D RAGO ST EACERE

TOTU L

LI.JMINADINTRE

OCE,ANEM. L. Stedman

ACU&{ 5I i?T MAIiILI TCRANT

OCE,AI\TEroman

Traducere din limba englezi gi notede Anca-Gabriela Sirbu

M.L. Stedman

LTJMII\TADINTRE

POLIROM2017

Partea I

27 aprtlie L926

in ziaain care s-a intimplat minunea Isabel stitea in genunchi

la marginea falezei stincoase gi lega crucea mici frcutl deunizi

din surcele aduse de ap6. Doar un singur nor libirfat se tira pe

cerul de sfirgit de aprilie, intinzindu-se peste insuli ca o oglindla oceanului de dedesubt. Mai turn6, pufinl api 9i apoi apSsi ugor

cu palma pimintul in jurul tufei de rozmarin pe care tocrnai o

sldise.

- ... gi nu ne duce pe noi in ispiti, ci ne izblveqte de cel

viclean, gopti ea.

Pref de o clipi mintea ii juci o festi, amigind-o ci aude plin-

setul unui prunc. Alungi impresia gi igi indrepti privirea spre un

banc de balene care inaintau pe lingn coastl in drumul lor spre ape

mai calde, unde urmau sI-Ei aduc[ pe lume puii; igi scoteau din

api, iar gi iar, cozile asemenea acelor care stripung o tapiserie'

Avu din nou impresia ci aude plinsetul de copil' de data asta mai

tare, in adierea blindn a vintului matinal. Imposibil.

De pe partea asta a insulei se vedea doar intinderea nesffrqiti

de api ce ajungea tocmai pini in Africa' Aici Oceanul Indian se

unea cu marele Ocean Sudic 9i impreuni se desftgurau ca un covor

nernirginit la poalele stincilor. lntr-o zi ca aceasta oceanul pdrea

atit de dens, incit ar fi putut merge pe suprafala lui pinl in Mada-

gascar, intr-o cllbtorie de albastru pe albastru. Cealaltd laturi a

insulei privea cu neliniqte spre Australia continentali aflatl la o

sutl de mile marine, ftrd a-i aparline cu adevirat 9i fbri a fi intru

totul rupti de ea, reprezentind de fapt cea mai inaltl culme

dintr-un gir de mun{i subacvatici ce risireau din fundul oceanului

ca nigte dinfi pe o falci sfbrimatl agteptind si devoreze vreo barci

negtiutoare in drumul slu spre port'

8 14.L. Steilman

Vrind parci se se revangeze, insula - Ianus Rock - avea un fara cirui lumini oferea o zond de siguranfd pe o razd, de treizeci demile. ln fiecare noapte aerul vibra armonios de zumzetul ldmpiicare se rotea, se rotea, se rotea; imparfial, fbri si dea vina pe stinci,frri si se teami de valuri, farul era acolo pentru a dirui salvarecelor ce o ciutau.

Plinsetul se auzea in continuare. Uga farului zdngini in deplr-tare gi silueta inalti a lui Tom aplru pe platforma turnului, scrutindprin binoclu insula.

- Izzyl strigd el. O barci! gi-i frcu semn spre golfule|. pe plaji,o barci!

Displru gi apiru din nou jos, la baza turnului.

- Se pare ci e cineva in ea, strigi el.

inci lipsiti de putere, Isabel se gribi si-i iasl in intimpinare,iar el o prinse de braf gi coboriri impreuni poteca bitutd, abruptl,pini la plaja micu{d.

- Chiar e o barcd! exclami Tom. $i... ei, Doamne! E cinevain ea, dar...

Birbatul din barci stitea nemigcat, pribugit peste banchetd,dar {ipetele se auzeau in continuare. Tom se grlbi spre barcl giincercd si-l trezeasci pe birbat inainte si caute in zona din spate,de unde veneau fipetele. Scoase de acolo o boccelufi de linl; ojacheti moale de dami de culoarea levinficii, in care era inftguratun prunc care plingea.

- Ei, dri.cia dracului! exclami el. Ei, dricie,lzzy, este...

- Un copilag! Ah, Dumnezeule mare! Ah, Tom! Tom! Hai,dd-l incoace!

ii dedu ei copilul, iar el incercl din nou si-l trezeasci pe bir-bat: nu avea puls. Se uiti la Isabel, care examina frptura minusculd.

