Life-style Bucatarie Mici

7/29/2019 Life-style Bucatarie Mici

1/12

Povestea micului romanesc: cum a ajuns o greseala culinara dezbatere europeana.

Unde se gasesc cei mai buni mici din tara

Corespondenti ,,Adevarul",

Povestea micului romanesc a inceput in urma cu peste 100 de ani, iar de-a lungul timpului preparatul autohton

si-a castigat popularitatea pe gratarul tuturor romanilor. Legenda spune ca primul mic a fost mancat in Centrul

Vechi al Capitalei, fiind inventat dintr-o intamplare.

Premierul Romaniei a reusit recent sa amane interzicerea micului de catre Comisia Europeana. Producerea

traditionalului mic ar fi trebuit sa devina ilegala de la 1 iunie din cauza unor ingrediente considerate nesanatoase

de autoritatile europene. In timp ce asociatiile din domeniu sunt determinate sa gaseasca o reteta traditionala

romaneasca care sa fie patentata la nivel european, mititeii raman in continuare un fel de mancare pe cat de

popular, pe atat de necunoscut. Adevarul.ro va dezvaluie retetele si legendele din spatele mititeilor, oras cu oras.

Povestea micului a inceput in Bucuresti, in urma cu mai bine de un secol, atunci cand un bucatar iscusit din

Capitala, Iordache Ionescu, le pregatea clientilor sai mai multe preparate la gratar. Carciumarul Ionescu, asa

cum era cunoscut printre clientii localului, avea o reteta exceptionala de carnati, renumita in tot orasul, care a

stat la baza micului din zilele noastre, explica istoricul Dan Falcan.
http://adevarul.ro/life-style/bucatarie/mici-1_51bafb4fc7b855ff568ef15f/index.html


2/12

Intr-o zi, carciumarul muncea de zor la carnatii pregatiti la gratar, dar matele in care invelea carnea tocata s-au

terminat. Vazand ca cererile la carnati sunt din ce in ce mai multe, Iordache Ionescu a luat o bucata din ,,aluatul

carnatului" si a pus-o pe gratar fara niciun fel de mat. Primul care a gustat inventia carciumarului a ramas

impresionat de gustul ,,mititelui", iar noul produs s-a transformat in vedeta localului din centrul orasului.

Incet-incet, pe majoritatea gratarelor din carciumile si localurile bucurestene se aflau mititei, iar oamenii pareau

fascinati de gustul noului produs. ,,Inainte de al Doilea Razboi Mondial, la aproape orice colt de strada exista o

bodega in care se serveau mici" , povesteste Dan Falcan.

Micul vine din Turcia de acum cateva sute de ani

Moghazehi Mehrzad, unul dintre pasionatii artei culinare, are o alta parere despre originea micului si spune ca

stie legenda lui Iordache, dar crede ca micul nu este un produs traditional romanesc, ci vine din Turcia de acum

300, 400 de ani. Barbatul spune ca potrivit legendei lui Iordache, micii ar avea o istorie prea scurta.

Moghazehi povesteste ca micul este de fapt un kebap, preparat cu ajutorul a numeroase condimente si ierburi

aromate. ,,Din reteta originala de mici fac parte chimenul si ienibaharul, condimente folosite foarte des de turci,

fiind adaptata de fiecare zona dupa gusturile si obiceiurile culinare" , precizeaza acesta.


3/12

In ceea ce priveste un top al micariilor din Capitala, Moghazehi Mehrzad spune ca din punctul sau de vedere cei

mai buni mici sunt cei de La Cocosatu. Barbatul recunoaste ca a incercat sa afle reteta lor, dar fara succes. Caru'

cu bere este un alt restaurant la care spune ca se gasesc mici foarte buni, pentru ca bucatarii de acolo respecta o

reteta proprie. ,,Din cate stiu cei de acolo au o reteta veche de 100 de ani" , precizeaza Moghazehi.

Vanzarile de mici din Romania ajung la suma de 50 de milioane de euro in fiecare an, in 2012 fiind

comercializate aproximativ 22.000 de tone de mici. Asa se face ca, in momentul in care cei trei aditivi din

majoritatea retetelor folosite de producatori au fost scoase din legalitate in noua lege europeana, subiectul adevenit controversa nationala. Autoritatile romanesti asigura insa ca traditionalul mic nu va disparea, ci, mai

mult, se va transforma in produs traditional romanesc, odata ce se va stabili reteta.

