Capitolul I

Ministerul Educatiei si Tineretului al Republicii Moldova

Universitatea Pedagogica de Stat ,, Ion Creanga

Din Chisinau

Catedra : Psihologie si Psihopedagogie Speciala

Specialitatea : Psihologie

Tema tezei de an: Caracterul latura relational- valorica a personalitatii adolescentului

Autor: Gunder O.

Conducator stiintific: Avram O.PlanulCuprins

Introducere

Capitolul I. Caracterullatura relational-valorica a personalitatii adolescentului.

1. Definirea caracterului.2. Latura relational-valorica a personalitatii.3. Componentele de baza ale caracterului : atitudinea stabilita si trasatura volitiva.4. Caracterul, defectele si problemele sale.5. Formarea caracterului la adolescenti.6. Trasaturile caracterului: pozitive si negative la adolescenti.7. Schimbari caracteriale ale adolescentilor.8. Accentuarea carcterului particularizat si individualizat al dezvoltarii personalitatii.9. Adolescenta si caracterul contradictoriu.10. Dezvoltarea caracterului la adolescenti.Concluzie.Capitolul II. Partea practica: Ipoteza, obiectivele,metodologia cercetarii.Rezultatele obtinute si prelucrarea lor.1. Ipoteza cercetarii.

2. Obiectivele cercetarii.3. Metodologia cercetarii.

Concluzie la partea practica.Concluzii.Bibliografie.Anexe.Introducere

Caracterul latura relationala- valorica a personalitatii adolescentului este o tema destul de actuala. Tem ape care am ales-o prezinta un interes destul de mare in general. Am ales anume tema data, anume pentru ca este o tema care mi-a captat interesul pentru a o analiza in cercetarea mea. M-a motivat insasi faptul ca este foarte interesant sa analizezi caracterul anume la adolescenti, pentru ca in adolescenta tinerii isi schimba caracterul treptat indifferent care cauza ii motiveaza, fie familia, scoala sau grupul de prieteni care il inconjoara in aceasta perioada.Scopul meu principal in cercetarea mea este de a analiza caracterul la adolescenti ca latura relational-valorica a personalitatii.

In cercetarea mea mi-am propus sa realizez citeva obiective : sa stabilesc componentele de baza ale caracterului; sa deosebesc trasaturile caracterului la adolescenti ; sa gasesc anumite schimbari caracteriale; sa stabilesc unele defecte si probleme de caracter cu care se confrunta adolescentii.

Adolescenta este perioada unor spectaculoase evolutii i transformri psihosomatice si caracteriale. Este vorba de acele transformari care vor conduce treptat la cristalizarea si stabilizarea celor mai multe dintre structurile psihice ale adolescentului.

Desi traseele pe care evolueaza acest proces sunt sinuoase, complicate, presarate cu numeroase bariere si dificultati, desi procesul ca atare poate fi mai calm sau mai navalnic, cu devansari spectaculoase, dar i cu ntarzieri descurajante, la sfrsitul acestui proces ne vom afla n fata prezentei unor structuri psihice bine inchegate i cu un grad mare de mobilitate.

Capitolul I Partea teoretica.1. Definirea caracterului .La originea cuvintului ,, caracter era semnul sau litera facuta in piatra sau metal de dalta sau priboiul gravorului; deci caracterul nu se stergea, ci raminea uneori si peste veacuri. La fel stau lucrurile cu oamenii.Caracterul este o inscriere inauntrul omului, inscriere care ramine si ii directioneaza gindurile, gusturile, nazuintele, actiunile si intreg comportament al omului.

Dictionarul Enciclopedic Ilustrat, da urmatoarea definitie la cuvintul ,,caracter : insusire proprie,calitatedistinctiva, firetrasaturi esentiale.

Dictionarul Limbii Romane Moderne spune: ,, particularitate fundamentala a unei persoane, care se manifesta in orientarea, unitatea si consecventa ideilor si actiunilor saleInsusire morala care se manifesta prin perseverenta, vointa ferma si corectitudine.Caracterul trebuie format,dezvoltat.Tim La Hayer a scris : ,, caracterul nu se naste odata cu persoana.El se formeaza prin dragostea si grija parintilor, care vor stabili in viata sa acele principii pe care Dumnezeu le-a instalat inauntrul lor.Caracterul ne arata mereu tuturor cine suntem.De aceea trebuie sa acordam o mare atentie formarii lui. Stanley C.Baldwin a scris: ,, noi intrebam ce ar trebui sa facem, nu c ear trebui sa fim. Noi intrebam cum am putea schimba mediul inconjurator, si nu cum ar trebui sa ne schimbam caracterul nostru. Johann Amos Comenius a scris: ,, Omul trebuie format ca sa devina om. Omul se naste cu un mare potential de aptitudini, dar trebuie format, altfel creste diformat. Fiecare o mar trebui sa-si dea seama de acest mare adevar si sa-si cunoasca caracterul sau.

Caracterul este o forta care iti da superioritate si iti garanteaza succesul in actiunile intreprinse.Si aceasta fara mult efort din partea ta.Caracterul ajunge sa fie cunoscut pina in mari departari si iti asigura o protectie mai buna decit imbracamintea de zale a cavalerilor de altadata sau decit paza multor gardieni. Este ceva divin in aceasta protectie.Caracterul este o forta launtrica ce nu poate fi invinsa. Dusmanii iti pot rapi bunurile, iti pot rapi drepturile, libertatea, te pot imbraca in zdrente sau in straie de badjocura cu demoni zugraviti pee le, ca pe vremea inchizitiei, dar cu atit mai mult va straluci caracterul,caci el este invincibil.In lumea necredintei de azi si-n necazurile care vor urma este nevoie de credinciosi cu caracter de otel. Oameni care sa fie mai mult ca biruitori.2. Latura relational-valorica a personalitatii.In sens larg, caracterul este un mod de a fi, un ansamblu de particularitati psihoindividuale ce apar ca trasaturi ale unui ,, portret psihic global.

