LOVENDAL- http://cristytepes.wordpress.com/category/civilizatii-extrterestre/

Pe Lună exista o civilizaţie avansată a oamenilor, dar ei au fost distruşi şi răpiţi de marţieni!

in cazul în care fiinţe din alte părţi ar captura locuitori ai acestei planete fără motiv, din curiozitate sau cu prilejul cercetării ştiinţifice, s-ar putea ca acestea să prefere o operaţiune realizată pe apă, departe de privirile altor fiinţe umane de pe acest pământ. Dacă astfel de entităţi există, s-ar putea să fie foarte înţelepte într-o oarecare măsură, ceea ce ar presupune că experimentele lor fie ar fi secretizate, fie acestea ar ateriza nepăsătoare în Central Park, New York, şi şi-ar alege câte specimene şi-ar dori. Astfel se explică pe larg răpirea spaţială, prin descrierea modelului sinistru urmărit de „străini” pentru a păstra legătura cu posibilul progres al pământenilor, pentru a le examina mentalitatea prin ştergerea memoriei celor care au fost răpiţi, eliberându-i apoi în altă parte, într-o stare de amnezie acută. Sau ar putea să îi ducă într-o plimbare chiar pe planeta lor de origine pentru a-i plasa în grădinile lor zoologice, în laboratoarele lor de disecţie, în abatoare sau în orice alt loc pregătit pentru pământeanul capturat.

Dr. Evington susţine că răpirea spaţială nu se petrece doar pe Pământ. Acesta crede că oamenii care trăiau pe Lună au fost odată foarte avansaţi, deţinând putere nucleară şi nave proprii şi că marţienii au eradicat această civilizaţie, deoarece reprezenta o ameninţare la adresa siguranţei lor. Şi este un lucru aproape sigur că femeile de pe Lună au fost purtate de către navele spaţiale marţiene pentru a fi expuse, în acelaşi fel în care Columb i-a expus pe caraibieni pentru a le demonstra ibericilor de acasă că fusese acolo în acea lume nouă.

Dezvăluiri incredibile ale pleiadienilor către un băieţel: pe Pământ trăiesc astăzi 7 oameni de pe timpul lui Adam! Şi multe altele!

Să nu râdeţi de articolul de mai jos. Am făcut pentru voi o sinteză a relatărilor pe care le-a făcut un băieţel din Elveţia care a pretins că timp de 11 ani (de la vârsta de 5 ani până la cea de 16) a intrat în contact cu un extraterestru din constelaţia Pleiadelor. Iată ce dezvăluiri incredibile i-ar fi făcut extraterestrul băieţelului:

* “Noi, pleiadienii, nu ne arătăm în public, întregii omeniri, întrucât conştiinţa oamenilor este îngustă şi restricţionată de sclavia religioasă”.

* Viaţa oamenilor poate atinge chiar şi 100.000 doar cu dezvoltarea spirituală, doar atunci când spiritul nu mai are nevoie de trup.

* Media de vârstă a pleiadienilor este de 1.000 de ani.

* Pleiadienii cunosc toate limbile Pământului care s-au vorbit şi se vorbesc vreodată; un extraterestru din Pleiade poate învăţa o limbă omenească în maxim 21 de zile.

1/167

* Ei se folosesc de nave spaţiale cu “hyper drive”… au nevoie doar de 7 ore pentru a ajunge pe Pământ de pe planeta lor.

* Pentru ei, oamenii de pe Pământ sunt barbari, lacomi, nedezvoltaţi şi ahtiaţi după putere; în Univers mai sunt specii de oameni extratereştri, dar şi specii de extratereştri non-oameni;

* În sistemul nostru solar a existat odată o planetă, intitulată Malona, ce a fost distrusă într-un război; în locul ei, se află astăzi centura de asteroizi.

* Luna a fost odată o planetă mai veche, cu 4,5 milioane de ani mai în vârstă decât Pământul.

* Creaţia are o vechime de 311 de trilioane de ani, iar despre Creator pe care pleiadienii îl numesc “Nimicul fără nume”, aceşti extratereştri nu pot să spună nimic.

* Sub pământ, dar şi în alte locuri inaccesibile trăiesc 5 rase de oameni coloraţi; de exemplu, în zonele inaccesibile din India trăieşte “rasa albastră” de oameni.

* Extratereştrii din Univers diferă ca mărime, în funcţie de gravitaţia planetei: de la 50 de centimetri la 12 metri.

* Giganţii şi titanii au trăit odată pe Pământ.

* Charles Darwin cu siguranţă că se înşeală; oamenii de pe Pământ nu se trag din maimuţe, ci au fost creaţi prin combinaţia genetică dintre extatereştri şi vechii locuitori ai planetei.

* Primii oameni rezultaţi în urma acestor încrucişări, puteau trăi 15.000 de ani; şi astăzi mai există ascunşi pe planetă încă 7 asemenea asemenea exemplare.

* Lumea spirituală nu există, ci doar lumi materiale mai rafinate, de alte dimensiuni, în care există forme fără trup.

* Pleiadienii au baze pe Pământ, dar şi pe alte planete; baza lor de pe Pământ se află în munţii din Elveţia.

P.S. Şi mai sunt şi multe alte secrete… Dacă există doritori, vi le spun şi pe celelalte.

Dezvăluiri incredibile ale pleiadienilor către un băieţel (partea 2): oamenii actuali de pe Pământ, creaţia lui Arhus Barbarul

Dacă am văzut că reacţia marii majorităţi a cititorilor la articolul de ieri (Dezvăluiri incredibile ale pleiadienilor către un băieţel: pe Pământ trăiesc astăzi 7 oameni de pe timpul lui Adam! Şi multe altele!) a fost una pozitivă, m-am hotărât să continui cu aceste dezvăluiri. Iată ce secrete au mai spus pleiadienii băieţelului din Elveţia:

* Călătoria în timp se poate face doar în viitor, nu şi în trecut;

* Extratereştrii au influenţat dezvoltarea tehnologică a oamenilor din ultimii 150 de ani;

2/167

* Metalele, cristalele şi pietrele preţioase au proprietatea de  absorbi unele energii negative şi, deci, sunt bune pentru sănătate;

* Pleiadienii nu sunt altceva decât “oameni extratereştri”, şi nu îngeri sau alte fiinţe spirituale;

Iată care este adevărata istorie a umanităţii pământeşti în opinia pleiadienilor:

* Pleiadienii şi-au găsit libertatea şi pacea acum 50.000 de ani; înainte de acest eveniment, 70.000 de oameni, sub conducerea lui Pelegon, s-au stabilit pe Pământ. Timp de 10.000 de ani a fost pace pe Pământ, dar a apoi a izbucnit un război care i-a omorât pe mulţi; unii oameni pleiadieni au reuşit însă să fugă.

* Timp de 7.000 de ani, n-au mai fost extratereştri pe Pământ, în timp ce restul oamenilor de pe această planetă s-au sălbăticit.

* Pleiadienii care au fugit s-au reîntors pe Pământ după 7.000 de ani şi au construit super-civilizaţia Atlantidei.

* Unii oameni de ştiinţă au încercat să obţină puterea totală, dar oamenii s-au revoltat împotriva lor, aşa că acei oameni de ştiinţă au fugit în spaţiu în urmă cu 15.000 de ani. Ei au trăit într-un sistem solar vecin timp de 2.000 ani, iar acum 13.000 de ani s-au reîntors din nou pe Pământ, sub conducerea lui “Arhus Barbarul”, stabilindu-se în nordul Floridei.

* Arhus Barbarul şi extratereştrii săi au reuşit să atace şi să distrugă Atlantida; mulţi supravieţuitori ai Pământului au devenit sclavi.

* Cu câteva secole înainte de acest eveniment, extratereştrii lui Arhus au reuşit să captureze creaturi femele de pe Pământ (numite şi “Eve”) cu care s-au împerecheat, rezultând giganţi sub numele de “Fiii Paradisului”. Unul dintre cei mai înalţi lideri pleiadieni, pe nume Semjasa, s-a împerecheat cu o Eva, iar fiul lor a fost un bărbat cu nume Adam; din aceşti descendenţi provine rasa umană de astăzi.

* Evreii l-au adorat pe Arhus şi pe conducătorii săi; Arhus avea un fiu pe nume Jehav.

* Până la urmă, pleiadienii s-au întors pe planeta lor de baştină, lăsând evoluţia oamenilor de pe Pământ în propria soartă.

Dezvăluiri incredibile ale pleiadienilor către un băieţel (partea 3): locul de baştină al oamenilor este nebuloasa Messier 57, aflată la 2.300 de ani-lumină faţă de Pământ!

Continuăm cu partea a treia a dezvăluirilor făcute unui băiețel din Elveția de către pleiadieni (după ce am avut părțile 1 și 2: Dezvăluiri incredibile ale pleiadienilor către un băieţel: pe Pământ trăiesc astăzi 7 oameni de pe timpul lui Adam! Şi multe altele! şi Dezvăluiri incredibile ale pleiadienilor către un băieţel (partea 2): oamenii actuali de pe Pământ, creaţia lui Arhus Barbarul).

* Toate experienţele, cunoştinţele şi abilităţile din toate reîncarnările spiritului sunt ascunse în subconştient.

* Călătoria astrală poate fi realizată; de asemenea, oamenii îşi pot proiecta imaginea către alt loc sau timp şi să fie văzuţi.

3/167

* Pleiadienii au două modalităţi de a cunoaşte viitorul: (1) prin călătorie materială şi spirituală în viitor şi înregistrarea evenimentelor viitoare şi (2) prin calculul probabilităţilor viitorului.

* Cristalele, pietrele semipreţioase şi preţioase, de origine pământeană, sunt periculoase pentru oameni întrucât înmagazinează energiile negative, şi de aceea trebuie să fie purificate; de aceea, sunt de preferat pietre şi cristale de pe alte planete, nelocuite sau locuite de fiinţe armonioase, acestea putând înmagazina şi emite energie pozitivă.

* Pământul a fost cândva o planetă de tip “exil” pentru “creaturile imperfecte” din acest univers; Pleiadienii nu au exact date când a avut loc acest lucru.

* Aceşti extratereştri sunt monogami; ratele de naştere sunt reglementate pentru a preveni suprapopularea. Divorţul nu e permis decât în cele mai rele situaţii.

* Formele înalt spirituale nu mai au nevoie de procreaţie.

* Pleiadienii sunt conectaţi într-o alianţă cu alte planete din diferite sisteme solare, alianţă ce cuprinde 127 de miliarde de oameni; desigur, ei se mai află în alianţă şi cu alţi extratereştri de formă non-umană.

* Există forme de viaţă pe planetele Saturn şi Uranus, dar acestea sunt total diferite faţă de cele pe care noi oamenii le cunoaştem. Pe Venus nu există forme de viaţă extraterestre.

* Scopul pleiadienilor pe Pământ: a ajuta oamenii pentru a se dezvolta spiritual şi a lăsa deoparte egoismul lor.

* Comunicarea cu morţii, pe care unii mediumi pretind că o fac, este una falsă; 95% din cazuri sunt înşelătorii şi auto-iluzionism. Mediumii sunt capabili de manipularea subconştientului participanţilor la şedinţele de spiritism. În 5% comunicarea este adevărată, dar (atenţie!) trebuie contactaţi doar spiritele înalte, căci spiritele obişnuite îşi bat joc prin informaţiile transmise.

* Planeta X / “Distrugătorul” există şi acum 3.493 de ani a afectat grav gravitaţia Pământului şi a schimbat rotaţia planetei Venus.

* Locul de baştină al oamenilor actuali se află în celebra nebuloasă sub formă de inel Messier 57, aflată la 2.300 de ani-lumină faţă de Pământ.

* Universul este infinit, adică nu există vreo limită a sa.

* Unul din profeţii din Vechiul Testament a fost de fapt încarnarea unui extraterestru pleiadian.

* Cea mai mare navă spaţială a pleiadienilor poate ajunge oricând la miliarde de ani-lumină distanţă, iar în ea pot încăpea până la 144.000 de locuitori.

* Băieţelul din Elveţia a fost purtat de extratereştri într-o zi până în galaxia Andromeda, aflată la 2 milioane ani-lumină faţă de Pământ!

* De milenii întregi, omul de pe Pământ reprezintă cea mai materialistă formă de viaţă din acest Univers.

4/167

* În urmă cu ceva timp, mai mulţi extratereştri au aterizat în secret pe Pământ, au contactat mai mulţi preoţi şi, astfel, au răspândit marile religii ale lumii, sursa tuturor războaielor; acum câteva secole, alţi extratereştri au înfiinţat secta Illuminati pentru a opri războaiele lumii şi a desfiinţa religiile lumii.

* Toate piramidele au fost construite de către “Fiii Cerului” din motive necunoscute.

Cel mai mare secret al sistemului nostru solar: Luna este un fost asteroid, transformat într-o navă spaţială extraterestră acum 14.000 de ani!

„Cel mai mare OZN” este văzut aproape în fiecare seară de 7 miliarde de oameni, are diametrul de 3.475 kilometri şi se învârte în jurul Pământului la aproximativ 384.500 kilometri. Cel mai mare OZN este Luna! Iată una din cele mai îndrăzneţe ipoteze avansate în privinţa satelitului nostru.

A existat o perioadă în care Luna nu a existat deloc!

Se pare că Luna însoţeşte planeta noastră de relativ puţină vreme în drumul ei spre nu ştiu unde. Poetul latin Ovidiu aminteşte de epoca arcadiană, când cerul era lipsit de Lună. Într-un articol publicat din 2010 (http://www.lovendal.net/wp52/la-inceputurile-omenirii-luna-nu-exista-deloc/), am demonstrat că, în mai multe cronici străvechi, Luna nu exista deloc.  Citez din acel articol:

Aristotel ne scrie că zona Arcadiei (Grecia), înainte de a fi locuită de greci, a fost populată de pelasgi, ce au ocupat aceste teritorii înainte ca pe cer să existe Luna! Din acest motiv, pelasgii mai erau numiţi şi “pro-selenes”, adică “înainte de Lună”. Apollonius din Rhodes ne scrie faptul că a existat o perioadă în care “nu toate corpurile cereşti se aflau pe cer, înainte ca rasele Danai şi Deukalion să fi existat, atunci când trăiau doar arcadienii, înainte să fi existat Luna pe cer”. Plutarh afirmă şi el în opera “Întrebări romane” următoarele: “Erau vorba de arcadieni, aşa numiţii oameni pre-lunari”. La fel, şi poetul Ovidiu a scris că “Arcadienii îşi posedă pământurile înainte de naşterea lui Jupiter, pentru că naţiunea e mai veche decât Luna”. Hippolytus afirmă şi el că “Arcadia e mult mai veche decât Luna”. Şi Lucian ne spune în a sa Astrologie că “arcadienii sunt mai vechi decât Luna”. Mai putem să-l amintim pe Censorinus care şi el afirmă că “în trecut nu exista Lună pe cer”.

Românul Victor Kernbach arată că Luna a venit în apropierea Pământului în jurul anului 11.500 î.Hr., ce corespunde cu “potopul” şi scufundarea Atlantidei

Făcând comparaţia între patru calendare rituale – cel egiptean, asirian, indian şi mayas, omul de cultură român Victor Kernbach demonstrează că punctul de plecare al acestor sisteme cronologice este comun, situându-se cam în jurul anului 11.500 î.Hr. şi, departe de a fi ales arbitrar, el marchează nu „un început cronologic propriu-zis, ci epoca marilor catastrofe în sistemul nostru solar cunoscute sub termenul generic de potop”. O cauză probabilă a acestor catastrofe ar putea fi exact captarea Lunii de către Pământ, mai bine zis sosirea Lunii în jurul Pământului, cu toate consecinţele şi modificările la scară cosmică şi planetară pe care le presupune instalarea unui asemenea vecin în imediata apropiere. Inclusiv apariţia unor mişcări de flux-reflux foarte puternice, atât la suprafaţa planetei noastre (valuri de maree oceanică), cât şi în interiorul acesteia (valuri de maree magmatică), fenomene resimţite prin inundaţii, erupţii vulcanice şi mişcări seismice catastrofale. Una din consecinţe: scufundarea Atlantidei. Platon situează dispariţia uriaşei insule atlantice la 10.000-12.000 de ani înaintea epocii sale.

Calendarul venusian a fost înlocuit cu cel lunar

5/167

Altă urmare posibilă a captării satelitului nostru – de fapt a adoptării Pământului de către Lună, spun unii savanţi – este renunţarea la calendarul venusian – cel mai strălucitor astru pe cerul nopţii înainte de apariţia Selenei — şi înlocuirea lui firească cu cel lunar.

Un laureat al premiului Nobel consideră că Luna s-a format în altă parte a Universului

Unul din partizanii ipotezei captării Lunii de către Pământ este dr. Harold Clayton Urey, laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1934), care susţine că Luna s-a format în altă parte a Universului, a străbătut — în virtutea unei mecanici cereşti de excepţie — spaţii de neimaginat şi, în cele din urmă, prin capriciul unor legi de obicei foarte stricte, a fost constrânsă să se rotească în jurul nostru, luminându-ne nopţile. A fost constrânsă? De legi ale naturii?

Luna se comportă altfel decât ceilalţi sateliţi ai planetelor din sistemul nostru solar

Constatarea că satelitul nostru „ar trebui să se învârtă în jurul Pământului altfel decât o face” este sprijinită de argumentul că aproape toţi ceilalţi sateliţi ai sistemului nostru solar se rotesc în jurul planetelor pe care le însoţesc, în planurile ecuatoriale ale acestora, iar planul orbitei lunare este mai apropiat de eliptică decât de planul ecuatorial terestru (unghiul format având aproximativ 5°).

Fenomene absolut bizare au loc pe Lună

Luna este ea însăşi sediul unor fenomene ciudate care, observate de pe Pământ, pun la îndoială imaginea pe care ne-am format-o – un astru mort, îngheţat, pe care nu se întâmplă nimic. Iată doar o parte din aceste evenimente absolut bizare:

* Între 1879 şi 1881, Societatea Britanică de Astronomie a înregistrat mai mult de două mii de rapoarte despre „lucruri ciudate pe Lună” – pete de lumină, linii şi figuri geometrice, apărute pe solul lunar.

* În 1950 au fost observate primele „domuri lunare” – coline emisferice albe, rotunde, cu diametrul de aproximativ 200 metri, care îşi schimbă locul. Revista “Sky and Telescope” a Observatorului Harvard, in numărul din ianuarie 1958, publica schiţa unui asemenea „dom” făcută de un astronom francez.

* Astronomul Robert E. Curtis din Alamogordo, New Mexico, SUA, a fotografiat în noaptea de 26 noiembrie 1953 craterul Fra Mauro, în zona căruia avea să aselenizeze după aproape 15 ani, expediţia Apollo 14. La developarea filmului s-a observat imprimată pe peliculă, în imediata apropiere a termi-natorului, pe fondul zonei întunecate, un fel de cruce albă de Malta, cu braţe lungi de câteva mile, aflată fie la suprafaţa Lunii, fie în imediata apropiere a acesteia.

* La 26 septembrie 1955, astronomul spaniol Garcia comunica deplasarea la mică înălţime deasupra su-prafeţei lunare a trei surse de lumină aşezate în triunghi. Iar astronomul argentinian Benito Reyna a fotografiat, în decembrie 1965, două grupe a trei obiecte ovoidale care îşi proiectau umbrele pe suprafaţa Lunii, plutind la mică înălţime deasupra acesteia.

* În 1958 s-a purtat o vie dispută în jurul comunicării făcute de astronomul amator John O’Neill: în noaptea de 29 iulie acesta a văzut şi fotografiat pe Lună, în Marea Crizelor, o construcţie asemănătoare vestitului pod din Sidney de pe Pământul nostru, dar lungă de 18 kilometri. Doi astronomi cu prestigiu, prof. P. Moore şi dr. H.P. Wilkins au declarat că şi ei au observat construcţia respectivă. H. P. Wilkins a spus limpede: „Este cu adevărat un pod. Structura pare artificială şi este ceea ce noi numim, pe Pă-mânt, o lucrare de artă”.

6/167

* În 1958 şi 1964, astronomul sovictic Nikolai Kozîrev a detectat cu telescopul, şi confirmat cu ajutorul spectrogramelor, existenţa activităţii vulcanice pe astrul cel mort şi îngheţat. La sfârşitul lui 1963, patru colegi americani ai lui Nikolai Kozîrev confirmă o activitate de natură vulcanică în craterul Aristarh. În numărul din decembrie 1963, aceeaşi “Sky and Telescope” anunţă că observatorul Lowell semnala, în noaptea de 29 octombrie, două pete de lumină de un roşu aprins, la nord de craterul Herodot; în noaptea de 27 noiembrie, cele două pete roşii au reapărut pe marginea sudică a craterului Aristarh. În iunie 1965 a fost observată o rază de lumină de un alb scânteietor, ţâşnind din craterul Aristarh, aflat atunci în zona obscură.

* La aproape un an după prima aselenizate, ziarul britanic “Daily Telegraph” din 10 iulie 1970 scria: „Pietre ascuţite misterioase pe Lună… au fost observate în fotografii luate de staţia sovietică «Luna-9» şi de staţia americană «Lunar Orbiter-2»… Staţiile… au fotografiat grupuri de structuri solide în două locuri separate, situate la mare distanţă. Aceste două grupuri de obiecte sunt aranjate în modele geometrice definite, şi par să fi fost plasate acolo de fiinţe inteligente”.

Rocile de pe Lună au şi 20 de miliarde de ani vechime, adică cu 5 miliarde de ani mai mult decât vârsta Universului nostru!!

Când a avut loc primele aselenizări, au fost aduse pe Pământ mai multe roci vechi de pe Lună. De exemplu, roca adusă de Neil Armstrong are o vechime de 4,6 miliarde ani. De fapt, cam atât estimau savanţii noştri vechimea Pământului, şi a întregului sistem solar. Dar la conferinţa asupra rezultatelor misiunilor Apollo, ţinută în 1974, oameni de ştiintă de la NASA au comunicat aducerea pe Pământ a unor roci vechi de 5,3 miliarde ani. Cu numai 700 milioane ani mai înainte ca sistemul nostru solar, cu tot ce îl constituie, să se fi format, aceste roci de pe suprafaţa Lunii, existau! Incredibil, nu?

Un alt raport estimează, pe baza sistemului de analiză potasiu-argon, vechimea unui eşantion selenar la 7 miliarde ani. Mai sunt două mostre de roci a căror vechime a fost estimată, simplu, la 20 miliarde ani. Aveţi o idee ce înseamnă 20 de miliarde de ani? Înseamnă cu 5 miliarde de ani mai mult decât vârsta estimată a Universului!! Unde e greşeala? Asta înseamnă că Luna este străină de sistemul nostru solar…

A fost Luna un obiect ceresc vagabond, captat de gravitaţia Pământului? Puţin probabil…

Dacă Luna nu este nici sora Terrei, formată în acelaşi vârtej de materie primordială rotit în jurul Soarelui de atunci, dacă nu este nici copilul ei direct, smuls de forţa centrifugă din globul de plasmă fierbinte care abia începea să devină planetă – atunci, ce este Luna? Rămâne ipoteza „captării”. Că Luna a fost un asteroid, planetoid, vagabond prin spaţiu, până când a nimerit în câmpul gravitaţional al Pămîntului – şi s-a stabilit pe orbita de azi. Dar Isaac Asimov consideră şansele unei captări „prea mici pentru a fi credibile”. Dr. Robin Brett, geolog-şef al NASA, declara: „Teoria captării prezintă dificultăţi din cauza mecanicii cosmice şi o considerăm ca statistic improbabilă”.

Luna este un fost asteroid, transformat într-o navă spaţială de către extratereştri

Dacă nici această ipoteză nu e valabilă, totuşi cum a rămas totuşi Luna să orbiteze în jurul Pământului? Poate, pentru că aşa a vrut ea. Poate, pentru că a fost condusă inteligent şi parcată intenţionat pe această orbită, venind din neştiut, iar acum este cel mai mare OZN care se roteşte în jurul planetei, în văzul tuturor. Acum 13.000-14.000 de ani, când s-au întâmplat catastrofele, a fost potopul, a pierit Atlantida, iar mayaşii şi-au schimbat vechiul calendar venusian cu unul lunar, inspirat de globul luminos şi strălu-citor apărut pe cerul nopţilor noastre pământene. Cel puţin, asta e părerea academicienilor sovietici Mihail Vasin şi Alexandr Şcerbakov. Într-un articol publicat de revista “Sputnik” acum peste 30 de ani, ei emit părerea că „Luna… este o navă spaţială, transformată dintr-un asteroid, al cărei interior a fost amenajat pentru a adăposti motoarele, carburanţii, rezervoarele şi spaţiile de locuit pentru echipaj” şi

7/167

care, după ce a voiajat zeci, sute de mii, milioane de ani prin Univers – a văzut că şi pe Pământ este viaţă, şi atunci a întrerupt călătoria, hotărându-se să orbiteze în jurul nostru… De ce? Ca să ne privească mai bine. Ca să ne vadă mai bine. Ca să ne cunoască mai bine. Şi atunci, toate OZN-urile vin de pe Lună, ca vehicule de cercetare ale imensului asteroid transformat în navă cosmică?

Luna este goală pe dinăuntru!

Se pare că Luna este goală pe dinăuntru; ea a fost acoperită cu o platoşă metalică, prezintă anomalii gravitaţionale şi are o activitate interioară de neexplicat. E posibil ca Luna să fie un fel de mingiucă din titan, în care se petrec tot felul de întâmplări de neexplicat. Iată câteva din studiile ştiinţifice care arată că Luna pare a fi goală în interior:

* Dr. Gordon McDonald, cercetător-principal la NASA, arată într-un articol apărut în revista „Astronautics” încă din numărul pe iulie 1962, că prin analiza datelor referitoare la diferenţa observată între mişcările reale ale Lunii pe orbită, şi mişcările calculate, se poate trage concluzia că satelitul natural al Pămîntului este mai degrabă gol în interior.

* În cartea sa intitulată “Luna noastră”, astronomul britanic dr. H. P. Wilkins declară: „Toate datele converg spre ipoteza că dincolo de adîncimea de 30-50 km Luna prezintă, mai mult sau mai puţin, spaţii libere – cavităţi mari, tunele sublunare, crăpături – legate de suprafaţă prin fisuri… Volumul aproximativ ai acestor goluri este probabil de 36 milioane km cubi.”

* Dr. Harold Urey consideră că sub scoarţa Lunii sunt zone cu densitate mai mică, eventual goluri; iar dr. Sean O. Solomon, de la prestigiosul Institut Tehnologic din Massachusetts, a declarat că din re-zultatele obţinute de diferitele cercetări efectuate în cadrul programului Apollo a reieşit şi posibilitatea ca Luna să fie goală în interior.

Dar astronomul american C. Sagan, şi astronomul sovietic Şlovski, arată că nu pot exista corpuri cereşti goale pe dinăuntru!

De ce craterele lunare sunt atât de întinse şi de puţin adânci? Pentru că Luna e goală pe dinăuntru!

Craterele lunare produse de căderea meteoriţilor sunt de asemenea stranii – foarte întinse, şi atât de puţin adânci faţă de suprafaţa lor! Ca şi cum meteoriţii ar întâlni, în drumul lor prin scoarţa Lunii, o crustă foarte dură. Conform teoriei celor doi academicieni sovietici, M. Vasin şi A. Scerbakov, acest lucru se datoreşte faptului că meteoriţii se opresc în „coaja blindată” cu care constructorii din neştiut au întărit Luna, la 20-40 km sub scoarţă. Imensele circuri lunare, departe de a fi vechi cratere vulcanice deschise dureros pe suprafaţa Selenei, constituie în realitate locurile în care cei ce au amenajat interiorul Lunii, au pompat în exterior roci şi metale lichefiate, pentru a produce golurile interioare necesare şi a blinda suprafaţa nemaipomenitei nave interstelare, intergalactice. În zona circurilor, gradientul gravitaţional este mai mare; cei doi savanţi sovietici consideră că faptul se datorează echipamentului, combustibilului şi materialelor de tot felul aflate sub scoarţă, în golurile create. Procentul mare de metale conţinut de rocile lunare şi considerat „straniu” de savanţii sovietici şi americani, s-ar datora folosirii metalelor pentru întărirea rezistenţei scoarţei lunare la impactul cu meteoriţii – în lungul ei voiaj spaţial.

Un experiment NASA ce confirmă că Luna e goală pe dinăuntru!

Etajul de revenire al unui modul lunar (Apollo 12), a mai avut o misiune ingrată – după părăsirea sa de echipaj, a fost lăsat să cadă pe suprafaţa Lunii. Seismografele instalate au indicat vibraţii, timp de 55 minute, de fapt un semnal cu amplitudinea maximă după 7 minute şi apoi scăderea acestuia până la dispariţie totală. Specialiştii americani în seismologie au considerat că „în interiorul Lunii «e ceva care

8/167

conduce excepţional de bine vibraţiile”. În orice caz, Luna a reacţionat la izbitură ca un corp gol pe dinăuntru. Wernher von Braun declară că viteza undelor seismice propagate în massa Lunii pare să crească până la 20 km adîncime, apoi scade brusc. Ca şi cum undele ar trece printr-un strat de material foarte dens, ca apoi să pătrundă într-o zonă cu densitate foarte scăzută.

Departe de a fi doar frecventată de OZN-uri, golită pe dinăuntru şi blindată în exterior, Luna are o viaţă a ei proprie, incompatibilă cu astrul cel mititel şi mort pe care ni-l imaginam – viaţă pe care, dacă nu reuşim s-o explicăm (încă).

Şi History Channel confirmă că Luna e obiect extraterestru!

De fapt, tot ce am povestit în acest articol, a apărut în 2011 şi într-un documentar produs de History Channel , despre care am scris în martie 2011: http://www.lovendal.net/wp52/history-channel-confirma-faptul-ca-luna-e-un-obiect-artificial-adus-din-alt-sistem-solar/. Iată câteva din concluziile prezentate atunci:

* NASA spune că Luna este, probabil, goală pe dinăuntru.

* În timpul misiunilor Apollo, modulele spaţiale au aselenizat…şi Luna “a sunat” asemenea unui clopot pentru ore întregi.

* Pe Lună există cratere, care se pare că nu au fund. Şi unii cercetători cred că aceste cratere reprezintă intrări în interiorul Lunii noastre.

* Întreaga enigmă privind Luna devine din ce în ce mai ciudată, odată ce o studiem.

* A fost Luna adusă aici din alt sistem solar, pentru a orbita planeta noastră? Biologii spun că viaţa pe planeta noastră n-ar fi putut niciodată apărea fără Lună. Motivul ar fi acela că Luna creează mareele, şi fără aceste maree (mişcarea ritmică a oceanelor), viaţa nu ar fi putut începe pe această planetă.

* Dovada poate fi acolo: Luna e o navă spaţială gigant ce orbitează planeta noastră? E ocupată cumva de vreo rasă extraterestră? În multe privinţe, ea se aseamănă cu acel concept de “Steaua morţii” al lui George Lucas în “Războiul stelelor”.

Aşadar, când vom avea un răspuns definitiv pentru a şti dacă Luna este sau nu o imensă navă extraterestră?

NASA ştie de peste un deceniu că pe Ganymede şi Callisto, sateliţii lui Jupiter, se găsesc extratereştri ascunşi în oceane

E posibil ca în sistemul nostru solar să existe locuri unde să se fi dezvoltat viaţa, în afară de planeta noastră? Şi dacă viaţa s-a dezvoltat şi în alte părţi ale sistemului nostru solar, ar putea fi una inteligentă? Potrivit autorului Rupert Mathews răspunsul la această întrebare este da și există cel puțin două locații în sistemul solar în care ar exista viață extraterestră. Rupert Mathews susține că extratereștrii inteligenţi s-ar afla atât pe Ganymede cât și pe Callisto, doi sateliți mari ai planetei Jupiter. Iar această informaţie ar fi obţinută de la mai multe persoane de rang înalt de la NASA cu mai mult de un deceniu în urmă, dar nu s-a publicat această informaţie până la apariţia cărţii lui Matthews, intitulată “Întâlniri cu extratereştri”.

9/167

Deși iniţial a fost sceptic, când a primit informaţii despre formele de viaţă extraterestră, Mathews a devenit mai convins de ele, prin faptul că mai multe persoane i-au oferit exact aceleași informații. Autorul american şi-a dat seama că extratereştrii ar putea trăi sub suprafața sateliţilor Ganymede și Callisto, atunci când s-a anunţat că aceste două corpuri cereşti au oceane subterane.

Cât despre cum arată aceşti extratereştri, putem găsi detalii în cartea sa “Întâlniri cu extratereştri”. Ei ar fi foarte slabi, de statură mică,  au capete mari şi ochi negri şi au capacitatea de a comunica telepatic între ei.

NASA, dar şi ruşii, i-au descoperit pe aceşti extratereştri în urmă cu peste un deceniu, după ce au fost observate nave spaţiale gigantice ce pătrundeau în căi de acces secrete aflate pe suprafaţa ambilor sateliţi. Se pare că oamenii au reuşit să stabilească cu aceşti extratereştri o posibilitate de comunicare cu ajutorul unui semnal radio. Extratereştrii de pe Ganymede și Callisto călătoresc deseori pe Pământ, dar ei stau ascunşi pe fundul oceanelor noastre sau folosesc tehnologia invizibilităţii.

Într-un articol din octombrie 2012 (http://www.lovendal.net/wp52/nu-vorbim-cu-voi-acesta-este-primul-mesaj-transmis-omenirii-in-anii-80-de-catre-extraterestrii-de-pe-ganymede-satelitul-lui-jupiter/) scriam despre un posibil mesaj extraterestru ce ar fi fost transmis în anii 80 de către “alienii” de pe Ganymede.

Cartea domnului Matthews se găseşte pe Amazon.com şi poate fi cumpărată cu circa 3 dolari. Cei amatori de un asemenea subiect pot afla mai multe informaţii acolo.

1

Dezvăluirile incredibile din Cassiopaea: cristalele energetice din Atlantida se găsesc şi acum pe Pământ, “potopul lui Noe” a fost provocat de planeta Marte şi multe altele…

Laura Knight Jadczyk este o binecunoscută autoare de cărţi de conspiraţii şi spiritualitate. Ea pretinde că se află în channeling cu aşa-zişii “casiopeni” (un fel de extartereştri din viitor), care ar cunoaşte multe din secretele Universului nostru. De pe site-ul său oficial, cassiopaea.org, am preluat scurte fragmente din dezvăluirile primite prin channeling de la Laura de la unul din cassiopeni. unele răspunsuri fiind cu adevărat senzaţionale:

Întrebare: Cine au creat structurile artificiale de pe Lună?Răspuns: Atlanţii, ele servind ca puncte de transfer energetic. Societatea atlantidă era una ahtiată după energie, aşa cum societatea noastră e ahtiată după bani.

Întrebare: Cine a construit marea piramidă?Răspuns: Tot atlanţii, în urmă cu 10.643 de ani, cu scopul de a capta energia cosmică.

Întrebare: Ce reprezintă potopul lui Noe din Biblie?Răspuns: Povestea distrugerii Atlantidei, la nivel simbolic.

Întrebare: Câţi oameni au trăit pe vremea Atlantidei şi câţi au supravieţuit cataclismului?Răspuns: 6 miliarde de oameni şi au supravieţuit doar 119 milioane.

Întrebare: De ce a fost cauzat potopul lui Noe?Răspuns: De trecerea în apropiere a unui obiect ceresc, pe nume Martek, adică planeta Marte. Aceasta

10/167

era plină cu apă, iar vaporii cu apă au invadat spaţiul cosmic, au ajuns pe Pământ şi astfel au provocat potopul. Aceste eveniment a avut loc în urmă cu peste 12.000 de ani.

Întrebare: Ce eveniment au omorât dinozaurii?Răspuns: Impactul cu o cometă gigantică, cu un diametru de 30 de kilometri, ce s-a prăbuşit pe Pământ acum 27 de milioane de ani. Degeaba ştiinţa spune că acest eveniment a avut loc acum 65 de milioane de ani… sunt probleme în datarea cu carbon radioactiv.

Întrebare: Planeta Venus a aparţinut de sistemul nostru solar?Răspuns: Nu. Ea este o planetă străină, ce provine dintr-un sistem solar aflat la 19 ani-lumină faţă de noi.

Întrebare: Între Marte şi Jupiter se găseşte centura de asteroizi. A existat aici odată o altă planetă?Răspuns: Da, se numea Kantek, iar planeta a fost distrusă acum 79.000 de ani.

Întrebare: Anunnaki există?Răspuns: Da şi sunt extratereştri de pe steaua Zeta Reticuli.

Întrebare: Câte planete sunt în sistemul nostru solar?Răspuns: 12.

Întrebare: Ce este HAARP?Răspuns: Un proiect ce are ca scop reînvierea “cristalelor Atlantidei”, adevărate forţe energetice.

Întrebare: Cristalele de pe timpul Atlantidei mai există?Răspuns: Da, dar ele sunt într-o stare de “adormire”. Ele se găsesc în jurul Triunghiului Bermudelor, în Munţii Ural, la Polul Nord şi la Polul Sud, în Brazilia şi în Japonia.

Întrebare: Cum de au rezistat aceste cristale distrugerii Atlantidei?Răspuns: Pentru că au o putere extraordinară…nu le-ar distruge nici măcar o bombă atomică.

Întrebare: Există fiinţe pe Marte? Dar pe Venus?Răspuns: Da, există.

Întrebare: Şi atunci, de ce nu le vedem?Răspuns: Pentru că ele au densitate mai mare decât oamenii. Densitatea 1 o constituie rocile, mineralele şi plantele. Densitatea 2, animalele, densitatea 3, oamenii, iar densitatea 4, fiinţele de pe celelalte planete ale sistemului solar.

 

Viaţa poate exista şi pe planete solitare, fără sori… Oare există viaţă şi extratereştri pe planeta alungată din sistemul nostru solar?

Planete solitare care umblă prin Univers fără a avea vreo stea în jurul căruia să se rotească ar putea suporta viaţa, susţin doi oameni de ştiinţă americani (Dorian S. Abbot, de la Departamentul de Ştiinţe Geologice, din cadrul Universităţii din Chicago şi E.R. Switzer, de la Institutul Kavli pentru Fizică

11/167

Cosmologică). Căldura geotermală din interiorul acestor planete ar putea sprijini viaţa, fără să fie nevoie de un soare; sub stratul de gheaţă de pe suprafaţa sa se poate găsi un ocean cu apă.

Odată cu formarea sistemului planetar, unele planete pot intra în orbite hiperbolice şi pot fi ejectate din sistemul solar, ca rezultat al interacţiunilor gravitaţionale cu planetele-gigant gazoase. Aceste planete solitare, care umblă prin spaţiul interstelar, se mai numesc “planete tip lupi de stepă” (“Steppenwolf planets”), asemenea unor lupi singuratici ce umblă prin “stepele galactice”.

NASA spune că în galaxia noastră există miliarde de astfel de planete solitare, dar că, până în prezent, nu a fost detectată nicio planetă de genul acesta în apropierea sistemului nostru solar. Viitorul telescop gigant Magellan din Chile (de 24,5 metri diametru) ce va fi construit până în 2019 va putea detecta planetele solitare.

P.S. Ştirea aceasta îmi aduce aminte de o altă ştire prezentată în noiembrie 2011 (http://www.lovendal.net/wp52/a-existat-si-cea-de-a-cincea-planeta-gigant-din-sistemul-nostru-solar-dar-ea-a-fost-expulzata-de-jupiter/) în care vobeam că în sistemul nostru solar ar fi existat o a cincea planetă-gigant, dar ea a fost expulzată de Jupiter şi, astfel, a devenit o planetă solitară. Dacă pe ea ar fi putut apărea viaţa şi s-ar fi menţinut până în prezent, fără a fi nevoie de prezenţa unui soare, aşa cum cred în prezent cercetătorii? Ce forme de viaţă s-ar fi dezvoltat acolo? Putem găsi oare extratereştri acolo?

vechii indieni credeau în existenţa unei mări interioare, în nordul Himalayei, unde locuiau “Fiii lui Dumnezeu”. Cine erau aceştia?

Epopeea hindusă Ramayana afirma că primul popor din India a fost Maya, care a părăsit Lemuria şi s-a stabilit pe Platoul Deccan, de unde se pare că a cucerit apoi întregul subcontinent indian. Cele mai vechi tradiţii asiatice vorbesc despre o întinsă mare interioară, care s-ar fi aflat din timpuri îndepărtate la nordul munţilor Himalaya, în mijlocul căreia s-ar fi aflat o insulă plină de lucruri minunate şi care ar fi fost guvernată de Fii ai lui Dumnezeu, numiţi Elohimi, posibil extratereştri. Aceştia controlau elementele, îşi exercitau puterea asupra pământului, apei, aerului şi focului, stăpânind o ştiinţă spirituală pe care au relevat-o Iniţiaţilor aleşi.

Impresionanta lor cunoaştere secretă era poate ecoul înţelepciunii cosmice de pe planete, fragmente din acestea păstrându-se de-a lungul numeroaselor milenii prin cunoaşterea deformată a magicienilor, a vrăjitorilor şi şamanilor din întreaga lume, care continuă să intrige oamenii de ştiinţă din zilele noastre.

Mitologia indiană credea că Pământul ar fi în centrul unei serii de sfere concentrice, corespunzând Lunii, Soarelui, planetelor Mercur, Venus, Marte, Jupiter şi Saturn. Hinduşii cunoşteau şi o a şaptea planetă – probabil Uranus – care însă a fost redescoperită abia în anul 1781, de Herschel.

12/167

Ce evenimente importante se vor întâmpla în viitor? Viaţa de pe Pământ se va muta pe Marte şi pe Titan, satelitul lui Saturn

Prezicerea viitorului este o sarcină dificilă, din cauza efectelor greu de cuantificat ale unor evenimente ulterioare. Dar unele lucruri din Universul nostru pot fi prezise cu atâta precizie de către oamenii de ştiinţă, ca urmare a faptului că sunt cunoscute bine unele legi fizice ale lumii în care trăim. Am extras câteva fragmente dintr-un articol foarte interesant intitulat “Înainte de sfârşitul Universului, 21 de lucruri se vor întâmpla”, de pe site-ul KSL.com. Să vedem împreună ce previzionează oamenii de ştiinţă că se va întâmpla în viitor în Univers şi pe Terra:

1) Peste 25.000 de ani, Mesajul Arecibo, o serie de date transmise prin semnal radio în noiembrie 1974, va ajunge la destinaţia sa, în clusterul globular Messier 13.

2) Peste 50.000 de ani, presupunând că acest mesaj va fi recepţionat de către o civilizaţie extraterestră, vom primi răspunsul de la ea.

3) Peste 500.000 de ani, astrofizicienii prezic că e posibil ca Pământul să fie lovit de un meteorit având un diametru de 1 kilometru sau chiar mai mare. Acest lucru ar afecta serios viaţa pe Pământ, ducând la dispariţia multor specii. Se crede că dinozaurii ar fi dispărut în urmă cu 65 de milioane de ani ca urmare a unui asemenea impact nimicitor.

4) Peste 1 milion de ani, aşa cum teoretiza renumitul profesor de fizică Michio Kaku, omenirea va deveni o civilizaţie de tip III, adică va fi capabilă să manipuleze orice tip de energie din Univers.

5) Peste 5 – 50 milioane de ani, chiar folosind vitezele subluminice, umanitatea va coloniza întreaga galaxie, conform lui Ian Crawford, care a scris un articol interesant în iulie 2000 în “Scientific American”.

6) Peste 240 de milioane de ani, sistemul nostru solar va orbita complet întreg centrul galactic.

7) Peste 250 de milioane de ani, toate continentele Pământului se vor uni într-un singur supercontinent denumit Pangea.

8 ) Peste 1 miliard de ani, luminozitatea Soarelui va creşte şi astfel, temperatura pe Pământ va creşte, planeta noastră transformându-se într-un arid pustiu, întrucât apele se vor evapora. Apa va rămâne doar în anumite zone izolate de la poli. Veşti proaste pentru Pământ, dar veşti bune pentru Marte, căci peste 6,5 miliarde de ani, Marte va avea o climă asemănătoare cu cea de pe Pământ.

9) Peste 2,8 miliarde de ani, nu va mai exista viaţă pe Pământ, ultimele rămăşiţe de viaţă unicelulară dispărând total.

10) Peste 4 miliarde de ani, galaxia noastră se va uni cu galaxia Andromeda.

11) Peste 7,5 miliarde de ani, Pământul şi Marte nu se vor mai roti în jurul propriilor axe, ca urmare a gravitaţiei crescute a Soarelui.

12) Peste 7,9 miliarde de ani, ca urmare a faptului că Soarele va intra în ultima etapă a vieţii sale, el va creşte mult în dimensiuni, ceea ce va duce la distrugerea planetelor Mercur, Venus şi Pământ. Atunci, Titan, satelitul lui Saturn, va avea climatul ideal pentru viaţă de pe Pământ din zilele noastre.

13/167

13) Peste 8 miliarde de ani, Soarele se va transforma într-o pitică albă, având jumătate din mărimea de azi, iar peste alte 6 miliarde de ani se va transforma într-o pitică neagră, fiind invizibil ochiului liber.

A existat şi cea de a cincea planetă-gigant din sistemul nostru solar, dar ea a fost expulzată de Jupiter(6,383 vizualizari)| Stiinta

Astronomul David Nesvorny de la Southwest Research Institute din Texas (SUA), crede că sistemul nostru solar ar fi putut avea odată şi cea de a cincea planetă gigant (în afară de Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun), această planetă putând fi ejectată în adâncul galaxiei noastre, într-un moment de dezordine cosmică, scrie Wired.com.

Uitându-se la compoziţia Centurii Kuiper (centura rece de asteroizi de dincolo de Neptun) şi studiind “amprentele” lăsate de craterele de pe Lună, Nesvorny a ajuns la această concluzie, care, pentru unii ar putea fi chiar incredibilă. El a descoperit că o instabilitate dinamică, ce a apărut în urmă cu 600 de milioane de ani în viaţa sistemului nostru solar, a afectat orbita planetelor noastre gigant şi a împrăştiat corpurile cereşti mai mici. Unele din ele s-au mutat în centura Kuiper, iar altele s-au îndreptat spre interior, existând impacte cu Luna şi planete.

Dar scenariul are un “defect”. Schimbările încete din orbita lui Jupiter, ar fi avut un efect mai mari asupra planetelor mici ca Pământul. Şi s-ar fi declanşat un iad, Pământul ciocnindu-se cu Marte sau cu Venus. Ceva trebuia schimbat. “Colegii au sugerat o altă modalitate de a rezolva această problemă”, a spus Nesvorny într-o conferinţă de presă. În locul unei mişcări lente, orbita lui Jupiter ar fi trebuit să se schimbe mult mai repede, acest lucru afectând exteriorul sistemului solar şi mai puţin planetele interioare.

Dar şi acest lucru ar cauza problemă. Miile de simulări pe calculator făcute arată că schimbarea bruscă a orbitei lui Jupiter, ar fi făcut ca planetele Uranus şi Neptun să fie expulzate din sistemul nostru solar. “Ceva nu era în regulă”, a explicat Nesvorny.

Aşa că, probabil, sistemul solar de la începuturi trebuie să fi avut 5 planete-gigant, şi nu 4 ca acum. Introducând încă o planetă-gigant, cu o masă similară cu cea a planetelor Uranus sau Neptun, simularea a mers perfect, adică a rezultat sistemul solar de azi, aşa cum îl cunoaştem. Jupiter a sărit la loc, planetele interioare au rămas neafectate, iar planetele exterioare au rămas în urmă.

“Posibilitatea ca sistemul solar să aibă mai mult de 4 planete-gigant la început, pentru ca apoi unele să fie ejectate, pare a fi fezabilă, în condiţiile în care recent au fost descoperite un număr mare de planete care plutesc libere în spaţiul interstelar, indicând faptul că procesul de ejectare a planetelor este unul care se întâmplă în mod curent”, a mai spus Nesvorny.

P.S. Citind această ştire, îmi pun şi eu întrebarea: dacă, din punct de vedere teoretic, s-a acceptat prezenţa unei planete-gigant expulzate din sistemul solar, de ce n-am putea accepta, la fel de bine, prezenţa planetei X (vezi http://www.lovendal.net/wp52/planeta-x-si-steaua-mortii-au-fost-descoperite-inca-de-acum-30-de-ani-iar-noua-ni-s-a-ascuns-acest-lucru/), care chiar se roteşte în jurul Soarelui? Sau un alt scenariu: dacă această cea de a 5-a planetă-gigant, expulzată din sistemul nostru solar, a fost captată de o stea pitică brună, aflată în apropierea Soarelui şi care ar constitui companionul astrului nostru?

14/167

in “Zona 51″, cel mai păzit şi mai secret loc din America, s-a construit o piramidă gigantică! Are legătură cu tehnologia extraterestră?

Precum mulţi dintre voi ştiţi, în adâncul Deşertului Nevada există o bază militară secretă, atât de bine ascunsă de ochii publicului, încât guvernul Statelor Unite chiar a refuzat să admită existenţa ei: “Zona 51″ sau “Area 51″. Construită în anii ’50, aproape de baza aeriană de la Groom Lake şi lângă poligonul pentru testări atomice din Nevada, Zona 51 a fost amenajată pentru testarea avioanelor secrete. Era o suprafaţă foarte mare, perfectă pentru pistele de decolare şi aterizare, unde existau foarte puţini localnici, lipsa de atractivitate a zonei fiind accentuată de pericolul poluării nucleare. Iniţial a fost construită doar pentru testarea avionului-spion U2, după care, pentru ca proiectul s-a dovedit a fi un succes absolut, toate avioanele experimentale ale SUA au fost testate acolo. Baza s-a extins, astfel încât a devenit o micuţă comunitate, iar pista de aterizare a fost lungită cu 5 kilometri. În hangarele bazei se aplică tehnologii superevoluate, aşa că nu este de mirare faptul că avioanele Blackbird şi Stealth au fost construite acolo. Mulţi oameni cred chiar că, literalmente, baza beneficiază de tehnologie de pe alte planete, fiind o zonă de testare şi ascundere a navelor spaţiale extraterestre. Noaptea, deasupa bazei pot fi văzute lumini stranii, şi mulţi curioşi sunt de părere că în subteran se ascunde o instalaţie enormă.

Un utilizator de pe YouTube, pe nume DAHBOO77, a realizat un videoclip (pe care-l puteţi vedea la finalul articolului), în care se observă cum în această zonă a fost construită o gigantică piramidă! Totul cu ajutorul lui Google Earth! Ce naiba îi apucară pe oficialii guvernamentali să construiască această piramidă gigantică tocmai în “Zona 51″? Cum mulţi cred că piramidele au legătură cu tehnologia extraterestră, şi cum Zona 51 se presupune că ar conţine şi tehnologie extraterestră… iată cum construirea unei piramide în Area 51 ar putea confirma că există secrete străvechi ascunse publicului.

Fenomene paranormale în Muntii Bucegi

Nici în ziua de azi nu se stie de ce, în 1993, pe parcursul lui august, Muntii Bucegi au "jucat" pur si simplu. Câteva sute de cutremure de mica intensitate s-au înregistrat atunci în zona. Nu se cunoaste nici sursa izvorului de apa din acelasi masiv muntos. Este apa cu cea mai mare puritate din lume, dup 252h72c a analizele specialistilor. Nimeni nu poate explica de ce pe crestele Bucegilor se înregistreaza un nivel foarte mare al radiatiilor. Cercetarile sporadice de pâna acum n-au dezlegat toate aceste mistere. Ramân "în picioare" doar legendele care spun ca Bucegiul a fost un urias sanctuar dacic, piatra de temelie a poporului român.

Stam de vorba cu "muntomanii" întâlniti la refugiul salvamont de la Vârful Omu. Oameni împatimiti de munte, asa au fost porecliti. Ei stiu toate traseele din Bucegi. Auzim de mai multe creste ale muntilor, precum Doamnele, Omu si Batrâna. Ar exista niste energii deosebite. Turistii vorbesc despre vindecari miraculoase ale celor care au trecut pe acolo. Daca oamenii aveau o boala anume. Pentru niste bucuresteni ca noi, putin familiarizati cu zona, pare ceva greu de crezut. În fine, îl cunoastem si pe specialistul de la statia meteorologica Vârful Omu, Gheorghe Porancea. Alt împatimit al muntilor, pentru ca de 21 ani munceste la statia meteo si este pe deasupra si salvamontist. "Eu am însotit cu ani în urma o echipa de cercetare în Bucegi. Au fost facute masuratori radiestezice pe Vârful Bucura. S-a constatat o intensitate extraordinara a radiatiilor. Cert e ca eu nu pot sa stau mult timp departe de munte. De câte ori urc aici, simt ca ma încarc de energie. E ceva deosebit aici", ne spune interlocutorul nostru.

15/167

"Triunghiul de aur" al Daciei

De aici intram pe teritoriul legendelor. Se spune ca Muntii Carpati ar fi strabatuti de tuneluri lungi de sute de kilometri. Nimeni nu poate spune daca au fost facute de mâna omului sau de forta naturii. Asemenea caverne uriase ar exista si în Bucegi. Iar acele câmpuri de forta pot sa marcheze chiar linia subterana a tunelurilor. Se vorbeste si despre faptul ca pe Vârful Omu ar fi fost un sanctuar dacic, asa cum au mai fost si pe alte creste ale muntilor, în Retezat si Ceahlau, formându-se astfel un urias triunghi carpatic între cele trei puncte. Este asa-numitul "triunghi de aur" al Daciei. Istoricii nu s-au pus înca de acord asupra muntelui sacru al dacilor. Acesta ar fi fost Bucegiul sau Ceahlaul.

"Zona nemuririi"

Aflam si despre primele cercetari facute în Bucegi, înca din 1927, mai precis în partea estica a masivului, pe Valea Ialomitei, într-o zona cunoscuta sub numele de "sapte Izvoare". Misterele muntelui se împletesc cu anumite certitudini. Se spune ca aici venea Zamolxe, zeul dacilor, sa bea apa. Dacii i-au spus "zona nemuririi". Simbolul celor sapte izvoare era încrustat nu numai pe scuturile dacilor, dar se gaseste si pe Columna lui Traian. Chiar în acest loc din Bucegi exista un izvor a carui apa este cea mai pura din lume. În perioada 1927-1935, aici s-au facut studii atât de catre cercetatorii români, cât si de cei francezi. Oamenii de stiinta au aratat ca încarcatura de bacterii din apa acestui izvor este zero, un fapt unic în lume. Alte cercetari au fost realizate în anii '80. Specialistii au constatat ca izvorul se "alimenteaza" dintr-un lac subteran imens. Asta ne aduce aminte de legenda culoarelor subterane din munti! Cert e ca debitul izvorului este de 4.000 de litri pe secunda. Toate aceste informatii au fost secretizate de autoritatile comuniste.

Cutremur de o luna

De neclintit par a fi Muntii Bucegi, când îi privesti de departe. Dar acest masiv s-a cutremurat timp de o luna, în 1993. Doar pe parcursul lunii august. Au fost câteva sute de cutremure atunci. Erau si câte zece miscari telurice într-o zi. De intensitate mica. Cel mult cinci grade pe scara Richter. Prima oara am aflat despre acel femomen tot de la tehnicianul statiei meteo de la Vârful Omu. "Devenisera deja obisnuinta. Zilnic se cutremurau Bucegii. Aici, la 2.505 metri altitudine, la statia meteo, simteam mai tare cutremurele decât la baza muntelui. Au fost doar niste crapaturi în peretii refugiului salvamont de la Omu. Atât. Apoi cutremurele au încetat brusc. De atunci n-au mai fost", am aflat de la Gheorghe Porancea. Statia meteo de la Omu n-a avut de suferit. E o cladire solida, cu peretii de un metru grosime, bine înfipta în stânca muntelui. Cabanele din Bucegi au ramas în picioare. Nici caderi de bolovani n-au fost. Nu au fost pagube materiale nici la baza muntelui, în Busteni.

Bubuituri din pamânt

Cunoscatorii ne-au spus ca ar fi bine sa stam de vorba cu un inginer geolog, Traian Trufin, care are o teorie despre aceste cutremure din Bucegi. Omul locuieste în Busteni din 1991. A lucrat în domeniul sau timp de 25 ani. A lucrat si în mina ani buni. Acum ne-a spus ce crede el despre acel fenomen, pe care nu numai ca l-a trait, dar l-a si "prelucrat" ca specialist. "Cutremurele au fost ciudate. si asta pentru ca Muntii Bucegi au în structura lor calcare si conglomerate. Este o zona stabila din punct de vedere geologic. De aceea e anormal sa avem aici cutremure", ne-a spus omul nostru. Chiar si modul în care se produceau cutremurele a stârnit curiozitatea specialistului. "Se auzea mai întâi o bubuitura sub pamânt, apoi simteai cutremurul. Parca s-ar fi surpat ceva în adâncuri. Am lucrat în mina si acolo se

16/167

auzeau asemenea bubuituri, aceeasi miscare haotica a pamântului, care nu are nici o legatura cu o miscare seismica", auzim noi.

Dar au fost si alte ciudatenii în perioada cutremurelor. Fenomene întâmplate la poalele muntelui, în orasul Busteni. "Eu cunosc vreo 50 de oameni care au avut insomnii atunci. În aer se simtea un miros ciudat, parca era gaz. E posibil ca acea emanatie de gaze sa fi provocat insomnia. Eu locuiam în acea perioada pe Strada Telecabinei si stiu ca multa lume de acolose plângea de insomnie", ne povesteste geologul.

În concluzie, Traian Trufin sustine ca legenda potrivit careia Muntii Bucegi ar fi strabatuti de uriase culoare subterane nu trebuie exclusa. "Fenomenele ciudate din Muntii Bucegi si legendele locului nu sunt doar povesti. Exista ceva care ne este absolut necunoscut. Eu propun organizarea unei expeditii stiintifice în Bucegi. O echipa multidisciplinara formata din chimisti, biologi, fizicieni, chiar si parapsihologi, care sa studieze în amanunt ceea ce se întâmpla aici. Din pacate, pâna acum nimeni nu a facut asemenea cercetari care sa acopere întregul masiv", ne-a spus gazda noastra.

Ce spun specialistii

Despre seria de cutremure din Bucegi am discutat si cu directorul stiintific al Institutului National pentru Fizica Pamântului, Mircea Radulian. Acesta a admis faptul ca "secventa" cutremurelor din Bucegi a fost surprinzator de mare chiar si pentru specialistii din domeniu. Dar este sustinuta ideea unor miscari seismice, nu de alta natura. Au fost cutremure crustale. Asta înseamna de mica adâncime, de pâna la 15 kilometri. Se admite si faptul ca în Bucegi au fost câteva sute de cutremure în 1993. "Este posibil ca aceste cutremure sa fi aparut tocmai din cauza faptului ca Muntii Bucegi se afla în apropierea Vrancei, o cunoscuta zona seismica. Dar este greu de explicat de ce în ultimii zece ani în Bucegi nu a mai fost nici o miscare seismica. Secventa aceasta de cutremure din Bucegi, din 1993, este unica pe teritoriul României", ne-a spus seismologul. Important este ca s-au facut studii în Bucegi, dupa acea lunga serie de cutremure, dar ramâne înca un mister în privinta cauzelor pentru care un întreg masiv muntos s-a clatinat timp de o luna. "Se încearca o interpretare a studiilor facute în zona. Dar problemele nu sunt înca elucidate", a admis omul de stiinta.

Misterul mormântului neolitic de la Newgrange, mai vechi decât marea piramidă egipteană! La ce servea el, de fapt?

Mormântul neolitic de la Newgrange, mai vechi decât piramidele egiptene!

Unul dintre cele mai mari monumente preistorice din lume, uriaşul mormânt neolitic de la Newgrange (Irlanda) a fost construit, se pare, cu aproximativ 5.100 de ani în urmă, ceea ce înseamnă că este cu peste 600 de ani mai vechi decât Marea Piramidă de la Gizeh din Egipt şi cu 1.000 de ani mai vechi decât monoliţii de la Stonehenge.

Are formă circulară, cu un diametru de aproximativ 80 m şi acoperă o zonă de peste 3.000 mp. Movila monumentului a fost construită din pietre mici, acoperite cu turbă, şi este înconjurată de 97 de pietre mari, cunoscute drept pietre de bordură, unele dintre acestea fiind elaborat ornamentate cu motive megalitice. Deasupra pietrelor de bordură se află un zid înalt, din cuarţ alb. Lespedea mare care sprijină acum zidul exterior al intrării în pasaj a fost iniţial folosită pentru a bloca pasajul, la terminarea construirii mormântului. Pasajul, având o lungime de aproximativ 20 m, acoperind doar o treime din lungimea movilei, este placat cu lespezi neşlefuite şi duce spre o încăpere în formă de cruce, cu un acoperiş magnific, dar abrupt, compus din nişe, înalt de 6 m. Cotloanele camerei în formă de cruce sunt

17/167

decorate cu spirale şi conţin trei bazine masive din piatră, două cioplite din gresie şi unul din granit, care – cred arheologii – au conţinut cândva rămăşiţele oamenilor incineraţi.

Au fost necesari peste 20 de ani în realizarea mormântului

S-a estimat că mormântul cu pasaj din Newgrange conţine în jur de 200.000 de tone de material şi că a fost nevoie de 300 de muncitori şi de minimum 20-30 de ani pentru a fi construit. Pietrele rotunde de la râul Boyne au fost folosite în construcţie, dar bucăţile de cuarţ alb, folosite pentru faţadă, provin din Munţii Wicklow, aflaţi la 80 km depărtare, şi au fost probabil aduse cu barca pe Boyne. Dalele mari de piatră care alcătuiesc pereţii şi tavanul pasajului au fost transportate, din câte se pare, pe tăvălugi de lemn de la o carieră aflată la 14 km depărtare. Această uriaşă investiţie în timp şi muncă indică o populaţie avansată din punct de vedere social şi bine organizată, cu meseriaşi minunaţi.

În jurul movilei de la Newgrange se află un inel format din 12 pietre aşezate în picioare, înalte de până la 2,5 m. Iniţial, au existat în jur de 35 de asemenea pietre, dar au fost îndepărtate ori distruse în timp. Reprezentând ultima etapă de construire a sitului, cercul a fost ridicat în jurul anului 2000 î.Hr., la mult timp după ce marele mormânt cu pasaj a încetat să mai fie folosit, deşi prezenţa acestuia demonstrează că zona încă mai avea importanţă pentru populaţia locului, probabil fiind legată de astronomie sau venerarea strămoşilor.

Un fenomen spectaculos are loc anual la Newgrange

Probabil că faima Newgrange se datorează în principal unui fenomen spectaculos ce are loc în fiecare an, timp de câteva zile, în jur de 21 sau 22 decembrie. Intrarea în mormântul cu pasaj de la Newgrange constă din două pietre aşezate în picioare şi un boiandru orizontal. Deasupra intrării se află o deschidere cunoscută drept nişa acoperişului sau nişa luminii. În fiecare an, la puţin timp după 9 dimineaţa (în dimineaţa solstiţiului de iarnă, cea mai scurtă zi a anului), soarele începe să urce deasupra văii Boyne, peste un deal cunoscut localnicilor drept Muntele Roşu, numele find probabil luat de la culoarea pe care o are soarele în această zi. Soarele trimite o rază drept prin firida de la Newgrange, care trece prin pasaj, iluminând camera centrală din spatele mormântului. După doar 17 minute, raza de lumină se îngustează, iar camera este din nou cufundată în întuneric. Acest eveniment spectaculos a fost descoperit abia în 1967 de profesorul Michael J. O’Kelly, deşi în folclorul local exista de ceva vreme.

Teorii bizare privind funcţia lui Newgrange

Deşi se crede că Newgrange a avut rol de mormânt, nu toată lumea e de acord cu acest lucru. În cartea sa, Newgrange – Temple to Life, apărută în 2004, scriitorul Chris O’Callaghan, născut în Africa de Sud, susţine că Newgrange nu a fost un mormânt cu pasaj. El afirmă că nu există nicio dovadă clară a înhumărilor intenţionate de la Newgrange şi crede că fragmentele de oase descoperite în timpul săpăturilor au fost probabil aduse aici de animale, la mult timp după ce situl a ieşit din uz.

Teoria lui O’Callaghan este că monumentul a fost construit pentru a celebra uniunea Zeului Soarelui cu Mama Pământ, un simbol al forţei vitale. Nişa luminii sau fereastra solară permitea Zeului Soarelui să pătrundă în pasajul movilei (care o întruchipa pe Mama Pământ) şi să ajungă până în fundul încăperii (simbolizare a uterului). Această teorie îşi are izvorul, în parte, în corespondenţa dintre sit şi solstiţiul de

18/167

iarnă şi poate în piatra sub formă de falus şi mingile din calcar găsite în cameră, care probabil reprezentau organele sexuale masculine.

S-au emis şi alte ipoteze privind funcţionalitatea monumentului. De exemplu, aici ar fi funcţionat drept casă mortuară, pasajul şi camerele fiind menţinute uscate pentru confortul spiritelor care locuiau aici, iar nişa acoperişului era închisă şi deschisă pentru a permite spiritelor să iasă şi să intre.

S-a crezut, de asemenea, că este sălaşul marelui zeu Dagda şi, în anumite momente ale anului, se aduceau ofrande preţioase unor asemenea zei. De fapt, există dovezi arheologice ale ofrandelor de la Newgrange la mult timp după ce a încetat a mai fi folosit drept mormânt şi observator. Diverse obiecte romane, printre care monede din aur, pandantive şi broşe – unele în stare foarte bună -, au fost descoperite în monument. Dat fiind că romanii nu au invadat niciodată Irlanda, multe dintre aceste ofrande trebuie să fi fost aduse de vizitatorii romani sau romano-britanici din Britania. Probabil că erau pelerini din Antichitate, care venerau un monument religios având deja o vechime de 3 000 de ani.

Priviţi ce simboluri păgâne şi ciudate am găsit pe nişte pietre de mormânt dintr-un sat uitat de lume din România!

Aşa cum arătam pe Facebook, am ajuns azi într-un sat uitat de lume din România. Deocamdată nu am să-i dau numele, dar pot spune doar atât: e o localitate cu doar câteva sute de locuitori, în special bătrâni. Am ajuns şi la cimitirul acelui sat…de nevoie (nu din plăcere). Acum, să nu vă faceţi vreo idee precum că îmi plac la nebunie cimitirile, însă au şi ele o calitate: îţi creează o stare de linişte.

Uitându-mă cu atenţie la câteva pietre de morminte, am observat o chestie ciudată: unele din ele aveau desenate, în afară de crucea propriu-zisă, şi două cercuri situate în stânga şi dreapta crucii, asemănătaore cu nişte sori. Interesant e că această “modă” era doar la mormintele de la începutul secolului XX (1900-1910); la celelalte morminte, din epoci diferite nu exista asemenea inscripţii. Ce “modă” exista la începutul secolului XX, habar n-am. Eu îmi pun doar întrebarea: ce caută nişte simboluri păgâne lângă un simbol creştin cum este crucea? Mă refer, cui i-a venit asemenea idee? Bun, nu văd aici o conspiraţie a Ocultei Mondiale (m-aş mira să caute ea într-un sat uitat de lume) şi nicio conspiraţie satanică. Ci doar vreau să rezolv enigma: ce reprezintă aceşti sori? Aţi mai văzut cumva şi la alte morminte? Dacă da, unde? Era oare o modă asemenea desene al începutul secolului XX şi în mai multe zone ale ţării? De unde s-au inspirat sculptorii în piatră?

Cu ajutorul vostru, poate totuşi descoperim mai multe lucruri interesante…

Sub templul bolivian de la Puma Punku s-a găsit o încăpere secretă. Vom avea dovada că acest complex a fost construit de extratereştri?

Pumapunku (sau Puma Punku) este parte a unui mare complex templu/grup de monumente care se găseşte în Bolivia. Extratereştrii sau oamenii din antichitate au construit Pumapunku? Care a fost scopul acestui complex? Cum arăta el la început şi cum de a fost distrus? De unde au venit cunoştinţele şi priceperea pentru a construi aşa ceva? De unde au provenit blocurile de piatră? Iată câteva întrebări la care mulţi arheologi n-au reuşit de-a lungul timpului să ofere răspunsuri satisfăcătoare. Întregul loc pare a fi un mare mister, dar o nouă descoperire ar putea schimba totul, conform site-ului bubblenews.com.

19/167

Folosind un radar care poate vedea prin pământ, o echipă de arheologi a descoperit o mare anomalie subterană, care se află la 20 de metri adâncime sub complex. Echipa crede că e vorba ori de o gaură naturală sau…de ce nu, de o construcţie artificială. Arheologul şef, Domingo Mendoza, spune că încăperea trebuie să fie un mormânt. Încăperea subterană secretă este goală şi are circa 2-2,5 metri înălţime, o lăţime de aproape 2 metri şi o lungime de circa 4 metri. Se pare că acolo se găsesc şi nişte trepte care duc undeva. Ce e mai curios e faptul că această încăpere se pare că nu comunică cu vreo intrare.

Echipa de arheologi urmăreşte să realizeze o mică gaură care să ajungă până la nivelul încăperii secrete, iar de acolo, cu ajutorul unei camere video în infraroşu să se vadă care e natura acestei anomalii. Oare ce se va găsi acolo? Dovezi ale existenţei extratereştrilor? Şi asta pentru că chiar mai mulţi oameni de ştiinţă cred că întreg complexul Pumapunku nu pare a fi realizat de mâna omului…

Cât de vechi e omul pe Pământ? Acum 27.000 de ani, oamenii purtau cămăşi şi pantaloni de piele!??

1

Cât de vechi e omul pe Pământ? Existenţa omului pe Pământ e mult mai veche decât îndrăznesc să-şi imagineze istoricii. Paleontologii din Kenya au dezgropat cranii umane vechi de 20 milioane ani. Chiar şi acestea sunt întrecute de consemnările mayaşe din Yucatan, privind fapte vechi de 90 milioane şi 400 milioane ani – cifre aproape incredibile, dacă nu s-ar fi găsit acele ciudate obiecte metalice aflate uneori îngropate în straturile adânci de cărbune, pierdute probabil în mijlocul acelor păduri gigantice din Era Carboniferă, cu atât timp în urmă.

Cunoscutul medium Edgar Cayce ne-a dezvăluit dovezi privind existenţa Atlantidei în urmă cu 10,5 milioane ani, ceea ce face ca domnia acelor Dinastii Divine din Babilon, cu 432.000 ani înainte de Potop, să pară a fi fost chiar ieri. Trebuie să fi trecut multe epoci pentru ca limbajul primar să evolueze, ajungând la miile de graiuri vorbite astăzi. A fost nevoie de nenumărate milenii de cultură pentru ca teologia Vedelor sanscrite şi înţelepciunea sublimă din Bhagavad Gita să ajungă la maturitate.

Etnologii cred acum că Homo Sapiens din perioada paleolitică (în urmă cu 34.000 ani) a dobândit puteri mentale deosebite. Alexander Marshack de la Universitatea Harvard afirmă că cei din vechime compilaseră un complicat calendar lunar şi foloseau un anume sistem de scriere. Semnele stranii găsite pe oase şi pietre din Era Glaciară ar putea înregistra date inteligibile pe care noi nu le putem însă descifra.

Arheologii ruşi au dezgropat mormântul a doi băieţi îngropaţi lângă Vladimir, la nord de Moscova, vechi din jurul anului 25.000 î.Ch., şi pretind că ar fi găsit rămăşiţe de cămăşi şi pantaloni de piele, cizme îmblănite şi cuşme asemănătoare îmbrăcămintei purtate de localnicii din zilele noastre.

Cum vor arăta oamenii peste 100.000 de ani? Cu ochii mari şi bulbucaţi, piele pigmentată şi nas puternic!

2

20/167

Într-un articol din iulie 2012 (http://www.lovendal.net/wp52/cum-va-arata-omul-in-viitor-oribil-groaznic-sper-sa-n-ajungem-niciodata-asa/) vorbeam despre cartea biologului Douglas Dixon, “Omul după om – o antropologie a viitorului” despre cum ar putea arăta omul în viitor, după 50 de milioane de ani de evoluţie. Dixon prezintă o serie de apariţii ciudate umane oribile, teoria lui bazându-se pe utilizarea ingineriei genetice şi a călătoriilor în spaţiu. Probabil că opera lui Dixon e mai degrabă una ştiinţifico-fantastică.

Dar, mai aproape de adevăr – despre cum ar putea arăta omul în viitor – este cercetătorul şi artistul Nicolai Lamm, care, în colaborare cu un genetician “computaţional” a scos o reprezentare grafică despre cum ar putea arăta omul peste 20.000 de ani, peste 60.000 de ani şi peste 100.000 de ani (citiţi mai multe pe site-ul myvouchercodes.co.uk). În imaginea de mai sus, de la începutul articolului, puteţi vedea care ar fi imaginea omului peste 100.000 de ani… puţin şocantă şi ciudată. Ce se observă sunt ochii extrem de mari şi bulbucaţi (ca răspuns la mediul întunecat al coloniilor situate departe de Soare), pielea mai pigmentată (pentru a face faţă radiaţiilor ultraviolete dăunătoare din afara spaţiului de ozon protector al Pământului), pleoape mai groase (pentru o adaptare mai bună la gravitaţia zero din viitoarele colonii spaţiale). De asemenea, se observă nasul mai puternic şi liniile feţei mai pronunţate. La sfârşitul articolului puteţi vedea şi cum arată în prezent cei doi tineri care au fost modificaţi pe calculator…

 

Federaţia Galactică a Luminii şi câţiva din membrii săi: andromedanii, bellatricienii, centaurienii şi fomalhautanii

Citez de pe site-ul paoweb.com, adică Planetary Activation Organization. Dacă e să înjuraţi, înjuraţi-i pe cei care au scris acolo, nu pe mine. Eu doar am tradus de acolo despre… Federaţia Galactică a Luminii.

Federaţia Galactică a Luminii a fost fondată în urmă cu 4,5 milioane de ani, pentru a preveni atacurile forţelor întunecate interdimensionale în dominarea şi exploatarea acestei galaxii. În prezent, ea ar număra peste 200.000 de membri de naţiuni-stele, confederaţii sau uniuni. Circa 40% din ei sunt specii umanoide, iar restul sunt variate alte forme de fiinţe. Majoritatea membrilor Federaţiei Galactice sunt fiinţe pe deplin conştiente.

Dintre speciile de extratereştri amintim: andromedanii, arcturienii, bellatricienii, centaurienii, fomalhautanii, mintakanii, pegasienii, procyonienii şi tau-cetienii.

