MAI2014

Anul XXIV283

Nr. 5

DIRECTOR: ACAD. IONEl-VAlENTIN VlADpREşEDINTElE ACADEMIEI ROMÂNE

REVISTĂ EDITATĂ DE ACADEMIA ROMÂNĂ

E-mail: revista_academica2006@yahoo.comTel. 021 3188106/2712, 2713; Fax: 021 3188106/2711

DIRECTORI: Acad. Mihai DRĂGĂNESCU (director fondator)octombrie 1990 – ianuarie 1994Acad. V.N. CONSTANTINESCUfebruarie 1994 – ianuarie 1998Acad. Eugen SIMIONfebruarie 1998 – aprilie 2006Acad. Ionel HAIDUCmai 2006 – aprilie 2014Acad. Ionel-Valentin VLADmai 2014 –

CONSIlIul EDITORIAl:Acad. Ionel-Valentin VLADAcad. Dinu C. GIURESCUAcad. Cristian HERAAcad. Bogdan SIMIONESCUAcad. Alexandru SURDUAcad. Victor VOICUAcad. Dan BĂLTEANUAcad. Alexandru BOBOCAcad. Solomon MARCUSAcad. Ioan-Aurel POPAcad. Eugen SIMIONAcad. Răzvan THEODORESCUConstantin IONESCU-TÂRGOVIŞTE, membru corespondent al Academiei RomâneMaria ZAHARESCU, membru corespondent al Academiei Române

SECTOR TEHNIC:TehnoredactoriMaria PRICOPIStela ŞERBĂNESCUOperatori-corectoriAurora POPAIoneta VLAD

COlEgIul DE REDACŢIE: Redactor-şef Dr. Narcis ZĂRNESCUSecretar de redacţieSofia ŢIBULEAC Redactori I Elena SOLUNCA-MOISE Mihaela-Dora NECULA

3

CuprinsSuB CupOlA ACADEMIEI

Răzvan Theodorescu, Artele vizuale în Academia Română . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5Violette Rey, Robert Ficheux, ou l’amour des paysages roumains . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7

pERSONAlITĂŢI AlE CulTuRII ROMÂNEşTIAlexandru Surdu, Afinităţi elective între Noica şi Blaga . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10

NOuA lEgISlAŢIE pENAlĂMircea Duţu, Noua legislaţie penală în ecuaţia cercetării ştiinţifice . . . . . . . . . . . . . . . . . 14George Antoniu, Noua lege penală. Tradiţie şi reformă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22Alexandrina Şerban, Răspunderea penală a funcţionarului public în noul Cod penal . .25Tudor Avrigeanu, Constantele dreptului penal? Hans Welzel şi Vintilă Dongoroz . . . . .29

pREOCupĂRI CONTEMpORANEVasile Gheţău, populaţia celor opt regiuni de dezvoltare – o abordare prospectivă . . . .32 Ioan Alexandru, Scopul revizuirii constituţiei: consolidarea democraţiei . . . . . . . . . . . . .41Nicholas Dima, Conflictul din ucraina, Occidentul şi România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48

JuRNAl DE CĂlĂTORIEPăun Ion Otiman, Vizită la Vatican. Audienţa papei Francisc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54Victor Spinei, periplu cultural iberic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57

MANIFESTĂRI CulTuRAlEMarius Dobre, Simpozionul naţional „Constantin Noica” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

ANIVERSĂRIAlexandru I. Bădulescu, Academicianul ştefan ştefănescu – 85 de ani de la naştere . . 68

EVOCĂRIAlexandru Zub, Cicerone Ioniţoiu, memorialist şi istoric al opresiunii comuniste . . . . .70

pATRIMONIul CulTuRAl NAŢIONAl*** Comisia Academiei Române pentru peisaj cultural . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73

CRONICA VIEŢII ACADEMICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75ApARIŢII lA EDITuRA ACADEMIEI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .77 gHID pENTRu AuTORI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79

..

5

Sub cupola Academiei

Devenite, în România, mai târziu decât limba,literatura şi istoria, capitole conştientizate ca atare,ale culturii naţionale, formele în spaţiu de laarhitectură la pictură, de la sculptură la aşa-numi tele„arte minore” au primit drept de cetate, aşijdereamai târziu în Academia Română a cărei primăsecţiune la crearea sa, în 1879, se ocupa cu „diver-sele cestiuni literare, lingvistice şi cu cestiunile debelle arte“. În precursoarea sa care a fost, la 1867,Societatea Academică Română intra, în 1870, camembru titular, Alexandru Odobescu, profesor laUniversitatea din Bucureşti unde ţinea cursuri de„arheologia artei“ – „Kunstarchäologie“ cum senumea disciplina în universităţile germane cedădeau parţial, tonul în acest domeniu –, acelaşiOdobescu care între 1879 şi 1881 a fost secretargeneral al Academiei Române. Dar abia la douădecenii de la crearea acesteia, intra în 1899 ca mem-bru de onoare în înaltul for şi primul artist care seîntâmpla să fie şi cel mai notoriu în epocă, pictorulNicolae Grigorescu.

Aveau să treacă din nou decenii până ce alţi crea-tori aveau să-i urmeze, epoca interbelică fiind maicurând, în acest domeniu al vizualizării, aplecată spreonorarea învăţaţilor ce se ocupau cu studiul monu-mentelor istorice, de la inginerul Gheorghe Balş,membru titular în 1923 şi vicepreşedinte al Acade-miei între 1928 şi 1931, la istoricul Virgil Drăghi -ceanu, membru corespondent în 1926, şi la arhitectulprofesor Nicolae Ghika Budeşti, membru de onoareîn 1935. Un an mai târziu, în 1936, doi pictoripătrundeau pe urmele lui Grigorescu şi la 37 de anidupă acesta în Academie: Gheorghe Petraşcu camembru titular şi Ştefan Popescu ca membru core-spondent.

În anul1938, doi profesori de istoria artei de laUniversităţile din Bucureşti şi Cernăuţi deveneau„nemuritori“, anume Alexandru Tzigara Samurcaşşi George Oprescu, amândoi ca membri cores -pondenţi, cel din urmă – profesor al câtorva dintrenoi – fiind titularizat după câţiva ani, într-un

moment de mari şi radicale prefaceri academice – şinu numai – în 1948. Din pricini de toată lumeaştiute, în acel an de reorganizare a Academiei, cuexcese de tristă amintire, s-a făcut totuşi dreptatepostumă unor mari artişti, alături de Eminescu,Caragiale, Creangă devenind membri post-mortemIon Andreescu şi Ştefan Luchian (şi aş dori să adaugfaptul că pentru artele vizuale nu au existat erori decântărire valorică, precum în zona literaturii undedevenea academician după moarte… TheodorNeculuţă, de pildă).

Tot în anul 1948, în Secţia de limbă, literatură şiarte, prezidată de Mihail Sadoveanu, devenea mem-bru titular pictorul-profesor Jean Steriadi, iar mem-bri corespondenţi pictorul Lucian Grigorescu şicolecţionarul de renume Krikor Zambaccian, dinnou valori consacrate, domeniul nostru necunoscând„rătăcirile” din câmpul literar şi din cel istoric care,tot atunci, purtau numele de Alexandru Toma şiMihail Roller…

Au urmat două praguri cronologice de primiri înAcademia Română corespunzând unor epoci scurte,dar consistente de liberalizare spirituală a socia -lismului naţional: anul 1955 când devenea membruti tular Camil Ressu, rectorul Şcolii superioare dearte din Bucureşti, tot membru titular era şi IosifIser, iar ca membri corespondenţi tripleta de scul ptori-profesori: Cornel Medrea, Constantin Baraschi,Boris Caragea; apoi anul 1963, când era titularizatscul ptorul Ion Jalea – membru corespondent din1946 încă – şi când erau făcuţi membri cores -pondenţi cei doi mari creatori de şcoală, pictoriiAlexandru Ciucu rencu şi Corneliu Baba (acesta dinurmă devenind titular în 1990); tot în 1963 era alesmembru cores pondent profesorul clujean VirgilVătăşianu, adevărat senior al cercetărilor de artămedievală, ce urma să fie titularizat în 1974, laultimele alegeri pro priu-zise, când sculptorul GhezaVida devenea membru corespondent. Timp de unsfert de veac după aceea, nu au mai existatpătrunderi într-o Academie tot mai puţin sprijinită,

Artele vizuale în Academia Română*Acad. Răzvan Theodorescu

* Discurs rostit la Conferinţa naţională „150 de ani de învăţământ artistic naţional şi Academia Română”(5–6 mai 2014, Aula Academiei Române)

6

tot mai an chilozată după o abuzivă alegere politică(1974), ce diminua prestigiul şi forţa înaltului corp.

Preschimbările postdecembriste au pus ordine şiîn această sferă a culturii, iar artele vizuale au pri mitde la bun început consideraţia meritată. În 1990 şi1991, Constantin Brâncuşi şi Theodor Aman eraupro clamaţi membri post-mortem ai Academiei, ur -maţi în 2012 de Dimitrie Paciurea şi Theodor Pallady.Devenea membru corespondent în 1990, titular în1992, profesorul arhitect Grigore Ionescu, specialistîn istoria arhitecturii româneşti; membru de onoareîn 1992 sculptorul Ion Irimescu – profesor pe rând laIaşi, Cluj şi Bucureşti; tot în 1992, scul ptorul OvidiuMaitec era membru corespondent – titula rizat şapteani mai târziu; pictorul Ion Pacea, membru deonoare în 1993. O reparaţie necesară se făcea unorartişti expatriaţi, aleşi acum membri de onoare:sculptorul Ion Vlad în 1991, pictorul Horia Damianşi graficianul Eugen Mihăescu în 1993. Adaug căacest ultim an avea să fie foarte rodnic pentruprezenţa artelor vizuale în Academie: deveneau mem-bri corespondenţi pictorul Ion Alin Gheor ghiu – titu-lar în 1999 –, criticii Dan Hăulică şi Dan Grigorescu,ultimul fiind titularizat în 2004, istoricul de artăMarius Porumb – titular în 2009 –, arhitectul res tau -rator Ştefan Balş, membru de onoare, precum şimembru corespondent, cel care vă vorbeşte, mem-bru titular în 2000.

Mai către noi, în 2006, doi pictori-profesorideveneau membri corespondenţi – Ion Sălişteanu şiSorin Dumitrescu – alături de un membru de onoare,pictorul Viorel Mărginean, iar anul trecut profesorulgrafician Mircia Dumitrescu era ales membru cores -pondent. O ultimă evaluare a artelor vizuale în

Academia Română se poate face şi din perspectivadiscursurilor de recepţie în înaltul for. Ele încep,cronologic, cu unul de caracter etnografic al luiSimion Florea Marian în 1882 „Cromatica poporu-lui român“, cu răspuns de la Bogdan Petriceicu Has-deu, continuă cu cel al unui istoric al arhitecturii,Gheorghe Balş în 1925, despre „Începuturile arhi-tecturii bisericeşti în Moldova“ şi, după mai bine deun deceniu, cu cel al lui Gheorghe Petraşcu „Oprivire asupra evoluţiei picturii româneşti“ în 1937,prilej cu care noul academician dăruia „pentru vii -toarea galerie de artă din Palatul AcademieiRomâne” – ea nu există nici astăzi, de fapt – tabloulsău „Interior de atelier la ţară”.

În vremea noastră, profesorul Dan Grigorescuşi-a rostit discursul „Omagiu profesorului GeorgeOprescu” în 2006, după ce eu însumi, cu o jumătatede deceniu înainte, folosisem din plin argumentulartelor plastice şi al arhitecturii în discursul „Despreprima modernitate a românilor” (2001).

Pentru a încheia această succintă, dar necesară,poate, trecere în revistă a etapelor pe care le-austrăbătut artele în Academie, doresc să amintesc căîn Secţia a XIII-a, cea de arte, arhitectură şiaudiovizual cum se numeşte după 1990, din cei 14membri, jumătate aparţin sferei artelor vizuale pro-priu-zise – cu patru artişti şi trei istorici şi critici deartă –, iar dacă adăugăm şi pe cei doi colegi arhitecţise poate conchide că zona noastră de preocupări nueste neglijabilă în 2014 în primul for cultural al ţării,unde de mai bine de un secol profesorii şi foştii eleviai învăţământului artistic românesc au împodobitaceastă Aula Magna, care ne primeşte azi, când nespunem recunoştinţa faţă de înaintaşi.

7

«La géographie …est aussi une façon d’éprouver, de sentir et d’aimer»

R. Ficheux à G. Enescu vers 19301

Résumé:Pour la commémoration académique des 115 ans

de sa naissance, ce texte cerne qui fait l’essence et lasaveur de la présence de Robert Ficheux dans lapensée géographique, et dans les liens entre la Rou-manie et la France.

Par sa biographie où s’imbriquent chances etmalchances – de sa découverte ds Monts Apuseni,puis son exclusion du pays après 1945 jusqu’à sonretour vieillard alerte. Par sa trajectoire de géomor-phologue en contretemps de l’évolution universitaireet scientifique de la discipline. Par le contenu de sathèse, où s’affirme à la fois le souci de la mesure etde la modélisation, et surtout l’expression d’un vraiamour pour les paysages roumains.

Cette séance en l’honneur des anniversaires desgéographes français E. de Martonne et R. Ficheuxest un défi à l’usure du temps et à l’oubli, dont jeremercie la section des sciences géonomiques, sonprésident Mircea Săndulescu et Dan Bălteanu del’avoir organisée. Un défi et un paradoxe que ce soitmoi, d’un demi-siècle plus jeune que RobertFicheux et géographe humaniste de surcroit, qui oseprésenter la personnalité et l’œuvre du géomorpho-logue dont le nom est attaché „définitivement“ auxMonts Apuseni.

Alors mon intervention tentera de saisir ce quifait l’essence et la saveur de la présence de RobertFicheux dans la pensée géographique, comme dansles liens entre la Roumanie et la France.

De la biographie de R. Ficheux, bien connue del’assemblée académique ici présente, je retiendrai cemélange singulier de chances et de malchances àtravers lequel s’est construite son histoire person-nelle scientifique. Côté chances, j’en repère trois quirelève en partie de la personnalité même de Robert

Ficheux. Tout d’abord la rencontre avec E. de Mar-tonne, en 1921 à l’âge de 23 ans, pour préparer lemémoire secondaire à un moment où il s’orientaitvers la géographie humaine sous la direction d’A.Demangeon. Ensuite le déclic de passion pour lesMonts Apuseni … „les trois plus belles années dema vie“. Enfin, mais tout aussi fortes, l’estime etl’amitié indéfectible que lui ont témoignées enretour des collègues géographes, la plupart membresde l’Académie, et ayant eu à cœur de reconnaitre enR. Ficheux un éminent géomorphologue qu’ils ontconsacré… deux fois académicien (1948 et 1991) –l’acte n’est pas banal! Côté malchances, les vio-lences de l’Histoire commandent. C’est d’abord ledéclanchement de la Seconde Guerre qui empêcheR. Ficheux de venir faire les derniers contrôles deterrain que lui avait demandés le „patron“; lemanuscrit de thèse, très avancé, reste en suspens; lacollection de photos disparait sous un bombarde-ment. Au sortir de la guerre, la Roumanie basculedans le bloc soviétique et R. Ficheux ne peut plusparcourir ses chères montagnes roumaines, les liensd’amitié restent mais doivent trouver d’acrobatiqueschemins pour continuer leurs échanges; cela durejusqu’en 1969 quand R. Ficheux peut revenir: il aalors 71 ans. L’après guerre c’est aussi le change-ment d’époque intellectuelle dans la société fran -çaise. L’horizon universitaire se ferme pour RobertFicheux, qui avait été pourtant professeur associé àl’Université de Cluj de 1935 à 1938. Désormais ilsera professeur de lycée, laissant un souvenir d’en-thousiasme auprès de ses élèves (Acta Geographica,1999); en outre la géographie physique n’est plus lamaitresse incontestée de la discipline, non plus quela géomorphologie dans la géographie physique. Il ya eu là une sorte de bifurcation qui, dans la pratiquea „enfermé“ R. Ficheux dans un horizon de l’entredeux guerres; il devra attendre les années 1990, lafin du système socialiste pour que la thèse, sensi-blement revisitée, soit publiée, grâce à l’aide essen-tielle de ses amis géographes roumains – au premier

Robert Ficheux, ou l’amour des paysages roumains*Violette ReyMembre d’honneur de l’Académie Roumaine

* Commémoration des 115 ans de Robert Ficheux, géographe(17 Mai 2013, Académie Roumaine)

8

rang desquels S. Dragomirescu, et de sa fille Ma -dame Bonin.

De la fameuse thèse sur les Monts Apuseni, de ladémarche et des résultats, plusieurs parmi vousseraient mieux placés pour en aborder le contenuprécis. Robert Ficheux était d’ailleurs très conscientdu caractère momentané et donc daté de sa contri-bution. Avec humour il se considérait „un peu fo -ssile… d’une ère qu’on pourrait appeler de Marto -nienne“2.

C’est pourquoi mon commentaire portera surl’histoire de notre discipline géographique vue à tra-vers sa thèse, lue plus d’un demi siècle après sa ges-tation. R. Ficheux a impressionné la communautépar l’exigence de mesure, la volonté de mesurer leplus systématiquement possible les altitudes et lestracés; ses profils longitudinaux de vallées et leursreplats sont restés célèbres, aussi bien dans sa fa -mille parce que les feuillets de papier millimétréenvahissaient le salon que chez ses collègues. Cegigantesque travail de mesure était la condition pouravancer dans ses hypothèses; il l’a réalisé avec lesmoyens les plus modestes, moyens qu’à l’heure desGPS on peine à imaginer, et qui ont fourni uneconnaissance mesurée exceptionnelle des ondula-tions de plaiuri et des pentes des vallées.

R. Ficheux a travaillé dans l’optique modélisa-trice et théorique initialement bâtie par W Davis(1899) sur les cycles d’érosion et l’eustatisme, etqu’avait reprise à son compte E. de Martonne danssa thèse sur les Alpes de Transylvanie (1903). DeMartonne d’ailleurs, pour tester les hypothèses encours, avait conçu un programme systématique dethèses sur l’ensemble des Carpates, dontmalheureuse ment seule celle de Robert Ficheux putaboutir.

Ce modèle d’investigation à partir d’un projet-programme en équipe, qui est devenu le standarddans la recherche actuelle, ne l’était pas encore à cemoment là, en particulier dans la démarche du va etvient entre hypothèses et théories qui passe obliga-toirement par le test du terrain. Au final, R. Ficheuxs’est retrouvé seul, et avec sur ses relevés non plusles 3 surfaces d’aplanissement canoniques du Maitre(surfaces de Boresco, de Rau Ses et de Gornovita),mais avec jusqu’à près „de deux douzaines deniveaux d’aplanissement“ (thèse p. 496) (en liaisonprincipalement avec les variations des niveaux debase pannonique, sans ignorer toutefois l’existencede mouvements tectoniques).

Mais après la Seconde Guerre dans un contextescientifique dont l’attention s’était déplacée vers lagéomorphologie dynamique, Robert Ficheux s’estre trouvé marginalisé; l’histoire des sciences abondeen cas de ce genre!

Reste un texte de thèse, connu de quelques spé-cialistes seulement, mais qui pourrait faire l’objetd’une nouvelle lecture vivante, parce que témoig -nage d’un vrai amour pour le paysage roumain etsource de possibles inspirations et débats renou-velés. R. Ficheux n’hésite pas à écrire sa passionpour ses chers Monts Apuseni cette citadellemontag neuse isolée et difficilement pénétrable,préférant cette appellation „plus typiquement rou-maine“ à celle de Monts Bihor; il n’hésite pas à écri-re son estime et son affection pour les habitants –les Moti, et la fierté avec laquelle il en acceptait letitre de „Moti français“. J’ai eu la chance tardive aucours de quelques visites rue du Banquier à Paris deprofiter du récit de ses souvenirs de terrain. Conteurmalicieux aux yeux pétillants, avec une mémoireremarquable, il savait aussi bien restituer la figuredu Maitre avec humour, que conter ses péripéties demarche avec le mulet dans le dédale des ruisseaux àla recherche des replats d’interfluves, ou l’affaire desa chute accidentelle dans le Someş Rece, ou l’ac-cueil dans les stâna et la mămăliga partagée avec lesbergers. Pour consacrer ainsi ses jeunes années à detelles pérégrinations qui étaient de véritables expé-ditions aventureuses3, puis surtout le reste de sa vieaux „aux vallées et aux aplanissements“ de seschères montagnes, fallait-il qu’il eut un vrai amourpour les lieux, leurs formes, leur poésie ; qu’il ait ététouché par la „beauté géodésique“ selon l’expres-sion de de Martonne lui-même4. Or, j’en ai retrouvél’expression vive dans la lecture de la thèse; passé lemoment de surprise face aux longues énumérations(que ne renierait pas un Georges Perec), la thèsepeut se lire aussi comme un roman et même unroman policier, une course poursuite et une traquedes replats, des coudes inattendus de rivière, destraces de capture ou de débris d’argiles et de caillou-tis témoins… (cf p. 291 le couloir d’Ocoliş, parexemple). Certains extraits pourraient même êtreutilisés dans une perspective toute contemporaine dedémarches sur les paysages.

On sait tous ici combien la traditionnelle maisfondamentale double pratique du terrain et de l’ana-lyse de paysage, si ancrée chez les géographes, s’estélargie et renouvelée: à la fois au plan théoriquedans la reconnaissance de l’ambivalence du terme –

9

„phénomène“ et tout autant „perception culturelle“,et au plan de la recherche-action avec tous les pro-grammes inspirés de „la convention européenne dupaysage“ (Florence, 2000). La question des relationspaysage-territoire-identité est devenue une questionvive de la recherche au-delà du seul cercle des géo-graphes. Si le hasard mettait de nos jours R. Ficheuxdans la situation de débuter une thèse dans des mon-tagnes de Roumanie, probablement travaillerait-ilcette question paysagère avec ardeur, et ce serait unautre „témoignage de son attachement profond à laTerre Roumaine“ (thèse p. 4). D’où l’intitulé decette intervention, qui n’est pas exempt de piège. Eneffet que veut dire „paysage roumain“? A l’heure decertaines exaspérations postmodernes et de la sus-picion de nationalisme xénophobe dès qu’un adjec-tif „national“ est utilisé, il faut accepter ce piège, aurisque de ne plus pouvoir rien nommer!

Enfin, puisque cette séance est aussi le reflet del’amitié profonde entre nos deux communautés géo-graphiques, j’ai le plaisir de faire référence à unautre anniversaire, celui des 40 ans de la revue„Espace Géographique“. Le numéro 1/2012 qui luiest consacré contient un article sur l’analyse lexi caledes titres et mots-clés pour la période 1972–2010:or, la Roumanie fait partie des 17 Etats individua-

lisés par leur fréquence particulièrement élevée decontribution; n’est-ce pas là une expression discrètemais solide de cette proximité scientifique amicale?

BibliographieFicheux R., 1996, Les Monts Apuseni, vallées et aplanisse-

ments, Ed. Academiei Române, 534 p.Acta Geographica, 1999, Centenaire du Professeur Robert

Ficheux (17 octobre 1998) nr. 117/bis, 66 pages.Guérin-Pace F., Saint-Julien T., Lau-Bignon A., 2012, Une

analyse lexicale des titres et mots-clés de l’Espace géographiquede 1972 à 2010, „Espace géographique“, nr. 1 p. 4–30.

Notes1 R. Ficheux, Témoignages géographiques franco-roumains,

conférence 1991 „Rev. Roumaine de Géographie“, tomes 43–44,1999.

2 R. Ficheux, 1991, op. cité.3 La région montagneuse, de peuplement roumain …et peut

être dace, n’était comme le reste de la Transylvanie incluse dans leterritoire de l’Etat Roumain que depuis 1918; aussi les tensionspolitiques et les contrôles douaniers ne manquaient pas, cf. thèsep. 2.

4 „Beauté géodésique“: expression que je viens de découvrirdans un texte de J.L. Tissier, Eviter l’ornière, dans le nr. de mars2013 de la revue „Europe“, consacré à l’écrivain (géographe)Julien Gracq.

10

Personalităţi ale culturii româneşti

Lucian Blaga a fost şagunist. Numele său aparepe locul 22 din „Tabla de onoare” cu cei 49 de aca-demicieni ai Liceului „Andrei Şaguna” de la Braşov.Amicii noştri spun că acesta ar fi fost motivul pentrucare am ţinut întotdeauna la Blaga, mai ales că el afost şi filosof.

Ce-i drept, după ce am citit mărturiile lui VasileBăncilă, căruia Blaga i-a dedicat lucrarea SpaţiulMioritic, despre anii petrecuţi de acesta la Braşov şiîn preajma Braşovului, pe „plaiurile săcelene” dincele şapte sate ale mocanilor, din care se trăgea şifamilia lui Băncilă, stabilită mai târziu în apropierede Balta Brăilei, pe unde îşi „iernau turmele”mocanii braşoveni porecliţi şi „trocari”, am începutsă am un fel de „viziune braşoveană” asupraspaţiului mioritic, cum o aveam şi asupra întregiilumi. Aceasta, până când mi-a fost dat să-l cunoscpe Constantin Noica. N-aş spune totuşi că m-amlepădat total de viziunea aceea, căci Noica însuşi,căruia nu-i plăceau „patriotismele locale”, m-aîndemnat, în anii de persecuţii comuniste, când eramtare descumpănit, să scriu cartea despre satul meu,despre Şcheii Braşovului, cum o fac toţi ardelenii,ca să am şi eu o plăcere şi să mă uit, căci vorba luiNoica: „se poate oricând şi mai rău”.

Spaţiul mioritic în viziune braşoveană, o spunastăzi, era un spaţiu montan, cum sunt şi plaiurilesăcelene, şi nu mai cred că l-ar fi inspirat pe tânărulBlaga, chiar dacă ar fi fost mare amator, ceea ce nus-a confirmat ulterior, de excursii montane. PeNoica îl interesa însă altceva la Blaga. Prin 1965, pecând visa la propriul său sistem filosofic, ziceadespre Blaga filosoful că a reuşit să-şi terminesistemul. Şi o spunea cu invidie, Blaga scăpând şi deobiş nuitele puşcării comuniste. Ceea ce nu în seamnăcă ar fi dus-o prea bine, dar cel puţin era împăcat cugândul, căci, spenglerian fiind, zicea că eracomunistă va dura o mie de ani.

Replica noastră a fost că Blaga nu şi-a terminatsistemul, care trebuia să fie pentadic, alcătuit adicădin cinci triade. Este altceva că, în cele din urmă, els-a mulţumit numai cu o structură tetradică, iaraceasta se potrivea întâmplător cu „dialectica în

patru timpi” a lui Noica. Ironia acestuia, cu a cincearoată la căruţă, nu mi-a plăcut, şi nu cred că i-ar fiplăcut nici lui Blaga, pe care îl ştiam că elaborase omulţime de clasificări pentadice.

Una dintre cele mai reuşite şi cele mai impor-tante se referă la mistere, ştiut fiind faptul că „mis-terul” era un concept fundamental pentru Blaga. Omărturiseşte el însuşi în Schiţa unei autoprezentărifilosofice. „Eu mi-am luat întâia oară sarcina săîncerc o determinare a rolului pe care această ideeîl are în construcţia cunoaşterii umane. Atât înEonul dogmatic, cât şi în Cunoaşterea luciferică m-amstrăduit să dau un fel de analiză logică, aproapematematică, a ideii de mister”. Această „precizieaproape matematică”, despre care vorbeşte înCunoaşterea luciferică, este pentadică: 1. Misterelelatente, 2. Misterele deschise, 3. Misterele atenuate,4. Misterele permanentizate şi 5. Misterele poten -ţate. „Conceptul «misterului», conchide Blaga,devine astfel conceptul central de care trebuie să seocupe teoria cunoaşterii”.

Era, desigur, interesantă remarca lui Noica, dupăcare structura tetradică a filosofiei lui Blaga eraasemănătoare cu tabela categoriilor lui Kant, adicăpatru grupe de câte trei categorii. Numai că Blagapornise de la cinci grupe şi doar se resemnase, ca săzicem aşa, la patru, iar între triadele lui, de exemplu:1. Orizont şi stil, 2. Spaţiul mioritic şi 3. Genezametaforei, nu se pot regăsi schemele dialectico-speculative: teză, antiteză şi sinteză, adoptate şi decătre Hegel, pentru care Blaga n-a dovedit niciodatăvreo afecţiune deosebită.

În orice caz, cu cinci sau cu patru componente,Noica îl admira pe Lucian Blaga pentru realizareasistemului, şi avea multă dreptate. Elaborarea de sis-teme filosofice face parte din specificul filosofieiromâneşti, care, după aprecierea lui Mircea Vul -cănescu, ajunsese între cele două Războaie Mon -diale, la faza superioară a construcţiilor sistematice.Filosofii noştri de „formula unu” sunt cei care aurealizat sisteme filosofice cuprinzătoare, dătătoarede seamă pentru cele mai importante probleme alefilosofiei, care sunt şi ale lumii în genere.

Afinităţi elective între Noica şi BlagaAcad. Alexandru SurduVicepreşedinte al Academiei Române

11

Noica era cuprins de o adevărată „neliniştemetafizică”, lucra în fiecare zi pe spetite, dupăexemplul lui Blaga, ca să-şi termine propriul săusistem. Şi trebuie să spunem c-a reuşit, chiar fără„resemnarea” lui Blaga, în 1981, cu şase ani înainteamorţii, la 72 de ani. Dacă trăia ca Blaga numai 66,rămânea fără sistem.

Oricum, Devenirea întru Fiinţă a lui Noica, înciuda metodologiei sale tetradice, este elaborată întrei părţi şi seamănă mai mult cu sistemul dialectico-speculativ al lui Hegel, cu toate că îl tot critică peHegel triadicul şi îl laudă pe Kant tetradicul.

Interesant este însă faptul că şi după elaborareasistemului său filosofic, Noica n-a încetat să fie unadmirator al lui Blaga şi al filosofiei acestuia. Cândi s-a oferit ocazia de a publica o lucrare în şase limbistrăine, cel puţin aşa ne-a relatat nouă, el le-ar fispus editorilor să-i publice lui Blaga un fel de rezu-mat al sistemului, care ar fi fost mai reprezentativpentru cultura română decât oricare dintre propriilesale lucrări. Să fi fost numai un semn al modestieisale? Evident că nu.

Aici mai trebuie adăugat însă ceva; şi anume, înlegătură cu relaţiile personale dintre Noica şi Blaga.Primul se tot lăuda că ar fi avut tăria de a nu fiprofesor, şi vorba lui Schopenhauer, de a devenifilosof de profesie, adică independent de oricerestricţii didactice. Realitatea n-a fost chiar aceasta,căci în tinereţe Noica a participat la un concurs pen-tru postul de conferenţiar, dar n-a reuşit. Din propri-ile sale relatări, rezultă că singurul din comisia deexa minare care l-a susţinut a fost Lucian Blaga. Or,Noica n-a uitat acest lucru niciodată. Publicareaunei lucrări rezumative a sistemului filosofic al luiBlaga ar fi fost un gest frumos de recunoştinţă.Numai că şi aici ar fi fost câteva probleme dis-cutabile, cel puţin dintr-o perspectivă postumă a luiBlaga.

Se ştie că Mircea Eliade i-a trimis lui Blaga oscrisoare din străinătate, în care îi spune că ar fi unmoment potrivit să-şi traducă şi să-şi publicelucrările, eventual în Franţa, căci prin Occident estela modă un fel de curent iraţionalist. Ceea ce l-aîntristat pe Blaga, care n-a făcut nicio încercare degenul acesta, nici când avea posibilităţi reale. Aşacă, nu ştim dacă i-ar fi plăcut încercarea lui Noica.În plus, cu ocazia prezentării rezumative a sistemu-lui filosofic al lui Blaga, Noica intenţiona, în ve -derea traducerii, dar şi pentru înţelegerea cititoruluidin vremea aceea, să „opereze” şi anumite „moder -

nizări terminologice”. Când am auzit însă despre ceera vorba, am protestat în numele lui Blaga, căciNoica voia să zică, în loc de „Marele Anonim”, fon-dul anonim, iar în loc de „cunoaşterea luciferică”,cunoaştere ştiinţifică! Protestul meu s-a doveditcorect, după relatările lui Dimitrie Vatamaniuc, unuldintre foştii studenţi ai lui Blaga. Aceasta, deoarecela seminarii studenţii îi cereau profesorului Blaga săle spună dacă Marele Anonim este Dumnezeu saunu. Şi Blaga, pe bună dreptate, se întrista.

Este însă demnă de reţinut remarca lui Noicadespre legătura filosofiei lui Blaga, a celei sistema -tice, fireşte, cu spiritul, ca să-i zicem aşa, culturiiromâneşti. A spus-o autorul Rostirii filosoficeromâneşti, acordându-i astfel lui Blaga locul întâi.

Dar Noica avea totuşi o tristeţe în legătură cufilosofia lui Blaga şi cu Blaga însuşi ca filosof şi caprofesor, mai ales după ce auzise de prestaţia deloclaudativă a cursurilor sale. Şi tot încerca să-igăsească scuze. Blaga îşi preda propriile sale creaţiifilosofice care, fiind atât de frumos scrise, trebuiaucitite, căci nu se făcea să le înveţe Blaga pe de rost!Şi, lucru curios pentru Noica, perseverent înaprecieri, începea să-i dea dreptate lui BogdanDuică, adversarul lui Blaga ca profesor. Lui BogdanDuică pe care, până atunci, ca mulţi alţii, îl depreciacu fiecare ocazie.

Eu, cel puţin, ştiindu-l pe Bogdan Duică şiîntreaga lui familie de cărturari braşoveni şişagunişti, până la Virgil Bogdan şi la nepotul aces-tuia, Mihai Bogdan, cu care am fost coleg, i-am luat

12

mereu apărarea, ştiind că „Buldogul”, cum i sespunea, chiar îl iubea pe Blaga şi îl aprecia şi ca poetşi ca filosof, dar nu ca profesor. Noica nu ne-acrezut, până când nu s-a convins el însuşi. Ce-idrept, nu ne-a crezut de dragul lui Blaga.

Spre anii din urmă, când la cabana lui Noica dela Păltiniş se perinda lumea mai ceva ca la Magla vit,avea o altă tristeţe, îl compătimea pe Blaga pentrulipsa de continuatori, de discipoli.

N-am vrut să-l supăr pe Noica, pe cel căruia îiziceam „profesor”, deşi n-a fost niciodată, dar puteasă fie cu sprijinul lui Blaga fireşte, spunându-i căprin mulţimea care îl înconjura pe atunci eu n-amvăzut niciun discipol, dar, întrucât filosofia lui Blagaera legată cu adevărat de cultura românească aşacum ne-a spus-o Noica, atunci, tradusă sau nu învreo altă limbă, era sortită să aibă urmaşi, chiar dacănu se arătau încă, pentru faptul că începuseră totuşisă-i pună câte-o floare pe lespedea mormântului dinLancrăm.

Au trecut mulţi ani de-atunci, cu bune şi cu rele,iar pe mine, cel puţin, nu m-a mirat deloc faptul căîn fiecare an primeam câte o invitaţie la sim-pozioanele „Lucian Blaga”, care se desfăşurau laCluj, la Sebeş şi chiar în Lancrăm, la care participausute de simpatizanţi, unii declarându-se chiar dis-cipoli ai lui Blaga. Mai spre zilele noastre însă, amparticipat la astfel de simpozioane anuale şi la TârguMureş.

Este demn de remarcat faptul că animatorul sim-pozioanelor „Lucian Blaga” de la Târgu Mureş, scri-itorul-filosof Eugeniu Nistor, cadru didactic la Uni-versitatea „Petru Maior”, devenise un adept alfilosofiei lui Blaga, datorită unei conferinţe a luiNoica, dar nu auzisem pe nimeni să fi devenit adeptal filosofiei lui Noica.

Ce-i drept, ca profesor la Facultatea de Filosofiea Universităţii din Bucureşti (1990–2007), ampredat câţiva ani şi cursuri de filosofie româneascăşi le-am acordat importanţa cuvenită, ca filosofi deformula unu, şi lui Blaga şi lui Noica, stimulândcâţiva studenţi să-şi facă lucrările de licenţă pe temefilosofice din sistemele acestora. Unii dintre aceştiaau devenit chiar cercetători specializaţi în filosofieromânească, domeniu considerat prioritar, la Institu-tul de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădu -lescu-Motru” al Academiei Române. Dar, aceştianu-l cunoscuseră pe Noica. Unde erau însă sutelesale de discipoli? Despre care ieşise şi vorba de hazcă „discipolii lui Noica sorb din votca Perestroica”.

Aceasta a fost situaţia până în anul 2009 – Cen-tenarul „Constantin Noica”. S-a constatat, cu

această ocazie, la Academia Română (căci Noicaeste membru post-mortem al acestei Academii), căînalta Instituţie n-a reuşit să publice opera lui Noica,aşa cum se face de regulă, o dată la 100 de ani, pen-tru fiecare „nemuritor”, deoarece n-a obţinut apro-barea de la unul dintre „discipolii” lui, care deţinecopyright-ul. Aceasta, probabil, ca să-l apropie, şi înaceastă privinţă, de Lucian Blaga, a cărui operă n-afost publicată de către Academia Română, la Cente-narul „Lucian Blaga” din 1995, din acelaşi motiv.

În locul operei lui Constantin Noica, pe pupitrulPrezidiului Academiei Române din Aula Magna ampus Opera lui Mihai Eminescu, desăvârşită în anulacela prin publicarea integrală a Caietelor Eminescu,pentru care s-a luptat Noica în ultimii săi ani deviaţă. Opera Poetului nostru Naţional, privită din„josul” Aulei, arăta ca o construcţie megaliticăimpunătoare. Ea ne-a amintit atunci de cele douăversuri eminesciene răzleţe, pe care le tot ziceaNoica la diferite ocazii: „Ca o spaimă împietrită,/Ca un vis încremenit”. Şi am înţeles atunci, nunumai cui i-e frică de Blaga şi de Noica, ci şi de ce!

Eu, nefiindu-mi frică de Blaga, am participat lamulte simpozioane, alături de alţi netemători, şi, înultimii ani, împreună cu actualul preşedinte al Aca -demiei Române, acad. Ionel-Valentin Vlad. Datorităbunăvoinţei Domniei Sale şi cu acordul fostuluipreşedinte al Academiei Române, acad. IonelHaiduc, am instituit chiar un Premiu al AcademieiRomâne „Lucian Blaga” pentru filosofie. În modfiresc, am avut ocaziunea să-l premiem şi pe scri-

13

itorul-filosof Eugeniu Nistor, pentru numeroaselesale cărţi şi studii despre filosofia lui Blaga, dar şipentru altceva care ţine mai mult de Noica decât deBlaga sau, la drept vorbind, de amândoi. Căci,datorită lui Eugeniu Nistor, care m-a dus cu maşinade la Sighişoara la Târgu Mureş, arătându-midealurile ondulatorii, cu adevărat mioritice din zonă,nu ca munţii din jurul Braşovului, am înţeles ceea cetrebuia să facem şi pentru Noica, simpozioanenaţionale cum sunt cele de la Târgu Mureş, darNoica nefiind adeptul spaţiului mioritic, ci al între -gului spaţiu românesc, să le facem de fiecare dată înalt oraş. Şi chiar aşa a început să fie, mai întâi laBraşov, cu şaguniştii, apoi la Iaşi, la Arad, laConstanţa şi la Timişoara. Că toate aceste sim-pozioane le-am făcut şi cu gândul la Lucian Blaga,am spus-o de fiecare dată. Aceasta a fost mâna

postumă, ca să-i zicem aşa, de ajutor a lui Blaga pen-tru Constantin Noica, pe care nu l-a uitat nici dinmormânt, şi nici nu putea să-l uite, fiindcă Noica l-a ridicat pe locul întâi în ierarhia filosofilor românide formula unu.

Din partea noastră, care nu facem asemenea ie -rarhizări, ne sunt la fel de dragi şi Blaga şi Noica.Nu ne temem de niciunul şi trecem cu aceeaşiplăcere de la unul la celălalt şi invers, chiar dacăn-au fost amândoi şagunişti şi n-a trăit niciunul pedealurile ondulatorii dintre Sighişoara şi TârguMureş.

Frica noastră este însă alta, că timpul tace şitrece, şi mai avem încă mult de lucru la Filosofiapentadică, la propriul nostru sistem filosofic, căcitare ar fi păcat să pierdem cursa de formula unu afilosofiei româneşti prin abandon.

Prin intrarea în vigoare, la 1 februarie 2014, anoului Cod penal (Legea nr. 286/2009) şi a nouluiCod de procedură penală (Legea nr. 135/2010),practic, seria marilor coduri se încheie şi, odată cuaceasta, ampla reformă legislativă aferentă ultimilor24 de ani. S-a realizat astfel o reformă juridică prinrecodificare, impusă cu precădere de efectele ruptu-rii majore intervenite la nivelul societăţii româneştidupă 1989, ca urmare a revenirii la democraţiareprezentativă, trecerii la economia de piaţă şi acce-derii ţării, în urma aderării la Uniunea Europeană, lasistemul juridic unional-european şi afirmării feno-menului mondializării, inclusiv la nivelul dreptului.

Discontinuitatea socială fundamentală a impusşi din perspectiva imaginarului colectiv o schimbarecare să fie considerată radicală, iar din altă perspec-tivă numai adoptarea unor noi coduri putea lăsa oasemenea impresie generală. Se poate afirma acumcă ultimele reglementări juridice majore adoptateanterior anului 1989, în spiritul vremurilor deatunci, au ieşit astfel din vigoare, refugiindu-se defi-nitiv în istorie.

