Logodnicul altei femei · 2019. 9. 11. · de acordurile vesele ale unei forma]ii de dixieland. Un...

NORMA WESTON

Logodnicul altei femei

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

MIHNEA COLUMBEANU.

ALCRIS

userFormatogianninajollys

Pentru Tara,O femeie plin` de gra]ie, farmec [i sensibilitate

|]i mul]umesc

Prolog

Mugetul unui saxofon str`punse noaptea, urmat pe locde acordurile vesele ale unei forma]ii de dixieland. Un[uierat ascu]it reverber` prin toat` h`rm`laia. Cântecele,dansurile, chiuiturile [i râsetele o \nconjurau pe Jo MarieEarly, \n timp ce-[i croia drum cu greu pe Tulane Avenue.Atras` de parad`, ajunsese tocmai la timp pentru a-i vedeape purt`torii de f`clii descriind un arc auriu de fl`c`rijuc`u[e de la o margine a str`zii la cealalt`. Mul]imea deMardi Gras o obliga s` \nainteze ca melcul.

Petrecerea din „Mar]ea Gras`“ \ncepuse cu dou`s`pt`mâni \n urm`, printr-o serie de par`zi [i baluri. |naceast` sear`, s`rb`toarea atingea punctul culminant,\ntr-o frenezie de cântece, dansuri \nsufle]ite [i masca-rade care forfoteau pe str`zile viu luminate.

|n acea perioad` a anului, ora[ul New Orleans parc`-[iie[ea din min]i, cuprins \n \ntregime de festivalul care


atr`gea un milion de vizitatori. |n seara aceea, dac` reu[eas` se desprind` din mul]ime, Jo Marie se ducea la o petre-cere privat`, costumat` \n Florence Nightingale. Nu eracea mai original` costuma]ie, \ns` mai mult nu putuseface, \ntr-un timp atât de scurt. |n aceea[i diminea]` o sur-prinsese un viscol \n Minnesota, iar dup`-amiaz`, lasosire, aflase c` prietena [i colega ei de camer`, KellyBeaumont, era internat` \n spital, pentru a i se extrageamigdalele. |ngrijorat`, Jo Marie luase repede pe ea unadintre uniformele de sor` medical` ale lui Kelly, pentruca, dup` ce o vizita la spital, s` se poat` duce direct lapetrecere.

Cu un oftat de frustrare, Jo Marie \[i d`du seama c` era\mpins` \n direc]ia opus` spitalului.

– V` rog, l`sa]i-m` s` trec! strig` ea, \ncercând s`\nfrunte torentul petrec`re]ilor.

– |ncotro? \ntreb` un glas b`rb`tesc gâjâit, lâng` ure-chea ei. Vre]i s` merge]i \ncolo?

– Da... v` rog.Glasul apar]inea unui tân`r dintr-un grup de trei, care

\ncepur` s`-i fac` loc lui Jo Marie, ajutând-o s` ajung` peo strad` l`turalnic`.

Râzând, se \ntoarse spre ei, pentru a vedea c` eraudeghiza]i \n costume de epoc`. F`cur` o plec`ciune, catrei gentlemani, cu o mân` \n [old iar cu cealalt`sco]ându-[i p`l`riile cu pana[.

– Cei Trei Muschetari, la ordinele dumneavoastr`, fru-moas` domni]`.

6 NORMA WESTON

– Salvarea dumneavoastr` a fost binevenit`, bunii meidomni! strig` Jo Marie, pentru a se face auzit` peste vacar-mul s`rb`toresc.

– |ncotro v` \ndrepta]i?Renun]ând s`-[i mai for]eze coardele vocale, Jo Marie

ar`t` spre spital.– Atunci, \ng`dui]i-ne s` v` \nso]im, se oferi cel de-al

doilea, galant.Jo Marie nu era sigur` c` putea avea \ncredere \n trei

tineri \mbr`ca]i cu colan]i ro[ii. Dar, la urma urmei, eraMardi Gras, iar \ntâmplarea avea s-o amuze pe Kelly – lucrucare nu i se mai \ntâmplase de mult colegei ei de camer`.

Cei trei tineri formar` un cerc protector \n jurul lui JoMarie, conducând-o pe o strad` mai pu]in circulat`.

Privind spre balcoanele de fier forjat de la margineaCartierului Francez, Jo Marie \[i d`du seama c` eroii ei se\ndreptau spre mijlocul festivalului.

– Mergem \n direc]ie gre[it`! strig` ea.– Am luat-o pe-o scurt`tur`, \i explic` vesel cel mai

\nalt. Cunoa[tem mai multe persoane prin partea locului,care ar avea nevoie de \ngrijiri medicale.

Nedorind s` se lase prins` \n jocul lor, Jo Marie sedesp`r]i de galan]ii ei cavaleri, pornind cât de repede \ipermitea uniforma alb`, apretat`. {uvi]e de p`r brunet \isc`pau din cocul strâns cu grij`, \ncadrându-i fa]a mic`. {ile d`du la o parte, nervoas`.

Ni[te pa[i grei \n urma sa o asigurar` c` Cei TreiMuschetari nu se d`deau b`tu]i cu una cu dou`.

LOGODNICUL ALTEI FEMEI 7

Gr`bindu-se [i mai mult, Jo Marie travers` strada \nfug` [i deodat` intr` din plin \ntr-un corp dur.

Ame]it`, \[i reveni abia dup` câteva clipe, pentrua-[i da seama c` obstacolul era cald [i zvelt. Ochii eic`prui, \n`l]ându-se cu surprindere, \ntâlnir` ochiicenu[ii [i inten[i ai celui mai frapant b`rbat pe care-lv`zuse vreodat`. Mâinile lui o prinser` de umeri, spri-jinind-o.

– A]i p`]it ceva? \ntreb` el cu un glas profund, plin derezonan]` [i de o senzualitate stranie.

Jo Marie cl`tin` din cap.– Dar dumneavoastr`...?Omul acela avea un aspect atât de electrizant, \ncât nu-[i

putea desprinde ochii dinspre el. Nu era \nalt – avândsub un metru optzeci, astfel \ncât Jo Marie trebuia s`-[i\ncline doar pu]in capul pentru a-l privi \n ochi. P`rul \iera [aten, de aceea[i nuan]` cu buclele ei castanii. {i nuera chipe[ – cel pu]in, nu \n sens clasic. De[i \nf`]i[area [ihainele lui sugerau bog`]ie [i bun` cre[tere, Jo Marie [tiuintuitiv c` omul acela muncea, se distra [i iubea din toat`inima. Avea fruntea \ncre]it` \ntr-o expresie ce p`rea per-manent \ncruntat`, iar buzele-i erau o idee prea pline.

Mult` vreme, nici unul dintre ei nu se mi[c`. Jo Marieavea senza]ia c` \mpietrise. Prin minte i se rostogoleautoate visurile uitate din adolescen]`. |l avea \n fa]` pe cor-sarul care r`pea fecioare, pe Rhett Butler cel \ndr`gostitde Scarlett O'Hara, pe Heathcliff care o iubea peCatherine...

8 NORMA WESTON

– V-a]i lovit?Glasul lui \i rupse [irul gândurilor. Doi ochi cenu[ii ca

oceanul iarna se \ngustar`, \ngrijora]i.– Nu, \l asigur` ea, cl`tinând din cap, \n timp ce f`cea

un efort s` priveasc` peste um`rul lui. Cei trei eroi galan]idescoperiser` alt` atrac]ie feminin` [i-[i \ndreptau aten]ia\ntr-acolo, renun]ând s-o mai urm`reasc`.

Necunoscutul continua s-o ]in` de umeri.– Sunte]i sor`? \ntreb` el, \ncet.– Florence Nightingale, \l corect` Jo Marie, cu un u[or

zâmbet.Degetul b`rbatului ajunse sub b`rbia ei. Ridicând

ochii, Jo Marie \i observ` privirea \ntreb`toare.– Ne-am cunoscut undeva...?– Nu.|i st`tea pe limb` s`-i spun` c`-l cunoscuse \n visurile

ei romantice de demult. Dar Jo Marie nu mai era o ado-lescent` sentimental`, ci o femeie care abandonase demult lectura basmelor cu Fe]i-Frumo[i [i zâne.

– |mi aminti]i de o pictur` pe care am v`zut-o odat`,murmur` el, apoi clipi din ochi, parc` surprins c` vorbisecu glas tare.

– Nimeni nu mi-a pictat vreodat` portretul, murmur`Jo Marie, \ncremenit` de vraja ce plutea \ntre ei.

Ochii lui se ab`tur` fugar \ntr-o parte, spre juc`u[iimuschetari.

– Fugea]i de ei?Momentul fermecat se prelungea.


– Da.– |nseamn` c` v-am salvat.Jo Marie \i confirm` cuvintele, \n timp ce pe strad` se

apropia un grup mare se petrec`re]i.– Orice erou merit` o r`splat`, continu` strìnul.|l privi nesigur`.– Ce vre]i s` spune]i?– Asta...Lumina vie a felinarului de strad` p`ru s` p`leasc`, \n

timp ce razele aurii \i erau blocate de capul lui carecobora. Buzele calde se depuser` peste ale ei, capturân-du-i-le, s`rutându-le cu o poft` adânc` precum marea.

|n adâncurile subcon[tientului, Jo Marie [tia c` ar fitrebuit s` se desprind`. Un b`rbat pe care nu-l cuno[teao s`ruta cu patim`, iar senza]iile pe care i le stârnea nu secomparau cu nimic din tot ceea ce sim]ise vreodat`.

O \nconjur` un cor de voci vesele [i, \nainte de a lerecunoa[te sursa, s`rutul se \ntrerupse brusc.

Cei Trei Muschetari, \n cap`tul unui [ir de dansatori, jucau ovaria]iune vesel̀ a rumbei. |nainte de a apuca s ̀protesteze, JoMarie fu \nh`]at ̀de talie [i silit ̀s ̀se al̀ ture dansului zglobiu.

Ochii ei negri \l mai cùtar` un timp pe b`rbatul din vis,numai pentru a descoperi c` o cùta \nnebunit prinmul]ime, \mpingând oamenii \n l`turi. Disperat`, Jo Marie\ncerc` s` se desprind`, dar nu reu[i. |l strig`, zadarnic,vocea pierzându-i-se \n cântecul celorlal]i. Lungul [ir decânt`re]i pozna[i d`du col]ul, tr`gând-o cu for]a. |l maiz`ri doar o clip` pe omul din vis \mbulzindu-se prinmul]ime \n cùtarea ei, apoi fu prea târziu. |l pierduse.

10 NORMA WESTON

Capitolul 1

– Iar ]i-a ap`rut expresia aia \n ochi, se plânse KellyBeaumont. Jur c` de fiecare dat` când vii s` m` iei de laspital ]i se \ntâmpl` câte o ciud`]enie.

Jo Marie se sili s` zâmbeasc`, dar efortul \i f`cea buzeledelicate s` tremure.

– }i se pare.Kelly o privi cu ochii \ngusta]i, expresia fe]ei sale de

zân` negând acest lucru, dar nu spuse nimic.Sincer` s` fie, Jo Marie ar fi recunoscut c` prietena ei

avea dreptate. Fiecare vizit` la spital \i declan[a un potopde amintiri. |n lunile trecute de-atunci, c`p`tase convin-gerea c`, \n memoria ei, \ntâlnirea cu b`rbatul din vis seamplificase peste m`sur`. Retr`ise de mii de ori fiecarecuvânt, fiecare gest, memorase fiecare detaliu, pân` lamirosul lui masculin iute, de mosc. Jo Marie nu povestisenim`nui despre acea noapte de Mardi Gras. Nu \n]elegea

de ce omul acela, care trecuse atât de fugitiv prin via]a ei,avea un asemenea efect. {i totu[i, acele minute se pre-lungiser` luni de zile. Cinci minute de Mardi Gras, \n carese prea putea ca Jo Marie s`-l fi g`sit pe b`rbatul menit s`-i\mplineasc` visurile.

– ...Thanksgiving-ul e mâine, iar Cr`ciunul bate la u[`,\i rupse Kelly firul gândurilor.

Claxonul sonor al unui [ofer nervos le f`cu pe amân-dou` s` se strâmbe. Luau autobuzul ori de câte oriputeau, dar acum preferau s` ajung` mai repede, pentrua-[i \ncepe din timp preg`tirile de s`rb`tori.

– Când o mai fi trecut [i anul `sta? se \ntreb` Jo Marie,atent` la traficul de sear` aglomerat.

– Azi l-am v`zut pe Mark, spuse \ntr-o doar` Kelly.Tonul ei o f`cu pe Jo Marie s` \ntoarc` scurt capul.– A...Era firesc ca fratele ei, medic rezident la Tulane, s` se

\ntâlneasc` ocazional cu Kelly. |n fond, amândoi lucrau \nacela[i spital.

– {i? A izbucnit al treilea r`zboi mondial?Jo Marie nu cunoscuse \n via]a ei doi oameni capabili

s` g`seasc` mai multe motive de ceart`. Dup` trei ani,renun]ase la orice \ncercare de a descoperi de ce Kelly [iMark nu se \n]elegeau. Nici unul dintre ei nu era irascibildin fire. Kelly era o sor` medical` devotat`, iar Mark, undoctor rezident con[tiincios. |ntr-o vreme, Jo Marie

12 NORMA WESTON

crezuse c` se sim]eau atra[i unul de altul – dar, dup`lunile de ciorov`ieli continue, era nevoit` s` cread` c` nufusese decât rodul propriei sale imagina]ii.

– {i Mark ce-a avut de spus?Kelly \ntoarse ostentativ capul, privind pe fereastr`.– Cele obi[nuite.– Adic` te-a ironizat c` iar te joci de-a sora.Era gluma favorit` a lui Mark pe seama lui Kelly.Drept r`spuns, tân`ra ridic` din umeri.– Uneori, cred c` m` ur`[te, [opti ea, pref`cându-se

interesat` de trec`torii de pe trotuare.Vocea ei u[or \ntret`iat` o f`cu pe Jo Marie s`-i acorde

mai mult` aten]ie.– Nu-l lua \n seamn`. Nu vorbe[te serios. A[a e el, \i

place s` tachineze oamenii. S-auzi numai ce spunedespre meseria mea – ai crede c` un agent de voiaj nuface altceva decât s` \mpart` bro[uri despre vacan]ele latropice.

