LEAGANUL DE AUR

Traian DORZ

1

Traian Dorz

LEAGĂNUL DE AUR

LEAGĂNUL DE AUR

2

Coperta I: Florian LipanGrafica: Alexandru Stănese

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale

DORZ, TRAIANLeagănul de aur / Traian Dorz. - Ed. a 2-a, rev. - Sibiu:Oastea Domnului, 2008ISBN 978-973-710-116-7

289(498) Oastea Domnului821.135.1-93-34

© Toate drepturile rezervateEditurii «Oastea Domnului»ISBN 978-973-710-116-7

Traian DORZ

3

TRAIAN DORZ

Leagãnul de aurPovestiri şi poezii,

rugăciuni şi melodii

pentru tineri

şi copii

ediţia a II-a

Apare cu binecuvântarea ÎPS SaleDr. LAURENŢIU STREZA,

Mitropolitul Ardealului

Editura «Oastea Domnului»Sibiu, 2009

LEAGĂNUL DE AUR

4

Domnul nostru

Iisus Hristos

este adevăratul Îndrumător fericit.

El a spus:

„Cine Mă urmează pe Minenu va umbla în întuneric,ci va avea lumina vieţii...”

(Ioan 8, 12)

Traian DORZ

5

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Iisus Hristos,Marele nostru Dumnezeu şi Îndrumător,

slavă veşnică Ţie!

Învăţătura Ta este Calea,Cuvântul Tău este Adevărul,Îndrumarea Ta este Viaţa.

Fericit este oricine Te ascultăşi Te urmează,de la orice vârstă.Dar cine Te ascultă şi Te urmeazădin copilăria şi tinereţea luieste nespus mai fericit.

Căci acela răscumpără un timp,aduce un rodşi câştigă un harde un preţ unic şi veşnic,pe pământ şi în cer,în faţa oamenilor şi a lui Dumnezeu.

Slavă veşnică Ţie,Marele nostru Îndrumător şi Dumnezeu,

Iisus Hristos!

LEAGĂNUL DE AUR

6

Leagănul de aur sfânt

Leagănul de aur sfânteste viaţa dulcece din ceruri pe pământDomnul ne-o aduce.

Este starea cea de Suscare ne-nfăşoarăcând iubirea lui Iisusinimii-i coboară,

Când ce-asculţi şi ce priveştieste-atât de bine,că-n tot sufletul simţeştiraiu-ntreg cum vine.

Îngeraşii toţi cu dragvin atunci şi-ţi cântăşi-nspre-al cerurilor pragsufletul ţi-avântă.

Şi din starea ce-o simţeştiveşnic nu te-ai duce,căci de harul ce-l trăieştifaţa ta străluce.

Fericit orice copilce de mic învaţăpe Iisus luându-şi-LDomn pe-ntreaga viaţă.

Traian DORZ

7

Doamne Iisuse,Scumpul nostru Mântuitor,îngenunchind în Faţa Crucii Tale,Te rugăm, din cea dintâi clipăcând ne apropiem de Cuvântul Tăuşi de Faţa Ta,să ne binecuvântezi!Să ne deschizi mintea şi inima,ca să putem înţelege tot ce ne spui Tu.Să ne dăruieşti de la Tatăl Ceresc pe Sfântul Duh,Care să ne dea lumina şi puterea să cunoaştem,să primimşi să urmăm toată voia lui Dumnezeu.Ca să trăim fericiţi pe pământşi să vedem cu bucurie Faţa Ta în ceruri.Amin.

LEAGĂNUL DE AUR

8

Lăudaţi pe Domnul Sfântul

Lăudaţi pe Domnul Sfântul,lăudăm, lăudăm,El e bun pe tot pământul,lăudăm, lăudăm.

Noi Îl lăudăm,noi Îl lăudăm,noi Îl lăudăm, lăudăm,El e bun pe tot pământul,lăudăm, lăudăm, lăudăm...

Lăudaţi-L dimineaţa,lăudăm, lăudăm,El ne luminează faţa,lăudăm, lăudăm.

Lăudaţi-L ziua-ntreagă,lăudăm, lăudăm,El ne face munca dragă,lăudăm, lăudăm.

Lăudaţi-L până seara,lăudăm, lăudăm,să răsune toată ţara,lăudăm, lăudăm.

Lăudaţi al Lui Sfânt Nume,lăudăm, lăudăm,să răsune-ntreaga lume,lăudăm, lăudăm...

Traian DORZ

9

LEAGĂNUL DE AUR

Când Domnul nostru Iisus Hristos S-a născut, MăicuţaLui cea Sfântă, Fecioara Maria, L-a înfăşat în scutece şi L-aculcat într-o iesle, pe paie de grâu. Căci oamenii din cetateaaceea nu L-au primit în casele lor. Ci numai un om, anumeCrăciun, I-a făcut loc în grajdul vitelor Sale, în iesle.

În Noaptea aceea sfântă erau nişte păstori care aveau oilelor afară, în câmpia Betleemului.

Oile odihneau în staule, iar păstorii stăteau de strajă înjurul lor şi le păzeau, ca să nu vină fiarele sau hoţii să le fureori să le ucidă. Pe când stăteau păstorii povestind în jurul fo-cului, numai ce au văzut dintr-o dată o mare lumină cereascăstrălucind în jurul lor, iar din mijlocul luminii au văzut ivin-du-se un înger minunat, care se apropia de ei.

Păstorii s-au înfricoşat foarte tare, dar bunul înger le-agrăit plin de bucurie şi de dragoste:

– Nu vă temeţi! Iată, eu am venit să vă aduc o Veste bu-nă, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: astăzi în ce-tatea lui David, în Betleem, vi S-a născut un Mântuitor, Careeste Hristos Domnul.

Iată semnul după care Îl veţi cunoaşte: veţi găsi un Pruncînfăşat şi culcat într-o iesle...

Şi deodată o mare mulţime de îngeraşi s-a ivit împreunăcu bunul înger. Şi într-un cor ceresc lăudau pe Dumnezeu,

LEAGĂNUL DE AUR

10

cântând şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în înălţimi, iar pepământ pace, între oameni bunăvoire...”

După ce au plecat îngeraşii să se întoarcă în Cer, păstoriiau zis unii către alţii:

– Veniţi să mergem, să-L aflăm pe Domnul!Dar ei aveau turmele lor de oiţe. Iar unul dintre ei avea şi

un copil al lui cu el.Atunci cel care avea copilul cu el a zis:– Dacă noi vom merge cu toţii, cine va păzi oiţele

noastre?– Le vor păzi îngeraşii care ne-au trimis să-L aflăm pe

Iisus Hristos! a răspuns altul.– Dar cu copilul acesta ce vom face?– Îl vom lua şi pe el cu noi!L-au luat şi pe copil cu ei şi s-au dus şi L-au aflat pe

Domnul Iisus Hristos.Dar copilul păstorului, obosit de drum şi de somn, îndată

ce au ajuns la ieslea Mântuitorului Hristos, a adormit de tot.Atunci tatăl lui l-a aşezat şi pe el să doarmă în aceeaşi

iesle unde era culcat Domnul Iisus, la dreapta Lui, cu capulpe aceleaşi paie.

Îndată ce fu aşezat în ieslea Mântuitorului, copilul avu unvis atât de minunat, că nu l-a mai putut uita niciodată.

I se părea lui că stă culcat într-un leagăn de aur şi că pa-iele din jurul lui sunt raze cereşti ce izvorau de la PrunculSfânt de lângă el, Care strălucea, de nu-L puteai privi.

Tot grajdul în care erau ei se prefăcuse într-un rai ce-resc, plin de nesfârşite coruri de îngeraşi care zburau pretu-tindeni, cântând veseli şi fericiţi.

Câmpii frumoase, pline de nemaivăzute flori minunate şi

Traian DORZ

11

dealuri verzi, pline de pomi şi vii încărcate cu tot felul deroade frumoase şi dulci se întindeau cât vedeai cu ochii.

Păsărele cântătoare şi tot felul de vietăţi prietenoase şicuminţi veneau până să le mângâie el cu mâinile... Iar cândnu mai ştia el de fericit, iată că vine spre el bunul înger pe ca-re îl văzuse acolo în câmpie când era lângă oiţe şi îi zise: „Iartu, dacă nu vei asculta de Domnul Hristos, vei avea multe desuferit în viaţa ta pe pământ. Totuşi Domnul Se va îndura detine, fiindcă tu ai fost primul copil care a venit la El.

Şi la sfârşit vei fi ca la început...”

După ce îi spuse acestea, bunul înger plecă sus-sus, suindtotul cu el... Iar copilul păstorului se trezi luat în braţe de tatălsău, care se întorcea cu ceilalţi soţi ai lui la oiţele lor.

Dar copilul nu mai putea uita visul său şi nu-i mai veneasă plece de lângă Domnul Iisus.

Cu inima plină de amintirea minunăţiilor pe care le văzu-se în vis, simţea totuşi o mare tristeţe din pricina celor ce i lespusese îngerul. Şi pe care el nu le putea înţelege nicidecum.

Au trecut apoi anii... Lucrurile s-au schimbat mult.Păstorii au murit, copilul de atunci a crescut mare. Prie-

tenii cu care s-a întovărăşit l-au făcut întâi risipitor, apoi hoţ.Ajuns tâlhar, s-a însoţit cu încă unul ca el şi amândoi

umblau prin toate satele şi împrejurimile acelea, făcând multerele.

În vremea aceea umbla şi Domnul Iisus, vestind SfântaEvanghelie şi făcând bine prin toate satele şi cetăţile popo-rului Lui, prin Israel.

Mulţimi de oameni Îl ascultau pe Domnul, iar cei careerau bolnavi de tot felul de boli erau vindecaţi de către Iisus.

LEAGĂNUL DE AUR

12

Toată lumea vorbea cu uimire despre tot ce făcea Domnul şimulţi oameni veneau din depărtări mari să audă cuvintele Luişi să vadă minunile pe care le făcea El.

Mare parte din cei care veneau şi Îl ascultau pe Domnulse lăsau de păcatele lor şi începeau o viaţă nouă, de fapte bu-ne, aşa cum îi învăţa Hristos.

Adeseori printre aceste mulţimi se amestecau, necunos-cuţi, şi cei doi tâlhari, ca să audă şi să vadă şi ei ce făceaIisus.

Copilul păstorului fusese de multe ori mişcat adânc în su-fletul lui de Cuvântul Domnului, dar îndată celălalt tâlhar îllua cu vorba, ca să-l facă să uite de cele bune şi îl îndemna sămeargă iarăşi la faptele lor cele rele.

Uneori, ascultând la cuvintele lui Iisus, îşi aducea amintecu lacrimi în ochi de visul lui din copilărie şi de leagănul deaur cel minunat. Atunci era gata să se lase de relele lui şi săse facă şi el un ucenic al Domnului, ca alţii.

Dar vechea ispită a firii lui rele îl biruia din nou şi se scu-funda iarăşi în păcatele sale.

Multă vreme au fost urmăriţi pentru relele lor, dar ei seştiau ascunde foarte bine şi scăpau. Însă o dată tot au fostprinşi.

Au fost judecaţi şi osândiţi ca să fie răstigniţi pe cruce.Judecata lor se făcuse doar cu puţin înainte de prinderea şijudecarea Domnului Iisus Hristos, Care fusese osândit tot lamoartea pe Cruce.

Astfel cei doi tâlhari au fost răstigniţi şi ei, amândoi, îm-preună cu Domnul, unul de-a dreapta, iar celălalt de-a stângaMântuitorului.

Traian DORZ

13

LEAGĂNUL DE AUR

14

Când era răstignit de-a dreapta Domnului Iisus, fiul păs-torului şi-a adus aminte că el mai stătuse cândva de-a dreaptaDomnului, când era culcat în aceeaşi iesle şi pe aceleaşi paie.Şi abia atunci i se lumină în gând înţelesul cuvintelor pe carei le spusese îngerul în visul lui din leagănul de aur.

Ceva ca nişte umbre grele şi orbitoare căzură de pe ochiiminţii lui. Îşi văzu toată viaţa într-o clipă.

Ce minunat începuse – dar după aceea ce netrebnic ajun-sese să şi-o întineze cu tot felul de fărădelegi… Se gândea câtde fericit ar fi fost dacă ar fi rămas credincios, cinstit şi bun,aşa cum se simţea când era copil. Dar ce netrebnic şi ticălosl-a făcut umblarea ticăloasă şi prietenii ticăloşi cu care a trăit.Minunatul rai pe care îl văzuse în visul lui, acum îl vedeapierdut pentru el pe totdeauna. Şi îşi aştepta zdrobit de totmoartea pe care simţea că şi-o merită.

Dar inima lui era plină de o amară părere de rău că nu-Lascultase pe Domnul când putuse să-L asculte.

Că nu se făcuse ucenic al Domnului când putuse să sefacă. Că n-a ales calea cea bună când o putea alege.

Privea printre lacrimi la Domnul, Care, alături de el, su-ferea în tăcere şi în seninătate toate chinurile usturătoare alecuielor şi morţii... Şi inima lui se umplu dintr-o dată de o pu-ternică încredinţare că Iisus este Dumnezeu... Că tot ce spu-sese El era adevărat. Şi tot ce făgăduise se va împlini.

Ascultând batjocurile cu care privitorii, călăii, soldaţii,judecătorii Domnului şi celălalt tâlhar Îl ocărau pe Domnul, –el dintr-o dată îi înfruntă pe toţi, strigând:

– Nu vă temeţi de Dumnezeu să vorbiţi aşa? De ce osân-diţi pe Sfântul Acesta? El niciodată n-a făcut nici un rău ni-mănui, ci numai bine tuturor. Osândiţi-mă pe mine, că eu me-rit. Dar El n-a făcut nici un rău!...

Traian DORZ

15

Apoi, plin de căinţă, de credinţă şi de nădejde în Înviereaşi Venirea Domnului, a întors ochii spre Iisus şi s-a rugat zi-când:

– Doamne Iisuse, ai milă şi mă pomeneşte şi pe minecând vei veni în Împărăţia Ta...

Domnul Iisus, de pe chinurile Crucii, întorcându-Şi oclipă ochii cu bunătate şi cu bucurie, i-a zis:

– Adevărat îţi spun că încă astăzi vei fi cu Mine în Rai!...Deodată, sărmanului tâlhar, fiul păstorului, i se păru că,

peste toată prăpastia care îl despărţise de Domnul, braţulCrucii Domnului se întinde ca o punte de raze, ca el să poatătrece fericit spre Leagănul de aur care îl aştepta.

Simţi ca şi cum mâna mântuitoare şi dulce a lui Iisus l-arcuprinde cu drag la pieptul Său, iar în jur începu să-i pară căse ivesc minunaţii îngeraşi şi toate priveliştile cereşti carel-au încântat cândva în visul lui, culcat lângă Domnul, în ies-le. Că o minunată cale strălucită se deschide în faţa lui, iarundeva înainte, scăldată în lumină şi iubire, Faţa Slăvită a luiHristos îl cheamă. Iar Porţile Împărăţiei Sale cereşti i se des-chid să intre...

Fericit şi cu faţa plină de o lumină dumnezeiască, fiulpăstorului începu să se roage, zicând:

O, Marele meu Dumnezeu şi Mântuitor, Iisus Hristos,slavă şi mulţumire veşnică Ţie pentru marea mântuire pe ca-re ne-ai adus-o!

Slavă minunatei şi veşnicei Tale împărăţii care va veni!Slavă îndelung-răbdării Tale nevinovate, prin care ispă-

şeşti păcatele noastre şi ne pregăteşti mântuirea noastră!

LEAGĂNUL DE AUR

16

Din tot sufletul meu îmi pare rău că nu Te-am ascultat înviaţă şi nu m-am făcut ucenicul Tău, ca să pot ajuta şi eu lagrăbirea venirii împărăţiei Tale.

Cum să nădăjduiesc eu acum iertarea pentru care n-amsuferit nimic? Şi Împărăţia Ta pentru care n-am făcut nimic?Şi mântuirea pentru care n-am jertfit nimic?

Totuşi Tu eşti nespus de bun, Doamne Iisuse, şi din toatăinima mea cred în Tine, mă închin Dumnezeirii Tale şi do-resc Împărăţia Ta. Ajută-mă s-o pot întâmpina cu bucurie.

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul şi Mântuitorul meu IisusHristos!

Amin.

Moartea îl cuprinse şi pe el, îndată după Domnul, încet-încet, ca un dulce somn într-un leagăn de aur, fără să maisimtă nici o durere.

Încă nu murise de tot când veniseră să-i zdrobească fluie-rele picioarelor cu ciocanul, de cruce... Dar nu şi le mai sim-ţea, de parcă nu erau ale lui.

Curând se trezi Dincolo, lângă Mântuitorul şi Soţul lui,în Raiul cel fericit pe care îl vedea acum cu adevărat, nespusmai minunat de cum îl visase cândva, în care intrase printr-unstrop de credinţă, în ultima clipă a vieţii lui pământeşti.

Ceva din lumina cerească în care a intrat a rămas şi pefaţa lui cea pământească atunci când a părăsit viaţa asta, chiarla hotarul despărţirii de ea.

Când au venit să-l dea şi pe el jos de pe cruce, faţa luimoartă încă mai strălucea ca în faţa unei minuni cereşti.

Slăvit să fie Domnul!

Traian DORZ

17

Tu, Preabunule Iisuse

Tu, Preabunule Iisuse,mi-eşti Mântuitor şi Soare,Tu mă-nveţi să-mi cresc iubireacea mai sfântă şi mai mare.

Tu-mi eşti mult mai mult ca mamaşi ca tatăl pentru mine,Tu-mi dai viaţa şi putereace mă creşte şi mă ţine.

Tu, mai mult ca orice prieten,mă îndrumi pe căi curate,Tu-mi creşti dorul şi avântulspre virtuţi adevărate.

Tu mă mustri când fac răul,Tu mă pedepseşti spre bine,Tu veghezi să nu alunecîn pierzare şi-n ruşine.

LEAGĂNUL DE AUR

18

O, Tu

O, Tu, Cel ce trezeşti cocoşiisă cânte la acelaşi ceas,trezeşte-mi sufletul şi-nvaţă-lal laudelor Tale glas.

Şi Tu, Cel ce îndrumi cocoriiprin întuneric şi furtuni,îndrumă paşii vieţii melepe calea celor drepţi şi buni.

Şi Tu, ce vezi cum păsăricade orice strop se uită-n sus,fă să nu uit recunoştinţade orice dar ce-mi dai, Iisus.

Şi Tu, ce-asculţi privighetoareacântând şi-n noaptea cea mai grea,fă-mă să-Ţi laud bunătateape orice drum m-ar duce ea.

Şi Tu, ce-asculţi foşnirea frunzeişi şoapta undei de izvor,ascultă lacrimile-ascunsedin rugăciunea tuturor.

Traian DORZ

19

AL PATRULEA MAG

„Ferice de cine îngrijeşte de cel sărac”, a spus cândvaomul acela care era după inima lui Dumnezeu.

Căci omul cel milostiv va avea parte de milă.Cel care se îndură de alţii va vedea veşnic Faţa plină de

îndurare a lui Dumnezeu.Şi cine udă pe altul va fi udat şi el, fiindcă Dumnezeu Se

poartă cu fiecare om după cum este inima lui. Cu cel bun, Tueşti bun, Doamne. Cu cel drept Te porţi după dreptate. Iar cucel nelegiuit Te porţi după nelegiuirea lui.

Cât vom trăi pe lume, să nu uităm aceste adevăruri!

La Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos au venit să-Lvadă şi să I se închine, din Ţările îndepărtate ale Răsăritului,trei magi credincioşi.

Tot drumul lor, cei trei magi credincioşi au fost călăuziţide o stea strălucitoare şi minunată, care a mers pe cer înaintealor, până când au ajuns la peştera ce era acolo şi la grajdul înieslea căruia era Pruncul Iisus cu Măicuţa Lui cea Sfântă.

Când au ajuns acolo, bunii şi credincioşii magi I s-au în-chinat ca unui Dumnezeu şi I-au adus daruri. Unul aur, caunui Împărat. Altul smirnă, ca unui Stăpân. Altul tămâie, caunui Arhiereu. Căci aşa era Domnul Iisus şi aşa le spunea lorDuhul Sfânt...

LEAGĂNUL DE AUR

20

Toate acestea sunt scrise de mult; le ştie oricine.Dar mai este ceva care nu ştie oricine. Şi iată ce:Se spune că atunci când au pornit din Ţările Răsăritului

îndepărtat, ca să vină la Ierusalim şi la Betleem să-L caute şisă-L afle pe Domnul Iisus, magii nu erau trei, ci erau patru.

Cel de al patrulea mag, anume Artaban, era cel mai bogatşi mai credincios dintre ei. De aceea el venea cu mai multecămile, încărcate cu tot felul de daruri scumpe, ca să-I aducăPruncului Iisus hrană, îmbrăcăminte, smirnă, tămâie şi aurmai mult... Cu mult mai mult decât toţi ceilalţi trei soţi ai luiîmpreună.

Dar, trecând prin multe locuri în drumul său, el a văzutmultă sărăcie, multă suferinţă, multă mizerie, lacrimi şi dure-re printre oameni.

Ici o văduvă bolnavă cu copii mici. Colo nişte bătrânisinguri şi amărâţi. Dincolo o familie grea, lovită de nenoro-ciri. Mai departe, feluriţi oameni chinuiţi care plângeau şi su-fereau în atâtea chipuri...

Şi milostivul mag Artaban, văzând toate acestea şineputând trece nepăsător pe lângă lacrimile şi suferinţele bie-ţilor oameni, de fiecare dată oprea cămilele lui şi, deschi-zându-şi punga sau dezlegându-şi sacul, lăsa fiecărui nevoiaşcâte un mic ajutor din bogatele sale daruri pregătite pentruHristos.

La început, când sacii şi pungile lui erau pline, nu se preacunoştea de unde lua şi împărţea.

Dar drumul fiind lung, iar numărul celor lipsiţi şi sufe-rinzi tot mai mare, pungile şi sacii lui Artaban au început săse golească rând pe rând.

Când nu mai rămânea decât puţin, el îi dădea săracului şipunga.

Traian DORZ

21

Când nu mai era decât pe fundul sacului, îi lăsa şi sacul.Când nu-i mai rămânea ce să ducă, dăruia şi cămila.Astfel nici nu ajunsese încă la hotarele Ţării Sfinte când

Artaban nu mai avea nimic: nici bani, nici saci, nici cămile.Dăruise totul săracilor, rămânându-i doar merindea lui dedrum.

În seara aceea, oprindu-se în loc, Artaban zise celorlalţi:– Fraţii mei, acum eu cu ce să mă duc la Împăratul şi

Domnul meu Iisus Hristos? Iată, eu nu mai am nimic să-I potduce în dar, iar cu mâna goală cum să mă duc în faţa Dom-nului?

Fraţii mei, zise el mai departe cu ochii scăldaţi în lacrimi,poate am făcut bine, poate am făcut rău, Singur Dumnezeuştie, dar inima mea n-a putut face altfel.

Acum eu vă rog să mergeţi fără mine mai departe; eu măvoi întoarce pe jos către casă.

Vă rog să-I spuneţi Domnului şi Împăratului nostru Hris-tos şi din partea mea supunere, dragoste şi credincioşie. Căcidin dragoste şi credincioşie faţă de El am plecat eu de undeam plecat şi am făcut ce am făcut.

Apoi, îmbrăţişându-i cu dragoste pe cei trei fraţi ai lui,Artaban i-a sărutat şi, cu multe lacrimi în ochi, le-a urat drumbun, zicând:

– Mergeţi în pace, scumpii mei fraţi!La rândul lor, cei trei fraţi ai lui, îmbrăţişându-l cu o să-

rutare sfântă, l-au lăsat, spunându-i:– Rămâi în pace, scump frate! Vom face cum ai spus.Apoi, ştergându-şi şi ei lacrimile, au pornit, îndreptându-

se spre Ierusalim, călăuziţi de Steaua Domnului, care mergeaînaintea lor.

LEAGĂNUL DE AUR

22

Artaban s-a oprit în drum acolo unde s-a despărţit de ei şii-a petrecut cu ochii pe soţii săi până când nu i-a mai văzut.

O clipă i s-a părut atunci că steaua minunată care îl călă-uzise şi pe el până aici atâtea nopţi şi zile s-a oprit în loc,tremurând şi strălucind puternic şi voios spre el, ca un semniubitor de salut frăţesc. Apoi şi-a urmat şi ea drumul mai de-parte, călăuzindu-i pe cei trei magi spre Ţinta lor.

Artaban, obosit şi întristat, s-a aşezat jos la adăpostulunui măslin. S-a învelit în mantaua sa, şi-a pus sacul cu me-rinde sub cap şi a adormit acolo în câmp, căci era noapte.

Dar îndată ce închise ochii, o privelişte minunată îi lumi-nă faţa. Într-o strălucire orbitoare, Pruncul Iisus i Se arătă ve-nind spre el, înconjurat de toată slava dumnezeieştii Sale Îm-părăţii şi îi zise:

– Fiul Meu Artaban, fii binecuvântat pe vecii vecilor!Tu Mi-ai adus Mie cele mai scumpe daruri şi mai plă-

cute.Tot ce ai împărţit tu, dăruind săracilor, Mie Mi-ai făcut.

Şi nimic nu Mi-ar fi făcut o mai mare bucurie şi plăcere caaceste fapte de milostenie pe care le-a făcut inima şi mâna tacea bună în numele Meu.

Iată acum răsplata Mea: tu eşti cel dintâi care vezi FaţaMea şi slava Împărăţiei Mele.

Şi tu vei fi la sfârşitul zilelor tale pământeşti cel mai bineprimit în viaţa veşnică. Pentru că lacrimile de mulţumire alesăracilor mângâiaţi şi rugăciunile nenorociţilor ajutaţi pregă-tesc sufletului binefăcător cea mai plăcută odihnă pe pământ.Şi cea mai fericită răsplătire în veşnicie.

Fii binecuvântat, Artaban, mergi fericit mai departe, fă-când binele. Căci negrăită şi strălucită este răsplata celui bi-nefăcător.

Traian DORZ

23

LEAGĂNUL DE AUR

24

Şi îmbrăţişându-l pe Artaban, Pruncul Iisus îl sărută. ŞiSe făcu nevăzut.

În clipa aceea inima lui se umplu de o lumină şi de o bu-curie cerească şi, sculându-se îndată, acolo în câmp, sub cerulînstelat, Artaban începu să-L slăvească pe Dumnezeu, să-Llaude şi să se roage cu glas tare, zicând:

Slavă, laudă şi mărire veşnică Ţie, Iisus Hristos, Marelenostru Dumnezeu şi Mântuitor Atotputernic, Împăratul meu!

Îţi mulţumesc din tot sufletul meu pentru mila cea nespusde mare pe care Ţi-ai arătat-o faţă de mine, robul Tău. Şi căm-ai învrednicit pe mine, nevrednicul, să văd Faţa Ta ceadumnezeiască, să aud glasul Tău cel fericit şi să primesc bi-necuvântarea Ta cea nespus de mare.

Ce sunt eu, Doamne, şi ce sunt slabele şi puţinele meledaruri împărţite atâtor de puţini!

Şi ce merit atât de mare am eu, Doamne, în toate aces-tea, când tot ce am avut era numai de la Tine? Căci Tu,Doamne, numai Tu mi-ai dat ceea ce am putut împărţi şi eucelor mai lipsiţi decât mine. Chiar viaţa mea, Doamne, ea în-săşi este numai darul Tău.

De aceea numai Ţie Ţi se cuvine pentru toate întreagăslava, cinstea şi mulţumirea.

Dar Te rog, Doamne, cât voi mai trăi pe acest pământ,să mă ajuţi să Te pot iubi şi mai mult şi să pot face în numeleTău tot mai mult bine semenilor mei. Ca în felul acesta să potface voia Ta cea sfântă şi să pot face bucurie Inimii Tale,Doamne Iisuse.

Ca mulţumire pentru dragostea, mila şi bunătatea Ta cele-ai arătat faţă de mine.

Traian DORZ

25

Slavă veşnică Marelui Tău Nume Minunat şi slavă Împă-răţiei Tale veşnice, Domnul şi Împăratul meu!

Amin.

Întorcându-se apoi prin toate satele şi cetăţile pe undetrecea, al patrulea mag Îl mărturisea cu putere şi cu bucuriepe Hristos, Mântuitorul şi Împăratul Veşnic.

În ochii Lui strălucea o lumină atât de fericită şi de ce-rească, iar în cuvintele lui era atâta credinţă şi putere, încâttoţi cei care îl vedeau şi auzeau erau încredinţaţi că el L-a vă-zut pe Dumnezeu şi că tot ce spune este adevărat.

Astfel a făcut el la întoarcere şi mai mult bine oamenilor,întorcându-i la Dumnezeu şi făcându-i să afle pacea şi mân-tuirea Lui cea veşnică, lăsând în urma lui mai multă fericire şibucurie decât înainte. Cu atât mai multă cu cât darurile du-hovniceşti sunt nespus mai scumpe decât cele trupeşti.

Căci cele trupeşti sunt trecătoare, pe când cele sufleteştisunt veşnice.

Când mântuieşti trupul omului, îi faci un bine vremelnic,dar când îl ajuţi la mântuirea sufletului, îi faci un bine de miide ori mai mare.


* * *

Dărnicia este-n lume lucru foarte rar şi greu,căci ea cere s-ai o mare dragoste de Dumnezeuşi o milă tot asemeni de-al aproapelui amar, –iar în lumea lăcomiei asta-i foarte greu şi rar.

LEAGĂNUL DE AUR

26

Când Te-ai coborât, Iisuse

Când Te-ai coborât, Iisuse,din cereasca-mpărăţie,Te-a primit pe lume numaiun bordei dintr-o câmpie.

Iar cât ai umblat prin lume,ca s-o chemi la mântuire,doar bordeiele săraceTe primiră cu iubire.

Dar de când Te-ai dus, Iisuse,stă bordeiul trist şi rece,de-atunci nimeni cu iubirepragul lui sărac nu-l trece.

Astăzi când cu-a Ta venirene-aduci zorii bucuriei,aminteşte-Ţi cu-ndurarede bordeiele câmpiei.

Cercetează şi-ncălzeştecu iubirea Ta pustia,că nu-i unul, ci e plinăde bordeie-acum câmpia.

Traian DORZ

27

Te lăudăm pe Tine

Te lăudăm pe Tine, Doamne,Te lăudăm în cor pe Tineşi ne-nchinăm cu bucurie,din inimi de credinţă pline.

Te lăudăm, Te lăudăm,Te lăudăm pe Tine, Doamne,Te lăudăm şi ne-nchinăm,Te lăudăm, Te lăudăm, Te lăudăm!

Te lăudăm pe Tine, Doamne,Slăvitul Ziditor a toate,căci Tu ne faci a noastre inimiascultătoare şi curate.

Te lăudăm pe Tine, Doamne,cu gânduri de iubire pline,cu laudele gurii noastre,în veci Te lăudăm pe Tine.

LEAGĂNUL DE AUR

28

MIELUŞELUL CEL NEVINOVAT

Iată ce tristă este povestea Mieluşelului Cel nevinovat,căci pe pământ totdeauna povestea nevinovăţiei este tristă...

Dar numai pe pământ, căci în ceruri ea este fericită:

Tatăl meu cel bun mi-a dăruit mie odată un mieluşel ne-vinovat, ca să-mi facă cea mai mare bucurie.

Îndată ce l-a văzut, pisica noastră cea vicleană s-a repezitşi L-a sfâşiat pe mieluşelul cel nevinovat pe care tatăl meucel bun mi-l dăruise mie ca să-mi facă cea mai mare bucurie.

Dar câinele cel rău, cu toţi colţii ascuţiţi, a sărit atunci şia sfâşiat-o pe pisica cea vicleană, pentru că sfâşiase pe mielu-şelul cel nevinovat pe care tatăl meu cel bun mi-l dăruise casă-mi facă cea mai mare bucurie.

Însă atunci a venit lupul cel mare-mare din pădure şi a sfâ-şiat pe câinele cel rău, pentru că sfâşiase pe pisica cea vicleană,pentru că sfâşiase pe mieluşelul cel nevinovat, pe care tatăl meucel bun mi-l dăruise mie ca să-mi facă cea mai mare bucurie.

Atunci lemnul cel gros a venit şi-a omorât pe lupul celmare-mare, pentru că sfâşiase pe câinele cel rău, pentru căsfâşiase pe pisica cea vicleană, pentru că sfâşiase pe mielu-şelul cel nevinovat pe care tatăl meu cel bun mi-l dăruise mieca să-mi facă cea mai mare bucurie.

Îndată focul cel arzător a sărit şi a ars lemnul cel gros,pentru că omorâse pe lupul cel mare-mare, pentru că sfâşiase

Traian DORZ

29

pe câinele cel rău, pentru că sfâşiase pe pisica cea vicleană,pentru că sfâşiase pe mieluşelul cel nevinovat pe care tatăl meucel bun mi-l dăruise mie ca să-mi facă cea mai mare bucurie.

Dar în clipa aceea apa cea rece s-a vărsat şi a stins foculcel arzător, pentru că arsese lemnul cel gros, pentru că omo-râse pe lupul cel mare-mare, pentru că sfâşiase pe câinele celrău, pentru că sfâşiase pe pisica cea vicleană, pentru că sfâşi-ase pe mieluşelul cel nevinovat pe care tatăl meu cel bun mi-ldăruise mie ca să-mi facă cea mai mare bucurie.

Dar iată că boul cel puternic a venit şi a băut apa cea rece,pentru că a stins focul cel arzător, pentru că a ars lemnul celgros, pentru că a omorât pe lupul cel mare-mare, pentru că sfâşi-ase pe câinele cel rău, pentru că sfâşiase pe pisica cea vicleană,pentru că sfâşiase pe mieluşelul cel nevinovat pe care tatăl meucel bun mi-l dăruise mie ca să-mi facă cea mai mare bucurie.

