+ All Categories
Home > Documents > Libera Circulatie a Capitalurilor

Libera Circulatie a Capitalurilor

Date post: 04-Jul-2015
Category:
Upload: anabela
View: 1,547 times
Download: 5 times
Share this document with a friend
48
UNIVERSITATEA DE VEST TIMIŞOARA FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE MASTERAT DREPTUL AFACERILOR ANUL II - DREPTUL COMUNITAR AL AFACERILOR - REFERAT Libera circulaţie a capitalurilor PROFESOR COORDONATOR LECT .DR. LAVINIA TEC
Transcript
Page 1: Libera Circulatie a Capitalurilor

UNIVERSITATEA DE VEST TIMIŞOARAFACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE

MASTERAT DREPTUL AFACERILORANUL II

- DREPTUL COMUNITAR AL AFACERILOR -

REFERAT

Libera circulaţie a capitalurilor

PROFESOR COORDONATOR LECT .DR. LAVINIA TEC

MASTERANDUDREA (BUŞAN) LILIANA - CARMEN

2010

Page 2: Libera Circulatie a Capitalurilor

Libera circulaţie a capitalurilor

I. Consideraţii introductive.

În urmă cu 50 de ani prindea contur ideea creării unei zone europene

menită a gestiona în comun resurse precum cărbunele şi oţelul, ajungând mai apoi

să se dorească nu doar o gestionare comună a acestora ci şi soluţionarea, în

comun, a unor aspecte sensibile, la nivel politic, economic, social. Au apărut

Comunităţile Europene şi instituţii special create pentru conducerea acestora.

Ideea de „Uniune Europeană” s-a bazat pe aspectele economice, astfel

apărând ideea de piaţă unică cu tot ceea ce implică aceasta: asigurarea deplinei

libertăţi de circulaţie a bunurilor, serviciilor, persoanelor şi nu în ultimul rând a

capitalurilor.

Funcţiile libertaţii de circulaţie a capitalurilor sunt următoarele: a)

contribuie la desăvârşirea pieţei unice europene, înlesnind celelalte libertăţi (libera

circulaţie a mărfurilor, a persoanelor şi a serviciilor); b) favorizează progresul

economic prin alocarea optimă a capitalurilor; c) permite crearea unui spaţiu

financiar de dimensiuni internaţionale; d) contribuie la realizarea obiectivelor

politicii economice şi monetare a Uniunii Europene; e) deschide calea unei

concurenţe directe între fiscalitatea statelor membre1.

Libera circulaţie a capitalurilor este una dintre cele patru libertăţi

consacrate de Tratatul de la Roma. Tratatul însă nu impune o cerinţă formală de

liberalizare a pieţelor de capital, aceasta urmând a se realiza doar în limita

necesară asigurării unei funcţionări eficiente a pieţei interne.

1 Lavinia Tec, Dreptul comunitar al afacerilor (ediţia a II-a revizuită şi adăugită), Ed. Mirton Timişoara, 2009, p. 81

2

Page 3: Libera Circulatie a Capitalurilor

Circulaţia capitalurilor a fost realizată progresiv. Astfel, liberalizarea a

început odată cu adoptarea a două directive: Directiva din 11 mai 1960 privind

liberalizarea investiţiilor directe şi Directiva 86/566 din 17 noiembrie 1986

privind liberalizarea operaţiunilor de achiziţie a acţiunilor sau a obligaţiilor emise

de societăţi comerciale2. În data de 24 iunie 1988 a fost adoptată Directiva 88/361

în scopul asigurării principiului liberei circulaţii a capitalurilor şi stabilirii

dimensiunii fianciare necesare unei pieţe interne eficiente.

Tratatul de la Maastricht nu abroga Directiva din 1988, ci accentuează

liberalizarea circulaţiei capitalurilor. Ultima modificare a intervenit prin Tratatul

de la Amsterdam.

II. Evoluţia liberalizării circulaţiei capitalurilor.

1. Tratatul de la Roma

Tratatul s-a inspirat, iniţial, din Acordurile de la Bretton Woods care au

dat naştere Fondului Monetar Internaţional (F.M.I.), în anul 1994. Astfel, a fost

făcută diferenţa între „plăţile curente” şi „mişcările (deplasările) de capital”3.

Tratatul cuprindea prevederi referitoare la libera circulaţie a capitalurilor

mai putin imperative decât cele aplicabile liberei circulaţii a serviciilor sau a

marfurilor sau a lucrătorilor. Articolul 67 alin. (1) impunea o obligaţie de

eliminare treptată a restricţilor asupra circulaţiei capitalurilor în timpul perioadei

de tranziţie. Articolul 71 solicita statelor membre să depună eforturi pentru a evita

introducerea unor noi restricţii de schimb asupra capitalurilor4.

Tratatul nu defineşte noţiunea de „liberă circulaţie a capitalurilor”, ci doar

face distincţie între aceasta şi plaţile curente. Astfel, art. 71 alin. (1) prevede că:

„Statele membre se străduiesc să nu introducă în cadrul Comunităţii noi restricţii

2 Idem.3 A. Fuerea, Drept comunitar al afacerilor, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti 2006, p. 153.4 Paul Craig, Grainne de Burca, Dreptul Uniunii Europene. Comentarii, jurisprudenţă şi doctrină, Ediţia a IV-a, Ed. Hamangiu, 2009, p.901.

3

Page 4: Libera Circulatie a Capitalurilor

de schimb asupra circulaţiei capitalurilor şi plăţile curente aferente acestora şi să

nu facă şi mai restrictive reglementările existente”

Noţiunile de plăţi curente şi circulaţia capitalurilor.

Art. 106 alin. (1) din Tratatul de la Roma prevedea că: „Fiecare stat

membru se angajează să autorizeze efectuarea plăţilor aferente schimburilor de

mărfuri, de servicii şi de capitaluri, precum şi transferurile de capital şi de salarii,

în moneda statului membru în care îşi are sediul creditorul sau beneficiarul, în

măsura în care circulaţia mărfurilor, a serviciilor, a capitalurilor şi a persoanelor

este liberalizată între statele membre în aplicarea prezentului tratat.”.

Noţiunea de plăţi şi cea de capitaluri pot fi înţelese ţinând seama de

hotărârea pronunţată de CJCE în cauza Luisi şi Carbone5.

Referitor la circulaţia capitaluirlor şi circulaţia plăţilor, Curtea a arătat că

plăţile sunt aferente prestării unui serviciu. În general, se poate reţine că plăţile

reprezintă contra-prestaţii în cadrul unor tranzacţii principale. Circulaţia

capitalurilor este constituită din operaţiuni financiare ce vizează în esenţă plasarea

sau investirea fondurilor. Prin operaţiunile subsumate circulaţiei capitalurilor se

urmăreşte obţinerea unor venituri din investiţii, activităţi bancare, activităţi

bursiere, sporirea producţiei etc. Operaţiunile financiare subsumate circulaţiei

capitalurilor nu au legătură directă cu circulaţia mărfurilor sau a serviciilor. De

exemplu, regurile privitoare la circulaţia capitalurilor se aplică în ipoteza

investiţiilor imobiliare, a investiţiilor pentru constituirea sau dezvoltarea unei

societăţi comerciale sau sucursale, în cazul dobândirii unor acţiuni cotate sau

necotate la bursă, în ipoteza lansării unor acţiuni sau obligaţiuni pe piaţa altor

state membre, în cazul obţinerii unor împrumuturi pe termen mediu sau lung, în

ipoteza mişcărilor de fonduri în interes personal (donaţii, succesiuni, împrumutui

etc).

Spre deosebire de călătoriile de afaceri, pentru realizarea studiilor sau în

scopul obţinerii unor îngrijiri medicale, în cazul călătoriilor turistice nu există

totdeauna un raport predeterminat între două părţi prestabilite. Pe de altă parte, se

poate observa o distincţie între capitaluri şi plăţi, ce are relevanţă în principal în

5 CJCE, hotărârea din 31.01.1984, Luisi et Carbone / Ministero dello Tesoro, C-286/82

4

Page 5: Libera Circulatie a Capitalurilor

cazul raporturilor dintre statele membre şi ţările terţe. Circulaţia capitalurilor şi a

plăţilor este liberalizată complet în raporturile dintre statele membre. O serie de

restricţii pot fi menţinute sau introduse în raporturile dintre statele membre şi

ţările terţe. Unele dintre aceste restricţii vizează numai circulaţia capitalurilor

între statele membre şi ţările terţe.