Kelly d`du din cap, scurt [i f`r` pic de convingere.Dup` drumul de dou`zeci de minute pe autostrad`,

apari]ia casei era binevenit` ca un port pe timp de fur-tun`. Apartamentul lor se afla \ntr-o vil` cu etaj,asem`n`toare cu celebrul conac din „Pe aripile vântu-lui“.

Imediat ce intrar` pe u[`, Kelly se \ndrept` ]int` sprecamera ei.


– Dac` nu te superi, eu m` duc s`-mi fac bagajele.– Sigur, nici o problem`.Nep`s`toare, Jo Marie \[i scoase pantofii cu toc plat. Se

a[ez` pe canapea, cu capul pe spate [i ochii \nchi[i.Sunetul apei \n cad` n-o surprinse. Kelly nu voia s`

piard` nici o clip`. Familia ei locuia \ntr-o cas` ultramo-dern`, pe Lakeshore Drive, lâng` Lacul Pontchartrain. JoMarie nu fusese decât de dou` ori \n casa Beaumont –suficient pentru a-[i da seama cât de bine mergeauafacerile cu dulciuri.

Era sigur` c` Charles Beaumont putuse dezaprobafaptul c` singura lui fiic` locuia \n acela[i apartament cuo „nimeni“ ca ea, dar \[i schimbase gândul o dat` ceaflase c` era str`-str`nepoata lui Jubal Anderson Early, uncolonel din Armata Confederat`. |n timpul R`zboiuluiCivil, Colonelul Early participase la salvarea vie]ii unuitân`r din familia Beaumont. Chiar [i acum, dup` o sut`[i ceva de ani, numele Early se bucura de un adâncrespect.

Fredonând \ncet o colind`, Jo Marie intr` \n buc`t`rie[i scoase din frigider sucul de portocale.

– Vrei un pahar? o \ntreb` ea pe Kelly, care tocmaiie[ea din baie, \ntr-un halat flau[at scurt, cu bucleleblonde s`lt`re]e strânse \ntr-un prosop gros.

O singur` privire spre prietena ei, [i Jo Marie pusecarafa cu suc pe bufet.

14 NORMA WESTON

– Ai plâns.Locuiau \mpreun` de trei ani [i, cu excep]ia serii când

v`zuser` \mpreun` un film sentimental foarte trist, JoMarie n-o v`zuse niciodat` pe Kelly plângând.

– Nu, mi-a intrat ceva \n ochi, r`spunse prietena ei,tr`gându-[i nasul.

– Atunci de ce ]i s-a \nro[it a[a nasul?– Poate am r`cit... arunc` scurt Kelly [i porni spre

camera ei.Fruntea neted` a lui Jo Marie se \ncre]i. Mark era

autorul. Nu se \ndoia c` numai din vina lui se d`dea Kellya[a \n spectacol.

Toat` situa]ia dintre Kelly [i Mark avea ceva fals. Kellynu era o feti[can` sudist` slab` de \nger, care s` le[ine laprima provocare – alt comentariu cu care o tot tachinaMark. Era o doamn`, dar nu o violet` ofilit`. Jo Marie ov`zuse \n ac]iune, luptând pentru pacien]i [i pentrudiverse cauze politice. Se hot`r\ ca, ac]ionând amândou`\mpreun`, s`-i dea lui Mark o lec]ie.

– Vrei s`-]i fac ceva de mâncare \nainte de a pleca lap`rin]ii t`i? strig` ea, din buc`t`rie. Ce zici de-o sup` [i-unsandvi[?

– Nu mi-e foame, r`spunse Kelly.– Opt ore ]i-ai frânt spinarea la chirurgie, [i zici c` nu

]i-e foame? E[ti sigur` c` n-ai din nou probleme cuamigdalele?


– Mi le-am scos, ai uitat?|ncet, Jo Marie \[i \ndrept` umerii. Da, \[i amintea. |[i

amintea prea bine. |n fa]a spitalului se ciocnise piept \npiept cu b`rbatul din vis.

Dup` ce-[i preg`ti ceva de cin`, \n timp ce urm`rea[tirile de sear`, Jo Marie o v`zu pe Kelly ap`rând \n u[`,gata de plecare.

– Eu m-am dus...– Bine, r`spunse ea, cu ochii spre televizor.

Thanksgiving fericit; nu mânca prea mult curcan.– {i nici tu s` nu-]i faci de cap \n lipsa mea.Aceasta era o glum` a lor personal`. |n ultima vreme,

Jo Marie rareori mai ie[ea la câte o \ntâlnire.– A, Kelly, s` nu uit... replic` ea, cu un zâmbet

r`ut`cios. Adu ni[te praline, da? |n fond, sunt s`rb`torile,putem s` ne destr`b`l`m.

Cu oricare alt` ocazie, Kelly ar fi r`spuns c` toat` via]acrescuse numai printre dulciuri [i nu le mai suporta gus-tul. Pralinele erau sl`biciunea lui Jo Marie, dar mai curândputrezeau \nainte ca prietena ei s` se ating` de ele.

– Sigur, cu pl`cere, \ncuviin]` Kelly f`r` entuziasm [i ie[i.Revenind cu aten]ia la micul ecran, Jo Marie \[i jur` s`

aib` o discu]ie cu fratele ei.Acesta ap`ru la ora [apte, \n timp ce Jo Marie \[i l`cuia

cu ro[u unghiile de la picioare, [i se tol`ni pe cealalt`latur` a canapelei \n unghi drept.

16 NORMA WESTON

– Da' simte-te ca acas`, drag`... coment` sec Jo Marie.– Cred c` n-ai nimic de mâncare pe-aici, replic` Mark,

privind spre buc`t`rie cu ochii lui c`prui-\nchis, propriituturor celor cinci fra]i Early.

– {tii, aici nu-i restaurant.– {tiu. Apropo, unde-i Miss Tezaur-Na]ional?– Cine? \ntreb` Jo Marie nedumerit`, ridicând privirea

spre el.– KellyLui Jo Marie nu-i pl`ceau aluziile la averea familiei lui

Kelly, dar conchise c` nu era momentul s` comenteze.Fratele ei muncise din greu toat` ziua, iar \n ultima vremenu prea era \n apele lui.

– A plecat la p`rin]i.R`spunsul lui Jo Marie fu primit cu un pufnet afectat.– Ce naiba, Mark, mai las-o [i tu \n pace! nu-i obi[nuit`

cu tachin`riile tale. O deranjeaz` enorm.– Glumesc doar, se ap`r` Mark. {i Kell [tie.– Ba n-a[ prea crede c` [tie. Ast` sear` plângea [i sunt

convins` c` tu e[ti de vin`.– Kelly plângea? \ntreb` Mark, aplecându-se \nainte, cu

mâinile \nl`n]uite. Dar n-am f`cut decât s` glumesc.– Tocmai asta-i problema. |ncontinuu te iei de ea.

Mereu o am`r`[ti, \ntr-un fel sau altul.Mark \ntinse mâna s` ia o revist`, dar nu \nainte ca Jo

Marie s` fi v`zut cum i se crispase gura.


– O caut` cu lumânarea.Dându-[i ochii peste cap, Jo Marie continu` s`-[i

l`cuiasc` unghiile. Degeaba \ncerca s` discute cu Mark. El[i Kelly ajunseser` la un acord. Dar asta nu \nsemna c` JoMarie nu-i putea da prietenei sale o mân` de ajutor dincând \n când.

Ocupat` cu lacul, Jo Marie nu observ` cât de t`cutdevenise fratele ei \n ultimele câteva minute. Când ridic`privirea spre el v`zu c` avea o expresie tulburat`,chinuit`.

– Azi am pierdut un copil, anun]` el, crispat. Nicieu n-am putut s` \n]eleg. Nu din punct de vederemedical, nu asta am vrut s` spun. Orice se poate\ntâmpla. Feti]a fusese adus` s`pt`mâna trecut`, cuperitonit`. Am [tiut de la \nceput c` via]a ei atârna deun fir de p`r.

F`cu o pauz`, inspirând adânc.– {tii, \n adâncul sufletului, credeam c` mai avea o

[ans`. Era unic` la p`rin]i, o iubeau ca pe ochii din cap.Dac` toat` iubirea dintr-o inim` de mam` nu poate opri\n loc mâna mor]ii, la ce mai folose[te [tiin]a medical`? Cerost am eu pe lumea asta?

Mark mai abordase aceste probleme [i \n trecut, iar JoMarie nu avea nici un r`spuns.

– Nu [tiu, recunoscu ea cu gravitate, atingându-l \ncu-rajator pe mân`.

18 NORMA WESTON

Dup` ce se [terse pe fa]a marcat` de oboseal`, Mark seridic` \n picioare.

– Mâine diminea]` sunt de gard`, a[a c` probabil nuajung la ai no[tri pân` dup`-amiaz`. Spune-i mamei c` voi\ncerca c` sosesc la timp. Dac` nu pot, m`car p`streaz`-mi[i mie o por]ie.

Cunoscându-l pe Mark, Jo Marie [tia c`, dac`-l l`sa \nvoia lui, risca s` nu m`nânce nimic pân` a doua zidiminea]a.

– S`-]i preg`tesc acum ceva, se oferi ea.Mark se uit` la ceas.– N-am timp. Dar \]i mul]umesc oricum.{i, \nainte ca ea s` obiecteze, ajunse la u[`.Dup` plecarea lui, Jo Marie se \ntreb` dac` nu cumva

intuise bine, iar \ntre Kelly [i Mark exista totu[i oafec]iune profund`. |n seara aceea, Mark venise f`r`nici un motiv anume. {i \ncepuse prin a \ntreba deKelly. Abia mai târziu men]ionase moartea feti]eibolnave.

– Jo Marie! strig` mama ei, din buc`t`rie, Vrei tu s`pasezi cartofii, te rog?

Buc`t`ria mare a familiei forfotea de activitate. T`bliaalb` a bufetului lung era plin` cu boluri de servit gata s`fie puse pe fa]a de mas` alb` din sufragerie. Pl`cinte cu


cartofi dulci [i pecan se r`ceau pe masa mai mic` dinbuc`t`rie [i \n toat` casa pluteau arome de mirodenii [icurcan.

– Mmmm, apetisant mai miroase aici! proclam`Franklin Early, adulmecând cu pl`cere, \n timp ce intra \nbuc`t`rie, ca s`-[i cuprind` afectuos cu un bra] so]ia pedup` mijloc.

– {terge-o, \l alung` mama lui Jo Marie cu un gest ner-vos. N-am chef s`-]i bagi ghearele prin pl`cinte [i pe urm`s` dai vina pe b`ie]i. Cina e gata \n zece minute.

Mark sosi [i el, ro[u la fa]` [i cu sufletul la gur`. |[is`rut` mama pe obraz [i, profitând de neaten]ia ei, [ter-peli o gogonea.

– Sper c` n-am \ntârziat.– A[ zice c` ai nimerit la fix momentul, \l tachin` Jo

Marie, dându-i mixerul electric. Poftim, termin` de pasatcartofii `[tia pân` pun eu masa.

– Nici o [ans`, surioar`, replic` el ironic, \napoindu-iaparatul. Pun eu masa. Nim`nui nu-i place piureul cugogoloaie.

Cei trei b`ie]i mai tineri, adolescen]i cu to]ii, st`teau \nfa]a televizorului, urm`rind un meci de fotbal. Toat`familia Early era format` din microbi[ti. Pentru Jo Marie,fotbalul era acela[i lucru ca baletul pentru alte fete. Iar \ncopil`rie nu se jucase cu p`pu[ile, ci cu sold`]eii [iindienii.

20 NORMA WESTON

Dup ̀ce Mark ie[i din buc̀ t̀ rie, mama lor se \ntoarse spre Jo Marie. – Te-ai sim]it bine \n ultima vreme?– Eu? \ntreb` Jo Marie, luat` pe nepreg`tite. M` simt per-

fect. De ce nu m-a[ sim]i?Ruth Early ridic` delicat din umeri, rezemându-se de

bufet, gânditoare.– Ai o expresie ciudat`. Ultima dat` am v`zut-o \n ochii

m`tu[ii Bessie, \nainte de a se m`rita. Ia spune-mi, JoMarie, e[ti cumva \ndr`gostit`?

Jo Marie ezit`, ne[tiind cum s`-i explice sentimenteleei fa]` de un b`rbat pe care-l \ntâlnise atât de fugitiv.

– Nu, r`spunse ea \ntr-un târziu, f`cându-[i de lucru cupusul lingurilor de servit \n boluri.

– E c`s`torit? Asta-i problema? Dac` da, nu te maigândi la el [i vei sc`pa de o mul]ime de necazuri. |n]elegi?

– Da, murmur` Jo Marie, evitând ochii mamei sale.De unde s` [tie? Putea fi [i c`s`torit.

Jo Marie reveni acas` seara, târziu. Avusese o zi plin`.Dup` o cin` copioas` \n sânul familiei, jucaser` c`r]i pân`când Mark o convinsese pe Jo Marie s` \ncerce o partid`de fotbal american, ca pe vremuri. Ea acceptase, pentru adovedi curând c` nu-[i pierduse \ndemânarea.

Ziua de vineri fu la fel de agitat`, atât pentru ea, cât [ipentru Mark [i Kelly. Când cobor\ din autobuz, \n fa]acasei, numai chef de musafiri nu avea.


Nici nu [i-o spusese bine, când v`zu ma[ina fratelui ei\n parcarea cl`dirii. Fl`mând [i cu poft` de mâncare cald`,probabil. Mark [tia c` mama lor o trimisese pe Jo Marieacas` cu o por]ie zdrav`n` de curcan umplut, astfel càpari]ia lui nu constituia o surpriz`.

