+ All Categories
Home > Documents > litiaza renala

litiaza renala

Date post: 16-Jan-2016
Category:
Upload: simina-simion
View: 135 times
Download: 3 times
Share this document with a friend
Description:
Una dintre cele mai moderne tehnici (litotritie extracorporeala) consta in distrugerea acestor calculi cu ajutorul undelor electromagnetice, ultrasunete. Fragmentele mici rezultate sunt apoi eliminate pe cale naturală.Cea mai utilizata si eficienta metoda chirurgicala este nefrolitotomia percutana. Printr-o incizie de 1 centimetru se introduce in rinichi un aparat (nefroscop) cu care se sfarama calculii si apoi toate fragmentele sunt scoase. Aceasta metoda are avantajul de a putea fi aplicata de mai multe ori la acelasi bolnav. Se practica in caz de anurie sau infectii.
32
Aparatul renourinar este reprezentat de doi rinichi, unde are loc formarea urinii, uretere care transporta urina de la rinichi la vezica urinara, vezica urinara unde urina este stocata temporar si uretra, prin care aceasta este eliminata in exterior. In urma filtrarii ce are loc la nivelul rinichilor, sangele se purifica, organismul scapand astfel de toxine. Un obstacol care impiedica acest proces determina grave afectiuni, chiar si decesul. Ce este litiaza renala? Litiaza renala, cunoscuta cu denumirea de „pietre la rinichi" este o afectiune caracterizata prin prezenta si dezvoltarea calculilor (pietre rezultate din precipitarea sarurilor din organism) la nivelul rinichilor. Acestea se pot deplasa de la nivelul rinichilor si pot bloca traiectul urinii, respectiv stagnarea ei care provoaca infectie din cauza compozitiei sale. Durerea lombara provocata de aceasta patologie destul de frecventa in ultima vreme aduce pacientul in urgenta la medic, iar acesta din urma trebuie sa fi orientat spre a lua rapid decizia corecta in ce priveste diagnosticarea si tratamentul. Cauzele aparitiei calculilor renali Aparitia calculului renal este un proces complex cu un determinism multifactorial: - cresterea concentratiilor sarurilor urinare (calciu, fosfat, oxalati, cistina, urati) prin ingestia si absorbtia crescuta a alimentelor care le contin, anomalii ale functiilor renale - oligurie = scadere a cantitatii de urina eliminata in 24 h - aport de lichide scazut - deshidratare ( climat cald, temperaturi ridicate ce provoaca transpiratie abundenta) - urina acida - formata in urma unui aport crescut de proteine de origine animala, grasimi animale, branzeturi „asortat" cu un consum exagerat de sare. - ereditatea; antecedentele familiale se pot asocia cu aparitia calculilor renali - infectia urinara cu anumiti germeni (Proteus, Pseudomonas, Klebsiella, Staphylococus) favorizeaza litogeneza (procesul de formare a calculilor) prin eliberarea a 2 enzime: ureaza si proteaza - staza urinara; depunerea sarurilor este mult mai facila cand urina „stagneaza" sau curge mai lent decat este normal (din cauza unor disfunctii).
Transcript
Page 1: litiaza renala

Aparatul renourinar este reprezentat de doi rinichi, unde are loc formarea urinii, uretere care transporta urina de la rinichi la vezica urinara, vezica urinara unde urina este stocata temporar si uretra, prin care aceasta este eliminata in exterior.

In urma filtrarii ce are loc la nivelul rinichilor, sangele se purifica, organismul scapand astfel de toxine. Un obstacol care impiedica acest proces determina grave afectiuni, chiar si decesul.                          

Ce este litiaza renala?

Litiaza renala, cunoscuta cu denumirea de „pietre la rinichi" este o afectiune caracterizata prin prezenta si dezvoltarea calculilor (pietre rezultate din precipitarea sarurilor din organism) la nivelul rinichilor. Acestea se pot deplasa de la nivelul rinichilor si pot bloca traiectul urinii, respectiv stagnarea ei care provoaca infectie din cauza compozitiei sale.

Durerea lombara provocata de aceasta patologie destul de frecventa in ultima vreme aduce pacientul in urgenta la medic, iar acesta din urma trebuie sa fi orientat spre a lua rapid decizia corecta in ce priveste diagnosticarea si tratamentul.

Cauzele aparitiei calculilor renali

Aparitia calculului renal este un proces complex cu un determinism multifactorial:- cresterea concentratiilor sarurilor urinare (calciu, fosfat, oxalati, cistina, urati) prin ingestia si absorbtia  crescuta a alimentelor care le contin, anomalii ale functiilor renale- oligurie = scadere a cantitatii de urina eliminata in 24 h- aport de lichide scazut- deshidratare ( climat cald, temperaturi ridicate ce provoaca transpiratie abundenta)- urina acida - formata in urma unui aport crescut de proteine de origine animala, grasimi animale, branzeturi „asortat" cu un consum exagerat de sare.- ereditatea; antecedentele familiale se pot asocia cu aparitia calculilor renali- infectia urinara cu anumiti germeni (Proteus, Pseudomonas, Klebsiella, Staphylococus) favorizeaza litogeneza (procesul de formare a calculilor) prin eliberarea a 2 enzime: ureaza si proteaza- staza urinara; depunerea sarurilor este mult mai facila cand urina „stagneaza" sau curge mai lent decat este normal (din cauza unor disfunctii).

Semnele si simptomele litiazei renale

Colica renala (sau colica nefretica) este durerea cu caracter paroxistic, unilaterala, instalata brusc la nivelul regiunii lombare, cu iradiere spre abdominul inferior, coborand spre organele genitale externe si fata interna a coapsei. Este declansata de trepidatii, mersul pe teren accidentat, etc. Durata colicii este variabila.

Hematuria (prezenta sangelui in urina) traduce migrarea calculului (lezand tesuturile si producand sangerari) si apare dupa colica, avand caracter provocat - „hematurie de efort" (dupa practicarea sportului, dupa o calatorie cu un vehicul pe un drum cu

Page 2: litiaza renala

denivelari).

Manifestari digestive: greturi, varsaturi, meteorism abdominal(balonare).Manifestari cardio-vasculare: tahicardie (accelerarea anormala a batailor inimii- peste 90 batai pe minut) si hipertensiune arteriala(cresterea tensiunii arteriale).Febra - semnaleaza retentia de urina infectata deasupra obstacolului si evolutia spre stare septica (infectarea cu microbi a intregului organism).

Mai rar sunt prezente polakiuria (urinari frecvente) si usturimile mictionale (in momentul urinarii).         

Diagnosticul de litiaza renala

Pe langa manifestarile clinice prezentate anterior sunt necesare urmatoarele investigatiile paraclinice:Sumarul de urina (analiza microscopica a urinei) si alte investigatii biochimice (analize ale sangelui).Ecografia - metoda imagistica neinvaziva ce se poate realiza si in timpulcolicii nefretice si afirma prezenta si sediul litiazei.

Radiografia reno-vezicala simpla (RRVS) - investigatie necesara pentru certitudinea diagnosticului ; ofera informatii despre marimea si pozitia calculului, rasunetul litiazei asupra rinichiului, functia renala siconturul rinichiului. Este utila doar in cazul calculilor radioopaci. Calculii radiotransparenti nu pot fi vizualizati prin radiografie simpla.

Urografia intravenoasa - presupune injectarea intravenoasa de substante speciale de contrast care ajungand in rinichi se elimina, opacifiind caile urinare (cai intrarenale, ureter) si vezica; nu se efectueaza in colica si se interpreteaza in comparatie cu RRVS.

Tomografia computerizata spirala este o alta modalitatea imagistica utilizata in colica nefretica. Are avantajul de a fi rapida, dar costul ridicat al investigatiei face ca aceasta sa nu fie utilizata des..

Tipuri de litiaza renala

In functie de numarul calculilor distingem litiaza unica si litiaza multipla (mai multi calculi situati la nivelul unui rinichi sau a ambilor).

Dupa prezenta sau absenta recidivelor vorbim despre litiaza nerecidivanta, litiaza recidivanta si litiaza multipla recidivanta(care este maligna).

Aspectul macroscopic prezinta calculi granulari, ovalari, radiari,coraliformi, aciculari.

Dupa natura calcului, adica dupa compozitia lui, litiaza poate fi cu calculi radioopaci si radiotransparenti.

Complicatii care pot aparea din cauza calculilor renali

Page 3: litiaza renala

Litiaza renala poate genera:

A. complicatii mecanice:- hidronefroza = acumularea de urina in rinichi datorita unui obstacol in calea eliminarii acesteia. Rinichiul se destinde si se atrofiaza (degenereaza).-  anurie = blocarea procesului de formare a uriniiB. complicatii infectioase:- pielonefrita  = inflamatie a rinichiului- pionefroza = formare de puroi in cavitatea renala

Tratamentul litiazei renaleTratamentul colicii nefreticeare scopul de a inlatura durerea prin administrarea de medicamente :- AINS (antiinflamatorii nesteroidiene) : Indometacin, Diclofenac, Ketoprofen,Celecoxib, Ketorolac- Spasmolitice (reduc spasmul,contractiile) : Scobutil, No-Spa, Piafen- Antalgice (Paracetamol, Algocalmin)- Derivati opioizi (Tramadol)

Este interzis consumul de lichide in colica.

Daca nu se obtin rezultate se impune cateterismul ureteral(introducerea unui cateter=sonda pe uretra cu scopul de a elimina urina).

  Daca si acesta esueaza se indica nefrostomia percutanata(interventie chirurgicala pentru devierea spre exterior a urinii din cavitatile renale).

