+ All Categories
Home > Documents > Luna plina - Antonio Munoz Molina - cdn4.libris.ro plina - Antonio Munoz Molina.pdf · de fiecare...

Luna plina - Antonio Munoz Molina - cdn4.libris.ro plina - Antonio Munoz Molina.pdf · de fiecare...

Date post: 12-Sep-2019
Category:
Upload: others
View: 27 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
7
Antonio Mufioz Molina .s-:r ni-rscnl in 1956 la 0beda, in provincia Ja6n. Licentiat in istoria artci la llnivcrcitatea din Granada, acesta a publicat numcroasc rornanc rccompensate cu prestigioase premii literare: lJeatus illc (Prcmiul fcaro, 1986), Ian'naIa Lkabona (Premiul criticii qi Prcmiul national pentru literatur[, 19BB), Beltenebros, Cdlh'clul poloncz (Premiul Planeta, r99r qi Premiul national pcntnr litcraturl, rggz) Plenilunro (Premiul F6mina 6trangcr, l99B). Antonio Muffoz Molina este membru al Academici Rcgalt: Spaniolc (ReaI Academia Espaftola) din 1995. Antonio Muitoz Molina Luni plina Traducere din limba spaniol5 Ei note de Melania Stancu Casa Cdrlii de $tiintrd Cluj-Napoca,2ot7
Transcript

Antonio Mufioz Molina .s-:r ni-rscnl in 1956 la 0beda, inprovincia Ja6n. Licentiat in istoria artci la llnivcrcitatea dinGranada, acesta a publicat numcroasc rornanc rccompensatecu prestigioase premii literare: lJeatus illc (Prcmiul fcaro,1986), Ian'naIa Lkabona (Premiul criticii qi Prcmiul nationalpentru literatur[, 19BB), Beltenebros, Cdlh'clul poloncz(Premiul Planeta, r99r qi Premiul national pcntnr litcraturl,rggz) Plenilunro (Premiul F6mina 6trangcr, l99B). AntonioMuffoz Molina este membru al Academici Rcgalt: Spaniolc(ReaI Academia Espaftola) din 1995.

Antonio Muitoz Molina

Luni plina

Traducere din limba spaniol5 Ei notede

Melania Stancu

Casa Cdrlii de $tiintrdCluj-Napoca,2ot7

"1,.

Zi Ei noapte umbla prin oraq in cdutarea unei priviri.Nu trlia decAt pentru indatorirea aceasta, deEi incerca s[fac[ qi alte lucruri sau se prefhcea c[ le face, privea numai,spiona ochii oamenilor, chipurile necunosculilor, aleosp[tarilor din baruri qi ale vffnzltorilor din magazine,chipurile Ei privirile din fiEele definulilor. Inspectorul cdutaprivirea cuiva care vflzuse ceva mult prea monstruos ca sipoat[ fi atenuat sau qters complet de uitare, o privire caretrebuia s[ p[streze o amprent[ sau o urmare a crimei, niqtepupile in care s[ se intrezdreascl vina f[r[ nicio ezitare,dintr-o singurl examinare, aqa cum medicii folosesc olantern[ micul[ ca s[ recunoasc[ semnele de boal[. iispusese plrintele Ordufra, ,,gdseqte ochii aceia", qi il fixasecu privirea pAn[ cdnd inspectorul tresiri putrn, ca pewemuri, privirea cu ochi micu{i, miopi, obosi{i, iseoditori,care il recunoscuserl de cum ap[ruse la c5min, aproape inaceeaqi clipd cu el insuqi, cu inspectorul, trebuia s[ldescopere pe individul pe care-l cluta, la fel cum pXrinteleOrdufra descoperise la el, cu mulli ani in urmd, abandonul,duqminia, ruqinea Ei foamea, chiar qi ura, ura permanent[qi nem[rturisitd fali de internat Ei fat[ de tot ce era acolo qi,de asemenea, fald de lumea dinafar[.

