+ All Categories
Home > Small Business & Entrepreneurship > Lanturi alimentare scurte - Tiberiu Cazacioc in Romania Rurala 2015

Lanturi alimentare scurte - Tiberiu Cazacioc in Romania Rurala 2015

Date post: 13-Apr-2017
Category:
Upload: tiberiu-cazacioc-food-identity
View: 103 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
29
România Rurală Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală Numărul 3 Anul II, Septembrie 2014 RĂDĂCINI DE ŢARĂ EUROPEANĂ România Rurală Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală Numărul 14 Anul II, Ianuarie 2015 Tiberiu Cazacioc, expert în lanţuri scurte alimentare: „Avem nevoie de pieţe alternative ale micilor fermieri, uniţi în cooperative” Coșul de legume care îți vine la ușă BioFarmland: O familie de elveţieni face agricultură bio în Arad Sprijin european pentru o clinică performantă din Timiș „Ferma Bună”din Constanța, complex modern de creștere a prepeliţelor
Transcript

România RuralăReţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală

Numărul 3 Anul II, Septembrie 2014

RĂDĂCINI DE ŢARĂ EUROPEANĂ

România RuralăReţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală

Numărul 14 Anul II, Ianuarie 2015

Tiberiu Cazacioc,expert în lanţuri scurte alimentare:„Avem nevoie de pieţe alternative ale micilorfermieri, uniţi în cooperative”

Coșul de legume care îțivine la ușă

BioFarmland:O familie de elveţieni face agricultură bio înArad

Sprijin european pentru oclinică performantă din Timiș

„Ferma Bună”din Constanța,complex modern de creștere a prepeliţelor

Cuprins

EDITORIAL ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 3

INTERVIU

Tiberiu Cazacioc: „Avem nevoie de pieţe alternative, administrate de micii fermieri, uniţi în cooperative”..........................................................4

DEZVOLTARE RURALĂ

LoMiS – Un exemplu suedez de sprijinire a lanţurilor scurte alimentare ............................................................................................................................................... 8

O familie din comuna Dracea este lider pe pia a legumelor din Teleorman ......................................................................................................................................... 10

„Anotimpuri la borcan”, proiect al Asociaţiei React: Femeile de la sat sunt instruite să obţină venituri din conservarea

legumelor și fructelor ............................................................................................................................................................................................................................................................................................... 12

„Legume Fericite” – întreprinzătorul pasionat și consumatorul educat .................................................................................................................................................... 14

Willy Schuster, din Moșna, Sibiu demonstrează: Gospodăria ţărănească este un model de activitate economică durabilă ................. 16

Sănii și trăsuri de Bistriţa ................................................................................................................................................................................................................................................................................... 18

Parteneriatele de solidaritate ASAT, o formă alternativă de schemă de aprovizionare alimentară ........................................................................ 20

Calendarul satelor noastre ............................................................................................................................................................................................................................................................................... 22

Crișana – acasă la uriașii... meșteșugari .............................................................................................................................................................................................................................................. 24

OAMENI

Dealurile Mărtănușului – dulceaţă și sirop cu gustul amintirilor din copilărie ........................................................................................................................... 28

Gheorghe Magopăţ din Marginea, „magicianul” ceramicii negre ................................................................................................................................................................ 30

Elveţienii agricultori din Firiteaz, Arad, și produsele BioFarmland ................................................................................................................................................................ 32

Afacere din plante medicinale, în Bihor: Fitoterapetul Marius Ţirban prepară ceaiuri, tincturi, siropuri și alifii pentru diverse

afecţiuni .................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 34

Dulceaţa lui Răzvan – de la hobby într-o căsuţă la ţară, la o afacere de succes .............................................................................................................................. 36

EXPERIENŢE

Ferma mea:

Fabricat în România: „Ferma Bună”, cel mai modern complex de creștere și sacrificare a prepeliţelor din România ................. 38

Afacerea mea:

Centrul Medical MARIAM din Pișchia, Timiș: O clinică performantă în sprijinul pacienţilor din mediul rural .................................. 40

Comunitatea mea:

Unde-s mul i, puterea creşte! Legumele unui grup de producători dâmbovi eni au ajuns pe rafturile supermarketurilor ...................... 42

LEADER LA ZI

GAL Mărginimea Sibiului – 98,40% fonduri nerambursabile contractate ....................................................................................................................................... 44

Grupul de Acţiune Locală Ţinutul Argeşul de Mijloc – 46 de proiecte contractate ............................................................................................................... 46

ȘTIRI MADR .................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. 48

MEMBRII RNDR SE PREZINTĂ .................................................................................................................................................................................................................................................. 50

România rurală – Nr. 14

BIROURILE REGIONALEUnitatea de Sprijin a Re elei Na ionale de Dezvoltare Rurală

BRĂILAB-dul Independenţei, nr. 282, et. 1, cod poştal 810124, [email protected]

Tel.: 0339 732 009, Fax: 0339 732 016

CRAIOVAStr. Libertăţii, nr. 19, Facultatea de Agricultură și Horticultură, cam. L-311, et. 2,

cod poştal 200421, [email protected].: 0251 460 377, Fax: 0251 423 651

ZALĂUStr. Kossuth Lajos, nr. 49, cod poştal 450010, [email protected]

Tel.: 0360 404 056, Fax: 0360 404 158

TÂRGU MUREȘStr. Mihai Eminescu, nr. 60, cod poştal 540331, [email protected]

Tel.: 0365 430 349, Fax: 0365 430 351

IAŞIZona de Agrement Ciric - Complex de Agrement Ciric, cod poştal 700064, [email protected]

Tel.: 0332 881 281, Fax: 0332 881 282

TIMIŞOARAB-dul Take Ionescu, nr. 53, et. 2, birou 26, cod poştal 300074, [email protected]

Tel.: 0356 460 982, Fax: 0356 460 983

TÂRGOVIŞTEStr. Vărzaru Armaşu, nr. 7A, cod poştal 130169, [email protected]

Tel.: 0345 100 025, Fax: 0345 100 605

BUCUREŞTIStr. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, cod poştal 020961, [email protected]

Tel.: 0316 900 214, Fax: 0316 900 215

Textul acestei publicaţii are doar scop informativ şi nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre MADR şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro, www.rndr.ro

USR, Departamentul Publicaţii, Ianuarie 2015ISSN 2284-8665ISSN-L 2284-8665© RNDR, 2015

Reproducerea textelor acestei publicaţii este autorizată cu condiţia menţionării sursei.Tipărit în România.

Copyright fotografii: Tiberiu Cazacioc, Liviu Brădean, Asocia ia pentru Sus inerea Agriculturii Ţărănești,Asocia ia React, Victoria Mihaela Buligoanea, Willy Schuster, Direc ia Silvică Bistri a-Năsăud, Kurt Hielscher,Horia Fenechiu, Gheorghe Magopă , Marius Ţirban, Răzvan Rusu, Ferma Bună, Centrul Medical MARIAM,Slobozia Moară Natural, GAL Mărginimea Sibiului, GAL Ţinutul Argeșului de Mijloc

România rurală – Nr. 5

Beneficiileproduselor locale șiale lanţurilor scurtealimentare

Începem noul an cu un îndemn: să nepreţuim mai mult produsele locale șisă începem să construim cât maimulte lanţuri scurte alimentare.Despre beneficiile acestora, precum șidespre modul în care pot fi create, nevorbește în acest număr al revisteiTiberiu Cazacioc, de la AsociaţiaGrupul de Iniţiativă Radu AntonRoman și Mișcarea Slow Food înRomânia. Pe scurt, lanţurile scurtealimentare înseamnă produse maiproaspete și preţuri mai mici, prineliminarea intermediarilor șireducerea costurilor de transport.

Lanţurile scurte alimentare au un rolextrem de important, în specialpentru micii fermieri, dar și pentrunoi, cumpărătorii. În noua perioadăde programare 2014-2020, una dintremăsurile finanţate prin ProgramulNaţional de Dezvoltare Rurală vizeazătocmai crearea lanţurilor scurtealimentare, prin cooperarea întrefermieri. Tiberiu Cazacioc considerăcă, în acest sens, avem nevoie de pieţealternative, volante, administrate demicii fermieri, precum și de legi caresă sprijine achiziţiile de alimente prinlanţuri scurte alimentare.

Exemple de mici producători care aucreat legături directe cu cumpărătoriisunt prezentate în paginile revistei:Răzvan Rusu produce diversesortimente de dulceaţă la IdicelPădure, judeţul Mureș, și le vindeîntr-un mic magazin din Cluj-Napoca;Willy Schuster, pionier al agriculturiibio în România, și alţi mici fermieridin judeţul Sibiu au pus bazelecooperativei BioCoop, prin care îșicomercializează produsele; VictoriaMihaela Buligoanea, din judeţulDâmboviţa, vinde legume prinintermediul unui website și invită

cumpărătorii să vină, dacă vor, să-șiculeagă singuri legumele care le fac cuochiul.

Vă invităm să cunoașteţi și alţioameni destoinici: Mircea Bujor,legumicultor din Teleorman, aînfiinţat o mică fabrică de bulionpentru a valorifica roșiile nevândute,în timp ce familia Hani, din Elveţia,s-a încumetat să înceapă o viaţă nouă,în judeţul Arad, pentru a faceagricultură ecologică.

Printre subiectele prezentate senumără și câteva proiecte care aubeneficiat de sprijin nerambursabil înperioada de programare anterioară,2007-2013. Cu fondurile europeneprimite, „Ferma Bună” din judeţulConstanţa a devenit cel mai moderncomplex de creștere și sacrificare aprepeliţelor din România.

O altă iniţiativă sprijinită prin PNDR

a fost înfiinţarea unei clinici moderneîn comuna Pișchia, judeţul Timiș;centrul medical MARIAM furnizeazăasistenţă medicală în diversespecialităţi, inclusiv unele mai rarîntâlnite în mediul rural, cum ar fifiziokinetoterapie și stomatologie.

Luna aceasta, facem un popas înCrișana pentru a întâlni oameni careînsufleţesc locurile și meșteșugurilepe care le practică.

Ne oprim apoi și în judeţul Suceava,la olarul Gheorghe Magopăţ dinMarginea, pentru a descoperisecretele ceramicii negre. Meșterulolar e mulţumit: doi dintre copiii săilucrează cu el și vor să transmită acestmeșteșug și nepoţilor!

Viviana Vasile, Team Leader alproiectului „Înfiinţarea și SprijinireaReţelei Naţionale de DezvoltareRurală”

Editorial

32

România rurală – Nr. 14

54

Sunteţi implicat de mai mulţi aniîn promovarea fermei mici. Cecredeţi că îi doare pe miciifermieri?

Tiberiu Cazacioc: Trebuie să neuităm la activitatea lor ca la un ciclu deproducţie, în cadrul căruia lanţul dedistribuţie are un loc important.Uniunea Europeană a identificat acestsegment al producţiei și comercializăriica fiind unul critic, unde se poateinterveni. Piaţa locală este, în termeniiși spiritul PAC, ceea ce lipsește înEuropa urbană, dominată de retail. Șisă nu credem că prin susţinereapieţelor locale ar trebui să fie finanţatenoi pieţe urbane, permanente, pentrucă și ele vor fi căpușate, mai devreme

sau mai târziu, ci pieţe alternative,stăpânite de micii fermieri. Nuîntâmplător, lanţul de aprovizionare,precum și piaţa locală sunt văzute deUniunea Europeană ca forme scurte, încare între micul fermier și consumatorsă nu existe mai mult de unintermediar, sau de la culegere până lavânzare să fi trecut foarte puţin timp.Un lanţ scurt de aprovizionare îţi oferăsoiuri locale, din surse locale, de lamicii fermieri din jurul orașelor,proaspete nu pentru că au fost stropite,ci pentru că au fost culese de puţintimp.

Credeţi, așadar, că lanţul scurt deaprovizionare este problema ceamai importantă?

Tiberiu Cazacioc: Sper ca discuţianoastră să trezească interesuldecidenţilor de politică publică, dar șial micilor fermieri, precum și alconsumatorilor. Este important săînţelegem că, fără să însoţim lanţulscurt de aprovizionare cu activităţi demarketing, putem eșua în încercarea dea fideliza consumatorii. Uităm adeseacă trebuie să avem o relaţie familiară,prietenoasă, cu consumatorii. Adesea,în prezent, la piaţă nu poţi avea odiscuţie cu cei ce vând legume și fructe,pentru că, în primul rând, încearcă săîţi bage în sacoșă, nu să îţi spunăpovestea usturoiului sau a pătrunjeluluiori a păstârnacului. Iar dacă intri îndiscuţie cu ei, mulţi dintre așa-zișiiţărani se arată nervoși, grăbiţi.Marketingul înseamnă poveste, dar pebaze reale.

Ce ar trebui să facă micii fermieripentru a adăuga valoareproduselor lor, pentrumarketing?

Tiberiu Cazacioc: Avem nevoie decuraj, isteţime și viziune, pentru a punela loc piesele unei operaţiuni deproducţie de legume și fructe ce a fostafectată de schimbarea condiţiilor depiaţă din România. Nu insist asupramultiplelor cauze, ci doar asupra unora.Micii fermieri români nu pot lupta și nutrebuie să lupte cu cererea retailului dea oferi în orice sezon legume și fructe.Ei nu produc constant, nu produccantităţi mari, ci oferă varietate șiprospeţime. Valoarea legumelor și afructelor românești vine dinsezonalitate și asta este valoare pentrugospodine, pentru alimentaţia publică,

pentru restaurante, grădiniţe, spitale,armată. Sezonalitatea poate fi folosităîn ciclurile de vânzare pentru a atrageatenţia asupra faptului că produselesunt românești, cultivate local.Locuitorii din mediul urban, mai alescei tineri, rupţi de lumea satului, arputea crede că roșiile românești suntdisponibile oricând. Pentru astafrancezii, de exemplu, au inventatdiverse programe de educaţie despresezonalitate. Apoi sezonalitatea este unargument pentru a spuneconsumatorilor că sunt oferite soiurilocale de legume și fructe. Vrem tomateromânești, soiuri de-ale noastre. Pelângă faptul că sunt specifice și locale,trebuie să adăugăm valoarea care vinedin a spune că ardeii, merele, perele,ceapa sunt rodul muncii unor ţărani,mici fermieri. Să spună fermierii,ţăranii, cine le-a cultivat, cine le-acules, cine le-a muncit. Într-o piaţă deoraș a României de azi este suspect săcauţi certificatul de producător, să vezi,pentru tine, de unde cumperi: de la unmic legumicultor sau de la unintermediar al intermediarului.Consumatorilor trebuie să li se asigure,în mod voluntar, povestea legumelor șifructelor, dar și informaţii, vizibile șicinstite, despre cine, ce și cum aprodus. Dacă ești un legumicultoronest, care muncești din greu în mica tafermă, obţii produse sănătoase șigustoase, de ce te-ai feri să fii sincer cuconsumatorii?

Așa cum se spune în fișa Măsurii 16 aPNDR numită „Cooperare”, citez:„...pot fi dezvoltate legăturile dintresectorul agroalimentar și turistic, prinaprovizionarea cu produse alimentarelocale.” Aceasta este una dintre chei,furnizarea de legume și fructe înagroturismul local. Ce este mai simpluca înţelegere decât că turistul va puteaavea parte de mâncăruri gustoase,preparate din legume locale? Și nu cusos de tomate de la magazin. Lanţulalimentar scurt poate fi și un lanţ careinclude în el, în plan local, elemente dineconomia și agricultura locală. Vă rog

să vă gândiţi la modelul austriac, undezeci de mii de pensiuni din mediul ruralfolosesc resurse locale. Este un modelsprijinit de autorităţile locale austriece,prin aplicarea flexibilităţii permise deCE pentru pachetul de securitatealimentară.

Putem spune că acest concept, allanţurilor alimentare scurte, esteunul nou?

Tiberiu Cazacioc: Și da, și nu.Conceptul de lanţ alimentar scurt estenumit „short food circuit” în lumeaanglo-saxonă și „court circuit” în lumeafrancofonă. În România vorbim desprelanţuri alimentare scurte. UniuneaEuropeană le traduce prin lanţuri deaprovizionare scurte, cum sunt numiteîn Regulamentul (UE) Nr. 1305/2013.Apropo, în acest document, unul dintrecele trei regulamente foarte importantela nivelul Uniunii Europene, de aplicarea Politicii Agricole Comune, sintagmaapare de 25 de ori. În regulamenteletrecute nici nu se pomenea despre așaceva. Lanţul scurt de aprovizionare esteo formă mascată de sprijin pentrueconomia locală dintr-un stat membrual UE. A existat mereu, dar a fost lăsatsă reziste sau să moară. A sosit timpulsă resuscităm lanţurile scurte deaprovizionare și pieţele locale.

Credeţi că este posibilă aceastăresuscitare? Cum s-ar puteaproduce?

Tiberiu Cazacioc: Faţă de ciclulanterior de finanţare pentru agriculturăși dezvoltare, în cursul perioadei 2014-2020, prin Măsura 16 „Cooperare” sefinanţează activităţi privind lanţul scurtde aprovizionare și pieţele locale. S-aajuns aici după un drum lung, dartrebuie să ne mobilizăm ca să folosimacești bani. „Trebuie” este și cuvântulfolosit de MADR, în fișa Măsurii 16:„Comercializarea produseloralimentare obţinute la nivel local, prinlanţuri scurte de aprovizionare și prinpieţe locale trebuie să devină o

componentă importantă a sectoruluiagroalimentar din România. Pentru omare parte dintre micii fermieri,vânzarea directă a produselorproaspete ar putea reprezenta o sursăimportantă de venit.”

Cine poate obţine aceastăfinanţare atât de necesară?

Tiberiu Cazacioc: Sunt unul dintrecei care susţin, alături de Institutul deEconomie Socială, Federaţia CATAR șialţii, că soluţia este cooperativa.Cooperativele de desfacere, demarketing asigură egalitatea detratament între parteneri. Cred că aceiacare evită să vorbească desprecooperativă fac un mare rău micilorfermieri. Se pretinde nejustificat cămicii fermieri resping cooperarea,tocmai pentru a-i menţine dezbinaţifaţă de retail, pradă jocurilor pieţei,fără să aibă reprezentare. Româniamerită să aibă mii de cooperative dedistribuţie, pentru că numai astfelputerea lor de negociere în relaţia cuautorităţile locale, furnizorii de materiiprime, alte entităţi este imensă. Așacred că trebuie să folosim prevederileviitoarei măsuri 16 „Cooperare”: să neunim forţele, să facem cooperativepentru distribuţie și desfacere și sădepunem proiecte pentru lanţuri scurtede aprovizionare, pentru pieţe locale.Să preia micii fermieri puterea, princooperative.

Cum de au luat decidenţiieuropeni în seamă acest concept,această abordare?

Tiberiu Cazacioc: Aș vrea să aduc înatenţie faptul că lanţul scurt deaprovizionare nu a apărut întâmplătorîn regulamentul european menţionat șitrebuie să fim mândri de asta. Înprimul rând, românii și bulgarii, ca săspunem mai pe șleau, sunt mai ţăranica alţii. Noile state membre din anul2007, România și Bulgaria, dar șiPolonia, stat membru din 2004, auadus o zestre și o bogăţie importantă:

InterviuTiberiu Cazacioc, de la Asociaţia Grupul de IniţiativăRadu Anton Roman și Mișcarea Slow Food în România:„Avem nevoie de pieţe alternative, administrate de miciifermieri, uniţi în cooperative”

Lanţul scurt alimentar înseamnă produse mai proaspete șipreţuri mai mici, prin eliminarea intermediarilor șireducerea costurilor de transport

România rurală – Nr. 14

76

milioane de ferme mici și mijlocii, caaport la agricultura și dezvoltarearurală, la mediul rural european.Departe de a fi o povară, acest minunatspaţiu rural pe care mulţi îl critică, îlbagatelizează și îl ridiculizează are niștevalori importante pentru care îl iubim:patrimoniu imaterial, tradiţii, mediucurat, biodiversitate, hrană gustoasă,cu caracteristici locale. În al doilearând, lanţurile scurte de aprovizionareau fost luate în considerare începând cuanul 2011, în reforma PAC, ca unrăspuns la această nouă dimensiunerurală. DG Agricultură a organizatdezbateri în toţi anii dinainte de 2014în jurul unor concepte cheie, precumcel despre fermele de semisubzistenţă,sau cel despre lanţurile scurte deaprovizionare. Pe lângă efortul DGAgricultură, trebuie spus că mai multeorganizaţii din România, implicate înmișcarea de dezvoltare rurală, aususţinut și au militat pentru lanţurilescurte alimentare.

Aș îndrăzni să spun că echipacomisarului Dacian Cioloș, care a inclusmulţi români, a propus statelor

membre concepte noi de intervenţie, înreforma mare a PAC. Și acum trebuie săprofităm, în sensul bun al cuvântului,de asta. Lanţurile scurte deaprovizionare, lanţurile alimentarescurte sunt special create, nu pentrufermele mari agroindustriale, pentruretailul modern. Ele sunt create pentruorganizaţii de legumicultori, pentrucooperative, cărora le lipsea o finanţareca să pună pe picioare o piaţă, un lanţscurt de aprovizionare.

Cum vedeţi piaţa urbană înaceastă logică a lanţului scurt?

Tiberiu Cazacioc: În ultimii 25 deani, fostele pieţe orășenești din timpulregimului comunist, triste și aproapegoale la sfârșitul anilor ’80, aurecăpătat viaţă și s-au umplut cu fructe,legume, flori și obiecte de utilitate, deconsum. Dar pe parcurs au pierdutamprenta ţărănească, au devenitaltceva. S-au consolidat, au căpătatacoperiș, uși, aer condiţionat, programde magazin, șef de piaţă și suntadministrate de consiliile locale. Înprezent, sunt, practic, niște magazine,

cu salariaţi care vând la tarabă, adeseapersoane care nu au nimic de-a face cuagricultura. Dar răspund unei cereri apublicului, trebuie să recunoaștem. Așacum trebuie să recunoaștem că nu suntaproape cu nimic diferite de oferteleretailului, ba chiar putem spune că,dintr-un punct de vedere, comerţulmodern oferă unele sortimente delegume și fructe la preţuri mult maiscăzute. Am ajuns să trăim un paradox,piaţa urbană este aproape de casă, darfără ţărani și cu oferte mai scumpe,uneori.

