„Descoperirea Literaturii populare”

Introducere:• Literatura popolara reprezintă o parte

semnificativă a folclorului românesc ,care înseamnă totalitatea producţiilor înţelepciunii unui popor (artistice, literare ,muzicale,plastice, coregrafice, dramatice),create și transmise prin cuvânt şi practici de către popor.

• Folclorul face parte integrată din cultura naţională şi defineşte spiritul unui popor.

• Oamenii de cultură ai timpului consideraucă fără literatură populară, cultura națională ar fi fost lipsită de ce avea ea mai de preț.

• În prima jumătate a sec. al XIX-lea culegătorii de folclor nu au fost preocupați de păstrarea autenticității, intervenind adesea în texte pentru a le “îndrepta”.

Folclorul si literatura populara

• Primele producţii ale literaturii populare au fost publicate de poetul Vasile Alecsandri în culegerea „Poezii populare. Balade:(Cântece bătrâneşti)” din 1852 ,al cărui motto a devenit celebru: ”Românul e născut poet”, despre care bardul de la Mirceşti afirma că este „înzestrat de natură cu o închipuire strălucită şi cu o inimă simţitoare”.

Trasaturile literaturii populare - Caracterul oral reprezintă trăsătura specifică fundamentală a

literaturii populare şi constă în faptul că aceasta este creată, păstrată prin viu grai, de la o generaţie la alta, de către rapsozi.

- Caracterul tradiţional are în vedere existenţa, în cadrul literaturii folclorice, a unui sistem prestabilit de mijloace de expresie artistică, într-o diversitate nesfârşită de variante , tipuri de variante sau de opere folclorice noi.

- Caracterul colectiv reprezintă particularitatea operei literare folclorice de a fi produsul artistic al unei conştiinţe colective. Numai colectivitatea asigură drept de circulaţie în mai multe arii geografice unui produs folcloric creat de un individ anonim.

- Caracterul anonim este direct determinat de oralitatea folclorului. Opera literară folclorică nu este marcată de identitatea vreunui autor individual, însă poartă pecetea talentelor umane care au participat la desăvârşirea ei.

- Caracterul sincretic reprezintă contribuţia mai multor modalităţi artistice(sau a mai multor arte) la realizarea unor opere folclorice: de pildă, poezia(doina, balada)se cântă sau se scandează în ritmul jocului(ca strigăturile);colindele se cântă dar se şi reprezintă într-un spectacol în care îmbrăcămintea, obiectele şi instrumentele tradiţionale au semnificaţii precise; formulele de inovaţie sau tămăduitoare (descântece curative, vrăji, blesteme) presupun nu numai un text, ci şi un ritual, o gestică cu valoare magică.

Folclorul Etimologia cuvântului engl. Folk-« popor »

şi lore-« stiinţă », »înţelepciune », deci înţelepciunea poporului.

Definiţie : Totalitatea manifestărilor şi creaţiilor culturale ale unui popor, ce definesc specificul naţional şi spiritual al acestuia, individualizându-l.

Teme si motive• comunitatea om-natura cu motivele : transhumanta,

testamentul, alegoria viata-moarte(balada-Miorita)• jertfa pentru creatie cu motivul zidului parasit, • al surparii zidurilor, al visului, al sotiei zidite, • motivul lui Icar• (balada Manastirea Argesului)• tema iubirii cu motivul adoratiei, jaluirii, mandriei, • blestemului(doinele)• binele si raul, cu invingerea binelui asupra raului,• in basmele si povestile populare• dorul, o simtire romaneasca unica, un sentiment complex• care exprima iubire,durere,jale, speranta• jalea este exprimata mai ales in cantecele populare si este un • cuvant(ca si dor) intraductibil• instrainarea ,cu motivul dezradacinarii, cuvantul „acasa” este

specific romanilor, nu inseamna casa personala, ci o stare de spiritualitate, de asemenea unica

• revolta este o atitudine spirituala regasita mai ales in doine, cu motive diverse ca: haiducie, nenoroc, catanie

Mituri Cele patru mituri esentiale din literatura

populara au fost definite de criticul George Calinescu:

• Mitul jertfei pentru creatie(mitul estetic) este prezentat de balada populara „Manastirea Argesului” si exprima credinta ca nici o opera nemuritoare nu se poate realiza fara sacrificiu. Mitul mai este cunoscut si sub numele de „mitul mesterului Manole”

Mitul Creatiei

• Mitul mioritic sau mitul transhumantei este ilustrat in creatia populara de balada „Miorita” si exprima atitudinea omului in fata mortii, pe care indevidul si-o asuma ca pe un dat firesc, cape cealalta latura a existentei, de aceea balada a fost realizata prin alegoria viata-moarte.

