Nr. 1 2 1 4 m artie 1 9 7 4

BUENOS AIRES CONAKRY

SINTEZEImperativul democratizării vieţii internaţionale

EUROPA OCCIDENTALĂ

D if ic u ltă ţ i d ive rse , dar un nu m ito r comun

Interviuri şi declaraţii in exclusivitate

Răspundem cititorilor

Serial: TONGA

VIZITA TOVARĂŞULUI

NICOLAE CEAUŞESCU

ÎN LIBERIA,

ARGENTINA Şl GUINEEA

0 nouă solie de pace, prietenie şi colaborare

MONROVIA

LIBERIAPreşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Româ­nia, Nicolae Ceauşescu, şi pre­şedintele Republicii Liberia, William Tolbert-jr„ după mo- mentul solemn al semnării de­

claraţiei comune

ARGENTINAPreşedintele Consiliului de Stat al Repubficii Socialiste Româ­nia, Nicolae Ceauşescu, şi pre­şedintele Republicii Argentina, Juan Domingo Peron, se felicită călduros după înmînarea unor înalte distincţii argentiniene şi

româneşti

GUINEEAConvorbiri între preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi preşedintele Repu­blicii Guineea, Ahmed Sekou

Toure

1 2 (5 4 2 )14 martie 1974

O NO UĂ SOLIE DE PACE, PRIE­TENIE Şl COLABORARE

Moment de referinţă istorică în relaţiile româno-argentiniene. Valentin Păunescu 2Rezultate rodnice, perspective cuprinzătoare în relaţiile dintre România şi Guineea. ’ M ircea S. lonescu 4Monrovia. Premise favorabile unei largi cooperări româno- liberiene. Interviu cu William Dennis, ministrul comerţului, in­dustriei şi transporturilor, şi lames Stewarf, ministru adjunct al afacerilor externe al Repu­blicii Liberia. Iosif Socaciu 7Desfăşurarea vizitei 8

INTERVIUL NOSTRU

Carlos Andres Perez, noul preşe­dinte al Venezuelei

ARTICOLE, CORESPONDENŢE

Moscova. Convorbiri sovîeto- franceze la nivel înalt.Laurenţiu Duţă 11Europa occidentală. Dificultăţi diverse, dar cu numitor comun.Florica ŞelmaruTel Aviv. Constituirea noului guvern. Ion M adoşa

12

13

SINTEZE

O idee-forţă a lumii noastre. Democratizarea relaţiilor inter­naţionale. Radu Pascal 14

REPORTAJ PE GLOB

De !a Shkodra !a Kruja, Gelcu M aksutovici 16

RĂSPUNDEM CITITORILOR

Madrid. De la „afacerea Puig Antich" la „afacerea Anove-

ros". Rodica Dum itrescu 18Ce s-a intimplat în Etiopia.Dum itru C onstantin 19

1000 - f 1 20-21

POLEX

Diplomatice (III) .22

SERIAL

„Eu sînt Tupou IV" (2). Alberto O ngaro şi G ianfranco M oro ldo 23

PUNCTE DE VEDERE D IN PRESA STRĂINA 26-29

PROFIL.

Biilent Ecevit, prim-ministru al Republicii Turcia 29

POŞTA REDACŢIEI 30-32

miercuri _______________ ___

- La Delhi s-au încheiat convorbirile ofi­ciale indo-bulgare prilejuite de vizita in In­dia a lui Stanko Todozov, preşedinte le C on­s iliu lu i de M in iş tri ai R.P. Bulgaria.

- în capitala egipteană au avut loc con­vorbiri între preşedintele Zambiei, Kenneth Kaunda, a fla t în tr-o vizită o fic ia lă la Cairo, şi şeful statului-gazdă, Anwar Sadai.

- îm păratu l E tiopiei, H a ile Selassie I, a anunţa t, în tr-o scurtă cuvîntare te levizată, in i­ţie rea unei reforme constitu ţiona le .

• #iO I ______________ _____ _

- La Damasc a fost d a t p u b lic ită ţii com u­n ica tu l priv ind vizita în Siria a m in istru lu i so­v ie tic a l a fa ce rilo r externe, A ndre i Gromîko.

- Libanul o rupt relaţiile diplomatice cu Republica Sud Africană şi Portugalia.

- La H anoi s-au înche ia t lucrările ce lu i de al IV -lea Congres a l fem e ilo r d in V ietnam .

vineri ___________________ _

_ - Cu rezultate din cele mai rodnice, mar- cînd un moment istoric în dezvoltarea priete­niei româno-argentiniene şi deschizînd ample perspective colaborării reciproce in interesul ambelor popoare, al păcii şi înţelegerii în lume, s-a încheiat vizita întreprinsă de to­varăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu to­varăşa Elena Ceauşescu, în Argentina.

- Secretarul- genera l al C.C. a l Partidu lu i M unc ii d in Coreea, preşedinte le R.P.D. C o­reene, Kim Ir Sen, a p rim it de lega ţia U niun ii C om uniştilor d in Iugoslavia, condusă de Kiro G ligorov, membru a l B iroulu i Executiv a l Pre­z id iu lu i U.C.I.

- La H anoi a fost da t p u b lic ită ţii un co ­m unicat, la încheierea vizitei în R.D. Vietnam a lui Houari Bcum ediene, preşedinte le Con­s iliu lu i Revoluţiei şi preşed in te le C onsiliu ­lu i de M in iş tri a l A lgerie i.

simbâtâ ________________ _

- Primit cu deosebită căldură, cu însuffe- f«*e manifestări de stimă şi prietenie, tova­răşul Nicolae Ceauşescu a început vizita in Republica Guineea.

- Au fost date publicităţii Tratatul de prie­tenie şi cooperare între Republica Socialistă

6—12 martieRomânia şi Republica Argentina, precum şl Comunicatul comun privind vizita oficială în Republica Argentina a preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi a tovarăşei Elena Ceauşescu.

- Ca preşedinte ai Adunării Naţionale a Confederaţiei Republicilor Arabe, ce grupea­ză Egiptul, S iria şi L ib ia, a fost ales Bashir Al-Rabeti (Libia).

- La Cairo ou avut loc convorb iri între Ismail Fahmy, m inistru l a face rilo r externe ol Egiptu lu i, şi om ologu l său tun is ian H ab ib C hatti în problem e de interes comun.

duminica _____________ _ _

- în localitatea Karadjordjevo, a avut loc, sub preşedinţia lui losip Broz Tito, o şedinţă a Biroului Executiv al Prezidiului U.C.Î., care a dezbătu t, în tre a lte le , problem e privind transpunerea în via ţă a prevederilor Con­stitu ţie i R.S.F.I., p regă tirile po litice pentru Congresul a l X-lea a l U.C.I.

In capitala Egiptului a sosit o delega­ţie a Internaţionalei Socialiste, condusă de Bruno Kreisky, cance laru l Austrie i, în cadru! unui turneu p ro iec ta t prin mai multe ţări d in regiunea O rien tu lu i A p rop ia t.

luni _________________________

- La Varşovia au inceput convorbirile oficiale între o de lega ţie de pa rtid şi guver­nam enta lă poloneză, condusă, de Edward Gierek, prim -secretar a l C.C. a l P.M.U.P., şi o de lega ţie de pa rtid şi guvernam enta lă cehoslovacă, condusă de Gustav Husak, se­cretar genera l a l C.C. al P.C. din Cehoslova­c i * care se a flă în Polonia în tr-o vizită o fic ia ­lă de prietenie.

- Le Duan, prim -secretar a l C.C. a l Parti­du lu i ce lo r ce Muncesc din V ietnam , s-a în- tîlniţ cu o delegaţie a P.C. din Japonia, con­dusă de Tetsuzo Fuwa, membru a l Prezidiu­lui Permanent a l C.C,, şeful Secretaria tu lu i C.C. a l P.C.J.

marţi _________________________

- A luat sfîrşit vizita oficială de prietenie întreprinsă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de tovarăşa Elena Ceauşescu in Republica Liberia, Republica Argentina şi Republica Guineea - solie cu viguroasă afirmare a i- deilor de pace şi legalitate internaţională.

- Cetăţenii Capitalei au întîmpinat cu dragoste nemărginită, cu căldură şi entu­ziasm întoarcerea pe pâmîntul patriei a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, o tovarăşei Elena Ceauşescu.

1

o N O U Ă SOL I E DE PACE,

vnos Aires. în timpul convorbirilor oficiale dintre preşedintele Xicolae Ceauşescu şi preşedintele Juan Domingo Perot,

Eveniment de referinţă

istoricăîn relaţiile româno-argentiniene

Argentina. A şaptea ţară latino arneri- ana care. în răstimpul unei jumătăţi de o, din august 1973 pînâ în martie 074 a primit mesajul de prietenie, pace i colaborare al şefului statului român, ex­presie a hotăririi Komâniei de a întări olidaritatea ţărilor care luptă împotriva mperialismului şi colonialismului, anga- ate pe calea unei dezvoltări libere, cores­punzătoare intereselor popoareloi loi.

Un dialog fructuos care a creat reiaţi­lor româno-argentiniene noi şi vaste ori­zonturi, punînd temelia unei ample dez­voltări â colaborării pe multiple planuri intre cele două ţări. contribuind la con­solidarea tradiţionalelor raporturi de pne- tex* ie dintre popoarele roman şi argenti cian. la cauza înţelegerii şi cooperării in­ternaţionale — astfel poate fi caracterizat sintetic dialogul la nivel înalt româno-ar- genunian. purtat pe pămîntul Argentinei q,. j ii 1 cie Nicolae Ceauşescu.

Rezultatele fructuoase ale vizitei pre­şedintelui Nicolae Ceauşescu şi a tovară­şe Elena Ceauşescu în Argentina au pus ir. valoare existenţa unor puternice pre- rr.sse pentru dezvoltarea unei rodnice colaborări. Vom sublinia, de la bun început, interesul comun al popoarelor ce­le: două ţări — atît România cit şi Argen­tina bind ţări în curs de dezvoltare — de a înainta. în temeiul unei politici indepen­dente ş; suverane, pe calea propăşirii na-

C oresp o n d en ţă d in Buenos Aires d e ia V a len tin Păunescu

tionale în toate sferele vieţii economice, sociale si culturale, lichidînd decalajul care le desparte de ţările mai avansate din punct de vedere economic, creînd noi premise pentru o generoasă colaborare internaţio­nală pe multiple planuri.

în virtutea acestor obiective primordi­ale, preşedintele Nicolae Ceauşescu îşi ex­prima, încă de la începutul vizitei, deplina convingere în viitorul relaţiilor de cola­borare româno-argentiniene : -Dorim sapunem bazele unei colaborări care să con­stituie un exemplu de felul cum două 1 4 1‘i „ sigur, cu orinduiri sociale diferite, dar animate de dorinţa de a-şi întări bună­starea si fericirea, de a contribui la o po­litică de pace şi de cooperare internaţio­nală — pot să conlucreze în bune condiţii. Eu am deplină încredere că popoarele noastre vor realiza o asemenea colaborare exemplară".

Aşteptată cu cel mai viu inteies de cercurile politice argentiniene. vizita tova­răşului Nicolae Ceauşescu şi a tovarăşei Elena Ceauşescu in această ţară a întrunit toate acele condiţii favorabile pentru a

transforma acest eveniment într un mo­ment de referinţă istorică în relaţiile din­tre România şi Argentina. Spunînd aceas­ta. ne referim nu numai la făptui că am­bele popoare, avînd afinităţi de limbă şi cultură, nutresc vechi sentimente reciproce de prietenie şi respect, ci ne referim cu deosebire, la acea condiţie a continuităţii unor contacte, convorbiri — şi, înainte de toate, la dialogul început cu un an in urmă. la Bucureşti, între conducătorii ce­lor două ţări, dialog cu reflexe ample in procesul dezvoltării relaţiilor de colabo­rare multilaterală dintre poporul roman şi argentinian. ,.ln aceste momente — spu­nea primarul Jose Embrioni cu prilejul înmînării înaltului oaspete român a cheu oraşului Buenos Aires — cele două ţări aie noastre se caracterizează prin faptul că au în fruntea lor conducători de po­poare care luptă permanent pentru dem­nitatea omului şi bunăstarea popoarelor lor în februarie amu1 trecut, actualul nos­tru preşedinte a vizitat frumoasa dum­neavoastră patrie. A cunoscut-o şi a ră­mas îneîntat. Intuiţia sa, cunoaşterea lea­lităţii şi posibilităţilor României i-au ara- tat necesitatea unei apropieri care să se traducă în fapte pozitive de interes şi be­neficiu reciproc pentru cele două naţiuni1 .

Simpatia profundă a argentinienilor faţă de poporul român, interesul lor viu pentru realizările sale în făurirea vieţu noi. preţuirea faţă de România socialista s-au exprimat în manifestările de înalta consideraţie faţă de solii poporului roman.

P R I E T E N I E Şl C O L A B O R A R E

..Am calificat, de la început, vizita oaspetelui nos­tru ca un fapt istoric. Preşedintele Ceauşescu a dorit să vadă, cu propriii săi ochi, evoluţia actuală a pro­cesului de dezvoltare a popoarelor din America Latină.

Domnia-sa a dovedit, în proprîa-i ţară, preocupă­rile care ii identifică pe oameni cînd au o profundă vocaţie pentru destinul ţării şi a făcut-o consoiidînd fiinţa naţională şi personalitatea internaţională a ţării, iar pe plan intern, printr-o dezvoltare indus­trială fermă, cheia unei transformări prodigioase pe care România o dovedeşte astăzi eu mîndrie în faţa lumii."

JU A N D O M IN G O P E R O N

„Fără îndoială că viitorul aparţine politicii de co­laborare şi de pace dintre popoare. Şi noi, prin Tra­tatul de prietenie pe care l-am semnat astăzi, am pus o temelie trainică, intr-adevăr de importanţă istorică, pentru relaţiile dintre popoarele noastre, dar fără îndoială că aceasta va reprezenta o importanţă mare pentru relaţiile cu celelalte state din America Latină şi va exercita o influenţă pozitivă şi pe plan interna­ţional.

Iată de ce trebuie să declar că sintem deosebit de satisfăcuţi de rezultatele vizitei, de tot ceea ce am rea­lizat împreună, de perspectivele mari care se deschid pentru colaborarea dintre popoarele român şi argen­tinian."

N IC O L A E C E A U Ş E S C U

Aspect de la solemnitatea semnării de către cei doi şefi de stat, Nicolae Ceauşescu şi Juan Domingo Peron, a do­

cumentelor oficiale

sînt memorabile momentele în care gaz­dele argentiniene au cinstit personalitatea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a tovarăşei Elena Ceauşescu, cărora li s-au rezervat cele mai mari onoruri de stat aşa cum o arată conferirea celor mai înalte distinc­ţii, proclamarea lor ca oaspeţi de onoare ai oraşelor vizitate, solemnităţile în cadrul cărora distinşilor oaspeţi români li s-au acordat titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Buenos Aires şi din Sud Bahia Blanca. „înaltele distincţii acordate preşedintelui României — scrie ziarul ar­gentinian «Cronica» — demonstrează cu prisosinţă marea importanţă pe care o are vizita oaspeţilor români nu numai din punct de vedere economic, cît şi ştiinţific şi cultural.11

în temeiul comandamentelor majore ale politicii internaţionale româneşti, dialogul româno-argentinian s-a îmbogăţit cu pri­lejul acestei vizite cu noi valenţe concre­te, de natură să ducă la intensificarea co­laborării şi cooperării, în interesul reciproc al ambelor ţări. Au contribuit Ia aceasta convorbirile dintre cei doi preşedinţi, în- tîlnirile dintre tovarăşa Elena. Ceauşescu

La palatul Congresului Naţional, sediul Senatului şi Camerei Deputaţilor

şi d-na Maria Estela Martinez de Peron vicepreşedinte al Republicii Argentina ampla succesiune de întîlniri, contacte' întrevederi cu muncitorii din citadela si­derurgică „Somisa", cu conducerea sindi­catelor argentiniene, cu delegaţia Parti­dului Comunist Argentinian, cu parlamen­tarii argentinieni, cu liderii Uniunii Ci­vice Radicale, Partidului Intransigent Mişcării pentru integrare şi dezvoltare, cu reprezentanţi ai cercurilor economice din Argentina.

Eememorînd suita întîlnirilor avute de tovarăşul Nicolae Ceauşescu cu factorii de conducere ai diverselor forţe politice şi so­ciale ale ţării, vom remarca, prin aceasta preocuparea constantă a partidului nostru de a întreţine şi dezvolta raporturi de fructuoasă colaborare cu diferite forte progresiste, democratice, în interesul lup­tei antiimperialiste, al păcii şi destinderii mternaţionale. în toate aceste ocazii, de o deosebită^ audienţă s-a bucurat ideea, de stringentă actualitate şi puternică forţă de mnurire, a imperioasei necesităţi de realizare a unei largi unităţi, la scară na­ţională şi internaţională, a tuturor forţelor democratice şi progresiste în lupta pentru dezvoltare independentă, pentru progres şi pace.

Vizita a pus în evidenţă faptul incon­testabil că relaţiile de prietenie şi colabo­rare dintre cele două popoare constituie nu numai un beneficiu al lor, că această conlucrare reprezintă o contribuţie efec­tivă la făurirea unei lumi mai bune şi mai drepte, în care toate popoarele, mari sau mici, să poată vorbi deschis, să-şi poată apăra interesele, să se facă auzite şi ascultate. Pe această linie se înscriu do­cumentele semnate de preşedinţii Nicolae Ceauşescu şi Juan Domingo Peron, acte de o mare însemnătate atit în sfera’ rela­ţiilor bilaterale, cit şi pe plan internaţio­nal. Ne referim, în primul rind, la „Tra­tatul de prietenie şi cooperare între Re-

3

o N O U Ă S O L I E

,lica Socialistă România şi Republica >entina" şi „Comunicatul com un, fundă semnificaţie pentru esenţa ■r urilor viitoare dintre cele doua ţari, si centru procesul de consolidare a

idintelor pozitive ce se manifesta m mul climatului politic internaţional,» enunţarea precisă, detaliata a acel incipii considerate ca un tot unic ce L i e să guverneze raporturile intersta­te dL lumea de azi, raporturi întemeia- pe cea mai strictă respectare a norme-

. legalităţii, echităţii şi eticii înterna-

ViÎta a pus bazele unei ample extindericolaborării româno-argentiniene m loa C°domeniile, corespunzător intereselornbelor popoare, luptei generate impotr>- î imperialismului, cerinţelor înţelegeri L-naţionale. Au fost încheiate cu acest rr,ei acorduri şi înţelegeri concicte ca, e pildă, ..Acordul general de coopeiare conomicâ şi tehnică" - ampiu program e lărgire a cooperării m domeniile oercial, industrial, tehnic. De asemenea n completarea acordurilor culturale şi de ■ooperare ştiinţifică şi tehnologica, aflate n curs de aplicare, au fost concretizate, icum o convenţie privind transportul ma •iţim şi un acord de cooperare turistica.' Proclamînd „dorinţa de a răspunde as­piraţiilor de pace, apropiere şi mţelegeie intre popoarele român şi argentinian, ae a adinei si dezvolta relaţiile dintre Romania c, i Argentina şi a spori contribuţia celoi două ţări la consolidarea păcii şi securi­tăţii internaţionale", Comunicatul comun relevă, totodată, modul m care cele doua părţi înţeleg să conlucreze pe amplul plan al relaţiilor internaţionale, cei doi şefi de stat fiind de acord „că dinamica epocii noastre demonstrează consolidarea cies cindă a voinţei popoarelor pentru afirma- rea independenţei şi suveranităţii lor . cerinţă imperioasă a lumii de astazi este aceea de a se acţiona ferm pentru aboli­rea politicii imperialiste de dominaţie Ş asuprire, pentru a se asigura participarea activă, cu drepturi egale, a tuturor state­lor. mari. mijlocii sau mici, indiferent de potential şi regimul lor social, la studie­rea şi soluţionarea problemelor content -

^Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi preşe- dintele Juan Domingo Peron au declara că România şi Argentina, ca ţări în curs ce dezvoltare, consideră ca reducerea ş lichidarea decalajelor dintre ţările m curs de dezvoltare si ţările economic avansate reprezintă o problemă de primă

. îs* eliminarea acestor decalaje fund de inxeres fundamental pentru progresu L- - - • tatii De asemenea, dialogul romano argentinian a reliefat o identitate de ve-

, asupra căilor de soluţionare poli t S a conflictului din Orientul Apropiat, asupra necesităţii de a se acţiona ferm

, Clei irmărn general, . m S m u l rind nucleare, şi pentru întărirea —•■"liu- O.N U in viaţa internaţionala.

Prir inmeasa ei desfăşurare, prin pnn- re le-a relevat, prin limbajul

stimă si înţelegere reciprocă, prin re -ele ei. vizita tovarăşului Nicolae

Ceausescu în Argentina a marcat un mo- , de seamă în istoria relaţiilor Româ­

niei socialiste cu Argentina, cu tarile de continentul latino-american.

în timpul convorbirilor oficiale dintre con sflS u ^de^T aT al Republicii So-i"ParMului Comunist Român c u al Comitetului Execut»»

Rezultate rodnice, perspective cuprinzătoare

în relaţiile dintre

România şi GuineeaC oresp o n d en ţă din C o n a k r , de la M irc e a S. Ionesco

re-orieten ie-colaborare u fust, d - fapfdetdzTsub care s-a desfâşu^t mtrea- ga vizită oficială de prietenie făcute m

1 S T ’ S B i * C^eauşescu ş tovarăşa Elena Ceauşescu, la invttaţia preşedm e ui Republicii, ^ e d Sekou Toure^^ ^S ' ţ ' a so S taie Andree « » conducătorului partidului şi staţuhii di mân în Republica Guineea - unulprimele ^ ^ r m a t în L o adevărată sărbătoare a întregului popor gumeez. Poetic au venit în întîmpinarea tovară­şului Nicolae Ceauşescu. pentru a-1 salut cu prietenie, încă din momentul sosim peaeroportul din Co?,aL W riL n importan- întreprinse m capitala ţani, i __ Kankans fL a b f - ereprLntanţi°de pe toate me-K agâS . gm niae, M »şase milioane de oameni■ ..m s ţ,^ s r» rS o

w S si călătorie de pace, pririeme ş. co;

d u ° S 7 guvernatorul* rapitalei Conakry, S S t S S u S " ! 'oraşului

ne-am pregătit, în numele întregii ţâri, sa răspundem cu aceeaşi ca^ura mesajialu de nace, prietenie şi colaborare adus pe pămîntul Guineei de conducătorul paili- dului şi statului român". „ă,durâ

Primirea plina de dragoste, de căldură rezervată distinşilor oaspeţi romani mis-a spus în discuţiile avute cu membri ^CC al Partidului Democrat am Guineea,Si membri ai guvernului alte persona - taţi din ţara gazda — se «atoieşte, m p mul rînd, rolului pe care R joaca Roma ni a socialistă pe arena internaţionala akecto destinderii, înţelegerii paşnice in­tre popoare, cooperării pe multiple pla nm-i aportului personal adus ele conducă-

SSSffS 1 l i Z i^ r t ^ j s % s s p & ş ş .

r g & s s r s s s ? = a.Ceausescu şi Ahmed Sekou Totne.

Exprimînd sintetic aceste aprecieri, t varăşul Ahmed Sekou Toure arata . „ _cunoaştem istoria ţării dumneavoastră şi dăm o înaltă apreciere contribuţiei dcxii- sive ne care dumneavoastră, tovaiaşe Ceausescu. ati adus-o la dobîndirea nume­roaselor sale victorii. Pe plan internaţional, Român” . « cu i dovada unei Independen­te totale in aprecierea «tutor p rob lem ei internaţionale şi, de aceea, poziţnl •

P R I E T E N I E Şl C O L A B O R A R E

„Noi cunoaştem istoria ţării dumneavoastră şi dăm o înaltă apreciere contribuţiei decisive pe care dum­neavoastră, tovarăşe Ceauşescu, aţi adus-o la dobîn- direa numeroaselor sale victorii. Această contribuţie v-a adus încrederea totală a poporului român, mani­festată succesiv prin responsabilităţile ce vi s-au în­credinţat şi pe care vi le-aţi îndeplinit întotdeauna cu onoare şi eficacitate14.

A H M E D S E K O U TO U R E

„Cunoaştem că şi poporul guineez, sub condu­cerea Partidului Democrat din Guineea, în frunte cu tovarăşul Sekou Toure, a lichidat vechea orinduire, colonialismul, şi a trecut Ia făurirea unei noi socie­tăţi în Guineea. Ca prieteni şi fraţi, ne bucură suc­cesele pe care dumneavoastră Ie dobîndiţi în făurirea unei Guinee libere, independente şi puternice44.

N IC O L A E C E A U Ş E S C U

privind fiecare din problemele respective, au fost aprobate de masele populare din Guineea, care, de asemenea, aspiră la independenţă totală în aprecierea proble­melor şi în aplicarea soluţiilor lor juste“ .

In timpul şederii în Guineea, tovarăşu­lui Nicolae Ceauşescu şi tovarăşei Elena Ceauşescu le-au fost conferite cele mai înalte distincţii ale ţării, în semn de înal­tă preţuire şi de apreciere pentru activi­tatea în slujba prieteniei româno-guine- eze, pentru colaborarea paşnică între po­poare, pentru pace şi progres, social.

Prima întîlnire la nivel înalt româno- guineeză a deschis un nou capitol în isto­ria relaţiilor dintre cele două ţări şi po­poare, dintre Partidul Comunist Român şi Partidul Democrat din Guineea. în acest sens stau mărturie documentele semnate, de o mare însemnătate atît pe planul rela­ţiilor bilaterale, cît şi pe plan internaţio­nal : Tratatul de prietenie şi colaborare între Republica Socialistă România şi Re­publica Guineea şi Comunicatul comun.

în primul său articol, Tratatul româno- guineez proclamă în mod solemn principi­ile şi normele fundamentale pe baza că­rora cele două ţări intenţionează să-şi clădească relaţiile dintre ele cît şi cu cele­lalte state, între care — dreptul inaliena­bil al fiecărui popor de a-şi hotărî singur soarta ; dreptul sacru al fiecărui stat la existenţă, libertate, independenţă politică şi economică, la suveranitate ; dreptul su­veran al poporului de a folosi bogăţiile sale naţionale ; egalitatea deplină în drep­turi, neamestecul în treburile interne şi a- vantajul reciproc, renunţarea la forţă şi la ameninţarea cu forţa. Document de re­ferinţă pentru relaţiile bilaterale, Trata­tul ilustrează, ca o constantă a politicii

româneşti, preocuparea de a aşeza relaţi­ile cu toate ţările pe temelia solidă a ace­lor principii a căror respectare este meni­tă să contribuie la consolidarea destinde­rii, păcii şi securităţii în lume.

Expresie a dorinţei comune de a realiza aspiraţiile de prietenie şi solidaritate mi­litantă ale popoarelor român şi guineez, documentul, ca, de altfel, şi Comunicatul comun, subliniază hotărîrea părţilor de a dezvolta şi aprofunda legăturile de prie­tenie dintre popoarele lor, cooperarea în domeniile politic, economic, ştiinţific şi cultural, precizează modalităţile de coope­rare. în legătură cu aceasta, Comunicatul comun subliniază hotărîrea părţilor de a extinde şi diversifica schimburile comer­

ciale, cooperarea economică, industrială şi tehnico-ştiinţifică în domeniul minier, al cercetărilor geologice, extracţiei şi prelu­crării bauxitei, metalurgiei, construcţiei de maşini, agricol şi pescuitului.

Cu prilejul vizitei, la Conakry a avut loc prima sesiune a Comisiei mixte guver­namentale de cooperare economică, în ca­drul căreia au fost examinate probleme legate de concretizarea unor acorduri eco­nomice convenite în baza înţelegerilor dintre cei doi preşedinţi.

Dînd expresie dorinţei poporului guine­ez de a dezvolta colaborarea cu România, presa din Conakry sublinia, în toate cele trei zile ale vizitei, că ţările noastre au largi posibilităţi în acest domeniu, „cunos-

Flori oferite cu dra­goste şi căldurădistinşilor oaspeţi

români

La marea adunare populară de ve sta­dionul din Conakry

cînd mai ales — după cum ai'ăta ziarul «Horoya» — nivelul de dezvoltare indus­trială la care a ajuns în prezent România şi experienţa ei în industria mineritului, care ne poate servi la valorificarea supe­rioară a bogăţiilor naturale imense de care dispune subsolul guineez'4.

Dorinţa de colaborare a fost transpusă în acorduri şi înţelegeri concrete, deschi­zătoare de largi perspective cooperării re­ciproc avantajoase. Este vorba de acordul privind deschiderea unei linii de credit, acordul pentru exploatarea şi transforma­rea în alumină şi aluminiu a bauxitei in zona Boke, precum şi a minereului de fier, protocolul primei sesiuni a Comisiei mixte de cooperare economică şi tehnică, protocolul privind schimbul de mărfuri în 1974, acordul de cooperare în domenrji sănătăţii, convenţia sanitar-veterinară.

Am încă vii în memorie manifestările dorinţei concrete de cooperare mnHibtc- rală între cele două ţâri, exprimate pe lot parcursul vizitei tovarăşului Nicolae Ceauşescu pe meleagurile autneeze. Gu­vernatorii regiunilor Kartkan s: lăr.-- — piloni importanţi ai progresului economic

O N O U Ă S O L I E D E P A C E ,

guineez — apreciau în mod deosebit inte­resul şefului statului român faţă de pro­blemele lor de muncă, precum şi interesul pârtii guineeze de a coopera cu România in diverse domenii de activitate.

în cursul convorbirilor dintre cei doi conducători de partid şi de stat. apreciin- ciu-se utilitatea deosebită a schimbului de informaţii şi experienţă între cele dou; partide, s-a holărit — după cum se men­ţionează în Comunicatul comun — stabi­lirea unui program de colaborare, infor­mare reciprocă şi schimb de delegaţii la diferite nivele şi dezvoltarea, în continua­re. a relaţiilor între organizaţiile politice, de tineret, de femei, precum şi în alte domenii de interes reciproc.