Despre arcturieni am vorbit în articolul acesta (http://www.lovendal.net/wp52/faceti-cunostinta-cu-arcturienii-cea-mai-avansata-civilizatie-de-extraterestri-din-intreaga-galaxie/). Se pare că ar fi cea mai

21/167

avansată civilizaţie extraterestră din întreaga galaxie. Astăzi, vom vorbi pe scurt despre alte câteva specii ale Federaţiei Galactice.

Andromedanii - trăiesc în constelaţia Andromeda, la 150-4.000 de ani-lumină faţă de Pământ. Andromedanii se aseamănă foarte mult cu oamenii; singurele diferenţe vizibile ar fi acestea. Ochii lor sunt mai mari decât cele ale oamenilor, buzele mai subţiri şi mai rozii, urechile mai mici, iar degetele de la mâini şi picioare mai lungi. Andromedanii nu dorm decât 2 ore pe noapte şi sunt recunoscuţi pentru abilităţile lor ştiinţifice.

Bellatricienii – trăiesc în jurul stelei Bellatrix, aflată la 112 ani-lumină faţă de Pământ. Se aseamănă mai mult cu reptilele. Au un cap mare, cu ochi roşii, nas foarte mic şi fără urechi. Pielea este asemănătoare cu cea a crocodilului, fiind de culoare verde, roşie sau galbenă. În spate, bellatricienii au şi o coadă. Aceşti extratereştri sunt pricepuţi în diplomaţie şi conducere.

Centaurienii - sunt situaţi în jurul stelei Alpha Centauri, cea mai apropiată stea faţă de Pământ, situată la circa 4 ani-lumină. Centaurienii se aseamănă şi ei cu oamenii, fiind musculoşi şi bine proporţionaţi. Centaurienii sunt cunoscuţi pentru abilităţile lor de mari strategi, şi vorbesc o limbă care aduce aminte de limba germană.

Fomalhautanii – sunt extratereştri din jurul stelei Fomalhaut, ce se găseşte la 23 ani-lumină faţă de Pământ.Ei au formă umanoidă, fiind blonzi cu ochi albaştri. Sunt foarte pricepuţi în domeniul ştiinţifico-tehnic, aşa că au de gând să trimită o grandioasă expediţie până în galaxia Andromeda, aflată la 2 milioane de ani-lumină faţă de galaxia noastră.

Marele secret al lui Einstein: “OZN-urile există şi vin din Cosmos: ele aparţin unui popor de oameni plecaţi de pe Terra acum 20.000 de ani”

Albert Einstein, geniul mondial al fizicii şi unul dintre cei mai inteligenţi oameni de pe planetă (conform părerii unora, deşi eu cred că se cam exagerează). Eu de exemplu, dacă aş avea de ales între Einstein şi Tesla la inteligenţă, l-al alege, fără să stau prea mult pe gânduri, pe Tesla. Dar asta e o chestiune subiectivă. Unii zic că Einstein ar fi fost ateist, alţii că Einstein credea într-o Fiinţă Supremă, ca Creator, fără a mai interveni apoi în Creaţia Sa, cum face Dumnezeul biblic. Adevărul, ca întotdeauna, s-ar putea să fie la mijloc.

Dar acum, în acest mic articol, vreau doar să mă refer la o afirmaţie de-a lui Einstein, trecută în general prea uşor cu vederea. Iată ce declara el la un moment dat (pentru unii s-ar putea să fie o afirmaţie absolut şocantă): “Farfuriile zburătoare există, şi vin din Cosmos: ele aparţin unui popor de oameni plecaţi de pe Terra acum 20.000 de ani”. Aşadar, Einstein explică misterul OZN-urilor (aparate de zbor create de pământeni în trecut care au părăsit Pământul pe alte planete sau sisteme solare). El dă şi un termen precis când s-a întâmplat această părăsire a Pământului: acum 20.000 de ani! Nu 10.000 de ani sau 50.000 de ani. De unde avea Einstein aceste informaţii? Cum le-a obţinut? De ce nu a putut spune mai multe? O minte ştiinţifică ca a sa cu siguranţă nu s-ar fi putut lansa în pure speculaţii ştiinţifico-fanatastice… În plus, mie mi se pare o ipoteză extrem de interesantă, faţă de cea a extratereştrilor care predomină în ziua de azi.

22/167

Civilizaţiile extraterestre avansate pot trăi bine-mersi în interiorul găurilor negre supermasive, iar noi să nu le vedem

O gaură neagră supermasivă nu este cel mai bun loc pentru a trăi. Cu toate acestea, există fizicieni care iau în considerare posibilitatea ca în aceste locuri extreme să trăiască rase avansate de extratereştri. “Interiorul găurilor negre masive ar putea fi locuit de civilizaţii extraterestre avansate care trăiesc pe planete,” scrie cosmologul rus Viaceslav I. Dokuciaev de la Institutul din Moscova pentru Cercetări Nucleare, din cadrul Academiei de Ştiinţe a Rusiei; tot documentul omului de ştiinţă rus poate fi consultat AICI (în format .pdf).

“Şi noi am putea trăi în interiorul unei găuri negre supermasive, dar extratereştrii avansaţi s-ar putea s-o fi făcut deja”, susţine Dokuciaev. Iar punctul său de vedere exotic nu se bazează pe science-fiction, ci pe teoria lui Einstein.

Găurile negre supermasive sunt considerate a fi cele mai distructive formaţiuni din spaţiul cosmic, fiind absolut de nelocuit. Gravitaţia lor, care influenţează mediul, afectează nu numai materia, ci chiar şi lumina care nu poate scăpa din suprafaţa sa. Aceasta înseamnă că toate “rutele de scăpare” se întorc către centrul găurii negre.

Şi totuşi, cum ar putea extratereştrii avansaţi să facă din gaura neagră un mediu propice pentru a fi locuit?

Orbita unei gauri negre

Orbitele dincolo de aşa-zisul orizont al găurii negre (“punctul fără întoarcere”), nu sunt circulare sau eliptice, ci au o formă complexă asemănătoare unei rozete. Este un alt tărâm, acolo unde spaţiul şi timpul se reîntorc la condiţia lor stabilă, aceasta fiind un loc unde viaţa poate exista, explică profesorul Dokuciaev. Aceste găuri negre pot avea o structură internă complexă, care ar putea permite planetelor să orbiteze o singularitate centrală.

Cosmologul rus spune că “civilizaţiile de tipul al III-lea, conform scalei Kardashev, pot trăi în condiţii de siguranţă în interiorul unei găuri negre supermasive”. Potrivit Scala Kardashev, civilizaţiile de gradul al III-lea sunt rezervate doar formelor de viaţă avansate existente în Univers. Noi, oamenii, suntem o civilizaţie de gradul I.

Potrivit cosmologului rus, care a făcut o serie de calcule teoretice, în interiorul unei găuri negre de rotaţie, există anumite regiuni în care anumiţi fotoni pot supravieţui în orbite stabile periodice. Aşadar, dacă pot exista orbite stabile de fotoni, nu există niciun motiv pentru care nu ar putea exista orbite stabile ale unor obiecte mai mari de mărime astronomică, cum ar fi planetele. Desigur, cu cât o gaură neagră este mai mare, cu atât mai bine, deoarece există loc suficient pentru astfel de orbite planetare.

Şi mai e ceva: găurile negre nu pot fi deloc observate…aşa că o civilizaţie ar putea trăi ascunsă mult timp într-o asemenea gaură neagră fără să se ştie nimic de existenţa ei.

23/167

Piatra celestă a comandantului Moore… dovada care demonstra existenţa extratereştrilor a fost furată de CIA!

0

În seara zilei de 19 iulie 1952, operatorii de radar ai aeroportului naţional Washington au depistat tinte stranii în cadrul sferelor lor de acţiune. Aceştia şi-au dat seama curând că oraşul-capitală al ţării fusese invadat de un escadron de OZN-uri. Armata a ordonat avioanelor turboreactoare să intercepteze şi a organizat o secretizare naţională.

A doua zi, dimineaţa devreme, un om care se îngrijea de domeniul comandantului Alvin E. Moore, în apropiere de Hemdon, a observat ceva foarte ciudat: crengile copacilor fuseseră rupte, iar apoi a văzut o gaură largă din care emana un miros sulfuros. Omul a fugit să îşi găsească patronul, care nu plecase încă la Departamentul de Informaţii Tehnice din cadrul Biroului de Aeronautică din Washington, unde era şef de divizie. Îngrijitorul şi comandantul Moore au extras cu grijă un obiect încă cald si vizibil fabricat. Ofiţerul naval de şcoală veche a fluierat realizând că obiectul nu putea fi un meteorit şi că era fără doar şi poate un obiect fabricat, deoarece avea trei părţi prelucrate şi o a patra părea să fie ruptă. În timp ce ducea obiectul înapoi la casa sa, sprânceana i s-a ridicat de curiozitate, fiindcă anii săi de experienţă tehnică în domeniul aeronauticii îi spuneau că obiectul acesta nu provenea de la o navă, într-adevăr, avea impresia că acest lucru era dintr-o altă lume!

Biroul Naţional de Standarde a analizat obiectul denumit de comandantul Moore „piatra celestă” şi a semnalat că nu era de origine naturală. Apoi a înaintat cilindrul proiectului Bluebook, după aceea l-a împrumutat unui ofiţer al serviciului de informaţii canadiene care avea legături cu CIA şi care l-a supus unor analize în cadrul proiectului Magnet al Canadei, condus de regretatul Wilbert Smith. Ambele agenţii şi-au exprimat nedumerirea în privinţa originii obiectului.

Comandantul Alvin E. Moore a depozitat „piatra celestă” în seiful aflat în biroul său, unde o ţinea de când a fost adusă din Canada. După două săptămâni, a deschis seiful şi a descoperit că cilindrul lipsea! Şocat şi consternat, a deplâns dispariţia a ceea ce posibil ar fi fost cea mai importantă descoperire din istoria ştiinţei spaţiale! Ştiind că nimeni cu excepţia sa şi a ofiţerilor de pază nu cunoştea codul seifului, comandantul Moore şi-a dat seama că obiectul fusese confiscat de personalul CIA. Nu a mai văzut piatra vreodată. Două mici mostre pe care Biroul de Standarde le cioplise au rămas în posesia lui, dar acestea au fost luate pe sus într-un uragan.

24/167

Întânirea senzaţională a unei doamne cu doi extratereştri cu păr blond: “Am simţit furnicături pe piele, iar timpul era suspendat”

Pe 21 octombrie 1954, doamna Jessie Roestenberg şi cei doi copii ai ei, de şase şi opt am, au auzit un sâsâit şi au ieşit să vadă dacă nu este un avion cu reacţie. Au văzut doar un obiect cu baza plată, făcut dintr-un metal argintiu, cu partea de sus curbată şi terminându-se într-un dom transparent, precum o fereastră circulară. Acesta plutea la nivelul acoperişului fermei lor izolate.

În interiorul domului se aflau două personaje care priveau la peisajul de jos, ca nişte turişti care admiră o privelişte. Se uitau la Jessie aproape cu compasiune. Erau foarte umani în aparenţă, cu piele palidă, păr blond şi lung şi bărbii ascuţite. Purtau ambii un fel de costume de paraşutişti sau de ski, destul de ciudate la vremea aceea.

Doamna Roestenberg a spus că privind acele personaje „se părea că trec ore, dar probabil că au fost secunde. Timpul era suspendat”. A simţit o senzaţie de furnicături pe piele, „de parcă eram încărcată cu un fel de energie”.

Ca orice mamă, s-a temut pentru copiii ei şi i-a dus în casă, la adăpost. S-au ascuns sub masă. Prin fereastră, au văzut obiectul descriind un arc pe cer, apoi străfulgerând într-o explozie de purpuriu intens (posibil ultraviolet) şi dispărând ca şi cum n-ar fi fost.

Pe Lună exista o civilizaţie avansată a oamenilor, dar ei au fost distruşi şi răpiţi de marţieni!

În cazul în care fiinţe din alte părţi ar captura locuitori ai acestei planete fără motiv, din curiozitate sau cu prilejul cercetării ştiinţifice, s-ar putea ca acestea să prefere o operaţiune realizată pe apă, departe de privirile altor fiinţe umane de pe acest pământ. Dacă astfel de entităţi există, s-ar putea să fie foarte înţelepte într-o oarecare măsură, ceea ce ar presupune că experimentele lor fie ar fi secretizate, fie acestea ar ateriza nepăsătoare în Central Park, New York, şi şi-ar alege câte specimene şi-ar dori. Astfel

25/167

se explică pe larg răpirea spaţială, prin descrierea modelului sinistru urmărit de „străini” pentru a păstra legătura cu posibilul progres al pământenilor, pentru a le examina mentalitatea prin ştergerea memoriei celor care au fost răpiţi, eliberându-i apoi în altă parte, într-o stare de amnezie acută. Sau ar putea să îi ducă într-o plimbare chiar pe planeta lor de origine pentru a-i plasa în grădinile lor zoologice, în laboratoarele lor de disecţie, în abatoare sau în orice alt loc pregătit pentru pământeanul capturat.

Dr. Evington susţine că răpirea spaţială nu se petrece doar pe Pământ. Acesta crede că oamenii care trăiau pe Lună au fost odată foarte avansaţi, deţinând putere nucleară şi nave proprii şi că marţienii au eradicat această civilizaţie, deoarece reprezenta o ameninţare la adresa siguranţei lor. Şi este un lucru aproape sigur că femeile de pe Lună au fost purtate de către navele spaţiale marţiene pentru a fi expuse, în acelaşi fel în care Columb i-a expus pe caraibieni pentru a le demonstra ibericilor de acasă că fusese acolo în acea lume nouă.

Un “clarvăzător la distanţă” ne dezvăluie că sub un mare munte din Alaska s-ar afla o imensă bază subterană extraterestră, în care “alienii” seamănă foarte bine cu oamenii. O fi atlanţi?

În iunie 2012, într-un articol interesant vorbeam despre cercetările secrete ale CIA în parapsihologie, şi anume vederea la distanţă (http://www.lovendal.net/wp52/cercetarile-secrete-ale-cia-in-domeniul-parapsihologiei-proiectul-grillflame-si-vederea-la-distanta/). Aşadar, se cunoaşte că CIA se foloseşte de “clarvăzători” pentru a obţine informaţii acolo unde spionii nu pot ajunge. În cartea sa din 1997, “Remote Viewers” (adică “Cei care văd la distanţă”), Jim Schnabel vorbeşte despre un fost agent CIA de vedere la distanţă, pe nume Pat Price, care crede că în interiorul muntelui Hayes din Alaska, situat la nord-est de oraşul Anchorage, s-ar afla una dintre cele mai mari baze extraterestre de pe Pământ.

Conform aceluiaşi Pat Price, extratereştrii care ar trăi în interiorul Muntelui Hayes, ar semăna extrem de mult cu oamenii şi ei s-ar folosi de puterea gândului pentru a ne controla vehiculele noastre. Eu stau şi mă gândesc că, dacă aceşti “extratereştri” seamănă extrem de bine cu oamenii (diferă doar inima, plămânii, sângele şi ochii), poate că ei nu sunt cu adevărat extratereştri, ci o specie necunoscută de oameni care au evoluat în interiorul Pământului, poate chiar urmaşii celebrilor atlanţi. Desigur, asta în cazul în care informaţiile lui Price ar fi adevărate.

Interesant e faptul că în zona respectivă, de-a lungul anilor s-au semnalat o activitate ozenistică susţinută, ceea ce nu te poate pune decât pe gânduri. Şi, oricum, Alaska pare a fi un teritoriu în care apar tot felul de descoperiri bizare, ca de exemplu, o masivă piramidă îngropată (http://www.lovendal.net/wp52/socant-in-alaska-s-ar-afla-ingropata-o-piramida-gigant-de-350-de-metri-inaltime-in-zona-triunghiului-bermudelor-din-alaska/) sau giganti de 3 metri cu 6 degete (http://www.lovendal.net/wp52/26553/).

Un fost colonel american dezvăluie faptul că armata SUA a folosit arme spaţiale împotriva civilizaţiilor extraterestre

Philip Corso (1915-1998) a fost un ofiţer al Armatei Americane, servind între 1942 şi 1963 cu rangul de locotenent-colonel. Corso a publicat, împreună cu William J. Birnes, cartea “The Day After Roswell”, adica “Ziua dupa Roswell”, în care a dezvăluit cum a fost el implicat în cercetarea tehnologiei extraterestre, recuperate după incidentul Roswell din 1947.

26/167

Corso a spus că exista un grup guvernamental, aflat sub supravegherea directorului CIA, care avea ca sarcini colectarea tuturor informaţiilor despre tehnologiile extraterestre; în acelaşi timp, acest grup avea ca sarcini acoperirea tuturor informaţiilor despre existenţa OZN-urilor şi extratereştrilor. Conform lui Corso, programul american “războiul stelelor” lansat de SUA în timpul administraţiei Reagan avea ca scop, printre altele, şi distrugerea sistemului de ghidaj electronic din armele inamicilor, inclusiv din armele de origine extraterestră. Iar URSS-ul, duşmanul de moarte al SUA, ştia care este adevăratul scop al “războiului stelelor”.

Tot Corso mai susţine că extratereştrii s-au ocupat de răpirea oamenilor, de violarea spaţiului aerian al SUA, precum şi de distrugerea avioanelor de luptă trimise pentru a fi interceptate OZN-urile. De aceea, OZN-urile şi extratereştrii ar fi constituit o ameninţare directă la adresa securităţii naţionale a Statelor Unite.

Una din declaraţiile publice care par să confirme ceea ce a spus Corso o reprezintă cea făcută în anul 1955 de generalul Douglas McArthur care spunea că “naţiunile lumii trebuie să fie unite, întrucât următorul război va fi unul interplanetar”.

Un iezuit se destăinuie: Vaticanul are în locaţia HAARP din Alaska un radiotelescop secret! Cu ajutorul său, s-a descoperit o planetă gigantică, pe care se află o rasă extraterestră războinică!

s un mic interviu cu un iezuit care ar face parte din serviciile secrete ale Vaticanului. Acest iezuit vrea să dezvăluie nişte informaţii absolut şocante! Aşadar, haideţi să urmărim interviul:

Iezuit: Sarcinile mele erau pur tehnice, iar cea mai importantă era aceea de a preda Vaticanului informaţiile extrem de secrete care provin de la radiotelescopul deţinut de Vatican în Alaska.

Reporter: Staţi aşa… La ce radiotelescop vă referiţi? Nu ştiam că Vaticanul deţine aşa ceva în zonă.

Iezuit: Există aşa ceva, este un radiotelescop cu tehnologii extrem de avansate, care este folosit doar de iezuiţi. E localizat în interiorul unui parc industrial, folosit pentru a înmagazina petrol, aparent abandonat, situat în Alaska. Acest radiotelescop este complet camuflat.

Comentariu Lovendal: Nu-i aşa că-i interesant? În Alaska se găseşte HAARP. Oare în cadrul complexului HAARP sunt camuflate asemenea dispozitive secrete? Poate că până la urmă scopul HAARP n-a fost niciodată controlul vremii, ci comunicarea cu extratereştri, aşa cum vom vedea mai jos.

Reporter: Când a fost construit aparatul şi de ce Vaticanul deține atât de multe observatoare astronomice în întreaga lume?

Comentariu Lovendal: De exemplu, Vaticanul mai deţine un telescop: telescopul VATT (Vatican Advanced Technology Telescope) în Mţii Graham (Arizona, SUA).

Iezuit: Ce pot să vă spun este că acest radiotelescop a fost construit în anii 1990, cu scopul de a studia toate corpurile cerești anormale care se apropie de Pământ, similar cu ceea ce a făcut CIA cu unul dintre “ochii săi secreţi,” SkyHole 12. Papa Pius al XII-lea a fost informat că de sistemul nostru solar se apropie un corp ceresc, pe care se află o rasă extraterestră războinică extrem de avansată. Această informaţie care v-o spun este strict secretă.

27/167

Radiotelescopul din Alaska ne-a oferit o informaţie preluată de la o sondă spaţială (ce face parte din programul spaţial SILOE) care a reuşit să fotografieze o planetă uriaşă care se apropie de sistemul nostru solar. Informațiile au fost primite în Alaska în luna octombrie 1995, iar de atunci au început şi problemele mele. Am descoperit că aveam accesul la această informaţie, iar mai târziu am aflat că, în interiorul Vaticanului, au existat două tabere care s-au luptat pentru controlul acestor informații, care au fost clasificate dincolo de “Top Secret”.

Comentariu Lovendal: E vorba iarăşi de planeta X? Rasă războinică extraterestră care se află pe o planetă uriaşă ce se apropie de noi!? O, Dumnezeule! Prea mult seamănă cu teoria lui Sitchin cu Nibiru şi războinicii Anunnaki…

 Un fost colonel american dezvăluie faptul că armata SUA a folosit arme spaţiale împotriva civilizaţiilor extraterestre

Philip Corso (1915-1998) a fost un ofiţer al Armatei Americane, servind între 1942 şi 1963 cu rangul de locotenent-colonel. Corso a publicat, împreună cu William J. Birnes, cartea “The Day After Roswell”, adica “Ziua dupa Roswell”, în care a dezvăluit cum a fost el implicat în cercetarea tehnologiei extraterestre, recuperate după incidentul Roswell din 1947.

Corso a spus că exista un grup guvernamental, aflat sub supravegherea directorului CIA, care avea ca sarcini colectarea tuturor informaţiilor despre tehnologiile extraterestre; în acelaşi timp, acest grup avea ca sarcini acoperirea tuturor informaţiilor despre existenţa OZN-urilor şi extratereştrilor. Conform lui Corso, programul american “războiul stelelor” lansat de SUA în timpul administraţiei Reagan avea ca scop, printre altele, şi distrugerea sistemului de ghidaj electronic din armele inamicilor, inclusiv din armele de origine extraterestră. Iar URSS-ul, duşmanul de moarte al SUA, ştia care este adevăratul scop al “războiului stelelor”.

Tot Corso mai susţine că extratereştrii s-au ocupat de răpirea oamenilor, de violarea spaţiului aerian al SUA, precum şi de distrugerea avioanelor de luptă trimise pentru a fi interceptate OZN-urile. De aceea, OZN-urile şi extratereştrii ar fi constituit o ameninţare directă la adresa securităţii naţionale a Statelor Unite.

Una din declaraţiile publice care par să confirme ceea ce a spus Corso o reprezintă cea făcută în anul 1955 de generalul Douglas McArthur care spunea că “naţiunile lumii trebuie să fie unite, întrucât următorul război va fi unul interplanetar”.

Mărturisirile şocante ale fiicei unui mare cercetător nazist: americanii şi ruşii au ajuns în secret în interiorul Lunii, în anii 50, unde au găsit baze şi nave extraterestre

Articolul următor are la bază mărturisirile lui Helga Morrow, care a vorbit într-o revistă de OZN din SUA, despre răposatul său tată, dr.Fred Kueppers, un inginer german ce a fugit în SUA în timpul celui de-al doilea război mondial. Mărturisirile femeii sunt mai mult decât şocante:

28/167

Tatăl meu era un inventator foarte popular în anumite domenii ale ştiinţei şi tehnologiei. Toate brevetele sale au devenit proprietatea ori a firmelor pentru care lucra, ori a guvernului american. El a lucrat împreună cu Tesla, Einstein, Von Brown, Von Neumann si mulţi alţii. Tatăl meu a lucrat în cadrul Experimentului Philadelphia; a inventat dispozitive de temporizare a bombei atomice; a descoperit formula matematică pe baza căreia astronauţii au putut să se întoarcă pe Pământ; a proiectat sistemul electric miniatural al navetei Sputnik – prima navetă spaţială lansată; a lucrat la proiectul Blue Book, OZN; a iniţiat utilizarea cablajelor din aluminiu ce trebuiau să înlocuiască cablurile foarte grele ale avioanelor celui de-al doilea război mondial; a lucrat cu paranormali pentru a stabili căi de comunicare cu astronautii în cazul în care sistemul de comunicaţie s-ar fi defectat; a antrenat extraterestri pentru a se integra în societatea umană.

Când aveam vreo 10 ani, tatăl meu m-a dus în pivniţă, unde a pus într-o cutie de ţigări două lame de ras, cutia având un magnet în formă de „U” lipit dedesubtul ei. A lovit uşor cele două lame de ras şi, spre uimirea mea, au început să apară două serii de cercuri concentrice. Vrând să simplifice toate aceste lucruri, mi-a spus că, dacă cineva poate să suprapună aceste cercuri, ar putea să facă o călătorie în timp (sau să îndoaie timpul în aşa manieră încât să controleze viteza lor sau chiar să o atenueze). Tatăl meu mi-a spus că navele spaţiale extraterestre funcţionau pe baza acestui „magnetism inversat”. Mi-a arătat cum se poate produce acest efect prin ţinerea în mână a doi magneţi cu poli opuşi. Nu am uitat niciodată această lecţie şi asta se întâmpla înainte ca oricine să fi vorbit despre farfurii zburătoare. Eram confidentul tatălui meu. N-am discutat despre acestea niciodată cu nimeni fiindcă m-a pus să jur că voi păstra secretul.

În iarna lui 1961, înainte ca el să moară, tatăl meu mi-a încredinţat multe lucruri. Mi-a spus că ceea ce urma să-mi dezvăluie mi se va părea ciudat, de necrezut şi aproape nebunesc. Aveam 27 de ani la momentul acela şi credeam că în cele din urmă o luase razna. Mi-a mărturisit că nu doar a fost pe Lună, ci şi ÎNĂUNTRUL ei şi că a vorbit şi a antrenat extratereştri care arătau ca şi noi pentru a se putea plia pe societatea umană. A fost în interiorul navelor spaţiale şi a zburat cu ele în afara Pământului.

De asemenea, mi-a spus că „momeala” propagandei roşii (comunismul) era o minciună ce trebuia să ţină umanitatea ocupată cu grijile „luptei împotriva comunismului”. De fapt, cele două mari naţiuni erau foarte bune prietene; oameni de ştiinţă ruşi se înţelegeau foarte bine cu colegii lor americani, lucrând împreună în mod amiabil. „Ameninţarea rusă” nu era nimic altceva decât o „prostie” şi o distragere a atenţiei marelui public; în acest timp, funcţionau baze extraterestre peste tot în lume şi pe Lună. Mi-a spus că cine controlează Luna poate să ţintească orice loc al Pământului, planeta nefiind sigură pentru nimeni. De aceea, ruşii şi americanii trebuie ori să fie prieteni, ori să se distrugă unul pe celălalt.

Extratereştrii ne mănâncă, iar oamenii sunt folosiţi drept hrană vie de către “vizitatorii cenuşii”!

“Extratereştrii ne mănâncă! Oamenii sunt folosiţi drept mâncare de către extratereştri.” O afirmaţie total şocantă. Şi asta nu aparţine unui om oarecare, ci unui fost agent CIA operativ, pe nume John Lear, ce a declarat aceste lucruri site-ului UfoVideo.net, într-un mic videoclip interesant pentru amatorii “omuleţilor gri”.

Se pare că alienii fac experimente îngrozitoare pe oameni, iar aceste lucruri sunt secrete foarte bine păzite de către guvernele lumii. “Ceea ce pot spune e faptul că sursele mele ajung până în sus, şi, dacă n-ar fi fost adevărate, nu mi-aş fi riscat credibilitatea şi viaţa, pentru a veni cu aceste informaţii”, a mai declarat fostul agent CIA.

John Lear este fiul unui mare aviator, Bill Lear, şi, ani de zile, acesta a oferit servicii de transport pentru Agenţia Centrală Americană de Informaţii. John a făcut rost de un document (pe baza liberului acces la

29/167

informaţii) care sugerează faptul că serviciile secrete americane au recuperat atât OZN-uri, cât şi trupuri de extratereştri. Totuşi, largi porţiuni din document au fost “înnegrite” pentru a ascunde detalii privind operaţiunile.

Este binecunoscut faptul că în anul 1947, Forţele Aeriene SUA a început un proiect denumit “Proiectul Sign”, iniţiat pentru a monitoriza OZN-urile. “Începând din anul 1947, noi am colecţionat cel puţin 30-35 de OZN-uri doborâte pe Pământ, şi am strâns cel puţin 100-150 de cadavre extraterestre, reprezentând trei specii diferite”, a declarat fostul agent CIA. El merge mai departe şi spune că guvernul SUA a stabilit căi de comunicaţii cu extratereştrii şi că, de fapt, colaborează cu ei. Astfel, ar fi fost construite facilităţi subterane de cercetare şi zone top-secrete, pentru a analiza informaţiile transmise de “omuleţii cenuşii”. Dar Lear consideră că această colaborare cu extratereştrii a fost una dezastruoasă, căci ei au scăpat de sub control, iar guvernul SUA şi-a dat seama mult prea târziu că a făcut o gravă greşeală.

Dezvăluiri incredibile ale pleiadienilor către un băieţel: pe Pământ trăiesc astăzi 7 oameni de pe timpul lui Adam! Şi multe de mai jos. Am făcut pentru voi o sinteză a relatărilor pe care le-a făcut un băieţel din Elveţia care a pretins că timp de 11 ani (de la vârsta de 5 ani până la cea de 16) a intrat în contact cu un extraterestru din constelaţia Pleiadelor. Iată ce dezvăluiri incredibile i-ar fi făcut extraterestrul băieţelului:

* “Noi, pleiadienii, nu ne arătăm în public, întregii omeniri, întrucât conştiinţa oamenilor este îngustă şi restricţionată de sclavia religioasă”.

* Viaţa oamenilor poate atinge chiar şi 100.000 doar cu dezvoltarea spirituală, doar atunci când spiritul nu mai are nevoie de trup.

* Media de vârstă a pleiadienilor este de 1.000 de ani.

* Pleiadienii cunosc toate limbile Pământului care s-au vorbit şi se vorbesc vreodată; un extraterestru din Pleiade poate învăţa o limbă omenească în maxim 21 de zile.

* Ei se folosesc de nave spaţiale cu “hyper drive”… au nevoie doar de 7 ore pentru a ajunge pe Pământ de pe planeta lor.

* Pentru ei, oamenii de pe Pământ sunt barbari, lacomi, nedezvoltaţi şi ahtiaţi după putere; în Univers mai sunt specii de oameni extratereştri, dar şi specii de extratereştri non-oameni;

* În sistemul nostru solar a existat odată o planetă, intitulată Malona, ce a fost distrusă într-un război; în locul ei, se află astăzi centura de asteroizi.

* Luna a fost odată o planetă mai veche, cu 4,5 milioane de ani mai în vârstă decât Pământul.

* Creaţia are o vechime de 311 de trilioane de ani, iar despre Creator pe care pleiadienii îl numesc “Nimicul fără nume”, aceşti extratereştri nu pot să spună nimic.

* Sub pământ, dar şi în alte locuri inaccesibile trăiesc 5 rase de oameni coloraţi; de exemplu, în zonele inaccesibile din India trăieşte “rasa albastră” de oameni.

* Extratereştrii din Univers diferă ca mărime, în funcţie de gravitaţia planetei: de la 50 de centimetri la 12 metri.

30/167

* Giganţii şi titanii au trăit odată pe Pământ.

* Charles Darwin cu siguranţă că se înşeală; oamenii de pe Pământ nu se trag din maimuţe, ci au fost creaţi prin combinaţia genetică dintre extatereştri şi vechii locuitori ai planetei.

* Primii oameni rezultaţi în urma acestor încrucişări, puteau trăi 15.000 de ani; şi astăzi mai există ascunşi pe planetă încă 7 asemenea asemenea exemplare.

* Lumea spirituală nu există, ci doar lumi materiale mai rafinate, de alte dimensiuni, în care există forme fără trup.

* Pleiadienii au baze pe Pământ, dar şi pe alte planete; baza lor de pe Pământ se află în munţii din Elveţia.

P.S. Şi mai sunt şi multe alte secrete… Dacă există doritori, vi le spun şi pe celelalte.

Dezvăluiri incredibile ale pleiadienilor către un băieţel (partea 2): oamenii actuali de pe Pământ, creaţia lui Arhus Barbarul

Dacă am văzut că reacţia marii majorităţi a cititorilor la articolul de ieri (Dezvăluiri incredibile ale pleiadienilor către un băieţel: pe Pământ trăiesc astăzi 7 oameni de pe timpul lui Adam! Şi multe altele!) a fost una pozitivă, m-am hotărât să continui cu aceste dezvăluiri. Iată ce secrete au mai spus pleiadienii băieţelului din Elveţia:

* Călătoria în timp se poate face doar în viitor, nu şi în trecut;

* Extratereştrii au influenţat dezvoltarea tehnologică a oamenilor din ultimii 150 de ani;

* Metalele, cristalele şi pietrele preţioase au proprietatea de  absorbi unele energii negative şi, deci, sunt bune pentru sănătate;

* Pleiadienii nu sunt altceva decât “oameni extratereştri”, şi nu îngeri sau alte fiinţe spirituale;

Iată care este adevărata istorie a umanităţii pământeşti în opinia pleiadienilor:

* Pleiadienii şi-au găsit libertatea şi pacea acum 50.000 de ani; înainte de acest eveniment, 70.000 de oameni, sub conducerea lui Pelegon, s-au stabilit pe Pământ. Timp de 10.000 de ani a fost pace pe Pământ, dar a apoi a izbucnit un război care i-a omorât pe mulţi; unii oameni pleiadieni au reuşit însă să fugă.

* Timp de 7.000 de ani, n-au mai fost extratereştri pe Pământ, în timp ce restul oamenilor de pe această planetă s-au sălbăticit.

* Pleiadienii care au fugit s-au reîntors pe Pământ după 7.000 de ani şi au construit super-civilizaţia Atlantidei.

* Unii oameni de ştiinţă au încercat să obţină puterea totală, dar oamenii s-au revoltat împotriva lor, aşa că acei oameni de ştiinţă au fugit în spaţiu în urmă cu 15.000 de ani. Ei au trăit într-un sistem solar vecin timp de 2.000 ani, iar acum 13.000 de ani s-au reîntors din nou pe Pământ, sub conducerea lui “Arhus Barbarul”, stabilindu-se în nordul Floridei.

31/167

* Arhus Barbarul şi extratereştrii săi au reuşit să atace şi să distrugă Atlantida; mulţi supravieţuitori ai Pământului au devenit sclavi.

* Cu câteva secole înainte de acest eveniment, extratereştrii lui Arhus au reuşit să captureze creaturi femele de pe Pământ (numite şi “Eve”) cu care s-au împerecheat, rezultând giganţi sub numele de “Fiii Paradisului”. Unul dintre cei mai înalţi lideri pleiadieni, pe nume Semjasa, s-a împerecheat cu o Eva, iar fiul lor a fost un bărbat cu nume Adam; din aceşti descendenţi provine rasa umană de astăzi.

* Evreii l-au adorat pe Arhus şi pe conducătorii săi; Arhus avea un fiu pe nume Jehav.

* Până la urmă, pleiadienii s-au întors pe planeta lor de baştină, lăsând evoluţia oamenilor de pe Pământ în propria soartă.

 Dezvăluiri incredibile ale pleiadienilor către un băieţel (partea 3): locul de baştină al oamenilor este nebuloasa Messier 57, aflată la 2.300 de ani-lumină faţă de Pământ!

Continuăm cu partea a treia a dezvăluirilor făcute unui băiețel din Elveția de către pleiadieni (după ce am avut părțile 1 și 2: Dezvăluiri incredibile ale pleiadienilor către un băieţel: pe Pământ trăiesc astăzi 7 oameni de pe timpul lui Adam! Şi multe altele! şi Dezvăluiri incredibile ale pleiadienilor către un băieţel (partea 2): oamenii actuali de pe Pământ, creaţia lui Arhus Barbarul).

* Toate experienţele, cunoştinţele şi abilităţile din toate reîncarnările spiritului sunt ascunse în subconştient.

* Călătoria astrală poate fi realizată; de asemenea, oamenii îşi pot proiecta imaginea către alt loc sau timp şi să fie văzuţi.

* Pleiadienii au două modalităţi de a cunoaşte viitorul: (1) prin călătorie materială şi spirituală în viitor şi înregistrarea evenimentelor viitoare şi (2) prin calculul probabilităţilor viitorului.

* Cristalele, pietrele semipreţioase şi preţioase, de origine pământeană, sunt periculoase pentru oameni întrucât înmagazinează energiile negative, şi de aceea trebuie să fie purificate; de aceea, sunt de preferat pietre şi cristale de pe alte planete, nelocuite sau locuite de fiinţe armonioase, acestea putând înmagazina şi emite energie pozitivă.

* Pământul a fost cândva o planetă de tip “exil” pentru “creaturile imperfecte” din acest univers; Pleiadienii nu au exact date când a avut loc acest lucru.

* Aceşti extratereştri sunt monogami; ratele de naştere sunt reglementate pentru a preveni suprapopularea. Divorţul nu e permis decât în cele mai rele situaţii.

* Formele înalt spirituale nu mai au nevoie de procreaţie.

* Pleiadienii sunt conectaţi într-o alianţă cu alte planete din diferite sisteme solare, alianţă ce cuprinde 127 de miliarde de oameni; desigur, ei se mai află în alianţă şi cu alţi extratereştri de formă non-umană.

* Există forme de viaţă pe planetele Saturn şi Uranus, dar acestea sunt total diferite faţă de cele pe care noi oamenii le cunoaştem. Pe Venus nu există forme de viaţă extraterestre.

32/167

* Scopul pleiadienilor pe Pământ: a ajuta oamenii pentru a se dezvolta spiritual şi a lăsa deoparte egoismul lor.

* Comunicarea cu morţii, pe care unii mediumi pretind că o fac, este una falsă; 95% din cazuri sunt înşelătorii şi auto-iluzionism. Mediumii sunt capabili de manipularea subconştientului participanţilor la şedinţele de spiritism. În 5% comunicarea este adevărată, dar (atenţie!) trebuie contactaţi doar spiritele înalte, căci spiritele obişnuite îşi bat joc prin informaţiile transmise.

* Planeta X / “Distrugătorul” există şi acum 3.493 de ani a afectat grav gravitaţia Pământului şi a schimbat rotaţia planetei Venus.

* Locul de baştină al oamenilor actuali se află în celebra nebuloasă sub formă de inel Messier 57, aflată la 2.300 de ani-lumină faţă de Pământ.

* Universul este infinit, adică nu există vreo limită a sa.

* Unul din profeţii din Vechiul Testament a fost de fapt încarnarea unui extraterestru pleiadian.

* Cea mai mare navă spaţială a pleiadienilor poate ajunge oricând la miliarde de ani-lumină distanţă, iar în ea pot încăpea până la 144.000 de locuitori.

* Băieţelul din Elveţia a fost purtat de extratereştri într-o zi până în galaxia Andromeda, aflată la 2 milioane ani-lumină faţă de Pământ!

* De milenii întregi, omul de pe Pământ reprezintă cea mai materialistă formă de viaţă din acest Univers.

* În urmă cu ceva timp, mai mulţi extratereştri au aterizat în secret pe Pământ, au contactat mai mulţi preoţi şi, astfel, au răspândit marile religii ale lumii, sursa tuturor războaielor; acum câteva secole, alţi extratereştri au înfiinţat secta Illuminati pentru a opri războaiele lumii şi a desfiinţa religiile lumii.

* Toate piramidele au fost construite de către “Fiii Cerului” din motive necunoscute.

Adevărata istorie biblică: Cain nu a fost fiul lui Adam, ci fiul diavolului (al îngerului căzut Samael), după ce acesta a sedus-o pe Eva!

Există o lucrare a teologiei evreieşti, de origine ocultă, “Targum Pseudo-Jonathan”, care ne prezintă o ipoteză extrem de interesantă privind geneza biblică (despre care, cu siguranţă, vom mai vorbi pe acest site).

Precum se ştie, Adam şi Eva, primii oameni de pe Pământ conform Bibliei, au avut ca prime vlăstare pe Cain şi Abel, acesta din urmă fiind omorât de către fratele său, Cain. Ei bine, această lucrare ocultă evreiască spune că ademenirea Evei cu un măr de către acel şarpe din grădina Edenului nu a fost altceva decât o relaţie sexuală adulteră pe care Eva a avut-o cu şarpele, care n-ar fi altcineva decât îngerul căzut Samael sau Lucifer. În urma acestei relaţii, s-a născut Cain, care era astfel fiul lui Lucifer. Cain a avut mai mulţi moştenitori, creând astfel o rasă de oameni luciferici. După ce Abel a fost omorât, Adam şi Eva s-au împreunat din nou şi l-au avut ca fiu pe Set, creând astfel rasa “oamenilor Domnului”. Din această rasă din urmă provine şi Iisus Hristos; nici nu s-ar putea altfel, din moment ce toţi descendenţii lui Cain au fost omorâţi de potopul biblic, poate şi din acest motiv: că toţi erau urmaşii lui Lucifer.

33/167

Interesant e faptul că nu doar “Targum Pseudo-Jonathan” consideră că Adam n-a fost tatăl lui Cain, ci şi marele teolog creştin Tertullian e de acord cu faptul că acest Cain este fiul diavolului, fiind jumătate-om, jumătate-angelic, adică un “Nephilim”. Într-o lucrare gnostică, se spune că Eva a fost violată de mai mulţi “archoni”; conform gnosticilor, “archonii” sunt zeităţi extraterestre care au pus stăpânire pe trupurile şi pe minţie noastre (vezi mai multe în acest articol: http://www.lovendal.net/wp52/conform-gnosticilor-ca-sa-scapam-de-influenta-archonilor-trebuie-sa-ne-angajam-in-orgii-sexuale-pentru-trezirea-energiei-kundalini/).

Şi mai interesant e faptul că mormonii cred că acest Cain, ce are ca misiune distrugerea sufletelor oamenilor, încă n-a murit, el umblând pe Pământ sub forma lui BigFoot! (vezi mai multe în acest articol: http://www.lovendal.net/wp52/un-mormon-crede-ca-misterioasa-creatura-bigfoot-ar-fi-de-fapt-cain-din-biblie-condamnat-sa-umble-etern-pe-pamant/).

Cum Iisus Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu, să fi fost Cain fiul diavolului?

Oamenii au locuit odată pe Lună şi trăiau până la 1.000 de ani: nu-i aşa că era fain să fii “lunar”?

Cred că toţi ştiţi de secta (aşa-zis creştină) a mormonilor, cei care cred că Dumnezeu a fost odată om, iar Iisus este frate cu Satana (http://www.lovendal.net/wp52/mormonii-secta-care-crede-ca-dumnezeu-a-fost-om-iar-iisus-frate-cu-satana/). Tot mormonii cred că Bigfoot este Cain din Biblie, condamnat să umble etern pe Pământ de către Dumnezeu (http://www.lovendal.net/wp52/un-mormon-crede-ca-misterioasa-creatura-bigfoot-ar-fi-de-fapt-cain-din-biblie-condamnat-sa-umble-etern-pe-pamant/).

Aberaţiile acestei secte nu se opresc aici. Am făcut rost de o publicaţie mormonică mai veche (din 1892 – o vedeţi scanată la sfârşitul articolului), intitulată “The Young Woman’s Journal”) şi în care autorul, mormonul Oliver B.Huntington, ne spune nici mai mult nici mai puţin că pe Lună ar fi trăit odată oameni. Citez din acel articol, intitulat “Locuitorii Lunii”:

“Aproape toate marile descoperirile umane din ultima jumătate de secol au demonstrat, într-un felul sau altul, direct sau indirect, că Joseph Smith este întra-adevăr un profet.” (N.t. Joseph Smith este creatorul sectei mormonilor; el se considera a fi un profet al lui Dumnezeu, asemenea lui Moise).

“În 1837, ştiu că el a spus că Luna a fost locuită de femei şi de bărbaţi, la fel ca şi pe acest Pământ, iar ei trăiau mai mult decât trăiam noi, atingând vârsta de 1.000 de ani. Aceşti oameni aveau circa 1,80 de metri şi se îmbrăcau uniform asemenea quakerilor.”

Ce ziceţi? Cât credit să-i acordăm profetului Joseph Smith în ceea ce ne-a povestit?

Codexul Dresda, cel mai vechi manuscris mayaş din lume, conţine profeţii despre Obama, reptilieni şi despre un potop universal din viitor

Am să vorbesc în acest articol despre Codexul de la Dresda sau “Codex Dresdensis”, cum mai este el cunoscut. Este o carte mayaşă precolumbiană (cea mai veche din zona Americii), din secolul XI sau XII, ea fiind, de asemenea, o copie a unei cărţi mai vechi cu cel puţin 300 de ani. Ea are 39 de foi, fiind inscripţionată pe ambele părţi.

34/167

Istoria codexului este una interesantă. Johann Gotze, directorul Bibliotecii din Dresda, a cumpărat exemplarul în anul 1739 de la un colecţionar privat din Viena. Cum a ajuns în Viena este neclar, dar se speculează că acest codex ar fi fost adus din America în Europa de celebrul conquistador spaniol Hernan Cortez, care i l-ar fi oferit drept dar regelui spaniol Carol I. De atunci, codexul se află în posesia Bibliotecii din Dresda (Germania).

Click pe imagine pentru MARIRE

Codexul nu a fost descifrat decât parţial. Din cele 350 de semne conţinute, s-a reuşit descifrarea a doar 250 de semne. Codexul Dresda este uimitor pentru că el conţine tabele astronomice de o acurateţe incredibilă, cele mai celebre fiind tabelele lui Venus şi a Lunii. Dar poate că această carte mayaşă conţine şi profeţii. Tot ce veţi citi mai jos sunt doar nişte ipoteze.

În imaginea din stânga (luată din Codexul Dresda) veţi observa în jos un “zeu” negru, cu un vultur deasupra capului său. Dar se ştie că vulturul este simbolul actual al Statelor Unite…iar singurul lider negru din lume care are drept simbol vulturul este Barack Obama, preşedintele SUA. Mai sus, în imagine, se poate vedea o altă fiinţă, care are deasupra un extraterestru reptilian. Cine reprezintă acea persoană e greu de spus…poate fi un alt lider mondial (la fel de puternic ca Obama), dar la fel de bine poate fi un lider din umbră, care manipulează întreaga lume, deci inclusiv şi pe Obama. Ar putea fi, de exemplu, capul familiei Rothschild, cea mai bogată familie din lume de peste 200 de ani. Adesea, Rothschildii au fost acuzaţi că ar avea legătură cu extratereştrii reptilieni.

În susul imaginii se poate vedea ceea ce pare a fi un ceas, cu 12 indicaţii orare pe el. Dar, în loc să aibă 2 limbi care să indice ora, ceasul are 4 limbi, toate orientate către 11, 2, 5 şi 8. Acum, dacă adunăm primele 2 (11+2), dar şi ultimele 2 (5+8), ne dă acelaşi rezultat: 13. Dar 13 este un număr important la mayaşi: omenirea se află în cel de-al 13-lea ciclu baktun al calendarului mayaş, ciclu care se va sfârşi pe…21 decembrie 2012.

Se mai observă că reptila de mai sus “scuipă” apă, şi nu flăcări cum ar fi normal. Aceasta ar putea simboliza că Pământul se va sfârşi ca urmare a unui potop devastator, poate la fel de devastator ca celebrul potop al lui Noe. Vor fi oare implicaţi extratereştrii reptilieni? Ce rol au ei într-o eventuală apocalipsă a Pământului? Mai amintesc, totodată, ceea ce s-a spus într-un documentar History Channel despre Codexul Dreda: “Ultima pagină a codexului Dresa înfăţişează distrugerea lumii de către ape”. Sau poate apa e doar un simbol al curăţării acestei lumi de păcatele şi mizeriile în care ne afundăm în fiecare zi?

Dar, dacă interpretarea e corectă şi Obama e cel reprezentat în Codex, atunci înseamnă că acest potop trebuie să se întâmple în timpul mandatului lui Obama…în maxim 4 ani, şi asta doar dacă Obama va fi reales preşedinte în noiembrie 2012…

Trei preşedinţi americani (Obama, Bush şi Clinton) s-au dus în Africa pentru a se închina noului stăpân al planetei, Marduk, regele extratereştrilor Anunnaki

(http://www.lovendal.net/wp52/in-recenta-sa-vizita-in-africa-presedintele-obama-a-fost-atras-in-cursa-pentru-a-fi-asasinat-de-mossad-dar-site-urile-de-conspiratii-au-dat-peste-cap-intregul-plan-al-ocultei-mondiale/) de “teorie a conspiraţiei” privind recenta vizită a preşedintelui american Obama în mai multe ţări din Africa (Senegal, Africa de Sud, Tanzania). Atunci, bănuiam că acea vizită a fost o capcană care avea drept scop o încercare de asasinare a lui Obama de către Mossad. Site-ul veteranstoday.com (care

35/167

este, de altfel, un site destul de respectabil) vine în schimb cu o altă teorie, care ar părea şi mai fantastică: Obama, ca şi ceilalţi 2 foşti preşedinţi americani, Clinton şi George Bush, s-au dus în Africa pentru a se întâlni cu “şeful” lor, Marduk, stăpânul extratereştrilor Anunnaki!

Interesant e faptul că nu doar preşedintele actual al SUA s-a dus în Senegal, ci şi fostul preşedinte Bill Clinton, care a sosit cu câteva ore în Senegal! Ce căutau doi preşedinţi americani în Senegal… greu de spus. Această ţară este una foarte săracă şi nu reprezintă neapărat un punct strategic pe harta lumii. Iar americanii nu se duc niciodată fără vreun interes într-o ţară. Să mai amintesc de faptul că în ultimii 10 ani, Senegalul a fost vizitat şi de fostul papă Ioan Paul al II-lea, precum şi de fostul secretar general al ONU, Kofi Annan? Coincidenţă sau nu, în aceeaşi perioadă şi fostul preşedinte american George Bush Jr. a ajuns în Africa, mai precis în Zambia cu scopul de… a inaugura o clinică în domeniul sănătăţii! Ulterior, Bush a ajuns şi el în Tanzania, ca şi Obama.

Întrebarea care se pune e următoarea: ce caută 3 preşedinţi americani, în acelaşi timp, în Africa? Acelaşi site de care am amintit mai sus, Veteran’s Today, crede că cei trei preşedinţi (actual şi foşti) au venit în Africa pentru a se închina noului stăpân al lumii, care a venit pe Pământ şi care se relevă doar unor persoane foarte importante din ierarhia mondială. Iar noul stăpân al lumii, care se pare că ar fi ajuns pe Pământ de pe o navă extraterestră, nu este altcineva decât Marduk, “regele extratereştrilor Anunnaki”, care ar fi debarcat în Africa, locul de unde strămoşii săi ar fi extras aurul de care extratereştrii aveau nevoie. Precum arătam şi în acest articol (http://www.lovendal.net/wp52/anunnaki-extraterestrii-de-pe-nibiru-pe-pamant-o-istorie-de-450-000-de-ani-partea-1/), Anunnaki aveau nevoie de aurul pământesc, pentru a salva stratul de ozon de pe propria planetă, Nibiru. Iar acest aur ar fi fost extras de Anunnaki în urmă cu câteva sute de mii de ani tocmai din minele de aur de pe continentul negru.

Marduk, această creatură extraterestră puternică, urmăreşte să repete scenariul dinainte de potopul lui Noe, scenariul descris şi de Biblie: adică, extratereştrii Anunnaki (giganţii din Biblie) să se unească cu femeile oamenilor, pentru a obţine o linie genetică hibridă. De fapt, scenariul este mai vechi şi durează încă din 1776, odată cu înfiinţarea sectei Illuminati, sectă la care Anunnaki a avut un rol foarte important. Începând de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi până în zilele noastre, Anunnaki, prin intermediul sectei Illuminati doreşte să instaureze puterea luciferică pe Pământ, aspect care presupune mai multe lucruri ca: distrugerea rolului familiei în lume, pervertirea relaţiilor dintre bărbaţi şi femei, intoxicarea populaţiei cu droguri şi pornografie, crearea unui sistem monetar pentru a cumpăra şi mitui oficialii guvernamentali din toate ţările (Federal Reserve, Banca Centrală Europeană, FMI etc.), crearea unor stări de conflicte şi războaie permanente pe planetă şi menţinerea populaţiei dependentă de mass-media şi Internet, pentru a  nu şti şi afla adevărul.

Aşadar, e adevărat că Marduk a aterizat pe Pământ, pentru a pune la punct noua ordine mondială de natură luciferică?

 

Anunnaki, extratereştrii de pe Nibiru pe Pământ: o istorie de 450.000 de ani (partea 1)

Articolul de mai jos reprezintă punctul de vedere al unor autori şi cercetători ca Zacharia Sitchin, Alan F. Alford, R.A. Boulay, Neil Freer, dr. Arthur David Horn, dr. Joe Lewels, C.L. Turnage, Lloyd Pye, Laurence Gardner şi William Bramley. Multora o să li se pară science-fiction, dar autorii mai sus menţionaţi pretind că se bazează pe documente şi înscrise străvechi. Aşadar, să vedem povestea despre Anunnaki:

36/167

Cu circa 450.000 de ani în urmă, un grup de umanoizi extratereştri, călători prin spaţiul cosmic, au sosit pe Pământ. Ei au venit de pe o planetă de trei ori mai mare decât Terra, planetă pe care sumerienii o numeau Nibiru. Aceasta era descrisă în literatura antică sumeriană ca fiind cea de-a douăsprezecea planetă a sistemului nostru solar.

Anunnakii, proveniţi de pe Nibiru

Nibiru, numită şi „Planeta Trecerii”, pentru că orbita sa trece prin sistemul solar între Marte şi Jupiter, se roteşte pe o orbită de formă eliptică, în jurul Soarelui. Nibiru a fost reprezentată în numeroase societăţi omeneşti (mai cu seamă în cea egipteană) sub forma unui „disc înaripat”, un cerc cu aripi de o parte şi de alta. Viaţa pe Terra a evoluat bazându-se pe rotirea sa în jurul Soarelui, rotire care durează un an calendaristic, anume anul solar. Viaţa pe Nibiru s-a dezvoltat bazându-se pe rotirea sa pe orbită timp de un an în jurul Soarelui, an ce echivalează cu 3 600 de ani pământeşti. De aici rezultă în mod logic faptul că viaţa pe Nibiru ar fi evoluat ceva mai curând decât pe Terra. Această nepotrivire de timp ar putea fi, de asemenea, ilustrată referindu-ne la modul în care o insectă, a cărei viaţă durează doar o săptămână, l-ar putea percepe pe un om cu o durată normală de viaţă ca fiind nemuritor.

Anunnakii au aterizat în Mesopotomia, direct de pe Nibiru

Aşadar, cu aproximativ 450.000 de ani în urmă, în timpul celei de-a doua Ere Glaciare de pe Terra, locuitorii de pe Nibiru, care dispuneau de o tehnologie foarte avansată – sau Anunnaki, aşa cum erau denumiţi în textele sumeriene – au călătorit către Pământ, în timp ce cele două planete s-au apropiat foarte mult una de alta. Potrivit relatărilor sumeriene privind această problemă, primele lor aterizări au avut loc în apă, la fel cum propriii noştri astronauţi au aterizat mai întâi în ocean la întoarcerea din misiunile lor din cosmos. Este prin urmare logic faptul că aceşti astronauţi antici ar fi căutat pentru derularea misiunilor o tabără de bază care să le asigure atât o climă temperată, cât şi o sursă sigură de apă potabilă şi de combustibil. Un singur loc de pe Terra a întrunit toate aceste criterii: Mesopotamia. Văile fluviilor Ind şi Nil erau alte două opţiuni bune, dar ele nu ofereau acces uşor la rezervele de combustibil fosil, care sunt încă îndestulătoare în sudul Irakului.

Sub conducerea fiilor şefului lui Anunnaki, Enlil şi Enki, începe colonizarea Pământului

Cu ajutorul conducătorului suprem al Nibirului – numit Anu, sau An, sau El, depinde de sursele folosite – supraveghind eforturile lor de pe planeta natală, Anunnaki au început o colonizare sistematică a Terrei sub conducerea celor doi fii ai lui Anu, Enlil şi Enki. Toţi liderii Anunnaki şi-au asumat mai târziu rolul de „zei”, sau Nefilim, în faţa supuşilor lor umani. Un fapt destul de uimitor îl reprezintă acela că unul dintre aceşti Nefilim se numea Nazi. În faţa acestei dovezi nu putem decât să ne întrebăm dacă nu cumva ocultiştii germani ai secolului XX ştiau de această legătură.

Enlil era comandantul misiunii, în timp ce Enki era director executiv şi responsabil ştiinţific. Din cauza prevederilor protocolului nibirian, între cei doi fraţi vitregi s-a declanşat imediat o duşmănie cruntă şi de lungă durată. La fel ca şi în cazul dinastiilor ulterioare pământene, primul născut, Enki, a fost privat de drepturile sale de moştenitor (căpătând un statut secundar în familia regală) deoarece mama lui nu era soţia legitimă a lui Anu. Acest lucru l-a înlăturat de la succesiunea la tron. Totuşi, Enki a fost cel care a condus prima expediţie către Terra.

Într-un text bine păstrat, care a ajuns până la noi, Enki şi-a descris aterizarea în Golful Persic: „Când m-am apropiat de Terra, aceasta era acoperită de o mare inundaţie. Când m-am apropiat de luncile sale verzi, de mormanele de pământ şi de dealuri, la comanda mea au fost construite baraje şi şanţuri de irigaţii. Mi-am construit casa într-un loc pur…”

37/167

Enki era atât savant, cât şi inginer. La comanda lui, mlaştinile de pe partea de nord a malului Golfului Persic au fost secate, în locul lor fiind construite şanţuri şi sisteme de irigaţii, iar cursurile fluviilor Tigru şi Eufrat au fost unite printr-un sistem de canale. Curând, de pe planeta natală au sosit întăriri în sprijinul celor de pe Pământ, întăriri aflate sub conducerea primului fiu al lui Enki, pe nume Marduk.

Anunnaki aveau nevoie de aurul de pe Terra pentru a-şi salva stratul de ozon de pe Nibiru

După scurgerea câtorva mii de ani pe scara terestră de timp – dar numai câţiva ani pe scara de timp annunakiană – a fost construită o colonie înfloritoare a acestor vizitatori extratereştri, atenţia lor concentrându-se asupra obiectivului lor principal, reprezentat de căutarea aurului. Aceşti colonişti spaţiali urmăreau de fapt acapararea bogăţiilor minerale ale Terrei – mai cu seamă a aurului – pentru a le putea folosi pe planeta lor natală.

Lloyd Pye explica: „Anunnaki căutau aurul pentru a-şi salva atmosfera planetară, care, din câte se pare, dezvoltase găuri ce semănau cu cele pe care le-am creat noi înşine în atmosfera terestră prin distrugerea stratului de ozon cu ajutorul hidrofluorocarburilor. Soluţia găsită de Anunnaki pentru rezolvarea acestei probleme a fost aceea de a dispersa fulgi foarte subţiri de aur în straturile superioare ale atmosferei lor planetare pentru a cârpi aceste găuri… Ironia sorţii face ca savanţi de azi de pe Terra să recunoască faptul că, dacă am fi vreodată forţaţi să reparăm propriul strat de ozon de deasupra planetei noastre, atunci împrăştierea în atmosferă a unui strat subţire de particule de aur ar fi cea mai bună cale de urmat în acest sens.”

Din asemenea mine, isi extrageau Annunaki aurul

Mine de aur de pe Terra ce datează de circa 100.000 de ani!

Din câte se pare, o încercare iniţială de extragere a aurului din Golful Persic prin intermediul unui sistem de tratare a apei, s-a dovedit nepotrivită nevoilor. Anu, împreună cu fiul său Enlil, a vizitat colonia, cerându-i lui Enki să găsească mai mult aur decât până atunci. Lui Enlil i s-a încredinţat comanda supremă a coloniei de pe Terra, în timp ce Enki a condus o expediţie în Africa şi, în cele din urmă, în America de Sud, unde au fost construite mine de extragere a aurului.

Dovezile ce vin în sprijinul existenţei unei astfel de exploatări timpurii a aurului ne-au parvenit din studiile efectuate pentru Corporaţia Anglo-Americană – o importantă corporaţie minieră sud-africană din anii ’70. Savanţii acestei companii au descoperit existenţa unor mine antice de extragere a aurului, mine datate cu 100.000 de ani înainte de Hristos. Nişte săpături miniere la fel de vechi s-au descoperit pe teritoriile Americii Centrale şi de Sud. Prin urmare, eforturile de exploatare a minelor făcute de anunnakieni aveau un caracter mondial şi ele ar putea explica răspândirea timpurie a oamenilor pe tot cuprinsul Terrei.

Alte argumente ce vin în sprijinul efectuării unor călătorii atât de lungi pe tot cuprinsul Terrei pot fi găsite prin compararea numelor unor oraşe antice mesopotamiene, aşa cum au fost consemnate de geograful grec Ptolemeu, care a trăit în secolul al II-lea d.Hr., cu cele ale omoloagelor lor din America Centrală.

Mesopotamia – Chol; America Centrală - Chol-ula

Mesopotamia – Colua; America Centrală – Colua-can

38/167

Mesopotamia – Zuivana; America Centrală – Zuivan

Mesopotamia – Cholima; America Centrală – Colima

Minereul brut extras era apoi transportat de la minele îndepărtate cu ajutorul navelor transportoare, fiind adus înapoi în Mesopotamia, pentru a fi topit şi procesat în lingouri sub forma unor clepsidre, denumite ZAG sau „preţioasele purificate”. În timpul săpăturilor arheologice, au fost descoperite atât numeroase gravuri reprezentând asemenea lingouri, precum şi câteva dintre aceste lingouri în sine.

Într-o încercare de a pune capăt rivalităţii crescânde dintre fraţii vitregi Enlil şi Enki, tatăl lor, Anu, i-a încredinţat lui Enlil conducerea coloniei mesopotamiene de la E.DIN – care poate că reprezintă originea numelui Eden, cunoscut din Biblie – în vreme ce pe Enki l-a numit la conducerea ţinutului AB.ZU sau Africa, care în traducere înseamnă „ţara minelor”.

Munca grea din mină oferă Anunnakilor ideea creării unui muncitor primitiv, numit…Adamu! (adică, acel Adam din Biblie)

Alte probleme pentru aceşti colonişti extratereştri au apărut din cauza schimbărilor climei de pe Terra, care au generat numeroase greutăţi printre Anunnaki şi pentru neobosita trudă în mină. Într-un text sumerian se spunea: „Atunci zeii [Anunnaki], ca şi oamenii, suportau munca şi sufereau oboseala, oboseala zeilor era mare, munca era grea şi necazurile erau multe.”

Aprofundând munca lui Sitchin, cercetătorul Horn spune: „Anunnaki extrăgeau aur de pe Terra de mai bine de 100.000 de ani, atunci când Anunnaki simpli, care efectuau munca extenuantă din mine s-au revoltat contra acestei situaţii, cu vreo 300.000 de ani în urmă. Atunci, Enlil, comandantul lor şef, a vrut să-i pedepsească sever şi a convocat o Adunare a Marilor Anunnaki, adunare la care participa şi tatăl său, Anu. Acesta a fost mai înţelegător faţă de suferinţele minerilor. El a văzut că munca răsculaţilor era foarte grea şi că suferinţele lor erau considerabile. Atunci a întrebat cu voce tare dacă nu cumva mai exista şi o altă cale de a obţine aurul. În acest punct al discuţiei, Enki a sugerat necesitatea creării unui Muncitor Primitiv, numit Adamu, care să preia munca grea de pe umerii minerilor Anunnaki. Enki a arătat că un umanoid primitiv, pe care noi îl numim Homo erectus, sau un umanoid îndeaproape înrudit cu acesta, exista deja în ţinutul Abzu (Africa), unde lucra el.”

„Să facem om după chipul nostru, după asemănarea noastră…” aşa a decis Adunarea generală Anunnaki

Planul lui Enki de a crea o rasă de muncitori a fost aprobat de către Adunare şi acesta a constituit punctul de plecare al originii omenirii, conform relatărilor sumeriene. Această explicaţie clarifică şi unul dintre cele mai enigmatice versete din Biblie. După ce aceasta ne asigură că există un singur Dumnezeu adevărat, în Geneza, 1:26, Dumnezeu este citat ca spunând: „Să facem om după chipul nostru, după asemănarea noastră…” Acest verset poate avea două explicaţii: prima fiind aceea ca pluralul Elohim din Vechiul Testament, interpretat ca însemnând „Dumnezeu” de către autorii monoteişti care au scris Geneza, s-ar fi putut referi într-adevăr la Adunarea Anunnaki, care a aprobat crearea omului, şi cea de-a doua, ideea de a crea om „după chipul şi asemănarea noastră” ar fi însemnat pur şi simplu efectuarea unor manipulări genetice asupra unei specii deja existente şi nicidecum crearea unei rase noi.

După explicaţiile lui Sitchin, „aşa după cum ştiu acum atât orientaliştii, cât şi cercetătorii Bibliei… editarea şi rezumarea de către redactori a Cărţii Genezei [a fost] făcută asupra unui text mult mai vechi şi extrem de amănunţit, transcris pentru prima dată în Sumer”.

39/167

Ninti şi Enki creează oameni în laborator

Medicul Anunnaki, Ninti, împreună cu Enki, fac experimente genetice

Medicul misiunii Anunnaki de pe Pământ era o femeie pe nume Ninharşag, cunoscută de asemenea şi sub numele de Ninti, care deja efectuase experimente genetice împreună cu Enki. Pe cel puţin unul dintre cilindrele sumeriene ce foloseau drept sigiliu, o ilustraţie care îi înfăţişează pe Enki şi pe Ninti îi reprezintă înconjuraţi de fiole sau vase de lut, o masă, rafturi, o plantă şi un asistent, scena semănând izbitor de mult cu cea dintr-un laborator modern.

Potrivit legendelor sumeriene, ei au dat naştere multor fiinţe modificate genetic, dintre care cităm animale cum ar fi: tauri şi lei cu capete de om, animale înaripate, precum şi maimuţe şi umanoizi cu capete şi picioare de capră. Dacă toate acestea sunt adevărate, este clar că astfel de experienţe ar fi putut reprezenta sursa apariţiei numeroaselor legende în care se vorbea despre existenţa unor fiinţe „mitologice” şi a unor supraoameni, precum Atlas, Goliat, Gargantua, Polifem, Typhon.

În secolul al XIX-lea, în urma săpăturilor arheologice, au fost scoase la suprafaţă, în locul unde cândva se găsea palatul regelui asirian Sargon al II-lea, care a condus Mesopotamia între anii 721 şi 705 î.Hr., nişte statui enorme în formă de sfinx. Printre aceste statui se găsea şi una care reprezenta un taur înaripat cu cap de om şi un leu cu cap de om. Multe dintre aceste comori artistice au fost achiziţionate de John D. Rockefeller şi transportate la New York.

Adam, primul pământean, combinaţia dintre un bărbat Anunnaki şi o femeie umanoidă din Africa

Relatarea sumeriană referitoare la crearea primului bărbat al cărui nume se scria LU.LU în sumeriană sau Adama în ebraică, a cărui traducere literală înseamnă „Om al Pământului”, sau, mai simplu, „pământean” este suficient de limpede în lumina cunoştinţelor noastre contemporane referitoare la donare. Enki şi Ninharşag au luat celula reproducătoare sau ovulul de la o femeie africană primitivă din rasa humanoizilor, fertilizându-l cu spermatozoizii unui tânăr bărbat Anunnaki. Ovulul fertilizat a fost apoi plasat în uterul unei femei Anunnaki (din câte se ştie, aceasta ar fi fost însăşi Ninti, soţia lui Enki), care ar fi dus sarcina la termen, născând copilul. Deşi a fost nevoie de cezariană, în urma acesteia a venit pe lume un tânăr mascul sănătos, pe nume Adama, care reprezenta un hibrid produs pentru prima oară pe Pământ, anticipând legile evoluţiei naturale cu milioane de ani.

Potrivit povestirilor sumeriene antice, „atunci când oamenii au fost creaţi, ei nu ştiau să mănânce pâine, nu ştiau să se îmbrace cu veşminte, mâncau plante, luându-le cu gura, precum oile, şi beau apă din şanţ…” După aceea, Enki şi Ninharşag au continuat să producă mai mulţi Adama, atât bărbaţi, cât şi femei, cu toate că în acea epocă nu erau capabili să se reproducă şi trăiau foarte puţin, comparativ cu Anunnaki. Acest lucru se pare că era făcut într-un efort conştient de a preveni orice competiţie la adresa Anunnaki din partea noii rase umane. Este interesant de notat faptul că, potrivit spuselor din Geneza, 3:5, primul ordin al lui Elohim a fost acela ca omul, sub forma alegorică a lui Adam şi a Evei, să rămână ignorant: „Dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”

Adam si Eva din Biblie

Adam-ul sumerian şi Adam-ul din Biblie

40/167

Se pare că există câteva legături între versiunea sumeriană a legendei referitoare la crearea omului şi cea din Biblie. Biblia vorbeşte despre faptul că femeia ar fi fost creată din coasta bărbatului.

„Marele sumerolog Samuel N. Kramer a arătat faptul că povestea referitoare la originea Evei care a fost creată din coasta lui Adam a izvorât probabil din dublul înţeles al cuvântului sumerian TI, care înseamnă atât „coastă”, cât şi „viaţă”, explica Horn. Aşa că este posibil ca Eva să fi primit „viaţă” de la Adam fără ca vreun os să fi fost implicat în acest proces, sau materialul genetic folosit în cadrul acestui proces este posibil să fi fost extras din măduva oaselor lui Adam.

Laboratorul care a produs primii Adama era denumit de sumerieni SHI.IM.TI sau „casa în care este respirat vântul vieţii”. Comparaţi această expresie cu Geneza, 2:7, în care Dumnezeu, după modelarea omului „din praful pământului” sau Adamu (care înseamnă „pământ”), „i-a suflat în nări suflare de viaţă”. “Adam a fost primul copil născut în eprubetă”, proclama Sitchin după naşterea în eprubetă a primului copil al epocii moderne şi contemporane, în anul 1978. El vedea această naştere modernă ca pe un sprijin în favoarea corectitudinii traducerilor din limba sumeriană făcute de el, în special ca argument al faptului că ştiinţa modernă a început să-şi facă o idee despre manipularea genomului uman numai în secolul XX.

Caduceul, şerpii încolăciţi, străvechi simbol sumerian, reprezintă, de fapt, moleculele de ADN

Caduceu

Faptul că sumerienii antici au transmis din generaţie în generaţie simboluri reprezentând de mult-uitata ştiinţă a donării, este sugerat de caduceu, care reprezintă emblema medicilor chiar şi astăzi. Acest simbol antic al tratamentului medical dătător de viaţă reprezentat de şerpii încârligaţi de-a lungul unui baston înaripat seamănă extraordinar de mult cu lanţurile dublu spiralate ale moleculelor de ADN (acid dezoxiribonucleic), care a fost descoperit abia în anul 1946, fiind compus din aminoacizii din celula umană, care depozitează amprenta genetică a respectivului individ. Prin intermediul manipulării ADN-ului se poate obţine o clonă (duplicat) sau un hibrid.

Primii oameni provin din Africa, dar diferiţi de omul din Neanderthal

Dovezile referitoare la faptul că primii oameni sunt originari din Africa s-au tot acumulat din anii ’70 încoace, când pe acest continent au fost descoperite unele dintre cele mai vechi rămăşiţe preumane. Oasele lui „Lucy” şi ale altor australopiteci indicau clar faptul că primatele timpurii trăiau în acea zonă de pe Pământ cu mai bine de trei milioane de ani în urmă, dar nu erau atât de evoluate ca omul de Neanderthal. Contrar credinţelor populare, savanţii CP. Groves, Charles E. Oxnard şi Louis Leakey au căzut de acord asupra faptului că australopitecul era total diferit din punct de vedere morfologic de oameni. Referindu-se la asta, Groves comenta: „Ar fi nevoie de aplicarea « principiilor nedarwiniene » pentru a explica orice legături existente între « Lucy » şi oamenii din epoca modernă şi contemporană.”

Citiţi partea 2 AICI: http://www.lovendal.net/wp52/anunnaki-extraterestrii-de-pe-nibiru-pe-pamant-o-istorie-de-450-000-de-ani-partea-2/

41/167

Citiţi partea 3 AICI: http://www.lovendal.net/wp52/anunnaki-extraterestrii-de-pe-nibiru-pe-pamant-o-istorie-de-450-000-de-ani-partea-3/

Anunnaki, extratereştrii de pe Nibiru pe Pământ: o istorie de 450.000 de ani (partea 2)

Anunnakii îi tratau pe oameni ca pe nişte sclavi, animale sălbatice

După cum se afirmă atât de direct în Biblie, Adam şi progeniturile lui nu erau destinate unui trai uşor, ci unuia de muncă grea şi supravieţuire în stăpânirea şi din mila „zeilor” lor. „Cuvântul care este tradus în mod obişnuit prin « venerare » era de fapt avod, « muncă ». Omul antic şi cel care a trăit în epoca biblică nu-şi« venera » zeul, ci lucra pentru el”, declara Sitchin.

Horn declara că studierea textelor sumeriene arăta limpede că „Anunnaki îşi tratau foarte prost sclavii pe care-i creaseră, comportându-se faţă de ei într-un mod foarte asemănător cu acela în care noi tratăm animalele domestice pe care pur şi simplu le exploatăm, de exemplu vitele. Sclavia în societăţile umane a fost ceva obişnuit încă de la primele civilizaţii cunoscute, până cu destul de puţin timp în urmă. Poate că n-ar trebui să fim foarte surprinşi aflând că Anunnaki erau foarte orgolioşi, meschini, cruzi, incestuoşi, plini de ură, potrivindu-li-se aproape orice alt adjectiv negativ ce ne poate trece prin minte. Dovezile existente indică clar faptul că ei îşi exploatau sclavii până la epuizare şi aveau prea puţină compasiune faţă de suferinţele oamenilor. Totuşi, până la urmă, Anunnaki s-au hotărât să-i ofere omenirii prima civilizaţie din istoria sa: civilizaţia sumeriană.”

Ninti şi Enki realizează, în secret, oameni capabili să se autoreproducă

Deoarece primii muncitori din rasa umană erau priviţi precum catârii şi nu puteau procrea, Anunnaki erau nevoiţi să creeze tot timpul noi grupuri de oameni, ceea ce reprezenta o operaţiune a cărei desfăşurare cerea foarte mult timp, având în vedere perioada ce trebuia să se scurgă între fertilizările in vitro şi naşteri. Aşa că Enki şi Ninharşag au început să cerceteze posibilitatea creării unei rase de Adama capabilă să se autoreproducă.

