Date post: | 26-Dec-2015 |
Category: |
Documents |
Upload: | gabriel-tilea |
View: | 56 times |
Download: | 5 times |
!!!
!
!
Introducere la !
Lucrarea de !
Muzică !
LUCRAREA DE MUZICĂ
Lucrarea de Muzică I
Introducere 5 Ce este Lauda? 6
Ce Este Închinarea? 7
De Ce Închinare? 8
Unde Ne Închinăm? 8
Cum Să Ne Închinăm? 8
Muzica În Vechiul Testament 11 Tradiţi Primare de Închinare 12
Psalmii 13
Tradiţile Închinării Cortului Întâlnirii 15
Steaguri şi Jocuri (Dansuri) 17
Tradiţie Închinării la Templu 18
Diferentea intre templu și cortul intalnirii 19
Simion Buzduga - Repere Apostolice 19
Cântările Mici 19
Practici Ebraice Găsite în Închinarea Contemporană (Jim Burns) 19
Muzica În Noul Testament 21 Patru principi muzicale 22
Închinarea la Sinagogă 24
Practici din NT Găsite în Închinarea Contemporană (Jim Burns) 27
Lucrarea de Muzică II
Muzica După Cincizecime până la Reformă 28 Secolul I 28
Secolul al II 28
Secolul al III 29
Secolul al IV 30
'2
LUCRAREA DE MUZICĂ
Din Secolul V până în Secolul XV 31
Muzica În Timpul Reformei Protestante 34 Reforma din Germania 34
Reforma în Elveția 36
Reforma în Anglia 36
Închinarea Reformei Găsită în Închinarea Contemporană 37
Secolul al XVIII 38 Isaac Watts 38
Frații Wesley 38
Secolul al XIX 39 Mișcarea Oxford 39
Cântecul Gospel 39
Muzica în America 40
Moody-Sankey 40
Muzica din Secolul XX 41 Torey - Alexander 41
Sunday - Rodeheaver 41
Graham - Barrows 42
Închinarea Proaspătă Carismatică 42
Muzica din Secolul XXI 44 Descrierea Bisericii din Secolul XXI 44
Biserica din Secolul XXI trebuie să fie Flexibilă 44
Biserica din Secolul XXI trebuie să fie Îndreptată pe Misiune 45
Lucrarea de Muzică III
Arta De A Concude Închinarea 46 Nevoia de un Lider de Închinare 46
Cerințele unui Lider de Închinare 46
'3
LUCRAREA DE MUZICĂ
Experiza Muzicală a Liderului 46
Orientări Generale 47
Condu dar nu Controla 47
Păstorul și Liderul de Închinare 48 Rolul Păstorului 48
Rolul Liderului de Închinare 48
Relația dintre Păstor și Liderul de Închinare 49
Conducerea Închinării este mult mai mult decât a cânta cântece 50
Fi Împotriva la ‘Duhului Izabelei’ 50
Armonia în Închinare 51 Zece lucruri care supără pe păstor în legătură cu liderul de închinare 52
Zece lucruri care supără pe liderul de închinare în legătură cu păstorul 52
Ron Kenoly 53
Zece motive pentru respingerea cântărilor noi 54
'4
LUCRAREA DE MUZICĂ
Lucrarea de Muzică I !1. Introducere ! Muzica este menţionată de peste 839 ori în Biblie. Iadul este menţionat doar de 70
de ori, şi putem înţelege că este real. Dumnezeu nu a insirat pe autorii bibliei doar ca să
umple spaţile goale. Dacă muzica este menţioată de 12 ori mai mult decat iadul, putem
vedea că este importantă. Dumnezeu a dat instrucţiuni specifice cum să venim în faţa
Lui cu „cântări.” Psalm 100:2 spune „Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie
înaintea Lui!” Ps. 95:2 „Să mergem înaintea lui cu laude, să facem să răsune cântece în
cinstea Lui!”
Ioan 4:1-26. - ILUSTRAŢIE: Cum să te închini în duh şi adevăr.
Vernon Whaley, Profesor creştin de muzică prezintă următoarea întâmplare:
Am fost crescut într-o familie de misionari. Ani în care m-am maturizat am trăit în
Alaska. Părinţi mei aveau o viziune şi dorinţă unică de a ajuta oamenii cu diferite
handicapuri. După căţiva ani am avut în biserică un număr de oameni cu handicap.
Întreaga congregaţie a fost minunea lui Dumnezeu: diaconul a fost un fost alcolic,
cea de la şcoala duminicală a fost prostituată, un om orb cânta la pian, şi o tănără în
cărucior cu roţi primea oameni la uşă duminica dimineaţa, şi un tânăr cu sindromu
Down ajuta la colectă.
S-a întâmplat ceva trajic în biserică. La o familie s-a născut o fetiţâ cu
handicaputri fizice foarte puternice. Nu putea umbla sau vorbi. Trebuia să fie purtată şi
la toaletă. Nu se putea hrăni singură. Comunica arătând literele alfabetului care le avea
scrise pe o tăbliţă care o purta cu ea oriunde mergea.
Tatăl meu (Vernon) era slujitor, şi îi plăcea să aibă în program mai multe cântări
diminica seara. Şi între cântări erau câteodată mărturi ale oamenilor. Ţin minte că într-o
'5
LUCRAREA DE MUZICĂ
seară tata a întrebat dacă cineva vrea să vină în faţă ca să cânte o cântare. M-am întors şi
am văzut cum a venit această fată care era în căruciur cu roţi.
Ea a arătat pe tăbliţă că vrea să cânte o cântare. Tata a rămas uimit. Cum putea
fata aceasta să cânte, putea doar să facă nişte sunete cu vocea şi să îşi mişte buzele. Tata
a întrebat-o ce cântare vrea să cânte, şi ea a arătat cântarea Măreţul Har. Tata zis la
pianist să înceapă cântarea şi după ă scurtă introducere ea a început să cânte. Nu
puteam înţelege nimic din ce cânta ea, scotea doar nişte sunete pe gură, dar toată
biserica cunoştea cântarea. Ea cânta din toată inima pt. Dumnezeu. Ea se închina lui
Dumnezeu în duh şi adevăr.
Dumnezeu nu doreşte să ne concentrăm pe programe de muzică super faine. El
vrea să ne accentuăm la El. El doreşte să avem o inimă care ţinteşte la El. Dumnezeu nu
ne cere să cântăm doar atunci când avem negative sau o trupă în spate. El cere de la noi
cântări de laudă, cântate dintr-o inimă îndrăgostită şi mulţumitoare. El caută cântăreţi
care merg cu El, au cu El părtăşie, şi care sunt smerţi în faţa Lui. 1
Matei 28 ne arată ultimele cuvinte a lui Isus Hristos înainte că să se înalţe la cer.
Numim aceste cuvinte „Marea Trimitere.” Mulţi oameni nu realizează că înainte
ca ucenici să audă cuvintele lui Isus, ei erau în închinare (Matei 28:16-20).
!1.1. Ce este Lauda? „Lauda şi Închinarea sunt activităţi care lucrează împreună şi de multe ori sunt
foarte asemănătoare în modul de manifestare exterioară, dar ele nu sunt identice.” (Bob
Sorge, Redescoperirea Închinării, p. 1).
Poţi să-ţi „lauzi” copii pentru că se poartă bine. Un şef se poate „lăuda” cu
lucrătorii lui care lucrează bine. Ne putem „lauda” cu orice lucru care îl avem.
'6
! Vernon M. Whaley, Understanding Music & Worship in the Local Church, (Wheaton, IL: Evangelical Training 1
Association, 1995), p. 10-12
LUCRAREA DE MUZICĂ
Adevărata „laudă” trebuie să fie direcţionată la Dumnezeu, mulţumidu-i Lui pentru
bunătatea lui faţă de noi.
Cunoaştem cu toţii cu semnele „laudei” de ex. cântatul, strigăte, vorbirea în limbi,
cântatul la intrumente, etc. Cum vom vedea mai târziu Evrei earu foarte emoţionali în
manifestarea lor în afară când lăudau pe Dumnezeu.
LAUDA NU ESTE TĂCUTĂ! Ps. 66:8 spune „Binecuvântaţi (lăudaţi – ebraică)
popoare pe Dumnezeu nostru! Faceţi să răsune lauda Lui!” Unor oameni le este frică să
cânte pentru că cred ca nu au o voce frumoasă. NICIUNDE în scriptură nu spune să
trebuie să ai o voce profesională ca să lauzi pe Dumnezeu. Scriptura spune în Isaua 40:9
„înalţă-ţi glasul cu putere, ... ; înalţâ-ţi glasul, nu te teme, ...”
În Geneza 29:35, găsim pe Lea, soţia neiubită a lui Iacov, ea a fost binecuvântată
cu al patrulea copil. Ea l-a numic Iuda, care înseamnă „Laudă.” Lea lauda pe
Dumnezeu prin numele fiului ei, petru că Domnul a binecuvântat-o cu al patrulea copil.
!1.2. Ce Este Închinarea? Închinarea nu este o serie de tehnici care se pot învăţa. Închinarea nu este o
liturgie ca să fie performată. Închinarea nu este un simţ. Închinarea nu este un
entuziasm. Închinarea nu un mod în care stai. Închinarea nu este o veneraţie. Închinarea
nu este doar a cânta un cântec. Închinarea nu este ceva ce se întâmplă doar în biserică.
În ceea mai simplă formă închinarea este individuală, când spui la Dumnezeu că îl
iubeşti. Închinarea este o acţiune prin care arăţi dragoste faţă de Dumnezeu. Închinarea
este o relaţie cu Dumnezeu. Închinarea este părtăşia cu Regele Regilor. Închinarea este
cel mai înalt scop şi privilegiu, pe care poate să le aibă un om. Închinarea începe în
inimă, dar nu este satisfăcută pană nu se manifestează înafară. Cuvântul „închinare”
înseamnă să arăţi o valuare, să îi dai reverenţă la cineva sau ceva.”
Lauda este o parte din închinare. Este un act de laudă la Dumnezeu. Cuvântul
„laudă” înseamnă a expresa aprobarea sau adminare. Lauda implică a pune un preţ, o
'7
LUCRAREA DE MUZICĂ
valuare sau o aprobare la cineva sau ceva. Este a spune lui Dumnezeu, că El este
Dumnezeuul tău, El merită onoare, glorie şi putere.
!1.3. De Ce Închinare?
Omenirea a fost creată să se închine. În Gen. 3:8, vedem că Dumnezeu venea jos
pe pământ şi umbla în grădină în răcoarea zilei. Închinare este a abita/locui în prezenţa
lui Dumnezeu. Adam şi Eva, nu aveau nevoie să cânte sau să se roage, ei doar trebuia să
locuiască în prezenţa lui Dumnezeu.
Prima din cele zece porunci declară o negaţie:
„Eu sunt Domnul Dumnezeu tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. Să
nu ai alţi dumnezei afară de Mine” (Ex. 20:2-3)
!1.4. Unde Ne Închinăm?
Un loc pentru închinare este important şi la fel nu este important. Nu era
important în gândirea lui Isus, putea să fie oriunde şi în orice loc şi timp (Ioan 4:21-24).
Totuşi locaţia închinării este importantă în sensul că folosi un loc departe de unde aven
activităţile zilei în viaţa unei persoane, ca ea să poată experimenta adevărata închinare.
Observaţi că sunt doi factori din Matei 28 – (1) ucenici s-au depărtat, şi (2) au mers la un
loc specific.
!1.5. Cum Să Ne Închinăm?
Unul din cele mai controversate tresături din Bisericile Penticostale, Carismatice şi
Baptiste, este părtăşia membrilor lor – un duh al unirii. Nu trebuie să fie un loc pentru
de izolare pentru penticostali în închinare. Închinarea Penticostală produce părtăşie,
zidire, îndemnare şi rugăciuni individuale şi unul pentru altul.
Cele mai multe cântări pot fi clasificate ca cântări ale sufletului. Oameni care sunt
plini de Duhul exprimiă laudele lor la Dumnezeu prin cântări. Efes. 5:19 – „Vorbiţi între
'8
LUCRAREA DE MUZICĂ
voi cu psalmi, cântări de laudă (imnuri) şi cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din
toată inima laudă Domnului.”
