LICEUL TEORETIC “NICOLAE IORGA”BRAILA

CENACLUL LITEARAR “NICOLAE IORGA” 15 IANURIE 2010

• 1850Mihai Eminescu se naste la Ipotesti pe data de 15 ianuarie ca si al saptelea copil al familiei Eminescu.

• 1858Între 1858 si 1860 Eminescu urmează scoala primară.• 1860Între 1860 si 1861 urmează cursurile Ober Gymnasyum din

Cernăuti• 1867Eminescu este angajat ca si sufleur în trupa de teatru a lui

Mihail Pascaly.• 1869În 2 octombrie intră la Universitatea de Filosofie din Vienna.• 18721872-1874 Mihai Eminescu este student la Berlin, unde intră în

contact cu marea literatură a lumii.• 1873El primeste o slujbă la Consulatul român din Berlin.• 1874Mihai Eminescu este directorul Bibliotecii centrale din Iasi.• 1876Este corector si redactor al părtii neoficiale de ziarului Curierul

de Iasi• 1877Eminescu pleacă din Iasi si se stabileste la Bucuresti, unde

este redactor la Timpul

• 1873 Primeste o slujbă la Consulatul român din Berlin.• 1874Mihai Eminescu este directorul Bibliotecii centrale din Iasi.• 1876Este corector si redactor al părtii neoficiale de ziarului Curierul

de Iasi• 1877Eminescu pleacă din Iasi si se stabileste la Bucuresti, unde

este redactor la Timpul

• 1878Mihai Eminescu are o intensă activitate publicistică la Timpul, Convorbiri literare

• 1883În ianuarie el se află în spital pentru o perioadă.• 1883În 4 iunie Eminescu se întoarce la Iasi, si în 28

iunie devine foarte bolnav din nou.• 1884 Părăseste spitalul după o altă perioadă de

convalescentă si face o călătorie în Italia, pe urmă se întoarce la Bucuresti.

• 1884Din 7 aprilie Eminescu se mută din nou la Iasi.• 1886În timpul verii, boala sa se întoarce, poate mai

gravă ca oricând.• 1887În primăvară, el se află în spitalul Sfântul Spiridon

din Botosani.• 1888Boala se agreavează din ce în ce mai mult, astfel

încât Eminescu nu mai poate să scrie..• 1889Pe 3 septembrie el e din nou în spital, de data

aceasta la spitaul Mărcuta.

• 1888Boala se agreavează din ce în ce mai mult, astfel încât Eminescu nu mai poate să scrie..

• 1889Pe 3 septembrie e din nou în spital, de data aceasta la spitalul Mărcuta.

• În cursul noptii de 15 iunie, la ora 3 am, Mihai Eminescu moare în sanatoriul doctorului Sutu. În data de 17 iunie, Mihai Eminescu, cel mai mare poet român, este înmormântat la cimitirul Bellu din Bucuresti.

• Despre moartea poetului, G. Călinescu a scris: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale”

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA• Poezii [Editia I. Prefata de Titu Maiorescu], Bucuresti, Socec, 1884.

Se tipareste pana in 1913 in 11 editii.• Proza si versuri. Editor V. G. Mortun, Iasi, 1890.• Culegere de articole d-ale lui M. Eminescu aparute in „Timpul"

in anii 1880-1881. [Cu o prefata de Gr. Paucescu]. Bucuresti, I. G. Heimann, 1891.

• Nuvele, Iasi, Editura Librariei Scoalelor - Fratii Saraga, 1893.• Poezii. [Prefata de A. D. Xenopol]. Iasi, Editura Librariei „Fratii

Saraga", 1893.• Diverse. Cu o prefata de I. L. Caragiale. Iasi, Editura Librariei

Scoalelor „Fratii Saraga", 1891.

• Poesii. Cu o notita biografica de capitanul Eminescu, fratele poetului. Bucuresti, Editura Librariei „Leon Alcalay", 1900.

