litere, 7-8 (148-149), 2012

REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃA SOCIETÃÞII SCRIITORILOR TÂRGOVIªTENIAnul XIII, Nr. 7-8 (148-149) � iulie-august 2012

Apare cu sprijinul Primãriei Târgoviºte

Roman teatral

Tudor Cristea

De vreme ce anul ãsta în literaturã nu s-a întâmplat mai nimic, romancierii abandonându-ºiocupaþia trudnicã la capãtul cãreia, de obicei, nu-i aºteaptã decât dificultatea de a-ºi publicaprodusul în câteva exemplare împãrþite pe la critici ºi pe la prieteni sau adunând praful de prinpuþinele magazine de carte netransformate în cârciumi, viaþa noastrã politicã s-a gândit cã arfi nimerit sã scrie ea, pe o secetã cumplitã, un roman mai palpitant decât cele (ne)scrise depretinºii profesioniºti ai genului. ªi cum mai întotdeauna viaþa bate filmul (ºi romanul), el s-ascris, în chip clasic, cu expoziþiune, intrigã (ºi intriganþi!), conflict, desfãºurare, punct culminantºi deznodâmânt. Dar ºi cu lovituri de teatru, cu momente de suspans, ºi, mai ales, cu multeepisoade de literaturã interactivã, cãci cititorii/ spectatorii acestui roman teatral, ca sã-i zicemaºa, aveau ºi ei intervenþiile lor: în stradã, pe micile ecrane, în pagini de ziar ºi în subsolulacestora, pe site-uri, pe facebook sau pe bloguri... Suntem o þarã de autori de literarturãnescrisã, care þine, pentru moment, locul celei scrise.

Evident, autorul-protagonist al acestui roman a fost cel care ne bântuie, de vreo opt ani,trezia ºi somnul, preºedintele ales, cel de la care limba românã a cãpãtat cel puþin douã cuvintenoi: bãsist ºi bãsism (cum erau, pe vremuri, ceauºist ºi ceauºism). Deºi declarã cã n-a citit (vorbãsã fie!) decât Levantul ferventului sãu admirator Mircea Cãrtãrescu, autorul-personaj al romanuluinostru pare mai curând un frecventator al prozei sud-americane sau mãcar un cunoscãtor alscrierii �Racul�, de Alexandru Ivasiuc, ale cãrei prime pagini seamãnã izbitor cu unele dintre celeale (ne)scrierii estivale care ne-a marcat ultimele luni (dar poate ºi viitorii ani).

Romanul nostru teatral a început, cum stã ºi frumos, cu un prolog cam derutant, al cãruisens nu-i era, se pare, cunoscut la vremea aceea decât autorului: cãderea guvernului. Apoi,o expoziþiune de asemenea înºelãtoare, ezitantã, brusc insolitatã de o loviturã de teatru (carenu era, însã, decât rodul unui plan auctorial bine pus la punct): plagiatul!

Existã (iar cei care scriu sau mãcar citesc cunosc foarte bine asta) momente în care autorulcade în capcana propriei sale scrieri. Iar dacã este vorba de un roman scris de viaþã, atunci poatedeveni chiar victima intrigii puse la cale. Aºadar, lovitura de teatru (iar nu de stat!) capãtã oreplicã fulgerãtoare: înlocuirea avocatului poporului ºi a ºefilor celor douã camere, întâmplarecare l-a lãsat (cel puþin la prima vedere) mascã pe cel care, aºa cum se va dovedi la final, a þesuttoate firele acestei poveºti. E o simplã pãrere, totuºi, pentru cã, se ºtie, autorii au întotdeaunaniºte aºi în mânecã, iar unele fapte ce par de neînþeles la un moment dat îºi dezvãluie înþelesuldupã ultima filã. Curios, în prim-planul textului apare un arbitru pe nume, care valideazã acestelovituri socotite, inclusiv în cadrul dimensiunii interactive a operei, cu încrâncenare, cu urã, cupatimã, anticonstituþionale. În orice caz, protagonistul pare a se confrunta cu doi antagoniºtipe mãsurã. Însã arbitrul, pe care unii îl declarã cumpãrat, trecuse cu vederea ceva doar spre aimpune altceva, mult mai important. Cum s-ar spune la fotbal (sport care are o evidentã legãturãcu romanul!), se fãcuse cã nu vede un fault la centrul terenului, pentru a dicta, imediat, unpenalti: cvorumul. În proza sau în teatrul ãsta care sfideazã convenþiile ºi uzeazã de oriceelement care poate fi util, pare a se profila un prim punct culminant. Dar, ca în cronicile naþionalesau ca în romanele mai vechi, intervine o instanþã extratextualã, un fel de Deus ex machina, careva reorienta acþiunea ºi faptele. Unul dintre antagoniºti este chemat la ordin undeva, departe, ºise întoarce nu doar îmblânzit, dar ºi oarecum speriat. Timorându-l ºi pe cel de-al doilea, careputea deveni el autorul romanului, sau mãcar protagonistul, în cea de-a doua parte a lui. Are înmânã chiar un instrument simbolic: stiloul cu care poate promulga perfida (în felul cerut dearbitrii de margine ºi de centru) Lege sau o poate retrimite în Parlament (unde s-ar împotmoli sinedie). N-are, însã, curajul de a deveni autor, promulgã ºi trece în plan secund, devenind unpersonaj oarecare, aproape jalnic. Înscris pe un anume fãgaº, romanul teatral al lungii noastreveri are un sfârºit previzibil, cãruia doar epilogul, realizat cu mânã fermã ºi minã perfid-ironicã decãtre autorul protagonist, i-ar mai putea da culoare! O culoare tristã!...

2 LITERE � Revistã lunarã de culturã a Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

REVISTÃ LUNARÃ DE CULTURÃA SOCIETÃÞII SCRIITORILOR

TÂRGOVIªTENI

Distinsã cu ORDINUL ZIARIªTILOR CLASA I Aurde cãtre Uniunea Ziariºtilor Profesioniºti din România

Marcã înregistratã OSIMISSN 1582-0289

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicãpentru conþinutul articolelor revine exclusiv

semnatarilor acestora ca persoane individuale.

În atenþia colaboratorilor: Materialele trimise vor avea 2 sau 4 pag. A4 cu literãde 12 la un rând sau 3500-7000 semne fãrã spaþii (4500-9000 cu spaþii).

Manuscrisele primite nu se returneazã. (Redacþia)

R E D A C Þ I A

Niculae IonelAgnes ErichAna DobreSUBREDACÞIA CHIªINÃUIulian FilipVasile RomanciucIanoº ÞurcanuAurelian SilvestruTEHNOREDACTORIoan Alexandru MuscaluGRAFICÃ � Iulian Filip Alexandru Coman

SENIORI EDITORIMircea Horia SimionescuBarbu CioculescuMihai CimpoiMircea ConstantinescuHenri ZalisFlorentin PopescuLiviu GrãsoiuGeorge AncaRadu CârneciIoan AdamIordan DatcuSultana Craia

REDACTORI ASOCIAÞIDaniela-Olguþa IordacheDumitru UngureanuMargareta BineaþãVictor PetrescuMihai Gabriel PopescuGeorge CoandãNicolae ScurtuEmil StãnescuCorin BianuGeorge Toma VeseliuIon MãrculescuDan Gîju

DIRECTORTudor Cristea

REDACTOR-ªEFMihai Stan

SECRETAR DE REDACÞIEIon Anghel

ISSN on-line 2284-600XRevista poate fi cititã ºi on-line la adresawww.bibliotheca.ro/reviste/litere

Consiliul director al Societãþii ScriitorilorTârgoviºteni, redacþia revistei �Litere�, colaboratorii,cititorii ºi prietenii târgoviºteni ureazã maestruluiBARBU CIOCULESCU (n. 10 august 1927,Montrouge, Franþa) � corifeu ºi fondator al �GrupãriiLitere� � cu prilejul împlinirii vârstei de 85 de ani,sãnãtate, putere de muncã, proiecte finalizate, prezenþãactivã în �Litere� ºi în Societatea ScriitorilorTârgoviºteni precum ºi viaþã lungã alãturi de cei dragi.

La mulþi ani!

1.VII.1929 - S-a nãscut Costache Olãreanu (m. 2000)2.VII.1905 - S-a nãscut Victor Brânduº (m. 1989)4.VII.1943 - A murit N.O. Dallocrin (n. 1877)5.VII.1980 - S-a nãscut Andrei Gheorghe6.VII.1954 - S-a nãscut Ioan Vintilã-Fintiº7.VII.1988 - A murit Mihail Cruceanu (n. 1887)9.VII.1943 - S-a nãscut Mihai Stan

CALENDAR DÂMBOVIÞEAN

3Anul XIII, Nr. 7-8 (148-149) � iulie-august 2012

10.VII.1929 - S-a nãscut Marin Ioniþã10.VII.1947 - S-a nãscut Maria Mirea12.VII.1797 - A murit Ienãchiþã Vãcãrescu (n. 1740)12.VII.1816 - S-a nãscut Ion Ghica (m. 1897)13.VII.1947 - S-a nãscut Iosefina Olimpia Tulai13.VII.1954 - S-a nãscut George Ioniþã14.VII.1943 - S-a nãscut Mihai Oproiu15.VII.1919 - S-a nãscut Aurel Iordache (m.1975)15.VII.2000 - S-a nãscut Marta Anineanu (n. 1914)16.VII.1916 - S-a nãscut Bucur Stãnescu (m. 1999)17.VII.1882 - A murit Pantazi Ghica (n. 1831)17.VII.1945 - S-a nãscut George Sânpetrean17.VII.1976 - S-a nãscut Roxana-Magdalena Bârlea18.VII.1931 - S-a nãscut Nicolae Neagu (m. 2009)18.VII.1947 - S-a nãscut Florin Gheorghe Mageriu18.VII.1950 - S-a nãscut Mircea Drãgãnescu18.VII.1951 - S-a nãscut Dan Grãdinaru20.VII.1960 - S-a nãscut Maria Tufeanu20.VII.1879 - S-a nãscut Ilie El. Angelescu (m. 1964)22.VII.1955 - S-a nãscut Ionuþ Cristache21.VII.1971 - S-a nãscut Anda Alecu-Prioteasa23.VII.1924 - S-a nãscut Vladimir Diculescu25.VII.1927 - S-a nãscut Radu Urziceanu (m. 1998)25.VII.1978 - A murit Petre Iosif (n. 1907)26.VII.1925 - S-a nãscut Theodor Nicolin27.VII.1942 - S-a nãscut Erich Kotzbacher29.VII.1938 - S-a nãscut Aurelian Trandafir (m. 1999)29.VII.1946 - S-a nãscut Nicolae Rãdulescu31.VII.1906 - S-a nãscut Gheorghe Mareº (m. 1982)31.VII.1939 - S-a nãscut Tiberiu Cercel 2.VIII.1933 - S-a nãscut Mihai Gabriel Popescu (m. 2011) 3.VIII.1921 - S-a nãscut Radu Gioglovan (m. 1979) 4.VIII.1935 - S-a nãscut Gabriel Mihãescu 4.VIII.1941 - S-a nãscut Constantin Condrea 4.VIII.1948 - S-a nãscut Dumitru Radu Luca 4.VIII.1951 - S-a nãscut Virgil Voinescu- Orãºanu 4.VIII.1972 - S-a nãscut Simona Cristina Noveanu 5.VIII.1973 - S-a nãscut Veronica Dumitrescu 9.VIII.1948 - S-a nãscut George Piteº11.VIII.2000 - A murit Vivi Anghel (n. 1956)13.VIII.1982 - S-a nãscut ªtefan Peca14.VIII.1941 - S-a nãscut Alexandrina Dinu14.VIII.1969 - S-a nãscut Carmen Patraulea-Moraru16.VIII.1941 - S-a nãscut Victor Petrescu17.VIII.1944 - S-a nãscut ªtefania Viorica Rujan18.VIII.1937 - S-a nãscut Ion Coca18.VIII.1951 - S-a nãscut Marian Curculescu20.VIII.1924 - S-a nãscut Alecu Vaida-Poenaru (m. 2004)21.VIII.1915 - S-a nãscut Ion Crãciun (m. 2001)21.VIII.1916 - S-a nãscut Zoe Enãchescu (m. 2008)21.VIII.1926 - S-a nãscut Mihai Constantinescu (m. 1987)24.VIII.1872 - S-a nãscut Raicu Ionescu-Rion (m. 1895)24.VIII.1938 - S-a nãscut Emil Vasilescu26.VIII.1948 - S-a nãscut Constantin Geambaºu30.VIII.1927 - S-a nãscut Radu Petrescu (m. 1982)30.VIII.1993 - A murit Valeriu Liþã-Cosmin (n. 1937)31.VIII.1985 - A murit Ion G. Vasiliu (n. 1910)


CUPRINS

EDITORIAL: Tudor Cristea � Roman teatral ........................................................ 1BREVIAR: Barbu Cioculescu � Închiderea vremurilor ......................................... 5VALENÞE LITERARE: Mihai Cimpoi � Ora stelarã a epistolei ........................... 10REVIZUIRI CRITICE: Tudor Cristea � Eugen Barbu � tezism ºi literaturã (II) ... 13UN VERS DE EMINESCU: Alex ªtefãnescu � �Hai în codrul cu verdeaþã� ........ 18REVELAÞIILE LECTURII: Iordan Datcu � Confesiunile �Confreriei� ................... 19CRONICÃ LITERARÃ: Margareta Bineaþã � Culegãtoarea ºi vânãtorul de cuvinte..................................................................................................... 21RECITIRI: Henri Zalis � Un nume nou, la o privire selectivã ............................... 24EXERCIÞII DE REGÂNDIRE: Sultana Craia � Contradicþiile unui creºtin fascinat de pãgânism: Vasile Voiculescu (II) ............................................. 28LITERE ªI SENSURI: Ana Dobre � Spaþiul în literatura Hortensiei Papadat-Bengescu .....................................................................30INTARSII: Daniela-Olguþa Iordache � ªcoala ca raþiune de a fi. Sarcasmul singurãtãþii ................................................................................. 32ROMÂNUL A RÃMAS POET?: Liviu Grãsoiu � Tentaþia romanului .................. 34NOTE DE LECTURÃ: Niculae Ionel � Cu opincile ºi ciorapii de lânã ................ 36ALAMBICOTHECA: Dumitru Ungureanu � Proba timpului ............................... 39LIRÃ DE BRAÞ: Liviu Ofileanu � Dulcea uºurãtate a fiinþei juvenile ................. 40NEGRU PE ALB: ªerban Tomºa � Un romancier: Dan Miron ............................ 42SOLILOC: Geta Truicã � Opera lui Pavel Dan � un lamento .............................. 44ISTORIE LITERARÃ: Tudor Nedelcea � Vasta panoramã a literaturii basarabene................................................................................ 47SEMNAL: Ionel Popa � Despre oameni care sunt .............................................. 50DIN ISTORIA...: Aurelian Silvestru � Pãcatul .................................................... 51RAFTUL DE SUS: Mircea Constantinescu � �Nu speraþi cã veþi scãpa de cãrþi� .............................................................................................52MARI POEÞI AI IUBIRII: Radu Cârneci � Kahlil Gibran ..................................... 56CARTE STRÃINÃ: Adina Dumitrescu � Nod dupã nod deznodând ................... 58POEZIE: Vasile Bardan � În miezul lucrurilor ...................................................... 60POEZIE: Cãtãlin-Mihai ªtefan � Poveºti pentru copiii mari de la oraº .............. 62POEZIE: Alexandru Petria � Acolo .....................................................................64PROZÃ: George Toma Veseliu � ªedinþa de partid ........................................... 66PROZÃ: Titi Damian � Norul (fragment) ...............................................................69PROZÃ: George Anca � Via mutatã de pe dealuri .............................................. 72PROZÃ: Ion Mãrculescu � Jurnalul de la Marcona .............................................. 75PROZÃ: Mihai Stan � Reîntoarcere în Paradis .................................................... 78MOTIV LITERAR: Corin Bianu � Elena Vãcãrescu, un virtual roman de dragoste .......................................................................................81DICÞIONAR: Victor Petrescu � Teodor Balº ....................................................... 85SOPHIA: Pompiliu Alexandru � Cum se leagã spiritul de materie? (II) .......... 87FIRIDE BASARABENE: Nicolae Scurtu � Contribuþii la biografia poetului Nicolae Coban ............................................................................... 90BASARABII DE TÂRGOVIªTE: Gabriela Niþulescu � Neagoe Basarab (1) ..... 92GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ: George Coandã � Starea de românitate: Creºtinarea în vatra ancestralã (1) ..............................................................95ARS LONGA...: Dan Gîju � Careul cozilor de topor. Artizanii presei militare comuniste ..............................................................97ISTORIA TIPARULUI: Agnes Erich � Biblioteca Mavrocordaþilor sau rodul unei pasiuni de bibliofil (II) .......................................................... 100JURNAL DE CÃLÃTORIE: Daniela-Olguþa Iordache � Caravana Hasdeu ....... 103FESTIVAL-CONCURS NAÞIONAL DE LITERATURÃ �MOªTENIREA VÃCÃREªTILOR�, Ediþia a XLIV-a, Târgoviºte, 9-10 noiembrie 2012 � Regulament ........................................................... 105FORMA ªI VOLUMUL: Ion Mãrculescu � Marin Manea ºi taina lemnului ......... 106REVISTA REVISTELOR: Tudor Cristea � De la Aniºoara Odeanu la geniul neînþeles ........................................................................................108


Barbu Cioculescu

BREVIAR

Extrema ciudãþenie a perioadei de timpcuprinsã între finele lunii august a anului1944 ºi sfârºitul anului 1947 a rãmas vieîn memoria celor care au trãit-o ºi eaproape sigur cã nu spune nimic generaþieiactuale � la urma urmei, prin ce anume arputea-o interesa? Desigur nu fiindcã istorias-ar putea repeta, ci doar pentru aceea cãîntre fenomene depãrtate în timp,inconfundabile, deci cu un specific cât sepoate de precizat, se petrec coincidenþe,în care opereazã factori provocatori dinaceeaºi familie. Mai cu seamã când în joceste însãºi schimbarea de orânduire,rãsturnarea stãrilor, înlocuirea legilor,generala dezrãdãcinare a societãþii.

Dupã 23 august 1944, restaurareainstituþiilor democratice permitea Românieiieºirea dintr-un coºmar istoric, regãsireachipului dintotdeauna, simplul fapt cãarmatele noastre luptau acum de parteaaliaþilor nãºtea speranþa restaurãrii tuturorlibertãþilor, un viitor democratic asigurat,în ciuda împrejurãrii cã teritoriul þãrii seafla sub ocupaþia unei puteri strãine. ªi aunor împovãrãtoare despãgubiri de rãzboi.Aveam de unde � o situaþie nefericitã, cãcini se va pretinde din ce în ce mai mult.Pãrea cã acesta este preþul revenirii lademocraþie, þara se întorcea la vechea eiConstituþie, cea de dupã reîntregireahotarelor. Dar tot atunci un vierme seinstalase în miezul mãrului gãsindnepregãtitã o lume ce se descoperineapãratã în faþa celui mai sever jaf allibertãþilor civile, produs în acel scurt,istoriceºte vorbind, interval de timp. Adicã,în termeni calendaristici, între septembrie1944 ºi martie 1945, data instaurãriiguvernului Petru Groza. Rãstimp în careo luptã inegalã s-a purtat între invadatorulroºu, care a adus la putere formaþia politicãa aºezãrii sale pe lung timp ºi forþele politicedemocratice, cu mâinile legate, totul subprivirile indiferente ale celorlalþi aliaþi.

ÎNCHIDEREA VREMURILOR*

* Din volumul în pregãtire la Editura Bibliothecaintitulat Amintirile unui uituc � Exerciþii dememorialisticã

A-þi înghiþi repulsia, revolta, ruºinea ºia te pune bine cu comuniºtii, cu puciºtiicâºtigãtori, cu oamenii vrãjmaºului, sprea-þi asigura un minimum de securitatepersonalã � inclusiv a familiei � sau a con-tinua sã te opui, asumându-þi un riscincomensurabil, iatã sfâºietoarea alegere. Alcelor cãrora le mai era îngãduitã alegerea.Ce-þi ofereau cei care te chemau sub steag?Un sprijin venit dinafarã, ce nu putea sãîntârzie. Numai cã atunci când lui FranklinDelano Roosevelt începu sã i se limpezeascãprivirea, ceaþa morþii o ºterse cu totul.

Sceptici n-au lipsit nici atunci. Dar eposibil sã te dai pe mâna lor? ªi cum sã-þiaccepþi horoscopul care-þi obstruadouãzeci de ani, dupã primii douãzeci, pânãla reuºitã? Astrele au ºtiut mai dinainte. Leera cunoscutã ºi împrejurarea cã nu voipieri, cu câteva poezii publicate, în rândultuberculoºilor din marile istorii ale literaturiiromâne. În horoscop nu era atât delimpede cã tot începând de la patruzeci deani voi dobândi o sãnãtate statornicã, darmi-o sugera, totuºi, vestindu-mi o viaþãlungã, de 82-83 ani, pe care, de altfel, amdepãºit-o cu lãcomie. E de presupus cãmoartea mã cãuta prin dormitor, pe cândeu scriam la birou. În mansardã, unde ceifoarte bãtrâni, ca dânsa, urcã cu greu...

Da, în anii de care vorbesc s-a jucatRomâniei o farsã sinistrã, în absenþa unuisingur prieten. Poporul român a primit olecþie istoricã, din pãcate din arealul acelorace nu învaþã niciodatã nimic, în curgereaferoce/absurdã a epocilor. Lumea zilelornoastre nu ºtie cât datoreazã celor cares-au opus, cât de mulþi au fost. Iar dintreaceºtia, cât de numeroºi anonimii. Nici câþiºi-au dat viaþa. Pânã acolo merge ignoranþapublicã, încât te întrebi dacã plãmadaromâneascã astãzi existentã nu e cumvadirecta urmaºã a celor care au fost, totuºi,beneficiarii trecutului regim. Fantasticaaroganþã a comuniºtilor, dupã cãderearegimului lor, aºa îmi rãsunã. Robia aduceavantaje unora � iar dintre aceºtia, celornorocoºi, nesperate.


Partea tragicã a luptei anticomuniste aconstat în împrejurarea cã cei care au dus-on-au ºtiut cã ea era de la început pierdutã.Încât chinul cel mare, în acei ani defoamete, de sãrãcie, de persecuþie, a fostviolenþa speranþei care nu voia sã moarã.Imaginea este a câinelui vagabond caremoare de foame ºi sete, ocolit milimetricde paºii trecãtorilor. Mila vine pe urmã.Câinii ceilalþi mor prin alte pãrþi. Cert estecã ceva trebuie fãcut. Înainte sau dupã.Spre a înlocui remuºcãrile cu regrete.

Nu doar Barbu ª. Cioculescu, dinstrada dr. Turnescu ºi Iosif VisarionoviciStalin, din Kremlin, laturã necunoscutã,credeau în iminenta izbucnire a celui de altreilea rãzboi mondial, ci ºi cei mai mulþiriverani. Eram, pe atunci, prin mijlocireaunei prietene mãritatã cu un demnitar,destul de des în compania unornomenclatoriºti cãrora nici prin cap nu letrecea cã au ca interlocutor un prãpãdit denormator � de cuie, lighene ºi plase desârmã. Cum, poate nu bãnuiau nici naturaexactã a relaþiilor mele cu soþia coleguluilor din ministerul de externe. În prelungitediscuþii, obsesia lor era rãzboiul atomic înperspectivã. Le explicam, în cea maistrânsã logicã, din care motive un rãzboinu va izbucni, de ce nu va pica peste dânºiibomba cu hidrogen, proaspãt inventatã.Argumentele mele le mergeau la inimã. Lemai spuneam, în treacãt, cã dacã totuºi,un al treilea rãzboi mondial ar izbucni, s-arsfârºi cu spânzurãtori la fiecare colþ defostã stradã. De aceea ºi luptam cu toþiipentru pace. ªi ce am mai luptat � numãrulde petiþii cereri, hârtii oficiale, cu numelemeu sub aceastã sublimã lozincã depãºeºtesuma icrelor depuse de somoni, de toni ºiheringi, în mãrile ºi oceanele lumii. Amluptat, am dus greul luptei ºi am învins.Interlocutorii mã priveau cu neprefãcutãsimpatie. Aveau nevoie de încurajãri, însinea lor, odatã cu rãzboiul rece ºi cel deal treilea începuse. Unul dintre ei, ministrual podgoriilor pieri într-un accident deautomobil. Era ºi cel mai vesel.

În aceste vremuri închise de carevorbesc, iniþial, libertãþile recâºtigateîncepuserã sã dea roade cel puþin îndomeniul artelor, din belºug. Loja din caregustam priveliºtea era chiar cercul poeþilorde la �Kalende�. Mai marii mei prieteni, lapropriu ºi la figurat, Constant Tonegaru ºiPavel Chihaia, care înfruntaserã cenzuraantonescianã, primirã, odatã cu rãsplatacurajului, pe aceea a talentului. Constantprimi premiul Fundaþiilor Regale pentrudebutanþi, fundaþie la a cãrei editurã i sepublicã volumul premiat, intitulat�Plantaþii�. Pavel Chihaia publicã la

faimoasa editurã Cultura Naþionalã,renãscutã, masivul roman �Blocada�, dupãce fusese onorat cu acelaºi premiu alFundaþiilor, pentru piesa de teatru, cusubiect dobrogean, �La farmecul nopþii�.Recolta generalã a fost chiar mai bogatã,cu debuturile în roman ale lui Dinu Pillat,Mihai Villara, Sorana Gurian, cu apariþiaprozelor lui Petru Dumitriu, din �Eurydice�.

Studentul în medicinã Alexandru Lunguprimea premiul recent înfiinþat �IonMinulescu�, pentru volumul de versuri �Ora25�. O întreagã generaþie se pregãtea sã iacu asalt reduta celebritãþii. Îºi fãcuserãreapariþia ºi suprarealiºtii, în climatul libertãþiiredobândite. Va înþelege oricine cât de puþinîmi convenea situaþia de licean ºi încã înumbra ameninþãtoare a bacalaureatului. Cufizicul meu matur, cu bun simþ, încompanie, eram acceptat în lumea acestorviitori giganþi. Îi urmam, în trecerile lor prinurbe, când, de pildã Constant Tonegaru mãluã cu el în vizitã la pictoriþa MagdalenaRãdulescu, frumoasã foc, în genul brunelorcu sprâncenele îmbinate, încântarea mea eradeplinã, pe când Tonel îmi atrãgea atenþiaasupra picioarelor artistei, murdare devopsele. Cu o zi mai înainte o vizitaseVladimir Streinu, care, plin de amenitate,se pierduse de admiraþie în faþa pânzelorexpuse. �� De unde ai luat culorile acestea?�,o întrebase, inspirat. �� De la Fondul plas-tic�, îi rãspunsese pictoriþa.

Nu cea mai dulce armonie domnea înlumea literaturii. Tonel îºi râdea de versurilelui George Dan, matelotul, afirmând cãmarinar fusese, într-adevãr, ºi anume peyachtul de la Snagov, al mareºaluluiAntonescu. Nu o înghiþea nici pe MonicaDan, soþia poetului, nãscutã Valter,prozatoare plinã de spirit ºi gurã rea, ca ºiTonel. Cu aluzii, Tonel glumea pe seamaamiciþiei acesteia cu Ion Caraion, pe atuncisecretar de redacþie la Scânteia tineretului� la aceeaºi masã cu tânãrul NicolaeCeauºescu �, râdea de experienþele de spi-ritism, dacã nu de alte încercãri ocultisticeale Monicãi în compania lui Caraion,efectuate pe întuneric, departe de soþulîngãduitor. Adevãrat sau nu, Monica Dan,într-o nuveletã privind ºedinþele cenacluluiLovinescu, îl enumera pe Tonegaru printrepoeþii care, nemaiavând loc în salon,stãteau în baie, unde Tonel ar fi mâncatpasta de dinþi. Era costeliv, ceea ce, lamarea lui înãlþime îl fãcea sã parã ºi maislab. În audienþã la ministrul culturii, MihaiRalea, care dãdea ajutoare scriitorilor înnevoie, aºtepta decizia ministrului, care-icitea petiþia � obiºnuit banii se cereau pentruefectuarea unei operaþii de apendicitã � custiloul deschis, spre a pune apostila


salvatoare, ridicând capul de pe hârtie, Raleaîl întrebase: �� Dumneata, din ce formaþiefaci parte?� �� Din formaþia foamei,domnule ministru�, rãspunsese Tonel, ieºindîn trombã. Ralea îl trimisese pe portar sã-laducã înapoi, dar poetul luase distanþã.Dintru început ruptura dintre cele douãtabere fusese clarã ºi definitivã. Între artaangajatã � tocmitã, îi zicea Vladimir Streinu� ºi cea pe criterii estetice, tonul de violenþãîntrecea mãsura, pânã la grosolana injurie �ºi ameninþare. �Vom avea o artã socialistãsau nu vom mai avea nici una� � citeai înoficiosul partidului, Scânteia, cãreia i se maizicea ºi Scrânteala. Arestãrile în rândurilefoºtilor publiciºti ai extremei drepte seapropiau de rândurile publiciºtilor neangajaþi,directorul ziarului �Fapta�, în care publicaumulþi începãtori, Mircea Damian, arestat,muri în închisoare, ziarul lui dispãru, cumpe încetul cam toate celelalte.

Neruºinarea în paginile preseicomuniste întrecea orice închipuire, citindun articol din �Scânteia�, al lui GheorgheApostol, lider sindical, unul din cei ºaptetipi ale cãror portrete se vedeaupretutindeni, câte trei de-a stânga ºi de-adreapta lui Gheorghiu Dej, o sacrã mâniepuse stãpânire pe mine, redactai un lung ºiargumentat rãspuns, îl trecui pe curat, pedouã mari coli de hârtie, pe care le fãcuisul ºi cu care m-am transportat la redacþiaziarului �Dreptatea�, oficiosul PartiduluiNaþional Þãrãnesc. Ajuns la poarta clãdi-rii, ºi astãzi existentã, dar numai cu faþadaîncastrarã într-un bloc, am dat sã intru încurte. De la primii paºi, din fundul curþiitipografi ieºiþi din clãdire au început sã deacu pietre în mine. O vreme am încercat sãmã apãr, cu sulul de hârtie din mânã, apoiam plecat uluit cum un partid de talia celuiNaþional Þãrãnesc nu gãsise tipografi cuacelaºi ideal politic � ºi cum de-ºi aveaduºmani în propria casã. Împrejurarea m-apus pe gânduri. Cum ziarul, condus degazetarul Nicolae Carandino nu avea unnivel prea ridicat, Iuliu Maniu îi ceruacestuia sã-ºi îmbogãþeascã semnãturile,cei invitaþi au fost ªerban Cioculescu ºiVladimir Streinu. Prezenþa tatei la�Dreptatea� consterna pe mulþi colabora-þioniºti, care, ºtiindu-l pe ªerbanCioculescu om de stânga, nu puteau credecã nu trecuse pe linie, cum mulþi ºi fãcuserãdintre intelectualii de frunte ai þãrii. De undepânã mai ieri presa roºie îi fãcea curte,acum îl ataca cu furie pe... inspectorulantonescian ªerban Cioculescu. Chemat decãtre senatul universitãþii din Iaºi sã ocupecatedra lãsatã liberã, prin plecarea laBucureºti a lui G. Cãlinescu, noul profesoruniversitar îºi pierdu catedra dupã primul

an de cursuri odatã cu desfiinþareaautonomiei universitare. Respectul desine devenise costisitor, bunele sfaturiale lui Baltazar Gracian inoperante. ªitotuºi i le-am urmat: �Urmeazã-þi pornirileinimii�. Asta pe când ziua, dar mai alesnoaptea, se auzeau focuri de armã pe lacolþuri de stradã.

Încã din anul începutului rãzboiului,care afectase bugetul familiei Cioculescu,aceasta închiriase etajul casei, unei familiicompusã din douã persoane, bãrbatul, penume Andrei Bonyhadi, falnic, energic,radiind simpatie, evreu maghiar, om deafaceri, soþia, româncã, nepoatã, dupãspusele ei, de episcop, au devenit chiriaºistatornici. În anii care au urmat, deputernicã inflaþie, tata nu a vrut sã lesporeascã chiria, ca sã nu parã cã profitãde situaþia unul evreu, care nu i-ar fi pututrefuza cererea. Dl. Bonyhadi cãlãtorea, deºievreii n-aveau voie sã pãrãseascã oraºul.De sigur, noi nu vedeam nimic. Dupã 23august 1944, cu afaceri de import-export,cãlãtorea la Budapesta, de unde adusese,o scurtã vreme, o rudã, pe juna Buba, acãrei þinutã sumarã când trecea spre baieîmi producea ameþeli. Pe urmã-l aduse pelângã sine pe Soni, un bãiat de vreo 12-13ani, salvat de la moarte, dacã îmi amintescbine, de cãlugãri catolici. Din întreagafamilie, lui ªoni îi rãmãsese în viaþã unchiulAndrei. Acesta se înscrisese în partidulcomunist, mã întreba, confuz �� Ce vreaManiu acesta?� ªi-mi venea greu sã-i spun:�� Basarabia�. Oricum, n-ar fi înþeles, pecât era de inteligent.

Bolnav de plãmâni, într-o cãmãruþã acasei, ar fi fost cazul sã-mi redobândescodaia luminoasã, de la etaj. �� ªi ce ar trebuisã facem noi?� întrebase, cu uºoarã notãde ironie, dl. Bonyhadi. La ingerinþa mamei,cã ar fi cazul sã se mute, chiriaºul îi arãtãspre finele strãzii, unde pe stradaperpendicularã tocmai se construise un bloc.Acolo, soþii Bonyhadi cumpãraserã unapartament, în care urmau sã se instalezede cum s-ar fi uscat zugrãveala pereþilor.

Era iarnã, boleam cu febrã mare,dormeam peste zi ºi peste noapte, cu cãderiîn adâncime, când pe scãri se auzirãzgomote, neobiºnuite, paºii subþiri ai luiªoni, urcând ºi coborând în trombã, alþi paºiapoi, voci strãine. Apãru mama care-micomunicã, gãsindu-mã treaz: domnulBonyhadi fusese împuºcat în cap, de unofiþer sovietic, în poarta casei. Rusul îiceruse ceasul, soþia þipase, vãzând armaîndreptatã înspre fruntea soþului, rusultrãsese, împrãºtiindu-i creierii. Pe braþe,muribundul fu dus pe scãri în apartament,sosi Salvarea, îl luã, i se fãcu o operaþie de


urgenþã, murind sub cuþit. �� Ruºii tãite-au omorât�, se vãita vãduva, iar apoi:�ªi era frumos banditul, mai înalt decâtAndrei� � acesta avea un metru nouãzeci.�Ruºii tãi, la care þineai atât de mult�. Încãdin dimineaþa zilei de vãduvie, i se atraseatenþia sã nu mai aducã vorba de ruºi. Înpresã apãru informaþia cã legionari, înuniforme ale trupelor aliate, îl asasinaserãpe luptãtorul comunist Andrei Bonyhadi.Acesta fu înmormântat înfãºurat într-unsteag roºu, cu onoruri militare. Vãduvei ise asigurã un post însemnat în Ministerulde Externe. Din nou, ªoni rãmase singurpe lume. Iar omului cãruia toate-i mergeaudin plin i-a fost fatal ceasul rãu...

În intervalul august 1944 � decembrie1947 fãceau primii paºi în literaturã, sau sepregãteau sã-i facã, tineri înzestraþi, precumAlexandru George, Tudor Þopa, RaduPetrescu, Mircea Horia Simionescu, MarcelGafton, Alexandru Vona, Nicolae Steinhard,Radu Cãplescu � ei au trebuit sã aºteptezece, douãzeci de ani, pânã sã publice, ºiatunci cu o cât mai redusã cotã de stat, darde sub acelaºi clopot de vid. Mulþi alþii n-aumai apucat, au pierit pe drum, într-unnesfârºit convoi. Formula de rezistenþã princulturã, mult vehiculatã, de care se face totmai mult caz îmi pare o diversiune, ocapcanã în care cad inocenþi ºi interesaþi înegal numãr. Câþi sunt cei care cunosc în cemãsurã ºtia sã fie elastic regimul comunist,când interesele i-o cereau. ªi cum întorceafoaia, de cum socotea.

Când m-am ridicat din boalã, am gãsitsocietatea în cãtuºe. Slãvitorii regimuluistãpâneau în totalitate media. Puteam sã scriuacum oricât, primejdia celebritãþii dispãruse.

Cred cã am început sã scriu versuri,într-o casã în care poezia era consideratãaxa artelor, din mimetism, pe fondulinconºtient al cãutãrii unei identitãþi. Poemulcu care se deschidea volumul intitulat iniþial�Bunã dimineaþa la Steaua Pãstorului�,conþinea un portret: �M-am nãscut în CasaSoarelui / Sub semnul lui Venus / Într-olungã dupã amiazã / Soarele mi-a datpecetea leului / ªi ochi în miezul lor galbeni./ Flacãra treazã�. Cu încã mai precisetrãsãturi: �Leul m-a însemnat cu nãri lungi,/ Cu nãri largi ºi frunte înaltã / Aproapepleºuvã, pãrul mai coamã / Fâlfâie, tresaltãºi cade pe frunte / Leul mi-a dat majestate�.Nu doar el: �Venus mi-a dat buze groase,adânci, rãsfrânte, arcuite ºi grele, / Pieptulfierbinte, pãr mãtãsos / Sprâncene ca aripiºi late / ªi-o galeºã moliciune în oase�. Numai modest decât eroul baladei lui RaduStanca: �Sunt cel mai frumos din oraºulacesta...�. Însã portretul pe care mi-lfãceam pe la optsprezece ani se încheia

melancolic � în Weltschmerz. Cunoºteamspleen-ul: �Fiecare zi e luni, marþi, joi / ªidin bielã nu ieºi nici înainte nici înapoi /Nici sub vânt, nici sub nori, nici sub ploi /Nici visând, nici dormind, nici bând...�,cu dictonul: �Suntem nãscuþi sub SteauaSetei�. Foarte lung, poemul fusese citit încenaclul Lovinescu � cel de dupã decesulcriticului � ºi-i plãcuse Monicãi Lovinescu;ea tocmai îºi lua licenþa, în litere, ca ºicolega ei, Sanda, care avea sã-mi fie mulþiani prietenã. Poetã, lucra la teza de licenþã,pe tema naturii în lirica lui Victor Hugo.Aceastã legãturã între un viitorbacalaureat ºi o licenþiatã universitarãmasca vârstele, fãrã violenþã. Cele maimulte din versurile acelei perioade sunttradiþionale: �Fiindcã noaptea zãpada areun miros atât de proaspãt / Un cântecneritmic am vrut sã-þi scriu. / Ceasultãcuse dintr-odatã / Parcã niciodatã n-arfi fost viu / Timpul însã-nvinsese climateºi firi / Întins peste lume pe spate / Îl trãgeaiîn piept când ai fi vrut sã respiri / Scãpatdin lanþurile eleate / Cerul pãrea de cernealã,/ Acoperiºurile aveau ceva dezolat, /Pãmântul plutea în spaþii-ngheþate, / Degrea zãpadã purificat // Doar câinii mailãtrau, aburos, harnic, / Zãpada de cer abiase ghicea, / Câinii lãtrau departe, zadarnic,/ În ere pure pãmântul se recupera�. Iarpeste strofe: �Din zãpadã urºi albi stãteaugata sã sarã, / Umbra lor ce lungã substeaua polarã / Din umezealã zãpada unsuflet suav ridica, / Din ceruri înalte o sin-gurã stea guverna�.

Iubita era pomenitã: �Când te-am vãzutîntâia datã / Þi-am spus cã Regulus e steauapreferatã / ªi te-am minþit, iubitã, fãrãîndoialã, / Cãci Regulus e-o stea de mâna-ntâi, regalã�. Apoi: �Þi-am arãtat: Aldeba-ran era roºie, / Sirius, o stea albã, / Arctu-rus galbenã. // Þi-om povestit de Jupiter,un patriarh / Urmat de nouã sateliþi, / Nouãcuconi auriþi, / Când aº fi vrut sã spun /Cã stelele ºi tu, de vã iviþi / În inima meapâlpâiþi. // Þi-am vorbit de SteauaAmurgului, a noastrã, / Venus caldã, clipindalbastrã, / Luceafãrul greu de searã, /Insidios în noaptea clarã de varã / Pesuitoarea scarã a viitorului�. Cu finalsimfonic: �Începuse noaptea sã fie demoale cenuºã / Ceaþa de lapte vibra jucãuºe,/ Atunci ai auzit, tare, vocea cãlãtorului: /Bunã dimineaþa la Steaua Pãstorului!�.

Poeme de noapte, ale unui adolescentcare credea în ele: �Era o noapte de peruzeaºi durere, / Cu pace, cu umbre, amintiri ºiunghere / Cu grãdini pentru inima noastrãprea iute, / Cu nesomn, cer sticlos / ªiduhuri nevrute.� Dar mai cu seamã, beþiede astre: �Din toate, rotundele spaþii / Ne


înconjoarã, ne strâng, constelaþii. // Pestefrunte ºi sub tãlpii avem stele, / Stele grelestele reci, stele moi, stele rele / În vârfulfiecãrui deget o stea se aflã / La câtevamilioane de kilometri luminã�. Trebuia sãle cunoºti: �O stea de treflã conduce gura,/ Un Jupiter sferic se imprimã pe frunte /O stea cu nouã colþuri te apasã pe burtã, /Una mai scurtã îþi despicã bãrbia / Cumsteaua venind din unghi / Te împunge-ngenunchi / (Era o noapte).

Elegiac: �M-aº înfunda-n tristeþe caîntr-un bazin / Cu capu-n jos, cu braþeleîntinse, / În apele tristeþii stinse înfundatãcut, târziu�. Vocal: �Mi-e amintirea vieca un joc de iezi / ªi dupã fiecare clipã tuurmezi. / Vezi, suav, cucernic stãruie-nmine / Un duh de livezi // E-n toate o boarece are / Septembre ca un mãr domnesc /O aura mistuitoare, / ªi anul chiar e-olicoare / În care lin mã chinuiesc�. (ElegieIII). Precum ºi stihuri de cea mai spontanãinspiraþie, precum aceastã �Africa neagrã�,pe care am ºi citit-o la cenaclul Lovinescu:�Sunt Rimbo / Regele strachinã / Taie struþ /Rupe cãruþ / Umblã dup-o paþachinã. /Dimineaþã mã scol / Beau ceaºca mea denãmol / În bãtaie de tobe / Intru în rol / SuntRimboo, Rimbo, tot Rinbo, / Lumea-mispune bine, da mai schimb-o / Vine MartaMirska, zefir, / Marta Mirska are-n buric unsafir. // Sunt Rimbo, regele prãpãd / În Soarescuip, oriunde-l vãd / ªi-n Lunã-mi las cipiciiseara, / Mai ales joia ºi vara. / Mai tulbureca-n luna ploii Warta, / Fiindcã, vedeþi, îmiplace Marta. / Marta Mirska când jumulegâºte / Nici nu vrea sã ºtie / Ce iscã sã riºte.// Sunt Rimbo, regele trestie, / Ziua-i o bestie,/ Îmi face cu mâna de sub un prun / Aceea /Iar numele ei nu vi-l spun�.

Ultimele file ale caietului, cu coperþicartonate, roºu-viºiniu, în care, cu scrisu-ifrumos, mama îmi transcrisese operele, lip-sesc, ele conþineau un poem cu mesaj poli-tic. Era vorba de întoarcereaLiberatoarelor, de aceastã datã, spre a nesalva. Cu încheierea: �Pe aripi, ca semn alsperanþei, / Alb, pur ºi involt / CrinulFranþei�. Cel monarhist, vasãzicã. Totîntârziind ele ºi tot zicând eu of!, am datîn boala cu acelaºi nume în popor: oftica.

Mã revãd, în cumplita varã de secetãa anului 1945, la Câmpina, venind de laTelega, pe vasta masã de zinc a unuisanatoriu, sub braþul fãcãtor de radiografie,întins pe spate sub monstru, pe când, pemargini, tata discutã cu un tânãr medicfoarte cultivat despre Nicolae Roºu, filosofde extremã dreaptã, probabil din Câmpina,medicul tocmai spunea cum insul poate lafel de bine scrie despre Kant sau desprepapucii lui Mahmud, dar ºtirea zilei a fost

alta, peste oraºul Hiroºima, din Japoniacãzuse o bombã de un tip necunoscut, darde putere fantasticã: întregul oraº fuseseºters de pe faþa pãmântului. Pacientul aveao dublã pleurezie, i se recomandau puncþii.E tânãr, nu se pune problema. Oare?

La Telega dejugasem dupã ce �efectulprimar�, adicã prima fazã a morbului luiKoch, fusese depãºitã ºi mai rãmânea sãmã fortifice. În convalescenþã era reco-mandabilã o localitate nu prea frecventatã,dar cu aer curat. O singurã distracþie: lacul,acoperind fosta salinã romanã, atât desãrat, într-adevãr, încât te þinea la suprafaþaapei chiar dacã nu ºtiai sã înoþi. Ajungeasã faci �bicicleta�. La o masã de brad ascris aici tata: �Introducere în poezia luiTudor Arghezi�, carte pe care, caîncurajare, mi-o ºi dedicã. Intrã chiar ºi înundele lacului circular. O revãd pe SoranaÞopa, actriþã ºi poetã, localnicã, înotândvitejeºte cãtre critic, gata sã-i treacã braþelepe sub piept, spre a-l învãþa sã înoate. Deºinu era nevoie. Vedeai, câte un bãrbat obezbãtând cu delicii apa, în mijlocul lacului.�� Când te gândeºti cã ai dedesubt patrusute de metri�, îi ºopti un suflet bun, iaromul începu sã se zbatã.

Îmi amintesc o noapte tropicalã, înoraºul unde totul mirosea a sare ºi chiarperele culese din pom aveau o zeamãsãratã. Stãteam sub un nuc milionar înfrunze, lângã o fatã � fiicã/nepoatã a unuiscriitor pe linie cunoscut în epocã. Curespiraþia, sub bluzã i se ridicau cei maiplastici sâni în formã deplinã ºi þipând parcãsã vinã o mânã sã-i susþinã. Am simþit acestimbold cum urca irezistibil în mine, într-osecundã am mãsurat scandalul � sau poatemiracolul � ºi m-am abþinut.

În acea noapte, învârtindu-mã în patulcu tãblie metalicã ornatã cu îngeraºialbãstrii-roz, am rãcit, cu ferestreledeschise, cum mi se recomandase.Doctorul care descinse din ºaretã, figurãde medic eroic de þarã, ca din Flaubert, iarpe nume tot Þopa, îmi ciocãni coastele,puse urechea pe spatele meu ºi grãi: dublãpleurezie. Din geanta cu ustensile scoaseo siringã cu un ac cum nu mai vãzusemca grosime, spre a-mi scoate apa. L-ampomenit în romanul pe care nu l-amterminat ºi care se intitula �Cadenþeleomului claustrat�. ªi nici pentru bacalaureatn-am învãþat, într-o stare de istovire, deindiferenþã faþã de propria persoanã depesimism cu obiect risipit. Cum zicescepticul: �Nu se poate mai rãu�, daroptimistul: �Ba se poate�.

Bãtãlia care se dãdea în afarã se pierdeapas cu pas.

Dar numai pentru patru decenii ºi jumãtate.


Mihai Cimpoi

ORA STELARÃ A EPISTOLEI*

VALENÞE LITERARE

Vremea în care scrie Ion Ghica ºi care îidicteazã, vorba lui Alecsandri, �singura formã�indicatã, este vremea regalitãþii estetice aepistolei. Aºa cum vremea începuturiloreminesciene era a lirismului în plan universal.Romanul românesc ca gen se va afirma maitârziu, iar povestirea intrã într-o primã etapã aafirmãrii ca specie.

Prin preocupãrile de istoria politicã ºisocialã, de istoria limbii ºi a literaturii de caredau dovadã Kogãlniceanu, Hasdeu, Xenopol,Onciul, Iorga, Radu Rosetti, Lambrior,Philippide, Densuºianu Moldova depãºeºteMuntenia care a avut numai un singur mareistoric, pe profundul Bãlcescu.

Carabet Ibrãileanu extinde observaþia ºiasupra genului memorialistic: �Dacã apoi neîndreptãm atenþia la un gen care þine de istorieºi de literaturã � �amintirile� � atunciconstatãm acelaºi lucru. Faþã cu operaneîntrecutului Ion Ghica din Muntenia � înMoldova avem, ca sã dãm câteva exemple,bogatele Suvenire contemporane, singurelepagini de valoare ale lui G. Sion;încântãtoarele Legende, singura operã viabilãa mult productivului V. A. Ureche, care a fost,de altfel, ºi istoric ºi nuvelist; evocatoareleAmintiri din �Junimea�, ale lui G. Panu, plinde tipuri vii ca un roman; Amintiri din�Junimea�, cea mai bunã operã a lui IacobNegruzzi, ºi mai ales amintirile din copilãriede la sfârºitul cãrþii, care sunt unele din celemai substanþiale ºi mai frumoase paginidespre trecutul societãþii moldoveneºti; ºibogatele, instructivele ºi plãcutele volumeale lui Radu Rosetti, Poveºti ºi Alte poveºtimoldoveneºti. Amintiri � ºi romanele salePãcatele sulgerului ºi mai ales Cu paloºul,romanul cel mai palpitant scris în limbanoastrã, atât de plin de viaþã vecheromâneascã, istoricã ºi legendarã. E, sã maiadãugãm romanele istorico � sociale ale luiD. Moruzzi (G. Ibrãileanu, Pagini alese, 2,Bucureºti, 1957, p. 69).

Exegeþii au vorbit ºi de bogata tradiþie* Fragment dintr-un eseu monografic în curs de

apariþie la Editura Bibliotheca

europeanã a speciei, impusã de Doamna daSevigné, Doamna de Maintenon, Cardinalulde Retz, de Montesquies cu Scrisorilepersane, Saint-Simon, Rochefaucaut. La listaimpunãtoare a lui Ibrãileanu se mai adaugãScrisorile lui Constantin Negruzzi, intitulateNegru pe alb, Scrisorile lui Iacob Negruzzi,memoriile de cãlãtorie ale acestuia ºi ale luiIon Maiorescu (Din itinerariul în Istorie,Cãlãtorie în Africa de V. Alecsandri ºimemoriile ca atare (Un episod din 1848,încorporatã în nuvela Dridri) Istoria misiilormele diplomatice, Amintirile din copilãrieale lui Creangã, Scrisorile lui Papadopol �Calimah (de asemeni cãtre Alecsandri),Amintiri din teatru de I. Luca, impresii decãlãtorie din Italia ale lui I. Slavici, ºi din Banatale lui A. D. Xenopol, amintirile din rãzboiulpentru independenþã ale lui A. ChibiciRâvneanu. Abundenþa de bucãþimemorialistice din Convorbiri literare neîndeamnã sã presupunem �cã incita ambiþiamai veche la Ghica, pe atunci director generalal teatrelor, ºi în aceastã calitate în contactnemijlocit cu scriitorii ºi cu creaþia artisticã,de a fi el însuºi scriitor� (D. Pãcurariu, IonGhica, Bucureºti, 1965, p. 282-283).

Propunându-ne aceastã listã dememorialiºti, prezenþi chiar în Convorbiriliterare, unde publicã ºi Ghica, D. Pãcurariuvine ºi cu precizarea cã redactarea Scrisorilorcãtre V. Alecsandri nu începe din 1879, cumse crede avându-se în vedere prima apariþieîn revistã, ci în 1858, când îi adresa o scrisoareîn care relata o cãlãtorie în Marea Egee ºi peþãrmul Asiei Mici, întreprinse în 1857. Eaapare, într-o formã restrânsã, în 1892 înConvorbiri literare sub genericul Fragmentdintr-o scrisoare ineditã cãtre V. Alecsandri,fiind contopitã cu o relatare a altei cãlãtorii,care a avut loc în 1855. Gãsim aici aceeaºievocare nostalgicã a �episodurilor vieþii dupãcare am oftat de o mie de ori ºi cãtre carememoria mea sã întoarce adesea cu plecareaºi cu întristarea unui bãtrân cãtre zile dedezmierdare ºi de iubire� Scrisorile ºiConvorbirile economice, pe de o parte,


proiectele de tinereþe, pe de altã parte, nedeterminã sã meditãm asupra existenþei adouã ipostaze de scriitor (scriptor) în cazullui Ion Ghica. Am vãzut cã în Prefaþa laConvorbiri economice se autodefineºte cascriitor ºi crede cã corespunde în totulstatutului estetic al acestuia ºi literaturizândcu bunã ºtiinþã, evocând scene ºi configurândtipuri sociale ca un sãu literar autentic. Gândulascuns e de a depãºi cadrul documentar-istoric, reconstituit sub semnul adevãrului, înspiritul istoriilor lui Herodot. El râvneºte, celpuþin accidental, în anumite momente, sã obþinãºi proiecþii ficþionale. Scrie, în acest scop, opovestire, încearcã sã realizeze un roman,plãsmuieºte o imaginarã scrisoare de pe altãplanetã, proiecteazã ºi scrierea unei drame.

Remarcãm câteva mãrturisiri autoriceºticare aduc dovada unei dorinþe de a schimbamodul sãu obiºnuit de a vedea lucrurile � cuexactitate veristã, �pozitivistã�, cu ochiul ageral moralistului. Ghica ne propune, acum, operspectivã ludicã, inversatã în chip histri-onic, �balcanicã�. Se pomeneºte cã priveºterealitãþile de la umbra fagului sãu (subtegumine fagi): �De la umbra fagului meu mãuit la amândouã capitolele Rumânii, una îmiaduce în minte timpurile de glorie ºi de putere,cealaltã, timp de slãbiciune ºi de ruºine. Ladreapta, capitala lui Mircea, Radu ºi Mihai, lastânga capitala lui Caradja ºi Bibescu�.

Unul din personaje priveºte dintr-oanticamerã lumea din jur printr-un ocean înfiptîntr-un picior cu trei crãci: ��Când, ce sã vãz?Biserica din mijlocul curþii, întoarsã cu turnuîn jos, oamenii umbla cu picioarele în sus, peorice puneam ocheanu sã întorcea cu josul însus; mai pe urmã, multe întâmplãri ale petreceriimele în �Sf. Sava� le atribuiam efectului aceluiochean; astfel îmi explicam ºi intervertiþiapãrþilor numelui meu ºi o priveam ca de bunaugur, socotind cã acel domn era sã prefacãþara cu totul întorcând ca în ochean�.

În Fragmentul de comedie, portretizareacapãtã proporþii, personajele având o þinutãºi un comportament ridicol: �Pe o canapea deroze, la cotitura unui colnic, pe margineatufiºului de liliac, sta gânditoare ºi melancolicãînmlãdioasa d-nã Cocoþeanu, un adevãrat visde primãvarã, c o rochie de tafta broºe,suflecatã la ºolduri peste o jupã de atlaz rose-tendre, pãlãrie paie de Florenþa, încoronatãcu mãrgãrite ºi atârnatã de gât, pe spate; unBoucher scos din budoarul madamei DuBarry. Mai dincolo un atlaz cu trena de oculoare samanie, º-o dalie la ureche,voluptuos sprijinitã ca o iederã de braþulnervos al doamnei Mijlocescu, era doamnaAluneceanu, floarea florilor, zâna zânelor;formau împreunã un grup demn de dalta luiThorvaldsen, Fosfora ºi Espera. D-naMijlocescu purta o rochie austerã de catifea

purice îmbrãcatã pânã sub bãrbie, ai fi zis ometampsicozã a doamnei de Maintenon��.

ªi în Epistola studenþilor facultateacreierilor din Planeta Jupiter dãm de oproiecþie imaginarã grotescã, plinã de vervãºi de aluzii concrete la tristele epistole alestudenþilor din universitãþile Germaniei,Franþei, Engliterei ºi Italiei, în care se vorbeºteîncã �de frãþire, de iubire�, uitând �cã omuleste omnivor ºi cã are canine, dinþi câineºti,cã este mai aproape cãmaºa decât antiriu, cãtrebuie sã ei dacã vrei sã ai ºi o mie de alteadevãruri fizice ºi morale�.

Portretizarea Planetei Jupiter se face deasemenea în scopul ridiculizãrii celor ce seîntâmplã pe Planeta Pãmânt.

�Înainte de a vã scrie ce avem sã vã zicem,este de trebuinþã sã vã spunem cine ºi deunde suntem.

ªtiþi cã planeta ce locuim este mare ºitare, a voastrã pe lângã a noastrã d-abia esteca o alicã de vrãbii pe lângã guleaua cu cared. Verne an în lunã.

Sunt acum câþiva ani, nu sã ºtie nimicdespre noi, dar dl Fontenelle în scrierea saDe la pluralité des mondes ºi Toussennel înscara armonicã au descoperit cã noi existãmºi e dovedit cu ochi ºi cu sprâncene cãrãsuflãm, bem, mâncãm ºi ne plimbãm, cãavem cap ºi picioare ºi unghii, ºi ce cap! aloamenilor voºtri cei mai vestiþi ºi chiar alsacerdotului Bolliac d-abia este pe lângãcapul nostru ca o gogoaºã de tufã; fãrãochelari vedem tot ce aveþi în minte ºi în suflet,în gând ºi în cuget, într-o clipã sorbim ºi auzimcondeiul vostru pe hârtie, ºi când se întoarceroata tipografiei�.

Jupiter e un adevãrat Paradis, în carebunurile pãmânteºti curg ca din Cornulabundenþei: �La noi prin câmp ºi prin curþi,fazani ºi curcani îngrãºaþi cu migdale, cufisticuri ºi cu trufe, porumbei cu penele deaur, papagali, cacadu, colibri mititei; fântânilecurg vin ºi rachiu de Bordeaux, de Malaga,de Ciuraºau, de Danzic, pe câmpii crescananaºi, ciuperci, blamangé, savorine ºicârnaþi, plouã numai cu miere ºi unt�.

Nu lipseºte precizarea, scumpã autorului,cã cei de pe Pãmânt sunt �niºte bieþi oameninãscuþi în ticãloºie ºi crescuþi în prejudeþe�:au fost ºi cei de pe Jupiter plini de �eresuri�,dar, glorie lui Ierid, au rupt lanþurile sclavieiºi trãiesc acum în libertate.

Pamfletul e scris, prin urmare, încorespundere cu preceptele morale ale lui IonGhica. Astfel de incursiuni în sferaimaginarului, confirmã harul lui de povestitorîn mãsurã sã opereze ºi cu procedeeleficþionalului.

Fantezia sa, arabã� (dupã expresia luiCãlinescu), erupe, se strãmutã uºor din�ordinul� realului subjugãtor.


Ghica s-a gândit ºi la un proiect de ro-man, având ca model Jérôme Paturot à larecherche d�une position sociale de L.Reibaud, fapt întâmpinat cu mult entuziasmde Vasile Alecsandri într-o scrisoare din 12mai 1849 adresatã lui Alexandru Hurmuzachi,redactor al ziarului Bucovina, în careintenþiona sã-l publice: �Am citit cu multãplãcere rândurile ce mi-ai scris, ºi dreptrãsplatã îþi fãgãduiesc în curând sã-þi trimitbogatã materie pentru foiletonul ziaruluiBucovina. Aici am descoperit la un prieten almeu � om cu duh ºi cu judecatã � o scriereînsemnatã, plãcutã ºi folositoare þãrilornoastre, un roman de moeurs, un soi deJérôme Paturot românesc, de îndatã am gânditla tine, iubite chiþegoiule. Aceastã scriere, cebate în moravurile ºi defectele societãþiinoastre din Bucureºti, este menitã a trageluare-aminte� a tuturor cititorilor, ºi înurmare cred cã nu poate figura mai bine aiuredecât în Bucovina. Mã îndatorez dar a-þitrimite peste puþin partea întâia ºi îl îndemn ao tipãri regulat foiletonul gazetei tale.Prietenul meu, ce doreºte anonimul pentrutoþi afarã decât pentru tine, îþi este cunoscutbine, cãci numele lui este Ion Ghica. Destuleste sã cunoºti numele autorului ca sã cunoºtimeritul operei sale. El aºteaptã hârtiile sale dela Bucureºti, ºi îndatã ce le va primi, eu însumiþi-oi expedia partea întâia a scrierii de careþi-am vorbit mai sus�.

Manuscrisul nu a mai fost gãsit, lui IonGhica atribuindu-se un alt fragment, DonJuanii din Bucureºti, care aparþine maidegrabã lui Pantazi Ghica.

D. Pãcurariu dovedeºte, cu certitudine,cã povestirea fãrã titlu, intitulatã de el Istorialui Alecu, completatã de un alt fragment,rãmas de asemenea în manuscris � Istoria luiAlecu ªoricescu � este, prin acþiunile ºi prinviaþa protagonismului, asemãnãtor curomanul lui Reybaud. Paturot este jurnalist,apoi industriaº, ofiþer, membru a mai multorsocietãþi ºtiinþifice ºi literare, deputat: Alecueste de asemenea jurnalist, membru a maimultor societãþi ºtiinþifice, candidat ladeputãþie. Ziarele la care lucreazã ei audenumiri similare: L�Aspic (Aspida) ºi Racul.Unele scene sunt traduse aproape ad-literamde Ghica (D. Pãcurariu, op. cit., p. 108-109).

Sunt, totuºi câteva aspecte aleproiectului de roman demne de luat în seamã,constituind o dovadã incontestabilã a daruluisãu literar ºi al reuºitei posibile în cazul încare ar fi fost finisat. Avem, înainte de toate,recunoaºterea de cãtre Alecsandri ameritului sãu literar. Materia romanescãeste, apoi, una româneascã, alimentatã dinexperienþa de viaþã a autorului. Constatãm, însfârºit, procedeul configurãrii aliterative apersonajului, el fiind conceput ca un

�ideolog� al sãu care-i împãrtãºeºtepreceptele morale ºi felul de a înþelege lumea.

Personajul apare structurat, aºa cum seobiºnuieºte în Scrisori� ºi în Convorbirieconomice pe baza unor dezbateri îndelungicu prietenii privind �principiurile adevãrate ºimântuitoare�, din care urmeazã �dezvoltareaduhului omenesc, mãrirea ºi fericirea societãþii�.

Programul gazetei, pe care o fondeazãprezintã un tablou al relaþiilor sociale, aldatoriilor omului, modul în care trebuie zisadevãrul sã se lupte cu rãtãcirile ºi cudemagogia, sã fie ajutatã naþia ºi guvernul.Un amplu program vizeazã dezvoltareateatrului. Devenind membru al unei societãþiliterare, Alecu þine o lungã cuvântare, în careexprimã principiile politice pe care trebuie sãle urmeze românii, printre acestea fiind ºi uncatehism al omului: �Omul este un ce foartetrecãtor, ambiþia care þine de un om singureste ºi ea scurtã ºi trecãtoare ca ºi noi: iarambiþia care se þine de idei folositoare omeniriieste mare, nemãrginitã, nemuritoare ca ºi ideileacelea. Acea ambiþie pare cã are ceva vecinicca ºi duhul omenesc. Adevãrata slavã nupoartã numele unui om, ea poartã numele unuiveac, al omenirii�.

Istoria vieþii lui Alecu ªoricescu sedezbracã de acest pathos retoric, fiind oadevãratã fiziologie a unei persoane ceîntruchipeazã entuziasmul, nevinovãþia decopil, viaþa trãitã sub semnul poeziei;�nenorocirile� ºi �decepþiile� îi slãvesccaracterul, îi schimbã �credinþa� ºi�convicþiile�. El �petrece toatã sfera ideilormoderne, în felul literar, filosofic ºi industrialºi n-a hotãrât sã se retragã la Mãmãligenidecât dupã ce a fost filozof ºi ciocoi�. Sufletullui e otrãvit de �scârbã ºi de urã� ºi e vizitatde ispita rãzbunãrii. Este efectul pierderii unuiproces, care-l face sã mediteze asupra�socotelii drepte� de care trebuie sã deadovadã cei �cu slujbe judecãtoreºti�.

Este anunþat, în aceste fragmente, unpersonaj complex, ajuns sã înfrunte primeleprobleme existenþiale � plãsmuire ficþionalã aunui romancier, care nu s-a realizat îndeplinãtatea înzestrãrii sale.

Ilarie Ghendi observa anume o aservirefanteziei ºi formei: �Caracterul solid ºi memoriaaleasã a lui Ghica sunt o chezãºie pentru celeafirmate ºi mai ales pentru buna sa credinþã,dar nu mai puþin adevãrat este cã, de dragulefectului ºi a formei literare, adeseori dã ºi elfanteziei un rol preponderent ºi cã multe dinmoravurile descrise ºi din galeria de tipuri seaseamãnã figurilor din romanul lui Filimon, carinici ele nu sunt exact istorice. Se poate chiarca multe din figurile contemporane sã fi fostdescrise sub înrâurirea raporturilor sociale ºipolitice (Prefaþã la Ion Ghica, Scrisori cãtre V.Alecsandri, IV, Bucureºti, f. a, p. 24).


CAPODOPERA sau, mai exact, întâiacapodoperã a lui Eugen Barbu este romanul�Groapa�. Dupã mãrturisirile autorului, ideeacãrþii i s-a revelat în 1946, când a auzit pentruprima datã despre închiderea celebrei gropi alui Ouatu, astfel cã, un an mai târziu, aveascrise peste 300 de pagini ale unei primeversiuni. Tot dupã mãrturisirile sale, vor maiurma încã opt, romanul fiind tipãrit în 1957,fãrã ca varianta publicatã sã fie ºi ultima:prozatorul va mai interveni asupra textului înreeditãrile ulterioare, declarând definitive, depildã, ediþiile din 1963 ºi 1982. E de discutatdacã intervenþiile asupra textului reprezintãveritabile rescrieri ale acestuia. Mai ales cãunele de dupã prima ediþie constau în suprimãride pasaje ori de capitole. În orice caz, în ochiicomentatorilor (dar ºi ai cititorilor), romanul,contestat la apariþie de cãtre critica aservitãpentru caracterul imoral (sau amoral) al lumiiînfãþiºate, ca ºi pentru naturalism, se impuneca atare prin ediþia sa �definitivã� din 1963,retipãritã în 1966, la Editura pentru Literaturã,în cadrul colecþiei �Biblioteca pentru toþi�, întirajul, care azi pare de domeniul fantasticului,de 60160 de exemplare.

Pentru momentul în care a fost publicat,romanul �Groapa� este, indiscutabil, oapariþie insolitã ºi chiar curajoasã. Cu toatecã Eugen Barbu face ºi aici, ca ºi în nuvele,felului impus în epocã de a vedea relaþiile ºimecanismele vieþii sociale concesii evidente,care afecteazã viziunea ºi care nu vor dispãreadecât parþial prin intervenþiile ulterioare. Dealtminteri, tocmai intenþia de a face în �Groapa�ºi literaturã de aspect social dãuneazãromanului.

Ar mai fi de observat faptul cã, asemeneacelorlalte câteva opere de valoare apãrute înanii �50 (�Bietul Ioanide�, Moromeþii�,�Cronicã de familie�, �Scrinul negru�),romanul lui Eugen Barbu ilustreazã oîntoarcere nevoitã la formula tradiþionalã a

Tudor Cristea

REVIZUIRI CRITICE

EUGEN BARBU �TEZISM ªI LITERATURÃ (II)*

prozei, impusã de Slavici ºi de Rebreanu (deai cãrui �Golani� nu este strãin) ºi, având învedere mediul ºi tematica, George MihailZamfirescu, prin �Maidanul cu dragoste� ºi�comedia tragicã� �Domniºoara Nastasia�;dar, probabil, ar mai trebui amintitã ºi comedialiricã dintre cele douã rãzboaie, cu amesteculei de tristeþe ºi umor ºi cu interes pentru lumeamãruntã, perifericã ori provincialã, cu indivizipitoreºti ºi ciudaþi, în felul celor din creaþiilelui Victor Ion Popa, Eftimiu, George Ciprian,Tudor Muºatescu. ªi, în plus, dar nu cuurmãri dintre cele mai favorabile, scrierileautorilor de stânga mai vechi, ºi în primul rândale lui Sahia, din opera cãruia par a fi redupli-cate unele personaje.

Când se afirmã, însã, despre cele câtevamari romane apãrute în deceniul ºase cã sunttradiþionale ca formulã, nu trebuie absolutizatãaceastã observaþie. Fiecare autor aduce, înfelul sãu ºi în pofida presiunii epocii,refractarã faþã de inovaþie, contribuþia samodernã, lucrând cu discreþie în interiorulstructurii impuse. Marin Preda diminueazãomniscienþa, utilizând, mai ales în prima partea �Moromeþilor�, tehnica decupajului ºinuanþeazã obiectivitatea vocii naratoare, carese moromeþianizeazã pânã la a devenicomplice cu perspectiva personajului, efectslujit ºi de stilul indirect liber. Petru Dumitriuscrie o vastã cronicã de familie din care nulipseºte balzacianismul, dar nici influenþa luiProust ºi aduce în roman medii ºi personajecare impun, prin simpla lor prezenþã, un reliefsufletesc complicat ºi o problematicãmodernã. Acelaºi lucru se întâmplã în textelecãlinesciene ºi, mai ales, în �Bietul Ioanide�,roman al existenþei urbane ºi al mediiloruniversitare ºi artistice. Nu e mai puþinadevãrat, însã, faptul cã, raportate la miºcareaeuropeanã a prozei, toate aceste romane aparca produs al condiþiei robinsonice a literaturiinoastre din acel moment. A le raporta, totuºi,la formulele ce le-ar fi contemporane � romanulexistenþialist ºi noul roman francez � este deja* *Din volumul Revizuiri ºi consemnãri, în

pregãtire la Editura Bibliotheca


prea mult, dar poate explica relativa lor lipsãde ecou în afarã. Doar �Cronicã de familie�ºi �Groapa� vor fi traduse destul de rapidîn Franþa, ceea ce s-ar putea explica prininteresul ºi anvergura problematicii sau aviziunii ori prin cel al subiectului, dar ºiprintr-o modernitate mai lesne sesizabilã areprezentãrii.

