+ All Categories
Home > Documents > Lb. Romana - Sintaxa

Lb. Romana - Sintaxa

Date post: 28-Apr-2015
Category:
Upload: gabi009
View: 633 times
Download: 32 times
Share this document with a friend
99
2006 Program universitar de formare în domeniul Pedagogie pentru Învăţământ Primar şi Preşcolar adresat cadrelor didactice din mediul rural LIMBA ROMÂNĂ. SINTAXA Maria BIZDUNĂ Forma de învăţământ ID - semestrul III
Transcript
Page 1: Lb. Romana - Sintaxa

2006

Program universitar de formare în domeniul Pedagogie pentru Învăţământ Primar şi Preşcolar

adresat cadrelor didactice din mediul rural

LIMBA ROMÂNĂ. SINTAXA

Maria BIZDUNĂ

Forma de învăţământ ID - semestrul III

Page 2: Lb. Romana - Sintaxa

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI PREŞCOLAR

Limba Română. Sintaxa

Maria BIZDUNĂ

2006

Page 3: Lb. Romana - Sintaxa

© 2006 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării ISBN 10 973-0-04560-7; ISBN 13 978-973-0-04560-4.

Page 4: Lb. Romana - Sintaxa

Cuprins

Proiectul pentru Învăţământul Rural 1

Cuprinsul modulului

Pagina

Introducere........................................................................................................ 3 I. Unitatea de învăţare nr. 1 – Predicatul. Subiectul 1.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 1 ....................................................... 6 1.2. Noţiuni introductive .................................................................................. 6

1.2.1. Clasificarea propoziţiilor ................................................................. 6 1.2.2. Părţile de propoziţie ........................................................................ 6 1.2.3. Raporturile dintre părţile de propoziţie ......................................... 7

1.3. Predicatul .................................................................................................. 8 1.3.1. Clasificarea predicatelor ............................................................. 8 1.3.2. Numele predicativ ..................................................................... 10 1.3.3. Acordul predicatului cu subiectul ........................................... 13 1.3.4. Probă de autoevaluare nr. 1 ..................................................... 16

1.4. Subiectul .................................................................................................. 18 1.4.1. Clasificarea substantivelor ....................................................... 19 1.4.2. Părţile de vorbire prin care se exprimă subiectul .................. 20 1.4.3. Topica şi punctuaţia subiectului ............................................. 21 1.4.4. Probă de autoevaluare nr. 2 ..................................................... 22

1.5. Răspunsuri la probelor de autoevaluare ............................................. 24 Bibliografie ..................................................................................................... 27 II. Unitatea de învăţare Nr. 2 – Atributul. Complementele necircumstanţiale 2.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2 ..................................................... 28 2.2. Atributul ................................................................................................... 29

2.2.1. Clasificarea atributelor .............................................................. 29 2.2.2. Topica şi punctuaţia atributului ............................................... 33 2.2.3. Valoarea stilistică a atributului ............................................... 33 2.2.4. Probă de autoevaluare nr. 1 ..................................................... 34

2.3. Complementele necircumstanţiale ...................................................... 36 2.3.1. Complementul direct ................................................................ 37 2.3.2. Complementul indirect ............................................................. 38 2.3.3. Complementul de agent ........................................................... 40 2.3.4. Probă de autoevaluare nr. 2 ..................................................... 42

2.4. Răspunsuri la probele de autoevaluare ............................................... 44 Bibliografie ..................................................................................................... 46

Page 5: Lb. Romana - Sintaxa

Cuprins

2 Proiectul pentru Învăţământul

III. Unitatea de învăţare Nr. 3 - COMPLEMENTELE CIRCUMSTANŢIALE 3.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3 ......................................................47 3.2. Complementul circumstanţial de loc .....................................................48 3.3. Complementul circumstanţial de timp ..................................................50 3.4. Complementul circumstanţial de mod ..................................................51 3.5. Complementul circumstanţial de cauză ................................................54 3.6. Complementul circumstanţial de scop .................................................55 3.7. Complementul circumstanţial condiţional ............................................56 3.8. Complementul circumstanţial concesiv.................................................57 3.9. Complementul circumstanţial consecutiv ............................................58 3.10. Probă de autoevaluare Nr. 1..................................................................59 3.11. Răspunsuri la probele de autoevaluare ...............................................61 Bibliografie .....................................................................................................62 Lucrare de verificare Nr. 1 .............................................................................63

IV. Unitatea de învăţare Nr. 4 – SINTAXA FRAZEI 4.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 4 ......................................................65 4.2. Noţiuni introductive ................................................................................66

4.2.1. Tipuri de propoziţii ....................................................................66 4.2.2. Tipuri de fraze ............................................................................67

4.3. Propoziţii coordonate .............................................................................68 4.3.1. Felurile propoziţiilor coordonate .............................................68 4.3.2. Punctuaţia propoziţiilor coordonate ........................................69

4.4. Propoziţii subordonate ............................................................................70 4.4.1. Propoziţii subordonate necircumstanţiale ..............................70

4.4.1.1. Propoziţia subiectivă ...................................................70 4.4.1.2. Propoziţia predicativă .................................................72 4.4.1.3. Propoziţia atributivă ....................................................74 4.4.1.4. Probă de autoevaluare Nr. 1 .......................................75 4.4.1.5. Propoziţia completivă directă .....................................78 4.4.1.6. Propoziţia completivă indirectă ..................................79

4.4. 2. Propoziţii subordonate circumstanţiale .................................80 4.4.2.1. Propoziţia circumstanţială de loc ...............................80 4.4.2.2. Propoziţia circumstanţială de timp ............................81 4.4.2.3. Propoziţia circumstanţială de mod ............................82 4.4.2.4. Propoziţia circumstanţială de cauză ..........................83 4.4.2.5. Propoziţia circumstanţială de scop / finală ...............85 4.4.2.6. Propoziţia circumstanţială condiţională ....................86 4.4.2.7. Propoziţia circumstanţială concesivă ........................87 4.4.2.8. Propoziţia circumstanţială consecutivă ....................88

4.5. Probă de autoevaluare Nr. 2....................................................................89 4.6. Răspunsuri la probele de autoevaluare .................................................91 Bibliografie .....................................................................................................93 Lucrarea de verificare Nr. 2 ...........................................................................94 Bibliografie selectivă ...............................................................................96

Page 6: Lb. Romana - Sintaxa

Introducere

Proiectul pentru Învăţământul Rural 3

Introducere „Modulul de Limba română III” este structurat pe 4 (patru) unităţi de învăţare care vizează probleme de sintaxă, respectiv Sintaxa propoziţiei şi Sintaxa frazei. Cursul urmăreşte să ofere studenţilor o viziune de ansamblu asupra structurii limbii române contemporane, sub aspectul ei literar, obiectivul fundamental fiind acela al formării şi dezvoltării unei exprimări corecte, coerente şi expresive si a unor capacităţi proprii de folosire a limbii romane. Prezentul modul studiază un compartiment al limbii române şi anume, Sintaxa, a cărei caracteristică o constituie faptul că ea se ocupă de îmbinarea cuvintelor, de împletirea lor în comunicarea dintre oameni, deci, de punerea în funcţiune a cuvintelor pe care i le oferă vocabularul şi de ale căror forme şi modificări formale se ocupă Morfologia.

Prin studiul sintaxei, studenţii se vor convinge că acest capitol important al gramaticii oglindeşte mecanismul viu de funcţionare a limbii.

Modulul cuprinde reguli, definiţii şi exemple care evidenţiază cele mai diferite structuri sintactice. Exemplele conţin situaţii sintactice tipice, nu prezintă cazuri particulare sau discutabile, sunt clar formulate si argumentează noţiunile date.

Cele patru unităţi de învăţare sunt abordate în aceeaşi manieră, respectiv o dimensiune teoretică şi alta aplicativă, oferind studenţilor posibilitatea de a însuşi în mod conştient această parte a gramaticii româneşti. Le dezvoltă competenţe de identificare, de analiză, precum şi competenţe aplicative şi de interpretare a valorii stilistice a părţilor de propoziţie, precum şi a propoziţiilor.

Conţinutul cursului vizează faptele esenţiale ale limbii, ale structurii acesteia. În vederea însuşirii corecte a noţiunilor de sintaxă, un loc important în parcurgerea

modulului îl ocupă studiul individual şi activitatea independentă. În acest sens au fost incluse temele de autoevaluare precum şi lucrările de verificare, care au fost integrate în cadrul fiecărei unităţi de învăţare.

Lucrările de verificare au fost concepute în concordanţă cu obiectivele prevăzute în programă şi din perspectiva evaluării studentului la finalul unităţilor de învăţare. Cursul include răspunsuri la probele de autoevaluare în vederea unei aprecieri rapide şi eficiente, a unei autoverificări corecte.

În exerciţiile propuse spre rezolvare sunt formulate cerinţe care să-i dea posibilitatea studentului să verifice în ce măsură şi-a însuşit noţiunile de sintaxa propoziţiei şi a frazei şi gradul lor de aplicabilitate. Au fost incluse exerciţii de identificare, de cunoaştere a faptelor de limbă, precum şi exerciţii de creaţie care pun problema aplicării noţiunilor însuşite în mod creator, fie prin reproducerea lor în alt context, fie imitând exemple consacrate.

La sfârşitul fiecărei unităţi de învăţare veţi găsi „Răspunsuri la probele de autoevaluare”, iar în interiorul probelor sunt prevăzute spaţii special rezervate pentru elaborarea răspunsului.

Pentru nelămuriri şi comentarii studenţii se pot adresa tutorelui sau mentorului, iar pentru notările suplimentare se pot folosi spaţiile albe lăsate la marginea paginii.

Lucrările de verificare sunt plasate astfel: prima la sfârşitul capitolului „Sintaxa propoziţiei” şi cea de-a doua la sfârşitul capitolului „Sintaxa frazei”. Se impune ca studenţii să respecte baremele de verificare şi apreciere a răspunsurilor. Lucrările de verificare vor fi transmise, pe suport de hârtie, tutorelui la care au fost repartizaţi studenţii, la termenele stabilite în prealabil.

Fiecare lucrare de verificare are menţionate criterii de evaluare. Lucrările de verificare au o pondere de 25% din nota finală, iar examenul are o pondere de 75%.

Page 7: Lb. Romana - Sintaxa

Predicatul. Subiectul

4 Proiectul pentru Învăţământul

În cazul în care studentul nu reuşeşte să obţină punctajul stabilit pentru fiecare lucrare de verificare este necesar un studiu mai atent al subcapitolului din care au fost formulate cerinţele respective.

Evaluarea continuă se va realiza prin participarea la forum şi rezolvarea testelor de autoevaluare, iar evaluarea finală va consta într-o probă scrisă (examen).

Studenţii beneficiază de indicaţii bibliografice pentru fiecare unitate de învăţare precum şi de o bibliografie generală pentru a putea aprofunda problemele prezentate în acest curs şi pentru a cunoaşte şi alte orientări, interpretări, în legătură cu un aspect sau altul al limbii.

Universitatea Bucureşti va stabili modalităţile prin care studenţii vor intra în posesia

comentariilor şi notelor acordate de tutore.

De reţinut! Cele două lucrări de verificare sunt obligatorii.

Page 8: Lb. Romana - Sintaxa

Predicatul. Subiectul

Proiectul pentru Învăţământul Rural 5

Unitatea de învăţare Nr. 1

PREDICATUL. SUBIECTUL Cuprins

1.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 1 ................................................. 6 1.2. Noţiuni introductive .......................................................................... 6 1.3. Predicatul ......................................................................................... 8 1.4. Subiectul ........................................................................................ 18 1.5. Răspunsuri la probelor de autoevaluare ........................................ 24 Bibliografie ............................................................................................ 27

La sfârşitul unităţii de învăţare, studenţii vor fi capabili:

• să identifice părţile principale de propoziţie (subiectul şi predicatul) şi să conştientizeze importanţa lor într-o comunicare logică, coerentă şi expresivă;

• să recunoască felurile subiectului şi predicatului şi părţile de vorbire prin care sunt exprimate acestea;

• să motiveze absenţa predicatului într-un dialog; • să recunoască propoziţiile fără subiect exprimat (subînţeles,

inclus) sau cu subiect nedeterminat; • să creeze contexte variate în care să apară subiect exprimat

prin toate părţile de vorbire care pot avea această funcţie; • să recunoască predicatul nominal cu numele predicativ exprimat

prin verb la participiu; • să recunoască predicatul verbal exprimat prin verb la diateza

pasivă, precum şi predicatul verbal exprimat prin verbul „a fi”; • să realizeze corect acordul subiectului cu predicatul.

Page 9: Lb. Romana - Sintaxa

Predicatul. Subiectul

6 Proiectul pentru Învăţământul

1.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 1 1.2. Noţiuni introductive

Sintaxa este acea parte a gramaticii care cuprinde regulile

privitoare la îmbinarea cuvintelor în propoziţii şi a propoziţiilor în

fraze.

Unităţile sintactice sunt: propoziţia, fraza şi părţile

(principale şi secundare) de propoziţie.

Propoziţia este cea mai mică unitate sintactică prin care se exprimă o comunicare cu înţeles deplin. Propoziţia are un singur predicat. 1.2.1. Clasificarea propoziţiilor

1. După scopul comunicării: • propoziţii enunţiative, prin care se comunică o constatare

despre un obiect sau fenomen: Au plecat la drum dis-de-dimineaţă. • propoziţii interogative, prin care se formulează o

întrebare: „Şi ce mi-i cere tu pentru trei ani?” (Ion Creangă) • propoziţii exclamative, prin care se exprimă o stare de

admiraţie, plăcere, mulţumire, nemulţumire, surprindere, indignare, regret, etc.:

„Cât de frumoasă te-ai gătit,/ Naturo, tu!...” (George Coşbuc)

2. După aspectul pozitiv sau negativ al predicatului:

• propoziţii afirmative: Mama este acasă. • propoziţii negative: Ionel nu este acasă.

3. După structura / alcătuirea lor:

• propoziţii simple, alcătuite numai din părţi principale: Mircea vine? Vine. • propoziţii dezvoltate, alcătuite din părţi principale şi una

sau mai multe părţi secundare: Paza bună trece primejdia rea.

1.2.2. Părţile de propoziţie

Părţile de vorbire îndeplinesc în propoziţie diferite funcţii: subiect, predicat, atribut, complement.

Funcţia pe care o îndeplineşte un cuvânt în propoziţie se numeşte funcţie sintactică.

Definiţie

Unităţile sintaxei

Definiţie

Definiţie

Clasificarea propoziţiilor

Page 10: Lb. Romana - Sintaxa

Predicatul. Subiectul

Proiectul pentru Învăţământul Rural 7

Cuvintele care îndeplinesc funcţii sintactice se numesc părţi de propoziţie.

Părţile de propoziţie sunt de două feluri: • părţi principale: subiectul, predicatul; • părţi secundare: atributul, complementul.

1.2.3. Raporturile dintre părţile de propoziţie

Între părţile de propoziţie există două feluri de raporturi: • raportul de subordonare sau de determinare; • raport de coordonare.

1. Raportul de subordonare sau de determinare are, de

obicei, doi termeni: termenul determinat (cuvântul regent) şi termenul determinant sau subordonat, care poate fi un complement sau un atribut.

Raportul de subordonare dintre atribut sau complement şi cuvântul regent se poate exprima prin: juxtapunere sau alăturare (fără cuvinte de legătură): merge

repede, râul Argeş, capitala Bucureşti; formele cazurilor: puiul mamei; îi spune prietenei;

cuvinte cu rol de instrumente gramaticale (prepoziţia, articolul

demonstrativ, articolul posesiv): boabe de porumb; muşcata cea roşie; o prietenă a mamei;

2. Raportul de coordonare: este cel existent între părţi de

propoziţie de acelaşi fel şi care au acelaşi cuvânt regent. În raport de coordonare pot fi: subiectele; numele predicative; atributele; complementele.

Raportul de coordonare poate fi exprimat prin:

juxtapunere (subiecte coordonate): Oaia, capra, calul, vaca sunt animale domestice.

conjuncţii coordonatoare (dar, însă, şi, nici, etc.,): - nume predicative coordonate prin conjuncţii:

„Hanurile poştelor erau pustii sau arse.” (Eusebiu Camilar)

„Zâmbetul îi era întristat, însă plăcut.” (M. Sadoveanu)

- complemente coordonate prin conjuncţii: „Calistrat Bogza şi tovarăşul său puteau fi găsiţi la casele lor

ori în valea din dreapta...” (M. Sadoveanu)

Clasificarea părţilor de propoziţie

Page 11: Lb. Romana - Sintaxa

Predicatul. Subiectul

8 Proiectul pentru Învăţământul

Părţile principale de propoziţie 1.3. Predicatul

Predicatul este partea principală de propoziţie care atribuie subiectului o acţiune (Elevii învaţă; Ei sunt lăudaţi de profesori), o stare (Ei sunt turişti) ori o însuşire (Ei sunt inteligenţi).

Altfel spus, predicatul este partea principală de propoziţie care arată ce face, ce, cine sau cum este subiectul.

Exemple: Ileana a plecat la şcoală. „Tu împleteşti în curcubeie - Ce faci tu? împleteşti; Comoara lacrimilor noastre...” (O. Goga) „Bunicul stă pe prispă.” (B. St. Delavrancea) Toamna a fost blândă. - Cum a fost toamna? blândă. Sora mea este studentă. - Ce este sora? studentă.

Analiza propoziţiei începe cu predicatul. Subiectul se

identifică adresându-ne predicatului. În propoziţiile monomembre impersonale, predicatul exprimă

pur şi simplu o acţiune (Ninge) sau o stare (Aici e bine). 1.3. 1. Clasificarea predicatelor

Clasificarea clasică a predicatelor este cea care distinge numai predicatul verbal de cel nominal; în această concepţie, predicatul verbal include două tipuri pe care unii cercetători în domeniul lingvisticii, le separă de el: predicatul adverbial şi cel interjecţional.

În Gramatica limbii române, vol. II, Editura Academiei Române, doamna profesoară Gabriela Pană Dindelegan propune o altă clasificare a predicatului astfel încât, domnia sa realizează o amplă prezentare a predicatului cu alte aspecte definitorii. Se face distincţia între predicatul semantic, sintactic şi cel enunţiativ, numai ultimul acoperind ceea ce se înţelege în mod curent prin predicat.

1. Predicat verbal îi atribuie subiectului o acţiune sau o

stare şi poate fi exprimat:

• printr-un verb predicativ la un mod personal la orice diateză (activă, reflexivă sau pasivă):

„Soarele aprinde curcubeie în norul de pulbere .” (Al. Vlahuţă) Vântul suflă cu putere. Bunica se aşază lângă foc. Câmpul a fost cuprins de îngheţ. • printr-o locuţiune verbală: „Duduia Lizuca băgă de seamă că/ toate jivinele, gângănile şi

paserile stăteau ca de marmoră în lumină,/ascultând.” (M. Sadoveanu).

Definiţie

Clasificarea predicatelor

Atenţie!

Page 12: Lb. Romana - Sintaxa

Predicatul. Subiectul

Proiectul pentru Învăţământul Rural 9

• printr-o interjecţie: „Hai, în pădure! strigară oamenii din faţă.”

(E. Barbu) „Şi fusul sfîrr, sfîrr, pe la urechi ca un bondar.”

(B. Şt. Delavrancea) • prin verbul „a fi” cu înţeles de sine stătător: „La noi sunt codri verzi de brad” (O. Goga) ~ (a exista, a se

afla); „A fost odată un împărat şi o împărăteasă” (basme) ~ ( a trăi)

; „Sunt ani la mijloc/ şi încă mulţi vor trece” (M. Eminescu) ~ (a

trece = a trece timpul); Am fost la Constanţa. ~ ( a se duce); De-o fi să plec,/ te anunţ. ~ (a se întâmpla); Cât este ceasul? ~ (a arăta); Cât este kilogramul de banane? ~ (a costa); Sunt în acest cartier de douăzeci de ani. ~ (a locui); Statuia aceasta este de la 1500. ~ (a data). • prin adverbe predicative (când nu admit pe lângă ele un

verb copulativ): Probabil/ că va pleca mai târziu./ Fireşte/ că va veni./

Predicatul verbal neexprimat

Predicatul verbal poate fi exprimat sau nu. El se subînţelege când este cunoscut din propoziţia anterioară. O absenţă totală sau parţială a predicatului verbal se poate datora fie subînţelegerii din context, în dialog sau în coordonare, fie elipsei:

„- Dormi, Mură? - Ca Oltul şi ca stelele, mămucă.” (Gala Galaction) - Cine a intrat? Doamna profesoară (a intrat).

- Când? Acum. Eliptice: Noi atunci – după el. Propoziţiile cu predicat subînţeles apar de multe ori în dialog,

când propoziţia prin care se dă răspuns la întrebare are acelaşi predicat ca şi propoziţia interogativă:

- Cu cine te-ai întâlnit? - Cu o prietenă. (predicatul subînţeles: m-am întâlnit). Predicatul poate fi dedus alteori datorită prezenţei adverbului

repede: Repede la clasă! (Intraţi repede la clasă).

2. Predicat nominal arată ce este, cum este sau cine este

subiectul. El este alcătuit dintr-o parte de propoziţie numită nume predicativ şi dintr-un verb copulativ la un mod personal.

Page 13: Lb. Romana - Sintaxa

Predicatul. Subiectul

10 Proiectul pentru Învăţământul

Predicatul nominal poate avea unul sau mai multe nume predicative. În structura completă a predicatului nominal, verbul copulativ reprezintă partea cea mai importantă din punct de vedere gramatical în comunicare, pe când numele predicativ reprezintă aceeaşi mare importanţă din punct de vedere lexical. Verbele copulative sunt: a fi, a deveni, a însemna, a ajunge, a ieşi, a se face, a rămâne, a constitui, a părea, a reprezenta.

Verbul copulativ nu are un înţeles de sine stătător, de aceea el nu poate alcătui numai cu subiectul o propoziţie cu înţeles deplin. Verbul copulativ are rolul unui instrument gramatical care face legătura între numele predicativ şi subiect, el exprimă persoana, numărul, timpul şi modul predicatului nominal.

„Au devenit ruginii câmpurile.” (Z. Stancu) „Acum Ghioagă a ajuns căprar.” (L. Rebreanu) „Acolo, lângă izvoară, iarba pare de omăt” (M. Eminescu) Fratele meu a devenit inginer. Pacea înseamnă linişte. El a ajuns împărat. Elevul a rămas repetent. Notele bune constituie o preocupare. S-a făcut palid la faţă. Mama părea îngrijorată. Verbul copulativ cel mai des folosit este verbul a fi: „Fata era îmbrăcată în port de sărbătoare...; ia, subţire, era

albă ca zăpada...” (I. Agârbiceanu)

„Tăcerea e de piatră.” (I. Pillat) În unele propoziţii verbul copulativ a fi nu este exprimat, el

putând fi uşor dedus din text sau subînţeles, dacă a fost exprimat în propoziţia anterioară. Prezenţa verbului copulativ nu este obligatorie. Predicatul nominal este redus la numele predicativ în propoziţiile nominale calificative:

Toate ca toate, dar... „Vorba lungă, sărăcia omului.” ( Proverb) Alteori verbul copulativ poate fi înţeles din context, în dialog

(Era vesel? – Vesel.) sau în coordonare (El era vesel, iar ea tristă.) 1.3.2. Numele predicativ

Numele predicativ exprimă caracteristica subiectului. El poate fi exprimat prin orice parte de vorbire cu înţeles de

sine stătător: • adjectiv: El este frumos. • substantiv - în nominativ: Mircea este alpinist.