- E mort, Izzy. $i copilul?

- S-ar pirea ci n-a pifit nimic. N-are zgirieturi, nici vinitii.$i e atit de mic! spuse ea uitindu-se din nou la copil gi stringindu-lla piept. Gata, gata, nu mai plinge! Acum egti in siguranfi, puiule!Egti in siguranfi, minunea mea!

Tom rimase nemiqcat privind trupul birbatului, inchise ochiigi-i deschise iar pentru a se convinge cI nu viseazi. Pruncul numai plingea, respira sacadat in brafele lui Isabel.

Lumina dintre oceane 9

- Nu se rrede nimic pe trupul omului, nici bolnav nu pare sifie. Cred ci nu e mult de cind plutegte in derivi... E greu de crezut'

Ficu o pauz}.. Du copilul in casi, Izzy, iar eu o si aduc ceva siacopir cadavrul.

- Dar, Tom...

- O si fie ingrozitor de greu sd-l tirim in sus pe potec5' Mai

bine il ldsim aici pinl ne vin ajutoare. Dar nici n-a9 vrea si-lnipideasci pisirile qi muqtele... e o prelati in gopron, cred ci ar

fi bund.Era destul de calm cind spunea asta, dar avea miinile 9i obrajii

reci, cici umbre din trecut ii intunecau lumina soarelui de toamn6.

Ianus Rock era un petic verde ceva mai mare de un kilometru

pltrat care avea destuli iarbi pentru a hrini cele citeva oi, capre

gi gnini gi destul pimint roditor Pe care si poati creqte niqte legume

in gridinila cit o palml. Singurii copaci erau doi pini de Norfolk

inalli, plantali de echipele de la Point Partageuse care inillaseri

construc{ia cu mai bine de treizeci de ani in urmi, in 1889' Un

grup de morminte vechi amintea de un naufragiu petrecut cu mult

trr"irrt", cind vasul Pride of Birmingham se zdrobise de stincile

lacome in plini zi. Mai tirziu, pe un vas asembnitor, fusese adus

din Anglia farul purtind cu minclrie numele de Fralii norocoSi,la

construcfia ci.ruia se folosise sigur cea mai avansatl tehnologie a

acelor wemuri qi care putea fi asamblat oriunde, indiferent cit de

inaccesibil gi de neprimitor ar fi fost terenul.

curenlii din jurul insulei aduceau tot felul de lucruri - resturi

ce se roteau in loc de parci ar fi fost miqcate de elice gemene:

fragmente de epave, lizi cu ceai, oase de baleni. Obiectele se roteau

in ritmul lor, in felul lor. in mijloc se inilla neclintit farul, iar

lingi el se ghemuia cisula paznicului 9i anexele, ingrozite de ani

grei de furtuni dezlin{uite.

in bucitirie, Isabel gedea la masa veche, cu pruncul in bra{e'

Tom igi gterse incet cizmele pe covoraqul de la intrare Ei puse mina

plini de beteturi pe umirul ei.

10 M.L. Stedman

- L-am acoperit pe... pe nefericitul ila. Ce face dsta mic?

- E fetifi, spuse Isabel zimbind. I-am fbcut baie. pare destulde bine.

Copila intoarse spre el ochii mari, absorbindu-i parci privirea.

- Ce-o fi pricepind ea din toate astea? se intrebi el cu glas tare.

- I-am dat gi putin lapte, nu-i aga, ingeragule? ginguri Isabel,transformind propozilia intr-o intrebare citre copil. Ah, este... esteabsolut desivirgitl, Tom, spuse ea gi siruti fetila. Numai Dumnezer.lgtie prin cite o fi trecut.

Tom lud o sticli de coniac din dulapul de pin, iqi turni pufingi bdu totul dintr-o inghilituri. Se aqezi lingi sotia lui gi urmirijocul luminii pe chipul ei in timp ce privea incintati comoara pecare o linea in brafe. Copilagul ii urmirea fiecare migcare a ochilor,ca qi cum Isabel ar fi dispirut daci n-ar fi flntuit-o cu privirea.

- Of, mititico! murmuri Isabel. Biata de tine! rosti ea, pe cindfetila igi indesa fafa in pieptul ei.