În urma acestor evoluţii, noul sistem de dreptromânesc îşi desăvârşeşte edificiul legislativ, pur-tând marca post-modernităţii, exprimând exigenţelereceptării dreptului Uniunii Europene şi cerinţelemondializării în curs.

Urmează o etapă tot atât, dacă nu şi mai impor-tantă: cea a aplicării şi receptării primelor date pri-vind reacţiile vieţii reale la prevederile noilor regle-mentări juridice. Ele vor arăta modul în care con-cepţia şi dispoziţiile legislative respective au fostadaptate la particularităţile contextului social con-cret, imperfecţiunile (evidente) şi nevoia înlăturăriilor, inclusiv eventuale propuneri de îmbunătăţire (delege ferenda). Un rol deosebit îi va reveni, în acest

context, noii doctrine – de drept privat şi, respectiv,drept penal –, menite să ofere primele explicaţii teo-retice ale noului cadru legislativ şi să purceadă larealizarea primelor sinteze teoretice.

I. Elaborarea, adoptarea şi intrarea în vigoare aunui nou Cod penal şi a unui nou Cod de procedurăpenală reprezintă momente cardinale în evoluţialegislativă şi culturală a unui stat, ele evidenţiind înmod sintetic cele trei aspecte esenţiale ale uneiordini de drept: aspectul normativ ţinând de esenţalegislativă a reglementării, aspectul decizional evi-denţiat de manifestarea unei voinţe politice, într-unanumit loc şi timp istoric, şi aspectul instituţionalrelevat de cadrul general al evoluţiei economico-sociale, dar şi a doctrinei şi jurisprudenţei.

Aşa cum scria marele penalist român VintilăDongoroz, încă în anul 1932, orice codificare juri -dică (penală) presupune „o desăvârşită adaptare larealităţi şi deci o perfectă cunoaştere a acestora”.Din acest punct de vedere, profundele transformăriîn plan politic, social şi economic, suferite de socie-tatea românească în cele patru decenii şi jumătatecare au trecut de la adoptarea Codului penal învigoare, şi mai ales în perioada de după anul 1989,nu lasă loc de îndoială, cât priveşte inadecvareaacestuia din urmă la ordinea reală a societăţii româ-neşti. Pe de altă parte, această inadecvare nu consti-tuie ea însăşi, altfel decât par a crede iniţiatorii nou-lui cod – indiferent de culoarea lor politică – unargument suficient pentru trecerea la o nouă codifi-care. Din nou Vintilă Dongoroz: „E greu, e multprea greu, ca atunci când te găseşti în vălmăşagulorbitor şi asurzitor al evenimentelor ce se precipită,să poţi prinde aspectul şi tonalitatea exactă şicaracteristică a evenimentelor din care ele ţâşnesc

14

Noua legislaţie penalăNoua legislaţie penală în ecuaţia cercetării ştiinţifice* De la comentarii exegetice, la explicaţii sistematice ale dreptului penal românMircea Duţu**

*Alocuţiune susţinută la Conferinţa internaţională cu tema „Noua legislaţie penală – etapă importantă în dezvoltarea dreptului român“ (21 martie 2014, Amfiteatrul „Ion Heliade-Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române)

**Prof. univ. dr., directorul Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu“

15

şi care le alimentează ... E bine deci ca marile reforme,ca şi marile operaţiuni chirurgicale, să se facă larece, după ce febra a scăzut şi condiţiile de lucru audevenit prielnice”. Cu alte cuvinte, esenţială pentrureuşita unei noi codificări este surprinderea de cătrelegiuitor a noilor realităţi în parametrii stabili ai uneinoi ordini sociale.

Efortul iniţiatorilor de a se apropia de acest dezi-derat nu poate fi contestat. Aşa cum se ştie, pentruelaborarea proiectului noului cod penal a fost con-stituită în cadrul Ministerului Justiţiei o comisie for-mată din cadre didactice universitare, judecători,procurori, avocaţi, cu participarea reprezentanţilorConsiliului Legislativ, a unor renumiţi specialişti înmaterie, deopotrivă români şi străini, şi, nu în ulti-mul rând, cu concursul Institutului de Cercetări Juri-dice. Este de remarcat apoi şi faptul că pe parcursulurmat de noul Cod penal de la elaborarea proiectu-lui şi până la intrarea în vigoare, toate partidele poli-tice relevante au fost implicate în procesul decizieipolitice privind acest act normativ, astfel încât sepoate vorbi despre un anume consens suprapartiniccare ar trebui să situeze Codul deasupra luptei poli-tice de zi cu zi. Nu mai puţin însă, discuţiile prile-juite de recenta intrare în vigoare la 1 februarie aratăcă avem încă de a face în acest punct cu un dezide-rat destul de greu de atins.

Astfel stând lucrurile, faptul că unele caracteris-tici generale, precum încercarea de simplificare atextelor de incriminare, evitarea suprapunerilor întrediferitele incriminări şi evitarea suprapunerilor cutextele părţii generale şi reducerea limitelor depedeapsă prevăzute de lege pentru majoritateainfracţiunilor – o tendinţă generală pe plan europeanşi aflată în acord cu practica magistraţilor români –au fost prezentate aproape ca o veritabilă favorizarelegală a infractorului, trebuie privit în orice caz caun semnal de alarmă cât priveşte problema comuni-cării dintre cetăţean şi legiuitor, nu întâmplător pre-zentată drept una dintre problemele capitale aledreptului postmodern peste tot în lume. Pe de altăparte însă, simpla aliniere a legiuitorului român laaceste tendinţe europene nu reprezintă în niciun felgaranţia unei legiferări adecvate ordinii concrete asocietăţii româneşti contemporane. Limitele legalereduse ale pedepselor sunt fireşti pentru societăţibine aşezate în propria lor ordine. Însă, dacă esteadevărat că societatea românească mai are încă undrum lung de parcurs până la o asemenea bună aşe-zare, şi ţinând seama tocmai de doctrinele moderneprivind semnificaţia şi scopul pedepsei, poate nu ar

fi fost rău ca legiuitorul român să fi reflectat maiatent la cuvintele lui Hegel: „Când societatea esteîncă şovăitoare în sine, trebuie prevăzute exemplepe calea pedepselor, căci pedeapsa este ea însăşi unexemplu în faţa exemplului crimei. Când însă socie-tatea este consolidată în sine, primejdia crimei esteatât de slabă, încât şi suprimarea ei trebuie săurmeze aceeaşi măsură. Pedepsele aspre nu sunt,aşadar, în şi pentru sine ceva nedrept, ci ele stau înraport cu situaţia vremii”.

Aşa cum se precizează în Expunerea de motive,în elaborarea proiectului s-a urmărit pe de o parte,valorificarea tradiţiei legislaţiei penale române, iarpe de altă parte racordarea la curentele de reglemen-tare actuale ale unor sisteme juridice de referinţă îndreptul penal european. Faţă de noua poziţie aRomâniei, ca stat membru al Uniunii Europene, pre-cum şi în contextul mai larg al mondializării şi glo-balizării tot mai accentuate şi pe plan juridic, nece-sitatea sincronizării nu poate fi contestată, aşa cum,pentru a-l cita din nou pe Vintilă Dongoroz: „Nimicnu-i mai periculos pentru ordinea juridică decâtruperea brutală a oricăror legături cu trecutul.Există în orice grup social acest fond static, creat detradiţie, pe care legea penală nu l-ar putea nesocoti,fără a risca să apară ca nedreaptă, arbitrară şi tira-nică, încât pierzându-şi prestigiul să nu-şi piardă şieficacitatea”. Însă, este mult mai uşor a afirma nece-sitatea dublei sincronizări a codificării cu trecutul(naţional) şi prezentul (european), decât a realiza cuadevărat un cod penal care, potrivit aceluiaşi VintilăDongoroz, să reprezinte „cu adevărat expresia unuisistem de drept penal”.

Iniţiatorii noului Cod penal au afirmat că învalorificarea tradiţiei legislaţiei noastre penale, s-apornit de la prevederile Codului penal din 1936,multe dintre ele menţinute şi de Codul penal din1968, prevederi având în linii mari acelaşi substratgerman şi italian, precum astăzi reglementărilepenale cu cea mai largă influenţă în dreptul euro-pean, însă au fost, în egală măsură, păstrate şi o seriede instituţii specifice Codului din 1968, care şi-audovedit funcţionalitatea (spre exemplu, a fost men-ţinută participaţia improprie, deşi majoritatea legi-slaţiilor operează în aceste ipoteze cu instituţia auto-rului mediat). Sunt însă aceste două seturi concep-tuale compatibile, astfel încât rezultatul final săpoată fi cu adevărat expresia unui sistem, iar nu aunei compilaţii?

Răspunsul la această întrebare, ca şi la altele numai puţin importante (precum ar fi compatibilitateadintre substratul teoretic al vechilor şi noilor regle-mentări, care nu urmează neapărat şi întru totul cri-teriul politic-naţional), urmează să fie aflat în aniicare vor urma, prin eforturile conjugate ale ştiinţeidreptului, doctrinei juridice şi jurisprudenţei. La fel,tot anii următori vor arăta în ce măsură elementelede noutate aduse de noul Cod de procedură penalăpe linia protecţiei drepturilor persoanelor implicateîn procesul penal (cu deosebire ale învinuitului şiinculpatului), inclusiv prin introducerea unor noicategorii (precum cea a suspectului), vor puteacoexista cu menţinerea liniei inchizitoriale severe,caracteristică vechii reglementări, ori dacă modifi-cările operate în materia gradelor de jurisdicţie şi acompetenţelor instanţelor judecătoreşti vor contri-bui la realizarea scopurilor principale al reglementă-rii, constând pe de o parte, în optimizarea tehnică afuncţionării justiţiei penale, iar pe de altă parte înrestabilirea încrederii societăţii în realizarea de cătrestat prin intermediul procesului penal a funcţieidreptului penal însuşi: reafirmarea ordinii sociale caatare, în pofida negării ei simbolice prin săvârşireade infracţiuni.

În acelaşi timp, a crede că „elaborarea” unui nouCod penal, ori a unui nou Cod de procedură penalăar aduce un surplus suficient de securitate juridică,obiectivul prioritar al oricărui demers de acest geneste o iluzie. Un cod, indiferent care ar fi talentulcelui care îl concepe, nu este decât un instrument deasamblare a dispoziţiilor disparate. El nu opreşte, însine, cursul timpului, nici tendinţa puterilor publicede a multiplica şi diversifica textele legale. Dacă unapel ar trebui lansat în acest context, acela ar trebuifăcut la înţelepciunea legiuitorului, care să conştien-tizeze că legea nu este un simplu act de putere, ciunul de justiţie, de înţelepciune şi de raţiune. Seimpune, înainte de toate, o permanentă actualizare acunoştinţelor, în ceea ce priveşte noutăţile legisla -tive. Şi aceasta, deoarece, dacă în privinţa unei insti-tuţii noi, este posibil să i se aprecieze avantajelestrict din punct de vedere teoretic, acelaşi lucru nuse poate spune şi în privinţa inconvenientelor, pecare practica singură le poate descoperi. Pe scurt, să-şiamintească faptul că legea trebuie să fie îndelungplămădită, cuvintele textului său trebuie alese cugrijă, iar în ceea ce priveşte aplicarea normei, seimpune stabilirea unei marje de timp suficientă pen-tru a i se putea efectua o evaluare cât mai completăcu putinţă a meritelor şi a slăbiciunilor sale.

Dacă ar mai fi trăit la 31 ianuarie 2014, VintilăDongoroz ar fi repetat poate ceea ce scrisese deja în1932: „Departe de noi gândul de a susţine că legilepenale actuale ar fi desăvârşite (...) dimpotrivă, cre-dem că între aceste legi şi realităţi există o adâncănepotrivire şi că, mai curând sau mai târziu, un noudrept penal, adecvat acestor realităţi, va lua loculdreptului penal pozitiv care ne guvernează astăzi.Socotim însă că momentul de faţă nu este prielnicelaborării acestui nou drept penal”. Din 1 februarie2014 însă, doctrina şi jurisprudenţa din Româniatrebuie să se raporteze la dictonul invocat şi deHegel în Principiile filosofiei dreptului: hic Rhodus,hic saltus. Iar pentru ca saltul să nu fie în gol, poatechiar fatal, rolul ştiinţei dreptului (penal) va fi cusiguranţă mult mai important decât atât cât doctrinaşi jurisprudenţa par a fi dispuse astăzi să admită.

II. Potrivit lui Cicero, un bun jurisconsult, însensul complex, antic, autentic al termenului tre buiesă ştie „respondere, cavere, agere”, adică să răs -pundă, să fie precaut şi să acţioneze. Mutatis mutan-dis, doctrina ca operă şi creaţie a sa, ca obiect al cer-cetării ştiinţifice în perspectiva timpurilor post-moderne, cu titlu de reacţie la noile date ale recodi-ficării e nevoită să ofere un răspuns adecvat, supusunor atari exigenţe. Cu caracter preliminar, să preci-zăm că orice codificare şi mai ales o recodificaregăseşte în concluziile doctrinei repere şi premisefundamentale pentru realizarea sa. Să ne amintim, înacest sens, ca simplu, dar semnificativ exemplu căplanul general al Codului penal francez din 1810 afost foarte asemănător celui reţinut de Muyrat deVouglans pentru expunerea reglementărilor dreptu-lui penal în lucrarea sa Les lois criminelles de Francesuivant leur ordre natural (1802), unde diviza mate-ria în trei părţi: „despre crime şi despre pedepse”(corespunzătoare conţinutului primei părţi a Coduluipenal), „diferitele specii de crime” („dreptul penalspecial”, adică ceea ce făcea obiectul cărţilor a douaşi următoare din acesta) şi „despre instrucţiuneapenală în general” (căreia îi corespundea viitorulCod de instrucţie criminală).

Odată adoptate şi intrate în vigoare, Codul penalşi Codul de procedură penală fac obiectul, mai întâi,al unei exegeze febrile, cu caracter preponderent uti-litarist, de informare primară şi pentru explicareaimediată, iar apoi şi al unor analize tot mai pro -funde, tinzând spre sinteze. Numai că orice codcuprinde reguli acceptate de societate la un anumitmoment al istoriei sale, iar viaţa socio-economică16

17

evoluează neîncetat, cere şi obţine noi reglementări,dar legiuitorul nu este preocupat şi/sau nu reuşeşteîntotdeauna să menţină coerenţa originală şi iniţială acodurilor sale. În acest context, numeroase regulipenale se dezvoltă în afara lor, în legi penale spe -ciale, ori prin acte normative care cuprind şi dispozi-ţii penale. Apare în acest fel absolut necesar ca spe-cialiştii să treacă în demersul lor dincolo de paginilecodurilor, la nivelul întregului corpus de reglemen-tări penale, mai mult sau mai puţin structurat saubine sistematizat, să ţină pasul cu dinamica şi ritmulreglementării, pentru a putea desprinde reguli şi fun-damente comune tuturor normelor penale, pe caleamarilor principii („elemente magnifice pentru opiniidiscutabile” – Ripert – , ori „sinonime cu un punct deînceput, dar au existat principii care nu au dat naş-tere la nimic” – Condillac) şi a teoriilor ge nerale.

Revenind la paradigma ciceroniană şi schim-bând ceea ce e de schimbat, orice doctrină, inclusivcea penală trebuie să îndeplinească, mai întâi, ofuncţie de „respondere”, de a răspunde, de a oferirăspunsuri la necunoscutele noii reglementări adop-tate, aflată în permanentă mişcare şi exprimare acondiţiilor socio-juridice de existenţă şi manifestare.Ea rămâne, astfel, înainte de toate, păstrătoareacunoştinţelor dreptului, „gardianul templului său”.Mai ales de provenienţă profesorală, doctrina estesingura care poate să ridice în mod clar toate pro-blemele care apasă dreptul penal şi capabilă săaducă soluţii acestora. Şi aceasta cu atât mai mult cucât, practicienii nu sunt preocupaţi decât de dificul-tăţile punctuale ivite în activitatea concretă, iarlegiuitorul, uneori profan în materie şi mânat devalul evoluţiilor sociale generale, ignoră adesea ase-menea aspecte. De aceea, orice veritabilă problemăde drept, indiferent de natura sa, presupune, spre oautentică soluţionare, intervenţia specialistului, adoctrinarului specializat şi competent, iar cel maiimportant, implicarea cercetării ştiinţifice.

Şi dacă doctrina rămâne şi este recunoscutădrept autoritatea care deţine „cheia” cunoaşteriireglementării juridice, ea favorizează, difuzânddreptul şi interpretarea sa, un răspuns de calitate dinpartea tuturor celor chemaţi să aplice norma juridicăşi prin aceasta contribuie major la realizarea ordiniide drept.

Este rolul cel mai puţin controversat al doctrineişi, în ciuda unei anumite crize a sa în ultimele dece-nii, ea rămâne referinţa ultimă în materie de teoriejuridică. Din perspectiva impactului, prezentând osimplă autoritate morală, fără puterea de a se im -

pune altfel, doctrina penală a ajuns la un rol oare-cum precar, în sensul juridic al termenului. Ea nu-şipoate impune concluziile decât prin logica sa şi tre-buie să rămână în permanenţă atentă la evoluţiiledreptului, dinamica izvoarelor şi atitudinea autorilorsăi. În orice caz, legătura dreptului cu doctrina, într-oecuaţie specială şi cu un balans reciproc, îi permiteo oarecare acomodare şi păstrare a ritmului deveni-rilor sociale. Doctrina penală poartă, în această pri-vinţă, anumite particularităţi. Evoluţia criminalităţii,întotdeauna mai inventivă, o constrânge să nu seconcentreze prea mult la ceea ce a acumulat şi expri-mat deja şi să se preocupe mai ales de adaptarea şireflectarea în permanenţă a noului şi implicaţiilorsale juridico-penale.

Tot aşa, libertăţile, domeniul de intervenţie prio-ritar al dreptului penal fac obiectul unor concepţiiaflate în permanent proces de renovare, în funcţie deevoluţia opţiunilor politice ale societăţii în aceastăprivinţă. Aşadar, dreptul penal se mişcă, schimbă,autorii îşi adaptează abordările şi teoriile.

În plus, una dintre calităţile cele mai apreciate aleunui jurist rămâne prudenţa, legătura permanentă cutradiţia, cu principiile deja afirmate şi verificate înacţiunea lor şi efortul de a prevedea posibilele trans-formări şi posibilele evoluţii. Această înţelep ciuneavizată este datorată, înainte de toate, doctrinei.

Referitor la agere (a duce, a acţiona) trebuie sărecunoaştem că doctrina penalistă îşi păstrează încăo anumită influenţă, iar fiind prezentă este, deci,incontestabilă. Nimeni nu poate nega nici măcarastăzi, când fiecare jurist, mai precis titular al uneidiplome de licenţă în drept se consideră posibil„doctrinar”, marea valoare persuasivă a unui argu-ment raţional şi subtil, mai ales dacă se înscrieîntr-un seducător expozeu dogmatic, venit din par-tea unei personalităţi care se bucură de o anumităautoritate ştiinţifică. Doctrina se impune astfel prinraţiunea sa, iar prin puterea retorică şi logica puter-nică întotdeauna ataşate va continua să influenţezedezvoltarea şi practica dreptului penal.

III. Adoptarea şi intrarea în vigoare de noi coduriau fost urmate, de fiecare dată, începând cu secolulal XIX-lea de o perioadă de analiză a textelor, însensul explicitării semnificaţiilor şi precizării conţi-nutului lor. Astfel, aceste preocupări au generat, dinperspectivă istorică, mai întâi, Şcoala exegeticăfranceză, care a dezvoltat metode menite studiului şiaplicării textelor codificate, iar spre sfârşitul veacu-lui al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea juri-

ştii americani pretindeau, la rândul lor, să deducăprincipii abstracte din analiza câtorva hotărâri alejurisdicţiilor superioare selectate cu grijă şi conside-rate ca reprezentative.

Desigur, nu în toate situaţiile era vorba de o sim-plă lectură literară ori de a extrage numai consecin-ţele practice pentru cazuri de speţă; adesea, comen-tariile exegetice se prelungeau prin formularea şiexprimarea de principii, care transcendeau textelorlegale şi reprezentau uneori veritabile construcţiisavante, practicând în acest scop o metodă pe jumă-tate exegetică, pe jumătate dogmatică, astfel spusacţionând pe tărâmul sintezei. În aceste situaţii, per-spectiva exegetică era eclipsată în spatele preocupă-rii de a construi dreptul. De altfel, exegeza s-a mani-festat ulterior, cunoscând perioade de intensificareîn anii imediat următori recodificărilor, ca un modeldisponibil de analiză a textelor de drept pozitiv, culimitele sale intrinseci, ori ca un punct de plecareîntr-un demers mai complex, marcat apoi de o abor-dare sintetică şi sistematică a dreptului, cunoscând oilustrare majoră prin modelul german al sfârşituluide secol XIX şi început de veac XX.

Fără îndoială, exegeza caută şi astăzi să identificemijloacele de cunoaştere şi să difuzeze, în fiecareetapă a aplicării lor, semnificaţiile literei şi spirituluicodurilor. Ea cuprinde patru faze independente:

- un tip de prezentare a textelor legale – repeti-ţia;

- un tip de interpretare iniţială a codurilor şi, prinextensie, a oricărui corpus de reglementări juridice –căutarea intenţiei autorului legii;

- un tip de reprezentare a modalităţilor de apli-care a dreptului, având în vedere raţionamente carepleacă de la textele-sursă – silogismul;

- o concepţie simplificatoare a activităţii ştiinţi-fice – formularea de principii.

În această ultimă privinţă, exegeza se reduce ladeterminarea sensului enunţurilor legii, spre a extragereguli generale şi reprezintă o primă formă de siste-matizare a articolelor codului, în scop practic, ştiin-ţific şi pedagogic. Pe acest din urmă plan ea iniţiazăpe studiosus iuris în „căutarea principiilor careconstituie ştiinţa”, conferindu-i mijloace de a re -zolva el însuşi diversele probleme care apar în per-manenţă.

Concepţia principiilor care apare şi înfloreşte înveacul al XIX-lea se diferenţiază major de doctrinadreptului natural din secolele precedente, prin aceeacă, în cazul său, juristul nu mai căuta principiileîntr-un drept natural situat deasupra legilor pozitive,

ci în textele codurilor şi ale legilor. Acestea suntconsiderate astfel ca inerente dreptului, şi nu trans-cendente; o atare inerenţă lasă impresia de neutrali-tate axiologică în măsura în care autorii, enunţândprincipii, ar descrie lucruri din exteriorul lor, darpreexistând în textele oficiale, solemne. Idee clarexprimată, de pildă, de italianul Matteo Pescatore lasfârşitul veacului al XIX-lea în termeni sugestivi;invocând existenţa „logicii dreptului, ştiinţa juri -dică”, purtătoare a unei funcţii „pur exemplificativeşi nu creative”, în măsura în care „ea trebuie sătragă consecinţele din propoziţii care nu sunt pusede ştiinţa înseşi, ci exclusiv de legiuitor”. Conside-rând că „forma dreptului este o regulă certă”, seimpune a recurge la raţiune, la ratio legis: raţiuneaeste un proces logic, care presupune un principiu şideducerea tuturor consecinţelor aferente. Abordareaexegetică a dreptului tinde să conceapă codurile caun ansamblu perfect, complet, cel puţin pentru oprimă perioadă; ca urmare, atitudinea promovată deea este aceea de a repeta, parafraza ori de a expuneşi de a comenta conţinutul în ordinea articolelor.Totul are loc, în aşa fel, încât activitatea de con-strucţie ştiinţifică asupra dreptului s-ar fi epuizatodată cu actul de codificare, iar cercetătorii nu armai putea avea nimic de adăugat.

Se consideră că din moment ce textul juridic eclar, nu există loc de interpretare: interpretatio ces-sat in claris! Numai o eventuală dificultate poatejustifica un atare act. Pentru a desprinde sensulreglementării se caută, înainte de toate, intenţia celuicare a edictat-o. Odată aceasta relevată, se recurge laraţionamentele logice, esenţialmente deductive,ajungându-se la concluzii apreciate drept certe şiirefutabile. După ce au fost corect interpretate arti-colele codului, totul devine clar, astfel că nu mai evorba decât de a arăta legătura dintre norme şi atrage consecinţele ce se impun. Într-o atare perspec-tivă, juristul pur devine un veritabil geometru!

În fine, metoda exegetică este asociată raţiona-mentului silogistic. Oamenii de drept l-au adoptat şiadaptat progresiv, considerând că prin caracterul săuformal, precis şi constrângător poate constitui oarmă eficientă împotriva arbitrariului judecătorului,în special în materie penală. Sunt bine cunoscute, înacest sens, consideraţiile unui Cesare Di Beccaria,de la mijlocul veacului al XIX-lea.

Această construcţie schematico-raţională ametodei exegetice şi-a găsit completarea şi prelun-girea printr-o abordare de sinteză, promovată maiales prin viziunea dogmatică propusă în Franţa, pen-18

19

tru dreptul civil, de Aubry şi Rau, şi cultivată pelarg, inclusiv în privinţa penalului de Şcoala juri dicăgermană.

Astfel, s-au creat condiţiile construirii unei şti -inţe a dreptului al cărei aparat conceptual şi meto-dologic nu sunt incluse în conceptele utilizate delegiuitor. Ideea subadiacentă era aceea că fiecarepopor are dreptul său (civil) particular şi poate e x -ista o modalitate comună de a-l cerceta şi analiza.Altfel spus, nu ar exista „drepturi”, ci o ştiinţă adreptului. Acesteia i-ar reveni rolul de a căuta, găsişi propune noi metode de sistematizare, generali -zare, conceptualizare şi interpretare a normelor juri-dice. Aşa se face că ştiinţa juridică germană a ajunssă substituie formalizării logico-deductive a exege-ţilor francezi, un spirit de sistematizare şi o perspec-tivă de sinteză asupra dreptului. Acest nou curent,revoluţionar la timpul lui (secolul al XIX-lea) şi pro-movat de Şcoala istorică germană, avea să-şigăsească expresia cea mai elocventă la Pandectişti şiîn opera lui Rudolf von Ihering (1818–1892).

Cu asemenea premise şi în urma unor evoluţiiîndelungate, efortul de sinteză contemporan înmaterie a devenit tot mai complex, implicând opera-ţiuni specifice de observare a „realităţii juridice”,urmate de o fază inductivă menită să ajungă la for-mularea de sinteze ori de opere de sistematizare şigeneralizare. Din punct de vedere tehnic, aceastapoate presupune şi formularea de principii şi reguligenerale ale dreptului penal, în cazul nostru, ori înmaterii date, completate cu structurarea de teorii oriteorii generale. Decantarea de principii şi elaborareade teorii permit, pe de o parte, dezvoltarea de dis-cursuri explicative complexe, iar pe de alta, rezolva-rea cazurilor particulare, prin intermediul raţiona-mentelor deductive. Numai graţie parcurgerii aces-tor etape de deducţie, inducţie, analiză şi sintezăefortul creator nu se reduce la un efect aplicativ, ciorientează, într-un anumit fel, sistemul juridic, iarastfel dogmatica, prin sinteză, îşi poate aroga statu-tul de ştiinţă.

IV. Aceste consideraţii sunt valabile şi în privinţaevoluţiei doctrinei penaliste româneşti. Astfel, de laadoptarea şi intrarea în vigoare a Codului penal şi aCodului de procedură penală din 1865 a trebuit sătreacă aproape o jumătate de veac până la apariţiaprimei sinteze teoretice semnificative în materie,reprezentată de Cursul de drept penal şi procedurăpenală (în trei volume, 1912) al prof. Ioan Tanovi-ceanu (1856–1917), membru corespondent al Aca-demiei Române, şi 59 de ani până la publicarea pri-

mului tratat, realizat pornindu-se tot de la aceastălucrare, respectiv Tratatul de drept şi procedurăpenală (în cinci volume, Bucureşti, 1924–1927), cudezvoltări şi completări ale doctrinei de V. Dongo-roz, referinţe la legislaţia din Bucovina şi Ardeal deC. Chiseliţă şi St. Laday şi jurisprudenţă de E.A.Decuseară. Apoi, materia dreptului penal a formatobiectul unor lucrări de sinteză, mai ales cu destina-ţie de cursuri/manuale universitare, consacrate fiedreptului substanţial, fie celui procesual.

Codul penal din 1937 s-a bucurat mai ales de oabordare exegetică prin lucrarea (colectivă) Codulpenal adnotat (trei volume, 1936–1937), poate şisub presiunea evenimentelor epocii istorice, elabo-rarea de mari sinteze neputând avea loc. O situaţieasemănătoare au cunoscut şi Codul penal şi Codulde procedură penală din 1969, dar într-o tratare maiamplă şi mai profundă, chiar dacă tot dintr-o per-spectivă preponderent exegetică, prin Explicaţii teo-retice ale codului penal român (patru volume,1969–1972) şi Explicaţii teoretice ale Codului deprocedură penală (două volume, 1975) ori Codulpenal adnotat (două volume, 1977). Această prac -tică a unei analize exegetice, prin comentarii pe arti-cole a noilor coduri se perpetuează şi în prezent,deopotrivă prin Explicaţiile preliminare ale nouluiCod penal (două volume, 2010–2013) şi preconi zateExplicaţii teoretice ale noului Cod penal.

Desigur, între Explicaţiile teoretice... din 1969–1975, coordonate de prof. V. Dongoroz şi Explica-ţiile teoretice... (post-2010), se manifestă o puter -nică legătură de continuitate, dar cu elemente dediferenţiere impuse deopotrivă de particularităţilerecodificărilor aferente (din 1969 şi, respectiv,2014) şi evoluţiile înregistrate la nivelul cadruluiideatico-conceptual în materie. Ambele repere aledezvoltării şi manifestării doctrinei juridice româ-neşti sunt opera cercetării ştiinţifice efectuate încadrul Institutului de Cercetări Juridice şi trebuieanalizate ca atare.

Ele poartă valoarea unor veritabile „sintezeexplicative”, care adaugă contribuţii concrete la ela-borarea anteproiectelor codurilor în cauză, ce aimplicat un amplu proces de recodificare creatoare,şi poate lucrul cel mai important exprimă concepţiaşi viziunea de ansamblu care susţine şi configureazăîntregul edificiu normativ penal.

Aceste două sinteze teoretice de referinţă consti-tuie, în acelaşi timp, expresia a două curente impor-tante de gândire a dreptului, care au dominat şidomină parţial peisajul ştiinţifico-academic româ-nesc postbelic, iar o privire a lor în oglindă poate fi

20

în măsură a ne oferi o imagine asupra felului în carese impune a fi continuat demersul Institutului deCercetări Juridice de a (re)configura doctrina penalăromânească, în parametrii cercetării ştiinţifice fun-damentale.

Explicaţiile teoretice (1969–1972) reprezintăpunctul final, post-recodificare al unei construcţiirealizate deopotrivă în plan teoretic şi în cel al drep-tului pozitiv al sectorului de drept penal şi drept pro-cesual penal al Institutului sub coordonarea profeso-rului Vintilă Dongoroz, pe durata unui deceniu şijumătate. Tezele sale reprezentative, în dinamica lor,au fost expuse în lucrări, precum monografia pri-vind Infracţiunile contra avutului obştesc (1963),ori studiul despre Raportul între conţinutul social-politic şi conţinutul normativ al dreptului penal dinRS România (1965) şi degajă metoda asumată învederea elaborării viitoarei legislaţii penale: aceeade a raporta dreptul penal pozitiv existent la identi-tatea normativă a societăţii căreia acesta îi aparţinea,explicând teoretic instituţiile sale ca unele ale unuidrept penal acţionând într-o societate dată (socia -listă).

O atare abordare ţinea seama, pe de o parte, decoexistenţa dreptului penal din 1936 cu numeroa selelegi penale modificatoare şi completatoare adoptatecu precădere în perioadele excepţionale – aferentedictaturilor regală şi militară, situaţiei de război, pre-cum şi primilor ani de „democraţie populară” –, iar,pe de alta, de apartenenţa aceluiaşi cod penal la osocietate capitalistă cu formele statului de drept potri-vite standardelor moderne ale timpului respectiv.

O asemenea contradicţie nu-şi putea găsi soluţiaprin simpla resistematizare, recodificare a „dreptu-lui constant”, fiind imposibilă realizarea din frag-mente disparate şi contradictorii de reglementări,aparţinătoare mai multor drepturi penale, a unui sis-tem nou, de „drept socialist”. În acest sens, un roldeosebit în explicarea impasului şi identificareasoluţiei l-au avut studiile şi cercetările care au arătatnecesitatea înfăptuirii unei noi reforme penale caresă exprime o codificare menită să reprezinte, cumscria Vintilă Dogoroz, „expresia unui sistem dedrept penal”.

De bună seamă, acel sistem de drept penal eraunul „socialist”, iar acest lucru nu reieşea numai dinabundenţa formulărilor cu tentă ideologică în scrie-rile vremii, ci şi din explicaţia teoretică cu precă derea părţii speciale din codul penal.

Este însă uşor de remarcat faptul că alternati veleprincipale la aceste explicaţii – lăsând la o parte

aspectele astăzi iritante, dar din punct de vedere sub-stanţial irelevante ţinând de terminologia folosită –nu erau prea numeroase: fie explicarea dreptuluipenal pozitiv al acelui timp în termenii explicaţiilorunui drept penal sit venia verbo burghez (aşadar, oştiinţă a dreptului penal care îşi propunea negarearealităţilor politice ale timpului său), fie renunţareatotală la explicaţia teoretică a dreptului penal socia-list ca drept al unei societăţi şi identificarea lui cuordinea unor reguli constrângătoare impuse uneisocietăţi (prin urmare, renunţarea în mod deschis lapracticarea ştiinţei dreptului într-o societate din caredreptul ar fi fost considerat absent, deşi el era edic-tat şi aplicat de către structurile politice într-un modrelativ constant, fiind în linii mari acceptat de cătresocietatea însăşi pe durata mai multor decenii). Aşastând lucrurile, soluţia adoptată de către teoreticieniiInstitutului era singura care ar fi putut oferi o ima -gine pe cât posibil fidelă a singurului drept penalpozitiv al societăţii româneşti la vremea respectivă,în condiţiile în care era limpede că nu ştiinţa juri dicăera cea care purta responsabilitatea politică pentruexistenţa acestui drept şi pentru disfuncţionalităţilefundamentale ale societăţii socialiste multilateraldezvoltate, în special pentru lipsa corespondenţeiîntre realitatea socială şi termenii în care aceastărealitate trebuia prezentată.

Faptul că savanţii Institutului au proclamat, peurmele celebrului Cuvînt înainte al revistei „Studiişi Cercetări Juridice” din 1956, necesitatea uneidiferenţieri între aspectele politice ale ştiinţei drep-tului (ţinând de orânduirea socială, pe atunci socia-listă) şi cele tehnice, independente de regimul poli-tic şi ridicate la rangul unor „constante ale dreptu-lui” – accentuate mai ales în materia părţii generale,precum şi în partea specială în domeniul incrimină-rilor tratate de obicei ca aşa-numite delicte naturaleprecum omorul, violul ori furtul, cu consecinţadiminuării în egală măsură a rolului jucat de ele-mentul politic în explicarea teoretică a acestor incri-minări – a creat impresia existenţei unui domeniu aldreptului (penal), a cărui explicaţie teoretică ar fiindependentă de cea a societăţii însăşi. În realitate,„constantele dreptului” nu puteau fi explicate decâtca elemente comune ale ordinilor unor societăţi bur-gheze şi socialiste ca ordini ale unor societăţimoderne, astfel că explicarea dreptului penal (socia-list) român presupunea în mod logic explicarea teo-retică generală a dreptului unei societăţi moderne –o explicaţie nu doar prin excelenţă abstractă, ci şigreu de realizat în termeni teoretici, câtă vreme

21

libertatea de exprimare ştiinţifică era limitată deimperativul politic al explicării societăţii în termeniiideologici ai marxism-leninismului oficial. Deaceea, sistemul explicaţiilor teoretice ale dreptuluipenal român in concreto nu putea fi explicat elînsuşi ca un sistem raţional al unei teorii a dreptuluipenal modern socialist român, ci putea fi numai sis-temul propriu al sistematizatorului însuşi. Pe scurt,autoritatea lui Vintilă Dongoroz însuşi, precum şicaracterul intrinsec sistematic al gândirii dongoro-ziene, transmise mai departe prin formarea uneişcoli de gândire în cadrul sectorului de drept penalal Institutului, sunt cele care au susţinut Explicaţiileteoretice ale Codului penal român ca primă ref erinţăa doctrinei penale româneşti în ultimele două dece-nii şi jumătate ale socialismului real existent înRomânia.

La distanţă de patru decenii, Explicaţiile teore -tice ale noului Cod penal român oferă imaginea uneiconstrucţii de cu totul altă factură. Locul exprimări-lor concise şi al severităţii caracteristice unui textfără note de subsol a fost luat de prezentări labo-rioase a multitudinii de opinii divergente într-o ches -tiune sau alta, iar concluziile ale căror premiserămâneau de multe ori ascunse au cedat terenul pro-punerilor de soluţii marcate de scepticismul inerentoricărui demers explicativ realizat în afara unuicadru sistematic. Studiile şi monografiile reprezen-tative pentru noua şcoală de gândire juridică penalăcreată în cadrul Institutului după anul 1989 de cătreprofesorul George Antoniu, precum Tipicitate şiantijuridicitate ori Vinovăţia penală, conţin deja innuce aceste ultime Explicaţii, relevând nota caracte-ristică a acestei şcoli: punerea în circulaţie a ideilorşi doctrinelor penale străine, cu precădere de originegermană, rămase aproape complet în afara circuitu-lui ştiinţific românesc timp de mai bine de 40 de ani.Faptul că astăzi concepte, precum cauzele justifica-tive şi concepţii, precum teoria normativă a vinovă-ţiei au revenit în centrul atenţiei penaliştilor români,iar aceştia, la rândul lor, au început să se raportezedin nou la circulaţia internaţională a ideilor, repre-zintă merite indiscutabile care nu trebuie cu niciunchip minimalizate, aşa cum nu trebuie însă trecute

sub tăcere dezavantajele corelative ale unei cercetăriştiinţifice care a înlocuit verticala sistematică a uneiorientări constructive cu orizontala topică a uneiorientări receptive, lipsa criteriilor de decizie raţio-nală între punctele de vedere receptate şi, în ultimăinstanţă, lipsa posibilităţii construirii unor explicaţiisistematice ale dreptului penal român ca drept alsocietăţii româneşti contemporane. Nu este greu deobservat că autoritatea care susţine construcţiaExplicaţiilor preliminare în prezent este de aceeaşinatură cu cea care a susţinut în trecut construcţiaExplicaţiilor teoretice şi de aici cea dintâi a degene-rat în dogmatism, şi aceasta cu atât mai mult cu câtrelativismul reprezintă astăzi o opţiune aproape totatât de constrângătoare ideologic, precum dogmatis-mul în societatea socialistă multilateral dezvoltată.

Astfel stând lucrurile, s-ar părea că cercetareaştiinţifică fundamentală a dreptului penal trebuie săintre într-o nouă etapă, în care Institutul nu are a-şirenega, ci numai a valorifica cu adevărat propriiletradiţii. Atât etapa Explicaţiilor teoretice, cât şi ceaa Explicaţiilor preliminare au corespuns timpuluilor şi au răspuns unor imperative ridicate de acesttimp ştiinţei dreptului penal, iar criticile justificate şinecesare care pot fi aduse metodologiilor respectivenu trebuie să împiedice preluarea acestor laturi careau îmbogăţit ştiinţa penală românească şi au contri-buit la renumele Institutului. Construcţia sistematicătrebuie reluată, însă de această dată aşezată pe ba zeleei teoretice proprii oferite de filosofia dreptului –aşa cum o cere stadiul atins în prezent pe plan inter-naţional – şi ancorate în explicaţia teoretică gene ralăa structurii unei societăţi postmoderne funcţionale şiîn cea particulară a identităţii normative a societăţiiromâneşti ca societate modernă funcţională. Altfeldecât cazul Explicaţiilor teoretice, desfăşurareaacestei construcţii trebuie nu doar prezentată aşaîncât să poată fi urmărită raţional în toate articulaţi -ile ei, ci şi racordată la materialul impus sau numaioferit de modificările legislative şi doctrinele dejareceptate, cu speranţa că la vremea potrivită, cât mairepede posibil, Institutul să poată prezenta lumiiacademice Explicaţiile sistematice ale dreptuluipenal român.

Consideraţii generaleDreptul penal apare în istoria omenirii ca o reac-

ţie sistematizată, ordonată, împotriva unor faptenegative, grave, contra colectivităţii, contra mem-brilor societăţii, contra proprietăţii şi contra altorvalori sociale, preţuite ca deosebit de importante degrupul social.

Chiar dacă într-o vreme reglementarea penală nuera distinctă de cea morală, religioasă, civilă, treptatapar acte normative specializate (Lex Iulia Majesta-tis, Lex Cornelia de Sicariis et Venefiiciis, Lex Pom-peia de Paricidis).

În aceste reglementări tradiţionale, legiuitoruldefinea faptele negative, preciza persoanele care lecomit şi care ar urma să fie trase la răspundere, ară-tând pedepsele la care se expuneau cei vinovaţi.Treptat, schema devine mai complexă, începând săapară în aceste acte normative şi dispoziţii privi toarela aplicarea legii penale în timp şi spaţiu, la plurali-tatea de persoane, la unitatea şi pluralitatea de fapte,la cauzele care înlătură infracţiunea sau excludpedeapsa.

