In Romania dactilemele si semnele folosite in limbajul mimico-gestual sunt diferite de cele folosite in America, Suedia, Turcia sau oricare alta tara.

Cert este ca un limbaj al semnelor unanim folosit de catre statele lumii sau folosit de catre 2, 3 state vechine nu exista, insa persoanele cu deficienta de auz care se intalnesc la diferitele intalniri internationale folosesc un limbaj international al semnelor, stabilit de comun acord de catre ei, din dorinta si necesitatea de a se putea intelege.

Ca sa pot exemplifica , va voi da un exemplu in Turcia semnul care reprezinta cuvantul engleza in Romania acesta este folosit pentru a traduce cuvantul ani. Astfel va puteti imagina cam cum este sa te afli intr-o tara straina sa nu cunosti particularitatile limbajului lor gestual, cum se pot face gafe mari de/in comunicare...in masura in care nu ai putina experienta...dar totodata, sa nu va imaginati ca surzii din diferitele colturi ale lumii nu se pot intelege deloc..se pot intelege prin cunoasterea unor semne din alte limbi, prin contactul avut cu alte persoane cu deficienta de auz, cu rabdare si experinta si prin transmirea celor invatate de la o persoana la alta..Asa invata ei, profitand de o alt persoana cunoscatoare a ambelor limbajuri ei se obisnuiesc foarte repede cu noile semne pentru a putea comunica.

In Romania, din ceea ce am citit s-a scris ca ar fi in jur de 4000, chiar 5000 de semne folosite in limbajul mimico-gestual...iar la capitolul carti si surse de inspiratie pentru a putea invata din carti semnele exista 2 manuale aparute..insa as putea spune ca adevaratele semne se invata de la ei si in mijlocul lor...De ce?...pentru ca din experienta acumulata am observat ca exista 1 semn de exemplu folosit pentru a reprezenta mai multe cuvinte, dar exista si mai multe semne pentru acelas cuvant. Doar prin prisma comunicarii cu diverse persoane surde acestea se invata..De fapt consider ca chiar daca reusesti sa inveti cateva semne, greutatea si marea dificultate e de a le uni si de a putea formula o propozitie/praza si poate chiar mai greu este sa reusesti sa descifrezi semnele trasmise de catre o persoana surda.

Semnele, limbajul mimico-gestual se transmite din generatie in generatie, semnele se pot schimba si pot fi afectate de cate factori externi , cum de altfel s-a intamplat si in limba romana, prin introducerea in vorbirea curenta a neologismelor cool, ok..asmd asa si in limbajul mimico gestual , tinerilor mai ales care au avut contact cu alte persoane din tarile straine pot introduce in limbajul romanes de noi semne, care pot chiar cu foarte mare usurinta acceptate de comunitatea surzilor...

Un alt exemplu este acela al cuvintelor care nu au inca un semn, si fiind folosite surzilor le este impetuos necesara crearea unui semn, chiar ad-hoc ce va fi folosit pentru a desemna acel cuvant..

Am observat ca in comunicare cu diverse persoane cu deficienat de auz, din zone diferite a tarii si de varste diferite , au existat anumite variati ale semnelor, unele imediat sesizate datorita necunoasterii acelui semn, alte care mi au intrat in vocabular foarte repede

Nu exista un limbaj mimico-gestual 100% acceptat si folosit, si asa cum in Romania regasim in diferitele regiuni ale tarii regionalisme, as putea spune ca surzii le folosesc si ei .

Lumea vazuta prin ochii lor...

Lumea in care traiesc persoanele cu handicap auditiv este aceeasi lume in care traim si noi..noi, cei auzitori

Pana acum 3 ani nu stiam mai nimic despre aceasta comunitate. Eram fascinata de semne , asta pot sa o spundar atat. Aceasta curiozitate a plecat din momentul in care am cunoscut acum cativa ani o persoana cu deficienta de auz si cred ca privindu-l si admirandu-l pentru ceea ce este si pentru ceea ce a reusit sa faca m-a determinat sa invat semnele...nu a fost usor, dar mie mi-au placut, m-au atras ca un magnet si dintr o simpla pasiune am ajuns sa o transform intr-o meserie noua in Romania, poate prea noua...

La inceput nu am stiu unde as putea sa invat...imi era cei drept rusine sa opresc un surd pe strada si sa-l rog sa ma invete semne..de fapt si chiar daca il opream, cum aveam sa-i spun ca vreau sa invat semne si de ce ..cand eu nu stiam nimic despre limbajul mimico-gestual... Dupa cativa ani, mutandu-ma intr-un alt oras m-am interesat si am facut primul pas - cel de a intra pe poarta filialei surzilor Bucuresti si de a ma intersa cum as putea sa invat .Prima persoana pe care am intalnit-o acolo a fost auzitoare..a avut rabdarea de ma asculta, dar ochii ei imi spuneau tu ce cauti de fapt?..tu ce vrei?..esti sigura ca vrei sa faci asta?... apoi, am cunoscut-o pe Janin, care in timp mi-a devenit prietena, colega ..si confidenta...surda fiind, ea a fost cea care mi-a arata primele semne..da surda...surzise la 7 ani, lucru care a ajutat-o sa-si pastreze vorbirea. A vazut in mine poate dorinta de a invata limbajul, a avut incredere in mine ...am fost fascinata din primul moment..tin minte ca imediat cum am ajuns acasa am inceput sa repet ceea ce invasesem, din dorinta de a nu cumva uita acele cateva semene...minunat sentiment... mai apoi m-am inscris la cursul de LMG si am reusit sa invat semnele , sa-mi obtin autorizatia de interpret autorizat si sa lucrez cu si pentru ei.

Cuidat pot spune unii...altii ma pot intreba de ce??..de fapt m-au si intrebat avand in vedere ca in familei nu am pe nimeni surd. Deseori am vazut uimirea, dar si compatimirea ( compatimirea este cuvantul potrivit - cum de eu, o fara draguta, tanara, cu studii superioare am ajuns sa practic o astfel de meserie) in ochii oamenilor cand traduceam pentru o persoana surda. Multi m-a intrebau daca sunt surda, si daca nu eram surda de ce am invatat limbajul?!??..iar raspunsul meu era simplu, am invata semnele din pasiune si am resit sa o transform intr-o meserie, la fel cum e cea de traducator de limbi straine..si asta e meseria pe care am ales-o..cum un strain are nevoie de un traducator asa au si ei nevoie de cineva care s-ai ajute..si chiar mai mult decat atat. Rolul interpretului in LMG poate deveni chiar mai important tinadu-se cont de faptul ca, daca pentru un strain sa se descurce intr-o engleza mai corecta, mai gresita e posibil ..dar cati dintre noi stim semne??..cum se pot descurca ei la doctor?..la politie??...

Si uite asa dintr-o persoana care nu aveam nici o tangenta cu lumea lor, am ajuns sa o cunosc, sa traiesc printre ei..sa-mi dau seama cum sunt, ce sunt, ce simt ei, ce si doresc ...

E complicat privind din afara..ne uitam la ei si zicem ehh ei nu stiu sa vorbeasca, eu nu stiu semne... cum sa putam o discute???..insa daca am reflecta.. pentru cateva minute am realiza ca nu este asa greu..nu ne trebuie decat un dram de rabdare, calm si o sa vedem cum din acea aparenta imposibilitate de comunicare, ei vor reusi sa se faca intelesi prin semne si putine cuvinte pe care le stiu..comunicare cu ei nu este imposibila...singura bariera este cea psihologica....

Ma uitam deseori in metrou sau in autobuze, la oameni, fara nici un motiv si fara sa astept ceva de la ei..si ma gandeam ca daca eu ca auzitor le-as cere ajutorul, nu stiu daca nu cumva sunt asa grabiti sau dezinteresati incat sa nu ma ajute...oricare ar fi motivul..cu atat mai mult daca eram o persoana surda..cum era poate atunci..daca nu exista rabdare...de fapt nu putem vorbi de rabdare ci si de acceptarea societati, de constientizare a faptului ca ei exista ...ei fac parte din societate si nu trebuie decat un dram de acceptare si bunaviinta incat si ei sa se simta oameni printre noi...

Am auzit deseori spunandu-se ca sunt handicapati as vrea sa va contrazic..nu sunt..sunt oameni care au un handicap si nu si-l au dorit. Nu s-a nascut nimeni si ia cerut lui Doamne Doamne o ureche surda ...

Alti au zis ca sunt rai...se poate, dar rautatea a venit din partea societatii...in momentul in care mergi pe strada, ii vezi te uiti si arati cu degetul, iti strambi fata, sau din imposibilitatea de a comunica cu ei le intorci spatele, ca asa e mai simplu... oare cine greseste??!!

