Enid Mary Blyton (.897-1968) a fost o autoare britanici de cir;ipentru copii. Volumele ei s-au vAndut in peste fase sute de mili-oane de exemplare gi au fost traduse in zeci de limbi. Textele sale

au subiecte diverse, de la educalie gi istorie naturali la povegtifantastice ti de mistere sau de inspiragie biblic5.

Conform Index Translationum (program sub egida UNESCO), inzo16, Enid Blyton figura pe locul 4 in topul celor mai populari au-tori din lume, dupi Shakespeare, dar inaintea lui Hans ChristianAndersen pi a fratilor Grimm.

fan McCafferty este o ilustratoare britanicS. De mici a avut o in-clinalie pentru desen, aqa cd a studiat arta la Birmingham. Timp decinci ani a lucrat ca designer de cirli pentru copii la Usborne Pub-lishing iar apoi gi-a inceput cariera de ilustrator. Recent, influenlatide ci4ile ei preferate, printre care gi trilogia Copacul Depdrtdrilor deEnid Bllton, Jan McCafferty s-a hotirAt s5-qi incerce talentul gi inscrierea ci4ilor pentru copii.

frNXffi Sg,Y"ffiN

Co pacur, D B pART;.Rr LoR

Magia CopaculuiDepdrtdrilor

Edilia a II-arevizuiti

Ilustrafii de

Jan McCafferty

Traducere din englezd deAlexandra Columban

4RThUR

Rick se mutd,la tard

Au fost odati ca niciodatd trei copii, Joe, Bethgi Frannie. Locuiau cu mama gi tatil lor intr-o boj-deuci undeva departe, la far5. igi ajutau mereupirinfii in casi gi prin gridinS, fiindci intotdeaunaera ceva de trebiluit.

intr-o buni zi, mama lor primi o scrisoare. Nuse intAmpla foarte des, aga ci cei trei copii eraucuriogi si vadi despre ce era vorba.

- Ia ascultafi!zise mama. Am o veste minuna-tI pentru voi. Virul vostru Rick vine si stea la noi!

- Ooo! exclamari incAntafi copiii.Rick era de vArsta lui Joe. Era un biielel voios,

degi destul de neastAmpirat, si avea si fie marebucurie s5-l aibi in preajmS.

- O si doarmi cu mine in camerS!propuseJoe.

Vai, mami, ce-o si ne mai distrim! CAnd ajunge?

- MAine, rispunse femeia. Si i aranjafi gi luiun pitu; gi s5-i facefi loc in dulap, ca sI aibi undesi-qi puni lucrurile. Va locui cu noi o buni bucati

i

i7

de weme, pentru ci mama lui e bolnavi gi nu poateavea grijd de el.

Copiii o luari la goanl pe scdri in sus, ca siaranjeze camera lui Joe pentru noul musafir.

- Hei! Ce pirere credefi cd va avea Rick desprePidurea Fermecati gi Copacul Depirtirilor? intre_bi Joe.

- $i ce va zice cAnd ii vom face cunostinfi cuprietenii no;tri? Cu Mitisufi gi bitrAnul Luni_pli_n5, cu dragul de Mog Cratifi care-i surd de_a bine_lea gi cu tofi ceilal;i! zise gi Beth.

- il agteapti o mare surprizi! spuse Frannie.Pregitiri totul cu migali pentru venirea viru_

lui lor. ii aduseri un pituf pliant qi frcuri rost deni;te pituri. Eliberari pufin dulapul gi noptieralui Joe pentru hainele lui Rick. Iar cAnd isprivirimunca, priviri afari pe fereastri. Cisufa dldeaspre o pidure deasi si intunecoasi ai cirei copacifluturau in vAnt, la doar cA;iva pagi depirtare defundul gridinii.

- Pidurea Fermecati! ;opti Beth. Ce peripefiiminunate am avut acolo! poate ci va avea gi Rickparte de cAteva.