Alături de schema tradiţională, încep să apară,de-a lungul timpului, numeroase reguli reforma -toare, expresia unor necesităţi imediate sau cucaracter temporar, cum ar fi: dispoziţiile privindmodul de executare a pedepselor, inchiziţia, infrac-ţiunile religioase, infracţiunile contra suveranuluisau alte re forme modificatoare ale unor instituţiipenale.

Pe măsură ce aceste reforme se consolidau, segeneralizau, erau introduse în schema tradiţională arepresiunii penale, completând-o. S-ar putea afirmacă în trecut ca şi în prezent, spaţiul de apariţie a unordispoziţii reformatoare a fost condiţionat de ampli-ficarea şi consolidarea schemei tradiţionale, altfelzis, s-a extins ori s-a micşorat în raport cu volumulschemei tradiţionale.

Temeiul obiectiv al existenţei elementelor tradi-ţionale, adică, al dispoziţiilor denumite mai târziuconstante ale represiunii penale îl constituie o anu-mită structură obiectiv unitară a fenomenului infrac-ţional însăşi, existenţa unor elemente similare caresunt prezente în ce priveşte obiectul ocrotirii penale(valorile sociale foarte importante susceptibile de oocrotire penală sunt limitate); formele de agresiuneîmpotriva acestor valori nu prezintă, obiectiv, niciele o mare diversitate, iar modul de sancţionare afaptelor grave nu a diferit prea mult în decursul isto-riei omenirii (se aplica fie privarea de viaţă, fie delibertate, fie de drepturi sau de avere), sancţiunileavând un caracter individual după ce a dispărut posi-bilitatea aplicării de sancţiuni unei colectivităţi.

În ce priveşte perspectivele reformei penale ca şia menţinerii schemei tradiţionale a represiunii pe -nale, acestea depind de evoluţia fenomenului infrac-ţional. În măsura în care acesta se va amplifica,schema tradiţională se va menţine şi se va completainevitabil şi cu acele eventuale dispoziţii reforma-toare noi, care se vor generaliza şi consolida para-lel, scăzând spaţiul pentru reformele propriu-zise alerepresiunii penale.

Dimpotrivă, dacă fenomenul infracţional se vareduce ca urmare a perfecţionării organizării socialeşi a unei intense activităţi educative şi preventive, vafi de aşteptat ca să se reducă şi apelul la schema tra-diţională a represiunii penale şi la apariţia de re -forme mai numeroase şi mai frecvente care să pre-vadă modalităţi noi, atenuate ale represiunii penale.Aşa ar fi, de pildă, dispoziţiile care să prevadă pre-luarea de către colectivitate a sarcinilor de a san c ţio nafaptele negative ale membrilor grupului social, co -lectivitatea fiind în măsură să exercite o influenţăeducativă şi preventivă mai puternică decât autorită-ţile oficiale.

22

Noua lege penală. Tradiţie şi reformă*George Antoniu**

*Alocuţiune susţinută la Conferinţa internaţională cu tema „Noua legislaţie penală – etapă importantă în dezvoltarea dreptului român“ (21 martie 2014, Amfiteatrul „Ion Heliade-Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române)

**Prof. dr., director ştiinţific onorific, Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu“

23

Consideraţii specialeSă încercăm să analizăm, în lumina acestor con-

sideraţii generale, situaţiile mai speciale ale evolu-ţiei legislaţiei penale în ţara noastră. Ne-am întreba,mai întâi, dacă noua legislaţie penală constituie unmoment de progres al instituţiilor penale? Oferămodalităţi mai eficiente de combatere a fenomenu-lui infracţional?

Analiza lucidă şi comparativă a legii penaleanterioare şi a celei recente nu ne permite să dăm unrăspuns net la această întrebare.

Simţim nevoia unei discuţii mai generale. Existăoare, în mod inevitabil, o evoluţie a instituţiilorpenale odată cu schimbarea regimului politic? Am ficontrazişi de realitate, de pildă, codul penal germandatează din 1871 şi a fost folosit atât de regimultotalitar al lui Hitler, dar şi de regimul democraticcare l-a precedat şi l-a urmat. La fel codul penal ita-lian, intrat în vigoare în anul 1931, a servit atât regi-mului fascist, cât şi regimul democrat ulterior, la felcodul penal francez, care a rezistat peste 180 de anisub guverne de diferite structuri şi tendinţe politice.

S-ar putea spune că în aceste exemple este vorbade schimbări de regim politic în cadrul aceleiaşiforme de proprietate dominantă care ar fi acţionat cafactor unificator.

Dar, în cazul trecerii de la această formă de pro-prietate, şi anume, de la proprietatea privată la ceasocialistă, oare situaţia ar fi radical schimbată şi, caurmare, ar fi neapărat necesară adoptarea imediată aunui nou cod penal şi care s-ar constitui într-o legemai avansată? Răspunsul şi în acest caz n-ar putea fitotal diferit de cel de mai sus. Experienţa ţării noas-tre arată că noul cod penal din 1969 a intrat în vi -goare după mai bine de 20 de ani de la instaurareaunui guvern comunist, fiind folosit şi într-o perioadăcând se spunea că lupta de clasă cunoaşte maximumde intensitate, perioadă în care a avut loc răsturnareamonarhiei, naţionalizarea principalelor mijloace deproducţie şi cooperativizarea agriculturii, reorgani-zarea aparatului de stat, a învăţământului etc.

Dar chiar dacă s-a adoptat noul cod penal din1969, acesta a reprezentat oare o revoluţie în mate-rie penală, un progres comparabil cu cel al răsturnă-rii unei clase sociale şi înlocuirea ei cu altă clasă?Este greu de afirmat. Noua legislaţie penală din1969, deşi expresia unei realităţi noi cât priveşteputerea politică, sub raport penal, a preluat schemade bază a celei anterioare devenită tradiţie, ocrotindvalorile sociale importante, dar similare ca omul,statul, convieţuirea socială, proprietatea şi celelalte,

s-a recunoscut, de asemenea, necesitatea folosiriimai departe a pedepsei ca mijloc de constrângere.Nici formele sub care se aducea atingere acestorvalori n-au suferit prea mult; trădarea, spionajul,complotul şi alte infracţiuni contra statului; furtul,înşelăciunea, abuzul de încredere şi alte infracţiunicontra proprietăţii, omorul, vătămarea corporală, lo -virea, în materia de ocrotire a persoanei, şi aşa maideparte, au rămas identic formulate şi sancţionate,chiar în condiţiile noii orânduiri.

S-a confirmat, astfel, teza după care nu poate fiprimită integral concluzia în sensul că odată cuschimbarea formei de proprietate, a structurii socie-tăţii se schimbă inevitabil şi total suprastructurasocietăţii, printre care şi dreptul, inclusiv instituţiilepenale. Din această realitate a izvorât teza constan-telor în drept la care a aderat şi institutul nostru,recunoscându-se că, obiectiv, materia penală are învedere manifestări umane care au pretins reglemen-tări identice de-a lungul istoriei, indiferent deschimbările politice. Oamenii dintotdeauna au sim-ţit nevoia să respingă faptele grave comise în socie-tate şi care ar fi ameninţat însăşi valorile supremeale grupului social; aceasta fiind condiţia esenţială aînsăşi existenţei lor.

Concluzia pe care o desprindem ar fi că nu s-arputea rupe ideea de reformă de aceea de tradiţie, căreformele penale s-au produs cu respectarea cadruluitradiţional, instituţiile juridice anterioare adaptân - du-se treptat noilor necesităţi. Am spune că tradiţia acoexistat şi coexistă cu reforma în dreptul penal.

În această lumină, să comparăm câteva din dis-poziţiile penale ale celor două coduri:

Am consemna ca laturi pozitive ale noului codpenal:

- înlăturarea scopului legii penale;- înlăturarea pericolului social din definiţia in -

fracţiunii;- eliminarea tentativei relativ improprii;- aplicarea facultativă a legii mai favorabile,

după rămânerea definitivă a a hotărârii;- cauzele justificative;- separarea autorului şi coautorului de partici-

panţi; - limite de pedeapsă mai raţionale, mai scăzute

la unele infracţiuni şi altele.Consemnăm unele din laturile discutabile ale

noului Cod penal, susceptibile de controverse şisoluţii contradictorii:

- separarea principiului legalităţii şi incriminăriipedepsei în două principii – cel al legalităţii şi alpedepsei;

- nejustificat şi imputabil ca trăsături esenţialeale infracţiunii;

- pluralitatea intermediară în loc de cazuri cândnu există recidivă;

- infracţiunea de comisiune prin omisiune;- intenţia depăşită printre formele principale de

vinovăţie;- locul excesului neimputabil;- modul de reglementare a împăcării (foarte res-

trictiv);- uciderea la cererea victimei (1–5 ani închisoare);- şi altele.Unele reglementări din noul Cod de procedură

pot fi, de asemenea, obiect de controverse. Astfel, în noul Cod de procedură penală, care a

intrat în vigoare la 1 februarie 2014, s-a introdusnoţiunea de suspect (art. 77) în loc de învinuit. Sus-pectul este definit ca persoana asupra căreia există obănuială rezonabilă că a săvârşit o faptă prevăzutăde legea penală, definiţie extrem de echivocă (oareinculpatul nu este şi el o persoană care provoacă obănuială rezonabilă că a săvârşit o faptă prevăzutăde legea penală?), cu toate acestea inculpatul estedefinit ca persoana în legătură cu care s-a pus înmişcare acţiunea penală. Urmărirea penală înansamblul ei (art. 285 din Codul de procedură pe -nală) are ca obiect strângerea probelor asupra exis-tenţei infracţiunii, asupra identificării persoanelorcare au săvârşit infracţiunea şi pentru stabilirea răs-punderii penale. Oare la sfârşitul actelor de urmă rirepenală nu ne aflăm tot în cadrul unei bănuieli rezo-nabile că s-a comis o faptă prevăzută de legea pe -nală? Atunci de ce această caracterizare numai înlegătură cu persoana aşa-zis suspectă?

După părerea noastră era mai corect să se folo-sească (ca în Codul de procedură anterior) noţiuneade învinuit (persoana împotriva căreia nu a fost pusăîn mişcare acţiunea penală), deoarece expresia „bă -nuială rezonabilă” nu poate diferenţia pe suspect deinculpat, certitudinea intervenind în toate cazurileabia după rămânerea definitivă a hotărârii.

În noul Cod de procedură penală se foloseşteexpresia dreptul la apărare (art. 10). În fapt, estevorba „de dreptul de apărare” (art. 6 Codul de pro-cedură pe nală în vigoare). Dreptul la apărare ex -primă numai una dintre modalităţile prin care se rea-lizează dreptul de apărare şi anume când ne referimla dreptul de a avea un apărător. Pe când dreptul deapărare este un concept mai larg, referindu-se latoate modalităţile prin care se realizează apărarea înprocesul penal.

În noul Cod de procedură penală s-a introdus oinstituţie nouă (art. 342) denumită camera prelimi-nară cu atribuţia de a verifica legalitatea sesizării şia administrării probelor. În trecut a existat printreinstituţiile procesuale aşa-numita şedinţă pregăti -toare, în cadrul căreia avea loc verificarea legalităţiişi temeiniciei probelor, înainte ca dosarul să fie tri-mis în faţa instanţei. Această instituţie a fost învigoare o scurtă perioadă, deoarece organul deurmărire, de regulă, întocmea corect dosarul şiadministra corespunzător probele. Numai cu ocaziadezbaterii publice, orale şi contradictorii a cauzei,când probele administrate erau supuse analizei decătre părţi, apăreau insuficienţele probatorii, ajun-gându-se adeseori la concluzia că în cauza respec -tivă probele nu au fost corect administrate. Expe-rienţa acestei instituţii trebuia să pună pe gânduri penoul legiuitor şi să renunţe la noua instituţie careprobabil va avea soarta celei anterioare.

În noul Cod de procedură penală apare un organjudiciar nou, şi anume judecătorul de drepturi şilibertăţi. Este discutabilă utilitatea acestuia. Oarepreocupările pentru asigurarea drepturilor şi libertă-ţilor nu sunt ale întregului complet de judecată? Dece ar trebui un judecător anume să se preocupe deaceste aspecte?

Asemenea observaţii şi întrebări mai ridică şialte dispoziţii ale noului Cod de procedură penală.

24

25

În perioada interbelică, funcţia publică era definităca fiind „Complexul de puteri şi competenţe, organi-zat de lege pentru satisfacerea unui interes general, învederea de a fi ocupată în chip temporar, de un titular(sau mai mulţi), persoană fizică, ce, exercitând pu -terile în limitele competenţei, urmăreşte realizareascopului pentru care a fost creată funcţiunea”1.

În literatura juridică străină, se subliniază cănoţiunea de funcţie publică este utilizată pentru adesemna un ansamblu de persoane care exercită oactivitate de interes general în serviciul uneicolectivităţi publice. Aceasta se caracterizeazăastăzi prin două trăsături principale: mai întâiregrupează pe toţi profesioniştii administraţiei careexercită funcţia lor în mod continuu în serviciul uneicolectivităţi pu blice; funcţia publică implică apoi caagenţii să fie supuşi unui regim particular de dreptpublic care este autonom faţă de dreptul muncii carese aplică salariaţilor din întreprinderile private2.

Acelaşi punct de vedere a fost exprimat şi deAntonie Iorgovan, care precizează că ,,funcţionariipublici, potrivit principiilor noastre constituţionale,nu sunt de conceput într-un raport juridic ce are labază contractul, denumit constant la noi, de oîntreagă literatură, raport juridic de muncă, rapor-tul specific dreptului muncii“3.

După decembrie 1989, în temeiul art. 73 alin. (3)lit. j) din Constituţie a fost adoptată Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici prinangajarea răspunderii de către guvern, potrivit arti-colului 114 din Constituţie. Legea a fost modificatăde mai multe ori, în principal prin Legea nr.161/2003, republicată în 2004, şi prin Legea nr.251/2006, republicată în 2007.

Prin art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/1999,republicată, s-a stabilit că „Funcţia publică repre zintăansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabiliteîn temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor deputere publică de către administraţia centrală şilocală şi autorităţile administrative autonome”.

Noţiunile de funcţie publică, funcţie,funcţionar public, se regăsesc şi în alte texte dinConstituţie. Astfel, în art. 16 alin. (3) semenţionează că funcţiile publice şi demnităţilepublice, civile şi militare, pot fi ocupate, încondiţiile legii, de persoanele care au cetăţeniaromână şi domiciliul în ţară, statul român garantândegalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocu-parea acestor funcţii; art. 40 alin. (3) precizează cănu pot face parte din partidele politice judecătoriiCurţii Constituţionale, avocaţii poporului şi altecategorii de funcţionari publici stabilite prin legeorganică; art. 94 lit. c) precizează că preşedinteleRomâniei numeşte în funcţii publice, în condiţiileprevăzute de lege; de asemenea, art. 105 alin. (1) sereferă la funcţii publice de autoritate, iar în art. 125alin. (2) se arată că funcţia de judecător esteincompatibilă cu orice altă funcţie publică sauprivată, cu excepţia funcţiilor didactice dinînvăţământul superior.

Cu privire la răspunderea juridică afuncţionarilor publici, Legea nr. 188/1999,republicată, pre vede în art. 75 că „încălcarea decătre funcţionarii pu blici, cu vinovăţie, a îndatoriri-lor de serviciu atrage răspunderea disciplinară,contravenţională, civilă sau penală, după caz“. PrinLegea nr. 251/2006 a fost adăugat art. 76, careprevede că orice persoană ce se consideră vătămatăîntr-un drept al său sau într-un interes legitim sepoate adresa instanţei judecătoreşti, în condiţiilelegii, împotriva autorităţii sau instituţiei publice carea emis actul, sau care a refuzat să rezolve cerereareferitoare la un drept subiectiv sau la un intereslegitim; dacă se constată vinovăţia funcţionaruluipublic, persoana respectivă va fi obli gată la platadaunelor, solidar cu autoritatea sau instituţiapublică.

În dezvoltările noastre ulterioare, vom insistaasupra răspunderii penale a funcţionarilor publici.

Răspunderea penală a funcţionarului publicîn noul Cod penal*Alexandrina Şerban**

*Alocuţiune susţinută la Conferinţa internaţională cu tema „Noua legislaţie penală – etapă importantă în dezvoltarea dreptului român“ (21 martie 2014, Amfiteatrul „Ion Heliade-Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române)

**Conf. dr., coordonator al Departamentului de Drept Public „Vintilă Dongoroz“, Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu“

Problematica răspunderii penale a funcţionarilorpublici este strâns legată de aceea a noţiunii defuncţionar public, noţiune care a suscitat în ultimultimp, din cauza unor reglementări legislative îndomeniu, controverse în doctrină, în viaţa politică,şi care au fost tranşate de Curtea Constituţionalăprin decizia nr. 2/20144.

Semnificaţia noţiunii de funcţionar public dindreptul penal nu este echivalentă cu cea defuncţionar din dreptul administrativ2. Astfel, potri vitart. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată,funcţionar public este persoana numită, în condiţiileprezentei legi, într-o funcţie publică. După cum seconstată, în concepţia Statutului, sunt consideraţifuncţionari publici numai persoanele numite, nu şicele alese în funcţii publice.

Potrivit legii penale, noţiunile de „funcţionarpublic“ şi de „funcţionar“ au un înţeles mai largdecât acela din dreptul administrativ, datorită atâtcaracterului relaţiilor sociale apărate prin incri -minarea unor fapte socialmente periculoase, cât şifaptului că exigenţele de apărare a avutului şi depromovare a intereselor colectivităţii impun o câtmai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal.

Codul penal din 1969 defineşte în partea gene -rală, titlul VIII „Înţelesul unor termeni sau expresiiîn legea penală“, noţiunile juridice de „public“,respectiv „funcţionar public şi funcţionar“.

Astfel, potrivit art. 145 „Prin termenul «public»se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice,instituţiile publice, instituţiile sau alte persoanejuridice de interes public, administrarea, folosireasau exploatarea bunurilor proprietate publică, ser-viciile de interes public, precum şi bunurile de oricefel care, potrivit legii, sunt de interes public“.

Dispoziţiile art. 147 prevăd că:„(1) Prin «funcţionar public» se înţelege orice

persoană care exercită permanent sau temporar, cuorice titlu, indiferent cum a fost învestită, oînsărcinare de orice natură, retribuită sau nu, înserviciul unei unităţi dintre cele la care se referăart. 145.

(2) Prin «funcţionar» se înţelege persoana men -ţionată în alin. 1, precum şi orice salariat careexercită o însărcinare în serviciul unei alte per soanejuridice decât cele prevăzute în acel alineat.“

Din coroborarea celor două articole ale Coduluipenal rezultă că funcţionar public este acea persoanăcare exercită permanent sau temporar, cu orice titlu,indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de oricenatură, retribuită sau nu, în serviciul unei autorităţipublice, instituţii publice sau al unei instituţii saualtei persoane juridice de interes public.

Aşa fiind, legea penală face trimitere la noţiuneade „autorităţi publice“, care, potrivit dispoziţiilortitlului III din Constituţia României, are în sfera sa decuprindere, pe lângă organele administraţiei publice(centrale de specialitate şi locale), şi Parlamentul,preşedintele, Guvernul României, precum şi au to -ritatea judecătorească (instanţele judecătoreşti,Ministerul Public şi Consiliul Superior al Magistraturii).

Cu privire la noţiunile juridice în discuţie, noulCod penal, din anul 2009, prevede în parteagenerală, titlul X, „Înţelesul unor termeni sau expre-sii în legea penală“, următoarele:

Art. 175: „(1) Funcţionar public, în sensul legiipenale, este persoana care, cu titlu permanent sautemporar, cu sau fără o remuneraţie:

a) exercită atribuţii şi responsabilităţi stabiliteîn temeiul legii, în scopul realizării prerogativelorputerii legislative, executive sau judecătoreşti;

b) exercită o funcţie de demnitate publică sau ofuncţie publică de orice natură;

c) exercită, singură sau împreună cu alte per-soane, în cadrul unei regii autonome, al altui ope-rator economic sau al unei persoane juridice cucapital integral sau majoritar de stat ori al unei per-soane juridice declarate ca fiind de utilitate publică,atribuţii legate de realizarea obiectului de activitateal acesteia.

(2) De asemenea, este considerată funcţionarpublic, în sensul legii penale, persoana careexercită un serviciu de interes public pentru care afost învestită de autorităţile publice sau care estesupusă controlului ori supravegherii acestora cuprivire la îndeplinirea respectivului serviciu public.“

Art. 176: „Prin termenul public se înţelege totce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice,sau alte persoane juridice care administrează sauexploatează bunurile proprietate publică“.

Dispoziţiile noului Cod penal nu mai cuprindnoţiunea de „funcţionar“.

În cazul anumitor infracţiuni, norma de incrimi-nare cere calitatea obligatorie de „funcţionarpublic“ sau „funcţionar“ a autorului infracţiunii.Astfel, cu titlu de exemplu, fostul Cod penal preve-dea în partea specială, titlul VI, capitolul I– Infracţiunile de serviciu sau în legătură cuserviciul, şi anume: art. 246 (Abuzul în serviciucontra intereselor persoanelor), art. 247 (Abuzul înserviciu prin îngrădirea unor drepturi), art. 248(Abuzul în serviciu contra intereselor publice), art.253 (Conflictul de interese), art. 254 (Luarea demită) sau art. 256 (Primirea de foloase necuvenite).

În plus, calitatea de funcţionar public/funcţionarca subiect activ al infracţiunii era cerută şi în cazul26

27

altor infracţiuni prevăzute în Codul penal, cum ar fidelapidarea, prevăzută de art. 215 din Codul penal(titlul III: Infracţiuni contra patrimoniului), omi -siunea sesizării organelor judiciare, prevăzută de art.263 din Codul penal (titlul VI, capitolul II:Infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei) saufalsul intelectual, prevăzut de art. 289 din Codulpenal (titlul VII, capitolul III: Falsul în înscrisuri).

Noul/actualul Cod penal prevede în parteaspecială titlul V (capitolele I şi II): Infracţiunile decorupţie şi de serviciu, respectiv art. 289 (Luarea demită), art. 295 (Delapidarea), art. 296 (Purtareaabuzivă), art. 297 (Abuzul în serviciu), art. 298(Neglijenţa în serviciu), art. 299 (Folosirea abuzivăa funcţiei în scop sexual), art. 300 (Uzurpareafuncţiei) şi art. 301 (Conflictul de interese), pentrucare se cere calitatea subiectului activ de„funcţionar public“.

În plus, aceeaşi condiţie a calităţii de funcţionarpublic a subiectului activ este cerută şi în cazul altorinfracţiuni, precum sustragerea sau distrugerea deînscrisuri, prevăzută de art. 259 alin. (2) din noulCod penal (titlul III, capitolul I – Infracţiuni contraautorităţii) sau omisiunea sesizării, prevăzută de art.267 din noul Cod penal (titlul IV – Infracţiunicontra înfăptuirii justiţiei).

În contextul acestor reglementări constituţionaleşi legale referitoare la noţiunea de funcţionar public,considerăm îndreptăţită Decizia nr. 2/2014, prin careau fost declarate neconstituţionale dispoziţiile art. Ipct. 5 şi art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea şicompletarea unor acte normative şi articolul unic dinLegea pentru modificarea art. 253 din Codul penal.

Prin art. I pct. 5 se prevedea că: „Sunt exceptaţide la dispoziţiile art. 147 preşedintele României, de -putaţii şi senatorii, precum şi persoanele care îşidesfăşoară activitatea în cadrul unei profesii liberale,în baza unei legi speciale şi care nu sunt finanţaţi dela bugetul de stat, aceştia răspunzând penal, civil sauadministrativ în conformitate cu dispoziţiile legilorspeciale în baza cărora îşi desfăşoară activitatea,precum şi cu dispoziţiile dreptului comun, cu res -pectarea dispoziţiilor prezentului alineat“.

Art. II pct. 3 la rândul său preciza: „Suntexceptaţi de la dispoziţiile art. 175 preşedinteleRomâniei, deputaţii şi senatorii, precum şi per -soanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul uneiprofesii li berale, în baza unei legi speciale şi care nusunt finanţaţi de la bugetul de stat, aceştiarăspunzând penal, civil sau administrativ în confor-mitate cu dispoziţiile legilor speciale în baza căroraîşi desfăşoară activitatea, precum şi cu dispoziţiiledreptului comun, cu respectarea prezentului alineat.“

A fost declarat neconstituţional şi articolul unical Legii pentru modificarea art. 253 din Codul penal(Codul penal al României, republicat în MonitorulOficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 aprilie1997, cu modificările şi completările ulterioare),care fusese modificat în sensul următor: „Conflictulde interese art. 253. – Fapta persoanei care, înexercitarea atribuţiilor de serviciu ce rezultă: dintr-uncontract de muncă şi o fişă a postului semnate cu oinstituţie dintre cele prevăzute la art. 145,îndeplineşte un act prin care s-a realizat, direct sauindirect, un folos material necuvenit, pentru sine,soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclu-siv, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 anisau cu amendă şi interzicerea dreptului de a ocupafuncţia publică de care s-a folosit la săvârşireafaptei pentru o durată de maximum 3 ani, calculatăîncepând cu data săvârşirii faptei.

Dispoziţiile alin. 1 nu se aplică în cazul emiterii,aprobării, adoptării sau semnării actelor normativesau administrative, precum şi în cazul încheieriiunui act sau al luării unei hotărâri care săprivească creaţia, dezvoltarea, pregătirea ştiin ţi -fică, artistică, literară, profesională“.

Curtea a observat că, în ceea ce priveşte mo -dificările dispoziţiilor referitoare la conflictul deinte rese, acestea au fost operate exclusiv asupra pre-vederilor Codului penal în vigoare, iar nu şi asupraprevederilor art. 301 din noul Cod penal. În motiva-rea deciziei sale, Curtea Constituţională s-a referit şila reglementările internaţionale în domeniu,reglementări la care România este stat semnatar, şicare, în consecinţă, fac parte din dreptul intern.

De exemplu, Curtea Constituţională s-a raportatla Convenţia penală cu privire la corupţie, adoptatăde Consiliul Europei la 27 ianuarie 1999, la Stras-bourg, ratificată de România prin Legea nr. 27/2002,publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,nr. 65 din 30 ianuarie 2002.

Textul Convenţiei penale cu privire la corupţieutilizează noţiunea de „agent public“ cu privire lacare se stipulează, în cuprinsul art. 1, că aceasta esteinterpretată prin referire la definiţia noţiunilor defuncţionar, funcţionar public, ministru, primar saujudecător în dreptul naţional al statului, în care per-soana în cauză exercită această funcţie, precum şi lamodul în care aceasta este aplicată în dreptul săupenal. În plus, Convenţia foloseşte, în art. 4, şinoţiunea de „membru al unei adunări publicenaţionale“, categorie care îi are în vedere pe parla-mentarii aleşi sau numiţi la nivelul adunărilor, regio-nale sau naţionale, care exercită puteri legislativesau administrative.

Curtea Constituţională a făcut referiri în deciziasa şi la Convenţia privitoare la lupta împotrivacorupţiei vizând funcţionarii Comunităţilor Euro -pene sau funcţionarii statelor membre ale UniuniiEuropene, adoptată de Consiliul Uniunii Europenela 26 mai 1997, la care România a aderat în 2007, şila Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corup -ţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003,ratificată de România prin Legea nr. 365/2004,publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,nr. 903 din 5 octombrie 2004.

Cu privire la modificarea dispoziţiilor art. 147 dinactualul Cod penal, Curtea a constatat că sfera su -biecţilor de drept care, potrivit legii penale, secircumscriu noţiunii de „funcţionar public“ saude „funcţionar“ este restrânsă prin excluderea ex -presă a preşedintelui României, a deputaţilor şi sena-torilor, precum şi a persoanelor care îşi desfăşoarăactivitatea în cadrul unei profesii liberale, în bazaunei legi speciale şi care nu sunt finanţate de la buge-tul de stat, cu consecinţa înlăturării răspunderii penalea acestor persoane pentru infracţiunile de serviciu, decorupţie sau pentru alte infracţiuni care prevăd calita-tea de funcţionar public/funcţionar a autorului.

Referitor la modificarea noului Cod penal, dupăce în art. 175 alin. (1) lit. a) se prevede exprescă funcţionar public, în sensul legii penale, este per-soana care, cu titlu permanent sau temporar, cu saufără o remuneraţie, exercită atribuţii şi res pon -sabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul rea li -zării prerogativelor puterii legislative, exe cu tive saujudecătoreşti, prin introducerea dispoziţiilor alin. (3)se exceptează de la dispoziţiile art. 175, pe lângăpersoanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrulunei profesii liberale, în baza unei legi speciale şicare nu sunt finanţate de la bugetul de stat, tocmaipersoanele calificate în alineatul precedent ca fiindfuncţionari publici. Astfel, preşedintele Românieieste persoana care exercită atribuţii şi respon sa -bilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizăriiprerogativelor puterii executive, în vreme cedeputaţii şi senatorii sunt persoanele care exercităatribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii,în scopul realizării prerogativelor puterii legislative.

În ceea ce priveşte modificarea operată în ambelecoduri referitoare la excluderea persoanelor care îşidesfăşoară activitatea în cadrul unei profesii libe -rale, în baza unei legi speciale şi care nu suntfinanţate de la bugetul de stat din sfera de incidenţăa răspunderii penale în materia acestor infracţiuni cusubiect calificat, Curtea reţine că norma esteconfuză şi susceptibilă de interpretări. Astfel, profe-siile liberale se organizează şi se exercită numai încondiţiile legii, a statutului profesiei şi coduluideontologic şi au statutul unei funcţii autonome,

care se exercită în birouri sau cabinete, în cadrulasociaţiilor profesionale înfiinţate potrivit legii. Deexemplu, ar putea intra în această categorie, avocaţi,notari publici, mediatori, medici, farmacişti,arhitecţi, experţi independenţi sau practicieni îninsolvenţă, fără a exista o legislaţie clară cu privirela toate profesiile calificate ca fiind liberale. Deprecizat că unele dintre persoanele de mai sus potavea în condiţiile art. 147 alin. (2) din Codul penalcalitatea de „funcţionar“ atunci când sunt salariaţiîn cadrul unei persoane juridice şi, prin urmare, potfi subiecţi activi ai infracţiunilor de corupţie sau deserviciu.

Totodată, unele dintre persoanele care exercităprofesii liberale sunt considerate „funcţionari publici“în condiţiile art. 175 alin. (2) din noul Cod penal,atunci când, deşi funcţionează în baza unei legispeciale şi nu sunt finanţate de la bugetul de stat,exercită un serviciu de interes public şi este supusăcontrolului sau supravegherii unei autorităţi publice.

Consecinţa imediată a restrângerii sferei deincidenţă a noţiunii de „funcţionar public“/„fun cţio - nar“ în ceea ce priveşte subiectele de drept amintiteeste înlăturarea răspunderii penale a acestora încazul săvârşirii infracţiunilor al căror subiect activcalificat este funcţionarul public/funcţionarul.

Dincolo de motivarea juridică a deciziei sale,Curtea a subliniat că prin dispoziţiile art. I pct. 5 şiart. II pct. 3 din Legea pentru modificarea şi com-pletarea unor acte normative ce limitează sfera deincidenţă a noţiunilor de „funcţionar public“,„funcţionar“, definite de prevederile art. 147 dinfos tul Cod penal, respectiv de „funcţionar pu -blic“ prevăzut de art. 175 din actualul Cod penal,legiuitorul, în mod deliberat, în opinia noastră, aafectat protecţia penală acordată unor valori socialedeosebit de importante, în condiţiile în carefenomenul corupţiei în România este considerat a fiuna dintre cele mai grave ameninţări cu privire lainstituţiile statului de drept, democraţie, drepturileomului, echitatea şi justiţia socială, cu efecte negati-ve asupra activităţii autorităţilor şi instituţiilorpublice şi asupra funcţionării economiei de piaţă.

Note1 P. Negulescu, Tratat de drept administrativ, vol. I, 1934,

p. 331.2 O. Dord, Droit de la function publique, Paris, PUF, 2OO7, p. 2. 3 A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, Ed. All Beck,

2005, p. 567. 4 Decizia Curţii Constituţionale nr. 2/2014, din 15 ianuarie, cu

privire la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct.5 şi art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea şi completarea unoracte normative şi a articolului unic din Legea pentru modifi-carea art. 253 din Codul penal, a fost publicată în Monitorul Ofi-cial nr. 71 din 29 ianuarie a.c.28

29

Destul de neglijată în ultimele decenii, analizaevoluţiei ştiinţei dreptului penal din România, întreanii 1950 şi 1970, este indispensabilă înţelegerii înprofunzime a factorilor care au condus la adoptareacodului penal din 1968 şi la Explicaţiile teoretice aleacestui cod, ca lucrare de referinţă pentru întreagadoctrină penală elaborată în România pe durata apli-cării lui. Rezultatele acestei analize pot constitui, larândul lor, punctul de plecare pentru analiza situaţieiactuale a doctrinei şi legislaţiei româneşti în contex-tul internaţional general avut în vedere pe planuldreptului penal comparat. Aceasta, mai ales în con-diţiile în care situaţia creată prin recenta intrare învigoare a codului penal român, adoptat în 2009,aşază ştiinţa penală românească în faţa unor provo-cări teoretice de o remarcabilă complexitate, noilereglementări cuprinse în codul penal trebuind aduseîn forma sistematică a unui nou drept penal român,iar această sarcină presupune concilierea dintreparadigma tradiţională de gândire juridică penalăconsacrată de Explicaţiile teoretice ale coduluipenal român, din 1968, şi noua orientare a legiuito-rului, din 2009, spre tradiţia de gândire penală for-mată în jurul evoluţiei doctrinei penale din Germa-nia.

Cel puţin la o primă analiză, compatibilitateacelor doua paradigme nu este deloc evidentă.Menţinerea vechii reglementări a participaţiei(improprii) în condiţiile introducerii diferenţieriidintre cauzele justificative şi cele de neimputabilita-te este greu de înţeles, din punctul de vedere al doc-trinei dominante în Germania, aşa cum diferenţeledintre tratarea aces tor din urmă două feluri de cauzeîn Germania şi Italia pot fi considerate un indicator,nu numai pentru complexitatea problemelor ridicatede receptarea în Italia a doctrinelor germane, ci şipentru problemele cărora şi doctrina românească, larândul ei, va trebui să le găsească un răspuns în vii-torul apropiat. Altfel decât pare a se fi considerat

până în prezent, o cercetare concentrată numaiasupra soluţiilor oferite de dreptul comparat nu vaputea da acest răspuns, fiind necesară o abordaredeopotrivă istorică şi sistematică a evoluţiei doctri-nei în Germania şi România. Exemplară pentruaceastă abordare poate fi trecerea în revistă a liniilorde gândire cu valoare paradigmatică dezvoltate înRomânia de către Vintilă Dongoroz (1898–1976),iar în Germania de către Hans Welzel (1904–1977),penalişti a căror influenţă asupra dezvoltării ştiinţeidreptului penal în Germania1 şi în România2 rămânpână astăzi greu de egalat.

O asemenea comparaţie este uşurată încă de laînceput de paralelismul existent între biografiile şti-inţifice ale celor doi penalişti. La trei ani după obţi-nerea doctoratului cu o teză despre Doctrina dreptu-lui natural a lui Samuel Pufendorf (lucrare care va fiîncredinţată tiparului abia în 1958), Hans Welzeldebutează publicistic în 1930 cu un studiu progra-matic despre legătura dintre Dreptul penal şi filoso-fia dreptului. Vintilă Dongoroz, al cărui prim şi sin-gur volum consacrat părţii speciale a dreptului penalapărea în acelaşi an 1930 la Bucureşti, atinsese dejao primă etapă a consacrării ştiinţifice, prin adnotă -rile doctrinare aduse cursului lui Ioan Tanoviceanuîn 1912, cu prilejul masivei lui reeditări ca Tratat dedrept penal şi procedură penală între 1924 şi 1927,adnotări aflate însă sub semnul metodologic diame-tral opus al despărţirii dreptului penal de filosofie.Consolidarea ambelor programe teoretice serealizează prin seria de lucrări fundamentaleîncheiată în anul 1939 prin celebrele Studii despresistemul dreptului penal ale lui Welzel şi prin pro-priul Tratat de Drept penal al lui Dongoroz. Un anmai târziu, Hans Welzel va încredinţa tiparului Par-tea generală a dreptului penal german, lucrare careva fi reelaborată după război şi întregită cu tratareapărţii spe ciale, dând naştere Tratatului de Dreptpenal german, a cărui ultimă ediţie – a unsprezecea! –

Constantele dreptului penal?Hans Welzel şi Vintilă Dongoroz*Tudor Avrigeanu**

*Alocuţiune susţinută la Conferinţa internaţională cu tema „Noua legislaţie penală – etapă importantă în dezvoltarea dreptului român“ (21 martie 2014, Amfiteatrul „Ion Heliade-Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române)**Dr., cercetător ştiinţific, Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu“

30

avea să apară în 1969, exact anul apariţiei primuluivolum din monumentalele Explicaţii teoretice alecodului penal român.

Anii 1960 reprezintă şi pentru Dongoroz peri -oada unei contribuţii esenţiale la realizarea core -laţiei între dreptul penal şi filosofia juridică. Consa-crat de belgianul Edmond Picard în 1908, prelucratde Mircea Djuvara în Teoria generală a dreptului,din 1930, sub forma „permanenţelor juridice“ şiaparent relansat prin faimosul Cuvânt înainte al luiIon Gheorghe Maurer din 1956, programul aşa-numitelor constante ale dreptului va prinde uncontur ştiinţific abia începând cu anul 1964, prinstudii substanţiale semnate de civilişti, precumTraian Ionaşcu şi Eugen Barasch şi de teoreticieni aidreptului, precum Anita Naschitz3. Dongorozdevansează cu cinci ani această serie printr-un textsubstanţial despre Principalele transformări aledreptului penal al RPR, publicat în 1960, un textcare îşi va găsi continuarea în studiul, din 1965,despre Raportul dintre conţinutul social-politic şiconţinutul normativ al dreptului penal din RSR. Înacest studiu este exprimată, cât se poate de clar, tezapotrivit căreia acţiunea, intenţia, vinovăţia, tentativaşi, practic, toate conceptele cu care operează teoriagenerală a infracţiunii fac parte dintr-un conţinutnormativ al dreptului care este autonom faţă de celsocial-politic, întocmai precum conceptele elaboratepe planul raţional al dreptului natural de facturămodernă sunt independente, atât de prescripţiiledreptului pozitiv, cât şi de ordinea concretă asocietăţii.

Aceeaşi linie este urmată, în perioada postbelică,şi de Hans Welzel. În contextul unei inegalabile sin-teze privind Dreptul natural şi justiţia materială(apărută în patru ediţii între 1951 şi 1962), Welzelfoloseşte pentru acţiune şi vinovăţie, în sensul avutîn vedere şi de dreptul penal, termenul de structuriimanente logicii lucrurilor, care condensează înideea acţiunii o tradiţie filosofică ce urcă de la Aris -totel prin Toma din Aquino şi Samuel Pufendorfpână la Immanuel Kant şi Georg Wilhelm FriedrichHegel şi reprezintă moştenirea doctrinelor dreptuluinatural ca fundament al unui sistem de drept penal.Din definirea acţiunii ca proces dominat de voinţaorientată spre atingerea unui scop şi a vinovăţiei caîncălcare de către o persoană a obligaţiei de respec-tare a unei norme de drept ce interzice o anumităacţiune (sau impune o acţiune nerealizată), Welzeldesprinde în mod sistematic consecinţe importanteprivind definirea laturilor conţinutului infracţiunii şi

raportul reciproc al acestora, doctrine speciale pri-vind eroarea şi felurile acesteia, formele par ti -cipaţiei.

Chiar dacă cei doi penalişti nu par a se fi citatvreodată unul pe celălalt, raporturile doctrinare din-tre ei pot fi reconstruite nu numai prin analiza criti-cii permanente a lui Welzel la adresa tehnicismuluijuridic, căruia Dongoroz i se dedicase plenar până în1939, ci şi prin analiza criticii globale adresate deDongoroz aşa-ziselor doctrine penale burgheze,critică ale cărei linii directoare, de acum lipsite desemnificaţii ideologice şi concentrate pe aspectelestrict teoretice (cele care, dincolo de formulărilestridente specifice acelui timp, fuseseră avute învedere de Dongoroz însuşi), vor fi raportate de cătredoctrinarii români din anii 1990, în mod explicit laWelzel. Modificări esenţiale intervenite în concepţialui Vintilă Dongoroz în materii, precum tratamentulfactorilor intelectiv şi volitiv ai vinovăţiei, ori con-ceperea cazului fortuit ar putea fi înţelese ca oconsecinţă a influenţei lui Welzel însuşi (devenitîntre timp un autor al cărui renume depăşisegraniţele Germaniei Federale), precum şi a criticiiformulate în Germania la adresa programului finali-st. Mai mult, în vreme ce autorii români de astăzileagă, pe bună dreptate, de numele lui Welzelconsolidarea aşa-numitei teorii normative avinovăţiei penale, Dongoroz, refuzând pe plandeclarativ această teorie, acceptă ideea centrală –vinovăţia ca voinţă formată în mod reprobabil prinnesocotirea forţei obligatorii a ordinii de drept – fărăa accepta însă întregul sistem dogmatic în careinfracţiunea este definită ca faptă tipică, antijuridicăşi săvârşită cu vinovăţie.