Convorbirile la nivel înalt de la Cona­kry au prilejuit, totodată, o trecere m re­vistă a principalelor probleme internaţio­nale ale actualităţii. Cu prioritate a fost evidenţiat faptul că, în lumea de azi. cresc în mod pregnant rolul şi influenţa forţe­le.:' democraţiei, progresului şi păcii, sub- i;niindu-se necesitatea acţiunii perseve­rente în direcţia unirii tuturor forţelor frontului antiimperialist, pentru a se asi- î.uia triumful luptei împotriva politicii imperialiste de dominaţie, dictat şi agre­siune. pentru lichidarea definitivă a co­lonialismului şi neocoloniaiismuluL pen­tru statornicirea in relaţiile interstatale a principiilor dreptului popoarelor şi ale dreptului internaţional.

Comunicatul comun exprimă aprecierea comună a părţilor asupra deosebitei im­portanţe pe care o are întemeierea rapor­turilor dintre state pe baza strictei respec­tări a principiilor independenţei şi suve­ranităţii naţionale, neamestecului în tre­burile interne ale altor state, egalităţii în drepturi şi avantajului reciproc, a asigu­rării dreptului imprescriptibil al fiecărui popor de a dispune în mod liber de bogă­ţiile naţionale şi de a decide de sine stă­tător asupra căilor dezvoltării lor econo­mice şi sociale, a excluderii folosirii for­te: si ameninţării cu folosirea forţei, a in­tegrităţii teritoriale şi inviolabilităţii fron­tierelor. a soluţionării pe cale paşnică a tuturor problemelor litigioase.

Documentul relevă, de asemenea, apre­cierea părţilor că toate ţările lumii, indi­ferent de mărimea şi potenţialul lor, poar­

tă răspunderea pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale şi trebuie să participe pe bază de egalitate la soluţio­narea in interesul popoarelor a probleme­lor internaţionale. în context, a fost sub­liniat rolul activ care revine ţârilor mici şl mijlocii în atingerea acestor obiective.

Cei do: preşedinţi au salutat cu profun­dă satisfacţie victoriile importante ale mişcărilor de eliberare naţională din Afri­ca. pronunţindu-se pentru dreptul impre­scriptibil al popoarelor încă dependente de a utiliza toate căile şi formele de luptă, inclusiv lupta armată, pentru a scutura jugul asupririi străine. A fost salutată, în acest sens, recunoaşterea de către Aduna- narea Generală a O.N.IJ. a statului suve­ran Guineea- Bissau. Vizita la Conakry a prilejuit o întîlnire a tovarăşului Nicolae Ceauşescu cu tovarăşii Aristides Pereira, secretar general al Partidului African al Independenţei din Guineea-Bissau şi Insulele Capului Verde (P.A.I.G.C.), şi Luis Cabrai, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Guineea-Bissau. între­vederea — desfăşurată intr-o atmosferă de caldă prietenie şi solidaritate militantă

— a constituit o nouă ilustrare a spriji­nului constant acordat de partidul şi sta­tul nostru luptei popoarelor africane pen­tru lichidarea definitivă a dominaţiei străine, în interesul unităţii întregului front antiimperialist,

O atenţie aparte a fost acordată, în cursul vizitei, problemelor reducerii şi li­chidării decalajului care separă ţările în curs de dezvoltare şi cele economic avan­sate — problemă de interes fundamental pentru asigurarea progresului întregii o- meniri — exprimîndu-se convingerea că, pentru depăşirea acestui fenomen, sînt necesare eforturi susţinute din partea fie­cărei ţări, asigurarea sprijinului material al ţărilor dezvoltate, realizarea unei largi şi juste cooperări internaţionale.

Comunicatul comun consemnează, de asemenea, identitatea de păreri a părţilor cu privire la căile de soluţionare a con­flictului din Orientul Apropiat, consensul asupra necesităţii de a se pune capăt cursei înarmărilor, de a se proceda la de­zarmarea generală, în primul rind a de­zarmării nucleare, considerînd eă, în acest proces, au o deosebită importanţă recu­noaşterea şi respectarea Africii ca zonă denuclearizată şi transformarea Balcani­lor into-o zonă a păcii.

Preşedintele Ahmed Sekou Toure a dat, cu prilejul vizitei, o înaltă apreciere poli­ticii partidului şi statului nostru, de co­laborare si soriiin internationalist fată de popoarele Africii, reflectată de vizitele e- fectuate în ultimii ani de tovarăşul Nicolae Ceauşescu într-o serie de ţări ale conti­nentului african. Intr-adevăr, continuînd dialogul româno-african care. în anii din urmă şi. cu deosebire prin călătoria din 1972 în cele opt ţâri africane, a înscris contribuţii de valoare istorică în cronica relaţiilor de prietenie ale României cu aceste tari. actuala vizită în Guineea a reprezentat o nouă expresie strălucită a consecvenţei cu care ţara noastră dezvol­tă politica de prietenie, colaborare şi so­lidaritate militantă cu ţările aşa-numitei lumi a treia.

Mesajul de pace, preţuire si colaborare adus şi pe meleagurile guineeze de con­ducătorul partidului şi statului român a deschis o pagină luminoasă în istoria rela­ţiilor dintre cele două ţări, a adus o im­portantă contribuţie la consolidarea cursu­lui nou. de destindere şi colaborare, inter­venit în relaţiile internaţionale, la afir­marea tot mai viguroasă a cauzei socialis­mului şi păcii în lume.

P R I E T E N I E Şl C O L A B O R A R E

Monrovia. In timpul convorbirilor oficiale dintre preşedintele Nicolae Ceauşescu şi

preşedintele William Tolbert-jr■

MONROVIA

Premise favorabile unei largi cooperări

româno-liberieneC oresp o n d en ţă de la iosif Socaciu

Presa din Monrovia a relatat pe larg despre semnificaţia istorică a vizitei pe care preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a efectuat-o în Liberia, Ecourile acestui eveniment, de o remarcabilă însem­nătate, au continuot, fireşte, şi după încheierea convorbirilor româno-liberiene, în cance­laria oficiilor guvernamentale, în presa liberianâ.

Aflat în aceste zile la Monrovia, am rugat pe WILLIAM DENNIS, ministrul comerţului, industriei şi transporturilor, şi pe JAMES STEWART, ministrul adjunct al afacerilor externe, să împărtăşească cititorilor revistei „Lumea" opiniile lor asupra viitorului relaţiilor dintre ţările noastre în lumina convorbirilor româno-liberiene la nivel înalt.

„D eşi de da ta relativ recentă, re la ţiile d in ­tre ţa ra mea şi România - ne-a declara t, la începutu l convorb irii, William Dennis — sînt bune, caracteriza te de o atmosferă de în ţe ­legere şi prietenie. Cu doi ani în urmă, am v iz ita t România, îm preună cu o de legaţie g u ­vernam enta lă econom ică, vizită în cursul că ­reia am sondat p o s ib ilită ţile de cooperare cu ţa ra dv. Cu acel p iile j, am înche ia t prim ele acorduri com ercia le d in tre ţă rile noastre. La puţină vreme, o de lega ţie com ercia lă rom â­nă a venit în Liberia pentru a cunoaşte, la rîndul ei, p o ten ţia lu l nostru econom ic. Im e­diat, ca urm are firească a acestor raporturi s tab ilite în tre România şi L iberia, ţa ra dv. a deschis o agenţie econom ică la M onrovia, prin in term ediu l căreia am rea lizat o serie de schim buri comerciale.

C aracterizate de bunăvoinţă, de prietenie şi sp irit de înţelegere, aceste re la ţii erau însă departe de a satisface p o s ib ilită ţile pe care le avem de a coopera. Vizita preşedintelui Nicolae Ceauşescu, care abia s-a încheiat, a fost tocmai factorul motor, evenimentul major care a propulsat relaţiile româno-liberiene, a cimentat legăturile de prietenie dintre po­poarele noastre, a concretizat domeniile şi

căile unei conlucrări fructuoase, de lungă durată".

Rugat sâ se refere la dom eniile în care va evolua cooperarea rom âno-libe rianâ , m in is­tru l econom iei, industrie i şi transportu rilo r a spus : „R om ânia a făcu t progrese u im itoare pe calea dezvoltării econom iei sale. Aveţi o industrie de prim rang, specia lişti recunos­cuţi - lucruri pe care le-am pu tu t constata personal în cursul vizite i în ţa ra dv. N oi, li- berien ii, avem im portan te resurse m ateria le şi pro iecte de exp loa ta re jud ic ioasă , pe care le putem concretiza p rin tr-o co laborare fru c ­tuoasă cu ţa ra dv. Este tocm ai ceea ce v i­zita dom nulu i preşedinte N ico lae Ceauşescu a s tab ilit. Cum va f i v iitoa rea cooperare ro- m âno-libe riană ? Ea va acţiona pe m ultip le p lanuri - în exp loa ta rea resurselor m iniere liberrene, a fondu lu i forestier, în ag ricu ltu ră şi în industrie — şi se va baza pe respecta­rea interesulu i fiecăre i pă rţi, in avan ta ju l lor rec iproc ''.

„Vizita preşedintelui României a fost pen­tru noi, liberienii, un eveniment deosebit. Ca şi dv., românii, noi, liberienii, iubim liberta­tea şi independenţa. Acestor idealuri scumpe celor două popoare l-a consacrat activitatea şi viaţa preşedintele Nicolae Ceauşescu. Afirm

acest lucru, deoarece cunosc de multă vreme politica României, activitatea preşedintelui dv. Ca persoonâ particulară, ca student şi, în sfîrşit, ce ministru, am admirat modul cum Ro­mânia s-a consacrat idealurilor de pace, fi­lozofiei conlucrării paşnice cu toate ţările lumii, indiferent de sistem politic. Vizita in Liberia este o nouă verigă ia acţiunea pre­şedintelui Nicolae Ceauşescu de a edifica în lume un climat de destindere şi înţelegere între toate popoarele".

James Stewart, m inistru l ad junct de exter­ne, a ţinu t, ia început, sâ se refere la unele aspecte a le p o litic ii externe liberiene : „L i­beria este o ţară mică. Cu toate acestea, ea a promovat, mai ales in u ltim ii ani, de cînd funcţia supremă în stat a fost pre lua tă de preşedintele Tolbert, re ia ţii de prie ten ie cu toate statele. Este foarte im portan t ca po ­poarele, ind ife ren t de mărimea lor, de o ri­g ine şi mod de guvernare, să colaboreze în­tre ele, să schimbe va lori m ateria le şi sp iri­tuale. Acest schimb înseamnă, după op in ia mea, destindere, ia r destinderea este un p ro ­ces care trebu ie accentuat, dezvoltat de o ri­ce naţiune. Tocmai a ic i aş plasa raţiunea şi însemnătatea vizitei şefului sta tu lu i român, in acest context a l e fo rtu rilo r pe care sîntem da tori să ie depunem pentru construirea unei lum i în care toate popoare le să se dezvolte libe r şi de sine stă tă tor, să fie absolvite de pe rico lu l unor in tervenţii s tră ine".

Rugat să se refere la re la ţiile d in tre Ro­m ânia şi Liberia, James Stewart a spus : ..Mă consider printre p rim ii a rtizan i a i ac tua ­le lor re la ţii prieteneşti d in tre ţă rile noastre, încă de cînd eram am basador, am discutat cu o serie de reprezentanţi d ip lom a tic i a i ţâ ­rii dv., am evocat un program de cunoaştere şi aprop ie re între România şi L iberia, ara in iţ ia t schim buri de vizite şi, în sfîrşit, s ta b ili­rea de re la ţii d ip lom atice . Sînt focrte fericit că aceste eforturi s-au materializat în rezul­tatele pe care le avem acum, între care cel mai de seamă este vizita preşedintelui Nicolae Ceauşescu in Liberia. Srnt foarte satisfăcut că această viz ită a avut loc şi că ea s-a sol­dat cu rezultate d in cele mai fructuoase pen­tru ambele ţă r i" .

Referindu-se, apoi, la pos ib ilită ţile de co­laborare pe p lan in te rna ţiona l d in tre Liberia şi România, d l Stewart a sub lin ia t, in tre a l­te le : „C o n trib u ţia României la e fo rtu rile pen­tru pace şi destindere este rem arcabilă. Sîn- tem an im aţi de aceleaşi sentimente şi a ici cred că rezidă pos ib ilită ţile noastre de con­lucrare in te rna ţiona lă , la tă , de exemplu, p ro ­blema e rad ică rii rasismului, a co lon ia lism u­lui, care este a tit de presantă pentru ţă rile A fric ii. îndepărtarea unui asemenea rău din v iaţa popoare lo r nu se face autom at. Este nevoie de e fo rtu rile colective ale popoare lor iub itoa re de pace, libe rta te şi d repta te , pen­tru a în trona ju s tiţia şi pe continentu l a frican, în acest e fort, un rol im portan t îl are co labo ­rarea rom âno-iibe rîană , co laborarea a două popoare ded ica te prin excelenţă a sp ira ţiilo r de lib e rta te şi d rep ta te ".

O N O U Ă SOL I E

D esfăşurareaw i z i î e i

. ™ a a la Harbel. Vizita ia slîrşit cu un dejun1 IR E R 1A oferit de gazde în cinstea Preşedinţilorrpmispscu si William Tolbert 3 •>

D u m in ică , 3 m artie a .c .Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar

general al Partidului Comunist Roman, preşedintele Consiliului de Stat al Repu blicii Socialiste România, şi t?varaşa Elena Ceausescu au părăsit Capitala, plecmd spre Liberia, într-o vizită oficiala.

în această vizită, şeful staiului i ornai este însotit de tovarăşii Ion Paţan, vice­preşedinte al Consiliului de Miniştri mi­nistrul comerţului exterior, Ştefan Andm, secretar al C.C. al P.C.R George Maco- vescu. ministrul afacenloi externe, consilieri şi experţi.

Ora 1*.30 (ora locală). Aeronava prezi denţială aterizează pe aeroportul interna­tional Robertsfield de lingă Monrovia.

Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tova­răşa Elena Ceauşescu au fost mtimpinaţL de preşedintele Liberiei, William R. Toi bert-jr. si soţia sa. doamna Victoria Tol­bert, de'membri ai guvernului liberian, alte personalităţi ale vieţii politice, şetu misiunilor diplomatice acreditaţi m capi­tala acestei ţări.

După ceremonia primirii, distinşii oas­peţi români sînt invitaţi în salonul de o- noare al aeroportului unde cei d« P « - sedinti, tovarăşa Elena Ceauşescu şi doam­na Victoria Tolbert se întreţin cordial ci- teva minute. Urmează apoi calatoiia pma la „Executive Mansion1- — reşedinţa pie- zidenţială. a a .

După sosire, oaspeţii români sînt im i­taţi în marele salon al palatului, uncie, se aflau reuniţi, pentru a saluta pe soln po­porului român, preşedinţii Senatului şi Camerei Reprezentanţilor, membm gu\ei nului şi ai parlamentului. In acest cadru solemn, preşedintele William Tolbert ţr. adresează oaspeţilor români o alocuţiune omagială. .

în continuarea ceremoniei, preşedintelui Nicolae Ceauşescu i se conferă Marele Cordon al ordinului „Cavalerilor Pioniera­tului'1. La rîndul său, şeful statului roman înmînează preşedintelui William Tolber.- jr. ordinul „Steaua Republicii Socialiste România11 cl. I

Seara, în onoarea preşedintelui Nicolae Ceausescu si a tovarăşei Elena Ceauşescu, preşedintele William Tolbert-jr. şi doam­na Victoria Tolbert au oferit un bant*®ţ oficial, în timpul căruia cei doi preşedinţi au rostit toasturi.

Luni, 4 martieDimineaţa. Au avut loc convorbiri ofi­

ciale între preşedinţii Nicolae Ceauşescu si William Tolbert-jr. Apoi întrevederea între cei doi conducători a continuat^ m prezenta persoanelor oficiale care îl ins - ţese pe şeful satului roman m vizita sa oficială şi a membrilor guvernului libe

im e d ia t după încheierea convorbirilor oficiale, tovarăşul Nicolae Ceauşescu îm­preună cu tovarăşa Elena Ceauşescu au

Nhmlae Ceauşescu ^ « m Tolb.-t jr a tovarăşei Elena Ceauşescu şi a doamneiVictoria Tolbert. meinerTot în cursul dimineţii, acad. dr. mgineElena Ceauşescu, insofda de d?,f^tvOTsi- toria Tolbert, a făcut o vizita la Lmversitatea din Monrovia.

Duoă-amiază. Preşedintele NicolaeCeauşescu şi tovarăş E lena^au^scu auvizitat complexul piscicol tovarăşaTovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăş Elena Ceauşescu au primit pe McKinley Deshield. secretar general al partidului The True Whig Party11. La întrevedere a

participat tovarăşul Ştefan Andrei. _‘ Seara. A avut loc ceremonia semnam Declaraţiei solemne comune şi a Comum catului comun. Documentele au fost «em nate de preşedintele Ceauşes ^preşedintele William R. Tolb_ J • continuarea ceremoniei cei doi şefi de stat au rostit alocuţiuni.

Cu prilejul vizitei, au mai fost seaauaţ te : Protocolul privind aplicarea acordului comercial şi de cooperare economica şi industrială între Republica Social sta mânia si Republica Liberia, acordul de co operm-e între guvernul Republicii Socia­liste România şi guvernul Republici beria în domeniul dezvoltam miniei petroliere, acordul între guvernul Repu blicii Socialiste Romanţa şi guveir ., n publicii Liberia cu privire la po bâita- tile de participare la proiectele mr. cvuis pentru zăcămintele de minereu de v *

mele convorbiri între preşedintele Nicolae Ceausescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu şi preşedintele Juan Domingo Peron şi doamna Maria Estela Martinez de Peion.La convorbiri au participat şi persoane ficiale române, şi argentiniene.

După-amiază, La reşedinţa oficială a preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi a tova­răşei Elena Ceauşescu au venit pentru a prezenta omagiile şefii misiunilor diplo­matice acreditaţi în capitala argentimana^

Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi toiaraşa Elena Ceauşescu au depus ®flori la Monumentul lui Jose de San Ma fin erou naţional. Apoi. la sediul Sena­tului si Camerei Deputaţilor, distinşii oa. - peţi romani au avut o întilnire cu parla­mentarii argentinieni. Au rostit alocuţiuni prim-vicepreşedintele Senatului argent nian. Jose Antonio Allende, şi tovarăşul Nicolae Ceauşescu.

Seara. La ,.Olivos11 a avut loc ceremonia conferirii unor înalte distincţii argentmie- ne si româneşti. Preşedintele Juan Domin­go Peron a conferit preşedintelui Nicolae Ceausescu colanul Marelui Ordin „El Li- bertador11 („Eliberatorul'-). S-au rostit scurte alocuţiuni. în continuare, Pre?®dia- tele Peron a conferit tovarăşei Mena Ceauşescu Marea Cruce a_ Ordinului E. Libertador'1. La rîndul sau, pieşedmtele Nicolae Ceausescu a înmînat preşedintelui Juan Domingo Peron Ordinul „Steaua Re­publicii Socialiste România" clasa I, iar doamnei Maria Estela Martinez de Peron Ordinul „23 August11 clasa I. . . . . . ,

Imediat după ceremonia conferirii înal­telor distincţii, preşedintele Juan Domingo Peron si doamna Martinez de Peron au o- ferit la reşedinţa „Olivos11 un dineu ni cinstea preşedintelui Nicolae Ceauşescu şt a tovarăşei Elena Ceauşescu. In timpul di­neului. cei doi preşedinţi au rostit toas­turi. în continuare, în cinstea oaspeţilor români, preşedintele Peron a oferit la tea­trul în aer liber din perimetrul reşedinţei sale un program special de muzica şi t.an- suri populare.

M a rţi, 5 m artieOra 3.30 (ora locală). Preşedintele

Nicolae Ceauşescu şi toyaraşa Emua Ceauşescu şi-au încheiat vizita oficiala de prietenie în Liberia. La aeroport, distinşii oaspeţi români au fost conduşi şi salutaţi de preşedintele W7illiam Tolbert-jr., e doamna Victoria Tolbert, de membri ai guvernului liberian şi alte personalităţi politice, de membri ai corpului diploma­tic. „ „ , „

Avionul prezidenţial decolează, indrep- tîndu-se spre Buenos Aires.

a r g e n t in aOra 11 (ora locală). Aeronava preziden­

ţială aterizează la Buenos Aires. Preşedin­tele Nicolae Ceauşescu şi tovaraşa Elena Ceausescu sînt întîmpinaţi de preşedintele Juan Domingo Peron, doamna Mana Estela Martinez de Peron, de alte personalităţi oficiale argentiniene. Preşedintele Juan Domingo Peron rosteşte o alocuţiune de bun venit. Răspunde preşedintele Nicolae Ceausescu. în continuare, şefului statului român i se înmînează cheia oraşului Bue­nos Aires. Primarul oraşului Buenos Aires rosteşte un cuvînt de salut. Răspunde to­varăşul Nicolae Ceauşescu. .

La amiază, la „Olivos11, reşedinţa şefului

M iercu ri, 6 m artieDimineaţa. Au continuat convorbirile

dintre preşedintele Nicolae Ceauşescu şi preşedintele Juan Domingo Peron precum si Maria Estela Martinez de Peron, vicepre­şedinte al Republicii Argentina. In con­tinuare, la convorbirile oficiale^ au parti­cipat şi persoane oficiale romane şi ar­gentiniene. . „ ... ,

Apoi şeful statului roman, însoţit de oersoane oficiale române şi argentiniene, a vizitat oraşele Mar del Plata şi Balcarce. în cursul vizitei, reprezentanţii presei şi televiziunii din Mar del Plata şi Buenos Aires au rugat pe şeful statului roman sa acorde scurte declaraţii.

Tovarăşa Elena Ceauşescu a făcut o vizi­tă la întreprinderea de medicamente, pro­duse chimice şi produse cosmetice din Buenos Aires, aparţinînd grupului Roche.

In cinstea tovarăşei Elena Ceauşescu, doamna Maria Estela Martinez de Peron a oferit un dejun în saloanele restauran­tului „Hostal del Lago“ din Buenos Aires.

După-a miază. Preşedintelui Nicolae Ceauşescu si tovarăşei Elena Ceauşescu le-au fost conferite titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Buenos Aires, în cadrul ceremoniei, au rostit alocuţiuni ministrul culturii şi educaţiei Jorge ra- înna si rectorul Universităţii din Buenos Aire’s, Ernesto F. Villanueva. A luat cu- vîntuî preşedintele Nicolae Ceauşescu. în continuare, a rostit un cuvînt de mulţu mire tovarăşa Elena Ceauşescu.

Seara. Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi

P R I E T E N I E Şl C O L A B O R A R E

Ricardo Balbin, preşedintele Uniunii Civice Radicale, şi alţi conducători ai Comitetu­lui Naţional al acestui partid.

Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu au primit o delegaţie a Partidului Comunist din Argentina, alcă­tuită din Rodolfo Ghioldi, membru al Di­recţiunii P.C. din Argentina, fondator al partidului, Athos Fava, membru al Comi­tetului Executiv al P.C. din Argentina, şi Fernando Nadra, membru al Comitetului Executiv, director al ziarului „Nuestra Pa- labra", organ al P.C. din Argentina.

Preşedintele Nicolae Ceauşescu s-a în- tîlnit cu Oscar Allende, lider al Partidu­lui Intransigent şi al Alianţei Populare Revoluţionare.

La Ambasada română, din Buenos Aires a avut loc constituirea Camerei de comerţ româno-argentiene.

Joi» 7 m artieTovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa

Elena Ceauşescu au vizitat complexul si­derurgic „Somisa", de lingă oraşul San Nicolas.

Preşedintele Nicolae Ceauşescu a avut un larg schimb de păreri cu reprezentanţi ai Confederaţiei -Generale a Muncii care grupează majoritatea sindicatelor din Ar­gentina. în cadrul înţîlnirii, şeful statului român a rostit o cuvîntare.

Ora 9,30. începe ceremonia semnării do­cumentelor oficiale româno-argentiriiene. Persoane oficiale române şi argentiniene semnează Acordul general de cooperare economică şi tehnică dintre guvernele Ro­mâniei şi Argentinei, Acordul de coopera­re în domeniul minier, Acordul de coope­rare în domeniul industriei agrozootehnice, Acordul financiar.

Ora 9,50. Preşedinţii Nicolae Ceauşescu şi-Juan Domingo Peron semnează Trata­tul de prietenie şi cooperare între Repu­blica Socialistă România şi Republica Ar­gentina. Acest document poartă, de aseme­nea, semnătura miniştrilor de externe ai celor două ţări. Cei doi şefi de stat sem­nează apoi Comunicatul comun. In înche­ierea ceremoniei, au luat cuvîntul cei doi preşedinţi.

După semnarea documentelor, cei doi preşedinţi au avut o nouă şi amplă con­vorbire, la care au participat tovarăşa Elena Ceauşescu şi doamna Maria Estela Martinez de Peron.

Seara, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu au oferit o re­cepţie în onoarea preşedintelui Juan Do­mingo Peron şi a doamnei Maria Estela Martinez de Peron.

tntîlniri de lucru : Tovarăşul Ton Păţan eu ministrul economiei, Jose Gelbard, pre­şedintele Băncii Centrale, dr. Alfredo G o­mez Morales, secretarul de stat la comer­ţul exterior, ambasadorul Tettamanbi, şi secretarul de stat la energie, ing. Hermino Sbarra.

A avut loc semnarea unui important contract de livrare de utilaj petrolier ro­mânesc către întreprinderea de stat ar- gentiniană „Y.P.E.".

Seara, preşedintele Nicolae Ceauşescu Şi tovarăşa Elena Ceauşescu s-au în'tîlnit cu membrii coloniei române din Argenti­na.

Vineri, 8 martieDimineaţa, tovarăşul Nicolae Ceauşescu

a primit pe Arturo Frondizi, fost preşedin­te al Argentinei, preşedintele Mişcării pen­tru integrare şi. dezvoltare, grupare politică din Frejuli — Frontul Justiţialist de Elibe­rare,

Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi .tovarăşa Elena Ceauşescu s-au întîlnit cu conduce­rea Confederaţiei Generale a Muncii din Argentina. Cu acest prilej, a luat cuvîntul tovarăşul Nicolae Ceauşescu.

La amiază, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu s-au în­tîlnit, la hotelul „Sheraton", cu reprezen­tanţi ai presei argentiniene şi corespondenţi ai presei străine.

Ora 18 (ora locală). Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu şi-au încheiat vizita oficială de prietenie în Republica Argentina. Pe aeroportul central al capitalei au venit, pentru a-şi lua rămas bun de la distinşii oaspeţi români, preşe­dintele Republicii Argentina, general-loco- tenent Juan Domingo Peron, vicepreşedin­tele republicii, doamna Maria Estela Mar­tinez de Peron, alte persoane oficiale ar­gentiniene.

Avionul prezidenţial decolează, îndrep- tindu-se spre Rio de Janeiro.

Seara. In drum spre Guineea, preşedin­tele Nicolae Ceauşescu împreună cu tova­răşa Elena Ceauşescu şi persoanele care îi însoţesc au făcut o escală la Rio de Jane­iro. După ceremonia de primire, la invitaţia guvernului brazilian, tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu au făcut o scurtă vizită în oraş. în continuare, în cinstea oaspeţilor români, guvernul bra­zilian a oferit un dineu în saloanele Hote­lului Naţional, situat pe malul oceanului.

GUINEEASîmbdtâ, 9 martie

Ora 9,30 (ora locală). Aeronava preziden­ţială aterizează pe aeroportul internaţional „Gbessia" din Conakry. în întîmpinarea solilor poporului român au venit tovarăşul Ahmed Sekou Toure şi soţia sa, Andree Toure, Aristides Pereira, secretar general al Partidului African al Independenţei din Guineea-Bissau şi Insulele Capului Verde, alte persoane oficiale.

Imediat după ceremonia primirii, a avut loc o mare adunare populară pe stadionul municipal din capitala Guineei. Cu acest prilej, au luat cuvîntul preşedintele Ahmed Sekou Toure şi tovarăşul Nicolae Ceauşescu.

După-amiază, la Palatul Poporului din Conakry au început convorbirile între to­varăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşul Ahmed Sekou Toure. La convorbiri au participat persoane oficiale române şi gui- neeze.

Scara, în saloanele Palatului Poporului, preşedintele Ahmed Sekou Toure împre­ună cu tovarăşa Andree Toure au. oferit un banchet oficial în onoarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi a tovarăşei Elena Ceauşescu.

în cinstea preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi a tovarăşei Elena Ceauşescu, şeful statului guineez şi soţia sa au oferit un spectacol de gală în marea sală de festivităţi a Palatului Poporului

Duminică, 10 martieDimineaţa, tovarăşul Nicolae Ceauşescu

şi tovarăşa Elena Ceauşescu au avut o nouă convorbire cu tovarăşul Ahmed Se­kou Toure. Convorbirile au continuat apoi cu participarea persoanelor oficiale care îl însoţesc pe şeful statului român şi a

membrilor conducerii de partid şi de stat a Guineei. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşul Ahmed Sekou Toure au căzu: de acord asupra încheierii unui Tratat de prietenie şi cooperare şi a semnării unui Comunicat comun. în timpul înţîlnirii, to­varăşul Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu au invitat pe preşedinte­le Ahmed Sekou Toure şi pe soţia sa, An­dree Toure, să vizitele România.

Tovarăşul Nicolae Ceauşescu s-a intil- nit, la reşedinţa sa din Conakry, cu tova­răşii Aristides Pereira, secretar general al Partidului African al Independenţei din Guineea-Bissau şi Insulele Capului Verde (P.A.I.G.C.), şi Luis Cabrai, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Guineea- Bissau.

Seara, preşedintele Consiliului de Stat, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi tovarăşa Elena Ceauşescu au avut din nou posibi­litatea de a lua contact, prin interme­diul cîntecului. şi dansului, cu frumoasele tradiţii, cu minunatele datini ale poporu­lui guineez, în cadrul unui al doilea spec­tacol de gală, oferit, la Palatul Poporului, în cinstea înalţilor oaspeţi de preşedintele Ahmed Sekou Toure şi tovarăşa Andree Toure.

Luni, 11 martieDimineaţa, tovarăşul Nicolae ceauşescu

şi tovarăşa Elena Ceauşescu au depus o coroană de flori la Mausoleul Naţional din Conakry, care cinsteşte memoria eroilor căzuţi în lupta pentru libertatea şi independenţa patriei lor.

După-amiază, intr-un cadru festiv, cei doi şefi de stat au semnat Tratatul de prietenie şi cooperare între Republica Socialistă România şi Republica Guineea şi Comunicatul comun.