Era probabil privirea unui necunoscut, insd inspectorulera convins c[ o va identifica fHrd ezitare Ei fhr[ gregeal5indatl ce ochii lui o vor intdlni, chiar de-ar fi o singurldat[, de departe, de pe celilalt trotuar, de dupd geamulunui bar. in ciutarea sa, ii era de ajutor c[ era ince sirein inoraEul acela, deoarece fusese transferat acolo in urm[ cucAteva luni, la inceputul verii, aproape pe neaqteptate, cAndnu mai credea c[ cererea sa va primi rlspuns, cel pulinpAn[ in anul urm[tor cind se organiza o noud seleclie detransferuri. Dac[ ceva intdrzie atdt de mult s[ vin[, maibine s[ nu mai vin[ deloc: inspectorul ii arlt[ inqtiinfareasoliei, care o aqtepta de ani de zile, dar ea nu manifest[niciun semn de bucurie, nici m[car de uqurare, incuviin!5din cap numai, inc[ nepiepthnat5, absent[, ca abia trezitidin somn, deqi era trei dupi-amiaza, blgl inapoi in plicinqtiintarea cu antet Ei adresare oficiall, o aEezX pe bufet Eirimase o clipi cu capul plecat, de parcl nu-qi amintea cevoia si fac[, frecAndu-Ei palmele.

Dac[ ceva intArzie mult sh se intAmple e ca qi cum nicinu s-ar fi intimplat, sau chiar mai r5u, pentru ci o dorin[[arz[toare care se implineEte intr-un moment nepotrivit arein cele din urml o dozi nev[zutl de sarcasm. ins5 mult[weme el refuzase sX ceari transferul sau o minlea, in parte,ii povestea c[ trimisese cererea sau c[ se incheiase perioadade inscrieri mai deweme, pretexte ca s[ nu-i spund c[ nufrica sau pericolul il preocupau, ci ruginea Ei lipsa deloialitate fa{[ de colegii lui, fa![ de prietenii uciqi,desfigura{i sau paralizali pe via}I dupl producerea uneiexplozii. Pe el il preocupau lucrurile astea, pe ea nu: eaaqtepta, de dimineata pAni seara, uneori gi o noapteintreagl, aqtepta lAngi telefon Ei in fa{a televizorului pornitsau in spatele jaluzelelor de la ferestre, privind strada,tres[rind Ia orice zggmot, la sunetul soneriei, la huruihrlmaEinilor, la alarma care pornea la magazinul dinapropiere. A"gteptase ore in qir Ei zile in Eir ani la rAnd, prea

mul1i ani, incit pdnd la urm[ nici nu mai intreba, nici numai cerea, nu se mai apuca la ora mesei sI porneasc[ odisculie care ar fi alunecat spre un nou prilej de a-l intrebadespre transfer. Dar cAnd veni inqtiinlarea (care, de fapt,era un ordin sau poate o sugestie s[ se retragX), ea incetasedemult sd-qi mai pund intrebdri, nu numai despre transfer,ci despre orice altceva, dacd inspectorul se intorcea foartetdrziu fhr[ s[ o fi anunlat la telefon, nu-l mai agtepta incdmaE[ de noapte ca sd-l certe sau s[ izbucneasc[ in plAns.Intra in casl Ei gdsea spre marea lui uEurare cd luminileerau stinse, iEi scotea pantofii, cartuEiera qi pistolul, intrape dibuite in dormitorul luminat de urme de raze de lafarurile de pe strad[, se dezbrlca in t[cere, ascultAnd-orespirAnd in intunericul in care luceau numai cifrele roqiiale radioului-deEteptitor, se strecura in pat, cu o

mahmureall cumplitl de la tig[ri Ei whis]qy, bAjbAia dupltrupul ei, pe care nu-l mai dorea de atAt de mult[ weme, qi

atunci iqi d[dea seama c[ ea nu dormea, qi se prefrcea el cidoarme, ca si evite probabil eventualele intreblri, aceleaEi

de fiecare dat[, lacrimile qi reproqurile, de ce trebuise s-oaducd intr-un loc atAt de ostil Ei de indepdrtat de-al ei, de ce

nu o mai atingea deloc.Inspectorul, incl necunoscut in oraE, inc[ cercetat cu

oarecare admiralie Ei suspiciune de c[tre personalul seclieide poliliei, cdci adusese cu el din nord o legendl confuzldespre tenacitate ;i curaj, dar qi despre rdbufniri de furie,umbla pe strlzi in c[utarea chipului unei persoane pe careavea s[ o recunoasc[, era convins, pe dat5, dup[ o clipd deuimire, poate, ca atunci cAnd te z[reEti in geamul uneivitrine qi nu te recunoEti, pentru cI nu vezi expresiapremeditatd a felei pe care o reflect[ de obicei oglinzile, cialta, pe care o v[d ceilal[i, cea mai necunoscutd dintretoate. Gflseqte-i privirea, ii spusese pirintele Ordufra, iar elieqise din cdmin in noaptea aceea ca s[ caute chipuri qi