In sens restrins si specific, caracterul reuneste insusiri sau particularitati privind relatiile pe care le intretine subiectul cu lumea si valorile dupa care el se conduce.In sistemul de personalitate, caracterul reprezinta latura relationala si valorica, este in principal un ansamblu de atitudini-valori.

In timp ce temperamental este neutru, din punct de vedere al continutului,sociomoral, al semnificatiei umaniste, caracterul se defineste, in principal, prin valorile dupa care subiectul se calauzeste, prin raporturile pe care le intretine cu lumea si cu propria fiinta.

Caracterul este o formatiune superioara la structurarea caruia contribuie trebuintele umane, motivele, sentimentele superioare, convingerile morale, aspiratiile si idealul, in ultima instanta, conceptia despre lume si viata.

Intre caracter si aptitudini distinctia este mai pregnanta. In timp ce aptitudinea, ca sistem operational efficient, se investeste in activitatea si se apreciaza dupa rezultatele obtinute, trasaturile de character constau din modul de raportare la diversele laturi ale realitatii inclusive activitatea proprie. Poate exercita deci o discordanta intre sensurile nivelurile atitudinale si aptitudinile, dupa cum poate sa se constate partial denivelari si discordante sau o dezvoltare superioara si concordanta a ambelor formatiuni.3. Componentele de baza ale caracterului : atitudinea stabilita si trasatura volitiva.

Insusirea caracteriala reprezinta o pozitie a subiectului fata de cele din jur, un mod de a se raporta la evenimentele existentei sale in lume. In stiintele umaniste, aceste modalitati de raportare care pornesc de la subiect, il exprima pe el si se traduc prin comportamente, poarta numele de atitudini.

La nivelul caracterului ne intereseaza nu atitudinile circumstantiale si variabile, ci acelea care sunt stabile si generalizate, fiind proprii subiectului in cauza, intemeindu-se pe convingeri puternice.Definim atitudinea ca o modalitate de raportare la o clasa generala de obiecte sau fenomene si prin care subiectul se orienteaza selective si se autoregleaza preferential.

Observam insa ca insusirile voluntare pot sa depaseasca atitudinile de o categories au alta si sa se manifeste in orice situatie, constant. In acest caz, se vorbeste de un caracter dominant de vointa, indiferent de orientarile sale atitudinale. De altfel, un vechi psiholog german, P. Klages, definea carcterul ca vointa moraliceste organizata. Intrucit omul nu exista decit intre oameni, trebuie considerata categoria atitudinilor fata de oameni. Indepartarea sau chiar contrazicerea principiului despre om ca valoare suprema este o retragere pe pozitii ostile omului.Nu putem desparti insa atitudinea fata de oameni de atitudinea fata de sine.Demnitatea inseamna constiinta propriei valori in conditiile respectului fata de altii neacceptarii injosirii. Sint inacceptabile atit umilinta cit si aroganta. Cit priveste modestia, aceasta se cere a fi colerata cu demnitatea.

Un rol esential in viata si existenta omeneasca il indeplinesc activitatea, munca.Rolurile profesionale indeplinite cu efort si competenta sunt, dupa multi autori, indicatori ai valorii sociale ale personalitatii.Integrindu-le pe toate celelalte, ultima categorie de atitudini priveste societatea, raspunderile cetatenesti si politice pe care fiecare le are fata de destinele colectivitatii din care face parte in conditiile semocratiei si ale deplinei libertati. In plan social-istoric, valoarea diriguitoare este patriotismul.1. Sistemul de atitudini : structuri caracteriale.Atitudinile si calitatile voluntare asociate lor sunt colerate, interdependente si chiar organizate intr-un sistem prin integrari la diverse niveluri.

Marele caracterolog American G. Allport arata ca la fiecare individ, asa cum aratau si moralistii francezi, se pot descoperi 1-2 trasaturi caracteriale care domina si controleaza pe celelalte. Este apoi un grup de trasaturi principale ( 10-15) care pot fi cu usurinta recunoscute la individ ca fiindu-I caracteristice, iar in rest, sute si mii de trasaturi secundare si de fond, care sunt slab exprimate si pe care insusi subiectul uneori le neaga.A cunoaste pe cineva, inseamna a-I determina trasaturile caracteriale cardinale.Trasatura- ,, stapina nu trebuie sa se rupa de trasaturile principale pe care si le subordoneaza si pe care le integreaza intr-o structura unica.

Ierarhizarea atitudinilor si trasaturilor in sistem este principala particularitate a structurii caracteriale si include :

Unicitatea caracterului inseamna a nu modifica in mod esential conduita de la o etapa la alta din motive de circumstante, contrare principiilor declarante; Expresivitatea caracterului se refera la dezvoltarea precumpanitoarea uneia sau a citorva trasaturi, care dau o nota specifica intregului. Caracterele expressive sunt cele clar definite, usor de relevant si dominate in raport cu situatia in care se afla; Originalitatea caracterului presupune autencitatea in insusirea si realizarea anumitor valori, coerenta launtrica a acestora, forta lor morala, gradul lor diferit de dezvoltare si imbinare la fiecare individ, cu alte cuvinte, nota distinctive a persoanei in raport cu alte persoane;

Bogatia caracterului rezulta din multitudinea relatiilor pe care le stabileste cu viata sociala, cu munca, cu semeniietc. Statornicia caracterului apare ca o conditie a restructurarii unor elemente ale caracterului in raport cu noile cerinte impuse cu necesitatea slujirii acelorasi principii ; Taria de caracter se exprima in rezistenta la actiuni si influente contrare scopurilor fundamentale, convingerilor, sentimentelor de mare valoare moral ape care persoana le-a transformat in linii de orientare fundamentala si de perspectiva. Datorita fortei caracteriale, omul atinge nivelul suprem al eroismului.