Rick sosi a doua zi. Cilitorise cu furgonetamagazinului din sat gi tot ce avea la el era o gen_tufi cu haine. Siri din magini qi o imbrdligi pemama copiilor.

- Buni ziua, mitu;5 Polly!zise el. Ce drlgu; dinpartea ta si mi gizduiegti. Salut, Joe! Mii si fie, ce

mari v-afi fHcut, Beth gi Frannie! CAt mI bucur sivi revid!

Copiii il conduseri in noua lui camer5. il a;uta-ri si despacheteze gi ii aranjari lucrurile in dulapgi pe noptiera de la capul patului, dupi care iiaritari patul pe care urma si doarm5.

- Cred c-o si mi se pari destul de plicticostraiul la lari dupi ce am locuit atataweme la orag,

zise Rick punAndu-gi pe noptieri toate cele pentrubaie. E a;a de linigte aicil imi va fi dor de zgomotulautobuzelor gi al maginilor.

- Ba n-o si fi se pari plictisitor! spuse Joe. Pe

cuvAnt, Rick, am avut mai multe peripelii de cAnd

ne-am mutat aici decAt in toati viafa noastri laoras.

- Ce fel de peripeqii? intrebi el surprins. Pare

un loc atAt de linigtit incAt mi-am inchipuit ci nuse intAmpli niciodati nimic palpitant pe-aici!

Copiii il duseri pe biiat la fereastr5.

- Prive;te, Rick, zise Joe. Vezi pidurea aceea

deasi gi intunecoasl din capitul aleii care incepein fundul gridinii noastre?

- Da, spuse biiatul. Mi se pare destul de obig-nuit5, mai pufin frunzele copacilor, care imi par afi mai inchise la culoare decAt de obicei.

,

I

- Ei bine, ascultS, Rick - aceea este pddurea

Fer.mecatd! spuse Beth.

Rick frcu ochii rirari gi privi absorbit pidurea.

- RAdefi de mine! spuse el intr-un sfrrgit.

- Nu, nu rAdem, il liniqti Frannie. Vorbim cAt

se poate de serios. Se numegte Pidurea Fermecati

;i chiar esfe fermecatS. $i, o, Rick, in mijlocul eise afl5 cel mai uimitor copac din lume!

- Ce fel de copac? intrebi Rick, insufle{indu-se.

- E un copac absolut uriag, expliciJoe. VArful luiajunge pAni la nori -;i, Rick, acolo se afli mereu un

alt tirAm fermecat! Poli ajunge sus cigirAndu-tepAnI la ultima ramurd a copacului, unde, pe o sci-ri;5, treci printr-o deschizituri in norul mare care

se afli mereu acolo, sus - gi iat5-te pe cine gtie ce

tirAm ciudat!

- Nu gtiu daci si vi cred, spuse Rick. A;i scor-nit toati povestea asta.

- Rick! Te ducem acolo gi-o si vezi despre ce

vorbim, spuse Beth. Ji-am spus doar adevirul.Am avut tot felul de aventuri in vArful CopaculuiDepirtirilor. Am fost pe TirAmul ZguduialS gi pe

TirAmul Zilelor-de-Nastere.

- $i pe TSrAmul Luali-pof-tili, Fi pe cel al Omu-lui de Zipadi, spuse

Frannie. Nici nu-fipofi inchipui cAt de

palpitant a fost!

- $i, Rick, in trunchiul CopaculuiDepirtirilor locuiesc tot felul de creaturi

neobignuite, adiugi Joe. Avem o mulqimede prieteni buni acolo. O si te ducem si-icunogti gi tu intr-o zi. Acolo locuiegte ozAni foarte driguli pe nume Mitisuli - i se

spune a;a fiindci are pirul blond gi fin ca mitasea.

- $i mai e caraghiosul domn Cutirici, spuseFrannie.

- Care e numele lui adevirat? intrebl surprinsRick.