- în acuzativ: Băiatul este de la ţară. - în genitiv: Cartea este a prietenei mele. • numeral: A fost al doilea la concurs. • pronume: Ce eşti tu? • adverb: Cum e filmul? • interjecţie: Ea era phii! • verb la infinitiv, participiu, supin:

Page 14: Lb. Romana - Sintaxa

Predicatul. Subiectul

Proiectul pentru Învăţământul Rural 11

Obligaţia noastră este de a învăţa. Mama este plecată. Ei sunt de invidiat.

• adverb de loc precedat de prepoziţie: Băiatul este de acolo. • adverb de timp precedat de prepoziţie: Florile sunt de ieri. Predicatul nominal poate avea nume predicativ multiplu: „Razele lui sunt de grâu şi de porumb. ”

(Nichita Stănescu) „Eu sunt marea şi izvorul .”

(Lucian Blaga)

A nu se confunda predicatul nominal alcătuit din verbul copulativ „a fi” şi un adjectiv provenit din participiu cu predicatul verbal exprimat printr-un verb la diateza pasivă.

Adjectivul provenit din participiu cu funcţia de nume predicativ îi atribuie subiectului o caracteristică:

Cartea este ruptă (nu este în stare bună). (este ruptă- predicat nominal);

Cartea a fost ruptă de un copil. (a fost ruptă – predicat verbal exprimat prin verb la

diateza pasivă). Diateza pasivă a verbului poate fi uşor recunoscută datorită

prezenţei în text a unui complement de agent care indică cine este autorul acţiunii.

Mijloc de autocontrol! Dacă participiul permite legarea unui complement de agent

cu prepoziţia de, înseamnă că avem predicat verbal la diateza pasivă.

Cazul numelui predicativ

nominativ - când este exprimat prin părţi de vorbire din categoria numelui: Acesta este alesul.

acuzativ- când sunt însoţite de prepoziţii: Cerceii sunt de aur.

genitiv: Am fost contra lui (contra lui Ioan).

genitiv fără prepoziţie - când este exprimat prin substantiv sau pronume:

A fost al meu / de când l-am văzut. /

Locul numelui predicativ Numele predicativ stă, de obicei, după verbul copulativ, atât

când subiectul precedă predicatul nominal, cât şi când predicatul nominal stă pe primul loc:

„Frunză verde de cireş Lung e drumul pân’ la Ieşi.” (cântec popular) „Şi ce doftor minunat e natura!” (Al. Brătescu-Voineşti )

Page 15: Lb. Romana - Sintaxa

Predicatul. Subiectul

12 Proiectul pentru Învăţământul

E sănătos copilul. Frumoşi mai sunt munţii! Numele predicativ poate sta şi înaintea verbului copulativ: Tu ce eşti? Cum e cafeaua? Poate fi dislocat prin intercalarea unor cuvinte între verbul

copulativ şi numele predicativ: E din nou sănătos copilul. Numele predicativ stă înaintea verbului copulativ şi în

propoziţiile interogative când este exprimat, de obicei, prin pronume interogative sau adverbe interogative:

„- Ale cui sunt aste turme, prietenilor!” (Petre Ispirescu)

Punctuaţia numelui predicativ Numele predicativ nu se desparte niciodată prin virgulă de

verbul copulativ când stă lângă acesta. Elevii sunt cuminţi. „Femeile-s mai viclene...” (M. Sadoveanu)

Când între verbul copulativ şi numele predicativ se intercalează

unele adverbe sau locuţiuni adverbiale incidente – fireşte, aşadar, desigur, bineînţeles, de bună seamă, în concluzie, în realitate, etc. – aceste adverbe se pun între virgule sau între linii de pauză:

În clasa a noua a fost, fireşte, mai timid. Lucrurile sunt, bineînţeles, foarte clare.

Într-o propoziţie în care apare predicatul nominal cu nume predicativ multiplu acestea pot fi:

- juxtapuse şi se despart prin virgulă. Copii sunt inteligenţi, sinceri, spontani.

- coordonate prin conjuncţii: Copii sunt inteligenţi, sinceri şi spontani. Valoarea stilistică a numelui predicativ Numele predicativ are valoare stilistică de epitet sau de

comparaţie atunci când este exprimat printr-un adjectiv propriu-zis sau provenit din participiu şi respectiv, printr-un substantiv cu / fără prepoziţia cu valoare comparativă ca provenită dintr-un adverb:

„Un cuptor e roşul soare...” (G. Coşbuc) Stelele par îngheţate. Predicate exprimate prin adverbe predicative Predicatul poate fi exprimat şi prin adverbe predicative sau

locuţiuni adverbiale predicative: poate, fireşte, pesemne, probabil, sigur, cu siguranţă, fără îndoială, de bună seamă, etc.:

Probabil că va ploua. Fără îndoială că va pleca şi ea. Poate să fi fost vinovat.

Page 16: Lb. Romana - Sintaxa

Predicatul. Subiectul

Proiectul pentru Învăţământul Rural 13

1.3.3. Acordul predicatului cu subiectul

Acordul predicatului are trei reguli de bază: 1. Predicatul se acordă cu subiectul şi numai cu subiectul,

fiind un mijloc principal de exprimare a raportului care face din cuvinte o propoziţie, deci o comunicare.

2. Predicatul verbal şi verbul copulativ se acordă cu subiectul în persoană şi număr.

Exemplu: Norii cenuşii întunecau atmosfera. Pomii înfloresc primăvara. 3. Acordul predicatului cu subiectul se face în număr,

persoană, gen şi caz, în funcţie de categoriile gramaticale ale părţii de vorbire acordate. Astfel, predicatul verbal exprimat printr-un verb la diateza activă şi la cea pasivă de tip reflexiv, precum şi auxiliarul din predicatul verbal exprimat printr-un verb la diateza pasivă de tip analitic şi verbul copulativ din predicatul nominal, se acordă cu subiectul în persoană şi număr. Participiul din structura diatezei pasive de tip analitic şi numele predicativ exprimat printr-un adjectiv se acordă cu subiectul în gen, număr şi caz; mai pe scurt, se poate spune că verbele (predicative, auxiliare sau copulative) la moduri personale se acordă în persoană şi număr, iar părţile nominale (inclusiv participiul pasiv) se acordă în gen, număr şi caz.

- Numele predicative exprimate printr-un substantiv, pronume sau numeral cu valoare de substantiv sunt acordate în caz atunci când stau în nominativ.

- În general, acordul predicatului se face după forma subiectului. Acordul după înţeles nu constituie totuşi în orice situaţie o greşeală, ci este uneori tolerat în limba literară (tipul Au venit o parte, Majoritatea vor pleca), iar alteori reprezintă strict norma (acordul în număr de tipul Dumneavoastră sunteţi modest, respectiv modestă, şi acordul în construcţii de tipul Asta-i frumos din partea ta sau Ceea ce e mai important este că...).

- Prin acordul predicatului cu subiectul se verifică aşadar gradul de stăpânire a sintaxei propoziţiei şi a morfologiei.

- Acordul verbelor din cadrul predicatului se face în persoană şi număr. O regulă generală a acordului în număr este că un subiect la plural impune acordul la plural.

- Când subiectul este exprimat prin pronumele nehotărât fiecare sau prin pronumele negative nimeni, nici unul, cu sau fără un atribut la plural, acordul corect este cel formal, deci cu predicatul la singular:

Fiecare dintre ei purta o insignă. Nici una (dintre fete) nu a plecat. - Când subiectul este exprimat printr-un substantiv cu sens

colectiv: turmă, stol, neam, echipaj, familie, grup la numărul singular, unicul acord corect este cel formal, cu predicatul la singular, normele limbii literare respingând categoric acordul după înţeles la plural; se spune deci:

Echipajul s-a pregătit (nu s-au pregătit); Familia se va aduna (nu se vor aduna). - Când subiectul la singular este un substantiv care exprimă o

cantitate: mulţime, majoritate, parte, jumătate cu sau fără atribut la

Regulile acordului

predicatului cu subiectul

Page 17: Lb. Romana - Sintaxa

Predicatul. Subiectul

14 Proiectul pentru Învăţământul

plural, acordul formal este concurat de alte tipuri de acord; în construcţiile fără atribut este tolerat acordul după înţeles, deci se preferă Majoritatea a venit, dar se admite şi Majoritatea au venit.

- În construcţiile cu atribut la plural acordul după înţeles, combinat cu acordul prin atracţie, se răspândeşte tot mai mult, având perspectiva să devină chiar normă; deci se spune:

O mulţime de copii a sau au venit. - Când subiectul este la alt număr sau / şi la altă persoană

decât numele predicativ, regula este ca verbul copulativ să se acorde cu subiectul:

Părul ei este numai bucle; El este leit tu. - Acordul în persoană cu un subiect multiplu ridică probleme

predicatului numai când termenii acestuia sunt de persoane diferite. Regulile sunt simple şi, de obicei, nu cunosc abateri: persoana a 2-a are prioritate faţă de a 3-a (Tu şi el n-aţi vorbit niciodată), iar persoana întâi faţă de celelalte două persoane (Ion şi cu mine plecăm; Nici eu, nici tu nu plecăm); numărul plural este impus de caracterul multiplu al subiectului.

- Dacă termenii subiectului multiplu, la singular, sunt substantive nearticulate, este corect acordul la singular:

Carne şi brânză se găseşte; Ploaie şi vânt a fost şi până acum. - Dacă predicatul – verbal sau nominal – este impersonal, el

rămâne la singular şi când subiectul este multiplu. În această situaţie se găsesc subiectele exprimate prin verbe la supin şi la infinitiv:

E uşor de citit şi de scris; Îmi vine a plânge şi a râde. - Când subiectul este un pronume de politeţe cu formă de

persoana a doua, plural, dar referitor la persoana a doua, singular, partea nominală a predicatului – spre deosebire de verb, care se pune la plural – se acordă corect după înţeles, la singular şi la genul corespunzător cu sexul interlocutorului; se spune deci Dumneavoastră sunteţi dispus, respectiv dispusă.

- Când termenii subiectului multiplu sunt nume de fiinţe de genul masculin şi feminin sau masculin şi neutru, regula este simplă: are prioritate genul masculin:

Tata şi mama sunt bine dispuşi; Elevii şi elevele au fost felicitaţi; Elevii şi cadrele didactice au fost prezenţi. - Când subiectul multiplu conţine atât nume de fiinţe, cât şi

nume de lucruri, se face acordul cu genul numelui de fiinţă: Greşeala şi autorul ei erau cunoscuţi. Sacii şi pisicile au fost găsite. - Când termenii subiectului multiplu sunt nume de lucruri

regula e simplă numai dacă e vorba de genul neutru şi feminin: acordul se face la forma comună de feminin – neutru:

Morcovii şi mărul sunt proaspeţi. - Dacă numele de lucruri sunt de genul masculin şi feminin,

regula variază după numărul la care se găseşte substantivul masculin (indiferent de numărul celui feminin). Dacă substantivul masculin este la singular, predicatul stă la feminin – neutru:

Morcovii şi roşia sunt proaspete;

Page 18: Lb. Romana - Sintaxa

Predicatul. Subiectul

Proiectul pentru Învăţământul Rural 15

- Dacă substantivul masculin este la plural, predicatul se acordă în gen cu substantivul cel mai apropiat:

Roşiile şi morcovii sunt proaspeţi. Morcovii şi roşiile sunt proaspete. În ediţia nouă a Gramaticii limbii române, volumul II

(„Enunţul”), Editura Academiei Române, Bucureşti, 2005, doamna profesoară Raluca Brăescu în subcapitolul „Aspecte ale acordului” prezintă „Excepţii de la regulile acordului impus de subiectul multiplu” (pagina 365).

Excepţiile se referă la faptul că, deşi subiectul este multiplu, predicatul rămâne la singular.

Reţineţi câteva situaţii discutate de către autorul mai sus menţionat:

- termenii subiectului multiplu sunt coordonaţi negativ prin „nici”:

Nici el, nici ea n-au/ n-a venit. - acordul este obligatoriu la plural dacă ultimul termen este la

plural: Nici George, nici fraţii săi nu vor veni. - în cazul coordonării disjunctive, acordul se face la singular: Profesorul sau elevul a greşit. - prezenţa unui termen la plural impune acordul la plural: Profesorul sau elevii au greşit. - când subiectul multiplu este postpus, este tolerat acordul

prin atracţie cu primul termen: Se aude ploaia şi vântul. - dacă elementele componente ale subiectului multiplu se

comportă ca un grup semantic, ca un compus, predicatul se pune la singular:

Punctul şi virgula desparte fraza. Limba şi literatura română este specialitatea surorii mele.

Page 19: Lb. Romana - Sintaxa

Predicatul. Subiectul

16 Proiectul pentru Învăţământul

1.3.4. Probă de autoevaluare Nr. 1

1. Analizaţi predicatele din enunţurile următoare şi despărţiţi frazele în propoziţii

(acolo unde este cazul): a) “La intrare, pe o podină, deasupra mulţimii îmbulzite, unele din cunoştinţele

mele de la căruţele din dos se arătaseră în straie strălucite şi cu obrajii văruiţi.” (Mihail Sadoveanu)

b) „Un cârd de puişori de raţă au ieşit la plimbare. Cloşca nu se vede, dar probabil

că pândeşte în desiş.” (M. Sadoveanu)

c) “Şi tot mergând pe gânduri şi tot plăsmuind şi-aduse aminte de ştiucă. Scoase solzul, se uită şi se gândi la stăpâna lui.”

(Petre Ispirescu) d) “Duduia Lizuca băgă de seamă că toate jivinele, gângăniile şi paserile stăteau

ca de marmură în lumină, ascultând.” (Mihail Sadoveanu)

e) “- Hai în pădure! Strigară oamenii din faţă.” (Eugen Barbu)

f) “- Na, voinice, calul meu, Să mi-l duci la tată-meu.”

(V. Alecsandri) g) “Sunt ani la mijloc şi încă mulţi vor trece Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm.” (Mihai Eminescu) h) “- Ce este băiatule, eşti bolnav, flăcăule?”

(Marin Preda) i) “- Am fost pe la Braşov, pe la Sibiu şi ne-am întors pe Valea Oltului.”

(I. Al. Brătescu-Voineşti) În analiza predicatelor veţi arăta: felul, prin ce sunt exprimate

(verbe, locuţiuni verbale, interjecţii, adverbe predicative) şi modul la care se află verbele predicative.

Pentru predicatele exprimate prin locuţiuni verbale sau prin interjecţii, arătaţi prin ce verbe ar putea fi înlocuite.

Răspunsul se va redacta în spaţiul delimitat de chenar.

Atenţie!

Page 20: Lb. Romana - Sintaxa

Predicatul. Subiectul

Proiectul pentru Învăţământul Rural 17

2. Subliniaţi propoziţiile cu predicatul neexprimat şi completaţi-le cu predicatul

corespunzător: a) “- Dormi, Mură? - Ca Oltul şi ca stelele, mămucă.” (Gala Galaction) b) “A treia zi mă sculai. Repede la platou. Ascultai. Nimic. Oltul venise mare ca un

popor revoltat.” (B. Şt. Delavrancea)

c) “Se coceau pe vatră sură două turte în cenuşă Un papuc e sub o grindă, iară altul, după uşă.” (M. Eminescu) Răspunsul se va redacta în spaţiul delimitat de chenar. 3. Găsiţi predicatele nominale şi arătaţi prin ce sunt exprimate:

a) “Fata era îmbrăcată în port de sărbătoare; ia subţire era albă ca zăpada.”

(Ion Agârbiceanu) b) Câştigătorul e al doilea. c) „ E uşor a scrie versuri” (M. Eminescu) d) Datoria ta este de a învăţa.

Răspunsul se va redacta în spaţiul delimitat de chenar.

Page 21: Lb. Romana - Sintaxa

Predicatul. Subiectul

18 Proiectul pentru Învăţământul

4. Construiţi două propoziţii dezvoltate cu predicate nominale alcătuite din verbul copulativ “a fi” şi un nume predicativ exprimat prin adjectiv şi prin substantiv la acuzativ.

Răspunsul se va redacta în spaţiul delimitat de chenar.

5. Construiţi trei propoziţii cu predicate verbale exprimate prin verbul “a fi” cu diferite înţelesuri. Stabiliţi sensul verbului “a fi” pentru fiecare dintre cele trei propoziţii.

Răspunsul se va redacta în spaţiul delimitat de chenar.

Revedeţi pentru rezolvarea corectă a exerciţiilor pagina 33.

1.4. Subiectul

Subiectul este partea principală de propoziţie care arată

cine face acţiunea exprimată de predicatul verbal, sau cine are caracteristica exprimată de numele predicativ.

Exemple: Alina cântă la pian. Cine face acţiunea cântă? - Alina. Marea este agitată. Cine are caracteristica agitată? - Marea.

Definiţie

Page 22: Lb. Romana - Sintaxa

Predicatul. Subiectul

Proiectul pentru Învăţământul Rural 19

1.4.1. Clasificarea subiectelor Subiectul poate fi: 1. Subiect exprimat: a) gramatical: - simplu (cuvânt simplu, derivat sau compus): Camera este goală. - complex (un grup sintactic cu mai mulţi termeni în relaţie de

subordonare): Muzeul literaturii române se află pe bulevardul Dacia. - multiplu (mai mulţi termeni în relaţie de coordonare): Elevii şi profesorii au plecat în excursie. b) logic - din punct de vedere gramatical îndeplineşte în

propoziţie funcţia de complement indirect sau de complement de agent:

Îmi era frică. (îmi – complement indirect, subiect logic; frică – subiect gramatical).

Atenţie la identificarea subiectului când predicatul este

exprimat prin verbul predicativ a fi sau printr-un verb reflexiv impersonal!

În construcţiile de tipul: E iarnă. E viscol. E seară. E ger.

substantivele: iarnă, viscol, seară, ger sunt subiecte, iar verbul a fi este predicat verbal.

Subiectul propoziţiilor cu predicatul exprimat prin pasivul reflexiv sau printr-un verb reflexiv impersonal răspunde la întrebarea ce? şi stă după predicat:

S-a deschis magazinul. / Ce s-a deschis? Magazinul. Se văd urme de paşi. / Ce se văd? Urme. 2. Subiect neexprimat: a) inclus (dacă verbul-predicat se află la persoana I sau a II-

a, singular sau plural): Plec la munte. (eu) Înveţi bine! (tu) Mergem la teatru. (noi) Citiţi bine. (voi) De multe ori în propoziţiile imperative şi cele interogative se

află un substantiv la vocativ care nu trebuie confundat cu subiectul propoziţiei. În aceste propoziţii subiectul este inclus:

„Cobori în jos, luceafăr blând,” (tu să cobori). (M. Eminescu)

„De ce-ţi ştergi ochii cu cămaşa / Ori plângi, vecine Niculaie?...” (tu) (O. Goga)

b) subînţeles (dacă a fost exprimat anterior, iar verbul-predicat se află la persoana a III-a singular sau plural):

Mihai a participat la competiţie şi s-a clasat pe primul loc. (el s-a clasat)

„- Stăpâne, ştii/ că eu nu-ţi voiesc răul:/ ascultă-mă/ că n-ai să greşeşti./” (tu) (Ion Creangă)

Clasificarea subiectelor

Atenţie!

Page 23: Lb. Romana - Sintaxa

Predicatul. Subiectul

20 Proiectul pentru Învăţământul

c) nedeterminat – subiectul este neprecizat, neindentificabil

într-o persoană anume; autorul unei acţiuni cu valoare generală (verbul predicat se află la persoana a II-a singular, a III-a singular / plural, fie la persoana I plural):

Dacă munceşti vei avea. De cap şi-a făcut, de cap i-a fost. Nu ne putem lăuda cu realizările altora. Sună la uşă. Spune/ la radio că va ploua. Zilnic servim ciorbă de burtă. Subiectul nedeterminat este folosit de regulă în proverbe,

maxime şi în vorbirea familiară.

Există propoziţii care nu pot avea subiect. Aceste propoziţii au predicatul exprimat prin verbe impersonale sau prin expresii verbale impersonale:

Plouă. Ninge. E bine de noi. E vai de ei. 1.4.2. Părţile de vorbire prin care se exprimă subiectul Subiectul poate fi exprimat prin: 1. substantiv (comun sau propriu, simplu sau compus,

locuţiune substantivală) în cazul nominativ: Cerul este senin. Anca învaţă bine. Floarea-soarelui a înflorit. Vatra-Dornei este un oraş frumos. „La geamul sufletului tău / se-ngrămădesc părerile de rău”. (Tudor Arghezi) Pe Ion îl încercau păreri de rău. 2. orice parte de vorbire substantivizată: Frumosul ne încântă. (substantiv provenit din adjectiv prin

articulare); Cititul mă relaxează. (participiul articulat); Binele cu bine se răsplăteşte. (adverb articulat). Cei doi au obţinut rezultate deosebite la testarea naţională.

- numeral (cardinal, ordinal, colectiv, fracţionar): Doi este o notă nedorită. Al treilea are mari şanse de câştig. Tuspatru merg la teatru. Pătrimea nu a fost cântată cum trebuie.

3. pronume (personal, posesiv, demonstrativ,

interogativ, relativ, nehotărât, negativ): Noi plecăm la mare. (personal); Ai mei sunt acasă. (posesiv în genitiv); Acela a luat premiul întâi. (demonstrativ); Cine vine? (interogativ);

Părţile de vorbire prin care se

exprimă subiectul

Observaţie!

Page 24: Lb. Romana - Sintaxa

Predicatul. Subiectul

Proiectul pentru Învăţământul Rural 21

„Luarea-aminte îmi era atrasă de un om simpatic/ care mi se părea nefericit în colţul lui de umbră. ” (M. Sadoveanu) (pronume relativ cu funcţie de subiect în subordonata pe care o introduce);

Altcineva i-a luat locul. (nehotărât); Nu a venit nimeni. (negativ).

4. locuţiune pronominală: Nu se afla acolo nici ţipenie de om. (nimeni)

Precizare. Infinitivul şi supinul pot avea funcţia de subiect deoarece aceste moduri exprimă numele acţiunii.

Subiectul exprimat printr-un verb la infinitiv sau la supin răspunde la întrebarea ce?

5. verb la modul infinitiv: A citi este o plăcere. / Ce este o plăcere? a citi. „- Bine este a cunoaşte scrisorile...”

(M. Sadoveanu) 6. verb la modul supin: E greu de străbătut până acolo. / Ce e greu? de străbătut. E util de învăţat limbi străine. 7. verb la gerunziu: Se aude tunând. Cazul subiectului este nominativul. Uneori subiectul este exprimat prin substantive sau pronume

la cazul genitiv: Ai casei plecaseră. Ai lor plecaseră. „Le ies înainte grăbiţi / Ai casei pe pragul de piatră”

(George Coşbuc) Ai lui locuiau cale de-o poştă până acolo.

(I. Agârbiceanu) 1.4.3. Topica şi punctuaţia subiectului

Subiectul stă, de obicei, înaintea predicatului. El poate sta însă şi după predicat:

De unde vine această mireasmă de fân cosit? Mă doare capul. Urmează o pauză.