Geneza, 2:8-15, atestă clar faptul că Adama a fost creat în altă parte, fiind apoi plasat în Grădina Edenului sau în acea zonă a primei colonii Anunnaki denumită.E.DIN, descrisă cu exactitate ca fiind câmpia situată între cursurile fluviilor Tigru şi Eufrat. Textele sumeriene relatau despre felul în care invidiosul Enlil a luat cu forţa oameni din laboratorul african al lui Enki, reîntorcându-se cu aceştia la E.DIN, unde au fost puşi să muncească, producând hrană şi servindu-i pe Anunnaki, dar Enlil avea nevoie de şi mai mulţi muncitori şi astfel a cerut ajutorul fratelui său Enki. Referindu-se la asta, Alford a emis teoria conform căreia, drept represalii pentru raidul întreprins de Enlil asupra laboratorului său african, Enki a călătorit la Eden, unde a creat un laborator de reproducere umană pentru Enlil, dar, în acelaşi timp, în secret, a manipulat codul genetic al oamenilor, pentru a permite reproducerea pe cale sexuală a acestora.

Cu toate că textele sumeriene ce descriu amănuntele acestui proces fie au fost pierdute, fie nu au fost încă descoperite, cercetătorii au presupus că procedura implica din nou obţinerea de la Adama a ADN-ului dătător de viaţă, posibil prin extragerea unei coaste, în vreme ce „subiectul” se afla sub anestezie. De data asta, ADN-ul obţinut de la Adama de sex bărbătesc a fost combinat cu cel al unei femei Adama, mai degrabă decât cu cel al unei femei Anunnaki, fiind posibil ca el să fi fost însoţit de o secvenţă de ADN tăiată şi îmbinată; procedură fezabilă azi din punct de vedere tehnologic.

42/167

Rezultatul acestei manipulări genetice l-a reprezentat apariţia unui Adama de sex bărbătesc, care avea capacitatea de a „cunoaşte”, cum este scris în Biblie într-un mod atât de eufemistic, sau de a se reproduce făcând sex cu o femeie Adama. Astfel, bărbatul Adam dobândise „cunoaşterea” modului de a se reproduce, o faptă pe care mulţi Elohim/Anunnaki – printre care se număra şi Enlil – au deplâns-o. Ei s-au plâns că următoarea generaţie de oameni va dori să trăiască la fel de mult ca şi ei. În Geneza, 3:22, se spune: „Domnul Dumnezeu a zis: «Iată că omul a ajuns ca unul dintre noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, dar acum, ca nu cumva să-şi întindă mâna să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci».” De aceea, tot prin manipularea genetică a ADN-ului, durata de viaţă a omului a fost redusă drastic, împreună cu capacitatea acestuia de a-şi folosi creierul la întreaga sa capacitate.

Annunaki se împreunează cu femeile oamenilor

Începe împerecherea dintre fetele oamenilor creaţi genetici şi bărbaţii Anunnaki

Pe măsură ce populaţia umană s-a înmulţit atât în îndepărtatele exploatări miniere, cât şi în Mesopotamia, mulţi Adama au fost duşi să muncească în celelalte oraşe care se dezvoltau de-a lungul malurilor fluviilor Tigru şi Eufrat. Rezultatul acestei creşteri a populaţiei umane, precum şi contactele lor tot mai apropiate cu Anunnaki era unul previzibil. Aşa cum spune Geneza 6:14: „Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu (Elohim/Anunnaki) au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. Atunci, Domnul a zis: « Duhul Meu nu va rămâne pururea în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi, zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani”.

Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume.

Anunnakii trăiau mii de ani, pe când oamenii doar câteva zeci de ani

De-a lungul secolelor, pe lângă asemenea împerecheri, rasa de Adama a fost supusă unor experimentări genetice continue, care, în cele din urmă, s-au soldat cu schimbarea omului de Neanderthal şi înlocuirea sa cu cel de Cro-Magnon. Însă, cu toate acestea, au rămas anumite deficienţe specifice, inclusiv o scădere progresivă a duratei de viaţă a omului. Urmaşii primilor Adama trăiau timp de mii de ani tereştri, mulţumită genelor lor provenite de la Anunnaki. Această durată s-a micşorat încet-încet, pe măsură ce au continuat împerecherile şi efectul vieţii pe Terra şi-a pus amprenta asupra existenţei oamenilor.

Dar duratele de viaţă foarte mari ale conducătorilor care erau Anunnaki puri făceau ca ei să treacă drept nemuritori în ochii celorlalţi. În legenda lui Ghilgameş, se afirmă: „Doar zeii trăiesc pururea sub Soare, cât despre oameni, numai aţe le sunt zilele şi orice ar realiza ei în viaţă, aceasta nu este decât suflare de vânt.”

Anunnakii se drogau ca să trăiască mii de ani

Atât Gardner şi Alford, cât şi alţi autori credeau că longevitatea Anunnaki-lor era mărită şi mai mult de utilizarea de către aceştia a chimicalelor şi enzimelor care întârziau desfăşurarea procesului de îmbătrânire. Gardner declara că atât de des pomenita „Stea de Foc” a zeilor antici este posibil să fi fost o substanţă compusă pentru combaterea îmbătrânirii, substanţă alcătuită din enzimele melatonină şi serotonină, ce se găsesc din belşug în sângele menstrual.

43/167

Anii din Biblie trebuie înmulţite cu o sută, şi astfel iese cronologia Anunnaki

Longevitatea este bine descrisă în Biblie, care face referire la durate de viaţă ce se întind pe sute de ani în cazul oamenilor dinainte de apariţia lui Noe — de exemplu Adam, Set, Enoh, Kenan, Matusalem. Insistând asupra faptului că reprezentanţii fiecărei civilizaţii timpurii căutau să descopere „Fântâna Tinereţii” sau să dobândească o formă oarecare de nemurire, Alford a văzut evidenta grijă faţă de vârstă pe care o manifestau scribii antici, dar a susţinut că sistemul lor de datare avea extrem de multe deficienţe. „Deoarece atât fosilele descoperite, cât şi textele sumeriene plasează apariţia omului ca petrecându-se cu mai bine de 450.000 de ani în urmă, trebuie să aducem oarecare modificări numerelor trecute în Biblie”, spune Alford.

El a descoperit că, prin înmulţirea vârstelor personajelor biblice cu o sută, se ajunge la vârsta de 165.000 de ani, care ar fi trecut între naşterea fiului lui Adam pe nume Set şi cea a lui Noe în timpul Potopului. Acest număr este mai potrivit cu relatările din textele sumeriene. Alford explica: „Poporul evreu a petrecut o perioadă extrem de lungă fiind exilat în Egipt timp de 400 de ani înainte de Exod. Aşa se face că, mai târziu, evreii au petrecut şaizeci de ani de exil în Babilon. Astfel, evreii au fost foarte îndepărtaţi de originea sumeriană a patriarhului lor Avraam şi pierduseră cunoştinţele referitoare la utilizarea sistemului cu şase zecimale, sistem în care era înregistrată genealogia lor până la Avraam.”

Potrivit scării temporale puse la punct de Sitchin, primul Adama uman a fost produs cu aproximativ 300.000 de ani în urmă. După alte manipulări genetice, bărbaţii Anunnaki au început să se împerecheze cu femeile oamenilor cu aproximativ 100.000 de ani în urmă. La puţin timp după aceea, a început o nouă eră glaciară, care i-a decimat pe oamenii care nu se găseau sub stăpânirea Anunnaki. Omul de Neanderthal a dispărut, în vreme ce cel de Cro-Magnon a supravieţuit doar în Orientul Mijlociu.

Enlil decide ca să-i lase pe oameni să fie spulberaţi de potop

Cu aproximativ 50.000 de ani în urmă, oamenii procreaţi de bărbaţii Anunnaki au primit permisiunea de a conduce anumite oraşe atent selecţionate de către taţii lor, fapt care l-a înfuriat şi mai tare pe Enlil, care era deja supărat de faptul că anumiţi bărbaţi Anunnaki începuseră să se culce cu femeile oamenilor. El s-a plâns chiar de faptul ca gemetele oamenilor care făceau dragoste nu-l lăsau să doarmă liniştit noaptea. Aşa se face că Enlil s-a hotărât să facă ceva pentru a scăpa de oamenii aceştia supărători.

În consecinţă, cu circa 12.000 de ani în urmă, când conducerea Anunnaki şi-a dat seama că pe Terra vor surveni schimbări climatice severe odată cu iminenta reapropiere de Pământ a planetei Nibiru, Enlil şi-a pus în aplicare planul. În cadrul Marii Adunări, Enlil i-a convins pe majoritatea participanţilor prezenţi acolo să-i permită naturii să-şi urmeze cursul, adică să-i şteargă pe oameni de pe faţa Pământului, iar Anunnaki să aştepte liniştiţi desfăşurarea evenimentelor, în deplină siguranţă, la bordul unor nave de evacuare amplasate pe orbită circumterestră.

Noe, asistentul lui Enki

Noe, asistentul lui Enki, primeşte de la acesta “secretul ucigaş al zeilor”

Cu toate că planul lui Enlil a fost acceptat de cei prezenţi, fratele său Enki avea la rându-i un plan. Indiferent dacă a făcut-o pentru că nutrea o oarecare afecţiune faţă de oameni sau, pur şi simplu, numai pentru a-i încurca planul lui Enlil, el i-a transmis „secretul ucigaş al zeilor” unuia dintre asistenţii săi umani, pe care-l aprecia cel mai mult şi care în limba sumeriană poarta numele de Ziusudra sau Utnapiştim.

44/167

„Versiunea akkadiană a legendei privitoare la Potop îl denumeşte pe Noe Utnapiştim, fiul lui Ubar-Tutu, şi-i localizează pe amândoi în Şuruppak (cel de-al şaptelea oraş construit pe Pământ de către Anunnaki). Şuruppak a fost identificat în mod ferm ca fiind centrul medical al zeilor. De asemenea, la el se mai făcea referire şi ca la oraşul lui Sud, care a fost identificată ca fiind una şi aceeaşi persoană cu Ninharşag — aceeaşi zeiţă care l-a ajutat pe Enki în crearea pe cale genetică a lui LU.LU.”, scria Alford. Aceeaşi poveste referitoare la Potop a fost repetată şi într-o legendă babiloniană care-l înfăţişează pe Atra-Hasis drept Noe.

Potopul lui Noe din Biblie seamănă izbitor cu cel din epopeea lui Ghilgameş

Utnapiştim a fost denumit „Noe al sumerienilor” şi paralelele între relatarea biblică a faptelor lui Noe şi cele ale lui Ghilgameş referitoare la Potop sunt izbitoare şi evidente. Sitchin declara despre povestea lui Noe: „Relatarea biblică este o versiune prescurtată şi prelucrată a relatării originale sumeriene. Ca şi în alte împrejurări, Biblia monoteistă a comprimat într-o singură Divinitate rolurile jucate de câţiva zei care nu erau întotdeauna de acord între ei cu privire la soarta oamenilor.”

Arca lui Noe

Noe şi-a luat pe arca sa material genetic

Potrivit relatărilor din textele sumeriene, fratele şi rivalul lui Enlil – Enki – a fost cel care l-a instruit pe Utnapiştim/Noe cu privire la modul în care să construiască o arcă, inclusiv la modul în care să folosească bitumul avut din belşug la dispoziţie pentru a o face să fie impermeabilă. Versiunea lui Ghilgameş ne oferă amănunte interesante referitoare la asta, amănunte ce au fost şterse din relatarea biblică.

Enki i-a oferit lui Utnapiştim o scuză plauzibilă, pentru ca acesta să le poată explica vecinilor săi care este motivul pentru care construieşte o barcă – le-a spus acestora că, în calitatea sa de adept a lui Enki, el era obligat să părăsească acea zonă ce se afla sub stăpânirea lui Enlil şi avea nevoie de barcă pentru a putea călători către teritoriul din Africa stăpânit de Enki. Enki i-a ordonat lui Utnapiştim/Noe următoarele: „La bordul navei tale să iei cu tine sămânţa tuturor fiinţelor vii…”

Acest ordin este fascinant, deoarece, ţinând seama că Enki fusese responsabilul ştiinţific implicat în manipulările genetice care duseseră la apariţia omului, ar fi mai plauzibil să credem că Utnapiştim/Noe a luat la bordul navei sale mostre de ADN ale tuturor fiinţelor vii, mai degrabă decât să-şi umple nava până la refuz cu o grămadă de animale, insecte şi plante. Pare mult mai rezonabil să presupunem despre cabina navei că era plină cu eprubete în care se găseau mostre de ADN; era mult mai logic şi mai uşor de realizat decât o grădină zoologică plutitoare. Alford a emis teoria conform căreia Enki, lucrând pe cale genetică, mai întâi prin intermediul lui Utnapiştim/Noe şi mai apoi prin intermediul a trei soţii-surogat diferite din punct de vedere rasial – a conceput şi adus pe lume trei fii care reprezentau cele trei rase importante ale lumii. Aşa se face că, după Potop, au fost reprezentate rasele omenirii. Alţi autori au emis teoria conform căreia diferitele rase ale omenirii ar fi reprezentat doar nişte experimente genetice, efectuate de alţi extratereştri, nu de către Anunnaki.

Marele Potop, rezultatul trecerii planetei Nibiru prin apropierea Terrei

Relatarea akkadiană a arătat de asemenea limpede că Marele Potop nu a fost rezultatul căderii unor ploi torenţiale. În cadrul ei, se descria un întuneric profund, acompaniat de izbucnirea unor vânturi extrem de puternice, care creşteau în intensitate din minut în minut, distrugând clădirile şi rupând barajele şi

45/167

şanţurile de irigaţii. Asemenea condiţii climaterice se puteau produce la trecerea prin apropierea Pământului a unei planete mai mari decât el. Unele săpături arheologice disparate, efectuate de-a lungul unei perioade îndelungate, indică faptul că ceea ce este privit ca Marele Potop a fost, de fapt, o catastrofă la nivel planetar – cu toate că nu fiecare parte a lumii s-a aflat sub apă.

O teorie referitoare la Potop a fost aceea care susţinea ideea că forţele gravitaţionale declanşate de trecerea lui Nibiru au provocat căderea în ocean a scutului de gheaţă din Antarctica – care deja era instabil din cauza faptului că ultima epocă glaciară tocmai se sfârşise – fapt ce a dus la creşterea nivelului apelor mărilor de pe întreaga planetă. Chiar şi astăzi, majoritatea oraşelor mesopotamiene întemeiate de către Anunnaki la prima lor venire pe Terra rămân adânc îngropate sub apă şi noroi, în apropierea gurilor de vărsare ale fluviilor Tigru şi Eufrat. Potrivit versiunii akkadiene a legendei referitoare la Potop, după şase zile şi şase nopţi de ploaie continuă, stihiile naturii s-au liniştit, dar în zare nu se vedea nicio bucată de pământ, totul era acoperit de apă.

În cele din urmă, aşa cum spune Biblia, arca s-a oprit pe vârful unui munte identificat ca fiind muntele Ararat. După ce a trimis în zbor un porumbel, o rândunică, un corb, care să cerceteze zarea, Utnapiştim/Noe a constatat că doar corbul nu s-a mai întors, ceea ce indica faptul că prin apropiere se găsea o porţiune mai mare de uscat. Atunci, el a părăsit arca împreună cu familia lui şi a oferit o jertfă arzândă, fapt ce a atras asupra sa atenţia Anunnakilor care se întorceau pe Terra. Referindu-se la acest lucru, un text antic spune următoarele: „Zeii se îngrămădeau precum muştele” în jurul cărnii care tocmai se frigea. Din câte se pare, lor li se făcuse o poftă zdravănă de hrană proaspătă în timpul şederii îndelungate la bordul navelor spaţiale ce se aflau pe orbita circumterestră.

După Potop, începe reconstrucţia lumii

Confruntat cu faptul că oamenii supravieţuiseră cumplitei încercări la care-i supusese şi având, poate, ceva mustrări de conştiinţă privind acţiunile lui de până atunci, Enlil nu a putut face altceva decât să-şi domolească mânia şi să permită ca Terra să fie locuită în continuare laolaltă de Anunnaki şi de oameni. Acest scenariu ar putea explica cu certitudine dispariţia bruscă a unei mari părţi din populaţia planetei, dispariţie care a survenit cu aproximativ 10.000 de ani în urmă, căci cea mai mare parte a acesteia şi-a pierdut viaţa în timpul Marelui Potop.

Deoarece apele lăsate de Potop persistau şi Nibiru se îndepărta de Terra, ieşind din sistemul solar, Anunnaki de pe Terra, împreună cu cei câţiva oameni care supravieţuiseră catastrofei au pornit la reconstrucţia lumii. Dar lumea de după Potop avea să se dovedească a fi mai puţin paşnică decât cea anterioară. 

Partea 3 o puteţi citi AICI: http://www.lovendal.net/wp52/anunnaki-extraterestrii-de-pe-nibiru-pe-pamant-o-istorie-de-450-000-de-ani-partea-3/

Anunnaki, extratereştrii de pe Nibiru pe Pământ: o istorie de 450.000 de ani (partea 3)

După Potop, oamenii s-au făcut agricultori, la ordinul zeilor Anunnaki

Înainte de Potop, toţi oamenii care nu-i slujeau în mod direct pe Anunnaki erau vânători şi culegători nomazi. Practic peste noapte, ei au devenit fermieri. Tăbliţele sumeriene explicau de ce oamenii au început să cultive pământul şi să domesticească animalele. Ei au făcut acest lucru din ordinul zeilor. Şi,

46/167

odată cu apariţia agriculturii, s-a produs şi concentrarea oamenilor în nişte oraşe mai mari decât cele dinainte de Potop. Fiecare dintre ele era condus de către unul dintre conducătorii Anunnaki, care acum au început să fie consideraţi de către oameni „zei”.

O altă dovadă care vine ca argument pentru a atesta profunda influenţă a Potopului asupra vieţii oamenilor este faptul că primele dovezi ale eforturilor oamenilor în domeniul agriculturii nu au fost găsite în solul fertil de pe văile râurilor, ci în ţinuturile muntoase înalte din Mesopotamia şi Palestina. Încă o dată, acest fapt este explicat într-un fragment dintr-un text sumerian, unde se spune: „Enlil a urcat până în vârful muntelui şi a ridicat ochii, privind împrejur; a privit în jos; acolo apele formaseră o mare. Apoi a privit în sus; acolo se vedea muntele, plin de cedri aromaţi. El a tras în sus orzul, însămânţându-l pe coastele muntelui, în terase. A tras în sus şi toate plantele ce vegetează, însămânţând grâul şi celelalte cereale pe coastele muntelui.”

Unele cereale au apărut, ca din senin, în cultura agricolă

La fel ca şi oamenii, se pare că anumite cereale folosite ca hrană nu aveau niciun fel de antecedente în lanţul evoluţiei vieţii pe Terra. Ele au apărut dintr-odată, pe deplin maturizate, cam cu 13.000 de ani în urmă, potrivit descoperirilor arheologice. Sitchin spune: „Nu există vreo explicaţie a acestui miracol botano-genetic, decât dacă procesul în urma căruia au apărut aceste plante nu a fost unul de selecţie naturală, ci unul de manipulare artificială a acestora.”

Sitchin remarca faptul că au existat trei faze extrem de importante ale dezvoltării agriculturii practicate de om, prima fază începând cu aproximativ 11.000 de ani î.Hr., a doua fază cunoscută sub denumirea de cultura preistorică (circa 7.900 de ani î.Hr.) şi civilizaţia 3 (care a început prin anul 3800 î.Hr.), faze ce s-au petrecut la intervale de 3.600 de ani una de alta, interval de timp ce a coincis cu o rotaţie completă a planetei Nibiru pe orbita sa.

Anunnakii decid să împartă Pământul în patru regiuni

Pe lângă faptul că „deţineau supremaţia” asupra plantelor şi animalelor, Anunnaki au început să-i numească în funcţii de conducere pe anumiţi oameni care erau selecţionaţi atent. Pe măsură ce oamenii s-au înmulţit tot mai mult, Anunnaki/Nefilim au realizat faptul că trebuia să ia măsuri pentru a-şi putea menţine controlul asupra creaţiilor lor. Ei mai doreau să instituie nişte intermediari între ei şi oameni, pe care continuau să-i considere a fi doar cu puţin mai buni decât animalele. În timpul unei adunări desfăşurate după Potop, Anunnaki/Nefilim au hotărât să împartă Pământul în patru regiuni în care să-i răspândească pe oameni, care până atunci erau adunaţi doar în trei dintre ele: Mesopotamia Inferioară, Valea Nilului şi Valea Indului.

Anunnaki şi-au rezervat Peninsula Sinai ca loc de construcţie a noului lor centru de dirijare a zborurilor spaţiale imediat după Potop, desemnând regiunea respectivă drept sanctuarul lor privat sau „sfânt”. Evident că această transpunere în practică a strategiei „dezbină şi stăpâneşte” aplicată asupra comunităţilor umane răspândite în toată lumea necesita ca acestea să aibă conducători umani separaţi, aleşi special de către Anunnaki sau „zei”, pentru a-i reprezenta în mijlocul oamenilor. Practica instaurării regalităţii dinastice, bazate pe o descendenţă regală ce poate conduce până la zei, este una care a avut un impact important asupra ţărilor şi guvernelor chiar şi până astăzi.

Turnul Babel, turn de lansare al rachetelor spaţiale?

Turnul Babel de la Baalbek, turn de lansare al rachetelor spaţiale47/167

Această practică a început în oraşul sumerian Kiş, oraş pe care Sitchin îl echivalează cu oraşul Cuş pomenit în Biblie. Gardner este de acord cu el, situând oraşul biblic Cuş la est de Babilon – şi nu în Egipt. În Geneza, 10:8-12, se relatează că Cuş era unul dintre nepoţii lui Noe şi tatăl legendarului Nimrod, care a construit oraşe precum Babilonul, Erechul, Akkadul pornind de la baza sa din Sumer, înainte de a construi oraşe şi în Asiria, printre care se găseşte şi oraşul Ninive. S-ar putea ca tocmai încercarea lui Nimrod de a încurca desfăşurarea planului de dispersare a oamenilor pe întreaga suprafaţă a Terrei, conceput de Enlil, să fi fost aceea care a dus la apariţia legendei din Vechiul Testament care se referă la construirea Turnului Babel.

Această povestire a început la Baalbek, despre care se crede că ar fi fost un centru spaţial construit de Anunnaki după Potop, în care aceştia se ocupau de funcţionarea navetelor spaţiale, localitate care se găseşte pe teritoriul Libanului actual. Aici s-au găsit blocuri masive de granit numite „Trilithone” — blocuri ce cântăreau mai mult de 300 de tone fiecare, ce foloseau drept contraforturi, acreditând ideea că în această zonă s-ar fi putut găsi cândva o platformă de lansare-aterizare pentru navele spaţiale care porneau în călătorii interplanetare. Alford spunea: „Toate dovezile extrase din textele antice, toate dovezile geografico-fizice se sprijină unele pe altele, pentru a confirma faptul că Baalbek a fost proiectat ca o platformă de aterizare pentru rachetele zeilor.”

Într-un text arab găsit la Baalbek, se afirma că acela era locul în care Nimrod şi adepţii săi încercaseră să construiască un shem, lucru tradus în Geneza, 11:4 astfel: „Şi au mai zis: « Haidem! Să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului»”. În acest caz, cuvântul shem, înţeles în mod greşit, a fost interpretat de cei mai mulţi traducători ai Bibliei ca însemnând „nume”. Totuşi, în original, el însemna „cel ce zboară”, explica Turnage. „Sitchin spune că originea cuvântului shem ar fi mesopotamiană – acesta trăgându-se din cuvântul mu sau din derivatul semit shu-mu, sau sham, care înseamnă «lucrul din cauza căruia ne aducem aminte de cineva », cuvânt care mai târziu a evoluat, ajungând să însemne « nume ». Totuşi, sensul iniţial al cuvintelor era legat în prima fază de descrierea a ceva care zboară.” Sitchin scria: „Descoperirea faptului că mu sau shem, cuvinte prezente în multe texte mesopotamiene, n-ar trebui să fie citite ca « nume », ci ca « vehicul zburător », deschide calea spre descifrarea adevăratului înţeles al multor legende antice, inclusiv a poveştii biblice referitoare la Turnul Babel.”

Explicaţia sa pentru tulburările de la Babel a fost că locuitorii au încercat să-şi construiască propriul turn de lansare a rachetelor spaţiale, făcând asta, din câte se pare, pentru că sperau să-şi poată construi propriul shem sau vehicul zburător, dorind să se opună „ruperii” omenirii de sub conducerea liderului extraterestru Anu. În Geneza, 11:4, ei au exprimat astfel această idee: „Şi au mai zis: « Haidem! Să ne zidim o cetate şi un turn al cărui vârf să atingă cerul şi să ne facem un nume, ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului»”.

Enlil se hotărăşte să-i disperseze pe oameni

De nu ar fi decât această activitate, la care se adăuga teama lui Enlil că oamenii ar putea intra în concurenţă cu ei, toţi aceşti factori i-au întărit şi mai mult hotărârea de a-i dezbina pe oameni. S-ar putea ca acest lucru să fi fost cel mai bine oglindit în Geneza, 11:5-8. „Domnul s-a pogorât să vadă cetatea şi turnul pe care le zideau fiii oamenilor. Şi Domnul a zis: «Iată, ei sunt un singur popor şi toţi au aceeaşi limbă; şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând. Haidem! Să ne pogorâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora ». Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe toată faţa pământului; aşa că au încetat să zidească cetatea.”

Curând, toate cele trei ramuri ale omenirii, alcătuite în întregime din urmaşii lui Şem, Ham şi Iafet, cei trei fii ai lui Utnapiştim/Noe, au fost transportaţi în locurile dinainte stabilite, locuri unde, într-adevăr, s-a ajuns ca, în decursul timpului, să apară limbi diferite între ele. Alford a emis teoria conform căreia

48/167

Utnapiştim/ Noe ar fi putut avea soţii din grupuri rasiale diferite. Prin urmare, copiii acestor femei ar fi fost de rase diferite, fapt ce ar fi oferit o explicaţie prezenţei rasei negroide în Africa, mongoloide în Asia şi caucaziene în Orientul Apropiat.

Atât textele sumeriene, cât şi cele biblice sunt de acord asupra faptului că Şem şi urmaşii săi au rămas în zona ce cuprindea Mesopotamia, Ham şi rudele sale au fost duşi în Africa, cuprinzând şi părţi din Arabia, în vreme ce Iafet şi rudele sale au fost transportaţi în Valea Indului, fiind posibil să fi devenit misterioşii „arieni” care au apărut brusc acolo, în epoca preistorică.

Anunnakii îşi mută centrul lor spaţial în peninsula Sinai

O pace plăcută şi trainică ar fi trebuit să se instaureze odată cu dispersarea populaţiei pe întreaga suprafaţă a Terrei, dispersare care a fost însoţită de dezvoltarea unor noi oraşe, conduse de regii lor nou-instalaţi şi de creşterea producţiei de hrană. Dar, din nefericire, după toate aparenţele, nici „zeii” antici nu au fost mai capabili decât oamenii să instaureze o pace de lungă durată.

Tulburările au început chiar atunci când Anunnakii au început să-şi disloce facilităţile centrului lor spaţial pentru a le muta de la Sumer (care acum se găsea în cea mai mare parte sub apă) în Peninsula Sinai, într-un loc ce a ajuns să fie denumit El Paran („Splendidul Loc al lui Dumnezeu”). Acesta a devenit ceea ce înainte de Potop fusese Muntele Ararat, care acum se găseşte în estul Turciei şi unde se spune că arca lui Noe a fost în cele din urmă îngropată, asigurând punctul cel mai nordic al unei poteci înşelătoare care ducea către centrul spaţial din Sinai, unde puteau ateriza navele Anunnaki. Această bază se găsea pe paralela 30, în centrul geografic al Sinaiului, în vreme ce extremitatea sa de sud era marcată de cele mai înalte două vârfuri ale Muntelui Sinai, vârfuri cunoscute sub numele de Muntele Caterina (cu o înălţime de 2.595,6 m deasupra nivelului mării) şi Muntele Moise, care este mai mic, având o înălţime de numai 2 250 m. Ceea ce-i lipsea acestei poteci era un semn de o înălţime egală către vest.

Piramidele, construite pentru a servi ca puncte de reper pentru Anunnaki pentru centrul lor spaţial

Sitchin explica: „În partea aceea, terenul este prea plat pentru a oferi puncte naturale de reper şi, astfel, suntem siguri de faptul că Anunnakii au început să construiască vârfurile artificiale gemene ale celor două mari piramide din Gizeh. Marea Piramidă a lui Keops era, de asemenea, un indicator spaţial. De la mare înălţime, piramida se vede cu ochiul liber de la o distanţă foarte mare şi în spaţiul cosmic apare pe ecranele radar de la o şi mai mare distanţă, din cauza formei înclinate a părţilor sale laterale, care reflectă perpendicular razele radarului, dacă unghiul de apropiere este situat la 38° deasupra orizontului. Este uşor să mizezi pe faptul că suprafaţa lustruită a pietrei este un reflector al undelor radar… Unul atât de puternic ar fi putut servi drept baliză pentru apropierea unei nave spaţiale şi este posibil ca el să fi servit acestui scop multă vreme”. “Ştim că Marea Piramidă a fost pictată în diverse culori ce ar fi putut fi metalizate pentru a mări gradul de reflectare a undelor laser sau radar”, a fost de acord savantul Maurice Chatelain de la NASA, care a conceput sistemele de comunicare şi procesare a datelor utilizate de misiunile spaţiale Apollo.

Din cauza distrugerii în timpul Potopului a centrului de dirijare a misiunilor spaţiale ale Anunnakilor situat în oraşul sumerian Nippur şi a nevoii de a găsi un loc echidistant faţă de liniile de marcaj pentru intrarea în atmosfera terestră, a fost construit un nou centru de dirijare spaţială pe Muntele Moria – care în traducere înseamnă „Muntele Conducător”. Acesta a fost locul în care mai târziu s-a construit viitorul oraş sfânt Ierusalim, considerat de toate religiile occidentale importante a fi un loc deosebit de sacru.

Încep conflictele între diferiţi lideri Anunnaki

49/167

Atunci când au terminat munca legată de misiunile spaţiale, pe Pământ se născuseră noi generaţii de Anunnaki. Potrivit relatărilor din textele sumeriene, Marduk – fiul cel mai mare al lui Enki – a luat în stăpânire ţinuturile Egiptului, unde a ajuns să fie cunoscut sub numele de Ra. Copiii săi – Shu şi Tefnut – au fost cei care le-au dat viitorilor faraoni un exemplu demn de urmat, căsătorindu-se între ei. Odraslele lor – Geb şi Nut – s-au căsătorit de asemenea între ele şi erau atât următorul cuplu regal, cât şi părinţii unora dintre cei mai renumiţi lideri/zei ai Egiptului — Osiris, sora şi soţia sa Isis, Seth şi Nefertiti, sora lui Isis. Toate aceste mariaje intrafamiliale au dus la apariţia unei probleme privind succesiunea la tron, rezolvată prin împărţirea teritoriului ţării între cei doi fraţi. Lui Osiris i s-a dat Egiptul Inferior, iar lui Seth – regiunea muntoasă a Egiptului Superior. Fiind nemulţumit de partea pe care o stăpânea, Seth a început să comploteze împotriva lui Osiris, declanşându-se astfel legendarele războaie ale Egiptului Antic.

După moartea lui Osiris, fiul său, Horus, a căutat să se răzbune pe Seth, care s-a îndreptat spre est, capturând astrodromul din Peninsula Sinai. Supăraţi pe faptul că urmaşii lui Enki deţineau controlul asupra centrului spaţial, partizanii lui Enlil au atacat armata condusă de Seth.

Această rivalitate de familie fusese transmisă din generaţie în generaţie, încă de la începuturile istoriei omenirii. Conduşi de către Ninurta (unul dintre fiii lui Enlil), partizanii acestuia au recapturat centrul spaţial din Peninsula Sinai. Apoi, stăpânirea acestor locuri a „căzut” în seama noilor regi ai Babilonului, Asiriei şi Canaanului, care erau ei înşişi implicaţi în nişte războaie aproape nesfârşite. Multe dintre acestea au fost consemnate minuţios în paginile Vechiului Testament, consemnări integrale ale unor locuri cu nume obscure şi imposibil de pronunţat, locuri ce s-au dovedit a fi greu de înţeles pe deplin de către istorici, din cauza foarte deselor schimbări de nume intervenite de la traducerea dintr-o limbă într-alta.

Conflictele armate ce începuseră să se manifeste sub formă de intrigi şi rivalităţi între atotstăpânitorii Anunnaki erau acum purtate şi continuate de către adepţii lor umani, transformându-se într-un mecanism conştient de ţinere sub control, care, împreună cu veneraţia religioasă manifestată faţă de Anunnaki se dovedise deja a avea succes în păstrarea oamenilor simpli în rigorile canoanelor stabilite de Anunnaki/zei.

Foloseau Anunnakii arme nucleare pentru a se război între ei?

Într-o poveste, se pare că una dintre nepoatele lui Enlil, pe nume Inanna, s-a căsătorit cu Dumuzi, fiul cel mai mic al lui Enki, după ce au obţinut cu mare greutate binecuvântarea ambelor familii aflate în conflict, pline de suspiciune reciprocă. Dar atunci când Dumuzi a fost ucis după ce fusese arestat de către Marduk/Ra, fiind acuzat că a încălcat codul moral al Anunnakilor, Inanna l-a atacat pe Marduk/Ra. Pentru a sfârşi acest conflict, Marduk/Ra a fost judecat pentru uciderea lui Dumuzi, însă, deoarece nu s-a putut stabili şi dovedi dacă această ucidere fusese deliberată sau accidentală, s-a hotărât ca Marduk/Ra să fie condamnat la închisoare pe viaţă, urmând ca sentinţa să fie executată într-un loc de mari dimensiuni, cu ziduri impenetrabile, care să se înalţe până la cer. Sitchin a identificat închisoarea în care a fost întemniţat Marduk/Ra ca fiind chiar Marea Piramidă.

Marduk/Ra a părăsit pe ascuns locul de exil, încercând să redobândească stăpânirea asupra Babilonului. Aşa s-a ajuns la modificarea alianţelor, deoarece forţele conduse de Enlil şi Inanna s-au unit pentru a le înfrunta pe cele ale lui Marduk şi ale tatălui său, Enki. Chiar şi unul dintre fiii lui Marduk, pe nume Nergal sau Erra, s-a alăturat forţelor lui Enlil, forţe aruncate contra tatălui său, transformând conflictul într-un adevărat război civil. Temându-se de ambiţiile nemăsurate ale lui Marduk, Anunnaki l-a convins pe Anu să aprobe folosirea împotriva acestuia a şapte arme extrem de puternice, despre care mulţi dintre cercetătorii de azi cred că ar fi putut fi nici mai mult, nici mai puţin decât rachete nucleare tactice. Trebuie să ne reamintim că toate cele povestite mai sus se petreceau cândva, înaintea anului 2000 î.Hr.!

50/167

Patriarhul Avraam se luptă împotriva armatelor lui Marduk

Patriarhul biblic Avraam şi Anunnakii

Tocmai în acest punct al poveştii intervine patriarhul biblic Avraam. Potrivit spuselor lui Sitchin, Avraam era departe de a fi doar un simplu evreu rătăcitor, după cum cred cei mai mulţi dintre noi. El spunea că, după studierea atentă a unor texte foarte diverse, se desprinde clar faptul că Avraam din Ur era un sumerian de viţă nobilă. Avraam comanda trupe înarmate, aşa cum se evidenţiază în Geneza, 14:14-16, care consemnează modul în care el a luat 318 „soldaţi instruiţi” pentru a-i salva pe nepotul său Lot şi pe familia acestuia din ghearele unei coaliţii de armate invadatoare, ce acţionau la ordinele lui Marduk.

Cu toate că iniţial porniseră la luptă cu aparenta intenţie de a recuceri astrodromul din Peninsula Sinai, aceste armate pornite din nord fuseseră întoarse din drum, înainte de a fi ajuns acolo şi se opriseră pentru a cuceri oraşele Sodoma şi Gomora din Valea Siddim, care se găsea la marginea de sud a Mării Moarte, după ce îi înfrânseseră pe câmpul de luptă pe regii acestor cetăţi. Aici fusese locul în care ei îl luaseră ostatic pe Lot, înainte de a porni înapoi către nord şi tot aici fusese readus Lot, odată eliberat din robie de către Avraam. Şi se poate prea bine ca tot aici omenirea să fi simţit pentru prima dată efectele unei explozii nucleare.

Sitchin spune că, în realitate, Avraam şi războinicii lui au fost cei care i-au oprit pe tâlharii conduşi de Marduk să ajungă aproape de centrul spaţial de la El Paran, din Peninsula Sinai. Această faptă i-a adus lui Avraam laude şi binecuvântări din partea lui Melchisedec, precum şi încheierea unei convenţii cu Iehova, identificat ca fiind una şi aceeaşi persoană cu Enlil.

Chivotul Legii

Chivotul Legii, aparat de radio emisie-recepţie?

Alford susţine că Iehova, zeul lui Avraam, numit în scrierile originale ebraice El Shaddai sau Dumnezeul de pe Munte, s-ar putea ca, de fapt, să fi fost unul dintre fiii lui Enlil, pe nume Işku, cunoscut şi sub numele de Adad. Potrivit afirmaţiilor lui Alford, acesta a fost reprezentantul Anunnaki ce mai târziu a rămas în legătură cu oamenii săi aleşi, prin intermediul unui aparat radio de emisie-recepţie, numit în Biblie Chivotul Legii. În opinia lui Boulay, Chivotul reprezenta, de fapt, un radio-emiţător şi autorul considera foarte semnificativ faptul că acesta trebuia construit respectându-se instrucţiuni foarte precise, înainte ca tăbliţele cu cele Zece Porunci să fi fost puse înăuntru. „Se presupune că tăbliţele conţineau, de fapt, sursa de alimentare necesară pentru activarea radio-emiţătorului.”

Este posibil ca un verset din Vechiul Testament (Numerii, 7:89) să fi descris astfel locul unde se găsea microfonul radioemiţătorului: „Când intră Moise în cortul întâlnirii ca să vorbească cu Domnul, auzea glasul care îi vorbea de pe capacul ispăşirii care era aşezat pe Chivotul Mărturiei, între cei doi heruvimi. Şi vorbea cu Domnul.”

Sodoma si Gomora, atacate cu arme nucleare de Annunaki51/167

Catastrofa nucleară a cetăţilor Sodoma şi Gomora

Întrucât „zeii” lor enliliţi nu reuşiseră să-i apere de armatele cotropitoare coalizate, este posibil ca regii Sodomei şi Gomorei să-i fi trădat, trecând de partea lui Marduk. Indiferent de motivele avute, este cert că Enlil, împreună cu fiii săi Ninurta şi Adad, se pregăteau câţiva ani mai târziu pentru a lansa armele lor nucleare contra celor două cetăţi drept răzbunare. Însă, drept recunoştinţă pentru serviciile pe care Avraam le făcuse în trecut, ei s-au hotărât să-l prevină pe acesta despre nenorocirea ce avea să se abată asupra celor două cetăţi. După cum se descrie în Geneza, 18, Iehova a venit la Avraam, prevenindu-l cu privire la faptul că cele două cetăţi vor fi distruse pentru că se îndepărtaseră de el. Dovada privitoare la faptul că distrugerea Sodomei şi Gomorei era ceva dinainte plănuit poate fi găsită în această prevenire, coroborată cu tocmeala dintre Iehova şi Avraam, în cursul căreia Iehova, la rugămintea lui Avraam, a redus numărul celor drepţi, a căror prezenţă între zidurile cetăţilor ar fi putut duce la salvarea acestora, de la cincizeci de persoane la zece.

Acest avertisment este evidenţiat de faptul că şi Lot, care se afla la Sodoma, a fost prevenit cu privire la soarta cetăţii de către doi „îngeri”, cu toate că în limba ebraică, cuvântul original mal’akhim însemna în realitate doar „trimişi”. Lot şi familia lui au fugit în munţi, după cum li se ordonase, dar efectele cumplitului cataclism i-au afectat şi familia.

Potrivit spuselor din Geneza, 19:26, soţia lui Lot, care rămăsese în urma celorlalţi, a fost preschimbată într-un „stâlp de sare”. Sitchin nota că, în limba sumeriană, cuvântul originar pe care scribii evrei îl traduseseră prin „sare” însemna de asemenea şi „abur”. Apoi, soţia lui Lot a fost transformată în abur de explozia ce a distrus Sodoma şi Gomora. S-ar putea ca Lot şi restul familiei lui să fi fost feriţi de efectele exploziei nucleare fie pentru că au fost adăpostiţi de vârful unui deal sau ceva asemănător.

În cursul bombardamentelor atomice de la Hiroshima şi Nagasaki, era ceva obişnuit ca unele dintre victimele acestora, care fuseseră adăpostite de şocul exploziei iniţiale, să supravieţuiască, în vreme ce alţi oameni, care nu erau protejaţi, să fie vaporizaţi. Între timp, Avraam, care se afla la câţiva kilometri depărtare în munţi, a privit în jos şi a văzut o coloană densă de fum care se ridica la cer ca dintr-un furnal. S-ar putea ca un alt rezultat al bombardamentului să fi fost apariţia unei crevase la capătul de sud al Mării Moarte, care nu numai că a acoperit oraşele bombardate cu apă sărată, dar a creat şi secţiunea superficială din partea sudică a mării, apărută sub Peninsula Lisan.

Dovezile ce sprijină teoria declanşării unui atac nuclear distrugător provin de la declaraţiile arheologilor, care susţin (după studiul dovezilor descoperite) că aşezările înconjurătoare au fost brusc abandonate cam în jurul anului 2040 î.Hr. şi că s-a descoperit faptul că apa izvoarelor de lângă Marea Moartă încă prezintă nivele de radioactivitate dăunătoare sănătăţii. Concomitent cu distrugerea oraşelor Sodoma şi Gomora, a fost ţintit cu bomba atomică şi centrul spaţial din Peninsula Sinai, acest lucru făcându-se pentru ca el să nu cadă intact în mâinile lui Marduk. S-ar putea ca şi alte ţinte, neconsemnate în cronici şi încă nedescoperite să fi suferit de asemenea de pe urma exploziilor nucleare.

Potrivit relatărilor lui Sitchin, Alford şi ale altor autori, explozia nucleară produsă în Peninsula Sinai a determinat atât apariţia unor prăpăstii nefiresc de adânci pe teritoriul acesteia — prăpăstii ce pot fi încă văzute din spaţiu — cât şi a unei multitudini de stânci pârlite ce se află în zona respectivă. Referindu-se la asta, Alford declara: „În estul Sinaiului, se găsesc milioane de roci înnegrite răspândite pe zeci de mile. Fără îndoială că aceste roci nu s-au înnegrit din cauze naturale. Fotografiile făcute demonstrează clar faptul că rocile sunt înnegrite doar la suprafaţă.”

Explozia nucleară a distrus toată civilizaţia sumeriană

52/167

Exploziile nucleare au avut, de asemenea, consecinţe neaşteptate. A fost creat un ciclon radioactiv, care s-a îndreptat spre nord, străbătând toată Mesopotamia şi distrugând toate formele de viaţă, punând astfel capăt existenţei civilizaţiei sumeriene. Istoria convenţională afirmă că puternicul Sumer, care a apărut cu aproximativ 6.000 de ani în urmă, pur şi simplu s-a evaporat, la fel de brusc precum apăruse, fiind absorbit de noile imperii ale Babilonului şi Asiriei.

Textele sumeriene relatează însă o poveste mult mai oribilă. Potrivit diverselor „bocete” traduse de savantul Kramer, specializat în studiul istoriei sumeriene, în conţinutul acestora se spunea: „Peste ţara Sumerului s-a abătut un dezastru, unul necunoscut omului; unul ce nu mai fusese văzut nicicând până atunci şi unul căruia nu i se putea face faţă. A izbucnit din cer o mare furtună… Una care a distrus pământul… Un vânt rău, asemenea unui torent ce curge la vale… O furtună distrugătoare, căreia i s-a alăturat o căldură foarte mare… în timpul zilei, aceasta lipsea Pământul de razele strălucitoare ale Soarelui, iar noaptea stelele nu străluceau pe cer… Oamenii, îngroziţi, abia dacă puteau respira; căci vântul rău ce i-a prins în gheare nu le mai lasă nici măcar o zi de trăit… Gurile le musteau de sânge, iar capetele li se bălăceau în sânge… Chipul le pălea sub atingerea vântului cel rău. El ducea la părăsirea oraşelor, pustiirea caselor; tarabele erau devastate; stânele erau goale… Prin râurile Sumerului, din cauza lui curgea apă amară; pe câmpiile cultivate ale ţării creşteau buruieni, iar pe păşunile sale creşteau plante vestejite… Astfel, toţi zeii au părăsit oraşul Uruk; ei se ţineau departe de el; se ascundeau în munţi; fugeau în câmpii îndepărtate.”

Anunnakii au părăsit Pământul

Această singură şi mare furtună de căderi radioactive a distrus prima mare civilizaţie a lumii. Armaghedonul nuclear declanşat de Anunnaki s-a soldat cu distrugerea coloniei lor Eden, veche de câteva milenii. O teorie a fost aceea conform căreia Anunnaki, şocaţi de consecinţele dezastrului pe care-l produseseră, s-au retras într-o enclavă din Peninsula Sinai, unde majoritatea au luat decizia de a se întoarce acasă, pe planeta de pe care veniseră, lăsând probabil în urmă doar un grup restrâns, pentru a îngriji şi conserva instalaţiile de acolo.

Supravieţuitorii acestui holocaust au avut de înfruntat o perioadă de regresie a civilizaţiei, de barbarie. Oamenii rămaşi în viaţă au făcut tot ce au putut şi, cu ajutorul lucrurilor rămase, au început să-şi reconstruiască civilizaţiile, un proces ce s-a desfăşurat extrem de încet, fără a mai beneficia de ajutorul „zeilor”. Avraam şi poporul său s-au îndepărtat de regiunea distrusă, îndreptându-se spre sud, unde la vârsta de o sută de ani, l-a conceput pe Isaac, mulţumită genelor lui hibride. Iacob, fiul lui Isaac, a devenit cunoscut sub numele de Israel, nume care în curând a ajuns să fie folosit pentru a desemna întregul său popor.

După ce aproximativ 35 de generaţii de israeliţi transmiseseră din generaţie în generaţie relatări orale ale evenimentelor pomenite mai sus, acestea au fost în cele din urmă consemnate în limba ebraică. Iar apoi, cum se spune de obicei, totul ne este cunoscut din istorie.

Ce credeţi despre această istorie Anunnaki?

“Epopeea lui Ghilgameş”, legenda babiloniană ne vorbeşte şi ea despre potopul lui Noe! Se pare că arca lui Noe avea formă cubică, la fel ca submarinul zeului Enki

“Epopeea lui Ghilgameş” este o legendă babiloniană importantă, având mai mult de 5.000 de ani vechime, deşi a fost scrisă prima dată în scriere cuneiformă pe 12 tăbliţe de argilă, în jurul anului 2000 î.C. Potrivit povestirii, Ghilgameş este un rege semidivin, dar tiranic din Uruk care-şi caută un strămoş, Utnapiştim, care ştie secretul nemuririi, pentru că el este ultimul dintre oamenii de dinaintea potopului.

53/167

Povestea potopului oferită de Utnapiştim este foarte asemănătoare relatărilor biblice despre potopul lui Noe.

Utnapiştim, numit Cel Prea-înţelept, se spune că a devenit nemuritor şi zeu, trecând prin apele potopului. Utnapiştim (sau Ziusudra cum mai este cunoscut) este echivalentul biblic al lui Noe. El a fost regele şi preotul oraşului sumerian Şuruppak, unul din cele 7 oraşe clădite de cei Şapte înţelepţi despre care sumerienii credeau că sunt jumătate oameni, jumătate peşti. Prietenul lui Ghilgameş, Enkidu, cu care trece prin multe peripeţii, este numit „fiul peştelui” de un monstru pe nume Huwawa. După ce au clădit civilizaţia sumeriană, oamenii-peşte, sau Oannes, cum li se mai spunea, se zice că s-au dus în ascunzătoarea secretă a zeului Enki, ce trăia într-un cub perfect, sub mare.

Zeul suprem al celor Şapte înţelepţi era Enki, cel care l-a avertizat pe Ziusudra să construiască o arcă în care să salveze sămânţa omenirii. Arca este construită ca o copie a locuinţei secrete a lui Enki de sub mare, astfel că era tot în formă de cub. Iată instrucţiunile lui Enki pentru Ziusudra: “Distrugeţi colibele de stuf, iar din ele faceţi arca. Lăsaţi lucrurile, căutaţi viaţa, renunţaţi la averi, păstraţi-vă sufletul şi luaţi cu voi pe arcă sămânţa tuturor vietăţilor. Arca pe care o veţi construi va avea dimensiuni bine măsurate. Lungimea şi lăţimea vor fi egale, iar acoperişul trebuie să fie cum este cel al prăpastiei mele de sub ape.”

După marele potop, Ziusudra trimite mai multe păsări să vadă dacă apele s-au retras cu adevărat. Mai întâi a trimis un porumbel, care s-a întors, apoi o rândunică, care s-a întors, de asemenea, şi în cele din urmă un corb, care nu se mai întoarce. Atunci, Ziusudra aduce ofrande zeilor. Apare cea mai puternică dintre zeiţe, Iştar, purtând un giuvaier din lapislazuli, nervoasă pentru că Enki a avertizat un om, salvându-i viaţa. Enki vorbeşte apoi în numele lui Ziusudra, mustrându-l pe Enlil (zeul ce a provocat potopul) pentru că a declanşat un diluviu fară să se consulte cu ceilalţi zei, astfel omorându-i şi pe cei nevinovaţi, împreună cu cei vinovaţi.

Într-un articol publicat în septembrie 2010 despre Anunnaki (http://www.lovendal.net/wp52/anunnaki-extraterestrii-de-pe-nibiru-pe-pamant-o-istorie-de-450-000-de-ani-partea-2/) arătam o versiune puţin diferită a celor spuse mai sus:

Cu circa 12.000 de ani în urmă, când conducerea Anunnaki şi-a dat seama că pe Terra vor surveni schimbări climatice severe odată cu iminenta reapropiere de Pământ a planetei Nibiru, Enlil şi-a pus în aplicare planul. În cadrul Marii Adunări, Enlil i-a convins pe majoritatea participanţilor prezenţi acolo să-i permită naturii să-şi urmeze cursul, adică să-i şteargă pe oameni de pe faţa Pământului, iar Anunnaki să aştepte liniştiţi desfăşurarea evenimentelor, în deplină siguranţă, la bordul unor nave de evacuare amplasate pe orbită circumterestră.

Cu toate că planul lui Enlil a fost acceptat de cei prezenţi, fratele său Enki avea la rându-i un plan. Indiferent dacă a făcut-o pentru că nutrea o oarecare afecţiune faţă de oameni sau, pur şi simplu, numai pentru a-i încurca planul lui Enlil, el i-a transmis „secretul ucigaş al zeilor” unuia dintre asistenţii săi umani, pe care-l aprecia cel mai mult şi care în limba sumeriană poarta numele de Ziusudra sau Utnapiştim.

„Versiunea akkadiană a legendei privitoare la Potop îl denumeşte pe Noe Utnapiştim, fiul lui Ubar-Tutu, şi-i localizează pe amândoi în Şuruppak (cel de-al şaptelea oraş construit pe Pământ de către Anunnaki). Şuruppak a fost identificat în mod ferm ca fiind centrul medical al zeilor. De asemenea, la el se mai făcea referire şi ca la oraşul lui Sud, care a fost identificată ca fiind una şi aceeaşi persoană cu Ninharşag — aceeaşi zeiţă care l-a ajutat pe Enki în crearea pe cale genetică a lui LU.LU.”, scria Alford. Aceeaşi poveste referitoare la Potop a fost repetată şi într-o legendă babiloniană care-l înfăţişează pe Atra-Hasis drept Noe.

54/167

Anunnaki, extratereştrii, Satana şi planeta X

că pe site-ul “Secretele lui Lovendal” subiectul preferat e Annunaki. Până a nu intra într-o anumită stare de paranoia, am să încerc să abordez eu în acest articol “subiectul Annunaki”, cu speranţa că el se va epuiza odată cu articolul de faţă, iar în viitorul apropiat n-o să mai auzim de el. Ca sursă de inspiraţie am folosit articolul lui Sherry Shriner, intitulat “Planeta X, Sedna şi semnele lui Toutatis pe cer – armele lui Anticrist”, la care veţi găsi şi micile mele comentarii.

În codul biblic, planeta X se găseşte în Iezechiel 41:11. Codurile revelează faptul că planeta X este fosta casă a lui Lucifer. Planeta X e doar un nume de cod pentru planeta Rahab.

OK, am citit şi eu Iezechiel 41:11. Acolo găsim scris: “ Uşile camerelor laterale dădeau într-un loc deschis, o uşă în partea de miazănoapte, iar altă uşă în partea de miazăzi; iar lăţimea locului deschis era de cinci coţi”. Vi se pare că în acest fragment găsiţi vreo referire la planeta X? Mie nu. Sau poate nu înţeleg eu codul biblic la fel ca Sherry Shriner.

În Isaia 14:9 se spune privitor la Anticrist precum că: “Şeolul (iadul) se mişcă în adâncurile sale, ca să iasă întru întâmpinarea ta. Pentru tine el deşteaptă umbrele, pe toţi stăpânitorii pământului; el ridică de pe jilţurile lor pe toţi împăraţii pământului”. Isaia vorbeşte despre intrarea lui Anticrist pe scena lumii. Va fi marcată această intrare cu venirea planetei X cam în acelaşi timp? Cele două evenimente par a fi legate.

Mie nu mi se par a fi legate deloc. Ce treabă au vorbele lui Isaia cu venirea planetei X? Mă rog, poate îmi lipseşte mie inteligenţa.

Mi s-a părut remarcabil ca termenul de planeta X să fie acelaşi cu iadul. Ea se întoarce pe Pământ în zilele noastre. De ce? Pentru mii de ani, planeta a găzduit milioane de îngeri care s-au alăturat lui Lucifer în rebeliunea sa contra lui Dumnezeu. E o planetă goală pe dinăuntru, şi a fost casa şi închisoarea lor. În zilele noastre, Iehova eliberarea lor, iar ei vor veni pe Pământ să-l ajute pe Lucifer în a deţine controlul mondial ca Anticrist.

Uau! Chiar la asta nu m-am gândit. Autorul acestui articol ştie că planeta X e una goală pe dinăuntru. Iar Dumnezeu, ca un judecător bun ce este, îi eliberează pe îngerii lui Lucifer din închisoarea planetei X. Dar cine sunt aceşti îngeri ai lui Lucifer? Ţineţi-vă bine:

Să facem cunoştinţă cu Annunaki şi Draconieni

Codurile biblice relevă faptul că planeta X este o casă a răului şi o închisoare, ai căror locuitori nu sunt deloc prietenoşi, căci ei sunt maleficii Draconieni şi Annunaki, ce-i vor face sclavi pe oameni, forţând astfel domnia lui Satan.

Cine sunt locuitorii planetei X? Draconienii şi Annunaki. Draconienii mai sunt cunoscuţi şi Dracii sau Dragonii. Annunaki mai sunt cunoscuţi şi supraveghetorii. Supraveghetorii sunt canibali ce au ca înălţime 2-2,5 metri, fiind blonzi, cu ochi albaştri, având o privire umană. Dragonii sunt negri, urâţi, groteşti, şi au aripi pe spate. Acestea sunt fiinţele care, alături de reptilieni şi omuleţii cenuşii, vor conduce Pământul împreună cu Satan.

Doamne, ce imaginaţie! Annunaki şi Draconis sunt un fel de “frumoasa şi bestia”. Unii sunt frumoşi (înalţi, blonzi, ochi albaştri), alţii sunt urâţi ca smoala. Acum, să redevenim serioşi, şi să dăm puţin cărţile pe faţă.

55/167

În primul rând, Annunaki reprezintă un grup de zeităţi sumeriene, akkadiene şi babiloniene. Numele lor semnifică “cei cu sânge regal” sau “prinţi”. Pentru babilonieni, Annunaki erau un termen care se referea la zeii subpământeni. În mitul creaţiei babiloniene “Enuma Elish”, creatorul umanităţii, Marduk, i-a despărţit pe Annunaki, cărora le-a oferit locuri corespunzătoare: 300 în paradis şi 300 pe Pământ (precum se vede, Annunaki se află în paradis, nu în iad, aşa cum susţine Sherry Shriner). Drept mulţumire, Annunaki, marii zei, au construit splendidul monument de la Esagila.

Cât priveşte draconienii sau “dracii”/”dragonii”, tare am impresia că aceştia îşi au originea în mitul lui Vlad Ţepeş “Dracul”. Asemănările sunt prea izbitoare: tatăl lui Vlad Ţepeş, Vlad Dracul, făcea parte din ordinul “dragonilor”. O avea vreo legătură viteazul domnitor român cu extratereştrii malefici de pe planeta X?

Sherry Shriner nu se opreşte cu descrierea lui Annunaki aici. El ne explică adevărul, ca să înţelegem noi, ignoranţii, ceea ce el ştia dintotdeauna:

Annunaki se găsesc descrişi în Geneza 25:32, precum şi în alte versete.

Să vedem ce scrie în Geneza 25:32: “Şi Isav a răspuns: “Iată eu mor. La ce mi-e bun dreptul de întâi-născut?” Sunt eu nebun sau vedeţi pe aici vreo urmă de Annunaki?

Annunaki mai sunt cunoscuţi ca şi Jedi sau Nephilim.

Ha ha! Nephilim sunt fiinţe menţionate în Biblie ca “fiinţe căzute”; analogia cu Annunaki e total deplasată, pentru că nu există nicio fărâmă de dovadă. Dar să-i asemeni pe Annunaki cu Jedi (personajul din “Războiul stelelor”) mi se pare deja a da grav în paranoia!

Cine sunt Annunaki? Ei sunt supraveghetorii, cei care au desemnaţi de Iehova să aibă grijă asupra creaţiei lui Dumnezeu, în paradis şi pe pământ.

Cred că e singura afirmaţie corectă din mulţimea aberaţiilor lui Sherry Shriner, căci se aseamănă foarte mult cu mitul babilonian “Enuma Elish”. Dar de-acum, încep aberaţiile:

Datorită lor, Iehova a distrus Pământul cu un potop. Dar, chiar şi după potop, mai mulţi Annunaki s-au revoltat, şi ei au fost pedepsiţi şi alungaţi din paradis. Ei au continuat să contamineze ADN-ul uman (Geneza 6:4) aşa cum au făcut-o şi ceilalţi supraveghetori.

Geneza 6:4 vorbeşte într-adevăr de nişte uriaşi (care ar putea fi o specie de extratereştri), dar nu spune nicăieri că ei ar fi Annunaki! “În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime”.

Ştiinţa va demonstra în viitor că oamenii au fost creaţi de Annunaki

Sherry Shriner, ca un adevărat vizionar ce este, ne prezintă şi propria versiune a ceea ce se va întâmpla în viitor. Astfel:

Aceşti Annunaki nu sunt creatorii noştri, ei fiind creaţi de Dumnezeu. Annunaki trăiesc acum şi sub pământ.

56/167

N-am să mă mai bag în viaţa mea în vreo peşteră; n-am chef să dau cu ochii de vreun Annunaki subpământean!

În anii care o să vină, teoria evoluţionistă va fi discreditată, iar Noua Ordine Mondială, ajutată de oamenii de ştiinţă, va demonstra faptul că omenirea a fost creată într-un laborator de aceşti Annunaki, care ar fi creatorii noştri. Dar asta e o mare înşelătorie!

E o mare înşelătorie ceea ce ai scris tu, dle Shriner! Deja am început să mă plictisesc să comentez aberaţiile altora…

Dacă Anunnaki ne-au creat pe noi, oamenii, cine i-au creat pe Anunnaki?

Conform studiilor lui Zecharia Sitchin (despre care am mai vorbit pe acest site destul de mult), există o planetă necunoscută în sistemul nostrul solar, denumită Nibiru, şi care ar fi situată la marginea sistemului. Această planetă, faţă de celelalte planete, ar avea o orbită eliptică şi s-ar mişca în sensul acelor de ceasornic. Nibiru s-ar fi ciocnit cu o altă planetă din sistemul nostru solar (Maldek) şi astfel ar fi luat naştere Pământul. Orbita lui Nibiru ar trece prin sistemul nostru solar o dată la 3.600 de ani, lucru ce echivalează cu un an nibirian.

Această teorie controversată se bazează pe interpretarea lui Sitchin asupra unor vechi texte sumeriene, care şi-ar avea originea în Biblie, în “Cartea Genezei”. Tot Sitchin mai spune că planeta Nibiru ar fi locuită de aşa-zişii Anunnaki (giganţii din Biblie), în traducere însemnând “acei care au venit din cer pe Pământ”. Anunnaki ar fi aterizat pe Pământ, l-ar fi colonizat, ar fi extras de pe Pământ aur şi alte minerale şi şi-ar fi stabilit colonia în zona Iraq-ului de astăzi.

Anunnaki ar fi avut cunoştinţe genetice superioare, căci ei ar fi creat omul modern de azi (Homo Sapiens), prin combinarea genetică a propriei lor rase cu omul-maimuţă ce exista pe Pământ, Homo Erectus. Puteţi citi foarte detaliat despre întreaga poveste Anunnaki în aceste articole: http://www.lovendal.net/wp52/anunnaki-extraterestrii-de-pe-nibiru-pe-pamant-o-istorie-de-450-000-de-ani-partea-1/, http://www.lovendal.net/wp52/anunnaki-extraterestrii-de-pe-nibiru-pe-pamant-o-istorie-de-450-000-de-ani-partea-2/, http://www.lovendal.net/wp52/anunnaki-extraterestrii-de-pe-nibiru-pe-pamant-o-istorie-de-450-000-de-ani-partea-3/.

OK, să presupunem prin absurd că teoria lui Sitchin ar fi adevărată. Asta ar însemna că noi n-am fi fost creaţi de Dumnezeu, ci de către aceşti extratereştri, Anunnaki. O singură întrebare mi-o pun: Dacă Anunnaki ne-a creat pe noi, cine i-au creat pe Anunnaki? Nu trebuie să aibă şi ei un Creator, ca Dumnezeu?

P.S. Dacă cineva m-ar întreba, în continuare, “cine l-a creat pe Dumnezeu”, îi spun de pe acum că o asemenea întrebare e absurdă. Iar răspunsul îl poate găsi AICI: http://www.lovendal.net/wp52/ateismul-facut-sah-mat-cine-l-a-creat-pe-dumnezeu/

n iezuit se destăinuie: Vaticanul are în locaţia HAARP din Alaska un radiotelescop secret! Cu ajutorul său, s-a descoperit o planetă gigantică, pe care se află o rasă extraterestră războinică!

De pe site-ul ufodigest.com am extras un mic interviu cu un iezuit care ar face parte din serviciile secrete ale Vaticanului. Acest iezuit vrea să dezvăluie nişte informaţii absolut şocante! Aşadar, haideţi să urmărim interviul:

57/167

Iezuit: Sarcinile mele erau pur tehnice, iar cea mai importantă era aceea de a preda Vaticanului informaţiile extrem de secrete care provin de la radiotelescopul deţinut de Vatican în Alaska.

Reporter: Staţi aşa… La ce radiotelescop vă referiţi? Nu ştiam că Vaticanul deţine aşa ceva în zonă.

Iezuit: Există aşa ceva, este un radiotelescop cu tehnologii extrem de avansate, care este folosit doar de iezuiţi. E localizat în interiorul unui parc industrial, folosit pentru a înmagazina petrol, aparent abandonat, situat în Alaska. Acest radiotelescop este complet camuflat.

Comentariu Lovendal: Nu-i aşa că-i interesant? În Alaska se găseşte HAARP. Oare în cadrul complexului HAARP sunt camuflate asemenea dispozitive secrete? Poate că până la urmă scopul HAARP n-a fost niciodată controlul vremii, ci comunicarea cu extratereştri, aşa cum vom vedea mai jos.

Reporter: Când a fost construit aparatul şi de ce Vaticanul deține atât de multe observatoare astronomice în întreaga lume?

Comentariu Lovendal: De exemplu, Vaticanul mai deţine un telescop: telescopul VATT (Vatican Advanced Technology Telescope) în Mţii Graham (Arizona, SUA).

Iezuit: Ce pot să vă spun este că acest radiotelescop a fost construit în anii 1990, cu scopul de a studia toate corpurile cerești anormale care se apropie de Pământ, similar cu ceea ce a făcut CIA cu unul dintre “ochii săi secreţi,” SkyHole 12. Papa Pius al XII-lea a fost informat că de sistemul nostru solar se apropie un corp ceresc, pe care se află o rasă extraterestră războinică extrem de avansată. Această informaţie care v-o spun este strict secretă.

Radiotelescopul din Alaska ne-a oferit o informaţie preluată de la o sondă spaţială (ce face parte din programul spaţial SILOE) care a reuşit să fotografieze o planetă uriaşă care se apropie de sistemul nostru solar. Informațiile au fost primite în Alaska în luna octombrie 1995, iar de atunci au început şi problemele mele. Am descoperit că aveam accesul la această informaţie, iar mai târziu am aflat că, în interiorul Vaticanului, au existat două tabere care s-au luptat pentru controlul acestor informații, care au fost clasificate dincolo de “Top Secret”.

Comentariu Lovendal: E vorba iarăşi de planeta X? Rasă războinică extraterestră care se află pe o planetă uriaşă ce se apropie de noi!? O, Dumnezeule! Prea mult seamănă cu teoria lui Sitchin cu Nibiru şi războinicii Anunnaki…

Cele 21 nume ale planetei X… În afară de Nibiru, avem şi Iehova (!!), Lucifer, Pasărea Phoenix sau “Steaua albastră Blue Katchina”

Planeta X este una dintre marile enigme ale omenirii. Există o planetă uriaşă, mare cât Jupiter, care aparţine de sistemul nostru solar, dar care are o orbită foarte lungă şi retrogradă, astfel încât ea apare în apropierea Pământului odată la câteva mii de ani? Acum 30 de ani, când ea a fost confirmată aproape oficial pentru prima dată (vezi ştirea http://www.lovendal.net/wp52/stirea-originala-din-1983-despre-descoperirea-planetei-x/), entuziasmul în rândul oamenilor de ştiinţă era mare. Apoi, deodată, brusc, nu s-a mai vorbit de planeta X în rândurile academice, ca şi cum ar exista un fel de conspiraţie a tăcerii… Dar, planeta X e cunoscută de mii de ani în istoria veche a omenirii. În acest articol (care e ca o ipoteză, nu ca un adevăr absolut!) vom trece în revistă toate numele sub care apare planeta X în diferite civilizaţii ale lumii:

* “A 12-a planetă” sau Nibiru – sumerienii;

58/167

* Marduk, “Regele cerurilor”, “Marele corp ceresc” – babilonienii şi mesopotamienii;

* “Globul înaripat” – vechii evrei (i-au spus aşa, datorită lungii sale orbite printre stele);

* Apep, Seth – vechii egipteni;

* Thyphon, Nemesis – vechii greci;

* “Lordul celestial Shiva”, “Zeul distrugerii” – vechii indieni;

* Gung-Gung, “Marele negru”, “Dragonul roşu” – vechii chinezi;

* “Pasărea Phoenix” – fenicienii;

* Iehova – vechii evrei (aici e o adevărată surpriză!);

* Quetzalcoatl – mayaşii;

* Lucifer, Absintos – în Biblie, conform Apocalipsei lui Ioan (8:10-11): “10. Şi a trâmbiţat al treilea înger, şi a căzut din cer o stea uriaşă, arzând ca o făclie, şi a căzut peste izvoarele apelor. Şi numele stelei se cheamă Absintos. Şi a treia parte din ape s-a făcut ca pelinul şi mulţi dintre oameni au murit din pricina apelor, pentru că se făcuseră amare”;

* “Steaua albastră Blue Katchina” – indienii hopi.

Oare toate civilizaţiile vorbeau despre aceeaşi planetă X?

 Sitchin, farsorul mileniului 3 (partea 1): cum a înnebunit lumea cu planeta Nibiru

Cu siguranţă, Zecharia Sitchin n-a fost deloc o personalitate ştearsă. Creatorul “mitului Nibiru” a reuşit să creeze cea mai mare panică apocaliptică în rândul omenirii din ultimul deceniu. Cartea de căpătâi a lui Sitchin, “Cea de a douăsprezecea planetă” conţine “dovezi clare” conform cărora întreaga umanitate a fost creată de un grup de extratereştri (Anunnaki) ce au vizitat planeta între 450.000 şi 13.000 î.Hr. Extratereştrii i-au creat pe oameni prin combinarea propriului lor ADN cu cel al proto-oamenilor care se găseau pe planetă. Oamenii rezultaţi prin această inginerie genetică ar fi fost folosiţi pentru exploatarea minelor de metale de pe Pământ, de care aveau nevoie aceşti Anunnaki. De fapt, întreaga istorie detaliată este expusă într-o serie de 3 articole pe site-ul Secretele lui Lovendal (vezi prima parte a articolului http://www.lovendal.net/wp52/anunnaki-extraterestrii-de-pe-nibiru-pe-pamant-o-istorie-de-450-000-de-ani-partea-1/, precum şi următoarele).

Sitchin, “un idiot şi un prost”

Opera lui Sitchin este, de fapt, o capodoperă de manipulare lingvistică şi interpretare alegorică. Sitchin este, fără doar şi poate, bine documentat în arheologia şi mitologia vechiului Sumer, locul de unde el şi-a creat întreaga fabulaţie. Dar, punctele sale de vedere sunt în totală contradicţie cu opiniile arheologice majoritare. Unii arheologi de renume, fără menajamente, l-au numit pe Sitchin drept “idiot şi prost” în interpretările sale privind vechea civilizaţie sumeriană. Şi asta întrucât el trăieşte în propria sa lume. Traducerile şi interpretările făcute de Sitchin nu sunt permise de comunitatea ştiinţifică, iar interpretările lui Sitchin privind “Epicile sumeriene” şi alte texte antice descriu evenimente care pur şi simplu nu s-ar fi putut întâmpla.

59/167

Reprezentarea grafică a sistemului nostru solar de către extratereştrii Anunnaki

Să luăm de exemplul celebrul “sigiliu Berlin”, inscripţia sumeriană în piatră, pe care Sitchin îşi bazează întreaga teoria Annunaki. O parte din acest sigliu (vezi poza din stânga) ar reprezenta sistemul nostru solar (Soarele şi planetele), conform lui Sitchin, reprezentare a sumerienilor, care ar fi primit aceste informaţii de la extratereştrii Anunnaki. O primă observaţie: e ciudat că aceste planete, în loc să fie reprezentate în distanţe crescătoare faţă de Soare, ele sunt aranjate circular în jurul astrului nostru solar, de la Mercur la Pluto, în ordinea inversă acelor de ceasornic.

Să vedem cum interpretează Sitchin această figură:

Mica planetă Mercur este urmată de un Venus mai mare. Pământul are aceeaşi mărime ca şi Venus, fiind acompaniat de Lună. Apoi, Marte este arătat corect ca fiind mai mic decât Pământul, dar mai mare decât Luna sau Mercur. Vechea reprezentare ne arată o planetă necunoscută nouă, considerabil mai mare decât Pământul, dar mai mică decât Jupiter şi Saturn. Urmează apoi o pereche perfectă care se potriveşte cu Uranus şi Neptun. În final, Pluto, cea mai mică se află şi ea acolo, dar nu unde-i locul pe care noi îl ştim (după Neptun), ci între Saturn şi Uranus.

Acum….cine ştie puţină astronomie va râde copios la cele spuse de Sitchin. Şi un copil isteţ de clasa a IV-a ar putea găsi nenumărate greşeli la aceste aberaţii arătate de Sitchin.În primul rând, Mercur vine după Venus (presupunând că este planeta cea mică) sau este prezentat ca un satelit al lui Venus. În al doilea rând, Mercur are doar 1/3 din diametrul lui Venus sau Terra, dar e reprezentat mult mai mare (circa 3/4). În al treilea rând, Luna, la această scară, ar trebui reprezentată extrem de subţire, ca un punct minuscul, dar ea are o mărime destul de apreciabilă. În al patrulea rând, pe desen Marte e reprezentat ca având aceeaşi mărime ca şi Pământul. În al cincilea rând, deşi Jupiter-ul şi Saturn-ul sunt de trei ori mai mari ca Uranus-ul şi Neptun-ul, ele sunt desenate ca fiind de două ori mai mari. Pluto e reprezentat cât Pământul, deşi e foarte puţin mai mare decât Luna. Aduceţi-vă aminte că Sitchin pretinde că aceste reprezentări grafice nu sunt creaţia sumerienilor, ci ale extratereştrilor Anunnaki care ar trebui să ştie totul despre sistemul nostru solar! Aşa de buni astronomi sunt Anunnaki ăştia că n-au ştiut să reprezinte inelele din jurul lui Saturn sau sateliţii uriaşi ai lui Jupiter (Ganymede, de exemplu, care e mai mare decât planeta Mercur).

Unii o să spună: dar toate acestea sunt nişte detalii minore, neimportante. Da, dar, trebuie să acceptăm prezenţa unei planete necunoscute, Nibiru şi nu sunt ştiute lucruri elementare ale sistemului nostru solar?

Cunoştinţele astronomice ale lui Sitchin: greşite şi precare

Pentru a vedea cunoştinţele de astronomie ale lui Sitchin, să extragem câteva din afirmaţiile sale din “A 12-a planetă”:

(1) “Căldura Pământului provine din materialele radioactive, “prăjite” în interiorul Pământului cu o presiune imensă.”

Fals! Doar o mică parte provine din căldură această sursă.

(2) “Oamenii de ştiinţă sunt acum aproape siguri că Pământul şi Luna s-au format cam din aceleaşi elemente, în aceeaşi perioadă de timp şi au evoluat drept corpuri cereşti separate.”

60/167

Fals! Teoria curentă spune că Luna s-a format din Pământ, care a fost lovit de un corp ceresc de mărimea planetei Marte.

(3) “Centura de asteroizi reprezintă, fără niciun dubiu, urmele unei planete care s-a spart în bucăţi, astronomii fiind sigur că o asemenea planetă a existat.”

Fals! Teoria curentă spune că o asemenea planetă nu s-a putut forma niciodată datorită efectelor gravitaţionale ale lui Jupiter. În plus, nu există nici masă suficientă pentru o asemenea planetă.

(4) “Legea lui Bode i-a convins pe astronomi că odată a existat o planetă între orbitele lui Marte şi Jupiter”.