Textul lui Eugen Barbu satisface tocmaiunele dintre aceste exigenþe: este un romancu subiect insolit, incluzând o dozã desenzaþional, dar ºi unul care, cu sau fãrãintenþia autorului sãu, aduce evidente notede modernitate la nivelul tratãrii ºi chiar alviziunii. �Groapa� este romanul întemeieriiunei lumi ºi, în context, al sfârºitului alteia,din care nu lipsesc anumite simboluri care-idau un vag aer de parabolã, nici o anumedozã de lirism, care-l înscrie într-o linie a dez-epicizãrii prozei moderne. L-am putea apropia,forþând, totuºi, destul de mult lucrurile, detextele faulkneriene ale întemeietorilorcivilizaþiei sudiste, dacã Stere, cârciumarulcare-ºi ridicã baraca sa în Cuþarida ºi, apoi,cu banii primiþi de la socrul sãu, dogarulMarin Roºioarã, tatãl Linei, îºi înalþã o casãde zid, ar fi un personaj mai reliefat atât socialcât ºi psihologic. Am putea face apropierichiar de stilul viitor al lui Márquez, cumodularea rapsodicã a vocii naratoare, cujocul destul de sugestiv al perspectivelor, darºi cu liricizarea discursului, dar acestea suntsimple accente.

DIN PUNCTUL de vedere al construcþiei,�Groapa� nu este un roman de puternicã forþãepicã, ci unul mai curând secvenþial, liric ºidescriptiv. Vocaþia realã a lui Eugen Barbunu este cea de arhitect, de constructor demonumente epice de largã cuprindere, ci unade poet epic, de rapsod, de povestitor ºinuvelist. �Groapa� este poemul uneiinfraumanitãþi care, printr-o parte a ei, îºitrãieºte sfârºitul, iar printr-o alta se zbate sãacceadã spre luminã, bunãstare ºi demnitate.Spaþiul în care se consumã drama acesteiaeste Cuþarida, cu ceva din neaºezareabordeienilor lui Sadoveanu, în care cârciumaºi apoi biserica sunt primele instituþiicivilizatoare. Ea creºte pe malurile miºcãtoareale gropii ºi în adierile când rãvãºitoare cândpestilenþiale ale gunoaielor ºi ale vegetaþiei,visând luminile din zare ale oraºului ºifãcându-ºi un ideal din mahalaua veritabilã aGriviþei. Scriitorul nu construieºte epic, ciînsceneazã din secvenþe, dar reuºeºte, mãcarîn parte, sã ajungã la viziune. Povesteaextinderii mahalalelor veritabile ale mareluioraº cãtre periferie, contrapunctatã pitorescde cea a decãderii bandei de hoþi a luiBozoncea, care-ºi vede ameninþate sãlaºurile

din malurile gropii, este aºezatã între unprolog ºi un epilog, ambele avându-l în centrupe bãtrânul Grigore, un fel de slujbaº alprimãriei însãrcinat sã pãzeascã niºte unelteºi sã þinã socoteala camioanelor de gunoidescãrcate, ori a chivuþelor care adunã zdrenþepentru o fabricã de textile, martor al tuturorevenimentelor, arhivã vie a trecutului ºi aprezentului ºi, într-un fel, simbol al timpuluicare curge, dar nu impasibil, ci sensibilizat.Vocea naratoare adoptã tonalitãþi variate,împrumutând modulaþiile ºi perspectivaeroilor sau devenind, ca la Slavici (dar, avantla lettre, ºi ca la prozatorii latino-americani) acolectivitãþii sau chiar a istoriei, nu doar cuceva sentenþios ºi poetic, dar ºi metafizic îninflexiunile sale ºi în cuprinderea eipanoramicã. Peste aceastã voce modulatã, ede sesizat acompaniamentul permanent alnaturii. Prologul constituie, astfel, imagineasimbolic-poeticã a unei trudnice întemeieri,cu ceva din acordurile unei uverturi de operãsau de oratoriu: �Când îºi adusese Grigorenevasta ºi lopata sã-ºi sape bordeiul, împrejurnu era þipenie de om. Un an de zile pãzisesingur tinichelele gropii ºi gura ei adâncã. [...]Pe urmã mai veniserã oameni. Mahalaua selãrgise spre marginea gropii, de-a lunguldrumului Cuþaridei. [...] Anii treceau peneºtiute. Încet, încet, maidanul se umpluseîntr-o parte. Nu mai cunoºteai. Se ridicau casede lut, se croiau strãzi noi ºi soseau alþi vecini.[...] Când se strica timpul, se culcau devreme,osteniþi. Rãmânea singur cu baba lui. [...]Salcâmii rari ai Cuþaridei îngãlbeneau. Frunzalor rotundã suna trist seara. Câmpulînvineþea. Ierburile opãrite în vipiile verii semãcinau. Din cerul leºiatic cãdea câte un stolde brabeþi, împrãºtiindu-se pe pãmântul tare.[...] În câteva zile frigul se înteþea. Cerul cãdeapeste malurile sãlbatice. [...] Apoi nopþile selimpezeau. Cerul avea o ºirã verde de stele.Dinspre rãsãrit, peste malul stingher sepornea un crivãþ furiº, scormonind tulpinilemãtrãgunei. Vântul culca scaieþii, urca râpiletunse ºi mãtura praful cãrãmiziu al maidanului.Salcâmii uscaþi rãsunau. Gerul apãsa. [...] Dupãaceea cãdea zãpada. [...] Dupã o zi, nãmeþiiacopereau groapa ºi câmpul. Mahalalelevecine se mistuiau. Auzea numai câinii, afarã,scuturându-ºi blãnile la uºa bordeiului. [...]Nu mai ieºeau. Grigore se apuca sãîmpleteascã mãturi. [...] Nevasta îi fierbea ceai,timpul trecea repede. Veneau nopþi lungi,nesfârºite. Asta pânã sosea primãvara. Într-onoapte, Grigore auzea lunecarea tãcutã agunoaielor. Pe acoperiºul bordeiului se topeazãpada. Bãtrânul simþea cum tot pãmântul acelasterp se trãgea mai spre fund, aºezându-se stratpeste strat. Ieºea afarã ºi chema câinii. Ceatase aduna împrejur. Privea mahalaua adormitã


ºi cerul limpezit. Stelele cãlãtoreau pesteCuþarida. Dinspre groapã adia vântul demartie. [...]

Spre dimineaþã rãsunau strigãteleascuþite ale cocoºilor. Se chemau de departepeste câmpul sur. Urechile lui bãtrâne auzeauumbletul furiº al unor oameni. Cãtre fundulgropii se miºcau umbre aplecate. Câiniitresãreau în somn, ridicau capetele, dar nulãtrau. Se întorceau hoþii. [...]

Trecuserã zile dupã zile, unii muriserã, elvãzuse nunþi ºi petreceri, copiii mahalagiilorcrescuserã sub ochii sãi bãtrâni, îºi aduceaaminte de un foc ce mistuise casele, de niºteîntâmplãri de care mai râdea ºi acum, cã aºa eviaþa, ca o panoramã...�.

CEEA CE þine efectiv de roman în�Groapa� este imaginea ascensiuniicârciumarului Stere, într-un plan, ºisenzaþionala poveste a bandei de hoþi, culupta dintre Bozoncea, �stãpânul� maivârstnic, ºi Paraschiv, ucenicul, în celãlalt.Planurile se întretaie incidental ºi e greu destabilit relaþii între ele altfel decât la nivelmacrotextual ºi altfel decât în latura poematicãºi de meditaþie retrospectivã indusã deGrigore, care ar putea fi considerat una dintrevocile textului, ºi anume cea unificatoare.Poate fi adãugat, în acest sens, ºi cel de-altreilea plan, construit secvenþial, în cadrul maimultor texte care ar putea fi citite ºi indepen-dent: romanul Cuþaridei, al gropii pe malurilecãreia se încheagã o lume de oameni necãjiþi,pe care uneori autorul o înfãþiºeazã în modultendenþios al epocii.

Planul, aºa-zicând, realist ºi tipizant alcãrþii este reprezentat, în primul rând, de celetrei capitole (�Nunta�, �Lume� ºi, spre final,�Stere�), în care este înfãþiºatã viaþacârciumarului, încadrabil în relativ bogatatipologie a negustorilor dornici de înavuþire,lacomi ºi lipsiþi de scrupule, prefiguratã deGhiþã din �Moara cu noroc� ºi consolidatãprin Stavrache al lui Caragiale. Cu deosebireacã Stere pare sã aibã ºi ceva din arivismulunui Iancu Urmatecu, nu însã ºi anverguraacestuia ºi nicidecum fascinaþia lui pentrulumea bunã ºi chiar pentru orizontul spiritual.El rãmâne un negustor ºi un arivist mãrunt,lipsit de simþul dramei, pornit de jos ºinutrind ambiþii modeste. Dar Stere este, înfelul lui, un întemeietor, fiind printre primiicare se aºazã în Cuþarida, pe marginea gropii,unde-ºi construieºte mai întâi o baracã descânduri, iar apoi, din zestrea nevestei, o casãde zid, într-o parte a cãreia se aflã cârciuma.În maniera rezumativã sesizabilã ºi în nuvele,autorul întregeºte traiectul biografic alcârciumarului, bãiat de la þarã care slugãrisede la vârsta de doisprezece ani la un negustor

din Lipscani, domnul Pandele Vasiliu, aspruadesea, dar socotit un adevãrat model ºi chiarprotector al sãu. Lecþia finalã, cu care patronulîl trimite în lume, este pe deplin însuºitã., cuatât mai mult cu cât ea va fi reiteratã ºi chiarconsolidatã printr-o micã ºi, totuºi, naivãteorie a circulaþiei bãneºti, dar ºi prin câtevasfaturi cinice, atunci când Stere, încercândsã-ºi extindã afacerea, merge la fostul sãustãpân sã-i solicite un împrumut: �...banul e-aldracului. Dacã nu ºtii sã umbli cu el, e mort!Nu miºcã, gata! Bagã în cap ce-þi spun, cã-miplace de tine, nu lãsa miile în tejghea! Asta-imoartea francului! Când stã, cocleºte, prinderuginã! Iei azi o sutã din vânzare, n-o punesub saltea, dã fuga a doua zi la piaþã cu ea,cumpãrã ceva, adu la prãvãlie. Iar mai vinzi, iarmai cumperi. Marfa nu se stricã niciodatã dacãºtii s-o conduci. Cârciumãritul e ca la moarã,macinã într-una ºi te-alegi cu ce curge. Pierzi launele, altfel nu se poate, curaj sã ai, vin altecâºtiguri. Numai în brâu sã nu þii banii! [...]

� Jupâne, la mine e lume sãracã, nu preaau parale. ªi-au fãcut casele din te miri ce.

Pe buzele subþiri ale lui Pandele trecuseun zâmbet.

� Ce dacã sunt sãraci? Nu se spalã, numãnâncã? De unde cumpãrã mãlaiul,sãpunul? Nu de la tine, de la altul! N-au banitotdeauna? Nu-i nimic. Dã-le pe datorie, te-ammai învãþat. Datoria e ca buba coaptã, de ce-olaºi, de-aia creºte. Îl ºtii cu leafã, fã-i loc încarnet! Azi îi dai, mâine-i dai, el nu zice nu!Tu scrii! La ziua lor, scoþi socoteala: atâtºi-atât! Trebuie sã plãteascã! Altfel nu le maidai ºi, când i-ai obiºnuit, e greu sã-i maidezveþi. Socotelile ºtii cum se fac. Tragi dincondei. Din ºase, ies ºaisprezece. Ce, adicã,dacã ei ar fi în locul tãu, n-ar face la fel? Dacãle place, cã n-o sã cânte cocoºul tãu pe gardullor! N-ai sã te duci sã le ceri!�

Un asemenea discurs este menit a arunca,în spiritul epocii ºi într-un mod destul desimplist, o proastã luminã asupra uneiîndeletniciri ºi a unui tip dezavuat. Este, dealtfel, un efort pe care autorul, uneori prindiferiþi exponenþi textuali, îl face permanent.În acelaºi timp, deºi încadrarea tipologicã econvingãtoare, mecanismul ascensiunii �totuºi relative � a cârciumarului este precarexplicat, fiind redus la o anume tenacitate subraportul slujirii scopului ºi la mijloace destulde primitive de spoliere a celor care încep sãpopuleze mahalaua, oameni amãrâþi, ceferiºti,tramvaiºti, cu familiile lor numeroase, a cãrorsãrãcie scriitorul o amplificã pentru a obþineefecte de contrast. Tocmai de aceea, romanulsocial din �Groapa�, fie cã priveºteascensiunea lui Stere, fie viaþa mahalalei, estemodest, artificial ºi schematic. Astfel, un capi-tol cu titlul �Truda� conþine cam toate cliºeele


curente în epocã privind exploatareamuncitorilor ºi luptele greviste. Bãrbaþii dinCuþarida care lucreazã la tramvaie sau la caleaferatã au �feþele galbene, trase� ºi parcurg,ca sã ajungã la slujbã, un drum foarte greu,mai ales iarna. Conducãtorul unui tramvai cucai, Cristache Cuþu, invalid de rãzboi, bun lainimã, care uneori plãteºte el însuºi biletulvreunui sãrman, ezitã îndelung sã ia parte laacþiunile sindicale, dar pânã la urmã, simþindu-selezat în drepturile sale, ajunge mai întâi într-osalã supraîncãrcatã de muncitori care vorbescdespre exploatare, iar apoi ia parte la grevabrutal ºi sângeros reprimatã de jandarmi ºisoldaþi, pierzându-ºi viaþa, ca un alt Bozan,strãpuns (acum) de o baionetã. Finalulsecvenþei este realizat, ca de altfel ºi întregul,în cel mai pur stil proletcultist. La fel detendenþios este episodul �Rudele lui Bicã-Jumate�, unde sezizãm ºi obiºnuitul gustpentru senzaþional al autorului. Brutar,cãmãtar ºi speculant lipsit de omenie dinGriviþa, Bicã-Jumate moare, iar rudele lui cautãsã-i ascundã decesul, deoarece în jurul caseisale s-au adunat, tãcuþi ºi ameninþãtori, ceipe care plecatul din viaþã i-a adus în sapã delemn. Deºi familia, în frunte cu fratele, �speriatca un ºobolan�, cheamã pompele funebre abiape înserate, gloata tãcutã urmãreºte cortegiulpânã în apropierea cimitirului Strãuleºti, undeatacã dricul, luând sicriul ºi aruncându-l înrâul sub gheaþa cãruia se va pierde. Faptul cãautorul a suprimat capitolul �Truda� în ediþiadin 1982 nu rezolvã mare lucru, întrucâtpasaje, consideraþii ºi afirmaþii tendenþioaseori teziste se aflã pretutindeni în text.

De altfel, este evident cã nu vocaþiarealistã ºi nicidecum cea de analist almecanismelor vieþii sociale îl caracterizeazã,aºa cum li s-a pãrut multor comentatori, peEugen Barbu în nuvelele ºi în romanele sale.Prin consecinþã, chiar vocaþia de creator detipuri, deseori evidenþiatã, este discutabilã.Tipologia lui Barbu e mai curând previzibilãºi, oricum, câtã este de luat în seamã, nuilustreazã propriu-zis latura realistã. Partea cuadevãrat interesantã din �Groapa� þine depoematic, de pitoresc ºi de senzaþional.Aºadar, de romantic. Felul de a vedea lucrurileal scriitorului este mai mereu excesiv: oameniisunt prea sãraci, negustorii ºi exploatatoriisunt prea lipsiþi de omenie, unii inºi umili,precum Mielu, cel care face pomanã din pâinealui Bicã-Jumate, împãrþind-o gratuitmuºteriilor, în semn de revoltã, sau CristacheCuþu, care se ceartã cu taxatorul prea severcu cãlãtorii sãrmani, sunt prea buni. Dartocmai aceste laturi dau culoare scrisului sãu,cu condiþia ca exagerãrile sã nu fie de tottendenþioase. Sunt interesante, totodatã,aspectele etnografice, pitoreºti ºi excesive ºi

ele, fie din romanul lui Stere, fie din cel almahalalei sau al hoþilor, cu fixarea unorobiceiuri ºi momente cum ar fi peþitul, nunta,botezul, ospeþele pantagruelice sau meselesimple, ilustrând, ca ºi reacþiile faþã demiºcarea naturii, latura de senzualitate a lumiiromanului.

DE SENZAÞIONAL, de pitoresc ºi deromantic þine romanul hoþilor. Aici limbajulcapãtã culoare argoticã, iar scenele ºi trãirilesunt tari pânã la violenþã ºi crimã. Este olume agonicã, reprezentatã de membriibandei lui Bozoncea � bãtrânul hoþGheorghe, zis Treanþã, Nicu-Piele, SanduMânã-Micã, Oacã, Florea ºi, alãturi deaceºtia, tânãrul Paraschiv, proaspãt venit înceatã, care începe sã râvneascã la þiitoareaStãpânului, aþâþãtoarea þigancã Didina, caºi la puterea acestuia. Plinã de culoare ºisenzualitate, lumea hoþilor este, însã, lipsitãde orice orizont moral, deºi scriitorulîncearcã sã inducã o micã schemã tezistã:Bozoncea ar fi un cap de bandã abuziv, careia jumãtate din ceea ce furã supuºii lui ºitrãieºte într-un soi de huzur (e drept,sezonier) umplând-o de daruri pe þiitoare.Spre deosebire de el, Paraschiv se declarãun soi de haiduc. El îºi propune ca, odatãajuns cap al bandei, sã împartã totul în modegal. Momentele înfruntãrii dintre cei doisunt bine gradate, deºi trãirile sunt, maicurând, convenþional surprinse, scriitorulfiind un analist mediocru al stãrilor interioare,cãruia nici lumea evocatã nu-i oferãsuficientã substanþã. Dupã ce este prins înpatul Didinei ºi e grav rãnit, femeia fiindpedepsitã exemplar, Paraschiv se vindecã ºiîºi ucide rivalul chiar în ziua nunþii sale cuþiitoarea. Momentul e relatat de o vocenaratoare greu identificabilã. Totul eoarecum în exces. Înainte de a fi luatã înstãpânire, femeia, bãnuitã de viclenie, e datãhoþilor. Apoi, dupã o perioadã de detenþie,în care îndurã, alãturi de Gheorghe, cumplitetorturi, salvat de Didina, care-i cumpãrã pegardieni, Paraschiv îl ucide pe vânzãtor, într-oscenã sângeroasã petrecutã în cârciumalui Stere, înfãþiºatã cu rãcealã narativã, pecare nota de senzaþional a cântecului demoarte intonat de lãutari încearcã s-ojustifice, dacã nu moral, mãcar artistic.Problema e chiar aceasta: lumea hoþilor,oricât de pitoreascã sub raportul tipologiilor,al limbajului, al mentalitãþilor, este una aviolenþei, a crimei ºi a lipsei totale de orizontmoral. Paraschiv nu este un haiduc, ci uncriminal sângeros, pe care nici aspiraþiaeroticã, nici falsul spirit de echitate nureuºesc sã-l salveze. El îºi recunoaºte, dealtfel, cu cinism ura patologicã faþã de


oameni. Prezenþa lui Gheorghe, hoþul bãtrân,care n-a dat niciodatã cu ºuriul, cum s-alãudat toatã viaþã, ºi, ajuns la bãtrâneþe, seviseazã într-o casã a lui, liniºtit ºi crescândporumbei, dar care moare, în final, de glonþuljandarmilor, nu asigurã, în chip convingãtor,contrapunctarea necesarã ºi, poate, doritãde autor. Chiar ultima scenã, a morþiibãtrânului ºi a încercãrii disperate a luiParaschiv de a scãpa de urmãritori, esteechivocã, întrucât pare a aprecia la criminalsetea de libertate: �Sticleþii au pus mâna pegagicã. Pe manglitori n-au mai avut de undesã-i ia. Sãriserã în curtea cârciumii ºi sestrecuraserã pe lângã niºte butoaie goale.De acolo au trecut maidanul spre groapã. I-aumirosit. Fãcuserã moarte de om ºi nu i-au slãbit.[...] Gloanþele ºuierau alãturi. Se înfigeau,fâºâind, în mâlul moale. [...]

Gheorghe cãzu în genunchi. � Ce-i, Treanþã? se mirã Paraschiv.El râse numai. Avea o privire limpede,

netulburatã. � Mã Gheorghe, ce-ai, mã? � Uite, ia tu banii ãºtia, ºi scoase din

buzunarele nãdragilor largi un pachet de hârtii.Voiam sã-mi iau casa cu ei, ºtii tu, Paraschive,sã fi crescut porumbei, ehe, ce bine-ar fi fost,cã sunt ostenit, mi-ajunge...

Ochii îi îngheþarã. Paraschiv îl lãsã.Sergenþii erau aproape. Roti privirile ºi vãzucâinii.

Dulãii alergau spre rampã, liberi�.DAR CARTEA nu se reduce la cele

douã planuri, ci îºi adaugã mai multesecvenþe consubstanþiale, care întregescimaginea vieþii Cuþaridei. �Groapa� este, înacest sens, un roman caleidoscopic. Dealtminteri, în afarã de Stere ºi, parþial, de Lina,prezentaþi în evoluþia lor, ca ºi de banda dehoþi, cu Bozoncea ºi Paraschiv ºi lupta lorpentru femeie ºi pentru putere, toate celelaltepersonaje sunt apariþii episodice ºi, mai ales,statice. Dar alcãtuiesc, laolaltã, imagineapanoramicã a unui fragment de umanitate.Trecând peste cele deja amintite, �Truda�sau �Rudele lui Bicã-Jumate�, alte secvenþeaduc în luminã figuri noi, variate, pitoreºti,tragice sau comice. Aºa este Sinefta, fata înaparenþã nevinovatã, dar în realitate vicleanã,de care se îndrãgosteºte pânã peste urechi,spre hazul celorlalþi, hoþul Nicu-Piele; sau�Aia micã�, pe numele ei Veta, fata domnuluiAristicã Mârzu, de la Tramvaie, în sufletulcãreia începe sã înfloreascã iubirea pentruun medicinist pe care tatãl ei are ideeanefericitã de a-l primi în gazdã, dar care sevindecã de micul ei bovarism, odatã cepãrintele sesizeazã primejdia ºi, dându-lafarã pe student, pe ea o cãsãtoreºte cu un

lucrãtor de la tramvaie. Un text cu valoareaunui excepþional reportaj, amintind de celeale lui Geo Bogza din lumea tãbãcãriilor, este�Moartea lui Marin Pisicã�, în care un parlagiucare la slujbã înjunghie animalele, iar în afaraacesteia nu are inima sã taie un pui, alintat deimaginea paradisiacã a unei armonii generaleîntre oameni ºi animale, este ucis de un tãuraº.Se adaugã pitorescul �Nea Fane�, lucrãtorulplin de umor de la morgã, client statornic alcârciumii lui Stere, frizerul Tilincã ori croitorulGogu, a cãrui moarte e deplânsã fals denevastã; apoi pisicile ºi câinii mahalalei, aflaþiîn Sãptãmâna Brânzei, copiii care batmaidanele ºi uneori le vând ponturi hoþilor,povestea senzaþionalã ºi tragicã a lãutarilorcare, atacaþi în mijlocul zãpezilor de o haitã delupi, cântã ca sã se apere, dar mor pe rând, cuexcepþia unuia singur; sau bãtrânelebârfitoare care merg la spovedit ori ronþãie,primãvara, morcovii uneia dintre ele,bucuroase cã au mai ieºit dintr-o iarnã. ªi, însfârºit, o poezie a anotimpurilor, a curgeriivremii, a lunecãrii gunoaielor, ori imagineasimbolicã, màrquezianã, a lui Tudose, tãietorulde lemne, a cãrui trecere prin mahala cu toporulpe umãr anunþã moartea cuiva. Peste toate,epilogul vine sã uneascã memorabil frânturilede viaþã ºi umbra lor în memorie: �Pestesalcâmii Cuþaridei treceau brabeþii. Se lãsaustoluri-stoluri la rampã.

Grigore privea cerul fãrã culoare, adânc,strãveziu. [...] Se aºezase pe un scãunel ºiprivea groapa. Peste malurile ei galbenezburau pãsãri. Bãrbatul se gândea cã iarîncepe treaba. Nu se schimba nimic din viaþalui. Era mai bãtrân ºi mai ostenit, nu-l mai luasomnul, se scula cu noaptea în cap, dãdeatârcoale avutului primãriei, pe care-l pãzea.Cine sã vie aici, sã fure niºte mãturi? Nu maiapucase sã strângã bani sã-ºi ridice ºi el ocasã. Câmpul Cuþaridei se umpluse de lume.Nu mai aveai loc. Sã se fi sculat morþii, s-ar firãtãcit prin mahala. Se tãiaserã strãzi noi, semai deschiseserã câteva prãvãlii, unii nu maierau, numai el ºi cu Aglaia nu se clintiserã dela rampã, acolo-ºi aºteptau moartea...

Noaptea de primãvarã, rece ºi înaltã, îºiaprinsese toate stelele. Aglaia tot mai bodogãnea.

� Grigore, trece spãrgãtorul de lemne, tunu-l auzi?

Bãrbatul ascultã puþin ºi spuse dând dinumeri:

� Þi se pare, creºte iarba...�Din aceastã perspectivã, �Groapa� nu

este în primul rând un roman social, ci, încadrele lumii rotite caleidoscopic prin luminãºi umbrã ºi înscrisã între abject ºi sublim,tragic ºi pitoresc, prozaic ºi senzaþional, unpoem plin de savoare, dar ºi marcat de accenteteziste, al condiþiei umane.


Alex ªtefãnescu

UN VERS DE EMINESCU

Un bãrbat cu pãlãrie, grav ºi gânditor, ºiun drac de fatã, care se cam plictiseºte cu elºi vrea sã-l atragã în jocul dragostei � aceastaeste situaþia de un fin umor descrisã în Floarealbastrã. Nu este singura datã cândEminescu se ironizeazã pe sine pentrupreocupãrile sale înalte ºi abstragerea dinrealitate. Nu este singura datã când simpatiasa merge cãtre frivolitatea inocentã a celeicare ºtie parcã mai bine decât toþi învãþaþiilumii cum trebuie trãitã viaþa.

Eminescu se vede pe sine dinafarã ºiînþelege cã este ºi ceva comic în condiþia depoet, cu privirea pierdutã mereu în infinit. Elurmãreºte ce fac oamenii obiºnuiþi � inclusivîn momentele lor de hârjonealã amoroasã �cu o bunãvoinþã de matur care priveºte joacaunor copii. Uneori simte chiar o nostalgie faþãde un fel de a fi la care nu mai are acces.

Exact aceasta este atitudinea sa în Floarealbastrã. Poezia începe direct cu dojenireapoetului de cãtre fatã, agasatã deîndeletnicirile lui metafizice, care îl facindisponibil pentru ritualul dragostei:

�«Iar te-ai cufundat în stele/ ªi în noriºi-n ceruri-nalte?/ De nu m-ai uita încalte,/Sufletul vieþii mele!»�

Este remarcabilã capacitatea lui Eminescude a intra în rolul fetei. Monologul ei, compuscu artã, te face s-o vezi, zbânþuitã ºi înciudatã,zgâlþâindu-l pe bãrbatul de o inoportunãseriozitate. El recidiveazã, nu s-a cufundat înstele, ci iar s-a cufundat în stele, astfel încâtpartenera sa, oarecum resemnatã, vrea sãsalveze ceea ce mai e de salvat: sã nu fie uitatãcu totul. Eminescu foloseºte aici,surprinzãtor, în loc de �mãcar�, regionalismul�încalte�, pentru cã trebuie sã facã sã rimezecu �înalte� un vers de numai opt silabe, carenu-i prea lasã loc de întors, dar ºi pentru cã îiplac cuvintele învãþate de la þãrani. Mi-aducaminte cã bunica mea din comuna Boroaia,dintre Fãlticeni ºi Târgu Neamþ, recurgeafrecvent la acest cuvânt, în contexte de genul:�în rãzboi am pierdut multe, încalte mi-o rãmasmaºina de cusut, pe care am îngropat-o îngrãdinã� sau �încalte o scãpat popºoiulneatins, dupã grindina de astã-noapte!� Uncuvânt ca �încalte�, rudimentar-trainic, ca un

�HAI ÎN CODRUL CU VERDEAÞÃ�

piron bãtut în lemn de o mânã asprã de þãran,fixeazã versul în mintea cititorului.

De altfel, însuºi personajul feminin dinpoezie este o þãrancã stilizatã. Timid-îndrãzneaþã, ea nu lasã iniþiativa în seamabãrbatului, ci îl provoacã neastâmpãratã,necãjindu-l, flatându-l, ispitindu-l. Femeilecochete din Iaºi sau de la Bucureºti îl fãceaupe Eminescu sã se gândeascã la Dalila. Înschimb, femeile, tot cochete, din mediul rusticîi aduceau în minte romantica �floare albastrã�.

Volubilã (�gureºã� ar fi spus Eminescu),femeia are nenumãrate argumente pentruînduplecarea bãrbatului.

�«În zadar râuri în soare/ Grãmãdeºti �n ata gândire/ ªi câmpiile Asire/ ªi întunecatamare;// Piramidele �nvechite/ Urcã �n cervârful lor mare �/ Nu cãta în depãrtare/Fericirea ta, iubite!»�

Imediat dupã ce încearcã sã-i ºteargã dinminte, aºa cum ºtergi cu un burete de pe otablã, fantasmele culturale, zgâtia de fatã(expresia apare într-o altã poezie, postumã) îiºi descrie paradisul terestru care îi aºteaptãpe ei doi:

�«Hai în codrul cu verdeaþã,/ Und� izvoareplâng în vale,/ Stânca stã sã se prãvale/ Înprãpastia mãreaþã.// Acolo �n ochiu de pãdure,/Lângã trestia cea linã/ ªi sub bolta cea seninã/ Vom ºedea în foi de mure.»�

Compunând acest discurs de ademenire,Eminescu dã încã o datã dovadã de talentactoricesc, intrând perfect în rolul fetei. ªi maidã dovadã de o excepþionalã capacitate de aschiþa un peisaj din numai câteva cuvinte.

Codrul cu frunziº bogat, de varã, în caredoi îndrãgostiþi se pot pierde fãrã urmã,izvoarele care nu curg pur ºi simplu, ci plângîn vale, un plâns monoton-melodios, acelaºide mii de ani, stânca stând sã se prãvale înprãpastie, dar neprãvãlindu-se, ceea cecreeazã o impresie de mãreþie dramaticã,culcuºul secret de pe malul unui iaz, maiprimitor decât orice budoar, din acestecâteva elemente, inspirat selectate ºi repedeºi precis evocate, Eminescu creeazã opriveliºte mai realã decât realitatea. Dupã cetermini de citit poezia, îþi vine sã crezi cã aifost ºi tu în acele locuri.


Iordan Datcu

REVELAÞIILE LECTURII

CONFESIUNILE �CONFRERIEI�

Dl. Mihai Stan a ºtiut, fãrã îndoialã, celecturã interesantã îmi va prilejui oferindu-micartea sa, Confreria. Convorbiri ºi confesiuni(Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2009, 386 p.).Mi-a ºtiut interesul vechi pentru mãrturisiri,amintiri, interviuri. Ca editor, am contribuit laieºirea în lume a câtorva cãrþi de acest tip.Amintesc, mai întâi, cã am strâns în volum, în1971, la Editura Minerva, Mãrturisirileliterare, organizate de D.Caracostea, între anii 1932-1933,la Facultatea de Litere dinBucureºti, unde au fost invitaþisã se mãrturiseascã în faþastudenþilor scriitori precumOctavian Goga, I.Al. Brãtescu-Voineºti, Cincinat Pavelescu,Jean Bart, Gala Galaction, IonMinulescu, Ion Agârbiceanu,Liviu Rebreanu, NicolaeDavidescu, Ion Pillat, IonBarbu, George Bacovia, celemai multe apãrute în RevistaFundaþiilor Regale. Dinpãcate, din sumar lipsesc, dincauza cenzurii, mãrturisirile lui Nichifor Crainicºi Dimitrie Nanu iar unele, incluse în sumar,au fost cenzurate barbar, ca acelea ale luiCincinat Pavelescu, care fãcea pe câtevapagini, elogiul regilor noºtri. Ca redactor laEditura Minerva, am rãspuns, de câtevavolume de profil: Vasile Netea, Interviuriliterare (1972), publicate, între 1936 ºi 1940,în Naþiunea românã, Tribuna din Cluj ºiVremea, cu scriitorii Mihail Sadoveanu, LiviuRebreanu, Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu,Camil Petrescu, Tudor Arghezi, G. Bacovia,Ion Minulescu, Claudia Millian, Perpessicius,ºi Ioan Massoff, Despre ei ºi despre alþii(1973), interviuri apãrute iniþial, între anii 1924ºi 1946, în Rampa. A convorbit cu scriitori caHortensia Papadat-Bengescu, ConstantinBanu, Tudor Teodorescu-Braniºte, N.D.Cocea, Mihail Dragomirescu, Octavian Goga,Dimitrie Gusti, Nicolae Iorga, ConstantinKiriþescu, E. Lovinescu, C. Rãdulescu Motru,Simion Mândrescu, Iacob Negruzzi, CamilPetrescu, Ion Petrovici, Timoleon Pisani, LiviuRebreanu, I.M. Sadoveanu, Al. O.

Teodoreanu, Ionel Teodoreanu. Cronicar deteatru, Ioan Massoff a dialogat ºi cu mulþiactori ºi regizori de teatru. La aceeaºi editurã,în 1987, am fost redactor al volumului luiªerban Cioculescu, Dialoguri literare, încare, folosind o formulã dialogalã întâlnitã ºila E. Lovinescu ºi G. Cãlinescu îi pune acumsã dialogheze, pe varii teme literare, peînvãþãcel cu Eudoxiu, ºi unul ºi altul de fapt

autorul, ªerban Cioculescu,prezent ºi aici cu erudiþia ºiºarmul sãu inconfundabile.

Dl. Mihai Stan a avut, ºiînaintea cãrþii pe care o co-mentãm, un demers remarcabilîn domeniul provocãrii deinterviuri, convorbiri, confe-siuni, unele apãrute în paginilerevistei Litere. Este ºi autorulcãrþilor Destin într-un timpdogmatic. Ion Gavrilã în dia-log cu Mihai Stan (2005) ºiRãtãcirile unui caligraf.Mircea Horia Simionescu îndialog cu Minai Stan (2006).

Confreria conþine dialoguri cu 34 de scriitori,membri ai Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni,colaboratori la Litere ºi tipãriþi la EdituraBibliotheca. Substanþiale mai de fiecare datã,într-o privinþã sau alta, interviurile ºi-auasigurat aceastã calitate graþie buneicunoaºteri de cãtre cel care pune întrebãri, aoperei ºi biografiei celui chestionat, fleruluide a-i incita pe toþi de a-ºi evoca momentesemnificative ale biografiei lor, de a da relaþiiasupra creaþiei lor. Lectura integralã a celorintervievaþi este una dintre calitãþile de cãpãtâiale interviurilor, operaþie deloc facilã în cazulunor autori cu bibliografie amplã. MirceaHoria Simionescu s-a prezentat la convorbirecu bãnuiala cã nu i-au fost citite toate cãrþile.Surpriza sa, plãcutã, a fost sã constate cãMihai Stan îi parcursese cu mare atenþie totceea ce tipãrise. �Recunosc � spune M.H.S.� cã m-am înºelat: m-ai citit ºi m-ai înþeles maibine decât unii critici de meserie�. Rãmânândla interviul luat acestuia, notãm semnificativaºi surprinzãtoarea sa afirmaþie cã o jumãtatede secol de comunism i-a oferit continuu


substanþã pentru scrierile sale: �Mã îndoiesccã o altã perioadã a secolului 20 ar fi fost maiprielnicã (poate, ca sã scad din gravitateaafirmaþiei, sã spun: mai potrivitã tipului meude artist). Nicicând, înainte, lumea nu m-ar fiþinut atât de încordat ºi de jignit înainteaporþilor ei bãlãbãnindu-se între miraculoasegrãdini ale raiului ºi profunde, pestilenþialebolgii ale urii, primejdiilor iminente,dezagregãrii. Subiecte la fiecare pas ºi orã,probleme ºi ziua ºi-n toiul nopþii, destrãmãriîn trepte ºi cascade, derute existenþiale detoate intensitãþile, continui, pârjolitoare. UnDostoievski sau Balzac ar fi fost copleºiþi deaºa-numitul, îndrãgit termen, spectacol finalal lumii, cel fãrã de început ºi sfârºit.� ªi-aalcãtuit o metodã ºi un stil, care i-au facilitatsã rãmânã liber: �Atunci când furcile puteriivânãtoreºti s-au îndesit, am creat cuinstrumentele gramaticale ºi figurative ooglindã textualã în argintul cãreia sã se poatãcontura fidel viciile, neajunsurile, agresiunile,crimele. Incizate, ermetice, stãrile þãrii, aleindividului au fentat ecranele ºi interdicþiile.Pretind cã am cãutat � ºi am realizat � o bunãvedere literarã a lucrurilor. Cineva a observat:«Ai înºelat cenzura chiar sub lãmpile eiiscoditoare.» Da.�

Din interviul, la fel de substanþial, allui Alexandru George, reþinem precizãrileprivind scurtul sãu episod biografictârgoviºtean, relaþiile cu componenþii ªcoliide la Târgoviºte, ºi reproducem mãrturisireaprivitoare la precocea sa cristalizare literarã:�M-am format hotãrâtor înainte de venireacomunismului, pe acesta eu încã dinadolescenþã l-am considerat repulsiv,necondiþionând pentru un viitor intelectualde tipul meu nimic atractiv. Precocitateaaceasta, pe care o regãsim ºi la grupultârgoviºtean alcãtuit totuºi din tineri cevamai vârstnici dar ºi faptul cã asemeni lorproveneam dintr-un mediu de oarecareculturã m-au prezervat faþã de iluziilepropagandei comuniste ºi de dorinþa,altminteri fireascã, de a merge «în pas cuvremea». Formaþia mea îmi dirija interesulspre generaþia precedentã rãzboiului ºi, maideparte, spre realizãrile de frunte aleliteraturii interbelice.� Barbu Cioculescuevocã, fãrã complex provincial, aniipetrecuþi (1924-1935) cu pãrinþii sãi laGãeºti, apoi anii formaþiei sale literare, cândpe strãzile din Cotroceni îi întâlnea peprietenii tatãlui sãu, scriitori ca V.Voiculescu, Ion Minulescu, Liviu Rebreanu,Adrian Maniu, Ion Barbu. În fine, vorbeºtedespre îndelungile sale preocupãri pentrumai buna cunoaºtere a vieþii ºi operei luiMateiu I. Caragiale.� Ce are mai personallirica mea � scrie el �, cred cã este vitalismulei, o senzorialitate înzestrând-o cupalpabilitate. Termenul de calofilie, de liricã

livrescã, nu þine seama de plenitudineaformei. E, oricum, o liricã semnatã.�

Un scriitor din altã generaþie, TudorCristea, director al revistei Litere, evocãpreparativele editãrii acesteia, care a avut loc�într-un moment când la Târgoviºte se petreceaceva care nu era în favoarea literaturii�. Alteconsideraþii privesc alternanþele în creaþia saîntre poezie ºi criticã literarã.

Literatura interviurilor, a confesiunilordevine, nu de puþine ori, locul expunerii unuiego supradilatat, care se autoadmirã, uitândde cei care l-au sprijinit, într-un moment saualtul al vieþii literare, sã se afirme. N-am întâlnitacest exces de autoadmiraþie în carteadomnului Mihai Stan. Dimpotrivã, remarccâteva lãudabile cazuri de respect pentrufãcãtorii de bine. Domnii Gh. Buluþã ºi VictorPetrescu îi sunt recunoscãtori profesoruluiDan Simonescu pentru ceea ce au învãþat dela el în domeniul bibliologiei. Domnul LiviuGrãsoiu îºi laudã tatãl, demn ofiþer de artilerie,apoi profesorii din liceu, pe cei din facultate,în fine, colegi de la Radio. H. Zalis îi poartãun cult lui Eugen Barbu, care, dincolo demultele ºi scandaloasele derapaje publicisticede la revista Sãptãmâna, de dihoniaîntreþinutã în breasla scriitorilor, a lãsat ooperã, pe care criticul literar se strãduieºtes-o scoatã la luminã. Dl. Zalis exagereazã cândvede în Eugen Barbu, în felul sãu unic, osintezã între un Dimitrie Cantemir, IonBudai-Deleanu, Nicolae Iorga. Mircea HoriaSimionescu vorbeºte cu multã consideraþiedespre colegii sãi Costache Olãreanu ºi RaduPetrescu. Doamna Sultana Craia, fiicã a unuiaromân ºi a unei basarabence declarã, înnumele obiectivitãþii, cã în anii copilãrieibunicii au crescut-o �într-un spiritmic-burghez foarte îngust, cam bigot, mi-aucultivat respectul pentru valorile uneisocietãþi civilizate, dar ºi multe prejudecãþi, eifiind bine intenþionaþi dar limitaþi într-omentalitate provincialã ºi de secol 19.�Domnul Mircea Constantinescu vorbeºte curecunoºtinþã despre Mircea Sântimbreanu ºiM.R. Paraschivescu, care i-au sprijinitafirmarea literarã.

Confreria. Convorbiri ºi confesiuni estecartea unor destine literare ºi, totodatã, ceeace ºi-a dorit sã fie: o carte a Grupãrii Litere,utilã celui care va scrie, cândva, o istorie aSocietãþii Scriitorilor Târgoviºteni.

Cu totul remarcabilã ºi semnificativã esteprezenþa în carte a basarabenilor MihaiCimpoi, Nicolae Dabija, Iulian Filip ºi IanoºÞurcanu.

În final sunt dator cu un compliment,adresat doamnei Daniela Olguþa Iordache,care, în interviul sãu, apreciazã ca excelentã�colaborarea revistei Litere cu specialiºti detalia domnului Iordan Datcu�. Respectuleste reciproc.


�Eu mã scriu, tu mã citeºti, noiexistãm�, spune Flori Bãlãnescu în motto-ul din deschiderea blogului sãu ºi aceastãsugeratã simbiozã dintre ea ºi lector estesesizabilã în recent-apãrutul jurnal-confesiune �În mâinile tale� (EdituraBlumenthal, Bucureºti, 2012). Este un ro-man despre tot ºi despretoate, dar, în esenþã, ocãutare pasionatã, tensionatãa Sinelui, o meditaþie cândpoematic-înfioratã, când sar-castic-colocvialã asupracondiþiei umane ºi, în par-ticular, asupra sufletuluifeminin. Lectura acestei cãrþiprilejuieºte cititorului opermanentã descoperire ºiredescoperire, o reevaluare asa ca individ social ºi caspecie, precum ºi a relaþieicu ceilalþi ºi cu propriul eu.�În mâinile tale� este cu atât mai interesantcu cât pãstreazã permanent contactul culectorul, într-o confesiune care-i induceacestuia tentaþia empatizãrii prindimensiunea autenticã, vie ºi profundomeneascã pe care aceastã radiografie asufletului feminin o propune într-un con-text socio-istoric bine delimitat: societateacomunistã absurdã ºi concentraþionarã ºicea contemporanã, la fel de închistatã,alienatã ºi lipsitã de repere. Ceea cesurprinde încã de la primele pagini estealternanþa analizelor lucide, tãios-argumentate (care o trãdeazã pe istoriculFlori Bãlãnescu) cu reflecþiile plastice, plinede poezie ºi încãrcate de nostalgiarememorãrilor ale unui suflet artist ºifrãmântat. Tonalitatea de ansamblu aromanului este una marcat personalã ºiemoþionalã, pe alocuri colocvial-umoristicã

Margareta Bineaþã

CRONICÃ LITERARÃ

CULEGÃTOAREA ªI VÂNÃTORULDE CUVINTE*

ºi mustind adeseori de o savuroasã oralitate.O succintã caracterizare a lui Ceauºescueste edificatoare în acest sens: �Iar el... uncretin ºiret, un bâlbâitul dracului. Cudecretul, mai mult a omorât femei decâtºi-a înmulþit orbii. A crezut cã le controleazãviaþa, vânturându-le aºternuturile. Boul

criminal, versat ca o curvã delux!� Multitudinea vocilornaratoriale este sesizabilã încãde la început, cãci, deºiredactatã la persoana I,autobiografia (mai mult saumai puþin fictivã) a lui FloriBãlãnescu dã cuvântul, perând, personajelor carepopuleazã romanul (mama,tatãl, fraþi, unchi, mãtuºi,prieteni) într-o bine orches-tratã polifonie.

�În mâinile tale�surprinde douã lumi: una aevaziunii, purã, patriarhalã,

idiferentã la capriciile istoriei (întruchipatãde Coºoveni, satul natal al autoarei) ºi unaa realitãþii cotidiene, nudã, dospind în eamizeriile determinãrilor social-politiceaberante. Bucolicul vieþii rurale este evocatîn enumeraþii voluptuoase, bine dozatate,vãdind poezia: �Atâtea flori de primãvarã,ºi mulþimile care-ºi aºteaptã rândul:cuiºoare, crini albi, imperiali ºi roºii,trandafiri, bujori, micºunele, gladiole, dalii,tufãnici ºi crizanteme... ªi bruma asta deflori de cireº, fluturi adiind în moarte, cenu se vor topi vreodatã�. Când evocãrealitatea imediatã, discursul devine amarºi sarcastic-muºcãtor, marcat deluciditatea analiticã a istoricului careconstatã cã în plan mental ºi atitudinal nus-a înregistrat niciun progres întrecomunism ºi zilele noastre: �Pe cinepãcãlim noi? Românii nu visau veritabil,aºa cum nu o fac nici azi. E normal cãdacã atunci idealul era sã mãnânce mai* *Flori Bãlãnescu, În mâinile tale, Ed. Blumenthal,

Bucureºti, 2012, 236 p.


multã carne � ºi le era teamã sã o spunã,acum standardele ridicate sunt culese dela televizor�.

Cele douã lumi sunt subsumateuniversului lãuntric al autoarei, frenetic,tumultuos, contradictoriu, picturaoamenilor, locurilor ºi diferitelor întâmplãrirememorate realizându-se exclusiv prinprisma acestor intense trãiri.

Evocarea vieþii neaoº-olteneºti, cuiuþeala ei specificã, dar nu lipsitã decãldurã ºi de bucuria apartenenþei lacomunitatea ruralã reprezintã doza desavuros ºi pitoresc a romanului. Pentruautoare, întoarcerea la rãdãcini este oregãsire a Sinelui, o reconfigurare a uneivieþi zbuciumate petrecute în iadulcomunist ºi în contemporaneitateaaliena(n)tã, în care, aºa cum ea însãºimãrturiseºte, Flori Bãlãnescu încearcã dinrãsputeri �sã rãmânã om�: �Oltenii meigãlãgioºi ºi grijulii. Pe ei pot sã-i înþeleg �ºi buni, ºi mai puþin buni, mã pot privi înei din când în când ca sã-mi recunoscslãbiciunile, golurile, prea-plinurile ºi chiarmai puþin relele�.

Discursul poematic, presãrat cumetafore, epitete în cascadã, enumeraþiimelodioase, se întrepãtrunde cu lexiculfrust ºi bolovãnos al omului de la þarã,care nu se sfiieºte sã înjure pe ºleau demamã sau sã explice hâtru nepotului sãudenumirile amintind de diverse pãrþianatomice ale unor buruieni obiºnuite dela þarã: �Pavel, cum se numeºte tatãfloarea asta roºie ºi frumoasã, ºtii? Îþispune unchiu� � «Pizda þigãncii». ªi astagalbenã e «Bãºina porcului». Trebuie sãºtie copilul. Ce, þie þi-a spus mãmica altfelcând erai micã?�

În acest jurnal-puzzle în care sealãturã, aparent disparate, crâmpeie degânduri, mici istorioare savuroase, panseuriîn care intensitatea trãirii se exacerbeazãîn cascade de cuvinte, dragostea este raiulbiblic visat, evocatã în adevãrate poemeîn prozã: �Urmãreºte, aºadar, harta,bãrbatul meu, vino sã recapitulezi istoriamãruntã, neconsemnatã! Când pui piciorulpe uscat, te urmãresc, privirea îmi treceprin tine ca sãgeata. Dacã îmi place vedeniavietãþii tale o adulmec pe sub frunzele grele.Sânii mei sunt arãmii ca pãmântul ars desoare, albi ca zãpada pe crestele necucerite,verzi ca inscripþiile nedescifrate, cresc ºidescresc asemenea imperiilor�. FloriBãlãnescu poposeºte ºi asupra ei înseºi,pentru a-ºi creiona autoportretul moral ºifizic, deosebit de percepþia celorlalþi asupraei, de vreme ce fiecare ia din ea �ce

trebuie�, fiecare când �are nevoie�, atuncicând nu este vãzutã pur ºi simplu ca o sursãde fantezii erotice de niscai �taximetriºtide tranziþie� ori de vecini binevoitori:�Uneori sunt ca ploaia repezitã de afarã,alteori sunt tãcutã, tandrã ºi aºteptândã caun fir de Regina Nopþii în clipele magiceîn care gãlãgia lumii amuþeºte�. În acestcontext, Flori Bãlãnescu relevã cusimplitate, într-un limbaj colocvial,dezinhibat, prejudecãþile generale legate defemeile �sexoase, alunecoase ºi cuglagorie�, combinaþie mai mult decâtimposibilã în ochii bãrbaþilor, pentru careo reprezentantã a sexului slab ori efrumoasã ºi proastã, ori e deºteaptã ºi urâtã,�are ea un defect, nu se poate�. Prilejpentru autoarea jurnalului de a puncta, cuironicã amãrãciune multiplele posibilitãþi alefemeii de a se reinventa, (ignorate, fireºte,de bãrbaþi), de a deveni, pe rând, mamã,iubitã, sorã, amantã sau fatã neprihãnitã:�E în stare sã iubeascã toatã viaþa un singurbãrbat, sã nascã, sã facã avorturi, sã steape spate, pe burtã, caprã, etc. ªi în nopþilecu lunã plinã sã se simtã fecioarã�. Fãrãsã alunece pe panta feminismului (pe care,de altfel, îl ºi discrediteazã cu termenul de�ciumã�), romanul este grefat denumeroase consideraþii asupra bãrbaþilor,femeilor ºi a inechitãþii relaþiilor dintreaceºtia. Flori Bãlãnescu pleacã de lapremisa cã între cele douã sexe existã oinexorabilã falie, o incompatibilitate primarãºi insurmontabilã, din moment cedezideratele lor sunt din start fundamentaldiferite: femeia are idealuri legate de familie,stabilitate, fidelitate, dragoste statornicã, iarbãrbatul, cu mici excepþii, este centratexclusiv pe sexualitate. �O femeie estecuratã dacã este dedicatã, sângele ei nuurmeazã alt curs decât pe al inimii carecreºte ºi descreºte în ritmul chemãrilor.Nu existã altfel de iubire.(....) Bãrbatul areun organ special care îl avertizeazã cã efãcut sã evadeze prin plãcere «mecanicã»,ceea ce îl împiedicã sã înþeleagã neputinþafemeii de a iubi altfel decât total�. Deºi justepânã la un punct, aceste diferenþieri legatede atitudinea ºi mentalitãþile celor douã sexedenotã pe alocuri tendinþe homofobe: �N-aupic de tandreþe, de înþelegere pentru fiinþaaia care zace bolnavã, obositã, fãrã chefîntr-un colþ. Decât sã o bage în seamã,mai bine o bagã în mã-sa, dorm, îºi varsãnervii pe ea, citesc, îºi trimit copiii dupãziare, þigãri ºi pâine sau îi rup în bãtaie,etc. Pânã ºi declaraþiile lor de dragoste suntegoiste, cântãrite, studiate�. Simþindu-seo fiinþã dualã, ca ºi jurnalul ei, între �Pãmânt


ºi Cer�, între �Bãrbat ºi Dumnezeu�, FloriBãlãnescu aspirã la perfecþiunea unei iubiriabsolute, vãzute ca o realã comuniuneparadisiacã, aproape de dumnezeire, înpagini pline de poezie, de un intens erotism,carnale ºi pline de sevã, îndrãzneþe ºi suaveîn acelaºi timp: �îmi plãcea când mã priveai,erau cele mai intense momente de dragoste.mã priveai de-mi ajungea inima-n gât, eramplinã de iubire, îmi pocneau urechile ca uncorcoduº când îi plesnesc miile de floriprimãvara. (...) ºi când mã cauþi, copilînsingurat, ca un prunc înfometat apucisânul... ºi dintr-odatã, devenit bãrbat, teînfigi ca un taur ºi te zbaþi. ºi oboseºti.gemetele îþi încetinesc loviturile. mã strecorsã te pot privi, ca o floare sãlbaticã lipescoaza vieþii de abdomenul tãu�.

Deºi �În mâinile tale� este un romanpreponderent al ideilor ºi reflecþiilorpersonale ale scriitoarei pe teme diverse(iubire, Divinitate, dihotomia masculinitate-feminitate ºi implicaþiile socio-morale aleacesteia, tarele unei lumi �pline dehârtoape�), nu lipsesc micro-episoadeepice bine scrise: episodul cu un neamþ�mort de beat, rupt în figuri�, care faceshow în autobuzul de �23 August�;descrirerea �mesei de sâmbecioare� pecare autoarea ºi familia ei o fac la pomenireade 40 de zile de la moartea mamei;dizenteria de care a suferit în copilãrie ºicare era sã-i aducã sfârºitul; controlulginecologic periodic, pe vremeacomunismului, pentru preîntâmpinareaavorturilor clandestine; povestea licenþios-umoristicã (relatatã de mama autoarei, unadin vocile naratoriale ale cãrþii) a unui rusdintr-un batalion sovietic cantonat laCoºoveni �în toamna lui 1944�, care hãrþuiasexual femeile mai tinere din sat; saumineriada din 1990, evocatã în acelaºiregistru puternic impregnat de emoþional:�Universitatea e încercuitã de trupe deordine, nu putem ieºi din clãdire decâtlegitimându-ne chiar la uºa facultãþii.Urmeazã alergarea bezmeticã,înspãimântatã, þinându-ne de mâini, sã nune pierdem, în micul perimetru încercuitîntre bulevardul Elisabeta � librãria�Eminescu� � Arhitecturã-Edgar Quinet.(...) Pulane, pietre, fum, tot arsenalul deînnebunire. Studenþii baricadaþi înfacultatea de Arhitecturã. Sângele de peEdgar Quinet. Toate încheieturile paralizate.Genunchii nu mã mai ascultã�.

Din jurnal nu lipseºte spiritul ludic: FloriBãlãnescu aºeazã dezinvolt laolaltã poemepersonale, fragmente din convorbiri peinternet, anecdote, textele cântecelor

preferate (cu rol catharctic), peripeþiionirice nocturne, mostre din repertoriulfolcloric oltenesc. În virtutea aceluiaºiapetit pentru jocul cu textul, autoareainiþiazã relatarea unui episod epic pentru aglisa pe nesimþite spre poemul în versuri,sau opteazã pentru scriitura gen dicteuautomat, înlãnþuind idei fãrã o logicãaparentã, în absenþa quasi-totalã aortografiei ºi punctuaþiei.

Dincolo de astfel de experimentetextuale (care lasã uneori impresia deartificiu literar exterior dinamicii interne aromanului), piesa de rezistenþã a acestuijurnal-confesiune o reprezintã picturaumanului, în speþã disecarea ºi redefinireafeminitãþii cu toate meandrele ºi volutelesale, permanent oglinditã în masculinitateauneori hulitã, alteori condamnatã, darfinalmente doritã, mãcar ca vis de iubire,pe fundalul frãmântat al unei societãþiromâneºti care, în pofida deceniilor ºi amutaþiilor istorice, a rãmas la fel deînchistatã, de plinã de prejudecãþi ºi derigidã. În sondarea profunzimilor sufletuluifeminin, Flori Bãlãnescu se opreºte asupracelor douã constante definitorii ale acestuia� dragostea maternã ºi cea filialã. Întreguljurnal este marcat de iubirea pentru locurilenatale � satul Coºoveni � ºi pentru pãrinþiia cãror prematurã pierdere provoacãireparabile sfâºieri lãuntrice. Dorul depãrinþi apare ca un laitmotiv al acesteiscrieri, o litanie tulburãtoare, simplã,fireascã, profund umanã ºi autenticã: �Euplâng. Ascult, îmi amintesc lucruriluminoase despre mama ºi despre noi.Plâng. Mama e aici, n-a plecat, toatelucrurile pãstreazã atingerea ºi chinul eide-o viaþã�. În acelaºi registru cald ºi di-rect vorbeºte Flori Bãlãnescu despredragostea pe care i-o poartã fiului ei, multdorit ºi îndelung aºteptat din cauza uneiboli endocrine pe care o aminteºte, curesemnare ºi amãrãciune, de-a lungulromanului: �Mã uit la cãpºorul lui blonduþ,cu ciuful neregulat, cu cele douã vârtejuridin creºtet. Este dulce, dulce.... îmi dausilinþa sã-l privesc cu detaºare. Nu pot, îliubesc cu spaimã. Este al meu, chiar dacãnu seamãnã cu mine foarte evident�.

Într-o succintã autoanalizã ademersului sãu literar (realizatã într-una dinmultele paranteze ale romanului), FloriBãlãnescu se vede ca o �culegãtoare� decuvinte, fapte, întâmplãri, evenimente, dincare îºi reconstituie cu migalã puzzle-ulexistenþial.

(continuare la pagina 35)


Henri Zalis

UN NUME NOU,LA O PRIVIRE SELECTIVÃ

RECITIRI

În buna tradiþie a literaturii noastrepracticate de femei, iatã, citesc, de cevavreme, proze semnate de Eliza Roha.Pentru mine a fost un nume nou într-olume certificatã cu tot felul de apariþii. AleElizei Roha sunt în primul rândnumeroase, autoarea izbutind în ultimuldeceniu ºi ceva sã publice diagrama dinunghi subiectiv cât sãalcãtuiascã materia a zecetitluri: o realã, activã (parcãprea activã) operã aimaginaþiei.

Cât mã priveºte amparcurs atent patru scrieri.Aproape toate atestãmemorie, opþiuni proble-matice, talent în relatãri,sentimente, un soi de inefabilal prezenþelor umane, înatitudini de reacþie, defebricitare, mai rar, dinpãcate, maturitate în spiritualizareapersonajelor, în necurmata lor echilibristicãprin faptele de viaþã.

Doamna Eliza Roha, deschisã lafeluritele destine, linii de evoluþie sauinvoluþie, mã surprinde într-un plan carenu este, de fel, unul oarecare. Ea percepedrame, le destãinuie mirãrile, încheagãanumite oferte. Deocamdatã mai are defãcut un lucru: sã le proiecteze pe un fundal,sã le perceapã epic expresia. Astaînseamnã, mi se pare mie, actul de neocolital intrãrii existenþei unora în investiþia deumanitate a celorlalþi. Nu prin relatãri(însuºire utilã, desigur) cât mai ales prinmeticuloasa poezie a verbului, înscris � câteste necesar � în scenariu, în imanenþaacestuia dupã o cadenþã atent condusã,elaborat legitimatã, menþinutã în funcþie despiritul întregului. Cu prisosul binecontrolat al miºcãrilor sufleteºti, la adãpostde coincidenþe, de aglomerãri nedorite, de

potriveli neverosimile.Ar fi pãcat ca talentul Elizei Roha sã

nu-ºi gãseascã tonalitatea potrivitã.Condiþia nu este insolubilã. Sã renunþe laredresãri în timp prea scurt, prea acceleratºi, mai ales, sã nu precipite proceseexistenþiale la modul sumar. Legileromanului au neprevãzutul lor. Forþa

acestuia nu se mãrgineºte lao simplã tentativã de ocultarea gradaþiilor potenþate mereude narativitate.

În cele ce urmeazã mãvoi referi la douã dintre cãrþileElizei Roha pe care le-amselectat pentru o primãlecturã. Cãrþile în discuþiedeschid o perspectivã asupramodului în care trãirilereþinute, latura lor verosimilãsau cu motivaþii insuficienteanalitic afecteazã epicul,

întreþin doar parþial curiozitatea cititorilor.Din capul locului pun o întrebare de

principiu: se mai poate scrie astãzi, dacã aiales lumea micilor drame, predestinãri,tensiuni din viaþa cartierelor mãrginaºe aºacum le-au evocat în urmã cu decenii G.M.Zamfirescu ºi Carol Ardeleanu? Rãspund:citind prozele Elizei Roha, cu deosebire�Deceniul obsedat�, caut sã aflu dacã maieste, oare, posibilã ºi opþiunea transferuluide la povestirea bazatã pe succesiunea�glasurilor� la dilemele trãirii umile?

Cotidianul, atât de divers ºi totuºiunificat de comune încordãri, oferã ElizeiRoha oglinda cerutã de propriul ei demers.Acela de a consemna, fãrã teama cã survinaccidente sociale (ascensiuni, prãbuºiri,redresãri) o ideaþie redusã la un real simplu,vegheat de mici nostalgii, simple reducþiipe terenul câtorva planºe prestabilite.

Afirmaþia mea nu vrea sã minimalizezebuna impresie de viaþã surprinsã în


adevãrul ei fluid. Cum afirmam, încã de laînceput, autoarea ºtie sã povesteascã ºi sãvalorizeze banalitatea. Prezintã mãruntedescãrcãri sufleteºti într-un timp revolut.Este în discuþie ce se întâmplã, pe linierealistã, la modul natural în douã-trei familii,cu încrengãturile lor, de la o zi la alta.Tabloul rãmâne uman chiar dacã unpersonaj, Matilda, are deformãri ºocantede comportament, iar Iva, micuþa ei fiicãvitregã, suferã din plin din cauza moduluiîn care este tratatã.

Negreºit, metoda de aglutinare a uneiduzini de rubedenii, una mai ºtearsã decâtcealaltã, propune o picturã de tip pseudo-naturalist. Nu ne întâmpinã naturalismulînvãlmãºit în anecdotã, ferocitate expusãla vedere ºi biologism vizionar. Eliza Rohaa ales realismul �insular� cu accenteintermitent naturaliste, mai curând infiltratede afectivitate accidentalã, grefãri petribulaþii sentimentale, mereu corectate,alterate de descumpãniri brutale, foarte rarerotice, cel mai adesea dominate de primi-tivism orgolios, neºlefuit.

S-a înþeles, presupun, cã avem de alesîntre postnaturalism ºi neorealism.Autoarea, ea însãºi, susþine când o tendinþãcând alta, practicându-le, alternativ, peamândouã. Cum este tributarã proprieifeminitãþi, cu reuºite certe în portrete (veziexcelentul desen fãcut Ivei, fetiþa de cinciani ºi jumãtate) pare de multe ori înclinatãspre descrieri ingenioase, pe un fundal delãmuriri, reveniri, succinte convergenþe,derivaþii suprapuse. Probabil cã o alegeremai decisã ne-ar fi scutit de efectelelimbajului modulat de indeterminare.

Ajuns în acest punct, aº recomandaceva naratoarei: ar fi ieºirea din episodism.Din fragmentarism. Recomandarea s-arîntregi cu studiul mai atent al epicului, întrediscursul narativ ºi cel descriptiv. ElizaRoha este stãpânã pe intercalãri sensibile,însã ca sã ajungã la romanesc (e vorba deromanescul în stare sã întreþinã curiozitateageneralã) ar mai avea nevoie de mobilareaacestuia cu o bunã tehnicã a expoziþieiincidentelor, ca ºi de un câmp mai larg algrupului social. Acesta supus, în mod egal,sãrãciei, lipsei de educaþie, denivelãrilorcauzate de situaþiile de viaþã, nu rãmâne lagesturi ritualizate.

În orizontul altor condiþii de existenþãse înscrie recentul roman al Elizei Roha,de astã datã intitulat �Chipuri de apã�.Construcþia are meritul cã adaugã lalimitele cunoaºterii amendarea telepaticã.

Nu voi insista prea mult asupraaspectului, încã singular în proza noastrã.În schimb voi nota cã personajul titular,Nicoleta, strãbate întreg spaþiul narativ,probã cã povestitoarea a înþeles cefuncþie îndeplineºte �realismul biologic�.Respectiv acel raport între biograficuldetaliat ºi descrierea psihologicã, cureferire la viaþa interioarã a femeiiinvocate în acþiune, depãºind simpleanalize de parcurs.

Traiectul revelat de discursul narativpare sã indice unele posibile sugestii la�Dimineaþa pierdutã� a GabrieleiAdameºteanu. Parcurgem de astãdatã oprozã vie, pitoreascã. Cu merite certedatoritã modificãrilor survenite înregistrul stilistic, cu deosebire înconstrucþie. Nu numai pentru cã suntpropuse ºi alte oferte.

Publicat în 2011, nemenþionat în ciclul�Fata din pomul cu mere�, �Chipuri de apã�pare scris de o autoare predispusã lanoutate. Include pagini, nu puþine,încãrcate de ficþiuni telepatice. Eliza Rohaa imaginat povestea Nicoletei ca pe un ro-man al personificãrii femeii înverºunate sãreuºeascã dupã ce a trecut prin greleîncercãri. Prima sutã de pagini denunþãprocesul privatizãrilor de dupã decembrie1989. Suntem proiectaþi în perfectã unitatecu agonia unor întreprinderi silite sã moarãspre a împlini pofte neruºinate, spre asatisface setea unor inºi dornici deîmbogãþire pe seama celor prefãcuþi învictime sigure.

Romanul ia o turnurã, aº spunedecorativã, dintr-o perspectivãneanunþatã, în înþelesul pe care îlpresupune miºcarea exuberantã, de latrãirea copleºitã de dramatism la o alta,marcatã de iluminãri. Nicoleta cea pãrãsitãde soþ, în cãutare de o minimã siguranþãsocial-profesionalã, îºi gãseºte perecheagraþie dualitãþii elanului auctorial. Pe de oparte apare minima verosimilitate, pe dealtã parte apar trãiri ca în imaginar.Viziunea alterneazã între traume ºideclanºãri biografic nesperate, ceea cepresupune motivaþii noi, dezvoltãriînlãuntrul omenescului la care Eliza Rohanu dãdea, iniþial, semne cã aspirã.

Printr-o îngrãmãdire de imponderabileNicoleta, deºi soþul ei se întoarce � în celedin urmã � acasã, se va cãsãtori cu omulcare îi transferã bio-energie. Pentrucuriozitatea cititorului sã menþionãm cãîntregul proces reclamã filtre nu chiar puse


în luminã suficient de credibil. Soþul, Liviu,va restabili relaþii convenabile cu familiaNicoletei: �Onoratul Profesor�,îndrumãtorul acestuia, cel care îl aduseseîn America, vreme de 15 ani, renunþã sãmai înmagazineze, prin interpuºii lui,energie astralã în trupul Nicoletei, astfelcã femeia simte, în sfârºit cã se ºtie (este)�fericitã, puternicã, deasupra tuturor relelorpãmântului�.

Este o aglomerare de rezolvãri peultima lungime a romanului, ca într-un�dans criptat�, cum afirmã însãºinaratoarea. Chestiunea care se punepriveºte ºi alte cãrþi ale Elizei Roha, ceacare pe fila finalã a �Chipurilor de apã�anunþã la fiºa �De acelaºi autor�, nu maipuþin de patru romane scoase între 2010ºi 2011. Productivitatea pareremarcabilã. Întrebarea priveºte direcþiaspre care se îndreaptã respectivele titluri.A fost oare în stare sã þinã pieptprovocãrilor unor biografii trepidantesau, mai de grabã, a dorit sã leacomodeze implicãrilor afective, denaturã sã reþinã satisfãcãtor unele, doarunele detalii ºi alternanþe* culese dinpeisajul similiraþional? (O sã rãspundemºi la aceasta întrebare).

Nu doresc sã abuzez de spatulgrafic afectat prezentei cronici, dar credcã mai am de fãcut câteva menþiuni.Prima. Deºi autoarea are tendinþa sãmizeze pe energiile biosenzoriale, eaizbuteºte sã le credibilizeze dându-lerãgazul sã apropie misterul liric deunghiul deschis al spiritualitãþii celor treipersonaje: Nicoleta, fostul soþ Liviu, ºiactualul ei pretendent, Miºu. A doua:Eliza Roha ar fi de dorit sã spaþiezecomandamentele episodismului, sã nueludeze nevoia de a lãsa intervale derespiraþie între ele. În fine, a treia: îirecomandãm sã dezvolte raporturiechitabile între discursul narativ ºi celdescriptiv. De data aceasta, acþiunea �în partea secundarã a poveºtii � rezervãþesãturii romaneºti un bun echilibru. Nusacrificã raportãri epice în beneficiulcelor lirice, se bazeazã pe acomodãricorecte între descripþia rapidã ºisimbolismul narativ. Pur ºi simplu arede câºtigat relieful portretistic, percepþiacare polarizeazã conduita subtextualã.