Subiectul nu se desparte de predicat prin virgulă.

Dacă între subiect şi predicat se intercalează unele adverbe sau locuţiuni adverbiale nelegate sintactic de propoziţia în care se află (desigur, fireşte, bineînţeles, prin urmare, etc.) acestea se pun între virgule sau între două linii de pauză:

Tu, desigur, vei veni. Tata - fireşte- era îngrijorat. Subiectul multiplu, fiind format din părţi de propoziţie

coordonate, urmează regulile de punctuaţie a părţilor de propoziţie coordonate:

Atenţie!

Atenţie!

Page 25: Lb. Romana - Sintaxa

Predicatul. Subiectul

22 Proiectul pentru Învăţământul

„Drumurile, cărările, casele, copacii par mai vesele şi mai frumoase... în lumina dulce a acestei dimineţi senine de vară.”

(A. Vlahuţă). Subiectul unei interogative directe, parţiale, care începe cu un pronume sau adverb interogativ stă întotdeauna după predicat: Unde pleacă mama? A cui e cartea?

Repetarea subiectului se întâlneşte, în general, în construcţiile literare; de obicei, repetarea are loc după o intercalare:

Văzând Ion cum stau lucrurile, Ion s-a supărat. Mult mai răspândită este reluarea subiectului prin cuvinte

diferite (de obicei substantive şi pronume). Reluarea se întâlneşte şi în construcţii admise în limba literară, cum este, de exemplu, reluarea subiectului printr-un pronume personal însoţit de şi adverbial:

Ion ştia şi el adresa. Reluarea de tip afectiv ca în exemplul Vine el tata! este

frecventă în limbajul familiar. Subiectul cantitativ este folosit pentru a crea senzaţia de

exagerare, de expresie a unei emoţii: A venit la lume !

1.4.4. Probă de autoevaluare Nr. 2

1. Citiţi cu atenţie textele de mai jos şi analizaţi subiectele: a) „Ochii îl priveau mereu, nemişcaţi, cu aceeaşi umbră de spaimă”.

(Liviu Rebreanu) b) „Fiecare nu poate lua cu sine decât faptele lui de bine.” (T. Vianu) c) Al doilea nu băgase de seamă greşelile din text. d) A învăţa este un lucru bun. e) „În liniştea făpturii erai neliniştit” (T. Arghezi) f) Servim zilnic ciorbă caldă. g) S-a spus la radio. Răspunsul se va redacta în spaţiul delimitat de chenar.

Observaţii

Page 26: Lb. Romana - Sintaxa

Predicatul. Subiectul

Proiectul pentru Învăţământul Rural 23

2. Alcătuiţi enunţuri în care subiectul să fie exprimat prin: substantiv propriu compus, pronume demonstrativ, numeral cardinal, adjectiv substantivizat, verb la infinitiv, adverb cu valoare substantivală. Răspunsul se va redacta în spaţiul delimitat de chenar. 3. Daţi câte două exemple de propoziţii fără subiect şi două propoziţii cu subiect multiplu.

Răspunsul se va redacta în spaţiul delimitat de chenar. 4. Scrieţi cazul părţilor de vorbire care au funcţia de subiect, în următoarele

exemple: a) Ai şcolii au plecat în excursie. b) Ştim cu toţii. c) Ai lui sunt în concediu.

Răspunsul se va redacta în spaţiul delimitat de chenar.

Page 27: Lb. Romana - Sintaxa

Predicatul. Subiectul

24 Proiectul pentru Învăţământul

De obicei, cazul subiectului este nominativul, dacă subiectul este exprimat printr-o parte de vorbire care are categoria de caz. Sunt şi situaţii de excepţie, exemplele a), b), c) de la exerciţiul 4 când subiectul stă în alt caz decât în nominativ.

Revedeţi pentru rezolvarea corectă a exerciţiilor pagina 33.

1.5. Răspunsuri la probele de autoevaluare Probă de autoevaluare Nr. 1

1.a) se arătaseră = predicat verbal exprimat prin verb predicativ, modul indicativ; b) „Un cârd de puişori de raţă au ieşit la plimbare./ Cloşca nu se vede, /dar probabil/

că pândeşte în desiş./” au ieşit, nu se vede, pândeşte = predicate verbale exprimate prin verbe

predicative, modul indicativ; probabil = predicat verbal exprimat prin adverb predicativ; c) “Şi tot mergând pe gânduri şi tot plăsmuind şi-aduse aminte de ştiucă./ Scoase

solzul,/ se uită /şi se gândi la stăpâna lui./” şi-aduse aminte = predicat verbal (~ şi-aminti) exprimat prin locuţiune

verbală, modul indicativ; scoase, se uită, se gândi = predicate verbale exprimate prin verbe predicative,

modul indicativ; d) “Duduia Lizuca băgă de seamă/ că toate jivinele, gângăniile şi paserile stăteau

ca de marmură în lumină, ascultând./” băgă de seamă = predicat verbal exprimat prin locuţiune verbală (~ observă),

modul indicativ; stăteau = predicat verbal exprimat prin verb predicativ, modul indicativ; e) “- Hai în pădure!/ Strigară oamenii din faţă./ hai = predicat verbal exprimat prin interjecţie, cu sens apropiat de al imperativului (~ vino!); strigară = predicat verbal exprimat prin verb predicativ, modul indicativ;

Page 28: Lb. Romana - Sintaxa

Predicatul. Subiectul

Proiectul pentru Învăţământul Rural 25

f) “- Na, voinice, calul meu,/ Să mi-l duci la tată-meu./ na = predicat verbal, exprimat prin interjecţie, cu sens apropiat de al imperativului (~ ia!); să duci = predicat verbal exprimat prin verb predicativ, modul conjunctiv; g) „Sunt ani la mijloc/şi încă mulţi vor trece Din ceasul sfânt/ în care ne-ntâlnirăm./” sunt = predicat verbal exprimat prin verbul a fi, predicative, cu sensul de “a trece”; vor trece, ntâlnirăm = predicate verbale exprimate prin verb predicative, modul indicativ; h) „Ce este băiatule,/ eşti bolnav, flăcăule?/” este = predicat verbal exprimat prin verbul a fi, cu sensul de „a se întâmpla”, modul indicativ; i) “- Am fost pe la Braşov, pe la Sibiu/ şi ne-am întors pe Valea Oltului./” am fost, am întors = predicate verbale exprimate prin verbe predicative, modul indicativ.

2. a) “Ca Oltul şi ca stelele, mămucă.” Dorm ca Oltul şi ca stelele.; b) „Repede la platou.” M-am dus repede la platou; „Nimic.” Nimic n-am auzit; c) „...Iară altul după uşă” Iară altul e după uşă; (e = predicat subînţeles ~ a se

afla); 3. a) era îmbrăcată = predicat nominal exprimat prin verbul a fi şi numele predicativ îmbrăcată exprimat prin verb la participiu; era albă = predicat nominal exprimat prin verbul copulativ a fi şi numele predicativ albă exprimat prin adjectiv; b) e al doilea = predicat nominal exprimat prin verbul copulativ a fi şi numele predicativ al doilea exprimat prin numeral; c) e uşor = predicat nominal exprimat prin verbul copulativ a fi şi numele predicativ uşor exprimat prin adverb (e uşor = expresie verbală impersonală); d) este de a învăţa = predicat nominal exprimat prin verbul copulativ a fi şi numele predicativ de a învăţa exprimat prin verb la infinitiv.

4. Covorul din parc era din frunze arămii. (predicat nominal exprimat prin verbul copulativ a fi şi numele predicative din frunze exprimat prin substantiv în acuzativ); Condiţiile erau favorabile pentru sport. (nume predicativ exprimat prin adjectiv). 5. Sunt ani de-atunci. (~ au trecut); Statuia aceasta este de la 1500. (~ datează); Era să cad pe scări. (~ a se întâmpla); Sunt în acest cartier de zece ani. (~locuiesc, trăiesc)

Page 29: Lb. Romana - Sintaxa

Predicatul. Subiectul

26 Proiectul pentru Învăţământul

Reamintim şi alte sensuri alte sensuri ale verbului a fi cu valoare predicativă: a costa, a arăta, a se găsi, a se duce.

Probă de autoevaluare Nr. 2 1. a) ochii = subiect exprimat prin substantiv comun simplu, genul masculin, numărul plural, articulat cu articol hotărât enclitic “i”, cazul nominativ; b) fiecare = subiect exprimat prin pronume nehotărât compus, cazul nominativ; c) al doilea = subiect exprimat prin numeral ordinal cu valoare substantivală, cazul nominativ; d) a învăţa = subiect exprimat prin verb la mod nepersonal, infinitiv, conjugarea întâi; e) subiect inclus în persoana verbului (persoana a doua singular: tu); f) subiect nedeterminat; g) subiect nedeterminat. 2. Câmpulung-Moldovenesc este unul dintre cele mai frumoase oraşe al Moldovei. Aceasta este prietena mea. Cei trei au fost premiaţi. Frumosul din artă îmi încarcă sufletul de bucurie. A informa pe alţii este preocuparea noastră de fiecare zi. Binele cu bine se plăteşte. 3. Plouă. Lalelele, toporaşii şi narcisele sunt flori de primăvară. 4. a) genitiv; b) acuzativ; c) genitiv.

Page 30: Lb. Romana - Sintaxa

Predicatul. Subiectul

Proiectul pentru Învăţământul Rural 27

Bibliografie

1. BELDESCU, G., Contribuţii la cunoaşterea numelui predicativ, Societatea de Stiinţe

Istorice şi Filologice, Bucureşti, 1957. 2. CARAGIU, MATILDA, Sintaxa gerunziului românesc, în SG, vol. II, pag. 61-89. 3. DIACONESCU, PAULA, Rolul elementului verbal în componenţa predicatului

nominal, în SG, vol II, pag. 105-120, 109-123. 4. GUŢU-ROMALO, VALERIA, Sintaxa limbii române. Probleme şi interpretări, EDP,

Bucureşti, 1973, pag. 124-145. 5. GUŢU-ROMALO, VALERIA, Corectitudine şi greşeală (Limba română de azi),

Bucureşti, 1972, pag. 37. 6. HRISTEA, THEODOR, Structura sintactică a poeziei “Şi dacă”, în LR XXIV (1975),

nr. 5, pag. 475-482. 7. IONESCU, LILIANA, Valoarea construcţiilor cu subiect nedeterminat, în SCL, an

XVIII (1967), nr. 4, pag. 413-434. 8. IORDAN, IORGU şi VLADIMIR ROBU, Limba română contemporană, Bucureşti

1978, pag. 411-433, 572-601. 9. PANĂ DINDELEGAN, GABRIELA, Sintaxa limbii române. Partea I. Sintaxa grupului

verbal, CMUB, 1976, pag. 76-84 si 148-156. 10. POPESCU, ŞTEFANIA, Gramatica practică a limbii române cu o culegere de

exerciţii, pag. 374 - 411 – Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. 11. ŞERBAN, V. Sintaxa limbii române. Curs practic, Bucureşti, 1970, pag. 91-116.

Page 31: Lb. Romana - Sintaxa

Atributul.Complementele necircumstanţiale

28 Proiectul pentru Învăţământul

Unitatea de învăţare Nr. 2 ATRIBUTUL. COMPLEMENTELE NECIRCUMSTANŢIALE Cuprins

2.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2 ...............................................28 2.2. Atributul ..........................................................................................29 2.3. Complementele necircumstanţiale ................................................36 2.4. Răspunsuri la probele de autoevaluare .........................................44 Bibliografie .............................................................................................46

2.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 2:

La sfârşitul unităţii de învăţare, studenţii vor fi capabili: • să identifice şi să analizeze corect părţile secundare ale

propoziţiei, respectiv atributul şi complementele necircumstanţiale (direct şi indirect);

• să stabilească corect relaţia determinat / determinant pentru ambele părţi de propoziţie studiate;

• să conştientizeze rolul atributului şi al complementului în vederea unei comunicări exacte, coerente, logice, expresive precum şi în identificarea, caracterizarea sau descrierea obiectelor.

Page 32: Lb. Romana - Sintaxa

Atributul.Complementele necircumstanţiale

Proiectul pentru Învăţământul Rural 29

Părţile secundare de propoziţie

2.2. Atributul

Atributul este partea secundară a propoziţiei care determină

un substantiv sau un înlocuitor al acestuia şi răspunde la una din întrebările: care?, ce fel de?, (a,al,ai,ale) cui?,cât?, câtă?, câţi?, câte? puse cuvântului determinat.

Exemple: De-a lungul drumului drept se-ntinde o pajişte verde. Ce fel de pajişte? – verde; În rezolvarea problemelor ne-au sprijinit efectiv profesorii

noştri. A cui rezolvare? – a problemelor; Munca de coordonare este deosebit de dificilă.

2.2.1. Clasificarea atributului

După partea de vorbire prin care este exprimat, atributul este de mai multe feluri: adjectival, substantival, pronominal, verbal, adverbial, interjecţional.

2.2.1.1. Atributul adjectival

Atributul adjectival este atributul care se exprimă prin:

adjectiv propriu-zis (simplu, compus la orice grad de comparaţie) sau locuţiune adjectivală:

Înota în apa rece a mării. „Pe lespezile calde, şopârle aurii ... clipesc somnoros din

ochi.” (A. Vlahuţă) „Orice om cu minte strânge bani albi pentru zile negre.” (I. Agârbiceanu) cu minte - locuţiune adjectivală (~ chibzuit); verb la participiu (participiu acordat):

Admiram pomii înfloriţi. verb la gerunziu (gerunziu acordat):

„ Neguri fumegânde pluteau în văzduhul adânc al văilor.” (C. Hogaş) numeral cu valoare adjectivală:

A ocupat locul al doilea.

Definiţie

Clasificarea atributului

Page 33: Lb. Romana - Sintaxa

Atributul.Complementele necircumstanţiale

30 Proiectul pentru Învăţământul

„Cele dintâi raze ale soarelui se topiră în ochii celor doi îndrăgostiţi. ” (Emil Gârleanu)

adjective pronominale:

„Pentru ca să nu fie nici o supărare, avea fiecare lumânarea sa...” (I. Slavici)

Ne-am transferat la altă şcoală. Fiecare atlet aleargă pe culoarul său. Câte zile pentru mare ai rezervat în această vacanţă? Atributul adjectival se acordă cu substantivul determinat în

gen, număr şi caz: întunecoasa pădure / întunecoasele păduri; a harnicului elev / a harnicilor elevi; o carte interesantă / unei cărţi interesante. Atributul adjectival care determină două substantive de genuri

diferite, realizează acordul astfel: a) când substantivele de genuri diferite sunt nume de fiinţe,

atributul se pune la pluralul masculin: Leii şi maimuţele agitaţi îşi aşteptau dresorii. b) când substantivele sunt la plural, indiferent de genul lor,

atributul se acordă cu substantivul cel mai apropiat: Munţii şi dealurile frumoase înconjoară oraşul. 2.1.1.2. Atributul substantival Atributul substantival se exprimă prin substantive în cazul

genitiv, acuzativ sau nominativ. Atributul substantival este de trei feluri: genitival,

prepoziţional, apoziţional. Atribut substantival genitival Atribut substantival genitival se exprimă printr-un

substantiv în cazul genitiv, precedat sau nu de articolul posesiv al, a, ai, ale sau de articolul hotărât lui: un stilou al prietenului meu; stiloul lui Andrei.

Răspunde la întrebarea al (a, ai, ale) cui? Atributul substantival genitival stă, de obicei, după

substantivul determinat. El poate fi despărţit de acesta prin alte atribute:

Crestele munţilor sunt înzăpezite. Crestele înalte ale munţilor sunt înzăpezite. Se scaldă în valurile înspumate ale mării. Atributul genitival poate sta şi înaintea substantivului

determinat, situaţie frecvent întâlnită în operele literare: pe al clopotelor bronz. Articolul posesiv care precedă atributul genitival se acordă în

gen şi număr cu substantivul determinat: pe plaiurile însorite ale ţării.

Atenţie!

Observaţie

Page 34: Lb. Romana - Sintaxa

Atributul.Complementele necircumstanţiale

Proiectul pentru Învăţământul Rural 31

Atribut substantival prepoziţional Atribut substantival prepoziţional este exprimat de cele

mai multe ori printr-un substantiv la acuzativ precedat de diferite prepoziţii – de către, spre, cu, fără, în, pentru – ori de adverbele de comparaţie ca sau cât cu valoare de prepoziţie.

„După ce trecu peste un grăunte de piatră cât un munte se trezi la rădăcina crinului.” (Emil Gârleanu)

Drumul spre gară trece printr-un sat de frontieră. Atributul substantival prepoziţional se poate exprima şi printr-

un substantiv la genitiv precedat de o prepoziţie sau de o locuţiune prepoziţională şi răspunde de obicei la întrebarea care?:

„Frunzişoarele din jurul florilor au un neastâmpăr ca şi oamenii.” (I. Simionescu)

Atribut substantival apoziţional este atributul substantival în cazul nominativ, indiferent de cazul cuvântului determinat sau în acelaşi caz cu acesta:

Bădiţa Vasile, învăţătorul, a ieşit la pensie. „M-am dus să-i fac o vizită doamnei Maria Popescu.” (I. L. Caragiale) Apoziţia este de două feluri: simplă şi dezvoltată. Apoziţia simplă se exprimă printr-un substantiv propriu sau

comun: „Fratele său Alexandru îl însoţea.” (Al. Odobescu) Apoziţia dezvoltată se exprimă printr-o îmbinare de cuvinte

formată dintr-un substantiv şi unul sau mai multe atribute: „Frigul, scriitor pe geamuri, / Cu zăpezile se joacă.” (Duiliu Zamfirescu) Un substantiv poate avea două sau mai multe apoziţii simple

sau dezvoltate: a) „Înăuntrul colibei erau o mulţime de lucruri de-ale casei:

ceuane, căuşuri, tivgi cu sare” (M. Sadoveanu) b) „Şi cu această rânduială am rămas noi acum numai trei:

eu, Gâtlan, văru-meu Ioan, moş Bodrângă.” (I. Creangă) În analiza sintactică a propoziţiei întreaga îmbinare de cuvinte

care formează o apoziţie dezvoltată se consideră ca un tot, ca o unitate sintactică. Părţile din care este alcătuită sunt însă analizabile.

2.1.1.3. Atributul pronominal

Atributul pronominal se exprimă prin pronume personale,

reflexive, posesive, demonstrative, relative, interogative, nehotărâte şi negative în cazurile genitiv, acuzativ.

Atributul pronominal se clasifică după modelul celor substantivale în:

atribut pronominal genitival:

Observaţie

Page 35: Lb. Romana - Sintaxa

Atributul.Complementele necircumstanţiale

32 Proiectul pentru Învăţământul

Părerea tuturor este / că lucrarea lui e reuşită. atribut pronominal prepoziţional:

Prieteni de-ai mei au cumpărat flori pentru tine. Lupta împotriva corupţiei a devenit din ce în ce mai acută. Lauda de sine nu miroase a bine. (Proverb) atribut pronominal în dativ (exprimat de obicei prin dativul

posesiv): Îşi luă cărţile de pe masă.

„Şi de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?”

(M. Eminescu) “În negru şi în lacrimi prietenii-mi s-arată.” (A. Macedonski) 2.1.1.4. Atributul verbal Atributul verbal se exprimă prin: verb la infinitiv:

Dorinţa de a cânta i-a fost îndeplinită. verb la supin:

Tema de scris nu e aşa dificilă. „Fântâna era adâncă / şi nu avea nici roată, nici cumpănă / ci

numai o scară de coborât până la apă. /” (I. Creangă) verb la gerunziu (neacordat cu substantivul determinat):

Aud ploaia ţârâind. „Argintarul văzu cloşca cloncănind şi puii piuind” (P. Ispirescu) Atributul verbal exprimat printr-un verb la infinitiv sau la supin

este precedat de prepoziţia de şi, mai rar, de prepoziţia pentru. 2.1.1.5. Atributul adverbial

Atributul adverbial se exprimă prin adverbe precedate de

obicei, de prepoziţia de sau din şi prin locuţiuni adverbiale. adverb:

Camerele de sus nu sunt mobilate. Ziua de astăzi a fost bogată în activităţi sportive. locuţiune adverbială:

Gardul din spate e în reparaţii. „Din mesteacănul de-afară flori îngălbenite curg.”

(O. Goga) „Aşa erau, Darie, nepoate, iernile de odinioară.”

(Zaharia Stancu)

Page 36: Lb. Romana - Sintaxa

Atributul.Complementele necircumstanţiale

Proiectul pentru Învăţământul Rural 33

2.1.1.6. Atributul interjecţional

Atributul interjecţional determină un substantiv şi se exprimă, de obicei, prin interjecţii onomatopeice:

„...nu se auzea decât cântecul greierilor: fiiiir-fiiiir” (I. Al. Brătescu-Voineşti )

Are o viaţă vai şi-amar.

2.2.2. Topica şi punctuaţia atributului

• Atributele aşezate lângă substantivul determinat nu se despart de acesta prin virgulă dacă ele sunt necesare pentru a identifica sau pentru a califica obiectul denumit de regent:

„O suflare de vânt răzleaţă şi molatică se abătu fără de veste peste întinderea înflorită din faţa mea” (C. Hogaş)

• Atributul substantival apoziţional, când apare ca o

precizare sau ca o explicaţie suplimentară, se izolează de restul propoziţiei prin virgule.

Ion Popescu, profesorul, ne-a dat explicaţii amănunţite. • În vorbire aceste atribute sunt izolate prin pauza care se

face între atribut şi cuvântul determinat, iar în scris se izolează prin virgulă (virgule).

• Atributele apoziţionale care determină un substantiv propriu sau un pronume personal sunt, de obicei, izolate:

Ioana, colega mea, a răspuns prompt invitaţiei mele. • Două sau mai multe atribute de acelaşi fel care determină

acelaşi substantiv se despart sau nu prin virgulă, potrivit regulilor generale de punctuaţie a părţilor de propoziţie coordonate.

2.2.3. Valoarea stilistică a atributului

Atributul adjectival exprimat printr-un adjectiv propriu-zis sau prin participiu cu valoare adjectivală poate fi folosit cu valoare stilistică de epitet:

„...alteori zarea, printre copacii din vârful colinei, capătă o adâncime străvezie, limpede.” (L. Demetrius)

Atributele substantivale prepoziţionale se folosesc frecvent cu valoare de epitet:

„Când privesc zilele de-aur a scripturilor române.” (M. Eminescu) Atributele substantivale prepoziţionale precedate de

adverbele de comparaţie ca sau cât au de cele mai multe ori valoare stilistică de comparaţie:

„Pe un deal răsare luna ca o vatră de jăratic, Rumenind străvechii codri şi castelul singuratic.” (M. Eminescu)

Topica şi punctuaţia atributului

Page 37: Lb. Romana - Sintaxa

Atributul.Complementele necircumstanţiale

34 Proiectul pentru Învăţământul

2.2.4. Probă de autoevaluare Nr. 1

1. Se dau textele:

a) “Mulţi scriitori au scris operele lor de frunte în epoca lor de luptă şi de necazuri,

adică tocmai atunci când săvârşeau cele mai grele experienţe de viaţă.” (Al Philippide, S, 374) b) “Gândul că va adormi şi în noaptea aceasta cu pântecul gol şi fără scântei în

sobă dădea oropsitei făpturi frigurile unei îndârjiri dureroase.” (G. Galaction. OA, pag.7)

Cerinţe: a) analizaţi atributele arătând şi cuvântul determinat; b) formulaţi câte o propoziţie în care cuvintele: viaţă, necazuri, aceasta să fie, pe

rând alt fel de atribute decât cele din text. Răspunsul se va redacta în spaţiul delimitat de chenar.

