LEXIC

DE ARHEOLOGIE BIBLICĂ ŞI DE ISTORIE A BISERICII PRIMARE

Daniel Racine

Centrul de Cercetare, de Informare şi de Întrajutorare

Soţiei mele,pentru infinita sa răbdare,cu toată recunoştinţa mea.

3

- PREFAŢĂ

Consacrată archeologiei biblice, dar şi istoriei vechii Biserici (două discipline care se întrepătrund în mare măsură), prezentul lexic ne apare ca de trei ori mai nou şi, hai s-o spunem, mai original.Este nou, mai întăi, prin însăşi existenţa sa Oricine a scris mult şi a predat încă şi mai mult – în cazul nostru este vorba de istorie, prima noastră orientare, apoi şi mai ales, destul de departe de ea –ştie că este relativ uşor să scrii articole mari sau chiar lucrări masive (în general colective), că este mai greu să scrii o carte rezumativă sau o lucrare bună de popularizare. Dar ele sunt rare pentru că sunt ingrate si e mult de redactat şi în acelaşi timp oferă prea puţin posibilitatea de a-ţi face un nume ştiinţific, aşa sunt biografiile, schemele, lexicul sau alte « instrumente de lucru ». Ori, fiind vorba de arheologie în general, de arheologia biblică în particular (să nu discutăm despre temeiul acestei calificări), studentul, cercetătorul, persoana cultivată dispun de tratate, de numeroase lucrări de popularizare ( a se vedea mai ales bibliografia de la sfărşitul cărţii) şi chiar de studii « frontaliere » foarte utile. Astfel va ieşi în curând, o a doua ediţie , un manual consacrat dreptului arheologiei, destinat de către autorul ei, D-ra C. Saujot, specialiştilor din cele două discipline. Dar…Dar le lipseşte un « instrument de lucru ». În mod special, niciun lexic – după câte ştim noi, atât în lumea anglo-saxonă cât şi în Franţa – nu l-a precedat pe cel al D-lui Daniel Racine.Prima noutate, care va tinde să facă un « must » din această carte pentru toţi studenţii de la arheologie, biblică sau nu, de la istorie sau de la teologie, este că autorul îşi cere scuze dinainte pentru uitarile voite, în pofida a mai bine de o mie de termeni explicaţi asemenea

4

unui termen dintr-un dicţionar.Această carte mai este nouă pentru că face în mod constant şi în mare măsură apel la Biblie.Bineînţeles, va fi tentant să conteşti, în consecinţă, caracterul ştiinţific al lucrării (dar Scripturile nu sunt ele oare obiectul, de 2000 de ani, a numeroase cercetări?) sau temeiul unei asemenea referinţe, chiar absenţa alteia : fie ca acela care a întreprins o asemenea confruntare să arunce primul cu piatra !În final, acest lexic este nou – iar aici noi ne gândim în mod esenţial la termenii explicaţi în felul unui dicţionar referitori la arheologia biblică – pentru că este vorba de un studiu « angajat ». Aşa cum a făcut-o în precedenta sa Cronologie Biblică, autorul nu ezită să meargă împotriva curentului, să se expună pe un teren pe care, cel puţin începând cu sfârşitul ultimului secol, arheologii s-au angajat într-o bătălie acerbă.Şi nu este oare astăzi de « bon ton » să afirmi la radio sau să scrii în lucrări sau în reviste (pe care neiniţiaţii le devorează) şi, ca şi cum ideile minimaliste sau chiar negativiste ar fi împărtăşite de toţi cercetătorii, că relatările biblice din Vechiul Testament nu sunt decât nişte legende, mituri sau poveşti folclorice ?În consecinţă si fără nicio nuanţă, se afirmă răspicat, în publicaţiile destinate marelui public, că arheologia şi istoria scot orice valoare din afirmaţiile Scripturii ( a se vedea Lumea Bibliei, le Monde de la Bible, ianuarie-februarie 2007).Dl. Daniel Racine, care predă această disciplină într-un institut biblic, se angajează mai puţin în ceea ce priveşte dificultăţile referitoare la cutare punct din Noul Testament (cum ar fi, Mormântul din Grădină), cât la cele legate de textele din Vechiul Legământ. De aceea, fără a se putea extinde, nu caută el oare să se eschiveze în faţa « marilor dificultăţi » : cele referitoare la Arca lui Noe, cetatea Ai sau Ierihon ? Fără îndoială, trebuie totuşi să adaugăm, adresându-ne creştinilor, adică ucenicilor lui Isus Hristos (etimologie prea uitată în zilele noas-tre !) o referire importantă. Regretatul nostru maestru, decanul

5

Gabriel Millon (care, ocupându-se de arheologie, avea, în afară de o rară cultură, o înţelepciune spirituală superioară), amintea în mod regulat că, disciplină auxiliară a credinţei, arheologia biblică n-ar putea pretinde să-i devină stăpână. Deja în 1953, în revista Studii Evanghelice (Etudes Evangéliques) (Facultatea de teologie din Aix-en-Provence), el susţinea în mod clar acest fapt : «credinţa nu depinde de arheologie ». Şi aşa cum ne scria acum doar câteva săptămâni, profesorul Emile Nicole, decan al Facultăţii de teologie din Vaux sur Seine, « este imprudent să te gândeşti să ancorezi adevărul Bibliei pe un soclu atât de instabil ca descoperirile succesive ». Acest lucru este fundamental şi trebuie spus şi repetat.Arheologia biblică nu ramâne prin asta mai puţin utilă. Chiar dacă acest studiu – cu caracter practic şi căruia nu-i lipseşte uneori umorul - va irita pe cineva, el umple o gravă lacună. Ediţiile posterioare le vor şterge pe ale sale, inevitabile în această muncă de pionierat. Deci, acest studiu merită cu adevărat salutat.

Paris, 3 mai 2007.Michel GENDREL

Doctor de Stat

6

ABREVIERI ALE CĂRŢILOR BIBLICE

Versiunea Louis SEGOND – Noua Ediţie de la GENEVA 1979

VECHIUL TESTAMENT

Pentateuhul Geneza Gen Exod Ex Levitic Lev Numeri Num Deuteronom DeutCărţile istorice Iosua Iosua Judecători Jud Rut Rut 1 Samuel 1 Sam 2 Samuel 2 Sam 1 Regi 1 Împ 2 Regi 2 Împ 1 Cronici 1 Cron 2 Cronici 2 Cron Ezra Ezra Neemia Neemia Estera EsteraCărţile poetice Iov Iov

7

Psalmi Ps Proverbes Prov Ecleziastul Ec Cântarea cântărilor CântCărţile profetice Isaia Is Ieremia Ier Plângerile lui Ieremia Plângeri Ezechiel Ez Daniel Dan Osea Os Ioel Ioel Amos Am Obadia Ob Iona Iona Mica Mica Naum Naum Habacuc Hab Ţefania Ţef Hagai Hag Zaharia Zah Maleahi Mal

8

NOUL TESTAMENT Evanghelia după Matei Mt Evanghelia după Marcu Mc Evanghelia după Luca Luca Evanghelia după Ioan Ioan Faptele Apostolilor Fapte Epistola lui Pavel către Romani Rom Prima epistolă a lui Pavel către Corinteni 1 Cor A doua epistolă a lui Pavel către Corinteni 2 Cor Epistola lui Pavel către Galateni Gal Epistola lui Pavel către Efeseni Efes Epistola lui Pavel către Filipeni Fil Epistola lui Pavel către Coloseni Col Prima epistolă a lui Pavel către Tesaloniceni 1 Tes A doua epistolă a lui Pavel către Tesaloniceni 2 Tes Prima epistolă a lui Pavel către Timotei 1 Tim A doua epistolă a lui Pavel către Timotei 2 Tim Epistola lui Pavel către Tit Tit Epistola lui Pavel către FilImon Filim Epistola către Evrei Evrei Epistola lui Iacov Iac Prima epistolă a lui Petru 1 Petru A doua epistolă a lui Petru 2 Petru Prima epistolă a lui Ioan 1 Ioan A doua epistolă a lui Ioan 2 Ioan A treia epistolă a lui Ioan 3 Ioan Epistola lui Iuda Iuda

Apocalipsa lui Ioan Ap

11

AAAR (SAU AARU) Numele Câmpiilor Elizee la vechii egipteni. Sufletele morţilor recoltează acolo în tim-pul veşniciei secerişuri minun-ate.A se vedea la MANI

AB URBE CONDITACuvinte din latină care înseamnă « de la întemeierea oraşului ». Calendarul roman începea cu întemeierea oraşului Roma, « ab urbe condita » sau « urbis conditae » ; aceasta co-respunde anului 753 î.I.H. Aceste cuvinte se marchează adesea prin iniţialele “U C”. Astfel, anul 532 UC înseamnă anul 532 de la înte-meierea Romei.

ABACINA SPATIACuvinte latine. Mozaic care com-pune o perspectivă.

ABACUSMică tabletă din sticlă colorată folosită în lucrările în mozaic.

ABEIÎn Mesopotamia, haină uşoară din păr de cămilă.

ABBA (Ava)Nume care, în aramaică, în siriană, în etiopiană, înseamnă « tată ». Apostolul Pavel foloseşte acest cuvânt şi atunci când strigă « Ava » adică « Tată » (Rom8:15). Acesta este de asemenea titlul pe care îl dau bisericile orientale episcopilor lor

ABEL-BET-MAACACetatea lui Neftali. Situată la estul lacului Tiberiadei, ea este citată în 2 Sam. 20 :14 şi în 2 Cron. 16 :4. În 955 î.I.H., Ben Hadad, împăratul Siriei a pus stăpânire pe cetate, luptând împotriva lui Baeşa, împăratul lui Israel (1 Împ 15:20). Sub stăpânirea lui Pecah, împăratul lui Israel, ea a căzut, în 740 î.I.H., în mâinile lui Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei (2 Împ. 15 : 29) căruia i-a plătit un tribut.

ABOLALa romani, manta militară, dar

12

care este purtată şi de filosofi.ABSIDĂLa extremitatea unei biseri-ci romane, acestea sunt nişte nişe aşezate adeseori în spatele corului, în general circulare şi conţinând nişe mai mici.

ABSINTPlantă amară şi toxică ce se bea sub formă de vin pentru a reda pofta de mâncare; luat în exces, acest drog provoacă tulburări de vedere, apoi halucinaţii, ducând chiar până la nebunie.

ACACIAN (schismă)Denumire romană dată schismei care a avut loc între Constantinopol şi Roma. Ea a început în 482 cu patriarhul Acaţiu (471-489) şi a durat până în 1519, când patriarhii Constantinopolului au încercat să tergiverseze cu ajutorul mono-fizitismului (doctrină care nu admite decât natura divină a lui Isus –nota trad.)

ACADEMIA REGALĂ DE INSCRIPŢII ŞI BELETRISTICĂFondată de către Colbert în 1663, Academia, compusă din 40 de membri, publică începând cu 1717 valoroase memorii referitoare la istorie, epigrafie, numismatică şi arheologie. Ast-fel Champollion, la 14 septembre 1822, după ce a descoperit cheia pentru descifrarea hieroglifelor egiptene, a scris despre desco-perirea sa domnului Dacier, secretarul permanent al Academiei.

ACUMBORomanii luau loc la un ospăţ, la o masă, (mensa) culcându-se pe nişte perne (accubitalia) dispuse sub formă de U. Locul de onoare era în centru, locul magistratului, la dreapta sa şi cel al invitatului, la stânga sa.A se vedea CINA (sau CENA, în latină)

ACEFAL Eretic care nu recunoştea supremaţia Bisericii.

13

ACOA se vedea la AKKO, PTOLEMAS,ACRA

ACADCetate antică situată în regiunea Şinear din Babilonia menţionată în Tabla Naţiunilor ca făcând parte din marile cetăţi aleimperiului lui Nimrod (Gen 10 :10) Sargon I, fondatorul re-gatului semit Acad, a făcut din această cetate capitala sa în 2450 î.I.H. Slăbită de Babilon, ea s-a prăbuşit la invazia gutiţilor (Gutiţi-popor care ocupa o parte din Mesopotamia în sec. XXII î.I.H.)

ACO,PTOLEMAIS,ACRA (menţionat în Jud 1 :31)Un foarte vechi port situat în nordul Palestinei, deservind Galileea şi câmpia Izreelului. Acest port este menţionat deja în sec. al XIX-lea î.I.H. în textele egiptene, apoi, el a fost cucerit de către Thutmose III în 1450 î.I.H. Scrisorile de la Amarna le menţionează, spunând că 50 de care au fost trimise la Ierusalim. În 1300 î. I.H., el se supune fara-onului Seti I, luptând împotriva

Hetiţilor. Solomon a cedat regiu-nea Aco regelui Tirului (1 Împ 9 :11b) şi în 640 î.I.H. Assurbanipal, regele Asiriei, deportează o parte din populaţia sa. În sfârşit, în 532 î. I.H., Cam-bise, regele Persiei, îl ia sub stăpânirea sa Apoi Aco este în în-tregime distrus de către Ptolemeu I în 312 î.I.H.ACHELDAMANumit înainte « ţarina olarului». Acest câmp, situat la Ierusalim, a fost cumpărat de Marii Preoţi cu 30 de arginţi pentru trădarea lui Iuda pentru a servi de cimitir străinilor. Acesta este locul si-nuciderii lui Iuda pentru că l-a trădat pe Isus (Mt 27:7) ; atunci au numit acest câmp Acheldama « Ogorul sângelui» (Fapte 1 :19). Acest loc este localizat din sec-olul IV în valea Hinom, situată la sud de Ierusalim.

ACOPERIŞ (cu un singur versant )Acoperiş cu o singură pantă a cărei coamă se sprijină de un zid. O clădire cu un acoperiş în pantă este deci o construcţie cu un astfel de acoperământ.

14

ACROTERPiedestal cu motiv decorativ pla-sat la extremităţile unui fron-ton sau unei părţi superioare de formă triunghiulară a unui zid. Prin extensie, statuie sau motiv aşezat pe acest soclu.

ADADZeul babilonian al furtunii şi al timpului. În Orientul Mijlociu, acest zeu poartă mai multe nume : Hadad, Mare sau Baal. El tri-mitea ploaia dătătoare de viaţă. De aceea ameninţă el pământul cu trăznet şi provoacă uragane, furtuni, potop. Simbolul lui era fulgerul în zig-zag, iar animalul său era Taurul care mugeşte ca tunetul. El era adorat în timpul lui Tiglat-Pileser III (766-737 î. I.H.).A se vedea la BAAL

ADAMACetate în valea Iordanului, aproape de locul în care apele s-au retras pentru ca poporul lui Israel să poată traversa Iordanul pe uscat (Iosua 3 :16) Regele Solomon a turnat în bronz uneltele Templului în această cetate (1 Împ 7 : 46). Faraonul

Şişac (980 î.I.H.) o aminteşte într-o listă la templul din Carnac.

ADAPAUnul din cei 7 înţelepţi care servea de model de înţelepciune regilor Asiriei. El era un preot muritor, dar descindea din zeul Ea, erou nefericit dintr-un mit al nemuri-rii. El a refuzat să mănânce şi să bea apa vieţii veşnice. A se vedea la VISTIERNIC (trezorier)

ADANCetate din Babilonia, numită Adana, de unde s-au întors din exil ( în 557 î.I.H.) cei « care nu au putut să-şi arate casa lor părintească şi neamul, ca să facă dovada că erau din Israel. » (Ezra 2 :59). Această cetate este de ase-menea menţionată în « Scrisorile lui El-Amarna »

ADOPŢIANISMDoctrină creştină care era iniţiată de către Paul din Samosata şi difuzată de către monarhişti care consta în a crede că Isus Hristos a primit Duhul Sfânt în momen-tul botezului Său de către Ioan Botezătorul. Apoi datorită vieţii

15

Sale desăvârşite, Isus ar fi fost adoptat de Dumnezeu Tatăl, după învierea Sa.A se vedeaPaul de Samosata

ADRIAN (76 - 138)A se vedea la HADRIAN(76-138)AELIA CAPITOLINAÎn 135 î. I.H., nume dat Ierusalimului de către Hadrian, cu ocazia fondării unei colonii romane care s-a instalat în locul civilizaţiei dispărute a Irozilor. El şi-a reluat numele evreu de Ierusalim sub Constantin, în 315.

AERARIUMTrezorerie publică. În epis-tola către Romani ( 16 :23), se menţionează Erast, vistiernicul (trezorierul) cetăţii; arheologia a putut să demonstreze că Erast era trezorierul oraşului Corint. Numit şi chestor sau prefect sau magistrat în timpul lui Augustus, el administra trezoreria publică depusă în Templul lui Saturn, în timp ce trezoreria sacră a împăratului era destinată ne-voilor extreme ale statului.A se vedea la VISTIERNIC (TREZORIER)

AFECÎmpăratul Afecului face parte dintre cei 31 de împăraţi învinşi de către Iosua (12 : 18) în 1450 î.I.H. El este citat listele lui Thutmose III, faraon egiptean. 1 Sam (4 : 1) menţionează că Israel şi filistenii s-au luptat în acest loc, aşa cum Asarhadon, împărat al Asiriei, în 680 î.I.H., îl citează pe Afec pe o inscripţie scrisă în aramaică şi trimisă fara-onului Chabitko.

AFUZIUNEProcedeu de botez care constă în a turna apă pe o parte a corpului. Sinonime : stropire, udarea capu-lui.A se vedea la ASPERSIUNE şi la EFUZIUNEla INFUZIE

AGAPECuvânt grecesc care înseamnă «tandreţe ». În biserica primitivă, acest cuvănt desemnează masa comunităţii si cea frăţească care îi uneşte pe creştini şi al căror model de masă provenea de la confreriile păgâne romane.Epistola lui Iuda (v. 12) spunea,

16

făcând o descriere critică : “se ospătează fără ruşine la mesele voastre de dragoste.”Cu ocazia acestor agape, nu se lua întot-deauna cina.A se vedea la CINAAGORAAgora este semnalată în cartea Faptelor Apostolilor (17 :17). La Atena, aceasta era un loc public în care se ţinea piaţa; oamenii se întâlneau aici şi pentru a încheia afaceri publice şi private. Apostolul Pavel a evanghelizat acolo. În jurul agorei, erau construite câteva din templele şi clădirile oficiale.

AGRAFĂElement ornamental plasat pe cheia unei ferestre sau a unui arc. În general, agrafa are forma unei console sau a unei măşti.

AGRAPHACuvânt grec care înseamnă « nescris ». Savanţii creştini dau acest nume cuvintelor lui Isus găsite în afara evangheliilor, dar a căror autenticitate nu se poate demonstra. Evanghelia după

Toma este cea care furnizează cele mai multe astel de cuvinte cu 114 agrapha, urmată de Evan-ghelia copilăriei lui Hristos care povesteşte mai ales cum Isus a făcut păsărele din lut.

AGRIPA II (49-102 d. I.H.)Împăratul Claudiu, în 49, l-a pus pe Agripa II rege la Chal-cis. În faţa acestui rege a apărut apostolul Pavel la Cezareea ; ca urmare a mărturiei sale, el a răspuns apostolului : « Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin » (Fapte 26 :28). După luarea Ierusalimului în 70, el s-a retras cu sora lui Berenice la Roma, unde a avut funcţia de pretor.

AHAŞVEROŞ sau XERXES I (548-465 av. J.C.)Fiul lui Darius Hystaspes şi al lui Atossa, fiica lui Cirus, citat în Daniel (cap 5 şi cap. 9), este tatăl lui Darius Medul. La 62 de ani el a primit împărăţia Chaldeea ; el a domnit puţin timp. În cartea Esterei, el este citat ca fiind împăratul Persiei care a repudiat-o pe împărăteasa Vasti pentru a se căsători cu Estera

17

(Estera 1:19) ; el a fost crud şi despot. O inscripţie găsită la Persepolis face lista tuturor naţiunilor care îi sunt supuse. Imperiul său se întindea de la India până în Etiopia.

AIO foarte veche cetate canaanită citată în cartea Genezei (12:8): “Avram a zidit un altar Domnului între Betel şi Ai » Iosua (7 :2) relatează cum, din cauza lui Acan, Iosua a pierdut bătălia împotriva cetăţii Ai. Se regăseşte această cetate în epoca regilor lui Iuda cu numele de Aiat (Is 10 :28) şi ortografiat Ai în Ezra (2 :28) şi în Neemia (7 :32). Această cetate a fost cercetată de arheologul Callaway, în 1964 de la American School of Oriental Research. Au fost degajate ru-ine impresionante (până la 7m înălţime); deşi anterioare cuceri-rii, ele au putut servi ca ziduri de apărare împotriva evreilor.

AISSELIER Element de suport vertical (sub formă de unghi de 45º) destinat să susţină o piesă de şarpantă orizontală.

ALABASTRUCarbonat de calciu sau calcit : piatră moale şi translucidă de culoare albă, cu nişte delicate vinişoare colorate; era folostă la fabricarea cupelor, a urcioarelor sau a flacoanelor de parfum (sau mir).Mt 26 :7 arată că pe capul lui Isus Hristos a fost turnat mir din-tr-un vas de alabastru. La fel, Mc 14 :3.

ALCOOLŞecarul, în ebraică, este o băututră tare care ameţeşte (Is. 28 :7). Băutura putea proveni din fermentarea mai multor ingredi-ente : vin, curmale, rodie, orz sau miere. Acest alcool citat în Biblie a provocat un mare număr de păcate grave legate de tulburări mentale. Cei înrobiţi de o asemenea patimă nu puteau să scape singuri. De aceea, apos-tolul Iacov îndemna spunând : « Este vreunul dintre voi în suferinţă Să cheme pe prezbiterii Bisericii ; şi să se roage pentru el. »(Iacov 5 :14).

18

ALETTE ( o aripă minoră a unei clădiri)Bucată de zid care scade în lărgime deschiderea unei ambra-zuri (deschidere într-un zid pentru arcaşi).

ALEXANDRUPatriarh al Alexandriei în 312, mort în 326, el s-a opus ereziei lui Arius pe care l-a condamnat la Conciliul de la Niceea, în 325.

ALEXANDRU CEL MARE(356-323 î I.H.)Rege al Macedoniei, născut la Pela în 356 î. I.H., mort la Babilon în 323 î.I.H. Alexandru a fost elevul lui Aristotel. El şi-a întemeiat împărăţia bătându-l la început pe Darius III la Granic în 334 î. I.H., el a luat Tirul şi Egiptul apoi, mergând în Meso-potamia, el i-a învins pe perşi la Arbeles în 331 î. I.H., el a pus stăpinire pe Babilon şi pe Susa, a ars Persepolis mergând până la Indus. La moartea sa, imperi-ul a fost împărţit între generalii săi. Din punct de vedere biblic, cartea lui Daniel (8 :20-21) îl prezintă pe Alexandru Cel Mare sub forma uni ţap sălbatic care

distruge berbecul cu două coarne (Imperiul Medo-Persan).A se vedea la ANIMALE,la INDIA

ALEXANDRIAPort egiptean întemeiat de către Alexandru cel Mare în 331 î. I.H. El a construit un dig lung de 1300m, cu scopul de a lega in-sula Faros de continent. În 297 î.I.H., Sostratos din Cnido (sau Knidos) a construit aici un celebru far, considerat ca una dintre cele şapte minuni ale lumii. În oraş se găsea Templul lui Neptun, numit Poseidon. În 35 î I.H. Antoniu a construit aici palatul său, iar Ptolemeu Soter a creat un muzeu a cărei celebră bibliotecă conţinea 700 000 vol-ume. În această bibliotecă a fost realizată traducerea aşa numitei Biblii Septuaginta.A se vedea la PRISMA LUI TAYLOR şi la Septuaginta

ALEXANDRIA (ŞCOALA DIN)Savanţii în ştiinţe, litere şi arte, reuniţi de către Ptolemeu, au făcut din Alexandria centrul cul-turii greceşti. De această şcoală

19

au fost traduse Sfintele Scrip-turi din ebraică în greacă. Plotin, Porfir, Iamblicos (Iamblichus) şi Proclus din Alexandria, au vrut să-l concilieze pe Platon cu reli-giile orientale.

ALEXANDRINLiteratura greacă provenind din Alexandria prin intermediul is-toricilor : Diodor din Sicilia, Dionisie, Plutarh, Apianus, Strabon şi Ptolemeu.

ALEGORIEProcedeu literar după care semnificaţia istorică şi literală a unei povestiri, se situează la un nivel mai elevat decât sensul lui imediat; este expresia în imagini a unei idei. Philon din Alexandria, Origen şi Augustin au utilizat această metodă pentru a interpreta Vechi-ul şi Noul Testament. Această metodă este abandonată de exegeţii moderni.

ALIAJ DE CUPRU ŞI BRONZA se vedea la CUPRU.

ALPHA şi OMEGAPrima şi ultima literă a alfabetului grec, citate în Apocalipsa (1:8). Isus Hristos se numeşte astfel, nu pentru a se defini într-un mod abstract şi metafizic, ci, dimpotrivă,pentru a arăta poziţia Sa de Fiu de Dumnezeu, care reuneşte sub au-toritatea Sa toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ (Efes 1 :10).A se vedea la CHRISMĂ

ALFABETEste limbajul sunetelor puse în scris, în ordine şi sub formă de semne şi de litere. În Mesopotamia semnele erau pictografice, ele aveau valori de ideograme; astfel steaua însemna divinitatea sau prinţul. Să notăm paralela cu Apocalipsa (22 :16) unde Isus Hristos afirmă : « Eu sunt Luceafărul strălucitor de dimineaţă ». Acest mod de a se exprima era mai uşor de înţeles în acea vreme decât azi. Deformând semnele pictogra-fice, Sumerienii au reuşit să facă silabe care conţin vocale şi con-soane. La egipteni, hieroglifele erau semne cu valoare de alfabet;

20

astfel vulturul este un A, piciorul este un B, mâna este un D, etc.

ALTARConstrucţie înălţată din pietre netăiate pe care se ofereau jertfe de animale (Ex 20 :25). Altarul descoperit la Meghido este de formă ovală având un diametru variind de la 8 la 10m şi de 1,40m înălţime. El datează de 1500 de ani î. I.H. În cortul templului, erau două altare. Cel mai mare, altarul arderilor de tot, avea 2,50m pe o parte şi avea o înălţime de 1,50m, iar celălalt, al-tarul tămâierii, avea 1m înălţime şi 50cm pe o latură (Ex 27 :1).

AMALECIŢIITrib nomad care a trăit în epoca lui Avraam în deşertul israelit la Refidim (Ex 17 :8 ; Deut 25 :17). Ei s-au unit cu moabiţii şi cu amoniţii, dar au fost învinşi de către Iehud (Jud 3 :14). Ei s-au aliat apoi cu madianiţii, dar au fost din nou bătuţi de Ghedeon (Jud. 6 :11). Practic exterminaţi de Saul (1 Sam 15 : 3), ei au fost complet nimiciţi de David (1 Sam 27 : 8).

AMANUENSIS (scrib, copist)Cuvânt latin, care semnifică funcţia de secretar al apostolilor : «V-am scris aceste puţine rânduri prin Silvan, care cred că este un frate credincios » (1 Petru 5:12).

AMARNAA se vedea la TĂBLIŢELE DE LA TEL AMARNA

AMBONÎntr-o biserică creştină, ambonul este o mică tribună sau pupitru plasat de fiecare parte a intrării corului şi destinat lecturii Epistolei şi Evangheliei. Ambonul a fost înlocuit de am-von de unde se predică începând cu secolul XIII.

AMBROZIE, episcop de Milano(339-397)Născut la Trier (în franceză Trves-localitate în Gemania de azi-nota trad.) în 339, mort la Milano în 397, el era jurist. El a fost numit episcop de popor în 374, pentru a pune capăt bătăliei dintre catolici şi arieni. El a de-venit învăţătorul lui Augustin, pe care l-a botezat în 387. A compus

21

imnuri în liturghia ambroziană, dar a devenit celebru mai ales pentru că a stabilit autoritatea morală a Bisericii în afacerile publice. El l-a influenţat pe tânărul împărat Graţian (375-383) şi datorită eforturilor lor, pagânis-mul şi arianismul au fost în de-clin în Italia. În urma masacrului de la Tesalonic (390), el a impus o penitenţă publică împăratului Teodosie.AMFIDROMIILa romani, ceremonii oficiale de recunoaştere a noilor născuţi de către tatăl lor. Ele erau organizate, pentru fete, la 8 zile după naşterea lor şi la 9 zile, pentru băieţi.

AMFITEATRUEdificiu circular sau oval, cu trepte. Cel mai vechi amfiteatru din Roma datează de la sfărşitul secolului I î.I.H. El se compunea din trei părţi esenţiale : -Treptele, unde luau loc spectatorii;-Arena, în care evoluau luptătorii;-Culisele, amenajate sub arenă şi

sub trepte unde sunt puse cuştile pentru animale şi încăperile pen-tru gladiatori. Coliseum (sau Colosseum), cel mai mare amfiteatru din Roma, conţinea 50 000 spectatori; el avea forma unei elipse lungi de 188m şi largi de 48m.

AMONIŢIIFiii lui Amon sunt descendenţii lui Lot (Gen 19 : 38 ; Deut 2 : 19). Teritoriul lor se întindea până la Iordan; ei au încercat să intre în Israel, dar Iefta i-a alungat de acolo (Jud. 11), după un război îndelungat până la Saul. Regele David a obţinut pacea în urma unei strălucitoare victorii (2 Sam 10 şi 11; 1 Cron 19 şi 20), întărită prin căsătoria lui Solomon cu Naamah amoni-ta, mama lui Roboam (1 Împ 14 :21).

AMORIŢII sau AMOREENIIPopor vechi descendent din Sem, instalat în mileniul III în nordul Siriei şi în Palestina (Gen 14 :7) ; ei plăteau un tribut ca-sei lui Iosif (Jud 1 :35). Sihon, împăratul amoriţilor, este citat în Iosua 12 şi Numeri ( 21 :21).

22

Ultima menţiune a amoriţilor se găseşte în 1 Samuel (7 :14 şi 1 Împ 9: 20). Solomon i-a supus unui tribut.A se vedea la TRIBUT

AMORTISISMENT(intraductibil în limba română) Ornament terminal sub formă de floare a unui edificiu sau a unei părţi de edificiu, a unui contrafort, pinion sau fronton.

AMURRUZeul nomazilor care plecau din Babilonia în direcţia Canaan. Ei au invadat ţările vechilor civilizaţii de la sfârşitul mile-niului III. În limba sumeriană, acest zeu se numeşte Martu.

AN sau ANUÎn Mesopotamia, şeful panteonu-lui nenumăratelor divinităţi, zeul cerului care locuieşte la Uruk într-o platformă a ziguratului (cuvânt de origine asiriană, edificiu religios, construit prin suprapunerea mai multor platforme-nota trad.). El este uneori descris ca tatăl lui

Iştar. Soţia sa se numea Antum. Calificativele sale sunt : « zeu al cerurilor », «tatăl cerurilor », « rege al cerurilor»; el poartă o mitră cu corn, numărul său sacru, 60, îl plasează în rangul cel mai înalt al zeilor.

ANABAPTISMDoctrină religioasă din Ţările de Jos, datând din 1521; aceşti creştini protestanţi susţin că credinţa trebuie să preceadă botezul şi nu admit validitatea botezului copiilor. Astfel nu sunt botezaţi prin scufundare decât cei care sunt capabili să creadă în Isus Hristos. Numele pe care aceşti creştini şi-l revendică în Confesiunea de credinţă votată în 1632 la Dordrecht (Olanda) este acela de : «Creştini fără apărare şi fără răzbunare».Contrar. A se vedea la PEDOBAPTISM

ANAHORETNume dat unor călugări care trăiesc ca sihaştri, la origine în deşerturile din Orientul Apropiat. Anumiţi stâlpnici trăiau singuratici în vârful unui stâlp. În Occident, ca urmare a monahis-

23

mului primitiv, se găsesc sihaştri în păduri, în Galia, în Bretania (Bretagne-provincie franceză-nota trad.), în Irlanda. În Evul Mediu, ei locuiau în mănăstiri sau în locuinţe private situate în cetăţi.Cenobiţii se numesc călugării care practicau o viaţă comunitară fondată de Pahomie(290-346). Călugării ortodocşi greci de pe muntele Athos sunt celebri prin manuscrisele lor. Simeon stâlpnicul (390-459) a trăit pe un stâlp şi mulţi călugări s-au inspirat din felul acesta de vieţuire în evlavia lor.A se vedea la CENOBIT ; la PAHOMIE (290-346) ; la STÂLPNICI

ANACHIMIIRasă înrudită cu Refaimiţii care s-a stabilit la Hebron (Num 13 : 22) şi în toată regiunea muntoasă (Iosua 11 : 21).A se vedea la AŞDOD

ANALEANALELE lui SANHERIB :Ele povestesc despre lupta sa împotriva lui Iuda. Sanherib şi-a

stabilit primul său cartier general la Lachiş. Aceste fapte sunt confirmate de Biblie în 2 Împ (18 : 13), cât şi de basoreliefurile Palatului Regal al lui Sanherib la Ninive.

ANALELE lui THUTMOSE III : texte gravate pe basore-liefurile Templului din Karnak, celebrează campaniile sale mili-tare în Siria şi în Palestina. O sută nouăsprezece localităţi sunt citate, aproape toate palestiniene.

ANATZeiţă din Canaan, care trăieşte alături de Baal, citată în textele de la Ugarit din secolul XIII î. I.H. Ea era zeiţa fecundităţii şi a războiului. Este cunoscută în Egipt sub numele de zeiţa Anta.

ANDREI DIN CEZAREEAEpiscop în Cezareea în secolul V, el este autorul primului comen-tariu grec despre cartea Apoc-alipsei, pe care el o explică mai degrabă pe plan spiritual decât literal.

24

ANIMALEAnimale emblematice utilizateîn Biblie pentru a simboliza unregat sau un rege. Astfel, ber-becul cu două coarne reprezintă împărăţia medo-persană (Dan 8 :20). Ursul îl desemnează pe Assurbanipal, împăratul asirian 666-627 î. I.H. (Dan 7 :5), ţapul sălbatic, pe Alexandru cel Mare, 356-323 î.I.H. (Dan 8:21), leul, pe Nebucadneţar (Ier.4 :7).

ANSELM ADORNOPrinţ flamand din Bruges(1444- 1510). El face parte dintre acei diplomaţi călători ale căror istorisiri făcute despre ţările biblice în secolul XV au fost foarte utile pentru cunoaşterea arheologiei şi a geografiei biblice din acea epocă. El a scris, între altele, « la Capernaum, cel mai mare trafic de sclavi din regi-une unde 5.000 de arabi şi mauri aşteptau goi în fiecare zi să fie vânduţi».

ANTI-HOMOLEGUMENALista de cărţi din Noul Testament stabilită de Eusebiu din Cezareea în 330. Aceste cărţi

erau citite în biserici, dar autori-tatea lor era contestată. Era vorba de epistola lui Iacov, 2 et 3 Ioan, a 2-a epistolă a lui Petru şi cea a lui Iuda.

ANTIOHIA (din Şcoala)Scriitorii creştini din Antiohia, în teologie şi în exegeză, au fost cei mai importanţi şi cei mai vechi. Ei interpretau Biblia în mod istoric şi literal, interpretare pe care o urmează mai degrabă exegeza modernă.

ANTIOHIA PISIDIEISeleucus I Nicator, în jurul anu-lui 300 î.I.H., a întemeiat două cetăţi care purtau numele tatălui său Antiohos. Acea cetate, situată în Frigia, capitala Seleucizilor, a devenit în 64 î.I.H. un cen-tru roman administrativ, civil şi militar. Aici se găseau Evrei şi o sinagogă, pe care apostolul Pavel a vizitat-o pentru a-i evangheli-za (Fapte 13:14 ; 14: 19 ; 2 Tim 3:11). Perşii sasanizi (dinastie iraniană-nota trad.) au cucerit-o în 540 d.I.H.

ANTIOHIA DIN SIRIAA treia capitală a imperiului ro-

25

man, numită « regina Orientului». Astăzi este Antachia, în Turcia. Ea a fost fondată de Seleucus I Nicator în jurul anului 300 î.I.H., care i-a dat numele tatălui său Antiohos. Această cetate este construită la poalele muntelui Silpios, pe malul fluviului Oront. Alexandru a construit aici un templu lui Zeus cât şi cartiere luxoase. După o scurtă stăpânire armeniană sub Tigran (83-69 î.I.H.), ea a fost anexată de Pompei, care i-a lăsat un statut de cetate liberă; aceasta a per-mis creştinilor care fugeau de persecuţiile care făceau ravagii în Ierusalim, în urma martiraju-lui lui Ştefan, să propovăduiască aici Evanghelia. Ei s-au adresat mai întâi Evreilor care vorbeau aramaica, apoi Grecilor. Biserica din Ierusalim l-a trimis pe Barnaba pentru a-i ajuta, apoi pe Pavel; ei au rămas un an întreg acolo, învăţând mulţi oameni. La Antiohia li s-a dat numele de « creştini » ucenicilor (Fapte 11 : 26). Să mai notăm că bisericii din Antiohia i se datorează tri-miterea în călătoriile misionare ale lui Pavel şi ale lui Barnaba (Fapte 13 : 1).

ANTIOHUS EPIFANUS (215-163 î.I.H.)Rege al Siriei din dinastia Seleucizilor. El a studiat la Roma timp de 15 ani. A domnit în ţara sa ca prinţ energic şi intolerant. El şi-a mărit teritoriile şi în 170 î. I.H. el a invadat Ierusalimul, a profanat Templul jefuindu-l şi punând în locul Prea Sfânt o statuie a lui Jupiter; în afară de asta, el a adus porci ca jertfă şi a distrus toate manuscrisele găsite ale Scripturilor. Doborând zidurile oraşului, el a stârnit la culme exasperarea Evreilor. Atunci Iuda Macabeul în 164 a provocat revolta numită a « Macabeilor ».

ANTONIE (251-356)Născut în 251 la Qeman (Egiptul de Sus), mort în 356 la Qolzumen. Anahoret din Te-baida, fondator al monahismului ascetic în Egipt, el a luptat cu Atanasie împotriva arianismului. Viaţa sa de foarte mare sfânt i-a inspirat pe mulţi călugări să devină sihaştri; el şi-a petrecut mult timp luptând împotriva de-monilor.

26

ANTONIA (TURN sau FORTĂREAŢĂ)Veche cetăţuie legată de Templul din Ierusalim, construită de Ioan Hircan (135-105 î.I.H.) şi pe care Neemia a restaurat-o (Neemia 2 : 8). Turnul domina Templul; el avea 36m înălţime. Irod l-a întărit şi mai mult cu zi-duri înalte de 21m. Era un veritabil palat ce conţinea locuinţe pentru soldaţi; o le-giune de 3000 de bărbaţi putea să locuiască acolo. În Fapte (21 : 30), ni se relatează cum apos-tolul Pavel a găsit refugiu în această fortăreaţă şi cum a vestit el Evanghelia mulţimii din capul scării.

ANTONINUS PIUS (86-161)Împărat roman născut la Lanuvium în 86, mort la Lorium în 161. El a avut o domnie fericită, paşnică şi prosperă, el a răspândit învăţătura şi literatura; el l-a adoptat pe Marc Aureliu şi nu i-a persecutat pe creştini. Senatul a consacrat memoriei sale o columnă. El a primit titlul de « pios » datorită zelului adus în a acorda onoruri divine tatălui său Hadrian.

ANTREPOZITEA se edea la HAMBARE CU GRÂNE

ANZUÎn mitologia mesopotamiană, el este fiul lui Anu, spirit rău, întrupat în pasăre. El este comparat cu pasărea divină complice a zeului furtunii. Pentru a pune mâna pe putere, el a furat tăbliţa destinelor.

ANUL SABATICA se vedea la SABAT

ANUNAKIVechi zei sumerieni ai fertilităţii şi ai lumii de jos. Ei sunt la orig-inea întemeierii cetăţii Chiş, ai cărei judecători au fost.

APAREIAJForma, modul în care sunt tăiate şi aranjate materialele utilizate în zidăria de piatră. Se spune: zid cu apareiaj frumos, cu apareiaj mixt, cu apareiaj reglat, etc.

APEDUCTCu mult înaintea romanilor, s-au

27

construit conducte de apă la nivelul solului; ele erau făcute din pământ sau din piatră scobite în centrul lor şi care se potriveau una lângă alta. Cel mai vechi apeduct roman a fost construit la Roma în 312 î.I.H de către Appius, având 16,5km lungime; mai târziu, romanii şi-au constru-it apeductele la înălţime, ceea ce facilita traversarea văilor. Cele mai celebre sunt : le Pont du Gard la Nîmes (20 î.I.H.), apeductul lui Claudius, la Roma (secolul I d.I.H.), apoi cele din Segovia, în Spania şi din Cezareea, în Israel.

APHRAATES (330-350)Primul părinte al Bisericii siriene. El a crescut în imperiul persan în epoca persecuţiilor împotriva creştinilor. Scrierile sale tratează mai ales despre ascetism.

APOCRIFELucrări care au fost probabil scrise de personaje biblice, dar care nu se găsesc în canonul bil-blic al cărţilor inspirate. Aceste lucrări sunt, în bibliile catolice, amestecate cu alte cărţi sacre; sunt numite cărţi deuterocanonice : Tobie, Judith,

1-2 Macabei, Înţelepciune, Ecle-ziastic, Baruc.

APOLINARIE (CLAUDIU, în jur de 170)Episcop la Hierapolis. El a fost autorul unor apologii ale creştinismului împotriva păgânilor în timpul domniei lui Marc Aureliu (161-180).

APOLOGETICĂDiscursul apologetic conţine o apologie: aceasta se referă la o parte a teologiei care are ca scop apărarea religiei creştine îm-potriva atacurilor.Sinonime : panegiric, ditiramb.

APOSTAZIECuvânt care semnifică « abandonul credinţei ». Apostolul Pavel anunţă o mare apostazie înainte de revenirea lui Isus Hristos (2 Tes 2 : 3) : « oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă » (2 Tim 4: 3), fiind seduşi de Anticrist.

APOSTOLIC (organizarea Bi-sericii)Lucrare egipteană din secolul IV

28

care aduce precizări la învăţătura apostolilor după Învierea lui Hristos, mai ales despre organizarea Bisericii şi a moralei creştine. Se găsesc biserici apostolice la armenieni organi-zate de « Constituţiile Aposto-lice », culegere în 8 volume din secolul IV, scrisă în Siria şi din care este inspirată mai ales Dida-hia.

APOSTOLICI (PĂRINŢI)Nume date în secolul VII celor despre care se credea că sunt urmaşii imediaţi ai apos-tolilor. Se citează : Clement din Roma, Ignaţiu din Antiohia, Hermas, Policarp, Papias. Printre scrierile lor se menţionează a doua scrisoare a lui Clement, epistola lui Bar-nabe, epistola lui Diognet şi Didahia.

APOTEOZĂRit roman care consta, prin deciz-ia senatului, în divinizarea unui împărat la moartea lui (sfinţire). După o ceremonie de mai multe zile, împăratul era declarat zeu. Cultul său era asigurat de către

preoţi numiţi flamini. În cartea Faptele Apostolilor ( 12: 20) este descrisă divinizarea împăratului Irod când poporul spune “glas de Dumnezeu, nu de om”.

APSU (sau ABZU)Zeu care personifică prăpastia apelor care încojoară pământul şi sursele de apă mesopotamiene.

AQUARII (aquarian în lat.)In secolul IV, mişcare ascetică radicală apropiată de cea a encratiţilor, care aveau această particularitate de a pune apă în loc de vin în paharul pentru Sfânta Cină.

ARABIAAcest mare deşert, de 3500km lungime pe 900km lărgime, a fost făcut celebru prin vizita pe care a făcut-o lui Solomon împărăteasa din Seba (2 Cron 9 : 1). Josafat primea de la nomazi un tribut din berbeci şi ţapi (2 Cron 17 : 11). Aurul, pietrele preţioase şi mirodeniile veneau din Seba şi din Raema (Ez 27 : 22). Aceşti arabi l-au împiedi-cat pe Neemia să reconstruiască Ierusalimul (Neemia 2 : 19).

29

Salmanasar III (853 î.I.H.) a par-ticipat la bătălia de la Qarqar, în 745î.I.H., împărăteasa Zabide a plătit tribut lui Tiglat-Pileser, apoi Sargon II în 721 î. I.H. i-a exilat până în Samaria. Sanherib(705-681î.I.H.),Asarhadon (681-667î.I.H.),Assurbanipal (666-627 î.I .H.), apoi Naboni-dus (550-539î.I.H.) i-a cucerit.

ARAMEENIINume care îi desemnează pe lo-cuitorii Aramului, ţară situată între Mesopotamia şi Siria, descendenţi ai lui Aram, al cin-cilea fiu al lui Sem. Limba lor semită era compusă din două dia-lecte: caldeeană, vorbită în est şi siriană, vorbită in vest. Biblia îi confundă adesea cu sirienii, dar cultura şi limba lor au subzistat până în zilele noastre. Cea mai veche menţionare a lor se găseşte în Geneza (22 :21); strămoşul lor Chemuel, fiul lui Nahor, era fratele lui Avraam. Isaac o va lua de soţie pe Rebeca, iar Iacov, pe fiicele lui Laban, dar foarte repede ei vor deveni duşmani. Totuşi un text în limba aramaică, care se găseşte in Geneza (31 :47), spune că Laban, socrul lui

Iacov, făcând legământ cu Ia-cov, a făcut o movilă din pietre în aramaică “Iegar-Sahaduta”. Această limbă s-a extins până în Egipt; papirusurile din Elephantine, scrise în aramaică, dovedesc aceasta. În Vechiul Testament, capitole întregi sunt scrise în aramaică, precum capitolele 4 şi 6 din cartea lui Ezra, cât şi capitolul 2, versetele de la 4 la 7 din Daniel şi capitolul 10, versetul 11, din Ieremia. Limba era încă vorbită în timpul lui Isus Hristos şi a subzistat printre creştini până în secolul V.A se vedea la RIBLA

ARARAT (MUNTE)Ca urmare a Potopului, acest munte semnalat în Biblie ca fi-ind acela unde a eşuat arca lui Noe (Gen 8 : 4). El este situat la jumătatea drumului între Marea Neagră şi Marea Caspică pe pla-toul Araks (Aras, Arax), în ţara Urartu. Vârful său atinge 5165m. altitudine. Ascensiunea sa este greu de realizat; ghizii de munte îl numesc « muntele suferinţelor ».A se vedea la ARCA LUI NOE

30

ARASE (fr =nivelare)Rând de zidărie din cărămidă sau din piatră care permite nive-larea orizontală a construcţiei unui perete pe un teren neregulat sau la partea superioară a unei construcţii.

ARBALETRIER (fr=parte a acoperişului care susţine înveli-toarea propriu-zisă-nota trad.)Piesă de şarpantă oblică a unei ferme. Arbaletrierii susţin versanţii acoperişului

ARC DE TRIUMFA se vedea la ARCUS (ARC DETRIUMF)

ARC (ÎN ARHITECTURĂ)-Frânt, arc ale cărui braţe con-cave se întâlnesc în vârf, în partea superioară.-De descărcare, arc inclus într-un zid, cu scopul de a susţine greutatea superioară şi de a despovăra elementul pe care este plasat.- Diafragmă, arc care susţine o parte a zidului în general utilizată sub o acoperitoare, plasată perpendicular pe recipient şi

destinată să sprijine învelitoarea sau ceea ce acoperă construcţia.- În acoladă, arc ale carui braţe urcătoare sunt simetrice, când convexe, când concave.- Sub forma unei toarte a unui coş de pâine, arc coborât în se-mioval. Capacitatea arcului este dată de cel mai mare diametru al ovalului.-Boltă în semicerc, arc în formă de semicerc.-Ca vărful unui triunghi echilateral, arc frânt ale cărui două segmente desenează un tri-unghi echilateral.-Potcoavă-arc, de forma unei potcoave de cal.-Polilobat (cu mai mulţi lobi), arc format din lobi în mici segmente concave separate între ele printr-un vârf (redan = dinte). Arc bilo-bat, trilobat.-Segmentar, arc semicircular, coborât ca un arc inferior unui semicerc.-Redus, arc ale cărui două seg-mente sunt mai mici decât ca-pacitatea.-Tudor, arc frânt turtit.

31

ARC DE TRIUMF(arcus)Poartă monumentală, tipic romană, având 1-3 goluri sub formă de boltă în semicerc în-conjurate de coloane şi de ba-soreliefuri şi cu statui deasupra. Semnificaţia sa originală este religioasă. Armatele victorioase trebuiau să treacă pe sub o poartă sacră şi să-şi depună armele. Arcul îl celebra pe împărat, mai mult decât victoriile înseşi. Cele mai celebre arcuri de triumf ro-mane sunt cele ale lui Titus, ale lui Septimiu Sever, ale lui Constantin. In afara Italiei, le cităm pe cele din Orange şi din Timgad.

ARCADĂFereastră deschisă, ce se termină cu un arc. Arcada are o funcţie în general ornamentală, zidurile sale verticale se sprijină pe sol, deschiderea poate fi parţial zidită între cele doua ziduri verticale.

ARCATURĂ (serie de arcade mici-nota trad.)Fereastră mică ce se termină cu un arc, ea poate fi deschisă sau înfundată, utilizată într-o suită decorativă.

ARC-BUTANTElement de construcţie sub forma unui arc destinat să susţină şi să neutralizeze greutatea unei bolţi sprijinind-o pe o culee (su-portul unei punţi). Arcul-butant este plasat la exteriorul edifici-ului.

ARCDOUBLEAU (sau cur-cubeu Doubleau-nota trad.)Arc care desparte două bolţi sau care întăresc o boltă sub formă de leagăn.Arcdoubleau este atunci plasat în relief sub intradosul bolţii.

ARCUITURĂArc neornamental de talie mică. Arcuitura este utilizată în suită decorativă; este partea arcuită a unei bolţi. Ornamentul poate fi în formă de trifoi cu patru foi.

ARCA LUI NOEEste corabia pe care Dumnezeu i-a poruncit lui Noe să o construiască înainte de Po-top (Gen. cap. 6). Ţinând cont că un cot este de 45 cm, corabia măsura 137m lungime pe 23m lăţime şi 14m înălţime. Corabia

32

era din lemn de gofer şi din chip-aros, ea era tencuită cu smoală şi avea trei nivele cu un acoperiş. În ea trebuia să intre Noe cu familia lui şi toate animalele. Isus Hristos afirmă realitatea acestei relatări (Mt 24 : 37.) Fiecare tradiţie dă ci-fre diferite. Pentru Armenieni, corabia avea 2750m. lungime. Scriitorul Berosus, în 290 î.I.H., face menţiunea «unei corăbii de 150m. lungime». Recent, în 1960, arheologia a descoperit, pe una din pantele muntelui Ara-rat, forma unei corăbii fosilizate, ascuţită la cele două părţi, core-spunzând celor două descrieri ale lui Berosus.A se vedea la ARARAT (MUNTE) şi la COT

ARHEOLOGIARevistă de arheologie generală, care face şi prezentări de expoziţii, de colocvii şi de apariţii de cărţi.

ARHEOLOGIA BIBLICĂStiinţa lucrurilor vechi care se raportează la Biblie, ea caută în documente vechi tot ce poate da o mai bună înţelegere a textului

biblic.

ARHEOLOGI SPECIALIŞTI AI EGIPTULUI :BELZONI (în 1800) a explorat mormintele din Valea Regilor.LEPSIUS (în 1844) a explorat Teba.MARIETTE (în 1850) a explorat Memphis, Karnak.E.NAVILLE (în 1882) a explorat Abydos şi templul regi-nei Hatshepsut.F.PETRIE (în 1880) a explorat Tell Amarna şi Gizeh.LEGRAIN (în 1896) a explorat Karnak.CLERMONT-GANNEAU(în 1907) a explorat Elephantine.J.GARSTANG (în 1902) a explorat Beni Hasan.G.REISNER (în 1899) a explorat Sudanul.H.CARTER (în 1922) a explorat mormântul lui Tutankhamon.H.FRANKFURT (în 1926) a explorat tell Amarna.S.HASSAN (în 1935) a explorat Saqqarah şi Gizeh.

33

W.EMERY (în 1937) a explorat Abydos.P.MONTET (în 1940) a explorat Tanis.SPECIALIŞTI AI MESOPOTAMIEI :C. RICH (în 1811) a explorat Babilon şi Ninive.BOTTA şi PLACE (în 1843) au explorat Khorsabad.H. LAYARD (în 1845) a explorat Nimrud şi Ninive.DIEULAFOY şi MORGAN (en 1897) au explorat Susa şi au descoperit Codul lui Hammurabi.H.RASSAM (în 1853) a explorat Ninive şi Lagash.G.SMITH (în 1873) a explorat Ninive.R.KOLDEWEY (în 1899) a ex-plorat Babilonul.J.HAYNES (în 1899) a explorat Nippur.G.CROS (în 1901) a explorat Lagash.G.BARTON (în 1923) a explorat Nuzi.L. WOOLLEY (în 1922) a explorat Ur.H.FRANKFURT (în 1929)

a explorat Khorsabad.ANDRE PARROT (în 1934) a explorat Mari.A.GODARD (în 1954) a explorat Persepolis.SPECIALIŞTI AI PALESTINEI:J.BURKHARDT (în 1812) a explorat Petra.E.ROBINSON (în 1838) a explorat Palestina.C.WARREN (în 1865) a explorat Ierusalim.CLERMONT-GANNEAU (în 1873) a explorat Iope şi Dibon.F. BLISS (în 1894) a explorat Ierusalim.R. MACALISTER (în 1902) a explorat Ghezer.F.PETRIE (în 1890) a explorat Gaza şi Ecron.G.REISNER (în 1908) a explorat Meghido.E.SELLIN (în 1902) a explorat Sihem.J. GARSTANG (în 1908) a explorat Ierihon.G. FISHER (în 1908) a explorat Samaria.

34

L. VINCENT (în 1909) a explorat Ierusalim.L. WOOLLEY (în 1912) a explorat Carchemiş.P. MONTET (în 1921) a explorat Byblos.F. ALBRIGHT (în 1922) a explorat Ghibea.L. SUKENIK (în 1925) a explorat Ierusalim.J. CROWFOOT (în 1927) a explorat Samaria.D. GARROD (în 1929) a explorat Muntele Carmel.MARQUET şi KRAUSE (în 1933) au explorat Ai.J. STARKEY (în 1933) a explorat Lachiş.A. SCHAEFFER (în 1929) a explorat Ugarit.N. GLUECK (în 1938) a explorat Neghev.L. HARDING (în (1938) a explorat Qumran.Y. YADIN (în 1941) a explorat Massada.M. BURROWS (1947) a găsit manuscrisele de la Marea Moartă.R. DE VAUX (în 1946) a explorat Thirtsa şi Qumran.

G.WRIGHT (în 1956) a explorat Sihem.Miss K. KENYON (în 1952) a explorat Ierusalim şi Ierihon.J. PRITCHARD (în 1951) a ex-plorat Gabaon şi Ierihon.

ARCHIMEDE (287-212 î. I.H.)Născut la Siracuza în 287 î. I.H., mort în aceeaşi cetate în 212 î. I.H., el este considerat ca cel mai mare savant al antichităţii; opera sa ştiinţifică este considerabilă. El a ţinut pe loc armata romană timp de trei ani, aprinzând corăbiile lor cu ajutorul unei oglinzi concave. El a descoperit un principiu care îi poatră nu-mele: « Orice corp scufundat în-tr-un fluid, este împins de jos în sus cu o forţă egală cu greutatea fluidului deplasat ».

ARHITRAVĂBuiandrug (sau linton) sau platbandă care formează în general partea inferioară a an-tablamentului, care susţine direct capitelurile pe coloane.

ARHIVELE REGALEÎn palatele regale din

35

Mesopotamia se găseau mari biblioteci. Cea descoperită la Mari, în Siria, de către André Parrot, conţinea 25.000 tăbliţe din argilă. Aceste arhive erau clasate de un arhivar funcţionar. Unele documente erau diplo-matice, altele tratau despre or-ganizarea templului şi a clerului său, altele despre economie şi lucrări mari.

ARHIVOLTĂAnsamblu de muluri ca un arc de cerc plasat pe suprafaţa unui zid sau pe frontispiciul unui arc de boltă.

AREOPAGAreopagul este menţionat în Fapte 17 : 19. Filozofii greci i-au cerut apostolului Pavel să le explice doctrina lui Hristos. Acesta este o piaţă situată la Atena, consacrată zeului Ares; se găsea acolo un tribunal celebru care purta acelaşi nume, situat la vest de Acropole. Acolo apostolul Pavel a ţinut un discurs răsunător; au crezut Dionisie Areopagitul, Damaris şi alte persoane care erau cu ei. (Fapte 17 : 34).

ARGES ( festival al Romei an-tice-nota trad.)Figurine din trestie (papură) şi din răchită păstrate în capelele din Roma, care, cu permisiunea lui Hercule, înlocuiau sacrificiile umane. Ele slujeau de înlocu-itori. La 15 mai, în faţa pontifilor şi cetăţenilor, erau aruncate vreo treizeci în Tibru de pe podul Sub-licius.

ARGINTMetal preţios cunoscut încă cu 3000 de ani î. I.H. S-au păstrat, din această epocă, vaze, platouri, statuete şi bijuterii. Cele mai bo-gate mine erau situate în Spania, cât şi în Anatolia, iar câteva mine pe malul Mării Roşii şi în Grecia. La temperatură înaltă, argintul topit urca la suprafaţă, în timp ce plumbul rămânea la fund (Ier 6 : 28). Era comercializat încă din cele mai vechi timpuri (Gen. 20 : 16) El a servit în mare canti-tate, alături de aur, pentru Cortul Întâlnirii (Ex 26 : 19) şi la Templu (2 Cron 2).

ARIANISM (secolul IV)Doctrina lui Arius, care nega parţial natura divină a logosului:

36

Hristos era cea mai desăvârşită dintre creaturi, dar rămânea totuşi o creatură; Isus Hristos nu avea nici unitatea, nici identitatea naturii cu Tatăl, contrazicând astfel mărturia lui Hristos Însuşi « Eu şi Tatăl, una suntem » (Ioan 10 :30). Conciliul de la Niceea l-a condamnat în 325, afirmând consubstanţialitatea Tatălui şi a Fiului. Arianismul a fost definitiv condamnat de către Conciliul de la Constantinopol în 381.A se vedea la ARIUS (256-336)

ARIPĂCorp de clădire secundar construit în prelungirea sau sub forma unei cotituri faţă de clădirea centrală. Se spune la fel şi la lărgirea intrării sau ieşirii unui pod pentru a facilita tre-cerea vehiculelor.

ARISTOTEL (384-322 î.I.H.)Fiul medicului Nicomachus, născut la Stagira în Macedonia în 384 î. I.H., mort la Chal-cis în 322 î. I.H. Filozof grec, discipol al lui Platon ; el a fost învăţătorul lui Alexandru cel Mare şi fondatorul «şcolii peri-

patetice »(aristoteliană). Opera sa este la originea thomismului şi a scolasticii ; el este fonda-torul logicii formale şi a căutat să definească virtutea. Scrierile sale tratează despre toate cunoştinţele epocii.

ARIUS (256-336)Preot eretic născut la Alexandria în 256, el a învăţat o hristologiesubordinaţianistă ce a devenit arianismul. El avea o reputaţie de predicator şi de ascet, dar a fost excomunicat de episcopul său, Alexandru din Alexandria. El a mers în Palestina, dar condamnat în 325, el s-a dus în Iliria, fiind considerat ca un eretic cumplit. Moare la Constantinopol în 336 î.I.H.A se vedea la SUBORDINAŢIANISM

ARMAMENTRomanii au ştiut să împrumute de la popoarele cu care luptau arme pe care ei le considerau eficace. Ca arme ofensive, erau lancea, suliţa, sabia, pumnalul. Printre armele defensive, scu-tul, coiful, platoşa. Lista dată de

37

apostolul Pavel (Efes 6 : 13) cuprinde ca arme defensive,centura, încălţămintea,scutul, coiful, şi ca arme ofensive, săgeţile, suliţele şi sabia.

ARMURĂ TIP SOLZI Armură purtată de soldaţi, făcută din plăcuţe din aramă sau alt metal, cusute pe o manta, încălecându-se unele pe altele ca solzii unui peşte. Această armură era utilizată de soldaţii romani din secolul I.

ARMURĂ de protecţie (cal)Termen care desemnează o protecţie din piele pentru capul calului.

ARPENTAJ Arpentajul prin «agrimensores» a ţinut un loc important în civilizaţia romană pentru că împărţirea şi măsurarea pământurilor au păstrat mereu o valoare religioasă; aşa era şi în Israel. Acest lucru explică demersul celor doi fraţi pe lângă Isus Hris-tos, sunt cuvinte de împărţire a moştenirii lor, (Luca 12:13).

ARTAXERXES I MAKROCHEIRFiul lui Xerxes, el i-a permis lui Ezra în 464 î I.H. reconstruirea Ierusalimului (Ezra 6 :14) şi re-patrierea unui mare număr de exilaţi în al 7-lea an al domniei sale, în 458 î.I.H. În al 20-lea an al domniei sale, în 444 î. I.H., el l-a împuternicit pe Neemia să reconstruiască zidurile Ierusalimului (Neemia 2 :1); în al 32-lea an al domniei sale, în 433 î.I.H., Artaxerxes l-a numit pe Neemia guvernator al Ierusalimului (Neemia 13 :7).

ARTEFACTSe spune despre un vas făcut de mână de un olar. Asta poate fi un platou, un urcior, o amforă, etc. Adesea, se găseşte înscris dea-supra numele proprietarului său, cât şi conţinutul.

ARYBALLOSVas în general din alabastru, atribut al zeiţelor mesopota-miene.

ASCETA se vedea la ANAHORET

38

ASDODUna dintre cele cinci metropole filistine (Iosua 13 : 3), situată în Iudeea, la sud de Tel-Aviv. Ea poartă şi numele de « Cetatea Uriaşilor » (Iosua 11 : 22.), căci acolo locuiau Anachimii. După victoria lui Afec asupra Israeliţilor, Filistenii au luat chivotul legământului şi l-au pus, în templul lui Dagon alături de statuia sa, ceea ce le-a cauzat o serie de nenorociri (1 Sam 5 :3). Ea a fost cucerită de Ozia, împăratul lui Iuda, apoi pierdută de Ahab (2 Cron 26 : 6). Începând cu Sargon II, împăratul Asiriei (721-705 î. I.H.), numele său este citat în toate documen-tele epocii.A se vedea la DAGON

ASHERAH-ATIRAHMare zeiţă canaanită, numită a Mării, soţia zeului El. Ea reprezenta zeitatea abundenţei şi a fertilităţii (Jud 6 :25). Pentru cultul ei se folosea o piatră înfiptă în pământ, de 1,50m înălţime; uneori acest idol era din lemn.Acest simulacru a fost condamnat de profetul Ilie, care

a ars-o pe malul Chedronului. (2 Împ 23 : 6).A se vedea la QISHON (sau KISON)

ASHQELON sau ASCALONUn foarte vechi port al Palestinei, situat între Jaffa şi Gaza, deja citat în « Textele de origine egipteană » din secolul XIX î.I.H. Basoreliefurile din Templul din Carnac povestesc cucerirea cetăţii de către Ramses II, în 1280 î.I.H. Scrisorile de la Amarna semnalau luarea cetăţii de către faraonul Mineptah în 1220 î I.H. În Biblie, primele referinţe se găsesc în Iosua 13 :3, la ordinul lui Dumnezeu, această cetate rămâne de cucerit. 1 Sam 6 :17, vorbeşte despre pocăinţa As-calonului şi Jud 14 :19 relatează experienţele lui Samson, profeţii (Ieremia 25 : 20 ; Amos 1 : 8 şi Ţefania 2 : 4) au prezis nenoro-cirile care au venit într-adevăr 70 de ani mai târziu, cu Nebucadneţar II; în 604 î. I.H., cetatea a fost distrusă şi lo-cuitorii ei deportaţi.

ASIA (PROVINCII DIN)Ca şi restul Imperiului Roman,

39

Orientul apropiat a fost divizat în provincii. În 64 î.I.H., Pompei a fondat, pe ruinele puterii seleucizilor, provincia Siriei. Deja în 133 î. I.H. Romanii au reunit Misia, Frigia, Lidia, regatul Pergamu-lui, Caria; toate aceste regate formau împreună provincia Asiei, guvernată de Eumeniu II, rege al Pergamului. În vremea apostolului Pavel, Asia nu mai reprezenta decât o mică provin-cie independentă de celelalte. Cartea Faptele Apostolilor (16 : 6), menţionează că Duhul Sfânt l-a împiedicat pe Pavel să evan-ghelizeze această provincie.

ASIZĂZidărie: suită de elemente de aceeaşi înălţime şi lipite orizon-tal pentru o construcţie.

ASMONEENIIA se vedea la MACABEI (165-39 î. I.H.)

ASPERSIUNEMetodă de botezare utilizată în baptisteriile moderne. Apa este împrăştiată pe cineva sub formă

de stropi.Contrar : IMERSIUNE

ASFALTBitum negricios cunoscut în Biblie sub numele de smoală (Gen 14 : 10); aceste fântâni se găseau lângă Sodoma şi Gomora. Smoala servea de mortar pentru construirea zigura-telor (Gen 11 : 3) şi la ungerea leagănului din papură în care a fost ascuns Moise la naşterea sa (Ex 2 : 3), în timp ce gudronul (tradus tot cu smoală în textele menţionate-nota trad.) este uti-lizat pentru impermeabilitatea corăbiei lui Noe (Gen 6 : 14). Cuvântul zephet (din ebraică) înseamnă bitum în Is (34 : 9) (tradus tot cu smoală-nota trad).

ASIRIAŢară situată la vest de Tigru, al cărei nord era mărginit de munţii Armeniei şi la sud de fluviul Zab. Capitala era la Asur. Ea purta nu-mele zeului războiului şi a fost construită de către descendenţii lui Sem, fiul lui Noe, şi a fost primul regat al lui Shamshi-Adad I. Deseori cucerită, ea a fost supusă babilonienilor (Hammurabi) până în jurul anului

40

1850 î.I.H., apoi hitiţilor şi egip-tenilor cu Thutmose III în 1494 î.I.H. În 1380 î.I.H. cu Ashurub-allit, ea redevine o putere; apoi, cu Salmanasar III în 893 î.I.H., în culmea gloriei sale, cu Tiglat-Pileser III în 766-727, ea a fost supusă de Assurbanipal în 666 î.I.H. (acest număr reprezintă ci-fra fiarei, ursul din Daniel 7:5).

ASTARTEEAMare zeiţă canaanită a fecundităţii, numită şi Iştar. Evreii o numeau Aştoret. În epoca greacă, ea este o variantă a lui Anat şi poartă numele de Atagartis. Ea este soţia zeului El şi zeiţa fecundităţii, al cărei cult este o sursă de imorali-tate degradantă căci preotesele ei se dedau prostituţiei sacre (Jud 2: 13). Se mai regăseşte şi sub numele de Afrodita şi Venus. Ea este definită ca fiind împărătesa cerului (Ier 7 :18).A se vedea la BAAL

ASTRAGALUSElement de mulură, situat între capitel şi trunchiul unei coloane sau corpul unui pilastru. Este de asemenea o mulură situată pe

marginea superioară a unei trepte de scară.

