+ All Categories
Home > Documents > KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul...

KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul...

Date post: 16-Oct-2019
Category:
Upload: others
View: 5 times
Download: 0 times
Share this document with a friend
60
KLAUS IOHANNIS: ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT
Transcript
Page 1: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

KLAUS IOHANNIS:

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT

Page 2: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

2

Page 3: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

3

CUPRINS

Preambul – România la 25 de ani de la Revoluție ............................................................................................................. 5

Misiune, viziune, valori ............................................................................................................................................................. 10

I. Un proiect pentru viitorii 10 ani – ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT .............................................................. 11

1. Ce înseamnă ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT ................................................................................................... 11

2. Un alt mod de exercitare a funcției prezidențiale – lucrul bine făcut, respect, seriozitate,

competență și rezultate măsurabile ............................................................................................................................... 14

Un președinte care pune cetățeanul înaintea statului ........................................................................................ 15

Un președinte echilibrat, mediator și integrator, dar ferm .............................................................................. 16

Un președinte model de comportament public. Redescoperirea sentimentului de demnitate

națională ................................................................................................................................................................................ 18

Un președinte promotor și garant al statului de drept ...................................................................................... 19

Un președinte coordonator al marilor orientări de politică externă și de securitate ........................... 22

II. 11 teme majore de dezbatere și consens național ................................................................................................... 31

1. Educația ca resursă de performanță a României ............................................................................................. 32

2. Investiția în sănătate – o investiție în viitor ...................................................................................................... 35

3. Economia liberală: competitivitate şi prosperitate ........................................................................................ 37

4. Viziunea fiscal-bugetară: regândirea relației dintre stat și cetățean....................................................... 44

5. Agricultură performantă și dezvoltarea satului românesc ......................................................................... 46

6. Cum răspundem la viitorul sistemului de pensii ............................................................................................. 49

7. Infrastructura ca instrument al europenizării României ............................................................................. 51

8. Reforma instituțiilor politice și administrative ................................................................................................ 52

9. Regionalizarea şi descentralizarea ca instrumente de modernizare şi reducere a decalajelor ... 55

10. Demografia – o provocare pe termen lung .................................................................................................... 57

11. Parcursul european al Republicii Moldova ca prioritate națională .................................................... 58

Page 4: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

4

Page 5: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

5

KLAUS IOHANNIS: ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT

Preambul – România la 25 de ani de la Revoluție

România se află la răscruce.

Alegerile prezidențiale din 2014 au loc la un sfert de secol după căderea comunismului

în România. Acest lucru ne obligă nu doar la o analiză asupra celor 25 de ani scurși de la

Revoluție, ci și la un demers care înseamnă desprinderea de trecut și reacțiile la el. Tot ceea ce

s-a petrecut în această perioadă este deja istorie, o istorie din care avem datoria de a învăța,

de a extrage concluziile necesare, dar care nu trebuie să ne restricționeze viitorul. În 2014,

avem oportunitatea de a privi înainte și, îmbogățiți de experiența trecutului, de a răspunde la

întrebările: “Ce vrem să construim pentru viitor?”, „Cum vrem să arate România următorilor

10 ani?”, „Cum vrem să funcționeze instituția prezidențială?” și, mai ales, „Cum putem

răspunde mai bine nevoilor cetățeanului?”.

În decursul celor 25 ani, România și noi, toți românii, am reușit câteva evoluții majore,

pe care suntem datori să le recunoaștem. Se poate discuta cu argumente și contraargumente

despre performanța diferitelor guvernări, despre modul în care au funcționat sau nu

instituțiile statului, despre maniera în care a fost exercitată funcția de președinte, despre

evenimente controversate, despre promisiuni respectate și, mai ales, neîmplinite, despre

așteptări și dezamăgiri la nivelul societății. Dincolo de toate acestea, însă, România anului

2014 este, în raport cu momentul zero al noii republici (imediat după Revoluția din 1989), o

Românie profund transformată. De-a lungul celor 25 de ani, țara noastră a trecut prin dificila

perioadă a tranziției și a devenit o democrație recunoscută, care – prin eforturi susținute – are

toate șansele de a deveni o democrație consolidată, cu instituții și comportamente

democratice evidente. Pluripartidismul, alternanța la putere și libertatea de exprimare sunt

doar cele mai elocvente exemple de realități ce reflectă o societate democratică.