priviri prin oraEul aproape pustiu, in intunericul uneiprimiveri timpurii, cu uEile Ei obloanele ferecate din cauza

iernii qi a fricii, c[ci de la moartea feti{ei p[rea c[ ren[scuseo fric[ strlveche falX de amenin!5rile noplii, iar strlzile segoleau rapid, iar intunericul pirea Ei mai adAnc, iarluminile Ei mai palide. PaEii oricirui trecltor pXreau a fipaEii blrbatului a clrui privire o c6uta inspectorul, oricesiluet[ singuratic[ pe care o intAlnea putea fi cea pe carenimeni nu o v[zuse indreptindu-se cltre plrculelul Cavalin noaptea crimei, cineva care incerca s[ disimuleze ooarecare naturalele pe cAnd ieqea la iumin[, care sescuturase de p6mAntul ce-i pdtase pantalonii qi-qi aranjasep[rul cu degetele pe cAnd se strecuraabandona[i, printre b[ncile pe care nu

peSE

lAngI braziimai aEezau

oamenl nu auprea bine acel

perechile de indr[gostifi qi pe sub felinarele care nu se maiaprindeau, pentru cI la fiecare sfArgit de slptlmAn[grupurile de tineri care beau in parc aruncau cu pietre inele. Cilcase probabil peste cioburile felinarelor, llsnnd inurm5, in qant, pata Etears[ in lumina lunii a unui chip cuochii deschiEi qi ficqi. Chiar acum cineva umbll prin oraq qipoart[ amintirea acelor ochi din u]tima clip[ cAnd au maiputut privi, cu o secund[ inainte ca moartea s[-iintepeneasci, iar cine a provocat qi a asistat la o asemeneaagonie nu mai poate privi ca to{i oamenii, in pupilele saler[mAne o sclipire, o r[mdqi![ sau o scAnteie a groazei dinacei ochi de copil. Cu patruzeci de ani in urm6, plrinteleOrduffa iEi plimba privirea peste Eirul de copii care se uitaudrept inainte in aqteptarea pedepsei, Ei deosebea f[rI niciogreutate privirea vinovatului, iar dupl ce-l demasca qi-lfXcea de ruqine de fati cu ceilalli, zAmbea Ei anunla:,,Chipul omului este oglinda su{letului."

Ins[ inspectorul era convins c[ uniisuflet, iar el ciuta, fhrd sl-Ei llmureascd

' in ilbeda, oraEul natal al lui Antonio Mufioz Molina gi sursX deinspira[ie pentru oraEul fittiv M6gina, existX un parc numit,,Jardines dela Cava" (,,Gr5dinile Cavei"), nume care face trimitere la legendaFlorindei Cava, fiica nobilului Don Juli5n, de care s-a indrlgostit ultimulrege vizigot, Rodrigo (n. t.).

gAnd, un chip care s[ nu reflecte nimic, chipul neutru 9iochii pirlsi1i pe care-i vlzuse uneori de-a lungul vielii, nude prea multe ori, din fericire, de partea cealalt[ a mesei de

interogatoriu, pe sub tuburile fluorescente ale secliei, qi

fotografiile, chipurile suspeclilor Ei condamnalilor caretrezeau in el, mai mult decit fric[ Ei dispre!, o senza[iefoarte nepl[cutl de frig. De fapt, se gAndea acum, nucunoscuse prea mul1i, nu era ceva obiEnuit, nici mlcarpentru un polilist, si dea peste o fald pe care nu se citeanici cea mai micd licXrire de suflet, cu niEte ochi care nufrceau decAt s[ priveascl.

- Asta nu e cu putin!5, ii spusese p[rintele Ordufla.Nu e nimeni frrd suflet, pdn[ Ei cel mai rIu criminal a fostcreat de Dumnezeu dupi chipul Ei asemdnarea lui.

- Dumneavoastrl l-a!i recunoaEte? intrebd inspectorul.Ati fi in stare s[-l identificali dintr-un qir de suspecli, ca

atunci cAnd eram aqezafi in Eir pentru cI unul dintre noiflcuse o nizbAtie, iar dumneavoastr[ ne priveali pe fiecarein parte pf,ni cdnd gisealivinovatul?

- Cristos a Etiut c[ Iuda era trdditorul dintr-o singur[privire.

- Dar el avea un avantaj. Dumneavoastr[ spuneli clEl era Dumnezeu.