Nu am stiut pana nu am lucrat cu ei, cat de talentati sunt..nu mi-am putut inchipui cat talent de mim pot avea si ce scenete de pantomima pot crea. A fost o delectare a vazului meu sa-i pot vedea participand la diferitele concursuri , spectacole demonstrandu-si calitatile..

Sunt fantastici desenatori, sportivi,pot crea picturi de vis..pot juca in scenete si chiar unuii dintre ei, care mai aud ceva ceva, danseaza..sunt plini de viata, pot iubi si darui iubire..

Am citit cateva texte interesante legate de istoria si cultura surzilor in timp...cat de mult au fost discriminati, blamati, condamnati de-a lungul timpului si totusi au reusit sa-si pastreze identitatea culturala..Am aflat ca de-a lungul vremii surzii au trebuit sa lupte pentru limbajul lor, ei fiind obligati sa renunte la el, considerandu-se ca este un limbaj inferior fata de auzitori..Intr-o anumita perioada erau considerati a fi posedati, datorita neputintei lor de a vorbi..si exemplele pot continua, si destul de multe, iar unele dintre ele sunt chiar odioase, ce intrec orice imaginatie..

Nu cred ca se vor schimba prea multe, insa m-am hotarat sa scriu aceste randuri..simplu, pentru cei care vor avea rabdarea sa citeasca si nimic mai mult...E doar o parte din ceea ce am trait, am vazut si am simtit prin prisma lor.

Despre surzi

Prima grupa a persoanelor cu handicap auditiv din Romania fost infiintata pe 9 noiembrie 1919 - ASOCIATIA AMICALA A SURDO-MUTILOR din ROMNIA sub patronajul Reginei Maria prin asocierea voluntara a unui grup de surzi. Primul Presedinte a fost dl. Alexandru Clarnet, iar in comitetul de conducere a facut parte si printul Henry Ghica, fiul surd al domnitorului Constantin Ghica.

Pana in anul 1953 cand s-a reconstituit Asociatia Surdo-Mutilor din Romania pe baza fondurilor alocate de catre stat, asociatiile amicale ale surdo-mutilor functionau pe criterii mai mult filantropice, surzii se intalneau la cluburi conduse de comitele liber alese, isi acordau reciproc ajutoare materiale, se sprijineau in gasirea unui loc de munca si desfasurau diverse activitati culturale, sociale si sportive.

Dupa aceasta data asociatia s-a reorganizat, a primit buget de la stat si a putut angaja personal salariat, diversificandu-si activitatea. Acum exista de peste 85 de ani Asociatia Nationala a Surzilor din Romania, are unu numar considerabil de membrii, peste 16 filiale si un rol important in sociatete prin apararea si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. ( sursa Surditate si comunicare, Barbu Florea, Asociatia Acusticienilor audioprotezisti).

Asociatia Nationala a Surzilor din Romania, este o organizatie non-profit, apolitica , cu caracter social umanitar de utilitate publica, care apara si promoveaza interesele sociale, cultural educative si profesionale a persoanelor cu deficienta de auz pentru integrarea lor n societate si egalizarea sanselor. A.N.S.R. se constituie pe baza liberei adeziuni a persoanelor cu deficiente auditive (surzi, surdo muti si hipoacuzici ), cu pierdere auditiva peste 50 decibeli, la urechea cea mai buna , fara deosebire de nationalitate, religie sau sex, care au mplinit vrsta de 14 ani si accepta statutul ANSR, dorind sa contribuie activ la realizarea scopurilor si obiectivelor sale . ( Statutul ANSR www.ansr.org.ro ).

Conform statisticilor oferite de catre Autoritatea Nationala a Surzilor din Romania numarul persoanelor cu deficienta de auz inregistrate la data de 30 septembrie 2008 este de 21, 600 de persoane. Insa numarul lor se considera a fi mult mai mare.

Persoanele cu handicap auditiv pot fi impartite in 3 categorii:

- surdo-muti ( persoane cu handicap auditiv care nu pot vorbi ; in general aceste persoane sunt cele care si-au pierdut auz din frageda pruncie sau s-au nascut cu acest handicap, iar demutizarea nu s-a efectuat sau nu a putut fi efectuata);

- surzi ( persoane care fie s-au nascut asa, dar cu ajutorul logopedului, a familei si a mediului in care au trait si au dezvoltat simtul vorbirii; persoane care si-au pierdut auzul mai tarziu si care fie vorbeau inainte de a si pierde auzul , fie au reusit cu un logoped sa vorbeasca mentionez ca vorbirea este diferita ( prin corectitudine, tonalitate si pronuntie) de la caz la caz);

- hipoacuzici ( persoane cu handicap auditiv care si-au pierdut o parte din auz, dar nu in totalitate; in unele cazuri doar una din urechi fiind afectata; aceasta categorie in principiu poarta aparate auditive, insa nu este o regula).

Persoanele cu handicap auditiv comunica prim limbajul semnelor limbajul mimico gestual ( LMG ) utilizandu-se labiolectura ( citirea pe buze ).Cultura surdului vs. Medicalizarea surditatii

prof.psih. Maricica BotescuSursa:www.cad.ca

Cultura surdului este o comunitate, sanatoasa din punct de vedere sociologic, a persoanelor surde. Medicalizarea surditatii este tratarea surditatii ca defect care trebuie reparat cu orice pret. Cele doua abordari nu pot fi compatibile.

In general, o cultura este considerata diferita cand poseda un limbaj unic propriu si propriile sale valori, norme comportamentale, arte, institutii educative, structuri politice si sociale, organizatii si elemente periferice (cum este imbracamintea cu specific etnic, ritualuri sau posesii speciale/neobisnuite).

Din aceasta perspectiva, populatia surda are cultura sa unica care este indicata de catre majuscula D, de la Deaf (Surd in limba engleza). Cateva elemente ale acestei culturi a surdului includ :

-Folosirea limbajului semnelor ca prim limbaj al persoanei;

-Scoli pentru surzi, inclusiv universitati pentru surzi;

-Teatre,versuri, glume, scrieri, picturi etc. pentru surzi ;

-Reviste, ziare, carti fime/casete video si programe de televiziune realizate de catre si referitoare la persoanele surde si dedicate intereselor si preocuparilor persoanelor surde;

-Grupuri organizate in fiecare comunitate, ca si organizatii nationale in aproximativ 125 de tari;

-O structura sociala si politica particulara;

-Valori bazate pe scolile frecventate, priceperi in limbajul semnelor, implicare in comunitatea locala a surzilor, atitudini favorabile intereselor surzilor etc;

-Accesorii precum TTY (telefon textual), decodoare pentru subtitrare, alarme vizuale s.a.

In cadrul culturii surdului, surditatea este o non-problema. Statutul unei persoane in cadrul culturii depinde nu de gradul pierderii auditive, ci de atitudinea sa fata de elementele culturii surdului, implicarea in comunitatea locala a surzilor si priceperea in limbajul semnelor. Acest lucru aduce cultura surdului in conflict profund cu modul in care societatea vede surzenia. Societatea auzitorilor tinde sa considere surzenia ca o deficienta medicala care trebuie reparata in vederea reasezarii persoanei in locul sau de drept in societate. Aceasta atitudine incurajeaza perpetuarea a ceea ce este denumit medicalizarea surzeniei.

Dispozitive ca proteze auditive si implanturi cohleare, obligativitatea antrenamentului oral si a terapiei vorbirii, si promovarea sistemului semnelor bazat pe limba vorbita sunt parte a acestei abordari a surzeniei ca o boala inacceptabila.

Societatea occidentala nu sprijina aceasta abordare asupra pierderii auditive. Accepta ca protezele auditive ajuta anumiti oameni care sunt hipoacuzici, ca implantul cohlear e benefic pentru unii adulti asurziti, iar antrenamentul auditiv poate fi de folos pentru unele persoane asurzite post-lingual.

In statele occidentale cum sunt Germania, Canada, S.U.A., se promoveaza cu tarie validitatea si importanta culturii surdului si a elementelor sale. In particular, pentru pre-linguali, limbajul semnelor este considerat calea cea mai potrivita pentru achizitionarea deprinderilor de comunicare, ca prim limbaj, necesar pentru a invata mai tarziu limba societatii in care vor trai. Oralismul in educatia acestor copii si tineri este tot mai blamat.

Sistemele de semene care reproduc limbile vorbite sunt vazute ca perversiuni ale adevaratului limbaj al semnelor, inventate de auzitori intr-un efort de a suprapune structurile limbajului verbal pe structurile limbajului vizual natural. Adevaratele limbaje ale semnelor sunt considerate limbaje veritabile si auto-suficiente si singurele limbaje invatate natural si usor de catre copiii surzi.

