28
Suntem, iată, din nou la ora bilanţurilor. Pentru a înţelege, însă, pe deplin, şirul realizărilor din anul care se încheie, se cuvine să facem o scurtă referire la activitatea Uniunii Armenilor din România, organizaţie aproape centenară şi care a renăscut în 1990, după patru decenii şi jumătate de co-munism. Uniunea Armenilor din România s-a reînfiinţat din dorinţa unanimă a membrilor comunităţii armene de a fi reprezentată de o singură organizaţie laică, având ca scop, în strânsă colabora-re cu Biserica Apostolică Armeană, reprezentarea, în viaţa socială,culturală şi politică a României, a inter-eselor cetăţenilor români de etnie armeană. Putem spune acum, după aproape un sfert de veac, că, în condiţiile con-crete ale României, Uniunea Armeană a reuşit să ofere un model de acţiune civică şi politică. Putem spune, ast-
fel, că, socotind necesităţile comunitare recunoscute şi susţinute de stat, comunita-tea armeană din România se bucură de drepturi mai mari, statuate prin lege, decât or-icare altă comunitate a di-asporei armene. Uniunea Armenilor din România este ordonator bugetar, an de an, prin intermediul Guvernului, Uniunii i se alocă fonduri pentru derularea activităţilor sale. Cele două ziare arme-neşti, Ararat şi Nor Ghiank, sunt finanţate, în mare parte, de către stat. Tot statul este cel care finanţează publi-carea, prin intermediul Edi-turii Ararat, a unor cărţi cu şi despre armeni (numărul lor se apropie de două sute). Şcolile noastre săptămânale sunt incluse în reţeaua şco-lară oficială, iar profesorii de limbă armeană sunt salarizaţi de către Ministerul Educaţiei Naţionale, minister care a asigurat, prin cheltuiala sa, şi tipărirea manuale-lor pentru învăţarea limbii
armene. Preoţii sunt parţial salarizaţi de către Secretar-iatul de Stat pentru Culte, iar Întâistătătorul Bisericii Armene are rang diplomat-ic, comparabil cu cel al unui secretar de stat. Bugetul statului a finanţat restaurar-ea unui important număr de biserici şi mănăstiri arme-neşti şi, de asemenea, acţi-uni religioase şi culturale de rezonanţă internaţională. Legea electorală permite, cu anumite facilităţi, reprezen-tarea parlamentară a UAR, oportunitate pe care nu o mai regăsim nicăieri în lume. În cadrul numeroaselor con-tacte pe care Uniunea Arme-nilor din România le are cu organizaţiile armeneşti din întreaga lume, acest mod de organizare comunitară, ba-zat pe colaborarea strânsă dintre Biserica Armeană şi o unică organizaţie laică devine un reper demn de luat în seamă. Iar, la rândul ei, Uniunea Armenilor din România, a dezvoltat, cu de-osebire în ultimii ani, o formă de descentralizare ce a per-mis iniţierea unor proiecte lo-cale. Iată, aşadar, premisele favorabile care au permis, în anul 2013, derularea unui şir numeros de acţiuni.
Varujan Vosganian
Preşedinte al Uniunii Armenilor din România
Senator în Parlamentul României
La sfîrşit de an
4
Joi, 19 decembrie, a avut loc la Biblioteca Dudian din Bucureş-ti aniversarea distinsei noastre conaţionale, jurnalista Made-leine Karacaşian, care a fost sărbătorită – chiar de ziua sa de naştere – pentru cei 60 de ani de activitate jurnalistică. Tot cu acest prilej a fost lansat volu-mul V din seria „Cu şi despre armeni”, semnat de domnia sa. Cei prezenţi, oameni de cultură, eminente personalităţi medi-cale care o cunosc şi apreciază, datorită articolelor culturale scrise la săptămânalul Viaţa medicală, precum şi membri marcanţi ai comunităţii armene au ţinut să participe la această festivitate deosebită, pentru a-i transmite doamnei Karacaşian gîndurile şi urările lor.Redăm în continuare fragmente din luările de cuvînt:
Varujan Vosganian, preşedinte al Uniunii Armenilor din Româ-nia, prim-vicepreşedinte al Un-iuni Scriitorilor“Armenii, ca popor au rezistat până astăzi datorită cărţii. De aceea, acest popor îşi manifestă recunoştinţa faţă de această memorie a frunzei, care a fost mai puternică decât memoria
oţelului… Din acest mo-
tiv noi întotdeauna am ono-rat pe întâii slujitori ai cărţii, pe cărturarii noştri. Astăzi, onorăm pe o doamnă a presei româneşti, o doamnă a culturii române şi armene în acelaşi timp. Madeleine Karacaşian a fost în toţi aceşti 60 de ani de activitate un model de rigoare jurnalistică. Toate scrierile domniei sale ar putea sluji ca sursă bibliografică, fără ca să existe cea mai mică îndoială că ai putea greşi, fără ca să mai verifici a doua oară. Acestor rigori s-a adăugat un extraor-dinar discernământ. Madeleine Karacaşian a păstrat întotdeau-na un standard sub care nu a coborât niciodată. Sunt bucuros că dânsa, în decursul carierei sale, a realizat o cronologie a evenimentelor culturale ale comunităţii noastre, o cronolo-gie atât de sobră, atât de vie şi emoţionată în scrierile sale apărute în presă sau la radio. Dânsa nu este numai jurnalist, dar şi scriitor, pentru că jurnalis-mul depăşeşte prozaismul unei relatări. Madeleine Karacaşian este şi un traducător de elită. A tradus din limba franceză, din limba armeană şi este unul din-tre distinşii membri ai Uniunii Scriitorilor din România… Mă
bucur că editura Ararat a fost o editură de suflet pentru doam-na Karacaşian. Dânsa este o persoană foarte respectată şi temută la editura Ararat, dar noi îi mulţumim şi pentru acest lu-cru aşa cum îi mulţumim pentru tot ceea ce a făcut pentru noi.”
ÎPS Episcop Datev Agopian:“Astăzi este pentru cultura armeană din România o zi de glorie, deoarece sărbătorim unul dintre stâlpii acestei cultu-ri a comunităţii noastre. Doam-na Madeleine Karacaşian este, prin scrierile şi traducerile sale, o punte de legătură importantă între România şi Armenia. Dân-sa a reuşit, prin scrierile sale, să facă cunoscute în mediul cultur-al românesc personalităţile ar-mene. Dânsa a devenit un erou al culturii armene din România. Şi-a dăruit viaţa cărţilor şi cul-turii armene. Îi dorim domniei sale multă sănătate, multe îm-pliniri, putere de muncă şi ani mulţi şi rodnici…”Doamna Madeleine Karacaşian a primit din partea ÎPS Episcop Datev Hagopian, Placheta Arhi-episcopiei Armene din Româ-nia, ca semn de recunoştiinţă pentru întreaga activitate.
Arsen Mikayelyan, consul, Ambasada Republicii Armenia în România:“Astăzi suntem martorii unui eveniment unic, împlinirea a 60 de ani de prestigioasă carieră a doamnei Madeleine Kacaraşian. Această activitate este înzecit demnă de onoare şi preţuire, pentru că este în slujba păstrării identităţii şi culturii armene. Activitatea doamnei Madeleine Kacaraşian
Şase decenii dedicate păstrării identităţii armene. Aniversarea ziaristei Madeleine Karacaşian
AA
AR R
T23 - 24 / 2013
ACTUALITATEpe tărâmul răspândirii şi propăşirii culturii armene este de nepreţuit. Armenia este per-fect conştientă şi păstrează re-spectul pentru această activitate a doamnei Kacaraşian. ”
Cu ocazia aniversării doamnei Karacaşian, a fost trimisă o sc-risoare din partea Ministrului Diasporei din Republica Arme-nia, doamna Hranoush Hako-bian în care se spune printre altele:“Remarcăm cu deosebită satisfacţie activitatea pe care aţi depus-o în slujba culturii armene din România. Biografia dvs,. extrem de bogată, se contopeşte cu viaţa comunităţii armene din România. Realizările dvs. sunt remarcate şi preţuite de comunitatea armeană, atât din România, cât şi din Diaspora, dar şi de toţi cei care vă cunosc şi vă poartă recunoştinţă. Deşi aţi munci şi aţi creat în Româ-nia, nicicând nu v-aţi uitat orig-inile armene. Puterea de muncă şi entuziasmul dvs. le-aţi pus în slujba afirmării şi păstrării indentităţii armene.”
La manifestare a fost prezentă doamna Crina Prunariu, fost ambasador al României în Republica Armenia, care a menţionat :“Îmi exprim încă o data marea bucurie de a o fi cunoscut la Erevan pe doamna Karacaşian. În dânsa se recunosc trăsăturile genetice ale armenilor. O fe-licit pentru toate realizările sale, pentru că a comprimat istoria armenilor din România şi întreaga lume în lucrările sale, îi doresc multă sănătate şi să vă ajute Dumnezeu să vă continuaţi opera.”În final doamna Karacaşian, vădit emoţionată, a mulţumit tuturor celor prezenţi pentru că
şi-au răpit cîteva ore şi au venit la această aniversare, spunând, printre altele: “Au fost şase de-cenii de viaţă dăruită păstrării identităţii armene nu numai a mea ci şi a comunităţii armene, în mijlocul căreia am trăit. Închin acest eveniment mem-oriei părinţilor mei şi bunicilor precum şi dragostei nemărgin-ite a surorii mele.”În final, d-l Varujan Vosganian, i-a oferit sărbătoritei Diploma de excelenţă şi un cadou din partea Uniunii Armenilor din România.La mulţi ani doamnă Kara-caşian!
