LOGO paperUn periodic al elevilor Liceului Onisifor Ghibu Oradea Decembrie 2013

Prichindeii la colindat

Colindătorii din clasa 0

În 19 decembrie, în timpul orei de jur-nalism, ne-au încântat cu prezenţa neaşteptată copilaşii din clasa 0 D ai doamnei învăţătoare Iuliana Kocsis, care au cântat colinde şi ne-au urat Sărbători fericite şi un An nou fericit, plin de bucurii. Ca răsplată a strădaniei lor, am reacţionat cu valuri de aplauze. Aceste minunate suflete de copii au reuşit să aducă pe faţa fiecăruia un zâmbet larg. Doamna în-văţătoare a avut intenţia de a aduce momente fericite atât în viaţa celor mici, cât şi a auditoriului.

LARISA BOSTAN, VLAD BLAGA

2 LOGO paper

1 Decembrie în avans

3LOGO paper

Ghibu a sărbătorit RomâniaVineri, 29 noiembrie, la Liceul Onisifor Ghibu s-a celebrat Ziua Naţională a României. Activitatea a inceput cu in-tonarea Imnului National.

Elevii si profesorii prezenti au putut as-culta diferite cantece patriotice. In acest cadru a luat cuvantul directorul scolii, prof. Mircea Pop, şi a avut loc o premiere a elevilor.

Este vorba de cei care au participat la diferite activităţi şi concursuri cu ocazia Zilei României

GEORGE HODIŞAN, ANDREI ŞTIOP

Şcoala noastră, ca în fiecare an, a săr-bătorit Ziua naţională a României. Această activitate s-a desfăşurat în pauză, la ora 10, când toţi elevii şcolii au ieşit în curte pentru a asculta can-tece patriotice.

Tot astăzi, în cadrul aceleiaşi activităţi, au fost premiaţi câştigătorii concursu-lui de eseuri şi desene patriotice.

CAMELIA CARŢIŞ, ALEXANDRA TOTH

4 LOGO paper

Pe urmele Holocaustului

La sfarsitul saptamanii trecute, o mână de elevi din 11 B, alaturi de alti colegi mai mici de-ai nostri din liceu, am pornit intr-o excursie fascinanta, dar trista, in memoria oamenilor in Polonia. Mai exact, am vizitat Auschwitz-ul, unul din locurile reprezentative ale Holocaustului din al doilea razboi mondial, alaturi de alte obiective din Cracovia si Za-kopane.

Viaţa de ghetou

Evreii erau trimisi in asa-zisele ghetouri, care de fapt erau niste ruine unde conditiile erau mizere si infecte. Aici evreii erau tinuti pana marturiseau unde au ascuns sau cui i-au lasat averea. Daca nu recunosteai, te tortu-rau pe tine si pe familia ta, pana le

ziceai ce vroiau sa auda. Astfel, in aces-te ghetouri au murit multi evrei din cauza conditiilor si torturilor aplicate.

Deportarea

Dupa un timp, acestia erau urcati in vagoane de animale, cam 70-80 de oa-meni (barbati, femei, copii, batrani) intr-un vagon, unde aveau la dispozitie o galeata cu apa si o galeata pentru nevoi. La oprirea trenului in Auschwitz, vagoanele se deschideau, iar cei din vagoane coborau pe peron, aliniindu-se pe coloane respective barbati si fe-mei cu copii. Pe peron incepea se-lectarea: dreapta insemnand ca ramai in viata, iar stanga condamnare la gazare.

Criteriile selectiilor erau urmatoarele:

5LOGO paper

cei cu handicapuri erau trimisi direct la gazare, barbatii sanatosi erau trimisi la lucru, iar majoritatea femeilor si copi-ilor sub 14 ani erau trimisi la gazare.

Aceasta selectie era facuta de „doc-torul” SS-ist Josef Mengele, care facea diferite experimente: punerea subiec-ților în camere cu presiune, testarea de medicamente pe ei, supunerea la degeraturi, tentative de schimbare a culorii ochilor prin injectarea de sub-stanțe chimice în ochii copiilor, diverse amputari si alte operatii brutale, dar mania lui era gemenii. El dorea ca fe-meile sa nasca gemeni, raspandind ast-fel mai repede rasa ariana, care se cre-dea ca e superioara.

Viaţa de deţinut

Trecuti de selectie cei care au fost trim-isi la munca erau rasi in cap, parul folosindu-se la haine pentru soldatii nazisti de pe front sau la diferite tesat-uri. Dupa ce au fost rasi in cap, au fost pusi sa se dezbrace, sa se spele si sa se imbrace cu hainele pentru detinuti (haine vargate). Fiecare detinut avea

tatuat pe mana un numar cu ajutorul caruia era identificat de SS-isti. Detinu-tii dormeau in cele mai mizere conditii pe jos pe paie sau cate trei – patru pe etaj, in paturi suprapuse, de bai ce sa mai vorbim, care erau niste betoane cu gauri in ele, circa 180, unde acestia erau fortatati sa-si faca nevoile in 10-15 batai de palme, iar daca nu terminai la timp, comandantul SS-ist tragea la in-tamplare, omorand pe cine prinde.

