m B * Anulù Ï .

1!

I

1

1

LITERÁRÜ BELETRISTÍCÜ si de DISTRÀCTIUNE.

H a «5>

I

I

I I

Cuprinsulù: . , Í. Visiunen. poesia de Train,)» H. P,q>,¡ ; — 2. Scrisori Htf rari, de Prentula Marneeiu : - 3. Destinuln. noveiă originală de Paulina C. Z. Bovinarü ; — 4, O căsetoriă rară, noveleta de F. T., tradusă de OamiU. B...; — 5. Literatură popo­r a l a : Doine din Băiiatu, cuicac de Alexandru ?,Innteauü alni Vanilia ; — 0. Din caracterele lui Lu Bruyère, couiu. nieaie iu roraâuesce de 1. Marina ; — 7. Diverse ; — 8. Neerologu : — 9. Posta redacţiunei : — 10. Anunçiurï.

PRGPEIETASU, EBIT0IÜ şî.SEDACTOEU HESPOSSABILü

Oeorg-e Curteanü.

B I S T R I Ţ Ă , '

T i p o g r a f í a C a r o l a O r e n ili

•(f)*«~§-Hf

1 S

1

I I

1

+ 1

1

«1

i i m

« 1 -S • » » © > | ;

iimHfúTRimiiiiimtnTlliiuiiHinftimiiiiiiiutiiiH'm I n i

55 MINERVA" 5 d i a r ù l i t e r a r ù , b e l e t r i s t i c i i ş i d e d i s t r a c ţ i u n e ,

apare în Bistriţă îa 1/13 şi 15/27a fie-eărei luni în numeri câte de l—l 1 / , cóle, şi costa pe anulu întregii 4 fl., pre jumăta te de anii 2 fl., pre unu pă t ra ru de anii 1 fl. : pen t ru

s t răinătate pre anulti întregii 10 frânei, pre jumăta te de anii 5 frânei. „MINER VA" se va folosi cu pucine escepthmi de ortografia Academiei române şi va publica articulî

literari, poesii. romanuri şi novele, parte originali, parte traduse din s-riitori celebri europeni, schiţe, piese teatrali, recensiunt, suveniri de călătoria ş. a.; — va publica din literatura poporedă: cântece, descântece, balade, basme, poveşti, datini din poponi ş. a.; va petrece cu atenţiune vièta socială a liomăniloră de pretutindeni, pentru care scopra va publica corespondinţe atâtu clin patria, câtu şi din străinătate şi va tine' în curentă pre publiculă ceti­torii şi cu noutăţile mai înmânate, ce se vorU petrece atâta, la noi, câtă şi afară de hotarele patriei. Cu unii cuventu fòia ..Minerva1', angajăndă. de colaboratori pre vrui dintre cei mai cunoscuţi şi probaţi scriitori, speră a pute oferi onoratului piiblicu cetitorii o lectură plăcută şi distragăţare.

Pentru ca şi cărturarii cu mijlóce materiali mai modeste sr- pită ave o lectură plăcută şi instructivă, reci acţiunea Mincrvei este aplicată a acorda si reduceri în preţuia de abonamentu, avendă a se împărtăşi de aceste reduceri teologi, studenţi de ori-te categoria, înveţători, militari deda sergenţi în jostt, sodali ; precum şi plu­gari cu mai pucină dare de mână.

Colectanţli vorrt primi toţii aht eincelea esemplarli gratuiţii. \«> luăină deci voia a apela la onora ta l i ! publică romană, rogăndu-lu, ca in vederea

scopului, ce-lă urniărimă, se binevoésca a ne sprijini cu binevoitorulă sucursă morală şi materială.

Redacţiimea „ M i n e r v e i " .

este aranjată după stilala cela" mai nou şi cu literi'e cele mai frumóse şi mai corespundetóre pentru limba română, şi tot-odată pentru ăe a puté îndestuli pe Onor. Publică, nu am cruţaţii nici ostenelii, nici cheltuelî de a-'mî puté câştiga in tipografia cele mai nòni! mijlóce technice şi totu felinlu de caractere -vsoinrP de litere din cele mai moderne : pentru eteptui rea corectă a lucru Horii ins2 am angajaţii conduce toni de tipografia românii.

Acestu stabilimenti! este pusă in posiţtunea de a puté esecuta ori ce fel de comande atâtu in limba română, câtu şi germană, maghiară etc. cu promptitudine, acurateţa şi cu preţurile cele mai moderate, precum:

TT

x ^ - . ! - , ! — , ! — | ~ l ~ . i _ ^ . t . . t . . t

literatură şi didactice; ii. statute, foi periodice, tarife -fi- comerciale, industriale, de ~ffr

T hoteluri si restaurante: registre %

% IMPRIMIATE ARTISTICE . * in aurii, argintii si ori ce fel de colori; '

arculare, adrese, compluvi, scrisorJ, diverte, preiurl-airente, afisvrì de tòte

marimile §/ diverse amniciurì. Programe elegante,

invitatori la EStrecen si balnrì, bilete de v is i ta ;

d e d i f e r i t e f o r m a t e.

:f> Bilete de logodnă ai şi nuntă, Miete de înmormântare şi

ig tota IVI in hi de tipărituri, %x atâtu pentru oficii câtu şi pentru persóne -«j-il r private.

• T ! i' '. ' ' : ' ' u ' [ ' '

Î

I

4 - 1 0

In fine rogil pe Onor. Publică de a me sprijini în întreprinderea mea cea nouă. onorându- mii cu comande câtă mai numerose, pentru cari asigură o efeptuire corectă, frmnosă, punctuală şi cu cele mai moderato preţuri.

Cu stimă

t i p o g r a f ă .

5L££J3 Sh±M Tjj.Icn/tMpi SLWLS]|31SS151|3LWLSLI31W15 skî i js l iMihis] MÌèjal Isi^is

Llllli I ,4» 15 (27) August* st. n. 1891.

ţ)iaru literarii beletristicii şi de distraeţiune. sare în 1 (13) şi 15 (27) a fie-cărei luni.

iţnlt de prenumeraţime pentru Austro-Unsaria: e anulu întregfi 4 fl., pre jumătate de anfi 2 fl.,

pre unu pătraru de anfi 1 fl.

Peitru România ş i străinătate: Pre anulfi intregu 10 fr., pre jumătate de anfi 5 fr.