• Opere complecte. Literatura populara. Scrieri inedite. [Prefata de Ilarie Chendi]. Bucuresti, Editura Institutului de Arte Grafice „Minerva", 1902.

• Poezii postume. [Prefata de Nerva Hodos]. Bucuresti, Editura Institutului de Arte Grafice „Minerva", 1902. Se retipareste.

• Geniu pustiu. Roman inedit. Cu o introducere critica si cu note de Ion Scurtu, Bucuresti, Editura Institutului de Arte Grafice „Minerva", 1904. Se retipareste.

• Scrieri politice Si literare. Manuscrise inedite din ziare Si reviste. Editie critica. [Introducere de Ion Scurtu]. Vol. I [1870-1877]. Bucuresti, Institutul de Arte Grafice si Editura „Minerva", 1905.

• Poezii. Editie ingrijita dupa manuscrise de Ion Scurtu. Bucuresti, „Minerva", Institutul de Arte Grafice si Editura, 1908. Se retipareste.

• Proza literara. Editie ingrijita dupa izvoare cu o introducere de Ion Scurtu. Bucuresti, „Minerva", Institutul de Arte Grafice si Editura, 1908. Se retipareste.

• Articole politice. Bucuresti, „Minerva", Institutul de Arte Grafice si Editura, 1910.

• Opere complecte. Poezii. Nuvele. Roman. Teatru. Cugetari. Scrieri: Literare, economice, politice si filosofice, Critica ratiunii pure de Kant. Cu o prefata si un studiu introductiv de A. C. Cuza. Iasi, Editat de Libraria Romaneasca si Institutul de Arte Grafice „N. V. Stefaniu & Co", 1914.

• Poezii. Cu o introducere si notite de Gr. Adamescu. [Bucuresti], Editura „Cartea Romaneasca" 1921. Se retipareste.

• Poezii. I-II. Revazute, clasificate si completate de Mihail Dragomirescu si dr. Constantia Marinescu. Bucuresti, Editura Librariei „H. Steinberg si Fiu", 1922.

• Poesiile lui Mihai Eminescu Editie critica ingrijita de N. Iorga, vol. I (anii 1866-1879), vol. II (anii 1880-1895). BucureSti, Editura „Ligii Culturale", 1922.

• Poezii filosofice, sociale Si satirice. Cu o introducere de Lucian Blaga, Bucuresti, [Editura], „Cultura Nationala", 1923.

• Poezii lirice. Cu o introducere de Lucian Blaga. Bucuresti, Editura „Cultura Nationala", 1923.

• Poezii. Publicate si adnotate de G. Bogdan-Duica, Bucuresti, [Editura „Cultura Nationala"], 1924.

• Poezii. Cu o introducere de Eugen Lovinescu, Bucuresti, Editura „Ancora", 1929.

• Poezii. Editie alcatuita de G. Ibraileanu, Bucuresti, Editura „Nationala" S. Ciornei 1930. Se retipareste.

• Scrieri politice. Editie comentata de D. Murarasu, Craiova, Editura „Scrisul romanesc", 1931. Se retipareste.

• Poezii. Editie ingrijita de Constantin Botez. Bucuresti, Editura „Cultura nationala", 1933.

• Literatura populara. Comentata de D. Murarasu, Craiova, [Editura] Scrisul Romanesc, 1936. Se retipareste.

• Poezii. Editia Institutului de Literatura de sub directia d-lui Mihail Dragomirescu. [Bucuresti], Editura „Universul", 1937.

• Poezii. Editie întocmita si comentata de G. Calinescu. Bucuresti, Editura „Nationala" Ciornei, 1938.

• Opere I-IV. Editie îngrijita de profesor Ion Cretu, Bucuresti, Editura „Cultura Romaneasca", 1939.