Alimentatia era foarte simpla: diminea-ta primeau un surogat de cafea, la ami-aza era un fel de ciorba facuta din ram-asitele cojilor de cartofi folositi pentru pregatirea mancarurilor pentru SS-isti, iar seara iarasi un surogat de cafea; pe langa aceste trei mese mai primeau o paine din tarate pe o saptamana in-treaga.

Lagarul nu ocupa o suprafata extraor-dinar de mare, fiind 20 de block-uri locuite de detinuti. Detinutii erau alesi de alti detinuti mai vechi care erau nu-miti Vorarbeiter(muncitori fruntasi), care isi alegeau oameni pentru munca ce trebuia prestata sub indrumarea si

conducerea lor. Unii detinuti munceau in interiorul lagarului, altii in afara lui intorcandu-se inapoi doar seara pe muzica de fanfara.

Pe hainele vargate, evreii purtatau steaua lui David, galbena, detinutii crestini purtau cate un triunghi colorat, in functie de cauza pentru care fus-esera adusi in lagar, un asasin sau un hot avea un triunghi verde, homosexu-alii, pentru ca au fost si din acestia, aveau un triunghi roz, rusii purtau tri-unghiuri rosii, alte categorii purtau tri-unghiuri negre.

Odata la doua – trei luni se facea din nou selectie pentru a vedea cine este apt de munca, deoarece cei care erau slabiti din cauza regimului alimentar si fortei fizice depuse erau trimisi in camerele de gazare. Cadavrele ramase in urma gazarii erau bagate in crema-torii unde erau arse pana se faceau cenusa. Se spune ca pamanturile de langa Auschwitz sunt cele mai mari cimitiruri umane din lume, din cauza

cenusii aruncate de soldati pe acestea.

Cei care incercau sa evadeze se elctro-cutau singuri in gardul de sarma elec-trificat; asta se intampla in cel mai bun caz, daca ramaneai in viata te intreba care iti sunt cei mai buni prieteni si te executau impreuna cu acestia.

Sfârşitul terorii

Spre sfarsitul razboiului, afland ca rusii se apropie, nemtii au distrus atat cat au putut urmele acestui mare genocid. Soldatii americani au eliberat evreii aflati inca in lagare dandu-le haine noi, provizii dar mai ales libertatea de care au fost privaţi in acele lagare mon-struoase.

Dupa aceasta experienta despre care am aflat la Auschwitz, alaturi de intrea-ga lume care a auzit despre acest fenomen, speram ca vom trata aceasta problema cu alti ochi, sa nu mai ajungem la astfel de ucideri in masa.

BOGDAN GAVRIŞ, FLAVIU ALBUŢ

6 LOGO paper

Călătorie în lumea cărţilorMembrii clubului de lectură „Călători prin cărţi”, împreună cu doamna în-văţătoare Rodica Farcaş, savurează acum „Povestea lui Peter Iepuraşul” de Beatrix Potter. featured

Flopsy, Mopsy, Codita Pufoasa si Peter sunt personajele de neuitat, afirma unul din membrii clubului. Aceasta carte a avut un mare succes si a fost citita cu deosebita plcere si cu mult in-teres de elevii clasei a IV-a D.

In cadrul intalnirilor, au povestit aven-turile micilor vietati, au schimbat im-presii, au desprins invataminte si au completat Jurnalul de lectura. Astfel, cititorii calatori au petrecut timpul intr-un mod interesant, placut si folositor, iar incepand de astazi promit ca vor re-

comanda cartea tuturor copiilor intere-sati de lectură.

LAVINIA CARŢIŞ, DAIANA DUME

7LOGO paper

TABITA PANC

Opt ore la şcoală

Tabita Panc este elevă a liceului nos-tru in clasa a XI-a E. Împreuna cu fa-milia ei, a avut ocazia sa locuiasca in Italia timp de şase ani. Am decis sa ii adresam cateva intrebari, ca sa ne

povesteasca experientele pe care ea le-a trait.

REPORTERI: Unde te-ai nascut?

TABITA PANC: M-am nascut in Romania, insa am plecat in Italia in ju-rul varstei de 7 ani si am revenit in jurul anului 2008. Am avut ocazia sa locuiesc in Italia, la Roma, timp de şase ani.

REPORTERI: Cat de usor ti-a fost sa in-veti limba italiană?

TABITA PANC: Destul de usor, deoarece aveam o varsta destul de frageda .iar limba italiana seamana destul de mult cu romana. Consider ca am ajuns la un stadiu destul de avansat, stapanesc foarte bine limba italiana.

REPORTERI: Ti-a fost dor de casa? Ce ti-a lipsit?

TABITA PANC: Nu pot sa zic ca mi-a lip-sit ceva in mod special, deoarece eram acolo impreuna cu toata familia.

REPORTERI: Cum te-ai adaptat la stilul de viata din Italia si cat a durat?

TABITA PANC: Nu am avut foarte mari probleme din cauza noului stil de viata, deoarece aveam o varsta destul de frageda si nu am constientizat foarte tare schimbarea care a avut loc.