ASURQalat Chergat în Irak. Este în acelaşi timp capitala religioasă a Asiriei şi numele dat divinităţii ei. Asur era principala divinitate din panteonul asirian şi zeu al războiului. Împăratul Sargon II, de exemplu, scrie zeilor Asur şi altora, cum a câştigat el razboiul împotriva ţării Urartu. De notat că descendenţii lui Sem purtau încă numele de Asur (Gen 10 : 22).

ASSURBANIPAL (666-627av.J.C.)Acest împărat reprezintă ursul din cartea lui Daniel ( 7 : 5), iar cifra sa este 666. El este de asemenea numit Osnapar şi asimilat cu Sardanapale de către autorii greci. Istorisirea sa se găseşte în Ezra (4 :10.). El este ultimul mare monarh asirian. După ce a distrus Samaria, el a făcut un transfer de populaţie, deportând evrei în Asiria şi instalând babilonieni şi asirieni în locul lor. Din acest amestec, a ieşit un nou popor : samaritenii. Această nouă populaţie a fost

41

iubită de Isus Hristos. Relatările despre bunul samaritean şi despre femeia samariteană o dovedesc (Ioan 4 : 7).A se vedea la NINIVE, la SAMARIA

ATANASIE (296-373)Diacon al lui Alexandru, el a devenit, în 328, episcop al Alexandriei. Unul dintre cei mai mari ecleziaşti ai timpului său, el a fost principalul apărător al Conciliului de la Niceea şi adversarul lui Arius. El a fost condamnat la sinodul din Tir în 335 (împăratul Constantin l-a exilat la Trier (în Germania), apoi în 339 de Constantius II. El s-a ascuns printre călugării din deşertul egiptean din 356 până în 361, în timp ce îşi conducea în mod secret dioceza. El a fost primul ceştin care a acceptat canonul biblic cu cele 27 de cărţi ale Noului Testament.

ATHOS (MUNTELE)Peninsulă situată în nordul Greciei, lungă de 60km şi de 10km lărgime, muntele Athos culminează cu 2034m altitudine. În secolul X, Petru Athonitul a ales « acest sfânt munte, inter-

zis oricărei prezenţe feminine şi copiilor » pentru a construi aici, cu ajutorul a 4000 călugări ortodocşi greci, douăzeci de mănăstiri mari ce aveau impor-tante manuscrise, cât şi opere de artă. În 963, Atanasie a fon-dat cea mai mare mănăstire ortodoxă. Aceste mănăstiri au salvat unitatea şi universalitatea ortodoxiei.

ATICCoronament plasat deasupra unui antablament, format dintr-un corp mai larg decât mai înalt, dintr-o bază şi dintr-o cornişă. Este de asemenea ultimul etaj al unei faţade, pe jumătate sau pe trei sferturi inferioară ca înăţime faţă de celelalte etaje.

ATLANTISStatuia uni bărbat robust care formează o coloană sau un pi-lastru destinat să suporte un an-tablament sau o cornişă.

ATONDivinitate egipteană reprezentată de un disc solar, care inundă pământul cu razele sale binefăcătoare. Fiecare rază era

42

îndreptată spre cuplul regal, Akhenaton şi Nefertiti (1372-1354) şi se termină cu o mână care le dă suflarea de viaţă, aducându-le de asemenea binecuvântări temporare.

ATRAHASISÎmpărat sumerian semidivin, mare înţelept, corespondent al lui Noe în tradiţia sumeriană. Textul spune următoarele : «zeul Enki l-a avertizat pe Atrahasis să construiască o corabie şi l-a prevenit că potopul va dura şapte zile. Potopul mugea ca un taur, ca răgetul uni măgar sălbatic, vânturile urlau, întunericul era total, căci nu a fost soare ».

ATRIUMÎntr-o casă romană, este încăperea principală, de formă pătrată, având o deschidere în acoperiş dedesubtul căreia era săpat un bazin care se umplea cu apă de ploaie. În Evul Mediu, s-au construit atrium-uri în biserici, mai ales în Orient. Credincioşii se spălau înainte de a intra în biserică, aşa cum este cea a Sfin-tei Sofia din Constantinopol.A se vedea la IMPLUVIUM

AUGURÎn latină, « ablegmina ». Părţi din măruntaiele unui animal rezer-vate zeilor. Astfel, dacă augurii erau favorabili pentru a şti dacă o căsătorie putea să se facă, se examinau măruntaiele acelui ani-mal.

AUGUSTUS OCTAVIUS (63 î. până în 14 d. I.H.)Augustus a fost împărat roman (din 27 î.până în 14 d. I.H.). El a primit o educaţie de la stoicul Atenodor din Tars. El a dat o constituţie romanilor,numindu-i pe Antonius şi pe Lepidus: este al doilea triumvirat. El a devenit popular prin lucrări mari de ur-banizare. În afară de titlul de ce-zar, el l-a primit şi pe acela de « Părinte al Patriei » (2 î. I.H.) pentru că a servit bine statul. El a ordonat printr-un edict « recensământul de pe întreg pământul », provocând deplasarea lui Iosif şi a Mariei, naşterea lui Isus Hristos la Betleem (Luca 2 :1).A se vedea la RECENSĂMÂNT

AUGUSTIN (354-430)Născut la Thagaste în Numidia

43

(azi Souk-Ahras) în 354, mort în 430 la Hippo (azi Annaba). Pe mama lui o chema Monica; ea era creştină. Tatăl său era păgân. El a studiat la Cartagina filozofia : «Hortensius » de Cicero. A pre-dat la Roma şi la Milano; aici el a meditat asupra Bibliei cu Ambrozie.S-a convertit în 386, studiindu-l pe Plotin şi este or-dinat ca preot în 392. A devenit episcop la Hippo, în 396. Printre operele sale considerabile în 22 de volume, cităm « Confesiunile » sale şi « Cetatea lui Dumnezeu »,care constituie un răspuns dat păgânilor care îi acuzau pe creştini de nenorocirile care se abăteau asupra Romei. El a fost numit «învăţătorul harului ». Adversar al pelagianismului, el l-a influenţat pe Luther, Calvin, Descartes.A se vedea la MONICA (331-387)

AURAcest metal era cunoscut din cele mai vechi timpuri biblice. Bibliaface nişte specificări; aur pur (Ex25 :36), sau curăţit (1 Cron. 28 :18), aur curat (fr. rafinat)(1 Împ. 10 :18), aur bătut(1 Împ.

10 :17), aur fin (1 Împ. 6 :20) (rom. curat).Aurul extras din mine eraconcasat cu ajutorul unor cio-cane, apoi bucăţile naturale de aur erau transformate în praf în mojar. Praful astfel obţinut era vărsat pe o masă în pantă unde se arunca apă ce se lăsa să se scurgă; deşeurile şi zgura erau luate de apă în timp ce aurul, mai greu, rămânea pe masă.

AURELIAN (212-275)Împărat roman născut în 212 la Sirmiun în Iliria, (azi Sremska Mitrovica, Serbia). Descendent dintr-un biet ţăran, el s-a înrolat în miliţia romană şi a urcat toate gradele, s-a căsătorit cu Ulpia Severina, care descindea din Traian. El a fost învingător al goţilor, marcomanilor şi al sarmaţilor, l-a învins pe Tetricus, guvernator al Galilor. În cruzimea sa, el a organizat cea de-a noua persecuţie împotriva creştinilor în 272 ; el a capturat-o pe regi-na Palmirei în anul următor, dar a fost asasinat la Cenophrurion, lângă Bizanţ doi ani mai târziu. Este primul împărat divinizat în timpul vieţii sale.

44

AUREOLĂA se vedea la NIMB

AVANT-CORPSCorp de clădire sau parte a unei clădiri construite mai în faţă în raport cu alinierea clădirilor apropiate sau a unei faţade. Corpul din spate este construit mai în spate.

AZAZELAcest cuvânt nu se găseşte decât o singură dată în Biblie, în Levitic 16 :8. Interpretarea sa este dificilă; unii cred că Azazel este numele ţapului alungat în pustie, dar versetele 10 şi 26 arată că pentru Azazel este alungat ţapul. Alţii cred că Azazel înseamnă locul în care este alungat ţapul. În sfârşit, alţii cred că el este demonul încărcat cu păcate, dar Isaia (cap.53 :7) spune că este mielul lui Dumnezeu « străpuns pentru păcatele noastre» (cf. 1 Petru 2:24) A se vedea la ISPĂŞIRE (ziua).

AZECACetate situată în nord-vestul Iudeii. Iosua i-a bătut aici

pe împăraţii canaaniţi (Iosua 10:10). Tot aici a avut loc celebra bătălie dintre David şi Goliat filisteanul (1 Sam.17:1). Roboam (978-961) a făcut aici un loc întărit pentru apărarea Iu-deii (2 Cron. 11:9); cu Zedechia (595-584 î.I.H), ea a rezistat lui Nebucadneţar(Ier.34:7).

45

BBAAL MEONCetate de pe teritoriul lui Ruben în Moab (Num 32 :38 ; 1 Cron 5 : 8 ; Ios. 13 : 17 ; Ier 48 :23) care a fost cucerită de Meşa, împăratul Moabului. El a construit aici o piscină. Date despre el se găsesc înscrise pe Stela lui Meşa.A se vedea la STELA lui MEŞA

BAAL Nume care înseamnă Domn. Această divinitate păgână a fost adorată de Fenicieni şi Cananiţi ; acest cult idolatru a fost adoptat de Israel când el l-a abandonat pe Domnul. Zeul El şi soţia sa Astarteea reprezentau dreptatea şi pacea, fecunditatea şi războiul, Hadad era zeul furtunii şi al vegetaţiei. Aceste statuete divin-izate reprezentau spirite înaripate sau busturi umane cu un corp de animal. Aceste culte idolatre admiteau jertfe umane, chiar jert-firea copiilor. Manase a sacrificat pe unul dintre fiii săi (2 Împ 21 : 6). Aceste jertfe erau categoric interzise de Domnul (Lev 18 : 21).

A se vedea la UGARIT-RAS-SHAMRA

BABEL (TURNUL)A se vedea la IERUSALIM, TURNUL BABEL, TĂBLIŢELE DE LA ESAGIL

BABILON Această cetate din Mesopotamia, situată pe Eufrat, s-a opus foarte adesea poporului lui Israel. Din timpul sumerienilor (2350 î. I.H.), Babilonul se numea Ka-Dingir (poarta zeilor). Mai târziu, Acadienii l-au numit Bab-Ilu cu aceeaşi semnificaţie, numele său a mai fost transfor-mat pentru a deveni Bab-Ilani; transcrierea sa în greacă a dat Babilon, capitala răutăţii şi a desfrâului. Dumnezeu nu a per-mis construirea turnului Babel şi a încurcat limbile tuturor locuito-rilor pământului (Gen. 11: 9). El a fost explorat pentru prima dată în 1811 de către un arheolog englez, . C.J. Rich. El a desco-perit faimoasele grădini suspen-date care făceau parte din cele şapte minuni ale lumii. Hammu-

46

rabi (1792-1750) a fost suveranul cel mai important din prima di-nastie, el a gravat codul său de legi, care se găseşte la muzeul Luvru. Babilonul a fost distrus de Sanherib, împăratul Asiriei (704-681). Reconstruit după aceea, el a redevenit puternic şi în 598 î. I.H., Nebucadneţar II a invadat Palestina şi l-a adus pe împăratul Ioiachin în exil la Babilon.(2 Împ 24 : 8). Profetul Isaia menţionează gloria acestei cetăţi, dar prooroceşte şi căderea sa (Is.13 :19), care s-a întâmplat prin mâna lui Cirus, împăratul perşilor în 539 î. I.H.A se vedea la CODUL LUI HAMMURABI, la TĂBLIŢELE DE LA ESAGIL

BALNEUMBăi romane răspândite în tot imperiul roman. Clădirea era compusă dintr-un vestiar apoi dintr-o sală pentru băile reci; urma o sală călduţă unde cei care se spălau erau fricţionaţi cu ulei şi parfum, apoi se trecea printr-o baie de aburi; această sală era plină cu vapori de apă caldă. Alte săli serveau pentru gimnastică.

BAPTISMDoctrină fondată în Anglia de John Smith (1570-1612) după Scripturi şi care insistă pe faptul că credinţa trebuie să preceadă botezul. Doar un adult conştient poate cere să fie botezat prin imersiune. A se vedea la ANABAPTISM.Contrar. A se vedea la PEDOBAPTISM

BARNABE(epistola lui)Este una din scrierile părinţilorapostolici, în mod normal, datatădin 125. El insistă asupra interpretării figurate a Scripturilor, în opoziţie cu ex-egeza literală a evreilor. Într-un capitol, el regrupează profeţiile din Vechiul Testament referitoare la venirea lui Hristos; ultima parte este consacrată Didahiei. Barnabe a evanghelizat Siria şi Grecia. El a murit ucis cu pietre.

BAPTISTERIUEdificiu care are o instalaţiepentru botez. Construirea lor a început după «edictul» lui

47

Constantin în 313 şi s-a terminat în secolul XII, când s-a adoptat botezul copiilor prin aspersi-une. Acest edificiu punea avea mai multe forme: hexagonală, octogonală sau patrată, uneori sub formă de rotondă; un bazin putea atinge 2,50m diametrul. Baptisteriul cel mai bine păstrat din Franţa este cel din Poitiers (despre toate aceste lucruri,a se vedea lucrările lui F.M.BUHLER). A se vedea la DURA-EUROPOS

BARCASRecipient din pământ folosit la ritualurile de libaţii babiloniene.

BASANRegiune situată la poalele muntelui Hermon, celebru prin pădurile şi turmele sale (Deut 3 :10). Împăratul Og, fiind bătut de Moise, (Ios. 9 :10), regiunea a revenit fiilor lui Manase (Ios. 13 :30). Sub Iehu, ţara a fost luată de Hazael, împaratul Siriei (2 Împ 10 :32), şi recucerită de Ioas şi Ieroboam (2 Împ 13 :25). În 735 î. I.H., Tiglat- Pileser a pus stăpânire pe ea şi a deportat

populaţia (2 Împ 15 :29).

BASTIONTurn de piatră ieşit în afară faţă de un meterez.

BAZILICĂVast edificiu roman civil sau reli-gios divizat în mai multe naosuri paralele. Bisericile creştine din Evul Mediu Central au fost con-struite după planurile bazilicilor civile romane.

BĂIBăile publice apar în Palestina la începutul perioadei romane. Cele mai vechi sunt cele construite de împăratul Irod la Massada şi la Herodium, lângă Ierusalim. Construite după planul roman, ele erau constituite din apodyterium (vestiar), din frigidarium (piscină cu apă rece din marmură înconjurată cu bănci în jurul încăperii), din tepidarium, (sală menţinută la temperatură potrivită pentru relaxare) şi din caldarium, (încăpere ce avea un bazin de apă caldă din marmură; în anumite bazine se putea înota).

48

Hypocauste era sistemul de încălzire care trimitea aburii de apă caldă în încăpere prin podea.

BĂI DE PURIFICAREBaia de purificare făcea parte din prescripţile religioase (2 Împ. 5: 9, Ioan 1: 28). Marele preot se spăla în ziua ispăşirii înainte de a îndeplini actele de mijlocire (Lev. 8 :6). Pentru a face aceasta, existau piscine de spălat, care serveau şi pentru ceremoniile de sărbători, cât şi pentru cele de doliu. Se practica baia ungându-se cu ulei mirositor şi îmbrăcându-se cu cele mai frumoase haine (Ex 40 :12, Rut 3 :3 ; Mt 6 :17).BĂUTURĂ din vin fiert cu lapteA se vedea la PALES

BEER-ŞEBACetate din Israel situată pe malulNeghevului, numele său înseamnă «Fântâna jurământului »,în amintirea pactului încheiat întreAvraam şi Abimelec (Gen. 21 :22) Avraam a locuit acolo, la fel şi Isaac, care a săpat o fântână şi a reînnoit pactul cu Abimelec (Gen. 22 :19) De acolo Iacov a plecat cu familia să se întâlnească cu Iosif în Egipt (Gen. 46:1).

După cucerirea Canaanului, Beer-Şeba a fost dată neamului lui Simeon ((Ios. 15:28), dar cetatea a devenit idolatră; de aceea Iosia a distrus aceste înălţimi (2 Împ 23 :8). După exil, cetatea a fost repopulată de către Israeliţi (Neemia 11 :7).

BEHISTUN (Stânca din)A se vedea la STÂNCA DIN BEHISTUN

BELZeu apropiat de Baal, care înseamnă Domn. Este titlul zeu-lui protector al Babilonului.A se vedea la ENLIL

BELET ILIÎn mitul lui Atrahasis, este zeiţa care, ca urmare a plângerilor zeilor care făceau o muncă grea pe pământ, a decis să creeze oa-meni muritori care să facă munca în locul lor, ca de exemplu aceea de a construi un zigurat sau de a săpa canale.

BERBECMaşină militară din lemn utilizată pentru distrugerea porţilor şi zi-

49

durilor (Ez 4 :2). Era constituită dintr-o bârnă care avea la capăt un cap de berbec din fier care, suspendată de o funie, putea, printr-un elan, să distrugă obsta-colele.

BEREAceastă băutură alcoolizată era foarte răspândită în tot Orientul Apropiat; ea era fabricată din malţ orz, grâu, miei sau din ovăs. În Panonia, se numea “sabaia”, în Galia, “cervesia”. Era o băutură foarte ieftină.

BETANIASat situat pe muntele Măslinilor la 3km de Ierusalim (Mc 11 :1). Acolo trăiau Marta şi Maria (Ioan 11 :1); Isus a trecut pe aiciadesea în timpul vieţii Sale (Luca19 :29 ; 24 :50).

BETELO foarte veche cetate biblică.Avraam a construit aici un altar Domnului (Gen. 12 :8). Iacov, după ce a văzut « scara cerului »(Gen. 28 :11), l-a numit « Casa lui Dumnezeu ». Intrând în Canaan, Iosua a cucerit

cetatea (Ios 12 :16).Un altar a fost înălţat în timpul judecătorilor (Jud 20:26), Samuel judeca acolo poporul în fiecare an (1 Sam 7:16). Cetatea a devenit idolatră când Ieroboam, împăratul lui Israel, a construit acolo un sanctuar pentru a se închina unui viţel de aur (1 Împ 12:29).Parţial distrusă în 731 de cătreSalmanasar V, împăratul Asiriei, ea a fost rasă de pe suprafaţa pământului în 584 de Nebucadneţar II, în momentul luării Ierusalimului.

BETILPiatră conică de cult găsită înMesopotamia.

BETLEEMÎn ebraică, înseamnă «casa pâinii ». Locuită mai întâi de Isai, tatăl lui David (Rut 4 :11), ea s-a numit « cetatea lui David » pentru că David s-a născut acolo (Luca 2 :11). Din punct de vedere profetic era cetatea unde trebuia să se nască Mesia (Mica 5:2 ; Mt 2:5).

50

BIBLIA ŞI PĂMÂNTUL SFÂNT Revistă de arheologie biblică redactată de cercetători specializaţi în istoria Orientu-lui Apropiat ca R. Leconte şi P. Bockel. Această revistă a fost înlocuită cu « Lumea Bibliei ».BIBLICAL ARCHAEOLOGYREVIEWRevistă de arheologie biblicăamericană fondată acum 30 de ani, specializată mai ales în studiul ţării lui Israel.

BIBLIOTECAFiecare palat regal din Orientul Mijlociu poseda o bibliotecăunde erau puse arhivele regale, care conţineau până la 25.000 de tăbliţe din argilă. Cea mai veche datează din 3000 î. I.H. Cea mai celebră este cea de la Mari,descoperită de André Parrot. Într-adevăr, împăratul Zimri-Lim (2500 î.I.H.) a făcut o cronologie completă, care a iluminat toată civilizaţia acestei epoci. Fiecare tăbliţă era pusă pe o etajeră şi tit-lul conţinutului său era indicat pe margine.

BIBLOSPort fenician situat la 35km deBeirut, numit Ghebal în Ez 27 :9 ; locuitorii sunt numiţi ghibliţi în 1 Împ 5 :18. Portul său era principalul exportator de papirus către Grecia. Împăratul Solomon va face apel la meşteşugarii săi pentru construirea Templului cu cedri din Liban; la fel, egiptenii Thutmose III şi Oinamon au ce-rut lemn pentru construirea bărcii sacre a lui Amon Ra.

BIJUTERIIÎn tot Orientul, ca şi la romani, bijuteriile au fost iubite. La Ur, în Caldeea, cu 2000 de ani î.I.H., s-a găsit cel mai frumos speci-men al epocii. Este vorba de o capră votivă ornamentată cu aur, cu argint, cu lapislazuli(pietre semi-preţioase-nota trad.) şi cu cochilii. La Roma, deşi legea Oppia din 215 î.I.H. a avut ca scop frânarea luxului, femeile ro-mane purtau broşe (fibulae), co-liere (monilia), pandantive (pec-toralia), brăţări (armillae), inele (anuli), cercei (inaures) şi brăţări la glezne (periscelides).

51

BISERICĂAcest cuvânt are mai multe semnificaţii. La Greci (ekkleo), înseamnă o convocare, o mulţime, o corporaţie sau o adu-nare specializată având un scop comun, profan sau juridic.La Capernaum, Virgilo Corboa descoperit casa lui Petru (Fapte 1 :13 şi 2 :46), care a fost transformată în biserică. În cartea Faptele Apostolilor (19 :32), cuvântul biserică are un sens creştin restrâns: este vorba de un grup de credincioşi care formează o biserică locală (ex. Biserica din Roma sau cea din Efes). Ulterior, acest cuvânt înseamnă o organizaţie ecleziastică creştină, ex: biserica romano-catolică sau biserica ortodoxă sau biserica baptistă; acest cuvânt biserică indică şi clădirea în care se adună credincioşii

BITUMA se vedea la ASFALT

BLANDINATânără creştină, de origine din Anatolia, martirizată în 177 la

circul din Lyon cu alţi creştini. Ei au suferit o serie de torturi cumplite, dar prin curajul ei şi prin puterea ei de a îndura, ea i-a încurajat pe toţi creştinii în timpul celei mai dure persecuţii din timpul său. Blandina a murit fiind aruncată la fiare. Relatarea martirajului ei, făcută de Eusebiu din Cezareea, este istorică.A se vedea la MARTIR

BLESTEMEA se vedea la TEXTE MALE-FICE

BODMERA se vedea la MANUSCRISE

BORDEAUX(PELERINUL DIN)În 333, un călător creştin a plecat din Bordeaux să facă un pelerinaj la Ierusalim. El a vizitat Pământul Sfânt şi a terminat povestirea călătoriei sale la Milano. Învăţăturile sale au fost preţioase în ce priveşte toate Locurile Sfinte construite în tim-pul domniei lui Constantin.

52

BOTEZDe la grecescul « Baptismos », « imersiune ». În sensul neo-testamentar, este simbolul uni-rii noului convertit cu Hristos în moartea şi în învierea Sa, semnificată de imersiunea totală şi de emersiune. Dar pe urmă, el desemnează actul care a înlocuit imersiunea totală printr-o imersiune parţială, o aspersiune sau o efuziune, cu o semnificaţie mai mult sau mai puţin sacramentală.A se vedea la IMERSIUNE, la ASPERSIUNE, la EFUZIUNE

BOTEZUL-CLINIC«Clinici », este numele dat creştinilor care, pentru a-şi face mântuirea mai uşoară, primeau botezul la o vârstă înaintată pe patul de moarte. Teologia epo-cii prevedea că botezul spală păcatele. Chiar Constantin cel Mare a fost un « clinic ». Con-ciliul de la Neo-Cezareea i-a condamnat pe «clinici», opunân-du-se astfel ordinării lui Novaţian care a apărat această idee.

BOTTA (PAUL-ÉMILE)Celebru arheolog, născut la Tu-rin în 1802. În 1843, el a ex-

plorat Khorsabad în Asiria, ce-tate construită de Sargon II în secolul VIII î. I.H. El a desco-perit plăci de calcar sculptate în relief ce reprezentau un spirit al leului, un alt spirit înaripat şi o voluminoasă statuie, taurul an-drocefal, pe care le-a trimis la Muzeul Luvru din Paris.

BRIGANTINĂ Corabie rapidă şi uşoară cu două catarge, utilizată în timpul roma-nilor de către piraţii din Mediterana.Apostolul Pavel relatează « că deseori .... a fost în primejdii pe mare » (2 Cor 11 :26).

BRITISH MUSEUMAcest muzeu public a fost creat la Londra în 1753. Aici erau adunate obiecte de artă pentru a cunoaşte progresul cunoştinţelor umane. Etapa arheologiei a în-ceput în 1799 cu darul Pietrei din Rosette, descoperită de Cham-pollion, dar cedată englezilor. În 1816, lordul Elgin a adus marmură din Partenon. În 1825, British Museum a achiziţionat toate produsele săpăturilor, cât şi manuscrisele lui James Rich,

53

despre cercetările sale din Babi-lonia. În 1830, Taylor a explorat Mesopotamia şi a adus printre comorile sale prisma lui Sanher-ib, împăratul Asiriei (705 î.I.H.), povestind toate victoriile sale. În 1851, este rândul lui Henri La-yard, după descoperirea palatului lui Sanherib, să aducă toate comorile de la Ninive. În 1865, este fondată prima societate de arheologie, cu publicarea primei reviste.În 1887, W. Budge aduce obel-iscul negru al lui Salmanasar III şi 82 de tăbliţe de la El Amarna. Se găseşte de asemenea la Brit-ish Museum o foarte frumoasă colecţie de 80 de manuscrise în papirus din Noul Testament scris în greacă în jurul anului 140, cât şi o serie întreagă de Biblii me-dievale, occidentale şi orientale.

BUCINATrompetă curbată în formă decorn, utilizată de “bucinatores”în legiunile romane pentru atransmite diferite ordine şi înspecial pentru a anunţa schim-barea gărzii în timpul nopţii.

55

CCABALĂAnsamblu de tradiţii evreieştireferitoare la interpretarea mistică a Vechiului Testament.

CADESVeche cetate importantă din Si-ria, situată pe Oront. Numele său apare în textele lui Thutmose III în relatarea bătăliei de la Meghi-do (1468 î.I.H).Când au avut loc războaiele lui Amenhotep (Amenophis) II(1450 - 1425 î.I.H), Cades i-a jurat credincioşie. Pe un baso-relief din Templul din Sethi I, la Karnak, se poate vedea o scenă cu hitiţii prizonieri având, ca legendă, «Devastarea regi-unii Cades ». Sethi I apare prin-tre divinităţile cu Qadishu, zeiţa Cadesului. O regăsim citată încă într-o povestire a campaniei lui Ramses II în 1299 î.I.H. împotriva hititului Muwatalli.

CADES-BARNEAOază în deşertul Ţin, situată la oimportantă răscruce ce lega Edomul de Egipt, numită« drumul ce duce la Şur » (Gen. 16 : 7; Num. 33 :36) şi Elat de Hebron (Num.13 :22), la un-sprezece zile de mers de la muntele Horeb, în Sinai (Deut. 1 :2). Maria a murit aici (Num. 20 :1), Moise a făcut tot aici să ţâşnească apă din stâncă (Ex. 17 :6), apoi el a trimis iscoadesă iscodească ţara Canaan (Num. 13 :21 ; Deut. 1:19). Moise nu a fost de acord cu atacurile israeliţilor împotriva amaleciţilor şi a amoriţilor (Num. 14 :43). David şi Solomon au construit mai multe fortăreţe militare în această regiune de frontiere şi de răscruci de drumuri.

CALAMĂPană de scris din trestie sau din lemn tăiat. Era deja utilizată describii egipteni cu 3000 ani î. I.H.Era folosită pentru a scrie pepapirus sau pergament. Se folosea cerneală neagră, obţinută din gudron şi din cerneala roşie ce provenea din ocru. Calama are

20cm lungime, iar capetele sale sunt tăiate mai mult sau mai puţin late.

CALCEDONConciliul ecumenic ţinut în 451 la Calcedon, în Asia Mică, pentru a defini Persoana şi Natura lui Hristos. Concliul Îl defineşte pe Hristos “ ca pe o singură Persoană, umană şi divină unite, dar nu confundate”.

CALENDARLucrare care se foloseşte la fix-area timpului, făcându-se apel la matematicieni, la astronomi, la istorici, în raport cu studiul natu-rii, al culturii şi al religiei. În Is-rael, cel mai vechi calendar este din argint. El datează din 950 î.I.H. Este un calendar agricol, numit calendarul de la Ghezer. La romani, calendarul era lunar (după lună). În 50 î.I.H. acest calendar a fost revizuit de as-tronomul Sosigene, la cererea lui Sextus Cezar. El a devenit cal-endarul nostru actual cu câteva modificări în 1582.Iată calendarul solar evreiesc:Nisan : martie-aprilie (Neemia 2:1 Estera 3:7)

Iyar : aprilie-maiSivan : mai-iunie (Est 8:9)Tamuz : iunie-iulieAv : iulie-augustElul : august-septembrie (Neemia 6:15)Tişri : septembrie-octombrieHeşvan : octombrie-noiembrieKislev : noiembrie-decembrie(Neemia 1:1 ; Za 7:1)Tevet : decembrie-ianuarie (Est 2:16)Şvat : ianuarie-februarie (Za 1:7)Adar : februarie-martie(Ezra 6:15 ; Est 3:7)Ve adar: lună intercalată.

CANAAcest sătuc, situat la 6km deNazaret pe drumul Tiberiadei,a devenit celebru prin prima mi-nune pe care a făcut-o Isus. In-vitat la o nuntă unde vinul s-a terminat, probabil pentru că mirii erau săraci, Isus a transformat apa în vin (Ioan 2 :1). Vasul de apă pentru curăţire putea conţine 40 litri, sau 30 de litri. Isus a iubit acest sat, căci El a mai vindecat acolo pe fiul slujbaşului împărătesc al lui Irod

57

Antipa (Ioan 4 :46) ; se spune de asemenea că Natanael era din Cana (Ioan 21 :2).

CANĂ (urcior)În ebraică Keli, această cană aveaparticularitatea de a avea o bazăascuţită (fixată pe un suport-n.trad.), ceea ce permitea să se toarne lichidul cu o mare precizie ; exista un alt tip de cană (urcior),Kad, care avea un fund plat ce se putea pune pe o masă.

CANAANAcest nume din Geneza 9 :22,îl desemnează pe fiul lui Ham şi nepotul lui Noe; el a primit cele-brul blestem « blestemat să fie Canaan ! să fie robul robilor fraţilor lui ! » (Gen. 9 :25). El este tatăl lui Sidon şi a avut o numeroasă descendenţă numită Het, apoi iebusiţii, amoriţii, ghirgasiţii, heviţii, archiţii, siniţii, arvadiţii, ţemariţii şi hamatiţii (Gen 10 :15). Ei au format împreună ţara Canaan, care este ţara promisă lui Israel, şi pe care Israeliţii au cucerit-o (Gen.15 :21).Cultul idolatru le-a fost interzis

de Domnul, căci se practicau acolo sacrificii umane.CANCELERIA IMPERIALĂÎmpăratul Claudiu (41-54) aorganizat un ansamblu de birouri (scrinia), biroul ab epistulis cen-traliza corespondenţa oficială ; biroul a libellis primea cereri şi memorii private ; biroul a rationi-bus era însărcinat cu chestiunile financiare; biroul a cognitionibus primea denunţurile şi rezolva liti-giile.Cu siguranţă apostolul Pavel a avut de-a face cu vreunul din aceste birouri, mai ales cu pre-fectul pretoriului, când împăratul Agripa îi spune lui Festus( Fapte 26:32) : « Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul dacă n-ar fi ce-rut să fie judecat de Cezar. »

CANDACETitlu de succesiune dat împărăteselor Etiopiei. Două dintre aceste împărătese au de-venit celebre : prima, în timpul lui Cezar Augustus, a făcut război cu Egiptul în 22 î. I.H. A doua a introdus creştinismul în Etiopia, datorită convertirii ministrului său prin Filip evang-helistul (Fapte 8 :26).

58

CANDELABRUL(sfeşnicul cu şapte braţe)A se vedea la MENORA

CANONUL SCRIPTURILORCanonul biblic este listanormativă a cărţilor inspirate şiprimite de la Dumnezeu, acceptată de sinagogă pentru Vechiul Testament şi de Biserica creştină pentru Vechiul şi Noul Testament. Acest canon biblic a început să fie fixat la Iabna (Iabneel-Iosua 15:11) în Israel în 90, adoptarea sa definitivă datează din secolul IV.Biserica primară a fost convinsăcă cele 27 de cărţi ale NouluiTestament sunt apostolice şi că împreună cu cele 39 de cărţi ale Vechiului Testament, ea avea tot depozitul pe care Dumnezeu i l-a încredinţat.A se vedea la IABNA sau IAB-NEEL, la TEXTUSRECEPTUS

CAPITOLIUUna din cele şapte coline ale Romei unde Tarquinus cel Bătrân a construit forumul, cetatea şi templul de pe capitoliu dedicat

lui Jupiter, Iunona şi Minerva;Jupiter, considerat ca foartemare şi foarte bun, era simbolulpolitic şi religios al Romei.

CAPĂTUL (estic al unei biseri-ci, partea exterioară a absidei-n.trad.)Într-o biserică, parte a unuisanctuar, în general semicircular,la extremitatea marelui naos.

CARLa Roma, car cu două roţi tras de doi cai.

CARBON 14Tehnică de datare, nu întotdeau-na de încredere, care utilizează izotopi radioactivi de carbon, ce permit datarea vestigiilor ar-heologice, pentru că fiecare ma-terie organică conţine această substanţă.

CARCHEMIŞVeche cetate hetită situată pe malul Eufratului la 100km de Alep. Cucerită de Thutmose III(1494-1450 î.I.H.), ea a luat partecu Ramses II (1301-1235 î.I.H )

59

la bătălia de la Cadeş pe Oront; ea a fost cucerită de Tiglat-Pile-ser I (1114-1076 î.I.H), apoi de Salmanasar III (893-862 î.I.H.). Sargon II a deportat populaţia de aici (717 î.I.H.), şi Asurbanipal(666-627 î.I.H.) a distrus-o. Faraonul Neco a atacat-o în 609 î.I.H. (2 Cron. 35:20), dar el a fost bătut de Nebucadneţar (605 î.I.H.) (Ier. 46 :2). Această bătălie a decis soarta întregii Asii Occidentale, predând babilonie-nilor Siria şiPalestina, oprind definitiv expansiunea egipteană.

CARMEL (MUNTE)De o înălţime de 530m, munteleCarmel se termină în pante abrupte înspre Mediterana, la sud de golful Haifa. O vastă grotă păstrează amin-tirea lui Ilie, pentru că tradiţiile o desemnează ca fiind locul în care se ţinea Şcoala Profeţilor (1 Sam 10:10). O mare mănăstire posedă o biserică dedicată profetului Ilie.Numeroasele alte mici grote sunt considerate că ar fi fost locuinţele unor pustnici şi călugări.

Ordinul Carmelitelor a fost fondat în 1180.CAROLINGIANSe referă la o dinastie francă, ce-şi trage numele de la Charlemagne (Carol cel Mare-Carolus Magnus) şi care şi-a exercitat autoritatea în sec-olele VIII şi IX. Această di-nastie a fost urmată de cea a Capeţienilor.

CARTEA MORŢILOR DINNEBQUEDSul de papirus datând din 1500î.I.H., având 6,30m lungime pe30 cm lărgime, scris cu cernealăroşie şi neagră, cu chenare pic-tate reprezentându-l pe Anubis, zeul cu cap de câine, cât şi zeul Nebqued aducând o ofrandă zeu-lui Osiris; sufletul celui mort este imaginat sub aspectul unei păsări cu cap de om. Un rezumat al cărţii se găsea în fiecare mormânt în care defunctul «la ieşirea sa la lumină» trebuia, în faţa tribunal-ului zeilor, să facă o declaraţie de nevinovăţie » : eu nu am ucis, nu am furat, am cinstit pe tatăl meu şi pe mama mea, nu am fost ho-mosexual, etc.

60

A se vedea la EGIPT

CASCA ATICĂCască derivată din casca corintiană, dar dotată cu orificii pentru urechi şi fără protecţie pentru nas. Să mai cităm casca beoţiană cu boruri, utilizată de călăreţi, casca calcidiană(de la numele cetăţii Chalcis -nota trad.) care avea o protecţie pen-tru nas, casca corintiană care acoperea total faţa (era utilizată în secolul VII î. I.H.), în sfârşit casca tracică, cască cu vârf şi cu protecţie pentru urechi. Ca ilustraţie, apostolul Pavel va spune « luaţi coiful mântuirii » (Efes. 6:17).CATACOMBENume dat unor cimitire subterane. În Roma, şi până în secolul III, creştinii persecutaţi se refugiau acolo pentru a-şi cel-ebra cultul. Picturile murale decora-tive erau de influenţă creştină. Artiştii reprezentau în ele scene din Vechiul şi din Noul Testa-ment.Au fost catacombe private ca cea a Domitillei, nepoata, devenită creştină a împăratului Domiţian.

În general, creştinii se adunau în mormintele săracilor, dar au obţinut şi domenii funera-re săpate în stâncă pentru a-şi depune morţii acolo.

CATECHEZĂ (ŞCOALĂ)Catecheza veche viza educa-rea convertiţilor adulţi. Cea mai celebră dintre şcolile creştine era cea din Alexandria, fondată de Panten în 180. Ea a fost apoi condusă de Clement, Origen şi Didim orbul. Din această şcoală ne-a parvenit o parte a teologiei greceşti care i-a convertit pe păgâni la creştinism.

CATEHUMENPersoană care învaţă doctrinele de bază ale credinţei şi practicii creştine înainte de botez. Catehumenii puteau asista la liturghie, dar trebuiau să plece înainte de Euharistie.

CAVERNA DE LA MACPELAAceastă cavernă, asemănătoare celor ce se întâlnesc în mare număr în această regiune, este situată la Hebron. Avraam a cumpărat-o de la Efron Hetitul pentru a face un cavou pentru

61

Sara, soţia sa(Gen. 23 :1). Mai târziu au fost înmomântaţi acolo Avraam, Isaac, Iacov cât şi Caleb şi descendenţii săi (Ios 14:13). O curioasă tradiţie ne face să cre-dem că Arba, uriaşul Anachim (v.15), ar fi în realitate Adam şi ar fi şi el înmormântat acolo.

CEAINICVechi vas de apă cu picior, cu gât, toartă şi cioc, utilizat ca mo-tiv decorativ.

CELLA(cella –lat. = naos gr. n.trad.)Parte a unui sanctuar, unde sesituau statuia şi altarul, consacrate unei divinităţi ( g r e c e ş t i , r o m a n e ) .

CELSUS (185-254)Păgân grec format în şcoala platonismului, el este au-torul unei critici savante a neocreştinismului, care, după el, reprezenta o ameninţare pen-tru tot imperiul roman. Origen l-a combătut scriind o lucrare « Contra lui Celsus ».

CENTURĂBiblia menţionează că profetulIlie purta o centură din pieleîn jurul hainei sale (2 Împ 1 :8). Tunica era îmbrăcămintea bărbaţilor cât şi a femeilor. Ea trebuia împiedicată să nu mai fâlfâie în timpul mersului sau al muncii; de aceea se încingeau cu o centură lată. Cartea 1 Samuel ( 18 :4) ne informează spunând că centura de piele servea soldaţilor pentru a-şi purta sabia. În tim-pul lui Isus, se vede că centura servea la atârnarea pungii; într-adevăr Isus recomandă celor 12 ucenici să meargă şi “să nu aibă nici bani de aramă la brâu” (Mc 6:8). Isus îl avertizează pe Petru zicându-i : «Când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge » (Ioan 21 :18).

CENACLUDin latinescul “caenaculum” su-fragerie, sala de mese (în greacăTriclinium). La romani, el era plasat la etajul cel mai înalt.În Noul Testament, desemnează locul în care Isus Hristos înviata celebrat Sfânta Cină şi apostolii

62

au primit Duhul Sfânt (Luca 24 :30). Constantin I a construit aici o sală de mese pentru a-i hrăni pe cei săraci

CENOBITA se vedea la ANAHORET

CENOTAF (în gr. =mormântul gol-n. trad.)Monument funerar înălţat înmemoria unui mort, dar care nu conţine corpul lui; este un mormânt gol. La romani era nu-mit «tumulus honorarius »; acest mormânt era ridicat pentru cei cărora nu li se găsea trupul ; la greci asemenea persoane nu pu-teau traversa Styxul şi să se bu-cure de odihna veşnică, dar sufle-tele lor puteau sta acolo, găsind adăpost.

CENS (recensământ la romani)Din latinescul « census », calcul.În dreptul roman, numărătoareapersoanelor şi a bunurilor cetăţenilor romani. Instituit de către Servius Tullius (578-534î. I.H.), el avea loc din 5 în 5 ani şi servea de bază pentru recrutarea armatei şi pentru exercitarea

drepturilor politice, cât şi pentru recuperarea impozitelor.

CENTURĂ pentru purtat sabia (ham) Bandă din piele ce se purta ca o eşarfă destinată să poarte o sabie sau o tobă.

CENTURION SAUCENTENIER (sutaş)În armata romană, el era ofiţerulcomandant a 100 de bărbaţi (cen-turie). Existau mai mulţi centu-rioni într-o legiune; cel mai mare se numea « primipilus » ; casca sa purta o egretă transversală şi avea un butuc de viţă de vie în mâna dreaptă. În Luca 7 :1, sutaşul din Capernaum îi iubea pe Evrei şi le-a construit o sinagogă ; el a apelat la Isus Hristos pentru vindecarea robului său.A se vedea la COHORTĂ; A se vedea la GRADE ÎN ARMATA ROMANĂ

CERAMOLOGIEAceastă ştiinţă studiază vasele (din ceramică, de exemplu) datându-le. Ea studiază structura pământului din care este compusă

63

ceramica, cât şi emailul folosit la decorarea lor. Această ştiinţă a permis utilizarea vaselor ca bază de date cronologice.

CERULARIE, MIHAIL(1000-1059)Patriarh al Constantinopolului din 1043 până în 1058. Opus întâietăţii Romei, el este exco-municat la 16 iulie 1054. El a reunit atunci un sinod care ex-comunica la rândul lui Roma, la 25 iulie 1054. Schisma dintre Bi-serica din Roma şi Biserica din Orient era astfel consumată.

CETATEA LUI DAVIDA se vedea la IEBUSIŢI,la SION (MUNTE)

CETATE DE SCĂPAREA se vedea la RĂZBUNĂTORUL SÂNGELUI

CETĂŢEAN ROMANCartea Faptele Apostolilor (cap.22 :28) ne informează că apos-tolul Pavel, deşi evreu, era cetăţean roman din naştere; se

putea dobândi această cetăţenie prin conferire ulterioară. Cetăţenia romană antrena obligaţia serviciului militar şi plata tributului; în schimb, drep-tul de cetate cuprindea drepturile civile, dreptul de a se căsători la fel ca toţi, dreptul de a face acte juridice, cât şi drepturilepolitice, dreptul de vot, dreptulde a fi ales în magistratură.Apostolul Pavel, prin mărturia sa creştină, a avut de-a face de nenumărate ori cu justiţia romană; el a profitat de avantajul de a fi cetăţean roman pentru a scăpa de pedeapsa cu biciul.

CEZAR, IULIU(101-44 î. I.H.)Născut la Roma, descendent dintr-o veche familie patriciană ale cărei origini el le-a urcat până la Venus, el este ales la Roma în 73 î.I.H. la colegiul pontifilor. În 68 î.I.H., el este chestor în Spania, şi, în 65î.I.H, el ocupă scaunul de magistrat; el organizează jocuri rămase celebre.În 63 î.I.H., el este numit Pontifex Maximus, în 62 î. I.H., pretor şi, în 60 î. I.H. el formează, cu Crassus şi Pompei, primul tri-

64

umvirat. În 59 î. I.H, el obţine consulatul. Întreprinde războiul cu Galii din 58 până în 50 î. I.H. şi obţine predarea lui Vercin-getorix. El a fost un urbanist al Romei ; a construit Forumul, Curia,(clădirea Senatului) Ba-zilica.Ca scriitor, el a scris o tragedie,nişte poeme, o gramatică şi uncomentariu despre războiul cu galii. El a murit la Roma, în mij-locul Senatului, asasinat de Bru-tus şi de Cassius la 15 martie.

CEZAREEAPort la Marea Mediterană, reconstruit de Irod cel Mare (37î. I.H.), care i-a dat acest nume în onoarea lui Cezar Augustus. În secolul III, î.I.H. acest port for-tificat fenician se numea « Tur-nul lui Straton ». Cartea Faptelor Apostolilor (12 :19) arată că se găsea acolo sediul guvernului ro-man în Palestina.În cap. 23 :31, este menţionatcă apostolul Pavel a fost prizoni-er acolo timp de 2 ani; în cap. 27 se găseşte istoria îmbarcării apostolului pentru Roma. Nu-mele de Pilat din Pont a fost de-scoperit aici, gravat pe o piatră,

în 1961 : «Pontius Pilatus prae-fectus ».

CEZAREEA lui FILIPCetate situată la izvoarele Ior-danului, la sudul muntelui Her-mon; vechiul său nume, Paneas, îşi trage originea de la zeul Pan. Ea nu este citată în Vechiul Tes-tament, numai la Polybe, în 198 î. I.H., care povesteşte victoria lui Antiohus IV asupra Ptole-meilor. Cezar Augustus a oferit cetatea lui Irod cel Mare; ea a revenit prin moştenire fiului său Filip, care a numit-o Cezareea în onoarea lui Augustus sau a lui Tiberius. Ea face parte dintre cetăţile vizitate de Isus şi uceni-cii Săi (Mt 16 :13; Mc 8 :27).

CHAMPOLLIONNăscut la Figeac, în Lot, în 1790, el a murit de epuizare la Paris, în 1832. Acest arheolog francez a descoperit, după 23 de ani de cercetări, sistemul hieroglific al vechilor egipteni, datorită unei pietre trilingve scrise în greacă, în demotică şi în hieroglife, descoperită la Rosette, cu ocazia unei expediţii cu Napoleon.

65

A se vedea la PIATRA DE LA ROSETTE

CHEDRONVale care trece pe la poaleleIerusalimului şi care separă Templul de Muntele Măslinilor. Lângă zidurile de apărare, iese izvorul Ghihonului, care este cea mai importantă sursă de apă care alimentează Ierusalimul. Această vale începe în deşertul Iudeiipentru a merge până la Marea Moartă (Neemia 2 :15 şi 2 Cron. 33:14).A se vedea la MĂSLINILOR (MUNTELE)

CHEMOŞDivinitate păgână canaanită al cărei cult idolatru era utilizat de Meşa, împăratul Moabului în 900 î.I.H. A doua carte Împăraţi (cap.3 :27) povesteşte cum Meşa, văzându-se învins de Ioram şi Io-safat, şi-a sacrificat fiul zeului Chemoş; acest cult era interzis de Domnul Dumnezeu. În afară de asta, el a construit un sanctuar zeului Chemoş la Carihoh.

CHENITTrib nomad ce locuia în Sinai (Jud. 1:16 ; 1 Sam. 15:6). O parte din această regiune poartă nu-mele lor (1 Sam. 27:10). Ei au practicat meseria de topitori de aramă. Ei sunt fierari descendenţi din Tubal-Cain, despre care vorbeşte Geneza (4 :17). Ei deţineau, în acea vreme, monopolul exploatării minelor de aramă, erau muzicieni, şi aveau foarte numeroase turme.

CHESTER BEATTYA se vedea la MANUSCRISECHESTORA se vedea la TREZORIER

CHILIASM (milenarism)Credinţă în revenirea lui Hristos pe pământ pentru împărăţia de o mie de ani, înainte de sfârşitul lumii. Opinie răspândită în creştinismul primitiv, cât şi la Papias din Hierapolis.

CHINERETCetate întărită de pe teritoriul luiNeftali (Iosua 19 :35).

66

Numele său apare în lista cetăţilor cucerite de Thutmose III, în 1468 î.I.H. Ea a dat nu-mele său câmpiei înconjurătoare, cât şi lacului pe malul căruia ea era construită (Num. 34 :11 ; Iosua.12 :3 ; 1 Împ 15 :20). Ea domina câmpia fertilă a Ghene-zaretului (Mt 14 :34).

CHIRIL AL ALEXANDRIEI(376-444)Născut în 376 la Alexandria, mort în acelaşi oraş în 444, el a fost numit patriarh în 412. Bărbat ac-tiv, el a luptat împotriva evreilor, a novaţienilor şi a păgânilor. Când în 428, Nestorie, episcop la Constantinopol, a refuzat să dea titlul de « Mama lui Dumnezeu » Fecioarei, ei au apelat amân-doi la Papa Celestin I, care a fost de partea lui Chiril, pentru că el a insistat asupra unităţii dintre na-tura divină şi umană în Hristos ; prin urmare « Theotokos »( care a dat naştere lui Dumnezeu-în greacă-n.trad.) era un titlu valabil din punct de vedere teologic. Antiohienii au protestat îm-potriva lui Chiril la Conciliul de la Efes în 431, pentru că i-a condamnat.A se vedea la THEOTOKOS

CHIRIL AL IERUSALIMULUI(315-386)Născut la Ierusalim în 315, mort în acelaşi oraş în 386, episcop al Ierusalimului în 349, el se opunearianismului radical, şi este alu-ngat de trei ori de la sediul epis-copal. El a scris douăzeci şi patru de omilii, cunoscute sub titlul de «Catecheze baptismale ». Ele tratează despre semnificaţia sacramentului Euharistiei, a Botezului, şi a Confirmării; ele afirmă prezenţa reală în Eu-haristie.

CHISONFluviu care, izvorând din munţii Ghilboa, la nordul Israelului, irigă o parte din câmpia Izreel şi se varsă în golful Haifa, în câm-pia de lângă teritoriul lui Zabu-lon unde s-a desfăşurat bătălia Deborei şi a lui Barac împotriva lui Iabin, împăratul Haţorului (Jud.4 :7); el mărgineşte şi muntele Carmel în locul în care Ilie i-a omorât pe cei 450 de profeţi ai lui Baal (1 Împ. 18 :40).

CHIVOTUL LEGĂMÂNTULUIIn Cortul Întâlnirii, el era prin-

67

cipalul obiect. Era o cutie de 115cm lungime pe 70cm lăţime şi 70cm înălţime. Era din lemn de salcâm acoperit cu aur pur. Erau câte două inele (verigi) de fiecare parte care serveau la pu-nerea unor drugi de lemn pen-tru a fi transportat. Pe capac, doi heruvimi din aur stau faţă în faţă. Chivotul conţinea cele două table de piatră cu Legea lui Moise (Ex 25 : 21); chivotul se găsea în locul Prea Sfânt.(Ex 26: 34).

CICLOPIC (zidărie)Stânci masive întrebuinţate pen-tru a construi zidurile cetăţilor în epoca de bronz (3150-1200 î.I.H.).

CILINDRURulou mesopotamic gravat sauînscris ce servea la fabricareade sigilii prin rulare pe argilăproaspătă.A se vedea la SIGILII(SIGILII-CILINDRI)

CINA (sau CENA)La romani, masa principalăce se lua în a 9-a oră din zi (adică

la orele 14), după ziua de muncă; masa era compusă din 3 părţi :- aperitivele (gustatia) ;- cina propriu-zisă, conţinând mai multe feluri, vine momen-tul rugăciunii adresate zeilor, urmată de un dar (ofrandă) zeului protector al casei ;- masa se relua apoi cu desertul, ce consta în fructe şi prăjituri.De remarcat că în 1 Corinteni (cap. 11), Cina est luată în cursul unei mese ( agape).A se vedea la AGAPE

CIOB (bucată de urcior)A se vedea la OSTRACA

CIPRIAN (205-258)Episcop al Cartaginei în 249.Împăratul Decius a declanşat opersecuţie în 250. Ciprian a fugit. La întoarcerea sa în 251, el a găsit că mulţi ceştini şi-au renegat credinţa (lapsi), alţii şi-au angajat persecutori, alţii au suferit pentru credinţă (mărturisitorii). El a căutat o formulă pentru a-i readmite pe “lapsi”. El a fost executat în 258, când împăratul Valerian a declanşat o persecuţie. Este

68

primul episcop care a făcut o istorie a Bisericii Creştine: « Despre unitatea Bisericii» cu scopul de a-i încuraja pe creştinii persecutaţi.A se vedea la LAPSI

CIPRUUne din cele trei mari insule din Mediterana: 220km lungime pe80km în lărgimea sa cea mai mare. Muntele Troodos atinge 2010m altitudine. Deja Thutmose III (1494 î. I.H.) o menţionează printre cuceririle sale. Scrisorile de la Amarna, documentele hitite sau textele din Ugarit o numesc Elişa, ca în 1 Cronici (1 :7). Barnaba s-a născut aici (Fapte 4 :36); el a evanghelizat insula cu apostolul Pavel (Fapte 13 :4), apoi singur (Fapte 15 :39).În cursul istoriei, această insulă afost dominată de toate culturileorientale : fenicieni, greci,egipteni, perşi şi romani în 58î.I.H. Comunităţi de evreiexistau pe insulă (Fapte 4 :36)După moartea lui Ştefan, nişte creştini s-au întors aici şi au ves-tit Evanghelia (Fapte 11 :19.) Pavel şi Barnaba au mers acolo

în prima lor călătorie misionară (Fapte 13 :4.), apoi Barnaba şi Marcu s-au întors aici pentru evanghlizare (Fapte 15 :39).

CIRC (arenă)Loc construit de romani pentrujocuri. Apostolul Pavel va spune (2 Tim 4 :17) : « ..am fost izbăvit din gura leului. » În asemenea circuri (arene) erau daţi martirii fiarelor sălbatice; se organizau aici lupte de gladiatori, roma-nii se bucurau şi de cursele cu care de război, de cortegiile învingătorilor şi de procesiuni. Cel mai mare circ din Roma conţinea 400 000 de locuri.Circul din Lyon este celebru prin martirajul Blandinei, dată ani-malelor sălbatice.A se vedea la BLANDINA

CIRCACuvânt din latină care înseamnă : «în jurul» (unei date).

CIRUS II (556-528 î. I.H.)ÎMPĂRATUL PERŞILORFiul lui Cambise I, mare cuceritor, el a fondat imperiul Persiei achaemenid (primul im-

69

periu persan-n.trad.) învingân-du-l pe împăratul mezilor Asty-ages, în 555 î. I.H. şi pe Cresus, împăratul Lidiei, în 546 î. I.H. Avertizat de două ori de Isaia pro-fetul ca fiind unsul lui Dumnezeu pentru a-I elibera pe prizonierii evrei (Isaia 44:28 ; şi 45:1. Ezra 1 :1); efectiv, toţi evreii s-au întors la Ierusalim în 538 î.I.H. Cirus a murit pe un câmp de bătălie la Pasargadae în Iran, în 528, după ce a luat Babilonul, deturnând cursul Eufratului.A se vedea la ÎMPĂRĂŢII PER-SANE

CISIUMLa romani, trăsură uşoară cu două locuri trasă de unul sau doi cai. Ea era foarte utilizată pe dru-murile romane. Apostolii le-au folosit şi ei în călătoriile lor mis-ionare.

CITITORÎn antichitate, învăţământul se făcea oral de către un cititor,care citea cu voce tare în faţaaltor persoane; existau cititoriîn teologie, ca şi cititori în filo-zofie. Biblia menţionează şi acest fapt. « Ezra a citit în carte

de dimineaţa până la amiază ». (Neemia 8 :3). « Isus(....) a intrat în sinagogă în ziua de sabat. El s-a sculat să citească ». (Luca 4 :16).« Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii». (Ap 1 :3)CLASE SOCIALEÎn Hristos : « nu mai este nici rob, nici slobod », va spune apos-tolul Pavel(Gal 3 :28). În dreptul roman existau patru categorii de oameni :1° oamenii liberi,2° sclavii,3° cei eliberaţi,4° străinii.Fiecare din aceste categorii (în afară de sclavi) are drepturi şi îndatoriri care sunt definite în raport cu criteriul cetăţeniei ro-mane.

CLASSICUMLa romani, este un semnaldat cu o trompetă, fie pentru a chema soldaţii, fie pentru a convoca poporul la întruniri. Trompeta care servea chiar ea să dea semnalul se numea tot «clas-sicum » În Apocalipsa, în cap. 8:6, semnalul trompetei este de

70

asemenea menţionat pentru evenimentele escato-logice.

CLAUDIU I (10 î. - 54 d.I.H.)Împărat roman, născut la Lyon, în anul 10 î.I.H, el este nepotul lui Tiberiu. El a dat Palestina întreagă lui Irod Agripa I, pentru că el a asistat, la Roma, la serbările încoronării sale. Claudiu, la începutul domniei sale, i-a favorizat pe evrei dând privilegii celor din Alexandria, dar mai târziu, el i-a alungat pe toţi din Roma (Fapte 18 :2). El şi-a otrăvit soţia, Mesalina. A doua sa soţie, Agripina l-a ucis pe Claudiu, căci ea voia să-l pună pe Nero pe tron, în locul lui; acesta a asasinat-o la rândul lui.

CLEMENT DIN ALEXANDRIA(150-220)Născut la Atena, el l-a întâlnit laAlexandria pe Panten, care era directorul şcolii de catecheză;El l-a urmat în 190, dar,persecutat, el fuge în 202. Doctrina sa menţine credinţa tradiţională îm-

potriva gnosticilor, dar crede în posibilitatea unei gnoze creştine. El a scris o trilogie :«Protrep-tica », destinată celor nebotezaţi, «Pedagogul » celor botezaţi, «Stromatele »(sens literal: co-voare, ţesături pt a indica vari-etatea argumentelor-n. trad.).

CLEMENT DIN ROMA(60-100)« Papă » în 91, el este un Părinte al Bisericii Apostolice reprezentând comunitatea creştină din Roma.El a scris o scrisoare conciliantă Corintenilor, pentru a pune capăt unei schisme. Această lucrare necanonică, dar foarte veche, este de o mare valoare istorică pentru creştinismul primar. Această scrisoare nu este scrisă în numele său propriu, ci în cel al comunităţii; acest fapt îi face pe unii savanţi să presupună existenţa unei direcţionări cu au-toritate apostolică din partea Ro-mei în acea vreme.

CLEMENT I (88-97)« Papă » din 88 până în 97 la Roma. Primul autor creştin după apostoli; scrierile sale sunt con-siderate ca apocrife : o epistolă

71

către Corinteni, « recunoştinţe », « omelii clementine », «constituţiile apostolice », « epistolele - decret», etc.

CLIENT (plebeu roman)La romani, clientul (plebeu) este servitorul unui patron (patrician). El poate fi un membru sărac al familiei sale, un străin sau un sclav eliberat. El datorează rspect, devotament şi onestitate patronului său.

COAFURĂÎn Orientul Apropiat, multă vreme coafura feminină a fost simplă : coc sau cozi împletite şi înfăşurate în formă de colac pe frunte.Aceste tipuri de coafură suntrecomandate de apostolul Pavel (1 Tim 2 :9). În contrast, moda romană era foarte dezvoltată pentru femeile distinse; ele purtau nişte coafuri dispuse sub forma unei piramide susţinute cu ace sau diademe, altele preferau ondulaţiile sub forma unei căşti peste urechi sau părul ridicat în spate ca o creastă de coif. Cât despre bărbaţi, ei purtau părul scurt.

COBORÂREA LUI IŞTAR ÎN INFERN1 Samuel, cap.2 :6, explică fap-tul că Dumnezeu îi coboară pe oameni în locuinţa morţilor; dar această istorioară semitică ne poveşteşte în mod poetic cum (dar nu de ce) zeiţa Iştar a coborât în împărăţia morţilor, numită “kurnugi”, pământul făra întoar-cere şi cum, o dată ajunsă acolo, ea a fost prizonieră până când Ea obţine eliberarea sa. Iştar descrie infernul ca fiind întunecos, lugu-bru şi teribil de plin de praf.CODEXSe numeşte « codex » un manu-scris biblic vechi compus din pagini cusute între ele formând o carte. Cele mai importante co-dexuri sunt : Vaticanus din sec-olul IV, Sinaiticus din secolul IV, Alexandrinus din secolul V, Washingtonianus din secolul V, Ephraemi Rescriptus din secolul V, Codex Bezae Cantabrigiensis din secolul VI.A se vedea la MANUSCRISE

CODUL LUI HAMMURABIÎnainte de cele 10 porunci date de Dumnezeu lui Moise în 1494 î.I.H. existau la alte popoare

72

coduri de legi morale asemănătoare. Astfel, Codul lui Hammurabi (1760 î. I.H.), scris de împăratul Babilonului care a utilizat un bloc de bazalt negru de 2,25m înălţime pe care el a scris 3500 de rânduri, reprezentând 282 de legi.El este păstrat la muzeul Luvru.Legea lui Moise zice : « cine va lovi pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea » (Ex. 21 :15) Codul lui Hammurabi, legea 195, spune următoarele : “Dacă un fiu şi-a lovit tatăl, el va fi condamnat să moară cu mâna tăiată”.A se vedea laHAMMURABI

CODUL DE LEGI AL HETIŢILORIn ceea ce priveşte cumpărarea peşterii Macpela de către Avraam (Gen. cap.23), codul de legi al hetitţilor a fost folosit pentru tranzacţie. La Bogazkoi (Hattu-sa) au fost descoperite 10 000 de tăbliţe de argilă ce pun în valoare înţelepciunea acestei culturi. Primele descoperiri au fost făcute în 1876 de A.H. Sayce, apoi în 1906, de Winckler.

COHORTĂ Diviziune a legiunii romane creată de Marius (157-86 î.I.H). Ea avea şase sute de bărbaţi comandaţi de un centurion, apoi de un tribun; existau mai multe tipuri de cohorte: cele auxiliare, cele urbane, cele de gărzi de no-apte, cohorta pretoriană. Cartea Faptelor Apostolilor (27 :1)(ceată de ostaşi) face menţiunea cohortei Augusta; o altă cohortă este semnalată Ioan 18 : 3.A se vedea la CENTURION sau CENTENIER, la GRADELE ÎN ARMATA ROMANĂ

COLISEUMA se vedea la AMFITEATRU

COLEGIALITATEPutere exersată de mai multe persoane cu aceeaşi autoritate. Acest grup episcopal se numea o colegială.

COLOANĂ (stâlp)În Biblie, stâlpul are un senssimbolic; el se raporteazăadesea la un creştin. Iacov,Petru şi Ioan sunt consideraţica nişte stâlpi (Gal 2 :9)

73

La romani, se înălţa o coloană (columnă) în onoarea unui indi-vid sau a unui eveniment glorios, cu scopul de a-l glorifica şi de a-i păstra amintirea; Columna lui Traian de la Roma este celebră: terminată în 113 şi înaltă de 40m ea povesteşte victoria lui Traian asupra Dacilor în 107; la baza sa se găseşte mormântul său, dar din secolul XVI, statuia lui Traian a fost înlocuită de cea a Sfântului Petru.

COLUMBARIUMClădire funerară compusă dinnişe în care se păstrează rămăşiţele defuncţilor după in-cinerarea lor.Aceste morminte colective erauconstruite pentru cei săraci care nu puteau dispune de morminte individuale; în Israel, s-au numărat mai mult de două sute, cel mai mare conţinea o mie cin-ci sute de nişe; cel mai vechi este situat în Etruria: el datează din 396 î. I.H.

COMMODUS (161-192)Născut la Canuvium în 161, el este fiul lui Marc Aureliu. El a devenit îmărat în 180. El i-a în-

vins pe barbari.El a încredinţat conducerea afacerilor unor curtezani nedemni, Perennis şi Cleandru. Prin cruzimea sa, în fiecare zi, sute de persoane piereau ca vic-time ale terorii sale.Deghizat în Hercule, el cobora în arene şi-i omora pe gladiatori şi animalele sălbatice. Concubina sa l-a asasinat la Roma. El i-a persecutat moderat pe creştini.

COMMON ERA (C.E.)Eră sau epocă situată după IsusHristos. Evreii, în raport cu calendarul lor adamic, pentru a preciza o dată după Isus Hristos, scriau « Common Era ».

CONCILIUA se vedea la THEOTOKOSNICEEA (I şi al II-leaCONCILIU), la ECUMENICE (CONCILII), la ORANGE (CONCILII DE LA)

CONFIRMAREÎn Biserica apostolică, act careconstă în a-şi pune mâinile peste convertiţi în momentul botezului lor (Fapte 19 :6). Acest al doilea dar al Duhului este atestat de

74

Tertulian, cât şi de Ciprian dinCartagina. Hipolit vorbeşte de o ungere dată după botez pentru ca creştinul să primească Duhul Sfânt într-un mod mai com-plet decât doar prin botez. Papa Inocenţiu I a restrâns această practică.

CONGREGAŢIONALISTSe spune despre un tip de biserică administrată de o asociaţie sau o colectivitate; ea nu este condusă de un singur individ.

CONSTANŢIUS I CHLORUS(225-306)Tatăl lui Constantin I, acest împărat roman a guvernat Dalmaţia în 292 şi a devenit Ce-zar la Milano în 293. El a guvernat Anglia, Galia şi Spania cu înţelepciune şi umani-tate. El a pus capăt persecuţiilor creştinilor, a devenit August în 305 şi a murit la Eboracum (azi York) în 306.

CONSTANŢIUS II (317-361)Al doilea fiu al lui Constan-tin, născut la Iliricum în 317, mort la Mopsucrena (Cilicia),

Constanţius II a devenit împăraat în 337. Ca şi tatăl său, el a favorizat creştinismul, dar pentru o mai mare unitate în împărăţia sa, el a restabilit arianismul, pe care Conciliul de la Niceea l-a condamnat. Constanţius nu-şi vedea limitele autorităţii sale religioase; este ceea ce s-a numit « cezaropapism», adică domin-area monarhului secular asupra Bisericii.

CONSTANT I (320-360)Născut în 320, el este al treilea fiu al lui Constantin I. El a primit la moartea tatălui său, în 337, Iliria, Italia şi Africa, apoi el a devenit împăratul întregului Imperiu Ro-man de Apus.A murit în 360 la Elena (Elna) înSpania.CONSTANTIN I CEL MARE(270-337)Fiul lui Constanţiu I, el s-a născut la Naissus (Nis) în 270. El a devenit împărat în 306. Vic-toria asupra lui Maxenţiu sub zidurile Romei, în 312 a decis triumful creştinismului. Cu Li-cinius în 313, el a scris un «edict» de toleranţă care a făcut din

75

creştinism o religie legală. El a introdus valorile creştine în drep-tul roman şi a restituit creştinilor bunurile confiscate. El a diminuat influenţa păgânismului interzicând con-sultarea oracolelor, aducerea de sacrificii de animale la domicil-iu. El a făcut să înceteze luptele cu gladiatori şi a interzis crucifi-carea din respect faţă de moartea lui Hristos. El a convocat primul Conciliu ecumenic de la Niceea în 325. El a fost botezat de Euse-biu pe patul de moarte la Nico-media în337.

CONSTANTIN II (317-340)Născut la Arles în 317, fiul luiConstantin I, el a primit, la moartea tatălui său, în 337,Constantinopolul, Anglia, Galia, Spania şi o parte din Africa. Nemulţumit de această împărţire, el a declarat război fratelui său Constanţiu, dar a fost omorât la Aquileea în timp ce invada Italia în 34.

