+ All Categories
Home > Documents > Malformatiile fetale

Malformatiile fetale

Date post: 19-Jan-2016
Category:
Upload: nenciu-rares
View: 13 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
22
Malformatiile fetale sunt produse de anumite substante chimice, infectii, stari alterate ale sanatatii materne, si care actionand asupra fatului pot afecta dezvoltarea normala intrauterina a acestuia. Toate aceste cauze enumerate anterior poarta numele de AGENTI TERATOGENI. Inducerea malformatiilor fetale de catre acesti agenti depinde de predispozitia genetica materna si fetala, de stadiul dezvoltarii fatului la momentul expunerii, de calea de actiune si durata in timp a expunerii la respectivul agent teratogen. Initial exista o perioada rezistenta care dureaza din ziua 0 pana in ziua a 11-a a vietii intrauterine, perioada in care fatul respecta legea “totul sau nimic” si anume fie va fi omorat de catre agentul teratogen, fie va supravietui neafectat. Apoi urmeaza perioada de maxima susceptibilitate, din ziua a 11-a pana in ziua a 57-a a gestatiei, perioada in care are loc formarea organelor si care este deci cea mai sensibila la efectele adverse ale teratogenului. Din ziua a 57- a, organele sunt formate si doar cresc in marime. Urmeaza perioada de susceptibilitate redusa in care un agent teratogen produce doar tulburari ale cresterii sau ale functionarii organelor. Cauzele malformatiilor sunt foarte variate dar este deosebit de interesant ca in proportie de 65 % ele au cauze necunoscute. Aproximativ 25 % au cauze genetice si doar in 10 % din cazuri pot fi incriminati factori ca medicamentele si substantele toxice, radioactivitatea, anumite infectii intrauterine, tulburari ale metabolismului matern. Anemia falciforma.Anna Solovey si colegii sai de la Universitatea de Medicina din Minnesota publica rezultatele unui studiu care a investigat daca endoteliul vascular este activat in anemia falciforma (cu celule in secera), studiind numarul, originea si fenotipul de suprafata a celulelor endoteliale circulante la pacientii cu acest tip de anemie. S-a folosit examinarea imunohistochimica a frotiurilor sangvine si microscopia imunofluorescenta a preparatelor de celule endoteliale circulante, cu ajutorul unui set de anticorpi incluzand un anticorp specific anti-celula endoteliala, P1H12. Numarul mediu de celule endoteliale circulante la donatorii sanatosi, pacientii cu anemie falciforma si la pacientii cu alte tipuri de anemii hemolitice, necauzate de hemoglobina S a fost de 2.6+/-1.6, 3.0+/-2.6, respectiv 2.0+/-0.8 celule/ml sange. Pacientii cu anemie falciforma care prezentau episoade
Transcript
Page 1: Malformatiile fetale

   Malformatiile fetale sunt produse de anumite substante chimice, infectii, stari alterate ale sanatatii materne, si care actionand asupra fatului pot afecta dezvoltarea normala intrauterina a acestuia. Toate aceste cauze enumerate anterior poarta numele de AGENTI TERATOGENI. Inducerea malformatiilor fetale de catre acesti agenti depinde de predispozitia genetica materna si fetala, de stadiul dezvoltarii fatului la momentul expunerii, de calea de actiune si durata in timp a expunerii la respectivul agent teratogen.    Initial exista o perioada rezistenta care dureaza din ziua 0 pana in ziua a 11-a a vietii intrauterine, perioada in care fatul respecta legea “totul sau nimic” si anume fie va fi omorat de catre agentul teratogen, fie va supravietui neafectat. Apoi urmeaza perioada de maxima susceptibilitate, din ziua a 11-a pana in ziua a 57-a a gestatiei, perioada in care are loc formarea organelor si care este deci cea mai sensibila la efectele adverse ale teratogenului. Din ziua a 57-a, organele sunt formate si doar cresc in marime. Urmeaza perioada de susceptibilitate redusa in care un agent teratogen produce doar tulburari ale cresterii sau ale functionarii organelor.    Cauzele malformatiilor sunt foarte variate dar este deosebit de interesant ca in proportie de 65 % ele au cauze necunoscute. Aproximativ 25 % au cauze genetice si doar in 10 % din cazuri pot fi incriminati factori ca medicamentele si substantele toxice, radioactivitatea, anumite infectii intrauterine, tulburari ale metabolismului  matern.   Anemia falciforma.Anna Solovey si colegii sai de la Universitatea de Medicina din Minnesota publica rezultatele unui studiu care a investigat daca endoteliul vascular este activat in anemia falciforma (cu celule in secera), studiind numarul, originea si fenotipul de suprafata a celulelor endoteliale circulante la pacientii cu acest tip de anemie. S-a folosit examinarea imunohistochimica a frotiurilor sangvine si microscopia imunofluorescenta a preparatelor de celule endoteliale circulante, cu ajutorul unui set de anticorpi incluzand un anticorp specific anti-celula endoteliala, P1H12.    Numarul mediu de celule endoteliale circulante la donatorii sanatosi, pacientii cu anemie falciforma si la pacientii cu alte tipuri de anemii hemolitice, necauzate de hemoglobina S a fost de 2.6+/-1.6, 3.0+/-2.6, respectiv 2.0+/-0.8 celule/ml sange. Pacientii cu anemie falciforma care prezentau episoade acute dureroase au avut 22.8+/-18.2 celule endoteliale circulante/ml (P<0.001comparativ cu pacientii sanatosi), iar pacientii care nu au prezentat astfel de episoade iar pacientii care nu au prezentat astfel de episoade o luna inainte si dupa recoltarea de sange au avut 13.2+/-11.8 celule endoteliale circulante/ml (P="0.002" comparativ cu donorii sanatosi si P="0.019" comparativ cu pacientii cu episoade acute), observatii in dinamica efectuate la 3 pacienti aratand o tendinta de crestere a celulelor endoteliale activate circulante la debutul crizei dureroase. La pacientii cu anemie falciforma, indiferent de starea clinica, celulele endoteliale circulante au fost predominant de origine microvasculara (CD36 pozitive), majoritatea exprimand 4 markeri de activare: molecula 1 de adeziune intercelulara, molecula 1 de adeziune vasculara, E-selectin si P-selectin. Rezultatele studiului sugereaza ca endoteliul vascular este activat la pacientii cu anemie falciforma, indiferent de starea clinica, proteinele de adeziune de la suprafata celulelor endoteliale activate putand avea un rol in patologia vasculara a acestei afectiuni (N Engl J Med 1997;337:1584-90).    Guta este una dintre cele mai frecvente forme de artrita, adica de inflamatie a unor articulatii. Este de fapt o boala a intregului organism, provocata de cresterea nivelului de acid uric, care la nivelul articulatiilor provoaca inflamatie, edem (umflare) si durere.