La distanţă de patru decenii, legiuitorul romândin 2009 a aşezat acest din urmă sistem la baza nou-lui cod penal român. În mod paradoxal, aceastăacceptare s-a produs într-o perioadă în care sistemulînsuşi este supus unei critici intensive pe plan inter -naţional4, putându-se astfel crea impresia uneireorientări anacronice a dreptului penal român. Maiimportant însă decât raportul cantitativ între criticiişi aderenţii unui sistem teoretic este felul în care cri-ticii de astăzi ai paradigmei welzeliene pun înlumină punctul nevralgic vizat şi de critica adusăaceleiaşi paradigme de către Vintilă Dongoroz înanii 1960: separaţia operată de Welzel între un con-cept psihologic al intenţiei arondat sferei naturalistea acţiunii ca manifestare a individului şi un conceptnormativ al vinovăţiei ţinând de sfera normativă aobligaţiei ca mod de existenţă al persoanei în drept.5

31

Refuzând pe bună dreptate această separaţie,Dongoroz şi-a construit întregul sistem de explicarea teoriei dreptului penal pe baze naturaliste, astfelîncât reconstrucţia din vremea noastră ar fi trebuit săaibă în vedere acest aspect, reactualizând implica -ţiile sistematice ale conceptului de persoană în dreptpe urmele unor teoreticieni români, precum MirceaDjuvara. Şi tot pornind de la Mircea Djuvara,penaliştii de astăzi sunt chemaţi să ţină seama defaptul că „o cunoaştere juridică nu presupune unfapt natural oarecare [precum urmărirea de către unindivid a unui anumit scop, T.A.], ci unul prin carepersoanele se leagă între ele”, astfel încât „dreptulnu se întemeiază în mod indiferent pe oricare alt felde cunoştinţe despre natură, ci numai pe cunoştinţesociale, iar realităţile juridice presupun astfel înmod necesar realităţi sociale la baza lor”6, pe scurt:„logica specifică dreptului (penal) este o lo gicăsocială (nu o logică a lucrurilor) şi, de aceea, ologică politică în sensul originar al cuvântului”.7

Nu este deloc improbabil ca o explicare teore ticăa dreptului penal român, realizată din perspectivalegitimităţii sale în raport cu ordinea reală a societă-ţii româneşti de astăzi să evidenţieze stări de lucruria căror exprimare clară s-ar dori mai degrabă evi -tată, aşa cum se prea poate ca în multe privinţe ordi-nea reală a aceleiaşi societăţi să intre în contradicţiecu postulatele corectitudinii politice la modă, sau săfie ea însăşi în curs de transformare. Într-o Germa-nie convalescentă în urma catastrofei hitleriste şi oRomânie dominată de Partidul Comunist, Hans Wel-zel şi Vintilă Dongoroz puteau găsi motive pentru aconsidera oportună poziţia neutrală a unei teorii adreptului (penal), ale cărei concepte să fie indepen-

dente de ordinea social-politică a timpului şi loculuilor. Astăzi însă, o teorie a dreptului penal care să ţinăseama de realitatea societăţii a cărei identitate nor-mativă se vrea efectiv apărată de acest drept, nu maipoate face abstracţie de condiţionarea socială a pro-priilor sale concepte, aşa cum temeiul şi contururilevinovăţiei penale nu mai pot fi separate de temeiulşi limitele forţei obligatorii a ordinii de drept, pescurt: de legitimitatea acestei ordini.

Note1 H.-J. Hirsch, Grundlagen, Entwicklungen und Missdeutun-

gen des „Finalismus“, în Festschrift für N. Androulakis (Sakkou-las, Athen, 2003), pp. 225–248, şi tot aici C. Roxin, Vorzüge undDefizite des Finalismus. Eine Bilanz, pp. 575–590; G. Jakobs,Handlungssteuerung und Antriebssteuerung. Zu Hans WelzelsVerbrechensbegriff, în K. Amelung ş.a. (Hrsg.), Festschrift fürH.-L. Schreiber (CF Müller, Heidelberg, 2003), pp. 949–958; E.Bacigalupo, Die Diskussion um die finale Handlungslehre imStrafrecht, în J. Arnold ş.a. (Hrsg.), Festschrift für A. Eser (C.H.Beck, München, 2005), pp. 61–75.

2 A se vedea contribuţiile din M. Duţu (ed.), Vintilă Dongo-roz (1893–1976): personalitate complexă a dreptului românesc,Ed. Academiei, Bucureşti, 2013.

3 T. Ionaşcu & M. Duţu, Istoria ştiinţelor juridice în RomâniaEd. Academiei, Bucureşti, 2014, pp. 100–110.

4 Exemplar M. Pawlik, Der wichtigste dogmatische Fort -schritt der letzten Menschenalter?: Anmerkungen zur Unterschei-dung zwischen Unrecht und Schuld im Strafrecht, în G. Danneckerş.a. (Hrsg.), Festschrift für H. Otto (Heymanns, Köln, 2007), pp.133–153.

5 G. Jakobs, Handlungssteuerung und Antriebssteuerung, înK. Amelung ş.a. (Hrsg.), Festschrift für H.-L. Schreiber (C.F.Müller, Heidelberg, 2003), pp. 949–958.

6 M. Djuvara, Eseuri de filosofie a dreptului, ed. N. Culic,Trei, Bucureşti, 1997, p. 293.

7 G. Jakobs, System der strafrechtlichen Zurechnung, Klos-termann, Frankfurt, 2012, p. 16.

32

Preocupări contemporanepopulaţia celor opt regiuni de dezvoltare –o abordare prospectivă*

*Articolul este o versiune concentrată şi adaptată a studiului „Regional dimension of Romanian population’s crisis.A prospective view (2011–2050)" în curs de publicare în International Review of Social Research.

**Profesor, directorul Centrului de Cercetări Demografice „Vladimir Trebici“

Vasile Gheţău**IntroducereRezultatele finale detaliate ale Recensământului

Populaţiei şi al Locuinţelor din 20 octombrie 2011şi un generos capitol de Populaţie în ediţia 2013 aAnuarului Statistic al României, toate publicaterecent de Institutul Naţional de Statistică, oferăinformaţii şi repere noi de analiză a populaţiei ţăriişi îndeosebi de înţelegere mai completă adimensiunii şi caracteristicilor declinului populaţieiţării, intrat în al 25-lea an. Noua populaţie aRomâniei este, începând cu anul 2011, populaţiarezidentă, cea care locuieşte în mod obişnuit în ţară,conceptul fiind cel folosit în toate statele membreale Uniunii Europene, în concordanţă cu deciziicomune ale Parlamentului European şi ale Consiliu-lui Uniunii Europene. Reşedinţa obişnuită este ceaîn care o persoană locuieşte de cel puţin 12 luni saumai puţin, dar cu intenţia de a locui cel puţin 12 luni.La nivel naţional, o astfel de reglementare majo -rează populaţia ţărilor cu imigraţie importantă şi, în

mod firesc, diminuează populaţia ţărilor de origine aemigranţilor. În felul acesta, cele peste două mi -lioane de români care se află în alte ţări şi aureşedinţa obişnuită acolo, sunt excluse din populaţiaţării. Dacă îşi vor restabili reşedinţa obişnuită înţară, vor putea fi reincluse în populaţia rezidentă aRomâniei. Conceptul de populaţie rezidentă impuneşi corecţii corespunzătoare asupra numărului denaşteri şi de decese.

La recensământul din octombrie 2011 nouapopulaţie a României era de 20,1 milioane locuitorişi dacă luăm în considerare scăderea naturală din anul2012–73 de mii, este uşor de estimat că, în cursul anu-lui 2013, populaţia a coborât sub 20 de milioane.

O nouă populaţie este punct de plecare pentrureevaluări ale stării şi caracteristicilor, iar explorareaprospectivă este parte a acestui proces. Exerciţiul pecare îl propun nu este cel al sondării directe aviitorului populaţiei naţionale, şi opţiunea aleasăeste cea a perspectivelor populaţiei celor opt regiuni

gruparea judeţelor pe macroregiuni şi regiuni de dezvoltare

Nord-VestCentru

Vest

Sud-Vest OlteniaSud-Muntenia Bucureşti-Ilfov

Sud-Est

Nord-Est

Sursa: INS Anuarul Statistic 2012

33

de dezvoltare economică. Între cele opt regiuniexistă importante particularităţi de ordin economic,social şi cultural care au corespondent în diferenţieriale componentelor care modifică numărul şi struc-tura pe vârste a populaţiei – natalitatea, mortalitateaşi migraţia internă. Felul în care aceste diferenţieriîşi pun amprenta pe populaţia regiunilor, ne va ajutasă înţelegem mai bine şi perspectivele populaţieiţării, ca sumă a populaţiilor regionale. Pe de altăparte, rezultatele scenariilor şi concluziile care se

vor degaja, vor putea constitui şi elemente de refe -rinţă pentru dezbaterile care vor continua să aibăloc pe tema reformei administrativ-teritoriale.Există deja mai multe variante de regionalizareaflate în dezbatere1 şi altele se vor adăuga. Obiectulacestui articol nu este analiza unor variante propuse.Cele opt regiuni de dezvoltare economică existentene oferă cadrul de care avem nevoie pentru contu-rarea unei viziuni prospective a populaţiei la nivelregional. Harta (pag. 42) cuprinde atât regiunile, câtşi judeţele componente.

particularităţi demografice regionaleO privire generală asupra stării demografice a

regiunilor ne este oferită de cei mai importanţi indi-catori pentru anul 2011, determinaţi pornind de lapopulaţia rezidentă la recensământul din octombrie2011 (tabelul 1). Chiar dacă regiunile 1. Nord-Est şi3.Sud-Muntenia se detaşează printr-un număr al

populaţiei mai mare decât în celelalte regiuni, existăun echilibru şi sunt eliminate diferenţele flagrantede la nivelul judeţelor. Un potenţial uman maiechilibrat ar putea constitui unul din factorii defavorizare a aplicării unor politici de dezvoltareregională orientate spre reducerea marilor decalajede dezvoltare economică şi socială la nivel regional.

Indicatorii demografici din tabel sunt calculaţi lanoua populaţie a regiunilor, de la recensământ, şiimpun câteva precizări asupra manierei în care

schimbarea numărului populaţiei le afecteazăvalorile şi semnificaţiile. O populaţie mai micămajo rează automat rata natalităţii şi pe cea amortalităţii generale, rate obţinute prin simplaraportare a nu mărului de născuţi/decedaţi lanumărul populaţiei. Valorile din tabel sunt, deci,uşor superioare celor determinate cu populaţiadinainte de recensământ. Există diferenţe alenatalităţii şi mortalităţii la nivel regional, dar mod-erate ca nivel. Mai importanţi ca semnificaţie înevoluţia unei populaţii sunt alţi doi indicatori dintabel – rata fertilităţii totale şi speranţa de viaţă lanaştere. Primul indicator converteşte datele dintr-unan calendaristic asupra numărului de născuţi într-unindicator sintetic al numărului mediu de copii pecare i-ar aduce pe lume o femeie, ştiindu-se că val-oarea care asigură doar înlocuirea în timp ageneraţiilor este de doi copii la o femeie. În toateregiunile, valorile fertilităţii sunt sub acest prag şi se

Tabelul 1. Numărul populaţiei regiunilor de dezvoltare la recensământul din octombrie 2011,densitatea populaţiei şi indicatori demografici selectivi pentru anul 2011

Sursa: Numărul populaţiei – INS2; ceilalţi indicatori, calcule ale autorului, pe baza datelor publicate de INS3,4.

RegiuneaNumărulpopu laţiei

în miilocuitori

Densitateapopulaţieilocuitori la

km.p.

Rata nata lităţiinăscuţi la

1000locuitori

Rata ferti lităţii

totalenăscuţi lao femeie

Ratamortalităţii generale- decese la1000locuitori

Speranţa de viaţă lanaştere- în ani -

Bărbaţi Femei1.Nord-Est 3302,2 90 11,0 1,8 12,4 70,3 77,92.Sus-Est 2545,9 71 9,4 1,5 13,0 70,0 78,13.Sud Muntenia 3136,4 91 8,9 1,5 13,6 70,7 78,04.Sud-Vest

Oltenia 2075,6 71 8,6 1,4 13,6 70,9 77,85.Vest 1828,3 57 8,9 1,3 12,7 70,5 77,46.Nord-Vest 2600,1 76 10,0 1,4 11,9 70,6 77,77.Centru 2360,8 69 10,6 1,6 11,6 71,1 78,48.Bucureşti-Ilfov 2272,2 1248 10,0 1,2 10,9 72,6 79,2

Toate regiunile 20121,6 84 9,8 1,5 12,5 70,8 78,0

34

înscriu între doar 1,2 copii la o femeie în regiunea8.Bucureşti-Ilfov şi nu foarte departe de doi copii înregiunea 1.Nord-Est. Diferenţele sunt importante şipoartă amprenta particularităţilor comportamentuluireproductiv al populaţiei, modelat de factori eco-nomici, sociali şi culturali. Ansamblul valorilorregionale ale ratei fertilităţii se înscrie în variatul

peisaj regional european al indicatorului5. Redu ce -rea numărului populaţiei a majorat şi rata morta li -tăţii generale, iar un grad de îmbătrânire demogra -fică mai ridicat în regiunile din sudul ţării poateexplica valorile de aproape 14 decese la o mie delocuitori în regiunile 3 şi 4. Nivelul speranţei deviaţă la naştere anihilează efectele perturbatoare aleîmbătrânirii demografice şi reflectă fidel starea desănătate a populaţiei, ca expresie sintetică a graduluide dezvoltare economică socială, culturală şi a ca -lităţii asistenţei medicale. Speranţa de viaţă apopulaţiei din regiunile 7.Centru şi 8.Bucureşti-Ilfov se detaşează moderat faţă de celelalte regiunişi la bărbaţi şi la femei. Nu trebuie omis faptul căvalorile regionale ale speranţei de viaţă se plaseazăîn partea inferioară a unui clasament regional alţărilor din UE276 (alături de regiuni din Bulgaria şiUngaria).

În abordare prospectivă nu poate fi neglijatămigraţia internă inter-regională (cu schimbare dedomiciliu), determinată de importante decalaje de

dezvoltare economică şi o privire asupra situaţieidin anul 2011 are relevanţa ei. Regiunea Bucureşti-Ilfov este, de departe, regiunea cu cea mai mareatracţie, având o migraţie netă de +7,8 mii persoane,un sold pozitiv înregistrându-se şi în regiunile5.Vest (+2 mii) şi 6.Nord-Vest (+1,8 mii). Cele treiregiuni din sud au migraţie negativă de 2–3 mii per-

soane, iar regiunea 1.Nord-Est se detaşează cu -3,4mii persoane.

Evoluţiile viitoare ale populaţiei regiunilor vorcontinua, în bună măsură, evoluţiile de până acum şio examinare sumară a schimbărilor survenite întrerecensămintele din anii 2002 şi 2011 completeazătabloul particularităţilor demografice regionale, iar di -mensiunea prospectivă capătă noi valenţe (tabelul 2).

Faţetele declinului demografic românesc nu suntidentice la nivel regional. Eliminarea din populaţiarezidentă a persoanelor plecate la muncă înstrăinătate, pentru cel puţin 12 luni are, de departe,contribuţia cea mai ridicată la reducerea număruluipopu laţiei cu reşedinţa obişnuită în ţară în şapte dincele opt regiuni, excepţia fiind regiunea 8.Bucureşti-Ilfov, cu migraţie externă netă pozitivă, chiar dacămodestă. Din întreaga migraţie externă netănegativă, 71% este cea din Moldova şi din cele treire giuni din sudul ţării. Aceloraşi regiuni li seasociază şi o migraţie internă negativă, regiunile

Sursa: Numărul populaţiei– INS2,7; componente – calcule ale autorului pe baza datelor asupra mişcării naturale şi migraţiei interne publicate de INS

Tabelul 2. Schimbarea numărului populaţiei regiunilor între recensămintele din anii 2002 şi 2011 şi contribuţia scăderii naturale şi a migraţiei – în mii persoane

Regiunea Schimbare totalăComponentele schimbării numărului populaţiei

Creştere naturală Migraţie internă netă

Migraţie externănetă estimată

1.Nord-Est - 372,2 - 0,1 - 51,7 -320,32.Sud-Est - 302,3 - 51,5 - 18,0 - 232,83.Sud-Muntenia - 243,0 - 116,8 - 13,7 - 112,54.Sud-Vest Oltenia - 255,2 - 93,3 - 22,7 - 139,25.Vest - 130,3 - 61,6 29,5 - 98,36.Nord-Vest - 139,9 - 47,9 5,1 - 97,17.Centru - 162,2 - 21,4 - 0,7 - 140,18.Bucureşti-Ilfov 45,7 - 31,6 72,1 5,2Toate regiunile - 1559,3 - 424,1 0,0 - 1135,2

35

beneficiare ale acestui flux de populaţie fiind Vest şiBucureşti-Ilfov. În fine, scăderea naturală estegeneralizată chiar dacă neînsemnată în judeţele dinMoldova la nivelul întregii perioade. Se detaşeazămărimea acestei scăderi în regiunile din sud 3 şi 4,provenind, atât dintr-un nivel mai scăzut alnatalităţii, cât şi din valori mai mari ale mortalităţiigenerale (tabelul 1).

O perspectivă a populaţiei regiunilor în următoarele deceniiViitorul populaţiei ţării este solid ancorat în

scăderea naturală etalată pe mai mult de 20 de ani,în migraţia externă negativă şi în deteriorareaconsiderabilă a structurii pe vârste a populaţiei.Toate mecanismele continuării evoluţiilor de pânăacum au fost construite şi consolidate. Abordareaprospectivă la nivel regional ar trebui să amplificecu noaş terea implicaţiilor economice şi sociale aledeclinului demografic prin dimensiunile teritorialeale acestuia, puţin abordate şi cunoscute. În plus, s-arputea conferi o indispensabilă viziune prospectivăproiectului regionalizării prin componenta cea maiimportantă – populaţia regiunilor.

Populaţia proiectată este cea de la recensământuldin octombrie 2011, pe sexe şi grupe cincinale devârstă. Metoda folosită este cea general utilizatăpen tru proiectări ale populaţiei – metoda componen-telor (cohort-component method). Ipotezele asupracomponentelor de mişcare naturală şi migratorie:

- Fertilitate. Ratele de fertilitate pe vârste şi sin-teza acestora – rata fertilităţii totale, ar rămâne lavalorile din anul 2011.

- Mortalitate. Speranţa de viaţă la naştere şi-arcontinua ascensiunea, cu păstrarea particularităţilorregionale, valorile medii la nivel naţional fiind simi -lare cu cele adoptate pentru România în Seria 2012a prognozelor Diviziei de Populaţie ONU8.

- Migraţie internă. Migraţia internă netă inter-regională ar rămâne la nivelul din anul 2011.

- Migraţie externă. Neinclusă. Dezvoltărileviitoare ale fenomenului rămân, pe termen lung,necunoscute, fiind dependente de evoluţia econo -mică şi socială a României, de evoluţiile economice,sociale, dar şi demografice, din ţările dezvoltate şide politicile de imigrare din aceste ţări.

Neluarea în considerare a migraţiei interne din-tre regiuni plasează determinarea evoluţiei dife -renţiale a populaţiei regiunilor în deceniile viitoarenumai la nivelul fertilităţii şi al particularităţilor dinstructura pe vârste a populaţiei, diferenţele dintre

mortalitatea pe vârste nefiind majore. De aceea,reducerea numărului populaţiei urmează să aibădimensiunile cele mai ridicate în cele trei regiuni dinsudul ţării, în regiunea 5.Vest şi în regiunea Capi-talei, regiuni care ar urma să piardă până la mijloculsecolului între 20% şi 27% din actuala populaţie.Structura pe vârste a populaţiei Capitalei şi judeţuluiIlfov nu are gradul de deteriorare din celelalte re -giuni menţionate (dimpotrivă), dar o fertilitate denumai 1,2 copii la o femeie anihilează potenţialeleefecte pozitive ale structurii. Reculul populaţiei ar fimai mic în cele două regiuni cu fertilitate mairidicată: numai 9% în Moldova şi 16% în Centru.Deşi cele două perioade la care se referă scăderearelativă a numărului populaţiei din tabelul 3 suntsimilare ca întindere, intensitatea reducerii este netsuperioară în cea de-a doua perioadă, 2030–2050,fiind alimentată de accelerarea deteriorării, după anii2025-2030, a numărului şi structurii populaţiei fem-inine aflate la vârstele cele mai fertile, prin intrareala aceste vârste a generaţiilor mai mici născute dupăanul 1990.

Luarea în considerare în proiectare a migraţieiinterne inter-regionale, admiţând menţinerea valo-rilor din anul 2011, are efectele aşteptate: accen tua -rea declinului în regiunile furnizoare de migranţi(Moldova şi cele trei regiuni din sud) şi diminuareaintensităţii scăderii în regiunile 5, 6 şi, îndeosebi, înBucureşti-Ilfov (evoluţiile comparative suntprezentate şi în figura 1). Se poate remarca oevoluţie cu totul particulară a populaţiei din aceastădin urmă regiune în perioada 2011–2030, creşteremoderată a numărului populaţiei. De fapt, creştereaprovine din migraţia internă pozitivă mai mare decâtscăderea naturală până în anul 2025, ceea cedetermină men ţinerea unui număr al populaţiei cupuţin mai mare decât cel din anul 2011 şi în anii2025–2030. După anul 2030 scăderea naturalăurmează să depăşească migraţia netă pozitivă şinumărul populaţiei ar urma să coboare sub cel dinanul 2011. Oricum însă, menţinerea migraţiei pozi-tive la va loarea ridicată din anul 2011 ar reducespectaculos dimensiunea unui declin demografic deaproape 25% din această regiune în absenţamigraţiei (în perioada 2011– 2050).

Migraţia inter-regională din anul 2011 esteexpresia marilor decalaje de dezvoltare economicădintre regiuni, decalaje care se vor menţine cel puţinîn următorii 15–20 de ani. Este suficient să amintimcă, după datele recent publicate de Eurostat, pro-

36

dusul intern brut în regiunea Bucureşti-Ilfov a fostîn anul 2011 de peste patru ori mai mare decât înregiunea Moldovei şi de trei ori mai mare decât încele trei regiuni din sud10, iar acest raport esteaproape dublu în anul 2011 faţă de cel din anul200011.

Includerea migraţiei şi după anul 2030 este purexploratorie, constituind doar o ilustrare a măsuriiîn care migraţia poate afecta numărul populaţiei petermen lung şi foarte lung. Migraţia internă negativădin regiunile 1–4 urmează să accelereze declinulpopulaţiei din aceste regiuni şi să îl diminueze pecel din regiunile beneficiare ale migraţiei, îndeosebidin regiunea Bucureşti-Ilfov. Deteriorarea generalăa construcţiei demografice regionale va proveni însădin scădere naturală a populaţiei, prin reculul nata -lităţii şi ascensiunea mortalităţii generale. Nu va fi

Tabelul 3. populaţia regiunilor la recensământul din anul 2011 şi cea proiectată pentru anii 2030 şi 2050

Sursa: Anul 2011–INS2; pentru ceilalţi ani – proiectări şi calcule ale autorului

22 25 26 27

2024

16

2829

34

21

16 17

40

35

30

25

20

15

10

Figura 1. Sc derea num rului popula iei regiunilor în

perioada 2011 2050 în %

f r migra ie intern i cu migra ie intern

9

2016

2

10

5

0

1.Nord

Est

2.SudEst

3.SudMuntenia

4.SudVestOltenia

5.Vest

6.Nord

Vest

7.Centru

8.Bucure

tiIlfov

F r migra ie

Cu migra ie

RegiuneaNumărul populaţiei

în mii persoaneScădere relativă

în %Scădere

2011–20502011 2030 2050 2011–2030 2030–2050 în mii

persoane în %Fără migraţie internă

R1.Nord-Est 3302 3178 2994 - 3,8 - 5,8 - 308 - 9,3R2.Sud-Est 2546 2304 1975 - 9,5 - 14,3 - 571 - 22,4R3.Sud-Muntenia 3136 2792 2366 - 11,0 - 15,3 - 771 - 24,6R4.Sud-Vest Oltenia 2076 1841 1534 - 11,3 - 16,6 - 541 - 26,1R5.Vest 1828 1637 1339 - 10,5 - 18,2 - 489 - 26,8R6.Nord-Vest 2600 2419 2093 - 7,0 - 13,5 - 507 - 19,5R7.Centru 2361 2224 1978 - 5,8 - 11,1 - 383 - 16,2R8.Bucureşti-Ilfov 2272 2096 1737 - 7,7 - 17,2 - 535 - 23,6Toate regiunile 20122 18490 16016 - 8,1 - 13,4 - 4106 - 20,4

Cu migraţie internăR1.Nord-Est 3302 3083 2760 - 6,6 - 10,5 - 542 - 16,4R2.Sud-Est 2546 2239 1834 - 12,0 - 18,1 - 712 - 27,9R3.Sud-Muntenia 3136 2729 2212 - 13,0 - 18,9 - 924 - 29,5R.4.Sud-Vest Oltenia 2076 1771 1380 - 14,7 - 22.1 - 696 - 33,5R5.Vest 1828 1683 1442 - 8,0 - 14,3 - 386 - 21,1R6.Nord-Vest 2600 2458 2176 - 5,4 - 11,5 - 424 - 16,3R7.Centru 2361 2216 1961 - 6,1 - 11,5 - 400 - 16,9R8.Bucureşti-Ilfov 2272 2302 2217 + 1,3 - 3,7 - 55 - 2,4Toate regiunile 20122 18482 15983 - 8,2 - 13,5 - 4139 - 20,6

37

decât continuarea şi accentuarea dezvoltărilor carese produc în ultimele două decenii în populaţiaRomâniei. Nu trebuie omis faptul că, atât rata nata -lităţii, cât şi rata mortalităţii generale sunt indicatoriderivaţi, rezultaţi într-o proiectare a populaţiei.

În cazul natalităţii, deteriorarea este rezultatulacţiunii conjugate a unei fertilităţi scăzute şi a di -minuării populaţiei feminine, de la care vor proveninăscuţii în deceniile următoare prin ajungerea lavârstele fertile a generaţiilor mai mici de după anul1990. Ambii determinanţi pot explica reculul several natalităţii în regiunile 2–4, iar fertilitatea mairidicată din regiunile 1 şi 7 motivează conservareapo ziţiilor natalităţii în aceste regiuni deasupra celor-lalte regiuni (figura 2). Un proces de cumulare aefectelor pozitive asupra structurii pe vârste, se aflăîn spatele uşoarei şi pasagerei redresări a natalităţii laBucu reşti-Ilfov în anii 2030-2040.

Majorarea mortalităţii generale este numairezultatul accentuării gradului de îmbătrânire de -mografică. Ponderea deceselor la vârstele de 70 deani şi peste era de o treime în ansamblul deceselor lamijlocul anilor 1950 şi a urcat la două treimi în anul2011, iar progresul va continua. Chiar dacă prinipoteza adoptată în proiectare mortalitatea pe vârsteurmează să se reducă, majorarea ponderii populaţieivârstnice – unde mortalitatea este în orice populaţiefoarte ridicată – duce în mod automat la ascen siu -nea numărului de decese şi a ratei mortalităţii ge -nerale (figura 3).

O viteză mai lentă a îmbătrânirii demografice înregiunile 1.Nord-Est şi la Bucureşti-Ilfov, cudeterminări diferite însă – nivelul fertilităţii la primaregiune şi migraţia internă la cea de-a doua – potexplica mortalitatea moderat inferioară în acestedouă regiuni.

Deasupra diferenţelor regionale ale valorilornatalităţii şi mortalităţii se află deteriorarea generalăşi ascensiunea dramatică a scăderii naturale apopulaţiei în cele opt regiuni. Putem înţelege maibine resorturile acestei degradări şi implicaţiileecono mice şi sociale, dar şi demografice, dacăprivim schimbările care ar urma să aibă loc în struc-tura pe vârste a populaţiei. Datele din tabelul 4 neoferă indicatori semnificativi.

Populaţia României are un grad mediu deîmbătrânire demografică în rândul ţărilor din Uni-unea Europeană12,13. Natalitatea mai ridicată din aintede 1990 a avut, şi mai are încă, un rol de frână îndezvoltarea procesului. Evoluţiile natalităţii de dupăanul 1990 şi cele care se prefigurează vor accelera

însă procesul de îmbătrânire iar la nivel regionaldinamica cea mai rapidă ar urma să fie în cele treiregiuni din sud. Migraţia negativă va accentua pro-cesul, ponderea populaţiei vârstnice urcând la otreime în anul 2050 faţă de 17–18% astăzi, iar vârstamedie a populaţiei majorându-se cu 7–8 ani. Rolulpe care ar urma să-l aibă migraţia în procesul deîmbătrânire a populaţiei este unul de excepţie înregiunea Bucureşti-Ilfov. Fără migraţie, atâtponderea populaţiei vârstnice, cât şi vârsta medie aratinge valori cu totul neobişnuite: 36% şi, respectiv,52 de ani!

Ce ar însemna din perspectivă economică pre-vizibila deteriorare a structurii pe vârste la nivelregional? Raportul dintre populaţia vârstnică (inactivă

38

economic, în cea mai mare parte) şi populaţia învârstă de muncă, care susţine economic populaţiavârstnică, s-ar dubla până la mijlocul secolului(tabelul 4 şi figura 4), migraţia internă accentuânddezechilibrele în cele patru regiuni furnizoare demigranţi (1–4). Acest raport de dependenţă ar par-ticulariza o dată în plus, evoluţiile din Bucureşti-

Ilfov: o ascensiune de la 21 de vârstnici la 100 deadulţi la nu mai puţin de 71 – fără migraţie – pentrua atinge 48 cu menţinerea aportului de populaţietânără.

Structurile iniţiale pe vârste, cele de la recen -sământul din octombrie 2011, ar urma să cunoascăschimbări radicale în deceniile următoare, prin

Regiunea 20112030 2050

Cu migraţie Fărămigraţie Cu migraţie Fără

migraţieponderea populaţiei în vârstă de 65 de ani şi peste – în %

R1.Nord-Est 16,3 18,3 17,7 24,4 22,4R2.Sud-Est 16,6 21,0 20,5 29,0 27,3R3.Sud-Muntenia 17,9 20,9 20,1 30,5 28,1R4.Sud-Vest Oltenia 17,7 21,8 20,9 32,1 29,1R5.Vest 15,4 20,1 20,6 27,6 29,6R6.Nord-Vest 15,1 19,0 19,3 26,3 26,9R7.Centru 15,4 20,0 19,9 27,2 26,9R8.Bucureşti-Ilfov 14,2 17,6 20,1 27,7 36,2

Vârsta medie a populaţiei – în aniR1.Nord-Est 39,6 42,1 41,5 44,7 43,5R2.Sud-Est 41,1 44,8 44,4 47,4 46,8R3.Sud-Muntenia 41,5 45,2 44,7 48,6 47,6R4.Sud-Vest Oltenia 41,7 45,8 45,2 49,8 48,5R5.Vest 40,8 44,8 45,3 48,1 49,2R6.Nord-Vest 39,8 43,6 43,7 47,0 47,2R7.Centru 40,1 43,7 43,7 46,3 46,3R8.Bucureşti-Ilfov 40,4 44,2 46,2 47,8 51,7

Raportul de dependenţă a vârstnicilor: persoane de 65 de ani şi peste la 100 persoane de 20–64 ani R1.Nord-Est 27,8 30,5 29,3 44,0 39,6R2.Sud-Est 26,7 34,6 33,5 54,1 49,6R3.Sud-Muntenia 29,2 34,1 32,3 57,3 50,7R4.Sud-Vest Oltenia 28,6 35,6 33,8 60,6 52,5R5.Vest 23,8 31,8 32,9 48,0 52,7R6.Nord-Vest 24,0 30,6 31,0 45,9 47.6R7.Centru 24,5 33,1 32,9 49,7 49,2R8.Bucureşti-Ilfov 20,7 26,8 31,4 48,0 70,6

Sursa: Anul 2011 – calcule ale autorului pe baza datelor INS (INS2); pentru ceilalţi ani – proiectări şi calcule ale autorului

Tabelul 4. Indicatori ai structurii populaţiei pe vârste la nivel regional în anul 2011 şi valorile proiectate pentru anii 2030 şi 2050

39

efecte cumulate ale unei fertilităţi scăzute şi alemigraţiei interne. O fertilitate scăzută şi conservareamigraţiei negative, ar urma să ducă la o degradaredramatică a populaţiei în regiunile din sudul ţării(2–4), toate caracteristicile atinse în anul 2050 fiindtipice stării în care o redresare notabilă prin resurseşi mecanisme interne pare imposibilă. Un caz par-ticular îl reprezintă populaţia regiunii Bucureşti-Ilfov, compusă din cele aproape 1,9 milioane delocuitori ai Capitalei şi din cele doar 389 de mii delocuitori din judeţul Ilfov. Sunt două subpopulaţiiavând nu numai efective diferite, ci şi caracteristicicare le particularizează net: scădere naturală şimigraţie internă negativă în Bucureşti, creştere na -turală minimă şi o importantă migraţie internăpozitivă în judeţul Ilfov. Cu alte cuvinte, datele pen-tru regiunea Bucureşti-Ilfov ascund în bună măsurăo stare demografică în deteriorare accentuată înCapitala ţării, îndeosebi prin nivelul foarte scăzut alfertilităţii (doar 1,2 copii la o femeie). Structura pevârste este dependentă esenţial de migraţie şi poartă

o anumită amprentă de incertitudine şi instabilitate.O pro iectare a populaţiei Capitalei (1,9 milioane lo -cu itori) cu fertilitatea şi migraţia internă din anul2011, duce la o populaţie mai mică de 1,5 milioanela mijlocul secolului.

Rezultatele proiectărilor populaţiilor din cele optregiuni de dezvoltare economică conturează şitabloul evoluţiei populaţiei naţionale. Sumapopulaţiilor proiectate din cele opt regiuni estepopulaţia proiectată a ţării – 16 milioane de locuitori

în anul 2050. Coerenţa abordărilor prospectiveregionale este verificată şi atestată de numărul identic alpo pu laţiei ţării în anul 2050 rezultat din însumareapopu laţiilor regionale proiectate şi din proiectareadistinctă a întregii populaţii. Perspectivele noiipopu laţii a ţării, după recensământul din octombrie2011, se cuvin însă a fi tratate distinct.

Remarci finalePrudenţa se impune în orice abordareprospectivă a populaţiei pe termen lung, mai ales încontext economic, social şi politic, naţional şiinternaţional, extrem de complex şi aflat îndinamică rapidă. Viziunea prospectivă reprezintă însă un indis-

pensabil instrument de sondare a viitorului şi defundamentare a unor strategii şi programe de dez-voltare care vizează orizonturi pe termen lung şifoarte lung. Regionalizarea este un proiect în careaceastă viziune este privilegiată, inclusiv în dimen-siunea ei demografică. Oricum am privi lucrurile,toate prognozele existente conturează un viitor sum-bru al populaţiei regiunilor şi a ţării (INS14; Euro-stat15). O migraţie externă negativă va agravaperspectivele şi, atât timp cât decalaje considerabilede standard de viaţă se vor menţine în spaţiul euro-pean, propensiu nea spre emigrare nu se va diminua. Regionalizarea se va realiza pornind de la popu -laţia actuală a ţării – ajunsă la mai puţin de 20 demilioane locuitori în anul 2013. Proiectul constituieînsă cea mai profundă reformă pe care urmează să ocunoască România de multe decenii încoace şidimensiunea lui prospectivă este fundamentală. Concepând şi demarând construcţia viitoruluieconomic şi social al regiunilor, în mod inevitabilajungem la componenta principală a acesteiconstrucţii – populaţia regiunilor. Şi iată cum acestproiect de anvergură naţională şi orientat spre viitorobligă la reflecţie, la responsabilitate şi acţiuneasupra celui mai important şi vital proiect pe care îlpoate avea societatea românească după 25 de ani dedeclin demografic alimentat pe cale naturală şi prinmasivă migraţie a populaţiei tinere: reducerea proce -su lui de depopulare a ţării. Este cel mai dificil proiect care se află în faţaRomâniei pentru că este de mare sensibilitate,costisitor, imprevizibil ca dezvoltări şi implicaţii, şifără repere europene actuale de mare rezonanţă îndomeniu.

Note1 P.I. Otiman (coord), 2013, Împărţirea administrativ-teritorială, dezvoltare regională în Uniunea Europeană şi înRomânia, Ed. Academiei; Săgeată, Radu. 2013, Organizareaadministrativ-teritorială a României. Evoluţie. Propuneri de opti-mizare, GeoPolitica, www.geopolitic.ro.

40

2 Institutul Naţional de Statistică, 2013, Recensământul Popu -laţiei şi al Locuinţelor – 20 octombrie 2011, Vol. I, Populaţiestabilă (rezidentă). Structură demografică.3 Institutul Naţional de Statistică, 2012, Natalitatea în anul2011.4 Institutul Naţional de Statistică, 2012, Mortalitatea în anul2011.5 Eurostat, 2013, Fertility rate by NUTS 2 regions(http://epp,eurostat,ec,europa,eu).6 Eurostat, 2013, Life expectancy at birth by sex and NUTS 2regions (http://epp,eurostat,ec,europa,eu). 7 Institutul Naţional de Statistică, 2003, Recensământul Popu -laţiei şi al Locuinţelor – 18 martie 2002. Vol. I, Populaţie.Structură demografică.8 United Nations Population Division, 2013, World Popu -lation Prospects. The 2012, Revision.

9 Institutul Naţional de Statistică, 2013, Anuarul Statistic alRomâniei 2012.10 Eurostat, 2014, GDP per capita in the EU in 2011: seven ca -pital regions amomg the ten most prosperous, Eurostat News Release,nr. 29/2014, 27 February 2014.(http://ec.europa.eu/eurostat).11 Institutul Naţional de Statistică, 2004, Anuarul statistic alRomâniei 2003.

12 Eurostat, 2013, Proportion of population aged 65 and over(http://epp.eurostat.ec.europa.eu).

13 Eurostat, 2013, Old-age-dependency ratio(http://epp.eurostat.ec.europa.eu).14 Institutul Naţional de Statistică, 2008, Proiectarea

populaţiei României în profil teritorial până în anul 2050.15 K. Giannakouris, 2010, Regional population projections

EUROPOP2008: Most EU regions face older population profile in2030, Eurostat, Statistics in focus, nr.1, 2010.

41

Întrebarea pe care ne-o punem cu toţii este cumsă construim o societate a bunăstării, non-agresivăîn care să domnească buna înţelegere şi toleranţa,dacă o societate consensuală nu este posibilă. Răs-punsul ar putea fi preferinţa pentru dialog perma-nent între opiniile şi forţele divergente, concomitentcu o intensă acţiune în direcţia de a educa oameniiîn spiritul păcii. Personal, dată fiind formaţia mea dejurist, dar şi înclinaţia naturală de a crede că virtutease va găsi pe parcurs, mă raliez opiniilor potrivitcărora este necesară crearea de noi instituţii şi pro-ceduri care ne vor obliga prin mijloace juridice, con-comitent cu întărirea celor existente şi care pânăacum s-au dovedit folositoare. Sunt foarte conştientde faptul că acesta este un obiectiv ideal, dar fără unideal, nu poţi nici să începi să te îndrepţi spre direc-ţia cea bună.

Aşadar, obiectivul principal al revizuirii consti-tuţiei, care se pare că ar fi o necesitate stringentă amomentului, ar trebui să fie consolidarea democra-ţiei constituţionale.

În acelaşi timp, este necesar să înţelegem, totuşi,că în fond democraţia este doar o componentă în pro-cesul de evoluţie, de progres, ceva care devine oaspiraţie a oamenilor şi care nu se realizează totuşide la sine. Democraţia, ca şi prosperitatea, nu aparede la sine la un anumit moment doar adoptând nişteacte normative, fie ele chiar de nivel constituţional.

Dreptul, aşa cum ne-a învăţat încă din secolultrecut Giorgio Del Vecchio, nu este decât un regula-tor al vieţii sociale, al relaţiilor sociale. El nu poatefi un motor, un creator al unor realităţi sociale, maiales într-o societate democratică.

Intervin în acest proces de democratizare sau dedobândire a prosperităţii nişte variabile determi -nante, cunoscute sub numele de instituţii, care tre-buie să funcţioneze înainte ca societatea să poatătrece de la dorinţa de libertate la un sistem politico-administrativ consolidat, funcţional, iar aceste insti-tuţii sunt foarte greu de pus pe picioare.1

Instituţii funcţionale înseamnă, în primul rând, oadministraţie funcţională. Înainte de a avea o demo-craţie, poate ar trebui să avem o administraţie capa-bilă să genereze democraţie. Capacitatea adminis-trativă nu este o vorbă în vânt. Există exemple deţări cu perspective bune, a căror dezvoltare a fostsubminată de lideri rapace, conflicte etnice, ori dealţi factori pur politici, care au făcut imposibilă ame-najarea unei administraţii capabile să gestionezeprogresul şi democratizarea.

Statul de drept are un rol hotărâtor în democrati-zare şi trebuie să înţelegem bine că buna guvernarenu este posibilă fără democraţie şi participare pu -blică. Iată de ce locul dreptului în sistemul politicstatal trebuie înscris în mod clar în Constituţie, întoate normele legale şi în practica jurisdicţională şiadministrativă, care rezultă din aplicarea acestorreguli juridice.