– Salut, \i spuse ea, b`tând \n fereastra ma[inii.Privirea lui pierdut` \n gol o convinse c`, dup` atâ]ia

ani, Mark \nv`]ase \n sfâr[it s` doarm` cu ochii deschi[i.Era atât de adâncit \n gânduri, \ncât Jo Marie fu nevoit` s`mai cioc`neasc` o dat` \n geam.

– Doctor Early pe pager, doctor Early pe pager! imitèa o voce ascu]it`, de spital.

Mark \ntoarse capul, privind-o o clip`, f`r` expresie.– A, bun`... salut` el, coborând din ma[in`.– Cred c` vrei s` m`nânci ceva, \ncepu Jo Marie, pe un

ton deloc cordial; era obosit` [i nervoas`.Gura tìoas` a lui Mark se arcui \ntr-un zâmbet sp`[it.– Dac` nu e prea mare deranjul...– Nu e, r`spunse Jo Marie, pe un ton de scuz`. Dar am

avut o zi grea [i m` dor picioarele.– Sora mea st` toat` ziua a[ezat` la birou, \[i pile[te

unghiile, cite[te c`r]i, [i pe urm` se plânge c` o dorpicioarele.

Jo Marie era prea obosit` ca s` mai primeasc` provocarea.– |n seara asta, nici chiar limba ta ascu]it` nu m` mai

poate scoate din fire.

22 NORMA WESTON

– {tiu eu un lucru care te va scoate, replic` Mark, fudul.– Ha!|n virtutea obi[nuin]ei, Jo Marie \[i arunc` pantofii din

picioare [i intr` \n buc`t`rie.– Punem pariu?– Nu pun pariuri, mai ales dup` ce ieri am jucat c`r]i

cu tine, dar dac` vrei s` m` impresionezi, n-ai decât.|ncruci[ându-[i bra]ele pe piept, Jo Marie se rezem` de

u[a frigiderului, \n a[teptare.– Kelly s-a logodit.|ncet, Jo Marie cl`tin` ne\ncrez`tor din cap.– Nu te credeam \n stare s̀ te cobori pân ̀la asemenea n s̀cociri.|n ochii lui Mark se ivi vechea lui expresie de furie jignit`.– ~sta-i adev`rul, din gura ei l-am auzit.Jo Marie continu` s` clatine din cap, pentru a-[i

limpezi gândurile.– Dar... cu cine?Kelly nu era \n rela]ii serioase cu nimeni.– Cu nu [tiu ce v`r. Bogat, f`r` discu]ie, spuse Mark,

\nc`lecând un scaun de buc`t`rie. A primit un inel cu undiamant cât o minge de baseball. Greu i-o mai fi s`lucreze de-acum \ncolo, cu ditamai bolovanul pe deget.

– Un v`r...?Ora[ul New Orleans era plin de oameni numi]i

Beaumont, dar Kelly nu-l men]ionase \n mod special penici unul dintre ei.


– Nu-mi vine s` cred. Mi-ar fi spus...– Din câte-am \n]eles, a \ncercat s` telefoneze asear`,

dar noi eram \nc` la ai no[tri. Cu atât mai bine, morm`iMark printre din]i. N-am de gând s` beau pentru logodnaasta. Mai \ntâi, se joac` de-a sora medical`, iar acum vreas` se joace [i de-a nevasta.

Jo Marie era atât de surprins`, \ncât \nver[unarea luiMark nu avu nici un efect.

– Kelly s-a logodit... repet` ea.– Nu e nevoie s-o tot spui! se r`sti Mark.– Ce s` nu spun`? interveni Kelly, intrând vesel` pe

u[a din fa]`.– Nu conteaz`, r`spunse Mark, ridicându-se \ncet. E

timpul s` plec, vorbim mâine.– {i cu cina cum r`mâne? \ntreb` Jo Marie.– Vreau s` face]i cuno[tin]` cu cineva, anun]` Kelly.Neluând-o \n seam`, Mark se \ntoarse spre Jo Marie.– Mi-a pierit pofta de mâncare.– Jo Marie, a[ vrea s` ]i-l prezint pe logodnicul meu,

Andre Beaumont.Privirea lui Jo Marie p`r`si chipul frustrat al fratelui ei,

pentru a \ntâlni doi ochi cenu[ii, cu expresie intens`.|n toat` lumea nu exista decât un singur om cu ochii

\n acea nuan]` de cenu[iu ca a m`rii iarna.B`rbatul din vis.

24 NORMA WESTON

Capitolul 2

Amu]it` de uimire, Jo Marie f`cu un efort s`-[i p`strezecalmul. Andre Beaumont nici m`car nu p`rea s`-[i aduc`aminte de ea. \n adâncul ochilor lui nu se z`rea nici unsemn c` ar fi recunoscut-o.

Cu o for]are aproape supraomeneasc`, Jo Marie zâmbi.– Ce surpriz`! V` felicit pe amândoi.Kelly travers` gr`bit` \nc`perea, \mbr`]i[ând-o strâns.– {i pentru noi a fost o surpriz`, uite!Ridic` mâna, ar`tându-[i diamantul scânteietor. Mark

nu exagerase. Nestemata \n montur` antic` era cea maimare piatr` pre]ioas` pe care o v`zuse Jo Marie \n via]a ei.

– Ce ]i-am spus? \i [opti Mark la ureche.Nedumerit`, Kelly se uit` de la unul la altul.– Ast` sear`, Drew [i cu mine s`rb`torim. Ne-ar face

mare pl`cere s` veni]i. Amândoi.

– Nu putem, r`spunser` Jo Marie [i Mark \ntr-un glas.– Eu nu mai pot... se eschiv` Jo Marie.– ...de oboseal`, complet` Mark.Pentru prima oar`, Andrew vorbi:– Insist.Glasul lui profund, cu rezonan]`, era \ntocmai a[a

cum [i-l amintea Jo Marie. Acum, \ns`, \n ton i se sim]eao anumit` arogan]`, \mpiedicându-i pe Jo Marie [i Marks`-l mai contrazic`.

Fratele [i sora se privir` \ntreb`tori, nici unul nedorinds` participe la s`rb`torire – fiecare, din motivele sale,reflect` Jo Marie.

– Ei...Mark \[i drese glasul, vizibil indimitat de impresionan-

tul logodnic.– ...poate alt` dat`.– E[ti fratele lui Jo Marie? \ntreb` Andrew, pe un ton

ironic.– Cum ]i-ai dat seama?Kelly \l lu` de bra].– Sem`na]i, fraiere. Oricine v` vede, se prinde imediat

c` sunte]i rude.– Nu pot spune acela[i lucru despre voi doi, replic`

Mark, f`r` a se osteni s`-[i ascund` dispre]ul. {tiam c`legea interzice c`s`toriile \ntre veri.

– Suntem veri de departe, explic` vesel` Kelly.|i arunc` lui Andrew o privire plin` de adora]ie, iar Jo

26 NORMA WESTON

Marie sim]i un junghi \n stomac. Gelozie. Monstrul gal-ben. Un gust de fiere \i umplu cu repeziciune gura,dându-i senza]ia c` se \neca.

– Am avut o zi... oribil de \nc`rcat`... spuse ea, cùtând\nnebunit` o scuz`.

– Iar eu trebuie s` m` duc acas` [i s` m` schimb,adùg` Mark, privindu-[i reia]ii gri [i c`ma[a sport.

– Ba nu trebuie deloc, \l contrazise Kelly, cu un zâm-bet provocator. Mergem la K-Paul's.

– Sigur, [i ne petrecem toat` seara stând la coad`,remarc` Mark, cu un mu[chi al obrazului tres`rindu-i ner-vos.

– Nu va fi nevoie, insist` Kelly. Andrew e prieten cuPaul.

Mark o privi pe Jo Marie, apoi \[i d`du ochii peste cap.– Ar fi trebuit s` m` a[tept... mormì el, sarcastic.– La ce or` ai spus c` ajungem acolo, iubitule?Jo Marie \nchise ochii, sub efectul durerii de a auzi

termenul afectuos folosit cu atâta u[urin]` de Kelly.Era o nebunie. N-avea nici un drept s` simt` a[a ceva.Omul acela... Andrew Beaumont, era o pl`smuireexagerat` a propriei ei imagina]ii. Ar fi trebuit s` uitede mult scurtele momente petrecute \mpreun`. Kellyera prietena ei. Cea mai bun` prieten`. {i merita s` fiefericit`.

Ridicându-[i hot`rât` b`rbia, Jo Marie \i adres` colegeisale de camer` un zâmbet cald.


– Mark [i cu mine vom fi onora]i s̀ v̀ ]inem companie ast̀ -sear̀ .– Vom fi...?Mark nu p`rea deloc \ncântat. |i arunc` lui Jo Marie o

privire iritat` care o contrazicea vizibil. Jo Marie ar fi vruts`-i spun` c`-i datora m`car atâta lucru lui Kelly, pentrucât o tachinase. Spera ca m`car din privire s`-i comunicemesajul.

Apoi se \ntoarse spre b`rbatul care st`tea la doar câ]ivapa[i de ea.

– Sunte]i foarte amabil c` ne-a]i invitat, murmur` ea,descoperind \ns` c`-i era imposibil s` sus]in` privireap`trunz`toare a lui Andrew.

– A[tepta]i-ne un minut s` ne aranj`m, [i suntem gata!se repezi Kelly, cu entuziasmul ei efervescent. Vino, JoMarie.

Cei doi b`rba]i r`maser` \n living. Aruncând o privirepeste um`r, Jo Marie observ` c` Mark era nervos ca unjaguar \n cu[c`. Ba se plimba de colo-colo, ba-[i tot mutagreutatea de pe un picior pe altul...

– Ce p`rere ai, [opti Kelly, nu-i a[a c`-i fantastic? Credc` sunt cea mai norocoas` fat` din lume. Desigur, va tre-bui s` a[tept`m pân` dup` s`rb`tori, ca s` anun]`m ofi-cial logodna. Dar Drew e minunat, nu g`se[ti?

Jo Marie se sili s` dea din cap apatic. Sim]ea \n inim`un gol dureros. Andrew ar fi trebuit s` fie al ei.

– E minunat... [opti ea, cu o voce gâtuit`.Kelly se opri din piept`nat.

28 NORMA WESTON

– Jo, te sim]i bine? Parc` ]i-ar veni s` plângi...– Poate c`-mi vine...Ochii o usturau, dar nu din motivul b`nuit de Kelly.– Nu \n fiecare zi \mi pierd cea mai bun` prieten`.– Dar n-ai s` m` pierzi!Degetele lui Jo Marie se \ncle[tar` pe marginea rece a

lavaboului.– Pl`nuie[ti s` te m`ri]i, nu?– O, da, vom da anun]ul oficial \n ianuarie, dar data

nun]ii \nc` n-am stabilit-o.Aceste cuvinte o surprinser` pe Jo Marie. Andrew nu

p`rea genul de om care s` \ncurajeze o logodn` pre-lungit`. Ar fi crezut c`, o dat` ce lua o hot`râre, treceala fapte. Dar, \n fond... ce [tia ea despre AndrewBeaumont?

– E[ti gata? o \ntreb` Kelly, din u[`.Cu un zâmbet strepezit, Jo Marie \[i impuse s` suporte

viteje[te calvarul care se anun]a. Fondul de ten proasp`taplicat \i ascundea paloarea fe]ei, dar nu prea avea cums`-[i disimuleze expresia tulburat` din ochi. Spera doar canimeni s` nu observe.

– Eu, una, mor de foame! anun]` Kelly, revenind \nliving. {i, din câte-mi amintesc, o mas` la K-Paul's e oexperien]` de neuitat!

Jo Marie nu se \ndoia c` fiecare detaliu al acelei seriavea s` i se \ntip`reasc` pentru totdeauna \n memorie –dar nu din motivele presupuse de Kelly.


Mercedes-ul albastru-\nchis al lui Andrew era parcatlâng` vechea ma[in` a lui Mark. Deosebirile dintre cei doib`rba]i erau la fel de evidente ca \ntre autovehiculele cucare circulau.

Vizibil jenat, Mark propuse:– Ce-ar fi ca Jo Marie [i cu mine s` venim dup` voi?– Prostii, \l contrazise Kelly, \n ma[ina lui Drew e loc

pentru toat` lumea. {ti]i ce aglomera]ie e pe str`zi – amrisca s` ne pierdem.

Expresia lui Mark spunea clar c` ar fi dat leafa pe-os`pt`mân` ca s` se piard` pentru totdeauna \nmul]ime.

Iar atitudinea nu i se schimb` nici la restaurant. Paul,robustul buc`tar [i patron, veni personal s` le ureze bun-sosit.

Dup` ce f`cur` comanda, r`maser` t`cu]i. Kelly\ncerc` de vreo dou` ori s` porneasc` o conversa]ie, dardegeaba. Cei doi b`rba]i se priveau pe furi[, parc` gata s`se \ncaiere la cea mai mic` provocare.

De mai multe ori, \n timp ce-[i mâncau suculen]iiCreve]i Remoulade, Jo Marie \l observ` pe Andrew. |nunele privin]e, era exact a[a cum [i-l amintea. |n altele,era complet diferit. Taciturn, avea o expresie aproapemohorât`, lucru neobi[nuit pentru un om care-[is`rb`torea logodna. P`rea deziluzionat, ca [i cum via]al-ar fi dezam`git. Din câte aflase Jo Marie, era bogat [irealizat. Avea o firm` de dezvolt`ri funciare, Delta

30 NORMA WESTON

Development Inc., aflat` \n posesia familiei Beaumont decinci genera]ii. Conform lui Kelly, firma se extinseseenorm sub conducerea lui Andrew.

Fa]` de Jo Marie se ar`ta politicos [i atât. |i arunca doarcâte o privire din când \n când [i, \ntrucât Jo Marie nu-ipusese nici o \ntrebare, nu i se adresa personal.

Dup` cin`, la insisten]ele lui Kelly, se plimbar` o or`prin Cartierul Francez, apoi revenir` la apartamentulcelor dou` prietene.