În acest context, dreapta politică a jucat un rol fundamental. Valorile liberale – precum

libertatea, sub diferitele ei forme, respectul pentru proprietatea privată, pluralismul ș.a. – au

devenit bunuri ale fiecărui individ și sunt privite de generațiile mai tinere, care nu au avut

experiența dictaturii comuniste, aproape ca un dat. Este meritul celor care, în anii grei ai

tranziției, dar și mai târziu, au reprezentat și apărat aceste valori într-o bătălie dificilă și

Page 6: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

6

adeseori inegală cu stânga și cu partidul care o reprezintă, cu mentalitățile adânc înrădăcinate

după 45 de ani de comunism și cu provocările prezentului.

În al doilea rând, trebuie să recunoaștem faptul că, în această perioadă, România și-a

atins două obiective majore care nu țin doar de planul politicii externe și de securitate, ci

practic definesc locul României în lume și opțiunile sale fundamentale ca stat. Ne referim aici

la apartenența la Alianța Nord-Atlantică și la Uniunea Europeană. Deși acestea fac astăzi parte,

la rândul lor, dintr-o realitate curentă, integrările în NATO și UE nu au fost nicidecum facile,

iar parcursul politic care a condus la înfăptuirea lor a fost marcat de decizii strategice

curajoase. Aderarea la NATO și, mai apoi, la UE au fost parte, se poate spune, dintr-un proiect

de țară, care a întrunit acordul larg al forțelor politice și pentru împlinirea căruia au acționat

toate guvernările care s-au succedat, indiferent de orientarea lor politică. Atingerea acestor

două obiective demonstrează faptul că elitele politice românești au fost capabile de consens

sau de acord larg atunci când a venit vorba de proiecte naționale. Faptul că, după anul 2007,

care marchează aderarea la spațiul comunitar, România nu a mai avut astfel de teme majore

care să genereze unanimitate în spațiul politic și în societate reprezintă unul dintre lipsurile

semnificative ale ultimilor ani. Închizând capitolul aderării, România nu a finalizat integrarea

europeană (accesul nerestricționat în Spațiul Schengen, apartenența la zona euro ș.a.) și nici

nu a deschis alt capitol, iar clasa politică nu a reușit să propună cetățenilor un alt proiect care

să angreneze și să mobilizeze energii naționale.

În acești 25 de ani, România a câștigat, așadar, la capitolul democrație, reprezentare în

plan extern, cu precădere în cadrul organizațiilor europene și euro-atlantice (mai bine definită

la nivelul NATO și încă deficitară în plan comunitar), apartenență la lumea democratică,

occidentală.

Bilanțul celor 25 de ani arată cu totul altfel însă și este preponderent nemulțumitor

atunci când ne raportăm la strategii sectoriale și politici publice cu impact asupra vieții de zi

cu zi a cetățenilor. Este dezamăgitor în raport cu așteptările cetățenilor și cu potențialul real

de dezvoltare al țării.

La mai bine de două decenii de la căderea comunismului, deși există mecanisme

concurențiale de piață, economia României nu este încă una competitivă. Ea a rămas tributară

unor practici și mentalități din trecut, legate în special de prevalența statului în raport cu

cetățeanul, cu mediul privat, cu contribuabilul în general. Dincolo de criza economică și de

influențele globalizării, economia românească suferă de impredictibilitate, de lipsa unei

direcții pe termen lung și a unei viziuni clare. Principiul pașilor mărunți și al măsurilor

punctuale, în special motivate electoral, pare să fi fost regula după care s-au decis politicile

fiscale și economice în România postcomunistă.

Niciuna dintre marile reforme așteptate, anunțate sau începute nu a fost dusă până la

capăt. Toate marile procese la nivel de administrație – descentralizarea, depolitizarea,

profesionalizarea funcției publice – au fost derulate în diferite grade, fără ca ele să reprezinte

astăzi, în mod autentic, o realitate. În absența unui acord pe direcțiile mari de parcurs, fiecare

Page 7: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

7

schimbare de guvern și, mai mult, fiecare schimbare de ministru a însemnat o schimbare de

abordare, de legislație și de practici. Mai degrabă putem vorbi de un veritabil „mit al

meșterului Manole”, în care noua putere, noul ministru, noul director au schimbat atât

oamenii din funcții, cât și obiectivele la fiecare ciclu electoral. Oamenii au obosit de atâta

schimbare în van, fără finalitate la nivelul intereselor naționale și al așteptărilor cetățenilor.

