CURSUL NR. 5 KINETOLOGIE

Deviaţiile coloanei vertebrale

• În partea posterioară a trunchiului şi gâtului se găseşte situată coloana vertebrală. Cele 32-33 de segmente vertebrale care alcătuiesc acest stâlp mobil sunt unite între ele prin articulaţii şi întărite de ligamente şi muşchi.

• Coloana vertebrală este fixată prin osul sacral în peretele posterior al bazinului osos, iar prin bazinul osos, coloana vertebrală are stânse legături funcţionale cu membrele inferioare.

• La extremitatea superioară, coloana vertebrală se articulează cu baza craniului, coloana vertebrală toracală este articulată cu coastele iar prin intermediul acestora cu elemntele centurii scapulare şi membrele superioare.

• Rolul coloanei vertebrale este static şi dinamic. Rolul static este predominant şi constă din menţinerea atitudinii verticale a corpului . În acelaşi timp în poziţia stând, coloana vertebrală constituie un stâlp puternic de sprijin pentru mişcările capului şi gâtului, membrelor superioare şi toracelui.

• Rolul dinamic al coloanei vertebrale este demonstrat prin mobilitatea sa. Din acest punct de vedere se deosebesc două părţi verticale : una anterioară, formată din corpurile vertebrale – cu un rol deosebit în stabilitatea trunchiului. Cealaltă parte, situată posterior, este formată din arcurile vertebrale şi prezintă articulaţii mai mici dar mai numeroase întărite de ligamente şi numeroşi muşchi.

• Coloana vertebrală prezintă în ortostatism următoarele curburi în plan sagital, care au reeşit din necesităţile funcţionale ale fiecărei regiuni :

• După întinderea lor, deviaţiile coloanei vertebrale pot fi exagerări ale curburilor fiziologice numite deviaţii tipice, sau pot cuprinde în totalitate coloana vertebrală sau numai regiunile de trecere – cervico-dorsal şi dorso-lombar – numite deviaţii atipice.

• După cauzele şi mecanismele de producere deviaţiile coloanei vertebrale se împart în deviaţii funcţionale şi patologice. Deviaţiile funcţionale ale coloanei vertebrale sunt de obicei tipice, cu un început greu de precizat, cu o evoluţie lungă şi lentă, fiind cele mai uşor de corectat prin mijloacele culturii fizice medicale.

• Deformaţiile patologice sunt mai accentuate şi mai grave, dfiind determinate de modificări în structura elementelor coloanei vertebrale. Dintre acestea numai o parte pot fi corectate prin exerciţii fizice.

CIFOZELE

• Cifozele sunt deviaţii ale coloanei vertebrale în plan sagital cu convexitatea curburii îndreptată înapoi. Se consideră cifoză tipică – cifoza care este o exagerare a curburii fiziologice dorsale ; cifozele atipice sunt localizate în regiunea lombară, mai rar cervicală, dar şi cifozele ale zonei de trecere doso-lombare sau cele totale – cervico-dorso-lombare.

• Cifozele funcţionale sunt deviaţii tipice, provocate şi întreţinute de tulburările funcţionale ale coloanei vertebrale care se accentuează atunci când nu sunt corectate corespunzător şi la timp însoţite de unele modificări în forma şi structuras oaselor şi a articulaţiilor vertebrale. Aceste deviaţii se pot întâlni sub forma atitudinii cifotice, cifozei habituale, profesionale sau compensatorii.

• Cifozele patologice care se pot întâlni la şcolari pot fi congenitale, rahitice, paralitice, prin tuberculoză osteoarticulară, grave ale adolescenţilor şi tinerilor, traumatice precum şi alte forme clinice mai rare.

CIFOZELE : Scopul exerciţiilor fizice corective

• a) Tonificarea şi scurtarea muşchilor spatelui şi lungirea celor situaţi în partea anterioară a trunchiului. Pentru aceasta muşchii spatelui vor lucra concentric şi în interiorul segmentului de contracţie ;

• b) Corectarea deficienţelor secundare care însoţesc cifoza cum sunt : cap şi gât înclinat, omoplaţi depărtaţi şi desprinşi, umeri aduşi în faţă, torace înfundat sau în flexiune.

• c) Stingerea reflexului de atitudine greşită a trunchiului şi formarea unui reflex de postură corect şi stabil în activităţile statice şi dinamice ale corpului care să asigure coloanei vertebrale dorsale şi lombare poziţia corectă.

LORDOZELE

• Lordozele sunt deviaţii sau deformaţii ale coloanei vertebrale în plan anteroposterior cu convexitatea anterior, care constau fie din exagerarea curburii fiziologice lombare (lordoză tipică) sau apariţia unei încurbări în altă regiune sau în regiunea de trecere lombodorsală (lordoza atipică).

• După mecanismul de producere şi posibilităţile de corectare se deosebesc lordoze funcţionale şi lordoze patologice. Lordozele funcţionale sunt de obicei deviaţii care corectează uşor în poziţia şezând, au o evoluţie lentă şi păstrează mobilitatea coloanei vertebrale. Formele de lordoză funcţionale sunt : atitudinea lordotică, lordoza habituală, profesională şi compensatorie unei cifoze dorsale sau înclinării în faţă a bazinului.

LORDOZELE

• Lordozele patologice au o cauză şi un început bine precizat cu semne şi manifestări caracteristice. Aceste lordoze pot fi : congenitale, rahitice, paralitice, miopatice, determinate de modificări în forma şi funcţia articulaţiei coxofemurale sau a membrelor inferioare, lordoze reumatice etc.