• Poezii tiparite in timpul vietii, I, II, III.Introducere. Note si variante. Anexe. Editie critica îngrijita de Perpessicius. Bucuresti, Fundatia pentru Literatura Si Arta, „Regele Carol II", 1939, 1943, 1944.

• Poezii postume IV-V. Anexe. Introducere. Tabloul editiilor. Editie critica îngrijita de Perpessicius. Bucuresti, Editura Academiei RPR, 1952, 1958.

• Literatura populara VI. Introducere - Poeme originale de inspiratie folclorica. Editie critica intocmita de Perpessicius, Editura Academiei RPR, 1963.

• Poezii si variante. Editie omagiala alcatuita de D. R. Mazilu. Bucuresti, 1940.

• Poezii. Cu o biografie, introducere, notite si glosar. Editie îngrijita de Alexandru Colorian, Bucuresti, „Cugetarea"–Georgescu Delafras, 1940. Se retipareste.

• Poezii postume. Editie îngrijita de Alexandru Colorian Si Al. Iacobescu. Bucuresti, „Cugetarea" - Georgescu-Delafras", 1940.

• Basarabia. Cu un studiu istorico-politic prezentat de prof. I. Cretu. Bucuresti, 1941.

• Opera politica, I-II. Editie îngrijita de profesor Ion Cretu, Bucuresti, Editura „Cugetarea" - Georgescu-Delafras", 1941.

• Poezii. Prefata de Mihai Beniuc. Bucuresti, Editura de Stat, 1950. Se retipareste.

• Poezii. Cu o prefata de Mihail Sadoveanu, Bucuresti, Editura de Stat pentru literatura si Arta, 1951. Se retipareste.

• Poezii. Cuvant inainte de Tudor Arghezi. Prefata de Zoe Dumitrescu-Busulenga, 1960. Se retipareste.

• Opere alese, I-III. Editie îngrijita si prefata de Perpessicius, Bucuresti, Editura pentru literatura, 1964-1965.

• Proza literara. Editie îngrijita de Eugen Simion Si Florea Suteu. Cu un studiu introductiv de Eugen Simion. (Bucuresti), Editura pentru literatura, 1964.

• Poezii, I-III. Editie critica de D. Murarasu. Bucuresti, Editura Academiei, 1970, 1972.

• Opere, IV-V. Teatru. Editie critica, note Si variante de Aurelia Rusu. Bucuresti, Editura Minerva, 1978-1979.

• Fragmentorium. Editie dupa manuscrise cu variante, note, addenda si indici de Magdalena D. Vatamaniuc. Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1981.

• Opere VI. Proza literara. Editie critica - note si variante de Aurelia Rusu, Bucuresti, Editura Minerva, 1982.

• Opere VII, VIII. Traduceri, transcrieri, exceptate. Editie critica, note si variante de Aurelia Rusu, Bucuresti, 1984, 1986.

• Opere VII. Proza literara. Editie critica intocmita de Perpessicius. Bucuresti, Editura Academiei RSR, 1977.

• Opere VIII. Teatru original si tradus. Editie critica intocmita de Perpessicius, Bucuresti, Editura Academiei RSR, 1988.

• Opere IX. Publicistica. Editie critica intocmita de Perpessicius, Bucuresti, Editura Academiei RSR, 1980, 1983, 1984, 1985.

• Opere XIV. Traduceri filozofice, istorice Si Stiintifice, Editie critica intocmita de Perpessicius, Bucuresti, Editura Academiei RSR, 1983.

• Opere XV. Fragmentarium, Bucuresti, Editura Academiei Romane, 1993.• Opere XVI. Corespondenta. Editie critica intocmita de Perpessicius,

Bucuresti, Editura Academiei RSR, 1989.• Versuri Lirice, Bucuresti, Editura Muzeul Literaturii Romane, 2000.•

NICOLAE IORGA DESPRE EMINESCU

• Cel mai vechi text al lui Nicolae Iorga despre Eminescu datează din 1890 şi este prilejuit de ediţia Morţun apărută în acel an la Iaşi, în Editura Şaraga, iar cel mai nou din 1940. O jumătate de veac, Eminescu a constituit pentru marele cărturar un subiect permanent, o obsesie fertilă, un punct de sprijin, o certitudine.

