+ All Categories
Home > Documents > Luna-proiect Astronomie (2)

Luna-proiect Astronomie (2)

Date post: 19-Jan-2016
Category:
Upload: roman-cosmin
View: 102 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
Description:
proiect
16
Luna Proiect la Astronomie Studentă: Mocanu Elena-Gabriela Facultatea de Științe, Matematică, Anul II, Gupa 221 Profesor coordonator: Valer Nimineț
Transcript
Page 1: Luna-proiect Astronomie (2)

LunaProiect la Astronomie

Studentă: Mocanu Elena-Gabriela

Facultatea de Științe, Matematică, Anul II, Gupa 221

Profesor coordonator: Valer Nimineț

Bacău, 2014

Page 2: Luna-proiect Astronomie (2)

Cuprins1. Luna văzută de pe Pământ…………………………….32. Caracteristici generale………………………………...43. Suprafața Lunii………………………………………..64. Exemple de interpretare a unor pete de pe Lună……...75. Fazele Lunii…………………………………………...86. Eclipsa de Lună……………………………………….97. Bibliografie…………………………………..………12

Page 3: Luna-proiect Astronomie (2)

Luna văzută de pe Pământ

Page 4: Luna-proiect Astronomie (2)

Luna este singurul satelit natural al Pământului și al cincilea ca mărime din Sistemul Solar. Este totodată, cel mai mare satelit natural al unei planete din Sistemul Solar raportat la mărimile dintre acesta și planeta Pământ, având un sfert din diametrul Pământului și 1/81 din masa acestuia. Luna nu are lumină proprie, ea putând fi observată datorită luminii solare pe care o reflectă. De aceea, noi nu putem vedea decât porțiunea iluminată de Soare, dar nici pe aceasta în întregime, ci numai partea care este orientată spre Pământ. Luna are o foarte mare importanță în viața de pe Terra; influențele gravitaționale ale acesteia produc fluxul și refluxul mărilor și oceanelor și „alungirea” timpului (Luna provoacă un decalaj de 2 ms la fiecare 100 de ani). Distanța orbitală curentă a Lunii, ce reprezintă în jur de treizeci de ori diametrul Pământului, cauzează asemănarea de mărime dintre Lună și Soare pe cer. De aceea, Soarele este acoperit aproape complet în timpul unei eclipse solare totale.

Denumirea românească a satelitului natural al Pământului este Luna, deși mai poate fi găsită și denumirea de Selena. Cuvântul din română lună este o moștenire din latină luna , iar denumirea alternativă de Selena provine din grecescul Selene (Σελήνη).

Totuși, denumirea de Selena era folosită în trecut la romani și numele de Artemis era folosit la greci.

Conform unor teorii Luna s-ar fi format acum 4,527 ± 0,010 miliarde de ani în urmă, adică cu 30-50 de milioane după formarea Sistemului Solar. S-ar părea că Luna s-a format prin fisiunea crustei Pământului sub acțiunea forțelor centrifuge.

Luna are o rază medie de 1.737 km, de 4 ori mai mică decât a Pământului, și orbitează în jurul acestuia la o distanță medie de 384.403 km. Pentru a ajunge pe Pământ, lumina Lunii are nevoie de ceva mai mult decât o secundă.

Page 5: Luna-proiect Astronomie (2)

Viteza medie pe orbită este de 3.700 km/h. Atracția gravitațională la suprafața Lunii este de 6 ori mai slabă decât cea terestră. Luna se îndepărtează de Pământ cu 3,78 cm pe an.

Page 6: Luna-proiect Astronomie (2)

Suprafața Lunii

Suprafața Lunii este acoperită de cratere. Ele s-au format în urma impactului unor meteoriți uriași și asteroizi mici cu Luna, cel mai probabil în vremurile de la începutul istoriei Lunii, pe când Sistemul Solar era plin de asemenea fragmente. Cel mai mare crater se numește Bailly, are o lungime de 295 km și adâncime de 3.960 m. De asemenea mai este vizibil și un vechi relief vulcanic (cratere de origine vulcanică), rămas din vremurile apropiate de formarea satelitului Pământului.

Acest relief vulcanic ține de formațiunile vizibile cum ar fi „mările” (numele acesta a fost dat de observatorii din antichitate, care credeau că petele negre de pe suprafața Lunii sunt mări și oceane adevărate, iar părțile luminoase sunt continente), „văile” etc. Cea mai mare și mai cunoscută mare a Lunii este Mare Imbrium (în română: „Marea Ploilor”), care are o lungime de 1.200 km. Cei mai înalți munți se află lângă Polul Sud al Lunii și au o înălțime de aproximativ 6.100 m, înălțime comparabilă cu Himalaya pe Pământ.