2. Directivele

Directiva din 11 martie 1960 a fost modificată în mică măsură în anul

1962. Aceasta repartiza mişcările de capitaluri într-o anexă, prevăzând 4 grade de

liberalizare diferite. In acest fel liberalizarea a fost necondiţionată pentru

investiţiile directe legate de dreptul de stabilire6.

Directiva nr.86/566 din 17 noiembrie 1986, liberaliza, în mod special,

creditele pe termen lung, legate de operaţiuni asupra titlurilor care nu erau

negociate la bursă.

Directiva nr. 88/361 din 24 iunie 1988, a fost încorporată în Acordul

asupra Spaţiului Economic European, aceasta liberalizând, mai ales, mişcările de

capital pe termen scurt. Directiva aduce o nouă contribuţie la implementarea art.

67, înlăturându-se restricţiile privind circulaţia capitalului care are loc între

persoane rezidente în statele membre, fără să fie afectate prevederile altor

directive, transferurile de capital urmând să fie efectuate în aceleaşi condiţii ale

ratei de schimb precum cele care se aplică plăţilor privind tranzacţiile curente7.

Acest fapt implică eliminarea tuturor autorizaţiilor de transfer, chiar şi a celor care

interveneau automat.

Directiva permite şi unele măsuri de control administrativ, mai ales pentru

a descuraja frauda fiscală sau pentru a face să se respecte regulile prudenţiale ale

băncilor sau chiar în scop statistic.

Anexa I a Directivei cuprinde nomenclatorul domeniilor de circulaţie a

capitalurilor, care potrivit Curţii de Justiţie, are caracter orientativ. În

nomenclator, domeniile de circulaţie a capitalurilor sunt clasificate în funcţie de

6 A Fuerea, op. cit., p. 1557 O. Manolache, Cele patru libertăţi fundamentale. Politici comunitare, Ed. All Beck, 1999, p. 45

5

Page 6: Libera Circulatie a Capitalurilor

natura economică a activelor şi pasivelor la care se referă, exprimate fie în

monedă naţională, fie în valută. Acestea se referă la:

- toate operaţiunile necesare realizării circulaţiei capitalului: încheierea şi

efectuarea tranzacţiilor şi transferurilor aferente. Tranzacţia se realizează, în

general, între rezidenţii diferitelor state membre, chiar dacă unele tipuri de

deplasare a capitalului sunt efectuate de către o singură persoană, în nume propriu

(de exemplu, transferuri de active aparţinând emigranţilor);

- operaţiunile efectuate de către o persoană fizică sau juridică, inclusiv

operaţiunile privind activele sau pasivele statelor membre sau ale altor instituţii

ale administraţiei publice şi organizaţii publice, care se supun prevederilor

articolului 68 alineatul (3) din Tratatul de la Roma;

- accesul operatorului economic la toate tehnicile financiare disponibile pe

piaţă utilizate pentru efectuarea operaţiunii în cauză. De exemplu, conceptul

achiziţionării de valori mobiliare şi alte instrumente financiare cuprinde nu numai

operaţiunile la vedere, ci şi toate tehnicile de tranzacţionare disponibile: tranzacţii

la termen, tranzacţii cu primă sau garanţie, operaţiuni swap contra alte active etc.

Tot astfel, conceptul de operaţiuni în cont curent şi în contul de depozit cu

instituţiile financiare cuprinde nu numai deschiderea de conturi şi plasarea de

fonduri în aceste conturi, ci şi tranzacţiile valutare la termen, indiferent dacă

acestea acoperă riscul valutar sau adoptă o poziţie valutară deschisă;

- operaţiunile de lichidare sau cesiune a activelor, repatrierea veniturilor

obţinute din lichidarea acestora sau utilizarea imediată a acestor venituri în

limitele obligaţiilor comunitare;

- operaţiunile restituire a creditelor sau împrumuturilor.

Directiva din 24 iunie 1988 defineşte şi enumeră investiţiile directe.

Astfel, potrivit directive investiţiile directe sunt toate tipurile de investiţii

efectuate de persoane fizice sau de către întreprinderi comerciale, industriale sau

financiare, care servesc la stabilirea sau menţinerea unor legături directe şi de

durată între persoana care furnizează capitalului şi antreprenorul sau

întreprinderea cărora le-a fost pus la dispoziţie capitalului, în vederea desfăşurării

unei activităţi economice.

6

Page 7: Libera Circulatie a Capitalurilor

Sunt investiţii directe:

- Înfiinţarea şi extinderea de sucursale sau noi întreprinderi aparţinând

doar persoanei care deţine capitalul şi achiziţionarea completă a întreprinderilor

existente.

- Participarea la întreprinderi noi sau deja existente în vederea formării sau

menţinerii unor legături economice durabile.

- Creditele pe termen lung în vederea formării sau menţinerii unor legături

economice durabile.

- Reinvestirea profiturilor în vederea menţinerii unor legături economice

durabile:

Investiţiile directe pe teritoriul naţional efectuate de către

nerezidenţi

Investiţiile directe în străinătate efectuate de către rezidenţi.

Sunt considerate investiţii imobiliare:

- Investiţiile imobiliare pe teritoriul naţional efectuate de către nerezidenţi;

- Investiţiile imobiliare în străinătate efectuate de către rezidenţi.

Bunăoară, în cauza 510/08 în ceea ce priveşte cuantumul impozitului

aplicat unei donaţii obţinute de doamna Mattner resortisant german cu reşedinţa în

Ţările de Jos de la mama sa, care este, de asemenea resortisant german cu

reşedinţa în Ţările de Jos, Curtea a apreciat că dispoziţiile articolului 56 CE

coroborate cu cele ale articolului 58 CE trebuie să fie interpretate în sensul că se

opun unei reglementări a unui stat membru, precum cea în cauză în acţiunea

principală, care prevede, pentru calcularea impozitului pe donaţii, că reducerea

aplicată bazei impozabile în cazul donaţiei unui imobil situat pe teritoriul acestui

stat este inferioară, în cazul în care donatorul şi donatarul locuiau, la data la care a

fost efectuată donaţia, într-un alt stat membru, faţă de reducerea care ar fi fost

aplicată dacă cel puţin unul dintre ei ar fi locuit, la aceeaşi dată, în primul stat

membru. Aceste dispoziţii sunt de natură să descurajeze investiţiile imobiliare şi

produc efect restrictiv asupra circulaţiei capitalurilor8.

8 CJCE, hotărârea C-510/08, Mattner

7

Page 8: Libera Circulatie a Capitalurilor

Obligaţiunile şi acţiunile şi alte valori mobiliare de natură participativă

sunt operaţiuni cu valori mobiliare tranzacţionate în mod obişnuit pe piaţa de

capital.

Sunt considerate tranzacţii cu valori mobiliare pe piaţa de capital

următoarele:

- Achiziţionarea de către nerezidenţi a valorilor mobiliare interne

tranzacţionate prin bursa de valori;

- Achiziţionarea de către rezidenţi a valorilor mobiliare străine

tranzacţionate prin bursa de valori;

- Achiziţionarea de către nerezidenţi a valorilor mobiliare interne

netranzacţionate prin bursa de valori;

- Achiziţionarea de către rezidenţi a valorilor mobiliare străine

netranzacţionate prin bursa de valori.

Potrivit Directivei sunt operaţiuni privind acceptarea de valori mobiliare

pe piaţa de capital următoarele:

- Introducerea la bursa de valori;

- Emiterea şi plasarea pe piaţa de capital:

Acceptarea de valori mobiliare interne pe piaţa străină de capital;

Acceptarea de valori mobiliare străine pe piaţa internă de capital.