Se duc lupte aprinse de mai mulţi ani șimai ales în ultimii doi ani, în jurulpieţelor orășenești, în special pentrudeschiderea accesului micilorproducători. La nivel de politică publicăau fost testate diverse abordări princare să se asigure accesul micilorlegumicultori în pieţe. Au fost adoptatereglementări noi, dar așa cum nici celevechi nu se aplicau, nici cele curente nupar a avea mai multe șanse de succes.În continuare, pieţele sunt blocate, suntanchilozate, administraţiile acestora nuaplică reglementările referitoare la

certificatele de producător sau laalocarea unei cote de piaţă.

De ce credeţi că nu se poate intraîn pieţe?

Tiberiu Cazacioc: Pentru că pieţeleurbane din prezent sunt în subordineaconsiliilor locale. Acestea sunt formatedin consilieri locali, adică dinpoliticieni. Ne-am aștepta ca ei sărăspundă criticilor constante aleautorităţilor centrale, ale presei, legatede accesul micilor legumicultori înpieţe. Ceea ce nu se întâmplă. Ce putembănui este că actualul mod defuncţionare nu îi deranjează peconsilierii locali. Apoi, trebuie spus că,dacă găina face ouă de aur, în cazulnostru piaţa urbană, care este o mașinăde produs bani 24/7 pentruadministraţia locală, de ce și-ar batecineva capul să facă loc unor ţărani?

Ce credeţi că ar trebui făcutpentru a ajuta această întâlnireîntre producători și consumatori?

Tiberiu Cazacioc: Dacă piaţa urbanăeste importantă, ca piesă din lanţulscurt de aprovizionare, una dintresoluţii este crearea de pieţe alternative.Pentru a avea succes, aceste pieţetrebuie să se distingă de celelalte prinmai multe elemente. Să fie pieţe aleproducătorilor, adică să fieadministrate de ei. Apoi, să aibăcaracter de raritate, de ocazie. Decipieţele trebuie să fie volante, două zilepe săptămână, în week-end. Să fielocuri de întâlnire ale producătorilor cuconsumatorii, în spaţii speciale.Legumicultorii să fie pregătiţi să deaexplicaţii despre modul de lucru culegumele, cultivarea lor, soiuri,greutăţi, diversitatea soiurilor. Piaţa delegume și fructe să fie un loc deprietenie. O altă caracteristicăimportantă, sezonalitatea, adică să îireînvăţăm pe orășeni când sunt legumeși fructe românești, la piaţă. Fructe șilegume proaspete sunt doar acelea caresunt culese proaspăt, nu celepulverizate ca să reziste. Piaţa să fie cu

adevărat o piaţă din lanţul scurt: lavânzare să nu fie decât producătorii saucel mult un rând de intermediari, daraceștia pot fi vânzători angajaţi decooperative ale legumicultorilor. Nu încele din urmă, este nevoie ca eticheteleși panourile din aceste pieţe volante sătransmită mesajul că sunt pieţe deproducători. Nu să promită preţuri maiscăzute. Ci prospeţime, gust, soiurilocale, chiar și legume și fructe urâte. Osă râdeţi, dar în Occident se duccampanii pentru legumele și fructeleurâte. Pentru că acestea nu sunt primitede supermarket. De ce o roșie trebuie săfie o Scarlett Johansson a legumelor?

Cum ar putea fi sprijinitădezvoltarea acestor lanţuriscurte?

Tiberiu Cazacioc: Repet ori de câteori pot și am încercat să aduc și înatenţia Ministerului Agriculturii, prinasociaţia Grupul de Iniţiativă RaduAnton Roman și mișcarea Slow Food înRomânia, faptul că una dintre soluţiipentru micii fermieri este legiferareasubtilă a lanţului scurt. Franţa, statmembru, are o lege despre lanţul scurt,încă dinainte ca acesta să fie inclus înregulamente. De ce? Pentru că prinadoptarea unei legi privind lanţulalimentar scurt se creează posibilitateaca, la achiziţiile publice pentru spitale,grădiniţe, unităţi militare, penitenciare,acesta să poată fi folosit, ca preferinţăîn achiziţie. De ce? Fructele și legumelecare provin din apropierea locului deconsum generează mai puţină poluareprin transport și depozitare, sunt maibogate în vitamine, fiind proaspete.Cred chiar că MADR poate cooperaexcelent cu echipa de la ministerulfrancez al Agriculturii. Avem foartemulte de învăţat de la francezi desprecum anume își apără micii fermieri.

Există lanţuri scurte în România?Ne puteţi da câteva exemple?

Tiberiu Cazacioc: Cu mare plăcere,mai ales că ele există, sunt sub ochiinoștri, funcţionează. Atenţie, cu cât

lanţul este mai scurt, cu atât banii,capitalul circulant, se reîntoarce mairepede în buzunarul micului fermier,nu la 60 sau 90 de zile. Ce forme de lanţscurt sunt posibile? De exemplu „Coșulde legume” al lui Andrei Barbu. Eladuce legume la oraș, primește comenziprin internet, cultivă soiuri tradiţionale,vechi, cu gust. Se vede cu publicul și stăde vorbă cu el. Andrei estereprezentantul unei echipe de tinericare s-au întors în mediul rural, pentrucă știu și pot să reîntoarcă legumele laoraș.

Alt exemplu este al unei organizaţii dinTimișoara, CRIES, ce a creat ASAT,Asociaţia pentru Salvarea AgriculturiiŢărănești, oferind micilor fermieri dinmai multe orașe din ţară modelul„Coșul Verde”. Acesta este un contractîntre un mic fermier din zonaperiurbană și mai mulţi consumatori,care plătesc în avans producţia delegume.

Al treilea exemplu este proiectul, maivechi, al lui Marin Dumbravă, „Coșulbio”. Bio pentru că este operatorcertificat în agricultura ecologică, areclienţii săi, vinde pe internet. Iar laCluj-Napoca, Fundaţia CIVITAS a dat omână de ajutor și a susţinut creareaunei cooperative de legumicultori,„Cooperativa Lunca Someșului Mic”.

Sau un alt exemplu, autobuze volante,aprozare mobile, acolo unde nu suntpieţe. Trebuie să fim inventivi. Să nulăsăm pe alţii să ia banii, ci să fim niștemici fermieri rapizi, inteligenţi, cuproiecte bune de lanţuri scurte deaprovizionare. Uniţi în cooperative.Potenţialul pentru micii fermieri esteimens. Trebuie doar să vrea, împreună,să rupă lanţurile mentale care îi ţinhipnotizaţi lângă marele magician careeste comerţul modern. Bani există prinPNDR, proiecte și cooperative să fie.Cumpăraţi din România, cumpăraţilocal, sezonier, bun, curat cultivat șicorect preţuit! Acesta trebuie să fiemesajul lor!

România rurală – Nr. 14

9

Pieţele de agricultori, coşurile demâncare pentru picnic şi studiile dedurabilitate se numără printreingredientele care alcătuiesc o reţeaalimentară locală din Suedia, premiatăpentru rezultatele sale. Aceasta aratăcum FEADR poate fi utilizat cu succespentru sprijinirea antreprenorilor ruralidin sectorul alimentar.

Fonduri europene sunt angrenate înacest scop într-un proiect comunitar destabilire a unei reţele alimentare rurale.Ideea proiectului a provenit de laproducătorii de alimente dinSvartådalen (unde metodologiileLEADER și-au dovedit eficacitatea înîncurajarea localnicilor să relaţioneze şisă supună discuţiei idei despre cum arputea conlucra pentru a dezvoltapotenţialul zonei).

Proiectul numit LoMiS (în traducere,Gastronomie Locală În Svartådalen) afost susţinut de municipalitateadistrictuală şi a primit fonduri FEADRde aproximativ 120.000 de euro. Deasemenea, au fost primite contribuţiifinanciare de la Fondul Mondial pentruMediu (WWF), în vederea derulăriiproiectului, care a fost administrat atâtca o iniţiativă de mediu (facilitândsisteme agricole ecologice, reducândnevoia de transport şi promovânddezvoltarea durabilă), cât şi ca o reţeaalimentară locală.

Evoluţii coordonate

LoMiS a valorificat fondurile în modcorespunzător, utilizându-le pentru asusţine o serie de subproiecte mai miciîn zonă. Din banii alocaţi, o mare partea acoperit activităţi menite să creascăcererea consumatorilor locali pentrualimentele locale.

De exemplu, au fost reintroduse şiextinse instalaţiile de bucătărie în şcolişi aziluri de bătrâni în această zonă din

centrul Suediei, pentru uzulcomunităţilor rurale. Noile bucătăriimodernizate facilitează prepararea şiservirea mâncării de provenienţă localăla faţa locului, înlocuind consumul deproduse congelate importate.

Cererea pentru produse localeproaspete a crescut şi mai mult după unprogram de evenimente informative şispectacole de gătit în aer liber.Organizarea lor a fost un mod de acreşte nivelul de cunoaştere în rândullocalnicilor, al elevilor şi al comunităţiide afaceri cu privire la folosireaalimentelor locale şi de a le stimulaapetitul pentru gusturi din propriulspaţiu rural. La fel de populare s-audovedit a fi şi cursurile de formare îndomenii ca sistemele de producţieagricolă organică şi abatoarele la scarămică, a căror eficacitate s-a reflectat încreşterea gamei de alimente organicelocale disponibile spre consum înSvartådalen.

Un factor care a contribuit la succesul şimultiplele rezultate ale proiectuluiFEADR a fost mobilizarea unuicoordonator de proiect dedicat exclusivacestuia. Astfel, coordonatoarea LisaHallin a putut aloca timpul necesarsupervizării, stimulării şi direcţionăriidiferitelor componente ale proiectului.Hallin subliniază importanţa implicăriiîntreprinderilor locale în proiect, astfelîncât să crească şi mai mult cererea şioferta de produse alimentare locale.„Pentru înlesnirea comercializăriiproduselor, am creat o reţea aproducătorilor, cu ajutorul căreiamagazinele şi restaurantele îi vorputea găsi şi contacta mai uşor”,explică Hallin. „Câţiva dintreproducătorii participanţi colaborauîncă dinainte de demarareaproiectului, în timp ce alţii li s-aualăturat pe parcursul proiectului. (…)Aceste afaceri rurale cuprind o gamălargă de întreprinderi, de la cei careoferă coşuri de picnic umplute cu

alimente locale, până la cei care vânddirect clienţilor produse din carne devită sau cervide crescute înexploataţiile lor”.

Partenerii implicaţi în acest proiect erauconştienţi că trebuie să îmbrăţişeze operspectivă pe termen lung, bazată pe oabordare graduală, pentru stimulareaconsumului de alimente locale pe totcuprinsul teritoriului. Creşterea oferteide produse locale disponibile în pieţelerurale şi în alte locuri de desfacere cuamănuntul a fost identificată drept unpas crucial, iar LoMiS a atins acestobiectiv.

Lisa Hallin este încântată să anunţe că„membrii grupului de producătoriînfiinţat prin proiectul nostru îşicomercializează acum în mod frecventprodusele în pieţele din Sala, precum şidin alte aşezări, ca Färnbomarken,Skultuna şi Sätrabrunn. Un noumagazin cu delicatese, printre care șiproduse locale, se va deschide încurând la Sala, iar din ce în ce maimulţi producători din proiectul nostruinvestesc în propriile servicii decomercializare agro-alimentară.Majoritatea evoluţiilor recente sedatorează lucrărilor întreprinse iniţialde LoMiS, iar acum suntem martori lao serie de efecte secundare aleproiectului.”

Paşii următori

Reţeaua LoMiS are ca scop următorexplorarea opţiunilor disponibilepentru determinarea modului în careproducătorii locali pot câştiga maimulte contracte de achiziţii publicepentru aprovizionarea cu alimente. „Înfelurile de mâncare pe care le consumă,copiii şi bătrânii noştri ar trebui săbeneficieze de ingrediente sănătoase,provenind din zona în care locuiesc”,susţine Hallin. Au fost realizate o seriede studii în vederea identificării clare amăsurilor care pot fi luate în vederea

armonizării şi consolidării efectelorecologice şi socio-economice aleproducţiei de alimente locale.Obiectivul este acela de a găsi unechilibru care să avantajezeîntreprinderile, să nu scadă producţiaalimentară, să protejeze mediul rural şisă confere teritoriului LoMiS olegitimitate „verde”, ecologică. Printrerecomandările studiului, prezintă un

interes aparte sugestia de a încurajaproducătorii de alimente din mediulrural să obţină o certificare conformăstandardelor internaţionale de calitatepentru o dezvoltare durabilă. Efectele lanivel teritorial ale programului LoMiSau fost recunoscute de ReţeauaNaţională Rurală a Suediei în 2009 şilaureate cu cel mai important premiu lacategoria „Countryside Projects”

(Proiecte rurale).

Material tradus și adaptat, apărut înpublicaţia Reţelei Europene deDezvoltare Rurală „The EuropeanAgricultural Fund for RuralDevelopment – Examples of Foodprojects”, 2011

8

Dezvoltare rurală

LoMiSUn exemplu suedez de sprijinire a lanţurilorscurte alimentare

România rurală – Nr. 14

1110

În judeţele din sudul ţării, agriculturaeste aproape un mod de viaţă. Dar, întimp ce majoritatea populaţiei rurale seocupă de mica agricultură, pentruconsumul propriu sau pentru a vindecantitaţi reduse de produse la piaţă,există unii întreprinzători care au puspe picioare adevărate afaceri de succes.Este şi cazul lui Mircea Bujor, dincomuna teleormăneană Dracea.

Familia lui Mircea Bujor se ocupă cuagricultura de mai bine de 20 de ani. Elînsuşi s-a implicat în afacerea familieiîncă de când avea 13-14 ani. La vremearespectivă, a pus munca înaintea şcolii.

Aşa că, după ce a terminat gimnaziul,i-a ajutat pe ai săi la câmp, iar liceul l-aterminat mai târziu, la seral. Fiindoameni muncitori, au răzbit destul derepede, iar afacerea a devenit unaprosperă. Dacă la început familia Bujormuncea pe terenuri închiriate de laprimărie, în câţiva ani a ajuns să deţinăşi pământ în proprietate.

Cu timpul, Mircea Bujor a preluatfrâiele afacerii. De prin anul 2000, aînceput să cumpere teren, hectar dupăhectar. În anul 2011, împreună cu cei 12membri ai familiei sale a înfiinţat ungrup de producători, fiind încredinţat

de faptul că o asociere poate beneficiade mult mai multe avantaje decât unproducător individual. Astăzi, cultivătomate în câmp deschis pe 13 hectare, şipe ceva mai puţin de un hectar cultivăcastraveţi, în solar.

Reuşitele şi neajunsurile –ingrediente fireşti ale unei afaceri

Pentru că, de multe ori, o parte dinmarfă rămânea nevândută, MirceaBujor a înfiinţat, în anul 2009, o fabricăde conserve, unde roşiile sale de câmp,de care spune cu mândrie că sunt celemai bune, se transformă în bulion.

„Roşiile de câmp sunt cu totul altcevadecât cele de solar. Stau în bătaiasoarelui şi au alt gust şi altăconsistenţă.

Pentru că nu sunt apoase, se preteazăcel mai bine pentru bulion. Iar bulionulnostru nu este doar foarte gustos, dareste 100% natural”, a afirmat el.

Bulionul poartă marca „Bujor” și estecomercializat în cantine și în magazineengros din Alexandria.

Dar, pe cât de gustoase sunt roşiile decâmp, pe atât de multe riscuri comportăcultivarea lor: vremea, care uneori nuţine cu agricultura, dăunătorii şi uneorichiar hoţii. Însă Mircea Bujor nu sedescurajează. Are 36 de ani şiexperienţă bogată în domeniu. Se luptăcu intemperiile, protejează culturile dedăunători şi uneori pune pază când seapropie recoltatul.

Ca să dezvolte mai repede afacerea,membrii grupului au încercat săacceseze fonduri europene, darproiectele au fost mici şi nu auîndeplinit condiţiile de eligibilitate.Speră însă că noul PNDR le va deschidecalea spre astfel de finanţări. Cel maimult ar avea nevoie de bani pentruirigaţii pe întreaga suprafaţă cultivată şipentru a asigura transportul din câmpşi până la depozit.

Mircea Bujor – membru înprogramul „Dor de gust”

Dacă până în anul 2014, Mircea Bujor şiasociaţii săi vindeau marfa în pieţe, cuun risc destul de mare că nu o puteaucomercializa integral, acum sunt oprezenţă constantă în supermarketuri.Oportunitatea a venit prin programul„Dor de gust”, o iniţiativă a unui grup delegumicultori din bazinele Vidra,Izbiceni, Dracea, Nuci, Lunguleţu,Gheorghe Doja şi Măriuţa. Programul,iniţiat de Asociaţia Cultivatorilor deLegume, cu sprijinul OrganizaţieiInterprofesionale PRODCOM Legume-Fructe şi a Centrului de Comunicare alFermierilor din România şi derulat cususţinerea companiei Agricover,reuneşte 200 de fermieri din sudulRomâniei, a căror marfă este livratăzilnic în patru lanţuri desupermarketuri, la nivelul întregii ţări.Mircea Bujor este partener în grupul deiniţiativă și principalul intermediar dinTeleorman în colectarea și livrarealegumelor. Roșiile și castraveţii pe careîi livrează sunt sortaţi și ambalaţi cuajutorul celor trei fii ai săi, cu vârste de15, 16 şi 17 ani. Nu-i o treabă uşoară,pentru că marfa trimisă în astfel demagazine trebuie să fie atentselecţionată şi calibrată, iar ambalarease face conform cererii beneficiarilor, înlădiţe pe care este inscripţionat numeleprogramului „Dor de gust”.

Şi totuşi, anul 2014 le-a adus şi uneleprobleme odată cu embargoul impus deRusia, unde ar fi trebuit să exporte oparte din producţie, prin programul„Dor de gust”. „Criza din Rusia ne-aafectat, pentru că toată marfa ne-a fostreturnată, iar noi am suportat şicosturile de transport, de ambalare şide sortare. Dar astea sunt lucruri decare te loveşti în afaceri. Mergem maideparte, pentru că din agriculturătrăim şi asta ştim să facem”, spuneMircea Bujor.

Reţeta succesului – o familie unităşi harnică

Atunci când întâmpină probleme, mulţidau înapoi. Multe afaceri s-au închispentru că nu a mers totul ca pe roate.Familia lui Mircea Bujor a înţeles căsuccesul, ca şi greutăţile, sunt partedintr-o afacere. Când au întâmpinatprobleme, au căutat soluţii pentru a lerezolva şi pentru a merge mai departe.Copiii lui Mircea Bujor, acum elevi, vorprelua, mai târziu, aceastăîntreprindere, dar de pe acum seimplică şi vor să înveţe de la părinţi şide la celelalte rude. „Cheia succesuluistă în muncă şi în perseverenţă, iar,pentru noi, şi în faptul că suntem ofamilie mare, unită, care iubeştepământul şi se bucură de roadele sale”,spune cu mândrie teleormăneanul.

O familie din comuna Dracea este lider pepiaţa legumelor din Teleorman

România rurală – Nr. 14

1312

Mediul rural din România seconfruntă cu numeroase provocărieconomice și sociale. PotrivitStrategiei de Dezvoltare Rurală aRomâniei 2014-2020, printre acesteprovocări se numără îmbătrânireapopulaţiei, existenţa unui numărmare de exploataţii de subzistenţă, oproductivitate scăzută în special înagricultura de semisubzistenţă, opondere ridicată a populaţiei expuseriscului de sărăcie și excluziunesocială.

Crearea de locuri de muncă este unadintre principalele priorităţi aleurmătoarei perioade. În acest sens,sunt esenţiale iniţiative inovatoare dedezvoltare a resurselor umane. Oastfel de iniţiativă aparţine AsociaţieiReact, care a pornit de la constatareacă femeile din spaţiul rural sunt maiafectate de lipsa locului de muncădecât bărbaţii. În aprilie 2014,Asociaţia a lansat „Anotimpuri laborcan”, un proiect de dezvoltare petermen lung a zonelor rurale dinregiunile București-Ilfov, Centru, SudMuntenia, Sud-Vest Oltenia.Proiectul va dura 18 luni și estecofinanţat din Fondul SocialEuropean prin POSDRU 2007–2013.„În România, ca și în restul Europei,sunt din ce în ce mai căutateprodusele sănătoase, realizate dupăreţete speciale. Singurele locuri încare mai găsim aceste gusturideosebite sunt cămările familiilor dinmediul rural. Cea mai bună dulceaţăși cei mai aromaţi castraveţi muraţipot ajunge pe mesele orășenilor doardacă sunt preparaţi în bucătăriiautorizate igienic și sanitar. Într-ogospodărie, găsești mai rar condiţiilede care ai nevoie pentru a vinde,legal, produsele tradiţionale. Deaceea, «Anotimpuri la borcan» vineîn comunităţile în care sunt femei

interesate să își transformepriceperea și pasiunea pentru gătitîntr-o afacere de familie și le pune ladispoziţie, gratuit, cursuri despecializare și bucătării dotateprofesional.” (dr. Anca Ștefan,președinte al Asociaţiei React).

La finalul proiectului, 560 de femeidin mediul rural vor fi calificate într-o meserie cerută pe piaţa muncii(lucrător în industria conservelor delegume și fructe) și vor aveacompetenţe antreprenoriale de bază,beneficiind de consiliere specializatăpentru acces pe piaţa muncii saupentru dezvoltarea de afaceri într-undomeniu non-agricol. Totodată, lafinalul proiectului, va funcţiona oreţea a femeilor antreprenor dinmediul rural, iar trei bucătăriicomplet utilate vor sta la dispoziţiacomunităţilor pentru realizarea deconserve de legume și fructe într-unspaţiu autorizat sanitar. Proiectul îșipropune și realizarea și distribuireade cărţi de bucate cu reţete locale.

Dezvoltarea durabilă nu poate fi decâtun efect al colaborării și alparteneriatelor la nivel local. Deaceea, implicarea autorităţilor, acomunităţii, a agenţilor economici areun rol esenţial în succesul oricăreiiniţiative pe termen lung, cum este șiproiectul „Anotimpuri la borcan”.