Atunci a venit omul cel crud şi a tăiat boul cel puternic,pentru că băuse apa cea rece, pentru că stinsese focul cel ar-zător, pentru că arsese lemnul cel gros, pentru că omorâse pelupul cel mare-mare, pentru că sfâşiase pe câinele cel rău,pentru că sfâşiase pe pisica cea vicleană, pentru că sfâşiase pemieluşelul cel nevinovat pe care tatăl meu cel bun mi-l dărui-se mie ca să-mi facă cea mai mare bucurie.

Îndată a venit atunci îngerul cel fioros al morţii, trimis deDumnezeu, şi a luat viaţa omului crud, pentru că tăiase boulcel puternic, pentru că băuse apa cea rece, pentru că stinsesefocul cel arzător, pentru că arsese lemnul cel gros, pentru căomorâse pe lupul cel mare-mare, pentru că sfâşiase pe câinelecel rău, pentru că sfâşiase pe pisica cea vicleană, pentru că sfâ-şiase pe mieluşelul cel nevinovat pe care tatăl meu cel bun mi-ldăruise mie ca să-mi facă cea mai mare bucurie.

Iată aceasta este povestea cea tristă a mieluşelului celnevinovat...

LEAGĂNUL DE AUR

30

Când eram mic am plâns atât de mult de mila mieluşe-lului cel nevinovat care fusese sfâşiat, deşi el nu sfâşiase penimeni şi nu făcuse nimănui nici un rău.

Iar tatăl meu mi-a zis odată, când m-am făcut mare:– Tu ştii Cine este Mieluşelul Cel Nevinovat?– Cine, tată?– Domnul nostru Iisus Hristos!El ne-a fost dăruit de Tatăl nostru Cel ceresc, să ne facă

nouă cea mai mare bucurie.Dar îndată ce L-a cunoscut că a venit de la Tatăl, o parte

a poporului iudeu L-a sfâşiat pe Iisus.Atunci au venit romanii şi i-au sfâşiat pe iudei, pentru că

au sfâşiat pe Iisus, Mieluşelul Cel Nevinovat al lui Dumne-zeu, Care ne-a fost dăruit nouă să ne facă cea mai mare bucu-rie. Apoi au venit barbarii şi i-au sfâşiat pe romani, pentru căi-au sfâşiat pe iudei, pentru că sfâşiaseră pe Iisus, MieluşelulCel Nevinovat al lui Dumnezeu...

Şi aşa, rând pe rând apoi, până în ziua de astăzi, fiecarerău a fost sfâşiat de un alt rău, pentru că a sfâşiat pe altul, ca-re sfâşiase pe altul – care sfâşiase pe cel care sfâşiase peIisus, Mieluşelul Cel Nevinovat al lui Dumnezeu, Care ne-afost dăruit nouă să ne facă cea mai mare bucurie.

Astfel un rău a suferit pentru că mai înainte îl făcuse elpe alt rău să sufere şi fusese sfâşiat pentru că mai înainte el îlsfâşiase pe altul.

Numai Mieluşelul Cel Nevinovat al lui Dumnezeu nusfâşiase pe nimeni. Nu făcuse pe nimeni să sufere. Nu chinui-se pe nimeni.

Numai El suferise pe nedrept. Numai El era nevinovat.Suferise pentru păcatele noastre şi venise ca să ne facă nouăcea mai mare bucurie.

Traian DORZ

31

LEAGĂNUL DE AUR

32

De acum înainte, ori de câte ori ne vom aduce aminte depovestea cea tristă şi sfâşietoare a Mieluşelului Cel Nevino-vat pe Care Tatăl nostru Cel Bun din ceruri ni L-a dăruit no-uă, oamenilor, ca să ne facă cea mai mare bucurie – bucuriamântuirii sufletelor noastre şi bucuria iertării tuturor păcate-lor, bucuria de a vedea Faţa Lui şi a moşteni Împărăţia Sa ceaveşnică –, să plângem cu lacrimi de durere pentru suferinţeleLui. Şi, cu lacrimi de mulţumire pentru harul Său, să ne ru-găm, zicând:

O, Sfânt şi Nevinovat Miel al lui Dumnezeu, IisuseDoamne, Care ai fost sfâşiat pentru păcatele noastre, slavă şimulţumire veşnică Ţie!

Te rugăm să binecuvântezi şi să izbăveşti totdeauna pecei nevinovaţi din mâinile celor care îi sfâşie sau îi pândescca să-i sfâşie. Şi nu-i lăsa Tu să fie sfâşiaţi de tot.

Te rugăm, ai milă şi de acei care, pentru că au sfâşiat şiei pe alţii, sunt sfâşiaţi de alţii sau vor fi sfâşiaţi.

Ai milă de toţi oamenii, Doamne, şi fă să lase toţi duhulurii şi să ia duhul iubirii şi al înţelegerii, pentru a nu se maisfâşia niciodată – căci ei toţi sunt fraţi unii cu alţii.

Ai milă şi de mine, Doamne, ajută-mă să pot suferi totrăul ce-mi fac alţii, cu răbdare şi iertare, dar eu să nu fac ni-ciodată nici un rău nimănui. Căci Tu eşti Dreptul Răsplătitoral fiecăruia, după faptele sale. Ci, împlinind cu toţii voia Ta,să fim plăcuţi Ţie totdeauna.

Amin.


Traian DORZ

33

Doamne, lumea e-nvrăjbită

Doamne, lumea e-nvrăjbită,oamenii sunt dezbinaţi,adă pacea mult dorită, –Doamne, fă-i pe oameni fraţi!

Dă-nfrăţire-ntre popoare,oamenii sunt ne-mpăcaţi,nu-i lăsa să se omoare, –Doamne, ei sunt fraţi, sunt fraţi!...

Doamne,-apropie-i de-olaltă,oamenii sunt depărtaţi,în iubirea cea mai ’naltă,Doamne, fă-i pe oameni fraţi!

Numai Tu poţi să-i apropii,Sfânta-Ţi cale să le-araţi,ia-i din marginile gropii,Doamne, ei sunt fraţi, sunt fraţi!...

LEAGĂNUL DE AUR

34

Mai mult ca mama

Mai mult ca mama cea mai dulce,mai mult ca tatăl cel mai bune Dumnezeu, Care iubeştepe cei ce Lui I se supun.

Părinţii te iubesc nu numaicând eşti supus şi-ascultător,ci te iubesc întotdeauna,fiindcă eşti copilul lor.

Iar Dumnezeu Şi-arată milaspre noi, spre toţi copiii Săi,dar parcă şi mai multă milăarată El spre cei mai răi.

Spre cei mai răi trimite Domnulmai multe binecuvântări,ca, bunătatea Lui văzând-o,să lase relele cărări.

Făcându-I voia Lui, să vadăcă ea e fericirea lor,că cel mai fericit pe lumee omul cel ascultător.

Tu, fiul meu, ia seama binela tot ce-ţi cere Dumnezeu:frumoasă-i numai ascultarea,doar ascultarea, fiul meu!

Traian DORZ

35

COPILUL DIN DEALUL CELĂLALT

Multe lucruri bune am învăţat eu de la părinţii mei cre-dincioşi.

Mai întâi de la bunicii mei, apoi de la părinţii trupeşti,apoi de la cei sufleteşti.

Numai dacă nu le-aş uita eu acestea niciodată, ci să le amscrise în mintea şi în inima mea ascultătoare, ca să fiu fericitîn toţi anii pe care îi am să-i trăiesc pe pământ!

Multe lucruri bune m-au învăţat ei, dar eu, deseori, măsupăram, pentru că ei se purtau aspru cu mine când nu luamseama să ascult cele ce mi le spuneau.

Ce rău am făcut atunci că mă supăram pe ei! Ei voiaunumai binele meu, dar eu nu-mi dădeam seama atunci.

O, dacă i-aş mai avea acum, cum i-aş asculta şi cum le-aşpreţui de mult sfaturile lor cele bune!

Căci prea multe din ele le-am uitat şi abia mai târziu mi-amdat seama cât de bine mi-au dorit ei, cei care mă mustrau.

Dar astăzi ei, binefăcătorii mei sunt sub pământ...Mult am dorit eu mai târziu să mai pot auzi cuvântul lor,

dar în zadar. Aş fi dorit să fie chiar şi să mă mustre şi să măpedepsească. Dar nu mai erau!

Totuşi, multe din sfaturile tatălui meu nu le-am uitat.Nu le-am uitat mai ales pe acelea care mi-au rămas în

LEAGĂNUL DE AUR

36

minte legate de nişte întâmplări ca acelea dintre care pe unelevi le-am spus, iar pe altele mai am să vi le spun pe rând.

Acele întâmplări, unele bune, altele rele, îmi aduc amintemereu de sfaturile pe care le-am primit prin ele.

Astăzi vreau să vă spun întâmplarea care m-a învăţat unmare adevăr:

Când mergeam odată cu tata după lemne în pădure, cucarul cu boi, mă plângeam către el că unul dintre copiii cu ca-re de obicei trăiam prieteneşte, din nu ştiu ce pricină, mi-avorbit ieri urât. Iar apoi îmi pusese un nume de batjocură...

– Dar tu cum i-ai răspuns? mă întrebă tata.– I-am zis şi eu lui tot aşa!– Iar el ce ţi-a zis înapoi?– Mi-a vorbit vorbe şi mai rele!– Şi cum aţi sfârşit?– Am sfârşit rău. Mi-e ruşine să spun.Acum nu vreau să mai vorbesc cu el.– Dar, dacă atunci când el ţi-a vorbit prima dată vorbele

rele, în loc să-i răspunzi tot aşa, i-ai fi răspuns frumos sau aifi tăcut, ce crezi că era? V-aţi mai fi certat?

– Nu cred că ne-am fi certat. Numai unul singur nu sepoate certa...

Cu astea, tocmai ajunsesem în pădure, acolo sus în Păiş,unde erau lemnele noastre.

Tata a slobozit boii din jug şi a început să taie lemne, iareu aveam grijă de boi.

Dar, când am strigat după unul din boi să se întoarcăînapoi, din dealul celălalt am auzit un copil strigând la felca mine.

Am rămas mirat şi am strigat din nou.

Traian DORZ

37

El iarăşi mi-a răspuns îndată, întocmai cum strigasem eu.Atunci, supărat că mă îngână, am ţipat o dată urât la el.

El mi-a răspuns foarte răstit şi mânios tot aşa, întocmai cumstrigasem eu.

Tata se oprise din lucru, privea şi asculta la mine.Eu nu băgasem de seamă, dar când a văzut că mă înfurii

şi că vorbesc urât copilului din dealul celălalt, mi-a zis:– Ce faci?– Tată, i-am zis eu amărât, ce au toţi copiii cu mine? De

ce mă îngână copilul de colo şi îmi vorbeşte urât? Eu nu i-amzis nimic, iar el mă batjocoreşte. Ce au toţi copiii cu mine,tată?

– N-ai învăţat nimic din tot ce ţi-am spus eu venind pedrum!

Dacă nu poţi vorbi frumos, de ce nu taci? Ia vorbeşte-i tufrumos, să vezi, nu-ţi va vorbi şi el tot aşa?

Sau taci, să vezi dacă îţi va mai spune el ceva! Ascultă,acum auzi ceva?

– Nu se mai aude acum nimic, tată.– Ia strigă-i acum: „Prietene!” Apoi ascultă!– Prietene! am strigat eu cam supărat.– Prietene! a răspuns copilul celălalt cam la fel.– Cheamă-l acum: „Vino la noi!” zise tata.– Vino la noi! am strigat eu voios.– Vino la noi! a răspuns el vesel.M-am întors mirat spre tata:– Cine e, tată?– Este ecoul.– Cine este ecoul? Al cui copil este el – şi de unde?Dar tata începu să râdă de prostia mea şi zise:

LEAGĂNUL DE AUR

38

Traian DORZ

39

– E răsunetul glasului tău care, lovindu-se de dealul ce-lălalt, ţi se întoarce înapoi aşa cum l-ai spus tu. Acolo nu-inici un copil, ci acesta se cheamă ecoul şi îţi răspunde cumvorbeşti tu.

Şi să ştii că tot aşa ar fi şi dacă în dealul celălalt ar fichiar un copil adevărat. Cum îi vei vorbi tu, aşa îţi va răspun-de şi el.

Dacă tu eşti un copil credincios şi asculţi pe Domnul Ii-sus, Care ne învaţă să răspundem oricui numai frumos, chiardacă acela ne-ar vorbi urât, atunci ai vedea că şi acela ori arschimba vorba frumos, ori ar tăcea, ori s-ar duce.

Focul nu arde fără doi cărbuni, iar cearta nu se poate fărădoi nebuni.

Ţine minte asta, pentru toată viaţa ta. Niciodată nu te mailăsa ispitit să vorbeşti sau să răspunzi urât nimănui, dacă nudoreşti să-ţi vorbească ţie nimeni decât frumos.

Căci Domnul nostru Iisus Hristos a zis: „Ce aţi vrea săvă facă vouă oamenii, faceţi-le voi mai întâi lor la fel”. Astaînseamnă ca mai întâi tu să vorbeşti frumos. Mai întâi tu să-iiubeşti. Mai întâi tu să le faci bine.

Ai înţeles acum?– Am înţeles, tată!

Ce bine am făcut totdeauna când, ascultând de sfatul ta-tălui meu, am răspuns aşa şi am făcut astfel faţă de alţii!

De câte ori am făcut binele, m-am ales cu bine.De câte ori am vorbit frumos, mi s-a răspuns frumos.Dar de câte ori m-am înfuriat şi eu, până la urmă m-am

ales numai cu păreri de rău.

LEAGĂNUL DE AUR

40

Preabunule Doamne Iisuse, Învăţătorul şi Mântuitorulnostru Preaiubit, Îţi mulţumesc pentru toţi cei care m-au iubitşi m-au învăţat binele, frumosul şi adevărul. Căci sufletulmeu numai atunci a fost fericit când am făcut binele,

când am căutat frumosulşi când am vorbit adevărul.Te rog, Doamne Iisuse, să le răsplăteşti cu o veşnică bu-

curie celor care m-au îndrumat, m-au sfătuit şi m-au mustratspre binele şi mântuirea mea, pe calea Ta cea sfântă.

Dar Te rog, Doamne, să mă ierţi că adeseori n-am înţe-les şi n-am preţuit binele, ci m-am supărat şi n-am ascultatpe cei care mă îndemnau bine.

Astfel Te-am întristat şi pe Tine şi i-am îndurerat şi pebinefăcătorii mei.

De acum înainte, Te rog, Doamne, să-mi ajuţi ca până lasfârşitul vieţii mele să umblu şi să vorbesc numai cum esteplăcut înaintea Ta şi înaintea tuturor oamenilor buni şi cre-dincioşi.

Amin.


Traian DORZ

41

Aceluia ce nu ascultă

Aceluia ce nu ascultănici Dumnezeu n-are ce-i face,îl lasă să se ducă singurpe calea care lui îi place;îl lasă însă cu durere,căci vede rău-n care zaceşi ştie cum o să sfârşească...

Dar neascultării n-ai ce-i face!

LEAGĂNUL DE AUR

42

Sfatul tatălui

Sfatul tatălui, în viaţă,totdeauna să-l asculţi,n-ai ca el mai bun prieten,oricât ai avea de mulţi.

N-ai ca el mai bun profesor,cât sunt alţii de-nvăţaţi,el te-nvaţă tot ce-i bineşi spre ce să nu te-abaţi.

El ţi-arată ce e vrednic,el te-ntoarce de la rău;cât îl ai, înseamnă-ţi binepilda şi cuvântul său.

Căci nimic nu-nlocuieşteîn viaţa ta, îţi spun,vrednicia şi-adevărulce te-nvaţă tatăl bun.

Traian DORZ

43

Cuvântul bun al mamei

Cuvântul bun al mameinu-l lepăda, copile,cât va mai fi pe lumesă ai urechi şi zile,ci-nseamnă-ţi-le bine,să i le-asculţi pe toate,că nu-i pe lume nimenica ea să ţi le-arate.

Nici pilda bună-a tatein-o lepăda-n viaţă,spre tot ce-i vrednicies-o ai mereu în faţă;ci calea bună-n carepărinţii te-ndrumează,cu inima întreagăiubeşte-o şi-o urmează.

Căci fericit e numaiacel ce-şi preţuieştepărinţii şi credinţaprin care Domnu-l creşte.

LEAGĂNUL DE AUR

44

CEI TREI CĂLĂTORI

Oricât ar fi cineva de bun şi de plin de virtuţi sau oricâtebinefaceri ar fi împlinit el în viaţa lui, nu trebuie niciodată săse laude cu ele sau să-şi facă din acestea un merit înaintea luiDumnezeu sau a oamenilor.

Căci tot ce are şi ce poate este darul şi harul lui Dumnezeu.De aceea un om cu adevărat înţelept nu poate fi decât

smerit şi cuviincios în orice loc, fiindcă este scris: «Celorsmeriţi le dă har»...

Mergeau odată pe un drum trei călători.Toţi trei erau credincioşi, umblând în evlavie şi binefaceri.Trecând printre munţi, i-a apucat noaptea. Atunci s-au

adăpostit într-o peşteră, ca să fie feriţi de fiare sălbatice câtăvreme vor odihni.

Peste noapte însă a venit o furtună puternică, cu ploaie şigrindină mare. De sus de pe munţi, şuvoaiele au năruit multpământ, arbori şi bolovani.

O mare stâncă s-a prăbuşit, acoperind toată uşa peşteriiîn care dormeau cei trei călători.

Dimineaţa, când voiră să iasă afară şi să plece mai de-parte, văzură cu groază că nu mai pot să iasă.

Încercară să împingă stânca, dar puterile lor erau preaslabe pentru greutatea ei.

Traian DORZ

45

Atunci unul dintre ei zise:– Fraţii mei, de aici numai puterea lui Dumnezeu mai

este în stare să ne scoată, altcineva nimeni.Dacă nu ne scapă Dumnezeu printr-o minune, vom muri

aici, căci nimeni de afară nu mai ştie de noi. De aceea singurărugăciunea către Dumnezeu ne mai poate ajuta. Să ne rugămfiecare pe rând, strigând către Dumnezeu după ajutorul Său.

Şi vom vedea care rugăciune o va asculta Dumnezeu, casă ne dea scăpare.

Astfel hotărâră să se roage pe rând.Îngenuncheară cu toţii spre uşa peşterii, şi cel dintâi din-

tre ei începu să se roage astfel:– Preaputernice Doamne, Tu ştii cât bine am făcut eu în

viaţa mea pe pământ.Ştii la câţi orfani le-am dat pâine şi haine.Pe câţi bolnavi i-am cercetat, pe câţi străini i-am primit

în casa mea, i-am adăpostit şi i-am ospătat.Ştii cât de multe binefaceri am făcut şi cât de credincios

am fost faţă de Tine.Ştii cât am suferit pentru Numele Tău, bătut de oameni,

ars de soare, udat de ploi, tremurând de frig...şi iată acum în ce mare primejdie am ajuns. Pentru toate

faptele mele bune, vino acum şi mă izbăveşte şi pe mine şi peaceşti fraţi ai mei. Dă piatra la o parte, ca să ieşim!

Şi atunci iată că piatra se dădu la o parte cam de un de-get, atât doar cât să poată pătrunde înăuntru o rază de soare.

Apoi începu să se roage al doilea. Acesta zise:– Dumnezeul nostru Cel Preasfânt, Tu Care mă cunoşti

cât de evlavios am fost toată viaţa mea, nu uita, Doamne,toate virtuţile pe care le-am avut înaintea Ta.

LEAGĂNUL DE AUR

46

Tu ştii cât de mare iubire am avut în inima mea pentruTine, pentru Cuvântul Tău, pentru copiii Tăi.

Trei rânduri de credincioşi Ţi-am crescut în cetatea mea.Ei m-au prigonit, dar eu i-am răbdat.M-au vorbit de rău, dar eu i-am iubit.Ştii că n-am fost prefăcut, nici lacom, nici hrăpăreţ.Ci am fost plin de smerenie cu buzele, blând, înfrânat,

evlavios şi plin de bunătate faţă de toţi oamenii, întocmaicum ai poruncit Tu în Sfântul Tău Cuvânt.

Acum, iată, Doamne, am ajuns în primejdie de moarte,eu şi aceşti frăţiori ai mei. Te rog, pentru toate virtuţile pe ca-re le-am avut, vino în ajutorul nostru. Înlătură stânca aceastaşi ne scapă, ca să nu murim aici.

Îndată ce isprăvi şi acesta rugăciunea lui, stânca de la uşapeşterii lor se mai depărtă lăţime cam de un deget.

Atunci începu să se roage al treilea călător. El începuastfel:

– Preamilostive Doamne, Părintele şi Făcătorul nostru,Cel Care eşti plin de îndurare şi bunătate, fii binecuvântat pâ-nă în veci!

Tu, Doamne, ştii totul şi ne cunoşti pe fiecare. Cine oarepoate să-Ţi facă Ţie vreun bine ca Tu să-i fii dator înapoi?

Cine este oare atât de desăvârşit înaintea Ta, încât Tu sătrebuiască să-i întorci ceva?

Ce avem oare ca să nu fie de la Tine şi ce putem face şisă nu fi fost datori să facem?

Cine Ţi-a dat Ţie ceva mai întâi, să-Ţi poată cere înapoi?Eu nu mă bizuiesc, Doamne, nici pe faptele mele bune,

căci oricât aş fi făcut, nu făceam decât ceea ce eram datorsă fac.

Traian DORZ

47

LEAGĂNUL DE AUR

48

Nu mă bizuiesc nici pe virtuţile mele, pentru că nimeninu este fără vină înaintea Ta.

Ci mă bizuiesc, Doamne, numai şi numai pe mila şi bu-nătatea Ta cea nespus de mare. Căci nici unii, după meritelenoastre, nu suntem vrednici decât de pedeapsa Ta.

Dar Tu, Doamne, eşti îndelung răbdător, milostiv şi plinde o veşnică bunătate. De aceea, pentru mila şi bunătatea Ta,ne rugăm Ţie să vii în ajutorul nostru şi să înlături stânca depe uşa peşterii noastre, ca să ieşim afară şi să nu pierim aici,neştiuţi de nimeni. Amin.

Abia sfârşi acesta rugăciunea lui cea scurtă şi fierbinte,că îndată stânca cea mare şi grea ce acoperise uşa peşterii lora fost aruncată departe, lăsând deschisă întreagă uşa loculuiunde fuseseră închişi cei trei călători. Şi un glas ceresc seauzi, spunându-le:

– Dumnezeul Cel Veşnic şi Viu le vede pe toate! Nu tre-buie să-I spui Lui niciodată, lăudându-te ce ai făcut.

Mai bine ai face să-ţi aminteşti cu ruşine cât n-ai făcut.Dumnezeul Cel Atotînţelept le ştie pe toate! Nu trebuie

să-I spui niciodată cât de bun eşti. Ci mai degrabă să-ţi aduciaminte cum trebuia să fi fost şi nu ai fost.

Dumnezeul Cel Pretutindeni-Prezent le aude pe toate, deaceea cea mai plăcută rugăciune înaintea Lui este rugăciuneacelui care are o inimă smerită şi un duh umilit şi curat, careîşi vede nevrednicia şi se bizuieşte numai pe mila şi bunătateacea nemărginită a lui Dumnezeu.

Atunci toţi cei trei călători credincioşi îngenuncheară dinnou şi, rugându-se, au zis:

Preabunule şi Milostiv Dumnezeul nostru, adevărat,Doamne, nimeni dintre noi nu se poate lăuda înaintea Ta,

Traian DORZ

49

Căci Tu, numai Tu eşti bun, Doamne, şi numai Tu eşti vred-nic de orice laudă.

Te rugăm să ai o nesfârşită milă faţă de noi toţi şi dă-ne,Doamne, fiecăruia un duh smerit şi o inimă curată, care suntde cel mai mare preţ înaintea Ta, pentru ca, izvorând dinacestea, rugăciunile noastre să fie totdeauna bineprimite şibineplăcute înaintea Ta, iar noi astfel să putem fi ajutaţi şiizbăviţi în orice vreme şi în orice loc.

Căci a Ta este, Doamne, Împărăţia, Puterea şi Slava. ATatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh.

Amin.


* * *

Fiul meu, întotdeauna şi oriunde, fii smerit,lasă pe-alţii să vorbească, tu ascultă liniştit,căci smerindu-te mereutu te 'nalţi, copilul meu,dar cu cât mai cu trufie şi mai sus te vei 'nălţa,prăbuşirea ta, când vine, cu atât va fi mai grea.

LEAGĂNUL DE AUR

50

Câte leagăne

Câte leagăne sunt searaadormite-n rugăciune,Domnul le trimite pazaMâinii Sale celei bune.

Câte paturi sunt făcutecu credinţă şi-nchinare,Domnul le păzeşte noapteade-orice teamă şi-ntristare.

Câte case

Câte case sunt vegheatede iertare şi iubire,Domnul Cel bun le fereştede ispită şi-nvrăjbire.

Câte suflete se roagăcu credinţă-n orice vreme,Dumnezeu Cel Sfânt le scapăde-orişice necaz s-ar teme.

Traian DORZ

51

Câte sate şi oraşe

Câte sate şi oraşeau şi oameni ce se-nchină,Dumnezeu le izbăveştede pierzare şi ruină.

Câte ţări şi câte neamuriau spre Dumnezeu privireavor cunoaşte-ntotdeaunaliniştea şi fericirea.

LEAGĂNUL DE AUR

52

Cu drag priveşte Domnul

Cu drag priveşte Domnuldin cerul înstelatpe fiul ce se roagăcu mama-ngenuncheat.

Cu drag ascultă Domnulcând glasul liniştitse roagă cu credinţăspre cerul strălucit.

Cu drag păzeşte Domnulîn patul cel curatodihna celor carecu drag I s-au rugat.

Cu drag îi creşte Domnulpe-acei copii cuminţice vor să umble-n caleacuratei Lui credinţi.

Cu drag veghează Domnulpe orice copilaşice I-au cerut de pazăpe sfinţii-I îngeraşi.

Cu drag ajută Domnulpe mamele ce-şi cresccopiii după voiaPărintelui Ceresc.

Traian DORZ

53

ADEVĂRATA DRAGOSTE

Un prieten al meu îmi spunea într-o zi aşa:– Numai dragostea lui Dumnezeu este mai adevărată şi

mai mare decât dragostea părinţilor noştri buni.În lumea aceasta însă, pe nici unii din noi, nici o altă

inimă nu ne poate iubi cu o asemenea iubire pe care o au faţăde noi bunii noştri părinţi, care ne-au născut şi crescut. Deaceea toată viaţa noastră trebuie să ne aducem aminte cu re-cunoştinţă şi dragoste de aceste scumpe fiinţe.

Cu cât capetele lor încărunţesc mai tare şi cu cât sunt totmai puţine zilele în care îi vom mai avea cu noi, dragostea şipreţuirea noastră să ne fie tot mai mari.

Căci ei ne-au făcut nouă cel mai mare bine pe pământ. Eine-au iubit cel mai mult şi ei au suferit atât de mult pentrunoi, adeseori, încă mai dinainte de a fi.

Nici o dragoste din lumea aceasta, afară de dragostea luiDumnezeu, nu mai poate fi ca dragostea părintească. Am să-ţipovestesc o întâmplare care şi pe mine m-a zguduit adânc şicare m-a făcut să înţeleg mai bine dragostea părintească.

Era o vară fierbinte şi uscată. Soarele ardea puternic, iarseceta uscase totul.

Bătea întruna un vânt dogoritor, aşa că din toate părţilenu auzeai decât oameni care cereau ploaie şi se îngrijorau defoamete şi de foc...

LEAGĂNUL DE AUR

54

Peste tot auzeai mame spunând îngrozite copiilor lor:– Bunul Dumnezeu să vă ferească, dragii mamei, să nu

puneţi mâna pe chibrituri să faceţi foc undeva. Că îl ia vântulşi aprinde lumea. Am arde cu toţii, că nici în fântâni, nici învăi nu mai este un strop de apă ca să-l putem stinge...

Într-una din zilele acelei veri am văzut arzând o pădure.Mergea focul prin lemnele verzi ca prin paie uscate, cuprin-zând cu repeziciune pădurea până în vârful dealurilor.

Toate păsările se ridicau speriate din pădure, zburând câtmai departe de fumul şi de flăcările nimicitoare. Numai sus,pe culmea dealului împădurit, pe deasupra unui brad înalt,două păsări se roteau zburând jos şi plângând sfâşietor. Se ri-dicau şi iar se coborau prin fumul care se învolbura peste pă-dure galben şi gros...

Am înţeles că acolo în vârful bradului primejduit de flăcări,bietele păsări au cuibul cu puişorii lor care încă nu pot zbura.

Văzând cum se apropie flăcările gata să cuprindă bradulcu cuib cu tot, ele nu ştiau ce să facă să-şi scape puii lor de lamoarte.

Dar iată că focul se apropia de bradul cu cuib.Eu stăteam privind frământarea bieţilor părinţi nenorociţi

şi ascultam neputincios ţipetele lor ca nişte strigăte tot maideznădăjduite după ajutor.

Când flăcările focului, ca nişte limbi ale celei mai cumplitemorţi, s-au întins, cuprinzând fulgerător tot bradul, urcând sprevârful cu puişorii lor, dintr-o dată, amândoi părinţii, cu aripiledesfăcute, s-au aruncat peste cuibuşorul lor în flăcări, acope-rindu-şi cu trupurile lor puişorii, spre a-i salva de la moarte.

Au ars în câteva clipe cu brad cu tot. N-a mai rămas de-cât o torţă de jar scânteind...

Traian DORZ

55

LEAGĂNUL DE AUR

56

Mie mi-a părut că mi se rupe inima de durere.Ceea ce văzusem m-a cutremurat adânc.Cred că n-am să pot uita niciodată jertfa pe care au fă-

cut-o aceste păsări pentru salvarea puilor şi a cuibului lor.Iată inima părintească! mi-am zis eu.Iată ce poate face dragostea părintească. Cine ar mai fi

fost în stare de o astfel de jertfă?Auzisem şi până atunci de multe întâmplări prin care unii

părinţi făcuseră jertfe neobişnuite pentru salvarea fiilor lor.Dar întâmplarea pe care am văzut-o de data aceasta m-a făcutsă văd şi mai adânc ce înseamnă iubirea.

O astfel de dragoste a avut pentru noi Dumnezeu. ÎncâtŞi-a dat pentru mântuirea noastră pe Unicul Său Fiu iubit.

O astfel de dragoste a avut pentru noi Scumpul nostruMântuitor Iisus Hristos, încât S-a aruncat pe Sine Însuşi înfocul morţii, pentru a ne mântui pe noi toţi. Dar El a făcut cuatât mai mult cu cât ne-a salvat nu numai viaţa cea pămân-tească din focul ispitelor, patimilor şi păcatelor... din ruină,din ruşine şi din blesteme, dar ne-a salvat viaţa veşnică din-tr-o pierzare şi ruşine veşnică.

Hristos, Domnul nostru, ne-a iubit atât de mult, încât S-aaruncat pe Sine în focul morţii şi al pedepsei care ne ame-ninţa pe noi toţi şi care trebuia să ne ardă pe noi toţi pentrupăcatele noastre. Şi ne-a acoperit pe noi cu aripile Crucii Luimântuitoare.

Astfel a suferit El, ca să scăpăm noi.A ars El, ca să fim mântuiţi noi.Pedeapsa care acum ne dă nouă pacea a căzut atunci

peste El. Şi, prin rănile Lui, noi toţi am fost izbăviţi din pier-zare.

Traian DORZ

57

Păsările care s-au aruncat în flăcări, cu toată jertfa vieţiilor, nu au putut să-şi mântuiască puii de la moarte.

Dar Domnul nostru Iisus Hristos, jertfindu-Şi scump Sân-gele Său pe Cruce pentru noi, ne-a izbăvit şi viaţa noastră şiS-a înviat şi pe El, prin puterea pe care o are de a-Şi supunetoate lucrurile.

O, cât de mult ne-a iubit pe noi Domnul şi Mântuitorulnostru!

Nimeni nu va fi în stare să ne mai iubească vreodată atâtde mult ca El.

De aceea dragostea şi ascultarea pe care trebuie să I-oarătăm lui Dumnezeu este mai mare decât faţă de oricine pepământ.

Preascumpul şi dulcele nostru Mântuitor, Iisuse Doam-ne, ori de câte ori privesc la Crucea răstignirii şi a suferin-ţelor Tale, inima mea se cutremură şi ochii mei se umplu delacrimile recunoştinţei şi ale mulţumirii pentru dragostea ceanespus de mare cu care ne-ai iubit Tu pe noi. Pentru iubireacu care Te-ai jertfit pe Tine ca să ne mântuieşti pe noi.

Te rog, Doamne Iisuse, să primeşti lacrimile şi mulţumi-rile noastre ale tuturor pentru tot ce ai făcut Tu pentru noi toţi.Şi Te rog să ne ajuţi să înţelegem cât de mult suntem datori săTe iubim şi să Te ascultăm şi noi pe Tine pentru aceasta.

Ai milă şi de mine, Iisuse Doamne, şi ajută-mă ca pânăla sfârşitul vieţii mele să-Ţi pot arăta o ascultare plină de iu-bire, precum doreşti Tu.

O, Tu, Care m-ai iubit pe mine atât de mult, ajută-mă săTe iubesc şi eu pe Tine asemenea.

Amin.


LEAGĂNUL DE AUR

58

Nici un soare nu-i

Nici un soare nu-i pe lumesă te lumineze-aşaca privirea mamei buneîn întunecarea ta.

Nici un foc nu este-n lumesă te încălzească-aşaca iubirea mamei buneîn nefericirea ta.

Nici un cântec nu-i pe lumesă te-nvioreze-aşaca urarea mamei buneîn sărbătorirea ta.

Nici putere nu-i pe lumesă te mai ajute carugăciunea mamei buneîn înstrăinarea ta.

Preţuieşte-o, căci pe lumedoar o mamă poţi avea;ei îi eşti dator iubirea,cât eşti tu şi cât e ea.