MULŢUMIRIDoresc să transmit întreaga mea recunoştinţă şi cele mai calde mulţumiri tuturor acelora care au fost alături de mine în ziua de 19 decembrie, la săr-bătorirea celor şase decenii de activitate jurnalistică în slujba păstrării identităţii noastre ar-mene. Respectuoase mulţimiri celor care au luat cuvântul, în special, Î.P.S. Episcop Datev Hagopian, şeful Eparhiei Ar-mene din România, d-lui senator Varu-jan Vosganian, preşedinte al Uni-unii Armenilor din România şi prim-vi-cepreşedinte al Un-iunii Scriitorilor din România, d-lui Arsen Mikayelyan, consul al Repub-licii Armenia la Bucureşti, prin in-termediul căruia mi s-a transmis vibran-tul mesaj de felici-
tare din partea d-nei Hranoush Hakobyan, ministru al Dias-porei din Republica Armenia şi, nu în ultimul rând, E.S. D-nei Crina Prunariu, fost ambasador al României la Erevan.De asemenea, le mulţumesc pentru mesajele transmise prin poşta electronică de către d-na Nelly Matevossyan, şefa Depar-tamentului Diaspora din Min-isterul Afacerilor Externe din Republica Armenia, fost con-sul la Bucureşti, d-lui Yeghishe Sargsyan, şef al Departamen-tului Cooperării Culturale şi Umanitare din Ministerul Afacerilor Externe din Repub-lica Armenia, fost ambasador la Bucureşti, d-lui Ara Echikian, din partea conducerii Asociaţiei Culturale RAFFI, a armenilor originari din România (Los An-geles), precum şi d-lui Edvard Jeamgocian (New York), cărora li s-au adăugat mesaje de felic-itare de la prieteni şi cunoscuţi din ţară şi din străinătate.
Madeleine KARACAŞIAN
6
Luni 9 decembrie 2013, în sala de Consiliu a Primăriei sectoru-lui 2 Bucureşti s-a desfăşuratGala Premiilor Filialelor din Bucureşti ale Uniunii Scriito-rilor din România.Reuniunea a fost prezidată de Nicolae Manolescu, preşedintele USR, Neculai Onţanu, Primarul Sectorului 2, Varujan Vosgani-an, vicepreşedinte al USR.La categoria TRADUCERI
LITERARE, Premiul Op-
era Omnia a fost acordat dom-nului Agop Bezerian (Premiu susţinut de Uniunea Armenilor din România)Agop Bezerian a tradus de-a lungul timpului numeroase volume, din limba engleză, din care spicuim :Jocul de Smarald de Ioan Petru Culianu ( Editura Polirom)Ramayana povestită în proză (Editura Saeculum I.O., Vestala )Straniul caz al Doctorului Jekill
şi al Domnului Hyde de Robert Louis Stevenson ( Editura Sae-culum )Om bogat om sărac de Irwin Shaw ( Editura Adevărul Hold-ing)Enciclopedia fenomenelor in-explicabile de Jerome Clark (Editura Saeculum)Cine călăreşte un tigru de Bhattacharya, Bhabani (Editura Univers)
Premiul Opera Omnia, al Uniunii Scriitorilor pentru anul 2012, s-a acordat domnului Agop Bezerian
ACTUALITATE
AA
AR R
T23 - 24 / 2013
Un nou eveniment de marcă la Universitatea “Vasile Alec-sandri”. Joi, 21 noiembrie, începând cu ora 11.00, la pro-punerea Facultăţii de Ingi-nerie, rectorul instituţiei de învăţământ superior băcăuană, prof. univ.dr.ing. Valentin Ne-deff, a decernat titlul de Doctor Honoris Causa prof.univ.dr.ing. fizician Maricel Agop, cadru di-dactic la Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iaşi.Manifestarea s-a bucurat prezenţa unei numeroase asistenţe – cadre didactice din lumea academică, invitaţi din partea instituţiilor private co-laboratoare, autorităţi locale şi judeţene, studenţi. Persona-litatea prof.univ.dr.ing. Mari-cel Agop s-a remarcat printr-o bogată activitate didactică şi de cercetare în domeniul fi-zicii, care i-a adus un prestigiu ştiinţific recunoscut de comu-nitatea academică naţională şi internaţională.Prof. univ. dr. Maricel Agop a contribuit şi la dezvoltarea Universităţii “Vasile Alecsan-dri” Bacău, colaborând cu specialiştii de la Facultatea de Inginerie, pentru recunoaşterea şi integrarea în circuitul valo-rilor naţionale şi internaţionale, prin participarea ca membru în comitetul de editori al “Jour-nal of Engineering Studies and Research” (JESR) Bacău şi sprijinirea promovării acesteia în mediul academic naţional şi internaţional, participarea la mai multe ediţii ale Conferinţei
Internaţionale OPROTEH, organizată de Facultatea de In-ginerie, implicarea în dezvolta-rea Şcolii Doctorale şi dezvolta-rea unor programe noi de studii în contextul alinierii României la standardele educaţionale eu-ropene.Pe parcurusul carierei profe-sionale, a obţinut numeroase distincţii printre care premiul “Honorable Mention” acordat de General Research Founda-tion Massachusetts – SUA, pentru o lucrare teoretica din domeniul fizicii câmpului gravitaţional, premiu acordat pentru prima dată unui român. Activitatea didactică a prof. univ. dr. Maricel Agop s-a con-cretizat şi prin coordonarea a peste 30 de lucrări de doctorat (dintre care 22 sunt finali-zate) şi numeroase colaborări internaţionale cu universităţile din Grecia, Franţa şi Islanda.Cariera didactică a început-o în 1987, când devine asistent dr. suplinitor la Institutul Politeh-nic Iaşi, iar din aceasta poziţie, în anul 1990 obţine titlul de lector dr. ing. la aceeaşi uni-tate. Bogata activitate didactică şi de cercetare face ca în nu-mai trei ani (1990-1993) să devină conferenţiar dr. la Univ.
Tehnică “Gh. Asachi” Iaşi, iar din 1997 este profesor univer-sitar la aceeaşi instituţie. Din 2002 devine profesor asociat şi conducător de doctorat, do-meniul Fizică, la Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi.“Sunt onorat de faptul că Uni-versitatea «V.Alecsandri» mi-a decernat acest titlu. Mulţumesc conducerii şi în-tregii colectivităţi academice. Colaborarea cu universitatea băcăuană este de lungă durată, între timp s-a permanentizat, iar la ora actuală fiind coordonator de curs la Şcoala Doctorală.” “Domnul profesor Maricel Agop este o somitate în do-meniul Fizicii. avem împreună multe colaborări în temele de doctorat şi în viitor acestea se vor extinde şi în cercetare. Am decis acordarea acestei înalte disticţii onorifice mai ales ur-mare a implicării de care a dat dovadă permanent în tot ceea ce am realizat împreună aici, în Bacău.”prof. univ. dr. ing. Valentin Nedeff, rectorul Universităţii
“Vasile Alecsandri”
www.desteptarea.ro
BACĂU : Decernarea titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii “Vasile Alecsandri” p r o f . u n i v. d r . i n g . fizician Maricel Agop
8
În perioada 16-28 noiembrie s-a aflat în România într-o misiune de cercetare ştiinţifică şeful catedrei UNESCO de istorie şi teorie a artei armene din cadrul Universităţii de stat din Erevan, domnul Levon Chookaszian, doctor în teoria artei. Precedenta sa vizită în România a fost ocazionată de participarea în zilele de 30-31 octombrie la
Conferinţa internaţională
PATRIMONIUL CULTURAL AL ARMENILOR DIN
ROMÂNIA ÎN ATENŢIA CERCETĂTORILOR
dedicată patrimoniului cultural armenesc din România, pe care din partea armeană a coordonat-o chiar profesorul Chookaszian. Şi pînă atunci, cîţiva conferenţiari ai catedrei au efectuat deplasări ştiinţifice în România în toamna lui 2012 şi în vara acestui an, odată cu acestea începînd studierea icoanelor armeneşti, obiectelor din argint, vechilor veşminte
bisericeşti şi a altor exponate păstrate în Muzeul „Dudian” din Bucureşti.Această vizită a lui Levon Chookaszian a avut drept scop adîncirea colaborării ştiinţifice cu privire la patrimoniul cultural armenesc din România şi studierea lucrărilor de artă din alte centre armeneşti din România. În aceste zile, Levon Chookaszian a ţinut patru
-
ACTUALITATE
AA
AR R
T23 - 24 / 2013
conferinţe în cîteva instituţii ştiinţifice din Bucureşti şi la Casa de Cultură Armeană din capitală. La Institutul de Studii Sud-Est Europene, la Universtitatea din Bucureşti, Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti şi Casa de Cultură Armeană, profesorul Chookaszian a ţinut prelegeri cu următoarele teme: „Reflectarea dominaţiei mongole în arta armeană”, „Armenii în Crimeea şi România şi patrimoniul lor artistic”, „Relaţiile artistice armeano-italiene”, „Comorile artistice ale Regatului armean din Cilicia”. În acest răstimp, au fost încheiate înţelegeri de colaborare cu directorul Institutului de Studii Sud-Est Europene, profesorul Nicolae Şerban Tanaşoca, cu directorul d e p a r t a m e n t u l u i - c a t e d r ă UNESCO pentru schimburi interculturale şi interreligioase din cadrul Universităţii din Bucureşti, renumitul teolog profesor Martin Hauser, şi cu rectorul Universităţii Naţionale de Arte, profesorul Cătălin Bălescu.Însoţit de doamna Arşaluis Paronian, fostă cercetătoare la Institutul de manuscrise vechi „Matenadaran” de la Erevan, pe 23 noiembrie Levon Chookaszian a plecat în Transilvania pentru a vedea obiectele de cultură şi lucrările de artă armeneşti puţin cunoscute de la Cluj şi Gherla. La Gherla – fostul Armenopolis, întemeiat de armeni la 1700, unde li s-a alăturat tînăra conferenţiară Lusine Sarksian de la catedra UNESCO de istorie şi teorie a artei armene din cadrul Universităţii din Erevan, aflată în misiune de cercetare ştiinţifică la Cluj, şi tînărul cercetător de origine armeană Lászlo Borbély,
10