Tratamentul medical al litiazei renale urmareste:- mentinerea unei concentratii urinare scazute prin regim alimentarechilibrat (ingestia sporita de lichide - apa, ceaiuri diuretice, compoturi ; restrictii pentru carnea rosie si alcool,) sau medicatie adecvata.- in functie de compozitia chimica a calculilor se impun masuri terapeutice specifice (evitarea anumitor alimente, administrarea unor medicamente);- calculii de acid uric puri sunt singurii care sub tratament strict supravegheat au sanse sa se dizolve complet si sa se elimine.

Litotritia extracorporeala (=metoda neinvaziva de sfaramare si eliminare a

Page 4: litiaza renala

calculilor) cu unde de soc (ESWL) pentru calcul renal a intregit paleta terapeutica moderna, capabila sa rezolve nesangerand litiazele aparatului renal superior.

Terapia interventionala minim invaziva este litotritia endoscopica(sfaramare si eliminare a calculilor cu ajutorul endoscopului-instrument utilizat pentru cercetarea organelor) a litiazei renale.

Nefrectomia (scoaterea rinichiului) este indicata in cazurile cu distructii importante ale rinichiului.

Modalitati de prevenire a calculilor renali

Nu este bine cunoscut mecanismul complex prin care iau nastere calculii renali ca sa putem evita formarea lor, dar daca avem un stil de viata sanatos vom putea sa-i tinem departe :- consumul de lichide, cel putin 2 litri pe zi- alimentatie variata (fructe, legume, carne de pui)- evitarea grasimilor, a carnii de porc, vita, miel, vanat- activitate fizica zilnica, evitarea sedentarismului- control medical periodic.

                              

Bibliografie:

1.    "Urologie" - Catalin Pricop, Dan Mischianu. Ed. Tehnopress, Iasi - 20052.    „Urologie" - V. Gheorghiu, C. Costache, V. Radu. UMF "Gr.T.Popa", Iasi - 20023.    „Tratat de Patologie Chirurgicala" - Nicolae Angelescu. Ed. Medicala, Bucuresti, 2003

Vezi galerie foto

Litiaza renala (calculii renali sau nefrolitiaza) reprezinta bucati de minerale care

sunt localizate la nivelul rinichiului. Acestea pot ramane la nivel renal sau pot fi

eliminate din organism pe calea tractului urinar (tubii care conecteaza rinichii

cu vezica urinara, numiti uretere si cel care face legatura vezicii urinare cu

exteriorul – uretra). 

Drumul calculilor (denumiti popular pietre la rinichi) poate fi asimptomatic sau

poate produce o durere intensa sau alte simptome (asa numita colica renala). In mod normal, litiaza renala nu

produce leziuni cronice (pe termen lung) ale tractului urinar. Aproximativ jumatate din cei cu cel putin un calcul renal

vor dezvolta noi calculi in urmatorii 5 ani daca nu este urmat nici un tratament.

Page 5: litiaza renala

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Cauze

3. Simptome

4. Mecanism fiziopatogenetic

5. Complicatii

6. Litiaza renala la femeile insarcinate

7. Litiaza renala la copii

8. Consultul de specialitate

9. Expectativa vigilenta

10. Medici specialisti recomandati

11. Investigatii

12. Tratament - Generalitati

13. Tratament initial

14. Tratamentul recurentelor

15. Profilaxie

16. Tratament ambulatoriu

17. Tratament medicamentos

18. Tratament chirurgical

19. Alte tratamente

CauzeSus

Calculii renali se formeaza atunci cand balanta intre apa, sarurile, mineralele si alte substante din

urina se modifica. Modul in care aceasta balanta este modificata determina tipul de calcul care se

formeaza. Cei mai multi calculi renali sunt formati din calciu si apar atunci cand nivelul acestuia in

urina se modifica. Factorii care determina modificarea balantei urinare sunt:

-lipsa unui aport suficient de lichide (deshidratare): in aceasta situatie, sarurile, mineralele si alte

substante din urina precipita si formeaza calculul; aceasta este cea mai frecventa cauza de litiaza

renala

-afectiuni medicale: exista multe boli ce pot afecta balanta normala ducand astfel la formarea de

calculi; persoanele care au o boala inflamatorie intestinala sau care au suferit interventii chirurgicale la

nivelul intestinului, nu absorb normal grasimile de la acest nivel; aceste modificari interfera cu modul

in care este metabolizat calciul si alte minerale ducand la aparitia litiazei renale

-alimentele bogate in oxalati: persoanele care consuma mancaruri bogate in oxalati, cum sunt

legumele verzi si ciocolata, sunt predispuse la formarea de calculi; aceasta poate fi o problema mai

mare daca alimentatia este in acelasi timp si saraca in calciu.

Litiaza renala poate fi o boala mostenita, care apare de-a lungul mai multor generatii ale aceleiasi

familii. In cazuri rare, pot apare calculi renali datorita productiei crescute de hormoni de catre glandele

paratiroide, ceea ce are ca urmare cresterea calciului in sange si formarea de calculi renali.

Simptome

Page 6: litiaza renala

Sus

Calculii renali pot ramane la nivel renal sau pot fi eliminati din organism pe calea tractului urinar (tubii

care conecteaza rinichii cu vezica urinara, numiti uretere si tubul care face legatura vezicii urinare cu

exteriorul – uretra).

Mobilizarea lor de la nivel renal poate produce:

-nici un simptom, in cazul in care calculul este suficient de mic

-durere constanta cu debut brusc; calculii pot produce dureri intense la nivelul zonei lombare

(portiunea inferioara a spatelui), in partile laterale ale trunchiului (in flancuri), la nivelul abdomenului,

pelvisului sau organelor genitale; persoanele care au avut astfel de dureri le descriu de obicei ca fiind

cea mai groaznica durere pe care au avut-o

-senzatie de greata si voma

-aparitia sangelui in urina (hematurie); aceasta se poate asocia cu calculii care raman la nivelul

rinichiului sau cei care se mobilizeaza la nivelul tractului urinar

-urinari frecvente si dureroase, care apar frecvent cand calculul este in ureter sau dupa ce a parasit

vezica urinara si se gaseste in uretra; urinarile frecvente pot apare si in infectii ale tractului urinar

-febra

-inapetenta (pierderea apetitului alimentar)

-diaree   sau constipatie

-transpiratii abundente (diaforeza)

-oboseala.

Afectiunile care au simptome similare sunt apendicita, hernia, sarcina ectopica (sarcina care se

dezvolta in afara uterului) si prostatita

Mecanism fiziopatogeneticSus

La inceput, calculii renali apar ca niste bucati mici de minerale aflate la nivelul rinichiului. Cand urina

paraseste rinichiul poate angrena sau nu aceste conglomerate de minerale. Daca aceste conglomerate

raman in rinichi mai mult timp, se unesc intre ele si formeaza un calcul de dimensiuni mai mari.

Majoritatea calculilor parasesc rinichiul si traverseaza intreg tractul urinar atunci cand au dimensiuni

suficient de mici, care sa permita eliminarea usoara din organism. In aceasta faza, nu este necesar nici

un tratament. Pe de alta parte, "pietrele" de dimensiuni mai mari se pot bloca la nivelul ureterului. Ca

urmare, pot apare simptome ca durerea. Ei pot impiedica scurgerea urinei de la nivelul rinichiului la

vezica urinara prin ureter. De obicei, durerea se accentueaza intr-un interval de 15-60 minute

ajungand sa fie constanta si de intensitate foarte mare. Durerea scade in intensitate cand calculul este

mobilizat si nu mai blocheaza ureterul. Durerea dispare atunci cand calculul este eliminat in vezica

urinara. In majoritatea cazurilor, calculii de dimensiuni mari necesita tratament de specialitate. Cu cat

calculul este mai mic, cu atat sansele sa fie eliminat din organism fara a necesita tratament sunt mai

mari. Aproximativ 90% din calculii mai mici de 5 mm si aproximativ jumatate din cei peste 5 mm sunt

eliminati de la sine. Tratamentul la domiciliu este necesar pentru 10-20% din acestia. In medie, un

Page 7: litiaza renala

calcul traverseaza tractul urinar in 1-3 saptamani, iar doua treimi din cei care se elimina de la sine,

traverseaza tractul in 4 saptamani de la debutul simptomatologiei.

Aproximativ jumatate din cei cu cel putin un calcul renal vor dezvolta noi calculi in urmatorii 5 ani daca

nu este urmat nici un tratament. Atunci cand se formeaza calculi renali de mai multe ori in decurs de

cativa ani, intervalul de timp intre formarea lor tinde sa fie din ce in ce mai redus. Nu se poate sti cine

va avea un numar mai mare de calculi sau deloc.

ComplicatiiSus

Complicatiile litiazei renale pot fi:

-cresterea riscului pentru infectiile tractului urinar sau agravarea unei infectii preexistente

-leziuni renale care pot conduce la insuficienta renala acuta daca calculul impiedica eliminarea urinii

din rinichi; pentru majoritatea persoanelor ai caror rinichi sunt sanatosi, calculii nu produc leziuni

semnificative, decat atunci cand acestia blocheaza complet caile urinare pentru cel putin 4 saptamani.

Litiaza renala este o problema mult mai grava pentru pacientii cu un singur rinichi, persoanele care au

deficiente ale sistemului imunitar sau au suferit un transplant renal.

Litiaza renala la femeile insarcinateSus

Cand calculii renali se dezvolta in timpul sarcinii, medicul obstetrician si urologul trebuie sa decida

daca este necesar tratamentul si cand trebuie initiat. Tipul tratamentului depinde de trimestrul de

sarcina.

Litiaza renala la copiiSus

Litiaza renala nu este obisnuita la copii. Atunci cand totusi survine, se petrece intre varstele de 8 si 10

ani. Copiii care au litiaza renala pot asocia o infectie a tractului urinar. Majoritatea copiilor cu litiaza

renala au si alte afectiuni, cum sunt anomaliile de dezvoltare ale tractului urinar, boli metabolice sau

afectiuni genetice ca fibroza chistica.