Românii au nevoie de predictibilitate și de mai puține schimbări politice care, foarte adesea, s-

au limitat doar la înlocuirea „oamenilor lor” cu „oamenii noștri”.

Reforma educației, a sănătății, a administrației, a sistemului de pensii au fost mereu

obiective afirmate de toate guvernele, dar pașii concreți făcuți au fost fie insuficienți, fie de

scurtă durată. Ce s-a construit sub o guvernare s-a distrus sub următoarea, în principal, din

considerente politice și electorale. O reformă profundă și coerentă ar fi adus certe beneficii

celor cărora i se adresează (cadrelor didactice și elevilor, celor care au nevoie de asistență

medicală, funcționarilor publici, pensionarilor etc.) și nu celor care au anunțat-o, aplicat-o și,

eventual, care au avut beneficii personale sau politice de pe urma ei.

Încă din primii ani ai tranziției, cheltuirea ineficientă și adesea irațională a banilor

publici, precum și corupția au devenit fenomene curente, care s-au extins și au afectat

semnificativ performanța guvernărilor și, mai ales, încrederea cetățenilor în instituțiile

publice, în capacitatea lor de a opera în interesul public, cu rezultate care să se resimtă asupra

nivelului de trai al fiecărui individ.

Din punct de vedere social, există o sumă de probleme care s-au acumulat în timp și de

fenomene, tratate adeseori separat, dar care, împreună, dau o imagine de ansamblu asupra

problemelor din societate. Scăderea natalității, îmbătrânirea populației, „exodul creierelor”,

dar și “fuga locurilor de muncă” în alte țări mai prietenoase din punct de vedere fiscal,

numărul mare de şomeri și de asistați sociali sunt tot atâtea probleme la adresa dezvoltării

sustenabile.

Suntem datori să recunoaștem că, adesea, elitele politice din România au tratat efectul

și nu cauza acestor probleme.

Suntem datori să recunoaștem că nu a existat determinarea soluționării unor probleme

ce afectează grav echilibrul social și dezvoltarea armonioasă a societății.

Suntem datori să recunoaștem faptul că România înregistrează pierderi la toate tipurile

de capital care definesc competitivitatea unei națiuni. Astfel, capitalul natural este puternic

afectat de poluare, uneori de indiferență, alteori de defrișări masive și necontrolate și, destul

de des, de exploatare abuzivă.

Capitalul uman, la rândul său, se deteriorează vizibil. Accesul limitat la servicii

medicale performante, munca prost plătită, emigrarea masivă a forței de muncă bine calificată,

accesul ocazional la formare permanentă, salariile care nu reflectă calitatea și performanța și,

adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității

de șanse sunt simptome ale deteriorării capitalului uman. Educația suferă de mulți ani, iar

tratamentul jignitor la care sunt supuse cadrele didactice, desele psedo-reforme și afectarea

Page 8: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

8

sistemului de valori la care tinerii se raportează în prezent constituie cele mai mari provocări

ale României contemporane. Viitorul nostru constă în tinerii aflați azi pe băncile școlii.

Situația este similară dacă vorbim despre capitalul social. România arată ca o societate

divizată, puternic polarizată, definită de ruperea legăturilor între oameni (potrivit unor

sondaje de opinie recente, circa 85% dintre români se declară prudenți în relațiile cu ceilalți),

de frica în relația cu ceilalți (66% dintre români cred că ceilalți încearcă să profite de pe urma

lor), de izolarea socială în funcție de statut, de multiplicarea neîncrederii (neîncrederea în

sine, neîncrederea în ceilalți, neîncrederea în viitor, neîncrederea în instituții etc.).