Studierea comparativă a sistemelor juridico-politice oferă o posibilitate eficientă, dar puţin utili-zată la noi, pentru abordarea multiplelor întrebări înlegătură cu teoria şi practica democraţiei şi ne dez-văluie că prin intermediul sistemului juridic, demo-craţia în sine se află în centrul discuţiei. Prin rapor-tul lor diferit cu dreptul, SUA, pe de o parte şi uneleţări europene, printre care şi România, pe de altăparte, oferă două concepţii relativ divergente asuprademocraţiei. Această diferenţă apreciată a fi maipregnantă decât se crede în general este cu atât maitulburătoare, cu cât cele două protagoniste ale uneiastfel de rivalităţi (Franţa şi SUA) pretind cu since-ritate superioritatea sistemului propriu2.

Element esenţial al democraţiei americane,drep tul apare frecvent doar în planul secund aldemocraţiei de tip european, după cum putem să nedăm seama, analizând toate determinările structu -rale ale dreptului (istorice, politice, economice,sociologice...) incluse în sistemul juridico-politic alunei societăţi politice, al unei naţiuni, pe scurt ana-lizând caracterul său de „suprastructură ideologică”,într-o exprimare marxistă.

Scopul revizuirii constituţiei: consolidarea democraţieiIoan Alexandru*

*Preşedintele Centrului de excelenţă academică din cadrul Uniunii Juriştilor din România

42

Comparându-ne cu SUA, la noi, dar poate chiarşi în alte ţări europene, abordarea juridică pare anecesita o reevaluare. Dreptul se bucură de un astfelde prestigiu în Statele Unite, importanţa sa instituţio-nală, sociologică şi ideologică fiind atât de mare,încât, este aproape imposibil să se vorbească desprepolitică, economie sau istorie în alţi termeni decât ceijuridici. Pe de altă parte, oricine se apleacă asupradreptului pune, în mod inevitabil, în concepţia ame-ricană probleme politice, economice sau sociale.Abordarea juridică este, astfel, probabil cea mai bunăcale de acces în universul american în general, spredeosebire de Europa, unde concepţia dominantă estecea a economismului liberal, unde dreptul a păstratimaginea unei discipline destul de tehnice şi chiarperiferice.

De cele mai multe ori în România ca şi în Franţa(pe care, după cum ştim, a existat la un moment dattendinţa să o imităm, în ceea ce priveşte poziţia şirolul preşedintelui republicii), critica statului, deşipolimorfă până la exces, a ignorat aproape completdimensiunea juridică, limitându-se la aspectele eco-nomico-judiciare (a se vedea „neoliberalismul” unorexprimări, cum ar fi „stat minimal”, sau, mai nou,„flexibilitatea statului”). Dimensiunea juridică este,însă, esenţială, în primul rând ca instrument deinvestigare, spre exemplu, a relaţiilor dintre stat şisocietatea civilă, care fac obiectul multor dezbateriîn zilelor noastre. De asemenea, este esenţială pen-tru învăţarea unui mod alternativ de reglementareeconomică şi socială. Suprasaturarea cu discursuri,privind politicile macroeconomice, epuizează oricereflexie asupra rolului statului şi reglementărilorsociale. Însă, politicile economice vin şi trec, în timpce mentalităţile evoluează într-o direcţie care le esteproprie, iar structurile instituţionale rămân neschim-bate: prin urmare, asupra acestora din urmă trebuiesă ne concentrăm atenţia.

Cu certitudine, abordarea juridică este necesarăşi utilă pentru ordinea internă, fiind chemată să răs-pundă la întrebări de genul:

- Care este locul dreptului în funcţionarea insti-tuţiilor politice, a vieţii economice şi a raporturilorsociale în România?3

- Statul şi societatea civilă sunt în raport de ega-litate în faţa dreptului?

- Ce tip de coerenţă ideologică se regăseşteînscrisă în sistemul nostru juridico-politic? 4

Explorarea acestor chestiuni, din punctul de ve -dere al modelului american al autoreglementării, ar fipoate de folos în perspectiva revizuirii constituţiei.

O astfel de abordare întâmpină inevitabil difi-cultăţile metodologice ale oricărei reflecţii de tipcomparatist şi ridică o întrebare:

- Este legitim, realist şi util să recurgem la oanaliză comparatistă a sistemelor juridico-politiceamerican şi românesc, cu scopul de a trage învăţă-minte cu privire la funcţionarea democraţiei înRomânia, având în vedere că diferenţele dintre celedouă state sunt atât de mari?

Specificităţile istorice şi geografice au, în modevident, un impact direct asupra organizării sisteme-lor politice şi juridice. Astfel, pentru Statele Unite,efectul de anvergură afectează în mod constantabordarea comparatistă şi obligă la nuanţe şi re -zerve, prin urmare:

- Este legitim să abordăm struc tura federală,complexă şi stratificată, a celor 50 de state ameri -cane la organizarea politică a unui stat cum esteRomânia, ale cărui dimensiuni abia dacă le depăşescpe cele ale unui stat mic din SUA?

Şi mai puternică ar putea fi obiecţia susţinători-lor ireductibilităţii temperamentelor naţionale şi tra-diţiilor istorice. Greu de crezut că un riguros tempe-rament anglo-saxon cu o tradiţie democratică într-unstat descentralizat va putea fi convins de superiori-tatea statului unitar centralizat, construit în spiritulşi cu scopul disciplinării vulcanicului temperamentlatin. Invers, la fel de greu pare a fi şi adaptarea tem-peramentului şi tradiţiei noastre cu rigoarea şi lega-litatea anglo-saxonă proprie modelului american.

Pentru aceste obiecţii, în mare parte fondate, potfi formulate mai multe răspunsuri. În primul rând,chiar dacă analiza comparatistă ar duce la concluziacă nu există nicio şansă de democratizare de tipamerican în ţara noastră, tot înseamnă că avem oconcluzie de care va trebui să ţinem seama. Pe dealtă parte, aderarea României la Uniunea Euro -peană şi NATO, apropie ţara noastră de zona demo-craţiilor euroatlantice, existând tendinţa de a mascauneori diferenţele profunde, de organizare, dar şi devalori fundamentale între cele două state.

Cu toate aceste diferenţe consolidate de prac ticapolitică, de istorie, de ideile curente şi de instituţii,trebuie în primul rând să recunoaştem că avem multprea des tendinţa de a acorda Statelor Unite o trans-parenţă care nu corespunde realităţii şi de a exageravaloarea practicilor politico-juridice de peste ocean.Cu toate acestea, nu credem că în numele acestordiferenţe ne putem lipsi de orice încercare de a asi-gura interacţiunea sistemelor politice, juridice sausociale. De altfel, contrar impedimentelor invocate

43

destul de des, legislaţiile naţionale regăsesc, dincolode frontiere, inspiraţia sau modelul legilor sau insti-tuţiilor proprii. Numeroase legi adoptate în Româniadupă revoluţia din 1989, cu precădere în materieeconomică (dreptul concurenţei, reglementarea pie-ţelor financiare, dreptul mediului etc.), ne-au parvenitdin SUA via Uniunea Europeană.

Propria experienţă în analizele compara tiste pecare le-am făcut în materia dreptului administrativ,mă determină să constat că sintaxa juridică a naţiu-nilor aparţine unei civilizaţii comune5. De aceea, înrealitatea politico-juridică, teza ireductibilităţii sis-temelor naţionale este contrazisă de evoluţia concretăa legislaţiilor naţionale, care devin din ce în ce maiasemănătoare, urmând un proces lent, dar sigur, dearmonizare, sau chiar de omogenizare. În acest sens,să ne amintim că Alexis de Tocqueville a fost un pre-cursor. Opinia sa cu privire la călătoria pe care a făcut-oîn SUA este totalmente orientată către comparaţiadintre Statele Unite şi Europa6. François Furet vedeîn însăşi metoda comparativă „modelul fundamentalde gândire şi demonstraţie” a lui Tocqueville7. Com-paraţia lui Tocqueville era dinamică: modelul ameri-can reprezenta prin urmare un viitor posibil pentruFranţa ieşită din vechiul regim şi din revoluţie. Auto-rul nu vorbeşte oare despre „secolele aristocra tice”trecute şi despre „secolele democratice” care vorurma?

La peste 150 de ani mai târziu, suntem frapaţi, maidegrabă, de actualitatea, corectitudinea şi profunzimeaobservaţiilor lui Tocqueville cu privire la America,decât de menţinerea trăsăturilor a ceea ce în acelmoment îi servea drept referinţă, şi anume regimulsocio-politic al Franţei şi Europei din prima treime asecolului al XIX-lea. Cu privire la Statele Unite, dato-răm, fără îndoială, perenitatea lucrării perspicacităţii şigeniului vizionar al lui Tocqueville, precum şi fideli-tăţii tradiţionale a americanilor faţă de moştenirea fon-datoare, mai degrabă, decât centralizării şi inegalităţiiAmericii moderne. În schimb, persistenţa, conserva-rea consecventă a trăsăturilor modelului european nupot decât să rezulte dintr-o întârziere a trezirii în Eu -ropa, comparativ cu ritmul presupus de Tocqueville.Uimitoarea actualitate a lucrării lui Tocqueville repre-zintă, astfel, în mod paradoxal, o problemă.

În realitate, Tocqueville percepea pentru evolu-ţia Europei două direcţii posibile ale democraţiei.Una urma să ducă spre dezvoltarea independenţeiindivizilor, iar alta (cea mai probabilă, în opinia sa)avea să ducă, din contră, către o putere din ce în cemai centralizată8. Aşa s-a şi întâmplat.

Este clar că democraţia europeană, cu precăderecea din Franţa şi a surorii mai mici, România, aurmat această a doua direcţie („pantă naturală”), tra-diţional-centralizatoare, consolidată sub forma sta-tului naţional unitar. Statele Unite au dezvoltatmodelul democratic analizat de Tocqueville, fortifi-când, fără îndoială, puterea guvernării federale, darşi, concomitent, pe cea a cetăţenilor. Europa, însă, încea mai mare parte a reformulat, s-ar părea din mo -tive temeinice (spre exemplu, din necesitatea obiec -tivă de a conserva entitatea naţională a statului), tra-diţia centralizatoare şi conceptele aferente în formaşi vocabularul modern al democraţiei.

Această evoluţie a democraţiei, pe de o parte, înSUA şi pe de altă parte în Europa şi, bineînţeles, şiîn România, este cea care explică actualitatea anali-zei comparative a lui Tocqueville şi actualitatea sa îndezbaterea ideologică şi doctrinară prilejuită derevizuirea constituţiei.

Ieşită din secolele aristocratice şi deceniile dedictatură comunistă sau fascistă, România nu aintrat încă cu adevărat în era democratică. Trăieşteîn tranziţie, într-o stare intermediară, cea a reforme-lor. Această stare se caracterizează prin erupţia bru-tală şi artificială a formei politice democratice, fărăa se întruni condiţiile de fond ale unei funcţionăriarmonioase (tradiţii politice, instituţii, religie, mora-vuri...) în corpul social.

Printre elementele care joacă rolul de stabiliza-tori ai democraţiei, Tocqueville, alături de religie,acordă un loc considerabil instituţiei juridice, cainstrument de reglementare. Titlurile capitolelor salesunt elocvente în acest sens:

- De la spiritul legislativ din Statele Unite şi cumserveşte acesta ca şi contragreutate pentru demo-craţie;

- Despre influenţa legilor asupra menţineriiRepublicii democratice în Statele Unite;

- Despre ideea drepturilor în Statele Unite; - Despre respectarea legii în Statele Unite...Relevanţa puterii judiciare constituie pentru el

una dintre cele trei cauze principale (alături deforma federală şi instituţiile comunale) a menţineriidemocraţiei în America şi a libertăţii din toate regi-murile democratice. Dreptul îi pare, alături de insti-tuţii şi „moravuri”, atât un instrument de reglemen-tare a democraţiei, cât şi un mijloc de consolidare asocietăţii civile faţă de stat, pe care o invocă pentrudemocraţia din Europa.

Deşi cu aproape jumătate de secol mai târziu,România a intrat în era democratică, asemenea

44

altor ţări vest europene, însă nu a dezvoltat sufi-cient caracteristicile unei democraţii sociale avan-sate. Societatea românească, sensibil mai multdecât cea franceză, germană, italiană sau spaniolă,a rămas adepta centralizării statale, manifestând înplus reflexe de tip dictatorial, ilustrate în mod claratât de separarea rigidă dreapta/stânga, cât şi deceea ce eu am numit autocraţia electivă şi perso-nalizarea puterii9. Dorim neapărat în Româniatranspunerea automată a modelului american?Evident că nu, nu mai mult astăzi decât ieri.România se confruntă în prezent cu obiectivul dea transforma ideologia publică, mentalităţile exis-tente, cu pri vire la raporturile dintre stat şi cetă-ţeni, la modalităţile de intervenţie a statului îneconomie, trăsături ale identităţii noastre naţio nalemodelate de secole de istorie.

„Existenţa noastră nu poate primi un sens decâtde la un salt, de la un salt definitiv şi esenţial” spu-nea Emil Cioran. Această revoluţie culturală trebuieefectuată cât mai repede cu putinţă, deoarece opiniagenerală este aceea că transformarea amintită îi con-diţionează viitorul, adică menţinerea sau declinul,într-o ordine economică şi tehnologică internaţio -nală în plină mişcare. Sarcina pare aproape imposi-bil de dus la bun sfârşit. Putem fi totuşi încrezătoriîn viitor, deoarece România a demonstrat deja, de-alungul istoriei, capacitatea de a realiza, în scurt timp,transformări considerabile.

În perpetua tranziţie în care spunem că ne aflăm,în mod sistematic, discursurile cele mai liberale nuse asociază decât economiei, ca şi când liberalismulpolitic ar fi fost dobândit exclusiv prin virtutea insti-tuţiilor noastre democratice. Însă, liberalismul eco-nomic este strâns legat de un liberalism politic, careimplică o demonopolizare a puterii politice şi o dise-minare a puterii sociale, pentru care foarte puţinidintre politicienii noştri liberali sunt pregătiţi.Absenţa unei tradiţii juridice fixată puternic în cor-pul social, determină viziunea noastră privind exis-tenţa unei contradicţii ineluctabile între liberalismuleconomic şi cel politic, care justifică în permanenţăşi prea frecvent intervenţia statului.

Revizuirea Constituţiei ar putea perfecţiona înparte democratizarea funcţionării statului, dar ma -rile coordonate ale unei reforme globale pot fi rea-lizate fără îndoială doar printr-o nouă Constituţie.

Aceste coordonate ale unei reforme globale artrebui să se axeze în primul rând, după opinia mea,pe consolidarea statului şi apărarea suveranităţiinaţionale, dat fiind faptul că la Lisabona s-a stabilit

că Uniunea Europeană nu poate fi decât o uniune destate naţionale suverane.

Aceasta se poate obţine atât prin mai buna orga-nizare a puterilor publice, cât şi prin perfecţionareaconţinutului şi consacrarea mai temeinică a princi-piilor cu valoare constituţională. Astfel:

După cum se recunoaşte de către mulţi politi-cieni şi teoreticieni, raporturile dintre executiv şilegislativ ar trebui reechilibrate, dar eu cred cădemocraţia poate fi consolidată în principal şi în pri-mul rând prin creşterea considerabilă a poziţiei şicompetenţelor puterii judecătoreşti, inclusiv prinextinderea competenţei acesteia în materia soluţio-nării excepţiilor de neconstituţionalitate, revenindu-seastfel la tradiţia interbelică.

Trebuie spus că acest control al constituţionalită-ţii legilor, scos din competenţa puterii judecătoreştişi acordat unei autorităţi profund şi inevitabil politi-zate, de tipul Curţii Constituţionale – instituţie carenu există spre exemplu în Danemarca, Finlanda,Suedia, Irlanda sau în Grecia şi Estonia (ţări careau ştiut să-şi apere tradiţiile şi suveranitatea şi nusunt mai puţin democratice decât celelalte ţări mem-bre ale UE), iar, după cum se ştie, în Olanda şi Rega-tul Unit al Marii Britanii nu există deloc control deconstituţionalitate – constituie în opinia mea princi-pala sursă a impregnării universului american decătre drept şi este, de fapt, principala diferenţă destatut a dreptului, a juridicului în general, între Sta-tele Unite ale Americii şi România, ori alte stateeuropene. Aceasta implică, în mod cert, reformeimportante la nivelul formării şi recrutării judecăto-rilor, procurorilor, avocaţilor şi în general a juriştilordin toate categoriile, ceea ce implică intervenţii lanivelul organizării învăţământului superior şi formă-rii elitelor. În amonte, toate textele, instituţiile şimecanismele care asigură subordonarea întregiisocietăţi statului, sau statalizarea societăţii, ar trebuirevizuite şi modificate. Pe de altă parte, instituţiile şimecanismele care permit diseminarea puterii şi plu-ralismul politic în sânul corpului social trebuie dez-voltate, pentru a prelua reglementarea statală globală.

Un asemenea program de reaşezare a Constitu-ţiei este irealizabil şi necesită un timp infinit, dacăimplementarea unei revizuiri nu ar fi urgentă.

Însă aici apar întrebările: - România este pregătită pentru această revoluţie

culturală, care va fi pentru ea viitorul democraţiei? - Societatea românească este în măsură să

renunţe cât de puţin la stat şi avantajele pe care leconferă, iar puterea politică este în măsură să pro -pună această trecere?

45

- O naţiune se poate distanţa de trecutul său şi demodul său de viaţă, fără a-şi pierde identitatea?

Toate aceste întrebări amintesc de cel mai profundscepticism, cu excepţia, poate, a perioadelor de rup -tură istorică în care s-ar putea să ne aflăm noi, acum.

Sistemul de învăţământ şi de sănătate, cercetareaştiinţifică, ideologia şi cultura, precum şi modelulstatal centralizat, cu care s-a identificat democraţiaromânească atât în perioada interbelică, dar şi înperioada de după revoluţia din 1989 (nemaivorbindde perioada dictaturii comuniste), toate sunt peri -mate, dar se şi epuizează încet dar sigur, iar trecereacolectivă către un mod interdependent, dar mai exi-gent generează un nou umanism, pe care numai odemocraţie autentică, recentrată pe om şi fondată pedrept, ar putea să îl genereze.

În perspectiva atât de doritei revizuiri a Constitu-ţiei, ar fi util să ne reamintim permanent că regulilesunt un lucru, iar aplicarea acestora în mod corespun-zător şi generalizat este o altă chestiune. Aplicareaacestora poate fi garantată doar de modalitatea în careputerea politică constituantă dispune distribuireacompetenţelor între autorităţile celor trei puteri publicecare garantează respectarea acestora cât mai multposibil. Dreptul, fie în faza de creare a sa, fie în aceade aplicare, este strâns legat de puterea politică, astfeldupă cum s-a reflectat şi în doctrină, începând cumachiavelicii Pareto şi Mosca, a căror operă a fostanalizată mai târziu de Norberto Bobbio în eseulSaggi sulla scienza politica in Italia (1969).

Mai trebuie spus că în această epocă a integrăriişi globalizării în care trăim, poate mai mult decâtoricând, problema democraţiei în statele unitare,cum este şi sperăm că va rămâne România, dar şi înstatele regionale sau federative, este legată strâns deproblema democraţiei în sistemul dreptului interna-ţional10. Fiind absolut necesar să se depăşească atâtechilibrul instabil dintre marile puteri, cât şi conflicteregionale dintre statele mai mici. Deşi, principiulincertitudinii ne împiedică să fim prea optimişti,confirmând astfel conceptul de profeţie a lui Kant,care spunea că noi nu suntem capabili să prevedemdezvoltarea istoriei umanităţii, nici chiar cu aproxi-maţie, dar putem percepe semnele premonitorii. Ni -meni nu poate spune dacă semnele premonitorii aleviitoarei istorii a României sunt favorabile spre ex -tinderea şi întărirea acestor reguli care permit prinele însele o coexistenţă paşnică, sau dacă nu este înîntregime paşnică, atunci cel puţin o coexistenţă încare soluţiile hard (la care vedem că se face apel) săfie excluse sau reduse la minim.

Ceea ce ar trebui să avem în vedere, în primul rândîn reconstrucţia constituţională, este interesul naţional,dat fiind că deşi semnele premonitorii sunt în mareparte pozitive, dar şi negative, unul dintre acestea fiindfără nicio îndoială inegalitatea în dezvoltare între ţărilebogate şi cele sărace, în general creşterea decalajelorchiar şi în interiorul organismelor integratoare de genulUniunii Europene unde „încep să se înregistreze creş-teri ale decalajelor, contrar la ceea ce ne-am fi aştep-tat”11, fapt ce creează o stare de insatisfacţie. Pe de altăparte, un semn favorabil este forţa în creştere cu careapărarea drepturilor omului este susţinută în arena inter-naţională.

Să încercăm o sumară exemplificare comparativăa tezelor mai sus expuse.

Articularea celor trei puteri definită de Montes-quieu este consfinţită în Constituţia României prin art.1(4): „Statul se organizează potrivit principiului sepa-raţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivăşi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţio-nale”, spre deosebire, de exemplu, de ConstituţiaFranţei, care califică puterea judecătorească, ca oautoritate, a cărei „independenţă” este garantată depreşedintele republicii, spre deosebire de puterea exe-cutivă şi legislativă definite ca puteri.

Încercând un examen comparativ, vom observa căaceastă distincţie între putere şi autoritate naşte întrebă-rile (adresate, în special, amatorilor de revizuire a con -s tituţiei noastre, după modelul constituţiei franceze!):

- Oare, „garanţia” preşedintelui republicii, careeste alături de guvern vârful puterii executive, nu arplasa în mod direct puterea judecătorească sub tutelaexecutivului?

- Această ficţiune politică a unui preşedinte „maipresus de partide” nu poate de fapt, prin analogie, săpună preşedintele „mai presus de puteri”?

Cu toată această deosebire de reglementare consti-tuţională dintre România şi Franţa, observăm că în alteprivinţe, deşi independenţa magistraturii este înscrisăîn Constituţie, magistraţii sunt în mod instituţional subtutela executivului, fiind încă ataşaţi la Ministerul Jus-tiţiei prin dependenţa pentru ocuparea funcţiilor, avan-sare şi schimbări sau prin dublul sistem de subordo -nare al Parchetului faţă de executiv şi ConsiliuluiSuperior al Magistraturii (CSM), precum şi prin altepârghii frecvent şi bine evidenţiate în analizele pre-zentate în CSM.

Este bine? Este rău?Cu privire la crearea normelor juridice este de ob -

servat mai întâi că jurisprudenţa puterii judecătoreşti nuconstituie (după model francez) izvor de drept, ceea ce

46

a lăsat câmp liber de acţiune puterii executive care, trep-tat, prin diverse soluţii constituţionale (delegarea legis -lativă, asumarea răspunderii etc.) a devenit principalulcreator al normelor juridice, deşi esenţialmente dinpunct de vedere constituţional, legislativul ar trebui săfie depozitarul prin definiţie al puterii de a legifera. Dealtfel, putem observa că a crescut considerabil prepon-derenţa proiectelor de lege, emanând de la executiv,asupra propunerilor de lege, emanând de la parlament.

Prerogativele care permit guvernului să intervinăîn mod eficient în procesul de elaborare a legiidemonstrează clar că această colaborare legislativăinstituită prin Constituţie între guvern şi parlament afost oficializată într-o manieră favorabilă executivu-lui. Amintim, în acest sens, dispoziţiile cuprinse laart. 92 şi 93 din Constituţia României privind atri-buţiile preşedintelui în domeniul politicii externe şiapărării, sau pe cele ale guvernului, art. 114, în pri-vinţa asumării răspunderii, art.108(3) şi art.115 pri-vind ordonanţele simple şi ordonanţele de urgenţă,ca pârghii ale delegării legislative.12

Pentru a înţelege diversitatea aplicării principiilordemocraţiei în cuprinsul constituţiilor ne întregimfoarte pe scurt comparaţia cu sistemul politico-juridicamerican, care oferă, de fapt, o imagine exact inversăa sistemului românesc (inspirat din cel francez), înprimul rând printr-o strictă separare a puterilor, înlinia definită de Montesquieu, în care există o puter-nică putere judecătorească, la egalitate cu legislativul,şi care domină executivul. De o manieră semnifica -tivă, termenul de government desemnează în StateleUnite, nu doar executivul, cum este cazul în Româ-nia, ci reunirea celor trei puteri.

Sorgintea acestei concepţii, privind organizarea şidistribuirea competenţelor în exercitarea puterii poli -tice (publice), îşi are originea direct în spiritul care aprezidat fondarea Statelor Unite şi anume întâietateaabsolută a regulii de drept, a cărei formă supremă esteConstituţia, în care puterea legislativă reprezintă vo -inţa poporului, care este producător al dreptuluiîmpreună cu tribunalele. Această concepţie este expre-sia neîncrederii faţă de puterea executivă, asimilatămo narhiilor absolutiste ale vechiului continent.

Întâietatea absolută acordată regulii de drept şi înprimul rând Constituţiei a consacrat o puternică pu -tere judiciară ca apoi, în 1803, prin celebra decizieMarbury v. Madison, Curtea Supremă a StatelorUnite afirma puterea tribunalelor judiciare federale dea controla constituţionalitatea legilor13. Acest controla fost fundamentul competenţei puterii judecătoreştide a acţiona în materie politică, economică şi socială,după cum a consemnat Tocqueville14.

Controlul constituţionalităţii legii de către putereajudecătorească şi nu de către o autoritate profundpolitizată, de tipul Curţii Constituţionale, constituieşi în opinia mea principala sursă a impregnării uni-versului american de către drept şi este, de fapt,principala diferenţă de statut a dreptului, a juridicu-lui în general între Statele Unite şi România şi altestate europene. Aşadar, acelaşi principiu al separăriişi echilibrului puterilor în stat acoperă realităţi dife-rite în Europa şi în Statele Unite ale Americii.

Pe aceste trei puncte – prestigiul legii, conţinu-tul Constituţiei şi natura controlului – tradiţia şipractica americană este radical diferită.

În majoritatea statelor europene, prelungireaprac tică a ficţiunii rousseauiste a voinţei generale,face din majoritatea politică sursa forţei dreptului, alt-fel spus, dreptul este creaţia politicului. În aceastăconcepţie, dreptul este în pericol constant de instabi-litate, generată de politică sub argumentul frecventauzit şi în Parlamentul României, potrivit căruia:„Din punct de vedere juridic, nu aveţi dreptate, căcisunteţi minoritari din punct de vedere politic”, argu-ment absurd invocat pentru prima dată de către undeputat francez al majorităţii, ca răspuns la argumen-tarea juridică a unui deputat din opoziţie, în cursulunor dezbateri furtunoase de la începutul mandatuluide şapte ani al lui François Mitterand. Acest model decontroversă parlamentară are cel puţin meritul de areflecta una dintre concepţiile curente ale raporturi-lor dintre drept şi politică în România.

În această concepţie, nu este nimic alarmant să seconsidere că majoritatea politică este liberă să reali-zeze perturbările cele mai profunde ale stabilităţiiraporturilor juridice, fără constrângere exterioară.

Această concepţie reflectă, în fond, înţelegereadiferită a democraţiei de-o parte şi de alta a Atlan-ticului şi a determinat, de fapt, şi evoluţia generalădiferită a ţărilor europene şi a Statelor Unite. Defapt, am putea spune că în concepţia continentaleuropeană de sorginte franceză, dreptul nu prea esteluat în serios de către politicieni şi nu se rezolvămarile probleme în termeni de legalitate, ci în ter-meni de putere politică şi economică. Dreptul pro-priu-zis este exilat într-un corp de doctrine şi regulitehnice, repartizate în diferite domenii (drept admi-nistrativ, drept civil, comercial, penal), în mod ferm,la adăpostul politicului, intangibil şi atemporal.Rezultatul este în mod paradoxal îndepărtarea exa-gerată a dreptului de politică.

Dreptul este ignorat, pus de o parte, politiculdomneşte în principal, impregnând toate discursu -

47

rile. Supremaţia politicului se manifestă şi în conţi-nutul de idei şi poziţia intelectuală a tuturor marilordezbateri naţionale, de unde problematica juridicăeste exclusă.

Faţă de cele mai sus arătate, nu vreau să se înţe-leagă opţiunea mea pentru dreptul fără stat, sau pen-tru teza statului minimal dusă până la absenţa statu-lui, ca o referire directă la sistemul american luat înansamblu, România reprezentând, prin simetrie, sta-tul fără drept. Susţinătorilor reducerii rolului statu-lui, li s-au opus întotdeauna opiniile de stânga, că -rora li s-au adăugat de curând, urmare a crizei mon-diale cvasitotalitatea experţilor, fie ei economişti,politologi, sociologi sau jurişti, care au semnalatpericolul fetişizării logicii pieţei şi neintervenţionis-mului statului, factori care de fapt au generat criza.

Baza concepţiei noastre referitoare la statul dedrept democratic introduce în dezbaterile privindrevizuirea constituţiei ideea că statul, mecanismelesale nu trebuie să monopolizeze dreptul, adică să nufie aproape exclusiv produsul acestui tip de statadministrativ, centralizat, omogen şi unitar. Rolulmai redus al statului trebuia să fie însoţit, în modprogresiv şi organizat, de implementarea reglemen-tărilor juridice, publice şi private.

Conceptul de stat de drept nu se reduce la supu-nerea puterii publice la regula dreptului, care estedefiniţia europeană – deşi, cel puţin la noi, aceastăconcepţie restrictivă este departe de a fi perfect rea-lizată, după cum bine vedem. Statul de drept trebuiesă includă extinderea aplicabilităţii reglementărilorjuridice în zona societăţii civile şi asupra relaţieistat/societate.

În ceea ce ne priveşte, dincolo de referirile realesau fanteziste ale unor oameni politici aflaţi la vâr-ful statului cu privire la „liberalism”, cum ar fi celereferitoare la dereglementare, flexibilitate, statutulserviciului public, modernizarea statului, coabitareaechilibrului politic, viitorul societăţii multiculturaleetc., dorim să amintim faptul că un liberalism auten-tic nu se reduce la sfera economică şi că nu existăpiaţă prosperă fără o societate liberă, deschisă şi plu-ralistă, garantată de separarea puterilor publice şiprotecţia juridică a libertăţilor individuale şi a mino-rităţilor. Ar trebui să înţelegem că încă folosim oanumită formă de „guvernare” care s-a perimat.Această idee evocă şi o percepţie nouă asupra drep-tului, inovatoare mai degrabă decât conservatoare,progresistă, mai degrabă decât regresivă, politicămai degrabă decât tehnică. Lupta pentru drept, în tr-o

anumită perioadă dusă de care Consiliul Superior alMagistraturii din România, alături de Asociaţiilemagistraţilor şi Uniunea Juriştilor din România auavut şi au un rol extrem de important, realizeazăastăzi sinteza neaşteptată a marilor aspiraţii, care aumobilizat generaţiile din ultimii peste douăzeci deani, cum sunt: respingerea unui anumit concept deautoritate, revendicarea drepturilor omului şi a liber-tăţilor individuale sau revenirea dezbaterii juridico-politice în prim-plan. Democraţia ar avea multe decâştigat din realizarea acestor aspiraţii.

Note

1 F. Fukuyama, America la răscruce, Ed. Antet, 2006, p. 96.2 L.Cohen-Tanugi, Le droit sans L’État, Puf, Paris, 2007, p. 28.3 I. Alexandru, Dreptul şi managementul – Dihotomie sau

complementaritate, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004.4 I. Alexandru, Politică–Administraţie–Justiţie, Ed. All Beck,

Bucureşti, 2004.5 I. Alexandru, Drept administrativ european, ediţia a II-a

revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2010 p. 26şi următoarele.

6 A. de Tocqueville, De la démocratie en Amérique, Paris,GF, 1981, vol. I, 2e partie, chap. IX.

7 F. Furet, Le système conceptuel de la démocratie en Amé-rique, préface à la Démocratie, Paris, GF, 1981, p. 14.

8 A. de Tocqueville, op. cit., vol .II, 4e partie, chap. IV, a sevedea capitolul intitulat „Despre câteva cauze particulare şi acci-dentale care duc la apariţia unui popor democratic ce va centra -liza puterea sau care o deturnează”.

9 I. Alexandru, Tratat de administraţie publică, Ed. UniversulJuridic, Bucureşti, 2008, p. 712.

10 V. Stănescu, Globalizarea spre o nouă treaptă de civili -zaţie, Ed. EIKON, Cluj-Napoca, 2009, pp. 248 şi 285.

11 M. Maliţa, Prefaţă la „România şi lumea” de Ion Iliescu,Ed. Tehnică, Bucureşti, 2009, p. 9.

12 Analiza comparativă detaliată privind expansiunea compe-tenţelor puterii executive se poate vedea în Ioan Alexandru,„Democraţia constituţională – utopie şi/sau realitate”, Ed. Uni-versul Juridic, Bucureşti 2012.

13 Printr-o ironie a istoriei, Curtea supremă afirma aceastăputere de control judiciar al constituţionalităţii legilor federale, înscopul de a evita să se intervină într-un conflict politic privindnumirea unui judecător. Pentru acest fapt, Curtea declarase, con -trară Constituţiei, o lege a Congresului, care-i dădea puterea de ainterveni şi dezvoltase teoria conform căreia puterea judiciară estesingurul judecător al interpretării Constituţiei şi al respectării salede către puterea legislativă. Astfel, în mod paradoxal, opunându-seunei extinderi legislative a competenţei tribunalelor federale, Curteasupremă deschidea calea „guvernării judecătorilor”. A se vedeaLaurence H. Tribe, American Constitutional Law, New York, TheFoundation Press, Inc., 1978, p. 20.

14 Tocqueville, Democraţia… I, Despre puterea judiciară înStatele Unite şi acţiunea sa asupra societăţii politice.

48

Ucraina este una dintre cele mai mari ţărieuropene şi reprezintă placa turnantă a Europei deEst post sovietice. Ea separă Federaţia Rusă deOccident şi face legătura estică dintre nordul şisudul Europei. Prin poziţia, resursele şi opţiunile ei,Ucraina poate modifica echilibrul dintre Est şi Vestşi poate contribui la consolidarea Europei şi la dimi-nuarea importanţei Rusiei. Autorităţile de la Kievîntâmpină, însă, dificultăţi economice, etnice,politice şi geopolitice greu de soluţionat. Statulmodern ucrainean este tânăr şi instabil, are graniţearbitrare, deţine teritorii străine anexate recent, areminorităţi neloiale Kievului şi o identitate naţionalăcare se suprapune parţial pe cea rusă.

Potrivit datelor statistice, din cei 45 milioane delocuitori ai Ucrainei, aproximativ 78% sunt etniciucraineni şi 17% sunt etnici ruşi. În plus, un numărmare de ucraineni şi mulţi membri ai altorminorităţi, au adoptat limba rusă ca limbă curentă.Căsătoriile mixte dintre ucraineni şi ruşi sunt şi elefrecvente şi, în majoritatea cazurilor, asemeneafamilii adoptă limba rusă. Din punct de vedere alapartenenţei religioase, majoritatea ucrainenilor şi aruşilor sunt creştini ortodocşi, dar ei aparţin de bise-rici diferite, care se resping reciproc. Astfel, 5% dinlocuitori aparţin de Patriarhia din Kiev, dominantăîn centrul ţării, 26% aparţin de Patriarhia Moscoveişi predomină în estul Ucrainei, şi 7% aparţin uneibiserici ortodoxe independente. De asemenea, 10%din populaţie este greco-catolică şi catolică şi se aflăîn vestul pro-occidental al ţării.

Din punct de vedere economic, Ucraina este oţară dotată, dar puţin dezvoltată, fiind în mare mă -sură menţinută de Moscova într-o stare dedependenţă de Rusia. Cu un relief de câmpie, 56%din pământurile ucrainene sunt arabile, ceea ce îicon feră un mare potenţial agricol. Ucraina are,totodată, resurse mineraliere importante de fier şicărbune. Pe baza acestora, fosta putere sovietică adezvoltat industria metalurgică şi constructoare demaşini, inclusiv complexe industrial-militare, dar

le-a am plasat cu precădere în estul rusofon al ţării.În po fida acestui potenţial, economia Ucrainei seaflă în prezent într-o stare precară. Pe de o parte,comuniştii din trecut au devenit oligarhii de astăzi şisunt preocupaţi numai de propriile lor interese. Pede altă parte, Moscova şi simpatizanţii ei din inter-iorul Ucrainei au subminat continuu orice reformemenite să promoveze independenţa ţării.

În această situaţie economică şi etno-demo -grafică, populaţia ucraineană e divizată şi măcinatăde tendinţe centrifuge. Falia cea mai adâncă despar-te partea vestică pro-occidentală a Ucrainei de estulpredominant pro-rus, cu centrul ţării oscilând întrecele două extreme. Ruptura este agravată denaţionalismul excesiv al unor cercuri vest-ucraineneşi de mentalitate cripto-comunistă, care persistă înspecial în rândurile populaţiei rusofone din est.Având în vedere aceste divergenţe interne şi inter-esele Moscovei, se impun mai multe întrebări:

- Poate Kievul să se separe complet de Rusia şisă opteze pentru Europa?

- Va tolera Moscova o asemenea provocare lagraniţa ei cu Alianţa Nord Atlantică?

- Ce atitudine va lua Occidentul în cazulescaladării conflictului, ori în perspectivadezmembrării Ucrainei?

Şi cea mai importantă întrebare, din punct devedere românesc:

- Ce implicaţii pot avea asemenea scenarii pen-tru România?

Oamenii de ştiinţă români cunosc bine proble-mele cauzate de Moscova în estul Europei. Europade Est, definită ca spaţiul dintre Marea Baltică şiMarea Neagră, care separă Germania de Rusia, afost abuzat, ocupat şi anexat în trecut de nenumă rateori, de cele două puteri regionale. Expansiunea aces-tora a întârziat formarea naţiunilor locale şi a com-plicat trasarea unor graniţe clare a statelor moderne.Pe acest fundal, Rusia, ultimul imperiu cu rădăcinifeudale din Europa, a impus în mare măsură graniţeartificiale, care au promovat interesele economice şi

Conflictul din ucraina, Occidentul şi RomâniaNicholas Dima*

*Profesor, Şcoala Specială a Armatei Terestre Americane „J.F. Kennedy“, Fort Bragg, Carolina de Nord, SUA

49

geopolitice ale Moscovei. Acest lucru este evidentacum în conflictul din Ucraina.

În urmă cu doi ani, istoricul polonez Marek JanChodakiewicz a publicat lucrarea Intermarium: TheCurrent Land between the Black and Baltic Seas(Între mări: teritoriul dintre Marea Neagră şiMarea Baltică), Transaction Publishers, NewBrunswick, USA and London, UK, 2012. Lucrareaeste excelent documentată şi bine scrisă şi trateazăspaţiul dintre Polonia, România şi Federaţia Rusă,cu referiri speciale la Ucraina. Ceea ce frapează citi-torul de la începutul lecturii este să constate cât depuţin s-a schimbat atitudinea Moscovei faţă de acestspaţiu în ultimii cinci sute de ani. De fapt, Moscovade azi are aceeaşi mentalitate şi aceleaşi scopurigeopolitice pe care le-a avut şi vechiul principatmoscovit.

Prin cuceriri continue, Moscova a anexatpopulaţii şi teritorii străine pe care nu a reuşit să ledesfiinţeze sau să le asimileze. Controlul teritorialexercitat de Moscova a ajuns sub Stalin până la Ber-lin, în centrul Europei. Prăbuşirea comunismului agăsit însă Rusia nepregătită şi a forţat-o să cedezeEuropa de Est şi să accepte independenţa fostelorrepublici unionale sovietice. La scurt timp după dez-membrarea Uniunii Sovietice, Kremlinul a elaboratînsă doctrina „Străinătăţii Apropiate”, emiţând dinnou pretenţii asupra spaţiului pierdut, şi în specialasupra Ucrainei. „Pendula istoriei” îşi schimbaseînsă sensul şi după 1989 influenţa Moscovei înEuropa de Est a fost redusă la periferia FederaţieiRuse. Recent însă, Vladimir Putin a adoptat o nouăpolitică, vizând refacerea fostei uniuni într-o formă„euroasiatică” nouă. În acest sens, Rusia a cooptatrepublicile Belarus şi Kazakstan şi exercită presiunidirecte şi indirect asupra Ucrainei şi a altor repu blicide la periferia federaţiei. Ea a agresat totodată mili-tar Georgia şi refuză cu încăpăţânare să părăseascăTransnistria. La ora actuală, obiectivul principal alMoscovei în Europa îl constituie însă Ucraina. ORusie fără Ucraina ar însemna practic sfârşitul „ereimedievale a Moscovei!“

Noua politică a Rusiei marchează o revenire ladoctrina geopolitică a secolului al XIX-lea, cândmarile puteri urmăreau extinderea teritorială, pentrua dobândi noi resurse şi pentru a ţine la distanţăarmatele inamice. Între timp, însă, Occidentul s-aschimbat radical, economia mondială s-a globalizat,iar tehnologia militară modernă a anulat necesitateasferelor de influenţă şi a statelor tampon. Rusia arămas ancorată însă în trecut, ceea ce duce la oincompatibilitate de mentalităţi şi de interese cu ţă -

rile occidentale. În prezent, America şi Occidentulvizează extinderea economică până la nivel global,ceea ce implică însă subordonarea ţărilor slab dez-voltate. O subordonare economică atrage după sineşi o subordonare politică şi geopolitică. Rusia ră mâneo ţară nedezvoltată pe plan economic şi din acestpunct de vedere este incapabilă să concureze cu ţă rileavansate. Răspunsul ei la noile tendinţe economiceglobale, parte din aşa-zisa Noua Ordine Mondială,este revenirea la expansiunea geografică. Aceastămentalitate dăinuie de secole şi corespunde în maremăsură cu caracterul şi ambiţiile poporului rus.