Proprietară, editoru si redactoră responsabilă G e o r g e C n r t e a n u .

Bistriţă, Str. lemneloru Nro 28.

Scrisori nefraneate nu se primescu. Manuscripte nu se retrimită.

Preţulu inserţiuniloru: O seria garmond pe o coldnă 6 er. si 30 cr. timbru pentru o publicare.

Publicări mai dese după tarifă si învoielă.

3, Sub povara eugetărei

Capu-'ml cade linii pe mesă; Frămentatu-'su de-o simţire Şi de-o lege ne'nţelesă.

Linişcea, copilă blândă, Şede 'n unghia şi-ascultă, linul Ţîrîitulu unui grierii îngânată de-alii meu suspinti

Din schinteile din sobă Nice una nu mai este, Au sburattt, ca nesce visuri, Cu a dineloru poveste.

După multă frământare Me trezesee, buimăcita, Fremetu linu, ce se aude Mai duioşii mai desluşită.

Fruntea mî-o ridictt şi eauttt înapoi, dar ce minune! La ferestra mea se vede O cereseă visiune.

Se înalţă totu mai tare, O priveseti înspăimântată; Ea se pare eoborîtă Din ală steleloră paiaţă.

Vil sehintei rgsaru din ochli-i Şi-'ml zimbesee. visătore, Er din sinu-i albii, ca spuma, Smulge flore după flore.

9k ăbe

Şi c'unu firii de pfiră de aură Legă-le în mica buchettt, Mi-le 'ntinde cu iubire Şi-mi şoptesce apoi înceta:

,,Vin'o sS te smulgă din trista, „Sarbeda streinătate, „Unde gânduri te frământă, „Unde inima-ţî se bate

„De unu dorii fără de margini, „Dorii de ţ6ră, dortt cumpliţii; „Sura feciora libertăţei, „După tine am venita!"

Dice, mâna şl-o întinde, Eu m6 scotă s6-i fugă în braţă, Untl minută îns6; — şi lacreml Curgă în rîurt pe-a mea faţă,

Fruntea 'n gratii se isbesce Şi simtă chintt ucidetoră, Când cu glasă 'necata în lacrimi Ii şoptesett încetişora:

„O de ce-ai venita, feciâră, Sg-ml deştepţi închipuirea? Nu vedî tu că nu se pote Se-ţî umezu, nu!

„Siluirea

„Drugi de fiertt înţepenit'a „In feresstri şi la porţi; „Pentru fii libertăţii „Ai robiei fii sunta morţi!

„Nu vedl mâna mea slăbită „Gratiile reci cum strînge. „Şi prîviiidu-ţl ochii mândri „N'audl inima-mi cum plânge?

„In zădar m6 chemi cu dulce „Faţa 'n sînu-ţl s6-ml ascundu, „Căci pa,harulti sufermţei „Nu-i golita pană la fundu!"

Ca o radă luminosă A'sburatu! — Când o s6 vie Sfi m6 cheme er în braţŞ-i, S'o privescu cu duioşie?!

Şi cu ochii ei albaştri Şi cu zîmbetu-i cerescu Se-ml aducă fericirea Cesurilorti ce dorescu!

Sub povara cugetărei Cap.u-'ml cade er pe mesă; Frămentatu-'su de-o simţire Şi de-o lege ne'nţelesă

Linişcea, copilă blândă, Şede'n unghiu ^l-ascultă, linu Ţîrîitulu unui: grierii Ingânatii de-alu meu suspinul . . .

Seghedină,. 1891, .

O t > U .

Scrisori literari. II.

Iub i t ulii meu! Critica dreptă, severă şi care purcede dela autoritate competentă face de scapă péna din mână mulţL idiutre scriitorii noştri, cari lipsiţi fiindă de studiulă necesară, nu au nici vo-eaţiunea de a figura ca atari. Er adeveratulă cri­tică cuprinde cu mintea sa ageră pe literaţii noş­tri cu buni cu rèi, dâudfi fie-cărui partea, ce i-se cuvine.

Dorinţa mea ar fi ca tu sé poţi sta cu frun­tea rădicată înaintea ori-cărui criticii. Că poţi sé aibi şi lucrări mai pucină reuşite, pe lângă o ma-ioritate covirsitórédé piese bime. acesta o admită. Chiar şi în lucrările'clasice încă aflăm ă umbre. O lucrare insé, care e îngropată în întunereeulă confusiei si a „beţiei de efivinte" nu merită nici a fi cetită, dar nici ; tipărită. Er dacă maioritatea lucrărilorti unui autorii suniă confuse, acestea ne dovedescu o persóna cu ,puciaă judecată...!!

S)

Ca fie-care omu tinerii, ţi-ai începută acti tafea literara :prin poesiă. —

"In puţinele' tale poesir ani observaţii" talent er în comparare eu; vi6ţa ta am observata şiiipsta unui studiu serioşii.

Mulţi dintre cei ,ee se încercă în „poesiă' purcedu de acolo, ca Komânulu e născută poeţii.

. Ei bine, > atunci suntemu cu toţii poeţi, chiar fără poesii. Ce erore capitală!!

Poetulu nu trehue se uite disa lui Shiller „Poesia este" artă. Ba? are natura de modelă drepţii scopu plăcerea,'4

Dacă poesia e artă şi dacă ea are natura de modelu, atunci adeveratulii poetu este pictorulu naturei. Şi după cum frumseţa unui tablou e cu atâtu mai aplaudată şi mai admirată, cu eâtu pictorulu scie mai bine imita natura şi îmbina co­lorile, chiar aşa-şi poesia e eu atâtu mai atrăge-torc şi mai îmbrăţoşată de cetitori, cu câtă prin frumseţa ei va pute ifluinţa mai mulţii asupra simţeminteloru nostre.

Inteuţiunea mea înse nu. este, ca in acesta direcţiune se-ţi descoperă condiţiunile poesiei, eu presupună, că aceste le-ai studiată pănâ a nu com­pune cea dintâiu poesiă...! ?

Eu presupună, că tu scii, că prosodia este măsurarea silabeloru; presupună, eă tu scii, că din silabe se compună peciore. Presupună, că tu scii, cum se procede la mesurarea silabeloră.

Dici, de doue silabe suntă: iambulu u —; trocheulu — u ; spondeulu er de trei silabe: aiiapestru o..— — ; d a c t i l u l îi — o o ; amphibrachiu luo — o ; pe aceste^ .cale purcedi in arangiamehtulă ideiloră tale fielia poesie epică, fie in cea l i r ică, fie in cea didact ică .

