LOGICĂ ŞI GÂNDIRE CRITICĂ

1

Prezentarea generală a disciplinei“Logic ă şi Gândire Critic ă”

• Prelegeri: Prof. univ. dr. Petre Bieltz• Seminar/Tutorial : Lector univ. dr. Marius Dobre• Volumul didactic al disciplinei:

2c+2s; Semestrul: II, Anul de studii: I

2

2c+2s; Semestrul: II, Anul de studii: I

• Cursul este dedicat : • studiilor universitare de zi• studiilor universitare la distan Ńă

Obiectivele cursului

(1)Cursul de logică şi gândire critică este dedicat

iniţierii studenţilor în psihologie:

- în perfecţionarea abilităţilor naturale de gândire critică

- în interpretarea instrumentelor de bază ale raţionării

(2) Pentru realizarea acestor obiective:

- se apelează la prezentarea de idei problematizatoare

- se recurge la analiza a diferite curente, teorii, sisteme şi

3

- se recurge la analiza a diferite curente, teorii, sisteme şi

metode specifice cercetărilor şi aplicaţiilor psihologice

contemporane

(3) Cursul şi seminarul/tutorialul îşi propun:

- să fie un instrument esenţial în analiza raţionării, a

argumentării şi a explicaţiilor psihologice

- să-i sprijine pe viitorii psihologi inclusiv sub aspect

metodologic

Cerinţe

1. Valorificarea cunoştinţelor dezbătute în curs şi a

celor dobândite prin parcurgerea altor discipline

(Introducere în Psihologie sau Filosofia Minţii);

2. Probarea abilităţilor de analiză, sinteză şi

evaluare a informaţiilor, explicaţiilor şi

argumentelor prin modalităţi de evaluare critică

4

argumentelor prin modalităţi de evaluare critică

ale acestora;

3. Participarea la activităţile anunţate în calendarul

disciplinei.

4. Rezolvarea de exerciţii şi probleme (situaţii) care

sunt legate de subiectele discutate în curs şi de

textele aferente fiecărui capitol.

Principalele finalităţi ale disciplinei

(a). Educarea şi consolidarea abilităţilor de analiză şi

evaluare critică a explicaţiilor şi a argumentelor

implicate în:

- oferte şi propuneri, păreri şi opinii

- anunţuri şi reclame, articole din ziare sau reviste

- ştiri sau intervenţii difuzate prin radio sau posturi TV

5

- ştiri sau intervenţii difuzate prin radio sau posturi TV

- conversaţii şi discuţii informale

- interviuri, studii sau eseuri ştiinţifice etc.

- orice fel de activitate teoretică sau practică cu

impact în formarea de convingeri, credinţe şi

competenţe individuale;

(b). Formarea şi consolidarea capacităŃilor de înŃelegere autentică a textelor scrise sau rostite:

- indiferent de complexitatea şi lungimea lor

- aflate în diferite eseuri, articole, cărŃi, prezentăride cazuri

- cuprinse în comentarii asupra experimentelor şitestelor psihologice

6

testelor psihologice

- prezente în domenii conexe psihologiei(biologie, neurofiziologie, filosofie, statistică etc.)

- indiferent de “prestigiul” celui care le susŃine

- indiferent dacă sunt de ultimă oră sau sunt maivechi

(c). Formarea competenŃelor necesare pentru a obŃine soluŃii corecte inclusiv în situaŃii strict delimitate de anumite condiŃii restrictive:

- pentru a stabilii tratamentul sau consecinŃelediferitelor afecŃiuni psihice

- pentru a explica comportamentul uman

7

- pentru a explica comportamentul uman

- pentru a descrie cu acurateŃe relaŃii între persoane

- pentru a explica corect diferite lucruri, locuri, evenimente sau particularităŃi ale acestora impli-cate în experimentele şi investigaŃiile psihologice

Temele/subiectele prezentate 1.Gândirea Critică şi Argumentarea

- ImportanŃa practică a gândirii critice

- Fundamentele interdisciplinare ale gândirii critice

8

critice

- RaŃionarea critică deductivă şi inductivă

- Formă şi conŃinut intuitiv în raŃionarea critică

- Gândirea critică şi exigenŃele logice fundamentale

2. Logic ă şi psihologie

- logica şi psihologia în istoria cunoaşterii

- psihologism şi logicism – orientări unilaterale

9

- raportul dintre logică şi psihologie

3. Gândirea critic ă şi analiza limbajului

- raportul dintre gândire şi limbaj

- dinamica şi tipurile limbajului (scrierea

10

- dinamica şi tipurile limbajului (scriereaşi rostirea)

- structura vocabularului psihologic

- funcŃiile şi particularităŃile limbajului)

4. Termenii: form ă logic ă, model mental sau form ă lingvistic ă

- intensiunea şi extensiunea termenilor

- conotaŃia şi denotarea termenilor

11

- termeni vizi şi termeni nevizi

- gândirea critică despre tipurile de termeni

- raporturile dintre termeni

5. Gândirea critic ă şi sistematizarea informa Ńiilor

- definire şi clasificare: structură, tipuri şi reguli

- locul definiŃiei şi al clasificării în gândirea

12

- locul definiŃiei şi al clasificării în gândirea critică şi în metodologia cercetării

- erori de definire şi de clasificare în gândirea naivă şi în demersurile teoretice

6. RAłIONAREA DEDUCTIVĂ

A.RaŃionarea silogistic ă

- gândirea critică despre inferenŃele cu propoziŃii categorice

13

- argumente silogistice în gândirea teoretică şi în cea naivă

- psihologia raŃionării silogistice

B. RaŃionarea propozi Ńional ă

- propoziŃii compuse şi operatori propoziŃionali

- gândirea critică şi raŃionarea propoziŃională (ipotetico-categorică, disjunctivo-categoricăetc.)

14

- cercetări psihologice asupra raŃionării propoziŃionale

- inteligenŃă naturală şi inteligenŃă artificială

- raŃionare monotonică şi raŃionare non-monotonică

7. RAłIONAREA INDUCTIVĂ

- specificul şi rolul raŃionării inductive în raŃionare

- particularităŃile inducŃiei ştiinŃifice

- locul analogiei în raŃionarea psihologică

15

- alte tipuri de argumentare inductivă în gândirea naivă şi în investigaŃiile ştiinŃifice

- aplicaŃii ale cercetării inductive în investigaŃiile psihologice teoretice şi în cele experimentale

- principale erori în raŃionarea inductivă

Indicaţii metodice

•Prelegerile presupun de asemenea:

- discutarea aplicaţiilor şi rezolvarea de

probleme concrete

- aplicarea de chestionare privind evaluarea

16

- aplicarea de chestionare privind evaluarea

calitativă a pregătirii studenţilor în domeniul

gândirii critice

- discuţii periodice cu studenţii privitoare la

propunerile lor pe linia perfecţionării predării şi

seminarizării.

•Seminarul/Tutorialul presupune:

- clarificări şi aprofundări de subiecte

- stabilirea de corelaţii, dezbateri pe teme date,

analize de texte semnificative

- soluţionări de exerciţii şi rezolvări de situaţii

17

concrete, teste grilă, lucrări de control periodice

- îndrumări privind elaborarea referatelor sau a

lucrărilor de specialitate

- valorificarea competenţelor de gândire critică în

viaţă şi în activitatea de psiholog profesionist.

Bibliografie

(1)Allen, M., Smart Thinking, 2006, Oxford University Press (UK),

New York (US), Melbourne, (AU)

(2) Antonelli, G. A., Grounded Consequence for Defeasible Logic,

2005, Cambridge University Press, New York, USA

*(3) Atkinson, R.L., Atkinson, R.C., Smith, E.E., Bem, D.J.,

Introducere în Psihologie, 2003, Editura Tehnică, Bucureşti (Cap.

1: Natura Psihologiei, pp. 2-33; Cap. 9: Gândirea şi Limbajul, pp.

390-437; Anexa II: Scurt Istoric al Psihologiei, pp. 912-924)

18

390-437; Anexa II: Scurt Istoric al Psihologiei, pp. 912-924)

(4) Besnard, Ph., An Introduction to Default Logic, 1989, Springer

Verlag, Berlin, Heidelberg, UE

*(5) Bieltz, P., Logică şi Gândire Critică, 2009, (Format CD)

*(6) Bieltz, P., Gheorghiu, D., Logica Juridică, 1998, Editura Pro

Transilvania, Bucureşti (Cap. 1: Noţiuni Introductive, pp. 21-44;

Cap. 2: Analiza Limbajului, pp. 55-100; Cap. 3: Termeni şi Noţiuni,

pp. 108-120; Cap. 4: Definiţia şi Clasificarea, pp. 130-161)

(7) Binet, Al., Psihologia Raţionamentului, 2002, Editura

IRI, Bucureşti

(8) Botezatu, P., Constituirea Logicităţii, 1983, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti

(9) Botezatu, P., Introducere în Logică, vol. 1 şi 2, 1994,

Editura Grafix, Iaşi

(10) Brain, M.D.S., Mental Logic and How to Discover It, în

Macnamara, J., Reyes, E.G., The Logical Foundation to

19

Macnamara, J., Reyes, E.G., The Logical Foundation to

Cognition, 1994, Oxford University Press, New York, USA

(11) Cederblom, J., Paulsen, D.W., Critical Thinking, 2000,

Wadsworth Publishing Company, Belmont, California, USA

(12) Christiansen, D., Putting Logic in its Place, 2004,

Oxford Clarendon Press, UK

(13) Clitan, Gh., Gândire Critică, 2003, Editura Eurobit,

Timişoara

(14) Cohen, M.R., Nagel, E., An Introduction to Logic and

Scientific Method, 1964, Routledge&Kegan Paul Ltd., London,

UK

(15) Copi, I.M., Cohen, C., Introduction to Logic, 11th Edition,

2002, Pearson Education Inc., New Jersey, USA

(16) De Bono, Ed., Gândirea Laterală, 2006, Editura Curtea

Veche, Bucureşti

(17) Enescu, Gh. Fundamentele Logice ale Gândirii, 1980,

20

(17) Enescu, Gh. Fundamentele Logice ale Gândirii, 1980,

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti

(18) Enescu, Gh., Tratat de Logică, 1997, Editura Lider,

Bucureşti

(19) Evans, J. St. B. T., The Psychology of Deductive Reasoning,

1982, Routledge&Kegan Paul Ltd., London, UK

(20) Fisher, A., Critical Thinking – An Introduction, 2006,

Cambridge University Press, UK

(21) Fodor, A.J., The Language of Thought, 1975, Harvard

University Press, Cambridge, Massachusetts, USA

*(22) Golu, M., Bazele Psihologiei Generale, 2002, Editura

Universitară, Bucureşti (Cap.8: Gândirea, pp.367-435; Cap.11:

Limbajul, pp.488-524)

(23) Johnson-Laird, Ph. N., Byrne, R.M.J., Deduction, 1991,

Lawrence Erlbaum Associates Publishers, Hove and London,

UK; Hillsdale, USA

21

UK; Hillsdale, USA

(24) Macnamara, J., Logic and Cognition, în Macnamara, J.,

Reyes, E. G., The Logical Foundation to Cognition, 1994,

Oxford University Press, New York, USA

(25) McInerny, D.Q., Being Logical, 2005, Random House

Publishing Group Inc., New York, USA

*(26) Miclea, M., Psihologia Cognitivă, 2003, Polirom, Iaşi,

(Cap. Logica şi Psihologia Raţionamentului, pp. 304-315)

(27) Moore, B.N., Parker, R., Critical Thinking, 2004, Mc GrawHill,

New York, USA

(28) Piaget, J., Tratat de Logică Operatorie, 1991, Editura Didactică

şi Pedagogică, Bucureşti

(29) Smith, P., An Introduction to Formal Logic, 2003, Cambridge

University Press, Cambridge, UK

(30) Stein, E., Without Good Reason, 1997, Oxford Clarendon

Press, UK

(31) Stenning, K., Lambalgen, M., Human Reasoning and Cognitive

22

(31) Stenning, K., Lambalgen, M., Human Reasoning and Cognitive

Science, 2004, www.hcrc.ac.ed.uk

(32) Tymoczko, T., Henle, J., Sweet Reason, 2000, Springer Verlag,

New York, USA

(33) Vaughn, L., The Power of Critical Thinking, 2005, Oxford

University Press, New York, USA

(34) Wright, L., Critical Thinking – An Introduction to Analytical

Reading and Reasoning, 2001, Oxford University Press, Oxford

(UK), New York (USA)

• Lucrările marcate cu „*” sunt obligatorii pentru

pregătirea colocviului/examenului la disciplina Logică şi

Gândire Critică, iar consultarea celorlalte este facultativă.

• Pentru valorificarea eficientă a bibliografiei, respectiv, a

prelegerilor şi pentru înţelegerea corectă a unor termeni

de specialitate, studenţii pot consulta lucrările:

(1). Colman, A. M., Oxford Dictionary of Psychology,

23

(1). Colman, A. M., Oxford Dictionary of Psychology,

2003, Oxford University Press, London (UK), New York

(USA)

(2). ***De Agostini Enciclopedie de Filosofie şi de

Ştiinţe Umane, 2004, All Educational, Bucureşti

(3). Flew, A., Dicţionar de Logică şi Filosofie, 1996,

Humanitas, Bucureşti

24

I. GÂNDIREA CRITICĂ

1. Gândirea critică şi logica argumentării2. Locul argumentelor în gândirea critică3. Argumente deductive şi inductive4. Forma logică; schemă formală şi conŃinut intuitiv

25

intuitiv5. Limbajul simbolic în ştiinŃă şi în gândirea critică6. ExigenŃele logice fundamentale şi gândirea critică

Gândirea critic ă• Analizează procedurile şi metodele logice

implicate:�în construirea, formularea şi promovarea propriilor

opinii�în evaluarea îndemnurilor, opiniilor, atitudinilor etc.

altora, sau a celor proprii

26

• Presupune studiul sistematic:�al argumentelor şi al exigenŃelor logice privind

eficienŃa argumentării şi a activităŃii teoretice în genere

�a diferitelor tipuri de probe şi dovezi folosite în susŃinerea opiniilor şi părerilor, pe fondul formelor speciale de argumentare din practica cotidiană

Ce este gândirea critic ă?• Indiferent dacă este vorba de noi înşine sau de

altcineva, a lua poziŃie într-o problemăînseamnă a aserta sau a pretinde ceva

• A gândi critic înseamnă a supune unei evaluări raŃionale atât respectiva aserŃiune sau pretenŃie, cât şi temeiurile pe care se bazează aceasta

27

cât şi temeiurile pe care se bazează aceasta• A gândi critic presupune: - a proceda calm, raŃional, a nu ne lăsa influenŃaŃi

de nici un fel de factori externi- a ne baza, în principal, pe cunoştinŃe referitoare

la aserŃiune (pretenŃie) şi la justificarea acesteia

Este important să cunoaştem:

(1) În ce constă problema şi care este poziŃia persoanei care a avansat-o: ce anume pretinde acea persoană în legătură cu proble-ma avansată

(2) Ce consideraŃii legate de problema dată sunt relevante

(3) Care este valoarea argumentelor, a raŃiona-

28

(3) Care este valoarea argumentelor, a raŃiona-mentelor prin care se justifică pretenŃia, sunt ele bune (valide, concludente) sau nu?

(4) Dacă, indiferent ce am lua în considerare, ar trebui să acceptăm, să respingem sau chiar să renunŃăm să ne mai gândim la problemasau la pretenŃia în discuŃie

Studiul logicii•Stă la baza formării gândirii critice•Dezvoltă aptitudinea de a stabili:- valoarea probatoare a diferitelor declaraŃii- valoarea de adevăr a unor aserŃiuni în raport cu valoarea altora

• Educă abilităŃi de gândire raŃională, şi anume:- folosirea instrumentelor raŃionale de analiză, de

29

- folosirea instrumentelor raŃionale de analiză, dedecriptare şi evaluare a textelor, indiferent dacă sunt prezentate în formă verbală sau scrisă

- rezolvarea de probleme: de a decide, de a alege - capacitatea de a descoperi argumentele implica-te în susŃinerea unei poziŃii (opinii)

- învăŃarea activă şi autoperfecŃionarea inteligentă

• Titu Maiorescu preciza că educaŃia logică l-a adus în situaŃia de a aspira:- spre cea mai bună formare a cugetării- spre o exprimare fără greşeli, concisă, adevă-rată- spre evitarea cuvintelor umflate şi goale, pe - spre evitarea cuvintelor umflate şi goale, pe care în tinereŃe eşti înclinat să le întrebuinŃezi• Titu Maiorescu a subliniat că educaŃia logică i-a insuflat cu adevărat:- ataşamentul pentru o direcŃie spirituală de care el nu se va despărŃi niciodată

30

Recurgem la argumente•Pentru a stabili:-adevărul sau falsitatea ideilor născute în mintea noastră sau propuse nouă-dacă ideile propuse sau îndemnurile primite suntdemne de luat în seamă sau nu -dacă opiniile promovate în discuŃii sau dezbateri -dacă opiniile promovate în discuŃii sau dezbateri sunt acceptabile sau nu-dacă un comportament este justificat sau nu-ce urmări are un comportament sau o atitudine•Pentru a combate opiniile inacceptabile•Pentru a dovedi că unele afirmaŃii, comportamentesau atitudini sunt sau nu admisibile (corecte)

31

Diferite în Ńelesuri ale cuvântului “argument”:

1. În psihologia generală:•Activitate teoretică specifică gândirii umane:- prin care o persoană inteligentă îşi susŃine sauîşi promovează opiniile (părerile)- aflată în corelaŃie cu alte “fapte” (procese)

32

- aflată în corelaŃie cu alte “fapte” (procese) psihice (atenŃie, memorie, sensibilitate, altetrăsături de personalitate etc.), fiind influenŃatăde acestea- care diferă de la un individ la altul în funcŃie de competenŃele şi starea lui de sănătate psihică

2. Psihologia cognitivă:- tratează argumentele ca procesare mentală de

informaŃii, ca tip aparte de proces cognitiv- vizează modul individual de realizare a acestei

procesări în condiŃiile simŃului comun, pe fondul altor activităŃi psihice, în raport cu sănătatea mentală a individului şi în comparaŃie cu

33

mentală a individului şi în comparaŃie cuexigenŃele logice de argumentare

- se inspiră din logica contemporană şi din IA, fo-losind instrumente oferite de ele pentru a eva-lua exact abaterile de la exigenŃe logice datora-te favorizării, în argumentarea bazată pe simŃul comun, a conŃinuturilor informaŃionale

3. În matematică:- prin argument se înŃelege “variabilă indepen-

dentă a unei funcŃii”

4. În retorică:- argumentele sunt considerate mijloace de

persuasiune, de influenŃare a opiniilor sau a comportamentului unor persoane

- se analizează rolul cuvintelor şi al altor mani-

34

- se analizează rolul cuvintelor şi al altor mani-festări neverbale (mimica, gesturile, tonalitateaşi tăria pronunŃării etc.) în exprimarea argumen-telor

- cu ajutorul cărora oratorul caută să convingă, să impresioneze auditorul, exploatând inclusivparticularităŃi psihice ale diverşilor participanŃi la expunerea lui

5. În logică, argumentul este o mulŃime de pro-poziŃii între care există o relaŃie aparte numită“relaŃie de conchidere” şi prin care, adevărul uneia dintre ele, numită “concluzie”, îşi aflătemeiul (justificarea) în adevărul celorlalte,numite “premise”

•Să presupunem că la întrebarea:Pe ce te bazezi când susŃii că limba română

35

Pe ce te bazezi când susŃii că limba română este de origine latină?

cel întrebat răspunde:Întrucât , toate limbile romanice sunt de origine latină, iar româna este o limbă romanică,rezult ă că româna este o limbă de origine latină

Răspunsul a luat forma unui argument, în a cărui construcŃie întâlnim:

A.(1) Toate limbile romanice sunt de origine latină(2) Româna este o limbă romanică

B.

Premisele

Concluzia

36

B.

(3) Româna este o limbă de origine latină

C.(4) Întrucât …, rezultă că …Obs. A, B şi C sunt componentele standard ale oricărui argument, fără a fi însă totdeauna astfel ordonate sau la fel de explicit redate

RelaŃia de conchidere

Concluzia

Identificarea argumentelor•În cazul redării argumentelor doar cu ajutorul cuvintelor:

-există posibilitatea confuziei între argument,explicaŃie, enunŃ condiŃional

•În principiu, o asemenea confuzie este facilitată de folosirea în toate aceste cazuri de cuvinte

37

de folosirea în toate aceste cazuri de cuvinte (expresii) asemănătoare sau incorect folosite

•De regulă, relaŃia de conchidere proprie oricărui argument este redată indirect de cuvinte(expresii) speciale numite, după caz, “indicatori de premise” sau “de concluzie”, parte din ele folosite şi în alte situaŃii (explicaŃii, condiŃional)

I. Indicatori de premise: datorită faptului că, de aceea, deoarece, din acest motiv, căci, fiindcă,întrucât, pentru că, pornind de la ideea că ş.a.

II. Indicatori de concluzie: astfel că, aşadar, caatare, conchidem că, deci, în concluzie, prinurmare, reiese că, rezultă că ş.a.

Observa Ńii:

38

- astfel de expresii introduc uneori un argument, prin indicarea premiselor sau a concluziei sale, alteori o explicaŃie

- expresia “dacă …, atunci …” introduce fierelaŃia de conchidere proprie unui argument, fieun condiŃional (operator logic)

Observa Ńii:

• Argumentul iniŃial poate fi reformulat:

• Aici, cuvântul “deoarece” are rolul de indicator de premise

Româna este limbă de origine latină, deoarece ,este o limbă romanică şi toate limbile romanice sunt de origine latină

39

• Acest cuvânt apare însă şi în textul:“El a răcit deoarece s-a îmbrăcat necorespunză-

tor pentru vremea de afar㔕 În acest text, acelaşi cuvânt (“deoarece”) este

parte a unei explicaŃii: arată care este cauza(explicaŃia) faptului că el a răcit

•Argumentul iniŃial poate fi reformulat şi astfel:

•Aici expresia “dacă …, atunci …” redă un indicator al relaŃiei de conchidere, dar în textul

Dacă româna este o limbă romanică şi toate limbile romanice sunt de origine latină, atunciromâna este de origine latină

Dacă plouă, atunci îmi iau umbrela

40

acelaşi “dacă …, atunci …” redă un operator pro-poziŃional, condiŃionalul, adică o succesiune de laantecedentul “plouă” la consecventul condiŃiona-lului redat aici de propoziŃia “îmi iau umbrela”.

•Există însă şi cazuri în care textul ce exprimă un argument nu conŃine nici un fel de indicator depremise sau de concluzie

Dacă plouă, atunci îmi iau umbrela

Formarea abilit ăŃilor de gândire critic ă:• Presupune un exerciŃiu permanent şi

sistematic, bazat inclusiv pe analiza logică a limbajului, de interpretare atentă a textelor scrise sau rostite

• Ne oferă posibilitatea de a diferenŃia între:(1) A dovedi (a justifica sau a demonstra) ceva

41

(1) A dovedi (a justifica sau a demonstra) ceva(2) A explica, a pune în evidenŃă ceva, a clarifica

un aspect necunoscut cuiva• A reuşi să descoperi un argument într-un text

înseamnă a fi capabil să îi specifici premisele,concluzia şi schema de inferenŃă (structura logică), forma logică redată de aceasta

Structura logică a argumentului iniŃial este redată mai clar şi mai exact distribuind propoziŃiile din alcătuirea lui conform unei scheme de inferenŃă:

• Aici, linia deasupra căreia sunt premisele şi

Toate limbile romanice sunt de origine latin ăRomâna este o limb ă romanic ăRomâna este o limb ă de origine latin ă

42

• Aici, linia deasupra căreia sunt premisele şidedesubtul căreia se află concluzia reprezintărelaŃia de conchidere, numită uneori “relaŃie deconsecinŃ㔕 Această schemă de inferenŃă sugerează într-o formă relativ explicită componentele argumentului luat aici ca exemplu şi forma lui logică. 42

Preciz ări(1) Adesea, în loc de “argument”, în logică se

folosesc denumiri ca “inferenŃă” sau“raŃionament”, caz în care:

- cuvântul “argument” indică doar exteriorizarea, procesul direct sesizabil, al promovării unei concluzii

- se spune că “în spatele fiecărui argument stă o

43

- se spune că “în spatele fiecărui argument stă o inferenŃă sau un raŃionament”

- cuvinte precum raŃionare, argumentare saudemonstraŃie indică procesul complex prin care întemeierea (justificarea) unei concluzii este rezultat al unui lanŃ de argumente (inferenŃe, raŃionamente)

(2) În logică, termenul propoziŃie are înŃelesul de idee sau, în sens formal, de formă logică(structură mentală, produs ideal) aparte:

- ce poate avea rolul de premisă sau de concluzieîntr-o inferenŃă (într-un argument)

- căreia, ipotetic, i-ar corespunde un enunŃ decla-rativ, în sensul gramatical al termenului

44

rativ, în sensul gramatical al termenului- care ar putea fi evaluată ca adevărată sau falsăObs. În cazul aparte al unui limbaj simbolic, folo-

sit pe larg în anumite discipline logice, propoziŃie are sensul de formulă, aflată eventual în construcŃia altei formule, care este mai complicată

(3) În logică, adevărul şi falsul sunt înŃelese doar ca valori de adevăr posibile şi nu ca fiind atribute de facto ale propoziŃiilor.•Mai exact, în logică, a spune că o propoziŃie esteadevărată sau falsă nu înseamnă:- că ea este efectiv adevărată sau falsă- că se ştie (se cunoaşte) că acea propoziŃie este

45

- că se ştie (se cunoaşte) că acea propoziŃie este realmente adevărată, respectiv, falsă

•Fiecare disciplină ştiinŃifică este preocupată să stabilească dacă enunŃurile specifice ei sunt efectiv (de facto) adevărate sau false, iar logica face aceasta doar pentru propriile propoziŃii

(4) Logica şi gândirea critică• Sunt interesate prioritar de relaŃia de conchideredintre premisele şi concluzia argumentului• CalităŃile relaŃiei de conchidere:- nu depind de valoarea de adevăr a premiselorsau de cea a concluziei între care există relaŃia de conchidereconchidere- sunt independente de conŃinutul premiselor şi al concluziei argumentului- sunt impuse de forma logică a argumentului- permit diferenŃierea între argumente deductive valide sau nevalide, ca şi între argumente deducti-ve sau inductive

46

•Argumentul de mai sus este argument deductiv valid, care ne-a condus de la premise adevăratela o concluzie adevărată

•Pentru a ne apropia mai mult de forma lui logică:-termenii premiselor şi ai concluziei vor fi înlocuiŃi cu simboluri speciale, de pildă, cu litere capitale din alfabetul latin

47

din alfabetul latin-vom obŃine o schemă de inferenŃă cvasi-formală:

care însă apare şi sub forma obişnuităgândirii comune:

Aici, A = limba română, B = limbă romanică, iar C= limbă de origine latină

A este B

B este C

A este C

B este C

A este B

A este C

• Atribuim simbolurilor din schema de inferenŃă a acestui argument deductiv valid o altă interpretare:

- de pildă, A = mere, B = pere, iar C = fructe- se obŃine astfel un alt exemplu de argument

deductiv valid de forma

Merele sunt pere

48

cu ajutorul căruia s-a obŃinut o concluzie adevărată, dar din premise cu valoare diferită: prima este falsă, iar a doua este adevărată

Merele sunt perePerele sunt fructeMerele sunt fructe

•În argumentele deductive valide, premisele cu valoare diferită produc şi concluzii false:- Pentru A = delfini, B = animale marine şi C = peşti, schema argumentului deductiv valid de mai sus devine: Delfinii sunt animale marine

Animalele marine sunt pe şti

Delfinii sunt pe şti

49

•Acum, dintr-o premisă adevărată şi alta falsă s-a obŃinut o concluzie falsă•Prin urmare, dacă cel puŃin una din premisele unui argument deductiv valid este falsă, atunci adevărul concluziei sale este nesigur (de fapt, argumentul este valid, dar este neconcludent).

Delfinii sunt pe şti

•Formă logică a unui argument deductiv valid nuadmite obŃinerea de concluzii false, din premise adevărate•Pentru a arăta că argumentului dat îi corespunde o formă logică validă:- Am înlocuit simbolurile care apar în schema sa de inferenŃă cu termeni din vocabularul limbii române

50

inferenŃă cu termeni din vocabularul limbii române- Am luat în considerare doar acele înlocuiri care transformă formulele cu statut de premise în enun-Ńuri adevărate•Dacă în fiecare din aceste cazuri, formula care corespunde concluziei nu a devenit un enunŃ fals, forma logică a argumentului analizat este validă

Argumente deductive valide sau nevalide- A spune că, validitatea unui argument deductiv

depinde de forma sa logică, înseamnă că:- relaŃia de conchidere proprie acelui argument

este necesară, adică, produce cu necesitate concluzia

- altfel spus, premisele adevărate sunt un temei

51

- altfel spus, premisele adevărate sunt un temei logic-suficient pentru adevărul concluziei

- de aceea, dacă există un singur caz în care din premise adevărate a rezultat o concluzie falsă, forma logică a respectivului argument este nevalidă (acel argument deductiv nu este valid)

• Fie un alt argument deductiv a cărui schemă de inferenŃăar fi de forma alăturată în care: A = depresie, B = tulburări

psihice, iar C = provoacă disconfort.• Cu ajutorul acestei interpretări, din schema

dată se obŃine argumentul:

A este C

B este C

A este B

52

dată se obŃine argumentul:

în care, deopotrivă, premisele şi concluziasunt propoziŃii adevărate

Depresia provoacă disconfort

Tulburările psihice provoacă disconfort

Depresia este tulburare psihică

•Dar, dacă lui A îi asociem un alt nume, să spunem cel propriu ruperii unui os sau cartilagiu,din aceiaşi schemă de inferenŃă se obŃine argumentul:

Fracturile provoacă disconfort

Tulburările psihice provoacă disconfort

Fracturile sunt tulburări psihice

53

•Şi în acest caz, ambele premise sunt adevărate , dar concluzia acestui argument este falsă

•Ca atare, schema de inferenŃă proprie acestuiexemplu de raŃionament corespunde unui argu-ment deductiv nevalid

Fracturile sunt tulburări psihice

•Prin urmare, în inferenŃele deductive nevalide:-relaŃia de conchidere nu este necesară-ca atare, chiar dacă premisele argumentului sunt adevărate, concluzia obŃinută din ele poate fi sau adevărată sau falsă

•Deci, concluzia unui argument deductiv este cu

54

necesitate adevărată numai dacă:

•Argumentele care satisfac ambele condiŃii sunt concludente, iar cele care încalcă cel puŃin una din ele sunt argumente neconcludente

(1) Argumentul este valid(2) Premisele sunt adevărate

Tipuri de argumente deductive

Argumentdeductiv

Premise RelaŃie deconchidere

Concluzie

Conclu-dent Valid

Adevă-rate Necesară Adevărată

Măcar una

55

Necon-cludent

ValidMăcar una

falsăNecesară

?Nevalid

Adevă-rate Nenecesară

Măcar unafalsă

Argumente inductive• Frecvent folosim (întâlnim) argumente a căror ne-

concludenŃă se datorează faptului că, deşipremisele lor sunt adevărate, acestea:

- sunt un temei necesar, dar nu şi suficient pentruadevărul sau falsitatea concluziei

- doar sugerează concluzia, relaŃia de conchidere

56

- doar sugerează concluzia, relaŃia de conchiderenefiind necesară, ci doar probabilă

• De pildă, e adevărat că la cinci aruncări succesive ale zarului au ieşit numai numere pare, dar aceasta nu este temei suficient pentru a conchide că şi la a şasea aruncare a zarului va ieşi tot un număr par

• Asemenea argumente se numesc “inductive”

În argumentele inductive :- concluzia depăşeşte cumva premisele din care

a fost derivată- relaŃia de conchidere este probabilă - probabilitatea relaŃiei de conchidere se modifică

după cum adăugarea de premise suplimentare favorizează sau defavorizează concluzia

57

favorizează sau defavorizează concluzia- inferenŃele inductive nu sunt calificabile ca

valide sau nevalide, ci ca fiind mai puternicesau mai slabe

- în inferenŃele inductive, premisele adevărate nugarantează nici adevărul şi nici falsitatea concluziei, ci o face cel mult doar credibilă

Fie urm ătorul argument inductiv :

(1)Premise suplimentare despre altitudinea de cir-ca 1800m a zonei avută în vedere, abundenŃa pre-cipitaŃiilor, temperaturile scăzute din decembrie la

De când se ştie, la munte a nins totdeauna în

decembrie; ca atare, şi anul acesta va ninge la

munte în luna decembrie

58

cipitaŃiilor, temperaturile scăzute din decembrie la altitudinea considerată etc. sunt favorabile conclu-ziei şi sporesc probabilitatea relaŃiei de conchidere(2)Premise suplimentare referitoare la încălzirea globală, defrişarea masivă, scăderea dramatică a precipitaŃiilor inclusiv iarna etc. sunt defavorabileconcluziei şi diminuează probabilitatea relaŃiei de conchidere

•Date fiind asemenea modificări, adăugarea de noi premise sau evaluarea mai exactă a celor existente poate conduce la două feluri de raŃionamente inductive: puternice sau slabe(firave):

Premise suplimentare

Probabilitatea rela Ńiei de

Argument inductiv

59

suplimentarerela Ńiei de

conchidere inductiv

Favorabileconcluziei Creşte Mai puternic

Defavorabileconcluziei Scade Mai slab

• Logica argument ării

- Studiază o mare diversitate de argumente(silogistice, ipotetice, disjunctive, complexeetc.)