REPORTERI: Cum ai fost privita de co-munitatea locala ca fiind o persoana din Romania?

TABITA PANC: La inceput foarte bine, familia mea era privita cu ochi buni, insa pe parcurs au existat persoane de alte etnii care se dadeau drept romani si care au facut o imagine proasta tu-turor romanilor.

REPORTERI: Cum vezi populatia lo-cala?

TABITA PANC: Din punctul meu de vedere, era niste persoane respec-tuoase, insa erau dezordonati, uneori reactionau impulsiv si erau foarte iras-cibili.

REPORTERI: Ai frecventat cursurile unei scoli de acolo? Cum decurg lu-crurile in scolile din Italia?

TABITA PANC: Am studiat in cadrul Şcolii Renzo Pezzani, timp de şase ani.Stilul de organizare este mult mai diferit. In pauze stateai in clasa, orele erau de la 8-16, iar la ora 13 toti elevii mergeau la cantina, unde se servea mancare specifica tarilor de provenien-ta ale elevilor din scoala.

Imaginatia si gandirea creativa sunt stimulate foarte mult; acesta este prin-cipiul lor de baza, se organizeaza multe

8 LOGO paper

LORINCZ PATRICH

Birocraţia bate inteligenţa

Aflând că a locuit trei luni în Suedia, am avut deosebita plăcere de a-i lua un interviu colegului nostru, Lorincz Patrich, căruia i-am răpit puţin timp pentru a ne răspunde la câteva între-bări. LORINCZ PATRICH

REPORTER: Cat timp ai petrecut în Suedia?

LORINCZ PATRICH: Am petrecut in Sue-dia trei luni de zile, locuind la tatal meu.

REPORTER: Cum te-ai adaptat la stilul de viata?

LORINCZ PATRICH: M-am acomodat destul de greu, deoarece Romania este foarte diferita. Suedia este o tara in care nivelul de trai este foarte ridicat si oamenii sunt foarte civilizati, orice om contribuie la bunastarea societatii, bis-erica fiind dezradacinata din lumea so-cietatii. Suedia este o tara in care feri-cirea si bunastarea sunt principalul obiectiv.

REPORTER: Cum ai fost primit de co-munitatea locala ca venind din Roma-nia?

LORINCZ PATRICH: Imagineaza-ti un tablou a lui Van Gogh care ilustreaza o campie plina de veselie, la aceasta veselie participand persoane batrane, tinere, persone frumoase. Suedezii sunt fericiti, plini de energie si opti-mism.

REPORTER: Care a fost cea mai mare problema de care te-ai lovit acolo?

LORINCZ PATRICH: Temperatura, care nu depasea 25 de grade; la mai mult de 26 de grade se instaura cod galben.

REPORTER: Ai apucat sa frecventezi cursurile unei scoli de acolo?

LORINCZ PATRICH: Nu am apucat dar am avut legaturi externe cu scoala. Cursurile sunt mult mai usoare, elevii nu sunt stresati, importanta fiind mereu munca de echipa, nu individual-ismul. Faci doar lucrurile care iti plac, nefiind obligat sa faci lucruri care nu iti plac. Adolescentii isi petrec timpul in comuniune cu natura, oamenii chiar dormind in parcuri, pe paturi aranjate pe pamant.

Din punctul meu de vedere, noi suntem mai destepti, dar neintelesi; inteligenta noastra este inutila in fata biocratiei ro-manesti. Şcoala suedeza te pregateste pentru viata. Se fac foarte multe proiecte in grup, se urmaresc multe documentare si se fac multe excursii in natura.

REPORTER: Cat de mult accent se pune pe studiul practic si pe cel teo-retic in comparatie cu Romania? Da-ne exemple despre ce inseamna prac-tica la fizica, matematica, biologie.

LORINCZ PATRICH: Se pune accent foarte mult pe studiul practic si nu pe cel teoretic, ca dovada fiind nenu-maratele laboratoare echipate cu tehnologie relativ moderna. In Roma-nia exista laboratoare, dar nu am vazut niciodata ca in liceu elevii sa practice studiu practic chimic sau biologic, doar teorie, si acest lucru il spun din propria experienta.

REPORTER: De ce crezi ca tinerii din Romania vor sa plece in strainatate in numar atat de mare?

LORINCZ PATRICH: Deoarece tinerii din Romania considera ca in strainatate covrigii sunt in coada cainilor, dar acest lucru este eronat. Orice lucru doresti poti sa il ai oriunde vrei, doar sa-l vrei cu adevarat. Cu munca, automotivare si seriozitate, poti sa muti si muntii din loc.

REPORTER: Te-ai muta definitiv in strainatate?

LORINCZ PATRICH: Deloc, trebuie sa reconstruiesc bazele tarii si sa trimit tara spre succes; orice sacrificiu va fi necesar in indeplinirea idealului meu, il voi face.

REPORTER: Povesteste-ne o intam-plare memorabila din experienta ta suedeza.