2. Alcătuiţi enunţuri în care să aveţi două apoziţii, respectiv, simplă şi dezvoltată.

apoziţie simplă .............................................................................................................

...........................................................................................................................................

apoziţie dezvoltată .......................................................................................................

...........................................................................................................................................

Page 38: Lb. Romana - Sintaxa

Atributul.Complementele necircumstanţiale

Proiectul pentru Învăţământul Rural 35

3. Alcătuiţi enunţuri în care cuvântul tremurând să fie, pe rând, atribut verbal şi adjectival. atribut verbal .................................................................................................................

...........................................................................................................................................

atribut adjectival ...........................................................................................................

...........................................................................................................................................

4. Arătaţi valoarea stilistică a atributelor din textul de mai jos; Daţi şi alte exemple

de atribute cu diferite valori stilistice. “Iar prin mândrul întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind” (M. Eminescu) Răspunsul se va redacta în spaţiul delimitat de chenar 5. Subliniaţi forma corectă: unei fete frumoase / frumoasă;

cărţii recomandată / recomandate;

unei prietene rar întâlnite / întâlnită;

temperatură şi umiditate stabilă / stabile;

corul şi orchestra dirijată de… / dirijate de …;

puterea sau răbdarea constatată / constatate;

întâlnirile din fiecare an ale absolvenţilor / întâlnirile absolvenţilor din fiecare an;

destinul a multor capodopere / destinul multor capodopere;

Page 39: Lb. Romana - Sintaxa

Atributul.Complementele necircumstanţiale

36 Proiectul pentru Învăţământul

Atenţie ! Revedeţi capitolul “Atributul” şi, în mod, deosebit problemele de acord.

Pentru verificare consultaţi pagina 58 . COMPLEMENTUL

Complementul este partea secundară a propoziţiei care

determină un verb (la mod personal sau nepersonal), un adjectiv, un adverb sau o interjecţie cu funcţia de predicat. Exemple de complemente care determină:

- un verb: A plecat la mare. (verb la mod personal);

„... şi încep a cărăbăni la cireşe în sân.” (I. Creangă) (verb la mod impersonal); - un adjectiv:

„Aşa era mama...plină de minunăţii.” (I. Creangă) - un adverb:

„George cel Voinic sări mai iute decât gândul” (P. Ispirescu) - o interjecţie:

„Hai în codrul cu verdeaţă Und-izvoare plâng în vale” (M. Eminescu)

2.3. Complementele necircumstanţiale

Complementele se împart în două grupe mari:

1. Complemente necircumstanţiale, care arată obiectul asupra căruia se exercită acţiunea sau obiectul căruia i se atribuie ceva:

I-a dăruit un inel prietenei sale. Ce a dăruit? – un inel; Cui a dăruit? – prietenei.

2. Complemente circumstanţiale, care arată de obicei împrejurările în care se petrece acţiunea exprimată de verbul determinat: Când nu mergea la şcoală, muncea toată ziua.

Unde mergea? – la şcoală; Cât muncea? – toată ziua.

Definiţie

Clasificarea complementelor

Page 40: Lb. Romana - Sintaxa

Atributul.Complementele necircumstanţiale

Proiectul pentru Învăţământul Rural 37

Complementele necircumstanţiale sunt: complementul direct; complementul indirect; complementul de agent.

2.3.1. Complementul direct

Complementul direct determină un verb sau o interjecţie cu funcţia de predicat.

El arată obiectul asupra căruia se exercită direct acţiunea exprimată de verbul determinat şi răspunde la întrebările pe cine?, ce?.

Regentul complementului direct poate fi: a) un verb tranzitiv: Mi-am cumpărat o carte. b) o locuţiune verbală:

Voi lua in consideraţie răspunsul tău. c) o interjecţie cu valoarea unui verb tranzitiv: Uite o floare! Iată luna!

Cele mai multe verbe care au un complement direct exprimă

acţiuni. Mai pot avea complement direct verbele care exprimă posesia (a avea, a poseda) şi verbul a putea:

Prietena mea are cărţi interesante. Interjecţiile determinate de complementul direct au sens de

acţiune reală (Haţ!) sau de acţiune realizabilă, sens apropiat de al verbului la imperativ (iacă, iată, uite, na)

Părţile de vorbire prin care se exprimă complementul direct

sunt: a) substantiv (sau substitutul acestuia – pronume sau

numeral cu valoare de substantiv) în acuzativ cu sau fără prepoziţie:

cu prepoziţia pe: L-am văzut pe Ionuţ. „Mihai se aşază la capul podului spre a întâmpina pe

Sinan.” (N. Bălcescu)

fără prepoziţia pe: Calul paşte iarbă. „Codrule, bătrânule, Mişcă-ţi tu poienile” (Şt. O. Iosif)

b) verb la infinitiv, gerunziu sau supin: Nimeni nu îndrăznea a grăi împotriva lui. Seara aud trosnind totul prin casă. După ce terminăm de mâncat, mergem la plimbare.

c) numeral cardinal sau ordinal:

Precizări

Page 41: Lb. Romana - Sintaxa

Atributul.Complementele necircumstanţiale

38 Proiectul pentru Învăţământul

Pe al doilea îl cunosc. Pe amândoi i-am consultat în timp util.

d) pronume: cu prepoziţia pe:

Pe mine nu mă mulţumesc cuvintele tale. fără prepoziţia pe:

Asta n-o pot crede! Aud ceva zdrăngănind înăuntru. De ce nu mă asculţi?

e) interjecţie:

„Într-o iarnă, crivăţul ... zicea: - Vu, vu, vu! / Păziţi-vă,/ că vă îngheţ. ” (P. Ispirescu)

2.3.1.1. Reluarea şi anticiparea complementului direct printr-un pronume personal neaccentuat în acuzativ

Reluarea este obligatorie când complementul direct este

exprimat printr-un substantiv articulat cu articol hotărât şi se află înaintea regentului:

Cartea aceasta o iau cu mine. sau printr-un substantiv propriu sau comun precedat de prepoziţia pe, ori prin pronume personal, posesiv, nehotărât:

Pe Maria / pe ea/ pe fată/ pe aceea/ pe a mea/ pe fiecare o cunosc de mult.

Anticiparea are loc atunci când complementul direct este

exprimat prin pronume personal accentuat în acuzativ, pronume posesiv, demonstrativ sau nehotărât şi este aşezat după regent:

L-am cunoscut pe el/ pe al nostru/ pe acesta/ pe fiecare. Când verbul determinat este la conjunctiv sau infinitiv,

complementul direct exprimat printr-un pronume personal neaccentuat se intercalează între prepoziţia infinitivului sau conjuncţia „să” şi verb:

pentru a-l lămuri; pentru a-l sfătui; pentru a-i plăti; să-l lămureşti (pe el ); să-l sfătuieşti; să-i plăteşti (pe ei).

2.3.1.2. Topica şi punctuaţia complementului direct

Complementul direct poate sta atât după cuvântul determinat, cât şi înaintea acestuia.

Când stă după regent, nu se desparte prin virgulă; aşezat înaintea lui, se desparte sau nu prin virgulă după gradul legăturii lui cu regentul.

2.3.2. Complementul indirect Complementul indirect determină un verb, un adjectiv, un

adverb sau o interjecţie. El arată obiectul căruia i se atribuie acţiunea, însuşirea sau caracteristica exprimată de cuvântul determinat.

Page 42: Lb. Romana - Sintaxa

Atributul.Complementele necircumstanţiale

Proiectul pentru Învăţământul Rural 39

Răspunde la întrebările: cui?, de cine?, de ce?, de la cine?, de la ce?, despre cine, despre ce?, pentru cine? pentru ce? la cine?, la ce?, cu cine?, cu ce?, etc.

Complementului indirect poate determina: un verb (la mod personal sau nepersonal):

I-am mulţumit pentru ajutor. Luptând împotriva discriminării, vom avea o societate mai

bună. o locuţiune verbală:

Gospodina i-a venit de hac lui Zdreanţă.

un adjectiv: „Azor, foarte mulţumit de a-şi găsi stăpânul, deschise gura/ şi

gâfâi mai departe.” (Duiliu Zamfirescu) El este bucuros de oaspeţi. o interjecţie cu valoare verbală:

Vai de capul meu! un adverb:

E bine de tine, dar rău de mine. Părţile de vorbire prin care se exprimă complementul

indirect sunt: a) substantiv, pronume sau altă parte de vorbire cu valoare

de substantiv în: dativ:

Privirea lui dă inimii fiori. Sătulul nu crede celui flămând. Ne-a vorbit despre cei doi. acuzativ, precedat de prepoziţii sau locuţiuni

prepoziţionale: A luptat pentru pace. Se arată blândă faţă de fetele sale. genitiv, precedat de prepoziţii sau locuţiuni prepoziţionale

(asupra, contra, împotriva): A luptat împotriva discriminării. Mergea contra vântului. b) adjectiv precedat totdeauna de prepoziţie: „Tu din tânăr precum eşti, / Tot mereu întinereşti.”

(M. Eminescu - „Revedere”)

Page 43: Lb. Romana - Sintaxa

Atributul.Complementele necircumstanţiale

40 Proiectul pentru Învăţământul

c) verb la infinitiv, gerunziu, supin: M-am hotărât a mă descurca singur. S-a plictisit aşteptând. „- Ivane,/ când te-ai sătura de umblat prin lume / atunci să vii.”

(Ion Creangă) S-a săturat de stat acasă. 2.3.2.1. Reluarea şi anticiparea complementului indirect prin pronumele personal neaccentuat în dativ

Reluarea complementului indirect are loc atunci când este

exprimat prin substantiv, pronume personal (demonstrativ sau relativ în dativ ) sau numeral cu valoare substantivală la cazul dativ şi se află înaintea regentului:

„Vouă vă pune lege, pedepse vă măsoară.” (M. Eminescu)

Băiatului/ lui/ acestuia i-am dat o carte.

Anticiparea se impune atunci când complementul indirect exprimat prin pronume personal (reflexiv) accentuat sau prin pronume demonstrative se află după regent:

I-am dat o carte ei. „- Dă-te jos,/ îi zise ea lui Şofron.” (I. Slavici) Uneori, un verb poate avea mai multe complemente indirecte

coordonate: „Doar holdele cu spice grele răsar din lacrimi şi din sânge”

(O. Goga) Când complementul indirect exprimat printr-un pronume

personal sau reflexiv la dativ determină un verb la infinitiv sau la conjunctiv, el se intercalează între prepoziţia infinitivului sau conjuncţia să şi verb:

pentru a-mi aduce; pentru a-i aduce; sa-mi aducă; să-i aducă. 2.3.2.2. Topica şi punctuaţia complementului indirect

Ca şi complementul direct, complementul indirect poate să

stea atât după cuvântul determinat, cât şi înaintea lui. „Domnul s-a ridicat din tron/ şi a zis către jupâni surâzând...”

(M. Sadoveanu) Când stă imediat după cuvântul determinat nu se desparte

prin virgulă; când se află înaintea cuvântului determinat, folosirea virgulei e în funcţie de legătura dintre acesta şi regent:

„Pentru dânsul nu există lucru/ care să nu fie bun de nimic...” (I. Al. Brătescu-Voineşti)

De lucrul acesta, mi-am dat seama. 2.3.3. Complementul de agent

Complementul de agent determină un verb la diateza pasivă

şi arată de cine este făcută acţiunea exprimată de verbul determinat. Răspunde la întrebarea de cine?, de către cine?.

Page 44: Lb. Romana - Sintaxa

Atributul.Complementele necircumstanţiale

Proiectul pentru Învăţământul Rural 41

Complementul de agent este întotdeauna autorul real al acţiunii, subiectul logic.

Complementul de agent poate determina: un verb la diateza pasivă:

El a fost deranjat de indiscreţia mea. verb la diateza reflexivă cu valoare pasivă:

Plecarea în excursie s-a hotărât de întreaga clasă. un verb la participiu cu sens pasiv:

Eforturile depuse de către conducerea şcolii n-au avut nici un rezultat.

Scrisoarea trimisă de tine n-a ajuns.

Complementul de agent se exprimă printr-un substantiv la cazul acuzativ precedat de prepoziţia de sau de către, printr-un pronume prin orice parte de vorbire folosită cu valoare de substantiv:

A fost lăudat de cei apropiaţi. A fost lăudat de-ai noştri/ de amândoi. Prepoziţia compusă de către se foloseşte, de obicei, înaintea

complementelor exprimate prin substantive ce denumesc persoane, instituţii sau ţări.

2.3.3.1. Topica şi punctuaţia complementului de agent Complementul de agent nu se desparte prin virgulă de verbul

determinat. În topica normală, complementul de agent stă după termenul regent.

În propoziţii interogative, precum şi atunci când se insistă asupra agentului, complementul de agent precedă verbul determinat:

De Eminescu a fost scris poemul „Scrisoarea I”? De Eminescu a fost scris şi nu de altcineva.

Precizare

Page 45: Lb. Romana - Sintaxa

Atributul.Complementele necircumstanţiale

42 Proiectul pentru Învăţământul

2.3.4. Probă de autoevaluare Nr. 2

1. Analizaţi sintactic şi morfologic complementele necircumstanţiale din enunţurile

de mai jos: a) „Pe la mijlocul lanului lăsăm o stelbă de grâu nesmulsă, o lăsăm să-şi scuture boabele sărace în câmp.” (Z. Stancu)

b) „Fata nu spuse nimănui nimic.” (M. Preda) c) „Şi Moromete iar se apuca de legat snopi şi de făcut clăi.”

(M. Preda) d) „Domnul Deleanu, când povestea sau când pleda, era stăpânit de un zbucium meridional.” (I. Teodoreanu)

Pentru analiza corectă a complementelor directe şi indirecte revedeţi paginile 40 - 42.

Răspunsul se va redacta în spaţiul delimitat de chenar.

Page 46: Lb. Romana - Sintaxa

Atributul.Complementele necircumstanţiale

Proiectul pentru Învăţământul Rural 43

2. Alcătuiţi enunţuri în care cuvintele Ana, al doilea, ei, acelaşi (pe, de), a scrie, să fie, pe rând, complement direct şi indirect.

.............................................................................................................................

.............................................................................................................................

.............................................................................................................................

.............................................................................................................................

.............................................................................................................................

.............................................................................................................................

.............................................................................................................................

.............................................................................................................................

.............................................................................................................................

.............................................................................................................................

3. Construiţi câte un enunţ în care complementele directe exprimate prin pronumele

–i, -l, vă, le, să determine un verb la infinitiv şi alte enunţuri în care aceleaşi complemente să determine un verb la conjunctiv.

Model: Nu izbuti decât a-i întărâta mai mult. i complement direct determină verbul a întărâta; A dorit să-l vadă. l complement direct determină verbul să vadă, la conjunctiv. Răspunsul se va redacta în spaţiul delimitat de chenar

Pentru verificare consultaţi pagina 58.

Page 47: Lb. Romana - Sintaxa

Atributul.Complementele necircumstanţiale

44 Proiectul pentru Învăţământul

2.4. Răspunsuri la probele de autoevaluare Probă de autoevaluare Nr. 1 1.a) mulţi = atr. adj. exprimat prin adj. pronominal nehotărât, se acordă în gen, număr şi caz cu subst. determinat “scriitori”, adică masculin, plural, nominativ; lor = atr. pronominal exprimat prin pronumele personal cu valoare posesivă “lor”, determină substantivul “opere” (nu se acordă cu substantivul); de frunte = atr. adjectival exprimat prin locuţiune adjectivală (~valoroase), determină substantivul “opere”; de luptă, de necazuri = atr. substantivale prepoziţionale în acuzativ, exprimate prin substantive cu prepoziţia „de” în cazul acuzativ, determină subst. “epoca”; cele mai grele = atr. adj. antepus, determină subst. “experienţă”, cu care se acordă în gen, număr şi caz; de viaţă = atr. subst. prep. în acuzativ, determină subst. “experienţă”; aceasta = atr. adj. exprimat prin adjectiv pronominal demonstrativ de apropiere, determină subst. “noaptea” cu care se acordă în gen, număr şi caz; gol = atr. adj. exprimat prin adj. propriu-zis, care se acordă în gen, număr şi caz cu subst. determinat “pântec”; oropsitei = atr. adj. antepus, exprimat prin adj. propriu-zis, se acordă în gen, număr şi caz cu subst. “făptură” ; unei îndârjiri = atr. subst. genitival exprimat prin subst. în genitiv, determină subst. “frigurile”; dureroase = atr. adj. exprimat prin adj. propriu-zis (epitet), determină subst. “îndârjiri” cu care se acordă în gen, număr şi caz.

b) Chinurile vieţii l-au determinat să plece. (atr. subst. genitival); Influenţa necazurilor trăite a fost vizibilă în comportamentul din ultima vreme. (atr.

subst. genitival); Faptele acestuia sunt demne de lăudat. (atr. pronominal) .

2. Nică, ştrengarul, personajul operei “Amintiri din copilărie” de Ion Creangă,

reprezintă copilul universal. Mihail Sadoveanu, Ceahlăul prozei româneşti, a dominat prin scrierile sale anul

1904, numit “Anul lui Sadoveanu”.

3. – atr. verbal:

Copilul tremurând aştepta lângă uşă. - atr. adj.:

Mâinile tremurânde ale bunicii mi-au mângâiat sufletul. 4. mândrul = epitet personificator; de argint = epitet; zdrumicate = epitet;

Page 48: Lb. Romana - Sintaxa

Atributul.Complementele necircumstanţiale

Proiectul pentru Învăţământul Rural 45

5. frumoase; recomandate; rar întâlnite; stabile; dirijate de; constatată; întâlnirile din

fiecare an ale absolvenţilor; destinul a multor capodopere.

Probă de autoevaluare Nr. 2

1. o stelbă = complement direct exprimat prin subst. comun, feminin, singular, acuzativ, determină verbul “lăsăm”; boabele = complement direct exprimat prin subst. comun, feminin, plural, acuzativ, determină verbul “să scuture”; nimănui = complement indirect exprimat prin pronume negativ, dativ, determină verbul “nu spuse”; nimic = complement direct exprimat prin pronume negativ, acuzativ, determină verbul “nu spuse”; snopi, clăi = complemente directe exprimate prin subst. comune, cazul acuzativ. de un zbucium = complement indirect, determină verbul la participiu “stăpânit”, exprimat prin subst. în acuzativ cu prep. “de”, neutru, singular;

2. Am văzut-o pe Ana. (complement direct); Am fost la teatru cu Ana. (complement indirect); I-am oferit Anei un ghiocel. (complement indirect); L-am întrecut pe al doilea. (complement direct); Nu m-am înţeles cu al doilea. (complement indirect); Ne-am întâlnit cu ei la olimpiadă. (complement indirect); Doamna dirigintă i-a trimis în tabără pe ei. (complement direct); Despre acelaşi ne-a vorbit astăzi. (complement indirect); L-am văzut pe acelaşi. (complement direct ); Nu ştiam a scrie corect acest enunţ. (complement direct); S-a săturat a scrie aceleaşi teme. (complement indirect). 3. Pentru a vă bine dispune astăzi am cumpărat bilete la concert. L-am vizitat pentru a-l sprijini. M-am ridicat pentru a le ajuta. Este greu să-l / le influenţezi în bine. Părinţii doresc să vă aibă aproape de ei.

Page 49: Lb. Romana - Sintaxa

Atributul.Complementele necircumstanţiale

46 Proiectul pentru Învăţământul

Bibliografie

1. AVRAM, MIOARA, Gramatica pentru toţi, Ed. Academiei, Bucureşti, 1986. 2. CRAŞOVEANU, D. Atributul izolat participial în stilul publicitar, în LL, an. 1975, nr.

1, pag. 15-21. 3. GUŢU-ROMALO, VALERIA, Sintaxa limbii române. Probleme şi interpretări, EDP,

Bucureşti, 1973, pag. 155-208. 4. IONAŞCU, AL., Cu privire la construcţia comparativă în limba română, în SCL, XI,

(1960), nr. 3, pag. 513-517. 5. POPESCU, ŞTEFANIA, Gramatica practică a limbii române cu o culegere de

exerciţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, pag. 412 - 451. 6. POPESCU, ŞTEFANIA, Probleme ale predării atributului şi propoziţiei atributive, în

vol. PGS, pag. 60-75. 7. RIZESCU, I., Observaţii asupra complementului indirect sau al atribuirii, în LR X

(1961), nr. 5, pag. 432-444. 8. ŞUTEU, FLORA, Atribut pronominal sau complement indirect?, în LR, an XI (1962),

nr. 3, pag. 267-276.

Page 50: Lb. Romana - Sintaxa

Complementele circumstanţiale

Proiectul pentru Învăţământul Rural 47

Unitatea de învăţare Nr. 3 COMPLEMENTELE CIRCUMSTANŢIALE Cuprins

3.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3 ............................................... 47 3.2. Complementul circumstanţial de loc .............................................. 48 3.3. Complementul circumstanţial de timp ............................................ 50 3.4. Complementul circumstanţial de mod ............................................ 51 3.5. Complementul circumstanţial de cauză ......................................... 54 3.6. Complementul circumstanţial de scop ........................................... 55 3.7. Complementul circumstanţial condiţional ....................................... 56 3.8. Complementul circumstanţial concesiv .......................................... 57 3.9. Complementul circumstanţial consecutiv ....................................... 58 3.10. Probă de autoevaluare Nr. 1......................................................... 59 3.11. Răspunsuri la probele de autoevaluare ....................................... 61 Bibliografie ............................................................................................ 62 Lucrare de verificare Nr. 1 ..................................................................... 63

3.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 3:

La sfârşitul unităţii de învăţare, studenţii vor fi capabili:

• să recunoască complementele circumstanţiale şi să precizeze circumstanţele exprimate de acestea;

• să identifice părţile de vorbire pe care le determină complementele circumstanţiale;

• să clasifice complementele după termenul determinat în complemente ale verbului, ale adjectivului, ale adverbului şi ale interjecţiei;

• să explice corect topica şi punctuaţia complementelor; • să alcătuiască enunţuri folosind diferite complemente circumstanţiale

exprimate prin părţi de vorbire diferite (substantive şi substitute ale acestora, prin adjective, prin adverbe, prin interjecţii şi prin forme verbale nepredicative).

Page 51: Lb. Romana - Sintaxa

Complementele circumstanţiale

48 Proiectul pentru Învăţământul

Complementele circumstanţiale Complementele circumstanţiale arată, în general, împrejurările

în care se petrece o acţiune: locul, timpul, modul, cauza, scopul, condiţia etc.

După împrejurările pe care le arată, complementele circumstanţiale sunt de mai multe feluri: complemente circumstanţiale de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop, condiţionale, concesive etc.

3.2. Complementul circumstanţial de loc

Complementul circumstanţial de loc determină un verb sau o interjecţie cu funcţia de predicat.

El arată locul unde se petrece acţiunea, punctul de plecare, direcţia sau limita acţiunii.