În acest verset particular, avem cheia la o varietate de muzică care putem oferii
bisericilor noastre: • Psalmi – cântări care sunt direct din Scriptură. Cartea psalmilor a fost cartea de
cântări a copiilor lui Israel. Azi sunt cântări inspirate din psalmi (Ps. 90) • cântări de laudă (imnuri) – sunt mai mult sau mai puţin dezvoltate pe un singur
gând. Gândul este expresat în ce mai mare parte în refrenul cântării, care leagă
strofele între ele (Alford, 52). • cântări duhoniveşti – o cântare sacră, liberă în formă, emoţională în caracter,
devotată în atitudine, evanghelistică în scop şi în duhul
Este de nepotrivit pentru creştini să aprecieze şi să fie binecuvântaţi doar printr-o
predică inspirată, şi să refuze să cânte o cântare nouă pentru că este actuală şi recent
scrisă. Duhul Sfânt poate şi înspiră autori azi să scrie cântări care au o mare valoare
spirituală, şi care pot să fie folosite la serviciul divin de închinare sub orice tip de muzică.
O dată toate cântările care le avem în harfe au fost noi, şi poate unele din ele au fost greu
acceptare. În majoritatea întâmplărilor, cântările au fost şi sunt scrise de autori care au
nu toţi sunt consideraţi sau au o antrenare profesională în compunere şi teorie. Sunt
cântări din inimă şi din duh care vor să mărturisească şi să aducă închinare la
Dumnezeu (Alford, 55).
A cânta în duul nu este nevoie de talent, şi nu se face pentru a plăcerea a celor
care ascultă. Constă în a face meodi în inimă pentru Dumnezeu.
Ar fi nevoie de o pregătire adiţională? Ray Hughes, în cartea sa Deosebirile în
Biserica lui Dumnezeu spune „Dumnezeu foloseşte în mod măreţ cântările spirituale
pentru a inspira oameni ca să-L glorifice pe El. A cânta în asa mod nu exclude nevoiea
de pregătire. Nu este nevoie de o intervneţă intelectuală la cântările Penticostale; de fapt,
'9
LUCRAREA DE MUZICĂ
o atingere a Duhului. Pregătirea ajută la lustruirea axului care face o penetrare mai
adâncă în inimile oamenilor” (72).
Hughes spune mai departe, „Cântările cântate pentru un spectacol doar, sunt un
blestem asupra închinării adevărate şi spurcă servicile dinive. Când muzica este la un
nivel de spectacol biserica se aşează jos în timp ce corul sau trupa cântă, şi-a pierdut
semnificaţia Penticostală. Adevăratul şablon Penticostal despre cântări este participarea
congregaţiei. O mai mare participare a congregaţiei la cântări în bisercă ridică
închinarea.
Paul L. Walker în cartea lui Lucrarea Bisericii şi a Păstorului spune „dacă eşuăm
în a cânta cântrări tradiţionale (imnurile) ne furăm pe noi şi furăm copiilor noştri
moştenirea historică despre laude aduse lui Dumnezeu. Dacă abandonăm cântările
noastre obişnuite, atunci pierdem muzica inimii, care aduce căldură comună şi adâncime
necesară în exprimare pentru ca prezenţa lui Dumnezeu să fie deplină. Dacă eşuăm să
folosim intimitatea refrenelor, atunci scăpăm închinarea spontană, care schimbă rutina
servicilor şi aduce serviciul divin într-o relaţie personală cu Dumnezeu. Avem nevoie de
toate, dar trebuie alese prin „Gustul Sfânt” care zideşte biserica din cauză că glorifică pe
Dumnezeu” (54).
!
'10
LUCRAREA DE MUZICĂ
2. Muzica În Vechiul Testament ! Aş vrea să discutăm o problemă muzicală înainte de a începe studiul pe Vechiul
Testament. Deodată ce o notă sau un acord sunt cântate, sunt pierdute pt. totdeauna
dacă nu sunt înregistrate. Poate doar fi reamintit în mintea acelor care au fost prezenţi în
acel moment. Cu timpul memoria scade. Nu ca şi un tablou, care poate fi văzut după
secole, dacă este bine păstrat, muzica este pierdută după ce a fost performată. Doar prin
notaţi muzicale sau înregistrări muzicale, putem cunoaşte exact cat de exact suna aceea
piesă muzicală.
Pentru a complica materia mai mult, există o diferenţă culturală şi lingvistigă între
civilizaţia noastră şi a poporului Israel. Este imposibil să duplicăm exact sunetul
şi să folosim muzica biblicăă în contextul historic. Totuşi, este posibil sa avem o
idee generală asupra instrumentelor, cântărilor şi cum muzica a fost cântată. Savanţii în
muzică, în general sunt de acord asupra multor principii, de ex, tipurile de instrumente,
modurile de cântare (ex. sunt asemănătoare cu sunetele antice Gregoriane) etc. (Hustad,
Jubilate II, 135).
Cu acest concept în minte, putem începe să vorbim despre muzica din VT.
În VT, muzica a fost folosită să acompanieze lucrul, bucuria, războiul, inspirarea
proorocilor, încronarea regilor, celebrarea secerişului, alungarea duhurilor rele, nuntă,
înmormântării, sărbători, etc. Cea mai significantă folosire în VT a fost în a lăuda pe
Dumnezeu.
Geneza 4:20-21 „Ada a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor care locuiesc în corturi şi
păzesc vitele. Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl tuturor celor ce cântă cu alăuta
şi cu cavalul.”
Exod 15:1-21 Prima referinţă biblică în care se cântă laude Domnului. Maria, sora
lui Moise a condus această laudă.
'11
LUCRAREA DE MUZICĂ
Deut. 32:1-43 Cântarea lui Moise. Cântarea a fost folosita ca şi o metodă de
instruire. În versetul 46 din acest pasaj, Moise spune copiilor lui Israel să-şi aducă aminte
de cuvintele acestui cântec. În versetul 47, el spune că aceste cuvinte nu sunt doar fără
însemnătate ci sunt „viaţă.” Uneori un cântec poate aduce „viaţă” unui suflet tulburat.
Este putere în muzică.
2 Cronici 20:21-22 Corul merga înaintea armatei Domnului când Iosafat a intrat în
luptă. Dacă vom avea cântece pe buzele noastre, Dumnezeu va merge în lupta înaintea
noatră.
!2.1. Tradiţi Primare de Închinare
Îainte de Regele David, copii lui Israel erau într-un mode de viaţă nomad. Muzica
era nestructurată şi amesteca sunetul cinelelor, suflatul în trompete, şi srigăte şi cântări
improvizate. Era o varietate de grupe muzicale, ca şi: • Solo-uri vocale • Mici asambluri • Cântatul cu congregaţia • Coruri • Intrumente • Jocuri
Multe din acestea erau performate de muzicienţi care nu erau profesionali. De ex.:
Exod 15 (cântarea lui Maria)
Jud.11:34 „Iefta s-a întors acasă la Miţpa. Şi iată că fiica-sa i-a ieşit înainte cu timane
şi jocuri.”
1 Sam. 10:5Samuel a turnat untdelem pe capul lui Saul, şi i-a spus ca şi semn, el se va
întâlni „o ceată de proroci, pogorându-se de pe înălţimea pentru jertgă, cu lăute, timane,
fluiere şi cobze înainte, şi prorocind.”
Muzica în acest stil profetic era cântată sau psalmată, şi se cerea să ducă
închinătorul într-un experienţă supranaturală cu Dumnezeu. (Hustad, Jubilate II, 132).
'12
LUCRAREA DE MUZICĂ
2 Împ. 3:15 Elisei a spus „aduceţi-mi un cântăreţ cu harpa. Şi pe când cânta cântăreţul
din harpă, mâna Domnului a fost peste Elisei”
Uneori muzica în VT a fost folosită pentru a calma duhurile rele.
1 Sam. 16:23 „Şi, când duhul trimis de Dumnezeu venea peste Saul, David lua harpa şi
cânta cu mâna lui; Saul răsufla atunci mai uşor când se simţea uşurat şi duhul cel rău
pleca de la el.”
Uneori muzica era folosită pt. celebrarea victorilor în război, dar a adus şi gelozie.
1 Sam. 18:6-7 „Pe când veneau ei, la întoarcerea lui David de la omorârea filisteanului,
femeile au ieşit din toate cetăţile lui Israel înaintea împăratului Saul, cântând şi jucând în
sunetul timpanelor şi alăutelor, socţând strigăte de bucurie. Femeile care cântau îşi
răspândeau unele altora şi ziceau: ‚Saul a bătut miile lui, iar David, zecile de mii’.”
!2.2. Psalmii
1. Caiet de Cântări Cartea Psalmilor a fost caietul de cântări a copiilor lui Israel. Din timpul lui David
Psalmii au fost folosiţi ca o part din închinarea Everilor. Se spune că Psalmii (dintre
Scrieri) sunt dintre cele mai importante parţi din VT, pt. că sunt foarte frecvent citate în
NT. Celelalte două cărţi care sunt citate sunt Deuterono (Lege) şi Isaia (profeţi). Psalmii
erau folosiţi în închinarea zilnica. Mulţi Psalmi au fost folosiţi la închinarea Cortului
Întâlnirii şi după ce Templul o fost terminat la fel au fost folosiţi. Când au început
sinagogile să exite, Psalmii au luat parte pe langă alte recitări din Torah şi Profeţi în
închinare din timpul săptămânii.
Richard Leonard a spus „cartea Psalmilor oferă o panoramă a vieţi religioase a
oamenilor lui Dumnezeu. Daca nu am avea alte resurse biblice, am putea reconstrui o
imagine destul de acurată (clară) a credinţei şi a istoriei lui Israel doar din
Psalmi” (Închinarea Creştină, Vol. 1, p. 240).
!'13
LUCRAREA DE MUZICĂ
2. Autor David este cel mai asociat cu Psalmii, el a contribuit la 73 dintre ei. Alţi autori sunt
Asaf (12), fii lui Core (12), Solomon, (2) Heman (1), Ethan (1) şi Moise (1). La o treime
dintre Psalmi nu este scris autorul.
3. Structura
Cartea Psalmilor este împărţită în cinci secţiuni:
Cartea 1 – Psalmi 1-41
Cartea 2 – Psalmi 42-72
Cartea 3 – Psalmii 73-89
Cartea 4 – Psalmii 90-106
Cartea 5 – Psalmii 107-150
Fiecare din primele patru cărţi se termină cu o doxologie. Psalmul 150 slujeşte ca
o doxologie la întreaga Carte a Psalmilor. Aceste cinci secţiuni au fost scrise să
corespundă cu cele cinci cărţi ale VT scrie de Moise (Pentateuh). Psalmii vorbesc despre
istorie, profeţie, măreţia lui Dumnezeu, dreptate, compasiune, milă, graţie, etc. Ei se
cântau a să aducă aminte elementele importante din viaţa de zi cu zi.
Aceşti psalmi se cântau într-un secvenţă regulată după jertfa de dimineaţă şi seara
în zile specifice ale săptămânii şi erau acompaniate de instrumente care ocaziolan
întrerupeau cuvintele cu o pauză, foarte posibil indicată de cuvântul „Selah.” Cele trei
categori mari ale psalmilor sunt laude, cereri şi mulţumiri (chiar dacă se poate ca unul sa
aibă mai multe categori).
4. Psalmi Acrostici
Câţiva Psalmi sunt scrişi în mod acrostih. Fiecare vers începe cu următoarea literă
a alfabetului ebraic. Aceşti Psalmi sunt 34, 111, 112, 145 şi cel mai lung capitol din
Biblie 119. Psalmul 119 are 22 de strofe de câte 8 versuri fiecare. În fiecare strofă, fiecare
vers începe cu prima litera a alfabetului ebraic. În a doua strofă, fiecare vers începe a
doua litera a alfabetului ebraic, şi aşa mai departe pentru cele 176 de versuri.