CONSTANTINOPOL(primul CONCILIU în 381)Împăratul Teodosie I (379-395) areunit acest conciliu pentru a pune capăt controversei ariene. Sub preşedinţia lui Meletie din Antiohia, cei o sută cincizeci de episcopi au reafirmat doctrina de la Niceea asupra naturii umane a lui Hristos şi a Divinităţii Duhului Sfânt, condamnând învăţătura lui Apolinarie. Conciliul a dat locul al II-lea episcopului de la Constantinopol.

CONSTANTINOPOL(al II-lea CONCILIU în 553)Convocat de împăratul Iustinian, acest conciliu a tratat despreaşa zisa problemă a « Celor TreiCapitole » adică a scrierilor celor trei autori care îi respingeau pe monofiziţi, în timp ce împăratulîncerca să-i câştige pe aceştia din urmă pentru cauza sa. Vigil din Roma s-a opus, ceea ce a provo-cat o schismă care a durat până în secolul VII.

CONSTRUCŢIEContrar construcţiilor mesopota-miene ( zigurate) care erau făcute

76

din cărămizi din argilă legate în-tre ele cu ciment, construcţiile din Israel erau realizate din mari blocuri de piatră cântărind mai multe tone şi având până la 10m lungime şi 3m lărgime (zidul Plângerii). Astfel Isus Hristos a putut zice ucenicilor Săi (Mc 13:1) că « nu va rămânea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată».

CONTRAFORTElement decorativ în formă de consolă răsturnată care serveşte de contrafort (sprijin) şi care atenuează unghiurile. Contrafortul se poate termina sub formă de spirală.

CONVERTIREEste faptul de a trece de la o credinţă considerată ca falsă (păgână) la adevărul revelat în Biblie. Convertirea la creştinism trece prin pocăinţă şi credinţa în lucrarea lui Isus Hristos şi adoptarea învăţăturii şi practicii creştine.COPERTINĂAcoperiş construit cu înclinaţie şi cu un singur versant. Streaşina acoperă în faţa unei deschizături

sau a unei faţade.A se vedea la ACOPERIŞ

COPIATES (gropari-n.trad.)Sub Constantin, Codul Teodo-sian, nume dat membrilor cleru-lui însărcinaţi cu înmormântările celor credincioşi; aceasta a per-mis creştinilor să aibă o existenţă quasi legală. În timpul primelor trei secole, groparii respectau le-gile romane.

COPTĂ (BISERICA )Nume dat creştinilor din Egipt.Cel mai mare călugăr al lor a fost Pahomie. Copţii sunt monofiziţi ; ei au părăsit marea biserică după Conciliul din Calcedonia din 451. Ei şi-au scris manuscrisele în propria limbă, derivată din ve-chea limbă egipteană, în opoziţie cu creştinătatea greacă din Alex-andria.

CORINTENI( a 3-a EPISTOLĂ CĂTRE)Această scrisoare, scrisă în secolul II, făcea parte integrantă din Faptele lui Pavel. Această epistolă insistă asupra naşterii din fecioară a lui Hristos şi pe

77

învierea trupului, în opoziţie cu gnosticii şi cu docetiştii.O vreme, în Armenia şi în Siria, s-a crezut în autenticitatea ei paulină.

CORNCornul ocupa un loc important în simbolistica popoarelor; el reprezenta forţa, puterea şi cura-jul taurului, animal sacru în cultele păgâne.În cartea lui Daniel (cap.7),Antichrist este prezentat ca fiind cornul cel mic.

CORNELIULa Roma în 251, el a fost ales« papă », datorită cumpătării sale şi a milei sale faţă de cei care au căzut şi şi-au renegat credinţa în timpul persecuţiilor.

CORNICULĂ Ornament în formă de corn pus pe casca unor soldaţi sau ofiţeri romani cărora generalul le acor-da această marcă de onoare..

CORPORAŢII2 Timotei 4 :14 ne vorbeşte de

Alexandru căldărarul care s-a opus apostolului Pavel. În im-periul roman, toate breslele de meserii erau organizate în corporaţii care depindeau de un ordin religios; ei se închinau unei divinităţi, care era patroana unei corporaţii; aceasta poate explica opoziţia acestui căldărar faţă de Evanghelie.

COROANĂ (cunună)Romanii au folosit mult coroanele. O breaslă chiar s-a specializat în asta; ele erau fie din frunze, fie din metal; se purtau în cursul ceremoniilor religioase sau pentru o serbare importantă, cum ar fi o căsătorie sau o naştere. Era de asemenea o recompensă militară şi sportivă. Biblia ne vorbeşte de cununa de spini ce I s-a pus lui Isus Hristos (Mt 27 :29). Simbolic, ea reprezintă o recompensă pentru credincioşi, cununa vieţii (Iacov 1 :12), neprihănirii (2 Tim 4 :8), slavei (1 Petru 5 :4).

CORNUL ABUNDENŢEI (SEMILUNA FERTILĂ)Nume dat câmpiei aluvialemesopotamice situată între flu-

78

viile Tigru şi Eufrat, începând de la Golful Persic şi ajungând până în valea Iordanului, lungă de 2000km.

CORTUL ÎNTÂLNIRIITemplu mobil pe care Dom-nul l-a ordonat lui Moise să-l construiască, cu scopul de a-I permite să vină să locuiască în mijlocul poporului Său (Ex 25 :8), pentru a oferi celor păcătoşi un mijloc de comuniune cu Dum-nezeu (v.22). Planul construcţiei i-a fost reve-lat lui Moise de către Domnul pe Sinai; Moise l-a construit exact cum i-a ordonat Domnul.A se vedea la TABERNACOL

COSITORMetal care, amestecat cu aramă,formează bronzul. Cositorul era importat din Tarsis din Spania (Ez 22 :18). Fenicienii au adus mari cantităţi din insulele Cassiterides, situate la sud-vest de Cornouaille.

COTA se vedea la GREUTĂŢI ŞI MĂSURI

CREAŢIONISMDoctrină biblică ce învaţă că speciile vii au fost create sepa-rat. În afara acestei probleme de interpretare literală a relatării creaţiei din Geneza, acest ter-men desemnează credinţa că Dumnezeu a creat un suflet nou pentru fiecare persoană. Această problemă specifică este legată de cea a păcatului original: cum este transmisibil păcatul dacă fiecare suflet face obiectul unei noi creaţii?

CRENELURIProtecţii, mai ales din căramizi din pământ uscat, instalate sus pe metereze.

CREŞTINA se vedea la ANTIOHIA DIN SIRIA, la AGRIPA II (49-102 d. I.H.)

CRETAEste cea mai mare dintre insulele Greciei. Nu se prea cunoaşte isto-ria ei. Ea nu este citată în Vechiul Testament, doar dacă identificăm keretienii sau cheretiţii cu filis-tenii; aceştia din urmă ar fi atun-ci la originea lor. (Ez 25 :16).

79

La fel, ţara Caftor (Ier 47 :4) ar putea fi asimilată Cretei. În ep-oca creştină, apostolul Pavel l-a însărcinat pe Tit să continue evanghelizarea insulei (Tit 1 :5). Mai târziu, Creta este citată cu ocazia călătoriei apostolului Pavel la Roma; el a părăsit locul numit “Limanuri bune” înainte de a trece printr-o furtună (Fapte 27:7).A se vedea la NAVIGAŢIE

CRISMA(monograma lui Hristos)Aceasta este monograma lui Hristos formată din prima şi ul-tima literă legate între ele, din alfabetul grecesc, după Cuvântul lui Isus Hristos în cartea Apocal-ipsei « Eu sunt Alfa şi Omega » (1:8).A se vedea la ALFA şi OMEGA

CRITICA TEXTUALĂCritica biblică sau exegezăbiblică este studiul ştiinţific altextului Bibliei.Există mai multe şcoli de interp-retare. Pentru raţionalişti, Biblia poate fi studiată şi interpretată ca toate celelalte lucrări din an-

tichitate.După catolici, Dumnezeu i-ainspirat pe autorii Bibliei, deter-minându-i să scrie, El i-a ferit de orice eroare şi le-a revelat faptepe care ei le ignorau. Pentru protestanţi şi evanghelici, Biblia este inspirată şi conţine Cuvân-tul lui Dumnezeu, sursă unică a credinţei.Creştinul, instruitînlăuntru de Hristos, prin Duhul Sfânt, citeşte el însuşi adevărata doctrină în Biblie.

CROMATOGRAFIEŞtiinţă referitoare la studiul obiectelor cu datarea lor printr-un procedeu de separare a diferitelor substanţe ce constituie materia obiectului.

CRONICA BABILONIANĂAceastă foarte importantă cronică scrisă de Nebucadneţar, împăratul Babilonului, relatează sfârşitul împărăţiei lui Iuda prin căderea Ierusalimului în 584 î. I.H. Ea vorbeşte de destitu-irea împăratului Ioiachin şi a captivităţii sale la Babilon (re-latare scrisă în 2 Cron 36 :10).

80

CRONOLOGIE BIBLICĂ(A se vedea studiul autorului în bibliografie).

CRONOLOGIA PATIMILOR LUI HRISTOSLa 14 nisan corespunde inter-valul de miercuri, orele 18 până joi, orele 18. (Pregătirea Paştelui, Jertffirea mielului pascal, azimi).La 15 nisan corespunde interval-ul de joi, orele 18, până vineri, orele 18 (Paştele, Sfânta Cină cu ucenicii, arestarea, procesul, cru-cificarea, înmormântarea).La 16 nisan corespunde sabatul,adică de vineri, orele 18 până sâmbătă, orele 18. (Isus în mor-mânt).La 17 nisan corespunde dumi-nica, adică ziua reluării lucrului : (Învierea).În Evanghelia lui Ioan (13 :14.),este adăugată spălarea picioare-lor.

CRUCECrucea, obiect de supliciu, era din lemn, adesea din lemn de măslin sau de salcâm. Piesa verticală care era plantată se numea “trunchi”, cealaltă piesă

de lemn, fixată orizontal, se numea “patibulum”. Crucea avea deasupra o plăcuţă, “titulus”, pe care figura numele condamnatu-lui şi motivul crucificării.

CRUCIFICAREPedeapsa cu moartea utilizată deperşi, de Cirus, ea a fost de ase-menea utilizată de împăraţii romani pentru a-i pedepsi pe criminali şi pe cei care provocau rebeliuni. Ca urmare, Constantin, devenit creştin, a abolit răstignirea din respect, în memoria patimilor Domnului nostru Isus Hris-tos. Ceilalţi împăraţi favorabili creştinismului au abolit şi ei cru-cificarea.A se vedea la GOLGOTA, la

CRONOLOGIA PATIMILOR LUI HRISTOS CUI VOTIVÎn 2250 î.I.H., în vremea lui Terah, tatăl lui Avraam, la Ur înCaldeea, prinţul Ur-Bavu construia temple. În fundaţiile lor se punea un cui din argilă, având puterea de a sfinţi templul făcând apel la zeii de Sus pentru ca ei să-i împiedice pe zeii de Jos

81

să murdărească templul sacru.

CULEGERE (de citate) numit « lanţ »Termen utilizat pentru a desemna culegeri de citate din diverşi Părinţi ai Bisericii. Ele au fost redactate de autori târzii, dar lucrările unor scriitori nu au supravieţuit decât datorită aces-tor lanţuri de citate.

CULT (OBIECTE DE)Vechiul Testament conţine lista detaliată a diferitelor obiecte utilizate pentru cult în Cortul Întâlnirii, apoi în templu. Cortul Întâlnirii fiind transportabil, obiectele aveau inele de fiecare parte, ca şi chivotul legământului (Ex.37 :1). Mai sunt încă citate: masa cu pâinile pentru punerea înainte, farfurii, căţui, potire şi ceşti pentru jertfele de băutură, două altare, altarul pentru ar-derea tămâiei, altarul din lemn de salcâm, sfeşnicul.În templul lui Solomon, seregăsesc toate aceste obiecte, dar mult mai mari, cât şi marea turnată din aramă de o mărime de 80,3m (1 Împ 7 : 23).

A se vedea la CHIVOTUL LEGĂMÂNTULUI, laMENORA, la CORTUL ÎNTÂLNIRII

CULT IDOLATRUVechile culte erau idolatre,divinitatea era reprezentată de o statuetă, ce era venerată în modreligios cu scopul de a obţine tot felul de favoruri. Cultul idolatrual canaaniţilor era deosebit de odios, căci se sacrificau şi oame-ni, chiar şi copii; Domnul a po-runcit lui Israel să distrugă acest cult (Ex.23 :24).

CULTUL IMPERIALCultul imperial a fost instituit de Cezar, care s-a mândrit că descinde din Venus; i s-a făcut un cult şi el a primit respectul şi cinstirea demne de un zeu. Deşi nu este vorba de cultul imperial, cartea Faptelor Apostolilor (14:11) ne relatează că la Listra mulţimea, ca urmare a unui miracol de vindecare, l-a numit pe Barnaba, Jupiter, iar pe Pavel, Mercur.

82

CUNEIFORMĂ (scrierea)Scriere utilizată în Mesopotamiaînainte de Potop, cu 3000 de ani î. I.H. Ea utiliza forma pictografică; semnul avea un simbol, steaua însemna zeu sau împărat, mistria : construcţia, spicul de grâu : secerişul etc. Acestor semne li se adăuga o gramatică complexă. Scrierea cuneiformă a fost descifrată în mod oficial în 1857 de sir Rawlinson.A se vedea la SCRIERE, laNIEBUHR, la RAWLINSON, la VALLE PIETRO DELLA

CUPRUÎn ebraică, nu este decât un sin-gur cuvânt pentru a desemna ar-ama sau cuprul, dar acest nume însemna şi bronz, care este un aliaj de aramă şi cositor. În afară de menţiunile din (Deut 8 :9 şi Iov 28 :2), cuvântul « bronz » trebuie să-l înţelegem în loc de « aramă »Bronzul era metalul cel mai răspândit din 3150 până în 1200 î. I.H., înainte de sosirea fierului (1200-900 î.I.H.). Minele de aramă pe care Solomon le-a descoperit l-au îmbogăţit enorm (1Împ.7:46).

CURSIVSe spune despre un manuscris scris cu litere minuscule ale căror cuvinte şi fraze sunt legate împreună fără nicio punctuaţie sau ortografie.Contrar: a se vedea la UNCIALCURTEA NEAMURILOREsplanada Templului din Ieru-salim era compusă din două curţi: curtea neamurilor şi curtea interioară. Curtea Neamurilor era o curte publică deschisă tuturor; ea era înconjurată de un portic cu colonade care se numea, la sud, porticul împărătesc şi, la est, por-ticul lui Solomon.Sub aceste colonade, învăţătorii Legii şi scribii dădeau învăţătură. Este şcoala pe care a frecven-tat-o Isus, copil (Luca 2 :46). Acolo, se practica şi comerţul schimbătorilor de bani şi al negustorilor care vindeau ani-male pentru jertfe, pe care Isus i-a alungat (Mt 21:12). În curtea interioară se găsea o balustradă, cu o inscripţie în greacă ce in-terzicea accesul Neamurilor în Locul Sfânt (Fapte 21 :28).A se vedea la TRYPHACTOS

83

CUVINTELE LUI ISUSTermen utilizat de specialiştipentru a desemna mai multe papirusuri găsite la Oxirinc în Egipt, care prezintă scurte pasajeatribuite lui Isus. Se crede că eleprovin din Evanghelia gnosticăa lui Toma.

CVADRILOBATÎn arhitectură, formă ce constă înpatru arcuri de cercuri tangente, în general proprie artei gotice.

85

DDAGONMare zeu al Amoriţilor adorat laSumerieni (3000 î. I.H.) asimilatcu zeul Enlil la Mari în Siria.Reprezentat jumătate om şi jumătate peşte, el este tatăl lui Baal, zeul grânelor şi inventa-torul plugului; el este de aseme-nea adorat la filisteni (Jud 16 :23).A se vedea la ASDOD, p. 35.

DAMASCOraş din Siria, veritabilă oază,udată de Abana şi de Parpar (2 Împ.5 :12), deja citată în timpul lui Avraam (Gen. 14 :26).David l-a cucerit (2 Sam. 8. :5) dar a fost distrus de Tiglat-Pileser III în 742 î. i.H. (2 Împ. 16 :9), apoi de Alexandru cel Mare în 332 î.I.H. În tim-pul romanilor, Tiberiu l-a dat nabateenilo, fapt confirmat de 2 Cor. 11 :32. Numeroşi evrei locuiau acolo şi aveau mai multe sinagogi în

oraş (Fapte 9 :2). Strada dreaptă traversa centrul oraşului şi avea 3km lungime. Era o foarte frumoasă arteră flancată de coloane corintice; acolo locuia Iuda, cel la care a mers Anania să-şi pună mâinile peste apostolul Pavel (Fapte 9:10).

DAMASUS I (305 - 384)Născut în Spania în 305, mort laRoma în 384. Numit « papă » laRoma în 366, el este primul care a vorbit mereu de « Sediul Apostolic » pentru a desemna Roma, care a devenit cetatea Apostolilor şi a Martirilor. El a construit numeroase biserici şi a făcut catacombe în locurile frecventate de creştini. El a înlocuit statuile lui Romulus şiRemus, fondatorii Romei păgâne, cu cele ale lui Petru şi Pavel, reprezentând Roma creştină. El l-a numit secretar pe eruditul Ieronim, cu scopul ca el să revizuiască Biblia Latină numită «Vulgata ».A se vedea la IERONIM (345-420)

86

DANCetate întărită de Hyksosi, eaeste situată la izvoarele Iordanului, la poalele muntelui Hermon. Meterezele sale de 6m grosime, cu profilul inclinat la 45°, o făceau de necucerit. Ea se numea atunci Lais (Jud.18 :29.). Ieroboam I a pus acolo un viţel de aur (1 Împ 12 :28.). Dar Ben Hadad (955-910 î. I.H.), împăratul Damascului, a distrus-o. Reconstruită, ea a prosperat în timpul domniilor lui Ahab şi a lui Ieroboam II.A se vedea la HYKSOSI

DARIUS I (522-486 î. I.H.)În 520 î.I.H., Darius şi-a stabilit capitala de iarnă la Susa. El a fost un mare cuceritor, cât şi un constructor. Mai ales, a permis comunităţii evreieşti, revenite la Ierusalim, să-şi reia lucrările de reconstrucţie a templului din Ierusalim (Ezra 6:6), autorizaţi mai întâi de Cirus, în 538 (Ezra 1 :1), apoi abandonaţi. Templul a fost sfinţit în 515, în anul al şaselea al împăratului Darius I.

DARIUS MEDUL(603-539 î. I.H.)Acest împărat este citat în Daniel (5 :30 şi 9 :1). El a primit guver-narea împărăţiei Caldeii la vârsta de 62 de ani. Domnia sa la Babilon a fost scurtă. El a stabilit 120 satrapi care trebuiau să asculte de 3 şefi dintre care şi Daniel, dar el a pro-mulgat un edict stupid care l-a condus pe Daniel în groapa cu lei (Daniel 6 :1) În primul an al domniei acestui împărat, Dan-iel a primit viziunea celor 70 de săptămâni (Daniel 9:1).

DARIUS II OCHUS (NOTHUS)Fiul lui Artaxerxes I «Mână Lungă». În timpul acestui împărat (423-404 î.I.H.) s-a ter-minat construcţia Templului, în 557 î. I.H. şi terminată în 417 î. I.H., sau 140 ani mai târziu (Ezra 4 :5 ; Neemia 12 :12).

DATAREA PRIN SECVENŢESistem de datare, pus la punct deSir Flinders Petrie în 1890, avea ca bază studiul vaselor, formele lor şi decorarea lor.

87

Aceste ceramici găsite în «secvenţe», adică din zone corespunzătoare unei succesiuni relative de straturi arheologice, permit o datare destul de precisă.

DEBIR sau SANCTUARÎn templul de la Ierusalim, nume dat Sfintei Sfintelor, loc sacru unde Marele Preot nu pătrundea decât o dată pe an (Ez 41:3). Această încăpere era patratăşi măsura 20 coţi pe fiecare latură (1Împ cap. 6).A se vedea la COT, SFÂNTA SFINTELOR

DECALOGCuvânt grec ce semnifică « cele Zece Porunci». DUMNEZEU le-a spus lui Moise pe muntele Sinai(Ex.20 :1), şi le-a scris pe două table de piatră (Ex 31 :18).După Sfântul Augustin, prima tablă conţinea primele trei po-runci şi a doua, celelalte şapte; el spunea că primele trei se refereau la îndatoririle faţă de Dumnezeu şi că celelalte şapte, îndatoririle faţă de aproapele.

DECAPOLEConfederaţie elenistică a zece cetăţi greceşti, având o minori-tate evreiască, situată în Palesti-na, citată în Mt.4 :25. Numele şi numărul variază după evanghelii.Să cităm Bet-Şean, Damasc,Filadelfia, Rafana, Scythopolis,Gadara, Susita, Dium, Pella,Gerasa, Chenat, Abila, Kanatha,Hippos.

DECIUS (201-251)Născut în 201 la Bubalia (Panonia). Împărat pios, el a încercat să reînvie obiceiurile virtuoase ale vechii Rome, în 251 el a organizat cea de-a 7-a persecuţie a creştinilor. El a murit în acelaşi an la Abritos (Moesia) azi Aptaak (Bulgaria).

DECRETALEScrisori pe care Papa le trimitea de obicei pentru a răspunde uneiîntrebări disciplinare saudoctrinare, ele dau o formă juridică autorităţii pontificale. Cea mai veche scrisoare-decretală păstrată este cea a lui

Siricius în 385.

DEDICARECartea lui Ezra (6 :16) ne spune că « toţi au făcut cu bucurie sfinţirea acestei case a lui Dumnezeu». În dreptul roman, sfinţirea templelor se oficializa de către un magistrat şi un pon-tif. Magistratul dedică, în timp ce pontiful consfinţeşte. Pentru ca un pontif să poată transfera asupra zeilor proprietatea unui lucru, trebuia ca în prealabil un magistrat să fi cedat zeilor ceea ce aparţine oamenilor. Această dedicare era însoţită de jocuri şi de bucurie.A se vedea la TEMPLUL DINIERUSALIM

DEIPARADin latinescul « Deus et pario » (a da naştere). În Codul lui Iustinian, Fecioara Maria, mama lui Dumnezeu.

DELITZSCHAsiriolog german protestantliberal care, prin descoperirealiteraturii babiloniene, a vrut să demonstreze în 1902, într-o

conferinţă istorică, în prezenţakaiserului Wilhelm II, că Biblia nu este cea mai veche carte a lu-mii. El repunea în discuţie auto-ritatea fundamentală a Vechiului Testament, zicând că el nu mai poate fi considerat ca unic şi deci ca o pură revelaţie. Kaiserul a calificat acest raţionament « ca pe o mare eroare, căci, spune el, religia nu a fost niciodată rezul-tatul ştiinţei, ci al efuziunii in-imii şi al fiinţei».

DEMOTICALimbă egipteană mai recentă decât hieroglifele.A se vedea la ROSETTE (PIATRA DE LA)

DENDROCRONOLOGIEAceastă ştiinţă studiază scoarţele arborilor, cu scopul de a obţine o datare. Inventată de A. Douglas în laboratorul său « Tree Ring Laboratory » al universităţii din Arizona, această tehnică este utilizată în lumea întreagă. Această ştiinţă fusese deja studiată de Aristotel şi Teofrast, apoi de Leonardo da Vinci şi Buffon.

89

DER BALYZEH (PAPIRUS DIN)Fragmente dintr-un documentliturgic grec descoperit în 1907.Datând din secolul VI, ele ilustrează câteva aspecte din liturghia creştină greacă primitivă, practicată în Egipt.

DEŞERTURI în ISRAELAmon, Araba, Galaad, Ieşimon,Iuda, Moab, Munţii Neghev, Sin, Sinai.

DETECTOR ELECTROMAGNETICEst un aparat utilizat în arhe-ologie care,cu ajutorul unor electrozi,permite măsurarearezistivităţilor dinsol,descoperind astfel construcţii din piatră înfipte în pământ.

DEUTEROCANONICELEA se vedea la APOCRIFE

DIACONCuvânt grec ce semnifică « cel care serveşte ». În Noul Testament, relaţia între “diakonos” şi “presbyteros” nu

este foarte explicită; aceşti ter-meni pot fi schimbaţi între ei. Ignaţiu din Antiohia, în 115, dis-tinge în mod clar aceste funcţii în mod ierarhic : cel mai mare este “episkopos”, apoi “presbyteros”, în sfârşit, diakonos.În Romani 16 :1, diakonos odesemnează pe sora Fibia. Îngeneral, diaconii, bărbaţi saufemei, se ocupă de cei nevoiaşi şi de bolnavi. Totuşi în papalitate, diaconii au responabilităţi înalte, ei devin consilierii papilor; unii dintre ei chiar deveneau « papi ».

DIAMANTConsiderat ca o materie preţioasă, diamantul este citat în Iov (28 :17). Cel mai vechi specimen a fost găsit în Mesopotamia în jur de 3000 î.I.H ; este vorba de un colier din perle de diamant.În Egipt, în jurul anului 1700 î.I.H., se găsesc ochi din diamant albastru turcoaz, ce se puneau în orbitele statuilor; în această epocă, apar vazele. Diamantul era fabricat cu cuarţ topit cu na-tron sau cenuşă; acest tip de dia-mant nu era transparent.

90

DIASPORADiaspora (în greacă, dispersie),începe cu sfărşitul împărăţiei lui Israel în 584 î. I.H. Poporul evreu este dus captiv în Mesopotamia. Ei au supravieţuit organizând sinagogi, care le-au servit de loc de cult, de tribunal şi de şcoală. La căderea Ierusalimului, în anul 70, mulţi s-au dus în Occident ca sclavi, cât şi în Africa de Nord. Ei trăiau în comunităţi, formând cartiere evreieşti în marile oraşe.

DIATESSARONAcest termen desemnează ar-monia celor patru evanghe-lii, realizată de Tatian, în 180. Învăţaţii din epoca aceea nu au ezitat să facă o selecţie din cele patru evanghelii pentru a le adu-na intr-un singur text. Limba sa originală pare să fie între greacă şi siriană. Acest text va deveni oficial în biserica din Siria până în secolul V.

DIBONCetate din Moab, situată la nor-dul Arnonului. Cucerită de Si-hon, împăratul amoriţilor (Num. 21 :30), ea este citată ca făcând parte dintre cetăţile lui Ruben

(Iosua 13 :17).În 1868 a fost descoperită la Dibon celebra stelă a lui Meşa.A se vedea la STELA LUI MEŞA

DIDAHIADoctrina celor doisprezece apostoli: document publicat pentru prima dată în 1883, datând din a doua jumătate a primului secol sau de la începutul celui de-al doilea şi servind la învăţarea creştinilor.

DIDIM ORBUL(313-398)Născut la Alexandria, el şi-a pier-dut vederea la vârsta de 4 ani ; il a dobândit cunoştinţe atât de mari în teologie încât Atanasie l-a pus în fruntea şcolii de catecheză din Alexandria.El a scris tratate împotriva lui Arius, făcându-se apărătorul caracterului Divin al Duhului Sfânt. El a fost şi avocatul lui Origen, acuzat de erezie. A avut ca ucenici pe Rufin din Aquileia şi Ieronim, care au influenţat considerabil Occidentul.

91

DILUVIUMAcesta este numele dat de sirL. Wooley unui strat de pământ argilos de 3,70m grosime fără urme de viaţă, nici de activităţi umane, dovedind existenţa po-topului în Mesopotamia. Într-adevăr, sub acest strat de alu-viuni, se regăsesc scrieri ante-deluviene, cât şi vase, dovedind categoric habitatul primitiv.

DIOCLEŢIAN (245-313)Împărat roman născut la Salon(Dalmaţia) în 245. El devineîmpărat la moartea lui Ca-rus. A pus la punct sistemul de guvernământ numit tet-rarhie ce cuprindea doi auguşti :Diocleţian şi Maximian şi doi cezari : Constanţiu Chlorus şi Galeriu. El a divizat imperiul în douăsprezece dioceze, fiecare condusă de un vicar. A accentuat caracterul sacru al rolului împăratului şi, în para-lel, politica sa religioasă este însoţită de persecuţii împotriva creştinilor în303.

DIODOR DIN TARS (361-392)Născut la Antiohia, el s-a opus cu curaj lui Iulian Apostatul în 362, când acesta a vrut să restaureze păgânismul, la ordinul lui Valens ; este exilat în Armenia în 372, unde a dat învăţătură. În 381, el a devenit episcop în Tars. Renu-mele său exegetic se bazează pe interpretarea literală şi istorică a textului biblic. El s-a interesat de cronologii şi a avut ca ucenici pe Ioan Gură de Aur şi pe Teodor din Mopsuestia.

DIONISIE CEL MIC (500 - 545)Călugăr născut în Balcani (înSciţia sau în Armenia), el a trăit la Roma din 500 până în 545. Om de o mare ştiinţă, el compilează scrisorile decretale şi actele con-ciliilor pentru a le da forma unei culegeri canonice. El a stabilit un nou calendar datând naşterea lui Hristos, în mod greşit, începând cu anul al 754-lea de la întemei-erea Romei. Sistemul său este încă folosit azi, deşi are patru ani întârziere, el este la originea datării noastre înainte sau după Isus Hristos

92

DIORITPiatră foarte dură rezervată pentru sculptura statuilor.

DISCIPLINA ARCANIExpresie latină care desemnează« regula secretului » : a nu lăsa să participe la Sfânta Cină sau a nu boteza persoane neconvertite. Aceste practici au fost necesare în momentul convertirilor ma-sive din secolele IV şi V.

DIVINAŢIENumită şi arta ghicitului, eraarta de a cunoaşte gândul zeilor, bazându-se pe credinţa că divinităţile comunică cu anumiţi oameni religioşi privilegiaţi. La stoici, această artă nu era o superstiţie, ci o ştiinţă, care cu-prindea semne, prevestiri şi au-guri. Aceste divinaţii sunt inter-zise atât în Vechiul cât şi în Noul Testament.

DIVORŢIsus Hristos aminteşte această poruncă referitoare la divorţ : « Nu despărţiţi ceea ce Dumnezeu a unit » (Mt.19 :6). La romani, divorţurile erau rare

la începutul republicii, dar în timpul imperiului, căsătoria se desfăcea fără formalităţi, prin consimţire reciprocă sau chiar prin voinţa unuia singur; se nu-mea repudiere. Ne amintim ad-esea de gândul lui Iosif de a se despărţi de Maria (Mt 1 :19).Dar iniţiativa putea să vină şi din partea soţiei. Împăraţii creştini au luptat împotriva divorţului.

DOCETISMULDoctrină conform căreia Hris-tos nu are în mod real un trup, ci pare să aibă unul: această doctrină voia să-L cruţe pe Fiul lui Dumnezeu de corupţia cărnii. Dar un Hristos cu o aparenţă de corp nu ar putea suferi, muri, învia. Această doctrină compro-mite răscumpărarea; ea a fost combătută de apostolul Ioan în capitolele 1 şi 4 din Evanghelia sa.

DOFCATabăra israeliţilor pe drumul spre Sinai, între marea Roşie şi Refidim (Num 33 :12).

DOLIUMRecipient roman din lut ars,

93

utilizat la origine pentru a stoca vin, ulei sau grâu.

DOMIŢIAN (51-96)Al doilea fiu al lui Vespasian, născut la Roma, în 51. La moartea lui Titus în 81, el a fost ales împărat de către soldaţii săi. Cu un temperament crud, el a ucis un mare număr de cetăţeni romani. El i-a învins pe ger-manici şi pe bretoni. În 90, el a organizat la Roma persecuţia creştinilor; în 96, a fost asasinat la Roma printr-un complot din care a făcut parte şi soţia sa, Domitia Longina.

DONAT (313-355)Episcop de Casac Nigrae, lângăSetif. După marea persecuţiedin Africa în 303, s-a creat o dizidenţă împotriva celor care şi-au dat cărţile sacre păgânilor.Cecilian era tolerant, în timp ce Donat îi excludea din biserică. Ei au apelat la Constantin, care aconvocat sinodul de la Arles în 314. Acesta s-a declarat în favoarea lui Cecilian ; Curtea Imperială a făcut la fel. Donat a fost exilat în Spania în 316 de

către Constantin. În 336, Donat a convocat un sinod compus din 270 de episcopi; majoritatea af-ricanilor devenise donatistă. Atunci a survenit o a doua persecuţie. Donat este exilat în Galia, unde moare în 355.

DONATISMDoctrina lui Donat. Donatiştii seconsiderau ca singurii creştini puri, pentru că au ales să nu împărtăşească comuniunea cuepiscopul Cecilian. Această teologie rigoristă a fost contrată de Conciliul din Car-tagina, în 411, dar reuşeşte să supravieţuiască până la cuceri-rea musulmană din secolul VII. Această mişcareîşi datorează succesul rigorismului său şi fidelităţii biblice reprezentate de Ciprian din Cartagina: apoi crit-ica moralizatoare a statului con-stantinian a fost realizată de către Tertulian şi Perpetua. Această mişcare a reprezentat o anumită conştiinţă a bisericii africane.

DONATISTDiscipol al lui Donat, episcop din Cartagina. De orientare puritană, el reacţionează printr-o schismă,

94

în 312, împotriva creştinismului roman din oraşe, deţinător de bunuri materiale şi de putere. Doar sacramentele administrate de un sfânt plin de Duhul Sfânt, erau considerate de ei ca valide.

DOXOLOGIECuvânt grec ce semnifică «Cuvinte de Laudă » ; poate fi considerat de asemenea ca o rugăciune. Se găsesc doxologii în Vechiul ca şi în Noul Testament. În biserica primară există în liturghie cuvinte ca : « Gloria» (Glorie Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt). Există o foarte lungă doxologie romană în scrisoarea lui Clement adresată Corintenilor, datând din 95.

DREPTUL ROMANViaţa lui Hristos şi cele ale apostolilor, au fost confruntate cu dreptul roman, fie pentru a-i proteja, fie pentru a-i judeca. Preceptul de bază al dreptului roman era « A trăi onorabil, a nu face rău celuilalt, a da fiecăruia ceea ce i se cuvine. » Dreptul roman este prezent în cutume,

în legi, în senatus-consultum (decret al senatului), în plebi-scite, în constituţii imperiale, în edictele magistraţilor, în sfârşit, în răspunsurile jurisconsulţilor.

DRUMUL DE SABATDomnul Dumnezeu a instituit sa-batul ca zi de odihnă, cu ordinul de a rămâne fiecare în casa lui (Ex 16 :29), dar unii nu au ascul-tat.Domnul a zis lui Moise : «Până când aveţi de gând să nu păziţi poruncile şi legile Mele ?»(v.28). Dar în timpul lui Hristos, scribii au permis poporului să parcurgă o distanţă redusă. Expresia « drumul de Sabat » Din Fapte 1 :12, desemnează traiectoria care desparte Poarta de est a Ierusalimului de vârful munte-lui Măslinilor, unde se găseşte Biserica Înălţării. Aceasta reprezintă 2.000 coţi, adică 1km.

DRUMURILE ROMANEEle sunt una din gloriile civilizaţiei romane. Aceste dru-muri legau Imperiul din Apus de cel din Răsărit. Ele au fost utili-zate de cohortele romane, dar şi de negustori ; de asemenea, ele

95

au facilitat mult călătoriile apos-tolilor şi propagarea Evangheliei. Arheologia a calculat lungimea totală, cam 76 000km. Borna din aur a kilometrului zero se găsea la forumul din Roma. Ele au fost construite în Galia de către Augustus, în Spania, de către Tiberiu, în Dalmaţia, de către Claudiu, în Tracia, de către Nero. Via Maris mergea de-a lungul Mediteranei, apoi în Egipt şi, din Siria, până în Mesopotamia.A se vedea la MILA ROMANĂ

DUMUZIDivinitate la fenicieni numită şi Tammuz. Înseamnă « Adevărat Fiu » şi este un « împărat-cioban »divinizat, zeu al vegetaţiei primăverii care moare vara fără să fie vorba de înviere în anul următor.

DURA-EUROPOSCetate de garnizoană romană,Salihiyeh, situată în Siria, unde s-a descoperit cea mai veche biserică creştină cunoscută datând din 240 aproximativ. Era vorba de un simplu edificiu care reuneşte două case, ce avea un baptisteriu (reconstituit la uni-

versitatea din Yale, în Statele-Unite). Decorul său important cuprinde fresce care au putut fi păstrate. Aproape de meterez se găsea o sinagogă datând din aceeaşi epocă, care se consideră a fi şi cea mai veche.A se vedea la BAPTISTERIU

97

EEBALMunte celebru în Canaan situatla nord de Sihem. Iosua a con-struit aici un altar după porunca Domnului (Iosua 8 :31). Jumătate din triburile lui Israel s-au instalat aici; cealaltă jumătate s-a instalat în faţă, pe muntele Garizim, pentru a auzi binecuvântările sau bles-temele, conform ascultării sau neascultării de legea Domnului (Iosua 8 :30).A se vedea la GARIZIM

EBEN-EZERLoc situat aproape de Afec unde israeliţii, bătuţi de filisteni, au pierdut chivotul legământului (1 Sam 4 :1).

EBIONIŢIIAcest cuvânt derivă dintr-un termen ebraic ce înseamnă «săracii ». Este vorba de un grup Iudeo-creştin având o hristologie

foarte primitivă şi apostată care Îl consideră pe Isus ca fiu al lui Iosif şi al Mariei. Irineu (în 130) spune că ei nu acceptă decât Evanghelia după Matei, pentru că este cea mai apropiată de iudaism. Eusebiu din Cezareea, în 260, pretinde că Evanghe-lia lor era evanghelia evreilor. Epifan vorbeşte de o evanghelie scrisă de Ebioniţi.

EBRAISMMod de a vorbi propriu limbiiebraice, ca Abba (Rom. 8 :15), însemnând « Tată », Acheldama (Fapte 1:19), semnificând « ogorul sângelui », Aleluia (Fapte 19 :1), însemnând «lăudaţi pe Domnul», Maranata (1 Cor. 16 : 22), ce înseamnă « Domnul nostru vine» etc.

ECUMENICE (CONCILII)În greacă, “oikoumene”, (pământul) locuit, nume dat «adunării tuturor episcopilor din lumea locuită ». Pentru multe confesiuni creştine, cele patru prime concilii ecumenice reprezintă credinţa Bisericii Primare, dar altele acceptă doar următoarele trei ;

98

Constantinopol II şi III în 680, şi cel de la Niceea II în 787. Biseri-ca romano-catolică recunoaşte altele 14: de la Constantinopol IV (869) până la Vatican II (1962).A se vedea la CONCILIU

ECHIPĂLa romani, grup de patru soldaţi. Cele patru echipe puse în faţa gărzii apostolului Petru închis la Ierusalim (Fapte 12 :4) reprezintăşaisprezece soldaţi. Fiecare echipă veghea timp de trei ore. În timpul nopţilor, doi soldaţi erau în celula apostolului, în timp ce ceilalţi doi erau în faţa uşii.

EDICTUL DE LA MILANOAcest « edict », zis şi de toleranţă, a fos scris de Constantin în 313.« Constantin Augustus şi Licinius Augustus, pentru a asig-ura siguranţa şi binele public în imperiul roman, au propus re-spectarea divinităţii, adică de a da creştinilor ca şi tuturor liber-tatea şi posibilitatea de a-şi urma religia aleasă de fiecare ». Acest text făcea din creştinism o religie legală.A se vedea la RELIGIE LEGALĂ

EFAMăsură pentru alimente solide (grâu, făină, măsline etc.) ; efa conţinea 35 litri.

EFESCetatea din Lidia, la jumătatea drumului între Milet şi Smirna. Era o cetate luxoasă situată la drum comercial ce lega Roma deOrient. În secolul XI î.I.H. ionie-nii de rasă greacă au pus stăpânire pe cetate. Ei au construit templul lui Artemis, distrus de Erostrate în 356 î. I.H.Reconstruit, el a fost considerat ca una din cele şapte minuni ale lumii. Cresus a făcut din această cetate capitala sa; ea a devenit un mare centru financiar. Cetatea a fost distrusă în 29 de un cutremur de pământ şi reconstruită de Ti-berius. Evreii erau numeroşi aici, erau şi cetăţeni romani, aveau o sinagogă, pe care apostolul Pavel în 54 a vizitat-o pentru a vesti Evanghelia (Fapte cap.18 şi 19). A fost creată o biserică, apos-tolul Pavel le-a scris o scrisoare. Această biserică este încă citatăîn primul capitol din Apocalipsa lui Ioan.

99

EFES (primul CONCILIU DE LA) în 431Acest conciliu a fost convocat ca urmare a unui conflict teologic între Chiril din Alexandria şi Nestorie din Antiohia. Certurile lor erau de ordin terminologic. Nestorie pretindea că Fecioara Maria nu putea purta titlul de Theotokos (Maica Domnului), numai cel de Hristotokos (Mama lui Hristos). Chiril se temea că această opinie ar crea o separare între naturile divină şi umană a lui Hristos. Ei au apelat la Papa Celestin I, care a fost de partea lui Chiril.

EFES (al 2-lea CONCILIU DE LA) în 449Conciliu neecumenic, el esteconvocat de împăratul TeodosieII pentru a pune capăt disputei care a condamnat teologia lui Eutihie de către Flavian din Constantinopol. Dioscor din Alexandria îl reabilitează atunci pe Eutihie. Conciliul se declară pentru monofizism, spunând că teologia lui Chiril din Alexandria are autoritate.

EFREM SIRIANUL(306-373)Născut în 306 la Nisibis, azi Nusaybin. La Edessa, el întemeiază o şcoală de teologie având ca nume « Lira Duhului Sfânt ». Cunoscut pentru poezi-ile sale, el este şi un exeget, un predicator, un polemist, chiar dacă în aceste domenii a scris mult în versuri siriene. Efortu-rile sale împotriva marcioniţilor, maniheiştilor, gnosticilor şi ari-enilor, au conservat Bisericii Si-riace ortodoxia de la Niceea.

EFUZIUNEAct de botez prin care se toarnăun lichid pe capul cuiva, considerând că el iese dintr-un recipient; astfel spune Didahia (7, 3), în caz de imposibilitate de a boteza pe cineva prin cu-fundare :A se vedea la AFUZIUNE, la INFUZIE

EGERIE (380-390)Călugăriţă din Galia sau din Spania, care din 380 până în 390 a plecat în pelerinaj în Egipt

100

şi în Ţara Sfântă. În cartea sa «Călătorie la Locurile Sfinte », ea descrie, într-un mod viu, existenţa asceţilor orientali, Locurile Sfinte şi mai multe liturghii orientale care tratau mai ales despre datele sărbătorilor. Ea dovedeşte şi ce credeau creştinii din Occident despre Ţara Sfântă.

EGIPTÎn Biblie, numele lui este fo-arte adesea citat; delta Nilu-lui servea de grânar pe timp de foamete. Astfel Avraam s-a dus acolo(Gen. 12 :10), Iosif a deve-nit prim ministru (Gen. 41 :37). Iacov şi poporul Israel au rămas acolo 400 de ani. Moise a fost educat acolo şi a ieşit cu poporul Israel.Împăratul Solomon s-a căsătorit cu o prinţesă egipteană (1 Împ 11:1).Iosif şi Maria, pentru a fugi de împăratul Irod, L-au dus acolo pe Isus (Mt 2 :13).A se vedea la GOSEN (ŢARA), HYKSOS, la PÂRÂUL EGIP-TULUI

ELÎn Geneza (cap.1) rădăcina ELÎl desemnează pe Dumnezeu, cre-atorul cerurilor şi al pământului, dar ea este folosită la forma de plural, « Elohim » ; totuşi, adevăratul plural al lui EL ar fi Elim. La semiţi, El este principalul zeu din panteonul canaanit; ei i se închină ca fiind zeul suprem, el este tatăl tuturor celorlalţi zei. El este numit une-ori El-Elyon, zeul cel prea înalt.A se vedea la BAAL

ELAMIŢII Locuitori ai Elamului, regiune situată aproape de Babilonia a cărei capitală era Susa şi limba lor era acadiană. Ei au avut di-nastii puternice; Biblia (Gen. 14 :1) îl citează pe Chedarlaomer, împărat al Elamului. În 1750 î. I.H., ei au stăpânit Babilonul, au adus Codul lui Hammurabi până la Susa. Ei au avut mai mulţi duşmani, dintre care Sargon II (în 721 î.I.H.), Sanherib (în 705 î.I.H.).În final, oraşul a fost cucerit (în 640 î. I.H.) de către Assurbani-pal. Darius I a făcut ca Elamul să prospere construind Susa, ca şi

101

capitală a Imperiului Achemenid.ELEPHANTINEInsulă pe Nil, unde creşte din abundenţă papirusul, care a fost utilizat cândva pentru a servi ca suport pentru scris; nişte construcţii poartă numele deThutmose III (1494-1450) epoca morţii lui Moise, şi de Amenhotep III (1408-1372). Papirusul din Elephantine este numele dat unui manuscris ebraic, scris pe un pa-pirus în 450 î.I.H. El tratează de-spre ostilitatea egiptenilor faţă de evrei.A se vedea la MANUSCRISE PEPAPIRUS

ELIŞAA se vedea la CIPRU

EMAUSSat situat la 11km de Ierusalim (60 stadii), dar nu este încă localizat precis. Această distanţă putea fi parcursă pe jos între cină şi o întâlnire încă posibilă în aceeaşi seară (Luca 24 :13). Pe acest drum Isus Hristos cel Înviat le-a apărut lui Simon şi lui Cleo-pa. În 165 î.I.H., Iuda Macabeul a repurtat aici o mare victorie

asupra Seleucizilor. În 66 d. I.H., Emaus a fost unul dintre locurile de pregătire a revoltei evreilor, dar în 70, Vespasian a pus acolo 800 de veterani din legiunea V Macedonica. Constantin a construit aici o biserică.ENTENEMA (VAS din)Împărat al Telului şi al Lagaşului din Mesopotamia, de unde provine acest vas celebru din ar-gint, expus la Muzeul Luvru.

ENCRATISMA se vedea la ENCRATIŢI

ENCRATIŢIÎnsemnând în greacă « cel care se abţine ». Sectă ascetică fondată de apologistul sirian Tatian, în 170 d. I.H. Encratiţii resping căsătoria, carnea şi vinul. Ei înlo-cuiesc vinul de la Cina Sfântă cu apă, de unde numele de aquarieni (băutori de apă). Ei au produs un anumit număr de evanghelii şi de acte apocrife, ca cele despre An-drei şi Toma.A se vedea la AQUARIENI,la TATIAN (120-172)

102

ENKI sau EAZeu sumerian al apei dulci şi al înţelepciunii; domeniul său era adâncul « apsu » care înconjoară lumea; cultul lui avea loc la Eridu. Viaţa fiind precară, era prudent să pui cetatea sub protecţia unui zeu responsabil al cetăţii şi al locuitorilor săi. Enki avea toată cunoaşterea secretă a magiei şi-i învăţa pe oameni artele şi meseriile. Pe soţia sa o chema Damkina.A se vedea la PECEŢI(PECEŢI-CILINDRU)

ENKIDUDivinitate a Urukului din Mesopotamia, 2600 î. I.H. Iată povestirea despre creaţie a lui Enkidu :” Aruru, mama zeilor, se spală pe mâini, ia un pic de argilă, o aruncă în vasta câmpie, ea a creat un om sălbatic, Enkidu, războinicul fiu al tăcerii, fulgerul ceresc al lui Ninurta”.

ENLILDomn, suflare de zeu. Temut de atmosferă şi stăpân al regalităţii în Mesopotamia, el a fost numit Bel la Babilon; centrul cultului său era Nipur. Enlil, mânios îm-

potriva lui Enki, a decis să facă o faptă rea chemând potopul asu-pra pământului.A se vedea la BEL

ENONLoc situat aproape de Salim pe malul Iordanului, acolo unde Ioan Botezătorul l-a botezat pe Isus Hristos (Ioan 1 :28 ; 3 :23). Nu este cunoscută aşezarea exactă, Eusebiu din Cezareea, în 310, situa locul pe malul drept al Iordanului, la 8 km sud-est de Ierihon, în timp ce împăratul Anastase, (491-518) a construit o capelă lui Ioan Botezătorul pe malul stâng, la 5 km nord de Ierihon.

EPIGRAFIEŞtiinţă care descifrează şi studiază scrierile vechi, mai ales scrierea gravată pe piatră, vase, ceramică, tăbliţe din argilă sau pe metal sau lemn.A se vedea la FILOLOGIE

EPISKOPOSÎn greacă înseamnă «supraveghetor » ; în franceză el a dat « évque »(episcop) ; este

103

sinonimul lui « presbyteros ».«Papa» Clement al Romei, în91, utilizează termenii indife-rent. La Ignaţiu din Antiohia, în 110, “episkopos” este în mod clar capul unei biserici locale. Colegiile din biserică, unde toţi episcopii sunt egali persistă până la Conciliul de la Niceea, în 325, care recunoaşte un rang superior episcopilor, dar doar la Roma, la Constantinopol şi la Alexandria. De atunci preoţii îi înlocuiesc pe episcopi.

EPITAFSe spune despre o inscripţie funerară al cărei text este scris pecenotaf sau gravat pe monu-ment, pentru a se păstra amin-tirea defunctului.

EPOCA DE BRONZ(3150-1200 î. I.H.)Denumirea erei în care bron-zul era principalul metal folosit pentru fabricarea armelor, a uti-lajelor şi a obiectelor de gătit sau pentru a realiza obiecte de artă.

EPOCA ELENISTICĂPerioadă care se întinde între 300 şi 50 înainte de Isus Hristos.

EPOCA LUI IRODNume dat epocii guvernării în Orientul Apropiat de către dinas-tia Irod, din 47 î. I.H. până în 102 d. I.H.

EPOCA MICENIANĂNume dat puternicei civilizaţii greceşti care s-a dezvoltat în ep-oca de bronz (2000 - 1000 î.I.H.).

EPOPEEA LUI ATRAKHASISNumele unui împărat din Mesopotamia care a trăit în 3500 î.I.H. ; el avea atribute divine. El vorbeşte de potop, de creaţie, de-spre îngeri: aceştia, nemulţumiţi de munca grea ce le-a dat de făcut acest zeu, au cerut crearea oamenilor muritori care să facă munca grea în locul lor.

EPOPEEA LUI GHILGAMEŞAcest prinţ divin ce a trăit la Uruk în Mesopotamia, cu 2600 de ani î.I.H., a scris o poveste care formează un ansamblu de douăsprezece tăbliţe din argilă,

104

conţinând 3800 de versuri. El povesteşte despre creaţie, despre potop şi despre infern. El descrie călătoria pe care afăcut-o pen-tru a găsi secretul nemuririi în locuinţa morţilor, căutare pe care el o întreprinde după moartea prietenului său, Enkidu.

EREMITIC, ERMIT(pustnic),MONAHISMA se vedea la ANAHORETERESHKIGALÎn panteonul divinităţilor mesopotamice în 3000 î.I.H.Ea este sora lui Iştar, regina lumii de Jos, a infernului. Ea posedă cărţile negre şi aruncă blesteme, ca acesta : « Canalele de scurgere ale cetăţii vor fi singurul loc pentru a bea, beţivul şi cel însetat te vor lovi peste obraz ».

EREZIETermen tehnic ce desemnează odeviere conştientă în raport cuun element de credinţă formu-lat.în mod limpede şi public. La origine, « erezia » însemna sectă. Termenul de erezie este puţin pertinent înainte de secolul IV, când conciliile defineau în mod

categoric punctele credinţei. Pentru doctrinele care datează dinainte de Conciliul de la Niceea, cuvântul « heterodoxie » pare a fi cel mai potrivit.

EROICTermen utilizat pentru a face referire la perioada descrisă de Homer (v. 850 î.I.H.) în poemele sale epice.

ESCATOLOGIEÎn greacă, înseamnă « doctrina despre ultimul sfărşit». Credinţa în « sfârşitul iminent al vremu-rilor» (1 Petru 1 :20) era fo-arte populară la începutul creştinismului (Mt cap.24), dar deja în secolul II această doctrină se estompează pentru a deveni marginală. Trebuie să aşteptăm sfăşitul perfect al planului divin, când Hristos «va da împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl »(1Cor 15 :24).

ESENIENISectă evreiască ce a construit omănăstire la Qumran, în sudulMării Moarte, încă din 150 î.I.H, distrus de Titus în 68. Cele un-

105

sprezece caverne ce conţineau toate manuscrisele Vechiului Testament au fost ferite de dis-trugere. Aceşti călugări aşteptau eliberarea poporului evreu «fiii luminii » prin venirea unui rege şi a unui preot trimişi de Dum-nezeu pentru a călăuzi poporul. Monedele romane găsite acolo datează din 68 până în 73.A se vedea la QUMRAN

ESPLANADA TEMPLULUI Templul din Ierusalim a fostconstruit pe o vastă esplanadă de450m lungime pe 300m lărgime.Solul a fost nivelat puternic căci, la origine, era pe o parte un dealfoarte înclinat şi de cealaltă par-te, stânci care au fost tăiate la nivelul solului. Partea de sus a templului, numită vârf (pinaclu), reprezintă o înălţime de 45m (Mt 4:5).A se vedea la PINACLU

ETANAMonarh semi divin, înscris în lis-ta împăraţilor sumerieni din ce-tatea Hish, 2390 î. I.H. În mitul său, el povestşte că a urcat la cer pe spatele unui vultur. La 1000m altitudine, vulturul l-a întrebat :

«Prietene, priveşte ţara, cu ce seamănă ea ? » Au urcat astfel până la 3000m şi au coborât din nou.

ETHELBERT (616)Suveran Anglo-Saxon al Ken-tului, el este primul rege anglo-saxon creştin. Bertha de Kent îl convinge în 616 să autorizeze misiunea lui Augustin de Canter-bury de a încreştina toată ţara.

ETHERIAA se vedea la EGERIE (380-390)

ETHNARCH În imperiul roman, guvernatorulunei provincii ; ethnarchia este teritoriul administrat de către unethnarch. Iudeea era o provincie imperială adăugată Siriei (Luca 3 :1).

EUHARISTIECuvânt care înseamnă «Recunoştinţă», el desemnează în mod exclusiv amintirea ul-timei mese pe care Isus Hristos a luat-o cu ucenicii Săi. Fap-tul că creştinii se reunesc pen-

106

tru a sărbători Sfânta Cină, Îl face pe Isus prezent în mijlocul comunităţii, conform cuvinte-lor lui Isus (Mt 18 :20) : « acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, sunt şi Eu în mij-locul lor».

EUFRATMare fluviu din Orientul Apro-piat citat în Geneza cap 2 :14); el este format prin joncţiunea celor două râuri, Murad-su, care vine din Armenia şi Kara-su, care vine din Anti-Taurus şi se varsă în Gol-ful Persic. Lungimea sa este de 2760 km. Perşii îl numeau Up-rattu ceea ce înseamnă “Binele”. El face parte dintre cele patru fluvii care curg în Grădina Ede-nului (Gen. 2 :14). Pe malurile sale au fost construite Babilon şi Carchemiş. Înfrângerea pe mal-urile lui a faraonului Neco II de către Nebucadneţar II a avut loc în 605 î.I.H. (Ieremia 46 :2). El a servit mult timp de separare între Occident (Egipt) şi Orient (Asi-ria) (Ezra 4 :10).

EUSEBIU DE CEZAREEA(265-340)

El a devenit în 315 episcop de Cezareea în Palestina. După ce a simpatizat cu Arius, el l-a abandonat pentru a fi conform cu Conciliul de la Niceea. El vede în Constantin I salvatorul Bisericii cât şi al Imperiului Roman. Reputaţia sa provine mai ales din scrierile sale istorice, cum ar fi viaţa lui Constantin I şi Cronicile sale care au fixat cronologia până în 313 după I.H., dar lucrarea sa de neînlocuit în ce priveşte cunoaşterea Bisericii primare este « Istoria Ecleziastică ». În multe domenii, nu se cunoaşte istoria Bisericii până în secolul IV decât datorită acestei scrieri.

EUSEBIU din NICOMEDIAEpiscop de Beirut în 317, elsusţine cauza lui Arius; ca un abil politician, el obţine destitu-irea de la sediul lor a trei mari niceeni: Eustatiu din Antiohia, (330), Atanasie din Alexandria (335) şi Marcel din Ancira (azi Ankara) (336). El l-a botezat, pe patul de moarte, pe Constantin I în 337. În 340, el l-a convertit pe Ulfila la arianism şi îl consacră episcop al

107

goţilor şi al germanilor.

EUSEBIENI (CANON)Ansamblu de patru table canon-ice care pun în evidenţă para-lelismele dintre cele patru evan-ghelii. Ele au fost asamblate de Eusebiu din Cezareea (260) şi au devenit foarte celebre; se găsesc în Bibliile Latine până la sfârşitul Evului Mediu.

EUSTOCHIUM (370-419)O nobilă doamnă romană,ucenica lui Ieronim, care a învăţat-o să trăiască o viaţă ascetică în locuinţa sa. Când clerul roman îl alungă pe Ieronim în 385, ea îl însoţeşte cu mama ei la Betleem, unde mama sa Paula îşi foloseşte averea pen-tru a fonda patru mănăstiri.EUTIHIE (378- 454)Arhimandrit la mănăstirea dinConstantinopol, el a susţinut con-tra lui Nestorie că Hristos avea două naturi înainte de întruparea Sa şi una singură după. Această doctrină este cunoscută sub nu-mele monofizism. Conciliile nu au ştiut să ia o decizie definitivă. Flavian, în 468, a fost împotrivă. Papa Leon I a fost şi el împotrivă;

Dioscor a fost pentru. Al 2-lea Conciliu de la Efes în 449 a fost pentru, dar în 451 Conciliul de la Calcedon a fost contra; de aceea Eutihie a fost exilat.

EVANGHELII APOCRIFETermen care desemnează toate evangheliile care nu sunt incluse în canonul biblic. Multe dintre ele sunt gnostice, dar au o valo-are istorică. Este posibil ca evan-ghelia lui Toma să fie deja din secolul I. Evanghelia gnostică a Evei este o apocalipsă care trata despre nevoia de a te mântui din lume. Evanghelia lui Iuda estegnostică. Irineu din Lyon,o asociază cu carpocraţienii şicu nicolaiţii; ea datează din secolul II. Evangheliile apocrife au influenţat mult tradiţiile şi pe artiştii creştini.A se vedea la IUDA (Evanghelia lui ), la NICODIM(Evanghelia după, la FILIP (Evanghelia lui), la PETRU (EVANGHELIA LUI), la TOMA (Evanghelia lui)

EVHIŢII (Mesalienii)A se vedea la MESALIENI

108

EVOLUŢIEA se vedea la CREAŢIONISM

EVREIPoporul ales, pus deoparte pen-tru a-L sluji pe Dumnezeu. Isus Hristos descrie genealogia în Luca (3 :23) : « Isus, fiul lui Iosif, fiul lui David, fiul lui Avraam, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu ».Patriarhii : de la Adam, 4160 î.I.H., la Avraam, 2214 î.I.H.Israel : de la Saul, 1098 î.I.H., lacăderea Ierusalimului, 584 î.I.H.Iudeu : nume dat israeliţilor dinNeamul lui Iuda (2 Împ. 16 :6), apoi israeliţilor care s-au întors din captivitate în 605 î.I.H..Creştin : nume dat evreilor şipăgânilor care s-au convertit laIsus Hristos (Fapte 11 :26).

EVREI (Evanghelia)Ieronim, în 370, menţionează ocopie a acestei lucrări înbiblioteca din Cezareea din Palestina. Această evanghelie, apropiată de evanghelia după Matei, era scrisă în aramaică şi utilizată de Ebioniţi şi

Nazarineni. Ea denotă o concepţie a creştinismului apropiată de iudaism. Nu este considerată ca eretică şi datează din secolul II.

EXCAVAAcţiune de a săpa în sol sau în flancul unor straturi arheologice suprapuse făcând un tranşeu, unpuţ sau un subteran.

EXEGEZĂA se vedea la CRITICA TEXTUALĂ

EXODData care situează evenimentulieşirii din Egipt pentru Poporul lui Israel după manuscrisele Tex-tului Primit al Bibliei Ebraica este din 1494 î. I.H. sau 2666 de la Adam (numărul 666 este sim-bolul unei “Fiare “) sub dom-nia faraonului regină Hatşepsut. Încăpăţânarea acesteia a făcut că Domnul a decretat moartea primilor născuţi egipteni (Ex.11 :4), în timp ce Ahmose I, la naşterea lui Moise, a decretat moartea noilor născuţi băieţi evrei (Ex 1 :15).

109

EXONDARE (a scoate din apă)A scoate obiecte arheologice cu-fundate, adesea, ca urmare a nau-fragiului unui vas.

EXPLORĂRI ARHEOLOGICEŞantier pe care lucrează o misi-une arheologică. André Parrot, fost director al Muzeului Luvru, a făcut o combinaţie tip misiune : «Şeful de misiune face un raport precis al tuturor descoperirilor şi le comunică Academiei de Inscripţii şi Litere; el esteajutat de un asistent arheolog,doi arhitecţi desenatori, unepigrafist, un fotograf, un şef de şantier, un inspector, un topograf, un reparator, un tehnician».

EX-VOTOObiect ce se pune într-un sanctuar, în urma unei rugăminţi sau ca mulţumire pentru ceva obţinut.

EZNIK de KOLB (430)Episcop armenian, discipol al luiMesrob, el este autorul unei lucrări

« Contra falselor doctrine »,adică cele păgâne, fie ele greceşti, persane, ale filozofilor clasici sau ale marcioniţilor. El l-a ajutat pe patriarhul Sahak să traducă Bib-lia în armeniană.A se vedea la MESROB sauMASHTOTS (350-440), laSAHAK sau ISAAC cel MARE(350-439))

110

111

FFAPTELE LUI PAVELA se vedea la CORINTENI(a treia Epistolă către)

FARAONINume date împăraţilor egipteni.Ei şi-au păstrat cultura timp de mai bine de 30 de dinastii, care au început cu 3100 de ani î.I.H.până în 350 î.I.H. Deşi duşmani ai poporului evreu, faraonii sunt adesea citaţi în Biblie :- sub Mentuhotep I, Avraam,coboară în Egipt (Gen. 12 :10), în 2115 î. I.H.) ;- sub Amenemhat II, Iosif estenumit Prim Ministru (Gen. 41:46) în 1934 î.I.H., în timp ce Iacov intră în Egipt (Gen. 47: 9) în 1925 î.I.H. sub acelaşi faraon. Viaţa lui Moise se desfăşoară sub 3 faraoni :- sub Ahmose, naşterea sa (Ex.1:15), în 1574 î. I.H. ;

- sub Hatşepsut, ieşirea din Egipt(Ex.11 şi 12), în 1494 î.I.H ;- sub Thoutmosis (Thutmose) III, moartea sa (Deut. 34:7) în 1454 î.I.H) ;- sub Psusenes III, soţia saTaphenes îl căsătoreşte pe Hadad cu sora sa (1 Împ. 11:19) ;- sub Şişac I, Roboam, împăratul lui Iuda, este învins de el (1 Împ. 14 :25) în 973 î.I.H. ;- sub Zerah, împăratul Asa a fost învingătorul său la Mareşa (2 Cronici 14 : 9) în 948 î.I.H. ;- sub So, împăratul Osea i-a ce-rut ajutor (2 Împ. 17, v.4) în 730 î.I.H.;- sub Tirhaca, împăratul Ezechia i-a cerut să-l ajute (2 Împ. 19 : 9) în 709 î.I.H. ;- sub Neco, Ioahaz a fost duscaptiv în Egipt (2 Împ. 23 :33), în 607 î.I.H. şi l-a numit împărat pe Ioiachim în locul lui ;- sub Apries (Hofra), Ierusalimula fost eliberat de asediul luiNebucadneţar (Ier. 37 :5) în 587I.I.H.A se vedea la LISTE

112

FARISEIICea mai austeră dintre cele trei partide evreieşti. Apostolul Pavel i-a descris in Faptele Apostolilor(cap.23 : 6 şi cap.26 : 5). Această partidă a fost creată de evreii pioşi care refuzau influenţa ele-nismului şi care ţineau legea lui Moise ; Antiohus Epifanes, împăratul Siriei (175-163), i-a persecutat, omorându-i pe cei care refuzau elenismul.Termenul de « fariseu » aparecu Ioan Hyrcan (135-105 î.I.H.), care era unul dintre ei. Ei credeau în predestinare, în înviere şi în respectarea absolută a Legii luiMoise. Totuşi Isus Hristos le-adenunţat de mai multe ori ipocrizia (Mt 5 :20).

FAVISSAÎn cultul canaanit, este locul în care se depozitau Baalii din met-al topit sau alte statuete votive din ceramică. Acest cult idolatru exista în jurul anului 800 î.I.H. În Israel, lângă meterezele exterioare ale Ierusalimului, s-a găsit o cavernă ce servea de fa-vissa.

FÂNTÂNIÎn Palestina, unde apa lipseşte vara, era necesar să se facărezerve, ceea ce explică constru-irea de numeroase puţuri de apă în câmpii.Fântânile erau săpate în regiunile de munte; anotimpul ploilor le umplea.Primele construcţii de acest fel merg până în epoca lui Avraam.Ele aveau în general formaunei sticle; orificiul era strâmt(50cm), dar bolta putea să aibă între 5 şi 30m profunzime. Împăratul Ozia a construit un mare număr de fântâni în deşert (2 Cron 26 :10).

FÂNTÂNA LUI IACOVFântână situată lângă Sihar, pe un teren pe care Iacov l-a lăsat moştenire fiului său Iosif (Gen. 33 :18). Isus s-a aşezat lângă această fântână pentru a vorbi cu femeia samariteancă (Ioan 4:5). În 333, o tradiţie a Pelerinilor din Bordeaux a fixat amplasarea acestei fântâni la Bir Yakub, situat între muntele Ebal şi muntele Garizim, la 3km de Sihem: fântâna are 32m

113

adâncime; o criptă a unei vechi biserici creştine este construită deasupra.A se vedea la SIHEM

FELICIEN DE SAULCY (sau Felix de Saulcy)Celebru arheolog, născut la Lille în 1807. El este fondatorul Pal-estinologiei la Muzeul Luvru.După ce a fost numismat laMetz, el s-a dus în 1850 la Ierusalim; el a descris şi a fotografiat ruinele pe care le-a găsit, în special mormân-tul împăratului Ozia. Surpriza savanţilor de la Paris a fost mare, căci se credea că Titus nu a lăsat nici măcar o singură piatră una peste alta.

FELIX ( 54-59)Procurator sau guvernator alIudeii numit de Nero. Tiran crud deopotrivă, el trebuia să-l judecepe apostolul Pavel. În 55, un egip-tean a prezis că vede prăbuşindu-se zidurile Ierusalimului; cu această ocazie, Felix a omorât patru sute derăsculaţi. Claudiu Lisias l-a tri-mis pe apostolul Pavel la Felix

pentru a-l judeca (Fapte 23 :26), dar procuratorul l-a lăsat pe Pav-el în închisoare la Cezareea timp de 2 ani pentru a face pe placul evreilor şi cu speranţa că Pavel îi va da bani (Fapte 24:26).

FENICIAŢară de coastă situată la nord de Israel. Principalele sale porturi sunt : Ugarit, (Ras-Shamra), Bib-los, Sidon şi Tir. Ea se întindea de la muntele Carmel până la Iope (Iafo).