Page 2: Malformatiile fetale

     Acidul uric este produsul final al catabolizarii purinelor din corp si a celor din alimentatie. Purinele sunt structuri proteice care intra in compozitia acizilor nucleici, deci sunt “caramizile” ce formeaza AND-ul. Practic, purinele exista in toate alimentele de origine animala, in special carnea si organele.Problema cu acidul uric este ca acesta nu poate fi metabolizat, ci trebuie eliminat ca atare.      Guta apare fie atunci cand ficatul produce in exces acid uric, fie cand alimentatia este bogata in carne rosie si exista un exces de acid uric ce nu poate fi eliminat prin filtrare renala. In ambele situatii se instaleaza hiperuricemia. In timp, acidul uric cristalizeaza la nivelul articular, in special la nivelul articulatiei metatarso-falangiene (adica degetul mare de la picior) si la nivelul gleznei.Pe langa cauzele de natura genetica si excesul de alimente de origine animala, obezitatea, consumul de cantitati mari de alcool, unele medicamente pot fi cauze de guta.     Sindromul trisomiei 18 (Edwards) Sindromul trisomiei 18 afecteaza unul din 8000 de nou-nascuti. Copiii afectati au greutate mica la nastere, iar capul, gura si falcile lor sunt mici. Mainile lor, de obicei, au pumnii stransi, cu pozitii anormale ale degetelor. Pot avea si malformatii ale coapselor sipicioarelor, probleme cu inima si rinichii,precum si retard mintal. Cam 5% dintre acesti copii traiesc mai mult de un an.    Sindromul trisomiei 13 (Patau)

     Sindromul trisomiei 13 afecteaza unul din 20000 de nou-nascuti. El duce la aparitia buzei despicate, a degetelor flexate, cu degete suplimentare, a hemangioamelor (malformatii ale vaselor de sange) pe fata si pe gat si la multe anomalii structurale ale craniului si fetei. Poate provoca si malformatii ale coastelor, inimii, organelor abdominale si ale organelor sexuale. Supravietuirea pe termen lung este putin probabila.  

Praf si cenusa radioactive au fost dispersate pe o suprafata de peste 200.000 de kilometri

patrati dupa explozia reactorului 4 al centralei de la Cernobil, la 26 aprilie 1986. Ucraina,

Page 3: Malformatiile fetale

Belarus si Rusia au fost tarile cel mai grav afectate, dar particulele radioactive au ajuns

pâna in Scotia sau Irlanda.

Nici chiar in zona interzisa din jurul centralei contaminarea nu este uniforma. Unele zone

sunt relativ curate, dar, la distanta de numai câteva sute de metri mai departe, ar putea

fi "puncte fierbinti" cu radiatii net mai ridicate, din cauza rafalelor de vânt, a ploii sau a

caderii frunzelor care au atras particulele radioactive.

Principalele riscuri sunt generate de Cesiul 137 si, intr-un grad mai mic, de Strontiul 90,

doua elemente a caror radioactivitate descreste lent, potrivit Institutului francez de

radioprotectie si siguranta nucleara (IRSN).

Cum ajung radiatiile din sol in organism

Particulele radioactive trec din sol in radacinile plantelor, apoi la animalele care se

hranesc cu acestea si la persoanele care le consuma carnea sau laptele.

Ajuns in oase si organe, Cesiul 137 emite raze alfa care pot afecta ADN-ul celulelor

apropiate, crescând riscul aparitiei unor tumori sau transmiterea la generatia urmatoare a

unui ADN mutant.

"Contaminarea se diminueaza, dar va fi nevoie de zeci de ani pentru ca natura sa ajunga

la un nivel care sa nu prezinte pericol", declara directorul Institutului ucrainean de

radiologie agricola, Valeri Kasparov.

În urma unei erori umane, lucrurile au scăpat de sub control şi s-a produs o explozie violentă, în urma căreia au fost eliberate în aer 40 de compuşi şi elemente radioactive, cei mai periculoşi fiind dioxidul de uraniu şi produşii de fisiune puternic radioactivi (iod 131, care este absorbit la nivelul glandei tiroide, putând genera cancerul tiroidian, cesiu 134 şi 137 – care inhalat sau ingerat poate afecta organele interne, ducând la cazuri de cancer pulmonar, leucemie sau mutaţii genetice; stronţiu 89 si 90 – care se acumulează în oase producând tumori şi leucemie).

Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor de precipitaţii radioactive  s-a îndreptat spre părţile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei şi părţile estice ale Americii de Nord. Suprafeţe mari din Ucraina, Belarus şi Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60% din precipitaţiile radioactive cad în Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale.

Specialiştii ucraineni afirmă că efectele exploziei nucleare vor fi resimţite cel puţin 300 de ani de acum înainte, iar norii radioactivi se vor mai forma şi în următorii 50 de ani.

Influenta elementelor climatice asupra fiziologiei umane

            O aplicatie impotanta a climatologiei este bioclimatologia. Aceasta ramura aplicata a stiintelor despre atmosfera are o importanta deosebita deorece o buna parte a activitatilor umane (productive sau recreative) se produc in "aer liber". Pentru a optimiza aceste activitati se impune cunosterea naturi efectelor fiziologice ale elementelor climatice.

a) Ionizarea aerului. Ionii din atmosfera sunt molecule incarcate cu sarcina electrica pozitiva sau negativa. Ionii se formeza daca un proces atmosferic elibereaza suficienta energie pentru a disocia o molecula a unui gaz constituent al atmosferei. 616g62g

Page 4: Malformatiile fetale

Simplificand o realitate complexa si inca neelucidata deplin putem afirma ca ionii atmosferici sunt in speciali cei proveniti din oxigen si vapori de apa. Ionii negativi cei mai raspanditi sunt in special O - si OH- iar cei pozitivi sunt H3O+, N+.

In conditii naturale ionizarea aerului are ca origine:

1. Radiatia electromagnetica si in special radioctivitatea unor gaze provenite din sol (radon), radiatia cosmica, radiatia ultravioleta etc.

2. Efectul mecanic datorat pulverizarii apei (in cascada sau prin deferlare) sau trecerea curentilor aerieni prin coronamentul arborilor. Acest efect produce in special ioni negativi de mici dimensiuni.

3. Fenomene biologice, cum ar fi fotosinteza (inclusiv cea datorata fitoplanctonului).

4. Campul electric vertical al atmosferei (fulgerele, emisia prin efectul de punct la extremitatea acelor coniferelor).

Langevin a descoperit proprietatea moleculelor ionizate de a se grupa prin absorbtie pe particule aflate in suspensie (polen, picaturele de apa, poluanti) formand ioni de pana la 1000 de ori mai mari, numiti ioni Langevin. 

            Ionii atmosferici de polaritati diferite exista simultan in aer si tind sa se anihileze reciproc prin recombinare. Durata de viata a acestor ioni este in relatie inversa cu marimea lor care la randul ei este in relatie inversa cu mobilitatea.  

             La nivelul suprafetei terestre  concentratia in ioni negativi este cuprinsa intre 200 si 2000 ioni/cm3 iar cea de ioni pozitivi este cuprinsa intre 300 si 3000 de ioni/cm3.  Raportul intre ioni pozitivi si negativi se numeste incarcatura spatiala si are de obicei valori supraunitare.

            Relatia dintre sanatatea umana si ionizarea aerului a fost pusa in discutie abia la inceputul secolului XX. Yaglou publica in 1930 o serie de articole in care incearca sa demonstreze efectele psihologice ale ionizarii aerului. Acestea au fost urmate apoi in anii 50' si 60' de studii asupra vanturilor calde si uscate (foehn, sirocco, simun, Santa Ana etc.) generatoare de ioni pozitivi care afecteaza sanatatea si performantele fizice si psihice.

            Concluzile acestor studii sugereaza ca inhalarea de ionii pozitivi mareste ritmul cardiac, presiunea sanguina si intensitatea metabolismului, cea ce are ca efect senzatii dezagraeabile cum ar fi dureri de cap, ameteli si stari de oboseala. Ionii negativi par sa incetineasca aceste functii fiziologice si sa aiba efecte benefice asupra starii de sanatate.

Deasemnea s-au raportat rezultate pozitive in tratarea astmului si a altor boli ale aparatului respirator precum si a arsurilor pr            in expunere la ioni negativi.