'14
LUCRAREA DE MUZICĂ
5. Direcţii Muzicale
Subscripţilor unor Psalmi sunt adresate la „mai marele cântăreţilor.” Uneori aceste
direcţii la fel indică cu ce instrumente se pot cânta. (Ps. 4, instrumente cu coarde; Ps. 5
cu fluete, etc.) Uneori aceste subscripţii indică care „sunet” să fie folosit (Ps. 22, se cântă
ca „Cerboaica zorilor,”; Ps. 45, cum se cântă „Crinii,”; Ps. 56, Se cântă ca „Porumbelul
din stejarii depărtaţi,”; Ps. 57-59, 75 se cânta ca „Nu nimici”).
6. Sela
Termenul sela este un termen muzical „a ridica” un cântec. Este interpretat ca a
permite o pauză de instrumente. La fel ar fi posibil pentru o improvizaţie locală. Acest
termen se întâlneşte de 71 de ori în textul a 39 de psalmi.
!2.3. Tradiţile Închinării Cortului Întâlnirii
Cortul Întâlnirii a fost un cort portabil sau sanctuar folosit de Israeliţi ca loc de
închinare la începutul istoriei lor. În VT, este chemat „cortul întâlnirii” care indica că era
locul primar unde Dumnezeu se întâlnea cu copii Lui. Mai târziu vom vedea că după ce
Templul a fost construit de Solomon, nu a mai fost nevoie de cortul întâlnirii (1 Împăraţi
8:4).
În cartea Numeri, găsim că la Leviţi au avut slujbe specifice ca să poarte de grijă
cortului. Închinarea lor a fost foarte senzorială (simţământ):
▪ Atrăgătoare la ochi (simboluri vizibile - altarul, ligheanul, sfeşnicul, veşmintele,…) ▪ Atrăgătoare la urechi (muzică performată de preoţi) ▪ Atrăgătoare la nas (simţul tămâiei şi carnea arsă pe altar) ▪ Atrăgătoare la limbă (gustarea mâncării, care era parte din jertfa juruinţei. Lev.
7:16) (Hustad, Jubilate II, p. 133). ! Singurele instrucţi specificate sunt găsite în Numer 10:1-2 „Domnul a zis lui
Moise, Fă-ţi două trâmbiţe de argint; să le faci de argint bătut. Ele să-ţi slujească pentru
'15
LUCRAREA DE MUZICĂ
chemarea adunării şi pentru pornirea taberelor.” Scopul acestor trompete nu a fost ceva
muzical, au fost folosite pentru că sunau tare şi se puteau auzi de la o mare depărtare.
1 Cronici 15:28, „Tot Israelul a suit chivotul legâmântului Domnului cu strigare
de bucurie, cu sunete de coarne, de trâmbiţe şi de chimvale şi facând să răsune lăute şi
harpele.” Aceasta a fost un act de închinare referitor la muzica din Cortul Întâlnirii.
Aceşti preoţi-muzicanţi au fost aleşi pentru că aveau talent (1 Cronici 15:22,
Chenania). Ei erau pregătiţi în totul, slujind cinci ani ca ucenici, înainte de a fi primiţi în
trupa de muzicanţi. Corul iudelor a fost organizat sub cel puţin 3 conducători-
compozitori – Asaf, Heman şi Iedutin (2 Cronici 5:12; şi 1 Cronici 25:1-6). David a pus
deoparte mai mult din 10% din Leviţi ca să slujească ca muzicieni (4.000 din 38.000 de
Leviţi).
Muzicieni cortuui erau între vârstele 30-50 de ani, şi erau puşi deoparte speial
pentru muzică. Slujeau 5 ani ca şi ucenici şi apoi erau admişi în trupa muzicienilor.
Unul din cei trei lider era Asaf, care a scris 12 din cei 150 de Psalmi. Isus chiar a
citat dintr-un psalm a lui Asaf (82:6) când şi-a apărat Dietatea Lui în faţa liderilor
religios (Ioan 10:34). Când s-a terminat robia de saptezeci de ani din Babilon, fii lui Asaf
a condus muzica în timp ce veneau din captivitate (Ezra 2:1, 41). În Ezra 3:10-11, din
nou fii lui Asaf au condus din nou muzica la dedicarea templului al doilea.
Muzica vocală a fost antifonică în natură. O persoană cânta o linie, apoi toţi
repetau acea linie sau răspundeau cu o altă linie a cântării. Ps. 136 este un exemplu:
(Liderul) Lăudaţi pe Domnul, caci El este bun (Congregaţia) Căci în veac ţine îndurarea Lui
Donal Hustad (Jubilate II) ne pune că „este natural pentru noi să bănuim cum a
sunat muzica antică. Unii Iudei liturjişti moderni insistă că închinarea cântată azi are o
mare parte din caracterul original, chiar daca a fost transmisă prin tradiţie orală sute de
ani. Recent muzicologişti susţin că primi creştini intenţionau să păstreze muzica care
acompania textele biblice ebraice, deci este posibil ca anumiţi Ortodoxi din Est
'16
LUCRAREA DE MUZICĂ
tradiţionali să poarte anumite sunete originale. Eric Werner spune ca toate fiecare
autoritate este de acord că cântările erau bazate pe o melodie de doar patru note
(tetrachordal) şi cele mai antice sunt similare cu cele Gregoriane, ceea ce inseamnâ ca ele
au fost bazate pe o mică scară melodică şi un interval îngust, fără să treacă de patru note
sau cinci” (p. 135).
!2.4. Steaguri şi Jocuri (Dansuri)
Steagurile şi jocurile au fost folosite în închinare în VT. Steagurile erau folosite de
a arăta emoţile şi dedicare. Trei scopuri principale erau: (1) să arate locaţia unui grup
(Num. 1:52; 2:2, 34), (2) ca şi semn de victorie (Ps, 20:5); şi (3) ca să arate în ce loc se
adună oameni (Num. 21:8-9). Dumnezeu este chemat Iehova-Nisi – „steagul meu” în Ex.
17:15.
Jocul (dansul) a fost foarte important în închinarea la Evrei. David a jucat când au
adus chivotul înapoi în Ierusalim (2 Sam. 6:14). Aceste dansuri nu erau dintr-o natură
sensuală, dar erau ca o formă de închinare. Psalmul 150:4, spune „lăudaţi-L cu timpane 2
şi cu jocuri.” Uni spun că acesta este un principuiu Vechi Testamental, şi nu trebuie azi
folosit. Uni spun ca dansul era făcut în afară în timpurile Bibliei, şi nu trebuie folosit azi.
Adunarea era de aproape trei milioane de închinători, nu puteau să fie într-o sală. La fel
din cauza climei din Estul Mediteranei este mai uşor să faci activităţile religioase afară
Noi nu ne oprin din cântare din cauza că sunt oameni muţi care nu pot să cânte.
Nu ne oprin din ridicatul mâinilor din cauza ca uni oameni nu au mâini. Nu ne oprin
din citirea bibliei din cauza că uni oameni sunt orbi. Nu ne oprim să ne aplecăm sau să
îngenunchem din cauza că uni oameni au handicapuri. Ar fi greşit să interzicem
dansurile din cauza că uni oameni refuză să le practice. Când te uiţi la un copil mic cum
reacţionează la muzică, atunci ne putem da seama că este un dar de la Dumnezeu, o
metodă de exprimarea închinării.
'17
! Whaley, Understanding Music, 34; şi Odum Gulborson, şi Baird, Christian Worship, Vol. 1, p. 263-266).2
LUCRAREA DE MUZICĂ
2.5. Tradiţie Închinării la Templu David a înţeles că era nevoie să construiacă un casă pt. Dumnezeu. El a cunoscut
că fiul lui, Solomon nu avea toate resursele să ducă la îndeplinire această cerere, şi atunci
el a început să pregătească lucrurile necesare. În 1 Cronici 22, vedem că David a dat
ordine să se aducă lucrători din tot Israelul penru începerea pregătirilor pt. Templu. În
versetul 7, David spune ca Dumnezeu nu i-a dat voie să construiacă Templul pentru că a
vărsat mult sânge. Deci Solomon a fost cel care treuie să construiască Templul.
Cu toţi cunoaştem că Solomon a fost un om foarte organizat. Este foarte probabil
că el a extins lucrare de muzică care a implementat-o David. Coruri au fost formate care
erau din cel puţin 12 persoane adulte, cel mai probabil bărbaţi, chiar dacă cu timpul
aceste coruri au fost scimbate şi au intrat mai mulţi oameni în ele (1 Cronici 23:5 ne
arată 4.000 de pers.; Ezra 2:65 ne arată 200; Neemia 7:67 ne arată 245 de bărbaţi şi
femei). Aceşti cântăreţi erau daor din tribul lui Levi. Aveau 5 ani de pregătire, şi erau
între 30 şi 50 de ani. Aveau salar pentru slujirea lor, li se dădau case, şi erau trataţi ca
orice alti lucrători religioşi fără discriminare.
1 Cronici 25 ne spune ca erau 24 de bătrâni din 12 seminţi, un total de 288.
Înainte poporul Israel avea o viaţă nomadică. Acum ei erau organizaţi în Templu, cu un
număr specific de oameni şi fieare avea lucrări specifice. Harold Best şi David Huttar ne
spune ca „Midraş face aluzie la o tradiţie pe care soţia egipteană a lui Solomon a inclus
1.000 de muzicieni în zestrele ei” (Închinarea Creştină, vol. 1, p. 228)
Chiar dacă nu avem exeple specifice muzicale azi din timpurile Bibliei, savanţi
spun că muzica la evrei era asemănătoare cu cea a culturilor din est din timpul acela.
Erau trei tipuri de instrumente: (1) corzi (arpă, psalter şi intrument cu 10 coarde), (2)
vânt (fluiere, trompete, hornuri, horn de berbec – şofar. Acest este singurul intrument
care se foloseşte prezent în sinagogă. (3) percuţie (tamburină, tobe, cinele, castenete,
clopote, şi ceva asemănător cu un triunghi). 3
'18
! Whaley, Understanding Music, 32-34; Leonard, Christian Worship, vol 1. p. 234-238.3
LUCRAREA DE MUZICĂ
2.6.Diferentea intre templu și cortul intalnirii 2.7.Simion Buzduga - Repere Apostolice
Experienţa ultmată de închinare din Templu se găseşte în 2 Cronici 5:1-14, când
Solomon a adus Chivotul Legământului din Zion pe Muntele Moria în Ierusalim.
Versetul 12 spune că erau 120 de trompete, la fel şi voci şi alte instrumente. Exemplu
frumos de închinare.
!2.8. Cântările Mici
Pe lângă psalmi, sunt un număr de cântece psalmite care sunt găsite în VT şi erau
folosite în mod regular în închinare evereiască. Aceste se cheama „Cântările Mici”
pentru a face diferenţa cu „Cântările Mari” din NT, care au fost importante în tradiţia
creştină din timpul bisericii primare.
1. Cântarea de victore aspura Faraonului a lui Moise şi Maria (Ex. 15) 2. Rugăciunea lui Moise înainte de moartea sa (Deut. 32) 3. Cântarea lui Ana (1 Sam. 2) 4. Cântarea lui Habacuc (Hab. 2) 5. Cântarea lui Isaia (Is. 26) 6. Rugăciunea lui Iona din burta peştelui (Iona 2) 7. Rugăciunea lui Daniel (Dan. 3) 8. Cântarea acelor trei oameni din cuptor (Dan. 3) (Apocrifa)
!2.7. Practici Ebraice Găsite în Închinarea Contemporană (Jim Burns) 1. Informală, o caracteristică spontană la fel ca în perioada înainte a cortului
întălniri. 2. Funcţile muzici sunt mai importante decât arta ei. 3. Modelul cortului întâlnirii de închinare este foare important. 4. Model de închinare: Isaia, psalmi. 5. Psalmi ca şi texte. 6. Folosirea instrumentelor. 7. Structura în lucrarea de muzică.