*Prozatoare ieºitã din comun datoritã

facultãþii de a depãºi condiþia personajuluiprincipal, Eliza Roha întregeºte destinulacestuia graþie �constelaþiei biografice�.Numesc astfel talentul scriitoarei atentã laun ºir de micro-menþiuni, cu ajutorulcãrora nenumãrate purtãtoare de mesajexistenþial definesc peisajul, revin când ºicând la mica lor autonomie, surprind unîntreg univers.

Genul pe care îl înscriu într-un desendigresiv, practicat curent de Eliza Roha oajutã vizibil în ciclul �Fata din pomul cumere�. Construcþia romanescã, la nivelulprimelor douã volume creeazã o apariþiecumva autobiograficã. Numele eroinei, Iva,de la prenumele Paraschiva, ne sporeºteinteresul la lecturã. Are în vedere trecereade la autobiografic spre constelareaviziunii, pe mãsurã ce apar însoþitoriieroinei, odatã cu lãrgirea câmpului social,pe urmã datoritã detaliilor fizionomice. Închip natural, orizontul strict, local, iese laluminã nu doar restrâns la ºcolaritatea Ivei.Pe mãsurã ce problemele de viaþã cunoscdiversificarea, Iva trece prin unghiuridiscret puse în umbrã ca alte individualitãþisã aparã în cadru. Astfel, constelaþia in-clude realitatea publicã asimilatã când ºicând corelaþiei cu ieºirea din ritmul burghezde activitate. Suntem la hotarul unei luminoi, cu mentalitãþi, apucãturi, valori încãneasimilate. Aspiraþia Elizei Roha de adeveni cronicara acestei copleºitoaretranziþii, chiar dacã numai schiþatedeocamdatã, se va accentua pe seamadiverselor tentative menite sã acaparezepsihologiile, caracterele, în final nemilaunuia faþã de celãlalt. Funcþioneazã aprigconceptul numit �luptã de clasã� devasta-tor în unele privinþe.

Dacã naratorul este activ în a-ºiexpune, cumva, autobiografia o întrebarese pune, totuºi, în legãturã cu modul de acomunica miºcarea din jur, ceea ce numimlatura complementarã a trãiriiautobiografice. Va trebui spus cã ideal arfi fost ca, din punctul de vedere al vizunii,privirea Ivei, a fetei în curs de maturizare,sã îmbrãþiºeze ce se întâmplã dincolo dehotarele cartierului, la liceu, ce se petrececu Tãticuþu, cu mãtuºile ei, cu prinþesa,ulterior cu întregul ei serviciu. În aceastã

* Comuniuni cu puteri extrasenzoriale, telepatice sau dispariþii deloc explicate, precum pierdereaMonei, aruncã naraþiunea pe o pantã misterioasã, aburitã de succesiuni vecine cu scenariile poliþiste.Deºi episodice, atari creionãri furnizeazã romanului aspecte puternic controversate. Din multe punctede vedere nu ºtiu dacã au suficientã relevanþã. Autoarea va trebui sã decidã!


doritã miºcare de pendul socio-profesional,Eliza Roha avea posibilitatea sã-ºi confirmecapacitatea de gradaþie tipologicã. Iar odatãcu ea, cu ieºirea din aerul convenþional, sãpresare puþin ºi din apartenenþa eroinei laceea ce azi numim �societatea civilã�.

Este aici locul sã apelãm la inventivitateapovestitoarei, excelentã, în alte construcþii,de astã datã oarecum repetitivã.

Or, autobiograficul, ca restabilire epicãa unei existenþe date, reclamã, în numelespectrului (spiritului?) de legitimitatedestinalã, sã nu ocolim raportul decauzalitate între diferitele determinãri. Spunastfel cã Iva datoreazã reacþii distincte,uneori lui nea Vasile, clienþilor croitorieiªtefan Enea, lui tanti ªtefania º.a.m.d.

În absenþa mamei naturale, Ivadatoreazã enorm profesoarei de românã dela liceu, cum la fel de mult ºi altora, desprecare ne rãmâne sã revenim.

De ce în acest context, când Eliza Rohapomeneºte fugitiv despre Gheorghiu-Dejºi asasinarea, la ordinele sale, a lui Foriº ºia lui Pãtrãºcanu, nu lãrgeºte minimal cadrulsã ne spunã ce au însemnat acele crime,cum s-au dovedit sovieticii stãpânii în faptai unor triste evenimente în istoriadeceniului cinci?

Credinþa cã pagina care încorporeazãtrimiteri la propria viaþã îngusteazã spaþiulconvenþional al povestirii mi se paregreºitã. Întrucât a relata autobiografic datestrict personale nu exclude imersiunea înunitatea interioarã a destãinuirilor celorlalte.

Nu mi-am propus, aici, în eseul defaþã, sã pun în relaþie �Deceniul obsedat�cu alte volume din ciclul �Fata din pomulcu mere� însã ºi ideea de a articula detalii,pentru lãrgirea cadrului istorico-moral, estesalutarã ºi meritã tratatã ca atare.

De altfel, Eliza Roha a ambiþionatdezvoltarea subiectului în slujba cãruia punepe lângã talent portretistic, numeroase altecalitãþi. Nu pot trece nepãsãtor pe lângãtrama care face loc tensiunilor caracteriale.Se înþelege cã ele apar drept urmare la uneleconfruntãri personale. În tot acestsuccedaneu autoarea expliciteazã reacþii;spune, uneori ce a însemnat înscãunareacomunismului pentru clasa de oameni decondiþie mijlocie, cãsãpitã de autoritãþi, iarcând doar sugereazã procesul o face în ºirulde meandre ale acelui ceas, teribil de atroce.

Aºadar, �Femeia în verde� (�Deceniulsperanþei�) ne apropie o epocã, încotidianul ei banal, consecutiv acelorocoluri reclamate de asumarea unei istorii

tulburi, aglomerate de combinaþii toxice,tangente implicaþiilor de tot felul.

Revin la natura autobiograficã (deºi nutocmai recunoscutã) a �Femeii în verde�.Iva parcurge etapele unui destin alcãtuitdin decepþii. Oare acest fapt nu impieteazãasupra ritmului în care decurg compo-nentele lui: copilãria, ºcolaritatea, serviciul?Cred cã Eliza Roha are nevoie de opercepþie a temporalitãþii care sã includã ºielemente ale decorului social (referiri laviaþa cartierului aºa cum l-a anturat în jurulcimitirului Bellu) dar ºi despre ceilalþiprotagoniºti (Tãticuþu, unchiul Costel º.a.).Atari microbiografii, alternative la ceadominantã, vor permite sã dispunem de otramã mai bogatã ºi epic vorbind maicooperantã cu întregul.

Eliza Roha ºtie sã intre în detaliicinematografice, sã surprindã �relieful� lordocumentar. Asemenea dezvoltãri i-arpermite sã propunã accesul la secretele epociidin anii �50-�60, una de care ne amintim binecei care am trãit-o. Ceilalþi au dreptul s-odescopere graþie reconstrucþiei prin decupaje,în nici un caz neutre, fals patetice.

Între altele, gãsesc absolut surprin-zãtoare absenþa oricãrui accent erotic înportretizarea Ivei, altminteri deloc paralizatãde pervertiri fiziologice. Romanul ar aveanumai de câºtigat dacã la temele expuse s-arafla ºi contribuþia feminitãþii, inclusiv asensualitãþii netrucate. De ce la vâltoareaistoricã a clipei sã lipseascã puterea de adistruge pe cât ºi de a purifica a simþurilor(invocarea acestora aparþine, în largãmãsurã, acelui determinism pe care unii îlinclud într-un naturalism inferior, minat,chipurile, de precaritate).

Proza în discuþie nu oferã o unicãformulã; sub semnalãrile gãsite ori în cursde proiect þin sã observ generozitatea Iveiîn a-ºi manifesta omenia. În ciudaloviturilor primite ea are încredere în cevace îi rezervã sorþii. Cum autoarea seidentificã, pânã la un punct, cu Iva, unalter-ego al ei, felul ei de a fi ospitalierã,sãritoare, deschisã la motive obºteºti sesuprapune în conduita amândurora.Aceasta garanteazã înþelegerea noastrãchiar ºi atunci când este afectatã de mul-tiple situaþii inacceptabile.

Pe scurt, am parcurs cu �Femeia înverde� o experienþã incitantã, coroboratãcu un episodism bazat pe vivacitateaviziunii, amestec de jurnal intim, naraþiunebiograficã ºi, pe alocuri, diafaneingenuitãþi.


CONTRADICÞIILE UNUI CREªTINFASCINAT DE PÃGÂNISM:

VASILE VOICULESCU (II)

EXERCIÞII DE REGÂNDIRESultana Craia

Am observat cã ortodoxia este cadrul încare Vasile Voiculescu îºi trãieºte copilãria ºicã aceastã dimensiune creºtinã, totuºi nulipsitã de dramatism pe parcursul vieþii, cuaccente uneori tragice în ultimii ani (Postume)este coloana vertebralã a operei.

Cu toate acestea, în mod complementar,creaþia sa exploreazã ºi un filon original,precreºtin, mitic/magic, prezent în lumeasatului prin credinþe ºi eresuri pãgâne,acceptate fãrã sentimentul unei contradicþii.

Aºa cum în Sburãtorul þãranca recurgeîn mod egal la �taica popa� ºi la �vrãjitor�,fãrã sã uite serviciile femeilor cunoscãtoareîntr-ale magiei domestice, ºi cum în Baltagulvãduva lui Lipan se conformeazã aceloraºiproceduri, tot astfel în lumea satului din prozalui V. Voiculescu practicile creºtine ºi celemagice, pãgâne, sunt complementare.

În nuvela Lacul rãu un tânãr þãran seîntoarce de la armatã schimbat ºi încalcã ointerdicþie moºtenitã din bãtrâni, legatã depescuit. Satul este încredinþat cã duhurile apeipedepsesc drastic ignorarea unor legi tacite,strãvechi, ºi se pare cã aºa se ºi întâmplã.Tânãrul care provoacã stihiile se îneacã închip tulburãtor, confirmând credinþelenecreºtine. Apele refuzã cu îndãrãtnicie sãrestituie trupul celui care le-a sfidat ºi toateîncercãrile de recuperare dau greº.

Tot satul se aflã pe mal dupã ce pare cãorice era omeneºte posibil s-a epuizat, cândapare bãtrâna Savila, ultima poate dingeneraþia ei, în orice caz cea din urmãdeþinãtoare a unor puteri/cunoaºteri pe careurmaºii le-au pierdut.

Femeia preia conducerea operaþiunilor, cuautoritatea acestei stãpâniri a unor forþemisterioase. La sfatul ei, pe apa lacului estepusã ºi lãsatã sã pluteascã o turtã în care suntînfipte patru lumânãri. Pentru cã satul este,fireºte, creºtin, bãtrâna respectã un protocolformal ºi cere preotului sã sfinþeascã turta. La

argumentul acestuia, cum cã nu are carteanecesarã ºi nici alte obiecte obiºnuite pentruaceasta, Savila sugereazã lipsa de importanþãa actului: �Nu-i nimic. Zici aºa, pe deasupra, oblagoslovenie, din ce þii minte. Popa, rãscolit,gãsi în amintire frânturi de molifte, ectenii ºipsalmi, împletite cu rugãciuni cu care cerºimilostivire pentru sufletul înecatului�.

Odatã simulacrul de ritual oficiat, Savilaîncepe sã loveascã apele cu toiagul dândnaºtere unui curent care împinge turta. Dupãcâtãva vreme apa se agitã singurã, iar ceea cese întâmplã ºi pare privitorilor magie estenumai un efect normal. �Se înteþea astfel subochii bãtrânei un curent de lãcomie între doipoli de hranã. Cu nesmintita ei înþelepciunepescãreascã, Savila citea tainicele rune, cucare lacul îºi scria legile lui veºnice. Dar pentrutoatã lumea cealaltã semnele rãmaserãnevãzute, slove ascunse în adâncuri. Numaibãtrâna înþelesese tâlcul fâºiei curgãtoareîntre douã momeli. O momealã era cea pe careo întinsese ea: azima de pe mal. Dar acolo, încopca rãzleaþã, de unde pornea roiul depeºtiºori lacomi, ce putea fi?�.

Dacã valorile creºtine sunt certe ºi ferme,încremenite în rituri ºi în icoane, semnele lumiipãgâne sunt echivoce. Ambiguitateaprezideazã prozele din acest registru, atât înLostriþa ºi Sezon mort, cât, mult mai preg-nant, în Iubire magicã ºi Ultimul berevoi.

Iubire magicã este o povestire bizarã,cum s-au scris nu puþine în secolele XIX-XXîn literaturile europene ºi americanã, gen însãrar, foarte rar, la noi.

Un folclorist ºi un poet merg într-un satde munte neatins de civilizaþie, într-un peisajaspru, grandios ºi sãlbatic, stãpânit parcã deputeri fantastice. Acolo coboarã din þinuturiºi mai misterioase nora þãranului-gazdã,Mãrgãrita, femeie de o frumuseþe stranie ºineliniºtitoare, în prezenþa cãreia bãrbaþii devinmasculi înnebuniþi, rãscoliþi de instincte,


captivi fãrã putinþã de a se împotrivi puteriimagice a unei seducþii satanice. Poetul cadepradã combustiei erotice, dar folcloristul, mailucid, încearcã o rezistenþã ºi, pentru a-l eliberaîl convinge sã o viziteze pe vrãjitoarea localãoficialã, bãtrâna Sibila. Aceasta îi previne cãirezistibila Mãrgãrita, cea care umpleîncãperile în care intrã cu �miros de dragoste,busuioc amestecat cu dârbovnic� ºi îl supunela supliciu pe poetul exaltat, este de fapt ofiinþã a Iadului, bãtrânã ºi urâtã, ascunsã înspatele unei splendori iluzorii.

Poetul refuzã orice argument ºi cere,dimpotrivã, gata sã-ºi vândã sufletul, putereade a o poseda. Sibila însã îl elibereazã cu ovrajã prin care anuleazã vraja maleficã aMãrgãritei. Poetul descoperã cu oroareadevãratul chip al vrãjitoarei, �unealtã aNecuratului� ºi, pãrãsind satul de munte, estesalvat, dar rãmâne marcat pentru totdeaunade aceastã experienþã care îl va face sã seteamã de femei.

Pentru cã l-a sustras, ca mijlocitor, vrãjiifuneste, folcloristul va muri însã în �chinurigroaznice� diagnosticat cu �psihozã excito-maniacalã cu delir sistematizat�, de pe urma�unui farmec ce i s-a fãcut�.

Puterea farmecului magic este tot atât deambiguã ºi în Ultimul berevoi.

Împotriva unui urs care face ravagii,într-o vreme tulbure, în care oamenilor li s-auconfiscat armele iar vânãtorii sunt umiliþi deinsucces, s-a încercat tot ceea ce, raþional,era posibil.

Confuz, oamenii cred cã fiara are puterinecunoscute ºi în cele din urmã este cãutatun bãtrân �fãrã ani, fãrã nume, în minþile cãruiastãruiau bãtrânele solomonii�. Vraciul poartãcuºma dacicã împletitã din lânã ºi trãieºteascuns, tãinuindu-ºi meºteºugul, pentru cãtimpul lui a trecut. În noua ordine a lumii ruralecomunitatea nu mai are încredere în puterilelui: �hãrþuit de popi, prigonit de învãþãtori,târât de doftori pe la judecãþi, ajuns de hulatineretului�, magul îmbãtrânit poartã însihãstria lui �puteri adânc tescuite� în carenu mai crede decât el însuºi.

Atunci când toate mijloacele încercateîmpotriva ursului se dovedesc ineficiente,colectivitatea pãstoreascã apeleazã totuºi lavraci, cãutând instinctiv sã opunã unei forþebãnuitã ca ieºitã din ordinea fireascã, o altãforþã de aceeaºi naturã. Odatã invocat,solomonarul renaºte din decãdereasenectuþii, însufleþindu-se miraculos. Ceeace urmeazã este un ritual complex, unspectacol cu mai multe acte, prin care vraciulexorcizeazã puterea fiarei, întorcând lumeamuntelui înapoi la �era lemnului ºi la vârstapietrei�. Dacã Savila recurgea formal la datinicreºtine, chiar sumare ºi îndeplinite cu

neglijenþã, fãrã implicare moralã, vraciulanonim desfãºoarã o ceremonie pur pãgânã,pãstratã în cele mai adânci straturi ale uneitradiþii pierdute. Practica magicã foloseºte,asceza, simulacrul, scenariul epic, episodulsexual cu funcþie de transfer al forþei,protagoniºtii mascaþi rãmânând pentrutotdeauna necunoscuþi.

Scenariul reprezintã însã aparenþaspectaculoasã, destinatã neiniþiaþilor, princare vraciul îºi ia revanºa socialã, atunci cândeste investit din nou cu puterea de a porunci.Ceea ce este eficace în toatã desfãºurarearitualã este actul diurn în care vraciulacþioneazã asupra animalelor. Exorcismul sãueste fals; de fapt, înfometate, vitele sunt silitesã-ºi învingã spaima în faþa ursului închipuitdintr-o blanã veche. Odatã ce foamea estemai tare decât teama, vitele vor reacþiona simi-lar ºi în faþa ursului viu, cãlcându-l sub copiteîntr-o ºarjã furioasã. Secretul bãtrânului estesimplu ºi aceasta este singura parte cu efectreal a ceremoniei. Dar tocmai în acest momentanimalele, a doua oarã poate nu îndeajuns deflãmânde, reacþioneazã greu, refuzând cuîncãpãþânare sã se conformeze scenariului.Drama solomonarului nu este istovirea magiei,sentimentul pierderii condiþiei oculte, a ieºiriidin timpul dinaintea istoriei, din mit, ci aorgoliului unei fiinþe care ºi-a dorit o revanºãtardivã. Provocând taurul în împrejurãrile încare o face, bãtrânul moare pentru a-ºi dovediforþa în faþa comunitãþii, mai mult decât pentrua-ºi desãvârºi opera magicã; gestul implicãorgoliul mai mult decât sacrificiul altruist. Daractul sãu rãmâne tragic ºi, pe fundalulmuntelui sãlbatic, în acel cadru solemn, seconverteºte în final într-o victorie, transferatãanimalului vindecat de spaime ºi proiectândabia acum fiinþa vrãjitorului în mãreþia uneilegende efemere. Triumful orgoliului seconfundã cu triumful tragic al ideii de vechimea forþei magice, deºi vraciul ºtie cã ºtiinþa lui,intratã în timp, devine de prisos.

Dincolo de atmosfera sãlbaticã, de forþapeisajului, de ambiguitatea faptelor, efectulliterar impresioneazã prin sugestia destrãvechime a unui pãgânism boreal, silvan,de arhaism tulburãtor, aºa cum nu-l întâlnimdecât în câteva poeme ale lui Eminescu ºi,mai blând, mai prietenos, la MihailSadoveanu.

Cele douã curente de idei, cel pãgân ºicel creºtin, care irigã fertil opera lui V.Voiculescu apar uneori la suprafaþã, alteoridispar în subteran, uneori se întâlnesc ºise amestecã. Cel creºtin întâlneºte, la alteconfluenþe, ºuvoaiele ori firele de apã aleortodoxismului mai multor congeneri. Celpãgân, nãscut mai târziu, este însã ºi celmai original.


Ana Dobre

LITERE ªI SENSURI

SPAÞIUL ÎN LITERATURAHORTENSIEI PAPADAT-BENGESCU

Galaþiul nu este în literaturã un spaþiuepic. E o lume care nu ºi-a gãsit metafizica.Nu are un scriitor care sã-i dimensionezespaþiul printr-o transcendere convingãtoarecapabil sã-l transforme într-un topos viabil,verosimil, comparabil cu alte spaþii � spaþiulteleormãnean prin toposul Siliºtea-Gumeºtidin proza lui Marin Preda, brãilean prinPanait Istrati ºi Fãnuº Neagu, humuleºteanprin Ion Creangã, general-moldovenescprin Mihail Sadoveanu sau universal caYoknaphathawpha lui William Faulkner,Salinasul lui John Steinbeck sau Macondo-ul lui Gabriel Garcia Marquez.

O încercare de localizare literarã atentat Victor Ion Popa printr-o serie detoponime în romanul Velerim ºi veler,Doamne ca ºi în piesa de teatru Take, Iankeºi Cadâr, cu slabe rezultate estetice saupersuasive. Spaþiul este surprins sub zodiabizarului, cu oameni pãtimaºi, sub semnultragicului. O eroare judiciarã îl transformãpa Manlache Pleºa într-un fel de JeanValjean din Mizerabilii romanticuluiVictor Hugo. Un subiect romantic estetratat balzacian ºi zolist, dar rezultatul nuconvinge ºi spaþiul a ratat ºansa de a intraîn literaturã cu o identitate proprie.

Hortensia Papadat-Bengescu nu-ºipropune sã realizeze un spaþiu epic, ea fiindinteresatã mai mult de oameni decât delocuri. Poate cã nu toposul ca atare conteazãîn literaturã, ci capacitatea lui de a organizacentripet o lume, de a o face purtãtoare desens, de a propune o atitudine în faþaexistenþei marcate de ironie, sarcasm,dramatism, sentiment tragic al existenþei.

Preocupatã de spectacolul umanitãþii,conºtiente sau inconºtiente de rolul pecare-l joacã pe scena lumii, scriitoarea paresã ignore locul, spaþiul. Indirect, însã, loculcondiþioneazã evoluþia ºi modul de areacþiona în faþa vieþii ºi a existenþei.Personajele sale par dezrãdãcinate,înstrãinate. Nu par sã aibã un loc al lorspre care sã se întoarcã pentru a se

regenera. Asta ar explica viziunea lor înnegativ, într-o luminã necruþãtoare. Loculo influenþeazã pe scriitoare, îi modeleazãconcepþia ºi viziunea despre oameni ºidespre lume. Maliþia, ironia, sarcasmul,imposibilitatea de a ierta prostia, snobismulca formã fãrã fond aparþin locului iarviziunea sa artisticã se lasã contaminatã deaceastã mentalitate a locului aproape fãrãsã-ºi dea seama.

Proza sa propune o imagine a unei lumidominate de tare, sociale sau ereditare, olume cu rãdãcini bolnave ºi evoluþiinefireºti. Parcurgându-i prozele rãmâi cusentimentul greu al unei umanitãþiinferioare, atinse de o boalã incurabilã, daraproape nimic despre spaþiul epic. Un felde egocentrism anuleazã reperele spaþialeca neesenþiale ºi inoportune ºi lasãpersonajul într-un vid existenþial. Absenþareperelor le determinã involuþia. E un faptevident cã lumea sa nu evolueazã. Subsemnul unui crepuscul aspaþial ele alunecã,cele mai multe, spre variate doze de imund.

Deºi multe dintre personajele sale �buna Lina, Licã Trubadurul � se trag deprin pãrþile Iveºtiului sau ale Tecuciului,lãsând acolo rude care le viziteazã din cândîn când, cele mai multe nu mai au nicirãdãcini, nici ancore pentru acest spaþiupe care, dintr-un motiv sau altul, l-aupãrãsit. Investigarea altor medii nu leschimbã, nu le transformã. Ele dovedesco imobilitate sufleteascã, psihicã ce le þinedeparte de marile fioruri ale existenþei. Robiai aparenþei, sunt ca niºte plantetransplantate într-un alt sol ºi nimic dinceea ce reprezintã la un moment dat al vieþiilor nu aminteºte de spiritul unui loc pe caresã-l evoce cu nostalgie.

Astfel, spaþiul în care evolueazã acestepersonaje este unul strãin, neprietenos ºiele fac efortul sã se adapteze, sã i seintegreze. Lumea pe care o populeazã eipare o lume de transfugi, cãci ei vor stabilirelaþii, vor socializa cu cei asemeni lor,


proveniþi printr-o dezrãdãcinare voitã, dinacest spaþiu. E o miºcare simultancentrifugã ºi centripetã. Ele dau mereuimpresia cã fug de ceva, de o fantomã dinviaþa lor, cã fug de undeva, cãutând sã seaciueze în jurul cuiva, tânjind dupã faimã,dupã lumea bunã, cãutând sã se integrezeacestei lumi, sã fie primite aici. Închid per-manent uºa lumii lor, a spaþiului de undeprovin pentru a fi, departe de acel loc,altceva ºi altcumva. Dar acest altceva nueste suficient pentru a le umple viaþa saupentru a o remodela în sensul dorit. Vorprelua forme ca Ada Razu sau LicãTrubadurul, dar nu vor aparþine niciodatãacestei lumi care-i va respinge în ciudaunei aparente aproprieri. Vor fi mereu niºtetoleraþi, însã ei nu sesizeazã absurdul.Acceptã pentru cã întoarcerea nu esteposibilã. Acasã nu existã. Spaþiul care ar fiputut îndeplini aceastã funcþie este rejetat,anulat în chiar planul conºtiinþei lorafective. Emoþionalitatea lor nu are nevoiede acest spaþiu. Ei cred cã pot trãi în afaraunui spaþiu care sã îndeplineascã rolul uneimatrice spirituale. Pragmatismul þine locde afect, de emoþie, de sensibilitate.

Vocea auctorialã ºi vocea naratorialãse intersecteazã de multe ori. Autoarea îºilasã personajele sã evolueze, le pune faþãîn faþã � în aceeaºi lume sau în lumidiferite, le lasã sã se scruteze, sã se judecenemilos, sã colporteze vorbele dintr-o parteîn alta. Lasã, astfel, sã evolueze toatã�murdãria lustruitã� lumea ei având unadevãrat cult al aparenþei. Predominã atuncivocea naratorialã. Vocea auctorialã dã re-lief necruþãrii, duritãþii, exigenþei într-oevaluare inclementã.

În absenþa unui spaþiu epic, pentru carenu a simþit nicio atracþie, pentru care nu aavut nici penelul potrivit, pentru care,poate, nu a simþit nici simpatie, pe care nul-a iubit, din care s-a simþit respinsã,Hortensia Papadat-Bengescu dã contur ºirealizeazã, indirect, pentru aceastã zonãsocio-culturalã, un profil psiho-culturalsugerând o atitudine existenþialã. Aceastase resimte mai puþin prin personajele sale,mai puþin prin vocea naratorialã, cât princea auctorialã.

Scriitoarea nu a realizat un spaþiu epicde forþa celor amintite, dar lumea pe carea creat-o sub ochiul necruþãtor al exigenþeiare drept de viaþã literarã prin veridicitate,verosimilitate, printr-un anume fior aluniversalului dat ºi de absenþa unei localizãriprea evidente. Ea ºi-asumat rolul deobservator ca-n Glossa lui Eminescu. S-adetaºat dar nu s-a obiectivat complet.Subiectivismul transpare în frecventaironie, în maliþie, în inclemenþã.

Existã desigur pretutindeni un spirit allocului pe care zonele geo-culturale ºi-larogã sau îl asumã, în ale cãrui trãsãturipsihoculturale ne putem regãsi în efortulde definire a identitãþii noastre spirituale,în emotivitatea noastrã, în capacitateanoastrã de a raporta sisteme de referinþã,de a ne defini printr-un referent.

Lumea prozelor Hortensiei Papadat-Bengescu dã contur unui spiritus loci prinalternanþa unei francheþe derutante cutendinþa spre disimulare. Observaþiile suntnotate cu acuitate, gândite necruþãtor,afirmate dezinvolt sau desprinse dinatitudine, gesturi, mimicã, un adevãratspectacol al elementelor paraverbale ºinonverbale care le dubleazã replicile ºi demulte ori sunt mai concludente. Nu e odisimulare moromeþianã, ci una care esteexpresia plãcerii de a critica, de a spune(de) rãu, de a exersa puterea corectoare acuvântului. Dar nu este o lume sensibilã lacuvânt. E o lume sensibilã pentrusnobisme, pentru exhibiþionism, pentruaparenþã, cultivând aparenþa.

Când se �inspecteazã� unele pe altele,aceºti oameni sunt neiertãtori cu defectelealtuia, deosebit de indulgenþi cu propriile tare.Vorbele nu ajung sã se materializeze; supuseunei cenzuri drastice, ele trec în plan se-cund personajul ca atare, lãsând sã transparãvocea auctorialã. De aici se desprindeatitudinea nemiloasã faþã de tot ce este fals,snob, lipsit de frumuseþe ºi de adevãr.

Bengenscianismul ar traduceatitudinea aceasta neiertãtoare în faþafalsului, a fadului, a inautenticului, aimitaþiei, a formei fãrã fond. Autoarea dãexpresie artisticã acestui principiu clamatde Maiorescu vãzând în cultul formelor unpericol pentru o evoluþie fireascã.

Din acest punct de vedere, dacãHortensia Papadat-Bengescu nu a creat unspaþiu epic, pot spune cã a creat unul spiri-tual ºi moral aflat la marginile moralei, a creato atmosferã, atmosfera proprie acestui loccu oameni iuþi, neiertãtori, de o francheþecare poate leza spiritul unui alogen, firescînsã pentru autohton, cel aparþinând locului.

Ea nu a fost atât de interesatã delocuri, de casele privite din exterior, deaspectul material, deºi personajele sale sebucurã de o anumitã bunãstare sau, poate,tocmai de aceea. Ea este interesatã desufletul acestei lumi, de mentalitatea, defelul ei de a fi, de atitudinea existenþialã, deaºteptãrile ei într-o realitate care alunecãpermanent spre hotare imprevizibile. Iarspaþiul creat sau doar sugerat corespundeacestei viziuni. Este un spaþiu atipic purtândînsemne specifice � spaþiul bengescian, cugeometria lui inefabilã, imponderabilã.


ªCOALA CA RAÞIUNE DE A FI.SARCASMUL SINGURÃTÃÞII

INTARSIIDaniela-Olguþa Iordache

�Partitura muzicii va fi cea cosmicã�(Maria Octavian Pavnotescu)

Prima copertã a cãrþii Mariei OctavianPavnotescu �Viaþa ca reprezentare�, apãrutãla editura Junimea din Iaºi în 2012 reprezintã,în partea de sus, faþada clasicã a unei ºcoli deînalt prestigiu, ColegiulNaþional Sfântul Sava, clãditãpe o bibliotecã vastã cudeschideri spre universalitate.

Realizatã de nepoatascriitoarei, Arina Clara Sava,imaginea esenþializeazã întreguledificiu al vieþii autoareireprezentat în carte de un jurnalepistolar epicizat, undestãpâneºte memoria afectivã îndauna banalei cronologii.

Jurnalul se bazeazã ºi pe unartificiu compoziþional: estealcãtuit din scrisori adresate deautoare unui fost Profesor al ei,scrisori neexpediate în cele din urmã dar avândrolul de a reprezenta viaþa ca pe o experienþãprofesoralã sacrã, ce trece astfel, ca un destinimplacabil de la o generaþie la alta.

ªcoala apare în carte ca un adevãrat axal lumii, un suport moral al vieþii autoarei încare se succed biografii, conferinþe la radio ºiapariþii la TV, examene, studii, manuale, toatemenite sã punã în umbrã lupta fragilei fãpturicu o viaþã nemiloasã, din care nu lipsescinternãri în spital, intervenþii chirurgicale,experienþe parapsihologice, suferinþe, cãderi,eºecuri, toate încheiate inexorabil cu �boalasingurãtãþii� ºi obsesia morþii.

Dupã propriile mãrturisiri, scriitoarea nucrede în moartea lentã a literaturii epistolare,deºi lumea asistã astãzi la moartea epistoleiînseºi.

Poeta considerã însã cã �genul� este încã�modern, având o realã deschidere liricã�.Referentul i se pare cu atât mai interesant cucât el se modeleazã într-un proces când epic,când liric, când dramatic.

Subiectivitatea devine însã atât de vieîncât poate sã lase sã pãtrundã în �structuraamintirilor� ºi o dozã însemnatã de ficþiune�ficþiunea opereazã în tot ce punem pe hârtie�.

Ideea de viaþã ca adevãrsuferã ºi ea modificãri înfuncþie de elementul ficþionalcare tinde s-o destructureze.�O fiinþã vie s-a dezintegratde-a lungul hârtiei, refuzând sãtrãiascã�.

�Am ajuns la jurnal�,mãrturiseºte autoarea, pentrucã nu mi-a plãcut sã citesc sausã predau literatura defrontierã. Mi se pãrea cã nuajung la creaþie, cã n-am sãpot recepta ce este ficþiune înaceste scrieri.�

În jurnal, ºcoala esteprivitã ca o raþiune mai adâncã de a fi,deoarece ea presupune mari exigenþe; trebuiesã fie prima ºcoalã a þãrii, îºi propune autoareaºi într-adevãr ºcoala ei este cea dintâi.

Omul care stãpâneºte catalogul este decio voinþã în ciuda vieþii personale, pe care otrece în mod expres în planul al doilea. ªcoalafuncþioneazã ºi ca un catalizator în stare sãdea sens unei existenþe adesea devastate.

Profesoara trãia alãturi de elevii eisentimente trainice: �trãiam cu o convingeresacrã cã ei trebuie sã cucereascã viaþa cuinteligenþã finã, cã existã o instanþã care neînconjoarã ºi ne cere înþelepciune�; �l-amiubit, i-am apãrat de deziluzii ºi le-amsugerat spre ce sã se îndrepte în viaþã. Copiiimei sunt sinceri, altruiºti, liberi ºi frumoºi.�

Subiectivismul ficþional literaturizeazãvoit unele pagini. De exemplu Moº Nicolae,simbolul bunãtãþii ºi milostiveniei setransformã pentru Maria OctavianPavnotescu într-un simbol malefic. Ziuasfântului este ºi ziua întâlnirii autoarei cu


�diavolul din oglindã� care îi provoacãparalizia ambelor picioare din cauza unorsechele de poliomielitã. Acelaºi sens maleficîl are ziua ºi în cazul cãsãtoriei, urmatã deinfidelitatea ºi nepãsarea soþului, precum ºiîn cazul naºterii Roxanei Pavnotescu, ºi eascriitoare, aducãtoarea sentimentelor de dorºi înstrãinare, deoarece fiica va pleca detimpuriu în America, unde s-a cãsãtorit cufiul lui Iosif Sava iar nepoata, Arina Clara seva naºte tot acolo, departe de sentimentulde familie, sacralitate româneascã, dor delimbã ºi þarã.

Dispariþia soþului aduce un sentiment alneînþelegerii de sine cãci �a trãi pe pãmânt cuatâta neiubire� pare complet inutil deoareceasta poate însemna �a nu trãi nici timpulpropriu, nici pe al fiicei�, deºi �era frumoasã,cu ochii de apã ºi trupul de aer, ca peºtiiscãpaþi din acvariu peste pietriºul înflorit�.

Existã însã ºi compensaþii ale vieþii, locuriemblematice (Sighiºoara, de exemplu),afecþiunea unor fãpturi cu frumuseþe ºi har(Draga Olteanu ºi A.), pasiuni împlinite maimult sau mai puþin ca atracþia pentru istorie,arheologie, metafizicã, magie ºi ºtiinþe oculte.

La acestea se mai adaugã ºi nenumãraþiiactori ai vieþii sale, �unii sufocaþi decotidian�, �nemaicãutând aerul sacru alcreaþiei� ºi având o �aºezare cam strâmbã înordinea lumii�.

Biografii vagi de rude întemeietoare,prieteni ºi elevi îngroaºã paginile acestorneobiºnuite memorii în care se înºirã temefundamentale cum ar fi originea(ardeleneascã), dragostea (în toate ipostazeleei), solidaritatea, infidelitatea, gratitudinea/ingratitudinea etc.

Existã ºi douã epistole ce funcþioneazãca laitmotiv, una închinatã viselor careizvorãsc ºi ele din soartã iar alta simfonieidestinului ºi dorului ca destin.

Dintre rude se desprinde imagineaautoritarã a veriºoarei Eleonora, un fel de�Victoria Lipan a vieþii mele�. Provenitã dintr-ofamilie cãzutã în dizgraþie istoricã ºi cãsãtoritãcu Nicolae, ºef de post în miliþie, Eleonoraeste înºelatã de bãrbat. Ea este neclintitã însãîn atitudinea ei de a nu-l ierta. Disperat, acestase spânzurã. Eleonora îl pune într-o roabã ºi-lduce la familia lui.

Purtatã de firul afectivitãþii, carteaintegreazã nenumãraþi foºti elevi ajunºi ziariºti,oameni de culturã, regizori, politicieni, medicichirurgi celebri, profesori universitarideoarece, afirmã autoarea �ei m-au ajutat sãnu mor de tot�.

Alãturi de ei au fost meniþi sãîmblânzeascã destinul poeþii admiraþi: Beniuc,Blaga, Arghezi, Eminescu, marii profesori G.Cãlinescu, T. Vianu, ªerban Cioculescu, ZoeDumitrescu-Buºulenga, D. Micu, foºtii colegi

de facultate Gabriel Dimisianu, Nicolae Velea,Ileana Vulpescu sau Nichita Stãnescu întâlnitcu ocazia redactãrii lucrãrii de doctorat�Direcþii în poezia contemporanã�.

Dacã rememorarea începe cu anii de laSfântul Sava, ea se terminã cu începutul, cuprimul an de învãþãmânt petrecut la Gãeºtiunde scriitoarea l-a cunoscut pe mediculVaida Alexandrescu, ºi el romancier. �Era unbãrbat urât ºi sublim (...) Era cel mai bun diag-nostician întâlnit prin spitalele prin care amtrecut. Când a murit, am simþit cã îmi pierdîncrederea de a mai putea exista fãrã ajutorullui. Fãrã ajutorul lui.�

Seria amintirilor legate de oraºul provin-cial rãmâne luminoasã mai ales cã fiica tinereiprofesoare avea sã se nascã peste numaipatru luni.

�Aºa mi-am fãcut intrarea în casadoctorului Vaida ºi în liceul înfiinþat de IonNanu în care au predat Simion Stolnicu,ªerban Cioculescu, Vladimir Streinu, VasileMaciu, Aurel Iordache, Grigore Florescu, IonMinculescu, ocazie în care mi s-a prezis unviitor strãlucit. Nu am fost la înãlþimea celorenumeraþi mai sus, dar am devenit colegã cuprofesorii Vasile ªova, Grigore Ixaru, AurelIordache, Costin Dragu pe care i-am apreciatºi care au contribuit la formarea mea ca dascãl.Fireºte, profesorii citaþi ne sugereazãascendenþa spiritualã ºi profesionalã a unortineri deveniþi personalitãþi enciclopedice caGeorge Anca, specializat în indianisticã,antropologie culturalã, literaturã universalcomparatã. Profesor universitar, George Ancaa þinut cursuri ºi conferinþe în toatã lumea ºipe mai toate continentele. Parcã ºi Liviu Ixaruºi Cornelia Rotaru trec ca o flacãrã rece prinamintirile mele din primul an de învãþãmânt1959-1960.�

Sfârºitul, prin urmare, se confundã cuînceputul ca în orice destin rotund.

�Dar cine sunt eu în realitate nu m-amgândit niciodatã sã-þi povestesc. Cine sunt?De unde vin ºi ce voiam? Cu cine ai fi vrut sã-þiîmpãrþi viaþa? Imaginea idealã nu am atins-oniciodatã, am ajutat doar la supravieþuirisociale ºi profesionale. Scriam versuri ca«Unde mã sfârºeam» în timp ce partituramuzicii va fi cea cosmicã, a muzicii de sfere caîn jurãmântul lui Romeo, care lasã în urma luiatâta durere.

Cel mai tânãr bãrbat pe care-l iubeamera, Doamne, foarte bãtrân.Sub ochiul orb de albastrurãmâne povestea neîntâmplatãcu muzica îngropata în aer de piatrã.ªi eu îl rugam, râzând,plângând ca fulgerultrecut prin varã, prin toamnã�În cerul gurii mele amintiri se rãstoarnãca un strigãt tandru de moarte.�


TENTAÞIA ROMANULUI

ROMÂNUL A RÃMAS POET?

Abordarea prozei de cãtre poeþi s-aîntâmplat de multã vreme, rezultatelesituându-se adesea la nivelul de sus atins deproducþiile lirice ale scriitorilor de rasã, ceºi-au permis o aventurã realizatã profesionistºi nu dintr-un capriciu. Istoria literaturii aînregistrat cazurile, iar cele mai multecomentarii s-au dovedit la înãlþimeasubiectului ales. Îmi vin în minte rapid, dintr-o sumedenie de contribuþii, cãrþileconsacratului Mihai Zamfir ºi ale tânãruluiIoan Rãducea. Între ele, cum spuneam, oinfinitate de studii dedicate prozei scrise decãtre poeþi, adicã despre un fel special deadulter, nu o datã spectaculos ºi chiar�revoluþionar� în plan estetic. Mai puþin s-avorbit însã despre un alt mod de a fugi depoezie al poeþilor, anume încercãrileromaneºti, denotând ruperea totalã cupracticarea curentã a versificaþiei în toateaspectele ei. Romanul a rãmas o tentaþieputernicã, obsedantã, dar ºi un fruct opritdupã cum s-a putut constata de cãtreîndrãzneþii condeieri, dar ºi de cãtre ceicondamnaþi sã comenteze fapta literarã,criticii. Cred cã o rapidã reamintire n-ar fiinutilã. Primul care a avut curajul (sauinconºtienþa explicabilã prin vârsta fragedãa literaturii noastre) a fost DimitrieBolintineanu, cu ale sale Manoil ºi Elena,romane datate strict din punct de vedereartistic, notabile însã pentru efortul poetuluipaºoptist de a transpune în prozã romanticãceea ce reþinuse din amplele poeme epiceale lui Byron, Puºkin ori Musset. Dupã circapatru decenii, în preajma începutului deveac XX, Duiliu Zamfirescu, dupã cedebutase ca poet salutat de cei pricepuþi,avea sã se abandoneze cu totul romanului,în formula lui de construcþie epicã amplã,reuºind, în ciclul Comãneºtenilor, unadevãrat punct de cea mai rezistentãexpresie modernã ºi realistã în domeniu. Undomeniu unde eºuase Al. Macedonski cu asa Thalassa, autorul Poemei rondelurilorneposedând suflu epic, narativ, ci doarcapacitatea de a fixa pe hârtie trãiri, visãri,fantazii repetând pânã la insuportabilexperienþele simboliste, impresioniste,

Liviu Grãsoiu

halucinante, dominante în proza poeticãfranþuzeascã, binecunoscutã de Al.Macedonski prin refugiul nedorit în oraºulluminilor. În perioada interbelicã, doar T.Arghezi, dintre poeþii mari, s-a încumetatsã redacteze un roman original din toatepunctele de vedere (Cimitirul Buna Vestire)dar ºi puþin comentata încercare numitãLina. În rest, monºtrii sacri ai liricii, nuºi-au fãcut publicã tentaþia spre roman, adicãspre construcþia solidã, bine articulatã,având ceva din arhitectura unei simfoniiclasice. A încercat câte ceva Felix Aderca,dacã îl considerãm ca aparþinând ordinuluide neegalatã nobleþe, al poeþilor pur-sânge.În mod curios, câþiva dintre ei au devenitromancieri (recunoscuþi, comentaþi ca atarepentru contribuþia lor într-adevãrexcepþionalã) abia cãtre sfârºitul carierei. Mãgândesc la Ion Vinea cu ale sale succese depublic ºi de criticã intitulate Lunaticii ºiVenin de mai ºi mai ales la V. Voiculescuadevãrat fenomen într-ale genialitãþiimanifestate (dupã 60 de ani) cuemblematicul Zahei Orbul, roman inegalabil,de citit în vreo douã-trei chei, precumvechile scrieri rãmase în manuscris, fãrã afi descifrate nicicând în totalitate. Operacongenerului sãu Lucian Blaga, Luntrea luiCaron nu a zguduit conºtiinþe sau formuleestetice, dupã cum s-au aºteptat unii,reprezentând doar un titlu stimabil într-ocreaþie complexã, insuficient aprofundatã denoile generaþii. Dintre autorii de dupã rãzboiulal doilea, poeþi ambiþionând stãpânireaacestui monstru cu o mie de înfãþiºãri numitromanul modern, se detaºeazã ValeriuAnania cu Strãinii din Kipukua, scrierinepereche în literatura românã (cititorii ºtiude ce), Ion Brad, adept surprinzãtor altradiþionalismului realist ardelenesc, în bunatradiþie Slavici-Agârbiceanu-Rebreanu, A.E.Baconsky cu Biserica Neagrã ºi AdrianMunþiu, poet prea puþin cunoscut, preferândromanul de analizã în Ringul ºi în Caii dela bicicletã. Încercãrile au fost reluate decei din Generaþia �80 culegând aplauzelecomentatorilor Mircea Cãrtãrescu (s-amuncit din greu la impunerea Orbitorului)


ºi recent Marta Petreu, scriitoare de rarãcomplexitate, binemeritând suita de premiipentru Acasã, pe Câmpia Armaghedonului.Nu poate trece neobservat, în succintul re-member, nici voluminosul Sub soarelesudului, roman frescã semnat de poetul denuanþã phillipidianã Emil Stãnescu.

Dupã cum se observã, nu am amintit niciun titlu din memorialistica poeþilor, ci doarreuºitele de dupã întruparea unui vis: romanulobiectiv, adicã o lume (sau mai multe) o viaþã(sau mai multe) fixate în obligatoriile linii derezistenþã ale infinit de capriciosului termenliterar cu numele de roman.

N-aº fi scris rândurile de mai sus(poate plictisitoare pentru cei bine ºcoliþi)dacã nu aº fi fost provocat de rugãminteaunui vechi prieten ºi coleg de redacþie dinTeleviziune de a citi manuscrisul (vorbavine, cãci totul iese acum din calculator,nu din pix ºi degete) unui roman încheiat,ce ar urma sã ia calea tiparului. Nu mi-aascuns marile speranþe legate de cele 500de pagini, bãnuind cã va fi lovitura ceamare, izbânda finalã, înregistratã abia dupãvârsta de 70 de ani pe care nu o aratã însãdeloc, nici fizic, nici psihic.

Primele pagini, primele cinci-ºasecapitole mi s-au pãrut cuceritoare prindezinvoltura stilului, prin eleganþa frazei,prin bogãþia vocabularului, prin umorul fin,alternând abil cu întrebãrile grave privindexistenþa individualã, ºansele ce se oferãde cãtre societate (aceea ceauºistã) unuitânãr ieºit din puºcãrie dupã cinci ani(motivele nu le dezvãluie, ele þinând de

substanþa unui roman anterior) a cãruiobsesie este una singurã: de ce a muritmama sa, implicit care i-a fost condiþiamoralã. În fiecare secvenþã, personajulprincipal (am crezut cã ar fi un fel de picaromodern dar m-am înºelat dupã parcurgereaa peste 300 de pagini) se întâlneºte cu câteun individ, intrã în câte o combinaþie, nuatât pentru a-ºi câºtiga existenþa, cât luatde valuri absurde, se încurcã cu câte ofemeie mai mult ori mai puþin fatalã, maimult ori mai puþin interesantã pentru cititorºi tot aºa, pânã izbucneºte� revoluþia din1989 decembrie, care ne-a fericit pe toþi.

Pãcatul cel mare îl constituia lipsasuflului epic, incapacitatea de a construi laalt nivel decât acela al câtorva pagini. Înpropriul roman coexistã numeroasepovestiri, nuvele ce ar fi bine sã fie publicateca atare. Ele însã nu converg spre oarhitecturã, nu comunicã una cu alta. Liantulreprezentat de personajul principal este preasubþire, iar eroul-inconsistent. Misterele,câte sunt, se devoaleazã repede, iar revenirilefac lectura, pânã spre final, greu digerabilã.Savoarea unor descripþii de interior, denaturã, arta realã de portretist, nu salveazãdecât fragmente, nu întregul. Concluzia,poate asprã, este cã nu am citit un roman,ci un mozaic de naraþiuni uneori savuroase,alteori dramatice, mozaic de unde lipsescobligatoriile linii de forþã.

ªi astfel, întrebarea dacã românul arãmas poet se pãstreazã în integralitateaei, iar romanul are niºte legi speciale, nuîntotdeauna cunoscute autorilor.

Dupã propria-i mãrturisire, jurnalul sãueste adresat fratelui nenãscut, dragului�antedus� la care mama a trebuit sã renunþeînainte de a-l naºte din cauza sãrãciei ºi alipsurilor. Autoarea iniþiazã cu el un dialogdincolo de spaþiu ºi timp, îi încredinþeazãgândurile ºi speranþele ei, ºi-l vede ca pe unavid �vânãtor de cuvinte�, lectorul ei ideal,sufletul geamãn. Excedatã de platitudineaautosuficientã ºi cliºeizatã a indivizilor ºisocietãþii, autoarea sperã ca tandemulculegãtoare ºi vânãtor de cuvinte sã salvezeomenirea prin artã, sã redescopere�candorile începuturilor pentru a le redaoamenilor�, sã aducã luminã acolo unde estepurulenþã ºi viciu. Tot ea ºtie cã acestdemers frumos ºi lãudabil este de fapt doar�o mincinoasã utopie� la care nu poate însã

renunþa, de vreme ce �mâzgãlirea� hârtieiºi confruntarea cu propria-i interioritate suntfactorul stabilizator într-o lume în care,deseori simþi nevoia imperioasã �sã pocneºtidin degete ºi sã dispari�. Evocându-l adeseape scriitorul, istoricul ºi eseistul Paul Gomaîn paginile romanului sãu, Flori Bãlãnescuîºi construieºte discursul chiar în spiritulacestuia, pentru cã, aºa cum ea însãºiafirma într-un interviu acordat în 2011revistei românilor din diaspora �Athe-neum�, Paul Goma are �curajul de a spuneexact ceea ce ºtie ºi gândeºte, pentru cãare exerciþiul libertãþii, al normalitãþii� într-o lume schematicã, �deformatã de reþetegata mestecate�.

De o remarcabilã densitate ideaticã, �Înmâinile tale� este spovedania unui sufletsincer, direct, nesofisticat, a cãruisimplitate deschisã ºi fãrã fard dezvãluiefrãmântãri general-umane, dar ºi forþa dea spune adevãruri, chiar ºi atunci când eledor. O carte care pune pe gânduri, oinvitaþie la lecturã ºi re-lecturã.

Culegãtoareaºi vânãtorul de cuvinte

(urmare de la pagina 23)


Niculae Ionel

CU OPINCILEªI CIORAPII DE LÂNÃ

NOTE DE LECTURÃ

Argeºeanã prin origine, nãscutã în1969, Cristina Onofre a debutat cu volumulde poeme �Pavilionul de ceai� (Exas,Piteºti, 1993). A continuat sã scrie harnicpoezie, cernutã cu grijã ºi strânsã în alteºapte volume, douã tipãrite peste hotare �în Franþa (�Le poème de la haute demoi-selle�, Editions NouvellePléiade, Paris, 2005) ºi înItalia (�Autoportrait �Autoritratto�, ediþie bilingvã,Schena Editore, Fasano diBrindisi, 2007). Dintre toate,�Poeme din þara scaunuluicu trei picioare� (Tipoart,Piteºti, 2007) atrage atenþiaasupra modului aparte princare biograficul (copilãria),cade în poezie, desluºindmai limpede profilul artistical autoarei.

Încã frumoasã, þinând dezona musceleanã bogatã în folclor,comuna natalã a poetei, Mihãeºti, are RâulTârgului ce curge dinspre Câmpulung,pãdure apropiatã de satele Valea Bradului,Valea Popii, Drãghici ºi Furnicoºi, poienede pãºunat, precum ºi puþine petice depãmânt pentru semãnãturi, rãspândite pepovârniºuri, sãtenii fiind prinºi prinînzestrarea locului cu alte nevoi, cucreºterea vitelor ºi îngrijirea livezilor.Localitatea ºi-a schimbat mult vechea înfã-þiºare � un sat, Vãcarea, s-a pierdut, râulnu mai miºcã, ca într-o vreme, mori (ultimaîn picioare e prefãcutã în joagãr), iar devãzut, din ce era odatã, n-au mai rãmasdecât doar câteva case acoperite cudraniþã, o bisericuþã de cimitir cu pereþiidin �vârghii� (lemn cu lut), în care seslujeºte arar, ºi, pentru poame, poverne defãcut þuica. Satul copilãriei era altul � celtrãit în preajma bunicilor, imuabil, scãldatîn lumina unui prezent etern, dar ºi cel depoveste, din vremea strãbunicilor.

Poezia Cristinei Onofre a crescut dinsolul tradiþionalismului mai întâi pillatian,dar în versul liber al unui duh propriu.Planul nemiºcat din primul poem deschideperspectiva trecutului pe care poeta îltrãieºte rememorându-l: �Fiecare scãunelcu trei picioare,/ oale de lut afumate,/ uºiþa

pisicii, firida sobei, prispa,/mirosul lânii ºi al lutului,/leagãnul sub formã decopaie/ atârnând de grindã./Toate sunt la locul lor ºiacum,/ în cãsuþa aceea,/stând cuminþi,/ asemeneaunor seminþe/ ale unui sufletmare/ care mereu e-n Cer,/mereu e pe Pãmânt.�(�Toate sunt la locul lor�)Natura dã mãrturie despreDumnezeu, lucrurilemeºteºugite dau mãrturiedespre oameni. În literaturã,

reprezentarea cât se poate de materialã alumii, potrivitã intenþiei de simbolizare, eposibilã prin restabilirea raporturilorsenzitive ale scriitorului cu cuvântul.Textele scurte din �Poeme din þarascaunului cu trei picioare�, mai toate, pre-zintã o dualitate. O frângere vindecatãprintr-o dialecticã a actului poetic, prin carerealitatea devine metaforã iar metafora, onouã ºi magicã realitate.

Obiectele þãrãneºti nu sunt niºte simpleobiecte, sunt vii, investite spiritual. De aceeaele sunt teme pentru multe poeme, iar unul(scaunul cu trei picioare) intrã chiar în titlulcãrþii. Aºa cum iese el, din simplitateagestului de þãran ori de þãrancã, lucrulreprezintã o pledoarie pentru firesculrafinamentului ºi smerenia fastului. CristinaOnofre îl aºazã emblematic în organicitateaunei ortodoxii populare, care gândeºteantinomic ºi refuzã abstracþia. Procedeulse aflã pe latura mai de relief a unuiexpresionism de sorginte ruralã. Scaunul,


bunãoarã, e pretutindeni socotit ca simbolal autoritãþii, mai cu seamã unulsupraînãlþat; e tron al împãratului, ºi pestelume, tron al firii. Scaunul cu trei picioare,scãunelul, se gãseºte la capãtul uneidescensiuni, expresie a simplitãþii ºi semnal smereniei, al înãlþãrii prin coborâre. E,fãrã tãgadã, o cale de mijloc, pentru cã,mai spre rãsãrit de noi românii, întâlnimaºezatul pe jos, pe pãmânt. E simþulmãsurii, al cumpenei � cãutarea sau aflarealui Dumnezeu, mereu expusã pãcatului.

Þãranul sfinþea fiecare început cu ocruce. Semnul crucii fãcut de om ºi celimplicat într-o fereastrã, mai tare poatedecât al unei troiþei �Cruce dreaptã/ fãceaudegetele bunicii,/ aceeaºi cruce dreaptã/ calemnul care unea/ ochiurile ferestrei/ cuodihna pãdurii din apropiere,/ cu odihnavecerniilor de iarnã...� (�Crucea ferestrei�)Sacrul ºi profanul conlucrând. Datoritãsacralitãþii inclusã condiþiei de pãstorire (ºia oamenilor), fãptura ciobanului (preotul,înlocuitor pe pãmânt al lui Iisus, BunulPãstor), se aratã nimbatã religios. Zãpadadevine metaforã a sfinþeniei (�furatã�,cãpãtatã prin nevoinþã), a turmei(comunitatea sãteascã, în fapt, una cucomunitatea bisericii). Spaþiul de pãºunare,în miros de cetinã ºi stâncã (de tãimâie ºizid), protejat prin uºile cerului (uºile îm-pãrãteºti ale iconostasului), poate fiperceput drept raiul de jos (domeniul na-tal, biserica aceea care încreºtineazã prinbotez, urmând a fi ºcoalã întru credinþã):�Uneori,/ uºile cerului pãreau a fi din lemnde brad,/ ºi ploaia pãrea a fi verde,/ abialãsând soarele/ sã iasã pe pajiºte,/ acolounde ciobanul aºtepta,/ cu sarica lui pusãpe umeri,/ cu oile lui furate zãpezii,/ cumãgarul ºi câinii,/ cu bâta lui încrustatã.../Mirosea, a cetinã/ ºi a stâncã mirosea/ pepajiºtile unde ciobanul acela/ îºi pãºtea oile./Oile lui furate zãpezii.� (�Uºile cerului�) Delocul natal, domeniul formãrii spirituale, nute poþi îndepãrta decât riscând.

Bisericile, receptacule ale energiei di-vine ce penetreazã ireversibil întreagamaterie: �Când noi le pãrãsim,/ bisericilenu rãmân singure./ În chip tainic,/ cu merssubþire,/ ele se ascund în nãframe,/ înaburi,/ în fluturi,/ în tãmâia/ din grãdinilenoastre,/ tãmâia aceea, plinã de ceruri/ atâtde bine ascunse/ în bisericile/ care nurãmân niciodatã singure/ când noi lepãrãsim.� (�Bisericile�) Clopotul, sunetullumii de dincolo, vestind prin jertfã ordineacelestã, geometria lucrurilor ºi fãpturilorpure: �La vecernii ºi utrenii,/ în încãpereade tainã/ a unei sfinte duminici de iarnã,/

bãtaia clopotului/ înlocuia cântecul lovit altrupului,/ ca pe niºte oase ale unui timp/ce nu mai voia sã plece./ Îl recunoºteamde departe,/ El însoþea cu bãtãile lui,/rugãciunile subþiri ale cãlugãrilor,/ fãclii desunete coapte/ izgonind tunetele depierzanie/ ascunse pânã ºi în livezile demãslini/ ale altarelor,/ rugãciuni ce seîmpleteau în aer/ pânã, dincolo de hotarelecerurilor./ ªi mult mai departe./ Mereu,mult mai departe.� (�Clopotul�)

Aducând a rit, atitudinea gestualãdeschide calea spre mister, adâncitã fãrãlimite de �zarea bisericii�: �Îºi pregãteabunicul/ lighenaºul de-aramã, sãpunul,/ ºiapoi trecea încet briciul/ înainte-înapoi,/înainte ºi înapoi,/ pânã când apa limpede/a tãiºului/ întâlnea ziua de iarnã,/ o zi deduminicã/ ce reflecta peste umãrul sãu,/în oglinda agãþatã, în cui,/ zarea bisericii.�(�Briciul�)

Copilul învaþã din sinergia fenomenelorcasnice, tot de la lucruri: �De la fusul buniciiam învãþat sã dansez,/ învârtindu-mã atâtde uºor,/ din caierul ei/ au pornit toate viselemele,/ cutreierând pãmântul întreg,/asemeni unor repezi ºi neaºteptate ploi...�(�Învârtindu-mã atât de uºor�). Necunos-cutul este cel mai omenesc dintre atributelefiinþei supreme. A privi cu uimire, cãutânda înþelege, aºazã persoana în jubilaþia unuiclimax care sã deschidã revelaþia ºi lasãurme ale experienþei trãite: �Printre linguri,strãchini ºi oale/ am descoperit într-o zi,/în bucãtãria bunicii,/ fiinþa ciudatã ºi mare/a unei copãi din lemn de plop./ Era iarnã./În pântecele ei dospea coca./ Aroma,liniºtitã/ ajungea pânã la privirile înstelate/ale zãpezii de-afarã./ Acum, doar gândulla ea/ îmi alungã, fantasmele toate.� (�Fiinþãciudatã ºi mare�)

Zbaterea gospodãriei þãrãneºti secuprinde într-o lapidaritate gnomicã: �Vatraºtia toate grijile acelei case,/ toate grijilecasei/ pline de bucuriile plitei.� (�Chipulacelei vetre�) Hrana din sânul naturii, printrudã e pusã pe masa-altar, ofrandã curatãprimind lumina harului de Sus,binecuvântarea ºi bunãtatea � rãsfrângereafrumuseþii interioare pe chip: �Albul cel mailiniºtit/ din adâncurile ierburilor,/ albullaptelui cãlduþ,/ era pus în putineiul din lemnde brad./ Mai târziu, bunica/ rostogolea dinel/ roþi subþiri de unt/ pe o masã luminatãdin cer,/ sub ochii mei uimiþi,/ sub zâmbetulîn ºirag al bunicii.� (�Putineiul�)

Lumea noastrã în continuã solidificare:lemn, piatrã, fier... Dumnezeu iubeºte ceeace e fragil, slab� Odinioarã satul era con-struit din lemn, din apã ºi lut, mai puþin din


piatrã. Cruci de lemn, case de lemn,mulþime de obiecte de lemn � o civilizaþieromâneascã a lemnului. O viziunesuprarealistã în sensul compensator al uneidesolidificãri � moara de lemn se ridicã dinrâu în vãzduh, urmând circuitul apei ºiangajând sacrul într-un timp rotitor:�Adeseori,/ lemnul morilor de apã/ lasã înurmã râul,/ se-nalþã pânã la cer/ rostogolindmai întâi norii,/ apoi cerurile toate...�(�Morile�)

În poemele Cristinei Onofre, sublimulpare a-ºi dizolva consistenþa într-o sferãmai largã a esteticului: �Doamne,/odinioarã/ cârciumile erau palate/ cu aromãde lãmâiþã,/ cu aromã de dojanã/ ºicântare./ Erau palate de vorbe/ aruncate-naburindul apus al bãuturii./ Numai atunciera pururea tânãr soarele,/ când bãtea întresprâncene/ ºi fãcea sã luceascã privirile/cum numai privirile mierii lucesc...�(�Cârciumile�) Întâlnim astfel de cadre alesãrbãtorescului, în aura sublimului însuºi,inundate de culoare ºi luminã, având unaer odihnitor ºi familiar. E o privirepregnantã ce se bizuie nu atât pe dramulde miºcare narativã, imbold vivifiant ºi el,cât pe o manierã a descriptivului cu totulparticularã. Bunica þesând: �Stãteamadesea lângã bunica mea/ ºi-i priveamsalba, care-i înconjura gâtul/ cu câþiva,bãnuþi de aur./ Ea mânuia suveica, printreiþe,/ ca pe o pasãre zburând/ peste tãiºullunii,/ lãsând în urma, ei/ o fiinþã nevãzutã,/o fiinþã vãlurind uºor cerul odãii/ curãsuflãri tinere de borangic./ Lumina puþinãa amiezii/ cãdea pe salcia privirilor ei.�(�Rãzboiul�) Bunicul este prins ca înfulguranþa unei paste impresioniste: �De ofloare/ înfloritã ºi mare/ era umbrit/ chipulbunicului meu./ Într-un nor parfumat detutun,/ îl vedeam stând, uneori,/ pe prispa/din lemnul unei lespezi/ a nopþii...�(�Prispa�) Lucrul mâinilor, în trecut,reflecta spaþiul sãtesc în toatã amploarealui, era simþit, nãscut din nevoie adevãratãºi dragoste. �Bunica mea/ þesea din lânã,cânepã ºi in/ legende ºi poveºti nesfârºite,/pline de nori înalþi,/ cugetãtori,/ ce coborauapoi/ în cãmãºile noastre/ de lânã, decânepã, de in...� (�Þesãtura�) Tiparele deviaþã ºi frumuseþe se pãstrau din vechi:�Lada de zestre/ închidea în inima sa/luceferi ºi sori/ zburând/ pe vâlnice,/ pefote,/ pe lemnul înmiresmat al zorilor.../Lada de zestre/ venea de departe,/ dinvremuri închinate cu cruci,/ petrecute cuvorbe,/ tãmâiate cu dorinþe,/ cu floriînflorate,/ cu vâlnice ºi fote,/ cu ii ºinãframe...� (�Lada de zestre�)

Expresionismul Cristinei Onofre e unulmult îmblânzit, cu totul altul decât cel alpoeþilor etniciºti ai anilor �70, unul decrochiu, recoltat din câteva secvenþe desugestie: �Pe sub tuciul rãsturnat/ ºicenuºiu al cerului/ treceau zilnic bãtrânelesatului,/ purtând în spate/ legãtura cuvreascuri./ Vârtejuri uºoare de zãpadã/veneau din urmã,/ însoþindu-le/ pânã lamarginea pãdurii/ ºi pãzind/ pasãrea liniºtitãa vorbelor lor.� (�Tuciul rãsturnat�)

Întâmplãrile din timpul strãbunicilorajung prin poveste pierdute în indeterminãrimitologice. Iatã o suavã legendã:�Strãbunicul meu a trãit o vreme/ într-unbordei sãpat într-un bot de deal./ Mi s-apovestit cã într-o noapte/ l-a trezit dinsomn/ o liniºte ce nu putea fi/ decât aciobului de lunã/ coborând în grãdina lui./Oamenii spun cã o zânã a locului/ ºi-ar fiînþepat talpa piciorului/ în ascuþiºul auriual lunii/ ºi cã ar fi sângerat în urma ei/ florica niºte bãnuþi argintii,/ flori care mai potfi vãzute ºi acum/ ducând din grãdinastrãbunicului meu/ spre pãdurea dinapropierea satului.� (�O zânã a locului�)Sau acest eres, venit din stratul pãgân allumii rurale: �Punea un fir din funiaclopotului bisericii/, sub ºaua calului,/pentru ca, inima ei/ sã-l audã venind dedeparte./ Apoi, sãrutându-l îi punea/ lacingãtoare/ un os de viþã crãpatã/ sã uiteduºmanii de el./ Mult îl mai iubea/strãbunica mea pe haiducul acela!� (�Multîl mai iubea�)

Cum e cunoscut îndeobºte, opinca(întrupare a simplitãþii) este simbolul întãrital þãranului vechi, al tradiþiei ºi al spirituluide comuniune arãtat ºi prin hore: �Bãtândpãmântul,/ opincile,/ în forma lor depirogã,/ sãltau hore ºi sârbe/ pânã la apelede dincolo de ceruri/ revãrsate în duminicilede varã/ ale satului nostru.� (�Opincile�)Din locul de naºtere ºi al copilãriei nu poþipleca fãrã risc, însã curajul de a înfruntalumea, cu toate ispitele ei, îl poþi întemeia,fãrã greº, pe tradiþia întreagã a satului tãu,comoarã de înþelepciune pentru oriceîmprejurare: �Când îmi legam opincile,/pânã peste ciorapii de lânã,/ ºtiam cã potpleca oriunde:/ în ierburi, în flori,/ înpãmântul de-acasã/ ºi-n stelele toate.� (�Cuopincile ºi ciorapii de lânã�)

Izvor al copilãriei fericite, poeziaCristinei Onofre mãrturiseºte ceva dintr-olume aflatã cândva atât de aproape deadevãr, de trãirea nededublatã, mai în firealucrurilor. Dar ceea ce nedumireºte,fermecând totodatã, este forma originalitãþiisale þesutã în simplitate din imponderabile.


Dumitru Ungureanu

PROBA TIMPULUI

ALAMBICOTHECA

Editura Curtea Veche continuã � e drept,cu lentoare dictatã de scãderea pieþei de carte� seria de autor Paul Goma, îngrijitã cu acribiede Flori Bãlãnescu. Recent a apãrut volumulal doilea din Scrìsuri, cuprinzând �interviuri,dialoguri, scrisori, articole�. Acordate,purtate, expediate, chiar publicate (nu-i unparadox, citiþi ºi vã cruciþi!), textele de faþã,însumând 510 de pagini format mare, acoperãintervalul 1990-1998. Cum ºtim astãzi, au fostanii în care societatea româneascã pãrea cãs-a trezit dintr-o lungã noapte civicã ºi moralã,dar n-a izbutit sã iasã la un liman luminos, înciuda ambiþiilor ºi a energiei cheltuite. ªi esteazi evident cum s-a înclinat balanþa: ambiþiaindecentã a unor personaje cu influenþãnefastã a neutralizat energia risipitã de câtevaconºtiinþe (mai mult de trei, dar nu peste cinci:Paul Goma, Dan Petrescu, Dorin Tudoran).Vocea lucidã a celor nominalizaþi s-a pierdutîn vacarmul mediatic al foºtilor politrucireciclaþi, dar ºi-n ab(ramb)ureala intelectualilorde curte, de harem ºi �de estradã� (sintagmalui Dan Petrescu). Nãimiþi, noicãiþi (de la nou,ºi de la Noica!), nãuci, giruete rãsplãtite dupãobedienþã, inteligenþii naþiei au fost decoraþide preºedintele-jucãtor ºi fãcuþi de ruºine de-un simplu muncitor, Vasile Paraschiv: omulcare, concomitent cu Goma, a avut curajul sãse opunã sistemului comunist când sistemulpãrea imuabil, dar ºi demnitatea sã refuzedecoraþia buhuitului prezident, cãruiamajoritatea elitiºtilor de profesie filosofi, cumîºi zicea unul dintre ei, îi pupã azi chelia.

Era bine dacã ambiþia intelectualilor cuºtaif se menþinea doar în cercul profesionalde interese, ºi nu deversa într-o opoziþie civicãaposteriori, esenþialmente falsã. Operaliterarã, filosoficã sau eseisticã nu le-ocontestã nimeni. Dar de ce ºi-au atribuit post-factum calitãþi de anticomuniºti, opozanþi,dizidenþi, proscriºi, interziºi, luptãtori pentrulibertate ºi aºa mai departe � ceea ce einiciodatã n-au fost? E un mister psihologicbanal ºi o nenorocire pentru spaþiul public,locul unde trebuiau sã vorbeascã desprelibertate doar cei îndreptãþiþi de-un trecut clar:oamenii care s-au manifestat liber pe vremea

dictaturii. Problema societãþii noastre era însãderizorie: majoritatea românilor voia doar burtãplinã ºi circ gratis. Le-a avut, le are. Aziculegem � nu toþi, din pãcate, roadele prostieide-acum douã decenii.