înaintea semnării Tratatului de priete­nie şi cooperare şi a Comunicatului comun, au fost semnate mai multe acor­duri şi convenţii între guvernele Repu­blicii Socialiste România şi Republicii Guineea.

După ceremonia semnării documentelor oficiale, a avut loc solemnitatea înmînării unor înalte distincţii române şi guineeze. Tovarăşului Nicolae Ceauşescu i-a fost conferită Marea Cruce a Ordinului Naţio­nal „Fidelitatea faţă de popor", iar tova­răşei Elena Ceauşescu distincţia de Mare ofiţer al acestui înalt Ordin Naţional.

Tovarăşului Ahmed Sekou Toure i-a fost conferit Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa I, iar tovarăşei Andree Toure Ordinul „23 August" clasa I.

Distinşii oaspeţi români au vizitat ora­şele Kankan şi Labe.

Cu prilejul vizitei şefului statului ro­mân, la Conakry a avut loc prima sesiu­ne a comisiei mixte de cooperare econo­mică şi tehnică între ţările noastre.

Marţi, 12 martieOra 0,15 (ora locală). Tovarăşul Nicolae

Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu încheie vizita oficială de prietenie efec­tuată în Republica Guineea. Pînă la aero­port, distinşii oaspeţi români au fost în­soţiţi de preşedintele Ahmed Sekou Toure şi soţia sa, Andree Toure, de alte persoane oficiale guineeze.

Ora 9,39 (ora Bucureştiului). Aeronava prezidenţială aterizează pe aeroportul Otc-

. peni. Ia sfîrşit vizita efectuată de pre­şedintele Nicolae Ceauşescu împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu în Republica Liberia, Republica Argentina şi Republica Guineea.

9

CarlosAndresPerez

reşedinţele Republicii Venezuela

/ /

,Romania —

o sursă de experienţă

pentru ţara noastrăC ,b o ,i„d „ A.enido U M *

;ti de departe silueta corcmuzie, m a ia u dg gaietari localniciie „Torre de Las Delicios . La p , . ■| -ie plecările personal.-torespond.nţi oi presei streine omorese noteoso sosm e ' Jc c „ | «titor politite veneroeione primite in oudrenta, la e oju , 1 cobinetuţ,td „s Pere., preşedintele o i.s ol V .n e .a . let. S t« Z *

« “ fiecare portoltdiu condtdmd „o u M preşedinte,emeigătoare datei de 12 martie, «m obilitatea de a ne primi

Excelenţa Sa domnul Carlos ^ » * * * - e s t interviu,biroul său de la „Torre de Las , său de lucru aflin-

Odos Andres Perez este noul preşedinte al Venezuela,, seaiul sau

j-se la Palatul Mtrafiores.

Corespondenţă d in C a ra c as de la trim isul nostru Anca V a ican

_ Acum, la inceput de m andat, v-aş u3a, dom nule preşedinte, să prezen- o ti in tr-o form ă sintetică elementele undam enia le ale v iz iun ii dum neavoas­tră asupra celor c inci ani de guverna­re care debutează cu luna m artie a acestui an.ed că nu va fi o perioadă uşoara de ore. Ci, d im potrivă , foarte grea. Dar

convinşi că dispunem de toate şan- r jn am plu l orizont care se deschide ,= noastre. Cred că ţă rile la tino -am e-

teciusiv Venezuela, trebu ie să exclu- -. O ndirea lor m aniere îngustă - vreau

oa in c tâ la scară mică - de a con- p ro r ele.: popoare lor noastre. U n ita tea - .r - r latine am ericană trebu ie sa tie l m ointe marele ob iectiv pe care il_ vo : Venezuela, in această d irecţie voi o-

ocţiunea guvernulu i meu ; voi pregăti sa contribu ie c it mai m ult la realizarea

un ită ţii, care reprezintă fo rţa c o n t in e n t ^ nostru, ga ra n ţia dezvoltam sale md p~ dente. Eu cred ca sint multe lucruri m Ve­nezuela care trebuie transform ate .adicc^, o tita vreme c it nu am reuşit sa în d re p ta - de fic ien te le esenţiale a le sistemului nost.u cap ita lis t, care dispune, de exemplu, de o d inam ică de concentrare vio lenta a ven itu ri­lo r una d in problem ele asupra carora tre buie să reflectăm . Acest proces a continuat in Venezuela. Curba venitu lu i na ţiona l a do ved it de fiecare da tă o tendinţa ae scădere ceea ce înseamnă ca ,n uecare z; ex ista na m ulti săraci si mai multa sărăcie m ţarc, noastrâ decît in ziua precedenta. De aceea, am avansat d rep t m otto al p rogram ulu i meu de guvernare „Lup ta îm potriva sărăciei .

_ Venezuela, recunoscută ca mare tară producătoare şi, mai ales, expor­tatoare de petrol, îşi ^ Im e s te in a- ceste momente de dezbatere fara pre

cedent asupra surselor de energie, o politică bine elaborata in - e s t sens.Ce loc va acorda guvernul dumnea voastră petrolului ?

_ Primul loc. Petrolul - fie că vrem fie ca nu - reprezintă axul econom iei venezuelane este centru l ei. M o i m ult chiar, petro u va f, un im portan t instrum ent ol p o litic ii la ' americane ,n lupta ţă rilo r noastre pentru « obţine un tra tam ent corespunzător “ta rilo r industria liza te a le lum ii, ci posib ita tfi de a interveni pentru a asigura desfăşurarea ech itab ila a com erţu lu i m ondia l. ,n de tehno log ie d inspre ţă rile dezvoltate sp cele în curs de dezvoltare, ca Venezuela, s< in lu p ta pentru a obţine, pentru m aterii noasfre pdme. p re ţuri care să corespunda costului im portu rilo r noastre.

_ Guvernul dum neavoastră - care a rezulta t d in viciorici in a legeri a P a rti­du lu i A cţiunea D em ocratica - m enţ oneoză să respecte acordurile in te rna t,onale încheiate de fostu l cab ine t .

Guvernul pe care voi avea onoarea de a i conduce este decis să respecte toa te - cordurile . M ai mult. consider ca prim a mea ob lig a ţie in aceasta ca lita te es‘ e f e ° ,Cv° te tinua a c ţiun ile care au rămas a *' de la fostu l guvern. In ceea ce P " . \ meu p ito lu l re la ţiilo r in te rna ţiona le , punctu l ™ de vedere este foarte c lar şi precis . nu nu mai că vom oâstra re la ţiile pe care Ven - zuela le are in momentul de fa ţa cu lumea, dar le vom extinde in a lte zone a le g ^ b u lu , pentru că azi, m ai m ult ca aric ind acest lu ­cru este necesar. A m p litud inea re la ţiilo r in ­te rna ţiona le fac ilitează dezbaterea m arilo r problem e ale om enirii şi perm ite c o n s t ru ia unei lumi mai drepte şi, m mod sigur, o „ou a diviziune in te rna ţiona lă a muncii.

- în tim pu l vizite i la Caracas, in sep­tem brie 1973, a tovarăşu lu i N ico lae Ceausescu, a ţi fost p rim it de p reşed in­tele României, cu care a ţi avut o con­vorbire. Pe atunci, dum neavoastră e ra ţi ca nd ida tu l P artidu lu i Acţiunea D em ocratică, a fla t în opoziţie. Cum a- p re d a ţi, acum, după v ic to ria m a le ­geri, perspectivele re la ţiilo r ron iano- venezuelane ?

_ îmi face p lăcere în trebarea dv. In p r i­mul rînd, vreau să spun că a fost foarte in ­teresantă întrevederea pe care am avut-o cu preşedintele N ico lae Ceausescu. Cu acel p n - fe l am spus îna ltu lu i oaspete ca ma in te re ­sează profund (o spun cu deosebita c o rd ia ­lita te şi fă ră nici un sens pe iora tiv) aceste asa-num ite mici ţă ri europene, Pentm caJ ° eie putem găsi m ulte idei şi m u l e i n^ a^ ' unele d in tre ele favorab ile , de pnaa, dezvo tă rii tehno log ice de care avem nevoie in ta ra noastră. Găsim ia aceste ţar, mai multe lucruri care ne interesează decit m cazul ce­lor foarte dezvoltate, care, a in tr-un motiv cou a ltu l, se preocupă numai de progresul

Popoarelor lor. Astfel îneît, România ma in te ­resează au numai pentru istoria şi trad iţiile ei ci de asemenea, pentru fap tu l că repre­zintă 'o sursă de experienţă pentru ţara noas­tră si acest lucru l-om com unica i preşed in te­lui Ceausescu. Coopera,ea cu Romania va asigura de la bun inceput o in tensificare com erţulu i M ă interesează m ult sa cunosc experienţe le p roprii a le ţă rii av de dezvo ta ­re tehno log ico , fe lu l cum a fost, de p ilda , o rien ta ta po litica sociala, de as igu ra ie d e ­p lina a d tep tu lu i la munca. S int aspecte pe

e in tr-un ansam blu mai la rg, doresc sa aflu , date Hind rezulta te le şi experienţe le

care, lep roprii ate României.

MOSCOVA

Convorbiri

sovieto-francezeX ,

la nivel înalt Intîlntrile sovieto — franceze la nivel înalt au devenit tra­diţionale

O conferinţă de presă a secretarului general al C.C. al P.C.U.S., Leonid Brej- nev (organizată pe aeroportul Vnukovo, înainte de decolarea avionului special spre Crimeea — locul de desfăşurare a convorbirilor sovieto-franceze la nivel înalt)', a prefigurat agenda acestei întîl- niri, a treia în ceva mai mult de un an.

Atît în declaraţia făcută ziariştilor francezi, cît şi în răspunsurile date, se­cretarul general al C.C. al P.C.U.S. a subliniat caracterul de lucru al convor­birilor ; el a precizat că, „deşi nu a fost fixată o ordine de zi, nu mă îndoiesc că, împreună cu preşedintele Pompidou, vom avea un schimb de păreri în pro­blema desfăşurării conferinţei general- europene- Bineînţeles, a continuat Leonid Brejnev, vor fi abordate şi alte proble­me legate âe destinderea internaţională. Nu este exclus să ne referim şi Ia pro­bleme economice*. Leonid Brejnev şi-a exprimat, totodată, convingerea că schimbul de păreri va avea un caracter liber, amical, subliniind însemnătatea principiilor pe care se întemeiază rela­ţiile de prietenie dintre U.R.S.S. şi Fran­ţa, semnificaţia consultărilor periodice dintre factorii de răspundere ai celor două ţări. în cadrul aceleiaşi conferinţe de presă, secretarul general ad C-C. al P.C.U.S. a evocat colaborarea comercială bilaterală şi a afirmat că, „avîndu-se în vedere apropiata expirare a actualului acord sovieto-francez pe baza căruia s-a dezvoltat comerţul nostru, cred că a so­sit momentul pentru noi tratative con­crete, de lucru, .în această problemă*.

Interviul acordat televiziunii sovietice de către ministrul francez al afacerilor externe, Michel Jobert, a confirmat cursul pozitiv al relaţiilor franco-sovie- tice. „Bunăvoinţa din relaţiile celor două ţări, constata şeful diplomaţiei franceze, a fost transpusă în practica reală*. Şi, opinînd că înţelegerea dintre U.R.S.S. şi Franţa trebuie să-şi găsească continua­rea, Jobert sublinia că, „pentru aceasta, este nevoie de toleranţă şi eforturi, mai ales în domeniul economiei, industriei şi comerţului*.

în aceste zile, presa sovietică a publi­cat numeroase articole, insistînd asupra dezvoltării impetuoase a colaborării so­vieto-franceze în domeniile economie şi tehnico-ştiinţific. „Este suficient să ară­tăm că, ’ în anul 1973, schimbul de măr­furi sovieto-francez a crescut cu 40 la sută faţă de anul precedent, scrie ziarul «Izvestia». Sarcina asumată de ambele părţi — de ş-şi dubla în cinci ani schimbul de mărfuri — va fi îndeplinită, in mod evident, înainte de termen*. Ace­laşi ziar, evocînd recenta sesiune a aşa- nurnitei mici comisii de colaborare sovie- to-franceză, în atribuţiile căreia se află problemele schimburilor tehnieo-ştiinţifi- ce, subliniază că „numai în domeniul producţiei industriale acţionează 13 gru-

muri. care se ocupă de pro-

C o respon denţă de fa Laurenţiu D u ţă

bleme ale industriei aviaţiei, energeticii, producţiei de petrol şi gaze, construc­ţiilor de maşini-unelte, metalurgiei feroa­se şi neferoase, chimiei, electrotehnicii, producţiei de utilaje casnice şi frigorifi­ce, indusţriei lemnului*. Totodată, ~I'z- vestia» constata că, „nicicînd pînă acum, presa economică franceză nu a scris atît de mult despre resursele naturale ale Ţării sovietice, despre comerţul ei exte­rior, despre giganticele proiecte de va­lorificare a bogăţiilor Siberiei*.

Materialele apărute în presa din Mos­cova pe tema colaborării sovieto-france- ze acordă un loc însemnat exemplului companiei „Renault*, care participă la construirea marii uzine de autocamioane ,aCamaz“ , de Ia Naberejnîie Ciolnî. Zia­rul „Soţialistlceskaia Industria* sublinia­ză că relaţiile firmelor franceze cu „Ka- maz“ , aflată în construcţie, nu se limi­tează numai ia uzina de motoare de aici. Astfel, „Renault-Riete* fabrică pentru uzina sovietică linii de sudură a cabine­lor auto, firma „Bert* îi livrează presa automată, „National-Standard* fabrică

instalaţii de filtrare a uleiului şi moto­rinei, iar „Construction de Clichy* — maşini de şlefuit. Sâptămînalul „Novoe Vremea*, scriind, la riadul său, despre proiectele economice sovieto-franceze de mare anvergură, enumera, printre aces­tea, acordul privind livrarea în Franţa de gaze naturale sovietice, iar din Franţa în U.R.SJ3. — ţevi şi alte utilaje pentru industria gazelor, participarea U.R.S.S. la construirea complexului siderurgic de la Fos-sur-Mer, pe malul Mediteranei, fur­nizarea de către Franţa a utilajelor pen­tru uzina de motoare Diasel necesare uzinei de pe rîul Kama, Aceeaşi publica­ţie subliniază interesul faţă de_ partici­parea firmei franceze „Pechine-Eugene Rulman* la construirea în U.R.S-S. a unor mari uzine de alumină şi aluminiu.

în sfîrşit, ziarul „Trud*, subliniind în­semnătatea actualelor convorbiri sovieto- franceze, apreciază că, la începutul aces­tei primăveri, ,,se poate vorbi de o în­călzire în politică*.

La închiderea ediţiei, convorbirile^ so­vieto-franceze la nivel înalt se află în plină desfăşurare ; observatorii _ politici din capitala sovietică apreciază, încă de acum, că mtîlnirea dintre Leonid Brej­nev şi Georges Pompidou prezintă o im­portanţă semnificativă pentru dezvolta­rea relaţiilor dintre cele două ţări, pen­tru destindere şi colaborare între state.

L. I. Brejnev— G. Pompidouintîlniri anterioare6 -1 3 octombrie 1970, Mos­

cova

Declaraţia sovieto-franceză arată că, de la încheierea, la 26 mai 1969, a acordului pe cinci ani de colaborare co­mercială şi economică, rela­ţiile comerciale reciproce s au dezvoltat continuu. Păr­ţile au confirmat că, in pe­rioada 1970—1974, volumul comerţului reciproc urmează să se dubleze. S-a convenit să se depună eforturi pentru ca, paralel cu sporirea livră­rilor de materii prime din U.R.S.S., în importul francez să continue să sporească pon­derea utilajului industrial so­vietic. A fost exprimată do­rinţa de a fi transpuse în viaţă o serie de mari proiecte economice, între care, con­strucţia în Uniunea Sovietică a unui mare complex indus­trial forestier, participarea industriei franceze la con­struirea unei uzine de auto­camioane în U.R.S.S. In ceea ce-l priveşte, guvernul fran­cez va continua să stimuleze participarea organizaţiilor so­vietice la construirea unor

complexe industriale în Franţa.

25-30 octombrie 1971, Paris

In Declaraţia sovieto-fran­ceză se arată că părţile au decis să tindă spre încheie­rea de contracte pe termen lung privitoare la volume considerabile, îndeosebi în legătură cu valorificarea de noi zăcăminte de minereuri rare. Unul din aceste con­tracte — relevă documentul — ar putea duce şi la o co­laborare preferenţială între cele două ţări. S-a exprimat speranţa că vor fi încheiate favorabil tratativele privind, între altele, participarea U.R.S.S. la construirea unui combinat metalurgic în Franţa,11—12 ianuarie 1973, Zaslavl (lingă Minsk)

Comunicatul cu privire la vizita în U.R.S.S. a lui Georges Pompidou relevă că, în conformitate cu acordul semnat ia Paris, in timpul vi­zitei lui Leonid Brejnev, in

legătură cu dezvoltarea co z- borării economice, tehnice şi industriale, au fost elaborate programele privind adincireu co la bor arii sovieto-francez epe o perioadă de 10 ani in acest domeniu. A fost realizat un acord privind activizarea continuă a eforturilor între­prinse de cele două ţări vt scopul măririi volumului co­mercial şi al dezvoltări-, cola­borării industrial-economics.

25-27 iunie 1973, ParisIn cadrul discuţiilor de lu­

cru asupra problemelor ie perspectivă a relaţiilor sorrlt- to-franceze, a fost exprimat satisfacţia celor două ţari faţă de colaborarea construc­tivă din ce in ce mai strinsi şi reafirmată hotârireu ier ii a adinei raporturile reciproce Comunicatul dat puolicnâţn relevă contribuţia pe cere t au in acest sens transpune^es în viaţă cu consecvenţa fl „Principiilor de colaborare im tre UJLSJS. fi Frâu;** * „Protocolul sovieto-francez a privire la consnttârQe poit tic e*.

pe ra:

'ROPA'CIDENTALĂ Dificultăţi diverse

cu numitor comunCriza guvernamentală din

a izbucnit la 19 ianuarie, cea brî- îa 7 februarie, iar rezultatele celor

- - -uitări electorale anticipate nu e natură să garanteze definirea şi urarea unor orientări programatice

In ajunul alegerilor britanice, la mărie. demisia premierului Mes- 5i reinsărcinarea lui de către pieşe- j Pompidou cu formarea noului ca- francez reprezentau, la interval de

ore. cele două etape ale unei re- suvernamentale. A doua zi, la

secretarul general al republicani- go La Malta, demisiona din guvern. Tunind căderea întregului cabinet

-r e în lanţ ? Nu. Aceste momente jnicii politice din ultimele nici doua ._ decurg unul din celălalt. De ce ■itmul de avalanşă, însoţit de alţ- ri in alte ţări occidentale de mani; • ale unui climat de nesiguranţa şi ozitie ? De ce faptul că se produc ;r-un moment în care nu par ineluc-

fie după ce de multă vreme păreaui ie . .ibularul gazetăresc în domeniul cri s-a îmbogăţit substanţial. Pe^tanm -nic mai întîi, mai tîrziu pe tănmul elor politice. în afara crizelor guver­nate de mult intrate în uz sau a constituţionale, mai' rare dar şi ele cute. se scrie abundent astazi des- r.ze instituţionale (care nu sint tot ■u menţionatele crize constituţionale, e pot uneori determina), despre crize neturale si crize de sistem, despre de identitate chiar, ş.a.m.d. Poate ca tă hipertrofie a lexicului comentanu- olitic, reflectă, mai cu seamă, preocu-

de a exprima cît mai precis aprecie- supra unei situaţii anume în contex- nei lumi în mişcare, în care raporţu- Le forţă — economice, sociale, politice c sint! nici mereu şi nici pretutindeni asi. iar interdependenţa planurilor se ifică, se ramifică, se accelerează, fel de crize sînt deci cele care se

•c în acest prim trimestru 1974, în a occidentală ? Fiecare dintre ele re­ntă, probabil, o mixtură, în dozaje

variate, de crize afectînd diferite resorturi ale vieţii publice.

Există, fireşte, un numitor comun Cu dominantă economică : inflaţia persisten­tă ; voluminosul contencios monetar şi co­mercial (între C.E.E. şi S.U.A., dar şi m- tra-comuni'tar) ; previzibila — prevăzută dealtminteri de experţi, dar practic ig­norată, în proiectele factorilor de răspun­dere — criză energetică, menita sa supra­vieţuiască războiului israeliano-arab şi embargoului, datorită pur şi amplu creş­terii preţului petroiului b ru t, plus cir cumstanţa agravantă că fiecare din aceste categorii de probleme sporeşte _ virulenţa celorlalte. Dar in fiecare din ţările vest- europene toate acestea se grefează pe alte realităţi economice, sociale şi politice, pre­existente.

în Belgia, criza a fost aparent declan­şată de eşecul proiectului „Ibramco ‘ de realizare, în cooperare cu Iranul, a unei mari rafinării' în regiunea Liege ; dai e- secul proiectului belgo-iranian a tost ur­marea reizbucnirii cu acest prilej a dis­putelor între flamanzi şi walloni. In It a lia, opinia unanima a observatorilor este că divergenţele dintre republicanul La Malfa si socialistul Giolitti cu privire lo condiţiile împrumutului negociat îa Fon­dul Monetar Internaţional nu justitA.au gestul de ruptură a solidarităţii guverna­mentale. Dar şi aci pare să fi jucat un rol determinant climatul politic genei al. Marea Britanie, raportul intre cauza eco nomică şi efectul politic se prezintă n forma cea mai dramatică şi. la p r e ve­dere, cea mai sitopia; revanşa slujitoriloi detronatului „rege cărbune (7000801 demineri în 1957, ceva mai mult de 450 000 în 1967 mai puţin de 300 000 m 1974), consideraţi ca supravieţuitorii unei activi­tăţi muribunde", hotărîţi sa-şi dobm- dească drepturile intr-un moment m care munca lor este de necesitate vitala şi ma- inte ca exploatarea relativ accesibilelor zăcăminte petroliere marine să-i împingă din nou în zonele mai obscure ale econo­miei în Franţa, în schimb, remanierea din 27 februarie, pregătită poate îndelung dar efectuată intr-un timp record, ambele operaţii desfăşurîndu-se sub semnul unei desăvîrşite discreţii, pare să răspundă

Imagine din Senatul belgian

preocupărilor pe care le inspirau orientă­rile contradictorii în acţiunea guvernului sau a membrilor săi. analizate pe laig 111 presă încă de la sfîrşitul anului trecut şi începutul acestuia ca fenomene a caroi sumă „surprinde, dezorientează, neliniş­teşte", ceea ce pare să confirme dorinţa imperativ exprimată de către preşedintele Pompidou de a obţine mai multa „coeziu­ne, solidaritate şi concentrare a acţiunii în jurul primului ministru". „

Instalarea noului guvern britanic a pus, intr-adevăr, capăt grevei minerilor, ţaţade care intransigenţa fostului premier in­spira critici chiar patronatului. Dar fragi­litatea situaţiei parlamentare impune lui Harold Wilson o extremă prudenţa şi a- numite reţineri în ceea ce priveşte reali­zarea programului anunţat. Important, f ir i îndoială, dar nu este fără precedent ca deplasarea la stînga înregistrata m opo zitie de laburişti să sufere oarecan reţu- şă'ri după preluarea putem. Demna de in­teres si ipoteza unor apropiate noi ale geri _ demnă de interes în limitele noi- malului. Inedit este semnul de întrebare sub care este pus sistemul el?ct0™l p ita ­ri Conceput pentru a favoriza echilibiui Mpartizan şi a asigura, astfel, stabilitatea parlamentului, apărea — Şi tara îndoiala apare si azi unei considerabile părţi a opi­niei publice britanice — ca una din com­ponentele imuabile ale „environnement ului său politic. Deşi, dezamăgiţi de prece­denta guvernare Wilson, de guvernarea Heath care i-a urmat, peste 6 mihoane de cetăţeni (aproape triplui cifrei din 17 au votat pentru liberali. Ridicmd astfel mîna împotriva unuia din mecanismele de bază ale vieţii publice britanice. Influe * tul ziar „The Times" conchide ca, daca elte vorba de „parlament stabil" m con­diţiile actuale un sistem electoral pi opor- tional ar fi fost mai apt sa-1 producă.' In Franţa şi în Italia secvenţele din ul­timele săptămîni ale filmului polţuc s-au desfăşurat pe fundalul unei complicate m Ueţesături de dificultăţi economice şi re­vendicări ale diferitelor categorii de oa meni ai muncii', de controverse intre par­tide si în interiorul lor, de scandalulî p planuri diverse dar miplidnd mtr-un fel sau în altul autoritatea de stat — de la interceptările de convorbiri econom ice^ polemicile în jurul represiunii P . •la tensiunea între corpuri constituite (ma jăstratură - poliţie), de la frauda şi eva­ziune fiscală la actele de coiupţie ca deseori le însoţesc. La aceasta se adauga, si de o parte si de cealaltă, faeton emo­ţionali ca incontestabile incidenţe politicein Itală, activităţile neofasciste sau d spu te asupra divorţului (aceasta dm urm generată nu numai, sau poate chiar nu in primul rînd de scrupule religioase ci mai L seamă de deprinderea cu m o d u l de viată moştenite din generaţie m §ene^ tie) în Franţa manifestările ostile din zo- nlle In clre trăiesc muncitorii imigraţi Primul ministru a proclamat hotanrea celui de al treilea guvern pe cai e îl duce de a da prioritate problemelor eco S ilustrînd, astfel, In te n ji.P W £ » - ţelui Pompidou de a „revalonza F‘ •dat oarecum uitării sub presiunea furtu-

monetare si energetice. Observatoiu

consemnează. Dar continuă să fie preocu­paţi de mai vechea problemă instituţio­nală a raporturilor dintre atribuţiile şe­fului de stat şi cele ale şefului de guvern, a raporturilor dintre puterea executivă şi parlament, de fizionomia alegerilor prezi­denţiale di'n 1976 : care vor fi problemele Franţei peste doi ani, cum vor evolua for­maţiile politice şi electoratul, cine va can­didă, care va fi durata mandatului, dacă reformei constituţionale preconizate de preşedintele Pompidou pentru reducerea la cinci ani i se vor adăuga pe parcurs şi alte modificări etc...

Nu trebuie să se creadă că aceste discu­ţii sîn't acum un pur exerciţiu de antici­paţie. în Suedia, noua Constituţie, care va intra în vigoare la 1 ianuarie 1975 — şi care a fost adoptată în primă lectură încă de vara trecută, deci înainte de alegerile

Minerii din Yorkshire; satisfacerea ce­rerilor — una din problemele nr. 1 ale

Angliei în acest început de an

din septembrie, iar în a doua, zilele tre­cute — e controversată de anul trecut şi continuă să fie contestată. După ce, la 25 februarie, dificilul parlament — în care blocul de dreapta şi cel de stînga deţin un număr egal de locuri — a ajuns la pri­mul său acord (în legătură cu o reducere fiscală), temeiurile de satisfacţie ale pre­mierului Olof Palme s-au dovedit1 efemere odată cu amploarea pe care au căpătat-o încriminările aduse noii legi fundamen­tale. Protestatarii cer ca textul constitu­ţional — la a cărui completare lucrează acum o comisie — să fie supus unui re­ferendum. Ameninţînd că, altminteri, se vor constitui într-un „partid al nemulţu­miţilor". Ceea ce, într-un moment cînd se vîntură — şi aici4! — ipoteza unor ale­geri anticipate, nu e o perspectivă de igno­rat...

Se vorbeşte uneori, cu referire la un I>artid sau altul, înfrînt în alegeri isau răs­turnat de la putere sau în pierdere de popularitate potrivit sondajelor, despre „uzură a puterii". Dar dacă înseşi struc­turile instituţionale, datînd în general — deşi remaniate pe ici, pe colo, dar nu în părţile esenţiale — de pe vremea primei revoluţiei industriale, ar fi, ele, îmbătrînite şi uzate, inapte să cuprindă complexitatea şi să asimileze ritmurile generate de cea contemporană ?

Cu neaşteptată candoare, un zi'ar de se­riozitatea şi cu autoritatea pe care şi-a cucerit-o „Le Monde" intitula un triptic de articole-bilanţ consacrate lui 1973 „Anul adevărului". Dar adevărul nu ţine seama de eompartimentaje calendaristice. Şi nu pare să se fi împiedicat de pragul anului in curs. La urma urmei, adevărul e un proces în desfăşurare.

Florica Şeim aru

TEL AVIV

După eforturi şi discuţii de mai bine de şase saptămîni, Golda Meir a reuşit, la 6 martie, cu numai o oră înainte de expirarea ultimului termen legal, să a- nunţe lista, încă incompletă, a noului ca­binet israelian. La 10 martie, noul guvern, completat prin repartizarea portofoliilor reţinute pentru Partidul Naţional Religios, a fost prezentat Knessetului, obţinînd vo­tul de investitură. m

Ca şi cel precedent, noul guvern este constituit pe baza coaliţiei dintre Partidul Mapai, condus de premierul Golda Meir, Partidul Naţional Religios şi liberalii in­dependenţi. împreună, cele trei partide de­ţin în parlament o majoritate confortabilă de 68 de voturi, ceea ce, potrivit observa­torilor politici, va conferi noii echipe mi­nisteriale, în eventualitatea unei conlucrări armonioase, posibilitatea iniţierii şi adoptă­rii importantelor măsuri care sînt aştep­tate de la ea, în contextul eforturilor pen­tru instaurarea unei păci juste şi durabile în zonă.

Cabinetul nu prezintă schimbări impor­tante faţă de cel anterior. Atît vicepre- mierul Yigal Alton, cit şi ministrul de externe, Abba Eban, ministrul finanţelor, Pinhas Sapir, şi ministrul apărării, Moshe Dayan, au rămas la posturile lor. Revenit şi el în sînul guvernului, alături de Dayan, Shimon Peres, fost ministru al transportu­rilor, a primit portofoliul informaţiilor, nou creat. Au mai fost înfiinţate, după cum anunţa Golda Meir în discursul de învesti­tură, Consiliul naţional al apărării şi Con­siliul pentru afacerile sociale, urmînd ca, din membri ai guvernului, să fie constituit un comitet ministerial pentru problemele de apărare naţională şi de securitate.

Dintre schimbările survenite, semnifica­tivă este numirea lui Yitzhak Rabin, fost şef al statului major al armatei şi, pînă anul trecut, ambasador al Israelului la Washington, la conducerea Ministerului Muncii. Anterior, el fusese desemnat ca succesor al generalului Dayan la Minis­terul Apărării, în eventualitatea că acesta şi-ar fi păstrat hotărîrea de a nu participa la noul guvern.