Traian DORZ

59

Fericit e fiul care

Fericit e fiul carea avut în viaţa luiparte de iubirea mameişi-ndrumarea tatălui.

Fericit e fiul care,pedepsit de tatăl drept,a avut alinul mameişi-adăpost la sfântu-i piept.

Fericit e fiul caree de rugăciuni păzitşi-ndrumat de-nţelepciunepe-al credinţei drum cinstit.

Fericit e fiul carepân’ la moarte, iubitor,îşi arată preţuireacelor care-i mai dator.

LEAGĂNUL DE AUR

60

Păsărică mică-mică

– Păsărică mică-mică,de ce cânţi pe rămurică,nu ţi-e foame, nu ţi-e frică,ai tu soră ori mămică,ai tu casă, ai hambar,de ce cânţi aşa cu har?

– N-am nici grijă cum sunt eu,ci-L slăvesc pe Dumnezeu;n-am hambare, cum ai spus,însă tot ce-i jos şi sus,de cu zori până-n apus,e al meu de la Iisus;eu ascult de voia Saşi El poartă grija mea.

Traian DORZ

61

TĂCEŢI, SURIOARELOR!

În Casa Domnului, în sfânta biserică, în adunarea Dom-nului – şi oriunde se fac rugăciuni, cântări şi vorbiri spre sla-va Domnului şi Dumnezeului nostru –, trebuie să stăm cu to-ţii în evlavioasă ascultare şi tăcere.

Fie mari, fie mici, fie tineri, fie bătrâni, nici unii dintrenoi n-avem dreptul să n-ascultăm. Şi n-avem voie să facemmişcare şi zgomot când se vorbeşte din Sfântul Cuvânt alDomnului nostru Iisus Hristos.

Ci tot timpul cât suntem în sfânta biserică se cuvine săfim cu frica lui Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, liniştiţişi atenţi.

E mare păcat dacă tulburăm cu vorbele, cu şoaptele şi cumişcările noastre pe cei care ascultă sau cântă şi se roagăînaintea lui Dumnezeu.

Cine face astfel şi dispreţuieşte Cuvântul lui Dumnezeuse osândeşte singur şi va fi pedepsit. Căci acela tulbură apacea sfântă a rugăciunii, aruncând în ea noroiul batjocurii lui.

Acela nesocoteşte Numele Domnului şi îi împiedică pealţii să-I aducă o închinare deplină şi cuviincioasă.

Când cerurile întregi ascultă cu evlavie de voia Lui, cândtoate puterile naturii pământeşti şi toate stelele cereşti se su-pun ascultării de Cuvântul Lui, când timpurile şi anotimpuri-le, cu toate ale lor, se apleacă în tăcere, cu o deplină ascultare

LEAGĂNUL DE AUR

62

de rânduielile pe care Dumnezeu le-a hotărât tuturor, fără săiasă niciodată din voia Lui, –

cum atunci numai noi să nu vrem să ascultăm?Dar cum vom scăpa noi nepedepsiţi dacă nu vom fi cu

toată evlavia, ascultând tot timpul sfânta slujbă dumnezeiască?Să luăm bine seama, căci aceasta este o datorie pentru fi-

ecare din noi! Şi, ca să vedeţi că trebuie să fie aşa, am să văspun o întâmplare care s-a petrecut aievea şi care i-a uimit petoţi câţi au văzut-o.

Odată Sfântul Francisc propovăduia Sfânta Evanghelieîntr-o biserică.

Era o zi frumoasă de primăvară şi toate uşile şi ferestreleerau deschise, căci afară era un soare plăcut şi cald, iar înă-untru, în biserică, era o mare mulţime de oameni care ascultacu evlavie Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu.

Sfântul Francisc le vorbea cu mare putere şi cu ochiiscăldaţi în lacrimi despre Patimile şi moartea Domnului nos-tru Iisus Hristos pentru iertarea şi mântuirea noastră a tuturor.Iar mulţimea cea mare de bărbaţi, de femei şi de copii ascultafoarte mişcată sufleteşte.

Era o tăcere atât de adâncă şi de sfântă, că nu se auzeaudecât suspinele celor care erau pătrunşi de lumina şi călduraharului ceresc.

Cu inimile arzând de iubire pentru Iisus, toţi plângeaupentru chinurile Lui şi pentru păcatele lor cu care L-au stră-puns pe Domnul.

Deodată, o larmă veselă şi o mişcare zgomotoasă umplutoată biserica, iar mulţimea ascultătorilor începu să se mişte,să întoarcă privirile şi să şoptească între ei.

Ce se întâmplase?

Traian DORZ

63

LEAGĂNUL DE AUR

64

Pe ferestrele deschise intraseră deodată, jucându-se şi ci-ripind, câteva rândunele care zburau acum prin biserică, pedeasupra ascultătorilor, făcând mult zgomot.

Supărat, Sfântul Francisc, văzându-le atât de nepăsătoarefaţă de locul şi de Cuvântul Domnului, s-a oprit din vorbirealui şi le-a strigat:

– Tăceţi, surioarelor!Voi nu vedeţi că aici se propovăduieşte Cuvântul Sfânt al

Domnului nostru, Care ne-a făcut pe noi toţi?Cum tulburaţi voi laudele Numelui Său celui Sfânt şi li-

niştea sufletelor acestora credincioase care se roagă şi laudăNumele lui Dumnezeu?

Ori staţi liniştite să ascultaţi şi voi, ori să plecaţi îndatăafară!

În clipa aceea toată mulţimea ascultătorilor văzu cumtoate rândunelele se aşezară una lângă alta sus pe o bârnă.

Apoi au stat liniştite, ascultând, până s-a terminat totul.Au simţit că puterea Cuvântului Sfânt le porunceşte să

asculte. Şi ele au ascultat.Căci uneori fiinţele necuvântătoare parcă au mai multă

temere de Domnul ca oamenii.

Fiul meu, eu te sfătuiesc ca şi tu când vei merge în loculunde este chemat Numele Domnului, tot timpul cât va fi sluj-ba sfântă, să stai în tăcere şi în evlavie, să nu tulburi slavaDomnului. Nu întrista prin neatenţia ta sufletele care se roa-gă. Ci, mai degrabă, ori de câte ori îţi vine ispita să n-asculţi,roagă-te Domnului, zicând:

Preasfântul nostru Dumnezeu şi Mântuitor Ceresc, Tu,Care ne-ai făcut şi ne-ai zidit pe toţi şi Căruia trebuie cu toţii

Traian DORZ

65

să-Ţi dăm ascultare smerită totdeauna, Te rugăm, depărtea-ză de la noi orice duh de ispită care ne tulbură pe noi şi neface să-i tulburăm şi pe alţii. Înaintea Ta, Doamne, se cuvinetotdeauna să stăm cu toţii în sfântă temere şi, lăudând Nu-mele Tău, să fim totdeauna smeriţi şi ascultători. Te rugăm,ajută-ne să Te preamărim pe Tine, înfăţişându-ne înaintea Taşi stând tot timpul rugăciunii în chip vrednic şi cuviincios.

Te rog, Bunule Doamne, să mă ajuţi şi pe mine ca tottimpul propovăduirii Cuvântului Tău sau al cântării laudelorTale, sau al rugăciunii către Faţa Ta, să pot sta în bisericaTa şi în adunarea fraţilor mei treaz, liniştit şi ascultător. Catot ce spun sau aud să nu-mi fie mie spre osândă, ci spremântuirea sufletului meu.

Amin.


* * *

Să iei seama patru lucruri înţelepte orişicând:– să nu urci pe vita care merge cu poveri gemând,– să nu iei nimic ce este de la cel ce ţi-e vrăjmaş,– să nu te îmbraci cu luxul şi dezmăţul de oraş– şi să nu-ntârzii când este ceasul rugăciunii tale;de le ţii pe-acestea patru,eşti pe-a-nţelepciunii cale.

LEAGĂNUL DE AUR

66

Azi e sărbătoare, mamă

Azi e sărbătoare, mamă,lasă-ţi orice lucru ai,de biserică te-mbracăşi cu tine să mă iai.

Vreau, când clopotele cântă,să mă duc şi să mă-nchinla altarul sfânt şi tainic,de credinţă sfântă plin.

Vreau s-aud cum cântă totulîn lumină şi-n fior,să sărut cu lacrimi CruceaBunului Mântuitor.

Vreau să stau cu tine-alături,să mă rog şi eu, şoptinddupă tine «Tatăl nostru»,cu privirea strălucind.

Vreau să pun şi eu o floarela icoana lui Iisus,vreau s-ascult cum îngeraşiicântă şi plutesc pe sus.

Vreau s-aud cum cei buni cântă...auzi clopotele, hai,azi e sărbătoare, mamă,lasă-ţi orice lucru ai!

Traian DORZ

67

ESTE, ESTE, ESTE

Este, este, esteLocul minunatcare-n Cartea Sfântăeste arătat.Este, este, esteŢara cea de Sus,este, este, este,căci Iisus a spus.

Este, este, esteŢara cea de Sus,slavă, slavă, slavăDomnului Iisus.

Este, este, esteVeacul fericitcare Domnul nostruni l-a pregătit.Este, este, esteCerul cel frumosunde vom petreceveşnic cu Hristos.

Este, este, esteRaiul strălucitunde ne aşteaptăcei ce i-am iubit.Este, este, esteslava de apoiunde cei dragi nouăvor fi-n veci cu noi.

LEAGĂNUL DE AUR

68

LA MUNTE

Copilul cel cuminte şi credincios, în oricare parte ar privicu ochii lui, poate să vadă puterea cea mare şi înţelepciuneacea minunată a lui Dumnezeu. Căci tot ce văd ochii şi tot cepot auzi urechile sau simţi inima noastră sunt numai lucrărilemâinilor Lui Sfinte...

Şi, Doamne, cât de multe mai sunt!Eu, când m-am trezit pe lume, mă minunam de tot ce

puteam vedea şi auzi. Şi aşa îmi plăcea să tot întreb ba pemama, ba pe bunicii mei:

– Dar asta ce e, moşule?– Dar aia, bunico, cum se cheamă?– Dar asta de ce este aşa, mamă?Odată ştiu că am stat mult cu ochii în zarea depărtată ca-

re se vedea din faţa casei noastre şi până la urmă l-am între-bat pe bunicul:

– Moşule, aceia de acolo, departe, cu vârfurile albe şi lumi-noase, care se văd aşa de frumoşi când răsare soarele, ce sunt?

– Sunt munţii, dragul moşului.– Dar de ce sunt aşa de departe?– Acolo i-a lăsat pe ei Dumnezeu!– Dar noi nu putem merge la ei?– Acuma nu! Într-o vară, când ai să creşti mai mare, vom

merge.

Traian DORZ

69

– Când am să cresc mare?!...Şi până atunci? Până atunci eu tot priveam cu ochii spre

munţii depărtaţi, tare amărât că nu cresc mai repede mare, sămă duc să-i văd mai de aproape.

Mi se părea că, dacă aş fi acolo pe vârful acela înalt şi aşavea o scară cât de mică, uşor m-aş putea sui în cer.

La acest lucru mă gândeam atât de mult ori de câte oripriveam atunci fie spre munţii dinspre răsărit, fie spre cei din-spre apus, care se vedeau la fel de bine de la noi...

Dar a venit şi vremea când am crescut mare... Adicădestul de mărişor ca să pot merge şi eu la munte.

Pe atunci, din satele noastre mergeau boii, vitele şi oile lapăşunat în munte în fiecare vară câte două, trei luni.

Acolo le păzeau păstori, care, pentru boi, se numeau bo-uari. Iar de acasă, în fiecare duminică sau sărbătoare, se du-ceau mereu mulţi tineri şi oameni mai în vârstă, care aveauacolo vite la păscut, să vadă ce fac şi să le ducă tărâţe cu sare.

Era până acolo cale de o zi întreagă.Azi plecai dimineaţa şi abia mâine seară erai înapoi acasă.Într-o duminică, cei mai mari ca mine m-au luat şi pe

mine să merg cu ei la munte. Mama mi-a pus merindea întraistă şi dis-de-dimineaţă am luat-o la drum cu badea Mitruţşi cu încă alţii.

Şiruri de moţi, venind de la munte spre ţară, cu căluţii lorîncărcaţi cu ciubere şi cu cercuri, întâlneam mereu pe drum.

Făcusem câteva ceasuri de drum pe jos. Începea să fiecald, iar picioarele să mă doară.

– Curând ajungem la Izvorul de sub Plai, zise badeaMitruţ, cu care mergeam împreună.

LEAGĂNUL DE AUR

70

– Ce este plaiul, bade Mitruţ? l-am întrebat eu.– Nu vezi tu? Coasta asta de munte pe care trebuie s-o

suim. Dar sub ea este un izvor. Acela e izvorul de sub Plai.– Şi cine a făcut izvorul acela de sub plai?– Dumnezeu l-a făcut. Ca să odihnească lângă el toţi cei

care merg la munte. Să mănânce, să bea apă rece şi să steaoleacă, să aibă putere să suie muntele. Că de aici începe sui-şul şi apoi până la muntele nostru numai tot suim.

– Şi dacă n-am odihni, n-am putea?– Iată izvorul, hai să stăm!

M-am trântit pe iarba verde... Eram obosit. Începusesă-mi fie cald şi mi se făcuse foame... Ce bine era aşa pe iar-ba cea moale şi răcoroasă, la umbra groasă de sub fagi!

Crengile până-n pământ se aplecau deasupra izvoruluiputernic, limpede şi rece, revărsându-se pe trei părţi.

De la izvor, în jos, curgea un pârâiaş aşa de frumos, lim-pede ca lacrima şi cu malurile numai verdeaţă şi flori.

N-am putut să nu mă rog, şoptind:

O, Dumnezeule Mare, Sfânt şi Bun, slavă Ţie, Care aifăcut aceste minunate lucruri! Slavă Ţie, Care, mai înaintede a începe urcuşul cel greu, ai aşezat aici acest izvor cu-rat, această iarbă verde şi aceşti fagi mari cu umbră minu-nată, ca, odihnindu-ne, să căpătăm putere pentru greutateacare va veni.

Slavă Ţie, Care, când vine un greu în viaţa noastră, nedai mai întâi puterea ca să-l putem birui.

Cât de bun eşti Tu, Doamne, şi cât de minunate sunttoate lucrările Tale! Slavă Ţie până în veci!

Amin.

Traian DORZ

71

Cam după un ceas, badea Mitruţ se sculă şi zise:– Ei, acum hai să mergem! Calea este lungă, iar vremea

trece repede.Curând începură brazii. Cărările coteau pe după lemne

bătrâne şi urcau printre stânci pe care se vedeau crescuţi brazitineri.

Vântul cânta prin cetinile brazilor, iar departe în văi seauzeau curgând apele răsunătoare.

Altfel de flori vedeam prin pădurile de brazi şi altfel depăsări auzeam cântând.

După lungul mers care îmi sfârşise toate puterile, abiaaşteptam să-i aud spunând să mai stăm. Badea Mitruţ zise:

– Nu mai stăm până la Fântâna Galbenă.Tot ce vedeam pe aici era nou şi nemaivăzut.O, dacă ar fi cu mine bunicul, câte l-aş mai întreba

acum! Dar bunicul meu nu era, iar pe ceilalţi nu-i prea pu-team întreba.

Nici unuia nu-i prea plăcea să tot stea de vorbă cu mine.Voiau să pară mai mari şi mergeau numai cu cei dinainte.

Ce rău îmi părea că sunt prea mic şi că nu-i acum cu mi-ne nimenea pe care să-l pot întreba despre tot ce văd şi nuştiu... Şi care să-mi spună cu bunăvoinţă tot ce nu cunosc.

O, Doamne Iisuse, ce rău este să nu ai pe nimeni cândai cea mai mare nevoie de cineva drag şi bun, care să-ţi spu-nă ce nu ştii şi să-ţi arate ce nu vezi.

Te rog, Doamne Iisuse, să nu mă laşi niciodată singurpe cărarea vieţii mele.

Binecuvântează-i, Doamne, în vecii vecilor pe acei caremă iubesc şi mă învaţă!

LEAGĂNUL DE AUR

72

Căci ei îmi deschid ochii şi îmi trezesc inima, ca să nutrec singur şi neştiutor pe lângă atâtea minuni pe care le-aifăcut Tu ca noi să ne bucurăm de ele.

Ochii mi se umplură de lacrimi...

– Uite Fântâna Galbenă, strigară cei mai din frunte cândieşirăm apoi, dintre pădurile de brazi, într-un un luminiş...

– Slavă Ţie, Doamne! şoptii eu uşurat. Mă dureau picioa-rele, îmi era sete şi îmi era somn, căci mă sculasem tare dedimineaţă. Parcă nici n-aş vrea nimic decât să mă trântesc îniarba asta atât de verde şi de moale şi să dorm aici la soare.

Aerul era aşa de tare, mirosul de răşină atât de puternic!Totul este atât de răcoros, iar brazii legănaţi de vânt cântă atâtde moale şi de plăcut...

– Aici şi dormim puţin, bade Mitruţ, zise cineva. Am fă-cut jumătate de drum şi abia e soarele la amiază. Avem vre-me destulă!

– Da, să mâncăm întâi, să bem apă rece. Apoi vom dormipuţin pe iarba asta moale, la soare.

– De ce îi zice Fântâna Galbenă, bade Mitruţ?– Nu vezi că tot pământul pe aici şi de lângă izvor este

galben? Iată, şi florile de pe marginea izvorului sunt gal-bene...

M-am întins apoi la o margine, în iarba cea moale, lasoare, cu faţa în sus...

Ce înalt şi limpede este cerul de munte!Ce adormitor cântă vântul prin vârfurile brazilor înalţi!Ce plăcut este mirosul de cetină şi de răşină!Ce sănătos este aerul acesta care te umple de putere şi de

înviorare!

Traian DORZ

73

LEAGĂNUL DE AUR

74

O, Părinte Ceresc, atât de Puternic, de Mare şi deBun!... Slavă Ţie, Care ai făcut cu Mâinile Tale şi cu Cu-vântul Tău aceste fericite minunăţii, pe care eu nu le-am cu-noscut până acum.

Slavă Ţie, Care îmi umpli ochii de frumuseţi, sufletul deplăcere şi inima de uimire.

Cât de Minunat şi de Frumos trebuie să fii Tu şi CerurileTale, care sunt locuinţa Slavei, dacă pe acest pământ trecă-tor şi păcătos ai putut lăsa atâtea frumuseţi şi minunăţii.

Te rog, ajută-mă, să Te iubesc din tot sufletul meu şisă-Ţi mulţumesc neîncetat că mi-ai dat ochii să le văd, ure-chile să le aud, picioarele să le străbat şi graiul cu care să Telaud pe Tine pentru toate aceste binefaceri minunate de caremă bucur la fiecare pas.

Slavă Ţie pentru toate acestea!Amin.

Am adormit ca într-un leagăn de lumină.Când m-am trezit strigat de ceilalţi, era vremea să mer-

gem mai departe.


Traian DORZ

75

De ce se uită păsărica?

De ce se uită păsăricaîn sus, când cântă, mama mea?De ce se uită păsăricaîn sus, atunci când apă bea?

De ce se uită ea ca minespre tine când mă-nveţi să cânt?Sau este Cineva Acolo,ce-i spune ei un drag cuvânt?

De ce se uită-n sus, ori areAcolo Sus în Cer şi eavreo mamă dulce care-o-nvaţăşi care-i dă mereu ceva?

De ce şi florile se uităcu ochişorii, mamă-n sus?Şi parcă-atâtea vor să ştie,şi parcă-atâtea au de spus...

De ce li-s ochii plini de rouă,de parcă braţe dragi le-atrag?Sau vor şi ele-atunci, măicuţă,sărutul Cuiva ce li-i drag?

– De ce, copile? Ştiu şi elecă Undeva, Acolo Sus,e-Acela ce le face bineşi-I cântă Domnului Iisus.

LEAGĂNUL DE AUR

76

MORMÂNTUL DE LA FÂNTÂNELE

– Omul cel bun nu poate să nu facă binele, cum pomulcel bun nu poate să nu facă roade bune, cum izvorul cel bunnu poate să nu dea apă bună şi cum via cea bună nu poate sănu rodească struguri dulci...

Aşa ne spunea badea Mitruţ după ce ne scularăm de laFântâna Galbenă şi pornirăm mai departe spre Fântâna Rece.

– Acum ne apropiem de Fântânele, zise el mai departe.Şi am să vă arăt mormântul unui om bun, care a murit şi afost îngropat aici...

– Cum, în pustietăţile acestea a fost îngropat un om?

Abia ieşirăm dintre brazii cei înalţi şi coasta muntelui golpână în vârf se ivi în faţa noastră înaltă şi verde.

Printre brăduţii mici, care se răreau tot mai mult, văzu-răm o grămadă mare de pietre.

Un vârf de cruce din lemn de brad necioplit, înnegrită deploi, se vedea la un capăt al grămezii de pietre, abia mai răsă-rind din strânsura lor.

– Luaţi câte o piatră şi aruncaţi-o şi voi pe grămadă, nezise badea Mitruţ. Oricine vine prima dată la munte trebuiesă arunce totdeauna o piatră pe acest mormânt. Căci aici amurit şi aici a fost îngropat omul bun.

– Cum a murit şi cine l-a îngropat aici?

Traian DORZ

77

– Acum câţiva ani păşteau prin muntele acesta viteleoamenilor din satul vecin cu al nostru. În ciurda vacilor era şivăcuţa unor copii rămaşi orfani de amândoi părinţii.

Într-o seară, vaca lor n-a mai venit la adăpost împreunăcu celelalte vaci.

Peste zi fusese o furtună cu ploaie şi grindină mare, cumse întâmplă foarte des pe aici, iar vacile se împrăştiaseră prinpădure să se adăpostească pe sub brazi.

S-a înserat şi încă tot ploua.Seara, când celelalte vaci au venit, ea lipsea, iar păstorul

nu mai ştia pe unde s-o caute, căci era întuneric şi ploua încă.– Sărmanii copilaşi, zicea păstorul amărât. Tocmai vă-

cuţa lor s-a pierdut! Pentru nici una nu mă durea inima chiaratâta ca pentru asta, căci nimeni nu-i aşa nenorocit ca ei.

Dacă nu se potoleşte furtuna asta, lupii sau urşii de pemunte au să mănânce văcuţa lor, că pe vreme de asta umblăpe munte mulţi lupi şi urşi.

Un om care mergea să treacă peste munte la cosit însera-se pe munte şi venise să doarmă peste noapte la coliba păsto-rilor.

Când auzi despre văcuţa sărmanilor copii orfani şi văzucă păstorul nu merge s-o caute, zise:

– Mă duc eu să caut prin pădure văcuţa copiilor săraci!– Acum noaptea cred că în zadar te duci – zise păstorul –,

că n-o mai găseşti.Ea, dacă mai trăieşte, stă pe undeva pe sub brazi şi greu

ai mai afla-o. Dar, ieşind de aici şi umblând pe munte, ai pu-tea să te întâlneşti cu vreo fiară şi apoi ce faci?

Lasă până dimineaţă!

LEAGĂNUL DE AUR

78

Dis-de-dimineaţă omul cel bun s-a dus în căutarea văcu-ţei orfanilor. Şi-a luat cu el numai toporul. N-a umblat preamult până când a auzit undeva un muget de vacă... Era încăîntuneric şi ploua când, alergând într-acolo, a găsit vaca întredoi lupi, unul în faţă, altul în spate, care se repezeau spre ea.

Vaca, apărându-se cu coarnele, obosise, iar fiarele eraugata să sară asupra ei şi s-o sfâşie.

Strigând puternic, ca să-i sperie pe lupi, omul a sărit cutoporul, ca să apere vaca.

Dar în timp ce dădea să taie pe lupul cel mai apropiat,celălalt s-a repezit pe la spate, să-l muşte, căci fiarele erauflămânde, iar când lupul este flămând se bagă orbiş pe om.

Când omul s-a întors să-l lovească şi pe acesta, fiara, mairepede, i-a înfipt colţii adânc în stomac, rupându-l.

Omul, strigând, a căzut jos cu sângele curgându-i şiroaiedin rană.

În urma lui mai plecaseră de la colibă şi alţi doi oameni,care se gândeau că poate să i se întâmple vreun rău.

Auzind strigătele lui, aceşti doi oameni au dat fuga într-aco-lo, alungând fiara care nu fusese lovită de moarte şi se târasă-l mănânce pe omul căzut.

Când au ajuns lângă el, au văzut un lup cu capul despicatîn două de topor, bietul om cu stomacul sfâşiat, abia viu, iarvăcuţa, mai încolo, tremurând şi răsuflând greu de groază şioboseală.

I-au rupt omului bun cămaşa, l-au legat strâns peste mij-loc ca să-i oprească sângele care i se vărsa şi au încercat să-lia pe sus să-l ducă la colibă.

Dar abia au mers cu el câţiva paşi, uite până aici, pânăcând omul cel bun, din care se vărsase tot sângele, a murit pebraţele lor.

Traian DORZ

79

Dacă au văzut că murise, oamenii aceia l-au lăsat aicijos, au rupt cetină de brad şi l-au acoperit. Apoi, cu toporullui, au tăiat un pui de brad şi i-au făcut o cruce pe care i-auaşezat-o la cap.

Au adunat câteva pietre şi le-au pus peste cetină deasu-pra lui, până vor afla cine şi de unde este, ca să-i cheme pe ailui să-l ia acasă.

Dar când s-a potolit furtuna şi au venit păstorii din muntesă-l afle, nu i-au mai găsit decât câteva oase goale, împrăşti-ate prin iarbă. Fiarele şi vulturii îl dezgropaseră.

Atunci oameni milostivi i-au strâns oasele aflate şi le-auîngropat, cu evlavie şi rugăciune, sub cetina de brad, grămă-dind mai multe pietre deasupra, ca nimeni să nu-i mai tulbureodihna veşnică.

Apoi i-au făcut altă cruce dintr-un brad mai înalt...De atunci, în amintirea acestui om bun care şi-a dat viaţa

pentru a face bine altora, oricine trece pe aici trebuie să arun-ce o piatră peste oasele lui şi să se roage bunului Dumnezeupentru el, zicând: Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!...

Ceilalţi, după istorisirea asta, au schimbat vorba, poves-tind de altele. Dar eu nu mai puteam uita jertfa omului bun.Şi, până când am trecut de cealaltă culme, întorceam mereuochii înlăcrimaţi, să mai văd mormântul lui, care era acum ogrămadă uriaşă de pietre din care abia mai răsărea vârful uneicruci din lemn de brad necioplit, înnegrit de vreme.

Ajuns în tăcere la noul popas, m-am aşezat obosit pe iar-bă, cu faţa în sus...

Priveam cerul înalt printre norii străvezii şi mi se păreacă de-acolo de undeva sufletul omului bun ne priveşte fericitcă ne-am adus aminte de el.

LEAGĂNUL DE AUR

80

Traian DORZ

81

Printre aceiaşi nori străvezii, am trimis cu lacrimi o rugă-ciune din toată inima mea:

Preabunule Doamne, Tu, Care ai spus că cei buni vor fifericiţi, Te rog, dăruieşte-i o veşnică fericire sufletului aceluiom bun care, din milă pentru nişte copii nenorociţi, a fostgata să-şi dea viaţa lui.

Şi Te rog, dăruieşte veşnică răsplată în împărăţia Ta ceafericită oricărui suflet de om bun care, din milă faţă de ceinecăjiţi, este gata să se uite şi să se jertfească pe sine.

Şi Te mai rog, Doamne Iisuse, să-mi ajuţi şi mie ca săam o inimă plină de bunătate şi milă, gata să ajute la oricinecare sufere şi aşteaptă mila Ta şi a noastră.

Ca să am şi eu parte de milă de la Tine.Amin.

Cât de jos mi se părea că ajunsese cerul atunci!


* * *

Fiul meu, fii plin de milă, de iubire şi-ndurare,să se vadă-n tine cerul oglindit aşa ca-n mare,căci atunci avea-vei parte de credinţa cea curatăcare îţi va face viaţa veşnic binecuvântată;Milostivul Cer găti-ţi-va veşnic numai sărbătoare,dar pe cei cruzi El îi lasă în „credinţe”-ngrozitoare.

LEAGĂNUL DE AUR

82

Lăudaţi pe Domnu-ntruna

Lăudaţi pe Domnu-ntruna,lăudăm, lăudăm,cât e soarele şi luna,lăudăm, lăudăm.Lăudaţi-L cu iubire,cu-ascultare şi trăire,pentru marea-I mântuire,lăudăm, lăudăm...

Şi-L slăviţi când noaptea vine,Îl slăvim, Îl slăvim,El sub paza Lui ne ţine,Îl slăvim, Îl slăvim.Şi-L slăviţi când noaptea trece,El în pace ne-o petrece,inimile să ne-aplece,Îl slăvim, Îl slăvim.

Traian DORZ

83

Poţi să ceri la Domnul

Poţi să ceri la Domnulchiar şi ce-i mai greu,cu putinţă estetot – la Dumnezeu.

Mare este Domnul,mare-n orice fel,nimeni nu-i mai mareşi mai bun ca El.

Poţi să-I ceri minuneacât de mare-ar fi,dacă ţi-e spre bine,El o va-mplini.

Poţi să-I ceri să-nviece-ngropat părea,marea Lui puterepoate-a-ţi învia.

Poţi să-I ceri să-ntoarcăapele ’napoi,Domnul poate facetotul pentru noi.

Poţi să-I ceri să facădrum prin mare chiar,când vrea El, se poate,cere orice har.

Fericit e omulplin de sfântul zel,Domnu-i împlineştetot ce cere el.

LEAGĂNUL DE AUR

84

PIATRA TÂLHARULUI

– Nu este nici un păcat care să nu aibă iertare, numai da-că omul se căieşte din toată inima lui, dacă se roagă cu toatăputerea sufletului său şi dacă aşteaptă cu răbdare până la is-păşirea vinei, nădăjduind mila lui Dumnezeu şi iertarea luiHristos...

Aşa ne spunea badea Mitruţ după ce mai mersesem o bu-cată de drum peste culmile munţilor şi ne apropiam acum demuntele nostru.

– Vedeţi voi colo, departe, ceva negru, ca o căsoaie ma-re, mare?

– Vedem, zic eu grăbit, pentru toţi.– Aceea este Piatra Tâlharului, zise el. Câtă o vedeţi, e

toată numai o piatră.De la ea în jos, pe partea cealaltă, începe o prăpastie pe

unde nimeni nu mai poate umbla. Numai caprele sălbatice şilupii.

Am privit într-acolo cu un fior de teamă. Era o stană depiatră mare, mare, cât zece case puse una peste alta şi unalângă alta.

Sus, pe vârful ei, se lăsau şi se înălţau în zbor trei vulturimari.

La capătul celălalt al ei, spre răsărit, se vedea un ciot debrad uscat cu vârful rupt.

Traian DORZ

85

– De când i-a rămas numele aşa, bade Mitruţ?– De demult... Cândva, nu ştiu câţi ani vor fi de atunci, a

trăit pe aici un tâlhar tare vestit şi temut. Sub piatra asta, decealaltă parte, dinspre răsărit, spre prăpastie, avea săpat unascunziş la care ajungea pe o cale pe care numai el putea um-bla, căţărându-se.

Acolo stătea el toată ziua, iar noaptea ieşea pe munte şifura de prin ciurdele de boi pe cei mai frumoşi. Apoi, pe căiştiute numai de el, îi cobora şi-i vindea pe la târguri de ţară,din oraşele de la poalele munţilor sau pe la oameni de-ai lui.

Cât era vara, fura boi şi-şi strângea hrană pentru iarnă...Uneori umbla cheltuind şi petrecând în tot felul de păca-

te, prin locurile unde nu-l prea cunoştea nimeni. Aşa a trăit elaici mulţi ani şi nimeni nu l-a putut prinde, pentru că era voi-nic şi ştia bine să se apere şi să se ascundă.

Dar odată, voind să fure dintr-o cireadă boii unui bogătaşpe care avea el necaz, i-a furat, din greşeală, pe ai unui om ta-re sărac şi credincios, care îi făcuse chiar lui odată un marebine, scăpându-l dintr-o primejdie de moarte.

Săracul avea o casă grea şi o nevastă bolnavă de mult.Tâlharul a vândut boii furaţi departe.Dar când a aflat soţia săracului că boii lor au fost furaţi,

de durere, starea ei s-a înrăutăţit şi în trei zile a fost moartă.Era înmormântarea femeii când tâlharul care furase boii

ei tocmai trecea prin satul săracului de la care furase.Clopotele sunau cu jale după femeia de care rămăseseră

patru copii mici şi toţi oamenii îl blestemau pe câinele de tâl-har de sub Piatră, care furase boii ei.

Când a auzit că femeia binefăcătorului său murise de dure-rea pierderii boilor furaţi de el, abia atunci şi-a dat seama că nuboii bogatului îi furase, ci pe ai celui mai sărac şi mai bun om...

LEAGĂNUL DE AUR

86

Auzind blestemele oamenilor şi glasul sfâşietor al clo-potelor, inima tâlharului se umplu de durere şi de groază.

A luat-o grăbit spre piatra lui, dar, urcând, i se părea cătoate clopotele din lume îl urmăresc strigând după el:

– Tâl-ha-ru-le, tâl-ha-ru-le!...– Ai u-cis, ai u-cis!...Clopotele cele mari strigau: „Tâl-ha-ru-le, tâl-ha-ru-le!”Cele mici ţipau ascuţit şi fioros: „Ai u-cis, ai u-cis!”...Tâlharul, urmărit de blestemul faptei lui, a ajuns la adă-

postul de sub piatră lac de sudoare, palid şi gâfâind.O tulburare de moarte şi un zbucium chinuitor îi cuprin-

sese sufletul, de nu-şi mai găsea alinul nicăieri.S-a aruncat pe genunchi şi a început să se roage cu groa-

ză lui Dumnezeu, ca să-l ierte.Dar toate clopotele de pe toate văile îi strigau: „Tâlha-

rule, tâlharule! Ai ucis, ai ucis!”... Şi toate glasurile oameni-lor îl blestemau pentru faptele lui.