îmi permită a-ţi trage atenţiunea asupra spe-ciiloră de poesiă, studiindu-le din fundamentă şi totodată cetindă — nuniai cetindă, fără a imita, seu a împrumuta — pe cei mai buni autori ger­mani, francesi, englesl; şi italieni. Clasicii aces­tora popore ca şi cei latini şi greci, se i studiezi, dacă nu in limba loru originală celă-pucină in una din limbile, in cari se află cele mai bune traduceri.

Nici nu me indoiescă; că insu-ţi vei recnnosce totala ta necunoscinţă intrinsecă a autoriloră cla­sici din sinulă poporeloră amintite mai susă. Eu susţină părerea acea, eă.pe eâtu timpă unulă sau altuia dintre poeţii uoştri se mărgiaesce numai la cetirea opereloru d-loru/Alexandri,. Eminescu, Mureşană Bolmtmeanăj Vulcană, /vlăhuţa seu Ne-niţescu, nu se va pute perfecţiona nici-odată iu arta poesiei. Ci, respectivulu va fi unu bună ver­sificatorii, nu va fi inse nici-odată vrednică de nu­mele de poetă . •

Unü atare versificatorii va cânta prin deci de versuri o idee, pe care unulü dintre poeţii de mai susü o-a exprimată prin dóuè cuvinte, sau multü prin unu unicü versü. Unü atare studiu, nu însemnă progresă literarii, ci am agire, poetica, Er eu sum sigurii, că unni atare poetü ii îngheţă mâna pe liră, la cea de. antèra suflare aspră a criticei. Nici nu me miru.

Ca sé nu fii nenorocitü in poesia ai necon­diţionata lipsă de studiu. Numai unü studiu apro­fundată ; unü studiu făcută cu multă seriositate va fi iu stare se dè gândirci tale o altă direcţiune mai sanètóse şi mai puternică. Fără studiu — cu cătu vei scrie mai multü, cu atâta vei scrie mai réu; cu atâta te vei amăgi mai multü şi pe tine, ca şi pe cetitorü.

Vai şi câtu este de sdrobitóre amăgirea!! Dar este şdrobitore nu numai pentru „poetu"

ca atare, dar este sdrobitóje pentru însuşi publi-culă, care urmăresce, aşa dicendă cu interesü, ac­tivitatea literară a respectivului poetü.

Deci, ca sé nu fimă nici „amăg i ţ i " şi ca se nu fie nici „amăgi tor i" , avemă datorinţa se lucrămu din tote puterile, ca sé ne redicămu din cerculü mărginită ahi cunoşeinţeloră; se ne pu-nemü pe básele reale a muncei serióse.

Munca seriósa se pretinde, insé, mai ănteiu dela scriitorii noştri de ori-ce categoria. Scrii­torii buni şi cu multe cunoşcinţe — vorü forma şr unü publică cetitorü alesă, care elü de ehi va sci judeca şi apreţia valorea liţeraţiloră sei.

Vorbindü de literaţi trebue se inţelegemă ómenl cu cunoşcinţe profunde şi cu multă chib-zuéla in lucrările loră. Ádevératulü literată nu e niel plagiatorii, dar nici unii diletanţii de serbatori.

Er despre diletanţii literari se esprima, ge-nialulü Goethe in chipulü urmăforu: „Diletantulu sare scările, remane pe o anumită freptă, care elü o consideră ca ţintă, şi se ţine in dreptü de aci a jucíeca íotulü, şi astfelü. elü impedecă per­fectibilitatea.

„Elü îşi impune síngurü necesitatea de a lu­cra dupa regule false, penţru-că nici ca diletantă nu pote lucra fără regule, "ér regúlele adevèrate şi obiective nu le cunósce.

„Elü se abate totă mai multă dela asevérala obiectivă şi se perde intr'unü labirintü subiectivü.

Diletaníísmulü lip sesee arta Se eleni eñtulü eí şi-i strică públiculü deşlbrăcăhdu-lu 3e seriositate şi rigore.UV . "t.'"". ..." '

Ér in ce privesce poesia şi pe poetulü dile­tanta se esprima astfelü: „Aici este mai mare pe-ricolulü, decatü la alte arte, de a schimba adecă o simplă aptitudine diletanta cu o adeverată vo-eaţiune artistitieă, şi cănd se intemplă acesta, atunci

subiectulu (poetulă) se află iu posiţiune cu multă mai rea decătu la ori-ce altă diletantismă, pentru că esistenţa lui este atunci o deplină, nulitate,; căci ună poetu nu este nimica, cănd elfi nu este seriosu şi artistică. ;

Şi erăşl: „Toţi diletanţii sunţu plagiari. £lj suleveză şi distrugă deja in limbă şi in idei> or;t ce operă originalăT imităndu-o măimuţăndii-o şi cărpindu-şi goliciunea eu ea. Astfelă ineeţă-incetă limba se indopă cu trase şi formule furate de ici de colo, cari nu spună nimica şi poţi ceti căr|l întregi bine stilisate, cari inse nu cuprindă abso­lută nimica. In scurtă diletantismulă apucăndă elă de-asupra, profaneză, ţăyălesce şi umileşce totu.ee este in adeveră frumoşu şi bună .in poeşiă." (vedi Ar. Densuşianu. Cercetări literare p. 483—485.) '

Etă iubitulă meu motivele, cari me îndemnară a-ţi adresa aceste scrisori. Nu voiescă ca,, ¿6 fii unu diletantă; nu voies că nici. ca se fii tu insu-|jl amăgitulu şi amăgitorulă publicului cetitorii şi in fine dorinţa mea este ca se te ferescă de critica adeverată, care petrundându spiritulă ineercărttor]5. tale poetice nu numai se te alunge din olyxapii, dar in cele din urină chiar se te oşândescă in abisurile infernului.

Eu ţi-am indigitatu calea — âternă dela tine dacă o vei urma seu nu. Atârnă dela aptitudi­nile tale dacă merită numele teu se ocupe unu locu de frunte intre literaţii, noştri, Me voiu bu­cura inse dacă voiu sci, eâ am contribuită şi eu la perfecţionarea ta. Salutare .. ,

Se3hedin, 1891. Preotulu Macaveiu.