Reteta micului insa este pe atat de diferita, pe cat este de contestata ca ar fi romaneasca. Unii specialisti culinari

sustin ca a fi un produs provenit dintr-o eroare gastronomica atunci cand un bucatar din Bucuresti a ramas fara

mate pentru carnati si a pus carnea direct pe gratar. Altii spun ca traditionalul mic tine mai mult de obiceiurile

culinare ale turcilor si ca a ramas mostenire de sute de ani.

Bicarbonatul - folosit cu grija

Specialistii in domeniul sigurantei alimentare spun ca atat de controversatul bicarbonat folosit in pasta de mici

este bun, atata timp cat este folosit doar pentru a face micii mai pufosi.

,,Autoritatile de la Bruxelles au adoptat o lista cu aditivi alimentari permisi a fi utilizati in U.E incepand cu 1

iunie 2013. Printre acestia se numara si bicarbonatul de sodiu (E 500), fapt ce confirma ca statul roman va primi

derogarea ceruta, iar asta inseamna ca producatorii de mici vor putea pune bicarbonat de sodiu in carnea tocata,

pregatita pentru procesarea acestui sortiment. Exista insa niste conditii. In primul rand, trebuie sa avem grija sa

folosim bicarbonatul de sodiu doar ca sa facem micii mai pufosi si nu pentru a masca mirosul de carne stricata.

Pe de alta parte, derogarea, pe care urmeaza sa o obtinem, obliga autoritatiile romane sa continue demersurilor

pentru a obtine din partea U. E. recunoasterea micilor ca reteta traditionala romaneasca, demers ce trebuie


4/12

finalizat pana in toamna", explica medicul Ioan Pentea, purtator de cuvant al Directiei Sanitar Veterinare si

pentru Siguranta Alimentelor Sibiu.

Mititei ardelenesti

Intr-una dintre retetele de mici prezentate de

Radu Anton Roman se foloseste inclusiv frisca.

Prezentam reteta postata pe site-ul costachel.ro.Dupa parerea mea, la care tin destul de mult,

chiar daca-s subiectiv din cand in cand, asa se

faceau micii odata, chiar si-n Muntenia, cu

smantana nefermentata. Frisca asta fermenta,

micii cresteau si se faceau pufosi, avand un gust

bun si sanatos. Chimicalele ca bicarbonatul au

infectat tarziu bietul mic si i-au balacarit

prospetimea si finetea naturale. 1 kg carne de

vaca (gat, coada, antricot), 500 g carne porc

(pulpa), 1 varf de cutit de chimen pisat, 1

lingurita de boia, 1 lingurita de cimbru uscat, 1varf de cutit de ienibahar, 1 capatana de usturoi,

sare, piper, dupa pofta, 2 linguri de smantana

nefermentata (frisca), 4 linguri de supa carne. Se

toaca repetat carnea, de 3-4 ori, se sareaza, se

lasa sa respire la rece 5 ore. Se amesteca carnea

cu restul bunatatilor (mai putin frisca) si se mai

toaca o data si iar se lasa 1 noapte, la rece, sa se

primeasca intre ele. Se freaca cu frisca

neindulcita, indelung, sa se infoaie, si se lasa la

hodina si-o noapte - acum sunt numai buni de

jar, iar ca fagul de Nasaud nu stiu vreun lemnut

sa arda Se dau la masa cu pita si hrean. Renumit

prin vinurile sale albe si seci, deosebit de

expresive, Ardealul e totusi matca tariilor de

fructe, a rachiurilor dublu distilate din prune

amestecate, cel mai des, cu mere si pere.

Continuati totusi sa insistati sa va recomand un

vin la mititeii acestiae O Feteasca Regala de

Apold, sa scartaie intre dinti de seaca si sa

lumineze primavaratic.