4.Caracterul, defectele si problemele sale.

In natura se gasesc variate materiale, gazoase, lichide si solide si acestea din urma sunt considerate pe baza experientei multimilenare- cele mai constante si durabile. In consecinta, in cadrul culturilor apropiate noua, oamenilor plecati in vesnicie li se ridica o piatra funerara solida, cu insemnul religiei de care apartinea decedatului. Sub piatra pe care este gravat numele sau si datele cele mai sumare ale biografiei sale, din respectivul dainuieste doar partea anorganica.

Dar metaforic vorbind, piatra funerara este a doua proprietate de acest fel a fiecaruia-exista si un fel de piatra a vietii pentru fiecare dintre noi adica caracterul pe care sunt inscrise toate insusirile bune si rele ale noastre. Ereditatea si educatia in sensul cel mai general al cuvintului, graveaza si formeaza personalitatea omului, fie ca e sarac fie ca e bogat- tot omul poseda caracter.

Dar caracterul este si o expresie a esentei lumi. Nimic nu este mai variat, mai deplin de nuante si de contradictii, de surprise si de imprevizibil, decit caracterele pe care ni le prezinta oamenii asa cum ii cunoastem de-a lungul vietii noastre sau din istorie si literatura. Daca prin ratiune si vointa, invatam sa deosebim binele si raul, oricit de sinuos ar fi concrescute acestea, cunoasterea caracterului altor oameni ne va ajuta sa facem optiunile cele mai favorabile pentru perfectionarea propriului nostrum caracter.

Defectele profunde si, in general ireparabile, sunt strins legate de pacatele capitale. Cele 7 pacate de moarte clasice sunt: trufia, zgircenia, desfrinul, furia, lacomia, invidia, iubirea de arginti. Lista defectelor mari de character mai trebuie completate cu : lenea, nerabdarea ( sora mai mica a intolerantei ), spiritual critic destructiv ( generat de complexul impotentei creative ), spiritul de razbunare, minciuna, birfa. Dar tot defecte mai sunt si gindirea negativista, cea simplista, vulgara si josnicie de imorala a omului lipsit de educatie si de calitati caruia norocul ia pus mina in cap. Frica este un alt defect grav, iar necinstea e cireasa de pe tort la crearea careia colaboreaza toate celelalte defecte, inclusiv egoismul, autojustificarea si auto-compatimirea care iti piermit sa crezi ca iti este cuvenit toate privilegiile, iar altora nimic.Numai o societate orientata clar spre viitor, avind ca scop crearea de oameni intradevar perfectibili, adica o forma accelerate de evolutie care justifica aparitia speciei Homo sapies pe Terra, va fi in stare sa produca acele caractere ideale.Daca nu sunteti obligate sa o faceti, nu scrieti despre character niciodata. E un teritoriu minat, toata lumea se va supara pe autor, incepind cu el insusi, si in aceste conditii nu va reusi sa va spuna ceva demn de atentie. E ceva ca o confesiune absoluta pe care ti-o faci tie insuti si un prilej de a redescoperi lucruri despre tine, fapte si semen de character pe care credeai ca ai reusit sa le uiti de mult. Te cuprind nostalgiile si cazi in meaculpism. Si va trebui sa dati vina pe altii si asta e alt defect de caracter, foarte raspindit, dar daca a-ti deposit virsta de 10 ani, peste care va trebui sa raspunde-ti pentru ideile si faptele voastre.5.Formarea caracterului la adolescenti.Pentru a dezvolta integritatea morala a adolescentilor, nu ajunge sa-i corectezi cind gresesc, Caracterul se formeaza mai mult invatind din exemple, arata un raport semnat de cercetatorii in domeniul psihologiei Tom Lickona si Matt Davidson din Cortland, New York.

Raportul constata ca formarea caracterului merge dincolo de obisnutele probleme cu care se confrunt adolescentii la licee si anume: tiranizarea celor slabi, hartuirea sexuala, lipsa de sportivitate, furturile si comportamentele sexuale periculoase.

Daca reduce formarea caracterului la buna convietuire si evitarea purtarilor periculoase, pierzi din vedere insusi miezul pregatirii liceale, afirma Lickona, expert in dezvoltarea psihologica si professor de pedagogie la Universitatea de Stat din Cortland.

Particularitatile raportului consta in abordarea bazata pe valori a celor doua rezultate principale ale educatiei scolare- pe de o parte, transmiterea cunostintelor specifice diferitor materii si, pe de alta parte, inzestrarea adolescentilor cu virtutile personale si civice de care vor avea nevoie in educatia lor ulterioara si cu valorile care stau la baza acesteia, spune Pat Basset, sefa serviciilor scolare la Asociatia Nationala a Scolilor Independente din Washington. Caracterul se manifesta in toate aspectele activitatii scolare, dupa cum reiese din datele concrete pe care Lickona si Davidson le-au cules in vizitele lor la 26 de licee.

,, Cind il intrebi pe un professor de chimie daca preda notiuni morale, are sa-ti raspunda ceva de genul: se intimpla sa vorbesc uneori de bioetica, dar nu prea am timp de asa ceva.Dar daca stai de vorba cu profesorii despre ce fac la clasa, isi dau seama ca, de fapt, se ocupa de formarea caracterului, doar ca intr-o maniera mai putin evidenta, spune Davidson.

