Mai bine mai tarziu - WordPress.com...ALCRIS gianninajollys Capitolul 1 Când Regan ie[i din biroul...

SUSAN DOYLE

Mai bine mai

târziu

ALCRIS

userFormatogianninajollys

Capitolul 1

Când Regan ie[i din biroul lui Matthew Swain, afar` ningea abundent,cu fulgi mari, care amenin]au s` se depun` [i s` acopere \n scurt timptotul. Travers` impulsiv strada spre Old House Café [i ocup` o mas` delâng` fereastr`, r`spunzând cu un zâmbet salutului prietenos alchelneri]ei care-i adusese meniul.

– Doar un ceai [i o felie de pâine pr`jit`, te rog, Edith. Ai idee cât eceasul? Pe al meu l-am uitat acas`.

– Abia e trecut de patru, domni[oar` O'Neil, r`spunse amabil femeia.|n zile ca aceasta, se \ntunec` atât de devreme, nu-i a[a? Sper c` nu vomavea o iarn` atât de grea cum spun to]i… lucrurile ar deveni mult maidificile.

– Pentru toat` lumea, fu de acord Regan. M` tem c` probabil audreptate, totu[i. Barlow a prognozat asta din prima zi a anului.

– {i cu greu s-a \n[elat vreodat`, oft` cealalt` femeie. Ei bine, va trebuis` ne resemn`m [i s` facem fa]`, nu-i a[a? Mai sunt numai dou` luni [ivine prim`vara.

{i pu]in peste o lun`, avea s` \mplineasc` dou`zeci [i cinci de ani,con[tientiz` Regan, dup` ce chelneri]a plec` s` anun]e comanda. Cincis`pt`mâni \n care s`-[i g`seasc` un so] sau s`-[i piard` casa care-i era atâtde drag`. Era adev`rat, putea oricând s` conteste testamentul, a[a cum \isugerase Matt \n dup`-amiaza aceasta, dar chiar dac` se hot`ra s` târasc`numele familiei pe b`ncile Cur]ii de Apel, cu siguran]`, acum era pu]in


prea târziu pentru asta. |n urm` cu trei ani, condi]ia nu-i p`ruse nici pedeparte atât de nerezonabil`. Majoritatea fetelor erau c`s`torite pân` lavârsta de dou`zeci [i cinci de ani. Necazul era c` nu g`sise niciodat`vreun b`rbat cu care s` vrea s` se c`s`toreasc` – nu \ndeajuns, oricum.Poate c` acum era momentul potrivit s`-[i revizuiasc` ofertele din trecut,c`ci nu avea prea mult timp la dispozi]ie ca s` \nceap` s` caute noicurtezani.

B`rbatul care intrase \n cafenea imediat dup` ea luase o mas`apropiat`; paltonul lui de culoare \nchis` era azvârlit pe unul dinscaunele libere. Regan sim]ea ochii lui a]inti]i asupra ei [i-[i \ntoarseprivirea cât de departe, \ncât s` evite contactul vizual cu el. Era suficientde obi[nuit` cu faptul c` atr`gea aten]ia b`rba]ilor [i [tia cât de mic` era\ncurajarea de care aveau nevoie ca s`-[i \ncerce norocul [i s` intre \nvorb`. |n momentul acela, ultimul lucru pe care [i-l dorea era companie.Trebuia s` se gândeasc`.

Ceaiul fierbinte [i aromat era o alinare. }inând cana \ntre mâni, privipe fereastr` la fulgii care se rostogoleau [i-[i aminti esen]a scrisorii pecare tat`l ei i-o l`sase când murise.

„Cottam are nevoie de o familie, scrisese el, [i m` bazez pe tine s` i-oasiguri. Dac` \nc` nu te-ai c`s`torit pân` la vârsta de dou`zeci [i cinci deani, m` \ndoiesc c-o vei mai face vreodat` [i am aranjat ca mo[ia s` fievândut` \n circumstan]ele acestea. Sumele provenite se vor constitui \ntr-unfond de \ncredere care s`-]i asigure un venit lunar adecvat apropapeoric`rui stil de via]` pe care ]i l-ai putea alege, pân` când \mpline[titreizeci de ani, când vei dispune de controlul \ntregii averi. S`-]i aminte[ti\ntotdeauna c` te iubesc [i c` nu-]i vreau decât binele.“

Ce crezuse el c` era bine pentru ea, sfâr[i Regan strâmbându-se. {i ea\[i iubise tat`l, dar nu fuseser` \ntotdeauna pe aceea[i lungime de und`.Nimeni nu putea s` stabileasc` reguli de via]` doar \n alb [i negru. Cottamera \n familie de trei genera]ii. De ce trebuia s` fie v`duvit` de c`minul ei,din simplul motiv c` nu-[i putea g`si un b`rbat pe care s`-l poat` iubi ove[nicie?

Cu sprijinul \ntunericului care se l`sa afar`, geamul ferestrei ar`ta oreflexie a cafenelei din spatele lui Regan. F`r` s`-[i dea seama, se uitase

6 SUSAN DOYLE

la b`rbatul de la masa al`turat`, r`spunzând provoc`rii ochilor lui. Acum,v`zând c` se ridic` din senin, con[tientiz` un fream`t undeva, \nlùntrulei, un sentiment de recunoa[tere. Unde mai v`zuse \nainte acea u[urin]à mi[c`rii, silueta aceea \nalt`, cu umeri la]i?

Realiz` c` venea spre ea. |[i \ntoarse u[or capul, \n timp ce el se oprilâng` masa ei, [i privi \n ochii cenu[ii care nu l`sau s` se citeasc` nimic.P`rul lui era negru [i tuns foarte scurt, avea tr`s`turi uniforme, dar totu[iprea puternic conturate ca s` poat` fi numit frumos. Era un chip pe carenu-l uitai u[or, iar Regan nu-l uitase. Niciodat` nu putuse s`-l uite.

– Bun`, Keir, spuse ea. A trecut atâta timp.El nu-i r`spunse imediat, studiind ovalul neted [i pur al fe]ei \ntoarse

spre el, nasul mic [i drept, ochii dep`rta]i [i verzi, gura generoar`,\nr`mate de cascada de p`r ar`miu. Un zâmbet vag, u[or ironic r`s`ri pebuzele lui.

– Aproape [ase ani, \ncuviin]` el. Nu eram sigur c` o s`-]i aduciaminte de mine. Te-ai schimbat foarte pu]in, Regan. Te-am recunoscut decând te-am v`zut traversând strada. F`cu o pauz`, ca [i cum ar fi fost \nexpectativ`, ridicând o clip` din sprâncene când ea nu-i r`spunse. Tederanjeaz` dac` iau loc?

– Te rog, \l invit` ea, neg`sind nici o cale de sc`pare. Zâmbetul ei erastr`lucitor [i for]at. Credeam c` e[ti \n Australia. Nu emigrase[i?

– Ba da. |n ochii cenu[ii ap`ru din senin o scânteie efemer`, dartulbur`toare. Un nou \nceput mi s-a p`rut cel mai recomandabil, lamomentul acela.

Privirea ei evalu` rapid, aproape incon[tient, croiala jachetei lui din tweed.– Unul plin de succes, s` \n]eleg?– Moderat. Tonul lui ar`ta c` vroia s` abandoneze subiectul. Ce mai

face tat`l tù?Fa]a ei deveni aspr`, iar zâmbetul i se [terse.– A murit acum trei ani. Acum, sunt doar eu.– Singur` \n casa aceea mare?– |n afara personalului, da.– P`cat. E o adev`rat` pierdere. Dac` vreodat` o cas` a impus o

familie, aceea e Cottam.

MAI BINE MAI TÅRZIU 7

„Taci!“, ar fi vrut s`-i spun`, dar n-o f`cu; \n schimb, r`mase acolo cuo expresie \mpietrit`, dorindu-[i ca el s` plece. Odat`, cu mult timp \nurm`, b`rbatul acesta o ceruse \n c`s`torie [i-l refuzase. Nu numai c`-lrefuzase, dar \i râsese \n fa]` la ideea de a lua \n considerare o c`s`toriecu fiul unui po[ta[ local. Acum, el era cel care râdea de ea, amintindu-icu deliberare de ceea ce fusese. Nu avea de gând s`-l lase s-ostânjeneasc`.

– Nu sunt genul familist, r`spunse ea pe un ton monoton. Prefer s`-mialeg singur` compania, atunci când doresc s` o am.

– F`r` obliga]ii [i f`r` restric]ii? Tonul lui era blând. Poate c` aidreptate.

– E[ti c`s`torit? \ntreb` ea f`r` s` inten]ioneze [i v`zu capul negrumi[cându-se \n semn c` nu.

– N-am avut timp. S-ar putea ca \nclina]ia asta s`-mi fi fost amputat`.O alt` lovitur` sub centur`, dar Regan refuz` \n continuare s`

reac]ioneze.– Ar trebui s` m` \ntorc, spuse ea, \ntinzând mâna dup` po[et`.

Vremea n-o s` se \mbun`t`]easc`.– Fugi? suger` el când Regan se ridic` pe jum`tate [i se opri s`-l

priveasc`, controlându-[i expresia fe]ei.– Nu, nu fug. Nu am de ce s` fug.– Atunci, r`mâi [i termin`-]i ceaiul. Am s` comand unul proasp`t

pentru amândoi.|ntâlnind provocarea din ochii lui cenu[ii, Regan se trezi c` se a[az`

\ncet la loc, con[tient` c` prin asta admitea o voin]` mai puternic` decâta ei [i totu[i, cumva, nu dorea s` se afirme. |n trecut se purtaseabominabil cu Keir Anderson. Nu putea face mare lucru s` \ndreptelucrurile, dar acum, când nu mai conta, putea m`car s` r`mân` [i s` fieamabil` cu el.

– Te-ai \ntors definitiv \n Anglia? \ntreb` ea dup` ce comandar` ceaiul,str`duindu-se s` par` cât de cât interesat`.

– E doar o vizit`. M` aflam la Midlands, a[a c` m-am hot`rât s` cautcâteva zile locurile pe care le frecventam odat`. Stau la Bull's Head. Niciel nu s-a schimbat prea mult.

8 SUSAN DOYLE

– {ase ani nu \nseamn` mult, se ap`r` ea. |ndr`znesc s` spun c`ora[ul nu s-a alterat atât de mult \n ultimii cincizeci de ani.

– Dac` nu lu`m \n considerare popula]ia. Mi-am petrecut ziua de ieri\ncercând s` g`sesc câ]iva prieteni vechi, dar \n afar` de Jake Carter, to]is-au \ndreptat spre zonele rurale.

– Eu am r`mas, sublinie ea [i-i v`zu buzele strângându-se.– Nu e acela[i lucru. F`ceam parte din clase sociale diferite… a[a

cum ai spus atunci.Sim]indu-se cuprins` de ru[ine, f`cu un gest impulsiv.– Pe atunci, eram o pu[toaic` \ngrozitoare [i snoab`.– Doar atunci când venea vorba s` te c`s`tore[ti cu cineva cu un statut

social inferior, r`spunse Keir. La urma urmelor, am avut o rela]ie destulde strâns` timp de câteva s`pt`mâni.

Regan nu avea nevoie s` i se aminteasc`. |[i aducea aminte foartebine. Keir fusese atât de diferit de ceilal]i tineri pe care-i cunoscuse. Ladoar dou`zeci [i patru de ani, avusese o ini]iativ` [i o hot`râre care oatr`seser` instantaneu, \mpotriva voin]ei ei. Nu inten]ionase niciodat`realmente ca asocierea lor s` mearg` dincolo de acea prim` \ntâlnire\ntâmpl`toare când, plictisit` din cale-afar` \ntr-o sear`, \ntr-un club local,acceptase invita]ia lui la dans. Prietenii ei urm`riser` leg`tura lor cureac]ii diferite: pe unii \i amuzase, unii o priviser` cu reticen]`, al]ii ocriticaser` deschis. Nu-i p`sase de p`rerea nim`nui, ac]ionase doar dup`bunul ei plac. Keir o dusese \n locuri \n care nu mai fusese vreodat`,vorbise cu ea lucruri despre care nimeni altcineva nu se mai deranjase s`discute… o s`rutase cu o pasiune care n`scuse \n ea noi profunzimi [itotu[i, nu \ncercase nici m`car o dat` s` dep`[easc` limitelesentimentelor de la optsprezece ani. Regan [tiuse prea bine ce sim]eapentru ea [i nu f`cuse nici un efort s` \mpiedice declara]ia lui final` [iinevitabil`. De fapt, nu fusese decât un alt scalp pe care s` [i-l aga]e lacing`toare. Cum putuse s` fie atât de egoist`?

– |mi pare r`u, spuse ea. Am gre[it c` te-am tratat a[a.– Dar c` m-ai refuzat n-a fost o gre[eal`?Regan \[i ridic` b`rbia.


– Nu cred. Aveam realmente foarte pu]ine lucruri \n comun.– Nu? |ntrebarea era blând`, zâmbetul lui reflectând reac]ia trec`toare

a ochilor. Ei bine, poate c` ai dreptate. Erai prea obi[nuit` ca lucrurile s`fie a[a cum vrei, ca s` te potrive[ti cu u[urin]` ideilor mele. Când o so]iedin clasa muncitoare iese din linie, e a[ezat` imediat, t`ios, \napoi. Tu nute-ai fi putut conforma.

O ironiza din nou, dar avea tot dreptul. Regan râse [i cl`tin` din cap:– Deloc.Urm` o pauz` lung`. Keir fu primul care rupse t`cerea, pe un ton

vesel [i deta[at.– Cam atât despre vremurile de demult. Cum r`mâne cu prezentul?– Sunt bine. Fusese rapid`, dar nu \ndeajuns. {tia c` v`zuse c` se

schimbase la fa]`. Uitându-se la el, \i veni din senin o idee atât decaraghioas` [i de ridicol`, \ncât aproape pufni \n râs. Totu[i, no]iuneaersista. Era solu]ia perfect`, de[i nu neap`rat cu b`rbatul acesta. Cu cinealtcineva? Pe cine cuno[tea care s` ia m`car \n considerare un asemenea pas?