- Se preocupă în special de forma logică, în raport cu care stabileşte tipul relaŃiei de conchi-dere (necesar sau probabil) a fiecărui argument

- Evaluează forma logică şi relaŃia de conchidere

60

- Evaluează forma logică şi relaŃia de conchidereîn funcŃie de anumite condiŃii de raŃionalitate

• Pe această bază, clasifică argumentele în:

(1) Deductive (valide sau nevalide, concludentesau neconcludente)

(2) Inductive (puternice sau slabe)

• Gândirea critic ă� łine seama de exigenŃele logice şi de clasifică-

rile realizate de logică, în raport cu care evaluează cazurile concrete de argumentare

�Distinge între raŃionarea monotonică şi cea non-monotonică şi mai puŃin între deducŃie şi inducŃie

�Ca atare, este interesată prioritar de relevanŃa

61

�Ca atare, este interesată prioritar de relevanŃa premiselor pentru concluzie:

- consideră că ceva din informaŃia redată depremise sau din componenŃa lor trebuie să se regăsească în concluzie

- consideră că premisele şi concluzia argumentului nu pot fi absolut independente

• Gândirea critică este preocupată totodată:- de modalităŃile prin care diferitele argumente

sunt redate cu ajutorul limbajului - de felul în care argumentarea este afectată de

competenŃele, interesele şi scopurileraŃionatorului

62

• Pe această bază, indiferent dacă este vorba de argumente deductive sau inductive:

- gândirea critică distinge între raŃionarea monotonică, specifică argumentării matematice, şi raŃionarea nonmonotonică, proprie altor domenii de cercetare sau gândirii obişnuite

Forma logic ă• Validitatea unui argument deductiv, forŃa unuia

inductiv, calitatea relaŃiei de conchidere a oricărui argument, monotonic sau nemonotonic, depind:

- De forma logică pe care se fundamentează schema sa de inferenŃă

63

- De informaŃiile disponibile pentru formularea premiselor din care este derivată concluzia

- De respectarea anumitor condiŃii de raŃionalitate specifice oricărui demers teoretic

• Pentru a stabili cât mai exact înŃelesul termenu-lui de formă logică, concept fundamental al logicii, să analizăm următorul tabel:

Limba Afirmative Negative

RomânăOrice experiment psiholo-gic presupune observa Ńia ştiin Ńific ă

Unii licen ŃiaŃi în psihologie nu practic ă psihoterapia

FrancezăBeaucoup de gens vivent dans le secteur urbain

Plusieurs désordre psychologique ne sont pas appropié au assistance medical

Kognitive Verhaltenpsiho - Die Selbstbeobach -

64

GermanăKognitive Verhaltenpsiho -logie ist neue Niederlassung von Psychoterapy

Die Selbstbeobach -tung ist nicht moderne Methode innen psychologische Untersuchungen

EnglezăAll psychological disor-ders involve certain cog-nitive behaviouralprocesses

No animal dreams

Limba Afirmative Negative

Italian ăGli psicologi sono molto importanti inadmministrazione dei servizi umani

La gente che soffre dalla depressione non dovrebbe evitare presenza psicologico

Spaniol ăLa psicologia está de gran interés para los muchos de gente

La sicoanálisis no fueron fundades des cerca psicológos

65

muchos de gente cerca psicológos

Portughez ăA ansiedade é un afeição psicologico

A maioria de criaturas de mar não são mamifero

OlandezăAlle mensen houden van gokken

Sommige psychologi-sche wanvorde is niet permanent

• Ca unit ăŃi de limbaj (propoziŃii – în sens gramatical), enunŃurile din tabel prezintă:

- O singură asemănare: cele aflate în coloana din stânga afirmă, iar cele aflate în coloana din dreapta neagă

- Cel puŃin două deosebiri:

66

(1) Sunt construite în 8 limbi naŃionale diferite: numai cele aflate pe acelaşi rând sunt formulate în aceeaşi limbă

(2) Ca înŃelesuri (informaŃii) exprimate, suntradical diferite: nu există nici măcar două enunŃuri cu acelaşi înŃeles în întreg tabelul

•Ca unităŃi logice, respectiv, ca forme logice propoziŃionale, asemănările prevalează radical în raport cu deosebirile dintre ele

•General vorbind: (1) În toate enunŃurile se spune ceva, să notăm cu B, despre altceva, pe care îl notăm cu A

(2) Între ele există o singură deosebire:

67

-Forma logică a celor care afirmă (aflate în stânga) poate fi redată de formula:

-Forma logică a celor care neagă (aflate în dreapta) poate fi redată prin formula

A nu este B

A este B

• Concret vorbind , în tabelul considerat există patru forme logice, cărora le corespund formulele:

- corespunde enunŃurilor afirmative din rândurile 1,3, 4, 5, 7 şi 8

- este proprie doar enunŃurilor afirmative de la 2 şi 6

(1) Toţi A sunt B

(2) Unii A sunt B

68

- este proprie doar enunŃurilor afirmative de la 2 şi 6

- caracteristică enunŃurilor negative din rândurile 3,4, 5 şi 6

- specifică enunŃurilor negative din rândurile 1, 2, 7 şi8

(3) Nici un A nu este B

(4) Unii A nu sunt B

Diversitatea formelor logice- Formulele specificate corespund formelor logice

propoziŃionale numite “propoziŃii categorice”- În aceste formule, literele A şi B sunt simboluri

care reprezintă alt tip de forme logice: “termenii”, care sunt componente logice ale propoziŃiilor categorice

- Forma logică a condiŃionalului discutat (Dacă

69

- Forma logică a condiŃionalului discutat (Dacă plouă, atunci îmi iau umbrela) este redată de formula:

- Aici literele p şi q sunt simboluri pentru propoziŃii oarecare

- Fiecărui argument îi este specifică o formă logică de felul celor redate cu ajutorul schemelor de inferenŃă

Dacă p, atunci q

Formele logice• Sunt universal umane şi atemporale, fiind imanente

gândirii umane după cum:- gramatica este inerentă oricărei forme de limbaj- un anume genom este specific oamenilor ca tip

aparte de fiinŃe• Sunt implicate în demersurile teoretice ale fiecărui

om, indiferent de limba vorbită şi de nivelul său de

70

om, indiferent de limba vorbită şi de nivelul său de competenŃă

• În funcŃie de sănătatea lor psihică, de interesele sau stările afective care îi domină, oamenii:

- neglijează voit sau nu formele logice sau exigenŃele logice legate de ele

- acordă prioritate absolută conŃinuturilor informaŃionale din enunŃurile scrise sau rostite

• Să examinăm următoarele două situaŃii:Varianta A

Regulă: dacă pe una din feŃe se află o vocală,pe cealaltă este înscris un număr impar

EEEE CCCC 5555 4444

71

Care sunt singurele două cartonaşe care ar trebui întoarse pentru a verifica regula?

EEEE CCCC 5555 4444

Varianta B

Cartonaşele corespund la patru consumatori aşe-zaŃi la o masă într-un restaurant, iar noua regulă are următorul conŃinut: Este interzisă servirea de băuturi alcoolice minorilor!

25252525 14141414

72

Care sunt singurele două cartonaşe ce trebuie întoarse pentru a verifica respectarea regulii?

RomRomRomRom ApaApaApaApa25252525

anianianiani

14141414

anianianiani

•RaŃionarea individuală bazată pe simŃul comuneste influenŃată hotărâtor:

-de interese şi competenŃe personale -de prejudecăŃi, principii morale, obiceiuri şi tradiŃii•Această influenŃă nu infirmă:- că analiza psihologică a raŃionării trebuie să Ńină seama de formele şi exigenŃele logice

73

seama de formele şi exigenŃele logice -că gândirea şi comportamentul nu trebuie să fie dominate de iraŃionalism

-că oamenii obişnuiŃi utilizează inevitabil, adesea inconştient, formele logice, deşi în dezbateri şi confruntări de idei ei se bazează de regulă pe simŃul comun şi pe experienŃele personale

•Pesimismul unor psihologi asupra relevanŃei formelor şi exigenŃelor logice se datorează:

-Lacunelor de cunoaştere asupra fenomenelor de conştiinŃă, în speŃă asupra posibilităŃilor gândirii umane

-Cunoaşterii incomplete a cauzelor diferitelor stări psihice

74

-Neclarificării raporturilor corp-minte, creier-conştiinŃăetc.

•Se ştie, de pildă, că fenomenul placebo are adesea un rol important în recuperări psihice sau medicale:

- nimeni (medic, psiholog, pacient) nu ştie încă în ce fel (prin ce mecanisme fiziologice sau psihice)acŃionează

Limbajul simbolic• Simbolurile folosite pentru redarea formelor lo-

gice, chiar cele împrumutate din limbajul obiş-nuit, au un sens aparte, prin care:

- formează alfabetul unui limbaj artificial necesar pentru a reda exact şi precis structurile logice

75

- împreună cu regulile formale referitoare la felul în care vor fi manipulate aceste simboluri, formează limbajul formal al logicii

• Vocabularul limbajului formal al logicii conŃine, în principiu, două feluri de simboluri: variabile şiconstante

Variabilele• Sunt simboluri care stau într-o formulă pentru o

clasă nevidă de cel puŃin două elemente- Fiecare dintre aceste elemente reprezintă una

din semnificaŃiile posibile ale unui asemenea simbol

• De exemplu, în formulele de mai sus:

76

- Literele A şi B au statutul de variabile pentru termeni (pot fi înlocuite cu cuvinte sau expresii din limbajul obişnuit)

- Literele p şi q au rolul de variabile propoziŃiona-le (în locul lor putem pune enunŃuri declarative din limbajul obişnuit; de pildă, p = plouă, iarq = îmi iau umbrela)

Constantele •Sunt simboluri care în formula din care fac parte au o semnificaŃie unică stabilită prin definiŃie

•De pildă, în formulele de mai sus:-expresiile “ToŃi … sunt …”, “Unii … sunt …” etc. sunt constante specifice formulelor ce redau propoziŃiilor categorice

77

propoziŃiilor categorice-expresia “Dacă …, atunci …” reprezintă un operator propoziŃional aflat în formula unui con-diŃional

- linia amplasată între premise şi concluzie într-o schemă de inferenŃă desemnează totdeaunarelaŃia de conchidere dintr-un argument

• Până acum, pentru a da exemple de variabile şi constante:

- Am apelat la litere, cuvinte sau expresii proprii limbii române, care este o formă de limbaj natural

- În secŃiuni mai avansate ale logicii se folosesc simboluri special inventate şi chiar semnificaŃii aparte pentru variabile

• De pildă:

78

• De pildă: - în locul cuvintelor “dacă …, atunci …” se foloseşte

simbolul “⊃⊃⊃⊃”, iar formula condiŃionalului de mai sus devine:

- se spune că o variabilă propoziŃională p semnifică una din două valori de adevăr posibile pentru o propoziŃie: sau 1 (adevărul) sau 0 (falsul)

p ⊃⊃⊃⊃ q

Limbajul simbolic folosit de logică este necesar:- Pentru studiul validităŃii argumentelor deductive şi al forŃei celor inductive

- Pentru analiza raporturilor logice (de opoziŃie, de subordonare, de echivalenŃă etc.) dintre termeni,respectiv, dintre propoziŃii

- Pentru analiza structurii şi corectitudinii definiŃiilor

79

- Pentru analiza structurii şi corectitudinii definiŃiilor şi clasificării, instrumente metodologice indispensabile oricărei ştiinŃe, inclusiv psihologiei

- Pentru analiza limbajului, pentru clasificarea diferitelor tipuri de limbaj şi a raporturilor dintre acestea

•Cercetările psihologice au stabilit că:

- utilizarea limbajelor simbolice şi a regulilor cu ajutorul cărora sunt manipulate simbolurile

(a formalismului) este inevitabilă- este asimilată odată cu deprinderea abilităŃilor de a scrie, a citi şi a rosti cuvinte

- scrierea obişnuită este un tip aparte de formalism, iar învăŃarea scrierii dezvoltă

80

formalism, iar învăŃarea scrierii dezvoltăabilitatea de a reda în formă simbolică propriul comportament fizic şi intelectual

•Scrierea, lectura şi vorbirea contribuie esenŃial:- la progresul capacităŃii de gândire şi de scriere- la perfecŃionarea comportamentului individual- la integrarea socială a individului

Exigen Ńele logice fundamentale- Asigură claritatea, precizia, coerenŃa explicaŃiilor şi a descrierilor, eficienŃa demersurilor argumentati-ve, particularităŃi esenŃiale ale discursurilor scrise sau rostite

- Permit descoperirea, punerea în evidenŃă şirespingerea erorilor logice (sofisme şi paralogis-

81

respingerea erorilor logice (sofisme şi paralogis-me) din construcŃia oricărui discurs teoretic(definiŃie, descriere, expunere, justificare etc.)

- Pot fi prezentate ca patru principii logice de bază, care se regăsesc în formă particulară la nivelul oricărei manifestări teoretice (argument sau explicaŃie)

Principiul identit ăŃii•Orice formă logică este ceea ce este sau, cu ajuto-rul limbajului simbolic:

•Formula se citeşte “x este identic cu x” (pe scurt, “xeste x”) şi are sensul: x este identic cu el însuşi

•Sensul acestor precizări este:- fiecare formă logică se diferenŃiază de oricare alta

x =id x

82

- fiecare formă logică se diferenŃiază de oricare alta prin structura şi proprietăŃile sale

- pe parcursul oricărui demers logic la care participă, fiecare formă logică îşi conservă integral trăsăturilecu care a intrat în respectivul context

•Principiul nu trebuie confundat cu aplicaŃiile sale şi nici redus la sensuri speciale ale cuvântului “identitate”

• De exemplu:- În limbajul obişnuit întâlnim termeni (cuvinte

sau expresii) ce pot fi folosiŃi cu mai mult de un singur înŃeles (vezi DEX)

- Orice astfel de termen care intervine într-un text scris sau rostit, trebuie să-şi conserve

83

text scris sau rostit, trebuie să-şi conserve pe parcursul întregului text exact acelaşi înŃeles cu care a debutat

- Dacă suntem obligaŃi să apelăm şi la unul din celelalte sensuri ale sale, schimbarea de înŃeles trebuie imediat precizată explicit

•Principiul identităŃii nu trebuie absolutizat, adicănu se poate pretinde:

-că fiecărui cuvânt îi revine un singur înŃeles şinumai unul

-că fiecărui obiect (material sau ideal) îi aparŃine o singură denumire

•Nu trebuie redus la situaŃii banale, de pildă:

84

•Nu trebuie redus la situaŃii banale, de pildă:

-prima dintre situaŃii este adevărată, dar este banală: nici un om normal nu are îndoieli că într-adevăr T. Arghezi este chiar T. Arghezi

(1) Tudor Arghezi =idTudor Arghezi

(2) Tudor Arghezi =id Gala Galaction

(3) Tudor Arghezi =id Ion N. Theodorescu

- a doua situaŃie este falsă (T. Arghezi şi G. Galaction sunt pseudonime a doi scriitori diferiŃi)- situaŃia trei este adevărată şi utilă: din ea aflăm că Tudor Arghezi este, de fapt, pseudonimulcelui care se numea în actele de stare civilă Ion N. Theodorescu•Identitatea logică:-nu vizează numele proprii din această a treia si-

85

-nu vizează numele proprii din această a treia si-tuaŃie; în calitatea lor de cuvinte, ele sunt diferite-are în vedere faptul că, indiferent care din ele ar fi folosit, gândim că el se referă la aceeaşi persoană•Ca atare, tot ce va fi adevărat, respectiv, falsdespre Tudor Arghezi va fi automat adevărat, respectiv, fals despre Ion N. Theodorescu

•Cuvântul “identitate” este folosit şi în alte contexte din cele mai diferite, dar nu cu sensul din logică:

- În psihologie se vorbeşte adesea de identitate socială, iar anumite afecŃiuni psihice sunt numite defecte de identitate

- În psihanaliză se utilizează termenul de identitate proiectivă, iar cu referire la corecta conştientizare a

86

propriului sex se vorbeşte de identitate de gen- În matematică, pentru a indica identitatea a două expresii se apelează la “=“, adică la simbolul egalităŃii

• Indiferent de semnul folosit, identitatea logică nu trebuie confundată cu egalitatea matematică sau din oricare alt context

Comparaţie între egalitate şi identitate

Propriet ăŃi ale rela Ńiilor Egalitate

Identitatelogic ă

Reflexivitateorice x este egal

cu el însu şiorice x esteidentic cu el

însuşi

Simetriepentru orice x şi y,dacă x este egal cu

x şi y fiind diferi-te, între ele nu

87Egalitatea este relaţie de echivalenţă, iar

identitatea este relaţie de ordine

Simetrie dacă x este egal cuy, y este egal cu x

te, între ele nu exist ă identitate

Tranzitivitate

pentru orice x, y şi z,dacă avem x egal cu

y şi y egal cu z,x este egal cu z

x, y şi z fiind dife-rite , între ele nu exist ă identitate

(1)Nerespectarea principiului identităŃii conduce automat la erori logice: -derivarea de concluzii false din premise adevă-rate prin modificarea înŃelesului unor cuvinte-confuzii, ambiguităŃi şi echivocitate în expunere şi în argumentare, de exemplu:

Şoarecele roade hârtiaŞoarecele este substantiv

88

(2)Respectarea principului identităŃii asigură:-demersurilor teoretice şi practice claritate,precizie şi acurateŃe-o comunicare eficientă, o înŃelegere corectă şiexactă a celor exprimate

Şoarecele este substantiv

Un substantiv roade hârtia

Principiul non-contradic Ńiei• Se referă la raporturi de opoziŃie între termeni

sau propoziŃii (adică valorile lor sunt diferite)• Fie următoarele şase propoziŃii:(1) Oltul este cel mai lung râu din România(2) Mureşul este cel mai lung râu din România

89

(3) Oltul nu este cel mai lung râu din România(4) Mureşul este cu minim 55km mai lung decât

Oltul(5) Mureşul este cu maxim 55km mai lung decât

Oltul(6) Dunărea este cel mai lung râu din Europa

Între propoziŃiile date există următoarele raporturi de opoziŃie:

• Între (1) şi (2), raport de contrarietate: aceste două propoziŃii nu pot fi împreună adevărate, dar pot fi împreună false

• Între (1) şi (3), raport de contradicŃie: aceste două propoziŃii nu pot fi împreună nici adevărate, dar nici

90

false • Între (4) şi (5), raport de subcontrarietate: aceste două propoziŃii pot fi împreună adevărate, dar nu pot fi împreună false

• Între (6) şi oricare din celelalte propoziŃii nu există un raport de opoziŃie: se încalcă exigenŃele princi-piului identităŃii [(6) vizează un context diferit]

•Principul non-contradicŃiei: -este relevant în cazul propoziŃiilor contrare, dar parŃial şi în cazul celor contradictorii: în ambele situaŃii propoziŃiile opuse nu pot fi împreună adevărate

•PropoziŃiile contrare sunt logic incompatibile: nu pot fi împreună adevărate, dar pot fi ambelefalse: ca atare, acest raport de opoziŃie admite

91

false: ca atare, acest raport de opoziŃie admite un intermediar între opuşi (ambele false)

•Simbolic, acest aspect este redat de formula:

care se citeşte: “fie o propoziŃie oarecare p, este imposibil ca ea să fie, deopotrivă, şi adevărată şifalsă”

~(p &~p)

Precizări• În formula dată:- semnul “~” se citeşte “nu este adevărat că …”, - “p” înseamnă “este adevărat p”- “~p” se citeşte “nu este adevărat p”- “&” se citeşte “şi” (redă operatorul propoziŃional

conjuncŃie)

92

conjuncŃie)• În condiŃiile în care într-un discurs (text scris sau

rostit) apar atât “p”, cât şi “~p”:- se spune că oricare din ele neagă ceea ce spune

cealaltă- astfel de propoziŃii nu sunt împreună adevărate,

dar nu este exclus să fie ambele false

•Abaterile de la cerinŃele principiului noncontra-dicŃiei:

-se pot produce în cazul unor formulări defectuoase:

-apar ca rezultat al presiunii intereselor şiVă ordon s ă nu îndeplini Ńi acest ordin

93

pasiunilor, dar reprezintă şi defecte grave de cunoaştere sau comportare (grabă, lipsă deconcentrare etc.)

-nu de puŃine ori sunt simptom al unei afecŃiuni psihice (emotivitate sau irascibilitate excesivă,angoasă, depresie accentuată etc.)

Principiul ter Ńului exclus- Este specific raportului de contradicŃie dintre

termeni sau propoziŃii- Introduce imposibilitatea ca propoziŃiile aflate în

acest raport logic să fie ambele adevărate, sauambele false

- Între propoziŃiile contradictorii nu este posibilă

94

- Între propoziŃiile contradictorii nu este posibilă nici un fel de variantă intermediară: terŃul este exclus

- Una din propoziŃii este cu necesitate adevărată,iar cealaltă este falsă sau, în limbaj simbolic:

p V ~p

• Simbolul “V” corespunde operatorului propozi-Ńional disjuncŃie (sau …, sau …), iar celelalte semne îşi conservă înŃelesul anterior

• Formula terŃului exclus se citeşte:

O propoziŃie oarecare p este sau adevăratăsau falsă, a treia posibilitate este exclusă

95

ceea ce însă nu înseamnă că, dat fiind un enunŃ declarativ, noi ştim că el redă o informaŃie ade-vărată sau falsă

- formula de mai sus înseamnă doar că, indiferent de informaŃia redată de enunŃ, aceasta trebuie considerată fie ca adevărată, fie ca falsă.

• Cu alte cuvinte, nu este admisibil să considerăm că informaŃia redată de enunŃ ar fi undeva dincolo de adevăr sau fals, adică absolut neutră

• Există desigur enunŃuri despre care nu ştim încădacă sunt de facto adevărate sau false, dar nu este interzis să raŃionăm pe baza lor, presupu-nând că ar putea fi adevărate sau false

• Trebuie să distingem clar între:

96

• Trebuie să distingem clar între:- principiul terŃului exclus, care este o exigenŃă

logică fundamentală- principiul bivalenŃei, care este o convenŃie cu

ajutorul căreia diferenŃiem între două familii de discipline logice: logicile bivalente şi logicile polivalente

Principiul raŃiunii suficiente• Este direct legat de ideea de argumentare• Tipul de temei (de justificare) oferit de p (de

premise) lui q (concluziei):- este numit şi “raŃiunea” pentru care se susŃine

ceva (o concluzie, opinie, părere etc.)- forŃa temeiului (a justificării) depinde de

97

- forŃa temeiului (a justificării) depinde decompetenŃele, informaŃiile şi starea psihică a celui care pretinde ceva

(1) Să presupunem, de pildă, că încercăm să justificăm propoziŃia:q = M. Eminescu şi I. Creangă au fost prieteni

şi că în acest scop recurgem la următorul temei:

• Un asemenea temei este necesar, dar nu este suficient:

- este adevărat că nu puteau fi prieteni dacă nu erau contemporani, dar era posibil să nu se fi

p = Eminescu şi Creangă au fost contemporani

98

erau contemporani, dar era posibil să nu se fi întâlnit niciodată

• RelaŃia dintre p şi q este explicit redată de condiŃionalul

- care arată că adevărul lui p este indispensabil pentru adevărul lui q, fără a pretinde însă că din adevărul lui p derivă adevărul lui q

Numai dacă p, atunci q

(2) Să inversăm situaŃia:- presupunem că vrem să justificăm propoziŃia:

şi pentru aceasta folosim drept temei (raŃiune) propoziŃia:

q = Eminescu şi Creangă au fost contemporani

p = Eminescu şi Creangă au fost prieteni

99

• Un astfel de temei este suficient, deşi nu este necesar: dacă au fost prieteni, este imposibil să nu fi fost contemporani, sau simbolic:

• Este însă evident că pentru a fi contemporani nu este necesar să fi fost prieteni

Dacă p, atunci q

(3) Să presupunem acum că dorim să dovedim că propoziŃia:

este adevărată şi în acest scop recurgem, în calitate de temei, la propoziŃia:

• De această dată, p este un temei, deopotrivă,

q = M. Eminescu a fost celibatar

p = M. Eminescu a fost necăsătorit

100

• De această dată, p este un temei, deopotrivă,necesar şi suficient pentru q, adică:

- în cuvinte: a fi celibatar este acelaşi lucru cu a fi necăsătorit; ca atare, este posibilă şi justificarea:

Dacă şi numai dacă q, atunci pDacă şi numai dacă q, atunci p

Dacă şi numai dacă p, atunci q

•Singurele temeiuri care întrunesc exigenŃele logi ce introduse de principiul raŃiunii suficiente sunt:(a)Cele suficiente, dar nu şi necesare [cazul (2)](b)Cele şi necesare şi suficiente [cazul (3)]-în (a) şi (b), adevărul lui p garantează adevărul lui q•În multe situaŃii, mai ales la nivelul simŃului comun:

101

•În multe situaŃii, mai ales la nivelul simŃului comun:-absenŃa unor informaŃii suficiente-lipsa de competenŃe teoretice, inclusiv de logică elementară şi de gândire critică sau absenŃa unor aptitudini intelectuale corespunzătoare, se apelea-ză la temeiuri necesare, dar insuficiente [cazul (1)]

•În situaŃii speciale, precum:- intenŃii rele, educaŃie sistematică deficitară- retardare mentală, alte disfuncŃii sau afecŃiuni psihice

•Apar adevărate aberaŃii în justificare•De pildă, nici una din propoziŃiile:

(1) L. Rebreanu a scris un roman

102

nu poate îndeplini, sub nici un aspect, rolul de temei logic (raŃiune, justificare) pentru cealaltă

(1) L. Rebreanu a scris un roman

despre evenimentele din 1907

(2)L. Rebreanu a fost martor al

evenimentelor din1907

• Principalele particularit ăŃi ale gândirii critice :-se regăsesc sub forma trăsăturilor unui discurs

teoretic rezonabil scris sau rostit-rezultă din respectarea exigenŃelor logice

fundamentale:(1) Identitatea asigură claritate, exactitate, precizie(2) Non-contradicŃia asigură compatibilitatea ideilor

103

(2) Non-contradicŃia asigură compatibilitatea ideilor în scriere şi vorbire

(3) TerŃul exclus asigură rigoare şi consecvenŃă în argumentare şi expunere

(4) RaŃiunea suficientă asigură întemeierea (justifi-carea rezonabilă a) ideilor enunŃate, părerilor, opiniilor promovate, a ceea ce pretindem

II. LOGICĂ ŞI PSIHOLOGIE

1. Aspecte de natură istorică

2. Orientări unilaterale:

104

2. Orientări unilaterale: psihologismul şi logicismul

3. Concluzii: raportul logică – psihologie

•Psihologia- s-a constituit ca disciplină autonomă în ultimele decenii ale secolului al 19-lea- încă din antichitate diferite preocupări de natură psihologică s-au conturat în alte domenii(filosofie, medicină, literatură); de pildă, la filosofi precum Aristotel (384-322 î. Chr.), John Locke (1632-1704) ş.a.

105

(1632-1704) ş.a. • Concentrarea cercetărilor de psihologie într-o disciplină de sine-stătătoare, pe fondul acumulărilor şi sedimentărilor treptate, se datorează în principal:- apariŃiei cercetărilor de psihologie experimentală- contribuŃiei a trei mari savanŃi: Wilhelm Wundt, William James şi Granville Stanley Hall

•W. Wundt (1832-1920) înfiinŃează (1879) primul laborator de psihologie experimentală din lume,la Universitatea din Leipzig (Germania)•W. James (1842-1910) realizează primul experi-ment psihologic la Universitatea Harvard (1875) şi militează pentru autonomia psihologiei

•G. St. Hall (1844-1924) publică un impresionant număr de studii psihologice şi în plus:�ÎnfiinŃează un laborator de psihologie la

106

�ÎnfiinŃează un laborator de psihologie laJ. Hopkins University (1883) �Promovează folosirea chestionarelor în investigaŃiile psihologice �Fondează:-American Psychological Association (1892)- revistele American Journal of Psychology (1877) şi Pedagogical Seminary, care în 1893 devine Journal of Genetic Psychology

Deşi din acest moment psihologia se afirma tot mai accentuat ca un domeniu specific de investigaŃii:

-Multă vreme cercetările sistematice de psiholo-gie au continuat să fie revendicate de medici specializaŃi în neurologie sau psihiatrie şi în vindecarea de afecŃiuni psihiatrice

-Acesta situaŃie explică, parŃial cel puŃin, apariŃia

107

-Acesta situaŃie explică, parŃial cel puŃin, apariŃia şi propulsarea, cu precădere de către medici, a unor orientări din psihologie

-Sigmund Freud (1856-1939), de exemplu, a pus bazele psihanalizei, orientare psihologică de o mare audienŃă chiar astăzi, inclusiv prin promo-varea unor tehnici (metode) de psihoterapie

•Logica- devine ştiinŃă de sine-stătătoare încă din antichitate: prima lucrare de logică, rămasă până astăzi, este datorată lui Aristotel (384-322 î. Chr.)