Marii mititei

O alta varianta complexa a micului este descrisa

de un alt mare nume al gastronomiei romanesti,

Sanda Marin:


5/12

1 kg ceafa de vitel (manzat), 500 g ceafa de porc,

250 g pulpa de miel, 2-3 oase mari de vita, 1

lingura de sare, piper (dupa gust), 1 ceapa mare,

1 morcov mijlociu, 1 capatana de usturoi, 1 ardei

iute, 1 legatura de cimbru, 1 lingurita bicarbonat,

1 lingurita praf miroase: ienibahar, rozmarin,

chimen, 250 g muschiulet de cal (nu e

obligatoriu, dar candva asa se faceau micii).

Se toaca carnea marunt (dar cine a sti s-o toace

cu satarul, castig ar avea). Se framanta bine cu

sarea, piperul, bicarbonatul, miroasele, ardeiul

iute si usturoiul tocate marunt (pana devin

pasta), cimbrul macinat praf, pana e totul un

aluat. Intre timp, oasele de vita sparte au fiert

impreuna cu toate zarzavaturile vreo doua ore,

pana cand din doi litri de apa s-a ales doar o

jumatate litru supa.

Strecuram supa si-o racim, apoi o framantam

bine impreuna cu carnea. Amestecatura asta se

lasa sa-si revina din ce-a patit cateva ore bune la

frigider. Micii se rotunjesc fie in mana, udand-o

mereu, sa nu se lipeasca, fie prin teava de carnati

a masinii de tocat. Nu tigaia e rostul micului, ci

gratarul si focul corespunzator, de lemn si

carbuni.

Demancare veche, luata de prin podisurile

Anatoliei si prefacuta pe romaneste, cu carne deporc, micul s-a desprins de profet si s-a lipit de

Miorita si prin faptul ca se bea, se bea temeinic.

Dar nu se bea bere, cum zic unii, ci un vin sec si

vesel de sud, de unde se retine ceva usor, o

Rosioara de Dolj, - vin vag ,,roze", de nisip - mai

ales daca a fost un an cu ceva ploaie, sa fie mai

zemos ca vine din seceta Dabulenilor, bietul...

Sau, pentru zilele mai friguroase, o Cramposie

indesata de Dragasani, culeasa tarziu, imediat

dupa ce a cazut prima bruma si dusa a fostamintirea verii. Ori o Feteasca Alba, subtirica si

rea, de Furculesti si Zimnicea. N-as uita, la un

mititel pufos, chiar si cu bautura alaturi, o ciusca

domesticita in otet de vin, un mustar frecat cu

hrean sau un mujdei in care s-au presarat trei

tocaturi de verdeata: marar, leustean si patrunjel.


6/12

Micii lui Pastorel

Iata si versiunea lui Pastorel despre mititeii

autohtoni. E aparuta in Glasul Patriei din 20

decembrie 1962, si e de gasit la paginile 271-272din De Re Culinaria, editia din 1977. Asadar:

Carne de vita de la ceafa sau de la coada, sau

pulpa - capacul. La 1 kg de carne, 1/4 seu gros si

curatat de piele. Carnea, impreuna cu seul, se

trece de doua ori prin masina de tocat. Se adauga

in carne miez de franzela (de marimea unei

lamai), muiat in mujdei de usturoi, sare, o

lingurita de mirodenii: enibahar, chimen (daca

vrei), piper si o jumatate lingurita bicarbonat.

Framanti, pana se face o pasta omogena.

Uzi cu apa un fund de lemn si palmele. Sucesti

cate o bucata pe masa pana obtii forma cilindrica

stiuta. Tai in bucati potrivite si-i asezi umezi pe-

o farfurie. Ii pui la rece cateva ore. Pui gratarul

incins, pe care ai asezat un rand de mititei, la foc

moale. Cat stau la foc, ii invartesti mereu, pana

se intaresc. Dupa ce s-au prajit o serie, se servesc

in vas acoperit si incalzit (altfel se sleiesc din

cauza seului). In timp ce se consuma o serie, se

pune la foc seria urmatoare. Prajirea trebuie sa se

faca incet, ca sa nu se pripeasca la exterior,

ramanand cruzi la mijloc.