În zadar i-a dus el bietului om sărac, într-o noapte, alţipatru boi în locul celor doi ai lui. Omul sărac şi credincios nui-a primit.

În zadar căutase să bea, ca să uite, să doarmă; nu puteanici uita, nici dormi.

Capul lui vuia de glasul clopotelor şi de blestemele oa-menilor, iar inima lui era chinuită neîncetat de groază şispaimă.

Atunci îşi puse în gând să nu mai fure niciodată şi se ru-gă lui Dumnezeu să-i ierte păcatele şi să-i dea liniştea sufle-tului, că se va lăsa de furturi.

Dar inima lui nu se linişti. Şi clopotele nu tăcură.Dându-şi seama cât de mari sunt păcatele lui, se hotărî să

se facă pusnic şi să nu mai iasă în lume de sub piatra lui până

Traian DORZ

87

când va fi iertat. Ci acolo să stea, să se roage şi să posteascăpână când Dumnezeu Se va îndura să-l ierte şi să-i dea paceainimii.

Într-o noapte visă că atunci va fi iertat de Dumnezeu,când va vedea crescut pe vârful gol al pietrei lui un bradverde.

Aşa au trecut apoi nu ştiu câţi ani...Vara îşi strângea bureţi, rădăcini şi fructe uscate de pădu-

re şi cu acestea trăia până venea iarăşi cealaltă vară.Slăbise de posturile îndelungate, iar în coate şi în ge-

nunchi i se făcuseră răni de mătăniile şi rugăciunile pe care lefăcea.

Pe şoldurile lui, numai oase goale, se făcuse scoarţă cape copaci, de piatra aspră pe care dormea.

Dar în inima lui tot nu mai venea pacea. Iar clopotele totnu încetau...

Sufletul lui era mereu zbuciumat, iar ochii, slăbiţi de la-crimi...

Pe vârful gol al pietrei lui, brăduţul verde nu se mai ivea.Acum era bătrân, bătrân, cu părul alb, ca un cireş înflorit

de prin satele din vale.Se apropiau Paştile. Toată Săptămâna Patimilor n-a mân-

cat nimic, ci numai uneori, seara, îşi uda gura arsă cu trei în-ghiţituri de apă, apoi iarăşi se ruga.

Aşa l-a prins dimineaţa Învierii Domnului nostru IisusHristos, rugându-se. Iar în ceasul în care ştia că toată lumeacreştină înconjoară bisericile cu lumânări aprinse în mâini,cântând «Hristos a înviat», s-a ridicat şi el de pe genunchi şi aieşit afară din scorbura lui.

LEAGĂNUL DE AUR

88

Ieşeau primii zori când el, abia târându-se pe picioare şisprijinindu-se de pereţii stâncii, s-a îndreptat cu faţa spre ră-sărit şi, cu ultimele puteri, începu să cânte, cu glasul stins şicu ochii scăldaţi în lacrimi, singur în toată pustietatea aceea:

„Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte căl-când şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le...”

Când zise „celor din mormânturi”, privi spre peştera luiîn care trăise o viaţă întreagă şi oftă cu temătoare nădejde...

Când isprăvi de cântat a treia oară «Hristos a înviat», îşiridică ochii spre vârful gol al pietrei.

Dintr-o dată faţa lui se lumină de o cerească strălucire!Genunchii i se frânseră şi se prăbuşi la pământ...Sus, pe vârful gol, deasupra chiliei lui, răsărise un brad

frumos, care, privit spre stele, părea plin de lumânări aprinsede Paşti... Şi fostul tâlhar abia mai putu să se roage, zicând:

Dumnezeule Bun... Părintele Milelor veşnice, fii bine-cuvântat!

Acum slobozeşte, Stăpâne, pe robul Tău în pace, că vă-zură ochii mei mântuirea Ta.

Slavă Ţie, Care mi-ai ascultat rugăciunile, Care mi-aiprimit pocăinţa şi Care nu mi-ai lepădat lacrimile mele, cimi-ai iertat toate păcatele, dăruindu-mi mântuirea Ta.

Îţi mulţumesc din tot sufletul şi din toată inima mea!Slavă Ţie, Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, acum şi în ve-

cii vecilor.Amin.

Inima lui se linişti.Clopotele încetară şi în toată fiinţa lui se făcu o strălucită

şi senină tăcere şi odihnă...

Traian DORZ

89

LEAGĂNUL DE AUR

90

Când a venit primăvara şi din nou oamenii veneau lamunte, nişte păstori l-au aflat cum rămăsese în dimineaţa În-vierii, căzut cu faţa spre răsărit, parcă privind bradul vesel depe vârful gol al pietrei lui.

Nici nu putrezise, nici nu-l atinsese nici o fiară sau pasă-re de pradă.

Pe toată faţa lui mai strălucea încă pacea sufletului dindimineaţa învierii lui.

Oamenii milostivi l-au închis sub piatră, în chilia lui, pu-nând o lespede la intrare.

Şi acolo poate mai odihnesc şi astăzi oasele lui.


* * *

Fiii mei, urâţi păcatul şi fugiţi de ochii-i reci,căci păcatul vă orbeşte şi ucide pentru veci;când s-apropie,-alungaţi-l,când priveşte, nu-l priviţi,când vă cheamă, nu-i răspundeţi,dacă vreţi să nu pieriţi!

Traian DORZ

91

Noaptea-n linişte coboară

Noaptea-n linişte coboară,ziua-n linişte-o sfârşim,la un loc cu toţii iară,Sfinte Tată,-Ţi mulţumim.

Mulţumim, mulţumim,Sfinte Tată,-Ţi mulţumim.

Tu ne-ai dat puterea toatămunca zilei s-o sfârşim,pentru mila Ta bogată,Sfinte Tată,-Ţi mulţumim.

Ne-ai făcut cu-ndestularepâinea zilei s-o primim,pentru grija-Ţi iubitoare,Sfinte Tată,-Ţi mulţumim.

Somn cu pace, noapte bunăde la Tine noi dorimşi-ncă-o dată, împreună,Sfinte Tată,-Ţi mulţumim.

LEAGĂNUL DE AUR

92

Peste-a cerului fereastră

Peste-a cerului fereastră,îngeraşii trag perdeaînstelată şi albastră,să se joace după ea.

Fericiţi, fericiţi,îngeraşii cei iubiţi,fericiţi şi aceicare sunt la fel cu ei!

Luna-i minge luminoasăaruncată printre nori,când o prind şi când o lasă,fericiţi şi zâmbitori.

După-atât de multă joacă,dimineaţa, obosiţi,somnu-i fură şi-i apleacăprintre raze adormiţi.

Maica Domnului cea bunăîi adună iubitorşi-i aşază împreunăsub o plapumă de nor...

Fericiţi cei ce ascultăde Cuvântul credincios,căci o fericire multăîi aşteaptă la Hristos.

Că nu-i gură să grăiascăcât de dulce şi-n ce felare El să răsplăteascăpe cei ce-L iubesc pe El.

Traian DORZ

93

RUGĂCIUNEA NEMAIUITATĂ

...Priveam la ciotul de brad cu vârful rupt de pe uriaşaPiatră a Tâlharului pe lângă care treceam şi mă gândeam lapovestea zguduitoare pe care o auzisem despre tâlharul mân-tuit.

Şi mă mai gândeam la câtă viaţă de rugăciune şi de la-crimi s-a trăit aici în singurătatea aceasta nemărginită.

După ce am trecut de Piatra Tâlharului, o culme rotundăşi frumoasă se ivi înaintea noastră, iar în vârful ei o cruceînaltă dintr-un brad întreg se înălţa, zugrăvindu-se limpede pecerul senin.

Din jos de ea, pe coasta muntelui, se vedeau păscând ci-rezile de boi albi şi roşii.

Soarele, care se pleca spre apus, era în spatele nostru.Cum toată faţa lui lumina muntele din faţa noastră, totul sevedea atât de limpede, de frumos şi de aproape, că mulţi spu-seseră că îşi recunosc vitele lor din cireada îndepărtată, îm-prăştiată prin păşuni.

Eu nu-mi mai luam privirea de la crucea înaltă de pe vâr-ful muntelui şi mă gândeam ce minunată ar fi o clipă de rugă-ciune acolo, singur.

După ce mă hotărâsem şi eu pentru Domnul şi mă preda-sem Lui, nu aveam o mai mare dorinţă după nimic în lume cadupă rugăciune.

LEAGĂNUL DE AUR

94

Nimic nu mă putea face să mă simt atât de fericit ca ru-găciunea.

Orice clipă liberă o foloseam spre a mă retrage undeva sămă rog singur.

Pe câmp sau acasă, ziua ori noaptea, de câte ori aveamprilej potrivit, mă aşezam pe genunchi şi mă rugam cu tot su-fletul îndreptat spre cer.

Mă ascundeam pe unde puteam, numai să fiu singur, casă pot să mă rog ferit de priviri străine.

De multe ori au dat peste mine ori unii, ori alţii şi râdeaucând vedeau că mă rog ori clătinau din cap nedumeriţi saubănuitori.

Acum priveam la crucea din vârful colinei înalte şi îmifăceam planul cum să ajung acolo singur.

Mă gândeam la Domnul Iisus Hristos şi la nopţile pe careadesea El le petrecea în munte rugându-Se. Şi în inima meaam luat o hotărâre: mă voi ascunde de ceilalţi şi, când se vaînsera, mă voi sui singur acolo, să mă rog.

Am ajuns la ciurda de boi...I-am găsit şi eu pe ai noştri. Ce duioasă ne-a fost întâlni-

rea, după câteva săptămâni de despărţire!Când i-am chemat pe nume, mi-au cunoscut glasul şi au

venit în fugă spre mine, mugind... I-am îmbrăţişat ca pe nişteprieteni, iar ei îmi lingeau mâinile şi faţa.

Le-am dat sarea şi tărâţele ce le adusesem de mâncare.Apoi, lăsându-i, m-am îndreptat, cam păzindu-mă să nu

mă vadă ceilalţi, spre crucea din vârf.Soarele strălucitor şi depărtat se coborâse până la coa-

mele brazilor, iar păstorii şi cei veniţi, veseli că şi-au regăsitvitele, coborau cu toţii, mânând ciurdele în jos, spre locul din

Traian DORZ

95

pădure unde aveau adăpostul de noapte şi unde erau colibelelor, ale păstorilor.

Eu am rămas astfel tot mai în urmă, până când nu m-aumai văzut.

Soarele scăpătase acum pe după codrii depărtaţi...Numai pe vârfurile cele mai înalte ale munţilor şi norilor

mai strălucea lumina care îşi lua rămas-bun de la noi.

M-am urcat grăbit până sus la crucea de brad uscat.Acolo, fericit că sunt atât de singur cum nu mai fusesem

niciodată în viaţa mea şi că pot să mă rog cât vreau, fără sămă vadă şi fără să mă audă nimeni decât Dumnezeu, m-amaruncat în genunchi pe iarba moale ca o pernă, cuprinzând lainima mea trunchiul cald al crucii de brad...

Nu ştiu cât am şoptit şi cât am strigat...Îmi era inima atât de prea-plină de dragostea lui Hristos,

că nu mai ştiam cum să mi-o revărs...Şi eram atât de fericit că pot să-I spun totul lui Iisus!Nimeni pe pământ nu mai era să mă audă.Dragostea lui Dumnezeu îmi ardea inima.Bucuria Sfântului Duh mă învăluia ca o ploaie de raze,

iar Inima lui Iisus îmi era atât de aproape, că parcă bătea înpieptul meu gata să-l spargă.

Fiinţa mea întreagă mi se umpluse de atâta fericire şi lu-mină, că nu-mi mai dădeam seama de nimic, nici nu mai şti-am dacă sunt pe pământ sau în cer.

Nu ştiu cât am vorbit şi cât am tăcut. Ceva nespus dedulce şi ceresc de luminos îmi învăluia toată fiinţa, că nicio-dată n-aş fi mai dorit să plec de acolo.

Târziu, când parcă m-am trezit din încântarea mea,noaptea învăluise toţi munţii.

LEAGĂNUL DE AUR

96

Traian DORZ

97

Cerul era plin de stele şi peste toate întinderile munţilorera o pace şi o tăcere atât de adânci şi sfinte ca după o cântareîngerească.

În tăcerea desăvârşită am auzit venind ca de foarte de-parte sunetul de la clopotele boilor, lătrat îndepărtat de câinişi ecoul pierdut prin pădurile văilor adânci ale unor auituri şichemări...

M-am îndreptat, coborând, într-acolo.Când, după un drum lung făcut după sunetele tot mai

apropiate ale zgomotelor din vale, i-am regăsit, – cu toţii eraufoarte îngrijoraţi de mine.

Nu ştiau ce mă făcusem. Se temeau să nu mă fi rătăcit şisă fi căzut în vreo prăpastie sau la vreo fiară sălbatică.

Noaptea pe munte umblă mulţi lupi şi urşi.S-au bucurat cu toţii văzându-mă intrând pe uşă în coli-

ba lor.Mă crezuseră pierdut.Era târziu de tot. Unii din cei cu care venisem, frânţi de

oboseală, dormeau de mult, culcaţi jos, pe aşternutul de ceti-nă de brad, înveliţi în şube şi cu picioarele spre focul arzândîn lemne de brad uscat, cu miros puternic de răşină.

Mi-am căutat şi eu un locuşor la o margine şi m-am cul-cat pe lângă ei. Mi-am tras şuba pe cap şi, ca un ecou al feri-cirii de pe munte, mă mai rugam încă:

O, Doamne Iisuse, Fericitul meu Mântuitor şi Dumne-zeu, cu tot sufletul meu plin de strălucirea Feţei Tale şi deminunea Prezenţei Tale în inima mea, Te slăvesc şi Te slă-vesc, şi Te slăvesc!

Doamne Iisuse, nu mai am ce să-Ţi cer nimic. Nu-mi maidoresc nimic.

LEAGĂNUL DE AUR

98

Numai dragostea Ta îmi prea umple sufletul şi bucuriacă Te pot cuprinde în inima mea mă face nespus de fericit.

O, cât de uşurătoare sunt lacrimile fierbinţi! Îţi mulţu-mesc pentru lacrimile fierbinţi şi pentru uşurarea care îmiumple inima.

Doamne Iisuse, nimic n-am ce să-Ţi spun mai cu sete saumai cu dor decât că Te iubesc şi Te iubesc atât de mult şisunt atât de fericit.

Aş vrea ca aceasta singură să-mi fie totdeauna rugăciu-nea şi starea mea, da, numai iubirea Ta este toată fericireasufletului meu. Fii slăvit!

Amin.

Rugăciunea şi noaptea de atunci mi-au rămas cele maiscumpe şi neuitate amintiri din toată viaţa mea.

Nu ştiu dacă vreodată am să mai fiu pe pământ atât de fe-ricit ca atunci. O, rugăciunea mea de copil singur, pe un vârfde munte, noaptea!...


* * *

Voi, copiii mei, urmaţi-mi sfaturile mele bune:niciodată-n viaţa voastră nu uitaţi de rugăciune,n-ascultaţi de râsul lumii, spună gura ei ce-o spune,nu vă ruşinaţi de Domnul, nu uitaţi de rugăciune!

Traian DORZ

99

Când, seara, tu te rogi...

Când, seara, tu te rogi, copile,alături de măicuţa ta,în jurul tău stau îngeraşii,dar, de te uiţi, ei vor zbura.

Când cânţi cântările frumoase,ce Domnului Iisus Îi plac,cu tine cântă îngeraşii,dar, dacă taci, şi dânşii tac.

Când tu eşti bun şi-asculţi,cu tinemerg îngeraşii buni şi mulţişi te-nsoţesc când eşti cuminte,dar ei se duc când tu n-asculţi.

Ce fericiţi sunt îngeraşiicând tu eşti bun şi iubitor!Când cânţi şi când te rogi cuminte,ce mare-i bucuria lor!

Dar cât de mult ei se-ntristeazăcând nu te rogi şi nu eşti bun!Atunci, plângând, se duc la Domnulşi toate cu durere-I spun.

O, nu-ntrista pe îngeraşiice vin cu drag în jurul tău,ci fă-i să cânte-ntotdeaunacă tu eşti bun şi nu faci rău.

LEAGĂNUL DE AUR

100

BOII TRĂSNIŢI

– Cu credinţa scapi din foc,cu păcatul mori pe loc;cu cinstitul scapi din val,cu tâlharul mori la mal!...Să ai totdeauna grijă cu cine te însoţeşti, căci cine se

întovărăşeşte cu un om rău niciodată nu poate să ajungăbine...

Aşa ne zicea badea Mitruţ când am venit înapoi de lamunte, după ce trecusem de Fântâna Galbenă.

– De ce spui astea? întrebarăm noi câţiva, căci bănuiamcă are să ne mai spună vreo întâmplare din care trăsese învă-ţătură.

– Ştiţi voi cum se cheamă locul pe unde trecem noi?– Custuri, zise unul care ştia.– Vedeţi voi tulpina aceea de brad ars?Aici a trăsnit acum câţiva ani nouă boi dintr-o dată, toţi

din ciurda satului nostru. Niciodată de când ştiu nu s-a maiauzit aşa ceva.

M-am oprit să mă uit. Mergeam chiar pe o spinare colţu-roasă şi ascuţită dintre două prăpăstii adânci.

Cărarea îngustă şi săritoare peste stânci ascuţite ca niştecolţi de ferăstrău cotea pe după cioturi strâmbe de brazi sfâr-

Traian DORZ

101

tecaţi de trăsnete sau smulşi de furtuni. Şi peste bolovani depiatră sură, când coborând, când suind.

Un vânt rece şi rău sufla ca un curent îmbolnăvitorprintr-o casă pustie cu uşile şi cu ferestrele sparte.

Văile din dreapta şi din stânga, când mă uitam, erau atâtde adânci, că îţi era groază să te uiţi în jos.

Vuiau brazii şi pâraiele.Ceva primejdios parcă simţeai ameninţând la orice pas.Parcă nu vedeai un brad întreg în tot lungul acestei căi,

numai jumătăţi de brazi trăsniţi.Vânturile mari şi repezi băteau pe aici aproape în fiecare

zi şi rafale repezi de ploi cu tunete şi fulgere se năpusteau, deparcă se prăpădea lumea.

Rari călători care treceau pe aici puteau să scape neudaţipână la piele. Când te prinde o astfel de vreme pe aici nicin-ai unde să te ascunzi, aşa că, şi dacă nu-i nici un nor pe cer,tot e bine să te grăbeşti când treci pe-aici, că dintr-o dată poa-te o să-nceapă furtuna.

– Cum a trăsnit boii, bade Mitruţ?– Tâlharul de bouar a fost de vină atunci, că era un om

lacom şi blestemat fără pereche.Îţi era groază să stai lângă el, aşa înjura.Apoi să-l fi auzit cât de porcos vorbea.N-avea nici o ruşine, oricine l-ar fi auzit.I-a trăsnit pe sărmanii boi, dar numai judecata lui Dum-

nezeu a lucrat să nu fie trăsnit şi el.Poate că îl aşteaptă o nenorocire şi mai mare. Că era un

bogătaş fără copii, lacom şi zgârcit...Din lăcomie, a făcut tot ce a putut numai ca să intre el

păstor la boi, în locul unui om sărac. Să ia pâinea altuia.Mulţi au zis că nu va fi bine – şi aşa s-a şi întâmplat.

LEAGĂNUL DE AUR

102

Toată vara a mers cu ploi şi cu frig. La jumătatea timpu-lui s-a pus o negură pe munte şi-o brumă, de a trebuit să vinăboii acasă.

Trecând pe aici, l-a ajuns mânia lui Dumnezeu. Abia in-traseră boii în şir pe calea asta, când s-a stârnit ca din seninfurtuna.

Cum treceau pe aici, vitele erau una câte una pe cale, căvitele sunt uneori mai cuminţi decât oamenii. Pe unde suntlocuri primejdioase nu se lovesc, nici nu se împung una pealta, ca să nu cadă.

Deodată, dintr-o învolburare de nori, un fulger orbitortrecu şi un zdrăngănit ca de mii de geamuri sparte îi făcu petoţi câţi erau cu vitele să tresară galbeni de spaimă, privindunii la alţii tremurând şi făcându-şi cruce.

Bouarul de abia se ţinea pe picioare şi, palid ca un mort,îşi făcea fără încetare şi el la cruci.

Dar când îşi veni în fire, înaintea lui, pe cale, nouă boidintre cei mai frumoşi zăceau ucişi de trăsnet, trântiţi la rândşi începând să se umfle.

Întreg satul s-a umplut de spaimă când a ajuns acasăvestea despre cele întâmplate pe drum.

N-a fost unul să nu vorbească despre asta, spunând că afost bătaia lui Dumnezeu peste toţi, din pricina nelegiuituluide boar, care numai din lăcomie s-a pus păstor la boi.

Toţi boii trăsniţi fuseseră ai unora dintre cei care îl ajuta-seră pe el să ajungă bouar.

Din anul acela apoi, cât a mai trăit el, satul nu l-a maivrut păstor la munte. Dar nici sănătos n-a mai fost el dinclipa când a trăsnit boii. O boală fără leac a lovit-o întâi penevastă-sa. După ce ea a zăcut doi ani pe pat, a venit şirândul lui.

Traian DORZ

103

LEAGĂNUL DE AUR

104

Aşa îi vine vremea odată fiecărui om să plătească tot ce face.Dar pe lângă cel rău, adeseori pătimeşte şi cel bun.De aceea, ca să nu plăteşti împreună cu răul, nu te înto-

vărăşi cu el şi, ca să nu trebuiască să suferi, fereşte-te de răulpeste care vine pedeapsa.

Multora nu le place ca ei înşişi să fie credincioşi, darle-ar plăcea ca lucrurile lor să fie păzite de cei credincioşi,căci Dumnezeu, apărând pe cel credincios, apără şi ceea ceeste al lui sau i s-a dat în grija lui. Dar aceluia care pe fiecarevorbă ştie numai să hulească şi să blesteme, cum să nu i seîntâmple rău?

Cum să nu lase Dumnezeu odată ca să cadă asupra luipedeapsa?

De aceea, când vezi un astfel de om, nici să nu stai lângăel, nici să nu-i încredinţezi nimic, ca să nu te ajungă şi pe tinenuiaua care îl va lovi pe el.

Dar cu cel bun şi credincios să mergi oriunde, căci, pă-zind Cuvântul lui Dumnezeu, îl păzeşte şi Dumnezeu pe el,aşa cum v-am spus la început:

Cu credinţa scapi din foc,cu păcatul mori în loc;cu cel bun scapi şi din val,cu cel rău te-neci la mal.

Cugetând la aceste adevăruri, eu m-am rugat adeseori aşa:

Doamne Dumnezeul nostru cel Mare şi Atotputernic,slavă şi mărire Numelui Tău cel Sfânt!

Te rog, păzeşte-mi inima mea de orice lăcomie şi nu mălăsa niciodată să nedreptăţesc pe nimeni.

Traian DORZ

105

Nici nu mă lăsa să caut folosul meu, în paguba altuia.Ci fă-mi sufletul meu, Doamne, cinstit în tot ce datorez

Ţie şi altora.Fă-mi mâinile curate în tot ce dau şi primesc,fă-mi vorbele curate în tot ce spun,fă-mi inima curată în tot ce plănuiesc,fă-mi picioarele curate în tot ce umblu,ca să pot fi însoţit şi păzit de puterea Ta oriunde voi fi şi

orice voi avea. Ca să pot fi binecuvântat de sfinţenia Ta înorice vreme.

Nu mă lăsa, Doamne, să mă însoţesc cu oamenii bleste-maţi, ca să nu vină şi peste mine blestemul lor, ci ajută-mă săam şi eu şi însoţitorii mei parte numai de binecuvântărileTale totdeauna.

Amin.

Si până ce am ajuns acasă, am avut la ce să mă gândesctot drumul înapoi.


* * *

Fiul meu, în gând şi-n faptă fii de-a pururea curat,ca să dormi mereu pe perna cugetului împăcat,că nu-i bogăţie-n lume, nici comori să fie-aşaca un cuget ce nu mustră pentru nici o faptă rea.

LEAGĂNUL DE AUR

106

A plouat

A plouatprin satşi râulde sub puntes-a umflat...două fetecredincioase,bucuroase,stau la sfat:

Cât de bune Domnul, Careploi şi soarene-a trimis,iarba-i mare,câmpu-i floare,totul pareparadis...

Un copil,ca să se joace,prin băltoacea intrat.Mama, biată,supărată,stă să-l bată:e-mbrăcat.

Traian DORZ

107

Drag copil,e lumea plinăazi de tină, –fii curat!te fereşte,ocoleştetot ce esteîntinat!...

Ce folos?

Ce folos de capul tăudacă umbletul ţi-e rău?

Ce folos de cartea tadacă creşti o haimana?

Fericit şi fericitcine creşte om cinstit;om cinstit şi credincios,cum e voia lui Hristos.

LEAGĂNUL DE AUR

108

JUDECATA

ÎMPĂRATULUI CREDINCIOS

Poate fi orice om cât de bogat, dacă nu-i cinstit, e un omblestemat.

Poate fi chiar un popor cât de mare, dacă nu-i cinstit, dacăe lacom şi hrăpăreţ, bătăuş şi nedrept, este un popor blestemat.

Dar poate fi un om sau un popor cât de sărac, dacă e cin-stit şi harnic, dacă nu lăcomeşte şi nu nedreptăţeşte pe ni-meni, nu numai că se îmbogăţeşte în cele pământeşti, dar vafi fericit şi sufleteşte.

Pentru că fericirea cea adevărată nu stă în puterea cealumească,

nici în multele întinderi,nici în mândria mincinoasă,ci stă în umblarea cinstită,în hărnicia cumpătată,în viaţa temătoare de Dumnezeu.Aceasta este tot atât de adevărată pentru oricare om şi

pentru oricare popor. Căci omul sau poporul lacom, cu câtvor avea mai mult, cu atât vor fi mai nesătui şi mai desfrânaţi.

Pe când omul sau poporul cinstit şi credincios, nelăco-mind niciodată la nimic al altuia, munceşte harnic, trăieştecumpătat şi judecă drept.

Traian DORZ

109

Cine face aşa este binecuvântat de Dumnezeu şi preţuitde toţi oamenii.

Dacă vin peste el necazuri, credinţa lui îl scapă.Dacă vin lipsuri, munca şi cinstea îl scot din ele.Dacă vin asupritori peste el, îl izbăveşte Dumnezeu.

Iată o întâmplare din care se poate vedea bine aceasta:Împăratul Alexandru Macedon, care a trăit înainte de ve-

nirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, era un om, pe cât deviteaz, pe atât de lacom şi de îngâmfat. Din dorinţa lui dupăslava lumească şi din lăcomia de a lua pământul şi avuţiilealtor popoare, a pornit cu război şi cu armate asupra tuturorvecinilor lui.

După ce i-a supus, le-a prădat şi le-a răpit ţările lor maimici şi mai slabe, a pornit cu armatele lui mai departe, dornicsă cucerească toată lumea. Fiindcă pofta cea blestemată estenesăţioasă, iar cine înghite prea lacom şi prea mult, nu-i multpână ce se îneacă.

Aşa a păţit şi acest împărat, care abia a ajuns vârsta detreizeci şi trei de ani şi a murit otrăvit.

Dar până ce s-a nenorocit pe el, a nenorocit multe popoa-re şi mulţi oameni.

Căci omul şi poporul blestemat, cu cât sunt mai mari şimai puternici, cu atâta sunt mai nebuni şi mai primejdioşi.

Astfel, cucerind ţară după ţară şi prădând popor după po-por, el a ajuns cu armatele lui până foarte departe în Răsărit.

Acolo, undeva, trăia un popor credincios, condus de unîmpărat credincios, înconjurat numai de sfetnici credincioşi.

Poporul acesta trăia harnic şi fericit în ţara lui, vieţuindîn pace cu toţi vecinii săi, fără să fi avut război cu nimeni,nici nu se ştie de când...

LEAGĂNUL DE AUR

110

Ajuns la hotarele ţării aceleia, Alexandru Macedon sepregătea de luptă şi de nimicire.

Dar ţara oamenilor credincioşi nu dorea război cu ni-meni. Nici cei mai bătrâni locuitori nu-şi aduceau aminte să fiauzit cândva de vreun război al lor cu alţii.

Când au venit şi peste ei popoare de năvălitori, au căutatdin timp să se înţeleagă cu ei, dându-le cât cereau, hrană şiaur, numai să plece şi să-i lase în pace.

Astfel, auzind acum despre puternicul năvălitor care seapropia de ţara lor, împăratul credincios a strâns pe sfetniciisăi şi pe bătrânii poporului său, întrebându-i ce să facă.

Cu toţii au fost de părere să trimită o solie de pace îna-intea lui, până ce încă nici nu se va apropia de hotarele lor, şisă-l întrebe cât aur vrea, ca să-i lase în pace şi să se ducă îndrumul său.

Aşa au şi făcut. Au rânduit rugăciune şi post către Dum-nezeu în toată ţara.

Apoi au ales pe cei mai curajoşi şi mai înţelepţi dintresfetnicii împăratului şi i-au trimis înaintea lui Alexandru, casă-l întrebe cât aur vrea, pentru a nu călca ţara lor, căci ei nudoresc război, ci vor pace.

– Zece care cu aur, încărcate cu vârf şi trase de câte patruboi, zise împăratul cel lacom. Crezând că un preţ atât de marenu vor fi în stare să dea, iar el va avea astfel prilejul să pradetotul, fiindcă auzise că ţara lor este minunată.

Dar să ştiţi că dacă până în trei zile nu veţi veni să mi leaduceţi aici aceste zece care de aur, încărcate cu vârf, a patrazi va fi prea târziu!

– Vă rugăm să aşteptaţi aici trei zile şi ne vom întoarce

Traian DORZ

111

cu răspunsul, ziseră solii. Vom merge la împăratul nostru şi lapoporul nostru şi vom veni iarăşi.

Când s-au întors solii, împăratul şi tot poporul îi aşteptaucu nerăbdare, să vadă ce răspuns aduc. Solii le-au făcut cu-noscută cererea cuceritorului.

– Îi dăm cât a cerut, au zis cu toţii!Numai să se ducă în drumul lui şi să ne lase în pace.Căci tot poporul era cutremurat de cruzimile ce auzise că

le fac aceşti năvălitori lacomi şi necruţători.– Dar de unde să avem atâta aur? îi întrebă îngrijorat îm-

păratul.– De la noi toţi! răspunse poporul. Ne ducem fiecare

pe acasă şi aducem aici tot ce avem, până o să se adune câta cerut.

Atunci se împrăştiară cu toţii pe la casele lor şi strânse-seră tot ce aveau de aur, chiar împăratul şi împărăteasa îşiaduseseră toate podoabele şi comorile lor şi cu toţii le-auaruncat în piaţa cetăţii, ca pe nişte gunoaie, făcând o grăma-dă mare.

Nici unuia nu-i părea rău, ci arunca pe grămada de aur,cu bucurie, tot ce avea, fiindcă acela care este cu adevăratcredincios ţine la libertatea şi la pacea sa mai mult ca la oriceaur şi bogăţie din lume.

Apoi au adus zece care mari, cu câte patru boi, dintre ceimai frumoşi.

Le-au încărcat cu aur cu vârf şi tot a mai rămas acolo josdin grămada de aur.

– Ce facem cu ceea ce a rămas? întrebă împăratul.Să-l împărţim înapoi tuturor?– Nu! au răspuns ei. Să se păstreze până când va fi iarăşi

nevoie de el cândva, pentru altă fiară lacomă de gunoaie.

LEAGĂNUL DE AUR

112

În frunte cu solii care mai fuseseră, cele zece care cu aurau pornit spre locul unde aştepta cuceritorul.

Când acesta le-a văzut strălucind de departe în bătaiasoarelui, nici nu-şi credea ochilor şi se minuna foarte mult,abia aşteptând să sosească.

Văzându-le, lăcomia lui s-a potolit pe dată. Îşi băgă mâi-nile adânc printre aurăriile carelor şi râdea fericit de sclipirealor preţioasă.

După ce a poruncit să strângă tot aurul în vistieriile lui, achemat pe mai-marii oştirilor sale şi le-a rânduit porunca uneiodihne de trei zile pentru toată oastea.

Trei zile să se odihnească, să se bucure şi să petreacăpentru izbânda pe care au avut-o fără nici o luptă.

În timpul acesta el va merge să cerceteze şi să vadă ce ţa-ră poate fi ţara aceasta, ce împărat şi ce popor, că au pututstrânge şi preda atâta bogăţie într-un timp atât de scurt.

A spus dorinţa lui solilor care veniseră cu aurul, iar eil-au luat cu ei, împreună cu câţiva oameni de-ai lui.

Când au ajuns înapoi la curtea împărătească, tot poporul,în frunte cu împăratul, îi aşteptau nerăbdători.

Când au văzut împreună cu solii pe vestitul cuceritor, cutoţii au rămas uimiţi şi dezgustaţi de podoabele şi de mândriacelor veniţi.

Tot aşa şi Alexandru şi oamenii săi se uitau cu mirare lasimplitatea şi familiaritatea iubitoare a împăratului şi a popo-rului aceluia.

Aproape că nici nu se deosebea care este împăratul sauconducătorii de mulţimea celorlalţi din popor...

Toţi cei care se întâlneau vorbeau între ei cântând, iarcând se întâlneau sau se despărţeau se îmbrăţişau unii pe al-

Traian DORZ

113

ţii cu ochii şi cu feţele strălucind de bucurie, ca şi cum ar fifost cu toţii numai fraţi şi surori care se iubesc cu o dragostesfântă.

Alexandru şi oamenii lui se minunau tot mai mult de ce-ea ce vedeau pretutindeni şi nu puteau înţelege cum poate unpopor întreg să fie atât de fericit şi iubitor.

Ajunseseră în palatul împăratului pe care doriseră să-lvadă, crezând că vor vedea cine ştie ce minunăţii. Dar şi lo-cuinţa împăratului era aproape tot aşa ca şi celelalte.