LORINCZ PATRICH: Un om facea cu-ratenie in garaj si avea atat de multa in-credere in societate, incat a lasat toate lucrurile afara peste noapte. Niste ro-mani, crezand ca ce a ramas afara este gunoi, si-au atribuit lucrurile. In urma-toarele saptamani, acel suedez a in-ceput sa puna afise pe strada cu mesajul „Nu era gunoi, erau lucrurile mele, le doresc inapoi!”, dar fara sa apeleze la politie.

au consemnat ANDRA HORGE, ANDRA-DA VLAD

concursuri, turnee. Se pune foarte mult acent pe studiul practic, insa nu exista foarte mare diferenta in comparatie cu Romania. Insa un avantaj pe care ei il au este acela ca au echipament mult mai performant, au mai multe dotari si isi permit sa faca practica in aproape orice domeniu.

O problema pe care am intalnit-o acolo a fost aceea ca profesorii faceau diferenta intre elevii italieni si cei de alta nationalitate.

REPORTERI: In ce masura sunte mai pregatiti sau mai putin pregatiti pen-tru viata adolescentii de aici, in com-paratie cu cei de acolo?

TABITA PANC: Sunt de parere ca noi, romanii, suntem mult mai pregatiti si mai dezvoltati intelectual decat cei de acolo.

R E P O R T E R I : D a c a a i a v e a posibilitatea, ai aduce ceva elemente de acolo in cadrul scolii din Romania?

TABITA PANC: Nu.

REPORTERI: Cum isi petrece timpul liber un adolescent italian tipic?

TABITA PANC: Nu exista o diferenta foarte mare in ceea ce priveste petre-cerea timpului liber, insa un lucru spe-cific adolescentilor de acolo este acela ca au o vestimentatie foarte extrava-ganta si un limbaj foarte vulgar.

REPORTERI: Te-ai muta definitiv in strainatate?

TABITA PANC: M-as muta definitiv intr-o alta tara, deoarece in stainatate se ofera mai multe posibilitati.

REPORTERI: De ce crezi ca tinerii din Romania vor sa plece in strainatate in numar asa mare?

TABITA PANC: Eu cred ca foarte multi tineri aleg sa plece in strainatate darorita conditiilor care li se ofera si datorită locurilor de munca, cu un pro-gram mult mai lejer si mult mai bine platite.

au consemnat CARMEN IUHAS şi GABRIELA AGA

9LOGO paper

Serbare pentru Moş Crăciun Ziua

Drepturilor

Omului

„A venit şi la tine Moşul!”

Asociatia Tikvah a încheiat marţi, 10 decembrie, seria întâlnirilor din cadrul proiectului „Drepturile omului văzute prin prisma Holocaustului”, cu ultima activitate ce a marcat Ziua In-ternaţională a Drepturilor Omului. Evenimentul, desfăşurat în sala festi-vă a Liceului Onisifor Ghibu , a reunit elevi, profesori, reprezentanţi ai aso-ciaţiei şi un reprezentant al Facultătii de Istorie din Oradea.

Pe durata întregii zile, unii elevi au prezentat câteva din drepturile omului colegilor din întreaga scoală, ca parte a acestei ultime activităţi.

Timp de două semestre, Asociaţia Tik-vah a încercat sa tragă un semnal de alarmă împotriva discriminării rasiale şi a prejudecăţilor ce se formează între oameni, prejudecăţi ce au avut con-secinţe dezastruoase în trecut. Astfel, s-au evocat momente din perioada Holocaustului, aspectele unui popor lipsit de apărare, ce nu a avut nicio şansă în faţa unuia ce se considera su-perior.

Imaginile prezentate, filmele vizionate, discuţiile purtate şi excursia din iunie la Memorialul Victimelor Comunismului şi a Rezistenţei au dezvăluit celor impli-caţi în proiect o altă latură a oamenilor, una crudă, indiferentă. Însă au existat şi salvatori, oameni ce nu şi-au pierdut umanitatea, solidarizându-se cu vic-timele, adevarate lumini în întunericul existenţial al celor amenintaţi de Holo-caust.

LOREDANA MOCA

Marţi, 17 decembrie 2013, după-masă, la Liceul Onisifor Ghibu în sala festivă preşcolarii din grupa pregătitoare, îm-preună cu doamnele educatoare de la Grădiniţa nr. 28 Oradea, au pus în sce-nă o minunată serbare cu ocazia Săr-bătorilor de iarnă şi venirea lui Moş Crăciun. Marţi, 17 decembrie 2013, după-masă, la Liceul Onisifor Ghibu în sala festivă preşcolarii din grupa pre-gătitoare, împreună cu doamnele ed-ucatoare de la Grădiniţa nr. 28 Oradea, au pus în scenă o minunată serbare cu ocazia Sărbătorilor de iar-nă şi venirea lui Moş Crăciun.

Micutii imbracati in costume nationale au pregatit momente artistice de-o s e b i t e , s c e n e t e c u N a s t e r e a Domnului, Plugusorul, Sorcova, col-inde, poeme si cantece de iarnă, di-verse dansuri, cu care i-au incantat pe părintii, fratii, surorile, verisoarele si bunicii lor, prezenti in sala ca specta-tori.