FENICIENIIMari navigatori în secolul IV î.I.H. Corăbiile lor ajungeau până în Spania, Azore şi laCornwall. Ei au făcut comerţ cu cedri din Liban, cu diamante şi cu bijuterii, cât şi cu purpură,un colorant provenind dintr-ocochilie numită “murex”. Li se datorează invenţia scrieriialfabetice încă din secolul XIVî.I.H. Faraonul Thutmose III(1494-1450) va controla regiu-nea după bătălia de la Meghido împotriva Sirienilor. Tăbliţele de la Tell Amarna povestesc luptele dintre egipteni, amoriţi şi

114

Hapiru, care vor dura până la Sethi I 1312-1301, care va fi învingător. De notat că Hiram, împăratul Tirului (969-936), a avut tratate comerciale cu Solomon (1 Împ. 5 :1-12); apoi Ahab, de sinistră amintire, va lua în căsătorie pe Izabela, fiica împăratului Sidonului (1 Împ. 16 :31).

FESTUS PORCIUSSuccesor al lui Felix ca procurator al Iudeii în 55. El a menţinut or-dinea într-o epocă tulbure. El a revizuit procesul lui Pavel, a cărui învinovăţire pe nedrept a constatat-o; dar, pentru a face pe placul evreilor, Festus a propus ca Pavel să fie judecat la Ierusa-lim.Apostolul Pavel s-a opus aces-tui proiect, de aceea a apelat la Cezar (Fapte 25:26). El a murit, fiind încă procurator.A se vedea la PROVOCATIOCAESARUM

FIBULĂÎn antichitatea romană, agrafa,catarama sau broşa, care le-gau cele două capete ale man-tiei, manta scurtă şi uşoară care

era ridicată pe umărul drept. Se numeşte tot aşa o centură pe care o purtau atleţii.

FIDESEste unul din fundamentele mo-ralei romane. Înseamnă bună credinţă, cuvânt dat, corectitudine. Se regăseşte aceeaşi exigenţă morală şi în Noul Testament. « Isus Hristos a fost credincios Celui ce l-a rânduiti » (Evrei 3 :2) «Fii credincios până la moarte » (Apoc 2 :10).

FIERFierul de origine meteoritică eracunoscut de Egipteni cu trei mii de ani înainte de Isus Hristos, dar el nu a fost utilizat decât în se-colul XV î. I.H., după ce Hetiţii au descoperit secretul purificării lui de oxizii săi. El a fost intro-dus în Palestina de către Filiste-ni, care l-au monopolizat vreme îndelungată pentru că se spune că, chiar în timpul lui Saul (1098-1058 î. I.H.), « în toată ţara lui Israel nu se găsea niciun fierar ». (1 Sam 13:19).La Iavan se cumpăra fierul forjat

115

(Ez 27 :12-13), dar la Meghi-do a fost descoperită o forjă cu zgură de fier care provenea din zăcămintele din deşertul Sinai (1 Împ 8:51) ; atunci s-au fabricat tot felul de obiecte, de unelte (1 Sam 13:20) de care (Iosua 17 :16), de greutăţi (1 Sam 17 :7), de lanţuri (Ps 105 :18), de zăvoare, de porţi (Isaia 45 :2), arme (Num 35 :16).

FIICA SIONULUINume dat unui nou cartierconstruit în nordul Ieusalimului şi protejat de un meterez. Mica(cap.4 :8) numeşte acest cartier « Fiica Sionului », mama fiind vechea cetate a Ierusalimului.A se vedea MISHNA sau MISNEH

FIII PROFEŢILORÎn ebraică, cuvântul « fiu » nuînseamnă numai relaţiile de rudenie în linie directă ; elînseamnă şi apartenenţa la ungrup. Fiii profeţilor îşi exercitau funcţiile, fiind intermediari între Dumnezeu şi oameni. Îi vedem

citaţi pentru prima dată cu pro-fetul Samuel, care era în fruntea lor în momentul stabilirii unei împărăţii în Israel (1 Sam 10 :5).

FILACTERIU (ciucure)Cutie mică din piele ce conţine patru versete din Lege pe care evreii o pun pe frunte sau pe braţul stâng (Num. 15 : 37-40 ; Deut. 22: 12) în momentul rugăciunii de dimineaţă; puţin câte puţin filacteriile au devenit veritabile amulete, cărora Evreii le atribuiau calităţi protectoare (cf. Mt 23 :5). Acest cuvânt a fost de asemenea utilizat de către creştinii superstiţioşi pentru a de-semna o cruce sau părţi din evan-ghelie pe care le purtau asupra lor cu scopul de a fi protejaţi de atacurile demonilor.

FILADELFIA (BISERICA DIN)(Ala-Shehr), cetate din Lidia, înAsia Mică, zidită de Attalus Philadelphus. Situată la 45km deSardes pe muntele Tmolus, ea a fost distrusă de un cutremur de pământ în 17 d. I.H. Apostolul Ioan a trimis bisericii

116

din Filadelfia o scrisoare citată în Apocalipsa (1 :11 şi 3 :7). Această scrisoare nu conţine decât elogii, este singura biserică care a primit un asemenea com-pliment din partea lui Isus Hris-tos.

FILDEŞÎn timpurile biblice, elefanţii erau răspândiţi în Mesopotamia, în Siria, în Liban, în Egipt şi înEtiopia, ceea ce explică faptul că, încă acum 3000 de ani î.I.H., fildeşul era utilizat pentru a face din el harpoane, bijuterii sau figurine votive. Acest comerţ era înfloritor. În Siria, în palatul lui Yariun-Lim, împărat al Alalakh, s-a găsit o sală plină de colţi de elefanţi care erau vândute în Egipt. La Meghido în Israel s-au numărat 380 de plăci de fildeş care serveau la ornamentarea mobilierului; altele îl reprezentau pe împăratul victorios pe tronul său, cât şi statuete de femei şi un sipet decorat cu lei şi cu sfincşi.

FILDEŞ DE SAMARIACastelul împărătesc al lui Ahab din Samaria (1 Împ. cap. 22) era o bijuterie ce se numea « palatul

de fildeş ». De fapt, misiuneaamericană de la Harvard a desco-perit aproape 200 de plăcuţe de fildeş sculptate care serveau de ornament tronului împărătesc şi altor mobiliere din castel. Acest fildeş era fin sculptat închamplevé (o emailare tehnică în artele decorative), scoase în re-lief de un furnir de lamele de aur sau de diamant sau de lapis-lazu-li ; ceea ce rezulta era un efect de policromie pe care ochii trebuiau să-l aprecieze. Temele reprezen-tate erau adesea de inspiraţie egipteană.

FILIP (Evanghelia după)Tratat gnostic descoperit la NagHammadi, datat din secolul II. Este o lucrare speculativă, prea puţin coerentă, care vorbeşte în mod ocazional despre Hristos.

FILIP ARABUL(244-249)Împărat roman favorabil creştinilor. Legiunile din Moesia s-au revoltat împotriva lui şi el a fost omorât lângă Verona, în Ita-lia, în 249.

117

FILISTENIIPopor vechi descendent dinCasluhimi (Gen. 10 :14). Ei suntîn mod deosebit cunoscuţi datorită papirusurilor Harris şi basoreliefurilor din Templul lui Ramses III la Medinet-Ha-bu (1184-1153 î.I.H.), cât şi în legătură cu povestes lui Wenamun, secolul X î.I.H. În secolul XII î.I.H., ei au părăsit Creta (Caftor) (Amos 9 :7) pent-ru a se instala în câmpia fertilă de la Gaza. În timpul lui Avraam, sunt semnalaţi la Gherar şi Beer Şeba (Gen. 21:32). Filistenii sunt cei care au luat chivotul legământului (1 Sam. 4 :11). Cultele lor erau închinate lui Dagon (1 Sam. 5 : 1) cât şi lui Baal-Zebub (2 Împ. 1 :2).Ei erau în război permanent cu Israel (Jud. 3:31) până în ziua în care a avut loc faimoasa luptă dintre David şi Goliat (1 Sam. 17 : 1); ei au reuşit să omoare la Bet-Şean pe împăratul Saul şi pe fiii săi (1 Sam 31 :10). Împăratul David i-a alungat definitiv din ţară S 5:18-25). Mai târziu, ei au fost dominaţi de împăraţii lui Is-rael, Ozia şi Ezechia (2 Cron. 26 :6).Proorocii au vorbit adesea îm-

potriva acestui popor (Is.11:14).A se vedea la EPIGRAFIE

FILIOQUE (ceartă)În secolul VI în Spania, s-a făcut o adăugire la simbolul de la Niceea, care spunea că Duhul Sfânt purcede în acelaşi timp de la Tatăl şi de la Fiul; era un mod de a se opune arianismului vizigoţilor. Această practică a trecut şi în Galia şi în Germania şi a fost adoptată de Carol cel Mare. Papii au autorizat această practică abia începând cu secolul XI. În Orient, Fotie a combătut această adăugire în a sa « Mistogogia Duhului Sfânt».Astăzi, crezul catolic îl păstrează, în timp ce Biserica ortodoxă îlrespinge.

FILOLOGIEFilologia este studiul lingvistic al vechilor documente scrise. Filologia biblică studiază limbile orientale, ca ebraica, aramaica, greaca, latina. Aceste limbi de biseică au fost întotdeauna studiate, conservate şi modernizate de către savanţi religioşi, de la Isus Hristos

118

încoace.A se vedea la EPIGRAFIE

FILON DIN ALEXANDRIA(20 î.I.H. la 45 d. I.H.)Filozof grec, evreu de origine, care a rămas celebru pentru interpretarea alegorică a Bibliei. El a interpretat Geneza într-un mod care prezervă concepţiile evreieşti, dar evită antropo-morfismul. El s-a inspirat de la savanţii greci care au alego-rizat epopeea homerică. El i-a influenţat pe creştinii din Al-exandria ca Origen, Clement şi Chiril, cât şi pe Neo-Platonicieni.

FILOZOFIECartea Faptele Apostolior (cap.17 :18), ne vorbeşte defilozofii epicurieni şi stoicicare au vrut să audă mărturia apostolului Pavel, dar acesta va spune mai târziu : « Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia» (Col 2 :8). Filozo-fia vine de la greci şi cu greu a fost implantată şi la Roma. În jurul anului 140, Alcios şi Philis-cos îi invaţă pe Romani această

filozofie, dar morala lor a părut contrară virtuţilor romane şi ei au fost expulzaţi. Se pot cita din această epocă : Crates, Carneade, Diogene, Critolaos, Laelius, Blossius, Lucreţiu, Cicero, Seneca, Marc Aureliu. Stoicis-mul a avut cea mai mare influenţă asupra gândirii romane.

FIRMICUS MATERNUS (365)Aristocrat cultivat păgân din Sicilia, mort în 365, el a scris înainte de convertirea sa «Mathesis », care este un man-ual de astrologie cu invocarea divinităţii. O dată convertit la creştinism, el a scris «Eroarea religiilor păgâne » ;el apără cu putere creştinismul şi îi presează pe împăraţii creştini să nu mai tolereze pagânismul şi chiar să distrugă sanctuarele păgâne.

FLAGELARESupliciu utilizat la romani.Acuzaţii, după ce au fost legaţi de oiştea unei căruţe (spânzurătoare), puteau fi biciuiţi de moarte cu ajutorul unui bici (flagel). Dreptul ebraic limita la patruzeci de lovituri fără una,

119

pentru a evita moartea celui bătut.Apostolul Pavel a suportat acest supliciu, deşi el a fost cetăţean roman (Fapte 16 : 37).

FLAGEL (bici)Bici utilizat de romani pentru a-i pedepsi pe răufăcători; el eracompus dintr-un mâner scurt ce comporta două lungi curele din piele goase şi late, terminatefiecare cu două bile de plumbsau două oscioare de oaie.

FLAVIUS JOSEPHUS (37-100)Istoric evreu, născut în 37 laIerusalim, mort la Roma în anul100. El descindea dintr-o familiede preoţi din partida fariseilor.La 26 de an, el a devenit avocat la Roma. În 66, el participă la re-volta evreilor împotriva romanilor. Fiind făcut prizonier şi eliberat, el lucreză pentru ro-mani, apoi asistă la căderea Ierusalimului în 70. Scrierile sale ne informează despre epoca lui Isus Hristos. El a scris între altele “Antichităţi Iudaice”, “Războaie evreieşti”, “Împotriva lui

Appion”, “Autobiografie”, etc

FLORILEGIU (antologii)Cuvânt din latină « florilegus » ce semnifică « colecţie de flori ». Până la sfârşitul perioadei pa-tristice, autorii au făcut antologii cu extrase din temele tratate de diferiţi Părinţi ai Bisericii, cum ar fi viaţa spirituală, întrebări legate de dogmă etc. Aceste ex-trase luate de la Părinţii Bisericii au continuat până în Evul Mediu şi sunt numite « selecţii florale ».

FORTIFICAŢIIZiduri de apărare aşezate în faţa meterezelor. Cele de la Ierihon posedau turnuri rotunde de zece metri de înalte cu ziduri de 2m grosime.Cetăţile Ierusalimului, Meghido,Ghezer, Ai, etc. aveau acest tip de apărare. Împăratul Solomon a utilizat în Israel tehnica numită «Cleşte triplu» : se intra într-o curte trecând printre nişte stâlpi solizi de patru metri lărgime, apoi se continua într-un spaţiu în care trei săli de gărzi successive, pline de soldaţi, făceau controlul călătorilor (1 Împ 9 :15).Împăratul Saul, la Ghibea,

120

şi-a întărit fortăreaţa construind două ziduri în paralel de 1,50mgrosime; spaţiul dintre cele douăservea de antrepozit. Acest tip deapărare s-a răspândit apoi în Is-rael.

FORUMForumul, la origine, era loculpieţii, unde se ţinea centrulafacerilor publice şi private şiun tribunal. De jur împrejurul acestui loc erau construite bazilici, temple, curiile, şi magazinele. Era şi un loc privilegiat pentru vestirea Evangheliei. Cartea Faptele Apostolilor (28 :15), ne vorbeşte de « Forum Appius », cetate azi distrusă; ea era situată la 64km de Roma.

FRESCE Picturi murale. Printre cele mai vechi, cităm cele de la Dura-Europos în Siria, 75 î. I.H., dincatacombele din Roma şi cele din Pompei.

FRIGIDARIUMÎn băile romane, piscină rece

care are un bazin înconjurat de o treaptă ce formează o banchetă pe care se putea sta sau să se facă masaj; pereţii sălii erau uneori îmbrăcaţi cu marmură.

FRITĂ (zgură) Material pe bază de nisip, utilizat în Mesopotamia, servind la lipirea cărămizilor între ele.

FUNERALIILa Romani, se impunea supunerea la ritualuri precise de înmormântări; dacă nu exista su-punere, se expuneau condamnării unor torturi din partea sufletelor celor morţi. Defunctul era însoţit la cimitir de un cortegiu condus de cântăreţi din fluier şi din corn. Înainte de înmormântare sau deincinerare, corpul putea fi ex-pus vederii locuitorilor timp de mai multe zile; în momentul înmormântării, se striga o ultimă chemare mortului.

121

GGABAONCetate cananită importantă citată de 43 de ori în Vechiul Testament. Ea este situată la 10km nord-vest de Ierusalim: o cetate întărită ale cărei locuitori erau cu toţii războinici (Iosua 10 :2) şi, prin viclenie, au încheiat un legământ cu Iosua. Acesta îi pedepseşte obligân-du-i să fie «întrebuinţaţi la tăiat lemne şi la scos apă pentru toată adunarea » (Iosua 9 :21). Iazul din Gabaon era foarte cunoscut, Ioab şi Abner s-au luptat acolo (2 Sam 2 :12), dar împăratul Solomon, aducând aici o jertfă, I-a cerut Domnului să-i dea «o inimă pricepută, ca să judece pe poporul Tău, să deosebească binele de rău» (1Împ 3 :9), mai degrabă decât bogăţie. Gabaoniţii, în 445 î. I.H., au reconstruit meterezele Ierusalimului (Neemia 3 :7) ; ele aveau trei metri lăţime, ceea ce a necesitat folosirea a 80.000 de

tone de piatră.

GABBATHATribunal public situat în faţa Palatului lui Irod cu dale sub formă de mozaic (Ioan 19 :13). Acolo, în timpul lui Isus, Pilat din Pont îşi rostea arestările.A se vedea la PRETORIU

GALATIARegiune romană situată în centrul Asiei Mici, având la nord Bitinia, la est, Pont, la sud, Capadocia, la vest, Frigia. Cât despre originea numelui, galii au invadat Grecia în 278 î.I.H. Nicodim, împărat al Bitiniei, i-a recompensat pentru serviciul făcut, dându-le un teri-toriu pe care ei l-au numit Galatia. Apostolul Pavel a evangheli-zat Galatia, regiune care a fost mărită de Romani (Fapte cap.13 şi 14). El a evanghelizat de asemenea şi mica Galatie de origine (Fapte 16 :6), dar când se spune că Crescens a mers în Galatia (2 Tim 4:10), exegeţii cred că este vorba de Galia.

122

GALBA (3 î.I.H. până la 69 d. I.H.)Împărat roman, succesor al luiNero. Născut la Terracina în anul 3 î.I.H., el a fost pretor în 20 d.I.H., consul în 33, însărcinat cu administrarea Africii în 45 şi cea din Hispania Tarraconensis în 61.Nero a vrut să-l asasineze în 69.Atunci el a mers la Roma; după moartea lui Nero, el a primit demnitatea imperială, dar a fost asasinat la Roma de pretorieni, după numai 7 luni de domnie.

GALERIU (250-311)Fiu de ţăran din Dacia, el s-a născut în Iliria în 250, el s-a distins prin curajul său. A fost numit Cezar în 293 de Diocleţian, cu a cărui fiică s-a căsătorit. El a guvernat Tracia şi Macedonia. După abdicarea lui Diocleţian în 305, el a domnit în Orient sub numele de Maximian II.Italia l-a numit pe Maxenţiuîmpărat ; atunci Galeriu a mersîmpotriva Romei pentru a o asedia, dar a fost înfrânt în 307. El a pus la cale persecuţia creştinilor numită “a lui Diocleţian” .

GALILEEARegiune situată în nordul ţării Is-rael, lăngă lacul Galileii ; climatul este aici foarte agreabil. Izvoarele Iordanului sunt situ-ate la 800m altitudine; această câmpie coboară până la 200m deasupra nivelului mării. Isaia o numeşte « Galileea neamurilor ». Solomon a cedat 20 de cetăţi lui Hiram, împăratul Tirului, ca plată pentru materialele pentru construirea Templului. În 732 î.I.H., Tiglat-Pileser III a luat această regiune şi i-a deportat pe locuitori (2 Împ 15:29). Isus a crescut la Nazaret, El a făcut aici primele Sale miracole şi şi-a ales ucenicii; ei au mers adesea la Capernaum, pe malul lacului Ghenezaret.

GALLIENUS (218-268)Împărat roman, învăţat şi filozof. Născut în 218, el a avut titlul de Cezar în 253 la venirea la tron a lui Valerian, tatăl său,dar când acesta a fost făcutprizonier de împăratul Sapor, ela devenit singurul împărat. Gallienus a fost asasinat la Milano în 268. Imperiul roman a

123

fost atunci invadat şi guvernat de 30 de împăraţi. Această epocă a fost numită « epoca celor treizeci de tirani».

GALO-ROMANSe referă la gali şi la romani. Perioada galo-romană este caracterizată prin administrarea romană a galilor de la 120 î.I.H., sau mai tradiţional spus, de lacucerirea Galiei de către Cezar 58-52 î.i.H. până la urcarea pe tron a lui Clovis (481).

GARIZIMMuntele Garizim cu cei 880maltitudine, ca şi muntele Ebaldomină intrarea în valea strâmtă a Sihemului. Doar un pasaj de la est la vest permite traversarea munţilor lui Efraim. La intrarea în Canaan, jumătate din triburile lui Israel a urcat acolo pentru a auzi binecuvântările (Deut 11 :29 ; Iosua 8 :33).A se vedea la EBAL

GAZASituată la malul Mării Mediteraneene, Gaza este ultima cetate înainte de deşertul spre

Egipt. Aceată poziţie strategică a dus această cetate în conflict per-manent cu Egiptul, Palestina, Si-ria şi Mesopotamia. Ea este deja citată în Geneza 10 :19, apoi în Io-sua 10 :41 şi 1 Sam 6 :17. Cartea Judecători (16 :23) ne spune că filistenii se închinau zeului Dagon şi că Samson, prizonier, a dărâmat zidurile peste domnito-rii filisteni şi peste credincioşi în templul în care se găseau. Acest cult nelegiuit a fost condamnat mai târziu (Ier 25:20 ; Amos 1 :6; Ţef 2 :4 et Zah 9:5). Thutmose III (1494-1450 î.I.H.) menţionează Gaza ca o cetate importantă pe drumul caravanelor. Faraon Sethi I (1312-1301) a întărit-o, Solomon a cucerit-o (1 Împ 4 :24) ; Ezechia i-a bătut aici pe filisteni (2Împ 18 :8). Ea a devenit asiriană sub Tiglat-Pileser (766-737 î.I.H.). Sargon a pus stăpânire pe ea în 720 î.I.H. apoi faraonul Neco a luat-o (Ier 47:1) în 608 î.I.H.

GENEALOGIE Lista înaintaşilor unei persoane sau a unei familii. La poporul Israel, ea era necesară în sensul organizării poporului ales, de la Avraam, Moise, Judecători,

124

Împăraţi şi Isus Hristos. Matei (1 :1), dă ascendenţa lui Isus Hristos, până la Avraam, în timp ce Luca ( 3:23), urcă până la Adam, Fiul lui Dumnezeu.La romani, oamenii aveau de ase-menea o genealogie cu legăturile religioase, Apollo şi Minerva.

GENOVEVA (422-502)Născută la Nanterre în 422, apoicălugăriţă sfinţită la Nanterre, rugăciunile sale l-ar fi întors pe Hunul Attila de la hotărârea de a ataca Parisul. Ea este patroana Parisului; statuia sa se înalţă în spate, în Catedrala Notre-Dame.Ea a decedat la Paris în 502.

GEOLOGIEPerioada geologică î.I.H. : Perioada BiblicăCalcolitic (sau eneolitic): 4160-3100De la Adam la NoeBronzul Timpuriu 3100-2200Sem-AvraamBronzul Mijlociu în 2200-1500Isaac-ExodBronzul Recent 1500-1200Egipt şi Judecători

Epoca Fierului I 1200-1000Judecători şi SamuelEpoca Fierului II (A) 1000-900Israelul unitPerioada asiriană 883-612De la schismă la căderea SamarieiPerioada babiloniană 626-539Împărăţia lui Iuda la cădereaIerusalimuluiPerioada persană 539-330Exilică şi post-exilicăPerioada elenistică 330-63Macabeii Perioada romană 63-110 d. I.H. Noul Testament

GEOFIZICAÎn arheologie, ştiinţa care studiază compoziţia diferitelor feluri de pământ care au servit la fabricareadiverselor vase de lut sau tăbliţe de argilă.

GHEENAA se vedea la HINOM (Valea)

GHELASIE I (496)« Papă din 492, mort în 496, el este primul ce trebuie salutat sub numele de « Vicar al lui Hristos ». El afirmă că există două puteri,

125

cea spirituală deţinută depapalitate şi cea politică deţinută de împărat; iar acesta are o putere inferioară puterii spirituale.Este ceea ce se numeşte « doctrina celor două săbii » (cf. Luca 22:38).

GHENEZARET (Lacul)A se vedea la MAREA GALILEII

GHETSIMANILoc unde Isus Hristos S-a rugat înainte de răstignirea Sa (Mt 26 :36), el este situat pe Muntele Măslinilor, în faţa Ierusalimului. În 330, Eusebiu din Cezareeascrie în Onomasticon, « că acest loc, de la Învierea Domnului nostru Isus Hristos, servea de locde reculegere creştinilor, care segrăbesc să-şi aducă rugăciunile, iar cântările lor se aud până în Ierusalim ».

GHEZERCetate situată pe întăriturile munţilor Iudeii, la intersecţia drumului roman « Via Maris » şi a drumului transversal în direcţia

Ierihon. Ea a făcut parte dintre cele şase cele mai mari cetăţi din Palestina. Ea a fost cucerită de Iosua (1456-1432 î.I.H.), care l-a învins pe Horam, împăratul Ghezerului (Iosua. 12 : 12), dar a fost de îndată distrusă de faraoniiThutmose III et IV între 1450 et1408 î. I.H. Scrisorile de la Tell Amarna conţin zece scrisori ale unor prinţi de Ghezer adresate lui Amenophis III (1408-1372) şi Amenophis IV (1372-1354) Mai târziu, stela numită « a lui Israel », a lui faraon Mineptah (sau Merne-ptah), menţionează Ghezerul ca cetate cucerită de el în 1230 î.I.H. Dominaţia egipteană s-a con-tinuat până în anul 1000, pentru că Psusennes II a dat-o ca zestre fiicei sale, care s-a căsătorit cu Solomon (1 Împ 9 :16). Textele găsite la Ghezer sunt: un ciob din mileniul II î.I.H., tăbliţe cu-neiforme din secolul XIV î.I.H. şi calendarul agricol în ebraică din secolul X î.I.H.

GHEZER (CALENDAR )Este cel mai vechi text ebraic ce s-a găsit. Arheologul Macalister l-a găsit ; el a fost tradus de Vincent în 1909, apoi de Albright

şi Lidzbarski. Este vorba de o tăbliţă din calcar de 8cm înălţime, 7cm lărgime şi 2cm grosime. Calendarul începe cu toamna, două luni de recolte târzii, punerea în hambare, două luni pentru epoca însămânţărilor, două luni de vegetaţii de primăvară, germinare, o lună pentru culesul inului, o lună pentru secerişul orzului, o lună pentru toate secerişurile, două luni pentru recolta fructelor speciale şi culesul viilor, o lună pentru recolta fructelor de vară.

GHILGAMEŞÎmpărat al Urukului în Mesopotamia, care a trăit cu 2600 ani î.I.H., erou, pe jumătate divinizat, învingător al geniului rău al lui Humbaba, fiul zeiţei Ninsun. După moartea prietenului său Enkidu, el pleacă în căutarea vieţii eterne. Demersul său îl conduce până la Utnapishtim, supravieţuitorul unui mare po-top. În acea vreme, se credea că ca-davrele lăsate fără momânt şi cărora familia le refuza ofran-dele tradiţionale de apă, deve-

neau fantome fără odihnă, capa-bile de a face rău celor vii.Această istorisire a Potopului a fost găsită pe nişte tăbliţe în bib-lioteca lui Assurbanipal (666-627 î.I.H.), la Ninive.A se vedea la UT-NAPISHTIM

GIULGIUA se vedea la NIMB […] ; la SFÂNTUL GIULGIU

GLIPTICĂArta de a grava texte, produse de cilindrii mesopotamici.

GLIPTOLOGIEŞtiinţa care studiază pietrelegravate. Aceste pietre sculptateerau tăiate în diferite materia-le cum ar fi calcarul, steatita, lapis-lazuli, serpentina, hema-tita, iaspisul, agata, cristalul de stâncă, fildeşul.

GNOSTIC-GNOSTICISMÎnvăţătorii gnostici pretind că îşiiau învăţătura din tradiţiile se-crete, în care se amestecă el-emente speculative, ştiinţifice, astrologice şi mitologice. Există

127

un dumnezeu bun care îl trimite pe Isus pe pământ şi un dumnezeu inferior, demiurg, adesea comparat cu zeii păgâni din Vechiul Testament. Se întâlnesc gnostici printre creştini, dar şi printre evrei.A se vedea la EVANGHELIIAPOCRIFE

GNOZĂDoctrină ce se referă la un mod de cunoaştere a lui Dumnezeu printr-un fel de cosmologie.

GOEL (răscumpărătorul)A se vedea la RĂZBUNĂTORUL SÂNGELUI

GOLFUL Sfântul PAVELA se vedea la MALTA

GOLGOTALocul răstignirii lui Isus Hristos. (Mt 27 :33). În secolul IV, tradiţia creştină a recunoscut un loc ca fi-ind locul calvarului. Locul a fost protejat de construcţia unei ba-zilici, dar, în 1842, un arheolog german, Otto Thenius, a desco-perit locul Căpăţânii, şi, în 1883,

generalul britanic Gordon a re-cunoscut acest loc ca fiind chiar locul răstignirii şi al invierii lui Isus Hristos. În 1893, a fost fondată o asociaţie pentru protejarea mormântului şi a locului Căpăţânii. Printre arhe-ologi, mai persistă această neîn-telegere.A se vedea la SFÂNTUL MOR-MÂNT

GOSEN (ţinut)Câmpie fertilă situată în parteaorientală a deltei Nilului în Egipt, între Zagazig şi wadi (vale uscată în sezonul secetos) Tumilat.În această regiune, cu acordul lui Faraon, Iosif i-a in-stalat pe Iacov în 1924 î.I.H.(Gen 45 :9-10 ; Ex 8 :18) : «Iosif i-a zis lui Iacov : « Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul ; pogoară-te la mine şi nu zăbovi ! Vei locui în ţinutul Gosen ».Evreii au construit aici, pentru Ramses II, cetăţile-hambare ale lui Ramses şi ale lui Pitom (Ex 1 :11).A se vedea la EGIPT

128

GOTICPerioadă ce succede perioadei romane. Arhitectura goticăs-a născut în Franţa şi în Angliala începutul secolului XII, pentrua se impune în aproape toatăEuropa până în secolul XVI, cu apariţia ogivelor pentru edifici-ile religioase.

GRADE ÎN ARMATAROMANĂÎn timpul războaielor punice, le-giunea era compusă din 4.500de bărbaţi, dintre care 1200 infanterişti, 1200 de lăncieri, 1200 de prinţi, 600 de veterani şi 300 cavaleri, repartizată în 30 de subdiviziuni ; la asta se adăugau 10 cohorte compuse din 600de bărbaţi fiecare. Fiecare legi-une era comandată de 6 tribuni, care îşi exercitau, fiecare la rân-dul său, comanda ca şef; ei îi comandau pe centurioni care, şi ei, aveau 100 de bărbaţi sub or-dinele lor. (Luca 7 :2).A se vedea la CENTURION SAU CENTENIER, la COHORTĂ

GREUTĂŢI ŞI MĂSURIGreutăţi :

În Vechiul Testament, greutatea se confundă cu moneda. Sistemul israelit al greutăţilor erasexazecimal, conform reformei făcute de Ezechiel (45:12). Astfel cântăreau :- ghera (bob) 0,82 g- beca (demi-siclu) 8,20 g- siclu (şechel) 6,40 g- mina (maneh) 820,00 g- talant (kikkor) 49 200,00 g- livra romană cântărea 327,00 gÎn vremea celui de-al doileaTemplu al lui Zorobabel, în 538 î.I.H. (Ezra 1 :2), greutatea diferă pentru a se armoniza cu mone-dele străine.Lungimi :După epoci şi regiuni, lungimile variau.Oficial :- degetul măsura 2,3 cm,- palma, 9,2 cm,- deschiderea mâinii (distanţa dintre degetul mare şi index), 27,5 cm,- cotul, 55,00 cm,- trestia, 3,32m,- drumul de Sabat, 1100m.La romani :

129

-braţul avea 1,80m (distanţa dintre cele două braţe întinse),-mila, 1480m (corespunzând cu o mie de paşi).La greci, stadiul avea 185m.Lichide :- log face 0,48 litre,- hin, 5,83 litri,- bath, 35,00 litri.Solide :- cab conţine 1,9 litri (2Împ.6 :25),- omer, 3,5 litri,- măsura, 11,7 litri,- efa, 35,00 litri,- homer, 350,00 litri,- cor, 350,00 litri.La Romani, baniţa măsura 8,63 litri.În Noul Testament sunt citate :-saton (sau măsura), de 12 litri(Mt.13 :33 şi Luca 13 :21),- bath, de 35 litri (Luca 16 :6),- cor, de 350 litri (Luca 16 :7),- vadră (kenis-gr),de 39,4 litri (Ioan 2 :6),- o măsură de 1,1 litri (Ap 6 :6).

GRIFON ANDROCEFAL (cu cap de om)Leu înaripat având un cap de berbec, găsit în palatul lui Darius(522-486) la Susa. El este din epoca achemenidă. El este făcut din cărămizi turnate şi emailate. Înălţimea sa este de 1,45m. Acest împărat Darius est citat în Ezra (4 :24).

GRIGORIE DE TOURS(538-594)Născut la Clermont-Ferrand, în Auvergne, într-o familie nobilă galo-romană, el s-a străduit să-i evanghelizeze pe regii francicare nu erau creştini. El a devenitepiscop de Tours în 573. El a scris depre viaţa multor sfinţi. Capo-bopera sa scrisă în latină este « Istoria francilor ». El relatează aici despre dificila încreştinare a germanilor.

GRIGORIE LUMINĂTORUL (260-328)Apostol din Armenia, de sânge regal, el s-a convertit la creştinism şi a fost exilat în Capadocia. El s-a întors ca misionar în Armenia şi a reuşit să-l convertească pe

130

regele Tiridates, cel care i-a per-secutat pe creştini. În 302, Tiri-dates face din creştinism religia oficială a Armeniei. Grigorie este numit în fruntea bisericii ar-meniene, numită gregoriană.El a transformat un sanctuar păgân într-o biserică şi a murit pe muntele Sebon în 328.

GROTELE DE LA QUMRANÎn 1947, au fost descoperite, aproape de Marea Moartă, 11 grote aparţinând mănăstirii Es-enienilor şi conţinând manuscrise biblice datând din secolul II î.I.H. Cea mai mare descoperire a fost cea a sulului intreg al lui Isaia.Bine conservat într-un urcior, el este scris în ebraică datând din secolul I î.I.H. El măsoară 7,34m lungime pe 26cm lăţime. S-au regăsit în total 40 000 fragmente de manuscrise, dintre care un-ele din Noul Testament, ceea ce reprezintă 400 de suluri.A se vedea la QUMRAN,la ESENIENI

GUDEA (2150 av. J.C. ) Statuie numită « Arhitect al planulului Contemporan cu

Avraaam, Gudea, prinţ sumerian la Lagaş, se bucura de o importantă popularitate.De asemenea şef religios, el aconstruit numeroase templeconsacrate zeului Ningirsu. Pe spatele statuii sale se găsesc inscrise detaliile construirilor lor, cât şi numele a numeroase divinităţi cărora le se închinau.

GUVERNATOR ROMANGuvernatorii de provincieerau numiţi de împărat, eitrebuiau să exercite magistraturace avea un caracter militar. Doiguvernatori, care au fost numiţi de Nero, sunt citaţi în cartea Faptelor Apostolilor, este vorba despre Felix (Fapte 23 :26) şi de Festus (Fapte 25 :1) ; apos-tolul Pavel a fost chemat în faţa fiecăruia dintre ei.În ceea ce-l priveşte pe Pilat din Pont, care l-a condamnat pe Isus Hristos (Mt 27 :26), el era guver-nator al Iudeii, numit de Tiberius (Luca 3 :1).A se vedea la NERO (37-68), la FELIX ( 54-59), la PILAT DIN PONT

131

HHAINEDin punct de vedere biblic, origi-nea hainelor nu este de ordin practic, ci de ordin spiritual şi moral. După ce au fost alungaţi de Dumnezeu din grădina Eden, lui Adam şi Evei le-a fost ruşine de starea lor şi au căutat să se îmbrace. Foarte de timpuriu s-a impus tunica, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei, ca fiind haina ideală: ea este o haină amplă, bine adaptată pentru bruştele schimbări de climat între zi şi noapte; ea era mai mult sau mai puţin împodobită. Cartea Gene-zei (37 :3) relatează că Iosif purta “o haină pestriţă”. La fel, haina lui Isus Hristos avea această particularitate de a fi «fără nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos » (Ioan 19 :23).

HADADA se vedea la ADAD

HADRIAN (76-138)Împărat roman originar dinSpania, născut în 76 la Italica, lângă Sevilla. Descendent prin mama sa din Traian, el este chestor în 101, tribun al poporu-lui în 105, pretor în 107. El a fost proclamat împărat la Antiohia în 117. El a avut o dom-nie paşnică. A vizitat tot Imperiul roman. În nordul Angliei, el a construit un zid pentru a împiedica invazia Caledonienilor (scoţieni). El a construit la Nîmes arenele şi Pont du Gard şi, la Roma, caste-lul Saint Ange, unde a fost depus corpul său în 138. Evreii revoltându-se în 131, după apariţia « Edictului perpetuu », Hadrian a devastat Iudeea şi a făcut din Ierusalim o colonie romană. El a îmblânzit soarta sclavilor şi a diminuat persecuţia împotriva creştinilor.

HAGIOGRAFIECuvânt de origine greacă ce înseamnă « scrieri despre sfinţi ». O biografie hagiografică este o lucrare ce descrie viaţa unui

132

sfânt. Cărţile hagiografice se numesc cărţi ale Vechiului Testament, altele decât Pentateuhul şi profeţii.

HAMATCetate a Siriei, situată pe Oront,servind de frontieră nord cu ŢaraFăgăduinţei (Num. 13 :21). Mai târziu, împăratul David a prim-it daruri de la împăratul Toi, împăratul Hamatului (2 Sam 8 :9). Solomon şi-a instalat aici garnizoane (2 Cron. 8 :4).Hamatul a reuşit să-l oprească pe Salmanasar III (893-862) la Qar-qar, dar ea a aparţinut regatului aramaic (Amos 6 :8), apoi a fost cucerită în 740 de Tiglat-Pileser III, dar distrusă de Sargon II în 720, locuitorii săi fiind deportaţi în Samaria; în schimb, samaritenii au fost trimişi în Hamat (2 Împ. 17:24).

HAMBAR DE GRÂNE În principalele cetăţi din Israelexistau clădiri regale şi comu-nale ce serveau la conservarea grânelor. Biblia vorbeşte despre aceste grânare (Deut 28 :8 ; Ier

50 :26 ; Ioel 1 :17 ; Ex 1 :11 ; Ps 144:13 ; Mt 3:12). Ele erau deformă circulară, variind de la 2 la 9m diametrul. Arheologia le-adescoperit la Meghido, Ghezer, Bet-Şemeş, Bet-Şean. Cele din Haţor şi din Samaria erau de formă dreptunghiulară, Sir F. Pétrie a calculat că fiecare siloz putea conţine hrană pentru 35 000 de persoane timp de două luni.

HAMMURABIAl şaselea împărat al primei dinastii a Babilonului(1792-1750 î.I.H. sau 1730-1686 î.I.H.), el a domnit peste Babilonia întreagă. El a căutat binele supuşilor săi, a fost un mare constructor şi pen-tru a uni diferitele administraţii ale împărăţiei sale, şi-a codificat legile dând ceea ce s-a numit « Codul lui Hammurabi », « pentru a proclama ceea ce e drept în ţară, pentru a elimina ceea ce e rău şi pervers, pentru ca cel puternic să nu-l oprime pe cel slab. Legea 129 despre adulter spune că cei doi parteneri trebuie să fie înecaţi, cu excepţia faptului că împăratul le acordă graţierea sau dacă soţul îşi iartă

133

soţia. Această stelă se găseşte la Muzel Luvru : ea măsoară 2,25m înălţime, cu un diametru de 1,90m ; ea cântăreşte 4 tone şi conţine 3500 rânduri de legi.A se vedea CODUL LUI HAMMURABI,

HAPINume egiptean al Nilului, considerat ca un zeu. Acesta este şi numele taurului sacru de la Memphis, numit şi Apis.

HAPIRUTrib seminomad, asirobabi-lonian, ce a trăit în mileniul II î.I.H. Membrii lui se puneau în mod voit la marginea societăţilor sedentare. Arhivele de la biblioteca din Mari îi prezintă ca fiind nişte prădători; biblioteca din Nuzi spune că ei vin din Acad şi din Assur, dedicându-se muncilor mercenare. În scrisorile de la Amarna, ei sunt denunţaţi la faraon ca şi comiţând furturi. Sethi I, împărat al Egiptului, s-a luptat cu ei. Savanţii nu au putut demonstra într-un mod satisfăcător că ei ar fi strămoşii

evreilor.HARANCetate străbătută de caravane, situată în valea Balikh în Meso-potamia de Sus. Terah, tatăl lui Avraam, a murit aici în 2079 î.I.H. (Gen 11 :31). Avraam a părăsit Haranul pentru a merge în ţara Canaan (Gen 12:4). Avraam, în 2105 î.I.H., l-a trimis pe servi-torul său să caute o soţie pentru fiul său Isaac (Gen.24 :4). Iacov s-a refugiat aici când a fugit din faţa lui Esau (Gen 27 :43).Arhivele de la Mari o descriu ca fiind un centru religios ce se închina lui Sin, zeul lună. Ea a fost cucerită de Asiria în 1270 î.I.H. (2 Împ. 19 :12 ; Isaia 37:12),apoi ea este menţionată făcând negoţ cu Tirul, în Ez 27 :23.

HAŢORSituată la 15km la nordul lacu-lui Tiberiadei, este este cea mai mare cetate canaanită şi israelită din Galileea de Sus. Ea apare în secolul XIX î.I.H. în textelede origine egipteană şi în arhivele de la Mari, apoi a fost găsită citată în listele lui Thutmose III (1494 î.I.H.), ale lui Amenophis

134

II (1450 î.I.H.), apoi ale lui Sethi I (1312 î.I.H.). În scrisorile de la Tell Amarna, prinţul este considerat împărat; ultima menţiune se face sub Ramses II (1205). În Biblie, Haţor a fost cucerit de Iosua (Iosua 11 : 1), redată Israelului de Barac şi Debora (Jud 4 :2) ; Solomon a întărit-o (1 Împ. 9:15) Dar ea a fost distrusă de Tiglat-Pileser III în 737 î.I.H. (2 Împ.cap.15).

HAZZANŞef religios într-o sinagogă.Rabinul începea serviciul religios cu rugăciune, recitarea Şemei, apoi cele 18 binecuvântări.

HEKALDesemnează locul sfânt din Tem-plul din Ierusalim. Ezechiel (41 :2) oferă o descriere: încăpere dreptunghiulară “de 40 coţi lungime pe 20 coţi lăţime “.

HERILECuvânt latin « herilis » ceînseamnă o societate formată dintr-un stăpân şi din servitorii

lui sau dintr-un patron şi muncitorii lui. Stăpânul sau pa-tronul reprezentau autoritatea căreia îi datorau supunere servitorii sau muncitorii. Este ceea ce spune apostolul Pavel în epistola sa către Coloseni (3 :22).

HERMAS (140-150)Părinte apostolic, autor al operei intitulate « Păstorul ». După fragmentul Muratori, Hermas ar fi fratele « papei » Pius I. Roma este menţionată în lucrarea sa. Eleste, se pare, un Iudeo-Creştin.«Păstorul » este o lucrare cu caracter apocaliptic şi vizionar; el relatează despre viziunile de-spre Biserică, pe care le-a avut sub forma unei bătrâne care întinereşte în mod progresiv, şi de asemenea printr-un înger de penitenţă care apare în ţinută de păstor.

HERUVIMIÎngeri cereşti şi misterioşi despre care Biblia ne spune că aveau ar-ipi. Aşezaţi la estul Grădinii din Eden, ei păzeau drumul către po-mul vieţii (Gen 3 :4). La Mari, în Siria, în palatul împăratuluiZimri-Lim (1800 î.I.H.), se

135

găsea o pictură zisă a investitu-rii, descoperită de André Parrot (ce se poate vedea la Muzeul Lu-vru) reprezentând heruvimi care păzesc raiul. Ei erau păzitorii plasaţi la est de Eden, pentru a-i împiedica pe Adam şi Eva, după alungarea lor din grădina Ede-nului, să ajungă la pomul vieţii (Gen. 3 :24). Biblia spune (Ex.25 :18) că atunci când s-a construit chivotul legământului pentru Cortul Intâlnirii, doi heruvimi din aur au fost puşi faţă în faţă, la cele două capete ale chivotului, acoperindu-l cu aripile lor.A se vdea CHIVOTUL LEGĂMÂNTULUI

HETIŢII Al treilea mare imperiu orientaldupă Egipt şi medo-perşi, între 1900 şi 1200 î.I.H. Capitala lor era Hatusa. Acest popor descindea din Het, fiul lui Canaan (Gen 10 :15). Hetiţii sunt citaţi de 47 de ori în Vechiul Testament. În particular, Avraam a cumpărat peştera Macpela de la Efron Hetitul (Gen. 23 :10). Ei s-au răspândit în toată ţara Canaan. David a fost în relaţie cu Hetiţii

(1 Sam. 26 :6). Solomon s-a căsătorit cu femei hetite (1Împ. 11 :1). Ei rivalizau cu Egiptenii ; Ramses II, a pier-dut bătălia de la Cadeş în 1285 î.I.H. Babilonul a fost luat de ei în 1530 î.I.H.Hetiţii au format un nou imperiu şi au dominat Siria şi Palestina din 1400 până în 1200 î.I.H. Din punct de vedere cultural, Hetiţii au servit ca linie de unire între Mesopotamia şi Europa.Un tratat de pace a fost regăsit, în acelaşi timp la Hatusa şi pe inscripţiile de pe Templul din Karnak.

HEXAPLACuvânt grec ce înseamnă « Biblia septuplă ». Origen este autorul acestei ediţii monumentale ale Vechiului Testament, scrisă în şase coloane paralele pe 6 000 de pagini manuscrise ce cuprind textul şi o transliteraţie în greacă, septuaginta şi trei verificări ale acesteia. Ieronim a spus că a con-sultat-o la Cezareea. Nu se crede că ar fi fost recopiată.

HIDROMELLa romani, băutură foarte

136

apreciată, compusă din apă şi din miere, numită « Aqua Mulsa ». Cea mai bună calitate de hidromel venea din Frigia.

HIPOGEUMormânt rezervat unui marepersonaj. Astfel sunt hipogeele din Valea Regilor.

HIEROGAMIEÎn Mesopotamia, căsătorie divină şi regală, a unui zeu sau a unui om divinizat cu o zeiţă.

HIEROGLIFEVeche scriere egipteană, datând din 3500 î. I.H. Această scriere era pictografică, un simbol corespundea unei idei dar şi unei gramatici, unui alfabet şi unei fonetici.Astfel, vulturul simboliza litera A, piciorul, un B, o mână un D, etc. Lui Cham-pollion i-au trebuit 23 de ani pen-tru a redescoperi sensul acestei scrieri complexe.A se vedea la CHAMPOLLION

HILAIRE DE POITIERS(315-367)Deşi păgân şi căsătorit, el a devenit episcop de Poitiers în 350.În Occident, el este unul dintre cei mai pasionaţi apărători ai Conciliului de la Niceea, fiind adversarul Arienilor. El a scris un commentariu al Evangheliei după Matei şi un altul despre Psalmi, apoi împotriva Arienilor; în sfârşit « De Trinitate» tratează despre Divinitatea Fiului lui Dumnezeu şi despre consubstanţialitatea Sa cu Tatăl. El este primul autor latin ceştin care scrie imnuri.

HINOM (Valea )Râpă adâncă situată la sud şi la vest de Ierusalim, separându-l de muntele Sion şi de podişul Re-faim.Această vale servea de frontierăîntre Iuda şi Beniamin (Iosua 15:8). Aici era instalată înălţimea Topet ; părinţii îşi treceau copiii prin foc ca jertfă adusă lui Moloh; împăraţii Ahazşi Manase au comis această crimă(2 Cron. 28 :3). Împăratul Iosia

137

a distrus această înălţime (2 Împ. 23 :10).Această vale a devenit sim-bolul păcatului, blestemului şi al pedepsei şi a luat numele deGheenă.A se vedea la IERUSALIM

HIPODROMLoc construit pentru cursele decare şi de cai. De formă alungită, măsurând 250m lungime pe 50m lărgime, el făcea parte dintre edificiile publicegreco-romane.Prezenţa în Palestina îi şoca pe evreii pioşi. Acestea au fost construite în sec-olele I şi II d.I.H., în principalele oraşe elenizate ca Gherasa, Cezareea, Qenat, Bos-tra, Bet-Şean, Magdala, Tariheea şi Ierusalim.

HOMOIOUSIOSTermen grec semiarian care înseamnă că Fiul este prin substanţă, asemenea Tatălui, dar nu identic.

HOMOLEGUMENAEste lista cărţilor NouluiTestament stabilită de Eusebiu deCezareea în 330 şi care era citită în toate bisericile de atunci. Este vorba de cele 4 evanghelii, de toate epistolele lui Pavel, de Faptele Apostolilor, de epistola către Evrei, de prima epistolă a lui Ioan, de prima epistolă a lui Petru şi deApocalipsa.

HOMOOUSIOSCuvânt (a nu se confunda cu homoiousios) utilizat de Conciliul de la Niceea, însem-nând « substanţă identică » pen-tru a afirma unitatea Tatălui cu Fiul în Trinitate.

HONORIUS (384-423)Împărat roman care a devenit primul împărat din Occident. Născut la Constantinopol în 384, mort la Ravena în 423. La mo-artea tatălui său, Teodosie I, el a primit regatul din Occident. El a trăit fără glorie la Ravena. În 395, autoritatea imperială a fost distrusă în mai multe părţi ale Im-periului, cât şi în Italia, cu cuceri-rea Romei de către goţi în 410.

HOREBA se vedea la SINAI

HYKSOSNume grec, transcriere a unui nume egiptean ce însemna « Prinţul din ţările străine». El desemnează o populaţie, venită din Asia Mică, care a pus stăpânire pe Egipt şi a întemeiat aici a XV-a dinastie. Căţiva savanţi cred că ei ar de-scinde din Horiţi, popor ce locuia în munţii Zagros şi în Armenia, citat în Geneza (14 :6). Ei au făcut din Avaris (Tanis) capitala lor din 1630 până în 1580 î.I.H. Prinţul Ahmose din Teba, i-a cucerit şi i-a expulzat definitiv. Ei au stăpânit peste Egipt, Siria şi Palestina timp de mai bine de un secol. Ei au introdus în Egipt calul şi carele, cât şi sistemele de fortificaţii. Cutumele lor funera-re constau în a-şi înmormânta cavalerii Hyksos cu tot echipamentul lor, cu armele lor, cât şi cu numero-ase vase de lut, dintre care un ur-cior numit yehudiych.A se vedea la EGIPTHYPOCAUSTCuvânt ce vine de la « hupo,

dedesubt şi « kaien », a arde. Este vorba de un sistem de încălziresubteran: apa rece era încălzită de un cuptor; apa caldă, circulând sub podea, încălzea astfel încăperile casei.

139

IIABNEEL sau IABNAPort filistin situat la 20km la sudde Tel-Aviv (Iosua 15 :11). Împăratul Ozia (807-755) l-a asediat şi i-a distrus zidurile (2 Cron. 26 :6). Această regiune de frontieră a fost obiectul a numeroase bătălii. Şi-a atins apogeul în epoca celui de-al doi-lea Templu; Iuda Macabeul i-a urmărit aici pe sirieni, cetatea a fost cuceriă în timpul lui Hyrcan I, distrusă de Pompei şi reconstruită de Gabin-ius. Irod a pus stăpânire pe ea, apoi Antoniu i-a făcut-o cadou Cleopatrei, regina Egiptului, dar la moartea sa, cetatea i-a revenit Iudeii.În 70, Vespasian a lăsat cetateaindependentă, neanexând-o laProvincia Iudeii. Ea a devenit sediul unui episcopat al Primei Palestine.La Iabna, rabinii au început să fixeze canonul Vechiului Testament în anul 90,

neadmiţând apocrifele. După Eusebiu de Cezareea, cetatea a numărat mai mulţi martiri cu oc-azia persecuţieilui Diocleţian în 300.

ICHTHUSCuvânt grec ce înseamnă« peşte ».Monogramă ce-L desemnează pe Hristos, acrostih al primelor litere din expresia, Iesous Christos Theou Uios Soter (Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul). Simbolul peştelui apare în se-colul II, dar originea sa este necunoscută. Creştinii au utili-zat şi ancora ca semn pentru a se recunoaşte.

ICONOGRAFIECuvânt grec ce înseamnă «scriere sub formă de imagini ». Ştiinţa reprezentărilor unor teme, unor simboluri sau unor personaje prin sculptură sau pictură pe piatră sau lemn, având un caracter re-ligios şi votiv; foarte utilizată în catacombele din Roma, în timpul persecuţiilor creştine. În mod simbolic, păunul reprezintă Viaţa Veşnică, etc.

140

IDOLOTITENume dat cărnurilor provenite din jertfele aduse idolilor în re-ligiile bazate pe jertfe. Zeii, preotul, şi donatorii îşi primesc partea lor, restul era vândut pe piaţă (1 Cor. cap.8).

IEBUSIŢIIO populaţie foarte veche care locuia în Canaan. Ei sunt citaţi în cartea Genezei (10 :16). Ei s-au stabilit la Ierusalim (Jud. 19 :10). Iosua, în momentul cuceririi Ca-naanului, n-a putut să cucerească cetatea, desi împăratul lor murise (Iosua 10 :1-15, v.23).În vremea judecătorilor, Iebusiţiierau consideraţi ca nişte străini (Jud 19 :12). Trebuia să vină David, care a pus stăpânire pe cetatea Ierusalimului, pe care a numit-o :« Cetatea lui David », şi a făcut din ea capitala lui Israel (2 Sam 5:5).

IEHOVAUnul din numele lui Dumnezeu (Ex 3 :14.), dar tradus greşit,In urma unei erori de pronunţiea tetragramei YHVH, făcută dePetrus Galatinus, duhovnicul

papei Leon X, în 1518. Într-adevăr evreii nu aveau dreptul să pronunţe numele sacru al lui YHVH; masoreţii (cărturari evrei, copişti ai Bibliei) au avut ideea de a utiliza vocalele din cu-vântul DOMNUL (ADONAI) şi să le plaseze între consoanele YHVH.Pronunţia s-a transformat ast-fel din YAVEH în YEHOVAH. Evreii ştiau că erau două cuvinte într-unul singur.

IERIHONCetate situată în valea Iordanului, numită « cetatea palmierilor » datorită numeroaselor sale iz-voare, şi devenită celebră prin faptul că zidurile sale au căzut după ce poporul lui Israel a făcut de 7 ori turul cetăţii în sunetul trompetelor (Iosua 6 :1). Cetatea a fost explorată în 1907 de către Sellin şi Watzinger, în 1930 de către J. Garstang de la universita-tea din Liverpool, şi, în 1952, de către miss Kenyon. Arheologii obiectivi recunosc că « Ierihonul constituie un excelent exemplu al limitărilor şi al decepţiilor » pe care ei le intâlnesc. « Arheologia nu poate nici con-

141

firma, nici demonstra » (A. Millard). Ceea ce autorizează menţinerea veridicităţii relatării biblice şiia arată că nu a fost decât un foarte slab cutremur pentru a provoca prăbuşirea zi-durilor, căci sub fundaţii şi la suprafaţa solului unde a căzut zidul, striaţiile terenului nu erau nici răsturnate, nici rupte, doar zgârâiate.Şi alte miracole au fost săvârşite aici. Ilie a fost luat la cer de un vârtej de foc (2 Împ. 2 :4), Eli-sei a purificat aici apele izvorului (2Împ. 2 :18). Locuitorii săi au participat la reconstruirea zidurilor Ierusalimului (Neemia 3 :2). Isus a vindecat la ieşirea din Ierihon pe orbul Bartimeu (Marcu 10 :46, 52). Zacheu, mai marele vameşilor, locuia aici (Luca 19:1).

IERONIM (345-420)Născut la Stridon în Dalmaţia, azi Slovenia, mort la Betleem în 420. El şi-a făcut studiile la Roma, avându-l ca învăţător pe Donat. El a fost anahoret în Orient, con-silier al papei Damasus care i-a cerut să revizuiască traducerile

latine ale Noului Testament. Tra-ducerea lui s-a numit« Vulgata ». El a tradus Vechiul Testament plecând de la textul ebraic de la Betleem unde el a rămas 15 ani.A se vedea VULGATA

IERUSALIMEtimologic, înseamnă :«întemeierea Salemului sau aSalmanu-ului », divinitate căreia i se închinau amoriţii în epoca aceea când s-au construit cetăţi în Canaan. Numele său apare pentru prima dată în textele de origine egipteană (secolul XIX î.I.H.) sub numele de Urusalim. Primii locuitori au fost iebusiţii; Melhisedec era împăratul preotcare conducea Ierusalimul. (Gen14 :18).Thutmose III, în 1468 î.I.H.,a adus Ierusalimul sub dependenţa Egiptului; împăratul său se numea atunci Putu Khepa, iar cetatea era prosperă. În 1050 î.I.H., împăratul David a făcut-o capitala sa. El nu i-a alungat pe locuitorii săi, el chiar a cumpărat aria lui Aravna, ultimul împărat al iebusiţilor (2 Sam. 24:18). David şi-a construit palatul său împărătesc, apoi a făcut din

142

Ierusalim principalul sanctuar al lui Israel aducând Chivotul Legământului de la Chiriat-Iearim (1 Sam 7 :1 ; 2 Sam 6 :1). Împăratul Solomon a construit Templul în 1014 î. i. h. Schisma regatului a redus importanţa Ierusalimului.În 701 î.I.H. Sanherib a asediat cetatea, în ciuda unei reînnoiripolitice şi religioase a împăratuluiIosia (637-608). Ieruslimul a fost luat în 584 î.I.H. de împăratul Babilonului, Nebucadneţar (2 Împ. 25 :8), apoi reconstruit de Neemia la ordinul lui Cirus în 538 î.I.H.Al doilea Templu a fost sfinţit în 515 î.I.H. (Ezra 6 :3). Cetatea afost cucerită de dinastia ptolemeică a împăraţilor Egiptului până în 197 î.I.H., apoi, predându-se lui Antiohus III în 169 î.I.H., ea a trecut sub puterea dinastiei Seleucizilor. Antiohus IV, în 167, a interzis cultul evrei-esc instaurând cultul lui Zeus de pe Olimp, ceea ce a provocat revolta lui Iuda Macabeul, care a restabilit cultul Domnului Dum-nezeu. Aliat al Romanilor, Irod cel Mare a reconstruit cetatea (în

37 î. I.H.). Ea a subsistat până la distrugerea ei de către Titus în 70 d.I.H. Arcul lui Titus la Roma comemorează această victorie, basoreliefurile arată convoiul triumfal aducând de la Templul lui Solomon sfeşnicul cu şapte braţe şi trompetele din argint. Isus Hristos Şi-a arătat Harul Său şi judecata Sa. El a plâns pen-tru ea din cauza necredinţei ei (Luca 19 :41). Cetatea va renaşte în perioada creştină bizantină, apoi sub împăratul Constantin care, în 335 d.I.H., a construit Sfântul Mormânt cât şi biserici, mănăstiri şi spitale. Cetatea va fi cucerită de către Perşi în 614 şi musulmani în 638, pentru a re-deveni capitală creştină o dată cu regatul Cruciaţilor (1099- 1187).A se vedea la AELIA CAPITOLINA, la HINNOM (Valea), la ZIDUL PLÂNGERII, la SFÂNTUL MORMÂNT

IGNAŢIU DIN ANTIOHIA (69-107)Episcop de Antiohia în jurul anu-lui 69, martirizat sub domnia lui Traian (98-117). Înainte de a fi dat fiarelor la Roma în 107, el a scris şase scrisori unor biserici şi

143

una lui Policarp din Smirna; ele revelează că docetiştii şi creştinii iudaizatori sunt foarte activi în Antiohia şi că Biserica are deja o concepţie monarhică despre epis-copat şi nu colegială. Episcopul este un substitut al lui Hristos, iar preoţii şi apostolii sunt şi ei un substitut.

ILUMINATLa romani, existau 4 tipuri de procedee de iluminat diferite. Pentru ceremoniile oficiale se utilizau torţe; ele erau făcute din lemn muiat în răşină. Lumânările erau formate dintr-o feştilă unsă cu seu sau cu smoală. Lămpile cu ulei, adesea foarte frumos decorate, aveau uneori 4 feştile; în sfârşit, lanternele posedau un muc de lumânare în interior. A se vedea la LĂMPI

IM-DUGUDZeu sumerian având forma unuivultur leontocefal, personificareanorului de furtună, acolit al zeului furtunii, numit Anzus la sfârşitul celui de-al treilea mileniu.

IMERSIUNEAceasta este practica botezu-lui prin imersiune(scufundare) totală pe care a preconizat-o Isus Hristos când a fost botezat de Ioan Botezătorul în Iordan. (Luca 3 :21); în acest caz, este vorba de o submersiune; ea se poate prac-tica într-un baptisteriu sau într-un curs de apă.Contrar : ASPERSIUNE

IMPERIUL ROMANImperiul roman a început în753 î. I.H. cu întemeierea Romei de către Romulus. Acest Imperiu s-a divizat în 337 d. I.H. Con-stant (337-350) s-a ocupat de Imperiul din Occident, în timp ce Constanţiu (337-361) l-a orga-nizat pe cel din Orient. Imperiul din Occident a început să fie dis-trus în 410 cu cucerirea Romei de către goţi şi a dispărut total în 476, o dată cu căderea lui Ro-mulus Augustul şi cu cucerirea Romei de către Odoacru, împăratul herulilor; Imperiul din Orient a durat până în 1453, adică 1000 de ani mai târziu.

144

IMPLUVIUMÎntr-o casă romană, bazinpatrat destinat să adune apa deploaie. Se numeşte « impluvium » şi spaţiul în care se găseşte acest bazin; încăperile casei se articulau de jur împrejurul impluviumului.A se vedea la ATRIUM

IN SITUExpresie care înseamnă « chiar în acest loc »: foarte utilizată înarheologie pentru a indica desco-perirea unei piese depuse în chiar locul în care era la origine.

INANNA Principala zeiţă sumeriană,onorată la Uruk unde ea eraasociată cu zeul cerului, Anu,zeiţă, în acelaşi timp, a planetei Venus şi a fecundităţii, mai ales, a turmelor.

INAUGURARELa romani, ceremonie ce utilizează un augur înainte de orice fapt important, pentru a şti dacă zeii sunt favorabili sau

nu. Se inaugurează cetăţi în mo-mentul întemeierii lor, la fel, edificii publice şi religioase; se inaugurează de asemenea împăraţi, preoţi, pentru a consta-ta dacă zeii agreează persoanele care solicită un sacerdoţiu.

INCUBAŢIERit de divinaţie referitor la somnul într-un sanctuar şi la vi-sul din timpul somnului.

INDIAŢară menţionată în cartea Esterei (1 : 1) şi care făcea parte dintr-o împărăţie persană, constituind una din provincii (satrapie), cea din regiunea fluviulu Indus, în timpul lui Dar-ius (522 î.I.H.) şi al lui Xerxes (486 î I.H). Dar deja încă din se-colul VI î.I.H., în perioada neo-babiloniană, existau legăturiîntre civilizaţiile Indiilor şicele din Occident, în primul rând datorită comerţului cu mirodenii; aceste legături au continuat cu Alexandru cel Mare, apoi în epoca romană.

145

INEL (cerc)Centură în relief mic care decorează o coloană, despre care se spune că este inelată.

INFUZIEA se vedea la ASPERSIUNE

INSCRIPŢIIÎn lumea romană, inscripţiile gravate sunt mult utilizate, ast-fel se cunosc circumstanţele şi cine a construit cutare clădire, cu anul şi numele divinităţilor; monumentele funerare conţineau şi informaţii preţioase pentru is-torici. Ele au o importanţă mai mare decât relatările istorice clasice care au venit până la noi pe calea tradiţiei şi în care părerile sau tendinţele ultimilor scriitori au transformat adesea textele originale.

INSCRIPŢII ÎN ARAMAICĂO inscripţie în aramaică se găseşte la muzeul din Ierusalim. Ea a fost descoperită în 1850 deF. de Saulcy. Este vorba de inscripţia funerară care se găseşte pe mormântul împăratului lui Iuda, Ozia, mort de lepră

(2 Cron. 26:23).Textul spune : “Aici au fost aduse osemintele lui Ozia, împăratul lui Iuda. Nu deschideţi”

INSCRIPŢIILE DE LABEHISTUNAceastă inscripţie, de 15m lun-gime, pe 7,60m lăţime, se găseşte situată pe muntele Zagros în Persia. Ea a fost descoperită de un diplo-mat englez, Rawlinson, în 1846. Scrisă în trei limbi, cuneiformă, vechea persană şi elamită. Lui Rawlinson i-au trebuit 13 ani pentru a descifra textul, care povesteşte faptele de vitejie din timpul domniei lui Darius Ache-menide (522-486 î.I.C.), descrise în Ezra (cap.5).

INSCRIPŢIE GREACĂLa cele două intrări ale esplanadei Templului din Ierusalim se găsea o inscripţie scrisă în greacă ce interzicea in-trarea străinilor în Locul Sfânt, sub ameninţarea pedepsei cu moartea. Acest text limpezeşte în mod remarcabil povestirea citată în Faptele Apostolilor (21:28);

146

când apostolul Pavel s-a dus la Templu cu nişte tineri care au făcut o juruinţă, Evreii, recu-noscându-l pe apostol, au vrut să-l omoare cu pietre. Această inscripţie a fost descoperită de Clément-Ganneau în 1871. Tex-tul spune : « Niciun străin să nu intre dincolo de balustradă sau de peretele despărţitor care înconjoară sanctuarul; cel care va fi prins nu va trebui să acuze pe altcineva decât pe el însuşi pentru moartea care va urma. »

INSCRIPŢIA LUI SALMANASAR IIIObeliscul negru al lui Salmanasar III (893-862 î.I.H.) indică victoriile sale în 190 de rânduri. Aflăm de aici că în al 16-lea an al domniei sale, Iehu, împărat al lui Israel i-a plătit tribut : « argint, aur, o far-furie, un pahar, nişte cupe, urcio-are din aur, plumb, o suliţă şi un sceptru împărătesc ». Împăratul Omri, este şi el citat.

INSCRIPŢIILE de la SERABIT şi KHADIMTexte egiptene găsite în Sinai, scrise în proto-sinaică, limbă ce utilizează principiul acrofoniei

derivând din hieroglife. Albright datează acest dialect canaanit de la 1500 î.I.H. Textul se referă la un centru minier de malachită şi de turcoază, exploatat din vre-mea lui Ammenemes III (1800 î.I.H.) până la Ramses VI (1100 î.I.H.). Cultul lor era consacrat zeiţei Hathor « suverana ţării Turcoazelor».

INSTRUMENTE DEMUZICĂBiblia menţionează numeroaseinstrumente muzicale, dintre care unele ne sunt necunoscute. Să cităm printre instrumentele de suflat : fluier, trompetă, ougab (sau ugab), nai, aulos (flaut dublu sau un fel de oboi), halil, schofar sau shofar(corn cu trompetă) şi haçocereth (trompetă ebraică), care era o trompetă dreaptă din argint. Ca instrumente cu coarde : lira, ţitera, sackbut (un fel de harpă), nebel, psalterion (un fel de ţambal), harpa, kinnor (harpa lui David), strămoşul mandolinei.