Se pune capăt, în felul acesta, uneia din cele mai dramatice crize din Israel, de la crearea statului în anul 1948. Dificultăţile, multe şi neaşteptate, în calea constituirii noului guvern au fost determinate, în pri­mul rînd, de slaba majoritate obţinută de Partidul Muncii în alegerile parlamentare de la sfîrşitul anului trecut. încercările Goldei Meir de a reface coaliţia guverna­mentală existentă înainte de alegeri s-au lovit, rînd pe rînd, fie de refuzul Partidului Naţional Religios de a mai participa la o coaliţie restrînsă fără partidele din blocul ie dreapta „Likud", fie de hotărîrea preci­pitată a generalului Dayan şi a actualului ministru al informaţiilor, Shimon Peres, de a nu participa la un guvern minoritar, alcătuit doar pe baza voturilor de care dis­pune Partidul Muncii în parlament.

în acest context, a survenit, la 3 martie, : anunţarea intenţiei Goldei Meir de a re- î nunta la mandatul încredinţat, după ce, J în prealabil, prezentase unei reuniuni a * conducerii partidului său lista unui guvern

noului guvernlaburist minoritar. Observatorii politici consideră că avertismentul Goldei Meir a reprezentat punctul culminant în întreaga desfăşurare de pînă atunci a crizei, gră­bind revenirea membrilor fracţiunii Ran în guvern şi revizuirea atitudinii de pînă atunci a Partidului Naţional Religios. De asemenea, se relevă că însăşi schimbarea de atitudine a Goldei Meir se datorează, mai ales, temerii sale de a vedea instaurat la conducerea ţării un preconizat cabinet „de uniune naţională" din care să facă parte si reprezentanţii blocului de dreapta „Likud", formulă care, după declaraţiile doamnei Meir, „ar fi incapabilă să ajungă la un consens în problemele decisive pe care le înfruntă Israelul".

Cit priveşte modul în care noul guvern preconizează soluţionarea amintitelor pro­bleme decisive, observatorii relevă, mai în- tîi, în declaraţia-program prezentată Knessetului la 10 martie, faptul că „Israe­lul va acţiona pentru o pace durabilă cu vecinii săi", concomitent, însă, cu reafir­marea tezei echivoce a unor „tratate direct negociate şi definind frontiere convenite, sigure şi garantate", criticată, după cum se ştie, chiar de unele cercuri politice israe- liene şi respinsă de ţările arabe şi de alte state. De asemenea, constituie un motiv de îngrijorare, potrivit observatorilor, reafir­marea faptului că, „în absenţa unor tratate de pace, Israelul va menţine situaţia aşa cum s-a cristalizat ea prin încetarea fo­cului" şi că respinge ,,orice cerere pentru o retragere la liniile de dinainte de iu­nie 1967".

Referindu-se la măsurile întreprinse, m ultimul timp, în zonă, Golda Meir subli­nia, în aceeaşi declaraţie-program, ca acordul privind dezangajarea forţelor la Canalul Suez „trebuie considerat ca u,n succes direct legat de Conferinţa de la Geneva", menţionînd că Israelul va parti­cipa, în continuare, la aceste negocieri ■ pentru a degaja de aici toate posibilităţile

pe calea păcii". „Acordul asupra dezanga­jării si stricta lui aplicare de către cele două părţi — a spus Golda Meir — con­stituie un prim pas în direcţia păcii". Tot­odată, ea a anunţat că guvernul sirian a fost informat, prin intermediul secretaru­lui de stat Henry Kissinger, că, la doua saptămîni după constituirea noului gu­vern israelian, acesta va prezenta un plan detaliat asupra dezangajării pe înălţimile Golan. „Sîntem gata — a spus Golda Meir .— să trimitem, în acest scop, un repre­zentant autorizat la Washington".

în încheiere, abordînd situaţia internă, premierul a arătat că, după războiul de anul trecut, „Israelul nu mai poate fi nici­odată la fel cum a fost", adăugind că „vor fi studiate slăbiciunile care au apărut atunci şi schimbările ce vor trebui să fie efectuate, conform lecţiilor primite". Tot­odată, Golda Meir a declarat că guvernul va adopta „hotărîrile care se impun", în­dată după publicarea concluziilor comisiei Agranath, care cercetează situaţia din tim­pul „războiului de Yom Kippur".

Ion Madoşa

f o r ţ ă a l u m ii n o a s t r eO IDEE

Democratizarea

relaţiilor internaţionale■ie modernă, puţine idei rivali -

generozitate de semnificaţii cu de democratizare a vieţii in­ie. Idee-forţă a epocii contem- i are virtutea de a configura istorice cu valori universale.:[ esenţa ei, democratizarea îela- ■rnaiionaîe reprezintă un proces ură globală. . .a şi autenticitatea fenomenului rratizare rezidă în chiar logicai societăţii contemporane. Daca, naţional, 'democraţia şi progresul lerate necesare şi autentice,Iţe ţări realităţi dobîndite — pe ndiai, aceasta se traduce Prin ie a se respecta voinţa fiecărei 3 dreptului ei de a-şi alege caleaii de a-şi cultiva capacităţile al geografic în care trăieşte, de iderată partener cu drepturi ega- ■zo’ varea problemelor de interes ale comunităţii internaţionale.ai unei evoluţii istorice direcţio-

e instaurarea raţiunii, echităţii şi i în raporturile dintre state, o c ­ărea relaţiilor internaţionale m- în acest'sens, expresia cea mai a tendinţei predominante de

e in viată a legalităţii şi moralei tonale. Victoria democraţiei m ternatională va coincide cu vic- incipiilor şi normelor de drept in­trai unanim recunoscute. Exercita- pturilor inalienabile ale statelor ie condiţia obligatorie a oricăror a opera de democratizare a vie- rnaţionale. Sint, acestea, impera- o rază de acţiune universala, r un-

area lor nu rezidă numai în con­te de ordin moral ; ele luminează s obiectiv, legic al vieţii politice

ane. , . , .e firească a cerinţelor şi dezi- primordiale ale naţiunii _ roma- icesului intern de adîncire a ;i socialiste, politica externa a este. principial, direcţionala spre si progresul democratizării re-

internaţionale, spre asigurarea libere, neîngrădite. indepen-

tuturor statelor, indiferent de i lor socială, de ponderea lor i sau militară. . .necesar — sublinia tovaiaşul

'eauşescu în Raportul la Confe- ională a partidului — să se asi- iciparea tuturor statelor la solu- marilor probleme internaţionale, demonstrat că astăzi nici o pro- i se poate rezolva decil eu parti- uturor naţiunilor interesate. De eresitatea ea ţările tare au paşii

dez\ oltării independente, statele mijlocii să acţioneze şi mai unite

putea exercita un rol sporit ro ernaţionalâ” .r.atea procesului de democratiză­rii internaţionale este astăzi cer­ce o diversitate de factori care,

prin acţiunea lor conjugata, au detonu nat profunde mutaţii politice 5* schimbări semnificative m rapoituiilc de forţă din lumea contemporana. Mm astfel de notorietate : __ . .

— afirmarea viguroasa a rolu lu i, * fluenţei crescînde a ţărilor socialiste viaţa internaţională ;

— ponderea sporita a forţelor «en «atice, progresiste care se proniinţa pentru pace şi colaborare mternaţiomile^

— reducerea continua a ariei de mani testare a politicii imperialiste de forţa şi

Cl— 'progresele înregistrate pe drumul întronării unor relaţii internaţionale noi, întemeiate pe respectarea mdependen^ şi suveranităţii naţionale, egahteţu dep ne în drepturi, neamestecul m treburii interne, avantajul reciproc, r e a jm t o M g forţă şi la ameninţarea cu foiţa, drept fiecărui popor de a-şi hotan singur

S°—Afirmarea pregnantă a metodei ne­gocierilor si contactelor ca unica modal - fate Pentru rezolvarea problemelor des-

C‘ —Necesitatea participării active, cu rl rent uri egale, la soluţionarea marilor probleme internaţionale a tuturor statelor independent de manmea^ lor, de lor social-politic, de forţa lor mill sau economică, de gradul lor de dez\o.-

taînteractiunea acestor factori asigură o reală democratizare a vieţii internaţiona le • vedem, deopotrivă, în aceasta exigen­ta fsră de care e de neconceput desfăşu­rarea noTmală a eforturilor de universa­lizare a destinderii, de lichidare a foca­relor de criză, de intensificare a colabo­rării internaţionale, de edificare a secu­rităţii si a unei păci durabile. „

Vom observa că, fie şi la o sumara - nalizâ, universalitatea se impune ca - sică internă a afirmării fiecăruia dintre aceşti factori. în măsura m care aplica­rea' principiilor şi normelor de drept in­ternational nu admite excepţii,^ aşa şi procesul general al democratizai i i tind spre o arie de cuprindere universala.

In sprijinul acestei idei stau raţiuni pro­funde. care dau expresie uneia din cele mai distincte realităţi ale lumu de as azi. Prin amploarea lor, fenomenele politice majore ale contemporaneităţii oferă mu- o inea unei lumi în care ointernaţională lucidă şi responsabila numai poate opera cu entităţi rare şi izo- IcitG‘ Revoluţia stiinţifico-tehnică. fenomen rare a dinamizat toate sferele de activita­te socială, accesul larg la cultura sint fireşte cerinţe moderne caroia nu u st pot 'sustrage astăzi nici un stat, tuci o na-

tiT i i î r e o Ul u K care pacea şi secu­ritatea sint indivizibile. în care once con­flict într-o zonă sau alta afecteaza cursul destinderii, aducînd primejdii omenim

totalitatea ei {fie şitutui incontestabil ca tehnica ^atins niveluri de dezvoltare ^ a prece-dent), este clar ca pacea şiinternaţionale interesează toateindiferent de potenţialul lor mihtar sau

eC! ! 0fn Condiţiile contemporane este do­vedit că menţinerea “ aS nuînarmării afecteaza ^Cea tuturorîn aceeaşi măsură — dezvonaica i statelor, ' indiferent de mărimea & lori

In Cure dT dSvoifare, avînd de suportat nroQortionaî o povară mai grea. Aceastaproporţional P . ^ permanenta

de tensiune în relaţiile ..interstate întreţinută de cursa ^armmm cu e ecte dintre cele mai nocive a s i m U e g munităţi internaţionale. Cţnd ce.l<i ,. simple calcule demonstrează; ^ p f n£ de tăgadă, că înfăptuirea dezarmam a. permite realizarea unuia din cel m ^

S3M E 5 V S d u - s e astM un|e b^efteteţ

rea acestui deziderat vital, ^ ‘ le S 1 teresate toate naţiunile, indiferent

ăe, V5 T 2 V S &s™ « î i »™ni,8leinternaţională. A?b0ţ ţ " “ ^ , ' t T “ n£pSw

sate1 din punct de vedere economic folo­s e a resurselor naturale, exploataiea spa

R «i& aK oîSît c =

de valori materiale şi *■ ,* într-o lume contemporana în cai e pe

3 f 3depind in c e » » “ A a t-aoaan^Aar că 'dezvoltarea fiecărei naţiuni ?rebuie să presupună, fără drept de excep-

. . - p c.-..pa.yelorIn tim e ale celorlalte naţiuni, trebuie sa se^intemeieze pe excluderea oricărei hus

rturikir suverane ,ale ^ cărui stat, ca subiect originar al comuniiăii' internaţionale. .‘ principiul egalităţii suverane constituie, astfel, elementul central, factorul-motor

care contribuie la instaurarea noilor struc­turi ale relaţiilor internaţionale, la înfăp­tuirea procesului obiectiv, ireversibil al democratizării vieţii internaţionale. Vom reafirma aici adevărul de bun simţ că — în epoca noastră, in care interdependenţa a căpătat rangul de dat fundamental al dezvoltării contemporane — nu pot în mod real colabora decît cei liberi şi egali. Reiese, aşadar, că orice discriminări şi tratamente inegale, orice forme de aser­vire, presiune, amestec în treburile interne exercitate de un stat sau un grup de state faţă de altul sînt incompatibile cu exigen­ţele democratizării vieţii internaţionale şi în flagrantă contradicţie cu cerinţele pă­cii şi securităţii internaţionale. Numai prin luarea în considerare a intereselor naţio­nale ale fiecărui popor se pot întări încre­derea şi colaborarea internaţională. In a- ceastă lumină, cerinţa democratizării de­pline a raporturilor interstatale apare şt ca un comandament moral ; ea coincide eu un proces de umanizare a relaţiilor in­ternaţionale.

Fireşte, cele spuse sînt astăzi raţiuni general admise. Totuşi, în interpretarea marilor mutaţii contemporane care asi­gură terenul de manifestare a democrati­zării se manifestă reminiscenţe de gîndire, o anume mentalitate vădit artificială care încearcă să impună în practica raporturi­lor internaţionale globale structuri, după opinia noastră, depăşite. Se vorbeşte, de pildă, de caracterul revolut al unei lumi bipolare, întemeiate pe echilibrul forţei, specifică anilor de „război rece“ . Iar a- ceasta, fără îndoială, exprimă o tendinţă reală şi o idee justă. Atunci, însă, cînd se încearcă substituirea vechiului „bipola- rism" printr-un „pentapolarism" sau prin- tr-un echilibru global în patru sau în şase, introducerea unui spaţiu mai mare de ac­ţiune internaţională, de elasticitate şi mo­deraţie în luarea deciziilor nu ni se pare cîtuşi de puţin viabilă, în perspectiva is­toriei, viciul fundamental rămînînd ace­laşi. Echilibrul astfel conceput — fie el în trei, în patru, în cinci, în şase — se în­temeiază, în esenţă, pe aceleaşi conside­rente de potenţial şi forţă eeonomico-mi- litară. Or, repudierea forţei în relaţiile interstatale întruneşte astăzi acordul co­munităţii internaţionale, este recunoscută ca principiu fundamental al evoluţiei po­litice contemporane, formează cheia de boltă a oricărui comportament internaţio­nal raţional. „Ideea menţinerii păcii şi securităţii în lume — declara secretarul general al O.N.U., Kurt Waldheim, — pe baza unei înţelegeri între marile puteri, deşi aceste puteri au evidente răspunderi speciale în problemele păcii şi securităţii, pare să aparţină mai curînd secolului al XVI-lea decît secolului al XX-lea, în care procesul de progres tehnic şi democrati­zare dă naştere, unei noi forme a societăţii mondiale. Ordinea mondială pe care ne străduim să o construim prin Naţiunile Unite trebuie să corespundă cerinţelor unei asemenea societăţi şi orice alt sistem, ori- cît ar fi fost de eficient în trecut, nu poate fi. evident, acceptabil pînă Ia urmă po­poarelor lumii. Interesele, înţelepciunea şi importanţa vastei majorităţi a puterilor mici şi mijioeii nu pot, în această fază a istoriei, să fie ignorate în orice sistem du­rabil de ordine internaţională".

Renaşterea, în condiţiile contemporane, a unor forme de aristocratism internaţio­nal de tipul coercitiv şi arogant al unor „Sfinte Alianţe" contravine însăşi esenţei democratismului ca fenomen determinant al raporturilor dintre state suverane, in­dependente şi egale în drepturi. Luarea unor decizii de către un stat sau un grup de state peste capul altui stat sau unui grup de state, pretenţia unui stat sau unui grup de state de a hotărî care anume pro­bleme îl pot interesa pe un terţ sau cai'e anume chestiuni ar fi sau nu de compe­tenţa acestuia, în esenţă, izolarea unuia sau mai multor state, indiferent prin ce

metode, luarea în cerc închis a unor mă­suri discriminatorii — toate acestea re­prezintă lezări ale suveranităţii şi inde­pendenţei, contravin deci însuşi fundamen­tului moral, raţional, politic, juridic al dreptului internaţional contemporan, iar, prin aceasta — operei de pace, destindere şi securitate. înţeleasă ca devenire politică universală, democratizarea îi priveşte pe toţi şi este pentru toţi, indiferent de pu­terea lor.

Fără îndoială, dialectica democratizării vieţii internaţionale nu este — şi nu poate fi — un proces linear, simplu, exceptat de dificultăţi, aşa cum, în general, introduce­rea şi aplicarea unei politici noi Se lovesc de obstacole ale unor mentalităţi retro­grade. imperialiste, corpuri de ideologie artificială, a unor influenţe negative care mai. grevează încă evoluţia politică a lumii contemporane.

Ceea ce vrem să subliniem cu deosebire este însă faptul de necontestat că, într-o perioadă istorică relativ scurtă, Pe calea instaurării unor raporturi noi între state — mai echitabile şi, prin aceasta, mai de­mocratice — s-au făcut progrese substan­ţiale- Conjugarea mai multor elemente de­terminante îndrituiesc o apreciere opti­mistă.

Politica ţărilor socialiste a determinat, în ultimii ani, o puternică promovare a normelor democratice de relaţii intersta­tale, în spiritul eticii şi legalităţii interna­ţionale. Participarea tot mai activă. în de; plinătatea atributelor sale suverane, a fie­cărui stat socialist la viaţa internaţională, succesele repurtate atît în construcţia in­ternă cit şi în plan extern au sporit auto­ritatea şi prestigiul socialismului în lume şi, implicit, au adus un impuls remarcabil la opera de democratizare pe plan mon­dial.

Afirmarea sporită pe arena internaţio­nală a noilor state independente a intro­dus o dimensiune fundamental nouă şi pozitivă în raporturile internaţionale.

Rolul tot mai activ al statelor mici şi mijlocii la soluţionarea problemelor ca­pitale cu care este astăzi confruntată ome­nirea constituie dovada cea mai grăitoare a vitalităţii cursului spre democratizare. Putem afirma că dreptul la propria istorie şi la istorie mondială a acestor naţiuni se bucură de o mereu mai largă recunoaştere, că, din artificiala lor stare de obiecte ale relaţiilor internaţionale, statele mici şi mijlocii se îndreaptă astăzi spre un acces sporit, real la starea naturală de subiecte active, suverane şi independente, refuzînd rolul limitat, local, regional, periferic la care, de atîtea ori, au fost condam­nate să-l joace în decursul istoriei.

Sînt fapte decisive care atestă re- strîngerea ariei de exercitare a politicii imperialiste de forţă şi dictat, care fun­damentează cursul spre destindere şi co­laborare internaţională în consens cu de­zideratele vitale ale maselor largi popu­lare, în acord cu obiectivele primordiale ale partidelor comuniste şi muncitoreşti, ale tuturor forţelor democratice şi pro­gresiste din lume.

Evenimente şi fenomene de mare am­ploare politico-diplomatică, petrecute în ultimii ani, confirmă, la modul cel mai concret, o evoluţie incontestabilă spre democratizarea relaţiilor internaţionale. Departe de noi intenţia de a încerca o prezentare exhaustivă. Vom remarca, de pildă, progresele reale în evoluţia rela­ţiilor între state cu ormduiri diferite, evoluţia pozitivă a contactelor, dialogu­lui şi negocierilor. Sînt, astfel, de noto­rietate. internaţională succesele în nor­malizarea raporturilor interstatale, în atenuarea, pe calea semnării de acor­duri, a unor vechi anomalii si tensiuni.

îndeosebi, ni se pare demnă de rele­vat tendinţa, manifestată în organele, or­ganismele. conferinţele internaţionale, de a se îmbunătăţi continuu procesul de democratizare prin crearea unor cadre

juridice mai adecvate — fie la O.N V- fie la Geneva, la Viena sau la H . -. nk De pildă, în ceea ce priveşte Organ.zs- ţia Naţiunilor Unite — fără a nu: sub­linia însemnătatea capitală în îndeplini­rea misiunii ei de universalitate a recu­noaşterii drepturilor legitime ale Chine; —, vom evidenţia semnificaţia majoră a „Declaraţiei referitoare la principiile dreptului internaţional privind reia;::le prieteneşti şi cooperarea între state", ca­re precizează, în spiritul Cartei, că „sco­purile Naţiunilor Unite nu pot fi reali­zate decît dacă statele se bucură de egalitate suverană şi se conformează, pe deplin, acestui principiu în relaţiile lor internaţionale11. Vom găsi — şi ni se pa­re simptomatic — aceeaşi prioritate ac : - dată acestui principiu profund democra­tic în Recomandările finale adoptate ia prima fază a Conferinţei general-europe- ne de la Helsinki, în care se afirmă par­ticiparea pe baza egalităţii suverane, in­dependent de sistemul lor social, de pon­derea lor economica sau militară, de apartenenţa lor la alianţe, a tuturor sta­telor europene. Remarcăm, în aceasti ordine de idei, că atît Ia Helsinki şi apoi Ia Geneva, în cadrul Conferinţei gene- ral-europene, cît şi la Viena, în contex­tul negocierilor privind reducerea trupe­lor şi armamentelor în Europa centrală, s-a evidenţiat, cu deosebită acuitate, ne­cesitatea de a se asigura tuturor state­lor posibilităţi egale de a-şi spune cu- vîntul, de a participa la examinarea şi rezolvarea problemelor în care sînt inte­resate. Vom mai adăuga doar că, în practica diplomatică, se impun, în spiri­tul aceleiaşi exigenţe a democratizării, principii, proceduri şi metode noi de ne­gociere precum principiul rotaţiei sau adoptarea hotărîrilor prin consens, aşa cum ilustrează elocvent Conferinţa gene- ral-europeană în problema securităţii şi cooperării.

în exercitarea vocaţiei sale internaţio­nale, România socialistă îşi întemeiază ferm întreaga sa politică pe respectarea neabătută a principiilor de drept inter­naţional — singura garanţie a aşezării raporturilor dintre state pe baze noi, de încredere şi colaborare, singura temelie viabilă a edificării unei păci şi securităţi internaţionale durabile. Profund covinsâ de ireversibilitatea cursului spre demo­cratizare a vieţii internaţionale, România a acţionat şi acţionează cu conştiinţa de­plină că numai, luarea în considerare, în spiritul respectului şi stimei reciproce, a punctelor de vedere şi intereselor fie­cărui stat, fiecărei naţiuni, că numai asigurarea dreptului fiecărui popor de a se dezvolta liber, de sine stătător. în conformitate cu condiţiile sale istorice, cu propriile năzuinţe şi idealuri, pot fa­voriza reglementarea marilor probleme internaţionale, pot consolida raporturile de colaborare şi edifica un sistem trai­nic de securitate internaţională.

în acest sens, capătă o deosebită şi actuală semnificaţie propunerile Româ­niei vizînd garantarea respectării com­plexului de principii şi norme ale de­mocratizării relaţiilor interns . Dînd curs unor tendinţe reale ale vieţii internaţionale, un aspect major al acti­vităţii politieo-diplomatice româneşti re­levă eforturile depuse în direcţia — am putea spune — instituţionalizării proce­sului de democratizare a raporturilor in­terstatale, în favoarea perfecţionări: ca­drelor deja existente — cum este. de pildă, cel al O.N.U. — sau al creări: al­tora noi, adecvate noilor evoluţii poli­tice, cum este cazul propunerii vizind realizarea unui organism permanent ui Conferinţei general-europene pentru securitate şi cooperare.

In aceeaşi idee — a creării unui sis­tem eficient, am putea spune, de apă­rare, consolidare şi stimulare a tendin­ţei majore de democratizare a relaţiilor

baaJe _ considerăm că se în-^neriie preconizate de se-

al partidului, tovarăşul Ceausescu in Raportul la Con-

Kaîionalâ a P.C.R.. privind rea- .. . sau declaraţii —

but universal. în care să-şi gă- •.••re şi justificare noi,coj

lentele primordiale de conduită turnată, in contextul evoluţiilor

profund modificate ale lumii

•'"im succint conţinutul acestei •e de referinţă istorică, al cărei t de idei a fundamentat o impor- erie de acţiuni politico-diplomati-

ealtzarea unei înţelegeri depline jale statele asupra faptului caon - blemă interesînd un stat trebuie -Iată cu participarea directa a a =:. deopotrivă, luîndu-se în con- e. in mod cuvenit, interesele tu- ■elor ce sînt în cauză ; . ,.realizarea unei înţelegeri depline vire la principiile de drept l;mer-

egalitate în drepturi intre s-atele. respectul independenţei şi nirării fiecărei naţiuni, neameste-

rreburile interne, avantajul reci =v'b!:niem precizarea că orice leza­t a sau altuia dintre aceste pnn- afectează ansamblu^ iar, prin

a. trebuie considerată drept act riva păcii şi umanităţii ; notăm, de - •a sublinierea că este necesar sa mgâ la un angajament solemn de ■tare de către fiecare stat, in ra- -lle cu celelalte state, a acestor

prevăzîndu-se că nimic nu ' îustifica încălcarea lor. în acelaşi

cu recunoaşterea dreptului sacru îcărui stat la libertate şi suverani- trebuie recunoscut dreptul sau ie­de a se apăra cu toate mijloacele,

siv cu cele armate, împotriva m- rii acestui drept ; ,adoptarea unui acord comun sub

| iuridicâ adecvată, prin care toate [e.* şi în primul rînd ţările mau, e angajeze că renunţă la amenin-

cu forţa şi la folosirea foiţei siv a armelor nucleare şi a racne-_ în relaţiile cu celelalte state, m

ionarea problemelor divergente exis- 1 sau care s-ar putea ivi. doptarea în comun sau separat a

asemenea declaraţii — sublinia to- sul Nicolae Ceauşescu — ar trebui onstituie criteriul de ataşament pen- principiile egalităţii în drepturi, PŞn cauza colaborării între state şi m- rarea păcii în lume“.

virtutea acestui amplu concept dcs- garantarea democratică, de factura

iraţională, a păcii şi securităţii m lavonale, România a introdus m etica legăturilor sale diplomatice un "tiu de document internaţional, ţste ba de declaraţiile solemne încheiate0 se-ie de state, indiferent de onn- rea lor social-politică. Documente de x valoare juridică, politică şi mora- a<-.es-e declaraţii exprimă angajamen-solemn al partenerilor de a pune

î-me'.ia relaţiilor lor reciproce şi a r_ c -, toate celelalte state dreptul iie-

- ia existentă, libertate, suve- - şi independenţă, la pace şi secu-

iiecârui popor de a dis- î n m o d liber de soarta sa. fără

1 un amestec din afară, fără nici un de coîistringere şi presiune.

Profund democratică, substanţa poiiti- ,raîâ a acestor iniţiative roma-

C-V ’uminează dinamismul şi originali- tea activităţii internaţionale _ a _ţarii

a unei politici puse m slujba sal vitale ale propriei naţiuni,

popoarelor de a se dezvolta Dace şi securitate.

" W

De la Shkodra la Kruja

Fosta cetate Rozafat îşi og lindeşte, de sute de ani, z idurile fum urii în apele verzi-a lbastre a le lacu lu i Shkodra, s tră ju it de centura de n atră a m unţilor. C lăd irea im punătoare, de op t e ta le , a noului hotel „A lb tu ris t" dom ina centrul oraşului, ca un simbol a l Prof^ e lor transform ări survenite şi m aceasta parte a A lban ie i. Reporterul H ilm i Picoka, de ia z ia ­rul local „Jeta e Re" (V iaţa Nouă), doreşte

să ne pună la curent cu to t ce s-a în făp tu it în u ltim ii ani la Shkodra şi in .m p re ju n m i Nu u ită că sîntem v iz ita to ri s tră in i şi, de aceea, face mereu apel Io istorie.

Date le, m ulte si tu lbură toare , evoca mo- mente sem nificative d in marea epopee a lu p ­tei de e libera re na ţiona la , din munca de re­facere a tă rii, d in construirea socia lism ulu i Şi, cum este şi firesc, aceste date capo ta sem-

Vedere din oraşul Kruja

n ifico tii noi a tunci c ind sînt con frunta te cu rea lita tea . Ştiam că sîntem in oraşul m arelui poet M ig jen i, dar, num ai după ce am v iz ita , casa m em oriale ce-i poartă numele, am des­c ifra t m arile sensuri a le poeziei sale - s tud ia ­sem istoria rezistenţei antifasciste f a n e z e , dar, numai după ce am văzut muzeul ded ica t celor trei comunişti Perlat Regepi, Branko Ra­d ia si Jordan M isja, care au transfo rm at o simplă casă în tr-o adevărată cetate inexpug­nab ilă in fa ţa a tacu lu i fasc iş tilo r ita lien i, am înţeles mai b ine d im ensiun ile ero ism ulu i a- cestui popor care a lu p ta t neînfricat, in anii celui de ai do ilea război m ondia l, îm potriva invada to rilo r fascişti ita lie n i şi germ ani.

Pe să lba tica vale a D rinu lu i, înconjura ta de creste ce depăşesc 2 000 de m „ ajungem la h idrocentra la e lectrică de la Vau i Dejes, cu o putere insta la tă de 250 000 kW „ ş. cu o producţie anuală de 1 100 m ilioane kWh C ab lu rile prin care se d is tribu ie energ ia sint fab rica te în tr-o uzină am plasata to t la Shkodra. Este vorba despre o uzina moderna de cab lu ri e lectrice, de toa te dim ensiunile , care nu numai că asigură necesarul consu­mului intern, dar produce considerab ile d is­p o n ib ilită ţi şi pentru export. M ateria prima o furnizează bogate le mine de cupru albanez.