'19
LUCRAREA DE MUZICĂ
8. Filosofia şi teologia muzuci. 9. Arta în închinare (ex. steaguri, jocuri, etc.)
'20
LUCRAREA DE MUZICĂ
3. Muzica În Noul Testament ! Există multe referinţe la muzica în NT, dar nu aşa de multe ca în VT. Primi
creştinie erau iudei, şi sinagoga a avut o influenţa asupra lor. Muzica din sinagogă era
centralizată asura psalmilor, şi nu pune accent pe instrumentele muzicale. Primi creştini
erau persecutaţi, şi era necesar pentru ei să se închine într-un grup mic de oameni şi să
se închine în tăcere. Nu era bine pentru ei ca să folosească intrumente în inchinarea lor.
Alte dăţi când Isus a fost implicat cu muzica
1. Isus a participat în sinagogă (Mat. 12:9) 2. Isus a participat în templu (Mat. 21:23) 3. Isus a particpat la înmormântări (Marcu 5:38) 4. Isus a participat la nuntă (Ioan 2:1-2) 5. În proorocie şi împlinire (Evrei 2:12; Ps. 22:22)
Coloseni 3: 16 Cuvîntul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea.
Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări
duhovniceşti, cîntînd lui Dumnezeu cu mulţămire în inima voastră. 17 Şi orice faceţi, cu
Matei 9:23 Cântau cu fluierul la înmormântare
Luca 15:25 Întoarcerea fiului risipitor – sărbătorit şi cântau
1 Cor. 14:15, 26 Închinarea ordinară
Ef. 5:19 / Col. 3:16 Psalmi, cântări de laudă şi cântări duhovniceşti
Fapte 16:25 Pavel şi Sila cântau în închisoare
Evrei 2:12 Hristos cântă cu biserica
1 Tes. 4:16 / 1 Cor 15:52 şi Mat. 24:31 O trompetă arată venirea lui Hristos
Apoc. 5:9-14 Îngerii cântă cântări de laudă şi închinare
Apoc. 15:3, 4 Îngerii cântă „Cântarea lui Moise”
Mat. 26:30 / Marcu 14:26 La cina cea de taină, Isus şi ucenici cântau. Aici este singura menţionare că Isus a cântat. Este la fel de probabil atunci când Isus a citit în sinagogă (Luca 4:18:19) a cântat citatul în modul obişnuit.
'21
LUCRAREA DE MUZICĂ
cuvîntul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţămiţi, prin El, lui
Dumnezeu Tatăl.
3.1. Patru principi muzicale (Waley, Understanding Music, p.38-42):
1. Mesajul Muzicii
a. Mesajul muzicii noastre trebuie sa fie bazat pe Cuvântul lui Dumnezeu.
i. „Cuvântul lui Hrists să locuiască din belşug în voi”
a. Pavel accentuează că muzicanţi trebuie sa fie plini şi cu o înţelegere a
Cuvântului lui Dumnezeu şi apoi să comunice o text bazat pe biblie prin
muzica lor. Textul muzicii trebuie să conţină un mesaj clar din Cuvântul lui
Dumnezeu.
2. Metoda Muzicii
b. Al doilea principiu se bazează pe învăţătură şi sfătuire:
i. „Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii”
c. Cuvântul „învăţa” ne arată clar că noi suntem mai mult decânt muzicieni
care doar cântă cu vocea sau la instrument. Muzica era de obicei folosită
pentru învăţături biblice. Muzica poate fi o unealtă de învăţate pentru copii
cât şi pentru adulţi.
d. Marii scriiori de imnuri ca Marin Luter, Isaac Watts şi Fraţi Wesley au
realizat puterea muzicii pentru a învăţa şi au scris imnuri bogate în doctrine
şi adevăruril Muzica la fel poate fi folosită pt. a învăţa versete biblice.
e. „unii pe alţi” – treuie să fie atenţia efortului muzicanţilor în învăţătură şi
îndemnare. Lucrarea muzici nu este doar pt. un grup de oameni dar pt.
toţi.
'22
LUCRAREA DE MUZICĂ
f. „în toată înţelepciunea” – Dumnezeu ne poate da înţelepciune (Iavoc 1:5)
în capitolul muzicii, şi în capitolul cum putem să aranjăm un program cu
muzica.
3. Categoriile în Muzicii
g. Al treilea principiu învolucrează 3 categori de cântări:
i. Psalmi
Psalmii sunt cântări care sunt luate chiar din Scriptură. Noi credem că Dumnezeu
a inspirat autori Psalmilor, deaceea putem zică ca un psalm este de la Dumnezeu. Aceste
cântece uneori au o iregulitate în contor, care este o altă caracteristică a psalmilor.
Unele cântări sunt numite imnuri dar sunt psalmi citaţi. Un exemplu ca acesta
este cântarea lui Martin Luther „Dumnezeu este Adăpostul Nostru” care este parafrazat
din Ps. 46.
ii. Cântări de laudă
Cântările de laudă la fel sunt bazate pe scriptură dar nu sunt aşa de exacte. Este
un cântec de laudă şi adorare care este cântat direct la Dumnezeu. O cântare de laudă
poate să fie bazată şi pe concepţi doctrinale, care în final sunt şi ele bazate pe interpretări
ale Scripturei. O cântare de laudă de cele mai multe ori vorbeşte despre atributele lui
Dumnezeu, de ex. El este Sfânt, etc.
Augustin defineşte cântarea de laudă ca „laude aduse lui Dumnezeu prin
cântare ... ca să fie o cântare are nevoie de trei lucruri: laude, laude la Dumnezeu, şi
acestea să fie cântate.” Cântarea este demnă şi maiestuasă în carcacter cu o accentuare
poetică şi muzical bună.
iii. Cântări duhovniceşti
Sunt cântările are nu sunt necesar Scripturale. Poate să fie personalizate, ca o
mărturie. Acestea sunt de mai des scrise de persoane care au o experientă personală
religioasă. Aceste tipuri de cântări cauzează pe ascultător să reflecte asupra vieţii lui şi să
aducă mulţumiri lui Dumnezeu.
'23
LUCRAREA DE MUZICĂ
O altă definiţie care este mai Penticostală în natură, este cântările spirituale, este
acela care este cântat spontan, fără ca să fie scris sau practicat. De multe ori aceste
cântări sunt cântate „în Duhul; în limbi.” Aceste cântări sunt spontane, estatice,
glosalitice, ceea ce mulţi Penticostali experimentează azi. Uni savanţi susţin că „cântările
duhovniceşti” sunt dintr-un cuvânt ca „aleluia.” Era o pracitcă comună în culturile din
Estul apropiat la începutul epoci Creştine să improvizeze ultima silabă a cuvântului
Aleluia înainte să se cutească Evanghelia.. Unul din părinţi bisericii primare, Augusin a
spus ceva despre acest tip de cântare Creştin-Iudaic:
Este un sunet plăcut dar fără cuvinte ... este o expresie a minţii care aduce cuburie
... o persoanăse bucură foarte mult, după câteva cuvinte şi asta nu poate fi ... înţeleasă,
începe să facă sunete de exaltare fără cuvinte care se pare ... că sunt pline cu bucurie
excesivă şi nu se poate exprima în cuvinte o asemena bucurie (Hustad, Jubilate II, 148).
Delton Alfor spune în cartea lui Muzica şi Biserica Penticostală, „un program
muzical contine o prezentare sinceră şi egală a psalmilor, cântărilor de laudă şi cântările
duhovniceşti, şi aceasta este un efect care aduce nevoia închinării de care are biserica
nevoie astăzi. (p. 32-33).
!3.2. Închinarea la Sinagogă
Închinătorii din VT se închinau la Templu sau la Cortul întâlnirii. În timp ce
Iudeii erau în exil în Babilon, uni savanţi zic că au început să se întâlnească la închinare
la fel cum se strangeau la templu, dar fără să aducă jertfe de animale, nu le era permis.
Atunci s-a înfinţat sinagogile şi accentul la sinagogă era de „jertfe de laudă şi
rugăciune” (Hustad, Jubilate II, 142). Iudei trebuiau să meargă la templu cel puţin odată
în an. Închinarea de la sinagogă a fost folosită şi în timpul lui Isus, şi în primi ani după ce
a apărut biserica creştină. Programul la sinagogă era următorul:
1. Citirea scriturei (Tora – legea; Ketuvim – proroci) 2. Homily (predica) urmată de o discuţie
'24
LUCRAREA DE MUZICĂ
3. Psalmod 4. Kedusha „Sfânt, Sfânt, Sfânt” (Isus Hristos. 6:3) 5. Rugăciune 6. Cele 18 Benedicţii (aceste includ laude, cereri pentru binecuvântări materiale şi
spirituale, şi mijlocire pentru oameni. Toate acestea se concludeau cu un „Amin”). ! Multe din rugăciuni erau cântate. Serviciul era congreţional; chiar dacă aveau un
rabbi. Nu este cunoscut când muzica a intrat în sinagogi dar este probabil că Leviţi
cântăreţi au continuat să practice arta lor la întăşnirile lor. De obicei unul sau doi
cântăreţi care erau numiţi cantori, slujeau la serviciu. Ei cântau scripturile, psalmii şi
rugăciunie post-biblice. Congregaţia se unea în uni psalmi care îi cunoşteau şi repetau în
mod frecvent refrenul, un „aleluia” sau un „amin.”
Harold Best şi David Huttar ne spun ca „Talmudul ne arată ca erau 394 de
sinagogi în Ierusalim, în timpul când templul a fost distrus. Numărul sinagogilor a fost
contrat templului care era singur şi unicat, se explică astfel; era un singur loc de aducerea
jertfei dar erau multe locuri unde primeai instruire. Dispersaţia şi împăştiarea pe zonele
geofrafice, au depărtat închinarea iudaică de la templu.” (Christian Worship, Vol. 1, 229)
În „odaia de sus” la cină, Isus a dat un nou înţeles la tradiţionalul act de
mulţumire, şi a instutat „Cina Domnului,” care mulţi creştini cred că este cel mai
singnificant act de închinare. Istoria liturgii creştine a fost dezvoltată prin unirea stilului
Iudaic de închinare din sinagogă şi unirea Cinei Domnului.
!1. Cântările Mari
Cele patru cântări din Luca sunt în stil psalmodic, şi sunt cunoscute după primele
lor cuvinte în limba Latină:
!Magnificat Luca 1:46-55 Cântarea lui Maria
„Sufletul meu glorifică pe Domnul”
'25
LUCRAREA DE MUZICĂ
Benedictus Luca 1:67-79 Cântarea lui Zaharia
„Binecuvântat este Domnul Dumnezeu lui Israel”
Gloria in excelsis Deo Luca 2:13-14 Cântarea Îngerilor
„Glorie lui Dumnezeu în locurile prea înalte”
Nucn dimitti Luca 2:28-32 Cântarea lui Simon
Simeon a luat pe Isus în braţele lui şi a lăudat pe Dumnezeu
2. Dezvoltarea Închinării Creştine După învierea şi înălţarea lui Hristos, ucenici (şi apostolul Pavel) au continuat să se
întâlnreacă în sinagogă în Sabat. După un timp prezenţa lor nu a mai fost primită în
sinagogă şi ei au încpeut să se întâlnească în „Sinagogile lor Creştine” (Hustad, Jubilate
II, 144).
Închinarea nu a mai fost o lucrare a unor preoţi ordinaţi sau cântăreţi profesionali.
Acum este ceva congregaţional, şi toţi închinătorii sunt parte şi chiar şi unii lider.
3. Instrumentele Muzicale în Biserica din Primul Secol Istoria Iudaică ne spune că percuţia şi instrumentele de vânt, au fost folosite într-o
mare parte în parctică la Evrei, dar au fost gradual eliminate din folosire în perioada
celui de al Doilea Templu. Aceasta a fost din cauza că intrumentele erau asociate
prominent cu închinarea la pagâni şi la secte de Iudei eretici. În timpul lui Hristos, se
pare că doar intrumente de coardă au fost folosite la închinare în templu. Pentru că
instrumentele erau folosite doar în cazul jertfelor, atunci ele nu aveau nici un loc la
închinarea în sinagogă. La distrugerea Templului al Doilea (70 d.H.), Iudeii au încetat să
practice jertfe la închinare şi au interzis folosirea oricărui instrument (Hustad, 149).