Keir o privea \n continuare cu ochi enigmatici.– Te \ngrijoreaz` ceva?|i sc`p` \nainte s` se poat` opri, rezultat al unui instinct pe care nu

avusese timp s`-l analizeze:– Da. Sunt \ntr-o \ncurc`tur` [i nu [tiu cum s` ies din ea.– Vrei s` vorbe[ti despre asta?Regan \l privi o clip` nesigur`, \nainte s` cedeze din nou instinctului.– Nu aici. Ce zici, vii acas` la mine disear`, s` lu`m cina?Dac` invita]ia \l surprinsese, n-o ar`t`.– Sun` bine. Mâncarea de la Bull nu e chiar o delicates`.Ce [tia el despre delicatese? se \ntreb` ea, [i imediat analiz`. C`l`torea

prin lume \nc` din vremea \n care-l cunoscuse. Ajunsese destul dedeparte \ncât s` recunoasc` diferen]a \ntre bun [i abia acceptabil.

– Lucrezi \nc` \n inginerie? \ntreb` ea [i v`zu mi[carea oblic` acapului s`u.

– Mai mult sau mai pu]in. La ce or` vrei s` vin?– S` fie \n jur de [apte treizeci [i dup` ce mânc`m, putem bea ceva.

Am s-o rog pe doamna Sullivan s` preg`teasc` ceva special, \n cinsteaocaziei.

10 SUSAN DOYLE

– Ai o buc`t`reas` numai pentru tine?Cenzura era mai mult imaginat` decât aparent`, dar r`spunsul ei nu

]inu seama de natura ei:– Am mul]i oaspe]i, se ap`r` ea. {i lucreaz` la Cottam de foarte mult

timp.– {tiu. Mi-o amintesc. Tonul lui era uniform. Ai devenit prea sensibil`,

Regan. Era o vreme când n-ai fi g`sit necesar s` te scuzi.– To]i ne schimb`m pe m`sur` ce ne maturiz`m.– |n unele privin]e, da. Va fi foarte interesant s` aflu \n ce privin]e [i

cât de mult te-ai schimbat. Buzele i se curbar` \ntr-un zâmbet strâmb. Seridic` \n picioare \nainte ca ea s`-i r`spund` [i scoase câteva bancnote dinportofel, pe care le a[ez` pe nota de plat`. R`mâne la [apte treizeci.A[tept cu ner`bdare.

Regan \l urm`ri cum \[i ia paltonul, \l \mbrac` [i regret` deja c`-linvitase. Totu[i, ce avea de pierdut? Ideea care se \nc`p]âna s` nu-i deapace nu era \n definitiv decât o idee. Nu trebuia s-o pun` \n aplicare.

Ma[inile de \mpr`[tiat pietri[ \[i f`cuser` deja apari]ia pe drumurileprincipale. Nu \ntâmpin` dificult`]i din cauza stratului gros de z`pad`decât când intr` pe aleea principal` care ducea la cas`. Trecând prinpor]ile de fier, \[i d`du seama c` exista o [ans` demn` de luat \nconsiderare ca invitatul ei s` nu poat` ajunge deloc \n seara aceea. Nu-itrecuse prin cap s`-l \ntrebe dac` avea ma[in` [i era de notorietate faptulc` cele dou` firme de taxi din ora[ nu erau dispuse s`-[i asume riscul cavehiculele lor s` se \mpotmoleasc` \n trafic.

Soarta avea s` decid`. Dac` nu venea, atunci avea s` abandonezeideea aceea nebuneasc`. Asta \nsemna c` se \ntorcea \n acela[i punct dincare pornise, dar trebuia s` se obi[nuiasc`. Aproape c`-[i dorea s` se\ntâmple a[a.

Casa r`s`ri \n fa]a ei, dup` cotitur`; fa]ada impun`toare, p`trat`, erabine luminat` [i primitoare. Mult prea mare pentru o singur` persoan`,Regan trebuia s` recunoasc`, dar \n timp, \n cele din urm`, avea s` iam`suri. Nu vroia s` piard` singurul c`min pe care-l cunoscuse vreodat`dintr-un motiv atât de nedrept, pe cât era condi]ia impus` de tat`l ei.


Totu[i, ce alternative avea? L`sând la o parte posibilitatea unui apel, nu-imai r`mânea decât una singur`, care era foarte posibil s` nu se prezinte.

Sullivan o \ntâmpin` la u[`, tr`s`turile lui frumos \mb`trânitedestinzându-se \ntr-un zâmbet de u[urare:

– Am crezut c` vom fi nevoi]i s` trimitem echipe de c`utare, spuse el.Ai spus c` te \ntorci \n jur de ora trei.

Regan \i \ntoarse dr`g`stoas` zâmbetul, \ncredin]ându-i haina dinpiele de oaie. John Sullivan era majordomul familiei de mai bine detreizeci de ani [i \ntr-un fel, aproape c` ]inea locul tat`lui pe care-lpierduse. F`r` el, Regan \ns`[i ar fi fost pierdut`. Tat`l ei luase m`suri desiguran]` pentru tot personalul disponibilizat \n urma vânz`rii conacului,dar nici o sum` de bani nu putea compensa oameni ca el [i ca so]ia lui,Ann, pentru pierderea slujbei [i a casei. Sullivan era prea b`trân ca s` maipoat` \ncepe din nou, \n alt` parte, chiar dac` \n zilele acelea \[i puteag`si un alt post potrivit abilit`]ilor lui. Ar fi for]at s` se pensioneze lavârsta de [aizeci [i trei de ani, so]ia lui la cincizeci [i opt, pentru c` f`r`\ndoial` nu era preg`tit` s` lucreze undeva f`r` el. |n maniera deta[at` [icalm` \n care ac]ionase [i \n afaceri, tat`l ei se gândise la tot, \n afar` desentimentele celor care erau realmente implica]i \n aranjamentul acela.

– A durat mai mult decât am anticipat, r`spunse ea. Am b`ut un ceaila Old House. |i spui doamnei Sullivan c` \n seara asta s-ar putea s` avemun oaspete la cin`, \n cazul \n care poate ajunge aici? N-are rost s` necomplic`m prea mult. Friptura ei Diane este \ntotdeauna delicioas`.

– Un singur domn? Sullivan p`ru alertat, fiind la fel de con[tient ca [iea de condi]iile care guvernau viitorul slujbei sale. |l cunoa[tem,domni[oar` Regan?

– Poate vi-l aminti]i. Nu avea rost s` p`streze secret` identitateamusafirului. La Cottam, to]i cuno[teau, sau cel pu]in auziser` de toat`lumea. E fiul lui Tom Anderson, Keir.

– Anderson? Sprâncenele i se unir` \n efortul de a-[i aduce aminte. Nucred c`…

– |]i aminte[ti… pân` \n urm` cu cinci ani, Tom a lucrat pentruOficiul de Po[t`. To]i \l ironizau pentru c` [i-a l`sat so]ia s`-i pun` unnume atât de bizar fiului lor.

12 SUSAN DOYLE

– Oh, da. R`spunsul avu o nuan]` subtil` de dezam`gire. A plecat \nAustralia dup` moartea ei, nu-i a[a?

– S` i se al`ture fiului s`u. Keir e aici, \n vacan]`… cel pu]in, a[a amimpresia.

– Ciudat` perioad` s`-]i alegi pentru vacan]`.– Oh, nu [tiu. Probabil c` le e dor de iernile de aici. Regan frunz`rea

coresponden]a care era atent a[ezat` pe masa din holul principal,selectând deoparte câteva scrisori care erau evident facturi. Doar atât asosit?

Sullivan ar fi putut sublinia faptul c` era destul de evident, dar n-of`cu. Nu i-ar fi trecut niciodat` prin cap s` fie atât de lipsit de respect.

– M` tem c` da. A[teptai ceva important?– Nu tocmai, oft` ea. Era doar o slab` speran]` s` apar` ceva. Nici

m`car nu-mi dau seama ce.– Acest… domn pe care-l a[tep]i, relu` Sullivan, ezitând pu]in asupra

ultimului cuvânt. E…? Ei bine, [tii la ce m` refer.Regan zâmbi f`r` s` vrea.– Sullivan, e[ti chiar mai snob decât obi[nuiam eu s` fiu, \l mustr` ea

cu blânde]e. Nu-]i face griji, [tie ce cu]it [i ce furculi]` s` foloseasc`.|ntotdeauna a [tiut.

– |ntotdeauna? Sprâncenele lui se ridicar` de mirare.– Da, \l cunosc dinainte s` plece \n Australia. Tonul ei era crispat. De

fapt, m-am purtat foarte urât cu el.– {i acum, vrei s` te revan[ezi. D`du din cap \n semn de \ncuviin]are.

E un gest foarte frumos, domi[oar` Regan. Sper s`-l aprecieze.– Oh, sunt sigur`. R`mase la fel de glacial`. Vine pe la [apte jum`tate,

dac` \i permite vremea. Vom mânca \n jur de opt.– Dar dac` ajunge aici [i nu mai poate pleca? veni r`spunsul ezitant,

iar ea afi[` o expresie binevoitoare.– Atunci, va r`mâne peste noapte. Slav` cerului, avem suficiente

camere. Ai putea s-o rogi pe Mary s` preg`teasc` preventiv un pat.Camera albastr`, cred.

– E exact lâng` camera ta, spuse majordomul [ocat. Domni[oar`Regan…


– Te tachinam doar, se ap`r` ea sp`[it`. M` \ndoiesc c` se va l`saconvins s` r`mân`, indiferent de situa]ie.

{i pe bun` dreptate, spuse expresia lui. |ncuviin]` u[urat:– M` duc s-o anun] pe doamna Sullivan.Urcând f`r` grab` pe sc`ri, Regan v`zu \ntunericul prin fereastra

\nalt` \n stil georgian [i realiz` c` ninsoarea se oprise, ceea ce-i produseo reac]ie ciudat de ambigu`. |n cazul \n care Keir venea, avea s` aib`curajul necesar s`-[i duc` planul la \ndeplinire, sau \ndr`zneala avea s-olase \n ultima clip` de izbeli[te? Nu era decât o singur` cale s` afle.

El sosi cu un sfert de or` mai târziu, la volanul unui Audi de culoaredeschis`. Privind de la aceea[i fereastr`, Regan \l v`zu f`când vesel cei treipa[i [i auzi sunetul jos al clopo]elului de la intrare. Apoi, se hot`r\ s`coboare [i s`-i deschid`. El era aici, iar ea trebuia s` \nfrunte problema.S` vorbeasc` sau nu? Ce avea s` fie?

Sullivan lua acela[i palton de culoare \nchis` pe care-l purtase [idup`-amiaz`, dar dedesubt Keir avea acum un costum gri deschis care-iscotea \n eviden]` bronzul. Regan v`zu chipul lui Sullivan când se\ntoarse [i zâmbetul lui mali]ios abia t`inuit, citindu-i gândurile cuacurate]ea pe care o dobândise \n anii de când se cuno[teau. |n ceea ceprivea costumele obi[nuite pentru cin`, ideea lui de perfec]iunereprezenta un gri \nchis sau un bleumarin. Nu avea importan]` c` astfelde idealuri fuseser` date de mult uit`rii. Pentru Sullivan, nimic nu seschimbase.

Rochia pe care o alesese fu \ntâmpinat` cu aceea[i dezaprobare. Preascurt` [i prea strâmt`, aproape c`-l auzea gândind. |i zâmbi diabolic cândtrecu pe lâng` el [i \ntinse mâna s`-[i salute musafirul.

– M` bucur c` ai putut ajunge. Bine c` s-a oprit ninsoarea.– Au prognozat c` o s` mai ning`, spuse Keir. Abundent.– Atunci, s-ar putea s`-]i fie greu s` te \ntorci \n ora[.Zâmbetul lui se contur` lent.– A[a c` va trebui s` fim cu ochii \n patru, nu? Spuneai ceva despre o

b`utur`? Am \nghe]at pe drum.– Desigur. Pe aici. Se a[ez` lâng` el, con[tient` de \n`l]imea lui, de

situeta lui viguroas`, de sugestia de putere controlat` \n spatele croielii

14 SUSAN DOYLE

perfecte a sacoului lui. Se trezi flec`rind agitat` \ncontinuu, mai nesigur`pe ea decât \[i amintea s` fi fost vreodat`. M-am gândit s` mergem \nbibliotec`. E mai intim decât \n sufragerie. Obi[nuia s` fie camera favorità tatei pentru un coniac dup` cin`. De cele mai multe ori, aici \mi beaucafeaua. Am putea face asta [i \n seara asta, dac` vrei.

– De ce nu? P`rea amuzat. Dac` suntem \n criz` de subiecte dediscu]ie, putem oricând s` citim o carte bun`.

– Nu râde de mine! \ncepu ea \nfierbântat`, dar t`cu subit, dându-[iseama c` o cùtase. Ce se \ntâmpla cu ea? N-o obliga nimeni s` fac` asta.Putea s` dea oricând \napoi.

Biblioteca era palid luminat`, o camer` mic`, dar confortabil`, cupere]i cu rafturi de stejar, \nc`rcate pân` la refuz cu c`r]i de toate formele[i dimensiunile. Mobilierul era constituit din dou` fotolii \mbietoare, unbirou din lemn de mahon [i dou` mese. Covorul turcesc se sim]ea moale[i pufos sub picioarele lor.

Regan ar`t` spre tava cu bùturi care era deja preg`tit` pe birou.– Serve[te-te singur. Cred c` o s` g`se[ti o selec]ie de apreciat. Dac`

vrei altceva, pot s`-l chem pe Sullivan.– Un whisky e de-ajuns, spuse el, ridicând o sticl` s-o desfac`, sigur pe el.