Consultul de specialitateSus

Exista mai multi factori care cresc riscul de a dezvolta calculi renali. Unii dintre ei pot fi controlati, iar

altii nu.

Consultul medical de specialitate se impune cand apar simptomele specifice litiazei renale. Acestea

pot fi:

Page 8: litiaza renala

-durere constanta, severa in flancuri, abdomen, pelvis sau organe genitale

-hematuria (sange in urina)

-semne de infectie a tractului urinar.

Interventia medicului este necesara si atunci cand exista stabilit un diagnostic de litiaza renala si apar

alte probleme ca:

-senzatia de greata si varsaturi severe

-febra si frison

-durere puternica in flancuri, mai pronuntata in zona rinichilor.

Medicul de familie stabileste daca este nevoie de un examen medical de specialitate atunci cand:

-diagnosticul de litiaza renala a fost stabilit, dar pacientul are nevoie de medicatie antialgica (impotriva

durerilor) mai puternica

-atunci cand considera necesara examinarea compozitiei calculului; daca a fost eliminat un calcul,

chiar daca durerea nu a existat sau a fost de intensitate foarte mica, piatra trebuie recuperata si

medicul de familie trebuie intrebat daca trebuie examinata.

Expectativa vigilentaSus

Daca pacientul se simte bine dupa o colica renala, tratamentul nu este necesar. Daca simptomatologia

se agraveaza, medicul impreuna cu pacientul vor decide ce este de facut.

Se poate elimina un calcul renal fara tratament medical daca:

-durerea poate fi controlata cu medicamente

-nu exista semne de infectie cum este febra si frisonul

-se consuma mari cantitati de lichide

-nu exista senzatia de greata sau voma.

Medici specialisti recomandatiSus

Daca este necesar tratament imediat din cauza durerii ce apare in litiaza renala, pacientul se poate

adresa unui serviciu de urgenta. Medicii specialisti care pot diagnostica si trata litiaza renala in afara

situatiilor de urgenta sunt:

-medicul de familie-medicul de medicina interna-medicul urolog.

InvestigatiiSus

De multe ori, litiaza renala este diagnosticata pentru prima data, atunci cand pacientul se adreseaza

medicului din cauza aparitiei unor dureri de intensitate mare. Medicul curant, fie cel de medicina de

Page 9: litiaza renala

urgenta, fie medicul de familie poate pune cateva intrebari si poate face un scurt examen obiectiv

inainte de a sugera tratamentul. Dupa eliminarea unui calcul renal poate fi necesar un alt examen

obiectiv, pentru ca medicul sa poata stabili daca exista riscul de recurenta al litiazei renale.

Investigatii diagnostice pentru litiaza renala Medicul specialist poate cere o serie de teste care

sa il ajute in diagnosticul litiazei renale sau sa determine localizarea calculului si care sa aduca

informatii in legatura cu faptul ca acestea pot produce leziuni ale tractului urinar.

Astfel de teste sunt:

-tomografia computerizata (CT) fara contrast, in spirala, este examinarea de electie pentru litiaza

renala; reprezinta o scanare CT a uretrei si rinichilor in care scanerul descrie o miscare circulara in

timp ce pacientul trece prin dispozitivul folosit; acest test dureaza jumatate din timpul cat dureaza o

scanare CT standard, ofera imagini mai clare ale rinichilor si altor organe si le poate vizualiza din

diferite unghiuri de incidenta

-pielografia intravenoasa (IVP) este o examinare radiologica care poate arata marimea, forma si

pozitia tractului urinar, incluzand rinichii si ureterele; in timpul IVP, un colorant numit substanta de

contrast, este injectat intravenos in brat, dupa care se fac o serie de radiografii la intervale regulate;

inainte de aparitia CT-ului fara contrast in spirala, aceasta examinare era de electie

-daca nu se poate stabili un diagnostic prin IVP se poate face o pielograma retrograda; de data aceasta

substanta de contrast nu este injectata in brat, ci ajunge in tractul urinar prin tubii ce elimina urina la

exterior (uretra)

-urocultura si sumarul de urina: urocultura determina daca exista o infectie a tractului urinar, iar

sumarul masoara mai multi parametri diferiti, printre care si aciditatea (pH-ul) si daca urina contine

cristale

-radiografia abdominala ofera o imagine a rinichilor, a ureterelor si a vezicii urinare; se pot identifica

calculii renali sau alte surse ale durerii; acest test se poate efectua si la cateva saptamani dupa

eliminarea unui calcul, pentru a vedea daca intreaga piatra a fost eliminata sau daca s-au produs

leziuni ale tractului urinar

-ecografia renala foloseste ultrasunete care se reflecta pentru a oferi o imagine a rinichiului; este

examinarea de preferat la femeile insarcinate.

Examinari care stabilesc compozitia calculilor

Determinarea tipului de calculi este de folos in deciziile terapeutice, precum si in stabilirea masurilor

ce trebuie luate pentru a preveni recurenta litiazei. Testele care fac posibil acest lucru sunt:

-istoricul bolii si examenul obiectiv, orientate spre descoperirea factorilor de risc pentru litiaza renala:

includ intrebari legate de dieta si stilul de viata

-analiza calculului: pacientul este rugat sa pastreze calculul dupa eliminare, filtrand urina folosind o

sita cu ochiuri mici sau un tifon

-analize biochimice care masoara functia renala, nivelurile serice de calciu, acid uric, fosfor, electroliti

si alte substante, ce pot contribui la aparitia litiazei renale; acestea pot sugera existenta riscului de

recurenta a calculilor

-colectarea urinii pe 24 de ore pentru a masura volumul, pH-ul, calciul, oxalatii, acidul uric si alte

substante ce pot contribui la formarea calculilor.

Aceste teste nu sunt obligatorii, insa unii medici le fac de rutina, iar altii cer aceste examinari doar

daca sunt convinsi ca exista riscul de recurenta. Medicul poate indica aceste examinari daca pacientul

Page 10: litiaza renala

a eliminat mai mult de un calcul si daca are un istoric familial de litiaza renala. Femeile la varsta

procreatiei, pot face un test de sarcina inainte, pentru a elimina o sarcina ca si cauza a

simptomatologiei si pentru a sti daca examinarile radiologice sunt sigure.

Tratament - GeneralitatiSus

De multe ori litiaza renala este diagnosticata pentru prima data, atunci cand pacientul se adreseaza

medicului din cauza aparitiei unor dureri de intensitate mare. Medicul ii poate indica pacientului sa

elimine intai piatra si sa urmeze tratament antialgic sau poate indica o procedura de indepartare a

calculului. Medicul poate prescrie un tratament inainte de a sti dimensiunile calculului. Majoritatea

calculilor de dimensiuni mici (mai mici de 5 mm) sunt eliminati fara a fi nevoie de alt tratament, in

afara de ingestia de lichide si medicamentele care calmeaza durerea. Cu cat calculul este mai mic, cu

atat sansele sa fie eliminat din organism fara a necesita tratament sunt mai mari. Aproximativ 90% din

calculii mai mici de 5 mm si aproximativ jumatate din cei peste 5 mm sunt eliminati de la sine.

Tratamentul la domiciliu este necesar pentru 10-20% din acestia. In medie, un calcul traverseaza

tractul urinar in 1-3 saptamani, iar doua treimi din cei care se elimina de la sine, traverseaza tractul in

4 saptamani de la debutul simptomatologiei. Nu toti calculii renali sunt diagnosticati ca urmare a

aparitiei simptomatologiei. Calculul poate sa nu provoace durere si medicul il poate depista doar in

timpul unui consult de rutina sau a unei examinari pentru o patologie asociata. Tratamentul in acest

caz este identic cu cel pentru litiaza simptomatica, asa cum este prezentat mai jos.

Tratament initialSus

Daca medicul considera ca piatra poate fi eliminata de la sine si durerea cauzata de aceasta este

suportabila pentru pacient, poate recomanda tratament la domiciliu, care include:

-folosirea medicatiei antialgice: antiinflamatoarele nonsteroidiene (AINS) pot reduce durerea; la

nevoie, medicul poate prescrie medicamente mai puternice

-consumul crescut de lichide: se recomanda un consum de lichide peste cel normal, de 8-10 pahare pe

zi, si anume 2 pahare de apa la un interval de 2 ore; medicul trebuie consultat cu privire la consumul

crescut de lichide daca pacientul prezinta boli renale, cardiace sau hepatice, care au ca indicatie

restrictia de lichide

-este bine sa se evite consumul de sucuri acidulate sau sucuri de fructe, cum este sucul de grapefruit;

mancarea bogata in oxalati (legumele verzi, nuci si ciocolata) este bine de evitat.

Atunci cand durerea este prea mare pentru a fi suportata, de regula calculul blocheaza tractul urinar

sau exista o infectie concomitenta, ceea ce-l va determina pe medic sa indice unul din urmatoarele

tratamente:

-litotripsia cu unde de soc extracorporeala (ESWL): aceasta metoda foloseste ultrasunete care

traverseaza cu usurinta corpul, dar care sunt suficient de puternice incat sa sparga calculul renal; este

metoda cea mai folosita ca tratament medical al litiazei renale

-nefro-litotripsia sau nefro-litotomia percutana: chirurgul plaseaza un tub telescopic in rinichi, prin

intermediul unei incizii mici la nivelul lojei renale si prin intermediul acestuia extrage calculul

(litotomie) sau il sparge si apoi extrage fragmentele (litotripsie sau litotritie); aceasta procedura se

poate utiliza daca ESWL esueaza sau calculul are dimensiuni mari

-ureteroscopia: chirurgul introduce de-a lungul tractului urinar un tub telescopic foarte subtire

(ureteroscop) pana la nivelul calculului, pe care il va extrage sau il va sparge, si apoi il va extrage cu

Page 11: litiaza renala

ajutorul unor instrumente speciale; uneori este necesar un tub mic, gol pe dinauntru (stent ureteral)

care se plaseaza in ureter pentru a-l tine deschis si a facilita curgerea urinei impreuna cu eventualele

fragmente de calcul; aceasta metoda se foloseste mai ales in cazul calculilor care au alunecat din

rinichi in ureter

-operatia chirurgicala clasica in care chirurgul face o incizie lateral de stomac, pentru a ajunge la

rinichi si a extrage calculul; metoda este rar folosita in acest moment.