- Nimeni nu ;tie, nici micar el, il limuri Joe.Aga ci toati lumea ii spune domnul Cutirici. O, gimai este dragul Moq Crati;i. E mereu acoperit dincap pAni-n picioare de ibrice, de crati;e gi de oalegi e tare surd, siracul, aude totul numai pe dos.

Ochii lui Rick incepuri si sclipeasci.

- Ducefi-m5 acolo, ii implori biiatul. Repede,ducefi-m5!Abia agtept si ?i cunosc pe tofi.

- Nu putem merge decAt atunci cAnd ne spunemama ci nu mai are nevoie de noi in casi, zise

g*

Beth. Dar stai linigtit, bineinleles ci te ducem gi

pe tine acolo.

- $i, Rick, mai este lunecu;-alunecugul, un to-bogan care coboari prin trunchiul copacului, dinvArf pAni jos de tot, spuse Frannie. ii apar;ine luiLunS-Plin5, iar el le imprumuti oamenilor pernige

pe care si se ageze cAnd se dau pe tobogan.

- Chiar vreau si mi dau pe toboganul acela,

spuse Rick, incepAnd s5-qi piardl ribdarea. De

ce-mi spuneli toate astea daci nu mI putefi duce

acolo chiar acum? N-o si mai pot dormi la noap-

te! Doamne! Mi se invArte capul numai cAnd migAndesc la Copacul Depirtirilor qi la LunS-Plini,la Mitisuli gi la lunecug-alunecu$.

- Rick, te ducem gi pe tine imediat ce avem

ocazia, fHgidui Joe. Nu e nicio grab5. Copacul

Depirtirilor nu pleaci niclieri. Nu ;tim niciodati,dar absolut niciodati, ce tirAm sosegte in vArf.

Uneori trebuie si avem mare grij5, pentru ci poate

fi un tirAm periculos - unul de pe care si nu maireugim si scipim!

De la parter se auzi o voce, strigAndu-i:

- Copii!Aveli de gAnd si rimAnefi acolo toatiziu.a? Si infeleg ci nu vre{i si mAncafi nimic?Picat, fiindci am ftcut pAine proaspiti qi am scos

nigte miere!

t-"^I ".3

Cei patru copii se luard la intrecere pe sciri.PAine proaspitd si miere! Doamne, cum si ratezea;a ceva? Draga de mami, mereu se gAndea si-irisfele cu cAte ceva bun.

- Joe, tata vrea si scofi nigte cartofi mai tAr-ziu, zise mama. Rick te poate ajuta. Iar eu, Beth giFrannie, am nevoie de ajutorul vostru, pentru cdam nigte haine pe care trebuie si i le duc inapoidoamnei Harris ;i gtili cAt de departe locuiegte.

Copiii igi fbcuseri speranle ci-l vor putea ducepe Rick in Pidurea Fermecatd. pdreau dezamigi;i.insi nu scoaseri o vorbi, fiindci ;tiau ci, intr-ofamilie, fiecare trebuia si dea o mAni de ajutordupi propriile putinfe.

Mama le vizu figurile dezamigite ;i zAmbi.

- Binuiesc ci vreli si-l duce;i pe Rick si-i cu-noasci pe prietenii aceia neob$nuiqi ai vogtri, spuseea. Atunci, uite cum facem - daci sunteli cuminfiastizi gi isprivifi toate treburile, mAine suntefi liberitoati ziua! Putefi si vd luafi cu voi mAncare pentruprAnz qi cind gi si mergeqi in viziti la cine wefi voi.Ce pirere avefi?

- O, mam5., mullumim! exclamari, incAntafi,tofi copiii.

- O ziintreagi!zise Beth. Vai, Rick, o si avemtimp si-fi aritim totul!

i

I

a;$" I

- $i poate chiar o si aruncim o privire la tirA-mul care va fi mAine in vArful Copacului Depirtd-rilor, ;opti Frannie. Vai, ce-o si ne distrim!