• "Şi noi ne-am găsit deodată, cînd aveam vreo şaisprezece ani, înaintea acestei formidabile poezii. Eram deprinşi doar cu recitarea şcolară a versurilor lui Alecsandri, Sentinela română, Sergentul din Vaslui; eram hrăniţi cu această bună şi surîzătoare poezie, care prinde foarte bine într-un salon cu mobilă îmbrăcată în rips, cu un lampadar frumos la mijloc, subt lumina căruia este masa pe care jucătorii de cărţi înseamnă cu creta cîştigul şi pierderea, şi unde apare servitoarea de la ţară (era "frumos" să fie de la ţară) purtînd tablaua cu dulceţi de chitră şi cu păhărelele aburite, care au aerul totdeauna că sînt îngheţate. Da, ne-am găsit în faţa noastră cu una din acele poezii care nu admit surîsul de salon: sau neînţelegerea absolută sau suprimare totală.

• . Ne-am zbătut puţin; şi eu am trecut prin această criză. La început cartea lui părea bătută cu şapte peceţi. Pe urmă, deodată, sufletul s-a deschis cu totul şi ne-am mirat mult cum nu ne-am înţeles de la început. A fost atunci pentru noi un drum al Damascului. Mergeam ca Saul acela care nu înţelegea Cuvîntul. Şi deodată a venit puternic această inexorabilă lumină şi cu toţii ne-am lăsat la pămînt înaintea zeului care trecea. Şi zeul acesta n-a ieşit niciodată din sufletul nostru, şi noi şi toată generaţia noastră sîntem înainte de toate ai lui.

• Limba lui o vorbim, gîndul lui îl avem, şi viaţa lui curată de muncă închinată ţării noastre, viaţa aceasta de jertfă despreţuind satisfacţiile materiale şi ignorînd preocupările de interese particulare, viaţa lui o trăim (puternice aplauze unanime, îndelung repetate). Aceasta vouă, tineret, v-o înfăţişăm. Voiţi de dînsa, fericită ţara în care trăiţi şi părinţii cari v-au născut! “

• Conferinţa intitulată “Eminescu. El, generaţia lui şi generaţia noastră”, a fost rostită în 1929, la Bucureşti, cînd se împlineau patru decenii de la moartea lui Eminescu.

Mircea Eliade despre Eminescu

• Dupa rezistentele pe care le-a intampinat in timpul scurtei si chinuitei lui vieti, opera lui Mihai Eminescu s-a impus fulgerator, neamul intreg, iar nu numai paturei culte.Nu stiu daca s-a facut vreodata socoteala exemplarelor tiparite din Poeziile lui Eminescu. Dar in mai putin de o jumatate de veac, poeziile acestea au fost reproduse in multe zeci de editii, de la modestele tiparituri populare pana la admirabila editie critica a Fundatiilor Regale, ingrijita de Perpessicius. Astazi, dupa ce-au cunoscut atatea culmi si atatea onoruri, Poeziile lui Eminescu, cenzurate in tara, apar asa cum le vedeti, in haina sfioasa a pribegiei.Gloria lui Mihai Eminescu ar fi fost poate mai putin semnificativa, daca n-ar fi luat si el parte, de peste veac, la tragedia neamului romanesc.

• Ce inseamna pentru noi toti, poezia, literatura si gandirea politica a lui Eminescu, o stim, si ar fi zadarnic s-o amintim inca o data. Tot ce s-a creat dupa el, de la Nicolae Iorga si Tudor Arghezi pana la Vasile Parvan, Nae Ionescu si Lucian Blaga, poarta pecetea geniului sau macar a limbii eminesciene. Rareori un neam intreg s-a regasit intr-un poet cu atata spontaineitate si atata fervoare cu care neamul romanesc s-a regasit in opera lui Eminescu. Il iubim cu toti pe Creanga, il admiram pe Hasdeu, invatam sa scriem de la Odobescu, il respectam pe Titu Maiorescu si anevoie putem lasa sa treaca mult timp fara sa-l recitim pe Caragiale.