,, Cind un professor de liceu spune ca principalul mod in care modeleaza caracterele adolescentilor consta in felul lui de a preda, daca este pasionat de munca lui, daca preda intr-un mod care-I ajuta pe elevi sa invete- e vorba de formarea caracterului, complecteaza Lickona.Davidson si Lickona fac o distinctie intre caracterul performant si caracterul moral. Caracterul performant reprezinta sirguinta, etica muncii, in timp ce caracterul moral se defineste prin respectul si responsabilitatea care calauzesc comportamentul etic.Dupa Merle Schwartz, directoare pe probleme de educatie si pregatire la Parteneriatul pentru Formarea Caracterului, aceasta impartire este utila, deoarece ii ajuta pe profesorii instruiti de ea sa dezvolte caracterul adolescentilor.

Profesorilor care sunt foarte preocupati de performanta adolescentilor, dar care se codesc sa vorbeasca despre aspectele morale, aceasta dubla definitie atit de clara le poate fi de ajutor ca sa dezvolte caracterul adolescentilor, spune Schwartz.Parintii trebuie sa vegheze pentru ca copiii lor sa capete un ansamblu de trasaturi morale si intelectuale necesare formarii unei personalitati superioare. Educarea lor trebuie sa fie dirijata spre obtinerea modificarilor de caracter favorabile unei comportari superioare individuale si sociale.

De aceea parintii trebuie sa lupte pentru ca orizontul moral si intelectual al adolescentului sa fie in continua largire.Adolescentul nu trebuie considerat ca o statuie de bronz care are un loc fixat, din care nu mai poate fi schimbata. El trebuie sa fie activ si adaptabil, iar parintii au datoria permanenta de a-l face sa progreseze, sa se perfectioneze si sa-si mareasca mereu valoarea umana.

Formarea personalitatii la adolescent este dependenta de inteligenta lui, de gusturile si elanurile lui, de instructajul primit anterior. O componenta a personalitatii unde parintii pot interveni si este de dorit sa o faca este caracterul. Caracterul reprezinta atitudinea omului fata de realitatile intalnite in viata, privind insusirea permanenta si persistenta a unui fel de a fi, caracterizat prin purtare cinstita, corectitudine psihica si vointa ferma.

Acest fel de manifestare trebuie sa fie insusit de adolescent inca din perioada prescolara, cand trebuie sa se inceapa pregatirea lui pentru a avea o comportare civilizata.

Nu trebuie sa se confunde caracterul cu temperamentul, desi intre ele exista legaturi si ele se pot influenta reciproc.Nici caracterul si nici temperamentul unui adolescent nu se naste vicios, sau demn, curajos, vanitos, ipocrit, dar poate deveni asa pe parcursul vietii. Mediul da formare definitiva a omului, dupa cum si el influenteaza mediul. Educatia influenteaza in mod covarsitor formarea caracterului unui copil.

Personalitatea adolescentului da coloritul caracterului. Caracterul este multilateral. Pentru a aprecia la justa valoare caracterul unui copil, trebuie sa-l apreciem dupa atitudinea lui fata de munca scolara, fata de membrii familiei, fata de persoana lui.Adolescentul care este lipsit de caracter, are si un dispret fata de munca, este lenes si lipsit de spirit de initiativa, prezinta o inclinatie spre o munca de rutina, nu este loial fata de prieteni.Adolescentul cu caracter bun este modest si politicos cu oamenii cu care vine in contact, are o comportare prietenoasa cu cei din jurul sau, este corect in relatiile cu ceilalti copii, nu se imbraca extravagant, este manierat si in vorbire nu foloseste fraze rasunatoare.Modestia lui nu-l impiedica sa fie autocritic si foarte pretentios fata de sine insusi. Are incredere in fortele lui proprii. Nu umileste pe nimeni, totusi traieste intr-o independenta rationala. Un copil cu un caracter frumos nu respinge contactul cu alti oameni, judeca si accepta sfaturile si indrumarile pe care le considera folositoare.

Adolescentul cu un caracter defectuos este infumurat, trufas, arogant, dispretuitor fata de colegii sai, are o autoapreciere exagerata, nu suporta contraziceri, evita sarcinile obstesti. Este un negativist. Este constient cand este manat spre fapte ce nu concorda cu o comportare corecta si totusi nu are tarie de caracter sa le poata evita.

Primul obstacol in fata unui copil cu deficit de caracter este incapatanarea lui intr-o atitudine nedorita.De obicei, incapatanarea unui adolescent este un capriciu al copilului alintat, crescut intr-o atmosfera de adoratie. Este adevarat ca complimentul adresat copilului, fiind exagerat de unii parinti, nu este totdeauna nociv copilului. Uneori este necesar pentru ca provoaca increderea in fortele sale.

Dirijarea lui trebuie rationalizata, dar nici in cazul acestora nu trebuie utilizate exagerarile. Educatorul din familie, care se preocupa de copil, trebuie sa abandoneze prezenta de spirit, trebuie sa-si pastreze sangele rece si sa continue dominarea asupra lui.

In prealabil, parintele trebuie sa inspire spiritul de disciplina. Primele contururi ale curajului se desemneaza la varsta prescolara. Lipsa de curaj o pot constata parintii in jocurile colective de copii.

Cercetarea trebuie facuta in observarea spiritului tovarasesc de joc, perseverenta actelor de curaj, in puterea de stapanire de sine, in initiative, in comportare civilizata. La jocuri se pun bazele sentimentelor datoriei, disciplinei si comportarii in imprejurari diverse. Frecventarea scolii incepe sa dezvolte controlul inhibitor la copiii de varsta mai mare. Parintele educator trebuie sa invete copilul nu numai ce trebuie sa faca, ci si de la ce trebuie sa se abtina.

Munca scolara trebuie organizata de parinti pentru dezvoltarea vointei adolescentului. In educarea scolarului, parintele ar face greseli, cu repercusiuni asupra caracterului, daca ar sfatui pe copil sa ocoleasca datoria pe care orice elev de a face diferite munci si sa se sustraga de la obligatiile fata de colectivul din care face parte. Educatia sanatoasa poate corecta greselile in formarea caracterului.