care în prezent îşi desfăşoară activitatea la Matenadaran, grupul de cercetători armeni s-a familiarizat cu inscripţiile armeneşti, icoanele, portretele, manuscrisele şi tipăriturile, obiectele din argint, veşmintele vechi bisericeşti, statuile din lemn şi alte lucrări de la catedrala armeano-catolică Sfînta Treime şi a studiat starea conservării lor. În catedrala armeano-catolică Sfînta Treime din Gherla se păstrează 424 de cărţi din secolele XVII-XX, din care 254 sînt carte veche. Acolo se află şi un număr de cărţi manuscrise. Cea mai mare parte a acestora din urmă a fost mutată la Cluj, unde la biblioteca universitară există 57, iar la arhivele orăşeneşti 157 de volume manuscrise armeneşti.Cercetătorii armeni au vizitat şi Biserica Solomon din Gherla a cărei construcţie a fost începută în 1723 de Soghomon şi Asvadur Şimaian şi terminată în 1732. Fresca ce-i înfăţişează pe aceştia din urmă se află pe peretele de lîngă altar. Grupul de cercetători armeni a fotografiat inscripţiile armeneşti, celelalte fresce interioare, icoanele, s-a deplasat şi la parohia armeană, la sediul Uniunii Armenilor şi
a avut ocazia să vadă picturile, covoarele, fondul de carte ce se păstrează acolo, a cutreierat străzile cîndva armeneşti ale oraşului, fotografiind casele impozante ale armenilor de odinioară, clădirile instituţiilor şcolare, de binefacere şi ale altor obiective armeneşti.La 25 noimebrie, Levon Chookaszian şi Arşaluis Paronian s-au întîlnit cu Lucian Năstasă-Kovács, profesor la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, istoric ce studiază trecutul popoarelor de pe teritoriul Transilvaniei, care a prezentat un raport la conferinţa internaţională româno-armeană şi şi-a exprimat dorinţa organizării unei conferinţe româno-armene la universitatea clujeană şi intenţia înfiinţării unui centru de studii armeneşti. Decanul Facultăţii de Istorie şi Filosofie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, dr. Ovidiu Ghitta, ce li s-a alăturat la rîndu-i, a confirmat că în aceeaşi zi, conducerea universităţii a încuviinţat în şedinţă ideea înfiinţării unui centru de armenologie. Ideea a fost susţinută şi de doamna Judith Pál, istoric, profesor la Universitatea Babeş-Bolyai, de asemenea unul dintre
participanţii cu prelegeri la conferinţa internaţională româno-armeană, care a expus o seamă de chestiuni concrete legate de acest proiect.Grupul de cercetători s-a întîlnit şi cu Anca Elisabeta Tatay, tînără specialistă în istoria artei, care la conferinţa din 2010 de la Zamosc (Polonia), dedicată artei din coloniile armene, a prezentat o sinteză despre lucrarea autorului armeano-maghiar Zacharias Gabrus despre blazoanele armeneşti. După aceea, Levon Chookaszian şi Arşaluis Paronian s-au întîlnit cu arhitectul Virgil Pop, autorul binecunoscutei lucrări “Armenopolis – oraş baroc”.La 26 noiembrie, Levon Chookaszian şi Arşaluis Paronian au fost la Arhivele naţionale din Cluj, unde se află manuscrise şi documente armeneşti. Cercetătorul armean a avut posibilitatea să studieze culegerea copiată de Stepanos Guinereriţanţ şi ornată de celebrul miniaturist Sarkis Piţak, realizată la Famagusta (Cipru) în 1310-1312, la comanda mătuşii regilor cilicieni, Aliţ, Evanghelia ornată de Sarkis Piţak la începutul secolului XIV, care a fost terminată de diaconul Avedik după ce a fost adusă la Suceava, Evanghelia diaconului Kirakos realizată în 1346 la Surhat (Crimeea). În listă se afla şi Evanghelia copiată de Hovhannes la Taron, în 1306, la comanda părintelui Hovsep, care însă nu a putut fi văzută. La rîndul ei, doamna Arşaluis Paronian a avut posibilitatea să studieze un fond de carte veche armeană tipărită în tipografii armeneşti şi nearmeneşti din Europa, operînd anumite corecturi în lista acestora.
-
COMUNITATE
AA
AR R
T23 - 24 / 2013
Levon Chookaszian şi Arşaluis Paronian au vizitat Muzeul de Etnografie din Cluj, unde se află o serie de exponate armeneşti, şi s-au întîlnit cu directorul muzeului, domnul Tudor Sălăgean.În timpul vizitei făcute în Transilvania, alături de cercetătorii armeni s-au aflat în permanenţă domnul Ioan Esztegar (preşedinte al filialei Transilvania a UAR), doamna Azaduhi Varduca-Horenian (preşedintă a filialei clujene a UAR) şi domnul Mircea Tivadar (vicepreşedinte al filialei Cluj a UAR). Levon Chookaszian a dat şi un interviu la televiziunea locală.
Vineri 22 noiembrie profesorul Levon Chookaszian, director al catedrei UNESCO de Istorie a Artei Armene din cadrul Uni-versităţii de Stat din Erevan a susţinut o conferinţă la Centrul Cultural Armean. A fost ultima dintr-o serie de 4 întîlniri ale dis-tinsului invitat de la Erevan cu specialişti, studenţi şi membri ai comunităţii armene din Bu-cureşti cărora le-a vorbit despre cultura armeană şi influenţa ei în lume. La Centrul Cultural din Bucureşti am putut afla de la profesorul Chookaszian despre preocupările domniei sale în domeniul studiului manuscrise-lor armeneşti iar apoi am asistat la o excepţională lecţie de is-toria artei, însoţită de imagini, despre splendorile din minia-tura armeană ciliciană realizate
de Toros Roslin şi alţi artişti armeni din secolele XII-XIV. La conferinţă a fost prezent Excelenţa Sa Hamlet Gasparian, am-basador al Armeniei în România, care a vorbit despre activita-tea profesorului Choo-kaszian căruia tre-buie să-i mulţumim, şi pe această cale, pentru contribuţia sa la organizarea Con-ferinţei ştiinţifice internaţionale dedi-cată Patrimoniului Cultural Româno-Armean ce a avut loc la Bucureşti la sfîrşitul lunii octom-brie.
Profesorul Levon Chookaszian a ţinut o conferinţă la Centrul Cultural Armean
12
Uniunea Armenilor din Româ-nia –Filiala Iaşi a fost gazda unui moment cultural inedit “Seara valorilor armeneşti“, eveniment ce a avut loc pe data de 12 decembrie la Sala Mezanin, din incinta hotelului Unirea din Iaşi.La această manifestare culturală, coordonată de Preşedintele U.A.R- Filiala Iaşi – prof. univ. dr. Agop Maricel, au partici-pat atât membrii comunităţii armene din Iaşi, cât şi ai altor comunităţi.“ Seara valorilor armeneşti” este un eveniment care doreşte să promoveze tradiţiile, cultura şi limba poporului armean, alături de personalităţi ale comunităţii armene din România. Această ediţie l-a avut ca invitat special pe Prof.univ.dr.ing. Ion Balasa-nian, un membru reprezentativ al armenilor din Iaţi, ce a bucu-rat audienţa cu prezenţa şi dis-
cursul său sincer, discurs
Seara valorilor armeneşti la Iaşi
A C U M 8 5 D E A N I
DECEMBRIE 1928 Iarnă…iarnă grea peste comu-nitatea armeană din România, într-un an care părea că nu se mai sfârşeşte. Mulţi dintre conaţionalii noştri o duceau bine, alţii nu aveau nici măcar lemne de foc. Cât despre re-vista noastră, Redactorul Şef Mestugean încerca cât de cât sa îndulcească pilula. Nu insistăm asupra paginilor de gardă ale revistei, împănate cu nuvele şi povestioare gen Dreptatea pierdută de V. Papazian sau Paşaua cu 40 de femei de M. Ceraz. Nici măcar asupra exce-lentului studiu al lui Fr. Macler – Armenii din Galiţia.Altele erau priorităţile comunităţii iar bietul Mestugean încerca să poleiască informaţiile într-o vreme în care umanitatea nici măcar nu îşi putea imagina ac-cesul facil la ştiri.Astfel, la ştirile culturale aflăm ca eruditul H.Dj. Siru-ni, indiferent la vicisitudinile vremii si vremurilor îşi ve-dea de predestinarea sa căci fusese “Însărcinat să viziteze oraşele Iaşi, Botoşani, Suceava, Fălticeni, Gura Humorului, Cernauţi şi Hotin să cerceteze cărţile şi manuscrisele vechi armeneşti ce eventual s-ar găsi în arhivele comunităţilor din zisele comunităţi şi din familii. Nădăjduim că misiunea sa va fi încoronată de deplin succes şi că Biblioteca se va îmbogăţi şi mai mult de pe urma acestor cercetări.” Din păcate, astăzi noi nu mai putem cunoaşte rezultatul acestei nobile misi-uni…
“În răstimp, la Chişinău, din lipsă de fonduri Şcoala Comunităţii se află intr-un hal fără de hal ! În întreaga şcoală nu se mai află decât 8 elevi din-tre cari unul de doar 4 anişori. La Giurgiu, aceasi situaţie – Şcoala armeană s-a închis şi din cauza unor intrigi meschine de partid nu numai din lipsă de fonduri.” Se pare ca Baronii locali dictau şi pe atunci legea. Şi ca să ne sublinieze încă o dată patriot-ismul armenilor, buni cetăţeni români, Ararat ne informează că “De 1 Decembrie, de Uni-rea cu Transilvania, la Biserica Armeană din Capitală s-a cel-ebrat un Tedeum solemn în prezenţa PSS Arh. Zohrabian. La şcoala comunităţii li s-a explicat elevilor însemnătatea acestei zile mari !”2013 – Deocamdată ne oprim aici. Am încercat pe parcursul acestui serial, în acest an, doar să facem o paralelă, o punte între vremuri, între cei 85 de ani ce au trecut, reflectaţi în paginile revistei noastre Ara-rat. Am încercat să vă arătăm ce a fost atunci, cum trăiam noi, armenii.Cu micile drame sau bucurii ale bunicilor noştri, cu fapte mari, cu realizări cul-turale ce dăinuie încă şi chiar cu micile meschinării ine-rente comunităţii. Ce a rămas astăzi, ştim cu toţii…Vom re-veni anul viitor cu un serial asemănător. E datoria noastră să ne amintim…
Până atunci, La Mulţi Ani !Şad Darineru Iev Surp Dzănunt !
Eduard ANTONIAN
AA
AR R
T23 - 24 / 2013
centrat pe tema amintirilor ce îl leagă afectiv de Domnul Preşedinte al Uniunii Arme-nilor din România – Dl. Senator Varujan Vosganian.Seara culturală armenească a avut ca punct culminant în-mânarea de către dl. Preşedinte al Uniunii Armenilor din Româ-nia – Varujan Vosganian a unui premiu de onoare domnului Prof. univ. dr. ing. Ion Balasa-nian pentru întreaga sa activi-tate culturală.Finalul evenimentului a fost plin de energie şi voie bună, trupa de dans “ Siamanto” a Uniunii Armenilor din România – Filia-la Iaşi bucurând audienţa cu un colaj artistic format din inter-pretare de cântec armean, dar şi dans tradiţional armenesc.