Răspunde la întrebările: unde?, de unde?, până unde?, pe unde?, încotro? etc.

Exemple: Îmi petrec vacanţa la munte. Unde petrec? – la munte. Mă plimb prin pădure. Pe unde mă plimb? – prin pădure Am plecat din Bucureşti în zori. De unde am plecat? – din Bucureşti. Mergem spre Buşteni. Încotro mergem? – spre Buşteni. „Hai în pădure!” (E. Barbu) Părţile de vorbire prin care se exprimă complementul

circumstanţial de loc sunt: a) substantiv (comun sau propriu), pronume sau alte părţi

de vorbire cu valoare de substantiv, precedate de o prepoziţie sau o locuţiune prepoziţională:

– substantiv (comun sau propriu) cu prepoziţii în acuzativ precedat de prepoziţiile: de la, pe la, pe lângă, de sub, după, dintre, dinspre, de peste, până la, către sau locuţiunile prepoziţionale: dincolo de, departe de, aproape de:

„Ies din scorburi jderii şi mâţele sălbatice...”

(M. Sadoveanu) „Mircea s-a grăbit spre Argeş” (Eusebiu Camilar) -substantiv în genitiv precedat de prepoziţii sau locuţiuni

prepoziţionale:

Clasificarea complementelor circumstanţiale

Page 52: Lb. Romana - Sintaxa

Complementele circumstanţiale

Proiectul pentru Învăţământul Rural 49

El mergea înaintea prietenilor. „Oamenii s-au adunat în jurul mesei.” -substantiv în dativ: Am rămas locului uimită. - pronume cu prepoziţie sau locuţiune prepoziţională: „...l-am privit / până s-au aprins deasupra lui stelele.” (Z. Stancu) El trecea zilnic pe lângă acesta. Nu s-a aşezat lângă nimeni dintre colegii săi. Către cine v-aţi îndreptat atenţia? - numeral cu valoare de substantiv precedat de prepoziţie: Am ajuns cu bine la cei trei. b) adverb de loc cu / fără prepoziţie ori printr-o locuţiune

adverbială de loc:

Îl privea de departe. Rămâi aici pentru o perioadă.

De jur împrejur sunt numai dealuri.

„Capra tâşti! în dreapta,/ tâşti! în stânga/” (P. Ispirescu)

c) printr-un verb la supin: Am fost la scăldat. 1. A nu se confunda complementul circumstanţial de loc

exprimat printr-un substantiv cu prepoziţia pe cu complementul direct precedat de aceeaşi prepoziţie:

- complement circumstanţial de loc: Se aşeză pe scaun. - complement direct: „Greuceanu strânse o dată pe zmeu...” (P. Ispirescu) Complementul direct precedat de prepoziţia pe nu răspunde

niciodată la întrebarea pe ce? 2. Unele atribute exprimate prin adverbe sau substantive

arată locul sau direcţia obiectului denumit prin substantivul determinat: izvorul din pădure; drumul de aici.

3. Când substantivul determinat de atribut provine dintr-un verb, atributul poate arăta punctul de plecare, direcţia sau limita acţiunii: plecarea din oraş; sosirea la Sibiu; plecarea spre munte.

3.2.1. Topica şi punctuaţia complementului circumstanţial de loc Complementul circumstanţial de loc poate sta fie înaintea, fie

în urma termenului regent: Plec în excursie. În excursie, plec.

Atenţie

Page 53: Lb. Romana - Sintaxa

Complementele circumstanţiale

50 Proiectul pentru Învăţământul

Nu se desparte prin virgulă decât atunci când se află înaintea elementului regent şi se insistă asupra lui.

Un verb poate avea două sau mai multe complemente circumstanţiale de loc, coordonate sau necoordonate, aşezate după / înaintea cuvântului determinat:

„Ninge în arie, în sat, în câmp.” (Z. Stancu) „Undeva, în urmă, în zare, se vedeau dealurile ondulate.”

(Z. Stancu)

3.3. Complementul circumstanţial de timp

Complementul circumstanţial de timp determină un verb şi arată timpul când se petrece acţiunea sau durata acţiunii.

Răspunde la întrebările: când?, de când? până când?, cât timp? de câte ori?, etc.

Exemple: Te-am supravegheat zile întregi. Cât timp te-am supravegheat? – zile. După amiaza mă plimb. Când mă plimb? – după amiaza.

Am plecat în zori.

„Cânta din zori şi până-n seară.” (D. Anghel) De când cânta? – din zori. Până când cânta? – până-n seară. „Când mă deşteptai,/ soarele păşise de mult peste

meridiană.../” (C. Hogaş) Părţile de vorbire prin care se exprimă complementul

circumstanţial de timp sunt: a) substantiv, cu sau fără prepoziţie, însoţit sau nu de

adjectiv ori de numeral: - substantiv cu prepoziţie: „Ca s-arăt la bătrâneţe/ Ce-am putut la tinereţe./” (Toma Alimoş) - substantiv fără prepoziţie: A mers aşa luni în şir. - substantiv însoţit de numeral: Două zile a mâncat pe săturate. - substantiv însoţit de un adjectiv pronominal: A tăcut toată ziua.

Page 54: Lb. Romana - Sintaxa

Complementele circumstanţiale

Proiectul pentru Învăţământul Rural 51

b) adverb cu sau fără prepoziţie sau locuţiune adverbială: -adverb fără prepoziţie: A fost odată un împărat... Mâine va fi o zi grea, aşa că mă voi trezi devreme. „De ce trebuie / să dormim ziua / şi să intrăm în Cetate la

Suceava noaptea? ” (M. Sadoveanu) - locuţiune adverbială: Din când în când plec la munte. - adverb cu prepoziţie: „Şi, Doamne, frumos era pe atunci...” (I. Creangă) c) verb la gerunziu, la supin sau la infinitiv precedat de

prepoziţia până sau de locuţiunea prepoziţională înainte de sau dinainte de: - verb la gerunziu: Venind spre tine, mi-am amintit copilăria noastră. - verb la supin: Păsările au năvălit pe ogor după arat. - verb la infinitiv: Pastila trebuie luată înainte de a mânca.

d) adjective precedate de prepoziţia de: Te ştiam de mică. Un verb poate avea două sau mai multe complemente

circumstanţiale de timp coordonate sau necoordonate: „Şi sfârşitul tău veni-va / Azi ori mâne, ori mai apoi!” (G. Coşbuc) 3.3.1. Topica şi punctuaţia complementului

circumstanţial de timp Complementul circumstanţial de timp poate sta după

elementul regent, dar şi înaintea acestuia: Plecăm mâine. Mâine plecăm. Nu se desparte prin virgulă decât atunci când se află înaintea

elementului regent şi este exprimat prin verb la un mod impersonal: Venind la ea, te-am întâlnit.

3.4. Complementul circumstanţial de mod

Complementul circumstanţial de mod arată cum se

desfăşoară acţiunea exprimată de verbul determinat sau cum se înfăţişează însuşirea (caracteristica) exprimată de adjectivul sau adverbul determinat.

Răspunde la întrebările: cum?, cât?, cât de?, în ce fel?, etc. Exemple:

Page 55: Lb. Romana - Sintaxa

Complementele circumstanţiale

52 Proiectul pentru Învăţământul

Fără Elena nu vor câştiga. Cum vor câştiga? - fără Elena. Ai lucrat destul. Cât ai lucrat? – destul. Timpul zboară lin ca gândul. Cât de lin? – ca gândul. Părţile de vorbire prin care se exprimă complementul

circumstanţial de mod sunt: a) substantive, pronume sau alte părţi de vorbire cu

valoare de substantiv, precedate de o prepoziţie sau o locuţiune prepoziţională: - prin substantiv: Conform aşteptărilor a câştigat.

A acţionat în baza hotărârilor luate. - prin pronume: A plecat fără mine. M-am lăsat în baza lui. - prin numeral cu valoare de substantiv: Grupul s-a împărţit în două. b) adverb sau locuţiune adverbială: La ora şase, soarele răsărise de-a binelea. Merge târâş. Abia vorbeşte. Au intrat de-a valma. c) verb la infinitiv precedat de prepoziţie sau la gerunziu:

Venea fără a se grăbi, păşind agale.

d) interjecţie: El venea pâş-pâş.

Complementul circumstanţial de mod este de două feluri:

- complement circumstanţial de mod propriu-zis; - complement circumstanţial de mod comparativ.

Complementul circumstanţial de mod propriu-zis arată

cum se desfăşoară o acţiune sau cum se înfăţişează o însuşire, fără a face comparaţie cu alte acţiuni, însuşiri:

„Visul său se-nfiripează / şi se-ntinde vultureşte.” (M. Eminescu) „Harap-Alb se puse de strajă chiar la uşa ei, / iară ceilalţi se

înşirară tot câte unul-unul./” (I. Creangă) Complementul circumstanţial de mod comparativ se

deosebeşte de cel propriu-zis prin ceea ce arată şi prin felul cum se construieşte.

Page 56: Lb. Romana - Sintaxa

Complementele circumstanţiale

Proiectul pentru Învăţământul Rural 53

Arată cum se desfăşoară o acţiune sau cum se înfăţişează o însuşire în comparaţie cu altă acţiune, însuşire:

„... părul îngrijit de dânsa era încărcat de pere galbene ca ceara...” (I. Creangă)

Pomul este înalt cât casa. Complementul circumstanţial de mod comparativ se

construieşte cu adverbele de comparaţie ca (şi), cât (şi), decât: E mai pregătit decât mine. 3.4.1. Topica şi punctuaţia complementului

circumstanţial de mod Complementul circumstanţial de mod poate sta după

elementul regent, dar şi înaintea acestuia: Fără tine nu va veni. Nu va veni fără tine. Se desparte prin virgulă doar atunci când trebuie evidenţiat. Când complementul circumstanţial de mod stă înaintea

adjectivului sau a adverbului determinat, el se leagă de acesta prin prepoziţia de:

Zboară ca vântul de lin. 3.4.2. Valoarea stilistică a complementului circumstanţial

de mod Complementul circumstanţial de mod poate avea valoare

stilistică de: a) epitet al verbului, calificând acţiunea exprimată de verbul

determinat: Fluieraş de fag /

Mult zice cu drag; / Fluieraş de os, / Mult zice duios; / Fluieraş de soc, / Mult zice cu foc.” („Mioriţa”); b) comparaţie:

„Gânditoare ca o frunte/ De poet.” (M. Eminescu) Lacul strălucea ca oglinda. Se înălţa mândru ca o flamură.

c) repetiţie: Venea repede-repede-repede, deşi glasul se auzea încet, tot

mai încet. Se repetă, de obicei, complementele circumstanţiale

exprimate prin adverbe. Repetiţia poate exprima ideea de superlativ sau o gradare a felului cum se desfăşoară acţiunea (primul complement din exemplu). Al doilea complement realizează

Page 57: Lb. Romana - Sintaxa

Complementele circumstanţiale

54 Proiectul pentru Învăţământul

gradarea prin repetarea adverbului la alt grad de comparaţie (încet, mai încet).

3.5. Complementul circumstanţial de cauză

Complementul circumstanţial de cauză determină un verb

sau un adjectiv şi arată cauza unei acţiuni, a unei stări sau a unei însuşiri.

Răspunde la întrebarea: din ce cauză?. Exemple:

El este lihnit de foame. Din ce cauză este lihnit? – de foame.

„Din pricina dogoarei, mlaştinile sunt uscate peste tot.”

(Emil Gârleanu) A reuşit datorită mamei sale. A murit de bătrâneţe.

Complementul circumstanţial de cauză arată un fapt care s-a

petrecut sau se va petrece înaintea celui arătat prin cuvântul determinat.

Ordinea în care se petrec faptele este următoarea: 1. cauza; 2. efectul.

„Numai iaca se trezeşte înaintea lui cu o babă gârbovă de bătrâneţe. ” (I. Creangă)

Cauza este de bătrâneţe, iar efectul: gârbovă. Părţile de vorbire prin care se exprimă complementul

circumstanţial de cauză sunt: a) substantive sau pronume precedate de prepoziţii sau

de locuţiuni prepoziţionale: „Ochii ni se măriseră de uimire.” (Z. Stancu) Din cauza lui s-a amânat plecarea.

b) adjective propriu-zise sau provenite din participii precedate de prepoziţia de: Nu mai putea de obosită. S-a retras din concurs de fricoasă.

c) verb la gerunziu: Plouând, şi-a luat umbrela.

Un verb sau un adjectiv poate avea două sau mai multe

complemente circumstanţiale de cauză coordonate: „Aşa mai păţi într-o noapte;/ şi a doua zi, de ciudă şi de

mânie, se porni de pe Dealul Balaurului în jos.../” (Al. Odobescu)

Page 58: Lb. Romana - Sintaxa

Complementele circumstanţiale

Proiectul pentru Învăţământul Rural 55

3.5.1. Topica şi punctuaţia complementului circumstanţial de cauză

Complementul circumstanţial de cauză poate sta după

elementul regent, dar şi înaintea acestuia: Din cauza ta a plecat. A plecat din cauza ta. Se desparte prin virgulă atunci când se află în faţa

elementului regent, fără a fi o regulă obligatorie.

3.6. Complementul circumstanţial de scop

Complementul circumstanţial de scop determină un verb şi arată scopul acţiunii exprimate prin verbul determinat.

Răspunde la întrebarea: cu ce scop?. Ex.: Mama a plecat după treburi. Cu ce scop a plecat? – după treburi. În vederea reuşitei, munceşte foarte mult.

Munceşte pentru bani. Se pregăteşte în vederea obţinerii permisului auto. Părţile de vorbire prin care se exprimă complementul

circumstanţial de scop sunt: a) substantiv (sau înlocuitor al acestuia) precedat de

prepoziţie: „Noi pentru viitor ne pregătim,” (N. Labiş) Făcuse mare pregătire pentru ospăţul de nuntă. Am cumpărat cartea pentru ea.

b) verb la infinitiv precedat de prepoziţiile pentru sau spre ori la supin cu diferite prepoziţii: Muncesc pentru a câştiga. Tata a plecat la pescuit.

c) locuţiuni adverbiale:

De aceea am venit. A nu se confunda complementul circumstanţial de scop cu

complementul circumstanţial de cauză. Aceste complemente arată o motivare a acţiunii exprimate de

verbul determinat, dar ordinea acţiunilor este diferită. Indiferent de locul complementului circumstanţial faţă de

verbul determinat, acţiunile se petrec în ordinea următoare: - complementul circumstanţial de cauză cuvântul

determinat; - verbul determinat complementul circumstanţial de scop.

Atenţie

Page 59: Lb. Romana - Sintaxa

Complementele circumstanţiale

56 Proiectul pentru Învăţământul

3.6.1. Topica şi punctuaţia complementului circumstanţial de scop

În general, complementul circumstanţial de scop stă după

elementul regent. În faţa acestuia stă doar când se vrea să fie reliefat:

De bucurie, se zăpăcise. Se zăpăcise de bucurie. Se desparte prin virgulă atunci când este antepus elementului

regent, sau când este postpus dacă este anticipat printr-un corelativ. Un verb poate avea două sau mai multe complemente

circumstanţiale de scop coordonate: „De ce nu voi / pentru nume, pentru glorie să scriu?/” (M. Eminescu)

3.7. Complementul circumstanţial condiţional

Complementul circumstanţial condiţional determină un verb sau un adjectiv şi arată condiţia de care depinde realizarea acţiunii sau a însuşirii exprimate de verbul sau de adjectivul determinat.

Răspunde la întrebarea: cu ce condiţie?. Exemple: În caz de ploaie, ia-ţi umbrela! Cu ce condiţie ia? – în caz de ploaie. „În locul spătarului Ghica, eu nu-ţi trăgeam palme,/ cum a

făcut el...” (Camil Petrescu) În eventualitatea unui insucces voi încerca din nou. Verbul determinat de complementul circumstanţial condiţional

se află la un mod sau timp care arată o acţiune nerealizată, acţiunea urmând să se realizeze dacă se îndeplineşte condiţia exprimată prin complement:

În caz de nevoie vă anunţ. (cu sensul voi anunţa). Părţile de vorbire prin care se exprimă complementul

circumstanţial condiţional sunt: a) substantivele caz, condiţie, ipoteză, eventualitate,

precedate de prepoziţia în sau prin orice alt substantiv la acuzativ precedat de locuţiunea prepoziţională în caz de: În cazul acesta vom aştepta. În condiţiile acestea primesc.

Complementul circumstanţial condiţional exprimat prin aceste substantive este întotdeauna urmat de un atribut: în cazul acesta, în ipoteza unui eşec etc.

Page 60: Lb. Romana - Sintaxa

Complementele circumstanţiale

Proiectul pentru Învăţământul Rural 57

b) substantiv sau pronume la genitiv precedat de locuţiunea prepoziţională în locul: În locul tău, aş fi mai atent.

c) adverbele altfel, astfel, aşa, alminteri: Doar aşa vei câştiga. Alminteri nu vei avea şanse prea mari.

d) verb la gerunziu: Stăruind, îl vei îndupleca. 3.7.1. Topica şi punctuaţia complementului

circumstanţial condiţional În general, complementul circumstanţial condiţional stă în faţa

elementului regent. Se desparte prin virgulă de elementul regent. Un verb sau un adjectiv poate avea două sau mai multe

complemente circumstanţiale condiţionale coordonate: „Dar trăind şi nemurind, te-oi sluji eu, măi badeo!” (I. Creangă)

3.8. Complementul circumstanţial concesiv

Complementul circumstanţial concesiv determină un verb

sau un adjectiv şi arată o împrejurare care ar fi putut împiedica realizarea acţiunii exprimate de verbul sau existenţa însuşirii exprimate de adjectivul determinat.

Răspunde la întrebarea: în ciuda cărui fapt?. Ex.: În ciuda mâhnirii din sufletul lui, părea vesel. Mâhnirea ar fi putut împiedica existenţa însuşirii vesel, dar n-

o împiedică, ci permite existenţa ei, îi face o concesie, permiţându-i realizarea.

Chiar fără sprijinul ei, tot aş fi reuşit. În pofida aparenţelor, el este un copil bun. Contrar eforturilor făcute, tot am pierdut. Raportul de concesie se caracterizează printr-o opoziţie

între acţiunea sau însuşirea exprimată de cuvântul determinat şi ceea ce exprimă complementul concesiv.

Părţile de vorbire prin care se exprimă complementul

circumstanţial concesiv sunt următoarele: a) substantiv în acuzativ precedat de locuţiunea

prepoziţională cu tot (cu toată, cu toţi, cu toate): Cu toate greutăţile drumului, a ajuns la timp.

Page 61: Lb. Romana - Sintaxa

Complementele circumstanţiale

58 Proiectul pentru Învăţământul

b) locuţiunea adverbială cu toate acestea (astea): Cu toate acestea, voi mai lucra câteva ore. Specificul acestui complement concesiv constă în faptul că

pronumele demonstrativ acestea se referă la cele spuse mai înainte; el rezumă propoziţia anterioară.

c) substantiv sau înlocuitorul acestuia la genitiv,

precedat de locuţiunile prepoziţionale în ciuda, în pofida, sau de prepoziţiile împotriva, contra:

În ciuda (pofida) lor, tot voi pleca. Împotriva hotărârii luate, voi mai aştepta. d) verb la gerunziu singur sau precedat de adverbul chiar,

acesta având rolul de a indica sensul concesiv al gerunziului: Lucrând (chiar lucrând) zi şi noapte, tot n-aş termina la timp. e) verb la infinitiv precedat de prepoziţia fără: Fără a-l privi în ochi, i-am ghicit gândurile. Opoziţia şi concesia sunt uneori întărite şi prin adverbul

corelativ totuşi sau tot, care însoţeşte cuvântul determinat: Cu toată osteneala, totuşi (tot) îi ajută. Complementele concesive construite cu prepoziţiile împotriva

şi în contra, precum şi cele exprimate prin verbe la gerunziu sau la infinitiv pot fi confundate cu alte complemente exprimate prin aceleaşi mijloace: - complement indirect: A luptat împotriva asupritorilor. - complement condiţional: Ascultând cu atenţie vei pricepe. - complement de mod: Mă privi fără a clipi.

Pentru a evita confuzia se observă opoziţia dintre acţiunea exprimată de cuvântul determinat şi ceea ce exprimă complementul concesiv.

Topica şi punctuaţia complementului circumstanţial

concesiv. Complementul circumstanţial concesiv precedă, de obicei,

elementul regent şi se desparte prin virgulă de acesta: „Din cauza aceasta, cu toată sărăcia, Humă nu muncea la

nimeni cu ziua.” (Marin Preda)

3.9. Complementul circumstanţial consecutiv

Complementul circumstanţial consecutiv determină un

verb, o locuţiune verbală, un adverb sau un adjectiv şi arată consecinţa unei acţiuni sau a unei însuşiri la care se referă.

Exemple:

Este deştept de minune. Învaţă până la extenuare.

Atenţie

Page 62: Lb. Romana - Sintaxa

Complementele circumstanţiale

Proiectul pentru Învăţământul Rural 59

Părţile de vorbire prin care se exprimă complementul circumstanţial consecutiv sunt:

a) substantive în acuzativ precedate de prepoziţiile de, spre, până la: Era speriat de moarte.

b) verbe la infinitiv precedate de prepoziţiile pentru, spre, până la:

E prea cinstit spre a crede că te-a înşelat. c) verbe la gerunziu: S-a pregătit atât de mult, putând să rezolve orice problemă.

d) verbe la supin: E frumoasă de nedescris. Topica şi punctuaţia complementului circumstanţial

consecutiv De obicei, complementul circumstanţial consecutiv stă după

elementul regent şi nu se desparte prin virgulă de acesta. Atunci când se vrea evidenţierea lui, stă în faţa elementului

regent şi se desparte prin virgulă de acesta: De minune, atât e de deştept.

3.10. Proba de autoevaluare Nr. 1

1. Analizaţi complementele circumstanţiale din textele de mai jos: a) „Ajuns calfă la găitănărie, vorbea frumos şi cu patimă în mijlocul tovarăşilor săi.”

(B. Şt. Delavrancea) b) „Pe un deal răsare luna ca o vatră de jăratic.” (M. Eminescu) c) „Umblam noaptea şi ziua stăteam ascuns.” (M. Sadoveanu) d) „Trecând pârâul şi suind malul stâng, zărirăm turnul înalt al mănăstirii...” (C. Hogaş) e) „Nemaiputându-se duce la munte, Moromete, după oarecari ezitări, îi ceru bani

feciorului lui, Nicolae.” (M. Preda) f) „Boierii, surprinşi mişeleşte pe din dos, fără arme, cădeau fără a se mai împotrivi” (C. Negruzzi) g) În ciuda efortului depus, copilul n-a înţeles nimic. h) În caz de urgenţă mă vor ajuta şi părinţii.

Page 63: Lb. Romana - Sintaxa

Complementele circumstanţiale

60 Proiectul pentru Învăţământul

Răspunsul se va redacta în spaţiul delimitat de chenar. 2. Alcătuiţi enunţuri în care construcţia „la Sinaia” să fie, pe rând, atribut

substantival şi complement circumstanţial de loc. Subliniaţi cuvântul determinat pentru fiecare parte de propoziţie. ..........................................................................................................................

..........................................................................................................................

..........................................................................................................................