            Pe baza experimentelor de laborator Kreuger (1976) emite ipoteza legaturii dintre nivelul de serotonina si concentratia de ioni in aerul respirat. Serotonina este un neurohormon care are efecte neurovasculare, endocrinale si metabolice. Ionii negativi reduc nivelul de serotonina din sistemul respirator, sange si creier in timp ce ionii pozitivi au un rol contrar. Nivelurile ridicate de serotonina sunt asociate cu migrene puternice sau atacuri de panica, in timp ce nivelurile reduse de serotonina dau o stare de relaxare si o reducere a starilor de depresie.

            Efectul benefic pe care il au ionii negativi folositi in tratarea bolilor aparatului respirator, alergiilor si a arsurilor se datoreaza in special neutralizarii in mediu sau in aerul respirat a ionilor pozitivi Langevin, de mari dimensiuni, fixati pe alergeni sau pe inflamatori (polen, poluanti, silice etc.).  

            Totusi efectele benefice ale ionilor atmosferici nu trebuie exagerate. Conform OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) o treime din studiile despre ionizarea aerului infirma modificarea starii de sanatate a oamenilor.

b) Radiatia solara este sursa energetica a proceselor fizice si chimice la suprafata Pamantului si implicit a proceselor organice. Efectele fiziologice ale acestora depind de intensitatea fluxurilor de radiatie si de lungimea lor de unda:

1.  Radiatia ultravioleta este o componenta a radiatiei solare care are lungimi de unda cuprinse intre 100 si 400 de nm si este la impartita in trei benzi:

      UVA (315-400 nm)

      UVB (280-315 nm)

Page 5: Malformatiile fetale

      UVC (100-280 nm).

La trecerea  prin atmosfera solara se pierde prin absorbtie (indeosebi in stratul de ozon) toata radiatia UVC si aproximativ 90 % din UVB, in timp ce UVA este foarte putin afectata de acest proces. Radiatia ultravioleta care ajunge la suprafata terestra este compusa in mare masura din UVA cu o mica componenta UVB.

            Intensitatea fluxului de radiatie UVB are un regim asemanator cu al radiatiei solare directe. Maximul zilnic se produce la pranz si cel anual in lunile de vara, cand Soarele este cel mai aproape de zenit. Din acelasi motiv intensitatea fluxului UV scade dinspre ecuator spre cei doi poli.

            Celalalt factor care  conditioneaza nivelul razelor UV este altitudinea si nebulozitatea. Intensitatea radiatiilor UV este mai mare pe masura ce altitudinea creste si in conditii de cer senin, datorita efectului de filtru exercitat de atmosfera si nori.

            Efectele radiatiei UV asupra sanatatii umane sunt datorate proprietatilor fotochimice ale acestora. Radiatiilele ultraviolete au atat efecte pozitive cat si negative. Pentru a a fi sanatos este necesara o expunere optima la raze UV (fig. 1).

Fig 1. Optimul de expunere la radiatia UV

            Un efect benefic al radiatiilor UV este sintetizarea vitaminei D. Vitamina D, care este produsa in piele prin exponere la UVB, regleaza absorbtia intestinala a calciului si  nivelul de calciu din sange care este necesara pentru evitarea rahitismului si sanatatea scheletului. Studii recente indica o legatura intre nivelul redus al vitaminei D si incidenta unor anumite tipuri de cancer. Toate aceste studii subliniaza realizarea unui echilibru intre evitarea cancerului de piele si mentinerea unui nivel optim a vitaminei D.   Conform OMS doza necesara pentru sinteza vitaminei D este mica si presupune expunerea fetei si a mainilor la Soare timp de 15 minute zilnic. Razele UV sunt folosite deasemenea pentru tratarea unor boli cum ar fi rahitismul, psoriazisul.

            Organismul uman are la nivelul pielii un mecanism de aparare impotriva expunerii prelungite la soare. Acesta se manifesta prin colorarea pielii sau bronzare. Bronzarea presupune pigmentarea melaninei din peiele. Pigmentarea este produsa de radiatiile UVB, insa producerea suplimentara de melanina se produce sub incidenta UVA  dupa un interval de 2-3 zile, ajunge la un maxim in dupa 19 zile si inceteaza dupa 30 de zile. Melanina in exces este eliminata dup o perioada de 8 - 9 luni.

Expunerea prelungita la raze UV pot avea efecte acute si cronice asupra sanatatii, mai ales asupra pielii, ochiului si a sistemului imunitar.

Efectele acute cele mai cunoscute sunt eritemul si hiperkeratoza. Eritemul sau arsura solara apare dupa 3-5 ore de la expunere neprotejata la Soare, atinge maximul de intensitate intre 8 si 24 de ore si incepe sa dispara dupa 3 zile. Culoarea rosie este datorata vasodilatarii capilarelor. Keratoza presupune ingrosarea pielii prin poducerea in exces de celule epiteliale si constitue o reactie de aparare la expunere excesiva la Soare. La nivelul ochiului poate sa apra photokeratita si leziuni ale tesutului ocular.

Page 6: Malformatiile fetale

Fig. 2 Efectul mutagen al radiatiilor UV

Expunerea repetata si pe termen lung la radiatii UV induc schimbari degenerative ale celulelor pielii, tesutului fibros si a vaselor de sange care duc la aparitia imbatranirii premature a pielii, fotodermatoza, keratoza actinica sau reactii inflamatorii la nivelul ochiului, reducere eficientei sistemului imunitar. In cazurile cele mai grave pot sa apara cancerul de piele si cataracta. Acestea din urma sunt considerate de OMS ca probleme majore de sanatate, anual se inregistreaza 3 milioane cazuri de cancer de piele iar intre 12 si 15 milione de oameni isi pierd vederea din cauza cataractei.

La nivel mondial exista o preocupare constanta in prevenirea acestor boli, OMS  in colaborare cu OMM si alte organisme intrguvernamentale sau gvernamentale a propus un indice universal de radiatie  ultravioleta solara (IUV) si un set de masuri simple de evitare a supraexpunerii:

-         evitarea expunerii directe intre orele 12 si 14 pm;

-         folosirea ochelarilor de soare si a imbracamintii protectoare;

-         adapostirea la umbra;

-         utilizarea cremelor de protectie solara;

-         evitarea lampilor cu ultraviolete si a solariilor artificiale.

2. Radiatiile  vizibile sunt radiatii electomagnetice care au o lungime de unda cuprinsa  intre 400 si 760 nm. Cel mai important efect fiziologic este inervarea senzorilor neuronali ai retinei oculare. Aceasta proprietate a radiatiei vizibile sta la baza celui mai important simt al omului: vazul.

            In subsidiar radiatiile vizibile cu efect termic (rosii, portocalii si galbene) activeza mecanismul de termoreglare iar cele albastru - violet determina stimularea productiei de melanina (bronzare) ca mecanism de aparare.

            Variatiile zilnice si anuale ale radiatiei solare din domeniul vizibil datorate miscarilor de rotatie si revolutie duc la aparitia ritmurilor nictemerale si sezoniere. Ritmul circadian (noapte - zi) presupune alternarea unei perioade active, in prezenta radiatiei solare cu una de repaos in timpul noptii. Dereglarea acestor ritmuri pot duce la aparitia unor tulburari psihosomatice.

            Cel mai cunoscut mod de dereglare a ritmului circadian este efectul produs de schimbarea de fus orar datorat calatoriilor lungi cu avionul (jet lag). Corpul omenesc nu poate alinia automat ritmul noapte zi. Viteza cu care se face reacomodarea la noile ore de activitate si repaos, programul de masa si de somn depinde foarte mult de fiecare individ in parte si dureaza de la cateva ore pana la cateva zile.