Tratamentul recurentelorSus

Daca litiaza renala este prezenta, este foarte posibil ca ea sa reapara dupa rezolvarea episodului

initial. Aproape jumatate din cei diagnosticati cu litiaza, vor dezvolta mai multi calculi in 5 ani de la

diagnosticul initial daca nu sunt luate masuri preventive, cum ar fi ingestia crescuta de lichide si

ajustari ale dietei. Daca sunt prezenti factori de risc asociati, cum ar fi istoricul familial de litiaza

renala, medicul poate prescrie medicamente car impiedica formarea calculilor.

Un studiu recent a dovedit ca folosirea unor medicamente, cum ar fi Nifedipina sau Prednisonul in

timpul eliminarii calculilor, creste posibilitatea eliminarii mai multor calculi si scade numarul zilelor

necesare de concediu, internarilor in spital si interventiilor chirurgicale, in comparatie cu consumul de

lichide si medicatia antialgica. Medicul poate cere pacientului sa adune urina pe 24 de ore dupa ce a

fost eliminat un calcul, pentru ca aceasta sa fie testata pentru determinarea tipului de calcul si cauza

formarii acestuia. Cunoasterea exacta a tipului de calcul ajuta pacientul sa evite situatiile care pot

determina aparitia altor pietre. 

In cazuri mai rare, calculii apar datorita glandelor paratiroide, care produc cantitati crescute de

hormoni, ceea ce duce la cresterea nivelului de calciu si aparitia calculilor renali cu continut crescut de

calciu. Pentru prevenirea acestei situatii, medicul poate recomanda scoaterea chirurgicala a uneia

dintre glande (paratiroidectomie). Tratament suplimentar pentru litiaza renala se impune daca exista

simptomatologie continua si concomitent exista:

-infectii ale tractului urinar repetate

-functie renala scazuta

-rinichi unic

-afectiuni ale sistemului imunitar

-transplant renal.

ProfilaxieSus

Daca se elimina mai multi calculi prima data si exista asociat un istoric familial de litiaza renala,

recurentele sunt foarte probabile. Pentru prevenirea recurentei se recomanda:

-consumul de lichide (intre 8-10 pahare de apa pe zi)-consum crescut de fibre; fibrele includ tarate de ovaz si grau, fasole, paine de grau, cereale din grau, varza si morcovi-consumul mai scazut de carne de vita, porc si pasare-consumul unei cantitati moderate sau crescute de alimente bogate in calciu, asa cum ar fi produsele lactate; consumul de calciu in cantitatea recomandata, dar in combinatie cu o dieta hiposodata si hipoproteica cresc riscul; sunt studii care au demonstrat ca la persoanele in varsta si la femeile tinere, consumul unor cantitati crescute de calciu scade riscul de aparitie a calculilor renali-evitarea alimentelor bogate in oxalati, cum sunt legumele verzi, nucile si ciocolata 

Page 12: litiaza renala

-mancare hiposodata (nesarata).

Consumul de lichide trebuie crescut treptat, cate un pahar pe zi, pana se atinge numarul de 8-10 pahare zilnic. Acest ritm lent permite organismului sa se adapteze la cantitatea crescuta de lichide. Atunci cand consumul de lichide este suficient, urina are o culoare galben deschis sau aproape incolora si dimpotriva galben inchis, cand lichidele sunt in cantitate scazuta. Medicul trebuie consultat cu privire la consumul crescut de lichide, daca pacientul prezinta boli renale, cardiace sau hepatice, care au ca indicatie restrictia de lichide. De asemenea, medicul poate cere mai multe investigatii inainte de a decide daca modificarea dietei reduce riscul recurentei litiazei renale.

Daca litiaza renala reapare in ciuda consumului crescut de lichide si modificari ale dietei, medicul poate prescrie medicamente care sa ajute dizolvarea calculilor sau prevenirea formarii altora noi. Medicamentele sunt prescrise si in cazul patologiei asociate, care cresc riscul formarii de noi pietre. Tipul medicatiei este in stransa legatura cu compozitia calculului

Medicamente pentru prevenirea formarii de calculi bogati in calciu

Aproximativ 80% din persoanele cu litiaza renala au calculi bogati in calciu. Medicamentele pentru prevenirea formarii de calculi bogati in calciu sunt:-tiazidele (Hidroclortiazida si Clortalidona) si citratul de potasiu: sunt folosite uzual pentru preventia formarii de calculi bogati in calciu-ortofosfatul si Fosfatul celulozic: sunt uneori folosite; au efecte adverse mai multe decat categoria anterioara-carbonatul de calciu sau citratul de calciu si colestiramina: se pot utiliza daca exista nivele mari de oxalat in urina.

Medicamente pentru prevenirea formarii de calculi bogati in acid uric

Aproximativ 5% pana la 10% din calculi sunt formati din acid uric, o substanta reziduala care in mod normal este eliminata din organism prin urina. Medicamentele pentru prevenirea formarii de calculi bogati in acid uric sunt:-citratul de potasiu si bicarbonatul de sodiu (praf de copt): previn cresterea aciditatii urinei, ceea ce previne formarea calculilor bogati in acid uric-allopurinolul impiedica productia de acid uric de catre organism.

Medicamente pentru prevenirea formarii de calculi bogati in cistinaSub 1% din calculi sunt formati dintr-o substanta chimica denumita cistina. Aceste pietre apar mai degraba in familii in care exista o perturbare metabolica care face ca nivelele de cistina din urina sa fie crescute (cistinurie). Medicamentele pentru prevenirea formarii de calculi bogati in cistina sunt:-penicilamina, tiopronina si captoprilul: ajuta la dizolvarea cistinei in urina si implicit scade formarea de calculi-citratul de potasiu previne acidifierea crescuta a urinei, care scade riscul formarii calculilor.

Page 13: litiaza renala

Medicamente pentru prevenirea formarii de calculi bogati in struvita

Acestia reprezinta aproximativ 10%-15% dintre calculii renali. Sunt denumiti si calculi de infectie, daca

se formeaza peste infectii renale sau urinare. Medicamentele pentru prevenirea formarii de calculi

bogati in struvita sunt:

-inhibitori de ureaza: sunt rareori folositi, datorita efectelor secundare si doar atunci cand procedurile

de indepartare a pietrelor nu pot fi folosite sau nu dau rezultate.

Tratament ambulatoriuSus

Tratamentul ambulatoriu este adesea singurul tratament necesar pentru a elimina calculul. Acesta include consumul

crescut de lichide, medicatie antialgica si uneori filtrarea si colectarea urinei pentru a determina tipul de calcul

Consumul crescut de lichide

Se recomanda un consum de lichide peste cel normal, de 8-10 pahare pe zi, si anume:

-2 pahare de apa la un interval de 2 ore; medicul trebuie consultat cu privire la consumul crescut de lichide, daca

pacientul prezinta boli renale, cardiace sau hepatice care au ca indicatie restrictia de lichide

-este bine sa se evite consumul de sucuri acidulate sau sucuri de fructe, cum este sucul de grapefruit

-este bine sa se evite mancarea bogata in oxalati (legumele verzi, nuci si ciocolata).

Medicatia antialgicaMedicamentele antialgice, cum sunt antiinflamatoarele nesteroidiene, pot scadea

intensitatea durerii. Acestea includ Aspirina, Ibuprofenul si Ketoprofenul. Medicul poate prescrie la nevoie

medicamente mai puternice.

Colectarea calculilor si a urinei

Medicul poate cere pacientului sa pastreze piatra eliminata, pentru a fi examinata si a se afla cauza formarii.

Este recomandata urinarea printr-o sita si pastrarea tuturor pietrelor, inclusiv cele care au aspect de nisip sau pietris,

manevra care se face timp de 3 zile dupa ce colica renala a trecut.

Alta metoda este urinarea intr-un recipient si golirea acestuia printr-o sita pentru a retine calculul.Pietrele trebuie lasate sa se usuce si apoi pastrate in recipiente din plastic sau sticla, pana sunt duse la medic pentru examinare. Medicul poate cere pacientului sa adune urina pe 24 de ore dupa ce a fost eliminat un calcul, pentru ca aceasta sa fie testata pentru determinarea tipului de calcul si cauza formarii acestuia. Cunoasterea exacta a tipului de calcul ajuta pacientul sa evite situatiile care pot determina aparitia altor pietre.

Tratament medicamentosSus

Medicamentele antialgice, cum sunt AINS pot scade intensitatea durerii. Acestea includ Aspirina, Ibuprofenul si Ketoprofenul. Medicul poate prescrie la nevoie medicamente mai puternice. 

Daca litiaza renala reapare in ciuda consumului crescut de lichide si modificari ale dietei, medicul poate prescrie medicamente care sa ajute dizolvarea calculilor sau prevenirea

Page 14: litiaza renala

formarii altora noi. Medicamentele sunt prescrise si in cazul patologiei asociate, care cresc riscul formarii de noi pietre. Tipul medicatiei este in stransa legatura cu compozitia calculului. 