Operaţiuni în unităţi ale întreprinderilor de plasament colectiv:

- Unităţi ale întreprinderilor de plasament colectiv în valori mobiliare

tranzacţionate în mod normal pe piaţa de capital (acţiuni, alte titluri de proprietate

şi obligaţiuni).

- Unităţi ale întreprinderilor de plasament colectiv în valori mobiliare sau

instrumente tranzacţionate, în mod normal, pe piaţa monetară.

- Unităţi ale întreprinderilor de plasament colectiv în alte active.

Sunt tranzacţii în unităţi ale întreprinderilor de plasament colectiv:

- Achiziţionarea de către nerezidenţi a unităţilor de întreprinderi naţionale

tranzacţionate prin bursa de valori.

- Achiziţionarea de către rezidenţi a unităţilor de întreprinderi străine de

plasament colectiv tranzacţionate prin bursa de valori.

8

Page 9: Libera Circulatie a Capitalurilor

- Achiziţionarea de către nerezidenţi a unităţilor de întreprinderi naţionale

netranzacţionate prin bursa de valori.

- Achiziţionarea de către rezidenţi a unităţilor de întreprinderi străine

netranzacţionate prin bursa de valori.

Administrarea unităţilor întreprinderilor de plasament colectiv pe piaţa de

capital se face prin:

- Introducerea la bursa de valori;

- Emiterea şi plasarea pe piaţa de capital:

acceptarea de unităţi de întreprinderi naţionale de

plasament colectiv pe piaţa străină de capital;

acceptarea de unităţi de întreprinderi de plasament colectiv

străine pe piaţa intrenă de capital.

Operaţiunile cu valori mobiliare şi alte instrumente tranzacţionate în mod

normal pe piaţa monetară sunt următoarele:

- Tranzacţii cu valori mobiliare şi alte instrumente pe piaţa monetară,

unde sunt încadrate achiziţionarea de către nerezidenţi a valorilor mobiliare şi

instrumentelor de pe piaţa monetară internă şi achiziţionarea de către rezidenţi a

valorilor mobiliare şi instrumentelor de pe piaţa monetară externă;

- Acceptarea valorilor mobiliare şi a altor instrumente pe piaţa monetară,

din care fac parte: introducerea pe o piaţă monetară recunoscută şi emiterea şi

plasarea pe o piaţă monetară recunoscută, aici încadrându-se: acceptarea valorilor

mobiliare şi a instrumentelor pe o piaţă monetară străină şi acceptarea valorilor

mobiliare şi a instrumentelor străine pe o piaţă monetară străină.

Următoarele sunt operaţiuni în conturile curente şi în conturile de depozit

ale instituţiilor financiare: operaţiuni efectuate de către nerezidenţă cu instituţiile

financiare interne şi operaţiuni efectuate de către rezidenţi cu instituţiile financiare

străine.

Credite privind tranzacţiile comerciale sau prestările de servicii la care

participă un rezident sunt următoarele: credite acordate pe termen scurt (mai

puţin de un an), mediu (de la unu la cinci ani), lung (cinci ani sau mai mult),

9

Page 10: Libera Circulatie a Capitalurilor

credite acordate de către nerezidenţi rezidenţilor şi credite acordate de către

rezidenţi nerezidenţilor.

Împrumuturi şi credite financiare: pe termen scurt (mai puţin de un an), pe

termen mediu (de la unu la cinci ani), pe termen lung (cinci ani sau mai mult),

credite acordate de către nerezidenţi rezidenţilor şi credite acordate de către

rezidenţi nerezidenţilor.

Cauţiunile, alte garanţii şi drepturi de gaj sunt acordate de către

nerezidenţi rezidenţilor şi de către rezidenţi nerezidenţilor.

Sunt transferuri în derularea contractelor de asigurare:

- premii şi plăţi legate de asigurarea de viaţă. Aici se încadrează:

contractele încheiate între societăţile de asigurare de viaţă interne cu nerezidenţi şi

contractele încheiate între societăţile de asigurare de viaţă străine cu rezidenţii.

- prime şi plăţi legate de asigurarea creditelor, aici încadrându-se:

contracte încheiate între societăţile de asigurare a creditelor interne cu nerezidenţii

şi contractele încheiate între societăţile străine de asigurare a creditelor cu

rezidenţii.

- alte transferuri de capital legate de contractele de asigurare.

În lumina Directivei sunt mişcări de capital cu caracter personal

următoarele: împrumuturile, cadourile şi donaţiile, zestrea, moştenirile sau

succesiunile, plata datoriilor de către emigranţi în statul anterior de reşedinţă,

transferurile de active constituite de către rezidenţi, în eventualitatea emigrarii, la

momentul instalării lor sau în timpul perioadei de şedere în străinătate,

transferurile, în timpul perioadei de şedere, a economiilor emigranţilor în statul

anterior de reşedinţă, importul şi exportul fizic al activelor financiare (valori

mobiliare, mijloace de plată de orice tip), alte deplasări de capital (taxe de

succesiune, daune interese – atunci când acestea pot fi considerate capital,

restituiri izvorâte din rezilierea contractelor şi restituirile plăţilor nedatorate –

atunci când acestea pot fi considerate capital, drepturi de autor, transferuri de

mijloace financiare necesare pentru furnizarea de servicii).

Directiva conţine şi o clauză de salvgradare specifică, în cazul deplasărilor

în interiorul Comunităţii sau în raporturile cu statele membre a capitalurilor pe

10

Page 11: Libera Circulatie a Capitalurilor

termen scurt cu o amploare excepţională, determinând tensiuni puternice şi

perturbări pe pieţele de schimb şi asupra evoluţiei politicii monetare. Această

clauză era mai precisă decât cea prevăzută de art. 73 din Tratat, care viza numai

perturbările produse în cadrul funcţionări pieţelor de capital dintr-un stat

membru9.

Numai cu autorizarea Comisiei şi după consultarea Comitetului monetar şi

a Comitetului guvernatorilor Băncii Centrale sau în caz de urgenţă, după

informarea Comisiei pot fi luate masurile de salvgradare.

Directiva impune măsurilor de salvgradare următoarele limite: să nu se

aplice mişcărilor de capitaluri enumerate în anexă şi în special capitalurilor pe

termen scurt; durata nu trebuie să depăşească 6 luni10.

Din cauza reticenţelor mai multor state membre, Directiva prevede numai

faptul că statele membre trebuiau să depună efortul de a-şi extinde raporturile cu

statele terţe până la acelaşi nivel de liberalizare ca acela existent între ele. Astfel,

nu exista un efect erga omnes al liberalizării din 1988.

3. Tratatul de la Maastricht

Tratatul de la Maastricht nu abrogă Directiva 88/361 din 24 iunie 1988, el

accentuând liberalizarea circulaţiei capitalurilor. Astfel, art. 73 B nu va putea să

prejudicieze dreptul statelor membre de a aplica dispoziţiile legislaţiilor lor fiscale

care stabilesc o distincţie între contribuabilii care nu se găsesc în aceeaşi situaţie

în ceea ce priveşte rezidenţa lor sau locul în care capitalurile lor sunt investite şi

de a lua măsurile şi de a stabili procedurile aşa cum au fost prevăzute de art. 4 al

Directivei 88/361. Aceste măsuri şi proceduri nu trebuie să constituie vreun

mijloc de discriminare arbitrară sau vreo restricţie disimulată la libera circulaţie a

capitalului11.

În ceea ce priveşte statele terţe, regulile naţionale referitoare la investiţiile

directe în vigoare la 1 ianuarie 1993, puteau să se aplice în continuare, în

9 A. Fuerea, op. cit., p. 15610 L. Tec, op. cit., p.8911 O. Manolache, op. cit., p.46

11

Page 12: Libera Circulatie a Capitalurilor

aşteptarea directivelor prevăzute de art. 57 (ex. 73C) al Tratatului de la Roma.

Consiliul, statuând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, va putea

adopta măsuri cu privire la circulaţia capitalurilor. În cazul în care măsurile pe

care el urmează să le ia în aceleaşi domenii, dacă sunt de natură restrictivă este

pretinsă unanimitatea, având în vedere caracterul grav al măsurilor de luat.