147

IOAN GURĂ DE AUR(344-407)Născut la Antiohia în 344, mort în Capadocia, în 407, « Ioan Gură de Aur» era cel mai bun predica-tor din timpul său. El a studiat cu profesorul săi de retorică Liban-ius şi teologul Diodor din Tarsis. Flavian din Antiohia l-a ordonat preot în 386, apoi episcop de Constantinopol în 397. Persecutat de împărăteasaEudoxia, el a fost demis din funcţiile sale de episcop de sinod-ul de la Chne în 403 ; împăratul Arcadius l-a exilat lângă An-tiohia. Predicile sale împotriva evreilor pentru a-i convinge pe credincioşi să nu mai frecven-teze sinagogile au fost utilizate în Evul Mediu pentru a justifica antisemitismul.

IOSIA (Reformele lui )Împărat al lui Iuda la 8 ani, el a domnit de la 63 până la 606 î.I.H. El a avut ca şi consilier pe marele preot Hilchia. La 16 ani, el a reformat curtea, conformându-se poruncilor lui Dumnezeu; la 20 de ani, el a su-primat cultele idolatre din Ieru-salim şi din tot Israelul

(2 Împ. 23:4). La 26 de ani, el a restaurat Templul şi, în timpul lucrărilor, s-a descoperit Cartea Legii. Scribul Şafan i-a citit-o lui Iosia, care s-a smerit în faţa lui Dumnezeu pentru a-I cere îndu-rare (2 Împ. 22:8).

IPOLIT DIN ROMA(170-235)Cunoscut ca primul anti-papă, un adevărat savant, el este ultimul mare roman care a scris în greacă. El aderă la teologia « Logosu-lui » Alexandrinilor. Morala sa este riguroasă. El a organizat o schismă; de aceea împăratul Maxi-min Tracul l-a exilat în Sardinia, unde a şi murit în 235. El a scris « Tradiţia apostolică », tratat de-spre organizarea cultului creştin şi « Respingerea tuturor ereziilor », în care el recenzează 33 de secte gnostice.

IPOSTAZĂCuvânt grec ce înseamnă « substanţă ». La Capadocieni, desemnează o Fiinţă ce există individual în mai multe persoane, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt; astfel că Trinitatea este compusă din trei ipostaze.Dar la Conciliul

din Calcedonia, expresia « Unire ipostatică » desemnează unirea naturilor divină şi umană în Hris-tos.

IRINEU DE LYON (130-208)În 177, el scapă de o persecuţie mergând la Roma să discute despre montanism cu papa Eleftherios. La întoarcerea sa, elîl înlocuieşte pe episcopul său Pothin, mort martirizat. Avem de la el două lucrări importante : « Demonstrarea predicării apostolice», care este un tratat deteologie fundamentală şi «examinarea şi respingerea erorilor gnozei ». Irineu spune cădescinde din tradiţia apostolică, pentru că el a fost ucenic al lui Policarp care, după el, fusese ucenicul apostolului Ioan. Eldefineşte tradiţia apostolicăca fiind « o fiinţă organică,un lanţ viu care începe în prima perioadă a Bisericii».

IRODIENIISectă evreiască favorabilă celor din dinastia Irozilor, deci favorabilă şi romanilor.

Apropiaţi de partida fariseilor, membrii săi ocupau posturiimportante, deşi au fost prea puţin populari. Evanghelistul Marcu (3 :6) îi semnalează în Galileea, uniţi cu fariseii care complotau ca să-L omoare pe Isus. La Ierusalim, sunt din nou cu fariseii, întinzând o capcană lui Isus apropo de tributul (birul) datorat Cezarului (Mc 12 :13).

IROZIINumele mai multor împăraţi ai lui Israel şi din Orientul Apropiat :· ANTIPATER-ANTIPA (47- 43 î.I.H.)Procurator al Iu-deii, Primulministru al lui Ioan Hyrcan. Idumean de origine, el a devenit evreu prin circumcizie.· IROD I CEL MARE(73-4 î.I.H.) Împărat al evreilor din 40 până în 4 î.I.H. El a cucerit Ierusalimul în 37 î.I.H. cu 2 le-giuni romane. El a fost numit împărat al Iudeii de către Anto-niu. El a reconstruitTemplul din Ierusalim, cât şi Sa-maria şi Cezareea. Acest tiran, la naşterea lui Isus, a poruncit omorârea tuturor copiilor sub doi ani (Mt 2:13).

149

· ARHELAU (4 î. şi 6 d.I.H.)Etnarh (comandant al unei pro-vincii romane) al Iudeii (Mt 2 :22). Om crud (concetăţenii săi îl urau), el a poruncit sa fie omorâţi trei mii de evrei şi samariteni.· ANTIPA (20 î.I.H. şi 39 d.I.H.) Tetrarh (guvernatorul unei tet-rarhii ) al Galileii şi al provinciei Pereea, din 4 î.I.H. şi până în 39 d.I.H. (în Biblie, termenul folosit este de cârmuitor-n.trad.) (Luca 3 :1). El a construit Tiberiada în onoarea lui Tiberiu. Şi-a repudiat soţia pentru a se uni cu Irodia-da, cumnata sa. Isus l-a calificat drept « vulpe ».· AGRIPA I (41-44 d.I.H.)Împărat al Iudeii, al Galileii şi alPereii. Plin de râvnă pentru Le-gea lui Moise, el a ordonat deca-pitarea lui Iacov, fratele lui Ioan şi întemniţarea lui Petru (Fapte 12 :1-3). În timpul unui discurs, atribuindu-şi onoruri datorate doar lui Dumnezeu, Dumnezeu l-a omorât imediat.· IROD FILIPFiul Cleopatrei, născut în 4 î.I.H., mort la Iulia în 34 d.I.H. Luca (3 :1) îl semnalează ca Tetrarh al Betaneii, în Auranita, al Ituriei şi al Trahonitei. El s-a

căsătorit cu Salomeea, fiica Iro-diadei. Domnia sa a fost liniştită.· IROD FILIPFiul Marianei şi al lui Irod Cel Mare (Mt 14 :3). El nu a avut titlul de Tetrarh. El s-a căsătorit cu Irodiada, care a cerut să i se aducă capul lui Ioan Botezătorul. El a fost dezmoştenit de tatăl său.· IROD, împărat la CHALCIS(41-48 d.I.H.) fiul luiAristo-bul. Împăratul Claudiu i-a dat împărăţia Chalcis. Inspector al Templului, el a intervenit în nu-mirea Marilor Preoţi.· AGRIPA II (49-102 d.I.H.)Împărat la Chalcis cu permisi-unea împăratului Claudiu. In faţa lui a fost adus apostolul Pavella Cezareea (Fapte 25 :13). După luarea Ierusalimului în 70, el s-a retras la Roma cu sora sa Ber-enice, unde el a avut funcţia de pretor.

ISAAC CEL MARE (350-439)A se vedea la SAHAK sau ISAAC CEL MARE (350-439)

ISHTARZeiţa războiului şi a fecundităţii; emblema sa sacră este leul. Era

150

cea mai mare zeiţă din tot Orien-tul ; o găsim cu ocazia întemei-erii cetăţii Chiş prin zeii Igigi şi Annunaki : zeiţa Ishtar răstoarnă cerul şi pământul pentru a-i găsi un împărat.

ISPĂŞIRE (ziua)Zi consacrată umilinţei şi ispăşirii păcatelor poporului (Lev. 16). Marele Preot oferea jertfe ispăşitoare pentru sanctu-are, pentru preoţi şi pentru popor.După cartea Numeri (29 :7), pos-tul avea loc a 10-a zi din luna a 7-a. Este o singură zi de post ordonat de lege; se menţionează în Fapte (27:9).A se vedea la AZAZEL

ISRAELA se vedea la SAHAK sau ISAAC CEL MARE(350-439)

IUDA (Evanghelia lui )Evanghelie gnostică menţionată de Irineu de Lyon, datând din se-colul II. Irineu o asociază cu scri-erile Carpocraţienilor (gnostici) şi al Nicolaiţilor.

IUDAEA CAPTAMonede romane care comemorează victoria asupra evreilor în 70. Pe o faţă, după date, se găseşte efigia împăraţilor romani : Vespasian (69), Titus (79) şi Domiţian (81), pe cealaltă faţă sunt trofee sau reprezentări ale Iudeii plângând sub un palmier cu inscripţia «Iudaea Capta».

IUDAIZATORNume dat creştinilor de origineevreiască şi păgânilor convertiţi care cred că trebuie să respecte Legea iudaică, rămânând totuşi creştini. Apostolul Pavel, în epis-tolele sale către Galateni şi Fili-peni, se opune acestei doctrine, cum o va face şi Ignaţiu din An-tiohia.

IUDEEANume dat fostului teritoriu al lui Iuda, în 515 î.I.H., la întoarcerea evreilor din captivitatea Babilonului.Iudeea având 90km lungime pe90km lărgime, mergând de la Gaza, Beer-Şeba şi sudul Mării Moarte, şi la nord de Ierusalim, la Iope. Isus fiind

151

născut la Betleem în Iudeea, El a făcut multe lucrări binecuvântate (Luca 23 :5 ; Ioan 4 :3 ; Fapte 1 :8). După Arhelau, Iudeea a fost anexată provinciei romane Siria şi guvernată de procuratori numiţi de împăraţi; sediul lor era în Cezareea.

IULIUS I (280-352)Născut la Roma în 280, el a de-venit Papă în 337. El a aprobat Conciliul de la Niceea. În 343, el convoacă Con-ciliul de la Sardis prin împăraţii Constant şi Constanţiu II, pentru a reconcilia Orientul şi Occiden-tul; prezenţa lui Atanasie şi a lui Marcel a provocat retragerea episcopilor orientali (în majoritate arieni). Iulius I a fixat Crăciunul în 25 decemb-rie; este prima menţiune sigură a acestei date, azi tradiţională.

IULIAN APOSTATUL(331-363)Împărat roman. Născut la Constantinopol în 331, el eranepotul lui Constantin I. El a fost educat în spiritul creştin, dar, sub influenţa filozofilor pla-tonici (de aceea este numit şi

Iulian filozoful), el a îmbrăţişat păgânismul şi a fost cezar în 355. El s-a căsătorit cu Elena, sora lui Constanţiu II. El a guvernat mai întâi Galia şi Germania, apoi a devenit împărat al întregului imperiu roman. El a proclamat păgânismul; de aceea i-a exclus pe creştini din funcţiile lor. El a scris lucrări care ne-au par-venit şi care au fost traduse în franceză. El a murit în Persia în 363, în timp ce îl căuta pe Sapor II, împăratul Perşilor (310-379). Protector al cultului lui Mazda, el a fost duşmanul romanilor şi al creştinilor. El a cucerit Armenia creştină în 338 d.I.H.

IUSTIN (100-165)Celebru apologet creştin născut la Flavia Neapolis în Samaria. Sub domnia lui Antoninus Pius, el întemeiază o şcoală creştină la Roma. Crescens, filozof păgân,l-a acuzat, « Iustin martirul » a fost decapitat la Roma împreună cu alţi şase creştini. El a fost primul părinte al bisericii care a integrat în gândirea sa creştină elemente din filozofia greacă. El a elaborat o teorie despre Logos, Cuvântul lui Dumnezeu.

152

IUSTINIAN (482-565)Împărat bizantin, născut laTauresium, azi Skopie, în 482. Ajutat de soţia sa Teodora, restabileşte vechile frontiere ale Imperiului Roman în 530. El s-a proclamat « şef al Papalităţii » în timp ce afirma atotputernicia dreptului roman ( codul, digeste sau pandecte sau codice de legi, institute ( operă care conţine pricipiile codului roman). El a renunţat la Silvere în 537, pe care l-a înlocuit cu Vigil. El i-a combătut pe montanişti în Orient şi, la ordinul împărăteseiTeodora, un al doilea Conciliu de la Constantinopol este con-vocat în 553 pentru a pune capăt schismei dintre calcedonieni şi monofiziţi. El a construit bazilica Sfânta-Sofia la Constantinopol şi bisericile Sf Vitalie şi Sf Apo-linarie din Ravena. El moare la Constantinopol în 565.

153

Î

A ÎMBĂLSĂMAÎn Orientul Apropiat, era obiceiul de a îmbălsăma cadavrele. Iosif a ordonat doctorilor din slujba lui să-l îmbălsămeze pe Iacov (Gen 50:2). Şi Iosif a fost îmbălsămat (v.26). Iosif din Arimateea şi Nicodim « au îmbălsămat » tru-pul lui Isus Hristos (Ioan 19:39).La egipteni, se credea că sufletul uman revenea într-un nou corp ce nu putrezeşte. Pentru a face asta, se uscau trupurile deasupra unui foc mic, apoi se ungea pielea cu ulei şi cu natron. Se umplea cavi-tatea abdominală cu mirodenii şi cadavrul era cufundat într-o baie de natron şi de carbonat de sodiu.Se înfăşura apoi cu o fâşie de 10cm lăţime şi putând atinge surprinzătoarea lungime de 600m.

ÎMPĂRAŢI ROMANIA se vedea la numele următoare (în afară de cărţile profetice) :COMMODUS (161-192 ;

CONSTANT I (320-360);CONSTANTIN II (317-340) ; DECIUS (201-251);DIOCLEŢIAN (245-313;DOMIŢIAN (51-96);GALBA (3 î.I.H.până la 69 d..I.H.); GALERIUS (250-311); GALLIENUS (218-268); HADRIAN (76-138); HONORIUS (384-423)IOVIANUS (331-364);IULIAN APOSTATUL (331-363); LICINIUS (263-325); MARC AURELIU (121-180); MAXIMIAN II;MAXIMIN I (173-238);NERO (37-68); FILIP ARABUL(244-249); SEPTIMIUSEVER (146-211);SEVER ALEXANDRU (209-235); TEODOSIE I CEL MARE (347-395); TIBERIU (14-37 d.I.H.); TITUS (40-81); TRAIAN (53-117);

154

VALERIAN (253-260);VESPASIAN (9-79).ÎMPĂRĂŢII PERSANE- Cyrus (Cirus) I (610-585).- Cambyses (Cambise)I(585-559).- Cyrus (Cirus)II (559-530).- Cambyses (Cambise) II (530-522).- Darius I Hystapis (522-486).- Ahaşveroş (Xerxes I) (486-465).- Artaxerxes I (465-424).- Darius II Persanul (424-404).- Artaxerxes II (404-358).- Artaxerxes III (358-338).- Arses (Artaxerses IV) (337).- Darius III (336-332).

ÎNĂLŢIMILocuri ridicate unde se construiaun sanctuar pentru a se închina la divinităţile păgâne (2 Împ. 17 :11). Preoţii ardeau tămâie şi ofereau jertfe pe altar (1 Împ. 13 :2). Desfrâul era adesea prezent în aceste închinări idolatre ale fertilităţii (Os 4:11).Împăraţii lui Israel au ridicat asemenea înălţimi. Solomon a construit pentru soţiile sale

păgâne, pe muntele Măslinilor la Ierusalim, în cinstea Astarteii, a lui Chemoş şi a lui Moloh (2 Împ. 23 :13). Profeţii s-au opus acestor culte idolatre, căci Dom-nul dăduse porunca să le distrugă (Ez 6 :3 ; Deut. 33 :29).

ÎNCĂLŢĂMINTE“Având picioarele încălţate…”, va spune apostolul Pavel în Efes 6 :15. La romani, existau mai multe tipuri de încălţăminte; cele mai frumoase sunt “calceus”, un fel de ghete din piele cu talpă groasă, închise cu o limbă; scla-vii nu aveau dreptul să poarte aşa ceva. Apostolul Pavel, în calitate de cetăţean roman, putea să le utilizeze în lungile sale călătorii pe jos. Exista şi încălţăminte militară numită « caligae », saboţii se numeau « sculponea », sandalele, « soleia », papucii de casă, « socci ».

155

JJOCURICel mai vechi joc găsit este untitirez, un fel de degetar traversat de un mic pivot în jurul căruia el se învărte; el este din fildeş sau din os; el vine din Mesopotamia şi datează din 1500 î.I.H. Apoi, au fost descoperite jocuri mai elaborate, cum ar fi tabla de şah din piatră cu 36 de carouri pe care se juca cu 5 pioni conici şi 5 tetraedri. S-a descoperit de ase-menea o placă din fildeş cu 60 de găuri, dintre care fiecare a cincea gaură era încrustată cu aur şi cu sticlă albastră.

JOSEPHUS FLAVIUSA se vedea la FLAVIUS JOSEPHUS (37-100)

JOVIAN (331-364)Împărat roman. Născut laSingidunum, azi Belgrad (în Moesia), şi a murit în Bitinia în 364. Căpitan al gărzilor de corp

ale lui Iulian, el a fost proclamat împărat după moartea acestuia. Încă de la începutul domniei sale la Roma, el a abrogat edictele lui Iulian apostatul şi a restabilit creştinismul.

157

KKABALAA se vedea la CABALA

KADÎn ebraică, un urcior mare ce conţine alimente, făină, grâne, măsline. El era decorat cu motive curbilinii pictate în roşu. Capacul avea linii încrucişate; acest ansamblu ordonat de linii era maro închis sau galben.

KAUNAKESTunică pe care preoţii sumeri-eni o purtau în jurul anului 2700 î.I.H. cu ocazia banchetului de Noul An, oferit în prezenţa zeilor; este vorba despre o fustă parţial decorată cu un model asemănător cu frunzele, făcută din bucăţi cu lână din piei de oi; statuia inten-dentului Ebih este un foarte fru-mos exemplu.

KELIÎn ebraică, o cană cu o toartă şi care are o baza ascuţită, facilitând astfel turnarea cu pre-

cizie a lichidului conţinut în in-terior.

KHIRBET-QUMRANA se vedea la QUMRAN

KHORSABADAceastă cetate este situată la 18km nord de Ninive. Ea a fost construită de Sargon II, împărat al Asiriei, în 713 î.I.H. Pal-atul avea un mare număr de încăperi decorate cu picturi mu-rale reprezentând demoni şi alte divinităţi fanteziste. Se intra în templu printr-un vestibul somp-tuos. Chiar şi templul era orna-mentat cu reliefuri şi cu frize din cărămizi emailate reprezentându-l pe împărat, pe zei şi diverse simboluri care pot fi văzute la Muzeul Luvru la Paris. Săpăturile arheologice au început cu Emile Botta în 1843.

KOINELimba populară greacă, vorbită laDecapole începând cu Alexandru cel Mare (323 î.I.H.). În timpul Noului Testament, evreii vorbeau această limbă

158

(Fapte 21 :37). Vechiul Testa-ment a fost tradus în koine ver-siunea numită «Septuaginta ».Noul Testament a fost şi el redactat în această limbă,inclusiv Matei, despre care se spunea că este scris în aramaică.

KUDURUGalet mare sculptat, ce se poate vedea la Muzeul Luvru. Aparţinea împăratului de origine kassită în Babilonia, Meleshipak II, cu embleme divine datând din secolul al XII-lea î.I.H. O altă inscripţie indică o chartă de donaţie împărătească, plasată sub protecţia zeilor.

159

LLABARUMAcesta este stindardul Imperi-ului roman, pe care Constantin a brodat o cruce, monograma lui HRISTOS şi formula « in hocsigno vinces », pe care Hristos i-ar fi dat ordinul de a o face, ca urmare a viziunii unei cruci luminoase încojurate de cuvintele de mai sus (în latină, « prin acest semn tu vei învinge »). Efec-tiv, Constantin a câştigat bătălia stâncilor roşii lângă Roma, îm-potriva lui Maxenţiu în 312, care îl aştepta cu forţe superioare.

LACHISSituată în câmpia Iudeii (Iosua15 :39), această cetate întărită se găseşte la 48km sud de Ierusa-lim. Hyksosi au locuit aici. Iosua l-a omorât pe împăratul Lachisului (Iosua 10 :23), apoi Roboam a întărit cetatea cu un zid dublu şi o poartă triplă (2 Cron 11 :9). Amaţia, împăratul lui Iuda, s-a re-fugiat aici, dar a fost executat (2 Împ. 14 :19). Sanherib, împăratul

Asiriei, a asediat-o în 700 î.I.H., trimiţându-l pe Rabşache la Ieru-salim pentru a cere predarea cetăţii (2Împ. 18 :14). Având o poziţie strategică, Lachis a fost asediat de Nebucadneţar (Ier. 34 :7) în 598 şi 587 î.I.H.Această cetate a fost explorată deAlbright, apoi de J. Finegan, careau descoperit importantele« scrisori de la Lachis ». Altedocumente menţionează Lachi-sul : scrisorile de la tell Amarna, tăbliţa lui tell el Hesi din secolul al XIV-lea î.I.H., documente asiriene şi basoreliefuri de la pal-atul lui Sanherib la Ninive.A se vedea la SANHERIB(705-681 î.I.H.)

LACTANŢIU (250-325)African păgân, născut la Cirta(oraşul lui Constantin). El a deve-nit profesor de retorică predând retorica la curtea lui Diocleţian, la Nicomedia. El s-a convertit la creştinism; în 317 Constantin I îl numeşte preceptor al fiului său Crispus. El a scris « Instituţiile divine»,critică a absurdităţilor păgânismului şi « Moartea

160

persecutorilor » : el povesteşte teribilul destin al împăraţilor care i-au persecutat pe creştini.

LAISA se vedea la DAN

LAMADivinitate protectoare sumeriană, transformată în mileniul I în monstru binefăcător, lamassu.

LAODICEENI (epistola către)În Col. cap.4 :16, apostolul Pavelrecomandă să se citească epistolaadresată Colosenilor şi creştinilor din Laodiceea. In secolul IV, un autor latin scria o epistolă apocrifă Laodiceenilor care imita stilul apostolului Pavel, în aşa măsură încât a fost introdusă în Noul Testament din Bibliile me-dievale.

LAPSICuvânt latin ce îi numeşte pe creştinii care, în cursul persecuţiilor, s-au lepădat de credinţă, dar doreau după aceea să fie reintegraţi în Biserică. La origine, se considera apostazia ca

un păcat fără iertare, în faţa amploarei fenomenului din tim-pul persecuţiei lui Decius (în 250),Ciprian, episcop de Car-tagina, stabileşte o formulă de penitenţă pentru reintegrarea acestor lapsi.

LARARIUMLa romani, mic sanctuar în casă destinat cultului zeilor lari.

LAVRAÎn limbajul ecleziastic, acest cuvânt desemnează un grup de sihaştri care trăiau în celule în jurul unei biserici sub autoritatea unui abate. Această practică s-a răspândit din Palestina începând cu secolul IV.

LAYARDÎn 1845, H. Layard, a făcut săpături arheologice în MunteleNimrud în Asiria, capitala lui Assurbanipal II (879 î.I.H.)Numele biblic de munte Nimrudeste străvechea Calah (Gen.10:11).El a descoperit o imensă comoarăce conţinea panouri sculptate cu arcaşi, cu scene din vânătoarea

161

de lei, cu coloşi, cu tauri înaripaţişi obeliscul negru al lui Salmanasar III. Aceste descoperiri au fost trimise la British Museum din Londra.

LĂMPILămpile cu ulei, din lut ars au fost singurul mijloc de iluminat în întreg Orientul. Se utilzau mai multe tipuri de ulei: de măsline, de susan, de nuci, de hrean, de răşini vegetale, chiar din ţiţei.Romanii au inventat lămpile per-fectionate cu patru feştile,altele în formă de stea aveau şapte feştile; ele erau mai mult sau mai puţin decorate. Mai erau lămpi şi din sticlă sau din bronz.A se vedea la ILUMINAT

LEBENCărămidă din argilă uscată la soare utilizată în Mesopotamia.

LECŢIESe spune despre o lectură sau de-spre o variantă sau despre un text aşa cum apare el într-un manu-scris. Astfel, diversele lecţii din manuscrisele greceşti sunt în latină.

LEGHEA GALICĂUnitate de distanţă utilizată în Galia, leghea măsura 2222,25m. Ea era de asemenea utilizată pentru drumurile romane; se poate avea încredere în harta lui Peutinger.A se vedea la MILA ROMANĂ

LEGIO FULMINATA(Strălucire de fulger)Nume dat unei legiuni romanedin epoca lui Augustus în 14,imortalizat la Roma printr-ocolumnă dedicată lui Jupiter, sal-vatorul armatei sale. Tertulian şi Eusebiu din Cezareea afirmă că, în timpul unei campanii pe Dunăre, împăratul Marc Aureliu şi armata sa au suferit de sete. Nişte soldaţi creştini s-au ru-gat lui Dumnezeu şi a izbucnit o furtună, ceea ce i-a salvat pe romani.

LEGIO MAXIMIANOPOLISCetate în Israel, ocupată de legioVI Ferrata, trimisă după revoltade la Bar Kokheba din 166. Toată câmpia Izreelului a luat numele de « Territorium Legionis ». Eu-sebiu îi dă numele de « Campus

162

Maximus Legionis », după plec-area legiunii lui Diocleţian, în onoarea împăratului Maximian. Un ofiţer din legiune a construit un altar zeului Seraphis, din tim-pul lui Elagabal (218 - 222); el este cilindric din marmură albă, decorată cu vulturul legiunii. S-a găsit de asemenea o Victorie înaripată înălţată pe un glob,cu o ghirlandă în mâna dreaptă şiun trofeu în mâna stângă.

LEON CEL MARENăscut la Roma, papă din 440 până în 461. El l-a sfătuit pe Ce-lestin I în disputa nestoriană şi pe Sixt în controversa pelagiană.Împăratul Valentinian III (425-455), îl pune peste toate bi-sericile din provinciile occiden-tale, în 450, el a creat în Galia două episcopate, Arles şi Viena. În Orient, el s-a opus lui Eutihie, dar la al doilea Conciliu de la Efes în 449, Dioscor de Alexandria îl ignoră în favoarea lui Eutihie. Conciliul de la Calcedon în 451, convocat de Marcian (450-457), îl cinsteşte acceptând doctrina « Tomului lui Flavian» (scrisoare în care el respinge in mod clar

monofizitismul).În 452, el l-a convins pe împăratul Hunilor, Attila să renunţe la ata-carea Romei; în 455, el a făcut aceeaşi tentativă diplomatică cu vandalul Genseric, care a cucerit totuşi Oraşul, dar fără a face prea multe victime.

LEPRABoală contagioasă care afecteazătoute straturile apopulaţiei.Naaman, general sirian, a devenitlepros (2 Împ. 5 :1) Ozia,împăratul lui Israel, a murit de lepră (2 Cron 26 :21).Israeliţii îi alungau pe leproşi din societate (Num. 5:1). Leprosul purificat trebuia să se prezinte în faţa preotului, care punea diagnosticul bolii şi îl supunea unui ritual de curăţire şi cu aducerea unei jertfe (Lev. cap 14). Isus Hristos, confruntat cu leproşii, i-a vindecat de la distanţă (Luca 17 :11). Astăzi, lepra se numeşte «Boala lui Hansen», apărând sub formă de lepră tuberculoasă sau de lepră anestezică.

163

LEPTONO mai mică monedă grecească (Luca 12 : 59). Bănuţul evreiescera din aramă şi valora jumătate din gologanul roman(Marcu 12 :42); moneda a fost bătută de Ioan Hyrcan în 135 î.I.H.şi nu servea decât pentru slujba de la Templu, care nu accepta mone-dele străine.A se vedea la MONEDĂ

LERINIMănăstire întemeiată de Honorat în 410, pe insula Lérins, înMediterana; această mănăstire s-a remarcat prin faptul că a creat o pepinieră de episcopi galezi în secolele V şi VI.

LEVIRATProcedeu descris în Deut. (25 :5)cu scopul de a păstra numele unui defunct ca moştenire. A se vedea (Rut . 4 :7).

LIBANLanţ de munţi de 400km lun-gime servind de frontieră la nordul Palestinei (Deut. 1 :7 ; Iosua 1 :4).Vârfurile lor ating 3000 m şi sunt

acoperiţi de zăpadă (Ier. 18 :14). Numele său în ebraică înseamnă « alb ». Ce-lebrii cedri şi chiparoşi aproape de Liban au fost exportaţi până în Egipt. În Israel, ei au servit la construcţia şarpantei celui de al doilea Templu (Jud. 9 :15 ; 1 Împ. 5 :6 ; 2 Cron. 2 :7 ; Ezra 3 :7). Împăraţii asirieni au recurs şi ei la aceeaşi sursă pentru palatele şi corăbiile lor (Ez 27 :5). Romanii, la sfârşitul primului secol, au întemeiat o colonie de veterani la Beyruth.

LIBAŢIERitual religios care utiliza un lichid turnat (vin sau ulei) pe o ofrandă. În cartea Genezei (35 :14), Dumnezeu vorbindu-i lui Iacov, acesta a inălţat un stâlp de aducere aminte şi a făcut o libaţie vărsând ulei pe piatră. În Levitic 23 :13, pentru sărbătoarea Primelor roade (Rusaliile), se spune că jertfa de băutură se face cu vin.

LIBELLATICITermen latin ce-i desemnează pe creştinii care au cumpărat un« Libellus Pacis » (Atestatul

Păcii).Era vorba de un certificat al autorităţilor romane care ates-ta faptul că posesorul său a adus jertfe zeilor păgâni. Această corupţie a creştinilor a fost practicată în timpul persecuţiei lui Decius, în 250. Ciprian i-a condamnat pe aceşti creştini, dar cu mai multă indulgenţă decât pe creştinii lapsi.

LIBER PONTIFICALISÎnseamnă: « Carte despre Papi ».Este vorba despre o culegere de biografii ale « Papilor », care în-cepe cu Petru, până la Felix II (în 530) pentru partea cea mai veche, apoi până la Hadrian II (în 872), apoi până în secolul al XV-lea.Lucrarea conţine multe dateîncepând cu secolul IV, ceea ceîi conferă valoare istorică.

LICINIUS (263-325)Împărat roman. Născut în 263, elera le fiul unui ţăran. Galeriu l-a numit împărat în locul său. În311, el a semnat « edictul de toleranţă » cu Constantin, dar el a pierdut majoritatea provinciilor sale din Orient (323), după care a fost destituit şi a murit la Tesa-lonic în 325.

LOCUL PREA SFÂNT (DEBIR)În Templul de la Ierusalim, lângă locul sfânt se afla Locul Prea Sfânt (Sfânta Sfintelor). Acesta era cât un cub de 20 de coţi de fiecare latură (1Împ. 6:16), el avea nişte camere (odăi) placate cu aur (1 Cron. 28 :11). Chivotul se găsea în Locul Prea Sfânt (1Împ.8 :6) sub aripile a doi imenşi heruvimi din lemn de măslin acoperit cu aur care aveau zece coţi înălţime fiecare (2 Cron. 3 :10). Marele preot nu intra acolo decât o dată pe an.

LIMESFrontiera Imperiului roman înOccident. Se distinge « limesrenan » de « limes danubian ».

LINTON (pervaz de susţinere)Element arhitectural aparţinând unui portal.

LIN sau LINUS (78)Primul succesor al lui Petru laRoma, conform vechilor listepontificale, cele ale lui Hegesippus şi Irineu; el era « papă» sau episcop, rol

165

nediferenţiat în primul secol. El este identificat cu Linus (citat în 2 Tim 4 :21). Istoric, lucrul acesta este posibil, dar de nedemonstrat.

LIOFILIZARELiofilizarea este o tehnicăde deshidratare care utilizează frigul (între –40° C. şi –80° C.) pentru restaurarea unor vechi manuscrise şi obiecte din os sau din lemn care au stat mult timp în apă sau în nămol.

LISTEListele lui Amenhotep II (1450-1425 î.I.H.), ale lui Sethi I (1312-1301 î.I.H.) şi ale lui Ramses II (1301-1235) formează o importantă documentaţie referi-toare la istoria biblică. Lista lui Şişac se găseşte pe zidurile Tem-plului lui Amon la Carnac. El descrie campania sa în Palestina, care a avut loc în al cincilea an al domniei lui Roboam, împăratul lui Iuda în 973 î.I.H. Această re-latare se găseşte 1 Împ. 14:25 şi 2 Cron. 12:1. Biblia şi lista lui Şişac sunt în armonie.A se vedea la FARAONI

LITHOSTROTOSDe la grecescul « lithos » (piatră) şi « trotos » (pavaj), substantiv utilizat în antichitate pentru a in-dica un sol pavat ca un mozaic formând un desen geometric sau având reprezentări de animale. Înistoria Bisericii, acest nume desemnează şi locul în care Pilat judeca (Mt 27 :27).A se vedea la PRETORIU

LITOMANŢIELa greci, divinaţie care se făcea prin intermediul unor anumite pietre ce se împingeau una spre cealaltă; sunetul care ieşea din piatră făcea cunoscută voia zeilor.

LOCURI DE BOTEZA se vedea la BOTEZ

LODCetate fondată de Şemer,descendent din Beniamin (1 Cron. 8 :12) ; se găseşte citată şi în Ezra 3 :33 şi Neemia 7:37, în momentul reconstrucţiei Templului. Această cetate este menţionată în lista lui Thutmose III. În epoca greacă, ea poartă numele de Lida; în acest loc l-a

166

vindecat apostolul Petru pe paral-iticul Enea (Fapte 9:33). Sfântul Gheorghe, patronul Angliei, a fost martirizat aici subDiocleţian; mormântul său era venerat încă din secolul IV.

LOFTUSArheolog englez care a creat şifinanţat în 1853 fondarea explorărilor arheologice asiriene; el a descoperit anticul Uruk în Mesopotamia. Dar a trebuit să se aştepte mai bine de 30 de ani pentru ca savanţii să poată desci-fra aceste tăbliţe şi interpreta această veche civilizaţie.

LOGODNAÎn Israel, era de datoria părinţilor tânărului de a alege logodnica pentru fiul lor (Gen. 21:21) ; uneori fiul îşi exprima preferinţa, dar trebuia să aibă acordul tatălui (Jud. cap.14). Tânărul putea să se ocupe singur în mod excepţional (Gen. 29 :15); fata nu era întot-deauna consultată (Gen. 24:51). Această cutumă exista încă în timpul Noului Testament; este scris în Matei (cap. 1:18) că « Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif ».

LOGOSCuvânt grec ce semnifică «Cuvânt,Discurs », în sensul de exprimarea gândirii. Termen uti-lizat pentru a vorbi despre Isus în prologul Evangheliei lui Ioan, cap. I. El Îl desemnează totdeau-na pe Hristos în Biserica primară. Dar acest termen era utilizat şi în filozofia greacă, ceea ce a per-mis unor Părinţi ai Bisericii să lege doctrina creştină de filozofia elenistică « Dumnezeu ca raţiune şi princi-piu activ al tuturor lucrurilor».

LUMEA BIBLIEI.Revistă de arheologie biblicăeditată de 25 ani de Bayardpresse, care continuă revista« Biblia şi Ţara Sfântă » specializată în cercetările din Vechiul Orient Apropiat.

LUNILE (anului)A se vedea la CALENDAR

LUVRUA se vedea la MUZEUL LUVRU

167

MMACABEII (165-39 î.I.H.)Numele unei familii evreieşti numită şi Asmoneeni (de la nu-mele strămoşului lor Asmon), care a guvernat Iudeea timp de 126 de ani. Matatia a fost primul dintre Macabei care a organizat, în calitate de preot, rezistenţa împotriva lui Antiohus Epifanes, împărat al Siriei, care a reuşit să distrugă templul din Ierusalim în 167 î.I.H., după profeţia lui Dan-iel (8:23). El a înălţat o statuie lui Zeus Olimpicul în locul sacru din faţa bisericii. Urmaşul său Iuda a obţinut victoria după trei ani de profanare. Simon a fost tatăl lui Ioan Hyrcan, cel care a înlăturat idolatria din Samaria. Decadenţa a venit cu Aristobul şi Antigona din cauza cruzimii lor.

MACARIE al IERUSALIMULUI (325-335)Episcop de Ierusalim. El face parte din primul Conciliu de la Niceea în 325. La ordinul lui Constantin I, el construieşte celebra Biserică a Sfântului – Mormânt la Ierusalim în 335.

MACHAERUS(Fortăreaţa de la) Construită de Alexandru Ianneus,în 10 î.I.H. în Perea, regiune situată la est de Marea Moartă, pe teritoriul cucerit de tatăl său Ioan Hyrcan, ea a fost unul dintre ultimele bastioane ale asmoneenilor îm-potriva romanilor. Irod cel Mare a făcut din ea o fortăreaţă; Pliniu cel Bătrân spune că ea a fost cea mai importantă din Iudeea. În acest palat, sub Irod Antipa, a fost decapitat Ioan Botezătorul (Luca 9 :9 – cf. Flavius Josephus : Ant. XVIII, 119).Această fortăreaţă a fost distrusă de romani când a avut loc marea răscoală evreiască în 66 d.I.H. Nicio campanie de săpături arheologice nu a fost încă organizată aici, doar nişte căutări la suprafaţă.

MACROFOSILES-a putut descoperi istoria ecosistemelor naturale şi istoriaactivităţilor umane, din neolitic prin studiul reziduurilor vegetale, boabe de grâu, miez de fructe, scoarţe de copaci conservate de milenii într-un mediu favorabil păstrării lor.

MADIANŢară situată la est de GolfulAquaba, limitată la nord de Edom. Madianiţii au controlatregiunile Neghev şi Sinai; ei sunt descendenţi din Chetura, soţia lui Avraam (Gen. 25 :1). Ietro, socrul lui Moise, era un preot din Madian (Ex. 2 :15) pe vremea Judecătorilor. Ei i-au atacat ad-eseori pe Israeliţi (Jud. 6 :1) şi au devenit negustori bogaţi de aur şi tămâie din Arabia (Is. 60 :6).

MALTAInsulă situată la sud de Sicilia; acolo a avut loc naufragiul apos-tolului Pavel povestit în cartea Faptele Apostolilor (cap. 28). Locul tradiţional al naufragiului « Golful Sf. Pavel » este situat pe coasta nord-est a insulei. În timpul apostolior, această insulă era locuită de barbari, adică o populaţie care nu era nici greacă, nici romană. Insula a fost mai întâi feniciană, apoi greacă în 736 î.I.H., cartagineză în 400 î.I.H., în sfârşit romană în 218 î.I.H.

MAMERTINA(închisoarea din)A se vedea la TULLIANUM

MANINume pe care străvechii Romani îl dădeau sufletelor morţilor. Aceste « mani » erau considerate ca nişte spirite bune şi erauobiectul unui cult, aşa cum se făcea pentru divinităţi.

MANES sau MANI (216-276),MANIHEISMNăscut în Babilonia, la Ctesifon în 216, mort la Gundecapur (Susa). Manes a fost crescut printre iudeo-creştini, şi în 240 a fondat maniheismul, abandonând zoroastrismul. El l-a câştigat pentru cauza sa pe împăratul Sapor I în 242, dar suc-cesorul său, împăratul Baran l-a executat pe Manes pentru erezie. Doctrina sa este gnostică, dualistă şi cosmică, bazându-se pe un con-flict între lumină şi întuneric, bine şi rău. Augustin însuşi era mani-hean, înainte de a deveni creştin.

MANAAliment miraculos dat de Domnul în timpul celor 40 de ani poporu-lui Israel în deşertul Sinai (Ex.16 :4). Ea cobora din cer ca ploaia, făcută din bobiţe asemănătoare cu bruma, amintind de sămânţa

169

de coriandru cu gust de miere. Ea se măcina cu piatra de moară sau se zdrobea cu mojarul, se gătea pentru a face turte; fiecare isra-elit trebuia să adune un omer, corespunzător unui recipient de patru litri.

MANUSCRISEInteresul arheologiei se îndreaptă mai ales înspre cercetareadocumentelor scrise cu mâna; prin ele se apreciază veridicitatea textelor biblice primite. Deşi noi nu avem manuscrise auto-grafe, noi avem manuscrisele Bodmer şi papirusurile Chester Beatty din secolul II. Cel mai vechi înscris descoperit este un calendar agricol din Ghezer; el este din argint şi datează din secolul IX î.I.H. Manuscrisele de la Marea Moartă reprezintă o descoperire extraordinară de mai bine de 40.000 de fragmente de manuscrise, provenind din 400 de suluri.A se vedea la CODEX

MANUSCRISELE DE LA MAREA MOARTĂA se vedea la QUMRAN

MANUSCRISE(locuri unde s-au descoperit)QUMRAN : Manuscrisele de laMarea Moartă (dintre care cele-brul sul al lui Isaia).KHORSABAD : Sargon, Isaia 20.NINIVE : povestirea babiloniană a Potopului.ROSETTE (PIATRRA DIN) : piatra gravată care a permis lui Champollion descifrarea hiero-glifelor.BEHISTUN (stânca de la) (Iran) : Text gravat, ce i-a permis luiRawlinson să descifreze scriereacuneiformă.HATTUSAS (Turcia) : textehetite.AMARNA (Egipt) : tăbliţe pe habirus.SUSA : codul de legi al lui Ham-murabi.UGARIT-RAS-SHAMRA (Si-ria) : tăbliţe în cuneiformă.TEBA : STELA LUI MERNEPTAHDIBON : piatra lui Moab.NIMRUD : obeliscul negru.NINIVE : prisma lui Taylor.IERUSALIM : inscripţie greacă

170

ce interzice accesul păgânilor în curtea Templului (Fapte 21).

MANUSCRISE PE PAPIRUSCele mai vechi manuscrisedescoperite datează din secolul V î.I.H. (papirusul Elephantine) ; apoi din secolul III î.I.H., scrise în aramaică. Există cele de labiblioteca John Rylands, din primul secol î.I.H., papirusul lui Nash.Papirusul din Oxyrhynchos datează din 150, el reproduce cuvintele lui Hristos, apoi cele din Chester Beatty. Să mai notăm pe cel de la Freer şi pe cel de la Scheide, care datează din secolul II î.I.H.A se vedear ELEPHANTINE

MARC AURELIU(121-180)Împărat roman în 161. Născut laRoma în 121, mort la Vindobona (Viena). El a deve-nit ginerele lui Antoninus Pius pentru că s-a căsătorit cu fiica sa Faustina. Partizan al păcii, dom-nia sa a fost totuşi tulburată de războaiele cu triburile barbare (parţii, în 161; germanicii, 166-169; sarmaţii).

El a permis persecutarea creştinilor la Roma în 165 şi laLyon în 177, deşi meditaţiile sale religioase, scrise în greacă, degajă un spirit creştin.

MARCION (85-160)Născut la Sinope, azi Turcia. Marcion, filozof gnostic, fondator al Bisericii Marcionite, în secolul II, a scris un prolog la toate epistolele apostolului Pav-el. Ele evocă locul, data şi con-textul fiecărei epistole. Aceste prologuri au fost admise şi inser-ate înnumeroase manuscrise până în perioada medievală a Vulgatei. Se spune că Marcion nu a reţinut din Biblie decât Evanghelia lui Luca şi cele zece epistole ale lui Pavel.

MARDUKZeul patron protector alBabilonului, care avea ca em-bleme o armă ascuţită şi dragonul şarpe. Acest zeu chthonic a devenit şeful zeilor în momentul creaţiei. Epopeea creaţiei se termină cu enumerarea a 50 de nume glo-rioase atribuite lui Marduk, cu

171

explicaţia ezoterică a fiecăruia. El a devenit principalul zeu după domnia lui Hammurabi.

MAREA GALILEIISituată la nordul lui Israel, ea măsoară 20km lungime pe 12km lărgime; este situată la 208m deasupra nivelului mării. Apele sale sunt dulci şi bogate în peşti (se enumeră 22 de specii difer-ite, dintre care celebrul peşte al lui Sf. Petru). În Biblie, ea poartă mai multe nume : Marea Chineret (Nr. 34 :11), Lacul Ghenezaret (Luca 5 :1), Marea Tiberiadei (Ioan 6 :1).A se vedea la TIBERIADA

MAREA MOARTĂSituată la sudul lui Israel, măsurând 80km lungime pe 16km lărgime, ea este situată la 398m deasupra nivelului mării; cea mai mare adâncime a sa este de 393m. Apa sa are o salinitate de 24%, în timp ce oceanul nu conţine decât 3%. În Biblie ea poartă mai multe nume : Marea Sărată (Gen. 14 :3), Marea Araba sau Marea Câmpiei (Deut. 3:17), Marea de Răsărit (Ez 47 :8). Ea este numită Marea de Asfalt de

Iosephus (Ant.1 :9).

MAREA TRESTIILORNume dat de către vechii evreiMării Roşii. Pentru geografii dinantichitate, expresia «Marea Roşie» desemna Marea Tresti-ilor, incluzând Oceanul Indian şiGolful Persic. Marea Trestiiloreste astfel numită în Biblie pentru că ea începe cu două lacuri, lacul Tunsah şi lacurile Amare, care erau acoperite de trestii (Ex. 10 :19) (dar numai în versinea din limba franceză, în cea româneasca apare numai Marea Roşie-nota trad.). Lungimea sa este de 2,400km pe 240km lărgime.Ea începe cu Golful Suez şi se termină cu Golful Akaba.

MARELE PREOTEste cel mai înalt demnitar reli-gios reprezentând Poporul Israel în faţa Domnului (Ex 27:21). Această preoţie începe cu Aron, fratele lui Moise, urmată de fiii săi şi de seminţia lui Levi (Num. 3 :10 ; 3 :6). Există mai multe liste în Vechiul Testament (1 Cron. 6 :1 ; 23 :15).

172

În ceea ce priveşte Noul Testa-ment, sunt numiţi de Arhelau, Eleazar şi Isus, fiul lui Sie (Mt 2 :22), de Quirinius, Ana (Luca 2 :2), de Valerius Gratus, Iosif Caiafa, ginerele lui Ana (Ioan 18 :13), de Agripa I, Simon Canteras, Matia, fiul lui Ana (Fapte 12 :11), de Agripa II, în 62, Ismael, Iosif, fiul lui Simon, Ana, fiul lui Ana (Fapte 25 :13 ; 26 :27).

MAREŞAPapirusurile lui Zenon (secolul III î.I.H.) vorbesc despre acest oraş ca despre un oraş care practica sclavia. În Biblie, el este citat în Iosua (15 :44), 2 Cronici (11:8 şi 14 :8), Mica (1 :15).A se vedea la PAPIRUS.

MARICapitală în Siria a împăratului Simri-Lim (1782-1759 î.I.H.), distrusă de către Hammurabi, împăratul Babilonului şidescoperită de André Parrot în1934. Explorarea arheologică a bibliotecii ce conţinea 25 000 arhive a permis descoperirea unor cronologii precise despre

tot Vechiul Orient, permiţând astfel o reajustare a cronologiilor prea lungi admise până atunci.

MARIA (Evanghelia)Lucrare apocrifă de originegnostică datând din secolul III.Maria-Magdalena descrie în ea călătoria gnosticului prin sfereleplanetare; informaţii pe care ea le-ar deţine de la Isus, care vorbea în mod frecvent cu ea în particular.A se vedea la APOCRIFE

MARTIN DE TOURS (316-397)Născut în 316 la Sabaria, Panonia(azi Szombathely, în Un-garia), mort la Candes,Turena, în 397. El este medic militar până când o viziune de la Hris-tos provoacă convertirea sa. El îl frecventează pe Hilaire de Poitiers şi întemeiază prima mănăstire în Galia la Ligugé. El a devenit episcop în 372. A fost un bon păstor; faptul că şi-a rupt mantaua militară în două pentru a da jumătate unui cerşetor l-a făcut celebru. Viaţa sa a fost povestită de Sulpicius Severus (în 360). După Biblie,

173

« Viaţa Sfântului Martin » a fost cartea cea mai citită din Evul Mediu Timpuriu. El a răspândit creştinismul în vestul Galiei, organizând parohii rurale şi mănăstiri.

MARTIRSemnificând în greacă « cel care depune mărturie ». Până în secolul III, termenul îi putea desemna pe cei care au suf-erit pentru credinţă, cât şi pe cei care au murit pentru ea. Începând cu secolul IV, termenul nu mai este utilizat decât pentru cei care au murit; cuvântul « mărturisitor » fiind folosit pentru cei care au suferit, dar fără a fi omorâţi.A se vedea la MĂRTURISITOR

MARTORÎn Vechiul Testament, o grămadă de pietre servea de martor când se lua un angajament între două părţi (Gen. 31:46). Martorul desemnează de asemenea o persoană însărcinată să asiste la o tranzacţie (Gen. 23:10). Plân-gerea unui singur martor nu era suficientă pentru a se apli-ca pedeapsa capitală unui om. Această calitate de martor era

necesară pentru a face parte din-tre primii ucenici : « Dumnezeu a înviat pe acest Isus şi noi toţi suntem martori ai Lui » (Fapte 1 :32), au proclamat ei cu o deplină convingere, evanghelizând.

MARTIROLOGIURegistru ţinut de o biserică unde sunt înscrişi cei care au murit pentru credinţa creştină. Aceste liste sunt în general un calendar ce nota data martirajului. Martirologiile se răspândescmai ales după secolul IV.

MARUHârleţ primitiv utilizat în Mesopotamia.

MASSADALoc întărit în Israel, situat lângăMarea Moartă pe un pisc inaccesibil. Zidit de IonatanMacabeul în secolul II î.I.H.,restaurat de Irod cel Mare, el aservit de refugiu zeloţilor, în 70,care se sinucideau mai degrabă decât să se predea romanilor. Climatul secetos a permis să se regăsească intacte obiectele uti-

174

lizate în vremea aceea : sandale, saci, hrană, armură, etc.

MASA şi MERIBACuvinte ce semnifică în ebraică«ispită şi ceartă». Acestea sunt de asemenea numele a două locuri diferite din Exod, în pustie, unde copiii lui Israel, torturaţi de sete, L-au pus pe Domnul la încercare zicând : « Este oare Domnul în mijlocul nostru sau nu este ? » Unul era situat lângă Refidim (Ex.17:7), celălalt lângă Cades Barnea (Num. 20 :13). Aceste două nume sunt citate împreună în Exod 17 :7 ; Deut. 33 :8 ; Ps 95 :8. Masa şi Meriba au devenit o locuţiune verbală franţuzească.

MASSEBOTH (piatră sacră)Piatră votivă construită, de 2m înălţime, servind la cultul idola-tru canaanit în 800 î.I.H. Aceste pietre sacre făceau parte din elementele esenţiale de pe înălţimi. Acest cult era respins de Domnul căci, pentru raţiuni de justiţie religioasă, se sacrifi-cau copii, în mod deosebit întâi născuţi.Acest cult idolatru trebuia să fie distrus (Ex 23 :24 ; Deut. 7 :5).

MASOREŢIIRabini evrei din Tiberiada şi dinBabilon care, din secolul VI până în secolul XII după Isus Hristos, au copiat tot Vechiul Testament cu o nouă ortografie inventând vocalele, în timp ce în vechea ebraică nu erau decât consoane, ceea ce a permis conservarea unei pronunţii exacte a cuvinte-lor în pofida influenţei diferitelor limbi.

MAXIMIAN II.A se vedea la GALERIU (250- 311)

MAXIMIN I (173-238)Împărat roman, născut în Tracia.Fiul unor goţi, era un uriaş.Împăratul Septimiu Sever l-a primit în trupele sale. El i-a respins pe germanici cu o ferocitate nemaipomenită. El l-a asasinat pe Sever Alexandru pentru a-i ocupa tronul în 235, apoi a declanşat cea de-a 6-a mare persecuţie împotriva creştinilor. El a murit în timpul asediului Aquileii în Italia.

175

MĂNĂSTIREA SFINTEIECATERINAMănăstire de călugări greci situată în Sinai la 1528m altitudine. Ea a fost construită în 527 de împăratul Iustinian pe ruinele unei fortăreţe construite de Elena, mama lui Constantin. Biblioteca, foarte bogată în manuscrise, conţinea Codexul Sinaiticus datând din anul 400 d.I.H., descoperit de Tischendorf în 1844. Lewis, în 1892, a descoperit un manuscris al evangheliilor în vechea limbă siriană.

MĂRTURISITORÎn biserica primară, nume dat creştinilor care au suferit pentru credinţa lor, dar fără a fi murit,în timp ce martirii au murit. Mărturisitorii au devenit foarte mari sfinţi, care puteau chiar să ia păcatele. Date fiind aceste dezordini, Ciprian din Cartagina, în ciuda admiraţiei sale pentru mărturisitori, le-a limitat puterile faţă de episcopi.A se vedea la MARTIR, p. 147.

MĂSLINILOR (MUNTELE)Muntele din faţa Ierusalimului,separat de cetate prin valea

Chedron (Zah. 14 :4); muntele era deja considerat ca un loc sfânt din timpul lui David (2 Sam. 15 :30).Solomon a instalat acolo o înălţime cu stâlpi idoleşti şi sacri, dar care au fost distruşi de Iosia (2 Împ. 23 :13). Doar datorită lui Isus Hristos acest munte îşi câştigă toata importanţa: după ce a vizitat satele din Betfaghe, Betania şi Ghetsimani, Isus s-a retras aici cu ucenicii săi; Isus a plâns pentru Ierusalim (Luca 19 :41) şi a prezis căderea Templu-lui (Mt cap.24). În grădina Ghetsimani a fost arestat Isus (Mt 26 :47); acesta este şi locul Inălţării. Pentru a păstra caracterul sa-cru al locului, o bogată şi pioasă romană, numită Pomenia, a con-struit aici o biserică în 363; mai înainte, Elena, în 325, a construit bazilica, din care nu a rămas decât puţine vestigii.A se vedea la MUNŢII DINISRAEL

MEDEBACetate situată în Moab, al cărei împărat era Sihon amoritul şi care a fost cucerită de israeliţi

176

(Num. 21:30). Ea a fost atribuită lui Ruben (Iosua 13 :16). În tim-pul lui David, Ioab s-a luptat aici cu amoniţii şi cu arameenii (siri-eni) (1 Cron. 19 :7).Meşa, împăratul Moabului, relatează pe stela sa, cum a elib-erat el cetatea şi a luat-o de la israeliţi.

MEDICCea mai veche menţiune a cu-vântului « medic » făcută în Biblie datează din 1907 î.I.H. În Geneza (50 :2) citim că « Iosif,a poruncit doctorilor care erau în slujba lui, să-l îmbălsămeze pe tatăl său ; ». Noul Testament ne spune că Luca, medicul prea iu-bit, era ucenicul lui Isus Hristos (Col. 4 :14). El a scris Evanghelia după Luca şi cartea Faptelor Apostolilor. La romani, trebuie să aşteptăm secolul II î.I.H. pentru a avea medici autentici ca Archagatus sau As-clepiade, în 219 î.I.H. Doar în 14 d.I.H., a fost fondată la Roma o şcoală oficială de medicină, Sc-ola Medicorum.A se vedea la ÎMPĂRĂŢII PERSANE

MEGHIDOUna dintre cele mai importante cetăţi din Canaan, ea este situată la intersecţia câmpiilor Esdre-lon şi Saron. Locul a fost ex-plorat de misiunea americană a universităţii din Chicago; este o cetate construită pe ruinele altor cetăţi. S-au găsit 23 de cetăţi su-prapuse ; cea mai veche datează din 3500 î.I.H. Deuteronomul (1 :28) a descris-o ca fiind o cetate mare şi întărită până la cer; grosimea zidului atingea 4 m. Biridiya, guvernator la Meghido, a scris o tăbliţă faraonului Akhenaton la Amarna .A se vedea la ALTAR MELANIA CEA BĂTRÂNĂ(341-410)O foarte bogată nobilă romană care a devenit ascetă după moartea soţului său în 365. La sfaturile lui Rufin din Aquileia, ea a plecat în Palestina şi a creat două mănăstiri.

MELANIA CEA TÂNĂRĂ(383-438)Fugind de invazia gotică în Ita-lia, ea a trecut în Africa unde, în

177

431, ea a fondat două mănăstiri. Ea a întâlnit-o pe împărăteasa Eudoxia la Constantinopol, apoi a întemeiat o altă mănăstire, pe Muntele Măslinilor, în 436. Ea moare la Ierusalim în 438.

MELHISEDECINume date la două secte creştinece-şi trag numele de la Melhisedec, Mare Preot evreu despre care Epistola către Evrei (Evrei cap.5), vorbeşte ca fi-ind o prefigurare a lui Hristos. După Epifanie (în 315), unul dintre aceste grupuri era condus de teologul monarhist, Teodor Bancherul.

MELITO DE SARDESApologet creştin din secolul IIcare, primul, emite ideea căImperiul roman şi credinţa creştină ar putea trăi în unitate pentru binele lor reciproc; el este de asemenea primul creştin care a plecat în pelerinaj în Ţara Sfântă. El optează pentru modul iudeo-creştin de a fixa data zilei de Paşti.

MELQARTBaal fenician căruia i se închinau la Sidon Izabela care a devenit soţia lui Ahab, cel care a acceptat acest cult idolatru. Împăratul a construit zeului Melqart un templu la Samaria şi s-a închinat în faţa idolului aducându-i uneori jertfe omeneşti (1 Împ. 16 :31).A se vedea la BAAL

MENORACandelabru cu şapte braţe din aur. Acesta era unul dintre obiectele de cult cele mai importante din Cortul Întâlnirii (Ex. 25 :31). El era pus dincoace de perdeaua dinăuntru care este înaintea Mărturiei (Lev. 24 :3).Solomon a făcut zece candelabre,care au fost puse înaintea Locului Prea Sfânt (1 Împ. 7 :49). În al doilea Templu nu a mai fost decât o singură menora, dusă de Titus la Roma ca trofeu, când a fost distrus Templul.A se vedea la DEBIR sau SANCTUAR

178

MEROVINGIENISe referă la prima dinastie a regilor Franţei, care îşi trag nu-mele de la Mérovée şi care îşi exercită autoritatea din secolul V până în secolul VIII. Ea este urmată de cea a Carolingienilor.

MESOPOTAMIALeagăn al civilizaţiilor umane.Aşa cum explică Biblia, ca urmare a neascultării lui Adam şi a Evei faţă de voia lui Dumnezeu, violenţa şi corupţia există până în zilele noastre. Geografii greci şi romani au desemnat regiunea, între Tigru şi Eufrat, «ţara dintre fluvii »A se vedea la SUMER, SUMER-IENI (4160-3000 î.I.H.)

MESROB sau MASHTOTS(350-440)Călugăr care, cu patriarhul Sahak în 406, a inventat alfabetul aramaic plecând de la alfabetul grec şi sirian. În 410, el con-duce un grup de savanţi care au tradus Biblia. Ei au creat aast-fel o literatură ecleziastică în aramaică.A se vedea la EZNIK de KOLB

(430), la SAHAK sau ISAAC cel MARE (350-439)

MESALIENISectă creştină mesopotamică din secolul IV care se consacră fărăoprire rugăciunii, sub pretextulcă este singurul mijloc de a alunga demonul din suflet. Mesalienii sunt de asemenea numiţi “Euchites” (cei care se roagă).Partizani ai ascetismului, ei cred că rugăciunea continuă eliminăorice pasiune trupească şi permit credincioşilor să beneficieze de « Viziunea Trinitară ». “Asketikon”, care este cartea lor de rugăciune, a fost condamnată la primul Conciliu de la Efes din 43.

MEŞAA se vedea la DIBON, la STELA LUI MEŞA

METAFORAFigură de stil, ca alegoria sau parabola. Metafora înlocuieşte un termen cu altul, dar păstrând acelaşi sens. Se distinge

179

metafora-figură de limbaj, metafora-ornament, metafora poem şi metafora vie. Isus Hris-tos a utilizat deseori metafora în învăţătura Sa : mielul, stânca, poarta, păstorul, steaua, etc. (Ioan 16 :29 ; Ap 22 :16).

METEREZ CIRCULARMetereze ridicate de jur împrejurul unei cetăţi asediate. Scopul acestor metereze era să împiedice toate ieşirile din cetatea asediată şi să împiedice primirea oricărui ajutor din afară.

METRIC«Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită.», exclamă apostolul Pavel în 1 Corinteni (2 :1). Versificaţia indoeuropeană,foarte savantă, permite diferite combinaţii în strofe, safice, alcaice, etc. Poeţii Saturn, Livius,Andronicus, Naevius, utilizau versuri, opunând slabe lungi unor silabe scurte, şi numărul avea de asemenea o semnificaţie. Vergiliu a utilizat hexametrul

dactilic, versuri cu şase picioare combinate cu pentametrul; el constituie distihul elegiac.

METROPOLITEpiscop ce locuieşte într-o metropola, oraş important al unei provincii civile din Imperiul Roman şi a cărui jurisdicţie se întinde asupra acestei provincii.Titlul apare în actele Con-ciliului de la Niceea, în 325. Evoluţia episcopatului, aşa cum îl cunoaştem astazi, era deja fo-arte avansat.

MEZIILocuitori din Media (regiune din Persia ocupată anterior de mezi), situată în muntele Zagros în sudul Mării Caspice, la 900m altitudine. Se vorbeşte despre ei pentru prima dată în Inscripţiile lui Salmanasar III în 865 î.I.H. În 722 î.I.H., împăratul Sargon II i-a deportat pe Israeliţi şi i-a aşezat în cetăţile mezilor (2 Împ. 17:6). În 625 î.I.H., Cyaxares şi Nabopolassar (Babilon) au luat Ninive şi, în 612 î.I.H., imperiul Asiriei. În 539 î.I.H., Cirus şi Darius Medul au cucerit Babi-lonul, care a devenit persan

(Daniel 5 :31).A se vedea la ÎMPĂRĂŢII PERSANE

MEZUZAHBucată de pergament ebraic pe care erau scrise, în 22 de rânduri, nişte versete din Deuteronom(cap.6 :4-9 şi cap.11 :13-21).Acest pergament era rulat într-o cutie din lemn, din metal sau din sticlă şi fixat pe cadrul unei uşi.

MIJLOCIREÎn dreptul roman, drept pe care îl are un magistrat de a se opune unui vot, o propunere de lege sau un decret, în măsura în care uncetăţean se consideră lezat. În dreptul privat, actul prin care ci-neva se face solidar cu datoriile altuia.Mijlocirea lui Hristos a fost de a ne elibera de sub blestemul Le-gii prin jertfa Sa pe cruce (Gal. 3 :13).

MILA ROMANĂCelebrele drumuri romane careplecau din Roma în tot imperiul erau exprimate în mile

romane, care aveau lungimea de 1481,50m. Acestei unităţi îi co-respund 1000 de paşi.A se vedea la LEGHEA GALICĂ

MILANO (RESCRIPTUL DE LA)După Eusebiu de Cezareea, în luna februarie 313, în cursul războiului civil roman, Constantin I şi Licinius s-au întâlnit la Milano pentru a garanta libertatea cul-telor creştinilor şi pentru a le res-titui bunurile ecleziastice. Acest document n-a fost păstrat sub forma sa primară întrucâtLactanţiu şi Eusebiu îi dauversiuni diferite.A se vedea la EDICTUL DE LA MILANO

MILENARISMA se vedea la CHILIASM(MILENARISM)

MIRAcest parfum era foarte utilizat în Orient. Din scoarţa arbustului se extrăgea răşina şi se amesteca cu ulei de măsline. Se folosea

181

la ungerea Marelui Preot (Ex 30 :23). Împărăteasa Estera s-a uns cu ulei de mir (Estera 2 :12). Lanaşterea lui Isus, magii din Orient au adus mir (Mt.2 :11). Isus crucificat a refuzat să beavinul amestecat cu mir pentru a-i uşura suferinţa (Mt 15 :23). În sfârşit, aromatele utilizatepentru a îmbălsăma corpul lui Isus conţineau mir şi aloe (Ioan 19 :39).A se vedea la PARFUM

MISHNA sau MISNEHNou cartier construit în partea de nord a Ierusalimului şi protejat de un zid. Profetul Mica (4 :8) numeşte acest nou cartier « fiica Sionului » (mama fiind ve-chea cetate a Ierusalimului).A se vedea la FIICA SIONULUI

MOAB (piatra din)A se vedea la STELA lui MEŞA

MOABSituat la estul Mării Moarte, acest platou fertil a fost locuit din al 23-lea până în al 18-lea secol î.I.H. de către amoriţi, citaţi în

Geneza (14 :1) după triburile lor, Refaim, Zuzim şi Emim.Perioada următoare, aramaică,acoperă perioada din secolul 13 până în secolul 8. În acest mo-ment se constituie împărăţia Moabului cu Qir Moab sau Qir Heres ca şi capitală, pe care Israeliţii l-au bătut (Num. 22:1). Ehud, în 1366 î.I.H., i-a bătut (Jud.3 :15), apoi Saul în 1098 (1 Sam. 14 :47). David i-a supus (2 Sam. 8 :2); în schimb, Solomon a stabilit relaţii prieteneşti între cele două popoare (1 Împ. 11:1). La mo-artea lui Ahab, în 888 î.I.H., Moabiţii s-au răsculat şi şi-au recăpătat independenţa (2 Împ. 1 :1). Stela lui Meşa confirmă acest lucru, dar ei au fost supuşi de Sargon II (721-706), apoi de Nebucadneţar II în 582 î.I.H.

MOABIŢIDescendenţi din Moab, fii ai lui Lot (Gen. 19 :37), ei au locuit în sud-estul Mării Moarte, după ce au distrus populaţiile existente(Deut. 2 :10). Ţara Moabului acontinuat să se numească astfel, deşi Moabiţii au fost alungaţi de pe teritoriul lor de către

182

Sihon, împăratul amoriţilor (Num.21:13); Domnul a inter- zis israeliţilor să atace Moabul, probabil din cauza originii lor (Deut. 2 :9), dar împăratul Moabului l-a trimis pe Balaam pentru a-i blestema. Domnul i-a îndepărtat până la a 10-a generaţie a poporului lui Is-rael (Deut.23). Eglon, împăratul Moabului, a invadat Canaanul, el făcut din Ierihon capitala sa, a murit asasinat de Ehud în 1366 î. I.H. (Jud. 3:12).Împăratul Saul a luptat împotriva Moabului (1 Sam. cap.14), la fel şi David (2 Sam. cap.8), dar ei au pus stăpânire pe Iuda ajutaţi de Tiglat-Pileser şi de Sanherib, împăraţi ai Asiriei, sub domnia lui Ioiachim în 606 î.I.H. (2 Împ. cap.24). Ei sunt stigmatizaţi de profeţi ca fiind tipul de duşmani ai Împărăţiei lui Dumnezeu (Is. 15).

MOLOHAceastă divinitate păgână reprezenta unul din aspectele lui Baal (Ier. 32:35). I se închinau amoniţii (1Împ. 11 :7); nu este vorba de un nume propriu, cide o expresie se înseamnă « celcare domneşte » (Fapte 7 :43).

Acest cult idolatru era abomina-bil căci accepta jertfe umane, în special copii arşi de vii, de aceea a fost condamnat de Legea lui Moise (Lev.18 :21); în pofida acestui fapt, Solomon a autorizat această idolatrie care a durat timp de secole (1 Împ. 11 :5). Manase (694-639 î.I.H.) a sacrificat pe unul din fiii săi (2 Împ. 21 :6).

MONAHISMDe la grecescul monos (singuratic), desemnează pe toţi cei care se retrag din lume pentru a duce o viaţă ascetică. Printre fondatori, să-i cităm pe Antonie,Pahomie, Martin de Tours. Scrierile lui Ioan Casian, Sulpicius Severus şi Vasile din Cezareea îi fac cunoscuţi. Ide-alul lor religios era o întoarcere la viaţa naturală (Grădina Edenu-lui) şi o luptă împotriva lui Satan în pustie, ca şi Hristos.A se vedea la ANTONIE (251-356), la MARTIN DE TOURS (316-397), laPAHOMIE (290-346)

183

MONEDĂA se vedea la NUMISMATICĂla PIESE de MONEDĂ

MONICA (331-387)Mama Sfântului Augustin, născută la Tagaste în 331. De etnie berberă, ea era creştină şi s-a căsătorit cu Patricius; ea a avut 3 copii care s-au convertit la creştinism. Ea l-a însoţit pe Augustin la Roma, apoi la Milano. Ea s-a alăturat lui Am-brozie în lupta lui împotriva Ari-enilor.

