DEBRA DIXON

Mai mult ca

odinioar`

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

IOAN DR~GHICI

ALCRISRomance

Capitolul 1

Eden \[i privi fiul [i-l \ntreb` dac` era sigur c` vrea s`-[i \nso]easc`

bunicii \n Fran]a.

Copilul avu o u[oar` ezitare.

– Cred c` da... Trebuie s` fie bine, dar ar fi [i mai bine dac` ai

veni cu noi.

Eden \nchise o clip` ochii pentru a alunga amintirea verii \n care,

\mpreun` cu Dane, se dusese \n c`utarea soarelui pân` la ]`rmul

Mediteranei. Sim]i privirea lui Jonathan fixat` asupra ei [i, \n ciuda

tulbur`rii, \i r`spunse cu o voce ferm`:

– Este numai pentru dou` s`pt`mâni [i [tii bine c` nu pot l`sa

magazinul.

– Bunica spune c` nimic nu te \mpiedic`, spuse el bosumflat.

– Jonathan! Bunica nu \n]elege, dar tu ar trebui. Trebuie s` câ[tig

existen]a pentru amândoi [i nu-mi pot permite s`-mi iau oricând

concediu.

– Bunica spune c` pentru c` acum nu mai e[ti c`s`torit`...

– Ajunge, Jonathan! exclam` ea.

Refuza s` asculte asemenea cuvinte venind de la un copil de cinci

ani [i jum`tate care probabil nici nu le cuno[tea \n]elesul. {i-i

repro[a teribil mamei ei c` vorbise de divor], f`r` \ndoial` nu lui

Jonathan, dar totu[i \n prezen]a lui.

Nu mai suporta s-o aud` spunând \n preajma ei c` Trevor Lawson

s-ar putea plictisi \ntr-o zi s` a[tepte. Mama ei nu accepta c` dup`

experien]a ei cu Dane nu era deloc gr`bit` s` se angajeze din nou.

De altfel, ea nu-i ceruse nimic lui Trevor, nici s-o a[tepte, nici s-o

curteze. |i aprecia compania, desigur, dar n-avea nici o dorin]` de a

se c`s`tori cu el.

Când fiul ei, mai \mbufnat ca oricând, \i ceru permisiunea s` se

uite la televizor, i-o acord` imediat. |nchizând cu grij` u[a salonului,

Eden lu` telefonul [i-[i sun` mama.

– |l p`strezi pe Jonathan cincisprezece zile, nu mai mult.

Tonul glacial al Irenei Spencer \i tr`da decep]ia.

– {i ce vei face cu el \n restul vacan]ei? Este absurd, Eden...

– Mai este \nc` doamna Willis, mam`, [i \n zilele când nu va putea

veni, m` va \nso]i la magazin.

– Este complet nes`buit. Dac` cel pu]in ai accepta s` te

c`s`tore[ti cu Trevor, n-ai avea nevoie s` munce[ti. Sunt ani de zile

de când ai divor]at [i lui Jonathan \i trebuie un tat`.

– Mam`, nu \ncepe iar!

Tân`ra femeie \[i p`stra cu mare greutate calmul când discu]ia

lua aceast` \ntors`tur`, dar nu [tia cum s`-[i opreasc` mama, pentru

care era subiectul preferat.

– N-ar fi trebuit niciodat` s` te c`s`tore[ti cu acel...

6 DEBRA DIXON

Eden \nchise brutal telefonul. Irene nu va \nceta niciodat` s`-i

repete: "C`s`tore[te-te cu Trevor, el are bani, ca tat`l t`u, nu ca acel

bun de nimic Dane Sutherland..."

De altfel, Dane nu era un "bun de nimic". Dup` unele informa]ii

culese din ziare, se pare c` devenise cineva. Desigur, la optsprezece

ani cât avea ea când se c`s`torise cu el \mpotriva voin]ei p`rin]ilor,

el se str`duia cu mare greutate s`-[i fac` un loc \n lumea petrolului

[i nu avea timp de consacrat unei c`s`torii pe care n-o dorise.

Ea fusese aceea care vrusese aceast` c`s`torie. Pe vremea aceea,

nu f`cea decât dup` capul ei. {i acum, preg`tind cina lui Jonathan,

se gândea cu am`r`ciune la acel scurt mariaj care nu-i adusese decât

decep]ie [i durere. Nu \mplinise \nc` nou`sprezece ani \n momentul

divor]ului. Copilul se n`scuse [ase luni mai târziu; Dane nu [tiuse

probabil nimic. {i acum, n-o s` se lase influen]at` s` \ncerce din nou

o experien]` care s-ar putea dovedi la fel de dezastruoas`.

***

A doua zi diminea]`, duminic`, \i telefon` mamei ei. |n pofida

recentei lor dispute, Eden nu fu prea uimit`. Irene f`cea o chestiune

de onoare din a nu p`stra niciodat` ranchiun`, cel pu]in asta declara

cu o vag` ipocrizie. Acest cusur n-o sup`ra cu adev`rat pe fiica ei,

care \nv`]ase s` se \mpace cu asta. De ce se temea Eden, era c` Irene,

care dispunea de tot timpul ei, s` nu-l foloseasc` \nlocuind-o pe

lâng` Jonathan, [i... s` nu reu[easc` \ncetul cu \ncetul.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 7

– Te a[tept`m la prânz ca de obicei, draga mea; tat`l t`u \l va

trimite pe Briggs cu ma[ina. {i nu uita lucrurile lui Jonathan. El

doarme la noi seara asta, deoarece plec`m mâine.

|n realitate, era vorba de a doua zi dup`-amiaz`, dar nu voia s`-[i

supere mama asupra acestui punct.

– M-a[ fi lipsit bucuroas` de acest prânz. Totu[i, dac` insi[ti...

– Insist, murmur` Irene cu o voce suav`.

Când \l z`ri pe Trevor printre invita]i, \n]elese motivul acestei

insisten]e!

– A]i putea s` v` vede]i mai mult amândoi, f`r` Jonathan, le spuse

Irene, zâmbind cu un aer inocent.

Trevor \ncuviin]` cu ochi astr`lucitori.

– Poate voi reu[i s-o conving s` mi se al`ture \ntr-un weekend...?

– Nu, mul]umesc. |n perioada asta a anului, Saint-Tropez este

foarte pu]in interesant pentru mine, i-o t`ie Eden pe un ton sec.

– Oh, eu ador acest loc! fredon` mama ei.

– Pentru c` este plin de oameni la mod` [i pentru c` toate

prietenele tale frivole sunt acolo, replic` fiica ei caustic.

– Eden este r`ut`cioas`! se plânse ea, \ntorcându-se spre Trevor.

– Este prea frumoas` pentru a fi r`ut`cioas`, dar v` \n]eleg, draga

mea Irene.

Stupiditatea acestei reflec]ii o exasper` pe tân`ra femeie, care se

\ndrept` spre cel`lalt cap`t al gr`dinii, s`-l vad` pe tat`l ei. |l g`sea

mai pu]in insuportabil; de[i foarte bogat, considera averea drept o

virtute [i n-avea stim` decât pentru ea. Nu-l iertase niciodat` pe Dane

c` nu se l`sase cump`rat, dar odat` cu vârsta, devenea mai tolerant;

poate chiar \[i schimbase p`rerea despre el... Cu o mi[care brusc` a

8 DEBRA DIXON

capului, ca pentru a-l alunga pe Dane din gândurile ei, \[i arunc`

spre spate p`rul greu blond [i \ncepu cu Richard Spencer o discu]ie

pasionant` despre plant`rile lui.

Mai târziu \n timpul serii, Trevor o duse s` cineze [i, fire[te,

trebui o dat` mai mult s`-i refuze cererea \n c`s`torie.

– N-o s` spui nu toat` via]a! remarc` el cu un aer \ngrijorat,

trântind portiera ma[inii lui \ntr-un mod care ar`ta limpede ce

credea despre cartierul \n care locuia tân`ra femeie.

Nu se ar`t` mai mul]umit când ea \i r`spunse c` nu inten]iona

s`-[i schimbe via]a, deocamdat`. |n schimb, \n seara asta era obosit`

[i el nu va putea r`mâne mult.

– Magazinul acela blestemat! zise el pe un ton acru.

Prefera s` invoce aceast` scuz`, \n loc s` admit` c` ea urm`rea s`

scape de el.

– Dac` ar fi un comer] obi[nuit, ai putea s` livrezi m`rfurile. Dar

antichit`]ile, ce idee! E[ti obligat` s` mergi tu \ns`]i s` scotoce[ti

peste tot, s` cumperi mobile [i bibelouri ca s` le revinzi dup` aceea,

n-are sens!

Dac` Eden nu s-ar fi sim]it atât de obosit` [i de contrariat`, ar fi

râs despre modul cum descria el meseria ei.

– |]i reamintesc c` eu mi-am ales aceast` activitate. Asta m`

prive[te, [i trebuie s`-mi câ[tig existen]a.

Trevor oft` lung, ridicând ochii spre cer.

– Dar am eu destui bani ca s` duci o via]` confortabil`, \mpreun`

cu Jonathan.

– Vrei s` spui c` tat`l t`u are bani.

– {i al t`u se scald` \n bani, i-o \ntoarse el.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 9

Am putea fi pe deplin ferici]i, dac` ai consim]i s` te c`s`tore[ti cu

mine.

"{i de ce nu?" se gândi tân`ra femeie. |l privi ca \n vis. Era pu]in

mai \n vârst` decât ea, avea prestan]` [i o adora dintotdeauna.

– |ntr-o zi, poate, murmur` ea, ezitând pentru prima dat`.

Trebuie s`-mi la[i timp.

O asemenea cerere p`rea exagerat` dup` atâ]ia ani, dar Trevor,

bucuros c` ob]inuse aceast` slab` concesie, consider` mai elegant s`

nu discute acest aspect [i abord` alte subiecte de conversa]ie. La ora

zece, dup` un ultim pahar, plec` f`r` s` se lase rugat.

"Este \ntr-adev`r fermec`tor", \[i spuse Eden \nchizând u[a dup` el,

uitându-l imediat.

Apartamentul i se p`ru pustiu f`r` Jonathan. Singur`tatea o ap`sa

uneori, de când locuia aici. Dup` na[tere, când vrusese s` fie

independent`, nu-[i f`cuse iluzii: [tia c` nu va fi u[or. Avusese totu[i

norocul s` g`seasc` aceste patru camere, bine amenajate, [i o

doamn` de \ncredere \n acela[i imobil care acceptase s` se ocupe de

copila[... {i munca ei... Ce [ans` avusese, de asemenea, s` fi \ntâlnit

o comerciant` de antichit`]i care [tiuse s` recunoasc` la tân`ra

femeie gustul ei foarte sigur [i talentul \nn`scut pentru descoperirea

veritabilelor obiecte de art`. Este adev`rat c` Eden cotrob`ise mult

timp, de pl`cere, magazinele cu lucruri de ocazie \nainte s-o

cunoasc` pe Lydia Granger. {i când aceasta, \n urm` cu trei ani,

hot`râse s` se retrag`, Eden putuse s` preia magazinul, cu ajutorul

unei mici sume mo[tenite de la bunicul ei.

Afacerile mergeau bine. Asta \i permitea s` aib` r`spunderi [i s`

fie suficient de ocupat` ca s`-i abat` mintea de la gândurile sumbre.

10 DEBRA DIXON

Numai când era singur` acas`, aceste gânduri o asaltau din nou.

A doua zi, spre ora [ase, dup` \nchiderea magazinului, asculta cu

o ureche distrat` informa]iile la radio, ocupându-se de diverse

treburi, când \ncremeni brusc, auzind o scurt` [tire:

"S-a anun]at producerea unui accident pe o platform` de foraj a

unei companii petroliere care prospecteaz` \n Marea Nordului, \n

preajma Insulelor Shetland. Doi b`rba]i au murit, iar conduc`torul

lucr`rilor, Dane Sutherland, este grav r`nit. Sper`m s` v` putem da

alte am`nunte \n urm`toarele noastre edi]ii..."

Vocea continua, dar Eden n-o mai asculta. Livid`, c`zu pe un

scaun, cu capul \n mâini.

– Oh, nu! gemu ea. Nu se poate, nu lui Dane.

Degeaba divor]aser`, era tat`l lui Jonathan, la urma urmei. El nu

[tia c` are un fiu, Eden nu i-o spusese niciodat`. |ncercase, când era

la spital, cu pu]in \nainte de na[tere; \i \ncredin]ase lui Trevor o

scrisoare, ca s-o pun` la po[t`. Nu \ndr`znise s-o dea mamei sale,

deoarece era sigur` c` Irene, care se opusese cu \nver[unare

c`s`toriei, n-ar fi trimis-o destinatarului. Neprimind r`spuns dup`

na[terea copila[ului, \i trimisese \nc` una, pe aceea[i cale. |n cele

dou` misive, \i scria doar c` era bolnav` [i c` trebuia s`-i anun]e ceva,

dar Dane nu d`duse vreun semn de via]`. Or, trebuia s` le fi primit,

deoarece le adresase Companiei unde lucra, cu men]iunea s` fie

trimis` pe numele destinatarului. Dane \i lipsise \ngrozitor \n

perioada aceea, apoi sentimentul se estompase de-a lungul anilor.

Deodat`, fu cuprins` de o senza]ie de grea]` [i trebui s`-[i toarne

un coniac. Când, dup` câteva \nghi]ituri, \[i reveni \n fire, hot`r\ s`

treac` la ac]iune. Vestea accidentului o tulburase; avea convingerea

MAI MULT CA ODINIOAR~ 11

c` nu putea risca s`-l vad` pe Dane disp`rând f`r` s`-i fi vorbit

despre Jonathan. Nu se opri nici m`car asupra gândului c` reac]ia ei,

poate excesiv`, dezv`luia f`r` \ndoial` sentimente pe care prefera s`

le ignore. Se duse s` aga]e \n vitrina magazinului un anun] care

informa clien]ii c` va lipsi pân` s`pt`mâna urm`toare.

Oare cât timp \i trebuia s` ajung` \n Insulele Shetland? Dane va

mai fi \nc` \n spital? Descuie u[a, bran[` sistemul de alarm` [i ie[i.

Cel mai bine era s` telefoneze la "Petroles Budford". Acolo, vor [ti

s`-i dea toate informa]iile de care avea nevoie.

|ntr-adev`r, odat` primul moment de surpriz` trecut, deoarece

evident nimeni de acolo n-avea cuno[tin]` de existen]a unei doamne

Sutherland, Compania se dovedi de o remarcabil` eficacitate. Eden

fu ea \ns`[i uimit` de respectul care i se ar`ta: avion privat cu reac]ie,

elicopter, nici un mijloc nu fu economisit pentru a-i permite s`

ajung` cu bine \ntr-un timp record.

Baza era situat` pe una din insulele cele mai \ndep`rtate de

coasta sco]ian`. Luminat slab de lun`, locul i se p`ru f`cut mai mult

pentru pesc`ru[i [i foci decât pentru oameni. Era impresionat`.

|nainte de a p`r`si Londra, telefonase \n Fran]a. Mama ei fusese

stupefiat`.

– E[ti nebun`, biata mea copil`! La ce-]i va folosi asta?

– Mam`, nu [tiu dac` va supravie]ui r`nilor, [i are dreptul s` afle

de existen]a lui Jonathan.

– De ce? strigase Irene cu o voce ascu]it`. Nu mai are nici un

drept!

– Te sun când m` \ntorc, mam`; s`rut`-l pe Jonathan pentru

mine.

12 DEBRA DIXON

***

Contempla insula din elicopter, \nfiorându-se. Poate c` mama ei

avea dreptate. Dane va fi cu siguran]` furios aflând vestea. |[i aminti

firea lui destul de impulsiv`.

– Ajungem, doamn` Sutherland, \i spuse stewardesa scrutând-o

cu interes.

Dar Eden nu era dispus` s` flec`reasc`. |nc` de la plecare,

avusese clar impresia c` toat` lumea o privea cu un aer uimit. P`reau

c` accept` foarte bine ideea c` Dane Sutherland avea o so]ie, dar

poate nu [tiau c` divor]ase? Sau poate c` to]i cei pe care-i \ntâlnise

pân` acum erau prea bine crescu]i pentru a vorbi despre asta...

Compania petrolier` Budford luase amploare dup` ce Dane

\ncepuse s` lucreze acolo. Inginer tân`r plin de talent, c`l`torise \n

toat` lumea, \n Statele Unite, \n Orientul Apropiat, \n Mexic, urcând

una câte una treptele succesului. Irene \i condamnase ambi]ia, pe

care o considera deplasat`; dup` ea, ar fi trebuit s` r`mân` la Londra

lâng` tân`ra lui so]ie, cu zece ani mai mic` decât el, [i s` lucreze

\ntr-un birou, \n loc s` alerge exaltat \n cele patru col]uri ale

planetei...

Eden descoperi stupefiat` o baz` uria[`. Dac` Dane era

conduc`torul unui loc ca acesta, f`cuse mari progrese! Sub ochii ei

uimi]i se \ntindeau cl`diri imense pentru administra]ie, locuin]ele

personalului. Dar Eden era prea nelini[tit` pentru a se exterioriza.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 13

Nici m`car nu \ndr`znise s`-i cear` [oferului care o luase de la eliport

ve[ti despre Dane, de team` c` acestea nu erau bune.

La spital, Bill Fraser, doctorul care o primi, \i spuse cu c`ldur` c`

Dane va fi cu siguran]` foarte fericit de venirea ei.

– Care este starea lui? \ntreb` ea cu o voce gâtuit`.

– Bun`. Cu pu]in noroc, se va restabili complet \n câteva zile.

– Dar la radio, am auzit spunându-se c` este grav r`nit.

– La \nceput, s-a crezut c` se afla pe platform` \n momentul

accidentului, \i explic` el calm. Desigur, a suferit o como]ie

puternic`, dar \n afar` de câteva hematoame [i dou` sau trei

zgârieturi, nimic foarte serios. Va avea totu[i o serioas` migren` când

se va trezi!

Era oare un avertisment? Eden sim]ea c` o cuprinde jena sub

privirea atent` a tân`rului medic. Dac` Dane nu era \n pericol,

trebuia oare s` r`mân`? Când \[i va reveni, ce explica]ie va putea

s`-i dea? {i cum s`-l fac` s` \n]eleag` t`cerea ei \n leg`tur` cu

Jonathan? Poate c` n-avea de altfel nici o dorin]` s` aud`

vorbindu-se despre asta. La urma urmei, ducea o via]` pasionant`, [i

s` se trezeasc` dintr-o dat` tat`, dup` to]i ace[ti ani, nu era probabil

ceea ce a[tepta.

Bill Fraser \i lu` bra]ul [i o conduse politicos.

– Pe aici, doamn` Sutherland.

O idee \i trecu fulger`tor prin minte. Pentru c` toat` lumea

accepta atât de u[or prezen]a ei, era oare posibil s` existe o alt`

doamn` Sutherland? Dane putea foarte bine s` fie rec`s`torit [i s` fi

vorbit despre so]ie celor din preajma lui. Ce se va \ntâmpla dac` va

alerga [i ea la c`p`tâiul lui? Cuprins` de panic`, Eden fu cât pe ce s`

14 DEBRA DIXON

povesteasc` totul medicului, dar se r`zgândi imediat. Nu-[i putea

asuma riscul cu Fraser, temându-se de un scandal, s` n-o lase s` se

apropie de Dane. Trebuia s`-l vad`, s`-i vorbeasc`, s` [tie. Dac` n-ar

fi decât pentru a fi sigur` c` sentimentele pentru el disp`ruser`.

|nc`perea era ca orice camer` de spital, luminoas` [i sobr`.

Fire[te, patul era prea mic pentru Dane, cu picioarele lui lungi. Eden

\[i st`pâni un fior de groaz` v`zând bandajele care-i acopereau capul,

dar nu \ndr`zni s` priveasc` fa]a bolnavului, de team` s` nu fie

cople[it` de o prea vie emo]ie. Bill Fraser \i ar`t` un scaun de lâng`

pat.

– Sunte]i [ocat`, doamn`, dar crede]i-m`, va sc`pa cu bine. Ar

trebui mai mult decât asta ca s` doboare un b`rbat ca el. Este robust!

– Pot s` r`mân lâng` el? \ntreb` ea timid.

– Cât dori]i, cel pu]in pân` \[i recap`t` cuno[tin]a.

– Cum pute]i fi sigur c` nu va avea sechele?

– Nu suntem absolut siguri, dar este foarte pu]in probabil... Nu

v` nelini[ti]i, ad`ug` el cu blânde]e, v`zând-o luptându-se cu

lacrimile. Voi cere s` vi se aduc` o cea[c` de ceai. Se pare c` ave]i

mare nevoie.

– Sunte]i foarte amabil, bâigui ea.

A[tept` s` aud` u[a \nchizându-se \n urma lui ca s`-l priveasc` \n

sfâr[it pe Dane. Fa]a lui \[i pierduse tinere]ea, dar nu farmecul, \n

ciuda obrajilor palizi. Totu[i, se schimbase, \mb`trânise. Se putea

oare ca ea s` fi contribuit la aceast` transformare? Cu inima b`tând

mai repede, f`cu apel la amintiri. |ntr-adev`r, ea fusese aceea care

ceruse divor]ul, dar Dane acceptase cu atâta grab`, \ncât trebuie c`

nu suferise deloc. |n plus, nu \ncercase niciodat` s-o revad`. Nici

MAI MULT CA ODINIOAR~ 15

m`car nu se oferise s`-i pl`teasc` o pensie alimentar`,

mul]umindu-se s`-i adreseze un mic bilet \n care s`-i spun` c` n-ar

vrea pentru nimic \n lume s` fie un obstacol \ntre p`rin]ii ei [i fiica

lor. Tocmai aceast` mic` fraz` o determinase pe Eden s` scape de

tutela lor dup` na[terea lui Jonathan.

Oft`, cu ochii a]inti]i asupra lui. Avea \nc` acela[i p`r des

ne\mblânzit, castaniu-\nchis. Sub pleoapele \nchise, \i ghicea ochii

cenu[ii ca o]elul a c`ror str`lucire scrut`toare sporea arogan]a

nasului drept [i \nt`rea conturul voluntar al gurii [i al b`rbiei.

|i atinse pe furi[ mâinile, aceste mâini late [i puternice care-i d`ruiau

atâtea mângâieri minunate... La acest gând, sim]i c` ro[e[te.

Dar brusc, tulburarea ei se transform` \n spaim` când degetele lui

Dane le strânser` pe ale ei, f`când-o s` le retrag` \n grab`.

V`zând-o palid`, infirmiera care-i aducea ceaiul o \ntreb` dac` se

sim]ea bine. Eden \ncuviin]`, de[i nu era atât de sigur`. Dup` ce lu`

pulsul bolnavului [i arunc` o privire \ngrijorat` vizitatoarei,

infirmiera zâmbi. Tân`ra femeie avu \nc` o dat` impresia c` era ]inta

unei anumite curiozit`]i. |[i imagina foarte bine personalul vorbind

despre ea: "Mai curând slab`, de talie mijlocie, blond`, nimic ie[it

din comun..." {i dac` Dane se rec`s`torise \ntr-adev`r? {i dac`

ap`rea cealalt` femeie \nainte ca el s` deschid` ochii? Cu un nod \n

gât, lu` cea[ca, dar reu[i cu greu s` ia o \nghi]itur` de ceai.

– Dumnezeule, ce s` fac? murmur` ea.

Frecventele incursiuni ale lui Bill Fraser \n camer` dovedeau c`

Dane era un personaj important. Din ce \n ce mai nervoas`, Eden \[i

desf`cu p`rul ca s` se destind`, l`sându-l s` cad` \n cascad` pe

umeri.

16 DEBRA DIXON

Când o v`zu astfel, Bill Fraser nu-[i putu re]ine o privire

admirativ` pe care o sublinie cu un zâmbet c`lduros.

Dup` a treia vizit` a doctorului, Dane deschise \n sfâr[it ochii, [i

privirea goal` pe care o fix` asupra ei, ca [i cum n-o recuno[tea, o

\mpietri.

Brusc, o \ntreb` pe un ton t`ios:

– Ce faci aici?

– Am venit s` te v`d, r`spunse ea pu]in stupid, luat` pe

nepreg`tite de ostilitatea care se desprindea din cuvintele lui.

– Cât` amabilitate!

– Cum te sim]i?

– |n plin` form`, fire[te! N-ai r`spuns la \ntrebarea mea.

Cuprins` de team`, \ndr`zni cu o voce r`gu[it`:

– Dane, eu... a[ vrea s`-mi spui imediat... te-ai rec`s`torit?

– Nu \nc`, r`spunse el t`ios. Nu sunt atât de gr`bit s-o iau de la

cap`t, imagineaz`-]i!

La ideea c` sc`pase din \ncurc`tura pe care o asemenea situa]ie

ar fi provocat-o, dar refuzând s` admit` \n ea \ns`[i c` u[urarea ei se

datora poate altei cauze, Eden \[i reg`si dinamismul; se preg`tea s`

cheme medicul când acesta intr`.

– Scoate-o imediat de aici, Bill, ordon` Dane. Nu sunt \n stare s`

primesc o so]ie pe care n-am v`zut-o de atâta timp.

Obrajii lui Eden se \nro[ir` [i, plecând capul ca s`-[i ascund`

umilin]a, ie[i repede prin fa]a unui Bill Fraser uluit. Mai \ntâi, n-avea

decât o dorin]`: s` fug` cât o ]ineau picioarele. Ce proast`! Era o

mare gre[eal` c` venise aici, dar ar fi fost una [i mai mare s` r`mân`!

Apoi se gândi la Jonathan. Nu putea s` plece f`r` s` fi vorbit. O

MAI MULT CA ODINIOAR~ 17

scrisoare n-ar fi fost potrivit`. Ar citi-o m`car? Trebuia a[adar s`

r`mân` pân` se va restabili. De altfel, nu va dura cu siguran]` mult:

un b`rbat capabil s` se \nfurie atât de repede nu era foarte bonav!

Doctorul o sf`tuise totu[i s` evite orice iritare a pacientului s`u.

Va a[tepta...

– So]ul dumneavoastr` va fi curând pe picioare, doamn`.

A[ezat \n fa]a ei \n sala de a[teptare, Bill Fraser o privea cu

simpatie. Uimit` de propria ei am`r`ciune, ea replic`:

– Sunt sigur`, dup` fermec`torul lui caracter!

– Este un semn bun; nu pentru cel care-l suport`, de acord, dar

nu-i acorda]i aten]ie. Dup` [ocul pe care l-a suferit, este normal s`

reac]ioneze \n felul acesta pu]in... brutal. {i dac` l-a]i fi auzit

adineauri! S-ar fi \ntors deja la locul forajului dac` nu m` opuneam

ferm!

– Când pot s`-l rev`d?

– Deocamdat` doarme. Cred c` ar fi bine s` v` odihni]i pu]in [i

s` v` amâna]i vizita pentru mâine diminea]`. Dane a spus s` v`

instal`m la el. Dar casa lui este destul de \ndep`rtat` de centru, [i

poate prefera]i s` fi]i g`zduit` \n vecin`tatea spitalului.

Oscilând \ntre cele dou` solu]ii, Eden opt` \n cele din urm`, f`r`

tragere de inim`, pentru prima. Ar fi preferat desigur s` r`mân` \n

preajma lui Dane, dar se temea ca la trezire s` n-o resping` cu

aceea[i brusche]e. {i avea ocazia unic` s` vad` unde locuia; era

convins` c` va reu[i astfel s`-l cunoasc` mai bine.

Terminându-[i ziua, Bill Fraser insist` s-o conduc`.

– Am primit ordine, a[a c` nu discuta]i, zise el râzând.

18 DEBRA DIXON

|l urm` docil, cu impresia clar` c` aici nimeni nu se gândea s`conteste un ordin al lui Dane.

Casa era \ntr-adev`r la distan]` bun` de instala]iile principale alebazei. La stânga ei, Eden z`rea uneori \n \ntuneric spuma alb` avalurilor de-a lungul coastei, peste o \ntindere sumbr` care putea fiun teren mocirlos, un câmp de turb` sau cu iarb`-neagr`. Bill conducea repede [i vorbea pu]in. El \i explic` pe scurt\mprejur`rile accidentului. Se pare c` Dane salvase mai multe vie]i.

Când ajunser` la destina]ie, fu uimit`. Casa din piatr` ar`ta rustic;totu[i, când intrar`, putu s` constate c` era dotat` cu tot confortul.La parter se afla o buc`t`rie mare [i un salon primitor. Camerele eraula etaj. La gândul s` ocupe patul lui Dane, fa]a i se \mbujor`. |[i plec`repede capul când Bill \[i lu` r`ms-bun, pentru ca el s` nu-i remarceobrajii stacojii. El \i propuse s` trimit` pe cineva s`-i ]in` companie,dar ea prefera s` fie singur`, \n ciuda izol`rii casei.

Ce diferen]` fa]` de Londra! Acolo, reu[ea s` uite zgomotulpermanent al circula]iei; aici, t`cerea era atât de deplin`, \ncât fiecaresunet c`p`ta o stranie dimensiune: ]ip`tul ascu]it al unui pesc`ru[,l`tratul unui câine [i un alt zgomot, mai aproape, pe care nu reu[is`-l identifice.

Eden \[i alung` temerile, [tergându-[i transpira]ia de pe frunte.Era prea obosit` ca s` se lase cuprins` de team`. Nu \nchisese ochiide peste dou`zeci de ore [i cel mai bun lucru de f`cut era s` se culce.Dup` o noapte de somn reparator, va putea reflecta cu calm laproblemele ei [i s` le g`seasc`, spera, o solu]ie. Se \ndrept` hot`râtspre buc`t`rie, \[i preg`ti un bol de latpte cald, stinse lumina [i urc`s` se culce.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 19

Capitolul 2

Eden se chinui mult s`-[i g`seasc` somnul. Se sucea [i se r`sucea

\n patul mare ale c`rui cear[afuri [ifonate degajau \nc` slab mirosul

corpului lui Dane. Oh, desigur, c`utase un alt pat, dar \n camerele

vecine nu erau f`cute [i nu putuse g`si a[ternuturi. |ncerc` s`

numere, dar f`r` rezultat. De ce era oare atât de nelini[tit`? De ce se

temea? Dane nu era totu[i du[manul ei! Vor reu[i cu siguran]` s` se

suporte reciproc timp de câteva zile. |ndat` ce va fi \n stare s-o

asculte, \[i va face penibila confesiune [i se va \ntoarce la Londra.

Epuizarea avu \n cele din urm` câ[tig de cauz` [i adormi adânc.

Trezindu-se a doua zi la ora [apte, primul ei gând fu s` telefoneze

la spital pentru a se interesa de starea bolnavului.

– Este mult mai bine \n diminea]a asta, doamn` Sutherland, \i

r`spunse o infirmier` cu numele de McLeod.

– V` mul]umesc. Voi veni s`-l v`d pu]in mai târziu, spuse Eden

oftând u[urat`.

– Va fi cu siguran]` foarte fericit, doamn`.

Lui Eden i-ar fi pl`cut s` fie la fel de sigur`. Se \mbr`c` \n grab`

[i cobor\ s` ia o cafea [i s` ron]`ie o felie de pâine pr`jit`. Buc`t`ria,

care p`stra ceva din farmecul uneia de ]ar`, era amenajat` totu[i

foarte modern [i nu-i lipsea nimic. Dar aspectul nou-nou] al ma[inii

de g`tit [i con]inutul destul de limitat al frigiderului ar`tau c` Dane

\[i lua mesele principale \n exterior.

Micul dejun \nghi]it rapid, Eden urc` din nou pentru a-[i termina

toaleta. Dup` ce f`cu patul, \[i \mpleti p`rul, [i aceast` coafur`,

\mpreun` cu blugii [i c`ma[a, \i sporeau \nf`]i[area juvenil`. Se

machie totu[i cu mai mult` grij` decât de obicei, pentru a-[i ascunde

cearc`nele l`sate de noaptea aproape alb`..

Când p`r`si casa, soarele \nc`lzea aerul \nc`rcat de mirosuri

marine. Vedea \n sfâr[it peisajul m`turat de vânt [i marea foarte

apropiat`, cenu[ie sub cerul senin. |n ciuda sufletului de or`[eanc`,

[i \n pofida aspectului dezolant al locului, Eden fu cucerit` de

frumuse]ea lui s`lbatic`.

Nu avea decât o idee foarte aproximativ` despre distan]a care

separa casa de baz`. |n ajun, drumul nu i se p`ruse atât de lung; din

nefericire, nu era \nc`l]at` cu pantofi foarte comozi. Când ajunse \n

cele din urm` la spital, picioarele pline de b`[ici abia o mai ]ineau.

– Doar n-a]i venit pe jos? exclam` Bill Fraser, ne\ncrez`tor.

– Ba da, din p`cate, r`spunse ea cu un aer vrednic de mil`.

– Dar exist` mijloace de transport, ar fi trebuit s` v` spun ieri

sear`.

– N-are importan]`, ave]i lucruri mai bune de f`cut [i, \n ciuda

b`[icilor, am apreciat plimbarea. A fost un bun exerci]iu.

– |ntr-adev`r, aerul este mai curând \ntrem`tor, pe aici.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 21

Asta ne men]ine pe to]i \n form`! Ei bine, presupun c` a]i venit

s` v` vede]i so]ul. Imagina]i-v` c` voia s` p`r`seasc` spitalul, \n

diminea]a asta!

– Atunci, se simte mult mai bine? zise ea, cu ochii str`lucind de

speran]`.

Doctorul nu se putu \mpiedica s`-i admire \nc` o dat`

frumuse]ea.

– Un altul n-ar fi sc`pat atât de bine, dar v` repet, este robust. |mi

va fi greu s`-l mai re]in mult aici... numai dac` nu reu[i]i

dumneavoastr` s`-l face]i s` asculte de ra]iune.

– Am pu]ine [anse s` reu[esc, r`spunse ea.

– Vom vedea, zise el \nfundându-[i mâinile \n buzunarele bluzei

\ntr-un gest care ar`ta c` nu se a[tepta la un miracol.

Eden \l urm`. Se pare c` se hot`râse s`-i serveasc` drept ghid,

deoarece o conduse el \nsu[i la patul lui Dane.

– So]ia dumitale, anun]` el, vocea lui tr`dând un pic de invidie.

Cu un pas nesigur, ea se apropie de pat, dar Dane nu p`rea mai

amabil decât ieri. I se schimbase bandajul care-i acoperea capul,

acesta fiind mai redus. El \[i scosese bluza de pijama, [i Eden

constat` c` bra]ele [i pieptul \i erau pline de vân`t`i. Se \nfior`.

– Aici nu este loc pentru suflete delicate, zise el ironic. Dac`

preferi s` pleci, nu te re]in.

– Pot s` iau loc pe un scaun? \ntreb` ea cu un aer rug`tor,

\ntorcându-se spre medic.

Acesta \i adres` un mic zâmbet \nainte de a ie[i din \nc`pere.

– Dac` ai inten]ia s`-mi explici de ce e[ti aici, mai bine a[az`-te

confortabil.