Dar, aceeaşi lege a lui Bode spune că trebuie să existe o planetă în locul Pământului, care, conform cosmologiei sumeriene a lui Sitchin, ar fi sosit mai târziu. Iată cum Sitchin se foloseşte de ceva, atunci când îi sprijină teoria, dar, când nu-i sprijină teoria, îl ignoră.

Dar, haideţi să prezentăm, pe etape, teoria Nibiru a lui Sitchin:

Sitchin: 1) Sistemul nostru solar era aşa cum îl ştim, doar că Pământul şi Luna lipseau, iar între Jupiter şi Marte se afla o planetă (Tiamat).

Nimeni nu poate şti dacă acest lucru e adevărat, aşa că, haideţi să-i acordăm lui Sitchin prezumţia că ar spune adevărul.

Sitchin: 2) Planeta Marduk (Nibiru) a sosit din spaţiul extraterestru şi a trecut în apropierea lui Neptun. Marduk este o planetă retrogradă, orbitând în direcţia opusă celorlalte planete. Gravitaţia lui Neptun i-a înclinat orbita, aşa că “a plonjat” în sistemul nostru solar. În acelaşi timp, gravitaţia lui Neptun i-a creat lui Marduk o crescătură.

Cosmologia curentă nu are cunoştinţă de vreo planetă uriaşă care s-ar fi format într-o orbită retrogradă şi extrem de excentrică. Dacă Neptun a atras-o pe Marduk, atunci şi Marduk ar fi atras-o pe Neptun. Şi totuşi, orbita de astăzi a lui Neptun este una circulară, mult mai circulară decât cea a Pământului. Acelaşi lucru e valabil şi în cazul lui Uranus. Apoi, gravitaţia lui Neptun ar fi afectat-o pe Marduk în toate părţile, nu ar fi existat doar o crescătură pe o parte a lui Marduk.

Sitchin 3: Planeta Marduk a trecut pe lângă Uranus, a cărei gravitaţie a făcut ca acea crescătură să se desprindă şi s-au format astfel câţiva sateliţi care orbitează planeta Marduk. Orbita ei s-a înclinat chiar şi mai mult. Gaga, un satelit al lui Saturn, a fost împins şi a devenit planeta Pluto din zilele noastre.

Să ne explice dl Sitchin cum a fost azvârlit satelitul Gaga atât de mult, încât a luat traiectoria planetei Pluto?? Şi în plus, Pluto are o traiectorie circulară. Cum a fost circularizată această traiectorie?

Sitchin 4: Marduk s-a apropiat de Tiamat (planeta care exista între Marte şi Jupiter), iar gravitaţia ei a început să deprindă bucăţi din Tiamat.

Viziune cam copilărească asupra gravitaţiei…

Sitchin 5: Marduk n-a izbit planeta Tiamat, dar Tiamat a fost lovit de sateliţii lui Marduk. Tiamat a fost bombardat puternic, dar totuşi a rezistat.

61/167

Bine, să presupunem că acest lucru e adevărat. Totuşi, după o asemenea întâlnire cu un corp ceresc masiv retrograd, ambele planete ar fi trebuit să aibă orbitele serios schimbate.

Sitchin 6:  Marduk a părăsit sistemul solar, trecând pe lângă Neptun.

E amuzant cum pe drumul de întoarcere, nicio planetă din sistemul solar nu mai păţeşte nimic…

Sitchin 7: Atunci când a revenit, Marduk s-a izbit de Tiamat. Jumătate de Tiamat s-a distrus şi a devenit o centură de asteroizi, iar cealaltă jumătate a fost izbită încă o dată de unul din sateliţii lui Marduk. Această jumătate a devenit Pământul, iar unul din sateliţii lui Tiamat s-a transformat în Lună.

Total absurd şi nebunesc. În primul rând, dacă Marduk s-a izbit de Tiamat, cum de nu şi-a pierdut energia ca să-şi schimbe orbita? Dacă Tiamat s-a izbit de Marduk şi astfel s-ar fi format Pământul, cum a ajuns orbita Pământului să fie circulară? Este absolut imposibil pentru ca un asemenea corp ceresc să aibă o orbită circulară. Ce a accelerat Pământul cu câţiva kilometri pe secundă, astfel încât orbita să se circularizeze? Sitchin nu oferă niciun răspuns.

Sitchin 8: Marduk (Nibiru) are aceeaşi orbită şi în ziua de astăzi, trece pe lângă Neptun şi intră prin centura de asteroizi, într-o mişcare retrogradă, cu o orbită de 3.600 de ani.

N-a văzut-o nimeni, dar totuşi ea există în imaginaţia lui Sitchin…

Iată câteva întrebări la care Sitchin şi adepţii săi nu poate oferi vreun răspuns satisfăcător:

(1) Dacă Nibiru are această orbită retrogradă ce trece prin planetele exterioare ale sistemului solar, o dată la 3.600 de ani, de ce nu a disturbat şi orbitele circulare ale lui Jupiter, Neptun şi Uranus?

(2) Cum a ajuns Kingu, Luna actuală, un corp ceresc ce are faţa îndreptată doar spre Pământ, dacă a fost satelitul unui corp ceresc de două ori mai mare şi cum de a devenit orbita sa atât de circulară?

(3) Unde e masa lipsă a planetei Tiamat? Masa totală a centurii de asteroizi nu e suficientă pentru o planetă de mărimea Pământului.

(4) Cum de chinezii, care erau în trecut astronomi de neîntrecut, n-au observat imensa planetă Nibiru niciodată?

Partea a doua a acestui articol AICI: http://www.lovendal.net/wp52/sitchin-farsorul-mileniului-3-partea-2-anunnaki-acei-zei-de-pe-nibiru/

Sitchin, farsorul mileniului 3 (partea 2): Anunnaki, acei “zei de pe Nibiru”

În prima parte a articolului despre Sitchin şi planeta Nibiru sau Marduk (http://www.lovendal.net/wp52/sitchin-farsorul-mileniului-3-partea-1-cum-a-innebunit-lumea-cu-planeta-nibiru/) am demonstrat că toată teoria formării Pământului (din ciocnirea unei foste planete Tiamat cu Nibiru) este una absurdă, încălcând cele mai elementare legi cunoscute ale fizicii. Astăzi vom vorbi despre extratereştrii Anunnaki, despre care Sitchin crede că se află pe planeta Marduk, iar din încrucişarea ADN-ului lor cu cel al vechilor băştinaşi de pe Pământ a rezultat o nouă specie, omul de astăzi. Cât de veridică este această teorie, vom vedea în continuare.

Ar putea exista viaţă pe Nibiru?

62/167

Mai întâi, trebuie să ne punem întrebarea: ar putea Marduk să găzduiască viaţa? În primul rând, ea este o planetă care se află la mare depărtare de Soare, în cea mai mare parte a orbitei sale (dacă să dăm credit lui Sitchin). Celelalte planete cunoscute ale sistemului solar sunt compuse, în special, din hidrogen lichid, metan îngheţat şi altele. În nicio planetă din sistemul nostru solar nu s-au găsit forme de viaţă, pentru că ele nu au apă lichidă (oricum, la o presiune rezonabilă), oxigen liber, carbon sau azot în cantităţi importante, toate aceste elemente fiind necesare pentru existenţa vieţii. Marduk, având orbita atât de îndepărtată faţă de Soare, în cea mai mare parte a timpului, n-ar primi destule radiaţii solare pentru procesul de fotosinteză.

Extratereştrilor de pe Marduk le-au fost necesari 21.000 de ani pentru a construi un complex

Dar, de dragul jocului, să presupunem prin absurd că viaţa ar exista pe Marduk şi aici ar trăi extratereştrii. Ce-au făcut aceştia? Au coborât pe Pământ ca să exploateze bogăţiile Pământului. Şi s-au apucat să construiască baze. O sarcină a naibii de grea pentru săracii Anunnaki, aşa cum recunoaşte însuşi Sitchin:

“Sarcina a fost deosebit de complexă şi consumatoare de timp. Enlil a stat în Larsa timp de 6 shar (21.600 de ani), în timp ce Nippur s-a aflat în construcţie.”

Desigur, noi oamenii cei înapoiaţi, am construit toate oraşele lumii în mai puţin de 5.000 de ani, iar celebrii Anunnaki le-au trebuit 21.000 de ani pentru a construi un simplu complex! Ca să nu mai vorbesc de faptul că nicio construcţie a extratereştrilor n-a supravieţuit până în zilele noastre. Nici măcar un singur zid. Cam ciudat…

De ce aveau nevoie Anunnaki de aur şi argint?

Tot conform lui Sitchin, extratereştrii de pe Marduk s-ar fi stabilit în Africa pentru a căuta în minele de pe Pământ metal preţios (aur, argint, cupru) care să-l ducă pe planeta lor de baştină, în scopuri tehnologice. Bizară teorie. În primul rând, pentru ridicarea a sute de tone de minereu era nevoie de un efort extraordinar al navelor lor spaţiale, ce trebuia să înfrunte gravitaţia Pământului. De ce n-au încercat Anunnaki să caute minereu în asteroizi, acolo unde n-ar fi avut de-a face cu nicio gravitaţie? În al doilea rând, fierul, aluminiu şi titaniul sunt mult mai folositoare în construcţia navelor spaţiale.

De ce n-au creat Anunnaki roboţi în munca de extragere a minereurilor?

Aşa că Anunnaki se hotărăsc să extragă minereul… Atât de “inteligenţi” sunt aceşti Anunnaki că nu folosesc instrumente avansate de extragere, ci munca manuală brută! Halal extratereştri! În loc să folosească maşini sau roboţi, extratereştrii decid să combine propriul lor ADN cu cel al oamenilor care trăiau deja pe Pământ, pentru a crea…sclavul perfect! De ce să se complice în halul acesta, când locuitorii de pe Marduk ar fi avut la dispoziţie posibilitatea creării unor roboţi de exploatare? O fiinţă vie inteligentă, cum e omul, se putea răscula oricând… Căci chiar acest lucru s-a întâmplat, conform lui Sitchin. Răscoala oamenilor a provocat o supărare a “zeilor de pe Marduk” care au votat într-un consiliu distrugerea omenirii. Aşa că au hotărât trimiterea unui potop pe Pământ. Dar, unul din zei, Enki, a avut o slăbiciune pentru un om, aşa că l-a ajutat pe acesta să scape într-o corabie, împreună cu un grup de oameni şi cu alte animale.

Construcţiile Anunnakilor, neputincioase în faţa potopului, dar nu şi arca lui Noe!

De acum înainte povestea seamănă extrem de mult cu cea din Biblie, iar Sitchin se foloseşte atât de citate din Biblie, cât şi de cele din poveştile sumeriene. Sitchin consideră că potopul ar fi fost provocat de o bucată uriaşă de gheaţă din Antarctica care s-a topit şi s-a revărsat peste întreg Pământul.

63/167

Ştiinţa Annunakilor, însă, s-a dovedit încă o dată neputincioasă. În faţa potopului, extratereştrii au plecat de pe Pământ, văzându-şi construcţiile lor măturate de potop. Zeci de mii de ani de muncă duse pe apa sâmbetii, şi la propriu şi la figurat! Vorba fie între noi, ei n-au construit niciodată nimic, dar să-i dăm plăcere şi lui Sitchin… Şi o culme a ironiei: potopul a fost atât de imens, încât a măturat toată creaţia Anunnakilor pe Pământ, dar n-a reuşit să distrugă corabia făcută de un om simplu, Noe. Erau mai inteligenţi oamenii decât creatorii lor?

După potop, simţindu-se vinovaţi, Anunnaki au hotărât să-i înveţe pe oamenii supravieţuitori agricultură şi creşterea animalelor. De acum înainte, ei vizitează Pământul din când în când (conform lui Sitchin) şi îi mai ajută pe oameni pe ici pe colo. Nu ştiu despre ce ajutor mai poate fi vorba, când Anunnaki au ei insuşi destule probleme (de le-a luat 21.000 de ani să construiască un singur complex!)

Zei în costume de astronaut

Dar cum poate demonstra Sitchin existenţa “zeilor de pe Marduk”? În cartea sa, el ne prezintă o sculptură veche care ar reprezenta “un zeu în interiorul unui rachete”. Dar dacă ei sunt cu adevărat zei, de ce sunt încuiaţi cu tehnologii învechite al unui film SF ieftin, cu rachete, microfoane şi costume spaţiale? Dacă ei sunt zei, de ce nu folosesc tehnologii divine, ca de exemplu călătoria intradimensională prin găurile de vierme, antigravitaţia, propulsia luminii solare sau rematerializările din găurile negre?

Sitchin interpretează greşit religia Mesopotamiei

Dar, în general, câtă încredere trebuie să avem în Sitchin? Să-i dăm cuvântul lui Peter James, co-autorul cărţii controversate “Secolele întunericului” care l-a criticat dur pe Sitchin pentru că a înţeles greşit literatura babiloniană:

“Sitchin foloseşte epopeea creaţiei Enuma Elish ca fundaţie pentru cosmogonia sa, identificând tânărul zeu Marduk, ce a răsturnat vechiul regim al zeilor şi a creat Pământul, cu cea de a 12-a planetă. Astfel, el interpretează teogonia babiloniană ca naşterea altor 11 planete. Numele babiloniene ale planetelor sunt bine stabilite, fără urmă de îndoială: Ishtar era zeitatea lui Venus, Nergal cea a lui Marte, iar Marduk cea a lui Jupiter, acest lucru fiind confirmat de sute de tabele astronomice şi astrologice. Sitchin le ignoră pe toate acestea şi desemnează identităţi planetare zeilor menţionaţi în teogonie. De exemplu, Apsu, atestat ca zeu al apelor primăverii, devine Soarele! “Ea”, este în viziunea lui Sitchin, ba planeta Neptun, ba cosmonaut. Iar identitatea lui Ishtar ca planeta Venus, o caracteristică esenţială a religiei mesopotamiene, nu este nicăieri menţionată nicăieri în cartea lui Sitchin, ce o consideră pe Ishtar drept o femeie-astronaut.”

Totul pentru a-şi vinde opera…

În mod evident, Sitchin e un om inteligent. El ţese o poveste complicată, din bucăţi de dovezi ce au supravieţuit din vechea civilizaţie sumeriană până în prezent. Sitchin face intenţionat o serie de greşeli academice (fracturând citate, ignorând diverse fapte etc.), combină elemente de arheologie cu cele de ştiinţă modernă, pentru a crea un tablou extrem de atractiv. Totul doar pentru a vinde o literatură senzaţională, ce speculează dorinţa sufletului uman pentru spectaculos.

64/167

Pentru a scăpa de încălzirea globală, oamenii trebuie să se ducă pe Nibiru pentru a lua înapoi aurul furat de Anunnaki…

Andy Lloyd este un autor care susţine ideea că Soarele nostru are o stea-companion (numită “Steaua întunecată” sau “Steaua morţii”), în jurul căreia orbitează mitica planetă Nibiru. Din acest punct de vedere, el se diferenţiază de Zecharia Sitchin care e adeptul ideii că Nibiru orbitează în jurul Soarelui nostru, cu o perioadă de rotaţie de 3.600 de ani. Site-ul domnului Lloyd este acesta: http://www.darkstar1.co.uk/.

Precum ştiţi, şi eu sunt adeptul ideii că Soarele nostru s-ar putea să aibă un companion, în jurul căruia s-ar putea să se rotească mai multe planete. În schimb, aşa cum m-am exprimat în aceste articole (http://www.lovendal.net/wp52/sitchin-farsorul-mileniului-3-partea-1-cum-a-innebunit-lumea-cu-planeta-nibiru/ şi http://www.lovendal.net/wp52/sitchin-farsorul-mileniului-3-partea-2-anunnaki-acei-zei-de-pe-nibiru/), eu nu cred în existenţa lui Nibiru, nici în a extratereştrilor Anunnaki. Dar, pe de altă parte, îmi place să prezint şi punctele de vedere contrare, pentru că adevărul se poate naşte numai din confruntarea de idei.

De aceea, în acest articol, voi vorbi despre punctul de vedere al domnului Lloyd cu privire la Anunnaki, aurul şi încălzirea globală de pe Pământ. Extrag ideile principale din articolul său:

* Unul dintre cele mai curioase lucruri din teoriile lui Zecharia Sitchin este acela privind căutarea aurului de către Anunnaki. Descinderea lor pe Pământ a fost cauzată de înrăutăţirea condiţiilor de viaţă din lumea lor, Nibiru. Ei au venit pe Pământ pentru un singur lucru: aur. Şi Anunnaki au venit pentru aur nu pentru valoarea sa intrinsecă, ci pentru că aveau nevoie de el pentru a fi “pompat” în atmosfera lui Nibiru.

* Pământul se confruntă în perioada aceasta cu problema încăzirii globale, iar specialiştii caută mai multe metode pentru a preveni efectele negative ale aceste încălziri. S-au propus mai multe soluţii tehnice, printre care: lansarea în spaţiul cosmic a unor oglinzi spaţiale pentru redirecţionarea luminii Soarelui sau introducerea în atmosfera Pământului a unor materiale reflective. Dar dacă, acum câteva sute de mii de ani, Anunnaki s-a confruntat cu aceeaşi problemă a încălzirii globale (cu care se confruntă omenirea azi) şi au găsit drept soluţie tehnică “pomparea” de material aurifer în atmosfera lui Nibiru?

* Există o legătură între schimbarea orbitei “Stelei întunecate” faţă de Soarele nostru şi schimbările climatice de pe Pământ. Astfel, în urmă cu 4 milioane de ani în urmă, o epocă de gheaţă a început pe

65/167

Pământ; înainte acestei date, timp de 40 de milioane de ani, Pământul nu avea deloc gheaţă: nu exista Polul Nord sau Polul Sud. Ştiinţa nu poate explica de ce în câteva milioane de ani Pământul are gheaţă, iar timp de zeci de milioane de ani, nu a existat deloc gheaţă. Această schimbare masivă a climatului pe Pământ a fost facilitată de schimbarea orbitei companionului Soarelui nostru.

* Anunnaki trăiesc într-o lume care orbitează în jurul Stelei Întunecate. Atmosfera planetei lor a fost supusă încălzirii globale în ultimii 4 milioane de ani, în timp ce lumea noastră s-a răcit. De aceea, ei au introdus aur în atmosfera lor: pentru a reflecta o parte din lumina Stelei Întunecate. De aceea, ei au venit aici, o planetă care, de fapt, este foarte toxică pentru ei. Acum, ei au plecat, poate că pentru că lumea lor se află în siguranţă, în timp ce a noastră se apropie de abis.

* Poate că de aceea, noi ar trebui să ne ducem pe Nibiru să ne luăm înapoi aurul furat de Anunnaki, pentru a preveni supraîncălzirea planetei noastre. Şi asta pentru că aurul rămas pe Pământ s-ar putea să nu ne ajungă…

Într-o mină din California s-a descoperit un mecanism complex de aprindere a focului, vechi de zeci de mii de ani! Oamenii din vechime erau chiar atât de involuaţi!?

Pe 13 februarie 1961, în timp ce efectua săpături în Munţii Coso, de lângă Olancha, din California, geologul amator Mike Mikesell a descoperit ceea ce la început a crezut că era o piatră plină cu cristale. Dar a doua zi, când a tăiat piatra, a observat că aceasta ascundea, după cât se părea, rămăşiţele unui mecanism oarecare, un fragment de tub din porţelan şi metal care semăna cu un aprinzător.

Misteriosul tub avea să stârnească o vie polemică. Deşi obiectul nu a fost studiat amănunţit de cercetători independenţi, piatra dimprejurul lui – care este de fapt argilă -cuprinde cochilii şi alte resturi fosilizate de cel puţin cinci sute de mii de ani. Se crede, de asemenea, că în învelişul geologic se află două obiecte, dintre care unul este asemănător cu un cui, şi celălalt, cu o rondelă.

În opinia unor oameni de ştiinţă, această descoperire constituie un vestigiu tehnologic al unei civilizaţii străvechi, necunoscută de istorici; alţii consideră că, dat fiind numărul mare de puţuri de mină abandonate din regiune, ar fi vorba de un obiect folosit la exploatările miniere. În timp, „lumânarea” s-a înfundat în humă şi s-a întărit, căpătând aspectul unei pietre.

Muntele Shasta din California, locul frecventat de locuitori ai vechii Atlantide, ce locuiesc acum în lumea subpământeană din Agartha?

În 1883, având în faţă perspectiva completă a Muntelui Shasta, unul din cele mai înalte piscuri ale Californiei, Frederick S. Oliver a început să noteze comunicări oculte primite de la Phylos Tibetanul, un adept atlant care i-a dezvăluit că, în urmă cu numai 13.000 anii Arizona era acoperită de Mit, o mare interioară. Peisajul extraordinar şi defileul Marelui Canion din Colorado sunt rezultatul unui dans îngrozitor al scoarţei solide a Globului, care a secat apele din Golful California, lăsând în urmă fundul mării uscat (Deşertul Arizona).

66/167

Phylos pretinde că într-unui din pereţii de stâncă de la baza Muntelui Shasta se afla intrarea într-un templu uluitor, unde i-a întâlnit pe Maeştrii Frăţiei Lothiniene, cei care l-au învătat înţelepciunea religiei lor în timpul ultimei sale reîncarnări, în jurul anului 1885.

El afirmă că la poalele Muntelui Shasta locuieşte o comunitate stranie care se materializează uneori, pe neaşteptate, cu indivizi îmbrăcaţi în alb pur, cu sandale şi părul lung, ondulat, având o înfăţişare maiestuoasă. Din când în când, indivizi înalţi şi graţioşi, cu o înfăţişare ciudată şi fruntea înaltă, apar din păduri şi schimbă boabe de aur pentru diverse bunuri de consum, în oraşele din apropiere. Ei evită să li se facă fotografii, dispărând brusc. Se spune că aceşti străini practică ceremonii nocturne, producând lumini strălucitoare sus în aer şi iluminând clădiri din marmură şi onix.

Profesorul Edgard L. Larkin, director al Observatorului de pe muntele Lowe din sudul Californiei, a văzut trei domuri aurii înălţându-se deasupra vârfurilor copacilor de lângă Muntele Shasta. Noaptea, cupolele au fost înconjurate de lumini albe. Localnicii descriu vase stranii, ca de argint, care s-ar fi înălţat în aer şi ar fi plutit deasupra munţilor. Când automobilele se apropiau de zona respectivă, circuitele electrice li se blocau în mod misterios şi motorul se oprea – fenomen asociat astăzi OZN-urilor.

Pe o piatră aşezată vertical la marginea pădurii sunt gravate hieroglife, sub care e o inscripţie: “Ceremonia de adorare a lui Gautama”. Se crede că muntele “Gautama” înseamnă “Continentul America”. Totuşi, Gautama era numele sacru al lui Buddha.

Analele Imperiului Chinez din 499 d.Hr.. includ documentul „Frisong”, care descrie vizita preotului chinez budist Hoei-Shin în America Centrală şi de Sud în secolul V. Se spune că acesta ar fi întâlnit în Mexic un rege numit Ichi. Se crede că un călugăr chinez, Fa Hsien, a acostat în Mexic în 412 d.Hr. Vizita preoţilor budişti, în urmă cu multe secole, provoacă speculaţii privind posibilitatea ca acea sectă misterioasă să fie budistă, deşi ceremoniile lor par a-i asocia cu extratereştrii.

Unii spiritişti pretind că Muntele Shasta ar fi frecventat de oameni din rasa Titan-Atlan, supravieţuitori din Lemuria şi Atlantida ce locuiesc în lumea subpământeană din Agharta, de unde pornesc mai multe tuneluri spre civilizaţia noastră de la suprafaţă, unul din ele ieşind printre munţii din California.

Un “clarvăzător la distanţă” ne dezvăluie că sub un mare munte din Alaska s-ar afla o imensă bază subterană extraterestră, în care “alienii” seamănă foarte bine cu oamenii. O fi atlanţi?

În iunie 2012, într-un articol interesant vorbeam despre cercetările secrete ale CIA în parapsihologie, şi anume vederea la distanţă (http://www.lovendal.net/wp52/cercetarile-secrete-ale-cia-in-domeniul-parapsihologiei-proiectul-grillflame-si-vederea-la-distanta/). Aşadar, se cunoaşte că CIA se foloseşte de “clarvăzători” pentru a obţine informaţii acolo unde spionii nu pot ajunge. În cartea sa din 1997, “Remote Viewers” (adică “Cei care văd la distanţă”), Jim Schnabel vorbeşte despre un fost agent CIA de vedere la distanţă, pe nume Pat Price, care crede că în interiorul muntelui Hayes din Alaska, situat la nord-est de oraşul Anchorage, s-ar afla una dintre cele mai mari baze extraterestre de pe Pământ.

Conform aceluiaşi Pat Price, extratereştrii care ar trăi în interiorul Muntelui Hayes, ar semăna extrem de mult cu oamenii şi ei s-ar folosi de puterea gândului pentru a ne controla vehiculele noastre. Eu stau şi mă gândesc că, dacă aceşti “extratereştri” seamănă extrem de bine cu oamenii (diferă doar inima, plămânii, sângele şi ochii), poate că ei nu sunt cu adevărat extratereştri, ci o specie necunoscută de oameni care au evoluat în interiorul Pământului, poate chiar urmaşii celebrilor atlanţi. Desigur, asta în cazul în care informaţiile lui Price ar fi adevărate.

67/167

Interesant e faptul că în zona respectivă, de-a lungul anilor s-au semnalat o activitate ozenistică susţinută, ceea ce nu te poate pune decât pe gânduri. Şi, oricum, Alaska pare a fi un teritoriu în care apar tot felul de descoperiri bizare, ca de exemplu, o masivă piramidă îngropată (http://www.lovendal.net/wp52/socant-in-alaska-s-ar-afla-ingropata-o-piramida-gigant-de-350-de-metri-inaltime-in-zona-triunghiului-bermudelor-din-alaska/) sau giganti de 3 metri cu 6 degete (http://www.lovendal.net/wp52/265

Ikal, umanoidul brunet ce zboară prin aer şi care răpeşte femei. Extraterestru sau un locuitor necunoscut al Pământului?

În seara zilei de 24 noiembrie 1967, un antropolog din Berkeley, California a rămas uimit să vadă (în timp ce studia obiceiurile indienilor tzeltal dintr-o regiune mexicană) ceea ce părea a fi o stea strălucitoare deplasându-se cu repeziciune pe cer. Avea o lumină puternică, care se micşora din când în când şi mergea în direcţia opusă drumului pe care îl urmează Soarele (adică de la vest la est). A aflat de la localnici că acea lumină strălucitoare reprezenta un ikal, un umanoid brunet, înalt de un metru, despre care se spunea că vine din altă lume, zburând deseori cu un sistem de propulsie ca de rachetă, fixat pe spate.

Gordon Creighton, membru al Institutului Antropologic Regal, o autoritate recunoscută în întreaga lume în domeniul fenomenelor OZN şi care a locuit un timp în Mexic, ne spune că pentru cei din tribul tzotzil, vecini cu tribul tzeltal, Ikal e cea mai obişnuită formă a Zeului Morţii, cel ce zboară prin aer şi fură femei, amintind probabil de acel „Erl Konig” atât de temut în Germania medievală.

În timpul ultimilor 20 ani au fost raportate numeroase incidente referitoare la unele sfere luminoase din care au ieşit creaturi negre, ca nişte pitici, care au atacat oamenii, folosind deseori o lumină orbitoare, paralizantă. Poate că aceşti umanoizi nu sunt creaturi din spaţiul extraterestru, ci nişte locuitori necunoscuţi ai Pământului, care s-au naturalizat de mult. Aztecii credeau că noaptea, atât de prielnică stafiilor, se umplea singură de monştri fantastici, femei pitice cu părul în vânt, capete de mort care fugăreau călătorii, creaturi fără cap şi fără picioare care gem şi se rostogolesc pe Pământ, prevestind nenorociri. Oare, aceşti ikal doar îi înspăimântau pe azteci, mayaşi şi incaşi ?

Triunghiul Nevadei, noul “Triunghi al Bermudelor” din SUA, locul unde avioanele se prăbuşesc şi dispar inexplicabil

Nevada este unul din statele care compun SUA, o mare parte din el fiind situat într-o zonă deşertică. Multe părţi din Nevada sunt nelocuite (datorită condiţiilor improprii) şi, chiar şi aşa, pe acest teritoriu se întâmplă lucruri ciudate, la fel ca în Triunghiul Bermudelor (http://www.lovendal.net/wp52/marturie-socanta-a-unui-supravietuitor-al-triunghiului-bermudelor-orizontul-disparuse/). Şi asta pentru că, pe baza staticilor din ultimii 60 de ani, s-a constatat că 2.000 de avioane s-au prăbuşit, ceea ce duce la o medie de 3 avioane pe lună. Cam multe avioane prăbuşite, într-un teritoriu puţin locuit şi tranzitat. De aceea, unii vorbesc de “triunghiul Nevadei”. Dar, şi mai interesant e faptul că în Nevada se găseşte celebra “Bază 51″, o posibilă bază americană pentru OZN-uri (http://www.lovendal.net/wp52/baza-51-o-posibila-baza-americana-pentru-ozn-uri/).

Unul dintre cele mai celebre cazuri de dispariţie a fost acela al lui Steve Fossett, care, pe 3 septembrie 2007, a plecat cu avionul pentru a face un zbor care trecea prin Triunghiul Nevadei. Deşi autorităţile l-au căutat mult timp, nici el şi nici avionul său nu a fost găsit. După o lună de căutări, autorităţile au încetat operaţiunea. În septembrie 2008, un excursionist pe bicicletă care se afla în munţii care separă Nevada de California a găsit actele de identitate ale lui Fossett. Mai târziu, după câteva zile, au fost găsite şi

68/167

rămăşiţele avionului său. Nu exista nicio cutie neagră a avionului, prin care să se afle de ce acesta s-a prăbuşit. Cadavrul lui Fossett n-a mai fost găsit niciodată.

Forţele navale chineze şi americane s-au unit în Oceanul Pacific, pentru a lupta împotriva unei ameninţări extraterestre periculoase

Prezint o ştire de pe veteranstoday.com…o informaţie greu de verificat, dar trebuie să înţelegeţi că în lumea aceasta a conspiraţiilor informaţiile sunt greu de probat. Aşa că…luaţi-o ca pe o ipoteză. Subiectul acestei ştiri: forţele navale americane şi chineze s-au unit împotriva unei ameninţări extraterestre. Citez din articol:

Un serviciu secret asiatic a confirmat că are loc o operaţiune comună navală între SUA şi China, o operaţiune pentru a combate ceea ce ar fi “o ameninţare extraterestră extrem de periculoasă”. Operaţiunile navale au fost confirmate de mai mulţi, deşi partea americană nu a recunoscut acest lucru. O parte din navele chineze se pare că au fost observate în largul coastelor californiene. Cât despre natura ameninţării extraterestre…aceasta reprezintă un secret la nivel extrem de înalt.

Dar iată care ar fi zvonurile:

Echipajele extraterestre operează din bazele submarine. Armele avansate americane sub-orbitale au fost desfăşurate de la Baza aeriană Vandenburg. OZN-urile nu mai sunt detectate cu tehnica convenţională, ci cu nano-tehnologie, folosindu-se senzori microscopici, pentru a monitoriza “faliile dimensionale” şi “distorsiunile temporale”, aspecte discutate în serialul “Dosarele X”. Opoziţia extraterestră este agresivă şi duşmănoasă. Ameninţarea extraterestră se limitează la bazinul Oceanului Pacific. Cooperarea Chinei vine din faptul că o mare parte din flota americană este concentrată în Golful Persic.

P.S. E posibil ca acest zvon să fie doar o intoxicare din partea celor care doresc să creeze panica invaziei extraterestre. Mă miră cum ştirea se aseamănă mult cu scenariul filmului “Battleship” (2012), în care forţele navale ale mai multor state se unesc pentru a distruge o invazie extraterestră (vezi articolul: http://www.lovendal.net/wp52/in-noua-megaproductie-battleship-2012-illuminati-sub-masca-hollywood-ului-promoveaza-din-nou-ideea-atacarii-omenirii-de-catre-extraterestrii-cei-rai/). Iar această idee este esenţială pentru Oculta Mondială, întrucât noua ordine mondială (adică unirea oamenilor sub o singură autoritate) nu poate fi înfăptuită decât prin inventarea unei ameninţări extraterestre (vezi articolul: http://www.lovendal.net/wp52/marea-manipulare-a-ocultei-mondiale-crearea-unei-amenintari-extraterestre-inventate/). Cât despre bazele extraterestre subterane, chiar eu am scris un articol despre ea anul acesta (http://www.lovendal.net/wp52/consiliul-andromeda-a-distrus-o-masiva-baza-submariana-reptiliana-de-sub-golful-bengal/). Desigur, şi ea trebuie văzută în lumina acestei dezinformări…

Cubul cel negru” din jurul Soarelui se întoarce! De fapt, e vorba de un uriaş hexahedron, mai mare ca planeta Jupiter! Unii zic că ar putea fi “noul Ierusalim” din Biblie…

În decembrie 2012, scriam acest articol (http://www.lovendal.net/wp52/satelitul-soho-surprinde-de-peste-un-an-de-zile-un-cub-negru-bizar-aflat-in-fata-soarelui-ce-naiba-o-fi/) în care vorbeam despre  un cub negru bizar, aflat în faţa Soarelui şi surprins timp de 1 an de către satelitul SOHO al lui NASA. Spuneam atunci următoarele:

69/167

“Într-una din fotografiile asupra Soarelui ale lui SOHO a fost observat un cub negru. El e “negru”, întrucât nu este atât de fierbinte cum este Soarele. Dacă e un OZN, e o formă extrem de ciudată, întrucât observaţiile asupra lor arată că ele posedă, de obicei, forme sferice. Oricum, mie acest cub negru mi-aduce aminte de piatra sfântă a musulmanilor de la Mecca (…) Dar surpriza nu se opreşte aici. Cubul negru a apărut pe 21 decembrie 2012…însă el a mai fost observat şi alte dăţi: pe 27 septembrie 2012, pe 23 iulie 2011, pe 28 iunie 2011, pe 20 iunie 2011, pe 13 iunie 2011 (vezi fotografiile de mai jos). Că e cub şi nu un simplu pătrat, se poate observa clar din fotografia de pe 23 iulie 2011. Deci, ce e cu acest cub bizar?”

Să ştiţi că acest cub n-a dispărut… din contra, el apare din ce în ce mai des în fotografiile SOHO…. cam de 5 ori pe lună! Ultima oară (aşa cum se observă în fotografia de mai sus), cubul apare acoperit parţial de lentila camerei video ce acoperă centrul Soarelui pentru protecţie (altfel, lentila ar fi pur şi simplu arsă de lumina puternică a Soarelui). Unii spun că ar fi vorba de pixelizare, dar în faţa cercului roşu care acoperă parţial cubul nu se observă niciun pixel (aşa cum rezultă şi din videoclipul de mai jos).

Autorul videoclipului de mai jos, crede că ar putea fi vorba de un hexahedron, adică un fel de “cub”, în care o parte din feţe nu sunt pătrate (ca în cazul cubului), ci dreptunghiulare. Orice ar fi, obiectul e extrem de masiv… comparativ cu mărimea Soarelui, el pare mai mare ca planeta Jupiter!

Unii merg mai departe cu imaginaţia, şi cred că acest “cub” sau hexahedron n-ar fi altceva decât “noul Ierusalim” care s-ar întoarce pe Pământ, conform celor spuse în Apocalipsa lui Ioan:“10. Şi m-a dus pe mine, în duh, într-un munte mare şi înalt şi mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalimul, pogorându-se din cer, de la Dumnezeu,11. Având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era asemenea cu cea a pietrei de mare preţ, ca piatra de iaspis, limpede cum e cristalul.12. Şi avea zid mare şi înalt şi avea douăsprezece porţi, iar la porţi douăsprezece îngeri şi nume scrise deasupra, care sunt numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel.13. Spre răsărit trei porţi şi spre miazănoapte trei porţi şi spre miazăzi trei porţi şi spre apus trei porţi.14. Iar zidul cetăţii avea douăsprezece pietre de temelie şi în ele douăsprezece nume, ale celor douăsprezece apostoli ai Mielului.15. Şi cel ce vorbea cu mine avea pentru măsurat o trestie de aur, ca să măsoare cetatea şi porţile ei şi zidul ei.16. Şi cetatea este în patru colţuri şi lungimea ei este tot atâta cât şi lăţimea. Şi a măsurat cetatea cu trestia: douăsprezece mii de stadii. Lungimea şi lărgimea şi înălţimea ei sunt deopotrivă.17. Şi a măsurat şi zidul ei: o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura omenească, care este şi a îngerului.”

Soarele este o “poartă stelară” prin intermediul căreia se poate călători instantaneu în orice colţ al Universului

Trebuie să recunosc că sunt un fan al fizicianului iranian Nassim Haramein, nu neapărat întrucât afirmaţiile sale ar fi 100% adevărate, ci pentru ingeniozitatea lor. Întotdeauna am admirat persoanele cu idei inovative şi posibil reale.  Într-un articol publicat în octombrie 2010 (http://www.lovendal.net/wp52/vulcanii-de-pe-pamant-sunt-folositi-de-ozn-uri-ca-porti-stelare/) Haramein spunea printre altele:

“OZN-urile există şi ele vin din alte locuri din Univers, ajungând la noi prin intermediul Soarelui, a Pământului sau a altor planete. Fizicianul iranian consideră că fiecare Soare conţine câte o gaură neagră. Orice civilizaţie extraterestră care doreşte să intre în sistemul nostru solar cu ajutorul unor nave gigantice, de mărimea Pământului, ar face-o prin “poarta stelară” a Soarelui nostru. Astfel, se pot

70/167

explica mai bine petele solare. Dacă, însă, OZN-ul este de dimensiuni mai mici, acesta ar putea folosi vulcanii ca “poartă stelară”.

În articolul publicat ieri, 13 martie 2012 (http://www.lovendal.net/wp52/conform-fotografiilor-nasa-in-soare-a-aparut-un-triunghi-misterios-iluzie-optica-sau-altceva/) vorbeam despre posibilitatea ca triunghiul misterios văzut în interiorul Soarelui să fie pur şi simplu o “poartă stelară” pentru călătoriile stelare, gândindu-mă astfel la ideile fizicianului Haramein.

Dar iată câteva din ideile sale despre aceste “călătorii stelare”:

De ce “Zeii Soare” au fost numiţi aşa de civilizaţiile antice?

“Zeii Soare” din mitologiile lumii trebuie să fi fost aşa dintr-un anumit motiv. Ei au fost numiţi “Zei Soare” în toate civilizatiile antice egiptene, mayaşe, chineze etc. Iar motivul e simplu: stelele au fost folosite ca porţi stelare pentru a merge dintr-o parte a galaxiei în alta. De aceea, de exemplu, tradiţiile antice din multe ţări vorbesc despre Soare ca “uşa” din care provin “Zeii Soare”. Ei vorbesc despre gaura neagră din centrul galaxiei noastre, adică de Soarele Central, de la care pot fi accesate toate stelele din galaxie. Aşadar, dacă intrăm în Soare, ajungem în centrul galactic, iar de acolo, în alt sistem solar al galaxiei.

Gaura neagră din mijlocul Soarelui

Referitor la petele solare, în spectrul optic  ele apar ca fiind negre. Petele solare sunt vizibile atunci când Soarele devine foarte activ. Dacă vă uitaţi cu atenţie la petele solare, atunci putem vedea cum focul de la suprafaţa Soarelui este absorbit în interior. O pată solară este un vartej imens aflat în mijlocul Soarelui…aşadar nu este un eveniment de suprafaţă. Dar, în mijlocul Soarelui se află o imensă gaură neagră, lucru observabil prin intermediul petelor solare.

Poţi călători fără probleme prin întreaga galaxie

Dacă ar trebui să călătoreşti prin întreg Universul, iar totul din Univers esteo singularitate, atunci ai putea construi o navă spaţială care ar putea călători în interiorul singularităţii. Acea navă ar trebui să aibă o forţă în centruca şi singularitatea însăşi. Şi ai putea intra printr-o singularitate locală, şi, întrucât singularitatea este conectată cu toate lucrurile, ai putea ieşi oriunde ai dori în Univers. Şi, de fapt, ai putea urma o progresie liniară a acelei călătorii. Deşi îţi va lua câteva secunde pentru a călători de-a lungul galaxiei, va trebui să treci prin singularitatea Soarelui, prin singularitatea centrului, şi apoi să ieşi printr-o altă singularitate a unui alt sistem solar, în alt colţ al galaxiei. Poţi chiar trece dintr-un centru galactic în alt centru galactic, şi să ajungi oriunde îţi doreşti. De aceea, vom fi capabili să-i vedem pe “Zeii Soare” intrând şi ieşind din Soare.

Enigma latitudinii 19’47

Nassim Haramein mai spune un lucru foarte interesant: faptul că în jurul latitudinii de 19’47 se găsesc marea majoritate a găurilor negre. De exemplu, vulcanii mexicani se află situaţi la latitudinea de 19’47; acolo există o foarte importantă activitate ufologică, pe acelaşi principiu că vulcanii reprezintă “găurile negre” ale Pământului, de unde provin OZN-urile. Tot la 19’47 găsim situate piramidele; la aceeaşi latitudine se află şi “marea pată roşie” de pe Jupiter. Coincidenţă? Normal că nu!

71/167

Mai jos puteţi urmări o parte din conferinţa lui Nassim Haramein, ce am tradus-o în premieră în limba română. Păcat că videoclipul se termină prea brusc, pentru că abia de atunci începea să fie mai interesant.

P.S. Tare amuzantă a fost partea cu NASA din videoclip. Agenţia spaţială americană a postat un videoclip de la sonda spaţială SOHO în care se puteau observa nişte obiecte ciudate care se apropiau de Soare. NASA a numit aceste obiecte drept comete, deşi toată lumea ştie că orice cometă mai are şi o coadă…Văzând ridicolul situaţiei, NASA a scos videoclipul de pe Internet, dar lumea a devenit mai suspicioasă. Aşa că l-au repus…numai că de data aceasta, obiectele respective aveau coadă! Incredibil, cât de proşti ne cred cei care conduc NASA…

Reptilienii ANUNNAKi: Secretul Suprem al Omenirii

14/09/2012

cristytepes ADEVARUL ASCUNS INFORMAŢII INTERZISE, ADEVĂRUL - PRESA LIBERĂ, ARHIVELE SECRETE, BLOG REBLOG - FĂRĂ CATEGORIE, CIVILIZAȚII EXTRTERESTRE, CONSPIRAȚII SI TEORII ALE CONSPIRATIEI, DIN SOMN TREZIȚI-VĂ, DIN TAINELE CUNOAȘTERII, ȘTIAȚI CĂ. ?..., HIPNOZA INLOCUIESTE REALITATEA, HULU, IEȘIREA DIN MATRIX, ILLUMINATI, IN SPATELE CORTINEI, ISTORIA ALTFEL, ISTORIA MONDIALĂ A SOCIETATILOR SECRETE, MISTERE, MITURI SI LEGENDE, OZN-UFO-OSN-MANISOLAS, RĂZBOIUL STELELOR, SCULAȚI CĂCI VĂ PÂNDESC DURERI !, SECRETELE VATICANULUI, SECRETELE VATICANULUI – BIBLIA FALSIFICATA !, SF IERI-REALITATE AZI, SOCIETATI SECRETE, TARAMUL CELALALT-SAU-DINCOLO DE 2012, TREZIREA CONȘTIINȚEI, ZIUA D-INAINTEA DEZVALUIRII antice, BLOG REBLOG - FĂRĂ CATEGORIE, david icke, povestea, povesti 25 comentarii

 

“Atunci când luau formă umană ei se mişcau printre noi, dar numai vederii noastre apăreau ca oameni. Aveau cap de şarpe (…), dar apăreau omului ca oameni între oameni. S-au strecurat în consilii, luând forma oamenilor, eliminând prin vicleşugurile lor pe şefii regatelor luând forma lor şi domnind asupra oamenilor. Numai prin magie puteau fi descoperiţi (…). Din regatul umbrelor ei au căutat să distrugă omul şi să conducă în locul lui.“(Thoth Atlantul despre Reptilienii Anunnaki – Tăbliţele de Smarald: Tăbliţa 8 – CHEIA MISTERELOR)

72/167

Aceasta Conspiratie Planetara este gandita de catre niste extraterestrii, dar adevarata conspiratie este defapt sa ne induca ideea ca ei nu ar exista fiind totul doar poveste. Existand dovezi in toate civilizatiile antice, acestea nu mai pot fi considerate SF. sau povesti, evolutionismul lui Darwin fiind acum o poveste grozava. Majoritatea persoanelor in proportie de 90%, nu cred in asa ceva, dar totusi dovezile sunt chiar foarte multe.Crezi ca stii totul despre reptile…ei bine nu sti nimic… Citat pe scurt din secretul Suprem de David Icke:“Nu spune nimic despre reptile… Sunteti pregatiti? Mi-as fi dorit sa nu fiu nevoit sa fac o introducere la povestea care urmeaza, caci nu va face decât sa o complice, expunându-ma oprobiului public si ridiculizarii generale. Dar, fie ce-o fi! Nu am dat niciodata înapoi în fata unor asemenea argumente. Dupa parerea mea, Anunnaki si martienii albi de care vorbeste Brian Desborough nu sunt aceiasi oameni, desi nu este exclus sa fi existat o legatura genetica între ei. Dupa ce am pus laolalta dovezile, punctele de vedere, studiile si opiniile pe care le-am adunat în toti acesti ani pe aceasta tema, am ajuns la concluzia ca Anunnaki sunt o rasa de origine genetica reptiliana.În literatura OZN-istica ei sunt cunoscuti pur si simplu sub numele de extraterestri reptilieni. De altfel, nu sunt singurul care crede acest lucru. Sincer sa fiu, am ramas uimit cât de multi oameni din epoca noastra sunt deschisi în fata acestei posibilitati, ajungând de multe ori la aceeasi concluzie prin propriile lor cercetari. Printre ei se numara inclusiv unii care ar fi râs de aceasta idee nu cu mult timp în urma. Dr. Arthur David Horn, fost profesor de antropologie biologica la Universitatea de Stat din Colorado, Fort Collins, credea pâna nu demult cu toata convingerea în teoria darwinista a evolutiei umane, respectiv în dezvoltarea lenta a speciei umane, urmând principiul supravietuirii celui mai puternic. Pornind de la dovezile pe care le-a descoperit, el a ajuns astazi sa creada ca umanitatea a fost fabricata genetic de extraterestri si ca o rasa de reptilieni controleaza planeta de mii de ani (inclusiv la ora actuala).Concluziile mele sunt identice cu ale lui, desi personal am urmat o cu totul alta cale în viata. Studiile doctorului Horn sunt prezentate detaliat în excelenta sa carte, Originile extraterestre ale umanitatii, în care sugereaza ca rasa pe care Tablitele Sumeriene o numesc Anunnaki este o rasa reptiliana (lucru cu care sunt pe deplin de acord). Faimosul astrofizician britanic Fred Hoyle a afirmat într-o conferinta de presa tinuta în anul 1971 ca lumea este controlata de o forta care se poate manifesta în forme diferite. “Ei sunt pretutindeni, le-a spus el jurnalistilor uluiti: în cer, în apa si pe pamânt…”, adaugând ca “ei”

73/167

controleaza umanitatea prin puterea mintii. Stiu ca suna bizar, dar va trebui sa cititi integral cartea de fata pentru a va da seama cât de multe dovezi sustin aceasta teorie.Daca veti prefera sa renuntati la lectura (acum sau dupa alte câteva capitole) pentru ca aceasta afirmatie încalca toate convingerile dumneavoastra, veti rata sansa de a va convinge ca pâna si cele mai neverosimile ipoteze din cele pe care le voi prezenta în continuare sunt adevarate, fiind sustinute de o avalansa de dovezi. Cu cât am adunat mai multe informatii incredibile, cu atât mai convins am ajuns sa fiu ca avem de-a face cu doua situatii distincte, care au evoluat în paralel. Pe pamânt au existat si alte rase extraterestre (si înca mai exista) în afara de cei pe care vechii sumerieni îi numeau Anunnaki, iar alte texte antice: Rasa Sarpelui. Nu este exclus ca celelalte rase de extraterestri sa se fi luptat cu acesti Anunnaki. Texte din toate culturile antichitatii descriu aceste “razboaie ale zeilor” si este posibil ca ele sa se refere la conflicte între diferite rase extraterestre, nu doar la factiunile Anunnaki rivale de care vorbesc Tablitele Sumeriene.Chiar si în epoca moderna exista nenumarate relatari ale unor oameni care pretind ca au vazut umanoizi cu pielea si fata ca de sopârla, si cu ochii bulbucati ca la broaste. Unul din investigatorii fenomenului extraterestru este Jason Bishop III (un pseudonim). Acesta afirma ca, în majoritatea lor, reptilienii sunt mai înalti ca oamenii si au sângele rece, la fel ca reptilele de pe pamânt. Sunt mult mai putin sensibili din punct de vedere emotional ca oamenii, si cei mai multi dintre ei au dificultati în a-si exprima iubirea, desi sunt foarte inteligenti si au cunostinte tehnologice extrem de avansate. În treacat fie vorba, aceasta descriere corespunde perfect atitudinilor si comportamentului Fratiei care controleaza lumea de astazi. Relatarile moderne referitoare la reptilieni se potrivesc întru totul cu descrierile multor “zei” din textele si legendele antice. De pilda, între anii 5000-4000 î.Ch. a existat o cultura numita Ubaid, anterioara Sumerului. Pe teritoriul Irakului de astazi au fost gasite figurine care desemneaza zeii acestei culturi si care aveau forme evidente de umanoizi cu fete de sopârla. În sectiunea ilustratiilor apare imaginea unei asemenea figurine asemanatoare unei sopârle, care tine în brate un copil care pare o sopârla în miniatura. Regiunea în care au fost descoperite vestigiile culturii Ubaid, dar si cele ale culturii sumeriene de mai târziu, joaca un rol important în povestea noastra, figurinele Ubaid prezentând grafic “zeii” care au dominat multe civilizatii antice.Culturile din America Centrala au un zeu în forma de sarpe înaripat, Quetzalcoatl; indienii hopi aveau zeul-sarpe cu pene, Baholinkonga, iar cultura indienilor nord-americani este împânzita de imagini cu serpi, inclusiv misteriosul munte în forma de sarpe din Ohio; indienii din India vorbesc de zeii reptilieni, Naga (o rasa de “demoni” în legendele indiene, al caror nume înseamna “Cei care nu merg, ci se târasc”); egiptenii aveau propriul lor zeu-sarpe, Kneph, faraonii fiind deseori ilustrati alaturi de serpi; fenicienii îl aveau pe Agathodemon, un alt zeu-sarpe; populatia voodoo are un zeu pe care îl numeste Damballah Wedo, cu forma de sarpe; iar ebraicii îl aveau pe Nakhustan, Sarpele de Bronz. Stravechiul zeu al britanicilor, pe care îl considerau Conducatorul Lumii în forma de Dragon, era numit HU, de unde s-ar putea sa provina termenul de Hu-man (n.n. om/uman în limba engleza). Simbolul discului înaripat al sumerienilor, care apare în întreaga lume antica, era alcatuit din doi serpi. Simbolismul sarpelui si asocierea lui cu “zeii” antici poate fi gasit pretutindeni în lume. În cartea sa, Adorarea Sarpelui, reverendul John Bathhurst Deane scrie: “… Unul din cei cinci constructori ai Tebei [în Egipt] a fost numit dupa zeul-sarpe al fenicienilor, Ofhion… Primul altar din Atena ridicat ciclopilor a fost cel închinat lui ‚Ops’, zeul-sarpe… Adorarea simbolica a sarpelui era atât de obisnuita în Grecia încât Iustin Martirul i-a acuzat pe greci ca au introdus-o în misterele tuturor celorlalti zei. Atunci când îsi aleg o bucata de teren pentru a-si construi o casa sau un mormânt, chinezii au o superstitie: o ating cu capul, coada si picioarele sopârlelor care traiesc sub pamânt”. Nu este exclus ca dragonii care scot foc pe nari si serpii malefici care apar în toate legendele lumii sa îsi aiba originea în “zeii” reptilieni care au actionat cândva la vedere, cu mii de ani în urma. Textele stravechi îi numesc pe acestia oamenii-serpi, iar Biblia face referiri frecvente la simbolistica sarpelui. Desi nu toate simbolurile care includ serpi se refera la aspectul reptilian al acestora, sunt destule care intra totusi în aceasta categorie.O alta tema comuna care apare în textele antice este cea referitoare la locurile sacre pazite de dragoni sau de serpi. Cel mai cunoscut exemplu de acest fel în Occident este sarpele din Gradina Edenului, dar tema este universala. Persanii vorbeau de o regiune a fericirii absolute numita Heden, mai frumoasa

74/167

decât tot restul lumii la un loc. Acesta a fost salasul primordial al primului om, înainte ca acesta sa fi fost tentat de un spirit malefic care a luat forma unui sarpe si care l-a ispitit sa guste din fructele unui copac. Hinduismul vorbeste de arborele banyion sub care Krishna, “Iisus” al indienilor, s-a asezat pe un sarpe încolacit, revarsând cunoasterea spirituala asupra umanitatii. Grecii antici aveau traditia Insulei celor Binecuvântati si a Gradinii Hesperidelor, în care crestea un copac ce producea merele de aur ale nemuririi. Aceasta gradina era protejata de un dragon. În cartile sacre chineze se vorbeste de o gradina în copacii careia cresteau fructele nemuririi, pazita tot de un sarpe înaripat, numit dragon. Legendele mexicane au o varianta a legendei Evei în care apare un sarpe urias de sex masculin. O alta legenda hindusa descrie muntele sacru Meru, pazit de un dragon înfricosator. Peste tot regasim aceeasi tema a locurilor sacre pazite de dragoni înfricosatori si de reptilieni pe jumatate umani, care le ofera oamenilor cunoasterea spirituala.Cine sunt si de unde vin ei?Exista trei origini posibile atribuite reptilienilor Anunnaki care intervin în afacerile oamenilor:1) sunt extraterestri;2) sunt intra-terestri care traiesc în interiorul pamântului; si3) manipuleaza umanitatea dintr-o alta dimensiune, prin “posedarea” corpului uman.Dupa parerea mea, toate cele trei ipoteze sunt adevarate. Figura 4 Constelatia “Dragonului” sau Draco, în raport cu care sunt aliniate multe monumente antice. Sunt ei extraterestri? Cercetatorii fenomenului reptilian au tras concluzia ca cel putin o parte dintre aceste fiinte provin din constelatia Draco (vezi Figura 4). Aceasta include steaua Thurban, considerata cândva Steaua Nordului, în functie de care sunt orientate piramidele egiptene. Potrivit studiilor lui Graham Hancock, stravechiul complex de temple de la Angkor Wat, în Cambogia, reprezinta o replica a constelatiei Draco, asa cum trebuie sa fi aratat ea în anul 10.500 î.Ch. În aceasta epoca, pamântul si locuitorii sai, oameni si extraterestri deopotriva, abia îsi reveneau dupa marele cataclism care s-a produs în jurul anului 11.000 î.Ch., reconstruindu-si civilizatia.Autorul si cercetatorul Robert Bauval afirma ca piramidele de la Gizeh sunt aliniate în functie de stelele din “centura” lui Orion, asa cum trebuie sa fi aratat ele în jurul aceluiasi an 10.500 î.Ch., când Orion se afla în punctul cel mai de jos al ciclului sau (din câte înteleg, de pe Orion provine o alta rasa de extraterestri care opereaza pe planeta noastra). La fel ca alti cercetatori, Hancock sugereaza ca Sfinxul cu trup de leu de la Gizeh, despre care se crede ca este mult mai vechi decât a fost datat de istorici, trebuie sa fi privit cu fata catre constelatia Leului în aceeasi perioada de timp. La ora actuala se fac cercetari legate de o structura fantastica aflata sub apele Japoniei, care ar putea fi de asemenea veche de cel putin 10.500 de ani. Multi oameni au pus la îndoiala aceste descoperiri, în special sincronizarea piramidelor de la Gizeh cu constelatia Orion, dar tema merita sa fie cercetata în continuare, chiar daca nu toate detaliile sale sunt adevarate.La urma urmei, descoperirea adevarului nu reprezinta niciodata un lucru usor, cu atât mai mult daca are o vechime atât de mare. Este uimitor cum niste structuri si temple atât de vechi, apartinând unor culturi aparent fara legatura unele cu altele, se aliniaza între ele cu o precizie astronomica, matematica si geometrica atât de mare. Dar poate ca acele culturi nu erau fara legatura unele cu altele. Asa cum vom vedea în continuare, ele aveau o origine comuna. Templele din Angkor Wat sunt acoperite cu imagini ale reptilienilor, caracteristica specifica tuturor culturilor antice, inclusiv cea egipteana, cea din America Centrala si cea indiana. În studiul sau referitor la misterioasele turnuri rotunde din Irlanda, profesorul Phillip Calahan afirma ca acestea sunt pozitionate cu o sincronicitate remarcabila în functie de constelatiile vizibile pe cerul dinspre nord în timpul solstitiului de iarna. Dar cel mai perfect se aliniaza turnurile cu constelatia… Draco. Daca am trasa un desen urias al constelatiei Draco pe întregul teritoriu al Irlandei, afirma Calahan, ochii si capul dragonului ar fi situate de o parte si de alta a Lough Neagh, chiar în centrul Irlandei de Nord. Partea de est a Lough Neagh este situata în apropierea capitalei Belfast. De aceea, capul constelatiei Draco este situat la sol exact în Irlanda de Nord, acea regiune micuta care a fost atât de zguduita de crime si de suferinta în ultima vreme.Pâna la sfârsitul lecturii cartii de fata, cei care nu sunt familiarizati cu simbolismul îsi vor da seama cât de mare este puterea acestuia de a atrage energie (pozitiva sau negativa) într-un anumit loc. John Rhodes, unul din cei mai mari specialisti în domeniul reptilienilor, afirma ca acestia ar putea fi

75/167

invadatori veniti din spatiul cosmic, care viziteaza diferite planete si îsi infiltreaza agentii pâna la preluarea întregului control asupra acestora.”Continuare in partea a 2a…

Partea a 2a continuare…“Conform acestei teorii, fortele militare reptiliene rapesc diferite forme de viata existente pe planeta respectiva, pe care savantii lor le studiaza, dupa care introduc codul genetic reptilian în speciile pe care doresc sa le manipuleze. Acest program presupune un procedeu de încrucisare, adica exact tehnica folosita de Anunnaki pe pamânt si descrisa de Tablitele Sumeriene.Rhodes adauga: Din bazele lor subterane, extraterestrii reptilieni creeaza o retea alcatuita din fiinte cu genetica mixta (umana si reptiliana), pe care le infiltreaza pe diferite nivele ale complexului militar-industrial de la suprafata, în guvernele diferitelor tari, în grupurile care studiaza OZN-urile si domeniul paranormal, în organizatiile preotesti si religioase, etc. Acesti oameni cu genetica mixta actioneaza conform instructiunilor primite, de multe ori fara sa stie ca sunt “agenti reptilieni”, creând astfel conditiile pentru invazia finala a extraterestrilor. Nu am avut ocazia sa studiez opera lui Rhodes decât cu câteva zile înainte de terminarea acestei carti, dar, asa cum veti constata în continuare, am ajuns exact la aceleasi concluzii. Rhodes afirma ca dupa invazia reptiliana din spatiul cosmic si din bazele lor subterane, populatia de la suprafata este nevoita sa se predea rapid, din cauza superioritatii armelor extraterestre.În continuare, reptilienii golesc planeta de resursele ei naturale, precum apa, mineralele si informatiile ADN. Principala metoda de control reptilian este infiltrarea societatii umane prin intermediul societatilor secrete, pe care o voi detalia mai târziu în aceasta carte. În finalul cartii sale, Zeii din Eden, autorul si cercetatorul american William Bramley a tras concluzia ca Anunnaki au creat o societate secreta numita Fratia Sarpelui, pe care au folosit-o pentru a manipula umanitatea prin metodele care vor fi descrise în capitolele urmatoare din lucrarea de fata.Aceasta Fratie a Sarpelui este nucleul central al retelei globale actuale de societati secrete existente pe pamânt si controlate de reptilieni.     Sunt ei intra-terestri? În forma fizica pe care si-au asumat-o, Anunnaki sunt una din numeroasele rase care traiesc în interiorul pamântului, într-un fel de catacombe uriase, care comunica prin tuneluri si pesteri subterane. Exista o legenda a indienilor hopi care sustine ca sub orasul Los Angeles exista un complex stravechi de tuneluri, care a fost ocupat de rasa “sopârlelor” acum 5000 de ani. În anul 1933, G. Warren Shufelt, un inginer minier din LA, a afirmat ca a gasit acest complex subteran. Se crede ca la ora actuala în interiorul lui se tin anumite ritualuri francmasone satanice. Autoritatile stiu de multa vreme de existenta acestor rase subterane si de locurile în care traiesc, dar ascund acest lucru printr-o operatiune masiva de acoperire.

76/167

În anul 1909, G.E. Kincaid a descoperit un oras subteran construit cu precizia Marii Piramide în apropiere de Marele Canion din Arizona. Orasul era suficient de mare pentru a putea fi locuit de 50.000 de persoane si era plin de corpuri mumificate, de origine orientala, poate chiar egipteana, potrivit conducatorului expeditiei, profesorul S.A. Jordan. Au fost descoperite de asemenea numeroase artefacte, inclusiv unele obiecte din cupru la fel de dure ca otelul. Muzeul Smithsonian din Washington DC a avut grija ca aceste descoperiri sa nu fie aduse la cunostinta opiniei publice (la urma urmei, asta este sarcina sa!) si nimeni nu ar fi stiut nimic de aceasta descoperire daca nu s-ar fi publicat doua articole în ziarul local, The Arizona Gazette, în aprilie 1909.Cercetatorul si autorul John Rhodes afirma ca a descoperit acest loc ascuns, pe care îl asociaza cu Sipapuni, lumea subterana din care pretind ca au iesit la suprafata indienii hopi. Potrivit legendelor acestora, tribul hopi a trait cândva în interiorul pamântului, membrii sai fiind hraniti si îmbracati de niste “oameni-furnici”, care ar putea fi identificati cu extraterestrii cunoscuti sub numele de cenusii. Indienii hopi îsi numesc stramosii “fratii lor serpi” si cel mai sacru ritual al lor este dansul sarpelui. Asa cum voi continua sa repet la nesfârsit, nu toti reptilienii au intentii rauvoitoare, si nu doresc în nici un caz sa demonizez rasa reptiliana. Discutia de fata se refera doar la o grupare din rândul lor. Indienii hopi sustin ca la ordinul zeitei lor, Femeia Paianjen, au iesit la un moment dat la suprafata pamântului, printr-o pestera pe care o numesc Sipapuni. Odata ajunsi la suprafata, s-au confruntat cu o pasare care le-a amestecat limbile, astfel încât triburile nu s-au mai putut întelege între ele. Asemanarea cu povestea biblica a Turnului din Babel este atât de izbitoare încât nu putem sa nu sesizam aceasta conexiune. Nici în zilele noastre indienii hopi nu îndraznesc sa refaca imaginile stramosilor lor serpi, de teama sa nu fie pedepsiti cu moartea.Structura lumii subterane descoperita în Arizona de E.G. Kincaid a fost descrisa de acesta astfel: “…o camera-mamut din care ies pasaje subterane la fel ca spitele din axul unei roti”. Exact asa este descrisa baza subterana a reptilienilor de la Dulce, New Mexico, dar si structura bazata pe cercuri concentrice prin care Fratia mondiala manipuleaza lumea, fiecare cerc având un nivel diferit de cunoastere la care au acces membrii sai (cu atât mai înalt cu cât cercul este mai apropiat de nucleu). Câteva din cele mai importante baze subterane reptiliene sunt localizate în Arizona, New Mexico si zona Four Corners (n.n. textual: Cele Patru Colturi) în care se intersecteaza cele patru state americane: Arizona, Utah, Colorado si New Mexico. Cât despre lumile si orasele subterane, antice sau moderne, acestea abunda pe întreaga planeta. Exista rapoarte ale unor martori oculari care au vazut prin anii 30 umanoizi gigantici în catacombele din Hal Saflini (Malta). Acestia au fost închisi în ele dupa o petrecere a unor elevi, când ghidul lor a disparut.În apropiere de Derinkuya, în Turcia, s-au descoperit mai mult de 30 de complexe stravechi de tuneluri si orase subterane, iar lista poate continua la nesfârsit. Se crede ca misterioasa creatura cunoscuta sub numele de Big Foot, un fel de maimuta uriasa si paroasa, ar proveni din interiorul pamântului. Marea majoritate a cercetatorilor fenomenului OZN cred ca exista baze subterane reptiliene în care extraterestrii lucreaza împreuna cu elita pe care au impus-o la suprafata pamântului (având gene încrucisate cu ale lor), si am vorbit personal cu fosti agenti CIA care mi-au confirmat acest lucru. Cu siguranta, în interiorul planetei noastre traieste o rasa reptiliana întrupata în forma fizica. Singura întrebare care mai ramâne de lamurit este daca aceasta provine de pe pamânt, sau are o origine extraterestra. Cel mai probabil, raspunsul corect se afla undeva la mijloc.Vin ei din alte dimensiuni? Cercetarile pe care le-am facut personal sugereaza ca manipularea si controlul reptilian asupra umanitatii este orchestrat în primul rând într-o alta dimensiune (regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni). Fara a întelege natura multidimensionala a vietii si a universului, nu vom putea realiza plenar maniera în care se realizeaza manipularea pamântenilor de catre o forta ne-umana. Asa cum confirma în ultima vreme tot mai multi oameni de stiinta, universul este alcatuit dintr-un numar infinit de frecvente sau dimensiuni ale vietii care coexista în acelasi spatiu, la fel ca frecventele radio sau de televiziune. Deocamdata, noi suntem racordati la frecventa spatiului tridimensional, pe care îl percepem ca fiind realitatea în care traim. Cum s-ar spune, suntem acordati pe acest program, dar, la fel ca în cazul radioului sau al televiziunii, celelalte posturi transmit simultan programe, si daca schimbam canalul sau lungimea de unda, ne putem racorda oricând la ele. Daca vom

77/167

proceda astfel, canalul sau postul de dinainte nu îsi înceteaza transmisiunea, dar noi nu îl mai putem vedea sau auzi, caci nu mai suntem racordati la el.La fel se petrec lucrurile si cu constiinta umana. Exista oameni care îsi pot acorda constiinta pe alte lungimi de unda (teoretic, toti putem face acest lucru), conectându-se astfel la informatiile si constiintele care opereaza pe respectiva frecventa. Noi numim acest fenomen “putere extrasenzoriala”, dar în realitate ea nu reprezinta altceva decât capacitatea de a muta canalul pe un alt post. Aceasta este maniera în care opereaza Rasa Sarpelui sau Anunnaki, care controleaza lumea în care traim prin “posedarea” anumitor linii genealogice dintr-o alta dimensiune. Dupa cum îmi indica însa cercetarile facute, controlorii reptilieni din cea de-a patra dimensiune sunt controlati la rândul lor de entitati aflate undeva, într-o a cincia dimensiune. Unde se termina toata aceasta poveste? Cine poate sti?! Da, da, da, stiu ca suna a basm, dar asa suna de cele mai multe ori adevarul. Daca nu mai puteti suporta, puteti lasa cartea deoparte, dar nu veti mai afla astfel enorma cantitate de dovezi care exista în favoarea acestei afirmatii.“Postul” din care emit reptilienii se afla pe un nivel inferior al celei de-a patra dimensiuni, cel mai apropiat cu putinta de lumea fizica în care traim. Dimensiunea mai este cunoscuta si sub numele de regiunea astrala inferioara – legendarul camin al demonilor si al entitatilor malefice despre care s-a vorbit atât de mult în antichitate. Aceasta este dimensiunea la care apeleaza inclusiv satanistii moderni atunci când îsi invoca entitatile demoniace în ritualurile lor sinistre. De fapt, ei îi invoca pe reptilienii din regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni.Unii cercetatori sugereaza, pe buna dreptate, ca reptilienii aflati într-o forma ne-fizica au putut patrunde în dimensiunea noastra prin anumite gauri sau portaluri în tesatura spatio-temporala create de testele si exploziile nucleare care au început în desertul din New Mexico pe la începutul anilor 40. Dupa parerea mea, aceste gauri au început sa fie create cu mult timp în urma, înainte de marile cataclisme, când lumea se afla într-o etapa mult mai avansata de dezvoltare tehnologica decât societatea în care traim noi. Controlul reptilian asupra planetei pamânt implica toate cele trei teme de mai sus. Personal, am convingerea ca structura genetica reptiliana opereaza în întregul univers si ca nu toti extraterestrii care au aceasta structura sunt rauvoitori sau malefici. La fel ca în cazul umanitatii, ei actioneaza pe întregul spectru de atitudini posibile, de la iubire pâna la ura, de la dorinta de libertate pâna la dorinta de control.Nu voi putea sublinia îndeajuns pâna la sfârsitul cartii ca reptilienii la care ma refer aici sunt doar o grupare particulara apartinând acestei specii, nu întreaga specie. Aceasta grupare manipulatoare a venit pe planeta noastra din constelatia Draco (si nu numai), aceasta fiind chiar originea unor termeni precum “drac” sau “draconic”, care rezuma destul de corect intentiile si agenda membrilor sai. Acestor extraterestri le place sa consume sânge uman, ei fiind vampirii de care vorbesc atâtea legende. De altfel, care este numele celui mai celebru vampir din lume? Contele Dracula! Cuvântul “conte” simbolizeaza liniile genealogice aristocratice cu genetica mixta, reptiliana si umana, pe care extraterestrii le poseda din regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni, iar Dracula este o referire evidenta la aceiasi draconieni.Povestile recente referitoare la chupacabra care suge sângele, aparute în Puerto Rico, Mexic, Florida si nord-vestul coastei pacifice se potrivesc de minune descrierii reptiliene. Aceasta creatura suge sângele unor animale domestice precum caprele, de unde si numele ei (n.n. suge-capra). Reptilienii opereaza prin învaluire. Expresia lor fizica traieste în baze subterane, de unde interactioneaza cu savanti si lideri militari cu sânge încrucisat. Ies uneori la suprafata pentru a rapi fiinte umane, dar principala forma de control pe care o exercita este posesiunea. Programul de încrucisare genetica (prin acte sexuale sau în laborator) este descris în Tablitele Sumeriene si în Vechiul Testament (Fiii lui Dumnezeu care s-au încrucisat cu fiicele oamenilor). Liniile genealogice hibride pe care le-au produs sunt purtatoare ale codului genetic reptilian, putând fi mult mai usor posedate de reptilienii din regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni. Dupa cum vom vedea, aceste linii genealogice au devenit aristocratia si familiile regale ale Marii Britanii si ale celorlalte natiuni europene, fiind apoi exportate, gratie “Marelui” Imperiu Britanic, pentru a guverna cele doua Americi, Africa, Asia, Australia, Noua Zeelanda, si asa mai departe. Membrii acestor linii genetice preiau prin manipulare toate pozitiile cheie ale politicii, armatei, mas-mediei, sistemului bancar si mediului de afaceri, devenind un fel de papusi manevrate de extraterestri. Acestia opereaza prin intermediul tuturor raselor, dar mai ales al celei albe.

78/167

Dupa cum se stie, exista o zona a creierului uman cunoscuta sub numele de creier reptilian. Acesta este creierul primordial al omului, la care s-au adaugat ulterior celelalte segmente. Potrivit neuro-anatomistului Paul MacLean, aceasta zona primitiva a creierului este condusa de un alt segment preistoric, pe care oamenii de stiinta îl numesc complexul-R. R este prescurtarea de la reptilian, caci noi împartasim acest organ cu reptilele. MacLean afirma ca acest complex-R joaca un rol important în “comportamentul agresiv, în simtul teritorialitatii, al ritualismului si în stabilirea ierarhiilor sociale”. Acesta este exact modelul comportamental al reptilienilor si al hibrizilor umani creati de ei. Astronomul Carl Sagan stia mult mai multe lucruri decât a revelat opiniei publice. De fapt, el si-a petrecut cea mai mare parte a carierei lui ascunzând adevarul, nu scotându-l la iveala. Din când în când, aceasta cunoastere a adevarului ascuns a iesit însa la suprafata, ca de pilda în acea ocazie în care a spus: “… Nu trebuie sa ignoram componenta reptiliana a naturii umane, îndeosebi comportamentul nostru ritualist si ierarhic. Dimpotriva, acest model ne-ar putea ajuta sa întelegem care este esenta fiintei umane”. În cartea sa, Dragonii din Eden, el adauga ca pâna si latura negativa a comportamentului uman poate fi exprimata în termeni reptilieni, cum ar fi expresia “ucigas cu sânge rece”.Continuare partea a 3a…

Partea a 3a continuare…“Cu siguranta, Sagan (al carui nume este o inversiune perfecta a numelui indian al zeilor reptilieni, Nagas) stia el ce stia, dar a preferat sa nu dezvaluie aceste lucruri. În perioada de formare a fatului, acesta trece prin numeroase etape ce marcheaza evolutia animalelor pâna la forma umana actuala. Pot fi stabilite astfel conexiuni cu mamiferele (altele decât primatele), reptilele si pestii.Spre exemplu, exista un moment în care embrionul îsi dezvolta branhii. Pâna în cea de-a opta saptamâna, fatul uman seamana mai degraba cu embrionii de pasari, oi si porci. Abia din cea de-a treia luna de dezvoltare o ia el pe calea evolutiei proprii. Din când în când, instructiunile genetice uita care este cel mai recent scenariu si conduc la nasterea unor copii cu cozi. Acestea se numesc apendice caudale si apar în regiunea lombara inferioara. În tarile dezvoltate ele sunt înlaturate imediat de medici, dar în tarile sarace exista oameni care sunt nevoiti sa traiasca întreaga lor viata purtând aceste cozi. Feromonii sunt substante secretate de animale pentru a putea fi recunoscute de membrii aceleiasi specii. Feromonii femeilor umane si cei ai iguanelor sunt identici din punct de vedere chimic.