– Eu fac ni[te cafele, anun]` Kelly, imediat ce coborâr`din ma[in`.

Mark se uit` la ceas, ostentativ.– Cred c-am s` m` lipsesc de cicoare, remarc` el sar-

castic. Mâine am o zi grea.– Haide, Mark... se bosumfl` dr`g`la[ Kelly. De ce vrei

s` ne strici cheful?Chipul lui Mark se \ntunec`, \ncruntat.– Dac` insi[ti...Jo Marie \[i cuno[tea fratele destul de bine ca s` [tie c`,

dup` ce-[i bea cafeaua, avea s` plece imediat ce polite]eai-o \ng`duia.

|n timp ce-[i beau cafelele, \ntr-o t`cere cam \ncordat`,Andrew o \ntreb`:

– Lucra]i \mpreun`?Surprins`, Jo Marie ridic` o mân` la piept.– Eu? Adic`... noi dou`?– Da. O cuno[ti pe Kelly de la Tulane Hospital?


– Nu, eu sunt agent` de voiaj. Mark e creierul familiei.– Nu face pe modesta, doar nu e[ti b`tut`-n cap,

interveni Kelly. Drew, [tiai c` Jo Marie particip` activ lasalvarea mediului natural din lunci? Lucreaz` cafunc]ionar voluntar \n organiza]ia P`mânt PentruViitor.

– Asta nu cere inteligen]`, numai timp, murmur`\ncurcat` Jo Marie.

Pentru prima oar` \n seara aceea, Andrew p`ru s`-iacorde aten]ie. Zâmbi. Efectul asupra inimii ei fu nimici-tor. Ca s`-[i ascund` reac]ia, ridic` la buze cea[ca delicat`de por]elan, sorbind din cafeaua aburind`.

– {i eu, care atâ]ia ani am crezut c`-n P.P.V. activaunumai b`bu]e simpatice...

– Nu... abia reu[i s` bâiguie Jo Marie.– |ntr-o vreme, Jo Marie voia s` devin` biolog, ad`ug`

Kelly.Andrew \[i arcui sprâncenele stufoase.– {i ce te-a \mpiedicat?– Eu, interveni Mark. Avea nevoie de studii prelungite,

iar p`rin]ii no[tri nu-[i puteau permite s` ne ]in` peamândoi la universitate \n acela[i timp. A[a c` Jo Marie ahot`rât s` se lase.

– N-a fost chiar a[a.Mark f`cea ca totul s` par` un nobil sacrificiu de sine.– Dac` a[ fi vrut s` continuu cu \nv`]`tura, existau

destule solu]ii.

32 NORMA WESTON

– {i n-ai f`cut-o? \ntreb` Andrew, \n continuare atent la ea.Jo Marie \[i umezi scurt buzele, \nainte de a r`spunde:– Nu. Inten]ionez s`-mi reiau studiile, \ntr-o bun` zi.

Pân` atunci, activez \n slujba cauzelor care \nseamn` celmai mult pentru mine [i pentru viitorul ora[ului NewOrleans.

– Jo Marie e savanta cartierului, ad`ug` Kelly cu mân-drie. |n fiecare duminic` diminea]a, conduce un club de[tiin]e pentru copii. Are un talent pedagogic \nn`scut. |iduce mereu \n excursii [i expedi]ii.

– Se vede c`-]i plac copiii, coment` Andrew.– Da... r`spunse ea, coborând ochii cam jenat`.Mark se uit` din nou la ceas, apoi se ridic`.– A fost o sear`... interesant`. |ncântat de cuno[tin]`,

Beaumont. Toate bune, ]ie [i lui Florence Nightingale.Lui Jo Marie i se opri cafeaua \n gât, f`când-o aproape

s` se \nece, dureros. Recunosc`toare c` nimeni nu obser-vase, \[i conduse fratele la u[`.

– Vorbim mâine, spuse ea \n loc de r`mas bun.Mark \[i frec` ochii cu o mân`. De mult nu mai ar`tase

atât de obosit.– Toat` seara am ars de ner`bare s` te-ntreb: logod-

nicul cel bogat al lui Kelly nu e tipul care-a asanatmla[tinile pentru construc]iile alea \mpotriva c`rora ailuptat tu cu atâta \nver[unare?

– {i am pierdut, gemu Jo Marie, ab`tut`. {i tot acump`rat [i Rose's...


Rose's Hotel, din Cartierul Francez, era unul dintreobiectivele caracteristice ale statului Louisiana. Pe lâng`valoarea sa istoric`, era folosit la cazarea celor afla]i \ntranzit. |ntr-adev`r, avea mare nevoie de o renovare, darJo Marie detesta s` vad` o cl`dire veche atât de frumoas`demolat` \n numele progresului.

Frecându-[i tâmplele pentru a-[i alunga o nea[teptat`durere de cap, Jo Marie spuse:

– Kelly spunea ceva despre un v`r de-al ei r`spunz`torde soarta hotelului. Nu f`cusem leg`tura...

– A f`cut-o el, replic` Mark cu dispre]. {i a scos m`laiu'pe interval. Micu]a noastr` Kelly a \nh`]at o adev`rat` par-tid`, pentru cine prefer` tipii f`r` inim` [i scrupule.

Jo Marie respinse imediat ideea. O fi realizat AndrewBeaumont câteva achizi]ii funciare controversate, dar nuera lipsit de inim`. Cele câteva minute petrecute cu el deMardi Gras i-o dovediser`.

Chicotitul amuzat al lui Mark se auzi pân` \n living.– Iar ]i-a ap`rut lumini]a aia b`t`ioas` \n ochi. La ce te

gânde[ti?– La nimic, r`spunse ea absent`, de[i gândurile \i for-

foteau deja cu furie. Vorbim mâine.– Am s` te sun, \i promise Mark [i plec`.|n living, Jo Marie \i g`si pe Kelly [i Andrew conver-

sând.– V` cunoa[te]i de mult? \ntreb` ea, nesigur` dac` s`

spun` ce o fr`mânta, sau s` se ab]in`.

34 NORMA WESTON

– Din copil`rie, r`spunse Kelly.– Iar Andrew e v`rul \ndep`rtat despre care spuneai c`

a cump`rat Rose's?Kelly oft`, \ncurcat`.– Speram s` nu faci leg`tura.– Sincer` s` fiu, nu eu am f`cut-o, ci Mark.Frustrarea crisp` fa]a fericit` a lui Kelly.– |mi explic` [i mie cineva despre ce vorbi]i? ceru

Andrew.– Despre Rose's, r`spunser` cele dou` prietene la uni-

son.– Despre Rose's... repet` el \ncet, \ncruntându-se.Se p`rea c` Andrew Beaumont avea atât de multe pro-

priet`]i, \ncât un mic hotel nici nu mai conta.– Hotelul.Tonul lui nea[teptat de t`ios o f`cu pe Jo Marie s` se

revolte.– Poate c` dumitale ]i se pare o nimica toat`...– Cam greu, la cât m-a costat buc`]ica aia de p`mânt,

replic` el, cu glas \n`sprit.– Cred c` lui Drew nu-i place s` amestece afacerile cu

pl`cerile, o preveni Kelly, dar Jo Marie nu-i lu` \n seam`sfatul.

– Oamenii care locuiau la Rose's nu vor mai avea undes` se duc`.

– Erau ni[te vagabonzi.Remarca lui insensibil` o umplu de triste]e.


– Rose's a fost un c`min pentru cei f`r` ad`post timpde dou`zeci de ani. Oamenii `ia aveau [i ei nevoie de unpat [i o mâncare cald`...

– E o zon` de prima calitate pentru vilele de lux,ripost` cinic Andrew.

– {i cei f`r` mijloace de a [i le oferi? Cu ei ce se va\ntâmpla?

– Asta nu e treaba mea, domni[oar` Early.Jo Marie sim]i c` i se umpleau ochii de lacrimi. {i le

\nghi]i. Andrew Beaumont nu era b`rbatul pe care [i-limaginase atâtea luni. Era rece [i cinic. Nu iubea decâtprofitul. O ap`sa o greutate imens`, gata s-o striveasc`.

– |mi pare foarte r`u pentru dumneata, domnuleBeaumont, spuse ea, ascunzându-[i emo]iile turbulente.Te crezi nespus de bogat, dar nu exist` om mai s`rac decâtcel c`ruia \i lipse[te toleran]a fa]` de sl`biciunile altora.

Kelly gemu \ncet.– {tiam eu c-o s-ajungem aici...– |ntotdeauna e[ti atât de categoric`, domni[oar`

Early? \ntreb` el pe un ton \nghe]at.– Nu, dar \n anumite situa]ii nu mai pot t`cea,

r`spunse Jo Marie, \ntorcându-se spre Kelly. Scuz`-m`dac` ]i-am stricat seara. Acum cred c` m` duc la culcare.La revedere, domnule Beaumont. V` urez ani mul]i defericire la amândoi.

Cuvintele aproape c` i se opriser` \n gât, dar reu[i s`le rosteasc` \nainte de a ie[i din camer`.

36 NORMA WESTON

– Dac` te deranjeaz` \n vreun fel, n-am s-o fac.Jo Marie \[i studia atent` prietena, sim]ind pancarta de

lemn pentru pichet nefiresc de grea \n mâini.Demonstra]ia din fa]a hotelului Rose's fusese planificat`cu s`pt`mâni \n urm`. Dar, pentru prima oar` \n via]a ei,convingerile [i sentimentele \i intraser` \n conflict. Nuvoia s` demonstreze \mpotriva lui Andrew. Dar nu puteanici s` stea cu mâinile-n sân, privind cum oamenii aceias`raci erau arunca]i \n strad`.

– Pichetul `sta a fost preg`tit cu mult timp \nainte catu [i Drew s` v` cunoa[te]i, spuse Kelly.

– N-are nici o leg`tur`. Nu vreau s`-]i periclitez rela]iacu el.

– Nu va fi nici un pericol.Kelly p`rea mult mai \ncrez`toare decât se sim]ea Jo

Marie.– De fapt, continu` ea, m` \ndoiesc c` Drew [tie

despre demonstra]ie. De obicei, a[a ceva nu-iinfluen]eaz` cu nimic deciziile – ba chiar dimpotriv`, a[putea spune.

Jo Marie se a[teptase, dar nu putea sta pasiv`. Hotelulurma s` fie \nchis peste o s`pt`mân`, cu doar o lun`\nainte de Cr`ciun. Nu \n]elegea cum putea un om s` fieatât de lipsit de suflet.


La u[`, Kelly se opri, \n timp ce Jo Marie \[i lua pan-carta [i geanta.

– |n]elegi de ce nu te pot \nso]i [i eu? \ntreb` ea ezi-tant.

– Desigur, r`spunse Jo Marie.– S` ai grij` ce faci.Ie[ir` amândou` \n parcare, mergând prin frigul t`ios

al dimine]ii.– Nu te teme, e o demonstra]ie pa[nic`. Nu risc s` m`

r`nesc decât cu pancarta asta. E grea a naibii.|nclinându-[i capul, Kelly citi din nou inscrip]ia.

„Salva]i Rose's Hotel! O pagin` de istorie \n NewOrleans!“

– Ar trebui s`-]i fac o poz`, coment` ea, chicotind\ncet. Tare i-ar mai pl`cea lui Drew.

Cuvintele ei \i reaminteau subtil c` nu exista nici o[ans` ca Drew s` vad` pancarta. Probabil c` nici m`car nu[tia despre pichetul de protest.

Când Jo Marie ajunse \n fa]a hotelului, g`si acolo unnum`r de activi[ti de la P`mânt Pentru Viitor. Câ]ivaoameni ridicar` mâinile \n semn de salut.

– Posturile de radio [i televiziune au fost anun]ate? \l\ntreb` organizatorul pe un b`rbat \nalt.

– Le-am informat, dar nu prea p`rea s` le intereseze.M` \ndoiesc c` ne vor da spa]iu de emisie.

38 NORMA WESTON

Grupul se posomor\ [i mai mult. Ploaia care tocmaiizbucnise pe nea[teptate nu reu[i nici ea s`-i bine-dis-pun`. Jo Marie nu-[i adusese umbrela [i \n câteva minutefu ud`-leoarc`.

– Proast` mic`! o dojeni Mark, peste o or`, când sosi.Ai \nnebunit, s` umbli ud` prin frigul `sta? \ntreb` el, cuun amestec de exasperare [i mândrie.

– Afirm o cauz`, declar` Jo Marie.– Exact. Afirmi c` e[ti cea mai mare fraier` din lume.

N-ai deloc minte!F`r` s`-i r`spund`, Jo Marie continu` s` mearg` \n cerc

pe trotuarul din fa]a hotelului.– Crezi c` lui Beaumont \i pas`?Jo Marie refuz` s` se lase atras` \n discu]ie.– Decât s` te cer]i cu mine, mai bine du-te s` vezi de

ce \ntârzie cafeaua aia.– Vei avea nevoie de mai mult ca s` nu faci o

pnemonie. Fii [i tu ra]ional`, m`car o dat` \n via]`.– Nu! insist` Jo Marie, b`tând din picior. Problema asta

e prea important`.– {i s`n`tatea ta nu e important`?– Nu acum.Din grupul protestatarilor nu mai r̀ m s̀eser̀ nici zece persoane.– N-am s` p`]esc nimic.|[i mut` coada pancartei de pe un um`r pe altul, dez-

mor]indu-[i degetele. O durea spatele, iar pantofii plinicu ap` \i clef`iau la fiecare pas.


– |nc` o or` [i termin`m...– N-ar strica, altfel am s` te iau pe sus de-aici! strig`

Mark furios [i se \ntoarse la ma[in`. |n timp ce pleca, omai amenin]` o dat` cu degetul.

Ca un om de cuvânt ce era, Mark reveni peste o or` [io duse \napoi la apartament.

– Proast` mic`... repeta el \ncontinuu, \n timp ce oajuta s` coboare din ma[in`. Hai sus repede, [i-n baie cutine!