• Tratamentul corectiv prin gimnastica medicală este indicat în primul rând lordozelor funcţionale ; lordozele patologice beneficiază numai secundar de acest tratament.

CIFOLORDOZA

• Cifolordoza poate să se prezinte ca o exagerare a curburilor normale ale coloanei vertebrale, cea cifotică dorsală şi cea lordotică lombară, constituind cifolordoza tipică. Considerăm că cifolordoza este atipică când una din curburi este mai scurtă sau depăşeşte curbura fiziologică a coloanei vertebrale.

• Accentuarea celor două curburi se poate produce simultan (cifolordoza primară) sau pe rând, prin compensarea unei curburi simple primare prin altă curbură de sens opus – secundară.

• Această deficienţă poate să apară sub forma atitudinii cifolordotice, când ambele curburi deficiente corectează şi hipercorectează sau pot fi deficienţe propiu-zise când proba funcţională pune în evidenţă curbura primară care este mai puţin corectată de mişcarea corectivă specifică, iar cea secundară rămâne mult timp mobilă corectând la proba funcţională.

• Cifolordoza poate fi funcţională şi patologică după cum curbura primară este funcţională sau patologică.

Scopul exerciţiilor fizice

1. Tonificarea în condiţii de scurtare a grupelor musculare ale spatelui din regiunea dorsală şi lungirea grupelor musculare din regiunea sacro-lombară.Grupele musculare ale regiunii dorsale vor lucra concentric şi în interiorul segmentului de contracţie. Muşchii sacrolombari vor lucra excentric şi în afara segmentului de contracţie.

2. Tonificarea în condiţii de lungire a musculaturii toracice şi în condiţii de scurtare a musculaturii abdominale.

Grupele musculare anterioare ale toracelui vor lucra excentric şi în afara segmentului de contracţie în timp ce muşchii abdominali vor lucra concentric şi în interiorul segmentului de contracţie.

SCOPUL EXERCIŢIILOR CORECTIVE

3. Corectarea atitudinii de flexiune a toracelui şi de înclinare înainte a bazinului.

4. Formarea reflexului de atitudine corectă stabilă a coloanei vertebrale şi a corpului în întregime.

Pentru a localiza exerciţiul corectiv şi pentru a nu accentua pe una din curburi atunci când cealaltă este mobilizată corectiv, se recomandă fixarea unei curburi într-o poziţie corectivă sau hipercorectivă şi mobilizarea în atitudine corectă a celeilalte curburi.

SCOLIOZA

• Scolioza este o deviaţie a coloanei vertebrale în plan frontal, care poate să se găsească fie sub forma unei simple înclinări sau curburi laterale sau totale, fie sub forma unui sistem de două sau mai multe curburi alterne, însoţită de rotaţia vertebrelor (torsiunea corpurilor vertebrale) spre convexitatea curburii scoliotice, gibozitate vertebro-costală accentuată posterior de partea convecsităţii, asimetria centurii scapulare şi pelviene.

• Scolioza cu o singură curbură este frecvent totală, spre dreapta sau stânga şi se numeşte scolioză în “C”. scolioza cu două curburi se numeşte scolioză în “S”, iar la enunţarea ei se menţionează numai sensul curburii dorsale (toracale).

• Exemplu: “scolioză în “S” stânga” – se traduce prin existenţa a două curcuri, una spre dreapta, una spre stânga, cea stângă fiind în regiunea toracală.

• Scoliozele cu două curburi sau cu mai multe curburi necesită un tratament funcţional complex şi de lungă durată întrucât aceste deformaţii produc asimetrii mari, evidente, la nivelul trunchiului, centurii scapulare şi bazinului. De aceea, în tratamentul acestora, se alătură acei factori terapeutici care influenţează favorabil evoluţia acestei deformaţii cum este tratamentul igienic şi ortopedic.

CAUZELE APARIŢIEI SCOLIOZELOR• Pot exista trei cauze posibile de aparitie ale scoliozei: • congenitala - determinata de o imperfectiune vertebrala • dereglare musculara sau paralitica - determinata de

paralizia musculara (in caz de poliomelita, infirmitate motorie cerebrala) sau distrofie musculara

• idiopatica - determinata de cauze necunoscute (cu aparitie la coloane vertebrale anterior drepte)

• In 80% din cazuri, cauzele aparitiei scoliozei sunt necunoscute (idiopatice). Desi scoliozele idiopatice au o cauza genetica, nu s-au identificat pana acum genele responsabile de aparitia si agravarea scoliozei.

• Incidenta • Statistic, adolescentii de sex feminin predomina (72%),

iar scoliozele severe apar in proportie de 10:1 la fete (fata de baieti). Scoliozele devin aparente in perioada de crestere rapida a pubertatii (existand forme infantile si juvenile).

CIFOSCOLIOZA

• Cifoscolioza este o asociere a incurburii scoliotice a coloanei vertebrale cu o incurbare în plan sagital cu convexitate posterior rezultând o deviaţie deosebită, cu evoluţie şi prognostic nefavorabil.

• Cifoscoliozele pot să apară de la început sub această formă, evoluând împreună, constituind cifoscoliozele primare; de cele mai multe ori însă, asocierea se produce mai târziu, în timpul evoluţiei uneia dintre curburi – formând cifoscoliozele secundare.