Prezent in sală era si Mos Crăciun, în-cărcat de daruri ( jocuri educative şi dulciuri) pe care le-a impartit presco-larilor drept mulţumire.

ROXANA VLAD

În data de 20 decembrie 2013, clasa a XI-a B a domnului Călin Perţe şi a VI-a E a doamnei Lucia Cighir au hotărât să aducă puţină bucurie şi speranţă în sufletele oamenilor din 1 Mai, care mai trăiesc doar cu speranţa. Toţi am adus câte ceva de acasă, ce s-a putut – de la jucarii la mâncare şi haine, toate au fost binevenite.

Clasa a XI-a B este deja familiarizata cu aceste iesiri la oamenii nevoiasi din 1 Mai, de Craciun si de Pasti, ne-am orga-nizat rapid si totul a decurs bine, iar domnul diriginte s-a bucurat cand a mai primit o mână de ajutor.

De asemenea, s-au mai strans cativa bani si am mers la Penny sa cumparam pui, dulciuri pentru copii, faina, malai etc.

Am mers cu autobuzul pana in 1 Mai si am cantat colinde inainte sa intram ca sa mai indulcim atmosfera si sa mai bucuram sufletele oamenilor. Acestia ne-au primit cu bratele deschise si un tatic i-a spus copilului: „Uite, a venit şi la tine Moşul!”. Aceste cuvinte ne-au in-duiosat si ne-a facut sa ne gandim ca trebuie sa pretuim ce avem, pentru ca nu se stie niciodata cum se intoarce roata.

Doamna Cighir a fost si ea emotionata de felul in care oamenii traiesc acolo si a spus ca nu ii vina sa creada in ce con-ditii pot trai oamenii acestia.

ANTONIA BALAŞCO

10 LOGO paper

IOANA NISTOR

Prof. FLORICA POP

Un examen

pentru o viaţă

România trăiește din

mândria noastrăÎn 29 noiembrie a avut loc premierea concursului de eseuri „De ce să fiu mândru că sunt român?” Acest con-curs a fost câștigat de Ioana Nistor, el-evă în clasa a XI-D, profilul de bio-chimie. Luând locul 1, am dorit să îi pun mai multe întrebări despre ce a însemnat pentru ea acest concurs și, mai mult de atât, de ce să fim mândri că suntem români. IOANA NISTOR

Ioanei îi place să scrie şi s-a decis chiar de la început că va participa la acest concurs, neavând nimic de pierdut. A fost o ocazie de care s-a bucurat enorm, deoarece nu a mai avut şansa să participe la un astfel de concurs. În momentul premierii, ea tremura atât de frig, cât și de emoții, iar în momen-tul în care a aflat că a luat locul 1, s-a bucurat, oricine s-ar fi bucurat. Ea crede în ceea ce a scris, fiind persoana care crede în tot ceea ce face, spune sau scrie. Fără să pară egoistă sau lău-dăroasă, s-a așteptat la locul 1. Ioana iubeşte România și o va iubi mereu . Spune că o iubește, însă nu că e perfec-tă. Ca și orice altă țară, are defectele ei.

Ioana Nistor își dorește foarte mult să își continue studiile „afară”, însă dacă

acest lucru se va realiza, nu are de gând să rămână acolo. Ea spune că, dacă stai prea mult „afară”, la un mo-ment dat ți se face frig, foame sau sete, vorbind la modul figurat, iar ea nu vrea să moară. Ea crede că ceva se poate schimba aici. Speră să nu mai ră-mânem pe locul 2, sa nu mai rămânem o nație de „săraci”, cum ne numesc alții, pentru că, de fapt , nici nu suntem așa.

A dorit să transmită un mesaj nouă, cititorilor. „Fiți mândri că sunteți ro-mâni, deoarece România trăiește din mândria pe care o simțim față de ea. Poate că acum e aproape moartă, însă doar împreună o putem readuce la via-ță. Nimic nu e imposibil. Credeți în Ro-mânia, iar ea va crede în voi. Dați-i ceva României, iar ea vă va da ceva înapoi. Oriunde mergeți, lăudați-vă țara, pen-tru că lăudând-o pe ea, va lăudați pe voi înșivă, pe familiile voastre de acasă și pe celelalte 21 de milioane de frați ai voștri”.

DIANA CURTUI

În decembrie, in incinta scolii noastre au venit reprezentantii Eurolingva, or-ganizatori ai examenului de limba en-gleza, Cambridge, care au vorbit cu doamna profesoara de engleza Florica Pop, alaturi de alti profesori de limba engleza ai liceului nostru. Am rugat-o pe doamna prof. Pop sa ne acorde un interviu, pentru a afla mai multe de-talii despre acest concurs.

Prof. FLORICA POP

REPORTERI: Cine organizează exam-enul in orasul nostru?

Prof. FLORICA POP: Examenul Cam-bridge este organizat in orasul nostru de catre centrul de limbi straine Eurol-ingva, aflat sub egida Consiliului Bri-tanic. De altfel, liceul nostru are un pro-tocol de colaborare cu Eurolingva.