3. Construiţi propoziţii în care să aveţi complemente circumstanţiale de loc, de timp,

de mod, exprimate prin adverbe şi locuţiuni adverbiale. Răspunsul se va redacta în spaţiul delimitat de chenar.

Page 64: Lb. Romana - Sintaxa

Complementele circumstanţiale

Proiectul pentru Învăţământul Rural 61

4. Daţi exemple de complemente circumstanţiale de scop şi de cauză exprimate

prin substantiv în acuzativ / genitiv precedate de prepoziţii / locuţiuni prepoziţionale.

Răspunsul se va redacta în spaţiul delimitat de chenar.

Pentru verificare, consultaţi capitolul 3.11., de la pagina 80.

3.11. Răspunsuri la probele de autoevaluare Proba de autoevaluare nr. 1 1. la găitănărie = complement circumstanţial de loc, exprimat prin subst. comun feminin, singular, cu prepoziţia „la”; frumos = complement circumstanţial de mod (determină verbul “vorbea”), exprimat prin adverb provenit din adj. prin schimbarea valorii gramaticale; cu patimă = complement circumstanţial de mod exprimat prin locuţiune adverbială; în mijlocul tovarăşilor = complement circumstanţial de loc exprimat prin subst. comun plural, masculin, genitiv + locuţiunea prep. “în mijlocul”; pe un deal = complement circumstanţial de loc exprimat prin subst. comun, singular neutru, însoţit de articolul nehotărât “un”, acuzativ + prep. “pe”; noaptea, ziua = complement circumstanţial de timp, exprimat prin adv. de timp; trecând, suind = complemente circumstanţiale de timp exprimate prin verbe la gerunziu, conjugarea a III-a (trecând) şi a IV-a (suind); nemaiputându = complement circumstanţial de cauză exprimat prin verb la gerunziu, forma negativă, conjugarea a II-a;

Page 65: Lb. Romana - Sintaxa

Complementele circumstanţiale

62 Proiectul pentru Învăţământul

după oarecari ezitări = construcţie temporală, izolată; mişeleşte = complement circumstanţial de mod exprimat prin adv. de mod, format prin derivare; pe din dos = complement circumstanţial de loc exprimat prin locuţiune adverbială de loc; fără arme = complement circumstanţial de mod exprimat prin subst. cu prep. simplă “fără”, în acuzativ, comun, plural, feminin; fără a se împotrivi = complement circumstanţial de mod exprimat prin infinitivul reflexiv cu prep. “fără”, conjugarea a IV-a; în ciuda efortului = complement circumstanţial concesiv exprimat prin subst. în genitiv, cu loc. prep. „în ciuda”; în caz de urgenţă = complement circumstanţial condiţional exprimat prin subst. precedat de loc. prep. „în caz de”;

2. Plecarea la Sinaia va fi dimineaţa devreme. - atr. subst. prep., determină subst. provenit din infinitivul lung, articulat: “plecarea”;

Plecând la Sinaia, vom schia cu multă plăcere.

- complement circumstanţial de loc, determină verbul “plecând”; 3.

– complement circumstanţial de loc: Locuiesc aproape. (adverb); Alerg zilnic, de jur împrejur. (locuţiune adverbială);

- complement circumstanţial de mod: Vorbea corect. (adverb) Păşea târâş-grăpiş. (locuţiune adverbială)

- complement circumstanţial de timp: A venit târziu. (adverb) Ne vizita din când în când. (locuţiune adverbială) 4.

– complement circumstanţial de scop: Se pregăteşte pentru examen / în vederea examenului. (acuzativ / genitiv)

- complement circumstanţial de cauză: Din pricina zăpezii, maşina a derapat. (subst. la genitiv + loc. prep. “din pricina”) Mi-a fost rău de foame. (acuzativ).

Bibliografie

1. GUŢU-ROMALO, VALERIA, Sintaxa limbii române. Probleme şi interpretări, EDP, Bucureşti, 1973, pag. 155-208.

2. IONAŞCU, AL., Cu privire la construcţia comparativă în limba română, în SCL, XI, (1960), nr. 3, pag. 513-517.

3. POPESCU, ŞTEFANIA, Gramatica practică a limbii române cu o culegere de exerciţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1984, pag. 452-475.

4. RIZESCU, I., Observaţii asupra complementului indirect sau al atribuirii, în LR X (1961), nr. 5, pag. 432-444.

5. ŞUTEU, FLORA, Atribut pronominal sau complement indirect?, în LR, an XI (1962), nr. 3, pag. 267-276.

Page 66: Lb. Romana - Sintaxa

Complementele circumstanţiale

Proiectul pentru Învăţământul Rural 63

Lucrare de verificare Nr. 1

1. Analizaţi părţile principale de propoziţie din textele de mai jos: 2.80p

a) „Din coşurile înalte ale fabricilor gâlgâie rotocoale negre de fum şi se risipesc

molatic în zarea nesfârşită.” (Al. Vlahuţă)

b) „Un om înalt, subţire şi drept s-a ridicat din umbra unei sălcii. Avea o faţă cu trăsături fine şi ochii îi erau vii şi inteligenţi.”

(M. Sadoveanu) c) Îşi dădea bine seama de situaţia grea în care se afla. 2. Daţi câte două exemple de propoziţii cu subiect inclus, subînţeles şi subiect

nedeterminat. 0.60p

Pentru o rezolvare corectă, revedeţi capitolul 1.4.1.Clasificarea subiectelor.

3. Daţi câte un exemplu, în propoziţie, de subiect exprimat prin substantiv provenit din numeral, pronume, verb la participiu, adverb şi interjecţie. 0.50p

4. Construiţi trei enunţuri în care predicatul verbal să fie exprimat prin: verbe la diferite moduri predicative, locuţiuni verbale şi interjecţii. 0.30p

5. Construiţi două enunţuri în care să aveţi predicate nominale cu nume predicative exprimate prin adjective şi adverbe. 0.40p

Pentru o rezolvare corectă a exerciţiilor 4 şi 5, revedeţi capitolele 1.3.1.

Clasificarea predicatelor, respectiv 1.3.2. Numele predicativ. 6. Analizaţi atributele şi complementele din textele de mai jos: 2.60p a) „De-aici porneşte marele braţ al Dunării – canalul Borcea – care trece prin faţa

oraşului Călăraşi.” (Al. Vlahuţă) d) „Tovarăşii de odinioară erau mai întristaţi decât în anul `76.”

(M. Sadoveanu) e) „Deasupra capetelor obosite şi moţăinde ale celor doi mineri se auzea un bâzâit

neîntrerupt.” (Geo Bogza)

7. Construiţi enunţuri în care să existe complemente circumstanţiale de loc, de timp şi de mod exprimate prin: adverbe de loc, de timp şi de mod. 0.90p

8. Completaţi spaţiile libere cu complementele circumstanţiale corespunzătoare. Arătaţi felul acestora. 0.60p

Codrii freamătă de ................................... (din ce cauză?) apelor. Râurile au secat ............................ (unde?) .......................................(din cauza?). Prietena mea se pregăteşte ....................................... (cum?) ............................. (în

ce scop?). ......................... (când?) am plecat în excursie. Oficiu: 1p Total: 10p

Page 67: Lb. Romana - Sintaxa

Complementele circumstanţiale

64 Proiectul pentru Învăţământul

Criterii de evaluare:

1. Analiza părţilor principale de propoziţie: 0.20p x 14 = 2.80p; 2. Alcătuirea a câte două propoziţii cu fiecare tip de subiect: 6 x 0.10 = 0.60p; 3. Pentru fiecare enunţ corect: 5 x 0.10p = 0.50p; 4. Pentru fiecare predicat corect: 0.10p x 3 = 0.30p; 5. Pentru fiecare predicat nominal: 0.20p x 2 = 0.40p; 6. Pentru recunoaşterea şi analiza fiecărei părţi secundare de propoziţie :

0.20 x 13 = 2.60 p; 7. Pentru fiecare complement : 0.30p x 3 = 0.90p; 8. Completarea corectă a spaţiilor cu cele şase complemente: 6 x 0.10p = 0.60p; Pentru corectitudinea exprimării şi aspectul lucrării: 0.30p.

Page 68: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

Proiectul pentru Învăţământul Rural 65

Unitatea de învăţare Nr. 4 SINTAXA FRAZEI

Cuprins

4.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 4 ............................................... 65 4.2. Noţiuni introductive ........................................................................ 66 4.3. Propoziţii coordonate ..................................................................... 68 4.4. Propoziţii subordonate .................................................................... 70

4.4.1. Propoziţii subordonate necircumstanţiale ......................... 70 4.4.2. Propoziţii subordonate circumstanţiale ............................. 80

4.5. Probă de autoevaluare Nr. 2........................................................... 89 4.6. Răspunsuri la probele de autoevaluare .......................................... 91 Bibliografie ............................................................................................ 93 Lucrarea de verificare Nr. 2 .................................................................. 94 Bibliografie selectivă ........................................................................... 96

4.1. Obiectivele unităţii de învăţare nr. 4:

La sfârşitul unităţii de învăţare, studenţii vor fi capabili:

• să realizeze corespondenţa dintre sintaxa propoziţiei şi sintaxa frazei; • să realizeze exerciţii de expansiune a părţilor de propoziţie în

subordonate corespunzătoare şi de contragere a acestora în părţi de propoziţie;

• să construiască fraze şi să conştientizeze rolul propoziţiei principale în frază;

• să folosească corect punctuaţia şi să justifice topica frazei (locul propoziţiilor subordonate faţă de propoziţia regentă) în vederea realizării unei comunicări corecte, logice, expresive.

Page 69: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

66 Proiectul pentru Învăţământul

4.2. Noţiuni introductive

Fraza este o unitate sintactică de sine stătătoare, alcătuită

din îmbinarea a două sau mai multe propoziţii. În general, numărul propoziţiilor dintr-o frază este egal cu

numărul predicatelor exprimate: „Fiecare vietate pândeşte altă vietate, 1/ o adulmecă,2/ o

prinde,3/ o înghite.4/” (Z. Stancu) ( patru predicate, patru propoziţii) Uneori în fraze pot fi şi propoziţii cu predicatul verbal sau cu

verbul copulativ (din componenţa predicatului nominal) neexprimat: „Evul e un cadavru 1/– Paris al lui mormânt.2/” (e al lui)

(M. Eminescu) 4.2.1. Tipuri de propoziţii Propoziţiile dintr-o frază pot fi: - principale; - secundare (subordonate). Propoziţiile principale sunt cele care nu depind de altă

propoziţie. Propoziţiile secundare depind de o altă propoziţie, denumită

regentă. Desprinse din frază, propoziţiile principale pot exprima

singure o comunicare. Cuvântul determinat de propoziţia subordonată (cuvânt care

aparţine regentei) se numeşte regent sau termen regent. Între propoziţia secundară şi propoziţia pe care o determină

este un raport de subordonare. O propoziţie secundară poate avea ca regentă o propoziţie

principală sau o propoziţie secundară. Etapele analizei sintactice a frazei:

1. sublinierea predicatelor şi felul acestora; 2. sublinierea elementelor de relaţie; 3. delimitarea frazei în propoziţii; 4. felul propoziţiilor şi exprimarea raporturilor dintre ele; 5. schema frazei.

După delimitarea frazei trebuie să evidenţiem, în primul rând, propoziţia / propoziţiile principale.

Exemple: „Şi se făcu nuntă mândră şi frumoasă,1/ cum n-a fost alta pe

faţa pământului.2/” (M. Eminescu) 1. felul predicatelor:

se făcu = predicat verbal; n-a fost = predicat verbal.

2. elementele de relaţie:

Definiţie

Clasificarea propoziţiilor dintr-o

frază

Atenţie!

Atenţie!

Page 70: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

Proiectul pentru Învăţământul Rural 67

şi = conjuncţie coordonatoare copulativă; cum = adverb relativ, cu rol de conjuncţie subordonatoare.

3. felul propoziţiilor: P1 = propoziţie principală, regentă pentru P2; P2 = propoziţie secundară (atributivă) determină cuvântul „frumoasă” din P1.

5. schema frazei: 1

2 „Vino mâine la mine1/, să mergem la plimbare2/, Ca să-ţi fac cunoştinţă cu o privighetoare.3/”

(V. Alecsandri) Propoziţia 1 este principală şi regenta propoziţiei 2; propoziţia

2 este secundară şi regenta propoziţiei 3; propoziţia 3 este secundară şi are ca regentă o propoziţie subordonată:

1 2 3 O frază poate avea una sau mai multe propoziţii principale: „Budulea cel bătrân venea acum tot a doua săptămână la

oraş 1/ şi le spunea drumeţilor 2/că are un fecior3/, care e dascăl la doi copii de domn...4/” (I. Slavici)

Propoziţiile 1 şi 2 sunt principale, propoziţia 3 este secundară,

având ca regentă propoziţia 2, iar propoziţia 4 este tot secundară şi are ca regentă propoziţia secundară 3.

1 + 2 3 4 4.2.2. Tipuri de fraze Îmbinarea propoziţiilor în frază se realizează prin raportul de

coordonare (reprezentat grafic cu semnul +: 2 + 3) sau prin raportul de subordonare (reprezentat grafic printr-o săgeată orientată de la propoziţia subordonată la regenta sa).

Raportul de coordonare se realizează între propoziţii de acelaşi fel:

a) numai între propoziţii principale: Am stins lumina 1/şi am adormit repede2/, pentru că era linişte.3/ 1 + 2 3 b) numai între propoziţii subordonate care determină acelaşi

cuvânt din propoziţia regentă: Am început 1/ să învăţ 2/ şi să scriu.3/ 1 2 + 3 După raporturile existente între propoziţiile unei fraze, putem

avea următoarele tipuri de fraze: frază formată numai prin coordonare:

Clasificarea frazelor

Page 71: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

68 Proiectul pentru Învăţământul

„Uşa se deschise ¹/ şi drept în faţa lui Dan se ivi un om înalt, cu fruntea mare, ²/ iar pe creştet avea un fes mic. ³/”

(M. Eminescu - „Sărmanul Dionis”) 1 + 2 + 3 frază formată numai prin subordonare:

„Totuşi Nicoară hotărâse în taina inimii lui¹/ să nu ocolească locul ²/ unde trăise biata sa mamă, Calomfira. ³/”

(M. Sadoveanu - „Nicoară Potcoavă”) 1 2 3 frază formată prin coordonare şi prin subordonare:

„După aceea, Budulea a venit la mine ¹/ şi m-a rugat ²/ să-i scriu lui Huţu, ³/ pentru ca să vie acasă. /”

(I. Slavici - „Budulea Taichii”) 1 + 2 3 4

4.3. Propoziţii coordonate

Raportul de coordonare între propoziţii poate fi realizat: a) prin juxtapunere (alăturare): „Nourii curg1/, raze-a lor şiruri despică2/, Streşine vechi casele-n lună ridică.3/”

(M. Eminescu) b) prin conjuncţii: Vântul bătea 1/şi ploua torenţial peste sat.2/ c) prin îmbinarea juxtapunerii cu coordonarea: A fost acasă1/, s-a odihnit 2/şi a plecat înapoi la muncă.3/ Propoziţiile coordonate pot urma una după alta sau pot fi

despărţite prin propoziţii subordonate: “Oamenii vedeau 1/ că se joacă soarta lor,2/ dar şovăiau.3/ ”

(Camil Petrescu) 1 + 3 2 4.3.1. Felurile propoziţiilor coordonate Propoziţiile coordonate pot fi: a) copulative, când prin conţinutul lor propoziţiile sunt

prezentate ca asociate. Conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale: şi; nici; precum şi;

şi…, şi…; nici…, nici… . “Nici le umflă vântul, 1/ nici fug sunând.2/” (M. Sadoveanu)

Realizarea raportului de coordonare

Page 72: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

Proiectul pentru Învăţământul Rural 69

b) disjunctive, când prin conţinutul lor propoziţiile se exclud una pe alta.

Conjuncţii: sau; ori; sau…,sau…; ori…, ori… . “Ori te poartă cum ţi-e vorba, 1/ori vorbeşte cum ţi-e portul.2/” (folclor) Ai auzit 1/sau ţi s-a părut?2/ “De-o fi senin1 / ori de va fi furtună, 2/” (M. Beniuc) c) adversative, când prin conţinutul lor propoziţiile se opun

una alteia, fără a se exclude: Conjuncţii specifice: dar; iar; însă; ci. “Seca Lenca nu ne dădea lumânare, 1/ ci trebuia să ne

cumpărăm noi din banii noştri.2/” (M. Sadoveanu) Problemele erau uşor de formulat,1/ dar erau dificil de

rezolvat.2/ d) conclusive, când propoziţia arată o urmare, o concluzie a

acţiunii exprimate în prima propoziţie: Conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale: deci; aşadar; prin

urmare; de aceea; în concluzie etc. Am învăţat,1/ aşadar ştiu lecţia.2/ “O luptă-i viaţa,1/ deci te luptă2/” (George Coşbuc) Spre deosebire de celelalte conjuncţii coordonatoare care

sunt aşezate între propoziţiile coordonate, conjuncţiile însă, deci, aşadar apar deseori în interiorul propoziţiei coordonate:

“Ignat se apropia de patruzeci de ani, 1/ era deci cu vreo şaptesprezece ani mai mare ca Ion…2/”

(Camil Petrescu) Conjuncţia coordonatoare şi are uneori valoare de conjuncţie

adversativă cu sensul dar sau iar: Tu să citeşti 1/ şi (iar) ei să asculte.2/ “Femeia auzea vorbele,/ şi (dar) nu le pricepea rostul./” (L. Rebreanu) 4.3.2. Punctuaţia propoziţiilor coordonate Se despart prin virgulă: a) coordonatele juxtapuse; b) coordonatele copulative legate prin conjuncţia nici; c) coordonatele copulative legate prin conjuncţia şi...,şi...

sau prin locuţiunea precum şi; d) coordonatele disjunctive legate prin sau...,sau...;

ori...,ori...; e) coordonatele adversative şi cele conclusive, indiferent de

conjuncţiile prin care sunt legate.

Page 73: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

70 Proiectul pentru Învăţământul

4.4. Propoziţii subordonate

Propoziţia subordonată determină un cuvânt din propoziţia regentă şi îndeplineşte în frază, funcţia unei părţi de propoziţie a regentei:

“Pe malul apei se-mpletesc cărări 1/ Ce duc la moară.2/” (George Coşbuc) Care cărări? – ce duc la moară – funcţia de atribut; Cine seamănă vânt 1/ culege furtună.2/ (Proverb) Cine culege? – cine seamănă vânt – funcţia de subiect. De obicei, propoziţiile subordonate corespund părţilor

secundare ale propoziţiei şi au denumiri corespunzătoare: atributive, completive directe, circumstanţiale de mod etc., dar există şi subordonate care corespund părţilor principale: subordonate subiective sau predicative.

Propoziţiile subordonate se împart în două grupe mari:

• subordonate necircumstanţiale: atributive, completive directe şi indirecte, completive de agent, subiective şi predicative;

• subordonate circumstanţiale: de loc, de timp, de mod, etc..

4.4.1. Propoziţii subordonate necircumstanţiale

4.4.1.1. Propoziţia subiectivă

Propoziţia subiectivă este propoziţia subordonată care

îndeplineşte funcţia de subiect al altei propoziţii (regenta). După felul de exprimare a predicatului propoziţiei regente,

subordonata subiectivă poate arăta obiectul care face acţiunea, sau care are caracteristica exprimată de predicatul regentei ori un fapt oarecare.

P.P SB. Ex.: Se cunoaşte ¹/că nu te-ai informat suficient ²/ P.P. SB. E util ¹/să citeşti cât mai mult. ²/ P.P. SB. Cine ştie carte,¹/are patru ochi. ²/ Subiectul unei propoziţii se poate dezvolta într-o subiectivă

(procedeul se numeşte expansiune): Frumosul îţi atrage atenţia întotdeauna. Ce este frumos/ îţi atrage atenţia întotdeauna./

Clasificarea propoziţiilor subordonate

Page 74: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

Proiectul pentru Învăţământul Rural 71

Subiectiva se poate restrânge devenind parte de propoziţie (subiect):

Cine este harnic/ îşi atinge toate scopurile./ Harnicul îşi atinge toate scopurile. Subiectiva are ca elemente regente:

a) verbele a trebui şi a fi folosite cu valoare impersonală şi

de alte verbe folosite ca impersonale (a plăcea, a conveni, a ajunge, a rămâne) care apar uneori precedate de un pronume personal la dativ sau la acuzativ:

Trebuie¹/ să plecăm ²/. Era1 /să cad2/. Îi place¹/ să călătorească2/. Îmi place/ să călătoresc. Ajunge/ cât ai citit/ Rămâne/ cum am stabilit./

b) verb personal: Cine ştie carte/ are patru ochi./ c) verbe reflexive impersonale – se ştie, se crede, se

aude, se zice, se întâmplă, se cuvine, se cade, se poate, se vede, se pare, se încearcă, se aude etc.:

Se vede ¹/că a învăţat²/. d) verbe la diateza pasivă cu valoare impersonală - este

dat, este hotărât, este ştiut, este predestinat, e admis, e permis, i-a fost scris, i-a fost dat, etc.:

Este ştiut¹/ că vei pleca în armată²/. e) expresii verbale impersonale – e uşor, e greu, e firesc, e

util, e necesar, e bine, e rău, e normal, e admis, etc.: E uşor ¹/ a scrie versuril²/ . (M. Eminescu) Expresiile verbale impersonale au funcţie sintactică de

predicate nominale şi verbul a fi se poate folosi la oricare mod predicativ, iar adverbul de mod poate să primească grade de comparaţie: ar fi bine, ar fi foarte bine, etc.

În ceea ce priveşte topica, adverbul de mod poate sta şi înaintea verbului copulativ: normal e; rău ar fi, etc.

f) adverbe sau locuţiuni adverbiale predicative – destul,

sigur, desigur, fireşte, pesemne, bineînţeles, poate, fără îndoială, cu siguranţă, probabil:

Desigur/ că vom ajunge înaintea lor./ Fără îndoială/ că vom cunoaşte rezultatele la timp./ Valoarea expresivă a subiectivei Subiectivele sunt preferate pentru enunţuri sentenţioase în

maxime şi proverbe.

Atenţie

Page 75: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

72 Proiectul pentru Învăţământul

De asemenea, ele materializează situaţii cu un puternic conţinut afectiv (dorinţă, necesitate, posibilitate, îndoială, siguranţă, afirmaţie categorică), implicând via participare a subiectului vorbitor la cele comunicate:

SB. SB. Desigur¹/ că voi veni ²/dar se poate³/ să întârzii4/.

Propoziţiile subiective pot fi introduse prin:

- pronume relative: care, cine, ce, câte; - adverbe relative: unde, când, cum:

E greu/ când nu ajungi la timp./ Se ştie/ cum a reuşit./ Se cunoaşte/ unde a fost tăiat./

- conjuncţii subordonatoare: că, să, dacă, ca...să: S-ar crede/ că a plecat din ţară./ Nu se ştie/ dacă ne vom întâlni mâine./

Topica şi punctuaţia subiectivei Propoziţia subiectivă stă, de obicei, după regentă, dar poate

sta şi înaintea regentei şi nu se desparte de aceasta prin virgulă. Când subiectivele sunt reluate în regentă printr-un pronume

demonstrativ sau nehotărât cu funcţie de subiect, se despart de regentă prin virgulă:

Cine va lua media cea mai mare/, acela va fi premiat. /

4.4.1.2. Propoziţia predicativă

Propoziţia predicativă îndeplineşte funcţia de nume predicativ pe lângă un verb copulativ din regentă.