Paul Goma este singurul scriitor românale cãrui cãrþi apãreau în strãinãtate, la celemai prestigioase edituri, el supravieþuind înRomânia comunistã, unde nu i se publicanimic, iar valuta încasatã i se reþinea laUniunea Scriitorilor, asociaþie profesionalãdin care a fost exclus în timp ce era arestatpe motive politice. În anii 1990, Goma a þinutochii deschiºi cãtre scena localã, deºi trãiala Paris, ºi nu mânca deloc bine. Dimpotrivã,în acel deceniu s-a mutat cu locuinþa decâteva ori, neputând sã-ºi achite chiria, darnu ºi-a cãlcat principiile de-o viaþã, fiindcã �vorba lui: �sunt prea sãrac ºi nu mai rãmânchiar cu nimic�! Obligat sã accepteexpedientul editurilor bãºtinaºe mici, chiaredituri-fantomã, deoarece �marile� edituri, înfrunte cu Humanitas, l-au boicotat ºi i-autopit cãrþile, Goma n-a avut parte de-oreceptare normalã, nici de audienþã pemãsurã, ba s-a trezit împotrivã cu toþipubliciºtii permanenþi sau ocazionali.Momentul s-a datorat excepþiei Nemira,editurã ce-a tipãrit trei volume de Jurnal, în1997, declanºând rãzboiul tuturor contra luiPaul Goma. Atunci �curajoºii cu voie de lapoliþie� ºi-au muiat limba în hazna, scuipândîn direcþia celui care îndrãznise sã punãoglinda în faþa �elitelor� de carton presat.Nume de toatã mâna s-au simþit mândre sãcontribuie la demolarea statuii celui caremerita, în fapt, sã fie preºedintele României!ªi merita mãcar pentru a fi scutiþi devãicãrelile câte unui fitecine cã �n-am avutºi noi un Havel�! N-am avut Havel, am avut� ºi încã avem un Paul Goma!

La aproape trei luºtri de la ultimul articolcuprins în volumul Scrìsuri II, citind fãrãpatimã pro-domo, se poate constata simplu,cu vorbele lui Dan C. Mihãilescu: �Goma aredreptate în vreo 90% din cazuri în ceea cespune�.

Q.e.d.!


Liviu Ofileanu

DULCEA UªURÃTATEA FIINÞEI JUVENILE

LIRÃ DE BRAÞ

Dotatã cu trei luãri-aminte uºor pre-cipitate (cuvântul înainte, o prefaþã ºi opostfaþã�), cartea Transplant de iubire(Ed. Emma Books, Sebeº, 2011)consemneazã debutul devencei Bianca Dan,o participantã la majoritatea concursurilorliterare. Iatã ºi câteva aºchii din cele treipuncte de vedere: �Gândurilemã dor, anotimpurile,umbrele��, (autoarea);�Volumul [�] produce oneaºteptatã uimire revelaþieiasupra posibilitãþii semanticea cuvântului.� (prefaþã deIon Kamla, p. 3); �Intenseletrãiri sunt în cãutarea unuisuflet cu care sã-ºi împartãneliniºtea, nefericirea ºitrecerea timpului��,(postfaþã de Petru Fãgãraº,p. 100). Acelaºi limbaj banaleste acum transpus în paginãca motiv al aºteptãrii feminine: �aiîntârziat,/ cafeaua s-a rãcit de mult, pecolþul mesei/ iar ceasul indicã o orã înainte./Nu încerca sã te scuzi cã traficul e de vinã,/ochii te trãdeazã,/ ºtiu cã nu ajunginiciodatã la timp/ ºi îmi spui cã sunt multprea imaturã,/ dar puteam sã stãm înºezlong, sã ascultãm ploaia/ ºi sã nesmulgem buruienile din suflet. [�]�,(Ploaie de incertitudini, p. 6). Desigur,autoarea marcheazã aceste nuduri textuale(economie de tropi) cu un crez poetic � alscriitorului care nu poartã mascã: �Un poete un om fãrã mascã.�. ªi odatã alcãtuit�programul� bazat pe un discurs comun,omul fãrã mascã îºi pune mãºtilesinceritãþii ºi dezbate una dupã alta �temelemajore ale existenþei��

Dupã primele texte parcurse amobservat cã Bianca Dan are la îndemânãcalitãþile novicelui: candoarea ºi grija de sinea fiinþei cochete, limbajul termenilor poetici(al lecturilor din clasici), o dorinþã de fuziune

cu universul, poate ºi credinþa cã tot cescrie este piatrã de hotar. Când apasã temadragostei poeta alocã nuditãþii colocvialeºi porþii de lirism, nu fãrã cliºeele necesaredesprinse din ºcoala simboliºtilor: �Lasfereastra deschisã,/ parcã ieri eraprimãvarã/ ºi stoluri de liliac/ împrãºtiau

miresme violet.�, (Frumoasaadormitã, p. 7). Ar fi culmeasã nu dãm ºi peste porþiuniacceptabile cum suntversurile de abordare-tachinare: ��îmi spui sã-þidesfac nodul de la cravatã,/dar nu încerci sã mã seduci,/e doar o metodã de abandon.// Întotdeauna am cãutataltceva�, (Poþi sã mã acuzide poezie, p. 10). În scenãîºi anunþã intrarea Cupidon,lacrimile de Monalisa,Stãpânul Inelelor, Dumnezeu,

Jack Spintecãtorul, desenele de la Nazca,Penelopa, solitudinea, emoþia interacþionãriicu opusul dezirabil ºi familia. Însãportretizarea celuilalt suferã de poetizareºi abundã în cliºeele sentimentalismului detip minulescian: �Abia îþi vãd sufletul printricoul pãtat,/ rugina þi s-a aºezat pe coapsastângã,/ m-aºtepþi mereu, în aºternuturireci, cu decibelii la maxim./ Pãrul þi-eîncâlcit de prea multã rutinã/ ºi mult prealung, pentru un rebel fãrã cauzã,/ cepracticã yoga [�]�, (În beciul cu fluturi,p. 19). ªi autoare citeºte ºi traduce pentrusine alte sensuri noi. Nici terapeuticascrisului nu scapã atenþiei remodelatoareîn urna bacovianã: �Îmi port poemele cape-un pansament,/ chiar dacã spitalele-ncare stau sunt reci/ ºi ploaia intrã princrãpãturile din tavan/ în reprizedezordonate.�, (Conexiuni, p. 20).

Descrierile de interior-exterioralterneazã cu schiþele imaginare ºi subiectulliric îºi proiecteazã fiinþa pe curgerea


lucrurilor, ipostaza unui eu dezmãrginit ºiromantic: �Te joci cu pãrul meu de mãtaseputredã,/ nu ºtiu dacã þi-ai dat seama,/ ammurit de mult,/ m-a otrãvit ploaia/ în aversesubliminale/ ºi-ai rãmas sã-mi culegi oasele/din curcubeu.�, (Ultima dorinþã, p. 23).Existã o sumedenie de astfel de performanþeretro ce indicã o preferinþã a lecturilor, aºtep-tarea iubirii ºi împlinirea ei obþinându-se pringenerozitatea tipic femininã: ��Nu luanimic, inima þi-o dau benevol,/ pentru cãnu poþi sã faci din ea/ nici mãcar un trans-plant de iubire.�, (Transplant de iubire,p. 29). ªi acest �cod� al revenirii lavocabule simple se susþine din parteaautoarei care îºi întâmpinã cititorul:�Fiecare cuvânt are dreptul/ laresuscitare�, (Resuscitare, p. 31). Iatã ºialt mod al directeþii care prinde urecheafãrã intonaþii somnolente, aici poemulchiar are forþa unei autoare americanepliind simbolurile din Cântarea Cântãrilorîntr-un pãgânism de supermarket: �Dã-miiubire pe pâine,/ pentru cã am inima maineagrã decât Africa/ ºi mai fierbinte decâtSahara.// Dã-mi iubire pe pâine,/ pânã mise umple gura cu þãrânã/ ºi flori.// Dã-miiubire pe pâine/ ºi nu ºterge cuþitul./ Fã-oîncet, ca un ritual,/ ca ºi când ai deschide/o conservã cu vise.�, (Iubire pe pâine,p. 32). ªi mai dãm peste câteva poemepãtimaºe care demonteazã rotiþelesentimentului de dragoste, dar nu maicitãm, pot fi însã reþinute cu uºurinþãacele metafore scãpate din condei pentrua colora nudul textual de care vorbirãmla început.

Ne apropiem de mijlocul volumului ºinotãm cã influenþele ºi firea nativ romanticãplãtesc facturile onirismului: �Pe degetulinelar port infinitul/ pulsând ca o inimã,/iubirea ºi-a construit ziduri ºi ferestre,/ încâmpurile cu maci, /unde trãiesc bestiiîmblânzite/ ºi tineri elfi.�, (Cealaltãjumãtate de poveste, p. 46); sau:�Viseazã-mã, ca pe un far la malul mãrii/sau un mesaj în sticlã, venit de departe�,(Acum, p. 47); �Cândva,/ te visam în luptã,/erai în linia-ntâi�, (Poet, enigmatic out-sider, p. 62); �Te-am visat într-o staþie deautobuz�, (Grotesque, p. 63), ºi încã operlã: �Mi-e somn ºi tu eºti departe� (p.48) fiind de departe un vers prost alcãtuit.Rostirea înaltã ºi sonoritatea cuvintelor estehipnotizantã la unii debutanþi (e vorba deinfinit, unicorni ºi flãcãri, mare ºi ploaie,fluturi, frunze ºi petale etc. amalgamateinepuizabil), astfel pot fi înþelese acesteabuzuri de oralitate devenitã semn fãrã ominimã supraveghere. Dar, tot lecturile mai

pot salva câte un bruion la nivel semantic� trecerea prin volumul dinescian Moarteaciteºte ziarul îi provoacã autoarei oemulaþie: �Moartea ne citeºte horoscopul/dimineaþa, la prima orã/ la cafea/ cu ziarulîn mânã/ apoi îºi ascute coasa/ în timp cenoi mergem la serviciu.�, (Albume defamilie, p. 55).

Este interesant sã urmãrim cum serecunoaºte subiectul acestor poeme: �Mãnumesc Bianca/ ºi sunt dependentã,/ poatev-am ºocat/ ºi nu aþi înþeles care este defapt/ mesajul./ În cercul poeþilorsomnambului/ strãjuie o statuie de cearã/cu arma la umãr [�]�, (Mã numescBianca, p. 64). În final, vom spune cãdomeniul viselor fuzioneazã aici curealitatea posibilã a celei oglindite înscriiturã, acest lucru neînsemând cã poetascrie cum trãieºte ºi cum simte; e vorbade o proiecþie de tip oniric, o lume a poetei(ºi �cercului de poeþi somnambuli�) în careaccesul se face printr-un transplant deorgane de simþ ºi de vãz, alias Poezia.Adicã, nimic nou în afarã de vocalize ºiînduioºãri încadrabile începutului de secolXIX, fiindcã asistãm totuºi, la o liricã agingãºiei desuete ºi a pãpuºilor mari: �Laun colþ de coridã/ o fetiþã duce gunoiul,/vântul îi smulge fundiþa din pãr,/ aplauzeleau încetat.�, (Ceva vechi, ceva nou, p.67). Cu siguranþã autoarea deþinemanuscrisul viitorului volum cu poeme maibine lucrate ºi este atentã cu acele cliºeeluate de-a gata ºi care îi trag textele înapoi.Transplantul de iubire dinspre semeni ºicãtre semeni este un lucru de dorit, însãnu constituie decât statuia de cearã a unuiidealism (cum bine spune textul).

La un debut nu se umflã potul chiardacã am avea în faþã o carte foarte bunã,cãci nimeni nu ºtie dacã urmãtoarea o vadepãºi pe prima. Pornind cu stângul,inocenþa acestor texte este scuzabilã dinmãcar douã motive: 1) autoarea se aflãîntr-o etapã de sedimentare a lecturilor ºiare fireasca nevoie de oglindire în ele, ºidetaºare de ele; 2) prima carte nu aratãdecât un quelque chose dintr-un autor caredevine pe mãsurã ce scrie. Faptul cã nupremediteazã unele texte ºi le suflã pepaginã denotã graba caracteristicã fiinþeijuvenile, dornicã sã înregistreze momentulîn defavoarea unei sculpturi ideatice perene.Bianca Dan propune o poezie întoarsã spresine, smulsã parcã dintr-un dialog sfâºiatde vreo aducere aminte, ori de ivireaneaºteptatã a iubitului, evident, momentpândit ºi sugerat prin acele împãunãrispecifice feminitãþii.


UN ROMANCIER: DAN MIRON

ªerban Tomºa

NEGRU PE ALB

Mã gândeam cu amãrãciune lacondiþia scriitorului român care trebuie sãaccepte servicii umilitoare sau sãîndeplineascã tot felul de corvezi pentrua supravieþui. Tragedia este însã mult maiadâncã. Sunt autori autohtoni totalignoraþi de public ºi de confraþi, pentrucã nu sunt deloc mediatizaþi.

Nu se vorbeºte, de pildã, aproapedeloc despre Dan Miron,autor al romanelor Aºtep-tarea Regelui Pescar, Ed.Nemira, 1995, PremiulNemira ºi Scândurica ,Polirom, 2006. Ultima carte,cu o avizatã ºi, cum sãzic, foarte exigentã prefaþãsemnatã de Antonio Patraº,a fost comentatã favorabilde Dan C. Mihãilescu ºi s-abucurat de apreciereacititorilor. Cum e tardiv sãscriu o recenzie, mã voimãrgini la câteva impresii de lecturã.

La Dan Miron, povestea esteesenþialã. Citatul din Canetti nu esteîntâmplãtor: �Orice cuvânt rostit eprefãcut. Orice cuvânt scris eprefãcut. Orice cuvânt e prefãcut. Daroare ce existã fãrã cuvinte?� A povestiînseamnã a privi realitatea prin vitraliilecuvintelor. Bine construit ºi scris cu in-stinct narativ, romanul Scândurica este,dupã opinia mea, o dovadã devirtuozitatea literarã: dialoguri vii,autentice, personaje conturate cu mânãsigurã, acþiune bine condusã. Texturaepicã este oarecum faulknerianã, fãrãînsã atmosfera sufocantã din cãrþileamericanului, tonalitatea naraþiunii fiindmai degrabã bãºcãlioasã ºi infuzatã cuumor. Oriunde am deschide însã volumul,dãm peste pasaje seducãtoare: �Într-ozi am vãzut în curtea blocului, lângão tufã de trandafiri, un dulãu, o

corciturã cafenie, care-ºi depuneaexcrementele sub colþii ameninþãtori aiunei dihãnii cenuºii. Instantaneu amînþeles cã era vorba de o provocare,la fel ca ºi cea cu trasul brazdei. Opaginã de istorie mi se revela: Romulusºi Remus în blanã se confruntau subbalconul meu. Am pariat pe cafeniu,dar, din nenorocire, Romulusul meu a

fost învins de Remusulcenuºiu ºi a tulit-oschelãlãind fãrã pic deglorie. În timp ce istoriase întorcea cu fundu� însus, Remus a astupatexcrementele învinsului ºiimediat ºi-a celebratvictoria, golindu-ºiintestinele lângã tufa detrandafiri. Din ziua aia,de câte ori auzeamcuvinte solemne ºiîncãrcate de mãreþie �

eroi, sacrificiu, datorie, patrie �,vedeam douã cotarle încãierându-sepentru privilegiul de a-ºi depuneconþinutul intestinelor sub o biatã tufãde trandafiri. Punct. �Autorul areabilitatea de a transforma, prin povestire,banalul cotidian în scene strãlucitoare,evitând uneori, la mustaþã, ternul,neinteresantul. Perspectiva narativã esteîncredinþatã unor personaje, patru lanumãr, ale cãror voci preiau ºtafetarelatãrii pe rând, odatã cu începereafiecãrui capitol. Stilul este limpede, direct,specific prozatorilor de meserie, iarconstrucþia relevã o evidentã inteligenþãartisticã. Dan Miron stãpâneºte bineregistrul argotic folosit de liceeni ºi îmiaminteºte, prin aceasta ºi numai prinaceasta, de Ovidiu Verdeº ºi Dan Lungu.La pag. 93 gãsim ºi o micã profesiune decredinþã legatã de limbajul operei: �Dare vorba de o convenþie literarã ca


oricare alta. Dacã în secolul optºpeºi chiar nouãºpe personajele vorbeauatât de preþios, cã þi se fãcea greaþã,acum vorbesc ca oamenii obiºnuiþi ori,ultima modã, ca bãieþii de cartier.�Romanul are cursivitate, citindu-se uºor,cu plãcere. Dan Miron face parte dintreacei autori care ºtiu cã o carte este scrisãpentru a fi cititã, reuºind sã creeze iluziavieþii adevãrate, adicã lucrul cel mai im-portant ºi mai greu de realizat pentru unprozator. Titlurile capitolelor � �Sexolitaaflã un secret de familie�, �Sorinîndrãgostit�, �Floriana intrã în con-flict cu domnul Vomã� etc. � au rolulde a crea suspans, ispitindu-l, într-un modinocent pe cititor. În fine, personajelefeminine sunt foarte convingãtoare, ceeace, iarãºi, nu este de ici, de colo.

Când am citit Scândurica ºi, peurmã, am urmãrit consideraþiile lui DanC. Mihãilescu despre carte, nu ºtiam cãautorul îmi este conjudeþean, funcþionândca profesor de istorie la un liceu dinZimnicea. Mai are patru romane înmanuscris, în mai multe variante, pe carele cizeleazã continuu. Este unprofesionist al scrisului, deloc interesat derecunoaºtere ori publicitate, ducând oexistenþã discretã, aservitã întotalitate actului de a scrie.

De ce nu-i apar, totuºi, cãrþile? Dece destui scriitori de valoare din Româniarãmân în umbrã, cvasinecunoscuþi?Rãspunsul e simplu. Ce, noi avem nevoiede scriitori talentaþi? Avem alte griji. Dece au dezertat, ca ºobolanii de pe corãbiileaflate în pericol, Sulã Verde ºi UnturãUmblãtoare? Se ºtie cã oamenii aceºtia,care n-au niciun merit vizibil, sunt socotiþimari personalitaþi politice, vânturã baniicu lopata, au vile ºi maºini luxoase,ducându-ºi viaþa la standarde la care unscriitor nici n-ar putea visa. Doar fac partedin niºte partide politice mari! Dinnefericire, la nivel social ºi cultural, trãimde azi pe mâine, într-un regim animalier,bãtând cãtre Comuna Primitivã. Ignariiau pus mâna pe pârghiile economiei ºiale puterii ºi îºi bat joc nu numai decãþeanul obiºnuit, ci ºi de realizãrileartiºtilor ºi oamenilor de ºtiinþã, fiindpreocupaþi, pânã la nebunie, exclusiv depropriul buzunar. Cine are ghioagã ºi oturmã de proºti în spate pune mâna petot vânatul.

În altã ordine de idei, de ce sã maideplâng lipsa agenþilor literari ºi chiar a

unei pieþe veritabile de carte, când noiuitãm mâine ce am lãudat azi? Sunt mariautori � am scris despre Ioan DanNicolescu � despre care nimeni nu maisuflã nimic.

Malraux inventase noþiunea demuzeu imaginar. �Muzeul imaginarînseamnã, în fapt, cã fiecare epocã,fiecare individ îºi recompune propriafamilie de opere, comunicând astfel culumea. Astfel, omul îºi gãseºte locul îneternitate.�, noteazã Ioana Ristea peblogul sãu. De ce n-am accepta ideeaexistenþei unei biblioteci imaginare, încare sã aibã acces toate cãrþilesemnificative ale literelor româneºti? Unparadis al literaturii. Dar se pare cã noi,românii, suntem blestemaþi sã nu avemacces acolo ºi sã nu realizãm lucruri caresã dureze, fiindcã n-avem memorieculturalã ºi ne place prea mult sãdistrugem.

O speranþã avem, totuºi. Existã,printre scriitorii români contemporani,spirite nobile, altruiste, care iubesc maimult cãrþile confraþilor decât pe ale lor.Aºa cum era, pe vremuri, neuitatul criticliterar ºi prozator Valeriu Cristea. Impor-tant este cã printre ei gãsim ºi criticiliterari de mare valoare, ale cãror glasurise aud puternic ºi distinct.

P.S. Adevãrata istorie nu este scrisãde politicieni, care devin personajecomice ºi groteºti în desfãºurareaevenimentelor, ci de marii scriitori ai uneiepoci. Urmaºii politrucilor de azi se vorbucura cu ghimpi de averile acumulatede strãbunii lor, când îi vor vedea peaceºtia în oglinda neiertãtoare a literaturii.

Dar nici cronicarul nu este fericit sãscrie despre niºte monºtri ignoranþi ºiinsaþiabili.


Geta Truicã

SOLILOC

OPERA LUI PAVEL DAN �UN LAMENTO

Opera lui Pavel Dan rescrie o vechepoveste a umanitãþii: odiseea trudeiomeneºti, sfinþitã prin suferinþã ºi resemnare;eroii sãi sunt proiecþii artistice ale proprieineliniºti, exprimând imboldul revãrsãriisufleteºti în efuziuni de un tulburãtor lirism.

Scrierile sale par niºte reprezentãri aleunor tulburãtoare simfonii muzicale, calmuldescriptiv al peisajelor împletindu-secu vuietul mulþimii ºi înãlþându-seîntr-un final apoteotic carezdruncinã fiinþa sau rãscoleºte înea amintirea unei pasiuni uitate.

Axis mundi al Câmpieitransilvane-crotopul lumii lui,Tritenii lui Pavel Dan reprezintãun topos al transfigurãrii, imaginelipsitã de idilismul coºbucian, darîncãrcatã de coloratura marilordureri, vuind în sufletul sãu decopil. În Zborul de la cuib,casa pãrinteascã este leagãnal copilãriei, loc de protecþieºi echilibru. El este spaþiulintim care ascunde poverilegrele ale inimii. Bachelard credecã un cuib oferã securitate, deºi einstabil, dar tocmai aceastã precaritateîl înstãpâneºte clipei trecãtoare, vieþii de copil,care nu rãmâne eternã decât în sufletulnepieritor. Întoarcerea în trecut prinrememorare deschide larg uºile casei deodinioarã, trece prin cimitirul cu mormintelevechi, scufundate, reduce imensitateaspaþiului uitat la clipa unei grele cumpãniri. ªiodatã cu ele, chipurile secrete ale unui timprãsfrânt într-o imagine care ajunge sã nelocuiascã. Gaston Bachelard credea cã dacãsufletul este o locuinþã, ne obiºnuim înaceastã reverie plãcutã sã locuim în noiînºine. Dar în cãlãtoria imaginarã, sufletulcopilului devenit adult s-a metamorfozat. Dela curioasa cuprindere a lumii cu privirileinocenþei, el s-a încrâncenat în ascuþita durerea deºertãciunii înþelese târziu. Reveria lui PavelDan aduce cu ea nu melancolia caldã,duioasã, ci tremurul sufletului pribegit, plecatdin sine cãtre o lume prea strãinã.

La Pavel Dan, viaþa, rãmasã fãrã sevã, sesuspendã în aer. Tânãrul plecat din sat reînvieprin fluxul memoriei imaginea copilãriei cu izulei de frunze veºtede ºi salcâmi despuiaþi dinapropierea cimitirului. Aceastã curioasãvecinãtate îi va fi înlesnit scriitorului de maitârziu privirea sobrã asupra lumii ºi o acuitatefãrã seamãn în sesizarea detaliului.

Þãranul sãu sau þãranuldintotdeauna � tot una. În

pragul morþii, târând ultimeleclipe ale unui trup greoi, el sescurge în puterea nopþii sã

priveascã cu ochi mari, pentruultima oarã, universul: �S-a

aºezat cu coatele pe târnaþ ºise uita aºa, se uita... se uita aºa

de lung la toate, ca ºi cum ar fiºtiut cã le vede pentru cea din

urmã oarã. S-a uitat la fântânã,apoi s-a dus la ºurã ºi s-a uitat la

plug, la grapã. I se duceau ochiipe toate.� Fiecare lucrudin curtea sãracã estechip al Rostului sãu careîl leagã de glie. În jocul

premoniþiei �...aºa se uitade lung la toate. A vãzut

securea în mijlocul grãdinii ºi a pus-o bine,sã nu o ia cineva. A legat apoi sub streaºinãscara cea lungã.� Aceeaºi grijã meticuloasãpentru rostul lui �chit cã nu e el cine ºtie ce�o surprinde prozatorul Marin Preda la IlieMoromete, þãran-filosof, contemplativ dintr-unalt spaþiu, pentru care pãmântul înseamnãbucuria vieþii, libertate interioarã. La bietulþãran, cartea filosofiei morþii se deschide lacapitolul simplitãþii obiºnuite. Moartea areraþiunile ei, pe care viaþa nu le poate înþelege:�Aºa ne ducem toþi, pe rând.� Ea îndeamnãpe om la curãþie, venirea ei cântãreºteechilibrul moral, pune întrebãri conºtiinþei,face sinteza vieþii. Închis într-o fatalitateineluctabilã, mersul monoton, repetabil, allumii, îl supune pe om nimicniciei. Pe cine sãîntrebe, cine sã dea socotealã? Un retorismsec, vlãguit, încarcereazã fiinþa la marginealimitei. Împãcarea lui vine din resemnare, cã


toate sunt cum au fost mereu ºi aºa trebuiesã rãmânã.

Sub emergenþa codului etic, tatãl epetrecut în moarte de amintirea caldã asãtenilor care-i pomenesc omenia. Ce rãmânedin om sunt cuvintele care se spun când elnu mai poate sã rosteascã, metatextulexistenþei. Moartea rescrie ritualul magic aljalei transpuse în bocet, devenind pretextpentru o comunicare pe care numai cel plecatdintre vii poate s-o rostuiascã: la cãpãtâiulmortului femeile trimit vorbã celor plecaþi sã-ºidoarmã somnul veºnic despre însingurare ºiteamã, neputinþã ºi sãrãcie, neorânduialã saunecinste, toate, suferinþe izbucnind în afarãprin vocile unui cor tragic. Bocetul lor estetrâmbiþa morþii. Cel adormit, strãjuit de cei viise contopeºte în acest lamento izbucnit dinpãtimaºul foc lãuntric. Astfel se naºte chinulrevenirii la sine când totul e gol, devastat derisipirile fiinþei: fie printre strãini, fie îndeºertãciuni, fie în tristeþile voluptoase alemarilor însingurãri. Mama pãrãseºte cu greucuibul, îmbrãþiºând stâlpul casei, zguduitã defiorul unei mute deznãdejdi. Îndreptat sprecer, dar adâncit în pãmântul care pãstreazãtoate sevele, stâlpul casei, asemenea coloaneibrâncuºiene, înalþã spre infinit taina inimiiomului rupt de rostul sãu în amurgul vieþii. Eacuprinde cu mâinile, cu fiinþa întreagã,amintirea celui dispãrut, timpul scursîmpreunã, viaþa însãºi. E legatã de pãmânt cavegetalele, iar smulgerea din rãdãciniînseamnã desfiinþare, pieire. Lemnul putred,strãin de durerea mamei, recupereazã trecutul,cu toatã ruina lui. În colbul drumului, ochiigrei privesc ca într-o ceaþã pustiul, rãsfrântînãuntru, la cotitura unei cãi fãrã întoarcere.

Singurul personaj care se sustrageoricãrei ambiþii, purtat de mirajul setei delibertate este bãtrânul Urcan, din cel douãnuvele: Urcan bãtrânul ºi Înmormântarealui Urcan bãtrânul. Având înfãþiºarea unuiperegrin sãrac, el minte, furã ºi cerºeºte, fãrãsã se aleagã cu nimic, trãind sub acoperiºulunei case modeste un dor neînþeles de nimenial cuprinderii spaþiului, într-o îmbrãþiºarecosmicã. Sufletul îi rãmâne strãin de oricepornire pãtimaºã, cãci nu se poate deprindecu viaþa boiereascã. Întors din drumurile sale,nu are grija rostuirii bunurilor strânse, nici abanilor câºtigaþi. Bãtrânul Urcan e ca o slugãla stãpân, munceºte pentru altul, nu se bucurãde roadele trudei. Discursul analitic îi lipseºte,de aceea nu se aventureazã în descrieri dedetaliu ale gesturilor sau determinãrilorinterioare. Acþiunile sale nu-l implicãemoþional, rapacitatea nu-i pune jug. De aceeael rãmâne un om bun, nedorind rãul nimãnui.El e cel mai puþin un Urcan. Mobilul sãu nu eîmbogãþirea, din contrã, e dezlipirea de toate.Dincolo de a fi un harpagon, e un bogat sãrac.Ce are, dã. Averea lui e drumul, el îl odihneºte.De aceea, bãtrânul Urcan nu e un nefericit,

un suferind, ci poartã nimbul seninãtãþii, fãrãremuºcãri pentru faptele sale, deseorireprobabile. Pentru a trãi, nu alege caleaostenelii þãrãneºti, ci a umilinþei. Nu din cauzalenei nu alege munca, ci datoritã unui elancontemplativ al vieþii. Deºi o practicã, el nu einteresat de îmbogãþirea pe cãi ocolitoare, cide un trai liber, în afara oricãrei constrângeriexterioare. A înlesnit ridicarea întregului neamdin sãrãcie, dar interesul pecuniar îi e strãin.El e un poet astral, ignorat, neºtiut de nimeni,atât în viaþã, cât ºi în moarte, un boem: �Astfelumbla zile ºi sãptãmâni din sat în sat, de lacasã la casã. Dormea unde îl apuca noaptea:în pãdure, pe frunze uscate, legãnat devuietul crengilor bãtute de vânt, de cânteculpaserilor în nopþile liniºtite: dormea încâmpul întins, cu capul pe un rãzor, sublarga boltã înstelatã, în casã de omcredincios ºi sãrac, jos, lângã vatrã, pe unbraþ de paie�. Bogãþia nu l-a înfumurat.Îngâmfat nu e el, care a purtat greul, suntceilalþi, care se vãd stãpâni peste noapte:�Sunt numai falã�. Nora Ludovica îldispreþuieºte, alungându-l din casa mare într-ocamerã, aproape de poartã, adicã de ieºire,dar ea este prima care se revoltã în cazulîntabulãrii pãmântului pe numele fiului ei,Valer. Fiindcã e naiv ºi dezinteresat, uitã deSimion, moºtenitorul de drept. Gestul sãu nuimplicã însã nicio urmã de interes meschin.Deprinderea smereniei a urmat-o din tinereþe,dormind pe jos, fãrã pernã la cãpãtâi. Elîmplineºte adevãrul cã nu bogãþia te facefericit, ci liniºtea colibei tale, dupã cum credeaºi bãtrâna mamã a Anei, din Moara cu noroc.

Bãtrânul Urcan nu se revoltã în pragulmorþii cã nimeni nu-i calcã pragul, cã nu seîngrijesc de el, cã e uitat de copii, nepoþi, derude, cã nu e adus doctorul sau preotul. El aînþeles cã omul e singur, cã bucuria ºi paceanu-i pot veni de la cei din jur, orbiþi deadãpostul unei avuþii trecãtoare, ci dinsimplitatea vieþii ºi contemplarea firii. Urcancel bãtrân a devenit vizionar. Sfârºitul vieþii luie învãluit într-o emoþionantã duioºie. În celetrei zile are timp sã facã sinteza vieþii cu bãtrâna,alãturi de care rememoreazã înlãcrimatîmplinirea a 52 de ani de convieþuire.Coborându-ºi ochii de la cureaua pãstratã dinfeciorie pe ºuviþa albã, ieºind de sub nãframã,sufletul sãu strãbate din nou, ca un fulger de-oclipã, drumul care i se îngusteazã. Este timpulîn care îºi ia rãmas bun. Amândoi plâng,dezvãluind jalea despãrþirii pentru totdeauna.

În acest lamento despre viaþa ºi moartealui Urcan, autorul descrie o subtilã povestede dragoste, neînvinsã de timp. Bãtrâna l-aaºteptat dupã sãvârºirea fiecãrui drum,întâmpinându-l în tremurul inimii, ca sã-i iadin spate desagii grei. Acum, ea îi înlãturãpovara ultimelor clipe. Din adâncul inimii eivlãguite emanã mireasma iubirii trecute, dincare a rãmas numai ºoapta unei repetate


chemãri: �Dragul meu drag!� Tot ea, dãruitãsingurãtãþii ºi tãcerii, îi va pãstra în adâncamintirea. În odaia cu lume, la cãpãtâiulmortului, bãtrâna toarce din lãmurirea acestuisentiment, caierul marilor înþelesuri. Ea pareieºitã dintr-o poveste, în care timpul îºi pierdelimitãrile: �Toatã ceremonia îngropãrii cumort, bocitoare ºi oameni mulþi pãrea cãdureazã astfel din alt veac, pe alt tãrâm�.Lacrimile morþii dau seninãtate perindãriiefemere a omului pe pãmânt: �Aºa cum i-afost viaþa, prin limpezimea lacrimilor, totpare mai luminoasã...�. Fiinþa ei gârbovã seînconvoaie în sinele cugetãtor spre oglindireavieþii intime, a ei ºi a lumii. Acum, la sfârºit, sevede deºertãciunea tuturor luptelor,zadarnicele zbateri omeneºti: �...pentru ca laurmã, cei rãmaºi, pentru bruma de avere cele-o laºi, sã-þi punã oasele trupului într-uncoºciug ºi sã-l vâre în inima pãmântului,iar sufletul, cu faptele bune, ca ºi cu celerele, sã se înfãþiºeze înaintea Tatãlui lajudecatã. Aºa e scrisa omului!�. Aici,înãuntrul sãu, bãtrâna se pãtrunde de o altfelde luminã, pe care numai negura morþii o facesã rãzbatã în afarã, sub forma unei puteri noi.

Moartea bãtrãnului Urcan aduce cu eaadevãrata oglindire a vieþii, un noian întregde suferinþe ºi rãbdare: �Drumul omului pepãmânt e plin de chin ºi de amar. Ne naºtemºi murim în durere. Cât trãim, ne bat durerilecum ne bat vânturile ºi ploile. Suferim cândne striveºte carul, suferim junghiul, boaleleºi bãtãile.� Simion, în umbra Ludovicãi, areacelaºi simþãmânt al nimicului, care îi învãluiepe oameni la ceasul morþii unuia dintre ei. Esteun plâns mereu repetabil, ascuns de grijilerãsunãtoare ale fiecãrei zile, dar al cãrui ecousfâºietor se iscã mai degrabã la popasuri,când moartea cere un tribut al odihnei sprecâºtigul inimii, prinsã lamentabil în chingaunui þel efemer. Atras de o chemare pioasã,acum ºi Simion are timp sã gândeascã, lacãpãtâiul tatãlui. În mintea sa timpul sesuccede cu repeziciune, peste episoadeledezlânate ale filmului interior, pânã ajunge lacãpãtâiul propriei morþi ºi dincolo de ea, lacopiii sãi îmbãtrâniþi ºi ei, pânã la viaþanepoþilor, deprinºi dintr-o generaþie în altacu strânsul averilor. Numai cã peste toate, seridicã fumul de tãmâie al amintirii, din ce în cemai rãzleþ, învãluind în sfioasã duioºiemormintele surpate, iarba ºi bãlãriile...

Bocirea mortului în curtea Urcãneºtilor eun fel de lamento cu atât mai nenatural, cu câtcel ce cântã jelania e mai strãin. La Ludovica,fiind transformat într-o fudulie a suferinþei,aduce a neobrãzare. Ea devine o spovedaniecu public, din care mortul nu trebuie sã iasãpãgubaº, fiindu-i învestite atribute pe care n-afost vrednic sã le primeascã în viaþã. Deºifãþarnicã, þãranul simplu, în tãioasa luiinteligenþã, o aprobã, punând masca joculuigrotesc, din care musteºte greaua batjocurã.

Astfel, femeile �... îºi strâng cercul, vârându-seunele în altele. Buzele li se lãþesc, gura semãreºte ºi ochii, miciþi de abia se vãd, ardvicleni. Glasurile molatice, miorlãitoare, seînãspresc deodatã, devenind tãioase,ºuierãtoare ca ale limbilor de ºerpi.� Eticapopularã sancþioneazã caracterul diform,enorma lui modificare, compromisã, fãrã þinutã.Intervenþia usturãtoare a preotului care judecãfãþiº întregul neam cuprins de patima avariþieiºi a lãcomiei conduce dialogul în atmosferaunei tensiuni dramatice.

Cortegiul funerar e descris în liniicaricaturale, de la urcarea familiei în carul cuboi, pânã la mulþimea flãmândã, un amestecpestriþ de sãteni sãraci, þigãnime zdrenþãrosã,cerºetori ºi vagabonzi. Drumul spre cimitir eacompaniat de sunete dintre cele mai diverse,produse fie de zuruitul carului de fierãrie, debãtaia clopotelor sau de plânsul ridiculizat albocitoarelor. Adunate în ecoul rãsfrânt pestedealuri, autorul surprinde schimbarea detonalitate când, nimerind într-o groapã maiadâncã, jelania mortului devenea un þipãt ascuþitde pasãre, tânguire zdruncinatã de împrejurãriºi de rãsunetul clocotitor al stãrilor interioare.

Eroii lui Pavel Dan sunt fiinþe de neuitat. Eisunt vii în lumina idealului, trãiesc viaþa în foc ºipatimã. Nu cunosc molcomul, pacea, indolenþasau bucuria. În faþa spectacolului operei salenimeni nu râde. Dincolo de cortina cenuºie ascenei, privirile actorilor sãi sunt serioase ºiîncãrcate de o solemnitate exemplarã. Firile loradânci se izbesc precum valurile repezi dinmunte. Ei sunt stãpânii unui vis care se adaugãlumii lor fantastice ºi o întregesc. În simplitateavieþii, ei se lasã pãtrunºi de dor sau de aspiraþiicare fac ca cerul sã se coboare pe pãmânt, iarpãmântul sã cadã în beznã sau sã se înalþe înlumina unor noi zori.

Mersul lor prin lume nu trece neobservat.În bãtaia lunii sau în stropii de aur ai soareluide varã, tensiunile sufleteºti nu scapã vederii,pentru cã în ele se rãsfrânge omenescul.Tânguirea lor, veºnicul plâns fãrã nãdejde eparcã desprins din blestemul adamic al primeicãderi. El nu-i aratã laºi, ci miºcaþi de oumanitate scãldatã în lumina ºi cãldura uneiamieze sufleteºti. Este o lume a �neliniºtii�,scria Eugen Ionescu. Ca orice neliniºte, eavine din dorinþa de zbor, din mirare saurãzvrãtire, din aporia unui gând. Sau toatelaolaltã, care ajung sã cuprindã într-o noimã,lipsa de cadenþã a spiritului nostru. Eroii sãi,în exaltare sau apatie înfãþiºeazã cãi de iniþieresau revelaþii mutilate într-o resemnare târzie.

Datorat ratãrii, un pesimism retuºat înculori de închisã melancolie redã psihologiadebusolãrii, cãderii în vid, lipsei de orizontsau mefienþei. În arena vieþii ei epuizeazãlancea ºi scutul, dãruindu-se total, pânã la adeveni eterici. Aºa, uºurându-se, se înalþã linîn flacãra unei lumini, spre care ochii lor auþintit mereu izbãvirea din ruinã.


Tudor Nedelcea

ISTORIE LITERARÃ

Fenomenul basarabean sau Basarabiasub steaua exilului (ca sã utilizez formulaconsacratã a cãrþii lui Mihai Cimpoi) aresimilitudini istorice, ideologice ºi dementalitate cu teritoriul românesc de pesteCarpaþi. În Transilvania, strãvechi pãmântromânesc, aflat multã vreme sub stãpânireaunui imperiu, miºcarea de eliberare naþionalãa fost precedatã de o miºcarecultural-literarã. Corifeii ªcoliiArdelene, intelectuali de marcã,s-au constituit în vârful de lanceal unei miºcãri care avea sãaºeze istoria în matca safireascã, adeverind, peremp-toriu, cã politicul, ca actesenþialmente necesar, esteprecedat ºi apoi se completeazãde un curent literar ºi culturaldeopotrivã, formând oideologie care sã exprimenãzuinþele populaþiei majoritare.

În zbaterea ºi devenirea loristoricã, Basarabia ºi Transilvania au multepuncte comune. Ambele au fost supuse ºimaltratate spiritual de câte un imperiu, înamândouã intelectualii premerg fapteloristorice. Singura diferenþiere þine de scaraistoriei. În Transilvania, miºcarea de«luminare» ºi-a încheiat ciclul, având caobiectiv Unirea cea Mare cu Þara, înBasarabia miºcarea este în plinã desfãºurare,încheierea ciclului fiind mai aproape caoricând. Ioan Inochentie Micu-Klein, SamuilMicu, Gh. ªincai, Petru Maior îºi au urmaºiiîn cealaltã provincie ºi ei se numesc MihaiCimpoi, Grigore Vieru, N. Dabija, D.Matcovschi, Leonida Lari, Valeriu Matei pânãla tânãra generaþie de scriitori postmoderniºti.

Pentru cunoaºterea evoluþiei literaturiibasarabene, ca parte integrantã a literaturiinaþionale, era nevoie de o lucrare de sintezã,scrisã din interiorul ei. Acest lucru l-a înþelesacad. Mihai Cimpoi, de departe cel mai com-petent realizator al acestei întreprinderi, critic,istoric literar, filosof în egalã mãsurã remarcatprin volume anterioare: Mirajul copilãriei

VASTA PANORAMÃA LITERATURII BASARABENE

(1968), Disocieri (1969), Alte disocieri (1971),Focul sacru (1975), Cicatricea lui Ulysse(1982), Întoarcerea la izvoare (1985),Duminica valorilor (1989), Sfinte firivizionare (1995). În plus, Mihai Cimpoi esteunul din marii noºtri eminescologi, încumetãsã studieze pe Eminescu în profunzimea ºi învastitatea creaþiei sale, dând la ivealã lucrãri

de indubitabilã valoare:Narcis ºi Hyperion (1979,1986, 1994), Spre un nouEminescu (1993, 1995),Cãderea în sus a Lucea-fãrului (1993), Eminescu,poet al fiinþei (1998, 2003),Plânsul demiurgului (1999),Mã topesc în flãcãri (2000),precum ºi Corpusul Eminescuîn 8 volume etc. Înseamnã cãa trecut un examen dificil ºideþine instrumentul criticnecesar elaborãrii altor lucrãride sintezã. Totodatã, Mihai

Cimpoi stãpâneºte foarte bine fenomenulliterar, cultural ºi filosofic românesc, prinelaborarea unor sinteze despre Lucian Blaga(Paradisiacul. Lucifericul. Mioriticul, 1997),Brâncuºi (Poet al ne-sfârºirii, 2001), DuiliuZamfirescu (2002), I. Heliade Rãdulescu(Panhymnicul Fiinþei, 2008), Vasile Cârlova(Poetul �sufletului mâhnit�, 2010), Ioan Al.Brãtescu-Voineºti (Prefacerea firii, 2011), IonGhica (Amintirea ca existenþã, 2012) sau cãrþide sintezã, precum: Mãrul de aur (1998),Cumpãna cu douã ciuturi (2000), Zeul ascuns(2002), Lumea aceea ca o carte (2004) sauacea serie maiorescianã de Critice, apãrutela Fundaþia Scrisul Românesc din Craiova în9 volume, fiecare volum având un subtitlusemnificativ.

O astfel de sintezã a apãrut subsemnãtura sa ºi sub un titlu sugestiv � Oistorie deschisã a literaturii române dinBasarabia � la Editura �Arc� din Chiºinãu.Este prima sintezã de asemenea proporþii (400p., format 16/70×100) despre literaturabasarabeanã, pe care autorul ºi-a denumit-o


încã din titlu cu modestie �o istorie deschisã�,sugerând cã ea poate fi pretabilã unor noicontribuþii. ªi au urmat alte ediþii augmentate.Dupã opinia noastrã, la ora de faþã, lucrarealui Mihai Cimpoi este o sintezã obiectivã,criticã ºi ea completeazã, în mod fericit ºinecesar, celebra Istorie a literaturii românede la origini ºi pânã în prezent (1941) a lui G.Cãlinescu. De fapt, Mihai Cimpoi îºi aºazãlucrarea sub un motto cãlinescian:�Literatura românã este una ºi indivizibilã�,motto-ul sugestiv ca ºi celelalte douã: �Cândmi-am pierdut eu þara, atunci mi-a fostpieirea / Atunci mi-a fost moartea dintâi ºicea mai grea� (Publius Ovidius Naso) ºi�N-avem douã limbi ºi douã literaturi, cinumai una, aceeaºi cu cea de peste Prut.Aceasta sã se ºtie din capul locului, ca sãnu mai vorbim degeaba� (Alexie Mateevici).

Tripla ipostazã a autorului se întrevededin capul locului.

Prima, cea filosoficã, este observabilã înprimul capitol, care se referã la caracteristicileesenþiale ale literaturii basarabene, undeMihai Cimpoi remarcã exilul basarabean caexil interior, relaþia ºi interferenþa dintre culturãºi literaturã, precum ºi �regalitateadocumentului uman�, adicã, altfel spus deEugen Ionescu, a �literaturii pe margineadocumentelor�.

Miºcarea spiritualitãþii basarabene estecircularã, prin asumarea unui fatuum istoric,ca ºi literatura care s-a închis �în tãcereapropriului sãu cerc�, suficient sieºi. MihaiCimpoi opereazã, în definirea specificuluilitearturii române din stânga Prutului, cuconcepte specifice: închidere progresivã(�retractibilitatea, închiderea în sine,strângerea de arici strategicã sunt datelefundamentale ale spiritului basarabean,situat geografic pe una din extremitãþilespaþiului mioritic mereu hãrþuitã denãvãlitori�); basarabenismul ca formã amioritismului, care pune accent pe verbul afi (�or, ce înseamnã, dupã Noica, a fi decâtmiºcare închisã?�); regionalismul cu accentpe etnic ºi cultural; tradiþionalismul, vãzut,în cazul basarabeanului, ca un spaþiu desecuritate, ca o vis regerativa, ca modusvivendi; politicul asociat cu �rãul existenþei�.

Ca ºi Lucian Blaga, Mihai Cimpoisubliniazã legãtura indestructibilã dintrespaþiu (mioritic) ºi sufletul uman. �Deasaaccidentare a suprafaþei plane a câmpieieste expresia geograficã a lanþului vitreg aldestinului ce determinã o miºcare deretragere instinctivã�, conchide autorul,�vântul pierzaniei� bãtând puternic pestepãmântul basarabean, considerat, în alt plan,�ca un torent stihinic al istoriei ceterorozeazã continuu�. Alternanþa blagianãdeal-vale este, pentru oamenii acestui pãmânt,

o încercare sisificã de evadare din cercul carese închide. Sau, cum spune eseistul GeorgeMeniuc, �urci dealul ºi de pe culmea lui vezialtã vale ºi alt deal, ºi iarãºi cobori ºi iarãºite ridici, ca sã vezi ce o fi mai departe�. Maideparte vezi abaterea basarabeanului de a ieºidin cercul strâmt, de a nu fi un simplu românmãrginaº, ci creatorul unor valori autentice ºicãutãtorul unei identitãþi spirituale comune.Aici ne despãrþim de Mihai Cimpoi ºiconsiderãm cã miºcarea spiritului basarabeannu este o �miºcare închisã absolutizatã�.Nu o închidere care închide, ci o una caredeschide. Dovadã: vasta desfãºurare aliteraturii (ºi nu numai) basarabene de laHasdeu pânã la scriitori contemporani nouã.Însuºi autorul sesizeazã o ieºire din cerc.�Ieºirea din cercul vetrei, în plan geopsihic,este identicã ieºirii din cercul originar, înplanul cunoaºterii, ºi cu ieºirea din cercultradiþiei, în plan etic ºi estetic. Fixareastrategicã în cerc este forma mentis abasarabeanului, dupã care se modeleazã ºiomul de culturã român din Basarabia,sentimentul înstrãinãrii neantizând fiinþa.Tema rãdãcinilor ºi acea contrastivã adezrãdãcinãrii sunt temele literarefundamentale, la care se adaugã topiiizomorfi (izvorul, casa, drumul, codrul etc.)�.

De fapt, românul (indiferent din ceprovincie istoricã ar fi el) se retrage în cercatunci când istoria îi este ostilã.

În planul poeziei, literatura basarabeanãa impus mai multe tipuri: poetul rapsod ºi naiv,deprins cu limba veche ºi înþeleaptã ºiprofund marcat de folclor (C. Stamati, AlexieMateevici, Grigore Vieru, Ion Vieru etc.),poetul de inspiraþie religioasã, în care Iisus îidã siguranþa liniºtii existenþei (A. Mateevici,I. Buzdugan, Pan Halippa, Magda Isanos,Nicolai Costenco, Andrei Ciurunga, GrigoreVieru, Grigore Chiper, Leonida Lari, ArcadieSuceveanu, Teo Chiriac, Emilian Galaicu-Pãunetc.). Pentru poetul basarabean, Iisus nu estenumai un Mântuitor religios, ci ºi social, spreEl îndreptându-ºi privirea, cu smerenie ºisfioºenie, ca la un erou naþional, prezent înlanuri ºi podgorii. �Literatura basarabeanãs-a scris � adevereºte Mihai Cimpoi � astfel,cu vuietul înfundat al suferinþei, cu lacrimatremurândã a înstrãinãrii, cu sângelepicurat de pe cuiele rãstingnirii, cu geamãtulsurd al «jalei nestinsului dor», cu duhulstrãmoºilor reînviat din morminteletrecutului dacic sau voievodal, cu respiraþiafierbinte a însãºi istoriei�.

În cazul prozei, tipul de scriiturãpreferabilã ºi ilustrativã este cea depovestitor, care a atins nivelul maxim prinConstantin Stere ºi Ion Druþã, remarcabil ºica romancier (atitudinea sa antiunionistãare un substrat politic, în contrast evident


cu mesajul cãrþilor sale, cu Biserica Albã,de pildã).

Ca ºi intelectualul din Þarã, basarabeanulare spirit enciclopedic ºi critic, asimilând, prinselecþie, influenþele, curentele sau orientãrileliteraturii europene. Nu întâmplãtor, marilespirite enciclopedice au activat pe ambelemaluri ale Prutului (cazul lui Hasdeu ºiConstantin Stere). Sincronismul s-a petrecutîn timp, românismul este învederat la C.Stamati, Al. Donici, A. Mateevici, I.Buzdugan, Pan Halippa, N. Costenco, G.Meniuc, Liviu Deleanu, Al. Robot, EugenCoºeriu, Petre Stati, Anton Crihan, GrigoreVieru, Mihai Cimpoi, Petru Zadnipru, V.Leviþchi, V. Vasilache, A. Lupan, SerafimSaka, Gh. Vodã, I. Vatamanu, Anatol Ciocanu,N. Esinencu, Ion Vieru, Valentin Mândâcanu,N. Dabija, Leonida Lari, Leo Butnaru, I.Mânãscurtã, V. Tãrãþeanu, I. Hadârcã, NinaJosu, Iurie Colesnic, Arcadie Suceveanu, V.Gârneþ, Valeriu Matei, Vitalie Ciobanu.Mesianismul creaþiei lor îmbracã hainapoliticului, prin impactul benefic cu literaturalui Goga, Nichifor Crainic, Arghezi, Blaga,Stãnescu, Sorescu. În fond �basarabenismpur nu existã�, ci doar o genezã interioarã. Oparte dintre aceºtia au contribuit la renaºtereanaþionalã din 1987-1991.

O notã încãrcatã de tragism specificãintelectualului basarabean este exilul sauînstrãinarea de mediul românesc, de patriaculturalã comunã, de accesul la valorileclasice (dupã liberalizarea ideologicã limitatã,Alecsandri, Creangã, Eminescu, Sadoveanuerau studiaþi ca scriitori �moldoveni�). E vorbade un exil interior impus oficial, care a creat oliteraturã de rezistenþã, cu toate gulagurileîndurate. Rãmânând în propria sa provincieromâneascã, exilatul basarabean, spredeosebire de cel autoexilat sau exilat forþat înVest, a supravieþuit prin legãtura sacrã cutrecutul neamului sãu, ceea ce îi conferãsperanþe, perspective ºi evitarea cãderii înneant, precum ºi prin conservarea limbii,chiar dacã aceasta a fost nevoitã sã îmbraceo hainã strãinã, chirilicã. �Dacã exilatul dinVest a fost ºi rãmâne un cavaler alresemnãrii, exilatul din Est a fost uncavaler al rezistenþei. Al rezistenþei ºi prinlimbã, bineînþeles, cãci limba pentruacesta din urmã este Casã a fiinþei, rostireesenþialã, nu joc secund al poetului,spectacol fi lologic, textualist sauintertextualist, hazard dadaist�, cum binegrãieºte autorul acestui tratat academic.Patria lor a fost limba românã, cum seexprimase, anterior, Nichita Stãnescu.

Ca ºi înaintaºul sãu, G. Cãlinescu,Mihai Cimpoi ºi-a structurat tratatul încapitole (Pionieri ºi clasici; Mesianiciiînceputului de secol XX; Ora stelarã � Anii

treizeci: românism ºi culoare localã;Perioada postbelicã: rãtãciri dogmaticeºi întoarcerea la Ithaca; Viaþa literarã;Postargument), îmbinând benefic critica cuistoria literarã, în multe cazuri, în special lamarii scriitori, fiind vorba demicromonografii literare.

Istoricul literar ªtefan Ciobanu crede cã,în comparaþie cu Transilvania, �Basarabiaîn lunga noapte de înstrãinare a rãmasstearpã pe ogorul literar�, neexistând oliteraturã, ci doar un grup de scriitori. Dincolode unele mici realizãri ale limbajului artistic(mulþi scriitori apelând la mijloacele expresivefolclorice, la oralitate), dincolo de cenzurareaexternã ºi pierderea iremediabilã a unormanuscrise sau cãrþi care ar fi putut completaimaginea totalã a literaturii basarabene, existãîn aceastã provincie bãtutã de stihiile istorieio creaþie literarã demnã de luat în seamã, carea adus fiinþei naþionale regãsirea de sine.

�Dacã am concepe literatura românãca o grãdinã, pe lotul ce revinebasarabenilor am gãsi flori de pârloagã(dupã un titlu al lui Pan Halippa) cu chipvegetal mai puþin suav, dar rezistente laintemperii, ºi cu arome tari, unice.Literatura basarabeanã este, astfel, oliteraturã a proiectelor nerealizate ºi asacrificiului esteticului în numeleculturalului, esteticului, socialului�. Îlcompletãm pe ilustrul critic ºi istoric literar:literatura basarabeanã este o literaturãrealizatã ºi ea aduce o notã aparte, specificãliteraturii naþionale, la gãsirea identitãþii fiinþeinaþionale.

Plecând de la premisa lui Rene Wellek,conform cãreia �orice dezvoltare naþionalãa artei literare prezintã o problemã pe careistoricul nu-ºi poate permite s-o ignore�,Mihai Cimpoi a reconstituit, dupã propria-imãrturisire, nu doar �labirintul, ci catedrala,cu toate cã materialul de construcþie poatefi uneori doar intuit�.

Prin lucrarea sa O istorie deschisã aliteraturii române din Basarabia (apãrutãîn ediþii revizuite ºi completate, atât laChiºinãu, cât ºi la Bucureºti, în 1996, 1997,2002, 2003, ultima, reactualizatã în 2009, laFundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã,condusã de Eugen Simion), Mihai Cimpoi adat întreaga mãsurã a potenþialului sãucritic ºi enciclopedic. Conform proverbuluiromânesc: �Nicio faptã bunã nu rãmânenepedepsitã�, savantul de la Chiºinãu, caºi omologul ºi prietenul sãu de la Bucureºti,Eugen Simion (care a editat Manuscriseleeminesciene), a fost pedepsit prinuzurparea, în contumacie, a funcþiei sale depreºedinte al Uniunii Scriitorilor dinMoldova. Vorba Eminescului: �Suntemromâni ºi punctum!�.


Ionel Popa

DESPRE OAMENI CARE SUNT*

SEMNAL

Scriind despre scriitorii care sunt �în provincie, Mircea Dinutz se dovedeºteacelaºi iubitor de literaturã, ca ºi în volumeleprecedente (Popasuri critice, Scriitorivrânceni de ieri ºi de azi). Recentul volum,Anamneze necesare, este o selecþietematicã din ceea ce a recenzat în ultimavreme despre opere ºi autori care îi suntaproape de suflet prin afinitãþi. Carteacuprinde 4 cronici la cãrþilebãcãuanului ConstantinCãlin, care se anunþã (dejaeste) ca unul din noii exegeþiai lui George Bacovia; 4recenzii la volumele luiTheodor Codreanu; 2 despreultimele cãrþi ale lui IoanAdam � un descendent spiri-tual ºi moral al ªcoliiArdelene; 2 cronici sunt despre cãrþile luiIordan Datcu despre folcloriºti ºi etnografiromâni. Volumul se încheie cu o prezentarea Magdei Ursache ca exponent exemplaral omului de culturã angajat în lupta depromovare ºi apãrare a valorilor literare, ºiîn aceeaºi mãsurã a valorilor morale.

Prin creaþie proprie ºi prin activitateade grefier al vieþii literare din provincie,Mircea Dinutz demonstreazã cã ºi dincolode marile centre se produc acte de culturãde calitate de cãtre autori care trebuiebãgaþi în seamã. Prin activitatea sa de criticºi istoric literar se opune discriminãrii,conºtiente sau inconºtiente, practicatã decentru faþã de periferie. Un aspect demnde consemnat: cronicile despre scriitorii dela �centru� ºi cei de la �periferie� sunt laparitate. Pornind de la acest raportmenþionez un amãnunt: Ioan Adam este untransilvan bucureºtenizat doar prin buletin.Tuturor celor recenzaþi li se subliniazãprofesionalismul ºi originalitatea.

Autorul cronicilor se caracterizeazãprin consecvenþa în numele valorii, prin

spiritul onest ºi comprehensiv. În analiticaºi sinteza frazelor este surprinsã trãsãturadefinitorie a fiecãrui autor comentat, puneîn evidenþã fie tehnica ºi limbajul critic, fiesfera ideatico-problematicã în care semiºcã autorul respectiv. Altã calitate acriticului Mircea Dinutz rezidã din faptulcã nu-ºi formuleazã opiniile dupã ureche(se mai procedeazã aºa!), ci dupã lectura

integralã a operei cu creionulîn mânã.

Pornind de la unele fraze,unii le-ar putea acuza peMircea Dinutz de o prea mareempatie faþã de cei desprecare scrie. Nimic mainedrept. Întregul demerscritic nu se abate de laprincipiile pe care i le-am

menþionat mai sus. Demersul sãu critic estetotdeauna convingãtor. Stilul cronicilor areun ton colocvial. Textul lasã impresia cãautorul cronicilor se aflã într-un perma-nent dialog cu cititorul, nu cu cititorulcronicii sale, ci cu cititorul operei puse îndiscuþie. Puþini sunt aceia care practicãinvitaþia la lecturã, nu cronica de impunere.În timp aceste recenzii devin fiºe pentruun viitor studiu monografic (vezi seria decronici despre cãrþile aceluiaºi autor).

Într-o singurã problemã nu sunt deacord cu Mircea Dinutz. El îi reproºeazãMagdei Ursache lipsa nuanþelor înaprecierile ei la adresa activitãþii ºi operei luiZigu Ornea ºi Ovid S. Crohmãlniceanu. Ceidoi istorici literari cu multe pãcate ºi-au fãcutmai �deghizat� mea culpa. Eºti liber sã creziîn sinceritatea lor, dar un adevãr nu trebuieeludat: pãcatele, chiar �spãlate�, te urmãrescca o umbrã toatã viaþa.

Noul volum lui Mircea Dinutz se citeºtecu plãcere ºi cu folos în sensul cã-þisemnaleazã existenþa unor cãrþi importante,dar la care aproape cã nu ajungi din pricinacirculaþiei defectuoase a produseloreditoriale..* Mircea Dinutz, Anamneze necesare, Ed. Rafet,

Râmnicu Sãrat, 2012


Aurelian Silvestru

PÃCATUL

DIN ISTORIA...

Bãtrânii povestesc cã, pe timpuri, unfilozof locuia într-un oraº de negustoriºi, cum aceºtia considerau cã luminaaurului este mai plãcutã vederii decât lu-mina zilei, de la un timp, a preluat ºi el dela dânºii acest mod de a percepe lumea.Astfel, a prins a-ºi vinde învãþãturile pebani. Oricine dorea sã stea de vorbã cu elºi sã-i înveþe filozofia trebuia sã-iplãteascã o anumitã taxã.

� Lumea e plinã de podoabe scumpe,dar nimic nu e mai scump decâtînþelepciunea, se justifica el.

Un alt filozof locuia în afara oraºului(ca un singuratic, într-o peºterã) ºi dãruialumina cunoaºterii gratuit, fãrã nici un felde recompensã. Cu toate acestea, nu aveaprea mulþi discipoli, pentru cã cei mai mulþidintre ei se duceau la cel cu platã. Cânderau întrebaþi de ce fac asta, rãspundeau:

� Dacã învãþãturile lui costã atâta,înseamnã cã meritã sã fie cumpãrate.

Supãrat sã tot audã asemenea inepþii,filozoful singuratic a venit la cel cu bani ºii-a reproºat:

� Nu faci bine cã te-ai apucat sã vinziºtiinþa. Este total nepotrivit cu principiilefilozofiei noastre.

� În schimb, e în totalã armonie cuanturajul meu, i-a ripostat învinuitul. Între lupi,lup sã fii, altminteri te sfâºie ca pe un miel.

� Înþeleg. Dar ce interes ar avea negustoriisã te �sfâºie�? a insistat oponentul sãu.

� În lumea lor, cine nu ia nimic e suspectatcã vrea sã ia totul. Deci, m-ar bãnui cã vreaumai mult decât autoritate ºi avere. Ar credecã vreau sã pun stãpânire pe sufletele lor ºim-ar condamna pentru asta. Aºa cã prefer sãfiu unul ca ei, dar liber, decât unul ca tine, darsacrificat pe cruce.

La prima vedere, poziþia lui pare sã fieuna sãnãtoasã: te conformezi cu mediul ºidevii un tot întreg cu cei din jurul tãu�

Dar dacã acel mediu este infect saucriminal? Dacã cei din anturajul tãu gândescgreºit? Ce faci? Te identifici cu ei? Devii ºi

tu un criminal? Aºezi minciuna înainteaadevãrului?

Nu demult, într-o þarã din AmericaLatinã, câþiva deputaþi au cerut ca fostulregim (implicat în genocid) sã fiecondamnat de cãtre parlament. ªi cecredeþi? Majoritatea s-a opus!

� Regimul am fost noi, întreagapopulaþie, au zis legislatorii. Ne-amconformat cu dictatura. Am susþinut-o�De ce s-o sancþionãm acum? Ar însemnasã blamãm întreaga naþiune!

Vedeþi? E logica de care am vorbit: eu,chipurile, nu port nicio vinã, pentru cã ºialþii (sau majoritatea) au fost ca mine�

Soldatul care omoarã civili nevinovaþi(inclusiv, mame cu prunci în braþe) sescuzã cã a fost rãzboi ºi cã el doar aexecutat un ordin�

Comuniºtii care l-au împuºcat peDumnezeu în biserici sunt convinºi cã nuau nicio vinã, pentru cã, chipurile, aºa aufost timpurile, aºa a fost întreg poporul.

În situaþia asta, orice criminal ar puteaspune:

� Sunt �opera� pãrinþilor ºi profesorilorcare m-au educat. Condamnaþi-i pe ei înlocul meu, pentru cã dânºii m-au fãcut aºa!

Ar fi corect, oare, sã credem cã individuldoar imitã comportamentul celorlalþi? Cã doarpreia pãcatul de la cei din jur?

Atunci sã-mi spunã cineva:� Adam ºi Eva� ei de la cine au preluat

pãcatul? Doar se aflau în Rai. Erauînconjuraþi de îngeri ºi îl aveau alãturi peînsuºi Dumnezeu� Cu toate acestea, l-auascultat pe ºarpe. Nu pe cei mulþi. Nu pecei buni ºi drepþi, ci pe cel mai rãu ºi maiviclean din anturajul lor, pe cel care le-a datde înþeles cã ar putea cunoaºte binele ºi rãul,dacã s-ar înfrupta din pomul interzis. El nui-a obligat s-o facã. Alegerea a fost a lor�

Pãcatul, deci, nu vine din afarã! Omuldecide singur ce are de fãcut.



Mircea Constantinescu

RAFTUL DE SUS

...este chiar titlul unor entretiens mode-rate de Jean-Philippe de Tonnac, eseist ºijurnalist, între Jean-Claude Carrière,istoric ºi scriitor, ºi Umberto Eco,semiotician ºi romancier.

Subiect fierbinte, de actualitate, ca sãfolosesc jargonul teleaºtilor: dispariþiatreptatã a publicãrii cãrþilor pe suport dehârtie în favoarea �tipãririi� electronice aacestora, având la bazã ipoteza, altminterihazardatã, cã aproape toate cãminele vorfi înzestrate cu cel puþin un calculator. Dinprefaþã, încã, moderatorul puncteazã:�Dacã, la fel, cartea electronicã se vaimpune în faþa cãrþii tipãrite, existã puþinemotive pentru ca prima s-o scoatã pe adoua din casele ºi obiceiurile noastre.Aºadar, e-book-ul nu va ucide cartea...Practicile ºi obiceiurile coexistã ºi nimicnu ne place mai mult decât sã lãrgim gamasoluþiilor posibile... Chestiunea e maicurând de a ºti ce va schimba lectura peun monitor în ceea ce fãceam pânã acumîntorcând paginile unei cãrþi... Sunt cãrþileoglinda fidelã a ceea ce a produs geniuluman, mai mult sau mai puþin inspirat?Aceastã întrebare ne tulburã de îndatã ceo punem... Îi citim ºi acum pe Euripide,Sofocle, Eschil, considerându-i cei maimari poeþi tragici greci. Însã niciunul dinaceste trei nume nu e menþionat de Aristotelîn Poetica, lucrarea sa consacratãtragediei, când îi citeazã pe reprezentanþiisãi cei mai iluºtri. Ceea ce s-a pierdut eraoare mai bun, mai reprezentativ pentruteatrul grec decât ceea ce s-a pãstrat? Cineva risipi vreodatã îndoiala? ...Mai mult caniciodatã, ºi mai exact, înþelegem ce estecultura: ceeea ce rãmâne dupã ce totul afost uitat. Dar partea cea mai savuroasã aacestor discuþii e poate omagiul adusprostiei, care vegheazã, tãcutã, asupraenormei ºi tenacei trude a omenirii, fãrã a-ºicere scuze niciodatã pentru cã e, uneori,atât de categoricã... «Fiinþa umanã este ocreaturã cu adevãrat paradoxalã, spuneUmberto Eco. A descoperit focul, a

�NU SPERAÞI CÃ VEÞI SCÃPADE CÃRÞI�

construit oraºe, a scris poeme sublime, adat interpretãri ale lumii, a creat imaginimitologice etc. În acelaºi timp, n-a încetatsã se batã cu semenii sãi, sã se înºele,sã-ºi distrugã mediul etc. Raportul întreinteligenþa superioarã ºi prostia joasã e câtse poate de echilibrat. Prin urmare,hotãrând sã dãm cuvântul prostiei, aducemun omagiu, într-un anume sens, acesteicreaturi pe jumãtate genialã, pe jumãtateimbecilã.»� (Trimit cu aceastã ocaziecititorul la eseul compact ºi complex,�Prostia�, semnat de André Glucksmannºi tradus la noi în 1992). �Între eroare ºiprostie se poate observa un soi de înrudireºi chiar o complicitate secretã pe carenimic, de-a lungul timpului, n-a izbutits-o înlãture... Omagiu surâzãtor adusgalaxiei Gutenberg, aceste discuþii îi vorîncânta pe cititorii ºi iubitorii obiectuluinumit carte. Nu este imposibil sãprovoace, de asemenea, nostalgiaposesorilor de e-book-uri.�

Pe manºetele copertelor sunt expuse,lapidar ºi paradigmatic, opiniile celor doiscriitori. Eco: �Din douã una: fie cartearãmâne suportul pentru lecturã, fie vaexista ceva care va semãna cu ceea cecartea a fost întotdeauna, chiar ºi înaintede inventarea tiparului. De peste cinci sutede ani, variaþiile obiectului numit carte nui-au modificat nici funcþia, nici sintaxa.Cartea este ca lingura, ciocanul, roata saudalta. Odatã inventate, nu pot fi ameliorateîn mod semnificativ. Nu se poate inventao lingurã mai bunã decât o lingurã. Carteaa dovedit ce poate, ºi nu vedem un altobiect mai bun decât ea pe care l-am puteacrea pentru aceeaºi întrebuinþare. Poate cãvor evolua elementele sale, poate cã paginilenu vor mai fi din hârtie. dar cartea varãmâne ceea ce este.� Carrière: �Dacãdiscuþia noastrã ar fi avut loc cu o sutãdouãzeci de ani mai devreme, ea s-ar filimitat la teatru ºi carte. Nu existau radioul,cinematograful, înregistrarea vocii ºi asunetelor, televiziunea, imaginile de sintezã,


benzile desenate. Or, de fiecare datã cândapare o tehnicã nouã, ea vrea sãdemonstreze cã se emancipeazã de regulileºi constrângerile care-au însoþit apariþiaoricãrei alte invenþii din trecut. Se vreaorgolioasã ºi unicã. De parcã noua tehnicãi-ar dispensa automat pe noii utilizatori deorice efort de învãþare. De parcã le-araduce de la sine o nouã competenþã. Deparcã s-ar pregãti sã mãture tot ce a fostînaintea ei, transformându-i totodatã înanalfabeþi retrograzi pe toþi cei care arîndrãzni s-o respingã. Am fost toatã viaþamartorul acestui ºantaj. Deºi, în realitate,se întâmplã pe dos.�

A parafraza ori a cita in integrumopiniile fecunde, paradoxale, spumoase,discutabile, spirituale ori numai cuminþi, alecelor trei autori e imposibil de realizat aici;de aceea, aleg calea regalã a distribuiriititlurilor capitolelor, ele însele subiecte demeditaþie: �Prefaþã � Introducere. Carteanu va muri � Gãinilor le-a trebuit un secolca sã înveþe sã nu traversezedrumul � Sã citezi numeletuturor participanþilor labãtãlia de la Waterloo �Revanºa celor filtraþi �Fiecare carte publicatã astãzie un post-incunabul � Cãrþicare vor neapãrat sã ajungãpânã la noi � Aproape tot ceºtim despre trecut ne-a fosttransmis de cretini, deimbecili sau de duºmani �Nimic nu va opri vanitatea �Elogiu prostiei � Internetsau imposibila damnatiomemoriae � Cenzura prin foc� Toare cãrþile pe care nu le-am citit � Cartepe altar ºi cãrþi în «Infern» � Ce sã faci cubiblioteca ta dupã moarte?�

Aceste entretiens sunt semnificative încel mai înalt grad nu numai pentru editoriºi scriitori, ci mai cu seamã pentru cititori.Cel puþin generaþia mea nu cred cã-ºi poateimagina un viitor din care sã absentezecomplet librãriile, bibliotecile publice ºi celeprivate; ºi asta � indiferent câþi imbecili ºiveleitari au reuºit/vor reuºi sã-ºi publiceinepþiile!...