Credeam c` aici e practic imposibil s` intri \n posesia unei astfel de bùturi.– Nu [tiu. Nu m` ating niciodat` de ea. A[tept` s` toarne un pahar

dublu [i-l opri spunându-i: eu o s` beau un vin de Xeres, te rog. Demisec.– |mi pare rù. Keir nu se clinti deloc. Cred c` nu m` gândeam.Regan nu-l crezu. Omisese \ntr-adins s-o \ntrebe mai \ntâi pe ea. De

ce? Din simpla pl`cere de a o face s` a[tepte? P`rea pu]in probabil, dartotu[i, cine mai [tia ce era \n mintea lui Keir Anderson? Cu [ase ani \nurm`, o l`sase \nùntru, avusese \ncredere \n ea. Iar ea \l tr`dase. Puteas`-l \nvinuiasc` pentru felul \n care evident sim]ea acum? Regan era unbagaj r`sf`]at care trebuia pus la locul lui. Ei bine, \l va l`sa s` se distreze,s`-[i fac` jocurile. Nu r`neau pe nimeni, pe ea \n nici un caz.

– Poveste[te-mi despre Australia, \l invit` ea când amândoi se a[ezar`cu paharele \n mân`. N-am fost niciodat` acolo.

Keir r`spunse cu bun`voin]`, pictându-i un peisaj lucid al Sydneyului[i al zonelor rurale din \mprejurimi, p`strând totu[i descrierea la un nivel


general. Oricât de mult \ncerc`, Regan nu reu[i s` ob]in` prea multedetalii personale, cu excep]ia faptului c` era inginer, ceea ce [tia deja, [ic`l`torea destul de rar \n ]ar` \n interes de serviciu.

– Dar tat`l t`u? \ntreb` ea \n cele din urm`, renun]ând la restul.Locuie[te cu tine?

– Tata s-a rec`s`torit acum doi ani. Au propria lor cas`, \n cealalt`parte a ora[ului.

– Deci, acum ai o mam` vitreg`.– Cine, Alice? Zâmbetul lui ap`ru repede [i trec`tor. E la fel de

m`moas` ca o saco[` cu fasole! E o femeie cu adev`rat dur` [i cu o inim`de aur. A dat un nou sens vie]ii tatei.

– M` bucur. Regan nu g`si ce altceva s` spun`. Experimentul acesta sedovedea mai dificil decât \[i imaginase. Nu aveau nici o leg`tur`, nimic \ncomun. Trecutul era subiect tabu, decisese deja asta, dar ce altceva mai r`mânea?

Surprinz`tor, dar Keir fu cel care lu` ini]iativa, \ntrebând-o dac`v`zuse ziarele \n ziua aceea [i ce p`rere avea despre actuala politic`guvernamental`. Discutar` despre politic` \n cea mai mare parte a cinei,care urm` curând dup` aceea, conversa]ia fiind suficient de argumentat`\ncât s` fie interesant`, f`r` s` permit` totu[i ca lucrurile s` scape de subcontrol. {i aici era mâna lui Keir, Regan trebuia s` recunoasc`. Refuza s`lase ca replicile mai aprinse s` se transforme \n dispute, schimbândsubiectul când amenin]a s` se \ntâmple asta [i incitând-o cu o nou` tem`.

– E[ti perspicace, recunoscu el cu o amabilitate iritant`, \n timpuldesertului. Dar ai putea s` \nve]i s` fii mai deschis` la minte.

– Adic` s` stau pe margine? pufni ea. Nu, mul]umesc. Am f`cut astadeja de prea multe ori!

– S` duc cafeaua \n bibliotec`, domni[oar` Regan? \ntreb` cu tactSullivan. {i coniac pentru domnul Anderson, poate?

– Dou` pahare de coniac, spuse ea. Cel mai bun pe care-l avem. Defapt, adu sticla. Poate c` domnul Anderson va dori mai mult de unul.

Domnul Anderson primi oferta cu o \ncuviin]are din cap, cu ochi u[orsarcastici.

– S` vedem cum merge.Merse foarte bine. C`ldura coborând u[or \n trupul ei, Regan se sim]i

mai bine echipat` pentru restul serii. Keir o urm`rea \n t`cere din cel`lalt

16 SUSAN DOYLE

fotoliu. P`rea s` a[tepte, recunoscând parc` dorin]a ei de a-i spune ceva.Dac` g`sea curajul s` fac` asta, era \nc` \n mâinile zeilor. Regan aveanevoie de o introducere.

La sfâr[it, el \i oferi [i asta: se ridic` \n picioare [i veni lâng` ea. O ridic`[i-i lu` paharul din mâna nelini[tit`, punându-l pe masa de al`turi. Guralui era mai aspr` decât \[i amintea – sau era pentru c` a ei refuza s` i seofere? Când \i d`du drumul, o f`cu f`r` dezgust, dar cu ironie \n privire.

– De ce m-ai invitat aici, Regan? \ntreb` el. Cu siguran]`, nu ca s`relu`m de unde am r`mas!

|nainte s` r`spund`, Regan c`ut` cu piciorul marginea fotoliului dinspate, având nevoie de sprijin, chiar dac` numai ca genunchii s` i seopreasc` din tremurat.

– |ntr-un fel, `sta a fost motivul. Doar c` nu a[a. Nu vreau s` m`s`ru]i, Keir. S` nu se mai repete. M` auzi?

– Faci s`-mi fie imposibil. Umerii lui ridica]i tr`dar` o ofensatoarelips` de interes. Ce-ar fi s`-mi spui ce vrei?

– E dificil, r`spunse ea ambiguu, \nc` \ncercând s` g`seasc` o cale desc`pare. S`-]i explic, vreau s` spun.

– Pune-m` la \ncercare.– Bine. Se dep`rt` de el mai \ntâi, \ntorcându-se cu spatele s`-[i mai

toarne un pahar de coniac. }i-ar prinde bine o sum` mare de bani?Pauza p`ru s` dureze la nesfâr[it, dar probabil nu trecur` decât câteva

secunde. Când \i r`spunse, vocea lui fu lipsit` de expresie.– Cât de mare?– Zece mii. Se \ntoarse [i-l privi, cu mâna \ncle[tat` nervos pe pahar.

Era imposibil s` citeasc` ce se petrecea \n mintea lui. Ochii cenu[ii eraude necucerit. E de-ajuns?

– Depinde, spuse el monoton, de ce vrei s` fac pentru ei.– E destul de simplu. Trase adânc aer \n piept, c`utând \ndr`zneala

s` continue. Când o g`si, sun` aproape obi[nuit: vreau s` te c`s`tore[ticu mine.



Capitolul 2

Indiferent la ce se a[teptase Keir, evident nu fusese asta. Timp decâteva clipe, r`mase neclintit, uitându-se la ea, cu buzele strânse \ntr-unfel care o f`cea s` fie nervoas`.

– A[a \n]elegi s` glume[ti? \ncepu el cu asprime. Pentru c` dac` e a[a,am s`-mi \ncerc propriul stil de sim] al umorului!

– Nu e nici o glum`. Regan f`cu un mic gest de apel. Chiar crezi c` a[face asta, dac` a[ avea de ales? Dac` nu am un so] pân` la data \n care\mplinesc dou`zeci [i cinci de ani, peste cinci s`pt`mâni, pierd casa. Efoarte simplu.

– Simplu? Râsul lui se stinse imediat. Desigur! Dac` doar de un so] ainevoie, trebuie s` fie o mul]ime de candida]i doritori.

– Nu [i pentru o c`s`torie doar cu numele, r`spunse ea [i v`zu c`expresia lui se schimb`.

– |n]eleg. Sau mai curând, \ncep s` \n]eleg. A fost ideea tat`lui tu, nu?Da, a[a trebuie s` fie. Un om cu opinii puternice, dar cu percep]ie slab`,dac` [i-a imaginat c` vei ceda prin constrângere.

– Nu e cazul s` cedez prin constrângere, r`spunse ea controlându-se.|nc` n-am g`sit b`rbatul cu care s` vreau s` m` c`s`toresc. Asta-i tot.

– Atunci, renun]` la cas`.– Nici asta n-o voi face. A gre[it s`-mi impun` un astfel de termen

limit`. |n timp, am s`-i \mplinesc toate dorin]ele, dar numai cu un b`rbatpe care-l pot iubi.

Buzele lui se curbar` o clip`.

– Aceea va fi ziua. F`cu o pauz`, apoi urm` enigmatic: cât te-ai a[teptas` dureze aranjamentul?

– Pân` când unul din noi vrea s`-l \ncheiem, indiferent de motiv.– {i apoi?Ea ridic` din umeri, dorindu-[i s` fie atât de nep`s`toare pe cât suna.– O anulare rapid`, ce altceva? Oricum, am locui separat.– Eu \n Australia [i tu aici?– Desigur. Nu am nevoie decât de numele tù. Cu \mprumut, ai putea

spune.– Nu e mult, fu el de acord. De fapt, pentru zece mii, e chiar foarte pu]in.– Atunci, o vei face?– De ce nu? Fu rândul lui s` dea din umeri. {tiu cì mai grele de a-]i

câ[tiga existen]a. Când vrei s` ne c`s`torim?– Cât se poate de repede. Acum c` avea ce-[i dorea, nu-i venea s`

cread`. Fusese prea u[or… lipsiser` cu des`vâr[ire ezit`rile morale.Spuse \n [oapt`: trebuie s` ai mare nevoie de bani.

– Poate. Tonul lui nu tr`d` nimic. La starea civil`, bine\n]eles? Era o\ntrebare pur retoric`. Am s` \ncep aranjamentele mâine la prima or`. Celpu]in, nu trebuie s` stabilim nici o reziden]`. Dac` totul merge conformplanului, joi vom fi c`s`tori]i.

– Fire[te, voi pl`ti eu toate cheltuielile. Vocea ei suna ciudat [i\ndep`rtat.

– Oh, cred c`-mi pot permite un certificat [i celelalte taxe. La urmaurmelor, nu va fi o nunt` obi[nuit`, nu? F`r` invita]i, f`r` domni[oare deonoare pentru care s` cump`r`m cadouri.

– Nu. I se uscase gâtul. |l privi t`cut` o clip`, \ncercând \n zadar s`-ighicesc` gândurile. Doamna Keir Anderson. Trebuia s` fie nebun` chiar[i s` conceap` asta.

– Nu e prea târziu, spuse el, citindu-i gândurile, aparent f`r` nici odificultate. Ai dou` zile \n care \nc` te mai po]i r`zgândi.

Ciudat, dar oferta nu f`cu decât s`-i \nt`reasc` hot`rârea.– N-o s` m` r`zgândesc, \l asigur` ea. E[ti singura mea op]iune.– Ultima speran]`. Ciudat, nu? adùg` el cu un ton sec. Cum conspir`

soarta! Horoscopul mi-a promis azi diminea]` o zi pentru aventuri noi. Pe


viitor, o s` ]in cont de predic]iile astrale. Pauza fu scurt`. |ntre timp, credc` [i eu o s` am nevoie de cel de-al doilea pahar de coniac.

– Serve[te-te, \i spuse Regan [i când el se apropie, se d`du la o partedin fa]a t`vii. |[i sim]ea membrele slabe [i tremurânde, \n ciudaconiacului, sau din cauza lui – nu era sigur`. Se a[ez` din nou, l`sându-[icapul pe spate [i \ncercând s` fac` pace cu propria con[tiin]`.

– S` presupunem c` m` pui la curent cu toat` povestea? suger` Keir,sprijinindu-[i [oldul de marginea biroului. Doar ca lucrurile s` fielimpezi, ce spune mai exact testamentul tat`lui tù?

Regan \i spuse f`r` emo]ii, f`r` s`-i ascund` nimic. Când termin`, el oprivi cu ochi mici.

– Dac` nu intri \n posesia mo[tenirii decât la vârsta de treizeci de ani,cum te a[tep]i s` g`se[ti zece mii de lire s`-mi dai? Nu-mi imaginez cèxecutorii vor privi cu prea mare \ng`duin]` o cheltuial` suplimentar` deo asemenea natur`.

– Nu trebuie s`-]i faci griji, r`spunse ea ar]`goas`. Am proprii meibani, l`sa]i de bunica. Voi preg`ti cecul pân` joi.

– {i asta n-o s` te lase cam strâmtorat` pentru cheltuielile personale?– Matt Swain, avocatul consultant al familiei [i de altfel singurul

executor, o s`-mi pun` la dispozi]ie tot ce-mi trebuie – inclusiv baniipentru \ntre]inerea conacului. Din moment ce voi \mplini condi]iile nece-sare, lucrurile vor continua \n aceea[i manier`. „Un venit lunar adecvataproape oric`rui stil de via]` pe care mi l-a[ putea alege“, a spus. {i mil-am ales pe acesta.

– Nu ]i se pare solitar? \ntreb` Keir.– Am prieteni. {i Sullivanii sunt \ntotdeauna aici. Nu, nu mi se pare

solitar. }i-am spus, prefer s`-mi aleg singur` compania.– Atunci când ]i-o dore[ti, \[i aminti el. E[ti o fat` ciudat`, Regan.– Nici asta nu trebuie s` te \ngrijoreze. P`ru gr`bit`. Dac` ]i-ai

terminat coniacul, cred c` ar trebui s` pleci. A[ vrea s` m` culc devreme.– Cum spui tu. Bù paharul pân` la fund [i-l puse jos cu buzele

strânse. Ne mai \ntâlnim pân` joi?– Nu. „Asta ar fi mai mult decât a[ putea \ndura“, se gândi Regan.

Dac` am nevoie s` iau leg`tura cu tine, telefonez la hotel.

20 SUSAN DOYLE

– S-ar putea s` nu fiu acolo.– Atunci, am s`-]i las un mesaj s` m` suni tu. Nu c` mi s-ar p`rea c`

va fi necesar. Ce ar putea s` nu mearg` bine?– Cele mai bune planuri se fac pe seama [oarecilor [i a b`rba]ilor. N-a[

vrea s` pierd afacerea \n ultimul moment.– N-o s` pierzi nimic. Nici m`car libertatea. Joi la prânz po]i fi deja pe

drum, dac` faci o programare de diminea]` la starea civil`.– Dar verighete?– Oh, Dumnezeule! Regan \nchise o clip` ochii [i apoi v`zu expresia

lui \n expectativ`. Nici o problem`. O pot folosi pe a bunicii. Mi-a l`sattoate bijuteriile ei. S-ar putea s`-mi fie pu]in mare, dar merge. Refuz` s`se gândesc` ce p`rere ar fi avut bunica ei ca verigheta s`-i fie folosit` \ntr-unasemenea scop. Dac` avea de gând s` fac` asta, trebuia s` mearg` pân` lacap`t. F`r` s` caute scuze. Te rog, Keir, pleac`, spuse ea [ov`ind. Sullivano s`-]i aduc` paltonul.