<i N o v e l a . y& ... (TJrnmre.)

„Nu sciu cari suntu opmhmile d-tale asupra mea; m'ai gasi prea fără inimă şi fără educaţie, dacă aşii sta indiferenta la tote aceste acţiuni măreţe, de cart inimile nobile se făcu capabile şi cari facu, ca nouS ju-niloru mai alesu s6 ni-se bată inimile . . ."

„Acesta mărturisire face qnore tinereţei d-ţale." „Dar", reluă elu: — „Sensultt cuvintelaru mele te-a făcuţii ore cum

sjEi me" eredl mai pucinu eonseienţiosft cătră acea, ce mi-ar sacrifica ardorea, poesia simţeminteloru sale ? căţră acea, ce mi-ar sacrifica liuişcea ei chiar? Nu, do.WW1

mea;"nu te îndoi vre-odată de loialitatea mea! — Ke-serva mea înse" provine de acolo, că eu nu me potu în­crede acestei fericiri din câusa egoismului nieu.

„Timpulu te va schimba," dise ^Zoe.

„Pote!" întrerupse elu îndoiosa. „Credl" — reluă Cordescu după unu momentă da

întârdiere, — „după principiulu d-tale, că omulu nu p6te iubi decâtă o singură dată în vieţa lui . . .?

„După morală da, d-le; nu înse după natură şi după împrejurări . . . dacă mai alesţl inima a fostă pe deplină vindecată; dacă cugetultl păstreză încă ilusiunl, dacă primulu obiecta se pote î n locu i . . . In natură ca şi în inima omenescă, unde elocotescu cele mai ciudate pasiuni, şciinţa nu va pote pgtrunde şi remedia: morala cu tote principiile ei de regenerare, de a aduce adecă pe onrtt spre perfecţionare — spre idealismulă sterpă, nu va reuşi. Scote din natura omenescă sentimentulu, ardorea, credinţa, inima cu tote nobilele ei porniri şi cercă atunci, ore de ce va mai fi capabilă materia? Ş'apoi degrădându-şî omula natura prin cea mai aspră resemnare, înăbuşindă foculă inimei şi alţi cugetărei: — ore acesta va se dică omulă morală-ideală ? Acesta este scopulii civilisaţiunei, ală legiloru nostre omeneşcl? în literatură, în teatru, amorulu cântată, representată a de­veniţii unu ce necesara, unii obiceiu ca si în deprinde­rile nostre. Oh! dar câtă perfectibilitate nu ama atinge noi când din elu ama face una culta er nu una mijloctt de petrecere, de distrugere a crediuţei , şi simţirei ome­neşcl. Influenţa orgoliului mai multa decâttt orl-ce ne face indiferenţi şi batjocoritori, ingraţi şi rel chiar l"...

Ea tăcu — Cordescu rfiinase în atitudea de mai'nainte.

Cordescu era una june adorabila; sub aparintele unei veselii si maniere frivole trecea de unü naturehl uşortt nepăsătoră, fericita: in acţiuni mari inse se găsia in caracterulü s6u, in cugetarea sa, una tonda de idei temeinice si resolate; o firmitate de voinţă, o dosă de bunătate, de umanitate chiar, care constitue in scurta pe omulü eu spiritula cultivata, omulü conscienţibsa şi cu inima ferită de aparentele, sub care se ascunde de ordinara degradarea morală. Amiculü séuNicu făcuse Zoei oglinda sufletului acestui omü, pe care acum îlu onora cu familia­ritatea ei. Densa vieţuise admiranda caracterele supe-rióre, nutrinda in sufletultt ei dorinţe înalte — 'i plăcuse cela pucinü se le revadă in visurile sale, decă ele nu putuseră deveni realisâbile. — — — — — .—

Totă poesia, tofü faermeculă uopţilortt frumóse de veră dispăruse de multă; căldurei dătătore de vieţă, ae­rului îmbălsămuită, ce hi mângăia faţa, susurului apei, frémetülui de frúnde, cohcerteloră a mii de păserele, ee se sbeguiau alţă-dată vesele prin dumbrăviorele recoróse: urmase o tăcere jelnicâ;' apoi unü véntü cobitbru şi vio­lenta întunecase ultima râdă dé sóre, împrăsciase irun-dişuriîe uscate, ce aeoperiâu câmpia şi 'pădurea,' pălise ultima floré a tómnéi: in scuríü acélorü dilé de poesiâ succedase acum uhü timpă posomorită şi rece.

Era în luna..lui Noembre. Zoe Viorescu trăise într'o perpetuă , intimitate cu

domna Elisa Doreana. Basea amiciţiei lora era unu acorda de idei, o afecţiune reciprocă. Acum ca intotdeuna, p« când afară elementele se luptau furiose, ele stau într^o cameră grupate pe lângă sobă şi aci lângă acesta focartt. îşi petrecea lungi 6re de meditaţie perdendu-se în amin­tiri şi confidinţe....

Elisa era cu vre-o câţiva ani mai tenSră ca Zoe, înse seferinţele îi înăspriseră caracterula. Melan­cholia, tristeţea chiar îi erau rfispândite chiar pe simpa­tica ei figură. Disgustula, ce sta intipărita pe buze palia tinereţa ei. Fruntea brăsdată de cugetări şi suferinţe îi dau una aspecta de betrâneţe — betrâneţe înse înainte de timpO. Cu tote acestea Elisa avea incă o figură ado­rabilă şi 6 inimă incapabilă de a face cuiva vre-una r6u. Entusiasmula cugetărei ca şi ala nobilei sale inimi de multe ori o făcea se planeze intr'o lume nemaculată, ideală, unde uitânda de infamia, de nedreptăţile sorţei îşi regăsia acolo pe acele fiinţe necunoscute incă, pe cari insele iubia în imaginaţiunea ei purtată pe aripele visărei şi ale speranţei. Sufletuhi ei ardetora îmbătata de acele delicii cereşcl străbătea in viitora nesigura. . .