            Simptomele dereglarii datorate schimbarii de fus orar difera de la un individ la altul, cele mai des experimentate sunt urmatorele: dezhidratare si pierdera apetitului, migrene si iritarea sinusilor, oboseala, dezorientare, greata, insomnie, iritabilitate etc. In mod normal efectele sunt reversibile, doctorii recomandand o zi de recuperare pentru o zona

Page 7: Malformatiile fetale

de timp. Se recomanda o buna igiena a somnului, evitarea activitatilor solicitante, gimnastica usoara si respectarea orelor de masa.

in cazul femeilor gravide, expunerea la razele UV cauzeaza deficienta de acid folic. Scaderea acidului folic din organism creste riscul ca bebelusul sa sufere de spina bifida sau deficienta neuronale.

l doilea motiv pentru evitarea solarelor in timpul sarcinii este excesul de temperatul din interiorul cabinei de bronzat. De asemenea acest lucru exclude si sauna sau baile fierbinti. Motivul medical din spatele acestei interdictii se datoreaza hiperterminiei care a fost asociata cu defecte ale coloanei vertebrale la fetus.

E-urile bune:

vitamina E naturala E 306, antioxidant puternic (prezent în ficat, oua, peste, soia); vitamina C naturala – acidul scorbic – E 300 antioxidant puternic clorofila E 140 – colorant natural lecitina E 322 – antioxidant natural pectina E 440 – gelifiant natural caragenon natural E 407, emulsifiant extras dintr-o alga marina.

Sistemul oficial prezinta aditivii alimentari ca fiind substante chimice inofensive: „Aditivii alimentari

sunt autorizati de Uniunea Europeana pentru toate statele membre, la fel ca si pentru Norvegia si

Islanda. Legislatia Uniunii Europene prevede ca pot fi folositi doar acei aditivi care sunt autorizati.

Aditivii alimentari pot fi autorizati doar daca:

sunt necesari din punct de vedere tehnologic pentru productie; nu inseala consumatorul; nu reprezinta un risc pentru sanatatea consumatorului”.[1]In realitate, aditivii:

nu sunt intotdeauna necesari din punct de vedere tehnologic; inseala consumatorul (potentatorii de gust si aroma dau impresia ca alimentul

este mai concentrat; colorantii si aromele creeaza iluzia unui aliment natural si proaspat);

reprezinta un risc real pentru sanatatea consumatorului.Consumul indelungat de produse cu aditivi artificiali produce dezorientarea sistemului imunitar

care ajunge sa produca anticorpi impotriva propriului organism; astfel apar bolile autoimune.

ACRILAMIDA MUTAGENA – ZI DE ZI IN ALIMENTATIA NOASTRA

Ce este defapt acrilamida si ce legatura are cu stilul noastru zilnic de alimentatie? Acrilamida este o substanta puternic oxidanta (prooxidanta), mutagena si neurotoxica, rezultata din degradarea amidonului sau ale altor poliglucide, la temperaturi inalte (mai mari de 120ºC). in unele alimente prezenta acrilamidei se asociaza cu prezenta acroleinei, sporindu-se efectul nociv. Pana la inceputul acestui secol, nimeni nu banuia ca acest compus toxic se gaseste si in alimente. In 2002 Institutul National de Alimentatie din Suedia (Livsmedelsverket) descopera ca acrilamida se formeaza in timpul coacerii si prajirii alimentelor bogate in amidon. Livsmedelsverket sublinia inca de la publicarea descoperirii, ca in alimentele analizate, acrilamida nu apare ca un contaminat, ci ca substanta generata din aliment, in timpul prepararii la temperaturi ridicate.

Page 8: Malformatiile fetale

Companiile alimentare au fost avertizate recent cu privire la prezenta unei substante chimice cancerigene in produsele lor, de la biscuiti, la chipsuri si cafea. Expertii avertizeaza familiile ca substanta, numita acrilamida, se formeaza cu cat alimentele sunt gatite mai mult, asa ca painea, spre exemplu, ar trebui doar usor prajita iar mancarurile cat mai putin fierte sau prajite.

In ultimii zece ani s-a demonstrat fara putinta de tagada, ca generarea de acrilamida are loc intotdeauna cand se supune un produs ce contine poliglucide cu lanturi lungi (amidon, glicogen), la temperaturi mai mari de 120ºC, la coacere sau in prezenta uleiului incins, in timpul prajirii in grasimi a unor preparate culinare. Acrilamida se formeaza in crusta cartofilor prajiti, in rantasuri, in coaja panificabilelor, sosuri, supe si chiar in carne, mai ales in cea pregatita tip pane.

Cantitatea de acrilamida din alimentele fara amidon este cu mult mai redusa decat in cele care contin aceasta glucida vegetala, indiferent de modul de prelucrare a alimentului. Toate alimentele prelucrate, fierte, prajite, procesate vor deveni toxice pentru organismul nostru. Consumati alimentele in starea lor cea mai apropiata de natural, crud, proaspat, neprocesat, neprelucrat, nemodificand intreaga lui structura si compozitie chimica.

Acrilamida este o substanta citotoxica, neurotoxica, cancerigena si mutagena. Deoarece in ultimii 5 ani s-a demonstrat, de catre numeroase institutii de prestigiu din lume, impactul dereglant al acrilamidei asupra materialului genetic (ADN, ARN), astazi nimeni nu mai neaga actiunea protumorala, formativa si proliferativa, exercitata de catre acest compus. in prezent se pune in discutie doar doza minima cu potential toxic pentru om.

Acrilamida este o substanta care intretine stresul oxidativ, favorizind aparitia neoplasmelor. S-a constatat ca acrilamida poate induce cancer mai ales la nivelul uterului, ovarelor si a testiculelor (neoplasme hormonal dependente). Pe langa actiunea cancerigena, s-a demonstrat si efectul neurotoxic exercitat de catre aceasta substanta. Urme de acrilamida au fost descoperite in creierul victimelor maladiei Alzheimer. In Marea Britanie, se sugereaza ca cresterea alarmanta al celor suferinzi de boala Alzheimer, este cauzata de consumul din ce in ce mai mare de chipsuri si snacksuri. Alte studii arata ca acrilamida provoca, in plus, impotenta si frigiditate.

Prin fierbere, prajire, gatirea alimentelor se trece la un proces brusc de modificare a alimentului, din foarte bun, in foarte daunator sanatatii noastre. Temperatura favorizeaza sinteza si acumularea acrilamidei in alimente, cu cat temperatura de procesare este mai inalta si cu cat expunerea la aceasta temperatura a alimentului este mai lunga, cu atat se genereaza mai multa acrilamida (din punct de vedre organoleptic, se poate spune ca cu cat se formeaza mai multa crusta bruna, cu atat este prezenta in cantitate mai mare acrilamida).

Alimentele amidonoase fierte in apa, chiar si la temperaturi inalte si timp indelungat, sintetizeaza si acumuleaza foarte putina acrilamida, deoarece este oprita reactia de deshidratare, din cadrul lantului de reactii ce conduce la formarea acrilamidei. Painea proaspata prajita este mai bogata in acrilamida dect painea uscata prajita, deoarece in cel de-al doilea caz, o buna parte din amidon s-a inactivat.

Iata si alimentele care contin cea mai multa acrilamida:

Panificabilele – Painea, biscuitii, sticksurile si produsele de patiserie, contin, in urma procesului de productie, mai multa sau mai putina acrilamida. Aceasta substanta abunda insa, in coaja bine coapta (bruna) a produselor de panificatie sau de patiserie.