El se opri lâng` u[`, cu mâna pe clan]`; tr`s`turile \i erau ascunse.– E[ti sigur` \n privin]a acestei seri? \ntreb` el f`r` s`-[i \ntoarc` fa]a.

Nu vrei s` te r`zgânde[ti?– Nu. Hot`rârea era atât pentru binele ei, cât [i pentru al lui. N-o s`

m` r`zgândesc. Ne vedem joi.R`mase acolo mult timp dup` plecarea lui, \ncercând s` alunge orice

\ndoial`. F`cea ce trebuia f`cut, nici mai mult, nici mai pu]in. Era singuramodalitate. Nu trebuia s` anun]e pe nimeni \n afara celor care trebuia s`[tie de schimbarea st`rii ei civile. Din toate punctele de vedere, lucrurileaveau s` continue ca \nainte, cu excep]ia faptului c` re[edin]a Cottamavea s` fie \n sfâr[it [i irevocabil a ei. {i asta merita orice sacrificiu.

***

Un front de aer cald venind din sud aduse miercuri seara o u[oar`topire a z`pezii. Pân` \n diminea]a urm`toare, aproape c` disp`ruseintegral, l`sând drumurile pline de pietricele [i umede; copacii picuraustropi de z`pad` topit` sub un cer mohorât [i nenorocit.

„Fericit` e mireasa desupra c`reia str`luce[te soarele“, se gândi cinicRegan, \n timp ce conducea spre ora[. Nu c` ar fi contat. }elul ei nu era


o uniune fericit`. |n mai pu]in de o or`, schimba numele de O'Neil cu celde Anderson [i nu aveau s` [tie decât câ]iva. Nefiind vorba de nici o\n[el`torie, avea dreptul legal s` continue s`-[i foloseasc` propriul nume\n tranzac]iile de zi cu zi.

A[teptase pân` seara trecut` s`-i spun` lui John Sullivan decizia ei. Elprimise vestea cu un evident amestec de suferin]` [i de u[urare. Acum,putea s`-[i \ncheie anii de munc` \n casa pe care o iubea [i o pre]uia deatâ]ia ani. C`minul lui era \n siguran]`. {i al ei, la fel, se gândi ea. Acum,nimic nu putea s` mearg` prost. Era prea târziu.

Keir era deja \n sala de a[teptare a st`rii civile, când ajunse ea. Purtaun costum bleumarin cu dungi negre, sub]iri, c`ruia nu-i putea g`si niciun cusur. Ea alesese o rochie [i un taior cenu[ii, simple, pe care le maipurtase [i \n care se sim]ea confortabil. Nu avea nici un rost s` seg`teasc`, \[i spusese cu hot`râre. Nu vroia s` impresioneze.

Tr`s`turile puternice [i ferme nu purtau \n diminea]a aceea nici unzâmbet – nici ironic, nici \n alt fel. P`rea s` ia totul \n serios. Pentru zecemii, a[a [i trebuia, reflect` Regan. Avea deja cecul \n geant` [i urma s` i-ldea dup` ceremonie.

– E[ti preg`tit`? \ntreb` el, iar ea \ncuviin]`.– Sunt preg`tit`.|n toate calculele ei, Regan nu pusese la \ndoial` faptul c` ofi]erul

st`rii civile, care \l cunoscuse pe tat`l ei, era capabil s` ]in` propriadezbatere pe tema c`s`toriei ei. Uitase cu des`vâr[ire c` era nevoie demartori, adu[i, ca \n majoritatea cazurilor, din personalul st`rii civile. {tiuc` amândoi o recunoscuser` din clipa \n care intrar` \n camer` [i realiz`cu inima grea c` nu avea s` dureze mult pân` când vestea avea s` circule\n tot ora[ul.

Era atât de ocupat` s` se \ntrebe cum puteau s` r`spund` cei doirug`min]ii ei de a p`stra t`cerea, \ncât abia dac` auzi procedura, revenindcu picioarele pe p`mânt numai când domnul Dailey \i vorbi a doua oar`.|i r`spunse pe un ton sc`zut, dar r`spicat, ascult` declara]ia final` a luiKeir [i primi felicit`rile lui. Totul \i p`rea atât de ireal. Doamna Anderson.Putea fi ea? Nu se sim]ea c`s`torit` – nu sim]ea mai nimic. Dar era un fapt.

Afar`, Keir fu din nou cel care vorbi primul.

22 SUSAN DOYLE

– Deci, ce urmeaz`?Regan se scutur` \n sinea ei. Nu avea nici un rost s`-[i mai fac` griji,

acum. Se terminase cu bine. Dac` bârfa se \mpr`[tia, trebuia s-o \nfrunte.Era posibil ca oamenii s` nu \n]eleag` motivele pentru care se c`s`torise\n secret, dar dac` avea s` continue ca de obicei, putea fi pu]in mai multdecât o minune de trei zile. Cercul de prieteni apropia]i era \ns` oproblem`. Pu]ini dintre ei aveau s` aprecieze c` fuseser` l`sa]i \n drum.Robin Sayers, mai ales, avea s` considere toat` t`r`[enia un pumndevastator \n fa]`. O ceruse \n c`s`torie de trei ori [i de fiecare dat` fusese\ndep`rtat cu blânde]e, f`r` un da sau nu definit. Privind \n trecut, Reganpresupunea c`-l p`strase incon[tient ca pe o ultim` salvare. Robin eradr`gu] [i ar fi fost un so] bun, de[i oarecum neincitant, dar merita maimult decât s` fie folosit ca mijloc de a atinge un scop.

– Ei bine? Keir p`rea u[or agitat, ca [i cum ar fi fost ner`bd`tor s`scape de toat` \ncurc`tura. Trebuie s` ne lu`m r`mas-bun chiar aici, \nmijlocul str`zii?

– Nu, desigur. Se for]` s` \ntâlneasc` ochii cenu[ii, neputând \nc` s`cread` c` b`rbatul acela era so]ul ei. Am aranjat s` lu`m prânzul la conac,apoi po]i pleca oriunde vrei.

– Dup` ce am fost pl`tit?– Dac` vrei s` pui problema a[a. Era hot`rât` s` nu se lase atins` de

nimic din ce-i putea spune. Pur [i simplu, am f`cut o afacere.– Exact. Tonul lui se \nvior` aproape deliberat. A[adar, s` mergem la mas`!C`l`torir` \napoi la Cottam \n convoi, Regan conducând. De câte ori

\[i ridica privirea, vedea \n oglinda retrovizoare capul \ntunecat de lavolanul celeilalte ma[ini. Dup` ce ie[ir` din ora[, \ncet` s` se mai uite. |nscurt timp, avea s` plece din via]a ei. Pân` atunci, nu vroia s` segândeasc` la altceva decât la prezent.

Sullivan era la u[` s`-i \ntâmpine, tr`s`turile lui compuneau ceea ceprobabil \[i imagina c` era o masc`. Poate pentru Keir a[a era, dar Regan,care-l cuno[tea atât de bine, citea totul \n ochii lui b`trâni. Str`duindu-ses`-l contracareze, apel` la cea mai vesel` [i str`lucitoare voce de care era\n stare, ca [i cum, acum c` re[edin]a era \n afara b`t`ii cioc`nelului delicita]ie, nu mai avea nici o problem` pe lume.


Doamna Sullivan se agitase [i preg`tise un prânz special, dar Reganabia dac` gusta ce mânca. Apetitul lui Keir nu p`rea afectat de vreorestric]ie; \ncerc` totul cu evident` apreciere.

– Nu avem [ampanie? \ntreb` el la un moment dat. P`cat. |ntotdeaunaam crezut c` e obligatorie la nun]i.

– Doar atunci când se s`rb`tore[te ceva, r`spunse ea. Po]i s` \ncercio ]igar` la cafea, dac` vrei. Tata a l`sat un stoc \ntreg p`strat cu grij`. Nucred c` s-au deteriorat.

– Nu fumez. Niciodat` n-am fumat, dac`-]i aminte[ti.– M-am gândit c` poate ai \nceput.– Al`turi de alte vicii? Zâmbi, sprijinindu-se de sp`tarul scaunului ca

s` cerceteze suprafa]a \ntins` [i lucioas` a mesei. A cui a fost ideea s` stau\n capul mesei?

– A mea. Mi s-a p`rut c` m`car atât pot face pentru ocazia asta. Priviinten]ionat la ceas, astfel \ncât el s` vad`. Am s`-]i aduc cecul. N-ai s`\ntâmpini nici o problem`. Totul a fost aranjat.

Keir r`mase acolo unde st`tea, cât timp ea se duse s`-l aduc` dingeant`. Lu` bucata de hârtie din mâna ei cu o absolut` lips` de expresie.Nici m`car nu se deranj` s` se uite la ea, continuând s`-i fixeze fa]a \ntimp ce o rupse \ncet [i deliberat de la mijloc.

– N-am nevoie de banii t`i. Am destui.Regan \[i sim]ea inima b`tându-i \n gât [i [tiu c` p`lise. Nu reu[i s`

vorbeasc` decât câteva clipe mai târziu, cu o voce r`gu[it`:– Atunci, ce vrei?– Pe tine. Inflexiunea era dur` [i ne\nduplecat`. Te vreau pe tine,

Regan. |ntotdeauna te-am vrut.|n t`cerea care se instal` brusc, b`t`ile ceasornicului \nalt din hol

p`reau s` umple toat` casa. Regan se uita la el cu un dispre] t`cut, abia[tiind cum s` reac]ioneze.

– Nu po]i fi serios! [opti ea \n cele din urm`. Am \ncheiat o afacere, Keir!– Ne-am c`s`torit. Asta \mi d` anumite drepturi incontestabile.– Ba nu! Obrajii \i ardeau, iar ochii \i str`luceau de furie. Indiferent ce

ai \n minte, po]i s` ui]i, m` auzi? Certificatul acela nu \nseamn` nimic. Edoar o bucat` de hârtie.

24 SUSAN DOYLE

– A[ vrea s` te aud spunând asta autorit`]ilor. |n ochii lor, \nseamn`foarte multe.

– Bine, atunci. |ncerc` s`-[i p`streze controlul, \nfigându-[i unghiile\n palme. A[adar, suntem lega]i din punct de vedere legal. Totu[i, asta nu-]id` nici un drept. Suntem \n secolul dou`zeci, \n caz c` nu [tii!

– Nu are importan]`. Nu pentru mine. M-am \ntors aici s` g`sesc ofat` care odat` mi-a râs \n fa]`, sperând s` i-o pot pl`ti cu aceea[i moned`.Mi-ai oferit ocazia pe tav`. Crezi c` am de gând s-o ratez? Privirea lui r`t`ciasupra ei, \n timp ce st`tea acolo, \ntârziind deliberat pe panta sânilor ei,\n spatele lânii sub]iri cenu[ii, apoi pe curbura [oldurilor. De multe orim-am \ntrebat dac` e cu putin]` s` ar`]i la fel de bine f`r` haine, pe câtar`]i cu ele [i acum am de gând s` aflu. Am s` te am, Regan. Am s` iau cear fi trebuit s` fie al meu acum [ase ani.

– {i eu ce fac, \ntre timp? Vocea ei c`p`t` acum putere, iar buzele i searcuir`. Trebuie s` fii nebun dac`-]i \nchipui c` ai s` stai aici! Asta e casamea, c`minul meu. Tu nu ai loc aici!

– |ncearc` s` m` dai afar`! Sau mai bine: cere-i lui Sullivan s-o fac`.Regan \[i mu[c` buza, con[tient` c` [tia c` n-avea s`-l implice nici pe

Sullivan, nici pe altcineva, \ntr-o problem` pe care o crease singur`.Incapabil` din punct de vedere fizic s` fac` ce-i sugerase, trebuia s`g`seasc` o metod` rezonabil` s`-l conving`.

– Dac` vrei mai mul]i bani, pot s`-]i dau, se for]` ea printre buzelestrânse. Totu[i, s-ar putea s` dureze câteva zile.

Linia gurii lui nu se destinse deloc.– }i-am spus deja, nu m` intereseaz` banii t`i. N-ai s` m` cumperi,

pricepe odat`!– Cu siguran]`, n-am de gând s` accept alternativa pe care mi-o oferi!– Nu e nici o ofert`, r`spunse Keir. |]i cer. {i nu m` pot gândi la un

moment mai potrivit decât acum s` \ncepi s`-]i pl`te[ti datoriile. |n timpce vorbi, \mpinse scaunul \n spate [i buzele i se l`rgir` \ncet \ntr-unzâmbet când ea f`cu involuntar un pas \napoi. N-o s` ]i se par` o datorieatât de sup`r`toare, \]i promit. Am avut [ase ani \n care s` m` gândesccum s` fac dragoste cu tine.


– {i o mul]ime de alte femei cu care s` exersezi, f`r` \ndoial`!– Nu \ndeajuns \ncât s-o uit pe cea pe care o iubesc cu adev`rat, spuse

el ironic. }i-am pus totul la picioare, Regan. Acum, e rândul tù. Vino [iarat`-mi dormitorul tù. Am a[teptat deja prea mult.

Atingerea mâinii lui pe bra]ul ei o f`cu s` tremure. Se scutur`\nfrico[at`, refuzând s` mai dea \napoi.

– Sub nici o form` n-am s`-]i pl`tesc altceva decât ne-am \n]eles. Dac`nu pleci de aici, am s` chem poli]ia!