MONOFIZISMChiril al Alexandriei a vorbit denatura unică a lui Hristos, darConciliul de la Calcedon în 451s-a opus monofizismului, afirmând că « Hristos era o singură Persoană cu două naturi, umană şi divină ». Monofizismul s-a răspândit până în secolul VI în Armenia, în Siria, în Egipt, înEtiopia şi o parte din Mesopotamia.

MONTANISMFondat de Montanus în 156 sau

172. A fost o reacţie împotrivaautorităţii crescânde a episcopi-lor şi a canonului Noului Testa-ment.Afirmând că Duhul Sfânt vorbeşte încă în mod direct Bi-sericii, montaniştii s-au distins prin refuzul oricărui compromis, chiar în timpul persecuţiilor, şi prin zelul lor misionar. Ei vor subzista până în secolul VI, lăsând multe inscripţii în Frigia.

MONUMENT DE ADUCERE AMINTEEste un stâlp ridicat Domnului ca aducere aminte a binecuvântărilor primite. Nicio inscripţie nu figura pe aceste monumente; era vorba cel mai adesea de un mic munte făcut din pietre puse una peste cealaltă. Cea mai veche menţiune se găseşte în cartea Genezei (28 :18) : « Şi Iacov s-a sculat dis de dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătâi, a pus-o ca stâlp de aducere aminte şi a turnat ulei pe vârful ei.»A se vedea la MASSEBOTH

MORIANumele uneia dintre cele două coline la Ierusalim unde, la

184

porunca Domnului, Avraam s-a dus pentru jerfirea lui Isaac, fiul său (Gen. 22 :2). Tot în acest loc,Domnul i s-a revelat lui David, indicându-i proiectul de construirea unui templu (2 Sam. 7 :13), care va fi efectiv construit în acest loc de Solomon (2 Cron. 3 :1).A se vedea la IERUSALIM

MORMÂNTUL DIN GRĂDINĂA se vedea la IERUSALIM

MOTZeul canaanit al morţii, al secetei şi al cerealelor. El era adversarul baalilor.A se vedea la BAAL

MOVILĂA se vedea la TELL

MOZAICCel mai vechi mozaic găsitdatează din 3500 î.I.H.Este situat în templul din Uruk în Mesopotamia. Este vorba de o piatră ce se pune pe jos, compusă din pietre naturale. La greci s-au desenat forme geometrice

cu mici bucăţi tăiate din piatră ; egiptenii şi cretanii i-au imitat, dar doar în secolul I s-a impus mozaicul roman. Palatul lui Irod la Massada are nişte mozaicuri foarte frumoase, cu motive geo-metrice, combinate cu rămurele de măslin şi cu frunze de smochin. În acest loc a fost descoperit atelierul care fabrica aceste mici cuburi de pietre şlefuite şi colorate.Începând cu secolul III, bisericile şi sinagogile, cât şi mănăstireaSfintei Ecaterina în Sinai, au fost pavate cu mozaicuri foarte fru-moase, cu motive biblice.

MUNŢI ÎN ISRAELMUNŢII DIN IUDEEA :- Carmel (1 Împ. 18 :19) ;- Sion (2 Sam. 5:6) ;- M. Măslinilor (Mt 21:1) ;- Moria (Isaia 8:18) ;- Ebal (Iosua 8:30) ;- Garizim (Iosua 8:33) ;- Efraim (Isaia 7:2).MUNŢII DIN GALILEEA :- Ghilboa (1 Sam. 31:8) ;- Tabor (Jud. 4:6) ;- Munţii de la Lacul Galileii merg

185

pînă în Liban.MUNŢII de la MAREA MOARTĂ :- Muntele Schimbării la faţă (Luca 9:28) ;- Seir (Gen. 36, v.6) ;- Hor (Num. 20 :22);- Abarim (Num. 27 :12) ;- Nebo (Deut. 32 :49) ;- Hermon (Deut. 3 :8).

MUZEUL LUVRUÎn pereţii Castelului Luvru, con-struit în 1190 de regele Philippe Auguste, a fost inaugurată de către Le Vau, în 1725, o piesă pentru a primi aici Academia Regală de Pictură şi de Sculptură. În 1768, marchizul de Marigny a propus regelui « un mare şi mag-nific proiect care va forma cel mai frumos templu al artelor care ar fi existat vreodată ». Acest proiect se va termina în 1793, după Revoluţia franceză, apoi va deveni Muzeul Napoleon în 1803. În 1968, André Malraux,ministru al culturii, îl numeşte pe primul director al Muzeului Luvru, André Parrot, asistat de d-na Caubet, administrator general, şi de colegii ei: Jacques

Briend şi Patrick Pouysségur, co-autori cu d-na Caubet ai cărţii: « Luvrul şi Biblia » prezentând45 de obiecte, dintre care cele-brele: Codul lui Hammurabi şistela lui Meşa. A trebuit să se aştepte anul 1984 pentru a avea imaginea Marelui Luvru, cu piramida sa din sticlă, inventată de arhitectul american I.M. Pei.

MUZICAMuzica, cântecele şi dansurileocupau un mare loc în Biblie, deşi cartea Genezei (4 :22) semnalează că Tubal-Cain, făcea instrumente de aramă. O vedem pe Maria, sora lui Moise, cântând şi dansând în sunetul tamburinelor (Ex 15 :20). În timpul împăratului David, păstorii utilizau fluiere făcute din oase de oaie. Doar când Templul a fost construit, au fost organizate coruri grandioase (2 Cron. 23 :18). Nu sunt numite instrumente de muzică în Epistola către Efeseni (5 :19), unde este scris : «vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă, şi cu cântări duhovniceşti şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului ».A se vedea la INSTRUMENTE DE MUZICĂ

187

NNABATEENIIPopor nomad de origine arabăce locuia în sudul Mării Moarte. Ei au cunoscut o remarcabilăcivilizaţe din secolul VI î.I.H.până la sfârşitul secolului I. Ei au făcut din Petra capitala lor, cucerită de la edomiţi care con-trolau drumurile caravanelor din Orientul Mijlociu. Ei şi-au extins puterea până la Damasc. Împăratul Nabatean Aretas IV a vrut să-l aresteze pe apostolulPavel; această relatare se găseşte în 2 Cor. 11 :32. În Vechiul Testament, această ce-tate se numea Sela (Isaia 16:1).A se vedea la PETRA (SELA)

NABONIDUS(556 - 539 î.I.H.)Ultimul împărat al Babilonului, mort în Carmania (Persia) în 539. El este tatăl lui Belşaţar, cu care el a domnit împreună. Documen-tele babiloniene completează perfect relatările biblice (Dan. 5

:1 ; 7 :1 ; 8 :1): mama sa Nitocris era fiica lui Nebucadneţar. El ocupa al doilea loc în împărăţie, după Nebucadneţar II (601-559); de aceea el nu a putut propune decât al treilea loc pentru Dan-iel (Dan. 5:7). Nabonidus a pus stăpânire pe Teima, dar a fost bătut de Cirus care a distrus Bab-ilonul.

NABUFiul lui Marduk. Cetatea sa unde se închina era Borsippa, în Mesopotamia. El este patronul scribilor şi zeul înţelepciunii, reputaţia sa a atins un înalt grad de popularitate în primul mileniu. Zeu al scrisului: emblema sa era stiletul de scrib (tijă metalică utilizată de romani în scrierea pe tabliţele de argilă).

NAG HAMMADICetate egipteană situată pe mal-ul Nilului. În 1945, aici a fost găsită o colecţie de 45 de tratate gnostice, repartizate în 13 codice din secolul IV. Ele erau scrise în limba coptă. S-a găsit o copie a evangheliei după Toma şi apocrifa lui Ioan.

188

NAINSat în Galileea, situat la 10km lasud-est de Nazaret. Acesta este locul în care Isus l-a înviat pe fiul văduvei (Luca 7:11). Acest sat adevenit important în epocabizantină. Biserica medievalăadăpostea o biserică mai veche,despre care avem puţine informaţii. Morminte săpate în stâncă datează din epoca celui de-al doilea Templu (515 î.I.H.).

NARTEXO galerie cu boltă la intrarea în sanctuare şi baptisterii. Aici se ţineau candidaţii la botez înainte de a fi botezaţi şi înainte de a-şi face intrarea în biserică.

NAVEÎn epoca romană, galerele şinavele comerciale atingeau 40m lungime, 10m lărgime şi 9m adâncime. Cele mai mari vapoare puteau transporta până la 600 de pasageri. Vapoarele de războipurtau nume diferite, după numărul de randuri de vâslaşi : « bireme » pentru două rânduri, « trireme » pentru trei rânduri,

« cvadrireme » pentru patru, etc. Aceste vapoare nu puteau să urce pe Tibru până la Roma.A se vedea la ARCA LUI NOE

NAVIGAŢIEÎncă din 3500 î.I.H., se naviga cu nişte bărci mici pe fluvii. Unele semănau cu nişte plute; se um-pleau cu aer nişte burdufuri din piele ce se legau împreună; totul era susţinut cu trestii. Ajuns la destinaţie se dezumflau burdufurile şi se continua drumul călare pe un animal. Lemnul a fost foarte de timpuriu utilizat, dar doar în Fenicia, cu 1000 de ani î.I.H., s-au inventat pânzele, ceea ce a permis navigaţia pe mare, mai întâi prin navigaţia de coastă, de-a lungul coastelor, apoi în Marea Mediterană până în In-dii. Apostolul Pavel, în cartea Faptelor Apostolilor (cap. 27), face o relatare foarte detaliată a călătoriei sale la Roma.În epoca romană, navigaţia în Marea Mediterană era organizată. Noi cunoaştem câteva itinerarii şi timpul necesar:- Marseille-Alexandria : 30 de zile.

189

- Narbonne-Alexandria :20 de zile.- Pouzzoles-Alexandria : 9 zile.Navigaţia era suspendată din 15noiembrie până în 15 martie.

NAZARETSat recent din Galileea, nemenţionat în Vechiul Testament. Acolo trăia Maria, când îngerul Gavril i-a vestit că ea va da naştere Fiului lui Dum-nezeu (Luca 1 :26). Isus şi-a petrecut aici copilăria cu Iosif, care era dulgher şi cu familia sa, pe care a părăsit-o la vârsta de 30 de ani pentru lucrarea sa publică, primind botezul lui Ioan Botezătorul (Mc 1 :9 ; Luca 2:39).După ispitirea din pustie, IsusSi-a început lucrarea în sinagogă, dar locuitorii din Nazaret l-au alungat (Luca 4 :16). După dis-trugerea Templului în 70, Nazaret a devenit centrul familiei sacerdotale a Hapiţeţilor.Eusebiu de Cezareea, în secolul IV, menţionează Nazaretul, darConstantin este acela care a con-struit prima biserică. Cele mai vechi manuscrise referitoare la

Nazaret datează din 570 d.I.H.

NAZIREATNazireatul era o instituţie careconsacra un bărbat sau o femeie încă de la naştere pentru slujirea lui Dumnezeu. Acest ritual era foarte vechi; găsim o reglemen-tare în Legea lui Moise (Num.cap.6). Nazireul nu era exclus din societate şi nu trăia în mod obligatoriu ca un călugăr ascet, ci urma o regulă de viaţă strictă: să se abţină să bea vin, să nu-şi taie părul etc.

NEBUCADNEŢAR II(605-559 î.I.H.)Fiul lui Nabopolassar, el i-a res-pins pe Egipteni până în Egipt, după ce a câştigat bătălia de la Carchemiş din 605 î.I.H. (2 Împ. 24 :7; Ier. 46 :2), apoi el a devenit împăratul Babilonului în acelaşi an. El a domnit de la Eufrat până la râul Egiptului. Ioiachim, împăratul lui Iuda, s-a răsculat împotriva lui (2 Împ. 24 :1). Nebucadneţar l-a pus în lanţuri şi l-a deportat pe fiul său Ioiachin în Babilon, apoi el l-a numit împărat în locul său pe Zedechia (2 Cron. 36 :6), care s-a

190

răsculat în al 9-lea an al domniei sale (Ier. 37 :5). În 584 î.I.H., Nebucadneţar a cucerit Ierusa-limul, a ars Templul, a deportat autorităţile din ţară(2 Împ. 24 :25 ; 2 Cron. 36 :5 ; Ier. 39 :52).A se vedea la ANIMALE

NECROPOLĂParte a unei cetăţi destinate mormintelor împăraţilor. Egiptul,Arabia,Cirenaica, Roma,posedă încă resturi de morminte subterane ce conţin picturi şi sculpturi interesante pentru arheologie.

NEGHEVŢară a deşertului siuată la sudul lui Israel care se întinde de la He-bron până la Cades Barnea. Două drumuri comerciale o traversează de la nord la sud, « Via Maris » şi « Calea Regală »; de la est la vest, se află « drumul Edomului », care coboară de la Arad spre Marea Moartă (2 Împ. 3 :20) şi drumul care merge la muntele amoriţilor (Deut. 1 :7), legând Cades Barnea de Araba.David a construit portul Eţion-Gheber (1 Împ. 9 :26) sta-bilind o flotă comercială care

va servi şi sub Iosafat (917-892 î.I.H.). Amaţia (836-807 î.I.H.) a fondat Elatul (2 Împ. 14 :22), pe care Şişac (980-935 î.I.H.) l-a dis-trus. Israeliţii au pierdut Neghev prin sosirea lui Tiglat-Pileser III (766-737). Edomiţii au cucerit Elatul (2 Împ.16 :6). Ca urmare, nabateenii, cu împăraţii Aretas I, II, III, IV, s-au stabilit aici.A se vedea la DEŞERTURI în IS-RAEL

NEGUSTORComerţul Romanilor în întreg im-periul era prosper: dacă ei expor-tau multe produse,ei importau comerţul de luxcom ar fi pietrele preţioase, parfu-murile, condimentele, ţesăturile. De notat că Faptele Apostolilor (16 :14) ne spun că Lidia era vânzătoare de purpură,ceea ce corespundea unui comerţ de ţesături de lux.

NEOFITDe la grecescul « neos » (nou) şi phyton (copil), înseamnă nou convertit la creştinism.A se vedea la ROCHIE DE BOTEZ

191

NEONIANReferitor la Neon, episcop care, pe la mijlocul secolului V, a restaurat şi decorat baptisteriul zis al « ortodocşilor », în opoziţie cu cel al arienilor.

NERGALZeu al soarelui, al ciumei şi al războiului, distrugător ce domneşte în infern, ţara fără în-toarcere unde el s-a căsătorit cu Ereshkigal. Această povestire din 750 de rân-duri datând din secolul XV î.I.H. a fost descoperit la Sultantepe, în Mesopotamia. Este reprezentată aici imaginea grafică a unei scări lungi pentru a urca în cerul zeilor sau a coborî de acolo până în in-fern. Aceasta ne duce cu gândul la scara lui Iacov (Gen.28:10), relatare cu mult anterioară datând din 1970 î.I.H..

NERO (37-68)Născut la Antium în 37, mort la Roma în 68, fiul lui Domiţius Ahenobarbus şi al Agripinei. Ce-zar din 54 până în 68, el a studiat pe lângă Seneca. Primii cinci ani ai acestui împărat roman au fost fericiţi, dar, după asasinarea lui

Britannicus în 55 şi a Agripinei în 59, circumstanţele s-au schim-bat. El a pus fără nicio îndoială la cale incendierea Romei, dar, acuzân-du-i pe creştini că ei ar fi făcut-o, el va declanşa prima persecuţie; de aceea senatul, în 68, îl va declara « duşman public »; el se va sinucide, în urma acestei de-cizii.Sub Nero apostolul Pavel a pred-icat la Roma între 61 şi 64, cerând să fie judecat de Cezar, fi-ind apoi întemniţat(Fapte 25:25). Tot Nero a fost acela care i-a nu-mit ca guvernatori ai Iudeii pe Felix în 54 (Fapte 23 :26) şi pe Festus în 60 (Fapte 25:1).A se vedea la ROMA (INCENDIUL DIN)

NESTORIE (380-451)Născut la Germanica Cezareea (Siria) în 380. El este preot la Antiohia. Împăratul Teodosie II îl alege ca episcop al Constantinopolului în 428. El constată că creştinii nu disting în mod real între natura umană şi natura divină a lui Hristos, se opune faptului că Maria este numită Mama lui Dumnezeu

192

(Maica Domnului); el afirmă că ea nu poate fi decât Mama lui Hristos, Hristotokos, nu Theotokos. Papa Celestin I, la Roma, l-a îndepărtat şi apoi a fost destituit de Conciliul de la Efes în 431. Doctrina sa se numeşte nestori-anism.A se vedea la THEOTOKOS

NESTORIENIIAdepţii doctrinei teologicecare decurge din învăţătura luiNestorie, dată la Constantinopol.Ea separă natura divină de natura umană a lui Hristos, de teamă ca unirea prea intimă dintre cele două naturi să nu conducă la Sa-belianism (modalism). Nestorianismul a fost condamnat la primul Conciliu de la Efes în 431. Această biserică s-a fixat la Edessa şi a rezistat în ciuda Isl-amului. În secolul XIII, nişte misionari nestorieni au obţinutconvertiri printre Mongoli.În Statele-Unite şi în Orientul Apropiat mai subzistă mici gru-puri cunoscute sub numele de creştini asirieni.

NICEEA (primul şi al 2-lea CONCILIU)Primul conciliu ecumenic datează din 325. Constantin I l-a convo-cat împotriva lui Arius din Alex-andria. Acest conciliu a formulat un concept trinitar, Homousios, care afirmă natura divină a Fiului şi egalitatea sa cu Tatăl. Arius l-a contestat. Apoi, conciliul a abor-dat subiectul sărbătorii de Paşte, subiect de o mare importanţă pentru Constantin.Al doilea conciliu ecumenic aavut loc în 787, pentru a discuta despre chestiunea pedagogică a imaginilor în creştinism, el i-a condamnat pe iconoclaşti.

NICODIM (Evanghelia după)Carte apocrifă atribuită lui Ni-codim, învăţătorul legii care a venit să-l vadă pe Isus noaptea (Ioan 3:1) şi care a ajutat laînmormântarea lui Isus (Ioan 19:39). În această lucrare se găseşte inclusă şi « Faptele lui Pilat din Pont ».A se vedea la APOCRIFE

NICOLAIŢIIComunitate creştină heterodoxă,

193

menţionată în Apocalipsa (la cap.2). Diverşi Părinţi ai Bi-sericii ca Irineu, Clement din Alexandria şi Tertulian o consideră ca fiind o sectă gnostică. Pentru raţiuni inexpli-cabile, anumiţi Părinţi l-au iden-tificat cu Nicolae, unul dintre cei şapte ucenici aleşi de apos-toli (Fapte 6); se ştie prea puţin despre această sectă, în afară de ceea ce este scris despre ea în Apocalipsa.

NIEBUHRArheolog danez, el a începutîn 1772 să descifreze scrierea cuneiformă babiloniană, pe care el a numit-o atunci « Semne în formă de piramidă sau de colţ ». El a lucrat pe texte care erau aduse în 1650 de un nobil italian, Pietro Della Valle.

NIMBÎn vocabularul artistic creştin, acest termen desemnează cerculde lumină care emană dintr-o figură sacră sau divină. Artiştiicreştini l-au adoptat în secolul IIIpentru Hristos şi în secolul V pentru Sfinţi. Aureola, cercul de

lumină care este deasupra capu-lui, este mai târzie.

NIMFEUM (Templul apelor-n.trad.)Teatru de apă roman sau fântânămonumentală, compusă dinbazine, din statui şi din straturi de verdeaţă, consacrate nimfelor,divinităţi greco-romane ale pădurilor, ale apelor şi ale munţilor.Mai multe nimfeum-uri au fostidentificate în Palestina; cel dinFiladelfia avea 130m lungime,cu coloane, nişe şi statui. Ele se găseau întotdeauna în centrul cetăţii, pe bordura axei cetăţii, care este strada principală.A se vedea la TEATRU, laODEON

NIMOUSHNume dat unui munte mareechivalent cu muntele Ararat, înepopeea creaţiei babiloniene : « mai multe zile după potop, pe muntele Nimoush, s-a înţepenit barca şi nu a lăsat-o să se mişte», spune textul.

194

NINGIRSUZeu Patron al Lagashului, înMesopotamia, identificat cu Nin-urta, zeul furtunii, Nin este zeul protector al lui Girsu.

NINGISHZIDAZeu sumerian « Domnul adevăratului arbore », personifi-carea noii vegetaţii şi a soarelui care răsare. Un dragon şarpe era emblema sa.

NINIVEO foarte veche cetate fondată debabilonieni pe malurile Tigrului(Gen 10 :11). Arheologia ne informează că Manishtusu (2430 î.I.H.), împărat al Akkadului, a construit un templu închinat zeiţei Iştar, al cărei cult, datorită Hetiţilor s-a propagat până în Egipt. Ninive a devenit o mare capitală când Salmanasar I şi-a construit aici palatul în 1280 î.I.H. Salmanasar III a domnit din 893 până în 862 î.I.H. El i-a bătut în lupta de la Qarqar, pe împăraţii Damascului, Tirului, Sidonului şi pe Iehu, împăratul lui Israel. Naum în cap.3, vorbeşte ca fiind o cetate sângeroasă, atunci Dum-nezeu l-a trimis pe Iona la Nini-

ve pentru ca ea să se pocăiască. Împăratul asirian Sanherib (705-681 î.I.H.) a distrus Babilonul în 689 î.I.H., apoi i-a învins pe împăraţii Ascalonului, Ecronului şi pe împăratul Ezechia al Ierusalimului. (2 Împ. 18 :19 ; 2 Cron 32).Assurbanipal 666-627 a creat aici o mare bibliotecă în cuneiformă.El a distrus Samaria şi i-a deportat pe evrei. Diodor de Si-cilia (secolul I î.I.H.) afirma că Ninive avea forma unui dreptunghi, perimetrul reprezenta 90km. Această ce-tate a fost distrusă în 612 î.I.H. de către Umman-Manda (sciţii), aliaţii lui Nabopolassar; în mo-mentul asediului cetăţii, o mare inundaţie a distrus meterezele. Ea a fost descoperită în 1820 de un englez numit Rich şi în 1842, de Botta, consulul Franţei la Mossoul (cetate din Irak, situată pe Tigru).

NINOSclav, celebru vindecător. Con-form relatării lui Rufin din Aqui-leea, el este solicitat de împăratul Georgiei; el o îngrijeşte pe împărăteasă şi îl salvează pe

195

împărat dintr-un accident, chemând numele lui Hristos. Fa-milia împărătească s-a convertit.Nino a evanghelizat atunci Georgia. Nişte preoţi din Constantinopol au mers să organizeze acolo cultul.

NINURTAZeu sumerian al uraganului şi alrăzboiului şi patron al vânătorii, el este fiul lui Enlil, eroul epopeiilui Anzu. Anzu, în bătălia sa, seproteja cu tăbliţa destinelor, dar săgeata lui Ninurta a străpuns inima şi plămânii lui Anzu. Zeii i-au conferit atunci lui Ninurta 20 de nume glorioase.

NISSABAZeiţă sumeriană a şcolilor şi a scribilor. Cultul său favorizascrisul. Un text din anul 2000 î.I.H. descrie ziua unui şcolar : «El îşi citeşte tăbliţa, redactează o altă tăbliţă, îi este dată o temă scrisă şi orală; dacă tema sa nu este satisfăcătoare, el este biciuit de profesorii săi, atunci părinţii îi invită în casa lor. Ei fac un ospăţ şi împart cadouri profeso-rilor; apoi atitudinea acestora se

schimbă şi nu mai contenesc cu laudele despre calităţile elevului lor. »

NOF Capitala Deltei Nilului în 800 î.I.H. Situată la 25km la sud de Cairo, ea este citată în Isaia (19:13; Ier. 2 :16 ; Ez 30 :13) ca servind de refugiu unor numeroşi evrei exilaţi în timpul razboaielor Babilonului împotriva lui Iuda. Israeliţilor le-a adresat Ieremia (44:1) profeţiile sale referitoare la invazia Egiptului de către Nebucadneţar II (605-559 î.I.H.).A se vedea la EGIPT

NOTHALista de cărţi apocrife, stabilităde Eusebiu de Cezareea în 330. Este vorba despre Faptele lui Pavel, păstorul lui Herma, scrisă în 150 (Hristos este considerat ca păstor), Apocalipsa lui Petru, epistola lui Barnaba şi Barnea. Aceste cărţi erau considerate ca interesante, dar făra o autoritate veritabilă.A se vedea la APOCRIFE

196

NOVAŢIAN (258)În 250, el a devenit unul dintre conducătorii Bisericii din Roma. Preot încă, el a condus-o după martirajul « papei » Fabian; în 251, el este numit episcop. El este primul mare teolog din Roma care a scris în latină. Principala sa lucrare tratează de-spre Trinitate.

NUMISMATICĂEste studiul istoriei prin interme-diul monedelor; specialistul se numeşte numismat. Primele lingouri marcate aparţin unui trecut îndepărtat, cu 2300 de ani î.I.H. Aceştia sunt siclii marcaţi, semnalaţi în Geneza (cap.23), din timpul lui Avraam. Mai târziu, au început să se batămonede cu efigia prinţilor sau împăraţilor, ceea ce a facilitat mult cercetarea istoricilor şi ar-heologilor.A se vedea la MONEDĂ

197

OOAMENI LIBERIÎn Galateni (3 :28), apostolulPavel spune că în Hristos, « nu mai este nici rob, nici slobod.».În dreptul roman, anumiţi oameni liberi făceau parte din bo-gata nobilime senatorială, aleasă de împărat pentru sentimentele lor demne, pentru bunăvoinţa şi bunătatea lor. Această demnitate îi făcea eligibili în magistraturi şi de admis în senat, dar existau mai multe categorii de oameni liberi, datorită originilor sociale sau averii lor, ca patricienii şi plebea. I se atribuie lui Servius Tullius (578-534 î.I.H.) organizarea oa-menilor liberi în centurii, ceea ce a avut ca efect repartizarea cetăţenilor după avere.

OBELISCUL LUISALMANASAR IIIEste un monolit, un bloc de piatră sculptat, din bazalt negru, datând din 874 î.I.H. El măsoară 2m înălţime. Se vede pe el împăratul lui Israel, Iehu, prosternat în faţa lui Salmanasar III, aducându-

i tributul (2 Împ. 15 :17). Pe fiecare dintre cele patru feţe se găsesc cinci panouri sculptate în basorelief cu un text scris în cuneiformă. Aceasta este singura sculptură reprezentând un împărat al lui Israel ce a fost găsită. Se poate vedea la British Museum.

ODEONÎn lumea greco-romană, micteatru acoperit servind la concerte şi la discursuri orator-ice. Cel din Filadelfia era situat lângă teatru, cel din Qenat era săpat în stâncă şi avea 20m diametrul; în centru exista o fântănă alimentată de un izvor ale cărui ape umpleau nimfeum-ul ce era foarte aproape.A se vedea la NIMFEUM

OFELDeal la Ierusalim pe care s-a construit în pantă, de sus în jos o parte a palatului împăratului David, scena unde s-a petrecut povestea complicată cu Urie Hetitul (2 Sam. 2 : 13).

198

OFIRLoc menţionat de 12 ori în Biblie ca fiind «îndepărtata ţară a auru-lui» (1 Împ. 22 :48 ; Iov22 :24 ; Ps. 45 :9). Ofirul nu este localizat. După cartea Genezei (10 :29) şi întâia carte a Cronicilor (1 :23), ar putea fi vorba de Arabia. Dar Flavius Iosephus, Eusebiu din Cezareea şi sfântul Ieronim, îl localizează în India. Solomon şi-a trimis acolo flota care, după trei ani, a adus 420 de talanţi de aur, lemn rar şi pietre preţioase (1 Împ. 9 :28 ; 2 Cron. 8 :18). Mai puţin norocos, Iosafat a trimis tot acolo o corabie care a naufragiat la Eţion-Gheber (1 Împ. 22 :48). Aurul din Ofir era un aur fin de o excelentă calitate (Isaia 13:12). Un ostracon din Iafo, port situat aproape de Tel-Aviv, semnalează trimiterea a 30 de sicli de aur din Ofir la Bet-Horon.

OLIMPIA (365-415)Membră a unei mari familii dinConstantinopol, ea se căsătoreşte în 325 cu Nebridus, înalt funcţionar imperial roman, care moare de tânăr.Ea decide să se convertească la

creştinism. Nectarie, episcop deConstantinopol, o consacrădiaconiţă; ea îşi utilizează bogăţia ajutându-l pe Nectarie şi pe suc-cesorul lui, Ioan Gură de Aur.

ONOMASTICONNume din Dicţionarul biblic scris în 330 de Eusebiu din Cezareea. El descrie mai ales Ghetsimani ca pe o grădină unde Hristos s-a rugat înainte de crucificare, şi unde « şi acum, credincioşii se grăbesc să-şi aducă rugăciunile».A se vedea la GHETSIMANI

ORANGE (CONCILIILE DE LA)S-au ţinut două concilii la Orange (Arausio). Primul s-a reunit în 441, sub preşedinţia lui Hilaire d’Arles; el a tratat despre chestiuni practice, cum ar fi căsătoria şi proprietatea ecleziastică. Al doilea, mai important, s-a ţinut în 529 subpreşedinţia lui Césaire d’Arles.Acest conciliu a condanat semipelagianismul şi a aprobat în mod categoric doctrina augustiniană a

199

harului şi a păcatului originar: act important, căci Galia era semipelagiană. După conciliu, Galia a adoptat poziţia augustiniană.A se vedea la CONCILIU

ORANTÎnseamnă rugător (persoană care se roagă). Reprezentarea în sculptură, în pictură sau în mozaic a unui personaj în atitudine de rugăciune: fie cu mâinile sus, spre cer, fie cu cu mâinile împreunate. În Franţa, la Uzès, într-o criptă, se găseşte un orant sculptat în stâncă, în poziţiede închinare, cu mâinile ridicate spre cer. Într-o altă sală, se găseşte o cuvă baptismală.

ORIGEN (185-253)Primul mare scriitor creştin,Demetrius îl numeşte director alşcolii de catecheză, înlocuindu-l pe Clement de Alexandria care a fugit de persecuţia declanşată de Septimiu Sever, în 202. Grigorie, Făcătorul de minuni(taumaturgul), studiază sub conducerea sa. În 212, el îl

întâlneşte pe Hipolit la Roma şi depune mărturie în faţa împăratului Sever Alexandru(222-235). Moare persecutatde împăratul Decius în 253. Ela scris : « Hexapla », care este ocritică textuală a diferitelormanuscrise; apoi : « Despre principii », carte de teologiecreştină; şi : « Contra lui Celsus»,răspuns la criticile păgânului Celsus.

ORIGENIST(CONTROVERSE)În secolul IV, când triumfăortodoxia niceeană, anumiţi teo-logi ca Epifanie de Salamina îl condamnă pe Origen pentruerezie. Ieronim, spre surpriza tu-turor, îl condamnă de asemenea, ca şi Teofil, în 402 şi Iustinian în 527. De aceea, multe din lucrările lui Origen au fost distruse.

OSTIAPort la Roma în primul secol. Situat la gurile Tibrului, început de Cezar, terminat de Nero în 54, acest port a fost creat de Anais Martius (640 î.I.H.) pentru a ali-menta Roma, care număra deja

200

un milion de locuitori. Templul era dedicat lui Jupiter, Iunonei şi Minervei; s-a descoperit o statuie a lui Mithra strangulând taurul.În bazilică şi în curie, stăteau magistraţii. Creştinii au fost martirizaţi aici, printre care Aurea, tânăra fiică din familia imperială. O capelă indică locul în care Sfântul Augustin şi mama sa au venit să se roage, Moni-ca vazând convertirea fiului ei înainte ca ea să moară în 387.

OSTRACA (La singular “ostracon”). Astfel sunt numite bucăţile de vase scrise cu cerneală şi care indică conţinutul urciorului. Se citeşte uneori numele proprieta-rului sau chiar şi contabilitatea administratorului referitoare la vânzarea hranei conţinută în vas.Aceste « ostraca » de la palatul lui Ahab, la Samaria, sunt celebre ; cele de la Arad şi de la Lachiş povestesc sfârşitul împăraţiei lui Iuda.

OSTRACA DIN LACHIŞEste vorba de un lot de 21 deostraca de o mare importanţă,căci ele relatează campania lui

Nebucadneţar împotriva Ierusalimului în 584 î.I.H. Acest lot este descrierea fidelă a textului biblic (Ier. 34:7 şi 38:3). Astfel textul biblic este replasat cu certitudine în cadrul său istoric prin descoperirea acestor ostraca.

OSTRACA DIN OMRIAu fost descoperite în 1908 de către misiunea americană de la Harvard, în palatul lui Ahab, la Samaria, 63 de bucăţi de vase de lut scrise cu cerneală, referindu-se la munca administratorilor împărăteşti. Se poate citi :«Administratoru-lui Ish, urcior de vin vechi, din cetatea Tetel, şi urcior de ulei fin din cetatea Azzah, lui Gaddio, administratorul». Aceste texte confirmă plângerea profetului Amos despre Samaria : «Ei beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn şi nu se întristează de prăpădul luiIosif ! » (Am 6 :6).

OUSIACuvânt grec ce înseamnă Fiinţă, Existenţă, în latină Substantia şi în franceză Substance.

201

Conciliul de la Niceea, în 325, a proclamat ousia (aceeaşi fiinţă) Tatăl şi Fiul. În secolul IV, Capadocie-nii au desăvârşit terminologia adăugând hypostasis (existenţă individuală). Astfel Trinitatea se defineşte ca fiind trei existenţe individuale împărtăşind aceeaşi ousia (substanţă).

OUT-NAPISHTIMÎn epopeea lui Gilgameş, el estesupravieţuitorul cu familia sa în urma unui mare potop trimis pentru a pedepsi omenirea. Out-Napishtim este cel care pare să cunoască viaţa eternă; de aceea Gilgameş decide să meargă să-lconsulte. Ieşind din Arcă, Out-Napishtim şi soţia lui sunt acum nemuritori, devenind zei prin puterea lui Enlil.

OXYCRATBăutură utilizată de soldaţiiromani, amestecată cu apă şi cu oţet. Aceasta este probabil băutura pe care soldaţii romani au prezentat-o lui Isus Hristos pecruce cu scopul de a-i uşura suferinţele (Luca 23 :36).

A se vedea la POSCA

OXYRHYNCHUSNumele unui foarte vechi manuscris pe papirus, scris în greacă « koine ». Datând din 150, el a fost găsit în Egipt, cât şi alte 80 de manuscrise pe papirus, corespunzând Noului Testament în întregime.

203

PPAHOMIE (290-346)Născut păgân în Egiptul de Sus, el s-a convertit la creştinism văzând acţiunile caritabile ale creştinilor. El a studiat în preajma unui ermit numit Pale-mon; în 320, el a fondat la Ta-bennisi prima dintre cele 11 mănăstiri având ca reguli caritatea, asceza, sărăcia, ascultarea. El este fondatorul « cenobitismului ». Succesorii săi au fost Vasile din Cezareea et Ioan Cassian.A se vedea la CENOBIT

PÂINEFolosirea pâinii este clar atestată în Biblie. Isus Hristos ne învaţă chiar să cerem lui Dumnezeu pâinea noastră cea de toate zilele (Mt 6 :11). Totuşi, folosirea pâi-nii cu drojdie este recentă. În Im-periul Roman, ea datează din se-colul IIIî.I.H. Ea avea forma unei pâini rotunde coaptă într-un cuptor sau sub cenuşă. Ea era aromatizată cu seminţe de mac, de anason, de ţelină. Era

pâine neagră, pâine integrală sau pâine doar din tărâţe.

PÂINI PENTRU PUNEREA ÎNAINTE În Cortul Întălnirii, se găsea masa cu pâinile pentru punerea înainte, pe care erau puse 12 pâini rotunde reprezentând cele 12 semniţii ale lui Irael şi simbolizând comuniunea neîntreruptă pe care poporul o avea cu Domnul (Lev. 24: 5-6) ; se numea şi « pâinea...care să fie necurmat inaintea Mea». (Exod 25:30). Era pâine fără drojdie, făcută din două zecimi de efă, din floare de făină, proporţia pe care o utilizau şi împăraţii (1 Împ. 4 :22). Chehatiţii pregăteau această pâine; această pâine se reînnoia în fiecare zi de sabat. Preoţii mâncau în Locul Sfânt pâinea veche (Ex 24 :9).

PACEA ZEILORMulte versete în Biblie vorbesc de mânia lui Dumnezeu. Astfel :« Am jurat dar în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea»(Evrei 3 :11). La romani, înainte de a întreprinde orice acţiune

204

importantă, trebuia să ai asigurarea că realizarea sa nu va declanşa o reacţie ostilă a zeilor şi că aceştia nu vor fi iritaţi; pentru a face acest lucru, se cerea stăruitor un miracol pentru a menţine acordul între uman şi divin.

PALATÎn arhelogie, termenul de « palat » este imprecis; este vorba doar de o clădire care depăşeşte ca suprafaţă cea a caselor obişnuite în care s-a găsit o comoară sau texte manuscrise. În Biblie, palatele sunt împărăteşti. Cel mai celebru este cel al lui Solomon, descris în 1 Împ. 7 :1. Se intra în palat printr-o mare sală tip portic, cu coloane de cedri, numită « Gale-ria din Pădurea Libanului », ce deservea, pe de o parte, aparta-mentele şi, pe de altă parte, sala Tronului, unde se făcea dreptate.

PALATUL DE FILDEŞEste numele dat casei împărăteştia lui Ahab la Samaria. Misiunea americană de la Harvard adescoperit 200 de plăcuţe din

fildeş găurite pentru a pătrunde lumina, montate cu pietre preţioase, şi cu sticlă de diferite nuanţe, cât şi placaje din lamele de aur. Fildeşul era şi el placat pe lemn de abanos; subiectele erau de inspiraţie egipteană: Horusaşezat pe o floare de lotus, etc.

PALEOBOTANICĂEa este stiinţa care studiază plantele vechi. Într-un loc arheologic, s-au prelevat macroresturi de pe teren, ce s-au analizat pentru a descoperi tipul de alimentaţie cu care se hrăneau populaţiile stu-diate, cât şi tipul de plante şi de culturi şi depozitarea practicată în această regiune.

PALEOCREŞTINSe spune despre arta referitoare la perioada primilor creştini până la mijlocul secolului VI. Atunci se confundă cu arta bizantină.

PALEOGRAFIEEste studiul manuscriselor vechi.Această ştiinţă descifrează şistudiază vechile scrieri pe

205

pergamente din piele sau pe pa-pirus, dar şi pe ostraca sau pe lemn pictat.

PALESDivinitate romană care protejează şi binecuvântează turmele şi stânele. La serbările Palilia, i se oferea lapte şi prăjituri şi se bea o băutură specială pen-tru această ocazie compusă din lapte şi din vinfiert. Se aprinde un mare foc, prin care bărbaţii trebuiau să treacă pentru a se purifica.

PALESTINANume dat de greci şi romani tuturor teritoriilor locuite de israeliţi. Vechii israeliţi numeau Canaanul ţara situată la vest de Iordan; după cucerire, ţara a luat numele de Ţara lui Israel (1 Sam. 13:19). Ea este numită « Ţara Făgăduinţei » în Evrei (11:9), dar şi « Pământul Sfânt » în Zaharia(2 :12). Lungimea sa, de la Dan până la sudul Mării Moarte,face 233km, şi lăţimea sa, 113km.În Galileea de Sus, unul dintre cele mai înalte vârfuri, Iarmuc, atinge 1200m, Muntele Tabor, 562m, Muntele Carmel 651m,

Muntele Ebal 938m, şi Ierusa-limul este la 791m altitudine. Valea Iordanului este o falie extraordinară care începe de la izvor la poalele Hermonului, la 518m altitudine, pentru a coborî la nivelul Mării Moarte, la mai puţin de 393m sub nivelul Mării Mediterane.

PALIMPSESTPergament manuscris căruia i s-a şters primul text scris prin spălaresau că a fost zgârâiat, pentru a putea scrie un nou text în loc. Savanţii în secolul XVIII, ca Niebuhr sau cardinalul Angelo Mai, au descoperit un procedeu chimic pentru a face să reaparăscrierea. Din nefericire, aceste procedee provocau distrugereapergamentelor.

PALINGENEZIEDin grecescul palin (nou) şi gen-esis (naştere), întoarcere la viaţă după o stare de moarte reală sau simbolică. Ceea ce i-a spus Isus Hristos lui Nicodim despre naşterea din nou, este o palin-genezie (Ioan 3 :1).

206

PALLAManta purtată de femei înantichitatea romană. Se purtape deasupra tunicii şi avea formă de togă; se putea purta în spate sau pe cap ca o glugă sau un voal. Era purtată şi de actorii de teatru.

PALINOLOGIEŞtiinţă, care studiază polenul florilor şi sporii plantelor.Analiza polenului şi a sedimentelor permite descoperirea varietăţii, cât şi bogăţia florei şi a vegetaţiilor cultivate la un moment dat în istoria unei populaţii. Diagrama palinologică de la Charavines-Colletière este cea care serveşte de referinţă.

PANEASA se vedea la CEZAREEA lui FILIP

PANTEN (170-190)Sicilian păgân, el a călătorit multpână în Indii, apoi s-a convertitla creştinism, abandonând filo-zofia stoică. El a condus şcoala catehetică din Alexandria ;

Clement din Alexandria, elev-ul său, l-a supranumit « albina siciliană », pentru că el mergea din lectură în lectură reţinând ce era mai bun, aşa cum fac albinele cu florile.

PAPIROLOGIEAceastă ştiinţă se referă la studiul papirusurilor, manuscrise vechi scrise în greacă, cu cerneală neagră şi roşie pe papirus. Cele mai vechi papirusuri descoperite datează din secolul V î.I.H.

PAPIRUSPlantă acvatică din familia trestiilor, care atinge 3m înălţime. Ea creşte în Israel, cât şi pe mal-urile Nilului. Se tăia tulpina în panglici fine de 3cm lăţime pe 3m lungime; aceste fâşii, după tratare, erau încrucişate între ele şi lipite. Reuşeau astfel să facă nişte ru-louri de 15m lungimepe 40cm lăţime.

PARAPET de fereastră(allège-fr.)Parte de zid uşor, aşezat între sol şi partea de sprijin a unei ferestre

207

şi care închide partea inferioară a pervazului.

PARFUMParfumurile erau foarte utilizate în Palestina. Erau folosite la tem-plu, la altarul tămâierii, la fel, pentru a-i unge pe marii preoţi (Ex 30 :22-25), cât şi pentru curăţirea împărăteselor (Estera 2:12). Se parfumau şi mobilele şi hainele (Ps 45 :8). Isus a fost uns cu mir de mare preţ (Luca 7 :37). Principalele plante care furnizau parfumuri sunt nardul, aloia, tămâia, tragacantul, smirna, galbanul, scorţişoara, mirul.A se vedea la MIR

PARTEA RIDICATĂ A UNUI VAPORPlatformă ieşită inainte în partea din faţă a unui vapor şi ridicată în spate. Probabil că pe una din aceste platforme apostolul Paveli-a îndemnat pe cei 276 de pasageri de pe corabie să aibă curaj (Fapte 27 :33).

PARROT André (1901-1980)Păstor luteran, el şi-a făcut studiile de arheologie la Sorbo-

na, apoi la Şcoala de la Luvru. El a organizat numeroase săpături în Orientul Apropiat, mai ales la Mari, în Siria. Membru al Institu-tului, el a scris mai multe lucrări în calitate de profesor la Muzeul Luvru : « Muzeul Luvru şi Bib-lia », «Turnul Babel », « Ninive », « Potopul », etc. El a devenit Director al Muzeului Luvru în 1967, numit de André Malraux.

PARUSIAAcest cuvânt grec desemnează a doua şi iminenta întoarcere a lui Hristos pe pământ. Această credinţă era foarte răspândită în Biserica primară(1 Tes. 4 :14-15) până în secolul II. Şcoala din Alexandria s-a specializat în in-terpretarea profeţiilor apocalip-tice. Această credinţă s-a estom-pat, cu trecerea timpului făra a se vedea reîntorcerea lui Hristos (2 Petru 3: 8).

PAŞTESărbătoare evreiască instituită în Egipt pentru a comemora, sub conducerea lui Moise, ieşirea din Egipt după 400 de ani de robie (Ex 12 :1-27). Această sărbătoare se mai numea şi « sărbătoarea

208

azimilor» (Ex 23 :15). Domnul urma să-i omoare pe toţi intâiinăscuţi ai Egiptenilor; doar locuinţele israelite, marcate cu sângele mielului, au fost cruţate (Ex 12 :23). Pentru creştini, Hris-tos este Paştele nostru(1 Cor. 5 :7), El este mielul pascal(1 Petru 1 :19; sacrificiul Său ne acordă viaţa eternă (Ioan 3:16).A se vedea la SĂRBĂTORILE EVREIEŞTI

PERGAMENTSe spune şi velin (piele de anumite animale, mai fină ca per-gamentul). Manuscrisele vechi erau compuse din piei de oi sau de capre, preparate pentru a servi de suport pentru scris. Pielea era înmuiată într-o soluţie de var, apoi rasă şi şlefuită cu o piatră ponce.Cel mai vechi pergamentdescoperit datează din 197 î.I.H.Este cel al lui Eumenes, împărat al Pergamului. Aceste suluri depergament erau utilizate deapostolul Pavel în misiunile sale(2 Tim. 4 :13). Sulul cărţii Isaia, descoperit la Qumran, măsoară

6m lungime, pe 40cm lăţime.A se vedea la MANUSCRISE

PATIBULUMA se vedea la CRUCE

PATIMILE LUI HRISTOS(TIMPUL).A se vedea CRONOLOGIA PATIMILOR LUI HRISTOS

PATISERIEApostolul Petru ne îndeamnă să evităm «excesele de mâncare şi de băutură » (beţii, ospeţe şi chefuri) (1 Petru 4 :3). Iată o reţetă romană transmisă de gastronomul Apicius, contempo-ran cu Tiberiu, deci al lui Hristos. Este vorba de un desert : « În vi-nul cu piper, se pune miere, vin curat, vin dulce, virnanţ (frunze), adăugaţi migdale de pin, nuci, gris fiert în apă şi alune prăjite şi zdrobite ».

PATMOSMică insulă a Anatoliei în mareaEgee: de o suprafaţă de 40km

209

pătraţi, ea are un sol vulcanic puţin fertil cu căteva culturi de măslini, de smochini şi de lămâi. După tradiţie, apostolul Ioan a fost exilat acolo de Domiţian; el a scris Apocalipsa la ordi-nul unui înger (Ap 1 :1). Într-o grotă numită « a Apocalipsei », s-a găsit o bibliotecă a mănăstirii Sfântul Ioan, fondată în 1088.

PATRIARHIIÎn Biblie, nume dat posterităţii lui Adam : Set, Enos, Chenan, Mahalaleel, Iared, Enoh, Metusala, Lameh, Noe (Gen. 5 :1). În secolul V, nume date epis-copilor care au ocupat scaune episcopale cele mai importante (Alexandria, Antiohia, Constan-tinopol, Ierusalim şi Roma).

PATRICK (385-461)Născut în Marea Britanie romană, el este capturat de nişte piraţi irlandezi în 400; el petrece şase ani în Irlanda, evadează, merge la Auxerre, este sfinţit de Saint Germain. În 432, se întoarce în ţară ca episcop misionar. Patrick se adresează păgânilor din nordul insulei. El a organizat Biserica

după ritualul latin. În pofida dificultăţilor, el a fost un mare misionar care a meritat titlul de apostol al Irlandei.

PATRISTICAStudiu al doctrinei Părinţilor Bi-sericii. La origine, se limitaacest studiu la Părinţii Ortodocşi ; astăzi acest studiu se referă la toate aspectele creştinismului primar.A se vedea la AVA

PATROLOGIEPatrologia este sinonimă cupatristica. Ea desemnează culegerile de texte ale creştinismului primar. Centrul de Analiză şi de Documentare Patristică a publicat la C.N.R.S. (1975), Biblia Patristica.

PATRONLa romani, acest nume însemna« protector, apărător ».O persoană putea fi patron al unui client sau al unui sclav eliberat. Patronul avea şi rolul de avocat. Fiecare cetate, chiar şi Roma, avea Patronul ei.A se vedea la STĂPÂN

210

PAVEL (FAPTELE LUI)Apocrifă din secolul II. DupăTertulian, acest text a fost scris de un preot care voia să-l glorifice pe apostolul Pavel. El povesteşte peripeţiile vieţii sale de misionar,certurile sale cu Tecla. Urmează o a treia epistolă către Corinteni care inserează o povestire cu citate din scrisorile autentice ale lui Pavel. Această lucrare se numea şi « Martirajul lui Pavel » sau«A treia epistolă către Corinteni».

PAVEL (APOCALIPSA LUI)Poartă şi numele de « Viziunea lui Pavel ». Este un text apocrif din secolul IV bazat pe 2 Cor. 12 :1-10 : « Pavel răpit până la al treilea cer». Lucrarea evocă o descriere a cerului şi a pământului care a avut mult succes în Evul Mediu. Dante s-a inspirat din ea pentru infernul din a sa « Divina Come-die ».

PAVEL DE SAMOSATAProcurator al Provincieiromane, el a devenit trezorier (vistiernic) al Zenobiei, împărăteasa Palmirei; în 260, el

este numit episcop la Antiohia. EI a fost demis în 273 pentru că a răspândit o hristolo-gie monarhiană. Creştinii din Antiohia au făcut apel la împăratul Aurelian pentru a recupera bunurile ecleziastice pe care Pavel de Samosata în-cerca să le păstreze. El a utilizat în teologia sa cuvântul homoiou-sios, acelaşi ca teologia oficială de la Niceea, dar cu un sens diferit.A se vedea la HOMOIOUSIOS

PAX ROMANA« Pacea romană » este o expre-sie a lui Plinius cel Tânăr, citată în Panegiricul lui Traian, ce caracteriza dominaţia romană şi liniştea profundă care era consecinţa acesteia pentru popoarele supuse.

PĂRINŢII BISERICIIA se vedea la PATRISTICĂ

PÂRÂUL EGIPTULUIPârâul Egiptului (NahalMiţraim-în ebraică), este de mai multe ori citat în Biblie(1 Împ. 8 :65) ; 2 Cron. 7 :8); el marchează

211

limita meridională a Israelu-lui (Gen. 15 :18) şi serveşte de frontieră sudică pentru teritoriile cucerite de Iosua (Iosua 10 :40). Pârâul Egiptului parcurge tot deşertul Ţin, înainte de a se vărsa în Mediterana (Num. 34:5).A se vedea la EGIPT

PÂRÂUL CHEDRONLa poalele zidului Ierusalimu-lui şi a Muntelui Măslinilor se găseşte Valea Chedronului, 5km lungime, 120m lărgime şi 30m în adâncime. Ioan (18 :1) îl numeşte « Pârâul Chedron ». Acest pârâu servea de groapă comună; împăraţii credincioşi ai lui Israel au scos din Templu obiectele cultului idolatru şi le-au aruncat în această prăpastie (1 Împ. 15 :13).A se vedea la IERUSALIM

PEDOBAPTISMDoctrină care propovăduia bot-ezul copiilor.Contrar : a se vedea la ANABAPTISM, la BAPTISM

PEDOLOGIEŞtiinţa geologiei care studiază sol-

urile şi compoziţia pământurilor.

PELAGIUS (360-422)Născut în Marea Britanie, el pleacă la Roma şi fuge în Africa, după cucerirea Romei de către goţi în 410. Acuzat de erezie de către Ieronim (doctrina sa negaparţial necesitatea harului), el se reîntoarce în Palestina. Pre-otul Orosius, trimis de Augus-tin, îl acuză în acelaşi fel. El este condamnat de papa Zosimus, în 417.

PELAGIANISMULDoctrina lui Pelagius, care încearcă să lupte împotriva fatal-ismului maniheismului. El afirmă că oamenii pot să se mântuiască prin propria lor voinţă dacă se disciplinează puternic: el nu neagă influenţa benefică a haru-lui divin, dar crede că omul poate să se întoarcă spre binele din el însuşi şi să accepte în mod liber harul. El respinge şi doctrina păcatului originar, care se trans-mite tuturor şi corupe natura umană.A se vedea la SEMI PELAGIANISM

212

PELLAAzi Ienidjeh, fostă capitală aMacedoniei, fondată pe Ludius, de către împăratul Arhelau. El l-a primit pe Euripide pentru a eleniza oraşul, care a fost patria lui Filip II şi a lui Alexandru cel Mare.

PENTACONTRAGaleră cu cincizeci de vâsle.

PENTAREISGaleră dotată cu cinci rânduri de vâslaşi.

PENTATEUHDin greacă, penta=cinci şi teukos =suluri. Este vorba de primele cărţi ale Vechiului Testament : Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri, Deuteronom, pe care israeliţii le numeau Legea (Tora); ei le numeau şi legea lui Moise (1 Împ 2 :3 ; Ezra 7 :6 ; Luca 2:22).A se vedea la TORA

PENUELSat situat lângă un vad ce traversează Iabocul.

Aici Iacov, luptând cu îngerul, a primit numele de Israel (Gen 32:23). Ghedeon şi trupa sa, urmărindu-i pe împăraţii lui Madian, Zebah şi Ţalmuna, au traversat acest vad şi, la întoar-cere, ei au distrus acest sat, lo-cuitorii săi nevrând să-i ajute (Jud 8 :5). Sub Ieroboam, oraşul a fost reconstruit (1 Împ 12 :2) ; el figurează pe lista oraşelor cucerite de faraonul Şişac.

PERCEPTORI DE IMPOZITEA se vedea la VAMEŞ, […] la PRETOR, la CHESTOR, laTREZORIER

PERDEAUA DIN TEMPLUÎn Templu, locul Prea Sfânt şi locul Sfânt erau separate de o perdea groasă, numită « Perdeaua dinlăuntrul Templului » : de 20 de coţi, ceea ce reprezenta 10,50m înălţime (Ex 26 :31); ea împiedi-ca intrarea în locul prezenţei lui Dumnezeu (Evrei 9 :3-perdeaua a doua). Aceasta este perdeaua făcută de Irod, şi care s-a rupt prin mijloc în momentul în care Hristos a murit pe cruce (Luca 23 :44), arătând astfel că accesul la Dumnezeu era de atunci înainte

213

deschis(Evrei10:19).A se vedea la TEMPLUL DINIERUSALIM

PEREGRINNume dat străinilor în general. În societatea romană, acest nume îi desemna pe cei fără cetăţenie.

PERGAM (BERGAMA)Capitala Misiei, situată la 24kmde marea Egee. Mai întâi condusă de o dinastie de regi ce purtau nu-mele de Attalus. Eumenes, în 197 î. I.H., înfrumuseţează Pergamul fondând o celebră bibliotecă (a doua după cea din Alexandria) : ea conţinea 200 000 de lucrări pe care Marc An-toniu le-a dat Cleopatrei. Roma-nii au cucerit-o în 129 î.I.H. şi au făcut din ea capitala provinciei Asiei. Eumenes II a înălţat un monument ce comem-ora victoria tatălui său aspura galilor. Un templu era închinat zeiţei Atena şi Romanii au con-struit un altul închinat lui Augus-tus. Apocalipsa spune : « acolo unde este scaunul de domnie al Satanei». Antipa,

creştinul credincios, a suferit aici martirajul (Ap 1 :11 ; 2 :13).

PERIBOLOSÎn curtea din faţa Templului, zidul de separare între curtea neamurilor şi cea e evreilor. Pe acest zid era fixată placa ce in-terzicea intrarea păgânilor în locurile sfinte sub ameninţarea pedepsei cu moartea.Acest fapt explică textul din Faptele Apostolilor, la capitolul 21, v.28.A se vedea la INSCRIPŢIE GREACĂ, la TRYPHACTOS

PERIOADA CLASICĂÎn Grecia, ea se întinde de la 480 la 300 î. I.H.

PERISTILÎntr-o casă romană, desemneazăcurtea înconjurată de o colonadă ; aici se desfăşoară centrul vieţii familiale. Este agrementată cuplante şi cu statui, având în centru un bazin cu un jet de apăalimentat cu apă de ploaie.Oecusul este un salon luxosrezervat pentru recepţii; el este

lângă bazin.

PERSECUŢIIÎn mod oficial, se numără zecemari persecuţii suportate de creştini până la sfârşitul secolului III:- Prima a început sub Nero, care i-a acuzat pe creştini că sunt re-sponsabili pentru incendiul Ro-mei în 64.- A doua, în 90, de către Domiţan, cu perioade de toleranţă sau de indiferenţă.- A treia a fost făcută de către Hadrian, în 120 ;- A patra a fost organizată deMarc Aureliu în 165 ;- A cincea a fost decretată dePertinax în 200 ;- A şasea a avut loc din cauza luiMaximin I în 236 ;- A şaptea, de către Decius în 251 ; el a decretat o persecuţieoficială ordonând tuturor cetăţenilor să participe la unsacrificiu general; creştinii tre-buiau, fie să se denunţe, fiesă-şi renege credinţa în mod pub-lic;- A opta, de către Valerian în

259 ;- A noua, de către Aurelian în 272 ;- A zecea, în 303, Diocleţiandeclanşează cea mai sângeroasă dintre toate persecuţiile.Doar în 313 Constantin aproclamat libertatea religioasă.

PERSEPOLISDarius I (522-486 î.I.H.), împărat al Perşilor achemenizi, a fondat două capitale, Susa şi Persepolis, în 520 î.I.H. El a moştenit de la Cirus un imens teritoriu, de la Mediterana până în Indii.Persepolis era situată în câmpiaMarv Dasht. Darius a construit două palate pe un teren de 111m lungime, Apadama şi Tachara, ale căror coloane atingeau 20m înălţime; pe o mare scară dublă, se vedea, gravat în basorelief, înşiruirea tuturor naţiunilor su-puse imperiului. Xerxes I (486-465) l-a mărit. Alexandru cel Mare a pus capăt splendorii aces-tei civilizaţii.A se vedea la DARIUS I (522-486 î.I.H.)

215

PERSIANumele său modern este Iran. Foarte târziu, în 640 î.I.H.,această ţară a fost organizată deAchaemenes, după cucerirea Susei de către Assurbanipal. În 539 î.I.H., Cirus II a cucerit Media, Lidia şi Babilonul. El a permis deportaţilor evrei să se reîntoarcă în Israel (Ezra cap.1); sub Darius I, Hystapes, în 515 î.I.H., evreii au reconstruit Tem-plul de la Ierusalim. Fiul său Xe-rxes I este Ahaşveroş din cartea Esterei; el a murit în 465 î.I.H. Apoi, în timpul domniei lui Ar-taxerxes, zis Mână-Lungă, în 458 Ezra a adus numeroşi evrei la Ierusalim (Ezra cap.7).A se vedea la ÎMPĂRĂŢII PERSANE

PESCHITTATraducere siriană a Bibliei, terminată în secolul V. Se crede că nişte evrei, încă din secolul IIau început să traducă VechiulTestament direct din ebraică.Noul Testament a fost tradusdin greacă de către Rabbula din Edessa.

PETRA (SELA)Capitala Nabateenilor, situată la80km sud de Marea Moartă, înmunţii Edom. Ea a fostdescoperită de Burckhardt în 1812.În timpul edomiţilor, Petrase numea Sela, care înseamnă« stâncă » (2 Împ. 14:7). Se ajunge în cetate, situată într-un amfiteatru natural de gresie roşie, printr-un un defileu în-gust numit Siq. Petra, construită de fiecare parte a văii, măsoară 1,4km lungime pe 450m lăţime; ea este celebră pentru capelele sale funerare şi templele sale tăiate în stâncă.Dinastia Aretas începe în 170 î. I.H., până în secolul II d.I.H.Sub domnia lui Caligula Aretas IV, care a domnit din 37până în41 d. I.H., el este acest împărat al cărui guvernator (în greacă: ethnarc) a vrut să-l aresteze pe apostolul Pavel (2 Cor 11 :32). Această cetate a devenit romană sub Traian (106 d.I.H.).A se vedea la NABATEENI

PETROGRAFIEŞtiinţă care studiază originile ma-

216

teriale ale rocilor şi a repartizării lor.

PETRONILLADin secolul VI, tradiţia catolică face din ea fiica apostoluluiPetru. Atestată istoric, ea a mu-rit ca martiră a Romei şi a fost inmormântată în catacomba dinDomitilla.

PETRU (FAPTELE LUI)Apocrifă din secolul II. Se povestesc suferinţele lui Petru la Roma, crucificarea sa cu capul în jos. Această carte a fost foarte populară în Evul Mediu.

PETRU (APOCALIPSA LUI)Lucrare din secolul II care relatează viziunea pe care ar fi avut-o Petru despre cer şi despre infern. Clement din Alexandriaa crezut că acest text putea fiintrodus în canonul biblic.

PETRU (EVANGHELIA DUPĂ)Lucrare din secolul II. Serapiondin Antiohia, docetist de originesiriană, a utilizat-o. Lucrarea

tinde să-i disculpe pe romani şi să-i blameze pe evrei cu privire la moartea lui Hristos.

PETRU (PREDICILE LUI)Tratat din secolul II care afirmă superioritatea creştinismului asu-pra păgânismului şi iudaismului, dar critică puternic teologia apostolului Pavel. Este vorba cu certitudine de o lucrare gnostică.A se vedea la GNOSTIC/GNOS-TICISM

PETRU DIN MOABA se vedea la STELA LUI MEŞA

PIATRA UNGHIULARĂPrincipala piatră ce face unghiulexterior în care se întâlnesc douăziduri, menţinându-le împreună.Această tehnică era cunoscută încă din cele mai vechi timpu-ri: Iov o menţionează (cap.38: 6), cât şi Isaia (cap.28:16 şi Ps 118:22). Piatra unghiulară din Templul lui Irod avea 11m lungime pe 1,50m lăţime.

PIATRA DIN ROSETTEPiatră trilingvă scrisă în

217

hieroglife, în demotică şi îngreacă, ce i-a permis lui Champollion să descifreze hi-eroglifele egiptene. Ea a fost descoperită la Rosetta în Egipt, în iulie 1799, de către Xavier Bouchard, ofiţer al lui Napoleon. Această piatră măsoară 1,14m înălţime pe 73 cm lărgime şi 28cm grosime. Textul conţine un decret promul-gat de Ptolemeu V (196 î.I.H.) cu ocazia primei comemorări a încununării sale în faţa preoţilor adunaţi la Memphis, decretând că de atunci înainte ei vor deveni « preoţi ai zeului Epifan, Eucharist ». Această piatră se găseşte la British Museum la Londra.A se vedea la CHAMPOLLION

PIATRA RIDICATĂMemorial din piatră pe care poporul lui Israel îl folosea pentru a comemora apariţiile Domnului. « Iacov a ridicat un stâlp de aducere aminte în locul unde îi vorbise Dumnezeu, un stâlp de piatră, pe care a adus o jertfă de băutură şi a turnat unt-delemn. » (Gen. 35 :14). « Moise a scris toate cuvintele Domnului

şi toate legile. Apoi s-a sculat dis de dimineaţă, a zidit un altar la poalele muntelui şi a ridicat douăsprezece pietre pentru cele douăsprezece seminţii ale lui Is-rael » (Ex 24 : 4).A se vedea la MASSEBOTH

PIESE DE MONEDĂCea mai veche menţiune a mone-dei, în Biblie, datează din timpul vieţii lui Avraam, cu 2200 de ani î.I.H. : « Şi Avraam a cântărit lui Efron preţul cumpărării… : patru sute de sicli de argint » (Gen. 23 :16).Împăratul David a oferit 600 de sicli de aur pentru cumpărarea ariei lui Ornan (1 Cron. 21 : 25). Oficial moneda s-a născut în 650 î.I.H. în Lidia cu Cresus. La Egina, în Grecia, se va bate o monedă etalon, care va fi, pentru prima dată, cu o greutate bună şi de o bună cali-tate. În Vechiul Testament, printre monedele evreieşti, găsim lep-tonul (un cent-în gr.), şi siclul (Gen. 23 :15) (30 sicli evreieşti = 1 mina grecească sau 4 aureus romani), ghera (Ez. 45 :12), ta-lantul de aur (Ex 37 :24), demi

218

siclul (Ex 30 :15) mina (Ez 45 :12).A se vedea la MONEDĂ În Noul Testament, se găseşte, ca monedă grecească, drahma (Luca 15:9), didrahma (Mt 17 :24), 25 de drahme, staterul (Mt 17 :27), mina (Luca 19 :13), talantul şi dinarul (Mt 18 :24) şi bănuţul (Luca 12 :59).Printre monedele romane, suntcitate: cvadrantul (Mt 5 :26),asul, un dinar, doi dinari, patrudinari, un aureus, patru aureus,două sute patruzeci aureus.

PIETASLa Romani, “pietas” este descrisăca o atitudine care constă în a-şi împlini cu scrupulozitate îndato-ririle, atât faţă de zei cât şi faţă de patrie, părinţi, prieteni.Ea a fost divinizată la Roma şi a avut două temple.Apostolul Petru scrie : «Cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi; temeţi-vă de Dumnezeu, daţi cin-ste împăratului!» (1 Petru 2 :17).

PIETRO DELLA VALLEPrinţ italian care a făcut în

secolul XVII o călătorie în Orientul Apropiat, în Palestina şi la Sinai. El a adus de la Persepo-lis scrieri în cuneiformă, în trei limbi, vechea persană, elamita şi limba babiloniană. Aceste manuscrise au fost studiate de către danezulNiebuhr, în 1772, apoi de cătregermanul Grotefend, în 1802.

PILASTRUStâlp care întăreşte un zid. Pilaştrii din Locul Sfânt din Templuldin Ierusalim erau pătraţi, de şase coţi pe fiecare latură (Ez 41 : 1).

PILAT DIN PONTProcurator roman din Iudeea (Mt 27 :17), el a fost numit de Tiberiu în 26 până în 36, pentru a-i suc-cede lui Valerius Gratus. Soţia sa l-a însoţit, fapt excepţional, căci legea romană nu autoriza un guvernator să-şi ia soţia cu sine într-o regiune nepacifistă; dar August i-a permis. Ioan Botezătorul şi Isus Hristos au avut misiunea lor sub Pilat (Luca 3 :1). Pilat îi dispreţuia pe evrei. Luca (13 :1) arată că Pilat a ame-stecat sângele Galileenilor cu cel

219

al jertfelor lor, apoi a construit un apeduct la Ierusalim cu argintul din Templu care era « corban », ceea ce a provocat din nou mânia evreilor. În sfârşit, proclamând de trei ori nevinovăţia lui Isus Hristos, el sfărşeşte prin a ceda evreilor, care cereau răstignirea Sa (Luca 23:20).A se vedea la OSTIA

PINACLUUnghi din curtea Templului unde înclinaţia este cea mai mare. Ea reprezintă o înălţime de 45m. În acest loc l-a inspitit diavolul pe Isus, sugerându-I să se arunce în jos (Mt 4 :5).A se vedea la TEMPLUL DINIERUSALIM

PLUMBMetal foarte mult folosit în ep-oca biblică. El devansează aurul şi argintul (Ex 15:10 ; Ez 22:18 ; Zah. 5:7 ; Am. 7:7). Era utilizat pentru fabricarea unor statuetevotive, cât şi a tăbliţelor pentruscris, pentru greutăţile de la plasele pescarilor şi pentru fab-ricarea produselor cosmetice; îl mai regăsim la fabricarea

monedelor, amestecat cu aramă şi cu bronz. La Mampsis, situat la 35km de Beer Şeba, a fost descoperit un lingou de plumb de 158 de livre pe care apărea marca topitoriei şi greutatea exactă.