„Am găsit sprijin din parteaautorităţilor și cu unele am semnatchiar și protocoale de colaborare. Decele mai multe ori, angajaţiiprimăriilor sau liderii de opinie localicunosc foarte bine comunitatea, știucare sunt acele femei care trăiesc dinagricultura de subzistenţă, dar șibucătăresele renumite din zonă șisunt în măsură să facă recomandărisau să medieze înscrierea lor în

proiect”, a spus Andreea Rotaru,managerul de comunicare alasociaţiei.

Într-o primă fază, primăriilecomunelor din regiunile deimplementare au fost contactate și auprimit invitaţia de a colabora încadrul proiectului. Ulterior,reprezentanţii asociaţiei au merspersonal să discute cu oficialii învederea asigurării unui canal decomunicare eficient. Mulţi dintrereprezentanţii instituţiilor au înţelesimpactul pe care proiectul urmeazăsă-l aibă în comunitatea lor, oferindîntregul lor sprijin (ex. primăriacomunei Vidra).

Beneficiarii vizaţi sunt femeidomiciliate în zona rurală, dinregiunile București-Ilfov, Centru(Alba, Brașov, Mureș, Covasna,Harghita, Sibiu) și Sud-Muntenia(Argeș, Călărași, Dâmboviţa, Giurgiu,Ialomiţa, Prahova, Teleorman),absolvente ale nivelului minim deșcolarizare obligatorie, care nu suntangajate în prezent. Înscrierile lacursurile de formare continuă până laepuizarea celor 560 de locuridisponibile. Bucătăriile se voramenaja în zonele unde vor exista celemai multe persoane înscrise.

Până în prezent, 80 de femei dinjudeţele Prahova și Ialomiţa auobţinut diplome de lucrător îndomeniul conservelor din fructe șilegume. Alte 56 de femei dinHomorâciu și Roșiori urmau săînceapă în luna decembrie pregătireagratuită în domeniul alimentar.

Diplomele oferite la final suntrecunoscute de Ministerul Muncii,Familiei, Protecţiei Sociale șiPersoanelor Vârstnice și de Ministerul

Educaţiei și le permite cursantelor săse angajeze în domeniul alimentar sausă pună bazele unei afaceri proprii.

Reţeaua femeilor antreprenor dinmediul rural va facilita schimbul deinformaţii și bune practici prinîntâlniri periodice și vizite întremembrii diferitelor comunităţi rurale.Reţeaua va beneficia și de o platformăelectronică, integrată în website-ulproiectului:http://asociatiareact.ro/anotimpuri-

la-borcan.html.

Femeile care sunt deja incluse înproiect se gândesc cu optimism șiîncredere la viitor. „Am participat lacursuri din dorinţa de a-miconsolida cunoștinţele în domeniu,având în vedere că familia meadeţine o suprafaţă de teren undecultivăm legume. Prin calificareaobţinută, îmi doresc să înfiinţez olinie de procesare de legume”,povestește Bătrînache Ionela, din

comuna Putineiu, judeţul Giurgiu.

Ionela se gândește la viitorul celor doibăieţi ai săi, studenţi la București, pecare speră să îi convingă să se impliceîn afacerea familiei. Cursurile încadrul proiectului „Anotimpuri laborcan” le oferă Ionelei și altor femeicu iniţiativă o oportunitate de adiversifica veniturile familiei și de a seimplica într-o activitate care le faceplăcere.

„Anotimpuri la borcan”, proiect alAsociaţiei React:Femeile de la sat sunt instruite să obţină venituridin conservarea legumelor și fructelor

România rurală – Nr. 14

14

Afacerea atât de frumos numită„Legume Fericite” înseamnă în cifreaproximativ cinci hectare de arbuști,pomi fructiferi, plante medicinale șiaromatice, căpșuni (culturi aflate înconversie) și legume proaspete, cereale,pepeni care deja au obţinut certificareecologică. Afacerea s-a născut dintr-unvis din copilărie al unei femeiîntreprinzătoare, Victoria MihaelaBuligoanea. Visul de a avea o fermă adevenit pasiune.

„Tot mai mulţi oameni conștientizeazăcât de important este să faci ceea ce-ţiplace”, povestește Victoria Buligoanea.„Când munca se identifică cu pasiunea,faci totul cu mai mult entuziasm, cumai multă răbdare, mai bine, devii maicreativ și mai mulţumit de tine însuţi.Eu am descoperit această pasiune la 36de ani – destul de târziu – darsatisfacţia este pe măsură. Mai multdecât atât, îmbin utilul cu plăcutul.Familia mea și toţi cei care ne ajută au

pe masă o hrană sănătoasă. Sunteconomist de profesie, am lucrat încâteva multinaţionale, dar niciodatănu m-am regăsit în ceea ce făceam, așacum mi se întâmplă acum. «LegumeFericite» s-a născut firesc, ca urmare aacestei pasiuni.”

Primii clienţi sunt cei care au alesnumele afacerii, ca urmare a sintagmei„legume fericite” pe care o folosea,vorbindu-le despre grădina sa dinTărtăşeşti , judeţul Dâmboviţa.

Ferma de legume fericite își propune săfie o sursă sigură de hrană sănătoasă,un mod de viaţă, un suport educaţional,o oază naturală unde legumele, fructele,florile și animalele domesticebeneficiază de un mediu naturalpropice. Plantele se vor ajuta între ele:metodele de combatere a dăunătorilorvor pleca de la plante, și nu de lapesticide. Pe termen lung, „LegumeFericite” dorește să pună la dispoziţia

clienţilor „nature & earth therapy”(terapia prin apropierea de natură și depământ) și să constituie un loc deîncărcare energetică la dispoziţiaconsumatorilor.

Fructele și legumele de la Tărtăşeştisunt obţinute fără stimulenţi sautratamente chimice și suntcomercializate prin intermediul unuiwebsite: www.legumefericite.ro.

„Suntem pe acest drum de aproape treiani dar, pe măsură ce oameniiconștientizează importanţa uneialimentaţii sănătoase, iar prevenţia nepreocupă mai mult decât vindecarea,interesul pentru alimente sănătoase,produse cu responsabilitate este din ceîn ce mai mare.” Iniţiativa VictorieiBuligoanea a fost un act de curaj,angajându-se pe o piaţă de nișă, înformare, încă instabilă, deși în creștere:piaţa produselor organice. Seminţelecertificate organic se găsesc foarte greu

15

și trebuie să petreci mult timp pentruîntocmirea documentaţiilor cerute înagricultura ecologică. Lipsaspecialiștilor, lipsa forţei de muncă, unconsumator care trebuie informat șieducat, calamităţile naturale, dăunătoriisunt doar câteva obstacole căroratrebuie să le faci faţă. Profitul nu vineușor, cei care aleg acest drum trebuie săfie conștienţi de acest lucru. „Suntem peun trend ascendent pe care îl vedemcontinuând și în următorii ani”, esteînsă de părere Victoria Buligoanea.

Răbdarea și perseverenţa suntingrediente absolut necesare pentru aevita eșecul. Anul trecut, primeleproduse ale fermei „Legume fericite” auprimit certificarea ecologică.„Vecinătatea și rotaţia plantelor suntfoarte importante. De exemplu, dacămorcovul este bun prieten cu ceapapentru că își alungă unul altuia musca,nu se poate spune același lucru despremorcov și mentă, deci nu le vom așezaîmpreună. Cunoscând plantele care îșipot aduce beneficii reciproc, plantelecare fixează azotul în sol, pe cele carepot fi folosite pe post de capcane pentrudăunători, precum și alte metodeecologice, putem contribui laînlăturarea folosirii insecticidelor șierbicidelor în scopul obţinerii hraneisănătoase. Atâta vreme cât respectămnatura și avem încredere în pământ,ajutăm plantele să se dezvolte fără săle forţăm și le îngrijim folosind«terapia între prieteni», știm căviitorul este al agriculturii ecologice!”

Un element cheie al succesului este

modul de distribuţie, drumulprodusului din grădină la consumator.Acest drum are un aspect tehnic și unulpersonal, subiectiv, care ţine decâștigarea și păstrarea încrederii.

Comunicarea ocupă un locesenţial.

Profilul consumatorului român estediferit de cel internaţional, nevoile luisunt diferite. Încrederea se câștigă prinlimbaj, prin atitudine, prin design-ulwebsite-ului, acurateţea și adecvareaconţinutului la așteptările clientului.Particularităţile funcţionale ale site-uluisunt importante și trebuie să se pliezepe nevoile și pe profilul consumatoruluivizat.

Din acest punct de vedere, pagina weba fermei captează atenţia, stârneșteinteresul, determină cumpărătorul să se„plimbe” prin grădina și magazinulvirtuale, să umple coșul cu bunătăţi și săîși dorească să discute prin telefon cufermierul.

La un e-mail distanţă... sau chiarmai aproape

Este foarte uşor: dai „click” pe butonul„Culege” cu ceea ce ai dori să ai pe masămâine, lași un număr de telefon şiadresa de livrare şi vei fi contactatpentru a-ţi confirma comanda – astaeste tot ceea ce trebuie să faci, potrivitwebsite-ului. Victoria Buligoaneaavertizează însă clienţii că există șiunele situaţii când un produs aflat pelista de cumpărături să nu mai existe în

grădină, din pricina unor dăunători, aunor condiţii nefavorabile sau a unorboli. Acest lucru îl afli atunci cândprimești prin e-mail confirmareacomenzii.

Clienţii care doresc ei înșiși să culeagălegumele de care au nevoie sunt invitaţisă o contacteze pe Victoria Buligoanea,prin intermediul adresei de e-mail de pewebsite și vor fi primiţi cu braţeledeschise „și un pahar cu apă rece sausuc de roșii aromat”.

Conceptul „Legume Fericite” esteorientat spre client. În funcţie de sezon,legumele se culeg chiar în ziua livrării,sunt ambalate și etichetate cu ora lacare au fost culese, iar apoi transportatepână la ușa clientului. Comanda sepoate face de pe o zi pe alta, zilnic deluni până vineri, în București șiîmprejurimi. În ţară, livrarea se faceprin curier, coletul ajungând după 24 deore. Pe termen mediu, VictoriaBuligoanea își propune să cultive osuprafaţă mai mare de teren pentru aoferi cât mai multor clienţi posibilitateade a comanda produse sănătoase lapreţuri competitive, să dezvolte oinfrastructură care să permită păstrareaproduselor proaspete cât mai multtimp, să asigure diversitatea ofertei șisă rămână consecventă în ceea ceprivește calitatea produselor și aserviciilor. Până în prezent a folositdoar resursele proprii. Fondurilenerambursabile sunt atractive șinecesare, spune ea, dar birocraţia îi ţinepe mulţi la distanţă.

„Legume Fericite”-întreprinzătorul pasionat și consumatorul educat

România rurală – Nr. 14

1716

Între agricultura biologică și ceaconvenţională

Există o mulţime de practici agricolecare trebuie integrate coerent și corelatecu nevoile locale. Strategia UEpromovează producţia ecologică,produsele locale de calitate și accesibilepentru toţi, o economie durabilă și odezvoltare rurală echilibrată. România,ţara cu cea mai fărâmiţată proprietateagricolă din Europa, este și cea carepoate să genereze modele de dezvoltareși experienţe relevante pentru acestetendinţe.

Unul dintre pionierii agriculturii bio dinRomânia și un promotor entuziast algospodăriei ţărănești tradiţionale esteWilly Schuster, din judeţul Sibiu. Eleste, totodată, și vocea milioanelor deţărani care vor să își găsească locul în

planurile de dezvoltare naţionale șieuropene.

Willy Schuster este membru înAsociaţia Ecoruralis, care promoveazăinteresele agricultorilor mici,tradiţionali şi ecologici. „Facem«advocacy» pentru reabilitareaţăranului, ca model de viaţă și demuncă. E nevoie de o legislaţie care săîncurajeze micii producătoritradiţionali.” Asociaţia Ecoruralis esteprima asociaţie din Europa Centrală șide Est care a devenit membră în ViaCampesina Europa, „ConfederaţiaInternaţională a Ţăranilor”.

Willy Schuster crede că securitateaalimentară este garantată, pe termenlung, de agricultura de proximitate, delanţurile scurte de valorificare. „Mereu,în istorie, comunităţile au căutat să își

asigure alimentele din proximitate”,spune el. În această relaţie directădintre gospodar și consumator stă cheiadezvoltării echilibrate și a introduceriiinovaţiei în economia rurală.Încurajarea practicilor durabile se faceprin acest feedback pozitiv primit de laconsumator. Este nevoie însă de o piaţăcu adevărat liberă, fără restricţii și/sauavantaje neconcurenţiale.Consumatorul preferă transparenţalegăturii directe cu un gospodar, gustulși calităţile nutritive ale produsului carenu are nevoie de ameliorări pentrurezistenţă la transport și durată depăstrare. „Libertatea de opţiuneasigură succesul gospodăriei ţărăneștitradiţionale. Este necesară o viziune deţară, care să adapteze politicile UE larealitatea românească”, spuneSchuster.

Willy Schuster, din Moșna, Sibiudemonstrează: Gospodăria ţărănească este unmodel de activitate economică durabilă

Agricultură ecologică versusagricultură ţărăneascătradiţională

Prin exemplul propriu și prin discursulpublic, Willy Schuster promovează„gospodăria ţărănească tradiţională”,caracterizată de dimensiuni reduse,practici în armonie cu mediul, păstrareabiodiversităţii și care este administratăde familie pentru întreţinerea proprie șipentru valorificare directă a produselor,în proximitate. Păstrarea peisajului, afondului genetic, calitatea aerului și asolului au impact asupra calităţii vieţiiîn întreaga regiune.

Din ultimele studii ale OrganizaţieiNaţiunilor Unite pentru Alimentaţie șiAgricultură (FAO) reiese că cea maieficientă agricultură este cea familială,ca raport între inputuri și rezultatelemăsurate în unităţi nutritive. Deasemenea, „fermele de familie oferăproduse de bună calitate, folosesc maipuţine pesticide, mai puţineîngrășăminte, deci se apropie tot maimult de o producţie organică, durabilă”,după cum afirmă directorul general alFAO, José Graziano da Silva.

Povestea implicării familiei Schuster înagricultură a început în anii ’90. Plecaţica traducători în Germania, Lavinia șiWilly Schuster au devenit acolo adepţiai gospodăriei tradiţionale,îndrăgostindu-se de acest tip de viaţă șimuncă. Willy a descoperit apoiagricultura bio într-un program elveţianpentru ţărani şi mici meseriaşi români.„Acum 16 ani, cand ne-am stabilit laMoșna, am avut un scop clar: ogospodărie autonomă, care își asigurăhrana sănătoasă și un mediu propicepentru dezvoltarea copiilor, în armonie

cu natura. Nu ne-am propus să facemprofit. Veniturile sunt pentruacoperirea costului vieţii.”

Au început cu două hectare de teren șidouă vaci. Au integrat în circuitulgospodăriei toate componentele pentruautosusţinere: pășune, fâneaţă,creșterea animalelor, prelucrarealaptelui, valorificarea surplusului. În2000 au construit grajdul și șura și aumai cumpărat câteva hectare depământ. Timp de doi-trei ani,valorificarea se făcea prin vânzare dincurte și la Mediaș, pe bază de comenziși abonament (prin rude și cunoscuţi).Acum au șase vaci, șapte hectare depășune, cinci hectare cu fân, trifoi șilucernă și două cu porumb. „Trebuie săasigurăm alimentaţia animalelorconform cerinţelor biologice: fărăconcentrate, cereale și soia, asigurândpăstrarea biodiversităţii prin pășunatși gospodărirea conștientă apeisajului”, afirmă Willy Schuster.Lavinia a introdus în gospodăriaproprie tehnologiile tradiţionale deproducere a brânzeturilor, învăţate laun curs în Elveţia, diversificândprodusele: brânză proaspătă, smântână,iaurt, unt, brânză-cremă, cașcaval,brânză cu plante aromate.

Asociere pentru valorificare

În perioada 2002-2003, câţivagospodari din regiune care împărtășeauaceleași principii ca și familia Schusterau început să se întâlnească la ȘcoalaWaldorf din Sibiu. Discutau, cumpărauunii de la alţii sau schimbau între eiprodusele din gospodărie. Așa s-anăscut ideea unei asocieri pentrudesfacerea produselor în Sibiu, printr-un magazin propriu. În 2004, Willy

Schuster a beneficiat de o bursă USAIDpentru tineri profesionişti dinagricultură, la Universitatea Iowa. Aaflat că 70-80% dintre produsele biodin SUA sunt valorificate princooperative. Întors în ţară, a împărtășitaceste informaţii grupului de gospodaridin Sibiu și au înfiinţat în 2005„BioCoop”, prima cooperativă devalorificare a produselor bio dinRomânia. „Este prima cooperativăorganizată de jos în sus. Nu a fostînfiinţată cu scopul de a accesa fondurisau de a obţine alte resurse”, afirmăWilly Schuster. Magazinul BioCoop,„poarta prelungită a gospodărieimele”, cum este numit de Schuster, adevenit neîncăpător pentrucumpărătorii din orașul Sibiu. Capreședinte al BioCoop, Willy Schusterpromovează ideea de valorificaredirectă prin cooperative.

Povestea merge mai departe

Willy și Lavinia sunt pionieri aiagriculturii bio în România. Au făcutconversia la agricultura ecologică și aufost printre primii care au obţinutcertificat de gospodărie ecologică. „BioMoşna" a devenit repede un veritabilbrand în lumea producătorilor şi aconsumatorilor de produse ecologice.

Willy Schuster scrie articole, dăinterviuri, ia poziţie în numele ţăranilorla conferinţe, în grupuri de lucru, înforuri de consultare. Willy și Laviniasunt traineri, mentori, sfătuitori pentrusute de ţărani care vor să le urmezeexemplul.

Prin afilierea la reţeaua mondială devoluntari în fermele ecologice, mulţistudenţi de la universităţi din Franţa,Germania și Austria fac stagii depractică în agricultura bio chiar îngospodăria lor. Cei mai mari dintrecopiii familiei Schuster studiazăarhitectura peisagistică și, respectiv,agronomia. Deja se gândesc ladezvoltarea gospodăriei de acasă: săcrească bivoliţe specifice zonei, cabunicii lor, sau cai, animale pe care leîndrăgesc foarte mult. Au idei, visuri,planuri. Cu oameni ca ei, viitorul poatesă arate bine pentru gospodăriaţărănească!

România rurală – Nr. 14

18

„Iarna car și vara sanie”, cam așa sună ovorbă din bătrâni. Ei bine, acumaproape zece ani, Direcţia SilvicăBistriţa-Năsăud a deschis un atelierunde, sub îndrumarea ingineruluiSimion Bodor, se produc în fiecare anzeci de sănii trase de cai și trăsuricochete.

În decursul celor zece ani care au trecutde atunci, minunăţiile care ies dinmâinile celor șapte meșteri bistriţeni auplimbat mii de turiști și asta pentru cămajoritatea săniilor și a trăsurilor suntcumpărate de pensiuni și hoteluri șisunt folosite în scop turistic. Săniile șitrăsurile meșterilor au ajuns până acumîn orașe precum București, Călărași,Alexandria, Giurgiu, Suceava ori SatuMare.

Munca se face în echipă, iaringredientele pentru o sanie sau otrăsură perfectă sunt pasiunea șirăbdarea. Dacă unul dintre meșteri seocupă de partea de tâmplărie, altul aregrijă de design sau le învelește în piele.Fiecare este dotată cu șasiu metalic cu

sistem de frânare și amortizare, osuprastructură de lemn, cu tapiserie șiun design care te duce ușor cu gândul lapoveștile copilăriei. Producerea lordurează aproximativ două-treisăptămâni. Săniile și trăsurilebistriţenilor pot fi realizate potrivitdorinţelor clienţilor, așa încât aceștiapot opta pentru combinaţiile preferatede culori, ornamente și modificărisuplimentare.

Atelierul produce două tipuri de sănii,cu patru și cu opt locuri, și trei tipuri detrăsuri: de paradă, de promenadă șipentru vânătoare. Înainte de a-și găsistăpânii, trăsurile și săniile suntomologate pentru circulaţia pedrumurile publice.

Pentru că nu sunt produse în serie,Direcţia Silvică Bistriţa vinde în medie40 de sănii și trăsuri pe an. Au fost și animai buni, precum 2010, când au depășitacest număr, dar și ani mai slabi, cândau vândut sub 30 de atelaje. Preţulsăniilor este între 4.900 și 8.000 de lei,iar al trăsurilor între 16.000 și 18.000

de lei. Comenzile de sănii cresc cu olună înainte de venirea iernii, iar cele detrăsuri prin luna martie.

Atelierul nu a avut doar scopul săreînvie tradiţii vechi, ci să și creezelocuri de muncă. În plus, a urmărit șicompletarea unui circuit turistic pus ladispoziţie de Direcţia Silvică. Și pentruca lucrurile să meargă mână în mână, latrei kilometri de orașul Beclean se aflăCentrul de Turism Ecvestru și HergheliaBeclean (administrată de DirecţiaSilvică Bistriţa), pe care turiștii o potvizita contra cost cu săniile și trăsurilefăcute în micul atelier. Și tot la Beclean,se organizează de câţiva aniCampionatul Naţional de atelaje cu doicai.

Câteva cifre:• Direcţia Silvică Bistriţa vinde în medieaproximativ 40 de sănii și trăsuri pe an;• Costul săniilor este între 4.900 și8.000 de lei, iar al trăsurilor între16.000 și 18.000 de lei;• Producerea unei sănii durează două-trei săptămâni.

Sănii și trăsuri de Bistriţa

România rurală – Nr. 14

2120

Specificul schemelor alternative deaprovizionare alimentară este dat decapacitatea de a livra consumatoruluiprintr-un sistem alimentar alternativla producţia convenţională(industrială), produse alimentare ceconţin informaţie relevantă despremicii producători agricoli și practicileextensive din care provin acestealimente. Această informaţie se referăla locul de producţie, la metodelefolosite (post-productiviste:artizanale, tradiţionale sau demanufactură), la muncitorii implicaţiîn producerea lor (adesea cu nume șidate de contact), incluzând potenţialvalorile oamenilor implicaţi înobţinerea acelor alimente.