Pentru formarea caracterului, parintii trebuie sa utilizeze o a anumita gimnastica a comportarii. Ei trebuie sa combata lenea, egoismul, comoditatea, lasitatea, ingamfarea. De altfel, munca de formare a caracterului unui copil nu trebuie sa se conduca dupa reguli sablon. Nu toti copiii de aceeasi varsta se aseamana din punct de vedere psihic. Nu putini sunt aceia care au avut ocazia sa cunoasca gemeni care, desi crescuti in aceleasi conditii, au caractere diferite.

Deducem ca fiecare a venit pe lume cu alte insusiri si ca fiecare a raspuns in felul sau influentelor lumii externe. Totusi, caracterul se schimba sub influenta educatiei, pe cand temperamentul ramane toata viata acelasi. Un colectiv familial bine inchegat are in formarea caracterului o mare influenta.

6.Trasaturile caracterului: pozitive si negative la adolescenti.Trasaturile negative mai frecvente si corectarea lorDintre trasaturile negative mai frecvente la adolescenti conform unor cercetari psihologice si educationale sunt: minciuna, capriciul, incapatinarea, timiditatea.

Minciuna, in sens larg acopera o gama larga de comportamente: de la o simpla optiune non-conformista intre realitatea si fictiune pina la abaterea deliberate , constienta, de la sistemul de corespondenta social-admise intre realitate si modul ei de prezentare. In sens restrins minciuna este o afirmatie falsa cu scopul de a induce in eroare, producind prejudiciu de ordin moral sau material altuia si aducind beneficiu autorului ei.

Ca remedii se propun: dezvoltarea simtului realului, deprinderea cu exactitatea, redarea fidela a faptelor observate, corectarea cu tact a fabulatiei exagerate. Capriciu este un defect al vointei si caracterului, exprimat in fapte si actiuni neintemeiate, in refuzul ascultarii de cei mari. Se intilneste mai frecvent la copiii mai mici, la copilul unic, la cei crescuti de rude. Capriciul are la baza o slaba dezvoltare a inhibitiei interne si un psihic labil. Printre cauzele externe se enumera rasfatatul, alintarea, satisfacerea tuturor dorintelor. La virste mai mari regasim capriciul la adolescenti, fiind socotit uneori la fete ca ,, semn al feminitatii . Remediu pedagogic apare nu in lamurire sau rugaminte, ci luarea unei atitudini hotarite, formularea unor cerinte statornice, instituirea unui regim de viata ordonat, apoi adoptarea unei atitudini de indeferenta fata de manifestarile capricioase, educarea la timp a inhibitiilor necesare.

Incapatinarea consta in rezistenta sau opozitia individului fata de vointa altor oameni, dorinta de a nu face cum i cere, cum este sfatuit sau rugat. Incapatinarea este o reactie negative a vointei: in momentul in care i e cere ceva, adolescentul vrea tocmai contrariu. Este parka o vointa cu semnul minus. Un act de incapatinare este mai curind un act semivoluntar.Dupa origine, se pot distinge trei forme ale incapatinarii pe care le redam in continuare:

Incapatinarea ca forma de protest impotriva unei educatii excesiv de autoritate, in care domina tonul de comanda, jignirea si ofensa, forma brutala de prezentare a cerintelor, lipsa de echitate si obiectivitate;

O alta forma este reactia de incapatinare a copilului rasfatat, alintat, crescut intr-o atmosfera de lauda si admiratie, de tutelare marunta a fiecarui pas cu o exigenta scazuta fata de sine insasi, orice refuz in satisfacerea pretentiilor trezeste incapatinarea pentru a-si mentine pozitia privilegiata in familie sau in colectivul scolar. Este vorba de o indrumare insuficienta in chestiunile mari si tutelare marunte pe teme secundare.

Incapatinarea copilului nesupravegheat lipsit de orice indrumare autoritara, de absenta exigentilor fata de el.

Sub orice forma, incapatinarea are la baza greseli de educatie, grefate pe un fond temperamental.

In scoala provoaca incapatinare , fata de profesori: un act de inechitate, jignire sau ofensa nemeritata, ceea ce face ca elevul sa reactioneze prin tacere ostentativa legata de profesorul in cauza.Trasaturi pozitive ale caracteruluiPrintre trasaturile pozitive ale caracterului adolescentului se enumera: curajul, rabdarea, sociabilitatea, perseverenta, sinceritatea.Curajul inseamna sa te avinti in necunoscut in ciuda tuturor temerilor. Curajul nu inseamna lipsa de teama. Curaj inseamna sa traiesti in nesiguranta, inseamna sa traiesti in iubire si incredere, inseamna sa te avinti in necunoscut. Curaj inseamna sa mergi pe carari periculoase. Curajul este trasatura de character a omului, care el merge nesovaitor catre atingerea scopului propus, infruntind primejdiile, biruindu-si frica. Curajul intruneste in hotarirea, perseverenta, stapinirea de sine, increderea in fortele proprii. Adevaratul curaj nu se confunda cu orice actiune indrazneata.Curajosii sunt cei care au infruntat necunoscutele stiintei, ale tehnicii, care au acoperit petele albe ale cosmosului, cei care se avinta pentru libertate.

Rabdarea e chiar o virtute, daca o ai te ajuta, daca nu o ai poate sa tea jute si astacine stie poate sunt situatii in care trebuie sa actionezi fara sa gindesti si fara sa te gindesti la complicatii. Rabdarea te ajuta, te scoate din multe prostii sit e invata sa te uiti in stinga si-n dreapta ca sa poti observa si analiza tot ce e in jurul tau. Daca ai rabdare ajungi departe.Persoanele din jurul tau merita cel mai mult rabdarea ta, mai ales persoanele apropiate in care sa ai incredere sau care inseamna mult pentru tine.