Scolile pentru surzi sunt locuri unde se invata cultura, limbajul si valorile surdului. Aici se nasc organizatii si prietenii pentru toata viata. Inchiderea scolilor si plasarea tinerilorsurzi in scolile de masa ii priveaza pe acestia de limbajul si identitatea lor socio-culturala.

Societatea auzitoare trebuie sa inceteze sa mai priveasca persoanele surde ca pe niste fiinte inferioare sau deformate care au nevoie de tratamente medicale. In plan cultural, persoanele surde au un sens clar al identitatii si un sentiment puternic de apartenenta la o comunitate. Ei trebuie sa fie recunoscuti si sarbatoriti ca o minoritate socio-culturala.

Totusi, in raport cu cultura auzitorilor, surzii, in majoritatea lor, manifesta un inalt grad de analfabetism functional. Dar, in acest caz, nu surditatea este principala problema, ci modul in care aceasta este abordata. Problemele achizitiei scolare si educationale pe care le intampina copiii surzi sunt puse pe seama deficitului de comunicare cu mediul din jurul lor, utilizarii modelului deficitului in interventia timpurie si in programele de pregatire a profesorilor si lipsei de calificare a profesionistilor si educatorilor din astfel de programe.Recent, literatura de specialitate avanseaza ideea ca statutul instructiv-educativ al populatiei generale poate fi atins de catre individul surd cu conditia sa se faca trecerea de la modelul deficitului la modelul diferentei. Modelul diferentei pune accent pe utilizarea in educatie a tuturor facultatilor intacte si a punctelor tari pe care le are individul surd in opozitie cu incercarea de a utiliza facultatile deficitare sau inadecvate. Considerearea limbajului semnelor ca limbaj primar si a limbii scrise ca limba secundara sunt elementele esentiale ale acestei abordari.

Post navigation

Argumentele pro pentru posibilitatea persoanelor surde de a-si intemeia familii si a se integra normal insocietatePericolele Internetului pentru copiii cu deficiente deauz A purta un aparat auditiv nu are legatura cu apartenenta la comunitatea surzilor. Majoritatea surzilor profunzi nu poarta proteze auditive. La fel, varsta, originea, sexul, clasa sociala nu reprezinta caracteristici ale acestei comunitati. Nota definitorie estefelul cum comunica. De fapt, colectivitatea surzilor este o minoritate lingvistica ce comunica intr-un limbaj specific si anume cel gestual. Dar aceasta nu inseamna ca nu poate comunica si prinalte forme: verbal, scris, oral.

Daca un surd nu cunoaste limbajul semnelor el nu va putea fi acceptat in comunitatea surzilor si nu va avea acces la cultura ei, la traditiile ei. Deci,comunicarea in limbaj gestual este baza acceptarii in comunitate. Oare o persoana auzitoare care cunoaste limbajul gestual sau are parinti surzi poate fi membra a colectivitatii surzilor? Nu intotdeauna, deoarece acesteia ii lipseste trairea experientelor de viata centrate pe vedere.

Prin urmare,surzii sunt un grup de oameni care au o pierdere grava de auz, folosesc in comunicare limbajul semnelor ca mijloc principal si impartasesc experiente legate de pierderea auzului si de folosirea limbajului gestual.Majoritatea membrilor acestei comunitati este formata din persoane care s-au nascut surde sau si-au pierdut auzul in perioada de formare a limbajului (in primii doi ani de viata), iar principalul lor mijloc de comunicare este limbajul gestual.

Putem afirma ca comunitatea de surzi nu are granite, deoarece ea exista sub aspectul organizarii la nivel international prin Federatia Mondiala a Surzilor, la nivel national sub coordonarea Asociatiilor Nationale si locale (filiale in sate si orase). De asemenea, unii surzi se pot grupa dupa credinte religioase, etnii, etc. creandu-si propria cultura. Prin cultura surzilor intelegem tot ceea ce fac grupurile de surzi, si include credintele lor, valorile, obiceiurile, traditiile, activitatile si, mai ales, limbajul in tot ce este diferit fata de auzitori. Se cunosc 5 caracteristici sau diferente importante ce caracterizeaza comunitatea surzilor:

1.Limbajul mimico gestual, el deschide usile spre cunoasterea altor surzi.Prin el se obtine accesul la comunitatea de surzi, la istoria ei, la folclorul si secretele ei, care altfel nu ar putea fi cunoscute.

2.Socializarea, surzii simt o puternica nevoie de a se socializa unii cu altii prin vizite reciproce, petreceri la restaurante, activitati culturale sau sociale desfasurate la club pentru a se informa si a-si imbogati viata sociala.

3.Existenta organizatiilor si a cluburilor, primele cluburi au fost infiintate de absolventii scolilor de surzi ca mijloc de intarire a legaturilor cu surzii din tara. Mai tarziu, aceste cluburi s-au dezvoltat devenind adevarate centre de lupta pentru apararea drepturilor social-umane ale membrilor sai si acorda asistenta persoanelor surde care nu se pot descurca in institutiile publice ( de exemplu, la notar, la primarie, tribunal) prin interpretii autorizati care ii pot usura sarcina

4.Scolile pentru surzi,in special scolile cu internat, au constituit centrul multor colectivitati ale surzilor si au jucat un rol esential in definirea acestor comunitati. Copiii care au crescut impreuna in scolile cu internat si-au facut prieteni chiar pe viata, casatorindu-se intre ei in procent de peste 90 %. Scolile au oferit chiar un stil de viata ce nu putea fi copiat din alta parte.

5.Mandrialor ca reusesc sa faca fata in situatii cotidiene unde intalnesc bariere de comunicare. Aceasta este rezultatul ingeniozitati de moment sau adaptarii la tehnologie. Ei sunt mandri de istoria si cultura lor, de felul cum s-au adaptat in societate, de succesele obtinute impreuna pe diverse planuri.La caracteristicile de mai sus am putea adauga si BISERICA care e un factor important la intemeierea famililor , in ultima vreme ea fiind cea care a constituit comunitati religioase ale surzilor in diverse orase, unde un numar tot mai mare de surzi se aduna, se reculeg si se socializeaza. Ei fac pelerinaje si excursii cu sprijinul bisericii in diferite locuri dintara, se intalnesc cu fosti colegi de scoala, isi formeaza noi prieteni.

6. Surzii i cultura lor

Comunitatea surzilor este format din persoane care au pierderi de

auz de diferite grade i din oameni auzitori-membrii de familie ai

persoanelor cu pierdere auditiv, persoane care lucreaz cu deficienii de

auz.

Comunitatea surzilor are coeren puternic i simul propriei identiti.

Persoanele cu deficien de auz au n comun motenirea cultural, limba,

experiena de via i simul identitii.

Ei se manifest ca o lume aparte, ca o minoritate lingvistic i

cultural: folosesc de acelai limbaj limbajul mimico-gestual (LMG) care

reprezint totodat modalitatea de transmitere a culturii lor orale (teatru,

cntece, glume etc.). Surzii au, de asemenea i o istorie, care a contribuit

mereu la cristalizarea contiinei de apartenen la comunitatea surzilor i

a ncrederii de a pi n via cu aceast deficien, de a o ACCEPTA

Ce reprezint cultura surzilor?

1. Surzii sunt o comunitate cu istorie, limb i cultur proprii.

2. Surzii au un limbaj comun, specific - limbajul mimico-gestual care

reprezint un element comun al vieii i culturii surzilor; este foarte

des folosit i este limba matern a persoanelor cu deficien de auz;

3. Surzii au cultur proprie: teatru, cntece, glume. Aceasta se

transmite prin intermediul limbajului mimico-gestual;

4. colile pentru surzi reprezint un element de legtur n

transmiterea limbajului mimico-gestual;

5. Organizaii proprii: Asociaia Naional a Surzilor cu fililale n fiecare

jude, Cluburi unde se ntlnesc periodic pentru a desfura activiti

culturale, de loisir.