• Dar Eminescu este, pentru fiecare din noi, altceva. El ne-a relevat alte zari si ne-a facut sa cunoastem altfel de lacrimi.

• El si numai el, ne-a ajutat sa intelegem bataia inimii. El ne-a luminat intelesul si bucuria nenorocului de a fi roman.

• Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru si cel mai stralucit geniu pe care l-a zamislit pamantul, apele si cerul romanesc. El este, intr-un anumit fel, intruparea insasi a acestui cer si a acestui pamant, cu toate frumusetile, durerile si nadejdile crescute din ele. Noi cei de aici, rupti de pamant si de neam, regasim in tot ce-am lasat in urma, de la vazduhul muntilor nostri si de la melancolia marii noastre, pana la cerul noptii romanesti si teiul inflorit al copilariei noastre. Recitindu-l pe Eminescu, ne reintoarcemm ca intr-un dulce somn, la noi acasa.

• Intreg Universul nostru il avem in aceste cateva zeci de pagini pe care o mana harnica le-a tiparit si le imparte astazi in cele patru colturi ale lumii, peste tot unde ne-a imprastiat pribegia. Pastrati-le bine; este tot ce ne-a mai ramas neintinat din apele, din cerul si din pamantul nostru romanesc.

• MIRCEA ELIADE

Doi mari prieteni: Eminescu şi Creangă

• In 1874, odata cu venirea lui Titu Maiorescu la conducerea ministerului, este reincadrat in invatamant, iar anul urmator il cunoaste pe Mihai Eminescu - pe atunci, revizor scolar la Iasi si Vaslui. Acesta a fost evenimentul hotarator al afirmarii viitorului mare scriitor: Mihai Eminescu descopera harul de povestitor al lui Creanga si il incurajeaza sa astearna pe hartie viitoarele capodopere. Astfel, intre 1875 si 1883, la imboldul marelui poet care ii citea si ii corecta manuscrisele, Ion Creanga scrie in bojdeuca sa nemuritoarele povesti care au incantat apoi generatii de cititori romani si straini (operele sale fiind traduse in mai multe limbi).

• Prezentat la “Junimea”, Creanga le citeste membrilor - pentru inceput -“Soacra cu trei nurori”, poveste ce avea sa fie imediat publicata in “Convorbiri literare” (in 1875). Urmeaza “Punguta cu doi bani”, “Povestea porcului”, “Mos Nechifor Cotcariul” si toate celelalte povesti si nuvele, culminand cu “Amintiri din copilarie” (1881).

• “…Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,Tânără mireasă, mamă cu amor!Fiii tăi trăiască numai în frăţieCa a nopţii stele, ca a zilei zori,Viaţa în vecie, glorii, bucurie,Arme cu tărie, suflet românesc,Vis de vitejie, fală şi mândrie,Dulce Românie, asta ţi-o doresc!”

“De la Nistru pân' la TisaTot românul plânsu-mi-s-a,Că nu mai poate străbateDe-atâta străinătate.Din Hotin şi pân' la mareVin muscalii de-a călare,De la mare la HotinMereu calea ne-o aţin;Din Boian la Vatra-DorniiAu umplut omida cornii,Şi străinul te tot paşteDe nu te mai poţi cunoaşte. “

Poet

Să torni la rime rele,Cu dactile în galopuri,Cu gândiri nemistuiteSă negreşti mai multe topuri;

Şi când vezi vreo femeieSă te-nchini pân?la pământŞi de-a sta ca să-ţi vorbeascăSă înghiţi orice cuvânt;

Nespălat, neras să umbli,Şi rufos şi deşuchet -Toate-acestea împreunăTe-arat-a fi poet.