22 DEBRA DIXON

R`nit` de sarcasmul lui, Eden se refugie \ntr-un fotoliu [i \n cele

din urm` se \ncumet`:

– R`mân câtva timp; vom avea ocazia s` vorbim despre asta, nu

este urgent...

– Ah, da? Pân` când?

– Cinci sau [ase zile.

Dane o fixa cu r`ceal`, \ncruntat. Eden nu \ndr`znea nici s`

respire. O va h`r]ui cu \ntreb`ri, [i ea ce-i va spune? Câteva secunde

care i se p`rur` interminabile, r`mase \n a[teptare. El se destinse \n

sfâr[it [i, \ncruci[ându-[i bra]ele peste pieptul puternic, declar` cu o

voce t`r`g`nat`:

– M` pui pe gânduri; nu \n]eleg. Acum [ase ani nu [tiai cum s`

scapi mai repede de mine, iar acum alergi la cea mai mic` ran`.

– Credeam c` e[ti grav r`nit.

– A[adar, se credea c` sunt pe patul de moarte?

– |ntr-un fel... Nu este nostim! ad`ug` ea \n fa]a zâmbetului lui

cinic.

– Nici eu n-am g`sit c` este nostim, zise el, brusc \mblânzit. Dar

ce sperai? O \mp`care pe patul de moarte? Sau... am ghicit! P`rin]ii

t`i sunt ruina]i [i te gândeai s` scapi de mizerie [i de cer[it venind s`

\ncasezi o mic` mo[tenire.

– Este ridicol, nu \n]eleg despre ce vorbe[ti. {i las`-i \n pace pe

p`rin]ii mei; totul este \n ordine cu ei, slav` Domnului.

– Ai venit f`r` avocatul t`u? Inten]ionai poate s`-l contactezi pe al

meu?

– Avocatul meu?

– Nu crezi totu[i c` am uitat \nver[unarea ta de a te c`s`tori cu mine!

MAI MULT CA ODINIOAR~ 23

Eden s`ri \n picioare.

– N-am venit s` vorbesc despre trecut, Dane. {i nu-mi pas` de

testamentul t`u, dac` la asta faci aluzie.

– Bun, s` spunem c` m-am \n[elat. Dar recunoa[te c` aparen]ele

sunt \mpotriva ta. Ce alt motiv ai putea s` ai? Ce cau]i aici?

– Nimic, zise ea cu o voce trist`, c`zând la loc \n fotoliu.

– Ce-ai fi f`cut dac` ai fi g`sit o alt` doamn` Sutherland sosind

aici?

– Nu m-am gândit la asta.

– M` g`se[ti, a[adar, atât de pu]in seduc`tor?

Evident, râdea de ea. Avusese \ntotdeauna mult succes la femei,

care se aruncau literalmente de gâtul lui.

– Ei bine, nu m-am rec`s`torit, ad`ug` el. Dar nu exist` doar

c`s`toria...

– Tu... ai o amant`?

– Nu aici, \n orice caz. {i tu?

– Eu? bâigui ea, \ncurcat`.

– Da, tu! Te observ de un timp, [i am ajuns la concluzii

interesante, pe cuvântul meu. Chiar \n aceast` ]inut`, e[ti \nc` la fel

de fermec`toare ca atunci când te-am \ntâlnit, la fel de tân`r`; mi se

pare totu[i c` te-ai maturizat. A[adar, cine este fericitul ales?

Eden ro[i gândindu-se la Trevor; nu dorea s` aud` comentariile

ironice pe care Dane n-ar \ntârzia s` le lanseze la adresa lui... |nainte

s` deschid` gura, dou` infirmiere intrar` \n \nc`pere.

– Pute]i s` ie[i]i o clip`, doamn` Sutherland? o \ntreb` cea mai \n

vârst`.

24 DEBRA DIXON

– Dimpotriv`, nu poate r`mâne? interveni Dane pe un ton

sarcastic. Dac` vrea s` se ocupe de mine, trebuie s` \nve]e.

Eden strânse din din]i, sperând c` cele dou` femei nu vor

remarca \ncurc`tura; umilit`, ie[i pe culoar, cuprins` din nou de

dorin]a impulsiv` de a fugi departe de aici, dar imaginea lui

Jonathan, care n-o p`r`sea, o re]inu din nou. Va trebui totu[i s`-l fac`

pe Dane s` \n]eleag` limpede c` nu-i va mai tolera agresivitatea

ne\ncetat`, altfel...

Zâmbi chinuit, realizând aspectul derizoriu al situa]iei; dac`

amenin]a s` plece, el va fi m`car contrariat? El n-avea nevoie de ea,

cu toate aceste frumoase infirmiere care se \nvârteau \n jurul lui!

Acest acces de gelozie o surprinse [i se \nfurie pe ea \ns`[i. Nu mai

\n]elegea nimic: pân` ieri, totul mergea bine. Putea chiar s`-i ]in`

piept mamei ei, s`-l ]in` pe Trevor la distan]`, s`-[i conduc` afacerile,

[i iat` c` era suficient un Dane Sutherland ca s-o fac` s`-[i piard`

siguran]a! Era cufundat` \n aceste gânduri triste când o abord` Bill

Fraser:

– Veni]i \n biroul meu ca s`-mi spune]i cum \l g`si]i pe so]ul

dumneavoastr` \n diminea]a asta.

Eden \l urm` f`r` convingere \ntr-o \nc`pere atât de \nc`rcat` de

dosare, de c`r]i [i de diferite hârtii, \ncât abia avu loc s` se a[eze.

– Pare mai... fortificat, zise ea [ov`itor.

– Este cu siguran]` mai bine, dar nu recupereaz` atât de repede

cum crede.

"Totu[i, dup` modul cum o prive[te pe infirmiera cu ochii negri!"

se gândi Eden, care continu`:

– Nu mi-a]i spus c ̀[i-a exprimat dorin]a de a ie[i de aici cât mai curând?

MAI MULT CA ODINIOAR~ 25

– Tocmai despre asta doream s` v` vorbesc: \ntr-o zi sau dou`,

poate mai pu]in, o va cere din nou [i \mi va fi foarte greu s`-l re]in.

– Ce inten]iona]i s` face]i?

– M` ve]i considera f`r` \ndoial` inoportun, doamn` Sutherland.

Nu [tiu dac` ave]i afaceri urgente la Londra, dar nu i-a[ permite lui

Dane s` se \ntoarc` acas` decât dac` consim]i]i s` r`mâne]i aici câtva

timp ca s` veghea]i asupra lui. Oh, nu foarte mult, fi]i lini[tit`:

aproximativ o s`pt`mân`. |n]elege]i, nu voi fi lini[tit dac` nu este

nimeni lâng` el care s`-mi poat` semnala ne\ntârziat cea mai mic`

problem`.

– Ce fel de problem`?

– Dureri de cap persistente, semne de oboseal` excesiv`, mici

astfel de lucruri pe care numai cineva apropiat le poate sesiza

imediat. La drept vorbind, continu` medicul pe un ton mai rezervat,

nu sunt \ntru totul dezinteresat, doamn`. So]ul dumneavoastr` este

un personaj de cea mai mare importan]` pentru noi; depindem cu

to]ii de el.

– Nimeni nu este de ne\nlocuit, risc` Eden.

– Unii sunt, replic` el.

Solicitarea lui Bill Fraser o arunc` pe Eden \ntr-o mare

perplexitate.

– Am un magazin de antichit`]i, [i nu sunt sigur` c`...

– Gândi]i-v` [i comunica]i-mi hot`rârea \ndat` ce o ve]i fi luat.

V` g`sesc foarte palid`. O mic` plimbare \n aer liber v` va face cu

siguran]` mai bine.

– Dar... Dane? Eram \n plin` conversa]ie când...

– N-ave]i grij`, m` ocup eu de asta; [i el are nevoie de odihn`!

26 DEBRA DIXON

Eden era de fapt u[urat`: sc`pa astfel pentru un timp de ironiile

so]ului ei. Totu[i, \nainte de a accepta cererea medicului, ar fi dorit

s` l`mureasc` anumite puncte cu Dane...

Ie[ind pe peronul spitalului, un b`rbat solid de vreo patruzeci de

ani se repezi spre ea:

– Sandy Brown la ordinele dumneavoastr`, doamn`; sunt [oferul

domnului Sutherland [i am ordin s` v` conduc unde dori]i!

– {i... de la cine sunt aceste ordine? \ntreb` ea, surprins`.

– De la doctor, dar [tiu bine c` patronul m-ar ucide dac` n-a[

veghea asupra damei lui, iertare, asupra so]iei lui.

– Mul]umesc foarte mult, zise Eden pe un ton amabil, pentru a-l

lini[ti pe b`rbatul acela cumsecade. De unde sunte]i?

– Din Londra, ca dumneavoastr`, r`spunse el cu fa]a luminat` de

un zâmbet larg.

Cucerit` de bun`voin]a lui, Eden \l accept` imediat.

– Ei bine, Sandy, cred c` merg s` prânzesc undeva, dar mai \ntâi,

mi-ar trebui o pereche bun` de pantofi!

Aruncând o privire sandalelor cu tocuri \nalte ale tinerei femei,

[oferul \ncuviin]` cu un aer \n]eleg`tor [i foarte curând Eden era

\nzestrat` cu ni[te mocasini confortabili.

Dup` un prânz substan]ial, \[i acord` o clip` de odihn`, bându-[i

cafeaua, pentru a reflecta la propunerea lui Bill Fraser. Evident, era

o scuz` bun` pentru a r`mâne \n preajma lui Dane, dar se temea

pu]in de promiscuitate. La drept vorbind, avea impresia clar` c`

nu-i era indiferent` [i nu era sigur` de ea \ns`[i c` \[i putea st`pâni

propriile sentimente... Pe de alt` parte, dac` refuza, cum \i va vorbi

despre Jonathan? Hot`rât lucru, n-avea de ales.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 27

P`r`sind restaurantul, [i cum convenise cu Brown s` vin` s-o

caute la spital, hoin`ri pe str`zi, contemplând vitrinele magazinelor.

Micul or`[el \i pl`cea, cu str`zile lui lini[tite, [i nu era gr`bit` s`-[i

\nfrunte so]ul. Totu[i, \n cele din urm` pa[ii o duser` la el.

De data aceasta, frumoasa infirmier` cu ochi negri o conduse

pân` la camer`. Eden nu \ncerca simpatie pentru ea, dar n-ar fi [tiut

s` spun` de ce.

– |ncepeam s` cred c` nu vei mai reveni! atac` Dane imediat ce o v`zu.

– Poate ar fi trebuit s` m` ab]in, dac` m` prime[ti \n felul acesta.

– Deoarece tu crezi f`r` \ndoial` c` am motive s` fiu amabil!

Dup` ce mi-ai f`cut!

– Probabil am gre[it amândoi, zise ea conciliant.

– Gre[eala mea este c` m-am c`s`torit cu tine!

– |nc` o remarc` asem`n`toare, [i eu...

Eden fierbea de mânie.

– Lini[te[te-te, \]i cer scuze.

Tân`ra femeie avu nevoie de un timp ca s`-[i revin`.

– A[adar... unde ajunsesem azi-diminea]`, când am fost smul[i

brusc unul de lâng` cel`lalt? ironiz` el.

– Nu p`reai peste m`sur` de mâhnit. Am v`zut privirea pe care o

aruncai acelei infirmiere.

– Sper totu[i c` nu e[ti geloas`!

– Bine\n]eles c` nu!

– Bun. S` ne \ntoarcem la oile noastre.

Eden se temea ca discu]ia s` nu se orienteze spre subiecte pe care

prefera s` le evite: mai ales s` nu-i vorbeasc` despre Trevor, nici

despre fiul lui!

28 DEBRA DIXON

– Dane, spuse ea, voiam s` te \ntreb ceva \nc` de ieri sear`...

Se pare c` toat` lumea este la curent cu c`s`toria ta; n-ai spus

niciodat` c` e[ti divor]at?

– Ei bine, nu, r`spunse el pe un ton suav. Statutul de b`rbat

c`s`torit este mai sigur! Sunt l`sat \n pace.

– Te crezi atât de irezistibil?

– Contrariul te-ar satisface f`r` \ndoial` mai mult? i-o \ntoarse el

cu un aer ironic pe care Eden \l g`si deosebit de iritant.

Cu o privire uciga[`, ea relu`:

– Succesele tale feminine nu m` intereseaz`. Vreau s` [tiu cum

sunt considerat`, asta-i tot.

– Iar eu vreau s` [tiu doar de ce e[ti aici.

Ochii cenu[ii o fixau ne\ndur`tor.

– N-ai decât s` cau]i, zise ea. Asta te va ]ine ocupat.

|[i mu[c` imediat buzele: nu recuno[tea astfel c` exista un motiv

precis al prezen]ei ei? Acum, Dane nu avea lini[te pân` \l va

descoperi...

Pe nea[teptate, spre marea ei surpriz`, o \ntreb` ce credea despre

cas`.

– |mi place mult, [i peisajul de asemenea, r`spunse ea cu

entuziasm. Bine\n]eles, presupun c` timpul nu este \ntotdeauna

foarte favorabil, dar \mi plac furtunile.

– Da, \mi amintesc.

Eden se pref`cu c` nu \n]elege aluzia la certurile lor violente.

Continu`, cu aerul cel mai firesc de care era \n stare.

– |n orice caz, sper c` n-ai nimic \mpotriv` s`-mi prelungesc

pu]in [ederea \n casa ta.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 29

– Vrei s` spui \n patul meu... atâta timp cât nu sunt acolo?

– Sunt [i alte paturi \n cas`, f`cu ea ro[ind. Nu te voi deranja.

– {i dac` a[ hot`r\ s` m` \ntorc acas`... mâine, de exemplu?

O privea a[a cum pânde[ti o prad`, plimbându-[i distrat o mân`

peste pieptul gol, \ntr-un gest care o fascina pe Eden. |i reveneau \n

memorie anumite imagini, \nfiorând-o de emo]ie. |nchise ochii.

– Nu e[ti restabilit suficient.

– Asta spui tu! Nu voi câ[tiga nimic r`mânând aici, \ntins pe

spate; nu sunt femeie!

{ocat` de aceast` grosol`nie, Eden \l fulger` cu privirea, dar el \i

adres` un surâs provocator.

– Mama ta m-a considerat \ntotdeauna un b`d`ran prost crescut!

– Nu e[ti obligat s`-i dai dreptate! Oricum, medicul t`u nu vrea

s` fii singur acas`.

– N-are decât s`-mi dea o infirmier` la domiciliu! De ce nu pe cea

cu ochii negri?

Eden se cl`tin`; la asta nu se gândise.

– Ai vrea... s` plec?

– Adic`... dou` femei deodat`, care s`-[i dispute favorurile mele,

ar fi prea mult!... replic` el bine dispus.

– Dar Bill Fraser spune...

– El spune multe lucruri, [i care nu sunt pe gustul meu! Dac` \]i

\nchipui c` n-am remarcat modul cum te soarbe din ochi... N-a

\ncetat s`-mi spun` c` te g`se[te fermec`toare; c` \ncearc` s` te

curteze [i voi vedea eu cu cine am de-a face!

– Este ridicol, Bill nu este a[a!

– To]i b`rba]ii sunt a[a, micu]a mea!

30 DEBRA DIXON

– Nu cred! exclam` ea.

Dane strânse pumnii, cu f`lcile \ncle[tate:

– Bill nu trebuie s` uite care sunt pozi]iile noastre aici, relu` el

mai calm.

Eden se sim]i u[urat` de r`gazul pe care i-l furniza acest

argument.

– |ntr-adev`r, am \n]eles c` ocupi un post important. Când eram

c`s`tori]i...

– P`rin]ii t`i spuneau c` ambi]iile mele erau... deplasate, [i tu ai

fost \ntotdeauna de p`rerea lor.

– E[ti nedrept, nu era atât de u[or...

– Evident, n-ai [tiut niciodat` s` le ]ii piept, exceptând c`s`toria

cu mine, [i nici asta n-a durat! Erai incapabil` s` te desprinzi de fusta

mamei!

– N-am putea schimba subiectul?

Era dureros pentru ea s`-[i aminteasc` aceast` perioad`, [i sim]ea

\n mod confuz c` Dane nu gre[ea \ntru totul; p`rin]ii ei reu[iser`

s-o conving` c` so]ul ei o neglija, [i ea cedase...

– Desigur, zise el cu un aer obosit. |n felul acesta, avem câteva

zile pentru a ne juca de-a cuplul perfect. Poate vom descoperi o

mul]ime de lucruri pe care nu le b`nuiam despre noi \n[ine? Dup`

[ase ani...

Eden nu-[i putea ascunde tulburarea. Jonathan! Nu \ndr`znea s`

prevad` care va fi reac]ia lui Dane când va afla. Se gr`bi s` schimbe

cursul discu]iei.

– Dac` trebuie s` revii curând, este necesar s` preg`tesc casa...

– N-am lipsit decât dou` zile, r`spunse el cu r`ceal`.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 31

{i Brown se ocup` de toate, \n principiu. Presupun c` l-ai cunoscut?– Da, este foarte serviabil. |mi aminte[te de Briggs.– Briggs? Ah, [oferul tat`lui t`u.|n fa]a tonului s`u arogant, tân`ra femeie regret` c` men]ionase

numele servitorului, dar Dane ad`ug`, cu un zâmbet pref`cut:– Apropo, cum se simt p`rin]ii t`i?– Foarte bine. |n acest moment sunt \n Fran]a.– F`r` tine?– N-am mai c`lcat acolo dup`... dup` c`l`toria noastr` de nunt`.– Ceea ce arat` cât de mult m` dete[ti.– Nu te detest, murmur` ea.– Ei bine, dovede[te-mi-o, zise el prinzându-i \ncheietura mâinii.– Pe... mâine, bâigui ea, \ncercând s` se desprind`.– Eden!O privea cu ochi str`lucitori, ca [i cum o vedea pentru prima

dat`; Eden sim]i un nod \n gât, str`b`tut` de un lung fior. I se t`ierespira]ia.

– S`rut`-m`, Eden, spuse el cu o voce r`gu[it`.Abandonând orice rezisten]`, ca hipnotizat`, \[i \nclin` \ncet

capul, \n timp ce Dane, strecurându-[i o mân` dup` gâtul ei, o trasespre el. Buzele lor se unir` \ntr-un s`rut arz`tor, [i f`r` sosireainopinat` a lui Bill Fraser \n clipa aceea... Eden nu voia s`-[iimagineze ce ar fi urmat.

32 DEBRA DIXON

Capitolul 3

Era a doua noapte pe care Eden o petrecea \n casa so]ului ei.

Fusese o zi grea [i se sim]ea istovit`; ]inuse s` fac` pu]in` ordine \n

cas` \nainte de \ntoarcerea lui Dane, care nu va putea a[adar s`-i

repro[eze c` abuzase de ospitalitatea lui. Schimbase cear[afurile din

patul mare [i se instalase \n camera vecin`. Aceast` activitate \ndârjit`

n-avea alt scop decât s-o ajute s` uite senza]ia tulbur`toare care o

obseda de când Dane \i smulsese acel s`rut. |n zadar. Nici m`car

du[ul prelungit la care se supusese n-o putuse sc`pa de impresia c`

\mbr`]i[area lor i se lipise de piele.

Refugiat` sub a[ternuturi, nu \nceta s`-[i rememoreze scena; se

putea oare ca dragostea ei pentru Dane s` nu fi murit? Dac` b`t`ile

inimii ei erau \nc` atât de puternice, dup` [ase ani... Dar atunci, de

ce-l p`r`sise?

|ncerc` s`-[i adune amintirile. Ceva \i spunea c`, dac` reg`sea

firul, va \n]elege mai bine ce provocase e[ecul c`s`toriei lor.

Poate va reu[i chiar s` \ndep`rteze sentimentul de culpabilitate

care o st`pânea?

|nchise ochii... Era la Cairo, acolo unde-l \ntâlnise pe Dane

pentru prima dat`. Tat`l ei, un nume important \n lumea finan]elor,

era invitat mereu la recep]ii fastuoase, [i la una dintre acestea, \[i

\nso]ise p`rin]ii \ntr-o sear`. Printre invita]i se afla un tân`r prin] arab

pe care toate femeile \l urm`reau cu privirea, dar el nu avea ochi

decât pentru Eden, pe care o urm`rea st`ruitor. Nu [tia cum s` scape

când se poticni brusc de silueta \nalt` a lui Dane. |ncrezându-se \n

\nf`]i[area lui impun`toare, \i prinse bra]ul \ntr-o inspira]ie subit`,

murmurând: "V` rog, face]i astfel ca [i cum a]i fi cu mine!"

El \n]elesese imediat situa]ia [i o salvase antrenând-o \ntr-un vals

ame]itor, departe de adoratorul ei.

– V-a pl`cut? o \ntreb` el cu aerul cel mai serios din lume.

– A fost perfect, r`spunse ea râzând.

– |mi place s` fiu folositor.

– Eu... sunt mul]umit`, l`s` ea s`-i scape, cople[it` de un

sentiment pl`cut pe care nu [i-l recuno[tea.

Dansar` \mpreun` un timp, apoi o invit` s` bea ceva la bar.

Surâsul \l p`r`sise când \i spuse cu un aer grav:

– Sunte]i foarte tân`r` ca s` v` ap`ra]i \n felul acesta.

Eden nu-[i putuse ascunde decep]ia provocat` de cuvintele lui.

|[i alesese cu cea mai mare grij` rochia al c`rui decolteu \ndr`zne] \i

punea \n valoare corpul zvelt cu forme promi]`toare. {i el \i vorbea

ca [i cum abia terminase [coala!

– Sunt cu p`rin]ii, din nefericire! r`spunse ea, \nciudat`.

– Ei bine, da]i impresia c` v` distra]i nebune[te!

34 DEBRA DIXON

P`rin]ii deoparte [i pretenden]ii dumneavoastr` de cealalt`...

Cuvântul "pretendent" \i conferea un statut de adult [i-i era

recunosc`toare lui Dane c`-l folosise, dar replic` totu[i, cu un aer

trufa[:

– De obicei, sunt capabil` s` m` descurc singur`.

– Ah, da? Ce vârst` ave]i?

– Optsprezece ani, r`spunse cu mândrie. {i dumneavoastr`?

– Treizeci, sau aproape.

|l observ` atunci cu aten]ie. Era brunet, foarte \nalt, iar figura lui

cu tr`s`turi viguroase dar regulate, emana o formidabil` impresie de

for]`.

– Cine este? E un b`iat frumos! exclamase prietena ei Sherry

pu]in mai târziu.

– Lucreaz` \n domeniul petrolului. Fii dr`gu]`, Sherry, spune c`

sunt invitat` la tine mâine, i-ar pl`cea s` m` ia cu el la o plimbare pe

Nil, r`spunsese Eden.

Ziua urm`toare a fost idilic` [i p`rin]ii tinerei, prea absorbi]i de

numeroasele lor ocupa]ii, nu g`sir` nepotrivit c`, dup` o sear`

petrecut` la foarte serio[ii lor prieteni, familia Merchant, Eden era

atât de radioas` de fericire.

Dup` aceast` prim` ie[ire, au urmat altele; Dane care cuno[tea

foarte bine regiunea, o duse peste tot pe Eden, care era \ncântat`. O

trata totu[i ca [i cum era fratele ei mai mare [i rezerva lui o

decep]iona pu]in pe tân`ra lui prieten`.

– Trebuie s` plec, spuse el \ntr-o bun` zi.

– {i noi. Tata se \ntoarce la Londra, oft` ea.

– Voi fi [i eu acolo curând. Cred c` nu ne vom revedea, Eden.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 35

Universul ei se pr`bu[ea!

– Dar... trebuie s` te rev`d! bâigui ea, gata s` plâng`.

– Nici nu se pune problema, replic` el ne\nduplecat.

Nefericit`, ea se pr`bu[i:

– E[ti prea crud.

– Iar tu, prea romantic`! Haide, feti]o, nu sunt genul de b`rbat

care \]i trebuie. N-am nici un ban. Ah, câ[tig bani, evident, dar \mi

alunec` printre degete.

– C... cum?

El ridic` din umerii largi.

– Alcool, femei...

Nu-l v`zuse niciodat` bând peste m`sur`; min]ea, \ncerca s-o

descurajeze!

– Pu]in \mi pas` dac` e[ti s`rac [i c` ai avut aventuri, eu...

– Eden!

Neacordând aten]ie explica]iilor lui, se arunc` \n bra]ele

b`rbatului [i, tremurând, depuse un s`rut pe buzele lui. Propria ei

\ndr`zneal` o uimea; nu riscase niciodat` o asemenea familiaritate.

De altfel, Dane nu avusese \n nici un moment vreun gest deplasat

fa]` de ea, spre marele ei regret! De aceea, fu stupefiat` când o

strânse \n bra]e gata s-o frâng` [i-i r`spunse la s`rut cu o ardoare

senzual` care-i stârnir` torente de dorin]`.

|n c`su]a din Insulele Shetland, tulburat` profund de aceast`

amintire, Eden deschise ochii.

Cu fruntea transpirat` [i membrele \nghe]ate, vru s` alunge

aceste imagini, dar filmul vie]ii se derula inexorabil \n memoria ei...

Se rev`zuser` la Londra, din pur` \ntâmplare.

36 DEBRA DIXON

Dane o asigurase c` va lua leg`tura cu ea \ndat` ce va putea, dar

nu-[i ]inuse promisiunea. F`r` ve[ti de la el, deprimat`, tân`ra refuza

invita]iile, l`sându-se cople[it` de triste]e. Totu[i, acceptase s`

mearg` \ntr-o sear` la o recep]ie, la insisten]ele anturajului. Dane

sosi când era pe punctul s` plece. |l \nso]ea o ro[cat` splendid` pe

care i-o prezent` unui prieten, abandonând-o \n mâinile acestuia

\ndat` ce o z`ri pe Eden.

– Credeam c` sunt capabil s`-]i rezist, \i m`rturisise el \ntr-un

suflu, conducând-o acas`.

– Trebuia s`-mi telefonezi.

|[i \ndulcise repro[ul mângâind obrazul b`rbatului.

– Credeam, [i cred acum, c` nu este deloc rezonabil.

– De ce?

– E[ti prea tân`r` pentru o aventur` f`r` viitor, [i ce am eu s`-]i

ofer pentru a compensa asta?

"Asta", era splendida locuin]` a familiei Spencer, situat` \ntr-unul

din cartierele cele mai elegante ale Londrei. Era [ocat` c` Dane

putea recurge la un asemenea argument care pentru ea n-avea

importan]`; totu[i, nu era dispus` s` discute despre bog`]ia

p`rin]ilor ei, nici despre luxul \n care tr`ia.

– Cât timp vei r`mâne? \ntreb` ea cu team`.

– Vreo cincisprezece zile.

Eden profit` la maximum de aceste dou` s`pt`mâni, de[i Dane

r`mânea insensibil \n fa]a avansurilor ei repetate, [i ea trebuia s` se

mul]umeasc` doar cu amabile s`ruturi pe obraz!

El avea un mic apartament, \n apropiere de Holborn Street,

suficient pentru rarele lui sejururi \n Capital`. Lui Eden \i pl`cea la

MAI MULT CA ODINIOAR~ 37

nebunie s` fac` pe menajera [i-[i \ncerca talentele \n buc`t`rie [i \n

activit`]ile casnice. |n realitate, n-avea mare lucru de f`cut, deoarece

cel mai adesea Dane o ducea la restaurant. Plutea de fericire.

Niciodat` nu fusese atât de \ndr`gostit` [i b`nuia c` nevinovatele lor

s`ruturi nu r`mâneau astfel decât cu pre]ul imensului efort al

b`rbatului asupra lui \nsu[i.

– Ar trebui s` ne c`s`torim, \i suger` ea \ntr-o sear`, când el se

desprinsese brusc din \mbr`]i[are, prad` f`r` \ndoial` unui acces de

dorin]` pe care voia s`-l tempereze.

Deoarece avea principii, [i le respecta. {tia c` nici nu se punea

problema pentru el s-o ating` [i nu va face niciodat` primul pas.

– Nimic nu ne \mpiedic`, ad`ug` ea cu insisten]`.

Propunerea ei nu stârni entuziasmul scontat.

– Nu fi ridicol`, Eden, a[ fi un so] foarte nepotrivit, n-a[ avea timp

s`-]i dedic [i cred c` nici p`rin]ii t`i nu vor s`ri \n sus de bucurie la

aceast` idee!

– Nu este vorba s` te c`s`tore[ti cu p`rin]ii mei, remarc` ea cu

umor.

– Cine [tie? Mi-e greu s` te v`d renun]ând la confortul t`u.

G`se[ti asta amuzant, zise el, indicându-i cu o privire circular`

modestul lui salon, pentru c` nu locuie[ti aici. Dar dac` ar trebui s`

tr`ie[ti aici, ]i-ai schimba repede p`rerea. {i apoi, e[ti prea tân`r`

pentru mine.

– Am \mplinit optsprezece ani s`pt`mâna trecut`.

– Iar eu m` apropii de treizeci; cunosc din via]` lucruri care ]ie \]i

sunt str`ine; tu ai fost protejat` pân` acum. Totul ne desparte. |n

urm`torii câ]iva ani, trebuie s` m` consacru carierei, dar vreau s` reu[esc.

38 DEBRA DIXON

– Nu cariera este esen]ialul \n via]`.

– Nu, bine\n]eles. Dar pentru a m` c`s`tori cu o fat` ca tine,

trebuie bani, mul]i bani, [i pentru mine este singurul mod de a-i

ob]ine.

– Atunci... e[ti de acord! exclam` ea, plin` de speran]`.

– |n zece ani, poate...

Eden crezu c` le[in`, atât de mare era decep]ia ei.

– Nu po]i s`-mi ceri s` a[tept atâta timp!

– |]i reamintesc c` nu ]i-am cerut nimic. Tu ai abordat subiectul,

\i arunc` el cu r`ceal`.

Dar \n fa]a disper`rii care se vedea pe fa]a ei, ad`ug` luând-o \n

bra]e [i s`rutându-i lobul delicat al urechii.

– S` nu ne cert`m, draga mea.

Tân`ra nu \n]elegea astfel lucrurile. Era prea u[or.

Desprinzându-se f`r` menajamente din bra]ele lui, \i strig`, cu o

inocent` rea-credin]`:

– De ce ai acceptat s` m` revezi, dac` nu m` iubeai? M-ai dus de

nas!

– Dimpotriv`, am \ncercat s` nu te mai v`d.

– Du-m` acas`, i-o t`ie ea.

El se supuse f`r` s` spun` nimic. Livid, cu maxilarul crispat, p`rea

s` lupte cu o emo]ie intens`, dar nu f`cu nimic s` nege acuza]iile

aduse de Eden. Se desp`r]ir` f`r` s` fi schimbat un cuvânt.

Se str`dui s`-l uite, ie[i cu Trevor, dar dou` zile mai târziu, se

reg`si, ner`bd`toare, pe palierul din fa]a u[ii micului apartament.

Când el \i deschise, fu imediat \n bra]ele lui.

– Oh, Eden, cât mi-ai lipsit! morm`i el cu o voce gâtuit`.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 39

– Eram atât de nefericit`, m`rturisi ea, ridicând ochii spre el.

Ame]it, cu b`rbia umbrit` de un \nceput de barb`, o privea avid,

ca pentru a-[i astâmp`ra setea. R`maser` mult timp \mbr`]i[a]i, cu

buzele sudate \ntr-un s`rut pasionat. Eden \[i sim]i corpul luând foc

[i \ncurajat` de dorin]a care-i ardea \n vine, \[i strecur` o mân` sub

c`ma[a lui Dane, care o strânse [i mai tare. Când o ridic` de la podea

ca s-o duc` \n dormitor, ea se abandon` cu totul vârtejului de foc

care o consuma. Când o \ntinse pe pat, teama se insinu` \n ea, dar o

senza]ie ciudat` punea st`pânire pe carnea ei, dominând-o \n

\ntregime. R`spunse cu aceea[i pasiune mângâierilor fierbin]i ale lui

Dane [i, \nvins`, se l`s` \n voia valului de emo]ii intense pe care nu

le recuno[tea. Cu mâini experte, el o eliberase de haine [i de temeri,

ca s-o conduc` dincolo de hotarele unei lumi noi [i miraculoase.

Dup` aceea, când se lini[tir`, el \i [optise dr`g`stos:

– Mai vrei s` te c`s`tore[ti cu mine?

– Mai mult ca oricând! exclamase ea.

Se duseser` s` anun]e vestea p`rin]ilor lui Eden, pe care Dane

nu-i \ntâlnise. |[i d`dea seama acum c` trebuia s` nu fi fost foarte

u[or pentru el s` fac` demersul \n acele condi]ii! Irene p`lise brusc,

gata s` le[ine, iar Richard Spencer declarase cu un aer \n]epat c` nu

g`sea gluma de bun-gust! Dane f`cuse fa]` curajos [i-i asigurase c`

cererea lui \n c`s`torie era absolut serioas`. Ei nici m`car nu

\ncercar` s`-[i ascund` consternarea, dar tân`rul b`rbat nu cedase.

Suportase f`r` s` clipeasc` lacrimile [i rug`min]ile mamei,

amenin]`rile [i izbucnirile de furie ale tat`lui. Evident, nu apreciase

deloc insinu`rile c` nu avea cu ce s`-[i \ntre]in` decent so]ia, sau c`

nu provenea dintr-un mediu destul de bun pentru ea. El nu se

40 DEBRA DIXON

clintise, decât pentru a refuza, f`r` drept de apel, propunerea lui

Richard Spencer care-i oeferea un post \n compania pe care o

conducea! Se luar` a[adar toate m`surile necesare [i c`s`toria avu

loc trei s`pt`mâni mai târziu.

|n timpul c`l`toriei de nunt` la Saint-Tropez, Eden tr`i pe un mic

nor... Fericirea o orbea pân` \ntr-atât \ncât nu remarca expresia

\ngrijorat` care \ntuneca uneori privirea lui Dane. Trebui totu[i s` se

\ncline \n fa]a eviden]ei: ea nu era totul pentru el. Alte preocup`ri

nu-i d`deau pace; primea frecvent telefoane din Orientul Mijlociu

sau de la New York, de la diferite companii petroliere. Eden nu se

interesa cu adev`rat de afacerile so]ului ei, exceptând situa]iile când

le considera prea cople[itoare. Dar când se plângea de asta, Dane \i

replica scurt:

– {tiai la ce te expuneai c`s`torindu-te cu mine.

|ntr-o zi, indignat`, ea replicase:

– Dac` erai atât de absorbit de munca ta, de ce te-ai c`s`torit?

– Trebuie s`-]i r`spund?

– Nu pentru c` m-ai sedus, totu[i?

– S-a produs mai curând contrariul, nu?

– A[adar... nu m` iube[ti?

– Eden!

Exasperat, o prinsese de umeri [i o scuturase brutal, sc`pându-i,

cu regret parc`:

– {tii foarte bine cât de mult contezi pentru mine.

Asta era tot ce putuse ob]ine vreodat` de la el \n materie de

declara]ie de dragoste; din acest motiv, sim]ise \ntotdeauna o anume

frustrare.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 41

S`pt`mânile care urmar` n-au fost deloc mai senine: c`l`toria de

nunt` se \ntrerupse brusc, din motive profesionale, desigur;

deplas`rile lui Dane erau numeroase [i adeseori neprev`zute. Sosea

[i pleca pe nepus` mas`, l`sând doar pu]ini bani lui Eden [i

spunându-i s` fie cuminte pân` la \ntoarcerea lui!