- timp de peste două milenii se dezvoltă şi se rami-fică considerabil

- la jumătatea secolului al 19-lea, folosirea masivă a limbajului simbolic de inspiraŃie algebrică, se soldează cu o dezvoltare şi ramificare fără precedent (apar numeroase logici noi)

108

precedent (apar numeroase logici noi)- parte dintre noile logici sunt dedicate studiilor teoretice (logica matematică studiază argumentarea matematică), altele sunt dedicate aplicaŃiilor (logica deontică, cea erothetică, gândirea critică etc.)

- este implicată în studierea argumentelor din diferite domenii şi în fundarea metodologiei de cercetare

Psihologismul•Orientare extremistă umbrită de exagerări privindrolul psihologiei în studiul gândirii umaneS-a ivit imediat după apariŃia şi evoluŃia iniŃială a psihologiei

•Are rădăcini în filosofia empiristă din secolul 17 (J. Locke) şi pretinde:

109

(J. Locke) şi pretinde:-că legile logice sunt legi psihologice, de pildă, principul non-contradicŃiei; ca atare, oamenii nu pot gândi contradictoriu (W. Wundt)-că psihologia este singura disciplină care poate dezvălui felul în care gândesc şi trebuie să gân-dească oamenii

- că studiile de logică n-au nici o relevanŃă pentru o prezentare realistă a gândirii umane

- că oamenii sunt esenŃialmente iraŃionali- că studiile de logică trebuie substituite de cele

psihologice în ceea ce priveşte analiza gândirii şi a raŃionării

• Astfel de aserŃiuni, valabile într-o oarecare măsură în cazul gândirii individuale bazată pe

110

măsură în cazul gândirii individuale bazată pe simŃul comun, al unor afecŃiuni psihice sau de-fecte morale:

- şi-au găsit adepŃi în filosofie (Fr. Nietzsche) şi mai ales în literatură (F. Ed. Dostoievski)

- prin aceasta, au dat iluzii de succes psihologis-mului

Logicismul •Orientare extremistă apărută ca reacŃie la psiholo-gism, inclusiv de pe poziŃia filosofiei (Ed. Husserl)

•Logicismul arăta că:- logica nu se ocupă de gândirea individuală şi de manifestările ei concrete

- logica studiază forme, exigenŃe şi legi logice universal umane, ce nu depind de felul în care sunt înŃelese şi valorificate de fiecare individ

111

sunt înŃelese şi valorificate de fiecare individ •Teorema lui Pitagora, de pildă, este absolut aceeaşi pentru toŃi oamenii (G. Frege):

-nu se modifică în funcŃie de competenŃele şi de experienŃa lor de viaŃă, de timpul în care trăiesc şi de limba vorbită

•Aceeaşi situaŃie corespunde formelor logice, iarfelul în care ele sunt valorificate individual este de competenŃa psihologiei

•În sens prim, logicismul a reprezentat o încerca-re eşuată:

-de a defini conceptele matematice exclusiv cu ajutorul conceptelor logice

-de a deduce legile matematice din principii logice

•Raportat la psihologie, logicismul a reprezentat o

112

reacŃie la psihologism:-a plecat de la faptul că logica nu studiază felul în care gândesc realmente oamenii

-a exagerat autonomia logicii şi a conceptelor logice faŃă de gândirea umană

-a mers până la a susŃine că logica este “ştiinŃăpură”, independentă de argumentarea umană

Concluzii

-Atât psihologismul, cât şi logicismul, sunt poziŃii extreme eronate, la care s-a renunŃat de mult,chiar dacă nu total-Logica şi psihologia sunt discipline distincte, între care trebuie să existe relaŃii de cooperare-Este adevărat că în multe cazuri individuale în-

113

-Este adevărat că în multe cazuri individuale în-tâlnim manifestări iraŃionale (teoretice sau practice – atitudini, comportamente) -Acestea însă nu reprezintă idealul existenŃei umane-Cunoaşterea lor şi a cauzelor care le provoacă este de competenŃă psihologiei, dar ea nu se poate face în mod iraŃional (Gh. Enescu)

•Logica propune un model etalon în raport cu care:-savantul sau un individ oarecare poate verifica şi evalua calitatea propriilor argumente sau a celor avansate de alŃii

•Cercetările de logică au propulsat progresul psihologiei:

114

psihologiei: -prin perfecŃionarea metodelor de cercetareimplicate în investigaŃiile experimentale şi în generalizarea acestora-prin rezultatele obŃinute în studiul întrebărilor, al construcŃiei şi al aplicării chestionarelor etc.-prin apariŃia unor noi orientări în psihologie (psihologia cognitivă sau conexionismul)

•Psihologia cognitivă:

-a pus într-o lumină nouă, mai profundă, raŃiona-rea umană şi legăturile ei cu alte procese psihice-a dovedit că abaterile de la exigenŃele logice se petrec, de regulă, la nivelul gândirii individuale bazată aproape exclusiv pe simŃul comun rezultat din experienŃele trăite

115

din experienŃele trăite-a pus în evidenŃă faptul că astfel de abateri se datorează în mare măsură presiunii exercitate asupra raŃionării individuale de către interesele, normele morale, obiceiurile, idealurile etc., care sunt proprii fiecărui individ

Rezultatele psihologiei cognitive :-au sugerat logicienilor edificarea unor noi discipline

logice: logicile non-monotonice şi gândirea critică,logici ale relevanŃei, autoepistemice, bayesiene etc.

-noile preocupări din psihologie şi din logică, la care s-au asociat şi alte discipline, au propulsat apariŃia unor noi domenii de strictă actualitate:

116

• Aceste noi cercetări interdisciplinare:- deschid posibilitatea vindecării unor maladii psihice

considerate ca incurabile (alzheimer, parkinson, schizofrenie ş.a.)

- propun noi obiective psihologiei şi psihoterapiei

-ŞtiinŃele cognitive şi neuroştiinŃele-Noile cercetări şi realizări din domeniul IA

•Locul educaŃiei logice în formarea psihologilor este impus de:

-perspectiva interdisciplinară asupra gândirii şi a comportamentului uman-de progresele înregistrate în vremea din urmă de psihologie şi psihoterapie, tocmai pe fondul acestei interdisciplinarităŃi

117

acestei interdisciplinarităŃi-de pildă, până recent, psihologia cognitivă a raŃionării se ocupa exclusiv de câteva feluri de argumente deductive (silogisme şi inferenŃe ipotetice)-alte scheme de raŃionare, deductive sau indu-ctive, reclamă o mai mare atenŃie şi din partea psihologilor

• În general, studiile de psihologie nu mai pot face abstracŃie:

-de noile realizări din logică (logicile nonmonoto-nice, gândirea critică, logicile deontice, cele erothetice, bayesiene, ale relevanŃei ş.a.), desemantica şi pragmatica logică

-de progresele înregistrate de IA, de investigaŃiile

118

-de progresele înregistrate de IA, de investigaŃiile cognitiviste, de biologie, de neurologie etc.

-de componentele logice ale metodologiei cerce-tărilor psihologice

-psihologii nu au de ce să se teamă de aseme-nea domenii, la a căror apariŃie chiar ei au avut o contribuŃie aparte

•Nu putem evita argumentele şi celelalte proce-duri logice:

-Când construim planuri şi evaluăm acŃiuni-Când stabilim consecinŃe ale presupunerilor şiipotezelor-Când interpretăm, definim şi formulăm reguli-Când participăm la negocieri, cântărim dovezile,evaluăm datele sau urmărim argumentele

119

evaluăm datele sau urmărim argumentele altcuiva-Când decidem şi alegem între teorii concurente-Când rezolvăm probleme şi când, treziŃi la reali-tate din transa în care ne-am adâncit pentru a surprinde inconştientul cuiva, încercăm a stabili ce valoare au constatările la care am ajuns

•O lume fără argumente deductive şi inductive, fărăinstrumente logice elementare:

- ar fi lipsită de ştiinŃă, de tehnologie, de legi, de convenŃii sociale şi de cultură- dacă dorim să contestăm toate acestea, va trebui să apelăm la argumente şi să dovedim validitatea acestora (Ph. N. Johnson-Laird)

120

acestora (Ph. N. Johnson-Laird)• Studiul gândirii critice asigură maturitate şi chibzuinŃă deciziilor, soluŃiilor şi hotărârilor noastre • Eventualele insuccese nu trebuie date pe seama logicii sau pe seama gândirii critice: fabrica de bisturie nu eliberează certificate de garanŃie pentru operaŃiile realizate de marele chirurg cu ajutorul lor

III. GÂNDIREA CRITICĂ ŞI ANALIZA LIMBAJULUI

1. Gândire şi limbaj2. Tipuri de limbaj3. Tipuri de vocabular

121

3. Tipuri de vocabular4. Structura vocabularului psihologiei5. FuncŃiile limbajului6. ParticularităŃile limbajului

Gândire şi Limbaj1. Gândirea şi stările afective sunt dependente de limbaj, pentru că, fără a recurge la o formă de limbaj:- gândurile nu se pot produce şi nu pot fi expri-mate- opiniile nu pot fi promovate- stările noastre afective (trăiri, sentimente,

122

- stările noastre afective (trăiri, sentimente,dorinŃe etc.) nu pot fi conştientizate- comunicarea cu semenii noştri ar fi imposibilă2. Limbajul are autonomie relativă faŃă de gândire şi de stările afective:- aceeaşi informaŃie (gând sau stare afectivă)poate fi redată în mai multe variante de limbaj,verbal sau neverbal

Defini Ńia limbajuluiLimbajul este sistem de semne şi de reguli privind combinarea şi folosirea semnelor

•Această definiŃie este generală şi acceptabilă, deoarece, permite:- evitarea controverselor, în cea mai mare parte

123

- evitarea controverselor, în cea mai mare parte a lor rezultate din diversitatea preocupărilorasupra limbajului - interpretarea corectă a raporturilor dintre limbaj şi produsele minŃii sau conştiinŃei(gânduri, stări afective etc.)

Structura limbajului1.Vocabularul (lexicul) : totalitatea semnelor caracteristice unui limbaj2.Gramatica : totalitatea regulilor după care sunt combinate şi folosite semnele specifice limbajului

Observa Ńii

124

Observa Ńii(a) Această structură reiese din definiŃia dată limbajului(b) Analiza logică a limbajului se opreşte doar asupra semnelor, cercetarea regulilor fiind de competenŃa gramaticienilor

Exemple de semne• În cazul limbajului verbal, cum ar fi limbile naŃionale: cuvintele scrise sau rostite sunt exemple de semne verbale,specifice acestui tip de limbaj

• În cazul limbajelor neverbale: mimica,

125

• În cazul limbajelor neverbale: mimica, gesturile, luminile colorate, sunetele,amplasarea sau mişcarea de steguleŃeetc. sunt semne neverbale, specifice unui astfel de limbaj

Structura semnului(1)Substratul material: fenomen fizic percepti-bil,

folosit ca suport pentru a exterioriza şi/sau comunica sensul semnului

(2)Sensul: fenomen ideal, adică un produs al conştiinŃei (este numit şi “înŃeles al semnului”)

(3)Regula de semnificaŃie: norma conform că-

126

reia sensul este legat de un anume substrat material

Semnul este unitatea acestor trei componentecare sunt, totodată, criterii de bază în clasificarea semnelor, a vocabularelor şi alimbajelor

Substratul material al semnului•Fenomen perceptibil produs şi folosit intenŃionatde utilizatorul semnului ca suport fizic a ceea ce spune, mai exact: - pentru exteriorizarea (materializarea) unuimesaj (gând sau stare afectivă)- pentru transmiterea unui mesaj către altcineva•Fără el gândurile sau stările afective (sentimen-

127

•Fără el gândurile sau stările afective (sentimen-te, dorinŃe etc.):- nu pot fi exprimate (materializate)- nu pot fi comunicate altcuiva şi nici recepŃionatede acesta

•Este componentă indispensabilă a semnului;•A nu fi confundat cu simptomul unei stări de fapt

Exemple de substrat material al unui semn:• În limbajul natural de tip verbal: un ansamblu

de sunete dublu articulate folosite pentru pronunŃarea cuvintelor sau de litere folositepentru scrierea cuvintelor (a semnelor verbale)Obs. În cazul unui limbaj verbal special, cum este limbajul Braille, rolul de substrat material

128

este limbajul Braille, rolul de substrat material revine altor fenomene perceptibile

•Într-un limbaj neverbal: gesturi, sunete, luminide diferite culori, panouri, steguleŃe poziŃionatesau mişcate într-un anume fel etc., folositepentru redarea semnelor neverbale

Simptomul unei st ări de fapt• este fenomen fizic sau psihic, nu totdeauna perceptibil (sesizabil) direct• apare ca efect al legăturilor cauzale dintre fenomene, pe fondul derulării unor procese naturale (fizice sau psihice) • este independent de voinŃa şi intenŃiile vreunei

129

• este independent de voinŃa şi intenŃiile vreunei persoane• dacă a fost produs de o persoană, aceasta nu a făcut-o cu inten Ńia de a-l folosi ca suport al unui mesaj• deşi uneori este numit “semn”, nu este o com-ponentă a semnului şi nici a limbajului

Exemple de simptom al unei st ări de fapt :

(1) Creşterea temperaturii în cazul unei boli infecŃioase

(2) Revenirea rândunelelor primăvara(3) Teama de a călători cu avionul(4) Incapacitatea cronică de reamintire (5) AbsenŃa capacităŃii de orientare spaŃială şi

130

(5) AbsenŃa capacităŃii de orientare spaŃială şi temporală

(6) Oboseala accentuată(7) Agresivitatea(8) Agorafobia(9) Lătratul câinelui din curte la apropierea

unui necunoscut

Substrat material şi simptom al unei st ări de fapt

•Simptomul este efect într-o relaŃie cauzală inde-pendentă de subiectul nostru, care se repetă con-stant oricând sunt satisfăcute anume condiŃii•Tocmai această repetare (experienŃa noastră cognitivă) ne orientează atenŃia asupra fenome-

131

nului care l-a provocat •Deşi este utilă, această repetare favorizează confuzia dintre semn şi simptom: uneori substra-tul material al semnului este numit “semn”•Altfel spus, se consideră greşit că aceşti termeni sunt sinonimi

Exemple : st ări de fapt indicate de simptom

Simptom: declinul capacităŃii de reamintire indică efectul unei disfuncŃii psihice (amnezia)Simptom: identificarea corectă a relaŃiilor dintre mijloace şi scopuri indică inteligenŃa (aptitudine pozitivă)Simptom: creşterea temperaturii corpului indică

132

Simptom: creşterea temperaturii corpului indică consecinŃa fiziologică a unei boli infecŃioaseSimptom: venirea rândunelelor indică rezultatul natural (astronomic) al schimbării anotimpurilor(“venirea” primăverii: încălzirea vremii şi creşterea duratei zilei etc.)

Sensul termenului simptom în psihologie :

• Ca şi în medicină, termenul simptom are sensul de manifestare a unei maladii fizice sau psihice

• În psihologie şi în psihoterapie:- Se consideră că limbajul este principalul

133

- Se consideră că limbajul este principalul instrument pentru descoperirea stării de fapt care a provocat simptomul

- Simptomul este gândit ca manifestare individuală

ÎnŃelesul cu care este folosit termenul simptom în practica medical ă:

- se consideră că simptomul constatat are un caracter general (apare totdeauna când este instaurată starea de fapt care provoacă acel simptom)- descoperirea stării de fapt care a provocat

134

- descoperirea stării de fapt care a provocat simptomul se face prin examen de laborator- ca atare, există diferenŃe importante între înŃelesul cu care este folosit termenul simptomîn psihoterapie şi, respectiv, în practica medicală

La nivel general , simptomul:-nu este gândit nici ca fiind exclusiv o manifestare umană şi nici ca fiind legat doar de “tulburări fizice sau psihice” proprii omului-este considerat fenomen propriu oricărei forme de existenŃă, sau mai precis: -un fenomen care, pe baza competenŃelor

135

noastre, ne îndreaptă atenŃia spre un alt fenomen de care este legat pe baza unor legături independente de voinŃa şi intenŃiile cuiva•În concluzie: semnul şi limbajul sunt produse exclusiv umane, ceea ce însă nu este, de fiecare dată, propriu simptomului

SensulCoincide cu un gând sau o stare afectivă,exprimate cu ajutorul substratului material al semnuluiDe cel care a produs acest substrat, sau care se naşte în mintea celui care a perceput acel substrat material

136

Este componentă necesară a semnului: în lipsa sa nu există nici semn şi nici limbaj •Putem produce, de pildă, construcŃii lingvistice de felul celor obişnuite, cum ar fi:

dar dacă nimeni nu le atribuie vreun înŃeles, elenu pot fi considerate semne sau forme de limbaj

Piro Ńii caruleaz ă elatic

Importan Ńa sensului unui semn•Sensul atribuit unui semn îi conferă acestuia calitatea de nume (denumire) a ceva (obiect, pro-prietate, relaŃie materială sau ideală), care este denotatul (referentul) acelui nume•Între nume şi denotat nu există o relaŃie de felul: un singur semn - un singur denotat

137

•Dacă se modifică sensul semnului, se schimbă şi denotatul său, chiar dacă substratul său material nu s-a schimbat deloc•Ca atare, identificarea exactă a sensului unui semn (termen) este vital ă pentru eficien Ńa comunic ării

Regula de semnifica Ńie

•Este o prevedere sau o normă care ne cere (ne impune) să atribuim un anumit înŃeles (mesaj, sens) unui substrat material, pe care îl producem sau îl recepŃionăm•Descoperirea regulii de semnificaŃie specifică unui semn este instrumentul indispensabil

138

unui semn este instrumentul indispensabilpentru descoperirea sensului (înŃelesului) exact al acelui semn•Imposibilitatea de a identifica regulile de semni-ficaŃie proprii unui limbaj îl face inutil: îi anulea-ză acestuia calitatea de instrument de comuni-care

Tipuri de reguli de semnifica Ńie• După de felul în care s-au ivit şi în care sunt

folosite, există două feluri de reguli de semnificaŃie:(1) cele implicite, sunt proprii unei limbi naŃionale:- s-au sedimentat treptat, asemănător tradiŃiilor,

obiceiurilor şi cutumelor proprii comunităŃii (poporului) care foloseşte acea limbă maternă

- nu sunt actualizate de fiecare dată când

139

- nu sunt actualizate de fiecare dată când cunoscătorii acelei limbi naŃionale o folosesc

(2) cele explicite, sunt proprii limbajelor artificiale:- au fost expres inventate odată cu limbajul căruia îi

sunt specifice - este necesar să fie clar conştientizate de fiecare

dată când este folosit acel limbaj particular.

Semnul

� Este un fenomen perceptibil produs de cineva (o persoană)

� Poartă un sens (mesaj sau are un înŃeles),adică exprimă un gând sau o stare afectivă care s-au născut în conştiinŃa celui care a produs substratul material al semnului sau a

140

produs substratul material al semnului sau acelui care l-a perceput

� Legătura dintre substratul material (fenomenul perceptibil) şi înŃeles presupune cel puŃin o regulă de semnificaŃie

Defini Ńie: semnul este un fenomen perceptibil de care este legat un înŃeles în conformitate cu cel puŃin o regulă de semnificaŃie

Tipuri de limbajA.După substratul material al semnului:(1)Limbaj verbal- Este principala formă de limbaj natural- Principalele semne care îl alcătuiesc sunt

cuvinte scrise sau rostite caracteristice unei limbi naŃionale (materne), numite “semneverbale”

141

verbale” - În cazul cuvintelor scrise, substratul material

coincide cu combinaŃii de grafeme (litere)- În cazul cuvintelor rostite, substratul material

coincide cu sunete dublu articulate, fiecare dintre acestea corespunzătoare unei litere, care este numită “fonemă”

(2) Limbajul neverbal

Substratul material al semnelor coincide cudiverse fenomene perceptibile precum:- sunete produse cu diferite instrumente- culori sau lumini colorate- gesturi sau modificări de mimică- poziŃionări sau mişcări de steguleŃe

142

- poziŃionări sau mişcări de steguleŃe- forme grafice amplasate pe panouri (de pildă, semnele de circulaŃie)Parte dintre acestea aparŃin unui limbaj natural neverbal (în cazul gesturilor de pildă, înclinarea capului pentru a exprima acceptarea a ceva)

Raportul dintre limbaj verbal şi limbaj neverbal

• Limbajul verbal îl depăşeşte pe cel neverbal prin:

- număr de semne şi/sau de înŃelesuri pentru majoritatea semnelor

- capacitate deosebită de nuanŃare, o mare flexibilitate datorită căreia poate fi folosit pentru descrierea celui neverbal

143

descrierea celui neverbalObs. Uneori însă diversitatea înŃelesurilor este

sursă de ambiguităŃi şi confuzii• Limbajul neverbal- este mai sărac ca număr de semne sau de

înŃelesuri pentru acelaşi semn- este adesea indispensabil pentru a spori plasti-

citatea exprimării şi a comunicării cu ajutorul limbajului verbal

B. După sensul (înŃelesul) semnului:

(1)Limbaj obiect:- este numit şi “limbaj de ordin 0”- are un nivel minim de generalitate- prin sensul lor, semnele sunt “nume proprii” de

obiecte, proprietăŃi sau relaŃii exterioare limbajului

144

limbajuluiExemplu: pronunŃată de cineva, propoziŃia “plouă”

aparŃine limbajului obiect pentru că:- are ca denotat vremea de afară (adică, o stare

meteorologică: o realitate efectivă)- altfel spus, cel care a pronunŃat-o, prin faptul s-a

raportat la vremea de afară, a avut în vedere un fenomen extralingvistic

(2) Metalimbaj

- mai este numit “limbaj de ordin ≥1”- are un nivel de generalitate mai mare decât limbajul obiectPropoziŃiile alcătuite din semnele proprii vocabularului său au ca denotat elemente specifice limbajului imediat inferior lui (ca grad de generalitate)Ca replică la propoziŃia “Plouă”, propoziŃia “Într-adevăr

145

Ca replică la propoziŃia “Plouă”, propoziŃia “Într-adevărplouă”:- are deseori acelaşi înŃeles cu “Este adevărat căplouă”-nu se referă la starea vremii de afară ci la propoziŃia“Plouă” (spune că această propoziŃie este adevărată)•Eludarea distincŃiei dintre limbaj şi metalimbaj poateconduce la grave erori de înŃelegere sau de comunicare, la antinomii semantice

Exemplu privind neglijarea diferenŃei dintre limbaj de ordinul x şi limbaj de ordinul x+1:

• Să presupunem că cineva spune “Eu mint”, caz în care ne-am putea confrunta cu următoarea situaŃie “paradoxală”: - oare ce face acea persoană prin propoziŃia for-mulată de ea, spune adevărul sau minte?

146

mulată de ea, spune adevărul sau minte?- dacă vom considera că a spus adevărul când a formulat propoziŃia “Eu mint”, vom ajunge la con-cluzia că respectiva persoană minte- dacă vom aprecia că a minŃit când a formulat propoziŃia “Eu mint”, vom fi obligaŃi să acceptămcă ea spune adevărul

Din acest exemplu reiese că:• Respectând diferenŃa dintre limbaj şi metalimbaj devine clar că enunŃurile de forma “este adevăratcă …”, respectiv, “este fals că …”-se referă exclusiv la propoziŃii, dar nu şi la stări de fapt, cum ar fi caracterul celui care a formulat propoziŃia “Eu mint”

147

- stările de fapt sunt calificabile ca existente sau ca inexistente, dar niciodată ca fiind adevărate sau false-În concluzie, pentru a evita asemenea erori de înŃelegere sau comunicare:- reiese importanŃa majoră a stabilirii cât mai pre-cisă a sensului semnelor şi a propoziŃiilor

C. După regula de semnificaŃie proprie semnului:1. Limbajul natural- S-a format treptat, împreună cu regulile de

semnificaŃie proprii lui- Formarea sa coincide cu istoria constituirii şi

devenirii comunităŃii care foloseşte acel limbaj - S-a sedimentat asemănător obiceiurilor,

tradiŃiilor, cutumelor morale proprii acelei

148

tradiŃiilor, cutumelor morale proprii acelei comunităŃi şi odată cu acestea

- Există sub forma limbilor naŃionale în al căror vocabular intră atât semne verbale, cât şi unele semne neverbale

- Începuturile tuturor acestor semne (verbale şineverbale) se pierd în negura timpurilor

2. Limbajele artificiale

-Au fost inventate odată cu regulile lor de semnifi-caŃie la o anumită dată sau într-o perioadă care, în genere, poate fi precis specificată-Au fost produse de o persoană sau de o institu-Ńie pentru a servi unor scopuri speciale, în spe-cial de economie şi precizie în exprimare

149

cial de economie şi precizie în exprimare- Sunt dedicate exclusiv unor domenii aparte de activitate practică (limbajele Morse, Braille,simbolurile muzicale, semnele de circulaŃie etc.) sau teoretică (limbajul formal al matematicii, allogicii, al chimiei etc.) -În ambele cazuri sunt indispensabile

Raportul dintre limbaj natural şi limbaj artificial• Limbajul natural- ConŃine un număr mare de semne- Dispune de mari posibilităŃi de nuanŃare, flexibili-

tate şi sugestibilitate, ajutat şi de semnele neverbale

Majoritar, semnele pot fi folosite cu mai mult de un înŃeles, ceea ce reprezintă o sursă:

150

un înŃeles, ceea ce reprezintă o sursă:- de inexactitate, imprecizie, ambiguităŃi în comu-

nicare- de confuzii în exprimarea şi înŃelegerea mesaje-

lor- de insuficientă acurateŃe în exprimarea

rezultatelor ştiinŃifice

•Limbajul artificial-ConŃine un număr sensibil mai mic de semne, decât limbajul natural-Nu are posibilităŃi de nuanŃare şi de sugestibilita-te, dar ştiinŃa autentică nu este interesată de asemenea aspecte-Exprimă cu deosebită economicitate şi extrem de precis informaŃiile ştiinŃifice, fiind totodată

151

de precis informaŃiile ştiinŃifice, fiind totodată adecvate redării unui grad înalt de abstractizare-Sunt de neînlocuit în activităŃi speciale şi în rezolvări de probleme practiceObs. Se pare că matematicieni celebri din Grecia Antică nu au fost capabili să formuleze reguli generale pentru împărŃire, întrucât nu dispuneau de simbol pentru cifra “0”.

Raportul dintre limbaj natural şi limbaj verbal•Prin limbaj natural se înŃelege adesea limbajverbal: ca exemple pentru vocabularul limbajului natural se citează cuvinte•Strict vorbind:-limbajul verbal conŃine în vocabularul său doarcuvinte

152

-limbajul verbal este principala formă de limbaj natural-limbajul natural conŃine, pe lângă cuvinte, o serie de semne neverbale (gesturi, mimică etc.)-confuzia este favorizată de asemănările legate de istoria constituirii lor

Raportul limbaj natural - limbaj verbal

limbaj natural

limbaj verbal

153

Obs. Unii folosesc termenul limbaj, prin care înŃeleg fie limbaj verbal, fie limbaj natural

limbaj verbal

Formele de existenŃă ale limbajului verbal

•Limbajul natural de tip verbal:-există ca o mare diversitate de limbi naŃionale (materne)-actualmente sunt inventariate peste 2000 de limbi materne, dar nu toate cu acelaşi număr de vorbitori

154

vorbitori-principalele semne din vocabularul lor sunt cuvintele (expresiile alcătuite din cuvinte) specifice unei limbi naŃionale-se manifestă sub două forme: ca limbaj scrissau ca limbaj rostit

ParticularităŃi ale limbajului scris•Substratul material al semnelor: - este realizat cu ajutorul unui instrument de scrispe un anumit material

- ia formă de grafeme (litere) perceptibile cu ajutorul văzului sau al simŃului tactil (în cazul limbajului Braille, de pildă)

•Limbajul scris se bucură de durabilitate şi ca

155

•Limbajul scris se bucură de durabilitate şi ca atare:

-este instrument de conservare a informaŃiilor-are capacitatea de redare clară şi precisă a informaŃiilor

Obs. Toate acestea au devenit realitate efectivăodată cu generalizarea aptitudinilor de scris şi citit

Particularit ăŃi ale limbajului rostit

• Substratul material al semnelor:-este produs de aparatul fonator al vorbitorului- ia forma fonemelor (vibraŃii ale aerului)

perceptibile cu ajutorul analizatorului auditiv -este un fenomen perisabil; cu excepŃia

înregistrărilor electronice

156

înregistrărilor electronice• Limbajul rostit nu poate conserva informaŃiile-pronunŃarea cuvintelor este însoŃită de semne

neverbale (gesturi, mimica, tăria sau intonaŃiarostirii cuvintelor etc.)

-semnele neverbale sporesc plasticitatea şi sugestibilitatea discursului, pe care îl poate face impresionant şi convingător

Limbajul este un sistem dinamic deschis

•Oricare formă de limbaj (scris sau rostit) este în continuă dezvoltare:•Schimbările limbajului se datorează în principal modificărilor de la nivelul vocabularului său:- vocabularul unui limbal mai poartă şi numele

157

- vocabularul unui limbal mai poartă şi numele de “lexic”, corespunzător acelui limbaj•Gramatica unui limbaj este relativ stabilă:-chiar dacă anumite reguli gramaticale suferă modificări, acestea se petrec la mari intervale de timp

Vocabularul (lexicul) limbajului

•În calitatea sa de componentă dinamică a limbajului, înregistrează două feluri de schimbări:(1)Ascendente: pe parcusul istoriei sale creşte numărul semnelor şi/sau al înŃelesurilor pentru

158

numărul semnelor şi/sau al înŃelesurilor pentru unele din semnele vocabularului său(2) Descendente: cu timpul, unele semne ies din circulaŃie sau dispar o parte din înŃelesurilecu care anumite semne erau folosite anterior

Schimbări ascendente în limba română

(i)Numai în ultimii 20-30 de ani, au apărut numeroase cuvinte şi expresii noi, care anterior nu existau în limba română: antamare, birotică, consumabile, DVD Player, telefon GSM etc.

(ii)Cuvinte deja existente au dobândit înŃelesuri noi, de pildă cuvântul “arbore”:

159

noi, de pildă cuvântul “arbore”:- are o vechime considerabilă şi multă vreme a

avut înŃelesul de copac mare cu tulpină şi coroană ramificată

- treptat, acest cuvânt a dobândit şi alte înŃelesuri, ca în expresiile: “arbore genealogic”, “arbore de decizie”, “arbore cotit” etc.

