestora, câtşi prin cea a specializării şipregătirii profesionale.Bineînţeles că rolul auditoruluiintern în depistarea fraudelordepinde de pregătireaprofesională şi abilităţile prac-tice ale acestuia.În practică rolul auditului internpoate să includă:– sprijinirea conducerii în ved-erea definirii unor mecanismeanti-fraudă auditabile;– facilitatea evaluării riscurilorde fraudă şi reputaţionale lanivelul organizaţiei şi al proce-selor de afaceri;– evaluarea legăturilor dintreriscurile de fraudă şi controaleleinterne;– auditarea fraudelor;– sprijinirea specialiştilor în in-vestigarea fraudelor;– sprijinirea eforturilor de reme-diere a deficienţelor;– raportarea către comitetul deaudit a problemelor legate demecanismele anti-fraudă, eval-uarea riscurilor de fraudă şireputaţionale, a cazurilor saususpiciunilor de fraudă.Auditul intern nu poate preveniîn totalitate frauda, dar îşi poateadapta modul şi procedurile delucru astfel încât să îşimărească şansele de a identi-fica şi interpreta corect indiciilede fraudă.(Munteanu V.,ş.a.,Op.Cit.)Auditorii interni trebuie sădispună de un înalt nivel decunoştinţe teoretice şiexperienţă practică pentru a-şiputea îndeplini acest rol cu suc-ces. Aceştia trebuie săcunoască posibile scheme şiscenarii de fraudă specificedomeniului de activitate alorganizaţiei (ex. asigurări, retail,telecomunicaţii,etc.) şi să poatărecunoaşte indicii ale schemelorrespective de fraudă.Pentru punerea în practică acelor enumerate mai sus estenecesară investirea în spe-cializarea auditorilor interni prinfinanţarea cursurilor de spe-cializare a acestora. Alteorganizaţii apelează laspecialişti externi (contractaţi înbaza unor contracte de prestăriservicii) pentru realizarea misi-unilor de audit, având convin-gerea că în această manieră auspecialişti de înaltă clasă la cos-turi nu foarte ridicate.Evaluarea riscului de fraudăÎn evaluarea riscului de fraudă,auditorul ar trebui să considere,printre altele, următoareleîntrebări: ( Munteanu V.,ş.a.,Op.Cit.)– Frauda poate fi favorizată demodul de remunerare a con-

ducerii sau a salariaţilor?– Cât de solide sunt controaleleinterne? Pot fi evitate?– Cine din organizaţie ar aveamotivaţia pentru a comite ofraudă?– Au avut loc schimbări majoreîn organizaţie?– Organizaţia îşi desfăşoară ac-tivitatea într-un domeniu sauîntr-o zonă geografică cu risccrescut de fraudă?– Au fost cazuri în care membriiconducerii sau angajaţii au fostinvestigaţi în cazuri de fraudă?Capacitatea entităţii de a pre-venii şi detecta frauda depindede o evaluare corectă şicompletă a riscurilor de fraudă.În practică, evaluarea riscurilorde fraudă este un proces înşapte etape: (Munteanu V.,ş.a.,Op.Cit.).1. Organizarea modului de eval-uare a riscurilor de fraudă. 2. Determinarea proceselor,unităţilor organizaţionale şi alocaţiilor care vor fievaluate,atât prin prisma valoriitranzacţiilor şi soldurilor, cât şi ariscurilor specifice cunoscute.3. Identificarea posibilelor sce-narii şi scheme de fraudă.4. Evaluarea probabilităţii decomitere a fraudei.5. Evaluarea gradului deimportanţă a riscurilor de fraudăidentificate (evaluarea pierder-ilor posibile).6. Determinarea controalelor in-terne anti-fraudă existente şievaluarea măsurii în careaceste controale interneacoperă riscurile de fraudă. Înaceastă etapă se identifică şivulnerabilităţile sistemului decontrol intern.7. Elaborarea sau modificareaplanului de audit pe baza rezul-tatelor evaluării riscurilor defraudă.Pe lângă cele enumerate, audi-torul intern trebuie să includă unelement de imprevizibilitate înprogramele sale de lucru.Pentru o exemplificare concretăa depistării fraudelor cu ajutorulauditului aduc în atenţia d-vs.Standardul Internaţional deAudit (ISA –International Stan-dard on Auditing) 240 carerecunoaşte două modalităţi dedenaturări intenţionate: una sereferă la raportarea financiarăfrauduloasă iar cealaltă, la de-naturarea activelor. (Revista„Contabilitatea expertiza şi au-ditul afacerilor”: nr.12 Decem-brie 2011: autori Bugnet O.C.,Dumitrescu A,C., Deliu D.,: arti-col „Auditul financiar şi ra-portarea fraudelor – partea I-„)a) Raportarea financiarăfrauduloasă – ce presupune

