Lucrare practica 5 – Hărti structurale

Hărtile struturale numite si hărti cu izobate reprezintă proiectia în plan orizontal a

intersectiilor dintre suprafata unui reper bine definit pe diagrafiile geofizice, pe întreg

zăcământul, cu plane orizontale echidistante si ele sunt absolut necesare în studiul unui zăcământ

în totalitatea lui sau chiar pentru un sector al acestuia.

Izobatele sunt linii ce unesc punctele de pe suprafata unui reper, luat în considerare si au

aceeiasi adăncime fată de un plan de referintă orizontal (care în mod obisnuit este ales nivelul

mării-nivelul zero). Izobatele de deasupra planului de referintă au valori pozitive si înaintea lor

se marchează semnul „+” iar cele situate sub planul de referintă au valori negative în dreptul

valorilor respective se marcheaza semnul “-”. Reperul pentru care se construiesc hărtile

structurale (cu izobate) poate fi o limită stratigrafică, (de ex. P/M sau M/Mi), sau el poate fi

reprezentat de intrarea într-un complex sau strat, bine individualizat, prin modul lui de înscriere

pe diagrafia geofizică, când interesează în mod special studiul unui zăcământ cantonat într-un

complex petrolier sau gazeifer.

La constructia hărtilor cu izobate, intervalul dintre izobate (echidistanta) se alege în

functie de gradul de înclinare al stratului reper ales si de scara folosită si el reprezintă distanta în

metrii între două nivele izobatice. Astfel, în cazul unui zăcământ cu valori mici ale înclinării

stratelor, echidistanta poate fi de 5, 10, 20, sau 25 m, la o scară a hărtii de 1:10.000. În cazul

valorile înclinărilor stratelor sunt mari, iar scara hărtii este mică, se poate alege echidistanta de

50, 100, 250 si chiar 500 m. Când se construiesc, pe aceiasi hartă izobate la doua repere, ele se

vor desena cu culori diferite si aceasta se va mentiona în legenda hărtii. Pe fiecare izobată se

scrie valoarea respectivă izobatică.

Constructia hărtilor cu izobate pe baza sectiunilor geologice este metoda ceea mai bună,

spre deosebire de metoda prin interpolare, care este mai putin exactă, în special în ceea ce

priveste pozitia accidentelor tectonice.

Pentru a se obsine cât mai multe si exacte informatii asupra tectonicii unui zăcământ, se

construiect sectiuni geologice în număr mai mai mare, în general perpendiculare pe directia

zăcământului sau structurii respective si pe cât posibil paralele între ele, ceea ce dă posibilitatea

de a pune si mai bine în evidentă reperul la care se construieste harta respectivă. De asemenea se

construiesc una sau două sectiuni geologice longitudinale pe fiecare flanc în cazul unei cute si o

sectiune geologică în zona axială, pentru a se pune în evidentă si urmării mai bine pozitia axului 1

cutei. Pe fiecare sectiune geologică, întocmită la scara hărtii, se trec sub linia de referintă (nivelul

mării) linii orizontale la distantele stabilite. Dacă reperul la care se construieste harta este situat

pe sectiune deasupra nivelului de referintă se trasează linii orizontale si deasupra acestui nivel.

Pe marginea superioară sau inferioară a sectiunilor se marchează punctele de intersectie dintre

liniile orizontale si reperul respectiv, trecandu-se si valorile izobatice respective si după ce s-a

făcut aceasta operatie cu toate sectiunile geologice, se suprapune marginea fiecărei sectiuni pe

linia de profil căreia îi corespunde pe hartă, însemnându-se pe hartă punctele de intersectie si

trecând si valorile izobatice obtinute. După ce au fost trecute pe liniile de profil de pe hartă toate

aceste informatii, se unesc punctele de intersectie prin linii continue, urmărindu-se aceleasi valori

izobatice si tinând seama si de stilul tectonic al structurilor din zona respectivă.

În cazul cand pe o sectiune au fost puse în evidentă si falii, se proiectează urma buzei

superioare si urma buzei inferioare. În cazul unei falii inverse (cu repetitie) izobatele flancului

ridicat se opresc în urma buzei superioare si sunt marcate cu linie continuă, iar izobatele

flancului scufundat si încălecat se opresc în urma buzei inferioare si sunt marcate cu linii

întrerupte. (fig.1).