Medicamente pentru prevenirea formarii de calculi bogati in calciu

Aproximativ 80% din persoanele cu litiaza renala au calculi bogati in calciu. Medicamentele pentru prevenirea formarii de calculi bogati in calciu sunt:-tiazidele (Hidroclortiazida si Clortalidona) si citratul de potasiu: sunt folosite uzual pentru preventia formarii de calculi bogati in calciu-ortofosfatul si Fosfatul celulozic: sunt uneori folosite; au efecte adverse mai multe decat categoria anterioara-carbonatul de calciu sau citratul de calciu si colestiramina: se pot utiliza daca exista nivele mari de oxalat in urina.

Medicamente pentru prevenirea formarii de calculi bogati in acid uric

Aproximativ 5% pana la 10% din calculi sunt formati din acid uric, o substanta reziduala care in mod normal este eliminata din organism prin urina. Medicamentele pentru prevenirea formarii de calculi bogati in acid uric sunt:-citratul de potasiu si bicarbonatul de sodiu (praf de copt): previn cresterea aciditatii urinei, ceea ce previne formarea calculilor bogati in acid uric-allopurinolul impiedica productia de acid uric de catre organism.

Medicamente pentru prevenirea formarii de calculi bogati in cistinaSub 1% din calculi sunt formati dintr-o substanta chimica denumita cistina. Aceste pietre apar mai degraba in familii in care exista o perturbare metabolica care face ca nivelele de cistina din urina sa fie crescute (cistinurie). Medicamentele pentru prevenirea formarii de calculi bogati in cistina sunt:-penicilamina, tiopronina si captoprilul: ajuta la dizolvarea cistinei in urina si implicit scade formarea de calculi-citratul de potasiu previne acidifierea crescuta a urinei, care scade riscul formarii calculilor.

Medicamente pentru prevenirea formarii de calculi bogati in struvita

Acestia reprezinta aproximativ 10%-15% dintre calculii renali. Sunt denumiti si calculi de infectie, daca se formeaza peste infectii renale sau urinare. Medicamentele pentru prevenirea formarii de calculi bogati in struvita sunt:-inhibitori de ureaza: sunt rareori folositi, datorita efectelor secundare si doar atunci cand procedurile de indepartare a pietrelor nu pot fi folosite sau nu dau rezultate.

De retinut!

In cazul in care calculii sunt formati din acid uric sau cisteina, medicamentele luate impotriva formarii acestor calculi, trebuie luate pentru tot restul vietii. Calculii din struvita de dimensiuni mari, se formeaza dupa infectii renale repetate. De obicei este nevoie de antibiotice si chirurgie, pentru a vindeca infectia si a preveni aparitia de calculi noi.

Page 15: litiaza renala

Tratament chirurgicalSus

Pacientii au nevoie in rare cazuri de interventii chirurgicale clasice pentru a trata litiaza renala. In cele mai multe cazuri, alte tratamente mai putin invazive, sunt de succes. Se apeleaza la chirurgia clasica atunci cand calculul provoaca hemoragii severe care nu pot fi controlate. Chirurgul face o incizie lateral de stomac pentru a ajunge la rinichi si a extrage calculul. 

Alt tip de interventie chirurgicala este uneori folosit si anume, nefro-litotripsia sau nefro-litotomia percutana. Chirurgul plaseaza un tub telescopic in rinichi, prin intermediul unei incizii mici la nivelul lojei renale si prin intermediul acestuia extrage calculul (litotomie) sau il sparge si apoi extrage fragmentele (litotripsie sau litotritie). Aceasta procedura se poate utiliza daca ESWL esueaza sau calculul are dimensiuni mari. 

In cazuri mai rare, calculii apar datorita glandelor paratiroide care produc cantitati crescute de hormoni, ceea ce duce la cresterea nivelului de calciu si aparitia calculilor renali cu continut crescut de calciu. Pentru prevenirea acestei situatii medicul poate recomanda scoaterea chirurgicala a uneia dintre glande (paratiroidectomie).

Alte tratamenteSus

Atunci cand durerea este prea mare pentru a fi suportata, de regula calculul blocheaza tractul urinar sau exista o infectie concomitenta, ceea ce-l va determina pe medic sa indice unul din urmatoarele tratamente:-litotripsia cu unde de soc extracorporeale (ESWL): aceasta metoda foloseste ultrasunete, care traverseaza cu usurinta corpul, dar care sunt suficient de puternice incat sa sparga calculul renal; este metoda cea mai folosita ca tratament medical al litiazei renale-ureteroscopia: chirurgul introduce de-a lungul tractului urinar un tub telescopic foarte subtire (ureteroscop) pana la nivelul calculului, pe care il va extrage sau il va sparge, si apoi il va extrage cu ajutorul unor instrumente speciale. Uneori este necesar un tub mic, gol pe dinauntru (stent ureteral) care se plaseaza in ureter pentru a-l tine deschis si a facilita curgerea urinei impreuna cu eventualele fragmente de calcul. Aceasta metoda se foloseste mai ales in cazul calculilor care au alunecat din rinichi in ureter.Marimea calculului, localizarea acestuia in tractul urinar si starea generala de sanatate, precum si alti factori, sunt luati in considerare cand trebuie aleasa o metoda prin care sa se sparga sau sa se extraga calculul renal.

Colica renală este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale rinichilor, reprezentând una dintre marile urgențe ale medicinii interne. Colica renală este întâlnită la toate categoriile de vârstă, în special la vârsta adultă. Colica renală apare mai frecvent în rândul bărbaților decât la femei, potrivit prof. univ. dr. Mircea Penescu, managerul Spitalului Clinic de Nefrologie „Carol Davila” Bucureşti. Colica renală, acea durere cauzată de migrația unui calcul renal nu trebuie tratată cu superficialitate, deoarece poate conduce la complicații ale rinichilor determinând chiar distrugerea completă a acestora. Potrivit prof. univ. dr. Mircea Penescu, 0,5 - 7% din populația României a suferit cel puțin o dată de colică renală.

Page 16: litiaza renala

Colica este acea durere a unui organ cavitar sau tubular şi reprezintă este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale rinichilor. Altfel spus, colica renală reprezintă una dintre marile urgențe ale medicii interne, potrivit prof. univ. dr. Mircea Penescu, managerulSpitalului Clinic de Nefrologie „Carol Davila” Bucureşti. Colica renală se caracterizează printr-o durere cu caracter particular, o durere care începe în mod normal din zona de proiecție a rinichilor, din zona lombară și care iradiază spre abdomen, pe flancurile laterale ale abdomenului și înaintează spre zona suprapubiană, spre vezică și organele genitale. Colica renală - Cauze Colica renală, o durere cu o intensitate variabilă, de la o jenă pulsatilă până la o durere insuportabilă, o durere comparabilă cu cea dinpancreatita acută, este declanșată de migrarea unui calcul renal. Formarea calculilor renali în cavitățile intrarenale urmată de migrarea acestora duce la apariția durerilor insuportabile. Calculul renal are o suprafață rugoasă, aspră care lezează ureterul, căptușeala căilor urinare. Durerea este cauzată de excitația filetelor nervoase din submucoasă și de spasmul care apare din nevoia de a se contracta ureterul pe piatră pentru a împiedica migrarea sa, a explicat prof. univ. dr. Mircea Penescu într-un interviu acordatSănătatea TV. Așadar principalul factor care determină apariția colicii renale este formarea calculilor renali. Colica renală – Semne și Simptome Primul semn care determină diagnosticarea cu colică renală este tocmai durerea insuportabilă din zona lombară. Simptomele care evidențiază apariția colicii renale sunt tulburările urinare. În cazul colicii renale apar urinări frecvente însoțite de durere. De asemenea, o persoană cu colică renală manifestă senzația de urinare incompletă sau urinează foarte des. Asemenea  colicii biliare, pacientul care suferă de colică renală poate manifesta tulburări digestive, grețuri şi vărsături. Ca și semne generale alecolicii renale se remarcă paloarea,transpiraţia, agitaţia, iar pacientul caută o poziție prin care să reducă intensitatea durerii. Diagnosticarea colicii renale Diagnosticul de colică renală se stabilește foarte simplu, potrivit prof. univ. dr. Mircea Penescu. Una dintre metodele prin care se pune diagnosticul de colică renală este metoda Giordano, o percuție a zonei lombare. Sensibilitatea crescută la percuția lombarăreprezintă un element foarte important care susține diagnosticul de colică renală. Analiza urinei este de asemenea foarte importantă, deoarece în colica renală, urina devine hipercromă, se colorează de la un roz pal până la culori mai închise. În stabilirea disgnosticului de colică renală sunt utilizate ecografia, radiografia, precum și urografia. Urografia este o radiografie a rinichilor și a cavităților renale și a căilor extrarenale cu ajutorul injectării unei substanțe de contrast. Colica renală – Tratament Tratamentul pentru colica renală presupune utilizarea antispasmodicelor, a antiinflamatoarelor precum și a antialgicelor. În colica renalănu sunt recomandate diureticele și nici nu se forțează diureza, deoarece fluxul de urină poate determina apariția ureterohidronefrozei. De asemenea prin utilizarea diureticelor se poate accentua durerea din zona lombară. Colica renală – Complicații Colica renală nu trebuie tratată cu superficialitate, deoarece ureterul poate rămâne blocat și în situația unei uropatii obstructive, la nivel de șase săptămâni rinichiul poate fi grav deteriorat, atrage atenţia prof. univ. dr. Mircea Penescu. De asemenea  într-un interval de 2-3 luni rinichiul poate fi  distrus complet.