Acestea erau singurile ei ore de fericire. Elisa r6măsese orfană din copilăria. Lipsită de afec­

ţiunea şi prevenienţele părinţescl, lipsită chiar de una radimtt ea se deprinsese a indura adversităţile sorţei şi-şl comentase t6te sentimentele pentru vieţa conjugală, unde spera s6 şi-le realiseze. La 18 ani rudeniile ei o măritară după una betrâna, care prin averea şi posiţiu-nea lui ar fi putută îndeplini modestele exigenţe sau as-piraţiunl ale unei fete cu educaţiune, ca Elisa. Dar nu numai, că din tote punctele de vedere nu fu corecta faţă de densa, der încă nici nu o iubi şi prin urmare in loca de fericirea dorită prin deprinderile, ce contractase din juneţe, îi făcea vieţa nesuferită? Kecunoseinţa inse, că o scăpase de suferinţe mai crude, ca acelea ce indurase odată prin casele străinilora, o făcea s6 se resemneze şi se -găsescă mângăerea numai in sufletula sSu. Deşi des-curagiată, perdută cu totultt in chaosulu unei vieţi fără plăcere fără farmecă şi fără scopu ea avea inse ca o nobilă compensare amiciţia Zoei. In dulcea Ioră intimi­tate cele dou6 amice işl petreceau cea mai mare parte a anului la moşiile loră, cari se învecinau. Anii se scur­geau astfela. Filosofânda împreună găsiau dulceţă şi r6-pausă in frumseţele naturei şi in studiu; er uitarea de momenta o găsiau câte-odată in chaosulă societaţei. —

Iritr'una din serile de erna Meu Lunceană şi ami-cuhl sCn Cordescu, care se transferase acum in orăşelulu, unde locuia Zoe Viorescu şi amica sa Elisa Doreana, venise se participe cu toţii lâ 6 petrecere unde Zoe în­trunise o societate numerosă in onorea verului s6u Kicu.

.; . - i i ,- .• , • •: •• (Va. .urmat.)

O căsătoria rară. •fr Noveletă de F. T. tradusă de Camilù B... -H-

Ca barbata june trăisem câtva timpa singură şi retrasa intr'unu mica orasela provinciala. E de prisosit sé mai spună, că adesea 'ml era grozava de urita, cu atâta mai vârtosa, că nu-mi fusese cu putinţă sé aflu o familia simpatică in mij locuia, căreia aşi fi mai putută petrece din când in cănd câte nna cesa plăcuta.

Audisem din mai multe părţi vorbindu-se despre frumseţa órbei Elvira T., care incă trăia retrasă la pă­rinţii ei, in distanţă de o jumétate de oră de acelaşa oraşa. întâmplarea aduse cu sine ca sé fiu recomandata d-lui T., care afla plăcere in persóna mea. Eltt era unu barbata culta şi una conversatortt escelenta, dar din fa­talitate invalida de tota, din care causă nici nu putea eşi prea multa pe afară, pentru ca sé guste plăcerea de conversaţiune cu amici şi cunoscuţi buni, care pentru astfela de omeni devine o necesitate. Fica lui Elvira era de mai multa timpa òrba de tota.

Aci mi-se oferi in fine ocasiunea a impUni doué lucruri. Puteam adecă sé mé scapa de uritula serilora de singurătate şi in acelaşi timpa a ferici prin acésta pe alţii. Am primita deci cu plăcere invitarea ve­nerabilului domnu şi'ltt cercetam desa ca sé petre-cema impreună lungile nopţi do ernă. îmi făcusem de obiceiu a ceti acestei familii amabile schiţe interesante de prin diare şi in scurta timpa i devenisem atâta de nedispensanbila, incâta acum mai nu sciu, ce ar fi în­cepută fără mine.

Elvira nu se aréta nici ea a. face escepţiune dela regula generală, că cei ce suferă cu corpula sunta forte simţitori. La începută mé temeam chiar a vorbi eu dènsa, pentru ca nu cumva sé-ml scape vre-o alusiune, care sé ofenseze sentimentele ei. In decursula timpului insé inveţarămu a ne cunósce tota mai bine şi a ne în­ţelege şi ea •mé ruga adese sé mé aşeda lângă ea şi sé povestima, când lectura se terminase si cei „betrânl" sé aşedaseră la una joculeţa de cărţi.,

„VoescI sé ne înveselesc! puţina", imi dise ea intr'o di, „şi pentru aceea iţi pierd! ' frumósele d-tale óre de séra cu noi. Adese m'am mirata, că vederea feţei mele eterna melancolice nu te-au alungata incă de aci."

O asigurai, că aceste seri pentru mine sunttt tota aşa de plăcute ca şi pentru familia ei, nu retăeui insé, că sUinţa ce-mi dam ca sé fiu tìistragétortt isvora din dorinţa de a lumina incâtva nóptea vieţei sale.

Din acela momenta ea uni arăta mare incredere şi'ml împărtăşia tòte cugetările ei fără nici o reservă.

• Ah! d-ta poţi vorbi de fericire", dise ea odată. „D-ta care poţi vedé, poţi se gustezl plăcerile naturei, care strălucesce de colori şi lumină. Eu d'abia mai păs-treda o palidă aducere aminte de tote acele frumseţi, pe cari d-ta le vedl în fie-care di. D-ta sciî, că eram d'abia de opt ani, când mî-am perdută lumina ochilora. Acum sunt de douédecl şi trei. Inchipuesce-ţ! numai — sunta cincl-spré-dece ani, de când dureza nóptea acésta pentru mine! Pote că-'ţl va paré ridicula, dar când nu demultü am eşita.pe pipăite din camera de durmita a mamei mele, mâna mea atinse din întâmplare oglinda. M'am. aşedata înaintea ei, mî-am desprinsa pérula şi m'am frisattt. Câta de multa doriam, ca oglinda sé îmi reflecteze pérula şi să sciu ce colore aré pérula meu. M'am perduta chiar in aiurări visătore despre acea, dacă faţa mea in realitate e aşa cum mi-o închipuesea eu. Dar înzădar oglinda remase mută şi de neereduta, dar de astă-daţă curatula adevérü — ea nu voia sé mé măgulescă."

Nu multa după acésta conversare am părăsita oră-selula în afaceri si nu m'am reîntorsa, decâta numai după câteva luni. La întâlnirea cea mai de aprópe El­vira mé chemă ca de obiceiu sé mé aşeda lângă ea şi'ml şopti, că are sé-mi facă o împărtăşire de impor­tanţă estra-ordinară de mare.

„Nici nu sciu cum sé începa", dise ea, „şi sum convinsă, că vei rîde de nebunia mea. Vei crede fără îndoială, că de-odată cu vederea am perduta şi o părti­cică din minte. Dar fii răbdătora şi asculta-mé."

