86 Martie 2004

Pagina începătoruluiLINUX USER

www.linux-magazin.ro

Propunem cititorilor începători în ceea ce privește sistemul de operare Linux, un serial

de articole care se dorește a fi un îndrumar util în utilizarea acestui sistem.

Serialul începe cu instalarea sistemului și va continua cu prezentarea noţiunilor

fundamentale Linux. Vor urma apoi explicarea interpretorului de comenzi și a unui set

de comenzi și utilitare de bază, apoi o prezentare a sistemului grafic X Window.

Utilizatorul va fi pus în temă cu principalele configurări ale sistemului.

Într-un alt episod vor fi prezentate editoarele de texte existente în Linux precum și

programele dedicate lucrului la birou (office). De asemenea, programele multimedia

vor fi și ele trecute în revistă.

Următoarele episoade vor fi dedicate programatorilor care doresc fie să înveţe sau să

utilizeze platforma Linux, fie să își porteze programele pe aceasta.

Articolele ulterioare vor aborda noţiunile de bază ale administrării unui sistem Linux,

precum și modalităţile de asigurare a unei bune securităţi ale unui server.

Sistemele de baze date, programele privitoare la Internet,

interconectarea cu alte sisteme de operare, rularea de jocuri

sub Linux sunt subiecte care de asemenea nu vor fi trecute cu vederea.

În finalul serialului, vom analiza actorii aflaţi în spatele cortinei, și anume

structura internă a nucleului Linux și programarea de sistem.

Pe parcursul acestei incursiuni așteptăm reacţiile cititorilor, pentru a putea

valorifica ideile acestora și a le oferi altora, așa cum se cuvine într-o adevarată

comunitate open-source.

LINUX LINUX LINUXÎnvăţaţi LINUX !

086-089_curs_linux.indd 86 3/17/2004, 10:33:15 AM

LINUX USERPagina începătorului

87www.linux-magazin.ro Martie 2004

Învăţaţi LINUX

Noţiuni introductive

Figura 1: Pornirea sistemului Linux

Pornirea sistemului LinuxDupă pornirea calculatorului, BIOS-ul

acestuia citește încărcătorul de boot și

îl execută. Acesta este un program spe-

cial care permite pornirea mai multor

sisteme de operare, acestea putând fi

selectate de obicei dintr-un meniu. El

oferă în plus posibilitatea de a modifica

linia de comandă conţinând parametri care

urmează a fi transmiși nucleului sistemu-

lui de operare. Încărcătoarele de boot mai

importante folosite de Linux sunt GRUB

și LILO.

În cazul utilizării programului GRUB,

pot fi utilizate tastele-săgeţi pentru selec-

tarea sistemului de operare dorit. Poate fi

folosită de asemenea și tasta “e” pentru a

modifica configuraţia GRUB sau “a” pen-

tru a edita argumentele trimise nucleului

sistemului.

Dacă se folosește programul LILO,

la prompterul afișat pe ecran trebuie

introdusă denumirea sistemului care va fi

pornit (de exemplu linux sau win), și tasta

ENTER pentru a porni nucleul. Opţional,

denumirea sistemului poate fi urmată de

argumentele care vor fi trimise nucleului.

Tasta Tab va afișa lista de sisteme definite.

Pornirea sistemuluiOdată ales de către utilizator

sistemul de operare Linux,

încărcătorul de boot citește

imaginea nucleului și îi cedează

controlul. Nucleul identifică

echipamentele cunoscute din

sistem și încarcă driverele

pentru ele, montează sistemul

de fișiere rădăcină, iar apoi

pornește o serie de scripturi

care pregătesc mediul UNIX

(începând cu scriptul init,

care devine ulterior părintele

tuturor proceselor). Astfel,

sunt montate restul sistemelor

de fișiere, este iniţializată con-

exiunea la reţea (dacă există) și

sunt pornite serviciile pe care le

va oferi sistemul (cum ar fi ser-

viciul de tipărire la imprimantă,

serverul de baze de date, serverul

Web ș.a.m.d.) vezi Figura 1.

În timpul pornirii sistemului

Linux, pot fi remarcate o serie de

mesaje care de obicei se derulează

cu viteză pe ecran. Primele

mesaje afișate sunt cele generate

de nucleu, după care urmează

mesajele cauzate de pornirea

serviciilor.