Lanţurile scurte alimentaregarantează calitatea produselor princontactul direct cu producătorul sauprin garanţii de trasabilitate, însă

calitatea acestor produse estecondiţionată întâi de toate deprovenienţa dintr-o agriculturădurabilă, din practici specificemodelului post-productivist. Aceastaimplică respectarea de cătreproducător a unui set de normeprivind agricultura durabilă sau agro-ecologia, producţia artizanală sau demanufactură, respectarea unor reţetece favorizează calităţile nutritive îndetrimentul duratei lungi devalabilitate a produsului și nu în celedin urmă o comunicare corectă aprovenienţei acestui produs dintr-unsistem alternativ la producţiaconvenţională alimentară.

ASAT (Asociaţia pentru SusţinereaAgriculturii Ţărănești) este forma subcare s-a dezvoltat în România,începând cu anul 2008, o astfel deschemă de aprovizionare alimentară

alternativă la piaţa locală de legume șifructe, propunând un parteneriatferm încheiat între un grup deconsumatori responsabili și un micproducător agricol, în jurul uneiculturi tradiţionale sau organice delegume.

ASAT înseamnă o relaţie directă,nemijlocită şi de solidaritate întreconsumatori preocupaţi de calitateahranei şi fermieri practicanţi ai uneiagriculturi naturale şi de scală micădin satele de proximitate.

Grupurile de consumatori reunite înparteneriatele ASAT hotărăsc săîmpartă în mod egal producţia dingrădinile de legume cultivatetradiţional sau organic de miciiproducători, plătind o contribuţieegală la acoperirea costurilor și laretribuirea muncii fermierului. Acestegrădini copartajate au dimensiunimici (0,2-2ha) și sunt situate înproximitatea localităţilor unde seconstituie grupurile de consumatorisolidari.

În jurul parteneriatelor pentru coșulde legume se formează parteneriatemai scurte cu alţi mici agricultori,pentru produse complementare:lactate și brânzeturi, miere, ouă, pâineși prăjituri de casă, gemuri și siropuridin fructe crescute în livezitradiţionale sau din fructe de pădure.

Parteneriatele de solidaritate ASATîntre consumatori și micii agricultoride proximitate sunt inspirate demișcarea AMAP (Asociaţia pentruMenţinerea Agriculturii Ţărăneşti)din Franţa, lansată la începutul anilor2000 și care dezvoltă parteneriatelocale solidare între urban și rural.

Diferenţele culturale și istorice întrecele două societăţi sunt destul de mariînsă pentru a avea o abordarespecifică a problematicii miciiagriculturi extensive din România.ASAT are o identitate proprie,construită în cei șapte ani dedezvoltare, în contextul dinamiciisocio-economice proprie României.

Agricultura Susţinută deComunitate la nivelinternaţional

Parteneriatele ASAT fac parte dinfamilia Agriculturii Susţinute deComunitate (ASC), o mișcare cu peste60 de ani de experienţă în lume. ASCa apărut ca o reacţie la o criză(dispariţia micilor agricultori și abeneficiilor aduse de ei în piaţaalimentară locală) și s-a dezvoltat caformă de solidaritate aconsumatorilor cu fermierii, prindezvoltarea unei relaţii de câştigreciproc. Rolul jucat de parteneriateledintre consumatori și fermieri are maimulte dimensiuni: în primul rând,consolidarea sustenabilităţii micro-fermelor angajate în agriculturatradiţională și ecologică; în al doilearând, susţinerea unui stil de viaţăsănătos în rândul consumatorilor,care se responsabilizează pentru ceeace consumă ei, cât şi pentru lumea pecare o lasă moştenire generaţiilorviitoare.

Primele forme de ASC au fostdezvoltate în urmă cu aproximativ 50de ani în Japonia, ca reacţie ladeclinul agriculturii de semi-subzistenţă și reducerea accesului lahrană locală sănătoasă încomunităţile urbane industrializate.Primele parteneriate sunt dezvoltatede mamele japoneze îngrijorate decreșterea importurilor de legume, dereducerea drastică a terenuriloragricole exploatate ecologic și demigraţia fermierilor înspre oraș.Aceste femei s-au organizat în grupurisolidare de consumatoare și au pusbazele unui nou sistem de producţieși achiziţie de produse, prindezvoltarea unor relaţii directe cuproducători locali.

Astăzi, la nivel internaţional existădiferite iniţiative care se încadrează înfamilia agriculturii susţinute decomunitate, dintre care amintim:• AMAP în Franţa;• CSA (Community SupportedAgriculture ) în ţările ango-saxone;• ASC (Agriculture soutenue par lacommunauté ) în Quebec (Canada);• Teikei în Japonia;• Reciproca în Portugalia;• GAS (Gruppi di Acquisto Solidale )în Italia;• Agricultură Contractuală deProximitate în Elveţia;• ASAT în România.

ASAT reinventează relaţiaproducător-consumator, pe care otransformă într-un parteneriatreciproc avantajos. Pe de o parte,micul producător agricol care poate săcultive natural, organic, fără teama cămunca lui va rămâne neplătită sau căva trebui să vândă în pierdereprodusele sale, din cauza presiuniilanţurilor lungi de distribuţie asupraproducătorilor şi a concurenţei cumarii producători agro-industriali. Pede altă parte, consumatorul devine șipartener al micului producătoragricol, ieșind astfel din postura deconsumator pasiv și participând la orelaţie nouă, în care informaţiiledespre hrană și modul în care aceastaeste cultivată îi sunt direct accesibile,el fiind totodată și co-decident înprivinţa conţinutului coșuluisăptămânal și a planului de dezvoltarea parteneriatului.

Parteneriatele ASAT:• oferă producătorilor o garanţie înprivinţa comercializării produselor,consumatorii încheind un contract cuproducătorul la începutul unui sezonagricol;• reduc timpul pentru vânzareaproduselor, producătoriicomercializează produsele într-osingură zi din săptămână, la uninterval orar stabilit;• asigură producătorului un preţechitabil, care acoperă toate costuriledeterminate de realizarea producţieiși permit un venit sigur pentruproducători şi o plată decentă a

muncii;• susţin agricultura locală, acestdemers adresându-se exclusiv micilorproducători agricoli, practicanţi aiagriculturii tradiţionale sau organice;• favorizează practicile ecologice(folosirea îngrăşămintelor naturale,absenţa îngrășămintelor, atratamentelor și a pesticidelor desinteză), favorizează dezvoltareabiodiversităţii locale;• susţin un model de dezvoltaredurabilă în domeniul agricol.

Scurt istoric al parteneriatelorASAT

Parteneriatele de solidaritate ASATau fost dezvoltate într-o etapă pilot laTimișoara, în perioada 2008-2011. Înaceastă etapă, a fost susţinut într-omanieră experimentală unproducător de legume din judeţulTimiș, al cărui grup de consumatori aevoluat de la 20 de familii la 180 defamilii care au încheiat un contractferm pe durata unui sezon.

După etapa de pilotare a modelului,Asociaţia CRIES împreună cupartenerii săi au susţinut un efort demultiplicare a parteneriatelor în maimulte regiuni din ţară, în 2014partneriatele ASAT fiind prezente înjudeţele Arad, Bihor, Buzău, Cluj,Giurgiu, Harghita, Sălaj și Timiș.Orașele în care s-au format grupuri deconsumatori solidari sunt Arad,București, Cluj, Odorheiu Secuiesc,Oradea și Timișoara. În 2014, înparteneriatele ASAT au participataproximativ 400 de familii deconsumatori solidari și peste 20 demici producători agricoli.

Sergiu FloreanSecretar general al asociaţiei ASAT

Pentru mai multe informaţiiwww.asatromania.ro, www.cries.roe-mail:[email protected],[email protected]ă poștală: Timişoara, Bvd.Bogdan Petriceicu Haşdeu, nr. 11,300016, jud. Timiș, RomâniaTelefon: (+4)0756.081.959.

Parteneriatele de solidaritate ASAT, o formăalternativă de schemă de aprovizionare alimentară

România rurală – Nr. 14

2322

„Timpu’ trece și noi nu-l putem opri,legea lui îi legea noastră”, îi spuneaun ţăran dintr-un sat hunedoreanetnologului Marcel Lapteș. Desprelegea timpului vom povesti și noi,încercând să reconstituim uncalendar care rostuia mai presus de aorganiza, un calendar care împărţeatimpul în sacru și profan, un calendarstrăvechi care a ajuns până în zilelenoastre. Vom încerca o prezentare acelor mai importante sărbători dinCalendarul Popular, marcat derenașterea ciclică a Zeului An, demersul Soarelui prin zodiac, deorologii cosmice ce nasc scenarii șifăpturi mitice în prag de echinocţii șisolstiţii. Vom vedea cum Timpul iachipul unor divinităţi tinere la începutde an (Sânvăsii, Dragobete,Sântoader, Sângiorz, Floriile,Sânzienele, Ielele), apoi sematurizează (Sântilie, Sâmedru,Sântandrei, Sfânta Vineri, Inătoarea,Crăciuneasa), devenind Moș/Babă lasfârșit de an (Moș Niculae, Moș Ajun,Moș Crăciun, Baba Dochia), cuprecizarea că, de-a lungul vremii,început de An Nou au fost și zilele de25 decembrie și 1 martie. Aflat la

început de an, ţăranul spunea că „seașază vremurile” și voia să afle cum îiva fi anul și viaţa. Pentru astadeschidea Gromovnicul, „făceacalendare”, al foilor de ceapă, alcărbunilor, privea cerul, numărastelele-logostelele, întreba zodiile, sealia cu apa, cu pământul, cu focul...

Boboteaza și Sântionul

Boboteaza și Sântionul închid cerculsărbătorilor de iarnă. Timpul sepurifică prin apă și foc iar practicilemagice sunt mai intense ca niciodată:se colindă, se fac farmece, sedescântă, se ghiceşte viitorul, se aflăursitul, se fac prorociri asupra vremiişi rodului noului an. Oamenii aprindfocul viu, afumă casa și grădinapentru alungarea duhurilor rele,pentru atragerea norocului și abelșugului, practică un ritual agrarstrăvechi de stimulare a recolteinumit Ciuralexa/Chiraleisa sau KiraLeisa. Feciorii sar peste flăcăriledomolite ale focului pentru a-șipurifica trupul și sufletul. Fetele mariîl „vrăjesc” pe cel din vatră prinintense descântece de dragoste. Focul

este întruchiparea soarelui pepământ, este simbolul sacru al vetreicasei, purtător al luminii spirituale.

Apa apare din razele lunii, spalăpăcatele moştenite de la strămoşi şigenerează renaşterea. Prin sfinţirea eiîn ziua de Bobotează, apa capătăvalenţe magice, iar acestea se extindasupra oamenilor, a comunităţii, acâmpului roditor, protejând lumeaîntreagă și alungând bolile, dracii,strigoii, şerpii, lupii. Este momentuldin an în care se arată Solomonarii,ţinând Cartea Tainelor Lumii într-omână, iar în cealaltă un căpăstru dincoajă de tei. Ei sunt stăpânii noriloraducători de furtună, cei carehălăduiesc pe cer călare pe balauri șiabat grindina după bunul lor plac.Bătrânii spun că apa sfinţită deBobotează are puteri miraculoase șică nu se „strică” niciodată. Ceremoniacreștină are loc la o fântână din sat, încurtea bisericii sau în vecinătatea uneiape curgătoare. După sfinţire, apa setransformă în agheasmă. Oamenii oiau acasă în vase special pregătite șitoarnă câte puţin din ea în toatefântânile care le ies în cale. Își

Calendarul satelor noastreIulia Gorneanu

stropesc apoi casa, șura, animalele șilivada, într-un străvechi ritual depurificare.

Timp ritual – Spartul Cetei deFeciori

Cerurile sunt deschise, comorile ard,îngerul păzitor îi arată fetei de măritatcum îi va fi soarta, solomonarii aparprintre oameni, iar viitorul se poate„vedea” în oglindă. Sunt zile marcatede începerea simbolică a lucrului,stând sub semnul observaţiilorastronomice, al întocmiriicalendarului meteorologic, alîncercării norocului. De Bobotează,Cetele de Feciori se sparg, nu înaintede a organiza o ultimă masă la casagazdei, unde toţi cei prezenţi rup obucată din colacul ritualic. Se colindăgazda, părinţii spirituali ai feciorilorpe durata Cetei, după care urmeazăun joc ce marchează sfârşitulpetrecerii comune şi, totodată,anularea atribuţiilor pe care Ceata le-a avut în perioada dintre ani. Capra,ţurca, cea care a prins viaţă de SfântulNicolae, odată cu ceata pe care aînsoţit-o ceas de ceas, dansează solitarînaintea morţii. Jucând rolul ZeuluiAn, masca este omorâtă simbolic sprea renaște, odată cu timpulcalendaristic.

Iordănitul femeilor – relictmatriarhal

Femeile, la rândul lor, se organizeazăși ele în cete pentru a petrece laînceput de An Nou. Obiceiul senumește Tontoroiul (sau Carnavalul,Iordănitul femeilor), are loc în ziua deSântion și reprezintă un relict alperioadei matriarhale. În această zisunt abolite normele stricte ale satuluitradiţional, femeile sunt consideratemai puternice decât bărbaţii,preluându-le libertatea șicomportamentul excesiv. Într-oceremonie specială sunt primitetinerele neveste în comunitateafemeilor măritate, după care îşi aleg ogazdă unde petrec până în zori,

dansând, cântând și bând pestemăsură. Cum este firesc, sărbătoareacreştină a adumbrit-o pe cea păgână,atât prin ceremoniile de celebrare acelor ce poartă numele sfântului, câtşi prin fixarea „Zilei moaşei” pe 7ianuarie, Ioan Botezătorul fiindconsiderat și patronul pruncilor.

Sânpetru Lupilor și miezuliernii

Mijlocul lui Gerar ne aduce osărbătoare de mare însemnătate,patronată de o divinitate mito-folclorică pe măsură: Sânpetru deiarnă sau Sânpetru Lupilor. Credinţavechilor daci în sacralitatea lupului adus la învestirea Sfântului Petru cuatributele unei zeităţi autohtonesezoniere care, alături de fratele săuSânpetru de Vară, împarte anulpastoral în două anotimpuri. Lupii aufost numiţi „câinii lui Sânpetru”, iarlegendele spun că se supun orbeșteordinelor lui. În noaptea dinspre 16ianuarie, când ţăranii spun că ar fi şi„miezul iernii”, Sânpetru se aratăînaintea lor călare pe un cal alb, leaduce ofrande şi le dă dezlegare săprade animale şi oameni, împărţindu-le hrana pentru tot anul. Pentruţăranul român, Sânpetru ocupă un locspecial în panteonul popular. Apare însute de colinde, martor al începutuluilumii, coborând din cer pe o scară deceară, iar în momentele de intensăsacralitate de peste an, atunci cândcerurile se deschid, se arată stând lamasa împărătească de-a dreapta luiDumnezeu. Cu toate acestea,imaginarul popular l-a învestit cuatribute umane, descriindu-l înpoveşti ca pe un bărbat petrecăreţcare joacă la cârciumă, are o drăguţăpăstoriţă, îşi pierde caii şi boii învreme aratului, atunci când avea maimare nevoie de ei… Dar hărnicia,cinstea şi bunătatea lui înclină maimult balanţa: Dumnezeu îl pune „maimare peste cămările cereşti” şi îiîncredinţează mult râvnitele chei aleRaiului. Ziua lui cade întotdeauna lamijlocul iernii, hotar important al

calendarului popular care, odatătrecut, deschide porţile primăverii.Ţăranii spun că de acum înainte„iarna începe a se scoborî spreprimăvară”.

Calendarul pastoral - Filipii deIarnă

Filipii de Iarnă marchează încheiereaperioadei de împerechere a lupilorcare a început în urmă cu 80 de zile, laFilipii de Toamnă. Prin unele locuri secrede ca Filipii sunt niște sfinţi maimari peste toate fiarele sălbatice, înaltele, că sunt patroni ai lupilor, întimp ce unii spun că Filipii sunt chiarîntruchipări ale acestor animale. Înculegerile lui Tudor Pamfile, Filipiiapar ca niște zei ai casei, sărbătoriţiîndeosebi de femei, pentru a le apăracasa „de rele, de primejdii, de foc, delupi, de șerpi”. Tot ele – prin gesturiși practici ceremoniale – sunt celecare ţin lupii departe de turme șigospodării. Credinţele în „zilele relede lupi” au fost atestate în toatezonele ţării până în prima jumătate asecolului XX. Astăzi, sărbătorile lor semai respectă doar în mediul pastoral,însă datele la care se ţin diferă de la ozonă la alta, cuprinzând intervalulsituat între Sânpetru Lupilor și ultimazi a lunii, patronată de Filipul celȘchiop. Faptul că divinitatea ceîncheie ciclul de zile festive închinatelupului este „însemnată” o situează înpanteonul zeităţilor subpământene,ale morţii și întunericului, ancorate înnoapte și stăpânite de frica mitologicăde soare.

Așa cum vedeţi, lumea noastră s-aîmpărţit în „înainte de Hristos” și„după Hristos”. Înseamnă oare că nusuntem buni creștini dacă vrem săștim și ce a fost „înainte”? De pe omonedă romană, Ianus, marele zeu cudouă feţe – una întoarsă spre anulcare a trecut, iar cealaltă îndreptatăspre anul ce tocmai a venit – stă întrecele două lumi și zâmbește cuîngăduinţă…

Avem nevoie de poveștile, legendele șisemnele noastre, de limba bătrână.Avem nevoie să aflăm și să înţelegemritualurile moșilor noștri, credinţele lordespre lumea văzută și cea nevăzută. Înfiecare zi pierdem cuvinte, muzici,pierdem căsuţele albastre, jocurilecopilăriei, leacul plantelor, sacralitateadansurilor, obiceiurile de peste an,pierdem dimensiunea magică a

sufletului și a lumii. În fiecare zi nevindem lăzile de zestre, maramele, iile;sunt pline târgurile de ele, așteaptă petarabă să le luăm acasă, să le deslușimsemnele, să ducem mai departe povesteafemeii care le-a cusut, o poveste care vinedin vechime și care, dacă îi dăm o șansă,poate să fie fără de sfârșit… Doarîmpreună putem recupera acestpatrimoniu ţărănesc, neprotejat de nicio

lege! Haideţi, acum la început de An șiCalendar, să ne propunem să salvăm,fiecare după puterea lui, o căsuţăbătrânească, o fotă, o zadie, un brâu sauo ie! Salvează o IE este îndemnulgeneric. Salvând un obiect ţărănescsalvezi o frântură de Românie. Și nu uita:ia, vâlnicul, fota, covorul, betele... poateau fost făcute chiar de străbunica ta!

Salvează o IE!

România rurală – Nr. 14

2524

Se spune că Decebal și-ar fi păzitcomorile din Munţii Apuseni cuajutorul uriașilor. Aceste fiinţe seregăsesc cel mai adesea în legendelecare învăluie în mister Crișana. Astăzi,comorile acestei zone continuă să sebucure de pază strașnică. E vorba decomorile tradiţiei, aflate în grija unormeșteșugari „uriași" prin prismatalentului și experienţei.

Cazare ca în secolul al XIX-lea

Câţiva dintre ei pot fi cunoscuţi încătunul Runcuri, unde există șiposibilităţi de cazare. Complexul CasaTradiţională dispune de patru clădiricu nume și aspect de poveste spusă lagura sobei: Casa de la Stele, CasaMare, Casa cu Dud și Șura acoperită cupaie. Condiţiile sunt rustice, atmosferaeste tihnită, iar turiștii se pot întoarceînapoi în timp, pentru a face faţă uneiprovocări cu iz de istorie: înfruntareastilului de viaţă pitoresc, de secol XIX.De la mobilier până la curte, totul este

autentic ţărănesc; turiștii au ocazia dea se gospodări singuri, ca pe vremeabunicilor.

Comuna Dobrești, între atracţiituristice și ţesături dantelate

Peștera Topliţa face joncţiunea cu unadintre cele mai lungi peșteri dinRomânia, peștera Ciur Ponor, deaproximativ 15 kilometri lungime,asigurând un adevărat traseu subteranîntre satele comunei Dobrești până laRoșia.

Ţesăturile specifice regiunii Crișana seînscriu în seria podoabelor populare.În comuna Dobrești, acest meșteșug sepăstrează de sute de ani în formele saleautentice. „Oriunde în ţară aș vindeţesăturile bihorene, lumea lerecunoaște originea. Ţesăturilespecifice Crișanei se deosebesc clar decele din restul ţării, suntinconfundabile”, explică doamnaViorica Ştiube, de meserie ţesătoare.

„Modelele sunt unice în lume, le-ammoștenit din lăzile bunicilor noastre.Sunt modele strămoșești. Cele maireprezentative sunt modelele cughemuţ, cu aspect dantelat. Acesteasunt foarte migăloase; fiecare fir alţesăturii se lucrează separat, nu poţiintroduce suveica mare, ci se face unsoi de ghem; la final, ţesătura paredantelată. Culorile specifice suntcombinaţiile de roșu și negru și deroșu și bleumarin; sunt și oameni caredoresc ţesături un pic mai moderne,așa că folosesc în cazul lor și alteculori, galben sau turcoaz”. Petimpuri, româncele lucrau ţesăturinumai iarna, atunci când treburile înafara casei se încheiau. Astăzi, doamnaViorica Ştiube ţese în mod regulat,indiferent de anotimp.

Vadu Crișului și ceramica albă

Casa Zmăului sau Turnul de la PortusCrisy continuă să străjuiască regiuneaCrișana, de pe malul Crișului Repede.

Din această construcţie fortificată, dinsecolul al XIII-lea, se mai păstreazădoar câteva ruine, impresionante însăprin vârstă și aspect; turnul a fostparţial zidit direct în stânca munteluiși parţial construit cu piatră. Astăzi,pare îngenunchiat; mușchi, flori și tufel-au cucerit centimetru cu centimetru.