– Numai s` nu-mi ]ii predici toat` seara, r`spunse JoMarie, cu din]ii cl`n]`nindu-i.

– Jo Marie! strig` alarmat` Kelly, când o v`zu. Doamnefere[te, ce s-a \ntâmplat?!

– Nu te-ai uitat pe fereastr` \n ultima vreme? replic` JoMarie, \ncercând s`-[i ascund` dârdâitul. Plou` cu g`leata.

– Numai dumneata e[ti de vin`, Beaumont! \l acuz`dur Mark, iar Jo Marie, surprins`, inspir` scurt, adânc.Nu-l observase pe Andrew, care st`tea pe canapea.

Acesta se ridic`, privindu-l pe Mark \ncruntat, ca pe unnebun.

– Explic`-te, ceru el, repezit.Kelly interveni, punându-i o mân` pe bra]:– Jo Marie a demonstrat \n pichetul despre care-]i

spuneam.– |n fa]a hotelului Rose's, ad`ug` Mark, cu pumnii

strâ[ni pe lâng` trup, p`rând gata s` sar` la b`taie.

40 NORMA WESTON

Tem`toare, Jo Marie trecu lâng` fratele ei. Mark eramedic, nu boxer. Se observa din prima clip` c` n-ar fi avutnici o [ans`.

Gura lui Andrew se strâmb` cu dispre].– Drag` domni[oar` Early, d`-mi voie s`-]i spun c` e[ti

o proast`.– Iar dumneata, drag` domnule Beaumont, replic` Jo

Marie, d`-mi voie s`-]i spun c` nu ai inim`.– Dar are avere, interveni Mark. Iar banii contribuie

mult la atrac]ia unui b`rbat. N-am dreptate, Kelly?Kelly p`li vizibil, \n timp ce ochii alba[tri i se umpleau

cu lacrimi.– Nu-i adev`rat! ]ip` ea, cu voce tremur`toare.– |]i vei prezenta scuzele pentru afirma]ia asta, Early,

mârâi Andrew, amenin]`tor.Mark \[i strângea [i-[i desf`cea pumnii, spasmodic.– N-am de ce s` m` scuz c` am spus adev`rul. Dac`

vrei s` ie[i, poate o rezolv`m ca \ntre b`rba]i.– Mark! exclamar` \ntr-un glas Jo Marie [i Kelly, [ocate.Jo Marie interveni prima:– Pleac` de-aici pân` nu se-ntâmpl` ceva!{i, deschizând u[a, \l \mpinse brutal pe Mark afar`.– Ai auzit ce-am spus, morm`i Mark, ie[ind.– Niciodat` nu l-am v`zut purtându-se a[a, murmur`

Jo Marie, cu ochii spre b`ltoaca format` pe mochet`. Nupot decât s`-mi cer iertare.

F`cu o pauz`, inspirând adânc.


– {i, Kelly, [tii doar c` n-a vorbit serios. E sup`rat dincauza pichetului.

Apoi se scuz` [i trecu \n baie.

– Apel pe linia trei.Cu un gest ma[inal, Jo Marie ap`s` pe buton [i ridic`

receptorul.– Jo Marie Early, cu ce v` pot ajuta?– Ai câ[tigat.– Mark?Rareori \i telefona la birou.– N-ai auzit ce-am spus? \ntreb` el, cu tulburare \n glas.– Bine, poftim: ce-am câ[tigat?– Pe Beaumont.Mâna lui Jo Marie se \ncle[t` pe receptor.– Ce vrei s` spui?– Tocmai s-a anun]at la radio. Delta Development Inc.

doneaz` Rose's Hotel municipalit`]ii, o inform` Mark,râzând. |]i vine s` crezi?

– Da...Jo Marie \nchise ochii, cople[it` de emo]ie. B`rbatul

visurilor ei n-o dezam`gise.– Da, \mi vine s` cred.

42 NORMA WESTON

Capitolul 3

– Dar trebuie s` vii, insist` Kelly, a[ezat` \n fa]a lui JoMarie. F`r` tine, n-am s` m` distrez deloc.

– Kell, nu [tiu... r`spunse Jo Marie, ridicând privireadin revista pe care o r`sfoia.

– E doar o petrecere de Cr`ciun, cu ni[te \ncuia]i pecare nu-i cunosc. {tii ce incomod m` simt \n companianecunoscu]ilor. Nu pot s` suf`r petrecerile.

– Atunci de ce te mai duci?– Drew spune c` trebuie neap`rat. Nici lui nu-i place

mai mult ca mie, dar altfel ar jigni mul]i parteneri deafaceri.

– |ns` invita]ia nu m` include [i pe mine, insist` JoMarie.

– Ba cum s` nu te includ`?! {i pe tine, [i pe Mark. Aavut grij` Drew.

|ngândurat`, Jo Marie se gândi la cererea prieteneisale. Oricât ar fi obiectat, tare ar fi vrut s` se duc`, fie [i

numai ca s`-i mul]umeasc` lui Andrew pentru generozi-tatea gestului cu Rose's.

– Bine, consim]i ea, dar m` \ndoiesc c` va veni [i Mark.Mark [i Andrew nu-[i mai vorbiser`, de la ultima con-

fruntare. Atmosfera dintre ei era tensionat`, iar Jo Mariese \ndoia c` decizia lui Andrew privitoare la hotelul Rose'sschimbase atitudinea fratelui ei.

– Pe Mark las`-l \n seama mea, spuse Kelly cu convin-gere. Promite-mi numai c` ai s` vii.

– Voi avea nevoie de o rochie...– Nici o grij`, \]i \mprumut eu una, se oferi Kelly, cu

generozitatea ei \nn`scut`.Jo Marie râse, aproape \necându-se.– Sunt mai \nalt` cu un cap decât tine.{i mai plinu]`, dar pe-asta prefera s` n-o men]ioneze.

Nu se mai \mbr`case cu haine de-ale lui Kelly decât o sin-gur` dat` – \n noaptea când \l cunoscuse pe Andrew.

– Am auzit c` au revenit la mod` fustele mini, chicotiKelly, vesel`.

– Poate, dar m` \ndoiesc c` s-ar potrivi de Cr`ciun.Las`, nu-]i face griji. M` duc \n dup`-amiaza asta s`-mialeg un material de rochie.

– Dar \]i r`mâne destul timp ca s` ]i-o co[i? \ntreb`Kelly, cu \ndoial`.

– |mi fac eu timp.Jo Marie era o croitoreas` excelent`. Mamei sale tre-

buia s`-i mul]umeasc` pentru asta.

44 NORMA WESTON

Când se \ntoarse acas`, g`si pe masa din buc`t`rie unbilet \n care Kelly \i scrisese c` avea s` se \ntoarc` la oracinei. Dup` ce sp`l`, usc` [i c`lc` materialul, tocmai seapuca de lucru, când auzi soneria. Ocupat`, cu vreo zecebolduri \ntre buze, prefer` s` nu r`spund`, dar apelurileinsistente o \n[tiin]ar` c` nu erau copiii din vecini, caremai treceau uneori \n câte o vizit` neanun]at`.

– Ei, fi-]i-ar...! bomb`ni ea, sco]ându-[i acele cug`m`lie din gur`, pentru a le \nfige \n perni]a de la \nche-ietura mâinii.

Travers` camera [i deschise.– Andrew!|n sinea ei, \i mul]umi lui Dumnezeu c`-[i pusese

boldurile la loc – altfel, ar fi riscat s` le \nghit` de sur-prindere.

– Kelly i-aici?– Nu, dar intr`...Inima \i b`tea nebune[te. |[i smulse elasticul din p`r,

\ntr-o \ncercare jalnic` de a ar`ta mai prezentabil.– M` bucur c` ai venit... Voiam s`-]i mul]umesc pentru

Rose's... hotelul...– Draga mea domni[oar` Early, o \ntrerupse scurt

Andrew, nu-]i face iluzii. Decizia mea...Jo Marie ridic` o mân`, oprindu-l.– {tiu, spuse ea \ncet.Nu avea nevoie de explica]ii. |[i d`dea seama perfect

de bine c` hot`rârea lui Andrew nu avusese nici oleg`tur` cu demonstra]ia de protest.


– Voiam totu[i s -̀]i mul]umesc, indiferent care a fost motivul.Ochii li se \ntâlnir`. Trecur` câteva momente, f`r` ca

vreunul s` vorbeasc`. |n aer se sim]ea o tensiune elec-tric`, iar imboldul de a \ntinde mâna s`-l ating` peAndrew era aproape irezistibil.

|n sfâr[it, Jo Marie plec` privirea cea dintâi, spremocheta de lân`.

– Nu [tiu unde e Kelly, dar mi-a scris c` vine lacin`.

– }i-a spus de petrecere?Jo Marie d`du din cap.– {i vei veni?– Dac` termin la timp rochia asta. Nu vrei s` iei loc?

Am cafeaua gata f`cut`, dac` te tenteaz`.– Nu, mul]umesc, refuz` Andrew, plimbându-[i

mâna peste materialul albastru \ntins pe masa dinbuc`t`rie, dus de gânduri. De ce nu-]i cumperi o rochiede gata?

Pe buzele lui Jo Marie ap`ru un zâmbet tremur`tor.Pentru un om cu bani, ca el, cump`rarea unei rochii ele-gante p`rea cea mai logic` solu]ie.

– Prefer s`-mi croiesc singur` hainele, explic` ea\ncet.

– Tu ai f`cut-o pe asta? se interes` Andrew, atingându-imâneca scurt` a bluzei de bumbac.

Din locul unde degetele lui intraser` \n contact cupielea bra]ului se r`spândi imediat un val de c`ldur`.Obrajii palizi ai lui Jo Marie se \nro[ir` ca focul.

46 NORMA WESTON

– Da... recunoscu ea cu voce \ngro[at`.– Ai talent.P`strându-[i privirea coborât`, Jo Marie trase aer \n

piept, ca s` se calmeze.– Mul]umesc.– |n weekendul viitor dau o petrecere de Cr`ciun la

mine acas`, pentru salaria]ii firmei. A[ fi onorat dac` aiveni, \mpreun` cu fratele t`u.

Inima \ncepu s`-i bat` nebune[te. O, cât i-ar fi pl`cuts`-i viziteze casa!

– Nu pot r`spunde \n numele lui Mark, se eschiv` ea,cu un sentiment de vinov`]ie.

– Dar tu vei veni?– Cu pl`cere. |]i mul]umesc.– Bine, r`spunse el, ursuz.Buzele lui Jo Marie se arcuir` \ntr-un zâmbet.– Am s`-i spun lui Kelly c` ai trecut pe-aici. Vrei s`-]i

dea un telefon?– Nu, o caut eu mai \ncolo. La revedere, Jo Marie.|l conduse pân` la u[`, pe care o ]inu deschis` mai

mult timp decât ar fi fost necesar.– La revedere, Andrew, murmur` ea.

Ma[ina de cusut era instalat` pe mas`, când Kelly intr`\n apartament, dou` ore mai târziu.

– Am venit! anun]` ea \ncântat`, ag`]ându-[i pulov`rul\n debara.


– Unde-ai fost?– La o prieten`.Lui Jo Marie i se p`ru c` sim]ea o not` ezitant` \n vocea

vecinei sale de apartament [i o privi o clip`, \ntreb`toare.Apoi o \n[tiin]`:

– A fost aici Andrew.Pe fa]a de zân` a lui Kelly se citi surprinderea.– Serios? Ce voia?– Nu mi-a spus. {i n-a l`sat nici un mesaj.Jo Marie c`uta s` par` non[alant`, dar degetele \i cam

tremurau. Spera numai ca prietena ei s` nu observe.– |]i place Drew, nu-i a[a?Din cine [tie ce motive, Jo Marie \l numea \ntotdeauna,

\n sinea ei, „Andrew“.– Da...Continu` s` coas`, dar sim]ea ochii lui Kelly studiin-

du-i fa]a, ceea ce o f`cu s` ro[easc`. |n cine [tie ce fel,Kelly \i depistase intensitatea sentimentelor la adresa luiAndrew.

– M` bucur, spuse Kelly \ntr-un târziu. Mi-ar pl`cea cavoi doi s` v`...

Ezit`, apoi se r`zgândi.– Las`.|n mintea lui Jo Marie, ultimele dou` cuvinte ale frazei

neterminate continuau s` se repete ca ecourile unor\mpu[c`turi de-a lungul unui canion.

48 NORMA WESTON

|n dup`-amiaza urm`toare, sosind acas`, Jo Mariescoase un m`r din frigider [i se preg`ti s`-[i reia lucrul.Kelly f`cea ore suplimentare. Cu m`rul \ntre din]i, c`r`din dormitor ma[ina grea de cusut. Tocmai o pusese pemas`, când auzi soneria.

Cu un oftat nervos, \nghi]i \mbuc`tura de m`r.{i se pomeni cu o recipis` sub nas.– Semna]i aici, v` rog.– Poftim? \ntreb` Jo Marie, clipind din ochi nedumerit`.– V-am adus un colet, domni[oar`. V` rog s`-mi

semna]i aici de primire.– A...Deci, Kelly comandase ceva f`r` s`-i spun`. |[i scrise

repede numele pe linia punctat`.– A[tepta]i, fu urm`toarea instruc]iune, pe un ton

repezit.Ridicând din umeri, Jo Marie se rezem` de tocul u[ii,

\n timp ce curierul cel gr`bit se ducea la camioneta marodin parcare, pentru a reveni cu dou` cutii mari.

– S`rb`tori fericite, domni[oar` Early, \i ur` omul, cuun zâmbet conven]ional.

– Mul]umesc.Cutia argintie era caracteristic` pentru cel mai scump

magazin din New Orleans. Numele patroanei, MadameRenaux Marceau, era scris pe capac cu litere aurii. Ciudat,Jo Marie nu-[i amintea ca prietena ei s` fi vorbit desprevreo cump`r`tur` de-acolo. Dar se p`rea c`, \n perspecti-va petrecerii, Kelly alesese magazinul cel mai scump.



|n momentul când puse cutiile pe patul lui Kelly, JoMarie z`ri ordinul de livrare prins pe cutia mai mic`.