Îşi poate schimba Rusia această mentalitateexpansionistă? Un răspuns optimist ar trebui să fieafirmativ. O schimbare de mentalitate are loc însă,fie în urma unor dezastre istorice, cum au fost cazu-rile postbelice ale Germaniei şi Japoniei, fie treptat,în decurs de generaţii. Şi aici e marea dilemă cu carese confruntă Moscova. Ucraina reprezintă nodulgordian al relaţiilor ei cu vestul. Rusia, care practica construit statul modern ucrainean, îşi arogă drep-tul de a-l de-construi. Ucraina, la rândul ei, poate…face şi desface Rusia tradiţională. Şi aceasta estemiza conflictului. Evenimentele sunt periculoase şiriscante nu numai pentru Kiev şi Moscova, dar şi peplan internaţional, pentru că, în realitate, asistăm laun conflict între două lumi cu concepţii diferite. Înesenţa lui, este un conflict ascuns între naţionalismşi internaţionalism; între naţionalismul rusesc şiinternaţionalismul euroamerican. Unde se vor oprievenimentele şi la ce ne putem aştepta?

Rusia este cea mai mare ţară din lume şi rămâneo supraputere militară înarmată cu arme nucleare.Situaţia ei economică nu este însă deloc roză,societatea rusă e profund demoralizată, iar perspec-tivele etno-demografice sunt, cumva, asemănătoarecelor care au dus la destrămarea URSS-ului. O bunăparte din minorităţile etno-religioase ale ţăriilocuiesc la periferia federaţiei, se identifică curegiuni istorice proprii şi se înmulţesc mai repededecât populaţia de etnie rusă. Cecenia, în MunţiiCaucaz, este un asemenea exemplu. În acelaşi timp,fosta economie socialistă a fost devalizată de omână de oligarhi, mulţimea populară suferă lipsuricronice şi societatea s-a polarizat până la punctul încare seamănă cu Rusia dinaintea revoluţieibolşevice. Ce opţiuni are Federaţia Rusăpostsovietică în aceste condiţii?

În noua ordine mondială de azi, Rusia ar puteaadera la Uniunea Europeană şi chiar la AlianţaNord-Atlantică, dar riscurile sunt majore. Pe planeconomic, de exemplu, Rusia ar deveni un hinter-

50

land al Europei occidentale; o simplă sursă dematerii prime şi o piaţă de desfacere. Pe plan politicşi geopolitic, situaţia ar deveni şi mai complicată.Dacă Rusia s-ar supune legislaţiei europene şi aradopta un sistem democratic de tip occidental, eas-ar putea dezintegra teritorial. Opţiunile Moscoveisunt deci limitate şi riscante. În aceste condiţii, Mos-cova a optat pentru extindere, dar opţiunea nu poatefi decât o victorie de moment. De altfel, s-a apreciatcă Rusia de azi este extinsă până la limiteleposibilităţilor ei. Şi este greu de imaginat căMoscova ar îndrăzni să provoace vreo ţară membrăa Alianţei Nord-Atlantice. Acest lucru nu linişteşteînsă ţările baltice şi îngrijorează Ucraina, Moldovaşi, până la un punct, România şi Polonia. Practic,nimeni nu doreşte un război internaţional, dar uneleeveni mente pot fi declanşate şi din greşeală.

Actualul conflict din Ucraina se desfăşoară peun fundal economic şi politic complicat şi a prinsOccidentul pe picior greşit. Moscova sub Putin îşijoacă foarte calculat cărţile pe care le deţine, Eu ropaeste dezbinată, America este nehotărâtă, iar Ucrainaeste în mare măsură izolată. Ea nu se poate măsuramilitar cu Rusia într-o confrunare directă, iar Ame-rica nu va risca, probabil, un război pentru apărareaei. În plus, până la un punct, Moscova are şi ea uneleargumente în favoarea acţiunilor ei. Crimeea, deexemplu, nu a aparţinut niciodată Ucrainei, iar întimpurile moderne populaţia ei a rămas majoritarrusească. Fostul premier sovietic Nikita Hrusciov afăcut cadou Crimeea Ucrainei în 1954, fărăconsultări prealabile şi fără niciun referendum. Înacest context, revista americană „Time” din 31 mar-tie 2014, menţionează declaraţia preşedintelui Putinpotrivit căreia „în inimile oamenilor (ruşi) Crimeeaface parte integrală din Rusia”. Aceeaşi revistă aadaugat că, după anexarea peninsulei, popularitatealui Putin a crescut imediat cu 10%, ajungând aproapede 80%. Chiar şi fostul lider sovietic Mihail Gorba-ciov, laureat al Premiului Nobel pentru pace, res-pectat de Occident, şi arhitect indirect aldezmembrării Uniunii Sovietice, s-a declarat înfavoarea anexării peninsulei. Mai mult, el a adăugatcă Putin nu trebuie să se oprească la Crimeea şi a su -bliniat că sudul Ucrainei este populat de ruşi, a fostcivilizat de Rusia şi, deci, prin implicaţie, aparţineRusiei. De fapt, pentru majoritatea ruşilor, reanexa-rea Peninsulei Crimeea reprezintă doar o redresare aunei injustiţii istorice. Atunci, ca român mă întreb dece nu se spune acelaşi lucru şi despre Basarabia şiBucovina? De altfel, Vladimir Jirinovski, membrucunoscut al parlamentului de la Moscova, a declarat

că Ucraina deţine teritorii străine, a menţionat teri-toriile româneşti şi a avertizat Kievul că riscă săpiardă şi alte regiuni, dacă se opune planurilorMoscovei. Şi care sunt aceste planuri?

În principiu, Moscova se teme de douăameninţări, chiar dacă acestea sunt doar percepţii:NATO în Europa şi China în Asia. Pentru Kremlin,ameninţarea imediată o reprezintă Alianţa Nord-Atlantică condusă de America. În acest sens, Putin adeclarat recent în parlamentul de la Moscova căRusia nu va tolera o prezenţă militară NATO în spa-tele teritoriului ei istoric. În realitate, Rusia se temede posibila pierdere a unor teritorii anexate abuzivîn trecut şi pe care le-ar putea scăpa de sub control.Ucraina este un asemenea teritoriu. Şi unde se potopri hotarele Rusiei, în cazul unei noi oscilări pen-dulare nefavorabile Moscovei? Nimeni nu ştie, darpentru a preîntâmpina o asemenea evoluţie, Putin aales să acţioneze. Crimeea a fost deja anexată şi estefoarte puţin probabil că Rusia va mai renunţavreodată de bunăvoie la ea. De altfel, prezenţa luiPutin în Crimeea, în ziua de 9 mai, cu prilejulsărbătoririi zilei victoriei, confirmă acest lucru. Cri-meea, cu portul militar Sevastopol, sunt esenţialepentru dominarea Mării Negre şi pentru accesulRusiei la Marea Mediterană. Ce va urma?

Moscova ar dori să controleze întreaga Ucraină.Dacă acest lucru nu va fi posibil, va urma faza adoua a agresiunii, anume fructificarea tulburărilordin regiunile de est (Doneţk) şi de sud (Odesa) aleUcrainei şi scoaterea lor de sub autoritatea Kievului.Prin regiunea Odesa, Rusia ar îndepărta Ucraina dela Marea Neagră şi ar face joncţiunea cu Transnis-tria. Întreaga regiune, numită de Moscova „NouaRusie”, ar putea adera la Federaţia Rusă, ori ar fipăstrată ca o zonă de influenţă exclusivă a Rusiei. Înceea ce priveşte vestul pro-occidental al Ucrainei,Moscova ar putea să încerce să-l menţină ca zonătampon între mult visata uniune eurasiatică apreşedintelui Putin şi Europa atlantică. Va reuşiMoscova să pună în practică aceste planuri?Probabil că nu în totalitatea lor! Viitorul depinde demodul în care va răspunde naţiunea ucraineanăprovocărilor ruseşti şi de maniera în care vareacţiona Washingtonul. Deocamdată, John Kerry,secretarul de stat al Americii, a avertizat Moscova căorice „viitoare expansiuni vor atrage răspunsuri şicontramăsuri pe măsura acestor expansiuni…”Rămâne de văzut dacă declaraţia va fi însoţită deacţiuni corespunzătoare.

Preşedintele Putin este considerat drept un omhotărât, calculat şi destul de prudent. El este un

51

naţionalist rus cu educaţia, atitudinea şi experienţaunui fost colonel KGB-ist. Combinaţia este extremde gravă, atât pe plan intern, cât şi pe planinternaţional. Fostul demnitar american Strobe Tal-bott, în prezent analist la importanta instituţiestrategică Brookings din Washington, îl considerăpe Putin iredentist, şovinist şi periculos. La rândullui, Putin nu tolerează opoziţia internă şi respingedominarea Rusiei de către marile concerne occiden-tale. În acelaşi timp, el a calificat America şi Occi-dentul drept decadente şi imorale şi a făcut apel latradiţiile ortodoxe ale poporului rus. Numeroşi ruşiîl admiră din aceste motive, dar Moscova a încălcatşi periclitează interesele altora. Şi din nou este cazulconflictului din Ucraina. În cazul de faţă, Putin nuvrea să provoace frontal America şi nici nu doreşteun război pe teritoriul Federaţiei Ruse. Deşi adeclarat că estul şi sudul Ucrainei sunt de drept teri-torii istorice ruseşti, el a spus că nu intenţionează sătrimită trupe în regiunile respective, în afară decazul în care va trebui să apere interesele Rusiei.Care sunt interesele Rusiei?

Analistul american Robert Kaplan, de la Institu-tul Stratfor, institut specializat în intelligence şi stu-dii strategice, consideră şi el că Putin nu va invadaUcraina şi subliniază că nici nu are nevoie să o facă.Putin poate apela oricând la secesionişti, poate in -stiga populaţia rusofonă locală, poate masa truperuseşti la frontieră în scopuri de intimidare şi îşipoate infiltra agenţii, pentru a sabota autorităţile dela Kiev. Preşedintele Putin a comis însă o eroareinternaţională, de care se prevalează acum Occiden-tul. El a încălcat memorandumul semnat la Buda-pesta în 1994 (împreună cu Statele Unite şi MareaBritanie), prin care se acordă garanţii teritorialeUcrainei, în schimbul renunţării la armele nuclearepe care le moştenise de la fosta Uniune Sovietică.Nu e prima oară când Moscova încalcă un acordinternaţional. A făcut acelaşi lucru de nenumărateori, inclusiv cu România după Războiul ruso-ro -mâno-turc din 1877.

Robert Kaplan a publicat în numărul din 31 mar-tie al revistei „Time” un amplu articol intitulat OldWorld Order (Vechea ordine mondială), subtitratModul în care geopolitica incită vechile conflicte.Analistul porneşte de la afirmaţia secretarului de statJohn Kerry după recenta anexare a Crimeei, care aspus despre agresiunea Rusiei că „reprezintă o com-portare din secolul al XIX-lea aplicată în secolulXXI.” Kaplan îi sfătuieşte însă pe liderii politiciactuali să nu îşi facă iluzii, deoarece valorile secolu-lui al XIX-lea nu au murit niciodată: „Uitaţi tehno-

logia modernă, uitaţi democratizarea şi legileinternaţionale. Teritoriul şi legăturile de sânge întreoameni sunt primordiale şi reprezintă esenţanoastră umană… Geografia nu a dispărut, deşi separe că actuala elită internaţională a uitat-o. Ceeace vedem acum în Ucraina şi în alte zone de conflictdin lume este răzbunarea geografiei. Trebuie să neîntoarcem la geografie, ca să înţelegem istoria, cul-tura, religiile, apartenenţa etnică şi alţi factori careduc la conflictele şi la lupta pentru putere de azi...”

Mai mulţi analişti occidentali au ajuns, de altfel,la concluzia că, de acum, asistăm la un război întrefantomele naţionaliste ale trecutului şi roboţiiinternaţionalişti ai viitorului şi nu se ştie ce va rezul-ta din această mare încleştare. Kaplan mai susţine căliderii americani şi europeni din perioada de dupăîncheierea Războiului rece tind să gândească în ter-meni economici şi la nivel global. Majoritateacelorlalţi lideri din lume gândesc însă în termeninaţio nali şi se limitează etno-teritorial la ţările lor.Naţionalismul etno-teritorial este privit cu suspiciu-ne în Vest, adaugă el, dar rămâne un motor socialimportant şi respectat în restul lumii. Analistul maiadaugă: „S-a presupus că perioada de dupăRăzboiul rece va fi o perioadă de dezvoltareeconomică, de interdependenţă şi de valori univer-sale, care va anula in stinctele naţionaliste şi obse-siile de dominare geografică. Acţiunile lui Putinscot însă în lumină un singur adevăr, adevăr pe careAmerica trebuie să şi-l reamintească acum când seconfruntă cu probleme globale, anume, relaţiileinternaţionale sunt dominate de cel mai puternic.”Şi, în încheierea articolului său, autorul afirmă:„Politica externă a oricări ţări trebuie bazată pemoralitate, dar analizele din spatele politicii trebuiefăcute cu sânge rece, pornind de la geografie. Îngeopolitică, trecutul nu moare niciodată şi în acestsens nu există lume modernă.”

În ceea ce priveşte Ucraina, acelaşi autor admitecă este posibil ca populaţia ţării să dorească să seasocieze cu democraţiile occidentale. El precizeazăînsă că Ucraina este sub dictatul geografiei şi poziţiaei face imposibilă reorientarea ţării către Vest.Ucraina e situată mult prea aproape de Rusia,încheie Robert Kaplan, şi nu este în interesul nici -unui guvern rus, democrat sau nedemocrat, să-ipermită alinierea la Occident. Rusia nu va cedaUcraina de bunăvoie! Şi ce poate face America?

Fostul şi influentul secretar de stat HenryKissinger a susţinut după încheirea Războiului rececă Rusia nu mai poate provoca frontal America, darea îi poate face multe greutăţi. Şi, într-adevăr, este

52

ceea ce face Rusia la ora actuală. Între altele, în pre-zent Rusia se opune schimbării de regim în Siria şisubminează eforturile internaţionale menite săîmpie dice Iranul să se doteze cu arme nucleare.America, la rândul ei, îi poate provoca şi ea imensegreutăţi Rusiei, aşa cum a făcut-o în Afghanistancând a înarmat gherila locală, care lupta împotrivainvaziei militare sovietice. Ce s-ar întâmpla înUcraina, dacă America ar înarma şi ar ajutarezistenţa naţională împotriva agresiunii ruseşti?Fostul subsecretar de stat în administraţia Clinton,Strobe Talbott, a afirmat la rândul său că, în prezent,Putin deţine iniţiativa în Ucraina şi face jocurile aşacum vrea el, dar în viitor politica lui va fi dezas -truoasă pentru Rusia. Pe plan economic, Rusia nupoate susţine un război de lungă durată, scrie spe-cialistul într-un articol publicat de revista „Time“ la28 aprilie.

John Kerry, actualul secretar de stat american,nu îşi face nici el iluzii cu privire la politicaKremlinului şi încearcă să convingă Europaoccidentală să aprobe sancţiuni economice drasticeîmpotriva Rusiei. Acest lucru nu este însă delocuşor, având în vedere că Europa este dependentă degazul şi petrolul rusesc, iar contractele economicedintre ţările vest europene şi Rusia sunt deimportanţă majoră. Germania, de exemplu, depin-de în proporţie de 40% de energia primită dinRusia. Franţa, la rândul ei, a încheiat mai multecontracte profitabile cu Mos cova, între care unulprivind livrarea de nave mili tare moderne de tip„Mistral“. Va reuşi America să atragă ţările vesteuropene de partea sancţiunilor, în aceste condiţii?Oricum, ministrul rus de externe Serghei Lavrovl-a avertizat pe un ton dur pe John Kerry căsancţiunile propuse împotriva Rusiei se vorrăsfrânge ca un bumerang asupra Americii.

Între timp, Moscova a şi început să cocheteze cuBeijingul şi să accepte mari investiţii chinezeşti,care să compenseze eventualitatea retrageriiinvestiţiilor occidentale. O asemenea investiţie, depeste un miliard de dolari, vizează construirea unuipod peste strâmtoarea Kerch, care va lega Rusiapropriu-zisă de Crimeea. Se pare că pentru Mosco-va teama de expansiunea chineză păleşte, încomparaţie cu teama de America. Din toate acesteelemente, reiese că Moscova şi-a calculat bineriscurile şi şi-a alcătuit un plan strategic de lungădurată. Ce planuri au însă America şi Occidentul înafara reacţionării, şi acest lucru destul de neunitar, laprovocările Kremlinului? Cum s-ar putea soluţionacriza din Ucraina, având în vedere că asistăm de faptla un mare conflict între Est şi Vest?

Washingtonul ar prefera o soluţie paşnică, deexemplu federalizarea Ucrainei. Propunerea a fost,de altfel, lansată de separatiştii pro-ruşi din estulUcrainei. O astfel de soluţie ar transforma însă radi-cal statul ucrainean şi i-ar limita în mod sever suve-ranitatea. Într-o asemenea federaţie, Ucraina arputea ajunge ca Republica Moldova de azi, în careguvernul de la Chişinău nu mai are niciun controlasupra Transnistriei. În cazul Ucrainei, teritoriul pecare practic l-ar scăpa de sub control ar fi vast şi demare importanţă strategică. Mă tem însă că şiaceastă soluţie a fost inspirată tot de Moscova, cusperanţa că va fi respinsă de guvernul de la Kiev. Înacest context, referendumul organizat de rusofoni, la11 mai în regiunea Donetsk (autodeclarată, întretimp, Republica Populară Donetsk) şi recentele eve-nimente violente din regiunea Odesa nu sunt altcevadecât măsuri tactice încurajate şi întreţinute de Mos-cova, pentru a demoraliza autorităţile de la Kiev.Este acelaşi joc pe care îl face Rusia în Moldova de25 de ani.

Ucraina are însă şi ea păcatele ei. Imediat dupăobţinerea independenţei în 1991, Kievul a lansat opolitică de asimilare a minorităţilor etnice. Întrealtele, Ucraina a început să considere România dreptprincipalul ei inamic şi, în acest sens, a recurs la opolitică de deznaţionalizare a românilor din Buco -vina de Nord şi din sudul Basarabiei. Apoi, de ce nua început Kievul dezbaterile cu privire la limbileregionale decât după declanşarea conflictului curusofonii? Şi de ce doar acum se gândeşte Ucraina lao eventuală federalizare?

Revenind asupra poziţiei Americii, unii autoripun sub semnul întrebării politica ei faţă de Europade Est în general şi faţă de Ucraina în mod particu-lar. Asemenea autori cred că Washingtonul nu vaprovoca frontal Moscova în apropierea graniţelorruseşti. Ea nu a făcut acest lucru nici în cazul Trans-nistriei în 1991 şi nici în apărarea Georgiei împo -triva agresiunii militare ruseşti din 2008. Washing-tonul s-a oprit la simple declaraţii retorice. Choda-kiewicz (autorul polonez citat anterior), reaminteşte,de asemenea, cititorilor că Polonia a fost şi eaabandonată de America, atunci când interesele occi-dentale s-au îmbinat cu interesele Moscovei. În car-tea sa publicată în 2012, autorul scria: „Politica esteuropeană a Washingtonului este incoerentă şi fărăviziune, iar alianţa NATO este confuză şi în derivă”.Drept rezultat, constată el, tot mai mulţi est-euro -peni şi-au pierdut încrederea în America. Şi nu estesingurul specialist care are îndoieli asupra politiciiinternaţionale a Washingtonului.

53

George Friedman, fondatorul revistei geopoli -tice „Stratfor“, este şi el sceptic. El nu crede nici înviitorul Uniunii Europene, şi nici în eficacitatea pac-tului NATO. În acest sens, el recomandă ţărilormembre, inclusiv României, să nu se bazeze pe pro-misiunile altora, ci pe propriile forţe. Într-adevăr, înpofida declaraţiilor de amiciţie, România este preadeparte de America şi prea aproape de Rusia.Expansiunea potenţială a Rusiei până la gurileDunării, posibila anexare a Transnistriei,ameninţările continue la adresa Republicii Moldovaşi eventualitatea dezmembrării Ucrainei reprezintăelemente de îngrijorare pentru România. Guvernulromân s-a raliat clar poziţiei occidentale în conflic-tul din Ucraina, dar acest lucru nu înseamnă să-şineglijeze interesele naţionale. Iar interesele naţio -nale româneşti merg până la Nistru! Nu se ştie ce seva întâmpla în continuare. România are însă nevoiede o forţă militară naţională, bine pregătită şi bine

dotată, capabilă să menţină ordinea la graniţele ţării.A făcut cu succes acest lucru în 1918! Trebuiereparat ceea ce s-a greşit în 1944. Istoria ne poateoferi acum o nouă şansă!

Am participat în luna martie la o conferinţăorganizată de tinerii studenţi basarabeni din ţară,într-una din sălile parlamentului din Bucureşti. Spreprofunda mea durere, niciunul din liderii româniparticipanţi nu a pronunţat un cuvânt despre Basara-bia, sau despre unire. Toţi au susţinut întâlnirea cuRepublica Moldova în Uniunea Europeană. Când mis-a oferit cuvântul, şi de acuma oficialii româniimportanţi plecaseră din sală, am afirmat că ne-amîntâlnit în UE şi cu Irlanda şi Portugalia. Ceînsemnătate a avut sau are acest lucru pentrunaţiunea română? Am renunţat, într-adevăr, la teri-toriile româneşti dintre Prut şi Nistru? Oare vrem cutot dinadinsul să ne pierdem identitatea? Dacă nepierdem identitatea, ne putem pierde şi ţara!

54

Jurnal de călătorie

Către sfârşitul mandatului de opt ani de slujire aAcademiei Române, conducerea acesteia – formatădin acad. Ionel Haiduc, preşedinte, acad. MariusSala, acad. Ionel-Valentin Vlad, acad. Cristian Hera,vicepreşedinţi şi acad. Păun Ion Otiman, secretargeneral – a fost invitată să facă o vizită oficială înluna martie 2014, la Vatican. În perioada 24–28martie, academicienii din echipa de conducere aAcademiei Române, însoţiţi de prof. Wilhelm Dancă,membru corespondent al Academiei Române,decanul Facu l tăţii de învăţământ superior romano-catolic de la Universitatea din Bucureşti, absolvental Universităţii Catolice din Roma şi doctor în teolo-gie al aceleiaşi Universităţi, au vizitat, pe rând, maimulte instituţii ştiinţifice, culturale şi spirituale depe lângă Sfântul Scaun. De asemenea, delegaţiaAcademiei Române a vizitat Colegiul „Pio-Romeno”, instituţie de învăţământ superior teologic,care pregăteşte preoţi pentru parohiile greco-cato-lice din România.

Delegaţia Academiei Române a vizitat, înaceastă perioadă şi filiala sa din Roma, Accademiadi Romania, iniţiată de acad. Vasile Pârvan şiconstruită de Statul Român în anii 1920–1930 aiseco lului al XX-lea, ca instituţie academică aRomâniei care să pregătească tinerele eliteromâneşti (cercetători şi universitari) în domeniulistoriei şi arheologiei. Conducerea Academiei a fostinformată de profesorul Constantin Bărbulescu,membru corespondent, directorul instituţiei, despremodul de organizare a pregătirii bursierilor români –studenţi, masteranzi şi doctoranzi – la Roma şi adiscutat despre posibilitatea înfiinţării şi finanţării anoi burse, în cât mai multe domenii ştiinţifice şispirituale.

În toată această perioadă, delegaţia AcademieiRomâne a fost însoţită de Excelenţa Sa dr. BogdanTătaru-Cazaban, ambasadorul extraordinar şi pleni -potenţiar al României pe lângă Sfântul Scaun şiOrdinul Suveran Militar de Malta, cercetătorştiinţific la Institutul pentru Istoria Religiilor al Aca -demiei Române.

Programul oficial la Sfântul Scaun al delegaţieiAcademiei Române a început prin vizita efectuată la

cea mai importantă bibliotecă din lume, dupăaprecierea multor autori şi cititori, Biblioteca şiArhiva Secretă a Vaticanului. Întâlnirea cu EminenţaSa Monseniorul Jean-Louis Bruguès, care ne-aprezentat principalele sectoare şi cele mai valoroasemanuscrise ale bibliotecii, ne-a facilitat posibilitateasă vedem inestimabilele bogăţii ştiinţifice ale CetăţiiVaticanului. Deşi fiecare dintre noi am vizitat prin-cipalele biblioteci ale lumii din mari universităţi,biblioteci metropolitane, inclusiv cea mai mare din-tre toate – Biblioteca Congresului American –,totuşi impresiile noastre au fost cu totul speciale.

A doua vizită a avut loc la cea mai importantăinstituţie ştiinţifică a Vaticanului – Academia Ponti -ficală a Ştiinţelor – unde am avut o excelentă discuţiecu Eminenţa Sa Monseniorul Marcelo Sanchez Sorondo,Cancelar al acestei academii. În cadrul întâlnirii s-aupurtat discuţii interesante pe marginea expunerii dom-nului acad. Cristian Hera cu tema Schimbări clima -tice, securitate şi siguranţă alimentară şi s-au stabilitprincipalele domenii de colaborare în viitor întreAcademia Română şi Academia Pontificală.

Programul vizitei delegaţiei noastre a continuatcu întâlnirea între academicienii români şi Cardi-nalul Francesco Ravasi, preşedintele ConsiliuluiPontifical pentru Cultură (rang de ministru), coor-donatorul celor patru academii pontificale, un emi-nent teolog şi filosof.

Vizită la Vatican. Audienţa papei FranciscAcad. Păun Ion Otiman

55

De sărbătoarea Buneivestiri, 25 martie 2014, amfost invitaţi de rectorul Colegiului Pontifical „PioRomeno” din Vatican, instituţie de învăţământ supe-rior teologic care pregăteşte viitorii preoţi greco-catolici pentru România, cu ocazia Hramului bise -ricii colegiului. Cu acest prilej, am avut posibilitateasă întâlnim mai mulţi cardinali, înalţi demnitari aiSfântului Scaun, cu care am discutat viitoarele cola -borări între Academia Română şi Cetatea Vaticanului.

Cea mai mare bucurie pe care am avut-o la Romaa fost, desigur, audienţa Papei Francisc din ziua de26 martie 2014, la care am participat împreună cuîntreaga delegaţie a Academiei Române.

În fiecare zi de miercuri a săptămânii, SfântulPărinte acordă audienţă generală zecilor de mii decredincioşi – pelerini la Vatican (sunt zile în careaudienţa generală adună peste 100 000 de oameni înPiaţa San Pietro), precum şi audienţă înalţilor ierarhi(cardinali, episcopi) veniţi din diferite colţuri alelumii creştine, demnitarilor aflaţi în vizită oficială laVatican, aşa cum a fost şi delegaţia AcademieiRomâne, dar şi multor, foarte multor persoane cudiza bilităţi, sau câtorva zeci de perechi de miri, înziua nunţii lor.

Audienţa generală este profundă şi impresionantăpentru oricare participant. Pe lângă organizareaperfectă şi asigurarea securităţii zecilor de mii departicipanţi din partea gărzii papale elveţiene, apoliţiei şi jandarmeriei Vaticanului şi a Romei,audienţa, în sine, este un spectacol cu adâncărezonanţă creştină, dar şi civică, în care, desigur,rolul central îl are Sfântul Părinte Francisc.

Dar, mai întâi, cine este Papa Francisc, care decurând a împlinit un an de pontificat şi apoi, să

revenim la audienţa acordată de Sfântul Părinte înPiaţa San Pietro în ziua de 26 martie 2014. Cardina -lul argentinian de Buenos Aires, Jorge Mario Bergo-lio, a fost ales ca Episcop al Romei, urmaş al Sfân-tului Petru, de către Conclavul papal în ziua de 13martie 2013. Aparţinând Ordinului iezuit, noul papăales, după unii analişti de la Vatican, neaflân du-seînaintea Conclavului printre protagonişti (precumcardinalul de Milano, sau un cardinal din Africa), îşiia numele de Papa Francisc (Franciscus).

Născut la 17 decembrie 1936 într-o familie deimigranţi italieni în Argentina, Jorge Mario Bergolioa fost, pe rând, profesor, preot, seniorul Ordinuluiiezuiţilor din Argentina (în timpul dictaturii militarecare a cauzat, prin arestări, torturi, asasinate, peste30 000 de victime din rândul civililor în perioadaaşa-numitului război murdar 1976–1987), episcop şicardinal de Buenos Aires. Datorită modestiei sale,modului simplu şi apropiat de a se comporta faţă decei mulţi şi nevoiaşi, mergând împreună cu aceştiaîn mijloacele de transport în comun (şi nu în auto-mobile de lux), Cardinalul Bergolio, prin nobleţeasa sufletească şi profunda compasiune, a fostpărintele celor aflaţi în dificultate, în suferinţă, însărăcie, adică ocrotitorul spiritual al celor mulţi,anonimi şi marginalizaţi de societate.

De altfel, modestia sa poate fi uşor remarcată şiacum, după întronizarea pe scaunul Sfântului Petrula Vatican. Noul Papă Francisc nu s-a instalat însomptuosul apartament papal din Vatican, ci lo -cuieşte într-un apartament mic şi modest din tot aşade modestul Hotel Domus Sancta Marthe, ia masacu preoţii şi mici grupuri de vizitatori, îşi beadimineaţa cafeaua, adesea (din ce spun apropiaţii

56

săi), cu doi-trei membri ai gărzii papale, sau cu alţislujitori de rând ai Vaticanului. Se spune că, nu depuţine ori, iese noaptea din apartamentul său şi, sprestupefacţia şi îngrijorarea gărzii elveţiene, merge sin - gur pe străzile Romei, pentru a-i ajuta şi mângâia peoamenii săraci.

Iar dacă veţi avea posibilitatea să-l observaţi deaproape pe Papa Francisc, aşa cum am avut-o noi la26 martie, veţi vedea, desigur, pe lângă imensa sabunătate exprimată de figura-i luminoasă şi gene -roasă şi nemaiîntâlnita sa modestie. Nu poartă înpicioare binecunoscuţii pantofi papali de culoareroşu-cardinal, ci nişte pantofi negri obişnuiţi (şi camponosiţi); sfânta cruce papală ce o poartă la gât nueste din aur masiv strălucitor, ci din fier argintat, iarinelul papal de pe degetul inelar al mâinii drepte esteun inel simplu de argint aurit, dar, spun apropiaţii şiobservă vizitatorii de azi, aurul s-a şters încă dinprima lună de pontificat. Nu merge la întâlnirilepublice cu papamobilul blindat, ci cu un fel deautocărucior extrem de simplu, a renunţat la auto-mobilul de lux şi merge într-o maşină obişnuită.

Dar, să revenim la ziua de 26 martie 2014, zi încare delegaţia conducerii Academiei Române, aflatăîn vizită la Vatican, la invitaţia AcademieiPontificale a Ştiinţelor a Sfântului Scaun, a partici-pat la audienţa generală a Papei Francisc, evenimentpe care dorim să-l prezentăm în continuare.

În fiecare miercuri, Papa Francisc acordăaudienţa generală în Piaţa San Pietro din Vaticanpelerinilor ce se află în vizită la Roma. Zeci de miide oameni (în anumite zile, scrie ziarul Vaticanului,numărul participanţilor depăşeşte cifra de 100 000de oameni din toate părţile pământului) primescbinecuvântarea Papei şi audiază predica SfântuluiPărinte.

Audienţa începe la ora 9, prin deplasarea PapeiFrancisc, în papamobilul deschis, printre rândurilede credincioşi aşezaţi în Piaţa San Pietro. Binecu-vântarea Papei este însoţită de bucuria credincioşiloraflaţi, de regulă, în grupuri de excursioniştiorganizate pe oraşe, ţări sau continente, arborânddra pelele naţionale. Această primă parte a audienţeigenerale acordate de Papă marelui public creştindurează circa o oră, după care urmează predicaSfântului Părinte.

Papa Francisc, împreună cu doi cardinali-secre-tari care-l însoţesc pe tot parcursul din piaţă, seaşează în altarul special amenajat pe esplanada dinfaţa Catedralei San Pietro, loc din care rosteşte pre -dica săptămânală adresată credincioşilor din piaţă şi

din întreaga lume, această manifestare creştină fiindtransmisă în direct de mai multe posturi de radio şiteleviziune.

Predica Papei din 26 martie, rostită în limba ita -liană, timp de maxim 25–30 de minute (şi tradusă, însinteză, în şapte limbi), a avut ca subiect mai multămoralitate în politică (adresată, evident, oame-nilor politici) şi mai multă omenie în raporturileinterumane, în raporturile dintre grupurile sociale,în relaţiile dintre credincioşi, în cele interconfesio -nale. Papa a făcut apel la mai-marii lumii, să seaplece tot mai mult asupra problemelor reale alecelor mulţi, să se întoarcă la „mai multă moralitateşi modestie”, deciziile lor, mai ales cele financiare,bancare, monetare, bugetare, să conţină mai multădreptate şi echitate. Papa, adresându-se credincio -şilor de rând, a făcut apel la generozitate, altruism şidăruire faţă de aproape. „Este bine, a spus SfântulPărinte, să ne gândim şi la alţii, nu numai la noi. Săuităm egoismul şi să-i ajutăm şi pe cei aflaţi însuferinţă şi nevoie“.

Mulţimea de credincioşi a primit cu entuziasm,cu urale predica Papei, strigându-i de nenumărateori numele: „Francisc, Francisc, Francisc!”

După rostirea predicii, Papa s-a îndreptat, pe jos,spre credincioşii aflaţi în dificultate locomotorie, ceicare erau aşezaţi în cărucioare cu rotile, câ teva sute.Papa i-a binecuvântat, pe fiecare în parte şi pe toţi.A stat de vorbă cu ei, i-a mângâiat şi i-a încurajat, caun adevărat părinte-pastor al sufletelor.

În continuare, Papa i-a primit, pe rând, pe ie -rarhii religioşi, cardinali, episcopi etc. (de diferiteconfesiuni) şi pe înalţii demnitari în vizită la Vaticanîn acele zile, printre aceştia aflându-ne şi noi, ceişase reprezentanţi ai Academiei Române.

Preşedintele nostru, acad. Ionel Haiduc, ne-aprezentat pe fiecare, i-a înmânat Sfântului Părintecadourile simbolice, iar Papa, la rândul său, şi-aexprimat bucuria de a primi delegaţia AcademieiRomâne, binecuvântând truda noastră îndreptatăspre mai binele poporului român şi al întregii lumi.Papa a oferit fiecăruia dintre noi un cadou simbolic,un lănţişor cu cruciuliţă, cu însemnele papale şi aleSfântului Scaun.

Ultima parte a audienţei generale acordate dePapa Francisc a fost cu totul specială, de mareemoţie pentru cei pe care i-a binecuvântat SfântulPărinte, circa 30–40 de perechi de miri, care şi-auunit destinele în acea zi, la Vatican, dar şi pentru toţicredincioşii aflaţi în Piaţa San Pietro.

57

periplu cultural ibericVictor SpineiMembru corespondent al Academiei Române

După mai bine de un sfert de veac, un concurs deîmprejurări m-a readus în spaţiul iberic, într-un arealce se individualizează drept bornă inconturnabilă peharta culturală a mapamondului. În precedenta des-cindere, întreprinsă în regim privat pe parcursul atrei săptămâni, avusesem ocazia să vizitez – într-ocadenţă pe alocuri foarte alertă – centre istorice dereferinţă, precum Madrid, Aranhuez, Toledo, Esco-rial, Lisabona, Sevilla, Cordoba, Granada, Valencia,Barcelona şi Zaragoza. Ţintele principale ale res-pectivei călătorii fuseseră muzeele de istorie şi artă,precum şi monumentele laice şi ecleziastice, doar laMadrid având însă răgazul să lucrez preţ de trei zilela Biblioteca Nacional de España.

Periplul autumnal din 2012, limitat din păcate ladoar două săptămâni, circumscrise perioadei dintre6 şi 20 noiembrie, mi-a permis o viziune întregită aspectrului cultural al Spaniei, prin faptul că am vizatmai cu seamă entităţi urbane din partea nordică şicentrală a ţării. În acest voiaj mi-am rezervat patruzile pentru Barcelona, şase pentru Madrid şi câte osingură zi pentru Burgos, Santiago de Compostela,Salamanca şi Segovia, unde, la fel ca şi în călătoriaanterioară, mi-am fixat drept obiectiv prioritarinvestigarea monumentelor medievale şi a colecţi -ilor muzeelor de istorie, arheologie şi artă. Impulsulde a înregistra şi a înţelege cât mai mult posibil apresupus un efort pe măsură, răsplătit însă pe deplinde satisfacţii ştiinţifice şi intelectuale.

O primă escală a fost făcută la Barcelona, capi-tala Cataloniei fiind neîndoielnic una din metropo -lele cele mai frumoase şi atractive ale VechiuluiContinent, cu o ofertă culturală deconcertantă, ceînsumează ansamblurile arhitecturale, edificiileecleziastice şi laice – medievale şi moderne –,muzeele, monumentele, spectacolele de muzică fol-clorică şi clasică, instituţiile de învăţământ etc.

Dintre unităţile muzeale reprezentative ale ora-şului am reuşit să vizitez Museu d’Història de Bar-celona, Museu Frederic Marès, Museu Diocesà,Museu Nacional d’Art de Catalunya, Museu d’Ar-queologia, Museu d’Art Contemporani şi MuseuPicasso. Primele trei reunesc admirabil exponate deartă romanică şi gotică, evidenţiindu-se sculpturile

în lemn cu subiecte religioase de la începutul mile-niului al II-lea al erei creştine, de o largă diversitatestilistică, păstrate într-un număr mult mai maredecât în oricare altă parte a Europei. Alături de aces-tea, respectivele muzee dispun de interesante scul-pturi în piatră, picturi, ceramică, arme, ustensile cufuncţionalitate multiplă etc. din Evul Mediu, prove-nind din arealul urban al Barcelonei şi din alte zoneale Cataloniei.

Exponate de aceeaşi natură se conservă în numărmare la Museu Nacional d’Art de Catalunya, unuldin complexele muzeale cele mai importante de pecontinent, o oglindă revelatoare a creativităţii artiş-tilor locali şi din alte ţinuturi ale Spaniei. Clădireamuzeului, amplasată în ambianţa peisagistică atrac-tivă a colinelor Montjuic, a fost inaugurată în 1929,iniţial având o altă destinaţie, dar concedată colec-ţiilor expoziţionale în anul 1934. Între altele, muzeuldeţine un fond remarcabil de fresce, de picturi pealtare şi pe pânză din Evul Mediu timpuriu şi mijlo-ciu, realizate sub influenţa curentelor artistice bizan-tine, dar care reliefează o reală originalitate prinvigoarea şi inventivitatea cromatică. Pictura clasicăspaniolă este reprezentată de tablouri ale unor artiştiiluştri, precum Velasquez, Zurbaran, Ribera, ElGreco şi Goya, alături de care pot fi admirate pân-zele datorate lui Cranach, Tizian, Tiepolo etc. Cutoate că pictura şi sculptura spaniolă a secolului alXIX-lea a stat în umbra celei franceze – la fel ca şişcolile artistice din Italia, Rusia, Suedia, Româniaetc., nefigurând decât aleatoriu în tratatele generalede artă –, acestea nu au dus lipsă de valori autentice,fapt ce este relevat din plin de pânzele lui MarianoFortuny, Ignacio Zuloaga, Ramon Casas, JoaquinMir şi de sculpturile lui Joseph Llimona şi JulioGonzáles, expuse în sălile marelui Muzeu al Catalo-niei. Redobândirea prestigiului internaţional al pic-turii spaniole se datorează în mod prioritar creaţieilui Pablo Picasso, Salvador Dali şi Juan Miró, pre-zenţi prin numeroase lucrări în incinta edificiului.

Celui dintâi i s-a rezervat un spaţios muzeu ce-ipoartă numele, fiind extrem de edificator pentru tra-iectoria evolutivă imprevizibilă şi pentru inepuizabilaforţă de metamorfozare a unui creator de o ingenio-

zitate debordantă. Găzduit de câteva impozante clă-diri medievale îngemănate, cele mai vechi datânddin secolele XIII–XIV, cu numeroase încăperi şidependinţe, muzeul a luat fiinţă în 1963 din iniţiativaprietenului şi secretarului lui Picasso, Jaume Sabar-tés, şi cuprinde peste 3500 de lucrări. Vizitatorul areposibilitatea de a face cunoştinţă cu opere de tinereţerelativ mai puţin cunoscute ale artistului, din vremeasejurului la Barcelona, când picta într-o manieră cla-sică, etalând o stăpânire deplină a meşteşugului dese -nului şi coloritului. De-abia în aşa-numitele perioadealbastre şi roz, acesta îşi defineşte o manieră propriede expresie, ce escamotează clişeele, pentru a de -veni ulterior un promotor neostoit al cubismului şisuprarealismului, experienţe originale, dar, dinpăcate – după opinia noastră, poate desuetă –, cuconsecinţe nu întotdeauna fericite pentru evoluţiapicturii, în sensul că a servit drept reper pentru indi-vizi lipsiţi de propensiune artistică, incapabili să seexprime plastic nici măcar la un standard minimal.Muzeul deţine şi o vastă colecţie de forme ceramicesmălţuite, decorate de venerabilul artist, multe din-tre ele fiind însă de un gust îndoielnic. Dincolo deanumite căutări mai puţin fertile, Picasso rămâneindubitabil un artist complex, de o prodigioasă şifecundă inventivitate, cu o influenţă perenă asuprapicturii secolului al XX-lea.