Schimbări descendente în limba română

(i) Unele cuvinte care cândva erau frecvent utilizate, astăzi nu mai sunt folosite:

- cuvântul “calpuzan”, cu sensul de “falsificator de bani”, era folosit curent în secolul al XIX-lea, dar astăzi nu mai este utilizat

(ii) Cu aproximativ patru secole în urmă, cuvântul

160

(ii) Cu aproximativ patru secole în urmă, cuvântul “spătar” era folosit cu cel puŃin două înŃelesuri: “şef al armatei”, şi acela de “parte a scaunului” sau “a fotoliului”, destinată sprijinirii spatelui sau/şi pentru o aşezare comodă

- astăzi, acest cuvânt îşi conservă doar cel de al doilea înŃeles

ObservaŃii privind schimbările vocabularului(1)Modificările ascendente sunt prioritare faŃă de

cele descendente, ceea ce conduce la o amplificare continuă a lexicului;

(2)Creşterea continuă afectează toate structurilevocabularului şi toate tipurile sale (general,individual, propriu unui anumit tip de limbaj etc.):

- la nivel general, schimbările lexicului îşi află o

161

- la nivel general, schimbările lexicului îşi află o principală cauză în dezvoltarea culturii şi a civilizaŃiei, dar şi în amplificarea relaŃiilor interculturale

- pe plan individual, schimbările lexicului îşi află cauzele în dezvoltarea biologică naturală a individului şi în sporirea competenŃelor sale

Clasificarea tipurilor de vocabular

(1) După aria de acoperire a vocabularului:- vocabular general; este caracteristic unei limbi

naŃionale (materne)- vocabular individual; este specific vorbitorilor

(cunoscătorilor) unei limbi naŃionale (materne)

162

(2) După nivelul de competenŃe în stăpânirea vocabularului:

- vocabular comun; este specific educaŃiei generale proprie vorbitorilor unei limbi

- vocabular special; este specific unei profesiuni sau unui domeniu particular de cercetare

Vocabularul general

•Este specific fiecărei limbi naŃionale (materne)

•Cuprinde totalitatea cuvintelor şi a expresiilor relativ autonome dintr-o limbă maternă

•Există ca atare doar sub formă de inventar

163

•Există ca atare doar sub formă de inventar prezentat în dicŃionarul explicativ al limbii naŃionale (vezi DEX)

•Se îmbogăŃeşte continuu, pe baza noilor rezultate ştiinŃifice şi tehnologice, al contactului cu alte culturi şi limbi naŃionale

Vocabularul individual

•Este specific indivizilor care utilizează o limbă naŃională sau un limbaj de specialitate, de pildă,celor care folosesc limba română

•Diferă de la un individ la altul sub aspectul volu-mului său: ca număr de cuvinte şi de înŃelesuri

•Diversitatea vocabularelor individuale are multi-

164

•Diversitatea vocabularelor individuale are multi-ple cauze, cum ar fi:

- vârsta, preocupările, profesiunea şi ocupaŃia fiecărei persoane

-nivelul educaŃiei, experienŃele personale•Vocabularul individual diferă de la o persoană la alta, dar respectarea regulilor gramaticale este obligatorie pentru toŃi.

Vocabularul comun•Este caracteristic “limbii de toate zilele”, fiind folosit cu precădere în situaŃii informale•ConŃine elemente comune majorităŃii vocabula-relor individuale•S-a constituit treptat pe măsura dezvoltării fireşti a utilizatorilor (vârstă, educaŃie sistematică, experienŃa de viaŃă etc.) şi a comunicării dintre

165

experienŃa de viaŃă etc.) şi a comunicării dintre aceştia•Este eterogen, întrucât este diferit de la o comu-nitate la alta, în funcŃie de:-nivelul de cultură al utilizatorilor (de pildă, limba populară sau limba cultă)-criterii cultural-istorice (de pildă, dialecte,regionalisme etc.)

Vocabularul special•Are două variante în funcŃie de competenŃele speciale:(1) Vocabular profesional:-corespunde celor angajaŃi în practicarea diferitelormeserii: marinari, electricieni, mecanici, agricultori, asistenŃi medicali etc.(2) Vocabular ştiinŃific:-ia forma limbajului de specialitate folosit de o

166

-ia forma limbajului de specialitate folosit de o anume comunitate ştiinŃifică: medici, psihologi, jurişti, fizicieni etc.-are o structură aparte şi un nivel de rigurozitatedependente de specificul domeniului de cercetare-există un grad diferit de rigoare între vocabularul logicii, matematicii sau ştiinŃelor naturii şi cel al unor discipline socio-umaniste

Vocabularul special al psihologiei• Este structurat pe mai multe compartimente:(1)Vocabular instrumental; are circa 100 de termeni

speciali care provin din vocabularul logicii: definiŃie, clasificare, propoziŃii (categorice, compuse, modale, deontice etc.), întrebări(decizionale, completive, chestionare etc.),inferenŃe (silogistice, ipotetico-deductive, disjunctivo-deductive, analogie, raŃionamente

167

disjunctivo-deductive, analogie, raŃionamente inductive etc.), metode de cercetare inductivă, sofisme, operatori logici (“nu este adevărat că…”, “şi”, “sau”, “dacă…, atunci…”, “dacă şi numai dacă…, atunci…” etc.), cuantori (“toŃi”, “cel puŃin un…” etc.), relaŃii (de echivalenŃă, de ordine) ş.a.

Obs. Termeni precum aceştia sunt proprii şi altor domenii de cercetare

(2) Vocabularul uzual•ConŃine circa 3000 de termeni distribuiŃi în trei compartimente (nucleu, vocabular colocvial şi general): adevăr, agitaŃie, amintire, analiză, apetit, atitudine, agresivitate, aversiune, condiŃie, considerare, criteriu, deprimare, disconfort, discuŃie, dreptate, eroare,

168

disconfort, discuŃie, dreptate, eroare, examinare, explicaŃie, fals, fantezie, grav, idee, iluzie, informaŃie, interes, irascibil, învăŃare, lunatic, major, megaloman, melancolie, minor, moral, motiv, nivel, plauzibil, punct de vedere, reabilitare, recuperare, timid, verosimil, voinŃă de putere etc.

(3) Vocabularul ştiinŃific generalEste alcătuit din circa 4000 cuvinte provenite dinterminologia ştiinŃifică generală sau din discipline conexe

a. Terminologia ştiinŃifică generală: abordare, accident, adaptare, aplicaŃie, aptitudine, argu-ment, cauză, canon, cogniŃie, combatere, condiŃie, condiŃionat, confirmare, contraexemplu, cunoaştere, date, decalaj, decidabil, deducŃie,

169

cunoaştere, date, decalaj, decidabil, deducŃie, demonstraŃie, disociere, esenŃial, experiment, fenomen, fizic, formă, gen, genetic, generalizare, geneză, ideal, ipoteză, incert, infirmare, invenŃie, intuiŃie, investigaŃie, justificare, limbaj, obiectiv, opinie, particularizare, plan, probă, proiect, reactivitate, relevanŃă, schiŃă, scop, sindrom, specie, specificare, subiectiv, supoziŃie, viziune etc.

b. Din vocabularul statisticii:analiză multifactorială, axiome Kolomogorov, abateri (standard, de medii pătratice), coeficient(de corelaŃie, de concordanŃă, de validitate), co-relaŃie parŃială, distribuŃie (normală, a probabili-tăŃii, a valorilor, a variabilelor), dispersie, eroare probabilă, eşantion (de probabilitate, stratificat)frecvenŃă, inferenŃe statistice, interval, măsură

170

frecvenŃă, inferenŃe statistice, interval, măsură (de interval, de raport), medie (aritmetică, geo-metrică, armonică, pătratică), metoda cotelor, multivariabil, paradox Simpson, predicŃie statisti-că, public, rată, regresie, scală, scor standard, spirala Arhimede, teorema Arrow, test a poste-riori, univariabil, variabilă (dependentă, indepen-dentă, intermediară), varianŃă multiplă ş.a.

c. Din vocabularul de Neurologie şi Psihiatrie:

acetilcolina, amyloida β, arii corticale, axoni, bulb rahidian, canale ionice, cerebel, corp calos, celule gliale, cortex, creier, dendrite, dopamină, emisfere cerebrale, fantă sinaptică, măduva spinării, membrană, nerv, neurastenie, neuron, neurotic, neuropatologie, neuroreceptor,

171

neurotic, neuropatologie, neuroreceptor, neurotransmiŃător, noreprinefină, paranoia, patogen, sănătate mentală, scoarŃă cerebrală, schizofrenie, schizoid, sinapse, sistem limbic, sistem nervos (central, periferic, reticular,somatic, vegetativ), talamus, teacă de mielină, tulburare mentală, vezicule ş.a.

d. Vocabularul tehnic, conŃine termeni precum:

afagie,afazie,afectivitate,amnezie,anomie, anorexie, anxietate, arhetip, barastezie, bulimie, chinestezie, cleptomanie, conştient, conştiinŃă, complex, comportament, depresie, disfuncŃie, distopie, efect (auditiv, de discrepanŃă, placebo ş.a.), erotism, extrovertit, fobie, frustrare, gândire, halucinaŃie, inconştient, inducŃie vizuală, inhibiŃie, introspecŃie,

172

inconştient, inducŃie vizuală, inhibiŃie, introspecŃie, introvertit, instinct, ipohondrie, iradiere, iraŃional, isterie, labilitate, libido, maniac, memorie, mental, model cognitiv, nimfoman, perceptiv, personalitate, psihotic, regresie, retardare, somnambul, stres, subconştient, subiectiv, sensibilitate, sincopă, tanatofobie, tonus, traumă psihică, voinŃă etc.

Compartimentele vocabularului psihologiei prezentate aici:

•Nu sunt singurele posibile: adoptând alte criterii obŃinem alte varietăŃi de vocabular•Între ele nu sunt graniŃe rigide: unii termeni provin din altă varietate de vocabular, inclusiv din cel comun, transferul realizându-se şi în sens invers•Termenii din vocabularul tehnic al psihologiei

173

•Termenii din vocabularul tehnic al psihologiei proveniŃi dintr-o altă variantă de vocabular dobân-desc, uneori doar parŃial, un înŃeles diferit (vezi “inferenŃă” sau “identitate” în logică şi în psihologie)•Deşi în vocabularul ştiinŃific general unii termeni au un sens precis delimitat, există cazuri în care psihologi diferiŃi folosesc acelaşi cuvânt, dar cu alt înŃeles

Analiza func Ńiilor limbajului

(1) Se face pe fondul limbajului natural, dar se poate transfera şi asupra altor tipuri de limbaj(2) Întregeşte discuŃia despre particularităŃile limbajului şi despre raporturile dintre limbaj, gândire şi afectivitate

174

gândire şi afectivitate(3) ExistenŃa funcŃiilor limbajului a propulsat dezvoltarea limbajului şi a vocabularului, inclu-siv prin apariŃia a noi cuvinte şi combinaŃii de cuvinte (expresii) specializate

Controverse asupra funcŃiilor limbajului

(1)Referitor la numărul funcŃiilor- unii specialişti identifică doar 3 funcŃii ale

limbajului (N. Rescher), alŃii 5 (I. Copi), iar alŃii 8 (R. Iakobson, M. Halle)

175

(2) Referitor la conŃinutul funcŃiilor şi implicit la definirea limbajului:

- unii consideră, de pildă, că termenii limbaj şi comunicare sunt sinonimi (M. Golu), ceea ce pare inacceptabil

Tipuri de funcŃii ale limbajului

(1)FuncŃii de semantice: -sunt legate de sensul semnelor şi se definesc pe fondul acestuia -în această situaŃie sunt: funcŃia informativ-descriptivă şi funcŃia de comunicare

176

(2) FuncŃii pragmatice:- sunt legate de utilizarea semnelor şi de scopurile folosiri lor - în această situaŃie sunt: funcŃia direcŃionar-sugeratoare, cea expresivă, cea protocolară(numită şi “ceremonială”) şi cea performativă

1. FuncŃia informativă a limbajului

• Cu ajutorul enunŃurilor declarative, limbajul:- redă trăsături ale unor stări de fapt: obiecte,

relaŃii, fenomene fizice sau ideale, respectiv,explică de ce se petrec (se produc) ele

• EnunŃurile declarative redau propoziŃii, adică: - afirmă sau neagă ceva despre altceva- pot fi calificate ca adevărate sau false

177

- pot fi calificate ca adevărate sau false- se mai numesc şi “propoziŃii cognitive”, deoarece,

exprimă cunoştinŃe sau informaŃii despre ceva• Această funcŃie este proprie şi altor construcŃii

lingvistice: fundamentează acŃiunile şicomportamentul uman, iar psihologii au stabilit că orice manifestare umană presupune o componentă cognitivă

2. FuncŃia de comunicare a limbajului

• Prin una sau alta din formele sale, limbajul este instrumentul prin care gândul născut în mintea cuiva, sau starea afectivă trăită de el, pot fi aduse la cunoştinŃa (comunicate) altcuiva

• În cazul cel mai simplu, comunicarea ia forma unei relaŃii între două persoane: A - emitorul

178

unei relaŃii între două persoane: A - emitorulmesajului şi B - receptorul mesajului emis de A.

• Să presupunem că mesajul în discuŃie este formulat în cuvinte:

- ca atare, A formulează anumite cuvinte de care leagă un anumit sens, iar B le recepŃionează şi, la rândul său, le atribuie un înŃeles

RelaŃia de comunicare

• Se poate concretiza în trei feluri diferite:

(1) A şi B leagă de cuvintele în cauză exact acelaşi înŃeles

(2) A şi B leagă de cuvintele în cauză înŃelesuri cel puŃin parŃial diferite

179

(3) B recepŃionează cuvintele lui A, dar nu leagă de ele nici un înŃeles: în mintea lui Bse naşte doar gândul că A a spus ceva, dar nu poate preciza ce anume a spus

• Este clar că în prima situaŃie comunicarea s-a soldat cu succes total, dar această situaŃieeste greu de realizat

În concluzie:• Cel mai des se realizează situaŃiile (2) şi (3)• În situaŃia (3), comunicarea s-a soldat cu un eşec total• Principalele cauze:- IgnoranŃa: cel puŃin unul dintre parteneri nucunoaşte exact sau chiar deloc sensul cuvinte-

180

cunoaşte exact sau chiar deloc sensul cuvinte-lor folosite- Greşita identificare: unele din cuvintele lui Apot fi folosite cu mai mult de un singur înŃeles, ceea ce i-a permis lui B să atribuie acestor cuvinte un alt înŃeles decât cel care le-a fost atribuit de A

Observa Ńii

•SituaŃiile negative de felul celor menŃionate:-sunt frecvent întâlnite în comunicarea obişnuită-producerea unor asemenea situaŃii de eşec parŃial sau total în comunicare generează, deregulă, confuzii şi ambiguităŃi care pot afecta grav acŃiunea sau comportamentul nostru

181

grav acŃiunea sau comportamentul nostru

•Este deci important ca partenerii în comunicare

-să cunoască exact regulile de semnificaŃie proprii cuvintelor folosite

-să fie facă suficiente precizări, atunci când se constată existenŃa unor neclarităŃi referitor la înŃelesul unor cuvinte

3. FuncŃia direcŃionar-sugeratoare a limbajului•Limbajul este şi mijloc de orientare a atenŃiei spre un eveniment iminent, asupra unui pericol (AtenŃie! Cadpietre!) sau pentru a ne sugera o acŃiune (Deschidefereastra!)•Această funcŃie este explicită prin intermediul unoravertismente, interjecŃii, norme, ordine sau chiar sfaturi:

182

sfaturi:- Normele sunt redate prin enunŃuri deontice: conŃin explicit sau nu calificări de forma “trebuie”, “este inter-zis”, “este permis” (să faci aşa şi aşa) şi introduc instrucŃiuni, reguli morale, juridice, de joc etc.- Ordinele iau forma enunŃurilor imperative: exprimă hotărâri, decizii, comenzi de a face ceva (Scrie!) saunu (Nu scrie!), de a obŃine ceva (Să iei note bune!) sau nu (Nu-Ńi cumpăra aparatul!)

4. FuncŃia expresivă a limbajului

•Unele simptome sunt redate de enunŃuri care ex-primă convingeri personale sau stări afective trăite ca efect al unor evenimente speciale ce ne-au influenŃat•În momentul formulării unei propoziŃii, în condiŃii de bune intenŃii, este redată şi convingerea că

183

de bune intenŃii, este redată şi convingerea că lucrurile stau aşa cum se spune în propoziŃie•Dacă odată cu enunŃarea propoziŃiei, cel care o formulează ne ascunde convingerea sa că de fapt lucrurile ar sta altfel decât spus el: -avem de a face cu o minciună (un fals intenŃio-nat), iar aceasta are totdeauna o motivaŃie.

Stările afective resimŃite instantaneu:

-sunt cauzate de greşeli neintenŃionate, deatingerea unui obiect fierbinte sau ascuŃit, de o durere acută sau de o surpriză ieşită din comun etc. -sunt redate, în mod obişnuit, prin interjecŃii

184

-sunt redate, în mod obişnuit, prin interjecŃiisau printr-o reacŃie aparte (mimică, gesturi, strigăte ş.a.)•Astfel de manifestări reprezintă un simptom al unei stări de fapt (senzaŃia trăită), iar corectalor interpretare este vitală în diagnoza psihică

5. FuncŃia protocolară a limbajului

•EnunŃurile protocolare Ńin de valorificarea socia-lă a limbajului şi sunt enunŃuri-tip: - cu structură special stabilită prin regulamente, legi sau tradiŃii (obiceiuri) speciale-fac parte din protocolul de derulare a unor eveni-mente aparte (decernare de medalii, titluri sau

185

mente aparte (decernare de medalii, titluri sau denumiri, căsătorii, inaugurări etc.)-în derularea protocolului nu este permisă nici o modificare de conŃinut sau în formularea lor-au doar menirea să cultive solemnitatea eveni-mentelelor şi respectul comunităŃii faŃă de ele

6. FuncŃia performativă a limbajului

•EnunŃurile performative seamănă cu cele protocolare, dar în condiŃii speciale au şi alte funcŃii: expresivă, direcŃionar-sugeratoare, infor-mativă şi chiar de comunicare:- exprimă angajamentul sau dorinŃa celui care le formulează de a realiza, de a atinge un obiectiv,

186

formulează de a realiza, de a atinge un obiectiv, de a obŃine sau de a face ceva- conŃin de regulă verbe performative prin care este redată o dorinŃă, promisiune, un angajament (accept, cer, doresc, ofer, promit, recomand, sugerez etc.)- sunt evaluate ca justificate sau nu, alteori ca fiind adevărate sau false

Concluzii privind funcŃiile limbajului

•Cu toate că sunt distincte, în multe cazuri seîntâlnesc toate sau doar o parte din ele în acelaşi enunŃ sau manifestare neverbală•În cazul enunŃurilor cu pluralitate de funcŃii, una dintre ele este prioritară:-pentru a interpreta corect un enunŃ de acest fel,

187

-pentru a interpreta corect un enunŃ de acest fel, este necesar să stabilim rolul fiecărei funcŃii aflată în construcŃia sa-se evită astfel producerea unor confuzii şi ambi-guităŃi cu efect negativ în interpretarea enunŃuluişi chiar într-o acŃiune bazată pe el.

Principalele particularităŃi ale limbajului

(1) Este fenomen uman: componentele semnului sunt produse de o persoană (de o fiinŃă umană)

(2) Are materialitate specifică: prin substratul material al semnului

(3) Este fenomen perceptibil: substratul material al semnului este accesibil simŃurilor noastre

188

al semnului este accesibil simŃurilor noastre(4) Are o idealitate aparte: prin sensul (înŃelesul)

semnului este “fapt” de conştiinŃă şi este acce-sibil intelectului nostru

(5) Posedă intenŃionalitate; producerea substra-tului material are finalitate precisă: de a fi su-port al unui mesaj (gând sau stare afectivă)

(6) Este instrument de exteriorizare (prezentare) şi chiar de disimulare a gândurilor sau a stărilor afective(7) Are caracter convenŃional şi prescriptiv, dată fiind regula de semnificaŃie specifică oricărui semn(8) Este fenomen social: prin funcŃia de comuni-care are rolul de principal propulsor în constitui-rea şi evoluŃia comunităŃilor umane

189

care are rolul de principal propulsor în constitui-rea şi evoluŃia comunităŃilor umane(9) Este instrument principal al capacităŃii de abstractizare şi de înaintare pe linia relaŃiilor cu lumea în care trăim(10) Este stimulator esenŃial al dezvoltării compe-tenŃelor teoretice şi subiective şi al experienŃelorindividuale şi colective

IV. TERMEN – NOłIUNE – CUVÂNT

1.Termenii: formă logică, model mental sau formă lingvistică2.Intensiunea şi extensiunea termenilor; conotaŃie şi denotaŃie

190

termenilor; conotaŃie şi denotaŃie3.Tipuri de termeni după extensiune şi după intensiune4.Raporturile extensionale dintre termeni

Termenii

- Denumirea “termen” corespunde celei mai simpleforme logice- Are înŃelesul de element ultim al analizei logice (alte forme logice, mai simple, nu există)- Dată fiind extrema lor simplitate, termenii nu pot fi utilizaŃi autonom, ci doar drept componente ale altor forme logice: de pildă, în propoziŃia ToŃi A sunt B

191

forme logice: de pildă, în propoziŃia ToŃi A sunt B- În formula unei propoziŃii categorice de forma:

simbolurile (variabilele) A şi B corespund unor termeniObs. DicŃionarele explicative, generale sau de profil,sunt cazuri în care termenii apar izolaŃi (listaŃi)

Toţi A sunt B

Termeni şi no Ńiuni

•Fiecărui obiect, oricărei proprietăŃi sau relaŃiidespre care putem spune ceva:

- îi corespunde în planul cunoaşterii noastre (pe plan mental) o noŃiune

-această noŃiune este obiectul ideal produs de mintea noastră în calitate de model mental al obiectului, însuşirii sau relaŃiei în cauză

192

mintea noastră în calitate de model mental al obiectului, însuşirii sau relaŃiei în cauză

• În aceste condiŃii:- termenul este un întreg alcătuit din noŃiune şicuvântul (cuvintele) prin care este exteriorizat şi comunicat acel model mental

-se spune că înŃelesul cuvântului sau al cuvinte-lor este tocmai noŃiunea redată de ele

Termen – No Ńiune – Cuvânt

•Cuvintele “pisică” şi “animal domestic” din enunŃul

-sunt nume (denumiri) pentru un anume animal,respectiv, pentru o anume varietate de animale

-participă la alcătuirea termenilor aflaŃi în structu-ra propoziŃiei categorice (a formei logice) redată

Pisica este animal domestic

193

ra propoziŃiei categorice (a formei logice) redată cu ajutorul acestui enunŃ sau de formula:

• În această formulă, variabilele A şi B corespund:- termenilor din structura formei logice menŃionate- noŃiunilor ce intră în alcătuirea acestor termeni

A este B

Intensiunea şi extensiunea termenilorOrice termen poate fi considerat (definit etc.) din două perspective, al intensiunii şi al extensiuniisale

I. Intensiunea termenului, numită şi “conŃinut”,este o totalitate de însuşiri, numite şi “note”

-aceste note sunt constitutive pentru modelul mental reprezentat de termen

194

mental reprezentat de termen-pot fi specificate pentru a arăta ce se înŃelege prin termenul respectiv (pentru a-l defini)

- De pildă, la alcătuirea intensiunii termenului pisica participă trăsături ca: vertebrat, mamifer carnivor, felină, cap rotund, bot scurt, corp acoperit cu blană, maxilare puternice, gheare retractile etc.

Intensiune şi conota Ńie

•Calitatea unui termen de a trimite spre note aflate în intensiunea sa se numeşte “conotaŃie”

•ConotaŃia unui termen nu este totdeauna ace-iaşi, ea se poate modifica în funcŃie:

-de contextul în care este folosit termenul sau denumele prin care este redat

195

numele prin care este redat-de personalitatea, competenŃa, subiectivitatea etc. individului care foloseşte termenul sau numele corespunzător lui

•Ca atare, deosebim mai multe feluri de conotaŃie la acelaşi termen: modelul mental poate fi diferit de la un individ la altul

(1) Conota Ńie de baz ă:- este reper fundamental, unic, relativ constant

pentru folosirea unui termen- este consemnată explicit în dicŃionarul explicativ(2) Conota Ńie special ă:- se manifestă în cazul folosirii unui termen într-

un domeniu aparte (ştiinŃific sau profesional)

196

un domeniu aparte (ştiinŃific sau profesional)- se instituie pe baza împrumutului de termeni

dintr-un vocabular în altul - de pildă, termenul identitate, folosit în logică şi

în psihologie (E. H. Erikson, Identity:Youth and Conflict, 1968)

(3) Conota Ńie subiectiv ă:

-Ńine de faptul că deseori folosirea unui termen (modelul mental care îi corespunde) presupune şi o încărcătură subiectivă-prezintă o importanŃă psihologică aparte, inclusiv în psihoterapie-depinde de personalitatea, de preferinŃele şi

197

-depinde de personalitatea, de preferinŃele şi chiar de sănătatea psihică a celui care foloseşte un anumit termenFie, de exemplu, termenul pisică:-un iubitor de animale va folosi acest termen cu o tentă subiectivă pozitivă, iar cel care le urăşte (nu le suportă), cu o încărcătură subiectivă negativă

II. Extensiunea termenului, numită şi “sferă”, este o totalitate de obiecte, de elemente la care trimite termenul prin intensiunea sa•Fiecare din aceste obiecte întruneşte integral notele (trăsăturile) care formează intensiunea termenului•Ele pot fi invocate ca ilustrări privind realizarea trăsăturilor din intensiunea termenului sau pentru

198

trăsăturilor din intensiunea termenului sau pentru referinŃa modelului mental reprezentat de termen•De pildă, la constituirea extensiunii termenuluinumăr participă orice număr (indiferent de tip), iar în alcătuirea extensiunii termenului pisicărecunoaştem orice felină care întruneşte trăsăturile aflate în intensiunea acestui termen

Extensiune şi denotare•Precizarea că un termen vizează elementele din extensiunea sa se numeşte “denotare”:

- fiecare element din extensiunea sa este considerat un denotat al termenului

-denotaŃii unui termen există, de regulă, ca obiecte ideale (clase, colecŃii); există şi cazuri în care denotatul poate fi arătat (se procedează ostensiv)

199

denotatul poate fi arătat (se procedează ostensiv)• În funcŃie de trăsăturile reŃinute în extensiunea unui termen, denotatul acestuia poate fi:

-un singur element (municipiul Bucureşti) -o colectivitate ca întreg (grupa 2 din anul întâi) -o mulŃime de elemente (felină, număr) sau chiar o clasă vidă (cerc pătrat, cel mai mare număr natural)

Dualitatea intensiune-extensiune- Intensiunea termenului îi determină extensiunea, dar ele sunt componente corelative (duale)

-Fiecare din aceste componente ale termenului se referă la elemente corelative (note – obiecte)

-Prin substituŃia reciprocă a elementelor corelati-ve, definiŃia unuia se transformă în definiŃia ce-

200

ve, definiŃia unuia se transformă în definiŃia ce-luilalt, ceea ce înseamnă că sunt reciproc duale:

Intensiune : totalitate de trăsături ale obiectelorcare formează extensiu-nea termenului

Extensiune : totalitate deobiecte ce au trăsăturilecare formează intensiu-nea termenului

Tipuri de termeni• Termenii se clasifică după extensiune, intensiu-

ne şi după felul utilizării lor(1) După extensiune (denotare)

(a) Termeni nevizi sau vizi (nereferenŃiali)- în extensiunea termenilor nevizi există cel puŃinun element

201

- în extensiunea termenilor vizi nu există nici unelement; ca atare, sunt numiŃi şi “nereferenŃiali”• Principalele surse ale termenilor vizi:- cunoaştere deficitară: perpetuum mobile- contradicŃie logică: cel mai mare număr natural- sunt “inventaŃi” pentru precizări speciale:

“Cel mai mare număr natural nu există”

Obs. În continuare sunt luaŃi în considerare doartermeni nevizi, care pot fi:

(b) Termeni individuali sau generali:- în extensiunea unui termen individual se află unsingur element: satelitul natural al Pământului

- în extensiunea unui termen general întâlnim cel puŃin două elemente: student

202

puŃin două elemente: student(c) Termeni precişi sau vagi:-un termen este precis numai dacă, pentru orice element, se poate preciza exact dacă face sau nu parte din extensiunea sa: număr par

-un termen care nu îndeplineşte această condiŃie este vag (imprecis): tânăr, major etc.

Strict vorbind, extensiunea unui termen vag este formată dintr-un nucleu şi o margine:

-CondiŃia pentru termeniprecişi este satisfăcută numai n în zona nucleului-Unele discipline, psihologia este un exemplu, operează în mare măsură cu termeni vagi

203

cu termeni vagi-ExigenŃele ştiinŃifice şi cele impuse de acurate-Ńea aplicaŃiilor

- impun folosirea de convenŃii prin care termenii vagi sunt trataŃi ca termeni precişi

- în psihologia dezvoltării se instituie convenŃionallimite de vârstă pentru diferenŃierea etapelor de viaŃă

(2) După utilizarea lor• Extensiunea oricărui termen nevid, integrat într-

o propoziŃie, poate fi tratată în două feluri:• Diviziv, numai dacă denotă fiecare element din

extensiunea sa (este aplicabil fiecăruia: student)• Nediviziv (colectiv), numai dacă denotă exten-

siunea sa ca întreg, ca o colecŃie de elemente şinu fiecare element separat: grupa 2

204

nu fiecare element separat: grupa 2• Fie, de pildă, termenul insectă:- în propoziŃia Insectele sunt hexapode, este folo-

sit diviziv- în propoziŃia Insectele reprezintă 4/5 din specii-

le cunoscute, acelaşi termen este folosit nedivi-ziv

DistincŃia diviziv – colectiv• Vizează atât termeni generali, cât şi individuali- termenul general pădure este tratabil fie diviziv,

fie colectiv- termenul individual Pădurea Băneasa este tra-

tabil fie diviziv (ca element individual subordonat termenului general pădure), fie colectiv (ca an-samblu de copaci)

205

samblu de copaci)• IndistincŃia dintre utilizarea divizivă şi cea cole-

ctivă a termenilor:- este frecventă în cunoaşterea bazată doar pe

simŃul comun- este sursă de erori logice grave, chiar în cazul

persoanelor psihic normale

(3) După intensiune(a) Termeni concreŃi sau abstracŃi- Termenul este logic-concret, numai dacă notele

din intensiunea sa sunt gândite ca redând trăsă-turi sau relaŃii ce aparŃin unor obiecte (reale sauideale)

- Termenul este logic-abstract, numai dacă notele

206

din intensiunea sa sunt gândite ca trăsături saurelaŃii, independente de orice obiect

Obs. Specificul legăturii noŃiune – cuvânt, permite aceluiaşi cuvânt (grup de cuvinte) să exprime uneori un termen concret, alteori un termen ab-stract

De pildă, în enunŃul:

cuvântul “atenŃia” exprimă un termen abstract, iar în enunŃul:

acelaşi cuvânt exprimă un termen concret•La nivelul bunului simŃ, noŃiunile de termen

AtenŃia este concentrare focalizată

AtenŃia celor prezenŃi este remarcabilă

207

•La nivelul bunului simŃ, noŃiunile de termen abstract şi de termen concret sunt altfel gândite:-se consideră că un termen este concret, numai dacă cel care îl citeşte sau aude îi poate asocia o imagine intuitivă familiară lui, altfel este abstract-de pildă, termenul număr iraŃional este logic-concret, dar la nivelul simŃului comun este abstract

(b) Termeni absoluŃi sau relativi• Un termen este absolut, numai dacă introduceînsuşiri de obiecte, clase sau colecŃii considerate ca atare, independent de oricare altele

• Un termen este relativ, doar dacă trimite la un obiect exclusiv din perspectiva unei relaŃii care

psiholog, carte, copac etc.

sunt termeni absoluţi

208

obiect exclusiv din perspectiva unei relaŃii care există între acel obiect şi unul sau mai multe alte obiecte

- De pildă, a spune despre un cuvânt că este si-nonim, înseamnă că există cel puŃin un altul care are acelaşi înŃeles ca el

prieten, căsătorit, sinonim etc.

sunt termeni relativi

•DiferenŃa dintre termeni absoluŃi şi relativi:- este vitală în gândirea critică, pentru a evita grave erori de raŃionare- neglijarea ei se soldează cu erori şi pe plan gramatical: în interpretarea corectă a cazului genitiv• MulŃi termeni îşi află materializarea lingvistică prin substantive:- folosirea unui astfel de substantiv în cazul genitiv,

209

- folosirea unui astfel de substantiv în cazul genitiv,are loc în două situaŃii distincte:- dacă substantivul redă un termen absolut (carteamea), pronumele introduce posesia (proprietatea) în sens economic- dacă substantivul redă un termen relativ (mamamea), acelaşi pronume introduce o relaŃie de rudenie

(c) Termeni reciproc independenŃi sau corelativi• Oricare doi termeni sunt independenŃi, numai dacă sunt satisfăcute următoarele restricŃii:(1) înŃelesul unuia nu depinde de înŃelesul celuilalt(2) fie afirmarea, fie negarea unuia dintre ei nu impune afirmarea sau negarea celuilalt

210

impune afirmarea sau negarea celuilalt• Ca atare, fiecare din termenii reciproc independenŃi poate fi tratat (definit, explicat, înŃeles etc.) separat

astenie, atenţie, memorie

sunt termeni independenŃi

•Oricare doi termeni care nu respectă cel puŃin una din restricŃiile menŃionate sunt corelativi:

• Întrucât termenii corelativi formează perechi, tri-plete etc. de termeni ei nu pot fi trataŃi separat

-Nu putem înŃelege ce este cauza, fără a ne ra-

absolut-relativ, cauză-efect, bun-răusunt termeni corelativi

211

-Nu putem înŃelege ce este cauza, fără a ne ra-porta la (un posibil) efect

-A neglija legătura dintre termenii corelativi, în-seamnă a produce explicaŃii (definiŃii) circulare

Cauzaeste fenomenul care are un efectEfectul este fenomenul care are o cauză

(d) Termeni pozitivi sau negativi• Termenii sunt consideraŃi pozitivi, numai dacă prin intensiunea lor se referă la trăsături ce sunt gândite ca proprii unor obiecte, relaŃii etc.

