25.06.13 10:59 PM

Timpul...cel mai valoros lucru al omului şi

totuşi cel mai irosit şi cel mai nepreţuit.

Dar oamenii se plâng din ce în ce mai mult de faptul că nu mai au timp...

Oare lipsa de timp ne ţine în loc, prizonieri în propriile ambiţii de a avea cât mai mult,

de a dovedi că suntem capabili şi de a trăi într-o continuă competiţie cu cei din jur?

Oare lipsa de timp ne dezumanizează, încât suntem indiferenţi la suferinţele altora

şi nu ne mai oprim din când în când asupra unui suflet îndurerat

şi trecem nepăsători pe lângă un om flămând sau pe lângă un câine rănit ?

Oare lipsa de timp ne împiedică să îl

căutam pe Dumnezeu?

Oare lipsa de timp ne face să trăim ca nişte străini în propriile noastre familii,

în care nu mai comunicăm, nu mai avem timp să ne jucăm cu copiii noştri, nu mai împărtăşim

visuri şi bucurii?

Oare lipsa de timp ne ţine departe de prieteni,încât nu mai găsim răgaz să facem o

vizită, să scriem o scrisoare, să dăm un telefon?

Oare lipsa de timp ne determină să fim superficiali, să nu ne mai dăruim şi să nu mai

căutăm apropierea de oameni ?

Oare lipsa de timp ne ţine izolaţi în case,refugiaţi în monotonia programelor de la televizor sau

trăind poveşti de iubire şi de prietenie virtuale ?

Oare lipsa de timp ne face să nu ne mai

bucurăm de nimic,

Să trăim totul în viteză, programaţi să ne atingem scopurile ?

Oare lipsa de timp ne anesteziază sufletele, încât să devenim imuni la frumos, la căldură,

la iubire ?

Oare lipsa de timp ne obligă la vieţi netrăite,

la amânări repetate şi la renunţări?