Ea ajunsese s` nu mai poat` suferi apartamentul. Se sufoca \n el

\n absen]a so]ului ei. P`rin]ii \i descoperiser` unul mai mare, \n

agreabilul cartier Knightbridge. Se instalase \n el, l`sându-i lui Dane

un bilet indicându-i adresa. Când o g`sise, se \nfuriase \ngrozitor, \[i

adusese so]ia acas` la el, spunând c` nu va accepta poman` de la

socrii lui [i c` era destul de mare pentru a se \ngriji de nevoile

menajului s`u.

|n ziua aceea, Eden nu-i remarcase tenul cenu[iu [i urmele de

oboseal` care-i marcau tr`s`turile. Era epuizat [i seara, când f`cuser`

dragoste, nu fusese con[tient` decât de propria ei insatisfac]ie. |[i

repeta c` f`cuse tot posibilul pentru a fi o bun` so]ie [i indiferen]a

so]ului ei era intolerabil`. Trebuia s` ia o hot`râre...

Un eveniment nea[teptat \i veni \n ajutor. A doua zi diminea]`,

Trevor o sunase, mirându-se c` se mutase din nou, amintindu-i c`

trebuia s` treac` s-o conduc` s` prânzeasc` la p`rin]ii ei. |ntrucât nu

era prev`zut c` Dane se va \ntoarce \n acest weekend, prânzul era \n

onoarea ei. De fapt, când acesta lipsea, ea nu sc`pa reuniunile

duminicale din marea cas` familial`.

Nu mai ie[ise singur` cu Trevor dup` c`s`torie, \l asigurase ea,

dar so]ul ei nu credea un cuvânt. Furtuna izbucnise inevitabil. Ultima

imagine p`strat` de Eden era a lui Dane trântind furios ni[te lucruri

\ntr-o valiz`, aruncând printre din]i:

42 DEBRA DIXON

– Erai atât de gr`bit` s` te c`s`tore[ti [i acum, iat`-te gr`bit` s`

divor]ezi. Nu e[ti decât o copil` [i ar trebui s` te maturizezi pu]in

dac` vrei s` faci ceva \n via]`. |mi voi vedea imediat avocatul.

Plecase, [i tat`l tinerei femei luase restul asupra lui...

|n camera mic` \n care vuietul valurilor ajungeau pân` la ea,

Eden oft`. |[i d`dea seama acum c` ner`bdarea ei, apoi descurajarea

care urmase, [i pân` la ranchiuna statornic` pe care o p`strase mult

timp fa]` de Dane, toate \i fuseser` dictate de al]ii... Chiar când aflase

c` este \ns`rcinat`, \[i ascultase mama care o sf`tuia s` p`streze

t`cerea.

Se ridic` brusc, nelini[tit`, [i se a[ez` pe marginea patului. |nc`

din copil`rie, de fiecare dat` când o fr`mânta o problem` grav`, se

sim]ea prost, [i acum era cople[it` de un val de ru[ine [i de regrete...

Se comportase ca un copil r`sf`]at. |ndr`znise s`-l for]eze la c`s`torie

pe un b`rbat pe care abia \l cuno[tea! Ar fi trebuit s` lase timpul

s`-[i fac` treaba, s` a[tepte ca amândoi s` \nve]e s` se \n]eleag`, s` se

consacre studiilor [i meseriei pe care ea [i-o alesese; Dane s-ar fi

putut astfel obi[nui treptat cu ideea unei vie]i noi. Ea s-ar fi

maturizat... Ar fi fost ferici]i! Stricase totul cu comportarea ei

iresponsabil`.

Nu-i r`mânea decât Jonathan, [i risca s`-l piard` [i pe el, deoarece

ac]ionase \ntr-un mod atât de stupid. Când va afla de existen]a fiului

s`u, Dane nu va \ncerca oare s` ob]in` p`strarea lui? |n orice caz, va

fi furios c` Eden nu g`sise de cuviin]` s`-i anun]e na[terea lui.

Nu numai c`-i era ru[ine, dar se sim]ea umilit`: ast`zi [tia c` se

c`s`torise cu ea f`r` tragere de inim`. El \[i d`duse seama c` nu

existase alt b`rbat \n via]a ei [i ascultase de glasul con[tiin]ei. |n plus,

MAI MULT CA ODINIOAR~ 43

rapiditatea cu care acceptase divor]ul dovedea destul c` era fericit

s`-[i recapete libertatea!

Dac` \n clipa asta nu s-ar teme s`-[i atrag` dispre]ul lui, Eden

s-ar fi dus s` se arunce la picioarele so]ului ei pentru a-[i cere iertare.

Dar nu merita nici o indulgen]`. |n cel mai bun caz, putea spera

s`-i tolereze prezen]a câteva zile...

***

A doua zi diminea]`, dup` aceast` lung` noapte de autocritic`,

avea tenul foarte palid, ochii cerni]i [i tr`s`turile trase.

– P`re]i obosit`, spuse Brown v`zând-o.

– Sunt \ngrijorat` pentru Dane, r`spunse ea sorbind din cafeaua

cald` f`cut` de el. Am telefonat la spital; vor s`-l mai ]in`, dar el

prefer` s` vin` acas`. Dup` p`rerea dumitale, cine va avea câ[tig de

cauz`?

– Trebuie pariat \ntotdeauna pe patron, doamn`! De[i, cu aceste

como]ii, este preferabil s` nu glume[ti!

– Sunt \ntru totul de acord cu dumneata.

Brown \[i f`cea de lucru \n buc`t`rie: micul dejun era apetisant.

Eden lu` cu pl`cere câteva \nghi]ituri, apoi ad`ug`, gânditoare:

– Numai s` fiu la \n`l]ime! Nu va fi u[or s` m` ocup de el. Dac`

are o recidiv`, ce se va \ntâmpla? Am auzit spunându-se c` de]ine un

post important...

|l \ntreba pe [ofer cu privirea.

44 DEBRA DIXON

– Da, este unul dintre [efi... Cu toate astea, l-am v`zut de multe

ori ridicându-se din pat \n mijlocul nop]ii.

– Vrei s` spui... din cauza accidentelor?

– |n petrol, doamn` Eden, este plin de accidente. |mi amintesc...

– A[ prefera s` nu aud vorbindu-se despre asta, te rog. {tii, nu

l-am v`zut pe Dane de câ]iva ani...

– Mi s-a spus, recunoscu el cu sinceritate. Toate c`s`toriile au [i

momente bune [i momente rele, nu-i a[a?

Aprecia faptul c` n-o min]ea. Totu[i, \ncepea s` regrete c` Dane

vrusese s` ascund` divor]ul lor. Cu timpul, asta i-ar putea provoca

mai mult` \ncurc`tur` decât pl`cere!

– Am un magazin la Londra, zise ea \n chip de explica]ie. |nainte

s` plec, a[ vrea s` fiu sigur` c` so]ul meu este complet vindecat.

Cumsecadele om cl`tin` din cap.

– Dac` ave]i nevoie de ajutor, doamn` Eden, nu ezita]i s` m`

chema]i.

Eden \i mul]umi c`lduros, spunându-[i c` un asemenea ajutor ar

fi poate binevenit: cel pu]in, va putea s-o duc` imediat la aeroport

dac` Dane o d`dea afar`!

Acesta reveni la domiciliul lui chiar \n dup`-amiaza aceea, ar`tând

astfel cât pre] punea pe autoritatea medical`!

|n cursul dimine]ii, Eden \ncercase s`-l conving` s`-[i schimbe

hot`rârea, dar el o rugase, f`r` delicate]e, s` nu se amestece \n

treburile lui [i s` nu vorbeasc` despre ce n-avea cuno[tin]`! |n plus,

refuzase s` fac` drumul \n ambulan]`. Sosise cu Brown, cu un aer

epuizat [i o figur` cenu[ie.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 45

Eden f`cu gre[eala s` alerge \n \ntâmpinarea lui, ciufulit`, cupicioarele goale \n sandale... [i [i-o repro[` imediat: infirmiera cuochi negri era acolo, elegant` \n uniforma ei impecabil`! }inea bra]ullui Dane [i când tân`ra femeie i-l propuse pe al ei, so]ul ei replic`brutal c` avea tot ce-i trebuia! R`nit`, b`tu \n retragere. Singura eiconsolare fu s`-l aud` pe Dane concediind-o pe infirmier` cu aceea[iblânde]e cu care aceasta \l sf`tuia s` se duc` drept \n pat. Bill Fraser,care-i urmase \n propria lui ma[in`, f`cu recomand`ri \nainte de apleca:

– Nu este necesar s`-l supraveghea]i \n permanen]`. Ve]i puteatotu[i s` m` c`uta]i \n orice moment dac` ceva nu este \n ordine.Pentru ast`zi, \n orice caz, ar trebui s` fi]i lini[tit`! \ncheie elzâmbind.

|ntr-adev`r, intrând \n camera lui, Eden \[i g`si so]ul dormindadânc [i-l contempl` vis`tor. |i descoperi riduri pe care nu lecuno[tea. P`rea golit de toat` energia [i-i fu mil` de el.

Nu remarcase c` avea pleoapele \ntredeschise [i c`, pe subgenele negre, o urm`rea f`r` tandre]e.

– |]i place s` m` vezi astfel, \n stare de inferioritate, [uier` el ]âfnos.Ea protest` iritat`:– Ajunge! Niciodat` n-am crezut asta despre tine!|i s`ri totu[i \n ajutor când se lupta cu bluza de pijama [i ad`ug`,

cu fruntea \ncre]it` de \ngrijorare:– N-ar fi trebuit s` p`r`se[ti spitalul atât de repede. Dac` va exista

cea mai u[oar` complica]ie, vei fi singurul vinovat!– |ntotdeauna a trebuit s` m` sâcâi... Hot`rât lucru, e[ti o femeie

insuportabil`! morm`i el pe un ton obosit.

46 DEBRA DIXON

Capitolul 4

Eden era consternat`. O femeie insuportabil`! Era totu[i

exagerat. Nu avu r`gazul s` mediteze mult timp asupra acestei opinii,

deoarece Dane ad`ug`:

– La spital, n-ar fi putut face nimic mai mult pentru mine decât

po]i face tu aici; la urma urmei, tu ai spus-o! N-am o ran` grav`, doar

lovitura pe care am primit-o \n cap; nu-i nevoie s` dramatiz`m!

E de-ajuns pu]in` r`bdare...

– Ei bine, sper c` vei avea, replic` ea t`ios.

Ignorând ironia, el \ntreb` pe nea[teptate:

– E[ti capabil` s` efectuezi lucr`ri de secretariat?

– Nu tocmai... Pot s` ]in un registru de conturi.

– Ia te uit`! S` nu-mi spui c` ai \nv`]at \n sfâr[it s` fii folositoare.

Hot`rât` s` ignore \n]ep`turile sarcastice a c`ror ]int` era, tân`ra

femeie r`spunse evaziv:

– N-am avut timp s` lucrez \nainte de c`s`toria noastr`.

Acest adev`r se pare c` ab`tu cursul gândurilor lui.

– Cu siguran]`, una din c`s`toriile cele mai scurte din istorie...

spuse el vis`tor.

Eden se ridic` [i se \ndrept` \ncet spre fereastr`, strângându-[i

nervos mâinile.

– Nici tu nici eu nu eram preg`ti]i pentru via]a aceea, zise ea. Eu

eram prea tân`r` [i aiurit`; cât despre tine, aveai alte preocup`ri.

– Probabil ai dreptate. Am stricat totul...

– Da, admise ea plecând capul.

– Tu cel pu]in, ai avut bunul-sim] s` vezi c` asta nu ne ducea la

nimic.

O examin` \ndelung, cu o privire atent`.

– Totu[i, privindu-te, trebuie s` cred c` am fost nebun s` te las

s` pleci, continu` el.

Eden era tulburat`, dar nu descoperea cu adev`rat un

compliment \n aceste cuvinte...

– Am regretat totu[i un lucru, spuse el \n sfâr[it. Erai minunat` \n

pat...

Ea v`zu ro[u \n fa]a ochilor [i replic`, revoltat`:

– Dac` asta-i tot ce... \ncepu ea, \ntrerupându-se aproape imediat.

Dane rec`zuse greu pe perne, cu un geam`t de durere. Unde-i

era oare capul? Era acolo s`-l \ngrijeasc` [i iat` c` era pornit` pe

ceart`! Cuprins` de remu[c`ri, se apropie de el [i murmur`:

– Oh, Dane, iart`-m`. Ce pot face pentru tine?

– S`-mi aduci de b`ut.

– Un ceai?

– Nu! Un whisky! Exist` jos.

Ea ezit`. Ce va spune oare Bill Fraser?

48 DEBRA DIXON

Dar Dane era atât de palid, \ncât ced`.

Dane privi cu un aer \nciudat paharul \n care ea turnase cu

zgârcenie, \l goli dintr-o \nghi]itur`, apoi \i spuse, indiferent:

– Apropo, când va sosi secretara mea, vrei s-o conduci sus?

– Dar e[ti bolnav! Medicul se va opune! Ri[ti o recidiv`!

– Cu siguran]`, r`spunse el cu o u[oar` iritare. Nu \nceta]i s`

mi-o prezice]i to]i, \ncât va sfâr[i prin a se \ntâmpla! Mai cu seam`

dac` vei continua s` m` indispui \n loc s`-mi ]ii mâna [i s`-mi

r`core[ti fruntea arzând de febr`!

|nainte ca Eden s` dea frâu liber furiei care fierbea \n ea, se b`tu

la u[`.

– Trebuie s` fie Brown, cu miss Petrie! exclam` vesel Dane.

– S-o aduc aici?

– Nu-i nevoie, cunoa[te drumul.

|n ciuda eforturilor, tân`ra femeie nu-[i putu p`stra calmul [i-i

trânti \n fa]` o replic` ustur`toare \n care era vorba despre femei pe

care so]ul ei le adusese acas`, când ap`ru o doamn` respectabil` cu

p`r c`runt, \mbr`cat` \ntr-un taior de tweed \n ciuda soarelui de

var`.

Dane, cu o sclipire amuzat` \n ochii cenu[ii, f`cu prezent`rile.

Eden, care ar fi intrat \n p`mânt dac` ar fi putut, \naint` un scaun

pentru miss Petrie [i a[tept`, nehot`rât`.

– Nu te voi re]ine mult, Edith, vreau s`-l v`d pe Kildare.

– Sose[te, domnule, r`spunse amabil secretara, dreapt` pe

scaunul ei, gata de ac]iune, cu blocnotesul [i creionul \n mâini. S`

[ti]i, domnule, continu` ea, totul a fost rezolvat cât se poate de bine.

Datorit` dumneavoastr`, pagubele au fost limitate.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 49

Dane o \ntrerupse:

– Mul]umesc, Edith. N-ai venit s` m` t`mâiezi cu complimentele

tale. De altfel, nu mi-am f`cut decât datoria. Eden, vrei s`-i aduci o

cea[c` de ceai lui miss Petrie, te rog?

Tân`ra femeie se supuse, nemul]umit` c` se debarasa astfel de

ea. Odat` sarcina \ndeplinit`, se refugie \n buc`t`rie [i \nchise u[a ca

s` nu aud` ne\ncetatul du-te-vino care invad` casa pân` seara. |n cele

din urm`, neputând s` mai reziste, [i temându-se realmente ca Dane

s` nu se epuizeze, profit` de o u[oar` acalmie \n ritmul vizitelor

pentru a \ncuia u[a de la intrare. Când se prezent` un \ntârziat, \i

strig` c` so]ul ei nu mai primea pe nimeni pân` mâine diminea]`.

– Nici m`car pe mine? \ntreb` ironic Bill Fraser din spatele u[ii.

Deschise u[a, u[urat`.

– Nu este prea devreme! \l dojeni ea.

– Am avut o apendicit` de urgen]` [i n-am putut sc`pa mai

repede. A[adar, jum`tate din personal a defilat prin camera lui ca

\ntr-un birou, nu-i a[a? Trebuia s` ne a[tept`m...

– N-ar fi trebuit s`-i permi]i asta.

– Ar fi fost mai r`u dac` ]ineam s` m` opun. Brown m-a prevenit,

dar [tiam c` n-ar servi la nimic s` m` opun.

– Dac` l-ai vedea!

– Oh, ghicesc \n ce stare poate fi. O s`-i administrez un sedativ

care-l va lini[ti pân` mâine. A[adar, voi \ncerca s`-i vorbesc.

***

50 DEBRA DIXON

Eden nu afl` niciodat` ce-i spusese Bill lui Dane ca s`-l conving`

c` nu este un supraom; \n orice caz, nici un alt membru al

personalului nu se ar`t` a doua zi, iar el nu ceru s` vad` pe nimeni.

|n schimb, o f`cu pe ea s` alerge! |[i petrecu ziua [i zilele urm`toare,

urcând [i coborând sc`rile.

Insuportabil, preten]ios, plângându-se permanent, voia mereu

s`-[i p`r`seasc` patul, \ntr-un cuvânt, o \nnebunea. Dar asta nu

zdruncina buna dispozi]ie a tinerei femei, care avea impresia c` \[i

redescoper` so]ul. Desigur, nu mai era so]ul ei acum, dar nu conta.

Pe m`sur` ce trecea timpul [i \n ciuda comportamentului tiranic al

bolnavului, Eden sim]ea c` devine prada unei atrac]ii crescânde:

dragostea ei pentru el nu murise.

|ncepând din a treia zi, el se ridic` mai mult. Con[tient` de

sentimentele pe care le trezea \n inima ei, \ncepu s` regrete absen]a

unor z`voare la u[ile interioare, \n special când \l g`si \ntr-o

diminea]` \n camera ei. R`mase stupefiat`: nu c`-l b`nuia de

indiscre]ie, dar intimitatea pe care o implica aceast` situa]ie o jena.

– Ei bine, intr`, zise el f`r` s` se scuze pentru intruziune. Te

c`utam.

Era \mbr`cat \ntr-un simplu halat de baie care se deschidea larg

pe pieptul musculos, [i ]inea \n mân` pandantivul din email al

tinerei femei, pe care nu-l scotea decât când f`cea du[.

– Frumos... murmur` el.

Nu vorbea despre bijuterie. Ie[ind din baie, Eden, care nu credea

c` era \n picioare la ora asta, se \nf`[urase \ntr-un prosop. Dane o

\nv`luia \ntr-o privire aprobatoare... Stânjenit`, \[i relu` colierul,

bâiguind:

MAI MULT CA ODINIOAR~ 51

– |l am de foarte mult timp, nu-]i aminte[ti?

El i-l d`ruise. Amintindu-[i, se \ncrunt`; dar nu acesta era scopul

vizitei lui, deoarece continu`:

– Ai fost surprins` s` m` g`se[ti \n camera ta, nu-i a[a?

– Recunosc.

– Eden, tu ai vrut s` vii aici. Nu te oblig s` r`mâi.

– Plec s`pt`mâna viitoare.

Dintr-o dat` nefericit`, ad`ug`:

– Nu ]ii \ntr-adev`r s` scapi de mine?

Se apropie de ea cu un zâmbet str`lucitor [i, strecurându-[i

degetele \n bogatul ei p`r blond, spuse cu blânde]e:

– Nu cred c` m-am gândit vreodat` s` scap de tine...

Erai frumoas`, ai devenit splendid`. N-am uitat ce sim]eai când erai

\n bra]ele mele.

|nso]ind vorba de fapt`, \[i puse mâinile pe umerii goi ai tinerei

femei [i o trase spre el, punând st`pânire pe buzele ei. Eden era

incapabil` s` se mi[te; ar fi trebuit s`-i vorbeasc`, s` se opun`, dar

\ndat` ce o atinsese, voin]a i se topise ca z`pada la soare. |ntr-o clip`,

corpul ei fu un vulcan a c`rui lav` fierbinte \i alerga \n vine; fulgerul

se ab`tuse asupra ei, orbind-o. Dane \i mu[ca buzele, \[i plimba

mâinile mângâietoare de-a lungul spatelui ei, purtând-o \ntr-o

tornad` de dorin]` ca pe o frunz` \n vânt.

Fu decep]ionat` [i totodat` u[urat` când ajunse la ei zgomotul

unui motor. Dându-i drumul, Dane se repezi:

– Trebuie s` fie Brown. M` duc s` v`d ce vrea.

Eden profit` f`r` s` a[tepte de acest r`gaz ca s` alerge \n baie,

unde \[i stropi fa]a cu ap` rece. |[i revenea \n fire... Nu trebuia s` se

52 DEBRA DIXON

lase ispitit`! Toate astea nu dovedeau nimic. Dane n-o iubea, avea

doar nevoie de câteva momente agreabile. Cine era mai potrivit` s`

i le provoace dac` nu fosta lui so]ie?

Se \mbr`c` rapid [i cobor\ la parter. Brown f`cuse cump`r`turi;

umplea frigiderul cu diverse provizii [i b`uturi.

– Ce se \ntâmpl`, d`m o recep]ie? \ntreb` ea ironic, f`r` o privire

spre so]ul ei.

– Femeile de la cantin` au dat astea pentru patron, doamn`

Eden. Sunt ner`bd`toare s`-l vad` revenind.

– Spune-le c` m` \ntorc vineri, Brown, zise Dane cu un zâmbet

larg.

– Glume[ti! i-o t`ie Eden.

Ea se \ntoarse spre [ofer.

– Trebuie s`-l \mpiedici, Sandy!

– Nu sunt destul de curajos pentru asta, doamn`!

Dane p`rea c` se amuz` extraordinar; \n ochii lui cenu[ii juca o

lic`rire ironic`.

Ofensat`, Eden arunc`, ie[ind:

– Ies s` fac o plimbare. Nu m` a[tepta]i cu micul dejun.

Când reveni, Dane urcase \n camera lui.

– V-a a[teptat totu[i, doamn`, \i spuse Brown. Voi preg`ti micul

dejun pentru amândoi, sunt obi[nuit.

Un miros pl`cut de [unc` plutea deja \n buc`t`rie. Eden observ`

c` Brown sp`lase de asemenea podeaua [i pusese \n func]iune

ma[ina de sp`lat.

– Ce ne-am face f`r` dumneata? zise ea \n semn de mul]umire.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 53

Mai târziu \n cursul dimine]ii, \n timp ce Dane se odihnea, ea \[i

sun` mama pentru a \ntreba de Jonathan.

– Petrece o vacan]` minunat`, spuse Irene cu entuziasm. De ce

nu mi-l la[i mai mult?

– Nu, mam`. |nc` opt zile, este de-ajuns. Voi fi la Londra pe data

de optsprezece [i vreau s` fie acolo.

– I-ai vorbit lui Dane despre el?

– Nu, deocamdat`.

|nchizând telefonul, i se p`ru c` aude un zgomot.

|ndreptându-se spre camera bolnavului, constat` c` acesta dormea

adânc. Cât despre Brown, acesta plecase de câtva timp. Trebuie s` fi

visat. Dane nu era genul care s` asculte la u[i. {i apoi, dac` ar fi

surprins din \ntâmplare frânturi din conversa]ia telefonic`, nu

\nsemna neap`rat c` ar fi ghicit sensul.

De altfel, \[i petrecu el \nsu[i cea mai mare parte a dup`-amiezii

la telefon. De[i secretul \i st`tea pe suflet, iar distan]a care o separa

de fiul ei \i d`dea o stare de nostalgie, Eden sim]ea un fel de stare de

fericire tihnit`: \i pl`cea s` fie lâng` acest b`rbat c`ruia \i descoperea

treptat ambi]iile. Uitase care erau atuurile seduc]iei lui: autoritatea

care emana din persoana lui [i umorul pe care-l folosea cu eficien]`

impuneau respect celor din jurul lui.

Totu[i, la cin`, vorbi despre telefonul pe care-l d`duse mamei ei.

Avu impresia fugitiv` c` Dane ezitase u[or \nainte de a-i r`spunde cu

un aer indiferent:

– Ah, da, [i ce mai face? Este tot \n Fran]a?

– Da.

54 DEBRA DIXON

Tân`ra femeie nu dorea s` se lanseze \n am`nunte de team` s`

nu tr`deze prezen]a lui Jonathan...

– N-o deranjeaz` s` aib` pe cap o fat` mare ca tine? Cred c`

nutre[te alte ambi]ii pentru tine?...

Foarte elegant \n costumul de culoare \nchis` pe care-l

\mbr`case, o privea \ntreb`tor.

– N-a renun]at, dar nu \mp`rt`[im aceea[i opinie! r`spunse t`ios

Eden.

– Se pare c` nu e[ti gr`bit` s` p`r`se[ti coconul familial... M`

\ntreb de ce.

– Cine s-a fript cu ciorb`... \ncepu ea, dar nu duse minciuna mai

departe, preferând s` tac`.

Era preferabil s` spun` cât mai pu]in posibil, evitând astfel ca

aceast` discu]ie agreabil` s` nu degenereze din nou \ntr-o ceart`,

ceea ce Bill Fraser n-ar fi recomandat! Dar Dane nu p`rea \nclinat

spre confruntare.

– Poate c`, pur [i simplu, n-ai dorit s` renu]i la confortul t`u? {tii,

acum patru ani, la pu]in timp dup` divor]ul nostru, aveam situa]ia

s`-]i ofer o pensie alimentar`; m` intriga faptul c` n-ai cerut-o... Apoi

m-am informat [i am aflat c` tat`l t`u se \ngrijea de nevoile tale.

– Dane, asta-i poveste veche... Este esen]ial s`...

– Este mai u[or s` accep]i bani de la tat` decât de la fostul so]...

Este f`r` \ndoial` mai pu]in umilitor? suger` el perfid.

– S` schimb`m subiectul, zise ea, brusc foarte palid`, \mpingând

farfuria.

|n fa]a descump`nirii ei, Dane \ncuviin]`.

– De acord. Nu vreau s`-]i tai pofta de mâncare. Despre ce s` vorbim?

MAI MULT CA ODINIOAR~ 55

– Despre munca ta, de exemplu. Ai reu[it a[a cum \]i doreai?

– Destul de bine, r`spunse el laconic.

– Mi te imaginam \ntr-un birou directorial sau la New York. A fost

o mare surpriz` pentru mine s` te g`asesc aici!

– Urcând treptele ierarhice, sfâr[e[ti \ntotdeauna \ntr-un birou,

bomb`ni el.

Apoi ad`ug`, cu o not` de am`r`ciune \n glas:

– Am petrecut de altfel mult prea mult timp acolo.

– Da, dar al t`u este la doi pa[i de locul ac]iunii!

– Din fericire!

Hot`rât lucru, nu afla cine [tie ce de la el, deoarece se limita la

cuvinte vagi...

– Dane, \ntreb` ea lini[tit, care este exact pozi]ia ta \n cadrul

companiei "Petrole Budford"?

El o fix` cu o privire sever`.

– Ciudat cum semeni cu tat`l t`u; \n fond, e[ti ca el. Mi-a pus

exact aceea[i \ntrebare, spunându-mi "Sutherland".

Eden ro[i. F`cuse din nou o gaf`; era mâhnit` c` Dane putea s-o

compare cu tat`l ei, a c`rui atitudine paternalist` era atât de

detestabil`...

– S` nu mai vorbim despre asta, oft` ea.

Printr-un acord tacit, aleser` un teren mai neutru [i vorbir`

despre insulele pe care Eden \nc` nu le vizitase.

– Uneori sunt groaznice, zise Dane.

– B`nuiesc, dar pu]inul pe care l-am v`zut pân` acum mi-a

pl`cut, [i am destul` \ncredere \n prima mea impresie.

– A, da?

56 DEBRA DIXON

Primise cu un aer sceptic afirma]ia tinerei femei, dar ea nu l`s`

conversa]ia s` alunece din nou pe pante periculoase [i continu`

imediat:

– Evident. Ca toat` lumea, [tii c` exist` aici lucruri care atrag de

la prima privire.

– Este adev`rat, zise el grav. |ndat` ce migrenele astea

\ngrozitoare vor \nceta, te voi duce s` faci turul Insulelor Shetlands.

{i pe mine m` fascineaz`. Mi-ar fi pl`cut s` le cunosc \nainte s`

instal`m aici platformele noastre de foraj. Ce schimbare trebuie s`

aduc` asta!. Au fost altele \nainte: electricitatea [i apa dulce, \n anii

cincizeci, recrudescen]a pescuitului pe mare, dezvoltarea

artizanatului, prelucrarea lânii [i reluarea agriculturii. |mi spun

uneori c` este regretabil c` s-a g`sit petrol aici... Progresul economiei

ar fi fost mai lent, mai pu]in spectaculos, dar ar fi evitat unele

inconveniente.

– De exemplu?

– Cre[terea pre]urilor, printre altele, care love[te toate

produsele, a c`ror victime sunt oamenii care nu sunt lega]i de

industria petrolier`.

– Ai ajuns la aceste concluzii discutând cu vechii locuitori, sau

sunt impresiile tale personale? \ntreb` Eden, plin` de admira]ie

pentru aceast` latur` uman` pe care o descoperea ast`zi la so]ul ei.

– Cunosc bine ]`ranii [i pescarii locului [i mul]i \mi sunt prieteni,

\ntr-adev`r. Petrolul le-a schimbat modul de via]`, dar nu relieful [i

nici clima! De aceea, \nainte de a hot`r\ s` te instalezi aici de-a

binelea, ai face bine s` reflectezi la aceste aspecte dure!

Eden nu-[i putea crede urechilor...

MAI MULT CA ODINIOAR~ 57

Cum \ndr`znea s`-i spun` a[a ceva? |ncerca s`-[i ascund`

tulburarea [i ro[ea]a din obraji, spunând r`spicat:

– {i tu, ai face bine s` te duci \n pat. Este târziu. Bill nu va fi cu

siguran]` \ncântat dac` te va vedea epuizat mâine diminea]`.

El nu protest` [i accept` cu pl`cere ajutorul tinerei femei, ceea

ce-i \nt`ri acesteia ideea c` nu era \ntr-o form` atât de bun` cum i-ar

fi pl`cut s-o fac` s` cread`.

|n noaptea aceea, fu la un moment dat trezit` de ni[te gemete

surde [i de trosnetele patului mare \n care Dane se lupta cu

co[marurile lui. Profund r`v`[it`, \[i lu` capotul [i se repezi la

c`p`tâiul bolnavului. Când ajunse, el deschise ochii.

– Visai urât, zise ea pentru a-[i explica prezen]a. Ai nevoie de

ceva?

– De o cea[c` de ceai... Ai putea s` bei [i tu cu mine, r`spunse el

aproape cu timiditate.

P`rea atât de vulnerabil, atât de \nsp`imântat, \ncât Eden n-avea

decât o dorin]`: s`-l ia \n bra]e, s`-l aline ca pe un copil... Se \ntoarse

brusc [i cobor\ \n grab` la buc`t`rie.

Când reveni cu o tav`, camera era sc`ldat` \ntr-o lumin` blând`

[i intim`. Trebui s` se a[eze pe marginea patului, deoarece Dane

r`spândise dosare [i hârtii pe toate scaunele din \nc`pere.

– Ce bine este, spuse el cu un aer mul]umit, \nvârtind linguri]a

\n cea[c`.

Mânc` trei sau patru biscui]i \nainte ca Eden s` ron]`ie unul

singur [i ad`ug`:

– N-am f`cut niciodat` asta când eram c`s`tori]i. Eram f`r`

\ndoial` prea ocupa]i.

58 DEBRA DIXON

Nu observ` c` ea tremura. Se ridicase [i puse tava pe col]ul unei

mese.

– Ai uitat-o pe a mea, zise el \ntinzându-i cea[ca, re]inându-i

\ncheietura mâinii \n aceea[i clip`. R`mâi pu]in cu mine, nu mai

mi-e somn...

Ea sim]i c` se pierde, avu o ezitare...

– N-ai fost niciodat` atât de s`lbatic`, relu` el zâmbind.

Glumea, desigur, dar Eden se temea, se temea de ea \ns`[i, [i

pentru a rupe farmecul, murmur`:

– N-ar fi foarte rezonabil din partea mea.

– Rezonabil! râse el, tr`gând-o cu o mân` ferm`.

Ea rec`zu pe pat, lâng` el. H`r]uit` \ntre dorin]` [i ra]iune,

\ncerc` f`r` convingere s` se opun`, dar ochii lui cenu[ii o

str`pungeau ca o raz` vie de lumin` [i-i anihilau slabele eforturi. Cu

ochii \nchi[i, se pr`bu[i \ntr-un vis voluptuos. Totul devenea ireal:

mâna lui Dane \n p`rul ei, degetele care-i atingeau u[or fa]a [i vocea

lui r`gu[it` când \i [opti la ureche:

– E[ti atât de dulce... Aproape uitasem...

Eden se cl`tin`, ca o somnambul`. O voce din adâncul con[tiin]ei

\i spunea s` fug`, dar \n zadar. Corpul n-o mai asculta, \mboldit de

un instinct nest`pânit. Se cuib`ri la pieptul lui Dane, oferindu-i

buzele \ntr-un lung s`rut senzual. Abia \l auzi când o rug` s` i se

d`ruiasc` toat`, atât de asurzitor \i b`tea inima, f`când s`-i

zvâcneasc` tâmplele.

|i mângâia cu tandre]e fa]a cum dezmierzi un animal speriat

pentru a-l lini[ti.

– Nu putem... protest` ea f`r` vigoare.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 59

– Suntem adul]i, Eden... Am p`strat \ntotdeauna imagineacorpului t`u.

– Trebuie totu[i s` fi cunoscut altele!– Da... tocmai de aceea, al t`u m` urm`rea.– Eu n-am element de compara]ie! \i sc`p` ei \ntr-un elan de

ciud`.Aceast` revela]ie \l ului.– Vrei s` spui c` \n tot acest timp n-ai... {i credinciosul prieten

Trevor... Cum se numea... Lawson? Nici el?Ea neg` din cap, f`r` un cuvânt.– Nu b`nuiam, zise el cu mare blânde]e.Trebuia s` cread` c` nu fusese curtat` [i amorul propriu al lui

Eden suferea pu]in din acest motiv! Dar n-ar fi recunoscut cu nici unpre] c` \ndep`rtase numero[i b`rba]i din cauza lui Dane, a c`ruiamintire nu se [tersese din memoria ei. Totu[i, o aventur` trec`toaren-ar fi fost preferabil` situa]iei riscante \n care se afla acum?

La acest gând, \ncerc` s`-l resping` [i s` se ridice, dar el nu era deacord [i, aruncând cear[afurile care-i desp`r]eau, o strânse cu putere\n bra]e. La contactul cu acest corp viril, Eden lu` foc. Dorin]a lor secontopi \ntr-un incendiu violent care-i transport` pe culmileextazului.

Eden r`mase mult timp nemi[cat`, cu fa]a ascuns` \n scobituraum`rului so]ului ei. |n via]a ei nu traversase o asemenea furtun`.Armonia lor, oricât de minunat` fusese odinioar`, nu atinseseniciodat` o asemenea intensitate. Vru s` i-o spun`, s`-l fac` s`-i\mp`rt`[easc` emo]ia, dar când \[i ridic` ochii spre el, v`zu c`adormise.