14
Iubiţi fii credincioşi,
Desăvârşirea omului nou, este problema cea mai acută a învăţăturii creştine în modernitate. Procesul mân-tuirii dumnezeieşti are un un scop unic şi special, acela de a oferi omului aflat în păcat ocazia de a se afla pe sine, de a se cunoaşte şi de a se înnoi. Căci de aceea Dumnezeu S-a făcut om şi a venit ca Mân-tuitor în lume.Având acestea în minte şi suflet putem înţelege taina „Anului Nou”, care conferă sentimente speciale şi noi speranţe pentru fiecare om trăitor în lume, deoarece nime-ni nu aşteaptă Anul Nou doar pentru petrecerea tradiţională a trecerii dintre ani, ci fiecare are noi speranţe şi aşteptări de la anul care începe.Începutul fiecărui An Nou aduce în viaţa noastră porunca de a trăi în Hristos: „“Eu am venit ca (lumea) viaţă să aibă şi mai multă să aibă” (Ioan 10:10). Iată, cuvintele acestea ale Domnului nostru Iisus Hris-tos au fost rostite pentru a ne întări credinţa că omul este che-mat spre înnoire, spre valorile dumnezeieşti, lucru care se va petrece când vom avea credinţa
desăvârşită că Mântuitorul este unicul drum care ne duce spre o viaţă nouă şi plină de adevăr divin. „În tine cred, Doamne”, spune psalmul, arătându-ne că doar credinţa în Hristos este cheia împlinirii spirituale a fiecăruia dintre noi.Poporul armean, trecând prin valurile istoriei, purtând în suflet neschimbată speranţa în Hris-tos, a încercat să-şi clădească viaţa vărsându-şi sângele întru întărirea credinţei în Domnul Iisus. Aceasta este cea mai mare bogăţie şi moştenire pe care o avem de la străbuni. Tămâie şi rugăciune pentru cei drepţi! Cu Binecuvântarea lui Dum-
nezeu, Eparhia Armeană din România trăieşte o perioadă de renaştere şi trezire împlinită prin predică şi cultură, educaţie creştină, proiecte realizate de tineri, pelerinaj şi comemorări care, împreună, slujesc înălţării spiritului naţional armean şi întăririi credinţei noastre creştine. Anul trecut am reuşit să realizăm cea de-a treia tabără a tineretului armean în timpul căreia tinerii s-au împărtăşit din valorile creştine şi învăţăturile Evangheliei. Atunci, prin întâlnirile şi
dialogul cu membrii clerului armean din eparhie, tinerii şi-au îmbogăţit cunoştinţele spir-ituale. De asemenea, tot cu participarea activă a tinerilor, s-a organizat pentru prima oară „Festivalul Strada Armenească” unde bucureştenii au avut ocazia să cunoască o parte a culturii şi spiritualităţii armene: muzică şi dans, artă, carte şi bucătărie tradiţională armenească.Cu ocazia zilei naţionale a Re-publicii Armenia, în colabo-rare cu ministerele culturii din România şi Armenia şi partici-parea Uniunii Armenilor din România şi a Ambasadei Re-publicii Armenia la Bucureşti,
PS Episcop Datev HagopianArhiepiscopul Bisericii Armene
din România
Pastorala de Anul Nou
AA
AR R
T23 - 24 / 2013
C R E D I N Ţ Ăam organizat conferinţa internaţională „Moştenirea culturală româno-armeană”, conferinţă la care au partici-pat specialişti în domeniu din România, Armenia, Franţa, Moldova, Ucraina şi Ungaria.La finele anului am organizat centrul de cateheză „Sfântul Grigore Luminătorul” al cărui scop este acela de a revitaliza viaţa spirituală din eparhia noastră. Printre proiectele acestui centru de cateheză se numără realizarea paginii de internet a Arhiepiscopiei, care va fi activă la începutul anului 2014 şi care va cuprinde un vast câmp de informaţii, de la istoria generală a poporului armean, până la prezentarea a vieţii din eparhie. De asemenea, centrul de cateheză „Sfântul Grigore Luminătorul” va organiza în Bucureşti şi în parohiile din ţară cursuri de limbă armeană, istorie şi cateheză. Nu în ul-timul rând, preoţii din eparhie, care sunt membri în comitetul de lucru, vor fi prezenţi în au-dio-vizualul românesc pentru a face mai bine cunoscute cultu-ra, arta, istoria, particularităţile confesiunii noastre şi afinităţile pe care le avem cu poporul român.Tot anul trecut am organizat hramurile bisericilor armene din Târgu Ocna, Focşani, Iaşi, Brăila şi Tulcea unde am reor-ganizat parohia armeană în care slujeşte o dată pe lună preotul paroh de Constanţa, PC Oşagan Khaciatryan.O altă parohie care a fost reactivată din punct de vedere al asigurării slujirii săptămânale a Sfintelor Liturghii este Paro-hia Bisericii Armene din Piteşti unde a fost desemnat ca pre-ot delegat părintele Hetum Tarverdyan, sosit anul acesta de la Sfântul Ecimiadzin prin
grija Sanctităţii Sale Karekin al II-lea, Catolicosul şi Patriarhul Suprem al Tuturor Armenilor.Bucurie în inimile noastre este dorinţa tânărului Vlad Damian de a absolvi cursurile Institutu-lui Teologic de la Ecimiadzin, loc unde acesta va studia timp de şase ani şi de unde va veni să slujească în eparhia noastră.Nu trebuie uitată participa-rea activă a eparhiei noastre prin delegaţi la evenimentele internaţionale cu caracter ecu-menic şi naţional.O mare importanţă au avut-o proiectele de reabilitare ale unor biserici, mănăstiri şi corpuri ad-ministrative ale eparhiei noastre. S-au continuat lucrările la cor-pul administrativ al mănăstirii Hagigadar. Se planifică în con-tinuare lucrări de construcţie la bisericile armene din Botoşani, Suceava, Piteşti. De asemenea, se doreşte repararea în între-gime a bisericii Sf. Maria din Târgu Ocna, proiect ce necesită mari cheltuieli.Unul dintre proiectele mari pe care le avem în vedere este rea-bilitarea casei de cultură Du-dian unde atât mobilierul cât şi patrimoniul naţional necesită o grabnică intervenţie.O mare speranţă ne punem în re-vitalizarea mănăstirilor Zamca şi Hagigadar din Suceava unde, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom putea aduce din Armenia mai-ci şi călugări care vor asigura viaţa mănăstirească din aceste două sfinte şi importante locuri de rugăciune şi pelerinaj.Iubiţi fraţi şi surori, anul 2014 a fost desemnat „Anul Mamel-or” având ca exemplu de trăire
chipul preacurat al Fecioarei Maria, Maica lui Dumnezeu.Cu ajutorul Bunului Dumnezeu şi cu ajutorul vostru trebuie să facem ca acest an 2014 să fie unul plin de împliniri şi viaţă trăită în Hristos. Toate dorinţele şi trăirile duhovniceşti trebuie împlinite în împreună-lucrare. Trebuie să îi încurajăm pe tin-eri mai mult şi să îi aducem mai aproape de biserică prin trudă, prin cuvântul lui Hristos, prin împărtăşirea valorilor noastre strămoşeşti, prin trezirea sen-timentului de apartenenţă la neam.Îndemnul pentru acest an este ca acesta să fie un an al înnoirii sufleteşti, un an în care, plini de speranţa în Hristos, să putem să dăm viaţă omului nou începând cu noi înşine, cercetând trecutul şi curăţând tot păcatul pentru ca, odată curaţi în Hristos, să putem avea victorii în El.Noi, ca loiali cetăţeni ai României, trebuie să ne aducem contribuţia la prosperitatea acestei ţări dar, fiind şi fii ai neamului armenesc, trebuie să depunem toate eforturile pen-tru ca România să recunoască Genocidul Armean şi să aibă o dreaptă judecată în ceea ce priveşte conflictul din Karabah-ul de Munte. Ca fii armeni, atât cu sufletul cât şi cu gândul, sun-tem alături de Armenia privind cu speranţă spre Araratul biblic şi către Sfântul Scaun de la Ec-imiadzin.
An nou fericit! Un an al înnoirii în Hristos!
16
Acest cutremur ce a avut loc la 7 decembrie 1988 a produs circa 25.000 de victime. Epi-centrul, care a avut magni-tudinea 6,9 pe scara Richter, s-a situat la aproximativ 40 de kilometri nord-vest de oraşul armean Leninakan (astăzi Spi-tak). Din nefericire, s-a produs la ora 11.41 dimineaţa, când toate fabricile şi şcolile erau pline. Cutremurul a durat mai puţin de un minut, iar patru minute mai târziu a urmat altul, cu magnitudinea de 5,8. A fost cea mai cumplită catastrofă de acest gen după cutremurul din 1976 din Tangshan, China, care a avut o magnitudine de 7,8 pe scara Richter şi care a ucis 655 000 de oameni.În interiorul unei circumferinţe de patruzeci şi cinci de kilometri în jurul epicentrului cutremuru-
lui, toate clădirile cu mai mult de două etaje s-au prăbuşit, zd-robind mortal sau îngropînd de vii pe toţi cei aflaţi în interior. Cei mai mulţi dintre oamenii îngropaţi sub tonele de ciment, lemn şi sticlă au murit acolo.Zeci de ţări şi organizaţii internaţionale au trimis aju-toare iar Diaspora armeană s-a mobilizat exemplar. Cele două programe SOS Armenia şi Aznavour pentru Armenia au contribuit cu bani, alimente, haine, medicamente dar şi cu voluntari, medici, psihologi, contructori, arhitecţi, la efortul de salvare şi recuperare a oa-menilor loviţi de calamitate.Comunitatea armeană din România a strîns bani a căror destinaţie a fost cumpărarea de mobilier pentru sinistraţi şi şcoli. Mobila a fost trimisă cu
A trecut un sfert de secol de la cutremurul devastator din Armenia
două vagoane în Armenia prin grija autorităţilor româneşti , în urma demersului făcut de membri comunităţii. De aseme-ni Guvernul României a trimis ajutoare.În fiecare an, în cea mai apropiată duminică a zilei de 7 decembrie, în Catedrala Armeană din Bucureşti are loc o slujbă de pomenire a celor dispăruţi în acest cataclism.