• Un termen este considerat negativ numai dacă

alb, demn, psihic, sensibil

sunt termeni pozitivi

212

• Un termen este considerat negativ numai dacă este gândit ca marcând privarea unui obiect de diferite trăsături

Obs. În cazul termenilor izolaŃi, diferenŃierea între termeni pozitivi sau negativi este dificilă.

amnezie, insensibil, neatent

sunt termeni negativi

•Unii termeni negativi sunt redaŃi de cuvinte care încep cu un prefix privativ (a-, i-, in-, ne-, anti-ş.a.): anomie, afon, ireal, inuman, nedecis etc.

•Există însă şi cuvinte cu prefix privativ care exprimă termeni pozitivi: anticorp, nebun ş.a.

•Alte cuvinte nu încep cu prefix privativ, dar redau termeni negativi: fricos, handicap, orb, mut etc.

213

termeni negativi: fricos, handicap, orb, mut etc.•Pentru a stabili exact natura termenilor de a fi pozitivi sau negativi se impune evaluarea lor:

-după felul în care apar în expresii sau propoziŃii-după sensul special ce le este dat în context -după încărcătura afectivă care însoŃeşte folosi-rea lor

•De exemplu, termenul orb:- în expresia “orb în faŃa pretenŃiilor dubioase”introduce un termen pozitiv

- în expresia “orb, adică nevăzător” introduce un termen negativ

•A fi sigur că un termen este folosit efectiv ca negativ, înseamnă a indica precis la absenŃa cărei trăsături se referă şi care este cauza

214

cărei trăsături se referă şi care este cauza absenŃei

•De pildă, afagie (termen negativ) indică absenŃa dorinŃei de a se hrăni şi are:

- fie cauze anatomice (deteriorarea zonei hipotalamice din creier)

- fie cauze psihologice (convingerea că este benefic să fi slab)

Raporturile dintre termeni

-Analiza lor se face pe fondul extensiunii (deno-taŃiei) termenilor-Presupune indirect şi intensiunea (conotaŃia)termenilor care, s-a arătat, are un rol important în delimitarea extensiunii•La nivel general, între doi termeni A şi B există:- Fie raport de concordanŃă, dacă extensiunile lui

215

•La nivel general, între doi termeni A şi B există:- Fie raport de concordanŃă, dacă extensiunile lui A şi B au cel puŃin un element comun- Fie raport de opoziŃie, dacă extensiunile lui A şiB nu au nici un element comun•Ambele tipuri de raporturi cunosc mai multe va-riante, în care se regăsesc restricŃii impuse deexigenŃele logice fundamentale

Raporturi de concordan Ńă

(1) Raport de Identitate:orice element aflat în extensiu-nea lui A se află automat şi înextensiunea lui B şi inversDe exemplu: A = autohipnoză, B = hipnoză autoindusă

A, B

216

autoindusă• Termenii identici extensional, nu sunt identici şi

intensional; să comparăm propoziŃiile:(1) Autohipnoza este hipnoză autoimpusă(2) Autohipnoza este autohipnoză• Din compararea lor reiese că A şi B nu sunt ab-solut identici: (2) este adevărată, dar banală

(2) Raport de Ordonare:toate elementele din extensiunea Blui A se regăsesc în extensiunealui B, dar nu toate elementeledin extensiunea lui B se regăsesc şi în extensiunea lui A; de exemplu,A = agorafobie, iar B = tulburări anxioase:- A este “subordonat lui B” sau “specie a lui B”- B este “supraordonat lui A” sau “gen al lui A”

A

217

- B este “supraordonat lui A” sau “gen al lui A”- agorafobia este una din speciile genului

tulburare anxioasă (termenul agorafobie estesubordonat termenului tulburare anxioasă): alte specii ale aceluiaşi gen sunt diferitele feluri de anxietate (stres, panică, obsesie, alte fobii etc.) A. M. Colman, Oxford Dictionary of Psychology,2003

Dualitatea termenilor gen-specie

•Oricare dintre aceste definiŃii se transformă în cealaltă prin simplă substituire reciprocă a com-

Gen = termen a cărui exten-siune include total extensiu-nea speciei şi a cărui inten-siune este total inclusă în in-tensiunea speciei

Specie = termen a cărui inten-siune include total intensiu-nea genului şi a cărui exten-siune este total inclusă în ex-tensiunea genului

218

ponentelor duale (gen-specie, intensiune-extensiune)•Fiind raport de dualitate, raportul gen-specie nu se confundă cu raportul întreg-parte: -creierul este parte a corpului omenesc ca întreg,nu este specie a corpului omenesc

•Datorită:-capacităŃii de generalizare proprii minŃii noastre-progreselor cunoaşterii omeneşti spre aspecte din ce în ce mai profunde şi mai generale•Raportul de ordonare apare şi sub forma unei serii de mai mulŃi termeni:

E = animal E

219

E = animal E

D = vertebrat D

C = mamifer C

B = antropoid BA = om A

gene

raliz

are

determinare

•Dată fiind această situaŃie:- schema redă succint două demersuri duale proprii minŃii umane:(a) Generalizarea : trecere de la A spre E(b) Determinarea : trecere de la E spre A-dacă A este gândit ca specie, A face parte din mai multe genuri, din ce în ce mai depărtate de el (B, C,D, E)-în aceste condiŃii, B este considerat gen proxim (cel mai apropiat) pentru A

220

mai apropiat) pentru A•Datorită raportului de dualitate gen-specie:-se recomandă ca în tratarea lui A (definire, explica-re etc.) să folosim ca reper genul său proxim•Totodată, din această schemă reiese că în anumite limite statutul unui termen de a fi gen sau specie este relativ- B este gen pentru A, dar este totodată specie a lui C ş.a.m.d.

(3) Raport de încrucişare• Extensiunile celor doi termeni (A şi B) se

suprapun parŃial:- în extensiunea lor există cel un A Belement comun

- în extensiunea fiecăruia se află elemente ce nu apar şi în extensiunea celuilalt

221

• Fie A = obsesie şi B = fobie:- element comun ambelor extensiuni: teama- elemente prin care cei doi termeni diferă: Obsesie = persistenŃă de gânduri/impulsuri

nedoriteFobie = evitare maladivă de obiecte, spaŃii

publice sau nefamiliare etc.

Raporturi de opozi Ńie(1)Raport de contrarietate- există în cazul în care A şi B sunt două din mai

multe specii ale aceluiaşigen proxim A B-nici un element nu apareatât în A, cât şi în B, dar el

222

atât în A, cât şi în B, dar elpoate lipsi din extensiunea ambilor termeni• Dacă A = vesel şi B = furios, aceşti termeni: - Ńin de genul proxim reacŃii emoŃionale specifice:- nu este posibil ca cineva să fie, deopotrivă, şi

vesel şi furios- este însă posibil să fie reŃinut, adică nici vesel şi

nici furios

(2) Raportul de contradicŃie- există în cazul în care A şi B sunt singurele douăspecii ale aceluiaşi gen proximPentru A = sănătos şi B = bolnav, A BA şi B sunt termeni contradictorii,ca unice specii ale genului proxim stare desănătate şi, ca atare, nici un element

223

sănătate şi, ca atare, nici un element - nu poate fi prezent în extensiunea ambilor

termeni- nu poate lipsi din extensiunea din extensiunea

ambilor termeniObs. Dacă A şi B sunt termeni vagi, opoziŃia lor

(contrară sau contradictorie) se raportează lanucleul extensiunii lor

V. SISTEMATIZAREA INFORMA łIILOR

1. DefiniŃia şi gândirea critică2. Tipuri de definiŃie3. Regulile definiŃiei; definiŃii greşite

224

3. Regulile definiŃiei; definiŃii greşite 4. Clasificarea şi gândirea critică5. Tipuri de clasificare6. Reguli de clasificare; erori de

clasificare în gândirea naivă

Defini Ńia şi Clasificarea• OperaŃii de sistematizare şi organizare a unei clase de informaŃii (termeni, idei, cuvinte, expresii, enunŃuri etc.)• Sunt esenŃiale în orice domeniu de cercetare şide aplicaŃii ale acestuia• Utilizarea lor conform exigenŃelor gândirii critice:- asigură prezentări şi expuneri precise şi clare- favorizează înŃelegerea corectă a ideilor

225

- favorizează înŃelegerea corectă a ideilor prezentate- este dovadă de maturitate şi competenŃă profe-sională (“a şti” înseamnă “a defini şi a clasifica corect şi exact”)• ParticularităŃile, structura, regulile logice şifelurile fiecărei operaŃii:-sunt analizate clar şi explicit pe fondul termenilor

Defini Ńia- OperaŃie de stabilire (precizare) a intensiunii,

respectiv, a extensiunii unui termen- În structura definiŃiei întâlnim trei componente:(1) Definitul, notat cu A, este numit şi “definien-

dum”, reprezintă obiectul definiŃiei: elementul(termenul, cuvântul etc.) supus definirii

(2) Definitorul, notat cu B, este numit şi “defini-

226

(2) Definitorul, notat cu B, este numit şi “defini-ens”, reprezintă ceea ce se spune despre definit

(3) RelaŃia de definire dintre definit şi definitoreste notată cu “=df” :

- A =df B redă structura generală a definiŃiei şi se citeşte “A este prin definiŃie B”; pe scurt, “A este B”, dar cu sensul “A se defineşte ca fiind B”

Enun Ńul :

este o definiŃie, unde:-termenul percepŃia corespunde definitului, careiniŃial a fost notat cu A

Percep Ńia este proces psihic complex de cunoaştere senzorială a unor aspecte înconjurătoare, care debu-tează prin contactul organelor de simŃ cu proprietăŃi fizice ale acestora

227

iniŃial a fost notat cu A-verbul este exprimă relaŃia de definire, redată anterior cu ajutorul simbolului “=df”-textul proces psihic complex de cunoaştere sen-zorială a unor aspecte înconjurătoare, care debu-tează prin contactul organelor de simŃ cu proprie-tăŃi fizice ale acestora corespunde definitorului, adică lui B din formula definiŃiei

RelaŃia de definire (“=df”)- este un tip special de identitate între definit şi

definitor- vizează fie intensiunea, fie extensiunea acestora,

pe care uneori doar o sugerează (definiŃia ostensivă)

- diferenŃa dintre identitatea vizată de principiul identităŃii şi cea vizată de relaŃia de definire

228

identităŃii şi cea vizată de relaŃia de definirereiese şi din următorul tabel:

Propriet ăŃi Principiul identit ăŃii

RelaŃia de definire

Reflexivitate Da NuSimetrie Nu Nu

Tranzitivitate Nu Da

Tipuri de defini Ńii dup ă obiectul defini Ńiei

(1)DefiniŃii reale: obiectul definiŃiei este un termen care reprezintă modelul mental al unui obiect, proprietăŃi sau relaŃii ideale sau fizice:

Afazie =df deteriorare sau pierdere a abilităŃiide a pronunŃa sau înŃelege cuvintele

229

este exemplu de definiŃie reală• DefiniŃiile reale:- sunt rezultatul nivelului atins în cunoaşterea

obiectului definiŃiei şi exprimă lapidar ce se ştie despre acesta

- sunt evaluabile ca fiind adevărate sau false

de a pronunŃa sau înŃelege cuvintele

(2) DefiniŃii nominale: obiectul definiŃiei este un nume (cuvânt sau expresie), folosit pentru a denumi denotaŃii unui termen:

este exemplu de definiŃie nominală, care:

“ Afazie ” =df înseamnă disfuncŃie psihică ce ia forma incapacităŃii de rostire şi înŃelegere a cuvintelor

230

este exemplu de definiŃie nominală, care: •Are ca obiect sensul (înŃelesul) cuvântului“afazie” în vocabularul de specialitate al neuropsi-hologiei şi nu termenul pe care îl exprimă acest cuvânt•Explică înŃelesul acestui cuvânt (este folosit ca denumire pentru o disfuncŃie de limbaj)•DefiniŃiile nominale sunt de mai multe feluri

(2.1) DefiniŃii lexicale: obiectul definiŃiei este un cuvânt (expresie) şi sunt dezvăluite toate înŃele-

surile sau aplicaŃiile acestuia:

DefiniŃiile lexicale:

Percepere =df (1) sesizare a ceva cu ajutorul

simţurilor sau al gândirii; (2) a înţelege, a pricepe

ceva; (3) încasare a unei taxe sau a unui impozit

231

DefiniŃiile lexicale:-apar, de regulă, în dicŃionarele explicative ale unei limbi naŃionale-prin raportare la utilizarea lor în scriere sau vor-bire pot fi evaluate ca fiind adevărate sau false-sub acest aspect pot fi considerate un caz spe-cial al definiŃiilor reale

(2.2) DefiniŃii stipulative: au ca obiect cuvinte sau expresii “noi” propuse în situaŃii speciale:

i. O descoperire sau invenŃie presupune(a) introducerea în vocabular a unui cuvânt nou, ca denumire pentru obiectul (fenomenul)descoperit sau inventat:

Arie Broca =df zonă a emisferei cerebrale stângi implicată în controlul vorbirii

232

• Chirurgul şi antropologul francez Paul Broca (1824-1880) a descoperit (în 1861):

- funcŃiile acestei zone cerebrale în producerea limbajului

- faptul că leziunile acestei zone corticale conduc la afazie

stângi implicată în controlul vorbirii

(b) adăugarea unui nou sens la cele deja existen-te, pentru folosirea cuvântului ca denumire a ceva de interes special într-un domeniu aparte:

(c) selectarea unuia din sensurile proprii unui cu-

Proiec Ńie (în psihologie) =df proces prin care se atribuie altuia (persoană sau obiect) propriile gânduri, dorinŃe, emoŃii

233

(c) selectarea unuia din sensurile proprii unui cu-vânt pentru a fi folosit exclusiv într-un domeniu particular:

Sensibilitate (în artă) =df capacitatea de a pro-voca (transmite) emoŃii artistice cu o pondere semnificativă de emotivitate şi afectivitate

(ii) ExistenŃa unei denumiri complicate, provenită eventual dintr-o altă limbă, presupune introdu-cerea unei abrevieri:

LSD =df substanŃă psihoactivă foarte puternică, capabilă să producă alterări extreme ale conştiin Ńei, halucinaŃii, deformări de percepŃie şi oscilaŃii imprevizibile ale dispoziŃiei psihice

234

- astfel de definiŃii se numesc “abreviative”, fiind frecvent folosite şi în psihologie

• Denumirea “LSD”:- provine din engleză (lysergic acid diethylamide)- corespunde unui compus sintetic cristalizat,

inventat prin 1950, folosit mai ales în anii 60

Tipuri de defini Ńii dup ă definitor

(1)DefiniŃii prin gen proxim şi diferenŃă specifiică:

• La alcătuirea definitorului participă:

Hipocamp =df structură cerebrală situată sub cortexul cerebral, implicată în consolidarea noilor amintiri

235

• La alcătuirea definitorului participă:(i) Genul proxim, redat de cuvintele “structură

cerebrală”(ii) DiferenŃa specifică, redată de precizările:- (este) “situată sub cortexul cerebral”- (este) “implicată în consolidarea noilor amintiri”

•Genul proxim:

-reprezintă contextul din care se detaşează defi-nitul în baza diferenŃei specifice-poate fi uneori înlocuit de un gen mai depărtat

•DefiniŃiile prin gen proxim şi diferenŃă specifică:-exprimă în formă lapidară achiziŃiile cunoaşterii

236

-exprimă în formă lapidară achiziŃiile cunoaşterii la un moment dat-sunt un sprijin important în învăŃare-întrucât sunt prin excelenŃă definiŃii intensionale, se spune adesea că genul proxim şi diferenŃa specifică sunt alcătuite din proprietăŃi (note) fundamentale şi esenŃiale pentru definit.

(2) DefiniŃii operaŃionale: - definitorul trece în revistă diferite teste, probe, experimente, simptome etc. -orice element care le satisface este un exemplu de denotat pentru extensiunea definitului

Anxietate =df maladie psihică în care bolnavul:- este torturat de ideea că ar fi lipsit de succes, că

237

- este torturat de ideea că ar fi lipsit de succes, că ar greşi iremediabil în tot ce face- este dominat de disconfort şi de ideea că nu ar putea face faŃă unor dificultăŃi majore- trăieşte intens teama că l-ar paşte iremediabil un pericol iminent

•După cum se observă, definiŃiile operaŃionale:-sunt specifice cercetărilor aplicate (prin raportare la teste, experimente, simptome etc.)

-sunt utile în abordarea şi tratamentul afecŃiunilor psihice sau de altă natură

- fac trecerea spre definiŃii extensionale (prin raportare explicită la denotaŃii definitului)

(3) DefiniŃii genetice: definitorul specifică

238

(3) DefiniŃii genetice: definitorul specificăoperaŃiile, procesele, căile etc. prin care iau naştere definitorul sau denotaŃii acestuia

Medie aritmetic ă =df valoare statistică obŃinută astfel: mai întâi, se face suma cifrelor corespunză-toare scorurilor înregistrate, după care, rezultatul adunării se împarte la numărul scorurilor

•După cum se observă, definiŃiile genetice-deschid calea spre identificarea (descoperirea) cauzelor sau spre prezentarea unor modalităŃi de generare (producere) de denotaŃi ai definitului-ne arată ce trebuie să facem (cum trebuie să procedăm) pentru a obŃine un exemplar de denotat al definitului(4) DefiniŃiile enumerative: definitorul listează (trece în revistă) denotaŃii definitului:

239

în revistă) denotaŃii definitului:Disfunc Ńie obsesiv-compulsiv ă =df tulburarede anxietate, adică:(a) idei deranjante şi nedorite apărute periodic, numite “ obsesii”(b) îndemnuri repetitive şi irezistibile de a realiza acte stereotipe sau rituale(numite şi “ compulsii” )(c) ambele tipuri de afecŃiuni

•Date fiind cunoştinŃele actuale, enumerarea dindefinitor este exhaustivăÎn multe cazuri, acest fel de enumerare nu este posibilă:

Psihanalist =df psiholog sau psihiatru, precum: S. Freud, K.G. Jung, Alf. Adler, M. Klein, J. Lacane etc

240

•Oricum, indiferent de tipul de enumerare a denotaŃilor unui termen, definiŃiile enumerative:-Sunt exemple de definiŃii extensionale-Permit indicarea de elemente la care se aplică numele prin care este redat definitul-Nu redau proprietăŃi ale acestor elemente

•Sub acest aspect, definiŃiile enumerative au va-loare orientativă, dar nu şi valoare de cunoaştere deosebită•Aceeaşi particularitate este întâlnită şi în cazul unor definiŃii intensionale, cum sunt:(5) DefiniŃiile prin sinonimie

“Fortuit, adică (=df) neprevăzut, întâmplător

241

-de regulă, apar în conversaŃii: când se impune elucidarea înŃelesului cu care este folosit un cuvânt (o expresie)-propunerea lor se bazează pe presupoziŃia că interlocutorul cunoaşte înŃelesul definitorului-au valoare redusă, deoarece, nu există sinoni-mie perfectă

Regulile defini ŃieiCorectitudinea şi eficienŃa definiŃiei depind de

respectarea următoarelor reguli:(1)Regula adecvării: definitorul corespunde

exclusiv întregului definit(2)Regula afirmării: definitorul exprimă ceea ce

este definitul, nu ceea ce nu este(3)Regula ireflexivităŃii: pentru orice A, A ≠ A

242

(3)Regula ireflexivităŃii: pentru orice A, A ≠df A(4)Regula asimetriei: dacă A =df B, atunci B ≠df A(5)Regula tranzitivităŃii: dacă A =df B şi B =df C,

atunci A =df C(6)Regula exactităŃii: definitorul conŃine exclusiv

termeni precişi şi redă explicit şi exact definitul(nu conŃine termeni vagi, metafore, figuri de stil)

Nerespectarea acestor reguli sau a exigenŃelor logice fundamentale conduce la definiŃii greşite

(a)

este un enunŃ adevărat, dar o definiŃie incorectă (prea largă):

- încalcă regula (1), întrucât ceea ce enunŃă definitorul său corespunde şi altor discipline(istoria, sociologia, etica, estetica etc.)

Psihologia =df disciplină socio-umanistă

243

(istoria, sociologia, etica, estetica etc.)(b)

este definiŃie incorectă: încalcă tot regula (1),fiind prea îngustă (există şi alŃi stimuli simpli)

SenzaŃie =df experienŃă conştientă asociată cu lumina sau sunetul, în calitatea lor de stimuli foarte simpli

(c)

este definiŃie incorectă: fiind negativă, încalcă regula (2) (definitorul nu spune ce este definitul)(d)

este definiŃie incorectă: definitul apare în constru-

Percepţia ≠df (nu este) proces teoretic de cunoaştere

Psihologia =df ştiin Ńă a faptelor şi proceselor psihice

244

este definiŃie incorectă: definitul apare în constru-cŃia definitorului şi deci, este violată regula (3)• definiŃia este adevărată, dar din ea nu aflăm nici ce este “psihologia” şi nici ce sunt “faptele şi pro-cesele psihice”• asemenea definiŃii incorecte se numesc “definiŃiicirculare”

(e)

(f)

• definiŃiile (e) şi (f) sunt adevărate, dar sunt incorecte

• ele violează regula (4): definitul lui (e) apare ca definitor în (f) şi invers, definitul din (f) este

Cauză =df fenomen căruia îi corespunde un efect

Efect =df fenomen căruia îi corespunde ocauză

245

definitor în (f) şi invers, definitul din (f) estedefinitor în (e)

• întrucât termenii cauză şi efect sunt corelativiaceste definiŃii sunt circulare

• din ele nu aflăm nici ce este cauza, nici ce este efectul

(g)

• DefiniŃia (g) încalcă regula (6):inexactitatea ei reiese din imprecizia definitorului:

“produsă prin sugestie sau pe alte căi”• DefiniŃia (g) încalcă şi regula (1):

Hipnoza =df stare psihică indusă artificialasemănătoare somnului, produsă prin sugestiesau pe alte căi

246

• DefiniŃia (g) încalcă şi regula (1):este prea largă, deoarece o “stare asemănătoare

somnului” poate fi indusă artificial şi prin anestezie sau prin administrarea anumitor somnifere

(h)

este enunŃ retoric, dar nu este o definiŃie corectă:ca definiŃie, ea încălcă regula (6)

Admiraţia =df un copil al ignoranţei

Clasificarea •OperaŃie de repartizare a elementelor din extensiunea unui termen, după anumite criterii, în extensiunile altor termeni diferiŃi ca nivel de generalitate de termenul iniŃial

• În metodologia cercetării, se foloseşte astăzi şi termenul “taxonomie”, prin care se înŃelege:

247

-ştiinŃa legilor clasificării, clasificarea elementelor dintr-un domeniu

- în biologie, taxonomie =df studiul unui grup de plante sau animale sub aspectul clasificării

•Termenul provine din limba greacă, respectiv, din taxis: aranjare, ordonare şi nomos: lege

Structura clasific ării• În alcătuirea unei clasificări ireproşabile şi

eficiente întâlnim următoarele trei componente:(1) Obiectul sau domeniul clasificării, coincide cu

extensiunea termenului iniŃial(2) Rezultatul clasificării, reprezintă termenii

obŃinuŃi în urma repartizării elementelor (cuvinte, idei, expresii etc.) aflate în

248

(cuvinte, idei, expresii etc.) aflate în extensiunea termenului iniŃial

(3) Criteriul de clasificare, care coincide cu punctul de vedere în baza căruia s-a făcutrepartizarea elementelor date spre clasificare în clasele obŃinute la punctul (2), respectiv,pentru a obŃine rezultatul clasificării

Următoarea schem ă

redă o clasificare cu o singură treaptă de clasifica-

Abordări reprezentativeîn psihologia actuală

Compor-tamentală

Cogniti-vistă

Bio-logică

Psih-analitică

Fenome-nologică

249

redă o clasificare cu o singură treaptă de clasifica-re, în care:- Abordări reprezentative în psihologia actuală = obiectul (domeniul) clasificării- Orientările: comportamentală, cognitivistă, biolo-gică, psihanalitică şi fenomenologică = rezultatul clasificării - Specificul explicării proceselor psihice şi a comportamentului = criteriul de clasificare

•În multe cazuri, clasificarea parcurge mai multe trepte:-Termenii-rezultat pe prima treaptă a clasificăriisunt consideraŃi domenii într-o nouă clasificareş.a.m.d., de fiecare dată folosind un alt criteriu de clasificare:

Central

Creier

250

Sistem

nervos

Central

Periferic

Măduva spinării

Somatic

Vegetativ

•În cazul primului exemplu de clasificare:-Am avut o singură treaptă, am folosit un sigur criteriu de clasificare: specificul explicării proce-selor psihice şi a comportamentului

•În cazul celui de al doilea exemplu:-Avem două trepte de clasificare, folosim două criterii diferite, câte unul pentru fiecare treaptă-Pe prima treaptă – distincŃia dintre sistem nervos

251

-Pe prima treaptă – distincŃia dintre sistem nervos central şi sistem nervos periferic – criteriul de clasificare: locaŃia şi alcătuirea acestor sisteme nervoase-Pe a doua treaptă, criteriul de clasificare: rolul respectivelor sisteme în integrarea şi reglarea funcŃiilor psihice şi fizice ale organismului

Tipuri de clasificare

A. După criteriul de clasificare

(1) Clasificările naturale:

• Criteriul de clasificare coincide cu proprietăŃi de fond pentru domeniul şi rezultatele clasificării

• Presupun informaŃii temeinice asupra elemente-

252

• Presupun informaŃii temeinice asupra elemente-lor din domeniul de clasificare

• Au valoare de cunoaştere: conduc la o mai ex-plicită înŃelegere a domeniului clasificării şi a varietăŃilor sale

• Cele două feluri de clasificare deja prezentate sunt exemple de clasificări naturale

(2) Clasificările pragmatice• Criteriul de clasificare este ales în funcŃie de un

scop, fără a coincide neapărat cu proprietăŃi de fond pentru domeniul şi rezultatele clasificării

• Criteriul are valoare practică: -permite sistematizarea unui domeniu în vederea

explicitării şi înŃelegerii clare a elementelor sale-facilitează o prezentare de idei şi o acŃiune

253

-facilitează o prezentare de idei şi o acŃiune organizată

• Nu sunt definitive şi nu oferă, decât cel mult in-direct şi fragmentar, informaŃii despre intensiu-nea termenilor implicaŃi în clasificare

• Clasificarea după alfabet a cuvintelor în dicŃio-nare, a elevilor în cataloage etc. sunt exemple de clasificări pragmatice

•Cunosc o mare varietate inclusiv după scopul urmărit pentru valorificarea lor, de pildă: clasifi-carea absolvenŃilor după ponderea mediilor:

-medii generale între 5 şi 6 = 8%-medii generale peste 6, dar sub 9 = 81%-medii generale între 9 şi 10 = 9%

• Astfel de clasificări pot avea valoare orientativă în diferite faze ale cercetării inductive:

254

în diferite faze ale cercetării inductive:- în stabilirea eşantioanelor (grupuri Ńintă, de con-trol etc.), în proiectarea testelor şi a experimen-telor etc.

- în sistematizarea datelor culese prin teste, expe-rimente etc., pe care se bazează diferite conclu-zii (preliminare sau finale)

B. După rezultatul clasificării

(1) Clasificări dihotomice:- Din domeniul clasificării, pe baza criteriului ales,

se obŃin doar doi termeni ca rezultat al clasifică-rii

• În condiŃiile respectării regulilor de clasificare şi a exigenŃelor logice fundamentale:

- termenii-rezultat ai unei clasificări dihotomice

255

- termenii-rezultat ai unei clasificări dihotomice sunt în raport de opoziŃie contradictorie

• Pe prima treaptă a clasificării sistemului nervos avem un exemplu de clasificare dihotomică, în care:

- sistem nervos central şi sistem nervos periferic sunt termeni în raport de contradicŃie

(2) Clasificările politomice

• Clasificarea are ca rezultat cel puŃin trei termeni• Între termenii-rezultat ai clasificării politomice

există un raport de opoziŃie contrară

• De pildă: - clasificarea abordărilor reprezentative din psiho-

logia actuală (primul exemplu de clasificare)

256

logia actuală (primul exemplu de clasificare) este o clasificare politomică

- termeni corespunzători explicaŃiilor comporta-mentală, cognitivistă, biologică, psihanalitică şi fenomenologică sunt în raport de opoziŃie con-trară

• Clasificările politomice pot atinge un grad ridicat de complexitate

Nembutal

Barbiturice Secobarbital

Alcoolice Etanol

Opiul Codeina

Derivaţii opiului Heroina

Metadona Morfina

Benzedrina

Amfetamine Dexetrina

Cocaina Metadrina

CofeinaSubstan Ńe

Sedative

Narcotice

Stimulente

257

Cofeina

Nicotina

LSD

Feniclidina (PCP)

Mescalina

Psilocibina

Marijuana

Haşiş

Substan Ńepsihoactive

Stimulente

Halucinogene

Canabis

Reguli (exigen Ńe logice) de clasificare(1) Regula unicităŃii şi exactităŃii criteriului: pe fie-care treaptă a clasificării, se foloseşte un singur criteriu precis (criteriul nu trebuie să fie vag)(2) Regula reuniunii: pe fiecare treaptă, reuniu-nea termenilor-rezultat este extensional identicăcu domeniul clasificării(3) Regula intersecŃiei: pe fiecare treaptă, terme-

258

(3) Regula intersecŃiei: pe fiecare treaptă, terme-nii-rezultat sunt în raport de opoziŃie(4) Regula omogenităŃii intensionale: pe fiecare treaptă, elementele din extensiunea fiecărui ter-men-rezultat se caracterizează predominant prin aceleaşi proprietăŃi (între aceste elemente nu există diferenŃe substanŃiale)

Principalele erori de clasificare•Regulile de clasificare se presupun reciproc: ne-respectarea unora atrage nerespectarea altora

•O clasificare a populaŃiei după cetăŃenie şi, toto-dată după sex:

- încalcă regula (1): primul dintre criterii nu este suficient de precis şi, totodată, pe aceeaşi

259

suficient de precis şi, totodată, pe aceeaşi treaptă s-au folosit simultan două criterii (cetăŃenia şi sexul)

- încalcă, de asemenea, regula (3), întrucât termenii-rezultat nu sunt în raport de opoziŃie: automat, există elemente proprii extensiunilor a cel puŃin doi termeni-rezultat, de pildă, cei cu dublă cetăŃenie

-încalcă şi regula (4): dacă după criteriul cetăŃe-niei extensiunea unui termen-rezultat ar putea fi omogenă, după criteriul sexului va fi neomogenă (ar include, deopotrivă, bărbaŃi şi femei)

•Clasificarea populaŃiei după criteriul relaŃii inter-personale poate încălca regula (2), adică ar fiincompletă:

260

incompletă:-dacă ea s-ar limita la doar doi termeni-rezultat:persoane care se atrag şi persoane care se resping-dacă ea nu ar conduce şi la termenul-rezultat persoane reciproc indiferente-mai exact, ar lăsa neclasificate elemente din domeniului (obiectul) clasificării

•Sub aspect practic:-Unele clasificări sunt incomplete datorită lacune-lor de cunoaştere

-Clasificarea elementelor chimice în Tabloul lui Medeleev a fost de la început incompletă: tabelul conŃinea o serie de “căsuŃe” libere

-Psihologia dezvoltării clasifică persoanele după vârstă în copii, preadolescenŃi, adolescenŃi etc.