60 DEBRA DIXON

Capitolul 5

Descump`nit`, se desprinse de el. Un sentiment de vinov`]ie se

insinua perfid \n mintea ei. Dane era \n convalescen]`, epuizat. |[i

repro[` c` poate contribuise la agravarea st`rii lui.

Apoi se gândi la Jonathan [i ru[inea ei spori, \ntr-un elan de

nelini[te: Dane \[i va imagina c` manevrase astfel pentru a-i ob]ine

indulgen]a. Ce spera oare? De o or`, se purta ca [i cum erau so]i, dar

asta se sfâr[ise! N-avea nici un drept asupra lui, nu putea a[tepta

nimic de la asta. Nu-i spusese c` avea inten]ia s-o re]in`... {i dac` o

f`cea? Va accepta s` redevin` so]ia lui?

Disperat`, se duse \n camera ei, tremurând din toate

\ncheieturile. Nu-[i putea g`si somnul. |l iubea, trebuia s` se \ncline

\n fa]a eviden]ei. Totu[i, era de neconceput s` mai fac` un pas \n

plus spre el: acum, destinul lor era \n mâinile lui. Dac` se va pune

problema s`-[i reia via]a comun`, el va trebui s` decid`. Ea \[i

pierduse \ndr`zneala de la optsprezece ani...

A doua zi diminea]`, Dane avu delicate]ea de a-i aduce o cea[c`

de ceai.

– Voiam s`-]i spun bun` diminea]a \nainte s` plec.

– S` pleci?

– Da, la birou.

– Dar, ce va spune Bill?

– Voi vorbi cu el, nu te nelini[ti, spuse el punând tava pe pat. Nu

va veni s` te deranjeze, astfel c` nu vei avea nevoie s`-mi n`scoce[ti

un alibi.

– Dane, nu e[ti restabilit suficient!

– Adev`rat? \i arunc` el cu un aer ironic. Ei bine, singurul mijloc

de a m` asigura, este s` m` duc la munc`! Este vineri, nu-i a[a? Am

spus vineri, \mi ]in cuvântul.

– Nu e[ti atât de s`n`tos pe cât crezi, r`spunse Eden cu o voce

mâhnit`.

– Ascult`, dac` nu m` simt bine, m` \ntorc imediat acas`. Asta te

lini[te[te?

Cl`tinând din cap \n t`cere, \ntreb`:

– Presupun c` Brown te va conduce?

– Este aici, m` a[teapt`, cu secretara mea.

– Atunci, noroc... murmur` ea printre din]i, nu prea amabil`.

Când s` ias`, el se opri la u[` [i se \ntoarse.

– Vei fi \nc` aici disear`? \ntreb` el.

– Depinde! r`spunse ea pe un ton t`ios, hot`rât` s`-i telefoneze

doctorului \ndat` ce Dane va \ntoarce spatele.

– Nu te gr`bi. |mi place mult cum g`te[ti, dar fii lini[tit`, n-am

s-o spun doamnelor de la cantin`! \ncheie el cu un zâmbet larg.

62 DEBRA DIXON

Asta era tot ce g`sea de spus! Nici un cuvânt despre ce se

petrecuse \ntre ei... Doar câteva aluzii... Regreta oare acest moment

de r`t`cire? Sau n-avea nici o importan]` pentru el?

Cu lacrimi \n ochi, repetându-[i c`-i era indiferent, Eden alerg` la

telefon. |i prezent` faptele lui Bill Fraser [i \ncheie oftând:

– N-am putut face nimic s`-l re]in.

– Ai remarcat ceva \n comportamentul lui care s` ne fac` s`

presupunem c` starea lui nu se amelioreaz`?

Din fericire, Bill nu vedea obrajii stacojii ai celei cu care vorbea!

– N... nu... bâigui ea.

– |n cazul acesta, nu te alarma inutil. |]i promit s` veghez asupra

lui. Miss Petrie [tie unde s` m` g`seasc` dac` este nevoie.

|n ciuda acestor cuvinte \ncurajatoare, tân`ra femeie era

nelini[tit`. Medicii spun rareori adev`rul pacien]ilor lor...

Fr`mântat` de gânduri sumbre, se duse la buc`t`rie; g`si filtrul de

cafea pe care-l golise [i-l cur`]ase \n ajun, plin cu cafea deja r`cit`.

A[adar, Dane se trezise foarte devreme. Nelini[tea ei crescu [i mai

mult: era convins` c`-[i asumase un mare risc \ntorcându-se \nainte

de vreme la activit`]ile lui profesionale.

Spre sfâr[itul dimine]ii, f`r` ve[ti de la el, [i nici de la Brown, se

hot`r\ s` mearg` \n ora[. Se va gândi poate c`-l supraveghea, dar

atâta pagub`! Nu se mai putea fr`mânta.

Sentimentul acesta, nou pentru ea, o uimea: \n timpul c`s`toriei

lor, ea nu \ncercase niciodat` o asemenea solicitudine. Degeaba

fusese con[tient` de pericolele la care se expunea \n exercitarea

profesiei lui, nu-i trecuse prin minte c` se putea produce un accident

de felul acesta, comportându-se cu o admirabil` nep`sare. |n

MAI MULT CA ODINIOAR~ 63

schimb, \[i plângea propria soart` de so]ie "neglijat`". Cât se

schimbase! Acum, numai el era obiectul preocup`rilor ei...

O briz` iodat` venea dinspre mare, amestecându-se cu mirosurile

landei. Aerul era \n]ep`tor, proasp`t. Eden mergea repede,

admirând câmpia sc`ldat` \n lumin` sub cerul senin. Era atât de

absorbit` de contemplarea peisajului, \ncât nu remarc` norii grei

care se adunau amenin]`tori deasupra valurilor pân` la orizont.

Când izbucni furtuna, nu era decât la jum`tatea drumului [i-[i

regret` impruden]a: \mbr`cat` doar \n blugi [i o c`ma[`, fu udat`

imediat pân` la piele. Dup` aceast` avers`, urmar` altele, \ntrerupte

de rafale de vânt care n-aveau nimic estival!

Ajunse la destina]ie [iroind de ap` [i \nghe]at`, respirând greu.

Trebuia s`-l g`seasc` pe Dane cât mai repede. Dar \nainte, z`rind

\ntr-o vitrin` un impermeabil atr`g`tor, \l cump`r`, sperând s`

ascund` prin acest subterfugiu starea mizerabil` \n care o adusese

mica ei plimbare! |n magazin, \ntreb` de drum [i ajunse \n fa]a

cl`dirii impozante a Companiei.

Recep]ionera \i f`cu cunoscut c` domnul Sutherland nu primea

dac` nu avea stabilit` o \ntâlnire! Descump`nit`, Eden \[i \ntoarse

privirile spre holul de intrare unde se aflau zeci de persoane cu un

aer aferat, purtând dosare sub bra]. Din fericire, o z`ri pe miss Petrie,

care conducea un vizitator spre ie[ire. Era salvat`! Secretara o

conduse direct \n biroul ei, oferindu-i un scaun.

– Drag` doamn`, zise ea, sunt surprins` s` v` \ntâlnesc aici, dar

presupun c` a]i venit s` v` vede]i so]ul.

Eden \ncuviin]`, str`nut` [i, remarcând privirea intrigat` pe care

miss Petrie o aruncase impermeabilului ei, explic`:

64 DEBRA DIXON

– Tocmai l-am cump`rat. Am p`r`sit Londra cam \n grab` [i n-am

avut timp s` iau multe bagaje.

– |n]eleg, zise interlocutoarea ei cu un aer grav. Ce p`cat c` nu

pute]i s` v` vizita]i so]ul mai des, doamn` Sutherland. V-a]i l`sa aici

haine potrivite cu clima acestor insule.

Eden se sim]i \nc` o dat` prins` \n capcana minciunii cu care o

\nconjurase Dane; dac` ar fi clarificat situa]ia lor, n-ar fi fost obligat`

s` se prefac` [i s` aib` permanent impresia c` era acuzat` c` este o

so]ie iresponsabil`! Repro[ul tacit pe care-l citea \n ochii

conservatoarei secretare fiind greu de suportat, nu-i putu r`spunde,

m`rginindu-se s` spun`:

– Nu cred c` Dane a f`cut bine reluându-[i munca atât de repede.

– Avea un consiliu de conducere, replic` miss Petrie, o [edin]`

foarte important`.

– Cu siguran]`, nu la fel de important` ca s`n`tatea lui!

Miss Petrie ridic` u[or din umeri cu un aer resemnat.

– V` cunoa[te]i probabil so]ul mai bine decât mine, doamn`. Am

\ncercat s`-i sugerez o prelungire a concediului, dar nici n-a vrut s`

aud`. Dac` vre]i s`-i vorbi]i acum, [edin]a s-a terminat; o s`-l anun]

c` sunte]i aici.

Abia avu timp s`-[i \ndeplineasc` misiunea, [i Dane era deja \n

\nc`pere, aruncându-i furios:

– Dac` tu crezi c` este nostim, eu nu!

– Am venit doar ca s` v`d dac` te sim]i bine. Dup` câte [tiu, nu

este o crim`!

– {i ai f`cut tot acest drum pe jos, prin ploaie!

MAI MULT CA ODINIOAR~ 65

Eden protest` slab, f`când eforturi s`-[i st`pâneasc` str`nutul

care-i gâdila dezagreabil n`rile.

– Nu ploua când am plecat.

– Este exact ce ne trebuia! se \nfurie el, ca [i cum Eden f`cuse

pneumonie. Vino \n biroul meu.

|l urm` supus`. Dane p`rea pu]in obosit, dar autoritatea de care

d`dea dovad` \i punea \n eviden]` str`lucita vitalitate. |nchizând u[a,

se \ntoarse spre tân`ra femeie:

– E[ti ud` complet!

– Nu chiar... Aveam impermeabilul...

Apropiindu-se de ea, \i \ndep`rt` gluga [i-[i trecu degetele prin

p`rul ei ud.

– Poate c` lovitura pe care am primit-o \n cap mi-a sl`bit vederea,

zâmbi el. |n ochii mei, e[ti ud`! {i impermeabilul acesta mi se pare

nou-nou]. De când \l ai pe tine... de zece minute?

Pentru a-[i sus]ine demonstra]ia, descheie nasturii unul câte unul

[i f`r` un cuvânt, cu buzele strânse, contempl` c`ma[a lui Eden care,

mai mult decât umed`, se mula pe sânii ei fermi. Ea \[i plec` \nvins`

capul, jenat` sub privirea lui scrut`toare.

– Se poate spune c` acum nu mai ai bunul-sim] cu care te-am

cunoscut, zise el.

– Nici tu nu mai e[ti deloc tu \nsu]i, se ap`r` ea. S` vii ast`zi la o

[edin]`!

– Ordinea de zi cuprindea explozia de pe platform`. Prezen]a

mea era indispensabil`. A[ fi putut convoca membrii consiliului

acas`, dar nu voiam s`-]i pricinuiesc nepl`ceri: unii dintre ei vin de

la Londra.

66 DEBRA DIXON

– Probabil n-a[ fi recunoscut pe nimeni.

– Ei te puteau recunoa[te.

|ntr-un cuvânt, pentru el situa]ia putea fi foarte stânjenitoare! Cu

precau]ie, hot`r\ s` schimbe subiectul:

– Un accident de genul acesta este grav, pe mare?

– Cel mai mic incident la locul unui foraj trebuie luat \n serios;

respectând câteva reguli de siguran]`, se pot reduce totu[i

considerabil riscurile. Dar momentul este prost ales pentru a discuta

despre asta. S` dau doar câteva telefoane [i te duc acas`.

Era trecut de ora trei când ajunser`. Dane prânzise la birou; de

aceea, \i propuse lui Eden s`-i preg`teasc` o mas` u[oar` cât timp ea

va face un du[.

– N-am nevoie de du[, aproape m-am uscat.

– Conformeaz`-te! ordon` el.

Asta era prea mult. N-avea dreptul s`-i vorbeasc` pe tonul acesta.

Se duse \n baie, dar se mul]umi s`-[i arunce c`ma[a [i blugii \n cad`

[i s`-[i dea cu ap` pe fa]`. Deodat`, u[a se deschise [i Dane, care

trebuie s` fi b`nuit acest acces de r`zvr`tire, arunc` t`ios:

– Ai cinci secunde s` intri sub du[, altfel te duc chiar eu!

Eden fierbea de mânie. Ce \ndr`zneal` s` vin` [i s-o surprind` \n

]inut` u[oar`. Rela]iile lor nu erau [i a[a simple, asta nu era de

natur` s` le amelioreze.

– Mai \ntâi ie[i de aici! [uier` ea.

El ridic` dispre]uitor o sprâncean`:

– Cinci minute, nu mai mult, zise el \nchizând u[a \n urma lui.

Masa ta este gata.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 67

Revoltat`, Eden \[i acord` timp s` s`vureze c`ldura binef`c`toare

a apei fierbin]i pe umerii ei.

"N-are decât s` morm`ie [i s` a[tepte! S` se \nve]e minte!" \[i zise

ea.

Deodat`, apa \ncet` s` curg` pe corpul ei, fu \nf`[urat` \ntr-un

prosop, bra]e puternice o ridicar` [i o duser` \n ciuda protestelor ei

vehemente. N-avea ce face decât s` se dea b`tut`.... Dane o [terse [i

mi[c`rile mâinilor lui erau o mângâiere. Eden sim]i urcând \n ea un

val de senza]ii pe care de câteva zile \ncepea s` le recunoasc`... Cu

picioarele tremurând [i respirând greu, \l implor`:

– Te rog, las`-m`!

Ceea ce avu efectul contrar: ca [i ea, Dane p`rea incapabil s`-[i

controleze emo]ia [i, abandonând prosopul, o strânse tandru \n

bra]e.

Eden avu impresia c` se tope[te când gura lui \nfometat` \i s`rut`

gâtul, apoi fa]a, c`utându-i buzele. S`ruturile lui fierbin]i devenir`

s`lbatice, iar ea r`spunse cu pasiune asalturilor lui. Uitând cu totul

lumea \nconjur`toare, se abandon` deliciilor dragostei. Nu [tiu

niciodat` cum \[i dezbr`case el hainele care z`ceau r`spândite pe

podeaua b`ii, când o l`s` \n sfâr[it, destins`.

F`r` un cuvânt, se strecur` la rândul lui sub du[. T`cerea de care

Eden se temea atât se instal` din nou \ntre ei. Se ridic`, \[i lu`

prosopul \n care se \nf`[ur` cu stâng`cie [i alerg` \n camera ei,

ne[tiind dac` trebuia s` râd` sau s` plâng`. De ce nu i se opusese?

Desigur, era o iluzie s` pretind` c` ar fi fost u[or! |ntre corpurile lor

reunite trecea un curent de o asemenea intensitate, \ncât anula orice

\ncercare de a face apel la ra]iune. Dane \[i d`duse f`r` \ndoial` [i el

68 DEBRA DIXON

seama de situa]ie. Eden nu-[i amintea s`-l fi v`zut vreodat` atât de

emo]ionat când o \mbr`]i[a odinioar`. Dar el refuza s` vorbeasc`

despre asta. Poate c` ea nu-l interesa decât sub acest aspect; un

divertisment agreabil, nimic mai mult. Un fior de ghea]` \i strânse

inima. Nu voia s` cread` \n a[a ceva!

|ntins` \n pat, oft`. Pentru ea, lucrurile st`teau altfel: ea \l iubea

pe Dane. De câte ori \n timpul zilei nu dorise s` fac` mici gesturi

tandre: s`-i ating` fa]a cu vârful degetelor, s`-i [tearg` cu un s`rut

cutele de \ngrijorare care-i marcau fruntea, s`-i pun` lucrurile \n

ordine ca o so]ie iubitoare... Ah, dac` ar fi fost numai separa]i, \n loc

de divor]a]i! Aceast` barier` dintre ei era de netrecut [i f`cea

imposibil` orice complicitate. De altfel, \n curând va [i [i mai r`u: nu

mai putea amâna momentul m`rturisii: Jonathan...

***

Weekendul trecu \ncet. Uneori surprindea asupra ei privirea

gânditoare a lui Dane. A[tepta plin` de speran]` ca el s` spun` câteva

cuvinte despre ei, despre viitorul lor. Zadarnic... Cum reu[ea oare s`

manifeste atâta indiferen]`, p`rând s` ignore noul caracter al

raporturilor lor?

Duminic` vizitar` insula, cu Brown la volan. Dane, de[i obosit,

insistase s` fac` aceast` plimbare.

– |nc` n-ai v`zut nimic. Nu po]i pleca astfel.

– Dar nu vreau s` fiu o jen` pentru tine.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 69

El \i arunc` un surâs radios:

– Acum [ase ani erai, [i nici m`car nu-]i d`deai seama! Acum când

nu mai este cazul, nu \ncetezi s` repe]i c` m` deranjezi!

– Nu m` [tiam atât de dezagreabil`, zise ea cu un aer vrednic de

mil`.

– Aveai totu[i unele calit`]i...

Dornic` s`-l scuteasc` pe Brown de aceast` conversa]ie, abord`

un alt subict:

– Am crezut \ntotdeauna c` Orkney [i Shetland sunt

asem`n`toare, dar se pare c` m` \n[elam...

– Da, sunt asociate adesea, pe nedrept. |n afar` de situarea lor

geografic`, prezint` mai multe contraste, dup` p`rerea mea, decât

similitudini. Insulele Orkney sunt populate mai ales cu fermieri, \n

timp ce locuitorii insulelor Shetlands sunt \n general marinari.

– Cum \i primesc pe str`ini?

– Dup` p`rerea mea, r`spunse Dane cu c`ldur`, \ncântat de

interesul tinerei femei, oamenii din Insulele Shetland sunt mai

deschi[i, mai primitori [i vorbesc bucuro[i cu necunoscu]ii. Cei din

Insulele Orkney sunt mai rezerva]i, pu]in cam timizi. Ei muncesc din

greu, [i dac` le câ[tigi \ncrederea, sunt ni[te prieteni excelen]i.

Evident, nu pot s`-]i prezint \n câteva fraze o vedere general` despre

aceste insule [i despre oamenii care le locuiesc. Ar trebui ani de

studii [i de cercet`ri pentru a pretinde c`-i cuno[ti [i-i \n]elegi.

La \nceput se \ndreptar` spre sud, unde Dane \i ar`t` tinerei

femei noul aeroport de la Sumburgh, care fusese reconstruit \n

\ntregime când companiile petroliere \[i instalaser` echipamentele

\n regiune. Apoi revenir` pe coasta de vest, unde Eden v`zu bazele

70 DEBRA DIXON

de la Sandwich [i de la Scalloway, [i mai departe enormul complex

de la Sullom Voe. Aici \[i petrecea Dane cea mai mare parte a

timpului s`u. Locul se schimbase mult dup` 1975, când se \n`l]aser`

rezervoare enorme, centrale electrice, kilometri de debarcadere,

ateliere [i multe alte instala]ii care permiteau tratarea a milioane de

tone de petrol brut pe an. Câteva mii de angaja]i tr`iau aici [i

trebuise s` se construiasc` un adev`rat ora[ pentru a-i g`zdui pe

colinele care pân` atunci nu cunoscuser` decât turme pa[nice de oi

p`scând iarba.

Fascinat`, Eden ar fi vrut s` pun` o mul]ime de \ntreb`ri, dar

Dane decret` c` era destul pentru ziua aceea [i hot`r\ c` vor face un

popas la o mic` ferm` din North Nesting pe drumul de \ntoarcere.

Erau prieteni de-ai lui, explic` el.

Un cuplu fermec`tor de oameni \n vârst`, \i invit` s` ia ceaiul.

Eden sim]i mai curând decât v`zu c` amândoi o priveau curio[i, cu

o umbr` de dezaprobare pe fe]ele lor ridate. Se ar`tar` totu[i mai

destin[i când ea accept` cu l`comie o felie mare de pr`jitur` cald` [i

l`ud` f`r` rezervare dulcea]a de fragi f`cut` \n cas`.

– |mi plac prietenii t`i, spuse ea mai târziu, \ntor[i acas`. Par s`

se \n]eleag` atât de bine.

– Sunt c`s`tori]i de cincizeci de ani, r`spunse Dane.

Ad`ug` pe un ton grav:

– Ar trebui \ntotdeauna s` fie a[a.

– Au avut noroc, asta-i tot, zise ea, pu]in mai amar decât dorise.

– {i-au dat osteneala! Pe aici, oamenii nu se dau b`tu]i cu

u[urin]`...

– Nu ca mine, nu-i a[a?

MAI MULT CA ODINIOAR~ 71

– Nu te gândi tot timpul la trecut, Eden. Este preferabil s` accep]i

e[ecurile [i s` te str`duie[ti s` le ui]i decât s` te chinuie[ti \ncercând

s` afli cu orice pre] ce n-a mers.

Preg`tind cina, reflecta \nc` la temeiul acestui sfat. Nu era u[or s`

uite...

Se preg`tea s`-i vorbeasc` despre Jonathan la terminarea mesei,

dar sun` telefonul.

Dane p`rea atât de obosit dup` convorbire, care durase aproape

o or`, \ncât nu mai avu curajul s`-l \mpov`reze mai mult, \n seara

aceea.

***

A doua zi diminea]` se trezi devreme [i preg`ti micul dejun, f`r`

\ndoial` pentru ultima dat`. Era pu]in probabil ca Dane s` doreasc`

s-o mai vad` dup` comunicarea pe care i-o va face! A[tept` s` fie pe

punctul de a p`r`si casa pentru a ajunge la birou [i, pe pragul u[ii,

\l \ntreb` dac` va putea s`-i acorde o \ntrevedere chiar \n seara

aceea.

– Iat` o cerere solemn`, se mir` el. Nu te gânde[ti deja s` te

\ntorci?

– Ba da, mâine. Dar nu despre asta este vorba.

– De ce graba asta?

– Vei \n]elege disear`, murmur` ea.

Ziua i se p`ru lung`.

72 DEBRA DIXON

Se ocup` de treburile casnice, f`cu o plimbare pe plaj`, dar nu

reu[i s` se destind`, nici s` alunge din minte gândurile negre care o

asaltau.

Dane sosi devreme.

– Am biletul t`u de avion, cum mi-ai cerut, zise el pe un ton

neutru.

Eden sim]i un nod \n gât; acum, nu mai putea da \napoi.

|n timpul cinei, pe care Dane o \nghi]i cu poft`, el se ar`t` \ntr-o

dispozi]ie vesel`; tân`ra femeie \l contempla, vis`toare. Bill Fraser o

asigurase, la telefon, c` pacientul lui era restabilit [i c` ea putea s`

plece f`r` team`, cu condi]ia, ad`ugase el, ca de data asta absen]a ei

s` nu dureze la fel de mult. I-o spusese pe un ton de glum`,

bine\n]eles, dar Eden se sim]ise totu[i jenat`.

– Vrei s` lu`m cafeaua \n salon? se auzi vocea cald` a lui Dane,

\ntrerupându-i reveria.

Se ridic`, turn` cafea \n dou` ce[ti [i-l urm`.

– Cred c` aveai inten]ia s`-mi vorbe[ti, relu` el. M` \ntreb de atâta

timp ce motiv te-a \mpins s` vii aici... La \nceput, credeam c` pentru

ochii mei frumo[i, dar am impresia c` o s` r`mân uimit, m` \n[el?

– Da [i nu, r`spunse ea, stânjenit` \n fa]a perspicacit`]ii lui. Exist`

\ntr-adev`r altceva...

– Dac` este vorba de bani, s` nu stric`m ultima noastr` sear`, o

\ntrerupse el. Avoca]ii no[tri se pot ocupa de asta. Voi [ti s`-]i

mul]umesc pentru c` ai avut grij` de mine.

Eden se \nro[i de umilin]` [i de mânie. Dar nu era momentul s`

se abat` de la subiectul care o preocupa. Ignorându-i aluzia pu]in

flatant`, replic`:

MAI MULT CA ODINIOAR~ 73

– Vei avea un [oc...

Nu era foarte abil`, ca \nceput. Dane \[i miji ochii [i-i arunc` o

privire lipsit` de amabilitate. Eden inspir` adânc pentru a-[i da curaj,

[i continu`:

– Trebuie s` ne \ntoarcem la momentul desp`r]irii noastre.

– Stabilisem s` nu-l mai evoc`m, mi se pare.

Aerul surprins al so]ului ei, tonul t`ios pe care-l folosise o f`cur`

pe tân`ra femeie s` ezite. |ntr-un ultim efort, se arunc` \n ap`.

– La pu]in timp dup` divor], mi-am dat seama c` eram

\ns`rcinat`.

Lovitura \[i f`cu efectul. Dane era alb ca varul.

– Ai fi putut s` mi-o spui! Aveam dreptul s` [tiu, nu?

Ochii lui cenu[ii aruncau fulgere. Eden \i \nchise o clip` pe ai ei

pentru a sc`pa de furia lor, apoi continu` cu o voce calm`:

– Da... Dar am \n]eles-o prea târziu; pe vremea aceea, eram atât

de pornit` \mpotriva ta, \ncât, pentru mine, n-aveai nici un drept.

– A[adar, remu[c`rile te-au târât pân` aici? Evident, a trebuit s`

avortezi...

– Dane, eu...

– Nu puteai p`stra doar pentru tine secretul t`u sordid. Era prea

greu de suportat, f`r` \ndoial`? La ce-]i folose[te s` mi-o spui? Te

r`zbuni pe mine, de fapt? Trebuie s` m` ur`[ti ca s` ajungi aici...

Eden nu [tia cum s` st`vileasc` acest potop de cuvinte

du[m`noase. Scos din s`rite, el continu`:

– Era copilul meu tot atât cât al t`u!

– N-am avortat! strig` ea.

74 DEBRA DIXON

|n t`cerea care urm`, Dane, pr`bu[it, fixând-o cu ochi mari,ne\ncrez`tori, rec`zu greoi \n fotoliu [i bâigui:

– Dar atunci... Asta \nseamn` c` am...– Un fiu, \ncheie ea, re]inându-[i cu mare greutate lacrimile. Va

\mplini curând [ase ani.Livid, Dane \[i lu` capul \n mâini, r`mânând prostrat un timp

care lui Eden i se p`ru o eternitate. El se ridic` \n sfâr[it [i, pironind-o cu o privire necru]`toare, declar` glacial:

– {ase ani... Este inimaginabil! {i nici un cuvânt, nici un semn,nimic care s`-mi permit` s` [tiu sau s` m` apropii de el... Ce fel defemeie e[ti, Eden, ca s` faci a[a ceva unui b`rbat?

MAI MULT CA ODINIOAR~ 75

Capitolul 6

|ngrozit` de valul de ur` care se desprindea din cuvintele

b`rbatului, Eden sim]i c` i se strânge inima.

– Am \ncercat s` ]i-o spun. }i-am scris când eram \n spital. Dar nu

mi-ai r`spuns niciodat`.

– Mi-ai scris?

– Dou` scrisori.

– N-am primit nimic, protest` el.

– Le-am expediat pe adresa "Petroles Budford".

– Imposibil. Mi s-ar fi transmis.

Cine min]ea? Trevor, care se \ns`rcinase s` pun` la po[t` aceast`

coresponden]` important` [i afirmase c` se achitase de misiunea lui,

sau Dane, care le avusese poate \n mân`? Eden \[i privi cu aten]ie

so]ul. Nu, furia [i surprinderea lui erau prea evidente, era sincer.

Atunci, Trevor... Da, Trevor o tr`dase, probabil cu complicitatea

mamei ei!

Dane \i \ntrerupse firul gândurilor.

– Ce spuneai, \n acele scrisori? Vorbeai despre copil?

– Nu tocmai. Spuneam c` eram bolnav`.

– {i de ce nu adev`rul?

Avea dreptate. |[i pusese ea \ns`[i de nenum`rate ori \ntrebarea.

De fapt, se temea s` nu vin` decât pentru copil, [i nu pentru ea. Voia

s` aib` dovada c` o mai iubea pu]in...

Dar nu \ndr`znea s` recunoasc` o asemenea naivitate.

– Eu... nu voiam s` crezi c` era vorba de un [antaj.

– Eden, nu te \n]eleg. Pentru un b`rbat, un copil este esen]ial.

Dup` aceast` \ncercare, n-ai insistat [i n-ai avut nici un scrupul s`-mi

ascunzi existen]a fiului meu timp de [ase ani!

– Cum puteam s` ghicesc? F`r` un r`spuns din partea ta, eram

convins` c` n-ai nici o dorin]` s` m` revezi. De altfel, n-ai \ncercat

niciodat` s-o faci!

– {i pentru motive evidente! Tu e[ti aceea care a cerut divor]ul [i

\]i reamintesc c` ai jurat pe to]i sfin]ii c` nu-mi vei mai vorbi \n via]a

ta.

Clipind din gene, ea oft`:

– Sunt lucruri pe care le spui la mânie... [i pe care le regre]i

uneori, dup` aceea.

– |n cazul acesta, trebuie s-o spui persoanelor \n cauz`!

– Erai plecat, nu [tiam unde; m` gândeam c` totul era sfâr[it [i

f`r` speran]`, zise ea cu triste]e, retr`ind amintirile.

Dane m`sura \nc`perea cu pa[i mari, \ncruntat [i cu pumnii

strân[i.

– Ce mod ciudat de a ra]iona! exclam` el. Sunt [ase ani de când

l-ai adus pe lume pe fiul nostru [i te hot`r`[ti brusc s` mi-o spui \n

MAI MULT CA ODINIOAR~ 77

momentul când m` crezi pierdut. Te temeai c` ]i-l iau? Altfel, de ce

ai a[teptat atât?

– Nu [tiu.

|ntors dintr-o dat` spre Eden, se aplec`, \i prinse \ncheieturile

mâinilor [i o trase brutal \n picioare.

– Nu speri totu[i c` m` voi mul]umi cu un asemenea r`spuns!

Speriat`, tân`ra femeie nu putea articula un cuvânt. |i era

imposibil s`-i satisfac` lui Dane curiozitatea f`r` s`-i r`neasc` teribil

amorul propriu. |nainte de a ajunge \n Insulele Shetland, nu-[i

d`duse seama cât de mult \[i iubea \nc` so]ul; ar fi putut totu[i s`

b`nuiasc` dup` \ndârjirea cu care refuza orice cerere \n c`s`torie.

Acum era sigur` c` sentimentele pe care le \ncerca pentru el o

aduseser` la c`p`tâiul lui. Jonathan nu-i furnizase decât un pretext!

Cu respira]ia t`iat`, reu[i s` \ngaime:

– Nu am alt r`spuns s`-]i dau. |mi pare realmente r`u, \mi

\nchipui ce sim]i. Ar fi trebuit s`-]i vorbesc despre Jonathan dup`...

– Se nume[te Jonathan? i-o t`ie Dane.

– Da, era numele tat`lui t`u.

– Cu cine seam`n`?

– Cu tine, dup` p`rerea mea. Are ochii cenu[ii, este brunet.

Ar trebui s`-l vezi ca s`-]i dai seama.

– Am aceast` inten]ie!

Rostise cuvintele cu o voce grav` [i ferm`. Eden ridic` spre el o

privire \nc`rcat` de o team` vag`. O ]inea \nc` strâns, [i prezen]a atât

de apropiat` a corpului lui trezea \n cel al lui Eden o emo]ie pe care

o st`pânea greu. Se \ntâmpla de fiecare dat` când era lâng` ea, dar

acum tulburarea ei era aproape insuportabil`. Trebuia s` fac` un

78 DEBRA DIXON

imens efort s` nu se repead` \n bra]ele lui. Niciodat` un alt b`rbat

nu trezise \n ea asemenea emo]ii! {i când se gândea c` fusese cât pe

ce s` accepte propunerea lui Trevor! Ar fi fost o c`s`torie cordial` [i

plin` de afec]iune, desigur, dar ar fi renun]at la atâta fericire!

Totu[i, prin atitudinea lui ostil`, Dane \i ar`ta limpede c` o

dispre]uia. Nu era posibil nici un viitor, era preferabil s` \nceteze s`

viseze! Cu un nod \n gât, \ntreb` timid:

– Ce vei face?

– |n orice caz, nu-i voi l`sa pe p`rin]ii t`i s`-l creasc`!

– Dar nu ei \l cresc! Eu singur` m` ocup de el! protest` ea. Nu

mai locuiesc la ei de la na[tere. Am g`sit un apartament [i am o

slujb`.

– Nu mi-ai spus niciodat` asta! f`cu el, sceptic.

– Evident. Mi-ai fi pus o mul]ime de \ntreb`ri [i trebuia s` te

feresc de orice iritare atâta timp cât nu erai restabilit.

– A[adar, de aceea ai a[teptat atâta timp, r`mânând s` m`

\ngrije[ti?

– |n parte, da.

R`maser` un timp fa]` \n fa]`, \n t`cere, Dane crispat, Eden

nenorocit`.

– Ei bine, ai reu[it. M-ai "iritat", cum spui. Atunci, care este

diferen]a, mai devreme sau acum... |ntr-un cuvânt, când te-ai

abandonat \n bra]ele mele, era ca s` m` lini[te[ti, s` atenuezi [ocul?

Exact de ce se temea! se gândi ea tremurând.

– Crezi \ntr-adev`r?

– Dup` câte \mi amintesc, erai \n stare de orice pentru a-]i atinge

scopul, ironiz` el.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 79

– M-am schimbat, Dane.

– |n acest domeniu, nu atât de mult. Asta a func]ionat

\ntotdeauna bine \ntre noi.

Cinismul replicii lui o determin` pe Eden, de[i ar fi preferat s`

abordeze alte subiecte mai importante, s` \nt`reasc`:

– Dar niciodat` pân` \ntr-atât, zise ea, cu obrajii palizi u[or

\nro[i]i.

– Ai f`cut progrese. Trebuie s` te fi antrenat.

– }i-am spus deja c` n-a fost nimeni dup` tine.

– A[ fi putut s` te cred, dac` nu m-ai fi min]it astfel. Femei ca tine,

sunt o mul]ime. Dar fiu, n-am decât unul!

Slabele aparen]e care le mai p`stra tân`ra femeie pân` acum

disp`rur` complet. Alese s` se lupte pe alt teren:

– N-ai de ce s` te temi pentru el; eu m` ocup de el.

– Da! Bietul pu[ti, \ncol]it \ntre boga]ii lui bunici [i o mam`

boem`...

– Te \n[eli amarnic, Dane, replic` Eden, de data asta mai calm.

Am un magazin.

– Ce magazin? strig` el.

– De antichit`]i.

Dane izbucni \n râs.

– Dar nu cuno[ti nimic despre asta!

– Dimpotriv`, f`cu ea, ofensat`. Unchiul meu, fratele mai mare al

tatei, era conservator de muzeu. |mi petreceam acolo mult timp, iar

m`tu[a m` ducea adesea la casele de licita]ii "Christies" [i

"Sothebys".

80 DEBRA DIXON

Ei m-au \nv`]at o mul]ime de lucruri pe care nu le-am uitat, chiar

dac` n-am putut s`-mi ofer niciodat` splendori ca cele pe care le

aveam.