Împăratul i-a poftit în sala de oaspeţi şi acolo se întrebauşi îşi răspundeau tot ce voiseră să afle unii de la ceilalţi.

Dar iată că, tocmai când Alexandru îl întreba pe împăra-tul cel credincios dacă între astfel de oameni cum sunt supuşiisăi mai pot fi neînţelegeri de vreun fel şi, dacă sunt, cum sejudecă şi cine le face dreptate, uşierul împăratului intră şi îişopti, oarecum stânjenit, ceva la ureche.

Jenat, împăratul îi zise lui Alexandru:– Împărate, să ne ierţi, dar uşierul meu spune că afară

sunt doi împricinaţi care aşteaptă să le fac judecata pentru nuştiu ce neînţelegere pe care o au împreună.

Te rog să nu te superi, dar eu n-am refuzat niciodată şinici n-am amânat pe vreun supus al meu care mi-a cerut să-ifac dreptate.

– Sunt chiar foarte bucuros să văd cum se face judecataaici, zise împăratul Alexandru. Cheamă-i şi fă-le judecata, caşi cum noi nici n-am fi aici. Dorim foarte mult să vedem cuochii noştri ceea ce v-am întrebat.

Nici nu mă pot gândi pentru ce se pot judeca oamenii înţara asta. Îngăduiţi-ne şi nouă să stăm de faţă şi să auzim.

Împăratul făcu un semn şi împricinaţii intrară amândoi.

LEAGĂNUL DE AUR

114

– Care este nemulţumitul şi care este nemulţumirea? în-trebă împăratul.

– Înălţate împărate, zise cel dintâi, te rugăm să facidreptate şi pace între noi!

Iată despre ce este vorba:Eu aveam nevoie de un loc să-mi sădesc o vie, iar acest

vecin al meu avea un loc de vânzare. Eu l-am cumpărat şil-am plătit cum ne-am înţeles.

Când am săpat locul ca să-mi sădesc via, la rădăcina unuipom am găsit o căldare plină cu bani de aur.

Am scos-o şi i-am dus-o vecinului meu acasă, spunân-du-i: „Vecine, în ogorul pe care mi l-ai vândut am aflat co-moara aceasta, iată, ia-o, este a ta.”

Dar el n-a vrut s-o primească şi mi-a zis îndată: „Nu esteadevărat! Nu este a mea, ia-ţi-o de aici, te rog.”

Eu i-am zis: „Vecine dragă, eu n-am cumpărat de la tinedecât pământul, nu şi ceea ce este sub pământ. Ce este în eleste al tău. Ia-ţi comoara, că este a ta!”

Dar el n-a vrut. De aceea l-am chemat la judecată la îm-părat.

Rog pe împăratul să binevoiască a hotărî că am dreptateşi să-l silească pe vecinul meu să-şi ia ceea ce este al lui.

Apoi tăcu.– Înălţate împărate, zise atunci al doilea, te rog să-mi faci

dreptate şi să hotărăşti ca bunul meu vecin să-şi ia comoarape care a aflat-o în pământul lui. Căci a lui este, nu a mea!Când i-am vândut pământul, eu i l-am vândut cu tot ce era şipe el şi în el, aşa că nu mai am nici un drept să iau ceva de pepământul acesta sau din el.

Dacă vecinul meu este atât de cinstit şi de credincios,n-ar fi ruşine şi păcat ca eu să fiu mai puţin cinstit decât el?

Traian DORZ

115

LEAGĂNUL DE AUR

116

Ferească-mă bunul Dumnezeu să fac eu un asemeneapăcat!

Apoi tăcu şi acesta.

Împăratul-judecător se uită la amândoi cu dragoste. A-mândoi aveau ochii înlăcrimaţi şi păreau tare stânjeniţi căerau la judecată.

Le era nespus de ruşine.După o clipă de gândire, împăratul îl întrebă pe cel dintâi:– Ascultă, n-ai cumva dumneata un fecior?– Ba da, răspunse omul nedumerit.– Dar dumneata n-ai cumva o fată? zise el apoi celuilalt.– Ba da, am o fată, răspunse acesta.– Atunci, dacă nu aveţi nimic împotrivă, le zise împăratul

lor, iată care este hotărârea mea: dacă tinerii voştri se potri-vesc unul pentru celălalt, căsătoriţi-i împreună pe tinerii voş-tri, iar comoara le-o daţi lor.

Bine am judecat?– Bine, au răspuns amândoi împricinaţii într-un glas.Apoi ieşiră, îmbrăţişându-se şi mulţumind împăratului.Alexandru şi ai lui se uitau cu ochii mari de uimire şi ne-

dumerire unii la alţii.Văzându-i mirându-se atât de mult, împăratul credincios

le zise:– Oare n-am judecat eu bine? De ce vă miraţi atât de

mult?– O, la noi o astfel de pricină altfel s-ar fi judecat, zise

nemulţumit Alexandru.– Cum s-ar fi putut judeca mai bine? întrebă celălalt.– Pe amândoi i-aş fi băgat în închisoare, zise Alexandru,

iar comoara lor ar fi fost confiscată şi făcută un bun al statului.

Traian DORZ

117

Acum fu rândul celuilalt să deschidă ochii mari, nu demirare, ci de spaimă.

– Cum? întrebă el îngrozit, părându-i-se că nu a înţeles.Cum aţi face?

– Chiar aşa cum ţi-am spus şi cum ai auzit! La noi aşasunt legile ţării şi aşa se fac judecăţile!

– Auzi, zise într-un târziu împăratul cel credincios, să nute superi, împărate, dacă te întreb ceva:

În ţara voastră răsare soarele?– Cum să nu răsară? zise Alexandru. Soarele este şi la

noi tot aşa de frumos şi de strălucitor ca aici!– Dar ploaia, dar roua, cad în ţară la voi?– Desigur, împărate. Pământul, udat de ploaie şi de rouă,

rodeşte tot aşa de frumos şi de plăcut ca aici.– Dar animale şi păsări aveţi în ţară?– Cum să nu avem! desigur că şi animalele şi păsările de

la noi sunt tot aşa cum văd că aveţi şi aici.Dar ce întrebări sunt acestea pe care mi le pui – şi de ce?– Apoi dacă bunul Dumnezeu face să vă răsară soarele

Său cel sfânt...Dacă vă plouă şi vă cade roua Sa cea curată...Dacă pământul Lui vă hrăneşte şi vă ţine, împărate, – să

ştii că roadele pe care vi le dă Dumnezeu sunt numai pentruanimalele şi păsările care trebuie să trăiască acolo. Căci cuastfel de legi şi de judecăţi pe care le faceţi, oamenii, n-aţimerita nici soarele, nici ploaia, nici pâinea lui Dumnezeu.

Aşa grăi scârbit împăratul cel bun şi tăcu, lăcrimând cudurere şi clătinând din cap.

După plecarea lui Alexandru, împăratul credincios cu toţisfetnicii lui şi cu tot poporul s-au adunat în mijlocul cetăţii lor

LEAGĂNUL DE AUR

118

şi, dând laudă cu glas tare şi cu cântări, s-au rugat lui Dum-nezeu, mulţumindu-I că i-a izbăvit din primejdia cea mare încare se găseau din pricina unei puteri aşa de crude, de necin-stite şi de nedrepte.

În fruntea întregului popor, pe un loc mai înalt, în faţatemplului Singurului Dumnezeu Adevărat, împăratul credin-cios, cu mâinile îndreptate spre cer, a rostit în auzul întreguluisău popor următoarea rugăciune:

O, Tu, Singurul Dumnezeu Adevărat şi Atotputernic, sla-vă veşnică numai Ţie, căci numai Tu eşti Adevăratul şi Sin-gurul Dumnezeu!

Numai voia Ta şi numai hotărârile Tale se împlinescpretutindeni şi nimic din ce se întâmplă nu se întâmplă decâtcu îngăduinţa şi voia înţelepciunii Tale. Nici o putere nu esteca a Ta, Doamne, şi nimeni nu Ţi se poate împotrivi Ţie.

Pe cine îl aperi Tu, Doamne, acela este apărat şi pe cineîl sprijini Tu, acela va fi totdeauna sprijinit.

Cine se roagă Ţie este ajutat în orice vreme şi cine se bi-zuieşte pe Tine este binecuvântat.

Îţi mulţumim că ne-ai ascultat rugăciunile noastre cânderam în primejdie şi ne-ai ajutat să scăpăm de asupritori.

Binecuvântat să fie Numele Tău cel Puternic, Doamne,căci El a fost pentru noi şi pentru hotarele noastre ca un zidîntărit de apărare. Căci nu braţele noastre, nu aurul nostru şinu înţelepciunea noastră ne-au izbăvit de robie şi moarte, cinumai Tu, Doamne, şi numai Numele Tău cel Sfânt. De aceeasă ştie tot poporul nostru şi toţi urmaşii noştri până în veaccă suntem datori să-Ţi aducem întotdeauna întreagă iubireaşi ascultarea inimilor noastre numai Ţie.

Traian DORZ

119

Te rugăm, păstrează Tu în sufletul întregului nostru po-por, până în veci, o credinţă puternică şi o dragoste fierbinteşi curată faţă de Tine.

Pentru ca totdeauna umblând în căile Tale şi vieţuinddupă voia Ta, ţara noastră şi poporul nostru să fie binecu-vântate, fericite şi îndestulate, bucurându-se necurmat devremi de pace şi libertate, de conducători înţelepţi şi buni, depăstori sfinţi şi iubitori, de mame credincioase şi de tineretînzestrat, ascultător şi sănătos.

Dumnezeul nostru, Singurul Adevărat şi Atotputernic, Terugăm din tot sufletul nostru, ascultă cererile noastre, pri-meşte mulţumirile noastre şi binecuvântează această rugă-ciune pe care Ţi-o facem Ţie cu toţii, în mila Ta, dăruindu-necu bucurie împlinirea ei.

Căci numai Ţie Ţi se cuvine şi numai Ţie Îţi aducemtoată slava, cinstea şi închinarea, acum şi pururea şi în veciivecilor.

Şi tot poporul, sculându-se în picioare, a răspuns: Amin.


* * *

Omului pierzarea-i vine mai ales din trei păcate:lăcomia, slava lumii şi plăcerile stricate,dacă le învingi pe-acestea şi-ţi ţii inima curatămintea ta va fi-nţeleaptă şi vecia luminată.

LEAGĂNUL DE AUR

120

Hai, somn uşor– cântec de leagăn –

Hai, somn uşor,iubit odor,căci blând, de Susde la Iisus,vin fără paşidragi îngeraşisă-ţi cânte linun somn senin.

Somn uşor,drag odor,sfânt fior,somn uşor,dulce crin,zâmbet plin,chip senin,somnul lin.

Hai, somn uşor,iubit odor,deasupra taiubirea mease va rugasă poţi aveaîn leagăn linun somn senin.

Hai, somn uşor,iubit odor,Preasfântul Domnsă-ţi fie-n somnocrotitor,să creşti uşor,cu suflet plinşi somn senin.

Hai, somn uşor,iubit odor,şi lui Iisussă-I fii supus,în slujba Saviaţa ta săcrească lin,cu cer senin.

Traian DORZ

121

LA ORA TREI, LA ORA TREI...

Singura fericire adevărată pe pământ o poate da inimiinumai sfânta iubire.

Singurul suflet cu adevărat fericit este numai acela carepoate păstra în el totdeauna iubirea în sfinţenie. O astfel deiubire este totdeauna curată, fierbinte, puternică şi gata la ori-ce jertfă.

Când mintea sănătoasă şi curată ştie să-şi păstreze iubi-rea inimii sfântă şi să o apere de orice ar putea-o întina saunimici, atunci şi gândurile şi paşii merg pe toate căile numaispre fericire şi lumină.

Când sfânta iubire îi leagă pe cei doi soţi, atunci toatăviaţa şi familia lor vor fi ca o dulce prelungire a nunţii lor fe-ricite, până la moarte.

Când sfânta iubire îi leagă pe fraţi, revederea lor este tot-deauna fericită, îmbrăţişările fierbinţi, iar starea împreună,dorită şi dulce.

Când sfânta iubire îi leagă pe prieteni, părtăşia dintre eieste ca o necurmată sărbătoare plină de încredere şi fericire.

Când sfânta iubire leagă inimile părinţilor de copiii lor şipe copii de părinţii lor, nimic pe lume nu-i mai frumos, maidulce şi mai sfânt.

Dar nici o astfel de iubire nu se poate fără Hristos! Căci

LEAGĂNUL DE AUR

122

numai când toate gândurile şi simţirile noastre izvorăsc şi seadapă mereu din Duhul lui Hristos, numai atunci e cu putinţăca ele să rămână mereu luminoase, mereu sfinte, mereu sta-tornice.

Aceasta singură este puterea care poate păstra toate iubi-rile noastre sfinte. Şi cea de soţi, şi cea de fii, şi cea de fraţi,şi cea de părinţi.

Ea este focul prin care iubirile noastre se curăţă şi seaprind.

Ea este lumina prin care toate cresc şi se înfrumuseţează.

Cugetând la aceste adevăruri, mergeam odată în drumulmeu, când, iată, în faţa mea apare un copil care venea sărindcând într-un picior, când în celălalt şi cânta cu bucurie în ca-denţa săriturilor sale:

La ora trei, la ora trei,ce bine e, ce bine e,abia aştept, abia aştept,la ora trei, la ora trei...ce bine e, ce bine e...

Când ajunsese în dreptul meu, îl oprii şi-l întrebai:– Dar ce cânţi tu? Ce e la ora trei?– La ora trei vine mămica mea cu trenul, zise copilul, cu

ochii strălucind de bucurie. Şi răsucindu-se într-un picior, voisă fugă mai departe.

– Lasă-mă, mă duc la gară s-o aştept. Cât e ceasul?– O, mai sunt două ceasuri până atunci. Nu te grăbi, mai

ai timp!– Ba mă grăbesc, ba mă grăbesc, zise el, smucindu-se din

Traian DORZ

123

mâna mea. Poate ceasul matale întârzie, poate trenul vine mairepede... Eu vreau să fiu acolo când va veni ea, ca să mă vadăde departe mămica mea că o aştept să vină.

Şi plecă iarăşi cântând:

La ora trei, la ora trei,ce bine e, ce bine e,abia aştept, abia aştept,mămica mea, mămica mea...

M-am uitat după el până departe cum alerga de bucurie şide nerăbdare s-o întâlnească pe mămica lui, care venea cutrenul abia la ora trei.

Faţa lui strălucea de bucuria revederii fiinţei scumpe du-pă care aştepta cu mult înainte de a o întâlni.

În toată aşteptarea lui era numai bucurie.În răbdarea lui era numai iubire.În osteneala lui către întâlnirea dorită era numai cântare

şi nădejde.Ce fericită este sfânta iubire! Numai ea este cu adevărat

statornică şi fericită pe lumea asta.

Privind în urma copilului care plecase, îmi răsuna încă înurechi cântarea lui de dragoste pentru venirea mamei lui şimă gândeam că tot aşa trebuie să ardă în inimile noastre dra-gostea Domnului nostru Iisus Hristos, dorul după Venirea Luişi bucuria revederii cu El.

Scumpul nostru Mântuitor ne-a înştiinţat prin Sfântul LuiCuvânt că şi El va veni în curând ca să ne ia şi pe noi, cei ca-re Îl iubim şi Îl aşteptăm, acolo sus cu El în cer, unde ne-apregătit un loc şi nouă, ca să fim pe totdeauna fericiţi cu El.

LEAGĂNUL DE AUR

124

Traian DORZ

125

Toate semnele timpurilor pe care le-a spus El că se vorarăta la apropierea venirii Lui se văd mereu în lume. Astfel căvenirea Lui ar putea fi chiar îndată.

Dar oare la câţi dintre noi ne strălucesc ochii de bucuriavenirii Lui şi câţi suspinăm de dragoste pentru întârzierea Sa?

Câţi ne grăbim să ieşim în întâmpinarea Lui cu inimilepline de smerenie şi iubire binefăcătoare?

Câte inimi ard de dorul aşteptării Sale?Câte candele aprinse Îl aşteaptă gata şi câte fecioare ve-

ghează, aşteptând pregătite sosirea Mirelui Ceresc?Câte braţe stau întinse în rugăciune pentru sufletele care

nici nu se gândesc la mântuirea lor şi la venirea Domnuluinostru Iisus Hristos?

Voi, dragi copii, iubiţi venirea Domnului Iisus?Vă gândiţi voi cu iubire că Domnul va veni în curând ca

să aducă bucuria mântuirii celor care Îl aşteaptă pe El?Dacă iubiţi pe Domnul şi aşteptaţi venirea Lui, fiţi şi voi

cu tot gândul şi cu toată inima la El, aşa cum era copilaşul lamama lui pe care o aştepta. Şi înaintea căreia mergea cu multînainte de a sosi clipa veniri ei.

Veniţi să ne rugăm cu toţii împreună, zicând:

Preadulce Iisuse, scumpul nostru Mântuitor Ceresc, Tu,Care ne-ai spus prin Cuvântul Tău cel Sfânt că vei veni repe-de, ca să ne iei pe toţi ai Tăi la Tine, pentru ca acolo undeeşti Tu să fim şi noi, din toată inima Te slăvim.

O, Preadulce Iisuse, ce bun eşti Tu şi cât de mult Te iubim!Din toată inima noastră Te rugăm să ne ţii pe totdeauna

alipiţi de Tine şi să ne sfătuieşti neîncetat, ajutându-ne ca săfacem cu bucurie totdeauna voia Ta.

LEAGĂNUL DE AUR

126

Fă ca mintea noastră să fie totdeauna luminată de Cu-vântul Tău, iar inima noastră să fie curăţită de Duhul Tău,pentru ca, totdeauna făcând ceea ce este bine, să putem fi iu-biţi de Tine şi pregătiţi să Te întâmpinăm cu bucurie oricândvei veni Tu.

Ca să ne poţi lua pe toţi în sfânta Ta Împărăţie.Amin.

Iată ce am învăţat eu de la copilul care aştepta pe mama sa!


* * *

Fiii mei, fiţi buni, ca astfel bucuroşi mereu să fiţi,numai cei răi sunt întruna apăsaţi şi chinuiţi;bucuria lor – când vine – vine rar şi stă puţin,dar cei buni au bucurie totdeauna şi din plin.

*

Orice bucurie mare, ca o mare izbăvire,este-n viaţă totdeauna ca o nouă-ntinerire;de aceea viaţa celor credincioşi e fericită:fiind pururi bucuroasă, e mereu întinerită.

Traian DORZ

127

Nani-nani, somnul dulce– cântec de leagăn –

Nani-nani,somnul dulce,mama-i cântăsă se culce,mama-i cântă să se culce.

Să se culcefiul dulceşi să crească fericitfiul Domnului iubit;şi să crească credinciosfiul Domnului Hristos.

Noaptea-i plinăşi frumoasă,

vocea-i linăşi duioasă,vocea-i lină şi duioasă.

Sfânta Razănu-nserează,Sfânta Pazăne veghează,Sfânta Pază ne veghează.

Raze bunete-ncunune,rugăciunesă te-mbune,rugăciune să te-mbune.

Harul blândsă te umbrească,Duhul Sfântsă te sfinţească,Duhul Sfânt să te sfinţească.

LEAGĂNUL DE AUR

128

În orice cale, Domnul

În orice cale, Domnul cu noi are să fie,slăvit să fie Domnul acum şi-n veci, amin,plecarea şi venirea s-avem cu bucurie,a Lui să fie slava în veci de veci, amin.

În orice vreme, Domnul cu noi e totdeauna,slăvit să fie Domnul acum şi-n veci, amin,în muncă şi-n odihnă păziţi să fim întruna,a Lui să fie slava în veci de veci, amin.

În orice stare, Domnul cu noi va fi oriunde,slăvit să fie Domnul acum şi-n veci, amin,sub aripile Sale deplin ne va ascunde,a Lui să fie slava în veci de veci, amin.

Pe drumul cu primejdii ne va-nsoţi aproape,slăvit să fie Domnul acum şi-n veci, amin,de orice ochi şi mână vicleană să ne scape,a Lui să fie slava în veci de veci, amin.

În ziua fericirii de pază-o să ne fie,slăvit să fie Domnul acum şi-n veci, amin,ferind netulburată a noastră bucurie,a Lui să fie slava în veci de veci, amin.

În stările de teamă ne va păzi mai tare,slăvit să fie Domnul acum şi-n veci, amin,iar noi Îi vom da veşnic iubire şi cântare,a Lui să fie slava în veci de veci, amin...

Traian DORZ

129

O LIMBĂ PEDEPSITĂ

Omul este pedepsit chiar prin ceea ce păcătuieşte.Dumnezeu, Care ne vede şi ne aude pe toţi, are o înde-

lungă răbdare pentru noi şi doreşte ca nimeni să nu fie pedep-sit, ci să vadă fiecare că face rău şi să se întoarcă, cerându-şiiertare şi îndreptându-se, ca să fie mântuit.

Dar dacă cineva nu vrea şi nu vrea să asculte şi să se în-drepte, odată vine pedeapsa.

Atunci Dumnezeu îl lasă pe om să se pedepsească el sin-gur, cum nu l-ar putea pedepsi nimeni altcineva.

Aşa s-a pedepsit Gheorghiţă.Ştiţi cine este Gheorghiţă şi ce a păţit el?Gheorghiţă era unul dintre cei mai neastâmpăraţi şi mai

neascultători copii.

Erau rele picioarele lui, căci numai unde nu trebuia alergau.Erau rele mâinile lui, căci numai de rele se ţineau.Dar cel mai rău dintre toate mădularele lui era limba.Fuseseră pedepsite, adesea, şi picioarele, şi mâinile lui,

cu înţepături, cu zgârieturi şi cu lovituri...Fuseseră pedepsite şi urechile lui pentru multele neas-

cultări.Dar limba lui trebuia pedepsită şi mai aspru, căci cu ea

făcea el răul cel mai mare.

LEAGĂNUL DE AUR

130

Tot ce spunea cu limba lui era minciună.Cu fiecare vorbă înjura, vorbea urât şi obraznic sau sco-

tea limba aia rea la oameni neruşinat şi îndrăzneţ.În zadar mama lui îl sfătuia bine, în zadar îl certa, în za-

dar îl pedepsea...Când era să-l pedepsească, fugea. Iar de departe scotea

limba lui cea blestemată şi râdea. N-am văzut de când sunt uncopil aşa de rău. Şi avea cam aproape şase ani.

Când mamă-sa nu voia să-i dea de mâncare, fiindcăn-asculta deloc, ieşea în uliţă şi urla cât îl ţinea gura că moarede foame, ca să audă toţi vecinii că mama lui nu vrea să-i deade mâncare şi că moare de foame.

Vai, ce limbă blestemată putea avea Gheorghiţă!Dar odată tot a venit şi peste limba lui pedeapsa de la

Dumnezeu. Şi iată cum:În iarna aceea era slugă la casa lor un băiat, cam de pais-

prezece ani, al unor părinţi mai săraci, care nu stăteau cu casalor prea departe de a lui Gheorghiţă. Mult avea de suferit şisluga lor din cauza limbii copilului celui rău.

Adesea el îl pâra pe slugă la părinţii lui ba că l-a bătut, bacă i-a zis cine ştie ce vorbă rea...

Deseori îl înjura, îi punea slugii tot felul de nume urâte, îlscuipa şi fugea, scoţând limba la el.

Din cauza asta nici sluga nu-l putea suferi.

Era un ger, după Crăciun, aspru şi uscat, de ţi se lipeaugenele ochilor una de alta şi mâinile de clanţa uşii.

Sluga era afară şi se pregătea să dea de mâncare la vite înşură.

Gheorghiţă era tot după el.

Traian DORZ

131

Sluga ieşi să caute toporul. Îl află jos pe gheaţă, lângăbutucul de tăiat lemne, fără coadă. Cum era de dimineaţă, iartoporul stătuse toată noaptea pe gheaţă în ger, acuma era albde gheaţă. Se lipeau degetele de fierul lui, că abia le puteaidezlipi ca arse de foc.

Gheorghiţă, ca de obicei, îl necăjea pe slugă, spunându-ifel de fel de vorbe de batjocură şi scoţând limba la el.

– De-ai pune tu limba aia aici pe toporul acesta, ca săvezi cum îi de dulce! îi zise sluga, cu gând rău şi cu dorinţărăzbunătoare.

Şi, aruncând toporul îngheţat cât mai repede din mână pebutucul îngheţat, se duse din nou în şură să mai dea la vite.

Dar îndată ce intră, sluga îl auzi de afară pe Gheorghiţăurlând de durere şi făcând ca o vacă.

Când ieşi grăbit afară să vadă ce-i, iată că Gheorghiţă ţi-pa numai din gâtlej...

Limba lui era scoasă de-o palmă şi spânzura până-npiept.

Toporul îngheţat, lipit de ea, atârna în jos, iar ochii lui seuitau măriţi de groază, aşteptând ajutor.

Sluga ar fi râs, dar se temea...Cu o mână prinse toporul, iar cu cealaltă îl luă pe sus pe

Gheorghiţă şi îl duse în casă.A sărit mama lui Gheorghiţă, au mai sărit nişte vecine şi,

băgând un deget între limbă şi topor, abia cu mare greutate auputut să-i dezlipească limba.

O adâncă bucată de carne din limbă i-a rămas lipită detopor, ca arsă, atât fusese de rece toporul pe care Gheorghiţăpusese limba să vadă „cât e de dulce”, aşa cum îi spusesesluga necăjit.

LEAGĂNUL DE AUR

132

Traian DORZ

133

Sângele curgea şiroaie din limba lui sfâşiată adânc, iarGheorghiţă nu mai putea decât să geamă şi să mormăie.

Sluga nu mai putea de bucurie că Gheorghiţă şi-a luatplata pentru blestemăţiile lui. Nu ştia însă cum să se ascundă,ca să nu-l vadă mama lui Gheorghiţă, că nu se mai putea stă-pâni să nu râdă.

Fugi afară, pufnind de râs.O lună întreagă a zăcut Gheorghiţă cu limba umflată şi

legat la gură.Atunci a fost Gheorghiţă cel mai bun copil din viaţa lui.

Atunci n-a mai scos limba la nimeni, nici n-a mai vorbit urâtsau să mai înjure pe cineva.

Odată a venit la el mătuşă-sa cu verişoara lui, Mărioara,care era o fetiţă credincioasă, şi i-a zis:

– Vezi tu, Gheorghiţă, cum te-a pedepsit pe tine Dumne-zeu, pentru că tu nu ascultai?

Vezi cum s-a pedepsit limba ta cea rea cu care înjurai şifăceai lucruri urâte?

Nu-ţi este ţie ruşine de tot ce ai făcut?Nu-ţi pare rău de faptele tale cele rele?Nu vrei tu să te faci un copil bun şi credincios, ca Dom-

nul Iisus să te facă sănătos şi să te facă bun?– Ba da, vreau! a răspuns Gheorghiţă, mai mult cu ochii

şi cu capul decât cu gura lui bolnavă.

Multe zile au trebuit să treacă până când Gheorghiţă s-avindecat deplin.

Verişoara lui, Mărioara, a venit mereu la el.I-a citit din Cartea Domnului Iisus, i-a spus poezii fru-

moase, i-a cântat cântări sfinte şi l-a mai întrebat de multe oridacă vrea să se predea şi el Domnului Iisus.

LEAGĂNUL DE AUR

134

Inima lui Gheorghiţă acum se schimbase de tot.Asculta cu bucurie tot ce-i spunea Mărioara, iar într-o zi

a spus:– Vreau să mă predau şi eu Domnului!Atunci Mărioara a spus cu glas tare, iar Gheorghiţă, după

ea, următoarea rugăciune:

Doamne Dumnezeul şi Tatăl nostru Cel Bun din ceruri,Tu ai dat omului limba, ca el să Te laude cu ea pe Tine şi săvorbească oamenilor cuminte şi frumos.

Dar iată că noi nu am folosit bine darul Tău cel sfânt.Te rugăm, Doamne, să ne ierţi şi să ne dăruieşti pe vi-

itor Duhul Tău Cel Sfânt, Care să ne înveţe totdeauna cumsă folosim bine darul vorbirii pe care ni l-ai dat Tu limbiinoastre.

Fă, Doamne, ca limba noastră să Te laude pe Tine şi sănu ajungă niciodată în slujba păcatului şi a celui rău.

Ci toate cuvintele noastre, cântările şi laudele noastre săfie numai spre slava Numelui Tău celui Sfânt.

Amin.

Dar noi ce învăţăm din păţania lui Gheorghiţă?


Traian DORZ

135

Vasilică rău şi bun

Rău copil e Vasilică:numai sparge,numai strică,trage-n câini,trage-n pisică,trage-n tot ce-n cale-i picăşi oricine ce să-i zică,n-are grija cea mai mică,nici ruşineşi nici frică, –rău copil e Vasilică!

Vai ce rău e Vasilică!...Iată-n pom pe-o rămuricăşade-un pui de rândunică...Praştia lui Vasilicăîi şi trage-o pietricică,rupe aripioara mică,plânge biata păsărică.Câinii toţi îi fug de frică,fug găini, fuge pisică,toate fug de pietricică, –rău copil e Vasilică,rău copil e Vasilică!...

Vasilică-ntruna-şi iaplata pentru fapta sa,după orice faptă rea:ori bătăi, ori vorbă grea,

LEAGĂNUL DE AUR

136

ori mustrări, ori notă rea...nu-l iubeşte nimenea;unde-ar fi şi unde-ar sta,nimeni prieten nu şi-l vreacu aşa purtare rea.

– Vasilică, nu gândeştice rău e cum tu trăieşti?Nu gândeşti cu capul tăuce rău e că tu eşti rău?Cât de bine-ar fi să fiişi tu bun ca alţi copiicare-ascultă de Hristosşi se poartă-n chip frumos!Domnul vrea să fii al Său.Dar tu nu vrei?– Vreau şi eu!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Ce copil de necrezutVasilică s-a făcut!Liniştit şi credincios,cu cuvânt şi chip frumosşi cuminte-n orice fel,parcă nici nu crezi că-i el,cum se roagă de frumos,cum slăveşte pe Hristos,cum ar spune orişicuice i-a făcut Domnul lui.

Traian DORZ

137

Cât de blând şi de supusl-a făcut acum Iisus!Este bun şi-ascultător,iar la şcoală – silitor;când e-acasă ori pe drum,nimeni nu-i ca el acum.Cum se roagă de frumosşi cum cântă lui Hristos!Toţi la el cu drag privesc,îl alintă şi-l iubescşi nu-i unul să nu zică:bun copil e Vasilică,bun copil e Vasilică!...

LEAGĂNUL DE AUR

138

ŞEPCUŢA MEA

CEA CU BUMB FRUMOS

Omul nu trebuie să lăcomească niciodată la bunul nimă-nui. Să se mulţumească cu ceea ce are el sau cu ce îşi poatecâştiga în chip cinstit.

Căci dacă este lacom păţeşte şi ruşine şi rămâne şi de pa-gubă.

Eu am păţit, de aceea am învăţat aceste lucruri pe care vile spun. Dar acum – şi de-aş muri de dor de mere dulcuţe –n-aş mai face cum am făcut!

Ascultaţi şi voi, ca să învăţaţi să nu faceţi aşa niciodatăcum am făcut eu.

Ca să nu păţiţi şi voi aşa.Sau şi mai rău.

La nişte Paşti îmi cumpărase mama o şepcuţă cu bumb.Era şepcuţa mea aşa de frumoasă, cum nu mai avusesem nicieu şi nici alţi copii. Şi şepcuţa mea avea un bumb galben înfrunte, de strălucea ca aurul.

Îmi era aşa de dragă şepcuţa mea cu bumbul ei frumos,de n-aş fi dat-o pe nimic în lume.

Nici nu umblam cu ea decât duminica şi în sărbători.Al doilea vecin de la noi avea la casa lui un copil ca

Traian DORZ

139

mine, anume Vasilică, iar în grădina lor avea un măr dulcuţ,în care se coceau merele cam pe la Sânpetru, îndată dupăRusalii.

Şi mai era la casa vecinului cu mărul o babă, bunica luiVasilică, iar baba era foarte rea şi zgârcită. Nu ne-ar fi lăsatsă luăm vreun măr nici dacă vedea ea că noi muream de dorde mere.

Ştiam că baba asta nu mi-ar fi dat un măr şi dacă i-aş ficerut plângând.

Era într-o joi şi era sărbătoare în joia aceea.În oraşul apropiat, în fiecare joi era zi de târg. Când se

potrivea să fie şi sărbătoare joia, toţi oamenii din sat mergeaula târg, de nu mai rămâneau numai copiii şi bătrânii pe acasă.

În mărul din grădina vecinului, merele cele dulcuţe, toa-te, erau numai bune, roşii de coapte.

Eu nu mai aveam astâmpăr, aşa eram de lacom după mere.Am văzut că vecinul plecase la târg.Atunci m-am furişat pe după garduri şi m-am uitat în

grădina cu mărul. Nu se vedea nimeni pe afară.Mă temeam de babă ca de un câine rău, dar, dacă n-am

văzut-o nicăieri, am crezut că doarme.

Am trecut gardul şi m-am suit în măr.Nu ştiu cum se potrivise că aveam pe cap tocmai şepcuţa

mea cea cu bumb frumos.Când culegeam mai bine la mere şi îndesam prin mânecă

şi în sânul cămăşuţei, deodată o văd pe babă venind fuga cătremăr cu o nuia mare în mână şi strigând şi răstindu-se la mine:

– Stai tu, măi tâlharule, că ţi-oi da eu ţie mere! Bine căte-am prins acuma, că nu mai furi tu mere cât îi mai trăi pelumea asta!

LEAGĂNUL DE AUR

140

Traian DORZ

141

Şi venea gâfâind cât mai repede spre măr, să mă prindă.O groază ca de moarte mă cuprinse. Nici nu ştiu cum am

alunecat pe măr în jos ca o pisică, iar de la tulpină am sărit jos.Cămăşuţa mi s-a desfăcut şi merele mi s-au risipit toate

prin iarbă.Şepcuţa mea cea cu bumb frumos mi-a rămas nu ştiu un-

de, iar baba, gata să pună mâna pe mine.Ca fulgerul m-am sculat de jos şi am apucat-o către gard.