– {i ai s` le spui ce? C` proasp`tul tù so] nu e tocmai prostul pecare l-ai crezut? Keir cl`tin` din cap, cu ochi ironici. Nu pot face nimic.E o chestiune civil`. Va trebui s` m` duci \n fa]a instan]ei [i s` ob]ii unordin de restric]ie ca s` m` ]ii la dep`rtare de tine. Asta ar \nsemnas`-i spui judec`torului, [i tuturor celor prezen]i, fiecare detaliu sordiddin ceea ce ]i-am f`cut – [i nu inten]ionez s` te violez, a[a c` ar trebuis`-l convingi c` au fost implica]i al]i factori. Ai putea spune c` te-amb`tut, dar tot ar trebui s` ar`]i vân`tìle. {i m-a[ asigura s` nu-]i lasnici una.

Regan se cutremur` din toat` fiin]a. Keir se gândise la tot, ca [i cumar fi pl`nuit totul de la bun \nceput. Dar nu se putea, nu? Nu se putea s`fi [tiut c` avea s`-i fac` o astfel de propunere. A[a cum spusese maidevreme, \i d`duse ocazia pe tav`.

|ncerc` o alt` tactic`, urându-se c` arat` o asemenea sl`biciune, darf`r` s` vad` o alt` cale de ie[ire.

– Keir, am spus c`-mi pare rù pentru ce ]i-am f`cut [i \mi pare.Aveam optsprezece ani [i eram mult prea r`sf`]at`, [tiu. Dar m-amschimbat. Acum, n-a[ mai proceda la fel.

– Nu te-ai schimbat. Vocea lui era sc`zut`, dar nu blând`. |nc` te maifolose[ti de oameni ca s`-]i atingi propriile scopuri. N-ai cum s` scapi,Regan. Te vreau, [i te vreau acum. Putem merge sus sau putem facedragoste chiar aici. Nu m` deranjeaz`. Totu[i, pe Sullivan s-ar putea s`-lderanjeze, dac` intr` pe nea[teptate.

Mândria \i veni \n ajutor. Mândria era amestecat` cu o ur` care durea.Dac` el se a[tepta s`-i cear` \ng`duin]`, atunci putea s` a[tepte mult [i

26 SUSAN DOYLE

bine. Pentru nimic \n lumea nu avea s`-i dea satisfac]ia aceea. S` cedezepreten]iei lui \nsemna s`-[i \mping` resursele la limit`, dar dac` asta erasingura cale s` scape de el, atunci avea s` se for]eze s` mearg` pân` lacap`t. Dat` fiind lipsa total` a unui r`spuns, poate c` n-avea s` g`seasc`atât de dulce r`zbunarea.

|l \nfrunt` strâmbându-se, cu buzele curbate de dispre]:– Bine, fie ca tine. N-am s` m` lupt cu tine, Keir. Nu m-a[ cobor\

\ntr-atât!|n ochii lui cenu[ii se ivi o lic`rire, dar nu se \nduio[`:– A[adar, condu-m`.Spre u[urarea lui Keir, când ie[ir` \n hol nu era prin preajm` nici un

membru al personalului. Urc` sc`rile cu agilitate n`scut` din mânie,[tiind c` el era chiar \n spatele ei. Dormitorul ei se afla \n fundul galerieideschise, mare [i luxos mobilat; patul era acoperit cu a[ternuturi dinm`tase. Un curent palid de aer rece intra \n camer` prin mica fereastr`batant` pe care o l`sase deschis` mai devreme. Se duse s-o \nchid`,tremurând u[or când aprinse radiatorul construit \n interior, \n ciudavalului instantaneu de c`ldur`.

Auzi u[a \nchizându-se u[or \n spatele ei, urmat` de sunetul unuisacou care era scos. Se \mb`rb`t` s` se \ndrepte spre pat, tr`gând nervoscu degetele de nasturii micu]i din fa]a rochiei. Cu cât mai repede treceaula fapte, cu atât mai repede se termina totul.

Doar atunci când sim]i cel de-al treilea nasture, mândria o p`r`si \nsfâr[it, l`sând-o tremurând din cauza repulsiei bru[te provocat` depropriile ac]iuni. Nu putea face asta. Nu vroia s` fac` asta! Nu avea cums-o oblige.

Keir prelu` ini]iativa, venind s-o \ntoarc` spre el. |[i scosese cravata [ic`ma[a \i era desf`cut` aproape pân` \n dreptul taliei, descoperindpieptul acoperit cu p`r negru.

– N-ai s`-mi r`pe[ti nici pl`cerea asta, spuse el, luându-i mâinile. Amvisat prea mult s` te dezbrac.


– Nu sunt o p`pu[`! r`bufni ea, \ndep`rtându-i mâinile.– {tiu. Zâmbea [i ochii i se aprinser` \ntr-o expresie pe care Keir o

g`si peste m`sur` de tulbur`toare. E[ti o femeie matur`, \n carne [i oase,[i ai s` reac]ionezi \n consecin]`. Nu ca un robot, draga mea. Asta num-ar face deloc fericit.

Regan \[i d`du seama c` el [tiuse. Ghicise de la \nceput ceinten]ionase ea s` fac`. I se \mpotrivi cu disperare, con[tient` c` \ncuiaseu[a [i c` oricum n-avea s` strige dup` Sullivan.

Desigur, nu câ[tig`. Puterea lui era mult mai mare decât a ei. Nicim`car nu se deranj` s` lupte cu ea, ci o ridic` simplu [i o arunc` pepat, urmând-o apoi s` pun` st`pânire pe mâinile ei [i s` i le imoblizezepe perna de sub capul ei, \n timp ce buzele lui le g`sir` arz`toare peale ei.

|n toat` via]a ei, Regan nu mai fusese vreodat` s`rutat` \n felul acela.Sim]ea fiori alergând prin tot trupul [i c`ldura izvorând \n adânculstomacului. Buzele lui nu st`teau nici o clip` pe loc, atingând, mângâind,for]ându-le pe ale ei s` se despart` [i s` i se ofere, c`utându-iprofunzimea pân` când g`sir` r`spunsul pe care Regan nu-l mai puteare]ine.

Era con[ient` de mâinile lui care se mi[cau, cunosc`toare [iexperimentate, de c`ldura [i r`ceala pe pielea ei. Nu-i mai opuserezisten]`, pentru c`-[i pierduse dorin]a de a se lupta. |nse[i gândurile ise retr`seser` undeva departe, l`sând loc doar senza]iilor.

Doar atunci când el se opri, ra]iunea se \ntoarse vag. Era aproapedezbr`cat`, realiz` ame]it`; trupul \i era \nve[mântat numai \n bikini [i\ntr-un sutien simbolic. Keir era \nc` \mbr`cat complet, de[i c`ma[a ie[isesau fusese tras` din pantaloni. Dac` o tr`sese el sau ea, nu era sigur`.Ultimele minute o purtaser` \ntr-o abandonare pe care n-o maiexperimentase vreodat`.

– Vezi? murmur` el. }i-am spus c` n-o s` fie greu. De câte ori num-am gândit la momentul `sta – s` te am sub mine, \ncânt`toare [ipreg`tit`. E[ti frumoas`, Regan. La fel de frumoas` cum mi-am imaginat\ntotdeauna. Mâna lui era pe sâni [i degetele i se mi[cau delicios de u[or.

28 SUSAN DOYLE

Buzele i se strânser` la auzul geam`tului ei involuntar. |]i place? E doar\nceputul. Am s` te fac s` m` vrei, a[a cum te-am dorit odat`. Ai s` afli ce\nseamn` s` se joace cineva cu tine, pân` când \ntregul trup tânje[tedup` satisfac]ie. |]i aminte[ti cum m` l`sai s` te ating aici, s` te mângâisuficient de mult \ncât s` te doresc cu disperare, apoi m` \ndep`rtai cuochi mari [i cu proteste \n numele inocen]ei? Atunci, te-am l`sat, pentruc` am crezut c` erai \ntr-adev`r inocent`.

– Eram. Ochii ei erau \nchi[i, iar gâtul o durea din cauza efortului dea opri sunetele care nu-i d`deau pace. Eram!

– Fizic, poate c` da. Dar psihic, \n nici un caz. {tiai foarte bine cefaci, ce sim]eam pentru tine, chiar [i unde ajungeam. M-ai condus direct,nu-i a[a, draga mea? Asemenea pìanjenului care atrage \n pânza lui omusc`!

– Keir… nu fi a[a! Era o [oapt` dureros for]at`. La ce ]i-ar folosi dacài… Vocea \i pieri când v`zu ne\nduplecarea din ochii lui.

– Dac` iau ceea ce vreau? termin` el \n locul ei. Dac` m` folosesc detine a[a cum meri]i? Scutur` din cap, strângând din buze cu cruzime.Vreau mai mult decât o simpl` satisfac]ie. Vreau s` te aud implorându-m`.{i \nainte s` termin cu tine, exact asta ai s` faci – ai s` m` implori s` tefac a mea.

– Niciodat`! N-am s` fac asta niciodat`.– Oh, ba da, o vei face. Crede-m`. Se ridic` \ntr-o mi[care brusc` [i

decisiv` care o lu` prin surprindere, cùtând nasturii de la c`ma[` \n timpce ea r`mase privindu-l nùcit`. Avem seara asta, ziua de mâine [i alte zilede mâine prin care s` trecem. Cât timp crezi c` o s` rezi[ti?

|l lovi cu toat` puterea ei, aruncându-i \ntr-o parte capul, apoi scâncide durere când el o lovi prompt \napoi.

– Nu sunt un gentleman, spuse el \nver[unat. ~sta e \nc` un lucru pecare ar trebui s` ]i-l aminte[ti. Poate c` la suprafa]` m-am [lefuit, dardedesubt sunt acela[i necioplit pe care-l [tiai odat`.

– N-ai fost niciodat` necioplit, protest` ea, cu mâna pe obrazul care oustura. Nu ]i-am spus niciodat` a[a!


– Ai spus c` sunt ]`ran, ceea ce \nseamn` acela[i lucru. }ine cont c`te-am avertizat, Regan. Vei primi exact ceea ce dai. Poate c` o s` variezrevan[a, dar rezultatul va fi acela[i.

– Porcule! [opti ea [i v`zu zâmbetul pe care-l ura \ncol]ind pebuzele lui.

– Ajunge. Ai face bine s` te \mbraci, dac` nu cumva pl`nuie[ti s` r`mâi\n pat tot restul zilei. Se plec` s` ridice rochia [i dresul pe care i learuncase lâng` pat, privind ultimul articol cu dezgustul tipic masculin.Cea mai proast` inven]ie a secolului! Ce s-a \ntâmplat cu portjartierul?

Regan nu r`spunse, \ntinzându-se dup` halatul de la capul patului [iacoperindu-se \n el. P`rul i se desf`cuse din cocul lejer fran]uzesc,leg`nându-i-se dulce \n jurul chipului, \n valuri bogate, ro[u-aurii,ascunzându-i tr`s`turile de privirea lui. |nc` nu se putea concentra s`gândeasc` limpede.

– Vreau s` pleci de aici, spuse ea.– Sunt so]ul t`u, spuse categoric Keir, [i voi r`mâne. Celelalte lucruri

ale mele sunt \n ma[in`. M` duc s` le aduc. Când ajunse lâng` u[`, se maiuit` o dat` la ea [i-[i aranj` sacoul mi[cându-[i umerii la]i. Nu pleca.

Nu avea unde s` plece, realiz` ea. Nu avea unde s` se duc` [i nici lacine s` apeleze. Trebuia s` \nfrunte singur` situa]ia.

30 SUSAN DOYLE

Capitolul 3

Când Keir se \ntoarse, Regan era \n baie, cu u[a \nchis`. Câteva clipedup` ce plecase, se gândise chiar s` coboare [i s` \nchid` poarta dup` el,\ns` bunul sim] o f`cuse s` vad` z`d`rnicia unei asemenea ac]iuni. Genulde b`rbat care se dovedea Keir nu s-ar fi gândit de dou` ori \nainte s`sparg` un geam ca s` poat` intra \n cas` [i ar fi alertat \ntregul personal.Iar ea putea face fa]` oric`rei degrad`ri, \n afara celei ca ceilal]i s` [tie \nce \ncurc`tur` intrase.

El st`tea \ntr-unul din cele dou` fotolii a[teptând-o, când ea ie[i \ncele din urm`. Lâng` u[` se g`sea o valiz` din piele.

– Am despachetat, o anun]` el. Po]i s` rogi pe cineva s` pun` bine astapân` când o s` am nevoie de ea.

– {i asta când o s` fie? \ntreb` ea [i v`zu c` ridic` din umeri.– Depinde.– Sunt convins`. Nu f`cu nici un efort s` ascund` dispre]ul din voce.

De ce s` te mul]ume[ti cu zece mii de lire când e evident c` ai putea aveamult mai mult?

Indiferent ce gândea, Keir r`mase aparent neclintit.– Dac` te face s` te sim]i mai bine s` crezi asta, n-ai decât. |ntre timp, nu

m-ar deranja s` fac un du[. B`nuiesc c` asta ai f`cut [i tu cât timp am stat aici.– Aveam nevoie s` [terg senza]ia mâinilor tale pe mine, ripost` ea. A

fost nevoie de foarte mult` ap`.De data aceasta, el p`ru evident amuzat:

– |n cazul `sta, o s` ai nevoie de infinit mai mult`. Se ridic` \npicioare, scuturând din cap \n r`spuns la schimbarea ei de expresie. Nuacum. Mai târziu. Chiar [i tinerii \nsur`]ei \[i iau un timp liber \n care s`se recupereze. Vom petrece restul zilei \n lini[te, pe cale amiabil` – nevom cunoa[te unul pe cel`lalt, cum se spune. |mi po]i spune ce ai f`cut\n ultimii [ase ani.

– Nu ]i-a[ spune nici cât e ceasul!– N-a[ avea nevoie s` te \ntreb, r`spunse el sec. |n locul `sta sunt

ceasuri \n exces. Tonul lui era alterat, c`p`tând o nuan]` subtil` deasprime. |mpac`-te cu gândul, Regan. |n cele din urm`, ai s`-mi dai tot cevreau. Nu-mi pas` cât dureaz`.

Ea \l urm`ri cum intr` \n baie, f`r` s`-i r`spund`. Nu era nimic despus, nimic din ce ar fi ascultat el. Devenise imun la orice rug`minte a eicu foarte mult timp \n urm`.