Fața vizibilă a Lunii

Partea vizibilă a Lunii e plină de cratere provocate de ciocniri cu asteroizi sau meteoriți ce au avut loc în perioada de tinerețe a sistemului Solar. Diametrele craterelor ajung până la 240 km. Zonele care de pe Pământ par mai luminoase sunt coline. Rocile din aceste zone au fost datate ca având o vechime de 4 miliarde de ani. Petele întunecate, cunoscute ca mări, sunt zone de joasă altitudine care au fost cândva inundate de lavă. Rocile de aici au o vechime de 3 - 3,9 miliarde de ani.

Partea ascunsă a Lunii

Sonda sovietică Luna 3 a făcut prima fotografie a părții invizibile în 1959. Are mai puține „mări” de lavă și mai mulți munți. Expresia „partea întunecată a Lunii” este incorectă: Luna înconjoară Soarele împreună cu Pământul, deci lumina solară cade în decursul revoluțiilor

Page 7: Luna-proiect Astronomie (2)

pe toată suprafața ei, dar noi vedem doar partea îndreptată spre noi, spre Pământ, iluminată.

Exemple de interpretare a unor pete de pe Lună

Fazele Lunii

Page 8: Luna-proiect Astronomie (2)

Faza ,,Lună Nouă“ o avem atunci când spre Pământ este orientată suprafața Lunii neiluminată de Soare. Apoi apare o fâșie iluminată, o ,,secere”, care crește din ce în ce mai mult până când Luna ajunge la 900 față de poziția corespunzătoare fazei,,Lună Nouă”.

În acest timp spre observatorul terestru va fi orientată jumătate din jumătatea iluminată a suprafeței lunare și avem faza ,,Primul Pătrar”.

În continuare, observatorul vede din ce în ce mai mult din suprafața iluminată, iar la 1800 de la faza ,,Lună Nouă”, lumina Soarelui va ilumina întreaga suprafață pe care Luna o arată Pământului, și avem faza ,,Lună Plină”.

Urmează apoi faza ,,Ultimul Patrar” , la care Luna prezintă observato-rului terestru jumătate din cealaltă jumătate de suprafață iluminată, adică iarăși este vizibil numai un sfert din suprafața Lunii.

Luna Nouă - când Luna se interpune între Pământ și Soare, fiind iluminat discul de pe fața nevăzută.

Primul Pătrar - când Luna este la o elongație (depărtare) de 90° est, față de Soare; atunci vedem doar jumătate din discul lunar iluminat (jumătatea din dreapta). Se produce la sate.

Luna Plină - când Luna se află la 180° de Soare; vedem atunci tot discul lunar iluminat (când Luna se află în faza de Lună Plină, răsare când apune Soarele și apune când rasare Soarele).

Page 9: Luna-proiect Astronomie (2)

Ultimul Pătrar - când Luna se află la o elongație de 90° vest, față de Soare; vedem iluminată jumătatea din stânga a discului lunar.

Eclipsa de Lună

O eclipsă de Lună are loc atunci când Luna, în mișcarea ei în jurul Pământului, intră în umbra acestuia. Aceasta se întâmplă când Soarele, Pământul și Luna sunt aliniate suficient de exact (eclipsă parțială). Întotdeauna "faza" Lunii la o eclipsă de Lună este cea de Lună Plină. Tipul și durata ei depind de poziția relativă și poziția de pe linia nodurilor. Cea mai recentă eclipsă de Lună a fost cea din noaptea de 15 spre 16 iunie 2011.

Page 10: Luna-proiect Astronomie (2)

Traiectoria Lunii se intersectează cu ecliptica de 2 ori pe an. Linia ce rezultă se numeşte linia nodurilor. O eclipsă poate avea loc doar în apropierea acelui nod, şi doar dacă Luna este plină. Aproximativ 6 luni despart cele 2 puncte.

Eclipse de Lună au loc de cel puțin 2 ori pe an, atunci când razele solare sunt împiedicate de către Pământ să ajungă la Lună. În timpul unei eclipse de Lună ,Luna este mereu în faza de Lună Plină. Dacă ne-am găsi pe Soare în timpul producerii eclipsei, Luna s-ar ascunde în spatele Pământului. Orbita Lunii fiind înclinată cu 5 grade față de planul orbitei Pământului, ecliptica, cele mai multe Luni Pline nu aduc eclipse

Page 11: Luna-proiect Astronomie (2)

de Lună, Luna fiind ori prea la nord, ori prea la sud față de conul de umbră a Pământului.

Pentru a se realiza o eclipsă de Lună, nodul ascendent sau nodul descendent trebuie să se afle în apropierea celor 2 puncte (noduri lunare).

Page 12: Luna-proiect Astronomie (2)

Bibliografie:

- Grasu Constantin, Maftei Alexandru ,“Ce știm despre Lună”, Editura Tehnică, București, 1989;

- Petrescu G., “Astronomie elementară”, Editura Științifică, București, 1962;

- www.wikipedia.org/


Recommended