Ce te legeni?... - Ce te legeni, codrule,Fără ploaie, fără vânt,Cu crengile la pământ?- De ce nu m-aş legăna,Dacă trece vremea mea!Ziua scade, noaptea creşteŞi frunzişul mi-l răreşte.Bate vântul frunza-n dungă -Cântăreţii mi-i alungă;Bate vântul dintr-o parte -Iarna-i ici, vara-i departe.Şi de ce să nu mă plec,Dacă păsările trec!Peste vârf de rămureleTrec în stoluri rândurele,Ducând gândurile meleŞi norocul meu cu ele.Şi se duc pe rând, pe rând,Zarea lumii-ntunecând,Şi se duc ca clipele,Scuturând aripele,Şi mă lasă pustiit,Vestejit şi amorţitŞi cu doru-mi singurel,De mă-ngân numai cu el!

• Pe-al meu gand ...Pe-al meu gand sa fiu in stare Eu cu lanturi l-as lega, Si de voie, de nevoie, Poate s-ar astampara.

Caci el fara de-a mea stire Pururea este pribeag, Iar de-l cat vad ca la tine A zburat iara cu drag.

Si ce simt atuncia nu stiu, Insa eu gandului meuDe-as putea aripi i-as pune Sa-l ajut in zborul sau.

Constanta, 16 iunie 188[2]Draga mea Veronicã,

• Iartã-mã cã nu ti-am scris de atâta timp, dar am întârziat la Giurgiu, la Costinescu, unde am scãpat o datã vaporul, care nu pleacã decât de trei ori pe sãptãmânã, si am venit aci, unde posta nu pleacã în toate zilele. Am venit ieri si am fãcut deja douã bãi de mare, cari promit a-mi face mult bine, desi pe-aici e frig încã si apa mãrii nu e destul de caldã pentru bãi. De-aceea sunt unul din cei dentâi sositi aci pentru bãi si nimeni nu se scaldã încã afarã de mine. N-o sã stau aci decât vro zece zile si apoi iar mã-ntorc la Bucuresti.

• O sã mã-ntrebi ce efect mi-a fãcut marea, pe care-o vãz pentru-ntâia oarã? Efectul unei nemãrginiri pururea miscate. Dar, abia de douã zile aici, n-am vãzut-o în toate fetele – cãci ea e schimbãcioasã la coloare si în miscãri, de unde unii autori o si comparã cu femeia.

• Costanta sau Chiustenge este un mic orãsel, dar îndestul de frumos. Nu are a face deloc cu Rusciucul. Casele au oarecare elegantã în clãdirea lor, cãci piatra e ieftinã aci si clãdirile sunt din piatrã patratã, iar primãria, de când stãpânesc românii si existã un consiliu comunal, a fãcut foarte mult pentru orânduiala si înfrumusetarea orasului. O terasã pe tãrmul înalt dã o frumoasã priveliste pe toatã întinderea mãrii si, când luna e deasupra apei, ea aruncã un plein de lucire slabã, care pluteste pe-o parte a apei. Restul rãmâne în întunerec, si noaptea marea îsi meritã numele ei de neagrã. Viata e cam scumpã aci, dar nu atât de exagerat de scumpã precum mi se descria, mai ales de când s-au deschis câteva oteluri. La anul sã stii cã venim amândoi aci, cãci bãile de mare întãresc si grãbesc bãtãile inimei. Cu toate cã omul pare a întineri de ele, privirea mãrii linisteste, mai ales sufletele furtunoase. Sed într-o mansardã si privirea mi-e deschisã din douã pãrti asupra mãrii, pe care as vrea sã plutesc cu tine. Dar aceasta nefiind cu putintã, te sãrut cu dulce, draga mea Veronicã, si rãmân al tãu Eminescual tãu

• Eminescu Adresa mea: Chiustenge (Constanta) Hôtel d’Angleterre

CENACLUL LITEARAR “NICOLAE IORGA”

“Multe flori sunt, dar puţineRod în lume o să poarte,Toate bat la poarta vieţii,Dar se scutur multe moarte.