6. Cluburi sportive

7. Biserica pentru surzi: n multe orae din ar exist biserici unde

slujba se desfoar n limbaj mimico-gestual in diferite culte.

http://www.comunitatea-surzilor.go.ro/comunitate.htm

http://www.ansr.org.ro/ -Asociaia Naional a Surzilor din Romnia

http://www.csstcluj.ro/club - Clubul Sportiv al Surzilor Tcerea" Cluj-

NapocaIn fiecare luna la Willing au loc intalniri cu durata de doua ore in scopul familiarizarii adultilor si copiilor cu limbajul semnelor pentru bebelusi.Signing sau,in limba romana,limbajul semnelor,este o alternativa excelenta pentru comunicarea cu cei mici inca de la varsta de sase luni. Alaturi de intentia explicita de a facilita schimbul de informatii intre copil si adultii care il ingrijesc,limbajul semnelor prezinta o multitudine de alte avantaje care ii ofera calitatea de activitate educativa in sine. Pentru ca ne dorim cu totii ca generatiile ce ne urmeaza sa fie implinite,fericite si independente ne straduim din rasputeri sa ii invatam pe copii cat mai multe lucruri despre lumea in care au sosit si despre modurile in care se pot raporta la ea. Vrem ca micutii sa fie vorbareti si sa isi poata exprima dorintele si intrebarile. Limbajul semnelor pentru nou-nascuti porneste de la argumentul potrivit caruia coardele vocale se dezvolta mult mai lent comparativ cu putearea de intelegere a copiilor.Cu alte cuvinte,ei stiu ce vor si ce se intampla in jurul lor insa nu au cadrul fiziologic pentru a articula cuvinte.Motricitatea se dezvolta mult mai repede si,in mod natural,ei gesticuleaza si folosesc intreg corpul pentru a exprima dorintele sau refuzul.Daca alegem sa comunicam prin limbajul semnelor descoperim o activitate interesanta si distractiva atat pentru adulti cat si pentru copii. Il scaldam pe cel mic intr-o adevarata baie de informatii si il stimulam pentru cunoastere si interactiune. Studiile longitudinale realizate pe esantioane de copii care si-au insusit acest mod de comunicare arata o superioritate mare a inteligentei lor fata de ceilalti copiii.Vocabularul acestora este mai bogat si formuleaza propozitii mai repede. Frustrarea provocata de lipsa de intelegere pe care parintele o are fata de intentiile copilului su scade considerabil atunci cand avem un instrument prin care ne facem intelesi si urmarim dorintele celuilalt.

Willing to sign Cine particip?Parintii,bunicii,bonele si cadrele didactice au ocazia prin acest program educativ sa aprofundeze si sa dezvolte motivatia pentru implementarea limbajului semnelor ca o alternativa a comunicarii.

Participantii vor primi la sfarsitul intalnirii vouchere cadou pentru lectii de signing pentru bebelusi in cadrul Fastrackids Iasi.parintii il pot invata pe bebelus Primele 3 luni de viata ale unui nou-nascut sunt o etapa ce ii supune pe proaspetii parintii la o serie de provocari, scopul fiind adaptarea si cunoasterea bebelusului. Acum au loc schimbari rapide in dezvoltarea nou-nascutului, foarte importante. Insa tu, ca proaspat parinte, esti atat de tensionata si de concentrata sa asculti sfaturi de la medici, alti parinti, prieteni, rude in varsta, incat poate omiti semnalele pe care propriul copil ti le da. In sufletul tau se da o lupta continua pentru a intelege ce nevoie are copilul tau de la un moment la altul. Oricat de pregatita si de calma ai fi, poate fi foarte frustranta incercarea de a calma un copil plangand, fara sa stii motivul. Nu ar fi minunat daca ar exista o modalitate simpla prin care sa intri in mintea copilului si sa intelegi exact care este motivul starii lui?7 semne pe care parintii il pot invata pe bebelus

De-a lungul timpului s-au facut cercetari si studii ample despre importanta gesturilor simbolice in dezvoltarea unui copil. Dupa cum bine ne dam seama, bebelusii dobandesc prima data abilitatea de a isi coordona manutele si picioarele, apoi ei sunt capabili sa rosteasca cuvinte simple, ulterior sa formeze propozitii scurte si, intr-un final fraze. Copiii mai intai imita gesturile pe care le fac parintii in mod inconstient atunci cand pronunta anumite cuvinte, cum ar fi "nu", "da", "haide", "bravo", "pa", apoi reusesc sa pronunte cuvinte. Parintii, fara sa isi dea seama fac un anumit semn, atunci cand rostesc cuvantul respectiv, tocmai pentru ca bebelusul sa inteleaga.

Astfel s-a demonstrat ca folosirea limbajului semnelor cu bebelusii prezinta multiple avantaje in dezvoltarea intelectuala a acestora: un vocabular mai larg, atat de semne, cat mai ales de cuvinte vorbite; o dezvoltare social-emotionala mai buna etc. De altfel, semnele sunt o activitate amuzanta pentru micuti, jocul fiind modul natural prin care copiii dobandesc abilitati si cunostinte noi.

1. Semnul "imi e somn"

Incepe predarea semnului pentru "ora de culcare" sau "somn" prin ducerea palmei deschise la frunte. Apoi treci palma peste fata, tinand degetele departate, pana ajungi la barbie, unde unesti degetele tinandu-te de barbie. Dupa terminarea semnului tine ochii inchisi si fata relaxata, ca si cad ai adormit. Foloseste acest semn ori de cate ori pregatesti copilul de culcare, fie ca este zi sau noapte. Astfel nu iti vei lua copilul niciodata pe nepregatite, el stiind deja ce urmeaza. Vei observa ca bebelusul va folosi acest semn cand oboseste, in loc sa fie irascibil.

. Semnul " imi e foame"

Apropie degetul mare de celelalte degete si tine strans, ca si cand ai cules o floare. Acelasi semn este folosit si pentru produsele alimentare. Asigura-te ca faci acest semn inainte, in timpul si imediat dupa terminarea fiecarei mese oferite copilului. Acesta va fi foarte motivat sa invete acest semn, stiind ca utilizarea semnului il ajuta sa obtina biberonul sau alte produse alimentare, atunci cand ii este foame. Pe masura ce copilul creste, poti incepe introducerea numelor de produse alimentare specifice. Astfel incat, atasat de cuvantul "mananc" sau "imi este foame" copilul va incepe sa foloseasca cuvinte mai specifice, cum ar fi banana sau branza.

. Semnul "mai vreau"

O, acesta este semnul pe care orice mamica si-ar dori sa il vada la bebelusul lor, in special cand vine vorba de mancare. Iata cum poti face: tine degetele stranse ca si cand ai prins o floare si loveste-le pe cele de la mana stanga de cele de la dreapta (ca in imagine). Bebelusul tau va simplifica de multe ori semnul, aplaudand voios sau tinand pumnii stransi. Pe masura ce creste, poate iti vei dori sa il incurajezi sa foloseasca forma corecta a semnului. "Mai" este unul din semnele preferate ale bebelusilor deoarece le ofera un control mult mai mare asupra dorintelor lor.

La inceput, bebelusul il va folosi doar pentru a primi mai mult din alimentele sau lichidele pe care si le doreste. Apoi, pe masura ce creste il poti intrerupe, de exemplu in timp ce bea din biberon sau din canita si il poti intreba: "Nu vrei mai mult?" (in timp ce tu faci semnul de "mai vreau"). Apoi, da-i inapoi biberonul sau cana. Odata ce copilul tau devine mai avansat, poti incepe sa utilizezi semnul "mai vreau" si in alte contexte. De exemplu, atunci cand te joci un joc sau il gadili, te opresti si intrebi "Mai vrei sa te gadil?" Acest exercitiu este o modalitate foarte buna de a il ajuta pe copil sa invete mai repede sistemul de intrebare-raspuns. Nu uita, pronunta clar si ai grija la punctuatie prin utilizarea inflexiunilor vocii. 4. Semnul " te iubesc"

Copilul tau iti va arata de nenumarate ori ca te iubeste, cautandu-te cu privirea, cu gurita atunci cand te apropii de el etc. Insa in limbajul bebelusilor exista un semn universal pe care il poti preda copilului: uneste mainile peste piept in forma de X. Un semn care poate fi folosit nelimitat pentru a ii comunica copilului, inca de cand este mic, ca il iubesti. O modalitate excelenta pentru a iti incuraja bebelusul sa isi exprime semtimentele si emotiile.

. Semnul " ma doare"

Unii bebelusi intind manutele atunci cand au nevoie de ajutor sau ceva le provoaca o stare de disconfort, plangand. Altii insa sunt firi mai puternici inca din frageda pruncie si doar pun ambele palmute lipite de zona pieptului. Aceste semne sunt de mare folos parintilor, pentru ca odata invatate si constientizate de bebelus, acestia scapa de incordarea permanenta ca la primul scancet are febra, il doare burtica sau ii este rau si se pot bucura impreuna de momente de dragalasenie si joaca. Si acest lucru este realizabil doar pentru ca exista o comunicare excelenta intre bebelus si parinte.