erori sau omisiuni intenţionateale unor sume su informaţii dinsituaţiile financiare, în scopulînşelării utilizatorilor. Aceastăfraudă poate implica:– fapte de înşelăciune, cum ar fimanipularea, falsificarea saumodificarea înregistrărilor con-tabile sau a documentelor justi-ficative pe baza cărora suntîntocmite situaţiile financiare; – interpretarea eronată sauomiterea intenţionată a eveni-mentelor, tranzacţiilor sau aaltor informaţii semnificaţive însituaţiile financiare:– aplicarea greşită în modintenţionat a politicilor contabileaferente evaluării, recunoaşterii,clasificării, prezentării sau de-scrierii de informaţii.b) Delapidarea (deturnarea) ac-tivelor este frauda care pre-supune furtul activelor uneientităţi.Frauda, indiferent dacă estevorba despre raportareafinanciară frauduloasă sau de-turnare de active, implică stim-ulente sau presiuni pentru a ficomisă.Toate aceste aspecte sunt greude semnalat şi uneori aproapeimposibil de dovedit. În planificarea activităţii deaudit, auditorul trebuie sărecurgă la chestionarea con-ducerii pentru a stabili dacădenaturările semnificative sedatorează fraudelor sau erorilor.Auditorul este interesat atât deevaluările efectuate de cătreconducere asupra riscului deapariţie a fraudei şi de sis-temele existente de prevenire şide detectare a acesteia, cât şide sistemele contabile şi decontrol intern stabilite pentruprevenirea şi detectarea eror-ilor.(Revista „Contabilitatea ex-pertiza şi auditul afacerilor”:nr.12 Decembrie 2011: autoriBugnet O.C., Dumitrescu A,C.,Deliu D.,: articol „Auditul finan-ciar şi raportarea fraudelor –partea I-„).Chestionarele mai sus amintitepot include următoarele as-pecte:– localizări ale filialelor, seg-mente de afaceri, tipuri detranzacţii, solduri ale conturilorsemnificative, modul în careproblemele sunt abordate decătre conducere;– activitatea funcţiei de audit in-tern a unei entităţi şi dacă audi-tul intern a identificat fraude sauorice carenţe semnificative lanivelul sistemului de control in-tern;– modul în care conducerea lecomunică angajaţilor punctelesale de vedere cu privire la