Tom ii simti lacrimi in glas, iar amintirea unei prezente invi-zibile pluti intre ei.

- ii place de tine, spuse el. Apoi, vorbind parci pentru sine:Asta mi face sI mI gindesc cum ar fi fost daci... Apoi adiugigribit: Vreau doar sd spun cI... nu vreau si spun cd.... Arifi deparci egti fhcuti pentru aqa ceva, atita tot.

O mingiie pe obraz.Isabel igi ridici privirea spre el.

- Stiu, dragul meu. $tiu ce vrei sI spui. Aga simt qi eu.Tom ii cuprinse cu braful pe ea gi pe copil. Isabel simtri in

respirafia lui mirosul de coniac.* Ah, Tom, slavi Domnului ci am gisit-o! gopti ea.

Tom o slruti qi igi lipi buzele de fruntea copilei. Toli trei r6ma-serl aqa un timp, ca o imagine a nagterii Domnului, pini ce fetilaincepu sd se foiasc[ gi scobs€'Un pumnigor de sub piturica galbenbpufoas6.

- Ei, o s6 mI duc acum si trimit o telegrami, zise Tom ridi-cindu-se gi intinzindu-se, ca si comunic ce s-a intimplat. Sd cersi trimiti o navl care si ridice cadavrul. $i pe pipuqica asta.

- Nu inci, rosti Isabel, mingiind degelelele copilului. La oadici nu e nici o grabd, nu e cazul si o faci chiar acum" Omuluiiluia nu i se mai poate intimpla nimic, bietul de el. Iar puigorului

Lurnina clintre oceane I I

ilstuia i-o fi ajuns atita mers cu barca, dupl pirerea mea' Mai stai

un pic. Di-i tirnp s[-qi tragi sufletul.

- Trec citeva ceasuri bune pind si ajungi ei aici' Copilul e

lbarte bine. Deja vld c-ai reugit s-o linigteqti, draga de ea'

- Hai sl mai agtept[m! PinS la urrni, n-ar schimba situatia

cu nimic.

-- Trebuie s[ trec totul ?n jurnal, iubito! $tii c[ trebuie si comu-

nic asemenea incidente imediat, spuse Torn, cbci una dintre atri-

buliile lui era aceea de a inregistra fiecare eveniment important

care se petrecea la far sau in preajma lui, de la starea wemii la

vapoarele care treceau gi la problemele de funcJionare a instalafiei.

- Ce-ar fi s[ faci asta miine-dimineafl?

- Dar dacd barca e de la un vaPor?

- E doar o barci cbiqnuiti, nu e o barcd de salYare'

* Asta inseamnd c[ fetiia are o maml care-o a$teapte undeva

pe flrm gi-Ei smulge pirul din cap de disperare. l)aci ar fi a ta,

cum te-ai sirnli?

- Ai v6zut jacheta. Mai mult ca sigur malna a clzut din barc[

6i s-a inecat.

- Draga mea, nu gtim absolut nimic despre mamd. $i nici cine

era birbatul

- Nu crezi cL e cea mai plauzibil6 explicaiie? Copiii atit de

mici nu pleacl de capul lor de lingi p6rinfi'

- Izzy, orice e posibil' Pur 9i simplu nu gtim.

- Unde ai mai pomenit tu ca un copilaq atit de mic sd plece

cu barca lbrd mama lui? E posibil aqa ceva?

Strinse copilul mai aproape de piept.

- Asta-i treabl serioasi, Izzy' Omul e rnort.

-- Iar copilul e in viafl' Fie-fi mild, Toml

Ceva din intonalia ei ii atrase atenfia,gi;,in loc si o contrazicd,

pur gi simplu chibzui in sinea lui, cintirind rugimintea ei, ceea

ce nu fbcea de obicei. Poate ci ea avea nevoie si stea pulin timp

cu fetila. Poate c6 ii datora asta. lJrmi o pauz6, iar Isabel i9i intoarse

ochii spre el intr-o rugdminte f[ri cuvinte.

- Poate c5, la nevoie..., accepti el rostind cu mare dificultate

vorbele, ... ag amina pentru miine mesajul. Dar neapbrat la prima

ori miine-dimineali. De cum se lumineazd de zi.

t2 M.L. Stedman

Isabel il siruti gi-i strinse braful. )

- Trebuie si mI intorc la felinar. lncepusem si schimb tubulde vaporizare, spuse el.