În schimb, ceramica albă din VaduCrișului e nemuritoare și timpul n-opoate învinge. Ceramica albă esteunică în lume, datorită argilei din carese face. „Este singura ceramică cepoate fi folosită în variantănesmălţuită; prin ardere, argiladevine albă, iar noi o pictăm cu culorinaturale, fie negru închis, fie unmaro-cărămiziu. Totul este natural”,mărturisește olarul Iosif Szolga. Apreluat acest meșteșug de la mama sa,una dintre cele mai vestite și vârstniceartiste în ceramică de la Vadu Crișului.„Ceramica albă de aici nu necesităsmălţuire. Păstrează apa proaspătă șirece, fără ca vasul să se strice. Taineleceramicii albe sunt vechi de sute deani; folosim modele tradiţionale,foarte vechi, cu motive florale. Un altmodel extrem de folosit este cel alcolinelor, desenate ca fond. Întrecoline sau în faţa colinelor, îl pictămpe ţăranul bihorean la muncacâmpului". Faima ceramicii albe nu selimitează la vase decorative sau degospodărie. „E un meșteșugstrămoșesc, învăţat de la Dumnezeucare l-a creat pe Adam din lut, apoii-a dat suflet viu. Şi noi facem figurinedin ceramică albă, doar că nu leputem da și viaţă.”

Budureasa – de vorbă cu piatra șilemnul

Comuna Budureasa se află la poaleleMunţilor Bihor, într-un cadru naturalmarcat de piatră și lemn. Turiștii vindin toate colţurile României pentru asta de vorbă cu Piatra Grăitoare, dinrezervaţia naturală cu același nume.Piatra Grăitoare se găsește pe unadintre crestele muntelui; are aspectulunei cupole săpate în stâncă și își tragenumele de la ecoul puternic pe careorice șoaptă a turiștilor îl produceatunci când este rostită în apropiere.

Crișana – acasă la uriașii... meșteșugari

România rurală – Nr. 14

2726

Oamenii comunei continuă și azi să seîntreţină, printre altele, și dinmeșteșugul sculpturilor în lemn.Specifice Crișanei sunt lăzile de zestremeșterite din lemn de stejar, dar șiporţile bihorene, asemănătoare celormaramureșene, și totuși diferite.

Cătălin Iagăr este absolvent de ArtePlastice și s-a specializat în porţi șitroiţe bihorene. Le face la dimensiuniimpresionante. „Poarta pe care amconstruit-o la Budureasa este printrecele mai mari din localitate. Mămândresc cu ea pentru că am făcut-olungă de 13 metri, cu deschidere decirca opt metri între porţi și cu oînălţime sub poartă de cinci metri. Amlucrat-o din lemn de stejar și brad.”Troiţele lui Cătălin Iagăr suntconsiderate unicat, pentru că modelelesunt cele tradiţionale bihorene, darreinterpretate. „Mă inspir dinmotivele locale, dar nu le copiez. Cautsă nu mă repet în arta lemnului. LaBudureasa sunt renumite și roţile decar, cu elemente specifice zonei. Selucrează cel mai adesea în stejar șigorun și se păstrează aspectul naturalal lemnului. Nu folosesc deloc vopsea;culoarea e cea naturală, pe care o punîn valoare cu puţin ulei ce scoate înevidenţă fibra lemnului.”

Comuna Mădăraș: împletindcredinţă și nuiele

Satul Homorog din comuna Mădărașdatează din vremea lui Menumorut(secolul al IX-lea). Este unul dintrecele mai vechi sate atestatedocumentar, ce a păstrat de-a lungulsecolelor credinţa ortodoxă, în ciudapresiunilor venite din partea religieiromano-catolice. Biserica dinHomorog, cu hramul „Nașterii MaiciiDomnului", de secol XIX, esterenumită pentru pictura interioară, ces-a păstrat intactă până în zilelenoastre. Impresionează prin modul încare secvenţe biblice cutremurătoaresunt susţinute de gingășia ghirlandelorde flori pictate pe margini.

„Aici, la noi în Mădăraș, împletiturilespecifice Crișanei se pot observa pestetot în casele oamenilor, de la coșuri deuz casnic până la obiecteledecorative", povestește domnul

Gheorghe Ruja, meșteșugar în vârstă.A creat la viaţa lui atât de multeobiecte din nuiele, încât le-a pierdutnumărul. E capabil să creeze orice, dinnuiele, dar și din lemn. De nevoie, alucrat până și mobilă. „Pot folosiîmpletiturile specifice Crișanei în oricefel se dorește. Le folosesc ca decoraţiepe sticlele de băutură, pe vazele deflori, până și pe obiecte din fier forjat.Coșurile de flori pentru ghivece suntcele mai căutate, datorită aspectuluipitoresc al nuielelor. Am făcut și laviţede case ţărănești, îmbrăcate înrăchită.” Nuielele se iau din plantaţiispeciale, nu de oriunde. „Pe timpuri,existau întreprinderi care aveau îngrijă aceste plantaţii, erau foartemari, bine întreţinute și asiguraunuiele pentru toată Crișana. Dar înultimii ani, plantaţiile au început să sereducă. Meșteșugul împletiturilorîncepe și el să se stingă în Crișana,după sute de ani.”

Roșia, spiritul Crișanei

Peștera de Cristale a fost descoperităîn a doua jumătate a secolului XX,accidental, de către muncitorii mineiFârcu. Este un loc unic în România, opeșteră ce poate fi vizitată doar parţial,dar spectaculoasă datorită tavanuluidin care atârnă adevărate figurine decristal. Cele mai cunoscute suntfigurinele sub forma libelulelor.Peisajul pare desprins din povești cupalate de cleștar.

Moara cu apă de la Roșia este cea maicunoscută moară a Crișanei, singurade acest fel din zonă care maifuncţionează și astăzi. Datează dinsecolul al XIX-lea și a fost construitănumai din lemn, cu o roată mare deapă, având două încăperi: cea în carese găsește mecanismul de morărit șicamera morarului. Aparţine unuisătean foarte bucuros de oaspeţi.

Vioara cu goarnă este instrumentulmuzical specific zonei Crișanei. ÎnRoșia a trăit și a lucrat meșterul DorelCodoban. În 2011 s-a stins din viaţă,însă invenţia sa extraordinară, vioaracu două goarne, continuă să vieţuiască,prin povestirile soţiei sale.

„Soţul meu erau un meșter desăvârșit.

Avea și o ureche muzicală deosebită.A meșterit vioara cu goarnă ani larând, apoi deodată a inventat vioaracu două goarne”, își amintește FloriCodoban. „Vioara cu goarnă se facenumai din lemn de paltin, pentru căeste un lemn ușor și foartemanevrabil. Vioara cu goarnă aretrei bucăţi, toate din lemn: cadrul încare se pune inima viorii, capul delemn și partea denumită bărbia,pentru că o așază muzicianul subbărbie atunci când cântă. Goarna eun element inspirat din goarnelefolosite de armatele române de-alungul timpului. Are aceeași formă,dar e prelucrată cu multă migală.”

Vioara cu goarnă a Crișanei este uninstrument pe cât de reprezentativ, peatât de dificil de obţinut. Presupunemuncă îndelungată, experienţă șifoarte multă migală. Despre vioara cudouă goarne, doamna Flori Codobanspune că „spre deosebire de vioaraobișnuită, are o rezonanţă foarteputernică și un ritm ceva mai alert”.„E și azi nelipsită în Crișana, mai alesla nunţi. A venit un american la noi, acumpărat o vioară cu o goarnă, apoia pus ochii pe vioara cu două goarne.Nu a putut dormi noaptea de dragulei. S-a rugat de soţul meu cu cerul șicu pământul să i-o vândă, dar DorelCodoban nu voia, că era prima luivioară inventată. Până la urmă, i-avândut-o și americanul a dus-o cu elîn America.”

Podoabele din Beiuș

Bijuteriile din mărgele sunt unmeșteșug specific provinciei Crișana.Arta împodobirii cu bijuteriitradiţionale vizează până și bărbaţii. Înzona Beiușului se vând atât podoabede gât și brăţări pentru doamne, cât șimărgele decorative pentru pălăriiledomnilor. „Confecţionez și pentrufemei, și pentru bărbaţi”, povesteștedoamna Cătălina Simai din Beiuș. „Lanoi, bărbaţii poartă bijuterii pepălărie sau pe căciulă. Le zicemzgărduţe cu colţișori. Sunt dificil defăcut. Modelele pentru domni se fac pe10, 12, 16 până la 20 de aţe și setermină în ciucurei de melană sau înmărgeluţe. Podoabele pentru femei sefac în maximum 12 aţe, acestea fiind

cele mai late. Avem combinaţii deculori puternice, plăcute vederii: albcu roșu, cu portocaliu, cu verde șibleumarin. Îmbinăm cu migalăfiecare mărgeluţă, să aibă efectfrumos. Specifice pentru Crișana suntzgărduţele cu aţă de ghemuţ, aţă maitare decât cea obișnuită. Ca modele, lefolosim pe cele din moși strămoși,reprezentative și pentru ţesături:trifoi, însemne creștine, motivegeometrice. Podoabele Crișanei sedeosebesc de restul prin faptul că auîn componenţă toate culorile posibile.”

Alte atracţii și legende aleCrișanei

Peștera Urșilor din satul Chișcău,judeţul Bihor are faima unui mormânt

al uriașilor. E vorba despre o specie deurși dispăruţi cu 15.000 de ani în urmă- urșii de cavernă. Aici au fost găsiteoasele enorme ale circa 140 de urși.Aceștia ar fi fost blocaţi înăuntru înurma căderii unei stânci ce a acoperitieșirea din peșteră.

Cetatea Şoimoș din judeţul Araddatează din secolul al XIII-lea și ar fiajuns o ruină din pricina fondatoareisale – o tânără fecioară ce s-a mândritc-o poate construi într-o singură zi,fără ajutorul lui Dumnezeu. Dreptpedeapsă, tânăra a fost transformatăîntr-un șarpe alb cu coroană. Legendaspune că trăiește în apropierearuinelor, așteptând să fie eliberată dinblestem.Despre biserica veche din Groșii Noi,

judeţul Arad, se spune că a fostconstruită fără cuie, doar din scândurităiate cu toporul. Poartă hramul„Adormirii Maicii Domnului" și deexistenţa ei se leagă o legendăsângeroasă: a fost clădită cu eforturieroice de un singur bărbat, pedepsitastfel pentru uciderea soţiei lui.

Paradisul rozelor

Rozariul din localitatea Mândruloc,judeţul Arad, este cea mai maregrădină cu trandafiri din România. Seîntinde pe o suprafaţă de trei hectareși cuprinde circa 2000 de specii deroze, dintre cele mai diverse. Foarteapreciaţi sunt trandafirul tricolor șitrandafirul căţărător Eden Rose.

România rurală – Nr. 14

2928

Steluţa și Horia Fenechiu și-au vândutapartamentul din București, aurenunţat la slujbele cu program fix șisalariu stabil din Capitală și s-au retrasîn satul Mărtănuș, din Covasna. Acoloau cumpărat un hectar și jumătate deteren și au început să cultive mure,zmeură, afine, coacăze, cătină șicăpșuni. „S-a întâmplat în anul 2010.Am lăsat orașul și am început o afaceremicuţă, dar plină de satisfacţii”, îșiamintește Horia Fenechiu. „Tatăl meueste din Mărtănuș, așa că la sfârșit desăptămână mergeam acolo și făceamdulceţuri și siropuri după reţetele cucare mă crescuse mama. Aveam fructela discreţie, pe dealurile Mărtănușului.Ne-a venit ideea să transformămaceastă îndeletnicire în afacere pentrucă prietenii ne tot lăudau gustul șiaroma dulceţurilor pe care le făceam.Cred că a fost o nebunie de moment;am renunţat la viaţa de orășeni șine-am întors la rădăcini, în locurilenatale ale părinţilor.”

Tot ce și-au dorit soţii Fenechiu a fost să

aibă un trai decent, dintr-o îndeletnicirecare să le aducă bucurii, nu doarcâștiguri financiare. După patru ani, nuau ajuns încă la traiul decent preconizat,dar și-au păstrat încrederea.Satisfacţiile zilnice au depășit însăașteptările celor doi soţi. „De meserie,eu sunt inginer electronist, iar soţiamea este economist. Orele petrecute labirou nu se compară nicidecum cuclipele în care stăm aplecaţi lucrândpământul. Noi doi facem toată munca.Atunci când lucrezi pământul aibucurii greu de înţeles pentru cei cestau la birou; e foarte greu, transpiri,te rănești, înţepenești de spate, dar,orice s-ar întâmpla, toate eforturilesunt răsplătite de clipa în care apareprimul fruct. E o răsplată care îţiumple sufletul, e ca atunci când creștiun copil.”

Dulceaţă și sirop „DealurileMărtănușului”

Primul lucru care atrage la produseletradiţionale ale soţilor Fenechiu este

ambalajul. Borcanele și sticlele auetichete originale, personificate, ce duccu gândul la o zonă de munte tipictransilvăneană. Odată ce deschizi unborcan sau o sticlă, produsul tecucerește cu aroma sa deosebită.Dulceţurile sunt din afine, coacăzenegre, trandafiri, zmeură, căpșuni, nuciverzi, mure și mere cu scorţișoară.Siropurile sunt din mugur de brad, soc,lămâie, zmeură, afine și căpșuni. „Celepe care le vindem sunt gusturilecopilăriei mele, cu ele am crescut. Soţiamea este o excelentă gospodină șirespectă întocmai reţetele rămase de lamama și bunica. În borcanele și sticlelepe care le vindem se află amintirilecopilăriei mele”, mărturisește HoriaFenechiu. „Cel mai bine se vânddulceaţa de trandafiri și dulceaţa denuci verzi. Dar preferata mea estedulceaţa de măceșe.”

Secretul gustului are două componente:focul de lemne și apa de izvor. „Amamenajat un spaţiu special în carefacem dulceaţa. Avem două plite maricare funcţionează pe bază de lemne.Apa este de izvor de munte; curge lanoi la robinet. În sat există bazineenorme ce captează apa de munte; efiltrată și ajunge la noi în case."

Pentru că produsele nu au conservanţi,perioada de garanţie este diferită de ceaa dulceţurilor din hipermarketuri.„Legea prevede ca fiecare producătorsă dea propriul termen de garanţie, pecare și-l asumă în mod responsabil.Mie mi-a fost teamă să mă joc cuvalabilitatea, așa că mi-am testatsingur produsele. Dacă sunt ţinute latemperaturi de până la 20 de grade,siropurile au valabilitate un an, iardulceţurile, doi ani.”

Diferenţa care contează

Piaţa produselor tradiţionale, realizateîn regim de întreprindere individualăeste destul de aglomerată, din punct devedere al ofertei. Dar dulceaţa

„Dealurile Mărtănușului” tinde să sediferenţieze de restul produselorasemănătoare. „Avem marele avantajcă suntem orășeni, născuţi și crescuţiîn București; cunoaștem, deci,pretenţiile orășenilor și știm cum săvenim în întâmpinarea lor. Omul de laoraș ţine foarte mult nu doar lacalitate, ci și la aspectul produsului;facem tot posibilul să îi asigurăm gustnatural, alimente sănătoase, aspectimpecabil. Muncim cinstit și cred căasta va face, în final, diferenţa pe piaţaproduselor tradiţionale”, explică HoriaFenechiu.

Un aspect foarte important: „Înafacerea asta, vrei sau nu, obligatoriuîţi iei asociat pe Dumnezeu. Cu voia Luiai recoltă bună sau mai puţin bună.Noi ne luăm fructele de pădure din treisurse: din culturile proprii, din floraspontană și din livada părintească dinjurul casei.”

„Nu pot descrie într-un singur cuvântspiritul produselor mele”, spune HoriaFenechiu. „Dar îl pot descrie printr-osingură imagine – imaginea mâinilormele și ale soţiei mele, mâinile cu caremuncim pământul, îi culegem roadeleși le transformăm în dulceţuri șisiropuri. Sunt mâini trudite în muncăcinstită.”

Dulceaţa și siropul „DealurileMărtănușului” au clienţi din rândulprietenilor de familie și ai prieteniloracestora. Produsele se vând și peinternet, în cadrul unui magazin online,deschis pe site-ul DealurileMărtănușului.

„Domnul ministru Daniel Constantinmi-a dat o idee genială, să încerc sădesfac produsele către pensiunile dinmediul rural care nu dispun degospodărie cu fructe. Pe de altă parte,un ajutor nemaipomenit ar fi și oeventuală listă care să-i pună înlegătură directă pe producători șiconsumatori.”

Oameni

Dealurile Mărtănușului - dulceaţă și sirop cugustul amintirilor din copilărie

România rurală – Nr. 14

3130

Ceramica neagră din localitateaMarginea este unică în lume și nu aputut fi reprodusă nicăieri altundeva,spune meșterul olar GheorgheMagopăţ. În ultima sută de ani, maimulţi meșteri olari din alte localităţis-au ambiţionat să facă și ei ceramicăneagră, dar niciunul dintre ei nu areușit. Furioși și umiliţi, unii dintre eiau susţinut că ceramica neagră estedoar o păcăleală, că la mijloc e smoalăsau cremă de ghete. Totuși, ceramicaneagră există, dar pare să rămână unmister dezlegat exclusiv de către olariidin Marginea. Printre ei se numără șiGheorghe Magopăţ, al cărui nume seîmpletește de sute de ani cu cel alceramicii negre.

Principalul secret al ceramicii negrede Marginea constă în tehnică;

Gheorghe Magopăţ e de părere căaceasta s-a transmis din generaţie îngeneraţie, cu toate particularităţilesale misterioase, drept pentru caredoar olarii din Marginea sunt capabilisă dea viaţă ceramicii negre.

„Eu reprezint a cincea generaţie deolari de ceramică neagră dinMarginea. Cam de 400 de ani, toţibărbaţii Magopăţ se ocupă cuaceastă meserie. La rândul meu, amtransmis și copiilor mei acestmeșteșug. Ca și străbunicii noștri,practicăm olăritul cu pasiune”,povestește Gheorghe Magopăţ.

Olari de atunci, olari de acum

Ceramica neagră din Marginea esterenumită de sute de ani. Vasele

olarilor erau la mare căutare,vânzându-se nu doar pe plan local, ciîn toată Moldova. Olarii încărcaucăruţa cu ceramică și porneau spreIași, Botoșani, malul Prutului șiRădăuţi unde își vindeau marfa. Celmai adesea dădeau ceramica laschimb pe alte produse, nu pe bani.„Olarul lipsea în jur de treisăptămâni, colindând ţara pentrua-și vinde vasele. Dormea pe undeapuca și își plătea mâncarea cu oalede ceramică neagră. Era greu, daracesta a fost traiul olarilor dinMarginea timp de aproape jumătatede mileniu. Cele mai căutate au fostși au rămas oalele de lapte și cele desarmale. Olarul se întorcea cu căruţaplină de cereale, pentru că Margineae localitate de deal.”

Până în anul 1989, ceramica neagrădin Marginea și-a păstrat importanţa.Existau circa 50 de familii de olari, iarcreaţiile lor se vindeau foarte bine, înspecial la târguri; concurenţa întreolari era mare, oferta generoasă șipreţurile erau accesibile, în raport cucele practicate de magazine. Astăzi, aumai rămas trei familii de olari înlocalitatea Marginea.

Secretul ceramicii negre

Ceramica neagră din Marginea estemândria familiei Magopăţ. Cu toţiii-au dezlegat tainele și pot mărturisică nu este vorba de magie, ci derăbdare și practică îndelungată; întreprocesul tehnologic povestit și celaplicat sunt diferenţe esenţiale.„Trebuie ţinut cont de foarte multedetalii, aparent nesemnificative, decât lemn se folosește, la ce adâncimea cuptorului se așază oalele, detemperatură și de timpul de ardere”,dezvăluie domnul Magopăţ.

Principala semnificaţie a ceramiciinegre din Marginea e dată de culoareaobţinută în cel mai natural chip cuputinţă, fără coloranţi sau vopsea.

„Culoarea neagră a ceramicii seobţine prin ardere în cuptor, latemperaturi de circa 750 grade, timpde opt ore într-o primă etapă și dealte 12 ore în a doua etapă. Ardemlemn de rășinoase, de brad saumolid, iar vasele devinincandescente. Întrucât cuptorul esteînchis ermetic, se degajă monoxid decarbon și de aici rezultă culoareaneagră.”

Legenda ceramicii negre

Există diverse teorii privind vechimeaceramicii de Marginea. Unele susţincă ar data de acum 400-500 de ani.Altele – că ar reprezenta o moșteniredacică. Indiferent de vechime,apariţia ceramicii negre din Margineareprezintă, potrivit domnuluiMagopăţ, o pură întâmplare.

„Olarii din Marginea făceau laînceput ceramică roșie; procesul deardere se încheia imediat ce oalelecăpătau culoarea cărămizie. Sespune că unul dintre aceștia a

inventat, accidental, ceramicaneagră. După ardere, oalele înroșiteerau lăsate o noapte în cuptor,pentru a se răci. Într-una dintreaceste nopţi, pe fondul umezeliidatorate ploilor căzute, cuptorul dinlut s-a prăbușit peste oale. A fostgăsit în această stare abia a doua zidimineaţa. Înăuntru, oalele sefăcuseră negre și ulterior s-adescoperit că sub pereţii prăbușiţi aicuptorului, o bucată de lemncontinuase să ardă înnăbușit, iarfumul înnegrise natural toatevasele.”

Ceramică neagră de... Magopăţ

Cel mai mult, din procesul deproducţie a ceramicii negre, GheorgheMagopăţ iubește modelarea lutului,pentru că atunci mâinile sale dauformă și viaţă, modelează, schimbă șiiarăși dau formă și viaţă.

„Olarul e artist. De până la cinci ori,aceeași bucată de lut poate prinde onouă formă în mâinile sale; depindede fiecare olar să însufleţească lutulpe roată. Facem modele dinimaginaţie. Bineînţeles, oalele delapte și cele de sarmale continuă săfie la cea mai mare căutare, dar

modelul și decoraţiunile suntîntotdeauna diferite; le facem fiecaredupă propriul talent. Fiecare clipă încare mă aflu la roata olarului e obucurie și o satisfacţie, din punct devedere creativ.”