- Pe Iuda l-a recunoscut cu natura sa omeneasc[.Pdrintele Ordufla cipitase o expresie foarte serioas[. Cufrica omeneascd pe care o avea de torturi Ei de moarte.

Ciuta niEte ochi, un chip care sI fie oglinda unui suflet lapflnd[, o oglindil goali care si nu reflecte nimic, niciregretul, nici mila, poate nici mdcar teama de poli$e.Rdmaser[ <f,teva pete de sdnge b[rb[tesc, resturi de piele,

flre de pdr capilar qi pubian, chiqtoace cu saliv5. Pe trotuare,de cealaltd parte a geamurilor de la bar, odat[ cu primeleapusuri timpurii Ei reci de toamn[, inspectorul vedea

chipurile oantenilor, iar dintre ele se ivea pe neaEteptate

11

chipul imaginat al soliei sale, cu care vorbise la telefoninainte de a pleca de la birou. O suna in fiecare seard, laqase, dup5 ce incepea programul de vizite la sanatoriu, qiciteodat[ o intreba cum se simlea, dar ea nu rXspundea,r[mAnea la telefon, tlcut6, respirAnd puternic, de parcl arfi stat intinsl in intuneric, in dormitor.

ins5, alte chipuri ii atr[geau atenlia acum, intr-unefort de vointl care era de asemenea un mod instinctiv dea fugi de ruEinea sa de neinvins. Acum nu se putea l[sadistras, trebuia sI caute, s[ continue s[ caute chipulnecunoscutului, iar impulsul care il mAna in clutarea saobsesiv[ Ei care nu-i d[dea pace qi ii r[pea somnul nu aveade-a face cu simlul datoriei sau cu ideea de dreptate: ce-lmflna era o urgen![ de restitulie imposibil[ Ei o apriglranchiun[ care, firi Etirea nimXnui, era o dorinli clar[ der[zbunare. Trebuia s[ gdseascl chipul acelui necunoscutca sX-l pedepseasc[ pentru cX ucisese Ei ca s[-l impiedices[ mai ucid[, insl voia s[-l g[seasci mai ales ca s[-l poatlprivi in ochi qi ca sI-Ei acorde un rigaz de cAteva secundesau minute in care s[ sari la el cu ameninliri, ca s[-lapuce pe individ de revere sau de gulerul cXmlqii Ei s[-lpriveasc[ in adAncul ochilor de foarte aproape qi sI-l deacu capul de pere{i, ca sI moari de fricI, s[ se scape pe el,a$a cum se sc[pau pe ei, cu mulli ani in urmi la sec]ie,studenlii, detinutii politici.

IeEea din birou, ii saluta cu un gest pe gardienii de laieqire, privea de-o parte Ei de alta a strizii, cu aceeaEiteamd, inc5 intactl, cu aceeaqi indoiald de a se uita la cinese apropia Ei de a b5ga de seamX dac[ era weo maEin[parcat[ intr-un mod suspect, dar de indat[ ce ajungea inmijlocul pielei unde se afla statuia generalului, devenea unanonim qi iqi incepea clutarea, un chip dupX altul,urmlrind fhrl a fi' observat, intorcAndu-se mereu inaceleaqi locuri, la papet[ria Sfintei Inimi, unde fata fusesev[zut[ ultima oar5, coborAnd spre bulevardul Cava qi spre

grddini, cdtre capdtul de sud al oraEului, spre coasta cu pinicare se sfdrgea in grddinile cu legume, in primele qerpuiriale v[ii.

in unele seri d[dea roat[ qcolilor, cAnd se suna deiegire. Asculta de departe glasurile gildgioase ale copiilorsau rdmdnea nemiEcat pe trotuar, lAng[ mamele care iiaqteptau, qi atunci ii ap[rea chipul fetei moarte, cea dinfotografii qi din inregistrarea video de la prima comuniune,chipul pe care chiar el il zdrise la lumina lanternelor Ei abligurilor lui Ferreras, medicul legist, sub coroanele inalteale pinilor, in qantul unde au gdsit-o din intAmplare niEtemiturXtori ai primXriei dup[ o zi Ei o noapte intreag[ declut[ri. Spre noud seara, nu mai tArziu, spuse Ferreras,dezlipindu-qi de pe mAini mlnuqile de cauciuc cu unzgomot nepldcut qi spilAndu-le cu apa caldl de la robinet.,",\ murit in jurul orei nou[", repet[, ,,ce nu qtim e cAt adurat pdnd a murit" qi se apropie din nou de masa pe careera intins cadavml palid, vinefiu, gol qi zvelt, cu genunchiijupui{i, cu Eosete albe. Parci era o mireasi, spusese mamaei in timp ce privea inregistrarea de la prima comuniune inprezenla inspectorului, inconjurali de o tristele cumplit[, inapartamentul in care fetila, Fatima, nu se mai intorsesedupd ce plecase si cumpere un carton pentru desen Ei ocutie de creioane colorate de la librdria de vizavi, qi undeacum erau fotografiile ca imaginile dintr-o capel[, unadintre ele pe o etajer[ de lAng[ televizor, alta ag[1atX peperete intr-o ram[ aurie, una dintre pozele astea colorimprimate pe un material ca o pAnzfl.