Treptat, se pare că am devenit o societate anxioasă, temătoare și fragilă, ale cărei valori

și repere par să fi fost zdruncinate, iar la acest lucru au contribuit din plin dezbaterile politice

sterile și conflictuale. Cu preponderență în anii electorali, campaniile politice negative,

presărate cu atacuri la persoană și, adesea, sub standardele minimei decențe au angrenat

indirect categorii socio-profesionale, au contribuit la învrăjbirea unor largi categorii sociale,

au creat false percepții cu privire la posibilele soluții și, implicit, au dus la polarizarea fără

precedent a societății și la scăderea încrederii cetățenilor în politicieni. Prea multe promisiuni

neonorate fac astăzi dificilă convingerea cetățenilor români de a participa la vot.

Ca efect secundar, neînțelegerile, nemulțumirile, certurile și atitudinea generală de

pesimism ne afectează în tot ceea ce facem. Filosofia lucrului bine făcut, ce a caracterizat sute

de ani activitatea socio-economică și politică a românilor, a fost puternic zdruncinată.

Afectarea țesutului social și a valorilor care îl fundamentează fac dificilă asocierea

oamenilor, cu încredere, pentru un țel comun, economic sau social. În acest climat de

neîncredere, capacitatea de acțiune colectivă - care este motorul dezvoltării economice - a

ajuns la un nivel mult prea scăzut.

Acestor riscuri cu care România se confruntă suntem datori să le răspundem în mod

responsabil.

Trebuie să readucem în sistemul de valori filosofia lucrului bine făcut, corectitudinea și

onestitatea, încrederea în propriile capacități și speranța în viitor.

Ne place când vedem în afara țării lucruri bine făcute, însă ne-am pierdut speranța că

ele pot fi replicate și în România. Respectăm cu strictețe legile altor țări, dar le încălcăm pe ale

noastre imediat ce ne reîntoarcem în țară, pentru că ne-am obișnuit ca la noi să fie „altfel”.

Acest mit al excepționalității – benefic atunci când vorbim de valori istorice, culturale și de

patrimoniu, însă extrem de nociv când vorbim de lucruri aparent banale, precum respectarea

legii – trebuie înlocuit cu practica lucrului bine și corect făcut.

România nu mai are voie să rateze oportunități de dezvoltare (cum este, de pildă, cea

oferită de atragerea fondurilor europene), să urmărească mize mici, de moment, eventual

legate de interesele electorale ale partidelor aflate la putere, nu are voie să neglijeze

susținerea capitalului intern și a investitorilor autohtoni și nici să continue distrugerea clasei

de mijloc, să se transforme într-o economie de mică valoare adăugată, utilă doar ca piață de

desfacere și sursă de forță de muncă ieftină, să-și abandoneze valorile și să-și îndepărteze

Page 9: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

9

elitele. Sunt riscuri majore care justifică urgența unei dezbateri autentice, a unui proiect de

societate, deopotrivă de către clasa politică și societatea civilă, dezbatere pe care o voi iniția

imediat după preluarea mandatului.

În ansamblul celor 25 de ani, instituția prezidențială a jucat un rol aparte. Caracterul

semiprezidențial al republicii, a cărui principală expresie instituțională este alegerea prin vot

direct a președintelui, face ca de președinte, atât ca persoană, cât și de instituția prezidențială,

să se lege așteptări publice semnificative. Chiar dacă nu decide el însuși asupra guvernării și

politicilor specifice, președintele are o influență majoră asupra direcției în care merge

România, asupra interacțiunii dintre actorii politici și forțele din societate și asupra climatului

general. Modul în care președintele înțelege să-și exercite mandatul, să se poziționeze în

raport cu cadrul constituțional, precum și conduita sa politică s-au reflectat și se vor reflecta,

fără doar și poate, în modul în care arată societatea.

Din punct de vedere geopolitic, deși are o poziție excelentă și resurse care o

îndreptățesc să reclame un rol mult mai important, România nu a reușit să-și depășească

statutul de periferie a sistemului european.

Cu o politică internă, strategii economice și politici publice interne elaborate și aplicate

în logica lucrului bine făcut, țara noastră trebuie să-și propună, de azi, să fie tot mai puțin o

țară balcanică și, de mâine, tot mai mult o țară central-europeană, cuplată la marile decizii.