REPORTERI: Cand si cum ne putem in-scrie pentru Cambridge?

Prof. FLORICA POP: Inscrierile pentru Cambridge se fac cu şase saptamani in-ainte, iar incepand din 2014 acest exa-men se va desfasura lunar, conditia fi-ind sa existe zece candidati pe nivel (PET, FCE, CAE). Tot in anul 2014, Eurol-ingva ofera o reducere cuprinsa intre 100 si 120 RON pe fiecare nivel, in func-tie de optiune (varianta pe hartie sau pe calculator). Aceasta reducere se va aplica in lunile martie, aprilie si mai.

REPORTERI: Unde se va desfasura ex-

amenul?

Prof. FLORICA POP: Examenul se des-fasoara la sediul centrului de limbi straine Eurolingva, care pana in data de 1 ianuarie 2014 este situat pe str. Parcului nr. 13, iar de la 1 ianuarie 2014 sediul se muta pe str. Roman Ciorogar-iu nr. 65, etaj 2, camera 23 (in cadrul sediului Camerei de Comert Bihor). Insa catedra de engleza a scolii orga-nizeaza si la noi in scoala PET-ul, condi-tia fiind sa existe cel putin zece candi-dati (anul acesta in data de 26 martie),

R E P O R T E R I : L a c e n e a j u t a Cambridge-ul?

Prof. FLORICA POP: Certificatele de PET, FCE si CAE sunt echivalate cu pro-ba de competente lingvistice din cadrul bacalaureatului. Deci, practice, te scutesc de stresul unei probe in plus. Aceste certificate sunt un pasaport de oportunitati: sunt recunoscute interna-tional si au o valabilitate permanenta pentru elevii care doresc sa aplice pen-tru o facultate din strainatate; certifi-catul este obligatoriu la dosar. Insa ex-ista si companii internationale care so-licita sa existe un certificat Cambridge in dosarul de selectare a angajatilor. Personal, sunt de parere ca, in afara de importanta examenelor Cambridge pentru facultati si companii, sustinerea unui examen Cambridge te ajuta sa ai un scop in invatarea limbii engleze, te ajuta sa-ti imbogateste cunostintele si sa ti le aprofundezi.

REPORTERI: De ce avem nevoie pen-tru a lua un examen Cambridge?

Prof. FLORICA POP: Pentru a lua cu succes un astfel de examen, ai nevoie de motivatie, determinare si studiu in-dividual, ca si o pregatire controlata pe formatul tipului de examen Cambridge pe care vrea un elev sa il dea.

Date de contact: www.eurolingva.ro, tel. 0259/412.432, e-mail: office@eu-rolingva.ro

au consemnat FLAVIU ALBUŢ, BOGDAN GAVRIŞ

11LOGO paper

SARA VESE

Fata româncă de la Saint Jo

Sara Vese este eleva in clasa a 9-a D, la profilul Stiinte ale Naturii. Aceasta mi-a acordat un scurt interviu, care are la bază plecarea ei in Franţa si ex-perienta acumulata la şcoala Collége Saint Joseph. SARA VESE

SARA VESE: Am avut ocazia sa locuiesc in Franta. De obicei merg acolo pe pe-rioada vacantei de vara, timp de trei luni, dar am mers de cateva ori si in timpul vacantei de iarna. Merg acolo deoarece matusa mea s-a mutat cu fa-milia. Cel mai mult am stat acolo trei luni. Dar de obicei merg pe o perioada de două luni si putin vara, iar daca merg iarna stau doar două saptamani.

M-am adaptat foarte repede la stilul de viata din Franta. Nu am avut probleme cu adaptarea pentru ca o parte impor-tanta din familia mea era acolo si da-torita lor adaptarea a fost mult mai usoara.

Oamenii de acolo m-au primit cu drag si se comporta frumos cu romanii. Sti-au despre Romania, despre Carpati, despre Contele Dracula si intodeauna au spus ca e o tara frumoasa. Si ei au o comunitate de francezi care sunt in-fratiti cu o comuna din Romania si fac schimb de experiente culturale.

Am avut deosebita placere sa frecven-tez cursurile de la Collége Saint Joseph. Am vrut sa merg la o scoala din Franta sa vad cum decurg orele si sa in-vat ceva nou, ceea ce s-a si intamplat.

Am avut un program destul de incarcat pe timpul scolii. Dimineata trebuia sa ma trezesc la ora 6 pentru a fi gata pe 7 :10 cand autobusul venea si lua toti elevii din Le Gué de Velluire, satul in care locuiam. Pana la ora 8.00, auto-

buzul trebuia sa ia elevii din trei sate apoi mergeam la scoala. Fiecare clasa avea un loc special amenajat unde la ora 8:05 se strangea in sir indian. Nu aveam voie sa mergem in clasa decât dupa ce profesorul a venit in fata siru-lui si ne dădea voie.