PNEUMATOMAHIACuvânt grec însemnând « cei care combat duhul ». Nume dat teologilor greci care negau natura divină a Duhului Sfânt, ei negau că Duhul este « homoiousios » adică de aceeaşi natură cu Tatăl şi Fiul. Primul Conciliu de la Constantinopol i-a condamnat în 381.

POETCommodian din Gaza, contem-poran cu Origen, este cel mai vechi poet creştin cunoscut. În 250, în timpul persecuţiilor lui Decius, el a scris o apologie îm-potriva evreilor, şi o alta împotriva adversarilor lui Dum-nezeu. Apostolul Pavel, în Tit(1 :12), citează un poet cretan,Epimenide, din secolul VII î.I.H.

220

POLOSCoafură feminină mesopotamiană.

POLICARP DIN SMIRNA(69-155)Episcop de Smirna fidel Evangheliei. Irineu declară « că el stă la picioarele apostolu-lui Ioan ». El corespondează cu Ignaţiu din Antiohia şi merge să-l întâlnească pe « papa » Anicet.El este adversarul gnosticilor, scrie Marcion din Smirna într-o scrisoare trimisă bisericii din Filomelium, în Frigia. Moare în155, ars pe un rug, la vârsta de86 de ani, unul din primii martiri după cei din Noul Testament ,omorâţi de Nero.

POLICROMObiect pictat în mai multe culori: o statuie din lemn policrom sau un vas din lut făcut cu materii de diverse culori. Se spune chiar o arhitectură policromă.

POMPEICetate situată la 24km deVezuviu, la sud de Napole, şi

construită de osci în secolul VI î.I.H. Tradiţia voia ca ea să fie construită de către Hercule. Ea a devenit o cetate strălucitoare sub influenţa greacă, apoi ea a deve-nit romană. Cicero a locuit aici şi a atras în cetate înalta societate. Nero a ridicat-o la rangul de Colonie. Erupţia Vezuviului în 63 a dis-trus-o parţial, în timp ce cea din 79 a distrus-o în întregime şi definitiv. Săpăturile arheologice în această cetate au început în 1748, sub domnia regelui Carol III. Multe obiecte de artă au fost regăsite intacte, căci viaţa cetăţii a fost distrusă instantaneu de unnor de cenuşă. Nişte mozaicuri superbe au fost renovate cât şi fresce de inspiraţie greacă.

POPOARE DE LA MAREA se vedea la FILISTENI

PORTICDe jur împrejurul esplanadei Templului de la Ierusalim, se înăţau porticuri cu boltă de 5m lărgime. Situate în curtea Tem-plului, aceste porticuri cu colon-ade se numeau, în sud, porticul regal, şi, la est, porticul lui Solo-

221

mon. Sub acestecolonade învăţătorii legii şi scribii îi învăţau pe alţii, aceasta este şcoala pe care a frecventat-o Isus copil, şi aici se practica comerţul cu schimbătorii de bani, pe care Isus Hristos i-a alungat (Mt 21, v.12).A se vedea la TRYPHACTOS

POSCABăutură a soldaţilor romanicompusă din apă şi oţet. Aceasta este probabil băutura care i-a fost propusă lui Isus Hristos pe cruce cu scopul d a-i calma suferinţele.(Ioan 19 :28).A se vedea la OXYCRAT

POTHIN(sau PHOTIN DE LYON)El a fost unul dintre primii apostoli ai galilor; el ajunge episcop de Lyon şi a fost marti-rizat sub Marc Aureliu în 177, în acelaşi timp cuBlandina. I-a urmat apoi Irineu.

POTOP Biblia vorbeşte de un potopuniversal în Geneza cap.7 :4.

Despre asta vorbeau şi nişte mi-turi mesopotamice. Cităm :- Epopeea lui Ghilgameş, scrisăde Sin-Leqi-Unnini.- Epopeea lui Erra, scrisă deKabti-Ilani-Marduk.- Tăbliţele de la bibliotecalui Assurbanipal la Ninive.Potopul este de asemena citat înAmerica pre-columbiană, înAustralia, în Polinezia, în India, în Tibet, în Lituania şi în Grecia antică.PRAEFURNIUMCameră de încălzit în băile romane.

PREFECTÎn antichitatea romană, nume dat unui foarte mare număr defuncţionari în timpul Republi-cii ; astfel se găseşte prefectul trezoreriei publice, prefectul trezoreriei militare, prefectul alimentaţiei etc… În timpul Imperiului, prefecţii sunt reprezentanţii prinţului; astfel erau: prefectul Egiptului, pre-fectul pretoriului, (cel care co-manda garda însărcinată cu paza Împăratului), prefecţii Romei, prefectul pretoriului Galilor.

222

A se vedea la CEZAREEA

PREROMANPerioadă anterioară perioadeiromane, care începe cu secolul IX.

PRESBYTEROSÎn greacă, însemnând cel mai bătrân, în franceză prêtre(preot). Savanţii nu cad de acord asuprafuncţiei exacte a acestor “presbyteros” în biserica primară. În secolul II, ei apar ca un grup distinct de episcopi şi de diaconi ce îndeplinesc funcţii liturgice. Dar, când creştinismul a crescut în importanţă, “presby-teros” au ocupat anumite funcţii de episcop, cum ar fi conducerea bisericilor locale.

PRETORMagistrat roman însărcinat să facă dreptate, în special însărcinaţi cu procesele dintre străini sau dintre cetăţenii romani şi străini, ceea ce părea a fi cazul pentru apostolul Pavel în Fapte, cap.16 :20. El purta uneori titlul de consul. El era însoţit de doi lictori, chemaţi

să impună respectul pretorului şi de a-i executa ordinele. Uneori el era intendentul trezoreriei publice sau comisarul trezoreriei.

PRETORIUMatei (27 :27) afirmă că soldaţii L-au condus pe Isus « în pretoriu». La romani, preto-riul este un impozant edificiu adăpostind cartierul general al împăratului sau al generalului. Au existat mai multe pretorii răspândite în tot imperiul roman. Cel din Ierusalim desemnează palatul ocupat de Pilat din Pont şi în faţa căruia el şi-a ridicat un tribunal.

PRIMATSe referă la primatul ierarhic sau superioritate, care avea jurisdicţia asupra unui anumit număr de arhiepiscopi. Titlul apare în secolul IV, după evoluţia episcopatului.

PRISMA LUI SARGONAceastă prismă a fost descoperită în 1952 la Nimrud, de arheologul

223

Mallowan. Interesul acestei prisme este paralela dintre relatarea sa cu cea biblică. În 2 Împăraţi (17 :5) tex-tul povesteşte că Salmanasar V, împăratul Asiriei (736-721 î.I.H.), s-a suit împotri-va lui Osea, împăratul lui Israel (740-731 î.I.H); el a cucerit Sa-maria şi i-a deportat pe Israeliţi în Asiria. Prisma spune că după ce a luat Samaria : « Eu am dat instrucţiuni pentru ca ei să se aşeze în mijlocul Asiriei » ; « Împăratul Asiriei a adus oameni din Babilon ». Prisma spune : « Am instalat o populaţie din re-giunile pe care eu însumi le-am cucerit », etc.

PRISMA LUI TAYLORAceastă prismă hexagonală din argilă a fost descoperită de Taylor la Ninive, în 1830. Ea relatează despre victoria lui Sanherib (705-681 î.I.H) împotriva împăratului lui Israel, Ezechia, 723-694 î.I.H. (2 Împ. 18 :13). Textul începe astfel : « Sanherib, marele împărat, împăratul cel puternic, împăratul universului, împăratul Assurului, împăratul celor patru continente, păstorul cel foarte înţelept, cel prea-iubit

dintre zeii cei mari, apărătorul celui drept, iubitul dreptăţii, cel care acordă ajutor, care îi sprijină pe orfani, care se consacră fap-telor bune, eroul perfect… », etc.A se vedea la SANHERIB(705-681 î.I.H.)

PRISMA LUI WELDBLUNDELAcest aristocrat englez avea, în colecţia sa privată, o prismăsumeriană care dă o listă de 40 de împăraţi aparţinând la 14 dinas-tii mesopotamiene. O altă tăbliţă a dat lista a opt împăraţi care au trăit înainte de potop, datând cu 2500 de ani î.I.H., având drept nume, Eridu, Bad-Tibira, Larak, Sippar, Shuruppak, Ubar-Tutu, ultimul împărat înainte de sosirea po-topului.

PROCONSULÎn cartea Faptele Apostolilor, sunt citaţi nişte proconsuli : Sergius Paulus (cap.13 :7) şi Galion (cap.18 :12). Proconsulul este guvernatorul unei provinciiromane ce ţinea de senat ; eladministra această provincie cu

224

autoritatea unui consul.

PROCURATORFuncţionar roman aparţinând or-dinului ecvestru şi plasat deîmpărat într-o slujbă importantă sau ca guvernator al unei provincii având puterea unui magistrat cu caracter militar. Împăratul Tiberiu l-a pus pe Pi-lat din Pont, guvernator al Iudeii, şi în faţa căruia Isus Hristos a compărut înainte de crucificarea Sa (Luca 3:1).

PROVINCII ROMANEEste scris că apostolul Pavel« a trecut prin Provinciile de Sus ale Asiei » (Fapte 19 :1). Acesteteritorii sunt situate în afara It-aliei şi guvernate de magistraţi romani. Solul este considerat ca o proprietate a poporului ro-man şi este supus unui impozit funciar. Au existat 14 provincii organizate în timpul Republicii (241-64 î.I.H.) şi 30 de provincii organizate în timpul Imperiului (30 î.până în 300 d. I.H.).

PROVOCATIO CAESARUMDreptul unui prizonier să

compară în faţa lui Cezar. Acest drept l-a folosit apostolul Pavel, când, pentru apărarea sa, el a apelat la Cezar (Fapte 26 :32).

PROZODIE METRICĂÎn 1 Corinteni, cap.2 :1,apostolul Pavel spune: «n-am ve-nit să vă vestesc taina lui Dumne-zeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită ». În formele lor de discurs Romanii erau foarte sen-sibili, la contrastul dintre sila-bele lungi şi scurte, nu numai în poezie, ci şi în proză; ei acordau importanţă finalurilor de fraze, care constau în succesiunea unei silabe lungi, apoi o silabă scurtă, urmate de două silabe lungi.

PRUDENTIUS (348-415)Laic născut la Calahorra, lângăSaragossa în 348, mort în Spaniaîn 415. El şi-a început cariera ca avocat, apoi în administraţie,înainte de a deveni autor creştin. Opera sa cu caracter teologic cu-prinde imnuri, scrieri polemice împotriva păgânilor. Opera sa cea mai importantă este «Psi-homahia» (lupta sufletului). El descrie luptele sufletului împărţit între virtuţi şi vicii. Lucrarea «

225

Peristephanon» conţine 14 im-nuri în onoarea unor martiri creştini spanioli, şi « Cathemerinon » este un imnzilnic.A se vedea la URBS SACRA

PULHERIA (399-453)Născută la Constantinopol în 399, fiica împăratului Arcadius şi sora mai mare a împăratului Teodosie II. Această femeie credincioasă a pus să fie condamnat Nestorie (Nestorius) în 437. Ea a obţinut readucerea moaştelor lui Ioan Gură de Aur la Constantinopol. În 450, ea se căsătoreşte cu Mar-chian, apoi ea s-a opus doctrinei lui Eutihie şi a convocat în 451 Conciliul de laCalcedon, care a respins doctrina lui Eutihie. Ea este veneratăca o sfântă în Orient.

PURPURĂVopsea, numită şi stacojie,denumind tot felul de nuanţe de roşu, ea provenea din moluşte care aveau o glandă ce secreta acest fluid colorant; era necesară o cantitate enormă de cochilii, numite “murex”, pentru a obţine

vopseaua, de unde preţul său foarte ridicat. Doar cei bogaţi sau magistraţii puteau să poarte haine de purpură.Lidia, femeie temătoare de Dumnezeu, vânzătoare de purpură, s-a convertit la Dom-nul (Fapte 16 :14). Marii preoţi purtau şi ei veşminte vopsite cu purpură (Ex 28 :5), soldaţii au pus o haină din purpură (de un roşu aprins) lui Isus Hristos în momentul crucificării (Mt 27 :28).

227

QQARQAR (Karkar)Cetate situată pe Oront, la nord de Hamat în Siria, unde s-a dat în 873 î.I.H. o mare bătălie dintre împăratul Asiriei Salmanasar III (893-862 î.I.H.) şi Ben-Hadad II, împăratul Damascului (915-868 î.I.H.), Ahab, împăratul lui Israel (910-888 î.I.H.) şi Irhuleni, împăratul Hamatului. Înţelegerea dintre Ahab (Israelit) şi Ben Hadad (Sirian) a durat foarte puţin timp (1 Împ. 20 :34).

QUARTODECIMANS(CONTROVERSĂ)Cuvânt grec ce înseamnă a 14-a zi. În secolul II, s-a discutat pentru a fixa ziua de Paşti : trebuia să-i urmeze pe iudeo-creştini şi să pună data a 14-a zi a lunii nisan sau să o dea înapoi până în prima duminică cea mai apropiată ? Roma şi multe alte biserici erau în favoarea duminicii. A fost şi un conflict între Policarp din Smirna şi « papa »Anicet, apoi cu « papa » Victor I. Problema a fost tranşată de Conciliul de la

Niceea în 325.

QUMRANSit arheologic al unei mănăstirieseniene (sectă evreiască), sit-uat pe malul Mării Moarte, la 12km sud de Ierihon. În un-sprezece grote înconjurătoare au fost descoperite cele mai vechi manuscrise biblice ca sulul în-treg al cărţii Isaia, toate cărţile din Vechiul Testament (excepţie făcând cartea Esterei) datând de unul sau două secole înainte de Isus Hristos, cât şi lucrări ale sectei :” Comentariul lui Haba-cuc” şi “Manualul de disciplină”.A se vedea la ESENIEN

229

RRACLĂLadă care conţine relicvele unui sfânt. Racla sfintei Genoveva.

RAMACetate situată la 9km la nord deIerusalim, pe teritoriul luiBeniamin (Iosua 18 :25). De aiciNebuzaradan, comandant algărzii, i-a adunat pe cei prinşi din Iuda înante de a-i deporta laBabilon (Ier. 40 :1), în 584 î.I.H. Cetatea a fost repopulată după întoarcerea din Exil, în 559 î.I.H. (Ezra 2 :26 ; Neemia 11 :33). Eu-sebiu din Cezareea o cunoaşte sub numele de « Cetatea lui Saul ».

RAMSESÎn Biblie acest nume are mai multe semnificaţii. Ramses, în Gen. 47 :11, desemnează partea orientală a Deltei Nilului unde Iosif i-a instalat pe tatăl şi pe fraţii săi ; în Ex 1 :11, Ramses este citată alături de Pitom ca fi-ind dintre cetăţile antrepozit, zi-dite de evreii constrânşi la

corvezi. Ramses este şi o cetate citată ca punct de plecare a Exodului (Ex.12:37 ;Num.33 :3). Textele egiptene o numesc Pi Ramses (casa lui Ramses). Acesta este de asemenea şi nu-mele zeului solar, Ra « este cel care l-a născut » şi care şi-a dat uumele la unsrpezece faraoni (de la 1314 la 1085 î.I.H.).

RAS-SHAMRAA se vedea la UGARIT-RAS-SHAMRA

RAWLINSONDiplomat englez, născut laChadlington în 1810 şi mort în1895. În cursul unei misiuni înPersia, în 1833, el s-a năpustit asupra descifrării scrierii cunei-forme, dar numai în 1846 a de-scoperit cheia acestei scrieri. În 1857, el şi-a confruntat lucrările cu patru alţi savanţi. « Abia atunci porţile scrierii cuneiforme erau deschise în mod oficial». El a lucrat pentru British Museum, a fost membru al Parlementului, apoi preşedinte la Royal Asiatic Society şi la Royal Geographical Society.

230

A se vedea la STÂNCA DINBEHISTUN

RĂSCUMPĂRARE (DREPT DE)In Legea lui Moise, când un is-raelit cădea în sărăcie, el trebuia să-şi vândă proprietatea celei mai apropiate rude care avea dreptul de răscumpărare. Acelaşi drept putea să servească în favoarea unei persoane sclave, a unui străin sau bogat (Lev. 25 :25-48).

RĂZBUNĂTORUL SÂNGELUICartea Genezei (9:6)menţionează: « Dacă varsă ci-neva sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om ». La vechile popoare, această lege era aplicată de familia victimei şi nu de un tribunal civil ; acest sistem antrena nişte crime fără sfârşit, căci răzbunătorul sângelui era la rândul său omorât de către un nou “răzbunător al sângelui “. În timpul lui Moise au fost instituite cetăţile de scăpare, unde ucigaşul putea merge să se refugieze şi să fie judecat aici în mod echitabil (Num. 35 :9-15).

RECENSĂMÂNTCensul desemnează în acelaşi timp recensământul tuturor cetăţenilor romani şi evaluarea averii lor. El avea loc din cinci în cinci ani şi era efectuat de cen-zori (lustrum). Cu această ocazie, cetăţenii erau repartizaţi în difer-ite triburi, clase şi centurii. Noul Testament (Luca 2 :1) confirmă recensământul ordonat de Cezar Augustus.A se vedea la AUGUSTUS OC-TAVIUS (63 î. până la 14 d. I.H.)

REDANTermen arhitectural; diferenţă de nivel în formă geometrică pe care o prezintă un zid construit pe un teren în pantă.

REDJEMÎn Mesopotamia, desemnează o mică grămadă de pământ ce servea la jalonarea unei piste.

RELICVĂObiect material asociat cu un sau cu o sfântă. Această practică de a conserva relicve aparţine secolului II, în timpul martira-jului lui Policarp din Smirna.

231

Mai târziu, li s-a atribuit o putere spirituală; cultul relicvelor s-a răspândit, dar el a fost conte-stat de Vigilenţiu în 400, căci se vindeau relicve false unor credincioşi prea creduli.

RELIGIO LICITAIstoric vorbind, este ziua de Rusalii (Fapte 2 :1), cu venireaDuhului Sfânt, când Biserica a început, la Ierusalim, odată cu predicile apostolului Petru; trei mii de bărbaţi s-au convertit într-o singură zi. După ce a suferit zece mari persecuţii din partea împăraţilor romani pentru religia ilicită, împăratul Constantin, prin « edictul » de la Milano, în 313, recunoaşte în mod oficial victoria lor proclamând « licită » Religia Creştină.

REMI sau REMIGIUS (437-533)Acest preot galic, născut la Laon în 437, mort în jurul anului 533, i-a evanghelizat pe Francii situaţi în nordul Galiei. El a devenit episcop la Reims şi l-a botezat pe regele franc, Clo-vis I, în 496, fără îndoială, pentru

că Clovis credea că rugăciunile lui Remi l-au salvat pe fiul său şi lui i-au asigurat victoria asupra-Alamanilor (Alemanilor). El a fondat episcopatele Thérouanne, Laon şi Arras.

REMINI ŞI SELEUCIASinoade ţinute în acelaşi timp în 359 în Orient şi în Occident împotriva arianismului. Dar împăratul Constanţiu II şi doi episcopi, Valens, şi Ursacius, s-au opus, fiind ei înşişi arieni. Nu a rezultat din acest sinod decât un vag credo de tendinţă ariană.

RESCRIPTEste răspunsul împăratului roman la întrebările puse de gu-vernatorii de provincii ( a se dis-tinge de un edict ; a se compara edictul lui Galeriu în 311 cu re-scriptul de la Milano în 313 al lui Constantin). Rescriptul imperial este o ordonanţă a unui suveran.A se vedea la EDICTUL DE LA MILANO

232

RESTAURAREEste acţiunea de a repara, de arestaura un obiect vechi care a fost deteriorat de timp. Într-un atelier de restaurare se repară statui şi se restaurează tablouri împrospătând picturile, pentru a le readuce în starea lor de la început.

REVISTĂ BIBLICĂRevistă teologică şi arheologicăpublicată în franceză din 1893 de Ecole Pratique d’ EtudesBibliques, stabilită la mănăstirea dominicană Sfântul Ştefan dinIerusalim.

REVISTE ARHEOLOGICEAceste reviste sunt publicate din1865, data întemeierii primei societăţi arheologice.- AASOR : Annual of the AmericanSchools of Oriental Research.- ADAJ : Annual of the Departmentof Antiquities of Jordan.- AJA : American Journal ofArcheology.

- AFO : Archiv für Orientforschung.- ANET : Ancient Near Eastern TextsRelating to the Old Testament.- ARCHEOLOGIA : Revue Française d’Archéologie.- ARCHÉOLOGUE (L’) : RevueFrançaise d’Archéologie.- ATIQOT : Journal of the IsraelDepartment of Antiquities.- BA : The Biblical Archaeologist.- BAR : Biblical Archeology Re-view.- BASOR : Bulletin of the Amer-icanSchools of Oriental Research.- BIES : Bulletin of the IsraelExploration Society.- BJPES : Bulletin of the JewishPalestine Exploration Society.- BT : Babylonian Talmud.- CAD : Chicago Assyrian Dictionary.- CIL : Corpus InscriptionumLatinarum.- CIS : Corpus InscriptionumSemiticarum.- CRAI : Comptes-rendus des

233

Séances de l’Académie desInscriptions et Belles-Lettres.- EAEHL : Encyclopedia ofArcheological Excavations in theHoly Land.- EI : Eretz-Israel Archeological,Historical and Geographical Studies.- ENS.MIQR. : EnsiqlopediyaMiqra’it (Encyclopaedia Bibli-ca).- IEJ : Israel Exploration Journal.- JAOS : Journal of the AmericanOriental Society.- JBL : Journal of Biblical Literature.- JCS : Journal of Cuneiform Studies.- JEA : Journal of EgyptianArcheology.- JNES : Journal of Near EasternStudies.- JPOS : Journal of the PalestineOriental Society.- MONDE DE LA BIBLE (LE) :Revue Française d’Archéologie.- PEFA : Palestine Exploration Fund Annual.- PEQ : Palestine ExplorationQuaterly.

- PEFQS : Quaterly Statement of the Palestine Exploration Fund.- PJB : Palästinajahrbuch desDeutschen evangelischen Insti-tuts für Altertumswissenschaft desHeiligen Landes zu Jerusalem.- PT : Palestinian Talmud.- PWRE : Pauly-Wissowa’sRealencyclopädie der classisch-enAltertumswissenschaft.- QDAP : Quaterly of the Depart-ment of Antiquities in Palestine.- RA : Revue d’Assyriologie etd’Archéologie.- RB : Revue Biblique de l’EcoleBiblique de Jérusalem.- VT : Vetus Testamentum. Ye-diotContinuation of BIES (1962-67).- ZDPV : Zeitschrift des Deutschen Palästina-Vereins.

REVOLTE EVREIEŞTIDupă crucificarea lui Hristos, poporul evreu a rămas cumplit de ataşat de tradiţiile sale şi cu-tumele religioase şi s-a revoltat împotriva Romanilor. Deja în 60,

234

Nero l-a trimis pe Porcius Festus pentru a face ordine în acest haos; dar doar sub Gessius Florus, în 66, a început revolta generală. La Qumran, s-au descoperit monede evreieşti, datate din anul2 şi 3, corespunzând anilor67 şi 68. La Massada, ultimulbastion evreiesc, monedele erau datate din anii 4 şi 5 ai revoltei,corespunzând anilor 69 şi 70. După căderea Ierusalimului în 70, romanilor le-au trebuit trei ani pentru a cuceri Massada, ceea a pus capăt revoltei.A se vedea la MASSADA

RHYTONVas pentru libaţiune utilizat depreoţi pentru slujba sacră şi de asemenea pentru banchetele împărăteşti (Estera 1 :7).A se vedea la ZOOMORF

RIBLACetate aramaică ce, după de-clinul Imperiului asirian în 607 î.I.H., a devenit centrul politico-militar ce guverna Siria. Fara-onul Neco II avea aici cartierul său general; aici l-a întemniţat pe Ioahaz, împăratul lui Iuda (2

Împ. 23:33). După cucerirea Ierusalimului de Nebucadneţar în 584 î.I.H.,acesta i-a omorât pe fiii şi miniştrii lui Zedechia, împăratul lui Iuda, pe care l-a deportat la Babilon (2 Împ.25 :6-7).

ROCHIE DE BOTEZEste rochia albă pe care neofitul o purta altădată timp de opt zile, după ce a primit botezul. De unde expresia : déchirer ou souiller sa robe baptismale (a-şi rupe sau murdări rochia de botez).

ROMARomulus a fondat Roma în 753 î.I.H. El a devenit rege, dar regalitatea se oprea după şapte domnii succesive, ca urmare a tiraniei lui Tarquinius Superbus. Republica a fost instaurată şi condusă de Patricieni şi Plebei-eni. Roma a stăpânit peste tot ba-zinul mediteranean începând cu anul 190 î.I.H., în urma victoriei de la Magnesia asupra lui Antiohus, împăratul Siriei. În 63 î.I.H., Pompei a cucerit Iudeea. Viaţa lui Isus Hristos s-a desfăşurat sub domniile lui Octavius Augustus şi a lui Tiberius. După

235

zece mari persecuţii împotriva creştinilor, împăratul Constantin, în 311, a declarat creştinismul religie licită, şi Teodosie a făcut din creştinism religia oficială a Imperiului roman, în 380.

ROMA (INCENDIUL DE LA)Nu a fost dovedit că Nero ar fiautorul incendiului din 64 ;totuşi, când cetatea a ars, a fost văzut, cu lira în mână, intonând un imn despre incendierea Troiei.Şi atunci populaţia, în agitaţia ei, l-a acuzat de acest incendiu.El a respins această crimă, punând-o pe socoteala creştinilor; un mare număr dintre ei au fost aruncaţi la fiare; alţii, unşi cu smoală, au servit de torţe vii pen-tru a lumina grădinile lui Nero într-o zi de sărbătoare. Aceasta a fost prima mare persecuţie a creştinilor (64-68).

ROMANOS MELODUL(490-560)Născut la Emesa în 490, deşi si-rian, el a devenit diacon înbiserica Învierii la Constantinopol. Poet creştin, el a compus mii de cântece religioase. S-au păstrat

câteva zeci dintre ele, care-i arată marele talent; formele lor me-trice erau destinate unei numero-ase asistenţe. Timp de secole, Romanos a rămas marea figură a imnologiei bizantine.

ROSETTE (PIATRA DIN)A se vedea la PIATRA DIN ROSETTE

ROYAL ASIATIC SOCIETYAcestei societăţi savante din Londra a prezentat Rawlinson în1838 « o traducere convingătoaredin vechea Persie». Ansamblul operei sale a fost publicat în 1852 de Academia de la Royal Asiatic Society.

RUFIN DIN AQUILEIA (345-412)Născut în Italia, el şi-a făcut stu-diile la Roma în 359, cu Ieronim, cu care el a simpatizat. El a de-venit călugăr la Aquileia, apoi a plecat în Egipt sub conducerea lui Didim cel Orb. În 381, el s-a dus la Ierusalim cu Melania cea Bătrână la mănăstirea de pe Muntele Măslinilor, dar, luând partea lui Ioan din Ierusalim

236

apropo de Origen, el a rupt relaţiile cu Ieronim.

RUGĂCIUNEToată Biblia ne vorbeşte de rugăciune. Astfel : «...Isus s-a suit pe munte să se roage » (Mt 14 :23). La romani, rugăciunile erau publice sau private, în şoaptă sau cu voce tare. Rugăciunile din cultul oficial constau din formule invariabile ; sunt spuse în faţa al-tarului şi sunt terminate printr-un gest de închinare. Ele fac parte dintr-unul dintre principalele ritualuri ale cultului.

RUGUL APRINSRelatarea din Ex (3 :1) ne vorbeşte de un rug aprins care nu se mistuia deloc, datorită prezenţei unui înger care il aprin-dea. Rugurile cele mai răspândite în Sinai sunt “acacia nilotica” sau “acacia vera”. Ele ating 4m înălţime, sunt spinoase, cu frunze lobate şi cu flori albe. Guma care iese din trunchiul şi din ramurile lor se numeşte “gumă arabică”.

237

SSABATCartea Genezei (2 :2) arată că Dumnezeu a instaurat Sabatulodihnindu-se în cea de-a 7-a zi, pe care El a binecuvântat-o şi a sfinţit-o. Pentru Israel, sabatul este menţionat în Exod (6 :23). Poporul întreg trebuia să înceteze orice activitate, să nu aprindă nici chiar focul pen-tru a-şi pregăti masa, să nu călătorească, etc. Acesta era semnul legământului încheiat între Dumnezeu şi poporul Israel. În Noul Legământ, Isus Hris-tos (Mt 12 : 9) îi mustră pe fari-sei care, în mod ipocrit, Îl împ-iedicau să practice numeroase vindecări în ziua de Sabat.

SACERDOŢIUAcest termen este utilizat pentru prima dată în Exod (28:1): Aar-on a fost chemat să-şi exercite preoţia. Această slujbă spirituală a fost restabilită de apostolul Petru în prima sa epistolă (2

:5), când el scrie : « Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă», şi, în versetul 9 : « Voi însă sunteţi (...) o preoţie împărătească ».În Biserica Catolică, preoţia este rezervată papilor, episcopilor, apoi simplilor preoţi. Ea implică o autoritate şi o putere spirituală,indispensabile pentru a adminis-tra sacramentele.

SACRAMENTEObiect sau act sacru, ritual care produce sau măreşte harul pentru suflete. Conciliul de la Trente (1545-1563) le defineşte şi le limitează la şapte: botezul, con-firmarea, euharistia, ungerea pentru cei bolnavi, căsătoria, ordinarea şi penitenţa. Botezul care, la origine, era un simbol, a devenit un sacrament când prez-biterul a devenit un preot investit cu puteri speciale. În Biserica din secolul II, nu erau întotdeauna, nici peste tot, sacramente.

SADUCHEIIPartidă evreiască opusă Fariseilor ; membrii ei erau

238

instruiţi, bogaţi, influenţi având poziţii oficiale. Se crede că această partidă a fost fondată de Sadoc în 300 î.I.H., sub influenţa filozofiei greceşti a lui Aris-totel; alţii spun că, pentru că făceau parte din cea mai înaltă aristocraţie sacerdotală, era vor-ba de Ţaadoc (2 Sam. 8 :17).Ei erau legaţi de Lege (nu de tradiţii), dar negau învierea morţilor, învăţând că sufletul moare în acelaşi timp cu corpul (Mt 22 :23). Ei negau şi existenţaîngerilor. Isus Hristos i-a prevenit pe ucenici : « Luaţi seama şi păziţi-vă de aluatul Fariseilor şi al Sa-ducheilor » (Mt 16 :6).

SADOCEvreu care a trăit în secolul III î.I.H, el era ucenicul lui Antigon din Sotho, care i-a urmat lui Simeon cel drept ca preşedinte al sinedriului de la Ierusalim. Se pare că el este cel care, împreună cu Baithus, ar fi fondat secta Sa-ducheilor.

SAHAK sau ISAAC cel MARE (350-439)Episcop armean, ales metropolitsau catholicos (capul bisericii

armene) în 390, el a obţinut de la patriarhul de la Constantinopol independenţa Bisericii Armene faţă de episcopul din Cezareea din Cappadocia (Capadochia), de care ea depindea până atunci. Cu savantul Mesrob, el a traduis Vechiul Testament în armeană.A se vedea la EZNIK de KOLB (430), la MESROB sauMASHTOTS (350-440)

SALMANASAR IIIAcest fiu al luiAssurbanipal a fost împărat la Ninive din 893 până în 862 î.I.H. El a făcut fo-arte numeroase expediţii militare şi în al 18-lea an al domniei sale, la bătălia de la Qarqar (Karkar),i-a bătut pe împăraţii Damas-cului, Tirului, Sidonului şi pe Iehu, împăraul lui Israel, în 874 î.I.H. Aceste victorii sunt înscrise pe prisme şi pe celebrul obelisc negru reprezentându-l pe Iehu plătindu-şi tributul cu cupe şi urcioare din aur, din plumb, un sceptru împărătesc şi o suliţă.

SAMARIACapitala regatului de nord al luiIsrael, ea a fost construită deOmri (1 Împ 16 :24). Împăraţii

239

Ahab, Iehu şi Ieroboam II au lo-cuit aici. Falsul cult idolatru a grăbit căderea Samariei în 722, cucerită de Sargon II care, ame-stecând populaţiile, a format un nou popor, samaritenii. Acest popor a fost iubit de Isus Hris-tos : convorbirea Sa cu femeia samariteancă o dovedeşte (Ioan 4:7). Cetatea a fost cercetată arheologic de către universitatea americană din Harvard în 1908, apoi de Crowfoot în 1931, în asociaţie cu Palestine Explora-tion Found şi în 1956, de către miss Kenyon.A se vedea la SEBASTA

SANHERIB(705-681 î.I.H.)Fiul lui Sargon II, mare împărat al Asiriei a cărui istorie se cunoaşte datorită unei prisme de 37,5cm înălţime, ce relatează faptele sale strălucite, şi care a fost descoperită la Ninive în 1830 de arheologul englez Taylor, de unde numele de « prisma lui Taylor ». Ea se găseşte la British Museum. Sanherib a plecat la război îm-potriva popoarelor care se re-voltau, mai întâi împotriva lui

Merodak-Baladan, împăratul Babilonului în 702 î.I.H., ce a adus distrugerea Babilonu-lui în 689 î.I.H., apoi împotriva împăratului Ascalonului şi a ce-lui al Ecronului, a împăratului Ezechia la Ierusalim. Această relatare este pe deplin confirmată de Vechiul Testament (2 Împ.18 ; 19 :35 ; Isaia cap.36 şi 37 ; 2 Cron. 32).A se vedea la PRISMA LUI TAYLOR

SAPPAHATLa evrei, vas mare cu o toartă, destinată să conţină lichid ali-mentarSARCOFAGSicriu în care se puneau corpu-rile ; el era săpat într-o piatră caustică, făcută să consume car-nea în puţin timp. În catacombele din secolul II şi până în secolul IV, se găsesc sar-cofage regale bogat decorate.

SARDESCetate situată la 80km la est deSmirna, la picioarele munte-lui Tmolos, pe malul răsăritean al fluviului Pactolus. Ea a fost

240

construită de Cresus, împăratulLidiei. Cirus a cucerit cetatea în546 î.I.H. Atenienii au incendiat-o în 499 î.I.H., ceea ce i-a împins pe perşi să invadeze Grecia sub Darius şi Xerxes. Sardes s-a predat lui Alexandru cel Mare în 334 î.I.H. Antiohus cel Mare a cucerit-o, după victo-ria de la Granicus în 214 î.I.H. ; el a pierdut-o în 190 când roma-nii au fost învingători la Magnesia. Distrusă de un cu-tremur de pământ în 17 d.I.H., Tiberiu a reconstruit-o. O comu-nitate creştină s-a instalat aici (Ap 1 :11 ; 3 :1). În secolul IV î.I.H., a fost construit templul lui Artemis, apoi cel al lui Zeus.

SARGON II Împăratul Asiriei, al cărui nume figurează în Biblie (Isaia 20 :1). El i-a urmat lui Salmanasar V terminând asediul Samariei, care a fost început în 724 î.I.H., şi care a luat sfârşit în 721 (2 Împ. 17 :6). În 720, el i-a învins pe israeliţii rămaşi la Samaria, care s-au revoltat. El i-a înlocuit cuprizonieri din Hamat, pe care i-a pus ca şi coloni în Samaria, apoi el l-a învins în acelaşi an

pe împăratul Gazei, Hanunu şi împăratul Egiptului Sibe sau So la Rafia. În 717, el a pus stăpânire pe Carchemiş, capitala hitiţilor, apoi armenilor şi a mezilor ; în sfârşit, el a luat Babilonul în 710 al cărui împărat s-a proclamat. A fost asasinat în 705, după ce a construit cetatea Khorsabad.

SĂRBĂTORI EVREIEŞTI LUNA ADAR (martie).Sărbătoarea Purim (Estera 9 :21).LUNA ABID sau NISAN(aprilie).Paştele (Ex.12 :18).Sărbătoarea azimilor (Lev 23 :6)Sărbătoarea celor dintâi roade (Lev 23 :10).LUNA ZIV (mai).Paştele pentru cei care nu au pu-tutsă-l ţină cu o lună mai devreme (Num 9 :10).LUNA SIVAN (iunie).Rusaliile (Ex 23 :16).LUNA AV (august).Post care comemorează distru-gerea Templului.LUNA ETANIM sau TISRI(octombrie).

241

Noul An evreiesc (Roş Haşana) (1Împ 8 :2).Ziua Ispăşirii, Iom Kipur(Lev 16 :29).Sărbătoarea Corturilor (Ex.23:16).Adunarea solemnă (Lev 23 :36).LUNA CHISLEV sau KISLEU (decembrie).Sărbătoarea Innoirii Templului (Ioan 10 :22).

SÂNGEÎn toate religiile vechi, cât şi în cea a lui Israel, îi este recunoscut sângelui un caracter sacru: viaţa este în sânge şi viaţa vine de la Dumnezeu (Deut. 12 :23). De aici decurg trei consecinţe de cult :1°) Interdicţia de a ucide : « Să nu ucizi » (De 5 :17).2°) Interdicţia alimentară a sângelui: « Numai sângele să nu-l mâncaţi…» (Deut. 12 :16).3°) Sângele este rezervat cultului jertfelor: « Şi fără vărsare de sânge, nu este iertare »(Lev.17 :11 ; Evrei 9 :22).

SCARABEISigilii gravate purtând numele unui faraon. De forme ovale cuo faţă plată şi cealaltă convexă, ele erau tăiate în diferite pietre : lapis-lazuli, serpentin, hematit, iaspis, agată şi cristal de stâncă.

SCHEMA-SCHEMONEA se vedea la HAZZAN

SCHISMĂCuvânt din secolul II indicând diviziunile în interiorul Bisericii,în esenţă pentru chestiuni dedisciplină sau politice; au fostnumeroase schisme ca cele ale lui Novaţian, ale donatiştilor etc. Erezia se referă mai degrabă lachestiuni de doctrină.A se vedea la EREZIE

SCLAVÎn dreptul roman, sclavul nu arepersonalitate juridică; el nuposedă bunuri, nu are dreptul la o căsătorie legitimă, nu are acces la tribunale; el este obiectul stăpânului, care are asupra lui toată puterea. Ei sunt sclavi prin naştere, prin abandonare, prin

242

decădere sau prin captivitate. Cezar a adus din Galia un milion de sclavi. În epistola lui Filimon, se povestşte istoria unui sclav, numit Onisim, pe care apostolul Pavel l-a luat cu el.

SCLAVI ELIBERAŢI Procedeu juridic roman ce dă sclavului statutul de eliberat. În timpul Republicii, la Roma, sclavii eliberaţi nu aveau acces la funcţiile publice; dimpotrivă, în timpul imperiului unii dintre ei devin miniştri. Printre ei, sunt medici, arhitecţi, muzicieni, gra-maticieni etc. Acest fapt este sem-nalat de Tacitus. Pentru creştini, Isus Hristos ne-a eliberat acum de sub Lege (Gal 5 :1)

SCOLIINotiţe scurte scrise pe margineaunui manuscris biblic. Exegeţii, în Codex Alexandrinus, au redactat numeroase asemenea notiţe ale Bibliei.

SCRIBFuncţionar însărcinat cu copierea textelor pe argilă sau pergament. Studiul bibliotecilor a arătat înal-

tul lor grad de organizare: operele literare erau aranjate în funcţie de titlu, de gen, de cantitatea disponibilă de exemplare şi de descrierea subiectului. Pregătirea scribilor era îndelungată şi dificilă căci scrierea pictografică era complexă, având mai mult de 500 de semne variabile.

SCRIEREPrimele semne de scriere erau pictografice: era scrierea cuneiformă; cele mai vechi semne sunt din Mesopotamia. Era uşor de înţeles, steaua îl reprezenta pe prinţ, (Isus Hristos Insuşi se numeşte « Luceafărul strălucitor de dimineaţă » (Ap 22:16), mis-tria simboliza construcţia şi spicul de grâu, cultura, dar i-a trebuit 13 ani lui Rawlinson pen-tru a înţelege cheia ortografiei şi a gramaticii : de la 1837 la 1850.A se vedea la CUNEIFORMĂ

SCRIERIContrar altor scrieri, Scrierile biblice sunt inspirate de Dumnezeu; aceasta este Theopneustos « Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu, şi de folos ca să înveţe, să mustre, să

243

îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire » (2 Tim 3:16). Dom-nul a zis lui Moise : « scrie lucrul acesta în carte ca să se păstreze aducerea aminte » (Ex. 17 :14). Isus Hristos trimite un înger la apostolul Ioan zicând «ce vezi, scrie într-o carte şi trimite-o ce-lor şapte biserici din Asia» (Ap 1 :11).

SCRIPTORIUMÎntr-o mănăstire, numele sălii rezervate scribilor şi copiştilor care scriau sau recopiau textele manuscrise.

SCRISOAREA DIN MESADHASHAVYAHUScrisoare scrisă pe un ciob, găsitălângă Iaffa. Ea povesteşte despre confiscarea mantalei unui secerător, prins pentru neplata datoriilor. Datoria aici corespunde unei cantităţi de muncă. Această scrisoare datează din vremea împăratului Iosia (637 î.I.H.). Aceste legi sunt codificate în Ex 22 :25 şi Deut. 24 :10.

SCRISORI CĂTRE ZEISargon II, împărat al Asiriei în 714 î.I.H. descrie victoria sa asupra lui Urartu, cu ajutorul zeilor Shamash şi Marduk. Aceste scrisori erau citite în mod public de scribi poporului prea puţin instruit, care se minuna să audă cele mai fantastice şi fabu-loase poveşti.

SCRISORILE DE LA TELLAMARNACorespondanţe diplomaticeîntre Amenophis III (1408-1372) şi Amenophis IV Akhenaton (1372-1354) cu împăraţii canaaniţi. Aceste scrisori expuneau prob-lema pusă de atacurile lansate de bandele de nomazi străini : « Hapi-ru ». Este vorba de 12 tăbliţe scrise în akkadiană, găsite la Taanak.A se vedea la HAPIRU

SCUIPATRitual care constă în a scuipa în semn de dispreţ. Practicat mai ales în Orient. Soldaţii romani L-au scuipat pe Isus înainte de răstignire(Mt 27 :30).

244

SCUT ÎN OPTScut al cărei formă aminteşte de cea a cifrei opt şi care a fost uti-lizat de-a lungul epocii de bronz.

SFÂNTA SFINTELORLoc sacru din Templu (1 Împ. cap.6), care era separat de Locul Sfânt printr-o dublă perdea şi în care marele preot avea acces, o dată pe an, în ziua Ispăşirii. Această încăpere nu avea nicio mobilă. Este de asemenea o expresie profetică utilizată doar în Daniel (9 :24), raportându-se la Hristos ce aduce purificarea spirituală atât evreilor cât şi păgânilor, prin lucrarea Sa de răscumpărare pe crucea de la calvar. Apos-tolul Petru va utiliza o expre-sie asemănătoare spunând : « Şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu » (Ioan 6 :69).A se vedea la DEBIR sau

SANCTUARSFÂNTUL MORMÂNTÎmpăratul Hadrian, în 134, a ridicat la Ierusalim, probabil pe muntele calvarului, o statuie a lui

Jupiter şi o alta a lui Venus.De aceea Elena, mama lui Constantin, a săpat jos, lângă statuia lui Venus şi a descoperit acolo mormântul săpat în stâncă,unde Hristo ar fi putut fi depus(Ioan 19 :41). Eusebiu spune că bazilica, nartexul (pronaos),semicercul, vestibulul prevăzut cu un portic au fost construite pe chel-tuiala Împăratului Constantin în 325, dar în 1843, un arheolog ger-man, Otto Thenius, recunoaşte un alt sit posibil, jos lângă locul numit al Căpăţânii. Resturile unui baptisteriu şi ca-nalizarea sa săpată în piatră în secolul V sunt încă vizibile, dovedind existenţa unei biserici primare.A se vedea la IERUSALIM

SFÂNTUL GIULGIUGiulgiul în care se crede că Isus a fost pus în mormânt; diferite teste ştiinţifice cu carbon 14 par totuşi să dovedească că el nu datează decât din secolul XII. Este un cearşaf din in de 4,34m lungime, pe 1,09m lăţime, care arată în fil-igran corpul unui bărbat. În 1350, giulgiul aparţinea unui cavaler ce locuia la Troyes. În 1532, el

245

a fost dat ducelui de Savoie care l-a pus în biserica din Chambéry; ca urmare a unui incendiu, du-cele de Savoie l-a transferat în 1578 în catedrala Sfântul Ioan Botezătorul la Turin.

SHAKKANAKTitlu de prinţ sau de guvernator în Mesopotamia.

SHAMASH Zeul-soare, judecător al cerului şi al pământului. Simbolul săi era discul solar. El l-a ajutat pe Sargon II în lupta împotriva luiUrartu. I se aducea ca ofrandă tămâie pe altar, şi, prin înţelepciunea sa, el transforma blestemele lui Andi-ku în binecuvântări.

SHEKELMonedă evreiască din argint însemnând “greutate”, ea era echivalentă cu siclul (Ex 30 :13). La origine, moneda se cântărea pe balanţe (Lev. 19 :36) căci nu aveau încredere în ştampila de valoare indicată pe monedă, ci în greutatea ei (Gen. 23 :16 ; 43 :21).

SHEPHELAH (în trad. lui Cornilescu=câmpie, vale)Regiune situată între câmpia Saron şi munţii lui Iuda. Ea se găseşte frecvent citată în Bib-lie (Deut. 1 :7, Iosua 9 :1 ; Jud. 1 :9 ; Ier. 17 :26). Cetăţile din Shephelah au fost cucerite de Io-sua, apoi de filisteni (2 Cron. 28 :18), în sfârşit de evrei. Această regiune agricolă este bogată în măslini şi smochini. Împăratul lui Iuda, Ozia, avea acolo multe turme (1 Împ. 10 :27 ; 1 Cron. 27 :28 ; 2 Cron. 26 :10).

SEBASTANumele grec al Samariei, care înseamnă Augusta. Irod cel Mare a dat Samariei numele de Augusta, în onoarea Împăratului ; moneda epocii, numită “se-bastos”, era bătută cu efigia lui Augustus. În secolul IV, ce-tatea a devenit creştină ; având un episcopat,o bazilică arată amplasarea probabilă a mormân-tului lui Ioan Botezătorul. În secolul XII, Sebasta era locuită de cruciaţi. Ea a fost cercetată arheologic în 1908 de G.A. Re-isner, D. Lyon şiC. Fisher, de la universitateadin Harvard.

SEBASTIANOfiţer roman, născut la Narbonne, devenit victimă pentru că i-a ajutat pe creştini în timpul persecuţiei lui Diocleţian, care a durat din 303 până în 305. Marti-rajul său, în 305, este autentic şi el este menţionat cronograf în 354, dar istoria con-form căreia el ar fi fost străpuns de săgeţi este o legendă. El este patronul arcaşilor.

SEFER-THORAA se vedea la THORA

SELEUCIZII (358-65 î.I.H.)Dinastie elenistică fondată deSeleucus I, născut în 358, mort în 280, fondator al monarhiei siriene ; el l-a însoţit pe Alexandru cel Mare în Asia. Când s-a împărţit Imperiul, el a primit Babilonia şi s-a aliat cu Antigon. Teritoriul său s-a întins atunci de la Frig-ia până la Indii. El a fondat Seleu-cia, capitala sa, pe Tigru. Această civilizaţie a fost distrusă de Pompei.

SEMI-ARIENITermen utilizat în secolul IV pentru a-i desemna pe episcopii

şi pe teologii care nu au accep-tat nici canoanele Conciliului de la Niceea despre Trinitate, nici pe arienii radicali care văd o creatură în Fiul lu Dumnezeu. Semi-arienii utilizează termenii « homoios » şi « homoiousios » pentru a defini relaţia dintre Tatăl şi Fiul.

SEMI-PELAGIANISMTermen utilizat în secolul IV pentru a-i desemna pe cei care, în Galia, se opuneau lui Augustin referitor la predestinare. Ei recunosc că harul este necesar pentru mântuire, dar ei afirmă că fiinţa umană poate combina efor-turile sale pentru a face ceva bun fără ajutorul harului. Galii parti-zani ai aceste idei sunt Casian şi Vincent de Lérins. Adversarii lor erau Prosper din Aquitaine şi episcopii din al II-lea Conciliu de la Orange în (529), care au condamnat semi-pelagianismul.A se vedea la PELAGIANISM

SEMIŢIINume date raselor ce aveau castrămoş comun pe Sem, fiul lui Noe. Reprezentanţii acestui grup

247

sunt evreii (Isus prin ascendenţa Sa adamică este semit : Luca 3 :36), arabii, sirienii. Originari din Arabia, ei se amestecă cu babilonienii şi alte popoare ara-maice şi feniciene. Ei au o religie monoteistă, dar sunt poligami. Gramatica semită este diferită de gramatica indo-europeană: fiec-are rădăcină conţine invariabil trei consoane, scrisul se citeşte de la dreapta la stânga şi utilizează mult metafora. Semitismul este ansamblul caracterului semit, al civilizaţiei, al limbilor lor.

SEMITICA se vedea la SEMIŢI

SENECA (4 î.- 65 d.I.H.)Filozof păgân născut la Cor-doba, în 4 î.I.H., mort la Roma în 65 d.I.H. Educatorul lui Nero (54-68 d.I.H.), el a fost victima bănuielilor acestuia, care l-a constrâns la sinucidere. El este considerat ca cel mai mare stoic al timpului său. El i-a influenţat puternic pe creştinii din epoca sa, în aşa măsură încât Ieronim, în cartea sa despre oamenii iluştri, îl numără pe Seneca prin-tre creştini. El a scris : « Scrisori către Lucilius, Medeea, Femeile

din Troia, Agamemnon, Fedra, etc. ».

SEPTUAGINTAÎnseamnă : « lucrarea celor 70 » (prescurtat LXX). Este vorba de o traducere greacă a VechiuluiTestament care a fost realizată laAlexandria sub Ptolemeu III(285-245 î.I.H.) de către 70 desavanţi evrei. Câţiva evrei orecunosc ca fiind inspirată deDumnezeu; alţii spun că această versiune este o erezie « asemănătoare cu viţelul de aur».De obicei Părinţii Bisericii o citeau pentru că ea este cea mai veche şi cea mai celebră dintretraducerile Vechiului Testament.

SEPTIMIU SEVER (146-211)Împărat roman, născut la Leptis în 146, mort în 211 la Eboracum în Marea Britanie. După mai multe funcţii, el şi-a atras afecţiunea poporului şi a fost numit împărat, în acelaşi timp cu Clodius Albi-nus şi Pescernius Niger, care au fost ucişi de el; din 197 până în 202, el a luptat împotriva Parţilor.

Revenit la Roma în 202, el a distribuit mulţi bani poporului, dar în acelaşi timp el a permis persecuţia creştinilor. Izbucnind un război în Marea Britanie în 208, el mers acolo şi a construit un zid care-i poartă numele.

SESOSTRIS III(1887-1850 î.I.H.)Mare cuceritor, el a fost cel maiputernic faraon din cea de-a XII-a dinastie. El a făcut expediţii în Nubia, în Sudan, în Palesti-na care se va termina cu luarea Sihemului,în munţii lui Efraim. Această cetate, de o importanţă strategică remarcabilă, a devenit o cetate de scăpare (Iosua 20 :6-7).A se vedea la CETATE DE SCĂPARE

SETIENIISectă gnostică care pretinde că se trage din Set, al 3-lea fiu al lui Adam şi Eva. Setienii au elaborat o cosmologie complexă care se bazează pe triada divină constituită din Tatăl, Mama şi Fiul. Ei descriu o luptă cu fiinţele inferioare şi un conflict între

spirit şi materie. Nu se cunoaşte această sectă decât datorită de-scoperirilor lui Nag Hammadi.

SEVER ALEXANDRU(209-235)Împărat roman, născut la Aco înFenicia în 209. Fiul adoptiv al lui Elagabal, în 222, el a fost proclamat împărat de pretorieni la vârsta de 13 ani. În 232, el a întreprins o expediţie fericită împotriva perşilor, dar, în 235, el a fost asasinat în momen-tul în care el pregătea o expediţie împotriva Germanicilor. Acceptând sincretismul religios, el a tolerat creştinismul.

SIBILINE (ORACOLE)Este vorba de o culegere de ora-cole redactată de ghicitoarele ev-reice în secolul II î.I.H. Uniicreştini, în secolul II d.I.H., au făcut o sibilă (al cărei sens esteascuns) prezicând viitorul, imi-tând aceste faimoase oracole păgâne. Din cele 15 cărţi, trei au dispărut. În general, lucrarea condamnă Roma pentru numeroasele sale crime.

249

A 6-a carte conţine un imn adre-sat lui Hristos, iar a 8-a are fai-moasa formulă cristică a Peştelui (ICHTHUS).A se vedea la ICHTHUS

SICARIUS“Sicarius” era, în Palestina, un ucigaş care utiliza un pumnal nu-mit “sica”.A se vedea la ZELOŢI

SICOMOR (tradus in Biblia românească cu dud, smochin sau sicomor-nota trad.)Arbore de genul smochinului cu ramuri joase, care abundă înIsrael. El poate atinge 15m înălţime. Lemnul său servea la fabricarea şarpantelor (Isaia 9 :10), umbra sa este plăcută şi apreciată.El este citat în 1 Împ. 10:27 ; 1 Cron. 27:28, 2 Cron. 1:15. Luca 19:4 ni-l prezintă pe Zacheu ur-cat în el pentru a-L vedea trecând pe Isus.

SIGILIUL LUI SHEMAAcesta este unul dintre cele mai frumoase sigilii din iaspis pe care l-a dat vreodată arheologia

biblică. Se crede că Shema era un ofiţer al împăratului Ieroboam, şi că a i se da un sigiliu ca dovadă de bună credinţă însemna să i se încredinţeze puterea.

SIGILII(SIGILII-CILINDRICI)Folosirea sigiliilor aparţine unui trecut îndepărtat. În Mesopotamia, deja în mile-niul IV î.I.H., existau mici cu-buri din piatră gravată scrise în sumeriană. La Susa, un sigiliu pus pe un urcior reprezenta un rege preot aruncând cu săgeţi asupra duşmanilor săi; aceste si-gilii au fost în curând înlocuite cu sigilii-cilindrice ce se rulau pe argilă proaspătă de lungimea dorită;zeul dreptăţii era reprezen-tat aşezat pe tronul lui; pe cel de la Uruk (4000 î.I.H.) era gravată zeiţa Inanna, zeiţa recoltelor; iar pe cel de la Susa (secolul XVIII î.I.H) apărea Ea, zeul apei. Moise vorbeşte de lucrul « pecetluit în comorile Mele » (Deut. 32 :34).A se vedea la ENKI

SIHEMCetate importantă, situată la poalele muntelui Garizim şi a

250

muntelui Ebal, ea controla dru-mul roman ce lega Egiptul de Siro, Fenicia. Avraam părăsind Haranul a construit aici un altar Domnului (Gen. 12 :6). Iacov a cumpărat aici o parcelă de teren (Gen. 33:18).Iosif a fost adus din Egipt şi îngropat în terenul cumpărat deIacov (Iosua 24). Roboam a venit aici să se proclame împărat (1 Împ. 12 :1).După schismă, Ieroboam a făcutdin ea prima sa capitală (1 Împ. 12 :25) ; ea a fost distrusă de Salmanasar V care, în 724 î.I.H., a făcut un schimb de populaţie care a devenit un nou popor: sa-maritenii.În fundaţia palatului împărătesca fost descoperită o jertfă de fundaţie: un urcior ce conţinea osemintele unui foarte tânăr co-pil, în ciuda severei interdicţii aDomnului. Cetatea a fost cercetată arheologic în 1913 de E. Sellin, apoi în 1956 de Mac Cornick. A fost găsit templul lui Baal-Berit, citat în Jud. (8 :33 ; 9 :4).A se vedea la FÂNTÂNA LUI IACOV

SIDONÎn Biblie, Tsag-Tsidon înseamnă«piaţa de peşte ». Această antică cetate a Feniciei este deja citată în Geneza (10 :15).Ea avea un dublu port datorită unor stânci paralele cu malul,fapt care îl făcea foarte frumos. A fost numit: « mama cetăţilorfeniciene », căci ea a dominattoată Fenicia, o parte a Palestinei şi a colonizat Hipona, Cartagina şi Tir. Homer îi atestă importanţa. Iosua (19 :28) :o numeşte « Sidonul cel Mare». Sidonienii se închinau lui Baal şi Astarteii (1 Împ. 11 :5). Ethbaal, împăratul Sidonului, a fost tatăl Izabelei (1Împ. 16:31). Sidon a fost distrus de Assarhaddon, împăratul Asiriei, în 677 î.I.H. Un secol mai târziu, în 557, Sidon a participat la dis-trugerea Ierusalimului (Ioel 3 :4), apoi a vândut lemn pentru reconstrucţia sa cu Zorobabel (Ezra 3 :7). Sidon a fost distrus de Perşi în 345 î.I.H. În timpul lui Isus, sidonienii au mers înPalestina pentru a-L întâlni (Luca 6:17) ; Isus însuşi a mers la Sidon (Mt 15 :21).

251

SIDRAA se vedea la THORA

SIGILOGRAFIEŞtiinţă care studiază sigiliile şi peceţile în argilă sau în ceară.

SIGNATIASemnul crucii, gest care constă în a marca cu o cruce o persoană cu ocazia botezului sau a confirmării.

SILOCetate biblică situată lângă Betel,la 30km nord de Ierusalim. Iosua(cap. 18) ne informează că în acest loc a fost instalat Cortul Întâlnirii şi că el a atribuit aici teritorii la şapte seminţii care nu au primit partea lor. În timpul preotului Eli, poporul mergea în fiecare an să aducă jertfe la Casa lui Dumnezeu (Jud. 18:31). Lângă sinagogă a fost găsit capacul unui sarcofag, fapt ce indica locul mormântului lui Eli; acolo Samuel, crescut în templu, a primit chemarea lui Dumnezeu şi a fost profetul care a condus Poporul lui Dumnezeu (1 Sam. cap.3). Cetatea a fost cucerită şi

incendiată, spune profetul Ier-emia (7 :12). Profetul Ahia era originar de aco-lo (1 Împ. 11 :29).

SILOAM(SCĂLDĂTOAREA de la)Scăldătoare situată în unghiul sud-est al Ierusalimu-lui, la poalele muntelui Moria, ea este alimentată de izvoarele Ghihonului : legată printr-un ca-nal săpat în stâncă în timpul lui Ahaz sau Ezechia; o inscripţie de şase rânduri, descoperită în canal, în 1880, dovedeşte asta. Rezervorul dreptunghiular face 17m lungime, pe 5,5m lăţime şi 6m adâncime.Aici a avut loc miracolul vindecării orbului din naştere (Ioan 9 :7).A se vedea la SINNOR SILOZ DE GRÂNEA se vedea la HAMBAR CU GRÂNE

SILVESTRU I (270-335)Născut la Roma în 270, mort la Roma în 31 decembrie 335. Papă în 314, este primul « papă » care a trăit sub ordinele unui împărat

252

creştin, Constantin I, care a de-schis un Conciliu la Niceea pent-ru a rezolva chestiunea donatistă, pe care el a condamnat-o sub presiunea episcopilor. Constantin a construit la Roma şapte biserici, dintre care cea a Sfântului Petru la Vatican şi bazilica Sfântului Ioan Lateran. În afară de această generoz-itate exceptională, Constantin acţionează aproape întotdeauna fără a ţine cont de papa. Există numeroase legende târzii despre Silvestru. Se spune în Falsele Decretale, că Constantin i-a făcut donaţie Roma şi dependinţele ei.

SIMBOLCeea ce, în virtutea unei convenţii, corespunde unui lucru sau unei operaţii pe care o desemnează sau o evocare prelungită ; botezul prin imersiune este simbolul îngropării şi al învierii cu Hristos. Botezul, care avea o semnnificaţie simbolică, a deve-nit un sacrament prin puterile « sacerdotale » ale preotului.

SIMEON STÂLPNICUL(390-459)Născut la Sis, în Cilicia, azi Ko-zan (Turcia). Acest ermit a de-venit stălpnic rămânând aşezat în vârful unei coloane (stâlp). Călugăr la Antiohia, el s-a făcut ermit în 423, construindu-şi el însuşi coloana unde a urcat pen-tru a nu mai coborî niciodată de acolo: rămânând acolo în rugăciune timp de 36 de ani. El a frapat imaginaţia mulţimilor care veneau să-l vadă; alţii l-au imitat. Prin înţelepciunea sa, el a influenţat poporul, dar şi pe împăratul Teodosie II (408-450),care a făcut apel la mijlocirea sa pentru a reconcilia Antiohia şi Alexandriea în urma primului Conciliu de la Efes.Teologia sa calcedoniană a ajutatbisericile din Siria.A se vedea la STÂLPNICI

SIMPLICUS (468-483)Papă la Roma. Sub pontificatul său a dispărut Imperiul Roman, în 476. Odoacru, împărat germanic, îl pune împărat pe Romulus Augus-tulus, copil încă, şi îl informează pe Împăratul din Răsărit, Zenon,

253

că el va conduce Italia în locul său; atunci Bisericile din Roma şi din Constantinopol s-au despărţit printr-o schismă în 482. Acachie, patriarhul de la Constantinopol, voia un statut echivalent cu cel de la Roma, ceea ce i-a fost re-fuzat.

SINZeul-lună, venerat la Ur în Caldeea, patria lui Avraam. El este descris ca tatăl zeiţei Iştar, zeiţa războiului şi a fecundităţii. El urmărea trecerea timpului şi a lunilor. Simbolul său era semi-luna.

SINAIMasiv muntos, numit şi Horeb, situat între golful Suez şi Aqaba. Poporul Israel a ajuns aici în a treia lună după ce a părăsit Egip-tul (Ex. 19:1). La poalele munte-lui Sinai se întinde o vastă câmp-ie deşertică ; acolo l-a aşteptat poporul pe Moise să coboare de pe munte după ce Domnul a făcut legământ şi i-a dat Tablele Legii, făcând din Israel o naţiune al cărei împărat va fi Domnul (Ex 20:1). Muntele Sinai a fost unul din leagănele monahismului creştin.

SINAGOGALoc unde evreii se adunau în afara Templului pentru a face lecturi şi rugăciuni publice. Isus Hristos şi apostolul Pavel au învăţat adesea în sinagogi (Luca 4:16, Fapte 13 :15). Evreii exilaţi la Babilon păreau a fi primii care au orga-nizat o sinagogă. Prima sinagogă a fost probabil construită de Ezra în curtea distrusă a Templului (Ezra cap.3) ; mulţi alţii au făcut apoi la fel în Ierusalim şi în toate cetăţile din Israel.

SINAITICUSNume dat unuia dintre cele mai importante manuscrise greceşti,conţinând textul integral al Noului Testament şi o parte din Vechiul Testament. El a fost descoperit de Tischendorf la mănăstirea Sfânta Ecaterina în 1859. El era compus din 129 de pagini reprezentând 110 000 de rânduri.A se vedea la CODEX

SINEDRIUTribunal local al evreilor care îşi avea sediul în sinagogile din diaspora şi la Ierusalim; el a fost organizat în timpul captivităţii

254

la Babilon. Era compus dintr-un preşedinte (rosch), dintr-un Mare Preot evreu ( Nasi) ; primul vice-preşedinte era părintele tribunal-ului, apoi veneau preoţii, bătrânii şi scribii. Sinedriul ocupa o sală numită gazith. El era compus din 23 de membri. Înainte de căderea Ierusalimului, în 70, cel de la Ierusalim a fost transportat la Jamnia (sau Yabne).

SINNORTunel care aducea apa de laizvorul din Ghihon, situat în af-ara Ierusalimului, în interiorul oraşului trecând pe sub meterze. Acest tunel i-a permis lui Da-vid să pătrundă în Ierusalim şi să cucerească oraşul (2 Sam. 5 :6). Împăratul Ezechia a ame-liorat acest « sinnor » alungindu-l cu 540m, permiţând aducerea apei potabile de la Ghihon până la rezer-vorul din Siloam (2 Împ. 20 :20).A se vedea la SILOAM (SCĂLDĂTOAREA de la), la TUNELUL LUI EZECHIA

SION (MUNTE)Numele uneia dintre cele trei coline din Ierusalim care era lo-cuit de către Iebusiţi ; mai târziu

David l-a numit Cetatea lui Da-vid(2 Sam. 5 :7). Această colină a fost considerată ca sfântă când David a adus aici Chivotul Legământului (2 Sam. 6 :12), dar Templul a fost construit de Solo-mon pe muntele Moria. Vechiul Testament vorbeşte adesea de Sion, în sens larg, incluzând Templul în colina Sionului (Isaia 8:18 ; 18:7 ; Ioel 3 :17, Mica 4 :7).A se vedea la FIICA SIONULUI

SMIRNANume ce ănseamnă « smirnă ». Cetate foarte veche, situată în Asia Mică. Grecii din Eolia au pus stăpânire pe ea şi ionienii au introdus-o în confederaţia lor. Allyate, regele Lidiei a distrus-oîn 580 î.I.H. Alexandru cel Mare a reconstruit-o. Romanii au an-exat-o în 133 î.I.H. Biserica din Smirna este menţionată în Apocalipsa(1 :11 ; 2 :8). Apostolul Ioan nu-i reproşează nimic, dar o îndeamnă să reziste persecuţiei. Policarp, episcop de Smirna, a fost martirizat aici în 169 d.I.H., dar, în 178, cetatea a fost distrusă de un cutremur de pământ.

255

SMOALĂA se vedea la ASFALT

SMITHElev al lui Rawlinson. La 20 de ani, el a studiat tăbliţele din argilă asiriene şi a publicat, în 1871, « Analele lui Assurbanipal » ; în anul următor, el a descifrat o tăbliţă ce relata despre potop.Emoţia a atins punctul culminant când el şi-a prezentat traducerea în faţa asistenţei de la Society of Biblical Archeology.

SOCLUProeminenţă în vărful părţii met-alice a unei suliţe, destinată să fie fixată pe mânerul său.

SODOMA ŞI GOMORACetăţi celebre prin bogăţiile lor,prin depravarea homosexuală şidegradare (Gen. 13 :10) În pofida acestei proaste reputaţii, Lotse instalează la Sodoma. Făcut pri-zonier de împăratul Chedorlaomer, el a fost eliberat de Avraam. Dumnezeu l-a scos pe Lot, cât şi pe soţia sa şi două din fetele sale, înainte de a distruge cetatea prin-tr-un potop de foc şi de pucioasă.

Ruinele celor cinci cetăţi distruse se puteau vedea încă în vremea lui Hristos. Tacitus vorbeşte de-spre asta în Istorii, iar Josephus în Războaiele evreieşti.