Chipsurile si snacksurile – Chipsurile si snacksurile, pe langa aditivii alimentari pe care de obicei ii contin, sunt furnizoare directe de acrilamida, si inca in cantitati apreciabile.

Alimentele de tip “pane” si cartofii prajiti – Dintre alimentele gatite, cele mai periculoase sunt cele de tip “pane”, cartofii prajiti si chiar rantasurile. Cartofii prajiti sunt deosebit de nesanatosi, contactul lor cu uleiurile sau grasimile fierbinti in care se prepara, ducand la formarea atat a acrilamidei cat si a acroleinei, ambele fiind substante nocive pentru organismul uman.

Page 9: Malformatiile fetale

Cantitatea de acrilamida din cartofii prajiti este de 14 ori mai mare decat cea prezenta in painea prajita si de 40 de ori mai mare decat cea din cartofii fierti.

Rantasurile “neigienice” – Rantasurile traditionale, utilizate ca “ingroseala” aromata mai cu seama in Ardeal, obtinute prin rumenirea fainii in ulei incins, la care de obicei se adauga ceapa, sunt deosebit de nesanatoase si mari generatoare de acrilamida, acroleina si acizi grasi saturati.

Un studiu recent al Agentiei pentru Standarde Alimentare a identificat 13 produse care contin nivele ridicate ale substantei chimice, scrie Daily Mail. Acrilamida, care face inca subiectul verificarilor, este un produs alimentar secundar asociat cu prajitul, coptul, friptul sau rumenitul mancarurilor la temperaturi foarte ridicate, in general peste 120 de grade Celsius.

Agentia insista ca descoperirile sale nu reprezinta un pericol imediat la adresa sanatatii publice si nu este nevoie ca oamenii sa-si schimbe dieta. Cu toate acestea, insista pe langa companiile alimentare sa reduca nivelul de acrilamida, intrucat, pe termen lung, creste riscul dezvoltarii cancerului. Agentia sfatuieste familiile sa se asigure ca painea si chipsurile mancate sunt doar usor prajite.

Ca urmare a datelor stiintifice existente, in luna mai 2007, Comisia Europeana a adoptat Recomandarea privind monitorizarea nivelurilor de acrilamida in alimente, recomandare care a fost readoptata in iunie 2010 (Recomandarea Comisei 2010/307/EU). In conformitate cu prevederile legislatiei europene, fiecare stat membru are responsabilitatea prelevarii, analizarii si raportarii unui anumit numar de date corespunzatoare unui anumit numar de probe de produse alimentare in vederea realizarii acestei monitorizari.

Incepand cu anul 2011, Romania transmite datele referitoare la analizele privind acrilamida, intr-un format special de raportare, impreuna cu datele referitoare la contaminanti, la data de 31 septembrie a fiecarui an. Corespunzator prevederilor europene in vigoare, Romania are obligatia prelevarii si analizarii unui numar de 80 de probe de alimente, respectiv: cartofi prajiti comercializati in vederea consumului imediat, cartofi prajiti (chipsuri), produse pe baza de cartofi semipreparate, paine proaspata, cereale pentru micul dejun, biscuiti, paine uscata si produse similare, cafea si inlocuitori de cafea, alimente pentru copii mici (altele decat preparatele pe baza de cereale), preparate pe baza de cereale pentru sugari si copii mici.

Conform datelor existente, in tara noastra nu a fost detectata prezenta acrilamidei in produsele alimentare analizate. Sursele principale de acrilamida sunt cafeaua si cartofii prajiti. Un studiu a confirmat pentru prima data presupusa legatura dintre un regim alimentar bogat in acrilamida si cancer la 5 ani dupa ce substanta cancerigena a fost detectata in mancare.

Acrilamida a fost descoperita prima data de Autoritatea Nationala pentru Alimentatie din Suedia, in 2002. Totusi, existenta acrilamidei in mancare nu este o noutate. Aceasta a fost parte a alimentatiei umane de acum sute de ani, de cand oamenii au inceput sa isi pregateasca singuri mancarea. Este daunatoare daca este inghitita, inhalata sau absorbita prin piele. Afecteaza sistemul nervos periferic si central, precum si sistemul reproducator. Cauzeaza iritarea pielii, ochilor si tractului respirator. Suspecta de a cauza cancer. Riscul aparitiei cancerului depinde de nivelul si durata expunerii. Poate da mutatii nou nascutilor. Este instabila termic.

Poate polimeriza cu explozie atunci cand este incalzita pana la punctul de topire. In organism, acrilamida metabolizeaza in glicidamida, a carei forma se uneste cu hemoglobina si cu AND-ul. Asocierea cu cancerul ovarian si cu cel uterin a dus la aparitia speculatiilor cum ca acrilamida poate distruge proteinele care mentin echilibrul hormonal din organism.

Cei care consuma mai multa acrilamida prin dieta lor sunt de doua ori mai expusi la aparitia cancerului ovarian, acesta fiind rezultatul unui studiu efectuat in Olanda, studiu ce a implicat 62.000 de femei. Dupa 5 ani, femeile care mancasera in jur de 40 µg de acrilamida zilnic erau de doua ori mai predispuse sa se imbolnaveasca de cancer ovarian si uterin, fata de cele care au consumat in jur de 9

Page 10: Malformatiile fetale

µg pe zi. Nu s-a demonstrat un risc mai mare al aparitiei cancerului la san. Echipa nu a studiat si efectele acrilamidei asupra barbatilor.

Acrilamida este considerata o substanta potential cancerigena si este produsa prin prepararea termica la temperature ridicate a alimentelor precum cartofi, cafea, faina si alte cereale. Prin reducerea timpului de gatire si a temperaturilor de preparare a mancarurilor se poate scadea concentratia acestei substante insa cercetatorii de la Rothamsted Research incearca sa rezolve aceasta problema chiar de la sursa prin cercetari experimentale care incearca sa reduca precursorii acrilamideiin plantele acestor produse vegetale.

Acrilamida apare la temperaturi ridicate (prajire, coacere sau frigere la foc) din asparagina si zahar. Prof. Halford a descoperit ca aceasta problema se exacerbeaza atunci cand plantele sunt cultivate pe un sol care are o concentratie scazuta de sulf ceea ce determina cresterea concentratiei de asparagina din plante si implicit cantitatea de acrilamida rezultata prin prepararea termica a acestora. Dat fiind faptul ca in Europa, Australia si alte tari in curs de dezvoltare solul cu concentratie scazuta de sulf reprezinta aproximativ 20% din suprafata cultivata cu cereale, Prof. Halford a propus ca pentru a scadea riscul de aparitie a acrilamidei in alimentele preparate termic, aceste cereale sa nu fie folosite pentru consumul uman. „Daca Comisia Europeana sau Food Standards Agency vor stabilii cantitatea maxima de asparagina din cerealele utilizate pentru consumul uman aceasta decizie va afecta negativ fermierii si ceilalti producatori agricoli” a declarat Prof. Halford.