79/167

Va reamintesc de cifrele date în primul capitol care precizeaza numarul de planete si de stele care exista în aceasta fractiune a creatiei în care ne aflam si noi. Numarul formelor de viata din aceasta galaxie depaseste orice imaginatie, iar acesta este doar nivelul tridimensional al existentei. Daca ne vom limita capacitatea de perceptie numai la ceea ce exista pe aceasta planeta micuta din sistemul nostru solar (nici el prea mare), imaginatia si viziunea noastra vor ramâne atât de microscopice încât ne va fi imposibil sa întelegem ce se petrece în realitate în lumea în care traim. Pentru acest nivel de gândire, ideea ca o rasa reptiliana controleaza aceasta planeta dintr-o alta dimensiune pare neverosimila si de neînteles.Probabil asa vor gândi marea majoritate a cititorilor acestei carti, dar în rândul cercetatorilor interesati de aflarea adevarului, si nu doar de apararea unui sistem de convingeri depasit, “conexiunea reptiliana” prinde din ce în ce mai mult teren. În anul 1998 am calatorit prin Statele Unite timp de 15 zile, perioada în care am întâlnit mai mult de 12 persoane diferite care mi-au declarat ca au vazut cu ochii lor oameni transformându-se în reptile, iar apoi din nou în oameni. De pilda, doi prezentatori de televiziune au avut o asemenea experienta în timp ce intervievau un mare aparator al centralizarii globale a puterii, cunoscuta si sub numele de Noua Ordine Mondiala.Dupa ce interviul în direct s-a terminat, prezentatorul i-a spus colegei sale ca a trait o experienta uimitoare în timpul emisiunii: a vazut fata barbatului intervievat transformându-se într-o creatura asemanatoare unei sopârle, dupa care a revenit din nou la trasaturile unei fete umane. Colega sa a ramas consternata, caci ea a vazut mâinile oaspetelui transformându-se în labe de reptila. Prezentatorul mi-a mai povestit experienta unui prieten de-al sau, politist, în timpul unui control de rutina într-o cladire oficiala din Aurora, lânga Denver, Colorado.Politistul i-a atras atentia directorului uneia din companiile de la parter asupra naturii extreme a mijloacelor de securitate adoptate în cladire. Directorul i-a raspuns ca daca doreste sa vada cu adevarat mijloace extreme de securitate, ar face mai bine sa viziteze etajele superiore ale cladirii. I-a aratat de asemenea un lift care nu urca decât pâna la anumite etaje din partea de sus a cladirii, dupa care, tot sporovaind, i-a povestit ce i s-a întâmplat cu câteva saptamâni înainte. Astepta liftul, iar când acesta s-a deschis, din el a iesit o creatura extrem de ciudata. Era albinoasa si avea o fata ca de sopârla, cu pupile verticale, asa cum au reptilele. Creatura a iesit afara din cladire si s-a urcat într-o masina cu însemne oficiale. Politistul a ramas atât de intrigat încât s-a interesat în timpul sau liber de companiile care erau gazduite în partea superioara a cladirii si la care ajungea liftul misterios. A descoperit ca toate erau firme-fantoma, sub care se ascundea de fapt Agentia Centrala de Contraspionaj, CIA.Ar mai fi si experientele lui Cathy O’Brien, una din sclavele controlate mental de care s-a folosit Guvernul Statelor Unite timp de 25 de ani, pe care le povesteste în uimitoarea sa carte, Trans Formation of America2, scrisa împreuna cu Mark Phillips. Femeia a fost abuzata sexual înca din copilarie, iar apoi ca adult, de un întreg sir de oameni faimosi pe care îi numeste în cartea sa. Printre acestia s-au numarat presedintii Statelor Unite Gerald Ford, Bill Clinton si George Bush, un jucator cu un rol principal în Fratie, asa cum am aratat în celelalte carti ale mele (lucru confirmat de altfel de multi alti autori). Bush, un pedofil si ucigas în serie, a violat-o în mod repetat pe fiica lui Cathy, Kelly O’Brien.Ca reactie în fata curajoasei expuneri a adevarului pe care a facut-o aceasta, autoritatile au fost nevoite sa o scoata pe Kelly din programul de control al mintii numit Project Monarch. Cathy descrie în cartea sa, Trans Formarea Americii, un moment în care presedintele Bush statea în fata ei în biroul sau din Casa Alba, rasfoind o carte cu imagini ale unor “extraterestri cu fete de sopârle veniti dintr-un loc îndepartat din spatiul cosmic”. Bush a pretins ca este el însusi un “extraterestru” si s-a transformat în fata ei într-o reptila, “ca un cameleon”. Cathy a preferat sa creada ca a fost victima unui efect de holograma, lucru care nu ma mira deloc.Orice om ar fi crezut acelasi lucru, caci adevarul pare prea fantastic pentru a fi crezut (chiar daca îl vezi cu ochii tai), pâna când nu începi sa aduni dovezi care sa-l ateste. Nu exista nici o îndoiala ca programele de control al mintii includ si scenariul extraterestru, majoritatea organizatiilor care se ocupa de studierea OZN-urilor fiind manipulate în mod grosolan, nu în ultimul rând prin intermediul Hollywood-ului, prin care se încearca sa se modeleze opinia publica. Cathy afirma în cartea sa ca George Lucas, producatorul trilogiei Star Wars, este ofiter acoperit al NASA si al Agentiei pentru Securitate Nationala (din care s-a nascut mai târziu CIA).

80/167

Coroborând faptele si cu informatii pe care le-am aflat de la alte persoane, eu nu cred ca ceea ce a spus Bush si ceea ce a vazut Cathy a fost doar un program de control al mintii. Cred ca pur si simplu Bush i-a revelat lui Cathy Marele Secret, ca o rasa reptiliana dintr-o alta dimensiune controleaza planeta de mii de ani. Mai cunosc si alte persoane care l-au vazut pe Bush schimbându-se într-o reptila. Presedintele Mexicului din anii 80, Miguel De La Madrid, s-a folosit de asemenea de Cathy în starea ei de transa. Cathy povesteste ca acesta i-a relatat Legenda Iguanei si i-a explicat ca niste extraterestri cu forme de sopârle au coborât în Mexic si au luat contact cu populatia mayasa.Piramidele mayase, cunoasterea lor astronomica avansata si obiceiul de a sacrifica fecioare au fost inspirate de acesti extraterestri reptilieni. Presedintele a adaugat ca acestia s-au încrucisat cu mayasii pentru a da nastere unei forme de viata în care sa poata sa locuiasca. De La Madrid i-a spus lui Cathy ca mostenitorii acestor linii genealogice au capacitatea de a se transforma ca niste cameleoni, oscilând între forma umana si cea de iguana – “un vehicul perfect pentru a se transforma în lideri mondiali”, a conchis el. Presedintele a pretins ca are el însusi stramosi cu gene încrucisate, lucru care îi permitea sa se transforme la vointa într-o iguana, si invers. S-a schimbat apoi în fata ei, la fel ca si Bush, capatând o limba si ochi ca de sopârla. Deloc surprinzator, Cathy a continuat sa creada ca asista la o proiectie holografica, dar oare chiar asa sa fi fost? Si daca De La Madrid spunea adevarul? Acest comportament de cameleon nu este decât o alta expresie pentru formula des uzitata în antichitate referitoare la “schimbarea formei”.Inclusiv savantii moderni cu mintea deschisa accepta astazi aceasta posibilitate. Schimbarea formei este o capacitate a mintii de a proiecta o alta imagine fizica în fata celor din jur. Tot ce exista este energie care vibreaza pe o anumita frecventa. Prin folosirea mintii pentru a schimba frecventa de vibratie, poti aparea în ce forma vrei. Multi martori oculari au vorbit de asa-zisii “barbati în negru” care s-au materializat iar apoi s-au dematerializat în fata lor. Fenomenul se întâmpla de obicei atunci când cineva care divulga informatii despre OZN-uri sau extraterestri trebuie speriat si amenintat.Extraterestrii pot face acest lucru pentru ca sunt fiinte interdimensionale care pot aparea în orice forma doresc. Asa se explica obsesia familiilor din elita liniilor genealogice încrucisate pentru a-si pastra puritatea genetica. De fapt, ele urmaresc sa-si pastreze structura genetica ce le permite sa se deplaseze între dimensiuni si sa-si schimbe forma, aparând când ca oameni, când ca reptile. Daca structura genetica se îndeparteaza prea mult de originea ei reptiliana, ei îsi pierd aceste capacitati. Cathy povesteste ca o alta experienta conexa cu extraterestrii s-a petrecut la laboratorul pentru controlul mintii de la Centrul pentru Zboruri Spatiale Goddard, de lânga Washington DC, în prezenta lui Bill si Bob Bennett, doua personaje binecunoscute în politica Statelor Unite si adânc infiltrate în reteaua Fratiei. Iata ce a experimentat Cathy, dupa ce i s-au dat droguri pentru modificarea starii psihice: “L-am auzit pe Bill Bennett vorbind în întunericul din jur: ‚Acesta este fratele meu, Bob. El si cu mine suntem o singura fiinta. Suntem proveniti din alta dimensiune – doua fiinte dintr-un alt plan’. Luminile high-tech care se roteau în jurul meu m-au convins ca ma deplasez si eu într-o alta dimensiune, la fel ca si ei. O raza laser a lovit peretele din fata mea, explodând într-o imagine panoramica a unei receptii la Casa Alba. Era ca si cum m-as fi aflat acolo. Întrucât nu cunosteam pe nimeni, am întrebat agitata: ‚Cine sunt acesti oameni?’ ‚Nu sunt oameni, iar aceasta nu este o nava spatiala’, mi-a raspuns Bennett. În timp ce vorbea, imaginea holografica s-a schimbat usor, astfel încât oamenii de dinainte au capatat forme de sopârle. ‚Bine ai venit pe cel de-al doilea nivel al lumii noastre subterane. Acestea nu este decât o reflexie în oglinda a primului nivel, respectiv o dimensiune extraterestra. Noi venim dintr-un plan trans-dimensional care include toate dimensiunile…”. ‚Te-am luat în dimensiunea mea pentru a stabili o legatura mai puternica cu mintea ta decât mi-ar permite planul terestru, mi-a spus Bill Bennett. Fiind extraterestru, tot ce trebuie sa fac este sa îmi proiectez gândurile în mintea ta, pentru ca ele sa devina propriile tale gânduri’”.Desi pare o simpla tehnica de programare, nu pot sa nu ma întreb, date fiind si celelalte dovezi pe care le voi prezenta în continuare, daca nu ar fi mai veridic sa credem ca, sub influenta drogurilor si a celorlalte metode de control aplicate asupra ei, mintea lui Cathy a trecut pur si simplu pe frecventa pe care opereaza reptilienii. Acestia provin din regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni si nu îsi folosesc corpurile fizice decât ca instrumente pentru a manipula cea de-a treia dimensiune. De aceea, mi s-ar parea normal ca, în masura în care îti poti acorda mintea la dimensiunea lor, sa îi poti vedea asa cum

81/167

sunt în realitate. Povestea lui Cathy se suprapune peste alte relatari ale unor persoane rapite, care confirma ca rapitorii lor aratau mai întâi ca niste oameni, pentru a se transforma apoi în reptile umanoide.Sunt oare toti acesti oameni într-adevar rapiti de extraterestri în navele lor zburatoare, sau sunt supusi ei unui program de control al mintii precum cel experimentat de Cathy O’Brien, care le permite sa se conecteze la regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni? În cartea sa, Teama si dezgust în Las Vegas, Hunter S. Thompson descrie cum a vazut asemenea reptile pe când era drogat, iar un barbat pe care l-am cunoscut în timpul celor 15 zile cât am stat în SUA mi-a povestit o istorie similara. Prin anii 60 facea abuz de LSD si într-o asemenea stare de constiinta alterata vedea unii oameni ca fiind normali, în timp ce altii îi apareau ca niste sopârle si alte reptile umanoide. O vreme a crezut ca are halucinatii, dar luând regulat doze mari de drog, a sfârsit prin a-si da seama ca ceea ce vedea nu era o halucinatie, ci o ridicare a valului vibratoriu care îi permitea sa vada fortele care îi controleaza pe oameni, dincolo de planul fizic.Întotdeauna, aceiasi oameni capatau fete de sopârla si aceiasi oameni îsi pastrau chipul uman. Nu se schimbau niciodata între ei. A început sa-si dea de asemenea seama ca cei cu fete de sopârla reactioneaza întotdeauna la fel în fata filmelor, a programelor de televiziune, etc. “Obisnuiam sa ne distram si sa spunem: ‚Vin sopârlele’”, mi-a povestit el. Era convins ca exista un “câmp morfogenetic”, ca sa-i folosesc propria expresie, care influenteaza ADN-ul oamenilor-sopârla si le aliniaza structura celulara la tiparul genetic reptilian. Cu cât cineva are mai multe gene reptiliene, cu atât mai usor îi este sa stabileasca aceasta comunicare cu câmpul morfogenetic, respectiv sa fie controlat. Persoanele cu structura celulara cea mai aliniata la câmpul morfogenetic sunt familiile Elitei care conduce lumea la ora actuala. Nu este o întâmplare faptul ca Printesa de Wales Diana obisnuia sa îi numeasca pe Windsor-i “sopârle” si “reptile”. Facea acest lucru cu toata seriozitatea. “Nu sunt umani”, spunea ea.Am aflat acest lucru de la o confidenta apropiata a Dianei, pe care o voi cita pe larg mai târziu în aceasta carte. La sfârsitul celor 15 zile petrecute în America, în care am întâlnit o sumedenie de oameni care mi-au spus acelasi lucru: ca au vazut oameni transformându-se în reptile, ma aflam în sala de conferinte a expozitiei “Whole Life” din Minneapolis, si tineam o prelegere. O doamna din public mi-a spus ca are puteri extrasenzoriale si ca stie despre ce vorbesc, caci putea vedea reptilele din interiorul oamenilor, în special al politicienilor, oamenilor de afaceri, bancherilor si elitei militare.”Continuare partea a 4a…

82/167

Partea a 4a continuare…“Avea acest dar deoarece putea vedea dincolo de aparenta fizica, patrunzând cu usurinta în regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni, în care rezida acesti reptilieni. Ce i-a spus Miguel De La Madrid lui Cathy O’Brien? Ca aceste fiinte cu sânge încrucisat pot oscila între înfatisarea de om si cea de iguana, la fel ca un cameleon – “un vehicul perfect pentru transformarea în lideri ai lumii”. Doamna cu puteri psihice mi-a spus ca aproape toti oamenii aflati în pozitii de vârf ale puterii fac parte din categoria reptilelor, desi existau printre ei si oameni normali, “coplesiti si controlati” însa de reptile. Fara a fi ei însisi reptilieni, acesti oameni sunt posedati de cei din urma. Exista apoi reptilieni “cu sânge integral”, care îsi ascund adevarata natura sub înfatisarea umana, si “hibrizi”, oameni cu sânge încrucisat posedati de reptilienii din cea de-a patra dimensiune.Mai exista si reptilieni care se manifesta direct în aceasta dimensiune, dar acestia nu-si pot pastra indefinit înfatisarea. O parte din “barbatii în negru” fac parte din aceasta categorie. Multi oameni posedati nu au nici cea mai mica idee de acest lucru, dar gândurile lor sunt gândurile reptilienilor. Ei actioneaza în sensul împlinirii Agendei, fara sa-si dea seama ce fac si de ce sunt pusi sa actioneze în acest fel.Familiile Elitei conducatoare, precum Rothschlid-zii si Windsor-ii, sunt reptilieni cu sânge integral care se ascund sub înfatisarea umana stiind perfect cine sunt si care este Agenda pe care încearca sa o implementeze. Un alt comentariu pe care l-a facut doamna în cauza s-a referit la familia Clinton: în timp ce Hillary Clinton era o femeie-reptilian cu drepturi depline, Bill Clinton nu era decât un om posedat de reptilieni. Aceasta informatie mi s-a parut extrem de interesanta, caci propriile mele cercetari, la fel ca studiile altor persoane preocupate de acest domeniu, au scos la iveala faptul ca Hillary Clinton este situata mult mai sus în ierarhie decât Bill, care nu reprezinta decât un pion în acest joc, desi are sânge încrucisat. La nevoie, superiorii lui pot renunta oricând la serviciile sale.Nu întotdeauna cei mai puternici oameni sunt plasati în pozitiile aparent cele mai influente. Adevarata putere o detin cei care trag sforile. Mai exista o diferenta importanta între cei cu sânge pur si cei cu sânge încrucisat. Tot ce exista are un substrat energetic sonor (vibratoriu). Atunci când gândim sau simtim, noi emitem unde energetice care modifica prin rezonanta câmpul din jur, facându-l sa vibreze pe

83/167

acelasi nivel de frecventa. Aceste unde reprezinta sunete care nu pot fi percepute de auzul uman. Nici o forma nu poate exista fara un sunet corespondent.Asa cum puteti vedea din fantastica serie de filme video numita Cymatics, sunetul este cel care transforma materia în forma. Aceste filme prezinta structurile uimitoare, de multe ori în forme geometrice, în care se aranjeaza nisipul si alte particule asezate pe un platou de metal supus vibratiei prin diferite sunete. Fiecare schimbare a sunetului conduce la o schimbare corespunzatoare a structurilor geometrice. Fenomenul este similar celui descris la începutul acestui capitol, care genereaza formarea cercurilor concentrice ale orbitelor planetare în jurul soarelui. Sistemul solar este el însusi o creatie a sunetului, la fel ca tot ceea ce exista în creatie. La început a fost Cuvântul, iar Cuvântul era… un sunet.În seria de filme intitulata Cymatics putem vedea transformarea particulelor în mini-planete, sisteme solare si galaxii, prin simpla putere a sunetelor. Între altele, sunetele reprezinta un incredibil remediu vindecator. Punerea în rezonanta a corpului si organelor cu sunetele lor corespondente permite vindecarea acestora. O boala nu înseamna altceva decât o stare de dizarmonie a starii naturale de vibratie a organismului, generata de gândurile si sentimentele noastre dezechilibrate, care altereaza vibratia originala a corpului.Asa se explica de ce stresul emotional poate conduce la îmbolnavire. Lucrurile sunt cât se poate de simple. Înca si mai uimitor este faptul ca particulele de nisip prezentate în seria de filme Cymatics iau forme aproape umane atunci când sunt emise anumite sunete. Corpurile noastre sunt ele însele produse de anumite energii, iar daca mintea noastra ar fi suficient de puternica pentru a modifica aceste energii formatoare, corpul nostru si-ar putea schimba forma sau ar putea disparea complet din aceasta dimensiune. Acesta este fenomenul numit schimbarea formei. Nu este vorba de un miracol, ci de un fapt stiintific, de o lege naturala a creatiei, care explica, între altele, felul în care îsi pot schimba forma reptilienii cu sânge pur din regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni, oscilând între înfatisarea de om si cea de reptila. Ei nu îsi schimba decât forma exterioara.În dimensiunea noastra apar ca oameni, dar aceasta nu este decât o schimbare a învelisului. Esenta lor ramâne neschimbata. Dupa ce am terminat prima redactare a acestui capitol am cunoscut o alta femeie, de data aceasta în Anglia, care mi-a spus ca este maritata cu un barbat implicat în ritualurile satanice ale Fratiei. Acesta este administrator al unei zone numite Burnham Beeches, situata lânga granita dintre Buckinghamshire si Berkshire, la câtiva kilometri de Slough, la vest de Londra. Locul este vestit pentru ritualurile satanice practicate aici, fiind mentionat chiar în Registrul Cadastral facut din ordinul lui Wilhelm Cuceritorul în secolul al XI-lea. Pe la începutul anilor 70, doamna în cauza îsi plimba câinele prin aceasta regiune, când a vazut un personaj îmbracat într-o roba lunga de culoare rosie. Când si-a ridicat capul, a vazut ca avea o fata de sopârla. Evident, s-a gândit ca este nebuna, dar cu siguranta nu a fost o iluzie. “Sopârla” era cât se poate de reala, nu era o aparitie.Având capacitati extrasenzoriale, mai târziu a început sa vada (la fel ca si doamna din America) oameni transformându-se în sopârle în fata ochilor sai, sau fiind posedati de imagini ale unor sopârle suprapuse peste forma lor. În sectiunea cu ilustratii veti vedea imaginea pe care o percepe cu ochii mintii o artista, descrisa în termeni similari de multe alte persoane. La data de 20 iulie 1988, mai multi oameni din Bishopsville, South Carolina, s-au plâns ca au fost terorizati de “un om-sopârla cu o înaltime de 2,20 metri, fara par, sprâncene sau buze, cu trei degete la fiecare mâna si ochi mari de culoare rosie”. Cinci persoane au raportat aparitia acestui om-sopârla, iar povestea a fost relatata în Los Angeles Times si în Herald Examiner.Daca nu te opui fluxului vietii si asculti vocea intuitiei, incredibilele sincronicitati care te înconjoara de pretutindeni îti arata tot ce trebuie sa stii si te ghideaza prin aceasta perdea de fum si galerie de oglinzi înselatoare pe care o numim realitate. Într-o zi din februarie 1998 ma aflam la Johannesburg, în Africa de Sud. Am avut atunci o conversatie de cinci ore cu un saman zulu pe nume Credo Mutwa. Cuvântul “zulu” înseamna “oameni veniti din stele”, iar aceasta populatie crede ca este o rasa regala venita de pe o alta planeta. Am vorbit despre manipularea globala si mi-a transmis convingerea lui ca în spatele Fratiei alcatuite din monarhi, politicieni, bancheri si patroni de mas-media se ascunde de fapt o rasa extraterestra.

84/167

M-am întors apoi în casa în care locuiam si am început sa-mi notez în laptop tot ce mi-a spus, dupa care am coborât în salon. La televizor tocmai începea un film intitulat The Arrival3, despre o rasa extraterestra reptiliana care a preluat controlul asupra planetei operând prin trupuri umane si schimbându-si înfatisarea. Sincronicitatea era perfecta! Era evident ca cineva încerca sa-mi comunice ceva. Iar acel ceva era adevarul. Un alt film mai putin cunoscut pe care l-am vazut în acea perioada se intitula Ei sunt vii, tema fiind aceeasi. În sfârsit, a mai fost un film cu exact aceeasi tema, intitulat Invazia extraterestra. Dar filmul care s-a apropiat cel mai mult de adevar este serialul american de televiziune care a rulat pe micile ecrane prin anii 80, intitulat V.Filmul prezinta aceeasi rasa extraterestra de reptilieni care preia controlul asupra planetei aratând exact ca oamenii. Reptilele sunt prezentate ca si cum ar fi acoperite cu un fel de piele din latex, lucru care nu corespunde realitatii, dar tema filmului se suprapune aproape perfect peste realitate, aratându-ne ce ni s-ar putea întâmpla daca nu ne vom trezi rapid la realitate. Va recomand insistent sa faceti rost de o caseta video cu acest film, pentru a avea o imagine vizuala a lucrurilor expuse în aceasta carte. Unul din cei mai importanti cercetatori ai acestui fenomen a fost americanca Alex Christopher, autoare a unei lucrari în doua volume intitulata Cutia Pandorei, în care aminteste de prezenta reptilienilor pe aceasta planeta. Alex i-a vazut pe reptilieni si pe cenusiii cu ochi mari (dupa cum îi numeste ea).Ea povesteste ca într-o noapte, pe când se afla în casa ei din Panama City, Florida, a fost strigata la ora 2:30 dimineata de vecinii înnebuniti de spaima, o femeie si partenerul ei de viata, pilot de avion pe o linie comerciala. Când a alergat sa vada despre ce este vorba, a gasit-o pe femeie lesinând, cu ochii iesiti din orbite. Alex sustine ca a simtit o energie incredibila care încerca sa patrunda în mintea ei. S-a gândit ca este vorba de radiatii. Într-adevar, a doua zi toate plantele din zona murisera. I-a luat pe cei doi si i-a scos afara, unde au stat de vorba o vreme. Acestia i-au povestit ca tocmai faceau dragoste, când a început incidentul. Acest lucru nu este întâmplator, caci reptilienii se hranesc cu emotiile si cu energia sexuala a oamenilor, ceea ce explica de ce este atât de important sexul în ritualurile satanice închinate “demonilor”, adica exact acestor reptilieni. Cei doi i-au povestit ca au vazut un flash luminos, dupa care au fost trasi jos din pat. Barbatul înca mai avea o vânataie facuta de o palma cu degete lungi de circa 25 de centimetri, cu gheare care i-au sfâsiat pielea.A doua zi locul s-a inflamat, devenind atât de dureros încât nu putea suporta nici o atingere. Alex Christopher a pastrat aceste imagini înregistrate pe o caseta video. Dupa ce cuplul s-a calmat si Alex s-a întors acasa, s-a trezit ea însasi fata în fata cu un reptilian. Iata cum povesteste ea incidentul: “M-am trezit din somn si am vazut lânga pat o ‚fiinta’. Avea ochii galbeni cu pupile ca de sarpe, urechi ascutite si rânjea cu toata fata. Purta un combinezon argintiu si m-a speriat de moarte. Mi-am tras patura peste cap si am început sa tip… Sa vezi acest rânjet de motan Cheshire4 si acei ochi malitiosi… era prea mult pentru mine! Am vazut acest gen de fiinte si cu alte ocazii. Avea nasul turtit si o înfatisare aproape umana, exceptând ochii si pielea cenusie… … Mai târziu, în anul 1991, lucram într-o cladire dintr-un mare oras, când am facut o pauza la ora 6:00 seara. Fara sa-mi dau seama când trece timpul, m-am trezit ca s-a facut ora 10:30. Am început sa-mi aduc apoi aminte ce s-a întâmplat: am fost luata la bordul unei nave spatiale, trecând prin cele patru etaje superiore ale cladirii si prin acoperis. Pe nava se aflau germani si americani care lucrau împreuna cu niste extraterestri cenusii. Am fost dusi într-o alta încapere, unde i-am putut vedea din nou pe reptilienii (pe cei pe care obisnuiesc sa-i numesc ‚pui de Godzille’) cu dintii scurti si ochii galbeni oblici. Acestia sunt fiintele cele mai crude pe care vi le-ati putea imagina. Chiar si mirosul lor este odios”.Continuare partea a 5a…

85/167

Partea a 5a…“Germanii si americanii aflati pe nava purtau ecusoane pe care aparea un triunghi albastru în interiorul caruia se afla un dragon cu ochii rosii, înconjurat de un cerc. O prietena i-a spus mai târziu ca a vazut acest simbol în Statele Unite, la Fort Walden. Simbolul sarpelui înaripat a putut fi vazut si pe insigna soldatului israelian care o sustinea pe fiica primului ministru asasinat, Yitzhak Rabin, la funeraliile tatalui ei, în anul 1995 (vezi numarul din 290 noiembrie 1995 al revistei Newsweek). Unul din locurile pe care Alex Christopher le-a studiat cel mai amanuntit este noul aeroport din Denver, care are faima de a fi o acoperire pentru o baza subterana extraterestra în care lucreaza atât oameni cât si reptilieni. Cu siguranta, este un loc ciudat.Prima mea conferinta pe aceasta tema a conspiratiei pe care am tinut-o în Statele Unite a avut loc la Denver, în august 1996. Am aterizat pe aeroportul acestui oras fara sa am vreo idee despre sinistra sa reputatie. De îndata ce am coborât din avion am simtit însa o energie extrem de ciudata, ca o apasare neplacuta. Aeroportul a fost construit cu costuri imense pe un teren deschis aflat la mare distanta de Denver si este plin de simboluri masonice. Exista inclusiv gargui5, figuri de reptile înaripate, la fel ca cele care decoreaza caminele aristocratiei reptiliene din Marea Britanie, precum si bisericile si catedralele din Europa construite de Fratie.Asemenea gargui exista si pe cladirea din Dealey Plaza, locul în care a fost asasinat presedintele Kennedy, iar acum puteam sa-i vad si într-un aeroport modern construit – se spune – pe o baza subterana reptiliana. Garguii sunt simboluri ale reptilienilor, ceea ce explica de ce pot fi gasiti în aeroportul din Denver. Coloana frontala a aeroportului este marcata cu simbolul francmason al compasului si da în Marea Sala, un alt termen francmason. Unul din peretii acestei sali este acoperit cu o pictura murala grotesca, plina de simboluri malefice, inclusiv trei sicrie cu trei femei moarte în ele: o evreica, o indianca americana si o negresa. O alta fata tine în mâna o tablita mayasa care descrie distrugerea civilizatiei.Un personaj urias, descris de Alex Christopher ca un fel de Darth Vader6 verde, sta deasupra unui oras distrus, cu o sabie în mâna. Imaginea mai prezinta un drum pe care merg femei tinând în brate copii morti. Copii de toate rasele predau armele tarilor lor unui copil german cu pumnul de fier, care tine în mâna o nicovala. Se spune ca orasul Denver este programat sa devina capitala sectorului de vest al Statelor Unite în cadrul statului fascist intitulat Noua Ordine Mondiala, care ar trebui instaurat cândva,

86/167

dupa anul 2000. Capitala sectorului de est ar urma sa devina orasul Atlanta. Îmi amintesc ca am sesizat cu câtiva ani în urma similitudinea uluitoare a aeroportului din Atlanta cu cel din Denver. Acum înteleg de ce seamana atât de bine cele doua structuri. Principalul centru al Noii Ordini Mondiale urmeaza sa devina statul Colorado. Însasi regina Angliei a cumparat teren în acest stat, desigur, sub acoperire. Asa cum veti vedea mai târziu, familia regala britanica este masiv implicata în toata aceasta poveste, inclusiv în moartea printesei Diana. Unul din principalii oameni de legatura ai lui Christopher a fost Phil Schneider, fiul unui comandant de submarin din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, care a primit sarcina de a construi mai multe baze subterane la mare adâncime în Statele Unite. Am vazut personal o parte din casetele video înregistrate cu conferintele lui atunci când a început sa vorbeasca public despre vasta retea de baze, orase si tuneluri subterane din SUA. A murit mai târziu, în circumstante stranii, care ar fi trebuit sa para o “sinucidere”. Schneider a afirmat ca aeroportul din Denver este conectat cu o baza subterana situata la mare adâncime, care are cel putin opt nivele si include un oras subteran pe o suprafata de opt kilometri patrati. Alte persoane care au avut acces în interiorul acestei baze subterane povestesc ca în interiorul ei se afla numerosi sclavi umani, multi dintre ei copii, care lucreaza sub controlul reptilienilor. Alte doua baze la a caror constructie pretinde ca a participat Phil Schneider sunt Area 51 din Nevada (o zona cu o reputatie extrem de sinistra) si baza de la Dulce, în New Mexico, conectata printr-o retea de tuneluri cu Laboratorul National din Los Alamos. Am fost eu însumi la Los Alamos, iar vibratia de acolo este absolut îngrozitoare. Dupa ce am vorbit despre invazia reptiliana la un post de radio din SUA, un soldat din armata Statelor Unite stationat la Dulce mi-a trimis o relatare în care mi-a spus ca simte ceva “extrem de ciudat” în acel loc, dar nu-si da seama despre ce este vorba. Iata ce mi-a scris el: Lucram la o activitate de rutina, când un tânar recrut, un mecanic, a intrat în atelier si mi-a spus ca are nevoie urgent de o piesa. Avea la el desenul tehnic si mi-a aratat exact ce anume doreste. Eram aplecati amândoi deasupra bancului de lucru din fata strungului, când i-am privit întâmplator fata. Aceasta parea acoperita de un film semitransparent sau de un fel de ceata. Trasaturile umane s-au estompat si în locul lor au aparut niste ochi galbeni si o piele solzoasa, fara par. Mai târziu, el a vazut aceeasi transformare petrecându-se cu un soldat care pazea poarta de intrare în baza militara de la Dulce. Alti martori oculari au descris transformari cameleonice similare petrecute la Spitalul Militar Madigan de lânga Fort Lewis, la sud de Seattle, în statul Washington. Jason Bishop III a facut un studiu extins al operatiunii Dulce si a ajuns la concluzia ca în aceasta a fost implicat un cartel despre care vorbesc într-una din cartile mele anterioare (Si adevarul va va face liberi), care include organizatii precum Rand Corporation, General Electric, AT&T, Hughes Aircraft, Northrop Corporation, Sandia Corporation, Stanford Research Institute, Walsh Construction, Bechtel Corporation, Colorado School of Mines, si asa mai departe. Una din verigile majore în Fratia reptiliana este Corporatia Bechtel. La Dulce exista cel putin sapte niveluri subterane, probabil chiar mai multe. Bishop a adunat marturii ale unor muncitori care au lucrat acolo si care i-au povestit ce au vazut. Relatarile lor se potrivesc perfect cu cele din Tablitele Sumeriene, care povestesc cum Anunnaki încruciseaza diferite specii, producând hibrizi dintre cei mai hidosi. Iata o asemenea sinteza a relatarilor muncitorilor care au lucrat la Dulce: “Nivelul sase este poreclit ‚Sala Cosmarurilor’, caci aici este situat Laboratorul Genetic. Am obtinut urmatoarele relatari de la muncitorii care au vazut câte ceva din aceste experimente bizare: ‚Am vazut “oameni” cu membre multiple, care semanau cu o caracatita pe jumatate umana. Erau o sumedenie de oameni-sopârle tinuti în custi si de creaturi cu blana, care aveau mâini de om si plângeau la fel ca si copiii mici, imitând cuvintele rostite de oameni’. Mai existau pesti, scoici, pasari si soareci care nu aminteau decât vag de aceste specii. Existau custi în care erau tinuti umanoizi înaripati, un fel de lilieci grotesti cu o înaltime de 1,1-2,20 metri. Apareau de asemenea tot felul de figuri ca niste dragoni si reptile de toate felurile. Nivelul sapte era si mai straniu. Mii de cadavre de oameni sau de oameni-animale erau tinute aici în depozite frigorifice, aliniate pe rânduri. Existau de asemenea embrioni în diferite stadii de evolutie. Unul dintre muncitori mi-a povestit: ‚… Am vazut multi oameni tinuti în custi, de regula ametiti sau drogati, dar uneori trezindu-se si tipând dupa ajutor. Ni s-a spus ca erau nebuni si ca oamenii de stiinta faceau teste cu droguri de mare risc în încercarea de a vindeca nebunia. Ni s-a cerut sa nu vorbim niciodata cu ei. La început am crezut aceasta poveste, dar în anul 1978 am descoperit adevarul’”. Aceasta descoperire a stat la baza “razboaielor de la Dulce”, o batalie între oameni si extraterestri care a avut loc în anul

87/167

1979, când multi oameni de stiinta si membri ai personalului militar au fost ucisi. Phil Schneider sustine ca a luat parte la un schimb de focuri între oameni si extraterestrii de la Dulce, în timpul caruia a fost lovit drept în piept de o arma cu laser, în urma careia i-a ramas o cicatrice extrem de urâta, pe care si-a expus-o public. În urma acestui conflict, baza militara a fost închisa o vreme, dar între timp s-a redeschis. O alta baza subterana reptiliana este cea de sub Boynton Canyon, din Sedona, California. Se crede ca centrul acestei baze se afla în asa-numitul Canion Secret. Alte baze si orase subterane similare exista pretutindeni în lume, fiind conectate între ele prin tuneluri prin care circula “metrouri” cu o viteza incredibila. Tunelurile sunt construite extrem de rapid, printr-o tehnologie de tip Subterrene, o masinarie cu putere nucleara care topeste si remodeleaza pietrele, dându-le forma peretilor galeriilor. Tehnologia a fost pusa la punct în Laboratorul de la Los Alamos. Nu este deloc întâmplator faptul ca majoritatea testelor nucleare s-au realizat în Nevada si New Mexico, cele doua locuri în care exista majoritatea bazelor subterane ale reptilienilor. Oare au fost facute aceste teste cu scopul de a produce caverne uriase în pamânt? Un alt subiect pe care mi l-au relatat multe din contactele mele se refera la faptul ca reptilienii se hranesc cu energie nucleara.”Continuare partea a 6a…

Partea a 6a…“Cum arata “ei” Sintetizând toate cercetarile mele, relatarile pe care le-am citit si pe care le-am auzit de la oameni care pretind ca au întâlnit asemenea umanoizi reptilieni, descrierea care li se potriveste cel mai bine este urmatoarea: exista multe tipuri de rase de reptilieni pur-sânge sau încrucisate. Elita lor este cunoscuta în literatura OZN-istica sub numele de draconieni. Acestia sunt niste fiinte cu o înaltime medie de 2,2-3,8 metri, cu aripi din piele sustinute de niste oase lungi. Aripile pot fi înfasurate la spate. Ele stau la baza unor expresii precum “sarpe înaripat” sau “înger cazut”, dar si a dragonilor înaripati care apar sub forma de gargui. Pelerina purtata de contele Dracula reprezinta un simbol al acestor aripi. De altfel, în romanele sale, Bram Stoker îl numeste pe contele Dracula un înger cazut. Draconienii înaripati mai sunt cunoscuti si sub numele de rasa dragonilor. O parte din zeii antichitatii erau prezentati ca niste oameni-pasari. Aceasta ar putea fi una din originile simbolismului pasarii Phoenix si al vulturului care

88/167

apare în însemnele Fratiei, dar mai ales a semnificatiilor ezoterice ale acestora. În Biblie, Satan este prezentat ca o reptila. O parte a ierarhiei reptiliene pare sa fie de rasa alba (chiar albinoasa), si nu verde sau maronie, asa cum sunt prezentati de multe ori acesti extraterestri. În aceasta categorie intra de pilda descrierea ciudatului umanoid “albinos” cu fata de sopârla care a iesit din cladirea de birouri din Aurora, lânga Denver. Draconienii sunt “rasa regala” a reptilienilor, iar casta cea mai înalta în rândul acestora sunt albinosii, care par sa aiba niste coarne conice situate la jumatatea distantei dintre sprâncene si crestetul capului. Aceasta imagine m-a frapat de la bun început, caci “zeii” si regii din antichitate erau ilustrati de multe ori purtând coafuri încornorate – cu siguranta un simbol al acestor reptilieni “de vita regala”. Alte specii, cum sunt cei din clasa soldatilor si a savantilor, sunt cunoscuti sub numele de reptoizi. Acestia nu au aripi, dar au în schimb sânge rece. Solzii lor sunt mult mai lati în partea din spate si au trei degete subtiri, plus un deget mare (orientat în directie opusa). La picioare au tot trei degete, plus un al patrulea orientat lateral. Degetele sunt înzestrate cu gheare scurte si tocite. Au ochii mari, ca de pisica, cu sclipiri rosiatice, si o gura ca o fanta subtire. Unii au ochi negri sau albi, cu pupile orientate vertical (la fel ca în exemplul descris de doamna din Aurora). Reptilienii au o înaltime cuprinsa între 2-4 metri, fiind aproape sigur “uriasii” descrisi în atâtea legende si texte antice. Unii au cozi, altii nu. O alta planeta asupra careia si-au exercitat influenta a fost Marte, asa ca nu este exclus ca o parte din martienii albi care au ajuns pe planeta noastra sa fi fost deja specii încrucisate. Zecharia Sitchin emite el însusi ipoteza ca Anunnaki ar fi mers mai întâi pe Marte, înainte de a veni pe pamânt. Acest scenariu ar completa puzzle-ul si ar explica aparenta conexiune genetica dintre Anunnaki si martienii albi de care vorbeste Brian Desborough. O mare preoteasa de rang înalt a Fratiei, care a reusit sa se smulga din ghearele acesteia (cel putin la data când am vorbit eu cu ea), sustine ca reptilienii Anunnaki au invadat cu mult timp în urma planeta Marte, iar martienii albi au fost nevoiti sa îsi paraseasca planeta mama, venind pe pamânt. Anunnaki i-au urmat însa, desi personal nu ma îndoiesc ca acestia continua sa foloseasca bazele de pe Marte inclusiv la ora actuala. Ori de câte ori apare pericolul ca o imagine de pe Marte prelevata de NASA sa ajunga la cunostinta opiniei publice, aceasta dispare ca prin farmec. Un lucru este cert: oricare ar fi originea rasei albe, aceasta a fost principalul vehicul al programului de încrucisare genetica al reptilienilor Anunnaki care sta la baza planului lor de ocupare a pamântului. Cercetatorii mai cred ca reptilienii controleaza o alta rasa de extraterestri, asa-numitii cenusii, cele mai cunoscute figuri de extraterestri din epoca noastra, cu ochii lor mari si negri. Marea majoritate a relatarilor care descriu rapiri facute de extraterestri se refera la acesti cenusii. În lucrarile sale, Jason Bishop III descrie astfel ierarhia controlului: draconienii (reptilienii înaripati), draconienii neînaripati, cenusiii, iar la baza piramidei oamenii. Se pare ca exista de asemenea o “alianta” reptiliana cu alte grupuri de extraterestri. Literatura de specialitate sugereaza ca sacrificiile umane aduse “zeilor” în antichitate, si în special sacrificarea copiilor, se faceau în beneficiul reptilienilor, care le impuneau (una din trasaturile care caracterizeaza creierul reptilian este ritualismul). Personal, am convingerea ca aceasta ipoteza este adevarata, dovedindu-se extrem de relevanta în a doua parte a cartii de fata. În momentul mortii care survine în urma sacrificiului ritual, la baza creierului se acumuleaza o forma de adrenalina, extrem de puternica la copii. Se spune ca aceasta este substanta pe care o doresc reptilienii (si rudele lor încrucisate). Este cert de asemenea ca ei se hranesc cu sânge si cu carne de om. Aceste sacrificii închinate în antichitate zeilor (reptilienilor) continua pâna în zilele noastre. Una din principalele concluzii ale tuturor cercetarilor facute pe tema reptilienilor este ca acestia sunt complet lipsiti de emotii si de sentimente, hranindu-se în regiunea de jos a celei de-a patra dimensiuni cu emotiile inferioare ale oamenilor, precum frica, vinovatia si agresiunea. Ori de câte ori emitem asemenea vibratii, noi nu le putem vedea în lumea în care traim, caci ele rezoneaza cu regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni, unde sunt absorbite de reptilieni. Cu cât reusesc sa stimuleze mai mult aceste vibratii inferioare, cu atât mai mare este energia cu care se hranesc acestia. Asa se explica numeroasele razboaie umane, genocidurile, sacrificarea în masa a animalelor, perversiunile sexuale care dau nastere unor energii negative extrem de puternice si ritualurile de magie neagra, care includ sacrificii si care se desfasoara la o scara care îi va ului pe cei care nu au studiat acest subiect. Fiii zeilor Programul de încrucisare genetica al reptilienilor a început prin crearea unui hibrid Anunnaki-uman (Adam?), acum 200.000-300.000 de ani. Personal, am convingerea ca au existat si alte rase extraterestre care au facut

89/167

experimente de încrucisare genetica cu oamenii, dând nastere marilor profeti si altor fiinte exceptionale, dar ma voi concentra în continuare exclusiv asupra experimentelor grupului reptilian, singurul interesat sa controleze si sa manipuleze destinul oamenilor. Evident, cu cât ne îndepartam mai mult în timp, cu atât mai greu devine procesul de stabilire a faptelor reale, dar exista suficiente dovezi care confirma ceea ce s-a întâmplat în cele vremuri. Cu cât analizez mai mult aceasta poveste, cu atât mai limpede îmi devine faptul ca reptilienii au repetat pe pamânt ceea ce au facut initial pe Marte. Ei s-au infiltrat în rândurile populatiei planetei prin încrucisari genetice, dupa care au preluat puterea. Am convingerea ca atunci când au venit pe pamânt, martienii albi aveau deja linii genealogice mixte (reptiliene/ariene). Una din principalele locatii în care s-au stabilit Anunnaki si martienii (sau arienii), în special în timpul si imediat dupa cataclismul generat de Venus în jurul anului 4800 î.Ch., au fost muntii din Turcia, Iran si Kurdistan. Acestea au fost locurile din care au invadat ei pamântul dupa retragerea apelor. Ei sunt cei care au creat civilizatiile avansate care au aparut “instantaneu” în câmpiile Sumerului, Egiptului, Babilonului si în Valea Indului. Unul din centrele cele mai importante ale reptilienilor Anunnaki pare sa fi fost situat în Muntii Caucaz, locatie care va aparea în mod repetat în povestea noastra. Am banuiala ca în aceasta regiune s-a desfasurat un program masiv de încrucisare genetica, probabil subteran, în urma caruia a rezultat un numar mare de copii cu sânge mixt. Una din caracteristicile particulare ale acestei regiuni este numarul foarte mare de oameni cu Rh negativ (adica cu sânge rhesus negativ). De multe ori, copiii care au Rh negativ se învinetesc (albastresc) imediat dupa nastere. De aici provine originea expresiei “cu sânge albastru” atribuita regalitatii si aristocratiei. Exista o speculatie care spune ca sângele “albastru” (cu Rh negativ) atesta sorgintea martiana, spre deosebire de sângele cu Rh pozitiv, care atesta o origine terestra. Majoritatea oamenilor care au Rh negativ sunt cei de rasa alba. Dupa toate aparentele, genele draconienilor albinosi “de vita regala” au fost folosite pentru a crea liniile genealogice hibride ale monarhilor care au guvernat lumea din acele timpuri stravechi si pâna astazi. Acestia erau semi-zeii de care vorbeau legendele antice, iar rolul lor era de a guverna lumea si de a împlini Agenda stapânilor lor reptilieni. Un lucru este cert: desi Anunnaki s-au încrucisat cu multe rase terestre, rasa alba a ramas principalul vehicul pentru preluarea controlului asupra planetei, iar draconienii din vârful ierarhiei sunt albinosi. Nu este de mirare ca multe din creatiile lor hibride au avut parul blond si ochii albastri. O schimbare majora pare sa se fi produs la scurt timp dupa cataclismele provocate de Venus, caci în timp ce cultura Ubaid (6000-5000 î.Ch.), care a trait pe teritoriul Irakului de astazi, adora zei care aveau forme de sopârle, sumerienii (5000-4000 î.Ch.), care au trait în aceeasi regiune, aveau deja zei cu forme umane. Cu siguranta, exista o legatura între aceasta schimbare si programul de încrucisare genetica din Muntii Caucaz. Elita hibrizilor Anunnaki-oameni a fost descrisa de sumerieni si exista numeroase alte relatari despre încrucisarile extraterestrilor cu oameni, respectiv ale “zeilor” sau “oamenilor veniti din cer” cu oamenii. Chiar în Biblie, exista în Geneza un pasaj faimos care spune: “Când numarul oamenilor de pe pamânt a început sa creasca si lor li s-au nascut fiice, fiii lui Dumnezeu au vazut ca fiicele oamenilor erau frumoase si s-au casatorit cu cele pe care le doreau… Nefilimii au trait pe pamânt în acele zile – dar si dupa aceea – când Fiii lui Dumnezeu s-au dus la fiicele oamenilor si au avut copii cu ele. Acestia au fost eroii din vechime, a caror faima s-a pastrat pâna astazi”. Geneza 6:1-4 În viziunea lui Zecharia Sitchin, cuvântul Nefilim s-ar traduce prin “Cei care au coborât”, în timp ce altii îl traduc prin “Cei cazuti”. La fel, cuvântul “faima” din acest pasaj al Genezei a fost tradus din cuvântul sumerian shem. Traducatorii Bibliei l-au asociat cu ideea de “nume” sau “renume”, dar Sitchin afirma ca adevarata semnificatie a cuvântului shem este aceea de “vehicul din cer”. El sustine ca provine de la radacina shu-mu, care înseamna “cel care este un MU”, iar MU înseamna nava spatiala. În acest caz, “eroii faimosi” devin “oamenii care au coborât din vehiculele lor spatiale”. Ei sunt cei care s-au încrucisat cu femeile pamântene. Dupa parerea mea, acest pasaj din Geneza biblica descrie încrucisarea dintre extraterestri sau intra-teresti si oameni, în urma careia au rezultat hibrizii reptilo-umani. Expresia “Fiii lui Dumnezeu” provine din ebraicul bene-ha-elohim, a carei traducere exacta este “fiii zeilor”. Primele progenituri ale acestor experiente genetice au fost uriasii de care vorbesc legendele si exista numeroase relatari în toata lumea despre aparitia acestor hibrizi. Practic, nu exista rasa sau continent pe care sa nu gasim o legenda despre uriasi. Biblicul Goliat ar putea fi el însusi un simbol al acestor oameni. Indienii americani au numeroase legende despre Poporul din Stele venit din ceruri pentru a se

90/167

încrucisa cu femeile umane, iar Alex Christopher sustine ca un numitor comun al tuturor rapirilor efectuate de reptilieni în Statele Unite este ca oamenii rapiti au legatura de sânge cu indienii americani. Va reamintesc ca indienii hopi afirma ca au venit la suprafata pamântului de undeva din adâncuri.”Continuare partea a 7a…

Partea a 7a…“Exista un text etiopian cu o vechime de câteva mii de ani, intitulat Kebra Nagast (Nagas erau “zeii-serpi” ai indienilor din India, capabili sa îsi schimbe forma la comanda), în care se vorbeste deschis de marimea uriasa a copiilor nascuti în urma încrucisarii genetice dintre oameni si zei. Textul povesteste cum: “… fiicele lui Cain care le-au conceput îngerilor (extraterestrilor) copii gigantici nu i-au putut naste pe acestia, asa ca au murit”. Pasajul continua descriind nasterea prin operatii de cezariana a unora dintre acesti copii: “… dupa ce au spintecat burtile mamelor, acestia au putut fi trasi de cordonul ombilical”. Stravechiul text ebraic Cartea lui Noe si urmarea sa, Cartea lui Enoh, descriu nasterea stranie a unui copil neuman, care va deveni mai târziu Noe, celebrul om care a supravietuit Marelui Potop. Relatarea acestei povesti apare si în Manuscrisele de la Marea Moarta, care au apartinut comunitatii eseniene. Aceasta a trait în Palestina acum 2000 de ani, iar textele sale contin numeroase fragmente din Cartea lui Enoh. Copilul ciudat de care vorbesc aceste texte era fiul lui Lameh. El este descris ca o fiinta neumana, care semana mai mult cu “copiii îngerilor din ceruri”. Noe, copilul lui Lameh, avea pielea alba si parul blond, iar ochii sai umpleau întreaga casa cu o “stralucire aidoma soarelui”. Descrierea unor fiinte cu parul blond si ochii albastri, care luminau ca niste lasere, corespunde misteriosilor “zei” care au aparut în toate culturile lumii. Lameh a întrebat-o pe sotia sa cine este tatal copilului: “Asculta, m-am gândit în sinea mea ca aceasta conceptie s-a datorat Privitorilor si Celor Sfinti… precum si Nefilimilor… iar inima mea se simte tulburata din cauza acestui copil”. În Shahnemeh sau Cartea Regilor, legendara istorie a Iranului scrisa de poetul arab Firdowsi si încheiata în anul 1010, acesta descrie nasterea unui copil pe nume Zal, fiul unei rege numit Sam. La fel ca în cazul lui Lameh, regele este îngrozit de înfatisarea nepamânteana a copilului, care avea un corp foarte mare, “stralucitor ca argintul”, cu parul alb ca al unui batrân, “la fel ca zapada”, si cu o fata stralucitoare ca soarele. Sam îsi numeste fiul: un copil demoniac, adica un copil al daeva-silor (Privitorilor). La fel ca si Patriarhii din Vechiul Testament, iranienii aveau o aversiune fata de copiii extrem de albi. Si cine sunt fiintele cele mai albe între toate, chiar albinoase? Rasa regala a draconienilor. Iata cum îl descrie pe Zal textul Shahnemeh: “Nici o fiinta umana de pe acest pamânt Nu ar fi putut da nastere unui asemenea monstru. Trebuie sa fie din rasa demonilor, Desi are forma si fata de om. Chiar daca nu este un demon, pare totusi Un animal prezentat la circ”. Figura 5: Imaginea straveche a caduceului, adoptat ca simbol de medicina moderna, dar care simbolizeaza multe alte lucruri. Nu este exclus sa simbolizeze inclusiv dubla spirala a ADN-ului, sau poate o lungime de unda ori o frecventa particulara. Mai târziu, Zal s-a însurat cu o printesa straina pe nume Rudabeh, fiica lui Mehrab, regele din Karbul si descendent al regelui-sarpe

91/167

Zahhak, despre care se spune ca a domnit în Iran o mie de ani. Rudabeh apartinea în mod evident unei rase reptiliene si este descrisa ea însasi ca fiind înalta ca un copac, cu pielea ca fildesul, etc. Altfel spus, avea trasaturile familiare ale urmasilor umani ai Privitorilor. Asemenea descrieri ale regilor Iranului si ale altor monarhi din Orientul Apropiat sunt foarte numeroase, la fel ca si compararea lor cu copacii, din cauza înaltimii lor extreme. S-ar parea ca nu te puteai califica pentru a fi rege decât daca aveai caracteristicile fizice ale nefilimilor sau ale Privitorilor. Fara nici o îndoiala, de aici se trage “dreptul divin al regilor de a guverna” în virtutea sângelui lor regal, sistem care a continuat mai târziu si în Europa. Chiar si titlul britanic de noblete, “Sir”, conferit de regii Angliei unor supusi alesi de ei, provine de la o zeita-sarpe din vechime numita chiar Sir, care se înrudea cu zeita Anunnaki Ninlil sau Ninkharsag, descrisa în Tablitele Sumeriene. Sotul acesteia, Enlil, era supranumit Sarpele Splendid cu Ochi Stralucitori. Fratele sau, Enki, ea cunoscut si el ca om-sarpe si avea drept emblema doi serpi înlantuiti, simbolul “centrului sau spiritual” de la Eridu, dar si al profesiei medicale moderne, cunoscut sub numele de caduceu (vezi Figura 5). Aceasta informatie provine din traducerea facuta de Zecharia Sitchin Tablitelor Sumeriene si publicata în cartile sale. Cu atât mai uimitoare mi se pare afirmatia ulterioara a lui Sitchin ca nu exista nici o dovada care sa ateste existenta unei rase a serpilor, pe care mi-a transmis-o personal, sfatuindu-ma totodata sa renunt la cercetarile mele în acest domeniu. Ideea ca dovezile ar lipsi este de-a dreptul aiuritoare. Ce l-o fi determinat oare pe Sitchin sa îmi spuna asa ceva? Se pare ca se temea sa nu ajung prea departe cu cercetarile mele. Personal, nu am nici cea mai mica îndoiala ca Anunnaki si Privitorii se refera la aceeasi rasa reptiliana – “serpii cu ochi stralucitori” de care vorbesc Christian si Barbara O’Brien în lucrarea lor, Geniul celor putini. Autorul si cercetatorul Andrew Collins afirma ca detine o figurina din bronz care înfatiseaza unul din zeii canaaniti (o populatie care a trait în jurul anului 2000 î.Ch.). Aceasta are un gât serpuitor si un cap în forma glugii unei cobre, care se termina cu un cap de sarpe. De-a lungul miilor de ani care au trecut de la crearea acestor linii genealogice hibride, membrii acestora s-au integrat din ce în ce mai bine în rândul populatiei generale, devenind din ce în ce mai putin distincti din punct de vedere fizic, dar structura lor genetica de baza ramâne aceeasi, iar Fratia detine fise genetice exacte care precizeaza cine are aceasta structura genetica si cine nu. În cartea lor, Geniul celor putini, Christian si Barbara O’Brien afirma ca daca Anunnaki s-au încrucisat cu oamenii acum câteva sute de mii de ani, iar apoi din nou acum 30.000 de ani, rezultatul celei de-a doua încrucisari ar fi o structura genetica în proportie de 75% Anunnaki si 25% umana. Personal, înclin sa cred ca a mai existat o încrucisare mai recenta, dupa potopul provocat de Venus acum 7000 de ani. Desigur, aceste linii genealogice trebuie sa aiba o structura genetica înca si mai înclinata catre cea reptiliana. Din rândul acesteia fac parte familiile care conduc lumea la ora actuala si ea este cea care le permite membrilor lor sa îsi schimbe forma între reptile si oameni, dupa cum doresc. Între altele, acesti oameni au capacitatea de a produce o stare hipnotica extrem de puternica, la fel ca un sarpe care îsi hipnotizeaza prada, si cred ca de aici se trage legenda “deochiului”. Aceasta este explicatia reala a obsesiei fata de pastrarea puritatii sângelui pe care o au familiile cu “sânge albastru” si progeniturile lor. Înca din cele mai vechi timpuri, mostenitorii familiilor cu sânge albastru nu au acceptat sa se însoare decât cu surori vitrege si cu vere, exact asa cum procedau Anunnaki, conform Tablitelor Sumeriene. Se pare ca gena cea mai importanta se transmite pe linie feminina; de aceea, alegerea partenerei de sex feminin a fost întotdeauna vitala pentru acesti hibrizi. Este foarte important faptul ca linia genealogica a “regelui-sarpe” a aparut în Iran, caci aceasta este regiunea (împreuna cu Kurdistanul, Armenia, Turcia si Muntii Caucaz) din care s-au raspândit aceste linii regale în întreaga lume. Un rus, cunoscator din interior al Fratiei, mi-a spus ca a existat un vortex masiv, un fel de poarta interdimensionala, în Muntii Caucaz, prin care au intrat în dimensiunea noastra acesti extraterestri. Aceasta ipoteza ar explica foarte multe lucruri. Numele de Iran provine din mai vechiul Airy-ana sau Air-an, care înseamna “Tinutul Arienilor”. Chiar si astazi, în Kurdistan exista doua rase distincte, una maslinie, de înaltime medie si cu ochi închisi la culoare, si cealalta mult mai înalta, cu oameni albi, multi dintre ei cu ochi albastri. Deloc întâmplator, nazistii au considerat ca aceste trasaturi corespund “rasei superioare” sau “rasei stapânilor”, caci cunosteau conexiunea si istoria reptilienilor. În cartea sa, Din cenusa îngerilor, Andrew Collins prezinta dovezi coplesitoare care atesta faptul ca Gradina Paradisului (Edenului) a existat în muntii înalti

92/167

din aceasta regiune (Iran-Kurdistan), si, dupa cum stim, unul din personajele centrale ale legendei acestei gradini este sarpele.Continuarea partea a 8a…

Partea a 8a…“De altfel, iranienii îsi numeau regii Mar, care înseamna “sarpe” în limba persana. Sa existe oare o conexiune inclusiv între Mar-te si sarpe? Regii Iranului mai erau cunoscuti si sub numele de “descendentii dragonului”. Personal, nu am nici o îndoiala ca reptilienii draconieni s-au încrucisat cu oamenii din rasa alba, dând nastere unor hibrizi. De altfel, exista foarte multi oameni inclusiv la ora actuala care pretind ca s-au încrucisat cu reptilienii. În jurul anului 2200 î.Ch., în Egipt a fost fondata Casa Regala a Dragonului, de catre preotii din Mendes. Traditia s-a pastrat pâna astazi, 4000 de ani mai târziu, sub forma Curtii Regale si Imperiale a Suveranitatii Dragonului, al carui sediu modern se afla în Marea Britanie. Unii oameni numesc aceasta organizatie secreta Fratia Sarpelui. Primii regi ai Sumerului, Egiptului, iar mai târziu ai Israelului, erau unsi în timpul ceremoniei încoronarii cu “grasimea Dragonului”, care era de fapt grasime de crocodil (considerat animal sacru în acele vremuri). Crocodilul era numit în Egipt messeh, de unde provine termenul ebraic de “Messia”, care înseamna chiar “Cel uns”. Regii acestei linii succesorale erau numiti “Dragoni”. Tot acest simbolism se leaga de faptul ca aceste familii regale erau urmase ale hibrizilor reptilo-umani. Daca mai multe regate se asociau pentru o batalie împotriva unui dusman comun, ele îsi alegeau un rege al regilor, cunoscut sub numele de Marele Dragon sau… Draco. Faimosul titlu celtic de Pendragon nu reprezinta decât o varianta a acestei traditii. Însusi cuvântul kingship (n.n. regalitate) provine din radacina kin (de acelasi sânge), de unde s-a nascut mai întâi kinship, adica înrudit genetic, iar apoi kingship. Pentru a evidentia si mai puternic aceasta teza a înrudirii caselor regale cu reptilienii, mentionez ca termenul egiptean pentru crocodil (messeh-ul sacru) era… Draco. El a devenit un simbol al Terapeutilor Egipteni, o grupare al carei echivalent în Israel au fost esenienii. Dinastia regala merovingiana a Frantei a avut un simbol asemanator: sarpele marin Bistea Neptunis. Ce mai, vorbim de acelasi trib! Daca veti studia sectiunea ilustratiilor, veti gasi în ea o imagine straveche a unui zeu egiptean, asa cum apare ea pe peretele templului din Saqquara. Acesta are o forma neumana, reptiliana, înzestrata cu aripi. Nici în epoca noastra nu lipsesc relatarile despre fiinte blonde cu ochi albastri si cu privirea ca de laser. O prietena din America mi-a povestit o experienta care i s-a întâmplat tatalui ei pe la începutul anilor 70. La acea

93/167

vreme, familia acestuia locuia în Turcia, iar el lucra la un post de ascultare al Serviciului de Contraspionaj American. Într-o noapte, s-a întors acasa într-o stare groaznica. Întrebat ce s-a întâmplat, tot ce a facut a fost sa murmure câteva cuvinte: “Lumea în care traim nu este ce pare”. Desi nu bea aproape niciodata, a cerut un whisky, apoi înca unul. Când s-a mai relaxat, i-a povestit fiicei sale de o conversatie pe care a avut-o cu un pilot stationat la o baza din Turcia. Pilotul i-a povestit ca zbura pe deasupra Polului Nord, când dintr-o data i s-au oprit motoarele si toate sistemele electrice s-au blocat. Avionul a început sa se prabuseasca, dar, spre uimirea lui, în muntele de sub el a aparut o deschizatura, în care avionul a intrat lin, fara sa se striveasca de sol. A urmat apoi o scena demna de un film cu James Bond. Pilotul a iesit din avion întrebându-se ce naiba se petrece si a fost întâmpinat de niste oameni blonzi, foarte înalti, cu pielea “de culoarea perlelor” si ochii “albastrui-mov”, care pareau sa aiba un fel de electricitate. Privirile lor scânteiau ca niste lasere. Purtau cu totii halate albe (întâmplator sau nu, aceasta este forma sub care este prezentat “zeul” sud-american Quetzalcoatl), pe deasupra carora atârna un lantisor cu un medalion în forma de Cruce Malteza. Desi memoria pilotului nu a înregistrat prea multe informatii dupa prima întâlnire cu acei oameni cu “priviri scaparatoare”, îsi mai amintea totusi ca a fost dus într-o camera în care un grup din aceste fiinte erau asezate în jurul unei mese de conferinta. În final, a fost dus înapoi la avionul sau, care s-a înaltat vertical deasupra muntelui, dupa care motoarele si instalatiile electrice au pornit din nou. Dupa ce ati ascultat aceasta descriere facuta de un pilot al Statelor Unite din zilele noastre, va invit sa cititi felul în care îi descrie pe Privitori Cartea lui Enoh: “Si în fata ochilor mei au aparut doi oameni foarte înalti, asa cum nu am mai vazut vreodata pe pamânt. Fetele lor straluceau la fel ca soarele, iar ochii lor ardeau ca niste felinare… Mâinile lor erau mai stralucitoare ca zapada”. Imaginea corespunde si descrierilor din vechime referitoare la “zei”, care erau numiti “cei stralucitori”. Cu siguranta, istoria acestei planete arata cu totul altfel decât o cunoastem noi, si chiar în zilele noastre se petrec lucruri pe care marea majoritate a oamenilor nu le-ar putea crede niciodata. În interiorul si în jurul pamântului opereaza nu una, ci mai multe rase extraterestre, si nu doar din aceasta dimensiune, ci si din altele. Persoanele rapite si cercetatorii fenomenului OZN sustin ca printre extraterestrii care interactioneaza cu oamenii se numara inclusiv cei veniti din Orion si din Pleiade. Din câte mi-au povestit contactele mele din interiorul Fratiei care i-au putut vedea pe extraterestri, cei din Orion reprezinta o rasa frumoasa, dar foarte cruda, care are un fel de alianta cu reptilienii. În timp, am capatat convingerea ca îngerii de care vorbeste Biblia nu erau altceva decât Privitori, reptilieni înaripati sau nu. Însusi termenul de “fii ai zeilor” este tradus în Septuagint (varianta greaca a Vechiului Testament) prin cuvântul angelos -îngeri. Din cercetarile mele a rezultat ca exista mai multe factiuni ale reptilienilor: unele care au o atitudine mai pozitiva fata de oameni si altele care nu doresc decât sa domine si sa controleze planeta. Ambele au devenit cunoscute sub numele de Privitori sau îngeri (cei din a doua categorie fiind îngeri cazuti). Nu este exclus ca legenda Sfântului Mihail care a alungat balaurul (dragonul) pe pamânt înaintea bataliei finale si cea a Sfântului George care a învins balaurul sa fie legate de conflictul de lunga durata dintre adevaratii martieni albi si reptilienii Anunnaki. Sfântul Mihail si Sfântul George sunt doi eroi fenicieni, proveniti exact din regiunea în care si-au început Anunnaki programul de încrucisare genetica si unde au operat multa vreme în mod deschis, ca reptilieni. În ultima carte a Bibliei, Cartea Revelatiei (Apocalipsa), conexiunea dintre Satan si sarpe este facuta explicit: “Si marele balaur a fost alungat, sarpele din vechime numit Diavol si Satan, amagitorul întregii lumi; el a fost alungat pe pamânt, si îngerii sai au fost alungati împreuna cu el”. “… Si el a prins balaurul, sarpele din vechime care este Diavolul sau Satan, si l-a izgonit pentru o mie de ani, aruncându-l în abis, unde l-a închis sub un lacat greu, pentru ca sa nu mai amageasca natiunile pamântului”. Într-un fragment din Manuscrisele de la Marea Moarta tradus de un savant evreu, Robert Eisenman, exista o descriere a unui privitor pe nume Belial (Bel?), numit Printul Întunericului si Regele Raului. Acesta este descris ca având o înfatisare înspaimântatoare, ca un sarpe cu fata de vipera. În traditia ebraica, una din gruparile angelice cele mai pure sunt Serafimii sau “serpii aprigi”, iar descrierea Privitorilor se apropie destul de mult de cea a serpilor. Traditia persana vorbeste la rândul ei de o fiinta pe care o descrie astfel: “sarpele din vechime umblând pe doua picioare”. Exact aceasta expresie apare în mod repetat si în Cartea lui Enoh. Daca tinem cont de faptul ca rasa regala draconiana este descrisa ca având o înaltime de pâna la patru metri, cu pielea extrem de alba, “mai alba ca zapada”, descoperim aceeasi imagine ca si cea a copiilor

94/167

gigantici descrisi în Cartea lui Enoh (si nu numai) ca fiind hibrizi rezultati din încrucisarea oamenilor cu Privitorii. Copilul-hibrid descris în Cartea lui Enoh era chiar Noe. Daca acest lucru este adevarat, toate popoarele care pretind ca descind din Noe sunt de fapt urmase ale reptilienilor Anunnaki. În mitologia ebraica, Nefilimii sunt numiti awwim, termen care înseamna ruinatori sau serpi. În Manuscrisele de la Marea Moarta se spune ca Noe arata la fel ca si “copiii îngerilor [cazuti] din ceruri”, a caror conceptie se datora Privitorilor… si Nefilimilor. În traditia ebraica, Eva este considerata mama ancestrala a Nefilimilor, fiind asociata cu cuvintele ebraice care înseamna viata si sarpe. În mitul Genezei din Vechiul Testament, Eva a fost tentata sa muste din fructul interzis de catre un sarpe. Din capitolul 69 din Cartea lui Enoh aflam ca printre Privitorii care le-au revelat secrete ascunse oamenilor s-a numarat si Gadreel, îngerul cazut care a tentat-o pe Eva. Cartea lui Enoh a fost dezavuata de Biserica Catolica, care nu a fost de acord cu credinta primilor crestini în existenta unor îngeri în carne si oase si a unor îngeri cazuti care s-au încrucisat cu fiicele oamenilor. În realitate, scopul acestei dezavuari era sa nu le permita maselor sa înteleaga adevarul. Pe de alta parte, francmasonii, care controleaza la ora actuala Biserica Catolica (împreuna cu alte organizatii ale Fratiei), l-au considerat întotdeauna pe Enoh unul din fondatorii lor legendari. Chiar si numele de Enoh înseamna “initiat”. Tema îngerilor cazuti care transmit secrete umanitatii apare atât în Cartea lui Enoh cât si în numeroase alte lucrari. Printre acesti revelatori de secrete se numara Azazel, care i-a învatat pe oameni arta prelucrarii metalelor, si Shemyaza, cel care i-a învatat artele magice. Aceste legende au stat la baza multor eroi care au aparut mai târziu, cel mai celebru fiind semizeul grec Prometeu, care a furat focul (cunoasterea) zeilor si l-a daruit oamenilor (dar numai unei elite din rândul acestora). În Centrul Rockefeller din New York se afla, deloc întâmplator, o statuie din aur a lui Prometeu. Reckefeller-ii sunt reptilieni pur-sânge, deci cunosc semnificatia plenara si ascunsa a legendei lui Prometeu. În treacat fie spus, Privitorul numit Azazel sta la originea capului de tap folosit în ritualurile satanice, dar si a expresiei “tap ispasitor”. În Cartea Leviticului se spune ca israelitii obisnuiau sa sacrifice doi tapi de Yom Kippur, Ziua Ispasirii. Unul îi era oferit lui Dumnezeu, iar celalalt lui Azazel. Preotul îsi punea ambele palme pe capul tapului consacrat lui Azazel si marturisea pacatele oamenilor. Tapul era dus apoi în salbaticie  si aruncat de pe o stânca, simbolizându-l astfel pe îngerul cazut, Azazel, despre care se credea ca este înlantuit în salbaticie – “abisul” din Cartea Revelatiei. Dupa parerea mea, acest “abis” este situat în regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni. De aici s-a nascut stravechea tema a tapului ispasitor, simbolizata într-un fel de povestea lui Iisus. Capul de tap al lui Azazel, îngerul cazut, este simbolizat prin pentagrama inversata a satanistilor.Continuare partea a 9a…

95/167

Continuare partea a 9a…“Detaliile acestor teme ramân sa fie elucidate, caci mai sunt înca numeroase informatii ascunse. Eu însumi am o serie de întrebari la care caut raspunsuri. Un lucru este însa cert: exista câteva teme recurente – cea a raselor extraterestre care au vizitat de milioane de ani pamântul, din motive diferite, si cea a încrucisarii lor cu oamenii, care a dat nastere diferitelor rase actuale. În trecutul îndepartat au existat civilizatii extrem de avansate din punct de vedere tehnologic, bazate pe aceasta cunoastere extraterestra, perioada pe care stramosii nostri o numeau Epoca de Aur. Acum 450.000 de ani au sosit pe pamânt Anunnaki, o rasa reptiliana condusa de draconienii înaripati si albinosi. Acestia au încercat sa preia controlul asupra planetei. Este aproape sigur ca la vremea respectiva ei ocupasera si controlau deja planeta Marte. Mult timp, Anunnaki si-au aratat adevarata fata, cea de reptilieni, pâna când, dintr-un motiv sau altul (posibil din cauza ostilitatii altor rase extraterestre sau a oamenilor), s-au decis sa treaca sub acoperire. Altfel spus, si-au propus sa cucereasca planeta chiar sub înfatisarea de oameni. Acest plan a inclus un program de încrucisare care a dat nastere unor linii genealogice hibride, prin intermediul carora puteau opera din regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni. Reptilienii din cea de-a patra dimensiune îsi poarta înfatisarea umana la fel ca pe o haina genetica. Atunci când corpul fizic moare, el se muta în altul, continuând sa implementeze Agenda în timpul unei alte generatii. Este ca si cum ar purta si ar schimba între ele mai multe costume spatiale. Oamenii cu proprietati extrasenzoriale vad aceste creaturi sub forma unor reptilieni ascunsi în trupuri de oameni. Pentru a putea face acest lucru, au nevoie de trupuri cu trasaturi genetice puternic reptiliene, motiv pentru care anumite familii ajung întotdeauna la putere. Ceilalti reptilieni umani, cu sângele mai putin pur, sunt posedati de o constiinta reptiliana din cea de-a patra dimensiune si sunt vazuti de persoanele cu proprietati extrasenzoriale ca niste fiinte umane peste care se suprapune imaginea unui reptilian. Aceasta posedare este cu atât mai usoara cu cât structura genetica a omului posedat contine mai multe gene de reptilieni. Asa se explica de ce Fratia este atât de preocupata de fisele genetice ale membrilor sai, pe care le pastreaza pâna în cele mai mici detalii. În acest fel, ei stiu care oameni pot fi posedati mai usor decât altii. Pe de alta parte, reptilienii încearca sa influenteze întreaga umanitate prin stimularea activitatii specifice creierului reptilian (partea cea mai primitiva a creierului), respectiv: gândirea ierarhica, agresivitatea, conflictul, diviziunea, lipsa compasiunii si nevoia de ritualuri. Atunci când spun ritualuri nu ma refer numai la

96/167

ceremoniile satanice sau de alta natura. Exista tot felul de manifestari ale acestei nevoi, inclusiv repetarea aceluiasi tip de comportament, zi dupa zi, saptamâna dupa saptamâna. Reptilienii s-au folosit de rasa alba ca principal instrument pentru cucerirea puterii globale, dar s-au încrucisat si cu celelalte rase, inclusiv cu chinezii, japonezii, arabii si evreii. În acest fel, ei pot controla oameni si organizatii aparent fara nici o legatura unele cu altele. Multe din pozitiile de vârf ale puterii mondiale sunt ocupate la ora actuala de reptilieni cu drepturi depline (extraterestri), care si-au asumat o fata umana, în timp ce majoritatea oamenilor nu au nici cea mai mica idee. Atunci când privim la televizor, vedem de multe ori oameni diferiti, care ocupa pozitii diferite, dar care ajung la aceleasi concluzii si sunt de acord cu aceleasi politici. Evident, aceste dezbateri par cât se poate de deschise si de democratice. Dar daca forta care îi controleaza pe toti este aceeasi? Ar însemna ca ne aflam în plina dictatura. Cum am putea face aceasta deosebire daca nu cunoastem adevarul? Aceasta este lumea în care traim, condusa de reptilieni în forma umana si de familii de hibrizi create si infiltrate de ei. Cartea lui Enoh sustine ca cei nascuti din sânge de Nefilim (hibrizii reptilo-umani) sunt predestinati, din cauza spiritului lor ancestral, “distrugerii, oprimarii, atacurilor, razboaielor si ruinarii eforturilor oamenilor de pe pamânt”. Altfel spus, corpurile lor pot fi posedate de “spiritul lor ancestral”, respectiv de reptilienii din regiunea inferioara a celei de-a patra dimensiuni. În Statele Unite exista o organizatie numita Fiii lui Jared (dupa numele tatalui lui Enoh). Membrii ei solicita declansarea unui “razboi implacabil” împotriva descendentilor Privitorilor, “care au dominat dintotdeauna umanitatea, din pozitiile lor de faraoni, regi si dictatori”. În revista lor, Avocatul jaredit, ei îi condamna pe Privitori, pe care îi numesc “super-gangsteri, o mafie celesta care guverneaza lumea”. Multi oameni m-au întrebat cum este posibil ca membrii Elitei Fratiei sa verse atât de mult sânge, sa provoace atâtea distrugeri si suferinta, fara sa arate nici o emotie. Se pare ca cel putin o parte din genetica reptiliana nu le permite acestora sa simta emotiile la fel ca oamenii de rând. În schimb, îi predispune catre cruzime. Aceasta imagine corespunde perfect unor personaje precum George Bush, Henry Kissinger sau David Rockefeller, lucru care nu este de mirare, caci acestia nu sunt decât exemple de reptilieni aflati la lucru în sfera umana. Lucrurile pe care le-am dezvaluit în acest capitol îi vor uimi probabil pâna si pe simpatizantii care mi-au citit cartile anterioare. Îi înteleg, dar o experienta vasta (si uneori extrema) m-a învatat sa urmez cursul vietii si sa ma las dus de el oriunde m-ar duce. Atunci când simt ritmul vietii, eu încep sa dansez. Atunci când îmi vorbeste, îl ascult. Ma îndrept acolo unde ma duce muzica vietii, oricât de incredibila ar parea destinatia si indiferent de consecintele pe care le-ar putea avea asupra vietii mele personale. Celor nu au încercat înca acest lucru nu le pot spune decât ca ar ramâne uimiti în ce aventura se transforma subit viata, la ce cunoastere îti ofera acces atunci când te lasi dus de val si renunti sa te mai razboiesti cu ea, de teama sa nu pari diferit de marea majoritate. Cei mai multi oameni nu îndraznesc sa o apuce pe aceasta cale din cauza mintii lor, care se opune iesirii în afara conventiilor general acceptate, de teama de a nu fi respinsa. Altfel spus, aceste persoane se tem de ce ar putea spune sau crede despre ei ceilalti oameni. Cum am putea avea însa acces la inimaginabil, daca nu învatam sa gândim în termeni inimaginabili? Putem spune oare ca stim totul, ca nu mai exista nimic de descoperit? Cu siguranta, mai exista destule lucruri care ne sunt necunoscute.Continuare partea a 10a…

97/167

Partea a 10a,ultima parte a acestei cercetari, pe care eu am redat-o pe scurt, pt a va arata in acest text si dovezi, nu numai vorbe, din acesta cauza l-am redactat acest subiect pe mai multe parti, pt ca dvs. sa va faceti o parere.“Noi nu cunoastem decât o mica particica din imaginea de ansamblu. Si care a fost forta care ne-a adus pâna la actualul stadiu al cunoasterii noastre? Au fost acei oameni care au îndraznit sa iasa în afara sabloanelor unanim acceptate ale epocii lor, gândind în termeni inimaginabili. Fara acesti oameni, rasa umana nu ar fi putut evolua; nu ar face decât sa se învârteasca în cerc, traind într-o închisoare perpetua a mintii. Nu sunt departe vremurile în care spuneau: “Oamenii sa zboare? Ridicol! Sa calatoreasca cu o viteza mai mare decât cea a sunetului? Absurd! Sa creeze copii în eprubeta si sa cloneze specii de animale si chiar oameni? Imposibil!” Si totusi, toate aceste lucruri au devenit posibile din cauza celor care au avut curajul sa gândeasca ceea ce era de neconceput, în timp ce masele îsi bateau joc de ei. Încercati si dumneavoastra acest lucru, înainte de a uita complet ca exista si aceasta posibilitate. Gânditi dincolo de limitele realitatii impuse de altii. Refuzul de a face acest lucru este închisoarea suprema, stagnarea mentala si emotionala suprema, care permite controlul suprem. Pe scurt, este chiar maniera în care am fost controlati de când a început acest joc.”“Atunci când luau formă umană ei se mişcau printre noi, dar numai vederii noastre apăreau ca oameni. Aveau cap de şarpe (…), dar apăreau omului ca oameni între oameni. S-au strecurat în consilii, luând forma oamenilor, eliminând prin vicleşugurile lor pe şefii regatelor luând forma lor şi domnind asupra oamenilor. Numai prin magie puteau fi descoperiţi (…). Din regatul umbrelor ei au căutat să distrugă omul şi să conducă în locul lui.“ (Thoth Atlantul despre Reptilienii Anunnaki – Tăbliţele de Smarald: Tăbliţa 8 – CHEIA MISTERELOR)Site-ul Fara Secrete: Site dedicat Reptilienilor ANUNNAKI

SCHELETUL UNEI CREATURI  

JUMĂTATE OM, JUMĂTATE FELINĂ 

DESCOPERIT ÎN MAREA PIRAMIDĂ DIN EGIPT 

Acum trei ani, o echipă de arheologi egipteni a scos la lumină rămășițele unei ființe cu corp de pisică și

craniu de om. Scheletul, perfect prezervat, a fost găsit la intrarea unei camere ascunse, care fusese recent

descoperită în partea superioară a Piramidei lui Keops. Acesta ar fi fost ulterior expus în Muzeul

național de istorie din Cairo. Această știre a fost dată publicității la scurt timp după eveniment, de către

publicația The National Reporter. Iată ce relatau reporterii americani pe 19 decembrie 2009:

«Oameni de știință din lumea întreagă au ajuns în Egipt, pentru a studia ciudatul schelet, multora dintre

ei nevenindu-le să creadă că e real. „Cunoaștem faptul că egiptenii antici erau, printre altele, și

taxidermiști desăvârșiți. Ceea ce vedem acum este cel mai probabil una din creațiile lor, menită să sperie

eventualii hoți”, ne spune dr. Jason Hendley, de la Universitatea Oxford.