România trebuie să-și ocupe locul meritat în istorie și să-și depășească temporara

mediocritate în care a fost adusă de leadershipul politic care nu a reușit să valorifice la maxim

toate capabilitățile și oportunitățile.

România trebuie să-și definească clar ambițiile regionale/europene în acord cu

resursele și interesele proprii (definite pe termen mediu și lung), precum și în deplină

convergență cu angajamentele internaționale/regionale și relațiile sale de cooperare cu

principalii aliați și parteneri externi.

*

* *

Două momente majore, cu adevărat istorice, vor marca perioada următorilor cinci ani.

România împlinește 100 de ani de la desăvârșirea statalității sale prin actul Marii Uniri de la

1918, iar în 2019, România este chemată pentru prima dată să asigure Președinția Consiliului

UE. Acestea fac din mandatul viitorului președinte unul cu totul special și, mai ales, încărcat de

o dublă responsabilitate.

Prima este legată de obligația de a reuși să pună capăt „războiului româno-român”, de a

redescoperi curajul de a fi noi înșine, sensul unității în diversitate și de a reda speranța

românilor. Scoaterea competiției politice din sfera conflictului personal, renunțarea la

bătăliile fără miză națională și unificarea energiilor politice, economice și sociale pe un drum

Page 10: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

10

al progresului comun sunt obiective pe care mă angajez să le urmăresc cu răbdare și

perseverență.

A doua responsabilitate privește necesitatea unei Românii competente și competitive.

Momentul preluării Președinției Consiliului Uniunii Europene trebuie să ne găsească cu toate

temele europene făcute: o țară care știe să beneficieze la maximum de toate drepturile care i

se cuvin ca membru deplin al UE (a șaptea țară ca pondere economică și geopolitică); o țară

capabilă să își respecte toate angajamentele; o țară care se bate inteligent pentru resursele

europene care i se cuvin; o țară care are idei și știe să le promoveze cu succes, despre cum

putem să creștem împreună unitatea, forța și competitivitatea Europei în plan global.

Misiune, viziune, valori

Misiune

Protejarea democrației, apărarea statului de drept, promovarea intereselor naționale,

modernizarea României, alinierea strategiilor sectoriale și a politicilor publice la imperativul

dezvoltării sustenabile, creșterea nivelului de trai, schimbarea paradigmei prin punerea

cetățeanului înaintea statului, reforma serviciilor publice pentru a fi mai aproape de cetățean,

asigurarea securității naționale, consolidarea parteneriatelor strategice și respectarea

angajamentelor internaționale reprezintă misiunea mea, ca Președinte al României.

Viziune

România trebuie să devină o țară mai sigură, cu o economie durabilă și competitivă și

servicii publice adaptate nevoilor cetățeanului.

În plan extern, România trebuie să devină un aliat de nădejde și un partener respectat,

cu o identitate bine conturată în UE/NATO și alte organisme de cooperare regională și

internațională, cu o strategie de politică externă care să-i calibreze corect ambițiile la

capabilități.

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT este țara care pune în echilibru nevoile de libertate,

dezvoltare, prosperitate și cele de securitate. Este patria tuturor românilor, indiferent de

simpatiile politice. Este statul care pune în centrul preocupărilor sale cetățeanul. Este

națiunea care știe să-și (re)afirme identitatea și demnitatea. Este societatea în care sursele

concordiei oferă energie pentru progres și în care ierarhia de valori este clar stabilită. Este

comunitatea de interese (naționale) sau suma comunităților de interese (locale, etnice,

religioase etc.), în diversitatea lor.

Page 11: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

11

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT este România celor care sunt activi și se manifestă

civic și politic, dar este și țara majorității tăcute, a celor care tac, dar fac.

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT reprezintă viziunea mea despre cum trebuie să

evolueze România în următorii 10 ani.

Valori

Democrație

Libertate

Familie

Pluripartidism

Economie de piață

Liberalism economic

Protejarea proprietății private

Modernizare instituțională

Cadru competițional corect

Competitivitate

Echitate

Competențe profesionale

Atitudine constructivă

Echilibru

Patriotism

Demnitate

Corectitudine

Respect

Seriozitate

Onorarea promisiunilor

Eficiență

Lucrul bine făcut

Echilibru între securitate și libertate

Euroatlantism și europenism

I. Un proiect pentru viitorii 10 ani – ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT

1. Ce înseamnă ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT

Misiunea mea, ca Președinte al României, este aceea de a construi, împreună cu

toți românii, o țară a lucrurilor bine făcute.