– Ei te-au ajutat s` \ncepi?

Fire[te, nu putea lua \n considerare nici o secund` ideea c` ar fi

fost capabil` s` se descurce singur`!

– Nu; au murit de mult [i v`rul meu care tr`ie[te \n Statele Unite

a mo[tenit averea lor. Am g`sit o slujb` \ntr-un magazin pe care l-am

preluat dup` aceea cu o mic` sum` de bani care-mi revenea de la

bunicul meu. Nu este extraordinar, dar m` descurc.

Dane \i d`du drumul [i \ntreb` pe un ton t`ios:

– {i cine vegheaz` asupra fiului meu când tu faci pe

negustoreasa?

Eden suferea din cauza sarcasmelor lui. De ce n-o lua \n serios?

Descurajat`, r`spunse:

– El merge la [coal`. |n restul timpului, sub apartamentul meu

exist` o femeie \ncânt`toare, doamna Willis, care este perfect`

pentru el.

– De ce ]i-ai p`r`sit p`rin]ii? o \ntrerupse el.

Eden nu vru s`-i dezv`luie rolul determinant jucat de el; nu vorbi

despre mica fraz` [ocant` cu care el \[i \ncheiase ultima scrisoare.

R`spunse doar, cu pruden]`:

– Era timpul s` devin independent`.

– Oricum, li-l la[i pe fiul meu \n vacan]e.

De-ar \nceta s`-i spun` lui Jonathan "fiul lui!" O team` difuz`

cuprindea inima tinerei femei: va \ncerca oare s`-[i cear` drepturile

asupra copilului?

MAI MULT CA ODINIOAR~ 81

– Sunt bunicii lui, nu-i pot \mpiedica s`-l vad`!

– Pe mine m-ai \mpiedicat!

– Ne-am explicat deja \n privin]a asta, Dane. Nu contez s` m`

ier]i, dar nu trebuie \n nici un caz ca Jonathan s` sufere din aceast`

situa]ie.

– Ce i-ai spus despre mine?

– Adev`rul. C` am divor]at; nu era nimic de ascuns.

– |n afar` de existen]a mea! spuse Dane cu am`r`ciune.

– Nu-i adev`rat. I-am spus c` lucrezi pentru o companie

petrolier`, printre alte lucruri...

– |mi imaginez destul de bine cele "alte lucruri".

Eden era la cap`tul r`bd`rii. {tiuse \ntotdeauna c` aceast`

discu]ie va fi penibil`, dar nu se gândise c` Dane va fi atât de

\nver[unat [i va merge atât de departe cu repro[urile. C`zu \n

fotoliu, incapabil` s` mai suporte privirea dispre]uitoare a ochilor lui

cenu[ii. |l implor` din nou:

– Ce vei face?

Marcat` de furie, vocea lui Dane o atinse ca o lovitur` de bici:

– Te urmez la Londra.

– Ca s`-l vezi pe Jonathan?... Dar, continu` ea [ov`itor, dac`

sose[ti pe neanun]ate...

– Drept cine m` iei?

– Vreau s` spun... Cine [tie care poate fi reac]ia unui copil.

– La asta, \ntr-adev`r, nu pot s`-]i r`spund, \mi lipse[te \ngrozitor

experien]a: mi s-au furat [ase ani...

Era pierdere de timp s` discute cu un om ca el, lipsit total de

sensibilitate.

82 DEBRA DIXON

– A[a nu \naint`m deloc, murmur` ea.

– |n ceea ce m` prive[te, totul este foarte limpede. Am inten]ia

s`-mi \ntâlnesc fiul, [i dac` modul cum este crescut nu-mi place, voi

cere p`strarea lui. S-ar putea s-o ob]in, acum am mijloacele!

Dane nu f`cea aceste amenin]`ri cu u[urin]`; dac` nu ajungeau

la un acord cu privire la Jonathan, o va pune \n aplicare...

***

Imediat ce ajunse acas`, Eden \[i sun` mama, dar camerista o

inform` c` p`rin]ii ei erau \n croazier` cu ni[te prieteni [i b`ie]elul \i

\nso]ea. |n`bu[indu-[i furia, tân`ra femeie g`si totu[i puterea s-o

\ntrebe:

– Când se \ntorc, Nora?

– Mâine sau \n dou` zile, doamn`.

– Ei bine, \ndat` ce vor sosi, vrei s`-i spui mamei s` m` sune

imediat? Este foarte urgent.

Eden \nchise telefonul, profund nelini[tit`. Desigur, Jonathan nu

era \n pericol, cu toate c` Irene nu era \ntotdeauna foarte vigilent`.

Cât despre Richard Spencer, nu mai era tân`r. Supravegherea unui

copil de cinci ani pe o nav` cerea anumite reflexe; mai ales cu un

copil neastâmp`rat cu Jonathan! {i ce \ndr`zneal` din partea mamei

ei s` ia o asemenea hot`râre f`r` s-o anun]e! Dac` Dane ar afla...

Eden se feri s`-l l`mureasc` \n aceast` privin]` când \i telefon`. El

o sunase \n fiecare sear`, prima dat` pentru a [ti dac` ajunsese acas`

MAI MULT CA ODINIOAR~ 83

f`r` nepl`ceri. }inea s-o conduc` el \nsu[i la aeroport [i, de fa]` cu

toat` lumea, o s`rutase lung, cu tandre]e, [optindu-i la ureche cum

ea se opunea pu]in:

– Trebuie s` ar`t`m c` suntem un cuplu unit, nu-i a[a?

Dup` aceea, ea \n]elesese c` telefoanele lui repetate n-aveau

nimic de-a face cu sentimente tandre. Dimpotriv`, avea impresia c`

el voia s` verifice dac` nu fugise cu fiul lui!

Când auzi \n sfâr[it vocea mamei ei, izbucni:

– Briggs s`-l aduc` imediat pe Jonathan!

– Ce te-a apucat, feti]a mea? De ce graba asta? f`cu Irene pe un

ton iritat.

– Dane vine la Londra [i vrea s`-l vad`.

Irene se sufoc` \n receptor:

– Te prevenisem! S` nu vii s` te plângi, dup` asta!

– Mam`, este tat`l lui Jonathan. Are dreptul...

– Dreptul! Vorbe[te de drepturile lui?

Eden oft`. Nu se punea problema s` se arate nelini[tit` \n fa]a

mamei.

– Trimite-mi-l pe Jonathan cât mai repede.

***

Copilul sosi a doua zi dup`-amiaz`. Lui Eden \i r`mânea o zi

\ntreag` pentru a-l preg`ti pentru \ntâlnirea cu tat`l s`u.

84 DEBRA DIXON

Pentru a-l scuti de o noapte de nelini[te, a[tept` momentul

micului dejun. Jonathan devora cu poft` pâinea pr`jit` acoperit` cu

gem de portocale, dup` ce \[i \nghi]ise deja oul, cerealele [i sucul de

fructe. Eden, care se mul]umise doar cu o cea[c` de cafea, se hot`r\

\n sfâr[it:

– Jonathan, ast`zi va veni cineva s` te vad`.

– Cine, mam`?

– Tat`l t`u.

– Ah! Este dr`gu]?

– |mi vei spune tu ce crezi.

Copilul o privi cu ochii lui cenu[ii [i \ntreb` cu o curiozitate

sporit`:

– Nu mai este petrol acolo, a terminat?

– Nu, r`spunse Eden, amuzat` \n pofida tensiunii care o

st`pânea. Nu pentru asta vine.

– Va locui cu noi?

Ea se gândi la asem`narea frapant` dintre tat` [i fiu: Jonathan

mo[tenise manierele directe ale lui Dane!

– El lucreaz` \n Shetlands, s` [tii. Sunt ni[te insule \n largul

Sco]iei, foarte departe de aici; nu cred c` i-ar fi comod s` tr`iasc` la

Londra.

– {i ]ie, mam`, nu ]i-ar pl`cea s` r`mân`?

Eden \[i privi perplex` fiul. |[i d`dea oare seama de importan]a

\ntreb`rii pe care o punea? Dup` viteza cu care micul dejun disp`rea

din fa]a lui, nu p`rea din cale afar` de preocupat.

– Nu [tiu.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 85

R`spunsul era cinstit: \l iubea pe Dane [i ar fi dorit s`-[i \mpart`

via]a cu el, dar nimic nu-i permitea s` afirme c` de data asta

experien]a va fi o reu[it`. {i apoi, Jonathan era vorb`re]... Risca s`-i

repete lui Dane ce spunea.

– Te duci la magazin, mam`? \ntreb` el pe nea[teptate.

Eden tres`ri, trezit` la realitatea cotidian`. Jonathan o uimea

uneori, cu aceast` minunat` capacitate pe care o au copiii de a s`ri

de la una la alta. Dac` m`car ar putea face la fel [i s`-[i uite grijile!

– Da, bine\n]eles. Nu ne putem hr`ni cu vânt.

– Foarte bine! Eu o s` m` joc cu Peter, vrei? Are jocuri noi pe care

i le-a adus m`tu[a lui din vacan]`.

– S-a f`cut, dar m` duc s` v`d mai \ntâi dac` mama lui este de

acord; va trebui de asemenea s-o anun] pe doamna Willis, ca s` [tie

unde s` te g`seasc` pentru masa de prânz.

Peter era fiul vecinei lor, Jennifer Graham, o v`duv` tân`r` care

dup` moartea so]ului avea suficiente venituri pentru a-[i acoperi

nevoile f`r` s` munceasc`. Foarte disponibil`, \l primea cu pl`cere

pe Jonathan \n timpul zilei. |n schimb, cum ie[ea destul de des seara,

Eden veghea asupra lui Peter.

|ncredin]ându-[i fiul lui Jennifer, tân`ra femeie se duse la

magazin. Acolo, \[i d`du seama c` o comod` pe care o achizi]ionase

la un pre] bun nu era decât un fals [i c` un bibelou de valoare \i

fusese furat când \ntorsese spatele. Ceea ce n-o f`cu mai optimist`

pentru seara care urma. Era extenuat` când \nchise magazinul, la ora

[ase. Nu \ncetase s` se gândeasc` la Dane [i de fiecare dat` sim]ea un

fior \nghe]at de-a lungul spatelui. |i va pl`cea oare lui Jonathan?

Nelini[tea ei cre[tea pe m`sur` ce se apropia clipa fatidic`.

86 DEBRA DIXON

Când ajunse acas`, g`si cina preg`tit`. Doamna Willis era o

comoar`! Nu mai avea decât s` pun` puiul la cuptor. Eden \ncepea

s` se impacienteze. Numai s` nu \ntârzie Dane! Pentru orice

eventualitate, preg`tise patul din camera de oaspe]i. Gândurile, ca [i

ea \ns`[i, forfoteau \ntr-un vârtej nervos. |n ceea ce-l privea, Jonathan

nu p`rea s` participe la aceast` fr`mântare. Era absorbit complet de

o emisiune de televiziune când r`sun` soneria de la intrare. Era ora

[apte.

Cu inima b`tând accelerat, Eden deschise.

– Dane...

Nu putu spune mai mult. El o privi [i spuse simplu, emo]ionat [i

el:

– Iat`-m`.

Era \mbr`cat sobru cu un pantalon de pânz` [i o hain` cu aspect

sportiv peste un pulover de culoare deschis`. Ar`ta mai pu]in

impresionant astfel decât \n costumele riguroase pe care le purta la

birou. Jonathan va fi mai pu]in intimidat, se gândi Eden.

El o urm` \n vestibulul \ngust, unde \[i l`s` geanta de voiaj pe

care o aruncase neglijent pe um`r.

– E[ti restabilit complet, acum? \ntreb` ea.

Dane cl`tin` din cap [i privi \n jurul lui, ca [i cum \ncerca s`

evalueze locul. Apartamentul i se p`rea oare convenabil pentru "fiul

lui?" se gândi Eden, cu strângere de inim`.

– Unde este?

– Pe aici, r`spunse tân`ra femeie \mpingând u[a salonului.

Jonathan era cu spatele spre ei. Aruncând o scurt` privire \ntr-o

parte auzindu-[i mama, spuse:

MAI MULT CA ODINIOAR~ 87

– Vino s` vezi desenul animat, mam`!

Apoi, sim]ind o alt` prezen]`, s`ri \n picioare.

– Salut, zise el vesel. A[adar, tu e[ti tat`l meu?

– Eu sunt. Bun` seara, Jonathan, f`cu Dane pe un ton grav, cu

mâna \ntins`.

– Ia te uit`, e[ti \nalt!

– Vei fi \nalt ca mine, mai târziu.

Copilul \i zâmbi.

– |]i place Walt Disney?

– Este idolul meu, \l asigur` Dane a[ezându-se pe locul degajat

pentru el de Jonathan pe canapea, lâng` el.

Eden lu` un scaun [i-[i privi copilul cu aten]ie. Acorda un interes

evident programului televizat; totu[i curiozitatea era mai puternic`

[i-l atr`gea spre tat`l lui.

– Am primit permisiunea s` stau treaz ca s` te v`d. Vei fi \nc` aici

mâine diminea]`?

– Trebuie s-o \ntrebi pe mama ta, r`spunse Dane ridicând

privirea spre ea.

– Nu [tiu care sunt planurile tale, dar exist` o camer` pentru tine

dac` vrei s` r`mâi.

Rostise cu greu aceste câteva cuvinte, uimit` [i totodat`

stânjenit`, evitând s` reflecteze prea mult la sensul real al \ntreb`rii

pe care Dane o formulase \n acest mod indirect. El \i mul]umi cu un

aer degajat, ca [i cum era foarte firesc:

– Voi fi \ncântat. Trebuie s` petrec dou` sau trei s`pt`mâni la

Londra, [i recunosc c` prefer mai curând s` fiu aici decât la hotel.

– E[ti \n vacan]`? interveni copilul.

88 DEBRA DIXON

– Nu tocmai, dar voi avea totu[i destul timp liber.

Eden \[i reg`si pu]in lini[tea \n timpul cinei, \n cursul c`reia tat`l

[i fiul t`if`suir` vesel. Dar dup` culcarea lui Jonathan, când veni \n

salon nelini[tea o cuprinse din nou. Dorea cu ardoare s` afle ce

credea Dane despre b`ie]el, f`r` a \ndr`zni s` abordeze subiectul.

Dup` un timp care i se p`ru interminabil, el sfâr[i prin a spune:

– Ai f`cut o treab` bun`. Este un copil remarcabil.

Acest compliment nea[teptat aduse lacrimi de bucurie [i de

mândrie \n ochii ei.

– |mi pare r`u c` n-ai putut profita de primii lui ani, zise ea cu o

voce marcat` de emo]ie, dar acum vei recupera timpul pierdut.

El nu g`si de cuviin]` s` dea aten]ie aluziei la viitor strecurat` de

ea, mul]umindu-se s` clatine u[or din cap \n semn de asentiment [i

tân`ra femeie se sim]i vag decep]ionat`. Totu[i, r`spunse cu pl`cere

\ntreb`rilor pe care i le punea.

– De când merge la [coal`?

– De un an. |nc` n-avea cinci ani. Nu va \mplini [ase decât la

Cr`ciun.

Vorbi apoi despre defectele [i calit`]ile lui Jonathan, despre

gusturile [i activit`]ile lui; Eden \[i d`du dintr-o dat` seama c` nu

vorbise niciodat` atât de mult despre fiul ei cu cineva.

– Se joac` adesea cu copilul vecin, zise ea. Dar \i place de

asemenea mult s` fie singur; ador` c`r]ile [i cite[te bine pentru

vârsta lui...

– Dac` \mi spui totul, eu nu voi mai avea nimic de descoperit, \i

repro[` cu blânde]e Dane, \ntrerupând-o.

– Oh, iart`-m`, bâigui ea ro[ind.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 89

Nu voiam s`-]i r`pesc aceast` pl`cere.

El zâmbi.

– B`nuiesc. Oricum, era singura persoan` capabil` s`-mi

furnizeze totalitatea informa]iilor pe care le-am primit seara asta.

Nu-mi r`mâne decât s`-mi formez propria opinie; vom avea probabil

vederi divergente, dar este normal; mama mea n-a vrut niciodat`

s`-mi recunoasc` defectele, pe care tat`l meu nu \nceta totu[i s` i le

descrie! Oricum ar fi, lini[te[te-te, n-am inten]ia s` fiu de o severitate

excesiv`: am primit destule lovituri \n tinere]ea mea \ncât nu doresc

s` dau la rândul meu.

Temerile tinerei femei se risipir` \ncetul cu \ncetul. Exclam` cu

entuziasm:

– Cred c` te iube[te mult!

– Este \nc` prea devreme s-o spunem... Care este locul p`rin]ilor

t`i \n via]a lui? \ntreb` el pe nea[teptate.

– O [tii, Dane. |i vede din când \n când, asta-i tot. Ei n-au nici o

participare activ` la educa]ia lui. De ce n-ai \ncredere \n mine? Dac`

\ncearc` s` influen]eze pe cineva, este mai curând pe mine.

– Ah, da? Cum asta?

– Oh, r`spunse ea ridicând din umeri, \mi critic` modul de via]`,

munca mea, \n fine, vei vedea...

– Cred c` \n]eleg.

Se aplec` spre ea, o apropie tandru de el [i depuse pe buzele ei

trandafirii un s`rut u[or ca o mângâiere.

– Mul]umesc, murmur` el.

– Pentru ce?

– Pentru c` ai preg`tit atât e bine terenul cu Jonathan.

90 DEBRA DIXON

Trebuie s` nu fi fost u[or.

– {i g`se[ti c` merit o bun` recompens`! replic` ea râzând.

– Va trebui s` te mul]ume[ti cu atât, seara asta. M` tem c` nu sunt

atât de rezistent pe cât sperasem. C`l`toria m-a obosit.

|i acord` un ultim s`rut [i se duse \n camera lui, l`sând-o pe Eden

ciudat de trist` [i de frustrat`. Singur` \n patul ei mare \n noaptea

asta, se gândea la golul din via]a ei... [i murea de dorin]a ca Dane s`

fie \ntins lâng` ea. De când se mutase \n acest apartament, nimeni nu

\mp`r]ise vreodat` acest pat cu ea; totu[i, \l alesese imens... Pentru

cine? Nu era oare pentru el, a c`rui imagine st`ruia \ntotdeauna \n

memoria ei?

Acum era acolo, pentru Jonathan... Sesizase imediat atrac]ia pe

care copilul o \ncerca pentru tat`l lui. |[i cuno[tea bine fiul; dac`

cineva \i displ`cea la primul contact, nu mai exista speran]`!

Jonathan era prea dr`gu] pentru a ar`ta antipatie fa]` de cineva, dar

indiferen]a lui spunea mult despre asta. Cu Trevor, de care-i pl`cea,

comportarea lui era departe de a fi atât de c`lduroas`! Dane \i

pl`cuse mai mult decât ei odinioar`, la Cairo. Aceste gânduri \i

aduser` oarecare u[urare [i o ajutar` s`-[i g`seasc` somnul.

***

A doua zi diminea]`, Dane era deja \n picioare când se trezi ea.

Preg`ti micul dejun \n grab` [i când el intr` \n buc`t`rie \nso]it de

Jonathan, portocalele erau stoarse proasp`t [i [unca se pr`jea deja.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 91

Eden \[i primi "b`rba]ii" cu un zâmbet larg. P`reau amândoi odihni]i

[i destin[i. Dane \mbr`case o c`ma[` cu gulerul r`sfrânt [i o pereche

de blugi care se mulau pe formele lui atletice, [i nu erau cu siguran]`

destinate unei zile de lucru la birou! Jonathan, \ncântat de prezen]a

tat`lui s`u, se arunc` asupra con]inutului farfuriei lui [i, \ntre dou`

\mbuc`turi, \ntreb`:

– Ast`zi m` duc s` m` joc cu Peter, sau r`mân cu tata?

– Am o idee, zise Dane. De ce n-a]i veni amândoi, tu [i Peter, cu

mine? Am putea s-o l`s`m pe mama la magazin, numai dac` nu-[i

acord` o zi de concediu?

– Ah, nu! Nu ne putem hr`ni cu vânt, declar` senten]ios copilul.

– Jonathan!

– Asta spui f`r` \ncetare, mie sau lui Trevor.

Eden \l trimise f`r` \ntârziere \n camera lui s` se \mbrace, \n timp

ce Dane remarc`, ironic:

– A[adar, Lawson \]i d` târcoale.

– |l v`d ocazional.

N-avea nici o dorin]` s` aprofundeze subiectul, mai ales din cauza

b`ie]elului, gata oricând s` plece urechea. Dar privirea so]ului ei,

brusc \n`sprit`, \i d`du limpede de \n]eles c`-i interpreta r`spunsul,

pu]in cam t`ios, drept un refuz: evident, \n]elesese c` era liber` s`

vad` pe cine voia [i c` asta nu-l privea! Se sim]i descump`nit`, dar,

din nefericire, \i era imposibil s` se explice [i s` pun` cap`t acestei

ne\n]elegeri.

Pe de alt` parte, interesul evident pe care Dane i-l trezea lui

Jennifer, care o [tia pe Eden divor]at`, spori [i mai mult stânjeneala

tinerei femei. |n aceast` proast` dispozi]ie ajunse \n fa]a

92 DEBRA DIXON

magazinului. Refuz` chiar invita]ia lui Dane, care propunea s` vin` s-o caute spre prânz, pretextând c` avea prea mult de lucru.

– Un sandvi[ \mi va fi de-ajuns, zise ea. Vino spre sfâr[itul dup`-amiezii, dac` n-ai alte planuri.

Gelozia \i va ]ine companie. Jennifer avea ochi care-i aminteau decei ai frumoasei infirmiere din Insulele Shetlands...

MAI MULT CA ODINIOAR~ 93

Capitolul 7

Dane promisese c` va fi acolo devreme, ca s-o duc` acas`. Spre

sfâr[itul dup`-amiezii, cum el nu ap`ruse, telefon` acas`. El fu cel

care r`spunse. Dup` vocea lui, sim]i c` era ocupat, [i c`-l

\ntrerupsese.

– Scuz`-m`, zise el, n-am v`zut cum a trecut timpul. Jennifer a

venit s`-[i ia fiul [i eram \n plin` conversa]ie.

– Unde este doamna Willis? \ntreb` t`ios Eden.

– La buc`t`rie.

"|n timp ce tu faci pe fantele \n salon", se gândi ea.

– Bine. M` voi \ntoarce pu]in mai târziu. Nimic nu m` gr`be[te,

dac` doamna Willis preg`te[te cina; prefer s` merg pe jos.

– Cum vrei, r`spunse Dane suav, dar trebuie s` te previn: te duc

la cin` la restaurant.

– {i Jonathan? Se va face târziu pentru el!

– Doamna Willis va r`mâne cu el, \ncheie el, f`r` s` par` c`

remarcase iritarea tinerei femei.

Agasat` [i totodat` furioas`, Eden \ntârzie deliberat \n magazin

mai mult decât de obicei, dar str`b`tu distan]a care o desp`r]ea de

cas` cu un pas atât de alert, \ncât recuper` probabil cele câteva

minute pierdute. Ideea c` Dane flec`rea cu Jennifer o obseda. Nu c`

nu putea accepta o asemenea situa]ie, dar asta o arunca din nou, cu

cruzime, \n realitate: n-avea nici un drept asupra lui. De altfel, nici

m`car nu era sigur` c` el avea inten]ia s` aib` cu ea rela]ii mai mult

decât doar cordiale. Seara trecut` invocase oboseala... Frumoas`

scuz`! Asta nu-i sem`na!

Pu]in ru[inat` de gândurile care-i ocupau mintea, Eden sosi

gâfâind pentru a-i g`si pe tat` [i fiu absorbi]i de o partid` de dame.

Nici urm` de doamna Willis, nici de Jennifer dac` o b`nuial` din

parfumul acesteia din urm` n-ar fi plutit \n aer, care-i gâdila

dezagreabil n`rile. Dane \i v`zu sprâncenele \ncruntate [i \ntreb` cu

o expresie fals inocent` pe fa]`:

– Ceva nu e \n ordine?

Jonathan o scuti pe mama lui s` r`spund`, declarând cu mândrie

imediat ce lu` cuno[tin]` de prezen]a ei:

– Tata mi-a preg`tit cina, mam`! G`te[te grozav de bine.

– Nu m` \ndoiesc, bomb`ni tân`ra femeie sub privirea amuzat` a

so]ului ei.

Copilul prinse ocazia care i se oferea de a fura doi pioni tat`lui

s`u, dar acesta, cu sim]urile \n alert`, \l surprinse [i-l dojeni cu

asprime. Eden se \ncrunt` [i mai mult v`zând c` Jonathan, departe

de a fi ofensat, avea [i mai mult` admira]ie pentru eroul lui! Ea

morm`i:

– Ce-i cu povestea aceea cu cina la restaurant?

MAI MULT CA ODINIOAR~ 95

}i-ai schimbat p`rerea?

– Dimpotriv`, r`spunse Dane, binevoitor. N-ai decât s` te

preg`te[ti. Pune-]i o rochie frumoas`! Am rezervat o mas` pentru opt

[i jum`tate.

Jonathan, care strângea cu grij` jocul, interveni:

– Jocul `sta e pentru bebelu[i. Tata \mi va da altul, care se

bran[eaz` la televizor. Va fi grozav, nu-i a[a, mam`?

Vom vedea, se gândi Eden; de fapt, i-ar fi pl`cut s` aib` un joc de

genul acesta, dar Dane p`rea atât de priceput \n materie, \ncât nu va

\ndr`zni niciodat` s`-[i \ncerce puterile \n fa]a lui. Se temea s` nu se

fac` de râs \n ochii copilului, asupra c`ruia noul venit \[i exercita

deja suficient influen]a. B`ie]elul, câtu[i de pu]in derutat de t`cerea

mamei lui, continu`:

– {i ai v`zut ma[ina tatei din fa]a por]ii? Este super!

Eden remarcase \ntr-adev`r o splendid` ma[in` sport

decapotabil`, dar nu-i acordase mare aten]ie.

– Este o ma[in` a companiei, preciz` Dane la \ntrebarea ei

nerostit`. Haide, gr`be[te-te, sau vom fi obliga]i s` \mp`r]im baia!

– Jonathan trebuie s` se culce, replic` ea cu r`ceal`.

– M` duc, mam`. I-am promis doamnei Willis c` voi fi adormit

când va reveni.

Hot`rât lucru, totul fusese organizat f`r` ea, [i toat` lumea era

mul]umit`. Era sup`r`tor!

|[i acord` pl`cerea r`ut`cioas` de a \ntârzia \n fa]a oglinzii apoi,

treptat, se sim]i cuprins` de o grab` febril` la ideea serii care o

a[tepta. Proasp`t` [i fermec`toare \ntr-o vaporoas` rochie de var`

din muselin` alb`, i se al`tur` lui Dane \n salon. El purta un costum

96 DEBRA DIXON

elegant de culoare \nchis` [i o cravat` pe care cu siguran]` nu le

scosese din geanta de voiaj.

– N-aveai acest costum când ai venit, zise ea cu un aer sceptic!

L-ai cump`rat?

– Las \ntotdeauna câteva lucruri la birou pentru sejururile la

Londra. E[ti foarte frumoas`, ad`ug` el.

– Iat` un compliment de o rar` originalitate!

– Ce vrei, \mi lipse[te antrenamentul.

– {i ce f`ceai cu Jennifer? l`s` ea s`-i scape.

– Este o femeie fermec`toare, ca multe altele pe care le cunosc,

zise el enigmatic.

Eden nu putu r`spunde, deoarece se auzi soneria [i doamna

Willis \[i f`cu apari]ia. |l l`sar` pe Jonathan \n buna ei paz` [i

coborâr` la ma[in`. Era un Aston Martin, aflat nu la prima tinere]e,

care-i pl`cu tinerei femei. Ma[inile tat`lui ei, prea luxoase [i

impozante, n-o \ncântau deloc, nici cele ale lui Trevor, \ntotdeauna

noi [i str`lucitoare. De când o avea Dane pe aceasta?

– Nu ne cunoa[tem prea bine, nu-i a[a? se \ncumet` ea luând loc

pe scaunul tapi]at cu piele.

– Nu cer decât s` remediem asta...

|n ciuda \nceputului dificil, atmosfera se destindea \n sfâr[it!

La restaurant, conversa]ia se desf`[ur` pe teme u[oare.

Masa savuroas`, decora]ia rafinat`, ambian]a cald` [i totodat`

discret`, vocea grav` [i lini[titoare a \nso]itorului ei, totul contribuia

la calmarea spiritului lui Eden. Când dansar`, ea avu impresia c`

reg`se[te trecutul.

Totu[i, era altfel.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 97

Dup` ce se rev`zuser` \n Insulele Shetlands, \ncerca senza]ii atât

de puternice [i atât de profunde, \ncât tot ce tr`ise \nainte i se p`rea

c` nu fusese decât o schi]`. Se strânse lâng` el. Dane r`spunse

a[tept`rii ei strângând cu bra]ele lui puternice talia delicat` a tinerei

femei, a c`rei inim` \i acceler` b`t`ile. De team` s` nu-[i tr`deze

emo]ia, se retrase pu]in [i, pretextând c`ldura, spuse c` se sim]ea

obosit` [i dorea s` se a[eze. V`zându-i paloarea, Dane \i croi drum

pân` la masa lor.

– Lucrezi prea mult, zise el, cu o not` de \ngrijorare \n voce. E[ti

singur` la magazin?

Cum ea \ncuviin]` \n t`cere, el continu`:

– Povestea asta cu Jonathan nu ]i-a u[urat via]a \n ultimul timp,

nu-i a[a?

– Recunosc c`-mi f`ceam griji din cauza lui. {i de asemenea

pentru tine. M` \ntrebam cum ve]i reac]iona amândoi. Cât timp crezi

c`...

– Eden! Abia am f`cut cuno[tin]` cu fiul meu. Lucrurile acestea

nu se rezolv` \n cinci minute.

– Scuz`-m`, se ap`r` ea, cu o voce trist`, dar nu mai [tiu cum

stau. Ce se va \ntâmpla acum? A[ vrea ca totul s` fie limpede...

– |mi pare r`u. Va trebui s` ai r`bdare. Este pre]ul de pl`tit

pentru a recupera cei [ase ani pe care m-ai f`cut s`-i pierd.

Ridic` privirea spre el, cu un nod \n gât. Cum putuse oare s`

cread` o clip` \n compasiunea lui? El nu tr`ia ca ea, cu spaima

permanent` c` era posibil s` i se ia copilul. Figura lui nu exprima

nici o simpatie. Pentru a pune punct tensiunii care se instal` \ntre ei,

suger` s` se \ntoarc` acas`.

98 DEBRA DIXON

– Doamna Willis se va nelini[ti.

– O voi recompensa, zise Dane \n timp ce se \ndreptau spre

ma[in`.

– Nu asta-i problema; o cunosc, \i place patul ei.

– Atunci, \nseamn` c` este mai confortabil decât cel pe care mi

l-ai atribuit! zise el zâmbind.

– Oh! Este... prea mic evident.

– Exact! De altfel, este singurul lui inconvenient.

Eden nu \ndr`znea s`-l priveasc`, ne[tiind cum s` interpreteze

aluziile lui ironice.

– Nu credeam c` vei r`mâne mai mult de o noapte, altfel ]i l-a[ fi

l`sat pe al meu.

– Ei bine, vom g`si o solu]ie, \ncheie el, aplecându-se s` depun`

un s`rut cast pe obrazul lui Eden, care ro[ise.

Surprins`, ea \ntoarse capul [i buzele lor se \ntâlnir` \ntr-un elan

pasionat. R`maser` un timp \mbr`]i[a]i. Violen]a dorin]ei \i antrena

deja spre \mbr`]i[`ri mai nebune când, tres`rind, Dane o respinse.

– S` plec`m, gâfâi el.

Eden consim]i, ca \n vis. |n ma[in`, \n ciuda eforturilor ei, fu

incapabil` s` sus]in` o conversa]ie cât de mic`, absorbit` de o

singur` \ntrebare: o va s`ruta din nou, ajun[i acas`?

Ce mare i-a fost decep]ia! Imediat ce u[a apartamentului se

\nchise dup` o doamn` Willis somnoroas` dar r`spl`tit` cu un bac[i[

bun, Dane se duse \n camera lui f`r` un cuvânt. Consternat`, tân`ra

femeie se pr`bu[i pe canapeaua din salon. Trebuia s` [tie cu ce-l

contrariase. Auzi zgomot \n baie [i hot`r\ s` a[tepte s` ias` ca s`-l

abordeze.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 99

– Dane? \l chem` ea când travers` holul.

El \i r`spunse t`ios:

– M` doare capul, Eden. Am nevoie de lini[te.

Umilit`, \[i \nghi]i lacrimile [i ru[inea, f`r` s` evoce propunerea

pe care se preg`tea s` i-o fac`: s` doarm` cu ea...

***

Se reg`sir` a doua zi diminea]` la micul dejun, \n buc`t`rie.

|i \ntinse cerealele \n t`cere [i, rezistând tenta]iei de a-i v`rsa sucul

de portocale \n gulerul c`m`[ii, \i turn` \ntr-un pahar!

– |nc` o zi frumoas` care \ncepe! arunc` el vesel, f`r` s` par` c`

remarc` dispozi]ia moroc`noas` a st`pânei casei.

– Depinde pentru cine!

Insuportabil, Dane continu`:

– Las`-m` s` te conduc la magazin, diminea]a asta. Mi-ar pl`cea

s`-l vizitez.

– Cum vrei, replic` ea cu indiferen]`, aducând pe mas` ou`le,

cafeaua [i pâinea pr`jit`.

– M` r`sfe]i prea mult, Eden. Ce voi face când voi fi singur?

– Nu m-a[ nelini[ti pentru asta dac` a[ fi \n locul t`u! zise ea cu

un aer dispre]uitor, plecând s`-l trezeasc` pe Jonathan.

Copilul dormea adânc, obosit f`r` \ndoial` de agita]ia din ajun.

– Nu vreau s` m` scol acum, morm`i el cu o voce moroc`noas`.

Tata m` duce la cump`r`turi abia dup`-amiaz`.

100 DEBRA DIXON

– Da, dar vine la magazin cu mine; presupun c` nu dore[ti s`

r`mâi cu doamna Willis.

– {i Peter?

– Este vineri, Jonathan. {tii bine c` pleac` la ]ar` cu mama lui

pentru weekend. Gr`be[te-te, altfel voi \ntârzia.

B`ie]elul n-o l`s` s` spun` de dou` ori [i, ajutat de tat`l s`u, fu

gata cât ai clipi.

Magazinul deschis la timp, Dane \l vizit` cu un interes evident.

Ridicând o vaz` din Orient pe care o cercet` atent, \ntreb`:

– Tu faci achizi]iile?

– Dac` exist` o vânzare \n \mprejurimi, m` duc acolo. Uneori

oamenii au nevoie urgent` de bani [i \mi aduc obiecte de vânzare.

Pentru restul, am un achizitor.

– Un achizitor?

Dane ridicase sprâncenele, jum`tate curios, jum`tate gelos, sau

era doar o iluzie? Figura lui era acum impasibil`... Eden ar fi putut

totu[i jura...