Ca multe alte metropole ale lumii contemporane,Barcelona deţine un modern şi excesiv de spaţiosMuseu d’Art Contemporani, proiectat de experi-mentatul arhitect american Richard Meier, dar înţe-sat de „creaţii” de o factură cel puţin ridicolă sauinfantilă, uneori învecinată cu kitsch-ul sau conta-minată de viruşii vulgarizării. De exemplu, una din„opere” consta din trei sticle: una goală, alta umplutăcu lichid pe jumătate şi a treia plină ochi. Altă „com-poziţie” conţinea câteva cărămizi dispuse haotic, iaralta o adunătură de cârpe înfăşurate! Toate, bineîn-ţeles, inoculate de un mesaj ce s-ar dori subtil şi pro-fund, înveşmântat într-o recuzită de bună seamă per-ceptibilă exclusiv celor mai aleşi iniţiaţi sau, potrivitreclamei de pe sticlele de băuturi alcoolice, „pourles connaisseurs”! Ceea ce contrariază în primulrând în cazurile evocate nu este faptul că acestea sesituează în zodia pseudotalentului grefat pe impos-tură şi tupeu, ci că autorităţi cu responsabilitate îndomeniul cultural nu numai că tolerează bufoneriileşi ereziile acceptate doar de un public minoritarsnob sau naiv, ci le şi încurajează prin colectarea lorcu sume munificente în lăcaşuri expoziţionale, ceeace conduce la o pervertire a bunului gust şi a noţiu-

nii de estetic. Originalitatea reprezintă fără îndoialăun aspect esenţial al creativităţii artistice, dar aceastaîşi pierde relevanţa dacă nu accede spre o autenticăelevaţie spirituală. Anticipând fără să bănuiascăevoluţia imprevizibilă a gustului artistic, erudituliezuit Baltasar Gracián y Morales (1601–1658),autor al unor inspirate aforisme, avertiza asupra ten-dinţelor ce dobândeau profil încă în perioada devitalizare a barocului: „Una mediana novedad suelevencer a la mayor eminencia envejecida” („O nou-tate de nimic te face să părăseşti ceea ce e nepreţuit,dar învechit”). Plasat într-un cadru natural pitoresc, Museud’Arqueologia dispune de o colecţie remarcabilă,cuprinzând numeroase piese din paleolitic, neoliticşi din perioadele de evoluţie ale civilizaţiei iberice,punice, greceşti, romane şi vizigote, recuperate prinsăpăturile întreprinse cu competenţă de arheologiilocali îndeosebi în deceniile postbelice. Conştienti-zând că aspectul general al spaţiului expoziţional nuexcelează printr-o ţinută modernă, conducereamuzeului a demarat lucrări destinate reamenajăriisale globale.

Dintre lăcaşele de cult medievale ale Barcelonei,am vizitat, între altele, San Pau del Camp, SantaMaria del Mar şi, bineînţeles, maiestuoasa Catedrală(Catedral de la Santa Creu i Santa Eulàlia) din cen-trul oraşului, o capodoperă a artei gotice, ridicată – lafel ca multe alte construcţii similare din Occident –de-a lungul mai multor secole, cu începere din vea-cul al XIII-lea. Turnul şi frontonul ei au fost termi-nate de-abia la începutul secolului al XX-lea, darîntr-o manieră specifică Evului Mediu târziu, astfelcă puţini vizitatori realizează că nu făceau parteorganic din vechiul ansamblu arhitectural. În cripta

58 Catedrala de la Santa Creu i Santa EulàliaPortal sculptat

59

şi în capelele sale îşi dorm somnul de veci SfântaEulàlia, martirizată potrivit tradiţiei catolice înperioada romană, Sfântul Olegarius Bonestruga,prestigios episcop reformator al oraşului, conteleRamon Berenguer I şi alte notabilităţi ecleziastice şilaice. O notă inedită şi amuzantă a respectabiluluilăcaş îl conferă prezenţa în cloaşter a unui ţarc ceadăposteşte 13 gâşte gălăgioase, număr ce indicăvârsta la care Eulàlia ar fi căzut victimă persecuţii-lor.

Unul din edificiile bisericeşti cele mai faimoaseale Europei secolului XX este fără îndoială SagradaFamilia, concepută de ilustrul arhitect AntonioGaudi (1852–1926), căruia Barcelona îi datoreazămai multe construcţii civile expresive prin ingenio-zitate (Casa Batlló, Casa Milà, Casa Figueras, Par-cul Güell). Grandoarea proiectului şi sfârşitul subital lui Gaudi, accidentat mortal de un tramvai, aîntârziat finalizarea sa, cu toate eforturile persuasivedepuse de municipalitate în ultimele decenii. Deşinu a fost terminată, lucrarea lui Gaudi suscită oatracţie ineluctabilă pentru toate categoriile deturişti, de natură să acrediteze aserţiunea că nu întot-deauna operele finite sunt mai izbutite, mai repre-zentative şi mai captivante decât cele neterminate.În sprijinul acestei idei aş menţiona faptul că dincele nouă simfonii ale lui Schubert, singura cu unstatut infailibil de capodoperă şi, în mod firesc, ceamai frecvent interpretată, este cea din care au fostcompuse numai primele două părţi, aşa-numita„Unvollendete” („Neterminata”), după cum şi o altăcreaţie nemuritoare a muzicii clasice, Requiem-ulmozartian, a rămas nedesăvârşită din cauza morţiipremature a genialului compozitor. Dacă ne-amextinde excursul şi în sfera plasticii, cantonându-ne

în acelaşi câmp referenţial, s-ar putea evoca tulbură-toarea „Pietà Rondanini” a lui Michelangelo, păs-trată la Castello Sforzesco din Milano, căreia i-aulipsit destul de puţine lovituri de daltă spre a fi fini-sată.

Multe din monumentele şi muzeele din Barcelonastau mărturie pentru epoca de mare glorie a Arago-nului din secolele XIII–XIV, când Regatul a devenito putere redutabilă în bazinul mediteraneean, deţi-nând nu numai Balearele, ci şi Corsica, Sardinia şiItalia Meridională, şi preluând temporar supremaţiapolitică în Grecia Centrală. Renumita companiecatalană de mercenari a lui Roger de Flor(1267–1305), evidenţiată în înfruntările cu turcii, iarulterior răzvrătită împotriva autorităţii bazileilor dela Constantinopol, a semănat haos şi derută în pro-vinciile balcanice şi asiatice ale Imperiului bizantinpână la asasinarea temerarului ei comandant. O con-secinţă directă a veleităţilor hegemonice ale Arago-nului în Europa mediteraneeană l-a constituit crea-rea remarcabilei şcoli cartografice din Mallorca şirealizarea unora din cele mai precise hărţi ale bazi-nului Mării Mediterane, precum harta lui AngelinoDulcert din 1339, portulanul-atlas din 1374–1376,atribuit lui Abraham Cresques, şi portulanul lui Gui-lermo Soler din 1385. În aceste lucrări cartograficeeste redat cu acurateţe şi conturul Mării Negre, peţărmul ei vestic figurând centrele portuare de laCetatea Albă (Moncastro), Constanţa, Mangalia etc.Relativ de puţină vreme, în Archivo de la Corona deAragón de la Barcelona a fost depistat un act emis înlatină în anul 1412 la Suceava de Alexandru celBun, unic până în prezent în diplomatica Moldovei,în care se acorda dreptul de liberă trecere prin voie-vodat unui pelerin şi diplomat, Alfonso Mudara, ori-ginar din Castilia. Cunoştinţe vagi asupra romanită-ţii carpato-balcanice fuseseră înregistrate în regatulcastilian cu multă vreme înainte. Astfel, într-o lucrarede sinteză asupra istoriei Spaniei, reputatul cărturar,originar din Navarra, Rodrigo Jiménez (Ximénez)de Rada (c. 1170–1247), titular al jilţului arhiepis-copal de la Toledo, îi enumera între descendenţii luiIafet pe Blaci, alături de alte popoare din jumătatearăsăriteană a Europei (greci, bulgari, cumani, slavi,boemi, poloni, unguri), informaţie până în prezentnevalorificată în mod consistent în istoriografiaromânească. Câteva decenii mai târziu, un alt eruditde notorietate, literatul şi teologul Ramon Llull(Raymundus Lullus, 1232–1315), născut la Palmade Mallorca, îi menţiona pe români (blanqui) printreneamurile schismatice.

BarcelonaSagrada Familia, proiectată de Antonio Gaudi

Periplul hispanic a continuat prin vizitarea într-odinamică susţinută a unor vechi şi reprezentativecentre citadine din jumătatea septentrională aPeninsu lei Iberice. După plecarea din capitala Cata-loniei, am făcut o primă descindere la Burgos. Înoraş se păstrează numeroase vechi ansambluri arhi-tecturale. Ca în toate oraşele medievale occidentale,edificiul cel mai impozant din Burgos era reprezen-tat de catedrală, aceasta fiind a treia ca mărime dinSpania, după cele de la Sevilla şi Toledo. DedicatăSfintei Fecioare, construcţia lăcaşului a fost dema-rată în 1221 şi a durat peste trei secole. Prospectareaedificiului relevă că au existat două etape principalede construcţie de factură gotică, ulterior interiorulfiind prevăzut cu numeroase adaosuri baroce. Cate-drala adăposteşte locul de veci al legendarului ElCid (Rodrigo Diaz) – eroul luptelor cu maurii, por-tretizat în poemul Cantar del mio Cid şi în dramacorneilliană – şi al soţiei sale, Doña Jimena. Ciduluii-a fost dedicată o impozantă statuie ecvestră,amplasată lângă un pod de pe râul Arlanzón, caretraversează zona urbană mediană. La Burgos ammai vizitat Biserica San Lesmes, construcţie goticădin secolul al XIV-lea, unde se păstrează mormântulpatronului lăcaşului şi, totodată, al oraşului, plasat încentrul edificiului, în vreme ce alte pietre funerare,ale unor somităţi ecleziastice şi laice din EvulMediu, erau dispuse de-a lungul pereţilor laterali.De asemenea, am avut oportunitatea de a intra înCasa del Cordón (Palacio de los Contestables deCastilla), ridicată la sfârşitul secolului al XV-lea.Aici a fost primit Cristofor Columb de monarhiicatolici în 1497, după întoarcerea din a doua călăto-rie în Lumea Nouă şi tot aici s-a consumat oficiali-zarea unirii Regatului Navarrei cu Castilia în 1515,palatul servind drept reşedinţă temporară a regilorSpaniei vreme de trei secole.

La Santiago de Compostela, edificiul cel mairemarcabil este, indubitabil, faimoasa Catedralăconstruită de-a lungul secolelor XI–XIII. Nucleulsău principal – romanic (Catedral vieja) – se com-pune dintr-o amplă navă centrală, flancată de navelaterale cu stâlpi şi pilaştri, dispunând de o articularebogată. Porticul Gloriei din centrul nartexului esteîmpodobit cu sculpturi datorate meşterului Mateo,realizate în secolul al XII-lea. Sub altar se găseşte ocriptă unde erau adăpostite raclele cu moaştele Sfân-tului Iacob şi ale discipolilor săi, Sf. Teodor şi Sf.Atanasie. În partea dreaptă a navei centrale a fostadosat un cloaşter rectangular cu suprafaţa foarte

întinsă. În faţa vechiului portal romanic, la mijloculsecolului al XVIII-lea a fost ridicată de către arhi-tectul Fernando Casas y Novoa o faţadă somptuoasăîn stil baroc.

Faima lăcaşului se explică prioritar de faptul căaici se păstrează moaştele apostolului Iacob, căruiai se atribuie începutul evanghelizării Peninsulei Ibe-rice. După şapte ani de misionarism, acesta a revenitla Locurile Sfinte, unde a căzut victimă represaliiloranticreştine declanşate de Herod Agrippa. Siliţi săpornească în pribegie, discipolii i-au luat trupul şil-au reînhumat în Spania, într-un loc uitat în urmaconturbărilor provocate de invaziile populaţiilorbarbare. Potrivit tradiţiei, mormântul său ar fi fostdepistat în secolul al IX-lea de un păstor călăuzit deo stea. Atunci când regele Asturiei Ramiro I aînfruntat pe mauri la Clavijo, în 844, oştirii sale i s-arfi alăturat un cavaler pe un cal alb, purtând un stin-dard alb cu o cruce roşie, iar intervenţia sa a înclinatdecisiv balanţa victoriei în favoarea creştinilor. Înpersoana cavalerului aceştia l-au recunoscut pe Sf.Iacob, care a dobândit numele de „matamore”(„exterminatorul de mauri”) şi a devenit patronemblematic al Reconquistei.

Încă din Evul Mediu, Santiago de Compostela areprezentat un centru predilect de pelerinaj, rivali-zând cu Ierusalimul şi Roma. În timpul rămas la dis-

60 Catedrala din Santiago de Compostela

61

poziţie, am reuşit să vizitez Biserica Santa MariaSalomé şi Facultatea de Geografie şi Istorie a Uni-versităţii (întemeiată în 1495). Printre piesele prove-nind din Egiptul antic, depozitate în muzeul cucaracter didactic al Facultăţii, am depistat un intere-sant vas sferoconic din secolele XIII–XIV, aparţi-nând unui tip având analogii şi în spaţiul nord-vestpontic.

Următoarea escală din voiajul iberic l-a consti-tuit vechiul centru castilian de la Salamanca, evoluatdintr-o prosperă aşezare citadină romană, distrusă înmai multe rânduri de raidurile terifiante ale mauri-lor. Din perioada romană s-a păstrat în extremitateasud-vestică a oraşului un pod masiv de piatră pesterâul Tormes. Reconstituirea nucleului urban, în1085, s-a datorat lui Alfons VI, la prestigiul său con-tribuind întemeierea unei universităţi în 1215, înaceeaşi vreme în care era fondată şi cea de la Paris.Dintre dascălii de mare faimă ai Universităţii de laSalamanca s-a numărat reputatul scriitor şi filosofMiguel de Unamuno (1864–1936), care în aniisenectuţii a fost învestit cu funcţia de rector. Peri-metrul central al oraşului este ocupat de PlazaMayor, constând dintr-un ansamblu arhitecturalarmonios, prevăzut la parter cu galerii cu arcade,ridicat din iniţiativa regelui Filip V (1700–1746),spre a recompensa orăşenii pentru fidelitatea dove-dită pe parcursul îndelungatului Război de sece -siune. Între Plaza Mayor şi râul Tormes se situează

cele două catedrale, cea veche şi cea nouă (Catedralvieja şi Catedral nueva). Construită în secolul alXII-lea în stilul romanic al epocii, cea veche areabsida centrală decorată de pictorul Niccolo din Flo-renţa în 1445, alte picturi datorându-se lui FernandoGallego şi Jan de Flandra. Din cloaşter pornesc unmănunchi de capele cu numeroase fresce, sculpturiîn piatră şi lemn, pietre de mormânt etc. Catedralaveche este flancată de cea nouă, de factură goticătârzie, în cepută în anul 1513 şi terminată în 1560, cuadaosuri ulterioare baroce. Construcţia impresio -nează nu numai prin maiestuozitate, ci şi prin dante-lăria în piatră a portalului central, a cornişelor şi acoloanelor. Dintre vechile biserici ale oraşului pre-zintă, de asemenea, interes San Martin şi San Benito,prima romanică, cealaltă gotică.

Amplasată într-un teren cu povârnişuri şi văipitoreşti, cu străzi înguste ce şerpuiesc într-o dispu-nere negeometrică, Segovia respiră un aer medieval,conferit de trama stradală contorsionată şi de multi-tudinea de biserici. Intrarea în cartierul vechi estedominată de un apeduct roman impozant, una dincel mai bine conservate construcţii de acest gen dinEuropa. Arabii au acordat şi ei atenţie aşezării, careînsă a cunoscut o epocă de vertiginoasă dezvoltarede-abia în Evul Mediu târziu sub oblăduirea regilorcastilieni, când beneficia de un potenţial demograficcifrat la câteva zeci de mii de locuitori. Pentru pro-tejarea acestora, oraşul dispunea de ziduri masive de

Catedrala din Burgos

fortificaţie şi de un alcazar plasat într-o zonă cu pro-tecţie naturală pe mai multe laturi. În chip firesc,edificiul cel mai grandios din oraş este Catedralagotică târzie Nuestra Señora de la Asunción y deSan Frutos, proiectată la iniţiativa lui Carol V Quin-tul, rege al Spaniei (1516–1556) şi împărat al Sfân-tului Imperiu Roman (1519–1556). De real interessunt numeroase alte biserici, începând cu San Mil-lán, construită în secolul al XII-lea în stil romanic şiadmirabil conservată. În perimetrul urban central segrupează mai multe lăcaşe de cult, tot de facturăromanică, cu inerente adaosuri gotice sau baroce,precum San Clemente, San Martin, San Esteban,San Quirce, San Nicolás, San Domingo de Guzmán,Santisima Trinidad etc.

Ultima etapă a sejurului iberic s-a consumat laMadrid, metropolă cu viaţă culturală efervescentă şicu o dinamică stradală specifică lumii meditera -neene. În perioada romană şi vizigotă, în actuala sacircumferinţă nu s-au identificat decât aşezări defactură rurală, care au evoluat spre un stadiu citadinde-abia la cumpănă de milenii, în vremea cuceririiarabe, când a fost prevăzută cu o centură fortificată.Ofensiva creştină din secolul al XI-lea a permisîncorporarea oraşului în Regatul Castiliei şi implicita asigurat condiţii pentru o evoluţie prosperă, mai cuseamă după strălucita victorie de la Las Navas deTolosa (1212), care a înlăturat pericolul expansiuniimusulmane în regiune. Decizia asumată de Filip IIîn 1561, de a stabili capitala Spaniei la Madrid, în -tr-un moment de apogeu pe plan politic şi economical Regatului, a configurat un statut privilegiat pentruviitoarea metropolă. Prezenţa statornică sau episo -dică în oraş a unor personalităţi de talia lui Cervan-tes, Lope da Vega, Calderon de la Barca, Tirso deMolina, Velasquez, Cano, Zurbaran a conferit stră-lucire renaşterii spaniole.

Precum Luvrul la Paris, Pergamonul la Berlin,Ermitajul la Sankt-Petersburg, KunsthistorischesMuseum la Viena şi Metropolitanul la New York,Museo del Prado reprezintă complexul muzeal celmai atractiv din capitala Spaniei, depozitar al unorvalori culturale de interes major, multe dintre eleunicate în patrimoniul mondial. Copleşitoare sunt,în primul rând, pânzele marilor maeştri spanioli:Velasquez, Murillo, Ribera, Zurbaran, Goya, cărorali se poate asocia, neîndoielnic, inimitabilul ElGreco. La aceştia se adaugă numeroşi clasici euro-peni, precum Dürer, Bosch, Bruegel, Rembrandt,Rubens, Tizian, Caravaggio, Tintoretto etc. Tulbură-toare sunt creaţiile lui Francisco de Goya din

perioada neagră şi cele cu imagini halucinante alelui Hieronymus Bosch şi Pieter Bruegel: dacă pri-mele, aparţinând lui Goya, prefaţează impresionis-mul, cele ale maeştrilor flamanzi anticipează supra-realismul. Foarte bine reprezentată este şi sculpturaro mană, majoritatea pieselor provenind din spaţiuliberic. Tablourile din pinacotecă s-au aflat în ceamai mare parte în proprietatea suveranilor spanioli,fiind strămutate în 1819 în actuala clădire neocla -sică, proiectată de Juan de Villanueva.

Cu toate că a fost inaugurată pentru marelepublic de-abia în 1993 şi este departe de a aveafaima dobândită de Museo del Prado, Museo Car-men Thyssen-Bornemisza dispune de un patrimoniuincredibil de valoros. Colecţia a fost constituită prinrâvna unor persoane dotate nu numai cu imenseresurse financiare, ci şi cu un rafinat gust artistic.Exponatele colectate de familia Thyssen-Bornemiszape parcursul a două generaţii au fost achiziţionate în1993 de statul spaniol. O anumită parte a lor fuseseconcedată către Museu Nacional d’Art de Catalunyadin Barcelona, dar partea esenţială a colecţiei,cuprinzând circa 800 de opere, se află expusă înPalacio de Villahermosa, edificat în stil neoclasic lacumpăna dintre secolele XVIII şi XIX. Se pot admiraaici creaţii de mare valoare şi diversitate, începândcu prerenascentiştii italieni şi până la artiştii de cali-bru ai secolului al XX-lea: Fra Bartolomeo, Dürer,Cranach, Gentile Bellini, Tizian, Caravaggio, ElGreco, Van Dyck, Goya, Bernini, Rodin, Monet,Gauguin, Renoir, Degas, Beckmann, Picasso etc.,florilegiu ce completează în mod fericit zestreacurentelor artistice mai puţin sau deloc reprezentatela Prado.

La fel ca şi la Barcelona, picturii moderne i s-aafectat la Madrid o clădire uriaşă – Museo ReinaSofia –, unde se află expusă faimoasa compoziţieGuernica, realizată în 1937 de Pablo Picasso, inspi-rată de hecatomba provocată de bombardamentulaviaţiei germane în vremea Războiului civil. Bucu-rându-se de ataşamentul multor reprezentanţi deseamă ai elitei intelectuale a vremii, precum Alberti,Aragon, Bernanos, Buñuel, Camus, Casals, DosPassos, Ehrenburg, Fox, Guillén, Hemingway,Koestler, Lorca, Malraux, Neruda, Orwell, Rolland,Vallejo etc., tabăra republicană, dominată de socia-lişti, anticlericali şi anarhişti, având suportul eficientşi cinic al regimului stalinist şi al partidelor comu-niste europene obediente, a întrunit un capital desimpatie şi înţelegere din partea opiniei publice depe continent mult mai consistent decât gruparea62

63

naţionalistă, mai ales că aceasta a scontat pe spriji-nul deloc onorabil al regimurilor fasciste. În partiza-natul lor, atât Pablo Picasso, cât şi alţi exponenţi aicurentelor „democratice”, nu au avut luciditatea şionestitatea să dezavueze şi atrocităţile, nu mai puţingrave, produse de cei apropiaţi ideologic, ci le-auînfierat şi mediatizat doar pe acelea ale adversarilor.Revenind la patrimoniul deţinut de Museo ReinaSofia, am sesizat nu fără disconfort că, pe lângă pân-zele semnate de Picasso, Jawlensky, Beckmann,Bacon şi Miró, abundă elucubraţiile penibile cereprezintă un apanaj al snobilor, ipocriţilor şi frivo-lilor. Muzeul cu patronaj regal a fost inaugurat rela-tiv recent, în anul 2003, astfel că deocamdată spaţiulsău uriaş nu a putut fi ocupat integral. Oricum,multe din sălile cu exponate nu deşteaptă mai multesatisfacţii intelectuale decât cele rămase goale. Curiscul asumat de a leza preceptele obscure ale avan-gardiştilor radicali şi de a fi etichetat drept colpor-tor al ideilor perimate, vom notifica faptul că non-conformismul nu se asociază în mod necondiţionatcu valoarea, iar aceasta nu numai în pictură şisculptură, ci şi în muzica dodecafonică ori în bele-tristica afectată de suprarealismul epigonic. Nu nepierdem speranţa că vizavi de asemenea tendinţeobnubilate de frondă neconstructivă se va contura,la un moment dat, un curent de opinie decent, ampluşi ferm, care să-şi asume mărturisirea sfi oasă şi debun simţ a copilaşului din basmul lui Andersen:„Regele e gol!”

Un obiectiv de mare atractivitate al Madriduluiîl reprezintă Palacio Real, complex arhitecturalmaiestuos, cu încăperi luxoase, ornate abundent cu

mobilă, tapiserii, pardoseli, lampadare, oglinzi, dra-perii şi tablouri scumpe. Dintre portretele suverani-lor, se detaşează în modul cel mai evident aceleadatorate lui Francisco de Goya (1746–1828). Foartebogat este şi pavilionul cu sălile cu armament, undeexponatele cele mai vechi, provenind în cea maimare parte din Europa Occidentală, nu depăşesc cavechime secolul al XV-lea. Pe lângă acestea suntexpuse mai multe arcuri şi tuiuri turceşti, capturateîn marea bătălie navală de la Lepanto de la 7 octom-brie 1571, care a transformat în derizoriu veleităţileotomane de a-şi impune supremaţia în Mediterană.

Spre marele meu regret, nu am putut examinarenumitele colecţii aflate în patrimoniul Muzeuluide Arheologie, imobilul fiind închis de mai multeluni, în vederea unor ample reparaţii şi restructurări.Din aceleaşi raţiuni, nici biblioteca instituţiei nu seafla în stare funcţională, ceea ce nu mi-a permis con-sultarea publicaţiilor periodice şi a sintezelor recenteprivind civilizaţia medievală a bazinului vest-medi-teranean. Spre a ieşi din impas, am socotit oportunsă apelez la resursele documentare de la DeutschesArchäologisches Institut, Abteilung Madrid, opţiuneinspirată, întrucât am avut acces la bogatele fonduride carte ale bibliotecii, fapt facilitat de rigorile saleorganizatorice moderne. La secţia madrilenă de laDeutsches Archäologisches Institut, fondată în 1943şi redeschisă în 1954, m-am bucurat de ospitalitateadirectoarei instituţiei, prof. dr. Dirce Marzoli, căreiaîi datorez expuneri cuprinzătoare asupra rezultatelorsăpăturilor arheologice coordonate şi finanţate deInstitut în cuprinsul Peninsulei Iberice, în cooperarecu specialiştii autohtoni. Totodată, am convenit

împreună cu prof. dr. Dirce Marzolisă iniţiem un schimb regulat depublicaţii între instituţiile pe care lereprezentăm.

Depărtarea de locurile de obârşien-a reprezentat o oprelişte pentruuitarea realităţilor curente din ţară,în condiţiile în care un numărextrem de mare de conaţionali audescins în ultimele două decenii pemeleagurile iberice pentru a-şi găsiun loc decent de muncă, astfel căi-am întâlnit frecvent atât la Madrid,cât şi în celelalte oraşe vizitate. Ne-amintersectat nu în incinte muzeale sauîn săli de spectacole, ci în spaţiulstradal, percepându-le apăsareaSalamanca – Plaza Mayor

preo cupării de a-şi asigura subzistenţa de zi cu zi.Involuntar mi-am rememorat faptul că, în anii post -belici, distinşi intelectuali, precum Alexandru Busu-ioceanu, Alexandru Ciorănescu, Vintilă Horia, Aure-lio Răuţă etc. reuşiseră să-şi dobândească un loc devază în elita cărturărească a Spaniei, în vreme ceastăzi nu-mi este cunoscut ca vreun compatriot să fiîntrunit o astfel de respectabilitate.

Descinzând în mediile culturale şi ştiinţifice his-panice, eram încunoştinţat despre avertismentele pealocuri obsesive şi pline de fervoare ale unor erudiţispanioli de mare prestigiu, lansate cu încă mult timpîn urmă, asupra riscurilor imprevizibile generate deignorarea dezideratului respectării exigente a tradi-ţiilor şi moştenirii culturale a generaţiilor revolute.Astfel, istoricul şi literatul Marcelino Menéndez yPelayo (1856–1912) opinase: „Donde no se con -serva piadosamente la herencia de lo pasado [...],no esperemos que brote un pensamiento original niuna idea dominadora” („Acolo unde nu se păstreazăcu pietate moştenirea trecutului [...], nu vă aşteptaţisă apară o gândire nouă sau o idee călăuzitoare”).La rândul său, învăţatul şi politicianul Juan Vázqueyde Mella y Fenjal (1861–1928) se exprimase şi maitranşant: „Los pueblos se enlazan con la muerte elmismo dia que se divorcian de su historia” („Popoa-rele se logodesc cu moartea în aceeaşi zi în care se

despart de istoria lor”). Apeluri de această facturănu au rămas fără ecou, astfel că un ilustru succesoral reprezentanţilor intelectualităţii mai sus-menţio-naţi, José Ortega y Gasset (1883–1955), relevândaspectele specifice cutumelor spaniole şi reticenţa safaţă de modelele străine, sesiza „o năzuinţă neîm-blânzită de a dăinui, de a nu se schimba, de a se per-petua într-o substanţă identică. Veacuri de-a rândul,poporul nostru nu a vrut să fie altfel de cum este;n-a vrut să fie ca altul”. În esenţă, prin aceste notifi-cări, inserate într-una din lucrările sale de referinţă,Dezumanizarea artei, se confirma realitatea pozitivăa individualităţii şi perenităţii culturale hispanice.

Pe deplin profitabilă pentru lărgirea orizontuluicărturăresc, călătoria din anul 2012 mi-a prilejuittotodată constatarea directă că Spania, dincolo devremelnice disfuncţionalităţi economice şi de avata-rurile provocate de determinismul tehnologic, este oţară prosperă şi dinamică, cu mari ambiţii în diversepaliere ale cotidianului. În acest caz, dar şi pretutin-deni, se validează convingerea potrivit căreia tradi-ţia, fără înnoire, poartă pecetea anchilozării şi apasăca o povară, după cum şi modernizarea, lipsită deponderea substanţială a tradiţiei, rămâne fadă şi ste-rilă.64

SegoviaCatedrala Nuestra Señora de la Asunción y de San Frutos

65

Manifestări culturaleSimpozionul naţional „Constantin Noica“ Marius Dobre*

În zilele de 23–24 mai 2014, la Universitatea dinCraiova, a avut loc cea mai recentă ediţie aSimpozionului naţional „Constantin Noica”, organi-zat de Institutul de Filosofie şi Psihologie„Constantin Rădulescu-Motru” al AcademieiRomâne, Consiliul Judeţean Dolj, BibliotecaJudeţeană „Alexandru şi Aristia Aman”, MitropoliaOlteniei, Facultatea de Teologie Ortodoxă şi Facul-tatea de Litere din cadrul Universităţii Craiova.

Tema simpozionului de anul acesta, „Conceptedeschise” a fost mai mult decât generoasă, fiindaleasă îndeosebi pentru a lăsa cale liberă tuturorcelor trei domenii de cultură implicate (filosofie,teologie, litere) de a comenta, interpreta, perfecţionaidei proprii zonelor lor de cercetare, de interes pro-fesional sau cultural, în marginea ideilor filosofuluiConstantin Noica. Prin „concept deschis” înţelegemde obicei un concept care nu şi-a epuizat bogăţia deconţinut, care mai lasă loc de interpretări sau de dez-bateri fecunde.

Este, desigur, motivul pentru care şi ConstantinNoica s-a lăsat cucerit de anumite concepte din isto-ria filosofiei, el, un filosof ce avea gustul gândiriilibere, poate mai mult decât toţi prietenii săi dinşcoala lui Nae Ionescu.

În Prefaţa cărţii Concepte deschise în istoriafilosofiei la Descartes, Leibniz şi Kant, Noica scria:„Trei pot fi, dacă deosebim bine, interesele istoricu-lui filosofiei. Unul, cel de a rezuma ideile ce s-auemis, spre a da un fel de breviar al filosofiei; în carecaz, istoria nu e restituită în întregul ei, ci doar înmomentele ce par mai semnificative. Într-un aldoilea caz, preocuparea istoricului poate fi cea de aexpune ideile ce s-au emis, de a înfăţişa în chip câtmai impersonal produsele unei gândiri, pentru alăsa astfel să se întocmească tabloul exact al trecu-tului. În sfârşit, cel de-al treilea tip de istorie afilosofiei încearcă să explice sistemele, arătând nunumai care sunt factorii de apariţie ai fiecăruia şi

cum se inserează, dar şi felul cum se desfăşoară,înăuntrul aceluiaşi sistem, ideile alcătuitoare”1.Noica scrie mai departe că dintre cele trei tipuri de aface istoria filosofiei, „nici vorbă că ultimul trebuiepreferat”; totuşi, pentru el, este „singurul tip valabilde a face istorie”, deşi recunoaşte că ridică anumitegreutăţi2. Noica mai propune însă o modalitate: „Înlocul lor, (…) nu s-ar putea lua oare în consideraţiespiritul care emite idei? În loc să rezumăm, săexpunem sau să explicăm un material de idei, nu arfi mai interesant să reconstituim spiritul care dăacele idei? Cu alte cuvinte, în loc să te îndeletniceşticu produsele unei gândiri, de ce să nu o faci şi cuprocesele ei?”3 O astfel de înţelegere a ideii de„viaţă a spiritului” presupune „deschiderea” unorconcepte din sistemele de filosofie, reevaluarea lor:„Nu s-ar putea să înfăptuim astfel o înţelegere nouă,eventual mai apropiată de natura gândirii pe care oluăm în cercetare?”4

Sub semnul acestor gânduri noiciene s-a desfăşuratSimpozionul „Constantin Noica” la Craiova.

Simpozionul a început cu binecuvântarea Î.P.S.Irineu Popa, membru de onoare al AcademieiRomâne, arhiepiscop al Craiovei şi mitropolit alOlteniei, prof. univ. dr., decanul Facultăţii de Teolo-gie Ortodoxă, Universitatea din Craiova. Au urmatmesajele şi alocuţiunile oficialităţilor municipiuluiCraiova şi ale organizatorilor: prof. univ. dr. DanClaudiu Dănişor, rectorul Universităţii din Craiova,şi prof. dr. Lucian Dindirică, directorul BiblioteciiJudeţene „Alexandru şi Aristia Aman”, apoi Cuvân-tul de deschidere al academicianului AlexandruSurdu, directorul Institutului de Filosofie şi Psiholo-gie „Constantin Rădulescu-Motru” al AcademieiRomâne.

În prima zi au fost susţinute următoarelecomunicări (moderate de acad. Alexandru Surdu şiacad. Alexandru Boboc):

*Cercetător, Institutul de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru“

66

- Probleme perene şi concepte deschise în isto-ria filosofiei, acad. Alexandru Surdu;

- Lucrul în sine în interpretări de referinţă îngândirea contemporană, acad Alexandru Boboc;

- Trasee antropologice în opera lui ConstantinNoica, prof. univ. dr. Nicolae Panea;

- Sensul „Satirelor“ eminesciene în ediţia prin-ceps, în grupajul de autor şi luate fiecare în parte,prof. univ. dr. Nicolae Georgescu;

- Concepţia despre Dumnezeu prin chemareanumelor divine, pr. prof. univ. dr. Alexandru Isvo-ranu;

- Conceptele deschise, o posibilitate de a reînte-meia filosofia, prof. univ. dr. Florea Lucaci;

- Ştiinţa proporţiilor în interpretarea lui Con-stantin Noica, prof. univ. dr. Ioan Biriş;

- Ontologie şi metafizică în gândirea lui Noica,prof. univ. dr. Ioan Ceapraz;

- Noica şi Hegel – semnificaţii ale devenirii,prof. univ. dr. Gheorghe Dănişor;

- Noetic şi empiric în opera lui ConstantinNoica, conf. univ. dr. Gabriel Coşoveanu;

- Teme leibniziene în opera lui ConstantinNoica, cercetător ştiinţific III dr. Dragoş Popescu;

- Despre posibilitatea unei deschideri ontologicela Constantin Noica, cercetător ştiinţific II dr. ClaudiuBaciu;

- Logica lui Hermes – o logică a imaginarului?,prof. univ. dr. Ionel Buşe;

- Colaborarea lui Noica la „Gazeta literară“şi la „România literară“, conf. univ. dr. MarinDiaconu;

- Un concept deschis pe care Noica l-a abordattârziu, dar fundamental: devenirea, prof. univ. dr.Mircea Lăzărescu;

- Insuportabila uşurătate a conceptului de fiinţă,cercetător ştiinţific III Mona Manaulea;

- Antropologia creştină: puncte de contact întreabordarea teologică şi cea filosofică, pr. lector univ.dr. Nicolae Răzvan Stan;

- Complexitatea fiinţei – complexitatea univer-sului, prof. univ. dr. Firmilian Calotă;

- În contra lui Kant şi a criticismului, prof. univ.dr. Ion Dur;

- Concept deschis: istoria filosofiei, cercetătorştiinţific III dr. Marius Dobre;

- Cuvântul crucii în faţa pretinsei cunoştinţe acorintenilor din vremea Sf. Apostol Pavel şi para -doxul puterii credinţei creştine, pr. dr. Ion SorinBora;

- Concepte deschise în estetica Renaşterii,cercetător ştiinţific III dr. Mihai Popa;

- Ştiinţa universală (mathesis universalis) întrelimitaţie şi libertate, dr. Marian Nencescu;

- Deveninţa în calitate de concept deschis, conf.univ. dr. Adrian Niţă;

- Constantin Noica despre demnitatea de a firomân, conf. univ. dr. Adriana Neacşu;

- Un concept deschis noician: logica invenţiei,cercetător ştiinţific drd.Victor Emanuel Gica;

- Cultura europeană vs configuraţia culturală (oviziune din „marginea” lui Noica asupra modeluluicultural european), prof. Nicolae Coande;

- Despre logica lui „în”, Ion Spânu; - Concepte filosofice în opera profesoarei Alice

Voinescu, lector univ. dr. Ana Oculeanu; - Devenirea întru fiinţă, pr. prof. univ. dr. Ion

Popescu; - Simbolul între Istoria religiilor şi Teologie, pr.

lector univ. dr. Adrian Boldişir; - Spaţiul ideilor şi realitatea socială, lector univ.

dr. Silviu Şomîcu; - Noica ironistul?, dr. Horia Duvlac. A doua zi au fost prezentate următoarele

comunicări: - Limitările interne ale „Spiritului” în tradiţia

iudeo-elenistică, prof. univ. dr. Mihai D. Vasile; - Istoriografia filosofiei şi teoria conceptelor

deschise, lector univ. dr. Cătălin Stănciulescu; - Constantin Noica despre relaţia dintre noumen

şi fenomen în filosofia kantiană, lector univ. dr.Vasile Sălan;

- Eminescu întru adevăr, prof. dr. Ion Filipciuc; - Noica despre conceptul „câmp logic”,

cercetător ştiinţific III dr. Ştefan-Dominic Georgescu; - De la mulţime la concept în logica lui Hermes,

cercetător ştiinţific III dr. Titus Lates; - Libertatea modernă – un concept deschis.

Alternativă la interpretarea liberală a libertăţii,cercetător ştiinţific III dr. Mihail Ungheanu;

- Pocăinţa, mijloc de refacere a echilibruluispiritual. Perspective biblice, pr. lector univ. dr. IonResceanu;

- Educaţia creştină în contextul noilorparadigme educaţionale, pr. lector univ. dr. AdrianIvan;

- Terminologia siriacă din primele veacuricreştine între noţiune şi concept, diacon asist. univ.dr. Ioniţă Apostolache;

- Ontologie şi normativitate istorică, cercetătorştiinţific I dr. Ion Militaru;

- Despre Ziua Întâi a Creaţiei, conf. univ. dr.Niculae Sârbu-Ionescu;

67

- Constantin Noica despre iubirea organizată şirostul filosofiei, cercetător ştiinţific dr. MarinPanait;

- Visul noician împlinit. Facsimilarea manu-scriselor eminesciene, cercetător ştiinţific I dr.Tudor Nedelcea;

- Constantin Noica şi gândirea teologică, pr.Nicolae Jinga;

- Conceptul Trinităţii la Constantin Noica, drd.Emilian Dumitru Păunescu;

- Tradiţie şi modernitate la Constantin Noica,drd. Emil Marian Manea;

- Exactitate şi adevăr sau paradigma puteriicomunicative în viziunea lui Constantin Noica, lec-tor univ. dr. Alexandrina Dragomir;

- Polanyi şi originea disputei dintre substan -ţialism şi formalism în antropologia economică,cercetător ştiinţific III Sergiu Bălan;

- Devenirea întru fiinţă – proces de autoorgani-zare, concert al ordinii prin fluctuaţii, cercetătorştiinţific asoc. drd. Cezar Roşu;

- Conceptul deschis din punct de vederelogico-tradiţional, cercetător ştiinţific drd. ŞerbanNicolau.

După închiderea lucrărilor simpozionului,gazdele craiovene au condus oaspeţii într-o vizită laMănăstirea „Sfânta Treime” din Strâmba de Gorj, omănăstire zidită încă din anul 1519, conform uneiatestări de la intrarea în biserica veche din interiorulacestui spaţiu religios-ortodox. Despre aceastămănăstire încărcată de istorie gazdele au scris: „De-alungul anilor, mănăstirea a servit ca lăcaş de închi -năciune şi păstrare a credinţei ortodoxe, iar în vre-murile de prigoană cetate de apărare, fiindînconjurată de incintă cu chilii şi ziduri puternice”.

Simpozionul naţional „Constantin Noica” a be -neficiat de sprijin media din partea TVR Craiova,mai ales din partea Radio România Târgu-Mureş,reprezentat de doamna Margareta Puşcaş, care aînregistrat toate lucrările simpozionului.

Note1 C. Noica, Concepte deschise în istoria filosofiei la

Descartes, Leibniz şi Kant, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1995, p. 8.2 Ibidem, p. 8.3 Idem, p. 9.4 Idem, p. 13.

68

Aniversări

La 24 mai 2014, eminentul om de ştiinţă şicultură, academicianul Ştefan Ştefănescu a împlinitvârsta de 85 de ani. A văzut lumina zilei în casa unuiharnic agricultor – cu şase copii – din comunaGoicea Mică, judeţul Dolj. A urmat şcoala primarăîn localitatea natală (1936–1940), apoi, în perioada1940–1948 cursurile renumitului Liceu Militar„Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu(Târgovişte) şi din oraşul Predeal. Între anii1948–1953 se numără printre studenţii Facultăţii deIstorie din cadrul Universităţii Bucureşti.