practicile de afaceri respons-abile şi comportamentul etic, deexemplu, prin intermediul politi-cilor de etică sau al codurilor deconduită.Cum am mai precizat acesteaspecte sunt sensibile, greu dea fi depistat, dar tocmai dinacest motiv auditul intern le areîn vedere în cazul majorităţilormisiunilor.pentru o înţelegere clară afraudei este important a secunoaşte cei trei factoriimportanţi asociaţi cusăvârşirea acesteia:– oportunitatea;– motivaţia;– autojustificarea.oportunitatea: în generalapare din cauza deficienţelor încontroalele interne şi creează oatmosferă în care delapidatoriiau convingerea că vor aveasucces şi nu vor fi descoperiţi.Motivaţia: apare adesea ca ur-mare a presiunilor financiarecare rezultă dintr-un stil de viaţăexcesiv, din diferenţa dintresalariu şi responsabilităţi, ca ur-mare a presiunii de a atinge an-umite obiective financiare, acomplexelor de superioritate alefăptaşului sau pur şi simplu alăcomiei.Autojustificarea : reprezintădialogul intern al infractoruluiprin care îşi justifică propriileacţiuni. Autorul fraudei seconvinge pe sine însuşi că an-gajatorul îi datorează aceastăremuneraţie.Concluzii:Deși nu este contestatăimportanța auditului intern îndepistarea fraudelor, în practicăsunt puțin întâlnite cazurile cândentitățile prin reprezentanții lorlegali apelează la o misiune deaudit care să surprindă la modulconcret acest aspect. Dinpăcate încă auditul este privit ca”o cheltuială” și nu ca ”o acțiunemenită să aducă valoareentității prin recomandărileemise”.bibliografie:Munteanu V., Zuca M., Zuca Ş.,Auditul intern la întreprinderi şiinstituţii publice: Concepte,metodologie, reglementări,studii de caz; Wolters Kluwer,Bucureşti, 2010, pag.33Nicolescu C., Spălarea banilormai multe repere într-o lumeatipică, Ed. Universităţii LucianBlaga, Sibiu, 2007, pag.92.Revista „Contabilitatea exper-tiza şi auditul afacerilor”: nr.12Decembrie 2011: autori BugnetO.C., Dumitrescu A,C., DeliuD.,: articol „Auditul financiar şiraportarea fraudelor – partea I-„ pag. 61.

conf. univ. dr. DanielapETrAşCu, uLbS

apariţii editorialeVINERI 11 DECEMBRIE 2015 7

Numărul următor al revistei EuroeconomiaXXI(434) va apărea în luna ianuarie 2016,odată cu reluarea activităţii de învăţământ. 1927: “putting pants on philips”, primul film cu Stan

şi bran(Stan Laurel şi oliver Hardy)

terorismul VINERI 11 DECEMBRIE 20158

Articolele ap@rute în revist@ exprim@ punctele de vedere

ale autorilor, care pot fi diferite de cele ale redac]iei.

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Articole la: euroeconomiaxxi@gmail.com

urmare din pagina 1

Dar viata şi-a reluat ritmulobişnuit, magazinele s-auumplut din nou de lume, iarcentrul nu mai arată la fel depărăsit de turişti. Va trebui săînvăţăm să convieţuim cuacţiunile de forţa, cu panică şimăsurile de securitate sporite.Sporite până acolo în a tedescălţa la aeroport, ca orutină, în a pune la dispoziţiaagenţilor de ordine rucsacultău, la intrarea în orice instituţie,în a te obişnui cu gândul caeste bine să vezi permanentmilitari înarmaţi până-n gât pa-trulând prin cartiere, pentru caei sunt acolo cu un singur scop,acela de a te face sa te simţiprotejat... Pour votre sécurité,vous aurez moins de libertés...Discuţia despre libertate şi se-curitate ar fi interminabilă, încontext actual. Dar oare acestae sentimentul care te încearca?De siguranţă, de linişte? Maimult sau mai puţin, în funcţie depsihicul mai încercat sau mairelaxat al fiecaruia, deinformaţiile pe care le avem ladispoziţie şi de gradul nostrudiferit de a înţelege şi de a in-terpreta fenomeneleînconjurătoare. Armata pe strazi şi nu în bazeleei militare tradiţionale transmite,deopotrivă, o stare de tensiune,de pericol iminent. E grav, altfelnu s-ar afla acolo. Capitala Eu-ropei s-a aflat sub ameninţareteroristă timp de o săptămână,o săptămână de alerte,intervenţii armate şi poliţieneşti,psihoza în randul populaţiei 1.Şi întrebări fără răspuns. Pebună dreptate: a fost realmentenevoie de măsurile acestea ex-treme? A fost realmente nevoieca cetaţenii să fie mobilizaţi ladomiciliu, atenţionaţi să nu steaîn dreptul ferestrelor (în searalui 22 noiembrie)? A fost real-mente necesară paralizarea /îngheţarea unui oraş-simbol alEuropei 2, un blocaj instituţional,comunicaţional şi social? Politi-cienii ne-au spus ca da, a fostnevoie, iar serviciile de infor-