AA
AR R
T23 - 24 / 2013
REMEMBER
Duminică, 8 decembrie 2013, la Catedrala Armeană din Bu-cureşti, la Biserica Apostolica Armeană din Constanţa şi Bis-erica Apostolică Armeană Sf. Ioan Botezătorul din Piteşti au avut loc slujbe de comemorare a victimelor cutremurului din Armenia, produs în urmă cu 25 de ani. La Bucureşti slujba a fost oficiată în prezenţa PS Episcop Datev Hagopian, iar la Constanţa de către preotul Ter Oshakan Khachaturyan.
La Piteşti, după Sfânta Liturghie, Preotul Paroh Hetum Tarverdyan a oficiat o slujba de pomenire a victimelor. La Monumentul genocidului din curtea Catedralei din Bucureşti au fost depuse, simbolic, coroane de flori din partea Uniunii Ar-mene din România şi a Arhie-piscopiei Bisericii Armene.
Acest cutremur se înscrie în seria celor mai dezastruoase calamităţi ale omenirii, ce a
produs circa 25.000 de victime. Peste 15.000 de oameni au fost răniţi în cutremur şi, printr-o tristă împrejurare, spitalele care îi îngrijeau pe răniţi nu aveau suficiente antibiotice pentru numărul mare de răniţi, astfel
BUCUREŞTI, CONSTANŢA, PITEŞTI: Comemorarea victimelor cutremurului din Armenia -7 decembrie 1988
Imagine de la slujba din Biserica Apostolică Armeană din Constanţa
Slujbă la Piteşti oficiată de Preotul Paroh Hetum Tarverdyan pen-tru pomenirea victimelor cutremurului
că mii de oameni au murit în urma infecţiilor.Zeci de ţări şi organizaţii internaţionale au trimis aju-toare iar Diaspora armeană s-a mobilizat exemplar.
18
Spiritualitatea armeană în secolele X-XII. Documentele Primei Săptămâni de studii asupra Spiritualităţii armene. Insula Sf. Lazăr – Veneţia, 3-8 septembrie 2002, Congregaţia Armeană Mechitaristă – Academia Armena Sancti La-zari[La spiritualità armena nei secoli X-XII. Atti della I Set-timana di Studio della Spiritu-alità armena. Isola di San Laz-zaro-Venezia, 3-8 settembre 2002, Congregazione Armena Mechitarista-Academia Arme-na Sancti Lazari].Duminică, 24 Noiembrie[1], a avut loc un eveniment cul-tural deosebit, în minunata Sală a Oglinzilor a Colegiului Armean „Moorat Raphael” în Pa-latul Zenobio. Părintele
„vardabet” (arhimandrit) Ro-bert Grigoris Siranian, director stiinţific al acestei săptămâni deosebite – cea dintâi, dedicată Spiritualităţii armene – a prezentat volumul Spirituali-tatea armeană ce cuprinde doc-umentele Săptămânii de Studii ţinute pe insula Sf. Lazăr al Ar-menilor din 3 până în 8 Septem-brie 2002.Acest eveniment a fost organi-zat la împlinirea a doi ani de la Unificarea Congregaţiei Sf. Lazăr cu cea vieneză, sub con-ducerea Părintelui Abate Ge-neral Elia Kilaghbian şi la un an de la împlinirea celui de-al treilea mileniu de la proclama-rea Creştinismului în Armenia ca Religie de Stat.Părintele Robert Grigoris Sira-nian este un excelent teolog,
care prin competenţă şi clari-tate a subliniat printre altele importanţa studiului pentru călugări Mechitarişti şi pentru Academia Armeană – instituţie recunoscută şi respectată chiar şi de către Napoleon Bonaparte – erudiţi, nu în sensul modern, ci oameni deschişi înţelepciunii, esenţialului, în comuniune cu Cuvântul Dumnezeiesc.Armenitatea este un dar al lui Dumnezeu şi prin urmare stu-diul spiritualităţii armeneşti este un dar pentru toţi, pentru binele comun, într-o lume în continuă evoluţie.În anul 2002 pe insula Sf. Lazăr, alături de cercetători şi credincioşi, s-au adunat distinşi conferenţiari armeni şi străini, laici şi clerici. Volumul de faţă prezintă pe copertă o imagine a
VENEŢIA: Lansarea volumului „Spiritualitatea Armeană”
D I A S P O R A
AA
AR R
T23 - 24 / 2013
Sf. Grigorie de Narek, aplecat în faţa Cărţii şi a Sfintei Fecio-are, în timp ce Spiritul izvoreşte din Dreapta Maicii Domnu-lui. Aici predomină momentul studiului în slujba dimensiunii divine. Cartea în mentalitatea înţelepţilor de atunci avea o valoare sacră de talisman.Pe cealaltă copertă, acelaşi Sfânt, de această dată în genunchi, se roagă în faţa Sfintei Fecio-are Maria care-i apare cu Ii-sus în braţe. Este vorba despre Pruncul Iisus, mai mare decât cel reprezentat în iconografia latină: în realitate, Iisus, nu este un prunc micuţ, ca în iconogra-fia bizantină, deşi în imagine se observă particularităţi tipice iconografiei armeneşti. Ambele imagini provin dintr-un Manu-scris păstrat[2] în biblioteca de pe insula Sf. Lazăr şi care a fost realizat, în 1762 la Con-stantinopol, de către miniatur-istul Martiros Notar. În timpul Săptămânii de Studii a fost pre-dominant studiul asupra Sfântu-lui Grigorie din Narek, dar n-au lipsit nici referinţe aprofundate la spiritualitatea armenească în general şi la alte personalităţi de seamă.
În Introducerea, scrisă de către domnul profesor Alberto Pera-toner se menţionează, printre altele:«Iată că acest prim Congres se axează pe importanţa figurilor celor trei mari mistici armeni, autori ale unor valoroase texte de spiritualitate din perioada secolelor al X-lea şi al XII-lea: Sf. Grigorie de Narek (945 c – 1005), simplu călugăr şi autor a numeroase scrieri de spirituali-tate, Sf. Narses Shnorali (1102-c-1173), Catholicos al Arme-nilor, din 1165 şi Sf. Nerses din Lambron (1153-1198), Epis-copul ce a promovat cu sensi-
bilitate comuniunea Bisericilor.Pe parcursul Săptămânii de stu-diu, cele trei figuri au fost abor-date sub forma unor lectiones specifice, în ceea ce priveşte scrierile lor, în plus, în timpul relatărilor ţinute la Congres, a fost amintită şi personalitatea lui Mechitar Sebastaţi (1676-1749), fondatorul congregaţiei care îi poartă numele.»[3].Sf. Grigorie din Narek, nep-otul fondatorului mănăstirii din
Narek, după cum este cunoscut, a trăit între anii 951 şi 1010/11 în mănăstirea din Narek[4] care este situată la o altitudine de 1650 m. la Sud-Est de La-cul Van. Vahé Godel consideră că viaţa lui Grigorie „se înscrie într-una din rarele perioade relativ paşnice ale Istoriei Ar-meniei”, pe vremea celor două regate armeneşti, cel de Nord, condus de Bagratizi şi cel de Sud al Arztrouni-lor[5].
20
În biserica mănăstirii dedicată sfintei Sanducht – prima martiră armeană ucisă din porunca tatălui său Regele Sanatruk, în primul secol – au fost păstrate moaştele Sfântului. Astfel su-veranul armean păgân s-a com-portat, conform tradiţiei, pre-cum nobilul Dioscoro care în timpul lui Maximilian împăratul a pus să fie omorâtă sfânta Bar-bara pentru că nu s-a lepădat de Hristos.Moaştele acestui Sfânt au fost mai apoi mutate la Sebaste/Sebastia, în Antilia Centrală în 1021, venerat şi în Bise-rica Catolică nu numai de rit armean, ci şi de rit roman, pe data de 27 Februarie, data morţii Sfântului. După cum se ştie, în afara câtorva excepţii, Biserica sărbătoreşte data morţii unui sfânt, după limbajul liturgico-patristic aşa-numita „naştere la cer”. Din păcate, mănăstirea Narek a fost distrusă în timpul Genocidului din 1915. Capo-dopera sa a fost Cartea plânge-rilor, (în armeană Matian Ogh-berguthian) împărţită în Ban, care se poate traduce prin Cu-vânt, (Verbum, Logos). Aceasta este un unicat despre relaţia mistică, convertirea la Dumn-ezeu, raportul dintre păcătos şi Dumnezeu. Părintele Boghos Levon Zekyan subliniază „Ma-tian Oghberguthian…, [este] capodopera lui Grigor şi una dintre capodoperele poeziei şi misticii tuturor timpurilor. Se poate observa cum cuvântul Oghberguthian redă cu exacti-tate termenul grecesc tragôdia cu toată pregnanţa şi implicaţiile acestuia; dar şi matean care este „carte” şi ”cod” în acelaşi timp. Este vorba despre o lucrare evident extrem de curajoasă şi originală prin concepţia şi structura sa. Grigor însuşi nu ezita să o definească „nouă” în
adevăratul sens al cuvântului. Tradiţia armenească a numit-o de cele mai multe ori, pur si simplu, prin metonimie, Narek, ca şi cum opera însăşi ar sta la baza pseudonimului autorului său” [6]. Versurile Sfântului erau atât de populare încât nu de puţine ori armenii, chiar şi cei fără şcoală, ştiau să recite versuri din Biblie împreună cu cele ale Sfântului, înaintea Genocidului înfăptuit de turci în anul 1915.Întorcându-ne la Documentele Primei Săptămâni de Studii din 2002, la trei ani de la pu-blicarea sus-numitei traduceri a părintelui Levon Zekiyan, ne putem da seama de importanţa acesteia şi din mesajele pe care personalităţile bisericeşti sau laice le-au exprimat ca invitaţi la Sf. Lazăr.Aş vrea să menţionez, printre altele, mesajele cele mai semni-ficative: cel al Sanctităţii Sale, Patriarhul Suprem al tuturor Ar-menilor, Karekin II, reprezentat de către Excelenţa Sa Mons. Sepuh Chouljian, Vescovo di Gugark, cel al Sanctitatăţii Sale Aram I, Catholicos al Casei Mari din Cilicia (Antelias Li-ban), cel al Card. Ignace Mous-sa Dauad,[7] cel al Card. Paul Poupard, Preşedintele Consiliu-
lui Pontifical pentru Cultură[8], cel al Mons. Claudio Gugerot-ti[9], cel al Nunţiului Apostolic în Armenia şi nu în ultimul rând al Card. Marco CÈ, fost Patri-arh de Veneţia.