Din impuls, se duse [i deschise u[ile dulapului [i g`si ce cùta. Dou`costume, jacheta din tweed pe care o purtase prima oar`, la cafenea,dou` perechi de pantaloni largi [i, pe raft, câteva c`m`[i perfect\mp`turite [i ni[te boxeri. Nu erau multe lucruri, dar era normal. Eracunoscut faptul c` b`rba]ii c`l`toreau cu pu]ine bagaje.

Pipì lucrurile [i se uit` la etichete, f`r` ca apoi s` fie cu mult mai\n]eleapt`, c`ci toate erau australiene. Bine croite, dar poate c` acolocroitoria de calitate era mai ieftin`. |n buzunare nu era nimic care s-olumineze. Trecutul australian al lui Keir r`mase o enigm` pentru ea.

Realiz` dintr-o dat` c` trebuia s` profite de ocazie [i s` se \mbracecât timp era ocupat s` fac` du[. Alese \n grab` o fust` frumos tricotat`[i o bluz` de culoarea chihlimbarului pe care le \mbr`c` pestelenjerie curat`. Un moment scurt, mâna ei ezit` deasupra cutiei cudresuri noi din dulapul ei, \nainte s` scoat` o pereche [i s`-i trag`hot`rât` pe ea. Portjartierul era potrivit pentru ocazii, dar aceasta nuera cu siguran]` una dintre ele. Nu avea s` fac` nimic s`-i paràtr`g`toare lui Keir.

Când deschise u[a, câteva clipe mai târziu, el purta un prosop prinsneglijent \n jurul [oldurilor suple. F`r` nici o urm` de con[tiin]` de sine,se perind` prin camer` s`-[i ia boxeri noi de pe raftul din garderob`, la

32 SUSAN DOYLE

fel de non[alant arunc` prosopul s`-i \mbrace. Era cu spatele la ea [i, de[ifu gol doar câteva secunde, Regan sim]i cum culoarea \i urc` \n obraji. Nuputu s`-[i \ndep`rteze privirea, con[tient` de netezimea bronzat` aspatelui lui pus` \n valoare de contrastul cu materialul boxerilor, decoapsele lui musculoase. O strângea pieptul [i-[i auzea inima b`tându-icu putere \n urechi. O clip` de orbire, [tiu ce \nsemna s` vrei ceva\mpotriva c`ruia luptau toate sim]urile tale.

El se \ntoarse \nainte ca ea s` se poat` mi[ca, ridicând sardonic dinsprâncene când \i v`zu expresia.

– N-ai mai v`zut niciodat` un b`rbat \mbr`cându-se?– Nici unul n-a mai dat o reprezenta]ie \n fa]a mea, r`spuse ea caustic,

recuperându-[i cu greu siguran]a de sine. Ai f`cut-o inten]ionat. De ce?Sperai s` m` aprind de dorin]` la vederea trupului tù masculin?

– |ngrijoreaz`-te când m` dezbrac, nu când m` \mbrac! râse ironic.Pentru moment, e[ti \n siguran]`.

– Ce fel de b`rbat e[ti? |n ciuda a tot ce putuse face ca s-o controleze,vocea \i tremura. Cineva care-[i petrece [ase ani pl`nuind genul `sta der`zbunare trebuie s` aib` probleme grave!

– N-am pl`nuit nimic. Glasul lui era \n schimb perfect echilibrat. Pân`\n clipa \n care te-am v`zut traversând High Street alaltìeri, n-am avutnici o inten]ie real` de a te cùta.

– Ai spus c`… \ncepu ea pe ner`suflate.– {tiu ce am spus. N-am s` pretind c` nu m-am gândit uneori la tine

[i c` nu mi-am imaginat cum ar fi s` te am acolo unde te vroiam… darasta e tot. Oferta aceea a ta a fost un dar al divinit`]ii. Am acceptat-o \nacela[i spirit.

– Poate al satanei, ripost` Regan. Cel pu]in o s` te sim]i ca acas` cândai s` ajungi \n sfâr[it acolo!

– Pun pariu c` o s` \ntâlnesc o mul]ime de prieteni vechi, \ncuviin]èl, vârându-[i c`m`[a \n pantaloni. |ncenteaz` cu infantilit`]ile, Regan.N-ai s` m` impresionezi spunându-mi \n fel [i chip.

Regan inspir` adânc când el se \ntinse s`-[i ia un pulover de culoareacafelei cu lapte [i-l trase peste cap, a[teptând s`-l \mbrace, \nainte s`spun` \ncordat`:


– {i cam cât inten]ionezi s` continui [arada asta?– Atât cât e nevoie, veni r`spunsul neclintit. }i-am spus deja asta.– {i apoi?– Adic` dup` ce voi fi satisf`cut? |n privirea lui se citea ironia.

Recuno[ti c` exist` [ansa?Regan r`mase hot`rât` pe pozi]ii.– Nu recunosc nimic. R`spunde-mi doar la \ntrebare.– Va trebui s` a[tept`m [i s` vedem, nu-i a[a? Cât va dura depinde \n

totalitate de tine.Renun]` atunci, con[tientizând inutilitatea de a se lovi cu capul de un

perete. Keir era hot`rât s-o \nve]e ce \nsemna umilin]a, iar ea era la fel dehot`rât` s` nu-i permit`. Trebuia s` existe o alt` cale s`-l scoat` din casa[i din via]a ei. Nu trebuia decât s-o g`seasc`.

Indiferent care era solu]ia, avea s` fie departe de a fi simpl`, trebui s`recunoasc` \nainte se sfâr[itul zilei. De[i nu avusese nici o tentativ` s`preia controlul asupra casei, Keir reu[ise s` creeze impresia c` [ederea luiavea s` se prelungeasc` pe o perioad` nedeterminat`, convingând-o c`persuasiunea nu era r`spunsul. For]a fizic` p`rea singura alternativ`rezonabil` [i totu[i, cine din personalul casei ar fi fost capabil s-o aplice?|n afar` de Barlow, gr`dinarul, Sullivan era singurul b`rbat din preajm`,[i cu greu \i puteai cere sau te puteai a[tepta ca un b`rbat \n vârsat` de[aizeci [i trei de ani s`-l atace pe unul de dou` ori mai tân`r. Era nevoiede cineva la fel de tân`r [i de aceea[i condi]ie fizic` [i cu o bun`motiva]ie. Dar cine? Singurul candidat care-i r`s`ri \n minte era RobinSayers, care cu greu \ndeplinea condi]iile.

|nainte de cin`, Sullivan o \ncol]i \n bibliotec`; pe fa]` i se citeanedumerirea.

– Poate c`-mi dep`[esc atribu]iile, domni[oar` Regan, \ncepu el cusfial`, dar \n]elesesem c` domnul Anderson pleac` dup` prânz. S`-ipreg`tesc o camer`?

|nainte s`-i r`spund`, Regan puse la loc \n raft cartea pe care or`sfoise, f`r` s` se uite la omul pe care-l cuno[tea dintotdeauna. Trebuias-o spun`, pentru c` nu avea cum s` ocoleasc`, dar [tia cum avea s`sune.

34 SUSAN DOYLE

– N-o s` fie necesar` o alt` camer`, \ncepu ea cu r`ceala de care fu \nstare. Domnul Anderson o s-o \mpart` pe a mea.

– Dar nu… Tu… se \ntrerupse el confuz, amintindu-[i pozi]ia lui.|mi cer scuze, trebuie s` fi \n]eles gre[it.

– E \n regul`. Nu mai avea prea multe de spus. Nu servea la nimics`-i spun` adev`rul lui Sullivan, n-ar fi f`cut decât s`-l supere [i mai mult.Trebuia s` cread` c` se r`zgândise \n privin]a mariajului ei [i atât.Probabil c` pierduse deja din respectul lui prin simplul fapt c` acceptasea[a ceva; \nc` pu]in, nu avea s` fac` o diferen]` notabil`.

Keir alese acel moment s`-[i vâre capul pe u[`, mimica lui relevând omic` schimbare când \i v`zu \mpreun`.

– Aici erai! M` \ntrebam unde te-ai dus. Intr` \nùntru, privind laSullivan, care \ncepu s` se \ndrepte spre u[`. Tocmai vroiam s` sugerezs` bem ceva \nainte de cin`. De ce nu ni te al`turi?

|n alte \mprejur`ri, Regan ar fi \nclinat s` râd` \n sinea ei de grimasaofensat` a majordomului. Dar acum, nu putea decât s-o aprobe. Keirmergea inten]ionat prea departe.

– Sullivan nu bea, spuse ea glacial, \nainte ca el s` g`seasc` singur unr`spuns. Mânc`m imediat ce e[ti preg`tit, adùg` pe un ton mai normal,spre binele b`rbatului mai \n vârst`.

De \ndat` ce u[a se \nchise, Keir o fix` cu o privire care nu-i ascundeaamuzamentul.

– Lec]ia num`rul unu?– Ignoran]a deliberat` nu piere \n urma lec]iilor de corec]ie, r`spunse

ea cu dispre]. Nu \ncerca s`-l influen]ezi pe Sullivan cu politica ta desuntem-to]i-ca-fra]ii. Nu-l intereseaz` genul tù de egalitate.

– Având un orizont la fel de \ngust ca al tù… observ` el satisf`cut,turnându-[i vin de Xeres. Nu pot face prea multe \n privin]a domnuluinostru Sullivan. E prea habotnic \n obiceiurile lui. Ridic` ironic paharulspre ea. E[ti \nc` tân`r`, suficient de tân`r` \ncât s` \nve]i altele noi.

– |nc` ceva ce ai s` m` \nve]i? \ntreb`, f`r` nici o inten]ie s` ia paharuldin mâna lui. N-am cerut o bùtur`, mul]umesc.

– {tiu c` n-ai cerut, dar cum ]i-am turnat oricum, po]i avea curtoazia s` ieio \nghi]itur` simbolic`. |n ochii cenu[ii ap`ru o lic`rire periculoas`. Poftim.


Dac` n-ar fi avut suspiciunea c` aproape-[i dorea s`-l refuze, Regan arfi luat \n considerare posibilitatea. Dar date fiind circumstan]ele, se sili s`ridice din umeri, ca [i cum n-ar fi avut oricum importan]`, lu` paharul[i-l duse la buze cu un salut exagerat, ca apoi s` bea tot con]inutul dintr-osingur` \nghi]itur`.

– Eu nu fac gesturi simbolice, spuse ea. Doar pline de \n]eles. |i\ntinse paharul \n timp ce vorbea. Po]i s`-l iei \napoi.

Keir \l lu`, l`sându-l [i pe al lui jos. |n ac]iunea de a se \ntoarce, Reganse trezi prins` [i ]inut` de bra]ul care se strecurase dinapoi \n jurul talieiei, [i-l sim]i atât de aproape \n spate, \ncât nu se putu mi[ca.

– Am sentimentul c`, \nainte s` termin`m, tu [i cu mine vom ajunges` ne \n]elegem \n mai multe sensuri, madam Anderson! \i [opti el laureche.

Regan era rigid` [i necooperant` \n \mbr`]i[area lui, temându-se s`-[irelaxeze vreo parte a corpului sprijinindu-se de el.

– Nu-mi spune a[a! rosti ea printre din]i.– De ce nu? Asta e[ti. Obi[nuitul „doamn`“n-ar fi \ndeajuns de bun

pentru tine, scumpa mea. Mâna lui liber` alunec` pe sub bra]ul ei,g`sindu-i sânul \ntr-o mângâiere care f`cu s`-i furnice pielea [i degetelelui receptar` r`spunsul ei imediat [i absolut involuntar. Doar ca s` te fierb\n continuare, murmur` el, atingându-i u[or posteriorul \nainte s-oelibereze. Acum, [tim amândoi cum st`m.

Cina se desf`[ur` \n t`cere. |nfruntându-l pe Keir la masa din mahon,Regan se \ntreb` cum se putea un b`rbat schimba atât de radical. Maitân`rul Keir fusese poate \ntr-o oarecare m`sur` insistent, dar nu ar`tasenici un fel de asprime. Trebuia s` fie alte cauze decât ceea ce se\ntâmplase \ntre ei, astfel c` ajunsese \n felul acela. Pur [i simplu, trebuias` suporte atacul cumulativ.

– Cred c` \n viitor vom sta \n acela[i cap`t al mesei, remarc` el sec, lajum`tatea cinei. Efectul baronal al acestui hol e de-a dreptul ridicol.

Pân` \n momentul acela, Regan gândise [i ea acela[i lucru, dar reac]iaei imediat` fu o schimbare total` de opinie.

36 SUSAN DOYLE

– Eu prefer a[a, r`spunse glacial.– Pentru c` e tradi]ional? Glasul lui p`rea vesel, dar avea un ton care

impunea s` nu fie ignorat. A[adar, vom \ncepe o nou` tradi]ie. Privirea ise deplas` spre b`rbatul care tocmai aducea cafeaua. Poate te vei \ngrijide asta, Sullivan.

|ntâlnind privirea rapid` [i \ntreb`toare a acestuia, Regan se for]` s`par` nep`s`toare. Indiferent ce credea Sullivan despre ea, trebuia s` fiemai bine decât dac` ar fi [tiut adev`rul. Dac` avea s` urmeze ordinele luiKeir, r`mânea de v`zut.

Dup` ce terminar` de mâncat, se \ndrept` spre sufragerie, evitândintimitatea bibliotecii. Deschise televizorul [i se a[ez` hot`rât` \n fa]a lui,cu inten]ia clar` de a nu scoate vreun cuvânt, decât \n cazul \n care erafor]at`. Keir n-avea decât s` se distreze de unul singur!

Nu-[i d`du seama ce urm`rea atât de asiduu decât \n clipa \n care elo \ntreb` amuzat dac` \i pl`ceau \n mod deosebit comedian]ii amatori.Din fericire, reprezenta]ia se \ncheia \n momentul acela [i vedetashowului ap`ru pe ecran s` interpreteze urm`torul cântec, dându-iposibilitatea s` realizeze c` asta era ceea ce a[teptase.