De la Shkodra coborîm spre centru l A lb a ­niei, pe soseaua asfa lta tă ce şerpuieşte p rin ­tre munţi, în in tenţia de a merge la Tirana. A iungem la Lezha, loca lita te legendara. A ia regăsim una din cele mai frumoase fo rt if ic a ­ţ ii ilire , precum şi moscheea in care se a fla m orm întul eroulu i na ţiona l G heorghe Castno- tu l-S kanderbeg. In aprop iere de Lezha se afla Kruja, supranum ită, încă din an tich ita te , „ b a l­conul A d ria tice i“ , fosta cetate de reşedinţa a iu i Skanderbeg, loca lita te decla ra ta oraş- erou, aşezată într-un splendid decor ai naturii albaneze, dom inată de munţi şi privelişti in ­com parab ile . A ici s-a am enaja t, mea d in ci- nul 1968, un interesant muzeu consacrat isto­rie! lup te i de e liberare na ţiona lă a poporu lu i

albanez.Părăsim soseaua ce duce ia T irana, pe -

ta i a urca din nou spre crestele m unţilor. La orizont se profilează cetatea Krujei. în fip ta pe o stincă uriaşă, apăra tă de putern ice fo r­

tif ic a ţii natura le. Pătrundem în oraş pnnţr-un cu loar de căsuţe a lbe, specifice aşezărilor montane, îm podob ite la ferestre cu muşcate. Centrul oraşului este în în tregim e nou, fund dom ina t de o im punătoare statuie ecvestra a lu i Gheorghe Castrio tu l-Skanderbeg şi de c lă ­d irea modernă, cu mai m ulte e ta je , a ho te ­lu lu i „K ru ja " . De aici se deschide întreaga panoram ă a reg iun ii, puncta tă de numeroas obiective industria le şi soc ia l-cu ltu ra le co n ­struite in u ltim ii ani. O raşul însuşi a cunoscut profunde înnoiri, ia r în îm pre ju rim i au a pai ut mai m ulte în trep rinde ri econom ice. Inca n anul 1969, p roducţia industria la a d is tric lu i Kruja reprezenta peste 40 la suta dm în­treaga p roducţie industria la a A lbaniei^ d in a ­inte de e liberare. Acum, Kru ja ocupa, >n ie rarh ia econom ică a oraşelor ţa rii, p rim ul loc în ceea ce priveşte p roducţia de cim ent, a do ilea loc in exp loa ta rea lem nulu i şi locul patru în fabrica rea m ateria le lo r de construc­ţii O dezvoltare considerab ilă a lu a t p roduc­ţia de a rtizanat. Se bucură, de asemenea, de o a tenţie deosebită, în u ltim ii am, dezvo - ta rea industrie i chim ice, in a fa ra m arelui com binat de superfosfaţi de la Laci, aceasta ramură tînără a econom iei ţa rii este repre­zentată şi de a lte un ită ţi, de fab rica re a a c i­du lu i sulfuric, fluo ros ilica ţilo r, superfosfa ţilo r g ranu la ţi. Se prevede ca, în anul 1975, p ro ­ducţia industrie i ch im ice sa creasca cu U 1 2 8 'la sută fa ţă de anul 1970. F luorosilicatu! de natriu p repara t a ic i este foarte m ult so li­c ita t si la export ; se prevede de aceea o creştere a producţie i sale cu peste 25 la suta pînă în anul 1975. în aprop iere , sin t m plina activ ita te şantiere le unor în treprinderi pentru p irom eta lu rg ia cupru lu i, un ită ţi im portante ale celui de al c incilea pian cincinal.

O im petuoasă dezvoltare cunosc şi satele albaneze. Zona Kruja este renum ita ,n creş­terea an im ale lor. La Thuman a lu a t fiin ţa o exploatare agrico lă ce poartă numele iui Skanderbeg, unde se produc d ife rite sortim en­te de produse agro-a lim enta re , deosebit de aprecia te şi la export. M ulte prem ii na ţiona le si In ternationale au ob ţinu t v inurile de la M i- iot, în special sorturile M erio t, M evlud şi

Riesling.

Revenind la tra d iţ iile locale, nu poţi so nu rămîi îneîntat de frumuseţea fo lc lo ru lu i oces-

*to r locuri, a arte i populare, a m ăiestrie i cu care a rtizan ii a lbanezi execută d ife rite obiecte din m etal, lemn sau pînză, in care sint in ­crustate sau ţesute motive populare ce s-au transmis, d in generaţie în generaţie , de sute de ani. în vechiul bazar de la Kruja, com plet renovat, sînt create m inunate a rtico le de a ra ­mă gravate, ibrice, ceşti de cafea, fa rfu rii, cupe, cufărase din lemn încrustate, precum şi ţesături îm podob ite cu vechi motive popu-

Am stat de vorbă cu cîţiva meşteri, fă u ri­to ri a i acestor valori. Toţi vorbesc despre arta lor cu dragoste, co despre o da torie n a ţio ­na lă de va lo rifica re a înde lunga te lo r tra d iţ ii populare. Urmaşi a i ilir ilo r, multe din m oti­vele arte i lo r au ca sursă de insp iraţie fo l­c loru l acestor străbuni îndepărta ţi. Ei ştiu, de asemenea, că s-au născut şi trăiesc pe locu ­rile unde s-au purtat, în vremea legendaru lu i Skanderbeg, lup te înverşunate pentru lib e i- ta te si independenţă şi arta lo r evoca cu ve­neraţie acele tim puri. Portretul sau coifu l lu.Skanderbeg se întîlnesc ca un la itm otiv pemulte din produsele a rtizan ilo r de la Kruja. De la ei am auzit şi legenda despre tinere le cetă ti care, atunci cind rîndurile apa ra ton lo r s-au’ ră rit şi erau în pericol de a codea m m îin ile duşm anilor şi-au d a t foc şi, ca nişte torte vii, s-au azvîrlit de pe crestele m unţ.ior

. în 'va le , peste trupe le invadatoare, pumn- du-le pe fugă prin sacrific iu l v ie ţii lor.

De a ltfe l, p re tu tinden i în A lban ia am con­sta ta t un profund respect pentru istorie ; zeci de muzee si sute de monumente pastreaza cu sfinţenie am intirea tra d iţ iilo r de lupta p e n ­tru libe rta te şi independenţă naţionale.

Lăsăm în urmă Kruja şi, trecînd pnn sat-, Fushe-Kruja, părăsim zona muntoase A ju n ­gem la T irana spre seară, de unde pom -:

i pe o lt itinerar, de data aceasta in partea de sud a A lban ie i, vizitînd oraşul p e tro , işu o r, Fieri, al m eta lurg iştiio r, Elbasan, o ra ;u . te c -

| lis tilo r de la Berat, supranum it „OrcŞU, cu o ! m'ie de ferestre", oraşul-muzeu G j.rokostre, i pădurile de da fin i şi portoca li de pe cocs-.c

M ării Ionice, în drum ul spre Saranca

MADRID

De la „afacerea Puig Antich" la „afacerea Anoveros

Un avion aşteaptă doi călători. Ii aş­teaptă de duminică 3 martie, pe aero­portul Sondica, din apropiere de Bilbao. Cei doi nu sînt nici oameni de afaceri, nici diplomaţi întîrziaţi la cine ştie ce ne­gocieri. Sînt doi oameni în sutană, doi prelaţi spanioli : Monseniorul Anoveros,episcop de Bilbao, şi R. P. Ubierta, vica­rul său general, cu domiciliu forţat la Bilbao din ziua de 27 februarie.

Duminică 3 martie, ora 8,30. Poliţia din Bilbao telefonează la reşedinţa episcopu­lui Anoveros : îl înştiinţează „să-şi facă valizele". O maşină va veni să-l conducă la aeroport peste o oră. Calm, episcopul răspunde că nu-şi va abandona dioceza, atîta vreme cît nu va fi primit ordinul Vaticanului. Iar, ca cetăţean spaniol, nu se va conforma decît unui mandat judi­ciar. Adaugă că, în cazul în care guver­nul de la Madrid intenţionează să-l expulzeze, va fi necesar un decret-lege semnat de şeful statului, generalul Franco. (Ştia, bineînţeles, că, potrivit articolului 2343 din dreptul canonic, o expulzare a sa din dioceză ar antrena, în cele din urmă, excomunicarea automată a responsabi­lului. Or, „responsabilul" s-ar fi numit, de această dată, Francisco Franco Baha- monde).

Ora 10. Al doilea apel telefonic al poli­ţiei. Episcopului i se mai dâ un răgaz, pînă la ora 12,15. Afară, o mie cinci sute de persoane se strînseseră în faţa casei, intonînd cîntecul de adio al bascilor „Agur, Iaunak" (Adio, Domnule). Poliţia, sosită la faţa locului, încerca să-i împrăş­tie. între timp, Monseniorul Cantero, ar­hiepiscop de Saragoza şi consilier al re­gatului, telefona la Palatul Pardo spre a comunica direct şefului statului preo­cuparea sa pentru întorsătura pe care o luase „afacerea Anoveros".

Cum s-a ajuns aici ? De ce acţiune s-a făcut vinovat prelatul spaniol pentru a declanşa acţiuni guvernamentale atît de drastice ?

Pentru a fi apărat drepturile populaţiei basce într-o predică rostită în majorita­tea bisericilor din dioceza sa şi a fi cri­ticat, totodată, unele acţiuni ale autori­tăţilor franchiste.

Poate lucrurile n-ar fi ajuns aici (re­percusiunile asupra relaţiilor Biserica spaniolă — stat, statul spaniol — Vatican nu sînt dintre cele mai neînsemnate), dacă „afacerea Anoveros" nu ar fi urmat „afa­cerii Puig Antich".

Vom relata pe scurt tragicul episod Puig Antich, proaspăt încă in memoria Spaniei. Salvador Puig Antich, militant anarhist catalan, în vîrstă de 26 de ani, a fost executat în ziua de 2 martie, la ora 9,40, în curtea închisorii provinciale din Barcelona : strangulat cu „garou 1“ („ga-rrote vil“ în spaniolă). Garoul este un co­lier de fier strîns cu un şurub ce strangu­lează victima zdrobindu-i vertebrele cer­vicale. Metoda este folosita în Spania din secolul al XVIII-lea. Fusese condamnat la moarte, la 8 ianuarie, pentru că în timpul unei ciocniri cu poliţia şi în con­diţii neclarificate deplin ucisese un in­spector, în momentul arestării sale, în sep­tembrie 1972. Această execuţie cu caracter politic — subliniază agenţiile de presă — este, în Spania, prima din ultimul de­ceniu. în toţi aceşti ani, generalul Franco şi-a folosit dreptul de graţiere, comutînd, sub presiunea opiniei publice, şi pedeapsa

Episcopul Antonio Anoveros şi vicarul său general sînt obli­gaţi de autorităţi să ia drumul exilului

capitală a celor şase militanţi basci, con­damnaţi în timpul răsunătorului proces de la Burgos, din decembrie 1970. Pînă în ultima clipă, Puig Antich a sperat în co­mutarea pedepsei. Pînă în ultima clipă, personalităţi spaniole, laice şi religioase, au încercat să ia legătura cu Palatul Par­do. De asemenea, abatele de Montserrat a telefonat Vaticanului pentru a cere o intervenţie a Papei Paul VI în favoarea lui Puig Antich. Peste hotare, în special în Franţa, timp de două luni s-au desfă­şurat manifestaţii în favoarea militantu­lui catalan. Mii de scrisori şi telegrame au fost adresate autorităţilor de la Ma­drid. Dar la 2 martie, Puig Antich a fost executat. în aceeaşi zi, a mai fost execu­tat şi un delincvent de drept comun. Şi tot in aceeaşi zi, Franco a comutat pedeapsa cu moartea în 30 de ani de detenţie unui agent al „Gărzii civile", Antonio Franco Martin, acuzat de ucidere, în octombrie 1973, a unui căpitan al aceleiaşi „Gărzi civile".

„Hotărîrea lui Caudillo — comenta zia­rul «Le Monde» — ilustrează voinţa nou­lui guvern Arias Navarro de reprimare fără milă a tuturor mişcărilor contestata- re, deşi acelaşi guvern a dat, din ianua­rie, pe de altă parte, semne de liberali­zare în anumite domenii".

Tragicului episod Puig Antich i-a urmat „afacerea Anoveros". Cei care urmărise­ră discursul pronunţat, la 12 februarie,, în faţa Cortes-urilor (parlamentul spaniol) de către noul premier Arias Navarro au putut face imediat legăturile de rigoare. „Noi pretindem — declara Arias Navarro, referindu-se la raporturile biserică-stat — continuarea raporturilor noastre pe ba­za unei Independenţe reciproce şi a unei colaborări sănătoase. Guvernul va respin­ge cu fermitate orice amestec al Bisericii in afacerile care sînt numai de compe­tenţa autorităţii civile". Fermitate la care a şi recurs. „Este — scria «Le Monde» — pentru prima oară că regimul generalului Franco înfruntă direct Biserica. în timpul războiului civil, totuşi, Monseniorul Mu- gica, pe vremea aceea episcop de Alava. a fost obligat să iasă din zona franchistă şi să se exileze în Franţa pentru că a în­cercat, la fel, să apere drepturile basci­lor".

Tensiunea intervenită în ultimii ani în raporturile biserică-stat capătă, prin acest ultim episod, accente tot mai ascuţite. Anul trecut, conferinţa episcopală din Spania publica documentul „Biserica şi comunitatea politică", elaborat în cursul precedenţilor doi ani, un document amplu, de 48 de pagini, de fapt un fel de pro­iect de revizuire a Concordatului din 1953, care dă şefului statului spaniol „privile­giul" de a-şi spune cuvîntul la numirea episcopilor, contrazicînd, astfel, principiul independentei reciproce. Acest privilegiu care face, de altfel, de ani de zile obiec­tul disputei cu Vaticanul, este prezentat în document nu ca o „rugăminte" a Papei, ci ca o cerinţă concretă a Bisericii spa­niole. Dar tratativele privind Concordatul s-au împotmolit. Se pare că regimul a încercat să folosească sprijinul financiar acordat bisericii ca un argument pentru a-şi păstra privilegiile. în schimb, „liber­tăţile" de care se bucură în. prezent Bise­rica, în baza Concordatului din 1953, con­stau numai în libertatea de adunare şi în faptul că predicatorului de ia amvon nu-i poate fi interzis cuvîntul de către un de­legat al guvernului ca oricărui alt vorbi­tor. Or, tocmai această din urmă liberta­te şi-a „permis-o“ recent episcopul __ de Bilbao. Se pare că, în timp ce autorităţile spaniole consideră cele două libertăţi enu­merate mai sus drept „obiect de tratati-

I f fj...

Duuu

ve“ , Biserica le apreciază drept libertăţi de principiu, pe care le are cu sau fără Concordat.

Tratînd cu maximă severitate un epis­cop ce simbolizează opoziţia faţă de re­gim, guvernul spaniol — consideră ob­servatorii — înfruntă de această dată di­rect Vaticanul.

în timp ce Monseniorul Luigi Dadagto, nunţiu apostolic în capitala Spaniei, se

Ce s a intîmplatDivizia a doua a armatei etiopiene a

ocupat, în dimineaţa zilei de 26 februa­rie, toate punctele strategice ale oraşului Asmara, cel de-al doilea oraş ca impor­tanţă din ţară. Aeroportul a fost închis. Postul de radio Asmara funcţionează în mod normal” ...

Aceasta a fost, în esenţă, ştirea, reluată In aceeaşi zi de agenţiile de presă; era, de fapt, preludiul unei stări de tensiune internă, după dramatica situaţie provoca­tă de seceta şi foametea de anul trecut. Aceasta, pentru că evenimentele din As­mara n-au rămas singulare. în aceeaşi zi, marina militară s-a alăturat membrilor diviziei a doua a armatei, iar amiralul Iskander Desta, nepotul împăratului Se­lassie şi comandant şef al marinei etio­piene, a părăsit ţara.

După ce, în dimineaţa zilei de 27 fe­bruarie, începuseră negocierile între sta­tul major al armatei etiopiene şi divizia a doua, la amiază, împăratul Haile Se­lassie a adresat un apel la calm şi cerea forţelor armate să-şi facă datoria con­form rolului pe care îl au în apărarea naţională. într-un discurs radiodifuzat rostit cu prilejul primirii reprezentanţilor forţelor armate etiopiene, suveranul a a- firmat că divizia a doua cu baza la As­mara se afla sub control şi că o astfel de rebeliune „nu putea servi decît inte­reselor duşmanilor Etiopiei” , între timp, însă, postul de radio Asmara a difuzat de mai multe ori o proclamaţie în care mi­litarii îşi reafirmă lealitatea faţă de îm­păratul Haile Selassie, dar cereau majo­rarea imediată a soldelor lor. îmbunătă­ţirea condiţiilor de locuit şi asigurări in caz de accidente.

Seara tîrziu, televiziunea etiopiana, ci­tind un purtător de cuvînt al Palatului, anunţa că primul ministru, Aklilu Habte Woid, a prezentat împăratului Haile Se­lassie demisia guvernului său. De aproa­pe 13 ani prim-ministru al Etiopiei, Aklilu Habte Wold era cunoscut ca un om foarte fidel împăratului, aşa încît de­misia a sporit şi mai mult confuzia gene­rată de evoluţia evenimentelor.

împăratul Haile Selassie a anunţat la postul de radio naţional că l-a numit prim-ministru pe Lij Endalkatchew Mak- konnen, fost ministru al poştelor şi tele­comunicaţiilor şi, de asemenea, a desem­nat în postul de comandant al armatei terestre pe generalul Wolde Sellasie Be- reka. iar în postul de ministru al apă­rării pe generalul Abi.ve Abbebe, pînă atunci preşedinte al Senatului. El a sub­liniat că ţara trece printr-o perioadă di­ficilă şi a făcut un nou apel la calm. Apoi. şeful statului etiopian preciza câ a studiat doleanţele diviziei a doua din As­mara. în acelaşi timp, unităţi ale celei de a patra divizii ocupaseră punctele strategice ale capitalei etiopiene şi. ime­diat după instituirea controlului asupra

deplasează de la Madrid la Roma şi de la Roma la Madrid în căutarea unei solu­ţii, observatorii avansează părerea că Va­ticanul este cel care o va găsi în cele din urmă. Va fi — se opinează — o soluţie de compromis, a cărei natură este greu de precizat în momentul de faţă.

Rodica Dumitrescu

în Etiopia

Împăratul Haile Selassie; apel la calm şi la instaurarea ordinii...

aeroportului internaţional de la Addis Abeba, militarii au ocupat băncile şi se­diul Ministerului Informaţiilor, Radio­ului şi majoritatea ministerelor, care con­tinuau. totuşi, să funcţioneze. în jurul palatului imperial situaţia era normală. Tot miercuri, unităţi navale şi aeriene au preluat controlul asupra portului Massa- wa, la Marea Roşie, şi localităţii Debre Zeii. aflată la circa 50 km sud-vest de Addis Abeba.

Joi, 28 februarie. Dimineaţa, elicoptere militare au zburat la joasă altitudine deasupra capitalei etiopiene, împrăştiind manifeste care exprimau sprijinul mili­tarilor faţă de împăratul Selassie şi sa­tisfacţia faţă de demisia guvernului. De asemenea, se preciza câ trupele din Addis Abeba nu vor lupta niciodată împotriva altor soldaţi etiopieni. In aceeaşi zi, poli­ţia a decretat interdicţii de circulaţie în Addis Abeba, iar seara tîrziu, sinteze ale agenţiilor de presă subliniau noile ele­mente ale evoluţiei situaţiei ; principa­lele oraşe etiopiene se aflau sub contro­lul a trei din cele patru divizii care al­cătuiesc forţele armate etiopiene ; pre­luarea controlului asupra punctelor vi­tale ale ţării s-a desfăşurat fără cel mai mic incident şi, potrivit mărturiilor, ar­mata a fost pretutindeni primită favora­bil de populaţie ; la rîndul ei, Garda im­perială aproba public acţiunea întreprin­să de restul forţelor armate, afirmînd în­să că rămîne fidelă „rolului său sacru de protejare a împăratului” (într-un mani­fest al Gărzii, se spunea că aceasta „a- probă acţiunea care a dus la înlăturarea

fostului guvern şi declară că nu inten­ţionează deloc să înfrunte celelalte uni­tăţi ale forţelor armate” ) ; în Addis Abeba s-au desfăşurat demonstraţii paşnice cu participarea a 3 000 de studenţi, care şi-au exprimat sprijinul faţă de înlăturarea fostului guvern.

1 martie. In prima sa conferinţă de presă, noul premier, Endalkatchew Mak- konnen, declara că, potrivit informaţiilor pe care le deţine, majoritatea populaţiei ţării — inclusiv forţele armate — este pregătită să-l sprijine în formarea unui nou guvern. In continuare, el preciza că întreţine un contact permanent cu for­ţele armate, subliniind, totodată, că aces­tea vor păstra controlul asupra puncte­lor strategice din capitală pentru menţi­nerea ordinii. Primul ministru a adăugat, apoi, că toate elementele responsabile din ţară şi-au exprimat sprijinul şi dorinţa de a-i oferi şansa să formeze un guvern şi să angajeze un program de reforme. După cum se transmitea din capitala etio- piană, conferinţa de presă a pus capăt zvonurilor potrivit cărora între noul prim-ministru şi armată ar fi existat un dezacord ; de asemenea, se opina că ea a contribuit în mare măsură la risipirea tensiunii înregistrate în cursul dimineţii de 1 martie, în urma manifestaţiilor os­tile ale unor grupuri de studenţi.

Cit priveşte armata, chiar în cursul nopţii spre 2 martie, ea se retrăgea pro­gresiv din capitală, iar o serie de edifi­cii publice nu mai erau păzite de mili­tari. La rîndul său, guvernatorul gene­ral al Eritreei, care fusese deţinut de mi­litarii contestatari de la Asmara, a fost eliberat şi a anunţat la postul local de radio că situaţia din oraş revine la nor­mal, soldaţii urmînd să evacueze oraşul în cursul nopţii, aeroportul urmînd să fie redeschis, iar căile de acces redate circu­laţiei normale. Guvernatorul Eritreei a precizat că au fost satisfăcute toate re­vendicările militarilor.

Cîteva zile mai tîrziu, a fost cunoscu­tă şi componenţa noului guvern etiopian (care, însă, are vacante posturile de mi­nistru de finanţe şi de externe). în co­mentariile oficiale referitoare la persona­lităţile intrate în noua echipă guverna­mentală se sublinia că ele au de realizat importante măsuri de ordin economic şi social, întrucît, recentele tulburări au fost consecinţa foametei, şomajului şi creşterii preţurilor. în sfîrşit, adresîndu-se naţiunii în cadrul unei cuvântări televi­zate, împăratul Haile Selassie a anunţat că a hotărît „convocarea unei conferinţe constituţionale în vederea studierii revi­zuirii Constituţiei ţării. Această confe­rinţă urmează să. îşi prezinte raportul în următoarele şase luni. Parlamentul ac­tual va continua să-şi îndeplinească me­nirea, membrii Parlamentului aleşi de popor urmînd să îmbunătăţească funcţio­narea guvernului” . Haile Selassie a pre­cizat că reformele constituţionale, „ade­vărate inovaţii administrative necesare, impuse de cursul istoriei” , includ garan­tarea drepturilor civile, modernizarea procedurilor judiciare, clarificarea relaţii­lor din cadrul guvernului. Se prevede, de asemenea, ca primul ministru să răspun­dă de acţiunile sale în faţa parlamentu­lui.

După mai multe zile de agitaţie, cal­mul a revenit la Addis Abeba şi la As­mara. Comentatorii încearcă să analizeze obiectivele pe care şi le-a asumat noul guvern etiopian, cit şi modalităţile de

- îndeplinire.iD um itru C o n stan t'll

19

MesajPrim ul m inistru, H aro ld W ilson , o trim is un m esaj preşed in te lu i Anw ar Sadat în care a ra tă că guvernul labu ris t b ritan ic in te n - ţioneazâ să continue o po litică im p a rţia lă fa ţă de statele arabe şi Israel, a firm ă surse po litice in form ate. Aceleaşi surse d e c la ­ră că m esaju l lu i W ilson este o in iţ ia tivă personală, in a iu ra cana le lo r d ip lom atice . C onţinu­tu l m esa ju lu i nu a fost dezvă­lu it, d a r sursele a firm ă că el este Ppnceput in term enii cei m ai p rie teneşti şi exprim ă spe­ranţa prem ieru lu i b ritan ic că re la ţiile d in tre cele două ţă ri se vor îm bunătă ţi.

ProceseA gen ţiile „F rance Presse" şi „Reu'ter“ in form ează d in S anti­ago că luna v iitoa re vor începe in Chile procese po litice care vor f i judeca te de pa tru tr ib u ­nale m ilita re . Tribunale le res­pective vor judeca pe to ţi o fiţe ­r ii, so ld a ţii şi c iv ilii care au co ­operat sau au avut contacte cu guvernul A llende. Primele p ro ­cese vor începe la 2 aprilie .

Apreciere„M e n ţin e re a trupe lo r am erica­ne in Europa nu este pentru noi o chestiune fundam enta lă “ - a aprecia t m in istru l de externe francez Jobert, în tr-un in terviu

rad iod ifuza t. Jobert a fâcu f o analiză o re la ţiilo r d in tre S ta te ­le U nite şi Franţa, despre care a spus că este ,,o a lia tă a S.U.A., d a r nu una supusă şi deci extrem de sigură, pentru că ea spune ceea ce gîndeşte".

DeclaraţieW . Berends, şeful de le g a ţie i vest-germane la convorb irile de la V iena p riv ind reducerea fo r­ţe lo r arm ate d in Europa cen­tra lă , a dec la ra t coresponden­tu lu i agen ţie i „TASS“ că „Bundesw ehru l va l i inclus in procesul de reducere a fo rţe ­lo r arm ate in cursul ce le i de-a doua e tape“ . El nu a pu tu t răspunde cind va f i În fă p tu ită această e tapă şi a repe ta t cu­noscuta poz iţie a N.A.T-O. că, „ in p rim u l rind, trebu ie reduse trupe le am ericane şi sovietice, in tru c it apa rţin unor state care p oa rtă o răspundere m ond ia lă “ ■ El nu a pu tu t a firm a dec it că

I a doua e tapă „v a dep inde de fa p tu l c ind se va cădea de a - cord asupra în fă p tu ir ii p rim e i e tape“ .

PrilejM in is teru l de Externe d in Chile a con firm at că şeful ju n te i m ili­tare, genera lu l P inochet, se va in tiln i cu preşedinte le Boliviei, Hugo Banzer, în B raz ilia , cu p rile ju l cerem oniei de insta lare a genera lu lu i Ernesto Geisel in

Fostul locotenent Hiroo Onoda, ex­pediat în Filipine înainte de sfîrşi- tul celui de-al doilea război mon­dial, pozind, în as­cunzătoarea sa din junglă, tinerei ja­poneze Norio Su­zuki, care l-a des­coperit in noaptea de 22 februarie. Ascunzătoarea se află în munţi, la cîţiva km oest d i comunitatea tri­bală de pe coasta

' de est a insulei Lubang, circa 120 km sud.-vest de Manila

Doamna Nguyen Thi Dinh, 54 de ani, preşedinta Uniunii fe­meilor, membră a Prezidiului Comitetului Central al F.N.E. din Republica Vietnamului de Sud, a participat, în fruntea unei delegaţii, la Congresul femeilor din Vietnam, ale cărui

lucrări s-au desfăşurat recent la Hanoi

Aeroportul Schi- phol — Amster­dam. Premierul o- landez Joop den Uyl şi soţia sa Li- esbeth într-o foar­te bună dispoziţie la întoarcerea din Surinam (Guyana olandeză). Acest teritoriu şi-a ex­primat intenţia de a se proclama in­dependent înainte de sfîrsitul anului

‘1975

funcţia de preşedinte. Ş tirea a fost confirm ată de postul de rad io o fic ia l d in Chile. Cercurile guvernam enta le consideră că la această in tîln ire se va discuta despre restab ilirea re la ţiilo r d ip lom atice d in tre Chile şi Bolivia, precum şi despre p ro ­blemele B o liv ie i in legă tu ră cu ieşirea sa la mare.

CălătorieA gen ţia „ Associated Press" in fo r­mează că, d in surse autorizate s-a a fla t că secretarul de stat a! S.U.A., Henry Kissinger, in ­tenţionează să în treprindă o că ­lă to rie in R. P. Chineză, în sep­tem brie sau octom brie a.c.

Monumentul li­bertăţii din Kam­

pala (Uganda)

Arhivele conser­vatorilor părăsesc, pe uşa din spate, reşedinţa guver­namentală din Downing Street

nr. 10

Acompaniată la pian de preşedintele Nixon, Pearl Bailey cîntă ,,Home on the Range“ pentru guvernatorii şi invitaţii

de săptămîna trecută ai Casei Albe

Preşedintele Irakului Ahmed Hassan Al-Bokr a primit, in biroul său din Palatul Prezidenţial, scrisorile de acreditare ale noului ambasador iranian în Irak, Hussein Shahid Zaaa

O delegaţie de deputaţi canadieni, condusă de Gerald Lamei, a sosit în Cuba într-o vizită în cîteva din provinciile principale, si în alte locuri de interes. Grupul de deputaţi, primiţi de Râul Roa, ministrul cubanez al afacerilor externe, cuprinde

membri ai mai multor partide canadiene

ConfirmareG enera lu l E. Siilasvuo, repre ­zentantul O .N.U., a decla ra t, in ­tr-o conferin ţă de presă, că Is ra ­e lu l şi Eg iptu l au respectat ad litte ram acordu l de dezangajare înche ia t in tre cele două părţi. El a spus, de asemenea, că nu s~au iv it problem e in cursul celei de-a cincea şi u ltim a e ta ­pă a dezanga jă rii, ceea ce „este încu ra ja to r pentru v iito r". S iiias- vuo a sub lin ia t că, in cursul d i- verselor sate vizite în cele două ţă ri şi a l con tacte lo r sale cu a u ­to rită ţile c iv ile şi m ilita re , a p u ­tu t observa „o incon testab ilă schim bare de a titud ine şi o m ai mare Încredere reciprocă

mare verigă d in la n ţu l no rm a li­ză rii re la ţiilo r cu Europa răsă­riteană . A cordu l urm ează sa fie trim is Bundestagulu i, unde co a ­liţ ia guvernam enta lă deţine m ajorita tea şi care va anula, cu siguranţă, hotârîrea Bundes~ ratu lu i.

Arafat,,Rezistenţa pa les tin iană nu are in vedere, in prezent, form area unu i guvern pa lestin ian _ în exil, c i âontinuarea lup te i p ină ce ansam blu l com un ită ţii in te rn a ţi­ona le va recunoaşte le g itim ita ­tea sa", a dec la ra t Yasser A ra ­fa t, preşedinte le O.E.P., in tr-un

d rep tu rilo r na ţiona le ale p o ­po ru lu i p a le s tin ia n ". ,,U.R.S,5.,a adăuga t A ra fa t, consideră O.E.P. d rep t reprezentantu l u-n ic şi leg itim a l poporu lu i pa- lestbvoin“ .

PoziţieSecretarul genera l a l P ieţei co­mune a ţă rilo r d in reg iunea C a­ra ib ilo r (CAR iCO M ), W illiam D e­mos, a dec la ra t unui corespon­dent a l agenţie i ,,Prensa L a tin a ": ,, Dorim să extindem co laborarea econom ică pe term en lung, c it m ai m ult posib il, in reg iunea C a­ra ib ilo r, incluzînd Cuba, astfe l in c it să putem face fa ţă fostelor pu te ri co lon ia le şi putern ice lor co rpo ra ţii m u ltina ţiona le ", D e­mos a sub lin ia t că, in prezent, se pune un accent specia l pe desfiin ţarea ta rife lo r vamale, l i ­bera c ircu la ţie a m ărturilo r, schim bul de docum entaţie ş tiin ­ţifică , prom ovarea industrie i şi e laborarea de p la n u ri in vederea unei dezvo ltări comune.