„Iubesc! V

„Da, da, e purula adevérü: eu acesta făptură miseră şi orbă, iubesca aşa de căldurosa ca şi fata cea mai tâneră şi mai impresionabilă, care d'abia a părăsita pensionula. Simtă, că d-ta rîdi şi-ţi dicl, că cea ce simtă eu nu pote fi decâta o blăndă înclinare de soră. Acésta ínsé e eu totula altceva."

„Dar cum s'a întâmplata?" o întrebai eu cu multa interesa.

Şi acum îmi istorisi ea, cum una june bărbata i-a declarata amorula séu şi cum ela cu totă obietcarea ei, că diua şi cu nóptea nu se pota ,uní, a rémasu neclin­tita şi că o a rugata, ca in termina de o séptémana sé-i dé ;réspunsü dacă voiesce sé fiă şqcia lui. r

„Şi acum", termină ea; „după ce eúnoseí acésta întâmplare romantică, spunem! scumpulaşi veehiula meu amica: eare-ţi e sfătuia, ce mi-la dai."

„Părerea mea", 'i. réspunsei, „e că acelü bărbata e nobila şi generosa. Im! spuneai odată câta de multü dorescl sé-tif ved! iaţa. Ela ţl-o a arétata în totă frum­seţa ei. Primesce cuvântula meu cu garanţia, că ela îţi va fi o oglindă sinceră."

Acesta aseménare plăcu Elvirei forte multa şi am

trebuita sS-'i promită, că peste o septemână o voiu cer­ceta erăsl, ca sS aflu sortea acelui bărbattt mie necu-noseutu.

Când la întâlnire eramă erăsl singuri ea mS primi dieendu'ml.:

„Avemu erăsl scirt importante! Tocmai acum şi curata numai din întâmplare am aflată, că scumpii mei părinţi şî-au pierdută starea şi că din considerări de iu­bire pentru mine şi pe lângă mari jertfe din partea loră ml-au tăinuită acesta. Nu voiu mai comunica nimenui, afară de d-ta, descoperirea mea — inima mamei mele ar trebui s6 se frângă, dacă tote manevrele mici, pe cari le-au întrebuinţata pentru ca s3-ml ascundă adev6rulă, ar fi remasă fără resultată. îmi voiu da aerulă, ca si când asă Grede, că t6te suntu ca si mai 'nainte si siim decisă ai scăpa de ruină. Domnula Gaston Werner acum pottt s6-ţl spună numele lui, a fostă aci ca s6-şl audă sentinţa. L'am întrebată, decă elă în faptă nutresce pentru mine acele sentimente, despre cari ml-a vorbită acumoptă dile în modă atâta de eăldurosă."

„De sigură", îmi răspunse elu, „te-ani iubita atâta pentru caracterultt, câtă şi pentru fruniseţa d-tale."

„Mi-se pare, că semeni cu o oglindă, care măgu-lesce", — 'i disei eu. „Când vorbesc! mi-se pare ca şi când m'astt vede în cuvintele d-tale."

„O, dacă nil-ar fi numai permisă sS-ţl fiu o oglindă fidelă", — redise elă — „care se reflecteze tote calităţile d-tale bune, şi tote virtuţile d-tale. Invoesce-te s6 fi a mea. Eu am o mică avere; nu vei duce lipsă de nimica şi eu voiu face -iotă, ce-ml va sta în putere, ca sS te fericeseu."

La aceste cuvinte m6 cugetam la părinţii mei, la sărăcirea lortt, că măritişulă meu i-ar pute mântui!

„Şi dacă m'aşă decide ore s6 devină socia d-tale", 'i diseiu eu, „nu vei regreta 6re, şi încă peste puţină timpă pasula, care l'ai făcuta. Alţii pota sS te admire — eu nu te voiu pute măguli pentru-că nu-ţl pota vede fata. •

Atunci ela oftă din greu. „Ah, acesta îmi aduce aminte de una lucru, pe care nu-mi e permisa sS-la tăi-nuesctt. Eu numai frumosă nu suni, d-s6ră Elviro. M6 vei ţine de egoistă, dar ori câta de urîta aşa fi, totuşi te iubeseă din totă inima."

„Aih ficsată cununia nostfă la începu tuia lu'riei vii-tore", continua Elvifa, ,,şi ori cum va fi, bine seu f6u, ună lucru e: sigură, părinţii mei voră ave tbt-deuna ună: adăpostă la mine."

. V '(Va urma).

Literatură poporală. D o i n e d e l à L i p o v a (Banatu.)

Audite delà: Juliu Lutai plugariu şi delà corista Victoria Birişu publicate de Alesandru Munteanu alui Vasiliu.

— Sue-me bade călare Pe murguţulu d-tale! — Sui-te-aşu mândră sui, Dară murgii-i tinerelfl Nu sufere doi pre elu. — Bade, Bade, dragulu meu, Dacă-i bade rendu-aşa, Fă-me lumină de seu Şi me bagă 'n sin ulii teu. Şi me du bade cu tine; Unde tu bade 'nserezi, Cu mine te vederezî; Feciorii te-orfi intrebâ Ce lumină e d'asta ? Asta-i lumină de seu, Mândruţa din sătulă meu; Asta-i lumină de. ceră Mândruţa dintr'a mea ţevă.

Mândră ochişorii tei, Multu aşii da se fiă-ai mei, Că-mî punu capulu pentru ei; Mândră buze subţirele, Multtt aşii da se fiă a mele, Că-mî puni! capulu pentru ele.

Moru mândruţă şi m'aprindu, Când te védu pe drumu trecéndu, D'albe póle scuttfrându, Şi din mână vèntu făcgndu.

Mândră cu-òchìi tei cei dragi De pe uliţă me tragi, Şi 'n casă la voi me bagi ; Mândră cu-ochu tei cei dulci De pe uliţă m'aducî, Şi 'ri casă la voi me culci.

Dragu-mi mândră de tine Când te vedu incinsă bine, Cu eătrinţă dela mine, Cumpărată dm cetate Cu trei zloţi şi jumetate

— Frundă verde nalbă d'albă, Iubesee-me mândră dragă! — Iubiască-te maică-ta, Că eu nu portă, grija ta,

.Că eu deu m'oiu mărita. , ., (Voru urma.)

Din caracterele lui La Bruyère. Comunicate în românesce de I. Barititì.