Tratatul de la Maastricht autorizează următoarele restricţii:

- cele existente la 31 decembrie 1988, privind investiţiile directe cu

destinaţie sau provenind din terţe state;

- cu privire la punerea în aplicare a masurilor de salvgradare prevăzute în

favoarea Comunităţii în cazul transferurilor de capitaluri provenind din sau având

destinaţia în state terţe, care prezintă riscul cauzării de grave dificultăţi pentru

funcţionarea Uniunii Economice şi Monetare (art. 73 I şi G);

- în favoarea statelor membre, cu precădere cele care au ca obiect lupta

împotriva fraudei fiscale şi asigurarea respectării regulilor prudenţiale ale

băncilor (art. 73 D)12.

Dacă perturbările provin din statele terţe şi există un pericol sau o

dificultate gravă pentru funcţionarea Uniunii Economice şi Monetare, Comisia

primeşte o putere de decizie după consultarea Băncii Centrale Europene. Clauzele

de salvgradare a Directivei din 24 iunie 1988 pot fi invocate întotdeauna.

Curtea de Justiţie, prin hotărârea Knole din 1 iunie 1999 a admis faptul că

interesul general, în sensul dreptului comunitar, poate justifica restricţiile cu

privire la libera circulaţie a capitalurilor.

Când deplasările de capitaluri provin din state terţe şi cauzează sau

ameninţă să cauzeze grave dificultăţi funcţionării Uniunii Economice şi Monetare,

Consiliul, cu majoritate calificată în urma propunerii Comisiei şi a consultării

Băncii Centrale Europene, poate să utilizeze clauza de salvgradare, luând măsuri

pentru o perioadă ce nu poate depăşi 6 luni.

4. Tratatul de la Amsterdam

12 L. Tec, op. cit., p.91

12

Page 13: Libera Circulatie a Capitalurilor

Tratatul de la Amsterdam reafirmă interdicţia instituită de Tratatul de la

Roma prin art. 56 pentru toate restricţiile, în ceea ce priveşte atât circulaţia

capitalurilor între statele membre şi între statele membre şi state terţe, precum şi

în ceea ce priveşte plăţile între statele membre şi între statele membre şi statele

terţe.

Interdicţia nu aduce atingere aplicării restricţiilor existente la 31

decembrie 1993 la circulaţia capitalurilor având ca destinaţie statele terţe sau

provenind din statele terţe, cand implică investiţii directe, stabilirea, prestarea de

servicii financiare sau admiterea de valori mobiliare pe pieţele de capital. Măsuri

cu privire la aceste capitaluri pot fi luate la propunerea Comisiei de către Consiliu,

cu majoritate calificată.

De asemenea, interdicţia nu se aplică dreptului pe care îl au statele

membre atât de a aplica dispoziţiile pertinente ale legislaţiei lor fiscale care

stabilesc o distincţie între contribuabili în funcţie de reşedinţa lor sau de locul

unde este investit capitalul, cât şi de a lua toate măsurile indispensabile pentru a

împiedica încălcarea legilor, a normelor de reglementare, în special în materie

fiscală sau în materie de supraveghere a investiţiilor financiare.

Măsurile nu trebuie, însă, să constituie un mijloc de discriminare sau o

restricţie de la libera circulaţie a capitalurilor şi a plăţilor.

Tratatul de la Amsterdam atribuie competenţe în favoarea Consiliului de a

adopta măsuri privind libera circulaţie a capitalurilor, cu majoritate calificată, la

propunerea Comisiei şi după consultarea Băncii Centrale Europene, pentru o

perioadă de maxim 6 luni, cu condiţia ca acestea să fie necesare.

5. Tratatul de la Lisabona

Prin Tratatul de la Lisabona au fost menţinute dispoziţiile din Tratatul CE

referitoare la libera circulaţie a capitalurilor şi plăţilor. Tratatul de la Lisabona

modifică Tratatul CE art. 56 - 60, devenind art. 63 - 66.

13

Page 14: Libera Circulatie a Capitalurilor

III. Libera circulaţie a capitalurilor şi fiscalitatea

Art. 65 lit. (a) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene prevede

că statele membre pot aplica dispoziţiile incidente ale legislaţiilor fiscale care

stabilesc o distincţie între contribuabilii care nu se găsesc în aceeaşi situaţie în

ceea ce priveşte reşedinţa lor sau locul unde capitalurile lor au fost investite.

Litera (b) a aceluiaşi articol din Tratat permite statelor membre de a

adopta toate măsurile necesare pentru a combate încălcarea actelor lor cu putere

de lege şi a normelor lor administrative, în special în domeniul fiscal sau al

supravegherii prudenţiale a instituţiilor financiare, de a stabili proceduri de

declarare a circulaţiei capitalurilor în scopul informării administrative sau

statistice ori de a adopta măsuri justificate de motive de ordine publică sau

siguranţă publică.

Măsurile în cauză, însă, nu trebuie să constituie mijloc de discriminare

arbitrară şi nici o restrângere disimulată a liberei circulaţii a capitalurilor şi a

plăţilor.

Legislaţia privind fiscalitatea directă nu este armonizată. Astfel, Curtea de

Justiţie a Comunităţilor Europene a apreciat că următoarele legislaţii încalcă

dispoziţiile Tratatului referitoare la libera circulaţie a capitalurilor: legislaţia

germană, legislaţia belgiană,legislaţia spaniolă, legislaţia franceză, legislaţia

olandeză.

Astfel, în ceea ce priveşte legislaţia germană13, a fost formulată o cerere

de pronunţare a unei hotărâri preliminare în ceea ce priveşte interpertarea art. 56

CE. Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Finanzamt Speyer-

Germersheim (denumit în continuare „Finanzamt”), pe de o parte, și STEKO

Industriemontage GmbH (denumită în continuare „STEKO”), pe de altă parte,

privind stabilirea bazei de impozitare a taxei profesionale şi a impozitului pe

profit a STEKO pe anii 2001 și 2002.

13 C.J.C.E., Finnanzamt Speyer-Germersheim vs Steko Industriemontage GmbH, C-377/07, nepublicată

14

Page 15: Libera Circulatie a Capitalurilor

STEKO, societate cu răspundere limitată stabilită în Germania, deţinea în

2001 acţiuni la societăţi nerezidente în activele sale fixe. Aceste participaţii erau

sub 10 %. Instanţa de trimitere arată că nu ştie dacă respectivele participaţii erau

deţinute la societăţi stabilite în alte state membre sau la societăţi stabilite în state

terţe.

STEKO a inclus acţiunile respective în bilanţul exerciţiului său încheiat la

31 decembrie 2001 nu la valoarea lor contabilă anterioară, corespunzătoare

sumei de 220 021,09 DEM, ci la o valoare parţială inferioară de 139 775,35

DEM, din cauza unei scăderi a cotaţiilor bursiere. Ar rezulta din aceasta o

reducere a profitului impozabil cu 80 245,74 DEM.

Finanzamt a admis înscrierea valorii parţiale inferioare menţionate,

întrucât scăderea cotaţiilor acţiunilor reprezintă o pierdere durabilă. Totuşi, în

opinia sa, reducerea profitului nu putea fi luată în considerare din punct de

vedere fiscal, întrucât articolul 8b alineatul 3 din noua versiune a KStG şi, prin

urmare, nedeductibilitatea instituită prin această dispoziţie a unei astfel de

pierderi se aplicau participaţiilor deţinute la societăţi nerezidente începând cu

exerciţiul fiscal 2001.

 Întrucât Finanzgericht Rheinland-Pfalz a admis, prin Hotărârea din 29

septembrie 2005, acţiunea introdusă de STEKO împotriva deciziilor de impunere

emise în acest temei de Finanzamt, acesta din urmă a formulat un „recurs”

împotriva hotărârii amintite la Bundesfinanzhof.

Instanţa de trimitere arată că, în ceea ce priveşte anul 2001, STEKO nu

putea deduce, în temeiul articolului 8b alineatul 3 din noua versiune a KStG, o

sumă corespunzătoare reducerii profitului aferent participaţiilor sale la societăţi

nerezidente. În schimb, în ceea ce priveşte participaţiile la societăți rezidente,

această dispoziţie se aplică, în principiu, cel mai devreme începând din 2002.