În cazul unei falii normale (cu lipsă) se proiectează pe hartă urma buzei superioare si

urma buzei inferioare si intre proiectia urmelor celor două buze, reperul cum este normal nu va

aparea, el fiind faliat. Urmele faliilor de pe fiecare sectiune se unesc între ele pe hartă si se obtine

directia faliei în plan orizontal (fig.2). În acest caz urma buzei superioare prezintă linii îndreptate

în directia blocului scufundat.

Distanta în proiectie orizontală a urmelor celor două buze este cu atât mai mică, cu cât

înclinarea faliei este mai mare, ajungând uneori, la trasarea în plan orizontal a unei singure urme,

ceea ce presupune prezenta unei falii ce se apropie de verticală.

Cand stratul reper la care se construiesc izobatele îsi modifică înclinarea datorită, de

exemplu, unui sâmbure de sare, distantele dintre izobate nu mai sunt aceleasi. În apropierea sării,

distanta dintre izobate este mai mică, stratul reper are înclinare mare, datorită ridicării lui pe

flancul sării si cu cât ne departăm de sare, distanta dintre izobate este mai mare, datorită

micsorării înclinării stratelor.

Structurile de asemenea pot fi nefaliate si simetrice – cazul unui dom (fig.2b), respectiv

izobatele se închid si au aceeasi echidistantă pe ambele flancuri sau uneori structurile pot fi

vecine si separate de o sa (caz mai rar) dar intâlnit la unele domuri din Bazinul Transilvaniei.

2

Structurile pot fi asimetrice cu un flanc mai înclinat si cu echidistanta dintre izobate mai

mică si cu un flanc mai putin înclinat si cu echidistanta mai mare. De asemenea structurile pot fi

uneori compartimentate atât de falii transversal cât si de falii longitudinale (fig.3).

La constructia unei hărti cu izobate trebuie să se tină cont de deviatiile găurilor de sondă,

reprezentate în plan orizontal si pe hartă. Pe proiectia deviatiei, în plan orizontal, a sondei

respective, se marcheaza adâncimea la care se află reperul pentru care s-au construit izobatele

(fig.4).

Cunoscând elevatiile sondelor, pe baza hărtilor structurale (cu izobate) pot fi construite

sectiune geologice la stratul reper la care a fost întocmită harta respectivă.

Fig.1 – Harta cu izobate in cazul unei cute anticlinale

3

a) b)

Fig.2 – a) Harta cu izobate, in cazul unei cute anticlinale faliata de o falie normal (cu lipsa)– b) Harta cu izobate, in cazul unei cute simetrice

4

Fig.3 – Harta cu izobate pentru o structura compartimentata de falii transversal si longitudinal

Fig.4 – Harta cu izobate cu sonde deviate la care s-a marcat adancimea reperului pentru care s-au construit izobatele

5

Aplicatie:

1) Să se întocmească prin metoda sectiunilor geologice o hartă cu izobate la limita P/M,

scara 1:10.000 pentru un anticlinal orientat N – S cunoscând că pe structură sunt săpate

pe 2 directii transversale orientate V – E un număr de 12 sonde.

Elevatia sondelor 100 m. Adâncimea finală 1000 m. Formatiunea productivă este

Meotianul cu grosimea stratigrafică de 150 m.

I – I’ (6 sonde) II – II’ (6 sonde)

S1-2 = 260 m S7-8 = 140 m

S2-3 = 300 m S8-9 = 260 m

S3-4 = 300 m S9-10 = 400 m

S4-5 = 280 m S10-11 = 230 m

S5-6 = 130 m S11-12 = 250 m

Limite:

S1: P/M = 500 m S7: P/M = 510 m

S2: P/M = 350 m Aliniamentul S7 se află la 150 m V de Aliniamenul S1

S3: P/M = 200 m S8: P/M = 420 m

S4: P/M = 300 m S9: 270 m

S5: P/M = 440 m S10: P/M = 220 m

S6: P/M = 500 m S11: P/M = 350 m

S12: P\M = 500 M.

6