Datorită pregătirii şi performanţelor obţinute înanii de învăţământ universitar, tânărul istoric ŞtefanŞtefănescu este angajat, iniţial preparator şi apoiasistent universitar.

Pentru aprofundarea studiilor de specialitate, înperioada 1954–1957, frecventează cursurile de doc-torat la vestita Universitate „M.V. Lomonosov” dinMoscova, specialitatea „Bizantinologie şi Istoriamedievală a slavilor de sud”, unde obţine titlulştiinţific de candidat în ştiinţele istorice. După unstudiu de specializare la Paris (Franţa), la EcoleNationale des Artes, Ecole pratique des HautesCollege de France şi Universitatea Sorbona, în anul1967, a susţinut teza de doctorat la UniversitateaBucureşti.

Timp de peste 60 de ani, ilustrul om de ştiinţăŞtefan Ştefănescu se dedică, în primul rând, cer -cetării ştiinţifice a fenomenului istoric românesc dinEvul Mediu, în cadrul Institutului de Istorie „Nico-lae Iorga” din Bucureşti. A promovat, cu brio,întreaga ierarhie specifică sistemului ştiinţific dinţara noastră, între anii 1966–1990 aflându-se lacârma acestui institut al Academiei Române, în ca -litate de director adjunct şi în perioada 1970–1990,director general.

Rezultatele amplei şi prestigioasei activităţi decercetare ştiinţifică – în care a abordat teme majoreale Evului Mediu românesc: structura social-politicăşi economică medievală din Ţările Române, pro -

bleme ale stăpânirii funciare, ale rentei şiinstituţiilor financiare româneşti, relaţiile româno-bizantine şi româno-bulgare etc. – au fost prezentateîn peste 300 titluri de lucrări ştiinţifice, editate înţară şi peste hotare: Bulgaria, Franţa, Germania,Grecia, Italia, Rusia, Iugoslavia, Ungaria, China,Japonia, SUA etc.

Semnificative sunt, pentru istoria României şicultura naţională, cele peste 25 de volume ce auvăzut lumina tiparului, dintre care amintim: Băniaîn Ţara Românească (1965); Ţara Românească dela Basarab I „Întemeietorul” până la MihaiViteazul (1970); Demografia – dimensiune a istoriei(1974); Ţărănimea din Principatele Române în se -colele XIV–XVI. Privire sintetică (1991); Princi-patele Române. Originea şi afirmarea lor; Princi-patele Române în sec. XIV–XVI, Românii şiconştiinţa europeană; Istoria Românilor. De laMihai Viteazul la Constantin Brâncoveanu (1966)ş.a.

În acest context se înscriu editarea izvoareloristorice privitoare la istoria României, inclusiv Do -

Academicianul ştefan ştefănescu – 85 de ani de la naştereAlexandru I. Bădulescu*

*Prof. dr., directorul Muzeului „Paul Constantinescu“ din Ploieşti

69

cumente străine despre români; Enciclopedia isto -rio grafiei româneşti (1978); Atlas pentru IstoriaRomâniei (1985); Reflectarea istoriei universale înistoriografia românească. Bibliografie etc.

Sunt, de asemenea, importante pentru istoriagenerală a ţării noastre contribuţiile sale la elabo-rarea marilor sinteze ale ştiinţelor istorice: IstoriaRomâniei (vol. II, 1962); Istoria poporului român(1970); Din istoria Dobrogei (vol. III, 1971), Istoriaeconomică a României (1977) ş.a.

În paralel cu vasta activitate de cercetarefundamentală a istoriei României, ilustrul om deştiinţă Ştefan Ştefănescu s-a dedicat, cu aceeaşiforţă, dăruire şi exemplar profesionalism, nobileiactivităţi didactice universitare. Timp de mai bine deo jumătate de veac s-a aflat printre profesorii de elităde la Catedra de istorie a României, disciplina Isto-ria medie a României. Din 1971, este conducător dedoctorat, sub autoritara sa conducere au obţinuttitlul de doctor în istorie peste 25 de candidaţi dinRomânia şi din străinătate.

Relevante sunt, în acelaşi timp, comunicărileştiinţifice, corapoartele şi rapoartele prezentate ladiverse simpozioane internaţionale, congrese debizantinologie şi de studii sud-est europene, precumşi la congresele mondiale de istorie de la Stockholm(1960), Viena (1965), Moscova (1970), San Fran -cisco (1975), Bucureşti (1980), Stuttgart (1985),Madrid (1980) etc.

Pentru prodigioasa şi excepţionala sa activitateştiinţifică şi didactică, prof. univ. dr. ŞtefanŞtefănescu a fost ales, în anul 1974, membru core-spondent al Academiei Române; vicepreşedinte alComitetului Naţional al Istoricilor din România(1975); membru al Academiei Europene de Istoriede la Bruxelles (din 1981); membru în Biroul deconducere al Societăţii de Ştiinţe Istorice din Româ-

nia (1971); membru de onoare al Societăţii de Isto-rie Comparată a Instituţiilor şi Dreptului (1990);membru în Consiliul consultativ pentru probleme deistorie de pe lângă Ministerul Afacerilor Externe(1991); din în anul 1992 membru titular al celui maiînalt for ştiinţific cultural – Academia Română;membru în conducerea Centrului de Studii IstoriceItalo-Române de la Milano; preşedinte al părţiiromâne în Comisia mixtă de istorie româno-iugoslavă a Academiei Române etc. A fost distins cuPremiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române(1967); decorat de statul român cu Ordinul „MeritulŞtiinţific“ (1966), iar de statul bulgar cu Ordinul„Sfântul Metodiu şi Chiril” (1977).

Viaţa şi opera sa ştiinţifică sunt remarcate înnumeroase dicţionare ştiinţifice din ţară, dar şi dinstrăinătate: Chicago (1971), Londra (1976/1977),Cambridge (1989) etc.

Academicianul Ştefan Ştefănescu face parte dingaleria personalităţilor de excepţie ale ştiinţei,culturii şi artei româneşti, care, la solicitarea sem-natarului acestor rânduri, a onorat, prin memorabileprelegeri şi conferinţe, o seamă de manifestări orga-nizate în judeţul Prahova, cu deosebire la Cursurilede Vară ale Universităţii Populare „Nicolae Iorga”(1968–1978, 1990–1996), Zilele Culturii TezaurPrahovean (1970–1996) etc.

De ziua aniversării sale îi dorim strălucitului omde ştiinţă şi cultură, în numele Muzeului Memorialşi Cenaclului Muzical „Paul Constantinescu”, celemai călduroase felicitări, sincere urări de sănătate şide ani mulţi şi buni, mari împliniri în domeniulştiinţei româneşti, căreia i-a consacrat întreaga saviaţă.

70

Evocări

Ajuns aproape nonagenar, cu un palmares ceconstituie deja o remarcabilă operă de istoric şimemorialist, Cicerone Ioniţoiu (în acte are încădouă prenume: Aristotel şi Traian) este una din figu-rile cele mai notabile din istoria postbelică a Româ-niei.

Născut la 8 mai 1924 în oraşul Craiova, a studiatliterele în capitală şi s-a înregimentat politic (PNŢ)de timpuriu, luând parte la acţiunile patriotice con-tra Dictatului de la Viena, apoi contra ocupaţieisovietice şi a procesului de comunizare a ţării1. Aplătit pentru aceasta cu asupra de măsură, urmărit şiterorizat de „poliţia secretă”, încă din anii războiu-lui, supus apoi la peste un deceniu de recluziune sil-nică, fiind unul dintre marii militanţi pe linie demo-cratică din perioada postbelică. Şi-a descris el însuşiavatarurile, minuţios şi sensibil, în numeroaselucrări legate de sistemul în cauză, însă mai cuseamă în două volume de Memorii, unul „din ţarasârmelor ghimpate” şi altul „din exil”, ambele de ovaloare documentară şi ego-istorică inestimabilă2.Ele s-au bucurat de atenţia criticii, cu bun temei,fiind socotite repere indispensabile în orice analizătemeinică a perioadei3.

Comentând prima parte a cărţii, istoricul MariusOprea, trecut el însuşi prin experienţa închisorii, înfaza crepusculară a regimului, a calificat-o dreptSpovedania unui neînvins, pastişând astfel titlul căr-ţii „învinsului” Panait Istrati din perioada interbe -lică. Activismul său lucid şi energic a fost apreciatchiar de Iuliu Maniu, preşedintele partidului şi fostpremier, căruia avea să-i dedice un preţios volumaxat pe dimensiunea omului politic4.

Nu se pot rezuma judicios asemenea cărţi, încare cazuistica se vădeşte inepuizabilă, iar capacita-tea autorului de a le memora, strânge laolaltă şi des-crie cu totul aparte. Finele războiului, cu atâtea răs-turnări spectaculoase, pe tărâm naţional, ca şi înordinea biografiei sale, l-a găsit în situaţia unuitânăr, la douăzeci de ani, deja încadrat politic, din1943, an în care a şi luat parte la o manifestare stu-denţească contra Dictatului de la Viena. Învestitanume cu misiunea de a organiza tineretul ţărănist

din Oltenia, peste doi ani, a fost arestat de Sigu ranţă,întâia oară la 1 august 1945, între altele pentru difu-zarea unei declaraţii făcute de Iuliu Maniu, la 19iulie acelaşi an, declaraţie ce dezavua linia politicăimpusă de ocupantul sovietic şi asumată de guvernulPetru Groza.

Pentru tânărul Cicerone Ioniţoiu, licenţiat în li -tere şi aspirant la o carieră politică în cadrul amintit,eminamente democratic, începea o lungă perioadăîn care confruntarea cu noul regim devenise inevita-bilă, după cum s-a putut vedea la manifestaţia pro-regalistă din 8 noiembrie 1945, apoi la alegerile fal-sificate de comunişti din toamna anului următor,ambele evenimente fiind ocazii în care militantismulsău naţional şi democratic s-a reliefat cu putere.Odiseea luptei sale cu organele represive, descrisăminuţios în amintitele Memorii, publicate la Poli-rom, cu o prefaţă de Marius Oprea, istoric trecut şiel prin arcanele recluziunii silnice şi animator con-stant al studiilor privind epoca dictaturii comuniste.

Arestat (a câta oară?) la 15 august 1949, pus înlibertate în septembrie 1954, s-a opus mereu abuzu-rilor dinăuntru, ca şi din afara închisorii, lăsândpeste tot impresia unui om pentru care adevărul,

Cicerone Ioniţoiu, memorialist şi istorical opresiunii comunisteAcad. Alexandru Zub

71

demnitatea, omenia contează superlativ. La o altărundă a detenţiei, a avut parte (în Jilava) de presiunipe linia aşa-zisei reeducări: „Ni se cerea, ca laPiteşti, dar fără bătaie, să ne facem autodemasca-rea şi să ne demascăm toţi cunoscuţii, promiţân -du-ne că nimeni nu va avea de suferit. Timp de unan am trăit în această mocirlă”5.

Eram eu însumi, atunci, în sinistra închisoare, pereduit, împreună cu Mihai Ursachi, viitor mare poet,în timp ce un alt coleg, arhitectul Nae Rădulescu,era supus la anchete suplimentare şi ameninţat cu unnou proces. Concomitent, alţi „prizonieri” erau puşiîn libertate, fără cunoştinţa celor rămaşi după gratii.Nu mi s-a cerut, cât despre mine, să-mi fac autocri-tica ori să colaborez cu „organele”. Eliberat la 16aprilie 1964, printr-un decret de graţiere, eram dejaîn căutarea unui „loc de muncă”, la Iaşi, fără iz -bândă, iar Cicerone Ioniţoiu (nu-l cunoscusemacolo, personal) avea să mai rămână în Jilava pânăla 29 iulie acelaşi an.

Supravegheat continuu, tracasat, umilit, a depusmari eforturi de plecare definitivă, ani de-a lungul,însă n-a reuşit să iasă decât după intervenţia preşe-dintelui Valéry Giscard d’Estaing şi o „campanie”radiofonică de sprijin la Europa Liberă. Anii de exilconstituie o altă etapă a vieţii sale, una deplincoerentă cu faza anterioară, în sensul luptei neisto-vite cu regimul comunist. Acţiuni de protest deschis,memorii, articole în presă, editarea revistelor „Luptaromână“ şi „Deşteaptă-te, române!“ sunt numaicâteva din uneltele folosite pentru a submina acelregim. A publicat, totodată, o suită de volume, dez-văluind ororile produse în ţara sa: Morminte fărăcruce, Persecuţia Bisericii din România, Rezistenţaarmată a românilor împotriva comunismului întreanii 1944–1960 etc.

În timpul tranziţiei postcomuniste, CiceroneIoniţoiu şi-a extins încă mai mult proiectele, cerce-tând tot felul de arhive, tipărind alte cărţi şi luândparte la manifestările comemorative la adresa celorcare au combătut sistemul totalitar. Mi-a fost datsă-l întâlnesc de mai multe ori, în asemenea ocazii(la Alianţa Civică, la Memorial Sighet, la Institutulde Istorie „Nicolae Iorga”), cu un real profit la oricerevedere. Prima dată ne-am intersectat însă paşii,scurt, dar semnificativ, la Freiburg, în RFG, cu oca-zia unui simpozion iniţiat la Biblioteca Română dinlocalitate, condusă atunci de entuziastul cărturarVirgil Mihăilescu, format la şcoala bibliologică a luiIon Bianu. Ne-am mai întâlnit o dată, cu ani în urmă,la Paris, în cadrul unei dezbateri pe tema istoriei

recente şi a moştenirii lăsate de comunism, reuni -unea fiind organizată de Biblioteca Română, aşacum supravieţuise aceasta după abolirea „cortinei defier”. Nu pot decât regreta faptul că asemenea întâl-niri n-au fost mai dese şi mai consistente, date fiindexperienţele şi preocupările noastre comune.

Se cuvin amintite, aici, din numeroasele-ilucrări, mai ales Viaţa politică şi procesul lui IuliuManiu (1997), Nicole Valéry – o lumină în beznaexilului românesc (1997) etc. Ultima carte, Figuride legendă (2013)6, scoasă sub egida Fundaţiei Aca-demia Civică (redactor Mihaela Udrescu), merită osubliniere specială, dată fiind selecţia memorială a„personajelor”. Remus Radina, de care îl lega reclu-ziunea şi exilul, îi apare ca „unul dintre eroii epociinoastre”. Lui i-a rezervat cea mai amplă şi mai caldăevocare în noul florilegiu al rezistenţei româneşti.La fel de impresionant este portretul lui Aurel State,despre care există destule mărturii consonante,inclusiv de la unii care l-au întâlnit numai în afaraînchisorii, cum e cazul scriitoarei Ileana Mălăncioiu,consăteana legendarului militant. Un colonel român,Munteanu, ajuns prizonier la Cercul Polar, îşiîndemna astfel confraţii: „Cel care va supravieţuiviitorului neştiut, reîntors acasă, să spună oricum,chiar gângav, ceea ce pământul tace”7. Colonelulavea să moară la Aiud, înainte de a fi în stare să măr-turisească. Au făcut-o alţii, precum Aurel State (Pedrumul crucii, 1983), sau Aurelian Gulan (Mărturiidin Iadul Roşu, de la Vorkuta la Gherla, 1995), ca sănotez doar exemple la îndemână, primul evocatafectuos şi în Figuri de legendă. Ion Gavrilă Ogo -ranu, binecunoscut el însuşi ca memorialist al epo-cii, se confesează într-un pasaj memorabil, testa-mentar: „Am pornit pe un asemenea drum avândcredinţa că aceasta ne era datoria, altfel nu puteam.Orice soartă ne va da Dumnezeu, suntem siguri cădin jertfa noastră va ieşi un viitor mai bun pentruneamul românesc”8.

Ca un cercetător al fenomenului concentraţionarşi ca publicist, în exil, dedicat cauzei româneşti şidemocraţiei, Cicerone Ioniţoiu a manifestat aceeaşitărie de caracter, ca şi în lupta politică din patria„socialistă”. Seria de volume scoase sub titlul deMorminte fără cruce, studiile privitoare la rezistenţaarmată, la Biserică, la unele figuri proeminente alevieţii noastre politice alcătuiesc un capitol aparte.

„Adevărul despre drama poporului român”, iatăsensul acelor Figuri de legendă evocate în noulvolum, deplin consonant cu cele dinainte, scriseîntr-o viaţă de apărător al cauzei naţionale. Fiecare

72

efigie din cele peste douăzeci este un segment sem-nificativ din dramatica noastră istorie postbelică,conturând în ansamblu imaginea mişcării de rezis-tenţă a românilor sub dictatura comunistă. Ultimelesecvenţe din volum par a fi şi cele mai cizelate, subaspect artistic, memorialistul vădindu-se mai atentla formă. Cel care încheie suita de „figuri legen dare”(Vasile Paraschiv) relevă încă o pildă de luptăeroică pentru adevăr şi libertate.

Avem de-a face, s-a mai spus, cu un „adevăratcronicar al suferinţei şi demnităţii româneşti”, sufe-rinţă descrisă de-a lungul câtorva decenii. Autorul aştiut să aleagă din figurile demne de interesul poste-rităţii, evocând militari, medici, preoţi, ingineri,ţărani etc., ca într-o galerie menită a rezista timpu-lui9. Şi-a evocat singur, memorialistic, în detaliusinuozităţile biografiei sau lexicografic, în monu-mentala serie de autor, Victimele terorii comuniste,acolo unde firida personală a impus un contur demicrobiografie.

Un studios preocupat de răstimpul celor nouădecenii, în care Cicerone Ioniţoiu şi-a dus existenţa,ar găsi în ea destulă materie de cercetare şi reflecţie,

cu elemente personale, dar şi altele evocând contex-tul epocii.

Un asemenea studiu s-ar impune acum caurgenţă, dat fiind că neobositul militant şi cărturars-a stins între timp, la Paris, spre marele regret alcelor care l-au cunoscut10.

Note1 C. Ioniţoiu, Victimele terorii comuniste: arestaţi, torturaţi,

întemniţaţi, ucişi. Dicţionar. HIJKL, Bucureşti, Maşina de scris,2003, pp. 173–177.2 Idem, Memorii, I. Din ţara sârmelor ghimpate, Iaşi,Polirom, 2009; II, Drama României văzută din exil, ed. CosminBudeancă, 2011.3 Al. Ştefănescu, Un mare om, în „România literară“, nr.37/18 septembrie 2009, p. 10.4 C. Ioniţoiu, Viaţa politică şi procesul lui Iuliu Maniu, I–II,Bucureşti, 1997, 2003.5 Idem, Victimele terorii comuniste…, p. 175.6 Idem, Figuri de legendă, Bucureşti, FAC, 2013, 241 p.7 Apud ibidem, p. 150.8 Apud ibidem, p. 193.9 Ibidem, coperta.10 C. Sicoe ş.a., Cicerone Ioniţoiu – membru al PartiduluiNaţional Ţărănesc, în „România Liberă“, 29 ianuarie 2014, p. 8.

73

Patrimoniul cultural naţional

- Având în vedere tradiţia Academiei Românede a fi permanent implicată în politica naţională decu noaştere şi punere în valoare a Patrimoniuluicultu ral naţional;

- Având în vedere nevoia crescândă de a se creao strategie în domeniul cunoaşterii patrimoniuluicultural imobil, pentru ca în condiţiile dezvoltăriieconomice, politice şi sociale impetuoase din ţară săse elimine, în cea mai mare măsură, distrugerea lui;

- Având în vedere că Ministerul Culturii şi Cul-telor a devenit singurul organism acreditat a facepropuneri legislative, a aplica legislaţia şi, deasemenea, de a controla modul în care tot elprotejează şi conservă patrimoniul cultural imobil;

- Având în vedere că Academia şi-a propus„elaborarea de studii, analize, recomandări, eva -luări şi strategii naţionale” (Statutul Academiei);

În virtutea art. 12 din legea 1080/2001, Aca -demia Română creează o Comisie pentru peisajulcultural.

Obiectivul principal al activităţii comisiei esteidentificarea, studierea şi conservarea în folosulpublicului şi al generaţiilor viitoare a peisajului cul-tural specific, rod al activităţii umane de-a lungulvremilor în cadrul natural al României.

Comisia se va îngriji să realizeze prin con tri -buţia cercetării desfăşurate în institutele AcademieiRomâne un atlas al monumentelor, siturilor şicomple xelor arheologice, istorice, arhitecturale,etnografice de pe teritoriul naţional. Constituireaacestei baze de date specifice în sistem GIS va fi unobiectiv prioritar al comisiei. Această activitate delungă durată va constitui baza pentru definireapoliticii în domeniul protecţiei peisajului cultural.

Comisia va propune spre dezbatere şi aprobarestrategia, pe termen lung şi mediu, de cercetare,conservare şi valorificare a peisajului cultural.

Comisia se va implica, prin prezentarea de pro -puneri şi sugestii, în îmbunătăţirea cadrului legisla-tiv în domeniu şi punerea acestuia în acord cuconvenţiile şi recomandările în domeniu din UE şiale UNESCO.

Comisia va monitoriza activitatea desfăşurată deinstituţiile şi organizaţiile abilitate prin lege săprotejeze şi să pună în valoare peisajul cultural.Comisia va promova măsuri menite a spori rolulspecia liştilor în activitatea de protecţie şi punere învaloare a peisajului cultural. Comisia va elaborapropuneri concrete pentru declararea de situri prote-jate de valoare naţională sau mondială.

Comisia se va implica în formarea de specialiştide înalt nivel în domeniul cercetării şi conservăriipeisajului cultural (masterate, doctorate pe temeledefinitorii) şi totodată pentru educarea publicului înactivitatea de protejare şi valorificare a peisajuluicultural.

Comisia va depune o activitate constantă depromovare în ţară şi în străinătate prin lucrăriştiinţifice, expoziţii etc. a valorii şi specificuluipeisajului cultural din România.

Comisia va promova colaborarea cu instituţii şifundaţii din România şi din străinătate, care au cascop protecţia peisajului cultural.

Comisia va propune pe baza analizei încomitetele pe specialităţi reglementări în domeniileamenajării teritoriului, urbanismului şi habitatului.

Comisia va participa la proiecte finanţate dinfonduri europene.

Activitatea comisiei se analizează anual şi va fisupusă spre aprobare Academiei.

Comisia are un birou de conducere alcătuit dinspecialişti de înaltă probitate, din domeniile referi-toare la peisajul cultural şi din toate regiunile ţării.Comisia este condusă de un preşedinte.

Comisia lucrează prin comitete de lucru pe do -meniile de specialitate; în aceste comitete de lucrupot fi invitaţi şi specialişti din orice instituţie dinţară sau străinătate, pentru ca rezultatele să fie decea mai mare performanţă. Dacă structura comi -tetelor va fi în funcţie de epocile istorice, în cadrulacestora vor colabora nu numai arheologi, istorici,restauratori, ci şi sociologi, jurişti, etnografi, arhi -tecţi şi economişti, pentru ca deciziile să fierezultatul cunoaşterii complexe a fenomenelor careşi-au pus amprenta asupra peisajului cultural. Rezul-

Comisia Academiei Române pentru peisaj culturalpropuneri Statut

tatul dezbaterilor din comitete va constitui baza unordecizii luate în urma prezentării lor în biroulComisiei, sau după caz, în Adunarea generală acomisiei.Comitete de lucru:

- arheologie preistorică;- arheologie clasică şi prefeudală;- arheologie feudală;- arheologie industrială;- arhitectură rurală şi urbană, parcuri istorice

(urbanism, planuri de revitalizare);- etnografie, pe specific monumente imobile (dez -

voltare durabilă – resurse, parcuri naturale, peisaje);- managementul peisajului cultural. Comisia pentru peisaj cultural are un grup de

cercetare de arheologie aeriană, alcătuit din specia -lişti din institutele de arheologie ale Academiei, dela Bucureşti, Cluj-Napoca şi Iaşi. Acest grup decer cetare are un program de cercetare de lungădurată şi va activa prin elaborarea de proiecte şigranturi.

Teme de lucru propuse pentru prima etapă de acti -vitate a grupului de cercetări de arheologie aeriană:

- Identificarea sistematică şi progresivă a struc-turilor arheologice de pe teritoriul României, cuscopul creării atlasului arheologic al ţării. Acestatlas va fi un instrument de lucru pentru alcătuireaplanurilor de cercetare fundamentală, dar şi pentruproiectarea de construcţii sau amenajări de teritoriuprin evitarea distrugerii unor situri necunoscute şinereperate.

- Organizarea teritorial administrativă a socie -tăţii omeneşti pe parcursul veacurilor.

- Viaţa rurală, tipuri de aşezări, tipuri de ex -ploatare a pământului.

- Inventarierea arhitecturii vernaculare şi acţiuniîn scopul determinării unei politici de protejare şiconservare prin ajutarea proprietarilor să conso li -deze şi să modernizeze ceea ce au, fără să înlo -cuiască arhitectura tradiţională.

- Urbanismul specific fiecărui oraş sau zone şielaborarea unor propuneri de dezvoltare, fără a sedistruge acest specific.

- Inventarierea monumentelor istorice şi arhitec-turale în primejdie; promovarea unui program deîmpiedicare a distrugerii acestora.

74

75

Cronica vieţii academice

Mai5–6 mai: Aula Academiei Române a găzduit

Conferinţa naţională cu tema „150 de ani de în -văţământ artistic naţional şi Academia Ro mână”,organizată de Secţia de arte, arhitectură şi audio -vizual şi Institutul de Istorie a Artei „G. Oprescu”.

În prima parte a Conferinţei, după alocuţiunearostită de acad. Răzvan Theodorescu, preşedinteleSecţiei de arte, arhitectură şi audiovizual, au prezen-tat comunicări:

- dr. Cătălin Bălescu, rectorul UniversităţiiNaţionale de Arte, Bucureşti – Salut din parteainstituţiei de învăţământ artistic superior;

- drd. Oana Marinache – Începuturile învă -ţământului artistic în Ţara Românească;

- dr. Aurica Ichim, Muzeul Unirii, Iaşi – Şcoalade Arte Frumoase din Iaşi – Canon estetic şi recu-perarea trecutului;

- dr. Corina Teacă, Institutul de Istoria Artei „G.Oprescu” – Istoria artei în context identitar româ-nesc (a doua jumătate a secolului XIX şi începutulsecolului XX);

- dr. Doina Lemny, Musée national d’art mo -derne, Centre „Georges Pompidou”, Paris – AdamBălţatu: Voiam să fiu pictor – însemnări de artist;

- prof. univ. dr. Cristian Robert Velescu,Universitatea Naţională de Arte – Învăţăturile aca -demice ale Ecorşeului şi extensiile lor în corpulmatur al creaţiei lui Constantin Brâncuşi;

- prof. univ. dr. Manuela Cernat, Institutul deIstoria Artei „G. Oprescu” – Doi cineaşti celebri,Jean Negulesco şi Horia Igiroşanu – colegi laŞcoala de Arte Frumoase în anii ’20.

Lucrările au continuat pe secţiuni, având ca mo -deratori: prof. univ. Cristian Robert Velescu, prof.dr. Ruxandra Demetrescu şi prof. univ. dr. IleanaPintilie. Conferinţa a prilejuit şi alte douăevenimente desfăşurate în Sala „Theodor Pallady“a Bi bliotecii Academiei Române – vernisajulexpoziţiei „Studii de atelier la Şcoala de Belle-Arte”şi lansarea cărţii Voiam să fiu pictor de AdamBălţatu, într-o ediţie îngrijită de Doina Lemny şiapărută în acest an la Editura Junimea din Iaşi.

7 mai: În Sala de consiliu a Academiei Românea avut loc seminarul şi masa rotundă cu tema„Recuperarea căldurii de nivel termic redus prin

folosirea ciclurilor Rankine cu agenţi termodi-namici organici“, organizate de Comisia deEnergie Regenerabilă a Secţiei de ştiinţe tehnice,având ca mediator pe dr. Horaţiu Pop. După Cuvân-tul de deschidere rostit de prof. univ. ViorelBădescu, membru corespondent al AcademieiRomâne, au susţinut comunicări:

- ing. Marian Niţulescu – ORC – o soluţie pen-tru recuperarea căldurii surselor de temperaturăjoasă;

- ing. Mahdi Hatf Kadhum Aboaltabooq – Per-formance of evaporator in Organic Rankine Cyclesystem for waste heat recovery from internal com-bustion engine;

- ing. Gabriel Simion – Recuperarea eficientă acăldurii unui motor termic cu cogenerare şiaplicaţiile sistemului cu ORC;

- dr. Horaţiu Pop – Proiectul „Grup hibrid demicro-cogenerare de înaltă eficienţă echipat cuORC asistat electronic – GRUCOYB“. Stadiul derealizare şi perspective.

15 mai: Aula Academiei Române a fost gazdadezbaterii cu tema „De la excelenţă la cercetare:tehnologii generice esenţiale (TgE)” desfăşuratăîn cadrul celei de a XIII-a ediţii a Seminaruluinaţional de nanoştiinţă şi nanotehnologie, organizatde Centrul de Nanotehnologii într-o formă atipică:partea ştiinţifică propriu-zisă desfăşurată online şidezbaterea din Aula Academiei Române. Dez-baterea s-a deschis cu alocuţiunea rostită de acad.Ionel-Valentin Vlad, preşedintele Academiei Ro -mâne. În continuare, prof. dr. ing. Tudor Prisecaru,secretar de stat la Departamentul de Cercetare alMinisterului Educaţiei Naţionale, a vorbit despreStrategia de Cercetare-Dezvoltare-Inovare pentruanii 2014–2020, care promovează o „paradigmă aspecializării inteligente”. Doamna Gabriela Pârvu,consilier superior la Ministerul Economiei, aprezentat iniţiativele de tip cluster ca instrument decreştere a competitivităţii. În partea a doua, a avutloc o masă rotundă cu tema „De la viziuneaStrategiei Naţionale de Cercetare-Dezvoltare-Inovare la viaţa reală: care sunt aşteptările legate deTGE”, moderată de acad. Dan Dascălu, directorulgeneral al Institutului pentru Microtehnologie.

15 mai: În Aula Academiei de Ştiinţe Agricole şiSilvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” (ASAS) a avutloc dezbaterea cu tema „Sistemul naţional alperdelelor forestiere de protecţie, între deziderat

şi realizare“, organizată de Academia Română şiASAS. Conferinţa a fost moderată de acad. CristianHera, vicepreşedinte al Academiei Române. DupăCuvântul de deschidere rostit de acad. CristianHera, au susţinut comunicări:

- acad. Victor Giurgiu şi dr. Ioan Seceleanu –Perdelele forestiere în contextul asigurăriisecurităţii ecologice alimentare;

- dr. Ion Sandu, dr. Elena Mateescu – Rolulperdelelor de protecţie în contextul schimbărilor cli-matice;

- dr. ing. Romică Tomescu, dr. ing. Ilie Muşat –Experienţa românească în realizarea perdelelor deprotecţie;

- ing. Dănuţ Iacob, ing. Dan Achim, dr. MihaiDaia – Stadiul actual şi perspectivele realizăriisistemului naţional al perdelelor forestiere deprotecţie;

- dr. ing. Aurelia Diaconu, dr. Vasile Toma, dr.Reta Drăghici, dr. Iulian Drăghici – Influenţaperdelelor forestiere de protecţie în combatereadeflaţiei eoliene pe solurile nisipoase;

- prof. dr. ing. Ion Prină – Tehnologii demecanizare şi echipamente tehnice de întreţinere aperdelelor forestiere de protecţie;

- dr. ing. Ilie Muşat, dr. ing. Gheorghe Guiman– Perdelele forestiere – modalitate eficientă de pro -tecţie a căilor de comunicaţii şi transport.

20 mai: În Sala de consiliu a Academiei Românea avut loc un seminar şi o masă rotundă cu tema„Soluţii de modelare avansată a funcţionării cap-tatoarelor solare”, organizate de Comisia deenergie regenerabilă a Secţiei de ştiinţe tehnice şicoordonate de prof. univ. Viorel Bădescu, membrucorespondent al Academiei Române.

20–22 mai: În Aula Academiei Române s-audesfăşurat lucrările simpozionului internaţional cutema „Modern Biological Advances for HumanHealth“, organizat de Institutul Naţional de Cerce -tare-Dezvoltare pentru Ştiinţele Biologice şiMinisterul Educaţiei Naţionale. Lucrările s-audesfăşurat pe următoarele secţiuni: regenerareaţesuturilor; te rapia cancerului; inginerie genetică şibiologică; modelare şi simulare biologică; terapiipersonalizate şi telemedicină.

21 mai: În Aula Academiei Române s-adesfăşurat sesiunea solemnă consacrată împliniriiunui secol de la inaugurarea Institutului deStudii Sud-Est Europene întemeiat de NicolaeIorga, Vasile Pârvan şi Gheorghe Munteanu Murgoci.Despre trecutul acestui prestigios institut au vorbitacad. Dan Berindei, preşedintele onorific al Secţieide ştiinţe istorice şi arheologie, acad. RăzvanTheodorescu, preşedintele Secţiei de arte,arhitectură şi audiovizual şi Ovidiu Cristea, direc-torul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” al Aca -demiei Române. Au urmat comunicările susţinute de:

- prof. dr. Andrei Pippidi, membru corespondental Academiei Române – Tradiţie şi inovaţie în dez-voltarea studiilor sud-est europene în România;

- prof. dr. Nicolae-Şerban Tanaşoca, directorulInstitutului de Studii Sud-Est Europene şipreşedintele Comitetului Naţional Român alAsociaţiei Internaţionale de Studii Sud-EstEuropene – De la Institutul pentru Studiul EuropeiSud-Orientale la Institutul de Studii Sud-EstEuropene al Academiei Române.

Cu acest prilej, în Sala „Theodor Pallady” aBibli otecii Academiei Române a fost deschisă oexpoziţie de documente despre istoria studiilor sud-est europene în România.

22–23 mai: În Amfiteatrul „Ion Heliade-Ră -dulescu” al Bibliotecii Academiei Române a avutloc simpozionul anual al Institutului de Meca nicaSolidelor – SISOM 2014 şi simpozionul Co misieide acustică a Academiei Române.

29 mai: În Amfiteatrul „Ion Heliade-Rădulescu”al Bibliotecii Academiei Române s-au deschis„Colocviile Mihai Drăgănescu”, eveniment orga-nizat de Secţia de ştiinţa şi tehnologia informaţiei.Manifestarea a fost deschisă cu alocuţiunea acade-micianului Ionel-Valentin Vlad, preşedintele Acade-miei Române. În continuare, acad. Florin Filip,preşedintele Secţiei de ştiinţa şi tehnologiainformaţiei s-a referit la scopul şi felul în care se vordesfăşura aceste colocvii. În încheiere, prof. univ.Gheor ghe M. Ştefan, membru corespondent alAcademiei Române, a susţinut comunicareaInformaţia în structural-fenomenologia lui MihaiDrăgănescu.

76

77

Apariţii la Editura Academiei

NANOFluIDE MAgNETICE Sinteză · Structură · proprietăţi · Aplicaţiiladislau VÉKÁSVolumul tratează nanofluidele magnetice sau

fero fluidele, acestea fiind o categorie de fluideinteligente, în particular, fluide controlabile magne -tic. Se fac referiri la compoziţia, principalele pro-cedee de sinteză, structura, proprietăţile, forţelespecifice şi ecuaţiile de mişcare ale fluidelormagne tice (ferohidrodinamica).

Cartea se adresează în primul rând studenţilormasteranzi şi doctoranzilor din cele mai diferitedomenii, de la ştiinţa şi ingineria materialeloravansate şi fizico-chimia coloizilor, până la biologieşi medicină, dar şi cercetătorilor cu preocupări îndomeniul nanomateria lelor multifuncţionale.

STuDII DE TEORIA CATEgORIIlOR Vol. VAlexandru SuRDu (coordonator)Problema categoriilor constituie o preocupare

constantă a autorilor prezenţi în volumul de faţă.Cele mai importante studii pornesc de la categoriilegânditorilor antici, de la sistemele filosofice dez-voltate în Grecia de Platon sau Aristotel.

În volum, problema categoriilor esterevendicată din perspectiva modernităţii. Majori-tatea studiilor sunt cantonate în această zonă, înfilosofia kantiană sau hegeliană, pentru a ajungepână la conceptele filosofice dezvoltate de S.Kierkegaard, G. Rensi sau A. Camus.

78

STuDII DE ISTORIE A lIMBII ROMÂNE Vol. IIIgr. BRÂNCuşVolumul reuneşte câteva studii care au în comun

aspecte ale istoriei limbii române. Prevalează aicitematica substratului lingvistic traco-dac, tratatăpotrivit metodologiei derivate din concepţiile teore -tice expuse şi în unele studii din primele două vo -lume ale acestei cărţi, apărute în 2007 şi 2008.

Perspectiva lingvistică este aplicată unor operece ţin de filosofie şi critică literară, ştiinţe apropiatelingvisticii şi filologiei (studiile asupra operei luiConstantin Noica şi a celei a lui Eugen Simion).

Într-o anexă sunt publicate scrisori primite de laAl. Rosetti în perioadele 1953–1954 şi 1958–1959şi amintiri din facultate, avându-l în centru pe pro-fesorul Ion Coteanu.

Alexandru Rosetti, autor al unei întinse operede istorie a limbii române, mare creator de şcoală,este prezentat ca profesorul „providenţial” allingvisticii româneşti din toată perioada comunistă,iar Ion Coteanu, urmaş direct al lui Al. Rosetti,apare ca un cercetător pasionat al mai tuturordomeniilor istoriei limbii.

CONTRIBuŢII lA MORFONOlOgIA lIMBII ROMÂNEAndrei AVRAMVolumul cuprinde 23 de articole, apărute iniţial

(între anii 1970 şi 2011) în cea mai mare parte înperiodicele „Studii şi cercetări lingvistice”, „Revueroumaine de linguistique”, „Limba română”,„Fonetică şi dialectologie”; opt articole sunt repro-duse din alte publicaţii (cinci din ţară, trei din afaraţării); şase articole sunt traduse din limba franceză.

Descrierii şi analizei faptelor care aparţin mor-fonologiei în sensul strict al acestui termen, li seasociază adesea, în mod necesar, exprimarea şiargumentarea unor păreri referitoare la probleme defonologie generală, la fonologia şi morfologia lim-bii române şi la formarea cuvintelor în aceastălimbă (derivarea cu prefixe şi cu sufixe, derivarearegresivă).

79

Propunerile de articole se predau la redacţie înformat electronic (CD, stick) sau se trimit prin e-mail, ca fişiere ataşate.

Sunt returnate autorilor propunerile de articolecare nu corespund indicaţiilor din prezentul ghid,care nu sunt culese cu toate semnele diacritice pen-tru limba română sau franceză şi care nu sunt corectscrise în limba română sau străină.

Sunt respinse articolele care nu au conţinutştiinţific pertinent, elemente originale, resursebiblio grafice relevante şi de actualitate.

Se pot publica şi materiale apărute deja, cuspecificarea locului şi a datei de apariţie anterioare.Consiliul editorial decide acceptarea sau respingereamanuscrisului.

Autorii sunt singurii respon sabili asupraopiniilor şi ideilor exprimate.

Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază!Din cauza volumului mare de lucru, nu se

primesc materiale dactilografiate sau scrise de mânăcare necesită culegere.

Pentru a scurta timpul de pregătire editorială,lucrările trebuie redactate, după cum urmează:

- Redactarea manuscriselor va respecta standar -dele precizate de Dicţionarul explicativ al limbiiromâne – DEX (ediţia 2007, Editura Univers Enci-clopedic sau http://dexonline.ro/), Dicţionarulortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române –DOOM (ediţia 2005, Editura Univers Enciclopedic),Hotărârea Adunării generale a Acade miei Române

din 17.02.1993 privind revenirea la grafia cu „â” şi„sunt” în grafia limbii române (www.acad.ro/ alte-Info/pag_norme_orto.htm). - Cuvintele străine inserate în textul în limba ro -mână se vor culege italic. - Se menţionează referinţele despre autori: titlulştiinţific, prenumele şi numele de familie aleautorilor, funcţia, locul de muncă, localitatea, ţara şidatele de contact (telefon, e-mail etc.). - Referinţele bibliografice se scriu la sfârşitularticolului, în ordinea citării în text, numerotându-secu cifre arabe, urmate de punct.- Citările se scriu cu caractere italice. Fiecarecitare trebuie să fie însoţită de sursa bibliografică,obligatoriu, menţionată în lista de referinţe biblio -grafice.- Materialul ilustrativ se va prezenta separat detextul articolului, scanat cu rezoluţia de 300 dpi, alb-negru cu extensia TIFF, sau se vor prezenta origi-nalele ilustraţiilor, care vor fi scanate şi prelucrate laredacţie, după care se vor înapoia sub semnătură,autorului.- În cuprinsul articolului se va menţiona loculunde se va plasa figura sau tabelul, precum şi le gendafi gurilor sau titlul tabelului.- Tabelele trebuie să fie alb-negru fără coloaneevidenţiate cu alte culori. De asemenea, dacă există scheme nu trebuie săaibă evidenţieri în alte culori. Dimensiunile unui articol trebuie să fie 5–6pagini calculator, corp 12 şi 3–4 ilustraţii.

gHID pENTRu AuTORI

ISSN 1220-5737 80 PAGINI

Redacţia revistei „Academica“Casa Academiei – Calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5, Bucureşti, tel: 021.318.81.06/2712, 2713

PREŢUL 3 lei

Abonamentele la revista „Academica“ se pot face prin mandat poştal pe adresa revistei „Academica“, serviciul difuzare (popa Aurora),

sau cu ordin de plată în contul RO64TREZ7055005XXX006462,Trezoreria sector 5, Bucureşti.

preţul unui abonament pentru 12 luni este 36 lei.