matii şi de securitate au facutdeclaraţii dintre cele mai se-rioase, pe tonuri dintre cele maisumbre. Nu aveai cum să nu teîngrijorezi. Bine că s-a terminat,respirăm uşuraţi astăzi, ladouă-trei săptămâni distanţăde atacurile de la Paris. Daroare s-a terminat? Practic, ces-a schimbat? Vulnerabilităţileau ramas aceleaşi, nucunoaştem cu cine şi cu ceavem de-a face 3, nu corelămaspectele legate deinfracţionalitate şi crimăorganizată, corupţiegeneralizată, ipocrizie politică şiintrigă internaţională, piaţamuncii şi recesiuneaeconomică, revolta socială atinerilor, de fenomenul teroristşi problemele acute ale lumiiactuale, de bătălia disperatăpentru resurse, de tensiunileculturale şi psihologice la scarăplanetară, de nevoia de re-forma structurală a statelor, ainstituţiilor care ne guverneaza,de criza universală de morali-tate şi de mai vechile frustrăriistorice 4. Conflictele sunt creaţia noastră,terorismul este şi el o creaţiede-a noastră, suma unor prob-leme rămase nerezolvate. Pecare acum le procesăm mai in-tens. Comentăm, în acele zile,pe Facebook: „O nouă modă laBruxelles: pozele cu taburi. Sepoarta şi selfiurile cucombatanţi antitero, cu care tesaluţi politicos, la intervale reg-ulate. Târgul de Crăciun, abiainstalat în centru, inspiră maimultă dezolare, decât bunădispoziţie. “From BE, with love”.Pericolul nu a trecut, ci ne-aocolit, deocamdată. Pe noi, toţiaceia care nu ne-am aflat laParis, în acel week-end fatidic.Dar vom continua să mergemla concerte, la restaurante saula meciuri, cu speranţa că nune vom afla, nici data viitoare,în bataia puştii, în vizorulteroriştilor, în mijlocul unui sce-nariu sângeros. Chestie denoroc si probabilităţi. S-a spec-ulat mult în presă pe margineacapacităţii sau, mai degrabă, aincapacitaţii servicilor de secu-ritate belgiene de a se con-frunta cu un fenomen terorist

de asemenea dimensiuni. 15din 16 suspecţi arestaţi în zileleacelea, în urma raidurilor careau tensionat o Europă intreagă,au fost eliberaţi. Poate cinevasă patrundă tainele acestor de-cizii?5 Franţa şi Europa acuzăBelgia de incapacitate .6 „Bel-gium is a failed state”, titra, peprima pagină, Politico, un im-portant cotidian de la Brux-elles7. O incapacitate logistică,informaţională, instituţională.Este oarecum penibil ca ţaracare adaposteşte, strategic,corpul instituţional al UniuniiEuropene să devină un fel decartier general al radicalilor, uncap de pod, de parcă şi aşarata infracţionalităţii nu era sufi-cient de mare. Axa terorismuluiBruxelles – Parisdemonstrează atât cvasi-impotenţa structurilor care artrebui să prevină astfel deevenimente tragice, cât şieşecul abordării romantic-ide-aliste a unor chestiuni funda-mentale, din partea societăţii.Nu trebuie să uităm că, deşivorbim de o ţară mică, este unafoarte complexă în orânduireaei politică şi socială. O ţară încare un subiect precum ges-tionarea crizei se face în treilimbi, dupa trei modele cultur-ale diferite. Organul de ges-tionare a crizei poartă şi el,inevitabil, mai multe nume (înfranceză: L'Organe de coordi-nation pour l'analyse de lamenace/OCAM, iar înflamandă: Orgaan voor deCoördinatie en de Analyse vande Dreiging/OCAD), având şi opagina Facebook pe carefuncţionarii postează, în timpreal, în patru limbi (limbaengleză se adaugă portofoliu-lui lingvistic oficial, datorita car-acterului cosmopolit al ţării şi,mai ales, al capitalei, găzduindmii de instituţii, organizaţii şicompanii europene şiinternaţionale). Este greaadministraţia şi într-o limbă, neputem imagina ce înseamnămanagementul şi comunicareacurentă în mai multe limbi ofi-ciale, raportate la încrengăturade subdiviziuni teritorial-admin-istrative: regiuni, provincii, co-mune. Ce să mai zici atunci

