1. Comunicare, limba, limbajComunicarea conditie generala si necesara a aparitiei si manifestarii vietii psihice umane (Cretu, 2005)

Semnificatii

Instiintare, aducere la cunostinta;

Contacte verbale in interiorul unui grup sau unui colectiv;

Prezentare, ocazie ce favorizeaza schimbul de idei ori relatii spirituale

(Van Cuilenburg, Scholten 2004)Definitii ale procesului de comunicare E. O. Wilson: actiune a unui organism sau a unei celule care altereaza modelele probabile de comportament ale unui alt organism sau altei celule, intr-o maniera adaptativa pentru unul sau mai multi participanti

L. Forsdale: procesul prin care un sistem este stabilit, mentinut si modificat prin intermediul unor semnale comune, care actioneaza potrivit unor reguliDefinitii ale procesului de comunicare COMUNICAREA: procesul de codare si transmitere a informatiilor, in forma unui mesaj, de la un emitator la un receptor prin intermediul unui canal.

Mijloace de transmitere a informatiilor:

Verbale: vorbirea, cantatul, uneori tonul vocii;

Nonverbale: limbajul corporal, mimico gestual, atingerea, contactul vizual;

Grafice: scrisul

Comunicarea reprezinta o asignare si atribuire de semnificatii in incercarea de a crea sensuri commune.

Niveluri ale regulilor semiotice: Nivelul sintactic: proprietati formale ale semnelor si simbolurilor;

Nivelul pragmatic: relatiile dintre semne, expresii si utilizatorii sai;

Nivelul semantic: studiul relatiilor dintre semne.Schema procesului de comunicareCaracteristici ale procesului de comunicare Scopul comunicarii: transmiterea, transferul sau deplasarea informatiei de la un participant la altul;

- Dialogul: comunicarea realizata in ambele sensuri;

Comunicarea mass-media, monologul: comunicare intr-un singur sens

Categorii de scopuri ale comunicarii:

Achizitionarea de informatii;

Procesarea de informatii;

Generarea de informatii

Diseminarea de informatiiCaracteristici ale procesului de comunicare

Perturbari ale procesului de comunicare

Natura interna: factori fiziologici, perceptivi, semantici, interpersonali;

Natura externa: poluare fonica, intreruperi succesive ale procesului de comunicare

Zgomote (M. Golu):

situatia optima

situatia ideala

situatia critica

Procesul de comunicare prezinta un caracter dinamic, prezinta o anumita evolutie

Procesul de comunicare se desfasoara intr-un anumit context (spatiu psihologic, social, cultural, fizic, temporal)

Procesul de comunicare prezinta un caracter ireversibil In procesul de comunicare se urmareste, prin mesaj, realizarea unor scopuri si transmiterea unor semnificatii

Mesajul presupune un continut manifest si un continut latent

Dimensiunile procesului de comunicare:

Comunicarea exteriorizata

Metacomunicarea

Intracomunicarea Nivele de comunicare Comunicarea verbala: transmiterea si descifrarea mesajului

Comunicarea nonverbala: element de intarire a comunicarii verbale (mimica, gestica, postura, atitudinea, vestimentatia, proxemica)

Comunicarea paraverbala: opereaza cu aspecte si forme ale comunicarii verbale si nonverbale, maniera de exprimare

Metacomunicarea: se realizeaza operatia de control a comunicarii, reflexia comunicarii

Teorii si modele ale comunicarii Niveluri in studiul comunicarii C. Shannon, W. Weaver (1949):

Cu cata acuratete pot fi transmise simbolurile ? (probleme tehnice)

Cat de exact acopera simbolurile intelesurile care s-au vrut transmise? (probleme semantice)

In ce masura afecteaza intelesurile receptionate orientarea acestora in directia dorita de emitator? (probleme de eficienta)

Modelul comunicarii Shannon- Weaver

Concepte ale modelului comunicarii Shannon- Weaver Sursa: locul in care decizia de selectie a mesajului si transmitere a acestuia este luata

Zgomotul: orice adaugire la semnal intre transmiterea si receptia mesajului, care nu a fost intentionata de sursa.

Informatia: masura predictibilitatii semnalului; (cu cat predictibilitatea este mai mare, cu atat este mai scazuta cantitatea de informatie).