Este singura excepţie din interiorul corespondenţei dintre sintaxa propoziţiei şi sintaxa frazei pentru că nu corespunde, de fapt, unui predicat, ci numelui predicativ dintr-un predicat nominal incomplet (din regentă).

Propoziţia predicativă echivalează numele predicativ pe lângă verbul copulativ din regentă:

P.P. PR. Ex.: Casa e¹/ cum o ştii. ²/ cum o ştii = neschimbată – nume predicativ; Propoziţia predicativă apare pe lângă verbele copulative

care intră în componenţa predicatelor nominale: a deveni, a fi, a se face, a rămâne, a ieşi, a ajunge, a

însemna, a părea, a se numi. Pe lângă verbele copulative de mai sus urmează o propoziţie

cu funcţie de nume predicativ.

Page 76: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

Proiectul pentru Învăţământul Rural 73

Regenta predicativei are subiect şi este incompletă din punct de vedere al predicatului, adică are predicat nominal incomplet, lipsindu-i numele predicativ.

Predicativa poate fi introdusă prin: pronume relative - care, cine, ce, câţi, cel (cei) ce, ceea

(cele) ce, sau nehotărâte - oricare, oricine, orice, etc.: Întrebarea este¹/ cine (care) a fost mai bine pregătit ²/. Premiul este¹/ al oricui ar învăţa bine²/.

adverbe comparative sau locuţiuni conjuncţionale

comparative - cum, ca şi cum, după cum, cât, etc.: Lucrurile sunt¹/ cum sunt ²/. Petrecerea este¹/ cum ţi-ai dorit-o²/. conjuncţiile - că, să, ca…să, dacă, de:

Sarcina ta este¹/ să mă înveseleşti pe mine ²/. Întrebarea este¹/ dacă va câştiga²/. Pomii par¹/ că au înflorit²/. Propoziţia predicativă poate avea două sau mai multe

regente: A fost ¹/ este²/ şi va fi ³/cum ai dorit tu. 4/ 1 + 2 + 3 4 O regentă poate avea două sau mai multe subordonate

predicative: Convingerea noastră este ¹/ că a înţeles²/ şi că îşi va face

datoria. ³/ 1

2 + 3 Unele fraze sunt alcătuite dintr-o propoziţie subiectivă, un

verb copulativ şi una sau mai multe propoziţii predicative. În astfel de fraze, verbul copulativ îndeplineşte rolul de

propoziţie regentă atât a propoziţiei subiective, cât şi a propoziţiei predicative:

SB. PP. PR. Ceea ce este important ¹/ este ²/ că şi-a făcut datoria. ³/ SB. P.P. PR. Dacă n-a venit/ înseamnă/ că nu-l interesează expunerea./ Topica şi punctuaţia predicativei Propoziţia predicativă stă de obicei după verbul copulativ din

regentă. Ea poate fi aşezată şi înaintea regentei, dacă vorbitorul vrea să scoată în evidenţă cele spuse prin propoziţia predicativă:

Pădurea părea ¹/ că nu mai are sfârşit.²/ Cum e acesta ¹/ e şi celălalt.²/ Propoziţia predicativă nu se desparte prin virgulă de regenta

ei.

Page 77: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

74 Proiectul pentru Învăţământul

4.4.1.3. Propoziţia atributivă

Propoziţia atributivă este propoziţia subordonată care îndeplineşte funcţia de atribut al unui substantiv sau substitut de substantiv (pronume, numeral) din regentă.

Ex. P.P. AT. Am cumpărat cartea ¹/pe care mi-ai recomandat-o. ²/ AT. Noi,/ care i-am fost colegi,/l-am sfătuit sincer în alegerea

profesiei./ AT. Cei trei/, care au fost premiaţi/, au plecat în excursie./

Propoziţia atributivă este de două feluri: - atributivă propriu-zisă;

- apozitivă. Atributul unei propoziţii poate fi dezvoltat într-o propoziţie atributivă (procesul se numeşte expansiune):

Spectacolul acesta a fost superb. Spectacolul /pe care l-am văzut /a fost superb./ Prin restrângere /contragere, o atributivă devine parte de

propoziţie – atribut: Am citit cărţile¹/care mă interesau pentru bacalaureat.²/ (P1 – PP ; P2 – AT. ) Am citit cărţile necesare pentru bacalaureat. Propoziţia atributivă se introduce prin: a) pronume relative:

I-am felicitat pe elevii ¹/care au luat premii la olimpiadă. ²/ Întrebarea/ pe cine aş prefera în locul tău/ a fost neaşteptată./ Şcoala/ în care am învăţat/ a fost renovată şi modernizată./

b) adverbe relative: Locul¹/ unde m-am născut ²/ este mereu viu în inima mea.¹/

c) conjuncţii: A sosit momentul ¹/să plecăm. ²/ O regentă poate avea două sau mai multe subordonate

atributive: Am vândut casa¹/ pe care o aveam de la bunica mea²/ şi în

care am copilărit. ³/ 1

2 + 3

Topica şi punctuaţia atributivei Propoziţia atributivă poate sta după regentă sau poate fi

intercalată în propoziţia regentă:

Page 78: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

Proiectul pentru Învăţământul Rural 75

Mihai Eminescu a scris poezii/ care l-au situat printre cei mai de seamă poeţi ai noştri./

Florile toamnei¹/ care mă bucură cel mai mult ²/ sunt crizantemele.¹/

După legătura cu termenul determinat, marcată în pronunţare prin pauză în intonaţie, iar în scris prin punctuaţie, propoziţiile atributive sunt:

- izolate (numite uneori şi explicative); - neizolate (numite uneori determinative).

Atributivele izolate se despart în scris de termenul determinat prin virgulă sau prin linie de pauză. Se poate renunţa la ele, fără să fie afectat sensul frazei. Ele aduc, în general, o explicaţie suplimentară şi au în rostire o intonaţie mai joasă decât a propoziţiei regente. Se ştie un lucru/ – că întârzie./ Nu cunosc numărul invitaţilor/, câţi anume ai chemat./ Sora mea/, care este elevă în clasa a noua, la profilul pedagogic/, va deveni învăţătoare. Atributivele neizolate nu se despart, prin nici un semn de punctuaţie de regenta lor:

Plecarea / pe care am hotărât-o împreună / va avea loc mâine./ Câinele / care latră / nu muşcă./

4.4.1.4. Probă de autoevaluare Nr. 1

1. Se dau textele: a) I-a fost scris să suporte această suferinţă. b) „Deci îi plăcea să-nfrunte cu dalba-i vitejie Pe cei care prin lume purtau bici de urgie Şi mult iubea, când ţara striga: la luptă, Dane! ” (V. Alecsandri) Contrageţi subordonatele „să suporte această suferinţă” şi „să-nfrunte cu dalba-i

vitejie pe cei” în părţi de propoziţie corespunzătoare. Răspunsul se va redacta în spaţiul delimitat de chenar.

Page 79: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

76 Proiectul pentru Învăţământul

2. Alcătuiţi fraze în care să existe propoziţii subordonate subiective, predicative,

atributive, introduse prin conjuncţiile subordonatoare că, să, cum. Răspunsul se va redacta în spaţiul delimitat de chenar.

3. Construiţi fraze în care să existe propoziţii subordonate subiective ale căror

regente să aibă predicatul exprimat prin verb impersonal, prin expresie verbală impersonală şi prin adverb predicativ.

Răspunsul se va redacta în spaţiul delimitat de chenar.

Page 80: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

Proiectul pentru Învăţământul Rural 77

4. Construiţi fraze în care să existe propoziţii subordonate predicative ale căror regente să aibă predicatul exprimat prin verbele copulative: a fi, a rămâne, a părea.

...............................................................................................................................

...............................................................................................................................

...............................................................................................................................

...............................................................................................................................

...............................................................................................................................

...............................................................................................................................

...............................................................................................................................

...............................................................................................................................

5. Subliniaţi din textele de mai jos propoziţiile predicative şi înlocuiţi aceste

propoziţii printr-o parte de vorbire cu funcţia de nume predicativ: a) „Când îi omul în doi peri, să te fereşti de dânsul, c-atunci e cum îi mai rău.” (I. Creangă) b) „A fost odată... pe vremea când chiar şi dobitoacele ajungeau să se facă domni

şi boieri aci pe pământ.” (Al. Odobescu) ...............................................................................................................................

...............................................................................................................................

...............................................................................................................................

...............................................................................................................................

...............................................................................................................................

...............................................................................................................................

...............................................................................................................................

6. Subliniaţi predicatele şi despărţiţi frazele în propoziţii. Indicaţi prin săgeată

cuvintele din propoziţiile regente cu care se acordă pronumele relativ în gen şi număr. a) „În aceste locuri, oriîncotro te întorci, te întâmpină singurătatea, la hotarele căreia

viaţa se pare că ... expiră. Omul împrumută aici mutismul de la arborii în mijlocul cărora

trăieşte.” (C. Hogaş)

b) „Dedesubt e prăpastia adâncă, în fundul căreia curge zglobie apa de munte

limpede şi iute.” (Geo Bogza)

Page 81: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

78 Proiectul pentru Învăţământul

7. Construiţi: - două fraze cu propoziţii atributive introduse prin pronumele relativ care la genitiv,

precedat de prepoziţia deasupra şi de locuţiunea prepoziţională în jurul; - două fraze cu propoziţii atributive în care pronumele relativ care la genitiv să fie

precedat de un substantiv ce ţine tot de propoziţia atributivă.

Răspunsul se va redacta în spaţiul delimitat de chenar.

Pentru autocontrol, consultaţi pagina 119.

4.4.1.5. Propoziţia completivă directă

Propoziţia completivă directă este propoziţia subordonată care determină un verb sau o interjecţie cu funcţie de predicat al propoziţiei regente şi corespunde complementului direct.

Răspunde la aceleaşi întrebări ca şi complementul direct: ce? pe cine?.

PP. CD. Ex. Mama m-a rugat ¹/să vin mai devreme acasă. ²/ P.P. CD. Iată ¹/ce mi-a spus. ²/ Propoziţia completivă directă poate fi introdusă prin: a) conjuncţiile că, să, ca…să, , dacă, de:

Cred ¹/ că are dreptate. ²/ Doresc/ să urc pe munte./ Nu ştiu ¹/ dacă voi veni. ²/

b) pronume sau adjectiv pronominal relativ (care, cine,

ce, cât, cel / cei ce, ceea / cele ce) sau nehotărât (oricare, oricine, orice, oricât), folosit singur sau precedat de o prepoziţie: Alege ¹/ ce-ţi place! ²/ Spune ¹/ care te-a impresionat mai mult. ²/ Cumpără ¹/orice vrei.²/

c) adverb relativ folosit singur sau precedat de o prepoziţie:

Nu mi-ai spus ¹/ când veniţi. ²/ Nu ştiu¹ / cum te cheamă. ²/

Page 82: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

Proiectul pentru Învăţământul Rural 79

O regentă poate avea două sau mai multe subordonate completive directe:

Mi-a spus¹/ că a înţeles ²/ şi că nu mai are nevoie de alte explicaţii. ³/

1

2 + 3 Topica şi punctuaţia completivei directe Propoziţia completivă directă stă, de obicei, după regenta ei.

Ea poate sta însă şi înaintea regentei atunci când vorbitorul vrea să insiste asupra ei, evidenţiind-o:

Nu ştiu ¹/ ce-şi doreşte de ziua ei. ²/ Ce-mi spui tu acum, ¹ / eu ştiam de multă vreme.²/ Propoziţiile completive directe care determină un verb la mod

nepersonal aflat înaintea predicatului regentei se intercalează în propoziţia regentă:

În acea situaţie, văzând¹/că nu are de ales,²/a fugit pe fereastra deschisă. ¹/

Când stă după regentă, completiva directă nu se desparte prin virgulă de aceasta.

Când precedă regenta, completiva directă se desparte, de obicei, prin virgulă de ea.

4.4.1.6. Propoziţia completivă indirectă

Propoziţia completivă indirectă este propoziţia subordonată care determină un verb, un adjectiv sau o interjecţie din propoziţia regentă şi corespunde complementului indirect. Răspunde la aceleaşi întrebări ca şi complementul indirect: cui? de cine? de ce? despre cine? despre ce? pentru cine? pentru ce? etc.

PP. CI. Ex. Mă tem ¹/că va ploua. ²/ P.P. CI. Sunt mândră ¹/că eşti fiul meu! ²/ P.P. CI. E vai ¹/de de cine nu ştie carte. ²/ Propoziţia completivă indirectă poate fi introdusă prin: a) conjuncţiile că, să, ca…să, , dacă, de:

Mă mir¹/ că ai venit.²/ Nu-mi dau seama ¹/ dacă sună. ²/

b) pronume sau adjectiv pronominal relativ sau nehotărât

la dativ sau la acuzativ precedat de o prepoziţie: Povestea ¹/ cui vrea să asculte.²/ Mă ocup ¹/ cu ce-mi place mie.²/

c) adverb relativ:

Page 83: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

80 Proiectul pentru Învăţământul

Nu m-am gândit ¹/ când să plec.²/ Nu-mi dau seama ¹ / de unde sună. ²/

O regentă poate avea două sau mai multe subordonate

completive indirecte: Nu se mai sătura ¹/ să privească ²/ să admire ³/ şi să laude

frumuseţea locurilor. 4/ 1

2 + 3 + 4 Topica şi punctuaţia completivei indirecte Propoziţia completivă indirectă stă, de obicei, după regentă şi

în cazul acesta nu se desparte prin virgulă: Sunt convins ¹/ că pleacă. ²/ Uneori ea poate sta şi înaintea regentei şi, în această

situaţie, se desparte prin virgulă.: Că nu-mi eşti prieten adevărat, ¹ / mi-am dat seama.²/

4.4. 2. Propoziţii subordonate circumstanţiale

4.4.2.1. Propoziţia circumstanţială de loc

Propoziţia circumstanţială de loc este propoziţia

subordonată care arată locul unde se petrece acţiunea exprimată de un verb din regentă şi corespunde complementului circumstanţial de loc.

Răspunde la aceleaşi întrebări: unde? de unde? până unde? încotro?.

Exemple:

PP. CCL. Mă duc ¹/unde vreau. ²/ P.P. CCL. A luat-o la sănătoasa ¹/spre cine ne aştepta. ²/ P.P. CCL. Hai ¹/ încotro vom nimeri. ²/ Propoziţia circumstanţială de loc poate fi introdusă prin: a) pronume relativ sau nehotărât precedat de o prepoziţie: A trecut ¹/ în faţa cui nu credeam.²/ Mă îndrept ¹/ spre oricine mă aşteaptă.²/ b) adverb relativ (unde, încotro, dincotro, oriunde, orişiunde)

precedate sau nu de prepoziţii: Am intrat ¹/ unde era apa mai adâncă.²/

Page 84: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

Proiectul pentru Învăţământul Rural 81

Oriîncotro te uitai ¹ / vedeai numai frumuseţi. ²/ O regentă poate avea două sau mai multe subordonate

circumstanţiale de loc: M-am întors ¹/ de unde am plecat ²/ şi unde mă aşteptau ai

mei. ³/ 1

2 + 3 Topica şi punctuaţia circumstanţialei de loc Propoziţia subordonată circumstanţială de loc stă, de obicei,

după regentă şi în cazul acesta nu se desparte prin virgulă: M-oi duce departe ¹/ unde cerul pare că se uneşte cu

pământul. ²/ Ea poate sta şi înaintea regentei şi, în această situaţie, se

desparte prin virgulă: Oriunde te-i duce,/ norocul să-ţi fie tovarăş de drum./ (I. Slavici)

4.4.2.2. Propoziţia circumstanţială de timp sau temporală

Propoziţia circumstanţială de timp sau temporală este

propoziţia subordonată care arată timpul în care se petrece acţiunea exprimată de un verb din regentă şi corespunde complementului circumstanţial de timp.

Răspunde la întrebările: când? de când? până când? cât timp?.

PP. CCT. Exemple: Vom pleca în vacanţă¹/ după ce luăm examene. ²/

P.P. CCT. Ne întâlnim ¹/ când ai timp. ²/ P.P. CCT. Pleacă la drum ¹/ cum răsare soarele. ²/ Propoziţia circumstanţială de timp poate fi introdusă

prin: a) conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionale (dacă, de că,

până nu, până să, până ce, înainte să, îndată ce, imediat ce, etc.): Ne-am întors ¹/ până să înceapă filmul.²/ Mama a pregătit cina ¹/ înainte ca tu să vii.²/ b) pronume relative sau nehotărâte precedate de

prepoziţiile sau locuţiunile prepoziţionale (înaintea, înainte de, la): A sosit la întâlnire ¹/ înaintea cui trebuia.²/ Vine ¹/ la orice oră vrea.²/ c) adverbe relative (unde, cum, oricând, orişicând): Cum vine primăvara ¹/ îl apucă un fel de nebunie.²/;

Page 85: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

82 Proiectul pentru Învăţământul

De multe ori, adverbul care introduce propoziţia temporală are în regentă un adverb corelativ

- adverbul când are corelativul atunci: Când nu gândeşti, ¹/ atunci te trezeşti cu el. ²/

- adverbul cum are corelative variate, dar toate au sensul îndată: Cum se întoarce de la şcoală, ¹/ îndată se şi apucă de lecţii. ²/ Cum ne-a văzut, ¹/ pe loc ne-a sărit în întâmpinare.²/ Cum ajunge la serviciu, ¹/ se şi apucă de lucru. ²/

Corelativele au rolul de a arăta că acţiunea din regentă s-a petrecut imediat după cea temporală

O regentă poate avea două sau mai multe subordonate

circumstanţiale de timp: A tot mers ¹/ până când i se tociseră tălpile pantofilor ²/ iar

gâtlejul i se uscase de sete. ³/ 1

2 + 3 Topica şi punctuaţia circumstanţialei de timp Propoziţia subordonată circumstanţială de timp aşezată după

regentă se desparte prin virgulă numai dacă în regentă se află un complement circumstanţial:

A dat examenul vara,¹/ când căldura este insuportabilă. ²/ Propoziţia circumstanţială de timp aşezată înaintea regentei

se desparte prin virgulă: a) când nu se insistă în mod deosebit asupra ei:

Când a intrat pe poartă, ¹ / câinele a început să latre.²/ b) când propoziţia temporală are în regentă un adverb

corelativ: Cum pune capul pe pernă, ¹/ îndată adoarme .²/ Propoziţia temporală intercalată în regentă, dacă este

aşezată înaintea predicatului regentei, se pune între virgule: Toate prietenele ei, ¹/de când le ştiu eu,²/ au fost elegante.¹/

4.4.2.3. Propoziţia circumstanţială de mod sau modală

Propoziţia circumstanţială de mod sau modală este propoziţia subordonată care determină un verb, o locuţiune verbală, un adjectiv sau un adverb, arătând felul cum se desfăşoară o acţiune sau cum este caracteristica exprimată de adjectivul sau adverbul determinat şi corespunde complementului circumstanţial de mod, răspunzând la aceleaşi întrebări: cum? în ce mod? cât de?.

Propoziţia circumstanţială de mod este de două feluri: - propoziţie circumstanţială de mod propriu-zisă: Cum îţi vei aşterne/ aşa vei dormi./ (proverb) - propoziţie circumstanţială de mod comparativă.

„Fug/, cum fuge-o rândunică./” (V. Alecsandri)

Page 86: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

Proiectul pentru Învăţământul Rural 83

Exemplu: P.P. CCM. Prietena ei era bucuroasă/ ca şi cum ea ar fi fost

câştigătoarea./ Propoziţia circumstanţială de mod poate fi introdusă

prin: a) adverbe relative (cum, precum, cât):

Învăţ pentru examen/ cât pot de mult./ „Cum măsori/ aşa ţi se va măsura./” (proverb) „Caii aleargă/ cât le-apucă picioarele.” (V. Alecsandri)

b) locuţiuni conjuncţionale: Îşi văzu de drum liniştit/ ca şi când nu s-ar fi întâmplat

nimic./ O regentă poate avea două sau mai multe subordonate

circumstanţiale de mod: „... privea mai departe, dincolo de lume,/ ca şi cum ar fi fost

deprins cu extazul pământesc/ şi aştepta să vadă altceva.../” (D. Anghel) Topica şi punctuaţia circumstanţialei de mod Propoziţia subordonată circumstanţială de mod poate sta

după şi înaintea regentei şi se desparte prin virgulă când nu se insistă asupra ei.

„Bătrânul clipi din ochi1/, ca şi când n-ar fi înţeles întrebarea...2/” (G. Călinescu)

Circumstanţiala de mod nu se desparte prin virgulă de

regentă atunci când se insistă în mod deosebit asupra ei. „O, eşti frumos/ cum numa-n vis Un demon se arată .../” (M. Eminescu)

4.4.2.4. Propoziţia circumstanţială de cauză Propoziţia circumstanţială de cauză este propoziţia

subordonată care îndeplineşte funcţia de complement circumstanţial de cauză arătând cauza directă sau indirectă a acţiunii din propoziţia regentă: - cauza directă: P.P. P.CZ. N-a venit/ pentru că este obosit./ - cauza indirectă: Să nu pleci/, că mă supăr!/

Propoziţiile cauzale se împart în cauzale propriu-zise şi cauzale argumentative.

Cauzalele propriu-zise exprimă o cauză directă şi se

introduc, de obicei, prin:

Page 87: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

84 Proiectul pentru Învăţământul

- conjuncţii subordonatoare: căci, că, cum, fiindcă, dacă, întrucât, deoarece:

N-am fost la examen /căci n-am învăţat./ Cum n-a fost îndrumat la timp/, n-a absolvit studii superioare./ - pronume relative precedate de prepoziţiile din, de, pentru

sau de locuţiunile prepoziţionale din cauza, din pricina: Din ce mergeam mai mult/ de-asta oboseam mai tare./ - locuţiuni conjuncţionale: din cauză că, de vreme ce,

pentru că, din pricină că, popular şi de bine ce cu varianta de bine că:

De bine ce m-ai ajutat la nevoie/, vreau să te ajut şi eu./ De vreme ce n-am învăţat¹/ am luat notă mică. ²/

Cauzalele argumentative exprimă o cauză indirectă,

aceasta fiind o propoziţie interogativă retorică sau exclamativă: Dacă nu eşti atent/, cum o să înţelegi?/ Câtă vreme nu studiezi/, cum o să reuşeşti? / Propoziţiile cauzale au uneori corelative adverbiale în

regentă. Acestea pot fi: apoi, atunci, de aceea. O regentă poate avea două sau mai multe subordonate

circumstanţiale de cauză:

“Doamne, …ia pe domnul Vucea, ¹/ că nu ne învaţă nimic ²/, ne bate ³/ şi ne trimite cu coşniţa în piaţă!4 / ”

(B.Şt. Delavrancea - “Domnul Vucea”)

Topica şi punctuaţia circumstanţialei de cauză

Locul obişnuit al propoziţiei cauzale este după regentă; la cauzalele introduse prin că şi căci, această topică este singura posibilă.