Semnul " mama" Cine este prima fiinta cu care bebelusul interactioneaza? Mama! Iata ca exista un semn prin care te poti bucura de acest statut inca inainte ca micutul tau sa fie capabil sa pronunte perfect acest cuvant. Tine degetele de la mana departate, indreptate spre barbie pana cand degetul mare atinge, de fapt barbia. Semnul pentru mama este acelasi si pentru tata. Semnele de sex feminin sunt adesea asemanatoare cu semnele de sex masculin, dar varianta de sex masculin este de obicei cu degetul mare mai sus, atingand nasul.

Semnul "nu este" sau "gata"

Tine palmele in sus si priveste mirata catre ale. Apoi intoarce-le cu fata catre copil si spune " numai este" sau "gata".

Acest semn te va ajuta sa comunici mai usor cu bebelusul in timpul meselor, dar si in timpul activitatilor. Un semn ideal pentru momentele de tranzitie ale bebelusilor de la o activitate la alta. Astfel sesiunile de furie si plansete vor fi povesti pentru tine, draga mamica.

Probabil ca multe dintre mamici fac aceste lucruri in mod instinctual atunci cand incearca sa ii ofere bebelusului o explicatie. Pe masura ce ii vei arata bebelusului cateva semne, vei observa ca el singur va incerca sa inventeze semne pentru unele jucarii, animale sau personaje preferate. Invata sa comunici cu bebelusul si, in timp vei descoperi ce relatie minunata ai cu copilul tau. De asemenea utilizarea acestor semne este un mod distractiv de a il ajuta pe bebelus sa isi dezvolte abilitatile motorii fine.

Dei sunt n mijlocul lumii, al tumultului oraului i al modernitii, ei sunt singuri, neluai n seam, considerai o povar de ctre Stat din cauza problemelor pe care le ridic integrarea lor n societate, adic normalizarea lor, sau, altfel spus, aducerea lor la acelai numitor cu auzitorii. Pentru a aplana incidena deficienei, la nivel oficial, surzii accept statutul de handicapai, ns, concret, ei se manifest ca o lume aparte, ca o minoritate lingvistic i cultural. Sunt o minoritate lingvistic pentru c ei se folosesc de acelai limbaj limbajul mimico-gestual (LMG). Surzii sunt, de asemenea, o minoritate cultural, pentru c LMG este vehiculul culturii lor orale (teatru, cntece, glume etc.), ns cultura surzilor nu se oprete aici. Spiritul lor creativ se manifest n toate domeniile culturale cunoscute i ale tiinei: beletristic, poezie, eseu, pictur, design, arhitectur, muzic (s i numim pe Edison, Goya, Beethoven). De asemenea, surzii au o istorie, a crei principal reuit este cristalizarea contiinei de apartenen la comunitatea surzilor i a ncrederii de a pi n via cu aceast deficien, ceea ce nseamn o asumare a ei. Marea nfrngere este ns educaia oral.Surzii sunt un neam. De ce neamul surd? Dac celor dou coordonate de mai sus, limbajul i cultura, adugm c 5% dintre oameni sunt surzi ereditari avem principalele atribute specifice unui neam, care triete ntr-o ar fr frontiere.

Pentru a se integra n comuntatea deficienilor de auz, persoana surd trebuie s-i asume surditatea, s nvee limbajul mimico-gestual i s participe la viaa social a acestei comuniti. ns, pentru c triete i printre auzitori, surdul are nevoie s cunoasc limbajul scris, labiolectura i eventual s aib o pronunie ct mai bun. Acestea se nsuesc prin educaie, cernd efort, rbdare i specialiti. Ele au avut i nc au o pondere important n educaia colar a surzilor, n timp ce limbajul i cultura lor sunt excluse, nerecunoscute sau neglijate de ctre educatori. Surzii recunosc importana acestui fel de educaie, cu unele obiecii: accentul unilateral pus pe scris, labiolectur, logopedie, n detrimentul nvrii LMG, face ca persoana surd s fie capabil de o oarecare capacitate de integrare, niciodat complet, n societatea auzitorilor, iar integrarea n comunitatea surzilor este descurajat; scrisul este o reflexie a limbajului verbal i n consecin amndou sunt produsul specific al mentalului auzitorilor. Pentru surzi, limba auzitorilor, att n forma verbal ct i scris este o limb strin i o nva aa cum romnii nva germana de exemplu. Drept urmare, surzii se vd pe ei nii ca pe o comunitate bicultural i bilingv, dup modelul unei comuniti romneti din Germania, de exemplu.

Pentru viitor, surzii au propriile aspiraii i idealuri: recunoaterea folosirii LMG ca limb matern, educaie, la toate gradele, n LMG, cu profesori surzi, accesul la informaie prin LMG (adic dreptul la interpret la TV, n instituiile statului, ntruniri oficiale etc.). Toate acestea reprezint, n fapt, unicul i supremul el, acela de a avea libertatea de a-i tri viaa ca surd i de a-i valorifica experiena acestei viei de surd. De ce? Pentru c surzii, ca neam, se vd ameninai din mai multe direcii: din punct de vedere educaional, prin desfiinarea colilor speciale i includerea elevilor n nvmntul de mas;

tehnologic, prin protezele auditive i, mai nou, implantele cohleare, care dau senzaia nu surzilor, ci celorlali de reparare complet, persoana deficient putnd funciona normal. Totui, practica a dovedit c aceste soluii tehnico-medicale nu pot avea acelai randament ca un auz sntos;

cultural, prin faptul c sunt auzitori care se implic n viaa surzilor, nva LMG ca pe ceva exotic, existnd pericolul de a-i considera pe surzi ca variaie a speciei umane, pe care auzitorii o studiaz din curiozitate;

genetic, pentru faptul c s-au fcut progrese care au permis identificarea genelor responsabile pentru surditatea ereditar. Aceste gene transmit ns i alte caracteristici, modificarea lor nsemnnd o schimonosire a genomului uman.Comunitatea surzilor ortodoci nu acoper n ntregime membrii filialelor. Ea este constituit n general din persoane adulte, majoritatea pensionari. Uneori nici tinerii nu lipsesc. Grupul celor care frecventeaz biserica continu s aib o via obinuit n cadrul comunitii surzilor. S-a observat tendina ca ei s formeze acest grup i n ntlnirile de la club, ceea ce nu exclude participarea altora la discuii sau posibilitatea ca un anumit membru s opteze pentru compania unui alt fel de grup. Tendina de a fi mpreun este mplinit prin liantul asigurat de strngerea lor mpreun, ca adunare euharistic. De asemenea, adeseori comunitatea continu s rmn mpreun i dup Sfnta Liturghie, la o agap oferit de unul dintre ei. Se observ exstena unui nucleu nelipsit i datorit cruia se adaug noi membri adunrii euharistice. Al doilea cerc, mai larg este al celor care vin odat la dou sau la trei ntlniri. Alii prefer s i fac apariia sezonier. Pe perioada verii ei se retrag la ar sau pleac n vacan, fie au mai mult de lucru. O ultim categorie ar fi curioii care vin numai s vad cum decurg lucrurile acolo la biseric. Unii dintre ei revin, alii deloc. Acolo unde comunitatea are preot (Piteti, Oradea, Timioara), ea duce o via religioas obinuit, cultul fiind integral transpus n LMG. n aceste cazuri, surzii se spovedesc preotului lor. n localitile unde nu exist preot, ci numai un interpret, spovedania este o adevrat problem. n aceste situaii se recurge la 3 soluii:

penitentul i preotul duhovnic obinuit comunic prin bileele

deplasare unui preot al altei comuniti

deplasarea membrilor comunitii n localitatea cea mai apropiat unde exist preot.

Problema spovedaniei este legat de cunoaterea LMG. Poate fi acesta folosit n cult? Pentru un rspuns afirmativ exist mai multe argumente:

1. Lingvitii afirm egalitatea LMG cu limbajul vorbit.

2. Tradiia liturgic a Ortodoxiei a urmat modelul Cincizecimii, adic Biblia, predica, cultul n limba vorbit a poporului.

3. Considerndu-l pe om n ansamblul su, trup i suflet, Ortodoxia nu face din cuvnt singura form de comunicare. Cuvntul este completat i susinut de alte elemente, dintre cele mai diferite: arhitectura, iconografia, vemintele, lumnrile, tmia, muzica, gesturile i micrile cultice (de exemplu hora de la cununie).