Mesajele generate de către nucleu indică

detectarea echipamentelor hardware de

către driverele în cauză. Ele sunt utile

atât în vederea diagnosticării funcţionării

acestora cât și pentru verificarea corecti-

tudinii configuraţiei în care a fost compilat

nucleul.

Mesajele legate de pornirea serviciilor

sistemului conţin descrierea serviciului

și un cod de succes a pornirii serviciului.

Astfel, codurile afișate pot fi:

- OK - având culoarea verde, și semnificând

pornirea cu succes a serviciului,

- FAILED - având culoarea roșie, semni-

ficând o pornire eșuată, și

- PASSED - având culoarea galbenă, atunci

când pornirea unui serviciu a generat o

eroare, aceasta putând fi însă corectată.

În funcţie de configuraţie, sistemul va

porni sistemul de autentificare a utilizato-

rilor, fie în mod text, fie în mod grafic.

Intrarea și ieșirea din sistemFiecare persoană căreia îi este permis să

lucreze pe un sistem UNIX trebuie să posede

un cont de utilizator pe respectivul calcula-

tor. Fiecare utilizator are asociate un set de

drepturi, având astfel acces la

o anumită serie de resurse ale

sistemului. Acesta deţine un

director propriu, în care sunt

stocate fișierele personale, inclu-

siv configurările aplicaţiilor etc.

Orice sesiune de lucru UNIX

începe cu autentificarea și

acceptarea utilizatorului în

sistem. Pentru a a-i fi permis

accesul, acesta trebuie să

furnizeze numele său de utiliza-

tor și parola.

Intrarea în sistem grafic X Win-

dow va conduce la încărcarea

mediului desktop preferat de

utilizator (KDE sau GNOME), în

configuraţia specifică acestuia.

DE DRAGOȘ ACOSTĂCHIOAIE

086-089_curs_linux.indd 87 3/17/2004, 10:33:23 AM

88 Martie 2004

Pagina începătoruluiLINUX USER

www.linux-magazin.ro

Figura 2: Oprirea sistemului Linux

Ieșirea din sistem în cazul utilizării X

Window se face prin selectarea opţiunii

Logout, controlul fiind cedat sistemului

de autentificare grafic sau consolei virtuale

din care a fost lansat în execuţie, după caz.

Intrarea la consolă va fi de felul:

Fedora Linux core 1

Kernel 2.4.25 on an i686

zeus login: dragos

Password:

După introducerea corectă a parolei (care

nu va fi afișată pe ecran), va fi pornită

execuţia interpretorului de comenzi.

Ieșirea din sistem (echivalând cu înche-

ierea execuţiei interpretorului de comenzi)

se face prin comanda exit sau logout. Poate

fi folosită și combinaţia de taste Ctrl+D,

care generează în UNIX codul pentru

sfârșit de fișier (End Of File).

Oprirea sistemuluiÎnainte de oprirea sistemului, toate pro-

gramele în curs de execuţie trebuie închise,

deoarece este posibil ca acestea să piardă

informaţii nesalvate. În acest sens, se

recomandă verificarea tuturor termina-

lelor virtuale pentru a nu exista aplicaţii

pornite, înainte de oprirea calculatorului.

Pentru oprirea sistemului din sistemul

X Window, se va selecta opţtiunea Logout

iar apoi, din sistemul de autentificare,

opţiunea Shutdown - oprire, sau Reboot

- repornire (în unele versiuni Restart) vezi

Figura 2.

Oprirea sistemului din mod text se va

face din utilizatorul root sau utilizatorul

curent dacă îi sunt conferite drepturi în

acest sens, prin intermediul comenzii halt

- oprire sau reboot - repornire. Utilă

este și comanda poweroff, care va

trimite calculatorului comanda

de închidere automată, dacă

configuraţia sa hardware permite

acest lucru. Repornirea sistemu-

lui se poate face și prin apăsarea

combinaţiei de taste Ctrl+Alt+Del.

Consola sistemuluiÎn accepţia UNIX, accesul la sistem

se face prin intermediul termina-

lelor, aflate local sau la distanţă.