ConvorbiriD upă o în tîln ire cu m em bri a i Com isiei pentru a facerile externe a Cam erei R eprezentanţilor, se­c re ta ru l de stat K issinger a d e ­c la ra t z ia riş tilo r că, după cum se

aşteaptă, convorb irile de Ia W a ­shington în tre S iria şi Israel asu­pra unei dezanga jă ri a trupe lor vor începe peste c irca o sopfo- mină. „ Sperăm că negocierilo r li se va da o şansă de a progresa. Statele U nite vor depune un e- io r t m ajor pentru a se a junge la o dezangajare a fo rţe lo r între Siria şi Israel, la fe l cum am procedat in cazul dezangajării| d in tre Egipt şi Israe l", Pe de a ltă parte, po triv it presei israehene, reprezentantu l acestei ţă ri la convorb iri ar f i genera lu l Dovîd Elazar, şeful sta tu lu i m aior al arm atei.

AgendăS-a anunţa t in mod o fic ia l că m inistru! ' de externe francez, M ichel Jobert, va efectua, intre 15 şi 16 m artie, o vizită in Ita ­lia , ‘ la in v ita ţia om ologu lu i său ita lia n , A ldo Moro. Intre 26 şi 28 m artie, Jobert va prezida la Caracas o reuniune a am basa­do rilo r francezi d in Am erica La-

1 tină. La 1 aprilie , m in istru l fran ­cez va pa rtic ipa , la Bruxelles, la lu c ră rile C onsiliu lu i de M in iş tri a l C.E.E. Sint in curs d iscu ţii pentru a fixa no ile da te pentru viz ite le lu i Jobert la Cairo şi Beirut, care erau prevăzute să înceapă la 6 martie.

RespingereLa 8 m artie, Bundesratul vest- germ an, in care creştin-dem o- c ra ţii de ţin m ajorita tea , a res­pins tra ta tu l de norm alizare a 'e la ţi ilo r cu Cehoslovacia. M in is ­tru l de externe, W a lte r Scheel, a dep lin s această acţiune , a ră tind că tra ta tu l era u ltim a

in te rv iu acordat z ia ru lu i „A l M oharre r". Referindu-se la în ­trevederile pe care le -a avut săptăm îna trecu tă cu Andrei^ G rom îko, A ra fa t a confirm at că m inistru l sovietic l-a asigura t de fa p tu l că „U.R.S.S. va respinge orice reglem entare a co n flic tu ­lu i care nu com portă evacuarea com ple tă a tu tu ro r te rito riilo r arabe ocupate şi recunoaşterea

21

Lr j i ! i (I(' 'ii iI H fişier de politică externa

DIPLOMATICE IIII]DREPT DE PROTECŢIE

Capacitatea statelor, con­sfinţită de dreptul internaţio­nal, de a-şi apăra cetăţenii ce se află în'afara graniţelor lor. Protecţia este asigurată prin intermediul agenţilor diplo­matici sau funcţionarilor consulari, printre funcţii­le misiunilor diplomatice fiind inserată şi aceea de a ocroti în statul acreditai' „interesele statului acreditant şi ale cetăţenilor săi, în limi­tele admise de dreptul inter­naţional4. O importantă ce­rinţă a protecţiei diplomatice este aceea a respectării cu stricteţe de către statul care o exercită a suveranităţii sta­tului străin şi legilor sale. Ea nu poate fi, în nici un caz, folosită ca mijloc de inter­venţie în treburile interne ale celuilalt stat sau pentru a împiedica îndeplinirea de că­tre cetăţenii străini a obliga­ţiilor pe care le au pe teri­toriul statului unde se află. Sînt situaţii în care protecţia se poate acorda şi altor per­soane decît propriilor cetă­ţeni. De pildă, cetăţenilor al­tui stat, pe baza înţelegerii cu acesta, intr-un stat terţ şi cu înţelegerea acestuia din urmă. Si’ aceasta, pentru că statul ai cărui cetăţeni locuiesc pe te­ritoriul altui stat nu între­ţine relaţii diplomatice cu a- cesta, fie fiindcă aceste rela­ţii au fost rupte datorită răz­boiului sau altor cauze, fie în situaţia unor state foarte mici (Liechtenstein, Andorra etc), care nu au reprezentanţi di­plomatici în alte state.

Consecinţa protecţiei di­plomatice : transformarea li­tigiului intern dintre cetăţea­nul străin lezat şi statul pe teritoriul căruia se află în- tr-un raport internaţional în­tre acest din urmă stat şi cel ai cărui cetăţeni sînt în litigiu.

De asemenea, Organizaţia Naţiunilor Unite are calitatea de a exercita protecţia func­ţionarilor săi în cazul în care aceştia au suferit pagube în serviciul Naţiunilor Unite (a- vizul din 11 aprilie 1949 al Curţii Internaţionale de Justi­ţie)

RECIPROCITATEADIPLOMATICA».

_rezultă din principiul re­ciprocităţii, care, la rindul lui, decurge din cel al egalităţii suverane a statelor. Reci­procitatea diplomatică este sîraana care rezultă din echi­valenţa de tratament pe care statele contractante şi-o asi­gură prin tratate.

CORESPONDENŢADIPLOMATICA

Este alcătuită din comuni­cările oficiale dintre guverne, prin reprezentanţii lor in străinătate. Principalele forme ale corespondenţei diploma­tice sînt :

Notele diplomatice......sau comunicările oficiale

adresate de şefii misiunilor diplomatice — fie în numele lor, fie în numele guvernelor pe care le reprezintă — mi­nistrului de externe al ţării de reşedinţă. Ele pot fi : yer- bale, identice, colective, aide- memoire.

Nota personalăO scrisoare redactată la

persoana întîi. Se trimite cu diverse prilejuri : felicitări,condoleanţe, comunicări, la plecarea definitivă din ţară etc.

Nota verbalăEste cea mai răspîndită for­

mă a corespondenţei diploma­tice. Deşi denumită astfel, ea este scrisă, însă nesemnată. Se redactează pentru rezol­varea celor mai variate pro­bleme.

Notele identiceIn ce priveşte conţinutul,

sînt documente asemănătoare. Le caracterizează faptul că sînt trimise de către mai mulţi şefi ai misiunilor diplo­matice, reprezentanţi ai mai multor state, unui destinatar comun. Printr-o asemenea notă, care subliniază că în problema respectivă statele semnatare s-au consultat în prealabil, se urmăreşte să se dea mai multă greutate unui punct de vedere.

Nota colectivă......este elaborată, semnată şi

prezentată în comun de către reprezentanţii diplomatici ai mai multor state — unui sin­gur guvern.

Nota aide-memoireSe foloseşte pentru reamin­

tirea unor probleme de deta­liu, date tehnice, statistice, nume de persoane sau pentru expunerea conţinutului unei declaraţii verbale. Este scrisă pe o foaie de hîrtie simplă, nu se semnează, nu se ştampi­lează, nu conţine nici o for­mulă de politeţe.

MemorandumulAre un caracter mai larg :

el justifică, printr-o expunere amănunţită, conduita pro­

priului guvern sau precizează atitudinea acestuia într-o a- numită problemă. Este o bază de discuţii pentru tratative ulterioare. Are, de regulă, caracter confidenţial.

MemoriulSpre deosebire de memoran­

dum, are întotdeauna un ca­racter public. Este o ex­punere sumară, precisă şi documentată, a politicii sta­tului respectiv faţă de o problemă internaţională. Se înmînează de către Minis­terul Afacerilor Externe re­prezentanţilor diplomatici în urma unei declaraţii verbale. Unii autori de drept interna­ţional consideră termenii de memoriu şi memorandum ca sinonimi.

RUPEREA RELAŢIILOR DIPLOMATICE

Ruperea relaţiilor diploma­tice constituie o măsură de o deosebită gravitate, indicînd o încordare foarte mare în

relaţiile dintre cele două state. Ruperea relaţiilor di­plomatice se face prin voinţa oricăruia din cele două state, ca o manifestare proprie a voinţei statului care pune astfel capăt relaţiilor diplo­matice în cauză sau ca o con­secinţă a stării de conflict ce există între cele două state, în cazul ruperii relaţiilor di­plomatice, există obligaţia re­tragerii diplomaţilor ambelor părţi. Statul de reşedinţă este dator să asigure securitatea personalului misiunii diplo­matice respective pînă la pă­răsirea graniţelor ţării.

RESTABILIREARELAŢIILOR

DIPLOMATICE...

...presupune un nou acord între cele două state. Prin a- ceasta, ruperea relaţiilor di­plomatice se deosebeşte _de simpla lor suspendare sau în­trerupere, care presupun re­luarea activităţii diplomatice odată cu reintrarea în nor­mal a relaţiilor bilaterale.

Abrevieri

C.E.R.N. : (Conseil Europeen pour la Recherche Nucleaire). Organizaţie europeană pentru cercetarea nucleară, creată sub auspiciile U.N.E.S.C.O. la 29 septembrie 19*4, la Paris, pe baza unui acord din 15 februarie 1952, care instituia Consiliul european pentru cercetarea nucleară. Are sediul la Geneva şi participă următoarele ţări: Anglia, Austria, Belgia, Danemarca, Elveţia,Franţa, Grecia, R.F.G., Italia, Norvegia, Olanda, Spa­nia, Suedia. Observatori: Polonia. Turcia, Iugoslavia Obiectivul organizaţiei este cooperarea în domeniul cercetărilor nucleare numai din punct de vedere ştiin­ţific, fără implicaţii militare sau economice.

C IE : Centrul international al copilului, a luat fiinţă din ' 'iniţiativa guvernului francez, sprijinit de Fondul Na­

ţiunilor Unite pentru problema copilului (U.N.I.C.E.t Statutul, elaborat la 10 octombrie 1949, precizează mi­siunea centrului de a favoriza în diferite ţari ale lu­mii studiul noţiunilor de igienă şi puericultura, for­marea tehnică a personalului specializat.

C.l.J. • Curtea Internaţională de Justiţie. A fost creată în 1945, în locul Curţii permanente de justiţie interna­ţională, care a funcţionat în perioada Lugu Naţiunilor Este principalul organ judiciar al O.N.U.statutM său de funcţionare făcînd parte integranta din Car.a Sediul permanent al C.I.J. este la Haga.

C I T . : Comitetul internaţional al transporturilor (pe colea........ferată) a fost întemeiat în anul 1902 şi-şi are sedia;

la Berna. Comitetul acţionează paralel cu Uncu-i Central de Transporturi Internationale pe calea ţer.- tă, fără a-i fi subordonat.

C L T : Compania luxemburgheză de Radiodifuziune şi Tele­viziune. Societate anonimă care deţine monopoiul pe întreg teritoriul Marelui Ducat.

COSPAR : Comitetul Special al Consiliului Internaţior-. c. Uniunilor Ştiinţifice, creat în octombrie 1958, r. > pui de a se continua realizarea programelor ae coo­perare în materie de cercetare a spaţiului cosrr.ic c% ajutorul rachetelor şi sateliţilor.

C t K. : (Ceskoslovanska Tiskova Kanzelar). Agenţia o. •' de presă cehoslovacă, înfiinţată în 1918, cu sedwi s*

Fraga.

Cei trei şefi erau adesea în ru ­d iţi şi, totuşi, tim p de secole, cele tre i lin ii d inastice s-au se­parat, urm îndu-şi fiecare p ro ­pria d irecţie , fiecare lega tă de propria sa putere. Cele trei p u ­teri au fost d in nou un ifica te de un mare strămoş a l meu, Faufaahau Tupou I, cunoscut şi sub numele de G eorge I. Tupou aparţinea d inastie i Tui Kanoku- boîu şi, după o serie de răz­boaie, despre care vom vorbi mai tîrziu, a readus cele tre i d i­nastii pe lin ia trasată de Aho- eitu. Tocmai pentru acest m o­tiv, stema casei noastre rep re ­zintă trei spade încrucişate, sim ­bolul un ifică rii celor trei puteri.

— Care sint motivele pentru care puterea spirituală a fost despărţită de puterea tempo­ra lă ?

- Aş spune motive de p ru ­denţă. M otive lega te de abuzu­rile comise de numeroşii Tui Toga şi ch ia r da to rită fa p tu lu i că, d in cauza acestor abuzuri, unii d in tre ei au fost asasinaţi.De exemplu, Tui Toga Havea I a fost om orît în tim p ce făcea baie in mare. T rad iţia o ra lă a- m inteşte că trupu l lu i a fost tă - j ia t in două şi că numai pa r­tea superioară a fost adusă de valuri la mal, în tim p ce partea in ferioară a fost dusă de curent cine ştie unde. Deoarece, în acea epocă, m oartea unui rege era urm ată de sacrific ii umane, un nobil, un anum e Leife, s-a oferit să fie tă ia t în două, pen­tru ca partea in fe rioară a co r­pu lu i său să fie inm orm intatâ a lă tu ri de partea superioară a corpului regesc. S acrific iu l a fost îndep lin it. Un a lt episod care dovedeşte frecventele cru ­zimi a le lui Tui Toga şi ch iar vu lne rab ilita tea lor, deşi p re tin ­deau a fi de o rig ine d iv ină, este cel în legă tură cu A taka laua . A taka laua oprim a poporu l cu otita fe roc ita te , inc it, in mod fa ­tal, trebu ia să o sfirşească rău.Şi, de fapt, a fost asasinat de doi oameni care i-au întins o cursă in tr-o lagună. Apoi, asa- sinii şi com plic ii lor au fu g it la bordu l unei canoe, siguri fiind ca fiu l lui A taka laua , K auu lu ­fonua, îi va urm ări o riunde p en ­tru a răzbuna m oartea ta tă lu i său. Şi, in tr-adevăr, Kauulufo- ''J c i-a urm ărit in toa te insulele- Eua, H aaba i, Vavau, N iua. Samoa, Fiji - reuşind sâ-i a ju n ­gă la Futuna. Şi a ic i, la Futu­na, s-a in tîm p la t ceva ce a avut consecinţe im portante asupra structurii po litice a a rh ipe lagu - . . Kauulufonua, rege şi preot,

a ceru l zeilor să-i protejeze :o-atele, in tim p ce el îşi apăra ocrtea din fa ţă a corpulu i. Dar,~ tim p ce masacra pe asasinii

Ko, i său, el a fost răn it toc- Tta, in spate, fa p t ce a zguduit c_: de tare încrederea în pu-

■ ten ie cereşti, inc it a s triga t „ze ii SAt nebun i" — prim ul semn al c ze priv ind re lig ia trad iţiona - i care va izbucni mai tîrziu. !

coc ta cu sosirea prim e lo r mi- s v 'r i creştine. A tunci, s-a în- f n p io t şi un eveniment care a 3 tuţ consecinţe în raporturile AttEfe Tonga şi primii europeni. Sene o răsplăti insulele Ntuc

Fu ojutorui dot in lupta cun tatălui sou, Kouuîufo- i

„Eu sint Tupou

- Istoria sosirii primilor eu­ropeni e aceeaşi pe care noi o cunoaştem prin intermediul jur­nalelor ţinute de navigatori sau din punctul vostru de vedere prezintă unele diferenţe, unele episoade inedite î

- Da, poate e ceva d ife rit.Ştiţi că p rim ii europeni sosiţi în tonga au fost o landezii Jan Schouten şi Jacob Lemaire. Dar în ju rna le le de bord a le celor doi naviga to ri se citeşle că, la 19 mai 1616, a fost zărită o ca ­noe cu 25 de persoane la bord, printre care femei şi cop ii, că a fost trasă o lov itu ră de tunpentru a opri barca, da r că barca nu s-a o p rit şi că au fost trase a lte lov itu ri de tun şi aşa mai departe. C ronic ile noastreorale povestesc ep isodul d in-

I tr-un unghi oarecum d ife rit. Ele j ;pun : în tr-o zi, d inspre insulele j N iua au fost zărite două mari

în laguna din Vavau. Primii europeni sosiţi in insula Tonga au fost olandezii : din călătoriile sale succesive in Tonga — in 1773. 1774. 1777. căpitanul Cook s-a întors cu amintiri dintre cele mei plăcute despre caracterul prietenesc al băştinaşilor. Totuşi, ultima oară cind a fost in arhipelag, riscase să cadă -Inimă comptota’Ki arc:" impotrire lui de căpetenia triburilor

dim Varan

nua a acordat oamenilor de pe insulă dreptul de a prăda ori­ce barcă, chiar tongană, care s-ar fi apropiat de ţărmurile sale. Vom vedea mai tîrziu con­secinţele acestei favori. in orice caz, experienţa uciderii tatălui, rana primită in spate cu toată protecţia zeilor, pericolul conti­nuu in care Tui Toga trăiau l-au determinat pe Kauulufonua să instituie ordinea de care am vorbit mai înainte, adică de a separa puterea spirituală de cea temporală, ţinînd, pe de o par­te, pe Tui Toga în situaţia de a nu mai comite abuzuri şi, pe de altă parte, ferindu-i de perico­lul de a fi ucişi. Rezultatul ine­vitabil a fost că influenţa Tui Toga a început să scadă in­tr-un astfel de ritm incit, atunci cind primii europeni şi-au făcut apariţia, ea era aproape sfir- şită.

am barcaţiun i necunoscute. Im e­d ia t a fost lansată la apa o mare canoe in core au lu a t loc 25 de persoane, p rin tre care bărba ţi, femei şi cop ii care nu aveau nici o in ten ţie agresivă fa lă de necunoscuţi. La un m o­ment dat, s-a auzit un zgomot puternic, lovitura trasă de pe una d in nave, un zgomot care nu a fost in te rp re ta t de insulari fcare nu ştiau ce e acela un tun) ca un avertisment, ci, mai degrabă, ca un semn de salut, ca o inv ita ţie să se apropie. Astfel, canoea continuă sâ se apropie, pînă cind o salvă de îm puşcături s-a a b ă tu t asupra nav iga to rilo r; un om num it Tau- kava a fost rănit, în tim p ce a lţii se aruncau in mare. A doua zi, navele olandeze au aruncat ancora în fa ţa insulei N iua şi im ed ia t m ulţi oameni de pe insulă le -au ieşit în în tîm pinare cu bărc ile p line de nuci de co ­cos, apă proaspătă, carto fi dulci şi a lte daruri. Dar oamenii de pe N iua, oam enii care le ie ­şeau o landezilor îna in te încăr­caţi cu daruri, erau aceiaşi care prim iseră de la Tui Toga Kauu- lufonua drep tu l de a prăda o r i­ce navă care intra în ape le in ­sulei. Deci, au fost fu rtu ri la bordul navelor o landeze, fu r­turi pe care insu la rii nu le con­siderau ca atare. încercarea, b locată im ed ia t de m arinari, de a pune mina pe o şalupă, a dus la o adevărată luptă , la sfirşitul căreia tongani înarm aţi doar cu ciom ege şi p ie tre au pus mina pe un sac şi un coş. Aceasta e cronica tongană a sosirii p rim ilo r europeni şi care s-a păstra t pînă in zile le noas­tre, p rin tr-un poem şi cîntece transmise d in ta tă în fiu. Nu prezintă un adevăr m ult d ife rit de al europenilor, dar am ţinu t sâ semnalez m otiva ţiile diverse şi, evident, o mai mare în ţe le ­gere a com portam entu lu i ton- gan. In orice caz, înfrîngerea su­ferită a tunci de tongani i-a îm­p ied ica t sâ repete aceleaşi g re ­şeli cind a sosit în insule un a lt mare navigator olandez, Abel Tasman, şi care a fost p r i­m it de oameni surizători, dezar­maţi şi osp ita lie ri.

- Şi care este versiunea dum­neavoastră în legătură cu sosi­rea căpitanului Cook ? El a dat arhipelagului Tonga numele de Insulele Prieteniei...

- Da, el a fost. D ar versiunea tongană despre vizita căp itanu ­lu i Cook în a rh ipe lag este mult d ife rită de cea re la ta tă de el. Cook a v iz ita t Tonga în trei rînduri : în 1773, 1774 şi 1777. Primele două vizite au fost l i ­niştite, s-au desfăşurat fă ră pro­bleme, Cook a fost im presionat de caracteru l vesel şi prietenos a l tonganilo r, de generozita tea lo r fa ţă de străin i. Cea de-a tre ia vizită nu a fost, după p ă ­rerea lu i, d ife rită de preceden­tele. D in contră, i s-a păru t că a fost p rim it şi mai prietenos de- c it ina inte. Şi, de fapt, la înce­put ch ia r aşa a fost. Cook a fost p rim it de Finau U iuka la la care, deşi nu era un Tui, era un mare şef d in insulele Vavau- Finau l-a incărcat cu daruri, a o rgan izo t pentru Cook şi oame nii săi m ari serbări, io core ou lu c t porte to ţi şefii insulelor, o-

ce iec ; serbări despre care Cook vorbeşte cu u im ire în ju rna lu l sgu Serbarea p rinc ipa lă , care a

citevo zile şi nopţi, s-a aes;6surat pe insula Lifuka şi 3 -ost a tit de veselă şi c'istractivo, in c it Cook s-a ho- vârit să denumească Lifuka - şi odată cu ea întreg a rh i­pe lagu l - ,,F riend ly Is lands",

insulele P rie tenie i". Cook, insă, nu a a fla t n ic ioda tă , căci doi ani mai tîrziu a fost om orît în msulele H aw a i, că tocm ai la L i­fuka şefii, p rintre care şi Finau U luka la la , prietenul său, o rg a ­nizaseră un com plo t în scopul de a -l ucide îm preună cu m ari­narii săi, şi de a pune astfel stăpînire pe vasele cu tunuri, puşti şi a titea unelte de fier rare um pleau navele englezeşti şi care stîrneau lăcom ia unor insulari. C om plotu l a eşuat din mai m ulte motive. Toţi şefii erau de acord că Cook şi oamenii săi trebu iau să fie a tacaţi noaptea, în tim p ce asistau sau partic ipau la dansurile care se desfăşurau de citeva zile. U n i­cul care s-a îm potriv it p lanu lu i a fost Finau U luka la la . El susj ţinea că Cook nu trebu ie să fie a taca t noaptea pentru că d in cauza în tunericu lu i, a con­fuziei, a s trigă te lo r şi a dezor- d ine lo r a r f i pu tu t să scape din cursă şi să se refugieze pe nave de unde, cu a ju to ru l tunurilo r, a r fi bom bardat insula. M ai bine, spunea Finau, să fie a ta ­cat ziua, la lum ina soarelui şi pe neaşteptate. D iscuţia — sau mai bine-zis neînţe legerea d in tre Finau şi ce ila lţi şefi — a salvat viaţa căp itanu lu i Cook. La un moment dat, văzind că nu reu­şeşte să-şi im pună p lanu l, a ho- t’ă rît să se retragă d in com plot, motiv pentru care c e ila lţ i şi-au p ierdut cura ju l şi au abandona t ideea. Astfel, după cîtva tim p, Cook a pu tu t părăsi netulburat Tonga, păstrînd despre ea im a ­g inea pe care şi-o făcuse şi ig- norind perico lu l prin care a tre ­cut.

- Cărui lucru se da to ra a- ceastâ uşurinţă în trecerea de la prietenie la os tilita te ?

— Nu prea ştiu. Poate că exis­tă o exp lica ţie . Cu aproxim ativ douăzeci de an i îna in te de sosi­rea căp itanu lu i Cook, tongam i, in fond un popor paşnic, în c iuda caracte ru lu i tu rbu len t al unora d in şefii lor, aveau o b i­ceiul de a pleca să lupte ca mercenari în insulele F iji, pe a- tunci devastate de vio lente răz­boaie tr iba le . Primele contacte cu aceste insule s-au s tab ilii cu m ult tim p înainte, cînd ton- gon ii au observat că locu ito rii insulelor Fiji ştiau să constru ias­că canoe mai zvelte, mai uşoa­re şi mai rezistente decît cele care se construiau pe a rh ipe lag. M a i mult, f ijie n ii aveau arme mai bune şi un simţ înnăscut ai războiu lu i. Era inev itab il ca, pe măsură ce se înm ulţeau con tac­te le, tongan ii să aducă acasă nu numai arm e şi canoe, da r şi unele ob ice iu ri d in insulele Fiji, Nu vreau să las im presia că dau ,ina pe a lţ ii, da r pot spune că, oda tă cu trecerea an ilo r, in ­fluen ţa f ijia n ă a devenit to t mai putern ică, pînă a reuşit să trans­forme Tonga în tr-un infern : de- 7orrîin i. a tentate, războaie între

şefi, care au cu lm inat cu o lu n ­gă perioadă de război civil a- vînd, la început, doi mari p ro ta ­gonişti : Tui Kanokubolu Tukuhao şi rebelu l Finau U luka la la M, am biţios, să lba tic şi ho tărît să devină stăpînul tu tu ro r insu le­lor. A izbucn it un război feroce cînd Finau II ş i-a ucis rivalul, ia r şefii regali s-au un it îm po­triva lui şi a a lia ţ ilo r săi pentru a-şi răzbuna regele mort şi a d istruge arm ata rebelă. îmi este im posib il să povestesc toate^ fa ­zele acestui război. E de-a juns să spun că a d u ra t zeci de ani şi că a fost p lin de episoade răsunătoare.

_ Povestiţi-m i m ăcar citeva...

- Am să vă povestesc. După m oartea iu i Tukuhao, nu s-a găsit, d in partea rega lis tă , nici un am ator dispus să-şi asume ro lul lui Tui Kanokubolu, d eoa ­rece exercitarea a u to r ită ţii p ă ­rea, da to rită evenimentelor, prea d ific ilă şi periculoasă. Tronul era go l, deşert, a u to rita tea a b ­sentă, în a rh ipe lag domnea h a ­osul. în această situaţie , Finau II, sp irit ba rba r şi lip s it de res­pect, s-a hotărît să urce pe tro ­nul regal un porc şi să numeas­că un partizan de-a l său ca re­

prezentant şi pu rtă to r de cuvînt aL porculu i. Cel d e -a l do ilea episod e cap tura rea nave i-p ira t engleze „P o rt au Prince" în a- pele insulei Lifuka de către o a ­menii lui Finau. Nava ajunsese în m ările Sudului venind d in Am erica Latină unde semănase groază, devastînd oraşe, b ise­rici, sate. Avea m ulte tunuri şi o încărcătură de aur. Cînd a a- runcat ancora în portu l Lifuka, Finau a ho tărît să pună stăpîn i- re pe ea, deoarece a înţeles că tunurile navei şi puştile p ira ţi­lo r puteau să-i fo losească în războiu l său. Şi, în tr-adevăr, la tre i zile după sosire, „P o rt au Prince" a fost a taca tă de^ 300 de tongan i care au pus sţăpîn i- re pe tunuri şi puşti, după care au scufundat nava, ignorînd va ­loarea încă rcă tu rii sale. A fost cru ţa t un b ă ia t de 15 ani, M a­riner, care, cucerind prie ten ia lui F inau, a rămas oaspetele său tim p de patru an i. Au mai fost cru ţa ţi şi a rtile riş tii vasului, pe care Finau dorea să-i ro lo- seasoă în război. Şi i-a fo los it, pentru că a rtile riş tii englezi au fost cei care au bom bardat fo r­tu rile d in N uku 'A lo fa cu tunu ri­le de pe „P ort au Prince". în a - cest tim p, Finau asista la iup tă

de pe o stîncă, ins ta la t pe un fo to liu lu a t şi el de pe nava-p i- rat.

- Cînd a lua t sfîrşit războiu l civ il ?

- Cînd din dezord in i, haos şi riva lită ţi a a pă ru t un om des­tul de capab il să în ţe leagă ca frâm în tă rile in terne din Tonga puteau fi rezolvate numai dacă insulele a rh ipe lagu lu i vor fi fost unite sub un singur şef. Acest om a fost Taufaahau Tupou I, cunoscut şi sub numele de re­gele G eorge !.

- D in cine descindea Tupou I ?

- Era nepotul lu i Tukuhao, deci m oştenitorul d irec t a l lu i Tui Kanokubolu. Crescuse în p lin război c iv il, văzuse m asacie- !e în făp tu ite de d ife rite le frac ­ţiun i, fusese m artor ocu la r a! d is truge rii navei „P o rt au Prin­ce", a că p ă ta t experienţa războ­iu lu i la o vîrstă ia care a lţi bă ie ţi se jucau încă. Era un u- riaş de mai b ine de doi metri, neb iru it în întreceri, în lup tă , v înâtoarea de balene, box, în toa te ce le la lte sporturi^ pe care tongan ii le p racticau în tre un război şi a ltu l. O da tă , pe ^cînd se a fla singur pe o p la jă , îna r­m at doa r cu o m ăciucă, a tre ­bu it să în frunte c inci adversari înarm aţi cu suliţe. Conştient de marea sa rezistenţă la curse, s-a p re făcu t că fuge, apo i, conside- rînd că şi-a obosit destul adver­sarii, s-a oprit, s-a a runca t asu­pra lo r cu fo rţe le in tacte, în c iu ­da cursei lung i, şi a _ reuşit să-i învingă foa rte uşor. încă de tî- năr, se bucura de o fa im ă legen­dară, o fa im ă prea mare pen­tru ca, a tunc i cînd a devenit şef în H aaba i, în 1820, ce ila lţi şefi a i insu le lo r sâ-l poată privi cu neîncredere.