4. Discursul cultic ortodox este descriptiv i analogic, folosind imagini metaforice. De exemplu, n una dintre cele mai populare slujbe ortodoxe, Prohodul, Iisus Hristos este asemnat cu diferite fpturi nsufleite sau nensufleite: lumin, spic, soare, leu, mir, piatr, vi.

innd cont de toate acestea, LMG nu numai c se preteaz la a fi folosit la limbaj liturgic, ci se afl n consonan cu ntreaga tradiie cultic ortodox. Mai mult, elementele precizate pot i trebuie s serveasc ca izvoare de inspiraie pentru realizarea unui LMG liturgic ortodox i a unui discurs gestic coerent pentru deficienii de auz. n acest fel, strduina de a pune bazele unui LMG liturgic ortodox va scoate n eviden actualitatea, unitatea i rostul unor aspecte ale tradiiei cultice, dintre care unele au fost insuficient explorate pn acum. Aceast argumentaie ne ajut s rspundem i altor probleme: Este firesc pentru comunitatea de surzi s fie independent de cea a auzitorilor, avnd loca i preot proprii, sau este de ajuns un interpret, pentru participarea surzilor la liturghie alturi de auzitori? Pentru a rspunde acestei probleme, trebuie s avem n vedere urmtoarele:

1. surzii sunt un neam, cu istorie, limb i cultur proprii

2. propovduirea apostolic s-a adresat neamurilor

3. caracterul, interpersonal i secret al spovedaniei

4. caracterul direct, participativ al Sfintei Liturghii (un interpret nseamn participare indirect)

5. n practica actual a BOR interpreii sunt o treapt intermediar pn la hirotonirea unui preot.

Pentru ca o comunitate ortodox de surzi s aib via liturgic deplin, trebuie ndeplinite urmtoarele condiii:

existena un spaiu liturgic distinct

folosirea LMG n cult, predic i spovedanie

hirotonirea preoilor cunosctori ai LMG, ai mentalitii i comportamentului persoanelor surde.

De asemena pentru ca aceast comunitate s se menin i s sporeasc, este nevoie de o pastoraie susinut din partea preotului auzitor i cunosctor al LMG, completat de activismul nucleului comunitii

Capitolul III

Factori ai integrrii socio

-profesionale a copii

lor cu deficien

de auz

, trateaz cteva aspecte teoretice despre socializare, normalizar

e i integrare,

despre familie

-

ca mediu primar de integrare social, integrarea colar n perspectiva

integrrii socio

-

profesionale, precum i importana partener

iatului coal

-familie n

recuperarea socio

-

profesional a copilului cu deficien de auz

-ca prim condiie pentru

succesul educaional, coala i familia

fiind

interdependente: familia nu poate susine

educaia dect pn la un anumit nivel, iar coala

nu poate investi prea mult n elev fr

susinere din partea prinilor

. Am evideniat punctele de vedere diferite

privind

colarizarea elevilor cu deficien de auz n nvmntul special sau cel obinuit, din

perspectiva prinilor cu i fr deficien

e de auz, precum i a adepilor segregrii,

respectiv ai educaiei integrate sau incluzive, cu avantajele i dezavantajele fiecrui

sistem n parte.

Am prezentat elementele eseniale ale comunitii surzilor, ca form de integrare

social,

rolul opiniei p

ublice, al reprezentrilor sociale asupra persoanelor cu handicap.

O importan de

osebit am acordat

-o descrierii

atitudinilor sociale fa de

persoanele cu deficien de auz, factor relevant att n

rapor

t cu cercetarea handicapului,

ct i n raport cu r

ecuperarea i inseria socio

profesional a acestor persoane.

An

a

liza comparativ a datelor obinute, evideniaz o transformare a coninutului

predominant atitudinal

atitudine pozitiv, dar pas

iv ( compasiune, mil ) i

stigmatizant ( handicap), n cazul celor care nu au cunotine cu deficien de auz, ntr

-

un coninut predominant informaional i mult mai nuanat, n cazul celor care au astfel

de cunotine ( limbaj mimico

-

gestual, d

ificulti de comunicare, surditate,

protezare, cerine educative speciale ). n acelai timp, putem spune c locul unui

coninut predominant atitudinal

-

afectiv ( nelegere, ajutor, suferin) din lanul

asociativ realizat de cei care nu a

u cunotine cu deficien de auz, este nlocuit cu un

con

inut informaional

acional (

recuperare, dificulti de integrare social,

metode speciale de nvare, limbaj gestual, demutizare) n lanul asociativ al celor

care au astfel de cunot

ine, att n cazul elevilor, ct i al adulilor.

Considerm c rezultatele obinute sunt normale, fiind firesc ca cei care vin mai des

n contact cu deficienii de auz s ajung la o cunoatere mai nuanat a personalitii

acestora i implicit la perce

perea lor ca persoane cu caliti diverse, difereniate, ceea ce

duce la o transformare semnificativ a reprezentrilor sociale, att n ceea ce privete

elementele periferice, ct i nucleul central al acestora.

Problemele semnalate de cadrele didactice sunt multiple, unele legate de

cooperarea cu familiile elevilor interni, care uit de multe ori de ei,

chiar pn la

vacan, foarte puin implicate n continuarea sau consolidarea deprinderilor, abilitilor,

progreselor fcute n coal, dar i cu muli dintre prinii elevilor externi, care sunt foarte

ocupai, copleii de grijile cotidiene, fr s s

e implice n activiti comune cu coala,

astfel nct n toate aceste cazuri parteneriatul coal

-

familie nu funcioneaz, consecina

fiind o integrare colar i social deficitar.

Alte probleme semnalate sunt cele legate de dificultile de comunicar

e prini

copii, datorate lipsei cunoaterii limbajului mimico

-

gestual de ctre familiile n care

exist prini auzitori, avnd n vedere c proporia cea mai mare a copiilor deficieni de

auz este a acelora provenii din acest tip de familii.

pini

a conform creia introducerea limbajului mimico

-

gestual ca disciplin de

studiu

fie doar ca disciplin opional, chiar dac exist studii care arat importana

gestului n nsuirea corect a limbajului de ctre copii

i

fr deficien de auz

n vrst

de

1

3 ani

este susinut chiar de cei care solicit acest lucru: prini i cadre didactice.

Introducerea elementelor de cultur a surzilor alturi de cele ale auzitorilor ar

nsemna pentru auzitori o lrgire a orizontului spre nelegerea faptului c

persoanele cu deficien de auz pot avea un rol important n progresul social , iar pentru deficieni

i de auz un motiv de mndrie

.

Un punct deosebit de important pentru educaia persoanelor deficiente de auz ar fi

structurarea unui plan de nvmnt spe

cial pentru deficiena de auz care s fie conform

nevoilor specifice de dezvoltare

ale

acestora

.

Chiar n condiiile crizei economice actuale, trebuie subliniat necesitatea

pregtirii unor specialiti pentru un sistem educaional de 1 la 1 (un profesor pe

ntru un

elev) astfel nct elevul deficient de auz s aib sprijin 100 % la fiecare disciplin de

studiu, profesorul itinerant neputnd face fa tuturor solicitrilor.

Egalizarea anselor nseamn i anse egale la educaie.

Ce nseamn acest lucru ns

pentru copii

i

deficieni de auz?

nseamn posibilitatea de a studia n coli speciale n care programele de studiu s

fie adaptate nevoilor de formare i dezvoltare a limbajului sub toate aspectele sale: oral,

scris, mimico

-

gestual, tota

www.pentru

surzi.ro

197)

www.despresurzi.blogspot.com

198)

www.comunitatea

-surzilor.ro

199)

www.comunitatea

-surzilor.go.ro

200)

http://www.logopedics.ro

LIMBAJUL MIMICO-GESTUALIntroducerePriviti in jurul dumneavoastra si veti vedea ca puteti sa invatati sa ascultati cu ochii. Puteti sa comunicati in foarte multe feluri fara sa va folositi vocea. Miscati capul sus-jos ceea ce inseamna da. Scuturati capul ceea ce inseamna nu. Ridicati din umeri si inseamna nu stiu.

Uneori, cand este foarte important sa fie liniste, dar nu puteti sa solicitati acest lucru cu voce tare, indicati printr-un gest.

Ce faceti daca nu puteti sa-i raspundeti cuiva cu voce tare la o intrebare, spre exemplu, Unde este?. Indicati directia cu degetul sau cu capul. Uneori indicam cu mana si in timp ce vorbim: Este acolo!.

Expresia faciala este o alta modalitate de a comunica. Ganditi-va cat de multe se pot exprima prin intermediul expresiilor faciale. Un zambet, o incruntare, fiecare spune altceva.

Folosim gesturi si expresii faciale zilnic, uneori separat, alteori impreuna cu vorbirea, pentru a impartasi idei si sentimente si pentru a comunica. Dar, de cele mai multe ori, de baza sunt cuvintele.