Unele tipuri de cauzale pot apărea şi înaintea regentei – pentru evidenţiere – Pentru că n-a studiat/ n-a reuşit.

Cauzalele introduse prin adverbul relativ cum sunt întotdeauna antepuse.

Indiferent de locul faţă de regentă, propoziţia cauzală se desparte sau nu de aceasta prin virgulă în funcţie de importanţa acordată de vorbitor cauzei exprimate şi deci în funcţie de legătura dintre cauză şi restul comunicării, precum şi în funcţie de prezenţa unui corelativ care impune folosirea virgulei:

Mihai absentează/ pentru că a fost accidentat./ Mihai absentează pentru că fost accidentat/, nu pentru că ar fi

chiulangiu./ Pentru că a fost accidentat/, de aceea lipseşte./

Page 88: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

Proiectul pentru Învăţământul Rural 85

4.4.2.5. Propoziţia circumstanţială de scop / finală

Propoziţia circumstanţială de scop sau propoziţia circumstanţială finală este propoziţia subordonată care arată scopul în vederea căruia se îndeplineşte acţiunea exprimată de verbul determinat, locuţiunea verbală sau interjecţia predicativă din propoziţia regentă. Corespunde complementului circumstanţial de scop.

PP. CCS. Ex.: Mă pregătesc pentru a pleca la munte. PP. PCS Mă pregătesc1/ ca să plec la munte2/. PP. PCS Hai la pădure/ să respirăm aerul curat al muntelui./ Propoziţia circumstanţială de scop poate fi introdusă

prin: a) conjuncţii subordonatoare (să, ca să, de): Îţi spun totul/ ca să te conving./ b) locuţiuni conjuncţionale (pentru ca să, că doar, ca nu

cumva să, ca nu care cumva să, etc.): A învăţat ¹/ca nu cumva să piardă examenul. ² / c) pronume şi adjective pronominale relative precedate

de prepoziţiile după, pentru: A învăţat/ pentru ceea ce şi-a dorit tot timpul./ S-a dus/ după ce avea de cumpărat./ O regentă poate avea două sau mai multe subordonate

circumstanţiale de scop: Alina învaţă¹/ ca să ia premiul întâi ²/ şi ca să-i mulţumească

pe părinţii ei.³/ Topica şi punctuaţia circumstanţialei de scop Propoziţia circumstanţială de scop aşezată după regentă se

desparte de aceasta prin virgulă numai când nu se insistă asupra ei. Dacă este aşezată înaintea regentei se desparte, de obicei,

prin virgulă.

Pentru a nu confunda propoziţia finală cu subordonata cauzală, trebuie să aveţi în vedere următoarele:

a) acţiunea exprimată de verbele din cauzală precedă

săvârşirea acţiunii din regentă, iar acţiunea exprimată de verbele din circumstanţiala de scop îi urmează acţiunii din regentă:

PCS „M-a trimes tătuca să le mai port...” - (Mihail Sadoveanu)

PCZ

Page 89: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

86 Proiectul pentru Învăţământul

Pentru că te cunosc, te voi sprijini. b) subordonata finală se construieşte cu moduri care

exprimă o acţiune nerealizată, dar realizabilă (conjunctivul, imperativul):

Se antrenează¹/ pentru ca să fie cel mai bun. ²/ - propoziţia cauzală nu se construieşte niciodată cu

imperativul sau cu conjunctivul, deoarece ea arată un fapt real: PCZ Pentru că l-am salvat/ îmi este foarte recunoscător./ c) subordonata finală construită cu conjunctivul se introduce

prin conjuncţiile să, ca să, ca…să sau prin locuţiunea conjuncţională pentru ca să, pentru ca…să.

Când este construită cu imperativul sau când arată un scop realizat, subordonata finală se introduce prin conjuncţia de.

Subordonata cauzală nu se introduce niciodată prin conjuncţia să sau prin conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale în alcătuirea cărora intră conjuncţia să şi nici prin conjuncţia de.

4.4.2.6. Propoziţia circumstanţială condiţională

Propoziţia circumstanţială condiţională este propoziţia

subordonată care arată o condiţie de a cărei îndeplinire depinde realizarea acţiunii sau a însuşirii exprimate de verbul / adjectivul determinat.

Ea corespunde complementului circumstanţial condiţional. CCŢ. PP Ex.: Dacă n-ai veni/ m-aş mâhni profund./ C.C.Ţ. P.P. „...să-l văd venind / Aş mai trăi o viaţă” (G. Coşbuc) Propoziţia circumstanţială condiţională poate fi introdusă

prin: a) conjuncţii subordonatoare (dacă, de, să): Dacă ai carte, ai parte. b) locuţiuni conjuncţionale (în caz că, numai dacă, numai

de, numai să): În caz că nu pleci/, să mă anunţi la timp./ c) fără element de relaţie: PCŢ. P.P. Ai ceva spus/, spune acum! O regentă poate avea două sau mai multe subordonate

circumstanţiale condiţionale: Dacă înveţi bine¹/ şi iei premiul întâi ²/îţi cumpăr bicicletă.³/ Topica şi punctuaţia circumstanţialei condiţionale

Page 90: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

Proiectul pentru Învăţământul Rural 87

Topica propoziţiei condiţionale este, în general, liberă. Cele mai multe tipuri de condiţionale – în primul rând cele introduse prin dacă – stau, de regulă, înaintea regentei.

De obicei, propoziţia condiţională se desparte prin virgulă indiferent dacă este aşezată după regentă sau înaintea ei. Dacă însă autorul ţine să arate că subordonata exprimă singura condiţie a celor spuse în regentă, ea nu se mai desparte prin virgulă:

Vin numai dacă mă rogi. Eu plec dacă vine el. Eu plec, dacă aşa vrei. Dacă ai obiecţii, atunci vorbeşte!

4.4.2.7. Propoziţia circumstanţială concesivă

Propoziţia circumstanţială concesivă este propoziţia

subordonată care arată o împrejurare care ar fi putut împiedica – dar nu împiedică – realizarea acţiunii sau existenţa însuşirii exprimate de verbul sau de adjectivul determinat. Ea corespunde complementului circumstanţial concesiv.

Exemple: Cu toată stăruinţa noastră,¹/ n-a primit propunerea. ²/ P.P. CV. Câmpul este frumos, ¹/ deşi n-a plouat de mult. ²/ CV. P.P. Oricum ar fi procedat, ¹/ tot nu l-aş fi iertat. ²/ După natura reală sau ipotetică a acţiunii exprimate,

propoziţiile concesive se împart în: - concesive propriu-zise: Deşi este bolnav/, a venit la şcoală./ - concesive ipotetice: Chiar dacă nu vrei/, eu tot vin./ Propoziţia circumstanţială concesivă poate fi introdusă

prin: a) conjuncţii subordonatoare (deşi, dacă, să, de): Deşi a plouat foarte mult/, n-a existat pericolul inundaţiilor./ Deşi e bătrân şi slăbit/,tot munceşte./ De pleca şi el/, tot nu veneam./ b) locuţiuni conjuncţionale (chiar dacă, nici dacă, chiar să,

măcar că, de unde, cu toate că, fără să, etc.): Chiar dacă aş vrea/, tot nu pot/ să rămân./ c) adverbe relative (oricum, oricât, cât): Oricum ai fi spus/, tot nu m-ai fi convins./ d) pronume nehotărâte (oricine, orice, oricare, oricui,

oricât): Oricine m-ar fi întrebat, ¹/ tot n-aş fi spus. ²/

Page 91: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

88 Proiectul pentru Învăţământul

O regentă poate avea două sau mai multe subordonate circumstanţiale concesive:

Cu toate că sala era plină, ¹/ iar spectatorii îşi pierduseră răbdarea, ²/ spectacolul tot nu începea.³/

Concesivele pot fi şi juxtapuse; raportul concesiv este marcat

prin intonaţie de tip imperativ sau prin modul verbului conjunctiv fără conjuncţia „să”:

Ducă-se toţi/, eu tot nu mă duc!/ Pedepseşte-mă/, tot nu-ţi spun!/ Chiar dacă vrei/ ori nu vrei/, eu tot vin./ Topica şi punctuaţia circumstanţialei concesive Propoziţiile circumstanţiale concesive stau, de regulă,

înaintea regentei, dar pot apărea şi după ea. Ele se despart prin virgulă de propoziţia regentă indiferent de

poziţia pe care o au faţă de aceasta. Fac excepţie concesivele introduse prin nici dacă la care

folosirea virgulei depinde de gradul legăturii cu regenta: Nu plec/ nici dacă mă rogi./

4.4.2.8. Propoziţia circumstanţială consecutivă

Propoziţia circumstanţială consecutivă este propoziţia

subordonată care arată rezultatul (consecinţa) unei acţiuni sau al (a) unei însuşiri, calităţi exprimate în regentă.

Propoziţia consecutivă este exclusiv conjuncţională. Propoziţia circumstanţială concesivă poate fi introdusă

prin:

a) conjuncţii subordonatoare (încât, că, să, de, ca să, de să):

Este atât de furios/, încât e în stare de orice./ b) locuţiuni conjuncţionale (încât să, astfel ca să, de parcă

să, cât să, decât să.): Vorbea destul de tare/, încât să fie auzit/. O regentă poate avea două sau mai multe subordonate

circumstanţiale consecutive: „Întâmplarea asta mi-a pricinuit o bucurie aşa de mare/, încât

în fiecare zi pândeam gâştele/ şi le aşteptam să vie la uşă.../” (M. Sadoveanu) Topica şi punctuaţia circumstanţialei consecutive Topica propoziţiei consecutive este fixă – ea este aşezată

întotdeauna după regentă.

Page 92: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

Proiectul pentru Învăţământul Rural 89

Propoziţia consecutivă se desparte prin virgulă de regenta ei, cu excepţia celor construite cu conjunctivul, care au corelativul „prea”:

Era prea deştept ca să nu înţeleagă. şi cele introduse prin „de”:

A mâncat de m-a speriat.

4.5. Probă de autoevaluare Nr. 2

1. Analizaţi frazele de mai jos:

a) „Şi fiindcă Pisicuţa ... sforăia deznădăjduit, mă dusei s-o dezleg din pripon şi s-o aduc între întărituri.” (C. Hogaş)

b) „Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte M-or troieni cu drag Aduceri-aminte.” (M. Eminescu) c) „Împăratul zâmbi, apoi îl luă de mână pe Făt-Frumos, ca şi când ar fi vrut să-i

spuie ceva în taină...” (M. Eminescu)

Atenţie! În analiza sintactică a frazei veţi respecta următoarele etape: - identificarea predicatelor şi felul lor; - identificarea elementelor de relaţie; - delimitarea textului în propoziţii; - stabilirea felului propoziţiilor şi a relaţiilor dintre propoziţii. (Se identifică, în primul

rând, propoziţiile principale). Răspunsul se va redacta în spaţiul delimitat de chenar.

Page 93: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

90 Proiectul pentru Învăţământul

2. Construiţi trei fraze în care să aveţi propoziţii subordonate circumstanţiale

introduse prin adverbele relative unde, cum, când. Răspunsul se va redacta în spaţiul delimitat de chenar.

3. Alcătuiţi fraze în care conjuncţia „că” să introducă, pe rând, circumstanţială de

cauză, consecutivă, atributivă şi completivă indirectă. Răspunsul se va redacta în spaţiul delimitat de chenar.

4. Contrageţi propoziţiile subordonate circumstanţiale din frazele de la exerciţiul 1 în

complemente corespunzătoare. Răspunsul se va redacta în spaţiul delimitat de chenar.

Verificaţi-vă, consultând pagina 120.

Page 94: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

Proiectul pentru Învăţământul Rural 91

4.6. Răspunsuri la probele de autoevaluare Proba de autoevaluare nr. 1 1. a) subiect I-a fost scrisă (suportarea) durerea acestei suferinţe. b) subiect “Deci îi plăcea a înfrunta cu dalba-i vitejie Pe cei...” 2. - subiective: PP PS că – „Fireşte însă1/ că vom ajunge la timp.2/ să – „Nu! ... nu e voie1/ să scoţi capul pe fereastră, mititelule!2/ ...” (I. L. Caragiale) cum – Se ştie1/ cum s-a întâmplat.2/ - predicative: PP PR că – „Adevărul e/ că bea necontenit ciocnind cu „ne-ne-ne-nea Pan-pan-ta-ta-ta- ATR zi”/, care n-a isprăvit nici primul pahar./” (B. St. Delavrancea) PP PR CT să – „Meşteşugul şarlatanului e/ să-ţi vorbească de alt lucru,/ până n-ai înţeles bine cel dintâi./” (N. Iorga)

PP PR cum – Problema e/ cum vom fi cazaţi./ - atributive: PP ATR că – Vestea1/ că am rămas în competiţia finală,2/ ne-a bucurat pe toţi.1/ PP să – “Brusturul de munte, cu floarea galbenă şi lată cât podul palmei, mai are

PR curajul/ să se uite, de pe creasta stâncilor înalte, în prăpăstiile negre şi fără fund…/” (C. Hogaş) PP ATR cum - Noi aveam o singură preocupare:/ cum să obţinem locul întâi./ 3. Se anunţă că plouă. E normal să aibă o reacţie ca asta. Negreşit că se vor transfera în anul viitor. 4. Lumea este cum şi-a închipuit-o. Locuinţa lui a rămas cum o ştiam. El nu părea să fi fost bolnav.

Page 95: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

92 Proiectul pentru Învăţământul

5. „Când îi omul în doi peri, să te fereşti de dânsul, c-atunci e cum îi mai rău.” (~ foarte rău); „A fost odată... pe vremea când chiar şi dobitoacele ajungeau să se facă domni şi boieri aci pe pământ.” ( ~ domni şi boieri). 6. „În aceste locuri,1/ oriîncotro te întorci,2/ te întâmpină singurătatea,1/ la hotarele căreia3/ viaţa4/ se pare3/ că ... expiră.4/ Omul împrumută aici mutismul de la arborii 5/ în mijlocul cărora trăieşte.6/” „Dedesubt e prăpastia adâncă,1/ în fundul căreia curge zglobie apa de munte limpede şi iute.2/” 7. Pădurea1/ deasupra căreia zboară păsărele2/ înconjoară satul natal.1/ Casa1/ în jurul căreia este o livadă de pomi fructiferi2/ este a bunicii mele.1/ PP ATR Legenda,1/ în conţinutul căreia apare mitul creaţiei2/ se numeşte „Meşterul Manole”1/.

Proba de autoevaluare nr. 2

1. a) Şi 1/ fiindcă Pisicuţa...sforăia deznădăjduit 2/, mă dusei1/ s-o dezleg din pripon3/ şi s-o aduc între întărituri.4/” sforăia = predicat verbal;

mă dusei = predicat verbal; s- dezleg = predicat verbal; s- aduc = predicat verbal; şi = conjuncţie coordonatoare copulativă; fiindcă = conjuncţie subordonatoare; şi = conj. coord. copulativă (va lega două propoziţii de acelaşi fel);

P1 – principală; P2 – cauzală, subordonată lui P1; P3, P4 – circumstanţiale de scop, subordonate lui P1.

b) „Cum n-oi mai fi pribeag De-atunci înainte1/ M-or troieni cu drag Aduceri-aminte.2/”

n-oi fi pribeag = predicat nominal (înlocuit cu forma verbală „n-oi pribegi” îl putem considera şi predicat verbal);

-or troieni = predicat verbal; cum = adverb relativ cu valoare cauzală; P1 – cauzală (în relaţie de subordonare cu P2); P2 – principală; c) „Împăratul zâmbi1/, apoi îl luă de mână pe Făt-Frumos2/, ca şi când ar fi vrut3/ să-i spuie ceva în taină...4/ „ zâmbi = predicat verbal; luă de mână = predicat verbal; ar fi vrut = predicat verbal; să spuie = predicat verbal; ca şi când = locuţiune conj. subord.; să = conj. subord.;

Page 96: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

Proiectul pentru Învăţământul Rural 93

P1, P2 – principale, coordonate prin juxtapunere; P3 – circumstanţială de mod, subordonată lui P2; P4 – completivă directă, subordonată lui P3. 2. PP CLoc Ne-am întâlnit/ unde am stabilit în prealabil./ PP CMod Totul a fost construit/ cum ne-a sfătuit arhitectul./ PP CTimp Nu zâmbim/ când doreşti tu./

3. - cauzală: Eu propun participarea ta la concurs/, că eşti foarte talentat./ - consecutivă: A plouat atât de tare/ că n-am putut traversa./ - atributivă: Ideea1/ că vom emigra2/ mă îngrijorează.1/ - completivă indirectă: Se bucură/ că vom locui împreună./

4. a) Şi Pisicuţa...sforăind deznădăjduit mă dusei pentru a o dezlega din pripon şi a o aduce între întărituri. b) Nemaifiind pribeag De-atunci înainte M-or troieni cu drag Aduceri-aminte. c) Împăratul zâmbi, apoi îl luă de mână pe Făt-Frumos, vrând să-i spuie ceva în taină...

Bibliografie

1. GUŢU-ROMALO, VALERIA, Sintaxa limbii române. Probleme şi interpretări, EDP, Bucureşti, 1973, pag. 155-208. 2. PANĂ DINDELEGAN, GABRIELA, Sintaxa limbii române. Partea I. Sintaxa grupului verbal, CMUB, 1976, pag. 76-82. 3. POPESCU, ŞTEFANIA, Gramatica practică a limbii române cu o culegere de exerciţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1984, pag. 482-561. 4. POPESCU, ŞTEFANIA, Probleme ale predării atributului şi propoziţiei atributive, în vol. PGS, pag. 60-75.

Page 97: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

94 Proiectul pentru Învăţământul

Lucrarea de verificare Nr. 2

I. Se dau textele:

1) „Mi-a plăcut de tine, Ilie, de-atunci, zise deodată femeia cu un glas care era atât

de înfiorat încât în clipa aceea semăna cu al unei fete îmbătate de dragoste...” (Marin Preda) Cerinţe: a) analizaţi sintactic fraza; 1p b) restrângeţi subordonata „care era atât de înfiorat” într-o parte de propoziţie

corespunzătoare. 0.20p 2) „E adevărat că i-am spus ceva grav, şi nenorocirea e că în astfel de afirmaţii e

foarte greu să mai separi ceea ce e real de ceea ce e imposibil...” (M. Preda) Cerinţe: a) Analizaţi sintactic fraza; 1.40 b) Stabiliţi funcţia sintactică a cuvîntului „grav” şi apoi dezvoltaţi în subordonata

corespunzătoare. 0.60p II. Analizaţi sintactic frazele de mai jos:

a) „Multe bunuri are omul, 1p Dar virtutea cea mai mare E să nu se ţie mândru Cu virtuţile ce are.” (G. Coşbuc) b) „Îşi dădea seama că nu e bine ceea ce face, că au să creadă oamenii că acum,

pentru că l-au ales socotitor, şi-a pierdut măsura.” (M. Preda) 1.20p c) Contrageţi subordonatele: „să nu se ţie mândru”, „ce are”, „ceea ce face”, „pentru

că l-au ales socotitor”. 1p III. Introduceţi în fraze subordonata „cum am vorbit” astfel încât să fie, pe rând,

subiectivă, completivă directă, circumstanţială de mod. 0.60p IV. Realizaţi o scurtă compunere gramaticală în care să folosiţi cinci subordonate

circumstanţiale. Subliniaţi-le şi precizaţi felul lor. 1.20p

V. Dezvoltaţi părţile de propoziţie subliniate în enunţurile de mai jos în subordonate corespunzătoare: 0.20p

Trecând pe lângă şcoala mea am simţit nevoia să-mi revăd colegii. Drumul parcurs se încovoia ca un şarpe pe lângă stâncile care ne împrejmuiau

mersul. În vederea unei analize sintactice corecte a frazelor date este necesar să se

revadă subcapitolele referitoare la: elementele conjuncţionale (coordonatoare, subordonatoare), raporturile dintre propoziţii, precum şi capitolul „Predicatul”.

Page 98: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

Proiectul pentru Învăţământul Rural 95

Criterii de evaluare I. 1)a) Pentru fiecare subordonată identificată (+ felul predicatului) 0.25p; b) Restrângerea corectă a subordonatei 0.25p; 2) a) Pentru fiecare subordonată identificată (+ felul predicatului) 0.20p; b) Stabilirea funcţiei sintactice 0.30p; Dezvoltarea acesteia în subordonata corespunzătoare 0.30p; II. a) Identificarea propoziţiei 0.25p; b) Identificarea propoziţiei 0.20p; c) Contragerea unei subordonate în partea de propoziţie corespunzătoare 0.25p III. Pentru fiecare subordonată concepută corect 0.20p; IV. Realizarea compunerii cu enunţuri clare, logice, coerente şi corecte din punct de vedere gramatical 0.20p; Pentru fiecare subordonată circumstanţială introdusă în text 0.20p; V. Pentru fiecare parte de propoziţie dezvoltată în subordonata corespunzătoare 0.10p. Se acordă 1 punct din oficiu. Pentru aspectul lucrării se acordă 0.20p.

Page 99: Lb. Romana - Sintaxa

Sintaxa frazei

96 Proiectul pentru Învăţământul

Bibliografie selectivă

1. AVRAM, MIOARA, Gramatica pentru toţi, Ed. Academiei, Bucureşti, 1986, p. 237 – 170.

2. BELDESCU, G., Contribuţii la cunoaşterea numelui predicativ, Societatea de Stiinţe Istorice şi Filologice, Bucureşti, 1957. 3. CARAGIU, MATILDA, Sintaxa gerunziului românesc, în SG, vol. II. 4. CRAŞOVEANU, D. Atributul izolat participial în stilul publicitar, în LL, an. 1975, nr. 1. 5. DIACONESCU, PAULA, Rolul elementului verbal în componenţa predicatului nominal, în SG, vol II. 6. Gramatica limbii române, vol. II, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2005. 7. GUŢU-ROMALO, VALERIA, Sintaxa limbii române. Probleme şi interpretări, EDP, Bucureşti, 1973. 8. GUŢU-ROMALO, VALERIA, Corectitudine şi greşeală (Limba română de azi), Bucureşti, 1972. 9. HRISTEA, THEODOR, Structura sintactică a poeziei “Şi dacă”, în LR XXIV (1975),

nr. 5. 10. IORDAN, IORGU şi VLADIMIR ROBU, Limba română contemporană, Bucureşti 1978. 11. IONESCU, LILIANA, Valoarea construcţiilor cu subiect nedeterminat, în SCL, an XVIII (1967), nr. 4. 12. IONAŞCU, AL., Cu privire la construcţia comparativă în limba română, în SCL, XI, (1960), nr. 3. 13. PANĂ DINDELEGAN, GABRIELA, Sintaxa limbii române. Partea I. Sintaxa grupului verbal, CMUB, 1976. 14. POPESCU, ŞTEFANIA, Probleme ale predării atributului şi propoziţiei atributive, în vol. PGS. 15. POPESCU, ŞTEFANIA, Gramatica practică a limbii române cu o culegere de exerciţii – Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1984. 16. RIZESCU, I., Observaţii asupra complementuluii indirect sau al atribuirii, în LR X (1961), nr. 5. 17. ŞERBAN, V., Sintaxa limbii române. Curs practic, Bucureşti, 1970. 18. ŞUTEU, FLORA, Atribut pronominal sau complement indirect?, în LR, an XI (1962), nr. 3.


Recommended