261

vârstă în copii, preadolescenŃi, adolescenŃi etc. şi nu exclude posibilitatea eludării regulii (3): ca doi termeni-rezultat să conŃină cel puŃin un element comun

-Să ne reamintim că diferitele categorii de vârstă cu care operează nu doar psihologii sunt termeni vagi, iar fără precizări speciale, vârsta este un criteriu imprecis

•O clasificare care respectă integral regulile de clasificare este, sub aspect practic:

-o clasificare ideală, un etalon care în multe ca-zuri este dificil de atins

-desconsiderarea abaterilor de la regulile sau exigenŃele logice de clasificare genereazăconfuzii şi poate afecta grav concluziile desprinse pe baza lor

262

desprinse pe baza lor

• ExigenŃele gândirii critice impun:- cunoaşterea felurilor şi a regulilor clasificării- evaluarea clasificărilor realizate în raport cu aceste reguli, pentru a stabili exact:

- ce neajunsuri prezintă, în ce fel trebuie valorifi-cate sau chiar amendate

VI. RAłIONAREA DEDUCTIVĂ

A. RaŃionarea silogistic ă

B. RaŃionarea propozi Ńional ă

263

B. RaŃionarea propozi Ńional ă

A. RaŃionarea silogistic ă

1. Argumentarea silogistică2. PropoziŃiile categorice în logica tradiŃională şi

în gândirea critică3. Raporturile dintre propoziŃiile categorice

264

3. Raporturile dintre propoziŃiile categorice4. Conversiunea şi obversiunea propoziŃiilor

categorice5. Argumentele silogistice şi gândirea critică6. Psihologia raŃionării silogistice

Argumentarea Silogistic ă•A fost descoperită, analizată şi prezentată de Aristotel (384-322 î.Hr.), considerat fondatorul logicii ca ştiinŃă•Cu perfecŃionările datorate logicienilor medievali, a reprezentat până la finalul secolului al XIX-leapartea de bază a logicii tradiŃionale•Este o preocupare principală pentru psihologia

265

•Este o preocupare principală pentru psihologia raŃionării; argumentul redat de următorul text:

este un exemplu de silogism

Întrucât româna este o limbă romanică şi toate limbile romanice sunt de origine latină, rezultă că, româna este o limbă de origine latină

Propozi Ńiile categorice•Premisele şi concluzia oricărui argument silogistic sunt propoziŃii categorice, care cunosc patru forme fundamentale:

Structur ă Formulă DenumireToŃi A sunt B A a B Universal afirmativ ă

Unii A sunt B A i B Particular afirmativ ă

266

• În aceste formule/structuri, A şi B desemnează termeni cu funcŃii logice diferite: despre A se enunŃă că este sau că nu este B

Unii A sunt B A i B Particular afirmativ ă

Nici un A nu e B A e B Universal negativă

Unii A nu sunt B A o B Particular negativă

•Folosind vocabularul logicii tradiŃionale:

- A este numit “subiect logic”, iar B “predicat logic”

• În afara acestor doi termeni în structura propoziŃiilor categorice mai apar:

(i) afirmaŃia şi negaŃia, operaŃii care exprimăraporturi logice dintre termenii A şi B

(ii) cuantorii, amplasaŃi ca prefix al subiectului

267

(ii) cuantorii, amplasaŃi ca prefix al subiectului logic, arată dacă afirmarea sau negareapredicatului logic vizează sau nu toate elementele din extensiunea subiectului logic

• În structurile/formulele menŃionate apar:- cuantorul universal (“toŃi”, “nici un”) sau cel particular (“unii”, “unele”), numit şi “existenŃial”

Din perspectiva gândirii critice:• Cuantorii prezentaŃi sunt consideraŃi ca fundamentali şi caracteristici logicii clasice• În cazul afirmativelor, cuantorul universal poate fi redat în limba română şi prin alte cuvinte: “oricare”, “orice”, “fiecare” etc.• În cazul negativelor, cuantorul universal este redat de cuvinte ca: “nici unul”, “nici un”, “nici

268

redat de cuvinte ca: “nici unul”, “nici un”, “nici una” etc.• În cazul particularelor, afirmative sau negative, se folosesc cuvinte ca “unii”, “unele”, “există cel puŃin un (una)” etc.- sensul acestor cuvinte este “măcar un A, posibilchiar toŃi A sunt/nu sunt B”

(1) cuantori plurativi, de pildă: “aproape toŃi/niciunul”, “cei prezenŃi/absenŃi”, “mulŃi”, “puŃini” ş.a.• Sensul acestor cuvinte este “cel puŃin un Aeste/nu este B”, în principiu fiind exclus ca:

(2) cuantori restrictivi, precum cei din propoziŃiileToŃi A să fie/să nu fie B

Numai unii A sunt/nu sunt B

269

• Din înŃelesul cuvintelor “numai unii” reiese că:- adevărul uneia din particulare impune adevărul celeilalte- propoziŃiile Numai unii A sunt B şi Numai unii Anu sunt B sunt împreună adevărate

Numai unii A sunt/nu sunt BNumai A este/nu este B

•ApariŃia doar a cuantorului restrictiv “numai” impune o interpretare specială:(1) PropoziŃia afirmativă

sugerează că ceea ce este altceva decât A nu este B şi devine o universal afirmativă de forma:

Numai A este B

ToŃi B sunt A

270

(2) PropoziŃia negativă

sugerează că ceea ce nu este A ar putea fi totuşi B şi devine o universal negativă de forma:

ToŃi B sunt A

Numai A nu este B

Nici un A nu este B

•În concluzie, cuantorii plurativi şi cei restrictivi:- sunt reductibili la cuantori universali (“toŃi”, “niciunul”), respectiv, existenŃiali (“unii”, “unele”) –consideraŃi ca fundamentali- cuantorii plurativi sau restrictivi apar doar cazuri speciale de argumentare

•În principal, argumentarea silogistică se derulea-

271

•În principal, argumentarea silogistică se derulea-ză:- pe fondul cuantorilor universali şi existenŃiali fundamentali, deci al propoziŃiilor categorice universale şi particulare, afirmative sau negativede forma: AaB, AeB, AiB şi AoB- în funcŃie de raporturile logice dintre aceste propoziŃii şi de posibilele lor transformări

Raporturi logice între propozi Ńiile categorice•Au o importanŃă aparte în argumentarea silogistică şi sunt de două feluri:

I.Raporturi de opozi Ńie(1)Universalele de calitate diferită (AaB şi AeB)

nu pot fi împreună adevărate, dar pot fi împreunăfalse; acest raport de opoziŃie:

- este numit “raport de contrarietate” - este guvernat de principiul non-contradicŃiei

272

- este guvernat de principiul non-contradicŃiei- îi corespunde o incompatibilitate între propoziŃiile categorice universale

(2)Particularele de calitate diferită (AiB şi AoB)nu pot fi împreună false, dar pot fi împreună adevărate; acest raport de opoziŃie

- este numit “raport de subcontrarietate”- îi corespunde o disjuncŃie neexclusivă între propoziŃiile categorice particulare

(3) O universală şi o particulară de calitate diferită(AaB cu AoB, respectiv, AeB cu AiB) nu pot fi împreună nici adevărate şi nici false; acest raport de opoziŃie:-este numit “raport de contradicŃie” şi este guvernat de principiul terŃului exclus-îi corespunde o disjuncŃie exclusivă între propoziŃii categorice diferite şi prin cantitate şi prin calitateII. Raportul de subalternare :

273

II. Raportul de subalternare :-se manifestă între universale şi particulare de aceeaşi calitate (între AaB şi AiB, respectiv, între AeB şi AoB); mai exact:-adevărul universalei impune cu necesitate adevărul particularei de aceeaşi calitate-falsitatea particularei impune cu necesitate falsitatea universalei de aceeaşi calitate

Pătratul logic

AContrarietate

(Imposibil ambele adev ărate) E

Contradic Ńie(Imposibil ambele aceea şi valoare)

Subalternare

(Adev

ărat Educe la adev

iar fals Oim

pune fals

Subalternare

(Adev

ărat Aduce la adev

iar fals Iimpune fals

274

I OSubcontrarietate

(Imposibil ambele false)

(Imposibil ambele aceea şi valoare)

Subalternare

duce la adevărat O

,im

pune falsE

)

Subalternare

duce la adevărat I,

impune fals

A)

OperaŃiile logice din alcătuirea propoziŃiilor catego-rice (cuantorii, afirmaŃia şi negaŃia) influenŃează- extensiunea termenilor din structura propoziŃiilor categorice(1) Subiectul logic vizat de cuantorul universal este considerat în toată extensiunea sa (ca “distribuit”)(2) Subiectul logic vizat de cuantorul particular este

275

(2) Subiectul logic vizat de cuantorul particular este considerat doar într-o parte a extensiunii sale (ca “nedistribuit”)(3) AfirmaŃia face ca extensiunea predicatului logic să fie considerată doar parŃial (ca “termen nedistri-buit”)(4) NegaŃia face ca predicatul să fie considerat în toată extensiunea sa (ca “termen distribuit”)

Principalele transformări la care pot fi supuse propoziŃiile categorice:- depind de distribuirea termenilor- sunt cunoscute în logica tradiŃională sub numele de “inferenŃe imediate”- permit deducerea unei propoziŃii categorice numită “concluzie” dintr-o alta, numită “premisă”

276

numită “concluzie” dintr-o alta, numită “premis㔕 Validitatea (corectitudinea logică a) inferenŃelor imediate depinde de respectarea următoareireguli de deducŃie:

Orice termen nedistribuit în premisă nutrebuie să apară ca distribuit în concluzie

Conversiunea propoziŃiilor categorice-se realizează prin schimbul reciproc de poziŃie şi de rol logic al termenilor din structura premisei

-De exemplu, dacă premisa coincide cu propoziŃia categorică

Dacă premisa este de forma A–Bconcluzia va fi de forma B–A

Reprezentarea conceptuală este

277

categorică

unde: A = reprezentare conceptuală, iar B = re-prezentare cognitivă, concluzia conversiunii va fi

Reprezentarea conceptuală este reprezentare cognitivă categorială

Reprezentarea cognitivă categorială este reprezentare conceptuală

Respectarea regulii de deducŃie pentru inferenŃe imediate permite doar următoarele conversiuni valide

Din tabel reiese:• Universal afirmativele se convertesc în particular afirmative, întrucât B este nedistribuit în premisă

AaB devine BiA

AiB devine BiA

AeB devine BeA

278

afirmative, întrucât B este nedistribuit în premisă • În particular afirmative şi în universal negative, Aşi B au exact aceeaşi extensiune: premisa şiconcluzia conversiunii sunt acelaşi tip de propoziŃii• Particular negativele sunt neconvertibile, întrucât în premisă A este nedistribuit• În concluzie A ar fi un predicat distribuit şi ar fi încălcată regula de deducŃie menŃionată

ObservaŃii speciale asupra conversiunii propoziŃiilor categorice

(1) A spune că A şi B au exact aceeaşi extensiune înseamnă că A şi B sunt termeni aflaŃi în raport de identitate extensională- de pildă, termenii reprezentare conceptuală şi reprezentare cognitivă categorială se află înraport de identitate extensională

279

raport de identitate extensională- situaŃie excepŃie: uneori termenii universal afirmativei au exact aceeaşi extensiune, caz în care, prin conversiune

(2) Orice altă abatere de la regula de deducŃie menŃionată conduce la erori logice

AaB devine BaA

(3) La nivel general, avem doar două feluri de conversiuni valide

• Conversiune simplă: universal negativele şi particular afirmativele produc concluzii de acelaşi tip cu premisa de la care s-a plecat

• Conversiune prin accident: dintr-o premisăuniversal afirmativă se obŃine o concluzie

280

particular afirmativă(4) Conversiunea simplă a universal afirmativei

este o excepŃie de la regulă şi presupune că: - termenii A şi B au exact aceiaşi extensiune- fapt ce reiese din intensiunea termenilor impli-

caŃi în conversiune şi nu din regula de deducŃie specifică conversiunii

Obversiunea propoziŃiilor categorice•Se realizează prin două transformări simultane:(i) Dacă premisa este afirmativă, din ea se obŃineo propoziŃie negativă, iar dacă premisa este negativă, concluzia obversiunii va fi afirmativă

(ii) Termenul cu rolul de predicat logic în premisă este înlocuit în concluzie cu contradictoriul său

281

•De pildă, dacă avem ca premisă propoziŃia:

concluzia obŃinută prin obvesiune, va fi propoziŃia:

Efectul cinetic este aparenŃa mişcăriiunui punct fix

Efectul cinetic nu este aparenŃa nemişcăriiunui punct fix

Obversiunea :• Este independentă de regula extensiunii

termenilor (regula de deducŃie specificată)• Se aplică în cazul tuturor tipurilor de propoziŃii

categorice (1) AaB devine Ae~B

(2) AiB devine Ao~B

(3) AeB devine Ao~B

282

• De fiecare dată, ea produce o concluzie echivalentă cu premisa din care a fost derivată

Obs .În cazul conversiunii, echivalenŃa dintre premisă şi concluzie se conservă doar în cazul conversiunii simple

(3) AeB devine Ao~B

(4) AoB devine Ai~B

Silogismul• Reprezintă, în principiu, un tip de raŃionare accesibil şi frecvent folosit de persoanele fără competenŃe speciale de logică • Continuă să fie o preocupare principală pentru psihologia raŃionării• Este un tip de argument deductiv simplu, din categoria “inferenŃelor mediate” a cărui schemă de inferenŃă apare astfel:

283

inferenŃă apare astfel:

-este un exemplu de silogism în care premisele şi concluzia sunt propoziŃii categorice universal afirmative

Ideea câştigului la loterie este convingere subiectivăOrice convingere subiectivă este o iluzieIdeea câştigului la loterie este o iluzie

•Acestui argument silogistic îi este proprie următoarea schemă de inferenŃă:

sau doar simbolic

Aici, premisele şi concluzia sunt propoziŃii categorice universal afirmative, iar:

Oricare A este C

Oricare C este B

Oricare A este B

AaC

CaB

AaB

284

categorice universal afirmative, iar:- A = câştigul la loterie- B = iluzie- C = convingere subiectivăDin aceste scheme reiese că C apare în ambele premise, nu însă şi în concluzie, motiv pentru care:- premisele devin un temei unitar pentru concluzie, iar logica tradiŃională îl numeşte pe C “termenmediu”

• În funcŃie de premisele (informaŃiile) disponibileşi de concluzia dorită:

- în argumentarea silogistică sunt implicate şi alte tipuri de propoziŃii categorice

-argumentarea silogistică se poate derula şi prin alte scheme de raŃionare

•La nivel general, există patru scheme

285

fundamentale de argumentare silogistică, cunoscute şi sub numele de “figuri silogistice”:

A - C

C - B

A - C

B - C

C - A

C - B

C - A

B - C

A – B

(1)

A – B

(2)

A – B

(3)

A – B

(4)

Figurile silogistice• Se diferenŃiază între ele, după poziŃia (rolul)

termenului mediu în premise• Nu există ca atare, ci în forme speciale de

raŃionare, rezultate prin specificarea propoziŃiilor categorice cu rolul de premise şi de concluzie în fiecare caz în parte

• În fiecare figură silogistică pot fi construite 64 de

286

• În fiecare figură silogistică pot fi construite 64 de argumente silogistice diferite, deci în total 256de astfel de argumente şi chiar 512 dacă avem în vedere şi posibilitatea conversiunii concluziei

• Dintre acestea, avem doar 19 scheme principale de argumentare silogistică validă, la care pot fi adăugate alte 5 scheme secundare valide de argumentare silogistică

Condi Ńii generale de validitate în argumentarea silogistic ă

(1) În cel puŃin una premise, termenul mediu apare în toată extensiunea sa (este distribuit)(2) Nici unul dintre termenii concluziei nu are o extensiune mai mare decât în premisa din care provine(3) Cel puŃin una dintre premise este afirmativă

287

(3) Cel puŃin una dintre premise este afirmativă(4) Când una dintre premise este negativă, concluzia nu poate fi afirmativă(5) Când ambele premise sunt afirmative, concluzia nu poate fi negativă(6) Cel puŃin una dintre premise este universală(7) Când una dintre premise este particulară, concluzia nu poate fi universală

•Legat de raŃionarea curentă, gândirea criticăpresupune schemele de raŃionare silogistică şi condiŃiile lor de validitate

- drept criteriu indispensabil în evaluarea validităŃii argumentelor silogistice

•În raŃionarea curentă argumentele silogistice, valide sau nu, apar deseori în forme particulare:

288

(1) Cuantorii aflaŃi în alcătuirea premiselor sau a concluziei nu apar în formă standard, de pildă:

- se spune

şi nuIdeea câştigului la loterie este o iluzie

Orice idee de câştig la loterie este o iluzie

în loc de se spune:

(2) Frecvent, în locul unui argument complet, este formulată explicit doar concluzia

sau doar premisele, nu mereu în ordine standard

Unii psihologi sunt medici

Printre psihologi se află şi medici

Ideea câştigului la loterie este o iluzie

289

iar deseori numai una dintre premise şi concluzia

(3) Alteori, silogismele oferite sunt incorecte

Ideea câştigului la loterie este convigere subiectivă, însă orice convingere subiectivă este o iluzie

Ideea câştigului la loterie este o iluzie, pentru căorice convingere subiectivă este o iluzie

De regulă, argumentele incorecte apar în discuŃii,controverse, dezbateri, discursuri publice, mate-riale de presă etc. şi se datorează fie lipsei de informaŃii, fie unor intenŃii dubioaseFie, de pildă, următorul text:Toate guvernele demne de respect permit cetăŃeni-lor să nu fie de acord cu politicile guvernului. Nici

290

Acest text conŃine un silogism a cărui concluzie este o universal afirmativă de forma în careA=guvern care protejează minorităŃile, iar B = guvern care permite critica politicilor sale

un guvern demn de respect nu lasă însă minorit ă-Ńile neprotejate. Deci, orice guvern care protejea-ză minorit ăŃile permite critica politicilor sale

AaB

•Textul anterior cuvântului “deci” – care este indica-tor de concluzie – redă premisele silogismului• În premise, apare termenul mediu – pe care îl notăm cu C = “guvern demn de respect” – şi termenii concluziei, care însă sunt redaŃi prin cuvinte diferite:- astfel, expresia “guvern care lasă minorităŃile ne-protejate” corespunde lui ~A, şi deci, una din pre-

291

protejate” corespunde lui ~A, şi deci, una din pre-mise – “Nici un guvern demn de respect nu lasă minorităŃile neprotejate” – este de forma-transformată prin obversiune, această premisă devine “Orice guvern demn de respect protejează minorităŃile”, adică o universal afirmativă de forma

în care A apare la fel ca în concluzie

Ce~A

CaA

•Legat de B, să reŃinem că în premisa aflată în prima parte a textului se spune: “Toate guverne-le demne de respect permit cetăŃenilor să nu fie de acord cu politicile lor”

-cum “a permite să nu fi de acord” este logic echivalent cu “a permite să critici”

-această premisă poate fi reformulată astfel:

292

“Toate guvernele demne de respect permit critica politicilor lor”, deci formulava corespunde tocmai acestei premise.

• Ca atare, silogismului analizat îiva fi caracteristică următoarea schemă de inferenŃă:

CaB

CaB

CaA

AaB

Acest silogism

•Este un exemplu de argument deductiv nevalid•Conform schemei sale de raŃionare:- în calitate de subiect al concluziei, termenul Aeste considerat în toată extensiunea sa (conclu-zia este propoziŃie categorică universală)

- în premisa din care provine, termenul A are rolul

293

- în premisa din care provine, termenul A are rolul de predicat logic al unei afirmative şi apare doar într-o parte a extensiunii sale, deoarece premisa în cauză este de forma

•Prin urmare, silogismul analizat violeazăcondiŃia (2) de validitate pentru silogisme

CaA

Psihologia ra Ńionării silogistice

• Până spre sfârşitul secolului XX, a acordat o atenŃie deosebită şi aproape exclusivă raŃionării silogistice

• După cum s-a precizat, premisele şi concluzia unui silogism sunt exclusiv propoziŃii categorice

294

• Principalele trăsături ale propoziŃiilor categorice:-conŃin câte un singur cuantor care vizează directsubiectul logic al propoziŃiei- cei doi termeni din alcătuirea sa sunt absoluŃi: extensiunea lor reprezintă o clasă de indivizi gândiŃi independent unul de altul

•Începând din a doua jumătate a secolului al XX-lea, psihologia raŃionării- a început să studieze şi alte tipuri de argumente deductive folosite frecvent în raŃionarea curentă- în noile argumente studiate, cel puŃin o premisă sau concluzia este propoziŃie complexă

•Principalele trăsături ale propoziŃiilor complexe:

295

•Principalele trăsături ale propoziŃiilor complexe:- conŃin mai mult de un singur cuantor şi chiar mai mult de doar doi termeni- cel puŃin unul dintre termenii săi este relativ: extensiunea sa vizează perechi, triplete etc. de indivizi în baza unei relaŃii dintre aceştia

este un argument deductiv în care premisa este propoziŃie categorică, iar concluzia este propoziŃie complexă• În această propoziŃie complexă avem:- mai mult de un cuantor: cel universal (oricine)

Din moment ce toate cercurile sunt figuri geometrice, rezultă că, oricine desenează cercuri desenează figuri geometrice

296

• În această propoziŃie complexă avem:- mai mult de un cuantor: cel universal (oricine) care se referă la desenatori şi două apariŃii alecuantorului existenŃial (există) care vizează ceea ce este desenat (un cerc, respectiv, o figură geometrică)- un termen relativ: “desenează” trimite la o pereche de indivizi (desenatorul şi obiectul desenat de el)

Ipoteze contrare în psihologia raŃionării silogistice1.Teoria regulilor de inferenŃă (L.J. Rips,1994,ThePsychology of Proof, Cambridge, Mass. MIT), numită şi “teoria logicii mentale”: -susŃine că raŃionarea silogistică se realizează în baza unor reguli de inferenŃă proprii minŃii umane• De pildă, fiind date premisele:

297

• De pildă, fiind date premisele:

o astfel de regulă de inferenŃă îi permite raŃionatorului să obŃină automat concluzia

Orice afecŃiune psihică este tulburare mentalăUnele spaime sunt afecŃiuni psihice

Unele spaime sunt tulburări mentale

Teoria regulilor de inferenŃă mai susŃine:• Că prejudecăŃile, opiniile, credinŃele etc. raŃionatorului- pot fi o cauză a greşitei interpretări a premiselor- pot acŃiona ca “cenzor” al concluziei, iar dacă ea ofensează vederile raŃionatorului, poate duce chiar la refuzul acesteia

298

chiar la refuzul acesteia• Că părerile raŃionatorului nu pot afecta deloc derivarea concluziei din premise, deoarece: - aceste reguli de inferenŃă, deşi diferă de cele propuse de logica clasică, nu sunt deloc influenŃate de credinŃele şi convingerileraŃionatorului

•Pe scurt, teoria regulilor de inferenŃă presupunecă în raŃionarea silogistică naivă, într-un singur pas deductiv, sunt concentrate trei reguli de inferenŃă:(1) Date fiind premisele, sunt neglijaŃi cuantorii acestora

(2) Pe baza raporturilor logice dintre termenii

299

premiselor este derivat raportul logic dintre termenii concluziei

(3) Este formulată concluzia, inclusiv cuantorul specific ei

Obs. AdepŃii teoriei modelelor mentale precizează că în acest fel nu sunt acoperite toate aspectele raŃionării silogistice

•Aceste reguli de inferenŃă vizează prioritarraporturile extensionale dintre termenii premiselor, respectiv, dintre cei ai concluziei unui argument silogistic:

- în AaB = A este inclus în B- în AeB = termeni A şi B sunt opuşi, (ei nu

au nici un element comun)

300

au nici un element comun)- în AiB = termenii A şi B se suprapun cel

puŃin parŃial (se intersectează)- în AoB = termenii A şi B se opun parŃial: cel

puŃin o parte din extensiunea lui A este distinctă de întreaga extensiune a lui B

• IniŃial, experimentele psihologice asupra raŃionării silogistice:

- au fost umbrite de erori metodologice- de pildă, subiecŃii erau puşi să evalueze

concluzii deja obŃinute, dacă ele au fost derivate valid sau nu

- în acest fel nu era testată capacitatea lor de a

301

raŃiona silogistic (de a deriva singuri concluzii silogistice)

• Trecerea ulterioară la experimente ce testează aptitudinile subiecŃilor de raŃionare silogistică:

- a pus în evidenŃă existenŃa unor dificultăŃi de raŃionare de la o figură silogistică la alta.

DiferenŃe de dificultate între figurile silogistice

Figuri silogistice A - CC - B

A - CB - C

C - AC - B

B-CC-A

Procent concluzii valide

51% 35% 22% 48%

Erori: nu rezult ă 4% 34% 34% 11%

302

Erori: nu rezult ă valid o concluzie

4% 34% 34% 11%

Duratărăspunsuri corecte în secunde

11,6 18,7 22,1 12,9

•Din tabelul prezentat reiese că dificultăŃile majo-re apar în figurile 2 şi 3•La argumentele construite în aceste două figuri silogistice : - apare cel mai mare procent de erori de forma “nu rezultă valid nici o concluzie”- apare cea mai mare durată pentru descoperirea unui răspuns

303

unui răspuns•Sub ambele aspecte, competenŃele de raŃionare cu argumente construite în figurile 1 şi 4 s-au do-vedit mai bune•Pentru facilitarea rezolvărilor, toate silogismele au fost astfel construite încât:- prin poziŃia sa termenul mediu să faciliteze tran-sferul informaŃiei de la premise la concluzie

2. Teoria modelelor mentale (Ph. N. Johnson-Laird, R.M.J. Byrne, Deduction,1991, Lawrence Erlbaum Associates Publishers, Hove&London UK, Hills-dale USA; J. Oakhill, A.Garnham (Eds), 1996, Mental Models in Cognitive Science, Mahwah NJ, Lawrence Erlbaum Associates, Hove, Sussex, UK)

• În general, teoria modelelor mentale consideră:

304

• În general, teoria modelelor mentale consideră:- că raŃionarea nu se realizează sub forma folosirii unor reguli de inferenŃă, chiar dacă acestea sunt diferite de cele propuse de logica clasică- că atât performanŃele, cât şi eşecurile raŃionăriinaive se datorează utilizării unor mijloace semantice specifice

Conform teoriei modelelor mentale, în raŃionare sunt parcurse trei etape:

(1) Prin contactul cu premisele, în mintea raŃiona-torului se produc anumite modele mentale (ideale)

• Aceste modele mentale corespund:

305

- felului în care raŃionatorul pricepe “lumea”redată de premisele argumentului

- capacităŃii raŃionatorului de a înŃelege completsau nu, ori chiar incorect, ceea ce se spune în premisele argumentului

(2) Pe baza modelelor mentale care corespund premiselor

- raŃionatorul naiv “produce”, mai întâi, modelul mental al concluziei şi apoi, pe baza lui, conclu-zia ce i se pare firească

(3) RaŃionatorul caută contra-exemple:

- adică, modele mentale care ar infirma modelul

306

- adică, modele mentale care ar infirma modelul mental al concluziei produsă de el pe baza celor corespunzătoare premiselor

•În situaŃia în care el nu găseşte - nici un contra-exemplu, nimic care infirmă con-cluzia

-va aprecia că silogismul este valid şi va accepta concluzia produsă de el

•Teoria modelelor mentale explică şi analizeazăcauzele diferitelor erori şi neajunsuri din raŃionarea naivă:

(1)Conversiunea greşită a propoziŃiilor categorice:

• După modelul particularelor afirmative şi aluniversalelor negative care se convertesc în acelaşi tip de propoziŃie categorică, mai exact:

307

acelaşi tip de propoziŃie categorică, mai exact: -AiB se converteşte în BiA, iar AeB se conver-teşte în BeA

• Se consideră eronat:- că şi universal afirmativele se convertesc totdeauna în universal afirmative

- că şi particularele negative sunt convertibile

(2) Efectul figurativ (ordonarea termenilor din pre-misele unei figuri silogistice)

•Fără a Ńine seama de tipul de propoziŃii cu rol de premise, raŃionatorii naivi sunt automat tentaŃi:-ca din premise de forma A-C şi C-B să obŃină concluzii de forma A-B-ca din premise de forma B-C şi C-A să obŃină

308

-ca din premise de forma B-C şi C-A să obŃină concluzii de forma B-A , apreciind că ordinea pre-miselor nu este importantă, ci cea a termenilor, pentru că permite tranzitivitatea

•Pe de altă parte, din premise de tipul AeC şiCaB se obŃine o singură concluzie validă: BoA- dar, întrucât această concluzie nu rezultă ca un efect al tranzitivităŃii, obŃinerea ei este dificilă

Oricum, deşi uneori premisele sugerează o tran-zitivitate (prin poziŃia termenilor):

- argumentul nu este totuşi logic-apt să producă oconcluzie validă; de pildă, premisele:

par să conducă la concluzia

ToŃi românii sunt vorbitori de limb ă românăUnii vorbitori de limb ă română sunt spanioli

309

par să conducă la concluzia

•Acest silogism este însă nevalid. ExplicaŃia este:deşi prin poziŃia sa termenul mediu, adică C, sugerează tranzitivitatea, în ambelepremise extensiunea lui C esteincompletă, după cum se poateobserva şi din schema alăturată

Unii români sunt spanioli

A a C

C i B

A i B

(3) PrezenŃa cuantorului “numai” produceneclarități, privind:- interpretarea corectă a premiselor- stabilirea concluziei ce derivă din premise•Experimentele realizate au evidenŃiat următoarele aspecte:1. Dacă ambele premise îl conŃin pe “numai”, doar 16% dintre concluzii l-au conŃinut, în timp ce 45%dintre concluzii au conŃinut cuantorul “toŃi”