Page 17: litiaza renala

Alte complicații ale colicii renale sunt generate de infecții. Infecția prin stagnarea urinei deasupra calcului transformă o ureterohidronefroză silențioasă într-o dramă febrilă, care duce la distrugerea rinichiuluLitiaza renala este una dintre cele mai raspandite boli de rinichi. Litiaza (formarea de nisip sau de calcule) poate afecta orice organ cavitar sau canal excretor, precum căile urinare, biliare, pancreatice şi salivare, în practică s-au semnalat chiar cazuri în care, la acelaşi individ, litiaza a afectat mai multe organe. Dar, se pare că sediul urinar al litiazei întrece cu mult celelalte localizări. 

Factori favorizanti - mecanismeMecanismele ce predispun la formarea calculilor nu sunt încă bine lămurite, cu toate cercetările clinice (pe bolnavi) şi experimentale (pe animale de laborator) efectuate, întrucât, în aceleaşi împrejurări, litiaza nu apare întotdeauna, în urină se găsesc dizolvate materiile organice (muco-proteine şi alte proteine serice) şi diverse substanţe minerale (calciu, mai aies, acid uric, urat de amoniu, urat de sodiu, xantynă etc). Aceste două componente, organică şi minerală, se găsesc dizolvate în urină, într-o stare de echilibru. Stricarea acestui echilibru face ca substanţele amintite să se precipite şi, drept re-zultat, apare calculul. Unele din substanţele prezente în urină sunt foarte puţin solubile în apă. De exemplu, 1 g de acid uric, pentru a fi dizolvat, are nevoie de 25 I de apă şi totuşi, or. ganismul reuşeşte ca în 1,2—1,5 I de urină să-l menţină dizolvat. Acest fenomen se petrece graţie acidităţii urinare şi prezenţei unor substanţe minerale sau organice (fosfat de sodiu, uree etc.) care asigură solubilitatea acidului uric. De asemenea, oxalatul de calciu este menţinut în soluţie de sărurile de magneziu. Lipsa de exerciţij fizice, ca imobilizarea prelungită la pat sau sedentarismul, boală a civilizaţiei moderne, constituie alt mecanism favorizant care tulbură metabolismul general şi predispune la formarea litiazei, prin creşterea calciului urinar.  Cauze: Singura cauză, unanim acceptată, este insuficienţa aportului de lichide. în acest sens, cantitatea redusă de urină (sub 750 ml în 24 ore) produce o concentraţie, suprasaturată, care poate da naştere la o precipitare a sărurilor din acest produs de excreţie şi la formarea de calculi. De reţinut că o cantitate crescută de urină (poliurie) împiedică formarea litiazei. Dar urina concentrată, în mică cantitate, apare cu deosebire în ţările cu climă caldă, care favorizează pierderile mari de lichide, prin transpiraţie. împiedicarea scurgerii normale a urinei, datorită unei obstrucţii, (strictură uretrală, adenom de pros-tată, stenoză a joncţiunii pielo-ureterale etc), creează o stază care, singură sau asociată cu infecţia, pe care o favorizează, produce apariţia litiazei. Urologul, atunci când face intervenţia de înlăturare a calculului, are totdeauna grijă să îndepărteze şi acest obstacol, pentru că, dacă staza şi infecţia care-i urmează nu sunt rezolvate, recidiva este asigurată. Felul alimentaţiei poate modifica aciditatea normală a urinei. O dietă bogată în alimente vegetale alcalinizează urina şi favorizează precipitarea fosfaţilor, iar una bogată în alimente de origină animală (carne, ouă, brânză, unt, smântână, untură) măreşte aciditatea urinară şi favorizează apariţia litiazei urice. O lipsă din alimentaţie a vitaminei B6 viciază metabolismul hidrocarbonatelor (zaharurile) şi predispune la precipitarea sărurilor de oxalaţi. Alteori, administrarea de medicamente în exces ca vitamina D sau de substanţe alcaline (necesare în boala ulceroasă) produce litiază prin creşterea calciului urinar şi scăderea acidităţii urinare. Chiar şi infecţia urinară, colita, paraziţii intestinali şi o funcţie exagerată a glandelor paratiroide etc. concură la apariţia litiazei. 

Având în vedere modalităţile fiziopato-logice de formare a calculilor — care pot fi oxalici (80%), uratici şi fosfatici, ar fi util de cunoscut, localizările bolii litiazice şi semnele ei de manifestare. — Litiaza poate fi prezentă în rinichi, ureter, vezica urinară, prostată şi mai rar pe uretră. în circa 65% din cazuri ea este unilaterală şi solitară, în 10—17% bilaterală şi în 18—25% unilaterală şi multiplă (calcul renal şi calcul ureteral). Sub aspect evolutiv boala se desfăşoară latent şi este descoperită cu ocazia unor examene de rutină, ca de exemplu, o cercetare de urină care poate arăta existenţa puroiului, fapt care, în continuare, obligă !a o explorare completă a aparatului urinar. Alteori, la examenul ana-tomo-patologic la necropsie, se descoperă calculi care, în timpul vieţii, nu au produs nici o simptomatologie. Latenţa este caracteristica calculilor ficşi, cum sunt cei coraliformi. Obişnuit, însă, litiaza se manifestă prin dureri uneori foarte violente, tip colică renală şi sângerări (hematurie); produse de mobilizarea calculului. 

Complicatii Calculul, apărând ca un corp străin, creează condiţii de infecţie, iar aceasta, la rândul ei, favorizează dezvoltarea litiazei. Infecţia, dacă litiaza nu este tratată sau calculul nu este îndepărtat, distruge încet şi sigur rinichiul afectat. în prezenţa infecţiei calculii îşi măresc volumul mai repede. Totodată un calcul ureteral în migraţia lui, poate astupa ureterul ccmplet, urina nu se mai poate scurge, cavităţile de

Page 18: litiaza renala

deasupra obstrucţiei se dilată şi apare febra, semn de infecţie urinară acută, care impune de urgenţă intervenţia chirurgicală. Dacă obstrucţia ureterului apare la un bolnav cu un singur rinichi funcţional, se produce anurie, adică lipsa de elaborare a urinei. Substanţele nocive din organism, neeliminându-se bolnavul se intoxică, iar dacă nu se îndepărtează de urgenţă calculul, prin intervenţie chirurgicală, acesta moare prin uremie. Recidiva după îndepărtarea unui calcul, constituie un alt mod de evoluţie a bolii iitiazice şi se produce în circa 10—20% din cazuri. îndepărtarea unui calcul nu înseamnă totdeauna vindecare, deşi recidiva nu constituie o fatalitate. 

Tratamentul litiazei renaleTratamentul litiazei este nuanţat (după tipul de litiază: oxalică, urică sau fosfatică) şi complex (cură de diureză, regim alimentar, medicamentos, mobilizarea bolnavilor care stau la pat perioade lungi, lupta împotriva sedentarismului etc). Astfel în timpul crizelor dureroase, tip colică renală, se administrează calmante, antispastice, căldură locală, etc. împotriva infecţiei se administrează antibiotice şi chimioterapice, după antibiograma efectuată în prealabil. în anurie şi infecţie acută intervenţia chirurgicală se practică de urgenţă. în calculul bine tolerat, intervenţia operatorie este indicată pentru riscurile şi complicaţiile pe care le poate prezenta calculul. Progresul tehnologic recent a adus două noi metode în tratamentul litiazei renale, în locul chirurgiei deschise. Unul din procedee este nefrolitotomia-percutantă prin puncţia rinichiului şi constituirea unui canal transparietal, prin care se introduce un aparat special, nefroscopul, în calice sau basinet cu ajutorul căruia se sfărâmă şi se îndepărtează calculul. Al doilea procedeu de fărâmiţare a calculului renal foloseşte unda de şoc cu ultrasunete produse extra-corporal (in afara organismului). Fragmentele mici rezultate sunt apoi eliminate pe cale naturală. Se poate asocia tratamentul prin unda de şoc cu nefrolitotomia-percutanată. De asemenea, a început să se experimenteze şi laserul în tratamentul litiazei urinare. Păcatul tuturor acestor noi metode, despre care autorii care !e folosesc nu aprecieri foarte bune, rezidă în costul foarte ridicat al echipamentului, fapt care limitează mult aplicarea lor. 

Profilaxia litiazei renale (regim)Rezultă din înlăturarea mecanismelor şi cauzelor de producere a litiazei. în acest sens accentuăm câteva principii de bază: Volumul urinei să fie asigurat ia 1 300—1 500ml în 24 ore printr-o ingestie bogată în lichide (apă, ceai, compot, sifon, supe, ciorbe, sucuri de fucte, apă minerală de masă etc). Regimul alimentar să fie mixt, nici carnat, nici vegetarian exagerat, pentru ca urina să nu fie nici prea acidă, nici alcalină. Mişcare cât mai multă a tuturor pacienţilor imobilizaţi la pat pentru perioade îndelungate- Mişcarea este recomandată şi indivizilor sănătoşi, dar care duc o viaţă sedentară. De asemenea se recomandă şi tratarea colitei, a paraziţilor intestinali, a infecţiei urinare etc, care constituie factori favorizanţi ai apariţiei litiazei.

Colica renala reprezinta un sindrom dureros lombar care debuteaza brusc si corespunde

punerii in tensiune acuta a cavitatilor intrarenale in amonte de un obstacol.

Cauzele colicii renale:

• Calculi renali;• Cheaguri de sange;• Fragmente tumorale;• Cazeum (in tuberculoza renala);• Necroza papilara;• Traumatisme.

Simptome si semne principale ale colicii renale

Page 19: litiaza renala

Cel mai frecvent, colica renala este determinata de prezenta calculilor renali. Atat timp cat calculii sunt imobili, pacientul ramane asimptomatic sau prezinta ocazional dureri lombare nespecifice.