cand conservi, cu abnegaţie,instituţii politice, forme şimecanisme de organizarediferite, caracteristice tuturorcelor trei comunităţi etno-lingvistice ale Belgiei? Ce tefaci atunci cand flamandul nuse înţelege cu valonul pe niciolimbă şi de niciun fel (saucomunică în engleză, limbauniversală, născuţi fiind înacelaşi cartier...), pe fondul unuisistem – federal – întortocheatde guvernare şi al unor realităţispaţial-istorice care sedovedesc ireconciliabile, chiarşi în faţa pericolului iminent? Ce te faci atunci când ai politi-cieni care militează pentru maimulta Europă, iar alţii osabotează chiar din interior, dininima instituţiilor europene? Cete faci când nu mai crezi în pro-priile valori şi principii fonda-toare, dar, din inerţie birocraticăşi lipsa de creativitate, în vir-tutea corectitudinii formale8 ,perseverezi in a promova unmodel inadaptat noului contextpolitic, economic, social şi desecuritate (globală)?referinţe:1.Le Soir, Belgia,http://www.lesoir.be/1050003/article/actualite/regions/brux-elles/2015-11-21/menaces-ter-roristes-comment-bruxelles-est-devenue-une-ville-morte. 2.Le Vif, Belgia,http://www.levif.be/actualite/bel-gique/les-investisseurs-et-les-touristes-qui-veulent-encore-venir-en-belgique-doivent-etre-f o u s / a r t i c l e - o p i n i o n -435417.html.

3.VoxEurop, http://www.voxeu-rop .eu /en /con ten t /a r t i -cle/5016076-europe-unarmed-against-jihadists.4.Le Figaro, Franta,http://www.lefigaro.fr/vox/poli-t ique/2015/11/16/31001-20151116ARTFIG00292-comment-la-belgique-est-elle-dev-enue-le-sanctuaire-du-desas-tre.php. 5.La Libre, Belgia,http://www.lalibre.be/debats/edito/edito-les-decisions-annon-cees-plongent-les-citoyens-dans-un-ocean-de-perplexite-565369f43570bccfaf44bb04. 6.Politico, Bruxelles,http://www.politico.eu/article/belgiums-terrorism-problem-jan-jambon-what-works/?utm_con-tent=bufferfcc67&utm_medium=social&utm_source=face-book.com&utm_campaign=buffer; Le Monde, Franta,http://www.lemonde.fr/at-t a q u e s - a - p a r i s / a r t i -cle/2015/11/15/la-belgique-base-arriere-des-djihadistes-eu-ropeens_4810420_4809495.html. 7.„Belgium is a failed state.Brussels’ nest of radicalism isjust one of the failings of a di-vided, dysfunctional country”,Tim King, Politico, 19/11/2015,http://www.politico.eu/article/belgium-failed-state-security-ser-vices-molenbeek-terrorism/. 8.Politico, Bruxelles,http://www.politico.eu/article/molenbeek-broke-my-heart-radi-calization-suburb-brussels-gentrification/.

Colegiul de redac]ie

Redactor }ef coordonator:

DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGENEUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

NICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Eduard STOICASTOICA

Leonard {ERBAN{ERBANsecretar general de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~ CONTINENTCAMERA DE COMER[, INDUSTRIE {I AGRICULTUR~ A JUDE[ULUI SIBIU“DE TOATE PENTRU TO[I”SC. TRIBUNA SRL

lect. univ. dr. Dan Alexandru popESCu, uLbS