De aceea este foarte proabil că congregaţile NT foloseau doar muzica vocală, care
a fost primită de părinţi bisericii, şi care au respins orice instrument. Pană în această zi
instrumentele sunt absente din aproape orice biserică din Est Ortodoxă. Denominaţia
„Church of Christ” (bisericile de Neregistraţii - Cernăuţi) încă refuză intrumentele în
servicile lor.
'26
LUCRAREA DE MUZICĂ
4. Muzica din Apocalipsa La fel ca şi cele 4 Cântări din Luca 1 şi 2, Apocalipsa combină NT cu VT.
Intrumentele muzicale ca şi trompetele şi harpa care sunt mai mult recunoscute ca în
VT. Descripţia Cerului din Apocalipsa, au inspirat mari compozitori, precum Handel, să
scrie partituri corale minunate precum Mesia. Scripturi ca şi Apoc. 4:8, 11; şi 5:9-13 au
inspirat multe cântări frumoase, cântări de închinare. După cum vedem mai jos muzica
din Apocalipsa este în mari dimensiuni şi celebrări.
• Apoc. 5:11-13 • Apoc 14:2-3 • Apoc 15:2-4
!3.3. Practici din NT Găsite în Închinarea Contemporană (Jim Burns) 1. Cântările NT şi cântrile de laudă (imnuri) 2. Muzica ca un important mnemonic dispozitic pentru Crăciun 3. Practici din Sinagogă şi Templu 4. Închinarea în case private 5. Închinarea ca în apocalipsa (mare grupare de oameni şi celebrări) 6. Învăţătura lui Pavel auspra închinării
a. 1 Cor. 14:26 b. 1 Cor. 14:15 c. Efes. 5:19 d. Col. 3:16
7. Manifestarea „cântărilor duhovniceşti” !
'27
LUCRAREA DE MUZICĂ
Lucrarea de Muzică II !1. Muzica După Cincizecime până la Reformă !
1.1. Secolul I Clement din Roma în 96 d.H. a scris o scrisoare la biserica din Corint şi a vorbit
despre rugăciuni, şi s-a referit la Sanctus care era un caracter comun la închinare la
Iudei şi Creştini.
În 100 d.H. Didaché menţionează că celebrarea Comuniunii a fost combinată cu
o masă normală numită „masă de dragoste” sau „agapă.”
!1.2. Secolul al II
În anul 150 d.H. Apologetica lui Justin Martyr pt. împăratul Antoninus Pius (cc.
150) a fost scrisă, în care el descrie un serviciu normal de închinare la creştini, „în ziua
care se numea Festivitatea Soarelui.”
Liturga (serviciul) Cuvântului 1. Cântări Antifonice 2. Citirea din VT şi NT 3. Homily (predica) 4. Rugăciune
Liturgia Eucaristică (Cina Domnului) 5. Sărutul păcii 6. Împărtăşirea păinii şi vinului 7. Rugăciune de mulţumire 8. Comuniune
! Hustad susţine că este foarte probabil că psalmi, imnuri şi cântări duhovniceşti au
fost folosite în program, în special în timpul citirii scripturei. Era un obicei să cânte
'28
LUCRAREA DE MUZICĂ
scriturile citite şi rugăciunie. Această practică a fost purtată de Evrei în practicile
Creştinilor.
!1.3. Secolul al III
Există multe documente de la părinţi bisericii care ne dau informaţii în ce priveşte
practicile la închinare în al treilea secol. Unii din aceşti părinţi ai bisericii sunt Clement
din Alexandria (m. ca. 220), Tertuliam (d. ca. 240), Origen (m. ca. 251) Serafim din
Thmuis (m. ca. 326) şi Ciril din Ierusalim (m. ca. 386).
Unul din cele mai importante scrieri, scrisă de Hipolitus din Roma (m. ca. 236)
într-un document Grecesc cunoscut ca Tradiţia Apostolică. Rugăciunea lui eucaristică
este sugerată ca model pentru închinarea creştină. Muzica nu este specific menţionată,
dar dar este foarte probabil că a fost inclusă, în cântarea rugăciunilor şi scripturilor şi în
cântările adtiţionale, psalmi, cântări de laudă şi cântări duhovniceşti.
Liturgia (Serviciul) Cuvântului 1. Psalmi 2. Lecţii 3. Predică 4. Rugăciuni Mijlocitoare 5. Sărutul Păcii
Liturgia (Serviciul) la Masă 6. Comuniunea (păine şi vin) 7. Salutări (între lider şi oameni) Acest lucru a fost înainte la Iudei şi dupaia la
Creştini Lider: Domnul să fie cu voi Oameni: Şi cu duhul tău
8. Sursum corda: Lider: Ridicaţi mâinile voastre Oameni: Noi ridicăm mâinile la Domnul Lider: Haideţi să dăm mulţumiri Domnului Oameni: Este bine şi plăcut să facem aşa
'29
LUCRAREA DE MUZICĂ
9. Rugăciunea eucaristică (de mulţumire) Doxologia Trinităţii, şi un Amin cu congregaţia
10. Comuniunea 11. Binecuântarea Episcopului şi despărţirea
! Închinarea nu mai era spontană, era foarte puternic în mod congregaţional, cu
participări anonime la imnuri şi la psalmi şi rugăciuni. Au dezvoltat o ierarhie
profesională cu activităţi specifice, episcop, prezbiteri, diaconi, sub-diaconi, cititori şi
cântăreţi. În timpul Închinării la Cort şi la Templu, cântăreţi erau egali cu toţi ceilalţi
preoţi.
!1.4. Secolul al IV
În anii după Hristos, la sărbătoarea naşterii Domnului trebuiau să se întâlnească
în secret prin case sau chiar în sub-pământ, din cauza persecuţiei de autorităţile
Romane. În 313 d.H. împăratul Constantin a spus că Creştinismul trebuie să fie tolerat
în tot imperiul. Când sa întâmplat acest lucru, creştinismul foarte rapid s-a împărştiat.
Oamenii sau început să se întâlnească fără să se mai ascundă, şi au început să
construiască biserici. Bisericile erau aşa de rapid plantate că nu s-a mai putut antrena pe
cei noi veniţi ca să fie păstori potriviţi. Episcopii doar au scris materiale acceptabile
pentru închinăre, care au fost date la lideri fără pregătire şi experienţă dar oameni
ordinaţi.
În mod crescând, liderii bisericilor au dezvoltat teologia şi liturgia lor practicată,
după tradiţile VT care nu erau consistente în Noul Legământ. Aceasca a dus la o
serioasă depărtare de la obicieurile din primul secol, în special la celebrarea Cinei
Domnului. Liderul de închinare a devenit preot, şi a început să ieie Cina Domnului în
locul oamenilor. Congregaţia erau acum daor martori la ce făcea preotul, şi mulţi
oameni participau doar o dată pe an cum li se cerea.
'30
LUCRAREA DE MUZICĂ
Probabil singura referinţă la muzică din acest timp a fost o afirmaţie despre Niceta
din Remesiana (ca. 334-414), un misionar în Dacia (parte din Iugoslavia) căreia uneori
este dat credite pentru scrierea imnului Latin Te Deum Laudamus. Ierome (ca. 340-420)
a spus ca Niceta a dus evanghelia în al patrulea secol la păgânii europeni „cântând
cântări dulci despre cruce, în special.” (Hustad, Jubilate II, 157-182; Christian Worship,
p. 195-198).
!1.5. Din Secolul V până în Secolul XV
Din secolele V-VII mulți pontifici erau concentrați cu revizuirea liturgiei și a
muzici. Poziția de Cantor (liderul vocal) a fost retras din sinagogă. La începutul secolului
ai 5-lea, coruri de copii erau folosite în Ierusalim. Aceste coruri au fost introduse în Vest.
În secolul 8, un grup de învățători au fost încredințați cu instruirea copiilor pentru
ca să devina cântărți în biserici. Aceast lucru a fost cunoscut ca Scola Cantorum. Grigore
I (cel Mare) a fost pontific 590-604 d.H. El a recunoscut Scola Cantorum și a organizat
liturgia pentru servici divine pentru întregul an. Organizarea a lui Grigore I a rămas
neatinsă până la a timpul lui Martin Luter în secolul XVI.
Nu știm EXACT cum se cânta cântările Gregoriane în acel timp. Cele mai vechi
manuscripte cu note muzicale apar numa după 300 de ani mai târziu. Tot corpul de
muzică de peste 1000 de ani vechime numit “Stilul Gregorian.” În al doilea Conciliu
Vatican (1962-1965), a avut loc o schimbare în limba Biserici Catolice din Latină în
limba fiecărui tară. Din cauza acestei schimbări, Stilul Gregorian a dispărut din servicile
regulare din Biserica Catolică.
Un exemplu a unui cântec în stil Gregorian este “Aleluia.” Acest consită dintr-un
refren cu un singur cuvânt ‘aleluia’ extinzând uiltima silabă ‘ia.’
[TEORIE] Dezvoltarea a sistemului modal medieval a fost un proces gradual. Nu
este exact cât de clar este arhivat din forma finală. Sistemul se pare că ar fi fost completat
în secolulu XI. Acest sistem recunoaște 8 module (azi le numim game). Aceste Module
'31
LUCRAREA DE MUZICĂ
Bisericești au fost alese doar ca intervalul din portative să poată fi recunoscut fără
probleme.
Notație medievale nu arătau ca muzica care
o folosim azi. Această muzică purta de grijă
doar despre sunetele ‘aproximate.’
! În secolul al XI, Guido de Arezzo, a
perfecționat metoda de cântare prin
vizualizare. Baza acestei metode a fost să
memoreze 6 tonuri din portativ: C-D-E-F-G-
A. Guido de Arezzo s-a născut în Paris,
Franța aprox. 995. El s-a mutat în Italia unde
a devenit un călugăr Benedictin. Guido nu a fost un compozitor, dar, el a creat un sistem
de notați muzicale folosind un portativ cu 4 linii care a evolutionat la sistemul cu 5 lini,
pe care îl avem astăzi.
Înainte de Guide,
cântăreți trebuiau să
memoreze întregul
cântec. Și apoi acești
cântăreți au învîțat
următoare generație
d e c â n t ă r e ț i . C u
fiecare generație de
cântăreți mici greșeli
erau făcute. Din această cauză cântările au fost schimbate
'32
LUCRAREA DE MUZICĂ
ușur în timpul anilor, și după aceea 2 cântări nu erau cântate în acelaș fel. Notația lui
Guido a făcut posibil ca o cântare să fie cântată exaxt în forma care era scrisă de feicare
dată.
Guido la fel a dezvoltat obiect mnemonicul (ajutor pedagocic) pentru al ajuta să
învețe intervalele. Acest obiect este chemat ‘mâna lui Guidonian.’ Studenții învățau să
cânte intervalele în timp ce învățătorul le arăta cudegetul arătător diferitele locuri din
palma lui stângă. Fiecare din aceste locuri reprezenta 20 de note dinsistem. Notele F-
diez sau E-bemol erau considerate ‘înafara mâinii’ și nu erau cântate. Aproape fiecare
carte de muzică medievală sau din Renasane conțineau desenul mâinii lui Guido.
!
'33
LUCRAREA DE MUZICĂ
2. Muzica În Timpul Reformei Protestante !Existau abuzuri în Biserică până la Reforma:
1. Liturgia Cuvântului lui Dumnezeu avea o îmsemnătate mică. În multe biserici, predicile nu erau adecuate pentru că preoți locali nu erau instruiți bine.
2. Serviciul era complet în limba Latină. Omaeni nu înțelegeau ceea ce se cânta sau spunea.
3. Eucarismul (Cina Domnului) nu mai era pentru congregație. Era doar pentru preot.
4. Mulțimea doar punea accentul pe moartea lui Hristos, nu pe înviere și a doua venire.
5. Canonul Roman nu mai era o ‘Rugăciune de Mulțumire,’ dar o mare petiție cerândui lui Dumnezeu să primească darurile mulțimii.
!!