Volumul conţine 12 conferinţe ale Părinţilor Isaac Kechichian S.J., P. Iosif Behesnilian, Boh-ghos Levon Zekiyan, Vartanes Oulouhodjian (†2010), Nerses Sakayan, Innocenzo Gargano, Ermes Maria Ronchi O.S.B. şi ale doamnelor profesoare Gabriella Uluhogian, Francesca Tiepolo, Anna Sirinian.În apendice găsim un stu-diu al P. Peter-Hans Kollven-bach S.J., prepozit general al Iezuiţilor, care aparţine de ritul armeano-catolic, dar şi studiul Rugăciunea în trăirea călugărilor copţi din Egipt al mitropolitului copt-ortodox, de vie amintire, Abba Marcos (†2008) şi al Episcopului Abba Athanasios, acum Episcop gen-eral al Bisericii Ortodoxe din Franţa.
Prezentarea Documentelor s-a încheiat cu o recepţie.
Giuseppe MUNARINI – Padova
DOSAR 1915: Anatole France – Discurs ţinut la Sorbona cu ocazia adunării ”Omagiu pentru Armenia” 9 aprilie 1916Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page Send by Email
420px-Anatole_France_1921 - Copy
Avem la îndemână un document istoric. Incă o mărturie, de data aceasta chiar din acei ani sângerosi, cînd tragedia armenilor din 1915 încă nu se terminase. Nu s-a încheiat nici astăzi. Anatole France este una dintre gloriile culturii franceze. Critic şi istoric literar de anvergură în epocă, un intelectual de mare suprafaţă. Faptul că o asemenea personalitate ia atitudine în favoarea armenilor şi înfierează crimele comise împotriva unui întreg popor nu are cum să nu emoţioneze. Atunci, ca şi astăzi. Franţa era în război, mai trebuiau să treacă ceva timp ca Aliaţii să învingă maşinăria de război germană-austriacă la care se raliase şi Imperiul Otoman. Genocidul comis de Junii Turci nu va salva Imperiul care se va prăbuşi odată cu încheierea războiului mondial. Un război care va reconfigura harta Europei. Anatol France punctează o idee esenţială. Reaminteşte auditoriului de la Sorbona de efortul secular de conservare al patrimomniului intelectual şi cultural al greciei antice şi Romei Imperiale. Despre geniul latin din Orient este vorba. De faptul că Armenia şi armenii, creştinaţi cu zece ani înainte de Edictul de la Milano, au funcţionat mereu ca un limes, ca o stavilă, pavăză, zid, cum vrem să-i spunem, în faţa uriaşui val islamic ce a venit peste Europa din Asia. Rolul armenilor şi locul meritat de ei pe harta istoriei Europei a fost recunoscut nu odată. De de aceea, punctează Anatol France, tragedia armenilor este o tragedie a întregii Europe. Şi a Franţei, mereu în solidar cu armenii.
Ieri, ca şi astăzi.Vive la France!
BEDROS HORASANGIAN
Anatole France – Discurs ţinut la Sorbona
cu ocazia adunării ”Omagiu pentru Armenia”
9 aprilie 1916
Acum douăzeci de ani, când masacrele ordonate de către sultanul Abdul Hamid însângerau Armenia, doar câteva voci din Europa , câteva voci indignate au protestat faţă de sacrificarea unui popor. În Franţa, un număr foarte mic de oameni care aparţineau partidelor cele mai opuse s-au unit pentru a cere drepturile umanităţii care erau grav ofensate. Îi cunoaşteţi: Jaurès, Denys Cochin, Gabriel Séailles, Ernest Lavisse, Jean Finot, Victor Bérard, Francis de Pressensé, părintele Charmetant, Pierre Quillard, Clemenceau, Albert Vandal şi alţi câţiva pe care îmi cer scuze că nu îi numesc. Restul au rămas tăcuţi . Mulţi s-au simţit pătrunşi de o mare milă; dar cum nenorocirea evocă o alienare pentru majoritatea oamenilor ,s-au căutat defecte ale victimelor; le-au reproşat slabiciunea. Unii au luat apărarea călăilor care au arătat cum au pus la punct răzvrătiţii, sau au răzbunat poporul turc distrus de cămătarii creştini. În final alţii au văzut în acest măcel mâna Angliei sau pe cea a Rusiei.
Cu toate acestea, în ciuda protestelor armenofililor şi reprezentaţiilor timide ale câtorva puteri, în ciuda promisiunilor făcute de Guvernul turc, persecuţia, uneori înăbuşită şi voalată, nu a încetat . În zadar o revoluţie de palat schimba liderii Imperiului. Junii Turci ajunşi la putere l-au depăşit pe Abdul Hamid în ferocitate când au organizat masacrele din Adana. În cele din urmă, nenorocirile creştinilor nu au mai stârnit milă . Ei au rămas de neînţeles pentru Europa civilizată. Noi nu am cunoscut poporul armean decât prin loviturile pe care le-a primit. S-a ignorat totul despre el : trecutul lui, geniul lui, credinţa lui, speranţele lui. Sensul exterminării sale, ne-a scăpat . Si a mers aşa pâna acum 2 ani . Marele război a izbucnit . Turcia s-a comportat ca un vasal al Germaniei . Şi deodată s-a făcut lumină în Franţa cu privire la spiritul Armeniei şi la cauzele martiriului său. S-a înţeles că lunga luptă inegală între turcii opresori şi armeni a fost, să o înţelegem bine, o luptă a despotismului , o luptă a barbariei împotriva spiritului de dreptate şi libertate . Şi când am văzut că victima turcilor s-a întors spre noi cu ochi stinşi în care mai apărea o licărire de speranţă, am înţeles în sfârşit că era vorba de sora noastră din Orient care murea, şi care murea pentru că era sora noastră şi pentru crima de a împărtăşi sentimentele noastre, de iubi ceea ce iubeam şi noi, de a gândi ceea ce gandeam şi noi, de a crede ceea ce credeam noi, de a gustat ca şi noi înţelepciunea, corectitudinea, poezia, arta. Aceasta a fost crima ei de neiertat.
Se cade deci, doamnelor şi domnilor, ca un consiliu de francezi să aducă acestui popor aflat într-o mare şi nobilă nenorocire, un omagiu solemn. Noi ne facem aici o datorie sacră. Noi redăm Armeniei onorurile cuvenite mai puţin pentru aceste faimoase nenorociri, dar mai ales pentru consecvenţa cu care le-a îndurat. O vom lăuda pentru această iubire invincibilă care o leagă de civilizaţia poparelor reprezentate în această sală, de civilizaţia noastră . Deoarece Armenia este unită cu noi prin legături de familie şi, după cum a spus un patriot armean , ea extinde în Orient geniul latin . Istoria ei, aşa cum tocmai ne-a fost prezentată pe scurt de dl. Paul Deschanel, se rezumă la un efort secular de conservare a patrimoniului intelectual şi moral al Greciei şi Romei . Puternică, Armenia l-a apărat cu armele şi legile sale; cucerită , înrobită fiind ea a ţinut cultul în inima sa. Se poate spune că în aceste ore recente în care dl. Painlevé ne-a relatat în mod elocvent ororile fără exemplu , mai mult de cinci sute de mii de armeni au murit pentru cauza noastră şi cu numele nostru pe buze. ” Aceşti creştini, spun turcii, au organizat o insurecţie extinsă şi au întins mâna duşmanilor Semilunii!” Asasinii nu-şi pot justifica crima prin această imputare. Dar este adevărat că armenii au cerut prin dorinţa lor victoria Franţei şi a Aliaţilor.
Mai mult decât atât, distrugerea acestui popor, pe care îl iubim, a fost determinată în consiliile guvernului turc. Tot ce a existat de la Samsun la Diyarbakir, tineri, bătrâni, femei, copii au fost asasinaţi din ordinul sultanului, cu complicitatea Germaniei.
Armenia se stinge. Dar ea va renaşte.
Puţinul sânge care îi rămâne este un sânge preţios, care va lansa o descendenţă eroică. Un popor care nu vreau să moară, nu va muri.
După victoria armatelor noastre, care luptă pentru dreptate şi libertate, Aliaţii vor avea sarcini importante de efectuat. Şi cea mai sacră dintre aceste sarcini va fi aceea de a reda viaţa popoarelor de martiri, Belgiei, Serbiei. Astfel, vor asigura securitatea şi independenţa Armeniei. Înclinându-se în faţa ei îi vor spune: ”Sora mea, ridică-te! nu mai suferi. Eşti de acum înainte liberă să trăieşti în conformitate cu geniul şi credinţa ta. ”
Traducere din limba franceză de Silvia Terzian
D I A S P O R A
AA
AR R
T23 - 24 / 2013
NOTE
[1] Mulţumim din suflet părintelui vardabet Robert Grigoris Siranian pentru invitaţie şi pentru carte şi dom-nului Raffi Tchakerian pentru poze şi pentru materialul pus la dispoziţie.
[2] MSN. 603
[3] Alberto Peratoner, Introduzione, La spiritualità armena nei secoli X-XII op. cit., pp. XII-XIV.[Introducere, Spiritualitatea armeană în secolele XII-XIV]
[4] Cfr. Boghos Levon Zekiyan, La spiritualità armena. Il libro della lamentazione di Gregorio di Narek. Traduzione e note di Boghos Levon Zekiyan e Claudio Gugerotti. Presen-tazione di Divo Barsotti. Ed. Studium, Roma 1989, pp. 62-23.[Spiritualitatea armeană. Cartea plângerilor lui Grigo-rie de Narek].
[5] Grégoire de Narek, Prières. Traduit de l’arménien par Vahé Godel, Ed Or-pHée/ La Différence, 1990, p. 7.