Mitul transhumantei

• Mitul erotic sau mitul puberal este cunoscut si ca „mitul Zburatorului”, impreuna cu motivul lui Icar este ilustrat de povestea populara a Zburatorului, pe care Ion Heliade Radulescu a versificat-o in poezia omonoma”Zburatorul”.Mitul ilustreaza credinta ca , la varsta pubertatii, fetele tanjesc dupa sentimentul de iubire total necunoscut si care apare pe neasteptate ,producandu-le o puternica stare emotionla

Mitul ZburatoruluiMitul Zburatorului

• Un alt mit este ,,Traian şi Dochia”, mit care simbolizează geneza însăşi a poporului român. El i-a încântat pe romancierii noştri,începând cu Asachi (primul care a formulat acest mit). În colinde acest mit circulă sub numele de Traian, de Dochia, de Dochiţa.Asachi a răspândit poveste Dochiei, fata lui Decebal, urmărită de Traian şi prefăcută de Zamolxe, la rugămintea ei în stâncă, pentru a scăpa de urmăritor.

Mitul etnogenezei

Obiceiuri si traditii populare•Interesul oamenilor s-a indreptat in ultimii ani spre obiceiurile folclorice. Fenomenul acesta se datoreste incarcaturii valorice pe care le au obiceiurile, precum si interesului omului pentru ele. Obiceiurile sint, fara indoiala, pitoresti manifestari folclorice, mari spectacole.

Ele cuprind semnificatii profunde asupra omului si relatiilor lui cu natura, cu lumea inconjuratoare. Astfel obiceiurile prezinta viata sociala, diverse aspecte ale rinduielii ei.

•Obiceiurile care se mai practica si azi pe teritoriul folcloric rominesc si care prezinta forme interesante de integrare in cultura contemporana sint cele din ciclul Anului Nou, deosebit de ample si pline de semnificatii pentru cultura noastra populara.

•Colindatul sau uratul pe la case constituie un obicei stravechi, desigur precrestin, dar care, in timp, a ajuns sa faca, s-ar zice, casa buna cu crestinismul. Cantecele respective atrag norocul sau binecuvantarea asupra oamenilor si gospodariilor, pentru tot anul care urmeaza. Trebuie spus ca atat Plugusorul, cat si Sorcova sunt legate de innoirea anului, neavand nici o legatura cu ciclul religios al Craciunului.

• În opera lui Cantemir, influențată de umanismul Renașterii și de gândirea înaintată din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea.• Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scrisă în latină (1714 - 1716), când trăia în Rusia, la cererea Academiei din Berlin. Lucrarea prezintă interes nu numai pentru descrierea geografică sau politică bine documentată, ci și pentru observațiile etnografice și folclorice.

• Dimitrie Cantemir a fost primul nostru cărturar care a cuprins în sfera cercetărilor sale etnografia și folclorul.

Dimitrie Cantemir

„Jocurile sunt la moldoveni cu totul altfel decât la celelalte neamuri. Ei nu joacă doi sau patru inși laolaltă, ca la franțuji și leși, ci mai mulți roată sau într-un șir lung. Altminteri, ei nu joacă prea lesne decât la nunți. Când se prind unul pe altul de mână și joacă roata, mergând de la dreapta spre stânga cu aceiași pași potriviți, atunci zic că joacă hora”. D. Cantemir, Descrierea Moldovei

„Norodul lesne crezător pune pe sama călușarilor puterea de a izgoni boli îndelungate. Vindecarea o fac în acest chip: bolnavul îl culcă la pământ, iar călușarii încep să sară și, la un loc știut al cântecului, îl calcă, unul după altul, pe cel lungit la pământ începând de la cap și până la călcâie; la urmă îi mormăie la urechi câteva vorbe alcătuite într-adins și poruncesc boalei să slăbească. După ce au făcut aceasta de trei ori în trei zile, lucrul nădăjduit se dobândește de obicei și cele mai grele boli, care s-au împotrivit lungă vreme meșteșugului doftoricesc, se vindecă în acest chip, cu puțină osteneală. Atâta putere are credința până și în farmece.” D. Cantemir, Descrierea Moldovei

VASILE ALECSANDRI

• V. Alecsandri, “Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești), adunate și îndreptate” (I,II, Iasi, 1852-1853) din care fac parte și poeziile populare Toma Alimoș, Blestemul, Șerb sărac, Mioara, Mihu Copilul.

• Miorița este un poem folcloric românesc, răspândit în peste 1500 de variante în toate regiunile României. Este o creație populară specific românească, nefiind cunoscută la alte popoare. Cântecul a fost zămislit în Transilvania, având la bază un rit de inițiere și interpretat sub forma de colindă, în timpul sărbătorilor de iarnă. S-a transformat în baladă (în regiunile din sudul și estul țării), în această versiune fiind socotit un text literar desăvârșit din punct de vedere compozițional și stilistic. A fost analizat și comentat de cei mai de seamă oameni de cultură români. Motivul mioritic a constituit sursă de inspirație pentru scriitori, compozitori și artiști plastici români și străini. A fost tradus în peste 20 de limbi străine. Este socotit unul din cele patru mituri fundamentale ale literaturii românești, iar în prezent este un brand cultural național.