Mergind pe poteci, auzi glasul duios al lui Isabel care cinta:

,,Citre sud vintul bitea, bitea, bitea,Peste marea albastri, draga de ea".

Degi melodios, cintecul nu reugi si-l linigteascd pe Tom inweme ce urca treptele farului gi nici sl-i alunge o stare de ciudatinelinigte provocatl de concesia pe care o fbcuse.

Capitolul I

16 decembrie 1918

- inleleg perfect, spuse Tom Sherbourne.

$edea intr-o incipere austeri, aproape la fel de incinsi. ca

aerul torid de afard. Ploaia de vard lovea in geamuri, ficindu-i pelocuitorii din Sydney si traverseze in grabi strada, in ciutare de

adipost.

- Condifiile sintfoarte aspre, repeti omul de pe partea cealaltda biroului. Nu e o ieEire la iarbi verde. Nu weau sI spun ci ByronBay e cel mai riu loc din Administrafia Farurilor, dar vreau sd qtiiin ce te bagi.

indesi tutunul cu degehrl mare gi iEi aprinse pipa. Scrisoareaprin care Tom solicita postul ii spusese o poveste ce semlna cu amultor birbali din wemea aceea: nlscut la 28 septembrie 1893;

efectuat serviciul militar in timpul r[zboiului; experien{i in utili-zarea Codului Internalional al Mijloacelor de Semnalizare gi a

alfabetului Morse; condifie fizici buni; eliberat onorabil din armati.Conform regulilor, birba{ii care lucraseri in armati aveau prioritate.

- Nu poate fi... Tom se opri qi apoi continui: Cu tot respectul,domnule Coughlan, nu poate fi mai rlu decit pe Frontul de vest.

Coughlan se uiti din nou la detaliile cuprinse in foaia de eli-berare, apoi la Tom, ciutind ceva anume in ochii lui, in trisdtu-rile lui.

- Nu, fiule. Cred ci in privinfa asta ai dreptate. Apoi enumerdciteva reguli: iti pHte$ti transportul pini la locul de muncd. Eqtiangajat temporar, aga ci nu vei avea concediu. Angajafii permanenfiau concediu la sffrgitul fiecirui contract de trei ani.

Lui stiloul gros gi semnl formularul din fafa lui. in timp ce

apdsa gtampila in tuEieri, rosti:

14 M.L. Stedman

- Bine-ai venit - gi aplicd ferm qtampila de trei ori pe for-mular - in Serviciul pentru Administrarea Farurilor din Common-wealth.

Pe formular lucea data de 16 decembrie i918, scrisi cu cerneali

lnci umed6.

Cele gase luni de lucru ca angajat temporar la Byron Bay, pe

coasta de nord a statului New South Wales, impreund cu alli doipaznici gi cu familiile lor, i-au aritat lui Tom ce inseamni via{a

la Faruri. Dupi aceea a urmat o perioadi petrecutd la Maatsuyker,

insula silbatici din sudul Tasmaniei, unde ploua aproape zilnictot anul gi unde furtuna mitura giinile gi le arunca in mare.

La Faruri, Tom are suficient timp si se gindeascl lardzboi.Lachipurile 9i la vocile camaraztlor care stStuserl allturi de el, care-i

salvaseri via{a intr-un fel sau altul, la ultimele cuvinte rostite de

unii dintre ei pe patul de moarte qi la vorbele de neinteles bolbo-

rosite de al1ii, cirora le ftcuse totugi un semn aprobator cu capul.

Tom nu este unul dintre acei birbafi cirora le atirni picioarele

de un minunchi de ligamente sau li se scurg miruntaiele din burtlca nigte lipari alunecoqi. Nici nu i s-au ficut pliminii clei gi creie-

rul ciulama din cauza iperitei. Cu toate astea gi el e plin de cicatrice,

cici trebuie s[ tr[iascd in acelagi trup cu omul care a fhcut toate

lucrurile ce trebuiau fbcute la wem ea aceea. Poartd cu sine cealaltiumbri proiectati spre interior.