 

 Factori mutageni Efecte mutagene

Mutaţiile genice pot fi spontane sau induse. Primul tip, mutaţiile spontane este determinat de factori necunoscuţi, imposibil de definit sau obiectivat de observator. Al doilea tip, mutaţiileinduse sunt produse prin acţiunea unor factori cunoscuţi cum ar fi, fizici, chimici, biologici.Mutaţiile spontane- ar putea fi determinate de radioactivitatea naturala ca, razele cosmice, radioactivitatea terestră permanentă, iradierea internă. După Frezel, 1971 mutaţiile spontanear reprezenta 1,5% din totalul mutaţiilor înregistrate la om. Există evident variaţii regionale- geografice determinate de soluri cu radioactivitate sporită saude altitudine înaltă, deci cantitate mai mare de raze cosmice. Logic ar fi ca frecvenţa unor afecţiuni ereditare să difere de la o localitate la alta, în corelaţie cu valoarea iradierii locale. Până în prezent, această deducţie n-a fost verificată prin cercetările efectuate, dar bunul simţ nearată că efectul iradierii naturale trebuie să fie minim, căci altfel în cursul istoriei unele regiunicu iradiere crescută ar fi devenit ‚celebre’, prin abundenţa patologiei congenitale şi genetice.O problemă în studiu rămâne creşterea radioactivităţii  ambiante, determinată eventual deactivităţi umane ca cele din centralele nucleare, extracţie de minereu radioactiv, exploziinucleare. Această problema se face cu doze mici care generează o creştere slabă dar reală a frecvenţei bolilor dominante (Dutrillaux, 1975).Mutaţiile induse sunt determinate de factori- agenţi mutageni care au capacitatea de a producemutaţii cu o frecvenţă superioară mutaţiilor spontane. Factorii mutageni la om sunt fizici cumar fi radiaţii ionizante, chimici cum ar fi agenţii alchilanţi, biologici probabil virusuri. Efectul mutagen al iradierii experimentale a fost demonstrat în 1927 de H.J.Muller ce a luat  premiul Nobel în 1946 la Drosophila. El a studiat si a stabilit urmatoarele concluzii:-numarul de mutaţii induse este direct proporţional cu doza de iradiere aplicată;-radiaţiile ionizante produc mutaţii chiar în doze mici, căci nu există un prag la acţiunealor mutagenă;

Page 11: Malformatiile fetale

 -efectul radiaţiilor este cumulativ, indiferent de distribuţia lor în timp, ceea ce contează este doza totală primită, totuşi s-a observat că iradierea cronică are efect de 2- 3 ori maimic ca iradierea acută.Omul este expus iradierii artificiale în acţiunile de radiodiagnostic, în industria nucleară sau înurma diferitelor accidente. Orice procedură radiodiagnostică sau terapeitică este teoreticmutagenă. Practic, lucrul este valabil pentru iradierile importante. In evaluarea riscului genetic la diferite radiaţii trebuie să se ţină cont de ,doza de dublare, adică valoarea de iradiere dincolo de care proporţia mutaţiilor spontane se dublează. Este obligatoriu să asigurăm o protecţie perfectă a individului şi mediului faţă de radiaţii şi să evităm orice iradiere excesivă. Efectul mutagen al substanţelor chimice a fost descoperit în timpul celui de-al doilea războimondial, de o echipă de geneticieni englezi care au demonstrat acţiunea mutagenă a iperitei.(substanţă toxică cu aspect de lichid uleios, folosită ca armă chimica în primul război mondial în oraşul Ypres).De atunci numărul cercetărilor ca şi al substanţelor chimice cunoscute a crescut enorm. In fiecare an se sintetizează 30 000 de substanţe noi, din care cel puţin 15 sunt sigur mutagene.C.Maximilian în 1975 spunea că ,omul este expus în prezent la acţiunea a circa jumătate demilion de substanţe chimice si trăin într-un mediu mutagen’. Din fericire, la om nu s-au putut demonstra efecte certe mutagene decât pentru un număr mic de substanţe.Substanţele chimice mutagene pot fi grupate în două categorii:- substanţe ce interferează sinteza ADN;-substanţe ce alterează structura ADN.S u n t   u n e l e   s u b s t a n ţ e   m u t a g e n e   a   c ă r o r   a c t i u n e   n u   a   p u t u t   f i   s t a b i l i t ă .   I n  p r e z e n t   s â n t e m  ,înarmaţi, cu o metodologie adecvată pentru testarea prealabilă a efectului posibil mutagen al oricărui produs nou sintetizat de industria chimică. Apariţia mutaţiilor genice la om poate fi influenţată de vârsta părinţilor. Cu cât părinţii sunt mai în vârstă cu atât riscul de a acumula mutaţii şi a le transmite copiilor este mare.

Tehnologia care furnizeaza noi proprietati organismului transferand gene de la un organism la altul sau care interfereaza cu structura sa genetica se numeste tehnologie genei . Prin aceasta tehnologie structura genetica a alimentelor este schimbata de aceea aceste alimente se numesc alimente modificate genetic . Siguranta acestor alimente ramane un subiect deschis de discutie .

Printre riscurile pe care aceste alimente le prezinta se numara :

alimentele modificate genetic pot dobandi proprietati nedorite prezervarea varietatii genetice intr-o specie este pusa in pericol tehnologia practic face ca fermierul sa cultive doar un tip de plante fertile .

Page 12: Malformatiile fetale

tehnologia poate cauza degenerare nedorita . Deci chiar daca este surprinzator se pot obtine produsei slabe calitativ .

alimentele modificate genetic pot modifica flora solului . Astfel se poate ajunge la pierderea unor insemnate microorganisme din sol ce poate cauza dezechilibre .

cand microorganisme alterate genetic sunt consumate impreuna cu alimentele ele se pot reuni cu organismul uman sau animal . Aceasta combinatie poate cauza pierderi , metamorfoze sau alte organisme ciudate .

daca in urma interventiei genetice se creaza alumente rezistente la antibiotice aceasta proprietate s-ar putea transfera si la consumatorul acestor alimente cu efecte nocive pentru sanatate . Antibioticele prescrise in scopuri curative in diverse maladii nu si-ar mai produce efectul scontat .

in cadrul circuitului inchis al naturii insectele consumand aceste alimente modificate genetic ar putea dezvolta mecanisme de rezistenta .

exista riscul aparitiei unui singur tip de flora alte organisme ce traiesc in acelasi mediu ar putea fi influentate de alimentele

modificate genetic prin aceasta tehnologie genele transferate ar putea contamina celelalte organisme

in mod nedorit cu efect biologic dezastruos chiar si alimentele cu efect benefic initial ar putea ajunge sa poarte gene cu efecte

toxice ce ar putea genera imbolnaviri

Efectele radiatiilor ultraviolete asupra sanatatii

Prea mult soare este periculosSus

Lumina solara, un lucru esential pentru viata, poate fi foarte periculoasa

pentru sanatatea umana. Expunerea excesiva la soare este asociata cu

cresterea riscului de aparitie a mai multor tipuri de cancer de

piele, cataracta si alte afectiuni oculare si cu imbatranirea precoce a

pielii. De asemenea, poate afecta in mod negativ abilitatea oamenilor

de a rezista infectiilor si compromite eficacitatea programelor de

vaccinare. 

Lumina solara este energie electromagnetica, care se propaga prin unde electromagnetice. Din

punct de vedere al sanatatii cele mai importante parti ale spectrului electromagnetic sunt: radiatiile

ultraviolete (UV), invizibile pentru ochiul uman, lumina vizibila care ne permite sa vedem si radiatia

infrarosie care este principala noastra sursa de caldura, de asemenea invizibila pentru ochiul uman.

Expunerea excesiva la acestea reprezinta un risc important pentru sanatate.

Cuprins articol

1. Prea mult soare este periculos

2. Pielea

3. Ochii

4. Sistemul imunitar

5. Efectele termale

6. Masuri de protectie

Nou

Programeaza-te online la doctor. Click aici!

Page 13: Malformatiile fetale

PieleaSus

Expunerea prelungita la radiatii ultraviolete determina aparitia unor modificari cronice ale pielii.