La ora 8 :10 fix orele incepeau. Orarul lor e foarte diferit de a nostru. De ex-emplu, intr-o zi primele doua ore durau 1 h fara pauza intre ele. Apoi urma o pauza de 20 de minute, iar ora urma-toare dura 1 h jumatate. Dupa care 5 minute pauza intre ore si mai urma un curs de 1 h jumatate.

Trebuie sa mentionez ca pe timpul pauzelor toata lumea iesea afara. Nu avea nimeni voie sa ramana inauntru. La ora 12 era pauza de pranz care dura două ore. Toata lumea mergea la canti-na sa manance. Elevii aveau carduri pe care si le faceau la fiecare inceput de an si pe baza acelor carduri intrau in cantina. Eu trebuia sa-mi cumpar ticket, deoarece nu eram inscrisa la so-cala respectiva.

Dupa ce terminam de mancat, stateam in curtea scolii la povesti sau mergeam la biblioteca cu cativa amici. Cand se termina pauza de recreere (cum o numesc francezii), mai urmau doua ore, fiecare dura 1 h fara pauza intre ele. Apoi iar 20 de minute pauza iar mai apoi, ultima ora, era o ora de meditatie unde puteai sa-ti faci temele si sa inveti pentru a doua zi, daca aveai ce invata.

La ora 18 :00 toata lumea pleca. Luam autobuzul din statia de langa scoala, mergeam pana la statia de la Collége François Viete. Acolo schimbam auto-buzul, iar apoi mergeam acasa.

Trebuie sa spun ca pe toata perioada

cand am mers la scoala am avut trei amici: Pierre, Pauline si Manon, care m-au ajutat sa invat toata aceste lucruri noi despre scoala din Franta. (P.S. Ei merg la scoala doar patru zile pe sapta-mana, deoarece miercurea este liber.)

Nu stiu daca m-as muta definitiv in alta tara. Abia am inceput sa-mi traiesc via-ta, cum s-ar spune, si nu am luat inca in considerare aceasta optiune. Inca nu am avut motive sa o iau. Ma gandesc ca ar fi destul de greu sa ma mut defini-tiv si sa incep de la zero totul. Aici in tara am tot ce-mi trebuie – prieteni, o am pe mama mea, oameni pe care ma pot baza, dar lipseste o parte din fami-lie , cea plecata in Franta: matusa mea, unchiul meu , verisorul meu si bunica mea.

Ca si orice lucru pe care il incepi de la zero, nu a fost usor. Dar am avut o pro-fesoara foarte buna, cu ajutorul careia franceza a parut mai usoara si care imi spunea de fiecare data cand ceva mi se parea mai greu, poate chiar imposibil, „nimic nu e imposibil. Daca vrei, poti”. Pe langa acest lucru, m-au ajutat foarte mult calatoriile in Franta, unde am fa-cut, practic, franceza intensiv. In satul in care am locuit cu familia, o femei mai in varsta, Mme. Jacqueline, pe care eu o apreciez foarte mult, s-a oferit sa ma ajute sa invat mai bine franceza, lu-cru care s-a si intamplat . Cu ea vor-beam doar in franceza. Orele de franceza erau o reala placere, deoarece am iubit franceza inca de la inceput si intotdeauna mi-am dorit sa stiu tot mai mult.

Am avut multe intamplari, si placute, si mai neplacute, dar cu siguranta cea mai memorabila a fost o intamplare din timpul scolii din Franta. In fiecare dimineata, la statia de unde luam auto-buzul, trebuia sa ma intalnesc cu un prieten cu care mergeam impreuna, dat fiind ca mergeam la acesi scoala. El a avut un rol important in toata aven-tura mea prin scoala franceza si mergea peste tot cu mine pentru a ma ajuta. Intr-o dimineata, cand am ajuns in statia de autobuz, el nu era acolo. Ma gandesc : „Nicio problema, poate intarzie”. Ei bine, nu a fost asa, chiar nu a mai venit deloc. M-am panicat. Tot ce imi aminteam in acel moment era ca trebuia sa ma urc in al doilea autobuz care venea in statie. La scoala nu a ven-it deloc, bineinteles. Eram si speriata, si suparata, pur si simplu nu mai stiam ce sa fac. Cand a venit vremea sa plecam

acasa, m-am urcat intr-un autobuz si am plecat spre statia de la Collége François Viete. Acolo trebuia sa schimb autobuzul, dar nu mai stiam exact nu-marul autobuzului. Stiam doar ca era de la 30 incolo. Asa ca am intrebat fiecare sofer / soferita daca pleaca spre satul unde eu trebuia sa ajung. Sa nu va imaginati ca am mers la foarte multe autobuze, numai pana la 35 (nu-marul total de autobuze). Intr-un final, la numarul 35 ,o doamna amabila mi-a spus ca doar autobuzul care trebuia sa vina dupa dansa mergea acolo unde aveam eu nevoie.