Unii dintre cercetătorii care s-au aflat la fața locului împărtășesc opinia dr. Hendley, în timp ce alții sunt

mai puțin sceptici: „Ceea ce mă nedumerește este faptul că coloana vertebrală a acestei creaturi este

atașată de craniu în mod natural, explică dr. Winston Gorjone. Dacă ceea ce vedem acum ar fi creația

unui taxidermist antic, metoda de atașare a craniului la coloană ar fi vizibilă. Ar exista sârme care să le

țină împreună. În cazul de față, ele nu există. Vedem clar că oasele se îmbină în mod natural, ceea arată

că acest schelet ar putea fi, într-adevăr, rămășițele unei specii de animale de mult dispărute. Să nu uităm

98/167

că tradițiile vechilor egipteni abundă în ființe jumătate om, jumătate animal, mai spune dr. Gorjone.

Întrebarea la care suntem provocați să răspundem acum este dacă acestea chiar au fost rodul imaginației

sau au existat în realitate”.

 

 

Reporterul: Ce ne puteți spune despre misterioasa sferă plutitoare găsită în camera secretă?

Dr. Gorjone: Nu am voie să discut public despre ea. În momentul de față, sfera aurie este considerată

secret de stat de către guvernul egiptean și ni s-a interzis să discutăm despre ea.

Reporterul: După părerea dumneavoastră, în cât timp ar putea fi aflat secretul bilei plutitoare, și dacă s-

ar reuși acest lucru, această informație ar fi adusă la cunoștința publicului?

Dr. Gorjone: În momentul de față, sfera se află încă în Marea Piramidă. Din ceea ce mi s-a spus, nu

poate fi mișcată. Tehnicienii au încercat s-o disloce din poziția actuală folosind pistoane hidraulice, dar

câmpul de forță generat de sferă este prea puternic. Ce este ea și cum a reușit să rămână suspendată timp

de mii de ani este încă un mister.

 

Poziția încăperii secrete, descoperită în Piramida lui Keops

 

În 1993, o sondă robot a fost direcționată printr-o gură de aerisire. După ce a parcurs un traseu

întortocheat, cu multe cotituri, aceasta s-a oprit în fața unei uși de marmură. Ce se afla dincolo de

această ușă a rămas un mister până luna trecută, când oamenii de știință au primit aprobarea să continue

explorarea prin forarea unei găuri de mică dimensiune, atât cât să intre prin ea fibra optică a sondei.

 

 

Zis și făcut. Sonda și-a continuat drumul, luând-o în sus câțiva metri, până când a intrat într-o cameră

deschisă, lungă de cca 3 metri și înaltă de 1 metru și jumătate. Ceea ce au revelat imaginile a fost de-a

dreptul șocant. În mijlocul încăperii și în fața celei de-a doua uși stătea scheletul unui animal. Dar nu al

vreunui animal cunoscut. Părea să fie o pisică de dimensiuni mari cu un cap uman, având craniul alungit.

Acesta părea că stă de pază în fața intrării în ce-a de-a doua cameră. Când imaginea animalului a apărut

pe video-monitor, câțiva dintre specialiștii prezenți au spus că aceasta trebuie să fie dovada concretă a

uneia dintre cele mai adorate făpturi mitice ale vechilor egipteni – ființa jumătate om, jumătate pisică.

Oare asta să fie dovada concretă că așa ceva a existat?

 

 

99/167

Scheletul a fost atent examinat timp de aproape 3 ore de către echipa de cercetare, imaginile fiind

transmise în direct în lumea întreagă, la mai multe universități de prestigiu. Ce este acest animal a rămas

în continuare un mister, dar un lucru a fost atunci stabilit unanim: este vorba de un schelet real, nu de o

sculptură și nici de creația vreunui taxidermist antic.

Apoi sonda și-a continuat explorarea, făcându-și drum prin a doua deschidere, în camera principală.

Luminița emisă de fibra optică a scanat timp de mai multe încăperea întunecată, ce părea a fi goală. Dar

încăperea era mult prea mare pentru micul fascicul de lumină, așa că s-a decis trimiterea unui al doilea

fascicul, mai eficient, pentru a mări zona de vizibilitate a camerei video. Odată făcut și acest pas, s-a

putut determina că încăperea era mult mai spațioasă decât prima. Atunci când sonda video s-a îndreptat

direct spre mijlocul camerei, o imagine și mai șocantă li s-a arătat oamenilor de știință: chiar în mijlocul

încăperii de piatră se afla o sferă aurie, cu un diametru de cca 30 de centimetri, plutind în aer cam la 40

de centimetri de sol.

 

Sfera aurie, plutind în aer în cea de-a doua cameră.

Ceea ce se vede sub ea ca fiind o umbră este de fapt o decolorare provenită de la sursa de energie radiind

de la glob. Aceeași forță împinge de sub glob și excrementele liliecilor.

 

Membrii echipei de cercetare erau uluiți de ceea ce vedeau. Sfera pur și simplu plana în spațiul din

mijlocul camerei. Nu existau fire care s-o țină în sus și nu era o iluzie optică. După primele estimări,

sfera plutitoare era poziționată pe aceeași linie cu vârful piramidei.

 

Când vestea despre misterioasa sferă plutitoare a ajuns la Departamentul de istorie antică egiptean,

echipei de explorare i s-a ordonat să înceteze orice activitate și să-și retragă sonda imediat. Caseta video

a fost confiscată, iar membrilor echipei li s-a cerut să părăsească piramida. A doua zi, guvernul egiptean

a emis un ordin de confidențialitate, care interzicea orice divulgare de informații privind scheletul

pisică/om și mai ales sfera plutitoare. Acestea urmau să rămână un secret de stat, până când avea să fie

stabilit cu exactitate ce erau acestea.

Din fericire, întreaga povestea a ajuns la The National Reporter înainte ca acest ordin să fie emis și iată,

ne asumăm un mare risc aducând la cunoștința întregii lumi aceste descoperiri uimitoare. Ce explicații

vor da în viitor oamenii de știință în legătură cu aceste obiecte stranii nu știm, dar vă asigurăm că The

National Reporter va fi prima agenție de știri care le va publica.»

AGENDA OZN A GUVERNULUI DIN UMBRĂ. PROGRAMUL SECRET REFERITOR LA OZN-URI (1)rudan - Sat, 03/09/2013 - 16:37

100/167

Articol apărut în Nexus New Times Magazinede dr. Steven M. Greer

Despre autor:

Steven  M.  Greer,  este  doctor  în  medicină  şi  director fondator al The Disclosure Project. El a condus o cercetare mondială în vederea descoperirii unor surse alternative de energie, în special a acelor dispozitive ce funcţionează pe baza  energiei punctului zero, în scopul de a identifica şi dezvolta sisteme care să elimine nevoia de combustibili fosili.

Pe data de 9 mai 2001, dr. Greer a prezidat Conferinţa de Presă a Disclosure Project, ce a avut loc la National Press Club în Washington. Mai mult de 20 de martori din domeniul militar, guvernamental, al serviciilor de informaţii şi cel corporatist au prezentat mărturii    convingătoare    cu privire la existenţa unor forme de viaţă extraterestre ce ne-au vizitat planeta şi la tehnologiile energetice şi de propulsie ale acestora.

Cu ajutorul arsenalului de arme electromagnetice şi psiho-operaţionale şi prin construcţia de nave extraterestre după modele originale capturate, „guvernul din umbră” s-a implicat în scenarii de răpire false şi e posibi să pună la cale un fals atac extraterestru. 

Ieşirea din umbră

Este   important   să   înţelegem   că   în   jurul   întregii problematicii  extraterestre  există  o  enormă  şi  sofisticată campanie de dezinformare: cel puţin 90% din imaginile şi informaţiile oferite publicului sunt selectate pentru a evoca frica urmată de ura faţă de tot ceea ce este extraterestru. Filmele,  emisiunile  TV  şi  cărţile  referitoare  la  subiect demonstrează acest punct de vedere: dacă cineva ar lua în seamă toate aceste gunoaie, s-ar putea crede că în America o persoană din două e răpită din casa sa în mijlocul nopţii şi torturată. Pur şi simplu nu este adevărat. Frica şi groaza se vând  cel  mai  bine,  şi  unii  beneficiază de  pe  urma  unei populaţii  terifiate  şi  greşit  informate.  Ştim  că  există operaţiuni paramilitare clandestine, controlate de un grup din umbră, ce înscenează evenimente OZN false. Acest lucru nu e o speculaţie, am intervievat independent mai mulţi militari care au făcut parte din echipe care au „răpit” în mod deliberat oameni pentru a crea iluzia unor întâlniri extraterestre reale. În „industria OZN” există o subcultură a răpirilor de mai multe  miliarde  de  dolari,  fondată  de  grupuri  de  interese puternice  şi  bogate  (incluzând  anumite  familii  regale europene împreună cu cele care conduc industria din Statele Unite). Poveştile publicate sunt selectate cu mare atenţie. Dacă cineva vine la grupurile întâlnire a celor răpiţi sau la cercetători cu povestiri de genul celor pe care le-am menţionat, persoana respectivă va fi dată afară. Ei doresc să selecteze doar povestirile terifiante – cele provenind de la oameni care au suferit întâlniri simulate care le-au fost impuse pe cale militară, urmărind crearea de propagandă psihologică şi semănând seminţele discordiei între oameni şi extratereştri. Acest lucru va susţine finanţarea în continuare a programului StarWars („Războiul stelelor”) .

Aceasta e parte a unui plan bine gândit pentru a-i ridica pe unii împotriva celorlalţi. În acest scop, trebuie creată o ameninţare, iar presupusul „inamic” demonizat. Deci majoritatea informaţiilor referitoare la OZN-uri sau extratereştri care au ajuns la publicul larg sunt create de serviciile secrete, prin intermediul unor operaţiuni de manevrare psihologică şi de dezinformare, pentru a genera în mod deliberat efecte precise. Primul dintre aceste efecte este pur şi simplu discreditarea subiectului, deoarece majoritatea povestirilor, la o analiză mai atentă, se dovedesc false. Al doilea, în opinia mea, este crearea unei fundaţii a spaimei pe care să se construiască edificiul „Războiului stelelor”. Şi nu în ultimul rând,

101/167

un proiect pe care Wernher von Braun l-a comunicat unui membru al echipei noastre, Carol Rosin, care de fapt explică tot ceea ce se petrece: armele vor fi plasate în spaţiu, de aici necesitatea de a crea un fundal psihologic în care oamenilor le va fi teamă de tot ce este extraterestru iar atunci (când cei care profită de aceasta sursă de multe miliarde de dolari ai operaţiunilor industriale şi militare decid că înşelătoria a durat suficient) ei pot declara că lumea trebuie să se unească pentru a înfrânge extratereştrii (aşa cum a fost în filmul „Ziua Independenţei”).

Ţineţi minte că Războiul Rece şi toate lucrurile care se petrec astăzi vor păli în comparaţie cu beneficiul financiar obţinut de pe urma constrângerii maselor să creadă o idee falsă referitoare la o ameninţare din spaţiul extern care trebuie contracarată. În loc de a extrage doar din Statele Unite şi Occident sume nelimitate de dolari pentru operaţiunile militare, „ameninţarea” imaginată va produce suficientă xenofobie pentru a asigura un „cec în alb” sau un flux stabil de dolari guvernamentali în numele păstrării securităţii şi păcii mondiale. Vă sună cunoscut? Această opinie provine din intervievarea a numeroşi militari din interiorul organizaţiilor care se ocupă cu acest lucru. Mi s-a spus negru pe alb că acesta a fost programul în desfăşurare începând cu (cel puţin) anii '50. Aceste operaţiuni au utilizat ceea ce ei numesc „vehicule extraterestre reproduse” fabricate de un consorţiu de companii care includ, printre alţii pe, Lockheed Martin, Northrup, SAIC, E-Systems, EG&G şi Mitre Corporation. Există dispozitive antigravitaţionale realizate de către om, care au fost utilizate de prin anii 1950, împreună cu alte arme electronice puternice şi cu forme de viaţă programate (programmed life forms, PLF). Acestea sunt forme de viaţă artificiale, biologice, produse pentru a semăna foarte bine cu aşa-zişii „Cenuşii” – însa nu provin din spaţiu. Ele sunt fabricate în instalaţii noi, una din ele fiind localizata în zona Four Corners, în apropiere de Dulce, New Mexico.

Acesta este un efort concertat de a crea o falsă ameninţare extraterestră. Dacă cineva vine cu o povestire care nu intră în acest cadru, este „scos din bibliografie” şi nu mai este capabil să-şi publice povestirea prin nici un canal mass-media semnificativ. Cei care creează mesaje terifiante – asemănătoare filmului „Ziua Independenţei” sau altor cărţi despre răpiri – primesc avansuri mari în dolari împreună cu contracte de editare avantajoase şi contracte de film. În mod clar, acestea sunt conform proiectului.

Elita puterii doreşte ca aceste povestiri alarmante să fie sădite în conştiinţa maselor, iar adevărul să fie îngropat. Am întâlnit oameni care au fondat culte ale răpirilor efectuate de extratereştri în Statele Unite şi Europa.

Conferinţa de presă a Disclosure Project din 9 mai 2001 ce a avut loc la National Press Club în Washington. Mai mult de 20 de martori din domeniul militar, guvernamental, al serviciilor de informaţii şi cel corporatist au prezentat mărturii convingătoare cu privire la existenţa unor forme de viaţă extraterestre ce ne-au vizitat planeta. Fotografia din dreapta: dr. Greer luând cuvantul.

Pe lângă faptul că am intervievat membri ai personalului militar care au contribuit la pregătirea acestor pseudorăpiri, mi s-a spus personal, de către nimeni altul decât de un cap al unei familii regale europene, că sprijină cu bani aceste eforturi. El susţine că aceste povestiri înfricoşătoare trebuie să existe pentru a face lumea conştientă că aceşti extratereştri răi există şi că trebuie să luptăm împotriva lor. El a mers până la a spune că, de fapt, fiecare problemă majoră a civilizaţiei Pământului de la Adam şi Eva se poate atribui maşinaţiunilor acestor extratereştri demonici. El crede cu adevărat acest lucru! Şi este de asemenea fondatorul principal al lui Opus Dei, care e aripa dreaptă sensibilă a Vaticanului, ce conţine o unitate interna secretă care se ocupă de aceste programe. În plus, mi s-a spus că motivul său pentru a nu mai susţine un autor proeminent din acest domeniu (al cărui nume nu va fi precizat aici) este faptul că povestirile sale nu au fost suficient de alarmante: el prezenta interacţiunea dintre oameni şi extratereştri

102/167

într-un mod prea pozitiv. Sponsorul dorea publicarea doar a povestirilor terifiante! Un lider proeminent al unuia din aceste grupuri de terapie pentru cei răpiţi mi-a spus răspicat că dacă cineva vine la întâlnirile lor cu experienţe care nu se potrivesc cu răpirile de tip militar (şi care astfel sunt deranjante) va fi dat afară. Aşadar este vorba despre un proces selectiv şi mincinos.

Această maşinărie bine unsă scoate la iveală întâlniri cu extratereştri false şi contrafăcute. Ele sunt apoi direcţionate către anumiţi cercetători, după care ajung într-un anume film, documentar sau carte. Şi totul este foarte eficient şi se realizează în special pentru a genera propaganda destinată determinării maselor de a acţiona împotriva acestei presupuse ameninţări din spaţiu, perpetuând astfel şi amplificând minciuna deja existentă.

În cadrul guvernului din umbră există un grup „hard-core” de escatologi: oameni obsedaţi de sfârşitul lumii, cărora le-ar place să o vadă distrusă într-un mare cataclism generat de extratereştri pentru a accelera reîntoarcerea lui Hristos! Acesta este programul lor: ei susţin că lumea trebuie să se afle în cele mai mizere condiţii pentru ca a doua venire să se producă şi speră să creeze circumstanţele acestui scop. Este nebunie curată. La acest nivel de hiper-religiozitate, fanatism şi secrete sectare combinate cu o enormă putere, este de aşteptat ca rezultatele sa fie şocante.

Acum câţiva ani am participat la New York la o întâlnire cu d-na Boutros-Ghali, soţia secretarului general al Naţiunilor Unite şi cu unii din grupul „New York 100”. O femeie mi-a spus: „Vreau să vă spun că am citit 26 de cărţi despre OZN- uri şi răpiri”. I-am replicat: „Cu tot respectul asta înseamnă că aţi introdus în conştiinţa dumneavoastră de 26 de ori mai multă dezinformare şi deşeuri decât cineva care a citit doar o singură carte”. Nu cred că am fost prea îndrăgit, însă acesta e adevărul.

Mi-am comunicat părerile unor militari cu grade înalte şi unor oameni precum d-na Boutros-Ghali şi altora. Primul lor impuls a fost că nu poate fi adevărat însă au fost pur şi simplu oripilaţi de faptul că ar putea fi...

În 1991 am fost abordat de câţiva oameni care conduceau proiecte ultrasecrete legate de OZN-uri şi sisteme energetice avansate. Ei citiseră una din primele mele lucrări despre conceptul de unitate, civilizaţia noastră, experienţa conştiinţei cosmice şi a oamenilor din cosmos.

Ei au accentuat importanţa comunicării acestor informaţii în cadrul grupului lor. Aceşti oameni mi-au telefonat de la CIA, Lockheed, McDonnell Douglas şi alte grupuri operative similare. Tot ceea ce am scris până atunci era în special destinat acelui grup. Masele doresc pur şi simplu să-şi ducă viaţa în linişte. Ei nu doresc să se omoare unii pe alţii. Există foarte puţini oameni care sunt psihotici, agresivi şi cu tendinţa de a-i controla pe alţii. Focul întreţinut al mâniei şi conflictelor a fost aprins în mod deliberat deoarece este în beneficiul acestui grup violent.

Există un număr relativ mic de oameni care au o perspectivă retrogradă. Ei privesc în oglinda retrovizoare şi o confundă cu viitorul. Aşadar, sarcina noastră a fost să le orientăm capetele astfel încât să privească înainte.

Este important să consideram aceste puternice  interese industriale, militare şi religioase ca fiind educabile...

 Oferta

În mai 1992, în staţiunea Saint Malo în afara Parcului Naţional al Munţilor Stâncoşi, am fost de acord să ajut la organizarea unei conferinţe împreună cu astronautul Brian O’Leary, Maury Albertson (unul din co-fondatorii Corpului Păcii) şi cu Institute for New Science. Era vorba de un loc privat în care i-am

103/167

invitat pe toţi cei implicaţi în lumea civilă a OZN-urilor. Au fost şi unii oameni care, desigur, s-au dovedit a lucra în spionaj, incluzându-l pe generalul T.E. şi prietenul său psihiatru.

Am dorit să creez un mediu colegial în care să poată fi comunicate informaţii şi perspective. În realitate, am descoperit că întreaga lume civilă a OZN-urilor era atât de plină de dezinformări şi fracţiuni adverse încât imediat după ce au ajuns acolo şi-au scos cuţitele şi securile şi au început să şi le înfigă unii în spatele celorlalţi – inclusiv într-al meu. În acest moment am realizat ce cuib de şerpi este în realitate lumea civilă a OZN-urilor. În timpul acestei conferinţe, generalul şi psihiatrul au încercat să mă recruteze pentru a deveni membru al grupului lor. Generalul a spus: „Ştii, avem o organizaţie care se ocupă cu acest lucru şi care e foarte restrânsă...”, cuvântul „restrânsă” însemnând „foarte bine acoperită”. Ştiam ce vroia să spună. A spus: „Dacă ţi-ai unii eforturile cu ale noastre îţi vom da bani, putere şi acces la tehnologii  la  care  nici  nu  visezi”.  Iar  eu  am  răspuns:

„Mulţumesc, nu. Nu am nevoie. Am crezut că am clarificat acest lucru luna trecută, când ne-am întâlnit în Atlanta.” Însă el a perseverat în încercarea de a mă convinge, deoarece erau conştienţi de ameninţarea pe care o reprezentam pentru monopolul lor ascuns din acest domeniu. Atât au avut de spus.

Wernher von Braun(23 martie 1912 – 16 iunie 1977)

A fost una din una din cele mai importante personalităţi în tehnologia dezvoltării rachetelor atât în Germania cât şi în SUA. A condus programul german de dezvoltare al rachetei V-2 înainte şi în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. A ajuns în Statele Unite la sfârşitul războiului prin intermediul operaţiunii secrete Paperclip.

Un bun prieten al tipului de la NASA care era acolo şi un alt tip de la CIA au venit la mine şi mi-au spus: „Ei sunt foarte geloşi pe ceea ce faci, deoarece bâjbâie în întuneric şi pot face doar anumite lucruri pentru anumite scopuri. Tu eşti liber şi poţi face mai mult decât ei!” Ştiam acest lucru. Am explicat: „Poate că temporar nu avem putere, însă suntem liberi – şi avem alte puteri care ne sunt date de la Dumnezeu.” În cele din urmă, generalul s-a dus la Emily, soţia mea, într-un moment în care eu nu eram prezent. I-a vorbit despre acest grup însă nu l-a denumit „MJ-12”.

El a spus că există un consiliu al acestui grup, care are un anumit număr de locuri.

Interesant, a spus că acest număr era 9. Desigur, el ne studiase cu  atenţie, ştia că  suntem Baha’i şi  că  numărul nostru sfânt este 9. Aşadar, a spus că există nouă membri în consiliu, fiecare cu propriul său blazon – şi un anumit symbol – şi care mi s-ar acorda şi mie dacă mi-aş unii organizaţia cu a lor.

104/167

Dr. Carol Rosin

Dr. Carol Rosin a ocupat poziţii de conducere în domeniul aerospaţial şi în domeniul apărării. A fost purtătoarea de cuvânt a lui Wernher von Braun şi a lucrat ca şi consultant pentru diverse organizaţii, companii, departamente guvernamentale şi agenţii de informaţii. A înfinţat în Washington, Institutul pentru Securitate şi Cooperare în Spaţiul Cosmic şi a depus mărturie de mai multe ori în faţa Congresului în legătură cu armele spaţiale.

Iar Emily, amabilă, a spus: „Par atât de drăguţi şi au spus atât de multe cuvinte frumoase la adresa ta. Da, dragă, observi însă ce urmăresc să facă?” În cele din urmă m-am dus la ei şi le-am spus: „Să mă exprim mai clar. Voi fi independent până la capăt şi îmi voi păstra operaţiunile private, curate şi conform cu scopurile intenţionate. Nici un fel de muncă de lămurire sau oferte sau bani sau putere nu vor schimba această stare de fapt!”

Pentru că a venit vorba, generalul T.E. a fost implicat în aceste proiecte sub acoperire încă din tinereţe. Am confirmări legate de acest lucru din surse independente. Înainte de a „ieşi la pensie”, a fost şeful serviciului de spionaj al armatei, deşi spunea oamenilor că    s-a retras. Aceşti oameni nu se retrag – decât atunci când sfârşesc într-un sicriu.

Am întâlnit un pilot militar care în anii 1960 a fost implicat într-o  operaţiune  specială  de  urmărire  şi  filmare  a  unor OZN-uri. El mi-a spus că odată ce un echipaj avea o asemenea întâlnire era dizolvat, iar membrii săi trimişi la posturi noi – însă întreaga informaţie mergea direct către un tip de care era convins că nu am auzit niciodată: generalul T.E! Atunci când mi-a spus această poveste am râs şi i-am răspuns: „Îl cunosc foarte bine!”

După ce am respins aceste avansuri din partea generalului, după 30 de zile întregul internet era plin de site-uri şi mesaje către public care mă atacau. Ei au dat drumul tuturor câinilor din comunităţile civile de studiu al fenomenului OZN şi din cadrul presei de pretutindeni. Am fost făcut în toate felurile, de la sectant până la simpatizant demonic cu forţele extraterestre sinistre şi mincinos.

Apoi, ei au lansat minciuna că nu sunt medic. Eu lucrez într-un spital, iar ei au afirmat că nici măcar nu sunt licenţiat în practica medicinii. A trebuit să-mi public licenţa în medicină şi diploma universitară pentru a arăta că sunt efectiv medic. Războiul psihologic şi hărţuirea au fost intense – şi continuă şi astăzi. A fost o perioadă de 14 ani de atacuri, defăimări şi jocuri murdare de toate tipurile.

Generalul T.E. mi-a spus câteva lucruri. De exemplu, a spus că există nave şi instalaţii extraterestre sub suprafaţa planetei Marte şi că proiecte secrete au obţinut imagini ale acestora. De asemenea, mi-a spus în particular despre toate tipurile de obiecte de care dispun programele secrete care presupun tehnologii avansate – până la nivelul a ceea ce deţin extratereştrii.

105/167

Am fost capabil să obţin destule informaţii bune datorită faptului că s-a încercat racolarea mea. Am aflat că această „celulă” specială constituia interfaţa dintre lumea civilă a OZN-urilor şi lumea secretă. Ea se constituie într-un grup de legătură care a pătruns în multe proiecte civile referitoare la OZN-uri.

Punctul de trecere peste viteza luminii

În toamna lui 1993 am învăţat rapid despre modul în care guvernul din umbră s-a infiltrat nu numai în lumea secretă, guverne şi corporaţii, ci de asemenea şi în mediile civile şi comunitatea civilă a OZN-urilor.

După întâlnirea de la Rockefeller şi instructajele de la baza aeriană Wright-Patterson [septembrie 1993], m-am întâlnit din nou cu bărbatul care era prieten cu directorul CIA, Woolsey.

El era convins că aveam nevoie să obţinem aceste informaţii prin intermediul unor canale provenind nu numai de la Preşedinte ci şi de la alţi funcţionari cu rang înalt din administraţie. Realizam acest lucru prin intermediul consilierului prezidenţial în probleme ştiinţifice, [Laurance] Rockefeller, şi un prieten al lui Bill Clinton care ne-a susţinut în eforturile noastre. Fratele bărbatului lucra de asemenea la Casa Albă, fiind foarte apropiat de Bill Clinton.

Abordam subiectele cele mai palpitante într-un mod prietenesc, spunând: „Iată, a venit timpul pentru dezvăluiri. Războiul Rece s-a terminat. Există acum oportunitatea de a dezvălui publicului, într-un mod pozitiv, faptul că aceste vehicule extraterestre sunt reale şi că există proiecte secrete care poate că au fost justificate în timpul presiunilor legate de Războiul Rece însă acum nu se mai justifică. Acum trebuie să se producă dezvăluirea. Avem şansa de a ne rupe de trecut.” De asemenea spuneam într-un glas: „Dacă tu nu o vei face, o vom face noi. Vom găsi un mod de a reuşi adunând suficiente surse pentru a fi convingători.” Acesta este chiar proiectul Disclosure.

Cu aceste forţe proaspete ne-am decis că e necesar să cunoaştem mai bine operaţiunile serviciilor de spionaj.

James Woolsey a fost numit şi confirmat de Senat (ca director al CIA) în 1993, iar acum, în povestirea noastră, suntem în septembrie 1993, aşadar el nu fusese numit de multă vreme. De la contactele noastre de la Casa Albă am descoperit că de fapt Preşedintele şi directorul CIA urmăreau să afle prin diverse canale adevărul despre acest subiect. Ni s-a spus de asemenea că şi ei sunt minţiţi în faţă.

Am o scrisoare care mi-a fost trimisă prin FedEx de către acest prieten al directorului CIA în toamna lui 1993, în care se spune că directorul CIA, Woolsey, a făcut investigaţii în problema OZN-urilor fără a descoperi nimic şi că acesta este minţit. Mai mult, ei ştiau că erau minţiţi! El mi-a comunicat că directorul CIA doreşte ca eu să vin la Washington şi că voi fi prima persoană care îl voi pune la curent pe directorul CIA în legătura cu acest subiect. M-am gândit că lucrurile au intrat în linie dreaptă. Îmi spuneam: Iată, sunt un doctor de ţară din Carolina de Nord şi voi merge în capitală pentru a mă întâlni cu directorul CIA. Chiar aşa! Ca să fiu onest cu dumneavoastră, reacţia mea iniţială a fost că acest lucru trebuie să fie praf în ochi aruncat în mod deliberat. Am considerat-o un pretext, pentru că mă gândeam că directorul CIA ştia totul şi dorea pur şi simplu să afle ce ştiam noi şi ce intenţionăm să facem. După cum s-a dovedit, greşeam: Woolsey şi Preşedintele erau într-adevăr în afara cercului de cunoscători.

Pe 13 decembrie 1993 am plecat la Washington pentru a ne întâlni cu Woolsey. Pretextul era o cină acasă la prietenul său. Eram şase oameni: eu şi soţia mea, directorul CIA şi soţia acestuia (care din fericire era conducător operativ al Academiei Naţionale de Ştiinţă, aşadar am împuşcat doi iepuri dintr-un foc), prietenul său şi soţia sa. Gazda noastră

106/167

R. James ("Jim") Woolseydirectorul CIA în timpul Preşedintelui Clinton, între anii 1993 - 1995

nu a ştiut cine avea să vină la cină, aflând doar în ziua evenimentului. Vă puteţi imagina? ”Dragă, ghici cine vine la cină? Directorul CIA şi expertul său în extratereştri, dr. Greer.” Vă puteţi imagina venind acasă şi spunându-i soţiei dumneavoastră acest lucru? Îmi aduc aminte că am ajuns împreună cu Emily după-amiaza târziu acasă la prietenul directorului CIA. Aveam o servietă plină cu materiale.

Am discutat despre ce aveam de făcut, însă nu aveam nici o idee despre cât de mult va dura această întâlnire. Ştiam cu toţii că era o informare foarte serioasă pentru directorul CIA. El era minţit cu privire la cel mai important secret din istoria lumii. Soţia lui Woolsey a ajuns prima şi apoi a ajuns şi directorul CIA, escortat de Serviciul Secret. După saluturile iniţiale şi după circa 10 minute de examinare a unora dintre materiale, fotografii, cazuri şi aşa mai departe, directorul CIA a spus: „Da, ştiu că acestea sunt reale.” S-a dovedit că el şi soţia lui au văzut efectiv unul din aceste OZN-uri cu mai mulţi ani în urmă, în New Hampshire, astfel că el nu avea nici o îndoială că acestea existau. Ceea ce dorea el să ştie era de ce nu i s-a comunicat nimic, dacă există proiecte în desfăşurare legate de OZN-uri, de ce extratereştrii sunt aici şi ce înseamnă toate acestea.

Oamenii cred că funcţionarii de acest rang se distrează în secret pe marginea acestui subiect, însă nu a fost cazul. Omul era vizibil zdruncinat. Era extrem de deranjat de faptul că, deşi este director CIA, un lucru atât de important îi era ascuns şi lui şi Preşedintelui. Era extrem de supărat din această cauză. La un moment dat, am crezut că era cât pe ce să cedeze şi să plângă. Am considerat reacţia sa ca pe un răspuns în întregime justificat, dată fiind gravitatea subiectului şi speram într-un rezultat pozitiv al întâlnirii.

Întâlnirea despre care mă gândisem că va dura cam o jumătate de oră a continuat timp de aproape trei ore. Am discutat despre tot ce dorea să ştie. I-am spus de ce extratereştrii sunt aici şi i-am explicat de ce acest lucru este ţinut secret. Şi i-am mai explicat exact ceea ce avea de făcut pentru rezolvarea problemei.

Am fost teribil de conştient că era o mare responsabilitate care trebuia asumată.

Am simţit gravitatea acestei situaţii. Aveam de-a face cu cineva care era printre cei mai puternici oameni din lume şi descopeream că e complet pe dinafară! Descopăr că aceste informaţii se pierd în sistem şi sunt refuzate oamenilor care conduc cea mai puternică ţară din lume. Şi atunci aflu că de fapt nu ei conduc ţara şi că există un guvern din umbră care în realitate trage toate sforile şi acest lucru îmi este acum confirmat de către un director CIA în funcţie.

Am trecut de la a fi complet sceptic – referitor la faptul că cineva la un asemenea nivel de putere şi autoritate este în realitate lăsat pe dinafară – la a înţelege cât de în afară era... şi nu numai directorul CIA, ci şi Preşedintele. Tot atunci am realizat gravitatea disfuncţiei din cadrul a ceea ce noi gândim că este o republică constituţională şi un tip de guvernare democratică – ajungându-se până la a minţi pe faţă oamenii cu un asemenea nivel de responsabilitate şi autoritate constituţională. Am avut dubii că directorul CIA, Preşedintele şi alţii cărora li s-a refuzat accesul la aceste proiecte erau minţiţi. Acum însă, deoarece am avut întâlniri cu directorul în funcţie al CIA şi membri ai comisiei de informaţii din Senat, precum şi funcţionari de acelaşi rang din toată lumea şi le-am văzut feţele, limbajul corporal şi reacţiile vă pot asigura că lucrurile nu sunt aşa cum vă spun mijloacele de comunicare în masă.

I-am comunicat lui Woolsey informaţia că aceste fiinţe extraterestre sunt aici în scopuri paşnice.

I-am explicat că multe OZN-uri semnalate sunt de fapt nave realizate prin intermediul unor programe secrete din Statele Unite şi alte ţări, tehnologiile care stau la baza acestor vehicule fiind foarte puternice şi aflându-se în mâinile cui nu trebuie.

107/167

Mi-am exprimat de asemenea părerea că această chestiune trebuie adusă sub  control constituţional şi că acest lucru putea fi făcut doar de Preşedinte. Ca o măsură de siguranţă şi Congresul putea deschide o anchetă, însă, în realitate, din cauza structurii ramurii executive, a superiorităţii şi controlului imediat asupra lanţului de comandă, iniţiativa trebuia să provină de la Preşedinte. Îmi amintesc că spre sfârşitul întâlnirii i-am furnizat un set de recomandări pe care ulterior le-a publicat.

Aşadar,  am  furnizat dovezi unui director în funcţie al CIA şi am făcut recomandări cu privire la ceea ce trebuie făcut pentru  dezvăluirea acestor informaţii, pentru anihilarea secretului şi pentru a pune această problemă sub un control şi o supraveghere adecvată. Speram în mod natural că vor urma acţiuni concrete, însă el m-a întrebat:

„Cum vom dezvălui noi lucruri la care nu avem acces?” Dezamăgit, însă subliniind cauza, i-am răspuns: „Trebuie să obţineţi controlul asupra acestei probleme. Trebuie să insistaţi asupra accesului”. El s-a  uitat într-o parte. Ştia ce l cruri implică asta.

În timpul cât am luat  masa, directorul CIA s-a aşezat vizavi de mine, iar soţia sa era lângă el. Cu toţii discutam toate subiectele care au fost ridicate.

În final, soţia directorului CIA m-a întrebat: „Cum comunică aceste nave la distanţele enorme din spaţiu? ” I-am răspuns: „Aceste civilizaţii extraterestre au descoperit structura spaţiului şi timpului şi a non-localizării.” „Viteza luminii este pur şi simplu prea mică”, am continuat. Atunci când începi să vorbeşti despre distanţele interstelare, acest lucru nu mai reprezintă o metodă viabilă de comunicare sau călătorie. Să fim sinceri, dacă nu depăşeşti viteza luminii e suficient pentru a călători chiar şi prin propriul nostru sistem solar. Acest lucru înseamnă că orice civilizaţie care a ajuns aici a stăpânit acele ştiinţe şi tehnologii care se ocupă cu tot ceea ce trece dincolo de viteza luminii, ceea ce eu numesc punctul de trecere peste viteza luminii. Dacă ei l-au stăpânit, atunci au descoperit legătura prin care electromagnetismul, materia, spaţiul, timpul şi conştiinţa se unesc. Este de fapt ca în cântecul lui Moody Blues: „Gândul este cel mai bun mijloc de călătorie.”

Am explicat că aceste civilizaţii extraterestre dispun de sisteme conştiente asistate tehnologic şi de tehnologie asistată conştient în care există o interfaţă între minte şi gândire  şi  o  fizică  şi  un  electromagnetism  specializate. Astfel, atunci când ei comunică, mesajul este transmis din punctul A, să zicem, de aici, de pe Pământ, înapoi către planeta mamă, în punctul B, care se află la o depărtare de1000 de ani lumina în timp real. Aceasta deoarece comunicaţia a ieşit din spaţiul-timp liniar şi a trecut în aspectul nelocalizat al universului. Aceasta implică o fizică foarte sofisticată şi, de asemenea, cuprinde tărâmurile gândului şi ale conştiinţei.

Ei se pot gândi la un dispozitiv sau pot fi conectaţi cu un dispozitiv şi instantaneu şi cu precizie transmit acel semnal şi acel mesaj în alt punct – şi acest lucru se realizează tehnologic, nu doar telepatic. Informaţiile şi imaginile sunt transferate în afara spaţiului, într-un alt punct al acestuia,  aflat la nu contează ce distanţă în timpul real. Este ca şi cum două noduri ar rezona instantaneu.

Semnalul trece de la un nod la altul în afara spaţiului-timp liniar.

Unii oameni cu care am colaborat şi care au lucrat în firmele aerospaţiale şi de electronică care se ocupă cu acest subiect mi-au confirmat că  s-au  recuperat  dispozitive de comunicare extraterestre care fac exact acest lucru: interferează cu gândul şi conştiinţa şi răspund la gând şi conştiinţă. Ele sunt acordate pentru  a  fi  capabile  să  facă acest lucru.

Orele petrecute cu directorul CIA şi cu soţia sa au fost cu siguranţă  vii  şi  revelatoare.

108/167

Către sfârşitul serii am simţit cât de mult a apreciat informaţiile şi că era foarte interesat de domeniu. Am simţit de asemenea tragedia şi amărăciunea sa în momentul în care m-a întrebat: „Cum vom dezvălui noi lucruri la care nu avem acces?” Am  realizat  apoi  imensitatea  provocării  care  ne stătea în faţă. Mi-am amintit de disfuncţia de care am fost avertizaţi de către Eisenhower atunci când a spus să fim precauţi faţă de complexul militar-industrial şi de ameninţarea pe care acesta o reprezintă pentru libertatea şi securitatea noastră datorită exceselor sale. Avertismentul lui Eisenhower s-a maturizat într-un nivel de disfuncţionalitate de proporţii cu adevărat imense, iar eu am constatat în mod direct acest lucru.Când ne luam la revedere, am realizat că pe toata durata cât am fost înăuntru locul a fost monitorizat. Am văzut afară oameni ai Serviciului Secret. Desigur, aveau o camionetă SAG şi gărzi înarmate care purtau căşti în urechi şi toate celelalte. Întâlnirea a fost traumatică pentru mine în multe moduri  însă  am  fost  recunoscător,  deoarece  am  aflat adevărul.

 „Suntem întotdeauna cu voi”

Câteva anecdote interesante vă vor da o idee despre tipurile de oameni pe care i-am întâlnit în timpul realizării acestei lucrări.

De exemplu, în 1992, în timp ce organizam conferinţa cu astronautul Brian O’Leary în Colorado, am fost abordat de o femeie care insista să vină la întâlnirea specială destinată cercetătorilor. Aceasta era însoţitoarea colonelului M.K., acum soţia sa, care pretindea că este jurnalist. Ea, împreună cu colonelul, făceau parte din diverse proiecte psiho- operaţionale şi psiho-militare ale căror specialităţi erau psihotronica, radionica, armele de control asupra minţii şi ceea ce incorect sunt denumite arme „non-letale”. Aceste arme sunt utilizate uneori pentru a omorî oameni, ele folosind aşa-numitele unde electromagnetice scalare.

Cumva, ea a făcut rost de numărul meu de telefon. Eu eram plecat, aşa că a discutat cu soţia mea – o femeie minunată, care pune mare preţ pe noblesse oblige şi pe amabilitate. Această femeie i-a spus: „Cu cine mai exact ar trebui să mă culc pentru a avea acces la această întâlnire?” I-a spus aşa ceva soţiei mele! Asta este tot ce aveţi nevoie să ştiţi despre calibrul unor asemenea oameni. Atunci când spun oamenilor că cei pe care îi întâlnesc în acest domeniu sunt unii dintre cei mai răi, dezgustători, venali şi corupţi oameni care trăiesc pe Pământ cred ceea ce spun. Am întâlnit cu toate acestea şi unii oameni minunaţi. Unul dintre oamenii care au venit pentru a ţine o prelegere a fost Dorothy Ives,  soţia actorului Burl Ives, câştigător al premiului Oscar. Domnul Ives a fost prieten cu familiile Nixon şi Reagan şi cu alţi oameni politici şi a fost mason cu gradul 32.

Dorothy a venit la mine după prelegere, foarte emoţionată şi m-a rugat să merg la ea acasă pentru a mă întâlni cu Burl. Burl şi cu mine ne-am împrietenit. Ne-am întâlnit de multe ori, discutând despre o mulţime de subiecte. „Ştii, dintre toate persoanele nebune pe care mi le-ai prezentat, el este cel mai  sănătos,”  i-a  spus  el  lui  Dorothy,  care  întotdeauna întâlnea oameni interesanţi şi excentrici. El a înţeles că ne confruntam cu un aspect ce avea multe dimensiuni profunde şi că abordarea noastră era foarte raţională şi integră – dat fiind faptul că toate aceste lucruri sunt „foarte îndepărtate”. Dorothy nu ştia iniţial cine eram în realitate şi gradul în care aveam contacte cu serviciile de spionaj şi de securitate. În cele din urmă acest lucru a ieşit  la iveală, iar eu i-am spus:„Există un om a cărui familie are legături profunde cu Agenţia Naţionala de Securitate (NSA). Anumite persoane din familia sa sunt oameni importanţi la NSA, iar ei îmi furnizează unele documente”. Unul din aceste documente este o copie mărită a unui document din 1962. Are pe el nume de cod cum ar fi „Proiectul MOON DUST” şi „Proiectul 46” şi este clasificat Top Secret – însă nu a fost declasificat. Mi-a fost înmânat pentru a-l putea da la rândul meu oamenilor potriviţi. Acest document [CIA] este transcrierea unei înregistrări referitoare la ceea ce s-a aflat ascultând-o pe Marilyn Monroe...

109/167

Acest document descrie cum Marilyn Monroe, care se despărţise recent de fraţii Kennedy, supărată şi rănită, l-a sunat pe Robert Kennedy şi pe un socialist din New York, un vânzător de obiecte de artă, prieten de-al ei.

Marilyn Monroe spunea că va ţine o conferinţă de presă în care va dezvălui publicului ceea ce i-a spus Jack Kennedy cu privire la obiectele din spaţiu care s-au prăbuşit şi care au fost recuperate în New Mexico în anii ’40. Preşedintele Kennedy i-a spus acestea deoarece a văzut nava extraterestră şi resturile ei de la locul prăbuşirii. Acest document este încă strict secret şi este datat în ziua dinaintea nopţii în care Marilyn Monroe a fost găsită moartă.

Am localizat de asemenea pe cineva care lucra în cadrul unităţii de spionaj a Departamentului de Poliţie din Los Angeles care a ajutat la supravegherea lui Marilyn Monroe până în momentul morţii ei şi ştia cum a fost asasinată. Nu există nici un dubiu că ea a fost ucisă de agenţi ai serviciilor secrete ale Statelor Unite.

Important, acest document a fost semnat de James Angleton, legendarul şi fanaticul vânător de agenţi infiltraţi şi cel care a  oprit scurgerile de informaţii din cadrul CIA. Acest document, în opinia mea, era un mandat pentru crimă pentru Marilyn Monroe, deoarece rezuma ceea ce dorea ea să facă în mod iminent. Nu cred că ştia în ce s-a băgat. Atunci când i-am spus lui Burl acest lucru, el a replicat: „Eu şi Marilyn Monroe ne ştiam foarte bine şi îţi pot spune că toţi care o cunoşteam ş iam că a fost ucisă, însă nici până astăzi n-am ştiut de ce!”...

O altă zi

În 1994 am fost invitat la un spectacol televizat cu Larry King. Show-ul era transmis în direct de lângă baza aeriană Nellis, Zona 51. Producătorul de la acea vreme a lui Larry King, un tip pe nume Farmer mi-a spus că a fost show-ul cel mai vizionat pe care l-au făcut vreodată.

A existat un moment în timpul interviului când Larry s-a întors către mine şi m-a întrebat, „Ce credeţi că ştie Preşedintele despre acest lucru?” După cum ştiţi acum, am predat documente pentru informarea Preşedintelui şi a dr. Jack Gibbons, consilierul prezidenţial pe probleme ştiinţifice şi m-am întâlnit cu directorul CIA în luna decembrie a anului precedent.

Aşadar, i-am răspuns: „Cred că ar trebui să puneţi această întrebare Preşedintelui”. Şi îmi amintesc că unii dintre invitaţi şi Larry King au spus în acelaşi timp, „Ce vreţi să spuneţi?” Am răspuns: „Cred că ar fi mai bine dacă i-aţi pune Preşedintelui această întrebare.” Am fost foarte criptic.

Ulterior, în timpul genericului de încheiere, eu şi Larry King am avut o discuţie privată, deoarece el ştia că nu am spus totul. El m-a întrebat ce am vrut să spun atunci şi i-am povestit neoficial despre contactele mele cu Preşedintele şi despre faptul că deja l-am informat pe directorul CIA.

El m-a întrebat: „Doamne, de ce nu ai spus asta în direct? Asta ar fi fost o ştire de prim rang!” I-am răspuns: „Deoarece încă mai lucrez cu aceşti oameni.” Oficial nu am spus nimănui despre întâlnirea cu directorul CIA decât după ce acesta a părăsit funcţia, în ’95 sau ’96.

„Doamne, aceste lucruri sunt într-adevăr reale?” a întrebatLarry.

„Bineînţeles”, i-am răspuns, după care a urmat o conversaţie foarte interesantă.

Mai târziu, i-am spus, „Larry, de ce CNN şi alte surse de ştiri vorbesc despre procesul lui OJ Simpson şi alte nimicuri aşa cum fac ziarele de scandal, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână? Nu cunosc pe nimeni

110/167

care sa fie interesat nici măcar pe departe de acest lucru. Toţi s-au săturat să mai audă despre el”. „Ei bine, trebuie”, a răspuns el.

„Ce vrei să spui prin trebuie? Eşti jurnalist, de ce nu relatezi despre ştirile tari de actualitate? Aceasta este cea mai tare ştire a secolului!” am exclamat eu.

„Ei  bine,  conducerea  îmi spune că pentru a păstra ratingurile ridicate şi a concura cu celelalte reţele trebuie să transmitem şi acest tip de murdării, iar ei mă plătesc foarte bine. Totul e legat de rating, iar ratingul aduce dolari pentru reclamă, iar aceşti dolari îmi plătesc salariul meu cel mare.” Aici a fost foarte direct.

I-am  spus:  „Da,  însă  cum rămâne cu integritatea jurnalistică şi cu discreţia editorială cu privire la ceea ce este important, la ceea ce merită a fi difuzat ca ştire?” „Fii serios”, mi-a spus. „Asta e la suprafaţă şi aşa este de ani de zile. Totul se rezumă la bani şi ratinguri.” Nu poţi să crezi cât de jos se pot coborî trusturile de presă. Este cu adevărat o cursă în a te coborî cât mai jos cu putinţă, şi reuşesc să facă din ce în ce mai mult acest lucru, în fiecare an. Există de asemenea filtre ale organismelor de securitate naţională care cenzurează ştirile sensibile pentru securitatea naţională. Corupţia din mass-media este motivul central pentru care secretul poate fi menţinut.

În 1995 am organizat prima întrunire a martorilor. Erau circa 18 colonei şi oameni din aviaţie şi de pe tot cuprinsul Statelor Unite şi Rusiei. Ne-am adunat la Asilomar, un loc situat în Pacific Grove, California, în apropiere de Monterey. Laurance Rockfeller a susţinut foarte mult această întrunire şi erau acolo şi oamenii săi, precum şi unii din martorii iniţiali, cum ar fi generalul de brigadă Stephen Lovekin. Totul a fost înregistrat video şi audio, însă oamenii cărora le-am încredinţat această sarcină au luat toate casetele şi le- au vândut pe ascuns grupului Rockefeller.

Aşadar, nu mai avem nici un fel de înregistrări ale acelor mărturii. Şi nici până astăzi nu le-am recuperat. Uneori oamenii mă vor vedea ca fiind foarte fioros şi atent cu oamenii şi organizaţiile; există un motiv foarte bun pentru asta: acest tip de furt şi trădare s-a produs în mod repetat.

Către sfârşitul lui 1996/începutul lui 1997 am hotărât că este necesar să realizăm o informare de rutină în Washington DC la care să invităm toţi informatorii guvernului, membri ai Congresului şi alţi oameni politici cu influenţă cu care am avut contacte.

Înainte de această informare, Shari Adamiak, Neil Cunningham, editor de imagine pentru BBC Londra şi cu mine am fost la un laborator din Phoenix controlat de serviciile secrete. Unul  din  conducătorii operativi a  spus „Puteţi folosi laboratoarele noastre digitale pentru a compila materialele video necesare pentru această întâlnire”.

Am strâns imagini video şi fotografice ale OZN-urilor de pe tot cuprinsul lumii. Neil Cunningham urma să ne ajute să punem laolaltă cele  mai  bune  imagini pe  care  le  aveam pentru a le arăta Congresului. Desigur, ştiam cine era acest om.

Am zburat către Phoenix cu un zbor al US Airways şi la aterizare am pus în aplicare protocoalele CE-5. Am intrat într-o  stare  de  conştiinţă  expansionată  şi  am  început  să Direcţionez aparatele extraterestre către zona Phoenix. Le-am spus extratereştrilor: „Ar fi minunat dacă aţi putea face ceva de netăgăduit câtă vreme suntem aici pentru a arăta  materialul filmat Congresului, unde vom ţine o informare peste câteva săptămâni.” Acest lucru avea loc pe data de 13 martie 1997, iar informarea congresului a avut  loc  la  începutul  lunii aprilie.

111/167

Laboratorul se găseşte în Tempe, Arizona, şi în timp ce lucram acolo cineva a intrat foarte agitat spunând: „Pe cer, deasupra Phoenix-ului, sunt OZN-uri enorme şi sunt filmate!” Era vorba de „Luminile din Phoenix”! Acest eveniment a fost de categorie CE-5 (întâlnire apropiată de gradul 5).

Am aterizat în jurul orei 5,30 p.m., iar aceste evenimente au apărut în jurul orei 8,30. Unul dintre obiectele care s-au văzut cel mai mult timp era practic deasupra laboratorului! În acea noapte la ştirile locale am văzut materialul filmat pe care îl puteam încorpora în filmul rezumat pe care apoi l-am dat spre vizionare Congresului!

Într-o seară, pe când eram în laborator, lucrând până târziu la aceste imagini digitale, şi-a făcut apariţia un general pensionat. Fusese pilot pe o linie aeriană particulară care desfăşura operaţiuni secrete şi care transporta droguri pentru aceste proiecte din umbră. Acest general era terminat – era absolut ieşit din minţi din cauza drogurilor. Intrând, a văzut o parte a materialului filmat despre OZN-uri pe care l-am primit dintr-o sursă militară. S-a uitat la mine şi m-a întrebat:

„Cum naiba ai obţinut asta? Este strict secret.” M-am uitat la el şi i-am răspuns „Şi crezi că am să-ţi spun?” „Cine naiba eşti?”, m-a întrebat. I-am răspuns, „Sunt dr. Greer.” Mi-a răspuns: „Da, ştiu cine eşti.” Am fost în acest laborator zile întregi până târziu după miezul nopţii. Personajele care s-au perindat pe acolo erau incredibile: agenţi drogaţi, foşti oameni din forţele aeriene şi spionaj, oameni din cadrul operaţiunilor „negre”, dependenţi de droguri, oameni din domeniul  înaltei  tehnologii,  întreaga  gamă  de  personaje, toate acţionând având ca bază acest laborator obscur din Tempe...

Un domn care m-a abordat la o conferinţă din Tennessee a spus că nu ştia de ce nu eram mort şi că eram urmărit în tot ceea ce făceam. Era un om care a fost implicat personal şi care a văzut lansarea unei arme care a ţintit şi distrus vehicule extraterestre utilizând sisteme electronice avansate.

Desigur, acoperirea pentru „Războiul Stelelor” sau Iniţiativa de Apărare Strategică (SDI) este că există nişte particule radiante – cum sunt cele utilizate în programul SDI pentru a intercepta rachetele şi lucrurile de acest tip. În realitate, acţiunea reală a fost dintotdeauna în domeniul sistemelor de arme electromagnetice, a armelor cu impuls electromagnetic (EMP) şi a armelor cu unde scalare. Atunci când o navă extraterestră se materializează în spaţiu-timpul nostru, ea este vulnerabilă faţă de aceste arme electromagnetice avansate.

Avem   martori   la   nivele ultrasecrete care au fost prezenţi imediat după aceste evenimente în care au văzut sau au recuperat  nave prăbuşite. Unul din martori, Jonathan Weygandt, se afla la graniţa dintre Bolivia şi Peru când clica secretă a doborât una din aceste nave extraterestre la începutul anilor 1990. Avem oameni  care au participat la întâlniri în care se plănuia doborârea navelor spaţiale extraterestre. Avem şi oameni care au participat la dezvoltarea acestor arme.

În 1997, la o întâlnire din Washington DC, a venit un martor   pentru   membrii   Congresului,   Casa   Albă   şi funcţionarii de la Pentagon, pe care l-am găzduit. Printre oamenii  cheie  prezenţi  la  acest  eveniment  se  afla  şi Congresmanul Dan Burton, care a fost preşedintele Casei Guvernamentale  pentru  Reformă  şi  a  Comitetului  de Supraveghere. Unii dintre oamenii care au decis să  rupă tăcerea urmau să spună lucruri mult dincolo de siguranţa celui mai „prietenos” dintre membrii acestui grup de control. Acest martor special, G.A., a avut informaţii specifice şi detaliate despre planurile ascunse ale Războiului Stelelor.

El a participat la întâlniri comune cu NSA, CIA, NRO şi unele programe corporaţioniste unde a văzut aceste planuri, începând cu anii ’70. A spus că acestea erau complet operaţionale: există capacitatea secretă nu numai de a ţinti şi ataca vehicule extraterestre, ci, de asemenea, de a înscena un atac fals asupra Pământului, utilizând reproduceri ale vehiculelor extraterestre realizate de către om şi alte arme

112/167

ultrasecrete. Intenţia era  de  a  utiliza aparate de  figuraţie pentru a înscena un atac extraterestru astfel încât omenirea să se unească în jurul „Fratelui mai mare” şi al unei grupări corporaţioniste militare. Operaţiunile ar fi precum cele din Războiul Lumilor. Şi acest lucru va lua prin surprindere Centrul Naţional Militar de Comandă, CIA-ul, Casa Albă şi Congresul, ca să nu mai vorbim de mase şi de organele de informare. Aşa cum masele credule au înghiţit poveştile cu răpiri şi mutilări ca dovadă a extratereştrilor răi, vor muşca din nou această momeală a „Războiului Stelelor”. Am intervievat numeroşi oameni care au luat parte la proiecte secrete şi care au participat la brigăzile ce realizau aceste răpiri, înscenând răpiri şi mutilări.

G.A. era foarte nervos când era vorba de a dezvălui lucrurile în care a fost implicat. El a avut încredere în mine pentru că a fost abordat de oameni cu care lucrase înainte: erau tovarăşi care fuseseră în operaţiuni cu adevărat speciale, iar unii din ei, în diverse situaţii, salvaseră vieţile altora. Asemenea grupuri constituie o adevărată frăţie.

Ei nu au putut comunica între ei o lungă perioadă de timp însă ştiau ce se făcea în cadrul proiectului Disclosure. Cu siguranţă suprvegheau interacţiunea sa cu mine.

Ei l-au implorat pe G.A. să se întâlnească cu ei înainte de a spune ce avea de spus în faţa oamenilor din Congres şi de la Casa Albă. La această întâlnire era un bun prieten al lui Al Gore şi Bill Clinton şi ştiau că acolo urmau să fie congresmeni puternici. Aşadar a fost de acord să se întâlnească cu ei. În dimineaţa evenimentului, în aprilie 1997, ne-am adunat pentru  o  întâlnire  privată  a tuturor martorilor strict secreţi. Era  de  asemenea  acolo  şi astronautul Ed Mitchell. Chiar când  eram  gata  de  a  obţine mărturia lui G.A. am făcut o pauză. El a venit la mine şi mi- a spus că trebuie să se întâlnească cu membri celulei din care a făcut parte – că ei au apărut şi insistau să se întâlnească. Se simţea destul de loial faţă de ei şi a fost de acord. Ei l-au dus într-un loc secret din Virginia şi l-au ţinut acolo până după miezul nopţii, când întâlnirea noastră cu Congresul a luat sfârşit. Apoi l-au readus în Westin, iar el i-a strecurat un bilet sub uşă lui Shari Adamiak care era asistentul meu principal. În acest bilet scria: „Nu pot să vorbesc despre asta acum. Ei mă roagă să nu spun nimic despre lucrurile astea până când nu vor pune lucrurile sub control. Vor lucra la asta şi au nevoie de timp.” G.A. mi-a spus că, din cauza proiectului Disclosure, starea de spirit din cadrul grupului secret era foarte proastă.

El a expus membri ai acestui grup secret care s-au ocupat de falsificarea unui atac extraterestru asupra Pământului şi toţi erau panicaţi. Singura putere reală pe care o au ei derivă din secretitudine, elementul surpriză şi ignoranţa celorlalţi – iar noi am modificat această dinamică a lucrurilor prin revelarea planurilor lor.

Numeroşi oameni din interiorul acestor operaţiuni, incluzând oameni din conducerea SAIC şi un bărbat care a lucrat ani de zile cu toate companiile aerospaţiale importante, mi-au comunicat că ceea ce făceam noi a aruncat în haos întregul aşa-numit grup de control MJ-12. Ofeream informaţii majore oamenilor puternici din DC, precum şi publicului. Au apărut astfel defecţiuni şi o mulţime de controverse, iar acest grup, care nu fost niciodată omogen, devenea din ce în ce mai divizat datorită muncii noastre.

Oamenii din umbră i-au spus lui G.A.: „Dă-ne timp pentru a aduce sub control acest lucru şi dacă nu reuşim, atunci poţi să vorbeşti despre el.” Într-un anumit sens sunt încurajat să cred că ei nu au jucat încă această carte, însă nu sunt convins că nu va fi jucată.

Pericolul constă în faptul că va fi păcălită aproape întreaga lume, inclusiv majoritatea oamenilor care cred că ştiu ce se întâmplă cu OZN-urile şi programele secrete. Acest tip de efort  este  denumit  „indiciu  şi  avertisment  înşelător”  sau „I&A fals”, prin care înscenezi ceva ce pare a fi un atac din partea inamicului însă nu este.

113/167

Este un eveniment înscenat, destinat să îndeplinească anumite obiective strategice, precum incidentul din Golful Tonkin. Pentru a extinde războiul din Vietnam şi a mări fondurile şi trupele am orchestrat ceea ce a părut a fi un atac asupra  bunurilor  noastre.  Astfel  eu  numesc  intenţia  lor „Planul Golfului Tonkin Cosmic”. Ar lua prin surprindere pe întreaga lume.

Acum, singurul mod prin care oamenii nu ar mai fi luaţi prin surprindere este ca ei să cunoască

adevărul. Iată de ce am simţit că era atât de important pentru G.A. şi pentru oameni ca el să iasă

din anonimat, să spună cum stau lucrurile,  să  dea  nume  şi  să v  rbească despre acest plan.

Wernher von Braun i-a spus lui Carol Rosin, când se afla aproape pe patul de moarte, că aceste programe secrete vor încerca să plaseze arme în spaţiu şi că vor falsifica evenimente extraterestre şi vor înscena un atac. A prevenit-o că va fi un mare pericol pentru lume. A mai spus însă un lucru pe care eu l-am rugat pe Carol să nu-l dezvăluie în timpul evenimentelor proiectului Disclosure: von Braun a afirmat că există arme electronice care au capacitatea de a afecta comportamentul şi deciziile. Aceste aşa-numite arme psihotronice reprezintă cea mai mare ameninţare.

Aproximativ în această perioadă am avut o întrunire în Colorado. A fost prezentă o femeie care a lucrat într-o companie care se ocupa cu aceste tehnologii şi a fost de faţă atunci când au fost utilizate. Operatorul acţiona un buton şi făcea, de exemplu, ca membrii unui consiliu director să ajungă la un acord în câteva minute sau, rotind butonul în cealaltă parte, putea determina certuri şi ostilităţi care se terminau într-un haos total.

Cunoşteam şi alţi oameni care au lucrat cu E-Systems, Raytheon, SAIC şi EG&G care se ocupau cu asemenea dispozitive electronice sofisticate şi au văzut la rândul lor versiuni ale acestor dispozitive de manipulare.

Uneori mă uit la lume şi la unii oameni cu care trebuie să lucrez şi sunt convins de faptul că au fost transformaţi în nişte marionete deoarece este ilogic ca oamenii să se comporte în anumite moduri; aparent ca după un scenariu prestabilit.

Unii oameni de ştiinţă care dispun de tehnologii free- energy au fost ţinta unor sisteme de credinţe şi tipare comportamentale prestabilite care i-au împiedicat să facă publice aceste dispozitive. Toţi par să aibă aceleaşi probleme de personalitate şi comportamente cu oscilaţii instabile între speranţă şi paranoia.

Aşadar tehnologiile vor rămâne întotdeauna ascunse – sau n   vor fi niciodată terminate.

Vom vedea acest lucru repetându-se din nou şi din nou...

 Grupuri clandestine din interiorul guvernului global din umbră, cu interese financiare, geopolitice şi religioase sunt implicate în proiecte „negre“, super secrete, unele dintre ele fiind centrate în jurului fenomenelor OZN şi a extratereştrilor.

 

Măiestrie scenică

După 50 sau 60 de ani, cheltuieli ascunse de trilioane de dolari şi prin munca unora dintre cele mai strălucite minţi ale lumii, au apărut câteva progrese într-adevăr uimitoare în societatea din umbră. Sunt

114/167

convins că nivelul maxim atins în prezent este extrem de avansat şi în anumite privinţe este aproape la egalitate cu unele dintre posibilităţile extratereştrilor.

Am observat de asemenea, că multe dintre răpiri s-au petrecut în jurul bazelor militare sau din interiorul familiilor militarilor. Am aflat de la unii oameni care au analizat aceste lucruri în perioada anilor ’70–’80 că există o corelaţie foarte puternică între acestea şi personalul militar, familiile acestora şi zonele militare. Acest aspect a fost raportat în cadrul unor grupuri civile care se ocupă cu fenomenul OZN, dar oamenii care au încercat să aducă la suprafaţă această informative au fost cenzuraţi la fiecare întrevedere şi nu au fost lăsaţi să vorbească despre acest lucru. Această informaţie a fost ţinută secretă.

 Asemenea lucruri te fac să te întrebi: cine conduce de fapt aceste grupuri care se ocupă cu fenomenul OZN? Directorul executiv al unuia dintre aceste grupuri civile care se ocupă de fenomenul răpirilor m-a sunat şi mi-a spus că a auzit că am ajuns la această concluzie, că am perfectă dreptate şi că există un mare număr dintre cazurile lor, despre care el ştia că sunt răpiri de factură militară, dar că acest lucru a fost ţinut ascuns de către fondatorul acestui grup şi că oricine încerca să scoată la iveală această informaţie sau să vorbească despre o interacţiune pozitivă cu extratereştrii era pur şi simplu îndepărtat.

În cursul investigaţiilor făcute de noi în anii ’90, am identificat câteva persoane care au făcut parte din aceste detaşamente. Una dintre aceste persoane este un bărbat din afara Seattle-ului, Washington, iar alta este din Colorado, un fost ranger în armata Statelor Unite, care a fost introdus într-unul dintre aceste programe speciale. El a spus că se practicau tot felul de „scenarii“. Erai trimis într-o operaţiune de răpire doar o singură dată după care erai separat. L-am rugat să facă public aceste lucruri dar este speriat şi este sigur că va fi asasinat dacă o va face.

Acest bărbat a spus că aveau oameni care erau făcuţi să arate ca nişte extratereştri. Acest „scenariu“ este foarte avansat şi ar prosti aproape pe oricine, făcându-l să creadă că cel care efectua întreaga operaţiune era de fapt un extraterestru. În cadrul acestor acţiuni în care răpeau oameni foloseau atât aparatură electronică cât şi droguri.

„Nu ai idee câte figuri politice importante şi câte cadre militare importante sau membri ai familiilor acestora au fost răpiţi de către noi, astfel încât să înveţe să urască extratereştrii şi să susţină eforturile gen „Războiul Stelelor“.

Eu i-am răspuns: „Da, cred acest lucru, pentru că m-am întâlnit cu Prince S. A. a cărui frate a fost răpit în timpul unei operaţiuni paramilitare secrete tocmai pentru ca această importantă familie de bancheri să accepte că există o ameninţare. Aceste operaţiuni sunt extrem de bine organizate şi foarte sofisticate în ce priveşte arta disimulării.“

Mai mulţi oameni care au confirmat aceste lucruri şi care au făcut parte din programe aparţinând serviciilor secrete sau diferitelor corporaţii, mi-au relatat exact aceleaşi detalii în privinţa modalităţilor care sunt folosite şi a scopului din spatele acestor operaţiuni.

Aceste înscenări sunt săvârşite şi în alte ţări, scopul lor fiind acela de a face exact ce Wernher von Braun a avertizat: pregătirea oamenilor pentru o eventuală ameninţare extraterestră falsă care „va uni lumea“ în jurul unui nou nivel de putere militaro-industrialo-economică centralizată …

 

În afara grupării…

115/167

Când m-am întâlnit în Anglia cu lordul Hill-Norton – amiral cu cinci stele, „lord al mării“ şi fost sef al Statului Major al Apărării – el a vrut să ştie de ce nu i s-a spus niciodată nimic despre OZN-uri. Auzise că am avut întrevederi cu directorul CIA şi că am făcut prezentări oamenilor lui Clinton. Am mers la locuinţa sa din Hampshire. Era una dintre acele case mari şi vechi – un loc frumos.

Am stat în living în nişte fotolii. El stătea în dreapta mea şi avea o bucăţică de hârtie, punându-mi întrebări şi luându-şi cu eleganţă notiţe. Voia să ştie tot ce ştiam eu. Lordul Hill- Norton era un om puternic, scund şi cu nişte ochi albaştri pătrunzători.

La un moment dat m-a întrebat: „De ce nu mi-au spus nimic despre toate acestea? Am fost şeful Statului Major al Apărării şi de asemenea comandantul MI-5 şi MI-6 şi al tuturor operaţiunilor «sensibile» din Marea Britanie. Am fost de asemenea şeful Comitetului Militar pentru NATO! Nu am aflat nimic despre aceste lucruri cât timp am fost în acele poziţii. Am învăţat despre ele doar mai târziu şi am aflat despre aceste lucruri de la oameni ca lordul Mountbatten. De ce nu mi-au spus?“ Se simţea ofensat că nu i s-a spus nimic despre aceste lucruri, la fel ca şi amiralul Tom Wilson care a fost şeful Intelligence Joint Staff şi ca James Woolsey director a CIA şi aşa mai departe.

De ce nu m-au spus nimic despre toate acestea? Am fost şeful Statului Major al Apărării şi de asemenea comandantul MI-5 şi  MI-6 şi al tuturor operaţiunilor „sensibile“ din Marea Britanie.

Eu am spus, „Ei bine, domnule, lăsaţi-mă să vă răspund la întrebare tot cu o întrebare. Ce aţi fi făcut dacă aţi fi aflat că există un grup transnaţional care nu dă socoteală nici unui guvern din lume dar care s-a infiltrat în aproape toate guvernele importante ale lumii; care şi-a atribuit prin acţiuni criminale şi comportament inuman (inclusiv crime şi asasinate) controlul ilegal, abuziv, asupra celor mai importante tehnologii descoperite vreodată, inclusiv tehnologii care ar face posibile călătorii interstelare, tehnologii care ar putea scuti omenirea de la nevoia de a consuma combustibil fosil, salvând mediul înconjurător şi punând capăt sărăciei din lume, acest grup având un total dispreţ pentru lege şi democraţie, pentru libertatea şi bunăstarea oamenilor şi chiar şi pentru viitorul Pământului? Ce aţi fi făcut?“

El a exclamat: „Nu aş mai fi stat nici măcar o nenorocită de clipă“!

I-am spus: „De aceea nu v-au spus niciodată. V-aţi dat singur răspunsul la întrebare“.

El a întrebat: „Ce vrei să spui?“

Eu am răspuns: „Pentru că dacă aţi fi ştiut şi acesta ar fi fost reacţia dumneavoastră aţi fi sfârşit ca Jack Kennedy sau ca lordul Mountbatten – aruncat în aer de o aşa-zisă bombă IRA, care de fapt a fost plasată de către acest grup de ticăloşi. Sau aţi fi sfârşit ca Marilyn Monroe şi Mary Meye şi toţi ceilalţi oameni care au fost ucişi pentru că nu au vrut să păstreze secretul. Aţi fi sfârşit ca toţi ceilalţi.“ După care am adăugat: „Şi din păcate la fel ca câţiva din grupul meu – ca fostul director CIA, Bill Colby“. El doar m-a privit, după  are a mormăit ceva de genul : „Bastarzii ăia!“…

 Noua Eră...

Când au început toate aceste proiecte super secrete? Adevărul este că există încă proiecte „negre“ şi materiale de la sfârşitul secolului trecut şi din Primul Război Mondial care nu au fost încă declasificate! Motive pentru a păstra anumite lucruri secrete au existat într-un fel sau altul în societate de mii de ani.