E uşor a scrie versuriCând nimic nu ai a spune,

Înşirând cuvinte goaleCe din coadă au să sune…”

“Când amintirile-n trecutÎncearcă să mă cheme,Pe drumul lung şi cunoscutMai trec din vreme-n vreme.”

“Vreme trece, vreme vine,Toate-s vechi şi nouă toate;Ce e rău şi ce e bineTu te-ntreabă şi socoate;Nu spera şi nu ai teamă,Ce e val ca valul trece;

De te-ndeamnă, de te cheamă,Tu rămâi la toate rece.”

O cas` veche, o poart` roas` de timp ce sprijinea cu ultimele for\e fiecare lemn ce o alc`tuia. Era o porti\` scund` de parc` ar fi intrat la ap`, era [nchis` prin interior z`vor@nd [n curte parfumul acelor vremi. Am dat s` m` uit peste gard. C@teva haine []i g`seau odihna. Mi-au str`lucit ochii, m-am am`git pentru o clip` cu g@ndul c` mai locuie]te cineva, [ns` la a doua privire am realizat c` hainele apar\inea vecinei de al`turi, o b`tr@nic` de vreo optzeci de ani. Curtea era destul de [ngust` iar casa de]i [nalt` ]i solid` avea un aspect ne[ngrijit. U]ile mari vopsite cu vi]iniu d`deau o repulsie stranie. Ferestele de la poart` ascundeau prin interior obloane de carton perceptibile auzului ]i totu]i bariere [n calea vizualului.

{ncercam s` m` cufund [n acel melaj de vechi ]i nou ce [mi st@rnise curiozitatea. Am luat informa\ia ca pe o provocare ]i ajung@nd acolo am realizat c` [mi doream mai mult… voiam s` savurez fiecare cr@mpei de materie de]i eram totu]i con]tient` c` esen\a trebuia s` o aflu [n immaterial. Undeva [n aer plutea un parfum de rim`, un parfum de c`utare ]i dorin\`. Secundele p`]eau [ntr-un ritm sacadat pe care nu [l mai percepeam.

Am ajuns aici cu pa]i repezi, curiozitatea a f`cut ca pantofii s` [mi alunece pe asfalt. Am v`zut la [nceput doar o cas`, peste un minut am z`rit c@teva urme de via\`, peste o secund` am [nceput s` sper ]i [n urm`torul minut m-am resemnat ]i am numit [nt@mplarea mister. Am [n\eles c` [l c`utam pe Eminescu [n concret ]i m` [n]elasem, el p`trunsese de mult [n sufletul meu. T`bli\a ruginit` ]i ]tears` p`streaz` un ultim reper 1897 ]i m-am [ntrebat c@nd am plecat dac` aici [ncepe timpul sau face doar popas.

Maria Meca

Liceul Teoretic “Nicolae Iorga”

• Trecut-au anii...

Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuriŞi niciodată n-or să vie iară,Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcarăPoveşti şi doine, ghicitori, eresuri,

Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,Abia-nţelese, pline de-nţelesuri -Cu-a tale umbre azi în van mă-mpesuri,O, ceas al tainei, asfinţit de sară.

Să smulg un sunet din trecutul vieţii,Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuriCu mâna mea în van pe liră lunec;

Pierdut e totu-n zarea tinereţiiŞi mută-i gura dulce-a altor vremuri,Iar timpul creşte-n urma mea... mă-ntunec!

BibliotecarNicoleta Mija

“Citeşte! Numai citind mereu,

creierul tău va deveni un laborator

nesfârşit de idei şi imagini. “

Mihai Eminescu