Cand se mobilizeaza un calcul renal si irita ureterul apare colica renala cu dureri colicative progresive in regiunea lombara sau flancuri. Durerea poate iradia spre organele genitale externe si fata interioara a coapsei - in calculi ureterali profund inserati. De asemenea, durerea poate aparea in urma unor trepidatii, ingestii de lichide in cantitate mare, a tratamentului diuretic sau fara o cauza aparenta. Durata variaza de la cateva minute la cateva ore si se poate repeta daca nu se inlatura cauza.

Semnele vezicale ale colicii renale sunt:

• Hematuria (prezenta de sange in urina) in peste 70% din cazuri;• Disurie (durere la urinare);• Poliurie (pacientul urineaza des);• Tenesme vezicale (senzatia de urinare incompleta).

Semnele generale sunt:

• Bolnavul este palid, transpirat, agitat, cautand o pozitie antalgica (prin care sa reduca intensitatea durerii);• Starea febrila demonstreaza aparitia infectiei urinare supraadaugate, favorizata de incetinirea circulatiei sangelui la nivel renal. Aparitia infectiei reprezinta un element de mare risc, colica renala devenind astfel un caz de urgenta urologica.

Semne digestive (nu apar in toate cazurile):• Meteorism abdominal (balonare);• Greturi, varsaturi.

Ce masuri trebuie sa luati in caz de colica renala?

Deoarece colica renala poate dura de la cateva minute la cateva ore, puteti incerca acasa, daca sunteti la prima manifestare de acest gen, sa inlaturati durerea.Primul lucru pe care trebuie sa il faceti este sa limitati consumul de lichide pe perioada crizei dureroase. Puteti incerca sa inlaturati durerea cu analgezice, antiinflamatoare nesteroidiene, antispastice - neurotrope anticolinergice.

Insa, de cele mai multe ori, durerea nu cedeaza la administrarea orala a acestor medicamente si atunci este necesara prezentarea la spital, unde se vor administra aceste medicamente pe cale intravenousa si/sau intramusculara.Dupa ce criza dureroasa a trecut, se incepe rehidratarea (2,5 - 3 litri zilnic) pentru prevenirea formarii de noi calculi.

 Prevenirea altor crize renale

Page 20: litiaza renala

Frecventa recidivelor este de 50-70%, de aceea este necesar sa aveti in vedere cateva masuri de prevenire a eventualelor noi crize. Acestea sunt stabilite in functie de compozitia calculului:

• Adoptati o dieta cu un aport bogat de lichide, dieta hipoproteica (saraca in carne, peste, oua);• Daca este cazul, urmati un regim sarac in oxalati sau purine (de exemplu, se tine un regim vegetarian);

Dupa prezentarea la serviciul de urgenta este recomandata spitalizarea in urmatoarele cazuri:

1. Pacientii la care persista voma sau prezinta simptome de ocluzie intestinala (care poate aparea in urma meteorismului abdominal accentuat);2. Atunci cand coexista si pielonefrita (inflamatie a rinichiului si a bazinetului);3. Atunci cand durerea persista peste 2-3 zile si sugereaza prezenta obstructiei urinare;4. Alterarea probelor functionale renale;5. Colica renala insotita de febra inalta.

Rinichii au functia de a filtra substantele nocive din sange si, astfel, acestia produc urina.

Cateodata, sarurile si mineralele din urina se lipesc, iar astfel se formeaza pietrele. Acestea

variaza in dimensiune, de la marimea unui cristal de zahar pot ajunge la cea a unei mingi de

ping pong, insa sunt greu de observat pana in momentul in care cauzeaza un blocaj.

 

Pietrele la rinichi pot cauza durere intensa, mai ales daca ajung in uretere, ductele ce sunt legate de vezica urinara.

 Simptomele pietrelor la rinichi

Atunci cand pietrele se deplaseaza prin tractul urinar, pot cauza:

Durere intense in spate sau buric; Urinare frecventa sau dureroasa; Prezenta sangelui in urina; Greata si varsaturi.

Pietrele de dimensiuni mici pot trece neobservate, necauzand simptome.

 Pietre la rinichi sau altceva?

Daca simtiti brusc o durere severa in spate sau la buric, este indicat sa consultati un medic imediat. Durerea abdominala este asociata cu multe alte afectiuni, precum urgente medicale ca apendicita sau sarcina extrauterina. Urinarea dureroasa este un simptom frecvent al unei infectii urinare sau al unei boli cu transmitere sexuala.

Page 21: litiaza renala

 

Cum sunt diagnosticate pietrele la rinichi?

Pietrele la rinichi sunt rareori diagnosticate inainte de a cauza durere. Aceasta durere este destul de severa, astfel incat trimite pacientii la spital, unde pot fi efectuate o serie de teste. Acestea includ tomografia computerizata, ecografia abdominala si un sumar de urina. Testele de sange pot fi utile pentru a identifica un nivel crescut de minerale implicate in formarea pietrelor la rinichi.

Daca dimensiunea pietrelor este mica, atunci medicul va recomanda doar medicamente pentru durere si se va astepta eliminarea spontana a acestora. In acest timp, medicul va poate recomanda sa beti suficiente lichide, aproximativ zece pahare pe zi. Cu cat este mai mica piatra de la rinichi, cu atat sunt sanse mai mari sa se elimine singura. Daca este mai mica de 5 mm, exista 90% sanse sa nu fie necesara o interventie.

 

Care sunt cauzele pietrelor la rinichi?

Pietrele la rinichi se formeaza atunci cand exista o schimbare in echilibrul natural al apei, sarurilor si mineralelor ce se gasesc in urina. Exista mai multe feluri de schimbari din care rezulta mai multe tipuri de pietre la rinichi. De asemenea, exista mai multi factori ce pot declansa aceste schimbari, acestia variind de la alte afectiuni cronice existente pana la ceea ce mancam sau bem.

 Care sunt factorii de risc si cum putem preveni pietrele la rinichi

Barbatii au un risc mai crescut dupa varsta de 40 de ani, iar femeile dupa varsta de 50 de ani. Sansele cresc daca aveti in familie persoane care au avut pietre la rinichi. Alte afectiuni medicale existente pot precipita aparitia lor, precum hipertensiunea arteriala, guta sau infectiile urinare.

Consumul inadecvat de apa este cea mai frecventa cauza. Alimentatia joaca, de asemenea, un rol important. Consumul excesiv de proteine, sodiu, ciocolata sau legume verde-inchis poate creste

Page 22: litiaza renala

riscul de pietre la rinichi la unele persoane. Alti factori de risc includ cresterea in greutate si administrarea unor medicamente. Daca ati avut deja pietre la rinichi, medicul va sugera sa diminuati consumul de sare si sodiu, ce favorizeaza organismul sa impinga mai mult calciu in urina. De asemenea, veti fi sfatuiti sa evitati ciocolata, cafeaua instant, ceaiul, fasolea, legumele verde-inchis, portocalele, tofu si cartofii dulci. Cea mai buna cale de a evita formarea unor pietre noi la rinichi este consumul mare de apa pentru a mentine o urina curata.

Litiaza aparatului urinar (cunoscută sub denumirea populară de „piatră la

rinichi”) este o afecţiune extrem de frecventă în România, cu o incidenţă în

creştere aproape în toată lumea.

Operaţia de extragere a calculilor este cea mai veche intervenţie chirurgicală

consemnată în scrierile antice. Deşi la ora actuală există aparatură şi tehnici

chirurgicale extrem de eficiente, care reduc spectaculos traumatismul

bolnavului, având o rată de eficienţă foarte crescută (peste 96 % procent de

îndepărtare a calculilor), există, totuşi, frecvent bolnavi cu litiază care sunt

operaţi în mod clasic, atunci când ar avea alternativa unei intervenţii minim-

invazive sau chiar non-invazivă.. Cum apar "pietrele"? Denumirea medicala a acestora este de "calculi renali", nefrolitiaza (cand se formeaza in rinichi) sau urolitiaza (cand apar in caile urinare)

Tratament Litiaza renala nu are un singur tratament, exista mai multe metode.Tratamentele diferitelor tipuri de pietre difera foarte mult intre ele. De aceea medicul iti va cere spre analiza una dintre pietrele eliminate de tine. Prima linie a tratamentului este diagnosticarea exacta a tipului de calculi la care persoana respectiva este predispusa. Urmeaza preventia: "este mai usor sa previi decat sa tratezi"! Dieta este arma principala a preventiei, dar ea este ajutata si de medicamente sau chiar de chirurgie.  Una dintre cele mai moderne tehnici (litotritie extracorporeala) consta in distrugerea acestor calculi cu ajutorul undelor electromagnetice, ultrasunete,, fara utilizarea bisturiului. Cea mai utilizata si eficienta metoda este nefrolitotomia percutana. Printr-o incizie de 1 centimetru se introduce in rinichi un aparat cu care se sfarama calculii si apoi toate fragmentele sunt scoase. Aceasta metoda are avantajul de a putea fi aplicata de mai multe ori la acelasi bolnav. Apa plata cu lamaie! Lasand de o parte pietrele care se formeaza datorita unor boli metabolice, toate celelalte sunt considerate a fi consecinta unei diete deficitare. Insetarea este prima incriminata in aparitia pietrelor! Bea cel putin 8-10 pahare de lichide pe zi, ai grija insa ce bei: bauturile racoritoare tip cola sunt acide si favorizeaza cristalizarea pietrelor. Ceaiul negru are multi oxalati. Nici berea nu este o varianta buna, intrucat creste eliminarea de acid uric si oxalati. Apa plata cu lamaie este cea mai buna solutie: putin calciu, mult citrat (inhiba formarea pietrei). Seara bea in continuare apa, chiar daca o sa te scoli peste noapte pentru a merge la toaleta. Altfel risti ca peste noapte rinichiul sa concentreze urina si sa pierzi tot ceea ce te-ai chinuit sa obtii peste zi. Ai voie lactate! Dupa ce multi ani de zile lactatele au fost aratate cu degetul pentru aparitia "carierelor de calciu", acum medicii privesc lucrurile diametral opus. Datorita unor studii temeinice s-a ajuns la concluzia ca excluderea completa a lactatelor din alimentatie, nu numai ca nu protejeaza impotriva aparitiei calculilor, ba dimpotriva! Carne putina! Carnea de orice fel (peste, pasare, vita, porc) determina aparitia unei urini acide, creste eliminarea de acid uric si oxalati - toate aceste "ingrediente" se combina si pot forma temutele pietre! Poti sa cresti insa consumul de legume si fructe. Exista si aici mici exceptii: nucile,