116/167

Întotdeauna au existat carteluri. Întotdeauna au existat societăţi secrete care au încercat să dobândească o putere secretă. Şi acestea au trecut prin diferite transformări, în funcţie de exigenţele timpului şi locului, de circumstanţele politice şi tehnologice.

Cu siguranţă că în secolul XX au existat programe secrete legate de importante interese industriale ce se refereau la aceste tehnologii – este vorba în special despre aşa numitele sisteme electromagnetice de tip free energy (sau „energie gratuită“), care au fost descoperite de Tesla.

Chiar şi Faraday a descoperit un efect supraunitar („over-unity effect“) în unele dintre experimentele pe care le-a efectuat în anii ‘1800.

Au existat motive pentru care aceste lucruri au fost suprimate şi ţinute sub tăcere pentru mult, mult timp.

În anii ‘1800 – era Vanderbilts, Rockefellers şi a Standard Oil – au existat interese puternice care au dorit să ţină secrete descoperirile legate de astfel de sisteme de free energy.

La un moment dat Standard Oil avea un venit mai mare decât guvernul Statelor Unite. Atât de mare şi de puternică a fost această corporaţie condusă de familia Rockefeller.

În acel context industrial monopolist, genii ca Tesla, T. Townsend, Brown şi alţii au venit cu

aşa-zisele maşini ce funcţionau pe baza „energiei punctului zero“ şi a „energiei gratuite“ şi cu sisteme antigravitaţionale de voltaj înalt.

Au existat rapoarte referitoare la nave extraterestre încă din anii ‘1800 – cum ar fi faimoasa „aeronavă înspăimântătoare“ a anului 1896.

Am aflat dintr-o sursă excelentă că generalul MacArthur a fost implicat în anii ‘1930 în recuperarea unui obiect extraterestru din China.

Deci de mai bine de 100 de ani au existat programe de observare a chestiunii extraterestre şi în acelaşi timp încercări de controlare a acestor tehnologii.

Oricum, în cadrul acestor programe s-a realizat un salt major în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În perioada în care am început să dobândim cunoştinţe cu privire la armele termonucleare şi să fim pe cale de a explora spaţiul, existau deja programe ce investigau sisteme de propulsie ce arătau ca nişte farfurii zburătoare.

Von Braun a fost implicat în aşa ceva, aşa cum a fost şi Edward Teller, dr. Vannevar Bush şi alţii.

În 1936 şi 1937 Goddard a dezvoltat o parte din munca lui Tesla. Ei au furat munca lui Tesla despre antigravitaţie şi au vândut-o naziştilor pe la mijlocul anului 1930.

Dar odată ce am urcat de pe nivelul experimentelor şi al dezvoltării pe cel în care am utilizat (pe ascuns) arme termonucleare şi sisteme de propulsie antigravitaţionale, extratereştrii, care au supravegheat Pământul timp de mii de ani, au devenit foarte îngrijoraţi.

Ei ştiau că există o foarte mică distanţă din acel punct al dezvoltării tehnologice pe care noi îl atinsesem şi până la abilitatea de a realiza călătorii interstelare.

117/167

Şi iată, pe acest Pământ frumos, un grup de oameni, care în câteva decenii au trecut de la cai şi trăsuri la antigravitaţie, arme electromagnetice şi dispozitive termonucleare. Ei bine, ar trebui ca creierul tău să fie mort într-o manieră galactică ca să nu fii îngrijorat din această cauză!

În acea perioadă, în timpul şi după cel de-Al Doilea Război Mondial, recunoaşterile şi intervenţiile limitate efectuate de extratereştrii s-au înmulţit. Extratereştrii încercau să încetinească viteza cu care avansam pe această traiectorie distructivă.

Avem martori militari în Disclosure Project care descriu vehicule extraterestre ce au interceptat rachetele balistice intercontinentale lansate de la Baza Militară Aeriană Vandenburg şi deasupra Atlanticului de Sud. Extratereştrii încercau să întârzie înaintarea noastră sălbatică înspre o distrugere sigură şi totală.

Colonelul Diedrikson, care au lucrat cu Comisia Energiei Atomice, a observat că extratereştrii erau foarte preocupaţi de facilităţile noastre nucleare.

El ştia personal despre interceptarea unei rachete balistice intercontinentale care fusese în mod special proiectată astfel încât să explodeze pe Lună. Extratereştrii au interceptat-o înainte de a ieşi din atmosferă.

Prin anii ‘1940, am reuşit să doborâm vehicule extraterestre lângă Roswell, New Mexico, care la acea oră era singura noastră bază nucleară. Avem un document FBI adresat lui J. Edgar Hoover care afirmă că un sistem radar configurat într-un mod special a fost responsabil de doborârea acelor nave extraterestre.

Prin anii ‘1960 aveam „mijloacele de a călători până la stele“ aşa cum a afirmat Ben Rich (în prezent decedat), fostul şef al Lockheed Skunk Works.

În cadrul unor proiecte secrete, s-au dezvoltat sisteme electromagnetice care aveau abilitatea de a altera conştiinţa oamenilor şi de a le face rău. Apropo, Tesla a realizat un experiment antigravitaţional care a funcţionat, având chiar şi martori, înainte ca fraţii Wright să fi zburat!

Guvernul din umbră l-a lovit pe la spate pe Eisenhower, aşa cum a mărturisit generalul (în retragere) Lovekin: „Eisenhower şi-a dat seama de acest lucru… oricare ar fi fost acele lucruri cu care trebuia să ne confruntăm, nu aveau să ajungă pe mâini bune. Din câte îmi aduc aminte aceasta a fost expresia folosită «Nu au să ajungă în nişte mâini bune». Aceasta era un real motiv de îngrijorare. Şi s-a demonstrat că aşa a fost.“

 Am învăţat de la oameni precum Catherine Austin Fitts că un număr enorm de fonduri este extras din fiecare agenţie guvernamentală prin intermediul unor programe stupide...

 Un moment important

Am învăţat de la oameni precum Catherine Austin Fitts – care a lucrat în cadrul primei preşedinţii Bush ca secretar asistent pentru Departamentul de Construcţii şi Dezvoltare Urbană – că un număr enorm de fonduri este extras din fiecare agenţie guvernamentală prin intermediul unor programe stupide, pentru aceste proiecte „negre“.

118/167

Când a descoperit acest lucru ei au alungat-o din oraş şi au încercat să-i distrugă viaţa din punct de vedere financiar şi profesional. Catherine este o persoană credibilă care a făcut parte din cele mai bune firme de investiţii bancare din ţară.

Aşa cum spun prietenii mei de la Pentagon: „Un miliard aici, un miliard acolo şi foarte curând poţi vorbi de bani adevăraţi“. Mii de angajaţi sunt implicaţi în numeroase proiecte, dar nu cunosc detalii despre munca pe care o efectuează.

Cineva se poate ocupa cu un mic lucru aici, în interiorul unui departament care este parte a altui departament, care şi el este parte a unui alt departament – lucrurile sunt ţinute foarte strâns sub control. Grupul de control este alcătuit din 200-300 de persoane şi este trasnaţional. Statele Unite nu reprezintă nici pe departe singurul centru important de activitate. În acest grup există reprezentaţi importanţi din China, America Latină, Vatican, Europa, Rusia.

De fapt, graniţele naţionale nu reprezintă nimic. Problemele naţionale sunt irelevante. Nu este nici măcar vorba despre guvernare aşa cum ne-am gândi noi. Este o acţiune centrată în jurul unor interese corporatiste, financiare, transnaţionale şi religioase.

Singura şi cea mai puternică entitate din interiorul acestui grup, în zilele noastre este imperiul corporatist mormonic. Ierarhia mormonică deţine un număr de holding-uri financiare şi corporatiste aflate în legătură cu aceste programe sub acoperire, dar membri de rând nu au nici o legătură cu acestea.

Constrângeri…ştiţi, întotdeauna le spun oamenilor, „Oh, CIA? Acei tipi sunt nişte pisicuţe.“ Cei în legătură cu care trebuie să vă faceţi griji sunt indivizii care lucrează pentru Lockheed sau E-Systems sau aceia care lucrează pentru acest grup care este asociat cu cei care se numesc Discipolii Diavolului, o bandă de motociclişti. Este o subsecţiune a grupării Îngerii Iadului care este implicată în mod frecvent în sacrificii umane, tortură şi vivisecţii – când eşti spintecat de viu – în vederea impunerii păstrării secretului în anumite circumstanţe…

Oamenii care sunt în aceste roluri cheie sunt de obicei în acele poziţii pentru că le-au fost transmise de la o generaţie la alta.

L-am menţionat de exemplu pe James Jesus Angleton, cel care a aprobat realizarea înregistrării convorbirilor telefonice are lui Marilyn Monroe. Am fost contactat de către un descendent al său care este enorm de bogat şi care este implicat în acest grup ascuns, dar nu lucrează cu agenţia (CIA). Tot ceea ce este important este în afara agenţiei, într-o lume privată. După evenimentul Disclosure Project acesta m-a sunat şi a spus: „Ai grăbit aducerea la suprafaţă a acestei informaţii de către noi cu 6 până la 12 ani.“ Eu am răspuns:

„Bine“. El a adăugat, „Noi verificăm acest material împreună cu NATO; există în Europa, un departament operaţional în interiorul sediilor centrale NATO care se ocupă de aşa ceva. Dar ceea ce plănuim noi să facem – şi ne-ar place dacă tu ai coopera în această privinţă – este ca, în câţiva ani, să facem ca lideri politici, militari şi religioşi importanţi ai lumii, să anunţe că extratereştrii au fost detectaţi şi că avem certitudinea că nu suntem singuri şi că există fiinţe extraterestre“. I-am spus:

„Este puţin cam târziu pentru aşa ceva, nu credeţi?“ El încerca să mă convingă să îmi amân dezvăluirile astfel încât acestea să se potrivească cu „orarul“ lor. Bineînţeles că am mai fost abordat în acest mod şi înainte – amintiţi-vă de generalul T.E. Am spus: „Sunt îngrijorat de faptul că dacă întârziem această dezvăluire, acest lucru va fi o oportunitate pentru o viitoare consolidare a puterii în jurul unei agende (plan) ce este în directă contradicţie cu direcţia pe care Pământul ar trebui s-o urmeze.“

119/167

Membrii simpatizanţi ai acestui grup – incluzându-l aici şi pe acest domn, Angleton – sunt deschişi la a scoate această informaţie la suprafaţă mai degrabă mai devreme decât mai târziu.

Există foarte mult spionaj contra spionaj în interiorul guvernului din umbră şi există atât de multe facţiuni şi alianţe mereu în schimbare. Este o situaţie extrem de dinamică. Oamenii autendinţa de a vedea acest grup secret de control ca fiind ceva fix, monolitic dar el nu este de fapt aşa. Este foarte dinamic, chiar împărţit în mai multe facţiuni...

 Monstrul unei puteri nestăpânite

Există un grup relativ mic de persoane care conduce de fapt programele secrete OZN. Acest grup de control nu are nimic de-a face din punct de vedere al cunoaşterii, autorităţii operaţionale şi executive cu preşedintele Statelor Unite sau cu Congresul.

De fapt mi s-a comunicat direct de către un director executiv al E-Systems că această companie a fost puternic implicată în aceste domenii de activitate. El a spus: „Foarte puţini oameni care lucrează cu această corporaţie ştiu.“ Banii pe care astfel de corporaţii îi primesc sunt trecuţi prin câteva operaţiuni sub acoperire şi prin diferite agenţii, sfârşind în aceste proiecte „negre“ super secrete.

Există o întrepătrundere a structurilor de conducere a entităţilor corporatiste, instituţionale, financiare şi religioase. Acestea nu operează în conformitate cu nimic care să se asemene cu vreo lege sau în acord cu Constituţia Statelor Unite sau a oricărei alte ţări. În interiorul acestei lumi ascunse există şi elemente criminale care s-au detaşat de operaţiunea principală. Există câteva elemente criminale foarte puternice în această ţară şi în interiorul anumitor grupări secrete. Acestea au legături vagi cu grupul principal – dar pot acţiona independent şi uneori chiar împotriva planurilor grupării principale. Prin urmare totul este foarte complex.

Este ca şi cu straturile unei cepe: crezi că ai ajuns la centru după care descoperi că mai sunt alte 20 de straturi de decojit. Decojesc aceste straturi de aproape 15 ani şi mi-am făcut o idee destul de clară despre cine sunt aceşti oameni, cum sunt structurate lucrurile şi care este agenda acestor organizaţii.

Există oameni în grupul central de control care au legături cu guvernul, dar care în realitate nu ştiu ce naiba se petrece în interiorul FEMA sau în interiorul imperiului corporatist mormonic şi nu ştiu nimic despre planurile lor ascunse, bizare, cu privire la soluţia lor escatologică la problema omenirii. La mijlocul lui 1990 am fost invitat la un „salon“ în San Francisco, în Pacific Heights. O persoană mondenă, care este prietenă cu Gordon Getty, Willy Brown şi Steven Bechtel (de la Bechtel Corporation), a dorit ca eu să prezint aceste probleme cercului ei de prieteni. (Apropo, Bechtel Corporation este un contractant al guvernului din umbră, iar George Schultz este asociat cu ei. Ei sunt toţi părţi ale acestui aparat al guvernului secret. Există o celulă foarte puternică implicându-i pe George Bush (tatăl), Frank Carlucci, Maurice Strong şi alţii asociaţi cu puternicul Grup Blackstone). Preşedintele AT&T a fost acolo, cât şi fostul şef al Stanford Research International (SRI). Eram acolo pentru a le prezenta ce ştiam şi pentru a discuta planurile noastre de viitor. Lângă mine stătea fostul şef a SRI. La un moment dat s-a aplecat către mine şi

mi-a spus: „Ştii n-am ştiut niciodată despre toate aceste lucruri, dar am ştiut că unele dintre acestea trebuie să se fi desfăşurat în cadrul SRI. Dumneavoastră ce ştiţi despre asta?“ şi aşa mai departe.

Mi-a explicat că el, la fel ca şi directorul CIA, doar a administrat lucrurile şi nu era necesar ca el să fie informat în legătură cu astfel de subiecte, acestea fiindu-i ascunse. El a afirmat că „eu am fost practic un birocrat, omul cu punga, încercând să fac ca banii să continue să «curgă» în această imensă operaţiune. Dar dacă DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency) a avut vreun proiect în desfăşurare, eu

120/167

nu cunosc detalii despre acesta. S-ar putea să fi auzit nişte «şoapte» pe ici pe colo, însă acest tip de proiecte erau foarte strict controlate, neţinându-se cont că eu sunt directorul SRI. Şi modul în care am ajuns acolo a fost ştiind să nu pun prea multe întrebări! Prin urmare vreau să vă întreb pe dumneavoastră!“ În timpul audierilor Iran–Contra, senatorul Inouye a afirmat că există un grup secret care are propria sa bază aeriană, propria bază maritimă, propriile sale mecanisme de finanţare şi este dincolo de lege.

Acest lucru este în mod special adevărat în domeniul tehnologiilor avansate secrete, a fenomenului OZN, a problemelor legate de extratereştri şi a armelor acestora. Una dintre cele mai periculoase tendinţe care a evoluat între anii ’1960 şi perioada actuală este aceea că acest guvern din umbră a devenit capabil de autofinanţare, acest lucru făcând-ul atât de puternic.

Acum, lăsaţi-mă să vă explic. Dick D’Amato membru al Senate Appropriations Committee avea dreptate când afirma că există mai mult de 100 de miliarde de dolari în bugetul negru, ilegal. Dar „marea acţiune“ se desfăşoară în lumea financiară privată, corporatistă. Să presupunem că a-ţi fi laboratoarele Bell din Murray Hill. Eu lucrez cu un martor care şi-a desfăşurat întreaga carieră la Bell Labs. El făcea parte dintr-o celulă care a realizat o mulţime de contracte secrete, sub acoperire, cu operaţiuni militare care deţineau dispozitive şi circuite extraterestre.

Dick D’Amato, membru al  Senate Appropriations Committee,  avea dreptate când afirma că există mai mult de 100 de miliarde de dolari în bugetul negru, ilegal.

Aceste laboratoare corporatiste au studiat aceste tehnologii şi au descoperit cum funcţionează şi care ar putea fi posibilele lor utilizări. Ei au venit la suprafaţă cu inovaţia A sau X care a fost ulterior patentată şi care s-a transformat apoi într-o industrie de sute de miliarde de dolari. Gândiţi-vă la fibra optică, circuitele integrate, laserele şi la alte astfel de lucruri. Acest mod de finanţare al guvernului sub acoperire este ca un cancer care a metastazat în nenumărate active financiare, tehnologice şi corporatiste. Astfel că în acest moment lumea corporatistă secretă, deţine tehnologii ce depăşesc tot ce deţine DIA, CIA sau oricare alte agenţii guvernamentale.

Alt martor din sfera corporatistă pe care l-am intervievat a afirmat că în timp ce era la Bell Labs, a văzut 28 sau 29 de dispozitive de tip free energy pe care aceştia le obţinuseră şi pe care le ţineau ascunse.

Acest martor a lucrat cu aceste tehnologii. Acum el este pensionar.

General Motors şi alte mari companii deţin de asemenea astfel de tehnologii, care ar putea salva Pământul, dar nu le vor face cunoscute publicului. Deci aceste interese financiare şi corporaţii multinaţionale reprezintă o operaţiune de multe trilioane de dolari, care are un atu asupra oricărei puteri cum ar fi Pentagonul sau guvernul Statelor Unite sau al oricărui alte naţiuni de pe Pământ.

Este un monstru al unei puteri secrete, corupte, corporatiste şi neverificate de nimeni, care este doar parţial guvernamentală. Prin urmare, din păcate, chiar dacă ai o persoană puternică în ceea ce oamenii numesc „guvern“, care ar vrea să facă cunoscut adevărul, el se simte copleşit de aceste alte „interese speciale“…

Unul dintre oamenii cu care eu am lucrat ani de zile este un membru operativ al unei astfel de corporaţii sub acoperire, implicat în astfel de operaţiuni.

121/167

Când i-am cerut să iasă în faţă el mi-a spus: „Nu există nici o agenţie sau guvern pe Pământ care să mă poată proteja de furia acestui grup, deoarece el este în afa puternic.“

Acum, când este vorba de ceva atât de mare şi de complex, există oameni implicaţi care au şi interese comune cu cele ale grupului dar şi interese separate. Şi cu cât interesele devin mai separate, cu atât sunt mai mari şansele de a apare un grup rebel.

Cele mai violente operaţiuni rebele sunt cele care sunt legate de ideologii, în opoziţie cu cele legate doar de bani şi îşi au rădăcinile în anumite viziuni ideologice şi escatologice asupra lumii. Aceştia sunt oamenii care au o viziune distructivă asupra lumii şi simt că singurul mod în care Iisus va veni din nou este acela de a distruge lumea şi de a ucide miliarde de oameni. Există un grup foarte puternic care are acest sistem de credinţe. Dar ei de fapt se uită în oglinda retrovizoare. Ce aşteptă ei este deja de ordinul trecutului. Ei nu ştiu în ce ciclu ne aflăm deja, ne mai ţinând cont de secolul în care ne aflăm. Deci ei sunt complet în afara liniei de evoluţiei rasei umane, dar nu-şi dau seama de acest lucru. Ei conduc lumea într-o anumită direcţie, pentru a se îndeplini interpretarea lor asupra unei profeţii, care s-a petrecut deja.

De asemenea, poate fi o profeţie care se auto-împlineşte a Armagedon-ului, una pe care au creat-o prin ignoranţă, superstiţie şi ură. Deci, în cele din urmă, problema este ignoranţa şi soluţia este iluminarea, cunoaşterea şi spiritualitatea veritabilă...

Farsa unei ameninţări venită din afara spaţiului

După evenimentele de la 11 septembrie, o mulţime de persoane au început să se întrebe ce se întâmplă de fapt în spatele scenei. Nu îmi permit luxul de a pune deoparte toate aceste informaţii şi de a mă gândi că este o teorie a conspiraţiei. Ştiu că sunt adevărate. Singura întrebare pe care am avut-o întotdeauna este: când am pus aceste elemente împreună şi am încercat să le explic ca în acest fel să aibă sens pentru oameni – am sunat alarma, de ce nu vă treziţi şi vă lăsaţi înşelaţi?

Oamenii nu trebuie să fie cuprinşi de frică faţă de extratereştrii şi astfel să înceapă să susţină programul „Războiul Stelelor“ împotriva civilizaţiilor extraterestre. Aceste interese ascunse vor să unească şi să controleze lumea prin intermediul fricii, şi nu prin intermediul păcii şi al speranţei.

Aceasta este antiteza a ceea ce ar trebui să fim în acest moment al evoluţiei noastre. Astfel de eforturi sunt prin urmare în directă contradicţie cu ceea ce ar susţine viaţa şi un viitor mai bun pentru această planetă.

Majoritatea oamenilor pot înţelege faptul că există proiecte secrete. Un număr mai mic de oameni înţeleg că există proiecte ultra-secrete, proiecte „negre“. Şi există un anumit număr de persoane care înţeleg că unele dintre acestea sunt legate de proiecte care sunt ilegale, care îşi au originea în complexul militaro-industrial şi cel corporatist, ce au de-a face cu sisteme energetice avansate şi cu OZN-uri.

Mai exisă un grup şi mai mic de oameni care înţeleg faptul că unele dintre aceste grupuri criminale, deţin nave complet operaţionale care arată ca nişte OZN-uri, au creat forme artificiale de viaţă care arată ca nişte extratereştrii, au simulat „răpiri“ şi s-au angajat în mutilarea de vite şi toate acestea datorită factorului frică pe care doar astfel îl pot sădi în conştiinţa publicului, în subcultura legată de OZN-uri, în mass-media, în producţiile science fiction etc.

Şi mai există un număr şi mai mic de persoane care înţeleg că cei care trag sforile aparţin unui grup transnaţional, de orientare fascistă, asemănător cu cei din grupul Thules, care s-au aflat în spatele apariţiei lui Hitler. Ceea ce nu au putut face pe faţă în timpul celui de-Al Treilea Reich, au făcut sub

122/167

acoperire, pe ascuns. Şi prin intermediul operaţiunii Paperclip, noi i-am adus în SUA şi am însămânţat industria aerospaţială şi CIA.

Astfel că efortul socialist-fascist care nu s-a putut manifesta în mod deschis în cel de-Al Doilea Război Mondial, s-a desfăşurat din acel moment la un nivel subteran.

Suntem pe cale de a vedea ieşirea acestuia la iveală, într-un mod mai larg, pe măsură ce încearcă să-şi consolideze puterea în lume în jur l unei astfel de filozofii. Între timp, ei vorbesc de democraţie, dar ei de fapt ei doresc o pseudo- democraţie, a unei societăţi controlate în mod ascuns de o structură a puterii neidentificată şi nerecunoscută.

Acum, dacă toate acestea vi se par îngrijorătoare, e normal; aşa şi trebuie să vi se pară. Şi singurul antidot la toate acestea este cunoaşterea şi adevărul şi a face cât mai mulţi oameni să vadă ce se petrece de fapt, astfel încât să nu fie păcăliţi – deoarece cei care conduc toată această agendă ascunsă se bazează pe ignoranţa noastră colectivă.

Ceea ce ei susţin este o combinaţie de proastă educaţie şi dezinformare care a făcut ca toţi să fie nişte vaci consumatoare a unui sistem de credinţe şi a materialismului. Sistemele de credinţă false combinate cu diverse dependenţe materiale creează otrava alegerii pentru mase.

Însă împărtăşind de la inimă la inimă, putem spune oamenilor adevărul şi le putem arăta o altă viziune, aceea a unui viitor luminos, care aşteaptă Pământul şi copii lui. Trăim în nişte timpuri ale extremelor – foarte întunecate şi foarte luminoase. Trăim într-o vreme a schimbărilor transformatoare. Majoritatea oamenilor care lucrează la Pentagon, la Casa Albă sau la CIA, nu ştiu nimic despre aceste agende ultra-secrete… Majoritatea sunt oameni de treabă care sunt prinşi într-o maşinărie care nu a fost creată de ei şi despre care au foarte puţine cunoştinţe. Este de datoria noastră să împărtăşim această cunoaştere cu toată lumea, inclusiv cu cei din guvern sau cu cei din armată. De 12 ani facem acest lucru şi mulţi realizează că au fost înşelaţi. Şi atunci susţin aceste dezvăluiri.

Imediat după evenimentele de la 11 septembrie, am ţinut o conferinţă în Oregon. La final, a venit la mine un om care lucrase toată viaţa în cadrul armatei. Era acolo împreună cu un prieten, amândoi fiind foarte precauţi. Când aproape toţi au plecat, unul dintre voluntarii din cadrul Disclosure Project, Jordan Pease, mi-a spus că acest om doreşte să vorbească puţin doar cu mine. Acest om, pe care îl voi numi R.J., lucrase în cadrul armatei încă din tinereţe, iar în anii ’60 fusese implicat în aceste proiecte secrete. Unul dintre aceste proiecte a fost legat de abilitatea de a construi tehnologii de spionaj din spaţiu, care erau atât de avansate încât puteai auzi oameni vorbind din spaţiu şi puteai vedea tot ce făceau ei. Şi acest lucru se petrecea în 1960! Tehnologiile care există acolo sunt departe de orice a fost vreodată raportat la ştiri. De aceea râd când ei spun: „Vai, nu-l putem găsi pe Osama bin Laden.“ Într-adevăr. Asta şi alte basme de acest gen. Vă rog... Vreau să spun, cât de proşti cred că suntem?

R.J. mi-a spus că din cauză calităţilor sale, a fost acceptat din ce în ce mai adânc în aceste proiecte şi în cele din urmă a fost introdus şi în proiectele legate de OZN-uri. El a spus: „Ştiţi, mi-e teamă că nu veţi înţelege ce sunt acele chestii despre care dumneavoastră credeţi că sunt extratereştri“. I-am răspuns: „Aaa, vă referiţi la formele de viaţă programate, create de către oameni?“ El s-a tras înapoi de la masă. A întrebat: „Cum de aţi aflat despre asta?“ „Ohh, am o mulţime de martori care au lucrat la realizarea acestor creature pseudo-extraterestre“. Am continuat: „Dar dacă vorbesc prea mult despre aceste lucruri oamenii vor crede că mi-am pierdut minţile.“ El mi-a răspuns: „Lăsaţi-mă să vă spun la ce am lucrat eu“. Şi astfel a început să-mi povestească despre proiectele la care a participat atât în Statele Unite cât şi în Australia.

123/167

„Am avut la dispoziţie materiale de natură extraterestră pe care le-am studiat şi după care am dezvoltat tehnologii foarte avansate, ceva de genul navelor antigravitaţionale. Am asistat la manifestarea unor capacităţi trans-dimensionale, am văzut dispozitive care aveau abilitatea de a  e deplasa înainte sau înapoi în timp – tot felul de lucruri“, a explicat el. (Avem un alt martor care a lucrat cu Boeing şi McDonnell Douglas şi care ştia despre Proiectul Redlight şi Operaţiunea Looking Glass ce implicau acest tip de capacităţi).

Apoi R.J. a spus: „Ştiţi, ceea ce majoritatea oamenilor nu realizează este faptul că eu am fost implicat în proiecte care efectuau ceea ce oamenii numesc «răpiri». Noi am regizat multe dintre aceste răpiri despre care oamenii cred că sunt contacte cu extratereştri. Ei bine, în acest loc unde am lucrat – undeva sub pământ – se aflau toate aceste containere. Şi existau şi creaturi pe care le creşteam într-un mediu de cultură şi care se aflau în diverse stadii de dezvoltare. Aceste creaturi arătau la fel ca ceea ce oamenii cred că sunt extratereştri.“ R.J. a continuat să-mi povestească că au existat câteva generaţii de astfel de forme de viaţă artificiale. Ei încercau să perfecţioneze creatura lor „extraterestră“, începând aceste experimente genetice încă din anii ’40–50. Aceşti pseudo-extratereştri erau toţi aliniaţi, aproape ca o arhivă. A spus că cel mai avansat dintre ei era foarte bine făcut şi credibil.

„Bineînţeles, aveam aceste creaturi care erau ca nişte automate, comandate de către oameni, aflate la bordul a ceea ce oamenii cred că sunt nave extraterestre.“ R.J. nu ştia că eu deja cunoşteam faptul că aceste farse se desfăşoară şi că erau foarte sofisticate. El credea că şi eu am fost păcălit, ca majoritatea cercetătorilor în domeniul OZN. „Nu, eu ştiu despre aceste lucruri de foarte mult timp“, am spus eu. „Ei bine de ce nu ai vorbit despre asta?“, m-a întrebat el. „Pentru că, i-am explicat, încerc să fac oamenii să înţeleagă faptul că OZN-urile chiar există“. „Da, înţeleg poziţia dumneavoastră“ a spus el. „Sunt foarte încântat că ştiţi de aceste lucruri. Dar vreţi să ştiţi altceva? Multe dintre aceste lucruri au fost plasate în facilităţi din întreaga lume, în jungla din Amazon, în Australia şi în alte locuri îndepărtate. În cele din urmă am fost introdus la nivele din ce în ce mai profunde şi înainte de a fi repartizat în acel loc din Australia, am fost introdus la un alt nivel al programului meu educaţional“. Mi-a spus: „Nu ştiţi ce se petrece cu adevărat de fapt“ Mi-a explicat că a fost martor la un ritual satanic de iniţiere. Cei prezenţi au consumat sânge şi au avut loc sacrificii şi torturi. Era „îndopat“ cu programe de adoraţie satanică, cu sacrificii satanice şi cu plăcerea de a ucide fiinţe inocente. El ne-a spus că odată ce a ajuns la acest nivel a trebuit să facă un jurământ faţă de Lucifer. Şi l-a făcut. Nu este prima persoană care mi-a povestit despre aceste programe. A fost transferat la Pine Gap, Australia şi mi-a dezvăluit că aceasta a fost cea mai neobişnuită experienţă a sa. A fost dus la acea facilitate noaptea, cu elicopterul. Odată ce s-au apropiat de acel deal, ceea ce arăta ca o bucată obişnuită de pământ, s-a deschis. Era ca şi cum ar fi fost vorba despre o hologramă. Când s-a apropiat, o parte a acestui deal s-a deschis şi au zburat direct în interiorul pământului. Au intrat adânc în interior, unde erau nişte OZN-uri enorme, construite de către oameni. Existau acolo şi unele OZN-uri de formă triunghiulară.

El a afirmat: „Deţinem baze ca acestea în întreaga lume.“ Pe măsură ce îmi povestea aceste lucruri, se oprea periodic şi îmi spunea: „Ştiu că ai să crezi că inventez toate aceste lucruri şi ştiu că nu poţi să crezi ceea ce îţi povestesc.“

La finalul relatării sale, i-am spus: „Vreau să şti că am mulţi martori ca tine – pe care nu-i cunoaşteţi, pentru că fiecare aţi lucrat la proiecte diferite – care mi-au relatat realmente aceeaşi poveste, desfăşurată însă în locuri şi perioade de timp diferite. De aceea nu am nici o îndoială că aceste lucruri s-au petrecut.“ Bărbatul a tras aer în piept şi apoi a expirat – un semn de imensă ușurare.

Una dintre cele mai sofisticate facilităţi de acest gen se află în Anglia. O mare parte dintre aşa numiţii „reptilieni“, creaturi despre care oamenii cred că sunt de origine extraterestră sunt forme de viaţă programate, biomaşini şi au fost creaţi acolo.

124/167

Acum, majoritatea oamenilor ar prefera să nu afle toate aceste detalii, să fiu sincer.

Dar este important pentru ei să înţeleagă manipularea cu care au de-a face. Unul dintre domnii cu care lucrez şi care face parte dintr-o familie de multi-milionari, foarte implicaţi în operaţiuni diplomatice şi ale serviciilor secrete, a trecut prin acest gen de programare la un anumit institut de meditaţie, atingând nivelul 14 de antrenament.

A spus că până ce nu îţi făceau un profil şi să descopere că eşti „de genul lui Gengis Khan“, în sensul de a fi la fel de violent şi de distructiv, nu puteai trece peste acel nivel. Din moment ce el nu era extrem de violent şi plin de ură, au încheiat implicarea lor cu el.

El mi-a povestit că aceştia vorbeau mult despre doctorul Greer şi despre Disclosure Project şi că erau foarte încântaţi că am făcut publice informaţii care arată că extratereştrii şi OZN-urile sunt reale, dar că erau furioşi şi chiar mă urau deoarece am expus farsa pregătită de ei.

Ei sunt foarte devotaţi acestei ultime bătălii finale a acestui război interplanetar, care este chiar scopul principal al acestui secret extrem. Ei sunt foarte supăraţi pentru că eu nu urmez acest program şi pentru că am descoperit planul lor secret de a pune la cale un fals atac extraterestru asupra Pământului şi l-am dezvăluit celor de la Pentagon şi altora. Mi-a spus chiar că mă vor mort. Ei nu vor să existe vreo persoană mai importantă care să afirme că prezenţa extraterestră nu numai că nu este malignă, dar este şi de un foarte mare ajutor şi chiar iluminatoare.

„Realizaţi cât de mult vă urăsc?“ a întrebat el.

„Da“, am răspuns. „Însă acest lucru şi ameninţările lor nu ne vor împiedica niciodată să spunem adevărul.“

Pe măsură ce Disclosure Project avansa, am fost atenţionat că dacă voi merge dincolo de ceea ce puteau ei controla prin intermediul mass-mediei, se vor declanşa evenimente care vor duce la închiderea lui. Mi s-a spus acest lucru foarte clar... Există programe care fac parte din alte programe care la rândul lor fac parte din alte programe şi tot aşa. Întrebarea este: cum scoatem la iveală suficient din această informaţie, pentru a fi de ajuns celor care deţin puterea şi publicului, pentru a furniza cunoaştere şi a aduce o lumină în aceste colţuri întunecate? În plus, trebuie să descriem în mod clar şi o alternativă.

După 11 septembrie am hotărât să identificăm rapid şi să facem cunoscute publicului aceste tehnologii noi, ce pot salva Pământul şi în paralel să continuăm cu Disclosure Project.

Trebuie să facem ceva pentru a dobândi suficientă susţinere şi finanţare pentru a ne putea opune cu succes acestei maşinării care funcţionează de mai bine de 50 de ani. Era timpul pentru noi de a trece de la martorii din domeniul militar şi documente, la tehnologia în sine. Când s-au petrecut evenimentele de la 11 septembrie am realizat că am intrat în joc foarte târziu.

La sfârşitul anului 2001 am înfiinţat Space Energy Access Systems (SEAS) Inc. Un grup de oameni au băgat în acest proiect câteva sute de mii de dolari pentru ca împreună să putem cerceta ceea ce era disponibil deja în lume.

Am descoperit câteva tehnologii ce se află în stadiul în care pot dovedi principiul de bază, dar nu sunt atât de avansate încât să poată fi oferite publicului drept un sistem de free energy.

Acele dispozitive care sunt mult mai avansate – şi am văzut câteva – sunt deţinute de către oamenii de ştiinţă care au fost extrem de intimidaţi sau cărora „li s-a spălat creierul“ pentru a păstra secretul. De

125/167

exemplu, doctorul Loder şi un inginer din echipa noastră au mers să viziteze unul dintre aceşti oameni de ştiinţă care fusese manipulat de către un fizician care-l îndoctrinase cu un sistem de credinţe eshatologic. Acest individ, care se prefăcea a fi un om de ştiinţă, i-a spus inventatorului: „Nu lăsa în nici un fel tehnologia pe care ai creat-o să fie cunoscută de către societate până ce aceasta nu se va prăbuşi şi atunci, exact ca pasărea Phoenix, vei putea fi omul de ştiinţă care îi va salva pe toţi, făcând cunoscută această tehnologie, doar atunci când toate celelalte «s-au dus naibii».“ Aşa că practic acestui om i s-a spălat creierul prin intermediul unor credinţe escatologice, astfel încât el ţine ascunsă această tehnologie, aşteptând aceste evenimente cataclismice. Bineînţeles, este vorba despre o profeţie care se auto-împlineşte. Dacă nu avem ceva cu care să împiedicăm epuizarea rezervelor de petrol şi distrugerea biosferei, aceste evenimente teribile se vor petrece. Deci este vorba despre un mod de gândire circular. Însă nu mai poţi face mare lucru odată ce cuiva i s-a „spălat creierul“ în acest mod. Am identificat de asemenea un sistem antigravitaţional care se află în primele stadii de dezvoltare. Cu suficienţi bani el ar putea fi transformat într-un sistem antigravitaţional şi un sistem bazat pe energie liberă. Lumea are nevoie cu disperare de aceste tehnologii.

Concluzie:

Umanitatea se află acum la un moment de răscruce. Fie vom continua să distrugem Pământul şi pe toţi locuitorii lui datorită ignoranţei noastre, a războaielor şi a conflictelor, fie vom atinge o stare de maturitate spirituală şi socială ce ne va permite să cunoaştem starea noastră inerentă de unitate. Dacă nu, atunci aceste tehnologii puternice vor rămâne în mâinile unor oameni care sunt scufundaţi în ignoranţă şi superstiţii.

Experienţa mea directă m-a făcut să înţeleg ceva important în legătură cu natura civilizaţiilor extraterestre avansate: acestea au ales non-violenţa drept o etapă firească pe calea evoluţiei.

Cu alte cuvinte nivelul lor înalt de conştiinţă este incompatibil cu starea de separaţie şi conflict. Altfel, cu incredibilele tehnologii pe care le deţin, s-ar fi distrus de mult unii pe alţii. Acesta este o planetă a liberei voinţe. Voinţa noastră liberă trebuie să fie folosită pentru ca această transformare să se petreacă. Aceasta este lecţia pe care trebuie s-o învăţăm. Şi imediat ce ne vom mobiliza cu toţii şi ne vom utiliza voinţa pentru a face ca aceste lucruri să devină realitate, ele vor deveni realitate.

În cadrul sistemului nostru educaţional şi al societăţii suntem învăţaţi pur şi simplu să ne conformăm. Ştiţi însă care este problema? Dacă ne conformăm unui sistem bolnav atunci avem o problemă, iar lumea din jur a devenit foarte alienată. Trebuie să vedem lumea aşa cum este ea şi să facem ca acel viitor bun, care stă aşteptând, să se manifeste, să devină realitate. Pământul şi umanitatea sunt gata să înflorească şi nu este doar o primăvară a Pământului, ci a întregului cosmos.

(sfarsit)

Ideea că sub pământ, în general, şi sub munţi în particular, s-ar afla un imperiu subteran există din „illo tempore”. O exprimare concretă a ei ar fi noţiunea Shambala venită din Orientul îndepărtat, dar care a interesat pe mulţi europeni, printre care şi români.

Shambala ar fi o ţară mirifică, imprecis localizată, subterană. Primii europeni care au plecat în căutarea ei în Asia în anul 1627 au fost călugării iezuiţi Ştefan Cacella şi Ioan Cabral.

Pe teritoriul ţării noastre, primii care s-au interest de problema Shambalei au fost locuitorii din concavitatea primei curburi a Carpaţilor. Secuiul Körösi Csoma Sandor, născut în anul 1784 în satul Chiuruş din Covasna, care a vieţuit între anii 1827 şi 1830 în mănăstirile tibetane Zangla şi Kanim,

126/167

considera că Shambala există, fizic vorbind, şi că este amplasată la nord de râul Sir Daria, între paralela 45o şi 50o.

Pe de altă parte, celebrul doctor sas Hönigberger din Braşov, deşi aprecia că ţara miraculoasă este tot în nordul Indiei, totuşi se apropia mai mult de adevăr, susţinând că în ea nu pot intra decât cei iniţiaţi. Doctorul Zerlendi din Bucureşti, un personaj real al nuvelelor lui Mircea Eliade, considera, ca şi acesta, că Shambala este un spaţiu calitativ deosebit de spaţiul profan. Mircea Eliade ajunsese probabil la această concluzie după ce, aflându-se pe drumul sfânt al Badrinathului din Tibet, întrebase din eremit în eremit unde este intrarea în Shambala şi nu aflase nimic.

Nimeni pe plan mondial, şi au fost nenumăraţi cercetători, nu a găsit intrări în subteran, deşi mari iniţiaţi ca Apollonius din Tyana se zice că ar fi făcut-o. Oricum, ca factor comun al cercetărilor, a rezultat indicaţia că intrările în Shambala sunt amplasate în munţi sau în păduri sfinte, cum ar fi cea din Morbihan (Franţa), numită Brocelinde.

Când problema existenţei Shambalei părea lămurită că aparţine unui plan subtil paralel, iată că teoria pământului gol (sau cu mari caverne) reapare în Statele Unite în anul 1906 prin scriitorul William Reed, revigorată în anul 1959 de Amadeo Gianinni şi ulterior de Ray Palmer (în revista Flying Saucers).

Dar evenimentul cel mai important se produce în anul 1947, când, respectabilul contraamiral Richard E. Byrd relatează cum pe neaşteptate, zburând peste Polul Nord, a intrat în interiorul Terrei.

Fascinat de cele văzute acolo, s-a gândit să repete expediţia, de data aceasta pe la Polul Sud, ceea ce a şi făcut în anul 1956. Cine vrea să urmărească expunerea a celor văzute de R. E. Byrd poate citi cartea “O lume ascunsă” de Raymond Bernard, apărută la noi în anul 1994 în editura Savas Press.

Din sinteza diferitelor surse care s-au exprimat în problema vieţuirii subterane, eventual organizată pe mai multe etaje în adâncime, reţinem că pe Terra ar exista două zone privilegiate pentru aceasta, şi anume Brazilia şi Tibetul (poate chiar sub mănăstirea Lasha). Aceste două supercavităţi ar putea fi legate între ele printr-o reţea magistrală la care s-ar putea racorda reţele locale.

Alte puncte de acces ar mai exista pe planeta noastră. Interes din acest punct de vedere ridică muntele Shasta din California (a se vedea „Telos” în 3 volume de Aurelian Louise Jones, ed. For You) care deja este sfredelit de baze ultrasecrete de cercetări militare, eventuale camere subterane aflate sub piramida de la Gizeh “văzute” de clarvăzători, viziunea lui Jules Verne în “Călătorie spre centrul pământului” (viziuni care aproape toate, din celelalte romane, s-au şi adeverit), imperiul subteran semnalat cert de Erich von Däniken în statul Equador în zona denumită Peştera Tayos (Los Tayos).

În anul 1976 a avut loc acolo o expediţie formată din 65 persoane printre care şi astronautul Neil Armstrong. Zona conţine circa 400 peşteri Tayos având gura de intrare la cote înalte chiar şi la cota 1000. S-a descoperit, în afară de o faună bogată mai multe cărţi cu file aurite care ar conţine marile secrete ale omenirii.

În Peru intrarea într-un regat subteran s-ar afla lângă oraşul Tepica.În Mexic în statul San-Louis-Potosi în subteran se intră prin peşteri aflate în păduri milenare. Pe de altă

127/167

parte s-a semnalat la cota 2700 aflată în regiunea Csilitla o gură de ieşire din subteran . În apropierea vulcanilor Popokatepeti şi Inlakiatl se află alte guri de acest gen.Chiar şi în Grecia în sud-estul Peloponezului s-au descoperit cavităţi subterane imense denumite „Alepotripa”.Oamenii de ştiinţă Anna Petrocilos, B. Dairos şi K. Kalatos au descoperit obiecte metalice, cranii supradimensionate, scrieri necunoscute, etc.

Considerând ca foarte importantă locaţia Shasta se mai pot face unele precizări. Se pare că unul dintre tunelurile care pleacă de aici se îndreaptă spre sud şi după circa 300 mile (483 km) debuşează în peretele canionului Boynton care se află în statul Arizona lânga oraşul sacru Sedona. Energia incredibilă de acolo este generată de 7 vortexuri magnetice vindecătoare. Este interesant de menţionat că sunt doar extrem de puţini români spiritualizaţi care au ajuns acolo, printre aceştia fiind Elena Ignat din Deva şi generalul Emil Străinu din Bucureşti, amândoi având bogate materiale informative încă nevalorificate.

În continenetul nord american există o vastă reţea de tunele subterane, o parte din ele rămase de la o civilizaţie necunoscută, o alta realizată în zilele noastre în scop tactic-militar. Cele două tipuri de tunele sunt interconectate, pe unele din ele putându-se circula cu trenuri speciale – care leagă circa 80 oraşe subpământene. Schema acestei complexe reţele pentru vestul Statelor Unite, a fost publicată de William Hamilton.

În afară de asemenea locaţii celebre (într-un fel sau altul) arătate, nu poate să nu existe şi alte puncte mai modeste, dar tocmai prin aceasta, posibil mai importante.În cartea “India văzută şi nevăzută” scriitorul spiritualizat Vasile Andru (născut în Bucovina cedată, la 22 mai 1942) arată că, stând de vorba cu un mistic din Ceylon, acesta i-ar fi spus că şi în insula lui există o asemenea poartă secretă.

Ajungând în Noua Zeelandă Vasile Andru a constatat că şi acolo există la Cap Treinga un loc sacru unde sunt proiectate canale de comunicare cu lumile exterioare dar şi o intrare în Shambala.În această situaţie apare ca legitimă întrebarea: de ce n-ar exista asemenea volume subterane şi în ţara unde a fost primul focar al civilizaţiei şi al culturii europene, adică în România? Aceasta cu atât mai mult cu cât toate basmele româneşti conţin şi admit o lume subterană numită Tartar. Pe de alta parte Yan Van Helsing a auzit de existenta unor căi de comunicare subterana în munţii Carpaţi.În acest sens informaţiile care există la noi sunt relativ reduse.

O informaţie concretă (pasibilă de a fi verificată) aparţine doctorului inginer C. Cojocaru care consideră că actualele mari mănăstiri grupate pe zone, ar fi legate, şi pe distanţe mari între ele, prin tuneluri subterane realizate în timpuri preistorice. Legătura era făcută, se înţelege, pentru alte obiective sacre dispărute care se aflau pe amplasamentul mănăstirilor şi cetăţilor de azi.

Plecând de la constatarea diverselor studii de natură diferită făcute până în prezent, apare ca frecventa prezenţa unui munte acolo unde ne referim la volume subterane.Mergând pe această idee, din punct de vedere geologic, zona munţilor calcaroşi din Bihor-Vlădeasa (munţii Apuseni) ar părea cea mai propice pentru spaţii subterane.

Alţi munţi care au mai fost vizaţi şi cu ocazia localizării Kogaianonului (unde se retrăgea periodic în subteran Zalmoxis) sunt: Ceahlăul (muntele sfânt al ţării), Călimanii (deşi sunt vulcanici), Rarăul (dar şi Giumalăul), peştera Polovragi, defileul Dunării, Godeanu (şi chiar Retezatul) etc. Se observă că din această enumerare lipseşte intenţionat Bucegiul, pentru că tocmai asupra lui vreau să mă ocup în mod special, din motive care vor fi arătate.

128/167

Munţii Bucegi, dintre toţi ceilalţi ai României, au atras prin poziţia lor, aproape de Bucureşti dar şi de alte două oraşe mari, Ploieşti şi Braşov, număul cel mai mare de turişti din ţară şi din străinătate.Încă din secolul XVIII sunt consemnate impresii de călătorie şi cercetare ale unor montaniarzi îmdrăzneţi care, la vremea aceea, nu beneficiau nici de cabane, nici de trasee marcate.

Astfel, în anul 1785, botanistul Lerchenfeld vizitează schitul Peştera (din Pestera Ialomiţei) pe care îl notează cu denumirea de “kloster skitt”. Tot acolo ajunsese în anul 1840 John Paget şi după el Schur. Nu insistăm asupra acestui istoric întrucât el însuşi constituie un studiu separat; dar nu putem să nu menţionăm şi pe francezul J. A. Vaillant care, la Paris, în anul 1844, a tipărit cartea “La Romanie” în care, în volumul al treilea, de 464 de pagini, descrie ascensiunea sa în Bucegi.

Prin împietruirea accesului, realizat de austrieci în anul 1739, pe Valea Prahovei, de către domnitorul Gheorghe Bibescu în anul 1846, inerent, afluxul de vizitatori din Ţara Românească a crescut.În primul an de domnie, la 5 august 1866, regele Carol I a şi vizitat Mănăstirea Sinaia, după ce, încă înainte de această dată parcursese câteva trasee în Bucegi. Punându-se problema construirii unui palat regal, amplasamente iniţiale ca cele de la actualul schit Cetăţuia de lângă Mănăstirea Ciolanu, sau de pe valea Doftanei de la Glodeasa, au fost eliminate din diferite motive. Castelul trebuia să ajungă în Bucegi, unde a şi fost inaugurat la 7 noiembrie 1883 (s.n.).

În el a locuit Regina Elisabeta – Carmen Sylva care, fiind dotată cu o sensibilitate deosebită, a fost atrasă de la început de misterele Bucegilor pe care i-a parcurs călare şi pe jos, culegând de la localnici şi ciobani legendele care se mai păstraseră.

Tocmai ea a fost persoana care a lansat ipoteza, pe baza acestor legende, că sub platoul Bucegilor ar putea exista domenii subterane. În cartea sa “Poveştile Peleşului”, în capitolul intitulat Cetatea Babei, se referă la o cetate în inima Bucegilor care ar avea încăperi subterane în care erau depozitate sculuri de aur în vrafuri enorme, aur exploatat, tot în subteran, de pitici.

De atunci, legat de acest subiect, au circulat unele versiuni care nu au putut fi verificate. Personal, acum mulţi ani în urmă, am căutat să stau de vorbă cu porteurul (cărător de mari greutăţi pentru aprovizionarea cabanelor) Popa din Buşteni, dar n-am putut obţine nici o informaţie fiind într-o stare de moment necooperantă. Despre el se zvonea că, împreună cu alţi doi tovarăşi, ar fi intrat într-o încăpere subterană, unde ar fi văzut mult aur.

O informaţie de acelaşi gen provine din jurul anului 1716, cunoscută sub numele de “Comoara lui Varga”. Acesta a fost un clujean care, murind de o boală misterioasă declanşată din senin, a lăsat un testament din care rezultă că, împreună cu alţi doi tovarăşi, a descoperit – într-un munte neprecizat – o încăpere subterană în care se găseau bogăţii de nedescris, comori greu de imaginat din aur, argint şi pietre scumpe. Pe locurile precizate în testament ulterior au fost făcute săpături şi cercetări fără rezultat.Cele două situaţii din Bucegi şi Apuseni (probabil) prin asemănarea lor pot reprezenta un scenariu din „illo tempore” sau cel din Bucegi să fie o pastişă a celui mai vechi (din Apuseni).

Exemplele sunt neconcludente dar merită a fi menţionate, ideatica lor găsindu-se şi în alte „povestiri” asemănătoare din Tibet şi din munţii Anzi.În anul 1936, în câteva numere din revista „Etudes Traditionnelles” de la Paris, a apărut studiul Dacia Hiperboreană, care, după ce a fost tradus şi în limba italiană în anul 1984 şi republicat în Franţa în anul 1987, a apărut tradus şi la noi în anul 1994, sub titlul “Dacia Hiperboreană” în editura Rosmarin. În această carte, la pagina treizeci şi cinci, scrie: “În plus, Muntele Om este traversat de o grotă imensă care este una din cele mai mari din lume, în sensul că nu i s-a dat încă de capăt. A fost exploatată pe vreo douăzeci de kilometri şi atât.”

129/167

Autorul studiului şi a afirmaţiei de mai sus este Vasile Lovinescu, suveranul “Prinţ al Arcanelor”, decedat la Fălticeni, la 14 iulie 1984. De unde ştia Vasile Lovinescu de existenţa acestei grote imense cercetată deja, chiar parţial, nu rezultă de nicăieri. Având însă în vedere profunzimea şi seriozitatea operei sale, nu se poate neglija această senzaţională informaţie care trebuie păstrată ca un punct de plecare.

În anii 1966-1968, arheologul Daniel Ruzo din Peru venea în ţara noastră şi cerceta munţii Bucegi în special, ajungând, se înţelege, şi la Vârful Omul şi zona lui adiacentă, cu care ocazie a condus realizarea unui film “Mistere în piatră” al Studioului Alexandru Sahia.

Întors în ţara lui, şi-a publicat constatările, care, pe ansamblu, au fost foarte favorabile ţării noastre, judecând după formularea: “Carpaţii (româneşti) sunt într-o regiune a lumii în care se situa centrul european al celei mai vechi culturi cunoscute în ziua de azi.”

În cele ce urmează voi prezenta textual pasajele inedite care ne interesează di cartea “La historia fantastica de un descubrimiento” publicată în editura Diana din Mexic, în traducerea inginer Silviu Câmpeanu.

“Era o veche carte poştală reproducând o fotografie a celei mai importante stânci din Carpaţi. Românii o numesc Omul, o denumire de mare semnificaţie. Deşi mai puţin importantă ca operă sculpturală decât capul principal din Marcahuasi (Peru), reprezintă acelaşi lucru, adică pe omul acestei planete, şi ar putea purta acelaşi nume pe care l-am dat şi stâncii din Peru: Monumentul Omenirii. Privită dintr-o anumită direcţie şi iluminare, sculptura reprezintă un mare cap omenesc.”

“… Excursiile la Omul – mai întâi cu cineaştii întreprinderii române de stat (studioul Alexandru Sahia, n. n.), şi apoi fără ei, au fost extrem de interesante. În Peru, Brasilia, Mexic, Anglia, Franţa şi Egipt, sculpturile protoistorice au rămas complet uitate. În România, însă, stâncile anterioare potopului dăinuiesc, legate prin legende de Hercules şi alte personaje mitologice.”

Nu am putut efectua lucrări mai îndelungate în România şi asta ne-a împiedicat să descoperim munţii şi pădurile sfiinţite. Acestei misiuni trebuie să i se dedice persoanele care se interesează de studiile noastre în această regiune a lumii.Suntem siguri că în tradiţiile populare vor conduce până la munţii sculptaţi. Studiind ceea ce am descoperit în puţinele zile în Carpaţi se vor putea urmări urmele străvechi ale căror primi paşi i-am lăsat însemnaţi.

Legendele muntelui Omul vorbesc de personaje care veneau din cer. Deşi monumentul de la Omul nu are coloane, cele trei mase de stâncă ale sale au fost denumite coloane (stâlpi), fiind identificate cu trei personaje mitologice: Uranus, Atlas şi Titan. Un munte de alături este denumit cu numele Pleiadelor şi altul se cheamă Bătrânele (Babele).

Trebuie să se stabilească originea acestor nume. Profesorul Vulcănescu (Romulus, n.n.) poate da lămuriri cercetărilor referitor la legendele pietrelor, stâncilor şi munţilor româneşti; în cartea de faţă, cu fotografii luate pe trei continente, le poate da siguranţă că atât sculpturile cât şi miturile sunt dinaintea potopului.

Omul este o stâncă cam de zece metri înălţime. Reprezintă un cap omenesc şi seamănă bine cu o stâncă cioplită de pe podişul Marcahuasi. Se pot vedea în aceeaşi fotografie două feţe omeneşti mult mai mici, una de negroid, mai jos, la dreapta, şi alta de rasă albă, la stânga, din care se vede numai o jumătate, ca şi cum ar privi de la marginea monumentului către stânga privitorului.

130/167

Se vede un ochi, nasul şi o parte a gurii. Experienţa noastră în alte locuri arată ce este vorba de o viză, adică de o linie ideală care pleacă de la acel ochi la punctul observat (la punctul pe care-l vizează, n. n.), situaţie care trebuie luată în consideraţie la ridicarea unui plan al regiunii. În partea opusă a monumentului, foarte erodat de vâturi, nu se mai poate vedea nici o figură. Date fiind cele trei rase diferite pe care le putem vedea astăzi, putem fi siguri că trebuie să fi fost reprezentată cel puţin încă o rasă pe această parte opusă. Există ceva mult mai interesant în această mică sculptură făcută la stânga jos; dacă rotim fotografia, în locul feţei sculptate la mijloc, vom vedea un cap perfect de câine. Astfel, simbol veşnic al câinelui – credinţa şi devotamentul – rămâne şi aici legat de stânca Omul şi de peşterile Tezaurului care trebuie să existe în Carpaţi.

Este posibil ca “viza” la care ne-am referit să semnaleze prin ea însăşi sau prin planul la a cărui origine ar putea sta, poarta de intrare în acele peşteri.Magnific situat pe un vârf şi vizibil de la mari distanţe, Omul reprezintă omenirea şi confirmând cunoştinţe foarte avansate, trebuie să fie un centru geodezic străvechi.Sculpturile de care ne vom ocupa şi peşterile a căror existenţă este întotdeauna marcată de această calitate a sculpturilor, trebuie să se sfle într-un plan aerofotografic înscris în triangulaţia topografică a regiunii.

Am ajuns cu trenul la Sinaia şi cu un jeep până în Bucegi la 25 iunie (1966 n. n.). Doream să vedem Sfinxul pe care-l prezintă turiştilor toate pliantele româneşti. Nu este nici un motiv de a-l numi Sfinx. Este vorba de un monument străvechi, distrus în partea din faţă. Văzut din spate, e format din trei capete omeneşti cu coafuri diferite. Cea a celui de al treilea este mai alungită. Primul cap a păstrat doar profilul stâng şi a pierdut nasul. A fost denumită Sfinx şi nu este vorba de o sculptură care să reunească un cap omenesc cu un corp de animal. Pe aceeaşi înălţime mai sunt alte formaţii stâncoase prelucrate de om, însă care au suferit mult din cauza slabei calităţi a stâncilor. Numai una a dat în fotografie un cap omenesc acoperit cu un fel de cască cu un moţ ascuţit: un războinic.

În ziua următoare am pornit spre Omul şi am ajuns la un punct din care se putea vedea la mare distanţă. Foarte aproape de noi, o stâncă arăta un cap omenesc, iar cam la cinci sute de metrii depărtare, se vedea un grup de doi lei.

Toate aceste sculpturi şi cele pe care le vom descrie se află pe stâncă şi vederea lor perfectă cere un anumit punct. Lumina soarelui şi umbrele ce le produce îmbunătăţesc aceste imagini. Deci este vorba şi aici de un fel de sculptură absolut originală, cunoscută pe toată planeta şi care nu a mai fost repetată ulterior, în vremuri istorice. De la sumerieni, orice sculptură are trei dimensiuni şi este făcută din blocuri de piatră extrase din cariere. Au trecut peste opt mii cinci sute de ani de când omul nu mai face sculpturi în stânca naturală. Obişnuinţa cu sculpturile tridimensionale a împiedicat până astăzi descoperirea acestor lucrări sculpturale considerate capricii ale naturii.

Când am pornit spre Omul, din acest punct al drumului nostru către el, spre stânga, am văzut un mare cap de om sau leu care ne privea de la înălţimea unui semicerc asemănător cu bolta unei porţi. Putem denumi leonin capul omenesc ce încununează poarta. Este în acelaşi timp un personaj şi simbolul leului, paznicul peşterii şi al tezaurului. Ca dovadă, altă fotografie ne arată acest monument văzut din profil. În ea se vede aceeaşi poartă şi pe culmea ei, figura din profil a unui rege sau a unui sacerdot.

Am mai spus că adevăratul tezaur este sângele omenirii. Peşterile din Carpaţi există, desigur, şi sunt simbolizate de această falsă poartă. Desigur că în ele s-au salvat unele grupuri umane în vremea potopului lui Noe. Ca şi la mormintele faraonilor, poarta falsă este un mesaj pentru cercetător şi o cursă pentru cei ce nu au cunoştinţele necesare.

131/167

În Carpaţi se repovestesc basme despre mari tezaure amenajate de mari familii sau grupuri umane importante şi ascunse în peşteri. După aceste povestiri, morţi misterioase jalonează calea milenară a acestor bogăţii. Sunt acuzaţi de crime paznicii acestor tezaure care se succed din generaţie în generaţie sau blestemele magice care le apără intrările. Fapte istorice extraordinare se află legate cu aceste povestiri. Este posibil ca templierii să fi cunoscut secretul şi să fi folosit peşteriile protoistorice. …”

“… Multe observaţii ne permit să asigurăm că în Carpaţi există centre religioase protoistorice, ca acelea pe care le-am descoperit în Peru, Mexic, Franţa, Anglia şi Egipt. Avem fotografii ale sculpturilor făcute în stâncă naturală, cu stiluri identice cu cele din acele locuri. Cunoaştem mitologia străveche care vine tot din protoistorie. Însă aici, în Carpaţi, se află ceva în plus: poarta tezaurului care presupune un plan; urmăndu-l se pot găsi spaţiile subterane. Ochiul care priveşte de la extremitatea peretelui sculptat al stâncii Omului, cu siguranţă că semnalează una din direcţiile principale ale acestui plan.

Am văzut problema tezaurului şi a peşterilor păzite de leu şi de câine. Am întâlnit câinele Cerber cu trei capete în Peru şi Mexic. Departe, tocmai la Omul, am găsit câinele. Rugăm cititorul să privească fotografia stâncii Omul faţa omenească din partea de jos, la stânga. Am mai spus că, dacă întoarcem fotografia şi o aşezăm în partea de sus, apare o magnifică sculptură a unui cap de câine. Această dublicitate de expresie în aceeaşi sculptură şi prezenţa câinelui, constituie o dovadă în plus care leagă Omul de statuile protoistorice descoperite în Peru şi Mexic.Grupul de doi lei pe care l-am întâlnit pe drumul spre Omul prezintă pe aceştia privind în direcţii diferite, la un unghi întrec priviri de 120°.”

Am încheiat partea de text din cartea lui Daniel Ruzo care se referă la Vârful Omul, parte extrasă dintr-un capitol care se numeşte Poarta Comorii. Din cele expuse rezultă că Vârful Omul este un important centru al unei reţele geodezice sacre şi că sculptura realizată pe stâncă ar permite aflarea unei direcţii imaginare, la capătul căreia, să se găsească intrarea (sau una din ele) într-un imperiu subteran, intrare care a şi sugerat titlul capitolului respectiv: “Poarta Comorii”. Este evident că nu este vorba numai de o comoară materială, ci în special de una spirituală care să transmită informaţii de la un ciclu la altul al civilizaţiilor care s-au dezvoltat pe Terra din timpuri ancestrale.

Din păcate, neavând originalul cărţii “La historia fantastica de un descubrimiento”, nu putem studia fotografiile care însoţesc textul, respectiv cele trei rase reprezentate pe suprafaţa stâncii prin figuri mici. De asemenea, nu putem vedea câinele care apare o dată cu rotirea fotografiei. Indicaţiile date de Daniel Ruzo sunt încă suficient de incitante pentru ca tineri cercetători să facă un set de atâtea fotografii, inclusiv în infraroşu, şi în nopţile senine cu o lună plină, până când vor găsi staţia optimă şi ora exactă care să permită o cunoastere absolută a detaliilor acestor de fapt trei stânci. Până atunci pot să menţionez că, dintre animalele găsite pe fotografiile stâncilor pe care le posed, câinii sunt cei mai numeroşi, ceea ce, teoretic, de fiecare dată, înseamnă că ne aflăm în apropierea unei comori, unei porţi de intrare în subteran.

Dacă Lobsang Rampa a lansat ideea unui depozit iniţiatic subteran în munţii Tibetului şi Erich von Daniken pe cea a unui depozit asemănător în munţii Ecuadorului, este acceptabil ca Daniel Ruzo să propună închiderea unei triade sacre de asemenea depozite, în munţii Bucegi.

În sprijinirea ultimei locaţii converg mai multe argumente.Întâi, personalitatea autorului, respectiv Daniel Ruzo. Aceasta n-a fost un intelectual de rând, chiar dacă avea atestări pluridisciplinare. Avea ceva în plus, şi mult mai valoros. Era solid pregătit în domeniul ştiinţelor oculte, domeniu din care îşi apropiase multiple specialităţi. Cunoştea în primul rând baza acestui domeniu, adică Astrologia. Simbolistica îl preocupa deja de la vârsta de douăzeci de ani, când, în prefaţa cărţii “Atriul lampadarelor”, publicată la Madrid, introduce o povestire simbolică.

132/167

Deja de la optsprezece ani se interesa şi se documenta în Spiritism, pentru ca peste doi ani să ajungă la Teosofie. La douăzeci şi trei de ani intră în domeniul Antropozofiei, iar la douăzeci şi şapte de ani în cel al Profeţiilor. În scurt timp ajunge să posede cea mai vastă şi completă bibliotecă din lume, specializată în Michel Nostradamus, bibliotecă care conţinea circa o mie două sute de cărţi citite efectiv, ceea ce se poate constata după adnotările făcute. Dar nu se mulţumeste numai cu atât. La cincizeci şi unu de ani, intrând în gruparea condusă de Rodney Collin în Mexic, începe să-i studieze pe Gurdjieff şi Uspensky. La cincizeci şi trei de ani cunoaşte la Paris experienţa şi tehnicile lui Bô-Yin-Râ. La cincizeci şi opt de ani, stă şase luni în Indonezia pentru a activa în cadrul mişcării Subud, după care a contribuit la înfiinţarea unor centre ale acestei mişcări la Lima, Rio de Janeiro, Sao Paolo, Niteroi şi Saigon.

Meritele cu totul ieşite din comun ale unei minţi atât de geniale i-au fost recunoscute de masoneria din Peru care, la vârsta de treizeci şi şapte de ani, i-au acordat un loc în Consiliul Suprem, având gradul 33.Daniel Ruzo a fost o personalitate deosebit de complexă având în plus şi alte titluri atestate de: jurist, etnolog, poet, arheolog. [Din poporul nostru se profila un asemenea geniu în persoana lui Alexandru Coşbuc, fiul marelui poet. Din păcate, el a trebuit să părăsească această viaţă în tinereţe, în urma unui accident de automobil în judeţul Gorj.]

Revenind la Daniel Ruzo, intuiţia, cultura esoterică, clarvederea şi recunoaşterea terenului, fără a se bănui că se inspirase din ce afirmase Vasile Lovinescu în anul 1936, îi puteau permite să amplaseze un tezaur iniţiatic în munţii Bucegi.Al doilea argument este legat de denumirea OM, observând că tot interesul şi l-a manifestat Daniel Ruzo pentru acest vârf şi nu pentru alt obiectiv, ca de exemplu, stânca Saturn, Sfinxul sau Peştera Ialomiţei.

Am arătat deja, din anul 1998, importanţa pe care cuvântul OM o are în spiritualitatea Indiei, importanţă prea bine cunoscută pentru a mai reveni asupra ei. Pe de altă parte, din articolul publicat în publicaţiile “Munţii Carpaţi” şi “Al cincilea anotimp” (Oradea) în anul 1999, mai rezultă că nici în India, nici într-o altă ţară din lume, toponimul OM nu se mai regăseşte decât cu totul sporadic. În acest timp, la noi sunt cel puţin cinci din cele mai înalte vârfuri ale unor munţi care au numele de OM (Piatra Craiului, Rodnei, Suhard, Cozia şi binenţeles, Bucegi cu 2504,9 m.), la care se adaugă patru cursuri de apă şi alte forme de relief: poiană, deal, etc. Concluzia articolului era că deci, cuvântul OM nu venea din India, ci fusese preluat de aceştia de la noi, cu ocazia deplasărilor de populaţii prea bine cunoscute.

Dacă OM desemnează pe însuşi marele Zamolxe, în care în componenţa numelui chiar intră, se naşte întrebarea care este, totuşi, originea acestui cuvânt.În anul 1993, Tom Kenyon din statul Washington, U.S.A., a fost contactat, în timpul unei meditaţii, de nişte fiinţe interdimensionale, cunoscute în mod colectiv sub numele de Hathori şi care trăiesc în a patra dimensiune a Universului nostru, stăpâni ai sunetului şi ai energiei. Elementele care alcătuiesc Terra sunt pământul, focul, apa şi aerul, cărora le corespund nişte stări subtile care sunt de fapt fiinţe conştiente. Conceptul acesta este mai greu de înţeles, dar se va ajunge în viitorul apropiat când va fi umanim acceptat.În ceea ce priveşte starea subtilă a aerului, în cultura Hathor, se numeşte pur şi simplu OM.

În cartea scrisă de Tom Kenyon (împreună cu Virginia Essene) tradusă şi în româneşte în editura For You, se dă o explicaţie mai largă şi perfect credibilă a acestor concepte hathoriene.Aşa că OM, aerul şi spaţiul, au origine acum precizată. În plus, faptul că frecvenţa cuvântului este specifică teritoriului ţării noastre indică şi faptul că tocmai acesta a fost ales pentru contacte primordiale. OM, ca şi celelalte nume ale celorlalte elemente (pământul EL, apa LEEM şi focul KA) sunt nişte nume-sunete. Aceasta înseamnă că abordarea secretelor vârfului (vârfurilor) OM trebuie făcută şi prin canale sonore-muzicale, urmând a fi găsită cheia specifică.

133/167

Pe canal astrologic se poate constata o corespondenţă între OM aer, cu semnul Vărsătorului, care este un semn de aer, dar şi semnul ţării noastre – şi astăzi de actualitate primordială, când omenirea iese din zodia Peştilor şi intră în cea a Vărsătorului.

În ziua de 17 aprilie 1980, când împlinise şaptesprezece ani, Matei Ward din Statele Unite, a murit în mod neaşteptat. Mama sa, Suzanne Ward, de la începutul anului 1944, a început să aibă legături telepatice cu fiul său, de la care primea diferite informaţii, tot aşa după cum, deşi într-o modalitate diferită, B.P.Haşdeu comunica cu sufletul fiicei sale, Iulia.

Acest fenomen de intercomunicare prin tehnici diverse: scris, comunicare directă în stare de veghe sau de somn, spiritism, vizualizări, este prea bine cunoscut şi acceptat pe plan mondial, pentru a ne mai pierde vremea de a-l sustine şi argumenta. Înrăiţii materialişti, indiferent de poziţia lor înaltă în societatea “ştiinţifică” şi politică, n-au decât să nu citească asemenea “poveşti”, căci şi aşa nu prea interesează persoana lor şi puterea efemeră pe care încă o mai deţin.

Pe baza comunicărilor primite, Suzanne Ward a publicat o primă carte “Tell me about Heaven” în anul 2000, care peste doi ani a şi fost tradusă în româneşte. În anul 2001 a apărut şi volumul doi al acestei lucrări, care, în anul următor a şi apărut în limba noastră în aceeaşi editură For You, având titlul “Cheia reinstaurării Paradisului pe Pământ”.De menţionat că în acest volum Suzanne Ward comunică şi cu alte entităţi elevate, recomandate ca atare de fiul ei, Matei.

În ceea ce ne priveşte, vom folosi informaţiile transmise de entitatea spirituală numită HUGO. Cităm:“În ceea ce priveşte Pământul, ştim că în laboratoarele subterane, în speţă în sud – vestul Statelor Unite, ei (omuleţii cenuşii, n.n.)” utilizează materialul lor genetic pentru a se reproduce pe ei înşişi. Când au sosit pe Pământ, cu multe decenii în urmă, ei i-au învăţat pe savanţii aleşi de guvernul vostru (al U.S.A., n.n.) tehnologia clonării – şi aşa a fost introdusă clonarea în civilizaţia voastră (adică a noastră). … Ei n-au intenţionat să rămână prea mult, dar au fost prinşi în capcana densităţii Pământului şi şi-au dat seama că nu mai puteau să părăsească planeta deoarece sistemele lor nu mai erau la nivelul acelei densităţi înalte din care au venit.

Pentru a-şi păstra puritatea rasei şi pentru a fi siguri că sunt într-un număr suficient de mare pentru a supravieţui oricărei încercări de exterminare, ei s-au clonat într-un ritm rapid. Nu, doamnă, ei nu formează chiar o armată. Sunt zone vaste în subteranele părţilor locuite ale Pământului pe care cetăţenii le-ar considera incredibile dacă s-ar afla că există. Ar fi la fel de uimiţi dacă ar şti că fiinţe nepământene sunt locuitori permanenţi ai planetei. … De la sosirea lor, cu aproape jumătate de secol în urmă, aceşti “extratereştrii” – după cum greşit s-a pus în ghilimele, nu au fost nicăieri, cu excepţia imenselor oraşe labirint de sub suprafaţa Pământului.”

Comunicarea primită de la Hugo confirmă existenţa unor vaste încăperi subterane care există de mii de ani, chiar dacă nu au fost folosite în sud-vestul U.S.A., decât în ultimii zeci de ani, încăperi care în prezent, sau la un momet dat sunt sau au fost locuite de extratereştrii. La Beijing au fost studiate de oameni de ştiinţă 716 discuri care s-a crezut că sunt din gresie şi care aveau gravată pe ele o scriere spiralată care pornea din centrul lor. S-a constatat că ele au o vechime de cel puţin 12000 de ani şi că sunt confecţionate din metale necunoscute pe Terra, având în compoziţie 40% cobalt şi 8% aluminiu.

Partea care ne interesează este că discurile au fost găsite în nişte enorme spaţii subterane în care nu se mai pătrunsese niciodată până atunci, în anul 1965.

134/167

Descoperirea a fost făcută de arheologul Tsum Um Nui în munţii Baia Kara, unde mai trăiau câteva triburi Ham şi Dropa, care erau urmaşii unor extratereştrii ce îşi avariaseră navele cu care veniseră şi care au rămas definitiv pe planeta noastră, după cum rezultă din descifrarea discurilor.

Ipoteza colonizării planetei Terra cu extratereştrii în diferite etape este astăzi admisă ca de bun simţ şi acceptată de cercetători evoluaţi pe plan mental şi spiritual.Un pionier al acestei teorii ultrarevoluţionare a fost, cum nu se poate produce nici o mirare, un român. În Revista de Filosofie numărul 2 din anul 1938, vâlceanul Dumitru Drăghicescu (4 mai 1875 – 25 august 1945) a publicat articolul “Reflexions sur l’origine et la destinée de l’homme”.

El admite că originea omului este legată de vizita unor extratereştrii care au aterizat în Asia sau în Atlantida. Aceştia au putut veni din planete diferite, de unde s-ar explica şi rasele diferite de la noi. Contactul s-a stabilit pe vremea apariţiei omului de la Piltdown, om care deja nu mai avea fruntea teşită, caracteristică omului din Neanderthal din Pleistocen. Dumitru Drăghicescu, doctor în Sociologie sub conducerea lui Emil Durkheim, conferenţiar la Universitatea din Bucureşti, senator şi deputat de Vâlcea, colaborator apropiat al lui Nicolae Titulescu, ambasador al ţării noastre în Mexic, deci incontestabil a fost o mare personalitate.