– Un ofi]er pensionat. So]ia lui [i cu el se dau \n vânt dup`

vânz`rile la licita]ie, [i sunt ni[te cunosc`tori. Le pl`tesc un comision

care le permite s`-[i rotunjeasc` bugetul. {tiu care sunt gusturile

mele [i se \n[al` rareori. Este un aranjament comod pentru mine;

dac` ar trebui s` m` ocup singur` de asta, ar trebui s` cump`r o

camionet`, s` pl`tesc asigurarea, \ntre]inerea, [i mi-ar lua o groaz`

de timp s` alerg la licita]ii...

Ascultând-o atent, Dane p`rea s` reflecteze. Brusc, \ntreb`:

– Unde este Jonathan?

MAI MULT CA ODINIOAR~ 101

– La etaj, \n col]ul lui preferat, acolo unde depozitez mobile vechi

pentru restaurat; exist` de asemenea acolo câteva juc`rii vechi.

– M` duc s` v`d ce face.

Urc` dou` câte dou` treptele sc`rii \nguste. Eden se \ndrepta

spre spatele magazinului când auzi clopo]elul de la u[`. Trevor \[i

f`cu intrarea. F`r` s` ]in` seama de aerul uluit al lui Eden, care-l

privea cu ochii m`ri]i, el \ntreb` cu o voce strident`, \n loc de salut:

– Cine mi-a furat locul din parcare?

– Ce ai venit s` faci aici? \i r`spunse t`ios tân`ra femeie.

Pu]in domolit de aceast` primire, el relu` pe un ton mai pu]in

agresiv:

– Vreau s` [tiu ce se \ntâmpl`!

– Cum asta?

– Haide, Eden, nu face pe inocenta! Am fost acas` la tine [i

dragonul care se ocup` de apartament mi-a susurat cu un aer

mieros: "Domnul Sutherland locuie[te aici \n momentul acesta".

F`r` s`-[i dea osteneala s` repare nedreptatea f`cut` doamnei

Willis, Eden replic` pe un ton glacial:

– {i ce-i cu asta?

– Dar modul cum te-a abandonat, f`r` s` dea un semn de via]`

când erai \n spital, pe patul de moarte...

– O clip`! i-o t`ie tân`ra femeie, furioas`. A cui este vina, dac`

n-a dat semn de via]`, cum spui?

– Eu... nu \n]eleg despre ce vorbe[ti.

– Oh, ba da, \n]elegi! Te-ai oferit s` expediezi coresponden]a care

n-a ajuns niciodat` la destina]ie!

– Dar am pus-o la cutie!

102 DEBRA DIXON

Ea \[i mu[c` buzele ca s` nu-l trateze drept mincinos, [i bomb`ni

ca pentru sine:

– Când m` gândesc c` ]i-am \nmânat acele scrisori pentru c`

n-aveam \ncredere \n mama!

Trevor p`li, dar continu` s` fac` pe fanfaronul:

– Era pentru binele t`u, Eden; \ntreab-o pe mama ta! Medicii

recomandaser` s` fii ferit` de orice emo]ie puternic`. Nu puteam

s`-mi asum o asemenea responsabilitate. {i apoi, credeam c` era \nc`

una din toanele tale, din cauza st`rii tale. Eram convins c` \n fond nu

]ineai atât de mult la Sutherland. Altfel, de ce a]i divor]at atât de

repede?

– Destul, Trevor! N-ai de ce s` judeci c`s`toria mea. |n orice caz,

ai tr`dat \ncrederea pe care o aveam \n tine. Nu vreau s` te mai v`d!

– Drag`, te la[i mânat` de mânie, sus]inu Trevor cu o voce

am`gitoare. Când \]i vei reg`si calmul, vei regreta...

– Nicidecum! Nu este nimic de regretat! Dispari!

– Foarte bine, [uier` el printre din]i. Mai bine vorbesc unui

perete. Dar voi a[tepta. Mai târziu, vei vedea c` acest Sutherland nu

este decât un biet am`rât!

Trânti u[a atât de tare, \ncât clopo]elul sun` mult timp dup`

plecarea lui, \n timp ce Eden \ncerca s`-[i st`pâneasc` tremuratul

care o scutura.

– S-ar spune c` ai avut o vizit`, f`cu o voce \n spatele ei.

Era atât de absorbit` de cearta cu Trevor \ncât nu-l auzise pe

Dane coborând. Prezen]a lui o trezi brusc la realitate, [i gândul c`

Jonathan putea s` fi auzit frânturi din ceart`, se sim]i descump`nit`.

– Nu te nelini[ti pentru el, o lini[ti Dane imediat. Era foarte

MAI MULT CA ODINIOAR~ 103

ocupat [i n-a prins mare lucru din discu]ia voastr`. Nici eu, de altfel,

dac` nu esen]ialul.

– Eu... uitasem complet de voi.

– Era foarte interesant, continu` el, dar n-am apreciat \n special

s` fiu tratat drept "un biet am`rât!"

– Nu credea ce spune, era furios.

– Oh, nu atât cât mine, dar \l voi reg`si! {i sper c` nu vei s`ri \n

ajutorul lui.

Eden se \nfior` la amintirea reputa]iei de odinioar` a so]ului ei:

trecea drept un faimos agresiv. Pozi]ia lui Trevor nu era deloc de

invidiat! Din grija de a \mp`ca lucrurile, r`spunse:

– Bine\n]eles c` nu. G`sesc numai c` nu merit` osteneala s` te

ba]i cu el.

– Las`-m` pe mine s` judec, vrei? |n orice caz, \]i datorez scuze.

|n fa]a aerului uimit al tinerei femei, el continu`:

– Nu te crezusem, \n leg`tur` cu scrisorile.

– |ntr-un cuvânt, este un noroc c` Trevor a sosit \n momentul

potrivit! Cum voi face oare data viitoare când \mi vei pune cuvântul

la \ndoial`? Nu voi avea \ntotdeauna o dovad` evident` la \ndemân`!

Dane nu reac]ion` imediat la acest atac. P`rea r`t`cit \ntr-un vis,

cu privirea \ndep`rtat`. Deodat`, o fix` cu ochii lui cenu[ii, o prinse

ferm de umeri [i o \ntreb`:

– Ce voia s` insinueze \n leg`tur` cu spitalul? Te sim]eai

\ntr-adev`r foarte r`u?

– El... a exagerat, fire[te, ca s` se justifice. N-a fost nimic grav,

rosti ea.

104 DEBRA DIXON

N-avea nici o dorin]` s`-i dezv`luie c` depresiunea serioas` de

care suferea atunci se datora \n mare parte absen]ei lui. Ar fi fost prea

mul]umit!

– {i dup` aceea?

– Ei bine, am muncit imediat dup` na[terea lui Jonathan, pân`

acum. Vezi a[adar c` n-ai de ce s` te nelini[te[ti pentru s`n`tatea

mea!

– Te-ai aruncat \n munc` pentru a te convinge c` n-aveai nevoie

de un so].

– N-aveam timp s` m` gândesc la asta, replic` ea t`ios.

Era evident o minciun`, dar ce altceva putea spune? Fa]a lui Dane

r`mânea lipsit` de expresie; era o adev`rat` masc` pe care nu reu[ea

s-o descifreze. Ar fi vrut s`-l \ntrebe, s` [tie dac` ar fi venit s-o vad` \n

cazul \n care ar fi primit scrisorile, dar teama de un r`spuns negativ

\i oprea \ntrebarea pe buze. |ncepea s` se simt` cuprins` de o stare

proast`...

– Credeam c` trebuia s` urci din nou imediat, tat`? Mi-e sete,

mam`.

Aflat pe ultima treapt` a sc`rii, Jonathan \[i privea rând pe rând

p`rin]ii. Eden \[i reveni [i se \ndrept` spre frigider, \n timp ce Dane

mângâia afectuos p`rul copilului, care-[i continua sporov`iala:

– Mi-ar pl`cea s` am o platform` de foraj, tat`. Când voi fi mare,

vreau s` fiu inginer, ca tine. Spune, voi putea merge cu tine \n

Insulele Shetland?

– Va trebui s-o \ntrebi pe mama ta.

– N-am [coal` decât peste dou` s`pt`mâni.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 105

Clopo]elul de la u[` se auzi din nou, \ntrerupând planurile lui

Jonathan. Eden p`lise. Dane \l l`s` pe b`ie]el [i spuse cu blânde]e:

– R`mâi aici, Eden, m` duc s` v`d; te voi chema dac` este nevoie.

El trecu \n magazin. Singur` cu fiul ei, tân`ra femeie oft` adânc,

st`pânindu-[i lacrimile. Ca [i cum \i sim]ea instinctiv disperarea,

Jonathan se apropie de ea, \i cuprinse picioarele cu bra]ele [i o

strânse cu toate puterile lui. Apoi, f`r` un cuvânt, lu` o revist` de

benzi desenate care se afla pe acolo [i-i acord` \ntreaga lui aten]ie.

Purta un tricou prea scurt [i o pereche de blugi ro[i la genunchi.

Avea nevoie de haine noi, se gândi Eden, dar n-avea curajul s`

mearg` la cump`r`turi \n acest moment. Era o ac]iune care-i va cere

o enorm` energie, deoarece Jonathan avea, ca tat`l lui, propriile lui

idei. De acum \nainte, cel pu]in, Dane va putea s-o u[ureze \n parte

de aceste corvezi! Totu[i, gândul `sta n-o consola deloc. Firul tristei

ei reverii fu \ntrerupt:

– Clienta venise mai ales ca s`-[i piard` vremea; de fapt, am

impresia c` eu eram acela care o interesam! declar` el amuzat.

– A vrut s` te cumpere, tat`?

Dane izbucni \n râs, spunând:

– Nu sunt o afacere, fiule, s` [tii.

Eden \l privi cu ochi ne\ncrez`tori. Era oare sincer? B`rbatul

invincibil se \ndoia uneori de el \nsu[i?

– R`mânem aici toat` ziua? \ntreb` copilul, ner`bd`tor. Am putea

merge la zoo, \n timp ce mama lucreaz`?

– Bine\n]eles c` nu! Sunt sigur c` putem face aici o mul]ime de

lucruri utile ca s-o ajut`m pe mama ta.

Jonathan nu \mp`rt`[ea acest entuziasm.

106 DEBRA DIXON

– Peter merge \ntotdeauna la ]ar` \n weekend, bomb`ni el.

Eden \[i mu[c` buzele, \ncurcat`, evident, nu era vesel pentru un

b`iat de vârsta lui s`-[i petreac` sâmbetele \n spatele unui magazin.

F`r` s` se gândeasc`, spuse:

– Noi plec`m \n toate duminicile.

– Doar ca s` mergem la bunica!

|mpotriva oric`rei a[tept`ri, Dane nu acord` aten]ie acestei

informa]ii. Dimpotriv`, interveni ferm [i-l rug` pe Jonathan s` nu se

mai arate dezagreabil pe viitor! Dup` care, anun]` calm:

– Am o cas` \n Sussex, nu foarte departe de Londra. De ce n-am

merge acolo?

– Are [i gr`din`? exclam` b`ie]elul, care nu mai era bosumflat.

Eden [ov`ia. Mai trebuia s` \nchid` magazinul... Pe de alt` parte,

p`rin]ii ei se vor \ntoarce cu siguran]` a doua zi [i o vor invita la masa

de prânz. Dane nu va dori probabil s-o \nso]easc`. |n ceea ce o

privea, nu mai dorea s`-l p`r`seasc`! Dilema era insurmontabil`, dar

se gândi la Trevor. Dup` drama care se desf`[urase \ntre ei, era f`r`

\ndoial` preferabil s` evite orice confruntare cu mama ei câtva timp!

De altfel, când Irene va afla c` Dane era g`zduit la fiica ei, ce

t`r`[enie va provoca!

|n fa]a t`cerii ei, Dane murmur`, ca pentru a o convinge:

– Nu te nelini[ti, sunt suficiente camere acolo.

Dinspre partea lui, Jonathan o tr`gea de mân`, insistând:

– Spune da, mam`, spune da! Ne vom ocupa de tine, nu, tat`?

\ncheie el \ntorcându-se spre tat`l lui.

– Asta ne va da o [ans` pentru a ne cunoa[te mai bine, \i \nt`ri

spusele Dane.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 107

Privirea lui trecea de la fiul la so]ia lui [i aceasta nu [tia cui seadresa aceast` ultim` replic`. Descump`nit`, dar cedând \n fa]abucuriei copilului, \ncuviin]` cu un zâmbet. La urma urmei, se gândiea, dac` va refuza, Dane ar putea fi foarte \ndrept`]it s`-l pretind` peJonathan [i s`-l ia cu el \n weekend...

108 DEBRA DIXON

Capitolul 8

P`r`sir` Londra spre sear`. Dane cump`rase cu Jonathan jocurile

video promise, apoi \l \ncredin]ase doamnei Willis spre sfâr[itul

dup`-amiezii pentru a trece pe la biroul s`u. De acolo, se dusese s-o

ia pe Eden. Mai petrecuser` un timp la apartament pentru a preg`ti

un bagaj u[or [i pornir` la drum spre Sussex.

Se oprir` s` cineze \ntr-un han \ncânt`tor. La desert, v`zând

uria[a \nghe]at` cu fragi pe care Jonathan se preg`tea s-o \nghit`,

Eden nu se putu \mpiedica s` exprime unele temeri.

– Nu sunt niciodat` bolnav, mam`, o lini[ti b`ie]elul. Dac` ai fi

v`zut tot ce mâncam \n Fran]a!

Din nou, \n locul reflec]iei ironice la care se a[tepta, Dane se

m`rgini s` spun`:

– Buc`t`ria francez` este ne\ntrecut`. Te-ai \ntors adesea acolo,

Eden?

– Nu, dup` voiajul nostru de nunt`... N-am reu[it niciodat` s`-mi

fac timp.

– Bunica spune c`...

– Jonathan!

– Ah, femeile! bomb`ni copilul.

Stupefiat`, Eden se \ntreb` dac` nu \nv`]ase expresia de la tat`l

lui. Ridicându-[i privirea ca s` r`spund`, observ` c` chelneri]a \i

arunca lui Dane ocheade pline de \n]eles [i sim]i o \n]ep`tur` \n

inim`. Nu putea s-o condamne pe tân`ra fat`. Din pieptul lui larg [i

din figura seduc`toare emana o asemenea virilitate, \ncât Eden se

surprinse contemplându-l la rândul ei. Obrajii i se \mbujorar` când

\[i d`du seama c` tulburarea ei nu-i sc`pase lui Dane, care o observa

pe sub genele lui dese [i negre.

– Cina a fost foarte bun`, zise ea timid.

– E[ti de acord s` lu`m cafeaua când ajungem?

– Excelent` idee, aprob` ea u[urat`, \mpingându-[i scaunul.

Jonathan protest`, deoarece mai voia o \nghe]at`, dar \n fa]a

refuzului hot`rât al p`rin]ilor s`i, nu mai insist`. Era \ntr-adev`r un

copil docil, se gândi Eden care, pentru a-[i abate gândurile de la

imaginea so]ului ei, le orient` hot`rât` spre fiul ei. Desigur, nu era

un \nger, dar [tia s` accepte o interdic]ie sau o pedeaps`, dac` erau

justificate.

Dup` ce trecur` de East Grinsted, str`b`tur` un labirint de

drumeaguri [i brusc, la cotitura unuia dintre ele, le ap`ru \n fa]` o

vil` de ]ar` pierdut` printre copaci.

– Unde suntem? \ntreb` Eden, dezorientat`.

– |]i voi ar`ta pe hart`, mai târziu.

Dane gar` ma[ina [i se ocup` de bagaje, \n timp ce b`ie]elul \[i

târa mama \n gr`din`, o peluz` vast` care cobora \n pant` lin` pân`

110 DEBRA DIXON

la un mic râu. Casa era mai spa]ioas` decât \[i imaginase Eden. La

parter erau dou` \nc`peri mari [i o buc`t`rie, iar la etaj trei camere

[i dou` s`li de baie.

– Este un adev`rat palat! remarc` ea pe un ton rece.

– Nu-i a[a? i-o \ntoarse Dane f`r` s` se tulbure, conducându-l pe

Jonathan spre mansarda care-i era destinat`.

|nc`perea, la care se ajungea pe o scar`, era vesel` [i confortabil`.

Ea \l cuceri pe loc pe tân`rul ei locatar, care inspecta deja

numeroasele unghere [i ascunzi[uri, cu ochi str`lucitori.

– Mam`, a[ vrea s` m` culc imediat, o rug` el.

Cererea era rezonabil`, având \n vedere ora \naintat`. Dane se

ocup` de toaleta lui, Eden \i preg`ti pijamaua [i-i acord` o ultim`

mângâiere. Curând, b`ie]elul adormi.

– Se comport` ca [i cum ar fi lipsit de toate, zise ea \nchizând u[a.

Dane trebuia s` \n]eleag` c` el n-avea nici un amestec. Ea n-avea

mijloacele s`-[i ofere o cas` la ]ar`! La drept vorbind, \ncerca pu]in`

ciud`. Spre marea ei surpriz`, el o lini[ti:

– |n orice caz, nu este un copil r`sf`]at; nu se arat` indiferent, [i

\mi place mult c` este a[a. Unde vrei s`-]i pun valiza? |n camera din

fund? ad`ug` el.

|ntrebarea o descump`ni. Asta \nsemna oare c` putea alege?

Camera lui, poate? Plecându-[i pleoapele, cl`tin` din cap

murmurând:

– Mul]umesc.

Se instal` a[adar singur`. Dane o sf`tuise s` nu se gr`beasc`, s`

se simt` \n largul ei.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 111

Un du[ c`ldu] o re\mprosp`t`; apoi, \mbr`c` o rochie de cas`

lung` [i confortabil` [i-[i l`s` p`rul s`-i cad` \n cascad` pe umeri.

Dane preg`tea cafeaua. Avu o u[oar` tres`rire când o v`zu.

– Ce elegan]`! exclam` el ironic.

– Nu este scopul urm`rit, se ap`r` ea, vexat` f`r` voia ei.

Veneam s` v`d dac` ai nevoie de ajutor.

Aruncând o privire circular` \n buc`t`rie, care sem`na ca o sor`

cu cea din casa din insule, continu`:

– Este doar o impresie, sau ai supravegheat personal decorarea

locuin]elor tale?

– Vorbe[ti despre cea din Insulele Shetland?

– De ce, ai atât de multe locuin]e?

– Ah, este un secret.

– Ca marinarii, a[adar, o femeie \n fiecare port.

– Prefer casele, femeilor, este mai sigur... mai durabil, \ncheie el

accentuând cuvintele.

Tân`ra femeie trebui s` fac` un mare efort s`-[i re]in` lacrimile.

Acuza]ia, abia voalat`, era justificat`, \[i zise ea. Dane \i va arunca

\ntotdeauna aceste s`ge]i otr`vite... Trebuia s` le evite.

Scuturându-[i p`rul lung, hot`r\ s` nu lase s` i se vad` suferin]a [i-[i

urm` gazda care se \ndrepta spre terasa unde aranjase masa.

– |mi place s` m` a[ez aici la sfâr[itul zilei, spuse el punând tava

pe mas` [i tr`gând un scaun pentru Eden.

|i atinse u[or bra]ul \ntr-o mângâiere fugitiv`, ca pentru a se scuza

pentru asprimea lui. Ea oft`, un val de gratitudine ridicându-i

pieptul, [i peisajul, pe care nu-l v`zuse pân` atunci, i se p`ru

magnific [i misterios clarobscurul apusului de soare. Un calm straniu

112 DEBRA DIXON

o cuprinse, ca umbra care \nv`luia treptat paji[tile [i p`durea. Avea

mare nevoie de aceast` tihn`.

– Da, dar nu prea mult, zise Dane pe nea[teptate, citindu-i

gândurile.

– Cine ]i-a permis s` te folose[ti de talentele tale de telepat cu

mine?

– E[ti atât de transparent`... |mi imaginam c` te aud spunând c`

]i-ai putea petrece via]a \ntr-un asemenea loc. E[ti prea frumoas`

pentru a tr`i retras`, Eden.

– Ajung s` cred c` \mi plac locurile izolate. Am sim]it acela[i lucru

\n Sco]ia. Este nostim, dar m` credeam o citadin` convins`... De fapt,

mi-ar pl`cea s` m` \ntorc acolo. Crezi c` mi-a[ g`si o clientel` acolo?

– Cum? L-ai abandona pe Lawson f`r` regrete?

– Dane, m-a[ fi c`s`torit de mult cu el, dac` a[ fi dorit.

– Nu te-ai fi temut c`-l pierzi pe Jonathan?

Discu]ia lua brusc o turnur` ciudat`. Eden, pu]in derutat`, nu [tia

ce s` r`spund`.

– Ideea nu mi-a trecut niciodat` prin minte, bâigui ea.

– Ah, nu?

Dane fixa marginea mesei, \n care degetele lui lungi [i nervoase

b`teau ma[inal. Vorbise cu o voce mieroas`, aproape nelini[titoare.

El \[i ridic` ochii, expresia lui \mpietrit` transformându-se

instantaneu \ntr-un zâmbet larg.

– Am l`sat u[a deschis` ca s`-l putem auzi dac` se treze[te.

Dup` p`rerea mea, sunt pu]ine [anse s` se \ntâmple, dormea adânc

când m-am dus s`-l v`d, \n timp ce tu f`ceai du[.

– Am fost [i eu \nainte s` cobor, zise Eden.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 113

– Ei bine, deoarece n-avem s` ne facem nici o grij`, propun s` ne

destindem. {ampanie?

Tinerei femei \i era greu s`-i urm`reasc` permanentele schimb`ri

de dispozi]ie, dar Dane nu-i l`s` r`gazul s` mediteze. Scosese deja

sticla din vasul cu ghea]` [i dopul s`ri. Umplu cupele [i bulele aurii

sclipeau \n lumina blând` a serii.

– Iat` o b`utur` potrivit` pentru o noapte de var`, spuse el.

Savurând t`cerea care-i \nconjura [i totodat` b`utura rece [i

efervescent` care-i aluneca delicios pe gât, Eden se l`s` cucerit` de

un profund sentiment de confort. Toate fr`mânt`rile ei disp`reau. La

al treilea pahar, g`si chiar curajul s`-l \ntrebe pe Dane de cât timp

avea casa.

– De câ]iva ani...

– Este a ta sau a companiei?

– A amândurora, \ntr-un fel, r`spunse el, evaziv.

Ridic` imperceptibil din umeri, dar gestul lui nu-i sc`p` lui Eden,

care \l intriga. Ea ar fi jurat c` Dane ardea de dorin]a de a-i pune

multe \ntreb`ri despre ea \ns`[i, dar \[i interzicea s-o fac`, a[a cum

\[i interzicea s` dea informa]ii mai ample despre propria lui via]`.

Hot`rât lucru, era dificil s` comunice cu el!

Un mic vânt rece se f`cu sim]it, aducând cu el câteva pic`turi de

ploaie.

– Am face mai bine s` intr`m, zise el, \n timp ce ploaia se

intensifica.

– Oh, numai s` nu plou` dou` zile! exclam` tân`ra femeie pe un

ton mâhnit.

– Nu, este microclimatul pe care-l avem aici din cauza râului.

114 DEBRA DIXON

Ploi izolate, de scurt` durat`, nimic mai mult. {i previziunile

meteorologice sunt bune, fii lini[tit`. Nu te mi[ca, ad`ug` el când

p`trunser` \n holul \ntunecat. Nu ]in s`-l treze[ti pe Jonathan,

lovindu-te de ceva!

Aprinse o mic` lamp` de lâng` u[`.

– Nici un pericol! Ar dormi [i dac` s-ar \ntâmpla un cutremur!

replic` ea râzând, \n`bu[indu-[i un c`scat.

– |ncuie u[a, \n timp ce eu scap de tava asta, vrei?

Ea se lupt` cu cheia [i el reveni \nainte s` fi putut s-o \ntoarc` \n

broasc`. O \mpinse pu]in cam tare pentru a face treaba \n locul ei [i

echilibrul fragil al lui Eden nu suport` asta. {ampania era probabil

r`spunz`toare, ca [i brusche]ea lui Dane; se poticni, oscil` periculos,

[i el trebui s-o re]in` cu o mân` ferm` pentru a-i opri c`derea. Apoi

o l`s` când ea \[i rec`p`t` stabilitatea. Eden sim]i c` se \ncorda

pentru a se \ndep`rta de ea. |ncurajat` de alcool, cu ra]iunea

[ov`itoare estompat` de cea]a unei dorin]e c`reia \i ceda f`r` s` se

lupte, se ag`]` de bra]ul lui [i se ridic` pe vârful picioarelor pentru

a-[i oferi buzele so]ului ei. |n pofida refuzului pe care ar fi vrut s`

i-l opun`, se l`s`, ca [i ea, prad` unui s`rut vulcanic.

– Eden!

|i rostise numele cu o voce r`gu[it` de emo]ie. Aplecându-se

brusc, o ridic` \n bra]e [i o duse, povar` u[oar`, spre scara pe care o

urc` \n grab`.

– S`rut`-m`, \i [opti ea când o depuse pe patul mare.

Pasiunea mistuitoare de care Dane d`du dovad` aproape o sperie

pe tân`ra femeie dar, \nvins` curând, se uni cu el \ntr-o bucurie

s`lbatic`. Fu o apoteoz`. Eden avu senza]ia c` mii de focuri de

MAI MULT CA ODINIOAR~ 115

bucurie explodeaz` \n ea [i d`du frâu liber \ncânt`rii care-i umple

inima. Fericirea ei era \mp`rt`[it`. Istovit de violen]a \mbr`]i[`rii lor,

Dane z`cea acum lâng` ea, \nconjurat` tandru \n bra]e.

– Tu... nu [tii ce-mi faci, [opti ea gâfâind.

Deschizând un ochi, el r`spunse \ncet:

– Cred c` da... Pentru mine este la fel. Nici o alt` femeie...

Se \ntrerupse ca s-o s`rute vis`tor, aprinzând astfel jarul care

mocnea \n corpurile lor. Cunoscur` din nou vârtejul dezl`n]uit

\nainte de a se pr`bu[i total \n somn.

***

Când se trezi, soarele str`lucea pe cer. Dane o privea. Sim]i

privirea lui ca o mângâiere. Totu[i, când \[i ridic` fa]a spre el pentru

a cere un s`rut, el se \ntoarse [i s`ri \n picioare.

– Dane...?

Ea \ncerc` s` nu par` r`nit`.

– Voi face un du[, apoi \ncep s` preg`tesc micul dejun pân` când

te ridici din pat, o inform` el f`r` s`-i mai acorde aten]ie.

Auzi u[a de la baie \nchizându-se, apoi zgomotul apei

\mpro[cându-i corpul... Reap`ru curând, \mbr`cat \ntr-un [ort [i o

c`ma[` cu mâneci scurte care nu-i ascundeau formele atletice. Eden

se \nfior`.

– Dane...?

Aceast` a doua tentativ` nu fu \ncununat` de mai mult succes.

116 DEBRA DIXON

– Gr`be[te-te, a fost ce a ob]inut drept r`spuns.

Nefericit`, \nciudat`, \[i f`cu toaleta [i se \mbr`c` f`r` entuziasm.

Vru apoi s`-l trezeasc` pe Jonathan, dar dormea atât de bine \ncât \i

acord` un r`gaz. La urma urmei, se culcase târziu \n ajun.

Dane aproape terminase preg`tirea micului dejun când ap`ru \n

buc`t`rie.

– Ar fi trebuit s` m` a[tep]i! protest` ea. M` voi \nv`]a r`u, dac`

m` las r`sf`]at`!

– Dac` te-a[ fi a[teptat, Dumnezeu [tie la ce or` am fi mâncat! Ai

b`ut prea mult` [ampanie, \ncheie el t`ios.

Eden se oblig` s` r`mân` impasibil`, refugiindu-se \n treburi

menajere. Turn` suc de portocale \n pahare [i aranj` pâinea pr`jit`

pe mas`, extaziindu-se \n fa]a abunden]ei felurilor de mâncare:

– Cum ]i-ai procurat toate astea?

– I-am cerut unei secretare s` fac` ieri câteva cump`r`turi [i am

transportat articolele perisabile \ntr-un r`citor. De obicei, fac \n a[a

fel \ncât congelatorul s` fie umplut \nainte de sosirea mea când [tiu

c` voi sta la Londra câtva timp, [i c` voi putea veni aici destul de des.

Tân`ra femeie se surprinse imaginându-[i weekenduri frecvente

\n aceast` minunat` cas`, \n familie... Apoi weekenduri singur` cu

Dane.... Apropiindu-se de el, cu obrajii \n fl`c`ri, \[i sprijini capul

blond de um`rul so]ului ei, plângându-se \n [oapt`:

– Nu m-ai s`rutat, diminea]a asta.

– Nu?

O strânse brusc \n bra]e, reparând aceast` uitare cu o ardoare

care o f`cu s` tremure.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 117

– Vezi cât de periculos este un s`rut, zise el \n cele din urm`,

dându-i drumul. La noi, este un caz de aprindere spontan`! Ceea ce

n-ar fi jenant, de altfel, dac` am fi singuri.

A[adar, recuno[tea c` \n]elegerea lor era excep]ional`! Evident,

problema era c` puterea dorin]ei lor reciproce o f`cea greu de

controlat. Faptul c` Dane era con[tient de asta, \i d`dea o mare

satisfac]ie lui Eden. Totu[i, sim]ea de asemenea o periculoas`

frustrare \n fa]a t`cerii lui; refuzul s`u de a vorbi, acest zid pe care-l

ridica \ntre ei \i era insuportabil. Pentru a-[i potoli fr`mântarea,

\ntoarse subiectul \n glum`.

– Oricum, nu este o zi s` r`mâi \n pat f`r` s` faci nimic.

– Cine \]i spune c` n-a[ face nimic? Dar avem nevoie de aer liber.

Imediat ce Jonathan va fi \n picioare...

– Mie, aerul liber nu mi-a reu[it prea mult, ieri sear`, zise ea pe

un ton pozna[.

– Prea mult` [ampanie!

Trebuia \ntr-adev`r s` i-o repro[eze? |i arunc` o privire indignat`.

– Te-a[ fi sup`rat dac` n-a[ fi acceptat. |]i reamintesc c` tu

umpleai cupele!

De voie, de nevoie, Dane deschise gura s` r`spund`, când ap`ru

Jonathan, \n pijama, care exclam`:

– De ce nu m-a]i trezit? Vreau s` merg la plimbare!

– Este preferabil s` nu ie[i a[a: pe aici, lupilor nu le plac prea

mult ur[ii, zise tat`l lui ar`tând micile animale care zburdau pe

]es`tura imprimat` a pijamalei.

– M` duc s`-mi iau blugii, ca mama.

118 DEBRA DIXON

***

O or` mai târziu, str`b`teau \n pas vioi p`durea Ashdown. Dane

\[i pusese \nc`l]`minte de mar[ [i-[i protejase pulpele de m`r`cini[

cu [osete groase de lân` lungi pân` la genunchi. "Un tat` ideal", se

gândea Eden care-l urm`rea \n timp ce satisf`cea curiozitatea

b`ie]elului cu explica]ii despre regiune. Se pare c` se aflau \n

prezen]a uneia dintre ultimele \ntinderi forestiere care sc`pase

desp`duririi [i care f`cea parte pe vremuri din imensa p`dure

Arendira. |n secolul XVII, marii stejari fuseser` doborâ]i pentru a

alimenta cuptoarele \n momentul apari]iei industriei metalurgice \n

Sussex. Ast`zi, nu mai r`mâneau decât p`duri izolate [i câmpii

\ntinse cu ierburi. Numeroase râuri \[i aveau izvoarele \n acest ]inut.

P`durea Ashdown era una dintre preferatele lui, spunea Dane, dar

altele, mai spre vest, serviser` mult timp drept bârlog tâlharilor de

tot felul.

Vioaie, Eden \nainta cu pa[i repezi, dar Jonathan se târa cu pa[ii

lui mici. Tat`l lui \l lu` pe umeri pân` la poiana unde se oprir`

pentru picnic. |n timp ce ea despacheta sandvi[urile, copilul,

odihnit, se urc` \n copacii la \ndemâna lui pentru a pândi apropierea

ho]ilor de drumul mare!

– Cât` lini[te! zise tân`ra femeie. N-am v`zut ]ipenie de om!

– Probabil pentru c` eu cunosc potecile cele mai pu]in

frecventate. |n realitate, mul]i oameni se plimb` pe aici.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 119

– Bine\n]eles, p`durea este atât de frumoas`! Dar \mi plac [i

Insulele Shetland...

Fusese cât pe ce s` adauge c` i-ar pl`cea oriunde cu el, când

Jonathan cobor\ de unde se coco]ase pentru a cere s` m`nânce,

spunând:

– Am putea merge cu tine acolo, tat`?

Ceea ce dovedea c` nu pierdea nici o frântur` din conversa]iile

care nu-i erau destinate.

– Vom vedea, r`spunse Dane, f`r` s` se compromit`.

Apoi se angaj` cu fiul lui \ntr-o lung` discu]ie despre cu totul

altceva. Eden se gândea cu triste]e la [ansa copiilor de a-[i putea

schimba astfel gândurile.

Dup` ce strânse resturile mesei, \[i acord` o scurt` siest`.

Dane o trezi cu un s`rut.

– Am visat \ntotdeauna s` fiu F`t-Frumos care o treze[te la via]`

pe Frumoasa din P`durea Adormit`. La [coal`, spuneam c` eram

prea \nalt.

– Ce vârst` aveai atunci?

– {ase ani.

– Aproape ca Jonathan.

Un râs nebun o cuprinse la ideea unui Dane de [ase ani, \n satin

[i dantele. Ridicându-se, \[i pierdu echilibrul. Se ag`]` ma[inal de

bra]ul pe care el \l \ntinsese \n ajutorul ei.

– Asta devine o obi[nuin]`, Eden! M` mir` cu atât mai mult cu cât

cuno[ti consecin]ele acestui gen de accident!

– Mi-e indiferent, [opti ea.

S`rutul pe care Dane i-l d`du atunci fu mult mai pu]in inocent.

120 DEBRA DIXON

– M` vr`je[ti, \i murmur` el la ureche.

Eden se sim]i dus` de aripi când pornir` spre cas`. |n buc`t`rie,

preg`tind un pui pentru cin`, se vedea g`tind mânc`ruri delicioase

pentru cei doi b`rba]i din via]a ei, a[teptându-i seara, unul revenind

de la birou, cel`lalt de la [coal`. Ar fi renun]at bucuroas` la orice

plan de carier`, chiar la magazinul ei, pentru a fi doar so]ia lui Dane.

Dar aceste frumoase visuri nu se vor realiza niciodat`, \[i spuse ea

scuturându-[i p`rul blond ca pentru a le risipi, \n timp ce la intrare

r`sunau pa[ii lui Jonathan [i ai tat`lui s`u, care se \ntorceau dintr-o

misiune de explorare \n gr`din`. Era preferabil s` nu se \ncread`

prea mult \n comportarea amical` a lui Dane. Cine putea [ti ce avea

\n cap? |ntr-una din zilele urm`toare, poate \i va propune un plan de

p`strare alternativ` a lui Jonathan! |[i consultase deja avoca]ii \n

privin]a asta...