– |nc` mai are ce-i trebuie, spuse ea cu dârzenie, indiferent de câttimp practic`.

– Adic` energie? veni sec sugestia. Ar trebui s` existe o vârst`obligatorie de pensionare pentru cânt`re]i. Tehnologia nu poate remediatoate deterior`rile. Ia-l drept exemplu pe Sinatra.

– |nc` mai are priz`, se ap`r` ea, ignorându-[i jum`tatea care-i d`deadreptate lui Keir. Dac` ar fi pierdut din talent, oamenii n-ar pl`ti atâ]iabani s`-l vad`.

– Pl`tesc s` vad` o legend`. Fiind fani cu adev`rat devota]i, n-au s`-[ialunge idolul de dragul unei valori reale. Le-a oferit-o el \n trecut, acume rândul lor s`-i ofere ceva.

Câteva clipe, Regan r`mase t`cut`, realizând inutilitatea disputei.– E[ti atât de convins c` ai dreptate! spuse ea \n zeflemea.– Doar atunci când concluzia este evident`.


Keir st`tea lejer \n scaunul din apropiere; atitudinea lui era atât derelaxat` [i de neglijent`, \ncât Regan sim]i dintr-o dat` dorin]a oarb` de aface ceva, orice, s`-i distrug` st`pânirea de sine [i nep`sarea. Dar ce? Nug`sea nimic cu care s`-l poat` atinge. Era la fel de invincibil ca un tanc, [ide dou` ori mai periculos.

– |]i ofer un peni s`-mi acorzi aten]ia, \n locul lor, spuse el acum,urm`rindu-i chipul. Sau valoreaz` mai mult?

– Din punctul t`u de vedere, nu valoreaz` nimic, ripost` ea, f`r` s` sederanjeze s` \ndulceasc` tonul dispre]uitor. Poate c` te conisderi un omde mare calibru, dar \n agenda mea, nu faci nici cât o ceap` degerat`,Keir. E[ti o nulitate!

Nu v`zu nici o reac]ie pe tr`s`turile osoase [i \ntunecate. Continuadoar s-o priveasc`, \n aceea[i neclintire ca mai \nainte. Când vorbi, o f`cuaproape bine dispus:

– Dac` a[ crede c` a[ezându-te \n poala mea, ]i-a[ face un real serviciu,mi-a[ oferi pl`cerea. Dar a[a cum stau lucrurile, n-ar fi decât o indulgen]`.Nu exist` decât un singur loc \n care ai s` \nve]i s` m` respec]i, Regan, [iasta, \ntins` pe spate! Mi[carea cu care se ridic` fu lent` [i calculat`. Onoapte devreme pare indicat`. Noaptea nun]ii noastre, \n caz c` ai uitat.

Regan se uit` la el cu b`rbia \n sus, f`r` s` fac` vreo tentativ` de a seridica.

– |nc` nu sunt preg`tit` s` urc. A[adar, ce vei face?– A[adar, am s` te iau \n bra]e, spuse el [i ac]ion` \n conformitate,

aplecându-se s-o ridice \n bra]e. Cine a spus c` romantismul a murit?Sprijinit` de pieptul lui lat [i ferm, Regan descoperi c` nu se putea

lupta s` se elibereze, nici nu putea s`-l impresioneze \n vreun fel cupumnii \ncle[ta]i. Gândul la ce urma \i aduse o disperare nu \n totalitatetributar` respingerii; amintirea celor petrecute mai devreme era preaproasp`t` ca s` fie desconsiderat`. S` fie luat` \mpotriva voin]ei ei era unlucru, s` fie convins` s` cedeze \ndiferent de ea \nsemna cu totul altceva.Trebuia s` i se \mpotriveasc` [i s` continue s`-i opun` rezisten]`,indiferent dac` era \n zadar sau nu.

38 SUSAN DOYLE


R`spunsul instantaneu al lui Keir fu s`-i imobilizeze de corp bra]ulliber, cu degete puternice, bra]ul lui fiind curbat sub genunchii ei \ntr-omanier` care f`cea ca orice lovitur` s` fie practic imposibil`.

– Sullivan o s` aib` o noapte dificil`, dac` te vede zb`tându-te,observ` el, \ndreptându-se spre u[`. Doar nu vrei s` cread` c` e[tinefericit` cu so]ul pe care ]i l-ai ales, nu? La urma urmelor, nimeni nute-a obligat s` faci alegerea.

Regan se gândise deja la posibilitatea aceea [i [tia c` nu prea avea deales. L`s` ca tensiunea s`-i p`r`seasc` membrele, apoi spuse cu vocemic`:

– De acord, las`-m` jos. O s` merg.– Nici gând. Deschisese u[a [i acum o purt` \nainte. N-am nici cea mai

mic` inten]ie s` alerg dup` tine prin toat` casa. O cuno[ti mai bine decâtmine. Am s` te las jos când o s` ajungem lâng` patul tù. Gura i se curbìronic. Adic` al nostru. {i nu te mai obosi s` m` contrazici – o s` ai nevoiede toat` energia.

Era \n form`, Regan trebuia s` recunoasc`. Pân` \n momentul \n careajunser` \n dormitor, respira doar pu]in mai repede [i strânsoarea lui nusl`bise câtu[i de pu]in.

Depus` pe pat, r`mase acolo nemi[cat`, uitându-se la el [i cùtândcea mai vag` urm` de \mblânzire a expresiei lui. Dar nu era nici una.Ochii cenu[ii erau mai cruzi decât fuseser` mai \nainte – sau agita]ia eicrescând` f`cea s` i se par` a[a? |i privi mâinile \n timp ce-[i scoasepuloverul [i \ncepu s`-[i descheie c`ma[a. Era \nalt, suplu [i foartebronzat, emanând putere chiar [i \n mi[carea aceea atât de m`surat`. Ocuprinse un fior – nu \n totalitate nepl`cut \n conota]iile sale. |n câtevaclipe, acele mâini aveau s-o ]in` \n bra]e, s` alunece pe trupul ei \ncùtarea unui r`spuns pe care [tia c` avea s`-i fie greu s`-l re]in`, \n ciudaa ceea ce sim]ea pentru el. Keir [tia prea multe despre femei, despre artade a face dragoste: unde s` ating`, unde s` z`boveasc`, cum s` \nving`fiecare ap`rare pân` când abandona orice rezisten]`. A[a fusese \n dup`-amiaza aceea [i a[a avea s` fie [i acum. Nu avea cum s`-l opreasc`.


De data aceasta, o dezbr`c` de tot, \nl`turând fiecare articol cu ou[urin]` exersat` \nainte s` alunece lâng` ea, cuprinzând-o \n bra]e.Buzele lui le cople[ir` pe ale ei cu nea[teptat` tandre]e, ca atingerea abiaghicit` a unei pene, f`când ca toate sim]urile ei s` se trezeasc` dureros lavia]`. Trupul i se lipi involuntar de al lui [i [tiu c` era deja prea târziu.Vroia s` se \ntâmple asta, vroia cu o nevoie care dep`[ea toate celelalteinfluen]e. Ziua de mâine putea s` se descurce [i singur`. |n seara aceasta,era doar Keir, omul cu care se c`s`torise – singurul b`rbat care o f`cusevreodat` s` se simt` a[a cum se sim]ea acum.

Felul \n care se ocup` de ea \n perioada nesfâr[it` de timp care urm`denota fine]e [i dib`cie, o strategie conceput` s-o aduc` la un pas de\mplinire [i s-o men]in` \ntr-o anticipare chinuitoare. Atunci, privind \nochii ei s`lbatici [i abandona]i, [opti cuvintele:

– Spune-o, Regan. Vreau s` te aud spunând.Judecata s`n`toas` reveni ca impactul unui du[ rece, \nghe]ându-i

\ntregul trup \n bra]ele lui. Trecerea de la dorin]a cople[itoare larespingerea vehement` se petrecu \n câteva secunde [i mâna i se repezila beregata lui, cu o ferocitate care i-ar fi putut suci gâtul, dac` n-ar fi fostpreg`tit.

– Tic`losule! se sufoc` ea de furie. Tic`los nenorocit ce e[ti!Oricât de aproape o adusese de punctul \n care s`-i cedeze complet,

Keir nu-[i pierduse autocontrolul, fapt dovedit de zâmbetul lent [i ironiccare-i \ncol]i pe buze.

– Ce vocabular pentru o doamn` din \nalta societate! Ar trebui s`-]ipurifici gura.

Era capabil [i de asta, acum [tia. Era capabil de orice consideranecesar ca s-o subjuge. Acum, nu mai conta prea mult pentru ea. Voceaei sun` aspru \n urechea lui:

– Dispari de pe mine!Mi[carea prin care d`du ascultare ordinului ei o lu` prin surprindere,

r`mânând neclintit` \n timp ce el se ridic` deasupra ei. Privirea luipersist` inten]ionat asupra trupului ei.

40 SUSAN DOYLE

– |nc` nu s-a terminat. Sper c` n-ai nevoie de prea mult somn.Regan se rostogoli de sub el, tr`gând a[ternutul peste ea [i

\ngropându-[i fa]a \n pern`. |l auzi traversând camera, apoi u[a se\nchizându-se [i un moment mai târziu du[ul fu pornit la debit maxim.Doar atunci când u[a fu \nchis` din nou \ntre ei, f`cu o tentativ` s`-[iridice capul din pern`, v`zând \nc`perea familiar` prin cea]a de lacrimifurioase. Tot ce se \ntâmplase \ntre ei fusese pl`nuit pân` la ultimuldetaliu. Keir o controlase ca pe o marionet`. Dar numai pân` \ntr-unanumit punct, se for]` ea s`-[i aminteasc`. Nu mersese atât de departe\ncât s` fac` ce vroia el. {i nu avea s-o fac` niciodat`, indiferent de metodade persuasiune pe care o folosea el. Asupra acestui lucru era hot`rât`.

Pân` când Keir ie[i de la du[, \[i rec`p`tase controlul, \mbr`case unhalat [i strânsese hainele pe care i le scosese. Lucrurile lui le l`sase\n[irate pe podea. El purta halatul alb de baie pe care ea \ns`[i \l foloseauneori [i care ini]ial fusese al tat`lui ei. Lui \i ajungea pân` la jum`tateacoapselor, ei pân` la genunchi. Avea p`rul ud [i ondulat u[or la vârfuri,\mprumutând tr`s`turilor lui puternice [i dure o diferen]` subtil`.Sem`na mai mult cu vechiul Keir, se trezi gândindu-se [i-[i \nghe]`nemiloas` valul brusc de dor. Vechiul Keir disp`ruse pentru totdeauna.~sta era un fapt cu care trebuia s` se obi[nuiasc`. B`rbatul care o priveaacum era total lipsit de orice fel de clemen]`.

– Te-ai preg`tit de culcare? \ntreb` el. Foarte bine.– A[ vrea s` fac [i eu un du[, r`spunse, str`duindu-se s` vorbeasc` pe

un ton normal. De preferat, cu lisol \n el!– |ncearc` fenilul, veni ne\ntârziat replica. N-am suportat niciodat`

mirosul. Ochii cenu[ii o ironizau. Nu sta prea mult, altfel am s` vin s` tescot de acolo. Noaptea abia a \nceput.

Regan trecu pe lâng` el f`r` un cuvânt, \ncercând s` nu se eschivezedin cauza apropierii lui. Cu u[a de la baie \nchis` [i \ncuiat`, se sim]idestul de \n siguran]` \ncât s` se relaxeze pu]in. Se privi \n oglinda dinbronz din perete [i fu uimit` c` ar`ta atât de neatins` de tot ce sepetrecuse. Dac` diminea]` avea s` arate la fel de proasp`t`, era altceva.


Keir nu glumise. Inten]iona s` fac` iar dragoste cu ea. Nu avea s` fie u[ors` r`mân` nepâng`rit` de genul lui calculat de atac, dar trebuia s-o fac`,chiar dac` avea s-o ucid`!

Z`bovi sub du[ cât \ndr`zni de mult, l`sându-se sc`ldat` de c`lduraapei. Abia când ie[i \[i d`du seama c`-[i uitase schimburile de noapte \ncamer`, neavând alt` alternativ` decât s` se duc` s` le ia.

Keir era deja \n pat, stând pe spate, cu mâinile sub cap. Nu f`cu nicio mi[care s` se uite la ea când travers` camera s`-[i ia o c`ma[` de noaptedin dulap.

Ajuns` \n siguran]` din nou \n baie, Regan arunc` halatul [i \mbr`c`un costum din bumbac ales \ntr-adins din cauza lipsei lui de senzualitate.F`r` nici un fel de decolteu [i cu mânec` scurt`, era un articol pe carenu-l purtase niciodat` [i totu[i nu apucase s`-l arunce. Un cadou de lam`tu[a Daphne, \[i amintea acum. Cât timp trecuse de când o v`zuseultima oar`? Trebuia s` se str`duiasc` mai mult s` p`streze leg`tura cusingura rud` care-i mai r`m`sese.

Având \n vedere acoperirea total` pe care i-o conferea c`ma[a denoapte, halatul era de prisos, dar \l \mbr`c` din nou, legându-l strâns \njurul taliei suple cu degete tremurânde, \n ciuda hot`rârii ei. Nu mai aveanici o scuz` s` mai \ntârzie. Trebuia s` ias`. Putea \ncerca s` g`seasc` unalt pat, desigur, dar se \ndoia c` so]ul ei avea s`-i permit`. Era sigur` c`nu adormise. O a[tepta.

Era \nc` \n aceea[i pozi]ie, dar \[i ]inea ochii \nchi[i, respirând adânc[i egal. Uitându-se la el din cap`tul patului, se \ntreb` cum de un b`rbatcu un fizic atât de atr`g`tor putea ascunde o minte ca a lui. Mali]iozitatea[i cruzimea erau singurele elemente pe care le implicase \n campania lui.