Din câteva sărituri am şi fost dincolo. Şi nici nu m-am uitatînapoi până la pârleazul grădinii noastre.

Mi se părea că baba e tot înapoia mea, gata să mă prindă.Când m-am aflat cu capul gol, m-am suit pe gardul nos-

tru, să mă uit înapoi...Am văzut-o pe babă cu poala plină de merele pe care le

culesesem eu, iar şepcuţa mea cea cu bumb frumos era înmână la ea.

Când m-a zărit de departe, şi-a întors spre mine faţa fio-roasă şi, ridicând mâna cu nuiaua cea lungă, m-a ameninţat,zicând:

– Las’ că tot te prind eu undeva şi-ţi dau eu ţie mere!

Tremuram din tot corpul. Plângeam de îmi curgeau valelacrimile şi credeam că se rupe inima din mine de durere du-pă şepcuţa mea cea cu bumb frumos pe care o ştiam pierdutăpe totdeauna, că eu, la babă, după ea nu m-aş mai duce nicimort.

Mamei nu-i voi spune, că nu ştiu ce ar fi în stare să-mifacă. Iar la babă nu-i nici o nădejde în veac să mi-o mai dea,că ce intră odată în mâna ei nimeni nu mai vede.

Un timp am mai nădăjduit să-mi văd şepcuţa pusă pe un-deva, pe la ei pe afară, şi să mi-o pot fura cumva.

LEAGĂNUL DE AUR

142

Dar, cât m-am uitat, n-am mai văzut-o.Ai mei m-au tot întrebat de şepcuţă, dar, de frică şi de ru-

şine, nu le-am spus. Baba a tăcut, bucuroasă că mi-a luat-o.

Astfel n-a mai ştiut nimeni până astăzi de soarta şepcuţeimele.

Şi aşa am rămas eu şi fără mere, şi fără şepcuţa mea ceacu bumb frumos.

Mult mai târziu am văzut-o pe cap la nepotul babei, darnu mai avea bumbul ei cel frumos şi nici nu mai era cum fu-sese.

Nu i-am mai zis nimic nepotului babei. Dar niciodată nuvoi uita ce dragă mi-a fost mie şepcuţa aia a mea şi cât de răumi-a părut după ea.

Nimeni nu ştie cât am plâns eu de ruşine şi de părere derău că m-a biruit ispita să merg să fur mere, ca să-mi pierdpentru asta ceea ce iubisem eu mai mult.

Bine a făcut Dumnezeu că m-a pedepsit să plătesc lăco-mia mea cu o pagubă şi cu o ruşine atât de mare, ca să învăţminte!

Am şi învăţat, că de atunci m-am hotărât pe totdeaunasă nu mă mai las biruit de lăcomie cât voi trăi pe lume, ni-ciodată.

Fie cât ar fi de frumoase ale altuia – mi-am zis eu –, dacăn-am eu, voi răbda. Iar dacă voi fi lipsit de tot, voi cere. Darnu voi mai fura niciodată.

Lasă – îmi ziceam eu – să mă fac mare şi am să-mi puntot felul de meri în grădină, să am şi eu şi să dau şi la ceilalţicopii.

Ca să nu fie siliţi nici unii să fure, ca să mănânce un măr.

Traian DORZ

143

La un an după aceea, biata babă a orbit de amândoi ochii.Atunci parcă nu-mi părea nici rău, nici bine, că tot nu uitasemde tot şepcuţa ce mi-o luase.

Dar acum îmi pare rău că am urât-o şi i-am dorit răulatunci. Şi mă rog lui Dumnezeu să-i ierte sufletul şi s-o odih-nească acolo unde va fi, că nu se mai cunoaşte nici mormân-tul unde este îngropată.

Preabunule Doamne, Tatăl nostru, Te rog cu lacrimi sămă ierţi că m-am lăsat de atâtea ori biruit de lăcomie şi ampoftit ce nu trebuia, neştiind să mă înfrânez la timp.

Astfel am păcătuit şi împotriva Ta şi împotriva altora.Îţi mulţumesc că m-ai pedepsit, Doamne, pentru lăcomia

mea, ca să învăţ ce ruşine şi ce păcat mare este lăcomia şi sănu mă mai las biruit de ea niciodată.

Dă-mi, Doamne Iisuse, putere să pot birui totdeauna is-pita, să nu mă ating nici cu ochii, nici cu mâna, nici cu inimamea de nimic ce nu-i al meu şi nu mi se cuvine.

Ci, mulţumindu-mă cu ceea ce am, să învăţ înfrânarea,răbdarea şi evlavia, trăind în totul numai curăţia voii Tale.

Pentru ca nu de frica pedepsei sau ruşinii să nu mai facpăcatul, ci din curăţia cugetului şi din dorinţa împlinirii voiiTale.

Amin.

Iată ce păcat mare este lăcomia şi furtul şi ce scump seplăteşte căderea în aceste păcate!


LEAGĂNUL DE AUR

144

Ionel e bun şi credincios

Ionel e bun şi credincios,dar uneori e mânios...şi-atunci greşeşte-aşa Ionel,că-i e ruşine lui de el.

Ionel, acum, pe-un câmp plăcute dus cu vaca la păscut;Joiana liniştit păştea,iar el pe lângă ea sărea.O dată seama n-a luatşi-atunci Joiana l-a călcat.Ionel, sculându-se de jos,lovi cu băţul mânios.

Lovită, vaca-n jos fugea,iar el, cu băţul, să mai dea.Dar, iată, a căzut în drumşi s-a lovit mai rău acum.

Ionel, sculându-se,-a simţitcă Dumnezeu l-a pedepsit,că n-are voie-un credinciossă fie rău şi mânios –şi-acuma Domnului Iisusiertare-I cere el supus,spunându-I Domnului plângândcă nu va mai fi rău nicicând.

Traian DORZ

145

Atâta timp

Atâta timp cât porţi în sufleto temere de Dumnezeu,ea te va face bun spre semenişi iubitor spre fraţi mereu.

Dar când vei pierde teama sfântăşi vei ajunge-un încrezut,atunci de Adevăr te lepezi,atunci din dragoste-ai căzut.

Dacă spui cum şi gândeşti

Dacă spui cum şi gândeşti,numai cinste-o să primeştişi-n câştig ai să sfârşeşti.

Oamenii – văzând aşa –preţui-vor vorba taşi respect îţi vor purta.

LEAGĂNUL DE AUR

146

ÎMPRUMUTUL LUI DUMNEZEU

Tatăl lui Petrică citea odată în Cartea Domnului aşa:Fericiţi sunt cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă...Fericit este acela care îngrijeşte de cel sărac, căci în zi-

ua nenorocirii lui, Domnul îl va izbăvi. El va fi fericit pe pă-mânt... Dumnezeu îl va păzi, îl va ţine cu viaţă şi nu-l va lăsaîn mâinile vrăjmaşilor lui. Domnul îl va ajuta când va fi pepatul de suferinţă. Şi îi va uşura durerile în toate bolile lui...Omul milostiv va fi încununat cu milă şi binecuvântat cu în-durare, căci dă săracului din pâinea lui.

Cine are milă de cel sărac Îl împrumută pe Domnul, iarEl îi va răsplăti binefacerea lui.

Aruncă-ţi pâinea pe ape şi după multă vreme vei regă-si-o iarăşi... Împarte-o în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii cenenorocire poate veni pe pământ...

Aşa citea tatăl lui Petrică şi, dintre toţi copiii lui care as-cultau Cuvintele Domnului, Petrică era mai atent, ca să nu-iscape nimic din ceea ce se citea.

– Cum se înţelege aceasta, tată? zise el.Adică cum să ne aruncăm pâinea pe ape şi după multă

vreme s-o aflăm iarăşi?– Asta înseamnă să faci bine celui mai sărac şi flămând

şi mai ales aceluia de la care nu mai poţi aştepta niciodată ce-va înapoi.

Traian DORZ

147

Aceluia care este atât de lipsit, încât niciodată nu-i nă-dejde să-ţi poată răsplăti înapoi nimic.

Dumnezeu va avea atunci grijă ca tot ce ai dat acelora săprimeşti cândva înapoi de la El sau de la alţii, tocmai când tuvei avea cea mai mare lipsă şi nevoie de ajutor.

Fiindcă Acela Care îţi spune ţie acum să ajuţi pe cel lip-sit, când ai cu ce şi îl poţi ajuta, tot Acela îi va spune şi altuiasă te ajute pe tine când vei ajunge tu în lipsă şi vei aşteptaajutor.

Căci nimeni din noi nu poate să ştie ce nenorocire poateveni peste el pe pământ...

Şi tatăl tăcu.

Asta era într-o zi de duminică, dimineaţa, mult dupăPaşti. După-masă, în duminica aceea, Petrică se juca pe uliţăcu alţi copii ca el, când, fără să vrea, auzi pe nişte bărbaţi şifemei care stăteau, ca duminica, pe marginea şanţului şi vor-beau, zicând:

– Sărmanul Vasile al Lupului, el o duce tare greu, că numai are nimic de mâncare. Şi nu poate nici merge undeva lalucru, căci nevasta îi este bolnavă, iar copiii, mici.

– Am trecut ieri pe lângă casa lui, zise o femeie. Ceicinci copii plângeau de foame, iar biata mama lor nici nu maiştia ce să facă între ei.

Şi până la secere mai este încă mult.Ce vor face ei până va veni pâinea cea nouă?...Petrică nici nu vru să asculte mai departe, că se mai

amestecară în vorbă încă şi alţii, care îl învinuiau pe bietul să-rac vorbind câte toate.

– Ce oameni! îşi zise Petrică.În loc să-l ajute pe om şi să ducă fiecare câte ceva de

LEAGĂNUL DE AUR

148

mâncare la copilaşii flămânzi, îl văicăresc şi îl învinuiesc pebietul om.

Dar eu ce să fac, gândea el, să-i pot ajuta pe cei cinci co-pii şi pe cei doi părinţi?... Cum să-mi împart eu pâinea înşapte, că eu sunt încă mic şi n-am pâinea mea!

Deodată, însă Dumnezeu îi trimise un gând:După ce se înserează, gândi el, am să iau din cămara

noastră pâinea cea mai mare şi din pod am să tai o bucată deslănină şi am să le-o duc, îndată ce se va înnopta, ca să numă vadă nimeni.

Aşteptă până să se însereze bine şi, când ai lui erau aşe-zaţi în casă, el fugi în pod după bucata cea mare de slănină,iar în cămară, după pâinea cea mare.

Le puse într-un sac şi de-abia le ridică pe umăr. Nimenidin casă nu luă seama ce face Petrică.

Vara, lumea se culcă devreme.Petrică ieşi pe după grădini cu sacul cel greu, clătinân-

du-l încoace şi încolo.Ascultă, dar nici un zgomot nu se auzi nicăieri.

Departe, răsărea luna plină şi se ridica prietenoasă şi li-niştită pe cer, luminând drumul până în deal la casa lui Vasi-lică cel sărac.

Petrică mergea grăbit, dar sacul îi era tare greu. Picioa-rele lui slabe tremurau. Inimioara îi bătea în piept ca un cea-sornic, de frică să nu-l vadă cineva, iar răsufletul lui era repe-de şi puternic.

Cu sufletul plin de teamă, se ruga lui Dumnezeu să nuîntâlnească pe nimeni.

Traian DORZ

149

LEAGĂNUL DE AUR

150

Nici nu ştia ce-ar spune cuiva care l-ar întreba deodată,întâlnindu-l, unde merge şi ce duce.

Dar deodată un zgomot se auzi înapoia lui.Se sperie atât de tare, încât scăpă sacul jos de pe umăr,

iar picioarele parcă i se rupseră din genunchi...– Vai, Luşule, tu eşti! Ce m-am speriat de tine, zise el,

atingând cu palma peste ureche pe câinele lor mare, care seluase pe urma lui.

După ce îşi veni în fire, ridică din nou sacul pe umeri şi oluă pe deal în sus, spre casa săracului, temându-se să nu fiecumva cineva pe-afară să-l vadă.

Nu era nimeni.Lumină nu se vedea în casă, semn că toţi se culcaseră.Tupilându-se în umbra casei, Petrică puse sacul jos. Cât

putea, se silea să nu răsufle tare, dar dealul fusese mare, iarsacul, greu.

I se păru că aude un zgomot pe drum. Dar se linişti: la lu-mina lunii se vedeau nişte moţi care treceau cu caii lor, cu ciu-bere albe şi cu cercuri, să ceară undeva adăpost peste noapte.

Îndată ce trecură moţii, Petrică se ridică din umbră, scoa-se pâinea şi slănina din sac şi, întinzându-se cât putu, le pusepe geamul săracului.

Apoi în graba cea mai mare o luă la fugă în jos, cu Luşudupă el.

Trei zile a fost sărbătoare în casa săracului, care se totgândea cine să fi fost necunoscutul care le-a adus pâinea şislănina pe geam.

Toţi copiii lui au fost încredinţaţi că un îngeraş trimis deDumnezeu le-a adus pe geamul lor hrana cea atât de bună dincare s-au săturat trei zile cu toţii.

Traian DORZ

151

Dar Petrică, pe lângă marea bucurie pe care o simţea îninima lui că făcuse un bine, avea totuşi o întristare. El îşi zi-cea: de ce trebuie să fur pâinea şi slănina din casă, spre a oduce celor flămânzi?

Dacă ar fi cerut-o părinţilor lui, desigur, i-ar fi dat-o sauar fi dus-o ei. Dar atunci ar mai fi ştiut şi alţii. Ar fi făcut ei,nu el. Iar Petrică voise să nu ştie nimeni şi voise să facă el.Doar Domnul Iisus aşa spusese: Să faceţi voi. Şi să faceţi înascuns!...

Cum să poţi face în ascuns, dacă trebuie să ceri de la al-tul, ca să poţi duce la cel sărac?

Dar cum să iei fără să spui? îşi zicea tot el. Nu esteatunci furt?

Atunci care faptă este mai mare: binele că dai fără să ştienimeni ori răul că iei fără să spui nimănui?

Aici nu mai ştia ce să-şi răspundă. Dar simţea totuşi că bi-nele care trebuie să fie întreg frumos nu se cade să fie ames-tecat cu nimic rău niciodată.

Ci să fie în întregime făcut numai bine şi frumos.Ca să poţi face însă binele aşa, se cere să ai tu cămara ta,

buzunarul tău şi pâinea ta. Numai de acolo poţi lua şi poţi dacât vrei şi să duci cât vrei şi când vrei, fără să fii dator să cerinimănui, nici să spui la nimeni.

Ce bine este de acela care are totul al lui! îşi zise Petrică.Cât bine poate să facă acel om celor săraci şi lipsiţi, fără să-lştie nimeni!

Câte făgăduinţe minunate au din partea Domnului IisusHristos acei binefăcători şi milostivi care pot face tot bineledupă voia lui Dumnezeu! Cât aş dori să cresc mai repede şi

LEAGĂNUL DE AUR

152

eu, să ajung mare şi să fac atunci aşa, cum ştiu că este voialui Dumnezeu!

Cu inima plină de aceste gânduri, Petrică îngenunche înseara aceea lângă pătuţul lui să se roage din tot sufletul săuDomnului.

Cu mâinile împreunate şi cu ochii înlăcrimaţi, el se rugăastfel:

Preabunule Tatăl nostru, Te rog, iartă-mi greşelile meleşi curăţeşte-mi binele pe care l-am făcut de tot răul care esteamestecat în el.

Ajută-mă, Doamne, să pot ajunge să fac binele în aşa fel,încât să fie numai bine în totul. Dăruieşte-mi o inimă întot-deauna curată şi plină de milă, pentru ca să pot ajuta pe se-menii mei nu numai cu cuvântul, ci mai ales cu fapta.

Ai milă, Doamne, de toţi cei săraci şi lipsiţi, pregătin-du-le inimi binevoitoare şi mâini deschise spre ajutor, cudragoste şi bunăvoinţă. Fă, Doamne, ca în lume să fie atâtaiubire şi bunăvoinţă, încât nimeni să nu mai plângă şi săsufere.

Ajută-mi, Doamne, să ajung să pot face binele numai dela mine, şi nu de la altul.

Umple-mi inima de iubire apropiată faţă de cel care su-feră, ca şi cum eu aş suferi durerea lui.

Amin.

...După mulţi ani, când au venit necazurile pe pământ şicând a ajuns şi Petrică în vremi de foamete, atunci a văzut elcu uimire şi mulţumiri către Dumnezeu cum pâinea pe care oîmpărţise în şapte şi şi-o aruncase demult pe ape venea spreel tocmai când era în cea mai mare nevoie şi lipsă.

Traian DORZ

153

De câte ori o primea de la Dumnezeu, îşi uda pâinea culacrimile sale, aducându-şi aminte de seara când I-o împru-mutase lui Dumnezeu.

Şi Îl binecuvânta pe Domnul, Care nu uită niciodată ni-mic din ceea ce este făcut cu dragoste, în numele Lui, celorlipsiţi.


* * *

Din puţinul tău împarte celui mai sărac ca tine;pâinea care-ai dăruit-o te va sătura mai bine.

LEAGĂNUL DE AUR

154

Anicuţa

Anicuţacu măicuţae mereu la toate:dacă spală easau coace,o ajută-n tot ce faceşi la tot ce poate.

Iar când tatacu lopatasapă prin grădină,Anicuţa se grăbeşte,răsădeşteşi stropeşteca o gospodină.

Anicuţacu măicuţa,când e sărbătoare,la biserică se duce,stă cuminte,face cruce,cântă-n adunare.

De-Anicuţa,la măicuţaşi la toţile place.Îngeraşul o păzeşte,Domnul Iisus o iubeşte,căci ea cinste-I face.

Traian DORZ

155

BLIDUL DE LEMN

Dumnezeu, Tatăl nostru Cel Ceresc, a lăsat să fie scriseîn Cartea Lui, în Sfânta Scriptură, multe înştiinţări pentru noi.Pentru ca toţi acei care le vor înţelege şi vor voi să le ascultesă fie fericiţi. Iar cei care nu vor vrea nici să le înţeleagă, nicisă le asculte, să ştie mai dinainte la ce mari nenorociri trebuiesă se aştepte şi la ce mare necaz o să-i ducă neascultarea lorşi faptele lor rele.

Una dintre cele mai dintâi porunci ale lui Dumnezeu încădin vechime este: Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta, ca săfii fericit şi să trăieşti mulţi ani pe pământ.

Fiindcă, după dragostea faţă de Dumnezeu, omul nu maiare pe pământ faţă de nimeni o mai mare datorie de iubire şisupunere ca faţă de părinţii săi.

Părinţii ne sunt cei dintâi binefăcători, cei dintâi învăţă-tori, cei dintâi prieteni.

Dragostea şi preţuirea lor este pentru noi un lucru sfânt şitrebuie să fie mereu reînnoite.

În tinereţea noastră să-i ascultăm, iar în bătrâneţea lorsă-i ajutăm. Şi în orice vreme să-i cinstim cu o evlavie şi cu oiubire deosebite de oricare altele. Chiar şi după sfârşitul zile-lor lor, până la sfârşitul zilelor noastre. Căci tot ce facem noipărinţilor noştri, aşa e rânduit de Dumnezeu să ne facă fiiinoştri la fel.

LEAGĂNUL DE AUR

156

Ca să vedeţi că într-adevăr este aşa, iată, am să vă spuno întâmplare pe care am auzit-o de la un om vrednic de toatăîncrederea. O cred că poate fi adevărată, fiindcă multe astfelde întâmplări am văzut şi eu cu ochii mei, printre oameni.De aceea luaţi aminte şi învăţaţi, căci fiii care îşi cinstescpărinţii vor fi cinstiţi şi ei, dar cei care şi-i batjocoresc vor fibatjocoriţi.

Fiecare va culege ceea ce seamănă şi va primi cum dă.

Era un tată bătrân, care avea un fiu pe care şi-l căsătoriseîn casă, pentru a-i fi de ajutor la bătrâneţile sale.

De la o vreme, bietul bătrân şi-a pierdut aproape de tot ve-derea, iar picioarele şi mâinile slăbite îi tremurau atât de tare,că nu putea nici să umble, nici să mănânce, decât cu foarte ma-re greutate. Se vedea că nu mai are mult de trăit pe pământ.

Dar fiul lui şi soţia acestuia nu-l mai puteau suferi pe bie-tul bătrân şi îl chinuiau în fiecare zi cu purtările lor rele. Ade-seori, când îi puneau mâncarea, mâinile slabe şi tremurătoareale bătrânului vărsau mâncarea pe jos şi pe hainele sale. Atunciel îşi auzea cele mai grele ocări, deşi nu era vina lui.

De câteva ori, spărgând blidul de pământ în care mânca,a primit şi câte o lovitură peste mâinile lui bolnave de la co-piii lui nerecunoscători.

Bietul bătrân! Îţi era atât de milă de el, că nici nu mai ştiace să facă. Nu ştia cum să-şi ia mâncarea, ca să nu scape lin-gura sau să n-o verse pe jos ori să spargă blidul în care i sepunea.

De multe ori stătea lângă mâncare fără s-o atingă şi plân-gea în tăcere. Lacrimile amare i se prelingeau pe faţa zbârci-tă, din ochii lui roşii de plâns şi de bătrâneţe, căzând în mân-carea care stătea în faţa lui şi, de teamă, nu se atingea de ea.

Traian DORZ

157

LEAGĂNUL DE AUR

158

Atunci se ruga plin de durere ca bunul Dumnezeu să-l iadin lumea asta, ca să nu mai fie o greutate pentru fiul său şipentru soţia acestuia. Pentru fiul lui pe care îl crescuse, pen-tru care muncise şi suferise atât de mult până îl crescuse, fărăsă-i pară greu.

Într-o zi, bătrânul tată scăpă din nou blidul de pământ dincare mânca pe un scaun şi vărsă iarăşi mâncarea pe jos.

Atunci fiul şi nora îl îmbrânciră jos pe vatră, după sobă.Acolo să stea şi acolo să mănânce de-acum, cu o lingură delemn şi dintr-un blid de lemn, pe care să nu-l mai poatăsparge.

Chiar în ziua aceea fiul i-a şi cioplit dintr-o scândură unblid de lemn, din care va mânca de azi înainte acolo jos, pevatră.

Fiul bătrânului avea un copilaş de vreo patru ani. Copilulacesta vedea în fiecare zi ce fac părinţii lui cu moşu’. Şi, demulte ori, când îl vedea plângând în faţa blidului cu mâncare,îl întreba:

– De ce plângi, moşule?– Nu plâng, dragul moşului, zicea bietul bătrân. Aşa lă-

crimează ochii bătrânilor.– La toţi bătrânii le lăcrimează ochii, moşule?– Nu, micuţule. Sunt şi bătrâni la care nu le lăcrimează

ochii aşa ca mie.– La care bătrâni nu le lăcrimează?– La care... nu le tremură mâinile!– Moşule, de ce mănânci din blid de lemn?– Aşa mănâncă bătrânii.– Toţi bătrânii mănâncă din blide de lemn, moşule?

Traian DORZ

159

– Nu toţi.– Dar numai care?– Numai care... le tremură mâinile.– Dar tăticul şi mămica o să fie bătrâni?– Poate o să fie şi ei odată!– Şi o să le tremure şi lor mâinile?– Poate că o să le tremure şi lor cândva!Copilul rămase pe gânduri.

A venit şi vremea că bunul Dumnezeu Şi-a adus amintede rugăciunile bătrânului tată şi l-a luat din ochii care nu-lmai puteau suferi. L-a dus la odihnă, acolo unde nici un pă-rinte neputincios nu-i mai supără pe fiii săi nerecunoscători.

Dar copilul nu uitase ceea ce văzuse din partea părinţilorsăi... Şi ceea ce auzise de la bietul bătrân când mânca plân-gând din blidul lui cel de lemn.

Şi într-o zi, ce i-a venit lui în gând, să cioplească cu cu-ţitul la o scândură, cum văzuse cândva pe tatăl lui, ca să facăşi el un blid de lemn.

– Ce faci tu acolo? i-au zis părinţii.– Un blid de lemn, răspunse copilul.– Şi ce faci tu cu un blid de lemn?– Două vreau să fac.– Şi ce faci tu cu două blide de lemn?– Dar voi nu veţi fi bătrâni niciodată?– Şi ce-i dacă vom fi bătrâni?– N-o să vă tremure mâinile şi n-o să vă lăcrimeze ochii?

Nu toţi bătrânii trebuie să mănânce din blid de lemn? N-amvăzut eu cum i-aţi făcut voi lui moşu’?

– Pentru noi faci tu blidele de lemn?

LEAGĂNUL DE AUR

160

– Dar voi n-aţi făcut pentru moşu’? Nu toţi copiii trebuiesă facă blide de lemn pentru părinţii lor pe când vor fi bă-trâni?

Întrebările copilului erau puse cu glasul cel mai nevino-vat şi cu ochii cei mai miraţi. Şi nu ştia de ce părinţii lui seîntristează şi nu-i răspund.

Acum rămăseseră ei pe gânduri.Dar era prea târziu!Curând ajunseseră ei întocmai cum fusese părintele lor.

Şi ispăşiră după cum au păcătuit. Căci fiul lor a crescut cumi-a văzut pe ei şi le-a făcut la fel cum făcuseră ei tatălui lor.

Pentru că înţelepciunea dreaptă a lui Dumnezeu orându-ieşte fiecărui om odată să culeagă ceea ce a semănat. Să afleceea ce a dat. Şi să se poarte fiii lui cu el întocmai cum s-apurtat el cu părinţii lui.

De aceea, dragă fiule, ia bine aminte la înştiinţărileSfântului Cuvânt al lui Dumnezeu, care spune:

Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căciaceasta este voia lui Dumnezeu (cf. Col 3, 20).

Pe ochiul care îşi bate joc de tatăl său şi dispreţuieşte pemama sa îl vor scobi corbii la pâraie şi îl vor mânca puii devultur (cf. Prov 30, 17).

Ascultă pe tatăl tău care te-a născut şi nu nesocoti pemama ta când a îmbătrânit...

Fericit va fi fiul înţelept, căci el va fi spre bucuria tatăluisău, dar fiul nesocotit dispreţuieşte pe mama sa...

De aceea, fiule, ia învăţătură din aceste lucruri, căci în-cheierea tuturor învăţăturilor este aceasta:

Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui!

Traian DORZ

161

Aceasta este datoria fiecărui om...Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată. Şi jude-

cata aceasta se va face cu privire la orice lucru care este as-cuns, fie bine, fie rău (cf. Ecles 12, 13-14).

Obişnuieşte-te să fii credincios, ascultător şi evlavios.Teme-te de Dumnezeu şi fii cu respect faţă de părinţii tăi,

oricât ar trăi şi oricum ar ajunge.Roagă-te mereu lui Dumnezeu ca El să-ţi dea dragoste

faţă de ei până la sfârşit, ca să fii binecuvântat şi de părinţii şide fiii tăi.

Atunci vei fi om.

Bunul nostru Tată Ceresc, Care eşti plin de bunătate,dar eşti şi drept în toate răsplătirile Tale, Te rog să mă ierţişi pe mine de tot răul şi de toată întristarea pe care le-am fă-cut părinţilor mei trupeşti şi sufleteşti când n-am fost atât deascultător faţă de ei cum ar fi trebuit să fiu.

Şi Te rog, ajută-mă şi fă ca de azi înainte să nu mai calcCuvântul Tău cel Sfânt şi nici să greşesc împotriva părinţilormei niciodată. Ci până la sfârşitul lor şi al meu să le fiu iu-bitor şi supus, aşa cum îmi porunceşti Tu.

Şi Te mai rog, Doamne, să le ajuţi tuturor părinţilor sănu mai crească altfel pe copiii lor, ci numai după CuvântulTău, în învăţătura şi temerea Ta. Pentru ca şi fiii lor să-i iu-bească şi să-i asculte totdeauna.

Căci numai vieţuirea după voia Ta – şi a părinţilor, şi acopiilor – ne poate face pe toţi fericiţi şi aici, şi în veşnicie.

Amin.


LEAGĂNUL DE AUR

162

Ce să-ţi aduc eu, mamă?

Ce să-ţi aduc eu, mamă,’napoi când am să vinde unde merg departe?– Obrazul tău senin!

Ce să-ţi aduc eu, mamă,când am să-ntorc cândva,să-ţi fac o bucurie?– Curată faţa ta!

Ce să-ţi aduc eu, mamă,să-ţi bucur ochii dulci?– Credinţa şi iubireacurate cum le duci!

Nimic din ce, prin lume,ieşi-va-n calea tasă nu-ţi umbrească faţa,nici inima să-ţi ia.

Nici să nu-ţi laşi prin lume,oricât vei fi-ncercat,iubirea şi credinţacu care mi-ai plecat.

Nici chinuri, nici ispite,nici loc de sus sau jossă nu te poată rupede fraţi şi de Hristos.

Traian DORZ

163

CEVA CARE POATE ORICÂND

SFÂRŞI RĂU

Copilul nu trebuie să fie răsfăţat niciodată.Dacă nu are nici minte şi dacă nu are nici teamă de ni-

meni şi de nimic, copilul face adeseori lucruri care oricândpot să sfârşească rău...

Am văzut astfel de copii întrecuţi, care se obişnuiseră fă-ră ruşine şi fără frică să nu asculte nimic. Oricine ar fi fost încasa lor, nu le păsa.

Se suiau pe masă, mâncau nespălaţi, puneau picioarelemurdare în pat şi mâinile murdare pe lucrurile curate...

Băgau mâinile în buzunarul oricui şi n-ascultau pe ni-meni.

Nimic nu-i mai urât şi mai nesuferit decât astfel de copiiîntrecuţi, care scot sufletul bieţilor bunici şi părinţi, îngrozindpe oricine îi vede.

Un astfel de copil este Mihăiţă.Nu-l poate lăsa mamă-sa o clipă singur, că îndată îl vede

cu groază ori cocoţat pe un dulap, ori suit pe o fereastră, oriumblând cu ceva nepermis.

Capul lui este plin de cucuie, picioarele şi mâinile, dezgârieturi, cât a tot căzut şi s-a lovit, fără să fi învăţat pânăacum nimic bun.

LEAGĂNUL DE AUR

164

Altui copil i-ar fi ruşine dacă ar striga mama lui atât demult după el mereu: „Fii cuminte, Mihăiţă! Nu te atinge, nute sui, nu umbla acolo!”

Alt copil ar înţelege de la o vreme dacă tatăl lui l-ar rugaatât de mult: „Mihăiţă, te rog, nu face aşa... Mihăiţă, nu-ifrumos... Mihăiţă de ce nu vrei să înţelegi?”

Dar Mihăiţă râde, se strâmbă şi face alt rău.Bieţii părinţi nu ştiu ce să mai facă cu el.Ei nu l-au învăţat să se roage niciodată, dar alţii l-au în-

văţat toate relele din lume.Nu l-au pedepsit niciodată, dar l-au lăsat să facă tot ce

voia el, îndată ce începea să strige sau să plângă. Astfel acumnimeni n-are ce să-i mai facă.

Dacă nu i se va întâmpla ceva cu totul deosebit, care să-ltrezească din nebunia asta, numai bunul Dumnezeu ştie ce seva alege de el.

O dată acest ceva s-a întâmplat. Într-o zi, mergând lavale să se scalde, a văzut-o pe Tiţa, fata vecinului Gheorghe,care ţinea vaca de funie, să pască pe marginea drumului.

Întrecut cum era, deşi acum crescuse destul de mare –cred că avea peste şase ani – s-a gândit să sperie vaca Tiţei,ca s-o vadă fugind prin grâu şi să râdă.

Astfel, când fu aproape de vacă, Mihăiţă se aruncă înpatru labe, ca un câine, şi, strâmbându-se şi ţipând, mergeaţopăind spre vacă.

Când l-a văzut, vaca s-a speriat de el şi, sărind în lături, aluat-o dintr-o dată la fugă printre nişte spini, trăgând-o peTiţa târâş, pe jos, după ea.

Mihăiţă văzu cu groază că Tiţa legase funia vacii de mâ-nă, iar acum vaca, târând-o după ea, putea s-o omoare, să-irupă mâna sau să-i zdrobească oasele prin răzoare şi spini.

Traian DORZ

165

LEAGĂNUL DE AUR

166

Galben la faţă şi tremurând de frică, văzând ce făcuse, seridică îndată în picioare şi fugi să iasă înaintea vacii, ca s-ooprească.

Vorbindu-i frumos şi arătându-i nişte trifoi verde, vacas-a oprit. Atunci se duse să-i ajute Tiţei să se ridice de jos.

Hăinuţele fetei erau zdrenţuite şi sfâşiate. De pe picioa-rele zgâriate i se prelingea sângele şiroaie, iar mâna de careîncă era legată funia vacii era vânătă şi umflată.

Mihăiţă îi desfăcu cu mare greutate funia care se strânse-se pe mâna fetei şi căuta s-o oprească din plâns, făgăduindu-icâte toate. Nu ştia cum s-o facă să nu-l spună tatălui ei ce fă-cuse şi cum speriase vaca. Fiindcă de tatăl Tiţei se temea elca de lup, ştiindu-l un om foarte aspru.

Dar tatăl fetei văzuse de undeva totul şi acum venea fu-gind spre ei cu un bici în mână.

Mihăiţă nici n-a apucat să fugă până ce a şi fost înhăţatde la spate de cămăşuţă şi luat la croit cu biciul.

– Mai faci tu nebunii cât vei mai trăi pe pământ?– Nu mai fac, bade Gheorghe... Îţi promit că nu mai fac

niciodată!– Te faci copil bun şi cuminte?– Mă fac, bade Gheorghe, nu mai da.– Mai na, să ţii minte cât mai bine şi să te faci cât mai

bun.Iar dacă spui acasă, am să-ţi mai dau o dată!

Nici după o săptămână nu-i trecuse lui Mihăiţă urmelebiciului de pe spinare.