Amortizarea parţială operată de STEKO ar fi putut fi luată în considerare în

vederea reducerii valorii impozitelor datorate dacă s-ar fi aplicat participaţiilor

la societăţi rezidente, întrucât deducerea unei astfel de amortizări nu era

interzisă.

15

Page 16: Libera Circulatie a Capitalurilor

 În opinia Bundesfinanzhof, participaţiile la societăţi nerezidente, cu

privire la care este previzibil că pierderea va fi durabilă, au făcut în 2001

obiectul unei impozitări dezavantajoase în raport cu participaţii similare deţinute

la societăţi rezidente. Totuşi, date fiind împrejurările speciale ale speţei, instanţa

de trimitere doreşte să afle dacă această distincţie constituie o încălcare a liberei

circulații a capitalurilor.

În primul rând, Bundesfinanzhof se îndoieşte că o inegalitate de tratament

de o durată relativ scurtă poate împiedica sau poate descuraja contribuabilii să

investească în societăţi nerezidente.

În al doilea rând, instanţa de trimitere apreciază că o eventuală restricţie

privind libera circulaţie a capitalurilor ar putea fi admisă cu titlu tranzitoriu, în

măsura în care trecerea de la regimul de imputare, aplicat anterior, la cel al

reducerii cu 50 % a venitului este avantajoasă în ceea ce priveşte participaţiile la

societăţi nerezidente.

În al treilea rând, aceeaşi instanţă ridică problema dacă, în ceea ce

priveşte participaţiile deţinute la societăţi stabilite în state terţe, o astfel de

restricţie nu este justificată de necesitatea de a asigura controlul fiscal, indicând

în acelaşi timp că acest aspect ar putea fi determinant în cazul în care reducerea

profitului în cauză se bazează pe o simplă diminuare a valorii participaţiilor

deţinute la o anumită societate, o astfel de diminuare depinzând, de regulă, numai

de situaţia în care se află societatea la care sunt deţinute aceste participaţii, dar

nu ar juca probabil niciun rol atunci când o astfel de pierdere rezultă dintr-o

scădere a cotaţiilor acţiunilor.

În aceste condiţii, Bundesfinanzhof a hotărât să suspende judecarea

cauzei şi să adreseze Curţii următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 56 CE se opune unei dispoziţii a unui stat membru potrivit

căreia o interdicţie de a deduce reducerea de profit rezultat din participarea unei

societăţi de capital la o altă societate de capital intră în vigoare mai devreme

pentru participaţiile străine decât pentru participaţiile deţinute la societăţi

rezidente?”

16

Page 17: Libera Circulatie a Capitalurilor

Trebuie amintit că măsurile interzise prin articolul 56 alineatul (1) CE,

fiind restricţii privind libera circulaţie a capitalurilor, le includ pe cele de natură

să descurajeze nerezidenţii să facă investiţii într-un stat membru sau să

descurajeze rezidenţii statului membru respectiv să facă investiţii în alte state.

Măsurile naţionale care pot fi calificate „restricţii” în sensul articolului

56 alineatul (1) CE cuprind nu doar măsuri susceptibile de a împiedica sau de a

limita cumpărarea de acţiuni ale societăţilor stabilite în alte state ci şi măsuri

susceptibile de a descuraja menţinerea unor astfel de participaţii la societăţi

stabilite în alte state.

În ceea ce priveşte acţiunea principală, din decizia de trimitere rezultă că

în 2001 o societate rezidentă nu putea deduce din veniturile sale impozabile

reducerea de profit rezultând dintr-o amortizare parţială a participaţiilor

deţinute la societăţi nerezidente. În schimb, pentru acelaşi an şi în aceleaşi

condiţii, o societate rezidentă putea deduce din veniturile sale impozabile o astfel

de reducere de profit, în cazul în care acesta era aferent participaţiilor deţinute la

societăţi rezidente.

Astfel cum a constatat instanţa de trimitere, societăţile rezidente care

deţineau participaţii, care se devalorizaseră, la societăţi nerezidente se găseau în

2001 într-o situaţie mai puţin avantajoasă decât societăţile rezidente care

deţineau astfel de participaţii la societăţi rezidente.

Or, o astfel de diferenţă de tratament în funcţie de locul investiţiei

capitalurilor, introdusă prin noua versiune a KStG anterior exerciţiului fiscal în

cursul căruia această lege a devenit aplicabilă, era susceptibilă să descurajeze un

acţionar să facă investiţii de capital într-o societate stabilită într-un alt stat decât

Republica Federală Germania şi, de asemenea, să determine un efect restrictiv

faţă de societăţile stabilite în alte state, constituind pentru acestea un obstacol în

calea obţinerii de capital în Germania.

În plus, astfel cum subliniază Comisia Comunităţilor Europene,

cunoaşterea faptului că posibilitatea de a reduce valoarea profitului impozabil

prin amortizare parţială va expira mai devreme pentru o participaţie deţinută la o

societate nerezidentă decât pentru o participaţie la o societate rezidentă putea

17

Page 18: Libera Circulatie a Capitalurilor

descuraja societatea vizată să îşi menţină participaţiile la o societate nerezidentă

şi o putea determina să le înstrăineze mai repede decât ar fi făcut-o în cazul în

care ar fi deţinut participaţii la societăţi rezidente.

În această privinţă, este mai puţin important faptul că diferenţa de

tratament a existat numai pentru o perioadă limitată (Hotărârea din 18

decembrie 2007, Grønfeldt, C-436/06, Rep., p. I-12357, punctul 15). Într-adevăr,

această unică împrejurare nu înlătură posibilitatea ca diferenţa de tratament să

producă efecte importante, după cum o demonstrează de altfel situaţia de fapt din

acţiunea principală, şi, prin urmare, ca restricţia privind libera circulaţie a

capitalurilor să fie reală.

Rezultă din jurisprudenţă că, pentru ca o reglementare fiscală naţională

care face distincţie între contribuabili în funcţie de locul în care aceştia şi-au

investit capitalurile să poată fi considerată compatibilă cu dispozițiile Tratatului

CE privind libera circulaţie a capitalurilor, trebuie ca diferenţa de tratament să

privească situaţii care nu sunt în mod obiectiv comparabile sau să se justifice

printr-un motiv imperativ de interes general.

Având în vedere toate consideraţiile precedente, trebuie să se răspundă la

întrebarea adresată că, în împrejurări precum cele în cauză în acţiunea

principală, în care o societate de capital rezidentă deţine la o altă societate de

capital o participaţie mai mică de 10 %, articolul 56 CE trebuie interpretat în

sensul că se opune ca o interdicţie de a deduce reducerea de profit rezultat

dintr-o astfel de participaţie să intre în vigoare mai devreme pentru participaţia

la o societate nerezidentă decât pentru participaţia la o societate rezidentă.

Curtea (Camera întâi) declară:

În împrejurări precum cele în cauză în acţiunea principală, în care o

societate de capital rezidentă deţine la o altă societate de capital o participaţie

mai mică de 10 %, articolul 56 CE trebuie interpretat în sensul că se opune ca o

interdicţie de a deduce reducerea de profit rezultat dintr-o astfel de participaţie

să intre în vigoare mai devreme pentru participaţia la o societate nerezidentă

decât pentru participaţia la o societate rezidentă.

18

Page 19: Libera Circulatie a Capitalurilor

Legislaţia belgiană încalcă dispoziţiile Tratatului în ceea ce priveşte

libera circulaţie a capitalurilor astfel în cauza 11/07 a fost formulată o cerere de

pronunţare a unei hotărâri preliminare care priveşte interpretarea articolelor 12

CE, 17 CE, 18 CE, 56 CE și 58 CE14.