– Mam`, vom face un baraj pe râu! strig` Jonathan. Tu e[ti de

acord? Tata spune c` trebuie s`-]i cer permisiunea.

Ea deschisese u[a cuptorului, pref`cându-se c`-i inspecteaz`

con]inutul pentru a-[i ascunde de privirile lor suferin]a care i se

vedea pe fa]`. Ro[ea]a obrajilor va fi astfel pus` pe seama c`ldurii

degajate de preg`tirea puiului.

– Bun` idee! r`spunse ea cât putea de vesel b`ie]elului. Am dorit

\ntotdeauna s` fac asta, la vârsta ta.

– Nu ]i se d`dea voie, presupun, relu` Dane laconic.

Ea cl`tin` din cap \n semn de consim]`mânt [i-i urm` pentru a

asista la spectacol. Curând totu[i, ridicându-[i blugii, intr` \n ap` la

rândul ei. |n locul acela, râul era pu]in adânc, dar era lat [i treaba se

dovedi dificil`, dac` nu imposibil`. Ar fi trebuit mult mai multe

MAI MULT CA ODINIOAR~ 121

pietre pe care le puteau g`si, iar curentul ducea rapid noroiul care

servea la cimentarea ansamblului. Dane, care r`m`sese pe mal,

anun]` brusc c` era aproape ora [apte [i c` se duce s` pun` legumele

la fiert.

– Dumnezeule, puiul! exclam` Eden ie[ind din ap`, \mpro[cat`

toat`.

– Am verificat. Va fi gata \n treizeci de minute, exact timpul cât

face]i un du[ bun. Sunte]i plini de noroi!

Privindu-[i fiul, Eden v`zu c` era adev`rat. Se supuse f`r`

\mpotrivire.

Jonathan, epuizat de activit`]ile din timpul zilei, se duse la

culcare imediat dup` cin`. Când reveni \n buc`t`rie dup` ce-l pusese

\n pat, Dane o lu` \n bra]e oftând:

– Era timpul!

– Oh, sunt sigur` c` Jonathan n-ar avea nimic \mpotriv` s` m`

s`ru]i \n fa]a lui, zise ea.

– Exist` s`rut [i s`rut, f`cu el pe un ton doct. {i necazul, cu mine,

este c` nu [tiu s` m` opresc!

Eden \l respinse râzând.

– Dac` ne-am bea cafeaua afar`, [i seara asta...

|[i petrecur` noaptea \mpreun`.

***

122 DEBRA DIXON

A doua zi r`maser` \n gr`din`, lini[ti]i. Jonathan se juc` \n râu;apoi se transform` \n indian piele-ro[ie, \n timp ce Eden lenevea lasoare. Dane nu vorbea deloc, dar era lâng` ea, [i asta era de-ajunspentru fericirea ei. Hot`râr` s` \ntârzie \ntoarcerea la Londra pân`dup`-amiaz`, când drumurile erau mai degajate. Totu[i, pentruJonathan era prea curând.

– De ce nu r`mânem mai mult? Mam`, dac` trebuie s` mergi lamagazin, eu pot s` m` \ntorc cu tata.

Eden sim]i o durere \n inim`. B`ie]elul \[i "adoptase" pe deplintat`l [i inten]iona cu calm s` se despart` de ea! Dane \i \n]elesenelini[tea [i r`spunse calm, dar cu o voce ferm`:

– Nici nu se pune problema. De altfel, nu sunt \n concediu, sunta[teptat la birou.

Telefoanele pe care le primise \n timpul weekendului \idovedeau buna-credin]`, astfel c` Jonathan accept` aceast`explica]ie, nu f`r` a face eforturi.

– Bine, de acord, dar vom reveni?– Vom vedea.Mereu acela[i r`spuns vag! Eden remarc` paloarea subit` care

cuprinse fa]a so]ului ei. Era oare posibil ca, pentru el, acest weekends` fie ultimul petrecut \n compania lor?

MAI MULT CA ODINIOAR~ 123

Capitolul 9

Luni diminea]`, când se trezi, Eden era \ntr-o stare deplorabil`.

Nu mai [tia ce-i cu ea. Avea doar teribila impresie a unei greut`]i

enorme pe piept. Nu perspectiva unei s`pt`mâni de lucru o putea

aduce \n starea asta...

Apoi \[i d`du seama c` era singur`, c` dormise f`r` prezen]a

lini[titoare a lui Dane al`turi de ea. |ndat` ce ajunseser` la

apartament \n ajun, el ie[ise. Ea sfâr[ise prin a renun]a s`-l a[tepte [i

se culcase. Mult timp dup` miezul nop]ii, \l auzise \nchizând u[a

camerei lui. Poate nu vrusese s-o deranjeze?

Eden era chinuit` de gelozie. Fusese la un pas de a se ridica din

pat pentru a-l \ntreba unde fusese. Totu[i, se ab]inuse de la un

demers pe care el l-ar fi considerat probabil ridicol, dac` nu

inoportun. |ncerca f`r` \ndoial` doar s`-i arate c` oricum fuseser`

evenimentele din ultimele dou` zile, el avea inten]ia s`-[i p`streze

libertatea.

El nu se trezi pentru micul dejun, ceea ce \nt`ri p`rerea pe care

[i-o n`scocise tân`ra femeie. Hot`r\ a[adar s` nu se ocupe de el; se

preg`ti, \l duse pe Jonathan la prietenul lui Peter, [i plec` la magazin.

Dane veni s-o caute spre ora [ase, scuzându-se c` \ntârziase

pu]in:

– Am fost la zoo, cu Peter [i cu mama lui. Jonathan [i cu mine

i-am invitat.

– Foarte amabil din partea voastr`, r`spunse Eden pu]in cam

t`ios.

– Tata [i doamna Graham discutau atât de mult, \ncât nici m`car

n-au v`zut elefan]ii! interveni Jonathan cu inocen]`.

Trebuie s` fi fost absorbi]i de conversa]ia lor! se gândi Eden,

torturat`. B`nuieli \ngrozitoare o chinuiau, pe care se for]` s` le

ascund` de privirea perspicace a so]ului ei.

– Oh, sunt sigur` c` v`zuser` deja elefan]ii! \i spuse ea b`ie]elului

pe un ton vesel.

Dane nu reac]ion` la aceast` remarc` impertinent`, ceea ce o irit`

[i mai mult pe tân`ra femeie. P`rea complet insensibil, deasupra

pasiunilor vulgare, ca mânia! Nu \ncet` s` rumege aceste gânduri

triste tot timpul drumului.

Acas`, când sun` telefonul, ridic` receptorul [i ]ip`:

– Da, ascult!

– Ei bine, spuse mama ei, e[ti \ntr-o dispozi]ie!

– Iart`-m`, mam`, abia m-am \ntors acas` [i sunt pu]in obosit`.

– Nu m` \ntrebi dac` am petrecut o vacan]` bun`?

– Tu ai \ntotdeauna vacan]e bune, replic` tân`ra femeie

exasperat`.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 125

– Locatarul t`u te face atât de irascibil`?

Irene luase vocea ei de miere, cea pe care o rezerva perfidiei.

– Dane nu este locatarul meu!

– Scuz`-m`, draga mea, bine\n]eles c` nu, dar nu [tiu cum

trebuie s`-l consider.

De asta, Eden nu se \ndoia! Trevor nu pierduse timp pentru a

transmite nout`]ile! Dar Eden n-avea nici o dorin]` s` aprofundeze

subiectul. Nu era nevoie s` arunce gaz peste un foc pe care-l vor

a]â]a pentru ea!

– Trebuie s` te las, mam`.

– O clip`, Eden. Ai uitat petrecerea mea de binefacere?

Am \ncercat s` te g`sesc tot weekendul. Contez pe tine, nu-i a[a?

Miercuri negre[it.

Eden p`li. |i ie[ise complet din minte. |n fiecare miercuri pe

vremea asta, Irene organiza o mare recep]ie \n cursul c`reia se

desf`[ura o prezentare de mod` ale c`rei beneficii mergeau la o

oper` de caritate. Ob]inea prin urmare uneori participarea benevol`

a unor arti[ti celebri. |i pl`cea la nebunie s` organizeze a[a ceva [i se

descurca foarte bine, gra]ie autorit`]ii de care [tia s` dea dovad`.

– Ce sear` ai spus?

– Haide, feti]o. |]i repet, miercuri. Adu-l pe Dane, continu` ea pe

un ton mieros. Sunt sigur` c` nu va refuza s` contribuie la o cauz`

atât de meritorie.

– Voi vedea, zise Eden, deliberat evaziv`.

|nchise brutal telefonul.

– Cine era? \ntreb` Dane din buc`t`rie, ad`ugând \ncet, ca

pentru el \nsu[i: din fericire, telefoanele astea sunt incasabile!

126 DEBRA DIXON

– Mama.

– {i ce voia?

– Pe noi!

– Amuzant, conchise el re]inut dup` ce Eden \i explicase

am`nuntele chestiunii.

– Vrei s` m` \nso]e[ti acolo? \ntreb` ea.

– De ce nu? La urma urmei, p`rin]ii t`i sunt bunicii fiului meu!

Evident, se gândi cu triste]e Eden, era zadarnic s` spere c` Dane

se va gândi \ntr-o zi \n alt fel la ei...

– |]i atrag totu[i aten]ia c` biletele sunt la dou`zeci [i cinci de lire

de persoan` [i c` de obicei este de bonton s` dai mai mult.

– Oh, cred c` am \nc` mijloacele!

O privea zâmbind ironic.

– Te preveneam, asta-i tot. S` nu te crezi obligat s` vii...

– Eden, o \ntrerupse el cu r`ceal`, m-am silit s`-]i v`d p`rin]ii \n

trecut, nu voi muri dac` \i voi suporta \nc` o dat`!

Aceast` r`bufnire \nfrânse calmul pe care Dane [i-l p`strase pân`

atunci. Se \ndrept` cu pa[i hot`râ]i spre baie [i trânti u[a \n urma ei.

Cina va a[tepta! Trecând prin fa]a salonului, \l z`rise pe Jonathan

fascinat de un program de desene animate [i brusc, apartamentul

acesta de care era atât de mândr` i se p`ru dezolant, comparat cu

ceea ce Dane putea s`-i ofere fiului s`u. Cuprins` de descurajare la

\nceput, \[i reveni \ncetul cu \ncetul \n c`ldura binef`c`toare a

du[ului pe care-l l`s` s` curg` \ndelung pe umerii ei. N-avea s`

ro[easc` de modestia c`minului ei. Conta fericirea pe care i-o d`ruia

aici lui Jonathan. Gândul acesta o lini[ti.

Totu[i, ceva o nelini[tea. Atitudinea mamei ei era ciudat`.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 127

Nu vorbise despre copil, care era de obicei subiectul ei preferat

de conversa]ie. Altcineva era a[adar obiectul preocup`rilor ei, [i cine

putea fi, dac` nu Dane? Oare ce punea la cale? Va \ncerca f`r`

\ndoial` s` scape de el, dar cum va proceda? Cu o ridicare din umeri,

Dane \ncerca s` alunge b`nuiala; era pu]in ru[inat` c` nutrea

asemenea idei fa]` de Irene, care nu manifestase nici o ostilitate

real`. Cât despre Dane, era destul de mare ca s` se apere, oricât de

valoros ar fi adversarul, cum era incontestabil doamna Spencer!

Eden opri apa, se \nf`[ur` \ntr-un prosop de baie [i oft` adânc,

pentru a se convinge c` era pe deplin u[urat`.

Dane r`mase acas` dup` cin`, dar alesese s` men]in` \ntre ei o

asemenea distan]` \ncât ar fi putut la fel de bine s` ias`, \[i zise Eden,

pe care acest comportament imprevizibil o descump`nea. Ea nu

\ndr`znea s` ia ini]iativa unei apropieri. De data asta, lui \i revenea

s` fac` primii pa[i! Nu va tolera \n nici un caz s-o acuze c` a \ncercat

s`-l influen]eze sau s`-l seduc`.

***

A doua zi, la micul dejun, el \i vorbi despre toalete.

– A[ fi fericit s`-]i ofer o rochie nou` pentru recep]ia de la p`rin]ii

t`i. |]i datorez asta, dup` ce ai f`cut pentru mine, aici [i \n Shetland.

– {i te-ai sim]i jenat s`-mi fii dator, nu-i a[a? replic` ea pe un ton

acru. Este foarte amabil din partea ta, dar pot foarte bine s`-mi

cump`r eu \ns`mi o rochie.

128 DEBRA DIXON

– Voiam numai s`-]i fac un cadou, dar dac` o iei astfel, s` nu mai

vorbim despre asta. Trebuie s` plec, am \ntârziat deja, \ncheie el

terminându-[i cafeaua.

|n drum spre birou, o l`s` pe Eden la magazin. Jonathan fusese

\ncredin]at doamnei Willis pe timpul dimine]ii, deoarece era stabilit

c` Dane \[i va petrece dup`-amiaza cu el.

Eden nu f`cu toat` ziua decât s` mediteze la incidentul referitor

la rochie. Poate gre[ise refuzând? Nu avea bani pentru toalete [i

adesea nu era \mbr`cat` dup` ultima mod`. Când ie[ea cu Trevor,

asta nu-i provoca nici o grij`, dimpotriv`: spera ca lipsa ei de

elegan]` va sfâr[i prin a-i displace [i-l va descuraja. Cu Dane,

lucrurile st`teau cu totul altfel: el dorea probabil prezen]a unei

femei rafinate al`turi de el. Privirea lipsit` de admira]ie pe care i-o

aruncase p`r`sind-o \n fa]a magazinului nu l`sa nici o \ndoial` \n

privin]a asta.

Ceea ce afl` seara nu f`cu decât s`-i confirme p`rerea. Dane o

invitase din nou pe Jennifer; ei luaser` ceaiul cu cei doi b`ie]i.

B`nuielile tinerei femei sporir` când, \nainte de cin`, frumoasa ei

vecin`, venit` chipurile s`-i \mprumute pu]in zah`r, se purt` cu Dane

ca [i cum \l cuno[tea dintotdeauna! Eden avu mare grij` s` nu arate

decât o indiferen]` politicoas`, dar \n inima ei se \nfruntau

sentimente amestecate, dându-i un ritm \ndr`cit.

***

MAI MULT CA ODINIOAR~ 129

|n ziua urm`toare, pentru a compensa absen]a unei ]inute noi,

Eden se hot`r\ s` mearg` la coafor. Din nefericire, \ntâmplarea vru ca

cei doi Farndale, achizitorii ei, s` aleag` diminea]a aceea ca s`-i

aduc` un camion plin cu mobile [i diverse obiecte pe care trebui s`

le trieze, eticheteze [i instaleze \n magazin. Cum ora \nainta, Leo

propuse s` r`mân` pentru ca Eden s` ajung` la coafor.

Nu avu de ce s` regrete aceast` extravagan]`. Nu-[i mai

\ncredin]ase de mult p`rul mâinilor unui profesionist [i rezultatul

merita cheltuiala. Buclele blonde c`deau de fiecare parte a fe]ei ei

fine, conferindu-i o palid` lumin` care-i accentua delicate]ea

tr`s`turilor. Chiar [i modesta ei rochie alb` fu pus` \n valoare.

Totu[i, când Dane, cu un aer rece, \i adres` un compliment, ea \l

atribui mai mult polite]ii decât unei aprecieri sincere.

– |mi por]i \nc` pic` din cauza rochiei? \l \ntreb` ea.

– Nu. |n]eleg c` ceea ce por]i nu m` prive[te; ai fost foarte clar`

asupra acestui punct. Fire[te, dac` m` rec`s`toresc \ntr-o zi, a[ dori

ca so]ia mea s` se \mbrace cu cea mai mare elegan]`, mai ales pentru

recep]ii ca aceasta. Oricum, mi-e perfect indiferent ce faci!

Eden primi aceste cuvinte ca o palm`. Pretinse c`-[i uitase batista

pentru a merge s` se \nchid` o clip` \n camera ei. Sprijinit` de u[`,

respir` adânc de mai multe ori, pân` când i se potolir` b`t`ile inimii.

Suferin]a la care o supunea Dane era aproape fizic`. Meritase f`r`

\ndoial` s` fie tratat` astfel, dar durerea era atât de intens`, \ncât o

mira \n cel mai \nalt grad.

Dup` câteva minute, obrajii rec`p`tându-[i culoarea, reveni \n

hol. Din fericire, Dane nu-[i ridic` ochii spre ea, ocupat cu leg`tura

de chei.

130 DEBRA DIXON

Plecar` f`r` s` mai \ntârzie, dup` ce f`cuser` doamnei Willis

recomand`rile de rigoare \n privin]a lui Jonathan.

|n magazin, dup` un lung moment de t`cere ap`s`toare, Dane

vorbi:

– Jennifer nu este invitat` niciodat` la recep]iile mamei tale?

Eden tres`ri. Era mai mult decât putea suporta.

– Mama n-o cunoa[te pe Jennifer, care are propriul ei cerc de

prieteni; ea iese mult, s` [tii. A fost amabil din partea ta c` ai luat-o

cu copiii; am v`zut c` asta i-a f`cut mare pl`cere, \ncheie ea printre

din]i.

El \i arunc` o privire \ntunecat` [i se cufund` din nou \n mutism.

Tân`ra femeie nu se mai putu st`pâni; \i venea s` strige, s` urle

numele lui Jennifer, s` [tie... |n loc de asta, murmur` [ov`ind:

– Va trebui s` vorbim despre Jonathan, curând.

– E[ti ner`bd`toare ca totul s` fie pus \n ordine, \n form` legal`,

a[a-i?

– Având \n vedere circumstan]ele, mi se pare preferabil... pentru

noi.

– Ei bine, de acord, dar nu \n seara asta. Am nevoie s` m` destind

pu]in, imagineaz`-]i! Asta m` va schimba.

Ce putea r`spunde la asta? Avea penibila impresie c` este

permanent pe banca acuza]ilor, victim` a unui procuror ar]`gos.

De ce era oare vinovat`? Ce stâng`cie comisese recent pentru a fi

agresat` astfel?

– Lucrurile nu s-au schimbat mult pe aici, declar` el pe

nea[teptate, \ntrerupându-i cursul gândurilor.

Soseau \n fa]a vilei familiei Spencer.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 131

Pe o latur` a casei fusese amenajat` o parcare [i Briggs, cu m`nu[i

albe, dirija un val ne\ncetat de vehicule spre acest amplasament;

ochiul lui exersat reper` totu[i ma[ina lui Dane, c`ruia \i adres`

semnale diferite, indicându-i un loc rezervat \n fa]a intr`rii

principale.

– Ce onoare! bomb`ni acesta. Nu m` a[teptam s` fiu primit cu

aceste dovezi de favoare.

Eden nu avu timp s` reac]ioneze, deoarece Irene \nainta deja

spre ei, zâmbitoare. Ea \[i s`rut` cu tandre]e fiica [i-i oferi obrazul lui

Dane, fandosindu-se:

– Sun fericit` s` te rev`d!

– E[ti superb`, Irene, nu te-ai schimbat, o flat` interlocutorul ei

cu un aer indiferent.

Aceste maimu]`reli de curtoazie o stânjenir` teribil pe Eden. |n

trecut, mama ei nu d`duse niciodat` dovad` de atâta amabilitate fa]`

de so]ul ei; era ceva uspect...

Dac` \[i d`duse seama, Irene nu p`ru s` se sinchiseasc` de

perplexitatea care marca tr`s`turile fiicei ei. |[i trecuse bra]ul pe sub

cel al lui Dane, conducându-l \n timp ce flec`rea vesel, cu voce tare

[i clar`:

– Prezentarea de mod` \ncepe \n câteva clipe, gr`bi]i-v` s` v`

g`si]i locuri! Dup` aceea va fi un bufet, un spectacol de cabaret [i se

va dansa. Ah, dac` aveam un magazin, ca Eden, a[ fi avut o bun`

scuz` s` scap de genul acesta de griji! A fost munc` grea s` organizez

toate astea, s` [tii! Bine\n]eles, nu neg c` meseria de anticar nu este

o sinecur`, dar este pasiunea ei; nimeni [i nimic n-ar putea s-o fac`

s` renun]e. A ales-o singur`, noi n-am \ndemnat-o spre asta!

132 DEBRA DIXON

Eu m-am resemnat v`zând ce \nseamn` pentru ea cu Jonathan...

Dup` aceste zgomotoase declara]ii, se \ndep`rt` rapid, l`sându-l

pe Dane stupefiat. Eden gr`bi pasul ca s` i se al`ture \n timp ce el se

\ndrepta spre cortul uria[ care fusese ridicat pe imensa peluz`.

Cuvintele incoerente ale mamei sale \i r`sunau \nc` \n urechi.

Ce prostii! {i nici un cuvânt despre Trevor... Trebuie s`-l fi plictisit

teribil pe Dane, chiar dac` el n-o ar`tase.

Cortul era arhiplin când Eden ajunse acolo [i, spre marea ei

descump`nire, nu v`zu nici urm` de Dane, care n-o a[teptase.

Se a[ez` la o mas`, lâng` oameni pe care nu-i cuno[tea.

Prezentarea de mod` \ncepu. Manechinele alunecau [i se

\nvârteau cu un mers u[or care punea \n valoare ]inutele lor, de cea

mai mare elegan]`. Publicul, cunosc`tor, \[i manifesta aprobarea \n

fa]a rafinamentului modelelor [i bog`]iei stofelor din care erau

croite.

Eden \[i plec` ochii spre umila ei rochie alb` [i oft`, melancolic.

Evident, nu rezista compara]iei cu aceste tinere splendide [i

\mbr`cate luxos. Lui Dane \i era poate ru[ine s` fie v`zut \n compania

ei? Iat` de ce disp`ruse...

Când ultimul manechin \[i \ncheie turul [i mul]imea se risipi, se

ridic` \n vârful picioarelor, cu gâtul \ntins, pentru a \ncerca s`

z`reasc` silueta so]ului ei. Cineva o prinse de cot.

– Bun` seara, scumpo, \i spuse Trevor f`r` jen`.

Profitând de efectul surprizei, \[i trecuse acum un bra] protector

\n jurul umerilor delica]i ai tinerei femei. Eden era \n culmea furiei.

Cum \ndr`znea s` se comporte \ntr-un mod atât de familiar?

Este adev`rat c` pentru el, "nu" nu era un r`spuns! Va \n]elege c` ea

MAI MULT CA ODINIOAR~ 133

n-avea memoria scurt`, hot`r\ Eden, care se desprinse cu un gest

brusc, aruncându-i pe un ton t`ios:

– }i-am spus c` nu vreau s` te mai v`d!

– Dar atunci erai furioas`. Pe bun` dreptate, probabil, admise el.

Totu[i, trebuie s` recuno[ti c` am ac]ionat spre binele t`u. {tii c`

sunt sincer. Perseveren]a mea ar trebui s` ]i-o dovedeasc`: sunt

b`rbatul cel mai fidel din via]a ta!

Aluzia la Dane era prea evident`. Eden refuza s` argumenteze.

Reperându-[i brusc so]ul la câ]iva metri, se scuz` brusc [i se

\ndep`rt`, l`sându-l tablou pe bietul Trevor.

Dane era \n plin` conversa]ie cu un b`rbat \n care Eden

recunoscu un celebru participant la cursele automobilistice; se

pref`cu c` nu observ` privirea dezaprobatoare pe care Dane o

aruncase la apropierea ei.

– Este so]ia ta? \ntreb` pilotul.

– Acum nu mai este; suntem divor]a]i, replic` el f`r`

menajamente fa]` de ea.

– Nu [tiam c` ai fost c`s`torit, prietene. |ncântat, doamn`

Sutherland.

|[i subliniase salutul tradi]ional f`cându-i cu ochiul, ceea ce ar fi

trebuit s-o asigure pe Eden \n privin]a puterii lui de seduc]ie. Dar ea

n-avea dispozi]ia de a umbla dup` omagii.

– Este ora spectacolului. Vii, Eden?

|[i urm` so]ul, \n timp ce pilotul se pierdu \n mul]ime.

Dane alese o mas` deoparte.

– Nu vroiam s`-]i \ntrerup conversa]ia, zise tân`ra femeie ezitând;

am avut impresia c` te deranjez.

134 DEBRA DIXON

– Nu-i vorba de asta. Dar prefer s` evi]i oameni ca Tony Cook.

Tipii ace[tia nu sunt b`ie]i serio[i.

Ce insolen]`, se gândi ea. O l`sa singur` la jum`tatea recep]iei

[i-i f`cea moral`!

– Am asistat la prezentarea de mod` \ntr-un col], al`turi de

persoane pe care nu le cuno[team, bomb`ni ea cu un aer bosumflat.

– Ah, da? Credeam c` erai cu Lawson. Am v`zut c`-i vorbeai.

– Nu-i vorbeam!

– Atunci, \l ascultai.

Lacrimi de disperare \i urcar` \n ochi. N-ar fi trebuit niciodat` s`

accepte aceast` invita]ie. Oricum, nimeni n-ar fi regretat absen]a ei;

de mult nu mai \ntre]inea rela]ii cu prietenele mamei ei. Cât despre

ale ei... Drumurile lor se desp`r]iser`... Se sim]ea cople[it` de

solitudine.

– I-am repetat doar lui Trevor ce i-am spus la magazin, \ncheie ea.

Dane n-o asculta. Era fascinat de cânt`rea]a care evolua pe scen`.

Era frumoas` [i avea o voce cald`, u[or voalat`, cu inflexiuni

senzuale. Ea cobor\ printre spectatori, f`r` s` \nceteze s` cânte,

[erpui printre mese \ntr-un fel pu]in provocator [i, ignorând-o pe

Eden care era stupefiat`, se post` \n fa]a lui Dane, pentru care

gânguri câteva secunde interminabile, ca [i cum era singur` pe lume.

El p`rea hipnotizat [i n-o sl`bi din ochi \n timp ce ea revenea pe

scen`, nu f`r` s`-i fi adresat un surâs fermec`tor [i l`sând s`

pluteasc` \n urm` parfumul ei ame]itor.

Eden era consternat`. Clare Renor era una dintre artistele cele

mai renumite \n specialitatea ei. Ziarele f`cuser` din ea subiectul lor

preferat, \n special \n rubricile de scandal; se spunea c` este o

MAI MULT CA ODINIOAR~ 135

"\nghi]itoare de b`rba]i" [i c`-[i punea ochii pe milionarii tineri [i

frumo[i!

Odat` cântecul terminat, reveni spre masa lor, cu mersul ei

leg`nat, dar de data aceasta \nso]it` de Irene, care ]inea s` fac`

prezent`rile:

– Clare, trebuie neap`rat s-o cuno[ti pe fiica mea... {i de

asemenea pe Dane Sutherland, care a fost so]ul ei. Nu este minunat

s` vezi ast`zi acest cuplu de divor]a]i care r`mân buni prieteni?

Cânt`rea]a nu-i acord` lui Eden decât o privire indiferent`.

Cu siguran]`, Dane \i acapara toat` aten]ia [i ea \l fixa cu o aviditate

neascuns`.

– Doamna Spencer mi-a spus c` lucra]i pentru "Petroles

Budford", domnule Sutherland. V`rul meu...

– Nu lucreaz` pentru "Budford", draga mea, interveni Irene

b`tând cu complezen]a bra]ul b`rbatului, el este "Budford"!

Aceast` revela]ie o bulvers` pe Eden; ea \[i ascunse emo]ia sub o

u[oar` tres`rire repede st`pânit`. Clare Renor, \n schimb, f`cu mare

parad` de admira]ia ei: punându-[i vârful degetelor cu unghii ro[ii

pe mâna lui Dane, cu un gest de \mp`r`teas`, declar` cu voce

sc`zut`, clipind din genele imense de vedet`:

– Este... fantastic. Sunt \ncântat`...

– Foarte onorat, replic` Dane curtenitor, \nclinându-se s` duc` la

buze mâna delicat`.

Eden asista la scen` ca \n vis. |l uitase pe acest Dane, monden [i

seduc`tor, dându-[i brusc seama c` trebuia s` fie obiectul multor

dorin]e.

136 DEBRA DIXON

– Invita]i-m` la dans, v` voi vorbi despre v`rul meu, \l rug` Clare

Rnor cu o siguran]` pe care Eden i-o invidie.

– Cu pl`cere, murmur` el, \ndep`rtându-se cu ea.

Eden rec`zu pe scaunul ei. |n cea]a co[marului ei, o auzi pe

mama ei explicând pe un ton mieros:

– Ea m-a rugat s-o prezint, nu-mi por]i pic`?

Tân`ra femeie \[i ridic` hot`rât` b`rbia [i replic`:

– Bine\n]eles c` nu! De ce ]i-a[ purta pic`? Totu[i, cum ai f`cut s`

atragi aici o artist` de aceast` anvergur`?

– Oh, n-am fost eu, r`spunse Irene, cu un aer absent. Cineva din

comitet cred c` a \ntâlnit-o [i ea a acceptat, foarte simplu.

Totu[i, Clare Renor nu d`dea impresia c` era o fiin]` atât de

simpl`! Eden avea sentimentul obscur c` se preg`tise ceva dubios,

dar nu se punea problema s` se dest`inuie mamei ei. Pân` când va

vedea clar cum stau lucrurile, nu putea decât s` suporte situa]ia cu

demnitate; jum`tate din persoanele prezente, c`rora manevra

cânt`re]ei nu le sc`pase, aveau ochii a]inti]i când asupra cuplului

care dansa, când asupra tinerei femei r`mas` singur` la masa ei.

– Am citit \n ziar c` [i ea a divor]at?

– Da. {i asta din cauza unui frumos scandal: are doi copii, dar au

r`mas \n grija tat`lui lor, zise Irene urm`rind cu o privire satisf`cut`

dansatorii care acum adoptaser` o atitudine languroas`. De altfel,

consider c` presa, \n loc s-o condamne, ar trebui s`-i salute curajul:

nu este u[or s` mergi \mpotriva curentului, [i este cinstit din partea

ei s` admit` c` era mai pu]in ata[at` de copii decât so]ul ei.

– Mam`, interveni Eden, pe care aceast` digresiune n-o amuza

deloc, ce i-ai spus despre Dane [i "Petroles Budford"?

MAI MULT CA ODINIOAR~ 137

Irene zâmbi enigmatic.

– |nc` n-ai vorbit cu tat`l t`u? Imagineaz`-]i c` el a descoperit c`

so]ul t`u este \n fruntea companiei. Este ac]ionarul principal [i

totodat` pre[edintele ei.

V`zând paloarea fiicei ei, ad`ug`:

– Nu este totu[i la fel de bogat cum va fi Trevor la moartea tat`lui

s`u, care nu va \ntârzia, dac` informa]iile mele sunt exacte.

S`n`tatea b`trânului Ben Lawson este foarte precar`.

Eden strânse din din]i, profund [ocat`. Exista o lume \ntre mama

ei [i ea. Irene nu va \n]elege niciodat` c` fiica ei nu era ca ea, animat`

de ambi]ii venale. Apoi, gândurile ei revenir` \ncet spre Dane. Ce se

\ntâmplase oare dup` weekend, cum putuse s`-[i schimbe atât de

complet comportarea? Tot ce spusese sau f`cuse dup` \ntoarcerea

lor din Sussex dezmin]ea gesturile de dragoste pasionate pe care

acolo nu [i le re]inuse.

Printre lacrimile pe care se str`duia cu disperare s` le re]in`, \l

v`zu confuz c` o conducea pe Clare Renor spre scen` \nainte de a

reveni la mas`. El \nc` nu se a[ezase [i Irene exclam` deja, teatral:

– Ce femeie fermec`toare, aceast` Clare, nu-i a[a? Am avut

discu]ii agreabile cu ea \n aceste ultime zile, când repeta. |n ciuda

succeselor, via]a n-a fost \ntotdeauna roz pentru ea!

– Arti[tii de temperamentul ei sunt uneori foarte fragili, aprob`

Dane cu c`ldur`, cu ochii spre scen`. Vrei s` dansezi? \ntreb` el f`r`

m`car s-o priveasc` pe Eden.

Ea ezit`, dar poate c` era ultima ei [ans` de a fi \n bra]ele lui.

– De ce nu?

138 DEBRA DIXON

Dac` pe Clare Renor o ]inuse strâns lâng` el \ntr-un mod aproape

indecent, cu so]ia lui dans` \ntr-o manier` foarte conven]ional`,

distant [i rece. Desigur, Eden ar fi fost jenat` s` fie tratat` ca

partenera precedent`, dar se sim]i totu[i umilit` de aceast`

indiferen]` glacial` [i, de ciud`, rosti cu o not` de sarcasm \n voce:

– Miss Renor st`pâne[te bine scena.

– {i danseaz` la fel de bine cum cânt`, \nt`ri Dane conducând-o

mai aproape de artista care susura suav: "Când ne vom revedea?"

– Poate c` are [i alte talente... ad`ug` el pe un ton provocator.

– Ai inten]ia s` le descoperi?

– Asta te-ar sup`ra?

– E[ti liber s` ac]ionezi cum g`se[ti de cuviin]`, i-o \ntoarse t`ios

tân`ra femeie.

– Este adev`rat c` este dificil s` rezi[ti unei femei atât de

seduc`toare, spuse el.

– Ei bine, nu te opune!

– Eden! rosti el brusc. Weekendul trecut...

– S` nu ne mai gândim la el, \l \ntrerupse ea zâmbind.

El se ar`t` foarte uimit.

– Devii extrem de tolerant`.

P`lise, dar continu`:

– M-a[ sim]i demn de dispre] dac` te-a[ p`r`si din nou.

– Nu te nelini[ti pentru mine! Ai auzit-o pe mama: pasiunea mea

este magazinul. {i apoi, dac` a[ vrea s` m` rec`s`toresc, n-a[ duce

lips`. Trevor...

– Dup` tot ce ne-a f`cut, l-ai ierta?

– Oh, nu m-am gândit.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 139

N-a fost mai mult din stâng`cie decât din rea-voin]`? S-a ar`tat\ntotdeauna remarcabil de fidel, [i eu foarte dur` fa]` de el.

– Nu pot s`-mi cred urechilor! exclam` Dane.– Nu este mai r`u decât altul, f`cu ea cu un mic râs artificial.Aceast` veselie aparent` \i ascundea profunda triste]e, dar Dane

nu-[i d`du seama.– V`zându-te ap`rându-l astfel, am impresia c` el conteaz` mult

pentru tine. E timpul s` l`murim lucrurile \ntre noi.Ea \ncuviin]` \n t`cere. Era preferabil s` se opreasc` aici.

La terminarea dansului, bâigui:– M` duc s`-l caut pe tata.|i trebuia o scuz` pentru a fugi cât mai repede, \nainte de venirea

Clarei Renor; dar spre marea ei surprindere, Dane, f`r` o privire sprecânt`rea]`, \i spuse:

– Se \ntunec`, te \nso]esc.– Casa nu este departe, obiect` ea.F`r` s` ]in` seama de protestele ei, Dane o conduse afar`, sub un

boschet. Aici \ntorcându-se brusc, o lu` \n bra]e [i-i acoperi fa]a cus`ruturi fierbin]i.