310

dintre concluzii au conŃinut cuantorul “toŃi”2. Dacă o singură premisă conŃine cuantorul “numai”, doar 2% dintre concluzii l-au preluat•Experimentul arată că în raŃionarea naivă argumentarea deductivă:- depinde prioritar de conŃinutul premiselor şi de felul în care ele sunt înŃelese de către raŃionator- nu depinde de schema formală de argumentare

(4) Principiul “economicităŃii cognitive”

- este caracteristic, de regulă, raŃionării naive- constă în faptul că raŃionatorul obişnuit tinde spre o concluzie cât mai economică cu putinŃă, chiar dacă premisele îi permit mai mult

•Conform acestui principiu, raŃionatorii obişnuiŃi:

311

•Conform acestui principiu, raŃionatorii obişnuiŃi:- Evită riscul unor exagerări nejustificate prin intermediul concluziei- Nu evită riscul de a formula o concluzie mai săracă decât cea care de fapt poate fi derivatăvalid din premisele existente

B. RaŃionarea propozi Ńional ă

1. PropoziŃii compuse şi operatori propoziŃionali2. Perspectiva gândirii critice asupra operatorilor propoziŃionali3. Argumentele ipotetico-categorice şi gândirea critică4. Argumentele disjunctivo-categorice şi gândirea

312

4. Argumentele disjunctivo-categorice şi gândirea critică5. Cercetări psihologice asupra raŃionării propoziŃionale6. InteligenŃă naturală (IN) şi inteligenŃă artificială (IA)7. RaŃionarea monotonică şi raŃionarea non-monotonică

Operatorii propozi Ńionali•Sunt proprii IN şi servesc producerii propoziŃiilor compuse din alte propoziŃii (în anumite cazuri, se numesc “conectori propoziŃionali”)

•Ei transformă adevărul sau falsitatea propoziŃiilor la care se aplică în valoarea de adevăr a propo-ziŃiei compuse pe care au produs-o

•De pildă, în propoziŃia compusă adevăratăNu este adevărat că 2+2=5

313

cuvintele “nu este adevărat că” exprimă nega Ńia, operator propoziŃional aplicat la o propoziŃie falsă

(2+2=5)• În propoziŃia compusă falsă

acelaşi operator propoziŃional se aplică unei propoziŃii adevărate (2+2=4)

Nu este adevărat că 2+2=5

Nu este adevărat că 2+2=4

Propozi Ńiile compuse• Adevărul sau falsitatea unei propoziŃii compuse:- depinde de operatorul aflat în alcătuirea sa şi de adevărul sau falsitatea propoziŃiilor vizate de acel operator

• De pildă, negaŃia a produs o propoziŃie compusă adevărată dintr-o propoziŃie falsă şi invers, opropoziŃie compusă falsă dintr-o propoziŃie adevărată, ceea ce nu este valabil pentru orice operator

314

ceea ce nu este valabil pentru orice operator• În logica propoziŃională bivalentă pot fi definiŃi 17 operatori propoziŃionali, dintre care:

- 16 produc o propoziŃie compusă din alte două propo-ziŃii mai simple, iar unul singur (negaŃia) produce opropoziŃie compusă dintr-o singură propoziŃie

• Operatorii propoziŃionali şi propoziŃiile compuse produse de ei, numite şi “funcŃii de adevăr”, se definesc prin tabele de adevăr

•De regulă, în raŃionarea obişnuită sunt folosiŃi operatorii definiŃi în următoarele tabele de adevăr:

(0) (1) (2) (3) (4) (5)

p q p&q pVq pWq p ⊃⊃⊃⊃ q p ≡≡≡≡ q

1 1 1 1 0 1 1

1 0 0 1 1 0 0

0 1 0 1 1 1 0

(6)

p ~p

1 0

0 1

315

•În tabelul din stânga apar operatori de două propo-ziŃii: (1) – conjuncŃia, (2) – disjuncŃia, (3) – disjuncŃiaexclusivă, (4) – condiŃionalul, (5) – echivalenŃa•În cel din dreapta, coloana (6), apare negaŃia, adicăsingurul operator aplicabil la o singură propoziŃie

0 1 0 1 1 1 0

0 0 0 0 0 1 1

•Gândirea critică distinge exact şi clar între două feluri de disjuncŃie explicit definite în tabelul din stânga

•Coloana (2) redă o disjuncŃie numită şi “disjuncŃie neexclusivă”, cum ar fi şi cea care apare în enunŃul:

- Ea arată că cel puŃin una din afecŃiuni este proprie Tulburarea de anxietate este obsesivă saucompulsivă

316

- Ea arată că cel puŃin una din afecŃiuni este proprie unui bolnav anxios, dar nu exclude posibilitatea ca el să sufere de ambele afecŃiuni

•Coloana (3) redă o disjuncŃie exclusivă, prezentă şi în enunŃul

din care reiese cu siguranŃă că doar una din variante este adevărată şi că nu este posibil ca ambele să fie false

Pacientul este bolnav sausănătos

•În raŃionarea obişnuită sunt frecvent folositedisjuncŃia neexclusivă, conjuncŃia şi negaŃia , iarexplicaŃia este următoarea:- fie combinaŃia conjuncŃie şi negaŃie, fie cea dintre disjuncŃie şi negaŃie, poate reda orice alt operator:

defineşte condiŃionalul [coloana (4)] prin conjuncŃie (1) (p ⊃⊃⊃⊃ q) =df ~(p & ~q)

317

defineşte condiŃionalul [coloana (4)] prin conjuncŃie şi negaŃie: arată că acest operator nu este adevărat pentru p = 1 şi q = 0, iar formula

defineşte condiŃionalul prin disjuncŃie şi negaŃie:arată că el este adevărat sau pentru p = 0, saupentru q = 1

(2) (p ⊃⊃⊃⊃ q) =df (~p V q)

•Operatorii propoziŃionali definiŃi, dar şi alŃii, se regăsesc:(1) În procesele de la nivel neuronal şi interneuro-nal bazate pe reacŃii bioelectrice, biochimice etc. (2) În raŃionare, în procesarea mentală de informa-Ńii de la nivelul IN:- în operarea cu propoziŃii simple sau compuse - în construirea argumentelor de diferite tipuri

318

- în construirea argumentelor de diferite tipuri(3) În calcule cu cifre, deoarece unii operatori propoziŃionali se află la baza operaŃiilor cu numere:- conjuncŃia (&) este legată de produsul algebricsau de cel aritmetic, disjuncŃia (V) este legată de sumă- negaŃia (~) este legată de scădere, dar şi de obŃinerea complementarei unei mulŃimi

Argumentele ipotetico-categorice- Sunt discutate pe larg în analiza psihologică a raŃio-nării- Ocupă un loc important în activitatea teoretică, indi-ferent de domeniu- Sunt simple, doar două premise: una este un condi-Ńional, iar cealaltă afirmă sau neagă fie antecedentul, fie consecventul condiŃionalului

319

antecedentul, fie consecventul condiŃionalului

este un exemplu de argument ipotetico-categoric: - a doua premisă afirmă antecedentul primei premi-se, iar concluzia afirmă consecventul acesteia

Dacă are accese de panică în spaŃii publice, este suspect de agorafobie; are accese de panică în spaŃii publice şi deci, este suspect de agorafobie

•Acest fel de argument ipotetico-categoric :-este cunoscut sub denumirea de “modus-ponens” (modul care afirmă)

- îi corespunde schema de inferenŃăalăturată în care p a luat locul enunŃului “are accese de panică în spaŃii publice”, iar q Ńine locul enunŃului “este

p ⊃⊃⊃⊃ q

p

q

320

în spaŃii publice”, iar q Ńine locul enunŃului “este suspect de agorafobie”

-este folosit în argumentarea cotidiană şi în raŃionarea sistematică pentru susŃinerea, promovarea de idei, opinii etc.

-este discutat pe larg în psihologia cognitivă ca un model special de raŃionare curentă

În urm ătorul argument ipotetico-categoric

- prima premisă este acelaşi condiŃional din primul exemplu de argument ipotetico-categoric

Dacă are accese de panică în spaŃii publice este suspect de agorafobie; nu este suspect de agora-fobie şi deci, nu are accese de panică în spaŃii publice

321

primul exemplu de argument ipotetico-categoric- a doua premisă respinge (neagă) consecventul primei premise- ca atare, concluzia sa respinge (neagă) antece-dentul primei premise• Argumentul este cunoscut sub denumirea de“modus tollens” (modul care neagă)Obs. Aici “mod” înseamnă “schemă de raŃionare”

Argumentele deductive modus tollens :-reprezintă al doilea tip fundamental de argumen-tare ipotetico-categorică - lor le corespunde schema de inferenŃă alăturată în care p şi q şi-au păstrat vechilesemnificaŃii

• Argumentele modus tollens:

p ⊃⊃⊃⊃ q~q

~p

322

• Argumentele modus tollens:-sunt folosite în controverse şi, în general, în gândirea critică pentru a respinge, a infirma idei, opinii etc., promovate de cineva-folosirea lor în argumentarea curentă se confrun-tă, la nivelul gândirii individuale, cu anumite difi-cultăŃi puse în lumină de cercetările de psihologie cognitivă asupra raŃionării umane

Argumentele disjunctivo-categorice•Sunt de mai multe feluri, dar nu toate sunt argu-mente deductive valide•Sunt la fel de simple precum cele ipotetico-categorice: concluzia rezultă din doar două premise; textul:

Anxiosul suferă de nevroză obsesivă saucompulsivă; fiind dominat de obsesii, el

323

redă un exemplu de argument disjunctivo-catego-ric, în care:- prima premisă este o disjuncŃie- a doua premisă afirmă un termen al disjuncŃiei- concluzia îl neagă pe celălalt

compulsivă; fiind dominat de obsesii, elnu suferă de nevroză compulsivă

• Acest argument disjunctivo-categoric:- este cunoscut sub numele de “argument

ponendo-tollens” (afirmând, neagă)- îi corespunde schema de inferenŃă alăturată în care p Ńine locul enunŃului “suferă de nevroză obsesivă”, iar q aluat locul enunŃului “suferă de nevroză

p V qp

~q

324

compulsiv㔕 Este un exemplu de argument nevalid:- formal, disjuncŃia iniŃială este neexclusivă, deci

ambii termeni ai disjuncŃiei pot fi adevăraŃi- fapt evident şi pe linie de conŃinut: tulburările

anxioase pot fi, deopotrivă, obsesive şi compulsi-ve

• Deşi nevalid , acest argument ponendo-tollens: - datorită nevalidităŃii sale, poate conduce de la

premise adevărate la concluzii false- este folosit în gândirea obişnuită şi chiar în cea

sistematică• Dobândirea de informaŃii suplimentare: - fie pe baza raŃionării critice, fie pe cea de

psihologie

325

psihologie- poate avea ca efect firesc renunŃarea la

concluzia iniŃială (~q = “nu suferă de nevroză compulsivă”)

• Se dovedeşte astfel importanŃa gândirii critice• Dacă însă disjuncŃia iniŃială ar fi însă exclusivă,

situaŃia s-ar schimba cumva

•Fie, de pildă, următorul argument disjunctivo-categoric:

•Argumentul redat de acest text este tot ponendo-tollens, dar este valid• Argumentului îi corespunde schema

Pacientul este sau bolnav sau sănătos; întrucât este bolnav, rezultă că nu este sănătos

p W qp

326

• Argumentului îi corespunde schema de inferenŃă alăturată, în care:

- disjuncŃia iniŃială este exclusivă (W)-p = “pacientul este bolnav”, iar q = “pacientul este sănătos”- este evident că oricare din enunŃuri (ori p, ori q)este alternativa celuilalt

p~q

•Iată acum un alt argument disjunctivo-categoric:

•El este cunoscut sub denumirea de “modus tollendo-ponens” (negând, afirmă)

Pacientul anxios suferă de nevroză obsesivă sau de nevroză compulsivă; dar, întrucât nu suferă de nevroză compulsivă, rezultă că suferă de nevroză obsesivă

p V q

327

tollendo-ponens” (negând, afirmă) • Aşa cum reiese din schema sa, deşi:- prima premisă este disjuncŃie neexclusivă,

- cea de a doua neagă unul din termenii acesteia- iar concluzia îl afirmă pe celălalt• El este totuşi un argument valid

p V q

~q

p

Alte forme de argumentare propoziŃională:(1) A sau B, dar A⊃⊃⊃⊃ C şi B ⊃⊃⊃⊃ C; prin urmare, C(2) ~(A şi B); prin urmare, (A ⊃⊃⊃⊃ ~B)(3) A ⊃⊃⊃⊃ B; prin urmare, (C şi A) ⊃⊃⊃⊃ B(4) A sau B; prin urmare, (~A ⊃⊃⊃⊃ B)(5) (A şi B) ⊃⊃⊃⊃ C; prin urmare, A ⊃⊃⊃⊃ (B ⊃⊃⊃⊃ C)(6) (A şi B); prin urmare, ~A ⊃⊃⊃⊃ ~(A şi B)

328

⊃⊃⊃⊃Aceste exemple nu sunt singurele posibileDin punct de vedere pur formal, între ele nu există diferenŃe esenŃiale•După cum arată gândirea critică, apar în diferite situaŃii de argumentare, indiferent dacă sunt implicate în gândirea naivă sau în raŃionarea ştiinŃifică

• Cercetările psihologice asupra raŃionării propo-ziŃionale au stabilit că majoritatea oamenilor:

- nu întâmpină dificultăŃi în a construi argumente modus-ponens,

- dar se confruntă cu dificultăŃi majore în produce-rea celor de tip modus-tollens

• Cea mai frecventă constatare (P. Wason şi Ph.

329

N. Johnson-Laird, 1972; J. St. Evans, 1983):- deşi dispun de premisele unui argument modus-

tollens, mulŃi indivizi declară că din ele nurezultă nimic

• Două teorii psihologice, cea a logicii mentale şi cea a modelelor mentale au oferit explicaŃii diferite pentru această situaŃie

I. Teoria Logicii Mentale (M.D.S. Braine, 1978; J.St.B.T. Evans, 1980; S.E. Newstead, 1980; L. J. Rips, 1983; D.P. O’Brien, 1994; I.A. Noveck, 1996)

• În cazul argumentelor de tip modus-ponens mintea omenească dispune de următoarea regulă de raŃionare :

330

regulă de raŃionare :

dar ea nu este dotată cu o regulă de raŃionare şi în cazul argumentelor de tip modus-tollens

• Ca atare, pentru a argumenta după schema modus-tollens, raŃionatorul este obligat să facăcâteva deducŃii suplimentare

Dacă A, atunci B; A, prin urmare B

•Astfel, fiind disponibile premisele:

(i)raŃionatorul consideră că A este dat prin ipoteză(ii)ca atare, conform regulii modus-ponens aflată în mintea sa, din prima premisă, el derivă pe B(iii)dar, cum cea de a doua premisă este non -B,

Dacă A, atunci B, dar non- B

331

(iii)dar, cum cea de a doua premisă este non -B,raŃionatorul ajunge la o contradicŃie logică:

B şi non-B(iv)acum, regula reducerii la absurd – aflată şi ea în mintea sa – îl îndreptăŃeşte să conchidă

non-Acare este concluzia argumentului modus-tollens

Conform teoriei logicii mentale

• În cazul argumentelor ipotetice modus-tollens:-paşii de la (i) la (iv) inclusiv ar descrieprocesarea mentală a informaŃiilor redate de premise pentru obŃinerea concluziei

• Întrucât această procedură deductivă de

332

raŃionare:-este destul de complicată în cazul argumentelor ipotetice modus-tollens

-argumentele modus-tollens sunt mult mai dificil de realizat decât cele modus-ponens, mai ales pentru un raŃionator obişnuit

Explica Ńii• Argumentarea propoziŃională se bazează pe

operatorii propoziŃionali• Este de notorietate că oamenii obişnuiŃi:- întâmpină dificultăŃi majore în manipularea

tabelelor de adevăr care definesc operatorii propoziŃionali

333

propoziŃionali- au dificultăŃi în a înŃelege şi deci nu pot descrie

cât de cât exact tabelele de adevăr- nu reuşesc să ia în considerare toate

combinaŃiile de valori dintr-un tabel de adevăr- mulŃi nu disting între disjuncŃie neexclusivă şi

disjuncŃie exclusivă, iar deseori le confundă

II. Teoria modelelor mentale (K. Craik,1943; N.Block,1981; D. Genter şi A. Stevens,1983; T. A.Van Dijk,1983; Ph. N. Johnson-Laird,1983; W. Schaeken,1990; W. Kinsch,1998; R. Byrne, 2002; St. J. Payne, 2003):

- raŃionatorul construieşte automat modele mentale reprezentând “lumea” descrisă de premise, adicăo replică ideală a situaŃiei redată de premise

334

o replică ideală a situaŃiei redată de premise- în construcŃia modelelor, raŃionatorul nu pune în evidenŃă întreaga informaŃie existentă în premise

-din informaŃia preluată, în funcŃie de situaŃie, raŃionatorul explicitează prin modelele sale mentale doar ce i se pare necesar, iar restul de informaŃie rămâne implicită

• În aceste condiŃii:-modelele mentale produse de raŃionator iau for-ma unor reprezentări/imagini subiective a celor spre care trimite informaŃia dată de premise

-această imagine este fragmentară în raport cu în raport cu situaŃia reală descrisă de premise

•De pildă, pe o tablă sunt prezentate două figuri

335

geometrice: un cerc şi un triunghi-pentru a descrie ceea ce este desenat pe tablă, raŃionatorul formulează conjuncŃia:

iar în mintea se naşte un model mental de formaExist ă un cerc şi un triunghi

O ∆

• În cazul în care aude sau citeşte enunŃul:

în mintea raŃionatorului se produce un model mental unic de forma:

unde semnul “~” corespunde negaŃiei din logica propoziŃională.

Nu există cerc , dar există triunghi

~O ∆

336

propoziŃională.• În schimb, “lumea” descrisă de enunŃul

va conduce la două modele mentale, pe rânduri diferite, de forma

câte unul pentru fiecare termen al disjuncŃiei

Există sau cerc sau triunghi

O∆

•Modelele mentale de acest fel corespund celor trei operatori propoziŃionali fundamentali:

•Reiese că teoria modelelor mentale acoperă raŃionarea propoziŃională, cu următoarele patru precizări:(i) procesarea mentală este puternic dominată de

&, V şi ~

337

(i) procesarea mentală este puternic dominată de principiul

-ca atare, de pildă, în cazul exemplului de argument disjunctiv tollendo-ponens discutat, raŃionatorul va formula explicit doar concluzia

Cât mai puŃin efort posibil

Pacientul suferă de nevroză obsesivă

-altfel spus, raŃionatorul va considera că premise-le sunt implicite dar va specifica explicit concluzia(ii) pentru raŃionatorul obişnuit, validitatea derivării acestei concluzii înseamnă:-concluzia este sigur adevărată, deoarece nici un model mental, pe care el l-a putut imagina, nu o infirmă(iii) în fond însă, raŃionatorul a procedat după

338

(iii) în fond însă, raŃionatorul a procedat după schema de raŃionare a argumentului disjunctiv tollendo-ponens anterior prezentată(iv) realizarea unui asemenea argumentnu impune reguli formale de inferenŃă:-poate fi realizat folosind doar semnifica-Ńia premiselor, suficientă pentru a construi şielimina modelele mentale

p V q~q

p

Raportul IN – IA Firesc, IA a devenit interesată de posibilitatea mo-delării tehnice (fizice) a diferitelor funcŃii de adevăr, în calitatea lor de operaŃii mentale-de pildă, s-a constatat că o conjuncŃie de mai mulŃi termeni poate fi modelată sub forma unei reŃele de contacte electrice legate în serie, în care:- termenii conjuncŃiei ar fi contacte electrice şi nu propoziŃii ca în gândirea critică sau în logică

339

propoziŃii ca în gândirea critică sau în logică- din acest moment, conjuncŃia nu mai este opera-tor logic aplicat la propoziŃii, ci legătura dintrecontactele electrice conectate în serie - termenii afirmativi ai conjuncŃiei reprezintăcontacte închise (prin care trece impusul electric), iar cei negativi reprezintă contacte deschise (prin care nu trece impulsul electric)

De exemplu, conjuncŃia ~p & q poate fi modelatăsub forma următoarei scheme de contacte electrice:

~p q

în care:

340

în care:- negarea primului termen al conjuncŃiei (a lui p)corespunde unui contact electric deschis (prin care nu trece curentul)- afirmarea celui de al doilea termen (a lui q)reprezintă un contact electric închis (prin care trece impulsul electric)

•Păstrând aceleaşi interpretări pentru termeni, odisjuncŃie poate fi modelată sub forma unei reŃele de contacte legate în paralelAstfel, disjuncŃiei “p V q” îi corespunde schema electrică de mai jos

p

341

q

• Această schemă electrică va funcŃiona dacă im-pulsul electric trece măcar prin unul din cele două contacte:

- sau prin p, sau cel puŃin prin q

Alegerea unui sistem de numeraŃie•În logica propoziŃională, s-a văzut, valorile de adevăr sunt redate prin 1 (“adevărat”), respectiv, prin 0 (“fals”)•De regulă, 1 şi 0 sunt considerate cifre (numere), ceea ce ar însemna că pentru evaluarea propozi-Ńiilor, am folosit un sistem de numere în baza 2•De obicei, pentru a număra şi a calcula, folosim

342

•De obicei, pentru a număra şi a calcula, folosim însă un sistem de numere în baza 10, adică cu cifre de la 0 la 9 inclusiv (cum a fost cel folosit pentru a numerota coloanele din tabelul de adevăr)•Există multe alte sisteme de numere, dar ele pot fi transformate unele în altele

Transformarea unui sistem de numere bază 10într-un sistem de numere bază 2

• Să considerăm că N este un număr oarecare în bază 10, iar m = 2:(1) ÎmpărŃim pe N la m, notând cu a câtul acestei împărŃiri şi cu r1 restul aceleiaşi împărŃirii(2) Apoi, împărŃim pe a la m, notând cu b câtul şi,

343

(2) Apoi, împărŃim pe a la m, notând cu b câtul şi, respectiv, cu r2 restul noii împărŃiri

• Continuăm aşa până când obŃinem un cât d,care, împărŃit la m, duce la un rezultat care nu este un număr întreg; notăm cu rn restul acestei ultime împărŃiri

• Numărul în baza 2 va fi de forma dr n , rn -1, …, r1

•Fie numărul 15 din baza 10, corespunzător uneicoloane din tabelul general al funcŃiilor de adevăr bivalente:

(1) 15/2 = 7,1; (2) 7/2 = 3, 1; (3) 3/2 = 1, 1• Drept urmare, operatorului propoziŃional reprezen-tat de numărul 15 din baza 10, îi corespunde în baza 2 succesiunea de cifre:

•Dacă această succesiune de 1 corespunde valorilor 1 1 1 1

344

•Dacă această succesiune de 1 corespunde valorilor de adevăr prin care este definit un operator propoziŃional, atunci corespunde şi operaŃiei mentale redată de acest operator• Ca atare, această operaŃie mentală poate fi modelată fizic, sub formă de reŃea de contacte electrice (aşa cum am procedat cu &, V şi ~)Obs. Ordinea coloanelor din tabel poate fi însă modificată pentru a corespunde acestei modelări

Tabel al funcŃiilor de adevăr bivalente

•Fiecărui operator propoziŃional din acest tabel îi corespunde, după cum s-a arătat, o formulă care poate fi redată cu ajutorul conjuncŃiei şi negaŃiei,

p q 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

1 1 0 0 0 0 1 0 0 0 1 1 1 0 1 1 1 1

1 0 0 0 0 1 0 1 1 0 1 0 0 1 0 1 1 1

0 1 0 0 1 0 0 1 0 1 0 1 0 1 1 0 1 1

0 0 0 1 0 0 0 0 1 1 0 0 1 1 1 1 0 1

345

poate fi redată cu ajutorul conjuncŃiei şi negaŃiei, astfel:(1) din definiŃia operatorului se aleg combinaŃiile de valori de adevăr pentru care el ia valoarea 0(2) aceste combinaŃii sunt redate prin conjuncŃii negate ai căror termeni sunt redaŃi cu ajutorul afirmaŃiei şi al negaŃiei: pentru p = 1 se scrie p, iar pentru p = 0 se scrie ~p(3) conjuncŃia formulelor care corespund acestor combinaŃii este logic-echivalentă cu formula iniŃială

•Se ştie, condiŃionalul (⊃⊃⊃⊃ ), căruia acum îi corespunde a treia coloană de la stânga spre dreapta, poate fi definit prin conjuncŃie (&) şi negaŃie (~), cu ajutorul formulei

care spune că un condiŃional de forma “dacă p, atunci q” nu este adevărat în situaŃia p=1 şi q=0• Pentru redarea condiŃionalului prin disjuncŃie (V) şi negaŃie (~), recurgem la un artificiu simplu:

(p ⊃⊃⊃⊃ q) =df ~(p & ~q)

346

negaŃie (~), recurgem la un artificiu simplu:- schimbăm conjuncŃia cu rol de definitor din formula de mai sus cu disjuncŃia, iar ce era acolo negat devine aici afirmat şi invers, ce era acolo afirmat devine aici negat; astfel, obŃinem formula

care arată că un condiŃional este adevărat în cel puŃin una din situaŃiile: p=0, sau q=1

(p ⊃⊃⊃⊃ q) =df (~p V q)

•Gândirea critică deosebeşte între două feluri de raŃionare:

(i)Monotonică – specifică raŃionării deductive for-male, în special celei proprii calculului algebric

(ii)Non-monotonică – specifică raŃionării umane în general, adică aşa-numitei “raŃionări fireşti”,indiferent dacă raŃionatorul dispune sau nu de competenŃe de logică şi dacă el raŃionează deductiv sau inductiv, dacă el este sau nu savant

347

deductiv sau inductiv, dacă el este sau nu savant•Gândirea critică nu neglijează diferenŃa dintrededucŃie validă sau nevalidă, dintre deducŃie şiinducŃie

-ea Ńine seama de faptul că uneori nevaliditateaeste rezultat al absenŃei competenŃelor de logică,dar adesea este efect al altor cauze (lipsa de in-formaŃii, neatenŃie, interese, afecŃiuni psihice etc.)

RaŃionarea monotonică

•Să presupunem un argument deductiv clasic în care:

-dintr-o clasă de premise P este derivată valid o concluzie q

-dacă premisele din P sunt adevărate, concluziaq este cu necesitate adevărată

- fie acum o clasă de premise S, mai cuprinzătoa-

348

- fie acum o clasă de premise S, mai cuprinzătoa-re, din care face parte şi clasa P

-concluzia q rezulta valid şi din S, iar în cazul raŃionării monotonice adevărul ei se va conserva

•Ca atare, în cazul raŃionării monotonice un argument deductiv nu poate fi transformat din valid în nevalid şi nici invers, din nevalid în valid

RaŃionarea non-monotonică-este cunoscută şi sub denumiri ca “raŃionare firească”, “normală”, “provizorie” “amendabilă”etc. (în limba engleză, “default reasoning”)

-ca tip de raŃionare, este opusă celei monotonice,proprie raŃionării deductive valide întâlnită, printre altele, în raŃionarea matematică

349

Exemplu: dacă acceptăm premisele:

se obŃine firesc (normal etc.) concluzia:

Tom este câine

Câinii percep ultrasunete

Tom percepe ultrasunete

•În acest exemplu:-premisa “Câinii percep ultrasunete” este gândită în sensul: “în mod normal, câinii percep ultrasunete”- în mod firesc, raŃionăm astfel: “Dacă x este câine,atunci putem considera că x percepe ultrasunete”- în condiŃiile date, concluzia “Tom percepe ultrasu-nete” pare de-a dreptul firească, pare adevărată• Din perspectiva gândirii critice însă:

350

• Din perspectiva gândirii critice însă:- în lipsa unor informaŃii suplimentare, concluzia este totuşi provizorie- se pune deci întrebarea: nu cumva astfel deinformaŃii suplimentare ar putea modifica concluzia iniŃială şi nu cumva ar putea ele să ne conducă chiar la infirmarea concluziei iniŃiale?

De exemplu, să presupunem că ulterior am afla că“Tom ” este numele unui câine surd din na ştere :

- am renunŃa automat la concluzia “Tom percepe ultrasunete”

•Să presupunem acum că dispunem de informaŃia că “x este mamifer” care este cert adevărată, şi pe care o legăm de alta ştiută şi ea ca adevărată, şi anume “mamiferele nu zboară”

351

şi anume “mamiferele nu zboar㔕Aceste două informaŃii ne permit un argument de forma:

“x este mamifer, dar mamiferele nu zboară, pentru că această particularitate este specifică doar păsărilor; prin urmare, x nu zboară”

• Se pune întrebarea: concluzia “x nu zboară” este sigur adevărată?

•Evident, dacă litera x din textul acestui argument ar indica un liliac matur, atunci concluzia lui ar fi falsă, dar dacă litera x ar indica un pui de liliac, această concluzie ar fi adevărată

•Din aceste exemple reiese că non-monotonicita-tea este o trăsătură principală a raŃionării naive,însă nu doar ei

•Este întâlnită curent în raŃionarea obişnuită, dar

352

•Este întâlnită curent în raŃionarea obişnuită, dar şi în deciziile politice, economice, juridice şi chiar în cele proprii psihologilor, întrucât adesea nu dispunem informaŃii suficiente pentru fundamen-tarea concluziilor noastre:

−indiferent dacă raŃionăm deductiv sau inductiv−indiferent dacă raŃionatorul este savant sau o persoană obişnuită, lipsită de o educaŃie specială

• În deducŃie, chiar dacă raŃionează valid, raŃionato-rul poate neglija, voit sau nu, situaŃii (informaŃii) care pot afecta adevărul concluziei

-dacă raŃionatorul este corect şi apar informaŃii care o infirmă, el renunŃă la concluzia iniŃială

• În inducŃie, probabilitatea relaŃiei de conchidere îl obligă pe raŃionator să ajungă la concluziiprovizorii, chiar dacă el a plecat de la premisesigur adevărate

353

sigur adevărate-aici, adăugarea unor premise suplimentare, ar pu-tea schimba forŃa argumentului inductiv, care poa-te deveni mai puternic sau mai slab, dar el nu va produce o concluzie absolut certă

• În ambele cazuri, indiferent dacă s-a procedat inductiv sau deductiv, concluzia argumentului rămâne dubitabilă, iar raŃionarea retractabilă

•Prin urmare, din perspectiva logicii formale, care este monotonică, ambele exemple de argumente sunt inferenŃe deductive valide:

-primul (referitor la câinele Tom) este un Barbara, iar al doilea (despre mamiferul x) este un Celarent, ambele fiind silogisme de figura întâi, adică raŃionamente din cele mai sigure

- în ambele cazuri însă, informaŃiile suplimentare

ț

354

- în ambele cazuri însă, informaŃiile suplimentare ne-au obligat să retractăm sau să admitem con-cluzia inițială, deşi am presupus de fiecare dată că premisele din care a fost derivată sunt adevărate

•Rezultă că am de fapt raŃionat non-monotonic cu scheme de inferenŃă formal valide

• Prin urmare, am fost obligaŃi, iar aceasta indife-rent dacă suntem oameni obişnuiŃi sau savanŃi, să Ńinem seama de două condiŃii indispensabileraŃionării:(a) validitatea formală a schemelor de inferenŃă, condiŃie specifică logicii formale, care este raŃionare monotonică(b) relevanŃa materială (ca informaŃii redate) a propoziŃiilor implicate în raŃionare, aspect specific

355

propoziŃiilor implicate în raŃionare, aspect specific raŃionării non-monotonice

• În consecinŃă, indiferent dacă vorbim de activitate obişnuită sau sistematică:

-RaŃionăm, în acelaşi timp, formal precis şi adecvat material

•Tocmai de aceea, gândirea critică este deopotri-vă importantă şi extrem de utilă

VII. RAłIONAREA INDUCTIVĂ

1. Specificul argumentelor inductive ca tip de raŃionare non-monotonică

2. Probabilitatea relaŃiei de conchidere3. Locul inducŃiei în raŃionarea umană şi

în cercetarea psihologică

356

în cercetarea psihologică4. Analogia în logică, în psihologie şi în gândirea naivă5. Alte forme de argumentare inductivă în raŃionarea ştiinŃifică şi în cea obişnuită6. ParticularităŃile inducŃiei ştiinŃifice

Argumentele inductive

• Concluzia extrapolează, amplifică în raport cupremisele, spune ceva mai mult decât acestea, fără a fi neapărat mai generală decât premisele

• În argumentul inductiv:

La primele cinci aruncări ale zarului am

357

concluzia extrapolează, dar nu este mai gene-rală decât premisele din care a fost derivată

La primele cinci aruncări ale zarului am obŃinut un număr impar, aşa că voi obŃine un număr impar şi la a şasea aruncare

•În următorul argument inductiv:

Aristotel, Th. Hobbes, J. Locke, D. Hume, J. Mill, J. St. Mill, Al. Bain, Ed. Husserl, M. Heidegger, J. P. Sartre au avansat idei semnificative cu conŃinut psihologicAristotel, Th. Hobbes, J. Locke, D. Hume, J. Mill, J. St. Mill, Al. Bain, Ed. Husserl, M. Heidegger,

358

- concluzia este mai generală decât premisele din care a fost obŃinută: premisele relatează despreunii filosofi, iar concluzia despre to Ńi filosofii.

