Scopul sprijinului logistic este de a asigura forţele luptătoare şi de sprijin cu tot ceea ce este necesar pentru îndeplinirea cu succes a misiunilor ordonate.

Priorităţile sprijinului logistic se referă la condiţiile de

trai ale forţelor, mentenanţă, aprovizionare, transport,

securitatea şi continuitatea liniilor de aprovizionare şi evacuare.

Condiţiile de trai sunt:

a)hrănirea;

b)cazarea;

c)serviciile medicale şi alte servicii esenţiale.

Logistica trebuie să integreze efortul naţional cu cel din zona acţiunilor

militare prin intermediul mobilizării, desfăşurării şi redesfăşurării, pentru

susţinerea concepţiei comandantului forţelor.

Caracteristicile logisticii completează caracteristicile războiului şi servesc drept ghid pentru comandanţi şi specialiştii de logistică, la planificarea şi executarea sprijinului logistic în operaţiile întrunite;

În funcţie de condiţiile de desfăşurare a acţiunilor militare, caracteristicile logisticii au pondere cu influenţă diferită;

Sprijinul logistic trebuie să se caracterizeze prin:a. promptitudine;b. simplitate;c. flexibilitate;d. economie;e. disponibilitate;f. ritmicitate;g. capacitate de susţinere;h. capacitate de supravieţuire.

Ca părţi inseparabile ale luptei armate, operaţiile şi logistica sunt complementare şi interdependente. În cadrul etapelor de planificare, pregătire şi de executare a operaţiilor întrunite, este necesară integrarea eforturilor planificatorilor de operaţii şi de logistică, interesele comenzii, de la orice eşalon, fiind esenţiale;

Planificarea logistică temeinică constituie fundamentul flexibilităţii şi mobilităţii la nivelurile strategic, operativ şi tactic;

În planificarea logistică se pot folosi metode diferite, în funcţie de situaţia în care se trece la acţiune şi de timpul avut la dispoziţie, astfel:a) planificarea succesivă pe eşaloane ierarhice;b) planificarea simultană, la mai multe eşaloane

Planificarea logistică prin baze fixe şi mobile, dublate de realizarea serviciilor pe plan local, reduce dificultăţile cursului desfăşurării sau dislocării şi evită stocările inutile în teatrul de operaţii;

Planificatorii de logistică trebuie să identifice problemele esenţiale, specifice unui plan de operaţii la nivel întrunit;

Planul de sprijin logistic se anexează Planului de operaţii

Pentru coordonarea activităţilor logistice, unitatea de comandă este esenţială, logistica fiind o funcţie de comandă. În scopul realizării controlului la nivelurile strategic, operativ şi tactic, comandantul forţei întrunite trebuie să exercite controlul şi asupra logisticii. Pentru o anumită zonă, într-o misiune dată, de logistică va răspunde o autoritate unică de comandă.

Fără să deţină un control adecvat asupra capacităţilor de sprijin logistic, comandantul operaţiei întrunite nu va putea influenţa puterea de luptă a forţei sale;

Sistemul de sprijin logistic trebuie să fie în armonie cu structura şi concepţia de utilizare în luptă a forţelor beneficiare. Aceasta presupune autoritate unică de comandă asupra tuturor forţelor implicate în acţiunile militare.

Sprijinul logistic se realizează prin utilizarea capacităţilor şi resurselor componentelor subordonate comandantului în scopul executării aprovizionărilor, întreţinerii, transporturilor şi serviciilor de infrastructură;

Sprijinul logistic se poate face atât în interiorul zonei acţiunilor militare, cât şi în afara acesteia.

Implementarea şi executarea funcţiilor logistice rămân în responsabilitatea categoriilor de forţe ale armatei şi a comandanţilor componentelor.

Comandanţii, până la nivel de unitate şi de navă, potrivit atribuţiunilor ce le revin, vor rezolva toate problemele legate de asigurarea cu tot ce este necesar pentru îndeplinirea misiunilor;

În situaţia în care apar constrângeri, ce limitează opţiunile executanţilor, toate eşaloanele vor suporta restricţionări, funcţie de importanţa structurilor respective, în cadrul ofertei întrunite .