2.1. Reforma din Germania Ce cunoaștem azi despre Reforma din Germania vine de la cunoștința lui Martin
Luter. Luter era un muzician, și iubea marii muzicieni și textele Latine. Problema pe care
o avea este că muzica nu ajungea la oameni simpli. Într-un tratat de muzică, 1530, Luter
a citat pe Sf. Augustin: ‘Muzica este un dar… a lui Dumnezeu, nu un dar al oamenilor…
Deaceea obișnuiește-te să vezi în muzică Creatorul tău și laudă-L prin muzică’ (Hustad,
Jubilate II, 186).
Martin Luter (1483-1546) a dat poporului german o Biblie și o carte de cântări în
limba lor. A predicat despre ‘preoția de credincioși.’ Biserica Catolică a pus accent prea
mult în Cina Domnului și nu în Cuvânt. Luter a restaurat Cuvântul la locul cuvenit.
Luter era un preot Catolic foarte respectat, învățător și savant. El a fost
excomunicat din biserica Catolică în 1520 și mișcarea care l-a urmat a fost munită
Reforma Protestantă. Luter era însoșit de muzicieni care cântau la alăută și tenori. El a
ajutat să restaureze muzica congregațională și participarea la servicile bisericești. Cea
'34
LUCRAREA DE MUZICĂ
mai mare contribuție a lui a fost dezvoltarea și folosirea cântările corale sau imnuri.
Cuvintele erau puse pe melodie care deja oameni cunoșteau și le plăceau. Unele din
surse pentru aceste tonuri erau (1) melodi populare din vremea aceea, (2) tounir noi
compuse și (3) cântări luate din liturgia Latină. Putem nota că Luter a pus studierea
muzicii obligatorie în școlile de parohie organizate sub supravegherea lui. Onul din
cerințele pentru a ordina slujitori era ca slujitorul trebuia să aibă instruire muzicală și să
fie capabil să cânte. (Alford, Muzica Penticostală, 38-39).
Luter a compus Masa Germană (Deutscher messe) în 1526. Era complet în
germană. Imnurile lui Luter aveau trei părți:
1. teologice (să demonstreze preoțimea credincioșilor) 2. liturgie (să păstreze cea ce el considera ortodox în Masa Romană 3. pedagogic (să învețe doctrină Luterană)
! Luter a luat cântece din ceremoniile Romane și le-a schimbat și le-a folosit în
Masa Germană. Aceste 5 forme sunt următoarele:
*Kyrie *Gloria *Credo *Sanctus *Agnus Dei ! Textele (cuvintele) erau noi scrie sau adaptate din psalmi. Tonurile (muzica) a fost
adoptată din modele de închinare mai vechi și din forme seculare.
De exemplu Luter a împrumutat melodia din Wach auf, wach auf, du schöne (Trezște-
te, trezește-te, frumoaso) cu aceste cuvinte, Nun freut euch, lieben Christen g’mein (Dragi
creștini, cu toți, bucurațivă).
Luter a avut imnuri care erau parafrazate din psalmi, (1) Dumnezeu este
adăpostul și sprijinul nostru (Ps. 46), (2) Din fundul adâncului te chem (Ps. 130).
!
'35
LUCRAREA DE MUZICĂ
2.2. Reforma în Elveția Luter a păstrat cât a putut din Tradiția Catolică, John Calvin a făcut o rupere
completă cu Biserica Catolică, și cu tot ce se asocea ea.
John Calvin (1509-1564) prima dată a predicat și a învățat în Geneva, Elveția. Nu
era nici o formă de închinare sau muzică. Calvin a spus că este bine să folosești muzica
în case și pentru edicația publică, dar i-a fost frică să o folosească în biserică pentru că
putea fi seductivă și să distragă atenția. Clviniști au scos afară orgile din bisericile
Catolice anterioare. Calvin se plângea despre ‘tonul rece’ din servicile muzicale fără
muzică, și după aceea ei au început să folosească psalmi în inchinare.
Calvin a însărcinat pe poetul francez Clement Marot să pună cei 150 de psalmi în
versuri (cu ajutorul lui Theodore de Beza, 1519-1605) care au rezultat în Psalter
Genevean (1562). Acești psalmi erau cântați de congregație în unison și fără
acompaniament.
Mottoul lui Calvin a fost ‘doar Cuvântul lui Dumnezeu merită să fie cântat în
laudele Domnului.’ Editorul muzical pentru lucrarea inițială a fost Louis Bourgeois.
Psalmii erau diferiți de liturgia musicală tradițională, și deoarece aveau rimt pt. dans,
tonurile lui Bourgeois au fost batjocorite ‘Șablonurile Genevei.’ Tradiția calvinistă de a
cânta psalmi puși în versuri a fost luată de Biserica Anglicană, și înca este folosită azi în
anumite locuri.
!2.3. Reforma în Anglia
Reforma în Anglia a fost mai mult politică decât spirituală. Henri VIII s-a rupt de
Roma în 1534 și a devenit capul biserici Anglicane, ca să poată divorța de soția lui și să
se căsătorească cu alta. Contribuția muzicală a biserici Anglicane era imnul. Un imn era
o piesă corală care era asemănătoare cu motetul Latin. Primele imnuri au fost dezvoltate
pentru folosirea în catedrale cu cântăreți, oameni și copii de compozitori din al 16 secol.
'36
LUCRAREA DE MUZICĂ
Cartea de Rugăciuni comune a fost emisă și folosită de biserica Anglicană, și a adus
congregația înapoi în servicile de închinare. Biserica tradițională Engleză a permis o
largă varietate de preferințe muzicale și liturgiece. În biserica parohială, congregația era
folosită să cânte în așezământul catedral, servicile erau corale, numite de unii ‘biserică
înaltă.’ Chiar dacă servicile erau de impresie, persoana obișnuită nu putea participa în
cor sau cu instrumente pentru că erau forate dificile și daor de profesioniști puteau fi
folosite.
!2.4. Închinarea Reformei Găsită în Închinarea Contemporană 1. Toată congregația participă la închinare cu muzică 2. Cântările în limba maternă 3. Cântări vechi (imnuri) 4. Flexibilitate în liturgie 5. Cântări non-liturgice (ex. cântări populare) 6. Formă corală și stil de imn 7. Iubire de formă corală 8. Importanța pianului sau altui instrument la închinare
!!
'37
LUCRAREA DE MUZICĂ
3. Secolul al XVIII !3.1. Isaac Watts
Isaac Watts este cunoscut ca ‘Tatăl Imnurilor Engleze.’ En a devenit nemulțumit
cu psalmi lui Calvin, și a început să compună imnuri. Prima lui colețtie din 1707 a fost
numită Imnuri și Cântări Spirituale. Cele mai cunoscute imnuri sunt:
1. ‘When I survey the wondrous cross’ 2. ‘At the cross’ 3. ‘O God, our help in ages past’ 4. ‘Joy to the world’
!3.2. Frații Wesley
Doi frați au fost implicați cu biserica din Anglia. John și Charles Wesley au fost
implicați în muzică, și au publicat prima lor carte de imnuri în 1737, numită O Colecție de
Psalmi și Imnuri. John a fost cunoscut ca și predicator în terzirea Wesleyană, și Charles a
fost cunoscut ca și poet și autor. În total au publicat 63 de cărți de imnuri. John a scris 27
de imnuri dar Charles a scris în jur la 6000. Unele imnuri a lui Chars sunt:
1. ‘Jesus, lover of my soul’ 2. ‘O for a thousand tongues to sing’ 3. ‘The Church’s one foundation’ 4. ‘Hark, the Herald Angels Sing’
! Imnurile fraților Wesley sunt mai personale și mai intime decât a lui Watts. Ele
exprimă o accentuare Evangelică puternică și o preocupare interioară cu teme ca și
experiența creștină, salvare, sfințire, și umblarea în credință, etc. (Alford, Muzica
Penticostală, 41, 42).
!
'38
LUCRAREA DE MUZICĂ
4. Secolul al XIX !4.1. Mișcarea Oxford
La mijlocul secolului ai XIX, Biserica din Anglia a fost influențată de Mișcarea
Oxford. Această mișcare a adus înapoi multe tradiți din Pre-Reformă în câteva Biserici
Britanice. Ei au primit imnurile vechi din greacă și latină (traduse în engleză), Cantul
Gregorian, și au înmulțit simbolurile (în veșminte, mobiliere și acțiuni liturgice). Aceasta
a fost cunoscută ca ‘Contra-Reformă.’
După 1850, un număr din bisericile Americane au adoptat principile Mișcării
Oxford, folosind coruri de băieți și oameni cu halate cântând imnuri Anglicale. Totuși
corul-cuartet a fost mai comun. Acest cor a fost format dintr-un grup voluntar de bărbați
și femei, condus de patru soliști, care uneori a ajus să fie ‘doar cuartet’ cântând mai mult
la servici ‘romantic’ și imnuri Ameircane, și mai târziu Britanice și Europene. (Hustad,
Jubilate II, 218-219).
!4.2. Cântecul Gospel
“Cântările Gospel, poate să fi fost cea mai importantă dezvoltare a muzicii în
biserici la finalul secolului XIX.” (Alford, Muzică Penticostală, 49). Cântecul Gospel este
un cânted despre mărturia și trăirea creștinului. Cântările gospel poate fi urmărite din
timpul cântărilor populare din hotarele Americii. Oameni rurali au găsit o neovie
personală să exprme în viețile lor religioase, și în acest mod a apărut gospelul. Philip P.
Bliss este acreditat cu cea mai importantă influență individuală în dezvoltarea cântecului
gospel modern. A fost un autor, profesor de muzică, lider muzical evanghelist și unul din
cei mai cunoscuți și iubiți mizicieni din timpul lui. A publicat Cântările Gospel pentru
Întâlnirile Gospel în 1874. Bliss a fost lider de muzică pentru Dwight L. Moody. Unul
dintre cele mai cunoscute cântări a lui este ‘Wonderful Words of Life’ (Aldord, 50).
'39
LUCRAREA DE MUZICĂ
4.3. Muzica în America În America muzica a fost parte din viețile religioase și activitățile de închinare a
primilor imigranți. A mare influență a fost Lowell Mason, care a fost remarcabil în
dezvoltarea muzici în educație. Mason a fost fundatorul Academiei de Muzică din
Boston, și a devenit autor și publicator a cântărilor de Școala Duminicală. Școli de
muzică au fost dezvoltate pentru a ajuta biserica, pentru că muzica lor era într-o stare
mai joasă. Mișcarea școlii de muzică a ajutta să rărspândească lucrarea lui mai de succes
compozitor al Americii, William Billings. El a compus multe cântări religioase populare
și le-a publicat împreună cu alți în colecții de psalmi și imnuri. Școlile de muzică a
încurajat o dragoste pentru cântat, învățau să citești muzica, și îndemna editurile să
producă mai mută muzică.
!4.4. Moody-Sankey
Ira Sankey (n. 1840) s-a alăturat predicatorului Dwight L. Moody, un evanghelist
foarte cunoscut din Chicago în 1887. Împreună această echipă de cântăreață-predicator
au câștigat multe suflete pentru Hristos. Sankey a alcătuit o colecție de16 carți diferite.
Cântările Gospel și Solouri (1881) au fost vândute aproape de 90 de millioane de copi pană
în 1961.
!
'40
LUCRAREA DE MUZICĂ
5. Muzica din Secolul XX ! Secolul al XIX s-a terminat cu o nota tristă. Evanghelistul Dwight L. Moody a
murit cu nouă zile înainte de îceputul noului secol. Era în mijlocul unei capanie de
evanghelizare în Kansas City. Totuși influența lui s-a simțit și în seculul următor.
Lucrarea care Moody și Sankey au început, au fost continuată de alți predicatori și
echipe muzicale.
!5.1. Torey - Alexander
Charles Alexander a fost un muzician lider pentur evanghelistul Ruben A. Torrey,
primul superintendent la Institutul Biblic Moody. El a fost un predicator instruit și
lustruit. Charlie Aleander (1867-1920) a s-a graduat la Institutul Biblic Moody. El a dus
‘corul gospel’ în evidență. Alexander nu a fost un solist, dar a avut un talent de a aduna
și conduce coruri masive. Servicile lui Charlie Alexander puteau să dureze patru ore, din
care erau doar 45 de min. dedicate predicii.