ALECU RUSSO

Poezia populară, o operă fundamentală de cercetare a folclorului.

„Datinile, poveştile, muzica şi poezia sunt arhivele popoarelor. Cu ele se poate oricând reconstitui trecutul întunecat. Din studiul lor ne vom lămuri despre originea limbii noastre, de naşterea naţionalităţii române, de plecările naturii cu care este înzestrat poporul, şi de luptele ce le-au susţinut coloniile romane pân-a nu se preface în locuitorii de astăzi ai vechii Dacii.”

„Poezia poporală este întâia fază a civilizaţiei unui neam ce se trezeşte la lumina vieţii, iar când acest neam cade din vechea sa civilizaţie, poezia poporală devine paladium al limbii şi al obiceiurilor strămoşeşti.”

ALECU RUSSO

„Poporul împarte poeziile sale în cântece bătrâneşti, în cântece de frunză, în doine şi hore. Cele mai multe balade ce le avem datează de la secolii XVI, XVII şi XVIII, precum: Toma Alimoş, Gruia Grozovan, Codreanul, Ghimciu, Novac etc.”

„Iată poezie! iată adevărata literatură, de care se pot mândri românii! Fie forma versurilor uneori defectuoasă, ele îmi par mie poleite cu razele geniului. Privighetoarea nu e frumoasă, dar cântecul ei este din rai!”

Aparitii editoriale in sec. al XIX-lea

• 1844 – balada “Zburătorul”, de I. Heliade-Rădulescu.

• 1851-1852 – Anton Pann tipărește “O șezătoare la țară”, “Culegere de proverburi sau Povestea vorbii” culegeri de snoave, proverbe și zicători.

• 1852-1853 – V. Alecsandri tipărește “Poezii poporale. Balade (Cântice bătrânești)”, “Poezii populare ale românilor adunate și îndreptate”; face cunoscute pentru prima dată baladele Miorița și Meșterul Manole.

• 1861 – A. Odobescu publică primul studiu de folclor comparat din cultura română, “Cântece poporane ale Europei răsăritene mai cu seamă în raport cu țara, istoria și datinile românilor”

1868 – I.C.Fundescu publică colecția de “Basme, orații, păcălituri și ghicitori”;

1869 – în cadrul Societății Orientul, M. Eminescu este numit responsabil cu strângerea folclorului din Moldova. Textele culese de Eminescu i-au folosit ca sursă de inspirație pentru poemele “Călin Nebunul”, “Fata-n grădina de aur”, “Miron și mireasa fără corp” și basmele în proză “Făt-Frumos din lacrimă”, “Frumoasa lumii”, “Finul-lui-Dumnezeu” etc.

1870 – Miron Pompiliu publică colecția de “Basme populare române”;

1872 – P. Ispirescu publică cea mai cunoscută culegere de basme populare românești “Legendele sau basmele românilor”

• Spre sfârșitul sec. al XIX-lea, locul amatorilor este luat de profesioniști preocupați să conserve autenticitatea creațiilor populare. Etnografia și folclorul devin obiect de cercetare științifică.

Concluzie• Folclorul este izvor pururea regenerator

pentru literatura culta. El a fost descoperit la noi de catre pasoptisti. Vasile Alecsandri a publicat, in 1852, prima culegere de creatii populare, el insusi, alaturi de Alecu Russo,Nicolaie Balcescu,Mihail Kogalniceanu s.a., stimuland inspiratia folclorica a literaturii.Autorii cunoscuti preiau temele,motivele si speciile literare din literature populara,pastrand structura,arhitectonica si anumite trasaturi ale speciei respective.

• Basmul, snoava si proverbul au devenit pentru Anton Pann si Ion Creanga excelente surse de inspiratie si modele, in timp ce descantecul si bocetul capata la Ion Barbu (in Dupa melci si Domnisoara Hus) valente filosofice. Mitul zburatorului a devenit coordonata literara esentiala, de la poemul Zburatorul al lui Ion Heliade Radulescu, la Luceafarul lui Mihai Eminescu. In schimb, mitul estetic a impus conditia jertfei creatoare, dainuind prin Mesterul Manole al lui Lucian Blaga si Moartea unui artist a lui Horia Lovinescu."Poezia populara este...expresia cea mai vie a caracterului national", afirma Alecu Russo

sFARSIT

• Membri:• 1. Mocanu Anda

2. Hrapsa Iona3. Cocuz Sebastian4. Vancea Bogdan5. Ibanescu Vladut6. Mazilu Denisa