Acasă n-a spus nici un cuvânt, dar se făcuse Mihăiţă aşade bun, de nu-l cunoşteai. Toţi se mirau cum se schimbase demult.

Traian DORZ

167

Abia acum îşi dădea el seama ce mare rău făcuse şi cemare nenorocire se putea întâmpla dacă vaca nu s-ar fi oprit.

Sau dacă se învârtea pe după vreun pom, cum era funialegată de mâna Tiţei.

Nici Tiţa nu trebuia să-şi lege funia vacii de mână; dar deunde să ştie ea ce va face el?

Tremurând încă de spaima trecută, s-a hotărât să nu maifacă nebunii niciodată. Şi s-a îndreptat foarte mult.

Eu, când am auzit despre toate acestea, m-am rugat luiDumnezeu, zicând:

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu şi Mântui-torul nostru, Te rog, ajută-mă pe mine să cresc ascultător,cuminte şi bun. Învaţă-mă, Doamne, să nu fac nimic ce eoprit şi să nu fiu întrecut şi obraznic niciodată.

Fă-mă, Doamne Iisuse, să am o purtare bună oriundevoi fi. Şi niciodată să nu fac cuiva vreun rău, prin nimic.

Luminează-mi mintea, ca să pot înţelege mereu ce estebine şi ce nu, pentru ca niciodată să nu fiu ruşinat ori pedep-sit, ci să cresc un om cinstit şi credincios, după voia Ta ceasfântă, Doamne.

Amin.


LEAGĂNUL DE AUR

168

Preadulce înger

Preadulce înger, caremi-eşti dat de Dumnezeu,te rog, pe-orice căraresă mă-nsoţeşti mereu.

M-ajută-n cele bunesă fiu mai silitor,să fiu în rugăciunesmerit şi-ascultător.

Cu mintea sănătoasă,cu suflet bun să cresc,cu-o viaţă luminoasăpe Domnul să-L slujesc.

Fereşte-mă de rele,să cresc mai credincios,cărarea vieţii melesă-I placă lui Hristos.

În orice loc şi starecu mine fii mereu, –preadulce înger, caremi-eşti dat de Dumnezeu.

Traian DORZ

169

Cunoşti

Cunoşti cucul după cânt,iar pe om după cuvânt.După pene-l vezi pe pui,omul, după fapta lui.

Cine-i rău şi mincinos,leneş şi lăudăros,şi murdar, şi furios,nu-i copilul lui Hristos.

Numai cine-i credincios,bun, şi blând, şi cuvioscu un grai şi trai frumose copilul lui Hristos.

Învaţă tu, fetiţo

Învaţă tu, fetiţo,privind la tot ce vezicum trebuie-n viaţăsă fii şi să lucrezi.

Priveşte izvoraşulcum curge de frumosşi-nvaţă s-ai oriundeun chip şi-un mers voios.

LEAGĂNUL DE AUR

170

Priveşte rândunicace-şi face cuib cântândşi-nvaţă hărniciaşi cântecul, lucrând.

Priveşte tot şi-nvaţădin tot ce vezi mereuca viaţa ta curatăs-o dai lui Dumnezeu.

Priveşte puişoriicând beau privind în susşi-nvaţă rugăciuneaplăcută lui Iisus.

Priveşte pisicuţace-şi spală blana saşi-nvaţă curăţiaîn toată viaţa ta.

Priveşte grădiniţacu florile zâmbindşi-nvaţă bunătateadin inimă iubind...

Priveşte tot, fetiţo,şi-nvaţă ce ţi-am spusca să trăieşti o viaţăfrumoasă cu Iisus.

Traian DORZ

171

CEA MAI FERICITĂ ZI

Fiecare om are şi zile fericite pe pământ, nu numai ziletriste şi rele. Dar sunt şi uneori zile rele în viaţă, zile în careni se întâmplă cele mai dureroase lucruri şi despre care păs-trăm apoi pe totdeauna cele mai dureroase amintiri. Acestezile nici n-am dori să ni le mai aducem aminte niciodată.

Dar sunt şi zile atât de bune, în care am trăit clipe atât deminunate şi în care am fost atât de fericiţi, încât lumina lor neînsoţeşte tot drumul vieţii, încălzindu-ne sufletul ori de câteori ne întoarcem faţa inimii spre ele. Mai ales în colţurile în-tunecate ale vieţii noastre, amintirile acestea ne luminează debucurie.

Vorbind despre toate aceste lucruri, stăteam odată de-parte cu prietenul meu de singurătate, Cristian. Gândind lacele vorbite, el mă întrebă deodată:

– Spune-mi, tu ai avut multe zile fericite în viaţa ta?– O, am avut multe zile fericite, Cristian!– Dar care ţi-a fost totuşi ziua cea mai fericită din viaţa ta?– Ziua când L-am aflat pe Hristos ca Mântuitor al meu.

Aceea a fost cea mai fericită zi pentru mine!– Spune-mi cum a fost asta!– Terminasem primele clase primare când, la sfârşitul

anului, fiind lăudat pentru silinţa mea la învăţătură, am luat

LEAGĂNUL DE AUR

172

ca premiu o frumoasă carte, «Corabia lui Noe», scrisă de Pă-rintele Iosif Trifa, acel preot al lui Hristos care a făcut o lu-crare unică în ţara noastră, spre slava lui Dumnezeu şi binelepoporului nostru.

Pe măsură ce citeam cartea aceasta, în sufletul meu se fă-cea o mare schimbare.

Se istorisea în cartea aceasta despre potopul pe care Dum-nezeu l-a trimis peste tot pământul, din pricina păcătoşeniei şinecredinţei oamenilor din vremea aceea din vechime.

Cum Noe era singurul om credincios din lume, împreunăcu familia lui, şi Dumnezeu a vrut să-l scape, pentru a păstrasămânţa vieţii omeneşti pe noul pământ rămas după potop.Iar împreună cu el, să scape şi sămânţa animalelor şi a păsă-rilor care fuseseră create de Dumnezeu pentru bucuria vieţiipe pământ. Să nu se piardă sămânţa nici uneia.

Astfel Dumnezeu S-a îndurat de Noe şi i-a poruncit săfacă o corabie în care să se salveze el, familia lui şi câte o pe-reche din toate animalele şi păsările care erau pe pământ, căciva veni un potop de ape care va acoperi tot pământul în aşafel, încât orice viaţă de pe el va fi nimicită.

Noe a făcut întocmai după porunca lui Dumnezeu. Ast-fel a lucrat el la pregătirea corăbiei lui o sută douăzeci deani, căci atunci lungimea vieţii omului pe pământ era desute de ani.

Şi tot timpul cât a lucrat la corabie, omul lui Dumnezeu avestit mereu oamenilor că va veni un potop nimicitor şi îi în-demna cu stăruinţă să se întoarcă la Dumnezeu, ca să fie sal-vaţi. Dar nici unii n-au voit. Toţi îşi băteau joc de el.

Atunci, la vremea hotărâtă, a venit potopul peste toţi.Când au văzut oamenii că numai în corabie era singura

salvare, o mare mulţime a alergat la Noe, zicând:

Traian DORZ

173

– Noe, Noe, deschide-ne uşa corăbiei, ca să scăpăm şinoi, căci, iată, valurile morţii ne cuprind şi pierim...

Dar Noe le-a zis:– Dumnezeu Însuşi, cu Mâna Lui, a închis uşa corăbiei

pe din afară, iar eu n-o mai pot deschide. Aţi avut destulăvreme ca să vă mântuiţi, dar n-aţi vrut. V-am spus că va venipotopul, dar aţi râs de mine şi m-aţi numit nebun.

Acum, chiar dacă aş vrea să vă ajut, nu vă mai pot. Sun-teţi pierduţi pe veci.

Astfel au pierit toţi. N-au scăpat de la pierzare decât ceicare erau la adăpost în corabie, ascultând de Dumnezeu.

Mai departe se spunea în cartea aceea cum Domnul nos-tru Iisus Hristos a spus că în vremile din urmă va fi tot aşa caîn zilele lui Noe, când oamenii mâncau, beau, se însurau şi semăritau, semănau şi secerau, clădeau şi zideau, fără să ştienimic, până în clipa când Noe a intrat în corabie. Atunci avenit pe neaşteptate peste ei potopul şi i-a luat pe toţi.

Că trăim astăzi pe pământ zile asemănătoare cu aceleadespre care a spus Mântuitorul, iar Crucea şi Jertfa DomnuluiIisus sunt acum în mijlocul omenirii, ca şi atunci corabia luiNoe, singurul adăpost mântuitor prin care, oricine doreşte,poate să-şi salveze sufletul de la pierzare...

Dar acela care voieşte să se mântuiască, trebuie să numai stea în nepăsare faţă de acest mijloc de mântuire pe careni l-a rânduit Dumnezeu, – ci astăzi, dacă aude această VesteBună, să asculte şi să se hotărască pentru Hristos, intrând înLucrarea Lui, în ascultarea Lui, în corabia Lui.

Intrarea aceasta înseamnă hotărârea de a te preda Dom-nului, rupând-o cu felul de viaţă necredincios şi neînfrânatdinainte şi începând o viaţă nouă, de împlinire cu fapta şi cu

LEAGĂNUL DE AUR

174

trăirea întregii vieţi a Cuvântului Dumnezeiesc lăsat nouă înBiblie, în Sfânta Scriptură, şi în învăţăturile sănătoase ale Bi-sericii strămoşilor noştri, după cum ni le-au lăsat Domnul şiMântuitorul nostru Iisus Hristos şi urmaşii Săi.

La sfârşit, cartea mă întreba: „Tu, fiule, cum eşti şi undete afli?

Eşti în corabie sau eşti afară?Eşti între cei care au ascultat de Dumnezeu şi au ieşit din

felul lor păcătos de viaţă, intrând în ascultarea Domnului, saunici nu-ţi pasă de chemarea lui Hristos, ci trăieşti încă în toatepăcatele şi urâciunile în care umblă lumea desfrânată şi ne-credincioasă, căreia nici nu-i pasă de voia lui Dumnezeu?

Eşti între cei care înjură, fură, mint, lăcomesc, lenevesc,se îmbată şi fac toate celelalte păcate asemănătoare cuacestea,

sau ai rupt-o cu aceştia şi te-ai unit cu cei care se roagă,cântă şi Îl slăvesc pe Dumnezeu, trăind o viaţă cinstită, înfrâ-nată şi evlavioasă?

Dacă eşti între cei răi, să ştii că te aşteaptă focul iadului.Dar dacă ai ieşit dintre ei şi umbli credincios, vei vedea

cu bucurie Împărăţia cerurilor.”Şi încheia, chemându-mă cu o stăruitoare duioşie:„Fiule, dacă încă n-ai intrat în corabia mântuirii, în Bise-

rica cea trăitoare cu fapta a voii lui Hristos, dacă nu eşti încăîn Oastea Domnului Iisus, care luptă contra păcatelor, – numai sta nici o clipă afară, ci vino îndată şi intră înăuntru!

Începe chiar de acum, din clipa aceasta, o viaţă nouă cuHristos. Hotărăşte-te şi te predă Lui, ca să fii al Său pe tot-deauna.

Apoi rămâi până la moarte în această sfântă şi dulce si-guranţă, în braţele Lui şi la picioarele Crucii Lui.

Traian DORZ

175

În clipa întoarcerii tale, Hristos îţi va ierta şi îţi va ştergetoate păcatele trecutului tău, iar aceasta îţi va fi uşurarea,despovărarea sufletului tău ca de sarcina cea mai grea şi maiapăsătoare.

Hristos te va împăca prin Sângele Crucii Lui cu TatălCeresc şi îţi va trimite pe Sfântul Duh. Iar Acesta îţi va umplesufletul de cea mai fericită şi negrăită bucurie: bucuria luiDumnezeu, bucuria mântuirii.

Vino şi vezi!...”

– Şi tu ce-ai făcut?– Am ascultat!Era într-o duminică după-masă, cea mai frumoasă zi din

primăvara aceea şi din toate primăverile mele. Era DuminicaRusaliilor.

Cu sufletul plin de o înfierbântată frământare care îmirăscolise toată fiinţa, tot adâncul vieţii, răsturnându-mi-l şizguduindu-mi-l ca un cutremur de pământ, ca un vârtej ame-ţitor, ca o furtună nimicitoare, am căutat locul cel mai singur,ca pentru o moarte sau ca pentru o naştere – ca pentru amân-două acestea.

N-am găsit alt loc decât podul grajdului – şi acolo m-amaruncat în genunchi, prăbuşindu-mă cu toată greutatea trecu-tului meu. Şi agăţându-mă cu toată nădejdea mântuirii melede picioarele Crucii lui Hristos.

Mi-am vărsat acolo, într-o sfântă descărcare, tot sufletulmeu înaintea Domnului, cerându-I iertarea, cerându-I puterea,cerându-I lumina, cerându-I mântuirea, cerându-I totul şi pre-dându-I totul. Cerându-L pe El în întregime şi dăruindu-măLui pe mine în totul.

Pe faţă îmi şiroiau râuri de lacrimi, când amare, când

LEAGĂNUL DE AUR

176

dulci. Dar în sufletul meu, tulburat până în toate profunzimilelui, apele începură să se limpezească de jos în sus.

Hristos S-a revărsat TOT, deodată, în mine, cum toată lu-mina soarelui plin mi-ar fi inundat dintr-o dată întreaga fiinţă,înnoindu-mi-o printr-o ardere şi o înviere în acelaşi timp.

Printr-o moarte şi o naştere în acelaşi timp, în aceeaşi bucu-rie şi durere. Printr-o prăbuşire şi o înălţare în aceeaşi minune.

Nu ştiu cum a fost! Nu pot spune altfel, dar tot ce s-a în-tâmplat a fost ceresc.

Un eu murise – şi un alt eu înviase.O viaţă cunoscută o sfârşeam şi o nouă şi necunoscută

viaţă simţeam că am început.Dintr-o lume neagră ieşisem pe veşnicie şi într-o lume

nouă, de o strălucită iubire, de o dulce pace, de o fericită mi-nune, intrasem pe veci.

Eram eu, dar nu mai fusesem niciodată aşa.Eram ca un pui nou-născut care părăsise găoacea spartă

pe totdeauna.Nu ştiu cum am coborât... Nu ştiu cum arătam la faţă.Nu ştiu cum voi fi părut celor care mă vedeau, dar ştiu că

toţi priveau la mine nedumeriţi.Am trăit atunci cea mai fericită zi din viaţa mea. Dar

numind-o numai «fericită» spun prea puţin. Fericite au fostcelelalte toate după ea. Dar aceasta a fost de o mie de ori maimult. Nu cunosc cuvântul care să poată arăta aşa cum a fostziua aceea. De aceea îi las numai numele acesta: cea mai feri-cită zi din viaţa mea...

Am tăcut... Eram atât de adânc mişcat, cum sunt tot-deauna când vorbesc despre ziua aceea cuiva.

Traian DORZ

177

LEAGĂNUL DE AUR

178

Am privit la Cristian, prietenul meu...Nu ştiu cum voi fi arătat eu la faţă, dar ochii lui strălu-

ceau şi peste toată faţa lui parcă plutea o lumină cerească.L-am întrebat:– Dar în viaţa ta, Cristian, care a fost cea mai fericită zi?– În viaţa mea, zise el oftând, cea mai fericită zi a fost...

ziua de astăzi!– N-ai vrea şi tu să faci din ziua aceasta o zi mai mult

decât fericită, hotărându-te pentru Hristos şi începând viaţa taveşnic fericită cu El, chiar de acum?

– Ba da! Vreau chiar în clipa aceasta şi chiar aici!Vino şi să te rogi şi tu împreună cu mine – şi pentru mi-

ne. Vreau să mă predau Domnului acum şi eu, cum ai făcut şitu atunci.

Am îngenuncheat amândoi acolo unde ne găseam.Iar Cristian, cu glasul adânc cutremurat şi întretăiat de

suspine, începu:

Preadulcele şi Scumpul meu Mântuitor, Iisuse Doamne,Care în locul meu şi pentru păcatele mele Ţi-ai vărsat Sân-gele Tău cel Sfânt pe Cruce, ca să mă mântuieşti,

Îţi mulţumesc din toată inima pentru chemarea pe caremi-ai făcut-o şi mie. Îmi pare rău din tot sufletul pentru pă-catele pe care le-am făcut şi pentru viaţa neascultătoare pecare am trăit-o departe de Tine până acum.

Te rog, Iisuse Doamne, primeşte-mi lacrimile căinţeimele şi curăţă-mi sufletul, spălându-mi-l de toate păcatele pecare le-am făcut. Înnoieşte-mă, ca să trăiesc o altă viaţă deazi înainte, după sfântă voia Ta, până la moarte.

Mă predau Ţie, Doamne Iisuse, şi mă hotărăsc pentruTine pe totdeauna. Vreau s-o rup cu orice păcat şi cu orice

Traian DORZ

179

neascultare, trăind de acum până la sfârşitul zilelor melenumai după sfântă voia Ta, pe care ne-ai spus-o în Cartea Taşi în conştiinţa noastră.

Împacă-mă, Doamne Iisuse, cu Tatăl Ceresc şi trimi-te-mi Duhul Sfânt, Care să mă înveţe şi să mă călăuzeascătotdeauna, spre a trăi în totul numai sfântă voia Ta.

Primeşte-mă, Doamne Iisuse, în sfântă Oastea Ta şiscrie numele meu în Cartea Vieţii, împreună cu toate sufle-tele credincioase Ţie, care luptă, lucrează şi suferă pentruNumele Tău şi pentru înaintarea Sfintei Tale Evanghelii. Casă pot ajuta şi eu cu tot ce am şi cu tot ce pot la grăbirea ve-nirii sfintei Tale Împărăţii, în care Te rog să-mi faci şi mie,ca tuturor celor preaiubiţi ai Tăi, un loc fericit pe veci. Că aTa este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi aSfântului Duh. Amin.

Cristian tăcu... Mă rugai şi eu din toată inima, sprijinin-du-l şi cerând Domnului binecuvântarea cerească asupra ho-tărârii şi viitorului său. Eram atât de mişcat, încât abia măputeam ruga de lacrimi.

În clipa când am sfârşit rugăciunea, am privit la faţa luiCristian. Nu voi uita niciodată faţa aceea...

Parcă o lumină dumnezeiască se revărsa peste chipul lui,strălucindu-l. Din ochii lui strălucitori, două şiroaie de la-crimi curgeau pe faţă, unindu-se sub barbă şi picurând în iar-bă, jos, între genunchii noştri.

M-am sculat şi, căzând pe grumazul lui, l-am cuprins cutot focul nemărginitei mele iubiri la pieptul meu. Şi cu ochiiscăldaţi în lacrimi l-am sărutat fierbinte pe amândoi obrajii,spunându-i fericit, ca unui înger: Slăvit să fie Domnul nostruIisus Hristos!

LEAGĂNUL DE AUR

180

– Acum, i-am zis eu – privindu-l în ochii aceia neuitatde limpezi, de curaţi şi de albaştri – mai doreşti ceva pe lu-mea aceasta?

– Un singur lucru îmi mai doresc: să mai ajung odatăacasă şi s-o mai aflu în viaţă pe măicuţa mea bătrână...

S-o iau de mână şi să mergem, ca atunci când eu aveamşapte ani, în bisericuţa aceea în care n-am intrat de atunci. Şi,îngenunchind împreună, să mă rog...

Să mă rog aşa cum abia acuma simt. Lui Dumnezeu, peCare abia acum L-am aflat. Mulţumindu-I pentru fericirea pecare abia acum o cunosc.

Apoi să o văd şi pe măicuţa mea bătrână hotărându-se şiea pentru Hristos. Pentru că atunci aş fi încredinţat că nu nevom mai despărţi niciodată.

N-am pe lumea aceasta nici o fiinţă pe lângă sufletul meuaşa ca mama mea.

Şi nimic n-aş vrea mai mult decât s-o văd fericită. Căci asuferit nespus de greu în viaţa ei.

O, dacă mai trăieşte mama mea, n-am altă dorinţă decâtsă aibă şi ea în viaţa ei o astfel de zi cum am avut eu azi.

Iar după ea, aş vrea să aibă câte o astfel de zi fiecare sufletde om, căci lumina unei astfel de zile face cât o mie de vieţi.

Apoi am fost despărţiţi.Ne-am făgăduit să ne căutăm după aceea, dar el nu s-a

mai întors unde vorbisem.Numai Singur Domnul ştie dacă a mai ajuns să-şi vadă

împlinită ultima sa dorinţă, de a-şi mai vedea pe măicuţa sabătrână.

Sunt încredinţat însă că acum amândoi sunt în cer, lângăDomnul şi Mântuitorul lui Cel Iubit.

Traian DORZ

181

Iisuse Doamne, îmi înalţ şi acum ochii şi mâinile, şi ini-ma cu lacrimi spre Tine, în amintirea zilei aceleia neuitate.

Binecuvântează-l şi pe Cristian, prietenul şi fratele meu,împreună cu dulcea lui măicuţă bătrână, de care a fost atâtde adânc alipit sufletul lui, dar de care a fost atât de adâncdespărţit trupeşte, în lumea aceasta.

Fă ca în cerul Tău fericit să fie nedespărţiţi pe veci deceea ce au fost lipsiţi în viaţa aceasta.

O, sfântă zi a legământului meu neuitat, cu câte lacrimişi minuni ai umplut viaţa mea! Slavă veşnică Aceluia Care mite-a dat!

Amin.


* * *

Fericirea-i starea dulce după care toţi tânjesc,dar pe care mulţi, în viaţă, niciodată n-o găsesc,căci ea e-n Hristos şi numai sufletul ce L-a aflatşi rămâne-n El, acela-i fericit cu-adevărat.

LEAGĂNUL DE AUR

182

Lăudaţi pe Domnul toate

Lăudaţi pe Domnul toate,lăudaţi, lăudaţi,pentru marea-I bunătate,lăudaţi, lăudaţi.Lăudaţi pe Domnul Sfântultot pământul,tot pământul,ploaia, tunetul şi vântulsă se-nchine lăudându-L,lăudându-L,lăudându-L.

Dumnezeule,-al Tău Numelăudăm, lăudăm,ceru-ntreg şi-ntreaga lume,lăudăm, lăudăm...şi-Ţi cântăm cu bucurie,din vecie-n veşnicie,slavă, slavă, slavă Ţie,numai Ţie,numai Ţie,numai Ţie,numai Ţie...

Traian DORZ

183

CEASUL SFÂNTULUI PETRU

Ce inimă curată, smerită şi bună au avut sfinţii oamenialeşi ai lui Dumnezeu! Cât de credincioşi au fost ei în tot ceau făcut pentru Domnul nostru Iisus Hristos!

Iar când au greşit, arareori, cât de gata au fost să-şi recu-noască îndată greşeala, să-şi plângă neascultarea şi să-şi în-drepte purtările lor.

De aceea şi Dumnezeu le-a dat o cinste nespus de mare,alegându-i să facă prin ei lucrări atât de mari şi de dumneze-ieşti cum n-au făcut alţi oameni de pe pământ.

Cei mai aleşi dintre aceştia au fost Sfinţii Apostoli aiDomnului Iisus.

Unul dintre cei mai dintâi apostoli a fost Sfântul Petru.Împreună cu cei doi fraţi, Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei,apostolul Petru era mereu lângă Domnul, gata să-L asculte şisă-L slujească în tot ce i-ar cere.

În aceşti trei apostoli, Domnul Iisus vedea înflorind celetrei mai preţioase virtuţi: în Petru Credinţa, în Iacov Nădej-dea, iar în Ioan Iubirea.

De aceea Domnului Iisus aceşti trei apostoli Îi erau ceimai dragi şi mai apropiaţi.

Căci nimic nu poate fi mai plăcut înaintea lui Dumnezeudecât aceste trei virtuţi sfinte şi cei care le au în viaţa lor vor

LEAGĂNUL DE AUR

184

fi pe totdeauna cei mai apropiaţi de Domnul Iisus Hristos. IarDomnul Hristos va fi cel mai apropiat de ei.

Fiindcă toate celelalte virtuţi izvorăsc şi cresc numai dinacestea trei: din Credinţă, din Nădejde şi din Iubire.

Sfântul apostol Petru în toate faptele lui a fost însufleţit deo puternică şi mare credinţă în Domnul nostru Iisus Hristos.

La orice slujbă, el era gata.De orice jertfă, el era în stare.În orice vreme, el era cel dintâi.Din cea dintâi clipă, de la cea dintâi chemare, el a ascul-

tat îndată Cuvântul Domnului Iisus. Când Iisus i-a zis: „Vinodupă Mine”, – el a lăsat totul şi L-a urmat. Deşi avea casa lui,părinţi, soţie şi, poate, fii – a fost în stare, plin de credinţa îndumnezeirea lui Hristos, să lase totul şi să meargă după Eloriunde, cu o inimă plină de hotărâre şi cu o iubire plină deascultare.

Numai o singură dată credinţa sfântului apostol Petru s-aclătinat. Numai o singură dată hotărârea lui a slăbit. Numai osingură dată buzele lui au rostit vorbele grele ale lepădării deDomnul şi Dumnezeul lui, Iisus Hristos.

Poate şi atunci, numai ca să se împlinească cuvântul carespune că nu este om care să fie viu şi să nu greşească. Ci nu-mai Singur Dumnezeu, Cel Unul Sfânt, este Ne-greşit.

O singură dată a păcătuit... dar cât de amar a plâns apoisfântul apostol toată viaţa lui pentru greşeala aceasta!

Şi iată cum a fost data aceea:Domnul Iisus fusese prins de către Iuda cu ceata lui de

călăi şi slugi trimişi împreună cu el ca să-L prindă pe DomnulIisus în grădina Ghetsimani.

Traian DORZ

185

Când L-au prins şi L-au legat pe Domnul, cei unsprezeceapostoli erau toţi cu El.

Sfântul Petru, hotărât să-L apere pe Domnul, a scos sabiaşi a dat cu ea în unul din cei care-L legau pe Domnul, de i-atăiat o ureche.

Dar ei erau mulţi, iar Domnul Iisus i-a spus lui Petru: „Ba-gă-ţi sabia în teacă... Oricine scoate sabia de sabie va pieri.”

Petru s-a supus, ascultând. Dar când L-au dus pe Domnulla judecată, împreună cu Ioan a mers şi el pe urmele celor ca-re Îl duceau pe Domnul, până în curtea lui Caiafa, unde se ţi-nea judecata Domnului.

Acolo, în curtea aceea şi în ceasul acela, s-a întâmplatnenorocirea lui.

Acolo, puterea ispitei l-a trântit pe viteazul ostaş alDomnului.

Era noapte şi era frig. Slujitorii şi paznicii făcuseră unfoc mare în curte şi stăteau în jurul lui, încălzindu-se şi vor-bind câte toate, stând gata la poruncile stăpânilor lor puternicicare Îl judecau pe Domnul.

Petru s-a aşezat şi el printre ei, să se încălzească la focullor... Poate ca să mai afle unele din cele ce se petreceau înă-untru cu Iisus. Căci slujitorii, trecând cu treburi printre stăpâ-nii lor, uşor puteau vedea şi auzi câte ceva.

Dar vorbirile lor îngâmfate şi dispreţuitoare, cruzimea şirăutatea lor, puterea şi ura contra Domnului l-au copleşit pesfântul apostol, clătinându-i credinţa din temelii.

O dată cu prinderea Domnului şi cu starea Lui neputin-cioasă în faţa oamenilor, întreagă încrederea şi hotărârea luiau fost zdruncinate. Totul părea că a fost numai un frumosvis, care acum s-a sfărâmat.

LEAGĂNUL DE AUR

186

În clipa aceea, o servitoare a venit spre el, privindu-l cuură şi zicându-i:

– Şi tu erai cu Iisus.Petru, slăbit, se gândi: acum voi fi legat şi judecat şi eu;

iată, m-au descoperit. Şi, plin de frica aceasta, încercă să sca-pe, zicând:

– Nu ştiu ce zici.Apoi s-a sculat, căci toţi priveau la el.Mergând în pridvor, o altă slujnică l-a văzut şi a zis celor

de acolo:– Şi acesta era cu Iisus!Dar Petru, pornit pe acest trist coborâş, a căutat să scape

din nou şi a zis, lepădându-se cu jurământ:– Nu-L cunosc pe Omul Acesta!Însă, privindu-l îndeaproape şi ceilalţi de acolo, i-au zis:– Fără îndoială, şi tu eşti dintre oamenii aceia, căci şi

vorba ta te arată.Iar unul dintre robii marelui preot, rudenie cu cel căruia

Petru îi tăiase urechea, i-a zis:– Nu te-am văzut eu în grădină cu El?Atunci Petru s-a lepădat a treia oară, începând să se jure

şi zicând:– Nu-L cunosc pe Omul Acesta!În clipa aceea a cântat cocoşul!Petru şi-a adus atunci aminte de vorba pe care i-o spuse-

se Iisus doar puţin înainte, când el Îi zisese Domnului că ni-ciodată nu se va despărţi de El, ci va fi în stare să meargă cuEl chiar şi în temniţă şi la moarte.

Iisus îi zisese atunci: „Adevărat îţi spun că mai înainte dea cânta cocoşul, în noaptea asta, te vei lepăda de Mine de treiori, spunând că nu Mă cunoşti...”

Traian DORZ

187

LEAGĂNUL DE AUR

188

Inima lui Petru se zdrobi de durere, de ruşine şi de căinţă.A ieşit afară şi a început să plângă cu amar, zicând:

O, Iisuse, Iisuse, Domnul şi Dumnezeul meu, cu sufletulzdrobit şi cu faţa plină de ruşine cad la picioarele Tale plinde durere şi de pocăinţă...

Iată-mă ce am ajuns! Eu, care spuneam că chiar dacătoţi ceilalţi se vor lepăda de Tine, eu nu mă voi lepăda nicio-dată, eu, tocmai eu, care mă lăudam, m-am lepădat ca unnetrebnic şi fricos.

Eu, care Ţi-am spus că sunt gata să mă duc cu Tine pânăla temniţă şi până la moarte, acuma, în faţa unor nenorocitede slugi, m-am temut şi m-am lepădat.

Ţi-am făgăduit că voi fi în stare să-mi dau viaţa pentruTine, iar acum, până nici nu mi s-a întâmplat nimic, am fostgata să mă leapăd de tot ce mi-ai spus Tu şi ce Ţi-am spuseu, zicând că nu Te cunosc...

Că nu Te cunosc pe Tine, eu, care Te-am văzut înviind morţii,curăţind leproşii, scoţând demonii, poruncind mării şi vântului...

Pe Tine, Care umblai peste valurile apelor,pe Tine, Care m-ai scos de la înec,pe Tine, Care Te-ai schimbat dumnezeieşte la Faţă îna-

intea ochilor mei uimiţi...Pe Tine, Domnul şi Dumnezeul meu, să pot eu spune că

nu Te cunosc!...Dar ochii cui au văzut mai mult şi mai de aproape Dum-

nezeirea Ta?Gura cui a mărturisit mai puternic şi mai încredinţat că

Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu, şi că Tu ai cu-vintele vieţii veşnice?

Cine a adeverit mai curajos toate aceste lucruri şi cinele-a crezut mai deplin decât mine, nevrednicul, care acum,

Traian DORZ

189

iată, de frica unor slugi de rând, am fost în stare să mă lepădde Tine? De Tine, Domnul şi Dumnezeul meu... De Tine, În-văţătorul şi Stăpânul meu... De Tine, Mântuitorul şi viaţa su-fletului meu... O, Iisuse, Iisuse, ce-am ajuns, ce-am ajuns!...

Într-un târziu, fratele său, Ioan, cu care mersese pe urmaDomnului până acolo, l-a găsit stând astfel căzut în genunchi,cu faţa la pământ, plângând cu durere, lovindu-se cu pumniiîn piept şi rugându-se amar.

Ioan l-a luat cu el, adânc zguduit de starea în care îl găsi-se. L-a dus până în casa unde încă în seara nopţii acesteia fu-seseră cu Iisus la Cină.

Aici Petru, privind în jurul său şi văzând toate cele întrecare fusese doar ceva mai înainte cu Iisus, – s-a prosternat ia-răşi la pământ în rugăciune, în gemete şi în lacrimi, fără săvrea să mai vadă pe nimeni.

Ioan l-a lăsat acolo să-şi descarce sufletul zdrobit – şi s-adus înapoi, să vadă ce se întâmplă cu Domnul...

Au trecut pe urmă toate, aşa cum ne-au rămas scrise înSfintele Evanghelii.

După Învierea Domnului, Petru L-a revăzut pe Domnulîn mai multe rânduri.

O dată, la Marea Tiberiadei, acolo unde la prima pescuireminunată Iisus l-a luat pe Petru la început cu El, acum cândumblarea lor pe pământ se apropia de sfârşit, o altă pescuire,tot aşa ca atunci, l-a unit iarăşi cu Hristos.

Trei răspunsuri smerite din partea lui Petru trebuiau săşteargă şi să răscumpere cele trei lepădări.

Trei îndemnuri ale Mântuitorului l-au înălţat iarăşi peSfântul Petru în faţa Lui şi în faţa celorlalţi, pe totdeauna.

LEAGĂNUL DE AUR

190

Şi nu se va mai pomeni niciodată înaintea Domnului delepădarea lui.

Nimeni nu i-a mai amintit aceasta, numai el n-a voit să-şiuite niciodată.

Din noaptea aceea, se spune că ori de câte ori se auzeacântând cocoşul, sfântul apostol Petru se trezea din somn sautresărea dacă era treaz, ieşea afară şi, îngenunchind, se ruga,pomenindu-şi mereu păcatul său din noaptea lepădării, zicând:

O, Iisuse, Dumnezeul şi Mântuitorul meu...Eu ştiu că Tu ai iertat şi ai acoperit vina păcatului meu

şi Sângele Crucii Tale l-a şters pe totdeauna. Dar eu nuvreau să mi-l iert şi să mi-l uit niciodată, ci, pomenindu-mi-lmereu, să rămân smerit şi ascultător la picioarele Tale şi sănu uit a mă păzi în orice vreme treaz şi credincios.

