LP.6

EVALUAREA ECHILIBRULUIEvaluări globale generale

Ţestele globale (clinice) ale funcţiei aparatului neuromioartrokinetic

(NMAK) reprezintă aprecieri sintetice, gestuale, ale stării aparatului

NMAK.

Testele articulara şi musculare trebuie considerate analitice,exprimînd cu precizie, pînă la cuantificare, un aspect sau altul al deficitului motor, dar fără să dea şi imaginea răsunetului acestui deficit asupra activităţii individului.

• „activităţilor vieţii zilnice“ =„evaluarea ADL" („activities of daily living").

a) Mobilitatea in pat Alimentare c) Igienă

1 Manipulează semnalul luminos2 Ţine o carte şi întoarce pagina3 Manevrează obiectele de pe noptieră4 Stă în şezut5. Se întoarce

6. Mănincă servindu-se de degete7. .. „ .. furculiţă5. „ ,. .. lingură9. Taie cu cuţitul10. Bea din pahar (cană)

11. Se spală pe miini12. Se spală pe faţă13. Se spală pe dinţi14. Se piaptănă15. Manipulează îmbrăcămintea la W.C.16. Utilizează hirtia igienică17. îşi spală părul18. Intră şi iese din cada de baie19. Face baie şi (sau) duş20. Se bărbiereşte

d) Imbrăcare

21. Imbracă-dezbracă hain-;22. „ „ lenjeria de corp23. Incheie-descheie un nasture24. Incalţă şi descalţă pantofii25. Face nodul la şireturie) Utilităţi26. Răsuceşte butonul întrerupătorului de lumină27. Deschide-închide robinete28. Incuie-descuie o uşă cu o mină29. Inchide-desehide sertare30. „ „ aşa, fereastra31. Utilizează foarfecele

Evaluarea echilibrului

a) Ortostatismul statictestul Romberg clasic: din ortostatism cu ochii închişi 20-30

secunde se apreciază gradul de legănare când picioarele sunt lipite sau sunt aşezate unul înaintea celuilalt;

testul brânciului, ce are 2 variante:1 din poziţia ca la testul Romberg clasic se apreciază stabilitatea

prin împingeri scurte şi neanunţate la nivelul sternului, în spate, pe bazin, din lateral;

2 idem, dar cerem pacientului să se opună împingerii.testul unipodal: din ortostatism într-un picior şi cu braţele

încrucişate pe piept se cronometrează cât îşi poate ţine echilibrul (normal = 30-150 secunde);

se poate creşte complexitatea testului prin flectarea genunchiului.

Legendă: a) Scala echilibrului Berg: 14 acţiuni cuantificate 0-1-2-3-4

(0 = incapabil să execute; 4 = execută fără nici o dificultate);b) Scala abilităţilor de mişcarea: 10 acţiuni cuantificate 0-1-2

(0 = incapabil să execute, 1 = performează cu dificultate; 2 = execută fără nici o dificultate);

c) Testul “ridică-te şi mergi”:- pacientului care sta pe scaun i se comandă să

se ridice în picioare fără sprijin, să meargă 6-10 metri, să se întoarcă şi să se reaşeze pe scaun; acţiunile se pot cronometra;

d) Testul de echilibru Tinetti: cu 2 (0-1) sau 3 (0-1-2) grade de apreciere.

Evaluări globale generale

Remarcă: În dreptul parametrului scalei se trece cifra adecvată a notării, după cum urmează7 = individ complet independent;6 = individ cu dependenţă modificată (are nevoie de aparate, baston, ochelari, etc.);

# ambele categorii nu au nevoie de ajutor;5 = individ cu dependenţă modificată prin supraveghere;4 = individ cu dependenţă modificată prin asistare minimală (25%);3 = individ cu dependenţă modificată prin asistare moderată (50%);2 = individ cu dependenţă completă prin asistare maximală (75%);1 = individ cu dependenţă completă prin asistare totală (100%).

Evaluarea sensibilităţii

Evaluarea sindromului senzitiv: se face pentru:

-tactil= se face prin atingerea uşoară a pielii în diverse puncte cu vata, pulpa degetului, părul de cal;

-presiunea: cu un obiect bont / vibraţiile de 256 Hz ale diapazonului;

-temperatura: cald rece;

-durerea: înţeparea cu un obiect ascuţit / vibraţiile de 30 Hz ale diapazonului;

-simţul poziţiei (propriocepţia);

-simţul mişcării (kinestezia);

-stereognozia = identificarea unui obiect prin palpare : formă, dimensiune, greutate, consistenţă, textură, material;

Din punct de vedere clinic, sensibilitatea se imparte:

-sensibilitatea subiectiva si obiectiva;

-sensibilitate superficiala si profunda

Sensibilitatea subiectiva cuprinde paresteziile si durerea, care poate imbraca diferite aspecte: nevralgie, cauzalgie, dureri radiculare, dureri polinevritice, cefalee, migrena, intepatura, junghi, fulguratie, arsuri.