I se opri inima \n piept.Destinatara nu era Kelly, ci ea \ns`[i.Tr`gând aer \n piept, \ntret`iat, Jo Marie se uit` s`

vad` cine era cump`r`torul. P`rin]ii ei nu [i-ar fi per-mis niciodat` pre]urile de la Madame RenauxMarceau.

Tot aerul i se rev`rs` din pl`mâni, când descoperinumele lui Andre Beaumont.

Ridic` pe bâjbâite capacele, desf`cu hârtia sub]ire [ir`mase cu gura c`scat`.

Rochia lung` din cutie avea aceea[i nuan]` de bleu-marin cu a materialului pe care-l cosea. Dar cum ar`ta...Jo Marie nu mai v`zuse niciodat` a[a ceva. O imagine aelegan]ei \ntruchipate. O ridic`, sim]ind cum i seumpleau ochii de lacrimi. Pe corsaj erau a[ternute [iruride perle mici, formând un V cu vârful pe talie. A douacutie con]inea o cap` asortat`, cu modele din acelea[iperle m`runte.

Cu mult` grij`, Jo Marie \mp`turi rochia [i capa,punându-le la loc \n cutii. Din inima frânt` i se desprinseun suspin. Nu ajunsese la mila nim`nui. Ce credeaAndrew – c` dac`-[i cosea singur` hainele n-avea s` arateprezentabil la petrecere?

G`si \n cartea de telefon informa]iile de care aveanevoie. Urmându-[i instinctul, Jo Marie \[i lu` unpulov`r [i se repezi afar`. Nu se opri pân` \n fa]a

50 NORMA WESTON

cl`dirii mari de c`r`mid`, cu o plac` aurie \n fa]` pecare scria c` era sediul companiei Delta Development,Inc.

O list` a birourilor, afi[at` \n hol, o \n[tiin]` unde seafla cabinetul lui Andrew. Jo Marie lu` liftul pân` la etajuldoi.

U[a pe care era scris numele lui Andrew era \nchis`,dar acest lucru n-o descuraj`. Secretara tocmai puneahusa peste ma[ina de scris, când Jo Marie intr`.

– A[ dori s`-l v`d pe domnul Beaumont, ceru ea, cusufletul la gur`.

Femeia cea c`runt` arunc` o privire spre cutiile de subbra]ul ei [i cl`tin` din cap.

– |mi pare r`u, dar birourile s-au \nchis pe ziua de azi.Jo Marie percepu subtilitatea.– Nu de birouri am \ntrebat. Am spus c` vreau s`-l v`d

pe domnul Beaumont, ridic` ea tonul, nervoas`.U[a de leg`tur` dintre cele dou` \nc`peri se

deschise.– E vreo problem`, doamn` Stewart?– |i spuneam domni[oarei...– Jo Marie.|n glasul lui Andrew se sim]ea un amestec ciudat de

surprindere [i ostilitate, dar nu lipsit de blânde]e. Ochiilui \ngusta]i reperar` imediat cutiile.

– S-a \ntâmplat ceva?– Da, s-a \ntâmplat, replic` ea, str`duindu-se s`-[i

ascund` furia crescând`.


Andrew p`[i \ntr-o parte, f̀ cându-i loc s ̀intre \n cabinetul lui.– Mai ave]i nevoie de mine? \ntreb` secretara.– Nu, mul]umesc, doamn` Stewart. Ne vedem mâine.Imediat ce Andrew \nchise u[a, Jo Marie se r`suci spre

el. Pusese deja cutiile argintii \n mijlocul enormului biroude stejar.

– Cred c` ar trebui s` \n]elegi din capul locului ceva,domnule Beaumont, \ncepu ea cu aprindere, f`r` a seosteni s`-[i ascund` nemul]umirea. Nu sunt Cenu[`reasa,[i nici dumneata nu e[ti na[ul meu din neamul zânelor...

– M` \n[el cumva dac` presupun c` darul meu tenemul]ume[te?

Calmul lui o f`cea s`-i vin` s` urle. |[i \nfipse \n palmeunghiile lungi, \ncercând s` se st`pâneasc`.

– Dac` te pun \ntr-o situa]ie penibil` venind cu orochie pe care mi-am croit-o singur`, atunci prefer s` m`lipsesc de distinsa dumitale petrecere.

Andrew p`ru [ocat.– {i, mai mult, nu-s ruda s`rac` a nim`nui!Pe fruntea lui \nalt` se \ntip`rir` trei riduri adânci,

exprimând furia.– Ce te face s` sugerezi o asemenea prostie?– Oi fi eu a[a [i pe dincolo, da' proast` nu-s!– A[a [i pe dincolo? replic` el, rezemându-se cu

palmele pe birou. Vrei s` spui: mândr`, \nc`p`]ânat` [iner`bd`toare.

– Da! strig` Jo Marie, \mpungând aerul cu degetular`t`tor. Dar nu [i proast`!

52 NORMA WESTON

Efortul lui Andrew de a-[i st`pâni furia se vedea \ncrisparea gurii, cu comisurile albite de \ncordare.

– Poate nu proast`, dar incredibil de ne[tiutoare.Jo Marie [tia c`, dac` nu pleca repede de-acolo, avea s`

izbucneasc` \n plâns.– S` nu ne cert`m pe defini]ii. Simplu spus, gestul de

a-mi cump`ra o rochie prezentabil` nu m-a \ncântatdeloc. Dar deloc!

– Am \n]eles [i eu atâta lucru, domni[oar` Early. {i-acum,dac` m` scuzi, sunt a[teptat la cin`.

– Perfect.Jo Marie se r`suci pe c`lcâie [i porni ca o furtun` spre

u[`. Dar, spre descump`nirea ei, u[a refuz` s` sedeschid`, spulberându-i [ansele de a-[i face o ie[irem`rea]`.

– D`-mi voie, se oferi Andrew, acru.Afurisita de u[`! Trebuia neap`rat s`-i distrug`

momentul!Când ajunse \n parcare, o mare parte din furie i se

risipise. Ar fi putut s` se comporte mai elegant. Cândajunse acas`, era am`rât` de-a binelea.

– Salut, o \ntâmpin` Kelly, care fr`mânta carne tocat`pentru hamburgeri. A sosit rochia?

Kelly [tia!– Rochia...?– Da. Andrew [i cu mine am fost ieri la cump`r`turi [i

]i-am g`sit cea mai incredibil` rochie. |]i vine perfect.Involuntar, Jo Marie \n]epeni.


– Ce te-a f`cut s` crezi c` aveam nevoie de o rochie?Kelly zâmbi cu umor.– |]i coseai una, nu? Drew a spus c` de fapt vii la petre-

cerea asta ca s`-mi faci mie o favoare. {i \ntrucât \n perioa-da asta a anului e[ti atât de ocupat`, n-a vrut s`-]i petrecinop]ile robotind la ma[ina de cusut.

– Aa...|ncepea s` simt` un gol gre]os \n abdomen.– Drew e cel mai atent om, coment` Kelly, continuând

s` amestece carnea. Po]i \n]elege cum de-l iubesc atât demult.

Din gâtul contractat al lui Jo Marie ie[i un sunetsugrumat.

– M` mir c` \nc` n-a sosit rochia. Drew a cerut anumes` fie livrat` azi, pentru cazul c` mai sunt necesare unelemodific`ri.

– Ba a sosit... anun]` Jo Marie, mai nefericit` decâtoricând \n via]a ei.

– Da? exclam` Kelly, emo]ionat`. {i de ce n-ai spusnimic? Nu-i a[a c`-i cea mai frumoas` rochie din lume? Ais-ar`]i superb!

Dar, \n momentul când se \ntoarse spre prietena ei, totentuziasmul i se risipi.

– Jo, ce s-a \ntâmplat? Parc-ai fi gata s` izbucne[ti \nplâns...

– P`i... p`i chiar sunt... bâigui Jo Marie [i, acoperindu-[ifa]a cu mâinile, se a[ez` pe marginea canapelei, podidit`de lacrimi.

54 NORMA WESTON

Râsul blând al lui Kelly nu reu[i decât s` \nrùt`]easc`[i mai mult situa]ia.

– M` a[teptam la recuno[tin]`, dar nu la lacrimi, oftèa, dându-i un [erve]el. Nu te [tiam chiar atât deplâng`rea]`.

Jo Marie \[i sufl` nasul, zgomotos.– Am... am crezut c` v` jena]i... cu mine... voi doi...

c` nu voia]i s`... s` vin la petrecere... fiindc` n-aveam...n-aveam haine potrivite... [i...

– A[a ai crezut?!? o \ntrerupse Kelly, cu o expresie[ocat`. Nu-mi vine s` cred c` ]i-a putut trece prin minte oasemenea nebunie.

– {i asta nu-i tot... Am...|nghi]i un nod.– Am dus rochia la... la birou, la Andrew [i am... efec-

tiv i-am aruncat-o \n fa]`!– O, Jo Marie! exclam` Kelly, a[ezându-se al`turi pe

canapea. Cum ai putut?– Nu [tiu. Poate pare ridicol, dar am crezut \ntr-adev`r

c` ]ie [i lui Andrew v` era ru[ine s` apar \ntr-o rochie pecare mi-o f`cusem singur`.

– Cum te-ai putut gândi la o asemenea prostie? Mai ales dup`ce eu te-am felicitat tot timpul pentru hainele croite de tine!

Nefericit`, Jo Marie cl`tin` din cap.– Nu [tiu.– Acuma [tiu c-ai f`cut-o lat` – da' lat` rù! \mi [i ima-

ginez reac]ia lui Drew.Numai gândindu-se, Kelly se albi la fa]`.


– {i ce-ai s` faci?– Nimic. De-acum, voi avea grij` s` stau ascuns` \n

camera mea când vine dup` tine...– Dar petrecerea?Ochii alba[tri ai lui Kelly se rotunjiser` de team`

copil`reasc`, iar Jo Marie nu putea decât s` se \ntrebedac` era simulat` sau autentic`.

– Nu mai pot veni, \]i dai seama...– Dar trebuie s` vii! insist` Kelly, cu \nc`p`]ânare.

Mark a spus c`, dac` vii tu, vine [i el, [i am nevoie deamândoi. Dac` nu veni]i, praful se va alege de toate.

– Vine [i Mark?Lui Jo Marie \i era greu s` cread` c` fratele ei acceptase

planul acela cu petrecerea. Se a[tepta ca Mark s` fac`orice pentru a evita o nou` confruntare cu Andrew.

– Da. {i nu mi-a fost u[or s`-l conving.– |mi dau seama... coment` sec Jo Marie.– Jo Marie, te rog. Prezen]a ta acolo \nseamn` atât de

mult pentru mine! Mai mult decât \]i \nchipui. F`-mi favoareaasta [i n-am s`-]i mai cer nici un lucru, câte zile voi avea!

Kelly era foarte serioas`. Din cine [tie ce motiv, aceapetrecere avea o mare importan]` pentru ea, dar Jo Marienu \n]elegea de ce. {i, pentru a veni la petrecere, trebuias`-i prezinte lui Mark scuzele ei.

– Ei? insist` Kelly, privind-o cu speran]`.– Bine, am s` vin, dar mai \ntâi trebuie s` vorbesc cu

Andrew, s`-i explic...Kelly oft` prelung, vizibil u[urat`.

56 NORMA WESTON

– Urmeaz`-mi sfatul [i nu-i explica nimic. Spune-i doarc`-]i pare r`u [i gata.

Jo Marie n-o putea contrazice. Evident, Kelly \lcuno[tea pe Andrew mult mai bine.

– Mâine diminea]` la prima or` \l voi vizita la birou,spuse ea, f`r` prea mult` convingere.

– N-ai s` regre]i – \]i promit eu! o asigur` Kelly,strângându-i afectuos degetele amor]ite.

A doua zi, Jo Marie avea sub ochi ni[te cearc`ne pecare nu i le puteau ascunde nici toate cosmeticele dinlume. Rochia de m`tase albastr`, terminat`, atârna \ntr-uncârlig pe u[a debaralei. Pe lâng` minun`]ia cump`rat` deAndrew, ar`ta ca o zdrean]`. Simpl`. Vetust`.

Când Jo Marie intr` \n cabinetul lui Andrew, doamnaStewart, cerberi]a cea c`runt`, era la postul ei.

– Bun` diminea]a.Secretara era prea bine instruit` ca s` tr`deze vreo sur-

prindere.– Ar fi posibil s` vorbesc cu domnul Beaumont, numai

pentru câteva minute?– Ave]i audien]`? \ntreb` femeia, r`sfoind agenda de

birou.– Nu. M` tem c` n-am...– Domnul e plecat pân` dup`-amiaz`.– Aha... murmur` Jo Marie, cople[it` de descurajare.

Atunci, mi-a[ putea programa o audien]`?Virtuoasa doamn` \ncepu s` consulte agenda.


– M` tem c` nu. Domnul Beaumont are toat`s`pt`mâna ocupat` cu \ntâlniri programate. Dar dac`dori]i, \i pot transmite un mesaj.

– Da, v` rog...Jo Marie scrise un bilet, spunând c` trebuia s` discute

cu el cât de curând posibil. I-l \ntinse doamnei Stewart, cuun zâmbet cam am`rât.

– V` mul]umesc.– Voi avea grij` ca domnul Beaumont s` primeasc`

mesajul dumneavoastr`, \i promise eficienta femeie.Jo Marie nu avea nici o \ndoial`. Se \ndoia \ns` c`

Andrew avea s`-i r`spund`.

|n seara urm`toare, Mark sosi primul, \mbr`cat \ntr-uncostum cu dungi [i cravat` de m`tase. Ar`ta extrem deatr`g`tor, iar Jo Marie nu ezit` s` i-o spun`.

– {i eu a[ putea spune acela[i lucru, r`spunse el. Ar`]iextraordinar.