Rabdarea are diferite forme insa cel mai important e sa stii cind sa o pui in aplicare, pentru ca sunt momente care necesita rabdare si sunt acare cer o reactie rapida fara alte ginduri. Daca stii cind si cu cine si pentru cine sa ai rabdare vei avea parte numai de lucruri bune. Sociabilitatea este una din cele mai remarcabile si apreciate trasaturi umane. Oamenilor le place si chiar le place sa fie impreuna. Cele mai multe activitati ale omului civilizat, in deosebi cele economice, se desfasoara in mari aglomerari, in collective organizate si riguros dirijate.

Sociabilitatea, ca si alte trasaturi ale omului, este, cum lesne se vede, coruptibila.Sociabilitatea este doar o valenta umana- nici virtute, nici viciu care trebuie gestionata cu grija si practicata cu gratie. Socotita din capul locului o virtute, ea risca sa fie practicata si aberrant, si triumfator, sad ea semen vizibil patologice sis a necesite o grabnica lecuire.

Perseverenta este forta vointei, inteleasa drept capacitate de a pune in practica, in mod constant, liberele alegeri de a devein mai bun. Perseverenta vat rage dupa sine succesul. Perseverenta este factorul esential pentru a putea transforma dorinta in corespondentul sau fizic. Baza perseverentei este forta vointei. Lipsa de perseverenta este una dintre cele mai importante cause ale esecului, ba mai mult, studiul realizat pe mii de persoane a demonstrate ca lipsa de perseverenta este o slabiciune comuna majoritatii persoanelor, usurinta cu care aceasta lipsa poate fi combatuta va depinde, in mod exclusive, de intensitatea dorintei.

Punctul initial al tuturor realizarilor este dorinta, trebuie totusi sa tineti cont de faptul ca dorinte slabe vor adduce cu sine rezultate slabe, tot asa cum o flacara slaba face putina caldura.

Perseverenta este o stare mentala care poate fi cultivata.

Ca toate starile mentale, perseverenta este fondata pe baze foarte precise, printer care se numara:

Precizia intentiilor. Sa stiti ceea ce vreti este primul sic el mai important lucru in dezvoltarea perseverentei. Dorinta. Este, bineinteles, mai usor sa dobindesti si sa mentii perseverenta, atunci cind doresti sa atingi scopul sustinut de o intense dorinta.

Increderii in sine. Increderea in propriile capacitate de a obtine rezultatul dorit, incurajeaza in urmarirea planului cu perseverenta. Precizia programelor. Programele precise, chiar daca la inceput pot fi putine, incurajeaza perseverenta, aceste planuri se vor perfectiona in mod spontan, o data ce ve-ti avea mintea suficient antrenata.

Cunoasterea solida. Stiind ca propriile proiecte sunt solid bazate pe experienta dobindita sip e cunostintele specifice, perseverenta va fi incurajata.

Cooperarea . Simpatia, intelegerea si cooperarea armonica cu ceilalti tind sa dezvolte perseverenta.

Forta vointei. Obisnuinta de a-si concentra propriile ginduri asupra tintelor preconizate, pentru de a atinge un scop prcis, comporta perseverenta.

Vointa. Perseverenta este rezultatul direct al obisnuintei. Mintea absoarbe si devine parte integranta a experientelor cotidiene din care isi trage seva.

Sinceritatea pentru societate are o mare importanta, fiind una dintre normele morale ale vietii, insa ne ajuta ea in orice situatie? Cert e ca in aparenta, oamenii cauta o atitudine sincera, insa cei mai multi nu sunt in stare sa tina piept realitatii, pentru ca deseori ea raneste si contravine intereselor noastre.

Asadar sinceritatea implica un continut afectiv, el fiind un detaliu apparent neglijabil. A simti adevarul este cu totul altceva de a-l descrie in mod obiectiv.

Increderea este o valoare sociala, o inventie pentru beneficial celorlalti. Cind cineva are incredere in tine poate profita de tine, de capacitatile tale. Cea mai mare dovada de sinceritate o are scaunul: el scirtie cind te asezi pe el, se clatina cind te misti, el reda toate tensiunile pe care le aplici, ceea ce in cazul oamenilor este greu de reparat. Cel puternic are autoritate. Oamenii cauta cu solemnitate adevarul celuilalt, de aceea sinceritatea este ceva impartasit, dar incepe cu cei care pot purta ceea ce spui, cu cei capabili de aceleasi atr7.Schimbari caracteriale ale adolescentilor.Criza de originalitate din adolescenta se caracterizeaza printr-o tensiune ce este generate de nepotrivirea dintre schimbarile biologice si psihice petrecute si comportamente sau atitudini care erau ale copilariei si erau ingeneral asteptate, dorite, intarite, incurajate de catre parinti. In acest process se manifesta atit o latura negative, constind in inlaturarea a ceea ce nu se poate afla eul cu rolurile sale de integrare si coordonare, care se pot altfel amplifica si afirma tot mai puternic, sau componentele creatoare care isi gasesc un nou context de manifestere si independenta. De asemenea retinem sublinierea lui M. Debesse ca in miezul acestor transformari se afla atitudinile caracteriale si conduitele morale.8.Accentuarea caracterului particularizat si individualizat al dezvoltarii personalitatii

Prin urmare, in adolescenta se desfasoara un process intens si amplu de schimbare, dezvoltare si restructurare a personalitatii care este centrul pentru urmatorul ciclu al vietii, cel de maturizare.

Pe fondul acestor caracteristici generale, la care ne-am referit personalitatea adolescentului poate prezenta foarte multe particularitati individuale.

In general, in adolescenta se accentueaza caracterul particularizat si individualizat al dezvoltarii psihice.Totodata fiind o structura in plin process de transformare, personalitatea adolescentului prezinta o mare fragilitate care trebuie sa fie , in mod deosebit, in atentia educatorilor si a specialistilor.