Redundanta: ceea ce este previzibil sau conventional intr-un mesaj (rezultatul unei predictibilitati inalte).

- Se asociaza cu posibilitatea sporita de detectare si inlaturare a erorilor.

Entropia: inalt grad informativ (rezultatul unei predictibilitati scazute); masura numarului de alegeri de semnal care pot fi realizate si a caracterului aleatoriu

Canal: mijlocul fizic prin care este transmis semnalul

Codul: sistem de intelesuri, semne si reguli comun membrilor unei culturi/ subculturi

Mediul: mijlocul tehnic de convertire a mesajului in semnal, care sa poata fi transmis prin canal

Modelul comunicarii Lasswell H. Lasswell (1948): pentru a intelege procesele comunicarii in masa este necesar sa intelegem fiecare dintre etapele acesteia

Modelul comunicarii G. Gerbner Elaboreaza un model general al comunicarii

Mesajul transmis este direct legat de realitatea despre care relateaza, ceea ce faciliteaza perceperea si intelegerea;

Comunicarea: proces bidimensional

Dimensiunea perceptiva (de receptie)

Dimensiunea de comunicare (transmiterea si controlul)

Modelul comunicational a lui T. Newcomb T. Newcomb concepe procesul comunicarii in context societal

A, B- participantii la comunicare; X participant al mediului social.

Daca A si B prezinta atitudini similare fata de X, sistemul este echilibrat

Modelul comunicational a lui Jakobson Principiul modelului se refera la modelarea functiilor actului de comunicare raportat la fiecare factor constitutiv

1. Functia emotionala (functia expresiva): mesajul transmite emotii, atitudini, , status profesional

2. Functia persuasiva: descrie efectul mesajului asupra destinatarului;

3. Functia referentiala: descrie orientarea reala a mesajului;

4. Functia empatica: realizeaza elementul redundant al mesajelor

5. Functia de metalimbaj:identificarea codului utilizat in comunicare

6. Functia poetica: relatia mesajului cu el insusi.

LIMBAJUL delimitari conceptuale Sistem de semne aranjate dupa anumite reguli in vederea fixarii, prelucrarii si transmiterii de informatii (Radu, 1991);

Reguli ale sistemului de semne:

reguli sintactice: relatiile dintre semne;

reguli semantice: relatia dintre semne si semnificatii;

reguli pragmatice: reguli de utilizare a semnelor de catre agenti in comportamentul lingvistic

Limbajul: activitatea de comunicare interumana realizata prin intermediul limbii (M. Zlate, 2006)

Limbajul reprezinta cel mai important instrument al gandirii si constintei

Functia semiotica a limbajului: capacitatea de a utiliza semne, simboluri sau semnificatii drept inlocuitori ai obiectelor si de a opera cu acestia in plan mental.

Vorbirea aspectul psihologic al limbajului;

Se achizitioneaza pe un suport neuropsihologic innascut , prin zonele specializate ale creierului;

Comunicarea verbala se realizeaza cu ajutorul limbii; este de natura simbolica

Cuvantul se substituie atat imaginii cat si imaginii acestuia

Limba - totalitatea mijloacelor lingvistice (fonetice, lexicale, gramaticale) dispunand de o organizare ierarhica potrivit unor reguli de ordonare (Zlate, 2006);

Limba sistem hipercomplex de comunicare sociala, indeplinind functii esentiale in elaborarea si conservarea culturii (Neveanu, 1977);

Prezinta caracteristica de a fi extraindividuala

Se supune unui proces de evolutie sociala

Functia referentiala a limbii se realizeaza de catre subiectul constient, respectand normele sistemului lingvistic Limba delimitari conceptuale Cuvantul- unitatea elementara de transmitere a unui inteles;

In limba vorbita, cuvantul se compune prin siruri de foneme;

In limba scrisa, cuvantul se compune din simboluri grafice, reprezentand fie sunete din limba vorbita, fie intelesuri;

Analiza limbii se realizeaza la urmatoarele nivele:

Vocabular

Pronuntie (set de foneme, intonatie, ritm, accent);

Gramatica (maniera de combinare si flexionare a cuvintelor);

Ortografie (maniera de scriere)

Relatia limba- limbaj Limba reprezinta un fenomen social, limbajul este o manifestare personala (Cretu, 2005);

Individualizarea limbajului se realizeaza atat in plan fiziologic cat si in plan psihologic;

Limbajul reprezinta limba in actiune (Rubinstein);

Relatia limbaj- comunicare Intre limbaj si comunicare exista relatii de coincidenta partiala

Comunicarea se realizeaza atat prin mijloace lingvistice, cat si prin mijloace nonverbale;

Limbajul se desfasoara si atunci cand comunicarea interumana nu are loc;

Comunicarea depaseste limitele limbajului verbal, fiind implicata intr-o serie de comportamente specifice vietii psihice a omului.