Jenat`, Jo Marie \[i netezi o cut` imaginar` a rochiei.– E[ti sigur?– Bine\n]eles. {i-mi place cum \]i st` cu p`rul aranjat

a[a.O mân` se ridic` instinctiv s` pip`ie pieptenele cu stra-

suri care ]inea buclele, dându-i un aer sofisticat.– Când vine Nea Tezaur-Na]ional? \ntreb` Mark,

aruncând o privire spre dormitorul lui Kelly.

58 NORMA WESTON

– Imediat.A[ezându-se, Mark \[i plimb ̀un deget pe sub gulerul c`m`[ii.– Nu pot s` \n]eleg cum de-am acceptat s` merg la

petrecerea asta.Nici Jo Marie nu reu[ea s` \n]eleag`.– De fapt, de ce-ai f`cut-o?Fratele ei ridic` din umeri, cu auto-ironie.– Nu [tiu. |nsemna atât de mult pentru Kelly... [i, sin-

cer s` fiu, cred c` i-o datoram, pentru toate ocaziile cândam tachinat-o.

– Ce sim]i, \n leg`tur` cu Beaumont?Ochii lui Mark se \ngustar` infim.– |ncerc s` nu simt nimic.U[a se deschise [i ap`ru Kelly, \ntr-o crea]ie ro[ie

vaporoas` care lui Jo Marie \i amintea de Cr`ciun, deSanta Claus [i de piticii veseli. Intr` \n camer` p`[ind cuo gra]ie de invidiat.

– Kelly... murmur` Mark, vorbind cu oarecare greu-tate. E[ti... e[ti superb`.

Kelly râse de pl`cere.– Nu mai fi a[a de [ocat. Nu m-ai v`zut niciodat`

\mbr`cat` pentru ocazii, asta-i tot.Un moment, Jo Marie se \ntreb` dac` fratele ei o

v`zuse vreodat` cu adev`rat pe Kelly Beaumont.Se auzi soneria [i, imediat, trei perechi de ochi se

\ndreptar` spre u[`. Jo Marie sim]i un junghi de team` \nstomac. De dou` zile a[tepta cu groaz` acest moment. |nsfâr[it, Andre Beaumont sosise.


|n momentul când Kelly deschise u[a [i, \n`l]ându-sepe vârfuri, \l s`rut` pe Andrew pe obraz, Jo Marie v`zuochii fratelui ei \ngustându-se.

|n clipa urm`toare, observ` c` aten]ia lui Andrew era\ndreptat` spre ea.

– Ar`]i absolut \ncânt`tor, domni[oar` Early.– Mul]umesc. M` tem c` rochia pe care trebuia s-o port

s-a \ntors din gre[eal` la magazin, r`spunse ea, rugându-seca Andrew s` \n]eleag` mesajul.

– Haide]i s` bem ceva \nainte de plecare, propuseKelly, aducând din buc`t`rie o mixtur` de rom, suc deananas, lapte de cocos [i mirodenii.

B`utura rece destinse par]ial gâtlejul contractat al luiJo Marie. T`cerea din camer` nu era risipit` decât deturuitul vesel al lui Kelly, care nu p`rea s` simt`tensiunea.

Petrecerea era dat` de un asociat al lui Andrew – unantreprenor. |n momentul când auzi numele firmei, JoMarie o recunoscu.

Era compania care lucrase la proiectul cu luncile. JoMarie avea senza]ia c` fraterniza cu inamicul.

Se f`cur` prezent`rile, iar prin minte i se \nvolbur` uniure[ de nume [i chipuri. Recunoscu câ]iva oameniimportan]i, cu unii schimb` câteva vorbe. Mark o \nso]ea\ndeaproape [i se vedea clar c` nu se sim]ea deloc lalargul lui.

Peste o jum`tate de or`, Jo Marie o observ` pe Kelly\ntr-un fotoliu de lâng` perete, p`rând uitat` de toat`

60 NORMA WESTON

lumea. Uimit`, \l v`zu pe Mark aducându-i un pahar cupunci, dup` care se a[ez` al`turi. Kelly se \nveseli imediat[i curând cei doi se adâncir` \n conversa]ie.

Dintr-o dat`, atmosfera din camer` p`ru \n`bu[itoare.U[a deschis` a unui balcon p`rea s-o invite afar`, \n aerulr`coros al serii.

Rezemându-[i mâinile \nm`nu[ate de balustrad`, JoMarie ridic` privirea spre cerul \nstelat. Noaptea erasenin`, iar pe cerul negru lic`reau mii de stele scânte-ietoare.

– Am primit un mesaj spunând c` voiai s`-mi vorbe[ti,se auzi din spatele ei un glas r`gu[it.

Inima lui Jo Marie se opri \n piept. Expirând prelung,ca s` se destind`, r`spunse:

– |ntr-adev`r.Andrew i se al`tur` lâng` balustrada din fier forjat.

Degetele prelungi ale lui Jo Marie se \ncle[tar` [i maistrâns pe bar`.

– |]i datorez o scuz`. Regret sincer c` m-am repezit s`trag o concluzie gre[it` \n leg`tur` cu rochia. N-a fostdecât un gest de bun`voin]`.

P`ru s` treac` o eternitate pân` când Andrew catadicsis` vorbeasc` din nou.

– Te temeai s` nu-]i cer o r`splat`, FlorenceNightingale?


Capitolul 4

Jo Marie \ncet` s` mai respire.|ncet, \ntoarse capul spre Andrew, cu ochii dilata]i de

uimire.– Deci \]i aminte[ti...Petrecuser` un singur moment de vis \mpreun`, cu

atâtea luni \n urm`. De când Kelly i-l prezentase peAndrew ca logodnic al ei, acesta nu d`duse nici cel maimic semn c` [i-ar fi adus aminte.

– Credeai c` a[ fi putut uita? \ntreb` el \ncet.|nchizând strâns ochii, Jo Marie se \ntoarse din nou

spre balustrad`, strângând-o \ntre degete cu o putere pecare nu [i-o cunoscuse.

– O lun` \ntreag` am revenit acolo \n fiecare zi, con-tinu` el, tulburat. Credeam c` erai sor`.

Lui Jo Marie i se scurse tot sângele din fa]`, l`sând-opalid` ca moartea. {i ea \l c`utase. |n lunile de dup`Mardi Gras, nici un moment nu \ncetase s`-l caute. De

fiecare dat` când ie[ea din apartament, \i c`utase chipul\n oceanul de fe]e din jur. De[i nu-i [tia numele, nu tre-cuse o zi f`r` s` se gândeasc` la el. Era b`rbatul visurilorei, str`inul cu care \mp`rt`[ise acele momente de vraj`.

– Era Mardi Gras, explic` ea, cu voce tremur`toare.|mprumutasem uniforma lui Kelly pentru o petrecere.

Lâng` ea, ochii cenu[ii ai lui Andrew se \ngustar`.– Ar fi trebuit s` te recunosc, spuse el, parc` râzându-[i

de sine.– S` m` recuno[ti?Jo Marie nu \n]elegea. |n scurtul timp dinainte de a se

fi desp`r]it, Andrew \i spusese c`-i amintea de o pictur`pe care o v`zuse cândva.

– Din fotografia publicat` \n ziar. Erai tân`ra careprotesta atât de categoric \mpotriva proiectelor de con-struc]ii din lunci.

– N-am... nu [tiam c` era compania ta... N-aveam idee..O [uvi]` rebel` de p`r castaniu \i c`zu \n fa]`, când \[i

\nclin` capul.– Dar nu-mi pot cere iertare pentru c` am demonstrat

\mpotriva unei ac]iuni pe care o consider nociv`.– Nu te dezmin]i niciodat`, Jo Marie Early, spuse el

f`r` ostilitate [i, când ochii li se \ntâlnir`, Jo Mariedescoperi uimit` c` zâmbea.

|i surâse [i ea.– Iar tu erai acolo \n seara aceea datorit` lui Kelly.– Tocmai m` desp`r]isem de ea.


– Eu tocmai veneam s-o vizitez.Dac` sosea cu câteva minute mai devreme, s-ar fi

\ntâlnit pe coridoarele spitalului, f`r` s` mai urmezenimic. |n unele privin]e, Jo Marie \[i dorea s` se fi\ntâmplat a[a. Dac` nu-l cuno[tea pe Andrew \n searaaceea, acum s-ar fi putut bucura de apropiata c`s`toriea prietenei sale. A[a cum st`teau lucrurile, era nevoit`s`-[i \nfrunte ni[te emo]ii pe care nu avea dreptul s` lesimt`.

– {i... [i acum ai g`sit-o pe Kelly, se bâlbâi ea,retr`gându-se. Vreau s` v` urez amândurora o via]`fericit`.

Speriat` de ceea ce i s-ar fi putut citi \n privire, Jo Mariecobor\ ochii, cu genele profilându-i-se negre pe pieleapalid` a obrazului.

– Ar fi cazul s` m` \ntorc \n cas`.– Jo Marie.|i rostise numele atât de blând \ncât, un moment, Jo

Marie nici nu putu fi sigur` c` vorbise.– Da?Andrew \[i arcui sprâncenele, cl`tinând din cap.

Degetul lui \i atinse u[or obrazul neted, urm`rindu-i con-turul delicat. Un moment, ochii i se \ntunecar`, ca [i cumpentru el acel gest ar fi fost o adev`rat` tortur`.

– Nimic. Petrecere frumoas`.{i, cu aceste cuvinte, se \ntoarse din nou spre

balustrad`.

64 NORMA WESTON

Jo Marie intr` \n enorma sal` de recep]ie, amestecân-du-se printre invita]i. G`si un fotoliu de catifea lâng`perete [i se a[ez`. F`când un efort s` se relaxeze, \ncepu s`bat` cu piciorul ritmul colindelor. Cr`ciunul era perioadaei favorit` din an – ba nu, mai mult \i pl`cea s`rb`toarea deMardi Gras. Zâmbetul \i deveni mai pu]in for]at.

– Pari s` te distrezi de minune, remarc` Marknep`s`tor, a[ezându-se lâng` ea.

– E o petrecere reu[it`.– Deci \]i place s` observi stilul de via]` al celor boga]i

[i celebri.Sarcasmul t`ios din glasul lui era mai atenuat decât de

obicei.Luând o sorbitur` de punci, Jo Marie d`du din cap.– Cui nu i-ar pl`cea?– Sincer s` fiu, m` mir cât de prieteno[i sunt cu to]ii,

coment` sp`[it Mark. Evident, nimeni nu b`nuie[te c` noidoi suntem mai pu]in privilegia]i.

– Mark, \l admonest` ea. E o mojicie ce spui.Fratele ei avu bunul sim] s` se arate ru[inat.– La drept vorbind, Kelly m-a prezentat câtorva pri-

eteni de-ai ei [i recunosc c` n-am nici un motiv s`-iantipatizez.

– Surpriz`, surpriz`, murmur` Jo Marie \ncet, \n ritmulmuzicii de Cr`ciun. Cred c` nu mai lipse[te mult [i veijuca golf cu tat`l lui Kelly.

Mark pufni.


– Slabe speran]e.– {i de fapt, ce ai \mpotriva familiei Beaumont? Kelly e

o fat` minunat`.– Kelly este excep]ia care confirm` regula, declar`

Mark, devenind b`]os.– Dar tocmai \mi spuneai c`-]i plac câ]iva dintre pri-

etenii ei pe care ]i i-a prezentat ast`-sear`.– Da, m` rog, abia ne-am cunoscut...Ridicându-se \n picioare, Jo Marie \[i puse paharul

golit pe masa de al`turi.– Cred c` ai o problem`, iubitul meu frate.Privirea lui Mark se \nnegur`, iar fruntea i se \ncre]i

\ntr-o expresie contrariat`.– Ai dreptate, a[a se pare...{i, cu o mi[care nervoas`, se ridic` [i porni spre

cealalt` parte a \nc`perii.Nu peste mult se apropie Kelly, cu ochii alba[tri scân-

teindu-i ca dou` safire.– Aici erai! exclam` ea. Drew [i cu mine te c`utam.– E timpul s` plec`m?Jo Marie era mai mult decât preg`tit`, con[tient` c`

putea fi recunoscut` \n orice moment.– Nu... nu, voiam doar s` ne asigur`m c` nu te-a r`pit

cine [tie ce F`t-Frumos.– Pe mine? râse ne\ncrez`toare Jo Marie.– E mult mai posibil decât \]i dai seama, interveni

Andrew, din spate, cu glasul r`sunându-i ca un scrâ[net

66 NORMA WESTON

blând lâng` urechea ei. |n seara asta e[ti foarte frumoas`.– Nu ro[i, Jo Marie, o tachin` Kelly. E[ti \ntr-adev`r fer-

mec`toare, [i ]i-ar spune-o oricine, dac` i-ai da m`car unmoment ocazia.

Mark li se al`tur`, murmurându-i ceva lui Kelly. |n acelmoment, Andrew se \ntoarse spre Jo Marie [i, astfel \ncâtceilal]i doi s` nu-l aud`, \i spuse:

– Numai Florence Nightingale ar putea fi mai fru-moas`.

Jo Marie sim]i un val de furnic`turi pe [ira spin`rii [i \lprivi, surprins` c`-i spunea a[a ceva cu Kelly de fa]`. Eramai bine pentru amândoi s` uite acele momente ferme-cate, de mult trecute.

A doua zi diminea]a, pe Jo Marie o trezi soneriade[tept`torului. Se anun]a o zi agitat`. Spera ca, dup`orele de program la birou, când se ducea la sediul P.P.V.,s` discute cu Jim Rowden, directorul grupului ecologist,care ceruse voluntari \n plus pentru perioada s`rb`torilorde iarn`. Jo Marie se hot`râse s` accepte. |n preajmaCr`ciunului, majoritatea voluntarilor preferau s` r`mân`liberi.

Cel pu]in, la birou nu se putea gândi \ncontinuu laAndrew, Kelly sau Mark. Telefonul suna din minut \nminut. Dup` ce vorbi la Linia maritim` Costa, rezervândlocuri la o croazier` de prim`var` \n Caraibe pentru un


cuplu de pensionari, \ncepu s` completeze formularele.N-o auzi pe Paula Shriver, cealalt` func]ionar` din birou,când se apropie de ea.