140 DEBRA DIXON

Capitolul 10

El nu punea nici o tandre]e \n aceast` \mbr`]i[are. Eden \ncerc`

\n zadar s` se zbat`, deoarece bra]ele lui puternice o ]ineau cu for]a

[i Dane puse st`pânire pe gura ei, strivindu-i buzele. Curând, \i

descheie unul câte unul nasturii rochiei, strecurându-[i mâinile sub

stofa u[oar`, explorând corpul frem`t`tor al tinerei femei. Era gata

s` cedeze mângâierilor lui, când brusc, el o respinse viguros, cu ochii

\nc`rca]i de ur` [i de dispre].

– Dane, g`si ea curajul s` murmure, de ce?

– Ca s` m` vindec de tine, [uier` el. Pu]in` violen]` pentru a

sfâr[i; este o tehnic` precum oricare alta!

Ea \l privi un moment f`r` s` \n]eleag`, \ngrozit`. Apoi \[i aranj`

rochia [i se \ndep`rt` \n fug` spre cas`. Tat`l s`u nu era \n biroul lui.

|i l`s` un bilet, spunând c` se \ntorcea acas`, [i chem` un taxi.

A[tept` tremurând \n \ntuneric, pândind ma[ina. Când aceasta

sosi, se repezi spre ea [i d`du adresa [oferului, f`r` s` remarce

silueta \nalt` din col]ul peronului vilei.

Cu o fa]` \mpietrit`, Dane asist` f`r` un gest la plecarea ei.

|l a[tept` toat` noaptea. Va reveni, \[i spunea ea. Dar diminea]`,

nu avu nevoie s` \mping` u[a camerei lui ca s` [tie c` nu dormise

acolo. Hohote grele urcau din adâncul fiin]ei ei; lacrimile \i ardeau

ochii [i izbucni \n plâns.

A[adar, se sfâr[ise. |l pierduse pe Dane pentru totdeauna. Cu

toate c` se a[tepta la aceast` \ncercare, nu era preg`tit` s` \nfrunte o

asemenea durere. Toate speran]ele ei se risipiser` \ntr-o clip`,

distruse... |[i petrecuse f`r` \ndoial` noaptea \n compania Clarei

Renor. Da, era singura posibilitate, deoarece n-ar fi c`utat un hotel

la o asemenea or`, f`r` m`car o periu]` de din]i asupra lui.

Apoi se gândi la Jonathan [i-[i reveni \n fire. Dup` un du[

\nvior`tor, se \mbr`c` rapid [i-l trezi pe b`ie]el.

– Ar trebui s` vii cu mine la magazin diminea]a asta, dragul meu,

zise ea pe tonul cel mai firesc posibil

– Nu pot r`mâne cu tata?

– Nu este aici ast`zi, [i m` tem c` nu-l vom mai vedea câteva zile.

|mbrac` tricoul cu tigrul pe deasupra.

Trebuia s` par` vesel`, dar copilul nu se l`s` \n[elat; sim]ea c`

mama lui era sup`rat`, c` veselia ei era for]at`, [i-i vedea ochii

\ncerc`na]i. De aceea, nu mai insist`. Nu-[i putut totu[i st`pâni un

oftat adânc.

Ea se sim]ea vinovat` c`-i ascundea adev`rul. Trebuia s` afle mai

devreme sau mai târziu c` nu-[i va revedea tat`l aici, cel pu]in nu \n

acelea[i circumstan]e. |n orice caz, nu voia ca el s-o descopere brutal,

ceea ce nu va \ntârzia s` se \ntâmple dac` r`mânea acas` cu doamna

Willis [i dac` Dane ap`rea pe nea[teptate pentru a-[i face bagajele.

142 DEBRA DIXON

– Tata \mi lipse[te, bomb`ni Jonathan.

Hot`rât lucru, avusese dreptate. Un copil \n]elege totul.

– {tiu, dragul meu.

– Va fi aici când vom reveni de la magazin?

– Nu este sigur. Are de lucru.

"{i ce lucru!" se gândi ea cu am`r`ciune. Ar fi trebuit s` [tie c`

asta se va \ntâmpla \ntr-o zi, cu Clare Renor sau cu alta. Dar cum va

primi situa]ia Jonathan? Va accepta oare s` tr`iasc` o perioad` la

mama lui, alta la tat`l lui? Dac` Dane se va rec`s`tori, ce se va

\ntâmpla \ntre noua so]ie [i copil? Sim]i deodat` mil` pentru micul

ei b`iat; era nedrept s` fie confruntat atât de tân`r cu dificult`]ile

vie]ii [i Eden ar fi vrut s`-l fereasc` de suferin]e.

Pe drum, pe care-l f`cur` pe jos, nu \ncet` s` se fr`mânte cu

aceste gânduri. Poate c` ar fi mai bine s`-[i vând` magazinul [i s` se

\ntoarc` s` locuiasc` \n casa mare a familiei Spencer, cu fiul ei.

Jonathan ar avea mai mult` libertate, iar ea mai mult timp s`-i dedice;

[i p`rin]ii ei vor fi \ncânta]i.

Nu, \[i spuse ea, ar \nsemna s` recunoasc` \n ochii tuturor c`

pierduse lupta. Va discuta cu Dane [i vor negocia modalit`]ile

dreptului s`u de vizitare a copilului. |i sc`p` un oftat adânc: de acum

\nainte, singurele ei contacte cu el se vor petrece probabil prin

intermediul avoca]ilor lor...

Cerul se \ntuneca. Eden v`zu \n asta un semn r`u.

Jonathan se amuz` \n bârlogul lui de la etaj \n timp ce ea se

ocupa de magazin. Curând totu[i, el \[i l`s` juc`riile [i cobor\ s`-[i

h`r]uiasc` mama cu \ntreb`ri.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 143

De obicei, Eden \i aprecia spiritul curios, dar subiectul

preocup`rilor lui nu-i puteau aduce decât r`spunsuri dureroase,

r`spunsuri care \i repugna s` i le dea.

– Vom tr`i oare cu tata? A plecat ca s` ne caute o cas`?

Mi-ar pl`cea s` fie ca cea de la ]ar`, nu prea mic`, dar nici prea mare.

Peter spune c` marile case sunt bântuite de stafii.

Din fericire, se deschise u[a [i intr` Leo Farndale. B`ie]elul,

b`nuind c` urma o discu]ie comercial`, abandon` partida [i urc`

s`-[i reg`seasc` juc`riile.

– Florence m-a trimis, \i explic` b`trânul, pu]in \ncurcat. S` vezi,

am avut o discu]ie [i am vrea s`-]i vorbim...

– Da? zise Eden pe un ton \ncurajator, pu]in obi[nuit` cu atâtea

ezit`ri din partea colaboratorului ei, de obicei sincer [i deschis.

– Ei bine, adic`, [tiu c` e[ti divor]at`, dar te-am v`zut cu so]ul [i

p`rea]i c` v` \n]elege]i atât de bine \ncât m-am \ntrebat... Pe scurt,

dac` ]i-ai schimba via]a [i te-ai hot`r\ s` abandonezi magazinul, ai

accepta s`-l prelu`m noi?

Tân`ra femeie p`li. Cu respira]ia t`iat`, \i dest`inui:

– Mi-e tare ru[ine s`-]i m`rturisesc asta, Leo: Dane nu m` mai

vrea.

La aceste cuvinte, b`trânul ei prieten \[i reg`si toat` siguran]a:

– Dar tu \l iube[ti \nc`, nu-i a[a?

– Da, \ng`im` ea plecând capul, for]ându-se s` nu plâng`.

– |mi pare r`u, micu]a mea.

– Oh, este vina mea. Dane nu este singurul de blamat. |n orice

caz, ad`ug` ea ridicând cu curaj b`rbia, dac` pentru un motiv sau

altul \mi las afacerea, ea este pentru voi.

144 DEBRA DIXON

Desigur, \[i spunea ea, existau pu]ine [anse ca asta s` se \ntâmple

pentru moment, numai \n cazul unui miracol. Trebuia s`-[i câ[tige

existen]a [i deocamdat` nu vedea alt mijloc. Totu[i, se sim]i

consolat` de calda prietenie pe care i-o ar`ta \n t`cere Leo Farndale.

Nu avu nici o veste de la Dane câteva zile. Nu venise dup` bagaje

[i, la apropierea weekendului, Eden era atât de deprimat`, \ncât

accept` s` mearg` la p`rin]ii ei pentru tradi]ionalul prânz duminical.

Nici Jonathan nu era \n mare form`. Aceasta poate va fi ocazia s`-[i

abat` aten]ia de la Dane [i s`-l alunge din gândurile ei.

Spre marea ei uimire, Trevor nu fusese invitat. Eden \i era

recunosc`toare mamei ei pentru acest semn de delicate]e.

Irene ]inea \n sfâr[it seama de sentimentele fiicei sale [i le respecta

p`strând acestei reuniuni familiale un caracter de intimitate.

La terminarea mesei, \n timp ce b`ie]elul \[i urma bunicul \n

gr`din`, \[i \ntreb` mama cu un aer nep`s`tor:

– Ai realizat beneficiile pe care le scontai pentru opera ta de

caritate?

– Nu aduni niciodat` destui bani... Apropo, Dane p`rea c` a

petrecut o sear` bun`; ce p`cat c` n-a putut veni ast`zi!

– }i-am spus c` este plecat... pentru munca lui.

– Este adev`rat! Mi-a sc`pat... Pentru cât timp?

– N-a precizat.

– Foarte bine, Eden; dac` n-ai \ncredere \n mine, s` ne oprim

aici. Sunt obi[nuit` cu misterele tale, arunc` Irene pe un ton t`ios.

Tân`ra femeie f`cu ochii mari, ne\ncrez`tori. De când se interesa

Irene de grijile fiicei sale? De fiecare dat` când, copil fiind, Eden

\ncercase s` se apropie de ea s`-i vorbeasc`, primea acela[i r`spuns

MAI MULT CA ODINIOAR~ 145

\ntotdeauna: "Mai târziu, draga mea..." Iar mai târziu, n-o asculta mai

mult, ne[tiind decât s-o sufoce cu sfaturi [i s`-i dicteze comportarea.

– Vei afla oricum, mai devreme sau mai târziu, admise ea,

resemnat`. Dane m-a p`r`sit.

– A venit totu[i cu tine la recep]ie [i p`rea mai curând fericit...

– Cred c` a fost atras de Clare Renor, zise Eden, stânjenit`,

pândind reac]ia mamei sale.

Aceasta se \ncrunt` [i replic` degajat:

– Ah, da? |ntr-adev`r, am remarcat. Dar nu era singurul. {tii cum

sunt b`rba]ii... L-a uitat probabil, acum, de[i...

Inima tinerei femei tres`ri, dar Irene t`cea.

– Ce este mam`?

– Nimic, nimic...

– Mam`, tu [tii ceva...

– Bine, dac` insi[ti! Nu voiam s`-]i spun, dar am auzit un zvon...

Umbl` vorba c` tr`ie[te cu ea... Dar oamenii \ndrug` asemenea

prostii...

Eden \[i ridic` seme] capul [i rosti cu indiferen]`:

– Este foarte posibil, la urma urmei. Suntem divor]a]i de mult.

Dane n-a venit acas` la mine decât pentru a-[i cunoa[te fiul.

– Da... [i toat` lumea [tie c` miss Renor nu iube[te deloc copiii,

\ncheie doamna Spencer cu perfidie.

|n clipa aceea, Jonathan n`v`li \n \nc`pere, strigând entuziasmat:

– Mam`, vino s` vezi noile ra]e! Au pene de toate culorile!

Eden \l urm` zâmbind, ca \n vis, ca amor]it`. R`mase la p`rin]ii ei,

pân` seara, \nc` sub [oc, cu impresia c` devenise total insensibil`.

146 DEBRA DIXON

***

A doua zi dup`-amiaz`, \nchise magazinul. |n mod obi[nuit,

nu-[i acorda timp liber \n cursul s`pt`mânii, dar \n ziua aceea sim]i

c` are nevoie urgent`. Când \i anun]` vestea bun` lui Jonathan,

copilul fu \ncântat.

– Mergem s` ne plimb`m, dac` vrei, \i spuse ea vesel.

– De acord! Pân` când te preg`te[ti, eu voi citi cartea pe care

mi-a cump`rat-o tata.

Buna dispozi]ie for]at` a lui Eden disp`ru brusc. Fiul s`u \i va

aminti \ntotdeauna de so]ul ei. Intr` tremurând \n camera mic` de

oaspe]i, acum goal`. Cu ochii \nce]o[a]i de lacrimi, se \ntoarse

prompt [i se duse \n baie ca s`-[i revin`. |[i stropi fa]a cu ap` rece,

se piept`n`, \mbr`c` o pereche de blugi [i se preg`tea s` i se al`ture

lui Jonathan \n buc`t`rie când se sun` la u[`.

Cine putea fi? Cu siguran]`, nu Jennifer care era plecat` \n

vacan]` cu fiul ei pentru o s`pt`mân`. Nici doamna Willis, fiind ziua

când ie[ea. Atunci, Dane?... Alung` rapid aceast` idee [i se hot`r\ \n

sfâr[it s` mearg` s` deschid`. Era ridicol s` tergiverseze astfel [i s`

fac` pe ghicitoarea. Cu inima b`tând mai repede, descuie [i f`cu un

pas \napoi sub efectul surprizei.

– Sandy! exclam` ea.

Brusc, totul \ncepu s` se \nvârteasc`. Ar fi c`zut, dac` Brown n-ar

fi re]inut-o cu o mân` ferm`.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 147

– Doamn` Eden! V` sim]i]i mai bine? \ntreb` el dup` o clip`.

– Da, \]i mul]umesc. Scuz`-m`, am fost atât de uimit` s` te v`d...

– Nici eu nu m` a[teptam s` v` g`sesc aici, doamn`, dar sunt

mul]umit s` v` rev`d, zise [oferul.

Eden avu nevoie de câteva minute pentru a-[i domina emo]ia,

apoi reu[i s` \ntrebe:

– Ce faci la Londra?

B`rbatul ezit` pu]in \nainte de a r`spunde cu un aer stânjenit:

– Am venit din Insulele Shetland cu patronul.

– Da? {i unde locuie[ti?

– Dar... \n apartamentul domnului Sutherland. Ei dr`cie!....

Ierta[i-mi limbajul, doamn` Eden, dar nu trebuia s` v-o spun...

– Despre ce vorbe[ti, Brown?

– Despre apartament, doamn`. Ieri sear`, când patronul mi-a

spus s` vin s`-i iau lucrurile, a precizat c` nu trebuie s` spun nimic

despre apartament. {i nu mi-am ]inut gura!

Eden se \nfior`. A[adar, Dane avea un apartament la Londra...

– Brown, relu` ea, presupun c` e[ti la curent cu situa]ia noastr`.

Divor]ul...

– Da, doamn` Eden. Oricum, \n]eleg, s` [ti]i. {i apoi, mi-a vorbit

mult \n seara când s-a \ntors acas`. Era miercuri...

Tân`ra femeie t`cu o clip`. Apoi, adunându-[i tot curajul,

\ndr`zni s` pun` \ntrebarea care-i ardea buzele:

– Este... o femeie \n via]a lui?

– Nu, dup` câte [tiu! Este foarte ocupat. Dac` nu m-a[ amesteca,

[i-ar petrece nop]ile la birou!

148 DEBRA DIXON

Zdruncinat` de cele aflate, Eden \l privi pe [ofer cu ochi lipsi]i de

expresie. |ntr-un cuvânt, Dane n-o p`r`sise pentru o alt` femeie, se

gândi ea. Pur [i simplu se plictisea [i alesese o ruptur` clar` [i net`.

Ce-i drept, asta nici m`car nu era ciudat din partea lui, având \n

vedere firea lui [i comportarea din ultimul timp.

– M` duc s` preg`tesc bagajul, zise ea. Nu va dura mult.

– Bine, doamn`, r`spunse Brown, care f`cu ochii mari de uimire

când Jonathan d`du peste el alergând.

– Credeam c` s-a \ntors tata, \ng`im` copilul.

La \nceput descump`nit` de apari]ia lui intempestiv`, Eden \[i

reveni [i f`cu prezent`rile. |[i d`du seama c` [oferul \n]elesese

imediat cine era Jonathan.

– Condu-l pe domnul Brown \n salon, pân` când m` ocup de

lucrurile tat`lui t`u.

|n timp ce strângea pu]inele lucruri, cu impresia sfâ[ietoare c`-[i

ia r`mas-bun pentru totdeauna de la proprietarul lor, auzea vocea

\nsufle]it` a b`ie]elului amestecat` cu accentele grave ale vocii

\nso]itorului s`u. Convorbirea lor \ncet` doar când o \ntrerupse ea

pentru a-i \nmâna lui Brown, f`r` tragere de inim`, obiectul vizitei

lui.

– Ave]i un copil grozav, zise acesta \nainte de a-[i lua r`mas-bun.

– Brown, murmur` ea, cum o duce Dane?

– N-a[ putea s` v` spun exact, r`spunse el evaziv. Dac` ave]i

nevoie de mine, iat` adresa.

Dup` plecarea lui, strângând \n palm` bucata de hârtie pe care el

scrisese \n grab` pre]iosul mesaj, se pr`bu[i \ntr-un fotoliu, epuizat`

de emo]ie.

MAI MULT CA ODINIOAR~ 149

De ce \i ascundea oare Dane atâtea lucruri? De ce o l`sase s`

cread` c` descindea la hotel când venea la Londra? Ce se \ntâmplase

exact cu Clare Renor? Mii de \ntreb`ri f`r` r`spuns se \mbulzeau \n

mintea ei. Totu[i, evocând numele cânt`re]ei, avu sentimentul

ciudat c` cineva \[i b`tuse joc de ea... Dup` spusele lui Brown, se

pare c` Dane nu se \ntorsese acas`, \n seara recep]iei, \n compania

Clarei Renor. Dar atunci, ce \nsemnau aluziile mamei ei? |ncetul cu

\ncetul, o idee \[i f`cea loc \n mintea tinerei femei, care s`ri brusc la

telefon.

– Eden! Ce fericit` surpriz`, exclam` Irene cu intona]ia ei

melodioas`.

– Mam`, o \ntrerupse brutal fiica ei, vreau s` vorbim despre Clare

Renor. Ai invitat-o inten]ionat la recep]ia ta, \n speran]a c`-l va

seduce pe Dane?

Urm` o t`cere total`. |n cele din urm`, Irene r`spunse pe un ton

glacial:

– La tine m` gândeam, nu la el; [i nu \n]eleg unde vrei s` ajungi.

– Dimpotriv`, \n]elegi foarte bine.

– La urma urmei, ce r`u am f`cut? izbucni doamna Spencer.

Trebuia s` te scot din \ncurc`tur` [i atitudinea lui Dane cu aceast`

femeie dovede[te c` aveam dreptate!

– Dovede[te numai c` te compor]i \ntr-un mod extrem de stupid,

sau poate mai r`u...

– Ce ingrat` e[ti, feti]a mea! Nu \n]elegi c` era pentru binele t`u?

Ai fost \ntotdeauna prea sentimental` pentru a avea capul pe umeri...

Din fericire, eu nu m` las \n[elat`, \mi p`strez mintea limpede! Nu

\n]elegi c` este un noroc pentru tine? Dane nu va putea niciodat` s`

150 DEBRA DIXON

te importuneze \n leg`tur` cu Jonathan, fiind cu aceast` femeie,

deoarece ea detest` copiii, este de notorietate public`!

Iat`-te lini[tit`!

– Ai pl`nuit toat` treaba asta singur`? \ntreb` cu blânde]e Eden,

uimit` de propriul ei calm.

Irene crezu c` sesizeaz` o not` de admira]ie \n vocea fiicei sale.

– Da, am \ntâlnit-o \ntr-o zi pe miss Renor din \ntâmplare [i

m-am gândit...

– Cu cât ai pl`tit-o?

– A[ fi pl`tit bucuroas` dublu! exclam` ea, tr`dându-se astfel cu

totul. Acum vei putea s`-]i refaci via]a cu Trevor, [i asta m` va r`spl`ti

din plin.

Eden \nchise f`r` grab` telefonul, refuzând s` asculte mai mult.

Când peste câteva minute telefonul sun` insistent, \l ignor`.

|[i petrecu restul zilei afar` cu Jonathan, preocupat` cu

anticipa]ie de seara pe care o pl`nuia.

Dup` ce culc` b`iatul, \l \ncredin]` fidelei doamne Willis [i porni

\n c`utarea apartamentului lui Dane. Nu era o treab` u[oar`.

|ntr-adev`r, mototolise atât de tare hârtia cu adresa, dup` plecarea

lui Brown, când se lamenta \n fotoliu, \ncât dac` numele str`zii se

mai putea citi, num`rul se [tersese. Era o fund`tur` din cartierul de

vest al Londrei. Mai multe case impun`toare de acolo fuseser`

transformate [i \mp`r]ite \n apartamente. Eden \[i d`du seama rapid

c` ac]iunea ei era aproape imposibil`, fiind de neconceput s` sune

la toate u[ile.

Ab`tut` [i descurajat`, f`cea cale-ntoars`, spre ora opt, când o

ma[in` intr` \n fund`tur`. {oferul ei ar putea f`r` \ndoial` s-o

MAI MULT CA ODINIOAR~ 151

\ndrume, \[i spuse ea plin` de speran]`, apropiindu-se de locul unde

oprise. Apoi v`zu c` era Dane.

El n-o z`ri imediat, \n \ntunericul care se l`sa. Dar \i auzi pa[ii.

Ridicând privirea, o recunoscu [i tres`ri:

– Eden!

Ea se opri \n dreptul lui, respir` adânc [i zise cu efort:

– Dane, trebuie s`-]i vorbesc.

El o privi lung, f`r` un cuvânt, cuprins parc` de o emo]ie

puternic`.

– {i eu voiam s` te v`d, rosti el \n cele din urm`... Brown mi-a

explicat totul.

Eden se \ncrunt`, f`r` s` \n]eleag`.

– El mi-a dat adresa ta, recunoscu ea, dar eu nu i-o cerusem.

Am avut o discu]ie cu mama [i...

Din nemi[cat cum era pân` atunci, Dane se transform` \ntr-un

vârtej. Luându-i bra]ul, o târ\ \n casa cea mai apropiat`, o f`cu s` urce

\n fug` scara care ducea la etaj, intr` cu ea \n apartamentul la care

ajunseser`, trânti u[a [i, sprijinindu-se de ea, zise cu o voce

\ntret`iat`:

– Brown g`sea c` erai bolnav`.

– A spus asta?

– A petrecut o or` \n biroul meu, \ncercând s` m` conving`.

– |n ce privin]`? murmur` ea, tulburat` de fixitatea ochilor lui

cenu[ii \n care ardea un foc intens.

– I-am spus c` era absurd, dar el pretinde c` \nc` m` iube[ti.

Eden se strânse \n ea \ns`[i, ru[inat` c` fusese atât de u[or

descoperit`. A[adar, se vedea atât de limpede!

152 DEBRA DIXON

– Ce l-a f`cut s` cread` asta?

– Jonathan.

– Jo... Jonathan?

Se pare c` el a surprins o discu]ie \ntre Leo [i tine, la magazin.

Eden, m`car o dat`, spune-mi adev`rul. Jonathan s-a \n[elat s-au i-ai

declarat \ntr-adev`r lui Leo c` m` iube[ti?

Dane, aplecat asupra ei, \i strângea bra]ul pân` la durere.

Paralizat` de team`, ea \ncerc` s` mai reziste:

– De ce te-a[ iubi? La ce mi-ar servi, dac` tu nu m` iube[ti?

– E[ti nebun`! exclam` el dându-i drumul imediat. Te iubesc de

la \nceput, [i n-am \ncetat niciodat` s` te iubesc.

Ridic` ochii spre el, str`puns` pân` \n adâncul inimii de intona]ia

dureroas` a cuvintelor lui, [i de suferin]a pe care o citea pe figura lui

\ncordat`.

– Dar tu, f`cu ea tremurând, n-ai ghicit niciodat` ce sim]eam?

– Nu, [i vreau s` te aud spunând-o.

– Te iubesc, [opti ea printre lacrimile care-i [iroiau pe fa]` [i pe

care nici m`car nu \ncerca s` le re]in`.

– Nu, nu plânge...

O trase cu tandre]e spre el, apoi deveni mai insistent.

– Avem multe s` ne spunem... Dar asta va trebui s` a[tepte, spuse

el cu o voce \n`bu[it`, ridicând-o \n bra]ele lui puternice.

O duse spre camer` [i o depuse \ncet pe pat, implorând-o \n

[oapt`:

– Dezbrac`-te, doresc atât de mult s` te privesc.

Tân`ra femeie se supuse \ncet, [ov`itor, intimidat` de nuditatea

dezv`luit` \ncetul cu \ncetul. Dane o mângâia cu privirea [i,

MAI MULT CA ODINIOAR~ 153

\n]elegându-i emo]ia [i pudoarea, o ajuta cu gesturi tandre,

dezbr`cându-[i propriile lui haine.

– Ce frumoas` e[ti! zise el \n sfâr[it. Te vreau, Eden...

Vei accepta s` te c`s`tore[ti cu mine a doua oar`?

Eden ar fi strigat de bucurie, dar nici un sunet nu ie[ea de pe

buzele ei. Dane tocmai rostise aceste cuvinte atât de a[teptate, la care

nu mai spera...

– Credeam c` nu te voi mai auzi niciodat` spunând-o, reu[i ea s`

articuleze.

Gura lui Dane o acoperi pe a ei, reducând-o la t`cere. Fu un s`rut

lung, [i dorin]a pe care o sim]ea urcând \n ea era marcat` de o

extraordinar` senin`tate. |ncrez`toare [i destins`, se abandon`

privirilor [i mângâierilor care-i explorau corpul splendid, apoi for]a

iubirii lor \i antren` spre culmea pasiunii spre care se avântar` cu

bucurie pân` la uitare...

Dup` un timp cât o eternitate, Dane \[i ridic` \n fine capul ca s-o

priveasc` din nou.

– A[a va fi toat` via]a noastr`, de acum \nainte, spuse el lini[tit

când ea deschise ochii.

– Crezi c` nu vom avea niciodat` nimic mai serios de f`cut?

replic` ea cu un surâs ironic \n fa]a aerului lui grav.

|n loc de orice r`spuns, el o trase u[or de p`r.

– {i când m` gândesc c` a fost cât pe ce s` te pierd...

– Iar eu credeam c` era invers, c` nu vei reveni niciodat`,

deoarece plecase[i s` tr`ie[ti cu Clare Renor!

El tres`ri [i-i arunc` o privire \ngrijorat`.

– Glume[ti!

154 DEBRA DIXON

– Nu, din p`cate. Nu te-ai \ntors acas` \n noaptea aceea, \i explic`

ea ro[ind. Mi se p`ruse c` fusese[i fermecat de ea.

– M` pref`ceam c` sunt, o corect` el. |ncercam s` aflu ce sim]eai

realmente pentru mine. Vezi tu, când ne-am cunoscut, nu eram sigur

dac` atrac]ia noastr` reciproc` era dragoste adev`rat`. De altfel, pe

vremea aceea, [tiam oare ce era dragostea? Dac` n-ai fi fost atât de

tân`r`, m-a[ fi mul]umit cu o aventur` cu tine.

– {i te-ai sim]it prins \n curs` când te-am "sedus?"

– Eram r`spunz`tor la fel ca tine. Erai atât de fermec`toare, \ncât

m-am l`sat sedus cu pl`cere! recunoscu el. Mai târziu, am \n]eles c`

dificult`]ile care au ap`rut \ntre noi erau din vina mea. Eram h`r]uit,

teribil de absorbit de munca mea: Orientul Mijlociu \mi solicita toat`

energia. Acolo am câ[tigat destui bani pentru a-mi \ntemeia propria

companie, dar asta \mi cerea o aten]ie exclusiv`. Acesta a fost motivul

pentru care am acceptat divor]ul când l-ai propus.

Un nor de triste]e voal` ochii viole]i ai tinerei femei. Dane \l

[terse cu un s`rut [i continu`:

– Lini[te[te-te, n-ai fost singura care ai suferit. Mi-am dat repede

seama de gre[eala mea, dar tu te \ntorsese[i deja s` tr`ie[ti \n casa

p`rin]ilor t`i. Ce aveam s`-]i ofer, prin compara]ie? M-am lini[tit

repetându-mi c` erai prea tân`r` [i c` era preferabil pentru tine s` fie

astfel. Dar, ad`ug` el cu un aer grav, dac` a[ fi [tiut c` a[teptai un

copil, nimic pe lume nu m-ar fi ]inut departe de tine.

– Nu te-ai rec`s`torit...

– Cum a[ fi putut? Ar fi trebuit s` te uit... Am avut unele leg`turi,

care m-au decep]ionat \ntotdeauna. Totu[i, abia când ai venit \n

MAI MULT CA ODINIOAR~ 155

Insulele Shetland am \n]eles la ce renun]asem. {i faptul c` am aflat

c` aveam un fiu, a \nt`rit [i mai mult acest sentiment. Te-am urmat

la Londra deoarece nu voiam s` risc s` te pierd din nou. Doream s`

m` rec`s`toresc cu tine, dar aveam rezerve, pentru mai multe

motive.

– Care? \ntreb` Eden, re]inându-[i respira]ia.

El ezita, cu f`lcile strânse.

– M` temeam s` descop`r c` nu m` mai iubeai la fel de mult cum

te iubeam eu. N-a[ fi suportat. De aceea, p`stram o anume distan]`

fa]` de tine.

Pe Eden o str`b`tu un fior.

– {i eu credeam c` nici m`car nu-]i pl`ceam.

– Oh! |mi pl`ceai... |n Shetland, am fost foarte surprins s` constat

c` din adolescenta fascinant`, desigur, dar capricioas`, te

transformase[i \ntr-o femeie responsabil` [i captivant`. {i când am

v`zut, la Londra, ce realizase[i singur`: p`r`sirea p`rin]ilor t`i,

cre[terea fiului nostru, te-am g`sit admirabil`. Voiam s` te iubesc la

nebunie, ca s` m` r`scump`r, dar \n ciuda a tot ce s-a \ntâmplat \ntre

noi, nu eram sigur de dragostea ta. Eram convins c` Lawson \mi

luase locul \n inima ta.

Eden ridic` mâna [i-[i strecur` cu gravitate degetele prin p`rul

lui.

– N-a fost nimeni dup` tine, Dane, nimeni. Nu l-am \ncurajat

niciodat` pe Trevor dincolo de o simpl` prietenie. Mama a fost cea

care...

– Cred c` \n]eleg, draga mea, o \ntrerupse Dane.

156 DEBRA DIXON

Dup` weekendul nostru la ]ar`, am \ncercat s` te fac geloas` cu

Jennifer, dar \n zadar. Clare Renor mi s-a p`rut atunci foarte indicat`.

Am b`nuit c` Irene manevrase pu]in treaba, dar eram disperat [i \n

stare de orice ca s` stabilesc profunzimea sentimentelor tale fa]` de

mine. Cum aparent nu f`ceai decât s` m` ur`[ti mai mult, m-am

gândit c` a venit momentul s` dispar. Te-am v`zut urcând \n taxi [i

m` preg`team s` plec când Clare s-a ag`]at de mine, cerându-mi s-o

conduc. Poate c` asta a dus la zvonul acela fals. N-am c`lcat niciodat`

\n casa ei, [i nici ea aici. Am l`sat-o \n fa]a u[ii ei, m`rturisindu-i c`

eram \nc` \ndr`gostit... de fosta mea so]ie, \ncheie el cu un zâmbet

larg.

Eden avea ochii \nce]o[a]i de lacrimi.

– Ei bine, glumi ea, nu cred c-a anun]at-o pe mama!

– Cu siguran]`, nu i-ar fi pl`cut s` se afle c` un b`rbat, unul

singur, i-a rezistat! |n ce m` prive[te, nu m` atrage deloc.

– Nu i-o voi ierta niciodat` mamei, zise Eden strângând din din]i,

dup` ce povestise am`nun]it conversa]ia furtunoas` pe care o

avusese cu Irene la telefon. Toate astea pentru c` f`cuse o pasiune

pentru Trevor, este absurd! \ncheie ea.

– Cred c` asta se va aranja când vom fi rec`s`tori]i, spuse Dane

pe un ton lini[titor. |mi voi folosi farmecul pe lâng` ea, [i cine [tie?

poate se va \ndr`gosti de mine! Ar fi comod, când vom avea al]i copii,

s`-i putem \ncredin]a bunicii lor!

– Copii, f`cu Eden, vis`toare. Oh, Dane, nu-]i po]i imagina cât de

geloas` eram! Infirmiera cu ochii negri, Jennifer, Clare... Am crezut

c` \nnebunesc. Dup` accidentul t`u, am \n]eles ce reprezentai

pentru mine [i n-aveam decât o dorin]`: s` fiu so]ia ta, dar eram

MAI MULT CA ODINIOAR~ 157

foarte hot`rât` de data asta s` a[tept ca s` mi-o ceri tu.

Nu \ndr`zneam s` fac nici cea mai mic` aluzie care putea s` ]i-o

sugereze, a[ fi murit de ru[ine, [i mai ales, nici nu se punea

problema s` te sim]i constrâns \n vreun fel.

Dane o strânse la piept.

– Dragostea mea, când m` gândesc la tot timpul pe care l-am

pierdut...

Deodat`, Eden \[i aminti un am`nunt care o intriga.

– Ce ]i-a povestit Brown, exact?

– C` Jonathan l-a rugat foarte serios s`-mi spun` c` m` iube[te

mult, [i c` [i tu m` iube[ti. Brown trebuie s` fi ar`tat oarecare

uimire, [i atunci Jonathan a insistat, asigurându-l c` era sigur de ceea

ce sus]inea, deoarece surprinsese o discu]ie la magazin; tu spuneai,

se pare, lui Leo Farndale, plângând, c` \nc` m` iube[ti. Brown era

deja oricum convins, [i de aceea, când m-a g`sit la birou...

Dane f`cu o pauz`, \nainte de a continua:

– ... M-a oc`rât literalmente, f`cându-m` cu ou [i cu o]et c` te-am

l`sat s` scapi... A ad`ugat chiar c` nu voi \ntâlni niciodat` o femeie

ca tine [i c` a[ face bine s` prind ultima [ans` care-mi r`mânea... Pe

scurt, trebuia s`-]i vorbesc. Când te-am v`zut pe strad`, am crezut c`

este un miracol.

O lumin` blând` ap`ru \n ochii viole]i ai tinerei femei.

– Te-am iubit la Cairo, \n Fran]a, mai târziu, dar nu atât de mult

cum te iubesc acum.

– Sper c` e[ti sigur`, replic` Dane fixând-o cu o privire intens`,

pentru c` nu te voi mai l`sa niciodat` s` m` p`r`se[ti...

158 DEBRA DIXON

Aveau \nc` o mul]ime de lucruri s`-[i spun`, dar Eden era deacord cu el: asta va trebui s` a[tepte. Cum el se apleca s`-i s`rutebuzele fierbin]i, \[i trecu bra]ele \n jurul gâtului so]ului ei [i r`spunsecu \nfl`c`rare pasiunii lui re\nnoite.

Sfâr[it

MAI MULT CA ODINIOAR~ 159