Erotismul � ce bãtãlie! quelleBataille!...

La 60 de ani, mai puþini de câþi numãreu azi, Georges Bataille (1897-1962) areºansa sã publice eseul �Erotismul�. Lanumai 27 de ani, �într-un bordel dincartierul Saint-Denis, într-o searã,împreunã cu Michel Leiris, André Massonºi Alfred Métreaux, plãnuieºte crearea uneireviste�. N-aº fi amintit de acest episod

pitoresc dacã n-ar fi fost dedicat prezentulvolum tocmai lui Michel Leiris... Dar la 53de ani, scria în prefaþa romanului�Justine...� al lui Sade: �Pentru cine vreasã meargã pânã în strãfundul a ceea ceînseamnã omul, lectura lui Sade e nu numairecomandabilã, ci ºi necesarã.� Paradoxalori nu, cugetarea aparþine anului 1950, cândFranþa regreta cã stângismul nu e suficientde virulent ca în Estul european, ocupatde sovietici... Sãrmanii erotici stângiºti!...Noroc cu De Gaulle (1890-1970)!...

De altfel, despre Sade va scrie Batailleºi în prezentul eseu (era inevitabil, datãfiind tema!): �Sade a imaginat privilegiiexorbitante faþã de cele ale seniorilor ºiregilor: acelea pe care le-ar fi asumatnelegiuirea marilor seniori ºi a regilor,cãrora ficþiunea romanescã le dãdeaatotputernicie ºi impunitate. Gratuitateainvenþiei ºi valoarea-i spectacularã lãsaudeschisã o posibilitate superioarã celeioferite de instituþiile care, în cel mai bun

caz, abia-abia au rãspunsdorinþei unei existenþe liberede limite.(...)... destrãbãlaþiitorþionari ai lui Sade seadreseazã unul altuia. Dar selasã duºi de lungi discursuri,în care demonstreazã cã audreptate. Cel mai adesea,cred cã urmeazã natura. Selaudã cã sunt singurii care seconformeazã regulilor ei.Judecãþile lor însã, deºicorespund gândirii lui Sade,nu sunt coerente între ele.Uneori îi însufleþeºte ura faþãde naturã. Oricum, ceea ce

ei afirmã este valoarea suveranã aviolenþelor, a exceselor, a crimelor, asupliciilor. Astfel, nu respectã acea tãcereprofundã tipicã violenþei, care niciodatã nuspune cã existã ºi niciodatã nu-ºi afirmãvreun drept de a exista, care întotdeaunaexistã fãrã s-o spunã.(...) Oricum, gândirealui Sade nu e reductibilã la nebunie. E numaiun exces, e un exces vertiginos, dar eculmea expresivã a ceea ce suntem. Deaceastã culme nu ne putem îndepãrta fãrãsã ne depãrtãm de noi înºine. Din pricinãcã nu ne apropiem de aceastã culme, nune strãduim sã-i urcãm mãcar pantele,trãim ca niºte umbre speriate � ºi tremurãmtocmai dinaintea noastrã înºine.� Fireºte,Bataille nu scrie doar despre Sade, nici doardespre... sadisme. De fapt, ce-i erotismul?Conform DEX, ar fi o �atitudine eroticã;exagerare a sentimentului erotic;senzualitate�. Haidade! Asta mi se parecumva cu a defini raþa cã ar fi o lebãdãcare nu-ºi cântã sfârºitul!..


Nu fãrã implicaþii în viaþa autoctorialã:Bataille o cunoaºte, �dupã o rupturã violentãcu suprarealiºtii�, la 36 de ani pe ºi seaprinde dupã Colette Peignot, decedatãcinci ani mai târziu, cãreia îi va publicascrierile sub numele de Laure: �Viaþa luiLaure a avut un caracter depravat, dar nude la început.(...) Frumuseþea lui Laure nui se vedea decât acelora care ghicesc.Niciodatã n-am întâlnit pe cineva nesupusºi pur ca ea ºi nici mai limpede «suveran»,dar la ea nu exista nimic care sã nu fi fostmenit umbrei. Nimic nu ieºea la ivealã.(...)Numele ei avea pentru mine înþelesulorgiilor pariziene ale fratelui sãu, de caremi se vorbise de mai multe ori. Ea însã eravãdit puritatea, mândria chiar, estompatã.�La 46 de ani, Bataille publicã �L�Expérienceinteriéure� ºi declarã, concomitent, cã �nusunt un filosof, ci un sfânt, poate unnebun.� Sartre, în rãspãr ºi cu Camus, daroricum starul filosofãrii franceze din aceiani, se revoltã virulent asupra lui Bataille;gelozie, sau îi avea pe Gabriel Marcel ºiMarcel Mauss în vizorul humorilor sale?El noteazã în Cahiers du Sud, printre altele:�Acest necunoscut sãlbatic ºi liber, cãruiadl Bataille când îi dã, când îi refuzã numelede Dumnezeu, este un pur neantipostaziat.(...) Cu vorbe precum «nimic»,«noapte», «necunoaºtere» care«dezgoleºte», el ne-a preparat, nici maimult, nici mai puþin decât un mic ºisimpatic extaz panteist.� Bataille îi replicãacid în eseul �Sur Nietzsche�; sunt,acestea, culmea,?! polemici desfãºurateîntr-o Franþã ciopârþitã de nemþii cazoniai lui Hitler...

�Erotismul� poate fi consideratã olucrare înruditã cu, ºi complementarã�Istoriei sexualitãþii� a lui Michel Foucault;o rudã prin alianþã consider a-i descoperiºi în eseul �Noua dezordine amoroasã�,pedalat de tandemul Finkielkraut ºiBruckner, ambele lucrãri ulterioare.Bataille scrie sec ºi cumva pedant, în lu-mina unei experienþe intelectuale propriicãreia nu i-au fost refuzate nicisuprarealismul dar nici... yoga. Cu trei anianterior expierii, nota, în ambianþa anilor60, cã �la sfârºit, cãderea în moarte escârboasã�. Dacã avea sau nu dreptate,numai lectorii vor fi stabilit, în chipsubiectiv, desigur.

Erotismul este doctrinã dar ºi plãcere.Ce-i plãcerea? Nu voi mai apela la DEX,ci la propria-mi... plãcere. Tandreþe.Încredere. Fidelitate. Ataºament. Iubire.Sacrificiu. Pederastie. Incest. Gelozieîntru prostituþie sau doar libertinaj.Curvãsãrie (cu sau fãrã �acte� notariale).Disperare. Naivitate. Sinucidere. Sexul ca

pubelã. Sexul ca minereu preþios, regal.Sex multiplu (vaginal, oral, anal, mamar,masturbant). Sex în grup (partuze ºi/saucarnaval). Sex biciuit, cravaºat. Sex cucãtuºe ºi lanþuri ºi curele constrângãtoar.Sadism. Omucidere. Trafic de carne vie.Halucinogene e. Sex prenupþial, conjugal,extraconjugal. Adulter. Sex involuntar(sub efectul narcoticelor). Sex(in)voluntar cu membrii familiei. Dragostesublimã. Dragoste romanþioasã. Orgasmerepetate. Viol (cu participarea ambelorsexe ºi a mai tuturor vârstelor). Partuzã.Câteva cuvinte despre plãcere. Aceastanu e proprie celor prea de tot meschinicu însãºi viaþa lor. Conform mai tuturordicþionarelor, dar ºi consonant cu traiulzilnic, plãcerea e un element indestructibilpe-trecerii noastre existenþiale. Fie ºi aceeapreþ de-o clipã, vai!... Fãrã plãcere,vieþuirea e totuna cu o fundãturã macabrã,cu un vid populat cu dezastre minore/majore. Plãcerea este dor ºi dorinþerealizate, chiar ºi subit, aleator,neplanificat. Plãcerea poartã epoleþiipalpabilului ºi inefabilului, ai verosimiluluiºi surprizei ºi ai emancipãrii de subcarapacea rutinei nemiloase a muncii, aefortului, adesea nedorite, impuse desupravieþuire. Plãcerea încununeazã,însenineazã, înverºuneazã, întristeazã(...triste post coitum, de pildã), ucide; e opicanterie, un medicament, o supapã, orevoltã (nu doar a simþurilor), un condi-ment, o provocare; e candoare ºi mãcel;e revelaþie ºi entropie; e solitudine ºi grup;e speranþã ºi dezertare; e neputinþã ºidesfrâu. Se pot adãuga ºi alte substituente.Poate (oh! precum chinul!...) sã fie lentã,imponderabilã, vehementã, atonalã,zurbagie, dezamãgitoare, fugace,îndelungã, obiect ºi subiect, doar adjectivsau doar adverb. Tot omul (...generos ºicu sine însuºi) e preocupat sã producã ºisã primeascã plãcere � este hranasãrmanului ca ºi a nababului, a sub-mediocrului ºi a geniului, a femeii ºibãrbatului � într-o mãsurã indefinitã, acopilului ºi adolescentului ºi, la celãlaltcapãt, a celor atinºi de senectute. Plãcereae depravare, dar ºi trãire sublimã; doza,gramajul sunt specifice, particularefiecãrui individ, grup sau unei colectivitãþi.Orice generalizare ar fi superfluã ºiinfructuoasã. Uluitoarea diversitatemondialã, etnicã ºi religioasã, a oferit per-manent o plajã vastã de manifestãri. Esteºi cauza datoritã cãreia, a oferi un tablou(presupus) complet ale acestei diversitãþiîntr-o unicã antologie, nu m-a condusdecât spre o selecþie a selecþiilor posibile.Am sacrificat, întrucâtva, însuºi termenul


plãcere, conferindu-i aici doarconvieþuirea în rezervaþia Erosului,primar, banal sau elevat. Aºadar, o altãvastã plajã, de la plãcerea culinarã ºi pânãla aceea spiritualã, a trebuit sã fie omisãdin itinerar. Fãrã îndoialã cã, lucrândsingur (spre deosebire de un Eliade, Ecosau Brown), voi fi eludat, subiectiv oriaccidental, anumite �staþiuni�, dintre carecâteva cotate cu multe stele. Adaug, înaceeaºi ordine de idei, cã fie ºi numaitentativa exhaustivului s-ar fi izbit, alãturide neputinþele personale, de dificultãþieditoriale de netrecut; ºi aºa, printulprezent poate oricând sã suscite...politicoase ridicãri din umeri.

Ca doctrinã, erotismul e decelat întermeni sobri de Bataille. Rareorimetaforizeazã. Nicidecum... sã facãliteraturã. �Cu mult înainte de lucrareape care o public astãzi, scrie el, erotismulîncetase sã mai fie un subiect pe care un«om serios» nu l-ar fi putut trata fãrã sãdecadã din aceastã calitate. De multãvreme oamenii vorbesc fãrã teamã ºi peîndelete despre erotism. Aºa se face cãsubiectul despre care vorbesc ºi eu larându-mi este cunosuct. Am vrut doar sãcaut în diversitatea faptelor descrisecoeziunea. Am încercat sã ofer un tabloucoerent despre un ansamblu de comporta-mente.(...) Insist asupra faptului cã, în

lucrarea de faþã, elanurile religiei creºtineºi cele ale vieþii erotice se înfãþiºeazã înunitatea lor.(...) Despre erotism se poatespune cã este aprobarea vieþii pânã ºi înmoarte... Activitatea sexualã dereproducere le este comunã animalelorsexuate ºi oamenilor, dar, dupã cât separe, numai oamenii au fãcut dinactivitatea lor sexualã o activitate eroticã,ceea ce diferenþiazã erotismul ºi activitateasexualã simplã fiind o cãutare psihologicãindependentã de scopul natural dat înreproducere ºi în preocuparea de a aveacopii.� Apoi, în spiritul epocii, Batailleinvitã cititorul la ingurgitarea medica-mentului Eros/Tanathos: �...deºiactivitatea eroticã este înainte de toate oexuberanþã a vieþii, obiectul acestei cãutãripsihologice, independente, cum am spus,de grija de reproducere a vieþii, nu estestrãin de moarte.� Autorul precizeazã ul-terior: �Voi vorbi pe rând despre acestetrei forme, ºi anume despre erotismultrupurilor, erotismul sufletelor, erotismulsacru, în cele din urmã.(...) Activitateasexualã a oamenilor nu este cu necesitateeroticã. Este însã aºa de fiecare datã cândnu e rudimentarã, când nu e doaranimalã. (...) Intenþia mea este,dimpotrivã, de a vedea în erotism un as-pect al vieþii interioare, dacã vreþi al vieþiireligioase a omului.� Aºadar.

Cineva spunea:� Nu arma care ucide este vinovatã,

ci omul care apasã pe trãgaci!Marele pãcat al omenirii se trage ºi din

faptul cã, de-a lungul istoriei, n-a avut nicimãcar o singurã zi în care sã nu stea cudegetul pe un �trãgaci��

Alungat din Paradis, omul nu s-aapucat sã facã muzicã, picturã, poezie.Primul lucru pe care l-a fãcut a fost sãpunã mâna pe o bâtã, ca sã se poatã apãrade alþii.

Cu cât mai multe bâte se adunauîmpreunã, cu atât mai puþin loc rãmâneapentru raþiune. Dar chiar ºi în asemeneaîmprejurãri, omul cu sufletul curatîncearcã sã se menþinã în conul de luminãal credinþei, sã nu decadã, sã nu devinã ºiel o brutã ca cei din anturajul sãu�

Sodoma ºi Gomora � cele douã oraºebiblice � ajunserã o mlaºtinã de întuneric.Fãrãdelegea, desfrâul ºi pãcatul tronaunestingherite peste locuitorii lor. Pânã ºi

îngerii trimiºi de Dumnezeu sã inspectezelocul au fost pândiþi ºi atacaþi de cei carevoiau sã-i violeze. Întreg poporul din cetate(�de la mic pânã la mare�) era bolnav destricãciune.

Logic ar fi fost sã credem cã pãcatuli-a învins pe toþi ºi cã nimeni nu merita sãfie ocrotit de Cer. Întâmplarea, însã, a fãcutca pânã ºi acolo, în mijlocul acelui oceande rãutate ºi dezmãþ, îngerii sã dea de Lot,de singurul om pe care pãcatul n-a fost înstare sã-l doboare.

Deci, dacã vrei, se poate! Dacã eºtionest, reziºti!

*Douã mari extreme îl împiedicã pe om

sã renunþe odatã pentru totdeauna la pãcat:curiozitatea (care l-a îndepãrtat de Rai) ºiindiferenþa (care îl apropie de Iad).

Biserica condamnã nu omul, ci pãcatul.Condamnarea omului vinovat þine de justiþie,nu de credinþã. Indiferenþa, însã, anihileazãfrontiera dintre cei care fac rãu ºi cei carear trebui sã-i pedepseascã pentru asta.

� E o mare nenorocire, spuneaDostoievski, dacã criminalii se judecã ºise iartã singuri, unii pe alþii�

Pãcatul

(urmare de la pagina 51)


Aºezaþi în limba românã de Radu Cârneci

MARI POEÞI AI IUBIRII

KAHLIL GIBRAN (7)

Despre Religie

Unii dintre voi m-aþi crezut distant ºiameþit de propria-mi singurãtate

ªi aþi spus: «Iatã-l vorbind cu arboriipãdurii ºi nu cu oamenii,

Iatã-l aºezându-se singur în vârfulcolinelor ºi privindu-ne de sus cetatea».

E adevãrat cã m-am urcat pe coline ºicã am umblat în locuri maiîndepãrtate;

Cum aº fi putut, oare, sãvã vãd, dacã nu de la o mareînãlþime, ori de la o bunãdepãrtare?

ªi cum poþi, într-adevãr,sã fii aproape dacã nu te þii,cât de cât, departe?

Iar alþii dintre voi austrigat cãtre mine, desigur nuîn cuvinte, zicând:

«Strãine, strãineîndrãgostit de înãlþimi de neatins, pentru cerãtãceºti printre piscuri unde doar vulturiiîºi aºeazã cuiburile?

La ce bun sã tot cauþi ceea ce nu-i degãsit?

Ce furtuni vrei, oare, sã prinzi în biata-þiplasã

ªi ce pãsãri de ceaþã te fac sã leurmãreºti pânã la cer?

Vino ºi fii unul dintre ai noºtri,Coboarã aici ºi astâmpãrã-þi foamea cu

pâinea noastrã ºi setea þi-o stinge cu vinulnostru.»

Da, în tãcerea sufletului lor au apus eiaceste lucruri;

Dar dacã aceastã tãcere a lor ar fi fostºi mai profundã, ei ar fi înþeles cã eu nucaut, de fapt, decât taina bucuriilor ºidurerilor voastre.

ªi cã nu urmãresc decât marele vostruEu care cutreierã cerul.

Dar vânãtorul era la rândul sãu celvânat;

Fiindcã multe dintre sãgeþile melenu-mi pãrãsirã arcul decât pentru a-micãuta propriul piept.

ªi la fel, cel care zbura se ºi târa înacelaºi timp,

Deoarece, când aripile-mi vâsleau largdesfãcute în soare,

Umbra lor pe pãmânt se târa, ca obroascã þestoasã,

Mai mult, chiar eu,credinciosul, în acelaºi timp,am fost scepticul;

Pentru cã deseori ampus degetul pe propria-miranã, pentru a avea maiîncredere în voi ºi o maiadâncã cunoaºtere a voastrã.

Da, cu aceastã credinþãºi cu aceastã cunoaºtere vãvorbesc;

Voi nu puteþi fi niºteprizonieri ai corpului vostru,

nici înlãnþuiþii caselor sau ai ogoarelorvoastre;

Ceea ce sunteþi cu adevãrat, locuieºtemai presus decât munþii ºi împreunã cuvântul zboarã sub cer,

Iar aceasta nu-i ceva care se târãºtesub soare pentru a se încãlzi, ori ceva cesapã gãuri în întuneric pentru a se apãraascunzându-se,

Ci este un fapt de libertate, un spiritcare acoperã pãmântul ºi frãmântã întregulether.

Dacã aceste cuvinte sunt prea vagi,nu cãutaþi mai mult a le lumina:

Vag ºi neguros este începutul tuturorlucrurilor, dar nu ºi în sfârºitul acestora

ªi aº fi bucuros sã vã amintiþi de mineca de un început.

Viaþa, cu tot ce e viu, este conceputãîn adâncul ceþos, iar nu în sclipireacristalului.

ªi cine ºtie dacã însuºi cristalul nu-idecât o ceaþã în destrãmare?


Acestea aº vrea, gândindu-vã la mine,sã vã reamintiþi:

Ceea ce pare mai slab ºi mai tulburãtorîn voi, sunt în fapt lucrurile cele maiputernice ºi care vã determinã fiinþa.

Nu-i oare respirarea cea care v-acrescut ºi v-a învârtoºat oasele?

ªi nu-i oare, un vis pe care nici unuldintre voi nu-ºi aminteºte sã-l fi visat, celcare a zidit aceastã cetate, cel care a datformã la tot ce se gãseºte în ea?

Dacã aþi putea vedea numai mareeleacestei respirãri, nu aþi dori sã mai vedeþinimic altceva,

Iar dacã aþi putea auzi murmurelevisurilor, nu aþi voi sã mai ascultaþi nici unalt sunet.

Dar voi nu vedeþi, nici nu auziþi toateacestea ºi e bine aºa.

Vãlul care vã acoperã ochii va fi ridicatde mâinile care l-au þesut

ªi argila care vã astupã urechile va fistrãpunsã de cãtre degetele, aceleaºi, carev-au închis auzul.

ªi veþi vedeaªi veþi auzi.Totuºi nu vã veþi plânge nicicum cã

aþi cunoscut orbirea, nici nu veþi regretade a fi fost surzi,

Fiindcã, în acea clipã chiar, veþicunoaºte scopul învãluit al tuturorlucrurilor,

ªi veþi binecuvânta întunericul aºacum aþi dori sã binecuvântaþi lumina��

Dupã ce a spus aceste cuvinte, priviîmprejurul sãu, vãzu pilotul corãbiei cumâinile pe bara cârmei, cu ochii când lapânzele umflate de vânt, când în depãrtare,

ªi atunci zise:�Rãbdãtor, o, prea rãbdãtor este

cãpitanul corãbiei mele,Iatã, vântul suflã ºi pânzele freamãtã,Cârma însãºi îºi cere direcþia;Totuºi, calm, cãpitanul îmi respectã

tãcerea;ªi aceºti marinari, care au auzit huietul

celei mai întinse mãri, ei înºiºi m-au ascultatcu rãbdare.

Acum, însã, mai mult nu vor aºtepta,Sunt gata.Iatã, fluviul a atins marea ºi încã o datã

aceastã incomensurabilã mamã îºi strângefiul la piept.

Rãmas bun, oameni din Orphales!Aceastã zi s-a sfârºit.

Ea se închide peste noi, precumnufãrul peste propriu-i mâine:

Ceea ce ni s-a dat aici, veºnicpãstra-vom în suflet.

Iar dacã nu-i de ajuns, va trebui ca din

nou sã ne-adunãm ºi împreunã mâinilenoastre sã le întindem spre Celcare-mparte.

Nu uitaþi, aºadar, cã eu voi reveniprintre voi;

O clipã din clipã, doar, va fi de ajunsca doru-mi sã strângã praf ºi spumã, spreînchegarea unui alt corp,

O clipitã, doar, un moment de repaosîn respirarea vântului ºi, iarãºi, o altã femeiemã va zãmisli.

Rãmas bun, vouã ºi tinereþii pe carecu voi am trãit-o.

Parcã-a fost ieri, ca într-un visîntâlnindu-ne.

Da, voi aþi cântat singurãtãþii mele, iareu din aspiraþiile voastre am înãlþat un turnpânã la cer.

Ci, iatã, acum somnul nostru-a fugit,visul s-a spulberat, iar ceaþa zorilordeparte-i;

Amiaza cade peste noi, semi-trezia s-adestrãmat în lumina zilei ºi, iatã, trebuie sãne despãrþim.

Dar dacã, vreodatã, într-un târziu deamintire ne vom reîntâlni, atunci iarãºi nevom bucura, iar voi îmi veþi ºopti un cântecºi mai adânc.

ªi dacã mâinile noastre într-un alt visse vor întâlni, vom înãlþa împreunã un altturn pânã în miezul cerului��

Spunând aceasta, el fãcu semnmarinarilor, ºi pe datã ei ridicarã ancora,dezlegarã din otgoane corabia ºi oîndreptarã spre Rãsãrit.

Atunci un strigãt veni dinspre mulþime,ca dintr-o singurã inimã, ridicându-se înamurg, alergând peste mare asemeni uneiînalte chemãri de trompetã.

Singurã Almitra ºedea în tãcerea depiatrã, urmãrind cu privirile corabia pânãce se topi în ceaþã,

ªi încã, dupã ce toatã mulþimea serãspândise, ea rãmase acolo, pe dig,repetându-ºi în suflet cuvintele lui:

�O clipitã doar, un moment de repaosîn respirarea vântului ºi, iarãºi, o altã femeiemã va zãmisli��


Adina Dumitrescu

NOD DUPÃ NOD DEZNODÂND

CARTE STRÃINÃ

Împlinindu-ne dorinþele ºi într-ocontinuã fugã dupã altele, ne-am vãzut noioamenii, consumatorii, încãrcaþi de saci dince în ce mai plini ºi mai grei. Timpul nostrus-a comprimat, am cãutat scurtãturilepentru parcurgerea aceloraºi distanþe ºi amintrat tocmai în hãþiºul din care cu greu negãsim cãrarea, pierzând, unii dintre noi,busolele iniþiale, cele primite la naºtere. Cãlumea se schimbã directproporþional cu dorinþa, numai e nici de arãtat, nici dedemonstrat. Numai hãþiºul,hãþiºul în care-am intrat,trebuie deznodat. Maeºtriicondeielor, scriitorii, s-aualiniat ºi ei timpurilor.Libertatea acþiunilor a dus lalibertatea gândurilor, aexprimãrii, a stilurilor literare,având undeva ascunsã ºisperanþa nemuririi� cãcinumele, numai numele ºtiut,poate face ºi desface, tepoate plimba ºi-þi sporeºte rostirea luimultiplicatã inventivitatea, aceasta fiinddepãºitã numai de imaginaþie. ªi-au apãrutcãrþi, multe cãrþi pe tarabã, în pas cu moda.Cãrþi îndreptar tehnic, cãrþi travel, cãrþifast-food, cãrþi licenþioase, premonitorii,autobiografice, politice, istorice, de autorice-ºi doreau numai numele înscris pecopertã, pânã s-a umplut sacul. A datpe-afarã! Apoi dintr-o încercare de gustata ceea ce nu se vede, n-aude, ci doarapare-n coºmar, s-au scris cãrþi science-fiction cu efecte speciale morbide, cãrþide basm thrilller ecranizate în multe D-uri,dar în zadar, oferta mare, cererea din ceîn ce mai micã� Pânã când unora le-avenit ideea descrierii realitãþii. ªi-amlecturat în tãcere ºi cu satisfacþie� hm,hm, merge, merge chiar foarte bine! ªibibliotecile noastre s-au îmbogãþit în numede scriitori ce ne-au devenit favoriþi. L-amîmbrãþiºat atunci pe Marc Levy

cumpãrându-i toate cãrþile apãrute la noi,adicã romanele �Unde eºti?�, �ªapte zilepentru eternitate�, �ªi dacã e adevãrat��,�Te voi revedea�, �Prietenii mei, iubirilemele�, pentru descoperirea miracoluluivoluntariatului, pentru transcendenþa cevine dupã perenitate, pentru îndrãgostireabinelui de rãu ºi viceversa, pentru elogiuladus de autor prieteniei ºi într-ajutorãrii

dintre oameni. L-am înfiatapoi pe Joey Goebel cu�Torturaþi-l pe artist� ºi�Anomalii�, un scriitor foartetânãr care descrie fiinþareainstituþiei editoriale ameri-cane, cea care considerã cãtalentul literar al unui autorcreºte odatã cu suferinþa,gãsind totuºi un locºor ºipentru umor, pe Jean-Domi-nique Bauby cu �Scafandrulºi fluturele�, carte apãrutãimediat dupã moarteaautorului, cu toate cã acesta

fusese în viaþã doar redactor-ºef al revisteiElle. Numai cã a apucat sã-ºi dicteze viaþaatât de frumos ºi atât de convingãtorasistentei sale, doar din miºcarea ochiuluistâng. A descris din inimã ce ºi cât a datcelor din jur, dar mai ales, ce n-a apucatsã dea din cauza accidentului cerebral, cãne-a fascinat pe loc. ªi mai ales, ne-afascinat pentru înþelepciunea spuselor salela nici cincizeci de ani, când a intrat înlocked-in, pentru filozofica lui exprimare,�maºina bunã se cunoaºte dupã cum seînchid portierele�. Ni l-am apropiat apoipe J.M.G. Le Clezio cu �Procesul verbal�,dar pe undeva, a pãtruns în unii dintre noi,codiþa insatisfacþiei. Bine, bine, vedem,simþim, ºtim, dar ce facem? Cum nesalvãm dintr-o lume a cãrui mers nu neeste pe plac? Stãm doar ºi citim re-re-revãzând realitatea, comparând? E drept,ne-a crescut achiziþia de carte, dar n-amvãzut încã soluþia salvatoare. Le Clezio ne


îndrumã spre însingurare ºi fãurirea unuiunivers personal, spre binele nostru, dar,spre oprobriul mulþimii mai puþin simþitoareºi mult mai puþin cititoare. Sã fie astasingura soluþie? Pare prea facilã, eparadigma leneºului� ªi apare un scriitornou, necitit încã pe scarã mare, profesorde Arta Scrisului la Universitatea Co-lumbia, Victor La Valle. Acesta încercasescience-fiction, încã mergea domeniul, dar�rescue of reality�? Unde gãsim �crisissolution, truth and advice�? ªi citim�Extaz�, editat ºi la noi în 2008. Estepovestea unei familii americane tipice pentrusecolul XXI, iar apariþia cãrþii i-a adusautorului, din partea criticii, definirea ca�una dintre cele mai elocvente voci aleviitorului secol�.�Extazul a figurat pe listascurtã a premiilor PEN/FaulknerAward�(Paul Dunãreanu).

Familia americanã (prin adopþie)descrisã este formatã din Anthony James,un obez care ºi-a pãrãsit colegiul sau a fostel pãrãsit de acesta, are pãrul roºu frizatca o conopidã, se îmbracã la ocazii(petreceri între vecini la grãtar) într-uncostum roºu, muncile care i se potrivescsunt cleaningul prin diferite case ºi cãratulmobilei, cãci numai aici îºi poate consumadin greutatea în exces, el scrie în beci unroman horror pe care sperã sã-l termine ºisã rupã gura târgului. Dar pânã atuncinegociazã cu vecinul cel priceput la toate,cu Ishkabibble, capitole, drept idei descenarii cinematografice Mama lui � mam�este periodic singurã, nimfomanã la ºaizecide ani, ea e plecatã periodic în cãutareafericirii, iar la revenire se ceartã, se bate înparte cu sora lui. Aceasta, Nabisase, treceprin fazele pubertãþii adolescenteiamericane, adicã este pe rând misticã,frecventând diferite biserici, acummergând regulat la �Biserica Apostolicã alui Christos, care nu este propriu-ziscatolicã�, apoi participantã la concursuricu premii organizate de diferite orãºelepentru atragerea turiºtilor ºi implicit acumpãrãtorilor. În roman aceasta sepregãteºte pentru concursul de MissInocenþa în Maryland. Asta însemnã oexcursie cu întreaga familie, într-un DodgeNeon, �cinci state mai spre sud de NewYork�, prezentarea în faþa unui juriu caretriazã fetele din priviri, din câte-o istorioarãobligatorie din viaþa lor, fãrã sã le facãnimeni un control asupra pragului anatomicde inocenþã� în fond �inocenþa� se poateinstaura la orice vârstã, fãrã surle ºitrâmbiþe� numai cã aici e vorba de un

concurs de adolescente. Al patruleamembru al familiei este Bunica, femeia carele þine pe toate în cârca ei, reprezentândperenitatea ºi continuitatea oarecum ºtirbitede vremuri, echilibrul precar, ros dedecrepitudine. Ea e cea care poate fi cãratãºi în spinare, având oasele rupte în urmaunui rãzboi domestic dintre fiicã ºi nepoatã,cu lovituri ºi chiuituri. Legatã cu curele deceilalþi membri e purtatã la diferiteevenimente. Nu se plânge nici de dureri,nici de moravuri cãpãtate, de obiceiurischimbate, pune umãrul la tot ce e muncãfizicã ºi chin psihic, e vajnicul luptãtor dinfamilia �Tânãrului Acela Care Locuieºteîntr-o Casã Altfel destul de istericã�, el fiindcapul, neexistând alt bãrbat în casã.

Autorul este un fin narator, un veºnicprezent în hãþiºul vieþii americane ºi uncunoscãtor, ca ºi când ar fi trãit în toatemediile ºi-n acelaºi timp, este un rãzvrãtit,un spãrgãtor de tabuuri, având ca mesajpentru cititor, adaptarea. Încercãm sã neadaptãm cum putem, scapã cine poate �aºa pare cã spune prin paginile romanului.Societatea de azi este un sistem, acestaare marginile protejate, cimentate, denedistrus, iar mersul lui are un singursens. �În seara aceea, câinii de vânãtoareau ridicat o barierã. Trupurile lorviguroase m-au blocat. Eram liberi sã neagitãm înãuntru, dar sã nu ieºim dinîncercuire. Puteai alerga de la un colþ laaltul dar niciodatã nu puteai ieºi din cerc.Eram împreunã. Eram captivi... Þineam lapiept coperta cãrþii mele. Anthony James.Simþeam prin cãmaºã profilul majusculelorîn relief; era ca ºi cum îmi strângeampropriul nume ca sã-l audã din nou inimamea. Asta m-a fãcut sã râd. M-a fãcut ºi...M-am simþit atât de puternic încât aº fiputut rupe luna în douã.�


Vasile Bardan

POEZIE

În miezul lucrurilor

am început sã pãtrundtot mai adâncîn miezul lucrurilormã scufund în sâmburi ºi seminþemã supun cosmicei sentinþeorice fruct bine coptcade la rãdãcinapomului în care a crescutpentru a rodi ºi el la rându-iîn materiacare i-a dat formã ºi culoaremã apropii mereumai am puþinaproape am ajunsîn sâmburii esenþialiîn atomiidin care ºi luminas-a nãscutBanchiza

când soarele urcã sau când coboarãvine în lumea imaginarãpentru prima ºi ultima oarãvine ca un mugure ºi-o floareo fiinþã nouã ºi neºtiutoarevine în fosa divinãfãrã de prihanã ºi fãrã de vinãla marea întâlnire ºi strigareunde se vine la întâmplareºi de unde se pleacã pe sãriteîntâmpinarea e o bucuriea celui care vine în nu se ºtieºi pleacã la fel cum a venitîn nu se ºtiecare loc din marea coliviespre altã paradisiacã fosãa sufletelor pe banchizaeschimosãExtraterestrul

odatã cu ultimele fire de pãrmi-am ras de pe faþãîncã o zia mai rãmas din eaun fir de spumãnu-i nimeni împrejurceva sã-mi spunã

mã rad ºi-ncerc sã aflumarea tainãa strecurãrii mele spre înaltºi nimeninici o vorbã nu îngaimãacumde pe tãrâmul celãlalttac toþi încremeniþica Everestulsupuºi ai gravitaþiei cereºtide ce-a înnebunit extraterestulpe care l-am vãzutprin BucureºtiDoamna în negru

uitând de Doamna în negru mi-e mai binecând merg ºi eu ca omul la culcareadorm ºi n-o mai vãd pe lângã minedar o descopãr iar la deºteptare

de cum lumina zilei se revarsão simt deja prin neuroni cum vinenu ºtiu cât va dura aceastã farsãjocul acesta dintre ea ºi mine

fantoma ei mã bântuie de-o vremecând îmi oferã semne de iubirechiar ºi din somn încearcã sã mã chemefantoma asta neagrã ºi subþireOul cosmic

aici se desfãºoarã în tãcereo înaripare ºi o înviereîn oul cosmiccloceºte neºtiutulºi necunoscutultotul e la vedere ºi în visîn aceastã fosã paradisa oului ce s-a deschisîntr-o pasãre de omîntr-o broascã þestoasãîntr-un ºarpela marginea luminii oarbecare se naºte într-unaºi careîºi devine propria mâncare


Atomografie

dupã ce ploaia încetaseîmi priveam grãdina printre razeparfumul ei se rãspândea agalepicãturile mureau printre petaleplutea prin aer o stare de binedespre ea vorbeau ºi câteva albinecare accesau computerul comoriifremãta pãmântul prin toþi poriicerul avea o culoare lilaca liliacul din grãdina meaîºi îmbrãcase noua hainãpe care-o pregãtise-n mare tainãprin zona frumuseþii volatilemai erau ºi câteva zambileieºite zgribulite dintre frunzepãreau nehotãrâte ºi cam plânsese exprimau în limbajul subtilal particulelor de eternitatedin universul parfumat � fragilal cuantelor ce s-au deschisîn atomografia unui visÎn carusel

nu mai e nimeni sigur pe elîn colosalul caruselnu mai ºtie nimenila ce sã se aºteptepe aceste lunecoare trepteaici tot ce e mai rãu se poatede la cel din faþã sau din spatecineva pleacã ºi altcineva vineîn ce e mai rãu ºi-n ce-i mai binedincolo de banala aparenþãvorbim fiecare în absenþãdialogãm cu o alteritateaflatã veºnic în captivitatee un fel de a spunecã ne adresãm celuilalt celorlalþimereu alþii ºi alþii ºi alþiiabsenþii prezenþii ºi înalþiiAzi � definitiv

azi mie mi-e definitivmã ia cu frig ºi cu fiorila fel cum ºi vouã vã e uneoriprin spaþiul acesta captivmi-e imposibil sã înþelegde ce vouã vã e altfel decât miecând suntem devoraþi de-aceeaºi humãlocuiþi aceeaºi fosã comunãaceleaºi spaime vin sã ne devoreîn perimetrul lumii carnivorecând vouã vã e azila mine-i mâinece mie-mi este prazla voi e câine

ce mie mi-e amarla voi e dulceîn decorul nebulos ce-o sã ne culcedacã în mine plouã în voi e zi cu soaredacã mie mi-e rouã vouã vã e ninsoarecând am ajuns la voinu vã gãsesc acolorãmân mereualergãtorul soloStarea de om

îmi asum revolta mea târzieexilat în raiul de noroitrandafirul alb al poezieirãmâne dialogul dintre noiam îmbrãcat nenumãrate vieþiîmbarcat pe nave de petaleam fost parfumul fin al unei floridar n-am aflat fiinþe idealeîn cerul vizitat de-atâtea oriam fost un fir de apã curgãtoaream explorat esenþe din atomiºi din toate cel mai mult mã doarestarea deplorabilã de ome cea mai dureroasã ºi mai tristãdin fosa-n care el existãCãzut

am ajunse un loc de popasam cãzut � mã sufocsub cupola cavernei ovalece sângeros mi-e viuladorm tremurând lângã focmã apasã târziulabisului meumã adun mã-nfiorce strãin e pustiul decornecuprins ºi sonorsunt mai viu decât viulîn care coborBobul de polen

mã obligã sã fiu foarte conciscel mai scut poem care s-a scrisveni vidi vici � cum se ºtiee o esenþialã poezieca ºi rubaiatele lui Omar Khayyamlucrate în safir ºi filigramca un SMS precis ºi clartransmis pe telefonul celularpoemul transmoderne bobul de polenliber muzical ca un refrenintimã simfonie de ideipe celularul semenilor mei


Cãtãlin-Mihai ªtefan

POEZIE

Prima

Într-o zi i se spuse privighetoriisã iasã din basmul lui Andersen în care se

nãscuseºi sã zboare la un împãrat care se lupta de

ani de zilecu armata sa împotriva altui stat.Dupã ce-o ascultã acesta avu ideea sã plece

la rãzboi înarmat doar cu ea.Faþã-n faþã cu inamicii sãi a pus

privighetoarea sã cânte;de dupã umerii soldaþilor au rãspuns alte

privighetoriapoi s-a lãsat peste toþi pacea.Cu timpul acest fapt a fost oarecum uitat,

adicã rãstãlmãcitºi oamenii au inventat avioanele cu caredistrugeau state la fel de mici precum cel

aflat în uitare.Numai cã, odatã, în timpul unui raid,în dreptul lor a apãrut un stol de privighetoricare se auzeau din cer precum clopotele

lui Lars von Trierîn Breaking the Wavesºi pe pãmânt au început sã cadã ca niºte fulgipãrinþi înviaþi, buchete de flori, case de

turtã dulceºi o pace ca de basm încuiat undevaºi lãsat sã se rescrie când este uitat.A doua

Odatã, în faþa blocului meu,s-a fãcut o searã în care ne-am oprit jocul

de fotbalca sã urmãrim pentru prima datã sãrutul

unor tineriscoºi afarã dintr-un film unde se pare cã

nu mai încãpeau,pe locul unei maºini vechi proaspãt

dispãrute de lângã un tei.Ne-au urmat toþi vecinii ºi s-a fãcut atât

de liniºtecã nu se mai vedea nimic în jurci se-auzea, ca în pãmânt, doar foºnet.Totul a þinut astfel pânã când pãrinþii lui

au refuzat-o ca norãai ei n-aveau bani, nici maºinãºi nu plecau pe Transfãgãrãºan în

concedii,iar ea oricum nu putea rãmâne-nsãrcinatã

la nicio altitudine.Bãiatul de jucãrie, botezat cu numele

iubitului,într-o zi dispãru de pe mãsuþa din salonul

unde ea exersa fertilitateaºi se cãsãtori cu alta care-avea tot ce se

cere de-obiceiîntr-un sat cu uliþele pe verticalã.Ea a fãcut la fel cu unul care-o bãtea.S-au reîntâlnit pe niºte holuri,el vânãt la faþã, ea neiubitã, ambii divorþau.Apoi au venit la noi acasãde le-am arãtat biblioteca fãcutã la cererea

meadin teiul din parcare.Nunta n-a durat nici mãcar o noapte,ea tot n-a putut face copii,dar ºi-a dorit atât de mult încâttata a lãsat-o însãrcinatã pe mama.Eu am zãbovit cu pãrinþii lor sã le numãrfirele de pãr alb, tot mai puþine.Acum trebuie sã fie-adolescenþicufundaþi într-o tãcere cu foºnetce se-aratã la sfârºitul oricãrei poveºti ter-

minate cu un sãrutdat de el ei în dreptul unui geam prin care

îi vede ºi acum,la fel de tineri, toatã lumea adunatã ca

într-un balcon uriaº.

Am primit, prin Paul Gorban, în urmã cu câtva timp, proiectatul volum al unui încãtânãr poet pe nume Cãtãlin-Mihai ªtefan. Volumul se intituleazã �Apaosuri� ºi ar fi sã fie aldoilea al autorului, dupã �Muza avatarului � leacuri pentru obsesii�, care obþinea, în 2006,premiul pentru debut la un festival de literaturã. Nãscut în 1979, Cãtãlin-Mihai ªtefan,absolvent al Facultãþii de Litere �Al. I. Cuza� din Iaºi, scrie o poezie în care ingenuitatea seîmbinã cu ingeniozitatea, abordând, oarecum în maniera Laviniei Bãlulescu, poetapromovatã de Editura Cartea Româneascã, dar ºi cu ceva din Marin Sorescu, perspectivanaivitãþii jucate asupra lumii. Prima parte a volumului �în lucru�, asupra cãreia m-am oprit,reuneºte, sub titlul �Poveºti pentru copiii mari de la oraº�, nouã texte. (T.C.)

Poveºti pentru copiii mari de la oraº


A treia

Imediat ce parcarea nu se mai sileacu nimic în spate printre noiprindeam a urmãri pãmântul cum se

destupacu fiecare fir de iarbã de pietrele de

caldarâmce se lipeau sub cer în formã de cupolã.În spatele cearºafurilor mânjite cu

sloganuriapãreau oameni de toate vârstele.Din patru colþuri þâºneau peºtiºori de aurrãmaºi undeva deasupra noastrãpentru a ne îndeplini toate dorinþeleinclusiv pe cele despre maturizarea mingilor

sub loviturile de piciorºi despre înãlþarea noastrã la cer preþ de

un crampon.Când ne întorceam pãrinþii începeau sã se

adunela aeroportul din faþa scãrii, în sala de sub

coridor,pentru a-ºi primi fiii învingãtori la Sevilla.Pe drumul spre paturigloria ne vindeca rãnile de la coate ºi

genunchi.Acum ele se vindecã altfel.La un gest al meu s-ar rescrie totul, dar n-

ar mai fi la fel.A patra

Uneori mama plecalãsându-mã în grija unei dame suspendate,cu niºte cuie bãtute sub braþe, deasupra

frigiderului.Ca sã-i aprind becurile din palmetrebuia sã-l deschid, sã mã caþãr pe uºa

lui,în dinþi cu o cutie cartonatã de pe care-mi

începeam ascensiuneaprin aerul curat ºi mirosul de trunchiuri.Mergeam la unchiul ºi la mãtuºa din Braºov �ciocolata de la ei îmi îndulcea singurãtatea

pânã la uitare.La coborâre totul era mai cald în jur �eram purtat pe spatele schiorului de pe un

pulover rareori purtat �lumina difuzã mi-amintea de mamape care-o cãutam prin casã c-un buchet

de floriculese din mileul de pe frigider, pe ghicite,

la urcare.ªi apãrea, iar eu gândeam cã zburase

undeva sus �nimeni nu se-ntorcea din oraº atât de

repede,cu aripile transpirate ca noriiºi încãrcatã cu verdeþuri ce nu cresc nici

acum în faþa blocului.

De-acolo trebuia sã vinã, din acel loc þinutsecret �

îºi revãrsa asupra mea acea luminã cu izde busuioc

ce mi-a curs mai târziu printre buze dinprima icoanã sãrutatã.

Sora mea abia sositã de la ºcoalã se gudurape lângã mine

fãrã sã mai ºtie nimic despre statueta cuvocea severã, cu sânul rece

ºi în ochi cu nimic din lumea de unde vincopiii.

Mai târziu m-a dat ºi pe mine la ºcoalã;pe drum îmi spuneam în fiecare zi cãnumãrul bisericilor creºte, pãmântul se

înalþã,mama nu îmbãtrâneºte ºi eu merg cu ea.Numãrul bisericilor creºte, pãmântul se

înalþã,mama nu îmbãtrâneºte ºi eu merg cu ea.Numãrul bisericilor creºte, pãmântul se

înalþã,mama nu îmbãtrâneºte ºi eu merg cu ea.A cincea

Pe la-nceputul anuluisorã-mea ne-a spus cã foarte curândva rãmâne-nsãrcinatã ºi a rãmas,dupã care s-a cufundat într-o tãcereînsoþitã de-un zâmbet ce nu-i aparþinea.La câteva luni(povestea cu nouã luni e pentru copiii mici

de la þarã)a nãscut un heruvim nerãbdãtor ale cãrui

aripis-au uscat imediatfãcându-se braþe cu pene ciunte pe carele miºca-n sus ºi-n jos.Sugea mult, iar laptele regurgitat apoi, cicã,pânã la sosirea mease evapora-n camerã înceþoºând-o.Era exact aceeaºi care m-a împiedicat pe

drumsã ajung mai repede la el,ceaþã pe care, acum cã l-am cunoscut ºi

trebuie sã plec,o mai vede doar el.Sunt câteva nopþi de când îl visez cã-mi

zâmbeºteºi-atunci simt imediat o durere plãcutã-n

abdomen.Deci e adevãrat ce se spune.Apoi mã trezesc ori cu mâinile ridicate,ori frânte pe lângã pat.Sorã-mea ne-a spus cã mai aºteaptãca omul din jurul îngerului sã-ºi arate dinþiiºi va naºte iar.Cumnatul meu nu e gelos,e mulþumit dacã heruvimul va semãna tot

cu ei.


Alexandru Petria

POEZIE

acolo

sã te desparþi de carneprecum de cana pe care scrie �boss�;oho: vorba francezului � ce peripeþiipânã ºi cu zece degete ºi o limbã;un butic unde n-am lãsat restºi nu las, marfã mai de praºtiedecât din china � abstinenþa: o aiurealã;statornic oficiez între pulpeledevoalate de fusta turcoazneagrã, viºinã putredã;nu adoarmeca în liniºtea mãnãstirii,dumnezeu fiºeazã acoloînceputul

nu ºtiu alþii cum sunt, vorba unui prietentrecut în manuale,

dar de mic mã atrãgeau,le vedeam rostogolite în spatele blocului,

când sãltau între douã pietreînchipuind o poartã sau ºutate peste gardul

vecinului de care ne rugamsã ni le dea înapoi,nu mã omoram decât dupã fotbalul

imaginaþiei,îmi era milã întrucâtva de ele,cum îmi era milã ºi decele ale învãþãtoarei pãrãsite de prietenul

azilant în franþa,de ale colegei care-ºi punea sutien ca sã

spunã cã i-au apãrut,câte seri numai cã n-am fãcut bãtãturi la

palme în cinstea lor,apoi le-am studiat la anatomie,le-am pipãit, zeci parcã boltind misterul,

orgolioase sau placide,n-a fost nevoie sã mã înveþe nimenicã lumea începe de la þâþeploaia

ºi ploaia e un alt chip de-al tãu,un cadouca atunci când îmbraci ultimatanga cumpãratã ºiaºtepþi ce o sã zic.

recunosc cã aºteptarea e un prizonieratplãcut,

cum mã þii, cum te þin.din orizontul meu ºi norii-s în tinefemeie care mã îngãduiºi nu deschid umbrelacubul falic

mã înglobeziºi nu protestezpânã ºi liniºtea s-a înseratca pe-un cub rubikmã recompuisuntcel ce-o sã-þi încalece ultimul memoria,iubitotimpul

nu rãspunde dacã-l întrebde ce aºa ºi nu cine ºtie cum,ca sã fiu cinstit,n-am reuºit sã-l înþeleg niciodatã,umecteazã porii pielii ºi-i uscã,dacã pleacã nu-mi spunecu ce prilej o sã se întoarcãpurtându-mã pe spate,mã bârfeºte la crâºmã în coniacuri,vorbeºte de ce scriitor sunt la primãrie,la ministere,nu aratã cã-i e greucu mine nici cât mi-e miesã mã privesc pe spatele lui,alungã ºi cheamã amantele,avem o relaþie specialã,am toane,timpul are toane


la vot

dacã existã,probabil cã a cerut azil politic vãzându-neraiuldragostea nu e o confuzie democraticãde bunãseamã,la vot,cãdem pe lângãtabieturile

te întorci pe alte picioare deºie aceeaºi distanþã pânã la serviciu,pânã la bancã, ai avutglezne zdravene, ai glezne subþiri,ai tras ciorapii maþi negri, aitransparenþi cu modele fanteziste,paºii dacã-i duci tereimagineazã,ºi blondã ºi roºcatã,cu blazersau tricou,cu cãmaºã ivorie de mãtase,cu sãrut apãsat sau pe fugã,channel 5 e ecoul la bulgari jasmin noir,la calvin klein euphoria, la elizabeth arden

5th avenue,ca sã mã înþelegi,habar n-amcum sã te iau,sufletul meu e acelaºi,nu-ºi joacã la ruletã tabieturileîn tine

ce defocalizatã aceastã zica înainte de-a diluaploaia seceta,ca înainte de-a descoperi sexul,cum adormi dupã rutina de la magazin,cum ºi sforãi încet,cum ai salivã în colþul buzelor,cum ai fãcut om din golanul ce-sîn tulburarea privirii suntincertitudinile luidumnezeuaºtept ploaiaîn tinepoliteþea, dragostea

n-ar trebui sã-þi pãrãseascã scãfârlia:politeþea în dragostee ca ruperea lacomã pe prãjituri

vine ºi greaþacum vinedacã-mi pieaptãn pãrulnu înseamnã cã-mi pieaptãnºi caracterulºi vorbelecum te pãtrundvine greaþa,în ochii tãi rulatã, în linia de lipitoare a

buzelor,lasã-mã sã te transpir cum te ºtiu,deloc nu e o treabã a bãrbaþilorpoliteþea în dragosterugãciunea trupului

dacã trupu-i de închiriat,the chief, închide ºi tu ochiiprecum în românia,nu mã trata de neamþ sau japonez,cã disciplina sunãa discriminare pe la noi,pe cinstite,n-am îmbulinat-o scandaloscu politica, pomilor în secetãle-am aruncat gãleþi cu apã ºi,dupã câte ºtiu, n-am copiipe care nu i-am recunoscut.la tine-n inventar nu e inflaþiede scriitori bãrbaþi oricum,nu la sex mã refer, la trãit � te-ai prins

desigur,nu-þi jignesc inteligenþa,ºi nu e de-o indulgenþã?,ficatul îl doctoreºti cu celule stem, de nu

altfel,la penis n-ai de lucru, inima-i o pufãitoare

incertã,picioarele mã chinuie, vezi cã intestinele

chiorãie dupã legea lor,scoate socoteala suportabilã,bun sunt de daune,în ce o sã plãtesc eultima grijã în care am intrat


George Toma Veseliu

ªEDINÞA DE PARTID*

PROZÃ

Care ºedinþã? ªedinþele se fãceau cuduiumul, cine ar fi putut sã le þinã evidenþadacã n-ar fi avut acces la materialele careerau pãstrate, fie printr-un dulapoarecare, sau chiar acasã la secretarulOrganizaþiei de bazã. Da, era un adevãratbalamuc, fiindcã o adunare generalã,obºteascã, avea la origine o programarea B.O.B.-ului care, grijuliu trebuia sã fieunul dintre membri tipicar ºi le consemnaca fiind activitãþi ale organizaþiei dar,desigur, acestea nu puteau avea uncaracter pur statutar. Oricum nu puteaufi þinute minte de cineva anume, dacã elenu aveau ceva special sã zicem, un caz,un scandal, o înscenare. Trebuie însãrecunoscut, din capul locului, cã multesemãnau între ele ca douã picãturi deapã. Procesele-verbale erau identice,copiate, practic, unele dupã altele, fiindschimbate doar datele ºi titlurilematerialelor citite ca dãri de seamã.Ciudat! ªtiam cã dactilograma acestuicapitol scris ºi rescris de mai multe oriexistã prin dosarele mele din bibliotecã.A dispãrut, ducã-se pe apa Sâmbetei,cum zicea câteodatã mama înciudatã cãceea ce pusese cândva la locul sãu îlînghiþise parcã pãmântul. Sã o mai caut?La ce bun! Cui i-ar mai folosi o lecturãîn care eu, cronicarul �colaboraþionist�încerc � cine mi-o fi dat oare acest drept?� amarnic sã argumentez un anumecomportament? ªi cum pot ºti dacã nucumva cineva, care-ºi are lucrareaproprie, nu mi-a sustras dactilograma, omânã invizibilã, mâna destinului? Cumpoþi rãspunde urmaºilor tãi cârcotaºi,ultraexigenþi, domnule scrib cã aºa aufost timpurile, vezi Doamne, ai cooperatca sã exiºti, ai fãcut compromisuri, þi-ai

cãlcat demnitatea în picioare, ºtiind cã,odatã ºi odatã, trebuie sã vinã ºi timpulrãfuielii cu tine însuþi ºi cu semenii tãiatât de puri ºi nevinovaþi?

Dar acum se schimbaserã lucrurile,chiar trecuse pragul vieþii o altã generaþieTrecuse timpul celor cu patru claseprimare, a celor ferchezuiþi, persoanemereu bine-dispuse, zâmbitoare, caremergeau din douã în douã sãptãmâni lafrizer ºi în fiecare dimineaþã se spãlau cusãpun Cheia ºi aveau grijã sã-ºi dea pe pãrcu un ulei special, o Briantinã care fãceafurori, ºi sã se parfumeze, ieºiserã la pensiesau ieºiserã pe uºa din dos. Aºa cãatmosfera aceea încordatã, sositã de suscu programe, cu noi teze, deºi aceleaºi darreformulate, pãrea unora o stupiditate, însãnoi, cei care ne implicaserãm, am înþelescã lucrurile au luat o întorsãturãpericuloasã. Sã reiei, de parcã cineva þi-arfi furat puterea, teza întãririi roluluiconducãtor al Partidului, respectiv al claseimuncitoare, sã alungi intelectualii pe carei-ai folosit de nevoie în perioadele criticeale proletcultismului închizând ochiifãcându-le, încetul cu încetul, chiar dosarede existenþã exemplarã ºi sã aduci dinproducþie maiºtri, pe care apoi sã-iºcolarizezi, nu pe toþi, la Academia deªtiinþe Social-Politice �ªtefan Gheorghiu�semãna a neostalinism, deºi perioadatrecuse, sovieticii repudiaserã cultulpersonalitãþii. Cortina de fier devenise o sitãprin care Occidentul îºi contura fantomaticgrandoarea. Eram dezinformaþi cras, minþiþicu neruºinare. Nimeni nu comenta. Pãreatotul definitiv încheiat. Asta era! Pãrea cãtotul e bãtut în cuie. Nu se mai puteaschimba nimic. ªi totuºi o speranþã, olicãrire a luminii ei venea din acea privirepe care ne-o aruncam unii altora în ochi.Ascultam postul de radio Europa liberã. Nu* Fragment din Colonia, vol. III, Moartea unuipreºedinte, în pregãtire la Editura Bibliotheca.


bruiajul mã nemulþumea, ci puþinãtateainformaþiilor avute de redactorii aºa-ziºipatrioþi, dar mai era un lucru: lipsea oinformare punctualã a valoriloroccidentale, fãrã sã ºtie cã n-ar fi pãcãtuitca cei din presa comunistã dacã ne-ar fideschis ochii la lumea capitalistã pe careCeauºescu o definea ca pe o lume aconsumului. Noi care stãteam de la douãnoaptea pânã la ºase dimineaþa la cozi întimp ce potentaþii îºi fãcuserã magazinespeciale, ca sã cumpãrãm copiilor înprimul rând lapte, unt, zahãr, ulei, carneeram socotiþi viermi nesãtui de tanti Leanalui Nea Nicu Bãlãlãu din Scorniceºti luatla plesnealã în cântecele de la nunþi delãutarii inconºtienþi de pericolul la care seexpun. De acolo creºtea ceva nelãmurit.Înfloreau bancurile spuse numai celor deîncredere. Se vorbea în dodii, un limbajgreu de definit dar eficient

Cineva observa cã ºi aceºti maiºtri,foºti elevi ai ºcolilor profesionale, muncitoricu înaltã calificare, cursanþi ai ºcolilor demaiºtri se iluminau, cineva observa cãfenomenul asimilãrii era invers. De aiciacele mãsuri drastice, disperate. Asta pede o parte iar pe de altã parte competivitateaproduselor, apariþia, mai bine zis,reconsiderarea vechiului concept de mar-keting, termen economic deloc strãineconomiei româneºti dintre cele douãrãzboaie mondiale rãsturnase totul.Transpirase faptul cã vindem aiurea pe preþde nimic, cã multe din produse nu mai aucãutare, dar conform planurilor deeconomie socialistã se producea în neºtirepe depozit de stocuri. Cine ar fi pututsã-mi confirme faptul cã teribilii secretaride partid, maiºtri cu funcþii politice vorbeauastfel de lucruri dacã eu însumi n-aº fi fostîn sistem ºi dacã, asemeni multor altoran-aº fi crezut cã îi vom da la întors petâmpiþii de politruci? ªedinþele erau de unformalism strigãtor la cer, de fapt, erauun pretext pentru membrii de partid carearãtându-ºi �ataºamentul� pretindeau totfelul de drepturi pe care Partidul sã le dea.Cei veniþi de la judeþ se plesneau pestefrunte, uneori furioºi, alteori completdezumflaþi când a ascultau violenteleintervenþii: �Mãi tovarãºi, dumneavoastrãne cereþi nouã, când, în fond, noi am venitsã vã cerem?� Erau însã acoperiþi devociferãri, semne indubitabile ale reacþieipublice de nemulþumire la politica

comunistã, dar treabã fãcutã din interiorcu mare meºteºug, încât, la un momentdat, în discuþiile interminabile desprerealizarea planului economic pe localitate,accentul cãdea pe obligaþiile contractualela care erau supuºi locuitorii careînþelegeau astfel problema: îmi dai, îþi dau!La serviciu era altã treabã. Bunica Sindicatcerea drepturi salariale, facilitãþi legate despecificul activitãþii, aici pensionarii veniþidin producþie învãþaþi sã cearã fãceau legea.Eu, Matei, ºi prietenul meu Costelini aveamsarcina sã participãm la ºedinþeleOrganizaþiei de bazã din Fundul Ocnei,unde permanent era ales ca secretar neaGheorghe Pielmuº, un bãrbat inteligent cucare mã împrietenisem ºi pe care-lsubstituiam mental, ca orfan, tatãlui meu.Afecþiunea noastrã era reciprocã mai alescã descoperism în el omul cu o adevãratãvocaþie a istoriei. Se oferise, cunoscândbine meleagurile Ocniþei sã-mi fotografiezegurile de sonde petroliere cu hegnã, clãdirilevechi, oamenii. Dacã stau bine ºi mãgândesc el era, ca mulþi aþii din Ocniþa, ogazdã perfectã. Din puþinul sãu oferea ogustare drumeþului, o lecþie de generozitatedezinteresatã. Acestã bunãtate sufleteascãavea un substrat religios. De altfel, mai toþimembrii de partid stabileau împotrivadirectivelor de filozofie leninisto-stalinistedouã lucruri: religia ºi biserica sunt una ºiþin de neam ºi de suflet, popa e un slujbaº,politica e o curvã ºi trebuie tratatã ca atare.Joci Þânþãroiu când e nevoie, când nu-þiconvine zici ca ei ºi faci ca tine, sau chiarîi dai dracu, cã nu ei te þin pe tine în braþe,ci tu le dai pãpicã din munculiþa ta.Sedinþele de acolo din Fundul Ocnei seþineau într-o duminicã a lunii. Erau pusespecial aºa ca membrii de partid sã facãtrei chestii deodatã. Cum lucrurile au uncaracter repetabil e posibil ºi normal sã mãrepet spunând întâmplãri obsedante prinnatura lor logicã, ritualicã. În primul rând,cel puþin o fereastrã a clasei, unde avealoc ºedinþa, trebuia þinutã, indiferent deanotimp, deschisã, fiindcã membrii departid, persoane în vârstã ºi cu o anumeeducaþie medicalã care cãdea pe proverbullatin: naturalia non turpia sunt (Celenaturale nu sunt ruºinoase), oamenirespectabili, se bãºeau discret fãrã sã-ºifacã reproº, doar nea Gheorghe cerea in-sistent sã fie deschisã, uneori, o a douafereastrã. Spuneam cã ei veneau acolo


sã-ºi rezolve problemele de duminicã, adicãmergeau, mai întâi, la bisericã. Acolodãdeau liturghia ºi biletul cu pomelniculmorþii ºi vii, se duceau în cimitir ºiaprindeau lumânãri la câteva cruci, ieºeaumulþumiþi coborând treptele fãcute în pantãpe scara ce urca din uliþã pânã în uºabisericii, mai mergeau vreo douã sute demetri pânã la Prãvãlia lui Gulie transformatãde comuniºti în Magazin mixt. Cumpãrausau nu cumpãrau ceva, comandau totuºio ciºmoacã de þuicã (Ice, gestionarulporeclit aºa pentru automatismul verbal decare era dominat prescurtat din zice în icele turna þuica într-un pahar care sã tot fiavut în jur de o sutã cincizeci de grame).Din douã înghiþituri o terminau ca apoi cudosul mânecii sã se ºteargã la gurã. Ieºeaudând bineþe celor dinãuntru ºi celor careintrau. Din uºa Prãvãliei lui Gulie pânã lauºa ºcolii ridicatã de Tataia pe locul vechiiprimãrii erau douãzeci de metri. Dãdeaubuzna în ºcoalã fiind nevoiþi sã intre prinfaþã, adicã pe latura de sud a clãdirii. Ca sãstrãbatã în voie sala coridor caredecomanda cele douã sãli de clasã. Uºaera deschisã. Nea Gheorghe, secretarul,colecta de zor la catedrã cotizaþiile lunare.Plãteau ºi se aºezau într-o bancã. Nutreceau însã nici cinci minute cã ieºeaurepede ºi dãdeau fuga la WC. Se întorceaupufãind din þigara aprinsã pe scãrile ºcoliica dupã câteva fumuri sã revinã chiar cândnea Gheorghe, mulþumit cã a fãcutîncasãrile zicea spãrgând hãrmãlaia: �Hei,alo, începem!� Eu citeam darea de seamãpe care o compuneam acasã la neaGheorghe, apoi urmau discuþiile. Nicivorbã de trimiteri la darea de seamã. Nurespectau nici vorbã regulile. Eu scriamprocesul-verbal ca de fiecare datã reglândaceste abateri, turnând totul în formuleprestabilite. Pentru lectorul meu fidellucrurile se vor simplifica pânã la esenþã:�Vacile umblã peste tot nepãzite, intrã învii ºi livezi, primarul sã bage paznic ºi sã leducã la Oborul primãriei (n.n. aºa ceva numai exista de vreo douãzeci de ani)�. WalterFlorescu, când trecea, ca din întâmplarepe la ºedinþã, avea, pesemne, cevaprobleme de rezolvat jos, la Primãrie, seautoinvita la ºedinþã, unul mai tânãr dãdeafuga sã-i aducã un scaun, iar nea Gheorgheîl instala la prezidiu. Sãreau toþi cu cerericare mai de care presante. El nota peagenda sa, aia de acum ºapte ani ºi

promitea, chiar þinându-ºi promisiunea cãva rezolva, dar chestia ai cu vacile nu putea,domnule, ar fi însemnat sã strângã bani dela oameni spre a plãti paznici ºi, pânã lacoada cozii, nimãnui nu i-ar fi convenit otaxã în plus. Luna urmãtoare, ca sã maistingã focul ãla care arde sub jar trimiteaagenta veterinarã, subalterna lui MirceaGorgoteanu, sã-i determine pe cetãþeni sãrenunþe la taurii comunali ºi sã-ºiînsãmânþeze vacile artificial. Asistentaaºteptase cuminte în salã pânã când fuseserostitã propoziþia fundamentalã: �Vacileumblã peste tot în comunã�, propoziþie uºormodificatã de ea, care se sculaseintempestiv din bancã ºi ieºise în faþã casã devinã cât se poate de convingãtoare,gândea ea ºi se înroºise, aºa cã se nãpustiverbal asupra lor spunând: �Taurii umblãnepãziþi prin comunã, n-ai loc de ei ºi vacilefac viþei de ãia de proastã calitate: nu daucarne, nu dau lapte, sã veniþi la mine, cãaºa e legea acum, cu vaca de funie, v-ospun eu, n-o mai chinuim cu taurul, lamine o ia din prima!�. �Cã bine zicimãtãluþã, doamna tovarãºã veterinarã,bre, e musai sã trimitem vacile cu femeilela montã�. �Aºa e, mustãcise neaGheorghe, scapã ºi rumânul de o beleade pe capu lui, zãu cã e bine ºi pentru satºi pentru þarã, o sã fi mulþumitã toatãlumea!� Se ridicase unul mai ºugubãþ, darde data asta chiar nemulþumit: �Stai aºa,dacã dumneata bagi viþelu ãla de rasã, învãcuþa mea micã ºi pricãjitã înseamnã cãla fãtare îmi moare vaca, sau te pomeneºticã scoate viþelul cu forcepsul ca pe copildin femeie!� Ii dãduse careva cu tifla!Râdeau. ªi dacã râdeau ce? ªedinþa nu setermina pânã ce nea Gheorghe nu rosteapropoziþia cheie: �Dacã-l iubesc eu peprimar, ce vorbã e aia? Pãi, mi-e ºi nepotºi vãr, dar mie nu mi-a dat butelie dearagaz ºi ce sã mai zic, la alþii, la neamurililui, le dã, dar Ice nu mi-a dat ºi mie unsac de mãlai. Eu sunt un Nimeni unNuºtiucine! ªedinþa, tovarãºi, s-a încheiat,Vasile, sã treci pe la mine cã mi-a cãzut ogãinã cloºcã, þi-o dau de pomanã sã-i fiemamei, sãraca, ea umplea curtea cu pui.Sau te pomeneºti cã þi-ai cumpãrat ºi tuca alþii clocitoare electricã? Bre, ce s-amai schimbat lumea!�

Acest capitol pare de prisos, dacã te-amenervat, dragul meu confident, fã bine ºirupe-l din carte! Aºa! Mulþumesc!


Titi Damian

NORUL(fragment)

PROZÃ

Bãtrânul se opri din treabã. Curãþase osapã de pãmântul greu adunat pe ea, izbind-ocu muchea de un bolovan. Îi încercã apoitãiºul cu degetul mare al mâinii stângi,trecând mulþumit buricul peste ascuþiº, dince în ce mai repede ºi mai apãsat, în susºi-n jos. Ridicã ochii când auzi trântitãpoarta de la drum, mai întâi scârþâind ºiizbindu-ºi, cu zgomotul cunoscut, clanþade bulumac, în loc de sonerie, aºa cum seînvãþase, cu timpul, sã se închidã singurã.