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între moştenitorii

unei resortisante germane, doamna H. Eckelkamp, decedată în Germania, pe de o

parte, şi FOD Financiën, Administratie van de BTW, registratie en domeinen

(Serviciul public de finanţe, administraţia pentru taxa pe valoarea adăugată,

înregistrare fiscală şi proprietatea de stat), pe de altă parte, privind refuzul

acestuia din urmă de a deduce, la calculul impozitelor pe transferul proprietăţilor

imobiliare datorate pentru un imobil pe care doamna Eckelkamp îl deţinea în

Belgia, datoriile aferente acestui bun pentru motivul că aceasta nu avea reşedinţa

pe teritoriul belgian la data decesului.

Reclamanţii din acţiunea principală sunt moştenitorii doamnei

Eckelkamp, decedată la Düsseldorf (Germania), la 30 decembrie 2003.

La 13 noiembrie 2002, doamna Eckelkamp semnase un document în care

recunoştea că avea o datorie faţă de unul dintre reclamanţii din acţiunea

principală, domnul H. Eckelkamp. Într-un act în formă notarială din 5 iunie 2003,

doamna Eckelkamp i-a dat acestuia din urmă un mandat în vederea ipotecării

unui bun imobil situat la Knokke-Heist (Belgia), cu titlu de garanţie pentru

această datorie.

La 29 iunie 2004, reclamanţii din acţiunea principală au depus o

declaraţie de succesiune în Belgia, în termenul legal de şase luni de la data

decesului doamnei Eckelkamp, menţionând, la activul succesiunii, acest bun

imobil pentru o valoare de 200.000 de euro. La pasivul acesteia, declaraţia

cuprindea menţiunea „nimic”.

Din observaţiile reclamanţilor din acţiunea principală şi din cele ale

guvernului belgian rezultă că, anterior depunerii acestei declaraţii, un schimb de

corespondenţă electronică avusese loc între unul dintre aceşti reclamanţi şi

autoritatea naţională competentă în materie fiscală. Aceasta din urmă a indicat

14 C.J.C.E., 11 septembrie 2008, Eckelkamp vs Belgische Staat, C-11/07, nepublicată.

19

Page 20: Libera Circulatie a Capitalurilor

cu această ocazie că, potrivit dispoziţiilor pertinente ale legislaţiei flamande,

impozitul pe transferul proprietăţilor imobiliare ca urmare a decesului este

datorat asupra universalităţii bunurilor lui de cujus situate în Belgia, şi aceasta

fără deducerea sarcinilor. Întrucât doamna Eckelkamp nu avea reşedinţa în

Belgia la data decesului, datoria sa nu putea fi luată în considerare în vederea

calculării impozitelor pe transferul proprietăţilor imobiliare.

Impozitele pe transferul proprietăţilor imobiliare ca urmare a decesului în

discuţie în acţiunea principală au fost calculate pe baza declaraţiei depuse la 29

iunie 2004.

După ce au plătit aceste impozite, care, potrivit observaţiilor lor, au fost

achitate „sub rezerva tuturor drepturilor lor”, reclamanţii din acţiunea

principală au introdus, la 31 decembrie 2004, la Rechtbank van Eerste Aanleg te

Brugge (Tribunalul de primă instanţă din Bruges), o cerere în contradictoriu prin

care se urmărea ca impozitul astfel plătit să facă obiectul unui nou calcul şi, în

special, ca datoria doamnei Eckelkamp să fie de asemenea luată în considerare în

vederea acestui calcul.

Această instanţă a respins acţiunea persoanelor interesate la 30 mai 2005

pentru motivul că, la data introducerii acesteia, termenul prevăzut de cod pentru

luarea în considerare de noi elemente în baza de calcul a impozitelor pe

succesiune sau pe transferul proprietăţilor imobiliare datorate expirase.

Reclamanţii din acţiunea principală au formulat apel împotriva acestei

decizii la instanţa de trimitere, arătând că dispoziţiile codului referitoare la

calculul impozitelor pe transferul proprietăţilor imobiliare ca urmare a decesului

nu respectau dreptul comunitar. Aceştia apreciază că aceste dispoziţii constituie

o discriminare indirectă pe motiv de cetăţenie sau naţionalitate şi un obstacol

privind libera circulaţie a capitalurilor.

În faţa instanţei de trimitere, Belgische Staat a invocat expirarea

termenului prevăzut de cod pentru luarea în considerare de elemente noi în baza

de calcul a impozitului pe transferul proprietăţilor imobiliare şi a susţinut că, în

orice caz, nu s-a demonstrat că datoria în litigiu exista încă la data decesului

doamnei Eckelkamp. Întrucât persoana interesată nu avea reşedinţa în Belgia la

20

Page 21: Libera Circulatie a Capitalurilor

data decesului său, baza de impozitare pentru impozitele pe transferul

proprietăţilor imobiliare nu ar putea face obiectul deducerii niciunui pasiv.

Articolul 58 CE nu ar aduce atingere dreptului statelor membre de a aplica

dispoziţii pertinente ale legislaţiei lor fiscale.

În opinia instanţei de trimitere, rezultă în mod clar dintr-un act sub

semnătură privată din 13 noiembrie 2002 și dintr-un act autentic din 5 iunie 2003

că doamna Eckelkamp contractase o datorie de 220.000 de euro.

Pin intermediul întrebării formulate, instanţa de trimitere solicită, în

esenţă, să se stabilească dacă dispoziţiile articolelor 12 CE, 17 CE și 18 CE, pe

de o parte, şi cele ale articolelor 56 CE şi 58 CE, pe de altă parte, trebuie

interpretate în sensul că se opun unei reglementări a unui stat membru, precum

cea în discuţie în acţiunea principală, referitoare la calculul impozitelor pe

transferul proprietăţilor imobiliare şi pe succesiune datorate pentru un bun

imobil situat în acest stat membru, care nu prevede deductibilitatea datoriilor

care grevează acest bun imobil în cazul în care persoana a cărei succesiune este

deschisă nu avea reşedinţa, la data decesului, în statul în care este situat acest

bun imobil, ci într-un alt stat membru, în timp ce această deductibilitate este

prevăzută în cazul în care, la data decesului, persoana respectivă era rezidentă a

statului în care este situat bunul imobil menţionat.

Articolul 56 alineatul (1) CE interzice în mod general restricţiile privind

circulaţia capitalurilor între statele membre.

Întrucât din Tratatul CE lipseşte definiţia noţiunii „circulaţie a

capitalurilor” în sensul articolului 56 alineatul (1) CE, Curtea a recunoscut

anterior o valoare indicativă nomenclatorului anexat la Directiva 88/361, chiar

dacă acesta a fost adoptat în temeiul articolului 69 şi al articolului 70 alineatul

(1) din Tratatul CEE [devenite articolul 69 şi articolul 70 alineatul (1) din

Tratatul CE, abrogate prin Tratatul de la Amsterdam], fiind înţeles că, potrivit

introducerii acestuia, lista pe care o conţine nu are un caracter exhaustiv.

În această privinţă, Curtea, amintind în special că moştenirile, care

constau în transmiterea către una sau mai multe persoane a patrimoniului lăsat

de o persoană decedată sau, cu alte cuvinte, într-un transfer către moştenitori al

21

Page 22: Libera Circulatie a Capitalurilor

proprietăţii asupra unor bunuri diferite, drepturi etc., din care se compune

patrimoniul, sunt cuprinse în titlul XI din anexa I la Directiva 88/361, intitulat

„Circulaţia capitalului cu caracter personal”, a statuat că moştenirile constituie

mişcări de capital în sensul articolului 56 CE, cu excepţia cazurilor în care

elementele constitutive se limitează la interiorul unui singur stat membru.

O situaţie în care o persoană care, la data decesului său, are reşedinţa în

Germania lasă moştenire unor alte persoane, care au reşedinţa în Germania şi în

Ţările de Jos, un bun imobil situat în Belgia şi care face obiectul calculului

impozitelor pe transferul proprietăţilor imobiliare în Belgia nu constituie

nicidecum o situaţie pur internă.

În consecinţă, moştenirea în discuţie în acţiunea principală reprezintă o

circulaţie a capitalurilor în sensul articolului 56 alineatul (1) CE.