9.Adolescenta si caracterul contradictoriu.

Desi fiecare etapa de varsta isi are valoarea ei in evolutia fiintei umane deoarece este consecinta celei dinainte si o pregateste pe cea care urmeaza. Adolescenta ocupa totusi, un loc important, caci este varsta marilor prefaceri, a marilor efervescente, varsta la care se plamadeste omul de maine. este, in plus, varsta marilor intrebari, a viselor indraznete, a zborului avantat, cu aripi largi deschise, spre inaltimi, spre viitor. Socotita, metaforic, cand varsta ingrata, cand varsta de aur, adolescenta ramane, de fapt, ceea ce J.J. Rouseau numea, pe buna dreptate, a doua nastere.

Despre adolescenta s-a scris mult, mai mult decat despre oricare etapa a dezvoltarii personalitatii umane, adolescenta constituind, pe plan mondial, obiectul unor lungi si strauitoare preocupari atat din partea psihologilor, cat si a pedagogilor, sociologilor, fiziologilor, medicilor si psihiatrilor.

Aparent s-ar putea crede ca diversitatea specialistilor, care si-au orientat preocuparile catre adolescenta, nu reprezinta altceva decat o forma concreta de manifestare a ceea ce, in mod frecvent, numim astazi, caracter interdisciplinar al lumii contemporane. In realitate, insa, noi apreciem ca orientarea specialistilor din numeroase si variate domenii de activitate catre problematica adolescentei reflecta, in primul rand, complexitatea ei.Cu toata aceasta concentrare de forte, cu toate rezultatele bune obtinute in elucidarea unor vechi controverse, in domeniul adolescentei, raman inca numeroase probleme de rezolvat. Fara a fi total de acord cu continutul afirmatiei Biancai Zazzo, care sustine ca drama adolescentei subzista, vom recunoaste , totusi, ca fiind demn de retinut, spiritul acesteia: adolescenta ramane o problema controversata.

Caracterul controversat decurge, fara indoiala, din natura complexa a problemei adolescentului, darnu numai de aici. Se pare ca pozitiile de pe care au fost privite si analizate multiplele probleme ale adolescentei, precum si optica fiecarui dintre specialistii care au abordat un aspect sau altul al acesteia, au condus la mentinerea caracterului controversat.

Se afirma, de exemplu, ca pshihologia a prezentat, mult timp, o imagine foarte particulara a adolescentului si anume pe aceea a tanarului intelectual, preocupat mai mult de visuri decat de realitati, de discutii teoretice, decat de consideratii materiale.

In literatura de specialitate si-a facut simtita prezenta si teza ca la caracterul contradictoriu al problema adolescentei si-a adus o anumita contributie si literatura romantica prin aceea ca a facut crizei psihologice a adolescentei, o descriere sentimentala, de cele mai multe ori exagerata si, uneori, dramatizata pana la exces. Desi i s-au sesizat limitele unei asemenea conceptii literare, ea a fost, totusi, tolerata nu numai pentru ca era placuta, ci si pentru ca permitea usoare constructii romantate.La randul lor, unii hebelogi au abordat problematica adolescentei de pe anumite pozitii filozofice. Imprumutand de la fondatorii existentianismului teza ca angoasa este elementul fundamental al sufletului uma, acestora nu le-a fost greu sa deduca de aici tonalitetatea de anxietate a adolescentei, facand din ea nota dominanta a lumii spirituale a acesteia.

Abordand acelasi aspect, de pe pozitii fiziologice si psihiatrice insa, alti hebelogi au ajuns la concluzia ca nesiguranta si insatisfactia sunt fenomene absolut personale, derivand nu din natura sufletului uman, ci din conditiile mediului, din viata particulara a fiecarui subiect. Mai mult decat atat, aceasta senzatie de nenorocire personala, se alimenteaza din radacinile afective ale personalitatii si, adesea dispare, in mod treptat odata cu dezvoltarea progresiva a inteligentei.

Controversele-impinse, adesea, pana la adevarate confuzii-au fost create si de succesiunea in timp a unor conceptii mai cuprinzatoare asupra adolescentei, conceptii cu un continut diametral opus. Astfel, intre cele doua razboaie mondiale, in hebelogie isi gaseste un loc tot mai larg teza ca tendinta de marginalitate-contestatie protestatare dominant negativa fata de lumea adulta-este un atribut al adolescentei, indiferent ca aceasta teza ia forma Sturm und Drang-ului scolii hebelogice germane, sau pe cea a nevoi de evaziune, apartinand scolii hebelogice franceze.

10.Dezvoltarea caracterului la adolescenti.Intr-o lume in care fiecare se plange prea mult de lipsa de timp, de bani, de stresul cotidian, de grija zilei de maine si, mai nou acum, de criza din economie, observam cum parintii, in acest context, sufocati de reclame publicitare si de un noian de informatii venite din toate directiile, cu greu mai reusesc sa mai faca fata cerintelor educationale ale copiilor lor.

In acest sens, o problema importanta pe care am sesizat-o in activitatea mea de profesor consilier psihopedagogic este aceea ca unii elevii nu au insusite la nivelul caracterului notiuni de baza, valorice cum ar fi: responsabilitatea, rabdarea, respectul, constiinciozitatea, disponibilitatea, munca, initiativa, generozitatea, marinimia, onestitatea, ordinea, toleranta, virtutea, stima, loialitate, intelepciunea, sinceritatea, determinarea etc.