Linux implementează un sistem care

permite deschiderea mai multor

sesiuni de lucru la consolă, concept

care poartă numele de terminal

virtual. La pornirea sistemului în mod text

(consolă), controlul este predat termina-

lului virtual cu numărul 1. Comutarea între

terminalele virtuale se face cu ajutorul

combinaţiei de taste Alt + Fn, unde n

reprezintă numărul terminalului.

Excepţie face sistemul X Window, căruia

în momentul pornirii i se alocă un terminal

virtual, și anume cel având numărul egal

cu numărul maxim de terminale virtuale

alocate plus unu. Spre exemplu, dacă

numărul maxim de terminale virtuale este

6 (configuraţia standard după instalare),

atunci sistemul X Window va utiliza termi-

nalul 7. Comutarea din mod grafic în mod

text se va face prin intermediul combinaţiei

de taste Ctrl + Alt + Fn.

Sesiunile de lucru clasice se desfășoară

în mod text, de aceea acest mod mai este

cunoscut și sub numele de mod consolă.

Așa cum menţionam și mai devreme,

sesiunea de lucru începe odată cu auten-

tificarea corectă a utilizatorului în sistem

și pornirea execuţiei interpretorului de

comenzi (shell). Sesiunea se încheie odată

cu încetarea execuţiei acestui interpretor.

Istoricul informaţiilor afișate pe ecranul

terminalului virtual poate fi accesat prin

intermediul combinaţiilor de taste Shift

+ PgUp (pagina precedentă) respectiv

Shift + PgDn (pagina următoare). Această

operaţiune poate fi realizată numai pentru

informaţiile afișate după ultima schimbare

a terminalului.

Terminalele virtuale permit și utiliza-

rea mouse-ului. Astfel, selecţia efectuată

cu ajutorul cursorului mouse-ului poate

fi copiată la locaţia curentă a cursorului

printr-un click-dreapta.

Dacă se utilizează sistemul X Win-

dow, o sesiune de lucru (însoţită în mod

evident de lansarea interpretorului de

comenzi) poate fi deschisă prin interme-

diul aplicaţiilor konsole, gnome-terminal

sau xterm. În mod evident, utilizatorul

care deţine sesiunea este cel care a pornit

mediul X Window.

Interpretorul de comenziUn interpretor de comenzi (shell)

reprezintă un program capabil de a executa

comenzi introduse de utilizator și de a

controla modul de afișare a rezultatelor

acestor comenzi. El pune la dispoziţia

utilizatorului un bogat set de comenzi și

utilitare, constituind totodată și limbaj de

programare care oferă mecanisme com-

plexe de operare cu sistemul.

Pentru sistemele de operare Linux,

interpretorul de comenzi implicit este

bash. Există multe alte shell-uri, dintre

care putem enumera csh și tcsh.

Există două categorii de comenzi care

pot fi apelate prin intermediul interpre-

torului:

· comenzi interne (builtins, care se găsesc

implementate în cadrul shell-ului); ca

exemple de comenzi interne putem

enumera cd, echo sau kill, lista tuturor

comenzilor interne poate fi vizualizată

prin intermediul comenzii help.

· comenzi externe (acestea se găsesc

separat fiecare în fișiere executabile; de

exemplu, passwd, ls sau mail). Comen-

zile externe pot fi fișiere executabile

(programe binare rezultate în urma pro-

cesului de compilare din programe sursă

scrise în C sau alte limbaje compilabile)

sau script-uri (fișiere de comenzi, inter-

pretate de un procesor de comenzi, cum

ar fi bash sau Perl).

Shell-ul de cele mai multe ori este apelat

interactiv, în sensul că va dialoga

cu utilizatorul, interpretând și

executând comenzile introduse

de acesta. Utilizarea interactivă a

interpretorului de comenzi (de la

invocarea sa și până la terminarea

activităţii) constituie o sesiune de

lucru.

Pornirea interpretorului de comenzi

se poate face în doua moduri:

· în mod automat, la conectarea în

sistem, fie de la consola calculatorului,

fie de la distanţă prin telnet sau ssh,

după autentificarea utilizatorului;

· din cadrul altui program care

necesită rularea interpretorului de

comenzi pentru a executa diferite

086-089_curs_linux.indd 88 3/17/2004, 10:33:33 AM

LINUX USERPagina începătorului

89www.linux-magazin.ro Martie 2004

comenzi sau la

cererea utilizatoru-

lui, cum este cazul

ferestrelor-termi-

nal atunci cand se

folosește sistemul X

Window.