Trebuie să se analizeze mai întâi dacă, astfel cum susţin reclamanţii din

acţiunea principală şi Comisia Comunităților Europene, o reglementare

naţională precum cea în discuţie în acţiunea principală constituie o restricţie

privind circulaţia capitalurilor.

În această privinţă, trebuie să se amintească faptul că prevederile

naţionale care determină valoarea unui bun imobil în vederea calculării

cuantumului impozitului datorat în cazul dobândirii prin moştenire pot fi de

natură nu numai să descurajeze cumpărarea de bunuri imobile situate în statul

membru respectiv, dar acestea pot avea de asemenea ca efect diminuarea valorii

moştenirii unui rezident al unui alt stat membru decât cel în care se găsesc

bunurile menţionate.

În ceea ce priveşte cazul moştenirilor, jurisprudenţa a confirmat că

măsurile interzise de articolul 56 alineatul (1) CE, prin faptul că reprezintă

restricţii privind circulaţia capitalurilor, includ acele măsuri care au ca efect

diminuarea valorii moştenirii unui rezident al unui alt stat decât statul membru în

care se găsesc bunurile respective şi în care este impozitată moştenirea bunurilor

menţionate.

În cazul de faţă, prevederile naţionale în discuţie în acţiunea principală,

în măsura în care determină ca o moştenire ce cuprinde un bun imobil situat pe

22

Page 23: Libera Circulatie a Capitalurilor

teritoriul Regatului Belgiei să fie supusă unor impozite pe transferul

proprietăţilor imobiliare mai ridicate decât impozitele pe succesiune care ar fi

datorate dacă persoana a cărei succesiune este deschisă ar fi fost, la data

decesului său, rezidentă a acestui stat membru, au ca efect restrângerea

circulaţiei capitalurilor prin diminuarea valorii unei moşteniri ce cuprinde un

astfel de bun.

Într-adevăr, întrucât această reglementare face ca deductibilitatea

anumitor datorii care grevează bunul imobil respectiv să depindă de locul de

reşedinţă, la data decesului său, al persoanei a cărei succesiune este deschisă,

sarcina fiscală mai mare la care este supusă, în consecinţă, succesiunea

persoanelor nerezidente constituie o restricţie privind libera circulaţie a

capitalurilor.

Curtea (Camera a treia) declară:

Dispoziţiile coroborate ale articolelor 56 CE și 58 CE trebuie

interpretate în sensul că se opun unei reglementări naţionale, precum cea în

cauză în acţiunea principală, referitoare la calculul impozitelor pe succesiune şi

pe transferul proprietăţilor imobiliare datorate pentru un bun imobil situat

într-un stat membru, care nu prevede deductibilitatea datoriilor care grevează

acest bun imobil în cazul în care persoana a cărei succesiune este deschisă nu

avea reşedinţa, la data decesului său, în acest stat, ci într-un alt stat membru, în

timp ce această deductibilitate este prevăzută în cazul în care această persoană,

la aceeaşi dată, avea reşedinţa în statul în care este situat bunul imobil care

face obiectul succesiunii.

În ceea ce priveşte materia impozitelor indirecte au fost adoptate mai

multe directive de armonizare: Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 112

decembrie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea TVA,

prevazute în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alte

state membre decât statul de rambursare; Directiva 2008/8/CE a Consiliului din

12 decembrie 2008 de modificare a Directivei 2006/112/CE în ceea ce priveşte

locul de prestare a serviciilor; Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28

noiembrie 2006 referitoare la sistemul comun de TVA; Directiva 2004/106/CE a

23

Page 24: Libera Circulatie a Capitalurilor

Consiliului din 16 noiembrie 2004 de modificare a Directivei 77/799/CEE privind

asistenţa reciprocă a autorităţilor competente din statele membre în domeniul

impozitelor directe, al anumitor drepturi de acciză şi al taxelor asupra primelor de

asigurare, precum şi a Directivei 92/12/CEE referitoare la regimul general,

deţinerea circulaţia şi controalele produselor supuse accizelor; Directiva

2008/7/CE, privind impozitarea directă a majorării de capital începând cu data de

01.01.2009, care abrogă Directiva 69/335/CEE.

Această din urmă Directivă prezintă o deosebită importanţă deoarece

clarifică anumiţi termeni folosiţi de vechea directivă (69/335/CEE).

Astfel, în sensul Directivei nu sunt considerate aporturi de capital

următoarele operaţiuni:

- constituirea unei societăţi de capital;

- transformarea unei societăţi, asociaţii sau a altei persoane juridice în

societate de capital;

- majorarea capitalului unei societăţi de capital prin aporturi în natură de

orice fel;

- majorarea activelor societăţii de capital prin aport în natură deorice fel,

realizat în virtutea unor drepturi similare drepturilor membrilor, cum ar fi dreptul

de vot, o cotă parte din profit sau o cotă parte din suplusul obţinut după lichidare;

- transferul, dintr-o ţară terţă într-un stat membru, al sediului administrativ

al unei societăţi de capital al cărei sediu social este situat într-o ţară terţă;

- transferul, dintr-o ţară terţă într-un stat membru, al sediului social al unei

societăţi de capital al cărei sediu administrativ este situat într-o ţară terţă;

- o majorare de capital a unei societăţi de capital prin capitalizarea

profiturilor sau a rezervelor permanente sau temporare;

- o majorare a activelor unei societăţi de capital prin prestarea de servicii

de către un membru, care nu determină o majorare a capitalului societăţii, dar

determină o modificare a drepturilor în cadrul societăţii sau poate spori valoarea

acţiunilor societăţii;

- un împrumut contractat de o societate de capital, în cazul în care

creditorul are dreptul la un procent din profiturile societăţii;

24

Page 25: Libera Circulatie a Capitalurilor

- un împrumut contractat de o societate de capital de la un membru sau de

la soţia sau copilul unui membru sau un împrumut contractat de la o parte terţă,

dacă este garantat de un membru, cu condiţia ca un astfel de împrumutut să aibă

efecte similare unei majorări de capital.

Operaţiunile de restructurare nu sunt considerate ca aporturi de capital.

Astfel, nu este considerat aport de capital transferul de către una sau mai multe

societăţi de capital a tuturor activelor şi pasivelor uneia sau mai multor ramuri de

activitate către una sau mai multe societăţi de capital, care se află în curs de

constituire sau care există deja, atunci când valoarea transferului constă cel puţin

parţial în titluri de valoare reprezentând capitalul societăţii absorbante. De

asemenea, nu constituie aport de capital achiziţionarea de către o societate de

capital a acţiunilor reprezentând majoritatea drepturilor de vot ale altei societăţi

de capital, atunci când contravaloare acţiunilor dobândite constă cel puţin parţial

în valori mobiliare reprezentând capitalul fostei societăţi.

Nu sunt supuse impozitării indirecte următoarele operaţiuni:

- aporturile de capital;

- împrumuturile sau furnizarea de servicii sub formă de aporturi de capital;

- înregistrarea sau orice altă formalitate necesară înainte de începerea

activităţii pe care o societate de capital trebuie s-o îndeplinească în funcţie de

forma sa legală de constituire;

- crearea, emiterea, admiterea în vederea cotării la bursa de valori, punerea

în circulaţie sau tranzacţionarea acţiunilor sau a altor titluri de valoare de acelaşi

tip sau a certificatelor reprezentând astfel de titluri de valoare, indiferent de

emitent;

- împrumuturile, inclusiv obligaţiunile guvernamentale contractate prin

emiterea de obligaţiuni sau de alte titluri de valoare negociabile, indiferent de

emitent sau alte formalităţi aferente, sau crearea, emiterea sau admiterea la bursa

de valori, punerea în circulaţie sau tranzacţionarea acestor obligaţiuni sau a altor

titluri de valoare negociabile.