Concluzie

In concluzie pot spune ca studiat elementele pe care le-am analizat mai sus, anume caracterul adolescentilor ca latura relational-valorica a personalitatii prezinta un ansamblu de particularitati psihoindividuale ce apar ca trasaturi ale unui portet psihic global. Ca componente de baza ale caracterului sunt: atitudinea stabilita si trasatura volitiva care mereu sunt in legatura strinsa si se completeaza reciproc.Caracterul include si o serie de defecte si probleme care trebuie luate in consideratie pentru a le putea solutiona. Fiecare adolescent se confrunta in perioada data cu probleme legate de character, de exemplu: invidia, furia, orgoliu. Problemele dete pot fi rezolvate daca sunt evaluate in masura cind ele apar. La fel in adolescenta, tinerii se confrunta cu schimbari caracteriale, cum ar fi de exemplu: criza de originalitate. Adolescenta este perioada in care au loc atit trasaturile positive cit si cele pozitive.Caracterul este o formatiune superioara la structurarea careia contribuie trebuintele umane, motivele, sentimentele superioare, convingerile morale, aspiratiile si idealul, in ultima instanta conceptia despre lume si viata.

Capitolul II. Partea practica: Ipoteza, obiectivele,metodologia cercetarii.Rezultatele obtinute si prelucrarea lor.1. Ipoteza cercetarii.Ipoteza care am formulat-o este urmatoarea: caracterul latura relational- valorica a personalitatii adolescentului.

2. Obiectivele cercetarii

Obiectivele propuse spre realizare in cadrul cercetarii sunt: De a stabili esenta termenului de caracter;

De a stabili componentele de baza a caracterului;

De a evedentia trasaturile caracterului adolescentilor: negative si pozitive;

De a preconiza unele probleme si defecte ale caracterului in perioada adolescentei;

De a evedentia cum se dezvolta caracterul la adolescentii.Scopul cercetarii: consta in determinarea caracterului ca latura relational-valorica la adolescenti.3. Metodologia cercetarii.In cadrul cercetarii am utilizat ca metoda de cercetare testul. In lucrarea mea am folosit testul increderii in sine, adoptat de Romek V.G- testul cuprinde 30 de itemi care constau in faptul de a-si face prima imagine despre disponibilitatea unei persoane, si anume increderea in fortele proprii si studiaza capacitatea de a intretine relatii interpersonale adecvate. Scenariile continute de itemi vizeaza determinarea gradului de incredere in fortele proprii, abilitatea de a avea curaj in plan social si capacitatea de a intretine relatii interpesonale.In cadrul testului Increderii in sine am utizat un esantion de 11 subiecti, dintre care 9 fete si 2 baieti, cu virsta de 18 ani, toti elevi in clasa a-XII-lea. Toti adolescentii fac parte dintr-o clasa si din acelasi liceu din orasul Chisinau.Importanta practica a cercetarii consta in faptul ca: Componentele evedentiate in urma prelucrarii rezultatelor cercetarii pot fi folosite ca un punct de plecare in studierea mai aprofundata a conceptiei increderii in sine la adolescenti contemporani si perfectionarea procesului educativ.Concluzie la partea practicaIn urma rezultatelor primite dupa prelucrarea datelor testului dat, am observat ca initierea contactelor sociale la majoritatea adolescentilor este la un nivel scazut. Acesti subiecti sunt mai putin in contact social, sunt mai rezervati.

Curajul social este limitat intre nivelul scazut sic el mediu, adica acesti subiecti poseda in sine totusi curajul social, dat totusi in unele momente, de asemenea ramin mai intimidate si rezervati.

Analizind aspectul increderii in sine pot spune ca se afla la un nivel mai ridicat in comparatie cu celelalte niveluri, dar totusi se simte si unele abateri in societate,subiectii in unele cazuri sunt mai putin increzuti in sine.

In concluzie testul Increderii in sine este un test destul de favorabil care ne ajuta sa ne pozitionam pe niverite nivele ale increderii in sine. Analizand esantionul dat de subiecti am observat ca gradul de incredere in sine al adolescentilor este la un nivel mediu si presupune unele aspecte la care mai trebuie de lucrat pentru a imbunatati nivelurile increderii in sine. ConcluziiCaracterul este o formatiune superioara la structurarea caruia contribuie trebuintele umane, motivele, instrumentele superioare, convingerile morale, aspiratiile si idealul, in ultima instanta conceptia despre lume si viata. Caracterul se manifesta in toate aspectele activitatii scolare. Pentru a dezvolta integritatea morala a adolescentilor nu ajunge sa-i corectezi cind gresesc. Caracterul se formeaza mai mult invatind din exemple. Formarea caracterului merge dincolode obisnuintele, problemele cu care se confrunta adolescentii. Analiza teoretica a literaturii pe problema caracterului ca latura relational- valorica a personalitatii in perioada adolescentei permite de a scoate urmatoarele concluzii: in esenta formarii caracterului in perioada adolescentei sta autodetrminarea personala, care are la baza sa determinarea active a pozitiei sale fata de sistemul de valori primate de societate; caracterul poate fi privit ca un factor al determinarii personale in perioada adolescentei.In partea practica a lucrarii am efectuat o cercetare a conceptiei increderii in sine, in urma caruia am determinat nivelurile de dezvoltare a adolescentilor , si anume a curajului social, increderii in sine si initierea contactelo sociale.

Rezultatele obtinute ne permit sa afirmam ca nivelul increderii in sine la adolescentii cercetati se afla la nivelul mediu de dezvoltare.

Bibliografie:

1. Tinca Cretu ,, Psihologia adolescentului si adultului, Ed.Bucuresti, 2005.

2. Munteanu Anca ,, Psihologia copilului si adolescentului , Ed. Augusta, Timisoara, 1999.

3. Schiopu Ursula ,, Psihologia virstelor , Ed. Didactica si pedagogica , Bucuresti, 1999.

4. Adrian Opre ,, Introducere in psihologie Ed. Bucuresti, 1997.

5. Schiopu Ursula ,, Dictionar de psihologie , Ed. Bucuresti, 1964.

6. Cosmovici Andrei ,, Psihologie generala , Ed. Politrom, 1996.