– Te caut` domnul Beaumont, anun]` Paula,ad`ugând mai \ncet, \n timp ce Andrew se a[eza lâng`biroul lui Jo Marie: norocoaso...!

– Bun`, Jo Marie.– Andrew.Mâna lui Jo Marie se \ncle[t` pe pix.– Ce pot face pentru tine?Andrew puse picior peste picior, cu un bra] peste

sp`tarul fotoliului, complet relaxat.– Speram s`-mi sugerezi câteva solu]ii pentru o lun`

de miere ideal`.– Desigur. Cam ce te-ar interesa?|n sinea ei, \i venea s`-i strige s-o cru]e, dar \[i impuse

s` zâmbeasc`, amabil`.– Ce mi-ai propune?Jo Marie cobor\ privirea.– Kelly a pomenit de mai multe ori despre Hawaii. {tiu

c` e singurul loc unde s-ar sim]i cu adev`rat fericit`.Andrew cl`tin` u[or din cap.– Am fost acolo de mai multe ori. Speram ceva cu mai

pu]ini turi[ti.– Atunci, o croazier`, eventual. Exist` câteva linii exce-

lente, care opereaz` \n Caraibe, pe Mediterana sau poatede-a lungul litoralului canadian, spre Alaska.

68 NORMA WESTON

– Nu, refuz` el din nou. Unde ai prefera tu s`-]i petre-ci luna de miere?

Jo Marie nu-i lu` \n seam` \ntrebarea.– |]i pot da câteva bro[uri, poate-]i vine o idee. Sunt

convins` c` unul dintre aceste locuri o va \ncânta [i peKelly.

|n timp ce deschidea sertarul, sim]i c` Andrew o studiaatent. |ncerca s`-[i p`streze atitudinea profesional`, darcalmul o p`r`sea cu repeziciune.

F`r` tragere de inim`, Andrew accept` bro[urile.– Nu mi-ai r`spuns la \ntrebare. S-o repet?|ncet, Jo Marie cl`tin` din cap.– Nu sunt sigur` c` a[ vrea s` plec undeva, explic` ea

simplu, când locuiesc \n cel mai frumos ora[ din lume. A[vrea s`-mi petrec luna de miere singur` cu so]ul meu,acas`. Pentru c`l`torii am avea timp mai târziu.

Ochii li se \ntâlnir` un moment.– Dar eu nu sunt Kelly, iar ea e cea la care trebuie s`

te gânde[ti când planifici voiajul `sta.Ridicându-se, Paula \ntoarse pl`cu]a de pe u[a de

sticl`, indicând c` biroul se \nchisese. Privirea lui Andrew\i urm`ri mi[c`rile.

– A]i \nchis.Jo Marie d`du scurt din cap, u[urat`. Prezen]a lui

Andrew o stingherea.– Da. Sâmb`ta e deschis numai diminea]a.Andrew se ridic`, punând bro[urile pe col]ul biroului.


– Atunci, hai s` continu`m discu]ia la mas`.– A, nu, nu e necesar. Vom termina \n câteva minute,

iar pe Paula n-o deranjeaz` s` a[tepte.– Dar vreau s` discut cu tine câteva idei [i ar putea

dura mai mult de-o or`.– Eventual dac` ai reveni \n alt` zi...– Acum mi-e cel mai convenabil, replic` netulburat

Andrew.Jo Marie era hot`rât` s` refuze. Cu siguran]`, Andrew

\[i d`dea seama cât de greu era totul pentru ea. De[i eracon[tient de sentimentele ei, se \nc`p`]âna s` i leignore.

– E atât de greu s` accep]i ceva de la mine, JoMarie? \ntreb` el \ncet. Chiar [i o invita]ie la masa deprânz?

– Bine, primi ea nervoas`. Dar numai pentru o or`.Mai am [i alte treburi.

Col]ul gurii lui se arcui \ntr-un zâmbet.– Cum dore[ti, spuse, \n timp ce o conducea spre

Mercedes.|n timpul drumului, Jo Marie st`tu ]eap`n`, necomu-

nicativ`. Andrew opri pe o strad` \ngust`, lâng` CartierulFrancez, [i-i deschise portiera.

– Am o mas` rezervat` la Chez Lorraine's.– La Chez Lorraine's?Jo Marie \i arunc` o privire surprins`. Elegantul restau-

rant francez era unul dintre cele mai celebre din New

70 NORMA WESTON

Orleans. Se zvonea c` servea o mâncare pe cât de deli-cioas`, pe-atât de scump`. Dintotdeauna visase s` ia masaacolo, dar nu reu[ise niciodat`.

– E un restaurant atât de bun pe cât spune toat`lumea? \ntreb` ea, neputându-[i st`pâni interesul.

– Va trebui s` judeci singur`, \i zâmbi Andrew.Fur` condu[i imediat la mas`, unde li se oferir` dou`

liste pline cu specialit`]i fran]uze[ti.– Ce te-ar tenta? o \ntreb` Andrew.– Nu [tiu. Toate par atât de apetisante...|nchizând lista, o puse al`turi [i cl`tin` u[or din

cap.– Cred c` s-ar putea s` regre]i c` m-ai adus aici, când

vei vedea ce foame-mi este...S`rise peste micul dejun, iar acum era lihnit`.Andrew nu ridic` ochii de pe list`.– |n ceea ce te prive[te pe tine, nu prea am ce s`

regret.Apoi, ca [i cum n-ar fi f`cut decât un comentariu oare-

care despre vreme, continu`:– Te-ai hot`rât?– Da... da, murmur` ea, \nfruntând efectul ame]itor al

cuvintelor lui. Cred c` voi lua somonul, dar prefer s` nu\ncerc pronun]ia francez`...

– Nici o grij`, comand eu \n locul t`u.Chelnerul cu veston ro[u ap`ru prompt, iar Andrew \i

comand`:


– Domni[oara ar dori mouilles a la creme de saumonfumé, iar eu iau canard de Rouen braisé.

Dând din cap afirmativ, osp`tarul se retrase.Jenat`, Jo Marie \[i \ntinse pe genunchi [ervetul de in.– Sunt impresionat`, murmur` ea, contemplând

decorul francez provincial. Totul e a[a cum m` a[tep-tasem.

Mâncarea era fabuloas`. Dup` scurt timp, Jo Mariedescoperi cu uimire cât de liber \i putea vorbi lui Andrew.Era un bun ascult`tor [i-i pl`cea s`-i povesteasc` desprefamilia ei.

– Deci, ai fost singura fiic` la p`rin]i.– A avut [i asta anumite avantaje. Joc fotbal \n stil dur,

b`rb`tesc.– Sper s` joci [i cu mine cândva. |ntotdeauna mi-a

pl`cut fotbalul american.Mâna lui Jo Marie se opri cu furculi]a \n aer, pe când

b`t`ile inimii i se accelerau.– Nu... nu joc decât cu fra]ii mei.Andrew chicoti.– Apropo de familie, mi-e greu s` cred c` tu [i Mark

sunte]i rude. Se vede clar c` sem`na]i, dar Mark e atât seserios... I se \ntâmpl` vreodat` s` râd`?

„|n ultima vreme, cam rar“, reflect` Jo Marie, dar pre-fer` s` nu m`rturiseasc`.

– Munce[te mult [i greu. Nu vrea s` fie grosolan.Andrew accept` scuza cu un zâmbet r`ut`cios.

72 NORMA WESTON

– Umbl` cu nasul mai sus decât copacii sequoia dinCalifornia. Ce are \mpotriva averii [i prestigiului social?

– Nu [tiu. Pe Kelly o tachineaz` \ncontinuu. Cred c`banii ei \l fac s` se simt` \n nesiguran]`. {i n-are nici unmotiv. Kelly nu i-a f`cut niciodat` nimic, ca s` justifice ati-tudinea asta. Nu pot s`-l \n]eleg.

|mpingând la o parte farfuria golit`, se uit` la ceas.Niciodat` nu-i pl`cuse mai mult o mas`, dar nu avea drep-tul s` savureze astfel compania lui Andrew. |n fond, eralogodit cu prietena ei cea mai bun`.

– Ce s-a \ntâmplat?– Nimic, cl`tin` ea din cap u[or, evitându-i ochii.– Vrei ceva la desert?Punându-[i o mân` pe stomac, Jo Marie refuz`, cu un

zâmbet.– N-a[ mai putea, declar` ea, de[i privirea \i c`zu cu

regret spre o mas` pe care erau expuse pateuri fran]uze[tidelicate.

Dup` un schimb rapid de expresii \n francez`, chel-nerul aduse un platou cu mostre de desert.

– Andrew, oft` ea, am s` m` \ngra[...– Am v`zut cum te uitai la bun`t`]ile astea. F`-]i

hatârul. Meri]i.– Dar nu mai pot...– |]i po]i permite s` mai pui pu]in` carne pe tine,

insist` el, cu glas mai sc`zut, studiindu-i siluetaml`dioas`.


– Insinuezi c` a[ fi o sl`b`noag`?– Auzi, auzi, remarc` Andrew, cl`tinând din cap. Tare-]i

mai place s` contrazici omul. Bine, d` farfuria-ncoace. Euam s` m`nânc [i tu stai [i te ui]i.

– S-o crezi tu! ripost` ea râzând [i \nfipse furculi]a \ntr-opl`cint` cu brânz` [i ciocolat`.

Dup` ce degust` trei dintre delicioasele deserturi, JoMarie \mpinse farfuria deoparte.

– |]i mul]umesc, Andrew, murmur` ea. Mi-a f`cut marepl`cere masa, [i... [i compania, dar a fost prima [i ultimaoar`.

– Jo Marie...– Nu, las`-m` s` termin, \l \ntrerupse, cu respira]ia

t`iat`. Ar... ar fi atât de u[or... s-o facem pe Kelly s` sufere,[i nu vreau asta. Nu pot. Te rog, nu-mi \ngreuna [i maimult situa]ia.

Cu fiecare cuvânt, vocea \i devenea tot mai slab`, maitremur`toare.

– F`-mi pl`cerea, Jo Marie, o rug` el, tandru. E ziuamea de na[tere [i n-am cu cine s` mi-o petrec.

N-avea cu cine... Cuvintele lui \i reverberar` prinminte. Jo Marie sim]ea c` se scufunda, ca [i cum ar finimerit dintr-o dat` pe nisipuri mi[c`toare.

– La mul]i ani, [opti ea.– Mul]umesc.Se ridicar`, iar Andrew o lu` de cot, conducând-o \n

strad`.

74 NORMA WESTON

– Vrei s` te las acas`? \ntreb` el peste câteva minute, \ntimp ce mergeau spre parcare.

– Nu, trebuie s` m` duc la sediul P.P.V.– P`mânt Pentru Viitor?Jo Marie d`du din cap.– Au nevoie de voluntari \n perioada s`rb`torilor de

iarn`.Fruntea \nalt` a lui Andrew se \ncre]i.– Din câte-mi amintesc, cl`direa aia e \ntr-un cartier

cam deocheat al ora[ului. Vei fi \n siguran]` dac`...– |n deplin` siguran]`, \l \ntrerupse ea. |]i mul]umesc

din nou pentru mas`. Sper s` ai o zi de na[tere minunat`,mai ad`ug`, \nainte de a porni pe trotuarul \ngust.

Sediul P.P.V. se afla \n apropierea docurilor. Temerilelui Andrew fuseser` \ntemeiate. Era o zon` cu o rat` \nalt`a criminalit`]ii. Jo Marie avea \ntotdeauna grij` s`soseasc` [i s` plece numai pe lumin`.

– V` pot ajuta cu ceva? se interes` b`rbatul masiv de labirou, cu p`r negru [i aspru, privind-o cu sprâncenelestufoase arcuite \ntreb`tor.

– Bun` ziua, salut` ea, \ntinzând mâna. Sunt Jo MarieEarly. Dumneavoastr` sunte]i Jim Rowden, nu-i a[a?

Jim sosise recent de la Boston [i preluase pozi]ia demanager al organiza]iei non-profit.

– Da, acum \mi amintesc, r`spunse el ie[ind de dup`biroul mare de stejar. A]i participat la pichet, nu?


– Da, am fost [i eu acolo.– Una dintre pu]inele persoane care au r`mas \n

ploaie, din câte-mi amintesc.– Fratele meu a insistat c` n-o f`ceam din sim] de

r`spundere, ci numai din \nc`p`]ânare, ad`ug` Jo Marierâzând. M-am \ntors fiindc` am auzit c` e nevoie devoluntari \n plus luna asta.

– Bate]i la ma[in`?– Acceptabil. Sunt agent de voiaj.– Nici o grij`, n-am s` v` supun unui test contra

cronometru.Jo Marie râse din nou.– Nici nu [ti]i cât de mult m` bucur s` aud.|[i petrecu cea mai mare parte a dup`-amiezii b`tând

la ma[in` r`spunsuri personale la scrisorile primite dup`demonstra]ia din fa]a hotelului Rose's. |ncurajat de suc-ces, grupul pl`nuia alte campanii. La patru [i jum`tate, JoMarie puse husa peste ma[ina de scris [i-i duse lui Jimscrisorile la semnat.

– Dac` po]i veni de trei ori pe s`pt`mân`, \i spuse el,]i-am fi foarte recunosc`tori.

De[i se \mpotrivise toat` dup`-amiaza, gândurile lui JoMarie reveneau \ncontinuu spre Andrew. Era ziua lui, iarea dorea s`-i d`ruiasc` un lucru care s`-i exprime senti-mentele. Intrând \ntr-un anticariat, g`si curând cartea pecare o c`uta – un volum mare, legat \n piele, despre isto-ria ora[ului New Orleans. Pu]ine localit`]i aveau

Date post:	24-Oct-2020
Category:	Documents
Upload:	others
View:	49 times
Download:	9 times

Logodnicul altei femei · 2019. 9. 11. · de acordurile vesele ale unei forma]ii de dixieland. Un...

Documents