Mititei de la Uica

- 1 kilogram de carne tocata de pui, din cea care

se cumpara la caserola- 400 grame de carne de vita din cea de pe

cazaturi numita in galantar CVL, adeca tradus,

Carne Vita Lucru

- 400 grame de CPL, adica sa intelegeti Carne

Porc Lucru, dar mai cu grasime pe ea, din care

iarna, pe economie, se cumpara pentru umplut

carnatii


7/12

- 200 mililitri de supa de vita pe care o prefaceti

topind un cub de Knorr in apa clocotita

Mirodenii:

- 15 grame de piper

- 15 grame de cimbru uscat

- 5 grame de chimion rasnit proaspat

- 10 grame boia rosa dulce- 3 grame de boia iute

- 2 grame de enibahar

- 2 grame de rozmarin uscat

- suc de mujdei din 2 capatani de usturoi

Pentru ca acesti mici sa fie "regulamentari",

trebuie sa le dedicati doua zile. Carnurile de porc

si de vita se dau de doua ori prin masina de tocat

cu sita fina, apoi se amesteca cu carnea de pui

tocata si cu mirodeniile, pana se formeaza pasta

de mici. Dupa ce amestecul a stat trei ore la

frigider, se framanta din nou, adaugand, treptat,

sare dupa gust, supa si sucul de mujdei. "Trebuie

sa simtiti la mana ca se face maiaua ca un tot

unitar, bine legat si consistent ca sa se formeze

mititeii usor. Vedeti ca piperul si cimbrul pot fi

trezite, adica si-au pierdut din aroma si atunci

mai adaugati dar nu cu mana sparta, ca aromele

de la urma se dau pe gratar", spune Uica Mihai.

Amestecul "finisat" se lasa la frigider pana a

doua zi.

Reteta de mici care, potrivit medicului Ioan

Pentea, dateaza din 1902


8/12

Cronicarul gastronomic Costachel este de parere ca acest fel

de mancare este intr-adevar specific romanesc. Cunoscutul

cronicar a cercetat nenumarate documente pentru a afla istoria

micilor si retete nestiute ale popularului preparat.

Cercetarile lui Marius Cristian l-au adus la concluzia ca

Romania are retete de mici complexe care pot fi considerate

traditionale si care au fost fost colectionate si prezentate demari specialisti in gastronomie romani, precum Radu Anton

Roman, Sanda Marin sau Pastorel.

,,Pentru cei care sustin ca micii ar fi sarbesti (ca mai sunt si

din astia), o poveste scurta: la restaurantul unui bun prieten

poposeau regulat niste soferi de TIR sarbi, care nu cereau niciodata altceva decat mici. Si intr-o zi, curios,

amicul meu n-a mai rabdat si i-a intrebat: Iar raspunsul a fost, . Si erau niste mici preformati, luati de la un hypermarket (altminteri cu reputatia de a fi cei

mai buni de pe piata in momentul ala), nicidecum vreun rafinament", scrie Marius Cristian pe site-ul personal, la

capitolul rezervat istoriei micilor.

Micii uriasi de la Cardinal, unul dintre brand-urile culinare ale Sibiului

Nu exista sibian care sa nu fi auzit de micii legendari de la Cardinal, restaurant situat pe strada Justitiei, chiar

langa Biserica din Groapa. Pe langa gustul unic, micii de aici sunt renumiti in special prin faptul ca nu sunt

tocmai ,,mici", masurand aproximativ 15 centimetri.

,,Noi avem restaurantul din 1998 si brandul nostru sunt micii Cardinal care au povestea lor. Sunt mici mai mari

decat in alte locuri. Totdeauna micii au cea mai mare pondere din vanzare. Reteta pe care o folosim noi include

carne de vita, grasime de porc, condimente si bicarbonat", spune Mirela Chirca, administratorul de la Cardinal.

La Cardinal, se vand zilnic peste 100 de mici, iar clientela include de la muncitori pana la oameni de afaceri. ,,Si

institutiile care sarbatoresc un anumit eveniment suna la noi si le facem mici la pachetL, adauga reprezentantul

restaurantului.

Celebrii mici de la Dedulesti

In mod amuzant, unii bucatari din tara se lauda cu marimea mititeilor. Un popas la Dedulesti este obligatoriu

pentru toti cei care circula pe DN 7, pe ruta Pitesti - Ramnicu Valcea. Acesta este locul unde se gasesc cei mai

mari mici din Romania, iar gratarele sfaraie necontenit, zi si noapte.