În anul 1973, tânărul student Vlad Manoliu Furnică din Bucureşti, pe bază de argumente de toponimie şi orografie locală, lansează ipoteza că această primă aterizare s-ar fi realizat chiar pe platoul munţilor Bucegi.Reluând ipoteza propusă de Vasile Lovinescu şi Daniel Ruzo asupra unor spaţii subterane în jurul Vârfului omul, vom adăuga unele consideraţii personale care ar putea contribui la elucidarea, măcar parţială, a problemei.

Zona superioară a Văii Obârşiei (Ialomiţei) este dominată de o stâncă denumită Biserica Trăsnită, sau banal, Piatra Trăsnită (Mecetul Turcesc), care apare insolită în peisaj, terminând brusc, ca un perete vertical, o coamă prelungită şi acoperită de sol vegetal, ca un zid de sprijin al capătului acesteia înspre albie. Interesant este faptul că acest perete vertical bombat are la baza sa, de jur împrejur, o masă răspândită haotic de stânci sfărâmate de dimensiuni diferite. Această situaţie pare normală atât timp cât stânca a fost trăznită la modul propriu. Dar observând că atâtea masive de stâncă au fost trăznite, dar nu s-au dezintegrat (vezi marea stâncă Baba Mare, nu departe de Sfinx), trebuie să admiţi ipoteza că trăzneala a fost o justificare, o simplificare, o explicaţie de conjunctură sau de mascare.

Pe de altă parte, ştiind că Valea Obârşia Ialomiţei este o vale glacială, s-ar putea spune că blocurile şi bolovănişurile nu ar proveni decât din gheţarii care s-au oprit în scurgerea lor şi s-au topit acolo.Dar şi această ipoteză este şubredă, căci depozite se află numai pe un versant al văii, şi oricum, valea continuă a fi glacială, după forma ei, şi mai aval.

În anul 1968, peruanul Daniel Ruzo, făcând excursia de documentare în munţii Bucegi, şi plecând de la Vârful Omul pe traseul turistic marcat cu bandă albastră, care se desfăşoară pe malul stâng al Obârşiei Ialomiţei, înainte de a ajunge la cascada Obârşiei, a remarcat pe malul celălalt, această stâncă care nu prezenta ceva deosebit, în comparaţie cu ce văzuse el până atunci, decât sculptura unui eventual cap bărbătesc văzut din faţă, la care se distingeau ochii şi nasul.

Daniel Ruzo avea o mare experinţă de teren în astfel de situaţii, în afară de faptul că poseda calităţii de pecepţii extrasenzoriale dezvoltate în mai multe şcoli de parapsihologie. A zăbovit mai mult în acest loc, şi din fotografiile făcute atunci, rezultă că şi inginer Doru Todericiu (ulterior devenit Pierre Carnac) şi inginer Ionescu Vasile din Sinaia, şi doamna Todericiu, care toţi îl însoţeau acolo, au admirat stânca în formă de promontoriu şi fragmentele de piatră răspândite strict în jurul ei, fără ca acestea să ajungă măcar la marginea văii.

135/167

Pe de altă parte, în anul 2000, arh. Silvia Păun, publicând cartea “Absida altarului”, reproduce trei fotografii de cea mai bună calitate a stâncii denumită de ciobani Biserica Trăznită, fotografii făcute de Maia Pârvulescu. Autoarea consideră că stânca, absidată (curbată) spre sud, are cavităţi subterane care aşteaptă a fi investigate, bazându-se pe declaraţiile unor cunoscuţi care, dormind sus pe stâncă, au fost urmăriţi mai multe zile de memoria zgomotelor, ca produse de o apă curgătoare, pe care le auziseră toată noaptea ca venind din interiorul masivului pietros.

Faţă de aceste observaţii şi de faptul că atât Daniel Ruzo, cât şi Vasile Lovinescu au considerat, pe raţionamente sau feelinguri diferite, că în zona Vârful Omul ar putea fi cavităţi şi culoare subterane de ordinul kilometrilor, ar fi de luat în seamă şi o ipoteză, după care, sfărâmăturile de roci de la Biserica Trăznită ar reprezenta produsele rezultate de la excavarea unui asemenea culoar (galerie, cavitate).Imperiul subteran bănuit de Ruzo şi Lovinescu ar presupune o reţea complicată de galerii care ar trebui să aibă numeroase puncte de acces.

Se poate admite ipoteza noastră, că figurile văzute probabil de Ruzo (căci în fotografiile din cartea menţionată, scrisă de Silvia Păun, s-ar mai putea distinge şi altele) marchează tocmai verticala pe care se află la adâncime de circa doisprezece metri, o gură de intrare (ieşire) a acestei reţele subterane. Gura este acoperită tocmai de materialele sfărâmate rezultate de la execuţie. Vechimea lucrării (ca şi adâncimea de doisprezece metri) am stabilit-o prin mijloace radiestezice, la patruzeci şi opt de mii de ani. Accesul în galerie s-ar putea face şi printr-un puţ vertical aflat pe platforma stâncii, care este ciudat de aplatizată.

Urmează ca, tot prin metode neconvenţionale, să se verifice şi de alcineva această ipoteză, lăsând la latitudinea generaţiilor viitoare de a o transpune în teren, dacă ea ar rezulta ca viabilă.Existenţa unei guri de intrare în subteran la Biserica Trăznită se pare că era cel puţin bănuită de inginerul Vasile Ionescu care fusese luat în echipa Ruzo tocmai în calitate de mare cunoscător al Bucegilor.

Daniel Ruzo întrebase dacă se ştie ceva despre Bucegiul subteran şi Vasile Ionescu tocmai de aceea îl dusese la Biserica Trăznită unde au zăbovit mai mult şi s-au fotografiat. Din păcate, arhiva fotografică a revistei Cutezătorii a dispărut, ea incluzând filmele făcute de domnul Grigore Prepeliţă, fotograful expediţiei. Din fericire, am copiat în anul 1975 două clişee la Biserica Trăznită din aceste filme, la un format minim de 6×6 cm. (din motive economice), care pot fi prezentate acum mărite, cu pierderile de calitate inerente.

Mergând pe această idee, consider că este cazul de a fi prezentate câteva peşteri existente în Bucegi, care ar putea foarte bine să fie guri, bineînţeles astăzi astupate, de comunicare cu exteriorul a unor spaţii subterane izolate sau legate între ele prin culoare.

Vor începe cu un obiectiv în acest sens, cel mai apropiat de Vârful Omul:Peştera I din Bucşoiu – numită şi peştera de pe Valea Pietrelor, se află pe versantul vestic al muntelui Bucşoiu, al cărui vârf are o cotă apropiată de cea a Omului, adică 2492 metri. Peştera are două intrări foarte apropiate, din care cea superioară se află la cota 2352 metri, adică la 140 metri sub înălţimea la care se află Vârful Bucşoiu.

Peşterii I s-a găsit până în prezent o lungime de 373 de metri, prezentând o denivelare de plus 56 de metri, ceea ce o aduce la cota 2406 metri, adică la cea mai mare înălţime la care se află o peşteră activă în România. Pe deasupra, este cea mai rece peşteră fără gheaţă din munţii noştri, înregistrându-se temperatura de 0o în luna iulie.

Peştera a fost descoperită de Emilian Cristea care a exploatat-o prima dată în anul 1967, împreună cu geograful Vasile Sencu. Cunoaşterea ei mai amănunţită, respectiv cartarea ei, s-a făcut prin nouă

136/167

deplasări în intervalul de cinci ani cuprins între anii 1981 şi 1986 de o echipă de zece speologi şi alpinişti conduşi de Ică Giurgiu.

Pereţii peşterii sunt uscaţi, cu excepţia zonei terminale, unde sunt uzi şi în plus apar două cascade, una de cinci metri şi alta 11 metri înălţime.Galeria principală a peşterii, care are de altfel câteva ramificaţii, are o înălţime medie de 2 metri, dar pe anumite porţiuni ajunge la 5 metri.Trecând peste faptul că este foarte rece, peştera putea fi un adăpost temporar.Cercetări serioase făcute cu ajutorul radiesteziei, ar putea constata că galeria principală de 373 de metri şi cele secundare necartate ar putea constitui anticamera unor galerii care să ducă la o cavitate de mare amploare şi la adâncime mai mare.

Peştera Rătei se află cel mai departe de Vârful Omul şi este amplasată în masivul Lespezi care constituie capătul sudic al crestei de vest care delimitează platforma Bucegilor, creastă începută la nord cu masivul Doamnele, urmat apoi de masivele Bătrâna, Strungile, Tătaru, Deleanu şi Lucăcilă.

Masivul terminal Lespezi este bine delimitat de Ialomiţa şi de afluentul ei de dreapta Brăteiul, care, mai spre izvoare, se numeşte doar Răteiul. Vârful acestui masiv poartă acelaşi nume, Lespezi, şi are cota 1685. Gura peşterii este, evident, pe malul stâng şi are pragul gurii la cota 1080 m.

În timpurile noastre, peştera a fost descoperită în anul 1904 de Alexandru Oprescu, dar cel care a studiat-o cu interes a fost mai târziu, geologul Dan Patrulius. Peştera a fost cercetată de cercul speologic “Focul Viu”, ajungându-se prin însumarea galeriilor polietajate la o lungime totală de 5160 metri.

Amănunte referitoare la peşteră pot fi găsite în lucrarea “Geologia Masivului Bucegi” scrisă de Dan Patrulius şi în arhiva cercului speologic. Peştera Rătei este activă, având o reţea hidrografică complexă, cum de altfel, este şi întreaga ei configuraţie, cu galerii meandrate, hornuri şi stalactite şi stalagmite roşii. Dintre denumirile care s-au încetăţenit este de reţinut cea de “Galeria cu Gururi” pe a cărei podea apar nişte ornamente denumite “ziduri chinezeşti”.

Din punct de vedere turistic, Peştera Rătei, de altfel greu de vizitat, prezintă ceva cu totul deosebit prin complexitatea şi frumuseţea ei.

Ceea ce prezintă un interes mai mare este remarca geologului Dan Patrulius, după care sistemul subteran al Peşterei Rătei ar putea fi foarte mare. Plecând de la această sugestie, cercetători geologi radiestezişti sau dublaţi de radiestezişti puri trebuie să stabilească dacă fundul galeriilor nu este fals şi dacă lungimea acestora, sau a uneia din ele, să fie mult mai lungă pe sub întreaga ramă vestică a platoului Bucegi, chiar până la peştera Ialomiţei. Acest tunel ar putea face parte dintr-un vast imperiu subteran realizat de reprezentanţii unei civilizaţii extraterestre în timpuri de mult uitate. Peştera Brătei ar putea să fie gura cea mai sudică a acestui imperiu.

Printre primele descrieri de peşteri în Bucegi, figurează cele făcute de Mihai Haret în anul 1924 în lucrarea “Peştera Ialomiţei şi Casa Peştera”.Este vorba de Peştera Pustnicului, o nişă aflată în peretele vertical în care este săpată Peştera Ialomiţei şi aflată în imediata apropiere a intrării acesteia.

Mai în aval, în dreptul Cheilor Tătarului, Mihai Haret semnalează Peştera Ursului care are o sută de metri şi este implantată în Colţul Tătarului, adică pe malul drept al Ialomiţei.A doua peşteră semnalată de Mihai Haret, tot în Cheile Tătarului, avea două sute de metri lungime, dar intrarea nu se vedea.

137/167

Peştera Mică din Cheile Tătarului se află pe versantul stâng al Văii Tătarului, afluent de dreapta al Ialomiţei, la sud de Cabana Padina. Peştera se află la cota 1548 de metri şi are lungimea totală de 125 de metri. Ea are două intrări: prima cu o înălţime de 3 metri şi a doua colmatată, şi două încăperi în care s-au găsit urme de Ursus spaeleus şi o piesă de silex din paleoliticul superior.

Peştera Ursului din Cheile Tătarului, în apropiere de cea anterioară, se află la aceeaşi altitudine, dar are numai o sută de metri lungime şi o singură intrare de 1.60 metri înălţime. Peştera a fost descoperită în anul 1912, dar ulterior intrarea s-a colmatat integral până în anul 1957, când a fost curăţată cu ocazia studiilor de teren hidroenergetice. Şi aici, ca şi în Peştera Mică, s-au făcut sondaje care au evidenţiat urme de locuire a omului şi resturi osoase de Ursus Spaeleus.

Peşterile prezentate până acum delimitează întreg platoul Bucegilor, de la Nord la Sud, începând de la Vârful Omul, ceea ce admite posibilitatea unei reţele subterane pe sub tot acest platou.

În această concepţie maximală, menţionarea şi a altor peşteri n-ar mai prezenta interes în stadiul acesta de lansare a ipotezei. Este de bun simţ a sesiza importanţa magistrală a Peşterii Ialomiţei (şi nu fantezist, cum i se spune Ialomicioara) în angrenajul ipotezei subterane. Dar a vorbi în trecere despre un subiect atât de fastuos nu este posibil, căci el nu poate fi tratat decât separat. Totuşi, în trecăt, se poate arăta că Peştera Ialomiţei a fost cercetată de dl. Grigore Albu zis Graal din Bucureşti care, pe desenele parietale şi inciziile descoperite, a ajuns la concluzia că ele sunt din anul 5041 î.H. şi că strămoşii noştri care le-au făcut existau în anul 11393 î.H.

Ideile şi informaţiile prezentate pot constitui o incitare a spiritelor neconvenţionale pentru începerea unor demersuri individuale sau colective, pentru precizarea sau completarea lor.

Dan Corneliu Brăneanu

Peştera de la Limanu: un oraş subteran ale cărui taine nu au fost descifrate

13 august 2013

Naţional, Prima pagină, Turism

138/167

La numai câţiva kilometri de Mangalia, există o peşteră misterioasă în care cei mai mulţi care au păşit acolo, nu s-au mai întors. Ascunsă în pântecele unui deal, o lume străveche şi plină de mister încă nu se arată la faţă pentru a fi înţeleasă: Peştera de la Limanu.

Locul de sub dealul de la marginea comunei Limanu nu a putut fi niciodată explorat în întregime, din cauza labirintului întortocheat de peşteri, în care mulţi dintre cei care s-au aventurat mai mult decât trebuia s-au pierdut şi nu au mai găsit drumul la întoarcere. Legendele localnicilor spun că peştera aceasta ciudată este o poartă către lumea de dincolo de moarte.

Ecaterina Pop

 

O lume plină de istorie şi mister

139/167

Puţini dintre turiştii care vin vara pe plajele însorite ale Mării Negre de la Mangalia şi Vama Veche, ştiu că un pic mai încolo de asfaltul şoselei pe care păşesc, drumul duce către o lume plină de istorie şi abundă de mister încă nedesluşit de minţile înţelepte.

Intrarea în peşteră se face printr-o poartă metalică de la poalele dealului, mai jos de o pădurice de pini şi este străjuită de câteva pietre mari. Chipurile din piatră care se pot vedea la intrare au făcut ca peştera să primească şi denumirea de „La Icoane”, figuri care se presupune că ar fi fost scrijelite în piatră pentru locul prin care se intră în pământ. “Icoana înseamnă în limba veche “chip”, “imagine”. Nu e vorba de icoane în sensul creştin. Acolo erau nişte chipuri din piatră, chiar la intrare. Bolovanii de la intrare au fost sculptaţi, când am facut eu cercetări se vedeau clar trăsăturile umane, ochii, nasul, gura. Acum sunt răsturnaţi, nu cred că se mai vede ceva. Deci erau nişte capete de piatră care vegheau la intrarea în peşteră. De aceea sătenii au numit peştera “La Icoane”. Figurile astea au fost făcute probabil demult, în vremea dacilor, poate ca un semn de recunoaştere pentru locul prin care se intra sub pământ, ori cine ştie din ce alte motive”, povesteşte profesorul Vasile Boroneant, expert în arheologia peşterilor.

Acesta vorbeşte cu tristeţe de inscriptiile pe care le-a descoperit acum treizeci de ani şi care acum nu mai există, fiind acoperite de mâzgâlituri moderne. Întreaga peşteră este vandalizată, acoperită de sute de graffiti ale vizitatorilor inconştienţi.

140/167

Totuşi, la aproape 200 de metri de cum păşeşti în Peştera de la Limanu, se mai pot vedea şi astăzi altare ale preoţilor daci şi un cap de om sculptat în calcar. După ce se înaintează tot mai mult în peşteră, drumurile se întretaie de mai multe ori. Uneori, chiar pământul se surpă, astupând intrarea deja folosită şi deschide o alta de a cărei existenţă nu se ştia.

Peştera are o lungime de aproape 4 kilometri şi sute de galerii care şerpuiesc pe sub sat. Se spune că în această peşteră s-au adăpostit dacii împreună cu toate bunurile lor mai de preţ, pentru că erau prigoniţi de către romani. Tot aici s-au adăpostit mai apoi primii creştini, în căutarea însingurării şi a unui loc de rugăciune departe de zgomotul lumii de afară.

 

Pământul sacru al lui Zamolxis

141/167

De Peştera de la Limanu se leagă şi o serie de descoperiri ştiinţifice, printre care cea mai amănunţită a fost făcută de profesorul Vasile Boroneant, expert în arheologia peşterilor (cel care a scris lucrarea “Labirintul subteran de la Limanu”).

Deşi descurajat de cei care auziseră că vrea să facă cercetări la Limanu, profesorul Boroneant a pornit, în anii ’70, în mare descoperire. El a găsit aici ceramică, atât romană, cât şi grecească, însă majoritatea era specific dacică, şi, totodată, a mai descoperit desene rupestre, figuri de oameni şi de animale.

Dintre ele se distinge, prin factura sa aparte, o figură umană, probabil un bărbat stând în picioare sau eventual pe un scaun. Capul este un pătrat umplut cu puncte, trunchiul un oval umplut tot cu puncte. Mâna dreaptă se sfârşeşte ca o pată neagră în formă circulară neregulată; în mâna stângă, personajul pare a ţine un scut pătrat. Demn de reţinut este faptul că, şi la celelalte figuri umane, mâinile se termină cu câte o pată de culoare neagră, lasând impresia unor obiecte ţinute în palmă.

La aproximativ 35 m de la intrare se află şi un bloc de piatră pe care sunt gravate trei figuri umane. Din păcate, reprezentarea a fost distrusă parţial.

Un interes deosebit prezintă figurile de călăreţi; caii văzuţi din profil sunt redaţi în galop, iar călăreţii au chipurile privite din faţă. Ca siluete şi mod de prezentare seamană în mod izbitor călăreţilor daci de pe ceramica descoperită în multe aşezări de pe aria locuită de traco-daci.

Celelalte desene – simbolurile religioase creştine, literele sau cuvintele în caractere chirilice – aparţin perioadei romano-bizantine şi celei ulterioare, fiind o dovadă că peştera de la Limanu a constituit un adăpost pentru populaţia locală până târziu către sec. X-XI e.n.

Cele mai vechi desene aparţin însă foarte probabil perioadei de maximă înflorire a culturii geto-dacice (sec. I i.e.n.) de când datează, conform arheologilor, amenajarea peşterii.

142/167

În jurul acestui loc de mister s-au ţesut, aşa cum era de aşteptat, câteva legende ale locului. Astfel că, se spune că peştera este străjuită de însuşi Zamolxis, care păzeşte intrarea în tărâmul sacru până când strămoşii daci se vor întoarce. Localnicii povestesc că bătrânii satului spuneau că înlănţuirea de peşteri ar trece pe sub Dunăre până în apropiere de oraşul bulgăresc Varna.

O altă legendă spune că aici se aud câteodată nişte vaiete stranii şi înspăimântătoare care vin din străfundurile pământului, iar cei care le aud sunt de-a dreptul hipnotizaţi de ele şi pornesc în căutarea glasului. Se spune că acest glas ar fi al paznicului porţii metalice de la intrare, care vrea să îi ademenească pe cei neiniţiaţi şi care, din curiozitate, păşesc cu blasfemie pe pământul sacru al lui Zamolxis.

143/167

 Explicaţia ştiinţifică a acestor sunete ciudate, dată de speologi, este că vaietele sinistre sunt făcute de vântul care străbate numeroasele galerii de peşteri subterane de la Limanu, zgomot care, se pare, influenţează psihicul omului.

Aici, în peştera de sub deal, s-a dezvoltat o faună bogată, datorită lipsei curenţilor de aer, care au făcut ca galeriile din sectorul doi al peşterii să fie populate de lilieci.

Atât cât a fost exploatată de speologi, peştera dă impresia unui oraş imens, organizat pe trei cartiere, în care galeriile seamănă cu nişte străduţe care comunică între ele sau, din contră, se înfundă brusc.

Peştera de la Limanu seamănă cu Peştera Mamut din Statele Unite, care este cea mai lungă peşteră din lume. Unele reprezentaţii ce se găsesc la Limanu sunt unice şi tipice, fiind de fapt cel mai mare labirint subteran din România.

144/167

Datorită unicităţii ei, Peştera de la Limanu a fost declarată în anul 1959 rezervaţie speologică.

Traducere 1

Exista si un alt factor, adica ei se hranesc cu energia, sunt vampiri.0:07R: Grupul Grey-lor din Zeta Reticuli? A: Greys, sunt vampiri.0:11R: De aici provin multe din legendele noastre despre vampiri?0:14A: Nu stiu, nu stiu daca are ceva de-a face cu acest, sincer nu as fi surprins.0:23Dar se hranesc cu energia, pot sa o īmbutelieze pentru a o utiliza intr-un alt timp.0:31Ei fura si trupurile vitale ale fiintelor umane, si le stocheaza.0:37Deci ei fac lucruri cu adevarat oribile aici, ca alte rase chiar nici ar fi conceput.0:44R: Ai familiaritate cu Freixedo Salvador?0:46A: Nu, n-am auzit niciodata de el. R: Ok, el este un ex iezuit care a propus ideea ca evenimente sportive ca in Coliseum sunt folosite pentru a vampiriza energiile multimii.0:57A: Eu nu as fi deloc surprins, deloc.0:59R: El spunea ca sacrificiul fiintelor umane, īn unele civilizatii antice aici, pe pamānt,1:07era o forma de sistem de credinta stabilita astfel īncāt aceste fiinte puteau sa vampirizeze energia lor.1:13A: Nici acest m-ar surprinde. Razboaiele, razboaiele noastre aici, e exact acelasi lucru1:22si la toti spectatorii tai, va voi da ceva pe care sa studiati.

145/167

1:27Ar trebui sa cititi neaparat cartea “Zeii Edenului” (The Gods of Eden), de William Bramley.1:34Este o carte interesanta, introductiva, care va va aduce la curent cu ceea ce se īntāmpla.1:41Informatiile sunt exacte pentru mai mult de 80%, si eu recomand ca oamenii sa o citeasca. Este excelent.1:50R: Si cel 20% care nu este exact, la ce ideii se refera ?1:53A: La sufletul si la fiinta care cunoastem sub numele de Isus, despre care nu voi vorbi.2:00R: Ok, acum cum… cum suntem cu timing, avem īnca timp?2:05A: Ei bine, suntem aici de aproximativ o ora, putem continua.2:08R: Bine, spune-ma cānd ai nevoie de o pauza. A: Ok.2:11R: Cum reusesc Greys din Zeta Reticuli sa manipuleze guvernelor Pamāntului īntr-o pozitie de necesitate?2:17A: Simplu, partea aceea a fost usoara. Īn primul rānd, tehnologia lor este mult mai avansata fata de-a nostra cu 2500 de ani.2:26Īn al doilea rānd, factorul noastru de lacomie, anumite grupuri ale elitei la putere sunt īn contact cu ei la un nivel fizic.2:35Ei bine, multi dintre ei sunt implantati, ei sunt atāt de implantati, care au devenit acum parte din grupul mental al Greylor.2:45Si Andromedanii nu mai considera ca atare fiintelor umane acestea, “Terras”, asa se numesc.2:49Nu sunt nimic mai mult decat clone, pentru ceea ce doresc Grays. Dau ordine, spun altora ce sa faca,2:58si, desigur, tipul de control pe care l-am instituit pe aceasta planeta… este exact ceea ce se īntāmpla.3:02Mai mult decāt atāt, avānd īn vedere factorul de lacomie, cei care sunt īnca umani3:07cred, “Ei bine, ei sunt sefii, ne putem pastra īnca privilegiul nostru īn lume,3:14vom forma noi noua clasa sacerdotilor, noi suntem puntea dintre muncitorii si zeii.”3:20Asa cum am vazut īn Babilonia, Asiria, Egipt… este istoria care se repeta din nou.3:33R: Deoarece exista acest factor de control, ierarhia reprezinta modus operandi prin care aceste civilizatii negative pastreaza structura lor de putere…3:42A: Exact. si exista, de asemenea, un alt factor, oamenii interesati la putere care vind propria rasa, ei vānd aceia dintre noi care ramān,3:55Rasa Umana, pentru momentul lor de glorie, cu alte cuvinte, privilegiul lor de a fi cu zeii, care sunt extraterestri.

146/167

4:02Asta e ceea ce este, pentru a avea tehnologia care ii aduce pe Luna, pe Marte, tehnologia pentru calatoria in timp.4:13Ei au vāndut complet rasa noastra, istoria noastra, totul, pentru scurtul lor moment la soare.4:20…. ma enerveaza …4:25R: Sunt sigur ca, atunci cānd se vor īntoarce pe drumul lor… Presupun ca se vor pocai pentru alegerile lor.4:31A: Nu stiu … Nu stiu …4:36R: Si cum ar trebui sa fie eliminati Grays din Zeta Reticuli?4:40A: Ei bine, daca vom fi capabili sa cream, daca umanitatea va fi in stare sa creeze un mediu de dragoste neconditionata,4:48si, pur si simplu refuza sa urasca, sa lupte, sa ucida si de a distruge planeta noastra,4:55vor trebui sa plece, deoarece ei nu vor fi capabil sa gestioneze vibratiile.4:59Daca nu vom reusi va fi necesar o interventie externa pentru a ii arunca afara. Punct.5:06R: Greys din Zeta Reticuli īncerca sa īnsele omenirea printr-un eveniment religios care este acuma in curs de planificare?5:12A doua venire a lui Isus? A: Da, am fost avertizat sa fim atenti la acest lucru,5:19sunt destul de capabil de a organiza a doua venire, creānd o clona,5:25care va asemena cu imaginea de pe Giulgiu din Torino, care printre altele a fost unul dintre afacerile lor ,5:33fiinta aceasta va avea amprente holografice, informatii despre religiile lumii, nu va avea un suflet,5:41si, da, am fost adusi jos pe acest drum, “Cartea Revelatiei, acest este cuvāntul lui Dumnezeu… asa se va īntāmpla… “5:49Dar stii ceva? Dumnezeu nu a scris Biblia, omul a scris Biblia. Punct.5:54Extraterestrii nu au scris Biblia, dar unii dintre ei au spus la suflete acelea, la oameni aceia, ce sa scriu.6:01si am fost adusi jos pe acest drum, unde vom renunta complet la liberul arbitru pentru a deveni supusi.6:08si nu vreau sa apar nimeni, dar gāndeste-te, gandeste-te la ceea ce am facut si ceea ce a fost istoria noastra.6:16Am fost in acest loc atāt de multe ori, si īnca nu am īnteles, si nu vom īntelege pāna cānd nu vom actiona ca o rasa,6:26si vom taia tot putregaiul. Punct.

147/167

6:32R: Acum, acest lucru ma duce la… voi sari peste o īntrebare. Ei au un control total al mass-media?6:40A: Lacomia, lacomia are.6:45R: Multe programe… care ei fac… A: Nu stiu daca ei le fac… ei bine, programarea o introduc ei6:50si este umanitatea care o prezinta la sefi.6:53R: Deci, sunt persoane acelea care se vānd… A: Da, aceasta este noua clasa de sacerdoti.6:58Acolo zace responsabilitatea.7:00R: Care ar fi rezultatul daca Oamenii ar crede ca Greys sunt unica speranta a omenirii?7:08A: Vom cunoaste o tiranie si o robie dincolo de orice va puteti imagina.7:14Pe scurt am fi f….. Nu vom mai fi niciodata liberi. Nu vom mai fi niciodata liberi.7:26Am fi blocati, pana nu ne va salva o forta externa. Noi īnsine nu am fi capabili sa scapam de ei.7:33Acest este punctul. Si acum avem o oportunitate, o limita de timp īn care vom putea sa ne eliberam,7:43si sa o facem singuri, pentru a face acest incredibil salt singuri, asa sa putem sa ne bucuram de beneficiul de a avea luat responsabilitate aceasta.7:53R: Acum pasiunea cu care vorbesti, pasiunea acea pe care trebuie sa o avem daca vrem sa ne eliberam, ar trebui sa se manifesteze īn spiritul dragostei?8:02A: Da, acest este punctul-cheie. Fraternitatea, sa stim ca “Hei, suntem o rasa”8:09indiferent de culoarea pielii, suntem o rasa. Si ei ne ratacesc rau.8:16Ne manipuleaza īntr-un mod groaznic, īsi bat joc de noi gandindu-se la cat suntem prosti.8:27Cānd nu suntem deloc prosti, dar nimeni nu vrea sa spuna adevarul, nimeni nu vrea sa iasa si sa spuna:8:33“Hei, nici una dintre aceste lucruri este adevarata, nu asa ar trebui sa traim.”8:39si nu aveau dreptul sa vina aici sa ne deranjeze, asa cum au facut.8:44Puterea noastra adeverata, īn evolutia noastra permanenta ca rasa, va veni cand ne vom ridica in picioare, vom lua o pozitie, si vom spune:8:56“Stiti ceva? NU! Nu il vom face, nu ne vom distruge pe placul vostru, asa ca veti putea sa va hraniti de noi,9:04nu aveti dreptul de a manipula guvernelor noastre, de a crea razboaie, nimic dintre astea este drept, gata!”9:14

148/167

Trebuie sa luam pozitie ca rasa, sa exercitam vointa noastra libera si sa spunem, “Stiti, noi nu vrem sa mai traim in felul acest “.9:20Vrem sa cream un viitor adevarat īn care copiii nostri vor avea posibilitatea de a fi ceea ce vor,9:26si de a trai īntr-un mediu mai curat, liber, īn care vor avea apa de baut, īn care vor putea iesi sa manānce fructe,9:35īn care pot juca cu pamant fara sa fie contaminati cu radiatii… tot acest rau care ne facem.9:42R: Deci, oamenii īnarmati, politia, armata, trebuie sa fie convinsi sau trebuie sa se convinga ei īnsisi ca pot sa depuna armele lor,9:53ca nu trebuie sa le foloseasca īmpotriva altor fiinte umane, ca pot sa īi iubeasca si sa interactioneze cu ei, fara situatii de violenta si de control…

Traducere  2

A: Eu nu spun ca nu exista fiinte umane care au probleme, unii dintre ei le au,0:13dar ideea este ca, atunci cānd te uiti la tot scenariul si urmezi schema lucrurilor, noi nu suntem inamicul.0:23Inamicul nu este nici uman. Dar ei īmping toate butoanele noastre asa ca suntem atāt de ocupati sa ne criticam unul pe altul,0:32sa fim nevrotici unul pe altul, ca nu suntem atenti la adevarata realitate aici, adevarata cauza.0:39Adica ca o rasa, sau rase, care sunt aici, care se joaca cu noi, hranindu-se de energia noastra,0:45si spera ca ne vom distruge, asa de a se putea pastra planeta noastra pentru ei,0:49R: Ei bine, sa spunem din nou cine sunt, Grupul Orion… A: Sunt Grupul Orion si un grup care va veni aici de la Alpha Draconians,0:57Ei sunt adevaratii vinovati īn toata povestea aceasta si …1:00R: Alpha Draconians, Orion sau ambele? A: Alpha Draconians, ei sunt responsabili pentru tot ceea ce se intampla… R: Deasupra Grupului Orion?1:08A: Da, si apoi vine Orion, Grupul Orion, si apoi Greys.1:15R: Si unde intra īn joc Inteligence de la Gizeh?1:17A: Ei sunt doar un grup, total independent, au venit aici si au facut treburile lor.1:22Au fost considerati zei, au jucat acest rol, si au fost īntemnitati īn acest, īn partea egoista a jocului…1:30“Noi suntem zei, avem toata tehnologia aceast “, si au jucat-o pentru valoarea care a avut-o.1:37si ca sa fiu sincer, nu mai sunt un factor atat de important, Inteligence de la Gizeh, deloc.1:46

149/167

R: Ce ar trebui sa faca, o fiinta umana, atunci cānd īntālneste un Grey din Zeta Reticuli? Care ar fi sfatul tau?1:53A: Sustii adevarul tau, īn cazul īn care nu poti scapa, sustii adevarul tau, uita-te la ei2:00daca īncearca sa proiecteze gāndurile lui īn capul tau, sa fii ferm īn ceea ce esti si spuni “NU! Tu nu vei intra īn capul meu,2:10nu ma vei domina si nu vei īncalca vointa mea libera! Nu-mi pasa cine esti. Lasa-ma īn pace!” Punct.2:18Pentru ca daca acestea sunt binevoitoare nu vor īncerca sa o faca, nu vor īncerca sa te domine, nu vor pune putregaiul īn capul tau sa se hraneasca cu temerile tale. Punct.2:31R: Ok, voi sari peste Intelligence de la Gizeh, pentru moment, trecem la cei din Alpha Draconians…2:37A: Putem sa ne oprim pentru o scurta pauza? R: Desigur. A: Multumesc.2:44A: Stii Reeke, exista un alt lucru pe care as dori sa mentionez, si pe aceasta Andromedanii au insistat mult.2:52Nu exista nici o rasa mai buna decāt a noastra. Doar pentru ca sunt diferiti si mai avansati, nu īnseamna ca sunt mai buni.3:01Suntem egali, poate nu suntem la fel de constienti ca ei dar nu īnseamna ca orice rasa este mai buna sau nu.3:09De fapt, suntem cu totii egali. R: Deci nu trebuie sa ne īnchinam la nimeni.. A: Absolut nu, acest e modul īn care ne am dat peste cap de la īnceput.3:18Daca doresti sa te īnchini la cineva, īnchinate lui Dumnezeu care este īn tine, si asta e tot. Nu te īnchina la nimeni altcineva.3:25Si daca trebuie sa existe un tiran in viata ta, faci sa o fie partea aceea din tine care este critica cu tine īnsuti,3:32lasa sa fie doar ea tiranul, nu da pe nimeni altcineva puterea, in afara de forma fizica ta,3:37de a fi un tiran, de a te controla sau de a te manipula īn vreun fel. Fii tu īnsuti.3:43Pentru ca cand esti pe tine īnsusi esti o parte a lui Dumnezeu, si partea aceea din tine stie ce sa faca, stie care este cel mai bun mod de a trai.3:50Si acest lucru este foarte interesant, deoarece avem mostenirea genetica pe care o avem, de 22 de rase diferite,3:57si tot ADN-ul si amintirile genetice si rasiale pe care le avem, pentru ca suntem spirit, stii, si acest este un lucru uimitor,4:07stii ca Andromedanii ne considera de fapt regali? Ei ne vad ca regali, desigur, noi nu actionam ca atari..4:16

150/167

dar noi suntem singurii din galaxia noastra, care pot sa declare de a avea ADN-ul pe care o avem, si posibilitatile si capacitatile de a face ceea ce facem, ca o rasa.4:26Noi suntem singurii. Ei considera fiecare dintre noi, de fapt, regale. Acum gāndeste-te la asta.4:36R: Cred ca toate fiintele care ar īncerca sa fie mai spirituale si de a inalta spiritualitatea lor ar fi regali…4:46A: Da, presupun ca e adevarat.4:51R: Sa vorbim despre liderii tuturor acestor orchestratii de pe Pamant.4:59Potrivit surse Andromedane exista 22 de rase care au colonizat initial Pamantul, prima dintre care aceea a Reptilieniilor de la Alpha Draconians.5:07Care a fost natura coloniei lor aici?5:10A: Ei bine, ei sunt Hiperboreeni, sunt practic, exploratori si sunt ingineri genetici. Colonizeaza, preleveaza probe,5:19si ridica steagul lor spunānd “Acest ne apartine”, asa cum am facut noi cu Luna, dar noi nu am fost primii acolo…5:28Exact ceea ce am facut noi, sunt exploratori.5:32Merg intru-un loc, vad ce este acolo, exploreaza, daca au nevoie de minerale sau alte forme de viata, organisme, indiferent de ceea ce au nevoie,5:40o ia-o, si atunci cānd au terminat merg mai de parte, continuand sa exploreze si sa extinda regatul lor, teritoriul lor.5:50R: Acum, tu ai spus ca au fost parasiti aici…5:52A: Initial da, pe Alpha Draconians nimeni nu stie exact de unde au venit, si din ceea ce am īnteles, si īn istoria lor antica6:01nici ei nu stiu exact de unde vin.6:05Dar au fost lasati pe Alpha Draconians pentru ca acest sistem le-a dat ceea mai mare sansa de supravietuire,6:12si de acolo au creat navele spatiale, calatoria in timp… vreau sa spun, sunt magnifici īn ceea ce au facut,6:18si sunt de laudat pentru acest, dar faptul ca au nevoie de a controla, domina si manipula …6:25iertati-ma… dar am ceva problema cu asta, ca si cealalta jumatate a galaxiei.6:31Sunt asa, sunt cei mai mari batausi, nimeni nu poate sa-i debaraseze sau sa-i elimineze, atunci nu au nici o motivatie sa schimbe.6:38Deci, acest este spatiul pe care o au… stii Andromedanii ii considera de fapt ultimii razboinici6:46

151/167

ceea ce spune multe, indiferent de motivul.6:53R: Mare parte a batausilor termina cu auto-distrugerea…6:55A: Ei bine, e ceva care se va īntāmpla, speram mai curānd posibil, eu sper.7:03Pentru ca avem nevoie de a fi liberi, de a scapa de obstacolele care ne īnconjoara, astfel īncāt sa putem evolua cu adevarat.7:14si stii ca am un potential imens, īntr-adevar. Noi, ca rasa, am trecut prin atāt de multe aici,7:20avem asa de multa experienta, si pentru ca avem emotiile noastre, care sunt īntr-adevar puterea noastra, lucru care ne diferentiaza7:28de toate celelalte rase, chiar si de celelalte rase umane, avem o abilitate incredibila de a crea lucrurile.7:35Dar trebuie sa facem claritate cu privire la ceea ce este adevarat si ceea ce nu este.7:40trebuie si sa īntelegem faptul ca suntem capabili de a crea viitorul nostru, realitatea noastra,7:45fara ca exista cineva care spune, “Ei bine, pentru mine nu functioneaza, trebuie sa faceti acest lucru,”7:51sa joace sa fie Dumnezeu, sau pe cineva care ne guverneaza…7:56R: Simtul de responsabilitate este atāt de important ..8:00A: ..Asta-i drept, cu orice simt de putere sau cunostinta vine si responsabilitatea, asa este.8:06Si planul lui Dumnezeu este aceea a libertatii, libertatea de exprimare, libertatea de exprimare….8:13nu este planul in care ei doresc sa ne implanteze, si sa ne spuna: “Tu vei fi un muncitor, tu vei fi acest, tu vei fi acel”8:21Īmi pare rau, nu priveste acest.8:23si daca cineva īncearca sa iti forteze lucrurile astea pe gāt, lupta impotriva lui.8:30R: Ok, deci Andromedanii au spus ca Draconienii sunt acum aici, unde?8:35A: Exista 1833 dintre ei care traiesc īn subteran īntre 160 km si 320 km sub suprafata Pamantului.8:42Unii dintre ei sunt aici de foarte mult timp, au o durata de viata de mii de ani.8:51Sunt carnivori, nu sunt binevoitoari fata de umanitatea, cel putin cei care sunt aici.8:57R: Carnivori, ceea ce īnseamna ca manānca oameni? A: Da, si nu mananca oameni morti, trebuie sa fiu īn viata la momentul uciderii.9:05Prefera copiii. Stii, ne-au spus, “Nu ar trebui sa vorbesti despre asta”, oamenii spun “Nu ar trebui sa vorbesti despre Reptilienii”, stii bine …9:16

152/167

Prostii, de ce nu? Conform Andromedanii sunt responsabili pentru disparitia a 31.712 copii īn ultimii 25 de ani, in Statele Unite.9:28Acesti copii au fost hrana! Si trebuie sa tac si sa nu spun nimic pentru ca oamenii nu vor sa stie?9:34Este greu de acceptat, dar e adevarat!9:37Judetul Westchester, īn ultimii cinci ani, 3000 de copii in judetul Westchester, New York, au disparut fara sa lase nicio urma.9:43Unde s-au dus? De ce permitem ca aceasta sa se īntāmple? Si de ce oamenii doresc sa nege acest lucru?9:51R: Cum fac, cum reusesc sa o faca, de a iesi de sub pamānt si sa faca acest? Sau au… Traducere 3A: Exista sisteme de tunel oriunde, sunt ajutati de catre Greys si exista grupuri din interiorul Echelon”, care ii ajuta īn acest sens.0:12R: Oamenii rapesc copiii, ii īnmāneaza la Grays, care ii dau apoi la Draconienii?0:18A: Exact. E o parte din afacerea. Nu vor veni aici sus, atāta timp cāt le vom da sa manānce acolo jos.0:25Ai īnteles? Este o chestiune de fiinte umane care se vind pe ele īnsele. Atitudinea Echelon-ului este ca nevoile putinilor sunt mult mai importante decāt cele ale Umanitatii.0:33Si īmi pare rau, acest nu este corect.0:36Dar trebuie sa fie umanitatea sa se rebeleze si sa ia o pozitie. Trebuie sa opriti televizoarele, sa urcati īn masina,0:44trebuie sa concediati toti cei din Washungton DC care sunt constienti de acest lucru si nu fac nimic, si trebuie sa faca ceva!0:50Aceasta apatie trebuie sa se īncheie, īn caz contrar se va termina lumea īn care traim. Punct.0:57Acesta este cel mai important lucru, si tu stii ca nu sunt un mānios, dar ma supera foarte mult apatia1:02si faptul ca, atunci cānd se fac conferinte si se vorbeste despre acest, oamenii nu vor sa se ridice si sa lupte.1:07Uita-te la ceea ce se īntāmpla īn jurul nostru. Semnele sunt peste tot, peste tot.1:13Adevarul este acum un lucru īntunecat, minciuna este norma. E ceva īn neregula aici, “Ce se īntāmpla gresit īn aceasta situatie?”1:24Īmi pare rau, m-am las…1:26R: Nu, doar exprimi frustrarea ta… A: Da…1:31R: Īn afara de faptul de a fi carnivori, pentru ce altceva Draconienii sunt periculosi pentru umanitatea?1:46A: De ce nu-le placem lor. R: Si ce vor sa faca cu umanitatea?

153/167

1:51A: Sa ne manance. Nu au nevoie de noi, uita-te unde suntem, uita-te la noi ca civilizatie, ca societate.2:02Ei nu au nevoie de nimic, au toata tehnologia pe care o doresc, noi nu putem oferi nimic altceva, cu exceptia, probabil, lucrul, sa lucram un putin pentru ei,2:11dar nu au nevoie ca toti sa lucram pentru ei. Ei nu respecta viata umana īn nici un fel.2:16Si acest lucru ne aduce īnapoi la Lyra, de unde a avut nastere razboiul. Cānd au ajuns la īnceputul pe Lyra au vazut aceasta rasa Umana,2:28care avea hrana in abundenta, care putea sa cultiveze hrana si sa faca toate aceste lucruri cu agricultura si2:34omul īn natura sa, este de fapt un fermier, ca rasa, daca am fi lasati īn pace, am trai īn comunitati tribale, cum ar fi cele din indienilor americani.2:46Aceasta este esenta noastra adevarata, natura noastra…2:56Orasului si cultura īn care traim acum, au taiat complet legaturile noastre cu Pamāntul,3:02de la care deriveaza adevarata esenta noastra, adica natura.3:07Am īnceput “sa ne mancam” unul pe altul acum.3:13Este atāt de bizar, nu reusesc sa… e ca si cum, atunci cānd vad Andromedanii si ei ma povestesc despre Pleadianii si vad modul īn care acestea traiesc si …3:22si īnvata, si traiesc īmpreuna si se respecta reciproc, apoi ma īntoarc aici… e ca si cum… imi aduce aminte de citatul din Abraham Lincoln, care a spus odata:3:31“Daca esti deasupra Pamāntului si privesti īn jos ai putea sa fii ateu. Dar cānd sunt pe Pamānt, si ma uit īn sus spre cer stiu ca exista un Dumnezeu.”3:42E ca dualitatea, si cred ca multi dintre noi, si chiar mai multi, trebuie sa īnceapa sa iau īn considerare perspectiva ca ceea ce facem noi aici nu este corect.3:53Avem nevoie de a intra īn contact cu ceea ce este afara, cu ideea de “Dumnezeu, cum am ajuns aici? Ce ma face sa fiu aici?”4:05Īn loc de a se īntoarce de la munca, porni televizorul, de a te uita-te la el trei ore, a merge la culcare, a te trezi de dimineata, a merge la munca,4:12si de a face acelasi lucru din nou si din nou si din nou… ca niste roboti.4:16Aruncati Tv-ul, aruncati-l pur si simplu!4:22R: Bine, ce caracteristici fizice au Draconienii? Cum sunt facuti?4:29A: Uh… avem… poate este īn masina. Sunt urati. Si ei gandesc acelasi de noi.4:38

154/167

Cred ca e un factor de perspectiva si sistemi de credinta.4:41Īn sistemul meu de credinta, si imi voi asuma responsabilitatea pentru acest, sunt urati.4:45Sunt īnalti intre 2,10 m si 6,5 m, pot sa cāntareasca pāna la 363 kg. Sunt din specie Reptiliena. Cei care au cozile scurte, daca vedeti unul fara coada,4:56este din clasa de razboinici sau lucratori. Mai lunga este coada, mai inalt este rangul.5:05Cānd vezi unul cu o coada lunga, cu anexe niste aripi, el este considerat un real.5:12Daca ai avea sa intalnesti vreodata unul ar trebui sa fugi, sa fugi ca dracu. Nu ar trebui sa te apropiezi sau sa il provoci, date la o parte pur si simplu, din calea lui, fugi.5:23Exista o modalitate de a le ucide, daca nu puteti taia capetele lor, ei au doua inimi, una aici sub axila, si una aici5:34sau daca nu puteti accesa aceste zone si trebuie sa-l īncetinesti, va trebui sa lovesti deasupra zonei inghinale unde au un ficat foarte mare.5:42Trebuie sa o ranesti acolo sa-l īncetinesti. Nu este ceva, ca o lupta om-om, ca poti sa gestionezi, deoarece se pare ca au puterea de 12/15 de oameni.5:54Ei sunt incredibil de rapizi, incredibil de psihici, stiu ce vei face īnaintea ce o vei face si…5:58daca vor sosi aici īn masa, vom avea probleme serioase … probleme serioase.6:06R: Andromedanii ce recomanda, la oamenii, daca intalnesc un Draconian?6:12A: Sa fuga, sa paraseasca spatiul lui, sa īsi dea la o parte.6:19R: Ce se īntāmpla daca nu pot?6:21A: Atuncia nu pot.6:25R: Si daca nu pot?6:28A: De obicei, vor fi ucisi.6:31R: Si Andromedanii poate iti au vorbit despre ceea ce ar trebui sa faca un om īn aceasta pozitie? Dintr-un punct de vedere karmic?6:48A: Uite, acest lucru nu este karmic. O mare parte din aceste lucruri metafizice… Stii, ca tu ai ales sa fii aici… īn anumite situatii, este adevarat,6:57atunci cānd creezi realitatea ta si te afli in spatiul tau, dar cānd esti invadat, acest lucru nu este karmic,7:01este o īncalcare a liberului arbitru.7:05R: Daca vointa ta libera este īncalcata, Alex, ce ar trebui sa faci?7:09

155/167

A: Ar trebui sa ceri ajutor, faci o cerere la Dumnezeu, la cerurile, la Andromedanii, la Pleadiani, la oricine.7:18Cheama cineva si īncearca sa gestionezi situatia… nu stiu…7:26Este pur si simplu natura fiarei. Nu-i place de noi, suntem considerati doar o sursa de hrana pentru ei.7:32Suntem o sursa de hrana si pentru Greys, dar intr-un mod complet diferit.7:38R: Ei ne au īnvatat sa fim carnivori, prin sistemele de credinta? Ei ne au īnvatat sa mancam carne?7:47A: Da, scade vibratii ale corpului… Daca organismul nostru vibreaza la o frecventa mai inalta vom evolua spiritual7:57īn ciuda la ceea ce ne īnvata religiile noastre,8:00si ei nu īsi pot permite, nu pot sa accepte ca am deveni liberi8:03si fara control, deoarece, atunci am fi noi responsabili pentru noi īnsine.8:07R: Deci, daca ne lasam de la consumul de carne, spre felul vegetarian īncepem sa ridicam nivelul nostru vibrational si rupem ciclul …8:19A: Asta ajuta. Nu toata lumea trebuie sa nu mai consumeze carne, nu este o necesitate absoluta, cu siguranta va ajuta.8:27Dar īn sistemul de credinta a unor oameni este ca ei au nevoie de doar o bucata de carne.8:31si oricare ar fi motivul, e īn regula. Daca vrei sa manānci carne e bine.8:35Dar sa hranesti si mintea ta, hraneste duhul mintii tale, de īntrebari despre existenta, despre ceea ce facem noi aici, de ce suntem aici,8:43ceea ce se īntāmpla cu adevarat, pentru ca am toate aceste lucruri materiale si sunt īnca nemultumit de viata mea.8:50R: Stiu ca sunt multe persoane care se īntreaba unde sa gaseasca raspunsuri adevarate, ai mentionat cartea “The Gods of Eden”, pe care te-a atins īntr-un mod special,8:59care alte surse simti ca putem accesa, dincolo de Sinele nostru interior care probabil este cel mai bun loc pentru a īncepe cautarea,9:10dar exista alte puncte de pornire de care esti a cunostinta si pe care oamenii pot sa le foloseasca?9:19A: Am mentionat “The Gods of Eden”, cartile lui Charles Andrews “Extra-Terrestrials printre noi” exista o multime de informatii acolo care nu sunt numai despre ET, ci si despre9:27guvernul politic mondial care īn acest moment este foarte periculos pentru Umanitatea,9:32pentru ca este o parte a planului Greys-lor, planul agresiv al extraterestrilor, sa ne tina īn īnchisoare, sa nu ne dea drumul…

156/167

9:46Doamne, m-am ratacit, ajutor…9:49R: Bine, īn timp ce vorbesti despre ei includi-i īntr-o conversatie. A: Bine, ok.

Bucegii isi dezvaluie tainele

04 ianuarie 2009

157/167

Pentagonul spioneaza cu satelitiPentagonul are mai multe programe militare secrete si de spionaj geodezic, folosind mai multi sateliti geostationari de inalta tehnologie. Unul dintre acestia, care se bazeaza pe tehnologia bionica a undelor de forma, a reperat in anul 2002 o structura aparte intr-o anumita zona a muntilor Bucegi.

In primul rand, spatiul gol identificat in interiorul muntelui nu avea corespondenta cu exteriorul, ci incepea direct din interiorul muntelui, la o anumita distanta de panta acestuia. In al doilea rand, avea forma unui tunel foarte regulat care cotea brusc spre centrul muntelui, sub un unghi de 26 de grade. Traseul tunelului era perfect plan. Cel de-al treilea element a pus pe ganduri echipa Pentagonului.Scanarea din satelit a muntelui a evidentiat doua blocaje majore ale structurii din interiorul solid de piatra care margineau inceputul tunelului si sfarsitul lui si respingeau orice tip de sondare sau analiza, ca si cum ar fi protejat ceva in acel loc. Erau baraje energetice artificiale: primul era plan, drept ca un zid, ca un perete care bloca accesul in tunel. Al doilea era imens, ca o cupola sau semisfera, care se afla la capatul opus tunelului, aproape de centrul muntelui.

 Massini a recunoscut ca acolo se afla ceva extrem de important si care era foarte bine protejat. Ansamblul tunel-semisfera se afla intr-un plan paralel cu solul, iar barajul semisferic se afla pe verticala ce corespunde stancilor de pe creasta numite Babele. De fapt, verticala iesea la aproximativ 40 de metri intre Babele si Sfinxul din Bucegi.

158/167

O structura similara in Irak

Echipa de la Pentagon a observat ca barajul energetic semisferic are exact aceeasi frecventa de vibratie si aceeasi forma ca cel dintr-o alta structura subpamanteana foarte secreta pe care ei o descoperisera inainte, in apropiere de Bagdad, in Irak. La scurt timp dupa descoperirea din subsolul Irakului s-a declansat razboiul si dupa cateva luni americanii au avut acces, in cel mai mare secret, la zona respectiva, despre care irakienii nu stiau absolut nimic. Oricat s-au straduit, nu au reusit sa penetreze zidul energetic, iar intreaga operatiune era tinuta in cel mai mare secret.

Trecutul misterios al planetei

Massini a mai precizat ca ceea ce se afla acolo avea legatura cu trecutul misterios al planetei dar si cu istoria organizatiei lor. Faptul ca Pentagonul a remarcat similitudinea datelor de investigare intre structura subterana de langa Bagdad si cea interioara din muntii Bucegi i-a agitat foarte mult pe cei din elita masonilor. Initial aproape devenise panica generala. Panica era datorita faptului ca aceasta structura – mult mai mare si mai complexa decat cea din Irak – se afla pe teritoriul Romaniei. Coreland acest fapt cu unele aspecte referitoare la viitorul Romaniei ajungem la o viziune corecta a motivelor de ingrijorare pe care le au in prezent marii masoni. Oricat de mult ar dori ei sa disimuleze aceasta, actiunile si intentiile lor ne arata cu prisosinta contrariul.O enigma foarte mare era felul in care reusisera cei care l-au construit sa realizeze structura si golurile direct in interiorul muntelui, fara nici-o corespondenta in afara lui. Massini a furnizat planul corect pentru a ajunge la tunel, asa cum a fost el calculat de specialistii din Pentagon. Cea mai apropiata strapungere era posibila la 60-70 de metri de primul baraj energetic, pe coasta muntelui. Venerabilul a garantat sprijinul tehnologic ultra sofisticat al armatei SUA pentru realizarea strapungerii spre primul baraj energetic. Era vorba de un dispozitiv foarte performant de forare in mare viteza a rocii care

159/167

utiliza un jet de plasma puternic si un camp magnetic rotitor. Massini a cerut insa respectarea cu strictete a secretului si prezenta lui ferma in acel loc in momentul strapungerii muntelui.

Ziarul

Ziarul a publicat un amplu articol despre muntii Bucegi si ciudateniile semnalate in zona. Iata un extras semnificativ:

“Busteni. Piscurile muntilor se cufunda in nori. Crucea de pe Caraiman impunge cerul cu semetie. Nimic n-ar prevesti ca linistea seculara a naturii ar putea fi tulburata de evenimente neobisnuite. Traian Trufin stie insa ca totul e doar aparenta. Aici a trait cele mai stranii intamplari.

Este convins ca sub Carpatii nostri exista o alta lume. Bucegii sunt considerati de catre specialisti un punct energetic foarte puternic.

 S-au emis ipoteze asupra existentei unor galerii subterane, s-au facut teste radiestezice. Cercetarile au demonstrat ca zona este incarcata energetic mai mult ca oricare alta din Romania. Traian Trufin, muzeograf conservator la Muzeul “Cezar Petrescu” din Busteni, publicist si cercetator al fenomenelor stranii la care a fost martor, a incercat sa gaseasca niste explicatii.”“In 1993, timp de doua saptamani, in partea de sud a orasului, oamenii aveau insomnii, indiferent de varsta. M-am gandit ca sunt emanatii de noxe de la fabrica de hartie. Nici vorba de asa ceva. Era ciudat ca, desi nu dormeau, oamenii nu se simteau obositi. Mi-au confirmat acest lucru cel putin 20 de persoane”, povesteste muzeograful. Unii localnici au ajuns sa traiasca adevarate stari de euforie. Manifestarile aveau loc numai in timpul noptii. Dupa ce au bagat in sperieti tot orasul, au incetat la fel de brusc cum aparusera.”“Apoi au inceput cutremurele. Paradoxal, dar acestea n-au putut fi localizate in Bucegi si nici nu aveau vreo legatura cu sursa seismica din Vrancea. Seria de cutremure a inceput in 1994 si a tinut 3 ani. ” Se produceau la ore fixe: la ora 20 si la 3 noaptea. In fiecare zi, invariabil. Nu erau insa seisme propriu-zise. Se manifestau dupa alte legi. Aveau un areal redus: Azuga – Busteni – Sinaia. Uneori cuprindeau doar un cartier din Busteni. Se auzea din pamant un vuiet, ca si cum s-ar fi prabusit sub picioarele tale tavanul unei grote. Nu apareau nici miscari orizontale, nici verticale”, povesteste Traian. A numarat peste 100 de astfel de miscari seismice.”“Aveam niste casti de radioamator. Receptionam in ele un program de radio.

 Dar am observat ca numai in zona Busteni. Iesind din oras, spre Bucuresti sau Brasov, nu mai receptionam nimic. Cred ca exista un puternic cimp energetic in zona care amplifica semnalele radio”, crede Traian. A mai observat si alte fenomene bizare. In jurul Crucii de pe Caraiman apar deseori aureole ciudate si chiar holograme.“Traian crede ca toate anomaliile din Busteni sunt cauzate de existenta unor galerii subterane in maruntaiele muntilor. Aceste uriase tunele subterane sunt de natura artificiala si au fost sapate de civilizatii nepamantene. Aici au loc experiente, punctul fierbinte fiind in zona crucii de pe Caraiman. Asa se explica bubuiturile care insotesc cutremurele. Sau receptionarea undelor radio, emise nu din eter, ci din aceste coridoare. Cine produce acele amplificari stranii, in ce scop, cui ii sunt destinate acele comunicari radio bizare, Traian nu poate raspunde. “Convingerea mea este ca exista in subteran o alta lume. Extraterestrii cunosc totul despre lumea de la suprafata. Spectrul lor informational este foarte larg. Dar nu stiu ce fel de activitate desfasoara acolo si nici de ce nu vor sa comunicam. Probabil pentru ca omenirea inca nu este pregatita sa inteleaga niste lucruri”, conchide geologul. Spera ca fenomenele se vor intensifica si pana la urma vor deveni o cale de comunicare intre cele doua civilizatii. Oricum, e mai mult decat lipsa de explicatii satisfacatoare pe care au oferit-o pana acum oamenii de stiinta.”“Vizionara Valentina, femeia oarba din Iasi care poate pune diagnostice si prin telefon, sustine ca a

160/167

descoperit prin metode proprii ca un important suvoi de energie, de aceeasi calitate cu cea care alimenteaza complexul de la Gizeh, scalda si Sfinxul nostru din Bucegi. Iar subteranele nedescoperite ale acestuia comunica cu piramidele din Egipt. “Acolo e trecutul omenirii. Dar nu-i omenirea de acum doua mii de ani. E cu mult mai demult, tare mult inainte. Sfinxul din Bucegi este ocrotitorul pamantului pe care locuim. De fapt, in Bucegi, la Sfinx vine un suvoi foarte puternic de energie. Atunci cand cu stiinta care va fi pe pamant va birui cineva sa ajunga sub Muntii Bucegi, va da peste toate aceste inscrisuri si documente insemnate si, dupa semnele acelea, va sti ce are de facut. Dar asta se va intampla numai dupa ce suvoiul de energie de deasupra va slabi”, spune clarvazatoarea care n-a fost niciodata in Bucegi.”

Adio secrete!

In ultimile zile ale lunii iulie 2003 a avut loc forarea in interiorul muntelui, insa totul s-a aflat la varfurile puterii de stat: adio secret! Masina a forat mai intai dupa o ciudata deviatie a campului magnetic, apoi insa s-a corectat traiectoria. Galeria semana cu un tunel de metrou, era perfect slefuita si ducea pana la tunelul enigmatic descoperit din satelit. La capatul apropiat al tunelului se afla o poarta imensa din piatra care se deplasase prin culisare spre stanga. Inaintea acestei porti uriase se afla celebrul baraj energetic. Trei oameni din prima echipa de interventie speciala s-au apropiat foarte mult de barajul invizibil si l-au atins imprudent, murind pe loc de stop cardiac. Orice obiect (roca, plastic, metal sau lemn) aruncat spre el se prefacea imediat in praf fin. Doi generali de la Pentagon si consilierul prezidential american erau acolo.

Marea Galerie

Massini stia cel mai mult despre originea acestei descoperiri si avea cunostinte despre cel putin un element care se gasea in sala cea mare semisferica. Dincolo de barajul energetic redutabil, care a cauzat moartea a trei oameni, se afla poarta imensa din roca solida. In peretele tunelului, in fata portii se afla o zona patrata cu latura de 20 cm perfect finisata pe care era trasat cu precizie un triunghi echilateral cu varful in sus. Patratul slefuit se afla intre imensa poarta de piatra si barajul energetic invizibil. Cezar a simtit ca exista o anumita compatibilitate intre energia barajului si cea a lui, ceva in genul unei simpatii reciproce. Atingand usor cu mana suprafata invizibila a barierei energetice, Cezar a simtit fine furnicaturi pe piele. A inaintat si a trecut cu totul prin barajul care nu avea mai mult de un centimetru grosime. Oficialii americani erau absolut uluiti.Atingand triunghiul de pe patratul de roca slefuita, Cezar a deschis astfel poarta uriasa de piatra care a culisat silentios in perete. Aceasta comanda unica anula barajul energetic si deschidea totodata poarta de piatra. Marea Galerie care se arata acum in toata splendoarea ei era luminata, fara sa contina totusi nici-o sursa de lumina. In mod straniu, imediat dupa dezactivarea primului baraj energetic de la intrarea in Marea Galerie, scutul semisferic urias de la celalalt capat al ei s-a activat brusc trecand la un nivel de vibratie superior si emitand o mare radiatie luminoasa.La o analiza mai atenta, peretele Marii Galerii era acoperit ce parea sintetic dar crea senzatia ca are si o parte organica in el. Avea culoarea petrolului dar reflexiile erau verzi si chiar albastru inchis. Nuantele culorilor aveau un efect profund relaxant asupra psihicului si modificau sensibil aprecierea corecta a distantei. Materialul peretelui era oarecum aspru la pipait dar nu putea fi nici zgariat si nici indoit. Rezista la orice tentativa de rupere, strapungere zgariere sau taiere. In mod straniu, flacarile focului erau absorbite inauntrul sau: practic, focul nu putea subzista pe acel material. Americanii au recunoscut ca materialul este o stranie combinatie intre materia organica si cea anorganica. La 280 de metri galeria cotea brusc spre dreapta intr-un unghi ascutit. La o distanta mult mai mare, in departare, se vedea o lumina albastra feerica, ce scanteia ca o stea. Inregistrarile din satelit aratau existenta unui spatiu imens la capatul Marii Galerii, dar acesta era si el protejat de un ecran energetic. Lumina albastra de la capatul galeriei este doar reflexia unei portiuni din scutul energetic protector al uriasei sali in forma de aula.

161/167

In subsolul Irakului

In ce priveste structura similara din subsolul Irakului, ea a fost descoperita folosind indicatiile oferite de acelasi satelit de spionaj militar care revelase si datele pentru structura din muntii Bucegi. Consilierul american pe probleme de securitate nationala a primit un fax ultrasecret prin care era instiintat de faptul ca scutul energetic semisferic din subsolul Bagdadului se activase brusc, pulsand cu o mare frecventa. Informatia uluitoare era aceea ca in fata lui aparuse o holograma a planetei care prezenta secvential si progresiv continentul Europa, apoi zona de sud-est, apoi teritoriul Romaniei apoi muntii Bucegi si in sfarsit localizarea structurii din interiorul lor aratand coridorul marii galerii si scutul energetic semisferic pulsand cu putere.Era evident ca cele doua scuturi energetice semisferice erau intr-o directa dar misterioasa legatura astfel incat activarea unuia a dus la activarea si a celuilalt. Poate exista chiar o retea de astfel de structuri subpamantene in intreaga lume.

Deconspirarea operatiunilor

Vestea proasta era ca presedintia SUA a fost instiintata si a contactat diplomatia romana prin intermediul serviciilor secrete. In doar cateva zeci de minute, intreaga operatiune fusese deconspirata. Planul seniorului Massini se ducea de rapa. Initial au vrut sa preia controlul la nivel politic, insa politicienii nostri care aveau dreptul sa fie avizati asupra acestor aspecte au intrat in panica si nu puteau face fata evenimentelor. Cezar s-a decis sa dezvaluie toate aspectele, intrigile si planurile care implicau legaturile cu Massini. Tensiunea diplomatica crestea din ce in ce mai mult deoarece presiunile Washingtonului cereau imperios comunicarea cu generalii de la Pentagon aflati la locul operatiunilor.

Sedinta de urgenta a CSAT

Discutiile de la Bucuresti au avut succes, in sensul ca faptele au fost aduse la cunostinta unor persoane cu mare probitate morala si care sunt profund patriotice. O sedinta de urgenta a Consiliului Suprem de Aparare al Tarii (CSAT) a creat un imens val de simpatie pentru Departamentul Zero. Cei mai multi au fost cutremurati de ceea ce au aflat atunci. Dupa decizia CSAT de a se continua cercetarile sub conducerea Departamentului Zero, s-a inventariat tot ceea ce se gasea in uriasa Sala a Proiectiilor. De la Bucuresti, ordinele se succedau unele peste altele, se anulau reciproc, erau cand vehemente, cand evazive, si tradau o mare tensiune. Membrii CSAT erau intr-o sedinta continua, mentinand legatura cu baza din muntii Bucegi. Ei au hotarat sa faca publica aceasta descoperire formidabila din muntii Romaniei, dupa ce in prealabil au dezbatut problema pe toate fetele. Statul roman urma sa faca intregii lumi o declaratie oficiala. Cativa membri CSAT s-au opus cu vehementa.

Declaratia oficiala a Romaniei

Cand diplomatia americana a fost informata ca Romania va transmite un comunicat mondial de presa de o importanta cruciala pentru omenire, totul a devenit un haos. Nimeni nu stia, dar toti banuiau ca se intampla ceva foarte grav si important. Presedintele a fost chemat pentru o convorbire telefonica directa cu Casa Alba. In cateva ore fusesera blocate toate tranzactiile si intelegerile statului roman cu organismele financiare internationale. Se astepta din clipa in clipa ordinul de declarare a starii de urgenta in zona montana si in capitala.Discutiile dintre oficialii americani care sosisera de urgenta la Bucuresti si partea romana s-au facut fara translator. Au fost atat de violente incat nu putine au fost momentele de criza in care diplomatii strigau unii la altii cat puteau de tare, proferand multiple amenintari cu represalii. Celelalte state ale lumii nu cunosteau nimic din aceasta problema, iar americanii stiau bine ca existau oricand cateva tari foarte puternice care s-ar fi coalizat imediat cu Romania pentru sustinerea declaratiei publice.Declaratia ar fi cuprins principalele date ale descoperirii din muntii Bucegi, punand la dispozitia intregii lumi dovezi, fotografii si alte elemente esentiale pentru clarificare. Ar fi fost invitati cei mai

162/167

mari oameni de stiinta pentru studii si cercetari. Dar cel mai important aspect l-ar fi constituit dezvaluirile despre trecutul extrem de indepartat al omenirii si despre istoria reala care a fost aproape complet contrafacuta.

“In nici-un caz!”

Americanii au reactionat cu vehementa pentru ca acea declaratie ar fi spulberat intr-o clipa influenta lor planetara, si poate ar fi aruncat in haos economia si societatea tarii lor. Acesta a fost motivul principal invocat de ei, acela de a nu crea panica. Dar au uitat sa recunoasca ca aceasta posibila stare de angoasa si perturbare sociala ar fi aparut ca rezultat direct al minciunii si manipularii realizata deliberat de-a lungul secolelor de catre francmasonerie. S-a primit si o interventie speciala a Papei care indemna la o mare cumpatare inainte de acest pas fundamental pentru omenire. Papa a transmis chiar ca va pune la dispozitia statului roman anumite documente stravechi din arhiva secreta papala care sunt de o mare importanta pentru Romania si sprijina dovezile descoperirii din munti. Dupa 24 de ore de discutii s-a ajuns la un acord final de colaborare romano-american in niste termeni precisi. Pozitia statului roman a fost aceea de amanare a dezvaluirilor, de prezentare a lor in mod gradat omenirii. Sala Proiectiilor (sau arhiva Atlanta)

Marea Galerie se termina brusc in aula gigantica din interiorul muntelui care avea o inaltime de 30 de metri si o lungime de 100 metri. Sala Proiectiilor este delimitata de scutul energetic si are dimensiuni mai mici decat aula din munte. Avansand spre scutul energetic, portiunea de scut din fata este delimitata ca o usa si devine stravezie si apoi dispare pentru a putea intra in Sala Proiectiilor. Scutul are rolul de a proteja de diversele influente nefaste din exterior. Odata intrat in Sala, scutul redevine compact. Din interior, scutul are o culoare alb-aurie.In partea din spate, scutul nu mai cobora pana la nivelul solului, ca in zona din fata: Sala Proiectiilor avea jumatatea din spate acoperita de zidul de roca. In acel masiv perete din piatra, inalt de circa 10-12 metri, sunt dispuse trei guri enorme de tunel: una drept in fata, iar celelalte doua – simetric, de o parte si de alta a acesteia si sunt luminate difuz, intr-o nuanta verzuie. Accesul la aceste tunele este strict interzis, prin protocolul secret care a fost semnat intre statul roman si SUA.

 

Mese gigantice pentru uriasi

 

Incepand din fata, de la intrare, Sala Proiectiilor contine un sir de mese imense din piatra, dispuse de-a lungul peretelui din dreapta, urmand curbura acestuia.

163/167

Similar,exista un alt sir de-a lungul peretelui din stanga. Nici una dintre mese nu avea o inaltime mai mica de doi metri. Pe grosimea placii de deasupra sunt taiate in relief, cu precizie, semne diferite dintr-o scriere nemaivazuta care seamana cu caracterele cuneiforme din antichitate. Scrierea contine si simboluri mai generale, cum ar fi triunghiul si cercul. Desi semnele nu sunt vopsite, ele ies in evidenta printr-o usoara radiatie fosforescenta, in culori diferite de la o masa la alta.

164/167

 

Sunt cate cinci mese pe fiecare parte a salii. Pe unele dintre ele exista diferite obiecte care par a fi instrumente tehnice. De la multe dintre ele coboara spre sol o multime de fire albe translucide care se aduna in cutii dreptunghiulare dintr-un material lucios, argintiu, aflate in afara mesei, direct pe sol.

Cablurile fine sunt extrem de flexibile si usoare iar in interiorul lor se observa mici impulsuri luminoase care aluneca pe toata lungimea lor. La apropierea de oricare dintre mese, se activeaza simultan pe suprafata ei o proiectie holografica care prezinta aspecte dintr-un anumit domeniu stiintific. Imaginile tridimensionale sunt perfecte si foarte mari, cu o inaltime de aproape doi metri si jumatate. Pe suprafata dreptunghiulara a meselor din piatra slefuita exista o fanta ingusta, lunga de cateva zeci de centimetri, paralela cu latura mare a mesei din care apar proiectiile holografice. Proiectiile ruleaza singure insa in acelasi timp ele sunt interactive si depind de cel care le urmareste si atinge suprafata mesei.

 

Combinatii genetice

Urcand pe un trepied adus special, se poate vedea ca suprafata meselor este acoperita cu o pelicula dintr-un material sticlos, intunecat. Pelicula e impartita in mai multe patrate mari delimitate prin linii drepte, care formeaza un fel de caroiaj. La una dintre mese domeniul proiectiilor este biologia astfel ca se deruleaza imagini cu plante si animale, unele complet necunoscute. Atingand unul dintre patrate, holograma infatiseaza structura corpului uman a celui care dirijeaza proiectia. Se deruleaza imagini holografice ale diferitelor zone ale corpului care se rotesc mereu. Alte patrate arata proiectii ale altor

165/167

fiinte, de pe alte corpuri ceresti. Atingand simultan doua patrate diferite se infatiseaza o analiza stiintifica complexa prezentand ADN-ul fiintelor respective si posibilitatile de compatibilitate intre ele. Pe lateral, apar linii verticale cu explicatii in ciudata scriere iar in final apare forma mutanta cea mai probabila, ca o combinatie intre cele doua informatii genetice.

Giganti adevarati

Cei care au construit intregul edificiu trebuie ca erau foarte inalti, altfel nu se pot explica dimensiunile gigantice ale tuturor obiectelor din Sala Proiectiilor.O confirmare a existentei uriasilor pe teritoriul Romaniei o gasim in ziarul Ziarul. “Echipa de la Ziarul este insotita de cercetatorul Vasile Rudan, care a semnalat faptul ca “povestile” oamenilor din comuna Bozioru despre uriasii care au locuit pe acele meleaguri au si dovada concreta: o necropola cu schelete de uriasi. Aceasta a fost descoperita intamplator, in urma cu peste 20 de ani, cand s-a hotarat ca in Scaieni sa se planteze o livada de meri. Sapand pe o colina, satenii au descoperit schelete uriase, masurand in jur de 2,40 metri, chiar mai mult. Dragoi Ilie, unul dintre cei care au lucrat atunci la livada de meri, ne duce la fata locului. Pana la “culmea” unde fusesera plantati pomii, coboram in panta abrupta, pe o ulita inecata de noroi.

 O data ajunsi, nea Ilie ne arata intreaga livada, care acum nu mai rodeste: “Peste tot sunt mormintele uriasilor. Faceam gropi, sa plantam puietii, cand dau de o capatana de om, mare cat un dovleac de prasila. Nici ca mai vazusem asa ceva. Ne uitam toti cruciti. Sap mai departe si dau si de niste oase de la picioare, cat aracii de vie. O namila de om fusese raposatu”.Exista multe legende care amintesc despre vremurile cand pe Pamant traiau uriasi. Mitologiile sumeriana, egipteana, hitita, greaca au un intreg “capitol” despre razboaiele purtate de zeii cei batrani cu generatia titanica, fiinte de dimensiuni gigantice, zamislite de zei. Pe atunci, spun legendele, pe Pamant traiau doar zeii. Gigantii aveau si alte defecte in afara de statura colosala. Aveau mai multe brate, capete sau fete, adesea doar un ochi in frunte, din care cauza erau numiti ciclopi, si erau cam tantalai. Buni de munca grea, dar sa nu te fi aflat in calea lor cand se suparau. Aruncau cu stanci colosale de se cutremura pamantul. Fiii “normali” ai zeilor s-au folosit de giganti pentru a acapara puterea si a-i detrona pe zeii batrani. Fotografia alaturata infatiseaza un schelet uman urias gasit de americani in Irak. Lucrurile incep sa se lege …).

166/167

About these ads

167/167