„Noi lucrăm toate vasele manual șinu avem de gând să renunţăm laacest stil doar de dragul banilor. Amprimit o comandă enormă din SUA,dar a trebuit să o refuzăm. Necomandaseră 100.000 de vasetrimestrial, contra unei sumeavantajoase, dar noi nu lucrămindustrial. Ceramica neagră deMarginea e un act de creaţiemanuală. Am refuzat comanda.”

Atelierul lui Gheorghe Magopăţ a fostdeschis în anul 1990 și, în prezent, are12 angajaţi. Majoritatea fac parte dinfamilie. „Din punctul ăsta de vedere,eu am asigurat viitorul ceramiciinegre din Marginea: doi dintre copiiimei lucrează la atelier și au de gândsă transmită acest meșteșug șinepoţeilor mei. Amândoi copiii austudii universitare, au făcut șimasterate, dar nu îi intereseazădecât un lucru: ceramica neagră deMarginea. Le-a intrat în sânge!”

Gheorghe Magopăţ din Marginea- „magicianul” ceramicii negre

România rurală – Nr. 14

3332

mică, în comparaţie cu cerealele (circa60%).De ce produsele elveţienilor nu se vândla fel de bine și în România? În primulrând, datorită preţului. Pentru căproducţia este mică, preţul produseloreste mai mare – cultura este biologică,fără pesticide, fără aditivi de creștere,fără plug. Cu toate că cererea de pe piaţaautohtonă este mică, agricultorii suntoptimiști că procentul va începe săcrească pentru că în ultimii ani au simţito schimbare pozitivă în consumulromânilor de produse ecologice.

Înainte să ajungă la producţia record deanul trecut, familia Hani a pregătitterenul. Se folosesc de trifoiul albpentru a asigura fertilitatea pământului,pentru a combate buruieniledăunătoare, înlocuindu-l apoi cu grâulspeltă (cea mai veche dintre cereale șistrămoșul grâului comun, cu un ușorgust de nucă), ovăz și secară. Trifoiulfixează azotul, reduce buruienile șicrește activitatea biologică a solului. Înafară de acestea, fermierii se folosesc derâme pentru afânarea solului și creareade culoare pentru circulaţia apei în sol

și pentru o mai bună dezvoltare arădăcinilor. În plus, odată la opt ani,elveţienii fac o rotaţie a culturilor.La prima vedere, renunţarea la viaţaconfortabilă din Elveţia pentru a faceagricultură în România a părut un pariusortit eșecului, dar realitatea ademonstrat contrariul. Au dublatdorinţa de a-și înfiinţa o fermă ecologicăcu experienţă și cunoștinţe. DacăChristian Hani avea studii în agriculturăînainte de a veni în România, soţia saeste specializată în ecologie agrară șiprotecţia mediului, iar tatăl său a lucratzeci de ani într-o bancă din Elveţiaînainte de a se muta la Firiteaz.

Plante medicinale de Firiteaz

Planurile familiei Hani includextinderea afacerii cu produse bio prinînfiinţarea de plantaţii de pomifructiferi și vie. Până acum,diversificarea producţiei din Firiteaz aconstat în cultivarea și vânzarea deplante aromatice pentru ceai,producerea mai multor tipuri demuștar, condimente, dar și de făinăintegrală. Acest segment este încă la

început și reprezintă o mică parte din cese produce la ferma din Firiteaz.

Dacă mare parte din producţia decereale ecologice se duce către export,când vine vorba de plantele medicinale,lucrurile stau diferit. O parte dintreprodusele la care lucrează femeile dinsat ajung pe rafturile magazinelor dinArad și Timișoara, restul sunt livratedirect către cumpărători.

Absolvent al Facultăţii de Agriculturădin Zollikofen, Christian Hani visademult la o fermă ecologică, așa că, în2004, a hotărât că e timpul să deaElveţia pe România. Au trecut zece anide atunci și nu regretă nimic. Înainte săajungă în România, Christian Hani aprospectat mai multe ţări din regiune –căuta o zonă bună pentru agricultură,cu pământ fertil, dar la un preţrezonabil. L-a găsit în 1998, în satulFiriteaz, judeţul Arad și aici s-a mutatcu întreaga familie. Mai întâi și-aconvins părinţii, în 2008 au venit și sorași cumnatul lui și în scurt timp au pusbazele unei afaceri, BioFarmland,bazate pe oameni și principii deagricultură durabilă, care nu agreseazăsolul și mediul înconjurător. Nu le-afost ușor de la început, a fost nevoie să

treacă peste bariera limbii și pestediferenţele culturale, dar au reușit rapidsă se integreze.

Record de cereale ecologice

La ferma de la Firiteaz, familia Hanicultivă cereale, cu care au început decând au venit în România și carereprezintă mare parte din producţie,dar și plante leguminoase, precumfasole, mazăre și linte. În total, fermacuprinde 800 de hectare, toate cultivateîn sistem ecologic. Pe lângă acestea,familia Hani cultivă plante medicinaleși condimente, precum coriandru,muștar sau busuioc. La ferma dinFiriteaz lucrează în total 16 salariaţi, toţidin Firiteaz, iar câteva zeci de femei dinsat se ocupă de partea de ambalare a

ceaiurilor medicinale și acondimentelor.În 2008, ferma a avut prima recoltă decereale bio de 550 de tone, iar înurmătorii patru ani familia de elveţienia recoltat între 350 și 700 de tone pe an.Anul trecut, au atins un record deproducţie de 800 de tone de cerealeecologice (grâu, secară, ovăz), iarproducţia de leguminoase a fost de 300de tone.

Jumătate din recolta de cereale o vândprin precontracte, iar cealaltă jumătatepe piaţa liberă. În ambele cazuri, 95%din tot ce se produce la ferma dinFiriteaz pleacă spre export, 30% înGermania, 65% în Elveţia, și 5% rămânepe piaţa internă. Leguminoasele pleacăși ele la export, dar într-o proporţie mai

Elveţienii agricultori din Firiteaz, Arad, șiprodusele BioFarmland

Ferma de la Firiteaz în cifre• 800 de hectare cultivate;• 800 de tone de cereale ecologicea fost recordul de producţie în2014;• 95% din producţia de cereale biose vinde pe piaţa externă;• 90% din producţia de plantemedicinale și condimente produsela Firiteaz rămâne pe rafturile dinRomânia;• Plante medicinale șicondimente: salvie, albăstrele,gălbenele, busuioc, coriandru,muștar, mărar.

România rurală – Nr. 14

3534

Românii par să fie din ce în ce maiinteresaţi de produsele pe bază deplante medicinale. Mărturie staunumeroase magazine naturiste cares-au deschis peste tot în ţară,comercializând creme, tincturi,ceaiuri, suplimente alimentare. Îndomeniul cultivării și procesăriiplantelor medicinale și aromaticeexistă în România și companii mari,cu numeroși angajaţi, dar și miciproducători care încearcă să-șigăsească o nișă pe această piaţă, cepare una în creștere.

Marius Gheorghe Ţirban din satulPoienii de Jos, comuna Bunteşti,judeţul Bihor, este fitoterapeut,cunoscut pentru produsele naturalepe care le prezintă la târguri deproduse tradiţionale din toată ţara.

„Cele mai căutate produse la standulmeu sunt: untul pământului, ceaiul

pentru diabet, ceaiul renal și ceaiulhepato-biliar! Dar și siropul demuguri de pin și cremele merg foartebine", spune Marius GheorgheŢirban.

„Ceea ce producem noi este moștenitdin tată în fiu. Este o tradiţiesătească. Suntem 15-16 familii carene ocupăm de plantele medicinale înzonă. Fiecare are producţia luirespectând normele impuse pentrufolosirea plantelor medicinale. Avemproduse 100% naturale care trateazădiferite afecţiuni. Sunt ca produselealimentare. Aceste plante şi ceaiurierau vândute înainte neambalate, caprodusele alimentare la piaţă.Înainte nu se vindea tinctură, sevindeau plante uscate care,amestecate, aveau acelaşi rol pe careîl are azi tinctura. Acum lumea aevoluat şi noi încercăm să oferimproduse noi. Facem tincturile, alifiile,

siropurile, le ambalam şi le vindemchiar şi în farmacii. Unele reţete şicombinaţii de plante sunt foartevechi, altele sunt noi, apărute canecesitate pentru boli de care părinţiinoştri nu auziseră. Prin felul nostrude viaţă modern, prin proastelenoastre obiceiuri, ne influenţăm înmod negativ viaţa şi sănătatea.Sănătatea este bunul cel mai de preţal omului. Ce fericire poate să aibăun om bolnav? Boala trebuiecombătută cu toate mijloaceleprofilactice şi curative de caredispunem: atât chimioterapeutice,cât şi bioterapeutice. Produselenoastre sunt autorizate de IBABucureşti (Institutul Naţional deCercetare – Dezvoltare pentruBioresurse Alimentare), ceea ceînseamnă că pot fi comercializate şiîn farmacii. Putem spune că suntemprintre puţinii care au aceastăautorizaţie în zona noastră.

Totodată, facem şi tratamentepersonalizate, combinaţii de plantela cererea clientului.”

„Vrem să lăsăm moştenire acestereţete şi obiceiuri de folosire aplantelor medicinale. Copiii noştri

merg alături de noi când culegemplantele. Aşa învaţă şi ei. Toatălumea ne ştie aici, în Bihor, pentruplantele noastre. Dar sunt şi alţioameni în ţară, în alte regiuni, undesunt cunoscuţi pentru alte plante şialte amestecuri pe care le fac cu

plantele din zona lor.”

Plantele pe care le folosește lerecoltează din flora spontană dinMunţii Apuseni. Cultivă gălbenelele şilevănţica. Lista produselor sale estedin cea mai variată.

Afacere din plante medicinale, în Bihor:Fitoterapetul Marius Ţirban prepară ceaiuri,tincturi, siropuri și alifii pentru diverse afecţiuni

Enumerăm mai jos detaliile câtorva produse:

Tinctura de untul pământului, produs natural obţinut din rădăcina numită untul pământului, este folosită pentruafecţiuni precum: dureri reumatice acute sau cronice, apă la genunchi, lombosciatică, dureri musculare, spondiloză cervicală,degerături, deformări osoase, dureri de menisc, ciocuri, artrită, monturi, umflături, sinuzite frontale, răceală, cârcel, gută.Tinctura din drăgaică este folosită pentru tratarea unor afecţiuni precum bolile tiroidiene, amigdalita, laringita, faringita,tulburările limfatice, cistitele și bolile renale, epilepsia și ajută la întinerirea tenului.Tinctura împotriva căderii părului provine din maceraţia în alcool a mai multor plante și anume: urzica, iarba mare,brusture, gălbenele, mesteacăn, mușeţel, nuc, aloe vera. Părul cade din mai multe motive, cum ar fi lipsa de calciu, radiaţiile,utilizarea frecventă a vopselei de păr sau a oxidanţilor, dar și din pricina stresului. Tinctura combate seboreea, mătreaţa,alopecia, oprește căderea părului, întinerește rădăcina firului de păr, regenerează creșterea firului de păr căzut.Tinctura din brânca ursului este folosită pentru afecţiuni precum impotenţa, frigiditatea, sterilitatea, menopauzaprematură, insuficienţa ovariană și epilepsia.Tinctura din cătină este folosită ca imunostimulent, vitaminizant, tonifiant general, elimină sau ușurează procesulinflamator, ușurează cicatrizarea, previne indigestia și inflamaţiile urinare.Tinctura din afin este utilizată în tratarea diabetului, a enterocolitelor, a infecţiilor renale și urinare însoţite de scurgeripurulente sau sângerări.Produsele, printre care figurează și numeroase sortimente de ceaiuri, pot fi comandate și online, pe site-ul www.naturiste-tirban-plant.ro.

România rurală – Nr. 14

36

Răzvan Rusu e un tânăr de 25 de anidin Reghin, care student fiind laFacultatea de Știinţe Economice șiGestiunea Afacerilor din Cluj-Napoca,s-a implicat, în 2012, într-o cercetare,în vederea înfiinţării unui centru decolectare de fructe de pădure înlocalitatea Idicel Pădure din judeţulMureș. Oamenii au fost încântaţi deidee, pentru că aveau fructe berechet,pe care nu le foloseau.

După câteva săptămâni, în luna mai,Răzvan s-a întors în sat și a căutat pecineva care să-l sprijine să-și punăideea în practică. A găsit o femeieinimoasă, Veronica Gavrilaș, care l-aajutat să facă dulceaţă. A început cucâteva borcane de dulceaţă de cireșe.A pus afișe prin tot satul, ca în ziua „z”oamenii să vină în centrul localităţii,să aducă fructe la vânzare. Deșisceptici la început, treptat locuitoriisatului și-au dat seama că nu estevorba despre o înșelătorie, ci de unlucru serios. Răzvan a povestit că, laînceput, și-a folosit toate economiileși chiar și banii obţinuţi din vânzareatelefonului. A lucrat la o fermă timpde trei luni de zile, unde a fost plătitdestul de bine, pentru a investi înproiectul său, cumpărând ulterior șizmeură, și afine.

A dorit să-și vândă produsele peinternet, dar treaba mergea destul degreu. Are și acum un site,www.dulceatalurazvan.ro, dar„grosul” afacerii nu este acolo. S-aînscris în Asociaţia pentruPromovarea Alimentelor Românești(APAR) și a încercat să valorificeatuurile pe care le avea.

În toamna lui 2012, Răzvan a plecat înFranţa, pentru a face practică la opodgorie. Acolo și-a făcut prietenicare l-au ajutat să ajungă la SalonulInternaţional de Produse Alimentare(SIAL) de la Paris. Deși adusese doar21 de borcane cu dulceaţă, a avut un

Dulceaţa lui Răzvan - de la hobby într-o căsuţăla ţară, la o afacere de succes

succes peste așteptări, cu dulceaţa decireșe, cea de zmeură și de afine, și acunoscut retaileri care l-au ajutat săintre pe piaţa din România. Doi animai târziu a revenit la târgulinternaţional, cu propriul standpregătit de acasă, dotat, de dataaceasta, cu 1.500 de borcane cudulceaţă.

Pentru că visul său era să înfiinţeze ofăbricuţă, a contactat o cunoștinţă dela Londra, care să-l sprijine pentrua-și pune în practică planul. În 2013,a găsit un investitor care i-a oferit20.000 de euro. A construit un„atelier” de dulceaţă, mai exact o casăîn stil ţărănesc, la Idicel, pe terenuldoamnei Veronica, aproape depădure. Nu folosește utilaje, ci fierbefructele pe care le cumpără de lasăteni (circa cinci tone pe an) și leprepară în cel mai tradiţional mod cuputinţă, la „ceaun”, după cum ne-aexplicat chiar el.

Inaugurarea acestui proiect a avut locla 25 august 2013, în prezenţa unorprieteni veniţi special de la Cluj. Înfiecare an, între lunile iunie șioctombrie, atelierul de dulceaţăfuncţionează și produce stocuri

pentru iarnă. Începând din 2014,echipa care produce în modtradiţional dulceaţa, doar din fructe șizahăr, după cum spune producătorul,s-a extins, fiind formată din patrufemei din sat. Din „Cămara cudulceţuri” se pot cumpăra borcănașecu dulceaţă de coacăze, afine, măceșe,cireșe amare, cireșe galbene, cireșenegre, zmeură, mure, magiun deprune fără zahăr, magiun la cutie, și,mai nou, zacuscă.

După SIAL 2014, Răzvan scria peblog: „Eu tot pe piaţa locală îmi vădbrand-ul, iau fructe din pădurilenoastre, le prepar cu gospodinele dinsat și le vând pe piaţa locală. Cred căpentru următorii trei ani, tot cetrebuie să fac e să îmi mai cumpărceaune și să fac dulceaţă și la ce mi-amai umbla mintea să fierb în ele,după care să ajungă pe rafturileoamenilor care apreciază un gustbun și sănătos! Până la urmă asta ecea mai simplă idee, tot ce avem pemasă trebuie să fie local, asta îţi dăun sentiment de mândrie, văzândcâte bunătăţi se pot face în ţara ta, deoameni care fac din pasiune unprodus, mai presus de un interesdirect financiar. După SIAL 2014 am

ajuns la multe concluzii, dar cea maiimportantă dintre ele e să nu renunţla ceaunele mele și dacă vreau maimult, să dezvolt cu resursele pe carele am!”.

În luna decembrie 2014, Răzvan și-adeschis la Cluj o „Răzvănărie”, unmagazin cu produse, unde pregăteșteși clătite, pe care le servește cu celebralui dulceaţă. Cea mai mare vânzare oare, însă, prin intermediul unei reţelede supermarketuri din București șiBușteni, cu care colaborează de maibine de un an. De asemenea, cuajutorul unor distribuitori, vindeprodusele sale în Italia și Anglia, însăîn cantităţi reduse.

Dacă în 2013 producţia a fost de30.000 de borcane, anul trecut acrescut la 50.000 de borcane.Termenul de valabilitate a produseloreste de doi ani. Investiţiile au fostfăcute până acum cu ajutor șiîmprumuturi din partea familiei șiprietenilor, mărturisește Răzvan, careadaugă că pentru 2015 dorește să-șiextindă gama de produse cu zacuscă,miere și noi dulceţuri și să-și petreacăla Idicel Pădure cât mai mult timp.

37

România rurală – Nr. 14

3938

În comuna constănţeană Corbufuncţionează, din anul 2012, cea maimodernă fermă de creștere aprepeliţelor și unicul abator pentrusacrificarea acestor păsări dinRomânia și din Europa de Est. „FermaBună”, afacerea de familie a soţilorRăzvan și Geanina Ţonea, oferă sprecomercializare produse ecologice, lacele mai înalte standarde de calitate șisiguranţă alimentară, fiind un succes„Fabricat în România”.

Inginer și filolog, soţ și soţie, audevenit experţi în creștereaprepeliţelor. Răzvan Ţonea, deprofesie inginer și Geanina, soţia sa,filolog, au lucrat, până în anul 2009, încompanii private. Fără a avea vreopregătire de specialitate în domeniul

creșterii păsărilor, fiind mai curândvorba de un hobby, au hotărât că estemomentul să înceapă o afacere pe contpropriu. Ideea creșterii prepeliţelorpentru comercializare le-a venit nudoar din dorinţa de a face o afacereprofitabilă, ci și pentru a putea ofericât mai multor români produse cucerte beneficii pentru sănătate. „Amaflat de beneficiile ouălor și ale cărniide prepeliţă de la medicul pediatru alcopiilor noștri, deoarece ne indicatratamente cu ouă de prepeliţă pentrucreșterea imunităţii. Așa că am doritca și românii să înceapă să apreciezeși să consume cu încredere acesteproduse, cum se întâmplă înstrăinătate”, spune Geanina Ţonea.

Așa au fost puse bazele societăţii

„Ferma Bună”, un complex de creșterea prepeliţelor pentru carne și ouă, cuun efectiv de 5.000 de păsări, înfiinţatîn judeţul Constanţa, comuna Corbu,satul Vadu.

Creșterea capacităţii, cu ajutorulfondurilor europene

Afacerea s-a dovedit a fi, încă de laînceput, una profitabilă. Beneficiind, lapuţin timp după înfiinţarea fermei, deun contract de desfacere în străinătate,soţii Ţonea au reușit să-și amortizezeinvestiţia într-un an. Au făcut un plande extindere, au depus în anul 2010 unproiect intitulat „Ferma de prepeliţe”prin Măsura 121 – Modernizareaexploataţiilor agricole, iar în anul 2012au obţinut aprobarea proiectului învaloare de aproximativ 1.700.000 deeuro, din care 48% au fost fondurinerambursabile.

Cu ajutorul acestor bani au ridicat onouă construcţie reprezentând fermade prepeliţe, cu o suprafaţă de circa590 mp, și un abator, cu o suprafaţă de662 mp. Ferma este dotată cu utilajemoderne de creștere a prepeliţelor,sisteme de colectare automată aouălor, curăţare automată a dejecţiilorși linie de hrană și alimentare cu apăautomată. „Am optat pentru toateaceste automatizări pentru a oferipăsărilor condiţii de viaţă cât maibune și pentru a păstra o igienăstrictă, deoarece acestor păsări nu leadministrăm niciun fel demedicamente sau hormoni decreștere, ele având nevoie doar decondiţii optime de viaţă și igienă”, adeclarat Geanina Ţonea.

Ceea ce deosebește fundamentalafacerea soţilor Ţonea de altele dindomeniu este abatorul, o construcţie

din cărămidă dotată cu filtre sanitare,vestiare și zone destinate zvântării,ambalării, refrigerării sau congelăriicărnii. Linia de abatorizare are ocapacitate de sacrificare de 1.000 depăsări pe oră, fiind un echipamentmultifuncţional (all-in-one); la final,pasărea ajunge în „zona curată”complet curăţată. Personalulabatorului este compus din șaseangajaţi. Ferma are o capacitate de35.000 de capete adulte și 15.000 depui, iar în prezent este populată cu12.000 de păsări.

În ceea ce privește numărul deangajaţi, în urma proiectului acesta acrescut de la unul singur la opt (dintrecare doi lucrează la fermă, iar șase laabator).

Siguranţa produselor „Ferma Bună”este garantată prin obţinereacertificării HACCP.

La ferma de prepeliţe din comunaCorbu, ouăle sunt colectate zilnic. Celepentru consum sunt ambalate șidepozitate în camere frigorifice undese păstrează la temperaturi între 4 și14 grade C, iar cele pentru producţiesunt duse în camera de incubaţie.Când ouăle ajung la eclozare, puii suntmutaţi în camerele de creștere, undesunt hrăniţi până ajung la maturitate.La fermă lucrează doar doi angajaţi,datorită automatizării, dar și din cauza

faptului că aceste păsări sunt foartesensibile și nu agreează apropiereamai multor persoane. Unul dintreavantajele acestei afaceri este căpăsările încep procesul de ouatdevreme, la 6 săptămâni, iar la 8săptămâni sunt apte pentrusacrificare.