Pentru a se indica

utilizatorului că inter-

pretorul de comenzi

este gata de a executa

următoarea comandă,

se va afișa un prompt.

Astfel, în exemplul

din figura 3, prom-

ptul include dragos

desemnând numele

de cont al utilizatoru-

lui, iar infoiasi este

numele mașinii pe care se lucrează. Se

precizează și numele directorului curent

(în acest caz, directorul rădăcină):

[dragos@infoiasi /]$ pwd

/

Părăsirea shell-ului interactiv (sesiunii

curente de lucru) se realizează prin

intermediul comenzii exit sau acţionând

combinaţia de taste CTRL+D (sfârșit de

fișier în UNIX).

Pentru editarea facilă a comenzilor

introduse, pot fi folosite tastele săgeţi sus

și jos pentru a parcurge lista istoricului

comenzilor introduse. În cadrul unei linii

de comenzi, combinaţia CTRL+A mută

cursorul la începutul

liniei, iar CTRL+E la

sfărșitul ei.

De asemenea, shell-

ul oferă facilitatea

numită tab completion

care dă posibilitatea

introducerii parţiale

a numelui unui fișier,

la apăsarea tastei

Tab interpretorul

completând (dacă

este posibil) cea mai

bună potrivire cu

textul (prefixul) deja

introdus.

Medii graficeUna dintre criticile

aduse în trecut siste-

mului de operare

UNIX era aceea că

îi lipsește o interfaţă grafică, utilizatorii

obișnuiţi trebuind să opereze doar la nive-

lul liniei de comandă.

Sistemul de ferestre utilizat este X

Window System (versiunea curentă

X11R6) și reprezintă un standard indus-

trial bazat pe modelul client/server.

Interfaţa este compusă dintr-un server

oferind accesul la resursele hardware și

din clienţi, într-un mod flexibil și porta-

bil. Sistemul X Window are posibilitatea

operării prin reţea, fiind dezvoltat de

MIT și DEC și standardizat de Consorţiul

X. Serverul X gestionează comunicaţia

cu echipamentele din sistem, și anume

placa video, monitorul, tastatura,

mouse-ul etc. Acest server acceptă cone-

xiuni de la clienţi

(sau aplicaţii) X,

prin reţea sau local.

Astfel, o aplicaţie X

Window poate rula

pe o anumită mașină

și interacţiona cu

utilizatorul pe o altă

mașină.

Managerul de

ferestre (window

manager) mediază

acţiunile utilizatoru-

lui privind ferestrele

aplicaţiilor și, con-

stituind un client X

special, care definește

c o m p o r t a m e n t u l

sistemului de ferestre

(e.g. modul de suprapunere a ferestrelor

sau controlul focus-ului) și permiţând

utilizatorului să manipuleze ferestrele și

să lanseze noi aplicaţii. Dintre managerii

de ferestre mai importanţi putem enu-

mera Enlightment, WindowMaker sau

fvwm2.

Un mediu desktop grupează mai mulţi

clienţi X, construiţi după o structură

comună, care pot interacţiona între ei.

De asemenea, mediul desktop include și

un manager de ferestre. Mediile desktop

cele mai răspândite sunt KDE (The K

Desktop Environment) și GNOME (The

GNU Network Object Modeling Environ-

ment).

Sistemul de ferestre X Window poate

fi pornit automat la

pornirea sistemului,

fie după dorinţă.

Pentru pornirea

manuală a sistemului

X Window, se lansează

de la consolă comanda

startx &.

Execuţia serverului

X Window poate fi

întreruptă (spre exem-

plu, atunci cand modul

video este incorect

iar imaginea nu este

lizibilă) utilizând

combinaţia de taste

Ctrl+Alt+Backspace.

Altă combinaţie utilă este

Ctrl+Alt+Plus, respectiv

Ctrl+Alt+Minus, care

cresc respectiv scad

rezoluţia de afișare. ■

Figura 3: O sesiune shell tipică

Figura 4: O sesiune de lucru X Window

086-089_curs_linux.indd 89 3/17/2004, 10:33:38 AM