Era străbun icu l meu. Prima fază a p o litic ii lu i Tupou I a fost consacrată restaurării a u to ­r ită ţii lu i Tui Kanokubolu, sub­m inată de războiu l c iv il. Evident, a tre b u it să lupte îm p rtr iva şe­f ilo r riva li care încercau să-l îm ­p ied ice să-şi realizeze scopul, deoarece văzuseră în ,el omul care, dacă a r izbuti să unifice a rh ipe lagu l, a r f i reuşit să le lim iteze puterile . R ivalii săi cei mai putern ic i erau şefii lega ţi de d inastia lipsită de au torita te a lu i Tui Toga şi, in special, Lau filitonga , pe care Tupou I l-a învins în tr-o mare lup tă de ca ­noe în 1826. L-a învins şi i-a lu a t una d in nevestele p rinc ipa ­le, nob ila şi foa rte frum oasa Lupe Pauu. In 1833, Finau II, şe­fu l d in Vavau, a m urit şi a lăsat t it lu l şi insulele moştenire lui Tupou, care şi-a văzut, astfe l, puterea m ărită . Acum, îi mai lipseau doar un grup de insule, Tongatapu, pe care le -a cuce­r it după ciţiva an i. Un om ex­trao rd ina r, aproape de neînvins. A p a rtic ip a t la nenum ărate lu p ­te şi a fost răn it o singură dată. D ar nu a ac ţio n a t de unul sin­gur. Vreau să spun că nu a fo‘st a ju ta t doar de fo rţa şi prestig iu l său. T im purile se schimbaseră, istoria Tongăi ajunsese ia o co ti­tu ră , p regă tită de fo rţe noi. M ai în tîi, m isiunile creştine care au început să submineze vechea cred in ţă în zeii tra d iţio n a li. Tu-

Pe o stradă din Nuku’Alofa sau, în traducere, „Pămînt aldragostei“ _____ _

Rose Fitzgerald Kennedy

La sfîrşitul lunii martie, va apărea, simultan la New York şi Londra, un volum de memorii — „Tim­puri de neuitat" — de Rose Fitzgerald Kennedy, mama fostului preşedinte al Statelor Unite, John F. Kennedy.

Doamna Rose Kennedy, care a intrat în al 84-lea an de viaţă şi ai cărei străbuni au emigrat din Irlan­da In Statele Unite în timpul foametei din 1840, a avut nouă copii, dintre care patru dispăruţi în urma unei morţi violente. Volumul de memorii începe cu descrierea vieţii de familie, mai întîi în America, in perioada în care soţul ei, Joseph Kennedy, a făcut o imensă avere din speculaţii bancare, curse de cai şi afaceri imobiliare, apoi trece în revistă perioada ac tivităţii în fruntea ambasadei americane din Londra şi a celui de al doilea război mondial, pentru a se de­dica mai pe larg relatării evenimentelor legate de căsătoria, preşedinţia şi asasinarea lui John Kenne­dy, apoi asasinarea lui Robert Kennedy. După ce se opreşte asupra căsătoriei Jacquelinei Kennedy cu Aristoteles Onassis, volumul de memorii consacră în final cîteva pagini preocupărilor actuale ale Rosei Kennedy legate de educaţia şi problemele celor 28 de nepoţi.

Vom publica, în numerele următoare ale revistei, ample fragmente din această carte.

pou o fost unul d in p rim ii core o îm brăţişa t creştin ism ul adus de m isionari. Nu aş putea spune dacă el credea cu adevăra t în noua re lig ie sau o fo losea ca un instrum ent po litic , D ar este sigur că Tupou nu credea în zeii po linezieni, începînd cu Tanga- roa. părin te le d iv in a l fo n da to ­ru lu i d inastie i Tui Toga. A pe ­trecut m ult tim p încercînd să de ­monstreze tongan ilo r inconsis­tenţa d iv in ită ţilo r în care cre ­deau. Făcea lucruri care, în o- chii oam enilor, apăreau ca b las­fem ii in ferna le , sacrileg ii. De exemplu, in tra în tr-un tem plu, !ua sta tu ile zeilor, id o lii d in p ia ­tră şi lemn şi îi atîrna de copaci. Era un zeu în care oam enii d in Tonga credeau cu putere : Hae- haetahi, zeul-rechin. Tonganii îl reprezentau prin tr-un uriaş re ­chin care era deseori văzut în ape le d in ju ru l insulelor, !n tr-o zi, Tupou I a aduna t lumea pe p la jă şi a anun ţa t că, p ro te ja t de zeul creştin, îi va în frunta pe zeul-rechin. Va merge pe mare şi îl va ucide. S-a îm barca t pe o canoe îm preună cu un m isio­nar şi un a lt convertit, a înd rep ­ta t canoea spre rechin şi a în ­cercat sâ-l lovească cu o suliţă. Dar, pentru prim a da tă în v ia ­ţa sa, a ra ta t lovitura. S ituaţia era foa rte d e lica tă , pentru că lumea îl privea de pe mal şi o eroare a r fi pu tu t p re jud ic ia în ­treg rezu lta tu l ac ţiun ii. Rechinul continua să dea tîrcoa ie canoei. da r Tupou a reuşit sâ-l ornocre, după care s-a a runca t în mare îm preună cu c e ila lţ i do i, şi-a re­cuperat su liţa şi s-a întors sănă­tos ia mal, Era un fel cam c iuaa t de a în ţe lege creştinism ul, dar, date f iin d tim pu rile de ctunci, era poate s inguru l lucru pe care | iî putea face, Tupou s-a consi- 1 de ra t cu adevăra t creştin a b ia [ după ce a devenit rege cu nu- j mele de Tupou G eorge I, în semn ] de s im patie pentru G eorge III 1 al Ang lie i. O da tă ţa ra p a c ific a ­tă, a făcu t lucruri extraord inare pe p lan po litic , leg is la tiv şi so- j d a l. El a fost prim ul care a a - ( dus dem ocraţia constitu ţiona lă , I em anciparea sclavilor, şcoala, a j impus îm părţirea păm în tu rilo r ■ oam en ilo r de pe insule. Această j u ltim ă lege i-a fost insp ira tă de j o vizită făcu tă în A ustra lia , unde ; a fost im presionat de mulţimea de oameni în fom etaţi, fă ră case şi care dorm eau în parcuri. Şi-a impus să îm pied ice cu orice preţ ca asemenea lucruri să se întîm - ple în Tonga. A făcu t în aşa fel ca fiecare fa m ilie tonganâ să stăpîneascâ o suprafa ţă de pă- mînt c u lţivab iI, o proprie ta te care să le asigure existenţa, D in tr-o lovitură, în cîteva dece ­nii, Tonga a trecut d in cel mai în tunecat Ev M ediu în epoca m odernă. A devenit o ţa ră c i­v iliza tă , lin iş tită . Ţara care e a- cum, M a i mult, în tr-o epocă de colonia lism dom inant, Tupou a reuşit să m enţină Tonga inde ­pendentă, evitînd să ofere pute­rilo r occ iden ta le pretextul de a se amesteca în treburile sale şi să o ocupe,

— D ar pînâ acum cîţiva ani | Tonga nu a fost pro tecto ra t b ritan ic î

— Da, da r tra ta tu l a fost sem- ! nat, în 1900, de Tupou II, nepo- j tu l lui George I . Nu a fost o j

trăda re a p o lit ic ii m arelui rege, ci o soluţie pentru a o putea con tinua în pace. în acea vreme, fiecare grup de insule din Pacific era sub contro lu l c ite urvei pu ­te ri europene. Num ai Tonga era independentă , Tupou II s-a gîn- d it să ceară p ro tecţia b ritan ică mai îna in te ca o a ltă putere să încerce să pună mîna pe insu­le le sale, O sim plă măsură de prevedere. O ricum , scadenţa ffa - tra tu lu i a fost anul 1970 şi, de a tunci, Tonga e to ta l indepen­dentă.

- De curind, a fost o încer­care de amestec din partea unui grup particular american. M ă refer la problema insulei M i­nerva.

- A, da, Problema insulei M inerva este o problem ă r id i­colă. Insula a făcu t, d in fo tdeau - na, parte d in a rh ipe lagu l Tonga, face parte d in regat, ch ia r dacă este fo rm ată d in tr-un grup de stinci la 500 km de cap ita lă . In ­tr-o zi, am a fla t de la rad io şî d in ziare că un grup de am eri­cani fă ră m inte au ales M inerva pentru a form a o repub lică u- top ică , o societate perfectă, cel ouţin aşa o de fineau cei in te re ­saţi, Eu nu am nim ic îm potriva repub lic ilo r u topice, îm potriva soc ie tă ţilo r perfecte, da r nu să le creeze am erican ii pe te ritp - riul nostru. Im ed ia t ce am a fla t acest lucru, am p leca t spre M i­nerva la bordu l unei nave, cu in ten ţia de a face ceea ce, p robab il, a r fi trebu it să fac mai dem ult : să im plantez stea­gu l tongan pe stîncă. Era o m are fu rioasă cind am ajuns şi debarcarea a fost cam d ific ilă . D ar am reu- i şit. Am în fip t do i p ilon i pe care, după o ceremonie, am ! r id ica t s teagurile Tonga. Acum, nu mai există nici o îndo ia lă că M inerva e a noastră. A m erica­nilor, cei cu repub lica utopică, nu le-a căzut prea bine. Au ve­n it a ic i sperînd să poată vorbi cu mine, da r am refuzat sâ-i primesc. Au stat în hotel cîteva zile. Apo i au p lecat. D ar se pare că încă nu au renunţat. D in c ind în cînd, îmi sosesc ştiri con trad ic to rii, da r to t tim pu l a- m enin ţă toare ; sau sînt în curs de a organiza o arm ată de m er­cenari pentru ocuparea insulei, înaintează, se întorc, sau aş­teap tă un moment propice pen­tru a ne a taca. Ridicol.

- C ine e acum pe insula M i­nerea ?

- N im eni, Sînt steagurile, o casă care a r trebu i şă folosească unor eventuali n au frag ia ţi, pes­carilo r, m arina rilo r care s-ar găsi, la un m oment dat, în d if i ­cu lta te în ape le insule i. E o m a­gazie p lină cu lucruri de mînca- re şi de băutură . O ric ine o po a ­te fo losi. în a fa ră de cei cu ,,so­c ie ta tea perfectă".

- S-a spus că m otivul ocupă ­rii insulei ar fi a ltu l : „P o rt au Prince", nava -p ira t încărcată cu aur, ar fi fost scufundată în a- prop ierea insulei...

- Nu, nu. Ce prostie I ,,Port au Prince" s-a scufundat în fa ţa insulei Lifuka d in g rupu l H aaba i. ! încărcătura de au r e încă aco- j io, îngropa tă sub o ag lom erare de depuneri marine. Nu e uşor i

de recupera i. O vom face cind vom fi destul de bine u tila ţi pentru a o desprinde din crus­ta ca re o ţine prizonieră. Văd că în unele locuri fantezia se dez­lăn ţu ie cu uşurinţă.

- U rm ăriţi a tent evenim ente­le din Europa ?

— Desigur. C h iar dacă mă in ­teresează mai m ult ceea ce se întîm plă în sfera Pacificului. Dar, ce vreţi ? C hiar tră ind d e ­parte de Europa, nu se poate ignora ceea ce se întîm plă a- colo.

- C redeţi că insule le dum nea­voastră pe care, conform con­cepţie i celei mai răspîndite în legă tură cu m ările Sudului, ie vedem ca insule lin iş tite şi p ros­pere, vor putea răm îne încă m ult tim p aşa ?

— Nu ştiu. Sper că da. Chiar dacă am unele îndoie li. E vorba

door să le adm inistrăm in te li­gent. De a ltfe l, procesul este ireversib il. Im posibil de oprit. Şi pe noi ne interesează lucrurile produse în restul lum ii, d a r vom face în aşa fel încît să le a c h i­ziţionăm fără traum atisme, să păstrăm în bună stare fe lu l nos­tru de a tră i şi cu ltura noastră Nu e altceva de făcut. Pot eu să îm pied ic turism ul să a jungă pînă aici ? Pot bloca procesul de industria lizare ab ia început în Tonga sau pe cale de a în ­cepe ? Desigur, nu. Pot opri na­vele care, făcînd înconjuru l lu ­mii, se opresc şi în Tonga ? Ar fi o nebunie. M ă gîndesc, d in con ­tră, să favorizez acest proces, dar urm ărindu-i a ten t desfăşu­rarea. pentru a nu fi traum ai zant. E de-a juns să am o lă tu -l aameni po triv iţi, consilieri ca ­p a b ili şi dezinteresaţi.

_ 3

r UnitaSO M A

DESTINDERESt*

ARMAMENTEUNUL dintre elementele pozitive ale eţii internaţionale a fost oferit, în ulti- ii ani, de progresele destinderii între ri deosebite în ce priveşte sistemele lor >l;:ice şi sociale.între premisele destinderii exista aceea i destinderea trebuie să ducă, chiar în- -un mod inevitabil treptat, la o înceti- ire. apoi la sfîrşitul cursei înarmărilor, antele ce se cheltuiesc pentru armate şi Erttru îngrozitoarele lor utilaje (care, ină in urmă cu cîţiva ani, ar fi părut de [imeniul ştiinţifico-fantastic) se menţin r.eritoare. în aceasta constă una din r.ncipalele cauze ale inflaţiei foarte rave care a zguduit o parte atît de im- Brtantă a economiei mondiale. Chiar ţă- 3e cele mai puternice, care sînt princi- alii protagonişti ai cursei respective, au e suferit consecinţele ei, fie chiar în urme diferite. în vremuri de criză, con­tantele apasă greu asupra tuturor po- carelor. Acum, chiar diferitele tratative, cinate de o parte şi de cealaltă pentru a ace începutul unei forme de parţială re­facere sau limitare a armelor, bat pasul ie loc.

în asemenea împrejurări, nu este sur- cinzâtoare perplexitatea ce s-a manifes- bt ir. cele mai diferite părţi ale lumii jind. săptămînile trecute, S.U.A. au adus e cunoştinţă programele lor de înarmare le— u următorul an fiscal. Chiar ziaie^e ie oDicei foarte prudente în exprimarea pmr aprecieri în materie s-au dovedit i' 1 “-pate. Cheltuielile alocate de Ameilca gr- ... de fapt, între 95 şi 100 miliarde lolari. dacă celor 85,6 miliarde dolari prevăzuţi pentru domeniul militar pro- p-;u-zis li se vor adăuga sumele _ prevă-

pentru aşa-zisele ajutoare în arme pemru străinătate şi cele destinate să a- coptre cheltuielile deja efectuate peste biiaetui votat pentru anul precedent. Nici măcar în momentul cel mai grav al răz­b ă t u i din Vietnam nu se cheltuiseră asemenea sume. Este adevărat că liderii americani se justifică afirmtnd că sporul este datorat mai ales inflaţiei şi că ci­frele de astăzi, dacă ar fi calculate în ra­port cu vechile preţuri, nu ar părea atît ce mari.

Alarma cea mai mare a fost, totuşi, provocată nu atit de aceste cifre, cit de intenţiile deschis exprimate de ministrul apărării Schlesinger. Astfel el şi-a însuşit st apoi a apărat în public aşa-zisa teză a

contra forţei" de care este ataşată pai iea c-ea mai belicoasă a complexului militar- mdustrial de dincolo de Atlantic.

Explicată pe scurt, teza respectivă nu altceva decit un nou proiect care ar

hirosa să asigure Americii o superioritate tivâ ne pianul armamentelor nu­

cleare. Ideea „eontraforţei" constă in a căuta o putere de distrugere care să fie calitativ diferită şi, ca atare, suficienta pentru a asigura un avantaj. Ideea lui Schlesinger şi a consilierilor săi ar pro­pune crearea unui sistem de rachete cu focoase multiple mult mai precise decit cele actuale, astfel încît să poată lovi, după voinţă, numai instalaţiile de rachete ale adversarului. Proiectul este însoţit de teorii halucinante asupra unui^ pretins război atomic „treptat", datorită căruia s-ar putea distruge exact principalele in­stalaţii nucleare, dar nu oraşele, şi, ime­diat după aceea, să se ducă tratative de pe poziţii de superioritate înainte de a se ajunge la un război generalizat.

în practică, rezultatul unor asemenea tendinţe, dacă ele ar precumpăni, ar fi doar acelea de a săvîrşi un alt salt tragic pe plan tehnologic în direcţia cursei înar­mărilor. Ideea unei superiorităţi este, m acest punct, prin ea însăşi falsă şi Peri­culoasă. Falsă pentru că, chiar admiţind că este posibilă din punct de vedere teh­nic (lucru pe care unii experţi îl con­testă), este menită să provoace, ori de cile ori este întreprins un efort pentru dobm- direa ei, un efort asemănător de către partea adversă. Dar ideea respectivă este şi periculoasă prin faptul că, cu nivelul atins de armamente, o simplă presupu­nere — fie ea nefundamentată — de su­perioritate ar putea provoca consecinţe grave sau fatale.

Diferitele tratative cu privire la reduce­rea sau limitarea armamentelor, care !acum bat pasul pe loc, au fost toate în­treprinse pornindu-se de la premisa ca acordurile ce urmează a fi încheiate ar trebui să prevadă măsuri echilibrate şi egale, astfel încît să nu creeze dezechi­libre nici de o parte nici de cealaltă. Fi­reşte, un asemenea principiu este mai uşor de enunţat decît de aplicat. A sta­bili unde începe egalitatea şi unde inega­litatea este foarte greu. Bănuiala de a acorda avantaje unilaterale interlocuto­rilor după ce ani îndelungaţi propria se­curitate a fost încredinţată armelor, este permanent gata să se strecoare. Negocie­rile sînt, deci, inevitabil complexe. Dar nu există un mod mai sigur de a le face aproape imposibile decît a continua spo­rirea propriilor arme sau a manifesta o asemenea intenţie.

Progresele pe calea destinderii sînt certe, dar sîntem la început. Multe pot depinde tocmai de orientările ce vor pre­cumpăni în negocierile cu privire la de­zarmare.

Giuseppe Bol'fa

Mhân P ânHAN O I

THIEU

„REMANIAZĂ"

CABINETUL

SITUAŢIA critică a regimului de la Saigon a ’ dus la recenta reorganizare a cabinetului.

Thieu nu a putut face ceea ce i-au tra­sat americanii. Pe plan politic, el nu şi-a cî.ştigat nici un fel de prestigiu şi nici un fel de sprijin din partea maselor. Din punct de vedere militar, a înregistrat pier­deri numeroase în cursul operaţiunilor de acaparare a terenurilor şi de „pacificate , deşi a folosit din plin forţele şi mijloacele militare. Pe plan social-economic, admi­nistraţia Thieu, renumită pentru corupţia sa nu a reuşit să oprească falimentul, care a dus ţara pe marginea dezastrului, rezervele de devize străine reducîndu-se sub limita de 125 milioane dolari, inflaţia înregistrînd o creştere de 65 la suta m 1973, iar piastrul devalorizîndu-se cu 19 la sută’ în cursul anului trecut.

Jocul lui Thieu de „remaniere guverna­mentală'1 şi de „reorganizare a armatei'* ar vrea să îmbunătăţească această si­tuaţie deplorabilă. El doreşte să concen­treze puterea în mîinile sale. Acordînd un portofoliu nepotului său Hoan Duc Nha, Thieu şi-a întărit, de fapt, controlul asu­pra cabinetului condus de Tran Ihien Khiem.

După cum remarca o sursă occidentala, scopul acestor schimbări în aparatul ad­ministrativ şi militar constă în întărirea controlului politic al lui Thieu. Ele urmă­resc, de asemenea, să înşele opinia publi­că internă şi externă, care şi-a exprimat nemulţumirea faţă de regimul lui Thieu, După cum arăta o agenţie americană, a- ceastă remaniere, ca şi multe altele, este numai un fel de praf aruncat în ochi.

Damasc. In timpul întilnirii între preşe­dintele Siriei, Hafez Assad, şi ministriil ie externe sovietic, Andrei Gromîko. Co­municatul dat publi­cităţii reafirmă pozi­ţia potrivit căreia in­staurarea unei păci i - 2pte şi trainice în Orientai Apropiat nu poate fi realizată fără retragerea completă a trupelor israeliene de pe toate teritoriile a- rabe ocupate şi fără asigurarea drepturi­lor legitime ale po­porului palestinian

Seul. Demonstraţie împotriva regimului

Thieu

Cu cît clica lui Thieu se opune mai mult păcii şi înţelegerii naţionale şi cu cît sabotează mai mult Acordul de la Paris, cu atît va întîmpina eşecuri mai serioase în faţa opoziţiei viguroase a poporului. Dacă va continua acţiunile de „pacifi­care", va avea de înfruntat noi riposte. Economia şi finanţele Saigonului se pră­buşesc din cauza asupririi şi exploatării lor de către Thieu în interesul războiului, alimentat în proporţie de 80 la sută din bugetul naţional. Dacă va continua să ur­meze aceeaşi veche politică, Thieu nu va putea evita eşecul.

în decurs de un an, Thieu a înscenat o serie întreagă de farse : „reforma admi­nistrativă", alegerile pentru „consiliile să­teşti", alegerile parţiale pentru Senat, în­fiinţarea partidului său de guvernămînt, iar acum această „remaniere guvernamen­tal" şi „reorganizarea militară". El a des­fiinţat, de asemenea, 26 de partide, a de­mis sau a schimbat numeroşi miniştri, un sfert din generali şi o treime din guver­natorii de provincie. Nu încape îndoială că Thieu a atins culmea izolării şi a slă­biciunii.

Sîi'iK ,'iirdicr ui'iiiimţ

c

1 CINCILEA:0NTINENT

SI ASIA

>E SUD-ESTLA MIJLOCUL lunii februarie, premie­

rul Australiei, Gough Whitlam, a încheiat un turneu de două săptămîni prin Asia de sud-est, în cursul căruia a vizitat Birma- nia, Singapore, Malayezia, Tailanda, Laos şi Filipine. Guvernul laburist instalat de peste un an a început să reliefeze con­tururile noii sale politici externe. Pe această linie se află şi reacţia australiană la intenţia americano-britanică privind fefLnţarea unei baze militare pe insula D.ego Garcia din Oceanul Indian. In timp c-: Ministerul Apărării de ,1a Canberra a găsit proiectul „evident acceptabil", minis­trul de externe a fost de părere că o nouă bază maritimă nu contribuie „la ţe­lurile de perspectivă ale Australiei în regiune", care urmăresc să sprijine cere­rea Indiei şi Ceylonului de creare a unei zone a păcii în Oceanul Indian.

Mai ales în Singapore, Malayezia, Tai­

landa şi Filipine — care constituie, îm­preună cu Indonezia, organizaţia ASEAN — Whitlam a încercat să explice că noua orientare a politicii externe australiene nu înseamnă „izolaţionism", ci o „conti­nuitate prin transformare". Interesul fa­ţă de regiunea nordică învecinată a ră­mas neschimbat; s-a schimbat însă „na­tura angajamentului". Australia nu mai consideră ţările din sud-estul Asiei drept state-tampon şi nu va trimite din nou trupe în Asia, a declarat Whitlam la Ku­ala Lumpur. Accentul nu se mai pune pe considerente ideologice şi pe alianţe mili­tare, ci pe intensificarea comerţului, creş­terea ajutorului economic şi „securitate prin cooperare militară". După furtunoasa vizită întreprinsă în ianuarie de premie­rul japonez Tanaka în capitalele ţărilor din sud-estul Asiei, s-a înregistrat cu multă atenţie apelul său adresat ţări­lor industriale bogate de a promova în locul „imperialismului economic" o „poli­tică a repartiţiei". Cele mai importante piedici în calea unei stabilităţi durabile în regiune sînt, -după părerea lui Whitlam, problema Indochinei, precum şi faptul că ţările din regiune nu întreţin încă relaţii diplomatice cu R. P. Chineză.

Interesul sporit al statelor sud-est-asia- tice faţă de Australia trebuie privit şi în lumina crizei energetice şi a poziţiei eco­nomice dominante a japonezilor. Apropie­rea geografică, precum şi bogatele zăcă­minte de gaze naturale, cărbune, minereu de fier şi alte materii prime fac din Aus­tralia, în mod firesc, un partener dorit al dezvoltării ţărilor din regiune. în Birma- nia şi Tailanda delegaţia australiană a negociat asupra livrărilor de cărbune din Australia ; în Filipine i s-au cerut pre- mierului australian gaze naturale în sco­pul fabricării de îngrăşăminte sintetice şi

O con ferin ţă a lui M itterrand

La in v ita ţia unei societăţi belg iene F ran ţo is M itte rrand , secretar general a l P a rtidu lu i Socialist, a făcut la Bru­xelles o expunere asupra is to ricu lu i so­c ia lism u lu i francez. D upă 25 de ani de d ispute şi fă rim iţa re in numeroase frac ţiun i, a spus ei, am respins con­fo rtu l in te lectua l, care constă in re tra ­gerea în sine, in fo losul unei op ţiun i m ai d a re şi m ai eficace : „A m dorit să încetăm de a m ai f i dezb inaţi cu priv ire la v iito r” .

Îna in te de 1905, socialism ul francez fusese d iv iza t în şapte form aţiun i, p rin ­tre care, in cursul an ilo r, vechea SFIO a trăgea d in ce în ce m ai pu ţin a legă ­toru l, în specia l tineretu l.

D upă congresul de la Epinay, din 1971, s-a născut un nou pa rtid , a c ă ­ru i dom inantă ideo log ică este cu cer­titu d in e marxistă. A fost vorba mai

ales (incep ind d in m artie 1972, la Con­venţia na ţiona lă de la Suresne) de a fo rm ula un program care să corespun­dă necesită ţilo r moderne : apărarea d e m o c ra te i econom ice, e laborarea unui nou m odel de dezvoltare, de fin i­rea unui nou in te rna ţiona lism . Aceasta era ceea ce aştepta pub licu l, m ai mult decit cu nerăbdare, de la p rogram ul co ­mun a l stîng ii, care reuneşte, în a fară de sociaiişti, com uniştii şi ra d ica lii de stingă. Ceea ce este im portant, ap re ­ciază M itte rrand , este fap tu l că o a- tare a lia n ţă s-a pu tu t realiza, şi a - ceasta reprezintă un eveniment cap ita l, impus, de a ltfe l, de necesităţi, deci de realism. „C a şi in Ita lia , in Franţa co­m uniştii au un p a rtid puternic, şi a- ceasta d in motive istorice".

D ar dacă sînt în treba t — a decla ra t M itte rrand - „d e ce această a lia n ţă ? ’ , răspund că mă întreb pur şi simplu care este s itua ţia p ro le ta ria tu lu i fra n ­cez, a sa la ria ţilo r de toa te ca tegoriile şi constat că există a ic i o m ajorita te a căre i ide n tita te a nevoilor este evi­den tă : a lia n ţa cu com uniştii este pen­tru m ine expresia po litică a unei sche­me socio logice şi mă aliez cu cei care reprezintă aceste mase defavorizate din m ai m ulte puncte de vedere.

, (D in Le Soir)

UŞIIPunta del Este (Uru­guay). Imagine de la prima întîlnire eco­nomică ce a întru­nit reprezentanţi ai 14 ţări latino-ameri- -Q ne şi o delegaţie a Pieţei comune; este prima manifestare, la scară continentală la­tino - americană, la care a participat o delegaţie oficială cu­

baneză

Siiddcu îsctieZci I u ngMONCHEN

„SOCIETATEA

CONSUMULUI"

ÎN PENURIE

DE SANSEa

prin aceasta pentru continuarea „revolu­ţiei verzi".

Ideea lui Whitlam de a se constitui în Asia şi zona Pacificului un for asemănător Organizaţiei Unităţii Africane sau Organi­zaţiei Statelor Americane a fost întîmpi- nată de ţările-gazdă — cu excepţia Fili­picelor — cu scepticism. Interlocutorii sâi au obiectat că un asemenea plan ar fi îri contradicţie ou intenţia partenerilor ASEAN de a ajunge la o neutralizare a regiunii garantată de marile puteri.

Statele sud-est-asiatice sînt foarte preo­cupate în prezent de continuarea dezvoltă­rii politice şi economice a organizaţiei ASEAN, întemeiată în 1967. Faţă de pro­punerea premierului neo-zeelandez, Nor­man Kirk, de a se constitui o nouă gru­pare din care să facă parte Australia, Noua Zeelandă, Indonezia şi Papua-Noua Guinee, ele au o atitudine pozitivă, deoa­rece o asemenea constelaţie ar stabili o punte spre regiunea Pacificului şi ar neu­traliza într-o anumită măsură poziţia Ja­poniei.

De data aceasta, Whitlam a evitat să jignească pe asiaticii sensibili printr-o atitudine arogantă. Acest lucru a fost deo­sebit de vizibil în Singapore, cu al cărui premier, Lee Kuan Yew, Whitlam intrase în conflict la Conferinţa Commonwealth- ului din luna august. Whitlam a promis să continue într-o formă nouă contribuţia

australiană la acordul încheiat între cele cinci state —■ Marea. Britanic, Australia, Noua Zeelandă, Malayezia şi Singapore — care formează baza pentru ANZUK. Potri­vit concepţiei lui Whitlam, în următorii doi ani, colaborarea între cele cinci ţări urmeazjă să se intensifice considerabil. Această colaborare urmează să se extindă pe Viitor asupra Indoneziei şi a Papua- Noua Guinee. Whitlam consideră că pen­tru aceasta nu este necesară staţionarea de trupe în străinătate. Whitlam 'se pro­nunţă pentru colaborare, dar împotriva tratatelor militare şi, de aceea, nu obiec­tează nici împotriva pretinsei intenţii a Londrei de a retrage, din motive financia­re, contingentul britanic din Singapore. Unii militari australieni sînt însă de pă­rere că, în acest caz, brigada ANZUK îşi va pierde eficienţa militară.

Turneul lui Whitlam în Asia s-a înche­iat fără rezultate spectaculoase, dar cu convingerea că, în prezent, Australia este privită de vecinii săi cu mai puţină neîn­credere decît în urmă cu un an. Fiind ‘încă foarte departe de o apartenenţă la „Clubul asiatic", cel de-al cincilea conti­nent a trecut, totuşi, pragul spre Asia şi a devenit un partener serios al acesteia. O contribuţie deloc neglijabilă la acest re­zultat au adus-o antirasismul lui Whitlam şi atitudinea sa anticolonialistă.

Interviu cu fu turo logu l vest-germ on R. J U N G K

— CRIZA energetică a reliefat, mai repede decît considerau unii că este posibil, anumite limite ale creş­terii economice. Credeţi că a fost a- tins în ţările occidentale industriali­zate punctul culminant al bunăstă­rii ?

— Aceasta depinde de modul în care este definită bunăstarea. Cred că adevă­rata bunăstare, şi anume bunăstarea mul­tora, nu a fost obţinută în aşa-numitele „ţări bogate". Sfera socială a fost puternic neglijată. în acest domeniu, sîntem încă

S-a te rm ina t p ro iecta rea n o ii con­ducte, p rin care U niunea Sovietică va livra gaze na tura le Ungarie i. Prin noua m agistra lă, U.R.S.S. va livra a nua l U n­ga rie i peste 6 m ilia rde m.c. de gaze,

U.R.S.S. livrează d e ja gaze na tura le prin conducta de gaze „ Bratsvo“(„F ră ţ ia " ) unei serii de ţă ri socialiste europene. In prezent, ţă r i a le C.A.E.R. pregătesc un acord p riv ind construirea in comun a unei m ari m agistra le pen­tru transportu l gaze lor d in sudul U ra­lu lu i (una d in tre cele m ai m ari p ro­vincii gazifere d in U.R.S.S.) p ină la gran iţe le apusene ale U.R.S.S. Această conductă, in lungim e de circa 3 000 km, va lace pos ib ilă lă rg irea conside­rab ilă a liv ră rilo r de com bustib il so- , e tic in ţă ri socialiste europene.