Zona este cea mai prospera, din punct de vedere economic, din comuna argeseana Moraresti. In ultimii 20 de

ani, comerciantii au facut bani frumosi din vanzarea mititeilor. Zilnic, pe un gratar se perpelesc aproximativ

2.000 de mici, asta in conditiile in care un agent economic detine cel putin doua gratare.

Familia Androne este cea care a pus prima un gratar la Dedulesti, in urma cu aproape 20 de ani. Vasile si

Elisabeta Androne s-au gandit sa le ofere ceva de mancare calatorilor obositi. In doar cativa ani, afacerea a

inflorit. Cei care au mancat o data mici la ei au revenit si a doua oara. Initial, afacerea cu mititei a functionat intr-

o baraca, in parcarea de la Dedulesti. Cu banii castigati din vanzarea mititeilor, familia si-a construit in doar

cativa ani un restaurant.

o carne de vaca (ceafa de manzat, sau de la

piept), o seu de vita, o carne de porc, sau carne

de oaie, (dupa traditii) o bicarbonat de sodiu 3

gr. la un kg. de carne o supa de oase cu maduva

200 ml / kg. o zeama de mujdei de usturoi o un

varf de ardei iute taiat marunt o sare, piper,

cimbru, dupa gust, o apa minerala in timpul

framantarii compozitiei Se lasa la maturat 24ore, apoi se trag in forma micului traditional.


9/12

In parcarea de la Dedulesti au ,,rasarit" ulterior alte zece puncte de comercializare a micilor. De asemenea, in

zona au aparut si tarabe unde se vand fructe.

Gramajul conteaza

Toti comerciantii de la Dedulesti cumpara micii, de ani buni, de la un abator din Bascov, de langa Pitesti. Este

cunoscut ca mititeii au in compozitie un amestec de carne de vita si oaie si mirodenii. Administratorul

abatorului a reusit, in iulie 2012, sa inregistreze marca ,,Micii de la Dedulesti".

Chiar daca nu au un aport in ceea ce priveste reteta mititeilor, gratangii respecta cu sfintenie un lucru: gramajul.

De zece ani incoace, un mic vandut pe Dealul Negru catareste 80-100 de grame, dublu fata de unul normal.

Dintr-un kilogram de carne, la Dedulesti, se prepara doar 12 mici.

In localurile din Dedulesti, un mic costa 3,5 lei. Anual, agentii economici de la Dedulesti contribuie la bugetul

primariei Moraresti cu aproximativ 50.000 lei.

Secretele unei retete de mititei in care predomina carnea de pui

Banatenii au facut cunostinta cu mititeii, ca si celelalte popoare este-europene, in perioada ocupatiei turcesti,

acum mai bine de 300 de ani. Cum o mancare gustoasa este rareori afectata de situatia geopolitica, micii au

ramas "la moda" si dupa plecare turcilor, atat in perioada austro-ungara, cat si acum.

Micii sau mititeii, cunoscuti de banateni si ca "cevapi" (sau diminutivul "cevapcici") de la vecinii sarbi, sunt

populari, sub mai multe denumiri si forme, din Serbia pana in Macedonia sau din Romania pana in Austria, si

chiar in Italia, in zonele de granita cu Slovenia.

Poate cel mai cunoscut "gratargiu" al Banatului, Uica Mihai, cunoscut de multi ani nu numai in zona sa de

bastina datorita emisiunilor televizate, dar mai ales a preparatelor pe gratar cu care desfata vizitatorii

numeroaselor targuri si festivaluri la care participa, si-a creat propria sa versiune de mititei.

Iscusit nu doar la gatit, si si la povestit, Mihai T. Ioan povesteste pe blogul sau cum a ajuns sa-si creeze singurmititeii. "Umbland eu prin targuri la mare distanta de casa, imi cumparam marfa de trebuinta de prin locurile

unde ma instalam. Iar micii veniti in tavi sau caserole, erau inegali si diferiti ca forma si gust si asta ma deranja

fiindca vruiam sa am marfa mea cu gust egal si mai speciala decat a celorlalti tarabagii cu care fireste eram in

concurenta. Si in pauzele dintre festivaluri, am incercat la mine la restaurant sa imi incropesc si sa imi produc

singur reteta de mititei care sa nu semene cu altii si nici sa nu coste prea mult, ca sa pot vinde ieftin", a explicat

Uica Mihai.