Alexander a fost bine cunoscut pentru că a introdus pianul la închinarea de la
evanghelizări. El a observat că sunetul percutat a pianului era mai potrivit pentru
conducerea cântărilor din acea zi. (Hustad, Jubilate II, 247-251).
!5.2. Sunday - Rodeheaver
Billy Sunday era un jucător de baseball profesional care a devenit creștin. El a ajus
famos prin 1910, și a ales pentru lucrearea de muzică pe cântărețul solo și trombonist, pe
nume Homer Rodeheaver. Sunday era gălăgiosul și Rodeheaver era un maestru linistit al
ceremonilor. Acești doi oameni au adus un nivel de spectacol secular în crusadele
evanghelistice.
'41
LUCRAREA DE MUZICĂ
5.3. Graham - Barrows Billy Graham a fost cel mai cunoscut evanghelist al secolului XX. El a devenit
famos în 1949, la vârsta de treiezeci de ani. El a predicat în întreaga lume mai bine de
patruzeci de ani. Totul timpul avea trei muzicieni cu el: Cliff Barrows conducător
muzical, George Beverly Shea solit și Tedd Smith pianist. Muzica folostiă de acești
oameni deja era cunoscută în biserici, concerturi și media sau înregistrări. Ei foloseau
imnuri standarde și istorice, dar și cântări gospel din toate timpurile și cântări de laudă și
închinare carismatice și muzică ‘Contemporană Creștină’.
!5.4. Închinarea Proaspătă Carismatică
Mișcărea Carismatică a început în 1960, când Preotul Dennis Bennett a anunțat
congregații sale episcopale în St. Mark în Van Nuys, CA, că el a ‘vorbit în alte limbi.’
În 1968, David și Dale Garratt în Noua Zoelandă au produs o înregistrare de 45-
rpm numită ‘Scriptura în Cântec.’ Această înregistrare consta mai mult din fraze biblice
scurte, de obicei din psalmi. Primele versiuni tipărite au apărut în 1971. (Hustad, 273-4).
Fostul profesor Paul Wohlgeuth al Universității Oral Roberts a spus,
Activitățile de închinare din jurul Chivotului, în specila după ce a fost pus în cortul lui David, a devenit paradigma închinării care sunt considerate în accentul actual în vocal și expresi fizice în Laudă și Închinare. Unii teologi văd Mișcarea Caristatică a secoulului XX ca restaurarea spirituală a închinării Davidice în jurul Chivotului, în mod special în timpul laudei. (Hustad, 287). !
Bisericile au început să se schimbe cântatul imnurilor cu cântările refrenelor.
Multe refrene nu aveau versuri. Noi publicații au fost create pentru a satifsface stilul de
‘Laudă și Închinare’, precum:
a. Maranatha b. Integrity c. Vineyard
'42
LUCRAREA DE MUZICĂ
Școlile bisericești au început să dezvolteze programe de muzica: a. Christ for the Nations b. Oral Roberts University c. Word of Faith School (Kenneth Hagin). d. Lee University (Church of God)
! Unii din lideri și învățători al Laudei și Închinării sunt:
a. Judson Corwall b. Lamar Boschman c. Terry Law d. Paul Wohlgemuth e. Bob Sorge f. Don Moen g. Jjohn Wimber h. Ron Kenoly i. Lidell Cooley j. Alvin Slaughter
! Multe lucrări au început să folosească ‘Lauda și Închinarea’:
a. PTL b. CBN c. Women’s Aglow d. Torinto Blessing e. Promise Keepers f. TNB
! Această muzică a afectat mai mult oameni, mai rapid ca orice altă muzică din
istorie. De ce?
1. Aparține la toți. Nu aparține la cineva în particular 2. Multe cântece au fost scrie spontan, inspirate de Duhul Sfânt 3. Nu au o implicație etnică. Muzica devine ‘globală’, ca ‘muzica lumii.’
'43
LUCRAREA DE MUZICĂ
6. Muzica din Secolul XXI !6.1. Descrierea Bisericii din Secolul XXI
Biserica din Secolul XXI va fi o biserică multi-culturală. Această biserică va cânta
cântări după paradigma scriturală din Col. 3:16 și Efes. 5:19, psalmi, cântări de laudă și
cântări duhovnicești. Biserica se va închina Tatălui în duh și adevăr (Ioan 4:24), și ea se
a închina Dumnezeului din trecut, prezent și viitor. Evrei 13:8 ne spune ‘Isus Hristos este același ieri, azi și în veci.’
Bisericile carismatice care doar au cântat refrenuri, vor include imnuri în viitor.
Biserici tradiționale care au cântat doar imnuri vor include refrene în viitor. Toate
bisericile vor începe să experimenteze cântările duhovnicești. În muzică și în cultură,
bisericile vor deveni internaționale, inter-denominale, multi-lingvistice și multi-etnice în a
încerca să binecuvânteze trupul întreg a lui Hristos.
(Informația de mai sus a fost luată din Psalms, Hymns and Spiritual Songs: A Paradigm
for the CHurch of the Future, Gerrit Gustafson și The Complete Library of Christian Worship,
Robert Webber.)
!6.2. Biserica din Secolul XXI trebuie să fie Flexibilă
Biserica din secolul XXI trebuie să fie flexibilă și să fie doritoare să incorporeze
schimbări și diversitate. Unele aspecte de schimbare sunt următoarele:
1. Schimbare ordinea în inchinare 2. Incorporarea a diferitelor feluri și moduri de muzică 3. Adaptarea la acei muzicieni și instrumente care sunt actual disponibile 4. Să aibă mai mult timp în servicile de închinare pentru a învăța materiale noi și
nefamiliare. !
'44
LUCRAREA DE MUZICĂ
6.3. Biserica din Secolul XXI trebuie să fie Îndreptată pe Misiune Muzicieni de Laudă și Închinare vor fi asociați cu bisericile locale. Din acele
biserici acești muzicieni vor zidi lucrarea lor. Un exemplu este Lindell Cooley care este în
prezent Liderul de Închinare a Brownsville Assembly of God în Pensacola, Florida,
USA.
Cooley a fost un copil de slujitor, și a început să studieze muzică încă de mic. A
cântat la tamburină la cinci ani, apoi la tobe, chitară bass, orgă și pian. Când a avut 21
de ani, a început să cânte la pian cu muzicieni creștini ca Lenny LeBlanc și Rusty
Goodman. La fel a fost păstorul asociat în biserica tatălui său. La 28 de ani, a plecat în
Nashville, Tennessee și a început să lucreze la Biserica lui Hristos ca și asistent de slujitor
muzical. După doi ani mai târziu, a plecat și a devenit un producător și muziican
indepedent. În Februarie 1995, Cooley s-a alăturat păstorului Kilpatrik ca și slujitor în
muzică.
De când a plecat din Brownsville, Cooley a fundat Misiunea Internațională de
Muzică. Este o organizație non-profitabilă, devotată să aducă treziri spirituale cu muzica
în întreaga lume. Ei au cruciade, și merg în țări înainte de concert să ofere seminarii
ajutând să răspândească evanghelia.
!
'45
LUCRAREA DE MUZICĂ
Lucrarea de Muzică III !1. Arta De A Concude Închinarea !
1.1. Nevoia de un Lider de Închinare Orice adunare mare are nevoie de un lider designat. Chiar și în grupuri mici este
de dorit să fie o persoană care să conducă cântările.
Oile au nevoie de să urmeze un lider, fără el, ele pribegesc fără scop. Dacă mai
mulți oameni doresc să conducă, atunci nu va fi o singură direcție.
!1.2. Cerințele unui Lider de Închinare 1. Liderul trebuie să fie un închinător. 2. Liderul trebuie să aibă o viață spirituală profundă. 3. Liderul trebuie să fie familiar cu stilul de ‘Laudă și Închinare’ din biserică. 4. Liderul trebuie să aibă un nivel de muzică acceptabil. 5. Liderul trebuie să aibă o reputație bună privind relațile. 6. Liderul trebuie să funcționeze ca parte din echipă. 7. Liderul trebuie să aibă o atitudine cuvenită. 8. Liderul trebuie să se dăruiască poziției lui. 9. Liderul trebuie să aibă o personalitate caldă, prietenoasă și entuziasmată.
! Conducerea închinării poate fi învățată doar din experiență. Poate că nu poți să
faci toate cele nouă lucruri listate mai sus. Experiența vine cu timpul și dor ință de a
lucra la aceste ingrediente de succes. Acei care se pun în fața oamenilor ca un exemplu
de închinător, devin mult mai motivați să fie închinători consistenți în restul săptămâni.
1.3. Experiza Muzicală a Liderului Cu cât mai mult înțelegem muzica, cu atât mai ușor ne este să coordinăm
aspectele spirituale și muzicale ale închinării. Aproape toți au dorința să devină mai buni
'46
LUCRAREA DE MUZICĂ
în muzică. Continuă această edicație tot restul vieți tale. Dacă nu poți merge la seminarii
de muzică, caută videouri pe internet, citește cărți sau reviste despre muzică. Stai în
contact cu muzica actuală prin CD, mp3, și internet.
Liderul trebuie ca întotdeauna să poarte caietul de cântări, înafară dacă este
altcineva din echipă care le poartă în timp ce liderul ‘face treaba lui.’ Oameni sunt ca
oile, și ei vor încerca să urmeze un lider. Cântând melodia corect, noii veniți în grupă vor
învăța melodia mai rapid și corect. Liderul trebuie să aibă un ritm stabil. Când oameni
văd că liderul nu este tras în stânga și dreapta, atunci le este mai ușor să se închine lui
Dumnezeu.
!1.4. Orientări Generale
Fi eficient. Nu întârzia și fi de încredere. Fi natural. Fi cine ești tu, nu ca alți lideri
pe care îi cunoști sau i-ai văzut la tv.
Evită ‘potopul’ prin folosirea a multor cântări. La fel cum prea multă apă poate
răni planta, prea multe cântări pot afecta negativ servicile de închinare. Ascultă Duhul
Sfânt. Lideri de închinare trebuie să fie ‘în gardă.’ Fi pregătit ca să cânți deotată daca
predicatorul îți cere, chiar și în timpul predicii.
!1.5. Condu dar nu Controla
Lideri nu trebuie să manipuleze, ei inspiră prin model de exemplu. Lideri trebuie
să lase pe Dumnezeu să îi conducă în timp ce ei sunt un model pentru congregație. Dacă
congregația cântă bine, uneori este frumos să te ‘retragi’ de la microfon și să ii lași pe ei
să cânte.
Un lider de închinare efectiv trebuie să observe congregația din când în când, ca
să vadă cum răspund oameni. Treaba principală a unui lider de închinare este de a
asigura cea mai bună oportunitate posibilă pentru oameni ca să se închine. Nu căuta
‘servici puternice.’ Caută ‘putere în servici.’
'47
LUCRAREA DE MUZICĂ
2. Păstorul și Liderul de Închinare !2.1. Rolul Păstorului
Păstorul este acela care răspunde la Dumnezeu în legătură cu toate treburile
biserici. El este acela care răspunde de serviciul divin, și echipa de închinare trebui să îl
urmeze. Este responsabilitatea lui să împărtășească scopurile și filozofia de închinare cu
echipa de închinare și apoi să lucreze aproape de ei să vadă aceste scopui împlinindu-se.
Păstorul este cheia în lucrarea de muzică. Primul lucru, el trebuie să fie un
exemplu de închinător înaintea întregii congregați. Un păstor închinător va naște o
biserică închinătoare. Păstorul conduce mai mult prin exemplu decât prin predicare.
Prin sensibilitatea lui față de Dumnezeu în închinare (sau lipsa ei), păstorul poate aduce
mai multă influență congrefației decăt timpul întreg de închinare la un loc.
Nu contează că liderul de închinare este înflăcărat și echipa deasemenea, dacă
păstorul stă cu mânile încrucișate, sau stă jos uitânduse la notițele de predică, oameni nu
vor răspunde închinării.
Serviciul de închinare nu este momentul ca păstorul să se uite peste congregație,
să vadă cine lipsește sau să numere vizitatorii. Serviciul de închinare este pt. închinare.