Gama de produse comercializate estefoarte variată: ouă proaspete, ouăfierte și vidate și ouă marinate, precumși carne de prepeliţă proaspătă,congelată și marinată. Produsele segăsesc pe rafturile retailerilor dinBucurești, Constanţa, Ploiești șiBrașov. Datorită dotărilor cuechipamente de ultimă generaţie și arespectării normelor de igienă, atâtferma, cât și abatorul au obţinutautorizaţiile ce permit produselor„Ferma Bună” să fie vândute și înstrăinătate. Astfel, S.C. Ferma BunăS.R.L. este singura companie decreștere a prepeliţelor de pe teritoriulţării, autorizată sanitar-veterinar, careare implementat sistemul HACCP(Hazard Analysis of Critical ControlPoints), acesta garantând că siguranţaalimentelor se află complet subcontrol, iar produsele furnizate suntsigure pentru consumator.

Satisfacţii materiale și conștiinţaunei întreprinderi utile

Soţii Ţonea sunt mulţumiţi de alegerea

făcută. Afacerea pe care au dezvoltat-o le-a adus satisfacţii materiale, dar nunumai. „Ne-am axat pe vânzareacărnii de prepeliţă pe piaţa dinRomânia din dorinţa de a-i obișnui peromâni cu acest produs și de a facecunoscute beneficiile consumuluicărnii de prepeliţă. Dorim caprodusele noastre să ajungă să fiecunoscute de întreaga populaţie aRomâniei, fiind produse 100%românești și, de asemenea, să trecemși graniţa ţării cu ele, deoareceîndeplinesc toate normele pentru a fiapreciate și în străinătate”,mărturisește Geanina Ţonea.

Cei doi fermieri sunt de părere căaccesarea fondurilor europene este unlucru benefic, deși ar fi binevenită osimplificare a birocraţiei în pregătireadosarului. Iată și îndemnul lor:„Tuturor celor care doresc săpornească o astfel de întreprindere ledorim să se înzestreze cu multărăbdare și perseverenţă în accesareafondurilor pentru că au de urmat undrum lung, iar celor care își doresc sădeschidă o fermă de prepeliţe le dorimmult succes și să facă acest lucru cudragoste, deoarece prepeliţa este opasăre care necesită toată atenţiacelor care sunt implicaţi în creștereaei.”

ExperiențeFerma mea:Fabricat în România: „Ferma Bună”, cel maimodern complex de creștere și sacrificare aprepeliţelor din România

România rurală – Nr. 14

4140

Centrul Medical MARIAM a fostprima clinică medicală româneascăînfiinţată în mediul rural, care abeneficiat de finanţarenerambursabilă prin ProgramulNaţional de Dezvoltare Rurală,Măsura 312 – „Sprijin pentru creareaşi dezvoltarea de microîntreprinderi”.Clinica se află în comuna Pișchia,judeţul Timiș, la 20 de km deTimișoara, și, de puţin timp, are șidouă puncte de lucru, în comuneleGiarmata și Masloc, sat Alioș.

Mirela Sas, director al centrului,spune că nu i-a fost deloc ușor cadeschizător de drumuri în domeniulaccesării fondurilor europene pentruînfiinţarea unei clinici la ţară.Proiectul, în valoare de 200.000 deeuro, din care cofinanţarea firmei dinTimiș a fost de 30%, a vizatachiziţionarea de aparatură medicală.

Contractul de finanţare a fost semnatîn 2009, când începea crizaeconomică, iar aceasta a avut efectenegative asupra implementăriiproiectului.

Mirela Sas povestește că a fost foartegreu să convingă o bancă să-i acordeun credit, necesar cofinanţăriiproiectului, pentru că societateamedicală era un start-up la vremeaaceea. Prin urmare, iniţiatorii acesteiinvestiţii au apelat la mai multesocietăţi bancare pentru a încerca săconvingă că ideea înfiinţării unuicentru medical la ţară este unaviabilă. Au reușit, până la urmă, săfacă un împrumut de 150.000 de eurola bancă, pentru care plătesc lunar orată substanţială, după cumprecizează Mirela Sas. Astfel,acordarea împrumutului bancar apresupus ipotecarea clădirii clinicii

medicale în favoarea băncii, a altorbunuri imobile situate în intravilan,aflate în proprietatea acţionarilorsocietăţii, precum și gajarea cătrebancă a aparaturii ce urma a fiachiziţionată prin proiect.

Problema cu care s-au confruntat șipentru care s-au luptat să schimberegula a fost aceea că nefiind plătitorde TVA, acesta nu a fost consideratcheltuială eligibilă la achiziţionareadiverselor echipamente. Au făcutsolicitări la Ministerul Finanţelor și laalte instituţii ale statului, dardemersurile au rămas fără rezultat.Până la urmă, autorităţile dindomeniul fondurilor europene s-ausesizat și au schimbat Ghidulsolicitantului pentru instituţiimedicale, astfel încât TVA-ul să fieechivalat ca o cheltuială eligibilă.Doar că legea nu se aplică retroactiv

și, în consecinţă, solicitările cliniciidin Pișchia de a i se repara această„nedreptate” au fost respinse.

Pentru că la ţară oamenii se descurcăgreu din punct de vedere financiar,clinica a încheiat contracte cu CasaJudeţeană de Asigurări de Sănătatepentru mai multe specialităţimedicale, astfel încât locuitorii dinPișchia și din comunele învecinate săbeneficieze, pe baza biletului detrimitere emis de medicul de familie,de facilităţile acordate de la bugetulde stat pentru susţinerea sănătăţiipersoanelor asigurate, dar șineasigurate, respectiv de consultaţii lamedicul specialist, analize delaborator, reţete pentru eliberarea demedicamente gratuite saucompensate, cure de tratament defizioterapie sau salinoterapie gratuite.

Centrul Medical MARIAM pune ladispoziţia pacienţilor săi asistenţămedicală în specialităţile:fiziokinetoterapie, medicină internă,cardiologie, obstetrică-ginecologie,O.R.L., dermato-venerologie,stomatologie, ortodonţie, medicinamuncii, medicină de laborator.Serviciile stomatologice sunt oferitede o echipă de șapte medici, careasigură asistenţa medicală în specialpentru copiii și tinerii din mediulrural, dar si pentru adulţi și vârstnici.

Pacienţii clinicii provin nu doar dinPișchia, cu satele sale Bencecu de Jos,Bencecu de Sus, Murani și SălciuaNouă, ci și din Remetea Mare,Giarmata și Cerneteaz, Fibiș, Mașloc,Bogda, Altringen, Zăbrani, Chesinţsau Neudorf.

Una dintre realizările de care sebucură centrul MARIAM este creareaprimei saline artificiale, avizatemedical, din judeţul Timiș. Salina esteamenajată la demisolul clădirii iarpacienţii care îi trec pragul pot solicitainvestigaţii și recomandări medicaleînainte de a începe o cură desalinoterapie.

De asemenea, Centrul MARIAM arecontracte de colaborare cu școlile dincomunele Pișchia, Giarmata, Mașloc,Fibiș, Ghiroda pentru asigurareaserviciilor de stomatologie și a altorservicii medicale.

Din păcate, primăriile au fonduriinsuficiente la bugetele locale ca săaloce finanţare pentru dotarea unorcabinete de medicină școlară, salariiși transportul cadrelor medicale.Intervenţia clinicii este unabinevenită pentru sănătatea copiilordin zonă. Mirela Sas consideră că ar fide dorit ca în școli, în cadrul unei orede curs pe saptămână, să se prezinteelevilor norme de igienă sanitară și săaibă loc activităţi de educare șiprevenţie în mai multe domenii,precum și consiliere psihologică, maiales că una dintre localităţi, Murani,are un număr ridicat de copii aflaţi înplasament, circa 200, mulţi minoriavând părinţii plecaţi din ţară.

În ceea ce privește misiunea clinicii pecare o conduce, Mirela Sas vorbeștedespre dorinţa de a oferi pacienţilor,în special vârstnicilor, persoanele celemai numeroase care trăiesc în prezentla ţară, șansa de a beneficia de serviciimedicale de calitate, de investigaţii șimetode de tratament modern,profesionalism și experienţă, în câtmai multe specialităţi medicale. Deasemenea, clinica vrea să oferediferite facilităţi și bugetarilor dinmediul rural, în baza contractelorsemnate cu angajatorii din sectorulpublic.

Deși se luptă, în ultima vreme, cubirocraţia sistemului de sănătate,fiind blocat la nivel judeţeancontractul cu Casa de Asigurări deSănătate, pe domeniul medicină defamilie, Sas spune că nu se dă bătutăși va face toate demersurile necesarepentru buna funcţionare a unuicentru medical de care locuitorii dinzona rurală au mare nevoie.

Afacerea meaCentrul Medical MARIAM din Pișchia, Timiș:O clinică performantă în sprijinul pacienţilor dinmediul rural

România rurală – Nr. 14

4342

Din ce în ce mai mult, lucrătorii dinagricultură înţeleg că este mai uşor sărăzbaţi dacă faci parte dintr-o asociaţie,decât de unul singur. Este şi exemplulgrupului de producători „SloboziaMoară Natural”, din judeţul Dâmboviţa.

Cunoscut deja în întreaga ţară pentruproducţia de legume, judeţulDâmboviţa înregistrează mai multeasocieri de producători agricoli, ce s-auimpus deja pe piaţa de profil prinrecolte de calitate. În comunele MoaraNouă şi Brezoaele, 33 de producători

individuali s-au asociat, în anul 2007,formând grupul de producători„Slobozia Moară Natural”. Pe osuprafaţă de 100 de hectare,întreprinzătorii dâmboviţeni cultivăvarză albă, varză roşie, cartofi timpurii,sfeclă roşie şi ridichi.

Marele beneficiu al asocierii –intrarea pe marile pieţe dedesfacere

Asocierea le-a adus acestora o serie debeneficii. În primul rând, pot

achiziţiona în mod organizat și la unpreţ mai bun motorina, seminţele,fertilizatorii și alte inputuri agricolenecesare. Individual, un producătorpoate cumpăra aceste produse, însă laun preţ mai ridicat, iar timpul de livrareeste mai lung. Pentru un grup deproducători, crescând semnificativcantitatea, preţul scade proporţional,iar termenul de livrare este mai scurt.

Având asigurate la timp şi în cantitateadorită aceste „ingrediente”indispensabile cultivării, producţia nuînregistrează întârzieri sau sincope. Unalt avantaj este acela că lucrărileagricole se desfăşoară şi ele într-un modorganizat, fiecare membru beneficiind,pe rând, de utilajele agricole aflate înpatrimoniul asociaţiei. O programarejudicioasă a tot ceea ce înseamnă procesde producţie – pregătirea terenului,însămânţat, fertilizare, cules – face catoţi producătorii să aibă recoltele latimp şi la standardele dorite.

Dar poate cea mai importantă realizareîntr-o astfel de asociere este asigurareadesfacerii producţiei. Un legumicultorîşi poate desface producţia de unulsingur, de regulă, în pieţe şi târguri,unde nu poate avea garanţia vânzăriipentru întregul volum de marfă.Asocierea celor 33 de dâmboviţeni le-aasigurat acestora intrarea pe marilepieţe, legumele lor ajungând pe rafturilesupermarketurilor. Timp de 11 luni pean, din iunie și până în aprilie, grupulde producători „Slobozia MoarăNatural” își livrează producţia către oplatformă logistică din Ciorogârla, iarde aici legumele sunt distribuite cătresupermarketuri din toată ţara. DumitruIonescu, unul dintre membrii acestei

asocieri, este de părere că intrarea pe oastfel de piaţă este cheia reuşitei, dar cămenţinerea standardelor este dificilă.

„Legumele livrate în supermarketuritrebuie să îndeplinească o serie decondiţii stricte de calitate şi calibrare.În cazul în care acestea nu corespundcerinţelor beneficiarului, loturile suntrespinse. De asemenea, ambalareatrebuie să fie făcută după anumitecerinţe. La fel şi depozitarea trebuie săîndeplinească nişte criterii speciale,pentru ca marfa să aibă standardelecerute. Din acest motiv, urmează săfacem investiţii pentru construireaunor depozite şi pentru achiziţionareaunei linii de ambalare performante”, adeclarat Dumitru Ionescu.

Dezvoltarea impune accesarea defonduri europene

Pentru realizarea acestor obiective,grupul de producători „Slobozia MoarăNatural” are în vedere accesarea unorfonduri europene. Gheaţa a fost spartă,

deja, de către unul dintre membri,Mihai Georgel, care a semnat, în data de23 decembrie 2014, un contract definanţare prin Măsura 112 – „Instalareatinerilor fermieri”. Pentruachiziţionarea de utilaje agricole, acestaa obţinut o finanţare de 100.000 deeuro, din care valoarea eligibilă este de50%.

Deocamdată, de pe cele 100 de hectareale asociaţiei se obţine o producţie de20 de tone la hectar, din care 75%ajunge organizat pe rafturilesupermarketurilor. Diferenţa estevândută individual, în pieţe.Producătorii dâmboviţeni speră caodată cu achiziţionarea unor utilaje maiperformante şi a liniei de ambalare,producţia, dar şi calitatea legumelor săcrească.

Sfecla roşie, o legumă la marecăutare

Dumitru Ionescu a declarat că, înultimii ani, a crescut surprinzător

cererea de sfeclă roșie.

„Cred că beneficiile sfeclei roşii,legumă atât de apreciată pentruefectele sale tămăduitoare, a făcut cacererea să crească. Îi asigurăm pecumpărători că noi cultivăm sfecla lamodul cel mai curat, în sensul că nufolosim pesticide, pentru că, pur şisimplu, nu este necesar. Deci o cură desfeclă roşie cultivată de noi este chiar ocură de sănătate. Oricum, și însituaţiile în care folosim pesticide şifertilizatori, o facem în modul cel maijudicios, pentru ca legumele să poatăfi consumate fără niciun fel de riscpentru sănătate”.

Având mai multe asociaţii și grupuri deproducători ca „Slobozia MoarăNatural”, precum și finanţări europeneaccesate pentru modernizareaexploataţiilor agricole, România şi-arputea relua cu succes locul de lider înagricultura europeană.

Comunitatea meaUnde-s mulţi, puterea creşte!Legumele unui grup de producători dâmboviţeniau ajuns pe rafturile supermarketurilor

România rurală – Nr. 14

4544

Asociaţia GAL Mărginimea Sibiului esteun parteneriat public privat constituit înanul 2010, pe teritoriul istoric al zoneiMărginimii Sibiului, o veche zonă agro-pastorală păstrătoare de tradiţii şiobiceiuri străvechi.

Despre localităţile care fac parte dinMărginimea Sibiului, George Bariţspunea că sunt înșirate pe margineamunţilor sibieni ca „mărgelele pe aţă” şi„înconjoară spre sud și vest, cu uneleașezări intermediare, renumita cetatemedievală a Sibiului”. Acestea suntlocuite de „mărgineni cunoscuţi șivestiţi toţi, de la rășinăreni la jinaripentru creșterea vitelor, dar mai alespentru oieritul lor”.

GAL Mărginimea Sibiului este situat peteritoriul din jurul orașului Sibiu și areîn componenţa sa 12 unităţiadministrativ-teritoriale, respectiv 10comune din judeţul Sibiu (Cristian,Gura Rîului, Jina, Orlat, PoianaSibiului, Poplaca, Răşinari, Rîu Sadului,Sadu, Tilişca), comuna Șugag dinjudeţul Alba și orașul sibian Săliște.

Sediul Asociaţiei GAL MărginimeaSibiului se află în comuna Rășinari,

locul unde s-au născut douăpersonalităţi ale culturii române:Octavian Goga, „poetul pătimiriinoastre” și cunoscutul filosof EmilCioran.

Strategia de dezvoltare locală are treipriorităţi și ţine cont de ocupaţiaancestrală a mărginenilor, agricultura,și în special creșterea animalelor, defaptul că mulţi dintre cei care se ocupaude agricultură s-au reorientat spreactivităţi legate de turismul rural,agroturism, ecoturism și, nu în ultimulrând, de protejarea mediuluiînconjurător, pentru a asigura odezvoltare durabilă a teritoriului GALMărginimea Sibiului.

Alocarea financiară totală pentruimplementarea strategiei de dezvoltarelocală a GAL Mărginimea Sibiului a fostde 2.250.012 euro. Până în decembrie,98,40% din această sumă a fostcontractată (2.214.005 euro). Au fostsemnate 49 de contracte de finanţare,dintre care 35 cu beneficiari publici și 14cu beneficiari privaţi. Un singur proiectse află în etapa de semnare acontractului de finanţare prin Măsura322 şi în luna ianuarie 2015 urmează să

fie deschis un ultim apel de selecţie prinMăsura 421, în valoare de 10.000 deeuro, pentru proiecte de cooperare.

Proiecte de succes ale GALMărginimea Sibiului

Beneficiarii publici ai celor 19 proiecteimplementate prin Măsura 322 sunt:• Comunele Răşinari, Sadu, Poplaca șiTilișca – amenajare parcuri, teren desport și loc de joacă pentru copii;• Comunele Orlat, Gura Rîului și Șugag– extindere reţele de apă potabilă și apăuzată;• Comunele Cristian, Poplaca și GuraRîului – reabilitare și modernizarestrăzi;• Comunele Sadu și Rășinari – dotareaCăminelor Culturale;• Comunele Jina, Gura Rîului, PoianaSibiului, Rîu Sadului, Cristian, Rășinariși Orlat –achiziţionare utilaje pentruserviciile publice locale.

Beneficiarii publici ai celor 10 proiecteaflate în implementare prin Măsura 313sunt:• Comunele Cristian, Rîu Sadului, Sadu,Gura Rîului și Tilișca – amenajare detrasee turistice locale și realizarea de

Leader la zi

GAL Mărginimea Sibiului98,40% fonduri nerambursabile contractate

materiale de promovare turistică;•Asociaţiile Prietenii Berzelor, RășinariConfluenţe Europene și Asociaţia deÎnfrumuseţare a comunei Gura Râului– proiecte de promovare turistică înzona Mărginimea Sibiului;

Beneficiarii publici ai celor șapteproiecte aflate în implementare prinMăsura 125 sunt:•Comunele Sadu, Poplaca, Gura Rîuluiși orașul Săliște – modernizare drumuriagricole;•Comunele Tilișca și Poplaca –modernizare drumuri forestiere.

În ceea ce privește beneficiarii dinmediul privat:

•Prin Măsura 141 – „Sprijinireafermelor agricole de semisubzistenţă”au fost semnate și sunt în implementarepatru proiecte;

•Prin Măsura 112 – „Instalarea tinerilorfermieri” au fost semnate și sunt înimplementare opt proiecte pentruînfiinţarea exploataţiilor apicole,zootehnice și mixte;

•Prin Măsura 313 – „Încurajareaactivităţilor turistice” au fost semnate șisunt în implementare două proiectepentru construirea de pensiuniagroturistice în comunele Tilișca șiȘugag.

În plus, prin Măsura 421 –„Implementarea proiectelor decooperare” a fost semnat un contract învaloare de 20.000 de euro pentruproiectul „Acţiuni comune pentru

dezvoltarea zonelor cu tradiţie din sudulTransilvaniei”.

Câteva proiecte - exemple de bunăpractică

Au fost accesate fonduri și s-au semnatcontracte de finanţare cu ONG-urile dinteritoriu, prin Măsura 313 –„Încurajarea activităţilor turistice”,acestea fiind exemple de bune practicipentru dezvoltarea unui turism durabilpe teritoriul GAL Mărginimea Sibiului.Astfel, Asociaţia Rășinari ConfluenţeEuropene implementează proiectul„Mărginimea Sibiului – Destinaţieculturală deschisă tuturor”, AsociaţiaPrietenii Berzelor are în derulareproiectul „Cristian, Cetatea Berzelor” șiAsociaţia de Înfrumuseţare a ComuneiGura Rîului –proiectul „Civilizaţia apeiîn Mărginimea Sibiului”.

Ioan Gheorghe Gligorea din comunaOrlat a accesat Măsura 141 –„Sprijinirea fermelor agricole desemisubzistenţă” și a semnat unContract de Finanţare în valoare de7.500 de euro, continuând astfel otradiţie ancestrală a locuitorilor dinMărginimea Sibiului, oieritul. Primind1.500 de euro în fiecare an, timp decinci ani, poate să-și dezvolte ferma,achiziţionând mai multe capete deovine.

Într-un sat aparţinând orașului Săliște,Veronica Vitoroi a înfiinţat o fermăapicolă şi a semnat un contract definanţare în valoare de 12.000 de euro,prin Măsura 112 – „Instalarea tinerilorfermieri”. În prezent își extinde

exploataţia și își vinde produsele latârgurile din judeţul Sibiu.

Nicolae Balea din comuna Tilișca aaccesat fonduri prin Măsura 313 –„Încurajarea activităţilor turistice” învaloare de 99.648 de euro pentruconstruirea unei pensiuni agroturisticeîn Poiana Verde, comuna Tilișca.Proiectul se află în faza de demarare aconstrucţiei. Beneficiarul are în familieun bun sfătuitor, pe soţia lui Irina. Cumult înainte de a-și cunoaște soţul,Irina Balea a amenajat în locuinţa sa dinTilișca mai multe camere unde primeşteturiști din România, Franţa, Olanda şiBelgia.

Reprezentantul legal al GALMărginimea Sibiului, Bogdan Bucur, adeclarat: „Procentul de contractare afondurilor este de 98,40% la nivelulGAL Mărginimea Sibiului şi nebucurăm că beneficiarii au înţelesimportanţa depunerii de proiectepentru atragerea fondurilornerambursabile. Le mulţumescmembrilor echipei GAL,reprezentanţilor aurorităţilor publicelocale care s-au implicat înimplementarea programului LEADERîn zona Mărginimii Sibiului, precum şituturor celor ce lucrează la niveljudeţean, regional şi naţional îninstitutiile FEADER. Acum așteptăm cuîncredere perioada 2014-2020 pentrua putea continua împreună cu toţiactorii locali dezvoltarea teritoriuluiGAL Mărginimea Sibiului pentru caacesta să devină un teritoriu cuadevărat de nivel european.”

România rurală – Nr. 14

4746

Asociaţia Grupul de Acţiune LocalăŢinutul Argeşul de Mijloc (GALŢinutul Argeșul de Mijloc) reuneşte52 de parteneri publici şi privaţi din13 unităţi administrativ-teritoriale (12din judeţul Argeş şi una din judeţulVâlcea). Este vorba despre comuneleBăiculeşti, Bălileşti, Budeasa, Coșești,Ciofrângeni, Mălureni, Merişani,Miceşti, Morăreşti, Poienarii de Argeşşi oraşul Ştefăneşti – din judeţulArgeş şi comuna Goleşti – din judeţulVâlcea.