Se 'ărgeşte cercul ţă rilo r cap ita lis te ciieresate în ach iz iţionarea de com- b -s iib il d in UR.S.S. De c inc i an i, ga* z J sovietic este liv ra t Austrie i, p rin

Gazele naturale in U.R.S.S.

Cehoslovacia, p rin tr-un sistem de con­ducte. Tot p rin aceste m agistrale, in octom brie anu l trecut, U.R.S.S. a în­ceput să livreze gaz na tu ra l R.F. Ger­m ania, căre ia , în baza unui contract înche ia t pe term en de 20 de ani, ii va livra 120 m ilia rde m.c. gaze. La rîndu l său, R.F. G erm ania livrează U n iun ii Sovietice, in compensaţie, ţevi de mare d iam etru şi d ife rite m ijloace tehnice destinate construcţie i conduc­te lo r m agistra le.

Recent, în baza unui acord b ila te ra l, spec ia liş tii sovietic i şi fin landez i au te r­m inat construcţia m ag istra lă U.R.S.S.— Finlanda, p rin care, num ai in cursul acestui an, F in landa va p rim i 500 m i­lioane m.c. de gaz na tu ra l sovietic.

Pe viito r, liv ră rile vor spori la aproxi­m ativ 1 500 000 000 m.c. pe an.

Se p la n ifică , de asemenea, constru­irea donducte i de gaze U.R.S.S.-Fran- ţa. In prezent, în baza con trac tu lu i semnat cu d o i an i in urmă, Franţa primeşte in fiecare an d in U.R.S.S. o im portan tă can tita te de gaz na tu ra l liche fia t. O serie de m ari firm e fran ­ceze sint in teresate să pa rtic ipe la dezvoltarea industrie i sovietice de gaze.

Pentru exp loatarea zăcăm inte lor so­vietice de gaze şi ach iz iţionarea lo r m anifestă un interes crescînd Statele U nite şi Japonia. Se presupune că, in v iito ru l ap rop ia t, vor avea loc nego­cie ri tr ipa rtite , in scopul sem nării unui acord genera l. In baza acordu lu i, f ir ­mele am ericane şi japoneze vor p a r­tic ipa la exp loa ta rea zăcăm inte lor de gaze d in la ku ţia (no rdu l S iberie i). A ic i au şi fost prospectate peste 12 tr ilioane de m.c. de gaze.

(După agenţia TASS)

28

„subdezvoltaţi" şi ar mai fi multe de făcut.

Dar ar putea regresa ceea ce calific eu „falsa bunăstare". în cadrul ei nu dom­neşte abundenţa, ci lucrurile de prisos : un al doilea autoturism personal, bunu­rile de consum care se demodează după scurt timp, mărfurile de valoare calitativă redusa şi care nu pot fi reparate. Această „bunăstare” , care ne~a fost impusă» nu ne~o vom mai putea permite.

Această recesiune în sfera bu­năstării materiale nu se va petrece, desigur, fără încordări. Vedeţi aici un pericol pentru societatea de con­sum ?

™ Desigur- orice restructurare este în­soţita de dificultăţi. înainte de a se fi instaurat un nou stil de viaţă, se produce o perioadă de tranziţie plină de impedi- mente. Discern, îndeosebi, două genuri de probleme^ cu care vom fi confruntaţi. în primul rind, este vorba de faptul că pla­nificatorii şi factorii de decizie din ţările occidentale au omis, în trecutul apropiat, sa reflecteze serios şi la timp unde anume ar putea fi utilizate forţele de muncă eli- oerate m perioada de crize şi cît de re­pede ar putea_ fi ele recalificate, reciclate. ri doilea rînd, a fost neglijată pregăti­

rea psihică pentru noi situaţii. S-a atras mult prea tirziu atenţia opiniei publice occidentale asupra caracterului extrava­gant şi limitat al modului său de viată. Obiectivele de pînă acum — creşterea per­manentă a producţiei, paralel cil un venit tot mai mare — s-au dovedit a fi în per­spectiva nerealiste.

Din acest motiv, acum este strict nece- sarâ o dublă pregătire : cea în materie de Planificare — pentru restructurări econo­mice şi cea psihologică — pentru noi deprinderi, precum şi pentru noile şansa care se oferă oamenilor.

— Consideraţi problema energetică un fenomen trecător sau credeţi că in viitor se vor produce fenomene ae criza şi în alte domenii ?

— Cred că se vor produce. Trăim, de ruai mult timp, o serie de crize succe- sive, a căror interdependenţă nu este însă esizată. Criza înarmării, criza învăţămîn- ului, criza mediului înconjurător nu au ost . încă lichidate, deşi, datorită crizei înergiei acute, ele nu se mai află în irezent în centrul atenţiei.

Din punctul de vedere al materiilor pri- ie, criza petrolului este doar un aspect arţial. în curînd, heliul, nichelul, cuprul 'or deveni şi ele rare. Chiar dacă vor fi escoperite noi zăcăminte de materii pri- le> cert este că aceste surse sînt limi- ite. Acum oamenii se gîndesc, în sfîrşit. e să facă pentru a nu mai irosi materiile rime şi ce să facă pentru a le putea re­aliza. Acest „reciclaj“ , această reutili- lre a materiilor prime deja folosite re- fezintă, după părerea mea, una din ma­le sarcini tehnico-economice ale decenii- r viitoare.

— Domnule profesor Jungk, pă­rerile dv. despre depăşirea societăţii consumului nu sînt împărtăşite de toţi colegii dv. futurologi, Care este cauza acestor divergenţe de păreri ?

— Acei futurologi care au găsit, pînă um. cea mai mare audienţă depindeau trem de mult de clienţii lor. Dacă, de emplu, institutul „Hudson" al lui Her- ir- Kahn primeşte din partea guvernului mcez însărcinarea de a analiza perspec- ele de viitor ale Franţei, se poate aş- >.<a oare să iasa altceva decît ceea ce a

BOLENT ECEVIT

prfm-ministru al Republicii Turcia

Biilent Ecevit s-a născut la 28 mai 1925, Ia Istanbul. După studii de filo­logie la universităţile din Istanbul, Ankara, Londra şi Harvard, în anul 1944 îşi începe activitatea ca funcţionar guvernamental. între anii 1946-1950, lucrează în biroul ataşatului de presă turc de la Londra. Din 1950 intră în re­dacţia ziarului „lllus“, fiind întîi redac­tor, apoi director politic al ziarului. Raimne Ia ziar pînă în 1961, cîml primeşte portofoliul Ministerului Mun­cii, funcţie pe care o va deţine pînă în 1965, în diversele guverne de coaliţie conduse de Ismet Inimii. Începutul cari- er®j politice a lui Biilent Ecevit se situ­ează însă în 1957, cînd a fost ales depu­tat de Ankara. In 1961, a făcut parte din Adunarea Constituţională. în 1965 revine în presă, de data aceasta la zia­rul „Milliyet".

In octombrie 1966, este ales secretar general al Partidului Republican al Poporului, post din care se retrage Ia sfîrşitul lunii martie 1971, în semn de dezaprobare faţă de politica promovată in acel moment de preşedintele parti­dului, Ismet Inonii. într-o declaraţie, preşedintele Inonii remarca faptul că, prin gestul său, Biilent Ecevit se pla­sează la „stingă centrului" (acesta fiind, de altfel, titlul unei cărţi publicate cu eîţiva ani înainte de Ecevit). Majori­tatea membrilor partidului au sprijinit poziţia lui Biilent Ecevit în conflictul izbucnit în 1971 în conducerea formaţi­unii şi în urma retragerii lui Ismet Inonii, Ia 14 mai 1972, Ecevit este ales preşedinte al P.R.P. care devine princi­palul câştigător al alegerilor din 14 oc­tombrie 1973. Neobţinînd însă majori­tatea absolută în Parlament, P.R.P. a tre­buit să apeleze la formula unui cabinet

de coaliţie, pe care l-a si realizat, de altfel, în ianuarie 1974, cu Partidul Şal­varii Naţionale.

In poziţiile adoptate, Biilent Ecevit a susţinut necesitatea instaurării, în con­textul turcesc, a unor structuri care să permită realizarea unor reforme largi de natură, să completeze, pe plan eeo- nomic şi social, ideile kemaliste.

Pe pian extern, Biilent Ecevit s-a pronunţat în sprijinul obiectivelor con­ferinţei pentru securitate în Europa, pentru instaurarea unui climat de des­tindere şi dreptate, în care ţoale stateie lumi!, indiferent de mărime, să obţină dreptul de a-şi spune cuvîntul, pentru dezvoltarea legăturilor de cooperare, pe diverse planuri, între toate ţările euro­pene.

Biilent Ecevit este membru al Insti­tutului Internaţional al Presei si al Societăţii Internaţionale a Criticilor dt Artă. In particular, se preocupă de fi­lozofie, artă şi literatură, în special dt perioada Renaşterii şi de filozofia hindusă. în afară de cartea „La stingă centrului", a mai publicat volumele : „Sistemul trebuie să se schimbe" si „Ataturk şi revoluţia".

Franţa de mîine va fi ţara cea mai puter­nică din punct de vedere economic din Europa ? Asta aminteşte foarte mult de astrologii de la curţile princiare de odi­nioară.

Există însă, din fericire, şi futurologi care sînt independenţi economiceste. Lu­crările lor sînt finanţate de fundaţii sau

provin din mediul universitar. Sper că. pe viitor, va dobîndi pondere o asemenea oi ientaie critică a futurologiei şi aceasta mai ales după ce. în actuala criză a re­ieşit că înfrumuseţarea intenţionată a anu­mitor situaţii din sfera socială şi indus­trială poate avea consecinţe nefaste î- viitor.

Bruxelles. La Confe­rinţa miniştrilor de externe ai Pieţei co­mune : Michel Jobert (Franţa) si Walter

Scheel (R.F.C.)

Referendumul italianDumitra Ruxândesen, Bucu­

reşti. Cunoscut sub numele autorilor săi, Loris Fortuna (socialist) şi Antonio Baslini (liberal), proiectul de lege privind divorţul a fost pre­zentat în Camera Deputaţilor, pentru prima oară, la sfîrşitul lui 1969. A fost votat de Ca­meră la 30 noiembrie 1970, în prezenţa a 600 de deputaţi, la aproape o sută de ani de la primul proiect, prezentat în 1373. Trei dintre partidele coaliţiei cvadripartite (socia­liştii, socialist-democraţii, re­publicanii), precum şi comu­niştii, socialiştii unităţii pro­letare (dizolvaţi în 1972) şi li­beralii i-au fost favorabili (322 voturi), în timp ce demo- crat-creştinii şi-au manifestat opoziţia’ (278 voturi). Deşi di­vizate în chestiunea divorţu­lui, cele patru partide de gu- vernămînt s-au aflat în situa­ţia de a înfrunta împreună re­zistenţa Bisericii. Votul parla­mentului a deschis, de fapt,0 bătălie ce avea să pună în discuţie aspectele delicate ale raporturilor dintre Italia şi Vatican, reglementate de Con­cordatul din 1922. (Vom re­veni cu amănunte într-un nu­măr viitor). Punctul culmi­nant al acestei bătălii — refe­rendumul abrogativ — a a- meninţat ca o sabie a lui Da­mocles, timp de trei ani, echi- librurile politice italiene. Des­pre ce este vorba ? Imediat după aprobarea „Legii Fortu- na-Baslini“ , s-a format un „Comitet naţional pentru re­ferendum" condus de Gabrio Lombardi, profesor de drept roman la Universitatea din Milano, comitet ce a adunat, în mai puţin de două luni,1 370134 semnături, mai mult decît necesare, pentru fixarea datei unui referendum în cursul căruia populaţia să spună „da" sau „nu" divorţu­lui italian. Pentru adunarea acestor semnături, Biserica, precum şi anumite cercuri de- moerat-creştine au ieşit în a- renă, desfăşurîndu-şi întrega autoritate. Cu toate acestea, Vaticanul s-a dezis de zvonu­rile privind imixtiunea sa în problemă. Cităm dintr-un ar­ticol publicat de „Vie Nuove" în 1971 : „l-am telefonat pro­fesorului Alessandrini, şeful Biroului de presă al Vaticanu­lui. Părea căzut din nori : -Referendum ? Dar e treaba voastră, a italienilor. Sînt a- facerile unui stat străin care nu ne privesc». Insă — conti­nuă «Vie Nuove» — nu în- timplător, după votarea legii divorţului în Parlamentul ita­lian, «Osservatore romano» scria că «există mijloace le­gale» pentru revenirea la ra­ţiune : referirea la referendum era deci neeehivocâ". Deşi semnăturile fuseseră strînse

în cursul verii lui 1971, refe­rendumul n-a putut avea loc în acel an : în decembrie, a- veau să aibă loc alegerile pre­zidenţiale ; or, Constituţia in­terzice două consultări popu­lare în acelaşi an. Urma să aibă loc în 1972. Numai că, la 7 mai 1972, au avut loc alegeri legislative anticipate. In 1973 — alegeri parţiale.

La prima vedere, climatul creat în ultima vreme în ju­rul acestui referendum pare paradoxal, creat de rebusul politic „all’italiana*1, pe care observatorul străin cu greu îl descifrează. Luînd cunoştinţă de poziţiile diferitelor partide, ale diverselor curente care le compun, cu ale organelor de presă, organizaţiilor sociale, culturale şi politice sau ale personalităţilor politice şi culturale poţi ajunge la con­cluzia că, atît în rîndul laici­lor, cît şi al catolicilor, se în- tîlnesc o majoritate de forţe contrare referendumului a- supra divorţului, considerat dăunător şi periculos pentru Italia, pentru viitorul ei de­mocratic, şi aceasta cu atît mai mult acum, în actuala si­tuaţie economică şi politică, prin ea însăşi dificilă şi preo- cupantă. De ce această teamă? Ce consecinţe ar putea avea un asemenea referendum pen­tru Italia ? Le explica, încă în 1971, Loris Fortuna, arti­zanul legii asupra divorţului : „Adevărul este că acest tip de referendum, s-o spunem clar. ar putea duce la dizol­varea Parlamentului. Prin «divorţ» am reuşit aprobarea primei legi laice a statului i- talian : atît de laică, încît a suscitat protestele Papei, ca­re a vorbit ca de un vulnus (lovitură) adus Concordatu­lui. E adevărat că referendu­mul, ca instituţie, este pre­văzut de Constituţie, dar, timp de 20 de ani, forţele politice ale ţării, în frunte cu demo­craţia creştină, au evitat re­curgerea la referendum'1.

Examinînd problema refe­rendumului, Direcţiunea Par­tidului Comunist Italian a dat publicităţii un comunicat (L’Unitâ — 11 ianuarie a.c.) in care subliniază necesitatea a~ jungerii la un „acord între toate forţele constituţionale îndreptat spre îmbunătăţirea actualei legi, fără denaturarea ei si spre evitarea referendu- muiui“, care „intervine^ ca e- lement turbulent al păcii re­ligioase a ţării şi tinde să lo­vească unitatea naţională". Un asemenea acord n-a fost însă realizat. Aşadar, la 12 mai, italienii se vor prezenta la urne pentru a spune „da" sau ,,nu“ divorţului.

Vasile Hotărîş, Pietriş, jufi. Arad. Informaţia dv. este ade­vărată.

Emil Georgescu, Brăila. Al treilea guvern Messmer are 16 miniştri şi 13 secretari de stat, în timp ce precedentul cabi­net avea 22 miniştri şi 15 se­cretari de stat. Arată astfel : premier — Pierre Messmer. Miniştri de stat : ministru al justiţiei — Jean Taittinger ; eeonomie şi finanţe — Valery Giscard d’Estaing ; agricultu­ră — Raymond Marcellin. Mi­niştrii : externe — Michel Jo- bert ; armată — Robert Gal­ley; educaţie naţională — Jo­seph Fontanet ; amenajarea teritoriului, locuinţe, turism şi transporturi — Olivier Gui- chard ; probleme culturale şi mediu înconjurător — Alain Peyrefitte ; interne — Jacques Chirac ; poştă şi telecomuni­caţii — Jean Royer ; muncă, populaţie — Georges Gorse ; sănătate publică şi securitate socială — Michel Poniatowski; industrie şi comerţ — Yves Guena ; relaţii cu Parlamentul — Hubert Germain ; infor­maţii — Jean Philippe Lecat. Vă sugerăm consultarea arti­colului publicat în nr. 11, în legătură cu situaţia care a determinat formarea unui nou guvern, precum şi răspunsul adresat cititorului Traian Stă-

Finta Ildiko, Tg. Secuiesc.Preşedintele Richard Nixon are ’două fete ; Tricia şi Julie, în fotografia alăturată : Da­vid, soţul Juliei, Julie, Patri­cia Nixon, Richard Nixon,

nescu din Craiova. în fotogra­fie : prima şedinţă a noului ca­binet francez, condusă de pre­şedintele Georges Pompidou.

Adrian Costescu, Bucureşti.Fostul prim-ministru al Etio­piei, Aklilu Habte Wolde, des­pre care, aşa cum ne scrieţi, „se ştiu atît de puţine", s-a născut la Addis-Abeba, în 1912, a studiat la Alexandria şi Paris, după care a fost nu­mit secretar al ambasadei etiopiene din Franţa. Intre 1936 şi 1941, a fost reprezen­tantul personal al împăratu­lui la Paris. întors, apoi, în ţară, devine purtător de cu- vînt al lui Haile Selassie I, apoi ministru de externe, vice-preşedinte al Adunării Generale a O.N.U. (în a zecea sesiune), premier în 1961. Des­pre noul premier, Endalka- tchew Makkonnen, vom pu­blica în curînd date biografice.

Nicolae Lăzăreanu, Bucu­reşti. Vă mulţumim pentru sesizare. într-adevăr, este vor­ba de anul 1902 (şi nu 1820)

1 şi de statul Rio Grande do 1 Sul.

Tricia şi soţul ei, Ed Cox. Este adevărat, de asemenea, că Ju­lie scrie ; a publicat recent o carte „Aventurile Iui Tima- hoe“ (cîinele tatălui său).

IMPORTANT!Abonaţi-vă din timp şi pe termene cit mai lungi,

pentru a vă asigura continuitatea în primirea pu­blicaţiei-

Preţul unui abonament este de :— anual 104 lei— pe şase luni 52 „— P e trei luni 26 „

Abonamentele se fac prin oficiile şi agenţiile P.T.T.R., factorii poştali şi difuzor» de presă din întreprinderi şi instituţii.

Guvernul laburistV. lonaşcu. Bucureşti. 1. Ca­

binetul pe care liderul labu­rist l-a alcătuit la mai puţin de 24 de ore după ce a fost însărcinat de regină cu for­marea guvernului arată ast­fel : lord-preşedinte al Con­siliului şi lider al Camerei Comunelor (în fapt, vicepre- mier) — Edward Short ; can­celar de Lancaster (în fapt, cel mai apropiat consilier al lui Wilson, în domeniul eco- conomic)— Harold Lever; mi­nistru de externe (însărcinat şi cu relaţiile cu Piaţa comu­nă) — James Callaghan ; mi­nistrul finanţelor — Denis Healey : ministrul muncii — Michael Foot ; ministrul in­dustriei, poştei şi telecomu­nicaţiilor — Anthony Wedg- wood-Benn ; ministrul comer­ţului — Peter Shore ; ministru de interne — Roy Jenkins ; ministrul energiei — Eric Varley : ministrul problemelor sociale — Barbara Castle ; me­diul înconjurător — Anthony Crossland ; ministrul agricul­turii — Fred Peart ; ministrul

problemelor consumului — Shirley Williams ; secretar pentru Scoţia — William Ross; ministrul apărării — Roy Manşon ; secretar de stat pen­tru educaţie şi ştiinţă — Reg Prentice; secretar de stat pentru problemele Irlandei de Nord — Merlyn Rees; secretar ie stat pentru Wales — John Morris ; lord-cancelăr (păstră­tor al sigiliilor) — sir Elwyn Jones ; ministru de stat însăr­cinat cu urmărirea reuniuni­lor ministeriale de la Bruxe­lles — Roy Hattersley; minis­tru de stat însărcinat cu re­zolvarea problemelor în ab­senţa ministrului de externe — David Ennols ; ministru pentru ajutor în străinătate (overseas development) — Judith Hart; ministrul trans­porturilor — Frederick Mulley; lider al grupului laburist în Camera Lorzilor — lord shepherd. Vom reveni într-un alt număr cu date biografice ile principalilor miniştri. Fo­tografia alăturată îl înfăţişea­ză pe liderul laburist Harold Wilson sosind, împreună cu soţia sa Mary, la reşedinţa o- ficială a premierului — Dow­

ling Street nr. 10 Puţin mai tirziu, Wilson a anunţat că nu va locui la Downing Street, ci în apartamentul său londonez, rupînd tradiţia. Vom reveni isupra acestei probleme.

2, Sistemul electoral brita­nic, care exclude un al doilea scrutin şi favorizează bipar- tismul, este, în esenţă, acesta: candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi într-o circumscripţie este ales,, chiar dacă are numai cu un vot mai mult decît fiecare din ceilalţi candidaţi. Este vorba, deci, de un sistem al majori­tăţii simple. Votul este în în­tregime secret, în virtutea unei dispoziţii regale din 1275, care face încă parte din ca­drul electoral britanic. Cen­trele de votare, deschise de la 7 dimineaţa pînă la 10 seara, se află în grija unor funcţio­nari ai administraţiei locale, care desfac urnele în prezenţa reprezentanţilor oficiali ai tu­turor partidelor. Nu există, practic, posibilitatea unei frau­de, dar, dacă ar fi descoperi­tă, s-ar aplica aspre sancţiuni, în legătură cu celelalte între­bări ale dv. vă sugerăm con­sultarea articolelor privind a- legerile britanice publicate în nr. 10 şi 11 a.c. Graficul ală­turat, reprodus după ziarul „Le Monde“ , reprezintă modul în care s-au repartizat man­datele şi voturile alegătorilor britanici, între laburişti, con­servatori şi liberali, între 1945—1974. Răspunsul acesta se adresează şi cititorului Traian Lăzărescu, Iaşi.

Guvernele celei de-a

V-a RepubliciTraian Stănescu, Craiova.

Dacă guvernul constituit în Franţa este al treilea sub con­ducerea lui Pierre Messmer,

el este, totodată, al unspreze­celea din timpul celei de-a V-a Republici. Iată lista com­pletă : 8 ianuarie 1959—14 a- prilie 1962 — guvern condus de Michel Debre, remaniat la5 februarie 1960 şi 24 august1961 ; Debre demisionează după referendumul prin care se aprobă încetarea focului în Algeria. 15 aprilie 1962—27 noiembrie 1962 — guvernGeorges Pompidou, remaniat la 16 mai şi 11 septembrie ; demisie în urma unei moţiuni de cenzură motivată de ho- tărîrea generalului de Gaulle de a modifica Constituţia prin referendum, pentru a introdu­ce alegerea preşedintelui Re­publicii prin vot universal.6 decembrie 1962—8 ianuarie1966 — al doilea guvernPompidou, care demisionează după alegerile prezidenţi­ale din decembrie 1965. 8 ianuarie 1966—1 apri­lie 1967 — al treilea guvern Pompidou ; demisie după ale­gerile legislative din martie 1967. 7 aprilie 1967—31 mai1968 — al patrulea guvernPompidou ; demisie a doua zi după alegerile prezidenţiale din decembrie 1965. 8 ia­nuarie 1966—1 aprilie 1967 — al treilea guvern Pom­pidou ; demisie după ale­gerile legislative organizate în urma dizolvării Adunării Na­ţionale. 12 iulie 1968—20 iunie1969 — guvern Couve deMurville, care rămîne la con­ducere şi după retragerea ge­neralului de Gaulle, dar de­misionează după alegerea, la 15 iunie, a lui Georges Pompi­dou în funcţia de preşedinte. 21 iunie 1969—5 iulie 1972 — guvern Jacques Chaban-Del- mas, remaniat la 7 ianuarie 1971. 5 iulie 1972—28 martie 1973 — primul guvern Pierre Messmer, care demisionează după alegerile legislative din martie 1973. 3 aprilie 1973—27 februarie 1974 — al doileaguvern Messmer, remaniat la 23 octombrie.

Catastrofa aviatică

de la Ermen on viileI. Vasilescu, Constanţa ; Nic.

loan. Bucureşti ; Ionel Surdu, Buzău. Cea mai gravă cata­strofă din istoria aviaţiei ci­vile : 3 martie 1974, pădurea Ermenonville, de lingă Paris, 345 morţi — 334 pasageri şi 11 membri ai echipajului. Nici una din persoanele afla­te la bord nu s-a putut salva. Avionul, un DC-10-30, aparţi­nea companiei „Turkish Air­lines" şi decolase în diminea­ţa acelei zile de la Istanbul cu destinaţia Paris. O parte lin pasageri au coborît pe ae-

pasagerilor şi al bagajelor a durat mai mult decît se pre­văzuse, decolarea a întîrziat cu o jumătate de oră : 12,30. Nu au fost însă controlate bagajele mari, care au fost încărcate direct în compartimentul spe­cial al avionului. Părăsind ae­roportul Orly, avionul s-a în­dreptat către Londra, după cum se poate observa în de­senul alăturat (reprodus din „Le Monde") ; după cîteva mi­nute, cînd se afla deasupra localităţii Meaux, s-a produs o explozie la bord. Avionul a dispărut de pe ecranul rada­rului şi se pare că echipajul a încercat să aterizeze pe noul aeroport Charles de Gaulle ; controlul, însă, a fost pierdut şi puţin mai apoi avionul se

roportul parizian, în locul lor urcînd alte 216 persoane, între care cea mai mare parte erau cetăţeni britanici sosiţi pentru meciul de rugby Anglia— Franţa, precum şi 49 de stu­denţi japonezi care se întor­ceau acasă. întrucît controlul

prăbuşea deasupra pădurii Ermenonville. Echipajul n-a semnalat nimic celor de la sol, dar în înregistrarea ultimului comunicat se auzeau, cîteva secunde înaintea accidentului, son&ria de alarmă şi strigăte de groază. A fost iniţiată ime-

OFICIILEJUDEŢENE

DETURISM

din în tre a g a ţa ră pun Ea d ispoziţia pub licu lu i b ile te la o d ih n ă şi tra ta m e n t pentru lun ile m artie şi a p rilie in staţiun i b a ln eo -c lim ate rice .

C o p iii p în ă îa 14 an i ben e fic iază d e red u ­cere d e 5 0 % lQ ta rifu l d e cazare şi m asă, iar ta rifu l la transportu l pe C .F .R . sau I.T.A . în staţiun ile respective este, de asem en ea , redus cu 5 0 % .

în aceas tă p e rio a d ă , O F IC IIL E JUDEŢENE DE T U R IS M o rg a n ize a ză excursii pe diferite itin e ra re în ţa ră şi peste hotare .

P rocurarea b ile te lo r şi înscrierea fa excursii se fac la to a te sed iile o fic iilo r ju d e ţe n e de tu ­rism şi filia le le în tre p rin d erii de turism , hoteluri şi res tau ran te d in Bucureşti.

P U B L I T U R I S M

diat o anchetă şi emise mai multe ipoteze : 1) un sabotaj ; 2) un incident tehnic al reac­torului din spate ; mai mulţi martori oculari de pe pammt au văzut fum ieşind din a- ceastă parte a avionului, în timp ce zbura încă ; reactorul este examinat cu atenţie pen­tru a se constata dacă a fost cauza accidentului ; 3) depre­surizarea bruscă a comparti­mentului de bagaje ar fi pu­tut, de asemenea, avea acest efect catastrofal. După _ con­trolul minuţios al „cutiei ne­gre", se va putea stabili cu exactitate care au fost cau­zele.

E. Victor, Craiova, După cum aţi putut constata din a- ceastă rubrică (nr. 11), lista la care vă referiţi a fost com­pletată cu celelalte patru state.

H. Taicu, Drobeta-Turnu Severin. Sediul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii se află la Geneva.

Filip Mihai, Vintere, jud. Bihor. A doua din presupune­rile dv. este cea adevărată. în

legătură cu a doua întrebare, vă sugerăm să vă adresaţi TAROM-ului.

soptominal de politică exter­nă editat de Uniunea Ziariş­tilor din Republica Socialistă

România

Redoctor-şef Jon Cârje

Redacţia şi administraţia Bucureşti, Piaţa Scînteii nr. 1. Telefon 17.60.10. internaţio­nal 17.69.87 şi 18.53.55. Abo­namentele se fac ia oficiile poştale, factorii poştali şi difuzării voluntari din între­prinderi şi instituţii. Abona­mentele pentru străinătate : ! prin întreprinderea „ROM- PRESFILATEUA* — serv. Im- ; port-Export Presă — Bucureşti, r Calea Grivitei nr. 64-66, j P.6.B. - Şiooi,' telex 011631, j

c.p.c.s;. py32

l A J M D m A I U LC H I M I C victoria

S a n S

; Ş

n i

s **0

livrează :

amoniac, acid azotic, uree, acid sulfuric tehnic, sulfit de sodiu tehnic, formaldehidă tehnica, adezivi ureo- formaldehidici pentru industria lemnului, ră­şini ureoformaldehidi-9

ce modificate, schim­bători de ioni, para- formaldehidă, nitro­celuloză, metanol de sinteză, carbonat de

amoniu alimentarm

i n ~: t i f f r * * » ^

Ueea Uzinei nr. 8, oraşul Victoria judeţul Braşov

I I 1.

m/

jig

- 1s ,

V'f,i

’ ■

AURUL ALB AL INDUSTRIEI ROMÂNEŞTI - ALUMINIUL!

pentru beneficiarii interni şi pentru export

uzina de aluminiuSLATINA

CENTRALA INDUSTRIALĂ PENTRU METALE NEFEROASE Şl RARE S IA T iN A — IIID E T IIL O L T str. PITEŞTILOR nr. 116

CN*5