!2.2. Rolul Liderului de Închinare
Liderul de închinare trebuie să fie al doilea după păstor. Ei sunt responsabili de
toată închinarea, și de toate activitățile muzicale din biserică. Cel mai mare grup care
dirijează liderul este congregația. Liderul de închinare trebuie să fie întotdeauna un
exemplu pentru închinători.
Unul din principalele responsabilități a liderului, este să instruiască noi lideri. Să
lucreze cu ei privat. Să îi folosească în timpul servicilor de peste săptămână, sau
duminicile dupămasa. După ce ai lucrat cu ei un timp, permite-le să conducă închinarea
duminică dimineața. Doar prin experiență, ei pot deveni mai buni. Locul cel mai bun de
'48
LUCRAREA DE MUZICĂ
a găsi lideri de închinare este în Echipa de Închinare. Acest loc este locul de instruire
elementare a liderilor.
!2.3. Relația dintre Păstor și Liderul de Închinare
Dumnezeu ne-a dar daruri în biserica (1 Cor. 12). Fiecare persoană trebuie să fie
bucuroasă cu darurile care le-a pus Dumnezeu în ei. Păstorul și liderul de închinare NU
trebuie să fie într-o întrecere. Fiecare este capabil să contribuie în domeni care să facă
lucrarea lor mai efectivă. Cum am văzut în istoria Închinării, un slujitor și un lider de
închinare pot avea o combinație efectivă:
Moody-Sankey Torrey-Alexander Sunday-Rodeheaver Graham-Barrows
Un păstor și un lider de închinare care sunt uniți în duhul, sunt o combinație de
neatins! Dacă ei au unul față de altul respect, atenție și comunicare, atunci ei pot împlini
mari lucruri pentru Hristos.
Uneori serviciul poate merge într-o direcție, dar Duhul vrea să schimbe direcția.
În acele momente, păstorul vrea să meargă într-o direcție și liderul de închinare în alta.
ȚINE MINTE: Păstorul are întotdeauna autoritatea. Noi respectăm pe Dumnezeu, prin
respectarea autorități care este pusă peste noi. Atunci când păstorul vine pe scenă și
preia timp de închinare, poate o să fie neplăcut pentru lider. Liderul de Închinare nu
trebuie să se lase copleșit de asemena momente. Roagă-te și cerei Domnului să înțelegi
poziția pe care o are păstorul. Vorbește cu păstorul. DACĂ, acest lucru se întâmplă
regular, poate este nevoie să aveți o schimbare de idei.
Un mod ca păstorul și liderul de închinare să aibă o lucrare efectivă este prin
comunicare. Ei trebuie să se întrebe câteva întrebări din când în când:
a. Cum te simți în legătură cu închinare în ultimul timp? b. Te-ai bucurat în timpul în care ai condus închinare? c. Cum crezi că este lucrarea nastră? d. Ești îmlinit în lucrarea ta?
!'49
LUCRAREA DE MUZICĂ
2.4. Conducerea Închinării este mult mai mult decât a cânta cântece Păstorii nu trebuie să fie stricți în ce le permit liderilor de închinare să facă. Dacă
doar le permite să cânte cântări, după un timp o sa devină frustrați. A conducea
închinarea este un rol ca al păstorului - lideri de închinare trebuie să aibă o inimă de
păstor pentru oi. Cântecele pot duce doar la o îndepărtare. Uneori este nevoie de un
timp de rugăciune, păcaință sau chemare în față pentru vindecare, etc. Dacă păstorul dă
puțină flexibilitate în aceste domeni, ei vor deveni mult mai provocatori și împlinți și
servicile vor reflecta libertate.
În servici regulate e biserică, prin construirea relației cu păstorul, liderul de
închinare poate învăța să găsească libertatea ca să fie tot ceea ce Dumnezeu dorește să
fie. Totuși, unii păstori se vor simți foarte amenințați prin acordarea liderului de
închinare să cheme oameni în față la rugăciune. Fi sigur că ai o înțelegere bună cu
păstorul înainte să faci ceva.
!2.5. Fi Împotriva la ‘Duhului Izabelei’
‘D.I.’ este ceva ce se poate întâmpla foarte simplu la un lider de închinare, sau
oricine altcinvea într-o oarecare poziție. S-a întâmplat cu satana (Ez. 28:12-19). S-a
întâmplat cu Moise și Aron (Ex. 32). Poziția lor este destul de vizibilă, și complimentele
trebuie să fie făcute în mers. Nu trebuie să îți ei timp să asculți critici de la altu despre
păstorul tău. Dacă ei vorbesc despre el, este foarte probabil că vorbesc și despre tine cu
altcineva. Trebuie să te gândești că ești un slujitor, lucrător și ajutor.
Este destul de bine să ști că Dumnezeu te-a chemat să fi lider de închinare. Este
bine să înțelegi că Dumnezeu te-a binecuvântat cu anumite talente. Dar NICIODATĂ
sa nu te gândești ca tu esti CEL MAI BUN, și că Dumnezeu nu poate folosi pe nimeni
altul în lucrarea unde tu ai fost pus ca lider de închinare. Dumnezeu poate și te va folosi,
dar tu trebuie să fi supus Lui, și celor care sunt în autoritate peste tine.D.I. provocă ca
liderul de închinare să depindă de ei. La fel s-a întâmplat cu Lucifer în Isaua 14:13-14.
'50
LUCRAREA DE MUZICĂ
3. Armonia în Închinare ! Servicile trebuie să fie netede și părțile bine îmbinate, pentru că închinarea
ordinată este închinarea care cel mai mult ajută oameni. Când închinarea este
dezordonată, și pare a fi un mozaic plin de activități, oameni rămân neliniștiți.
Dezordinea crează o barieră care face ca oameni să laude și să răspundă lui Dumnezeu
mia greu.
Servicile uneori se clatină din circumstanțe neafortunate. Oameni întârzie, sau nu
merg microfoanele, … Nu putem preveni asemenea accidente. Dar multe momente
goale în servici le face liderul de închinare. Există două lucruri în particular care crează
acele momente goale.
!1. Prea multă liniște
Liniștea poate să fie puternică în închinare - când are un scop inclus și oameni
sunt pregătiți. Dar liniștea ca și ‘timp mort’ sunt două lucruri diferite. Lideri de închinare
trebuie să se gândrească la părțile din serviciu unde ‘nimic’ nu se întâmplă.
De exemplu, în multe servici, după ce congregația cântă o cântare, și înainte ca
păstorul să se ridice să citească scriptura sau să facă anunțurile, se face o pauză care se
observă. În loc ca serviciul să meargă neted, oameni opresc închinarea lor și se întreabă,
‘Ce urmează?’ Acest lucru se poate repara printr-o ‘dare din cap’ păstorului sau celui care
urmează. Înainte să se termine cântarea, liderul de închinare face un semn și cel care
umrează este pregătit să urce pe scenă.
Nu vrem să uimim oameni cu o performanță netedă. Trebuie să încercăm să
facem închinare în ordine și să însemnce ceva pentru oameni. ‘Timpul mort’ nu paote fi
prevenit, dar poate fi folosit spre bine.
!!
'51
LUCRAREA DE MUZICĂ
2. Prea multe vorbe
Prima problema a fost ‘timpul mort.’ A doua problemă este ‘prea multă vorbă.’
Când îndemni oameni la cântare, nu uita că oameni vor să cânte cântarea. Este bine să
spui câteva cuvinte înainte de vreo una din cântări dar nu după fiecare, și nu vorbi prea
mult. Oameni pot pierde legătura făcută din cântarea anterioară și atunci se poate
pierde conexiunea în închinare.
Să cunoști când să vorbești sau când să stai în tăcere, înveți cu experiență. Totuși
este important să cunoști din timp, timpul apropiat pentru tăcere sau vorbe. FIECARE
PARTE DIN PROGRAM TREBUIE PLANIFICATĂ.
!3.1. Zece lucruri care supără pe păstor în legătură cu liderul de închinare 1. Nu începi la timp. 2. Nu te oprești la timp. 3. Vorbești prea mult înainte, între și după închinare. 4. Cânți cântări care nu se potrivesc la biserică. 5. Aparență neapropiată. 6. Mergi prea mult înaintea oamenilor, sau te retragi prea mult în lumea ta. 7. Abuz verbal asupra congregației, când ea nu răspunde cum vrei tu. 8. Cânți întro gamă prea sus sau prea jos pentru congregație. 9. Exces, cânți aceleași cântări săptămână de săptămână. 10. Având propia ta agendă. De exemplu, îți folosești poziția ta ridicată ca piatră de
temelie. !
3.2. Zece lucruri care supără pe liderul de închinare în legătură cu păstorul 1. Lipsă de suport de la anvon. 2. Oprește curgerea închinării din cauza timpului. 3. Păstorul și soția lui care nu întră în închinare. 4. Accentează minusurile dar nu și plusurile. 5. I se cere să cânte o cîntare la nimereală. 6. Când soția păstorului vrea să preieie contorlul departamentului de muzică.
'52
LUCRAREA DE MUZICĂ
7. Nu trimite liderul de închinare care îl va ajuta să crească și va beneficea biserica. 8. Când bani nu sunt folosiți și pentru investirea în instrumente. 9. Când păstori nu petrec timp cu lideri de închinare în rugăciune, consiliere, și doar
părtășie. 10. Păstori care nu au încredere în liderii de închinare.
!3.3. Ron Kenoly
• Artist care înregistra muzică cu MCA, United Artists, Warner Brothers și A&M. • Căsătorit timp de șapte ani, divorțat. • 1975, soția lui s-a pocăit. S-au unit iară. • Noiembrie 19, 1975, în timp ce se uita la Pat Robertson, The 700 Club, Ron și-a
predat viața lui Dumnezeu. • A realizat că trebuie să își lase viața trecută deoparte. • A început să lucreze la Colegiul din Alameda în CA, punând prosoape în vestiar. • A început să scrie cântări creștine, dar au avut doar regecții. • A încetat să mai lucreze în vestiar după 18 luni. • A fost chemat în biroul decanului pentru o evaluare și o promoție. Când decanul
s-a uitat în fișa lui a văzut ca avea 9 înregistrări publicate. • Decanul a dus fișa lui la Bordul Consiliului din CA, și credențialele lui Ron au
fost echivalente cu o diplomă de Master. I-au dat o licență în învățământ. A început să învețe canto în colegiu.
• După aceea a fost angajat de Mario Murillo să conducă timpul de închinarea la evanghelizări.
• S-a întâlnit cu Dick Bernal, păstorul Centrului Creștin Jubilee din San Jose, CA. în 1985 a devenit directorul de muzică din biserică.
• În 1990, Don Moen, vice-președinte al Integrity Music, a venit la biserică să vadă cum conduce Ron închinarea. După serviciu, a venit și l-a întrebat daca vre asă înregistreze un album de laudă și închinare.
• Ce urmează apoi este istorie. Ron Kenoly a înregistrat patru albume pentru Integrity, și a semnat un contract cu ei.
!!
'53
LUCRAREA DE MUZICĂ
3.4. Zece motive pentru respingerea cântărilor noi Sorge Bob. Redescoperirea Închinării, pg. 142-143.
Un preot american distins a arătat următoarele zece motive pentru a se opune
noile orientări muzicale din vremea sa:
1. Este prea noua, ca o limbă necunoscută. 2. Nu este la fel de melodioasă ca stilul deja consacrat. 3. Sunt atâtea cântări noi încât este imposiil să le înveți pe toate. 4. Această muzică noua creează tulburări și-i determină pe oameni să se comporte
într-o manier indecentă și neastâmpărată. 5. Accentuează prea mult muzica instrumentală în locul versurilor evlavioase. 6. Versurile sunt deseori lumești, chiar profane. 7. Nu este necesară, din moment ce generațiile anterioare au ajuns în cer fără ea. 8. Este o născorire pentru a obține bani. 9. Monopolizează timpul creștinilor și îi încurajează să stea seara până tărziu. 10. Acești muzicieni noi sunt niște tineri parveniți, iar unii din ei sunt persoane
neevlavioase și chiar lumești. Aceste zece motive au fost luate din declarația scrisă despre imnuri din 1723.
'54