Încruntându-ºi privirile, vãzu intrânddouã contururi, mai întâi un bãrbat, apoi ofemeie în urma lui, dar nu prea observase,de dincolo de gardul grãdinii unde lucra,cine ar putea fi, aºa cã, þinând sapacumpãnitã în mâna dreaptã, înaintã cu paºimãrunþi spre pârleaz, nescãpând din ochicele douã chipuri ce se apropiau, în timpce-ºi scuturau picioarele de clisa adunatãdin drum. Trânteau tocurile de lespezile depiatrã de pe potecã, ºtergeau cu bãgare deseamã branþul pantofilor de marginileºtergãtorii de fier ruginite, trãgeau cândunul, când altul, noroiul lipicios de pe tãlpi,ridicând o grãmãjoarã proaspãtã peste ceauscatã, dedesubt.

Ion ªase se apropie destul cât sã-i vadã,sã-i întâmpine aºa cum fãcea de atâtea oricând intra cineva. Bãnui, dupã voci, cã arputea sã fie feciorul lui de la Câmpîmpreunã cu norã-sa. Le simþea prezenþade fiecare datã când veneau, dupã câinelepe care îl vãzuse mai devreme cã îl apucão agitaþie neobiºnuitã: fãcea ture în jurulcurþii, din ce în ce mai mici, pânã seapropia de tãietor, unde se suia obosit, culimba scoasã. Începea apoi sã latre gros,un lãtrat aparte, mulþumit, îndreptat îndirecþia de unde veneau, apoi se vâra pesub gard unde râcâise o gaurã numai cât sãaibã el loc ºi nu se mai zãrea, topindu-se în

* Titi Damian, Norul, Editura EDITGRAPH, 2011.

grãdinile din jurul casei. Nu se întâmplaseniciodatã ca sã disparã în acest mod, sãnu aparã bucuros, þopãind, înaintea lor, sãle anunþe lãtrând vesel, prezenþa. Îl vãzurãºi ei de departe cã-i întâmpinã, sãrind pestepârleazuri sau fãcându-ºi loc cu greu,printre gãurile gardurilor de mãrãcini ºi decãtinã. Aºa era modul lui de a-i întâmpina.Câteodatã, le ieºea înainte la Podul ãl Mare,uneori îi aºtepta chiar în Muche la Cruce.Odatã le-a apãrut înainte tocmai laCurmãturã. Nu le venise sã creadã. Deunde ºtia câinele cã ei vor sosi, ºi încã pela Ulmet? Prima oarã au crezut cã-i oîntâmplare, o fi scãpat de acasã, s-o fiplictisit sau o fi dat de vreo nuntã de câini,acum spartã.

�Ce-i ºi cu animalul ãsta?� gândi Florinmângâindu-l ºi ciufulindu-l. Flocosu îºiridicã labele din faþã mult peste genunchiibãrbatului, îl murdãri de noroi, îºi întinsebotul pistruiat în palmele sale, cu urechilelãsate pe spate, ºi aºtepta rãbdãtor sã-lmângâie, sã-l ciufuleascã, scheunând uºor.Avea o privire de parcã ar fi vrut sã spunã:�Ce ºtiþi voi cât de dor mi-a fost, stausingur cu bãtrânii, în satul ãsta la fel desingur, între munþi. Când mã mai apucãsingurãtatea, mã sui pe tãietor ºi urlu laFag. ªi el este singur, îl zãresc pestestreaºina casei, cu crengile încãrcate derãmurele ºi frunzuliþe tinere, abia ieºite dinmuguri. Simt cã el mã aude ºi-ºi scuturãcrengile încãrcate de rouã dimineaþa, parcãar vrea sã-mi spunã sã am rãbdare.Vremurile trec, oamenii se duc, dar Fagulrãmâne, ºi satul de sub el rãmâne, cãci vinalþii, plecaþi peste dealurile astea, în celepatru zãri, dupã muncã, sãracii. Noroc cubãtrânii ãºtia neputincioºi�, pãrea sã spunãcâinele urmãrindu-le curios fiecaremiºcare. �Bãtrânul nu prea vede, mã iamereu cu el la apã la Diconeºti, atunci maiies ºi eu din curte, nu-i bag în seamã pe


ceilalþi câini care mârâie, tot de singurãtate,la mine, prin gard. Asta îi înnebuneºte, m-arrupe sã poatã, dar este de-ajuns sã mãapropii zbârlindu-mã ºi arãtându-le colþii,cã-i ºi vezi retragându-se scheunând,norocul lor cu gardul. Sunt eu de vinã cãsunt mare, flocos ºi îi sperii cu lãtratul meugros? Bãtrâna-i ºi ea beteagã, a lipsit de-acasãcam de când au cãzut ultimele frunze aleFagului ºi a apãrut tocmai într-o zi cu unvânticel cãlduþ, când m-a scos stãpânul cucaprele ºi cu oile cu miei cu tot, la pãscut,pe Þarnã. Nici acum ea nu-i în stare sã ducãmãcar un braþ de lemne în casã, încearcã,dar o vede bãtrânul ºi strigã la ea: «Eºtinebunã? Dacã mori, eu cu cine rãmân aici?Nu vezi cã nu mai avem pe nimeni în sat,niciun neam, toþi s-au dus care încotro, laoraºe, pe ºantiere, sã-ºi câºtige pâinea, nus-a mai întors nimeni dintre cei plecaþi, i-aînghiþit drumul spre Între-Sibicii pe caredispar, nu se mai întorc?»�

Flocosu se apropie gudurându-se deSonia, repetã gestul, înãlþându-i-se cu labeledin faþã pe rucsacul umflat din spatele ei,apoi în cercuri din ce în ce mai largi seînvârti þopãind ºi scheunând, cu aceeaºibucurie a reîntâlnirii, lingându-i acumpalmele, gâdilându-i-le.

� Aºteaptã, astâmpãrã-te! se rãsti eanemulþumitã. Mã umpli de bale, o sã-þi dauceva bun!

Câinele parcã-i înþelese supãrarea ºi oluã necãjit pe poteca din faþa casei,aºezându-se pe treptele de piatrã, cu coadalãsatã, cu limba scoasã, lângã stãpân,urmãrindu-i cu privirea, când pe unul, cândpe celãlalt.

Ion Mândruþã se apropie, fixã atentcele douã chipuri, încreþindu-ºi fruntea,mai întâi spre bãrbatul din faþã, lerecunoscu glasul. Se vedea cã-i slãbisevederea, se apropie, îi cercetã de jos pânãsus, insistã un moment asupra chipurilor,de parcã ar fi vrut sã se asigure cã ei sunt,ºi-i întrebã:

� Tu eºti, Florine? Tu eºti, Sonia? Aþimai venit pe la noi?

Privind mai atent, dintr-o datã se opriºi, în loc sã le rãspundã la salut sau sãaºtepte rãspunsul la întrebãri, dãdu drumulunui glas pe care nu i-l mai auziserã dedemult, din tinereþe, schimbat, oarecumrãstit, þipat, isteric, þâºnit dintr-un chipschimonosit, pungit, nestãpânit, denerecunoscut, într-o clipã îmbãtrânit,îngârbovit, încordat ºi împietrit, ca dinvãgãuna Samarului, cum se aude cândscapi în fundul ei un bolovan, mai mult unecou, decât un glas cunoscut:

� Ce-i, mã, ai ajuns ºi tu ªapcaliu?Piei din ochii mei, sã nu te mai vãd!Dispari! ªi tu de ce l-ai lãsat?

Faþa i se învineþise de furie, ochiul cucare vedea slab i se mãrise, ridicasesprâncenele îngroºându-i cutele frunþii sprepãrul alb, rar, acum parcã zbârlit. Bãrbia ise miºca necontrolat, buzele se pregãteau,tremurând, nestãpânite, sã dea drumul altorvorbe reþinute, gâtuite, þinute un timpprizoniere:

� Sã pleci! Sã nu te mai vãd!! Dã josºapca aia nenorocitã!!! Când m-ai vãzuttu, pe mine, purtând ºapcã? ªapcã poartãnumai ãºtia de Divale, de la ceapeu, de laSfat, de la judeþ, de la partid! ºi aruncãprivirea furioasã parcã peste gard, spredrumul de unde tocmai s-ar fi putut sã vinãdin moment în moment, de parcã s-ar fitemut sã nu-l audã vreun ºapcaliu. Îºiridicase în cumpãnire sapa þinutã strâns,pregãtitã parcã sã loveascã, acum ajunsãla înãlþimea umãrului, cu palmele strânse,încordate, într-o poziþie oarecumameninþãtoare, pregãtindu-se sã izbeascã,în timp ce înainta cu paºi mãrunþi:

� Bãiatul taaa-tiiii! Feciorul meeeu!!începu acum sã se vãicãreascã. Sã se dea elcu ãºtia, sã poarte el ºapcãããã!!! Arunc-o!schimbã deodatã tonul, devenit poruncitor,sã n-o mai vãd în curtea mea!

Cu o miºcare bruscã, neprevãzutã,apucã mototolind ºapca de pe capul luiFlorin aruncând-o peste gardul grãdinii,care învârtitã, izbi zbârnâind vârfulgutuiului de pe marginea potecii. Apoi serãsuci ºi el, de data aceasta sprinten, pecãlcâie, ca-n armatã, întorcându-le spateleºi îndreptându-se spre grãdinã, deschizândcu iuþealã portiþa prinsã cu un chiostec pecare era mai sã-l rupã. Gãsise altã sapãsprijinitã lângã zidul bucãtãriei de varã, unamai mare ºi mai grea, cu faþa mai latã.Continuã sã adânceascã încã un ºanþînceput pentru cartofi, la fel de preocupatca ºi pânã atunci, de parcã nimic nu s-ar fiîntâmplat, ei n-ar mai fi fost în faþa lui, le-a zis ceea ce a avut de spus ºi i-a trecut.Doar buzele îl trãdau, mestecând repedefragmente de cuvinte ºi propoziþii numaide el ºtiute ºi auzite, semn cã furia i secuibãrise mocnitã undeva în adâncuri ºitrimitea de acolo, din când în când,rãbufniri adunate de-o viaþã.

Cei doi, fiu ºi norã, rãmaserãînmãrmuriþi, nevenindu-le sã creadã cã arputea fi întâmpinaþi cu atâta ostilitate dincauza unei banale ºepci, care nici mãcarnu era a lor. O uitase un coleg în maºinã,ºi acum, gândindu-se cã s-ar putea sã-i


apuce ploaia de la Ulmet pânã la Muscel,socoti cã-i bunã, mai ales cã aºa se ºiîntâmplase pe drum, avusese parte de vreocâteva rãpãieli scurte, mai mult chiar eranecesarã, cãci se ºi rãcorise biniºor afarã.Acum, bãtrânul, furios, nici nu aºteptasesã i se zicã �Sãru-mâna� aºa cum fãceaude obicei...

Ritualul sosirii lor era mereu camacelaºi. Mai întâi bãtrâna se repezea sã-iajute sã-ºi dea rucsacurile din spate:

� Aþi transpirat de s-au udat ºi hainele,sunteþi uzi pe spate pânã la piele. Daþi josbagajele ºi vã schimbaþi, sunteþi transpiraþileoarcã!

� Ia uite mata, Ioane, se minuna defiecare datã ea, cu ce bagaj în spate auurcat atâta drum! Iar aþi cãrat greutatemare, parcã aþi avea bolovani, nu altceva!

ªtia cã nu erau bolovani, era doar unfel de-al ei de a-i lãuda, compãtimindu-ipentru efortul fãcut. Sã urci atâþiakilometri, pe ploaie ºi noroi, aproape pieptiº,cu rucsacul în spate de la Bãlãneºti, peUlmet, pânã la Muchea Ulmetului, apoi laCurmãturã ºi ocolind pe jumãtate VârfulCeciliei, pânã la Muscel, nu era uºor, astao ºtia ºi bãtrânul, care se închina de efortullor, fãcând cruci din ce în ce mai repezi...Gestul închinatului era un fel aparte de-allui de a le mulþumi. Niciodatã nu cãuta înrucsacuri înaintea nevestei, dar ºtia cãtrebuie sã fie acolo mãlai, ceva fãinã, niºtecostiþã afumatã, vreo bucatã de salam,zahãr, câteva sticle cu ulei, orez. Maidegrabã cântãrea mulþumit din priviri celedouã bidonaºe cu vin, unul cu vin roºu,celãlalt cu vin alb din mâinile lor. Îi eraruºine sã întrebe sau sã caute în bagajelelor, lãsa totul pe nevastã-sa, sãdespacheteze.

� Sã nu uiþi, fã, sã le dãm banii, cã nule-or fi luat pe degeaba, mai ales cã totulse gãseºte greu, e pe cartelã, zicea el femeii,fãcându-se cã-ºi vede de-ale sale.

Din orgoliu, niciodatã nu se plânsesecã n-are cu ce trãi aici între munþi, dar ceavea, chibzuia pânã la urmãtoarea venire afeciorului. Nevrând sã rãmânã dator,meºterise în beciul casei câteva policioarepe care aºeza cu grijã toamna merele ºiperele, una câte una, iar când veneaunepoþii iarna, îi întâmpina cu câte o parãmare, galbenã, sãnãtoasã, în fiecare mânã.

Pentru cei mari sãvârºea alt ritual:punea la fiert, pritocind-o pe jarul de la gurasobei cu zahãr, piper boabe ºi un pic descorþiºoarã, o þuicã galbenã, veche, deprunã, pãstratã numai pentru ei, dinburiaºul din beci, pe care nu l-ar fi desfãcut

cu nici un chip pentru altcineva, nici mãcarpentru el. De multe ori, ar fi bãut o þuicã,de-i frigeau buzele, chiar se ducea cufurtunaºul pânã în beciul casei ºi, dintr-odatã, i se fãcea ruºine, rostind doar pentrusine: �Beau þuica feciorilor mei! Cu ce amsã-i mai întâmpin?�

Urma al treilea moment al întâmpinãrii:nici nu-ºi dãdeau seama când femeiaîncropea un foc sub plita sobei dinbucãtãrie, pe care punea tuciuleþul demãmãliguþã, cum zicea el, pe jar ºi apãreaun mic grãtar meºterit din sârmã, pe carese pãrpãleau câteva bucãþele de cârnaþiafumaþi, þinuti atârnati pe culmile din podulcasei. În caz cã se terminau bucãþile decarne, slãnina ºi cârnaþii afumaþi, umblaula borcanele de pãmânt sau de sticlã dedupã uºa din Casamare, unde conservauîn unturã peciile sãrate ºi afumate. Darplãcerea cea mai mare era când pe grãtarulde pe jarul încins se amestecau mirosurile,câtorva felii de brânzã de oaie lângã niºtefeliuþe de slãninã, tot afumatã. Întâi sescurgeau picãturi grase pe jar, se uscau lafoc mic, iar la urmã, începeau sã sepârleascã uºurel, apoi sã se rumeneascã.

� Luaþi câte un pãhãrel de þuicã ºimâncaþi, bãieþii mamei, cât om mai avea,îi îndemna, turnând cu grijã, sã nu cumvasã verse vreo picãturã de þuicã, cã ãºtia,nu ºtiu ce sã mai zic c-or face cu noi.Muncã ºi iar muncã! Ne spetim degeabape câmpurile alea toatã vara ºi toatãtoamna, arzã-i-ar focul cu ceapeul ºi cuglobalul lor cu tot!

Se obiºnuise sã le zicã aºa, �bãieþi�, n-omai corectau, poate era cu gândul ºi labãiatul celãlalt, la care fãcea referire ori decâte ori gãsea prilejul, pentru care bãrbatulnu scãpa ocazia sã-i reproºeze ºi sã seplângã.

� Uite-o, mã, sã v-o pârãsc, cred cãnu trece zi lãsatã de la Dumnezeu sã nu-mi aminteascã de Petricã, de nevasta ºi decopiii lui. Geaba îi spun sã tacã, de-aº aveaeu banii lui, aº fi belfer, munceºte la fabricãºi el ºi nevastã-sa, au salarii mari, câºtigãîntr-o lunã, cât noi într-un an. N-are altãmeserie, pun-te masã, scoal-te masã,lucrezi opt ore, vii acasã, te hodineºti, copiiisunt în grija soacrã-sii, îi trimite la ºcoalã,ai bani, trebuie sã gãseºti ceva în traistã,dar dacã n-ai nici bani, ca mine, ce te faci,ba se mai întâmplã sã mai dea ºi opãcãtoasã de boalã peste tine, cum s-a ºiîntâmplat. Dacã n-ar fi fost bãieþii ãºtia cumle zici tu, ce ne-am fi fãcut, cã nici la azilnu te primea nimeni? Ce zici, prãpãditamuierilor!?


George Anca

PROZÃ

VIA MUTATÃ DE PE DEALURI

Prânz. Uite-mi iubita. O s-o aºtept.Pleacã pentru scurt timp. O aºtept, vine.Aduce lalele galbene, mergem ºi luãm douãþigãri, trei, patru. Douã o sã fumãm.Întâlnim pe unul, îi promitem o carte, i-odãm, ne urmeazã s-o citeascã. Bem cafea,citim ziar. Vorbim. Ne enervãm. Mãenervez. Ce dracului face ãsta? A, mainimic. Asta ºi spune. Mai stãm. Ieºim.Rãmân cu iubita. O conduc pe strãzi. Nedespãrþim. Mã aºteaptã. Vin dupã un timp,ne ducem acasã. Am luat bilete la film.

Înainte de a ne duce acolo, am simþitiar cum oamenii sunt fericiþi pentru cã aumai fost, ºi cine n-a avut în neam sau înapropiere pe cineva în aceastã stare nu vaputea fi. Am spus. M-am rãstit. Strada.Anotimp juvenil. Care e anotimpul muzicii.ªi vara. Toate. Pãcat. Toamna e al morþii.

Sã rãmâi cu mine vei fi cel mai fericit.O sã rãmân sã vãd. Femeia s-a bucurat lafilm. Eu, prea puþin. M-am depãrtat în faþãºi mi s-a pãrut cã ºi-a dus ºi ea picioarelespre dreapta. Îmi trec prãpãstii prindurerile de cap. Îmi vine sã plâng. Dacãîntr-adevãr ar fi în stare sã-ºi lipeascã iarãºigenunchii de altcineva?

Acasã suntem isterici ºi singuri.Fugisem de ploaie. Respirã atât de repede.O întreb ºi ea nu poate rãspunde. A obosit.Ar trebui s-o iubesc mai mult. Mâine o sãjoc, dupã ani de zile, fotbal. Spune ºi tu,fotbalule, sã fiu eu amar (amor?), cândmâine mã voi miºca pe malul lacului, multpânã-n mai, o sã înot ºi o s-o învãþ ºi pe easã înoate, apropiindu-mã mai mult de eape totdeauna.

ªi dacã pleacã de lângã mine un timp,în Ardeal, în practica ei studenþeascã, dece n-aº crede-o cã nu se va sãruta cunimeni acolo? Hm. Je ne suis pas commeles autres. Tradu-mi, sã nu cred cã-mi spuiceva groaznic. Citeºte Clopotele.

Se depãrteazã, apoi se întoarce:spune-i cã l-am cãutat. Întâlnesc pe unul:spune-i cã l-a cãutat. Nu eu am cãutatsau am spus sã fiu cãutat. Altul mã vacãuta ºi va spune alcuiva cã mã cautã, eu

voi alerga fãrã a întâlni pe cel ce greºisespunând sã-l caut.

Ea s-a învãþat sã vinã foarte aproape,sã-mi spunã cã mã aºteaptã. La porþi, înmari grãdini, la intersecþii. Fumeazã, mãsãrutã, cine sãrutã mai inteligent, cine maiscump. Vrei sã mã aºtepþi, uiþi cã m-aiaºteptat. Dacã nu mã iubeºti ºi nu te iubesc,înseamnã cã ne putem lua. E ca ºi cumne-am iubi. Azi vreau sã nu mã mai aºtepþi.

Aceste frunze ºi numai aceste pãsãrine spulberau din când în când ºisurâsurile ºi încheierile de fapte bune. Noiparcã umblasem mult ºi aºteptam sãpornim într-una din pãrþi. Ce ne rãmâneaîmprejur când ne aºezam ºi adorampãmântul? Eu zic lucrurilor bun rãmas ºipornesc fãrã tine ca sã te pot chema. Acestefrunze ºi aceste pãsãri ne duºmãneau prinvoia noastrã, noi iubindu-ne cu dulcegãrieºi încântare.

*Þiganii ºi cu mine eram cuprinºi de

milã. Foamea trecuse. Rãmãsesem trei.Vedeam pe cei doi trecând prin Olt cuhainele în cap, mototolite, þopãiau pe fundprin vadul repede, se scufundau de tot, oclipã, acum eram pe uscat. Erai un copil.Da. Fala noastrã. Ei. Frumoase dureri deinimã de la þigani. Eram copil. Da. Falaacelor cu un an-doi mai mari, cãci alþii numai existau în lume, dupã cum, trãind ºiînþelegând la zece ani o dramã, acum,pentru a o repeta, le-ar trebui celor din juro a doua maturitate, nu bãtrâneþe, pentru apãstra depãrtarea dintre un copil îndureratºi oameni duºmãnoºi.

Azvârleau câinii pe mine (mai ºtii cãnu le-oi fi pãrut frumos?), pe oile mele,veneau dupã mine, îmi vorbeau tare de tot,sã nu aud din primul moment ce spun ºicã le e fricã lor înºile ºi de-aia au câini negrimari ºi mulþi. Iatã casa Albinei. A Evei, a luiBran, Golea, ale celorlalþi. Mi-era teamã sãprivesc deasupra grãdinilor voastre.Nebuni mai eraþi, þigãnuºilor.

Ne apropiasem de podul plutitor. În


zãvoiul ãsta gãsisem un peºte, dupãretragerea apelor, ºi vândusem hoitul cucinci lei unui ciung. Le-am spus. Au tãcutcei doi. Erau veri între ei. Mergeau lafabricã? Nu, peste Olt, avem o treabã. Vasã zicã, te-ai însurat. Am ºi un copil. Lavârsta lui...

Uitasem cã ei abia trecuserã Oltul spresat prin vad ºi n-aveau ce mai cãuta la pod,sã plãteascã trecerea pe malul undefuseserã deja. Nu au venit nici dupã mine,orgolioºii de ei, sã mã conducã sau sã-mispunã ceva. Toate le auzisem altãdatã, înpod, spre bâlci. Fuseserã prietenoºi intuindcã tot acolo vor ajunge, ba nu, doar unul,respectându-te.

Mai aveþi prunii dinspre Pietrosul? Auîmbãtrânit. ªi vii de la Argeº? Ce mai e peacolo? Vino, veniþi pe aici, domnule. Bine,dar tu eºti, i-am spus, înaltã ºi grasã, aifaþa vânãtã, de ce întinzi mâna spre mine?

*De ce-l cãutai? Nu-þi spun, eºti

pãdurarul, de mine nu-þi place. Acoperã,acoperã, sunt pãdurarul ºi de tine nu-miplace. Nici acum nu-þi place, de ce nu-þiplace? Îþi mai arãt. Bine, ºi de tine îmi place,acum ce mai vrei? Muierea ta stã acasã, sãstãm ºi noi. ªi ce mai face muierea mea, cãam plecat de o sãptãmânã. În sat s-a fãcutfrumos, dar nu e ca aici. Acasã am spus cãmã duc sã cumpãr ceva de la Argeº. Dacãvrei, rãmânem mai mult. O sã spun cãm-am dus dupã lucru, sau cã am gãsit niºtefemei de la noi cu care am stat.

Drept sã-þi spun, mie nu-mi trebuiefemeie acum. Copilul ce-mi face? Umblãcãlare toatã ziua. Ai copil frumos. E camprost. Ce dacã? Se uitã mereu înainte ºigoneºte cu calul sã ajungã peste tot. Ai copilfrumos. Tu de ce n-ai? Pãi de ce n-am?ªtiu eu de ce, dar tac din gurã. Ai ºi tu cemânca pe acasã pe acolo, prin vale, cã vãdcã de umblat umbli. Mã întrebi dacã mi-efoame. ªtiu cã n-ai bunãtãþi, dar dã-miceva. Mãnâncã. Mãnânc. De bãut îþi maiplace sã bei? O vãzuºi ºi azi beatã peOlimpia nebuna, sau n-o vãzuºi? N-o vãzui.Ai rachiu, mã. De ce sã n-am, tu ce-ai bea?

Parcã te-ai fi schimbat aºa dintr-odatã.Vorbeºti mai rar, te uiþi mai încet. Ai uitatcând ne-a prins noaptea pe deal ºi tu m-aifugãrit. ªi când te-am prins te-am pus jos.ªi eu am scãpat atunci, dar vãd cã nu mãstrângi aºa ca atunci. Ca sã fugi iar. Nufug. Mai bine sã ne potolim ºi sã vedemdacã nu-þi gãsesc ceva de fãcut pe laArgeº. Dacã stãteam atunci, acum n-aº fivenit sau aº fi venit? Dacã n-ai mai fi venit,eu aveam ce face. Umblam prin pãdure ºite prindeam furând lemne, te bãteam, te

luam la goanã. Te vedeam, la început nute mai cunoºteam. Te-ai fãcut altfel.

Tu nu te-ai fãcut altfel? Aºa, ºipãdurea... Dar de tine spun cã chiar te-aifãcut altfel. Nu. Atunci? Eram singurãacasã. Am fãcut curat ºi am vrut sã mãodihnesc puþin înainte sã ies sã muncescºi eu cu lumea. Mi-am adus aminte de ceva,nu ºtiu prea bine de ce, ºi m-am trezit cãschimb drumul, nu mã duc spre cei careaºteptau. La mine n-ai nimerit mai bine.Aici e pustiu, Ce sã faci aici mereu? Îmifac eu altã casã, e mare pãdurea.

Nici nu ºtiam cã o sã vin la tine. Nicieu nu te-am mai cunoscut întâi. Pe urmãam vãzut cã tu eºti pãdurarul. ªi m-aicunoscut. Eram tineri. Ce dacã eram?Când eram? N-am fost eu ºi tu niciodatãtineri amândoi. Nu te-ai fi bãtut pentru niciofemeie când erai tânãr? Nu. De-aia nu te-aibãtut nici pentru mine. Cu cine sã mã totbat acolo? Ce vorbeºti, ce vrei? Te uiþi aºacã parcã vrei sã mã bat cu tine. M-aº bateeu, dar nu pentru asta am venit. Unde eapa, sã spãl, cã e murdar. Dacã ai de cârpit,dã-mi sã-þi cârpesc, îþi mãtur ºi-þimuncesc. ªi tu mi-ai dat sã mãnânc. Eramtineri. Nu suntem...

Ba suntem bãtrâni. Degeaba crezi tu...Uite, ai plecat de nãucã de acasã, ai urcatdealul ºi din capul câmpului ai apucat-o sprepãdure. Ai nimerit în casa mea ºi spui cãmã cunoºti. Spui cã îþi e foame, spui cãvrei sã stai cu mine? La ce sã nu stau? O sãse audã. N-o sã se audã. Stãm ºi n-o sã seaudã. Dacã o sã se audã nu mai stãm. ªilumea o sã creadã cã nici n-am stat. Sau tuai altã femeie aici, afarã de aia din sat.

Mai am câte una. Trece pãdurea ºi seaºazã pe iarbã. Eu n-o sã merg pe iarbã, osã stau în casã cu tine ºi... Poate mã ºtiide când vorbeam multe ºi de-aia ai venit.Acum nu-mi mai arde de vorbe. Mã ºtii cãopream femeile prin pãdure ºi veneau eleºi de bunã voie, asta e poveste. Nu-mitrebuie. Mi-ajunge cât am avut ºi mai am.Eu plec de acasã ca sã am grijã de pãdure,dar sã fiu singur. Tu n-ai plecat ca sã fiisingurã, aºa cã mai bine te-ai întoarce. Spuicã ai fost dupã un cãpãtâi de lemne. Nu tebate nimeni ºi, dacã te bate, îþi trece.

Bine, plec, dar mã întorc repede. Poateam uitat sã-þi spun la ce venisem, acumchiar am uitat, dar când voi coborî dealulãsta... Am dat de-a dura o femeie pe el,dezbrãcatã. Se lãuda cã e strâmtã ºi-odoare. Atunci am dat-o pe coastã de vale.Sã mai stau, dacã m-ai apucat aºa? Maistai, mai stai, trage-þi sufletul ºi vino-þi înfire. Poþi sã te ºi culci. Sã te despoi. Aha,ia despoaie-te, cã nu-þi fac vreun rãu. Sãte vãd numai. Ce mai. Eu nu te dezbrac.


Þi-ar plãcea? Ba nu. Nu te maidezbrãca... E amiazul. Ascultã, ce vrei tu,de ce priveºti aºa, ce vrei ºi ce nu vrei?Pleci repede, pleci târziu? Chiar vrei sãstai? N-ai mai vãzut om bun ºi om care afost tânãr? Muiat, acum. Pari miratã ºitânãrã ºi tu. Da, ai vreo treizeci de ani. Latreizeci ºi cinci o sã încãrunþeºti ºi tu canevastã-mea.

Ascultã (tu), eu nu ºtiu nimic din cemi s-a întâmplat. Aºa îþi spun þie. Poatevreau sã rãmân cu tine mereu ºi mi-e ruºinede tine sã þi-o spun, nu de oamenii care nune aud. Poate cã vreau sã rãmân cu tinedoar o noapte, sã stãm cu lampa aprinsã ºisã vorbim sau sã ne iubim ca oamenii tinerisau sã ieºim prin pãdure pe la tine. Te uiþila mine ºi nu vezi ce vreau. Mi-aduc amintede ºcoalã. Ai îmbãtrânit.

Tu trebuia sã faci altceva în viaþã. ªieu. Ne-am depãrtat de lume prea devreme.Tu þi-ai luat ce þi-ai luat, eu mi-am luatfemeie dupã ce mi-a murit în bocetelesatului mireasa mea adevãratã. Acum euaºteptam sã-mi vie pofta de vânãtoare. Mãmai gândeam ºi la cãrþi. N-am ajuns þãrani.N-am rãmas intelectuali. Tu ai fost þãrancã,dar ai umblat ºi ai auzit lumea rafinatã.

Adevãrat cã n-ai vrut sã mã cunoºti ºicã nu ºtii cã sunt mai fericitã ca tine. Eutrãiesc în casã cu cine trãiesc, dar astãziam plecat ºi, dacã mã întorc, voi mai plecasã te vãd. Ce trebuia sã facem noi? Se zicedespre tine cã ai judecat tot ce ai fãcut întinereþe. Te-ai uitat dupã femei pentru cãaºa ai crezut cã e cel mai bine, ai învãþat ºiai venit sã te faci pãdurar pentru cã numaiaºa þi-era bine. Acum spui cã ne trebuiaaltceva. Poate nu ne trebuia nimic. Am veniteu ºi nu ºtiu dacã sã plec sau sã rãmân ºisimt cã o sã plec.

O sã mai vii, dar nu aº vrea. Sã nu maivorbim niciodatã despre nimic. Dacã vii,începi sã taci, cere-mi pe tãcute ce crezicã þi-aº putea da. La toamnã o sã vâneziepuri. Acum, cine trece prin pãdure îmicere apã, cã nu se gãseºte. Îþi placerãcoarea de aici? Îþi place, dar eu m-amsãturat ºi de ea. Nici când merg în vale numi-e cald.

Vine cineva. Am auzit troznind parcãniºte surcele. Se duc din Urlãtoarea pesteOlt. Rãmâi în casã. N-ai niºte apã, nene.Dã-i tu. Þine, unde ai plecat? La Argeº,am treabã, mulþumesc, bunã zâua. Treceºi prin sat o sã se audã cã ai fost aici. Bine-arfi, dar nu mã cunoaºte. O sã mai vinã lume,m-am învãþat. Uite o femeie, ce mã fac?Vine la mine, a mai fost. Bunã zâua, pinule.Stai ºi tu în partea aia. S-a înnorat. Începesã plouã. Noroc cã am ajuns la tine. Darn-am venit sã mã adãpostesc.

ªtii de ce venisem eu la tine? De cevenisei tu la mine? Sã joc cãrþi. Ia-le ºifã-le. Sunt fãcute, le împart la toþi. La toþiîmparte-le. Þie nu þi-e foame? Mi-a fost.Dã mai multe cãrþi, jucãm altceva. Nutrebuie sã mã înveþi tu. Ia-þi cãrþile. Nuieºi cu hainã în cap sã închizi ceva pãsãri.Câinii se liniºtesc, bolnavii mor, casele-ºipierd tencuiala. Vine o vioiciune peste mine.S-ar sfârºi ploaia, hainele m-ar apãra.

*Casa e micã, oamenii mari. Câtã

þuicã? Parcã satu� ãsta e mare aºa. Nicinoi nu pãrem cine ºtie ce. Adu ºi tu osticlã. Ia dumneata de bea cu invitatuldumitale. Cã domnul Codru ºi bãiatu ãstabeau ei pe urmã.

Ascultã, mã, când îmi dai cartea aia?De aventuri? Tu ai multe, cartea aia pecare o ai doar tu. N-o am numai eu, o areºi altcineva. ªtiu eu cine zici cã o are, darn-o are. L-am întrebat. ªi mi-e mi-o dãdacã o are.

Doi erau. Unul se tocmea ºi pentru oprãjinã de pãmânt. Ãlãlalt nu vorbea cuoamenii din sat. Nimeni nu intra în curte,avea câini mulþi. Bea ºi tu, cã eu beau.Popa semãna a diavol. Înjura femeile: v-aþitãvãlit toatã noaptea ºi vreþi sã vãspovedesc eu acum?

Eram pe front ºi într-o zi muream defoame, cã nu prea aveam ce mânca.Noaptea fãceam de gardã, ziua am trecutpe la un bãtrân ºi nevastã-sa sã ceremceva. Cã n-aveau. Nu i-am crezut. În faþacasei, am vãzut o cãþea pe uºa beciului.ªtiu, ºtiu, ai venit noaptea. Dar n-amîmblânzit întâi cãþeau?

Eu spun sã ne dai ºi nouã sã bem, neneOnicã. Nu bem mult, dar sã nu ne maiuitãm. Pentru voi am vin. Mai ai vin? Maiam, dar de vândut am numai rachiu. Vinulnici nu e aºa bun. Adã vin. Hm, ieºii dupãvin ºi nu ºtiu cine e la poartã. Ia sã mai ieso datã. E ºi întuneric.

Ei, aici stã unul Onicã Bãlºan? Amtreabã cu el, e acasã? Cum, mã, ce sã fieãsta. Ce-ai tu cu el, mã? Îl cauþi, ai? Da�eu de ce nu te cunosc? Ia stai mai bine sã-þi iau eu seama, nu fugi, dacã tot ai venitdupã mine. Stai, frate, cã poate nu te omor.Nu mã cunoscuºi, cumnate.

Þi-ai pus aia pe faþã. De unde ai luatmasca? E veche, nea Onicã, am gãsit-o înpod. Am speriat-o pe mãmica ºi fi-meu,am speriat pe toþi din vale, de pe lângã mine.Râd de se prãpãdesc. ªi mã speriaºi ºi pemine. Eu îþi dãdeam una. Mã speriasem ºieu de dumneata, ce mã fãceam? Ia s-o maivãd, mã, la întuneric, cã la luminã mã învãþcu ea. Urâtã. ªi mare. Fugi cu ea de-aci.


Ion Mãrculescu

PROZÃ

JURNALUL DE LA MARCONA

SaimonCa sã-þi rãspund la întrebare, dragã

prietene, nu-þi voi spune decât atât, cu mareconvingere: un asemenea act cultural nu s-amai întâmplat de la Eliade care, pe vremuri,spunea scrieþi bãieþi, scrieþi orice, numaiscrieþi. Pe mine fenomenul mã copleºeºtedar, sincer sã fiu, când zic Eliade mã gândescla altcineva, la un puºti care are acum vreotreizeci ºi cinci de ani ºi se joacã în þãrânã larând cu copiii de patru � cinci ani. Îºi dã ºi elpantalonii jos, râde cu ei, face gogoloaie delut, chiþãie, se bucurã, plânge dacã îi furãcineva gogoloaiele ºi fuge la mã-sa sã-ispunã ce a pãþit. Mã-sa, o amãrâtã, îi ridicãde fiecare datã pantalonii ºi-i leagã la brâucu o sfoarã de urzicã, foarte rezistentã. Secãzneºte sã facã un nod complicat pe careprostãlãul sã nu-l mai poatã desface. Seruºineazã, biata de ea!

Când avea patru ani, Eliade era ca toþicopiii de vârsta lui, alerga, se juca, spuneanãzbâtii drãgãlaºe. Într-o zi alerga prin curte,era marþi, marþea neagrã, ºi n-a vãzut cã sârmape care se pun rufele la uscat, este coborâtã.L-a luat de gât când fugea vesel nevoie mare,l-a dat cu þeasta de pãmânt ºi de atunci arãmas cu mintea pe care o avea atunci, lapatru ani. N-a curs sânge, nu s-a vãzut niciobubã. Eliade a bâzâit un pic, pânã i-a trecutsperietura, apoi a plecat din nou la joacã.Nici nu s-a cunoscut cã, din zdruncinãturaaia, s-a rupt ceva din creierul lui. Nu s-acunoscut atunci!

Acum Eliade se joacã cu cei mici ºi n-ar finicio diferenþã de comportament dacã, atuncicând stã în þãrânã ºi are pantalonii lãsaþi, cumîi place lui sã stea, nu ar întreba de ce a luieste aºa de mare ºi a lui Zecu, un copil dinvecini, foarte prietenos, este aºa de micã. ªide ce a lui are mustãþi. Ar vrea sã fie ºi a lui caa lui Zecu, micã. ªi sã nu i se mai întãreascã!

Eu cred cã e singurul de pe lumea astacare vrea aºa ceva!

ªi nu ºtiu de ce, prietene, când vorbescdespre Eliade ºi mã invadeazã mila pentru cea pãþit bietul de el, adicã ceva care i s-ar fiputut întâmpla oricui care avea sârmã de rufe

în bãtãturã, chiar ºi mie, cum ziceam, cândvorbesc despre Eliade se produce un fenomeninexplicabil. Inexplicabil! Când mã gândescla Eliade ãsta, îmi aduc aminte de Saimonfotograful, deºi n-are nicio legãturã unul cucelãlalt. Plus faptul cã geografic, distanþa întreei este de câteva sute de kilometri, aºadarnici nu s-au vãzut vreodatã la faþã.

Saimon ãsta era, pe vremuri, un om lalocul lui. Avea un atelier în centrul oraºului,unde fãcea fotografii de când lumea. La nunþi,la botezuri, la petreceri, prin cârciumi,fotografii de toate mãrimile, alb-negru ºi sepia,retuºate cu o mânã de artist genial. Cel maimult era cãutat de femeile cãrora nu le veneasã creadã cã au îmbãtrânit. Saimon le fãceaniºte portrete retuºate atât de mãiestrit, încâtdoamnele arãtau în pozã ca în urmã cudouãzeci-treizeci de ani. Nicio cutã pe faþalor! Nici cea mai micã zbârciturã! Niciun fir depãr albit de vreme! Puºtoaice, nu altceva! Seminunau ºi ele vãzându-ºi pozele fãcute deSaimon, se zãpãceau la cap ºi ziceau uite cãn-am îmbãtrânit deloc! ªi tinere cumdeveniserã, ieºeau pe uliþã ca sã arunceocheade tinerilor frumoºi. Însã, nu se ºtie dece, aceºtia nu le prea bãgau în seamã. Ba seºtie de ce: tineretul de astãzi s-a prostit detot! Nu mai e ca pe vremea noastrã! Pe vremeanoastrã, eheee!...

Schimbarea lui Saimon a început, se pare,de când a fãcut vizita aia la Paris. Nimeni nuºtie cu precizie de ce a avut nevoie sã se ducã,de ce s-a întors ºi, mai ales, ce s-a întâmplatacolo. Dar gura spartã ºi neodihnitã a târguluizice cã l-ar fi înghesuit unii d-ãia, ºtii matale,la camera obscurã. ªi lui i-a plãcut! I-a plãcutatât de mult încât, la scurt timp dupã ce s-aîntors acasã, a început sã se îmbrace în hainemuiereºti. La urma urmelor, nimic nu este decondamnat. Omul, pe lumea asta, se îmbracãcum vrea el! Saimon se împopoþona în hainede madamã, dar numai prin casã ºi prin curte.Se ferea sã-l vadã lumea. Dupã un timp,prinzând curaj, a ieºit ºi pe stradã. Era atât defrumos îmbrãcat ºi atât de bine machiat, încâtse uita lumea dupã el cu mare admiraþie. Preapuþini observau cã ãsta e Saimon! Avea o


umbrelã coloratã, la modã pe atunci, îºi rujabuzele, le þuguia apetisant ºi cãlca þanþoº(ã),sãgetat(ã) de privirile pofticioase alebãrbaþilor. Îºi cumpãrase o cãþeluºã, Bobeica,pe care o scotea la plimbare legatã cu unlãnþuc de argint, foarte frumos, adus tocmaidin capitala luminilor, acel loc care-l marcaseprofund. Ar fi vrut ca Bobeica sã înveþe câtevaelemente de dresaj, cum ar fi du-te acolo, vinoaici, adu-mi aia, stai jos, miºcã din urechi ºiaºa mai departe. Scena pe care am s-o relatezaici este autenticã ºi s-a desfãºurat chiar subochii mei. Punct cu punct! În scenã a fostimplicat, fãrã voia lui ºi fãrã ca el sã se aºtepte,Smãrtoiu. Ãsta era fierar de meserie dar,mã-sa ºtie cum, cu ce pile ºi cu ce relaþii,ajunsese primarul oraºului, deºi s-ar fi gãsitsute mai buni ca el fie ºi numai pentru cãfãcuserã cele ºapte clase elementare la ºcoalã.Dar aºa era pe vremuri, aºa se scrie istoria!Prima lui grijã de fierar a fost sã inventariezegrilajele ºi gardurile metalice din oraº, unelevechi de sute de ani, executate prin forjare lacald de maeºtri ai domeniului ºi, tocmai deaceea, de o mare frumuseþe ºi valoare. În scurttimp, au dispãrut toate aceste garduri ºi grilajeºi nimeni nu ºtie unde au fost duse de domnulprimar ºi ce s-a fãcut cu ele. Doar despre ungard din ãsta de fier forjat se mai ºtie, eralucrat în Italia ºi pus la mormântul unui avia-tor din marea familie Ghica, mort în luptã înPrimul Rãzboi Mondial. Gardul a fost scos dela locul lui ºi mutat la mormântul cumnatuluilui Smãrtoiu. Bârfitoare cum o ºtim, lumeapovesteºte cã el, Smãrtoiu, cam trãia cucumnata, cea cãreia îi murise bãrbatul. Unbeþivan! Se întorcea într-o noapte acasã,strãzile nu erau luminate ca acuma ºi, beatmangã cum era, a cãzut într-o groapã, eraiarnã, ger mare, n-a mai putut sã se scoale ºipânã dimineaþa a îngheþat atât de tare încâtdevenise casant. Crãpa ca sticla!

Smãrtoiu ãsta era prototipulpersonajului rãu. Îi dusese la disperare peoameni. Îi trimitea la puºcãrie, dãdea ordinsã li se dãrâme casele numai aºa, de-aldracului, ca sã se facã pe-acolo o ºosea decare, fie vorba între noi, nu avea nimeninevoie. Chestia asta cu ºoselele eradamblaua lui ºi era de pominã. Odatã a pussã se dãrâme statuia marelui poet al oraºului,pe motiv cã pe acolo trebuie sã treacãºoseaua. Care ºosea? întrebau localnicii.Asta! A rãspuns el ºi a construit o ºoseaaiurea, ca sã fie. De fapt, el a vrut altceva, avrut marmura neagrã din soclul statuiipoetului, ca sã-ºi facã el un loc de veci acolounde erau înmormântaþi voievozii. Marmuraneagrã îi trebuia lui, nu ºoseaua! De fapt, s-arputea sã am o îndoialã: povestea asta cumarmura neagrã cred cã s-a întâmplat în altã

parte, de exemplu la Roºiorii de Vede! Nusunt prea sigur! Dar tot aºa de bine ar fiputut sã se întâmple chiar ºi aici, în povesteacu Smãrtoiu. Care este una adevãratã, fraþilor!Era ºi o vorbã printre localnici: sã te fereascãDumnezeu de trei maºini la poarta ta:ambulanþa, maºina poliþiei ºi maºina luiSmãrtoiu! Mã opresc cu povestea lui aicipentru cã, dacã stau sã mã gândesc, i-amacordat prea multã atenþie ipochimenului.

Aºadar, iatã scena de care vorbeam!Eram prin faþa stadionului din oraº. Noiaveam o echipã localã de fotbal, trei lulele,unsprezece derbedei adunaþi de pe maidanca sã alerge dupã o bãºicã. Pe bani grei, cãasta mã înfurie cel mai tare! În faþastadionului se întindea un parc bineamenajat. Acolo a apãrut Saimon cu Bobeicalui ºi încerca s-o înveþe câte ceva de-aledresajului. Saimon era în þinuta lui devenitãobiºnuitã de-acum, aceea de madamã.Bobeica dând din coadã ºi fiind foartejucãuºã, Saimon arunca la distanþã o bucatãde carne ºi-i arãta Bobeicii ce trebuie sã facã.Adicã sã facã cum face el. El se ducea lângãbucata de carne, se aºeza în genunchi,prindea bucata de carne între dinþi ºi strigala Bobeica uite aºa trebuie sã faci! O datã!De douã ori! De trei ori. Se pare cã Bobeicase trãgea dintr-o rasã de câini tâmpiþi, nupricepea nimic. Dimpotrivã, se uita veselã înochii lui Saimon, dãdea din coadã, chelãlãiade bucurie, mai ales când îl vedea îngenunchi cu bucata de carne în gurã. Þopãia,se dãdea peste cap, veselie mare! Enervatcã proasta nu pricepe, Saimon a început s-odrãcuie, sã-i zicã tot felul de vorbe urâte, cãe javrã, cã e putoare, cã e curvã, nespãlatã,dementã, idioatã, îmbuibatã fir-ar mama ei adracului cã a mai fãcut-o aºa cretinã! Furialui, fireascã � dacã stãm sã ne gândim bine �ajunsese la maxim, þipa cât putea la cãþeluºã,un þipãt ascuþit cum nu-þi este dat sã auzi dedouã ori în viaþã, un þipãt de parcã i-ar fiintrat, fãrã voia lui, un fier înroºit între fese.Dar nu-i intrase nimic. Teatru sincer, darinutil! Curgea apa de pe el, sãrea, cãdea jos,dãdea cu pumnii în pãmânt de furie, smulgeasmocuri de iarbã pe care ºi le bãga în gurã.Mare spectacol!

Tocmai atunci s-a întâmplat sã treacã peacolo Smãrtoiu în maºina lui luxoasã, cu ºoferla cravatã. De faþã era multe lume adunatã. Cala urs! Aºadar, sunt mulþi care ar puteadepune mãrturie cã eu nu mint.

Domnul primar a considerat cã este unuldintre cele mai bune momente sã-ºi exprimeîntreaga autoritate cu care era investit. Cumnaiba sã ratezi ocazia când este atâta lumeadunatã care sã te vadã ºi sã te asculte?Aºadar, i-a dat ordin lui Saimon sã disparã de


acolo. Sã se care! Repede! Într-un minut!Acum nenorocitule! Pe loc!

N-o sã ne închipuim acum cã pe Saimonl-a apucat frica! Dimpotrivã! Ceva s-a rãsucitîn mintea lui ºi aºa tulburatã. Þipând ºi maitare, ºi-a ridicat poalele în cap. În ziua aceeaera îmbrãcat într-o fustã largã cu multeîncreþituri ºi înfloratã strident, cum poartãþigãncile. Îºi þinea poalele în cap ºi þipa laprimar sã îi mãnânce aia! Potop de înjurãturi.Urlete din ambele pãrþi. Noi ne uitam curioºi,dar fascinaþi de chiloþii roºii ai lui Saimon, dinaceia flauºaþi, cum poartã iarna femeile maisensibile la frig. Saimon îºi agita chiloþii ºi-ioferea primarului conþinutul delicios alacestora. Apoi, hotãrât sã obþinã victoria, aînceput sã-l loveascã pe Smãrtoiu cu Bobeicape care o folosea ca ºi cum ar fi fost vorba deo bãtaie cu perne.

Existã o vorbã în popor care spune cã,într-un scandal, cel mai înþelept fuge, lucrupe care l-a fãcut ºi Smãrtoiu galben de furie ºicu orgoliul fãcut zdrenþe. S-a urcat în maºinãºi i-a strigat ºoferului dã-i drumul mã, repede!Repede mã! Vorba lui Aristotel: fuga eruºinoasã dar, chiar ºi pentru un primar, esoluþia cea mai sãnãtoasã!

Nu ºtiu dacã îþi aduci aminte, prietene,de Gheorghe cu roatele. Eu am mai pomenitîntr-o povestire despre el dar, pentru cinenu ºtie, am sã mai spun încã o datã ce fãcea.ªtii cã el mai avea un frate, Zogulicã, altãfigurã! Un om mãrunt, cam jegos, dar careputea sã facã în minte cele mai complicateoperaþii matematice, deºi nu urmase decâtvreo douã sau trei clase la ºcoalã. Înmulþiri,adunãri, împãrþiri, extrageri de rãdãcinãpãtratã etcetera. Era un fenomen! Cine nu-lºtia pe Zogulicã ãsta? Toatã lumea! Unprieten de-al meu, Paul Becu, funcþionar lapoºtã, îmi povestea cum se ducea Zogulicãla ei în birou ºi le cerea ceva bani, cã îi estefoame. Ãºtia îi ziceau cã îþi dãm Zogulicã,dacã ne spui cât fac ºaizeci ºi cinci înmulþitcu optzeci ºi nouã. Zogu se supãra: pãi d-asteauºoare, bre? Dã-mi unele mai grele! Atunci,ziceau ei, uite Zogulicã, sã ne spui cât facpatru sute cincizeci ºi ºapte de mii douã suteunsprezece, de înmulþit cu douã mii cincisute patruzeci ºi ºapte. Zogu mai întâisurâdea, îi plãcea întrebarea, apoi seconcentra, miºca din degetele de la ambelemâini, gemea, scâncea, se strâmba, îºi puneamaºinãria în funcþiune ºi, dintr-o datã, cu ofigurã fericitã, dãdea rãspunsul exact. Exact!Cei din birou, care fãceau calculul cucreionul pe hârtie, cãci încã nu apãrusecalculatorul de buzunar, nu reuºeau sãobþinã rezultatul înaintea lui Zogulicã. Ba,de multe ori, greºeau calculele, ceea ce luiZogulicã nu i se întâmpla niciodatã.

Zogulicã avea contacte mai mult în lumeaintelectualã. Frate-sãu Gheorghe, în schimb,mai mult în lumea târgurilor, a pieþelor, astrãzii. Toþi îl ºtiau de Gheorghe cu roatele.Avea niºte roate fãcute din lemn, pe care leþinea prin buzunare. Mai tot timpul þinea unadin aceste roate în mânã. O trãgea pe un deget,ridica deasupra capului mâna cu roata, oînvârtea cu cealaltã mânã ºi striga cât puteade tare rrroatele meleeee! rrroatele meleeee!Cât e ceasul Gheorghe? îl întreba câte unul.Gheorghe ridica deasupra capului roata, oînvârtea, striga rrroatele meleeee! ªirãspundea la întrebare, e unºpe ºi jumate!Ceea ce era aproape exact. Oamenii îl maiîntrebau ºi alte lucruri, de exemplu cât maidureazã seceta asta, dacã-i moare soacra fi-i-arcoasta a dracului, dacã i se mãritã fata toamnaasta, ca sã ºtie sã-i creascã un porc ºi un viþelpentru nuntã, dacã nevasta îi este încurcatãcu vecinul. La ultima întrebare, asta cuvecinul, Gheorghe se ferea sã rãspundã.Roatele lui tãceau. Nu spuneau nimic, nicialbã, nici neagrã. Nu poþi bãga râca în casaomului! Cel mai mult, lui Gheorghe îi plãceasã spunã cât e ora. Dar îi plãcea ºi sã sedistreze cu roatele lui. Se ducea pe la spateleomului ºi, pe neaºteptate, striga cât putea detare rrroatele melleeee! Persoana respectivãse speria grozav. Gheorghe se prãpãdea derâs. Au fost cazuri când unii mai slabi debãºicã ºi-au dat drumul în pantaloni. Atunciveselia lui Gheorghe cu roatele atingea cotelecele mai înalte. Încã mai trãiesc bãtrâni dinzona Piteºtiului care pot sã-þi povesteascã osumedenie de asemenea întâmplãri vãzute ºichiar trãite de ei.

Într-o zi, Saimon fotograful, dichisit ca omare doamnã, a fost gãsit mort pe o bancãdin parc. Stãtea acolo de parcã ar fi fost într-oreculegere pioasã. Cei care treceau se întrebauce e cu Saimon de stã aºa cuminte. Lapicioarele lui, nemiºcatã, cu limba scoasã decãldurã, surâdea liniºtitã Bobeica. Pânã laurmã, cineva tot ºi-a dat seama de ceea ce seîntâmplase. Doctorii de la spital au spus cãSaimon a murit din cauza inimii. I-a stat inima.Pâc, ºi gata! Existã un martor ocular carepovesteºte ce a vãzut el. Saimon stãtea pebancã ºi spunea cãþeluºei o poezie. Nu seºtie titlul acesteia. Deºi era o poezie tristã,cãþeluºei se pare cã îi plãcea foarte mult.Atunci s-a apropiat pe la spate, Gheorghe curoatele ºi a strigat, dupã cum îi era obiceiul,rrroatele meleeee! rrroatele meleeee! Saimonar fi avut o zvâcnire ºi, vezi, asta a fost totul!

Dragã prietene, te-am plictisit vorbindu-þiatâta despre personajele astea care nu au, dupãcum se vede, nicio legãturã între ele. Dacã tuvezi vreuna, vreo legãturã � vreau sã zic, fã-odupã cum îþi este înþelepciunea! Eu te salut!


Mihai Stan

PROZÃ

Mã întreb ºi se va întreba ºi cititorul �câþi vor fi fiind ei � de ce acest episod arãmas adânc implantat undeva însubconºtient, în memoria afectivã, încâtuite dupã decenii îl pot reproduce cumaximã fidelitate.

Rãspunsul onest este nu ºtiu. Bãnuiesc,doar bãnuiesc faptul cã, poate doar numaiîn subconºtient, în episodul acesta de viaþã,într-un fel excepþional, teama, teama demoarte a fost atât de puternicã, în ciudafaptului cã aparent eram calm, curajos ºiîmpãcat cu soarta, încât a rãmas întipãritãîn cine ºtie ce colþ al creierului responsabilcu instinctul de conservare.

Liniºtea e tulburatã de doamna Mia careaduce gustãrile: patru biscuiþi �Popular�negri, dintr-o fãinã mineralã, o feliesubþiricã � cine-a tãiat-o e artist � de caººi o canã cu un lichid maro, neîndulcit pecare fata asta tânãrã ºi frumoasã, plesnindde sãnãtate ºi de preaplinul hormonilor îlrecomandã drept ceai din plante hepatice.Aºa o fi�

Sunt bulversat, pe mãsurã ce se apropieora de Abator simt fizic cum îmi circulãfrica prin artere, aºa cã n-am chef deglumele fãrã perdea ale Miuþei care ºtie eacã aºa uºureazã clipele acestor oamenitrecuþi bine de a doua tinereþe ºi speriaþi demoarte. Vezi de-asta e atât de iubitã. Areun singur defect � nu primeºte niciun leude la pacienþi. E nebunã fata asta. Toþiceilalþi au tarife fixe care, vorba luiCaragiale, sunt un secret public: mâna întâi6, mâna a doua 3, anestezistul 1 milion,sora ºefã 500 de mii, asistentele 100 demii. ªi dacã doctorilor li se dã o singurãdatã, în plic, ãstorlalte trebuie sã le dai decâte ori te consultã. Am uitat îngrijitoarele,cele ce-þi schimbã lenjeria. Convenim cutoþii cã e un fel de redistribuire a PIB-ului,într-adevãr doctorii ºi profesorii sunt peultimele locuri ca retribuþie.

� ªi-ãstuia, bãi bãieþi, îi trebuie bani

REÎNTOARCERE ÎN PARADIS(fragment)

mulþi pentru studiu, pentru cercetare. Pãicum sã te opereze mãi, Vasilache � micîntreprinzãtor, are o spãlãtorie auto � petine doctorul ºi sã-þi repare caroseria dacãel rãmâne material în stadiul în care eracând a absolvit? Spune domle! Acesta,Vasilache, criticase vehement sistemul.

Bãieþii mãnâncã cumpãtat cu poftã deparcã cine ºtie ce delicatese au în faþã. Eunu mãnânc nimic în schimb o infirmierãmã blagosloveºte cu o clismã. Mã simtpenibil. Mintea mi-o ia razna ºi mã imaginezpe catafalc în capela din centrul Delurenilorfãcând prezenþa celor care au venit sã mãînsoþeascã pe ultimul drum. Hotãrât lucruceva se stricã în mecanismul neuronilormei! Cu greu alung imaginile macabre ºiaþipesc din nou pânã când o voce �medicul rezident � mã trezeºte ºi-mi zicedom profesor azi nu mai e timp, a fost ooperaþie de urgenþã, dl. doctor ºi acum eacolo pentru încã multe ore, aºa cã aþi fostreprogramat pentru mâine la ora 9. Îimulþumesc bãiatului ca ºi când mi-a fãcutun mare bine ºi sunt vesel. Cer de laAndronache niºte ziare.

Ciudat, toþi citesc Libertatea, Klik ºiCancan! Le-au adus rudele probabil pentrunudurile unor misse ce se lãfãie mai pe toatepaginile. Sã se bucure pacienþii!

� I-auzi, profesore, zice NeluAndronache: �Finlandezii s-au declaratsurprinºi cã romii parveniþi din Româniacerºesc pe strãzile capitalei lor, deºitemperaturile au scãzut sub 20 de gradeCelsius. Sunt vreo 30-50 de romi la cerºitpe stradã. Autoritãþile sunt dispuse sã ledea bani dacã se întorc acasã�.

� Care romi, domle, izbucneºteVasilache, auzi acolo români le zicfinlandezii. Ai dracu� nu le mai place sã lezicã þigani cum le zicea pânã-n 2000 întoate actele, auzi acolo romi, fac de râsnumele de român în Europa, cã dacãAntoenscu�


� Domnu Vasilache, domnuVasilache, interveni Lucian Mândruþã(nicio legãturã cu teleastul omonim), chiarcredeþi ce ziceþi?! Nu vedeþi cã astea suntdiversiuni care sã ne abatã atenþia de lacorupþia care a ajuns pânã în parlamentulþãrii.

� ªi ce ne intereseazã pe noi asta,dom� Mândruþã, continuã Vasilache, uitecolea ºtire miºto, vorba lui IrinelColumbeanu, Mariah Carey aºteaptã la cei41 de ani ai sãi gemeni; din aceastã cauzã,diva spune cã are poftã de mâncare câtpentru trei persoane. Ea se destãinuiezicând cã de când sunt gravidã mã îndopcu porc gãtit sub toate formele depreparate. Noi când avem voie dom�Andronache sã mâncãm porc?

� ªtiu ºi eu, dupã cinci-ºase lunicred� Da� de ce nu-l întrebi pe Eftemescu?

� Nu, cã nu-mi rãspunde, vezidumneata, el e mâna a doua la �Abator� ºialte treburi importante are, nu sã stea lataclale cu bolnavii. Ah ce l-aº amenda eupe ãsta!

� Vorbeºte miliþianul din dumneata� � Vai domnu plutonier-major

Vasilache� � Subcomisar se zice acum dragã, o

corectã ãsta pe Miuþa. � Tot aia este, continuã fata, am sã

vã raportez domnului general Ilioiu, mânaîntâi, cã ziceþi Abator sãlii noastre deoperaþii ºi sã vezi �mneata dialog de la ungeneral la un amãrât de subcomisar rãmasdoar cu un rinichi, se poate atâtadesconsideraþie, mai ales cã eºti ºi matamilitar ºi dator sã te adresezi respectuos,regulamentar superiorilor.

Vasilache nu vedea faþa asistentei.Aceasta ne fãcea cu ochiul ºi zâmbea pemãsurã ce vocea-i devenea tot mai asprã,ce mai un adevãrat acuzator, nu procurorinflexibil; abia ne abþineam sã nu chicotim.

� Doamna Mia, pardon asistentãMaria, era doar o glumã, cum Dumnezeusã zic eu Abator sãlii de operaþie, nu mãautojigneam, o întoarse mãiestru Vasilache,adicã eu ãsta de-am fost tãiat sunt un ani-mal? Bine, recunosc, poate cã am fost, darvã rog eu nu mã raportaþi cã dl. generalcum e dânsul sever, mã trimite pachetacasã nevindecat. Uite, vã rog sã mãscuzaþi, continuã Rinichi � ãsta eracognomenul lui de salon � intrigat detãcerea asistentei. ªi când vocea ãluiadeveni moale ºi plângãcioasã, izbucnirãmîntr-un hohot homeric.

� Ei lasã, ºtiam eu cã glumiþi, îngãimãsãrmanul comisar.

ªi din nou se lãsã tãcerea în staþionarulspre Abator, odatã cu înserarea. Trecurã,li se pãrea lor ore, timp în care � de fapt15-20 de minute � visele puserã stãpânirepe minþile lor obosite. Ciudat, e cã � ºi maimereu mi-amintesc ce am visat � de dataasta, fulgerã doar o secvenþã tãiatã parcãdintr-un film mut � la un timp se auzirãchiar notele sãlbatice ale unui pian. Sefãcea cã la Nefertiti, în separeu ciocneamo sondã în care ofereau berea, sondã carebrusc se transformã într-o cupã de cristalîn care clipocea uºor rubiniul �Cincipogoane�, vinul brenduit de Aioanei;Vãlimãrescu � convivul de mai adineauri� luã treptat, ca într-o graficã pe calcula-tor, trãsãturile unui chip malefic: þeastãlucioasã, dinþi afumaþi ºi rari, ochimongoloizi, cu stângul aproape închis,faþã umflatã trãdând alcoolicul, zâmbetulcare puncta o scurtã înjurãturã deprofesionist; n-apucai sã-i pun un numechipului ieºit din cine ºtie ce colþiºor anxiosal obositului meu creier cã vocea luiAndronache, cu o dicþie demnã de unactor � îmi veni în minte George Cozorici� se auzi ca ºi când ar fi depãnat ºtirile cecurgeau pe un prompter:

� Peste 100 de vameºi ºi poliþiºti defrontierã au fost arestaþi în dosarulcorupþiei din vãmi. Acuzaþia: luare demitã� Practica judiciarã ne aratã cãjudecãtorii dau pedepse cu puþini ani deînchisoare�

� Dacã nu le dã cu suspendare,interveni comisarul Vasilache.

� Nu maistre, de data asta dosarul ela DNA (Direcþia Naþionalã Anticorupþie),e vorba de bani mulþi, 100.000 de euro peturã la un singur punct vamal. Îi rade,ascultã-mã pe mine. De unde au ei vile ºimaºini de lux, din 2000 de roni pe lunã?!

� Hai cã nu ºtii, îl contrã cu glas deexpert Vasilache, procurorii DNA trebuiesã demonstreze cã banii cu care au fostachiziþionate bunurile provin din sãvârºireaunor infracþiuni.

� ªi ce e aºa de complicat în asta?! � Uite cã e, stai sã-þi citesc declaraþia

procurorului general Crenguþa Esikov. � Fata aia, baschetbalista, colegã cu

Piticu, pe care-a uns-o Zeus în funcþie, îlcompletã Elefteriades � Teri pentru pacienþiimai vechi � tânãrul rezident, atât deapropiat de bolnavi încât bãiatul ãsta pãreacã vine dintr-o altã lume, desigur nuaceasta în care ºpaga era panaceulrezolvãrii tuturor problemelor, ºi eraudestule pe capul bietului cetãþean, pacientactual sau viitor.


astea, bietul om scãpase pentru câtevaminute de obsesia racului.

� Doi poliþiºti ºi un vameº � continuãimperturbabil Andronache � de la aceeaºivamã, din tura de noapte au fostînregistraþi masturbându-se în timp ce seuitau la filme porno.

� Liniºte, nea Andronache, auzi cezice prompteriþa asta, cã ne spune undeajungeau banii ãºtia, se bãnuieºte cã la oZânã fãrã nume.

� Zãu dacã mã mirã ceva, se auzivocea plãcutã a Miuþei. Hai, daþi TV-ul maiîncet, cã vine vizita de searã�

Dupã vizitã � dr. Teri reconfirmãprogramul meu de Abator � încerc sã scriuceva în �Registrul� de care, de la o vremenu mã despart, registru care luase locul�Agendei� de pânã acum doi ani.

� �Registrul� acesta nu este nicicatastif, condicã, carte, protocol, caid nicidefter, izvod, opis ºi nici tartaj, terfelog,tefter1 ºi iarãºi nici, ca în muzicã, ambitus,diapazon, întindere (a unei voci) ºi nicioctoih, cu atât mai puþin cuprins, sumarsau tablã de materii. Nu, este ceva mailumesc � un caiet studenþesc dictando cu200 de file în care eu notez cam tot ce-mitrece prin minte: desigur, aºa am ajuns, încâteva zile, la pagina 27 (le numerotez pemãsurã ce se umplu filele de scrisul meuordonat, caligrafic).

Ca prin vis auzeam la televizorul alcãrui sonor destrãma liniºtea, opiniile unorcomentatori politici � Doamne, seînmulþiserã ãºtia, unii impostori dovediþicolaboratori ai vechii Securitãþi, caciupercile � ºi, încet-încet, fãrã voieîncepui sã urmãresc opiniile acestora. Erau,tot mai frecvent li se spunea aºa, niºte�formatori de opinie�, niºte �analiºti� politici(se prãsiserã alþii, ceva mai credibili, carese numeau �analiºti� economici). Ceea cedãdea nota comunã a acestor vorbeþi erapartizanatul politic � dupã douã-trei frazeîþi dãdeai seama cine-l plãteºte, în numelecãruia, sofiºti redutabili, demonstrau cuaplomb justeþea liniei politice a nu ºtiu cãruipartid ºi, implicit, impostura celor aflaþi înopoziþie. Pentru cã nu întâmplãtor�formatorii de opinie�, reprezentanþiisocietãþii civile � cum le plãcea sã seautointituleze � erau mai toþi de parteaPuterii care-i rãsplãtea cu generozitate,desigur din banul public.

� Hai fiþi atenþi la ce zice asta: �Dacãun inculpat a cumpãrat mai multeproprietãþi pe numele unei bunicuþe, nu aice face�.

� Cum n-ai ce face? o cercetezi pebabã sã spunã de unde are ea paralele,mormãi dom� Ciobanu un ins care rareorideschidea gura; aflase cã are un cancer decolon, fazã terminalã...

� Nu se poate, dom� Ciobanu, uite cezice procuroarea. Bunicuþa nu e funcþionarpublic, nu are declaraþii de avere ºi nu îipoþi cere sã dovedeascã de unde a avutbani de vile. Este protejatã de prezumþiade nevinovãþie.

� I-auzi drace, ricanã Andronache. � Pânã nu se modificã Constituþia, nu

avem ce face, nu poate fi promovatã niciolege care sã îl oblige pe cel anchetat sãdovedeascã el însuºi cã banii vin dintr-osursã licitã. Trebuie ca procurorul sãdovedeascã cã banii provin din sãvârºireaunei infracþiuni. Þarã a hoþilor conchisecomentatorul de ocazie.

� În Anglia � interveni dr. Teri � esteexact invers, sarcina probei revine celuicare este cercetat, el trebuie sã dovedeascãcã a avut bani cinstiþi pentru a achiziþionaun bun.

� Dom� Teri, dã matale drumul la TVpe Antena 3, poate ne lãmuresc ãºtia, seauzi pentru a doua oarã în acea zi Ciobanu,înþeleg cã ãºtia furau într-o veselie cuspatele asigurat, grosul banilor ajungeasus-sus de tot la ºefii unui partid sã aibãbani sã cumpere voturi�

� Cine-ºi mai dã, omule, votul pe opungã de fãinã, o sticlã de ulei ºi-o gãleatãde plastic?!

� Pãi vezi, asta e. Da� în sãrãcia astadacã vine unul la dumneata ºi-þi dã 10-15milioane, ce faci? Îl refuzi, când n-ai tubani de întreþinere, gaze, luminã, mâncare?

� Pãi dacã e aºa, vor intra în puºcãrie2-3 vameºi d-ãºtia ºi, ca de obicei,scandalul va fi uitat, vorba aia ziua ºiscandalul.

� Pãi deja e altul la rând fratele meu.Ia fiþi voi atenþi aicea. Zice cã la vãmileAlbiþa, Morãriþa ºi Naidãº, camerele desupraveghere puse de ãºtia de la DNA auînregistrat o partidã de sex între un vameººi o poliþistã.

� Fugi d-aici cã nu te cred, se îndoiCiobanu. Uite sunt bune la ceva ºi discuþiile1 Îmi plac la nebunie arhaismele pe care le caut, le notez ºi iatã, când se iveºte ocazia, le folosesc, ia aºa

de-al dracu� sã-i pun în încurcãturã pe amicii de la Societãþii Scriitorilor din Delureni. Un bun amic,prozator de cert talent, m-a somat/rugat un timp sã-i dezvãlui sensul lui �priceav� aºa cum îl numisem,deºi de ani buni bea numai apã, nici pânã azi nu l-am lãmurit...