Partenerii din „Ţinutul Argeşul deMijloc” au definit două priorităţispecifice teritoriului:• creşterea performanţei productive aactivităţilor agricole şi forestiere prininvestiţii în modernizarea fermelor şiorganizarea fermierilor;• dezvoltarea activităţilor economicealternative la activităţile agricole, prininvestiţii non-agricole, cu accent pecrearea locurilor de muncă şicreşterea calităţii vieţii.GAL Ţinutul Argeșul de Mijloc a fost

autorizat în decembrie 2012.Preocuparea permanentă a echipeiGAL Ţinutul Argeșul de Mijloc a fostanimarea și informarea populaţiei dinteritoriu privind abordarea LEADER,precum și promovarea măsurilor definanţare care puteau fi accesate.Astfel, până în decembrie 2014 au fostsemnate 46 de contracte de finanţarepe teritoriul GAL, suma acestora(2.489.525 de euro) reprezentând96% din planul de finanţare aferentstrategiei de dezvoltare locală 2007-2013.

„La început, beneficiarii au fostreticenţi, erau interesaţi de proiecte,participau la întâlniri, dar atât, nuveneau să depună cereri definanţare. Am fost nevoiţi săprelungim prima sesiune cu aproapedouă luni. Apoi au început să vină…și acum vor să mai depună, dar numai sunt bani… Acest lucru arată căne-am ales corect motto-ul «Copaciicare cresc încet dau cele mai buneroade» (Moliere): numai prin

perseverenţă, răbdare și muncăasiduă putem obţine roade bune.”(Ionela Mocanu, director al Grupuluide Acţiune Locală Ţinutul Argeșuluide Mijloc)

Situaţia proiectelor contractate deGAL Ţinutul Argeșul de Mijloc:

- 9 proiecte prin Măsura 141„Sprijinirea fermelor desemisubzistenţă”, cu o valoarenerambursabilă de 40.500 de euro;- 10 proiecte prin Măsura 112„Instalarea tinerilor fermieri”, cu ovaloare nerambursabilă de 248.000de euro;- 1 proiect prin Măsura 121„Modernizarea exploataţiiloragricole”, cu o valoarenerambursabilă de 59.926 de euro;- 3 proiecte prin Măsura 123„Creşterea valorii adăugate aproduselor agricole şi forestiere”, cu ovaloare nerambursabilă de 246.486de euro;- 4 proiecte prin Măsura 312 „Sprijinpentru crearea și dezvoltarea demicroîntreprinderi”, cu o valoarenerambursabilă de 494.523 de euro;- 2 proiecte prin Măsura 313„Încurajarea activităţilor turistice”, cuo valoare nerambursabilă de 165.087de euro;- 17 proiecte prin Măsura 322„Renovarea, dezvoltarea satelor,îmbunătăţirea serviciilor de bazăpentru economia și populaţia rurală șipunerea în valoare a moșteniriirurale”, cu o valoare nerambursabilăde 1.234.000 de euro.

Proiectele prin Măsura 141 au avutbeneficiari din teritoriu care suntproprietari de ferme mixte și apicole,sumele primite urmând să sprijinedezvoltarea exploataţiilor, prinachiziţii de teren, animale și albine.

Investiţiile propuse prin Măsura 112,destinată tinerilor care se instalează

în mediul rural, constau înmodernizarea fermelor de capre,achiziţii de animale, utilaje și teren,folosirea energiei solare în fermă.

Prin Măsura 121 este în implementareun proiect care prevede înfiinţareaunei livezi superintensive de măr încomuna Bălilești. Două dintreproiectele implementate prin Măsura123 au fost deja finalizate, prinachiziţionarea de utilaje, iar al treileaeste în implementare și are ca obiectivmodernizarea fabricii de preparatedin carne a SC Radicstar SRL.

Proiectele contractate prin Măsura312, destinată sprijinirii activităţilornon-agricole, sunt variate, printreacestea figurând achiziţia de utilajepentru fabricarea de confecţiimetalice și lucrări conexe, înfiinţareași dotarea liniei de procesare apeleţilor, fabricarea articolelor dinplută și a altor materiale vegetaleîmpletite. O parte dintre acesteproiecte au fost deja finalizate.

Cele 17 finanţări contractate în cadrulMăsurii 322 au fost accesate de șapteunităţi administrativ-teritoriale și deo fundaţie. Fondurile au vizatachiziţionarea de utilaje dedeszăpezire, reabilitarea unei săli desport, dotarea a două parcuri derecreere pentru copii, înfiinţarea unuiminiteren de sport, reabilitarea,modernizarea și dotarea căminelorculturale, construirea unui centru deîngrijire pentru copii.

Centrul de îngrijire pentru copii a fostsolicitat de comuna Mărăcineni, careare un număr mare de copiipreșcolari. Mulţi dintre părinţiiacestora sunt salariaţi și, pentru ainclude copiii într-un programprelungit, apelează la grădiniţe șicămine din Pitești. În sprijinul lor afost conceput proiectul care vizeazăcrearea unui centru cu un program de8-10 ore pentru copiii de minimumtrei ani. Pe o perioadă de cinci ani, ofundaţie asigură voluntar personalulcalificat, iar de restul cheltuielilor seva ocupa primăria, fără să le solicitepărinţilor nicio taxă. Valoarea totală aproiectului este de 380.893 euro, iarsuma solicitată prin GAL este de136.850 de euro.

Achiziţionarea utilajelor dedeszăpezire s-a finalizat, Fundaţia„Lumina în Suflet” a realizat douăparcuri de recreere pentru copiii dincomuna Merișani, iar sala de sportdin comuna Merișani a fost reabilitatăși dotată. Celelalte proiecte sunt înimplementare.

În decembrie, GAL Ţinutul Argeșuluide Mijloc avea sesiuni deschise pentruultimele sume disponibile în cadrulPNDR 2007-2013. Este vorba despre60.000 de euro prin Măsura 322„Renovarea, dezvoltarea satelor,

îmbunătăţirea serviciilor de bazăpentru economia și populaţia rurală șipunerea în valoare a moșteniriirurale” și despre 2.115 euro prinMăsura 421 „Proiecte de cooperare”.Termenul limită pentru depunereacererilor de finanţare a fost 8 ianuarie2015.

Date de contact:[email protected]

Grupul de Acţiune Locală Ţinutul Argeşulde Mijloc - 46 de proiecte contractate

România rurală – Nr. 14

4948

Tot în ședinţa din 29 decembrie 2014,Guvernul României a adoptatproiectul de hotărâre privindinstituirea unei scheme de ajutor destat în sectorul creşterii animalelor,proiect iniţiat de MinisterulAgriculturii și Dezvoltării Rurale.

Această schemă de ajutor de statvizează acoperirea costuriloradministrative aferente întocmirii şimenţinerii registrului genealogic,precum şi costurile aferente testelor

pentru determinarea calităţii geneticesau a randamentului genetic alşeptelului, cu excepţia controalelorefectuate de proprietarul şepteluluisau a controalelor de rutină cu privirela calitatea laptelui.

Ajutoarele sunt furnizate sub formaunor servicii subvenţionatemicroîntreprinderilor, întreprinderilormici şi mijlocii, întreprinderilorindividuale şi familiale, persoanelorfizice autorizate, persoanelor fizice

care deţin certificat deproducător/atestat de producător,după caz, precum și persoanelorjuridice, care îşi desfăşoară activitateaîn domeniul producţiei de produseagricole.Valoarea totală maximă a schemei deajutor de stat pentru perioada 2015-2020 este de 881.100.000 de lei, dincare 267.000.000 de lei pentruspeciile taurine, bubaline, porcine şiecvine, respectiv 614.100.000 de leipentru speciile ovine și caprine.

În perioada 18-21 decembrie 2014,Ministerul Agriculturii și DezvoltăriiRurale a găzduit Târgul de Crăciun„Calitate și tradiţie pentru români”.

Brânzeturile de la Brașov sauBotoșani, sarmalele din Maramureș,preparatele din pește de la Tulcea și

Prahova, cârnaţii de Pleșcoi șimagiunul de Topoloveni, siropurile șidulceţurile de Covasna, vinurile dinpodgoriile renumite ale ţării, precumși multe alte preparate tradiţionaleatestate și certificate ecologic au făcutdin acest eveniment un adevăratfestin culinar.

Alături de artizani ai gustului s-auaflat și meşteşugari în arta prelucrăriilemnului din Vâlcea. Vizitatorii auparticipat la degustări și au fostîncântaţi să cumpere aceste produse,mai ales în preajma sărbătoriiCrăciunului.

Știri MADR

Ajutoare naţionale tranzitorii în sectorul vegetal

Schemă de ajutor și în sectorul creșterii animalelor

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a fostgazda Târgului de Crăciun

Guvernul României a adoptatproiectul de hotărâre pentruaprobarea cuantumului ajutoarelornaţionale tranzitorii în sectorulvegetal, pentru anul 2014, suma fiindde 19,81 euro/hectar. Aceste ajutoarese suplimentează cu plăţireprezentând ajutoare naţionale

tranzitorii specifice, decuplate deproducţie, pentru culturile de in şicânepă pentru fibră, hamei, tutun șisfeclă de zahăr. Suprafaţa pentru carese acordă aceste plăţi este de6.887,601 mii de hectare şi a fostdeterminată de APIA pe baza cererilorde plată depuse de beneficiari, iar

sumele totale necesare aplicăriischemei de ajutoare naţionaletranzitorii sunt de 140.539,377 de miide euro şi reprezintă contribuţiepublică de la bugetul de stat, prinbugetul Ministerului Agriculturii şiDezvoltării Rurale pe anul 2015.

Luna ianuarie 2015 debutează, pentruReţeaua Naţională de DezvoltareRurală, cu un concurs de fotografie cutema „Satul – viaţă, muncă,obiceiuri”.În această competiţie, deschisă înperioada 5 ianuarie – 30 iunie 2015,

se pot înscrie concurenţi cu vârsta depeste 14 ani, pentru secţiunile: peisaj,oameni și activităţi, obiceiuri șimeșteșuguri, ferme sau afaceri rurale.Vor fi selectate zece fotografii, câtedouă din fiecare categorie, pentru oexpoziţie itinerantă la evenimentele

organizate de RNDR.Cele mai bune trei fotografii, pentrufiecare categorie vor fi publicate înrevista „România Rurală”.

Mai multe informaţii aflaţi pewww.rndr.ro

România rurală, văzută prin lentila fotografică

Mierea, alimentul minune, va fiprezentă și anul acesta, într-omultitudine de combinaţii și forme deprezentare, în cadrul unor târguritematice la nivelul întregii ţări:- Târgul apicol Târgu Mureș, primaediţie, 24-25 ianuarie 2015;- Târgul Apicol Slobozia, ediţia a VI-a, 5-7 februarie 2015;- Târgul apicol Craiova, 7-8 februarie2015;- Târgul Mierii Câmpina, ediţia a X-a,20-22 februarie 2015;- A(R)picultura Arad, prima ediţie, 28

februarie-1 martie 2015;- Zilele Apicultorilor Râmniceni,Râmnicu Sărat, ediţia a VI-a, 7-8martie 2015;- Târgul apicol „Pentru un viitorsănătos”, Cluj-Napoca, 7-8 martie2015;- Târgul apicol internaţional deprimăvară Timișoara, ediţia a V-a, 7-8 martie 2015;- Târgul apicol „Bee smart… beehappy”, ediţia a III-a, Brăila, 14-15martie 2015;- Târgul apicol Iași, ediţia a VII-a, 14-

15 martie 2015;- Târgul apicol Făget, 21-22 martie2015;- Târgul apicol Târgu Jiu, a douaediţie, 21-22 martie 2015;- Târgul „Sărbătoarea mierii – Blaj”,ediţia a VIII-a, 26-27 martie 2015;- Târgul apicol Galaţi, ediţia a VI-a,28-29 martie 2015;- Târgul apicol Apiardeal, Sighișoara,ediţia a IV-a, 28-30 august 2015;- Târgul Naţional al Mierii București,ediţia a XII-a, septembrie 2015.

Calendarul târgurilor apicole 2015

Universitatea de Știinţe Agricole șiMedicină Veterinară din București agăzduit, în perioada 11-12 decembrie2014, conferinţa tematică aForumului Montan din România,organizată de Reţeaua Naţională deDezvoltare Rurală, cu ocazia ZileiInternaţionale a Muntelui.

Cu prilejul acestui eveniment au fost

aduse în discuţie ferma familialămontană ecologică, privită ca elementde suveranitate alimentară, sistemulagro-silvo-pastoral montan, onecesitate pentru munţii României,precum și întărirea capacităţiiasociaţiilor proprietarilor de păduripentru un management forestierdurabil, un proiect finanţat dinprogramul de cooperare elveţiano-

român.

La eveniment a fost prezentat șiRaportul Forumului Montan dinRomânia pentru anul 2014. Deasemenea, s-a vorbit desprecercetarea agricolă montană și despremetode noi de finanţare. În final, aufost date exemple de bune practici șiproiecte de dezvoltare.

Dezbateri tematice de Ziua Internaţională a Muntelui

România rurală – Nr. 14

Membrii RNDR se prezintă

50 51

UNIVERSITATEA DE ȘTIINŢE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂVETERINARĂ DIN BUCUREȘTI - O PRESTIGIOASĂ INSTITUŢIE DE

ÎNVĂŢĂMÂNT SUPERIOR AGRONOMIC ȘI VETERINAR

Universitatea de Știinţe Agronomice și Medicină Veterinară din București este cea mai veche instituţiede acest gen din România, având cu o istorie de 163 de ani.

Urmașă a Institutului de Agricultură de la Pantelimon, fondat în anul 1852 de către domnitorul ŢăriiRomânești, Barbu Dimitrie Știrbei și a Școlii Centrale de Agricultură și Silvicultură de la Herăstrău, devenităîn 1929, Academia de Înalte Studii Agronomice, USAMV București este o unitate de educaţie și cercetare deprestigiu.

În prezent, universitatea are șapte facultăţi: Facultatea de Agricultură, Facultatea de Horticultură,Facultatea de Zootehnie, Facultatea de Medicină Veterinară, Facultatea de Îmbunătăţiri Funciare și IngineriaMediului, Facultatea de Biotehnologii și Facultatea de Management, Inginerie Economică în Agricultură șiDezvoltare Rurală și desfășoară programe de pregătire pe cele trei nivele de studii: licenţă, masterat și doctorat.Pentru studiile de licenţă cu o durată de patru ani, studenţii se pregătesc în 22 de specializări: Agricultură,Ştiinţele solului, Protecţia plantelor, Biologie, Silvicultură, Horticultură, Peisagistică, Zootehnie, Piscicultură şiacvacultură, Tehnologia prelucrării produselor agricole, Cinegetică, Medicină Veterinară, Controlul şi expertizaproduselor alimentare, Biotehnologii agricole, Biotehnologii medical-veterinare, Biotehnologii pentru industriaalimentară, Îmbunătăţiri funciare și dezvoltare rurală, Ingineria și protecţia mediului în agricultură, Inginerieeconomică în construcţii, Măsurători terestre și cadastru, Inginerie economică în agricultură, Inginerie şimanagement în alimentaţie publică şi agroturism).

În cadrul programelor de masterat cu o durată de doi ani, există 29 de specializări: Agricultură durabilă,Ameliorarea plantelor şi producerea de sămânţă, Consultanţă agricolă, Exploatarea sistemelor tehnice pentruagricultură, Managementul şi expertiza fondului funciar, Protecţia agroecosistemelor şi expertiză fitosanitară,Managementul conservării biodiversităţii, Modelarea şi conservarea peisajului vegetal urban, Tehnologiiintegrate de obţinere şi valorificare a produselor horticole, Tehnologii performante, management şi marketingviti-vinicol, Știinţe horticole ecologice, Proiectarea şi dezvoltarea fermelor zootehnice, Biosecuritatea produseloralimentare, Tehnologii speciale în industria alimentară, Expertiza produselor agroalimentare, Controlul șiexpertiza alimentelor ecologice, Halal și Kosher, Ingineria şi protecţia mediului în spaţiul rural, Geomaticăpentru ingineria mediului, Inginerie și management, Managementul investiţiilor pe ecosisteme, Aplicaţiimodeme ale biotehnologiilor în agricultură, Biotehnologii în protecţia mediului, Biotehnologie şi siguranţăalimentară, Biotehnologii în industria farmaceutică, Agribusiness, Management şi dezvoltare rurală,Managementul calităţii şi inovaţiei în domeniul agroalimentar, Management în agroturism şi alimentaţiepublică, Management și audit intern, Managementul formării continue în învăţământul agronomic.

Alături de învăţământul la zi, în universitate sunt organizate cursuri la distanţă și cu frecvenţă redusă,destinate persoanelor care activează în câmpul muncii și doresc să obţină o pregătire superioară în domeniilenoastre de competenţă.

Școala doctorală este organizată în cinci domenii: agronomie, horticultură, zootehnie, medicinăveterinară și biotehnologie. Programele de studiu specifice fiecărei forme de învăţământ, nivel de studiu șispecializări asigură studenţilor cunoştinţele necesare desfăşurării activităţii în sfera producţiei şi serviciilor înagricultură și în domeniile conexe, inclusiv în industria alimentară, în cercetare, proiectare, învăţământ şiantreprenoriat.

Activitatea de instruire practică a studenţilor și cea de cercetare, inovare și transfer tehnologic sedesfășoară în cele trei staţiuni didactice: Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și VinificaţiePietroasa, Pepiniera și Ferma Pomicolă Istriţa și Staţiunea didactică Moara Domnească precum și în cele nouăCentre de Cercetare acreditate CNCSIS.

Aceste unităţi au un rol important în derularea unor proiecte de cercetare fundamentală și aplicată șiconstituie centre de promovare și transfer tehnologic al noutăţilor din domeniu. Ele sunt puse în slujbafermierilor români și contribuie la implementarea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2014-2020.

Sub o nouă deviză, ”Agricultură pentru Viaţă, Viaţă pentru Agricultură”, Universitatea de ȘtiinţeAgronomice și Medicină Veterinară din București își continuă misiunea de formare a specialiștilor într-osocietate în continuă schimbare, răspunzând noilor provocări din sectorul agro-alimentar românesc.

În numeroase comunităţi din sudul ţării, oamenii au înţelescă uneori este nevoie să își ia destinul în propriile mâinipentru a schimba lucrurile care îi nemulţumesc. Cu astfelde oameni cu iniţiativă lucrează Fundaţia PACT -Parteneriat pentru Acţiune Comunitară și Transformare, acărei echipă extinsă este activă de peste zece ani îndomeniul dezvoltării comunitare.

Până în prezent, în cadrul programelor și proiectelorderulate de organizaţie în aproximativ 120 de sate și orașemici din sudul ţării au fost constituite grupuri de iniţiativăinformale sau organizaţii înfiinţate juridic, care au realizatproiecte de dezvoltare a comunităţii lor. Aproximativ 50 deastfel de organizaţii sau grupuri de iniţiativă sunt active înprezent. Fundaţia PACT (www.fundatiapact.ro) a finanţatîn aceste comunităţi peste 100 de proiecte comunitare șiaproximativ 12.000 de persoane sunt beneficiari direcţi aiactivităţilor din aceste proiecte.

Misiunea organizaţiei este aceea de a susţine comunităţileîn efortul lor de a clădi o viaţă mai bună pentru locuitori,prin facilitarea, finanţarea și promovarea iniţiativelor dedezvoltare comunitară.

Unul dintre proiectele actuale ale fundaţiei, intitulat „Acasăîn Comunitatea Ta”, încearcă să îmbunătăţească viaţa a zececomunităţi din judeţele Argeș, Călărași, Dâmboviţa,Giurgiu, Mehedinţi și Vâlcea.

Proiectul se derulează pe o perioadă de 27 de luni și este unparteneriat între Fundaţia PACT, Habitat for Humanity

România și Asociaţia Village Life, finanţat în cadrulProgramului de Cooperare Elveţiano-Român, prin Schemade Grant pentru ONG-uri. Cei trei parteneri intervinintegrat în zece comunităţi sărace care au un procent ridicatde populaţie romă: Burila Mică (Mehedinţi), Dăieşti(Vâlcea), Dorobanţu (Călăraşi), Eşelniţa (Mehedinţi),Frânceşti (Vâlcea), Găujani (Giurgiu), Șimian (Mehedinţi),Spanţov (Călăraşi), Valea Corbului (Argeş) și Vizureşti(Dâmboviţa).

Principiul de bază este participarea membrilor comunităţiiîn activităţi care vizează îmbunătăţirea mediului şi acondiţiilor de viaţă şi de locuire în comunitate.Comunităţile vor primi și câte 5.000 de lei pentru a-șiamenaja un spaţiu de care să se bucure împreună - un parc,o grădiniţă sau un club de tineret, de exemplu - sau pentrua înfiinţa o afacere socială: o seră, un coafor sau un atelierde tâmplărie. Dincolo de finanţarea acordată de FundaţiaPACT, comunităţile aduc o contribuţie locală semnificativă,constând în muncă voluntară, materiale și orice alte resursecare le sunt disponibile.

Pentru mai multe informaţii despre proiectele noastre, văinvităm să ne contactaţi:Fundaţia PACT – Parteneriat pentru Acţiune Comunitarăși TransformareStr. Hagiului nr. 6, sector 2, 024049, BucureștiTel./fax: +4 021 410 10 58, Tel: +4 031 690 09 61/62

www.fundatiapact.rowww.pactpentrucomunitate.ro

DEZVOLTAREA COMUNITARĂ PRINDE VIAŢĂ ÎN SUDUL ROMÂNIEI

52

Deschiși Către Viitor

CONTACT:Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020961Tel.: 031 690 0214, Fax.: 031 690 0215

E-mail: [email protected], Internet: www.rndr.ro

Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România,

FEADR prin Măsura 511 din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013.

Decembrie 2014

Se distribuie gratuit.

Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România,

FEADR prin Măsura 511 din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013.

Ianuarie 2015

Se distribuie gratuit.


Recommended