[6] Boghos Levon Zekiyan, La spir-itualità armena. Il libro della lamen-tazione di Gregorio di Narek, op. cit., p. 65. [Spiritualitatea armeană. Cartea plângerilor lui Grigorie de Narek].
[7] Atunci Prefect al Congregaţii pen-tru Bisericile Orientale (a fost Patriarh de Antiohia al Bisericii Siriene Unite cu Roma), decedat în data de 7 Aprilie 2012.
[8] Până în anul 2006, apoi Preşedinte, până în anul 2007 al Consilului Pon-tifical pentru Dialogul intereligios.
[9] Arhiepiscop titular de Rebellum, acum Nunţiu Apostolic în Bielorusia. Excelent cunoscător al limbii armene, este autor al numeroaselor cărţi şi stu-dii despre poezia şi cultură armeană.
Sâmbătă 30 noiembrie, tinerii armeni din Bucureşti şi nu nu-mai au fost invitaţi la Centrul Cultural Armean, la o discuţie cu Hasmig Danielian (participantă la seminarul organizat la Istan-bul de AGBU şi Fundaţia Hrant Dink) despre armenii din Tur-cia. Evenimentul a avut loc în prezenţa Preasfinţiei Sale Epis-copul Datev Hagopian.Hasmig a prezentat, pe scurt, o serie de instituţii şi fundaţii ar-meneşti şi turceşti din Istanbul care derulează proiecte legate de armeni. Ea le-a vorbit partic-ipanţilor despre Fundaţia Hrant Dink , despre organizaţiile Nor Zartonk şi DurDe dar şi despre ziarele AGOS, Marmara şi Ja-manak şi despre editura arme-nească ARAS.
Pentru cei care doresc să afle mai multe informaţii despre armenii din Turcia, Hasmig a realizat o listă de adrese utile ale instituţiilor şi fundaţiilor ar-mene. De asemenea pentru în-trebări pe această temă o puteţi contacta pe Hasmig Danielian la adresa de email :[email protected].
Despre armenii din Turcia, o discuţie
la Centrul Cultural Armean
22
Acum douăzeci de ani, când masacrele ordonate de către sultanul Abdul Hamid în-sângerau Armenia, doar câteva voci din Europa , câteva voci indignate au protestat faţă de sacrificarea unui popor. În Franţa, un număr foarte mic de oameni care aparţineau partidelor cele mai opuse s-au unit pentru a cere drepturile umanităţii care erau grav ofen-sate. Îi cunoaşteţi: Jaurès, De-nys Cochin, Gabriel Séailles, Ernest Lavisse, Jean Finot, Vic-tor Bérard, Francis de Pressen-sé, părintele Charmetant, Pierre Quillard, Clemenceau, Albert Vandal şi alţi câţiva pe care îmi cer scuze că nu îi numesc. Res-tul au rămas tăcuţi . Mulţi s-au
simţit pătrunşi de o mare milă; dar cum nenorocirea evocă o alienare pentru majoritatea oa-menilor ,s-au căutat defecte ale victimelor; le-au reproşat slabi-ciunea. Unii au luat apărarea călăilor care au arătat cum au pus la punct răzvrătiţii, sau au răzbunat poporul turc distrus de cămătarii creştini. În final alţii au văzut în acest măcel mâna Angliei sau pe cea a Rusiei.
Cu toate acestea, în ciuda protestelor armenofililor şi reprezentaţiilor timide ale câ-torva puteri, în ciuda promisiu-nilor făcute de Guvernul turc, persecuţia, uneori înăbuşită şi voalată, nu a încetat . În zadar o revoluţie de palat schimba lider-
ii Imperiului. Junii Turci ajunşi la putere l-au depăşit pe Ab-dul Hamid în ferocitate când au organizat masacrele din Adana. În cele din urmă, nenorocirile creştinilor nu au mai stârnit milă . Ei au rămas de neînţeles pentru Europa civilizată. Noi nu am cunoscut poporul armean decât prin loviturile pe care le-a primit. S-a ignorat totul despre el : trecutul lui, geniul lui, credinţa lui, speranţele lui. Sensul exterminării sale, ne-a scăpat . Şi a mers aşa pâna acum 2 ani. Marele război a izbuc-nit. Turcia s-a comportat ca un vasal al Germaniei . Şi deodată s-a făcut lumină în Franţa cu privire la spiritul Armeniei şi la cauzele martiriului său. S-a
Anatole France :Discurs ţinut la Sorbona cu ocazia adunării ”Omagiu pentru Armenia”
9 aprilie 1916Avem la îndemână un document istoric. Încă o mărturie, de data aceasta chiar din acei ani sângeroşi, cînd tragedia armenilor din 1915 încă nu se terminase. Nu s-a încheiat nici astăzi. Anatole France este una dintre gloriile culturii franceze. Critic şi istoric literar de anvergură în epocă, un intelec-tual de mare suprafaţă. Faptul că o asemenea personalitate ia atitudine în favoarea armenilor şi înfierează crimele comise împotriva unui întreg popor nu are cum să nu emoţioneze. Atunci, ca şi astăzi. Franţa era în război, mai trebuiau să treacă ceva timp ca Aliaţii să învingă maşinăria de război germană-austriacă la care se raliase şi Imperiul Otoman. Genocidul comis de Junii Turci nu va salva Imperiul care se va prăbuşi odată cu încheierea războiului mondial. Un război care va reconfigura harta Europei. Anatol France punctează o idee esenţială. Reaminteşte auditoriului de la Sorbona de efortul secular de conservare al patrimomniului intelectual şi cultural al greciei an-tice şi Romei Imperiale. Despre geniul latin din Orient este vorba. De faptul că Armenia şi armenii, creştinaţi cu zece ani înainte de Edictul de la Milano, au funcţionat mereu ca un limes, ca o stavilă, pavăză, zid, cum vrem să-i spunem, în faţa uriaşui val islamic ce a venit peste Europa din Asia. Rolul armenilor şi locul meritat de ei pe harta istoriei Europei a fost recunoscut nu odată. De de aceea, punctează Anatol France, tragedia armenilor este o tragedie a întregii Europe. Şi a Franţei, mereu în solidar cu armenii.Ieri, ca şi astăzi.Vive la France!
Bedros HoRasangian
DOSAR1915
AA
AR R
T23 - 24 / 2013
înţeles că lunga luptă inegală între turcii opresori şi armeni a fost, să o înţelegem bine, o luptă a despotismului , o luptă a barbariei împotriva spiritului de dreptate şi libertate . Şi când am văzut că victima turcilor s-a întors spre noi cu ochi stinşi în care mai apărea o licărire de speranţă, am înţeles în sfârşit că era vorba de sora noastră din Orient care murea, şi care mu-rea pentru că era sora noastră şi pentru cri-ma de a împărtăşi sen-timentele noastre, de iubi ceea ce iubeam şi noi, de a gândi ceea ce gandeam şi noi, de a crede ceea ce credeam noi, de a gustat ca şi noi înţelepciunea, corectitudinea, po-ezia, arta. Aceasta a fost crima ei de ne-iertat.
Se cade deci, doamne-lor şi domnilor, ca un consiliu de francezi să aducă acestui popor aflat într-o mare şi no-bilă nenorocire, un omagiu solemn. Noi ne facem aici o dato-rie sacră. Noi redăm Armeniei onorurile cuvenite mai puţin pentru aceste faimoase nenoro-ciri, dar mai ales pentru con-secvenţa cu care le-a îndurat. O vom lăuda pentru această iubire invincibilă care o leagă de civ-ilizaţia poparelor reprezentate în această sală, de civilizaţia noastră. Deoarece Armenia este unită cu noi prin legături de familie şi, după cum a spus un patriot armean , ea extinde în Orient geniul latin . Istoria ei, aşa cum tocmai ne-a fost prez-entată pe scurt de dl. Paul De-schanel, se rezumă la un efort
secular de conservare a patri-moniului intelectual şi moral al Greciei şi Romei . Puternică, Armenia l-a apărat cu armele şi legile sale; cucerită , înrobită fiind ea a ţinut cultul în inima sa. Se poate spune că în aceste
ore recente în care dl. Painlevé ne-a relatat în mod elocvent ororile fără exemplu , mai mult de cinci sute de mii de armeni au murit pentru cauza noastră şi cu numele nostru pe buze. ” Aceşti creştini, spun turcii, au organizat o insurecţie extinsă şi au întins mâna duşmanilor Semilunii!” Asasinii nu-şi pot justifica crima prin această im-putare. Dar este adevărat că ar-menii au cerut prin dorinţa lor victoria Franţei şi a Aliaţilor.Mai mult decât atât, distrugerea
acestui popor, pe care îl iubim, a fost determinată în consiliile guvernului turc. Tot ce a existat de la Samsun la Diyarbakir, ti-neri, bătrâni, femei, copii au fost asasinaţi din ordinul sult-anului, cu complicitatea Ger-
maniei.
Armenia se stinge. Dar ea va renaşte.
Puţinul sânge care îi rămâne este un sânge preţios, care va lansa o descendenţă ero-ică. Un popor care nu vreau să moară, nu va muri.
