LECTURA ESTE LECTURA ESTE INTERZISĂ?! INTERZISĂ?!

Dr. Mariana Marin

Evocare. Evocare. Citesc. Sunt Otilia lui George Călinescu şi traiesc drama singurătăţii. Explorez viitorul meu care este unul ambiguu, departe de mult visata fericire. Comportamentul meu este derutant. Sunt capabilă de emoţii puternice, trec brusc de la o stare la alta. Sunt copilaroasă şi în acelaşi timp şi matură dovedind o grijă maternă faţă de Felix pe care-l protejez ca pe un orfan. Sunt îndrept să cred ce vreau despre Otilia, adică despre mine. Poţi să mă condamn, dacă nu sunt destul de puternică, or, pot să cred în viitorul meu dacă sunt curajoasă şi plec într-o călătorie la Paris – oraşul maturizării, cel care îmi schimbă viaţa. Păşesc înapoi şi conchid că, eu personajul vieţii mele, care seamăn cu Otilia pot să-mi influenţez viitorul, întotdeauna existând o altă şansă, una cu siguranţă fericită. Ies din lumea textului, obiectivez experienţa şi înţeleg că azi este prima zi din restul vieţii mele şi am şansa s-o iai de la început. Datorită Otiliei? Datorită lui Călinescu? Datorită mie, pentru că am ales să citesc.

Poate cu greu intru în iluzia că Poate cu greu intru în iluzia că sunt Don Quihote.sunt Don Quihote.

Şi totuşi sunt personajul lui Miguel Cervantes de Saavedra. Sunt un nobil de la ţară, sărac, dar mândru de titlul meu nobiliar de ,,hidalgo”( în spaniolă ,,hijo de algo”’- fiul unuia care a fost ,,cineva”, om de viţă veche). Sunt cititor pasionat de romane cavalereşti, îmi propun să reînviez instituţia ,,cavalerilor rătăcitori” de odinioară, şi astfel călare pe slăbănogul meu cal, Rocinante, şi însoţit de mucalitul ţăran Sancho Panza ca scutier, pornesc ,,în ajutorul celor slabi şi năpăstuiţi”.Intrând în lumea romanului spaniol, mă confund cu eroul meu şi nu înţeleg la un moment dacă am un deja vu sau poate e o rutină... Ies mereu înfrânt, suferind tot felul de necazuri şi umiliri, mereu luat în râs de ceilalţi. Şi omul drag, pe alocuri, – prietena, soţia, colega, or, dacă sunt Don Quijote - ţăranca simplă Dulcineea, cum o botezasem chiar eu, nu mă lasă în pace, iar la cavalereştile mele atenţii, ea îmi răspunde crud şi perfid. Mereu mă bat cu morile de vânt, ies din lumea lui Quijote, intru înapoi şi îmi dau seama că nu este nici o diferenţă. Dacă aleg să trăiesc ca el, eroul inimii mele – nu am de pierdut sau poate pierd multe... Eu aleg, cartea continuă cu mine, eu o voi scrie şi astfel prelungesc viaţa romanului, dar şi pe a mea.

Cărţile nu sunt Cărţile nu sunt periculoase?periculoase?

CCine sunt periculoine sunt periculoşi ca şi ca cititori?cititori?

Secolul al XVIII-lea a dezvoltat concepţia unei lecturi păcătoase, practică perversă şi ruşinoasă. Romanul a fost denunţat de oamenii bisericii ca fiind imoral, corupător al moravurilor, o lectură inutilă, periculosa in fide ("primejdioasă pentru credinţă"), contrară valorilor cu care erau asociate femeile în morala socială: castitatea, fidelitatea, modestia, pudoarea. Făcând din femeie complicea favorită a lui Satan, discursul clerical a demonizat lectura pasională a romanului, obstacol în calea mântuirii sufletului acestor păcătoase Eve cititoare. Procesul de identificare cu personajele romanului face parte din această patologie demoniacă a lecturii.

Pe cât de periculoasă este astăzi Pe cât de periculoasă este astăzi lectura, în mileniul al treilea? lectura, în mileniul al treilea?

Găsim un răspuns simplu – deloc periculoasă, inofensivă şi paşnică. Pentru simplu motiv că, nu se citeşte! Lectura nu mai este o preocupare comună pentru omenire. Mai degrabă a devenit o metodă pentru care cercetătorii scriu dileme, polemici şi soluţii. Şi încă ceva: sursa cunoaşterii în secolul al XVIII-lea era aproape una exclusivă – cartea. În contemporaneitate cu greu afirmi acest lucru. Sursele cunoaşterii au devenit cele informatice, digitale, computerizate, tehnice etc.

Profesorul este prioritar în acest Profesorul este prioritar în acest demers, căci este „omul care aduce demers, căci este „omul care aduce

cartea”..cartea”..

Ghidat, elevul va putea delimita valoarea de nonvaloare sau de falsa valoare.

Nu ştiu dacă e cazul să Nu ştiu dacă e cazul să citiţi despre...citiţi despre...

O analiză a acestei prezentări ne convinge despre încurajarea acţiunilor de a citi, prin expunerea unor momente de curiozitate maximă. În acelaşi timp cititorul exprimă preferinţa sau admiraţia pentru anumite pasaje de lectură.

Toţi sunt Toţi sunt îngrijoraţi...îngrijoraţi...

De ce?

Ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2010

Poezia lui v. leac începe acolo unde se pune punct. Punctul unei cărţi citite, punctul pe care îl pune poezia. 

v. leac este un mare cititor, de asta m-am convins nu doar lecturându-i cărţile, ci şi văzându-l live. Are întotdeauna cu el o geantă plină de cărţi şi mere – pentru alţii. El citeşte şi se bucură, când ajunge la punct, pune . său. „îmi plac cărţile care mă schimbă/ care mă fac să mă duc în bucătărie/ să-mi aprind o ţigară/

RusoaicaRusoaicaDespre cine scrie Gib Mihaescu?

Editura Cartier, 2008Bordeiul de pe Nistru al locotenentului Ragaiac...

Rusoiaca care este căutată de protagonist, dar care aşa şi nu apare decât în iluzie...

Aventura interdicţiei va provoca interesul pentru Aventura interdicţiei va provoca interesul pentru lectură, iar ca să potolim această sete, organizarea lectură, iar ca să potolim această sete, organizarea

imediată a unui atelier de lectură în clasă este şi imediată a unui atelier de lectură în clasă este şi mai binevenită. mai binevenită.

Periculoase sunt lecţiile dedicate lecturii în care nu se realizează principiile artei, în care elevul este lăsat să rătăcească prin pădurea narativă fără să

ştie unde sunt potecile răbdării, ale iubirii, bunătăţii.

Periculos este să nu ştii despre Periculos este să nu ştii despre cărţi, care sunt ca oamenii.cărţi, care sunt ca oamenii.