Limbajul mimico-gestualIn ultima vreme s-a acordat o atentie mai mare gesturilor in procesul de invatamant special, intrucat folosirea numai a limbajului oral s-a dovedit a fi insuficienta, mai ales in primii ani de instruire a copilului surd. Nu credem ca mai este cazul sa subliniem marea importanta a baii de limbaj pentru dezvoltarea psihica a copilului prescolar. Unele cercetari evidentiaza faptul ca in cazul in care copiii surzi sunt lipsiti de timpuriu de baia de limbaj gestual in primii ani de viata, ei nu pot sa-si dezvolte in mod sistematic un limbaj care sa le permita o buna dezvoltare a functiilor de cunoastere si comunicare.

Din unele cercetari rezulta ca stadiile de achizitie ale limbajului gestual sunt aproximativ aceleasi ca si stadiile achizitiei limbajului oral. Prin urmare, copilul surd isi dezvolta limbajul gestual in acelasi mod si in aceeasi perioada optima de timp in care copilul auzitor isi dezvolta limbajul verbal. Desigur, conditia esentiala a acestei dezvoltari este ca fiecare forma de limbaj sa fie stimulata cu un instrument adecvat. Deoarece pana in jurul varstei de patru ani este ineficienta folosirea limbajului verbal cu copilul surd, acesta este in pericol sa devina si un handicapat socio-cultural si intelectual , daca cei din jurul sau (parinti, rude apropiate etc.) nu folosesc un mijloc de comunicare cu el. Iar mijlocul cel mai util este limbajul gestual. Se recomanda, deci, ca parintii auzitori sa adopte modalitatea de comunicare gestuala cu copiii lor surzi, cel putin in primii ani de viata, pentru a-i scoate din izolarea comunicativa in care traiesc. Refuzand aceasta solutie, mai ales din dorinta de a nu scoate in evidenta ca au un copil surd, acesti parinti pot sa antreneze la copilul lor carente mult mai grave decat insasi surditatea.

Pana la intrarea copilului surd intr-o unitate de instruire prevazuta cu personal de inalta calificare pentru recuperarea complexa a auzului si limbajului in perspectiva integrarii sociale si profesionale, copilul surd are nevoie de comunicare prin limbaj gestual. Acesta, folosit in mod rational, permite copilului sa cunoasca mediul inconjurator si, in acelasi timp, sa-si exprime dorinte, ganduri, opinii. Mai tarziu, aceste achizitii gestuale vor contribui la fertilizarea invatarii limbajului oral. Mai mult, fiind familiarizati cu deficienta lor, acesti surzi vor accepta de timpuriu si vor pune mai putine probleme de adaptare psihologica si sociala, vor avea deprinderi superioare de scriere si de citire si o labiolectura mai buna. S-a constatat, in practica scolara, ca, copiii surzi proveniti din familii de surzi au un bagaj mai bogat de cunostinte si un limbaj mai dezvoltat in comparatie cu copiii surzi din familii de auzitori.

Experienta ne arata ca, cu tot efortul factorilor educationali de a-l invata pe copilul sau adultul surd sa articuleze corect, aceasta nu se realizeaza decat in mica masura. De aceea surdul nu poate fi inteles decat de persoanele cu care vine in contact mai des; comunicarea dintre auzitori si surzi fiind greoaie, adesea dificila, nedepasind frazele conventionale. De aici ne putem explica de ce majoritatea surzilor au o motivatie scazuta pentru vorbirea orala, folosesc tot mai rar vorbirea articulata dupa ce intra in viata productiva in favoarea utilizarii limbajului mimico-gestual pentru satisfacerea necesitatilor de comunicare in cadrul vietii sociale.

Din dorinta de a spori numarul de gesturi, unii binevoitori au introdus numeroase gesturi artificiale, create de ei, fortandu-i pe surzi sa le accepte si sa le foloseasca. Desigur, acest lucru este profund daunator si nu face nici un serviciu colectivitatii de surzi in directia sporirii posibilitatilor de comunicare.

Limbajul mimico-gestual poate fi definit, dupa W. Welther, ca o forma specifica de comunicare interumana, prin intermediul unui sistem de gesturi asociate cu reactii mimice si pantomimice, folosite intre parteneri si receptionate cu ajutorul vazului. Intr-adevar, intre limbajul verbal si cel gestual exista unele asemanari, dar si diferente fundamentale, acestea datorandu-se, in special, directiilor auditive si, respectiv, vizuale in care au evoluat cele doua forme de limbaj. Se apreciaza ca, in general, limbajul mimico-gestual nu are ceva analog partilor de vorbire, nu are mijloace de marcare gramaticala a acestora. Se poate realiza doar o clasificare lexicala a gesturilor, dupa sensul celor exprimate. Totusi, limbajul mimico-gestual trebuie privit ca un limbaj adevarat, avand majoritatea trasaturilor lui esentiale; astfel el indeplineste functia generala de comunicare intre indivizii unei colectivitati, avand un caracter social; opereaza cu notiuni (desi cu un nivel de generalitate mai redus), fiind un instrument al gandirii. Unele cercetari au evidentiat faptul ca ambele forme de limbaj folosesc strategii asemanatoare de codificare si decodificare a propozitiilor, de interpretare a sensului.

Cele mai multe cercetari comparative au evidentiat mai ales insuficientele limbajului gestual, omitand tocmai faptul esential ca ambele forme de limbaj s-au dezvoltat in directii diferite, iar limbajul gestual are numeroase caracteristici vizuale, el se adreseaza ochiului nu urechii. Evidentiem, mai jos, cateva din cele mai frapante opozitii intre cele doua forme de limbaj reliefate de B. T. Tervoort:

limbajul verbal are un inalt grad de conventionalitate fata de continutul realitatii pe care il denumeste, gestul, insa, este strans legat de concret;

comunicarea prin gesturi este fata in fata, perceptandu-se vizual gestul si toate miscarile mimice. In consecinta, gesticulatia are o mai mare libertate de exprimare, fiind mai putin limitata de organizarea gramaticala puternic structurata;

in conditii nefavorabile comunicarii vizuale (timp de noapte, emitatorul aflat la distanta mare sau in contralumina), nu se poate realiza dialogul gestual, in timp ce comunicarea verbala se poate desfasura nestingherita;

acelasi volum de informatie poate fi vehiculat in aproximativ acelasi volum de timp conversational, cu ambele forme de limbaj. Totusi executia gesturilor necesita, in medie, mai mult timp decat in cazul emiterii verbale a cuvintelor.

de obicei sunt necesare mai putine gesturi decat cuvinte pentru exprimarea aceluiasi continut. Aceasta nu inseamna ca propozitia gesticulata este abreviata; prin un singur gest se poate exprima una sau mai multe notiuni. Reprezentarile la care dau nastere aceste gesturi nediferentiate pot sa creeze confuzii in mintea celui care cauta sa le interpreteze. Acest lucru nu se intampla, sensul acestor notiuni putandu-se deduce clar si diferentiat din contextul in care sunt utilizate.

Literatura de specialitate ne-a relevat ca

vocabularul unei limbi dezvoltate cuprinde sute de mii de unitati lexicale, iar cel mai dezvoltat limbaj gestual nu depaseste 7000 de unitati gestuale. Rezulta ca limbajul gesturilor este de 75-100 de ori mai sarac decat limbajul verbal. De exemplu, pentru cele 56568 de cuvinte din Dictionarul limbii romane moderne s-a constatat ca exista 2250 de gesturi corespunzatoare. De asemenea, cercetarea comparativa a gesturilor a gasit cca. 9000 de gesturi comune mai multor limbaje nationale gestuale, ceea ce confera acestui limbaj o universalitate relativa, care n-a putut fi depasita pana acum de nici o limba.

Valoarea si eficienta comunicativa a gesturilor

poate sa creasca atunci cand surdul demutizat si instruit foloseste limbajul verbal, putand opera si cu notiuni abstracte, care-l ajuta sa urmeze studii medii sau superioare, alaturi de cei cu auzul normal.

Prin insasi natura lor, gesturile nu pot exprima situatii complexe sau abstractiuni, recurgandu-se pentru aceasta sfera de notiuni la procedee figurative. Miscarea pe care o efectueaza un gest (lenta, rapida, repetata), asezarea in spatiu sau directia gestului sunt forme analoge pentru precizarea sensului comunicarii gestuale.