Sfaturile care fac mititeii deliciosi nu se opresc doar la ingrediente, ci se refera si la momentul in care micii

ajung pe gratar, iar Uica Mihai are doua secrete pe care le-a impartasit cu gurmanzii. Intr-un litru de apa se pu

la fiert trei capatani de usturoi intregi, trei lingurite de piper boabe, una de anason, doua fire de cimbru uscat,

doua foi de dafin si doi ardei iuti. Dupa ce a clocotit 10 minute, zeama se lasa la racit, cu capac, dupa care sepune intr-o sticla cu pulverizator, care sa pulverizeze fin si uniform mititeii, pe fiecare parte, in cele cateva

minute cat stau pe gratar.


10/12

Al doilea secret: adunati, primavara, curpeni de vita de vie, "carceii" pe care ii mancam direct din vie cand eram

copii. Acestia pot fi tinuti la pastrare, taiati in bucatele de doi - trei centimetri. Acestia se amesteca intr-un

saculet cu fire de cimbru uscat maruntite si o scoarta de stejar. "Inainte de a pune mititeii ori alta carne pe gratar

presarati din saculet cate putin pe jaratec si o sa vedeti si o sa simtiti cum se face un fum albastriu plin de arome,

care patrund carnea si ii dau rafinament si barbatie", expica Uica Mihai.

Mititeii trebuie sa fie intr-adevar... mici. "Mititeii sa ii framantati direct din carnea pusa la indemana si sa ii

formati luand bulgarasi cam cat o cupa de inghetata de cincizeci de grame in pumn si cu maistorie sa ii faceti

carnaciori cilindrici cu capetele frumos indreptate. De fapt dupa asta cunosti grataragiul adevarat, cum mangaieel carnea si o face ascultatoare si se poarta cu ea precum cu o domnisoara cu bujori. Cred ca aici este nevoie de

practica si antrenament", este de parere bucatarul banatean.

"Am vazut prin piete cum scot grataragii din caserole de polistiren niste mici patrati si pe jumatate congelati in

inima lor, pe care ii intorc sapte - zece minute si de patru ori pe gratar. Aceia doar cu numele sunt mititei si au

crusta uscata pe dinafara si miezul rece. Sau altii uriasi, cica mititei de Transilvania, de cate o suta de grame si

grosi precum patricienii. Au mai mult gust de pilaf fiindca nu ii patrunde focul si lasa prea multa zeama cand ii

scoti pe cartonul cerat. Tu sa lucri la foc iute (peste trei sute de grade) cu cleste bun si oricum daca nu te frige la

degete si la incheieturi inseamna ca nu iti ies mititeii", scrie cu umor Uica Mihai. In farfurie, pe langa mici si

mustar, se poate pune si putin praf de ardei rosu usor dulceag si amestecat cu sare grunjoasa si putin hrean ras

cu otet.

Banateanul are si o reteta pentru imbunatatirea mustarului, esential pentru completarea gustului carnii preparate.

Intr-un bol se toarna continutul unui borcan de mustar cumparat in magazin. Se adauga un galbenus crud, trei

linguri de otet de mere, trei linguri de vin alb sec, o lingura din otetul de la hrean si sucul de la niste tarhon.

Toate se amesteca bine, iar mustarul devine ceva nou.

,,Si fii atent, micii sunt buni doar fierbinti si proaspeti, micul tinut pe coltul gratarului in asteptare se sfarogeste,

isi pierde sucul si se face negricios ca un deget de cartita. Daca e rece chiar nu mai are nici o noima asa ca poti

sa il dai catelului sa il manance, dar fara mustar. Si fara halba de bere cuvenita", isi incheie Uica Mihai

delicioasa povestire.