2.2. Mecanismele neurofiziologice ale limbajului Determinanti limbajului: ereditari (aparatul fonator) si socio-culturali;

Componentele aparatului fonator intre care se stabilesc relatii complexe si conexiuni inverse autoreglatoare componentele energetice: aparatul respirator si de musculatura aferenta;

aparatul fonator propriu-zis: coardele vocale;

componentele rezonatoare si modulatoare: cavitatea nazala, bucala, muschiul limbii, mobilitatea mandibulei, modularea buzelor;

componenta reglatoare: auzul fonematic componenta cerebrala: arii corticale2.2. Mecanismele neurofiziologice ale limbajului Limbajul verbal - functie ce ilustreaza principiul localizarii dinamice (M. Golu, 2004);

Prin studii experimentale s-a stabilit centrul limbajului - zonele Broca si Wernike

Mecanismul limbajului, organizat dupa principiul comenzii si principiul controlului:

1. Veriga aferenta: subsisteme functionale specifice (auditiv si vizual)

- Lezarea ariilor conduce la afazia senzoriala de tip Wernicke (neintelegerea mesajelor adresate oral)

2.Veriga interpretatoare: realizeaza medierea logica intre verigile aferente si cele eferente

- Lezarea zonelor conduce la abolirea functiei designative a limbajului - (afazia semantica)

3. Verigile eferente (motorii): fonoarticulare si manuale

Centrul de comanda al aparatului fonoarticular este aria corticala 9 Brodmann

Veriga efectorie este constituita din aparatul fonoarticular

Lezarea centrului de comanda cortical afazia expresiva: incapacitatea de a vorbi fluent;

4. Verigile autoreglatoare: asigura coordonarea secventelor in interiorul fluxului fonoarticulatorsau al scrisului si adecvarea la specificul situatiilor curenteProducerea si intelegerea vorbirii

Intelegerea vorbirii proces cu desfasurare automata

Recunoasterea sunetelor: identificarea/perceperea sunetelor limbii

Perceperea vorbirii: recunoasterea cuvintelor alcatuite din sunete

Modelul recunoasterii vorbirii Modelul recunoasterii vorbirii - TRACE (McClelland&Elman)

Subliniaza rolul procesarii descendente (a contextului) in recunoasterea vorbirii;

Reprezinta un model conexionist- unitatile sunt independente de procesare , legate unele de altele;

Teoriile retelelor semantice explica legatura intre cuvant si sens

Sarcina verificarii propozitiei Participantilor le sunt prezentate propozitii uzuale. Trebuie sa apese pe buton daca propozitia este falsa. Timpul de reactie va fi un indicator referitor la dificultatea deciziei.

Participantii produc raspunsuri incepand de la nodurile retelei (subiectul intrebarii) si inainteaza de-a lungul retelei pana gasesc informatiile necesare.

Exista o durata standard de explorare, pentru a recupera informatia, ce este caracteristica patternurilor de recuperare a informatiei.

Producerea vorbirii Zone ale procesului de producere a vorbirii:

1. Conceptualizarea: determinarea continutului ce va fi verbalizat

Produsul conceptualizarii reprezinta un mesaj preverbal- constituie nivelul de reprezentare al mesajului

Macroplanificarea presupune elaborarea unui scop comunicational prin structurarea unei serii de subscopuri si recuperarea informatiei adecvate

Microplanificarea: asignarea celei mai bune forme propozitionale

2. Formularea implica traducerea reprezentarii conceptuale intr-o forma lingvistica

Componentele formularii:

Lexicalizarea: selectarea cuvintelor individuale pe care dorim sa le pronuntam

Planificarea sintactica: combinarea cu scopul formarii unei propozitii

3. Encodarea fonologica: presupune transformarea cuvintelor in sunete

3.3. Structura si componentele vorbirii Limbajul sistem multinivelar: realizeaza legatura intre ganduri si vorbire prin intermediul cuvintelor si propozitiilor (Chomsky, 1965);

Niveluri in folosirea limbajului:

Nivelul I: Unitatile propozitionale (propozitiile si termenii propozitionali)

Nivelul II: Cuvintele si partile cuvintelor (le sunt asociate sensurile)

Nivelul III: Sunetele

1. Sunetele vorbirii:

Fonem: unitatea sonora a unei limbi

2. Cuvintele:

Morfem: orice unitate lingvistica cu sens

Cuvintele exprima un anumit continut specific;

Morfemele gramaticale includ si cuvintele gramaticale (articole si prepozitii)

Sensul: numele unui concept

3. Propozitiile:

Unitatile propozitionale includ asertiuni si termeni propozitionali;

Asertiunea poate fi segmentata in subiect si predicat

Analiza sintactica: descompunerea unei asertiuni in subiecte si predicate propozitionale si in unitati mai mici

3.4.Geneza limbajuluiSISTEMELE LIMBAJULUI:

Fonologia: asimilarea corecta a repertoriului de sunete de care copilul dispune pentru a forma cuvinte;

Sintaxa: regulile de formare a propozitiilor si a frazelor;

Morfologia: analiza modalitatilor prin care cuvantul isi schimba forma in concordanta cu functia sa in propozitie

Semantica: semnificatia cuvintelor

TEORII ALE INVATARII LINGVISTICE Limbajul se dezvolta in concordanta cu legile invatarii

Skinner (1957) - rolul intaririi in dezvoltarea limbajului

Vocalizarea prelingvistica, ganguritul, bolborositul sunt de natura ereditara

Intarirea se realizeaza prin zambetul parintilor

Vocabularul lingvistic al copiilor se realizeaza prin intarire

TEORIA INTARIRII LINGVISTICE Neobehaviorismul: copii retin sunetele din mediul lingvistic fiind motivati intrinsec pentru a le invata.

Skinner: emisiile formate din mai multe cuvinte reprezinta inlantuiri complexe de tip stimul- raspuns si sunt invatate prin intarire

Limite:

Prin intarire nu se poate facilita invatarea semanticii, foneticii si sintaxei

intaririle selective ale copiilor pot degenera;

nu se poate explica secventa invarianta a dezvoltarii limbajului si eforturile bruste in demararea acestuia

TEORIA NATIVISTA Teoria nativista postuleaza existenta unei tendinte native de achizitionare a limbajului- preprogramare a invatarii limbajului (Birch, Malim, 1988).

Teoria psiholingvistica (Chomsky) mecanismul de deprindere a limbajului MDL:

- interactiunea influentelor de mediu,

expunerea la discursul parintelui,

intarirea,

tendinta innascuta de a achizitiona limbajul

Bazele MDL in universalitatea abilitatilor limbajului uman si in secventele invariabile ale dezvoltarii acestuia

Presupune abilitatea sistemului nervos de a invata reguli gramaticale

Gramatica universala structura de profunzime, set de reguli de a transforma ideile in propozitii

Lenneberg (1967): perioada sensibila pentru invatarea limbilor (18-24 luni - preadolescenta) ce corespunde maturizarii neurale (plasticitatea sistemului neural);

TEORIILE COGNITIVE Asumptii: dezvoltarea lingvistica se realizeaza prin intermediul abilitatilor cognitive analitice;

Piaget (1952): dezvoltarea limbajului este subordonata dezvoltarii cognitive.

Copiii invata cuvintele pentru a descrie clase sau categorii

Alte teorii cognitive subordoneaza dezvoltarea cognitiva dezvoltarii limbajului

- Copii creeaza clase cognitive in vederea intelegerii lucrurilor

TEORIILE SOCIALE Brown : limbajul provine din nevoia de comunicare a individului

Teoriile asupra dobandirii limbajului trebuie sa se axeze si asupra scopurilor si semnificatiilor ce stau la baza utilizari acestuia de catre copil

PERSPECTIVA INTERACTIONISTA ASUPRA LIMBAJULUI Asumptie: Comunicarea incepe la copii inainte de a ajunge la stadiul vorbirii semantice