(Urmare.)

E consulti!, ca cuiva sé-i placă a-şl ceti lu­crările sale acelora, cari sciu destulù pentru a le corege şi ale apreţia.

A nu primi se fiă nici sfătuitu nici coresù in lucrarea sa, e una pedantismù.

Se cuvine, ca unti auterù sé primescă cu o modestia egală, atătu laudele căta şi critica, ce se face lucrărilora sale.

Aceaşl justeţă a spiritului, care ne face se scriema lucruri bune, ne face se presupunema, că ele nu suntu destula de bune pentru de a fi cetite.

* Una spiritu mediocru crede, că scrie divinu;

unu spirita bunu crede, că scrie resonabila. * .

Mi-s'a recomandata, dice A r i s t e , sé-mi ci-tesca lucrările mele lui Zoi i , o am făcutu, ele au făcutu impresiune asupra lui şi .mai 'nainte de a-şi fi luata timpa se le afle rele, le-a lăudata căta de modesta in presenta mea şi după acea nu le-a mai lăudata nimenui: ila scusa şi n'am aşceptata mai multa dela una autora; ila deplăngu chiar de a fi ascultata lucruri frumóse, pe caii nu le-a făcuta eia.

Plăcerea de a critica ni răpesce pe acea de a fi viu mişcaţi prin lucruri prea frumóse.

Ce dici despre cartea lui E r m o do r? Că ea e rea, réspunde A n t i m . Că ea e rea? Da ea e rea, continua eM, acesta carte, séu că' ea merită mai pucina, ca lumea sé vorbescă despre ea. Pentru ce nu mai ; adauge elù, că F u l v i a şi M e l a n i a o au condamnata j fără ca se o fi cetită şi că eia e amicù ala Fulviei şi ala Me-laniei.

T e o c r i n scie lucruri destulù de folositóre; elu are sentimente totdéuna sigulare; eCmai pueinù profundù, decatù metodicù, elù nu esercita decatù memoria sa; elù e distrasù despretuitorù şi pare in tot-déuna că ride in sine-şl dèspre cei, ce crede, că nu-lù valoréza in de-ajunsù. întâmplarea face, ca eu sé-i citescù lucrarea mea, elù o ascultă ; o citesce şi-mi vorbesce despre a lui. Şi despre a d-tale, imi veţi dice, ce părere are ? Vi-o am spusù deja, elù imi vorbesce despre a lui. { V ( , r u u™ a î

Mònarchulù nostru la Bistriţă. Progra-mulù călătoriei celei mai apropiate a Monarchului e următoriulu: In 29 Augustù plecă dela Ischi la Cilii, unde sosesce in 30 Augustù ; urmeză primirea de cătră autorităţi. La 8 óre dim. ser­viciu divinù, la 9 óre prinieace delegaţiunl; după amédi la 2 óre musica pe promenadă ; la 5 óre prăndu de gală, la 8 óre retragere de musica cu torte si iluminatiuiie. In 30 Augustù eserciţil de trupe. In 1 Septemvre eserciţil de trupe, sera plecă la Schwarzeiiau, unde sosesce şi regele Saxoniei, şi principele de Saxonìa George,, : séra musica cu torte. In 3 Septemvre vorù căletori inalţli ospeţi la Horn, unde va veni impèratulù germanù, vorù urma eserciţil de trupe, după cari autorită­ţile vorù aduce omagii impèratului germanù. In 4 şi 5 Septemvre eserciţii de trupe. In 6 Sep­temvre misă in capela de curte, séra prăndu de curte. In 7 Septemvre eserciţii de trupe după cari inipèratulù germanù, regele Saxoniei şi principele George vorù pleca, Mònarchulù nostru insè d. am. va sosi la Viena. In 8 Septemvre va remane in Viena. In 9 Septemvre va pleca la Galgoc-Leo-poldstadt, unde. va fi primitù de autorităţi şi va primi delegaţiunl. In 10 Septemvre eserciţii de trupe. In 1 1 . Septemvre eserciţii şi plecare la Bistriţă. In 12 Septemvre Sâmbătă la 12 óre 50 minute va sosi in Bistriţă, unde va fi primitù la gară de căpeteniile autorităţiloru locale şi de su­periorii coifului de armată. De aici va, merge cu trăsura pană la euartirulù, ce i-s'a pregatiti! in casa comitatului. Séra la 6 óre prăndu. Du­minecă in 13 Septemvre la 8 óre dim. serviciu divinu, la 9 óre va primi pe dignitarli curţii, preo-ţimea, autorităţile etc. Sera la 6 óre prăndu. Luni in 14 Septemvre eserciţii cu divisiunea 16 şi 35. Séra la 6 óre pràndù. r Marţi in 15 Sep­temvre eserciţii cu divisiunea 16 şi 35, Séra la 6 óre prăndu. La 8 óre séra va pleca cu trenù separati! la Timisóra. In 16 Septemvre va sosi, in Timisóra unde va fi primitù la gară, va primi delegaţiunl, la dejunù va fi la episcopù, dup'amédù va visita esposiţiu'nea şi apoi va pleca la Viena. — In intréga călătoria va fi insotitù de adjutanţii contele Paàr si Bolfras, subeolonelulù Poten si maiorulù contele SchaArgotsch, Ci) pi tannili Vivenot, contele Wolffenstein, 'medicuiù de curte Dr. Kerzl,_ ataşaţii militari Deines şi Bruşati; la manevrele, trupèlorù insé vorù fi de fatù numai ministru de esterne contele Kâlnoky, Turn şi piiucipele Taxis, l'apay, Sachs, Giosi. Lbnyai, sécretarulù de curte br. Hahn şi cònsilièrulù impératescù Skibnìewsky..

Scirl noHtiee. Proieetulü pentru reforma administraţiunei comitatense are 279 paragrafi. După o desbatere mai îndelungată s'a votata pa­ragrafala primu, in care se rècunósce numirea funcţionăriloru, dar numai in principiu. Se sus­ţine, cu se va pune la desbatere şi unü nou pa­ragrafa 2, in care se dispune aducerea unui pro-iectü de lege privitorii la organele administrative din comitate şi la cerculü lorü de activité, la au­tonomia comitatelorü, la organisarea comitatelorü administrative şi la jurisdicţiunile administrative ale comitatelorü. Ceilalţi 277 parafi ai proiectului de sub întrebare, se dice, că s'au delăturatu cu totulü. In 17 Augustü s'au inehisu atâtu camera âeputâţilorui câtu şi a magnaţiloru, avendü a se redeschide in 3 Octobre.