Se striduiegte si nu stiruie asupra ei: a vizut destui birbalicare s-au pierdut cu totul din cauza asta. Aqa ci igi vede mai

departe de viali, triind la un pas de acest lucru pe care nu-l poate

numi. Cind ii apar in'Visenii aceia, Tom cel din vis, Tom cel cu

singe pe miini, este un copil de vreo opt ani. Bdiefelul 6sta iiinfrunti pe birbafii cu pugti 9i baionete gi igi face griji, cici i-aualunecat ciorapii de gcoald gi nu poate si-i ridice, Pentru asta ar

trebui si lase jos puqca, iar el de-abia dacd e in stare si o lini inmiini. $i nu reuge$te s[ o giseasci pe mama lui.

Cind se treze$te se afl6 intr-un loc unde nu sint decit vintul,virlurilc, larul gi mccanismul complicat care face ca flacbra si ardi

Lumina dintre oceane 15

gi lampa se se roteasci. Si se roteasci iar 9i iar, privind tot timpulpeste umir.

Daci va reugi si plece destul de departe - de oameni, de amin-tiri - timpul iEi va face datoria.

Pe coasta de vest, la mii de kilometri distanli, insula Ianus era

la propriu punctul cel mai indepirtat de casa copiliriei sale dinSydney. Dar farul de pe Ianus mai era qi ultimul petic de Australiepe care il vizuse Tom de pe vasul ce ducea trupele in Egipt in1915. Parfumul de eucalipt venind dinspre firm i-a insofit pe mare

pini la citeva mile, iar cind mirosul s-a stins, Tom a simiit ci ilcuprinde dintr-odati dorul dupi cerra ce nici mlcar nu gtiuse cii-ar putea lipsi. Apoi, citeva ceasuri mai tirziu, lumina fideld gi

statornici, pulsind o dati la cinci secunde, s-a ivit in zare, vie gi

neclintiti - punctul cel mai indeplrtat al patriei sale -, iar imagi-nea ei i-a stiruit in minte in timpul anilor de cogmar ce au urmat,ca o serutare de rimas-bun. Cind, in iunie 1920, a aflat cd e nevoie

urgenti de cineva pe lanus, a avut sentimentul ci lumina de acolo

il cheami.Leginindu-se pe buza platoului continental, Ianus era un loc

firi prea mare ciutare. Degi gradul unu de dificultate insemna cileafa este ceva mai mare, cunoscitorii spuneau cI nu meriti si teduci acolo pentru bani, care oricum tot pulini erau. Paznicul pe

care Tom urma si-l inlocuiasci era Trimble Docherty, care stirnisemulti vllvi cind anunlase ci sofia lui transmitea mesaje vapoa-

relor care treceau prin zonl folosindu-se de steagurile din codulinternafional de semnalizare. Lucrul acesta nu a fost pe placulautoritd{ilor din doui motive: in primul rind pentru ci directorul-adjunct de la Faruri interzisese cu'cifiv,a ani in urmi semnalizarea

cu stegulefe de pe Ianus, intrucit vasele riscau si se scufundeapropriindu-se prea mult de coasti pgntru a descifra mesajele; gi,

in al doilea rind, pentru ci solia in chestiune murise de curind.Subiectul a dat nagtere unui intens schimb de scrisori, in trei

exemplare, intre Fremantle gi Melbourne, directorul-adjunct dinFremantle prezentind cazul lui Docherty gi activitatea lui excep-

flonall in fafa qefilor de la Centru, pe care nu-i interesau decit

16 M.L. Stedman

eficienla, costurile $i respectarea regulilor. Pind la urml s-a ajunsla un compromis, urmind si fie angajat temporar un paznic supli-nitor, iar Docherty si primeasci ;ase luni de concediu medical.

- tn mod norrnal nu trimitem un birbat singur pe lanus... e

cam departe, iar so{ia gi farnilia pot fi de mare ajutor, gi nu doarprin faptul ci fac viafa acolo mai suportabill, ii spusese lui Tomgeful Departamentului Regional. Dar, avind in vedere ci e doarpe termen limitat... Peste doui zile pleci la Partaguese, adiugi elqi-i semnl numirea pe pase luni.