Acestea declanseaza pe termen lung diferite tipuri de cancer de piele, dintre care melanomul este

cel mai periculos pentu viata; un numar crescut de alunite (anomalii benigne ale melanocitelor) si o

gama larga de alte modificari induse de radiatiile UVlezeaza keratinocitele si vasele de sange. 

Leziunile UV de la nivelul tesutului fibros sunt deseori descrise ca imbatranirea determinata de

bronzarea de catre razele solare. Aceasta face ca oamenii sa arate mai batrani deoarece pielea lor

isi pierde elasticitatea si este ridata. Se estimeaza ca mai mult de 2 milioane de cancere non-

melanom si 200.000 de melanoame maligne apar in lume in fiecare an.

Daca ozonul stratosferic ar scadea cu 10% la cifrele de mai sus se vor adauga inca 300.000

nonmelanoame si 4500 melanoame pe an in lumea intreaga. Rasa caucaziana are un risc mai mare

de cancer de piele datorita lipsei relative de pigmentare a pielii.

Incidenta mondiala a melanomului malign continua sa creasca, si este puternic legata de frecventa

expunerii recreationale la soare si istoricul de arsuri solare. Exista evidente ca riscul pentru

melanomul malign este de asemenea legata de actiunea intermitenta a radiatiei UV asupra pielii, in

special in copilarie si expunerea la lampi solare. Totusi, aceste rezultate sunt inca preliminarii.

OchiiSus

Actiunea negativa a radiatiilor ultraviolete, asupra ochilor unei persoane depinde de influenta mai

multor factori: reflexia solului, gradul de luminozitate al cerului ducand la activarea reflexului de

inchidere partiala a ploapelor, cantitatea de reflexie atmosferica si folosirea ochelarilor de soare.

Efectele acute ale radiatiilor ultraviolete asupra ochiului includ dezvoltarea fotokeratitei si

fotoconjunctivitei, care seamana cu arsurile solare ale corneei si ploapelor. Desi sunt dureroase,

acestea sunt reversibile, usor de prevenit prin folosirea ochelarilor de soare si nu sunt asociate cu

leziuni pe termen lung. 

Efectele cronice includ dezvoltarea posibila a unui pterigium (o formatione opaca, alba sau crem la

nivelul corneei), cancer cu celule scuamoase ale conjunctivei si cataracta.

Aproximativ 20 de milioane de oameni sunt in prezent orbi datorita cataractei. Dintre acestia OMS

estimeaza ca mai mult de 20% se datoreaza efectului direct al razelor ultraviolete. Expertii

considera ca fiecare micsorare cu 1% a ozonului stratosferic determina o crestere cu 0,5% a

numarului de cazuri de cataracta provocate de radiatiile UV solare.

Privirea directa catre soare si catre alte obiecte foarte stralucitoare poate declansa leziuni serioase

ale celei mai sensibile zone a retinei, numita foveea centralis sau macula lutea. Cand celulele din

foveea sunt distruse o persoana nu mai poate distinge detaliile. Acesta este o dizabilitate vizuala

marcata intrucat bolnavul nu mai poate citi, coase, privi la televizor, recunoaste fetele, conduce

masina sau realiza orice activitate care implica observarea detaliilor.

Sistemul imunitarSus

Radiatiile ultraviolete se pare ca afecteaza si raspunsul imun al organismului prin modificarea

activitatii si distributiei celulelor responsabile pentru declansarea acestor raspunsuri. Un numar de

studii indica faptul ca expunerea la ultraviolete suprima raspunsurile imune atat la rozatoare cat si

la oameni. La rozatoare aceasta supresie imunitara determina o crestere a susceptibilitatii la

anumite infectii ce implica pielea si anumite infectii sistemice.

Page 14: Malformatiile fetale

Mecanismele asociate cu imunosupresia indusa de radiatiile UV este similara la rozatoare si la

oameni. De aceea se presupune ca actiunea razelor ultraviolete asupra oamenilor poate creste

riscul pentru infectii si descreste eficienta vacinurilor. Totusi, pentru sustinerea acestei teorii sunt

necesare studii suplimentare.

Efectele termaleSus

Incalzirea tesuturilor corpului uman este principalul efect al radiatiilor infrarosii. Radiatia infrarosie

in exces poate provoca accidente vasculare cerebrale datorate caldurii si alte reactii similare in

special la persoanele in varsta, persoane cu disabilitati sau cei foarte tineri. La un nivel moderat de

expunere, senzatia de caldura determinata de soare este relaxanta.

Masuri de protectieSus

Metodele de protectie personala fata de actiunea radiatiilor ultraviolete includ imbracaminte

adecvata, palarie si folosirea corecta a cremelor cu factor de protectie solara pe pielea expusa.

Pentru protectia ochilor sunt necesari ochelari cu filtru pentru UV. Modificarea obiceiurilor poate

duce la o expunere mai mica la UV. Acestea includ evitarea iesirii la soare pe o perioada de patru

ore, la mijlocul zilei, cand nivelele de radiatii ultraviolete sunt cele mai mari. 

Cremele cu filtre solare cu spectru larg ar trebui folosite atunci cand alte metode de protectie nu

sunt fiabile si e bine sa nu fie folosite pentru prelungirea perioadei de expunere la soare. In timp ce

unele preparate sunt preferate pentru faptul ca absorb bine radiatiile UVB, altele nu le pot absorbi

pe cele cu unde lungi UVA in mod eficient. Mai mult, unele creme s-au dovedit a contine compusi

care devin mutageni in lumina solara. Persoanele care folosesc creme protective ar trebui sa se

orienteze spre cele cu factor de protectie mare si trebuie sa fie constienti ca acestea sunt

destinate protectiei pielii si nu pentru bronzare. 

Proprietatile reflexive ale solului influenteaza modul de actiune al radiatiilor UV. Majoritatea

suprafetelor naturale cum sunt iarba, pamantul si apa reflecta mai putin de 10% din radiatii. Totusi,

zapada proaspata reflecta aproape 80%, iar nisipul 10-25%, crescand astfel semnificativ influenta

razelor ultraviolete fata de schiori si inotatori.

Efectele radiatiilor ultraviolete asupra sanatatii

Prea mult soare este periculosSus

Lumina solara, un lucru esential pentru viata, poate fi foarte periculoasa

pentru sanatatea umana. Expunerea excesiva la soare este asociata cu

cresterea riscului de aparitie a mai multor tipuri de cancer de

piele, cataracta si alte afectiuni oculare si cu imbatranirea precoce a

pielii. De asemenea, poate afecta in mod negativ abilitatea oamenilor

de a rezista infectiilor si compromite eficacitatea programelor de

vaccinare. 

Page 15: Malformatiile fetale

Lumina solara este energie electromagnetica, care se propaga prin unde electromagnetice. Din

punct de vedere al sanatatii cele mai importante parti ale spectrului electromagnetic sunt: radiatiile

ultraviolete (UV), invizibile pentru ochiul uman, lumina vizibila care ne permite sa vedem si radiatia

infrarosie care este principala noastra sursa de caldura, de asemenea invizibila pentru ochiul uman.

Expunerea excesiva la acestea reprezinta un risc important pentru sanatate.

Cuprins articol

1. Prea mult soare este periculos

2. Pielea

3. Ochii

4. Sistemul imunitar

5. Efectele termale

6. Masuri de protectie

Nou

Programeaza-te online la doctor. Click aici!

PieleaSus

Expunerea prelungita la radiatii ultraviolete determina aparitia unor modificari cronice ale pielii.

Acestea declanseaza pe termen lung diferite tipuri de cancer de piele, dintre care melanomul este

cel mai periculos pentu viata; un numar crescut de alunite (anomalii benigne ale melanocitelor) si o

gama larga de alte modificari induse de radiatiile UVlezeaza keratinocitele si vasele de sange. 