Inspectorul stltea pe canapea, iar femeia ii oferise, cu oospitalitate nepotrivitd, o bere qi niEte m[sline, invitAndu-ls5. se serveasci in timp ce iEi curdla nasul cu un qervelel, iarapoi didu drumul la inregistrare, iar chipul fetei apflru peneaqteptate in prim-plan, cu bucle Ei o diademd, intr-o

13

rochie alb5, cu multe volane, aqa cum o imbricaserX Ei cAndera moart[, dar pentru c[ de la comuniune crescuse, cu unan in urm[, fuseser[ nevoili s5-i lase rochia deschisd laspate, aqa cum fuseserl nevoili si o machieze cas[ ascunddcAt mai bine semnele, petele vinelii, ca sd nu se vad[ ceeace vbzuse inspectorul in rAp5, sub pinii bolnavi, ochiideschiEi gi orbi, sticloqi, rotunzi, intredeschiqi ca buzele.+-In gur[, ins[, ii fusese indesat ceva care o sufocase, ocdrpl rupt[ qi p[tati de sAnge, pe care medicul legist urmasi o scoat[ mai tArziu, incet-incet, incX ud5, inmuiatd insaliv5, sAnge, dar nu Ei in spermS, spuse Ferreras, ar[tAndspre o pat[ cu vArful pixului, iar pe inspector il cuprinse unacces de scArb[ qi de frig, ca o greald care il fXcea s[ plAnglde furie. Dar nu-i era cu putin{d, uitase cum se face, nuEtiuse sau nu putuse sI plAngi nici la inmormAntareatatilui siu, qi poate c[ i se intAmpla aceiaqi lucru Ei tatiluifetei, avea ochii uscati, uscali Ei inroqili, ca ochii unuia carenu dormise Ei nici nu va mai dormi pentru mult timp, Ei,chiar dac[ ar dormi, nu ar gXsi odihnS, pentru c[ qi in vis is-ar intimpla ca fiica lui si disparl din nou, Ei teama qiciutarea Ei apoi telefonul, soneria de la uEd, inspectorul qidoui glrzi civile in uniforml care iqi scoaserl chipiurileinainte ca cineva s[ rosteascl weun cuvint. Blrbatul nuplAnse, deschise gura incordAndu-qi tare mandibula qiatunci so{ia lui, care rlmisese in hol, neindriznind s[ seapropie de uE[ cAnd sunase soneria, scoase {ip[tul pe careel nu reuEea si-l produci. fipd Ei se prXbuqi pe jos, o alt[femeie o ajut[ s[ se ridice, iar de atunci inspectorului i seplrea cI auzea mereu tip[tui ei, chiar qi cffnd se intorcea lasec{ie cu o intentie nesigur[ de a face ceva, de a sejustifica,de a-qi imagina c[ omorul nu va rimAne nepedepsit, cI maierau ac{iuni Ei c[utiii cu putinld, ordine pe care numai el leputea da.