Pregitiri nu avea de frcut. Nu avea de la cine si-gi ia rimas-bun.Peste doui zile piqea pe pasarela vaporului, inarmat cu o ranifigi cam atit. Nava Prometheus inainti de-a lungul {irmului sudical Australiei, oprindu-se in diferite porturi in drumul siu de laSydneyla Perth. Cele citeva cabine rezewatepasagerilor de la clasaintii erau pe puntea superioari, inspre prord. La clasa a treia, Tomimpirfea cabina cu un marinar in virsti.

- Fac drumul ista de weo cincizeci de ani, doar n-or avea neru-

;inarea si-mi ceari si plitesc. Le-ar aduce ghinion, gtii! spuseseomul bine-dispus gi-gi indreptase din nou aten{ia spre sticla marede rom deosebit de tare, cu care Ei-a fbcut de lucru pe aproapetoatd durata cdldtoriei.

Pentru a scipa de aburii de alcool, Tom lgi ftcuse obiceiul dea se plimba pe punte cam toatl ziua. De regul5 seara birba{ii jucaucirfi pe puntea de jos.

Dintr-o privire i{i puteai da seama cine fusese la rizboi gi cinestltuse acasi. Era ceva ce simfeai imediat, parcd dupi miros. Fie-care tindea si rimini alituri de cei de-o seami cu el. $ederea inmiruntaiele vaporului ii amintea de vasele militare care-i transpor-taseri mai intii in Orientul Mijlociu gi apoi in Fran[a. De cumurcau pe rras, oamenii gtiau - printr-un instinct aproape animalic *cine era ofi{er gi cine era de rang inferior; qi unde fusese fiecare.Apartenenfa la o categorie sau alta se imprimase ca o pecete denegters asupra acelor birbali. Tom nu gisea alinare in camaraderiade odinioari. Dar nici nu simfea nevoia si ii respingi.

intocmai ca pe navele militare, unde disciplina era departe deceea ce ar fi trebuit si fie, oamenii se strlduiau si giseasci o cale

Lumina dintre oceane 17

de a alunga monotonia cildtoriei. |ocul ales era unul destul decunoscut. Primul care reu$ea sl gterpeleasci ceva drept amintirede la un pasager de clasa intii era cigtigitor. Numai ci nu era vorbade orice amintire. Articolul vizat era o pereche de chilofi de dam6.,,Premiul se dubleazi daci, la momentul respectiv, femeia ii arepe ea'.

$eful gdgtii, pe nume McGowan, un individ cu mustafl gi cudegetele ingilbenite de la figirile Woodbine, spunea c[ a vorbitcu un steward despre lista de pasageri: oferta era siraci. Erauzececabine cu totul. Un avocat gi sofia lui - de igtia era mai bine sise fereasci; citeva perechi mai in virsti, doul fete bitrine (promi-jitor), dar marfa cea mai de soi era fiica unui bogitag care cilitoreasinguri.

- Cred ci putem sd ne cifdrdm pe margine gi si intrim la ea

pe fereastri, anunfi el. Cine se bagi?Riscul pe care-l presupunea o asemenea aventuri nu-l surprinse

pe Tom. Auzise zeci de asemenea povegti de cind se intorsese.Birbafi care se apucau sd-gi rigte viafa dintr-o toand - care sireaupeste barierele de cale feratd ca intr-o cursi cu obstacole; care se

aruncau in mare in mijlocul curenfilor ca si vadi daci pot iegiteferi la suprafa{i. Atit de mulli bdrbali piciliserd moartea acolo,incit acum nu se mai puteau rupe de fascinafia ei. $i totugi oameniiacegtia erau acum stlpini pe soarta lor. $i foarte probabil doargura era de ei. ii lisi cu treburile lor gi se intoarse in cabina lui,la o noui porfie de amintiri inviluite in aburi de rom depinatede vecinul siu.

in noaptea urmitoare, cind avu cogmaruri mai urite decit deobicei, Tom se hotlri si scape de ele iegind si se plimbe pe punte.Era ora 2. La ora asta era liber si meargl unde avea chef, aga ciigi incepu plimbarea metodic, urmirind dira luminoasl a lunii peapi. Urci treptele spre puntea superioari, prinzindu-se de baralaterald pentru a amortiza balansul ugor, gi se opri o clipi in capitbucurindu-se de prospetimea brizei gi de neclintirea stelelor careigi cerneau lumina in noapte.