Corin Bianu

MOTIV LITERAR

Elena Vãcãrescu este o mare doamnãa culturii române, preþuitã insuficient saudeloc, aºa cum obiºnuim noi, românii, sãne tratãm înaintaºii glorioºi! S-a nãscut înanul 1864, în Bucureºti, ca nepoatã îndescendenþã directã a lui Iancu Vãcãrescu,fiul lui Alecu, bãiatul marelui Ienãchiþã.Tatãl ei, colonelul Ion Vãcãrescu,fiul lui Iancu, a fãcut parte dingarda lui Alexandru Ioan Cuza, aparticipat la Rãzboiul pentruIndependenþã din 1877, pentruca mai apoi, regele Carol I sã-lnumeascã ministru plenipotenþiaral României!

A scrie despre viaþa ºiopera Elenei Vãcãrescuînseamnã a aminti cât sepoate de succint,nenumãrate fapte de viaþãºi de glorie pentrustrãlucita urmaºã a Vãcãreºtilor, care faptesunt tot atâtea evenimente istorice cu carepoporul român ar trebui sã se mândreascã,dar o pasivitate de neînþeles îl face sã letreacã sub tãcere, asemenea multor alteisprãvi istorice ale noastre!

Nãscutã pe vremea lui Alexandru IonCuza, ea a fost contemporanã cu MihaiEminescu, poetul naþional, dar ºi cu NicolaeCeauºescu! O arie temporalã aºa decuprinzãtoare e foarte greu de atins ºinumai marile ocazii ale istoriei fac posibileasemenea întâmplãri rarisime, iar acoperireaei cu fapte mãreþe este cu atât maistimabilã!

Crescutã ºi educatã cu profesoristrãini, dar în spirit românesc autentic,Elena a fost constrânsã de evenimentelevieþii ei dramatice sã-ºi trãiascã ºi sã-ºiedifice opera, departe de þarã, pemeleaguri franceze. Evenimentul centralcare i-a schimbat cursul vieþii a fost însã

ELENA VÃCÃRESCU, UN VIRTUALROMAN DE DRAGOSTE...

pe de-a-ntregul românesc ºi tocmai deaceea, dramatic, deoarece ea a înþeles sã-ºisacrifice întreaga viaþã pentru neam ºi þarã!

Tânãra boieroaicã, ce se va dovediultim descendent literar al dinastieifaimoºilor poeþi Vãcãreºti ºi-a desãvârºitstudiile la Paris, unde, la o vârstã fragedã,

a început sã publice poezii, primitecu entuziasm ºi preþuire de cãtre

toatã lumea bunã a artei.În anul 1886, volumul ei de

debut, �Chants d�Aurore�(Cântecul zorilor) s-a dovedit o

reuºitã excepþionalã, care i-a atrasaprecierea favorabilã a lui Vic-

tor Hugo, Jose-Maria deHeredia, Leconte deLisle, Jules Renard,Hipolyte Taine. Lapropunerea lui Lecontede Lisle, volumul a fost

premiat de Academia Francezã ºi tot maimulte personalitãþi ale artei, precum AnatoleFrance, Georges Mistral, Marcel Proust,Paul Valery, Ana Brancoveanu de Noaillesîºi exprimã preþuirea pentru strãdaniileliterare ale tinerei poete românce. Atât demare i-a devenit renumele, încât mareleEminescu, nepunând la îndoialã valoareaei, ºi-a exprimat... nemulþumirea cã tânãraºi strãlucitoarea stea a literaturii nu scrie ºiîn limba maternã!

Dar ea avea în sânge nu numai limbastrãmoºilor ei, ci ºi întreaga lor culturã ºiistorie! La scurt timp a revenit în þarã, daraproape imediat, în anul 1888, la sugestiageneralului Theodor Vãcãrescu, unchiul eiºi mareºal al palatului regal, Carmen Sylvao coopteazã în suita ei.

Farmecul inegalabil ºi sclipitoarele eiînsuºiri, fãrã a fi o frumuseþe, îi cucerescpe toþi. Îi se deschid toate porþile, încâtviitorul ce o aºtepta nu putea fi decât


luminos ºi senin! Strãlucit a fost viitorulacelui ultim vlãstar literar al Vãcãreºtilor,dar liniºtit n-a fost aproape deloc!

Regina Elisabeta, tocmai sufereaneconsolatã, dupã pierderea unicului copil,principesa Maria, decedatã la vârsta de treiani, iar tânãra componentã a suitei îi alinãsentimentele materne, prietenia lor adepãºind repede limitele convenþionale,devenind încã un motiv care sã o apropiestrâns de casa regalã a României.

Consecventã cu haru-i înnãscut, ElenaVãcãrescu începe sã scrie �RapsodiaDambovitei�, o carte în care valorificãpoeziile populare româneºti. Regina-poetãCarmen Sylva a tradus-o ºi publicat-o înlimba germanã la Bonn în anul 1889! Alteelogii meritate, steaua tinerei boieroaiceromânce continuã sã se înalþe!

Între timp, la curtea regalã a Românieiîºi începuse traseul strãlucitor tânãrul re-gent Ferdinand, nepotul lui Carol I ºisuccesor aºteptat la tronul României!Prima domniºoarã de onoare a suitei regineiîi atrage interesul, iar regina îl încurajeazã,chiar devine principalul mijlocitor ºi con-fident al amorului ce se înfiripa surprinzãtorde iute! Tot regina obþine acordul regeluipentru logodna tânãrului principeFerdinand, prinþul moºtenitor al tronului,cu juna de la curtea regalã! De la acestmoment încolo, notorietatea acestei relaþiisentimentale devine obiect public decomentarii ºi controverse, intrigi ºicalomnii! Ziarele vremii publicã ºtiriadevãrate sau fabricã informaþii pentru uzulcititorilor de toatã mâna! ScriitorulGabrielle D�Anunzio, devenit celebru dupãpublicarea romanului �De la Apenini laAnzi�, sperã a-ºi mãri faima ºi încropeºteun �romanþ� de dragoste cu juniiprotagoniºti români. Ba chiar ºi o altãcelebritate, Pierre Loti întrã în horã! Cumcasa regalã româneascã era o verigã acaselor conducãtoare ale bãtrânei Europe,ziarele celorlalte þãri europene îºi fac ºi elede lucru: mare eveniment monden, mare!Cea mai rãsucitã pe toate feþele ºi desigurcea mai pãgubitã este tânãra boieroaicãromâncã, învinuitã pe nedrept cã a pus ochiipe un vlãstar regal ºi nesocoteºte în modperfid interesele naþionale pentru interesulei îngust, de a parveni musai, fapt care, înmod sigur, ar fi putut conduce la izolareaRomâniei! Ce risc, îngrozitor? Ce pericolnaþional?!...

Tinerii se iubeau sincer ºi cu foc, darpe ei nu-i lua nimeni în seamã! Regele Carol

I, cãruia i se poate reproºa câte ceva, darnu ºi înþelepciunea, convoacã Consiliulregal, care sã elucideze încurcãturasentimentalã cu atâtea urmãri politico-diplomatice grave! Românii, care, orice s-ar spune, au avut întotdeauna spiriteuropean, împins deseori pânã la sacrificiu,ºi-au expus punctul de vedere prinintermediul prim-ministrului vremii,conservatorul Lascãr Catargiu: �Majestate,aiasta nu se poate!�

Carol I, imitându-l pe Pilat din Pont,autohtonul Lascãr al românilor, ºi-a asumattoate riscurile, dar problema a fost departede a fi rezolvatã! Tânãrul liniºtit, înalt ºisuplu, cu nas acvilin, uitã de toatã bunã-creºterea princiarã ºi ameninþã insurgentcã se va sinucide, regina Elisabeta sedovedeºte incapabilã sã desfacã cu sângerece ceea ce fãcuse cu foc ºi îºi aratã toatãpasivitatea, ca sã nu-i spunem împotrivireclarã, pe când iubita adoratã de cei doisuferã în tãcere ºi se pregãteºte febril sãpunã în aplicare hotãrârea regalã de pãrãsirea þãrii, urmând sã plece iute unde va vedeacu ochii! Cu autoritatea-i recunoscutã,Carol I o trimite pe reginã în Germania, luiFerdinand i-a permis sã se retragã laSigmaringen-ul natal (cu pazã straºnicã ºidiscretã, care sã previnã nenorocireaeuropeanã a sinuciderii), pe când oropsitaa plecat într-un voiaj prin Italia, unde l-acunoscut pe filosoful Nietzsche, dupã cares-a stabilit pentru totdeauna în Franþa!

Elena Vãcãrescu primeºte totuºiacceptul regal de a reveni în patrie în 1893,dar nu mai regãseºte mediul propice de laînceputuri... Reîntoarsã la Paris, continuãsã-ºi consolideze strãlucita carierã literarã.�Rapsodia Dâmboviþei� îi apare în francezã,germanã, englezã, italianã, în perioada1889-1892, iar Academia Franþei opremiazã, recunoscând din nou meritelemarii noastre conaþionale. �Nu existã înlume o poezie popularã mai frumoasã, maiprofundã ºi mai emoþionantã� va scrieAuguste Dorghain, iar o altã româncãstabilitã acolo, Ana de Noailles, va lãuda�poezia ce include în ea o Româniepastoralã ºi viteazã�.

Românca nefericitã în amor nu s-a maicãsãtorit vreodatã ºi în toatã viaþa eiulterioarã nu ºi-a dezminþit dragostea pentrupoporul care a dat-o lumii, nu s-a dezis oclipã de sentimentele naþionale, ba a militatcu toatã fiinþa în folosul României, iarrezultatele eforturilor ei vorbesc de la sine...



Florentin Popescu

FARMECUL DISCRETAL LUCRULUI BINE FÃCUT

PORTRETE ÎN PENIÞÃ

Dacã pe magistrul ªerban Cioculescuam avut plãcerea ºi onoarea de a-l vedea ºide a-l asculta încã de pe vremea cândfrecventam amfiteatrele ºi cursurileFacultãþii de Limba ºi Literatura Românãdin Bucureºti (ba, mai mult, în anul termi-nal aveam sã fac parte ºi din echipa destudenþi care l-au colindat într-o noapte deAn Nou), pe fiul sãu, distinsul poet,prozator, istoric literar, editor ºi traducãtor,Barbu Cioculescu mi-a fost dat sã-lîntâlnesc foarte târziu, dupã 1990, graþieSocietãþii Scriitorilor Târgoviºteni,admirabil conclav de intelectuali care neinvitã an de an la prestigioasa manifestarece poartã numele de �MoºtenireaVãcãreºtilor� � festival ºi concurs cãroraistoria literarã contemporanã le datoreazãazi (ºi, desigur, le va datora ºi în anii viitori)mult mai mult decât li se poate pãrea unorala prima vedere.

Sigur, plini de suspiciuni ºi gata sãgãseascã umbre ºi puncte negre ºi acolounde ele lipsesc cu desãvârºire, unii dintreconfraþii noºtri într-ale faptelor culturalevãzând cã scriu aici despre dl. BarbuCioculescu vor fi gata sã spunãnumaidecât cã acest cãrturar discret, ºtiindsã-ºi �cultive ogorul� cu temeinicie, cudãruire ºi acribie a stat (dacã nu cumvamai stã ºi astãzi!?) în umbra ilustrului sãupãrinte, poate mult mai cunoscut ºi mai�frecventat� decât dânsul în cercurileliterare din ultima jumãtate a veaculuitrecut. E posibil, deºi orice om de bunãcredinþã ºi-ar da seama cã aceia se aflãîntr-o mare eroare.

Temperamente diferite, dar nucontrastante, cei doi Cioculescu, tatãl ºifiul Barbu, îºi au locul lor bine definit înistoria literaturii noastre contemporane. Deaceea, fãrã a mã mai opri asupra virtuþilortatãlui (cãruia, în treacãt fie spus, i-amcreionat un portret într-o carte de acum

câþiva ani), voi zãbovi puþin asupratrãsãturilor fiului (aºa cum mi s-au revelat,mi se relevã ºi azi).

Om de o mare discreþie, stând departede vânzolelile ºi �furtunile� care s-aupetrecut / se petrec, nu de puþine ori, înviaþa literarã, preferã liniºtea bibliotecilorºi �mirosul�, farmecul indescriptibil almanuscriselor ºi documentelor vechi, înlocul ceasurilor irosite în discuþii saupolemici care nu duc nicãieri, dl. BarbuCioculescu îmi apare, înainte de toate, caun poet romantic, nedreptãþit ca autordatoritã vitregiilor timpului (în 1947 primeapremiul �Ion Minulescu� pentru volumul�Steaua Pãstorului�, dar cartea nu vedealumina tiparului din cauza cenzuriicomuniste; dintr-un anumit punct devedere acest poet ar putea fi afiliat aºa-zisei �generaþii pierdute�, repunerea sa îndrepturile cuvenite venind târziu, dupã anii�60, când încep recuperãrile culturale).Romantismul lui se va vedea, de altfel, încartea �Cerc deschis� din 1968, desprecare �Dicþionarul general al literaturiiromâne� scrie cã este �de o evidentã unitatestilisticã� ºi cã versurile �aparþin, fãrãîndoialã, unui romantic întârziat, integratîntr-un climat de resemnatã acceptare atrecerii timpului ºi, când ºi când, de iluzoriereîntoarcere în vremurile aurite. Contândîntotdeauna pe fantezie în conturareaevocãrilor infernale ori paradisiace,caracteristice imagisticii sale mitologizante,ºi pe lecturã� ca permanent drog alfanteziei, Cioculescu îºi construieºtepoemele ca mesaje ale unei lumi închise,suficientã sieºi, marcatã totuºi de prezenþaoceanului, a catedralelor, semne alenerenunþãrii totale la real, dar fãrã acea setede evadare proprie principalilor actanþi ai«generaþiei pierdute» (sau «priponite», cumo numeºte el însuºi undeva)�.

Mã reazem de acest citat ºi revin la


figura omului fizic, concret, cel pe care �din puþinul cunoscut despre d-sa � îl vãdaidoma ziselor comentatorului din�Dicþionarul general�: un ins mai degrabãretras în gândurile lui decât unul dispus sãdialogheze neapãrat, chiar ºi atunci cândse aflã în grupuri de literaþi pe care îicunoaºte ºi cu care, la o adicã, ar gãsinenumãrate subiecte de discuþie. A nu seînþelege de aici cã dl. Barbu Cioculescu arfi un individ mofluz (ca sã nu zic ciufut!),fiindcã, cel puþin la întâlnirile noastretârgoviºtene, l-am vãzut bine ºi temeinicancorat în convorbiri literare, orirememorând momente de istorie literarã saudepãnând amintiri din propria biografie,îndeosebi în compania unui alt valoros ºiinteresant cãrturar: Alexandru George. ªiera/este firesc sã fie aºa deoarece, dacãstau sã mã gândesc mai bine nici n-ardialoga mai pasionant cu altcineva devreme ce amândoi fac parte din aceeaºigeneraþie (îi despart, ca vârstã, numai treiani) ºi, se înþelege, amândoi au traversataceleaºi vremuri. Vremuri nelipsite derãsturnãri sociale, politice, literare. Vãzândlucrurile din acest unghi, nu m-am îndoit/nu mã îndoiesc nicio clipã cã ºi BarbuCioculescu ºi Alexandru George suntadevãrate �arhive literare vii�, în sensul celmai deplin ºi mai frumos al termenului de�arhivã�. Dacã printr-un miracol aº fi pututreþine în memorie (fiindcã prezenþa unuiaparat de înregistrare i-ar fi inhibat, i-ar fifãcut sã se cenzureze ºi atunci tot farmeculdiscuþiilor s-ar fi dus pe apa sâmbetei)nenumãratele convorbiri ale celor doi (ºila care m-am simþit adesea ispitit sã tragcu urechea) ºi apoi aº fi încredinþat hârtieitipografice cele auzite, probabil cã aº fiputut deveni autorul uneia dintre cele maiinteresante cãrþi despre viaþa literarã,despre oamenii ºi întâmplãrile celei de adoua jumãtãþi de veac XX.

Cum însã eu unul, oricât de curios ºide interesat aº fi de viaþa culturalãromâneascã de ieri ºi de azi, am � totuºi! �ca orice om un creier ºi nu o bandã decasetofon cu care sã-l fi substituit, fie ºinumai pentru câteva ore, a trebuit sã mãmulþumesc cu cele auzite parþial, dar lipsitede farmecul propriu-zis al povestirii, dacãle-aº fi transcris pe hârtie.

În context � ºi, fireºte pentru cã mãajutã la construcþia acestui sumar portret� se cuvine sã transcriu aici ºi o aprecierecât se poate de exactã pe care chiarAlexandru George o fãcea într-un loc

despre prietenul ºi partenerul lui dedialoguri pe meleaguri dâmboviþene: ��Cãci pe la mijlocul anilor �60 s-a produs înliteratura noastrã o «strigare», o chemarela viaþã a morþilor ºi nemorþilor, adispãruþilor ºi ascunºilor ºi BarbuCioculescu a rãspuns prezent! Dar nunumai cu poeziile pe care le promisese ladebut, ci ºi cu o prodigioasã activitate deerudit literar, editor de clasici ºi de autoripuþin cunoscuþi, în fine, cu comentariicritice în care poetul se afirmã sau setrãdeazã prin arabescuri stilistice, printr-oironie temperatã ºi larga bunãvoinþã arecepþiei, în care poate Perpessicius ºi-arafla un continuator în cazul cã, în criticã,bunãvoinþa n-ar fi uneori expresia cea maiperfidã a ironiei�.

Într-totul om de bibliotecã, dl. BarbuCioculescu a moºtenit de la ilustrul sãu tatãnu numai pasiunea pentru studiu ºi pentrulucrul temeinic ºi bine fãcut, ci ºi gustulpentru ironia subþire, pentru anecdotaliterarã, pentru polemica discretã ºi subtilã� virtuþi care nu se pot întâlni nicidecumpe toate drumurile. Virtuþi care le-au fãcut/îl fac preþuit pretutindeni unde se duce: laîntruniri literare, simpozioane, lansãri decarte etc. etc. I-am apreciat ºi eu, tacit,aceste frumoase ºi nobile însuºiri îndeosebila manifestãrile culturale desfãºurate înrotonda Muzeului Naþional al LiteraturiiRomâne, locul unde câþiva ani buni am avutprilejul sã lucrez alãturi de d-na SimonaCioculescu, soþia d-sale, o împãtimitãscormonitoare prin arhivele din care a scosla luminã ºi a editat mai multe, foarteinteresante, ediþii cuprinzândcorespondenþa ineditã a unor scriitori sautexte beletristice necunoscute publiculuipânã atunci.

Dl. Barbu Cioculescu, spre deosebirede pãrintele sãu (specializat în Caragialecel mare, Ion Luca) s-a oprit ºi a studiatîndeaproape creaþia celuilalt Caragiale,Mateiu, autorul celebrilor �Crai de CurteaVeche�. ªi a fãcut-o cu atenþie, cu acribieºi, mai mult decât atât, a fãcut-o cu mareiubire faþã de paginile aceluia�

Acreditat ca poet, istoric, critic, edi-tor, dl. Barbu Cioculescu ne-a dat, pe dealtã parte, importante traduceri din AnatoleFrance, Bram Stoker, Charles FerdinandRamuz, Eugen Ionescu, Jean Tardieu, J.Livingstone ºi alþii.

Avem în faþã o operã pentru careautorul ei binemeritã întreaga preþuire acelor de azi ºi a celor de mâine.


Victor Petrescu

DICÞIONAR

TEODOR BALª

Creaþia poeticã a lui Theodor Balº esteputernic influenþatã de mediul social ºipolitic în care a apãrut. Este perioada anilor1948-1960 în care au fost dãrâmate,ostracizate toate realizãrile anterioare,afirmându-se în schimb noile canoaneestetice, ce remodelau personalitateacreatorilor în conformitate cu normele aºazisului �realism socialist�. Pentru a-ºipublica operele mulþi dintre creatori aucedat acestor comandamente, iar alþii aufost nevoiþi sã nu-ºi mai vadã strãdaniiletipãrite. Se încuraja o poezie ce exaltarealitãþile vremii, în forma versului clasic,rezultând de cele mai multe oripseudopoezii sau chiar non-poezie. Dupã1960 lucrurile se schimbã odatã cumodificarea climatului cultural, social,chiar ºi politic, revenind la cãutãrile ºivigoarea poeticã ale perioadei interbelice,consonând cu ceea ce se întâmpla în lume.

O asemenea evoluþie a avut ºi TheodorBalº. Poetul, traducãtorul, ziaristul se naºtepe 9 februarie 1924 în Bucureºti. Elcontinuã tradiþia culturalã a familieiBãlãºescu, originarã din comuna Brãneºti,jud. Dâmboviþa. Dupã studii liceale la�Mihai Viteazul� în Bucureºti, absolvãFacultatea de Litere ºi Filologie aUniversitãþii din Capitalã. Se dedicãscrisului ºi ziaristicii. Lucreazã ca ºef secþiepoezie la Casa Centralã a Creaþiei Populare(1954-1956). Conduce Cenaclul literar �D.Th. Neculuþã� (1953-1956). Apoi redac-tor la �Luceafãrul� (1958-1962); 1972-1982) ºi secretar de redacþie la �Gazetaliterarã� devenitã �România literarã� (1962-1972). În aceastã calitate a publicatnumeroºi poeþi contemporani, încurajânddebutul unora dar ºi prozã, eseuri sautraduceri în special din literaturi europene.Legat de locurile natale, Brãneºtiuldâmboviþean, de miºcarea culturalã ajudeþului pe care a sprijinit-o constant, cucâteva luni înainte de dispariþia sa (27 iulie

1983) a donat un valoros fond decorespondenþã Bibliotecii Judeþene �IonHeliade Rãdulescu� din Târgoviºte, primitde la scriitori din toate generaþiile, dintrecare amintim pe: Emil Botta, Ion Caraion,Aghata Grigorescu Bacovia, AlexandruJebeleanu, Tudor Muºetescu, ConstantinMoisil, Eugen Simion, Mircea HoriaSimionescu, Gheorghe Tomozei, DragoºVrânceanu, Mircea Zaciu ºi mulþi alþii.

Debut cu poezie în revista liceuluiabsolvit, �Mugurul� (cu numele de botezEmilian Bãlãºescu). Numeroase colaborãriîn reviste ºi ziare, printre care ºi celetârgoviºtene (�Ancheta�, �Târgoviºte�).Primul volum: poemul �1907� (1957) estededicat semicentenarului rãscoalelorþãrãneºti. Urmeazã: �Poarta soarelui�(1964), �Poeme� (1965), �Nord� (1970),�Pasãrea de sunet� (1975), �Noapteacorridei� (1976). Traduce din FredericoGarcia Lorca, Lope de Vega, MiguelHernández, Guillaume Apollinaire. În anuldebutului sãu editorial editeazã o antologie�de folclor poetic contemporan�: �Pe-unpicior de plai� care nu se reþine lipsindu-ispiritul autenticitãþii ºi rigoarea ºtiinþificã.

Poezia, ca ºi existenþa sa, a fostmarcatã de spiritul dogmatizant al vremii,cu canoane estetizante impuse, cãrorale-a fãcut concesii majore. La începuttemele predilecte au fost: evenimenteleistorice vizând lupta pentru dreptate a celorobidiþi (1907, Griviþa, al Doilea RãzboiMondial), sau cele care cântau realizãrilesocialismului. Treptat se adapteazã nouluiclimat cultural de dupã 1960, poezia sasuportând un lung ºi contorsionat procesde revizuire, restructurãri de fond ºi formã.De la versurile patriotarde din �Cântecpentru cântec�: �Cântecului care-l cânt /oamenii i-au dat cuvânt: / l-au nãscut peºantiere / din mistrie ºi tãcere / la pichetostaºi de pazã / când pãtrunde geru-n razã;/ lângã foc a prins putere, / în cuptoare de


oþele�� sau cele din �Griviþa�: �ªi-nnoaptea de februarie ºi ger, / pe caleaGriviþei, spre garã, / vãzduhul se fãcuimens inel / de sunet, � Griviþa o þarã� ºipânã la cele ale volumului �Nord�, evoluþiascrisului sãu este vizibilã. Invocã cusensibilitate ºi nostalgie trecutul purtat însuflet ca o dulce comoarã: �Când zidurilese fac scarã / ºi aud zãpezile cãzând / pesteoraº, în somnu-i blând / întors cu Tâmpacãtre þarã, / când casele se duc în nor / cucoperiºe de zãpadã / cart vagabond dinstradã-n stradã / singurãtãþile mãsor� (Cândzidurile�). În aceeaºi notã este ºi poezia�Valea Voievozilor�: �Coroanã voievodalã� a cetãþii vechi, de scaun, / TurnulChindiei-i semnul bãrbaþilor munteni / cutrupuri sfârtecate, pe care-i �nalþã ca un /inel al mãreþiei întregii þãri prin vremi�.Aminteºte de �descãlecatul însuºi alversului în zale�, evidenþiind versurileVãcãreºtilor, lui Cârlova, GrigoreAlexandrescu, Eliad, pe care-i numeºte�voievozi ai slovei�. Concluzioneazã cã�Acest pãmânt de obârºii în veci fie slãvit/ cã a trecut din spadã condeiului putere /vestind o altã lume de aur ºi de mit�.

Volumul �Nord� insereazã câteva�Arabescuri� în maniera lui Ion Pillatasemãnãtoare poeziei tradiþionale japoneze,haiku. Dintre acestea amintim �O lacrimãºi soare întunecat în mine� (Curcubeu);�Întorci un arc ºi umbra se lungeºte�(Ceasornic); �Pãmântu-aprinde seara uncimitir spre stele� (Selene I); �Un ochi dezeu pândeºte din ceþuri fuga apei� (Gheþar).�Noaptea corridei� dezvãluie acelaºidiapazon al poetului îndrãgostit de peisajuliberic: �Din Pirinei în Midi / platanii, albãlitanie � / mare, tu unde vei fi / ºi tu Spanie,Spanie?� maniera oscilând între baladã,elegie, evocare sau reportaj liric.

În �O, sfântã ºi sãracã poezie�� îºidestãinuie crezul despre actul de creaþie:�O, sfântã ºi sãracã poezie, / cuvânt închisîn litere de ceaþã, / ce sacerdoþi strãini detemplu cântã / un fel de psalmi în liturghiasfântã / cerând schimbarea ta la faþã?�. În�Nord� poetul este �ca un liant, punctmobil, sanie�, ce goneºte �spre veºnicstatornicul nord�, unde se aflã �sania measub o stranie lunã cu gheþuri la bord�, înfapt viaþa oricãrui artist, simþindu-seneliniºtit �în sahara de nea ºi troieni�.

De altfel, concepþia despre misiuneapoetului o exprimã în cuvinte sugestive:�Versurile, scrise prin caiete când aparîn pagina de carte, ordonate în strofe ca

niºte plutoane în marº, nu ºtiu de ce îmiamintesc recruþii dupã depunereajurãmântului�� motivul fiind cã�întocmai pontonierilor, pregãtesctrecerea cântecului de la inimã la inimã�.De fapt �În aceste marºuri lungi spreoameni poetul le pierde urma; le lasã înseama ta, cititorule��. Ceea ce au fãcutºi fac numeroºi dãltuitori în cremeneacuvântului, printre care s-a aflat ºiTeodor Balº.

Scrieri:1907. Poem, Bucureºti, ESPLA,1957; Pe-un picior de plai. Folclor po-etic contemporan, Bucureºti, EdituraDidacticã ºi Pedagogicã, 1957; Poartasoarelui, Bucureºti, Editura pentruLiteraturã, 1964; Poeme, Bucureºti,Editura Militarã, 1965; Pasãrea de sunet,Bucureºti, Editura Ion Creangã, 1975;Nord, Bucureºti, Editura CurteaRomâneascã, 1970; Noaptea corridei,Bucureºti, Editura Curtea Româneascã,1976 (ed. bilingvã, 1997).

Traduceri:Frederico Garcia Lorca. Cartea de

poeme, Bucureºti, 1958; Frederico GarciaLorca. Nunta însângeratã. Tragedie în 3acte ºi 2 tablouri, Bucureºti, 1958 (încolaborare); Lope de Vega. MofturileBelissei. Comedie în 3 acte în versuri,Bucureºti, 1962; Lope de Vega. VitejiileBelissei. Bucureºti, 1962; MiguelHernándes, Poeme, Bucureºti, 1968;Poeme-Poemas, ediþie bilingvã, Bucureºti,1968; Guillaume Apollinaire, Versuri,Bucureºti, 1971; Miguel CervantesSaavedra, Asediul Numanciei, Teatru,Bucureºti, 1971;

Referinþe:Al. Piru, Poezia româneascãcontemporanã, 1950-1975; Vol. I,

Bucureºti, Editura Eminescu, p. 388-390;Dicþionar general al literaturii române,Vol. I, Editura Enciclopedicã, Bucureºti,2004, p. 338; Dumitru Micu. Scurtã istoriea literaturii române, Vol. II, Bucureºti,Editura Iriana, 1995, p. 294, 372, 418; MihaiOproiu; Victor Petrescu. Documenteinedite ale familiei Bãlãºescu, Târgoviºte,Editura Transversal, 2004; p. 17-18; 127-143; Mircea Zaciu; Marian Papahagi; AurelSasu. Dicþionarul scriitorilor români, A-C, Bucureºti, Editura Fundaþiei CulturaleRomâne, 1995, p. 160-161; VictorPetrescu. Teodor Balº (corespondenþã). În:�Litere�, an IV, nr. 10(43) oct. 2003, p.26-27 ºi an V, nr. 1(46) ian. 2004, p. 29.


Pompiliu Alexandru

CUM SE LEAGÃ SPIRITULDE MATERIE? (II)

SOPHIA

Aceste douã structuri ale universuluinostru nu sunt douã faþete ale unei aceleiaºientitãþi, nici entitãþi separate de acest unusmundus. Dar ce sunt ele? Aceasta pare oîntrebare care nu poate cãpãta un sens în felulîn care ea este pusã. Mai degrabã ar trebui sãne intereseze: Cum gândim aceste entitãþi?Care sunt elementele care neajutã sã gândim coerent ºi sãne apropie de esenþa lor?Acestea ar fi întrebãrile cuadevãrat esenþiale pe care nile putem pune în legãturã cunatura acestei joncþiuni dintreentitãþile respective. Eu-lnostru este acel ceva de a cãruiexistenþã suntem siguri cã semanifestã ºi îl simþim în mãsuraîn care ºtim cã suntem, adicãavem conºtiinþa propriei fiinþe� dar acest eu se pierdecomplet în momentul în caresondãm fie înaintea lui, fie în spatele lui, fieducându-ne în natura exterioarã, fie în naturainterioarã, psihicã, Eu-l conºtient atinge douãdirecþii necunoscute de fapt, cãrora le dãdenumiri ºi forme diferite: o lume fizicãexterioarã ºi o lume psihicã interioarã. Despreaceste direcþii emite doar ipoteze ºi imagineazãlumi coerente care sã îl satisfacã pe acest eu,adicã sã îl poziþioneze, sã îi dea un loc. Gãsireaacestui loc, dupã psihologia jungianã, esteechivalentul echilibrului în lume. Marie vonFranz aminteºte o întâmplare pe care aexperimentat-o sinologul german RichardWilhelm. Aflat în regiunea Kiou-Chou,sinologul asistã împreunã cu locuitorii acesteiregiuni la o secetã cumplitã, care ucideaoameni ºi animale cu sutele. Catastrofa pãrândfãrã sfârºit, locuitorii aduc din munþi un�aducãtor de ploaie�. Richard Wilhelm asistãla venirea acestui personaj, adus în regiunecu o lecticã. Omul, un bãtrânel fãrã vârstã,cere sã i se facã un adãpost în afara oraºuluiºi sã fie lãsat acolo singur. Dupã trei zile,începe sã ningã ºi sã plouã cu forþe nebãnuite.Sinologul obþine o întrevedere cu �aducãtorul

de ploaie� ºi îi pune, firesc, întrebarea: Cumaþi fãcut sã aduceþi ploaia? Rãspunsulacestuia este uºor descurajant, dar încontextul expunerii problemei noastre, are unsens aparte. Aºadar, bãtrânul spune:�Bineînþeles cã nu eu sunt cel care a adusploaia. Din cauza naturii, a secetei cumplite,

oamenii de aici erau perturbaþi.ªi eu, la venirea mea, am fostfoarte perturbat. Mi-au trebuittrei zile sã îmi regãsescechilibrul, ordinea interioarã ºiarmonia cu Tao, ºi doar în acelmoment, normal, ploaia asosit.� Explicaþia pe careprobabil sinologul o aºteptaþinea de logica raþionalã, caremergea dupã �reþete�.Aducãtorul de ploaie era, înaºteptãrile noastre curente,deþinãtorul unor formule �magice sau naturale � care sã

influenþeze direct, în sens cauzal, natura. Neaºteptam la manifestarea unei forþemisterioase sau naturale de o intensitatedeosebitã care sã influenþeze mersulfenomenelor ºi evenimentelor. Or, în realitate,nimic de acest fel nu întâlnim. Bãtrânul pãreasã fie consecvent unui principiu oriental carespune cã �dacã vrei sã schimbi lumea, atunciîncepi cu tine însuþi!� Folosindu-se de cãisubtile, care nu þin de ordinea naturii dar fiindnaturale în acelaºi timp, folosindu-se de unritm mai degrabã a-cauzal, lucrurile s-au aºezatde la sine în ordine. Gândirea raþionalã s-arrepezi sã spunã cã este de fapt o coincidenþãîn acest caz; seceta a continuat pânã înmomentul în care, fãrã legãturã cu venireaaducãtorului de ploaie, starea respectivã s-a�epuizat� ºi natura ºi-a urmat cursul. Între celedouã evenimente nu existã o legãturã directã.Aceasta este gândirea raþionalã care puneastfel problema. Sub acelaºi argument staude fapt lucrurile ºi în legãturã cu spiritul ºimateria. Existã o �coincidenþã� la mijloc ºi înacest caz. Printr-un complex de astfel decoincidenþe înlãnþuite, spiritul se �leagã� de


materia corpului nostru. Oarecum este vorbade un ºir de evenimente paralele ºi simultane.Paralela se pãstreazã infinit, spiritul ºi materianu se ating niciodatã, dar cu toate acesteaele merg împreunã. Între aceste paralele nuse aflã nimic; sau se aflã un vid neinteresantdin acest punct de vedere al raþiunii.

Marie von Franz aminteºte ºi de aceastãlogicã raþionalã care vede astfel lucrurile, darîn opinia ei, ca ºi a celei a lui Jung, acest modde gândire nu este prea productiv ºirãspunsurile sale nu satisfac într-o mãsurãprea mare decât pe cei superficiali în gândire.

Mult mai interesant este de vãzut cumstau lucrurile conform unor logici apropriateacestor entitãþi. Astfel, se vorbeºte de un aldoilea principiu, în afarã de acesta alsuprapunerii subtile de naturi dintre spirit ºimaterie (suprapunere de felul lui ºi-ºi sau nici-nici). Este vorba despre ordinea a-cauzalãºi a priori. Acesta este un alt nume datsincronicitãþii. Despre sincronicitate, Jung, caºi von Franz au scris destul de mult. Principiulsincronicitãþii a fost elaborat de Jung încolaborare cu fizicianul W. Pauli ºi priveºtetocmai acele fenomene care se petrec atât lanivel psihic cât ºi la nivel cuantic.Evenimentul povestit de sinologul germanpoate fi explicat în aceºti termeni aisincronicitãþii. Este vorba despre o supra-ordonare a naturii, atât psihice cât ºi fizice,care ocoleºte înlãnþuirea cauzalã, prezentã înnaturã. Sincronicitatea este manifestareaconcomitentã, atât la nivel psihic cât ºi fizic,a unor evenimente care pun în acord lumileinterne ºi externe, dupã legile de necunoscutale inconºtientului. Când vorbim despreinconºtient ne referim la o dimensiunepsihologicã a naturii umane. Jung vorbeºtedespre un inconºtient colectiv, care ieseoarecum din cadrul acesta psihologic indi-vidual. Prin inconºtient colectiv trebuie sãînþelegem ºi ceea ce Platon numeºte îndialogul Thimaios, sufletul lumii � acel suprapsihic-fizic al planetei care este ordonatorultotal al Naturii, care o face sã fie unitarã, sãfie un singur organism. Aceste construcþii �sufletul lumii, psyche, nous, demiurgul,daimonul, astralul etc. � sunt produse aleunei facultãþi de cunoaºtere care la fel caraþiunea sau intelectul, sondeazã odimensiune a universului. Aceastã facultateeste imaginatio vera � imaginaþia creatoare.În exersarea imaginaþiei ne aflãm în spaþiulcunoaºterii! Dacã produsele imaginaþiei suntrespinse de raþiune ca fiind �fabulatorii� saufãrã fundament real, generatoarea falsitãþii,atunci acest lucru se petrece conform logiciisale proprii, raþionale, care este normal sã le�anuleze�, pentru a-ºi putea inseraconstrucþiile sale. Dar aceastã anulare nureprezintã ºi condiþia valoricã de a le respingetotal ºi a le desconsidera. Imaginaþia nu este

facultatea-problemã, excrescenþa patologicãa spiritului uman. Din moment ce este, aceastaare o raþiune de a fi bine definitã, ºi este înaceeaºi ordine cu simþurile, raþiunea,inteligenþa, speculaþiunea... Erorile de calculmatematic nu ne conduc la a respingeraþiunea sau intelectul ca fiind facultãþiimperfecte sau defecte � chiar dacã la acestcapitol raþiunea se foloseºte de un artificiuingenios în sensul cã pune eroarea pe seamaintervenþiei altor facultãþi sau funcþii alepsihicului, cum ar fi imaginaþia, emotivitateasau neatenþia. Neprelungind aceastãparantezã, amintim doar cã în acest sens existão carte extraordinarã care trateazã aceastãdimensiune �patologicã� a raþiuniimatematice; este vorba despre Essai depsychologie des mathématiques, de un autormai puþin cunoscut la noi, Jean-Pierre Cléro.Aºadar, revenind, imaginaþia trebuie sã fietratatã în dimensiunea sa esenþialã, fãrãpreconcepþiile raþionale mai sus amintite.Adicã trebuie vãzutã aºa cum Kant o vedeaîn finalul vieþii sale � o facultate riguroasã decunoaºtere. Construcþiile de mai suscontribuie la formarea unui anumit tip decunoaºtere în legãturã cu problema amintitã.Probabil existã ºi alte cãi de a exprima aceastãcunoaºtere, dar, dupã Jung ºi von Franz,calea aleasã pânã în acest moment esteaceasta ºi trebuie sã i se dea atenþia cuvenitã.

Acestei lumi paralele, a-cauzale ºisincronistice, i se adaugã un alt principiu carecontribuie la instituirea gândirii relaþiei dintrematerie ºi spirit. Este vorba despre ceea ceaminteam mai sus ca proiecþii imaginare,despre postularea unor lumi intermediare.Între spirit ºi naturã nu existã un gol, un vidunificator sau separator, ci existã un con-tinuum. Spiritul este un capãt al unui fir, iarmateria este un alt capãt, iar intre cele douã seinterpun multiple forme individualizante carefac posibilã unirea acestor entitãþi. Ne vomfolosi aici de o analogie. Cu toþii cunoaºtem ºisimþim cum funcþioneazã organele de simþ. Cutoþii suntem de acord cã între ureche ºi ochi,ca organe, ºi între vãz ºi auz, ca senzaþii, existãdiferenþe atât de mari, încât putem spune cãsunt lucruri total diferite � la fel de mari ca ºi încazul spiritului ºi al materiei. Totuºi, secunoaºte cã aceste organe, ca ºi senzaþiile pecare le fac posibile, nu fac altceva decât sãdecupeze mediul între anumite valori.Universul ondulatoriu, aºa cum se doreºteastãzi sã fie privit holistic întreg sistemulºtiinþific explicativ cu privire la unviers, estedefinit ca fiind acea entitate care se manifestãºi se actualizeazã în mãsura în care poate fiexprimat matematic prin unde ºi fizic prinvibraþii. Vorbim aºadar de limitã a universului� macro ºi microcosmic � în mãsura în careputem detecta fizic ºi/sau raþional anumitevalori cantitative ondulatorii. Astfel, auzul este


acel simþ care decupeazã din naturã doarvibraþiile cuprinse între 20Hz ºi 20 000Hz. Pesteaceste valori orgnul nostru senzorial intrã înincapacitate de a percepe. Aceastã incapaci-tate ar putea fi tradusã, exagerând lucrurile,prin aceea cã lumea nu mai existã în afaraacestor limite. Vãzul reprezintã acea decupareîn masa de vibraþii care ia în considerare doaracele manifestãri care se actualizeazã în plajaondulatorie de 400-800nm. Tot ce depãºeºteaceastã plajã intrã în infra (roºu) sau ultra (vio-let). Cu ajutorul câtorva aparate care sã neprelungeascã aceastã intrare în infra sau în ultra� tehnologia de vedere în infraroºu � putemsã deducem cã aceastã manifestare a naturiiîºi continuã drumul. Doar cã noi spunem�roºu� sau �albastru� doar la acele valori fixepe care le percepem între plajele respective.Tot ce sare de limitele organelor noastre trece,ca ºi în cazul auzului, în non-existent, în sensulcã acea lume nu are nici culori nici sunete, ciacel ceva þine de altceva. Dincolo de acelelimite lumea nu mai existã doar în acest sens.Acest lucru nu înseamnã cã respectivele luminu sunt! Hegelian vorbind acum, se spune cãrespectivele lumi sunt, dar nu existã.Interesantã este aceastã distincþie dintre fiinþãºi existenþã în cazul acesta, dar aceastareprezintã o altã problemã filosoficã. Cogito,ergo sum reprezintã acest cuget, deci sunt, iarnu exist, aºa cum se traduce de obicei.Descartes avea bine în minte aceastã distincþiecare schimbã mult lucrurile. Prin gândire amacces la fiinþã cu mult mai mult decât laexistenþã. Existenþa este sondatã cu ajutorulorganelor de simþ, fiinþa se sondeazã cuajutorul gândirii. Aºadar, vedem prin analogiade mai sus cum douã organe complet diferite,ne-superpozabile în efectele produse,generând senzaþii cu totul diferite calitativ,ne trimit cu gândul la naturi izolate, lucrândîn paralel ºi neavând puncte de contact. Cutoate acestea participã fiecare la o decuparea unei singure realitãþi, care doar capãtãsensuri diferite prin natura senzaþiilor diferite.Între cele douã organe putem imagina altelecare decupeazã mai departe aceastã realitateºi ale cãror senzaþii putem sã le dãm numediferite, dar a cãror naturã concretã ne scapãpentru totdeauna.

Tot astfel, între lumea spiritului ºi cea amateriei existã o mulþime de alte niveluriintermediare. Tradiþiile lumii vorbesc de acestelumi mediante, dându-le tot felul de nume:Bardo Thodol, Barbelo, Ierarhia Îngereascã,Purgatoriu, Lumea Astralã, Shambala etc.Accesul în aceste lumi se face cu mijloacelenoastre umane, fie în ordine fizicã � înmomentul în care se produc miracolele, caresunt imixtiuni din aceste lumi în spaþiul nostru� fie în ordine spiritualã, prin meditaþii sautehnici mistice-alchimice, când imaginaþiacreatoare ne fixeazã pe o logicã specialã care

ne dã acces la aceste lumi, spunând de astãdatã cã ne proiecteazã pe noi acolo. Înalchimie, un punct cu adevãrat important deatins este acela al trezirii acestei imaginaþii,care se face prin concursul a douã forþe, dupãcum spune Marie von Franz: o mare tensiuneafectivã dublatã de o constelaþie astrologicãfavorabilã. Acestea vor conduce imaginaþiaspre construcþia unei lumi... reale. Imaginaþiacreatoare va fi capabilã acum sã producãschimbãri în ordinea lumii noastre materiale.Un exemplu care apare ºi în cartea amintitãeste acela al lui Castaneda care este educatde vrãjitorul mexican Don Juan cum sãstãpâneascã ºi sã utilizeze forþele generatede cele apãrute în vis; câmpul de viziune dinvis trebuie stãpânit în aºa mãsurã încât acestasã se continue în realitate, ºi astfel între celedouã nu mai existã o rupturã � datã de trezireadin vis. Castaneda, încercând tehnicaaceasta, are viziunea unui animal în agoniecare îi provoacã o spaimã cumplitã, darreuºeºte sã îºi dea seama cã de fapt ceea ce elluase drept animal era doar o ramurã putrezitãºi contorsionatã. Don Juan îi adreseazã acestreproº (traducerea ne aparþine: apud Marievon Franz, Matière et psyché, p. 166): �Iatãcum ai reuºit sã alungi o putere minunatã. Aianeantizat-o! Aceastã putere care reuºise sãtransforme o ramurã într-un animal. Ar fitrebuit sã reziºti pânã când aceastã lume ar fiîncetat sã existe � dar nu ai reuºit deloc.� Noiam spune astãzi cã ceea ce Castaneda aîncercat sã facã a fost doar revenirea la�adevãrata realitate�. A avut o halucinaþie,iar pentru gândirea raþionalã halucinaþiile nusunt decât ceea ce este mai rãu în lume; estesursa numãrul unu de erori. O ramurã nu arecum sã fie un animal � se încalcã principiulidentitãþii, ori este bine ºtiut cã acesta esteprincipiul �inviolabil� pentru raþiune. Dar dece nu ar fi de pus sub semnul întrebãrii? Careinstanþã ne spune cã acesta este principiulinviolabil? De ce acest lucru? Iatã alte întrebãricare ne deschid spre alte rãspunsuri carenecesitã alte întrebãri ºi aºa mai departe.

În concluzie, calea pe care problemarelaþionãrii dintre spirit ºi materie pare sã fieaceea a unei conlucrãri disciplinare. Vorbimde o interdisciplinaritate ºi mai ales de otransdisciplinaritate care îºi poate aduceaportul în a genera piste cu sens în construireade rãspunsuri coerente în legãturã cu aceastãproblemã. Psihologia analiticã alãturi demecanica cuanticã, alchimia alãturi de biologiamolecularã, istoria religiei alãturi de logicamatematicã, acestea sunt premisele unei astfelde punere pe cale a acestei probleme. Existãnumeroase capcane de evitat când ne aºezãmîn aceastã interdisciplinaritate, dar faptul cãproblema este pusã ºi repusã în alþi termeni ºisub alte unghiuri de vedere, acestea nu pot fidecât efecte benefice pentru evoluþia spiritualã.


Nicolae Scurtu

CONTRIBUÞII LA BIOGRAFIAPOETULUI NICOLAE COBAN

FIRIDE BASARABENE

Poetul ºi memorialistul Nicolae Coban(n. 1 octombrie 1915, Sudarca, Soroca �m. 4 decembrie 1996, Bucureºti) a fostreceptat, cu înþelegere ºi rigoare, încã dela debutul1 sãu editorial. În perioadainterbelicã a colaborat la un însemnat numãrde ziare ºi reviste printre care amintim:Basarabia, Cuvânt moldovenesc,Luptãtorul, Viaþa Basarabiei, Chemarea,Bucovina, Basarabia literarã, Universulliterar, Convorbiri literare, RevistaFundaþiilor Regale, Raza, Cuget clar,Solidaritatea ºi altele. Poetul NicolaeCoban impresioneazã prin naturaleþea ºiprospeþimea imaginilor artistice, prinevocarea universului rural, dar ºi citadin,ºi, mai ales, prin unele teme tradiþionale,specifice scriitorilor din Basarabia, precumsolitudinea într-o lume rece ºi apãsãtoareºi suferinþele inimaginabile pentru un omliber al secolului douãzeci. Cãrþile sale2, nuprea multe, au suscitat interesul istoriei ºicriticii literare ºi au fost citite, recitite ºiaºezate exact acolo unde le este locul înierarhia valorilor literare naþionale. Lecturacea mai recentã a operei lui Nicolae Cobanºi care s-a concretizat într-un profilautentic aparþine istoricului ºi criticului

*Bucureºti, 30 decembrie 1977

Mult stimate Sãluc Horvat,Dupã necazurile prin care am trecut, mã refer mai ales la cele care privesc starea

sãnãtãþii mele, undeva condiþionatã, în continuare, de plecarea pe nepus în masã laArad ºi în conformitate cu convorbirea de la telefon, de abia astãzi pot rãspunde scrisoriid[umi]tale.

Aveai cel puþin o evidenþã mai clarã asupra ceea ce s-a fãcut pânã în prezent ºi,desigur, gãseam un mijloc de a ne pune de acord cu restul.

Oricât de greu îmi vine ºi oricât de rãu þi-ar pare, îþi cer din toatã inima iertare, pemai departe, în avansul lucrãrii d[umi]tale, nu am fãcut nimic.

literar Mihai Cimpoi3, minte agerã ºicuprinzãtoare, ce a interpretat, cupromptitudine, valorile estetice aleBasarabiei noastre dintotdeauna. Gândurileacestea mi-au fost sugerate de o epistolãnecunoscutã, încã, a poetului NicolaeCoban pe care a trimis-o istoricului ºicriticului literar Sãluc Horvat (n. 23 iunie1935), un strãlucit cunoscãtor al operei ºibiografiei lui Eminescu ºi, în acelaºi timp,un profund cunoscãtor al presei literare dinTransilvania ºi nu numai. O epistolã care,parcã, prevesteºte un eºec. Ceea ce se vaºi întâmpla. Despre ce e vorba? Istoriculliterar Sãluc Horvat a propus EdituriiEnciclopedice publicarea unei Bibliografiia revistei Viaþa nouã, publicaþiefundamentalã în ceea ce priveºtemodernismul european ºi, desigur,simbolismul românesc, aºa cum l-aconceput ºi teoretizat Ovid Densuºianu.Din motive pecuniare ºi în dispreþul gen-eral pentru instrumentele de lucru, atât denecesare unei culturi europene, aceasta nua mai apãrut, iar autorul nu ºi-a mai pututrecupera manuscrisul nici pânã astãzi. Cetimpuri? Ce mentalitãþi? ªi, desigur, ceoameni?


Am fost blocat în casã ºi, de câteva zile doar, am început sã-mi rânduiesc un plande lucru în privinþa definitivãrii a ceea ce mai rãmâne de fãcut.

Ca sã-mi pot da seama de situaþia realã a trebuit sã rãsfoiesc întreaga lucrare, mãrefer la adaosul deja efectuat, ºi am ajuns la urmãtoarele concluzii, obligatorii pentrumine, pe care þin sã þi le comunic aºa cum le gândesc eu.

1. Mã tem cã scrisul meu, grafia!, te va încurca ºi îþi va da mare bãtaie de cap. Dinconsiderente de treabã bunã, oricât de greu mi-ar veni, voi bate eu lucrarea la maºinã.Nu-i vorba de platã pentru acest travaliu, ci de a elimina de la început operaþiuni ce aravea loc dupã aceea din pricina neclaritãþii, altfel foarte greu de descifrat.

2. La ora actualã, nici la B[iblioteca] C[entralã] U[niversitarã], nici la B[iblioteca]C[entralã] de S[tat] nu se pot urmãri recenziile ce ar urma sã fie rezumate în cât depuþine cuvinte. Aºa cã tot microfilmul rãmâne ºi acesta numai la B[iblioteca] A[cademiei]R[omâne]. Îl voi rezolva astfel. Cum acolo nu se poate lucra decât în fiecare zi dedimineaþã pânã la ora 14, dupã aceastã orã pot efectua dactilografia.

3. Odatã rezolvate aceste treburi, domnia ta vei putea dupã aceea încheia cu acurateþãindicele, la Baia Mare.

Cum îþi cunosc temerile, mã refer la faptul cã mai lucreazã ºi alþii la aºa ceva, amcãutat sã mã interesez când m-au vizitat prietenii acasã, în timpul bolii, ºi despre acestlucru.

Ceea ce s-a fãcut pânã în prezent priveºte un plan local care nu impieteazã cu nimictipãrirea lucrãrii d[umi]tale. Amintesc acest lucru spre a nu avea griji.

Cu începere de la 1 ianuarie 1978, alte obligaþii ale mele rãmân lichidate ºi nu mãocup decât de aceastã sarcinã pe care mi-am luat-o faþã de d[umnea]ta ºi la care mãzoreºte îndeaproape soþia mea ºi ea ardeleancã, foarte solidarã cu perspectiva care tepriveºte.

Dacã gândeºti altfel, te rog sã-mi scrii imediat, ca sã mã pot conforma.Cu privire la studiul introductiv, acesta se va realiza la Bucureºti în timp ce vei

definitiva indicele sau, dacã vei socoti altfel, de asemenea va trebui sã-mi aminteºti înscrisoarea pe care o aºtept de la d[umnea]ta.

Te rog sincer sã mã ierþi pentru întârzierea rãspunsului meu, însã, în nici un fel numi-a îngãduit sãnãtatea altfel.

În continuare, poate nefiresc cumva în ceea ce priveºte obiceiul, aº vrea sã folosescprilejul acestei scrisori pentru a ura domniei tale ºi familiei: sãnãtate, fericire, toatesuccesele aºteptate ºi tot ce vã doriþi de la noul an 1978!

La mulþi ani!Nicolae Coban

[Pofesor Sãluc Horvat, Baia Mare, Piaþa Gheorghe Gheorghiu-Dej, nr. 9,apartamentul 57, judeþul Maramureº].

Note Originalul acestei scrisori, inedite, se aflã în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu

din Bucureºti.1. Nicolae Coban ~ Carte de început. Înfiripãri. [Versuri]. Bucureºti, [Fãrã editurã],

[1935]. 70 pagini. (Biblioteca �Luceafãrul�, nr. 1).2. Nicolae Coban ~ Casa de pe Prut. [Chiºinãu], Cuget moldovenesc, 1940, 64 pagini.

(Colecþia �Societãþii scriitorilor din Basarabia�); Cântece de acasã. Ciclu basarabean.[Bucureºti, Fãrã editurã, 1941], 63 pagini; Sfârºitul Nord. Ciclu polar. Chiºinãu, «DaciaTraianã», 1944, 93 pagini; Proteus la mal. [Versuri]. [Bucureºti], Editura pentru Literaturã,1969, 160 pagini; În memoria substanþei. [Versuri], [Bucureºti], Cartea Româneascã, [1972],104 pagini; Eka. [Selecþia poemelor de Eudochia Pavel]. Bucureºti, Editura Apollo, 1994,143 pagini, precum ºi douã cãrþi pentru copii ~ Craiul Criº (1985) ºi Întoarcerea cerbilor(1986).

3. Mihai Cimpoi ~ Ora stelarã. �Cercul destinului�. Neosemãnãtorism ºi naturalism ~Nicolae Coban în O istorie deschisã a literaturii române din Basarabia. Ediþia a 4-areactualizatã. Bucureºti. Fundaþia Naþionalã pentru ªtiinþã ºi Artã, 2009, p. 102�103 + 1foto bust Nicolae Coban.


BASARABII DE TÂRGOVIªTE

NEAGOE BASARAB(1)(23 ianuarie 1512�15 septembrie 1521; * = investit în decembrie 1511,

ante 8 februarie 1512-15 septembrie 1521)

Gabriela Niþulescu

Emite la Târgoviºte 32 documente.cele mai importante referindu-se la:întãririle ºi scutirile date Mãnãstirii Dealu(13 decembrie 1514); întãrirea pentruMãnãstirea Argeº a vãmii domneºti de laocna micã din Târgoviºte (7 ianuarie 1517);întãririle pentru Mãnãstirea Nucetu (1520)ºi Mitropolia Târgoviºte (1520). În 9 iunie1520 încheie la Târgoviºte un tratat dehotãrnicie cu Ioan Zapolya, voievodulTransilvaniei, delegaþii stabiliþi de cei doiprincipi convenind ca la hotare sã fie �paceºi înþelegere�, cei care încalcã tratatulurmând a plãti cu capul; supuºii îºi vor dadãrile potrivit normelor stabilite, iar hotarelesunt fixate pe munþi, de la Orºova pânã laapa Oltului.

Ctitorii târgoviºtene: Mitropolia;biserica �Sf. Gheorghe�.

Este fiul natural al domnului Basarabcel Tânãr � Þepeluº, din idila cu NeagaCraiovescu; va purta însã numele soþuluimamei sale, vornicul Pârvu Craiovescu. Deaici marea importanþã a acestei familii olteneîn timpul domniei lui, ca ºi noul sens alpoliticii externe muntene pe care opromoveazã domnul dupã 1514. Fãrã aintra în detalii, însuºi Neagoe Basarab îºirecunoaºte filiaþia din Basarab cel Tânãr,în inscripþia pusã pe un taler de argint dãruitMãnãstirii Tismana, ca �fiu al lui Mlad (=Tânãr) Basarab Voievod�.

Cã el este un Basarab, istoricii nu punla îndoialã; nesigurã este doar filiaþiapaternã: este fiul vornicului PârvuCraiovescu (opinie susþinutã de cronicarulRadu Popescu ºi istoricul NicolaeStoicescu) sau copilul nelegitim aldomnului Basarab Þepeluº (aºa cum susþinC. Giurescu, Nicolae Gane, G.D.Florescu, Constantin Rezachevici, DanZamfirescu, Gheorghe Mihãilã etc.). Mamaeste sigurã: Neaga din Hotãrani, care �dupã idila cu Basarab Þepeluº � s-acãsãtorit cu Pârvu Craiovescu, având

împreunã încã trei copii, pe lângã Neagoe:Preda mare ban, cãsãtorit cu Despina,Marga � mãritatã cu Marcea marepostelnic, strãmoaºa domnului MateiBasarab; Vlãdaia, mãritatã cu VasileFurcovici mare logofãt.

Ca mare boier, Neagoe urcã treptelerangurilor în puþini ani: în ianuarie 1501este postelnic, iar în decembrie devinemare comis, rang pãstrat ºi în anii 1510 ºi1511. Aºteptând sfârºitul domniei luiMihnea cel Rãu, Neagoe este surprins devenirea unui nou domn � Vlãduþ, ºi pleacãîn pribegie la Sibiu, unde avea ºi o casãfoarte frumoasã. Acolo el se apropie deGheorghe Brancovici, despotul Sremului(care va fi mitropolit în Þara Româneascã,sub numele de Maxim, în anii 1505-1508),fratele lui Iovan Brancovici, despotulSerbiei (amândoi nepoþii despotuluiGheorghe Brancovici). Aºa ajunge NeagoeBasarab sã se cãsãtoreascã la Sibiu cunepoata cãrturarului sârb, Despina Miliþa(Elena), care va fi soþie credincioasã ºidoamnã în marea operã culturalã, dar ºi omamã exemplarã.

Am vãzut cum a ajuns la domnieNeagoe Basarab, susþinut de rudele sale ºide turci. Ca domn rezident la Târgoviºte,emite de aici 32 de documente, cel maisemnificativ fiind cel din 7 ianuarie 1517,prin care întãreºte Mãnãstirii Argeº (ctitoriasa) vama domneascã de la Ocna Micã dinTârgoviºte, pentru ca �sã-i fie de hranã ºiîntãrire� mãnãstirii, iar lui �de vecinicãpomenire�. Tot în 1517, la 17 martie,domnul emite un document care are un tipsigilar nou, menit sã reprezinte schimbareade ramurã dinasticã fãcutã prin venirea laputere a partidei Craioveºtilor; aceastãmodificare a stemei de stat constã în faptulcã el schimbã pasãrea heraldicã (punecorbul) ºi reprezentarea separatã a aºtrilor(soarele ºi luna), iar în amprenta sigilarãforma scutului � modificatã � se apropie


foarte mult de ceea ce specialiºtii numesc�amprenta francezã modernã�.

Acest nou tip de sigiliu, din categoria�Nova plantatio�, este de acum obiºnuit întoate stemele domnilor munteni de dupãNeagoe Basarab, folosit inclusiv în 1658de Radu Mihail Mihnea al III-lea.Schimbarea fãcutã de domn este nu numaide ordin heraldic, sau ca o integrare în noulcurent european. Ea reflectã, la nivel statal,noua situaþie internã ºi noul concept poli-tic al domnului român în spaþiul sud-esteuropean, un spaþiu devenit � graþie luiNeagoe Basarab � o regiune de echilibrupolitic ºi de stabilitate în relaþiile cu vecinii.

Politica externã a lui Neagoe Basaraba fost un mare câºtig, datoritã mai ales noiiorientãri ºi noilor coordonate pe caredomnul le-a impus: este aici o anumecaracteristicã a unei alte situaþii geopoliticeºi a unui alt tip de concept, deschis altororizonturi geopolitice ºi culturale ºi unuisecol renascentist de integrare europeanãºi de stabilitate conjuncturalã pe care nicio altã þarã din sud-estul european nu leputea promova.

La 17 martie 1517, domnul încheie cuLudovic al II-lea, regele Ungariei, un tratatde închinare ºi credinþã prin carereînnoieºte jurãmântul de credinþã anterior(fãcut de Vlãduþ), defineºte relaþiile cuBraºovul ºi Þara Bârsei (destul deîncordate, de altfel) ºi � deºi venit la troncu ajutorul turcilor � el se angajeazã �sã îiopreascã pe turci în cazul unei incursiunispre Þara Bârsei sau spre Braºov�. Înacelaºi spirit de restabilire a bunelor relaþiicu negustorii braºoveni, domnul le acordãacestora dreptul de a face comerþ în ÞaraRomâneascã �însã numai la Târgoviºte,Câmpulung ºi Târgºor�, orice alt loc decomerþ fiind interzis ºi încãlcarea sepedepsea aspru. Prevederile acestui tratatau permis normalizarea comerþuluiintracarpatic ºi stabilizarea regulilor deadãpostire a pretendenþilor în cetateaBraºovului; pentru Þara Româneascã, ºiîn general pentru români, tratatulmarcheazã revenirea la bunele relaþii cuBraºovul, dupã încordatele ºi îndelungateleconflicte anterioare.

Mult mai important este un alt act aldomnului � care aratã nu doar capacitateadiplomaticã extrraordinarã a lui, ci ºi aceadeschidere spre un orizont european poli-tic ºi cultural, un orizont care prefigureazã,conceptual ºi aplicativ, ceea ce în secolulXVII se va defini drept �noul militantismmuntenesc de la Târgoviºte�. Este vorbade unul din cele mai semnificative acte

politice ale secolului XVI, fãptuit la iniþiativalui Neagoe Basarab.

Dupã marile invazii ale sultanului SelimI � când turcii cuceresc teritorii din Persiapânã în Egipt � în vara anului 1519ªtefãniþã-Vodã al Moldovei ºi NeagoeBasarab al Þãrii Româneºti iniþiazã un mareact diplomatic de esenþã unionistã. Trimitun memoriu papei Leon al X-lea (emisarfiind Anton Paicalas), pentru a negocia însintonie unirea lor cu Roma ºi participarea,cu drept de cobeligeranþã, la cruciadaantiotomanã preconizatã de papalitate. La 3iunie 1519, din Roma, papa trimite oscrisoare prin care aratã cã este de acordcu propunerile românilor, salutã misiuneaemisarului ºi trimite sprijinul sãu pentruunirea cu Sfântul Scaun Apostolic: �pentrutine, Basarabe, ºi pentru fiii tãi Teodosieºi Petru, ºi pentru toþi urmaºii voºtri, la felca ºi pentru tine ªtefane, ºi pentru toþiurmaºii tãi ºi pentru toþi supuºii voºtri�. Maiscrie papa cã îi considerã pe români aliaþiîn tratatele pe care le va încheia cu turcii,cã este de acord cu condiþiile puse de domniiromâni ºi se angajeazã, în numele ScaunuluiApostolic, la obligativitatea îndeplinirii lor.

Din pãcate, moartea papei ºi a luiNeagoe Basarab, în 1521, pune capãtacestei dorinþe, de maximã importanþãreligioasã pentru Vatican (promisa unire cuRoma) ºi de vitalã importanþã politicã pentruromâni (alianþa de luptã antiotomanã).Având drumul liber, sultanul Soliman Ireuºeºte sã cucereascã nestingherit toatãUngaria inferioarã, pe linia Dunãrii, iarvictoria de la Mohács îi permite ca, în1526, sã transforme în paºalâc o marezonã locuitã de creºtini.

Proiectul celor doi domni români a fostunul grandios ºi îndrãzneþ, eºuat din cauzeobiective. Reluat la alte dimensiuni de cãtreMihai Viteazul, dupã 1595, proiectul vaeºua ºi de aceastã datã, datoritã uneislãbiciuni a principilor creºtini ºi uneitensiuni care, mereu, a marcat situaþiageopoliticã pe linia Dunãrii.

Neagoe Basarab este unul dintre puþiniivoievozi care, având o domnie liniºtitã, aputut sã ridice cultura la un nivel de excepþie,a patronat opere de mare însemnãtateconceptualã ºi cu aplicabilitate la condiþiilevremii sale ºi, prin ctitoriile sale, a dat unnou sens termenului de credinþã � înaccepþiunea unui spirit umanist de sorginteeuropeanã ºi a unor tradiþii româneºti venitedin lungi secole de creºtinism.

Sub raport cultural, domnia lui aînsemnat altceva faþã de trecut ºi nou faþãde prezent, un orizont cultural larg, cu


deschideri renascentiste de excepþie ºi pecoordonate de înnoire, echilibru ºistabilitate economicã. Domnia lui aduceþãrii ºi capitalei ei un spirit nou, renascentist,cu realizãri care uimesc ºi astãzi. iar creaþiaartisticã include ºi o celebrã ºcoalã depicturã care lucreazã la mãnãstirile Dealuºi Nucet, ca ºi la noua mitropolie din oraº.Meºterii acestei ºcoli, pãstrând tradiþiabizantinã ºi acceptând influenþe de tipoccidental grefate pe fondul tradiþionalautohton, exprimã o altã mentalitate ºi unalt mod artistic, evidente în arhitectura ºipictura mãnãstirilor Dealu ºi Nucet. Lacomanda domnului, ei ridicã ºi picteazã oserie de biserici, refac altele � ctitorii alestrãmoºilor din secolul XV, lãsândposteritãþii bijuterii unice în spaþiul sud-esteuropean ºi cu influenþe remarcabile în artaculturii slavone.

În special Târgoviºtea are o dezvoltarefãrã precedent: se ridicã noi construcþii,creºte rafinamentul artistic al curþiidomneºti medievale, gândirea politicã estestimulatã chiar de domn. Acum, fastul ºimãreþia bizantinã îºi aflã la Târgoviºte osemnificativã continuitate, Neagoe Basarabfiind cel mai important dintre domnii românicare � prin activitatea culturalã � aucontribuit ca însãºi ideea imperialã bizantinãsã poatã fi salvatã, dupã cucerirea otomanãa Constantinopolului. Într-un proces cre-ator marcat de spirit european ºirenascentist, domnia lui deschide o epocãartisticã de excepþie, în care creaþiiledeosebite (în primul rând arhitectura ºipictura) îmbinã perfect tradiþia autihtonãcu experienþele ºi realizãrile noilor generaþiide artiºti, a noilor curente europene.

Acest lucru este cel mai bine ilustratîn magnifica mãnãstire de la Argeº, a cãreisfinþire din 17 august 1517 a reunitegumeni de la Muntele Athos, Lavra,Zografu, Pantocrator, episcopi greci dinSardia, Seres, Midia, Melenie, pe Teolipt Ipatriarhul Constantinopolului, dar ºi boieri,negustori, mult norod, invitaþi strãini.

A fost atunci la Argeº o serbare pecare cronicile o consemneazã ca unicã înÞara Româneascã, aureolatã de cucerniciadomnului ºi a soþiei sale, de minunãþialãcaºului ºi de mãreþia imperialã a vechiuluiBizanþ � atât de bine impusã de NeagoeBasarab, ca demn urmaº al basileilor greci.Într-un impresionant tablou votiv, domnuleste îmbrãcat cu celebra mantie bizantinã� granata, fiind singurul astfel reprezentatdintre toþi domnii români.

Opera de ctitorire a lui Neagoe Basarabînseamnã edificii înãlþate din temelie;

refaceri ºi reparaþii; un nou lãcaº pentrusediul mitropolitan, mutat la Târgoviºte;donaþii generoase în bani, bunuri, obiectepreþioase, cãrþi, manuscrise, date în þarã,la Locurile Sfinte, la Muntele Athos. Darºi o operã cãrturãreascã de excepþie, caresã reflecte noua mentalitate ºi noul spirit alepocii sale.

Cea mai frumoasã ctitorie a domnuluieste Mãnãstirea Argeº, o construcþiemagnificã a cãrei ridicare este strâns legatãde mitul jertfirii (atât de rãspândit lapopoarele din Balcani) ºi de legendameºterului Manole. Pe locul vechiimitropolii a Þãrii Româneºti, domnul ridicão bisericã impunãtoare ºi unicã în tot sud-estul Europei prin frumuseþe, cu un locspecial destinat a fi necropola familiei sale.Gavriil Protul descrie biserica aceasta cafiind �de o bogãþie uimitoare, cumnimenea nu mai clãdise pânã atunci� ºiziditã �tot de piatrã cioplitã ºi netezitã ºisãpatã cu flori�. O bisericã despre care,în secolul XIX, istoricul belgian HenriGrégoire spune cã este �o adevãratã Sf.Sofia munteanã, care încoroneazãdezvoltarea arhitectonicã a artelorcolaterale în Peninsula Balcanicã�.