După victoria ar-matelor noastre, care luptă pentru dreptate şi libertate, Aliaţii vor avea sarcini im-portante de efectuat. Şi cea mai sacră din-tre aceste sarcini va fi aceea de a reda viaţa popoarelor de mar-tiri, Belgiei, Serbiei. Astfel, vor asigura se-curitatea şi independ-
enţa Armeniei. Înclinându-se în faţa ei îi vor spune: ”Sora mea, ridică-te! nu mai suferi. Eşti de acum înainte liberă să trăieşti în con-formitate cu geniul şi credinţa ta. ”
Traducere din limba franceză de Silvia Terzian
24
În zilele de 6-8 decembrie preşedintele UAR, autor al “Cărţii şoaptelor” Varujan Vos-ganian a fost în Bulgaria invitat de preşedintele UGAB-Plov-div, Ruben Chavushian. În 4 oraşe ale ţării a avut loc lan-sarea cărţii în limba bulgară, după care s-au desfăşurat întâl-niri cu comunităţii armene din oraşele respective. Pe parcursul evenimentelor dedicate lansării V. Vosganian a fost însoţit de Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Armenia în România, dl. Ham-let Gasparian, şi traducătoarea cărţii în limba bulgară, Vanina Bojikova. La întâlniri solemne au fost invitaţi şi preoţii biseri-
cilor armene din oraşelor re-spective.Prima lansare a avut loc în sala Academiei ştiinţifice din So-fia, care a fost organizată de UGAB-Sofia (preşedintele este Sonia Avakian-Bedrossian). În discursul său dl. H. Gasparyan şi-a amintit de momentele în care a redactat traducerea cărţii în limba armeană, în colaborare cu dl. V. Vosganian. Cu această ocazie autorul a afirmat că la tra-ducerea cărţii în limba armeană au lucrat mulţi oameni ( pornind de la traducerea domnul Sergiu Selian), printre care şi el, de aceea consideră că această carte are două originale – cea română şi cea armeană. Întâlnirile cu
membrii comunităţii armene s-au desfăşurat într-o atmosferă frumoasă atât în Sofia, cât şi în celelalte oraşe. V. Vosganian a prezentat trecutul şi prezentul comunităţii armene din Româ-nia, rolul şi semnificaţia ei în diferite domenii de activitate şi provocările la care este supusă comunitatea de azi. Membrii comunităţii armene din Sofia au prezentat istoria armenilor din Bulgaria, care se aseamănă cu istoria comunităţii din Româ-nia, ca vechime dar şi din punct de vedere al situaţiei de azi. La sfârşitul întâlnirii compozitorul Haykashot Aghasian a inter-pretat câteva piese muzicale. Înainte de a pleca spre Plov-
“Cartea şoaptelor” a făcut un tur prin Bulgaria: lansarea cărţii în limba bulgară la Sofia, Plovdiv, Varna şi Ruse
AA
AR R
T23 - 24 / 2013
C U L T U R Ădiv am avut ocazia să vizităm şantierul unde se va ridica bi-serica armenească din Sofia, în curs de realizare.La Plovdiv lansarea cărţii a avut loc în sala Casei Culturii Armene. Acolo a fost prezent şi Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Armenia în Bulgaria, dl. Arsen Shoyan, care s-a arătat încân-tat de faptul că opera “Cartea şoaptelor” a fost tradusă în limba bulgară. El consideră că acest lucru este un pas foarte important pentru comunitatea armeană de a răspândi povestea şi cultura armeană în rândul poporului bulgar. V. Vosganian a vorbit şi despre puterea litera-turii susţinând faptul că aceasta poate avea mai multă influenţă decât politica. El consideră importantă traducerea cărţilor de acest gen în diferite limbi susţinând că această carte s-a
tradus deja în mai multe decât 10 limbi şi urmează alte tra-duceri. La sfârşitul lansării V. Vosganian a răspuns întrebărilor din sala care s-au referit atât la carte, cât şi la comunitatea armeană din România.La Varna lansarea cărţii a avut loc în incinta bisericii armene. Câţiva membri ai comunităţii au citit public fragmente din carte, iar autorul a prezentat povestea imaginii de pe coperta cărţii: în spate este oraşul Silistra, iar cei din barcă sunt membrii familiei autorului – bunicul, bunica etc. Un lucru interesant, pe care l-a explicat autorul, este faptul că în imagine bunica lui este însărcinată, iar peste câteva luni avea să se nască tatăl au-torului. În una dintre cele mai interesante părţi ale cărţii este prezentată povestea vieţii lui Yusuf, o poveste emoţionantă şi în acelaşi timp şocantă, iar deznodământul îl aflăm abia la sfârşit.Ultimul popas a fost Ruse, sala Muzeului de Istoriei, unde din nou, întâlnirea s-a desfăşurat într-o atmosferă minunată. Preşedintele UGAB-Ruse, Boghos Garjarian, a vorbit despre impresiile sale de-spre această carte, iar autorul
a prezentat opinia lui despre alegerile pe care le are orice naţiune referindu-se la eveni-mentele din trecutul lor istoric. Acele alegeri sunt următoarele: a uita, a ierta, a se răzbuna. A uita este cel mai uşor lucru, dar în acelaşi timp cel mai imoral pas al poporului respectiv. Poţi să ierţi doar dacă eşti sigur că n-o să se mai întâmple. Iar a se răzbuna înseamnă lupte noi, victime, lacrimi… La sfârşit V. Vosganian a rezumat astfel: “Eu am prezentat povestea mea, dar asta este povestea noastră. Fiecare dintre noi poartă în el această poveste. “Cartea şoaptelor” nu se termină: con-cluzia finală e lăsată la alege-rea cititorului. Numai el poate să decidă sfârşitul poveştii –situaţia întregului popor”.În aceste lansări cartea a fost pusă spre vânzare, şi putem recunoaşte cu mândrie că ea a provocat atât interesul arme-nilor, cât şi curiozitatea bul-garilor. La sfârşitul lansărilor V. Vosganian a oferit autografe celor care au cumpărat cartea.
Arsen ARzUMANyAN
Sub egida Uniunii Armenilor din România, Filiala Constanţa a fost lansat site-ul armenilor de la malul mării care îşi pro-pune să publice ştiri, articole de istorie, cultură, despre viaţa armenilor pentru o mai bună informare a celor interesaţi de comunitatea noastră.Site-ul este administrat de dom-nul Liviu Merdinian, mem-bru în comitetul UAR-Filiala Constanţa.
Sperăm ca acest site alături de cele, deja existente, ale Uniunii şi Bisericii Armene, precum şi paginile de Facebook să con-tribuie la o mai bună prezen-tare a comunităţii armene din România.Deci puteţi vedea site-ul arme-nilor din Constanţa la adresa:
http://armeniconstanta.ro
Armenii din Constanţa au propriul site pe internet
26
Guvernul Libanului intenţionează să emită un tim-bru comemorativ, reprezentând Monumentul Genocidului, din Bikfaya, Liban, pentru a comemora cei 100 de ani scurşi de la genocidul armean.Ministrul Telecomunicaţiilor din Liban, Nicolas Sahnawi, l-a vizitat pe Sanctitatea Sa Aram I, Catolicosul Marii Case de Cilicia. În timpul vizitei, Sanc-titatea Sa a vorbit despre geno-cid şi a explicat semnificaţia monumentului, ridicat în 1965,
Libanul intenţionează să emită un timbru comemorativ legat de genocidul armean
la comemorarea a 50 de ani de la declanşarea genocidului.Catolicosul Aram I şi-a ex-primat recunoştinţa faţă de poporul libanez, pentru solida-ritatea sa la momentul respec-tiv şi a propus ca Ministerul Telecomunicaţiilor să emită un timbru comemorativ cu ima-ginea Monumentului Genocid-ului.Ministrul a salutat propunerea şi a promis să pună în aplicare proiectul, la începutul anului 2014.
Redactor şef : Mihai STEPAN-CAZAZIAN
Redactori : Eduard ANTONIAN, Vartan MARTAIAN
Fotoreporter : Mihai GHEORGHIU
Colaboratori : Carmen DROPOL (Constanţa). Tiberiu COSOVAN (Suceava)
Vera RITI ( Cluj)
Corespondenţi din străinătate :Elena CHOBANYAN
(Erevan)Edvard JEAMGOCIAN
(New York),Anton Lanis ŞAHAZIZIAN
(Toronto),Giuseppe MUNARInI
(Padova)Cristina POPA
(Karabagh)Sergiu SELIAN
(Australia)Tehnoredactare :
Ovidiu PANIGHIANŢPagină web :
www.araratonline.come-mail :
[email protected] redacţiei:
Bd Carol I Nr. 43, Bucureşti – 2 Tel. / Fax: (4021) 314.67.83
I.S.S.N.1220-9678Tiparul executat la ARARAT s.r.l.
REDACŢIA ARARAT
În cadrul emisiunii Europolis despre minorităţile naţionale prezentată la TVR 1, pe data de 5 noiembrie 2013, vicarul Bisericii Armene din Bucureş-ti, părintele Esraz Bogdan, a vorbit despre istoria armenilor, despre faptul că Armenia a fost prima ţară din lume unde creş-tinismul a fost decretat religie de stat, despre prezenţa lor de aproximativ 1000 de ani în Ţările Române (prima atestare documentară datează de la anul 967 printr-o inscripţie în lim-ba armeană de pe un mormînt din Cetatea Albă), despre ne-gustorii şi moşierii armeni din Moldova, despre primele oraşe armeneşti din Transilva-nia (Armenopolis – Gherla - , Gheorghieni, Dumbrăveni), de-spre primele biserici armeneşti construite în Moldova (la 1350 la Botoşani şi la 1395 la Iaşi), despre episcopia din Suceava ce şi-a început activitatea prin hrisovul domnitorului Alex-andru cel Bun la 1401, despre contribuţia armenilor la viaţa
socială, economică şi cultur-ală din Ţările Române, despre personalităţi armene din istorie, precum Ion Vodă cel Cumplit, Spiru Haret, Gheorghe Asachi, Mihail Jora şi alţii, despre serviciile aduse de ei societăţii româneşti.În emisiune a existat şi o prezentare a scriitorului armean Gabriel Diradurian. S-a dis-cutat asupra cărţilor sale, ac-centul punându-se pe ultimele două volume, ”Povestiri cu armeni-români şi americani” publicat la Editura Ararat din Bucureşti în 2012 şi romanul ”Din adnotările unui scelerat” publicat la Editura Tracus Arte în 2013. Au vorbit despre cele două cărţi amintite şi despre în-treaga opera a autorului critical literar Paul Cernat (conferenţiar universitar dr. de la Facultatea de Litere din Universitatea Bucureşti) şi consultantul de comunicare Cecilia Caragea (de la TVR). Întreaga emisiune a fost realizată de producătoarea Maria Terzian.
Armenii la:
AA
AR R
T23 - 24 / 2013
Precizare
În Suplimentul cultural din septembrie 2013 al revistei Ararat (pagina 5), a fost inserat articolul Armenii. Scurt istoric semnat Sorin Antoche. Textul, cu excepţia unui paragraf elimi-nat, a unei fraze contorsionate şi a finalului răstălmăcit, este aido-ma capitolului Armenii în istoria lor (paginile 9-11) din lucrarea Schiţă istorică a comunităţii armene din România, publicată de Editura Ararat (1995, 1999). Coincidenţă? Sau...
Sergiu Selian