Trevarthen (1974): studiaza protoconversatiile - miscarile precoce ale gurii ce sunt remarcate in timpul interactiunii sociale si ce par sa fie intr-o relatie de sincronizare cu vorbirea adulta

Brunner (1975): functia sociala a comunicarii- se stabilesc astfel roluri predictibile si verbalizarile predictibile ce insotesc actiunile comune parinte-copil

Se alcatuieste sistemul de suport al achizitionarii limbajului

4.1. Dezvoltarea limbajului Plansul: forma de exprimare verbala, vocalizare prelingvistica

Ganguritul: este mai articulat, se utilizeaza vocalele

Bolboroseala: prima vocalizare ce se aseamana cu vorbirea umana

Conversatia timpurie influenteaza capacitatea de relationare si intelegere paraverbala

Comprehensiunea precede producerea

1. Dezvoltarea vocabularului

Pentru a dezvolta un vocabular de 10 cuvinte dupa primul cuvant rostit, copilului ii poate lua 3-4 luni;

Fenomenul de ultra-extensie: extind semnificatia unui cuvant referindu-se la lucruri ori actiuni pentru care nu dispun de cuvinte2. Dezvoltarea sintaxei

Vorbirea telegrafica: expresii scurte ce contin semnificatia propozitiei (substantive, verbe, si modificatoare);

Holofraze: cuvinte unice utilizate pentru a exprima sensuri complexe

Propozitiile telegrafice: apar la aproximativ aceeasi varsta in cadrul oricarei limbi (Fodor, 1975)

Succesiunea elementelor lingvistice in propozitia telegrafica este identica in limbi diverse

4.2. Funciile limbajului K. Buhler (1933):

Functia emotional- expresiva: se obiectiveaza trairile si atitudinile subiectului

Functia conativa: se exercita influenta asupra celor din jur

Functia referentiala, designativa/ cognitiva: cuvintele desemneaza continutul activitatii de cunoastere

Ombredane (1951): propune o ierarhizare a functiilor limbajului de la primitiv, spontan catre elaborat si voluntar, asociindu-le cu nivelurile sale integrative;

Functia afectiva

Functia ludica

Functia practica

Functia reprezentationala

Functia dialectica

Roman Jakobson: propune un model al functiilor limbajului pornind de la modelarea factorilor constitutivi ai actului de comunicare

Functia emotionala:

Functia persuasiva:

Functia empatica:

Functia de metalimbaj:

Functia poetica:

Abravanel & Ackerman raportandu-se la efectele produse identifica:

Functia creatoare

Functia reglatoare a intentiilor

Functia de structurare a intelectului

Gerard Wackenheinm - in clasificarea functiilor limbajului se raporteaza la individ si la grup:

Functia de integrare a individului in mediul sau;

Functia de dezvaluire si de autodezvaluire

Functia valorizatoare

Functia de reglare a conduitei altora

Functia terapeutica

Functiile generale ale limbajului:

Functia de comunicare

Functia cognitiva

Functia simbolic reprezentativa

Functia expresiva

Functia persuasiva

Functia reglatoare si autoreglatoare

Functia ludica

Functia dialectica

Categorii de functii ale limbajului

I. Functia de comunicare: transmiterea unui mesaj cu continuturi diversificate, de tip formal sau emotional

II. Functia cognitiva: limbajul reprezinta instrumentul de lucru al gandirii

Operatiile gandirii se realizeaza prin mijloace verbale;

Structura logica a gandirii are un caracter propozitional;

Intelegerea si rezolvarea de probleme dobandesc forma discursiva;

III. Functia reglatorie:

autoreglare constienta (limbaj intern);

comenzi de dirijare, conducere si comanda (plan extern)

4.3. Formele limbajuluiForma activa a limbajului - forma pasiva

Forma pasiva: componenta de receptionare si de decodificare a intelesurilor;

Forma activa: angajarea capacitatilor de elaborare a unui mesaj si transmiterea prin intermediul limbajuluiLimbajul intern - limbajul extern

Limbajul extern: forma orala si forma scrisa

Limbajul oral Prima forma activa a limbajului

Intrucat sunt investite toate disponibilitatile sistemului verbal, iar subiectul este angrenat activ in comunicare, in limbajul oral sunt evidentiate toate caracteristicile comunicarii verbale