Pensionarea înveţătoriloru. După foia „Unirea" aducemu la cunoscinţa inveţătoriloru, că ministrara ungurescü de culte şi instrucţiune publică a ascernutüín timpulü din urmă camerei unü pfoiectü pentru modificarea articulului de lege XXXII din 1875 referitorü la pensionarea i n v e ­ţătoriloru. După acesta lege aveau a fi pensio­naţi numai învăţătorii si învetătoresele dela scólele poporale, dela iustitutele de caritate şi filantropice, precum Şi dela asílele de copil. Minimulü precum şi maximulü unei pensiuni era de 300 fl., e r ă pentru invetătorli şi învetătoresele dela şcole le poporale superióre de 4 0 0 fl. Subsidiulü pentru o véduvá de înveţătoru era de 4 0 % din salariulü bărbatului, adecă de 120 fl. la anü. Dacă şi vë-duya a fosta i n v e ţ ă t o r e şi prin urmare şi densa îndreptăţită la pensiune, atunci densa după bar­batula ei nu se împărtăşia din pensiune, ci numai după serviţiulu ei propriu. Unü orfanü de amên-doi părinţii, dacă unulü dintre părinţi a funcţio­nată ca inveţătoria, primia una subsidiu de 50 fl., e r ă dacă a funcţionatu ca inveţătorl amêndoi părinţii, unü subsidiu anualü de 75 fl. Dacă mama orfanilorü e r a în v i e ţ ă , unü orfanü primia câte 25 fl. la a n ü ; eră dacă mama avea pensiune ça inveţătore, şi nu după barbata, orfanii primiau numai câte 20 fl. Taxele pentru cei îndreptăţiţi la o pensiune anuală de 300 fl. erau statorite in 2% adecă in 6 fl., e r ă pentru cei îndreptăţiţi la o pensiune anuală de 4 0 0 fl. in 3 % adecă in 12 fl.

După nouhl proiecta de lege favorulü pen-siunéi se estinde si la invetătorli şi învetătoresele dela ş co le l e de praxă de pe lângă preparandii, dela institutele umanitare, dela şco le le comerciale şi industriale inferióre precum şi dela alte insti­tute poporale. Minimula pensiunei e de 300 fl., e r ă maximulü se estinde până la salariula intregü ahi respectivului inveţătoriu. Astfel deci dacă

vre-unü inveţătoriu sau inveţătore a avutü unü sa­lara mai mare de 3 0 0 fl., atunci de basa la pen­sionare se socotesce salariula intrega. Şi anume după 10 ani de serviţiu pensiunea va fi de 4 0 % din salariu, e r ă dela 10 ani in susa se adaugü la t o t a anulü câte 2%. In salariu se va computa nu numai salariulü în bani, ci şi venitele din pamentü etc.

Pensiunea veduvelorü după salariulü, de 3 0 0 — 600 fl. alü bărbatului va fi 50%, e r ă după sala­riulü, ce va trece peste 600 fl. va fi de 25%.

învetătoresele primescü pensiuni întocmai ca şi invetătorli şi primescü pensiune şi dacă le tră-iescü bărbaţii, ba incă şi in casulü, dacă arü ave pensiune după bărbatu, sau dacă s'arü mărita.

Invetătorli cu u h u salariu mai micü de 300 fl. se vorü pensiona după norma celorü cu salariu de 300 fi.

Orfanii remasi cu mamă veduvă, cu subtra-gerea unuia, primescü Ve parte din subsidiulü mamei, aşa inse, ca subsidiulü tuturorü orfanilorü, nu pote întrece subsidiulü, ce'lü primesce mama.

Orfanli de amendoi părinţii afară de subsi­diulü amintitü mai primescü incă 25 fl., e r ă dacă amèndoi părinţii au funcţionatu ca inveţătorl, atunci primescü 50 fl. la anü.

Invetătorli şi învetătoresele vorü ave sé plă-tescă in fondura de pensiune 2% din salariulü acela, ce se socotesce de basa la pensionarea lorü.

Aceste determinaţiuni vorü intra in vigore in 1 Ianuarie 1892 .

* * *

Hymen. Drd. Iacobu Popü, prof. gimn. in Năseudu şi Cornelia Lupú, institutóre, şi-au serbatü cununia lorü in 30 Augustü n. c. in capela epis-copescă din Gherla. — Felicitările nòstre!

NeCrologÜ. Maria Cupcea, ca soţia; Emilia, Aurelia, Maria şi lulia, ca fiice; Gabrielli, Alexandru şi Pavelă, ca fraţi cu inima plină de durere aducü la cu-nosciţa tuturorü amicilorü, consângeniloru şi cunoscuţi-lorü, 'că IOANÜ CUPCEA, preotü gr. cat. în Măghe-rusü sl-a finita cursula vieţei sale neobosite Duminecă în'30 Augusta n. c. la 10 óre a. m. în ahi 45-lea ana etăţei şi ala 174ea anü alü căsfitoriei. Eemăşiţele pă­mântesc! s'au imormèntatu in 1 Septemvre la 2. óre d. a.

Fiă-i terina usoră si memoria binecuvântată!

Pòsta redaeţiunei. St. B. Poiană. Asceptămu cu plăcere. I. P. C. in A . V. Suntemü înţeleşi. 3>. S. MaierU. Urmeză epistolă.

^gf- In numèrulu trecută alü diarului nostru din erare de adminis-traţiune s'a indusü la acestü Ucü o notiţă eronată referitóre la preuM. abonamentului. Âstădî e/nendându erórea statorimw preţulu abonamentu­lui fóieí nòstre dela apariţiunea ei (lj13Aug.) pană la anulă nou la suma de 1 fl. 50 cr. Teologi, invitatori, studenţi, suboficerl, sodali etc. primescü foia nostra pană la anulü nou cu preţulii redusă de 1 fl. Acei onoraţi abonenţt deci, cari au binevoita a ni tramite mai multü de lfi. 50 cr. bme-voiscă a dispune, ca -ntrecémentulü séu sS li-lü retrămitemu prin postă, ori sé-lü computămii în preţulu abonamentului dela anulü nou incolo.

Tipografia CAEOLÜ OEENDI în Bistriţă.