SOLOMON (ODELE LUI)Este prima carte de imnuri creştine; datând de la sfârşitul primului secol, este o culegere de 42 de piese scrise în siriană,provenind de la Edessa. El afirmă naşterea din fecioară a lui Hristos, evocă Logosul şi tor-turile Infernului ; este de natură liturgică şi uneori utilizată pentru ceremonia botezului.

SOTERIOLOGIETermen grec ce înseamnă : « Teologia Mântuirii ». În istoria Bisericii, au avut loc dezbateriimportante despre natura umană a lui Hristos. Grigorie de Nazians afirmă « că Hristos trebuie să fie în întregime om pentru a-i salva pe oameni, căci ceea ce nu a fost asumat de Hristos, nu poate fi mântuit de El ». Acest principiu a fost reluat mai târziu de alţi Părinţi ai Bi-sericii.

256

STÂLPUL ASTARTEIIA se vedea la CULT IDOLATRU

STÂNCA DIN BEHISTUNSituată în Persia, în Kurdistanuliranian, pe muntele Zagros. Această stâncă a fost descoperită în 1846 de H. Rawlinson. Este vorba de un basorelief de 15m lungime, pe 7,60m înălţime,tăiat în stâncă. Acest text estescris în trei limbi : cuneiformă acadiană, vechea persană, elamită. Textul, compus din 1200 de rânduri cu ilustraţii, povesteşte despre faptele de vitejie ale împăratului Darius I, Ahemenid (522-486 î.I.H.). Acest împărat Darius este menţionat în Biblie în Ezra (4 :24) ; el a per-mis reconstruirea Templului.A se vedea la RAWLINSON

SOZOMEN (439-450)Născut la Constantinopol, el a devenit avocat în Palestina. El a scris o Istorie Ecleziastică, cuintenţia de a o continua pe cea începută de Eusebiu din Cezareea.El a scris un rezumat al istoriei universale până în

323 (text care a dispărut), apoi îşi începe propria lucrare despre originile Bisericii până în 425. El povesteşte, între altele, istoria creştinismului la armeni şi perşi, cât şi începutulmonahismului.

SPECTROMETRICAŞtiinţă de analiză nucleară utilizată pe metale şi monede pentru a descoperi aliajele. S-a putut astfel studia valoarea unei monede după cantitatea de aur pe care o conţinea într-o anumită epocă. Aceasta a permis să se deceleze perioadele de devalo-rizare.STADION (locul de alergare)Apostolul Pavel vorbeşte de-spre alergare pe un stadion (1 Cor. 9 :24). Atletismul, la greci, mai întâi, apoi la romani, a ju-cat un rol important în educaţia populaţiilor, introducând gustul competiţiei. La Roma, stadionul construit de Sever Alexandru putea cuprinde 30 000 de spec-tatori.

STAREŢîn Biserica Ortodoxă, călugăr care practică călăuzirea spirituală.

257

Aceşti călugări, mai instruiţi decât preoţii, trăiau în mănăstiri.Se făcea apel la ei pentru a ficonsiliaţi prin practicarea relaţiei de ajutor şi confesiune.

STĂPÂN (şi învăţător)Titlu purtat de anumite persoanecare exercitau o autoritate. ÎnBiblie, se vorbeşte adesea de stăpân. « Dumnezeu este Stăpânul (în traducerea Cornilescu-Ziditorul-n.trad.) cerului şi al pământului» (Gen. 14 :19). Isus Hristos era numit «Învăţătorul » de către ucenicii Săi (Luca 8:24), să adăugăm şi foarte frumoasa poveste a lui Fil-imon, stăpânul lui Onisim (Fili-mon 1).

STÂLPNICICălugări ce trăiesc pe porticuri sau pe coloane în ruină. Aceste mănăstiri au fost fondate de Simeon Stâlpnicul. Sirian, născut la Sesan în 390, mort la Antiohia în 459, el a trăit mai mult de 30 de ani în vârful unei coloane înalte de 20m. El a găsit numeroşi imitatori.A se vedea la ANAHORET, la SIMEON STÂLPNICUL (390-459)

STELA LUI MERNEPTAHDescoperită la Teba în 1896, estesingurul text egiptean (datat din 1230 î.I.H.) care menţionează poporul evreu sub numele de Israel. Merneptah îşi povesteşte victoriile : « Canaan este devas-tat, Israel este răvăşit, sămânţa sa este distrusă ».

STELA LUI MEŞA Această stelă, numită şi Pia-tra din Moab, este din bazalt negru; înaltă de 1,13m, de 70cm lăţime şi 35cm grosime, ea a fost descoperită în 1868, la Dibon, de misionarul alzacian F. Klein, de la Church Missionary Society. Această inscripţie în feniciana veche datează din 910 î.I.H. Este o autentică pagină biblică, ce relatează povestirea din 2 Împ. cap. 3. Sunt citaţi aici Omri, împăratul lui Israel şi Meşa,împăratul lui Moab.A se vedea la DIBON

STELA VULTURILOR(2450 î.I.H.)Acest text celebru, ce se poate vedea la Muzeul Luvru, relatează victoria împăratului Eanatoum,

258

prinţul Lagaşului, împotriva lui Oumma, în legătură cu o frontieră. Zeul Enlil a ordonat să se arunce o mare plasă asu-pra tuturor duşmanilor săi, astfel capturaţi.

STINDARDUL DIN URCetate situată în Haldea, patria lui Avraam. Stindardul său este o piesă din mozaic din sidef, reprezentând scene religioaserăzboinice.

STOA ÎMPĂRĂTEASCĂNume dat casei împărăteşti a lui David, care era considerată, dupăFlavius Josephus, « ca una dintre cele mai frumoase reuşite arhi-tecturale ale antichitătţii dinOrientul Apropiat; ea era compusă dintr-un portic cu trei naosuri şi cu patru rânduri de colonade.

STRATIGRAFIETehnică teoretică ce permite studiul diferitelor nivele ale uneiMovile (formată din ruinele su-prapuse ale mai multor cetăţi), printr-o secţionare schematică în straturi verticale şi orizontale

regulate. « În practică, acestediferite straturi se amestecă cu puţuri, şanţuri, canale de scurgere, morminte, fără a mai pune la socoteală faptul că zidurile pot depăşi nivelul solului» (D-na Caubet, Adminis-trator General al Luvrului).

SUBINTRODUCTAESe spune despre credincioasele creştine care trăiau cu alt credincios într-o căsătorie spirituală neconsumată (fără relaţii intime). Această practică a durat până în secolul V. Unii Părinţi ai Bisericii, ca Ioan Gură de Aur, nu au fost de acord.

SUBLIGACULUMLa romani, în timpul lui Isus, curea lată purtată de atleţi şi sub tunică, de către populaţie.

SUBMERSIUNE(scufundare)Practica botezului prin imersiunetotală într-un baptisteriu sau un râu.

SUBORDINAŢIANISMULDoctrină conform căreia, în Trini-

259

tate, Fiul este subordonat Tatălui. Această idee foarte răspândită în secolele II şi III, dispare în secolul IV din cauza legăturilor prea evidente cu arianismul, care mergea până la a nega Persoana Divină a Fiului.A se vedea la ARIANISM (sec-olul IV)

SUMER, SUMERIENI(4160-3000 î.I.H.)Strălucitoare civilizaţie a celui de-al IV-lea mileniu î.I.H. care, venind probabil din Iran, s-a instalat în Mesopotamia, între Tigru şi Eufrat. Li se datorează invenţia sistemului sexagesimal care divizează ora în 60 de min-ute şi minutul în 60 de secunde, cât şi invenţia pictografică a scrierii, care va permite fixarea numelor de oraşe, de oameni şi de zei. Ei au organizat oraşele în cetăţi-state, ca Ur, Lagaş, Uruk, Eridu.Împăraţii lor erau şi preoţi, reprezentându-şi divinităţile pepământ. Zeul An este stăpânul cerului, Enlil, suveranul pământului, Enki, zeul izvoare-lor. Mai cităm pe Ningirsu, Nan-nar, Ningal, zei ce munceau la construirea ziguratului (templu

babilonian).A sevedea la MESOPOTAMIA

SURSESursele în arheologia biblică nuprovin în principal din Biblie, ci din documente literare vechi care ne informează asupra istoriei, locurilor, instituţiilor, obiceiuri-lor epocii. Printre autorii greci,cităm : Herodot (484-420 î.I.H.), Scylax din Caria (secolul IV î.I.H.), Zenon (335-264 î.I.H.). În Egipt, cităm : Eratostene din Cirena (284-192 î.I.H.), Agath-arcos din Cnidus, Posidonius din Apamea (135-50 î.I.H.), Polybiu (200-125 î.I.H.)Diodor din Silicia (50 î.I.H.),Filon din Alexandria (din 13 î.I.H. până în 54 d. I.H.) Apoi, după Hristos, Flavius Josephus (37-100), Pliniu cel Bătrân (23-79), Tacitus (55-120), Quintus Curtius, Dionisie Per-iegetes (117-138), Ptolemeu (161-180),fără a mai mumăra de-scoperirile recente.

SUSACapitala împărătească a Persiei (Neemia 1 :1), această cetate este

260

situată provincia Elam, la 240km de Golful Persic, pe fluviul Ulai(Daniel 8 :2). Cele mai vechi vestigii urcă până la 4000 de ani î.I.H. Assurbanipal a cucerit-o în642 î.I.H., apoi ea a aparţinut împăraţilor din Caldeea. Alexandru cel Mare, în 331 î.I.H., a cucerit-o, luând cu el imense bogăţii. Antigon, în 317, a cucerit-o de asemenea, dar în secolul VI d.I.H. ea a rezistat invaziei musulmane.În 1901, francezul J. de Morgan a desco-perit celebrul Cod al lui Hammurabi, apoi palatul lui Dar-ius cu taurii săi înaripaţi şi cusplendidele sale panouri emailate,ce se pot vedea la Muzeul Luvru. În acest palat au fost date, de către Ahaşveroş, petrecerile şi banchetele citate în cartea Esterei, la capitolele 1 şi 2.Obrocul cu muflonul din Susa este un mare pahar decorat cu păsări acvatice, probabil utilizat la aceste banchete.

261

ŞŞCOLIA se vedea la ALEXANDRIA, la ANTIOHIA (Şcoala de la)

ŞTEFAN INăscut la Roma, « Papă » în 254, mort în 257. El a avut mari con-troverse cu Ciprian dinCartagina, în legătură cu rebotezarea ereticilor şi aschismaticii. Africanii consider-au fără valoare primul lor botez; în consecinţă ei trebuiau sa fie rebotezaţi după ritul african. Tradiţia romană se mulţumea să pună mâinile peste ei cu rugăciuni şi fără o rebotezare. « Papa »Ştefan a afirmat că tradiţia romană deriva din gândirea apostolilor Petru şi Pav-el.

263

TTABERNACOL Mishkan în ebraică, templudemontabil care l-a însoţit pe poporul Israel în Sinai; acolo Domnul s-a întâlnit cu poporul său în afara taberei (Ex 33 : 7). El mai este numit şi « Cortul Întâlnirii » sau « Cortul Adunării» (ohel moed, în ebraică). Acolo vorbea Dumnezeu cu Moise. El era compus dintr-o curte (Ex 27:9), o poartă (27:16), alta-rul pentru arderile de tot (27:1), ligheanul de aramă (30:17), cor-tul (26:1) perdeaua (26:36), masa cu pâinile pentru punerea înainte (26 :35), sfeşnicul de aur(25 :31), altarul pentru arderea tămâiei (30 :1), perdeaua dinăuntru (26:31), chivotul (25 :10). Norul îl um-plea de slava Domnului (Ex. 40 : 34).

TABGHAAnsamblu de şapte izvoare de apă situate la Capernaum, la 50m de lacul Genezaret. Aici a fost construită o biserică în secolul

IV şi transformată în mănăstire în secolul IX. Un foarte frumos mozaic aminteşte de miracolul înmulţirii pâinilor şi peştilor.

TABOR (Munte)Situat la sudul mării Galileii, lângă Nazaret, el domină câmpia Izreel la 588m altitudine; vărful său în formă de dom a fost un loc de cult foarte vechi (Osea 5 :1). El este citat deseori în Biblie, în acelaşi timp cu muntele Hermon şi Carmel (Ier. 46:18 ; Ps 89:12). În vremea Deborei, două seminţii s-au unit aici pentru a face război cu Canaaniţii (Jud. 4:6). Deşi nu mai este numit cu exac-titate în Noul Testament, vechile tradiţii creştine au făcut din el locul « muntelui schimbării la faţă » (Mt 17 :1).A se vedea la MUNŢI ÎN ISRAEL.

TABULA (harta) LUI PEUTINGEREste planul rutier al tuturor drumurilor romane occidentale şiorientale. Această hartă era pictată la Roma sub un portic. În timpul lui Cezar Augustus,

264

ea era formată din 11 segmente, de o lungime totală de 6,82m, pe 34cm lăţime.Ea a fost copiată de mai multe ori : în 1508 de către Peutinger, şi, în 1753, de către von Scheyb, din Viena; el a gravat-o pe cupru pentru a o imprima.

TACITUSAcest istoric roman (55-120 d.I.H) a scris mai multe lucrări, din vremea lui Nero până la Domiţian: Dialogul oratorilor, Viaţa lui Agricola, Germania. Cele două lucrări istorice sunt : Analele, şi, în jur de 108, el a scris Istorii.

TALION (LEGEA)Lege biblică citată în Exod (21 :24) : « viaţă pentru viaţă, dinte pentru dinte, ochi pentru ochi». Această lege a fost reluată şi autorizată de legislaţiile greacă şi romană ca fiind o pedeapsă aplicată unui vinovat tratându-lîn acelaşi mod în care i-a tratat sau a vrut să-i trateze pe ceilalţi.

TALMUDVastă compilaţie de tradiţii orale

evreieşti din secolul IV, privi-toare la viaţa civilă, morală, religioasă şi filozofică. Există două talmuduri, Mishna şi Gemara, cel de la Ierusa-lim şi celălalt de la Babilon, completate de un sistem de in-terpretare, Midrash, în care Ga-maliel, învăţătorul lui Saul din Tars, (Fapte 22 :3) era foarte erudit. Interesul Talmudului pentru creştini este descoperirea tradiţiilor care ajută să înţelegem de ce Isus s-a opus atât de tare fariseilor ipocriţi din timpul Său.

TAMBUR DE COLOANĂElement cilindric al unei co-loane, putând cântări 8 tone, şi care era ajustat la un alt element cu ajutorul unui ghid de prindere din lemn.

TAMMUZA se vedea la DUMUZI

TANDETRONAparat utilizat în arheologie pentru datarea obiectelor, după tehnica de spectrometrie de masă prin accelerator. Izotopii cosmegenici pot furniza măsuri de timp la scară istorică,

265

arheologică, preistorică sau geologică.

TANIS (Ţoan)Cetate situată în Delta Nilului, ea est citată în Numeri (13 :22) : « Hebronul fusese zidit cu şapte ani înainte de cetatea Ţoan (Ta-nis-în gr.) din Egipt ». Acolo se găsea principalul loc de cult al zeului Seth; o stelă a faraonului Horemheb (1338-1314 î.I.H.)comemorează a 400-a aniversarea acestui cult. Avaris, Ramses şiTanis au fost numele succesive ale aceluiaşi oraş în diferite perioade. Deci în această cetate au cunoscut Evreii suferinţele sclaviei în timpul lui Ramses II (1301-1235 î.I.H.)(Ex 2 :23).

TARGUMSe numeşte aşa traducerea Vechi-ului Testament în aramaică, parafrazată, cu scurte comentariiorientate pentru cultul în sinagogi.După Exil, poporul evreu vorbea aramaica, de unde necesitatea dea traduce Tora din ebraică în aramaică şi de a da informaţii asupra unor anumite cutume

evreieşti din timpuri străvechi. Se numără 11 targumuri diferite ; cel de la Onkelos ar fi cel mai vechi.

TARSISPort comercial, de unde fenicienii din Tir importau diverse metale, ca fierul, plumbul, cuprul, cositorul şi mai ales ar-gintul (Ier. 10 :9 ; Ez 7 :19). « Corăbiile din Tarsis » erau cele-bre pentru a fi nişte corăbii put-ernice (Ps 48 :8 ; Isaia 23 ; Ez 27 :25). Identificarea portului Tarsis nu este stabilită. După Psalmul 72 (v.10) sau Isaia 66 (v.19), ar fi vorba de Spania sau de o insulă, Sardinia ; o inscripţie feniciană din secolul IX î.I.H. găsită la Nora vorbeşte de o cetate « Tarsis » sau rafinărie pe această insulă. Flavius Josephus a propus Tarsi-sul în Cilicia (Antich.1,127 ; IX, 208). Iona a vrut să fugă la Tar-sis pentru a scăpa de chemarea Domnului (Iona 1 :3).

TATIAN (120-172)Păgân sirian, el s-a convertit la Roma studiiand cu Iustin (Mar-tirul), în 172. El s-a întors în Ori-ent, unde el a iniţiat o mişcare

266

ascetică numită a « encratiţilor ». El s-a opus culturii greceşti scri-ind Discurs către Greci, care este o apologie a creştinismului şi Diatesseron, care este o armonie a celor patru evanghelii, şi care a devenit un text oficial în Biserica siriană până în secolul V.A se vedea la ENCRATIŢI

TAUScrisoare scrisă în alfabetul ebra-ic şi grec având forma unui T. La faraonii egipteni, instrument sa-cru pe care anumite divinităţi le purtau pe mână având forma unui tau. Încă din secolul I, el a deve-nit simbolul creştin considerat ca o imagine a crucii. Unii cred că este pecetea pe care îngerul o va pune pe fruntea « slujitorilor Dumnezeului nostru ! » (Ap 7 :3).

TAURUL ANDROCEFALTaurul androcefal de la Khorsabad este înalt de 4,25m. El prezintă faptele de vitejie ale lui Sargon II.Poate fi văzut la Muzeul Luvru, la Paris.A se vedea la SARGON II

TĂBLIŢA DE LA ESAGILTăbliţă găsită la Babilon în se-colul XIX de către G. Smith; scrisă în cuneiformă, ea este de-scrierea cifrată a Turnului Babel. Textul spune că baza avea 90m pe o latură, primul etaj avea 33m înălţime, al 2-lea, 18m înălţime, de la etajul 3 până la etajul 6, 6m. Al 7-lea, 15m. Înălţime totală, 90m. Această tăbliţă este a lui Se-leucus II (229 î.I.H.) şi se găseşte la Muzeul Luvru. Acest zigurat nu a putut fi construit, conform explicaţiei din Geneza (cap.11).

TĂBLIŢELE DESTINELORÎn epopeea lui Anzu, scrisă înMesopotamia, această tăbliţăaparţinea lui Enlil, regele zeilor ; ea conferea puterea supremă deţinătorului ei. Pe această tăbliţă se găsea decretată soarta oamenilor şi a zeilor.

TĂBLIŢELE DE LA TAANACCetate canaanită în câmpia Iz-reel, cucerită de Thutmose III, (ea este citată în Scrisorile de la El Amarna), apoi distrusă de Iosua (Iosua 12 :21). Ea a fost cercetată de arheologul Sellin,

267

în 1901, apoi de Lapp, în 1963, pentru American School of Ori-ental Research ; el a descoperit 40 de tăbliţe din argilă scrise în acadiană. Documente foarte preţioase pentru studiul chesti-unilor administrative, economice şi sociale din ţara Canaan.

TĂBLIŢELE DE LA TELLAMARNAÎn 1887, a fost descoperit la TellAmarna, în Egipt, un lot de 400 de tăbliţe. Este vorba mai ales de corespondenţa diplomatică ce venea din regatele din Orientul Apropiat, care se adresa fara-onilor egipteni. Limba utilizată era acadiana, ceea ce dovedeşte că această limbă era diplomatică între 1580 şi 1314 î.I.H.

TEATRUS-au numărat mai mult de 20 deteatre romane în Palestina; nu diferă prea mult de teatrele greceşti, ele cuprind două părţiprincipale ; « auditorium » şi « scena ». Auditorium era împărţit în secţiuni concentrice pe unul sau două paliere; nişte scări tăiau treptele în sus. Orchestra (locuri-

le situate între public şi scenă-n.trad.) era rezervată spectatorilor de rang înalt.Teatrele din Bet-Şan şi din Cezareea erau adaptate pentru spectacolul jocurilor de apă.A se vedea la NIMFEUM, la ODEON

TELLColină artificială, numită şi movilă, formată din mai multe cetăţi îngropate în pământ şi în straturi suprapuse. Când o cetate era distrusă de un cutremur de pământ sau un război, noii locuitori nu mai sco-teau molozul, ci reconstruiau pe resturile vechii cetăţi.

TEMPLUL DIN IERUSALIMConform planurilor date de Domnul împăratului David (2 Sam. cap.7), construirea lui de către Solomon s-a făcut din1014 până în 1007 î.I.H.(1 Împ. 6 :1). Ca urmare a necredincioşiei poporului Israel, acest templu a fost distrus de Nebucadneţar, împăratul Babilonului, în 584 î.I.H.

268

Cirus, împăratul perşilor, a per-mis evreilor exilaţi să se întoarcă la Ierusalim pentru a-l recon-strui, sub conducerea lui Ezra şi Neemia, în 515 î.I.H. (Ezra cap.6). În 168 î.I.H., Seleucidul Antiohus IV, împărat al Siriei, jefuieşte templul, care este dis-trus în 141 î.I.H. de către as-moneeni. În 19 î.I.H., Irod cel Mare a reconstruit al 3-lea tem-plu, care « a fost cel mai mare complex religios din tot imperiul roman ». Distrus în 70 d.I.H. de Titus, el nu a mai fost niciodată reconstruit, conform profeţiei lui Isus Hristos(Mt 24 :2).A se vedea la DEDICARE, la ESPLANADA TEMPLULUI, la PINACLU, la SFÂNTA SFINTELOR, la PERDEAUA DINĂUNTRU

TERTULIAN (155-220)Născut la Cartagina, el studiază dreptul, retorica şi greaca; în 195 el s-a convertit la creştinism şi devine cel mai mare scriitor latincreştin. El este cel care a creat cuvântul Trinitate. În 206, el a abandonat tradiţia apostolică pentru a-i urma pe montanişti, al căror ascetism el îl aprecia.În 220, el întemeiază

propria sa mişcare ; teologia sa este trinitară şi hristologia sa este subordinaţiană ; el separă creştinismul de cultura profană.El este autorul unei apologetici. El este Părintele Bisericii din Af-rica.A se vedea la PĂRINŢII BISERICII

TESTAMENTUL DOMNULUI NOSTRU ISUS HRISTOS(Testamentum Domini). Tratat scris în greacă în secolul IV în două volume, el afirmă că redă toate Cuvintele pe care Isus le-a adresat ucenicilor săi. Volumul I vorbeşte despre Antichrist şi despre construirea bisericilor şi volumul II tratează despre viaţa creştină.

TESTAMENTÎn Biblie, Vechiul Testament estecompus din 39 de cărţi, şi Noul Testament din 27 de cărţi. Vechi-ul Testament ne permite săînţelegem voia lui Dumnezeu pentru poporul Israel prin Legea lui Moise şi prin profeţi. Noul Testament ne revelează lucrarealui Hristos, viaţa Sa, învăţătura

269

Sa, crucificarea Sa, învierea Sa, cât şi naşterea Bisericii. Se regăseşte aceeaşi ordine şi în Apocalipsa, în primul capitol (v.1): Isus Hristos îl trimite pe îngerul său la apostolul Ioan, care este martor că tot ce a văzut el este Cuvântul lui Dum-nezeu şi Adevărul. Cuvântul “tes-tament” are sensul de legământ; Hristos este mijlocitorul unui nou legământ (Evrei 9 :15).

TETRARH (cârmuitor-Biblia rom.)Tetrarhul era un prinţ care guver-na o tetrarhie; tetrarhia reprezen-ta un sfert dintr-o provincie romană. Noul Testament menţionează trei tetrarhi : Irod, tetrarhul Galileii, fratele său Filip, tetrarhul Ituriei şi al Trahonitei, şi Lisania, tet-rarhul Abilenei (Luca 3 :1). Ei purtau uneori titlul de împăraţi. Exemplu : « ..cârmuitorul Irod » (Mt 14 :1)şi mai jos : « Împăratul s-a întristat (Mt 14:9).

TEXTE MAGICE-BLESTEMENume dat de egiptologi unor documente din timpul celei de-a XII-a dinastii (secolul XX î.I.H.). Este vorba de texte, scrise pe

statuete egiptene, unde sunt înscrise nume de prinţi, de cetăţi, ca Ascalon, Ierusalim, Sihem, Aco, Afec, Recab, Bet-Şemeş şi Haţor sau de popoare, însoţite de blesteme şi motive de ostil-itate. Spărgând aceste vase şi punân-du-le în pământ conform ritualu-lui, egiptenii credeau că pot să facă rău unor astfel de persoane.A se vedea la EGIPT

TEXTUS RECEPTUSA se vedea la CANONUL SCRIPTURILOR

THEBAÎn sinagogă, în spatele edificiului, pe o podea înălţată unde se găseau scribii, era dulapul sfânt orientat spre Ierusalim; el conţinea sulurile sacre învelite în nişte pânze de in şi în cutii.

THEOTOKOSCuvânt grec ce înseamnă Mama lui Dumnezeu.Origen (185-253) a fost primul care a aplicat acest termen Mariei; acest fapt i se părea logic căci în vechile religii exista un cult al zeiţei mamă. În secolul V,

270

Nestorie de Constantinopol a res-pins termenul spunând că Maria trebuie doar numită Hristotokos (Mama lui Hristos), în timp ce Chiril de Alexandria credea că Maria putea purta nu-mele de Theotokos.Conciliile de la Efes, în 431, şide la Calcedon în 451 au ratificatacest titlu, care se foloseşte de atunci.A se vedea la CHIRILDE ALEXANDRIA (376-444), la NESTORIE (380-451)

THORA (TORA)Nume dat de evrei Legii mozaice Pentateuhului care o conţine. Sefer-Thora este un exemplar al Legii mozaice copiat cu cea mai mare grijă, folosit în sinagogi în ziua de sabat pentru lecturanumită Sidra.A se vedea la PENTATEUH

THINITĂ (Epocă)(2950-2575 î.I.H.)Această epocă egipteană thinită este compusă din trei dinastii :- Prima (2950-2810) :Djer, Djet, Den, Anedjib, Se-

merkhet, Qa’a ;- A doua (2810-2640) :Hotepsekhemui, Nebre, Nineter,Peribsen, Sekhemid Khasekhemui;- A treia (2640-2575) :Epoca marilor piramide,Keops, Khafre sau Chephren, Menkaure, Djoser, Nebka, Kha-ba, Huni.

TEODICEEA BABILONIANĂDialog intelectual în 27 de strofe între un preot şi un sceptic. Ei îşi prezintă pe rând ideile respective despre viaţă şi creaţie. Această convorbire este realizată cu o politeţe ceremonioasă.

TEODOR DE MOPSUESTIA (350-428)Născut la Antiohia, el a studiat retorica cu un păgân nu-mit Libanius, apoi a legat o pri-etenie îndelungată cu Ioan Gură de Aur.El s-a căsătorit în 383; după ce a fost numit preot, el a devenit episcop în 392. Exegeza sa este conformă cu şcoala din Antio-hia ; el studiază Biblia pe funda-lul cunoştinţelor sale de istorie.

271

Hristologia sa şi comentariul său despre Psalmi l-au făcut celebrupână în Evul Mediu.

TEODOSIE I CEL MARE(347-395)Fiu de general, născut la Cauca, în Spania, în 347, mort la Milano în 395, el este numit de împăratul Graţian în fruntea armatelor din Orient. În 379, el este procla-mat împăratul Orientului. El a făcut patru campanii împotriva goţilor (din 379 până la 382). El este partizanul al credo-ului de la Niceea şi, în 381, el face din creştinism religia oficială din tot Imperiul de Răsărit. El convoacă primul Conciliu de laConstantinopol pentru a pune capăt disputei arianismului. În 390, Ambrozie îl supune unei penitenţe, din cauza masacrului răsculaţilor din Tesa-lonic. În 391, aprobat de epis-copul Ambrozie de Milano, el dă ordin să se închidă templele pagâne. El a a avut reşedinţa la Constantinopol.

TEODOSIAN (COD)Cod juridic promulgat de Teodosie II, redactat din 435 până

în 438. El pune păgânismul în af-ara legii şi stabileşte o linie de conducere ce trebuia menţinută în relaţiile dintre Biserică şi Stat în Imperiul roman.

TERAFIMIZei ai casei sub formă de statu-ete, aceşti idoli aveau diferite mărimi (Gen. 31 :19). Erau întrebaţi cu scopul de a cunoaşte viitorul. Profetul Sam-uel i-a asemănat cu un cult de vrăjitorie (1 Sam. 15 :23).

TERMOLUMINISCENŢĂTehnică utilizată în arheologiepentru a determina datarea unuiobiect prin încălzirea ceramicii.TOMA (FAPTELE LUI)Scrisă la Edessa în jurul anului 140, este o lucrare apocrifă şi gnostică ce povesteşte călătoria apostolului Toma, supranumit Didim, în Indii, şi convertirea împăratului Gundophorus.

TOMA(APOCALIPSA LUI)Lucrare maniheistă scrisă în latină aproximativ în anul 400, ea evocă sfârşitul lumii; ea a fost

272

foarte citită printre Priscillianişti.

TOMA (Evanghelia lui )Evanghelia atribuită lui Toma, zisDidim, scrisă la Edessa aproximativ în anul 140, este o scriere apocrifă şi gnostică conţinând 114 cuvinte ale lui Isus numite ”logias”. El descrie mai ales cum a creat Isus păsările din lut sau cum a făcut să moară un copil care l-a bătut.A se vedea la APOCRIFE

TIAMATZeiţă babiloniană, soţia lui Apu şi personificând haosul primor-dial. Condamnarea sa la moarte de către Marduk corespundea cu crearea lumii, reînnoită la sfârşitul fiecărui an în ritualul babilonian. Personificare a mării, ea a creat o armată de monştri înspăimântători, cum ar fi un şarpe cu coarne, un dragon, un erou, un demon, un câine turbat şi un om scorpion, un om peşte şi un om taur.

TIATIRA (Ak Hissar)Numele sale vechi erau: Pelopia

apoi Euhippia (Plinius). Cetate situată în Lidia, la frontiera cu Misia. Seleucus Nicator a stabilitaici o colonie de macedoneni în301. Principala sa activitate era fabricarea purpurei, din cochilii numite “murex trunculus”. Noul Testament o menţionează pe Lidia ca vânzătoare de purpură, originară din Tiatira (Fapte 16:14). Această cetate este de asemenea menţionată printre cele şapte biserici din Apocalipsa (1 :11 ; 2:18).

TIBERIU (14-37 d.I.H.)Sub domnia acestui împărat ro-man s-a derulat viaţa lui Isus Hristos. Fiul Liviei, el a fost adoptat de Augustus, pe care l-a urmat la tron. El este tribun mili-tar în Spania, apoi în Armenia, în Galia, în Alpi şi în Dalmaţia. Im-periul roman prospera sub con-ducerea acestuiadministrator stabil, începând cu anul 23, domnia sa a devenit un regim de teroare pe care el a condus-o de la Capri. Cu uşurare află romanii de moartea acestui împărat în anul 37.A se vedea la ÎMPĂRAŢIIROMANI

273

TIBERIADATiberiada este o cetate care a datnumele său lacului pe malul căruia era situată. Fondată de Irod Antipa aproape de izvoarele calde ale Hamatului, ea a fost capitala Galileii până în 61; Nero a dat-o lui Agripa II. Fortificată de Flavius Josephus, ea s-a predat lui Vespasian. Ea a devenit sediul Sinedriului în secolul II, aici Mishna (Mişna), Talmudul şi textele masoretice au primit forma lor definitivă. O biserică a fost construită de Constantin: biserica Sfântul Petru; ea va rezista cuceririi musulmane şi va deveni o cetate importantă a cruciaţilor. Lacul poartă mai multe nume : de Chineret (Num. 34 :11), de Tiberiada (Ioan 6 :1), de Marea Galileii (Mt 4 :18), de Ghenezaret (Luca 5 : 1). Acest lac măsoară 21km lungime, pe 12km lăţime şi este situat la 212m sub nivelul mării.A se vedea MAREA GALILEII

TIRUn foarte vechi port fenician datând din 2750 î.I.H., el este citat în Geneza (10:15 şi Isaia 23:5).

El a fost cucerit de egipteni în secolul XV î.I.H., conform tăbliţelor de la Tell Amarna; apoi Iosua (19 :29) ne vorbeşte de un port fortificat situat la frontiera cu Aser. Uram, împăratul Tirului, a oferit materiale lui Solomon pentru construirea Templului (1 Împ. 9 :10).Două secole mai târziu, Tirul a fost cucerit de Salmanasar V şi Sargon, în 722 î.I.H. (Isaia cap.23). Izabela, soţia lui Ahab, fiica lui Etbaal, împăratul Tirului, a adus păgânismul în Is-rael (1 Împ. 16 :31). În 664 î.I.H., Tirul a fost supus de Assurbanipal. Proorocii Ieremia (cap.27) şi Ezechiel (cap.26) au profeţit că Nebucadneţar va cuc-eri cetatea; acest lucru s-a întâm-plat după un asediu de 12 ani, din 585 până în 573 î.I.H. El a con-dus ţara până la cucerirea Babi-lonului în 539 î.I.H. Alexandru cel Mare a asediat-o în 332 î.I.H. construind un dig.Isus Hristos a iubit Tirul; El i-a vindecat aici pe bolnavi (Mt 15 :21).Aici s-a format o biserică, pe care apostolul Pavel a vizitat-o (Fapte 21 :3).

274

TISCHENDORF (Conte de)(1815-1874)Paleograf biblic german, el a studi-at la Leipzig. În 1854, el a publicat un Nou Testament adnotat, după limba greacă, Vulgata (în latină) şi versiunea lui Luther. El a vizitat marile biblioteci eu-ropene şi a călătorit în Orient. A descoperit numeroase manu-scrise, dintre care celebrul Codex Sinaiticus la mănăstirea Sfânta Ecaterina şi care a fost tipărit la Sankt-Petersburg în 1862. El a publicat, în 1869, un Nou Tes-tament în engleză, după manu-scrisele Codexului Sinaiticus, de la Vatican şi cele din Alexandria.A se vedea la PALEOGRAFIE, la SINAITICUS

TITULUSA se vedea la CRUCE

TITUS (40-81)Împărat roman. Născut în anul 40, fiul lui Vespasian, el a fost comandant militar în Marea Britanie şi în Germania; el aterminat războiul împotriva evreilor din mai până în septem-brie 70 cu căderea Ierusalimu-

lui. Tatăl său,Vespasian, fiind proclamat împărat, a împărţit cu fiul său onorurile triumfului; atunci a fost înălţat Arcul lui Titus la Roma. Domnia sa a fost binefăcătoare, dar el a consumat finanţele Statului pentru a-şi ajuta supuşii. El a cunoscut erupţia vulcanului Vezuviu care a distrus oraşul Pompei în 79 şi un mare incendiu la Roma în 80.A se vedea la ÎMPĂRAŢI ROMANI

TORAHA se vedea la PENTATEUHTRADUCIANISMULIdee conform căreia, în momentul concepţiei, sufletul părinţilor se transmite copiilor. Augustin s-a servit de acest termen pentru a explica transmiterea păcatului originar de la Adam şi Eva. Adversarii acestei teorii spun că transmiterea păcatului este de ordin spiritual căci, conform creaţionismului, Dumnezeu creează fiecare suflet în mod individual.A se vedea la CREAŢIONISM

275

TRADITOR(lat. ,pl. traditores, în rom. trădător)Nume dat creştinilor care, întimpul persecuţiilor lui Diocleţian (303-305), îşi predau Bibliile şi cărţile lor sacre autorităţilor păgâne; acest act reprehensibil a provocat schisma donatiştilor.

TRADIŢIELa origine, acest text desemna Scrierile transmise de generaţiile precedente, fără a avea sensul de constrângere şi stricteţe a Conciliului de la Trente (1545-1563). Irineu a utilizat Tradiţia în disputa sa contra gnosticilor.

TRAIAN (53-117)Împărat roman născut în 53 la Italica, în provincia romană Bae-tica Hispania (Spania). Mort în 117 la Selimonte (Cilicia). Fa-milia sa aparţinea ordinului sena-torial; el a urcat treptele carierei onorurilor, a obţinut consulatul în 91, a devenit împărat în 98. El a luptat împotriva dacilor din 101 până în 107, împotriva parţilor din 113 până în 117.

În timpul domniei sale, Imperi-ul Roman a atins cea mai mare întindere a sa prin alipirea provinciilor Daciei, Arabiei, Mesopotamiei, Asiriei, şi Arme-niei. El a fost un mare admin-istrator, a favorizat agricultura şi comerţul cu provinciile. I se datorează numeroase monu-mente. Acest împărat liberal, cultivat, respectând tradiţiile re-publicane, a primit, în 114, titlul de « optimus » ( foarte bun), dar în 120, el a permis persecutarea creştinilor.A se vedea la COLOANA

TRANŞEU (fr. sape, lat. sappa)Tunel săpat sub un zid, pro-vocând astfel căderea lui.

TREZORIER (vistiernic-în Biblia rom.)În epistola către Romani (16:23), este vorba despre « Erast, vistier-nicul cetăţii». Arheologia a demonstrat că era vorba despre cetatea Corint. Gestiunea cetăţilor în Imperiul roman era încredinţată unor chestori. Ei încasau impozitele ; în schimb, ei vărsau bani legi-unilor romane, cât şi arhitecţilor

276

pentru construcţiile publice. În sfârşit, ei controlau administraţia financiară locală.

TRIBUT (bir)În dreptul roman, impozitul la care erau supuse provinciile împăratului, în timp ce impozitul provinciilor Senatului se numea Stipendium. La Turci, copiii creştinilor ridicaţi de către guvernul turc sub formă de tribut. În Biblie, bani, bunuri, sau corvezi pe care un suveran străin le cerea de la un popor învins (Deut.20 :11; Jud. 1 :28 ; Ezra 4 :13 ; Neemia 5 :4 ; Estera 10 :1 ; Mt 17 :25). Fariseii L-au întrebat pe Isus dacă era permis sau nu să plătească bir Cezarului (Mt 22 :17).A se vedea la AMORIŢIsau AMOREENI

TRICONCSe spune despre forma unei cuvebaptismale, compusă din trei arcuri de cercuri tangente, ca o frunză de trifoi.

TRYPHACTOSCuvânt grec ce înseamnă

balustradă. La Ierusalim, aceasta înconjura intrarea Templului şi delimita curtea neamurilorde zona mai sfântă rezervată evreilor. Pe această balustradă, se afla un text care interzicea păgânilor de a pătrunde dincolo de balustradă, sub ameninţarea pedespsei cu moartea. Acest text ne ajută să înţelegem relatarea din Faptele Apostolilor (21 :28) în care toată cetatea s-a pus în mişcare, pentru că apostolul Pav-el a pătruns în interiorul Templu-lui şi pentru că se credea că el a introdus străini dincolo de curtea lor !A se vedea la INSCRIPŢIAGREACĂ

TUBIGENUniversitate germană fondată în1477. În momentul ipotezelor liberale din secolul XIX, această şcoală afirma că Pentateuhul nu putea fi scris de către Moise, căci, se spunea, « în acea epocă, scrierea era necunoscută». Datorită descoperirii manu-scriselor de la Marea Moartă, nu se mai poate spune că Geneza este o legendă.

277

TULLIANUMÎnchisoare în vechea Romă.Numită şi închisoarea Mamertina, ea a fost construită de Servius Tullius şi se compunea din două celule suprapuse, legate între ele printr-o deschizătură circulară în tavan. Apostolul Pe-tru, pare-se, a fost închis acolo, la fel şi Vercingetorix.

TUMULUS HONORARIUSA se vedea la CENOTAF

TUNICĂHaină amplă, adaptată pen-tru ţările orientale, ea protejează corpul de soare, de vânturile de nisip şi lasă aerul să circule în jurul corpului. Biblia menţionează tunica (hai-na) lui Iosif « haină pestriţă » (Gen. 37 :3), tunica preoţilor care trebuia să fie din in subţire (Ex 28 :39), şi cămaşa lui Isus Hristos care « n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos» (Ioan 19 :23). Grecii o numeau «chi-ton ». La romani, ea poartă mai multe denumiri : tunica, « colo-bium », tunică scurtă purtată de meşteşugari, tunica « talaris

», dimpotrivă, cobora până la călcâie, tunica « manicata» avea mâneci lungi, tunica « palmata» era luxos brodată, şi tunica “au-gusticlavia” era împodobită cu panglici de purpură şi rezervată senatorilor şi cavalerilor.

TUNELUL LUI EZECHIALa Ierusalim, cu 700 de ani î.I.H. împăratul Ezechia a săpat un tu-nel în stâncă pentru a aduce apa de la izvorul din Ghihon, situat în valea Chedron, în interiorul cetăţii, trecând pe sub ziduri (2 Împ. 20 :20). Lungimea acestui tunel atinge 534m, cetatea Ieru-salim nu ducea niciodată lipsă de apă, nici chiar în timpul asediului ei.A se vedea la SINNOR

TURNUL BABELConstruirea turnului Babel a în-ceput după Potop la Babilon, în 2504 î.I.H. (Gen. 11:1), Babel putând însemna poarta zeului Bel sau confuzie. Dumnezeu, încurcând vorbirea oamenilor, a oprit construirea turnului, sim-bol al unităţii (Gen. 10:10). Ves-tigiile turnului Babel se mai pot încă vedea şi azi. Este vorba de

278

fundaţiile săpate în pământ,măsurând 90m pe o latură ; elepoartă numele de « ziguratul »de la Etemenanki.A se vedea TĂBLIŢA DE LA ESAGIL

TURNUL SILOAMULUIIsus relatează în Luca (13 :4) că turnul Siloamului a căzut, făcând victime. Aceste turnuri erau con-struite în culturile de viţă de vie pentru a-i proteja pe ţărani şi pe păstori de tâlhari şi de animalele sălbatice. Ele ofereaumai multă siguranţă decât nişte adăposturi; în schimb, cele con-struite la marginea deşertului semănau cu nişte adevărate fortăreţe.A se vedea la SILOAM (SCĂLDĂTOAREA DE LA)

279

ŢŢITERAInstrument de muzică cu corzimai perfeţionat decât lira. Cu-tia sa de rezonanţă este plată şi din lemn. Numărul corzilor sale poatemerge până la 18. Era in-strumentul utilizat pentru acom-panierea psalmilor.

UUCENICII LUI HRISTOS(cei doisprezece)Lista celor doisprezece ucenici (Mt 10 :2) : Simon, nu-mit Petru, Andrei, fratele lui, Ia-cov, fiul lui Zebedei, Ioan, fratele lui, Filip, Bartolomeu, Toma, Matei vameşul, Iacov, fiul lui Alfeu,Tadeu, Simon Canaanitul şi Iuda Iscarioteanul, care a fost înlocuit cu Matia (Fapte 1: 26).

UGARIT-RAS-SHAMRAPort pe coasta siriană, în activita-

te începând cu anul 1400 î.I.H. El a fost cercetat arheologic de C. Schaeffer : în 1929, el a desco-perit aici 1500 de tăbliţe scrise în limba ugaritică care povestesc istoria şi descriu cultura cetăţii ; era un templu dedicat lui Baal Saphon şi o tăbliţă scrisă în hi-eroglife. Mai menţionăm stela zeului cu trăznet şi o cupă de aur, vânătorul împărătesc. A se vedea la BAAL

ULAMLa Templul din Ierusalim, această clădire era situată la intrarea în Locul Sfânt. Se ajungea aici pe o scară dreptunghiulară cu zece trepte. Lungimea sa era de20 de coţi şi lăţimea sa de 10 coţi, pridvorul de la intrare avea 3 coţi, pilaştrii pătraţi aveau 5 coţi pe fiecare latură (1 Împ. 6 :3).A se vedea la TEMPLUL DIN IERUSALIM

ULEIExtracţia de ulei din plantediverse este cunoscută în Biblie,dar uleiul de măsline este cel mai răspândit (1 Împ. 5 :25) ; el servea drept hrană, la iluminat şi

280

în serviciile religioase (Ex 27 :20 ; Lev 24 :2; Amos 6 :6). Se lăsa la fermentat măslina neagră,pentru a facilita extracţia deulei, care se făcea prin concasa-re într-un mojar. Pulpa era apoi pusă în apă caldă; uleiul care plutea la suprafaţă putea fi luat după decantare. Mai târziu, s-au perfecţionat presele. Ele erau tăiate în stâncă: o piatră mare, acţionată de o pârghie zdrobea măslinele, din care uleiul se scur-gea într-o cuvă, după decantare, el era mutat din vase în urcioare. Reziduurile serveau la facerea unui ulei de calitate inferioară. Din timpul romanilor se găsesc veritabile mori; piatra de moară este acţionată de un om sau un animal.

UNCIALSe spune despre un manuscris scris cu litere majuscule, ale cărui cuvinte şi fraze sunt legate împreună fără nicio punctuaţie, nici caligrafie, asa cum este şi Codex Sinaiticus.Contrar : a se vedea la CURSIV

UR BAWUPrinţ al Lagaşului, din a 3-a

dinastie din Ur (2300-2000 î.I.H.).Pe spatele statuii sale, care este expusă la Muzeul Luvru, se găseşte relatarea construirii zigu-ratului din Lagaş. Tradus de pro-fesorul Duval, textul spune : «Eu am săpat pământul ca pe nişte pi-etre preţioase, am adus pământul de la fundaţie în centru, am făcut deasupra acestei grămezi o platformă de 10 coţi înălţime pe care eu am construit Eninnu, supranumit Ingi strălucitor; l-am construit înalt de 30 de coţi. »

UR în HALDEA Această cetate este numită aziMuqayyar (Irak); patria lui Avraam se găseşte pe malul Eufratului. J. Taylor a fost primulcare a descoperit-o în 1854. Hall,în 1919, a cercetat ziguratul, dar principalele cercetări au fost făcute de C. Wolley. Din 1922 până în 1934, el a descoperit sta-tuia celebrului împărat Ur-Nam-mu. În ciuda acestei strălucitoare civilizaţii sumeriene, Domnul a poruncit lui Avraam să iasă dinUr pentru a merge în « Ţara

281

Promisă » (Gen. 11 :31 ; Neemia 9 :7).

URBS SACRAFormulă utilizată de Prudenţiu în secolul IV pentru a semnifica convertirea Romei la creştinism, traducându-se prin închiderea templelor păgâne şi abandonarea divinităţilor decăzute.A se vedea la PRUDENŢIU (348-415)

URCIORRecipient ce conţine lichidutilizat la Abydos în Mesopotamia, cu 3000 ani î.I.H.Se puneau nişte urcioare mari de vin, de 67cm înălţime şi de 21cm ca diametru, în morminte; vin pe care mortul il ducea cu el în lumea de dincolo.Aceste urcioare aveau pe ele nu-mele defunctului şi marcafabricantului urciorului. În timpul lui Isus, vasul din piatră obişnuită avea o capacitate de un batos, corespunzând cu 40 litri.Anumite vase puteau conţinemai multe vedre (batos) (după Evanghelia lui Ioan, 2 :6).

URCIOR PUS LA FUNDAŢIERecipient din pământ sau din metal, ce se oferea divinităţilor punându-le în pământ în mo-mentul punerii fundaţiei unei construcţii; uneori se sacrifica un copil mic, ce se închidea într-un urcior.

URIM ŞI TUMIMNume care înseamnă « Lumini şiPerfecţiuni » (citate în : Deut. 33 :8 ; Num. 27 :21 ; 1 Sam. 28 :6). Este vorba despre obiecte de cult de natură necunoscută. Marele Preot purta un pectoral: un bu-zunar pătrat din ţesătură de 24cm conţinea Urim şi Tumim.Aceste obiecte permiteau Mare-lui Preot să cunoască voia lui Dumnezeu în judecăţilereferitoare la poporul lui Israel.

UR-NANSHEÎmpărat al Lagaşului, cetate situată în Mesopotamia, el a con-struit un templu. Inaugurarea lui s-a făcut în ziua de Anul Nou, cu certitudine în 2400 î.I.H. ; baso-relieful descrie ceremonia, urmată de un banchet.

282

UR-NINGIRSU (2100 î.I.H.)Fiul lui Gudea, acest prinţ sume-rian este contemporan cu Isaac. Prinţ pios, el îşi arată de aseme-nea puterea asupra altor popoare cucerite care îi plătesc un tribut; pe soclul statuii sale suntreprezentate nişte mici personajecare îngenunchează la picioarele sale.

283

VVALERIAN (253-260)Devenit împărat roman în 253, el l-a luat ca asociat pe fiul său Gal-lienus la tron pentru a conduce Occidentul. Toată domnia sa a fost consacrată luptelor de rezistenţă la atacurile francilor, alamanilor şi goţilor, şi, în Orient, celor ale perşilor ; împăratul lor Châhpuhr I Sapor, l-a făcut prizonier. El a murit în captivitate. El a organizat cea de-a 8-a mare persecuţie împotri-va creştinilor în 255.

VALLE PIETRO DELLANobil italian cultivat, care a făcut, în 1650, o călătorie Orientul Apropiat. El a descris splendorile din Persepolis, capitala Perşilor (559-331 î.I.H.). A copiat un anumit număr de inscripţii gravate « cu o ciudată scriere în formă de colţuri » (era scrierea cuneiformă). A trebuit să se aştepte până în 1838 pentru ca diplomatul englez Rawlinson să descopere cheia acestei scrieri pe care a prezentat-o la Royal Asi-

atic Society de la Londra.A se vedea la CUNEIFORMĂ

VAMEŞNumit « publicanus » în latină, în Noul Testament, este un funcţionar însărcinat cu colec-tarea impozitelor şi a taxelor asupra mărfurilor. Pentru a se proteja de rău-plătitori şi pentru a deveni bogat, vameşul cerea de la contribuabili nişte sume supe-rioare celor pe care el le vărsa în tezaurul public; acest procedeu îi făcea suspecţi pe vameşi. Isus le-a vorbit cu scopul ca ei să se pocăiască, dar a fost acuzat că « mănâncă cu vameşii şi cu păcătoşii» (Mt 9:10). Deja mai mulţi au fost botezaţi de Ioan Botezătorul (Luca 7 :29). Isus, pentru a-şi arăta dragostea faţă de ei, l-a chemat pe Matei vameşul să fie apostol (Mt 9 :9).

VASE DE LUTTipurile cele mai vechi de vase de lut sunt făcute din argilă umedă,ceea ce o făcea suplă pentru a i se putea da o formă care apoi era întărită printr-o uscare în cuptor. Sir Flinders Petrie a pus la punct un sistem de datare prin secvenţe

care constituie pentru el« alfabetul esenţial al arheologiei». El a descoperit că fiecare strat arheologic posedă propriul său tip de vase de lut. Cele mai vechi ustensile descoperite sunt urcio-arele şi cupele, ele au deja mo-tive decorative incizate sau pic-tate, făcute cu mâna. În ebraică, după formele lor, urcioarele poartă numele de « kad » , de « keli » sau de « sappahat ».

VASILE DIN CEZAREEA (ZIS CEL MARE)Părinte capadocian, născut şi mort la Cezareea (330-379), el a fost episcop în 370. El a combătut arianismul. În timpul domniei împăratului arian Va-lens (364-378), el a făcut eforturi pentru a elibera biserica de sub tutela statului. Sub pontificatul lui Damasus, el a căutat să pro-moveze întâietatea romană în Orient; el a eşuat şi a pierdut astfel o mare ocazie de unitate şi de cooperare. El a fost unul dintre fondatorii monahismului.

VATICANUSCodex datând din secolul IV,

conţinând Vechiul Testament îngreacă; acest codex se găseşte înbiblioteca de la Vatican ce conţine 950 000 de cărţi imprimate, 60 000 de manu-scrise şi 7 000 de incunabule (carte tipărită înainte de 1.500).

VĂL (învelitoarea capului)La romani, este atestat portul vălului pentru femei, la ceremo-niile religioase; ele purtau o « rica », qui est un fular în culori. La israeliţi, în afară de vălul ce se purta pentru a se proteja de soare şi de vânturile de nisip, mai exista la Betleem o cutumă : în ziua nunţii, ca zestre, se coseau monede pe vălul miresei. Vălul pentru rugăciune era utilizat la ceremoniile religioase, de unde vine doctrina creştină (1 Cor. 11:5): pentru o creştină, a purta vălul în biserică este o atitudine de respect şi de modestie faţă de Dumnezeu.

VECHEA LATINĂ(VETUS LATINA)Termen general care înglobează toate traducerile latine ale Biblieianterioare traducerii Vulgata. Augustin desemnează una din

285

aceste versiuni sub numele de Italia, dar specialiştii nu au reuşit să o identifice în mod clar.

VESPASIAN (9-79)Născut în anul 9, la Reate (Rieti), el a primit, în anul 50, onorurile triumfului după ce a fost coman-dant militar în Tracia, în Creta, şi în Alamannia (teritoriu ocupat de un trib germanic, azi Germania-n. trad.). El a fost proconsul în Africa; în 66, el a comandat ar-mata împotriva evreilor; el a adus pacea în Iudeea în doi ani. Fiul său Titus a terminat cuceri-rea. Prefectul Egiptului, la ordi-nul lui Nero, l-a numit împărat la Alexandria în 68. El a restabilit ordinea în domeniul finanţelor, a reformat senatul şi a pus capăt războaielor civile în Galia (70). A întemeiat dinastia Flavian, cu un imperiu ereditar în favoarea fiilor săi, Titus şi Domiţian. El a construit Colosseum, cât şi tem-plul Păcii.A se vedea la ÎMPĂRAŢI ROMANI

VICAR EPISCOPALDin grecescul khora (sat). În sensul vechi, episcop a cărui

jurisdicţie se întinde la ţarăVicarii episcopali şi-au exersat funcţia până la sfârşitul secolului al XI-lea.

VICUSLa romani, nume dat unuigrup de locuinţe situate separat, într-un cartier al unei cetăţi sau într-un sat; se spune la fel despre o proprietate la ţară.

VIESPE (un fel de )Insectă mai groasă decât o albină, a cărei înţepătură este periculoasă; ele sunt foarte nu-meroase în Palestina. Este şi sim-bolul ales de faraonul Thutmose III, ce se regăseşte gravat şi pe scarabeul său (gândac venerat de egiptenii antici ca simbol al învierii).

VIN« Are ochii roşii de vin », ne spune Biblia (Gen. 49 :12). Vi-nul este citat de 141 de ori în Scripturi. El era considerat ca un aliment, uneori ca un tratament medical, dar vinul alcoolizat a provocat un număr impresionant de drame, pe care

286

Biblia le numeşte păcat. Teascul era o mare cuvă din piatră tăiată din stâncă, în care se zdrobeau strugurii. Sucul se scurgea prin nişte orificii făcute în fundul cu-vei şi era apoi recuperat într-un recipient care servea la umplerea burdufurilor sau a urcioarelor din lut ars.

VIŢELUL DE AURÎn cultul lui Israel, se omorau viţei pentru a-i aduce jertfă Dom-nului (Evrei 9 :12), dar Aaron, pe Sinai, a făcut un viţel din aur cu scopul ca, sub această formă idolatră, poporul Israel să se poată închina Domnului (Ex.32 :4). În Egipt, taurul simboliza forţa fizică şi puterea; în cultul lui Apis, se diviniza taurul viu.Domnul a condamnat acest cult; în pofida acestui fapt, Ieroboam, în momentul schismei în Israel, restabileşte cultul viţelului de aur ; el a înălţat unul la Betel şi un altul la Dan (1 Împ. 12 :29).Cel mai vechi viţel de aur a fostdescoperit de M. Dunant la Bib-los, în 1930. El era îngropat în fundaţiile unui sanctuar, şi datează din secolul XVIII î.I.H.

VIZIGOTICReferitor la vizigoţi. Această ramură a goţilor, convertită laarianism de către Ulfilas, şi-a ex-ercitat dominaţia în Occident din 376 până în 711 d.I.H.

VULGATATraducerea în latină a Bibliei,făcută de Ieronim la cererea lui Damasus, episcop al Romei. În 384, Ieronim a terminat NoulTestament tradus din greacă, şi, în 385, el a mers într-o mănăstire la Betleem pentru a traduce Vechiul Testament din ebraică. Biblia nu conţinea apocrifele şi a fost terminată în 405.Ea a fost folosită în Evul Mediu în fiecare biserică din Apus, fiind declarată autentică de Conciliul de la Trente (1545-1563).

287

WWILHELM II (1859-1941)Născut la Potsdam în 1859, mort la Doorn, Ţările de Jos, în 1941. În cursul unei mari contro-verse în Germania în 1902, unde asiriologul F. Delitzseh pretindearepunerea în discuţie a autorităţii fundamentale a Vechiului Testa-ment din cauza descoperirii tăbliţelor cunei-forme. Kaiserul Wilhelm II i-a replicat că « religia nu a fost niciodată rezultatul ştiinţei, ci al efuziunii inimii şi a fiinţei omu-lui, ce decurge din relaţia sa cu Dumnezeu».

XXERXES IA se vedea la AHAŞVEROŞ sau XERXES I(548-465 î.I.H.)

YYARMUKImportant fluviu al Galileii.Avându-şi izvoarele în munţii Hauran, el se varsă în Iordan la8km sud de lacul Tiberiadei ; el formează una din frontierele lui Israel. Numele său în greacă este Hieromices.

YEHUDIYCHUrcior utilizat de Hyksos înEgipt la sfîrşitul secolului XVI î.I.H.

ZZAGROS (MUNTE)Lanţ muntos ce domină Mesopo-tamia şi Golful Persic.Punctul culminant este la 4270m altitudine. Pe acest munte se găseşte « stânca de la Behistun » descoperită de Rawlinson în 1846.Basorelieful relatează victoriile

288

lui Darius I (522-486 î.I.H.).A se vedea la STÂNCA DE LABEHISTUN, la RAWLINSON

ZARIFEHColibă din împletituri de trestie.

ZEI ROMANISe ştie din cartea Faptele Apos-tolilor (cap. 14:12) că locuitorii din Listra l-au numit pe apostolul Pavel, Mercur şi pe Barnaba, Ju-piter. Zeii romani erau numeroşi. Divinităţile focului şi ale apei erau: Jupiter, Marte,Quirinis, Iunona, Minerva, Ia-nus, şi Neptun. Cei ai fecundităţii erau : Vesta, Vulcan şi Volturnus, cei ai familiei : Terra Mater, Ceres, Venus, Saturn, Consus, cei ai morţilor, Lucina, etc.

ZENONA se vedea la MAREŞA

ZEUSZeu principal la Greci. Fiul lui Cronos şi al lui Rhea, zeiţa trăznetului, detronându-l pe Cronos, Zeus s-a instalat pe

muntele Olimp. Principalul său sanctuar în Grecia era Dodona. Romanii l-au comparat pe Zeus cu Jupiter. Apostolii Pavel şi Barnaba au întâlnit acest cult la Listra şi au fost luaţi drept aceste divinităţi (Fapte 14 :12).

ZIDUL PLÂNGERII După căderea Ierusalimului în 70 în mâinile lui Titus, romanii au re-construit o cetate păgână, pe care ei au numit-o Aelia Capitolina. Evreii nu mai puteau să intre în Ierusalim riscând condamnarea la moarte. În ciuda acestei interdicţii a fost un mic grup de Evrei, rămaşi pe loc, care au venit să plângă pe ruinele Templului şi să aducă ofrande şi rugăciuni la poalele zidului vestic construit de Irod rămas intact. În special, în fiecare 9 ale lunii Av, zi de post comemo-rând prima şi a doua distrugere a Templului, despre care Ieronim a spus : «că ei mituiau paznicii cu bani pentru a merge să se roage şi să plângă pe ruinele cetăţii lor ».Ei se adună şi astazi, în fiecare zi, rugându-se cu voce tare, în timp ce alţii citesc suluri sacre ; mai departe, mai multe grupuri instrumentale îşi fac auzite cân-

289

tecele în faţa acestui zid spre vest numit « Zidul Plângerii», singu-rul vestigiu al Templului irodian pe care evreii pioşi, în ceea ce-i priveşte, îl numesc « zidul de vest ».A se vedea la IERUSALIM,la ZIDURI

ZIDUL de VEST (occidental)A se vedea la ZIDUL PLÂNGERII

ZIDURIZidurile pentru pentru Ierusalim, ca pentru celelalte cetăţi din Is-rael, serveau de protecţie şi de siguranţă, totuşi cartea Deuteronom (28 :47) semnalează că, în caz de neascultare faţă de Legea Domnului lui Israel, nu va mai fi protejat împotriva duşmanilor săi.Zidul lui Irod, la Ierusalim, era construit cu blo-curi de piatră de 11m lungime ; grosimea zidului atingea 3m şi înălţimea 20m; acest lucru nu l-a împidicat pe Titus să-l distrugă în trei luni, în 70 d.I.H..

ZIGURATTemplu babilonian constituit

dintr-un turn de şapte etaje. Cali-ficat de împăraţii babilonieni de « palat al cerului şi al pământului », el măsura 90m înălţime, pe 90m pe fiecare latură, grosimea fundaţiei putea atinge 15m. Se găsesc asemenea zigurate în toată Babilonia : la Ur, la Uruk, la Aqarquf, la Tchoga-Zambil, etc. Turnul Babel la Babilon nu a fost niciodată construit, în afară de fundaţii care au 90m pe fiec-are latură. Această descriere est făcută în Biblie, Geneza (11:1- 9).A se vedea la TURNUL BABEL, la TĂBLIŢA DE LA ESAGIL

ZIFCetate situată în munţii lui Iuda, la 7km sud-est de Hebron (Iosua 15 :55). Locuitorii ei au desco-perit lui Saul locul unde se as-cundea David (1 Sam. 23 :19). Cetatea a fost fortificată de Ro-boam (2 Cron.11 :8). Numele său apare pe toar-tele de la urcioarele din vremea lui Solomon.

ZILOŢIMembri ai unui partid de patrioţi evrei creat de Iuda Galileanul în

290

perioada lui Quirinus (6 d.I.H),cu scopul de a rezista Roma-nilor (Fapte 5 :37). Simon zilotul este menţionat ca făcând parte dintre ucenici (Fapte 1:13). Fa-natismul ziloţilor a contribuit la declanşarea războiului dintre evrei şi romani.A se vedea la SICARIUS

ZOOMORFSe spune despre un vas din argilă, despre o veselă sau despre o vază de forma unui animal. O vază în formă de leu provenind din Kan-ish în Anatolia, din secolul XX î.I.H, cât şi cupe din aur sau din argint servind la băutul vinului, numite « rhyton » şi utilizate în timpul împărătesei Estera, se pot vedea la Muzeul Luvru.

ZOROBABELFiul lui Pedaia, având drept la tronul lui Iuda (1 Cron. 3 :18). Cirus, în 537 î.I.H., i-a autorizat pe Evreii din Babilon să se întoarcă în Israel şi l-a numit pe Zoroba-bel guvernator al acestei colonii (Ezra 1 :8). El a reconstruit cel de-al doilea Templu, care i-a pur-tat numele.

291

- BIBLIOGRAPHIE

Au fost mai ales utilizate, în afară delucrările generale de arheologie, şi în franceză :

ADORNO A. Itinéraire en Terre Sainte, C.N.R.S., 1978.ALBRIGHT W.F. L’Archéologie de la Palestine, PARIS, Cerf, 1988.AMIET P. Introduction à l’Histoire de l’Art, Desclée de Brouwer ; 1994.BEAUDE P.M. Tendances nouvelles de l’exégèse. PARIS. Le Centurion ;BUHLER F. M. Le Baptême, CRIE, MULHOUSE, 2002.GOUREVITCH D., MOIRIN A., ROUQUET N. Maternité et petite enfance en Gaule romaine, CEDARC, 2005.JEFFREY G.R. La signature de Dieu des découvertes archéologiques surprenantes, édit.VIDA, 1996.JEREMIAS J.ABBA Jésus et son Père, édit. du Seuil, PARIS, 1972.KELLER W. La Bible arrachée aux sables, PARIS, Plon, nouv. édit.1984.LAMORTE A. Découvertes archéologiques de la mer Morte, R.R.LAPERROUSE Archéologie, art et histoire de la Palestine, PARIS, Cerf, 1988.LARSEN M.T. La conquête de l’Assyrie, Le Grand Livre Du Mois, PARIS, 2001.LAROUSSE Dictionnaire de la Civilisation romaine, 1970.MILLARD A. Trésor Des Temps Bibliques, SATOR, CERF 1986.

292

MILLARD A. Des pierres qui parlent, EXCELSIS, 1997.MILLARD A. Images du monde biblique, Bâle, E.B.V.MILLON G. Archéologie Biblique, Bibliothèque des Etudes Chrétiennes, MULHOUSE, 1965.MURPHY-O’CONNOR J. Corinthe au temps de saint Paul,d’après les textes et l’archéologie, PARIS, Cerf, 1986.MURPHY O’CONNOR J. Guide archéologique de la Terre Sainte,PARIS, Denoël,1982.NEGEV A. Dictionnaire Archéologique de la Bible, PARIS,F. Hazan, 1970.PARROT A. Le Musée de la Bible et la Bible, Delachaux etNiestlé, 1970.PARROT A. L’Archéologie, nouv. éd., Paris, Seghers, 1976.PELLETIER A. L’Archéologie et ses Méthodes, EditionHORVATH, I985.PRITCHARD J.B. Lumières sur la Bible, Archéologie et AncienTestament, PARIS, La Bonne Presse, 1960.RACHET G. Dictionnaire de l’Archéologie, PARIS,R. Laffont, 1983.RACINE D. Chronologie Biblique d’après les manuscritshébreux et grecs, MULHOUSE, CRIE, 2006.RHYMER J. Panorama du Monde Biblique, PARIS,Cerf, 1982.SALOME M.R. Code pour l’analyse des textes orientaux,PARIS, CNRS,1978, R. Laffont, 1980.THOMPSON J.A. La Bible à la lumière de l’archéologie,L.L.B., 1988.THUBRON C. Jérusalem, AMSTERDAM, Les Grandes Cités, 1976.WILKINSON J.A Jérusalem avec Jésus, PARIS, Cerf, 1983.

293

- POSTFAŢĂ

Acest lexic este extras din cursul de Arheologie Biblică predat la Institutul Biblic Baptist Liber din Mantes-Limay(Site : http://www.institutbibliquebaptistelibre.org).

Autorul este în mod deosebit recunoscător Doamnei CAUBET,Administrator general la Muzeul din Luvru, pentru sfaturile şi informaţiile pe care ea a binevoit să i le acorde.

APRECIERI :«Această lucrare va fi foarte utilă pentru studenţii mei. »(Alan Millard, Profesor de Arheologie la Universitatea din Liverpool)

« Lucrarea dumneavoastră este foarte interesantă şi vă felicit din toată inima pentru ea . »(Doamna Girod-Parrot)

De acelaşi autor : CRONOLOGIA BIBLICĂ DUPĂ MANUSCRISELE EBRAICE ŞI GRECEŞTI CRIE, Mulhouse

Traduceri în germană, engleză, spaniolă, ebraică, sârbă şi română.