Vorbirea este inseparabila de atitudinile corporale si faciale

Caracteristica principala: caracterul situativ (Neveanu,1977)

-gesturile si faptele percepute pot inlocui expresiile verbale (economia de cuvinte)

Constructie dinamica: cuvantul este corelat cu acele cuvinte care il preced, dar si cu restul corelatelor situationale

Adresativitatea: vorbirea este orientata catre cineva anume

Se integreaza intr-un anumit ritm, avand continuitate si coerenta

-ritmul mediu:5 silabe/secunda

Exprimarea este mai libera, si are o tendinta spre predicativitate

-constructiile gramaticale sunt mai simple, si exista si o anumita toleranta fata de erori sintactice

Expresivitatea: limbajul oral beneficiaza cel mai mult de toate tipurile de expresivitate nonverbala

-fonetice: -intensitatea vorbirii

-accentul

-intonatia

-pauza

-semantice: -alegerea celor mai potrivite cuvinte

-utilizarea propozitiilor lungi sau scurte

-folosirea particularitatilor de topica ale limbii romane

Forme ale vorbirii Dialogul: forma bazala a vorbirii:

reprezinta calea cea mai importanta de elaborare a limbajului

Un limbaj social alcatuit dintr-un lant de replici sustinut prin cooperare (Neveanu, 1977)

Este o alternanta de replici, partenerii translatandu-si in continuu rolurile de emitator si receptor

Limbajul colocvial-studiat de psihologia sociala

-relatiile de comunicare sunt dependente de relatiile interpersonale si de distributia ierarhica a rolurilor de grup (Slama-Cazacu, 1968)

Monologul: grad de dificultate sporit

Este mai elaborat si mai sistematizat (in comparatie cu dialogul)

Apare prin interiorizarea dialogului, si prin dezvoltarea scris-cititului

Tipuri de monolog:

primar sau superior elaborat

Comunicativ, ori pentru sine

Cu continut descriptiv

Narativ sau explicativ

Normal sau patologic

Monologul are caracter adresativ.

Monologul interior= solilocviul, este prezent la copii pana la 5 ani;la adulti apare in situatii exceptionale, doar in starile patologice fiind mai des intalnit

LIMBAJUL SCRIS Scrisul si cititul reprezinta o forma secundara a limbajului, in corespondenta cu vorbirea, dar avand si o structura particulara si complexa

Implica stapanirea deprinderilor grafice corespunzatoare (se consolideaza de-a lungul scolaritatii mici)

Dificultati in elaborarea limbajului scris: elaborarea unui plan prealabil; ierarhizarea ideilor; realizarea unui text unitar. In mecanismele scris-citit sunt adaugate (cu titlu de componente specifice) motricitatea generala si perceptia vizuala; scrisul apare si ca mijloc al memoriei

Necesita organizare in baza unor analize si reglaje constiente

Implica grija pentru selectia termenilor si a expresiilor, pentru corectitudinea gramaticala si ortografica

Scrisul apare ca un produs intelectual si artistic

Caracteristici ale citirii Cititul precede scrisul, in urma dezvoltarii ca limbaj pasiv

In citire se porneste de la sinteza la analiza

Scrisul si cititul se afla in relatii complementare

Invatarea scrisului si cititului poate fi considerata o interiorizare si perfectionare a actiunilor verbo-motrico-vizuale

Formarea deprinderilor citirii presupune aproximativ aceleasi etape ca in cazul scrierii

Cercetarile moderne considera lectura drept predictie; asteptarile de baza ale predictiei rezida din context. Iar indicele de predictibilitate al cuvintelor in lectura este dependent de inteligibilitatea/ accesibilitatea textului (Neveanu, 1977)

Limbajul intern Modalitate a limbajului in care functiile acestuia sunt cel mai strans legate

Reprezinta modalitatea centrala, caracteristica vietii spirituale, a existentei mentale, atat prin forma cat si prin continut

Este veriga centrala a activitatii intelectuale, modalitate de elaborare , anticipare si declansare a vorbirii si scrierii (Taylor,1995)

Indeplineste o functie de selectie si decizie

Actiunile verbale interne servesc pentru decodificarea constienta- interpretarea actiunilor si stimulilor externi