Leziunile UV de la nivelul tesutului fibros sunt deseori descrise ca imbatranirea determinata de

bronzarea de catre razele solare. Aceasta face ca oamenii sa arate mai batrani deoarece pielea lor

isi pierde elasticitatea si este ridata. Se estimeaza ca mai mult de 2 milioane de cancere non-

melanom si 200.000 de melanoame maligne apar in lume in fiecare an.

Daca ozonul stratosferic ar scadea cu 10% la cifrele de mai sus se vor adauga inca 300.000

nonmelanoame si 4500 melanoame pe an in lumea intreaga. Rasa caucaziana are un risc mai mare

de cancer de piele datorita lipsei relative de pigmentare a pielii.

Incidenta mondiala a melanomului malign continua sa creasca, si este puternic legata de frecventa

expunerii recreationale la soare si istoricul de arsuri solare. Exista evidente ca riscul pentru

melanomul malign este de asemenea legata de actiunea intermitenta a radiatiei UV asupra pielii, in

special in copilarie si expunerea la lampi solare. Totusi, aceste rezultate sunt inca preliminarii.

OchiiSus

Actiunea negativa a radiatiilor ultraviolete, asupra ochilor unei persoane depinde de influenta mai

multor factori: reflexia solului, gradul de luminozitate al cerului ducand la activarea reflexului de

inchidere partiala a ploapelor, cantitatea de reflexie atmosferica si folosirea ochelarilor de soare.

Efectele acute ale radiatiilor ultraviolete asupra ochiului includ dezvoltarea fotokeratitei si

fotoconjunctivitei, care seamana cu arsurile solare ale corneei si ploapelor. Desi sunt dureroase,

acestea sunt reversibile, usor de prevenit prin folosirea ochelarilor de soare si nu sunt asociate cu

leziuni pe termen lung. 

Efectele cronice includ dezvoltarea posibila a unui pterigium (o formatione opaca, alba sau crem la

nivelul corneei), cancer cu celule scuamoase ale conjunctivei si cataracta.

Aproximativ 20 de milioane de oameni sunt in prezent orbi datorita cataractei. Dintre acestia OMS

estimeaza ca mai mult de 20% se datoreaza efectului direct al razelor ultraviolete. Expertii

Page 16: Malformatiile fetale

considera ca fiecare micsorare cu 1% a ozonului stratosferic determina o crestere cu 0,5% a

numarului de cazuri de cataracta provocate de radiatiile UV solare.

Privirea directa catre soare si catre alte obiecte foarte stralucitoare poate declansa leziuni serioase

ale celei mai sensibile zone a retinei, numita foveea centralis sau macula lutea. Cand celulele din

foveea sunt distruse o persoana nu mai poate distinge detaliile. Acesta este o dizabilitate vizuala

marcata intrucat bolnavul nu mai poate citi, coase, privi la televizor, recunoaste fetele, conduce

masina sau realiza orice activitate care implica observarea detaliilor.

Sistemul imunitarSus

Radiatiile ultraviolete se pare ca afecteaza si raspunsul imun al organismului prin modificarea

activitatii si distributiei celulelor responsabile pentru declansarea acestor raspunsuri. Un numar de

studii indica faptul ca expunerea la ultraviolete suprima raspunsurile imune atat la rozatoare cat si

la oameni. La rozatoare aceasta supresie imunitara determina o crestere a susceptibilitatii la

anumite infectii ce implica pielea si anumite infectii sistemice.

Mecanismele asociate cu imunosupresia indusa de radiatiile UV este similara la rozatoare si la

oameni. De aceea se presupune ca actiunea razelor ultraviolete asupra oamenilor poate creste

riscul pentru infectii si descreste eficienta vacinurilor. Totusi, pentru sustinerea acestei teorii sunt

necesare studii suplimentare.

Efectele termaleSus

Incalzirea tesuturilor corpului uman este principalul efect al radiatiilor infrarosii. Radiatia infrarosie

in exces poate provoca accidente vasculare cerebrale datorate caldurii si alte reactii similare in

special la persoanele in varsta, persoane cu disabilitati sau cei foarte tineri. La un nivel moderat de

expunere, senzatia de caldura determinata de soare este relaxanta.

Masuri de protectieSus

Metodele de protectie personala fata de actiunea radiatiilor ultraviolete includ imbracaminte

adecvata, palarie si folosirea corecta a cremelor cu factor de protectie solara pe pielea expusa.

Pentru protectia ochilor sunt necesari ochelari cu filtru pentru UV. Modificarea obiceiurilor poate

duce la o expunere mai mica la UV. Acestea includ evitarea iesirii la soare pe o perioada de patru

ore, la mijlocul zilei, cand nivelele de radiatii ultraviolete sunt cele mai mari. 

Cremele cu filtre solare cu spectru larg ar trebui folosite atunci cand alte metode de protectie nu

sunt fiabile si e bine sa nu fie folosite pentru prelungirea perioadei de expunere la soare. In timp ce

unele preparate sunt preferate pentru faptul ca absorb bine radiatiile UVB, altele nu le pot absorbi

pe cele cu unde lungi UVA in mod eficient. Mai mult, unele creme s-au dovedit a contine compusi

care devin mutageni in lumina solara. Persoanele care folosesc creme protective ar trebui sa se

orienteze spre cele cu factor de protectie mare si trebuie sa fie constienti ca acestea sunt

destinate protectiei pielii si nu pentru bronzare. 

Proprietatile reflexive ale solului influenteaza modul de actiune al radiatiilor UV. Majoritatea

suprafetelor naturale cum sunt iarba, pamantul si apa reflecta mai putin de 10% din radiatii. Totusi,

zapada proaspata reflecta aproape 80%, iar nisipul 10-25%, crescand astfel semnificativ influenta

razelor ultraviolete fata de schiori si inotatori.

Page 17: Malformatiile fetale

MODUL DE ACŢIUNE AL RADIAŢIILOR

Radiaţiile ionizante interacţionează cu materia vie şi sunt capabile prin absorbţia

energiei lor în materie să producă ionizarea atomilor, având ca rezultat leziuni directe şi

indirecte ale celulelor maligne dar şi ale celulelor normale din organism.

Leziunile celulare sunt produse fie direct prin degradarea ADN-ului celular, fie

indirect în urma acţiunii radicalilor liberi de oxigen formaţi din radioliza apei, radicali care

interacţionează cu structurile celulare( membrană celulară, reticul endoplasmic, membrana

nucleară, ribozomi, etc.)

Leziunile celulare sunt reprezentate de:

- rupturi simple ale lanţului de ADN, care pot fi reparate dacă iradierea nu se

mai repetă sau dacă se lasă un interval de timp de 4-6 ore până la o nouă

iradiere. Dozele mici de iradiere produc acest tip de leziuni subletale.

- rupturi duble ale ADN care sunt letale, deoarece nu mai pot fi reparate. Astfel

de leziuni se produc cu atât mai multe cu cât doza de iradiere est mai mare.

Efectul celular este maxim în timpul mitozei şi în G2. Moartea celulară se

produce în timpul încercării mitozei, moarte mitotică sau întârziată. Celula iradiată poate

să moară în momentul încercării primei mitoze după iradiere sau la următoarele tentative.

Aceste radiaţii produc în final moartea celulelor maligne în ore, zile, săptămâni.

Efectul biologic al radiaţiilor, pe lângă doza de iradiere, depinde şi de factorul timp,

precum şi de gradul de oxigenare a ţesuturilor iradiate.


Recommended