Agadar, lucrari cu spor in dup5-masa aceea gi

agteptari cu sufletul la gurd ziua urmitoare. Rick

sipa temeinic, iar Joe era mul;umit de el. Ce gro-

zav era acum ci venise gi vlrul la ei. Vor lucra, se

vor juca gi se vor distra impreunS!

Seara, cAnd merserd la culcare, lSsari ugile des-

chise ca si se poati striga unul pe cel5lalt.

- Somn ugor, Rick! zise Beth. Sper si fie fru-mos mAine! Ce-o si ne mai distrim!

- Noapte buni, Beth!ii urd la rAndul lui Rick.

N-ai idee cum attept ziua de mAine. Nici nu qtiu

daci voi putea dormi!

Dar dormi butuc - ca gi ceilalli, de altfel. La ora

zece, cAnd mama trecu pe la ei gi privi pe furi; incamer5, niciunul dintre copii nu mai era treaz.

A doua zi, Joe fXcu ochi primul, se ridici infund gi privi afari pe fereastr5. Razele soarelui se

revirsau in camerS, calde gi luminoase. Inima iibitea cu putere, mai s5-i sari din piept de bucurie.

Se apleci peste patul lui Rick gi il scuturi.

- Treze;te-te!zise biiatul. E dimineali, azi mer-

gem in Pidurea FermecatS!

ju*

Spre Pddurea Fermecatd

Copiii luard micul dejun pe fugi. Mama le spuses5-gi facl sendviquri pentru drum gi si ia din bufetgi o prijiturS de ciocolatS.

- Putefi si luali gi nigte gogogi, spuse ea, gi suntmere in vasul acela. CAnd vi intoarcefi, o si gisi;inigte cartofi copfi pe care o si-i mAncim cu unt gi

brAnzS.

- Ooo, mami, sigur vom fi lihnigi! zise Joe.Haideli sd ne gribim cu sendvisurile, doar vremsi plecim cAt mai repede.

- Si fi1i acasi pAni la ora gase sau o si mi ingri-jorez, zise mama. Si ai grijd de virul vostru, Joe.

- Da, o si am, fhgidui biiatul.intr-un sfhrgit, totul era gata. Joe impacheti

mAncarea intr-o triistufi de piele, pe care gi-oarunci pe umir. Apoi, cei patru porniri sprePidurea Fermecatd.

Nu le lui mult si ajungi acolo. Un qanf ingustdespirfea aleea de pidure.

-lrq} ;

l

- Trebuie si sari peste ganf, Rick, zise Joe.

Cu un hop, trecuri cu tofii gi intrari in pidure.Rick se opri in loc cAnd se vlzu printre copaci.

- Ce zgomot straniu fac frunzele copacilor,

fu de pirere biiatul. Parci si-ar vorbi unul altuia,

impirtS;ind secrete.

,,FAg, fhg, fhq, fhg", sopteau copacii.

- Chiar iqitmpdrtd.Fesc secrete, spuse Beth. $isi qtii, Rick, ci daci au weun mesaj pentru noi, ilputem asculta lipindu-ne urechea stAngi de trun-chiul lor!Atunci auzim clar ce au ei de comunicat.

,,FAg, fhg, fhg, fhg", fremitau copacii.

- Haidefi, ii struni Joe nerlbditor. Si mergem

la Copacul Depirtirilor.igi vizuri de drum gi, in scurt timp, ajunseri

in fap copacului misterios gi vrijit. Rick il priviuimit peste misuri.

- Oho! E pur gi simplu URIA$! zise el. N-am

vlzut in viafa mea aga un copac mare. $i n-ai cum

s5-ivezivArful. Dumnezeule!Ce fel de copac e?Are

frunze de stejar, insi nu pare deloc a fi un stejar.

- E un copac neobignuit, explici Beth. Pe alo-

curi cresc ghinde gi frunze de stejar - apoi din-tr-odati te trezegti ci di prune, iar a doua zi poligisi mere gi pere in el. Pur gi simplu n-ai de unde

si qtii ce-o si creasc5. Dar e totul foarte palpitant.