Reprezinta un principiu de organizare a constiintei dar si inconstientului

Se considera ca limbajul intern se elaboreaza in cadrul perceptiei verbale (consta in reprezentarile auditive ale cuvintelor/ frazelor)

In jurul varstei de 7 ani, vorbirea pentru sine a copilului se converteste in limbaj intern propriu-zis

Forme ale limbajului intern:

-forma automatizata

-forma pasiva

-forma anticipativa

Caracterizat functional prin predominanta semnificatiilor cognitive si a impulsurilor, intentiilor si planurilor reglatorii

Structural, este caracterizat prin asonoritate, reductionism si viteza mare de desfasurare

Poate fi considerat un limbaj esentializat, intrucat este semnificativ pana la identificarea cu sistemele de semnificare si designare ale constiintei (Neveanu,1977)

4.4. Relatia gandire-limbajIdei:

Gndirea - form de vorbire interioar (Watson)

Gndirea este pur lingvistic (Wittgenstein)

Limbajul determin gndirea (Whorf)

Gndirea determin dezvoltarea limbajului (Piaget)

Gndirea i limbajul reprezint procese independente, ambele influennd dezvoltarea intelectual (Vigotski)Teorii explicativeJ.B.Watson (1913): cand gandim, micromiscari inconstiente sunt efectuate la nivelul gatului si al laringelui

Gandirea nu se reduce la limbaj

Ex.: Studiu (Smith, Brown, Toman , Goodman): subiectii erau capabili sa gandeasca fiindu-le paralizat prin anestezie laringele.

Wittgenstein: gandirea este pur lingvistica

Tipurile de procese mentale ce se pot identifica la animale sau la copiii mici nu reprezinta forma a gandirii

Diferenta intre om si animal : capacitatea de a gandi (Decartes)

Whorf (1956)- Ipoteza relativitatii lingvistice

Limbajul structureaza maniera in care percepem lumea, relatiile pe care le utilizam pentru a o intelege

Vorbitorii diverselor limbi conceptualizeaza realitatea in maniere diferite

Contestari:

Adultii utilizeaza drept unitati cognitive imagini si propozitii abstract logice (cognitivistii);

Vocabularul unei limbi sugereaza raza de concepte pe care vorbitorii limbii le-au gasit importante

Piaget (1952)

Limbajul reprezinta forma de manifestare externa a procesului de gandire al copilului mic;

Vorbirea este folosita de catre copil datorita necesitatii de organiza si restructura problemele aparute in interactiunea cu mediul

Vigotski (1962)

Vorbirea interioara: notifica si controleaza gandurile persoanei

Vorbirea exterioara: maniera de transmitere a gandurilor catre celelalte persoane

4.5. Comunicarea nonverbala In cadrul comunicarii orale 55 % din informatie este perceputa si retinuta prin intermediul limbajului nonverbal (expresia fetei, gesturi, postura);

Rolurile limbajului nonverbal:

Sprijin;

Suplinire;

Contrazicerea comunicarii

Precizari conceptuale

Comunicarea nonverbala- procesul de comunicare prin transmitere si receptare de mesaje nonverbale

Directii in studiul comunicarii nonverbale:

Conditiile de mediu ale desfasurarii comunicarii;

Caracteristicile fizice ale comunicatorilor;

Comportamentele comunicatorilor in timpul interactiunilor.

Tipuri de canale senzoriale prin care se realizeaza comunicarea nonverbala: vizual, auditiv, olfactiv, tactil sau gustativ.

Precizari conceptuale

Caracteristici ale formei de comunicare nonverbala (Chelcea, Chelcea si Ivan, 2005):

Poate forma un sistem lingvistic universal;

Insoteste in permanenta comunicarea verbala;

Precede limbajul verbal in evolutia umana;

Poate exprima ceea ce prin cuvinte nu se poate exprima;

Conduce la intelegerea situatiilor, cat si la neintelegerea acestora.