Ca orice limbaj, si mimico-gesticulatia manifesta o evolutie a gesturilor in cursul timpului, in functie de mediu, regiune, de gradul instruirii celor ce utilizeaza gesturile. Pufan afirma ca la baza schimbarii continutului si abandonarii gesturilor stau de obicei motive sociale. Schimbarea traditiilor, a obiceiurilor, cresterea nivelului de instruire a surzilor, urbanizarea, progresele stiintei si tehnicii, etc. determina modificari in aspectul si semnificatia gesturilor. Acestea devin mai conventionalizate si, totodata, mai putin evidente in comunicarea dintre surzi prin executarea lor tot mai fina, mai economica si nuantata.

Intrucat gesturile nu pot fi folosite decat intre surzi sau intre persoane care au acelasi cod de comunicare, consideram ca este util ca tot mai multe persoane sa cunoasca acest cod.

1. www.aslaccess.org;

2. www.deaf.co.nz;

3. www.gallaudet.edu.org.

Surzenia si cultura surdului

componente ale curriculum-ului

Deficientii de auz constituie o categorie de elevi cu probleme specifice. Desi pot fi divizati in diverse categorii, in functie de problemele diverse de comunicare, un aspect general de care trebuie sa se tina seama in educatie este raportarea lor la doua lumi: a surzilor si a auzitorilor. Ei au nevoie sa inteleaga si sa asimileze comportamente, valori, atitutudini si modalitati de comunicare proprii celor doua lumi.

Prin modul in care este conceput acum curriculum-ul la nivelul scolii profesionale si al liceului, elevii cu probleme de auz si de comunicare sunt confruntati doar cu cultura auzitorilor, pe care o inteleg destul de greu si o asimileaza superficial. Modul propriu de perceptie a lumii: preponderent vizual, gandirea concret- situativa, imaginatia reproductiva si limitele in comunicarea orala, datorita vocabularului scazut, sintaxei deficitare si greutatilor in decodarea semantica, fac ca deficientul de auz sa fie excedat de exigentele unui curriculum reprodus dupa cel al auzitorilor. Fata de astfel de cerinte care depasesc cu mult posibilitatile sale, elevul cu probleme de auz reactioneaza prin pasivitate, formalism sau abandon.

Sunt doua probleme: elevul deficient de auz nu se identifica cu cultura auzitorilor si, fara un ajutor individual sustinut si continuu, el nu poate sa asimileze aceasta cultura.

In literatura de specialitate se formuleaza ideea ca, prin introducerea culturii surdului in curriculum, elevii deficienti de auz vor dezvolta o afinitate atat pentru cultura auzitorilor cat si pentru cea a surzilor din toata lumea si, in consecinta, vor aprecia mai mult valoarea si relevanta experientelor educative.

Este necesar ca profesorii sa introduca elemente de cultura surdului in discutiile zilnice cu elevii si, in plus, sa existe in curriculum anumite tematici specifice, printre care: simtul auzului si impactul pierderii de auz asupra invatarii si vietii, intelegerea lumii prin ochii persoanelor surde si contributia unica pe care au adus-o si o aduc surzii la dezvoltarea societatii.

Prin acest demers, este de presupus ca surzii si hipoacuzicii, scolarizati atat in scolile speciale cat si in cele de masa, vor fi ajutati mai bine sa-si inteleaga si sa-si accepte deficienta, sa se ataseze, sa se implice si sa se identifice cu o comunitate cea a surzilor din toata lumea si sa asimileze mai bine cultura auzitorilor.

Toate aceste deziderate implica pregatirea speciala a unor cadre didactice, eventual printr-un masterat care sa le confere competente in educatia si instruirea deficientilor de auz. Folosirea adultilor surzi in educarea elevilor cu deficiente de auz este un avantaj datorita posibilitatii naturale de comunicare si de modelare umana.

Un model sistematic de integrare a culturii surdului in unitatile curriculare

Atat profesorii auzitori pentru surzi cat si profesorii de limbi straine se simt inadecvat in raport cu cunostintele lor in cultura straina. In mod tipic, ambele grupuri au fost pregatite sa predea limbajul, nu cultura.

Este nevoie de un model sistematic de integrare a culturii in curriculum. Un astfel de plan ar trebui sa aiba in vedereca elevii sa poata:

sa perceapa un aspect cultural al comunitatii surzilor

sa faca o declaratie cu privire la acel aspect

sa stranga informatii de la surse legate de acel aspect

sa examineze informatia, si sa o descrie, sa raporteze si sa analizeze descoperirile lor

sa modifice si sa refaca declaratiile lor daca este necesar

sa examineze un aspect corelativ intr-o alta cultura (ex. cea a auzitorilor)

sa compare declaratiile refacute despre culturile surzilor si auzitorilor

Un astfel de model poate fi conceput pe stadii, fiecare urmarind obiective cognitive si afective adaptate experientei si intereselor elevilor:

Stadiul 1: Identificarea unei teme culturale. Temele culturale sunt provocatoare si incarcate emotional, ceea ce contribuie la motivarea elevilor. Cu cat tema va fi mai apropiata de experienta elevilor, cu atat ea va constitui un pretext de dezvoltare a limbajului si de dezbateri culturale. Dezvoltarile viitoare ale temei cad in responsabilitatea profesorului si a elevilor.

Stadiul 2: Prezentarea fenomenelor culturale: prin picturi, fotografii, slide-uri, casete video, texte, joc de rol,simulari, biografii etc.

Stadiul 3: Dialogul. Folosind un model al invatarii limbilor straine si o modalitate de comunicare care ii este accesibila ( limbajul semnelor, dactileme, sau un limbaj oral lacunar) pentru a-si exprima perceptiile si reactiile cu privire la diverse fenomene.

Stadiul 4: Tranzitia la invatarea limbajului ( examinarea limbajului sub aspectul functiei, semanticii, sintaxei, vocabularului) necesar pentru a intelege mai bine tema.

Stadiul 5: Invatarea limbajului corect. Limbajul necesar este acum furnizat pentru exersarea diferitelor tipuri de conversatii.

Stadiul 6: Verificarea perceptiilor celor doua culturi. Elevii surzi isi compara lucrarile cu cei auzitori.

Stadiul 7: Constientizarea culturala. Elevii isi pun intrebari cu privire la diferentele sociale de perceptie a surzilor fata de auzitori.

Stadiul 8: Evaluarea limbajului si competentei culturale. Elevii se angajeza in activitati in care demonstreza intelegerea unitatii de invatare.

Exemplu de

Unitate de invatare:

Somajul

Ziare, reclame, liste cu posturi, C.V.-uri, ce pot fi folosite in legatura cu tema somajului

Tipuri de intrebari: Ce calificare iti trebuie pentru postul ? Ce trebuie sa faca un angajat daca simte ca este demis pentru alt motiv decat lipsa de performanta? Care este legatura dintre somaj si folosirea calculatorului? Ce legatura este intre discriminare si somaj? Ce legatura este intre succesul in obtinerea unui post si alte succese?

Tipuri de intrebari: Cum trebuie sa vorbesti la interviu? R.- Politicos, scurt. Cum arati ca stii ce cerinte prevede postul? R. Cunosc cativa termeni cheie care descriu cerintele postului si demonstrez ca sunt capabil sa imi fac munca. Daca stii ca esti demis in mod nedrept, ce ton vei folosi fata de angajatorul tau? Ce ajutor pot avea surzii care utilizeaza calculatorul in munca lor? Ce mijloace ajutatoare de comunicare poti folosi la locul de munca?

Furnizarea unor modele de conversatie: cu ocazia unui interviu, intr-o pauza de cafea etc.

Verificarea perceptiilor initiale asupra temei prin compararea raspunsurilor lor cu anumite materiale care li se pun la dispozitie sau cu raspunsurile colegilor auzitori

Tipuri de intrebari: De ce exista diferente culturale in situatia de somaj? Ce efecte au pierderea de auz, personalitatea, asupra acestei situatii? Exista moduri diferite de reactie in diferite regiuni ale tarii in aceasta situatie? S-au schimbat unele din perceptiile tale asupra culturii in urma acestor lectii?

Acest stadiu este unul al generalizarilor si o componenta importanta a instruirii.

Elevii folosesc limbajul achizitionat pentru a demonstra intelegerea unitatii de invatare. Se pot folosi minidrame, simulari, dialoguri etc. De exemplu, se poate face comparatia dintre un interviu la o companie de auzitori cu unul la Asociatia Nationala a Surzilor. Elevii proiecteaza singuri aceste activitati si sunt evaluati atat pentru folosirea limbajului corect cat si pentru demonstrarea cunostintelor culturale.

Componentele descrise pot fi adaptate elevilor de diferite nivele de varsata prin cresterea sau descresterea participarii profesorului si prin alegerea unei teme care corespunde abilitatilor elevilor de la o clasa data.

(Material preluat si prelucrat din