Slavă Ţie pentru toate!Amin.

O, ce inimă curată, smerită şi bună au avut sfinţii oamenialeşi ai lui Dumnezeu! Cât de credincioşi au fost ei în tot ceau făcut pentru Domnul Iisus Hristos!

Iar când au greşit şi ei uneori (că nu este om viu să nugreşească), cât de gata au fost ei să-şi recunoască greşeala,să-şi plângă căderea şi să se îndrepte iarăşi!

De aceea şi Domnul le-a dat o cinste atât de mare.

Doamne Iisuse, dăruieşte-ne şi nouă o inimă şi o cre-dinţă de acelaşi preţ cu a lor!

Amin.


Traian DORZ

191

Câte stele

Câte stele strălucesccântă Tatălui Ceresc.

Câte păsări sunt pe suscântă Domnului Iisus.

Câte flori sunt pe pământlaudă pe Duhul Sfânt.

Câţi copii sunt buni mereulaudă pe Dumnezeu.

LEAGĂNUL DE AUR

192

CE ESTE DEŞERTĂCIUNEADEŞERTĂCIUNILOR

Un tată spunea odată fiului său aceste lucruri:– Fiul meu, puţine lucruri cunoaşte omul pe pământ. Iar

din aceste puţine lucruri, prea mare parte le cunoaşte greşit.Pentru că cine îl învaţă, ori nu ştie nimic, ori ştie rău ce este.De aceea este de cea mai mare însemnătate să ai de la începutun învăţător bun.

Cine are de la început un învăţător bun, acela capătă obună îndrumare pentru toată calea vieţii lui.

Fericit este acela care în primii şapte ani a avut o mamăbună,

în ai doilea şapte ani, un învăţător bun,în ai treilea şapte ani, un prieten bun,în ai patrulea şapte ani, un soţ bun...Acesta va ajunge să fie şi el tot aşa. Întâi un părinte bun.

Apoi un învăţător bun, apoi un prieten bun şi apoi un soţ bunpentru toţi acei pe care Dumnezeu i-i va rândui pe pământ cao binecuvântare.

Fericit este acela care, având parte de la Dumnezeu deaceste scumpe comori, ştie să le preţuiască cum se cuvine. Şisă se folosească de ele spre slava lui Dumnezeu, spre ferici-

Traian DORZ

193

rea lui şi a altora în această scurtă trecere peste faţa pămân-tului, care este viaţa noastră.

Dar nefericit este acela care, avându-le, n-a ştiut să lepreţuiască.

Cea mai fericită mamă este mama credincioasă.Cel mai fericit Învăţător este Domnul Iisus.Cel mai fericit prieten este Cuvântul lui Dumnezeu.Cel mai fericit soţ este acela pe care Dumnezeu ţi-l dă-

ruieşte de la început, în frumuseţea curăţiei, în taina rugăciu-nii şi în sfinţenia dragostei prin Duhul Sfânt.

Toate acestea îl vor ajuta pe acela care le primeşte şi lepreţuieşte să afle adevărata viaţă şi să cunoască adevărata fe-ricire.

Celelalte, în afară de acestea, toate sunt numai deşer-tăciuni.

Dar este una care e deşertăciunea deşertăciunilor.

– Care este deşertăciunea deşertăciunilor, tată?– Fiule, întocmai aşa a întrebat odată un tânăr ucenic pe

Domnul Iisus când el spusese mulţimii pilda cu bogatul că-ruia îi rodise ţarina.

– Cum a fost cu bogatul acesta, tată?– Cum, tu ai uitat pilda aceasta?– Te rog să mi-o mai spui o dată!– Într-o zi, o mare mulţime de oameni veniseră la Dom-

nul Iisus să vadă minunile Lui şi să audă cuvintele pe care lespunea El. Pe când ascultau ei, Domnul Iisus le-a zis: Luaţiseama şi păziţi-vă de orice lăcomie, căci fericirea vieţii cuivanu stă în bogăţiile lumii acesteia. Acestea sunt deşertăciune,şi cine îşi leagă inima de ele este un nebun.

Iată o pildă: Ţarina unui om bogat rodise mult.

LEAGĂNUL DE AUR

194

Bogatul se gândea: ce voi face, că nu mai am loc undesă-mi strâng toate avuţiile pe care le am?

Iată ce voi face – şi-a zis el: voi strica grânarele mele şivoi face altele mai mari. Apoi voi strânge acolo toate avuţiilemele şi voi zice sufletului meu: suflete, ai multe avuţii, strân-se pentru mulţi ani; mănâncă, bea şi te veseleşte!...

Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule, chiar în noaptea aceas-ta ţi se va lua sufletul.

Şi cele ce le-ai strâns ale cui vor fi?Şi a adăugat Iisus: Tot aşa va fi cu oricine îşi adună bo-

găţii deşarte pe pământ şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumne-zeu, căutând lucrurile care rămân veşnic.

Deşertăciune este tot ce nu rămâne după moarte; iar cinecaută numai aceste lucruri şi nu caută mai întâi împărăţia luiDumnezeu şi neprihănirea Lui, acela să ştie că acestea suntdeşertăciune.

Însă Eu vă spun că este o deşertăciune şi mai mare. Ace-ea este deşertăciunea deşertăciunilor.

– Doamne Iisuse, zise unul dintre tinerii Săi ucenici,arată-mi care este deşertăciunea deşertăciunilor!

– Am să-ţi spun, fiule, i-a răspuns Iisus, dar mai întâi ia,te rog, acest ulcior, du-te în satul vecin şi adu-Mi puţină apăsă beau.

Iată că aici soarele arde aşa de puternic, ziua este caldă,Eu sunt foarte obosit şi Îmi este tare sete. Du-te, rogu-te, nuîntârzia! Şi dacă vei ajunge la umbră, nu uita de Mine.

– Mă duc, Doamne, zise tânărul ucenic, bucuros şi fericitcă este trimis de Domnul să facă o slujbă pentru El.

Tânărul acesta era unul dintre acei ucenici care se hotă-

Traian DORZ

195

râseră să-L asculte pe Domnul şi se predaseră cu totul în sluj-ba Lui, punând legământ că Îl vor urma oriunde va merge şică nu se vor despărţi niciodată de El. Că vor asculta în totulde Cuvântul Lui, până la moarte.

Îndată ce ajunse în satul vecin, întrebă grăbit pe la case,să găsească o fântână cu apă rece, ca s-o ducă Bunului Învă-ţător, Care aştepta acolo ulciorul lui cu apă.

Dar porţile caselor erau încuiate şi oamenii erau plecaţila muncă.

Căutând mereu, ajunse la o poartă în care văzu o tânărăfată aşteptând.

– Învăţătorul meu m-a trimis cu acest ulcior să-I duc pu-ţină apă rece, zise tânărul grăbit. El este acolo unde soarele efierbinte, ziua e caldă, iar El este obosit şi ars de sete.

Te rog, dacă aveţi o fântână, să mă laşi să-I scot apă şi săplec degrabă, căci Învăţătorul meu mă aşteaptă. Mi-a spus sămă grăbesc. Şi să nu uit de El.

– Intră, i-a zis fata, iată fântâna noastră: scoate câtă apăvrei!

Dar îndată ce a intrat şi a băut apă, ucenicul a văzut um-bra răcoroasă de vie şi de smochin de lângă fântână şi, uitândde grabă, s-a aşezat să stea puţin. Fata s-a aşezat aproape deel, în faţa lui, şi a început să-l întrebe de Învăţătorul său şi deviaţa Lui.

Stând de vorbă, i se făcu tot mai tare să şadă.Soarele dogorea prea fierbinte, ziua era prea caldă, apa

era rece, starea de vorbă cu fata era tot mai plăcută, iar odih-na îi făcea tot mai bine.

Şi uită de Învăţătorul său.Nu-şi mai aduse aminte de hotărârea lui.Nici de porunca Domnului, nici de rugămintea pe care i-o

LEAGĂNUL DE AUR

196

făcuse când îl trimisese, nici de întrebarea pe care I-o puseseel şi la care încă nu primise răspunsul...

Din ce stătea mai mult, fata i se părea tânărului tot maifrumoasă, umbra tot mai dulce, odihna tot mai plăcută.

Se scurse astfel aproape toată ziua.Când se prefăcu că vrea să plece, abia aşteptă ca fata să-l

îndemne să mai rămână, ca să mai stea.Astfel se făcu seară şi ucenicul încă nu plecase.Părinţii fetei veniră acasă, le plăcură înfăţişarea tânărului

şi, când voi să plece, ei îl opriră, spunând:– Rămâi la noi. Iată, acum este noapte. Unde te vei duce

acum? Ai să dormi la noi şi, dacă vei voi, te vei duce mâine.Tânărul ucenic rămase, iar părinţii fetei, văzându-l fru-

mos şi găsindu-l înţelept, s-au gândit că ar fi bine să-l opreas-că soţ potrivit pentru fata lor.

Dimineaţa i-au zis:– Rămâi la noi şi nu te mai duce nicăieri! Iată, fata noas-

tră este frumoasă, iar tu eşti potrivit pentru ea. Ea te iubeşte.Rămâi să vă căsătoriţi împreună.

Avem pe râu în sus un loc atât de frumos. Vă vom faceacolo o casă. Veţi avea copii. Vă veţi strânge bogăţie şi veţi fifericiţi.

Uită pe Învăţătorul tău şi lipeşte-ţi inima de soţia ta. Vagăsi Domnul tău un alt ucenic şi altă apă. Rămâi!...

Ucenicul Domnului uită de Învăţătorul lui, îşi lipi inimade soţia sa şi rămase.

S-au căsătorit, au făcut casă acolo în sus pe râu, unde lo-cul era atât de frumos, la poalele dealurilor verzi.

Au sădit vie.

Traian DORZ

197

Au însămânţat holde.Au avut doi fii şi au strâns multe avuţii...Au trecut astfel doisprezece ani.Ucenicul nici nu-şi mai aducea aminte de Învăţătorul

său, Care îl trimisese după un ulcior de apă când soarele ar-dea fierbinte, ziua era caldă, iar El era obosit şi însetat.

Uitase de legământul că Îi va sluji până la moarte şi cănu-şi va mai dezlipi inima de Domnul niciodată...

Inima lui se lipise acum întru totul numai de familia lui şide avuţiile sale.

Era în al doisprezecelea an, spre primăvară.Pe munţii depărtaţi încă se mai vedea zăpadă şi bătea un

vânt călduţ dinspre miazăzi.Ucenicul strânsese multe avuţii în casa şi pe lângă casa lui.Soţia şi cei doi copii ai lor îi erau mai dragi ca orice co-

moară.Toate gândurile lui erau pline numai de iubirea lucrurilor

pământeşti şi toată puterea şi-o folosea numai pentru a-şistrânge şi mai mult şi pentru a-şi înfrumuseţa cele ce îi ve-deau ochii, îi atingeau mâinile şi îi răpiseră inima.

Când, arareori, îi venea în minte vreun cuvânt al Învăţă-torului său, zâmbea ca de-o copilărie.

Copilării i se păreau şi hotărârea şi legământul lui, pusecă-L va urma pe Iisus oriunde va merge şi că nu-şi va maidezlipi inima de El niciodată. Privea la comorile lui şi sesimţea fericit...

Dar într-o seară începu să cadă o ploaie repede şi caldă.Pe munţi, zăpezile începură să se topească grabnic,

prefăcându-se în ape tulburi şi repezi care curgeau de pe toate

LEAGĂNUL DE AUR

198

culmile dealurilor, vărsându-se spre locul lângă care erau ca-sa şi avuţiile ucenicului.

Înnoptase, iar ploaia se vărsa tot mai puternică.Vântul începuse să bată şi curând se prefăcu în furtună.

Fulgere şi trăsnete răsunau cutremurând totul, iar apele serostogoleau vuind pe râu şi crescând din ce în ce tot maimari.

Abia au putut să adoarmă puţin, căci vuietul furtunii, alapelor şi al tunetelor îi îngrozise de tot.

Deodată un zgomot mare i-a trezit înspăimântaţi. Apeleumflate, aducând bolovani şi lemne smulse cu rădăcini cu tot,izbind în uşă, au smuls-o, apoi, împingând în perete, îl dărâ-mară de tot, ameninţând să ia toată casa.

Buimăciţi de somn şi speriaţi de moarte, cei doi soţi abiaputură pune mâna pe ceva şi se grăbiră să iasă.

Femeia luă cutia cu aurul şi lucrurile de preţ, iar cu omână îl prinse pe copilul cel mare şi grăbi să iasă.

Ucenicul, cu o mână luă nişte lucruri de îmbrăcăminte,iar cu cealaltă îşi luă fiul cel mic.

Apele reci şi tulburi vuiau înspăimântător.La lumina fulgerelor se vedeau venind lemne, bolovani,

paie, tot felul de lucruri luate de apă. Nu se mai putea auzinimic. Părea sfârşitul lumii.

Căutând să răzbească prin ape şi printre tot ce adunauvalurile, ucenicul o luă înainte spre locul cel mai înalt, ca săiasă din ape. Fiul cel mai mic era în braţele lui, iar soţia, cufiul cel mare, în urma lui, plângea, ţipa şi se văieta, plină dedurere după tot ce părăseau.

Dar abia ieşiră din casă când, cu un vuiet puternic, valu-rile luară tot ce mai rămăsese din casa lor, măturând într-o

Traian DORZ

199

clipă tot ce strânseseră ei în doisprezece ani. La lumina fulge-relor ei văzură toate acestea înspăimântaţi şi deznădăjduiţi.

În aceeaşi clipă, o bucată mare de lemn lovi peste picio-rul femeii care ducea copilul cel mare şi cutia cu comori. Fe-meia se clătină şi scăpă cutia în ape. Vrând să apuce cutia,scăpă şi copilul, care se scufundă în adânc. Ţipând de durere,se aruncă să-şi scape copilul, dar valurile o acoperiră şi nu semai văzură.

Ucenicul văzu îngrozit şi neputincios toate acestea, căcifulgerele brăzdau norii învolburaţi.

Clătinându-se sub izbiturile valurilor, ucenicul sări să-şiscape soţia, dar, alunecând, pierdu din braţe şi pe fiul cel mic,iar valurile care îi ajungeau până la subsuori îl înghiţiră pecopil pe totdeauna...

Un întuneric gros se lăsă peste toate şi nu se mai putuvedea nimic. Valuri mari se rostogoleau sălbatic în jurul lui,gata-gata să-l ia şi pe el.

Cu foarte mare greutate putu răzbi până la mal unde, is-tovit şi zdrobit, se aşeză pe o piatră, neştiind ce să mai facă.Mai avea pe el numai haina veche, acum roasă, cu care veni-se aici acum doisprezece ani şi pe care de-abia o putuse luade undeva pe el, în grabă, la ieşirea din casă...

De la o vreme, furtuna s-a oprit. Au încetat şi ploaia şitunetele. Numai apele mai vuiau, dar din ce în ce în ce totmai mici, se retrăgeau.

Când s-a făcut ziuă se liniştise totul. Apele se retrăseseră,dar pe unde trecuseră ele nu mai rămăsese nimic.

Ucenicul stătea tot acolo pe piatra unde se aşezase când aieşit din valuri.

LEAGĂNUL DE AUR

200

Se uită şi se văzu îmbrăcat numai cu hainele cu care ve-nise aici acum doisprezece ani când Bunul Învăţător îl trimi-sese, rugându-l să meargă în grabă în satul vecin ca să-I adu-că puţină apă cu un ulcior, căci soarele ardea acolo fierbinte,ziua era caldă, iar El era foarte obosit şi însetat...

Acum soarele se ridicase spre amiazi, dogorind fierbinteşi ziua era caldă... Ucenicul era tot acolo pe piatra pe care seaşezase când scăpase din valuri... Cu ochii scăldaţi în lacrimişi cu sufletul zdrobit, privea neclintit spre locul unde fusesetoată comoara de care îşi lipise inima lui şi din care acum numai rămăsese nimic.

Se simţi zdrobit şi distrus pe totdeauna.O disperare de moarte puse stăpânire pe sufletul lui şi

vru să moară, căci nici un rost nu mai avea viaţa lui pe lume.

Atunci simţi cum o mână blândă se aşeză pe umărul lui.Când se întoarse, văzu stând în picioare lângă el pe Bu-

nul Învăţător. Ochii Lui erau plini de milă înţelegătoare şi deo tristă dragoste.

– Ce faci aici, fiul Meu? îl întrebă cu o blândă bunătateDomnul. Te-am tot aşteptat să-Mi aduci puţină apă, – ştii decând....

– Doamne, zise ucenicul zdrobit, sunt un netrebnic şi unnenorocit. Un netrebnic nenorocit de tot. Au trecut doispreze-ce ani de când m-ai trimis să-Ţi aduc un ulcior de apă, căcisoarele ardea atât de fierbinte, ziua era atât de caldă, iar Tuerai obosit şi ars de sete.

Mi-ai spus atunci să mă grăbesc şi când voi ajunge laumbră să nu uit de Tine...

Dar iată, Doamne, eu Te-am uitat!

Traian DORZ

201

LEAGĂNUL DE AUR

202

Am uitat hotărârea mea cea sfântă şi legământul meu celcurat, făcut cu Tine în tinereţea mea că Te voi urma pe Tineoriunde vei merge.

Ţi-am făgăduit că nu-mi voi mai dezlipi niciodată inimade Tine, ca să mi-o alipesc de altcineva...

Dar iată, Doamne, mi-am dezlipit-o.Iată, Doamne, ce-am făcut cu inima mea!Ce-am făcut cu legământul meu,ce-am făcut cu fericirea mea, cu mântuirea mea, cu sufle-

tul meu...Te-am părăsit pe Tine, Izvorul Apelor Vii, şi mi-am că-

utat fericirea sufletului în deşertăciuni. Mi-am dezlipit inimade Tine şi mi-am lipit-o de amăgiri şi de umbre.

O, nenorocitul de mine, sunt pierdut, sunt pierdut!...Şi lacrimi amare îi brăzdau obrazul îmbătrânit.– Nu plânge, îi zise Domnul cu milă. La tine au trecut

doisprezece ani. Dar la Mine n-au trecut decât câteva clipe.Am vrut să-ţi arăt ce este aceea deşertăciunea deşertăciunilor.

Căci când omul care nu L-a cunoscut niciodată pe Dum-nezeu caută lucrurile deşarte mai înainte de a-L fi căutat peDomnul, acesta este un rău şi este o deşertăciune.

Dar, când cineva care L-a cunoscut odată pe Dumnezeu,care a gustat din bucuriile cereşti şi a ajuns părtaş la chema-rea cerească, făcând legământ cu Domnul că Îi va sluji numaiLui, că Îl va urma oriunde va merge, că va fi un copil supuspe totdeauna al Său... care şi-a lipit inima de Hristos, făgădu-indu-I că nu şi-o va mai dezlipi niciodată,

când un astfel de suflet se desparte de Dumnezeu, Îl uităpe Hristos şi se întoarce iarăşi la deşertăciunile acestea,atunci acela este de mii de ori mai nenorocit.

Acesta este nespus mai înşelat. Aceasta este deşertăciu-nea deşertăciunilor!

Traian DORZ

203

Şi tatăl întrebă:– Ai înţeles, fiul meu, ce i-a spus Domnul acestui ucenic?– Da, tată!– Atunci vino să ne rugăm şi noi!

Domnul şi Dumnezeul nostru Cel Adevărat şi Veşnic,Comoara şi Fericirea oricărui suflet omenesc, Lumina şi Bu-curia oricărei vieţi,

Tu eşti Răsplata şi Binecuvântarea veşnică a oricui Tecaută şi Te află; slavă Ţie!

Te rugăm, Doamne şi Dumnezeul nostru, umple-ne gân-durile şi alipeşte-ne inimile în întregime numai de Tine.

Sfânta hotărâre pe care am pus-o, ca să-Ţi urmăm Ţie şinumai Ţie până la moarte, ajută-ne s-o împlinim.

Sfântul legământ că nu Te vom părăsi, ci Te vom urmatotdeauna, ajută-ne să ni-l ţinem.

Sfântă calea Ta pe care am promis să mergem până lasfârşit, ajută-ne s-o urmăm, prin orice ar fi să mai trecem înlumea aceasta.

De lucrurile deşarte nu ne lăsa să ne mai alipim inima şinimic să nu mai fie în stare să ne despartă de dragostea Tasau să ne facă să Te mai putem uita vreodată.

Amin.

Iată ce a învăţat fiul acela din cuvintele pe care le-a auzit!Dar noi oare am învăţat ceva? Dumnezeu să ni le întipă-

rească în minte, spre a nu le mai putea uita niciodată, ci să nefolosească spre mântuire.


LEAGĂNUL DE AUR

204

Atâtea vorbe

Atâtea vorbe fără rostspun eu mereu, Iisuse,Tu oare câte-asculţi cu dragdin toate cele spuse?

Atâtea fapte fără rostfac, vrute şi nevrute,dar câte Ţie-Ţi folosescşi câte-Ţi sunt plăcute?

Câţi paşi alerg,cât timp îmi pierddin zilele-mi senine,cu ce folos,cu ce folos,Iisuse,pentru Tine?

Iisus iubit, Te rog să-mi daio inimă-nţeleaptă,să-Ţi folosesc cu orice grai,cu orice gând şi faptă.

Câţi paşi alerg,cât timp lucrezdin zilele-mi seninesă-i fac aşa,să poţi avea,Iisus, folos de mine.

Traian DORZ

205

MICUL MARTIR INDIAN

Dragostea noastră pentru Domnul nostru Iisus Hristos, tre-buie să o dovedim cu fapta, căci aşa au făcut toţi Sfinţii Părinţi şicredincioşii adevăraţi, dintre care mulţi au fost copii şi tineri.

Dar deşi aveau numai o aşa de tânără viaţă, când au tre-buit să sufere pentru Numele Domnului, ei nu s-au uitat nicila tinereţe, nici la bogăţie, nici la nimic din lume, ci au fost înstare să dea totul pentru Hristos.

Cartea Vieţii Sfinţilor este plină de astfel de nume şi depilde minunate ale tinerilor credincioşi care au fost în stare săsufere orice şi să moară, dar nu s-au despărţit de dragosteaDomnului nostru Iisus Hristos.

Însă nu numai în primele veacuri, când credinţa şi Nu-mele Domnului Iisus erau prigonite de păgâni, au fost martiricare şi-au dat viaţa, suferind pentru Hristos, ci vremi de pri-gonire au fost şi mai târziu. Iar în lumea păgână, unde oame-nii nu cred în Domnul nostru Iisus Hristos, credincioşii Luisunt prigoniţi chiar şi acum.

Aşa a fost până nu de mult şi în India.Iată ce s-a întâmplat acolo acum câţiva ani cu un copil

care crezuse în Domnul Iisus şi care Îl iubea pe Domnul dintoată inima lui.

În ţara lor, fiind oprită credinţa în Numele DomnuluiHristos, cineva a aflat că el este creştin şi l-a pârât la mai-

LEAGĂNUL DE AUR

206

marii cetăţii, care hotărâseră că oricine va mărturisi că credeîn Hristos să fie osândit la moarte.

– Copile, i-au zis ei când el a fost dus în faţa lor, tu eşticreştin?

– Da! a răspuns micul indian, cred în Domnul meu IisusHristos.

– Să te lepezi de credinţa asta urâtă! i-au poruncit ei.– Credinţa mea este cea mai frumoasă! Nu pot să mă las

de Domnul Iisus Hristos. Eu sunt atât de fericit cu El!– Să şti că vei fi pedepsit dacă nu asculţi!Ce crezi tu, că eşti mai înţelept decât noi?Noi de ce nu credem în Hristos?– Dumneavoastră faceţi ce vreţi, le-a zis copilul. Dar eu cred

în Numele Domnului meu Iisus Hristos şi nu mă lepăd de El.– Copile, au încercat ei să-l înduplece, tu eşti abia la începu-

tul vieţii tale. De ce vrei să mori pentru un fleac? Credinţa ta esteo prostie şi un rău. Legea noastră o opreşte şi cei care nu vor să selase de ea pot fi pedepsiţi chiar şi cu moartea. Lasă-te de credinţaasta, dacă vrei să trăieşti şi să-ţi dăm drumul să te duci acasă!

– Credinţa mea este mântuirea şi fericirea sufletului meude acum şi cea din veşnicie. Ce să fac cu viaţa fără de cre-dinţă? Nu mă leapăd de credinţa mea!

– Uite ce-i, copile, îi ziseră ei: nu trebuie să spui cu gurata nimic, dacă te temi să zici că te lepezi. Dar iată, am pus pepragul uşii acesteia o cruce de a lui Iisus al tău.

Nu-ţi cerem mai mult decât să calci peste crucea aceasta,trecând dincolo de prag. Dacă vei face aceasta, noi vom fimulţumiţi şi îţi vom da drumul. Vei fi liber să pleci acasă.

– Eu niciodată nu voi călca cu picioarele mele cruceaDomnului meu Iisus Hristos, căci El pe Cruce a pătimit şi peCruce Şi-a vărsat Sângele Lui cel Sfânt pentru mântuirea su-fletului meu – răspunse hotărât copilul.

Traian DORZ

207

LEAGĂNUL DE AUR

208

– Dar tu nu te temi de moarte?– Nu mă tem decât de păcat! Căci păcatul mă poate des-

părţi de Dumnezeu, dar moartea nu mă poate.Prin lepădarea de Domnul meu Iisus voi ajunge la Satana

în iad. Dar prin moartea pentru El voi ajunge în împărăţia Sa,lângă Domnul, în cerul Lui fericit.

– Ei bine, ziseră judecătorii mânioşi, vedem că vreineapărat să mergi la El; du-te la El!

Şi porunciră să fie dus la moarte.– Mor fericit pentru Numele cel Scump al Mântuitorului

meu Iisus Hristos, Care m-a iubit atât de mult, încât Şi-a datviaţa pe Cruce pentru mine – zise micul martir indian; şi seduse la moarte, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:

Preadulce Iisuse, Scumpul meu Mântuitor, Care m-ai iu-bit şi ai murit pentru mine, fii binecuvântat!

Îţi mulţumesc, Doamne Iisuse, că mi-ai ajutat să Te cu-nosc şi pentru că mi-ai umplut inima mea de o atât de mareşi sfântă fericire, încât m-ai făcut nu numai să nu mă tem demoarte, dar chiar s-o doresc, pentru a veni şi mai curând laTine. Îţi mulţumesc că m-ai ajutat să pot mărturisi în faţabieţilor mei judecători, care nu Te cunosc pe Tine, credinţamea în Numele Tău.

Te rog, ai milă şi de ei, ca să Te afle, să creadă în Tine şisă nu moară în păcatele lor.

Şi Te mai rog pentru întreg neamul meu şi familia mea,care nu Te cunosc încă.

Fă, Doamne, să afle şi ei toţi ce mare este fericirea de atrăi pentru Tine şi a muri credincios.

Iar pentru cei care cred în Tine fă, Doamne, ca hotărâ-rea mea şi moartea mea să fie o mare încurajare de a rămâ-

Traian DORZ

209

ne lângă Tine, chiar dacă ar trebui să înfrunte moartea pen-tru Numele Tău.

Slavă Ţie, Scumpul meu Mântuitor! Primeşte-mă în bra-ţele Tale!

Amin.

Micul martir suferi moartea liniştit, rugându-se.Călăul, care trebui să-i taie capul, auzindu-i rugăciunea şi

văzând hotărârea lui, zise:– Din clipa aceasta nu voi mai ucide pe nimeni!Eu nu L-am cunoscut până acum pe Hristos, dar dacă cre-

dinţa în El poate să facă chiar şi pe un copil în stare să moarăfericit pentru Numele Lui, vreau şi eu să cred în Hristos.

Moartea fericită a acestui fericit copil m-a făcut să văd ceviaţă fericită este aceea pe care o poate da Hristos celor carecred în El. Din clipa asta sunt creştin!

Iisuse Hristoase, primeşte-mă în Oastea Ta, în loculacestui mic viteaz care a căzut luptând. Şi ajută-mă să-l înlo-cuiesc cu cinste.

Amin.

Iar după aceasta au mai făcut aşa încă şi alţii, mulţi,aduşi la Hristos de jertfa micului martir indian...

Iată ce minunat este să fii un adevărat ostaş al lui Hristos.Să ai o dragoste mare şi fierbinte pentru El. Şi să fii gata săsuferi orice, dar să nu te lepezi de El niciodată.

Pentru toţi aceşti minunaţi martiri, fie slăvit Numele Ta-tălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi în vecii vecilor.

Amin.


LEAGĂNUL DE AUR

210

Ca un pom

Ca un pom cu mere de-aurcerul e de stele plin,printre ele, mii de îngerifericiţi se duc şi vin.

Când o stea căzând se vede,ea-i un măr ce s-a desprinscând o aripă de înger,prea grăbită, l-a atins.

Luna-i ca un coş de aurunde îngeraşii potdimineaţa să adunemerele din pomul tot.

Seara, mărul cel de auriar rodeşte minunat,parcă-s tot aceleaşi mere,căci li-e locul neschimbat.

...Cei care-L iubesc pe Domnulvor ajunge fericiţisă culeagă mere de-aurca şi îngerii iubiţi.

Şi vor duce cu iubirerod de aur luminos,în cântări de fericire,Domnului Iisus Hristos.

Traian DORZ

211

Bun-rămas – mă duc la şcoală

Dragii meiieduţi şi miei,azi mi-e mâna goală;bun-rămas,de-acum vă lasşi mă duc la şcoală!

Ne-am jucatşi-am colindattot hotarul verde...mâine-zicine-o mai fiblând să vă dezmierde!

Când voi mai veni,veţi ficapre şi oiţe,veţi aveaşi voi aşalână şi corniţe...

Cât de greuvoi duce eudespărţirea voastră,cât mi-erade drag aşas-alergăm pe coastă...

Dar nici voinu mă uitaţicând voi fi departe,v-amintiţişi să-mi doriţispor uşor la carte.

Să fiu bunşi-ascultătorşi curat în viaţă,căci dorescca să trăiescDomnul cum mă-nvaţă.

Vreau să-nvăţ mereu,să ştiutot,cum pot mai bine,lui Iisussă-I fiu supuscum vrea El cu mine.

Bun Iisus,eu, iată, lastot şi plec departe,de acum,pe noul drum,Mâna Ta mă poarte!

LEAGĂNUL DE AUR

212

Slăvit să fie Domnul,căci El ne-a dăruitlumina şi-ajutoruls-ajungem la...

...SFÂRŞIT.

Traian DORZ

213

CUPRINS

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh ................. 5Leagănul de aur sfânt ....................................................... 6Doamne Iisuse .................................................................. 7Lăudaţi pe Domnul Sfântul .............................................. 8

Leagănul de aur ................................................................... 9Tu, Preabunule Iisuse ..................................................... 17O, Tu ............................................................................... 18

Al patrulea mag ................................................................. 19Când Te-ai coborât, Iisuse ............................................. 26Te lăudăm pe Tine ......................................................... 27

Mieluşelul cel nevinovat ................................................... 28Doamne, lumea e-nvrăjbită ............................................ 33Mai mult ca mama .......................................................... 34

Copilul din dealul celălalt ................................................. 35Aceluia ce nu ascultă ...................................................... 41Sfatul tatălui ................................................................... 42Cuvântul bun al mamei .................................................. 43

Cei trei călători .................................................................. 44Câte leagăne ................................................................... 50Câte case ........................................................................ 50

LEAGĂNUL DE AUR

214

Câte sate şi oraşe ........................................................... 51Cu drag priveşte Domnul ............................................... 52

Adevărata dragoste ........................................................... 53Nici un soare nu-i ........................................................... 58Fericit e fiul care ............................................................ 59Păsărică mică-mică ........................................................ 60

Tăceţi, surioarelor! ........................................................... 61Azi e sărbătoare, mamă .................................................. 66Este, este, este ................................................................. 67

La munte ............................................................................ 68De ce se uită păsărica? .................................................. 75

Mormântul de la Fântânele .............................................. 76Lăudaţi pe Domnu-ntruna .............................................. 82Poţi să ceri la Domnul ................................................... 83

Piatra tâlharului ................................................................ 84Noaptea-n linişte coboară .............................................. 91Peste-a cerului fereastră ................................................ 92

Rugăciunea nemaiuitată ................................................... 93Când, seara, tu te rogi .................................................... 99

Boii trăsniţi ...................................................................... 100A plouat ........................................................................ 106Ce folos? ....................................................................... 107

Judecata împăratului credincios .................................... 108Hai, somn uşor ............................................................. 120

La ora trei, la ora trei... .................................................. 121Nani-nani, somnul dulce .............................................. 127În orice cale, Domnul ................................................... 128

O limbă pedepsită ............................................................ 129Vasilică rău şi bun ........................................................ 135

Şepcuţa mea cea cu bumb frumos ................................. 138Ionel e bun şi credincios ............................................... 144Atâta timp ..................................................................... 145

Traian DORZ

215

Dacă spui cum şi gândeşti ............................................ 145Împrumutul lui Dumnezeu ............................................. 146

Anicuţa ......................................................................... 154Blidul de lemn .................................................................. 155

Ce să-ţi aduc eu, mamă? .............................................. 162Ceva care poate oricând sfârşi rău ................................ 163

Preadulce înger ............................................................ 168Cunoşti ......................................................................... 169Învaţă tu, fetiţo ............................................................. 169

Cea mai fericită zi ........................................................... 171Lăudaţi pe Domnul toate .............................................. 182

Ceasul Sfântului Petru .................................................... 183Câte stele ...................................................................... 191

Ce este deşertăciunea deşertăciunilor ........................... 192Atâtea vorbe ................................................................. 204

Micul martir indian ........................................................ 205Ca un pom .................................................................... 210Bun-rămas – mă duc la şcoală ..................................... 211

LEAGĂNUL DE AUR

216

Broşat la POLSIB SA, Sibiu

Date post:	17-Jan-2015
Category:	Spiritual
Upload:	comorinemuritoarero
View:	1,863 times
Download:	11 times

LEAGANUL DE AUR

Spiritual