Galuste fripte

Istoricul clujean Calin Felezeu, decan al Facultatii de Psihologie din cadrul Universitatea Babes-Bolyai,

povesteste ca ,,micii cei de toate zilele" nu sunt o inventie de ieri, de azi, si au legatura cu proclamarea

Independentei statului roman. Micii sunt preparati si consumati in toata Peninsula Balcanica, insa difera, de la

regiune la regiune, prin compozitia carnii folosite si prin ingrediente. Banalii mici, nelipsiti de la vreun gratar,

au legatura si cu un moment important in istoria statului roman: obtinerea Independentei in urma razboiului ruso

turc din 1877-1878. Micii, mititei erau numiti in acele vremuri ,,galuste fripte".

Micul si Independenta

Istoricul clujean Calin Felezeu, un paisonat al artei culinare, povesteste ca denumirea de ,,mititei" este legata de

proclamarea Independentei de stat a Romaniei.


11/12

,,Povestea incepe in mai 1877, cand trupele rusesti au intrat pe teritoriul Romaniei pentru a izgoni armatele

otomane din Bulgaria si a aseza aceasta tara sub protectoratul tarului.

Principele Carol I si tarul Rusiei aveau semnata o conventie secreta prin care, in schimbul Independentei si al

garantarii integritatii teritoriale a Romaniei, trupele rusesti primeau libera trecere catre frontul din Balcani.

Turcii au aflat si, pentru ca Romania era oficial sub suzeranitatea Portii Otomane, l-au considerat tradator pe

Carol I si au inceput sa bombardeze malul romanesc al Dunarii. Artileria romaneasca a raspuns si a bombardat

Vidinul.Bateriile de artilerie romaneasca de la Calafat aveau tunuri de calibru mai mic, iar obuzele lor, care erau mai

lunguiete, erau botezate ", explica Felezeu.

Istoricul clujean spune ca a gasit in documente ca denumirea obuzelor, adica denumirea de mititei, a fost

transferata ,,galustelor fripte" de catre deputatul Vasile Boerescu. Acesta, pe 24 ianuarie 1859, a propus

Adunarii Reprezentative a Tarii Romanesti alegerea ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza.

Pe data de 10 mai 1877, acelasi deputat s-a dus cu niste prieteni la faimosul restaurantul Capsa din Bucuresti sa

serbeze Independenta.

Spre surprinderea chelnerului, Boerescu a cerut ,,mititei" si o ,,baterie" - adica mici, doua sticle d vin si una de

sifon. Deputatul a explicat apoi ce a vrut sa zica starnind zambete in randul mesenilor.

Reteta originala de mici

Mai demult nu se faceau mici din carne de porc, cum se fac acum, ci de manzat (vitel intarcat), si nu se prepara

in cateva minute, ci in cateva zile, si apoi se prajea. Felezeu spune ca la mititei compozitia consta in muschi de

manzat, gat de manzat si pulpa de oaie . Acestea se marunteau, apoi se adaugau condimentele - sare, piper si

cimbru, plus zeama de oase pentru omogenizare, dar si bicarbonat de sodiu si sifon. Compozitia se amesteca si

se pune la rece. Timp de 3-4 zile se pune sifon si zeama de oase si se amesteca, se pune ulei peste mici si o


12/12

folie - cat timp stau la frigider, si abia dupa cele 3-4 zile se prajesc pe gratar.

Ardelenii mananca micii cu mustar, muntenii cu sare si ardei iute

Modul in care sunt consumati micii difera, ca si compozitia acestora, de la regiune la regiune. Spre exemplu, in

zona Apusenilor se fac mici din carne de capra, iar sarbii mananca mici doar din carne de vita si pun ceapa

tocata calita in compozitie. Ardelenii obisnuiesc sa manance micii cu mustar, ceea ce nu se practica la sud de

Carpati. ,,Prin 84-91 eram profesor la Curtea de Arges si acolo lumea mananca micii cu sare si ardei uite,

formula care si mie imi place mai mult decat cea cu mustar", zice Felezeu. Cu o bere alaturi, evident.

La acest articol au contribuit: Cristina Raduta, Florina Pop, Vali Silaghi, Irina Ripan, Ramona Gaina,

Cezar Padurariu.

Date post:	14-Apr-2018
Category:	Documents
Upload:	tiganiada
View:	228 times
Download:	1 times

Life-style Bucatarie Mici

Documents