Asadar, a trebuie sa mai astept inca 20 de minute. Intre timp, cand am coborat, la usa autobuzului am dat cu ochii de o mare de elevi care stateau si se uitau la mine. In momentul acela m-am blocat, iar ei au facut loc in mijloc, ca eu sa pot trece, si din spatele meu am auzit : „Aţi vazut-o? Ea e fata ro-manca care merge la Saint Jo”. Nu pot sa zic ca m-am simtit bine cand am auzit acest lucru. Intr-un final, am ajuns acasa . Eram destul de suparata si m-am descarcat putin prin plans, dar a doua zi am aflat ca nu a venit deoarece si-a rupt mana.

Poate nu e cea mai „wow” intamplare, dar cu siguranta pentru mine e memo-rabila.

a consemnat OTILIA TRIFA

12 LOGO paper

Prof. LIVIA IVAN

Echipa de fotbal a Liceului Ghibu

Debut cu dreptul în

Campionatul Liceelor

O epocă

inimaginabilă

Otravă sau medicament?

În 14 noiembrie 2013, în scoala noas-tra a avut loc o actiune care a recon-stituit ceva din perioada comunista, modul in care erau elevii obligati sa se imbrace, ce reguli stricte aveau, cum se desfasurau evenimentele si cum era scoala noastra in perioada respec-tiva. Prof. LIVIA IVAN

Initiativa a pornit de la profesoara de istorie Livia Ivan, care spune ca a por-nit totul din motivatia ca scoala îi este a doua familie şi a simtit nevoia sa ne impartaseasca noua o parte din istoria pe care nu am trait-o. La acest eveni-ment au participat clasele a IX-a, a X-a şi a XII-a, profesori universitari din Cluj-Napoca, dl director, profesorii de diferite materii, fosti profesori si in-vatatori din acea perioada. Prof. Maria Dan ne-a spus cat de impresionata a fost de acest proiect, cat de bucuroasa a fost sa participe, i-a placut foarte mult implicarea doamnei profesoare Livia Ivan si faptul ca elevii si-au jucat bine rolul de pionieri. Obiectivele aces-tui proiect au fost punerea in scena a acestor momente si sublinierea impor-tantei pe care scoala le-a avut asupra formarea copiilor in acea vreme. De asemenea, se dorea cunoasterea edu-catiei de care au avut parte parintii nostri, irelevante pentru un regim democratic.

Am avut parte de o prezentare vizuala a istoriei, care ne-a ajutat sa intelegem mai bine respectiva perioada. Toata lumea din sala, mai ales fostii profesori, s-au emotionat.

ANTONIA BALAŞCO, VLAD BLAGA

Majoritatea elevilor si profesorilor din liceul nostru sunt prezenti in aproape fiecare pauza la aparatul de cafea, care – după cum sustin ei – ii ajuta la con-centrare sau in cele mai multe cazuri la „desteptare”. Intr-adevar, cofeina, care este principalul element din compozi-tia bobului de cafea , stimuleaza sis-temul nervos, creste activitatea int-

electuala , reduce temporar starea de oboseala si favorizeaza digestia, stimu-land activitarea sistemului excretor.

.„Studii recente au evidentiat actiunea psiho-stimulatoare a cafelei, ne spune doamna profesoară de biologie Car-men Chiş. Aceasta imbunatateste tipul de reactie si vigilenta si poate creea

buna dispozitie. Pe langa beneficiile unui consum moderat, cafeaua are si contraindicatii. Cei cu afectiuni precum hepatita cronica, ciroza, ulcer gastric sau duodenal, guta, nevroza, dureri de cap, hipertensiune arteriala si entero-colita cronica ar fi bine sa evite con-sumul de cafea. De asemenea, cafeaua nu este recomandata copiilor si adoles-centilor”.

IONELA CIOCA

În 2 decembrie 2013, in incinta Liceu-lui cu Program Sportiv LPS Oradea, de la ora 13:30, s-au desfasurat primele meciuri din grupa noastra.

Echipa noastra este formata din juca-tori cu experienta, care au jucat si la echipa nationala de juniori, fiind for-mata din urmatorii sportivi: Cervinschi Ionut, Botis Octavian, Bogdan Sergiu, Herlas Flavius, Pasca Cosmin, Mangra George, Mune Sergiu, Cuc Iulian, Petri-cau Adrian, Petricau Valentin si por-tarul Pop Antonio, antrenor fiind dom-nul profesor Pirtea Ioan.

Primul meci sustinut de echipa noastra a fost impotriva echipei de la Ady En-dre, meci care pentru echipa noastra a fost un meci de incalzire castigat fara probleme, cu scorul de 17-0 .

Al doilea meci a fost impotriva celor de la Liceul Aurel Lazar, meci castigat fara probleme de baietii nostri, fara drept de apel, nu le-am dat nici o sansa ad-versarilor si ne-am impus cu scorul de 11-1.

Dupa prima zi, echipa noastra se afla pe primul loc in grupa, cu numar max-im de puncte, 6, si cu un golaveraj foarte bun: 28-1.

Maine, 3 decembrie 2013, incepand cu ora 13:30, tot la Liceul cu Program Sportiv LPS Oradea, era programat ul-timul meci din grupe al echipei noastre, impotriva celor de la Emanuil Gojdu.

COSMIN PAŞCA, GEORGE NEGREA