Cu coada ochiului ziri o licirire in dreptul ugii unei cabine.Chiar gi pasagerii de la clasa intii aveau uneori probleme cu som-nul, igi spuse el. Apoi un fel de al gaselea simt se trezi in el - acea

l8 M.L. Stedman

intuifie inefabili, trine cunoscute, care-i semnala ceva ce nu e inordine. inaint[ incet spre cabini qi privi pe fereastrl.

in lumina slabfl ziri o femeie cu spatele lipit de perete, fintuitlacolo" degi birbatul din fala ei nu o atingea" Era la ciliva centimetride fa;a ei, cu un rinjet pe care Torn il vizuse prea adesea. 1l recu-

noscu pe birbatul de pe puntea inferioar[ 9i igi aduse aminte de

premiul pus in joc" Ce cretinil incercS, qa gi se deschise.

- Las-o in pace! spuse el plgind in cabini.Vorbise calm, dar cu multi autoritate.

Birbatul se intoarse iute in loc si vadd cine a vorbit gi zimbicind il recunoscu pe Tom.

- Ei, Doamne! Credeam ci egtiweun supraveghetor. Pofi si-midai o minl de ajutor, tocmai mI preglteam...

- Am spus sd o lagi in pace! legi! Acum!.- Dar nu mi-am terminat treaba. Tocmai mi pregiteam si o

fac fericiti.Mirosea puternic a biuturi gi a tutun stltut.Tom ii puse o mind pe umir prinzlndu-l cu atita forfl, incit

birbatul icni. Femeia stitea in continuare lipiti de perete, negtiindce si faci. Birbatul era cu vreo cincisprezece centimetri mai scund

decit Tom, insi incercd oricum s5-l loveasci. Tom ii prinse incheie-

tura gi i-o risuci.

- Numele gi gradul!

- McKenzie. Soldat. CX3277.Seria gi numlrul de identificare veniseri din reflex, fhri a fi

solicitate.

- Soldat, cere-i scuze domniqoarei, treci inapoi in cugeta ta

gi si nu te mai prind pe punte pini nu acost[m. Ai priceput?

- Da, si triifi! Se intoarse spre femeie: Vi rog si mi iertafi,

domnigoard! N-am vrut si vi fac riu.Femeia nu rispunse, inclini doar ugor capul, stlpiniti inci de

frici.

- Acum iegi! rosti Tom, iar bdrbatul, trezit brusc din betie gi

pierzindu-s,i curajul, iegi din cabinl tirgiindu-gi picioarele.

- Ali peiit ceva? o intrebi Tom pe femeie.

- Nu, cred ci nu.-- Nu v-a lovit?

Lumina dintre oceane 19

- Nu m-a..., rosti ea, in egall misurl pentru sine gi pentruTom, de fapt, nici nu rn-a atins.

- Imi cer scuze. A fost o prostie care a sc6pat de sub control.Ar fi trebuit s6-i pun capit rnai de mult.

Tom examind chipul femeii - ochii ei cenugii erau mai linigtitiacum. Pirul negru, despletit, ii cidea in valuri peste brale qi iqistringea cu miinile clmaEa de noapte pe lingi git. Tom se intinse,ii lul halatul dintr-un cui qi iJ puse pe umeri.

- Vi mulpmesc, spuse ea.

- Cred ci a{i tras o sperietur[ zdravbnil. Mi tem c[ unii dintrenoi nu prea mai gtiu ce inseamni si trliegti printre oameni civilizafi.

Ea nu spuse nimic.

- N-o s[ vd mai fac| necaztri. lndreptd un scaun care se

risturnase in timpul incidentului. Rimine la latitudinea dumnea-voastrd, domnigoari, daci veli raporta sau nu cele intimplate. Credci nu prea mai e in toate minlile.

Ea il privi intrebitor.

- Viafa de acolo te schimbi. Ajungi s[ nu mai vezi diferenfadintre bine gi riu.

Se intoarse si plece, dar igi viri din nou capul pe ug[.

- Aveli tot dreptul sd-l acuzaii, dacl vrefi. Dar cred ci are qi

aga destule necazuri. Via{a il pedepsegte pe buni dreptate in fie-care zi. Dar cum am spus. Rimine la latitudinea durnneavoastrd.

$i displru pe uqi.