Momentul sfinþirii lãcaºului, la 17 au-gust 1517, a reunit înalþi prelaþi din toatecolþurile creºtinãtãþii ortodoxe; a fost aicipatriarhul Teolipt I al PatriarhieiEcumenice de la Constantinopol, care abinecuvântat mulþimea uriaºã ºi a ridicatslavã domnului ctitor. Serbarea de laArgeº a devenit legendã pentru popoarelecreºtine, o serbare pusã sub semnulcucerniciei domnului ºi a soþiei sale,impresionantã prin mãreþia lãcaºului ºiuimitoare prin fastul imperial al vechiuluiBizanþ � impus de Neagoe Basarab prinstilul arhitectonic, dimensiunile lãcaºuluiºi splendidele picturi realizate deDobromir din Târgoviºte.

Peste puþin timp, la 26 aprilie 1520, laTârgoviºte se va sfinþi biserica nouãridicatã de domn pentru a fi sediulMitropoliei Þãrii Româneºti, unul din celemai impresionante ºi monumentale edificiireligioase ridicate în evul mediu românesc.Acelaºi Gavriil Protul scrie cã biserica era�mare ºi frumoasã, cu opt turle ºi totrãtunde cum sã saturã ochii tuturor devederea ei�; secretarul italian al domnuluiPetru Cercel, genovezul Franco Sivori, ovede în 1583 �minunatã� lucratã înmozaic�, iar diaconul sirian Paul de Alep �aflat în 1653 la Târgoviºte împreunã cupatriarhul de Antiohia � crede cã biserica�nu-ºi are pereche în toatã þara�.


George Coandã

STAREA DE ROMÂNITATE:Creºtinarea în vatra ancestralã (1)

GEOCIVILIZAÞIE ROMÂNEASCÃ

Existã spirite neliniºtite în rândurileintelectualitãþii româneºti � unii specialiºtiîn istoria culturii ºi civilizaþiei, sau aºa-ziºi,dar ºi jurnaliºtii de conjuncturã � care, luânddrept paravan �libertatea democraticã deopinie ºi de expresie�, îºi dau cu pãrerea,dublatã de un tupeu exhibat, despre destinulistoric al românilor de la începutulvremurilor ºi pânã astãzi. Din nefericire �ori cu un scop ascuns, evident denigratorºi negaþionist, înveºmântat, uneori, într-odubitativitate fals ºtiinþificã, �purjat� dindiferite surse mai mult sau mai puþin oculte� pun în circulaþie teorii care, dacã nufrizeazã teribilismul iconoclast atunci para fi emise de minþi lovite de patologiaabsurdului. Aºa cum am descoperit înpaginile cotidianului �Adevãrul� (10 iulie2012) o teorie a arheologului Ion Motzoi-Chicideanu, susþinutã cu fervoareoportunistã, sub proprie semnãturã, deIlarion Þiu, în articolul �Au fost româniifãcuþi creºtini de slavi?�. Jurnalistul areînsã un alibi: teoria bizarã a specialistuluiarheolog este completatã cu �un rãspunscompetent� dat cândva de istoricul �binecunoscut slavist � Petre P.Pavaitescu, invocat întru �validarea�cercetãtorului în mãruntaiele pãmântului îndesluºirea unor taine ale istoriei strãvechiromâneºti. ªi de aici un întreg imbrogliode situaþii aiuritoare. Iatã-le:

1. Românii iniþiali (daco-romanii, înconcepþia academicã etnoistoricãstandardizatã) s-au retras odatã cu trupeleºi administraþia romanã, în ultimele deceniiale secolului d.Hr./e.n., la sud de Dunãre(�retragerea aurelianã�), conformalegaþiilor geografului austriac RobertRösler din �Studii româneºti. Cercetãriasupra istoriei mai vechi a României�,apãrutã la Leipzig în 1871, ºi care au dat�apã la moarã� Budapestei promotoareintratabilã a pseudoteoriei �spaþiului vid�existent când ungurii arpadieni au nãvãlitîn Transilvania, dupã începutul mileniuluial doilea d.Hr./e.n., Ion Motzoi-

Chicideanu, într-o halucinantã remarcãmoralizatoare, reþinutã de autorularticolului, perorând: �Istoricii ºiarheologii români se tem de oprobriulpublic dacã ar interpreta onest situaþia dinteren, deoarece ar putea fi acuzaþi cã susþinteoria lui Rösler [�] Adicã teoria luiRösler nu este o teorie, ci realitate�.

ªi urmeazã niºte explicaþii, vina �fugii�daco-românilor la sud de Dunãre revenind�invaziei altor popoare din nordul ºi estulEuropei�.

2. Creºtinarea poporului român a fostun fenomen cu vreo �trei viteze�, ºi cares-au produs astfel:

a) Goþii, prin secolele III-IV d.Hr./e.n. aleprimului mileniu d.Hr./e.n. creºtinându-se,având ºi un episcop în nordul Dunãrii, undeîºi creaserã o �þarã�, �n-au influenþat cunimic creºtinismul românesc�, de aicitresãrind ºi mirarea noastrã. Pãi, careromâni creºtini, dacã au dat bir cu fugiþiipeste Dunãre, pitindu-se prin Balcani, iarmai înainte închinaþi în Hristos �erau doarlocuitorii oraºelor. Nu erau autohtoni,venind de aiurea pentru a asigurafuncþionarea statului� (teritoriul Dacieiocupat de Imperiul Roman). ªi, uite cumapare contradicþia. Vom reveni mai încoloasupra chestiunii.

b) Slavii sud-dunãreni (bulgarii),creºtinaþi cu premeditare geopoliticã deîmpãraþii din Bizanþ, care i-au pus pe fraþiiChiril ºi Metodiu sã le fabrice un alfabet,sunt cei ce (ºi este �aruncat în luptã� PetreP. Panaitescu) prin preoþii lor, refugiaþipeste Dunãre, �au adus biserica creºtinãîn mijlocul românilor� în secolul XI, ºiunde� �au întâlnit o populaþie creºtinã�,fiind �puþin probabil� ca apostolul Andreisã fii predicat în þinuturile dacilor. ªi iarãºine aflãm într-o abracadabrantã chestiune.ªi pe aceasta o vom lua în discuþie.

c) Românii nu s-au creºtinat în vatradacicã pentru cã au pãrãsit-o la �retragereaaurelianã�, aºa cã (de la Ion Motzoi-Chicideanu citire) ei �au venit creºtinaþi


de la sud�, cu alte cuvinte, fiind ciobani,�ºi-au luat oile ºi credinþa ºi s-au mutatla nord de Dunãre�, cum ironic ºi cumaliþie ne comunicã jurnalistul Ilarion Þiuîntr-un inter-titlu.

Nu este nicio îndoialã cã, luând lacunoºtinþã de publicarea unui asemeneaarticol într-un important cotidianromânesc, Budapesta nu are decât a jubilaºi de a-i trata pe români de� invadatoriai României în general ºi a Transilvanieiîn special.

Este talentul nostru de a ne da custângu-n dreptu� prin unii �savanþi� pecare-i suspectez, dacã nu de a fi în�serviciul comandat� al unor interesestrãine (manucurtizare), de epatareºtiinþificã egocentricã ºi teorii teribiliste, cusiguranþã. Astfel, istoria românilor esteanulatã ºi acest popor azvârlit în anistorie.

*Problematica creºtinãrii românilor,

care cere rãspunsuri la un imbroglio, dincare cineva neavizat nu înþelege ghicitoarea� cum am vãzut mai înainte � o voi tratapunctual. Precizez însã � reiterez o opiniepersonalã � cã nu refuz viziuni istoricerevoluþionare, chiar eu am lansat unele, dardevin reticent ºi închid uºa teoriilor ºiipotezelor care sfideazã bunul simþ ºtiinþificºi demoleazã adevãruri istorice solidargumentate.

1. Nu am sã insist, decât atât câttrebuie, asupra teoriei absurde rösleriene/maghiare a pãrãsirii Daciei de cãtre întreagapopulaþie autohtonã, apãrând ca într-unhocus-pocus, fãcut de împãratul prestidigi-tator Aurelian, un spaþiu total lipsit de viaþãomeneascã � Transilvania. În afarã deistoriografia modernã maghiarã, nimeni numai susþine aceastã impardonabilãelucubraþie, ºi este cu atât mai ciudatãopinia �definitivã� a arheologului IonMotzoi-Chicideanu, acompaniat deIlarion Þiu de-þi� þiuie urechile de atâtaineptitudine, acum când prin Harghita ºiCovasna, cu vãdite impulsuri oficiale de laBudapesta, s-a pornit vizibil bãtãliairedentistã pentru �înlãturarea ocupaþieiromâneºti�. Pentru cine nu ºtie � sau pentru�savanþii� care sunt loviþi de o ruºinoasã ºicomplice uitare �, în afara invaziilorpopoarelor migratoare, de-a lungul celor170 de ani de stãpânire romanã, dacii liberi,trãitori pe mai mult de jumãtate din teritoriul�necapturat� de legiunile lui Traian, audeclanºat numeroase atacuri de eliberare acompatrioþilor lor din Dacia supusãimperiului, de unde împãratul MaximinTracul (235-238) s-a �încununat� cu titlulde Dacicus Maximus, ca ºi împãratulFilip Arabul (244-249) cu cel de

Carpicus Maximus, sau împãratulGallienus (253-268), de asemenea cuDacicus Maximus, dupã victoriileîmpotriva acelor daci. Însã dacii liberi, încontextul �retragerii aureliene�, vorpãtrunde în pãmânturile strãmoºeºti alefostei Dacii imperiale refãcând unitatea deneam. ªi ar mai fi de remarcat cã vatradacicã nu se limita doar la spaþiul carpato-nistrean-danubic, ci cuprindea ºi ScythisaMinor (Dobrogea) ºi Moesia Inferior, încare, dupã retragere, Roma a creat o nouãDacie, locuitã de traco-daci, centrul acesteivetre ancestrale fiind �coroana carpaticã�ºi Transilvania (Daci Superior / Apulensis/ Porolissensis).

Dar sã nu facem apel la niciunul dintratatele de istorie a românilor editate deAcademia Românã � ar fi sã fim pãrtaºi aiunui parti-pris �, ci la izvoare vechimaghiare, de pildã la Simonis de Keza(secolul XIII), care în �ChroniconHungarorum� aminteºte de existenþaromânilor (�Pascua Romanorum� /�Pastores Romanorum�) pânã ºi în CâmpiaPannoniei la momentul debuºãrii ungurilorîn Europa, iar Thomas de Spalató (acelaºisecol) este sigur cã Ungaria Magna/UngariaMare, incluzând ºi Transilvania, deci, s-anumit �Pascua Romanorum� (dupãretragerea aurelianã, ca atare): �Hoc regiodicitur antiquitas fuisse pascuaRomanorum� (�România. Documentestrãine despre români�, ed. II, DirecþiaGeneralã a Arhivelor Statului din România,Bucureºti, 1992, pp. 33-35). Adicã�Pãºunea� / Patria românilor. Aºadar, amoperat � cum se spune � cu marfaclientului. Românii erau acolo. ªi dacã,fãcând o concesie de dragul unui joc alimaginaþiei fanteziste, este sã dãm crezareröslerienilor ºi arheologului pomenit aicicum cã toþi locuitorii din Dacia imperialãs-au refugiat la sud de Dunãre, de fapt eitrebuie sã se fi pus la adãpost acasã ºi pesteo vreme, urmaºii acestora � sub presiuneaslavilor de sud, care au spart blocullatinofon din Dacia balcanicã � s-aureîntors acasã. Dintr-un loc al caseiancestrale în acel loc al casei de unde aufost alungaþi de goþi, gepizi, geruli, bastarniºi de� fraþii lor, dacii liberi. E aiurea, nu?Dacã e sã fi venit cineva din sud (refugoi)sub tãvãlugul slav au fost românii obârºiþiîn acea parte a vetrei ancestrale, adicãtraco-dacii romanizaþi din cele douã Moesii(Superior ºi Inferior), într-un procesîndelungat de convieþuire cu imperialiicuceritori (secolele II î.Hr./î.e.n. � VIId.Hr./e.n.). ªi aceºtia, în afara celordislocaþi prin întreaga Peninsulã Balcanicã,tot în propria casã s-au mutat, dar înpartea ei din Carpaþi. ªi punct.


Dan Gîju

ARS LONGA...

1. Un element �providenþial�:strungarul în fier Dumitru Petrescu.Primul, ºi cel mai important, dintre toþimaeºtrii cuvântului � scris, vorbit, chiar ºicatapultat pe unde hertziene � rãmâne maivechea noastrã cunoºtinþã DumitruPetrescu (10 mai 1906, Bucureºti�1969,nume real incert, probabil Gheorghe M.Dumitru, dupã evidenþele Poliþiei, aliasPetrusin. General-maior; �primulmuncitor ajuns general în armata românã�la 40 de ani. Fiu de tâmplar, el însuºi era laorigine �strungar în fier�, avea patru claseprimare ºi ºcoalã profesionalã plus, ca toþipolitrucii plimbaþi prin Uniunea Sovieticã,inclusiv Valter Neulander & Co, ªcoalaleninistã Internaþionalã de la Moscova.Cãsãtorit la o vârstã relativ tânãrã, cufamilie grea (va avea ºase copii, între carepatru fete, cel puþin una trimisã mai apoi lastudii în URSS), ilegalist încã din 1932,organizator al grevelor de la Griviþa, estede presupus cã a fost lesne pentru serviciilesecrete sovietice ca sã-l atragã lacolaborare. Condamnat în regimul luiCarol al II-lea la muncã silnicã pe viaþãpentru activitate comunistã, evadeazã dinînchisoare (Evadare organizatã în ianuarie1935 de cãtre Partidul Comunist dinRomânia, când scapã din închisoare �lotulGriviþa�, format din Constantin Doncea,Dumitru Petrescu ºi Gh. Vasilichi) ºiajunge în URSS, în 1935, unde refuzãpropunerea NKVD-ului de a fi retrimis înRomânia ca sã facã spionaj (aºa va susþineel într-o declaraþie datã dupã cãderea îndizgraþie, prin anii �60), preferând sã facãpropagandã anti-româneascã în presascrisã ºi la Radio Moscova, cel mai probabilactivând pe statele de platã ale DirecþieiSuperioare Politice a Armatei Roºii, secþiaa VII-a, care se ocupa cu activitatea dedescompunere a armatei duºmane. Dupã

CAREUL COZILOR DE TOPOR.ARTIZANII PRESEI MILITARE

COMUNISTE*

* Fragment din Istoria presei militare, în curs deapariþie la Editura Bibliotheca, Târgoviºte.

începerea rãzboiului � va declara într-oautobiografie pãstratã la dosarul de cadre,azi în arhive � cã activat pe frontul MãriiNegre cu Divizia �Tudor Vladimirescu�,fiind ºeful secþiei politice al acestei mariunitãþi încã de la înfiinþare, în noiembrie1943, lângã Moscova, ºi pânã în aprilie1945, când trece pe aceeaºi funcþie lacealaltã divizie de renegaþi, ceva mai crudãºi �inocentã�, dar numai pânã în septembrieacelaºi an, cãci, înfiinþându-seInspectoratul ECP, este mai întâi adjunctulºefului acesteia, generalul Victor Precup,alt personaj de poveste, apoi �ºef plin�.Supervizat de sovietici, este adevãratul ºiatotputernicul artizan, vreme de câþiva ani(1942�1948), al presei militare comunisteromâneºti iniþiate, deci, pe teritoriul URSSºi, mai apoi, imediat dupã încheierea pãcii,organizatã în aºa fel încât sã acopere încel mai scurt timp întreaga Românie. Întrealtele, rãmâne în istoria presei militare cafondator al ziarelor Graiul liber (1942),Înainte (1943), Glasul armatei (1945),al revistei Armata (1947) º.a.), secondatde Valter Roman (Neulander) ºi de IonEremia. Nu în ultimul rând însã meritãreþinut un alt nume �celebru� în epocã:Victor Precup, acesta mai mult pentruimpresia artisticã ºi, pe undeva, ºi pentruobiectivitate, istoria neputându-l trece,oricum, cu vederea. Evident, Petrescu afost urmat de mulþi alþii, plevuºcãindispensabilã în astfel de împrejurãri, darne oprim la acest veritabil careu demercenari, nu lipsiþi de talent ºi inteligenþã,dar fãrã scrupule în atingerea þelului lor nuatât ideologic cât tipic ambiþioºilor,oportuniºtilor standard, parveniþilor ºi, nuîn ultimul rând, impostorilor tuturortimpurilor. Redãm în continuare, aºadar,patru tipologii specifice � nu avem pretenþiacã ºi determinante sutã la sutã! � pentrugazetarul militar comunist din anii cei maisãlbatici ai instaurãrii sistemului deguvernare patronat de Moscova în


România învinsã. ªi cumulând informaþiiledintr-o �notã de activitate�, pãstratã ladosarul sãu din arhive, cu raportulgeneralului Iacob Teclu, la un moment dat,prin 1945, ºi el numit comandant alblestematei Divizii �Tudor Vladimirescu�,prin care îl propunea ministrului Apãrãriide la acea vreme, Emil Bodnãraº, spre afi avansat la excepþional în gradul de generalde brigadã, continuãm prezentarea acestuicameleon de origine proletar-incertã,Dumitru Petrescu. Despre care, în afarãde ceea ce am consemnat deja, mai trebuiereþinut cã îºi începe, practic, fulminantaascensiune în cariera militarã, în anii 1943�1944 când, ºef al secþiei Educaþie ºi culturãla divizia de trãdãtori fiind, va contribuidecisiv la coeziunea moralã ostãºeascã aDiviziei ºi consolidarea forþelor combat-ive ale unitãþilor Diviziei. Tot el estefãuritorul aparatului educativ în armataromânã, pentru cã de la Divizia �T.V.� atrecut la Divizia �H.C.C.�, în vara lui 1945,punând-o ºi pe aceasta pe roate, dupã careva înfiinþa Centrul de Instrucþie pentru ECP(De la educaþie, culturã ºi propagandã, unfel de �triadã� spiritualã de formare a�omului nou� cãreia bolºevicii i-au acordatdintotdeauna atenþia cuvenitã, alocândfondurile necesare ºi racolând cei mai buniºi entuziaºti specialiºti, ce-i drept însãfoarte strâns cãutaþi la dosar.) de la Breazaºi întreg angrenajul serviciilor ECP launitãþi. Una peste alta, reiese cã acestdistins, valoros ºi integru ofiþer, al cãruitrecut strãlucit fusese apreciat ºi de alþigenerali precum Dãmãceanu (DumitruDãmãceanu � 1896-1978, ofiþer decavalerie cu studii militare în Italia, ataºatmilitar în perioada interbelicã, adjutant re-gal, comandant de mari unitãþi, susþinãtoral echipei care l-a trãdat pe mareºalul IonAntonescu la 23 august 1944,recompensat mai apoi cu diverse funcþiipolitice inclusiv în cadrul MinisteruluiApãrãrii Naþionale, exclus din armatã,arestat ºi degradat de comuniºti dupãabdicarea regelui, reabilitat mai târziu.),Victor Precup sau Mihail Lascãr (M.Lascãr � 1889-1959, infanterist, combat-ant în toate rãzboaiele românilor din secolultrecut, cãzut prizonier la Stalingrad (1942),în ciuda faptului cã fusese decorat deHitler cu Frunze de Stejar la Crucea deCavaler a Crucii de Fier (pe care, dintreromâni, numai generalii CorneliuTeodorini ºi Petre Dumitrescu o maiprimiserã), va trãda, venind în þarã înfruntea Diviziei �Horia, Cloºca ºi Criºan�,faptã pentru care va ajunge, între altele,ministru al Apãrãrii Naþionale � 1946-1947). Posesor al unei excepþionaleinteligenþe ºi cu un simþ tactic înnãscut,

cu un curaj sfidãtor ce a impus ºi soartei,trecând de sute de ori pe lângã moarte,fapt pentru care fusese propus la decorarecu ordinul �Mihai Viteazul� (mare minunecã l-a ratat!), era, totuºi, un om de acþiune,numai bun de aruncat în prima linie deluptã, aºa cã sovieticii nu au ezitat sã-lfoloseascã la maximum. ªi de îndatã ces-au terminat luptele contra Germaniei,observa generalul-cabotin Teclu (1899�1976, infanterist, promoþia 1917, prizonierla ruºi din noiembrie 1942, trãdeazã ºi esterecompensat cu numirea în frunteastatului-major al Diviziei �TudorVladimirescu�, comandant al ei mai apoi,general din 1945, comandantul AcademieiMilitare din Bucureºti � 1957-1965 º.a.),a fost chemat în þarã cu 1000 de alþipanduri formaþi de el pentru a pune bazeleaparatului educativ în Armata României,lucru de pionierat, cum bine se ºtie. Estecontextul în care iau fiinþã, de fapt, nunumai Glasul armatei, ci toate celelaltepublicaþii militare, inclusiv gazetele deperete. Tot el va lua mãsuri pentru tipãrirea,în condiþiile alegerilor din 1946 � care aufost mãsluite, azi se ºtie precis, astfel încâtsã câºtige Blocul Naþional Democrat �, numai puþin de 60 de mii de broºuri ºi 145 demii de afiºe de propagandã. ªi tot el, deºinu vor ezita sã se împãuneze ºi alþii cuaceste merite, între care Ion Eremia, înianuarie 1947, procedeazã la reorganizareaTeatrului Armatei, în martie acelaºi an punebazele Ansamblului de cântece ºi dansurial Armatei � mai târziu numit Doina ºicondus de cine altul decât de compozitorul-pandur Constantin Costoli (n. 1912). Înoctombrie 1947 mai înfiinþeazã încã opublicaþie centralã, anume revista Armata,unde el activeazã ca preºedinte alcomitetului de redacþie, iar �camaradul� dearme ºi de destin, secondantul sãu întrunenorocirea neamului românesc, ValterRoman, ca director. Mai mult decât atât,la Glasul armatei reuºeºte sã fãureascã otipografie proprie, ºi întrucât se impuneacu stringentã necesitate apariþia zilnicã, înpeste 100 de mii de exemplare, va stabilistrategia asigurãrii rezervei de jurnaliºtiprintr-o selecþie operatã constant în rândulabsolvenþilor Centrului de Educaþie de laBreaza, pus la punct tot de el, cumprecizam, pânã în toamna lui 1947absolvind patru serii, însumând 728 deofiþeri ºi 355 de subofiþeri. Tot D.Petrescu este cel care amenajeazã clãdireaadministraþiei ºi redacþia, impulsioneazãapoi toate marile unitãþi care, la rândul lor,dupã exemplul de la centru, fiecare îºiscoate ziarul ei. În plus, organizeazã totsoiul de concursuri ºi de întreceri specificemodului de educaþie comunist, la loc de


frunte situându-se cele privind gazetele deperete, cea mai facilã metodã de propagarea spiritului bolºevic la nivelul maselor desoldaþi, majoritatea lor veniþi de la þarã, înurma unui rãzboi devastator, deci neºtiutoride carte, victime sigure ale politrucului dinfaþa frontului. Se implicã ºi în sportulmilitar, organizând tot ce era posibil în aceletimpuri când criza fãcea ravagii într-oRomânie cocoºatã sub povara datoriilor derãzboi, dar care, culmea!, dacã este sã neghidãm dupã presa bolºevizatã, primeaajutoare frãþeºti de la �marele prieten� dela Rãsãrit, care, în generozitatea saneþãrmuritã, nu ne lãsa sã murim de foame.Concret, Dumitru Petrescu organiza întimpul acesta concursuri de schi ºi de bob,de tir, box, fotbal, ºah, cãlãrie, elarogându-ºi rolul marelui animator. Ce-idrept, realitatea este cã aºa a luat fiinþã BazaPolisportivã A. S. Armata, redenumitã înanii ei de apogeu Steaua, cu secþiile deacum bine cunoscute, iniþial însã doar cucâteva, în speþã cele de fotbal, tenis, voleiºi schi, cel mai bine încadrate, alãturi detabãra de sport de la Predeal, de patrulamilitarã de schi � care participa la olimpiadã� º. a. Secþii de care, din pãcate, s-a camales praful dupã decembrie 1989, cazul celmai reprezentativ fiind acela al fotbalului,în perioada de glorie a lui D. Petrescuarmata având douã formaþii în primuleºalon. În afarã de aceasta, era vremeacând armata întreþinea 2.220 de copii detrupã, orfani cei mai mulþi, ºi cine sã-iîndoctrineze dacã nu D. Petrescu! ªi cumsã nu concluzioneze Teclu efectiv uimit:Existenþa lui în cadrele Armatei esteprovidenþialã ºi ne îndreptãþeºte oîncredere desãvârºitã în vitalitateaNeamului Românesc, care în timpuri grelescoate la ivealã elementele necesare. Peundeva, mare dreptate avea! Gradul sãumilitar la reintrarea în þarã, pe finalulrãzboiului, era acela de locotenent-colonel,ºi aºa va rãmâne pânã la terminareaconflagraþiei, în primãvara lui 1945. Dupãrãzboi, este numit adjunct al ºefuluiDirecþiei Superioare Politice a Armatei,adicã al generalului Victor Precup, calitateîn care va înfiinþa, la 15 iulie 1945 � eladjudecându-ºi funcþia onorificã de direc-tor �, ziarul Glasul armatei unde, la�sugestia� lui Emil Bodnãraº (aliasinginerul Ceauºu � 1904-1976, ofiþer deartilerie, ºef al promoþiei (1927). Provenitdintr-o familie mixtã (tatã ucrainean ºimamã nemþoaicã), beþiv ºi afemeiat, înplus, aflat ºi cu garnizoana la Cernãuþi(unde nu întâmplãtor va urma cursuriparticulare de artã fotograficã ºicinematografie), a fost victimã sigurã pentruspionajul militar sovietic (dar ºi al SSI-ului

românesc, dupã unii), ca atare, în 1932 eradezertor peste Nistru, la ruºi, unde se vaspecializa în munca informativã ºi înorganizarea acþiunilor de diversiune înteritoriul inamic. Trimis în misiune în þaracare-l fãcuse ofiþer, prins, judecat,condamnat ºi închis, eliberat în plin rãzboiantisovietic graþie mituirii (cu bani de la�tovarãºi�) a unui comisar de poliþie(altminteri, cetãþean sovietic fiind, trebuiainternat în lagãr), apare miraculos la 23august 1944 ca actor de bazã al echipeicomuniste în actul trãdãrii regale, de acumîncolo fulminanta sa ascensiune pe scenapoliticã ºi militarã � va ajunge inclusivministru al Apãrãrii Naþionale (1947�1955)� fiind doar o chestiune de moft.), îlnumeºte redactor-ºef pe tânãrul �lup depresã� Ion Eremia, la acea datã numaicãpitan ºi specialist în orice altceva maipuþin în arta condeiului deºi, dacã e sã neluãm dupã ce va debita el însuºi, publicasecândva niºte poezii. Dar care, dupã cumvom vedea, nu-l va dezamãgi. Într-un fi-nal însã, cum fiecare naº îºi are naºul, sãpatfiind de rivalul ºi, totodatã, de camaradulsãu de drum, evreul internaþionalist ValterRoman, mult mai umblat, mai învãþat ºimai parºiv decât el, dupã ce iniþial, în 1952,mai face un salt pânã la fotoliul de ministrude finanþe, prin 1956 Dumitru Petrescua fost trecut pe linie moartã. Maurul îºifãcuse datoria.

2. Un artilerist al propagandeiroºii: Valter Roman (Neulander).Personaj nu mai puþin important întreprofesioniºtii care au pus pe picioare presamilitarã comunistã de la noi a fost ValterRoman, pe numele sãu la naºtere, ErnõNeulander (1913�1983, nãscut laOradea, fiu de rabin, comunist ilegalist.Biografii sãi îl dau voluntar în RãzboiulCivil din Spania, ca politruc, în realitateera infiltrat printre comuniºtii spanioli dinbatalionul de artilerie �Ana Pauker� cumisiuni precise, ca agent NKVD, cugradul de locotenent-colonel (informaþieneverificatã). La un moment dat, dupãpunerea în aplicare a planului OperaþiuniiBarbarossa (22 iunie 1941), a fãcut partedintr-o unitate specialã care executadezertorii de pe frontul antigerman,probabil pentru a i se verifica docilitatea.Încadrat la Radio Moscova, secþiaromânã, a activat între altele pentruconstituirea diviziilor de voluntari recrutaþidintre prizonierii români ºi botezate �Tu-dor Vladimirescu�, respectiv �Horia,Cloºca ºi Criºan�, dar ºi pentrudemoralizarea populaþiei române dinperimetrul de emisie al postului moscovit,misiuni pentru care, ulterior, va fi rãsplãtitcu gradul de general.


ISTORIA TIPARULUI

BIBLIOTECA MAVROCORDAÞILOR SAURODUL UNEI PASIUNI DE BIBLIOFIL (II)

Agnes Erich

Se ºtie cã N. Mavrocordat a ridicat dela Hurezi ºi Mãrgineni o parte din cãrþilerãmase de la Brâncoveanu ºi familiaCantacuzino. N. Iorga afirmã cã ��celemai multe cãrþi s-au ridicat dã Niculae-Vodã ºi le-au dus la vivliotichi al sãu cefãcuse la Þarigrad, la casele lui, laBata�cãrþile care strãnsese, atît acestefãrã dreptate (cît ºi cele cumpãrate cu banide dînsul) luate, cum de la mãrgineni ºide la mulþi din boieri din þarã, cât ºi celede dînsul cumpãrate, toate le-au luatdatornici ce împrumutase bani fiu-sãuConstandin-Vodã� (N. Iorga. Studii ºidocumente, vol.3. Bucureºti, 1901, p. 56).Biblioteca stolnicului porneºte iniþial de labiblioteca unui student începãtor, decitrebuie îndepãrtate exagerãrile naþionalistecã era o bibliotecã grozavã etc. (Raduªtefan Vergatti. Pe urmele StolniculuiConstantin Cantacuzino. Bucureºti:Editura Sport � Turism, 1982).ªi aceastãbibliotecã a Cantacuzinilor a fost privitã demembrii familiei ca o investiþie în obiectede valoare. Astfel, pe foaia de titlu avolumului tipãrit la Paris, în 1627 � Touen aghiis patros imon AthanasiouArhiepiscopou Alexandrias. Taevriskomena apanda, cuprinzând operelecomplete ale Sfântului Atanasie cel Mare,este scris mare, în latinã: �Ex-librisConstantini C.� Ulterior, însemnarea a fostacoperitã, iar pe foaia urmãtoare,domnitorul Nicolae Mavrocordat a scrismãrunt, în greceºte: �Se dãruieºte cinstiteimãnãstiri a Preasfintei Treimi de laVãcãreºti, de preaînãlþatul domn, ighemona toatã Ungrovlahia, kiriou kir, Iù

Nicolae Alexandru Voievod.1723, luna luiiunie�.

O altã menþiune de donaþie o aflãm peo Biblie tipãritã la Geneva în1630, pelucrarea lui Gilbertus Gaulminus. DeIsmeniae et Imenes amoribus libri XI,apãrutã la Lutetiae, în 1617 ºi dãruitã în

1726, ceea ce ne face sã credm cãdomnitorul a continuat acþiunea sa debinefacere în privinþa îmbogãþirii colecþiilormãnãstirii. Printre alte lucrãri dãruite aufost: în 1725, volumele III ºi IV dinMischna sive Totius hebraeorum juris,ritum, antiquitatem, apãrutã laAmstelodami, 1698; în acelaºi an, JohannesBuxtorfius, Epitome gramaticae hebraeae,apãrutã tot la Amstelodami, 1645; în 22octombrie 1726, Avviso di Parnaso, înAntopeli, 1643; la 20 august 1730 doneazãCorpus Institutorum Societatis Iesu.Volumen secundum, Antverpiae, 1709 (C.Dima-Drãgan. Op. cit., loc. cit.).

Interesat de dezvoltarea bibliotecii afost ºi primul sãu fiu, Scarlat, din cãsãtoriacu Casandra Cantacuzino. Acesta erapoliglot ºi bibliofil întocmai ca ºi tatãl sãuºi se pare cã avea ºi el biblioteca proprie.Era caracterizat ca �om foarte cuminte ºiînvãþat; limbi ºtia multe, turceºte, elineºte,letineºte, frânceºte ºi toate cu cãrþile lor.�(Radu Popescu. Istoriile domnilor ÞãriiRomâneºti. Bucureºti, 1963, p. 254). Dinpãcate a murit doar la 21 de ani, se pare deo boalã fulgerãtoare. Câteva din cãrþile saleîn limba francezã ºi italianã poartã un exlibris autograf în latinã: �ex libris CaroliMavrocordati.� (Menþionãm Storia diTeodorico il Grande scritta per lo Delfinodi Francia da monsignor Flessier, vescovodi Nimes, Venezia, 1703; Jacques BenigneBossuet. Politique tiree des propres parolesde l�Ecriture � Sainte, Bruxelles, 1710).În aceste condiþii colecþia domnitorului atrecut în posesia fratelui sãu, Constantin.Acest Mavrocordat a domnit de ºase oriîn Valahia ºi de 4 ori în Moldova, între1730 ºi 1769. În letopiseþul lui Ion Neculcene apare portretul acestuia, foarte binecreionat: �Acest domnu Costantin-vodã eraun om prè mic de stat, ºi fãpturã proastã,ºi cãutãtura încrucisetã, ºi vorba luiînecatã. Dar la hire era nalt, cu mîndrie


vrè sã s-arete, dar era ºi omilenic. ªi eradragã învãþãtura, corãspundetii din toatiþãrile strãine sã aibã, prè silitor spre vesti,ca sã ºtii ce sã faci pintr-alte þãri, ca sãdobîndeascã numi lãudat la Poartã.� (IonNeculce. Letopiseþul Þãrii Moldovei.Bucureºti; Chiºinãu: Litera Internaþional,2001, p. 305).

În Cronica Ghiculeºtilor ni se spunedespre Constantin Mavrocordat cã citea�cãrþile lui Ioan Hrisostom sau ale luiVasile cel Mare sau ale lui Macarie Egip-teanul�. Dintr-o altã sursã (ªtefan Lemny.Întâlniri cu istoria în secolul XVIII: temeºi figuri din spaþiul românesc. Iaºi: EdituraUniversitãþii Al. Ioan Cuza, 2003) aflãmcã dedica foarte mult din timpul sãulecturii. Geograful Markos Katsaitis îlgãseºte la 13 octombrie 1742 �într-ocamerã prevãzutã toatã cu cãrþi, undeobiºnuia sã stea ziua întreagã ºi parte dinnoapte spre a studia, spunîndumi-se cã eraneobosit în sîrguinþa lui de a învãþa, punândsã i se citeascã cãrþi timp de ºase ºi optore continuu.� (Fl. Constantin. ConstantinMavrocordat. Bucureºti: Editura Militarã,1985, p. 167).

În legãturã cu formaþia acestuia ºi cubibliofila Mavrocordaþilor, istoricul AndreiPippidi a publicat în revista ViaþaRomâneascã un studiu în care dã ointerpretare modernã a unor date vechi(descoperirea în Arhivele NaþionaleFranceze a unei liste de manuscrise, datatã1751, care a aparþinut lui ConstantinMavrocordat). Acesta face unele observaþiiextrem de interesante asupra biblioteciiMavrocordaþilor, semnalând o direcþielegatã de trecut, de lumea clasicã, ºi unamodernã, atrasã de �sincronizarea cucultura occidentalã�. El scrie cã �Palidulºi firavul Constantin, strabic, ghebos ºiepileptic, a fost victima educaþieicopleºitoare la care a fost supus de tatãlsãu.� Adaugã cã lista de cãrþi din 1725,care cuprinde 625 de lucrãri savante dindiverse domenii, reprezintã biblioteca luipersonalã, la vârsta de numai 14 ani, menitãsã-i asigure o culturã generalã prodigioasã,dupã ce fratele sãu, cu zece ani mai mare,Scarlat, mort de tânãr, nu putuse face faþã,probabil, acestui regim.

Din toate acestea deducem cã fiul i-aurmat tatãlui în ceea ce priveºte interesulpentru cãrþi fiind el însuºi pãtruns de ideilefilosofice ºi reformatoare ale veacului alXVIII-lea. În sprijinul acestor afirmaþiiexistã dovezi cã s-a îngrijit ºi de cele câtevaºcoli existente la momentul respectiv, decultura preoþilor, cãrora le cerea sã ºtiecarte româneascã, punând sã se tipãreascã

ºi cãrþi bisericeºti în româneºte.Dorind sã fie informat la zi despre tot

ceea ce se petrecea în Europa, în plan so-cial, economic, politic ºi cultural dispuneade o amplã reþea de corespondenþi carefurnizau domnului �gazeturile� ºi ºtirile pebaza cãrora acesta îºi întocmea rapoartelecãtre Poartã. Era abonat la Observationssur les ecrits modernes, un buletin deinformare bibliograficã. Existã mãrturii cãera unul din cei mai informaþi oameni aitimpului sãu, cãutând sã se instruiascã maiales în afacerile Europei, de unde primeatoate informaþiile timpului, fapt menþionatde Villeneuve, ambasador francez laConstantinopol.

În ceea ce priveºte completareacolecþiilor bibliotecii sale avea o persoanãînsãrcinatã cu cumpãrarea de cãrþi ºimanuscrise dupã dorinþa domnului. Deasemenea, aplicã politica schimbuluiinterbibliotecar cu Biblioteca Regalã dinFranþa, în schimbul copiilor dupãmanuscrisele din biblioteca proprie primeaediþii de cãrþi rare care se gãseau în dubluexemplar la Paris. Din pãcate, dupã 1749,presat de datorii pune zãlog biblioteca unuienglez, Barker. O parte din biblioteca saeste cedatã pentru 16. 000 groºi lui NeofitCretanul, Mitropolitul Ungrovlahiei, care larândul sãu, o lasã Mitropoliei din Bucureºti,prin Testamentul din 20 februarie 1748(Corneliu Dima Drãgan. Însemnãribibliografice ale domnitorului NicolaeMavrocordat. În: �Studii ºi cercetãri debibliologie�, XII, 1972, p. 86). De aici,unele au trecut la biblioteca de la colegiulSf. Sava, viitoarea bibliotecã naþionalã, ºide acolo la biblioteca Academiei Române,iar altele la biblioteca Colegiului naþionalCarol I din Craiova (Cf. Mihail Carataºu.ªtiri noi privitoare la bibliotecaMitropoliei din Bucureºti în secolul alXVIII-lea. În: �Studii ºi cercetãri debibliologie�. Bucureºti: Editura AcademieiRSR, 1974, p. 133).

Din fondul dezvoltat de cãtreConstantin Mavrocordat provine ediþiaprinceps a operei istoricului ClaudiusAelianus, Variae Historiae libri XIIII,(apãrutã la Roma, în 1545) ºi pe caredomnul a fãcut o însemnare de proprietateîn limba greacã. Cartea aparþinuse iniþialstolnicului Constantin Cantacuzino, care îºitrecuse, de asemenea marca de proprietate,în limba greacã, pe foaia de titlu.

Alte însemnãri aparþinând lui C.Mavrocordat, tot în limba greacã, seregãsesc pe colecþia apãrutã la Geneva, în1619 a Lexiconului lui Suidas, DeInstitutione oratoris libri XII (Genevae,


1637) a retorului latin Quintilianus. LaBiblioteca Academiei, pe o ediþie din Tacit,tipãritã în 1664, existã o însemnare, de dataaceasta în limba latinã a domnitorului: ExLibris Constantini Maurocordati Fil.[ius]Nic.[olai] P[rincipis] V.[alachiae]. N.Iorga ne informeazã cã un supralibros, custema Þarii Româneºti ºi titulaturadomneasca: J[o] N[icolae] C[onstantin]V[oievod], aplicat în foiþã de aur pe olegãturã în marochin roºu, o deþinea chiarel, fiind vorba de volumul II al operei luiBoileau, apãrut la Paris, în 1716 (Cf. N.Iorga. ªtiri nouã despre bibliotecaMavrocordaþilor ºi despre vieaþamunteneascã în timpul lui Constantin Vodã� Mavrocordat. Extras din AcademiaRomânã-Memoriile Secþiunii Istorice. SeriaIII, tom VI, mem.6. Bucureºti: Cultura

naþionalã, 1926, p. 10-11).Fãrã a fi cunoscutã de contemporani

în plinãtatea marilor ei valori, datoritãdiscreþiei exagerate a posesorilor,biblioteca Mavrocordaþilor s-a risipit lamijlocul secolului al XVIII-lea, înainte caistoria sã fi înregistrat imaginea completãa existenþei ei.

Remarcabila bibliotecã a Mavrocorda-þilor nu este complet cunoscutã nici astãzi,cercetarea colecþiilor de carte veche aducândnoi informaþii cu privire la destinul cãrþilorcare i-au aparþinut. Am încercat prin aceastãumilã cercetare sã aducem încã o dovadãelocventã a faptului cã aceastã bibliotecã nua fost doar rodul unei pasiuni de bibliofil ci ºia unei necesitãþi intelectuale ce se cerea înpermanenþã slujitã ºi care a rodit frumos ºibenefic pentru domn ºi þarã.

În anii Primului Rãzboi Mondial afãcut propagandã României ºi a obþinutajutoare pentru combatanþii români, iar în1919, a fost membrã a delegaþiei românela Conferinþa de pace de la Paris, care astabilit ºi graniþele României Mari. Tot în1919 a fost numitã de rege ºi de guvernca secretar general al Asociaþiei Românepe lângã Societatea Naþiunilor, în care aactivat fãrã întrerupere alãturi de celebruldiplomat român Nicolae Titulescu.Guvernul francez i-a acordat ordinul deCavaler al Legiunii de Onoare, iar în þarã,Academia Românã a primit-o în rândurileei, fiind prima femeie-academician dinRomânia.

În timpul celui de al Doilea RãzboiMondial s-a deplasat în marile oraºe aleFranþei ºi, în pofida ocupantului hitlerist, adesfãºurat propagandã pro-francezã ºipro-românã. Politicianul francez GeorgesClemenceau îi ºi declara franc: �Sunteþitipul desãvârºit al domniºoarelor care facversuri. Meritul pe care îl aveþi în ochiimei? Sunteþi exoticã ºi faceþi parte dintr-un popor care mã intrigã foarte mult. Dealtfel, sunteþi cu toþii niºte oameniinsuportabili, acolo la capãtul Europei ºi,într-o bunã zi, o sã avem mari neplãceridin cauza voastrã. Dar vã aprob dragosteade libertate!�

La sfârºitul rãzboiului, deºioctogenarã, ºi-a pus iarãºi renumele înslujba patriei române ºi a participat îndelegaþia românã la Conferinþa de pace de

Elena Vãcãrescu, un virtualroman de dragoste...

(urmare de la pagina 82) la Paris din 1946; în acei ani, la putere erauguvernele procomuniste, iar NicolaeCeauºescu era deja notoriu ºi se zbãtea sãajungã lider naþional, astfel cã afirmaþiamea de la început privind aria temporalã aElenei Vãcãrescu îºi gãseºte acoperireistoricã!

�... fãrã cãmin ºi fãrã avere, fãrã soþ,fãrã iubit, fãrã copii, am început sã iubescRomânia cu o patimã care mi-a umpluttoate clipele fiecãrei zile, mi-a chinuit toatenopþile, de-a lungul a mai mult de patruzecide ani�, nota cu amãrãciune în jurnalul ei.La vârsta de 83 de ani, pleacã spre celeeterne, în anul 1947, lãsând prin testamentAcademiei Române, o parte din avereaVãcãreºtilor. În 1959, osemintele i-au fostaduse în patrie, la Cimitirul Belu, alãturi decele ale iluºtrilor ei înaintaºi.

Aceasta a fost ºi este scriitoarea ºidiplomata românã Elena Vãcãrescu ºi, înce mã priveºte, cred cu toatã convingereacã o astfel de fiinþã rarisimã meritã sã i sescrie un reuºit roman de dragoste, care sãaibã într-adevãr rãsunet artistic europeanºi mondial! Regele Ferdinand al României,întregitorul þãrii, a fost o personalitateeuropeanã, cu nimic mai prejos de alþiprincipi ai acelor vremuri în care republicileîncã nu apãruserã, mai ales la vremeajuneþii lui, iar românca noastrã din Franþaºi-a edificat întreaga operã artisticã ºicarierã politicã în vãzul întregii Europe ºiamândoi la un loc au strâns atâtea ºi atâteaîntâmplãri importante ºi emoþionante, derãsunet major, încât apropierea lorsentimentalã ºi separarea lor politicã oferãnenumãrate elemente pentru un captivantroman de dragoste, cu nimic mai prejosde capodoperele literaturii europene! Cinese încumetã?...


CARAVANA HASDEU

JURNAL DE CÃLÃTORIEDaniela-Olguþa Iordache

Între 24 ºi 29 august 2012 a avut locîn oraºele Cernãuþi din Ucraina ºi Chiºinãudin Republica Moldova un adevãrat pelerinajcultural în memoria Iuliei Hasdeu.

Activitatea a fost organizatã cuconcursul a patru cluburi româneºti de tipUNESCO, douã din Bucureºti, conduse deDoamna Crina Bocºan (Clubul IuliaHasdeu) ºi de Domnul GeoStroie, un altul de la Gãeºti,reprezentat de secretaraclubului Daniela-OlguþaIordache ºi un al patrulea dinCernãuþi condus de DomnulIurie Levcic, reprezentant alCentrului Bucovinean de Artãpentru conservarea ºipromovarea culturiitradiþionale din Cernãuþi.

Pelerinajul a început cuun scurt popas la Mãnãstirea Putna ºi lachilia lui Daniil Sihastrul.

A urmat vizitarea oraºului Cernãuþi,unde caravana s-a oprit la casa lui AronPumnul, la mormântul acestuia, lagimnaziul unde a învãþat Mihai Eminescu,la Universitate ºi Operã, precum ºi la statuiamarelui poet.

Cluburile bucureºtene au oferitCentrului de Conservare a CulturiiTradiþionale o aleasã donaþie de carte,printre care ºi o ediþie nouã a poeziilor IulieiHasdeu.

O altã donaþie de carte ºi ajutoare afost oferitã de doamna Crina BocºanMãnãstirii Bãnceni în sprijinul copiilorbolnavi îngrijiþi aici într-un centru special.

În ziua de 26 august, caravana apoposit în satul Cristineºti, locul denaºtere al lui Bogdan Petriceicu Hasdeu.Cu aceastã ocazie s-au depus flori lapiatra familiei Hasdeu, aºezatã de localniciîn semn de preþuire pe vechea proprietatea acestora.

S-a vizitat de asemenea cetatea Hotin,existentã pe malul abrupt al Nistrului încãdin secolul al XI-lea, înainte de întemeiereaMoldovei ca stat medieval.

În ziua de 27 august a fost vizitatãCatedrala Adormirea Maicii Domnului dinDrochia, monument pictat de pictorulromân Petre Achitenie. Au impresionat

covoarele tradiþionale, brâulcare tivea cele cinci turnuriºi reprezenta tricolorulromânesc, prezenþa printresfinþii tradiþionali a lui ªtefancel Sfânt ºi o parte din îngeriice purtau straie populareromâneºti.

În aceeaºi zi, a fostvizitatã Cetatea Sorocadupã care organizatorii auajuns la Chiºinãu de zilele

oraºului unde, în cadrul Centrului cul-tural s-a desfãºurat simpozionul IuliaHasdeu, organizat de societãþile literarereunite.

Din partea oraºului Chiºinãu a oferitdiplome participanþilor Crina Bocºan,Raluca Tãnase, Geo Stroe etc. scriitorulVasile Cãpãþânã. S-au cântat cânteceromâneºti pe versuri de Iulia Hasdeu, MihaiEminescu ºi Grigore Vieru. Manifestareas-a ridicat la un vibrant ºi autentic spiritromânesc.

În ziua de 29 august, înainte deîntoarcerea în þarã, caravana a oferit cãrþispitalului psihiatric din Chiºinãu, înfiinþatºi condus odinioarã de medical Isanos,tatãl poetei Magda Isanos, printrevolumele donate aflându-se ºi cãrþilenepoatei acestuia, Elisabeta Isanos. Dupãvizitarea oraºului viticol subteran de laCricova, caravana a revenit în þarãtrecând prin locul consacrat unde seaºternuse cândva eternul pod de floridintre românii fraþi.


Cãrþi ºi reviste primite la redacþie1. Duiliu Zamfirescu, În Basarabia, Ediþie îngrijitã, prefaþã, comentarii ºi note de Ioan Adam,

Editura Biblioteca Bucureºtilor, Bucureºti, 2012, 200 pag.2. Corneliu Ostahie, Muzeul Straniu (Antologie 1980-1989), Editura Dacia XXI, Colecþia

�Poeþi contemporani�, Cluj-Napoca 2011, 184 pag.3. Sterian Vicol, Memoria lui Femios, II (Manuscrisele lui Terian), [versuri], Editura Timpul,

2012, 216 pag.4. Alexandru Spãtaru, Rod ºi ofrandã, [versuri], Editura Vasiliana �98, Iaºi, 2012, 150 pag.5. Iulian Filip, Cumpãna cucului, (catrene, haikuuri, desene), Profesional Service SRL,

Chiºinãu, Magna-Princeps SRL, Chiºinãu, Editura Bibliotheca, Târgoviºte, 2011, 152 pag.6. Grigore Grigore, Amircal, [versuri], ediþie bilingvã românã-rusã, Colecþiile Festivalului

Internaþional �Nopþile de poezie de la Curtea de Argeº�, Editura Academiei InternaþionalOrient-Occident, Curtea de Argeº, 2012, 100 pag.

7. Felix Aderca, Femeia cu carnea albã, prefaþã ºi ediþie îngrijitã de Henri Zalis, EdituraHasefer, Bucureºti, 2012, 308 pag.

8. George Vulturescu, Cronicar pe �Frontiera Poesis�, colecþia Eseu, Editura Caiete Silvane,Zalãu, 2012, 196 pag.

9. Stella D. Perdix, Paºi în lut, roman autobiografic, Editura Axa, Botoºani, 2012, 500 pag.10. Florentin Popescu, Obsesia pãsãrilor, colecþia Opera Omnia � poezia contemporanã,

proiect susþinut de Universitatea �Petru Andrei� Iaºi, Editura Tipo Moldova, Iaºi, 2012,500 pag.

11. Iulian Filip, De ce mã doare inima, colecþia Opera Omnia � poezia contemporanã, proiectsusþinut de Universitatea �Petru Andrei� Iaºi, Editura Tipo Moldova, Iaºi, 2012, 438 pag.

12. ªerban Cioculescu, I.L. Caragiale, prefaþã de Simona Cioculescu, Editura Muzeul Naþionalal Literaturii Române, Bucureºti, 2012, 150 pag.

13. Ioan Nistor, Atlantidele vãzduhului, [versuri], Editura Limes, Cluj-Napoca, 2012, 114 pag.1. Bucovina literarã, Revistã a Societãþii Scriitorilor Bucovineni, nr. 5-6 (255-256), mai-iunie

2012;2. Argeº, nr. 7 (361), iulie 2012, editatã de Centrul Cultural Piteºti, sub egida Consiliului Local,

Primãriei Piteºti ºi a Uniunii Scriitorilor; redactor-ºef, Dumitru Augustin Doman;3. Cafeneaua literarã, nr. 7 (114), iulie 2012, editatã de Centrul Cultural Piteºti, sub egida

Consiliului Local ºi a Primãriei Piteºti; director, Virgil Diaconu, redactor-ºef, Marian Barbu;4. Acolada, nr 6 (56), iunie 2012, editatã de Societatea Literarã Acolada ºi Editura Pleiade Satu

Mare, sun egida Uniunii Scriitorilor, director general, Radu Ulmeanu, director, GheorgheGrigurcu, redactor-ºef, Petre Got;

5. Bucureºtiul literar ºi artistic, revistã lunarã, anul II, nr. 7(10), iulie 2012; nr. 8(11), august2012; nr. 9(12), septembrie 2012, Bucureºti, fondatori Coman ªova � director ºi FlorentinPopescu � redactor-ºef;

6. Poesis, revistã de poezie, anul XXIII, nr. 7-9 (258-260), vara 2012, Apare sub egida UniuniiScriitorilor din România, Satu Mare, redactor-ºef George Vulturescu;

7. Nord literar, anul X, nr. 7-8 (110-111), iulie-august 2012; apare sub egida ConsiliuluiJudeþean Maramureº, Baia Mare, director Gheorghe Glodeanu;

8. ProArme, revistã trimestrialã de culturã militarã ºi patrioticã, anul IV, nr. 2(11), aprilie-iulie2012, Târgoviºte, apare în colaborare cu Societatea Scriitorilor Târgoviºteni, directorfondator Bogdan Didescu (Dan Gîju);

9. Luceafãrul de dimineaþã, lunar de culturã al USR, nr. 7 (1025), iulie 2012, Apare cu sprijinulPrimãriei sectorului 2, Bucureºti, primar Neculai Onþanu, redactor-ºef Dan Cristea;

10. Convorbiri literare, anul CXLVI, nr. 7 (198), iulie 2012; nr. 8 (200), august 2012, revistã aUniunea Scriitorilor din România, fondatã de Societatea Junimea din Iaºi, la 1 martie 1867,redactor-ºef Cassian Maria Spiridon, redactor-ºef adjunct Dan Mãnucã;

11. Impact cultural, anul XII, nr. 385, iulie 2012, Târgoviºte, fondator Vali Niþu, directorRaluca Mariana Niþu;

12. Citadela, publicaþie a Asociaþiei Scriitorilor de Nord-Vest, anul VI, nr. 4-7 (42-45), aprilie-iulie 2012, Satu Mare, redactor-ºef � Aurel Pop.

13. Viaþa Basarabiei, anul 10, nr. 1-2 (25-26), 2012 (serie nouã), revistã editatã de UniuneaScriitorilor din Moldova ºi Uniunea Scriitorilor din România, director, Mihai Cimpoi;

14. Sud, revistã editatã de �Asociaþia pentru Culturã ºi Tradiþie Istoricã Bolintineanu�, anul15, nr. 1(143), serie nouã, august 2012 (serie nouã), director fondator � Constantin Carbarãu,redactor-ºef Vasile Grigore;


Consiliul Judeþean Dâmboviþa,Centrul Judeþean de Culturã Dâmboviþa,Societatea Scriitorilor Târgoviºteni,Complexul Naþional Muzeal �Curtea Domneascã�,Universitatea �Valahia�.

REGULAMENTFestival-Concurs Naþional de Literaturã �Moºtenirea Vãcãreºtilor�

Ediþia a XLIV-a, Târgoviºte, 9-10 noiembrie 2012În organizarea Centrului Judeþean de Culturã Dâmboviþa, Societãþii Scriitorilor

Târgoviºteni, Complexului Naþional Muzeal �Curtea Domneascã�, Universitãþii �Valahia�,cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România, se desfãºoarã Concursul Naþional deLiteraturã �Moºtenirea Vãcãreºtilor�, cu patru secþiuni de creaþie (poezie, prozã scurtã,eseu ºi teatru scurt), ajuns anul acesta la ediþia a XLIV-a. Concursul se adreseazãcreatorilor din toatã þara, care nu au împlinit 40 de ani, nu sunt încã membri ai uniunilorde creaþie ºi nu au volume de autor.

Concursul doreºte sã descopere, sã sprijine ºi sã promoveze o literaturã de certãvaloare umanist-esteticã, deschisã tuturor abordãrilor, cãutãrilor ºi inovaþiilor dininteriorul oricãror experienþe ale canonului specific românesc ori universal. Concurenþiise vor prezenta la concurs cu un grupaj de 10 titluri pentru secþiunea de poezie, 3proze însumând maxim 8 pagini la secþiunea prozã scurtã, 1-2 piese de teatru scurt(inclusiv piese pentru copii), pentru secþiunea teatru scurt, care vor aborda teme laalegere, ºi 2 lucrãri de circa 4-5 pagini la secþiunea eseu, cu tema �ªcoala prozatorilortârgoviºteni. Radu Petrescu � între roman ºi jurnal�.

Lucrãrile vor fi editate în word, cu caracter Times New Roman, corp 12, la unrând ºi jumãtate. Acestea vor avea un motto, ce se va regãsi într-un plic închis,conþinând un CV detaliat (numele concurentului, data naºterii, activitatea literarã,adresa ºi, obligatoriu, numãrul de telefon), ºi vor fi trimise prin poºtã (imprimate pehârtie ºi pe un CD), pânã la data de 27 octombrie 2012, pe adresa: Centrul Judeþeande Culturã Dâmboviþa, str. A. I. Cuza nr.15, cod poºtal 130007, Târgoviºte. În cazulîn care, lucrãrile vor fi trimise prin poºta electronicã ( e-mail � [email protected]),acestea vor fi însoþite de un motto, precum ºi de datele personale solicitate mai sus,organizatorii asigurând confidenþialitatea acestora pânã ce juriul va delibera ºi vastabili premianþii ediþiei.

Concurenþii care au obþinut un premiu la una dintre secþiuni, în ediþiile anterioare,se vor putea înscrie în concurs doar la o altã secþiune.

Concurenþii care nu vor trimite toate datele de identificare (în special data naºterii)vor fi eliminaþi din concurs.

Nu vor participa la concurs lucrãrile care vor fi trimise dupã 27 octombrie 2012,data poºtei.

N.B. Premianþii vor fi invitaþi de cãtre organizatori în zilele 9 ºi 10 noiembrie 2012, la

Târgoviºte, la manifestãrile organizate în cadrul Festivalului-Concurs Naþional deLiteraturã �Moºtenirea Vãcãreºtilor� � ediþia a XLIV-a, 2012.

Premiile, în numãr de 18, în valoare de circa 7000 lei, vor fi acordate concurenþilornumai în prezenþa acestora în vechea Cetate de Scaun, cu ocazia festivitãþii de încheierea concursului. De asemenea, lucrãrile premiate vor fi publicate într-un volum editat deCentrul Judeþean de Culturã Dâmboviþa, în colaborare cu Editura �Bibliotheca�.

Relaþii suplimentare:Centrul Judeþean de Culturã Dâmboviþa � telefon-0245/613112; e-mail �

[email protected];Notã finalã:Orice modificare a actualului regulament va fi notificatã în procesul-verbal de jurizare

ºi adusã la cunoºtinþa publicului de cãtre juriul naþional, alcãtuit din personalitãþirecunoscute ale vieþii cultural-literare naþionale.

Organizatorii


Ion Mãrculescu

FORMA ªI VOLUMUL

MARIN MANEAªI TAINA LEMNULUI

M-am hotãrât sã scriu aceste rânduridespre sculptorul Marin Manea, dupã ce amrãsfoit (a câta oarã!) o carte de o valoaredocumentarã extraordinarã, apãrutã maidemult la noi: ,,Arta neoliticã în România�. Înaceastã carte sunt prezentate mai multefotografii ale unor artefacte realizate deoamenii ,,primitivi� din neolitic: vaseantropomorfe (urne funerare), figurine,statuete mici ºi mai rar obiecte cu funcþieutilitarã. Mai toate acestea decorate cu mo-tive uimitor de ,,savante�, cum ar fi spiralagalaxiei în care ne aflãm, traseele folosite astãziîn acupuncturã, chakrele energetice aleomului, motive geometrice cu semnificaþii careuneori scapã omului modern. Aºadar, toartecu semnificaþii filosofice ºi cosmogonice carepreced culturi foarte vechi, cum ar fi cea aEgiptului sau cea sumerianã.

Dar oare ce legãturã au acestea cusculptura fãcutã de Marin Manea azi? Dupãpãrerea mea, între ele existã o asemãnareextraordinarã. ªi n-ar fi singurul caz în istorie,dacã ne gândim doar la asemãnarea dintre,,Gânditorul� lui Rodin ºi ,,Gânditorul� de laHamangia � ultimul, o statuetã de numai câþivacentimetri. Sculpturile lui Marin Manea mi separ pãtrunse de aceeaºi spiritualitate pe careo investea omul primitiv în obiectele salesculpturale. Sculpturile lui Marin Manea nuau, în mod firesc, o funcþie practicã, utilitarãºi de aici acea asemãnare cu sculpturileneolitice. Ele au parcã mai degrabã o funcþieritualicã la care te gândeºti mai înainte chiarde a te gândi la funcþia esteticã, cea de obiectde decor.

Cum de se întâmplã aceastã asemãnare?Cum de amintesc sculpturile lui Marin Maneade sculpturile neolitice (pe care le putem numifãrã rezerve sculpturi), dar ºi de ceramica deCucuteni, de Vãdastra, de Boian sau deceramica actualã de Horezu? ªi chiar deStonehenge, de statuile din Insula Paºtelui!Rãspunsul, deºi nu prea simplu de explicatcum de s-a petrecut aºa ceva, este cã, dupãpãrerea mea, toate fac parte din acelaºi filon

spiritual care, în mod miraculos, s-a transmisdin negura timpului, ca un simbol al nemuririi,al veºniciei, al continuitãþii. ªi care continuãsã se transmitã ºi în continuare.

Marin Manea, care a fost militar (ofiþer),funcþionar administrativ ºi a a mai avut ºi altefuncþii în viaþã, s-a nãscut într-un sat ºi arãmas un þãran autentic, deºtept ºi îmbrãcatîn haine orãºeneºti. A avut dintotdeauna unreflex, un instinct de evaluator ºi o dragostenativã pentru arta popularã pe care a înþeles-oîn profunzime cum puþini pot s-o facã. Totaºa cum o ureche bunã înþelege melodiacelestã dintr-o suitã de sunete care, unui tiprudimentar i se par zgomote deranjante ºihodorogealã.

Marin Manea nu a absolvit o Academiede artã, s-a autoinstruit, a urmat cursuri denivel mediu de sculpturã ºi a avut de multeori contacte cu artiºti numiþi impropriu, dupãpãrerea mea ,,profesioniºti�. Arta este artã,nici profesionistã, nici neprofesionistã, tot aºacum nu existã ,,sculpturã mare� ºi ,,sculpturãmicã� ci doar sculpturã, cu literã mare! Aînvãþat de peste tot de unde a putut. A realizatdouã categorii de lucrãri: obiecte ,,utilitare�pentru decor (linguri, cãuce, cornuri devânãtoare, furci de tors, bâte etc.) ºi sculpturicare nu amintesc de nicio funcþie practicã ºidespre care vorbeam mai înainte. Materialulde lucru preferat al lui Marin Manea estelemnul. Unele lucrãri ale lui amintesc de oviziune brâncuºianã ºi este firesc atâta timpcând ambii au avut aceeaºi descendenþãspiritualã ºi aceeaºi sursã de inspiraþie, plusfaptul cã este greu sã nu-þi rãsune în palmevocea marilor maeºtrilor cãrora le rãmâidevotat toatã viaþa!

Sculpturile lui Marin Manea, rãspânditeprin muzee ºi prin zeci de colecþii particularedin þarã ºi din strãinãtate, nu sunt mari cadimensiune, dar oricare dintre ele, pentru a fiexpusã, are nevoie de mult spaþiu în jur ca sãrespire, ca sã-ºi poatã pune în valoare întreagaîncãrcãturã. ªi, fiecare în parte, poate fi luatãdrept un altar!

107Anul XIII, Nr. 7-8 (148-149) � iulie-august 2012Foto � Ion Mãrculescu

Revista se distribuie: • în Bucureºti, la librãria Muzeul Literaturii Române • în Târgoviºte, lalibrãria Gaudeamus ºi prin Primãria Municipiului Târgoviºte. Abonamentele se fac prin poºtã laredacþia Târgoviºte ºi la librãria Gaudeamus a Editurii Bibliotheca.

Revistã editatã de SC Bibliotheca [email protected] � www.bibliotheca.ro

7,00 RON

De la Aniºoara Odeanu la geniul neînþeles

Redacþia Târgoviºte � Editura Bibliotheca, str. Nicolae Radian, bl. KB2/3, 130062, tel/fax0245212241; mobil 0761136921; e-mail: [email protected]; www.bibliotheca.roRedacþia Gãeºti � str. 13 Decembrie, bl. 30/C/6, 135200, Dâmboviþa, telefon 0245713234,0722686856, e-mail: [email protected]þia Chiºinãu � str. 31 August 1989, nr. 89, tel. 0037322234313; 0037369 129478, e-mail:[email protected]

Revista revistelor

Primim la redacþie numeroase reviste. Unele ni se trimit doar prin e-mail, în format pdf. Nu tot ceapare la noi meritã, însã, atenþia. Ba chiar sunt publicaþii care n-ar trebui sã aparã! * Prin e-mail primim,de mai mult timp, revista Banat, ce apare în municipiul Lugoj, un fel de Gãeºti ceva mai sãltat din vestulþãrii. De data aceasta e vorba de o publicaþie demnã de interes. * Numãrul 5-6 (101-102)/ mai-iunie 2012este, parþial, dedicat împlinirii a 100 de ani de la naºterea ºi a 40 de ani de la moartea scriitoarei AniºoaraOdeanu (29. 05. 1912 � 1.09. 1972), originarã din Lugoj. * Aniºoara Odeanu, pe numele ei adevãratDoina Stella Graþiela Peteanu, a fost o micã vedetã a lumii literare a anilor �30-�40, prietenã a lui CamilPetrescu, a lui Eugen Ionescu (care a ºi iubit-o), dar ºi a altor scriitori. O mare promisiune, mai ales prinromanul ei de debut, �Într-un cãmin de domniºoare� (1934), care a cunoscut doar într-un an douã ediþiiºi a fost apreciat chiar de pretenþiosul G. Cãlinescu, apoi prin �Cãlãtor în noaptea de ajun� (1936),urmate de câteva volume de versuri ºi dublate de o intensã activitate publicisticã. * Articolele dinrevista �Banat� încearcã sã evidenþieze sectoarele creaþiei. Publicistica (o parte dintre articole, celepublicate la �Viaþa�, semnate cu numele real, Doina Peteanu, a fost strânsã în 2010 în volum de cãtreGh. Luchescu) reprezintã preocuparea articolului �Doina Peteanu în oglinda Aniºoarei Odeanu�, deDorin Murariu. Proza este analizatã de Dana Nicoleta Popescu (�Cãlãtorii în noapte�), Graþiela Bega(�Aniºoara Odeanu � câteva trasee de lecturã�) ºi Delia Badea (care se referã la romanul �Katinka sauFantomele de la Valea Lungã�, publicat postum, în 2010), iar relaþiile cu veritabilul mentor suntevidenþiate în contribuþia �Aniºoara Odeanu ºi Camil Petrescu�, a Adrianei Weimer (care se ocupã,totuºi, mai puþin de prietenia dintre cei doi � care a fost, cum se exprimã undeva Cornel Ungureanu, oformã de fascinaþie reciprocã � , ºi mai mult de relaþia lui Camil, profesor la Timiºoara, cu presa dinBanat). Se adaugã încã o contribuþie, cea a lui Constantin-Tufan Stan (�Veleitãþile muzicale ale familieiPeteanu�), o evocare a Marcelei Badea (�Anotimpul regãsit�, replicã la �Anotimpul pierdut�, titlul subcare a fost republicat, în 1969, romanul �Cãlãtor în noaptea de ajun�) ºi douã interviuri ale scriitoarei (cuBlaga ºi Camil Petrescu). * Dar textul cel savuros (ºi, nu mai puþin, relevant), poate ºi datoritãparfumului sãu provincial ºi vetust, rãmâne articolul semnat L. Roman, extras din publicaþia lugojeanã�Rãsunetul� (nr. 23/ 4 iunie 1933), în care lugojenilor li se vorbeºte cu admiraþie despre tânãra plecatãdin oraºul lor, care încã nu ºi-a publicat întâia carte, dar, prin fragmentele din presa literarã bucureºteanã,aratã ca va deveni un nume. * Corecte ºi documentate, articolele dedicate Aniºoarei Odeanu în �Banat�evitã, totuºi, (sau abia sugereazã) partea delicatã a vieþii ºi activitãþii scriitoarei � vãdita orientarelegionarã ºi de extremã dreapta în genere (în articole, în broºura �Un cuvânt care poate ucide mii devieþi�, dar ºi în existenþa privatã ºi amoroasã � a fost logoditã cu Peter Meissner, fiul unui apropiat al luiHitler ºi, mai apoi, s-a cãsãtorit cu doctorul Dan Crivetz, cu vederi extremiste ºi el). Este, pânã la urmã,motivul dispariþiei din Bucureºti ºi din viaþa literarã, dupã 1946, a Aniºoarei Odeanu, care se va stabili,dupã unele peregrinãri, la Lugoj, unde, în 1965, criticul Ion Oarcãºu o (re)descoperã ºi o revitalizeazã.Doar cã, pe 1 septembrie 1972, la numai 60 de ani, se va sinucide (ca mai târziu Irinel Liciu, soþia luiªtefan Augustin Doinaº), la numai o zi dupã moartea soþului sãu. * Revenind la nr. pe mai-iunie alrevistei �Banat�, ar fi de remarcat cã în celelalte 38 de pagini, adãugate celor 10 închinate evocãriiAniºoarei Odeanu, apar, în genere, materiale mãcar onorabile. * Exceptând o ieºire spectaculoasã �îndecor�, anume un interviu al lui Ionuþ Caragea, de factura cãruia ne lãmurim fie ºi numai din titlu:�Constantin Frosin, scriitorul de geniu care deranjeazã ordinea valoricã într-o þarã care îi datoreazãrecunoaºterea ºi aprecierea totalã�. * Vorba ceea: Cine se aseamãnã, se adunã!* Dar nu era cazul carespectivii sã fie �adunaþi� de revista lugojeanã. (T.C.)

Date post:	02-Aug-2015
Category:	Documents
Upload:	zona-literara
View:	725 times
Download:	3 times

litere, 7-8 (148-149), 2012

Documents