Keir vorbi f`r` s` deschid` ochii, pe un ton monoton:– Vii \n pat, sau vrei s` vin dup` tine?La urma urmelor, decise Regan f`r` tragere de inim`, era mai bine s`

evite orice form` de ini]iativ`, aparent` sau nu. Se deplas` \ncet \n jurulpatului, dezbracând \n acela[i timp halatul, [i \ntinse mâna s` sting`

42 SUSAN DOYLE

luminile de ambele p`r]i, \nainte de a se strecura sub plapum`. |ntins`rigid pe partea ei de saltea, a[tept` ce urma s` se \ntâmple, auzindu-[iinima care b`tea s`-i sparg` pieptul.

Trecur` câteva clipe \nainte ca el s` fac` vreo mi[care, rostogolindu-se\ntr-o parte, cu spatele la ea, l`sând spa]iu \ntre ei.

– Lini[te[te-te, spuse el. Am decis s` ne acord amândurora un r`gaz.Avem destul timp.

– |]i pierzi suflul? \l tachin` ea f`r` s` se gândeasc` [i-[i mu[c` buzaimediat ce vorbi.

R`spunsul veni \n [oapt`:– Asta pot s` controlez. Dac` fac din nou dragoste cu tine \n noaptea

asta, nu sunt sigur c` m` pot opri s` nu te iau, [i nu inten]ionez s` te lass` scapi atât de u[or. Culc`-te, Regan.

St`tu \n t`cere, contemplând \ntunericul, con[tient` de senza]iavecin` cu pr`bu[irea. Dar \nc` nu se sfâr[ise; Keir i-o spusese. Mâine aveas` se \ntâmple din nou. Acum avea o arm` \mpotriva lui, era adev`rat, daravea dou` t`i[uri. Avea s` fie preg`tit` s-o foloseasc`?


Capitolul 4

Keir nu mai era \n pat când se trezi. Dac` n-ar fi fost urma pe care ol`sase pe perna de lâng` ea, ar fi putut crede c` totul fusese doar un vis.

Ceasul de al`turi ar`ta ora [apte patruzeci [i cinci – devreme pentrustandardele ei, dar se p`rea c` nu [i pentru ale lui Keir. U[a de la baie st`tealarg deschis`, iar din`untru nu se auzea nici un sunet. Dac` se dusese jos s`a[tepte micul dejun, nu avea noroc. Regan obi[nuia s` i se aduc` o tav` \ncamer`, pe la opt [i jum`tate. Fiindc` nu primise nici un alt ordin, Sullivan\n]elesese probabil c` acela[i aranjament se aplica pentru amândoi.

Gândul la noaptea trecut` \i aduse un amestec ciudat de sentimente.Dac` ar fi acceptat ce-i ceruse Keir, ar fi putut sta amândoi \ntin[i unullâng` cel`lalt, \ntr-un altfel de apropiere. Se trezi acolo, sim]ind ceva \nadâncul ei c`ruia nu-i putea permite s` se dezvolte. Keir nu vroia decâts-o umileasc`, [i n-avea s`-[i vad` visul cu ochii. Sub nici o form`, n-aveas`-l roage vreodat` s` termine ce \ncepuse.

El se \ntoarse peste o jum`tate de or`, folosindu-[i cotul ca s`deschid` u[a [i intr` cu o tav` \nc`rcat`.

– M-am \ntâlnit cu Sullivan \n timp ce venea cu asta, spuse el. M-amgândit s`-l scutesc de deranj. Am \n]eles c` pâinea pr`jit` [i marmeladasunt pentru tine, iar [unca [i ou`le pentru mine. S-a gândit bine. |miplace s`-mi \ncep ziua cu stomacul plin.

Regan se ridic`, iar el aduse tava, a[ezând-o pe m`su]a pe care otr`sese de al`turi.

– Stra[nic aranjament, coment` el. Exist` [i pe partea mea o astfel denoptier`?

– E un pat dublu, spuse ea scurt. Fire[te, sunt dou`.– La \ndemân`, atunci când ai oaspe]i, murmur` el [i-i arunc` o

privire \nver[unat`.– E[ti singurul b`rbat cu care am \mp`r]it vreodat` patul acesta, [i asta

n-a fost tocmai alegerea mea.Ochii cenu[ii \i \ntâlnir` pe cei verzi, cu o expresie implacabil`:– {tii ce vreau.– {tiu ce spui c` vrei. Tonul ei era \n]ep`tor. Eu cred c` asta e doar o

parte!Keir se deplas` chiar \n timp ce ea vorbea, luând \n st`pânire farfuria

cu micul lui dejun [i ducându-se cu ea de cealalt` parte a patului.– Spune-mi mai multe. Scoase m`su]a. Pot s` te ascult, \n timp ce

m`nânc.Se \ntoarse cu spatele la ea când se a[ez` pe marginea patului s` ia

furculi]a [i cu]itul. Poate c` din fericire, cu]itul ei pentru unt era uninstrument prea bont ca s` poat` face vreo impresie \n fa]a masei luimusculare, dar o clip`, dorin]a fu acolo, \nl`untrul ei. Apropierea intim`de un b`rbat ca el \i ducea toate sentimentele la limit`, nu numai unul.Vroia s`-l r`neasc` fizic.

– Vrei toate astea, nu-i a[a? \ncepu ea dispre]uitoare. M` aduci \npunctul \n care nu-]i pot spune nu [i totul cade \n poala ta!

– E o idee, recunoscu el, f`r` s` se deranjeze s` se \ntoarc` spre ea.St`pânul conacului Cottam! Va trebui s` muncesc pu]in mai mult cutine.

Regan \mpinse deoparte m`su]a ei, cu gâtul uscat din senin de sil`.– De ce nu pleci? \i ceru ea ar]`goas`. N-ai s` câ[tigi, Keir. N-am s`-]i

\ng`dui s` \nvingi!– Vom vedea. Nu p`rea deloc impresionat.R`mase t`cut`, pentru c` nu mai era nimic de spus. Cu mâna

tremurându-i u[or, \[i turn` cafea proasp`t`. Nu ajungea cu nimic la el,nu avea cum s`-l preseze. Putea s-o trateze dup` bunul lui plac, iar ea nuputea face prea multe \n privin]a asta. Nu avea cui s` i se plâng`, sau cel


pu]in nimeni fa]` de care s` \ndure s` se plâng`. A[adar, \n ce-i privea peceilal]i, totul trebuia s` par` normal. Nu putea suporta ca cineva s` aflevreodat` cât de frumos i-o f`cuse.

– Unde ai fost? \ntreb` dup` o vreme, \ncercând s` restabileasc`discu]ia. Azi-diminea]`, vreau s` spun.

– La alergat. Trei kilometri pe teren \ntins. Acas`, primul lucru pecare-l fac e o or` de jogging, \nainte s` devin` prea cald. M` treze[tepentru ziua \n curs. Puse jos cu]itul [i furculi]a cu un aer de satisfac]ie,[tergându-se cu un [erve]el. A fost excelent. Totu[i, nu pot spune c` m`dau \n vânt s` m`nânc aici, sus.

– Ajut` personalul s` economiseasc` timp.– ~sta e cu greu un motiv valid. |[i odihni um`rul de t`blia patului,

ridicând confortabil un genunchi. Vrei s` spui de fapt c` nu po]i s` te daijos din pat \ndeajuns de devreme \ncât s` merite efortul.

Keir sem`na prea mult cu emblema confortului. Trezitul devreme eracompatibil doar atunci când aveai pentru ce s` te treze[ti.

– Nu m`nânc suficient de mult \ncât s` fiu vrednic` de sala de mese,se ap`r` ea, sim]ind nevoia.

– Ei bine, ar trebui. E vital pentru s`n`tate. F`cu o pauz` [i d`du dinumeri. Oricum, eu m`nânc, a[a c` mâine vom lua micul dejun jos.Deocamdat`, ai putea \ncepe s` te gânde[ti s` te ridici din pat. Am ni[telucruri pe care a[ vrea s` le fac ast`zi.

Când s`-l \ntrebe ce, fu \ntrerupt` de soneria telefonului. Keir nu f`cunici o mi[care, iar ea \ntinse mâna s` ridice receptorul. Vocea de lacel`lalt cap`t al firului \i era mult prea familiar`, iar tonul \nseninat decuriozitate arz`toare:

– Regan, \mpieli]ato! Am aflat abia asear`! N-am s` te iert niciodat` c`nu mi-ai spus tocmai mie, dintre to]i! {tii c` n-a[ fi suflat o vorb`, dac` a[avroiai!

|ncheieturile degetelor lui Regan se albir` din pricina for]ei cu carestrângea receptorul, rec`p`tându-[i culoarea când ced`, acceptând \n celedin urm` inevitabilul. Sursa de zvonuri nu st`tuse degeaba; pân` acum,probabil c` aflase tot ora[ul. Trebuia s` \nfrunte situa]ia cum putea maibine.

46 SUSAN DOYLE

– |mi pare r`u, Fiona, spuse ea pe un ton r`bd`tor. Am hot`rât s` nuspunem nim`nui. Era con[tient` de prezen]a lui Keir, [tiind c` ascultaconversa]ia. Uite, nu pot vorbi acum. Ce-ar fi s` te sun eu peste ojum`tate de or`?

– Vrei s` spui c` e[ti \nc` \n pat? |ns`[i pauza fu era plin` de aluzii,chicotitul care urm` de asemenea. Scumpo, e trecut de nou`! Trebuie c`te-ai m`ritat cu un b`rbat pe cinste! Cine e, oricum? Nu-i [tiu decâtnumele – Anderson, nu? Doamna Anderson. Nu-mi vine s` cred c` tu e[ti,Regan! Mai e[ti acolo?

– Sunt aici. Regan se for]` s-o spun`, [tiind prea bine c` FionaHuntley nu era persoana care s` uite vreun detaliu al indiscre]iilor dintrecut, ale ei sau ale altcuiva. Probabil c` o s`-l recuno[ti când ai s`-l vezi,de[i a trecut mult de atunci.

– Vrei s` spui c` l-am cunoscut deja? Curiozitatea atinse noi \n`l]imi.Când? Nu-mi amintesc pe nimeni cu numele de Anderson. Doar… Dedata aceasta, pauza dur` mai mult, [i sunetul respira]iei ei se distinse clarprin intermediul leg`turii telefonice. Când vorbi din nou, o f`cu pe unton nou: Regan, doar nu te referi la… Keir Anderson!

– |n persoan`. Keir trebuia s`-[i fi auzit numele rostit pe un tonstrident [i atât de ne\ncrez`tor. Regan r`mase hot`rât` cu fa]a la el. S-a\ntors la Cottam acum câteva zile.

– Dar ce romantic, scumpo! Fiona p`rea s` vorbeasc` serios [i eraudestule [anse s` fie a[a. Keir Anderson. Da, mi-l amintesc. Tipul \nalt [ibrunet, absolut devastator! Niciodat` n-am putut \n]elege cum de l-ail`sat s`-]i scape!

Aceasta fusese o minciun` des`vâr[it`, reflect` sec Regan. Fiona [tiaexact cum [i de ce. Ca cea mai bun` prieten` a ei, avusese acces la toatesecretele ei. Keir nu f`cuse excep]ie. |i spusese Fionei tot ce se petrecuse\ntre ei. La dou`zeci [i patru de ani, putea privi ru[inat` \n trecut; laoptsprezece, totul fusese o aventur` incitant`. Din fericire, Fiona nu-iceru s` comenteze, ci spuse direct:

– {tii ce am s` fac? Am s` dau o petrecere \n cinstea voastr`! Hai s-ofacem \n seara asta. Nu m` pot gândi la nimeni care s` nu fie disponibilcând va primi vestea!


– |n seara asta? Regan se ridic` \n picioare, cùtând cu disperare oscuz`. Fiona, e ridicol! Nu po]i…

– Cine nu poate? Am mai f`cut-o, \nainte. {tii c`-mi plac provoc`rile.|n compara]ie cu unele lucruri pe care le-am pus la cale, evenimentul dinseara asta va fi floare la ureche, crede-m`! Tonul ei nu accepta un refuz.Trebuie s` fie \n seara asta, dac` nu vrei s` vin chiar acum la tine!Chicotitul reveni molipsitor. De-abia a[tept s` v` v`d pe amândoi!

Regan \ncerc` din nou, de[i [tia cât de zadarnic era efortul.– Nu [tiu dac` putem veni \n seara asta.– De ce nu? Evident, nu pleca]i \n luna de miere, [i v` pute]i petrece

tot timpul \n pat, râse Fiona. S`-]i spun ceva. Dac` nu ap`re]i, vom veninoi la voi!

Nu glumea, Regan [tia prea bine. Fiona [tia \ntotdeauna s` ob]in` cevroia.

– Bine, spuse ea sec. Vom fi acolo.Keir se uit` la ea cum pune receptorul \n furc`, \ntâmpinând cu

sprâncene ridicate expresia ei.– Vrei s`-mi spui [i mie unde se presupune s` fim \n seara asta?– Nu se presupune. Trebuie. Dac` nu ap`rem, Fiona amenin]` c`-i

aduce pe to]i aici. {i e \n stare.– Fiona?– Huntley. Nu cred c`…– |mi aduc aminte de ea. Afirma]ia fusese seac`. Bruneta mignon` [i

dr`gu]`. Tat`l ei lucra la o banc` comercial`. Are un unchi \n ingineriaelectric`. Am lucrat pentru el doi ani mai târziu, dup` ce am terminatfacultatea.

Regan uitase acel detaliu, dar se \ndoia c` Fiona nu-[i amintea.„Bruneta dr`gu]`“ avea s` se distreze \n seara aceea.

– Mi-am da seama c` numele meu nu-i era tocmai strìn, adùg` Keir.Cât de mult [tie despre rela]ia noastr` anterioar`?

– Tot. Cuvântul veni cu inten]ia deliberat` de a r`ni. I-am spus totul!– Erai o gur`-spart` ordinar`, nu? O spuse pe un ton destul de

uniform, dar nu ar`ta deloc amuzat. Bine c` nu mi-am dat seamaatunci.

48 SUSAN DOYLE

– De ce? \ntreb`

Date post:	22-Oct-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	142 times
Download:	30 times

Mai bine mai tarziu - WordPress.com...ALCRIS gianninajollys Capitolul 1 Când Regan ie[i din biroul...

Documents