J. St. Mill, Al. Bain, Ed. Husserl, M. Heidegger, J. P. Sartre sunt filosofiToŃi filosofii au avansat idei semnificative cu conŃinut psihologic

• În primul argument inductiv, adevărul sau falsi-tatea concluziei se stabileşte în urma celei de a şasea aruncări a zarului, deci experimental

• În al doilea exemplu, concluzia este falsă, dar falsitatea ei nu reiese din premisele date, citeoretic, adică cu ajutorul argumentelor bazate pe contra-exemple:

359

pe contra-exemple:(1) mai întâi, se arată că anumiŃi filosofi n-au

avansat idei cu conŃinut psihologic: Ludwig Wittgenstein (1889-1951) sau Bertrand Russell (1872-1970)

(2) apoi, pe baza acestor contra-exemple, se do-vedeşte falsitatea concluziei iniŃiale

Particularit ăŃile argumentelor inductive(1) RelaŃia de conchidere proprie lor este în mod esenŃial probabilă

- relaŃia dintre premisele şi concluzia unui argu-ment inductiv nu poate fi necesară ca în cazul argumentelor deductive

(2) Premisele unui argument inductiv:- nu oferă sub nici un aspect un temei suficient

360

- nu oferă sub nici un aspect un temei suficient concluziei sale

(3) Concluzia argumentului inductiv: - va fi totdeauna probabilă (adică, doar posibil adevărată sau falsă)

- chiar dacă ea a fost obŃinută doar din premise care neîndoielnic au fost adevărate

(4) Valoarea de adevăr a concluziei se stabileşte cu ajutorul altor mijloace

- decât valoarea de adevăr a premiselor (datorităprobabilităŃii relaŃiei de conchidere):

(5) Concluzia unui argument inductiv:- trebuie gândită ca o ipoteză, ca o variantă posi-bilă ce urmează a fi verificată ulterior obŃinerii ei

•Precizări suplimentare:

361

•Precizări suplimentare:-aici, prin “ipoteză” se înŃelege teorie, adică oîncercare de a explica ceva (atitudini, comporta-mente etc.)

• De exemplu:- marile orientări din psihologia actuală (biologică,comportamentală, cognitivistă, psihanalitică,fenomenologică) sunt ipoteze concurente

Probabilitatea rela Ńiei de conchidere :

•este subiectivă, dacă îşi are sursa în convinge-rile sau prejudecăŃile celui care produce argu-mentul, mai ales în gândirea comună

•este obiectivă, dacă se sprijină pe probe (do-vezi) experimentale sau teoretice, cu precădere în cunoaşterea ştiinŃifică

•Pe măsura descoperirii de noi probe favorabile

362

•Pe măsura descoperirii de noi probe favorabile concluziei:

- argumentul inductiv se consolidează, devinemai puternic

-creşte probabilitatea obiectivă a relaŃiei de con-chidere specifică lui

-scade probabilitatea subiectivă proprie relaŃiei de conchidere din acel argument inductiv

În general, în activitatea noastră teoretică:• Nu gândim uneori exclusiv deductiv, iar alteori

exclusiv inductiv• Indiferent de disciplină, progresul cunoaşterii este

posibil doar prin cooperarea dintre raŃionarea deductivă şi cea inductivă

• Cele două feluri de raŃionare interferează, se completează şi se sprijină reciproc

363

completează şi se sprijină reciproc• Unii psihologi presupun că în situaŃiile obişnuite

oamenii folosesc şi evaluează mai ales argumente inductive, dar nu le pot evita total pe cele deductive

• În fond, indiferent dacă raŃionăm deductiv sau inductiv:

- în ştiinŃă sau în viaŃa obişnuită nu putem fi totdea-una siguri ca premisele redau singurele informaŃii importante pentru concluzie

•Aceasta nu înseamnă că în mod obişnuit oamenii disting între a raŃiona deductiv sau inductiv

•În gândirea obişnuită şi chiar în ştiinŃă, raŃionareaeste predominant non-monotonică:

- distincŃia dintre raŃionare deductivă şi raŃionare inductivă este nerelevantă

•Această distincŃie este caracteristică logicii tradi-Ńionale şi celei clasice, care nu diferenŃiau între

364

Ńionale şi celei clasice, care nu diferenŃiau între raŃionare monotonică şi raŃionare non-monotonică

- raŃionarea monotonică este specifică raŃionării matematice şi disciplinelor care se bazează pe raŃionarea matematică

-o dovadă ar fi şi faptul că multe manuale de logi-că clasică nu includ nici un fel de referiri la raŃionarea inductivă

Analogia- Argument inductiv de maximă simplitate, extrem de uşor de folosit şi frecvent utilizat în cunoaşte-rea comună şi în cea ştiinŃifică- Se bazează pe o comparaŃie – operaŃie mentală extrem de simplă şi de accesibilă – între două sau mai multe obiecte (fenomene, situaŃii etc.)

365

- RelaŃia de conchidere specifică analogiei este extrem de fragilă (are o probabilitate foarte redusă)- La nivelul premiselor se urmăreşte descoperirea de asemănări între elementele comparate- Dacă se identifică o particularitate la doar unul din ele, se conchide că ea aparŃine şi celuilalt

•Se ştie că maladia Alzheimer se caracterizează prin pierderi de memorie, incapacitate de orientare spaŃio-temporală, anomalii de limbaj etc.

•S-a constatat că excesul amiloidei β în creierul oa-menilor şi al animalelor conduce la formaŃiuni proteice excedentare în zonele neuronale responsabile de aceste activităŃi şi provoacă, pe această cale, afecŃiunile menŃionate

366

această cale, afecŃiunile menŃionate•S-a descoperit că administrarea unui medicament(“Gleenvec”) la animale de experienŃă (cobai, şoa-reci etc.) conduce inevitabil la reducerea excesului de amiloidă β din creierul lor cu aproximativ 50%

•S-a presupus că acest medicament ar putea fi folosit pentru tratarea maladiei Alzheimer la om

Conform: Scientific American, Septembrie 2003

• În gândirea comună se recurge frecvent la raŃionamente inductive prin analogie:

Deşi noaptea trecută toŃi componenŃii echi-pei noastre au petrecut până spre diminea-Ńă sărbătorind onomastica unui coechipier,ei au jucat azi excepŃional şi echipa a câșșșști-gat clar meciul. Prin urmare, chiar în cazul

367

• Din acest exemplu reiese şi mai clar fragilitatearaŃionamentului prin analogie

șșșș

gat clar meciul. Prin urmare, chiar în cazulîn care ei vor petreceşi în noaptea premer-gătoare meciului de duminica viitoare, echi-pa va câştiga şi acest meci fără probleme.

Schema de argumentare specifică raŃionării prin analogie:

A (P1,…,Pn) B (P1, …, Pn)B (Pn+1)A (Pn+1)

368

•În această schemă:- A şi B reprezintă elementele (obiectele, feno-menele, situaŃiile) care sunt comparate- A (P i ) – unde 1≤ i ≤ n+1 – se citeşte “A se bucură de proprietatea Pi”

A (Pn+1)

• Se pare că raŃionarea prin analogie este cea mai răspândită formă de raŃionare umană:

- este o modalitate curentă de obŃinere de conclu-zii pe baza comparării între atitudini saucomportamente ce par asemănătoare

- este legată calitatea gândirii umane de a opera asocieri între proprietăŃi, aspecte etc. similare

- vorbind despre memorie şi amintire, Aristotel,

369

- vorbind despre memorie şi amintire, Aristotel,fondator al asociaŃionismului psihologic,remarca:“Dacă două obiecte sunt asemănătoare, gândul despre unul din ele va declanşa automat gândul despre celălalt. Dacă ne gândim la unul dintre gemeni, este dificil să nu ne gândim şi la celălalt”

Analogia în cercetarea psihologică:

1. Testul Rorschach:• Subiectul primeşte 10 planşe cu forme

complexe, asemănătoare petelor de cerneală, unele colorate, altele nu

• Se cere subiectului să arate cu ce seamănă

370

• Se cere subiectului să arate cu ce seamănă fiecare pată

• Pentru a satisface cerinŃa, subiectul este obligat să raŃioneze prin analogie, punându-şi în joc imaginaŃia, aptitudinile, competenŃele etc.

2. Folosirea de mijloace speciale de testare:

•Sugerarea unor situaŃii sau comportamente, stări subiective sau chiar “trăiri afective”

•Folosirea simulatoarelor, inclusiv pentru formarea unor deprinderi, de exemplu a “simulatorului auto” în laboratoarele de

371

“simulatorului auto” în laboratoarele de psihologia transporturilor

•La acestea ar putea fi adăugate o mulŃime de alte exemple, dar esenŃial este că în toate cazurile de acest fel este implicată, direct sauindirect, raŃionarea prin analogie

3. Psihologii tratează analogia fie ca model(ilustrare, exemplu etc.), fie ca raŃionament inductiv, la nivelul cunoaşterii individuale

•Fie doi cunoscuŃi – A şi B – unde B îi solicită lui A informaŃii despre clădirea în care acesta lucrează• A îi spune că lucrează într-o clădire imensă în

372

• A îi spune că lucrează într-o clădire imensă în formă de stea de mare• B conchide (prin analogie) că edificiul în care lucrează A este alcătuit dintr-un corp central din care se desprind radial alte cinci clădiri• Ce premise a folosit B pentru obŃinerea acestei concluzii?

Sensurile termenului analogie:

• În logică şi în ştiinŃă în general, analogie = unanumit fel de raŃionament inductiv

• În lingvistică, analogie = modificarea înŃelesului unui cuvânt sub influenŃa uneia din celelalte forme ale sale sau a altui cuvânt

•În limbajul obişnuit, prin “analogie” se înŃelege:

373

•În limbajul obişnuit, prin “analogie” se înŃelege:- asemănare parŃială între situaŃii, idei etc.,- ilustrare menită să clarifice ceva- pildă (exemplu mobilizator) cu menirea de aîndemna spre un comportament sau o anume atitudine

•În aplicaŃiile legate de formarea unor deprinderi, de oferirea unor lămuriri sau exemple clarificatoa-re, cuvântul “analogie” indică: -diferite modele fizice sau ideale (machete pentru clădiri sau destinate amenajării cursurilor de apă ori a mediului ambiant etc.)-diferite amenajări sau aparate prin care sunt simulate situaŃii imposibil de reprodus aidoma,

374

simulate situaŃii imposibil de reprodus aidoma, cum ar fi fenomenele cosmice (planetariile) - diferite aparate sau instrumente folosite pentru a educa sau verifica anumite deprinderi (simula-toare de conducere auto sau de trafic din labora-toarele de psihologia transporturilor etc.)- creaŃii literare speciale care au rol educativ, de exemplu, fabulele

• Asemenea modele sau machete: - sunt folosite pentru a scoate în evidenŃă ceva- facilitează înŃelegerea unor aspecte dificil de surprins- permit cercetarea a ceva care nu poate fi investigat direct, chiar în forma în care de fapt există

375

- alteori sunt simple pilde, ilustrări sau exemplemenite să îndemne spre un anume comporta-ment sau spre o schimbare de atitudine• Deşi nu sunt argumente inductive prin analogie:- sunt legate de acest tip de argument inductiv- se bazează, la rândul lor, pe o comparare cu ceva deja cunoscut

•Următorul text:

- redă o ilustrare, o pildă, un “exemplu educativ”,dar el nu redă un raŃionament prin analogie

Membrii unei familii sunt întocmai degetelor de la mână. De la cel mai mic şi până la cel mai mare, fiecare deget are rolul şi importanŃa sa, fără de care funcŃiile mâinii nu pot fi înfăptuite

376

dar el nu redă un raŃionament prin analogie- acest “exemplu” este menit să-i mobilizeze pe membrii unei familii oarecare pentru a contribui, fiecare după puterile sale, la ceea ce are de făcut familia, sugerând totodată unitatea familiei- pentru aceasta, pilda se bazează pe o compara-Ńie între palma unei mâini şi familie

Regulile analogiei(1) Numărul obiectelor comparate trebuie să fie cât mai mare.•De exemplu, studiem un singur subiect provenit dintr-o anumită zonă etnoculturală şi constatăm că este irascibil şi încăpăŃânat•Dacă pe această bază conchidem că toŃi locuito-rii din acea zonă sau că majoritatea lor au exact aceleaşi trăsături, relaŃia de conchidere este

377

rii din acea zonă sau că majoritatea lor au exact aceleaşi trăsături, relaŃia de conchidere este extrem de fragilă, iar concluzia nu are şanse să fie acceptată•Dacă studiem însă aproape 50% din persoanele provenite din acea zonă şi constatăm că ele pre-zintă invariabil aceleaşi trăsături, creşte sensibilprobabilitatea relaŃiei de conchidere, ca şi şansa concluziei de a se dovedi adevărată

(2) Numărul asemănărilor dintre obiectele comparate trebuie să fie cât mai mare.

•De exemplu, persoanele studiate sub aspect temperamental se aseamănă prin:-Zona etnoculturală de provenienŃă- Tipul de mediu familial în care s-au format- Nivelul şi calitatea educaŃiei primite

378

- Nivelul şi calitatea educaŃiei primite- Felul şi natura experienŃelor de viaŃă trăite- TradiŃiile şi obiceiurile specifice acelui areal- Rolul deosebit al tradiŃiilor în formarea personalităŃii locuitorilor- Confesiunea religioasă şi nivelul de aderenŃă la aceasta

(3) Numărul deosebirilor trebuie să fie cât mai mic, iar cele existente să aibă o pondere cât mai slabă pentru ceea ce ne preocupă.

• Persoanele studiate şi provenite din zona menŃionată diferă prin trăsături precum:- Statură

379

- Statură- Dimensiune în jurul taliei- Culori preferate- Culoare naturală a părului sau a ochilor- Stare civilă - Numărul copiilor ş.a. de acelaşi tip

(4) Asemănările existente sunt relevante, iar dife-renŃele au importanŃă neglijabilă pentru concluzie.•Medicul se întreabă: “Îl pot vindeca pe B cu medi-camentele cu care s-a vindecat pe A?”I. Medicul va judeca logic-corect dacă, porneşte de la premise ca:(1) B suferă de aceeaşi maladie de care a suferit A(2) Rezultatele analizelor de laborator la care au

380

(2) Rezultatele analizelor de laborator la care au fost supuşi ambii sunt cvasi-identice şi conchide:(3) Medicamentul cu care s-a vindecat A îl va vindeca şi pe BII. Medicul va judeca logic-incorect, dacă va ajun-ge la concluzia (3), întrucât A şi B:- merg la acelaşi frizer, locuiesc în acelaşi cartier, soŃiile ambilor sunt blonde, folosesc aceeaşimarcă de autoturism şi altele de acelaşi fel

(5) Diversitatea obiectelor (cazurilor) comparate trebuie să fie cât mai accentuată.•În cazul argumentului prin analogie care a con-dus la concluzia ca “Gleenvec” ar fi un medica-ment eficient pentru tratarea maladiei Alzheimer: - diversitatea elementelor comparate este remar-cabilă: deosebirea dintre oameni şi animalele de

381

cabilă: deosebirea dintre oameni şi animalele de experienŃă este evidentă- la aceasta se adaugă, totodată, multiplicitatea competenŃelor celor implicaŃi în cercetare (medici curanŃi, neuropsihiatrii, psihologi, geneticieni, bio-chimişti), ca şi faptul că se bazează pe diversita-tea aspectelor investigate de aceştia

(6) Concluzia trebuie să fie cât mai modestă prin ceea ce susŃine.

•Orice argument pretinde tacit că premisele sale oferă justificare concluziei

•Cu cât concluzia este mai cutezătoare, cu atât este mai dificilă susŃinerea ei

382

atât este mai dificilă susŃinerea ei

•Modestia concluziei în raport cu premisele-este condiŃie esenŃială în evaluarea calităŃiiunei inferenŃe-face ca povara asupra premiselor să fie mai mică, iar argumentul să fie mai puternic

•Argumentul prin analogie este mai puternic, prin diminuarea presiunii exercitată de concluzie asupra premiselor:- dacă concluzia este mai puŃin pretenŃioasă,sau au fost adăugate premise suplimentare,forŃa analogiei creşte

•Dacă însă premisele rămân aceleaşi, iar

383

•Dacă însă premisele rămân aceleaşi, iar concluzia este mai îndrăzneaŃă:- forŃa analogiei se diminuează simŃitor- suportul oferit de premise concluziei a devenit mai fragil (a scăzut probabilitatea relaŃiei de conchidere)

•Următorul exemplu de falsă analogie datorat, lui David Hume (1711-1776):

Un paricid, adică fiul care şi-a ucis tatăl, este în acelaşi raport faŃă de tatăl său precum este stejarul cel tânăr faŃă de stejarul-părinte. Născut din ghinda produsă de stejarul-părinte, stejarul cel tânăr creşte, îl acoperă şi-l sufocă

384

încalcă mai multe din regulile enunŃate

stejarul cel tânăr creşte, îl acoperă şi-l sufocă pe stejarul părinte. Ucigându-şi astfel părintele, stejarul cel tânăr nu are nici o vină. De aici rezultă că nici paricidul nu are vreo vină pentru că şi-a ucis tatăl

(1)Numărul asemănărilor dintre paricid şi steja-rulcel tânăr este foarte mic, iar cele existente nu au importanŃă pentru caracterizarea elementelor comparate (regula 2)(2)Numărul deosebirilor dintre elementele compa-rate este foarte mare, iar ele au o importanŃă deo-sebită pentru caracterizarea acestora (regula 3)

385

sebită pentru caracterizarea acestora (regula 3)(3)În raport cu concluzia, asemănările dintreparicid şi stejarul tânăr sunt nerelevante, în timp ce deosebirile dintre ei au importanŃă hotărâtoare pentru concluzie (regula 4)(4)Concluzia este foarte pretenŃioasă (regula 6)

Alte forme de argumentare inductivă(1)InducŃia completă

• Are o valoare logică şi de cunoaştere extrem de reduse

a1 este B, …, a n este Ba1 … an sunt to Ńi A

ToŃi A sunt B

386

reduse• Concluzia spune lapidar ce au spus premisele cu

de amănuntul, deci nu are caracter amplificator• RelaŃia de conchidere este necesară şi este

socotită o formă specială de deducŃie• Este utilizabilă exclusiv în cazuri de excepŃie

(foarte rare)

(2)InducŃia incompletă

•Corespunde exemplelor iniŃiale de argument inductiv

a1 este B, …, an este Ba1 … an sunt unii dintre A

ToŃi A sunt B

387

inductiv•Este forma cea mai răspândită de raŃionare inductivă în ambele feluri de gândire: comună sauştiinŃifică•Premisele oferă temei insuficient pentru a fi siguri de adevărul concluziei•Are caracter amplificator: concluzia spune ceva care nu era spus în premise

În cunoa şterea comun ă:•Trecerea de la premise la concluzie se face: -în baza simplei constatări a repetării unor evenimente -nu se cercetează natura repetărilor•InducŃia incompletă din contextul cunoaşterii comune se numeşte: - “inducŃie prin simplă enumerare” sau “vulgară”

388

- “inducŃie prin simplă enumerare” sau “vulgar㔕RelaŃia ei de conchidere are un grad redus de probabilitate obiectivă•Adesea, promovarea concluziei Ńine de simpleimpresii sau chiar de prejudecăŃi: -se soldează deseori cu erori de raŃionare-probabilitatea relaŃiei de conchidere este prin excelenŃă subiectivă

Exemple de inducŃie vulgară în cunoaşterea comună:

Toate lebedele sunt albe, pentru că toate lebedele văzute până acum au fost albe

Orice incendiu poate fi stins cu apă, deoarece, până acum orice incendiu a fost stins cu apă

389

•După cum reiese şi din aceste exemple, inducŃia vulgară:-se bazează pe simple constatări, pe simpla repetare a unor fenomene-nu ia în considerare fondul repetărilor, posibi-lele relaŃii cauzale dintre acestea

până acum orice incendiu a fost stins cu apă

Principalele erori inductive :(1)Se confundă simpla succesiune cu o relaŃie

cauzală (post hoc, ergo propter hoc):• A este urmat de B; necritic se spune că A este

cauza lui B• De exemplu:- scăderea consistenŃei asfaltului (A) este urmată

390

- scăderea consistenŃei asfaltului (A) este urmată la anumite persoane de disconfort termic (B)

• Alteori, există o succesiune de la A = numărulcuiburilor de barză dintr-o anumită localitate laB = numărul noilor născuŃi din acea localitate

• Este însă evident că în ambele cazuri A nu este cauza lui B

(2) Generalizarea pripită:

• Pe baza unor simple constatări accidentale sau a celor auzite, concluzia inductivă este consi-derată ca fiind sigur adevărată:

- neglijând faptul că cele relatate de premise nu sunt suficiente pentru a susŃine ceea ce pretinde concluzia

391

pretinde concluzia- fără a recurge la nici un fel de verificare a rela-Ńiei de conchidere sau a spuselor concluziei

• Cazurile de inducŃie vulgară referitoare la culoarea lebedelor şi la stingerea incendiilor cu apă sau exemplul iniŃial privitor la aruncarea zarului sunt exemple de generalizare pripită

•Cu prudenŃa recomandată de gândirea critică, inducŃia prin simplă enumerare:

- este folosită şi în cercetarea ştiinŃifică - după verificare atentă, cercetarea poate prelua concluzii obŃinute prin experienŃa cotidiană

“Zahărul se dizolvă în apă”, “Oamenii sunt muritori”, “Prin încălzire metalele se dilată”

392

- asemenea concluzii au fost obŃinute iniŃial în cunoaşterea comună

- au fost preluate de ştiinŃă care le-a oferit un suport suplimentar mai solid

- le-a verificat cu ajutorul instrumentelor specifice metodologiei fiecărei discipline

muritori”, “Prin încălzire metalele se dilată”

Termeni specifici cercetării inductive

(1) Clasa indivizilor asupra cărora se face cerce-tarea: populaŃie-Ńintă sau grup-Ńintă

(2) Membri individuali supuşi investigaŃiei (prinexperimente, interviuri, chestionare etc.):membri-eşantion sau, simplu, eşantioane

(3) Proprietatea asupra căreia ne concentrăm se

393

(3) Proprietatea asupra căreia ne concentrăm se numeşte: proprietate-relevantă sau proprietate în cauză

Obs. În general, folosirea acestor termeni este proprie:

- oricărui tip de cercetare ştiinŃifică concretă- inclusiv investigaŃiilor psihologice

InducŃia ştiinŃifică:

1. Presupune evaluarea sistematică şi cât mai exactă a “repetărilor” constatate

2. Foloseşte metode şi instrumente specifi-ce cât mai exacte, deopotrivă, pentruculegerea datelor relatate de premise şi

394

culegerea datelor relatate de premise şi pentru verificarea acestora şi a celorexprimate de concluzie

3. Recurge la metodele inductive de cerce-tare a legăturilor cauzale

4. Este imparŃială, adică nu favorizează nici unul din punctele de vedere aflate în competiŃie pentru a explica “faptele” stu-diate

5. Este obiectivă, ceea ce înseamnă posibili-tatea repetării observaŃiilor şi experimen-telor cu obŃinerea aceloraşi rezultate atât

395

telor cu obŃinerea aceloraşi rezultate atât pentru concluzie, cât şi pentru premise

6. Presupune o diferenŃiere clară între două feluri de factori implicaŃi în producerea fenomenelor studiate, între cauze şi condiŃii

Folosirea oricărei metode de cercetare:

•Presupune construirea unui plan (proiect) decercetare, care include precizări privind:

a. scopurile urmărite prin valorificarea metodei

b. cum se face alegerea subiectului sau a subie-cŃilor supuşi investigaŃiei

396

c. ce implică cercetarea: indivizi sau grupuri de indivizi

d. în cazul grupurilor, numărul de persoane din fiecare grup şi abordarea lor: diferit sau la fel

e. ce anume variază de la un subiect la altul şi ce rămâne constant indiferent de subiect

e. specificarea instrumentelor folosite în cercetare (tipuri de materiale, aparate, teste, chestionare etc.)

f. stabilirea etapelor de urmat pe parcursul investigaŃiei şi a succesiunii acestora

g. indicarea modalităŃilor de înregistrare şi

397

g. indicarea modalităŃilor de înregistrare şistocare a rezultatelor pentru fiecare etapă a cercetării

h. definirea metodelor de prelucrare şivalorificare a rezultatelor finale

Pe această bază, inducŃia ştiinŃifică:• Se fundamentează direct sau indirect pe

observaŃie ştiinŃifică şi pe experiment ştiinŃific• Presupune un grad ridicat de probabilitate

obiectivă a relaŃiei de conchidere• Recurge la instrumente speciale de prelucrare a

datelor culese pentru constituirea premiselor

398

• Dacă este cazul, recurge la prelucrarea statistică a datelor implicate în premise

• Tratează obligatoriu concluzia argumentului inductiv ca o ipoteză

• Odată obŃinută, concluzia este supusă unei verificări riguroase

Cercetarea concretă presupune cel puŃin patru etape:(1) Observarea şi înregistrarea tuturor “faptelor”disponibile, care sunt relevante pentru cazul cercetat(2) Analiza şi clasificarea faptelor înregistrate din perspectiva felului în care sunt legate de

399

fenomenul studiat(3) Derivarea inductiva a ipotezelor posibile, sub formă de generalizări obŃinute din analizele şi clasificările efectuate(4) Testarea fiecărei ipoteze derivată inductiv, din perspectiva criteriilor de confirmabilitate şi deacceptabilitate pentru ipoteze

În realizarea acestor etape

•Nu sunt implicate nici un fel de idei preconce-pute, de păreri subiective, de prejudecăŃi privi-toare la selectarea, înregistrarea şi clasificarea“faptelor” pe care se bazează cercetarea

•PrezenŃa unor astfel de prejudecăŃi şi preferinŃesubiective:

400

subiective:- afectează calitatea investigaŃiei şi eficienŃa acesteia (rezultatele cercetării)- este o sursă sigură de perturbări şi omisiuni îninvestigaŃie- pune în pericol obiectivitatea ipotezelor finale

•În mod obligatoriu, exerciŃiile şi problemele de la colocviu/examen presupun cunoaşterea prelegerilor şi a temelor discutate la seminar/tutorial, valorificând totoda-tă textele corespunzătoare capitolelor de curs.

EXEMPLE

1. ArătaŃi dacă enunŃurile formulate de A şi B pot fi simultan adevărate sau false şi explicaŃi pe scurt

401

simultan adevărate sau false şi explicaŃi pe scurtsoluŃia voastră:

A: Masivul muntos cel mai întins este situat în EuropaB: Greşeşti, în Asia se află cel mai întins masiv muntos

A: Cel mai înalt vârf din Bucegi are minim 2514 m.B: Greşeşti, cel mai înalt vârf din Bucegi are maxim 2514 m.

A: Psihologia face parte din clasa ştiinŃelor umanisteB: Psihologia face parte din categoria ştiinŃelor naturii

A: Psihologia este un demers teoretic asupra conştiinŃeiB: Psihologia este un demers practic asupra conştiinŃei

2. ArătaŃi dacă următoarele două definiŃii sunt corecte iar dacă nu sunt corecte, specificaŃi regula pe care o încalcă:

402

(1) Psihologia socială studiază rolul şi locul omului în societate(2) Psihologia nu se ocupă cu studiul fenomenelor naturale

(1) Psihologia este ştiinŃa care studiază psihicul uman(2) Hipnoza este starea similară somnului provocată prin sugestie sau pe alte căi

(1) În psihologie, percepŃia este capacitatea noastră de a percepe ceva cu ajutorul simŃurilor(2) Prin „amnezie” se înŃelege pierderea totală sau parŃi-ală a capacităŃii de a-Ńi aminti diferite aspecte, pe fondul oboselii intense sau a deteriorării sistemului nervos

(1) Astenia este o afecŃiune psihică şi este caracteri-

403

(1) Astenia este o afecŃiune psihică şi este caracteri-zată de o intensă şi prelungită lipsă de energie şi entuziasm, incapacitate de efort intelectual, oboseală cronică imposibil de diminuat prin repaus(2) Prin „astenic” se înŃelege o persoană care suferă de astenie

3. ArătaŃi de ce tip este următorul argument şi dacă el este valid (logic-corect) sau nu (incorect); în cazul în care este incorect, precizaŃi:(a) cum se explică incorectitudine lui(b) ce consecinŃe are incorectitudinea lui pentruadevărul concluziei(1) Întrucât amnezia coincide cu uitarea

404

amănuntelor importante, reiese că cei care n-au probleme de memorie, îşi reamintesc detaliile semnificative(2) Întrucât amnezia coincide cu uitarea amănuntelor importante, reiese că cei care îşi reamintesc detaliile semnificative n-au probleme de memorie

(3) Cei care sunt convinşi că suferă de afecŃiuni psihice trebuie să consulte un psihoterapeut, dar oamenii de succes nu sunt convinşi că suferă de afecŃiuni psihice. Ca atare, oamenii de succes nu trebuie să consulte un psihoterapeut

(4) Cei care tratează eficient afecŃiunile psihice au

405

(4) Cei care tratează eficient afecŃiunile psihice au studiat temeinic psihopatologia, dar unii licenŃiaŃi în psihologie nu au studiat temeinic psihopatologia. Ca atare, unii dintre cei care tratează eficient afecŃiunile psihice nu sunt licenŃiaŃi în psihologie