Potrivit Directivei se pot stabili impozite şi taxe după cum urmează:

- taxe la cesiunea titlurilor de valoare, impozitate sau nu la o cotă unică;

25

Page 26: Libera Circulatie a Capitalurilor

- taxe de cesiune, inclusiv taxe de cadastru, la transferul unor activităţi sau

imobile, situate pe teritoriul acestora, către o societate de capital;

- taxe de cesiune la transferul activelor de orice fel cesionate unei societăţi

de capital, atât timp cât contravaloarea transferului de proprietate este alta decât

părţile sociale deţinute în cadrul societăţii;

- taxe la constituirea, înregistrarea sau radierea ipotecilor sau alte taxe pe

terenuri sau alte proprietăţi;

- taxe datorate sub forma unor onorarii sau speze;

- taxa pe valoarea adăugată.

IV. Libera circulaţie a capitalurilor în România

Libera circulaţie a capitalurilor se încadrează în Capitolul 4 al negocierilor

purtate de România în procesul de aderare la Uniunea Europeană.

România a acceptat în întregime acquis-ul comunitar privind Capitolul 4.

Libera circulaţie a capitalurilor, în vigoare la data de 31 decembrie 1999, şi s-a

angajat să întreprindă toate măsurile necesare pentru implementarea efectivă a

acestuia până la data aderării, cu excepţia achiziţionării terenurilor de către

persoane fizice străine, pentru care România solicită o perioadă de tranziţie de 7

ani pentru vânzarea către cetăţenii străini (persoane fizice) a terenurilor agricole,

pădurilor şi altor categorii de extravilan şi de 5 ani pentru cele din intravilan.

Pentru cumpărarea de către cetăţenii UE de teren pentru o reşedinţã secundară,

România cere o perioadă de tranziţie de 5 ani de la data aderării sale.

Liberalizarea circulaţiei capitalurilor a reprezentat pentru România o

importantă piatră de încercare. Aceasta s-a datorat, îndeosebi, sensibilităţii

aspectelor pe care aceasta le implică pentru economia unei ţări. Este vorba, în

primul rând, de necesitatea pregătirii fiecărei noi etape astfel încât efectele pe care

acestea le antrenează asupra economiei naţionale să fie cât mai puţin

perturbatoare. La momentul întocmirii primului document de poziţie aferent

acestui capitol de negociere, în ţara noastră trebuiau să beneficieze de autorizare

din partea autorităţii competente următoarele operaţiuni:

26

Page 27: Libera Circulatie a Capitalurilor

- investiţiile directe ale rezidenţilor în străinătate;

- investiţiile imobiliare ale rezidenţilor în străinătate;

- achiziţionarea valorilor mobiliare străine de către rezidenţi;

- admiterea valorilor mobiliare româneşti pe o piaţă de capital străină;

- admiterea valorilor mobiliare străine pe pieţe de capital româneşti;

- achiziţionarea de instrumente ale organismelor de plasament colectiv

străine de către rezidenţi;

- admiterea instrumentelor organismelor de plasament colectiv româneşti

pe o piaţã de capital străină;

- admiterea instrumentelor organismelor de plasament colectiv străine pe

pieţele de capital româneşti;

- achiziţionarea de către nerezidenţi de instrumente româneşti specifice

pieţei monetare;

- achiziţionarea de către rezidenţi de instrumente străine specifice pieţei

monetare;

- admiterea de instrumente româneşti de piaţã monetară pe pieţele

monetare străine;

- admiterea de instrumente străine de piaţă monetară pe piaţa monetară

românească;

- operaţiunile în conturi curente şi de depozit ale rezidenţilor deschise la

instituţii financiare nerezidente;

- împrumuturile şi creditele financiare cu termene de rambursare mai mici

de un an;

- transferurile dispuse de rezidenţi în legãturã cu derularea contractelor de

asigurări;

- unele operaţiuni dispuse de persoanele fizice.

În ceea ce priveşte liberalizarea tranzacţiilor de cont curent şi de cont de

capital, instituţia responsabilă cu ducerea la îndeplinire a obiectivului de

liberalizare, respectiv Banca Naţională a României (BNR), a elaborat şi

implementat un calendar de liberalizare.

27

Page 28: Libera Circulatie a Capitalurilor

Calendarul, agreat cu Comisia Europeană, a suferit pe parcursul

implementării sale o serie de modificări. Cea mai importantã o reprezintă

amânarea liberalizării operaţiunilor în cont curent şi de depozit în RON ale

nerezidenţilor pentru aprilie 2005. Raţiunile pentru care BNR a adoptat această

măsură au fost de natură să previnã o posibilă evoluţie nefavorabilă a monedei

naţionale ca impact al intrărilor / ieşirilor rapide de capital din ţarã (în special,

este vorba despre capital speculativ).

Principiile care au stat la baza fundamentării deciziilor de liberalizare au

fost:

- Intrările înaintea ieşirilor;

- Fluxurile pe termen mediu şi lung înaintea celor pe termen scurt;

- Investiţiile directe înaintea celor de portofoliu;

- Respectarea secvenţei bănci - întreprinderi - populaţie.

Libera circulaţie a capitalurilor presupune însă şi o serie de alte măsuri ce

au trebuit să fie luate de cãtre România pentru a îndeplini angajamentele asumate

în cadrul negocierilor la acest capitol. Acestea au vizat revizuirea acordurilor de

privatizare cu „acţiunea de aur”, ce reprezentau dreptul Guvernului de a opta

pentru păstrarea unei acţiuni nominative de control, stabilind totodată şi cine va

exercita drepturile decurgând din această calitate. În conformitate cu solicitarea

Comisiei Europene, acţiunea nominativă de control a fost transformată într-o

acţiune comună, prin hotărârea Guvernului.

Un alt domeniu de mare sensibilitate pentru libera circulaţie a capitalurilor

o reprezintă măsurile întreprinse în vederea combaterii spălării banilor. Astfel, pe

lângă directivele ce au ca scop stabilirea unui cadru de urmărire a tranzacţiilor

financiare suspecte şi descurajare a eventualelor acţiuni de spălare a banilor, un

pas important constă şi în preluarea celor 40+9 Recomandări ale Financial Action

Task Force, organismul inter-guvernamental al cărui scop constă în dezvoltarea şi

promovarea politicilor naţionale şi internaţionale în domeniu.

V. CONCLUZII

28

Page 29: Libera Circulatie a Capitalurilor

Libera circulaţie constituie libertatea fundamentală din cadrul pieţei

interne şi a politicilor comunitare la nivelul Uniunii Europene. Libera circulaţie a

capitalurilor vizează mişcare, între statele membre ale căror monede naţionale

sunt diferite, a capitalurilor.

Statele participante la piaţa comună au eliminat progresiv restricţiile în

ceea ce priveşte circulaţia capitalurilor aparţinând rezidenţilor statelor membre,

cât şi tratamentul discriminatoriu în ceea ce priveşte cetăţenia, naţionalitatea,

reşedinţa sau sediul social al părţilor.

Principiul liberei circulaţii a capitalurilor se află într-o strânsă legătură cu

uniunea economică şi monetară.

BIBLIOGRAFIE

29

Page 30: Libera Circulatie a Capitalurilor

1. A. Fuerea - Drept comunitar al afacerilor, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2006

2. L. Tec - Dreptul comunitar al afacerilor, Ediţia a II-a revizuită şi adăugită, Ed. Mirton, Timişoara, 2009

3. O. Manolache - Cele patru libertăţi fundamentale. Politici comunitare, Ed. All Beck, Bucureşti 1999

4. Paul Craig, Grainne de Burca - Dreptul Uniunii Europene. Comentarii, jurisprudenţă şi doctrină, Ediţia a IV-a, Ed. Hamangiu, Bucureşti 2009

CUPRINS

Libera circulaţie a capitalurilor

30

Page 31: Libera Circulatie a Capitalurilor

I. Consideraţii introductive..............................................................2

II. Evoluţia liberalizării circulaţiei capitalurilor ...........................3

1. Tratatul de la Roma.........................................................................3

2. Directivele.......................................................................................5

3. Tratatul de la Maastricht ...............................................................11

4. Tratatul de la Amsterdam .............................................................13

5. Tratatul de la Lisabona .................................................................14

III. Libera circulaţie a capitalurilor şi fiscalitatea ......................14

IV. Libera circulaţie a capitalurilor în România .........................26

V. CONCLUZII...............................................................................29

BIBLIOGRAFIE .............................................................................30

31


Recommended