Oradea, 2014Universitatea din OradeaFacultatea de Medicină și FarmacieSpecializarea: Medicină Dentară

INTRODUCERECAP. I MATERIAL SI METODĂ

Stabilirea diagnosticuluiCaracteristicile dento-alveolare în clasa a II-a diviziunea 2Caracteristici scheletale în clasa II/2Tulburări funcţionale

CAP. II REZULTATE ȘI DISCUȚIICAP. III CONCLUZIIREFERINȚE BIBLIOGRAFICE

Numeroase cercetări

efectuate în decursul timpului

demonstrează faptul că termenul

de MALOCLUZIE MALOCLUZIE DE DE CLASA CLASA A A

II-AII-A nu este o entitate de

diagnostic singulară, ci rezultanta a

numeroase combinații posibile ale

elementelor scheletale, dento-

alveolare, care dau naştere la o

mare diversitate de forme clinice.

Malocluzia Clasa a II-a Angle determină tulburări ale funcţiei

aparatului dentomaxilar şi afectează cu deosebire funcţia afectează cu deosebire funcţia

esteticăestetică, marchează o pondere importantă în populaţii,

reprezintând mai mult de jumătate din activitatea medicilor în

serviciile de specialitate.

Planul de tratament al oricărei anomalii dentomaxilare porneşte

de la cunoaşterea caracteristicilor ei. Prin urmare, medicul

ortodont trebuie să identifice problemele la nivel scheletal,

dentar, părţi moi şi funcţii, să le cuantifice şi să le analizeze

integrate în tiparul facial de creştere.  

Însuşi Angle, în clasificarea lui a specificat diviziunile clasa II/1 şi

clasa II/2, acestea la rândul lor, fiecare, cu subdiviziuni care semnifică o

condiţie de unilateralitate; pe parcursul timpului, însă, acestea au fost

abordate generic sub termenul de clasa a II-a. Diferenţierile care apar

sunt multiple.

În vederea stabilirii diagnosticului ,la

examenul clinic, se întocme te fişa ș

de observaţie clinică. Examenele

complementare cuprind: examenul

fotostatic, modelele în gips ale

arcadelor dento-alveolare,

ortopantomograma şi

teleradiografia.

TELERADIOGRAFIA

Ortopantomografia : pune în evidenţă denti iaț premanentă; devierea liniei

mediane mandibulare de partea dreaptă. Elementele structurii

mandibulare sunt specifi ce unui tipar hiperdivergent: tiparul de creştere

condiliană este în sus şi înapoi. Ramurile ascendente sunt scurte, iar

unghiul mandibular este mărit. Molarii 3 sunt prezenţi bimaxilar; este

evidentă criza de spaţiu.

ORTOPANTOMOGRAFIA

În urma analizei lotului de cazuri

clinice (persoane selectate care fac parte

dintr-un grup de cazuri diagnosticate cu

malocluzii clasa a II-a), se aleg reprezentan i ț

semnificativi pentru a ilustra scopul pentru

care a fost întreprinsă cercetarea. Alături de

funcţionalitate şi stabilitate, medicul este

interesat de estetică, motivul pentru care, în

majoritatea cazu rilor, pacienţii solicită

tratamentul ortodontic.

MALOCLUZIA DE GRADUL 2

Grupul incisiv superior prezintă o înclinare antero-posterioară abruptă,

constatare făcută şi în lucrările altor autori. Relaţia dentoalveolară este

caracterizată adeseori de înghesuire.

Gradul de supra-acoperire, în cele mai multe dintre cazuri, este mare.

Inocluzia sagitală este minimă sau absentă, evidenţiată şi în alte lucrări.

Când gradul de acoperire este excesiv, am constatat leziunea odontală şi

parodontală (abrazie grup frontal şi fenomene de recesiune parodontală).

Planul ocluzal este în două trepte.

OCLUZIA FA ĂȚINOCLUZIA SAGITALĂ

În clasa II/2 unghiul bazei craniului este mai mare decât la clasa II/1,

unghiul goniac şi mandibular sunt mai ascuţite. Înălţimea facială anterioară

este mai mică, în general, decât înălţimea facială posterioară, aceasta nu

exclude însă posibilitatea apariţiei situaţiilor în care înălţimea facială

anterioară să fie mai mare decât cea posterioară (HIPERDIVERGENŢII).

Diversitatea formelor clinice este dependentă de numărul şi tipul

combinaţiilor care se produc între elementele scheletale-

dentoalveolare şi părți moi. Interdependența planurilor sagital-

transversal-verticale se exprimă în proporții diferite la fiecare caz clinic.

Tulburările estetice sunt direct proporţionale cu rezultatul combinaţiilor.

În clasa II/2 întâlnim frecvent hipertonia muşchilor ridicători, ai

orbicularului buzei inferioare şi superioare şi a muşchiului

mentalis.

Poziţia condililor în cavitatea glenoidă este modificată. În clasa

II/2, condilii sunt plasaţi posterior şi superior.

Sintetizând observaţiile anterioare, afirmăm că malocluziile

cuprinse generic sub termenul de clasa a II-a au în comun elementul

de distalizare a ocluziei constatat şi în alte studii în literatură.

Modificările sunt mult mai complexe şi pot să apară cu exprimare

diferită la nivel dento-alveolar, scheletal, funcţional şi în estetica

facială.

 

Malocluzia clasa II/2 prezintă elemente clinice patognomonice specifice cu exprimare la nivel dentoalveolar, scheletal funcţional şi estetică facială;

Diagnosticul corect şi complet, care permite încadrarea cazului, se face pe baza unei analize complexe a examenului clinic corelat cu examenele complementare necesare fiecărui caz;

Diversitatea formelor clinice este dependentă de numărul combinaţiilor între elementele dento-alveolare şi scheletale.

[1] Boboc Gheorghe „Anomaliile dento-maxilare”, Editura Medicală 1971

[2] Dorobăţ Valentina, Stanciu Dragos „Ortodonţie şi ortopedie dento-facială”, Editura medicală, Bucureşti, 2011

[3] http://www.dentalnews.ro/malocluzie-cls-a-ii-a-diviziunea-2-restaurare/

[4] http://stomatologie.medica.ro/reviste_med/download/stoma/2011.1/Stoma_Nr-1_2011_Art-9.pdf

[5] http://www.drcrisan.ro/wp-content/uploads/2013/02/