Functiile comunicarii nonverbale P. Ekman (1965):

1. Repetarea/ dublarea comunicarii

2. Substituirea/inlocuirea mesajelor verbale

3. Completarea/ colaborarea la transmiterea mesajelor verbale

4. Accentuarea/ moderarea mesajelor verbale

5. Contrazicerea/ transmiterea semnalelor de opozitie cu mesajele verbale

M. Argyle (1975):

1. Exprimarea emotiilor;

2. Transmiterea atitudinilor interpersonale;

3. Prezentarea personalitatii;

4. Acompanierea vorbirii (feedback)

DeVito (1983):

1. Accentuarea anumitei parti a mesajului verbal;

2. Intarirea tonului general sau atitudinii transmise prin mesajul verbal;

3. Contrazicerea deliberata a mesajului verbal;

4. Reglarea transmiterii mesajelor verbale;

5. Repetarea mesajelor verbale;

6. Inlocuirea unor cuvinte sau mesaje verbale

Kinezica studiul miscarilor corpului Kinezica: studiul miscarilor corpului in relatie cu aspectele nonverbale ale comunicarii interpersonale (S. Jolly, 2000)

Clasificare (R. L. Birdwhistell)

pre-kinezica: studiul bazelor fiziologice ale miscarilor corpului;

micro-kinezica: studiul sistematic al kinemelor reunite in clase morfologice

kinezica sociala: studiul constructelor morfologice in relatie cu interactiunile sociale

Kinemele: cele mai mici unitati de semnificatie ale miscarilor corpului

Diferentele culturale in comunicarea nonverbala consta in variatia interna a kinemelor

Sistem de pictograme cu scopul descrierii miscarilor corpului (R. L. Birdwhistell)

Marcatori kinezici: rol de evidentiere a aranjamentului sintactic al kinemelor in vorbire (pronume, forma de plural, adverbe, prepozitii)

Stres kinezic: rol in organizarea diferitelor combinatii lingvistice

Semne de legatura: rol de conectare a kinemelor separate

Proxemica- perceperea si utilizarea spatiului (E. T. Hall, 1959) Distantele interumane pe baza masuratorilor pragurilor de receptare a vocii:

Distanta intima: 40-50 cm- exprima o apropiere psihologica;

Distanta personala: 50-75 cm- defineste limita contactului fizic cu ceilalti;

Distanta sociala: 1,5-3 m- distanta de desfasurare a a interactiunilor sociale obisnuite;

Distanta publica: 3-6m- individul se simte protejat

Tipuri de spatii:

Spatii fixe comunitatea umana;

Spatii semifixe;

Spatii dinamice

Cronemica: studiul utilizarii timpului

Punctualitatea;

Dorinta de a astepta;

Viteza discursului;

Timpul rezervat ascultarii

Postura Determinarea gradului de atentie sau de implicare a unui participant la comunicare fata de celalalt comunicator

Descifrarea posturii:

Directia orientarii;

Inclinarea capului;

Deschiderea corporala.

Gesturile Gesturile: miscari coroprale carora li se ataseaza o semnificatie

Categorii de gesturi (Ottenheimer,2007)

Emblemele- gesturi cu traducere verbala;

Ilustratorii gesturi ce subliniaza ceea ce este prontat verbal;

Expresiile faciale- gesturi ce traduc emotii;

Reglatorii gesturi ce controleaza interactiunea;

Adaptorii- gesturi ce faciliteaza reducerea tensiunii corporale, gesturi stereotipe .

HAPTICA Haptica: studiul atingerilor in comunicarea nonverbala

Comunicari ce includ: strangeri de mana, batai amicale pe spate, mangaieri pe umar

Comportamentele transmit mesaje ce se refera la intentiile sau sentimentele comunicatorilor

OCULEZICA Oculezica: studiul privirii in comunicarea nonverbala

Privirea indica interes, atentie, implicare

Comportamentele pot fi evaluate prin:

Intensitatea privirii;

Frecventa privirii;

Dilatarea pupilelor;

Durata privirii.

PARALIMBAJUL Paralimbajul: studiul indicatorilor nonverbali ai vocii

Indicatori paraverbali: tonul vocii, accentul vorbirii

Sistem de clasificare a paralimbajului (G. Trager):

Elementele referentiale (contextul): situatia, genul, dispozitia, vocea , varsta

Calitatile vocii: volumul , tempoul, ritmul, articularea, rezonanta, nazalitatea si accentul;

Vocalizarea: caracterizatori (emotii exprimate in timpul discursului); calificatorii (elementele ce dau sens mesajului); segregatele (anunta vorbitorul ca receptorul asculta)

EMBED Unknown

_1482399604.bin