Page 23: litiaza renala

arahidele, spanacul, taratele de grau contin multi oxalati! O legatura interesanta se poate stabili intre calciu si litiaza renala. Aproximativ 12% din populatie are litiaza renala, cele mai multe forme fiind cele cu oxalat de calciu sau cu fosfat de calciu. Desi etiologia acestei afectiuni este inca incerta, se stie ca orice hipercalciurie creste riscul de a dezvolta o litiaza renala calcica. Un aport alimentar crescut de calciu creste usor eliminarile urinare, cresterea fiind mai importanta la persoanele cu hipercalciurie. Oricum, si alti factori dietetici influenteaza cresterea calciului urinar (sodiul, proteinele). Un studiu prospectiv efectuat timp de 12 ani pe un mare numar de barbati a indicat ca litiaza renala simptomatica este cu 44% mai rara la barbatii care consuma mai mult calciu pe zi (in medie 1.326 mg/zi), fata de cei care consuma mult mai putin (516 mg/zi). Rezultate similare s-au obtinut pe un studiu efectuat timp de 4 ani pe subiecti de sex feminin. Autorii celor doua studii sugereaza ca un aport crescut de calciu ar putea inhiba absorbtia oxalatilor din alimente si ar reduce oxalatii urinari, acestia fiind un factor de risc pentru litiaza oxalica. Ipoteza este sprijinita si de un studiu in care subiectii au ingerat oxalati cu sau fara o suplimentare de calciu. Un aport suplimentar de 200 mg de calciu a scazut semnificativ absorbtia oxalatilor si eliminarea lor in urina. Desi persoanele cu litiaza renala calcica au fost supuse, in trecut, unei restrictii in ceea ce priveste aportul de calciu, un studiu recent a aratat ca eliminarea urinara de calciu este in mod esential influentata de aportul de sodiu. Un alt studiu a indicat ca pacientii cu o densitate osoasa redusa au fost cel mai frecvent indivizii cu un aport sodic marit si cu o eliminare ridicata a sodiului in urina. Aceste date au sugerat ca un regim hiposodat este foarte util la pacientii cu litiaza renala calcica. De asemenea, densitatea osoasa redusa a ridicat semne de intrebare in ceea ce priveste restrictia de calciu la care sunt supusi acesti indivizi. In prezent se considera ca singura modificare de comportament alimentar utila in prevenirea litiazei renale este cresterea aportului de lichide. Nu exista, deocamdata, studii clinice controlate care sa urmareasca efectele restrictiei sau ale suplimentarii cu calciu.

Litiaza renala reprezinta prezenta de calculi (pietre) la nivelul rinichilor, care pot produce dureri insuportabile si care pot fi eliminate cu tratament sau prin interventie chirurgicala de pe calea tractului urinar.

Bucatile de minerale pot ramane la nivelul rinichilor sau pot fi eliminate, pot fi

asimptomatice sau pot produce colici renale puternice.

 

De obicei apar din cauza consumului insuficient de lichide, din cauza unor boli sau a

alimentelor bogate in oxalati, precum legumele verzi si ciocolata.

 

In cazul in care calcului renal este mic este posibil sa nu apara niciun fel de durere sau

disconfort. Poate fi microlitiaza renala, sau asa-zisul "nisip la rinichi".

 

Cand sunt suficient de mari, durerea apare brusc si este constanta. 

 

Durerile sunt localizate, de regula, la nivelul zonei lombare, in partile laterale ale trunchiului,

la nivelul abdomenului, pelvisului sau organelor genitale.

 

Pot aparea: senzatii de greata si voma, sange in urina, urinari frecvente si dureroase, febra,

pierderea poftei de mancare, diaree sau constipatie, transpiratii abundente, oboseala.

Page 24: litiaza renala

 

Calculii renali pot fi eliminati prin tratament in cazul in care: durerea poate fi tinuta in frau

cu medicamente (medicatie antialgica puternica), nu exista semne de infectie (febra,

frisoane), nu exista senzatii de greata sau stari de voma si daca se consuma cantatati mari

de lichide.

 

Medicamentele precum AINS: Aspirina, Ibuprofenul, Ketoprofenul pot sa scada intensitatea

durerii.

 

Se pot prescrie pentru prevenirea de calculi renali: tiazidele (Hidroclortiazida si Clortalidona),

ortofosfatul si Fosfatul celulozic,  carbonatul de calciu sau citratul de calciu si colestiramina,

citratul de potasiu si bicarbonatul de sodiu, penicilamina, tiopronina si captoprilul. Acestea

sunt prescrise in functie de natura calculilor renali, care pot fi bogati in calciu sau in acid

uric.

 

In cazul aparitiei durerii, pacientul trebuie sa se adreseze personalului medical autorizat:

medicului de familie, medicului de medicina interba sau medicului urolog. In cazul durerii

bruste si extrem de puternice, pacientul se poate adresa serviciului medical de urgenta.

 

Teste pentru depistarea litiazei renale:

 

- tomografia computerizata, care ofera imagini clare ale rinichilor si a altor organe din mai

multe unghiuri de incidenta;

 

- sumarul de urina (urocultura), care masoara pH-ul si daca urina contine cristale,

Depisteaza infectiile urinare.

 

- radiografie abdominala, ofera imeginea clara a rinichilor si a vezicii urinare;

 

- ecografia renala, cu ultrasunete pentru a oferi imaginea clara a rinichilor.

 

- pielografia intravenoasa, prin injectarea unei substante de contrast sub brat, pentru a se

vedea exact marimea, forma si pozitia tractului urinar.

 

In cazul in care calculi renali nu pot fi eliminati de la sine, iar durerea devine insuportabila,

medicul poate recomanda:

Page 25: litiaza renala

 

- Litotripsia, in care ultrasunerele sparg calcului renal;

 

- Nefro-lititripsia (nefro-litotomia percutana): printr-o mica incizie  la nivelul lojei renale  se

introduce in rinichi un tub telescopic cu ajutorul caruia se scoare piatra sau se sparge si se

extrag fragmentele.

 

- Ureteroscopia: prin introducerea unui tub telescopic de-a lungul tractului urinar, cu ajutorul

caruia chirurgul va extrage sau va sparge calcului.

 

Regim pentru preventia litiazei renale:

 

Se vor consuma intre 8 si 10 pahare de apa plata pe zi.

 

Se va evita consumul alimentelor bogate in oxalati (legume verzi, nuci, ciocolata).

 

Se vor consuma in cantitati crescute fibrele din: cereale din grau, varza, morcovi, paine de

grau, tarate de ovaz si grau.

 

Se vor reduce considerabil cantitatile de care de vita, porc, pasare.

 

Se vor consuma cantitati moderate de produse lactate si se vor evita mancarurile sarate.

Factorii favorizanţi ai litiazei sunt:

- deplasarea rinichilor provocată de eforturi fizice, călărie sau călătorii cu vehicule care produc trepidaţii (căruţă, motocicletă sau bicicletă), declanşând colica renală;

- alimentaţie neadecvată mecanismelor proprii de metabolizare (mese copioase cu consum exagerat de cărnuri, lactate, cafea, cacao, ciocolată, ceai negru, ape minerale bogate în săruri); toate acestea pot mări concentraţia în substanţe cristalizabile din urină;

Page 26: litiaza renala

- reacţii fizico-chimice care favorizează cristalizarea (oligurie, tulburări de metabolism, diabet, obezitate, gută, hipertiroidism, leucemie mieloidă, aciditate sau alcalinitate prea mare a urinii, lipsa vitaminei A, tratamente cu sulfamide şi stază urinară), precum şi lipsa unor coloizi protectori care ar bloca procesul de cristalizare;

- obstacole în eliminarea normală a urinii (adenom de prostată, steatoză uretrală, infecţie urinară, insuficienţă renală, colite, viermi intestinali, inflamaţii intestinale);

- traumatisme cu leziuni pe căile excretoare renale, inflamaţii şi infecţii locale şi formarea de cheaguri de sânge în jurul cărora se depun sărurile urinare;

- afecţiuni invalidante, care duc la imobilizare la pat în cazul persoanelor paraplegice, suferinzii care poartă sondă uretrală şi uneori la femei gravide;

- reducerea consumului zilnic de lichide sub un plafon normal;

- compoziţia prea concentrată a apei de băut, cu exces de săruri minerale;

- consumul exagerat de cartofi, cacao, cafea, ceai negru şi alte dulciuri (favorizează precipitarea acidului oxalic), excesul de carne, grăsimi animale, lapte şi derivate lactate (favorizează precipitarea uraţilor, fosfaţilor şi carbonaţilor), zahăr, alcool, tutun, administrare excesivă de vitamină D şi deficit de vitamină A;

- deshidratare excesivă produsă de climă foarte caldă, transpiraţie abundentă, scaune diareice sau vărsături prelungite;

- predispoziţie ereditară de formare a calculilor şi malformaţii congenitale.


Recommended