Noaptea, in pat, ca in atAtea nopli de insomnie, intins inintuneric, tAnjind, firX prea mult5 hotXrAre, dupl alcool qi

t4 15

!ig[ri, vedea cum se succed in mintea sa chipurile diferite ale

fetei, cel pe care il avea cind o vdzuse intAia oar[, cel pe careil avea in sal,a de autopsie cAnd medicul legist inllturasecearceaful ca sI-i arate leziunile, Ei de asemenea ultimul pe

care il vizuse in inregistrarea de la comuniune. Vedeachipurile acestea qi apoi, de parcX intunericul se ingroqa,vedea un alt chip fdr[ trdslturi, al cuiva care la aceeagi or[nu putea dormi, al cuiva care se afla frrX indoiall in acelaEi

oraq, care se plimba pe aceleaEi strdzi Ei se ducea la muncd Ei

iqi saluta vecinii. Atunci, uneori, inspectorul se ridica brusc,aqa cum ar face cineva care, cAt pe ce si adoarmi, simte cumpulsul i se accelereaz1 dintr-odat[, cu senzalia imposibil[ c[iEi amintea ceva, dar nu se intimpla nimic, nici micar nu-lmai prindea somnul, sau il prindea tocmai cAnd se iveauzorii, gi se gAndea la zorii acelei zile,la un inceput de claritatecare ii contura chipul fetei, forma trupului s[u, care de ladeplrtare aducea cu o grdmadd de haine aruncate acolo, inrdpi, unde niqte nesocoti$ aruncau gunoaie, sticle de un litrusparte, cutii de vin stricat qi de suc de ananas. Ris[ritul acela

il lul Ei pe el pe nepregltite, v[zuse cum se frcea ]uminltreptat, dar iEi dldu seama cI adormise, cAnd fu nezit de

soneria telefonului ca de-o impuqcitur[.Se temea c[-l vor suna de la sanatoriu. Se temea de

asemenea s[ nu fie informat de un atentat, de moarteaweunui coleg, dar cind iEi veni in simfiri, iEi aminti c[ numai era la Bilbao, ci i se semnase transferul in urm[ cuclteva luni, dupd o aqteptare atAt de lung[, cAnd era poatedeja tArziu, cum se intAmpl[ intotdeauna sau aproape.intotdeauna lucrurile se intimpl5 cind nu mai existd altlcale, iEi aminti de felul cum il privi sofia lui cAnd ii aritaseinqtiinlarea, plicul oficial cu marginea rupti din care ieEea

foaia de hArtie. il r[nea imobi]itatea pupilelor ei, ins[ nu-lpriveau, priveau prin el, nu cdtre televizorul aprins, nicicdtre fereastra Ia care ea aEteptase de atAtea ori, ci cdtreperete, cltre tapetul de pe peretele apartamentului in care

petrecuseri atAt de mult fhrl s[ simti niciodat[ c[ locuiauacolo, ani de zile pe care nu-i simfiserX trecAnd pAn[ nuplecaser[ de acolo, fhr[ bigare de seam[ nici cAqtig, de latineretea tArzie citre alt[ vArst5 care nu se putea numi pedrept cuvAnt maturitate qi in care inspectorul simlea cilocuia ca intr-un provizorat ostil, definitiv poate, la fel cacel din apartamentul gol in care revenea in fiecare noapteepuizat de cAt mersese privind chipurile necunoscu{ilor Eipatul in care i se plrea c[-l aqteapti insomnia aqa cum ilva aEtepta sotia lui dup[ ce va fi externat[ de la sanatoriu.

16 17

2.

,,Liudat s[ fie Domnul", spuse p[rintele Orduffa, iar luiii venea de la sine rdspunsul pe care nu-l rostise nici m[caro singur[ dat[ in treizeci de ani: ,,in veci si fie binecuvAntat

Ei ldudat".P[rea mai mic, dar nu mult mai in vflrstd, avea niqte

ochelari cu lentile foarte groase qi rame de modi veche,dar avea plrul inc[ des Ei complet negru, iar dacfl mergeapulin adus de spate, t6rdndu-Ei picioarele, nu era numaidin pricina vArstei, clci aqa mergea Ei pe cAnd era multmai tdndr, nu din pricina stAnglciei, ci a neglijenlei Ei ainchiderii in sine. Nu mai mira pe nimeni c[ nu purtasutan[, c[ nu iEi rddea creqtetul capului, cd nu intindeamAnd s5-i fie slrutatd de nou-veni1i. Trebuia s[ te inclinisau si ingenunchezi in fala lor, s[ pleci capul Ei sd sdruliuEor dosul palmei, iar atunci simleai de aproape parfumulsutanei, parfumul de sdpun sau de colonie al mffiniloralbe, foarte moi, intotdeauna foarte reci, mAini infriguratecu o atingere ca de cearX sau de m5tase. Acum mdinilep[rintelui Ordufia erau cele mai str[ine, cele care se

schimbaser[ cel mai mult la el, mAini mari, inXsprite deani de munc[ fizicd' care inci purtau urme de bitituri in


Recommended