In functie de localizare, durerea este de mai multe tipuri:In leziunile nervilor periferici durerea se localizeaza pe traiectul nervilor respectivi si

se exacerbeaza la presiunea acestora.Durerea radiculara are distributie radiculara, este exacerbata de factori care cresc

tensiunea: tuse, stranut , defecatie sau de manopere de elongarea trunchiului nervos:

· Manopera Lasègue; consta in ridicarea membrului inferior bolnav intins ceea ce provoaca o durere vie pe traiectul radacinii ( Lasègue pozitiv);

· Manopera Bonné : flectarea gambei pe coapsa si a coapsei pe bazin cu adductie concomitenta provoaca durere (Bonne pozitiv). Lasegue pozitiv se poate cuantifica prin precizarea gradelor la care devine pozitiv: 30, 40, 50,…, grade.

Durerea cordonala are extindere difuza imprecisa insotita de parestezii. Durerea talamica apare in jumatatea corpului opusa leziunii cu caracter particular

= sindromul talamic: are sediul profund si distrubutie difuza, cu caracter de arsura, intesa, partial influentata de analgezice; durerea este exagerata de stimulari algogene minimale si de stimulari nealgogene.

II. Sensibilitatea obiectiva

Examenul sensibilitatii obiective trebuie sa se efectueze dupa mai multe reguli:

-         explorarea se face intr-o camera linstita cu temperatura de confort;

-         subiectul va avea ochii inchisi pentru a nu vedea aplicarea excitantului;

-         inainte de inceperea examinarii vom face cunoscut subiectului excitantul care va fi aplicat;

-         examinarea se face comparativ, pe zone simetrice;

-         regiunea cu tulburari de sensibilitate se delimiteaza cu un creion dermatograf

Explorarea sensibilitatii superficiale.

Se examineaza pe rand sensibilitatea tactila, termica si dureroasa.

1.Sensibiliatea tactila

a)sensibilitatea tactila se examineaza cu ajutorul unei bucati de vata cu care atingem diferite regiuni ale corpului. Se apreciaza intensitatea excitantului si localizarea lui. Atingerea se face usor si cu aceeasi intensitate.

In conditii patologice sensibilitatea tactila poate fi

diminuata=hipoestezie

abolita=anestezie.

b)discriminarea tactila reprezinta posibilitatea de a distinge doi excitanti tactili aplicati simultan pe piele, la o oarecare distanta.

- se examineaza cu compasul lui Weber care are doua brate (unul cu varful ascutit celalalt cu varful bont) asezate pe o bara metalica gradata.

- distanta minima la care cei doi excitati aplicati simultan sunt apreciati corect este diferita in functie de regiune: la nivelul buzelor= 1-3 mm, la nivelul pulpei degetelor =1-2 mm, la spate si la coapse =6-8 mm.

c)dermolexia consta incapaciatea subiectului de a recunoaste cu ochii inchisi literele, cifrele sau desenele executate de examinator, pe diferite regiuni ale pielii corpului. Tulburarile dermolexiei se numesc adermolexie.

2.Sensiblitatea termicaSensibilitatea termica permite aprecierea temperaturii unui obiect pus in contact cu tegumentele.

Pentru explorare se utilizeaza doua eprubete, una cu apa incalzita la 40-50o C si o alta cu apa rece sub 15oC.

Se aplica alternativ cald si rece pe regiunile de examinat. Excitantii trebuie aplicati la un oarecare interval de timp, deoarece senzatia persista un timp mai indelungat.Sensibilitatea termica poate fi modificata

in plus=hiperestezie, diminuata=hipoestezie abolita=anestezie.3.Sensibilitatea dureroasa

Sensibilitatea dureroasa inregistreaza excitantii care produc durerea. Pentru explorarea ei se foloseste un ac cu un varf bine ascutit pe care il aplicam moderat, dar suficient ca sa provoace o senzatie dureroasa si nu tactila.Sensibilitatea dureroasa poate fi

diminuata= hipoestezie abolita=anestezie

Exploarea sensibilitatii profunde1.Simtul mioartrocineticAcest tip de sensibilitate permite subiectului (avand ochi inchisi) sa recunoasca pozitiile imprimate de examinator unui segment de membru, intr-o anumita articulatieExaminarea se face incepand cu articulatiile mici de la nivelul degetelor. Deplasam un deget de la un membru, intr-un anumit sens si subiectul trebuie sa imite la membrul opus miscarea facuta de examinator, sa spuna ce segment am miscat, la care membru si in ce directie.2.Sensibilitatea vibratorieSensibilitatea vibratorie se examineaza cu ajutorul diapazonuluicu timbru jos. Se aplica piciorul diapazonului (pus in vibratie) pe eminetele osoase ale membrelor (maleole, rotula, creasta tibiei etc). Se apreciaza durata cat subiectul percepe vbratiile si sensibilitatea cu care percepe aceste vibratii.3.Sesnsibiltatea barestezicaSe examineaza prin aplicarea unor greutati difeite, persoana apreciind diferenta de greutate.4.StereognoziaSteeognozia reprezinta posibilitatea de a recunoaste, cu ochii inchisi, un obiect , pipaindu-l cu degetele. Uneori, subiectul poate denumi forma, marimea, consistenta, regulariatea obiectului, dar nu ii poate spune numele. 5.Somatognozia este simtul schemei corporale. Se exploreaza prin solicitarea persoanei sa recunoasca , cu ochii inchisi , segemntele corpului si a raportului lor spatial.