Page 12: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

12

Ca să ajungem la ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, trebuie să ieșim din tipare, să

demolăm tabuurile, prejudecățile și barierele care au ținut în loc societatea românească până

acum. Am auzit foarte des că „în România nu se poate, că la noi e altfel”. Nu cred în mitul

conform căruia România este o excepție. Nu cred nici în mitul conform căruia românii s-au

obișnuit cu răul. Am mai auzit și de mentalitatea extrem de păguboasă „lasă că merge și așa”.

Am ferma convingere că filosofia lucrului bine făcut este una care se potrivește

mult mai bine românilor. Vine din trecutul nostru plin de realizări temeinice, cu care ne

mândrim azi și care au căpătat recunoaștere în plan extern. Sunt convins că doar

leadershipul politic a fost răspunzător de nevalorificarea corectă a potențialului imens al

românilor în spiritul lucrului bine făcut. Și în România se poate schimba paradigma politică,

așa cum s-a întâmplat în alte state prospere și cu democrație consolidată. România nu este

altfel decât statele europene, România poate fi o națiune la fel de prosperă și de respectată.

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT este țara în care orice ne propunem ca națiune

este posibil, dacă lucrăm împreună, dacă ne urmărim neabătuți obiectivele și dacă acțiunile

noastre sunt în acord cu acestea. ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT este România în care

strategiile naționale și sectoriale, politicile publice și angajamentele internaționale sunt

aplicate. ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT este România în care promisiunile sunt onorate.

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT înseamnă un președinte care veghează la

realizarea efectivă a acestei schimbări de paradigmă, preocupat exclusiv de destinul țării

sale, nu de jocuri de culise, nu de conflicte cu și între politicieni și partide, nu de interese de

grup și nu de calcule electorale.

În ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, prioritară este dezvoltarea economică și

socială a tuturor cetățenilor, familiilor și comunităților, iar guvernarea se face nu la

televizor, ci în practică, prin strategii sectoriale, politici publice, măsuri și acțiuni concrete, și

nu se măsoară în propagandă, ci în rezultate palpabile/vizibile, într-o realitate ce va fi simțită

direct de fiecare român. ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT înseamnă proiecte finalizate,

reforme încheiate, instituții solide și cu un comportament corect față de cetățean, înseamnă

stabilitate și predictibilitate.

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT înseamnă încredere și respect reconstruit între

noi, între instituții și cetățeni, între aleși și alegători, ca fundament pentru inițiative,

decizii și legi durabile, care să folosească, cu adevărat, generațiilor care vin. Înseamnă o țară

care susține și promovează valorile, educația, cultura, performanța, excelența, care apreciază

fiecare individ pentru contribuția pe care o are la bunul mers al societății și care răsplătește

rezultatele în toate domeniile. ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT prețuiește inițiativa

aducătoare de progres și poate să asigure tuturor cetățenilor săi un trai pe măsura muncii,

talentului și efortului lor.

În ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, economia este cu adevărat liberală și

competitivă. ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT este țara în care orice cetățean poate deveni

investitor, iar toți investitorii, indiferent de mărimea capitalului investit, găsesc reguli simple

Page 13: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

13

și clare pentru dezvoltarea afacerilor lor, aducătoare de venituri la buget. ROMÂNIA LUCRULUI

BINE FĂCUT este țara care face economie gândindu-se la viitor. Economia românească trebuie

să facă pasul către economia inovativă, bazată pe cunoaștere, cercetare și dezvoltare, pe

servicii și tehnologie, astfel încât să asigure un consum rațional de resurse, o valoare adăugată

mare și, în consecință, o productivitate crescută.

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT este România statului de drept, a separației

puterilor și a domniei legii.

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT este o țară pe deplin occidentală, atât din

punctul de vedere al nivelului de trai, al funcționării sistemelor sale publice, cât și al

mentalităților și practicilor.

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT înseamnă, de fapt, o nouă etică politică și

publică, înțeleasă nu atât în sens moral, ci pornind de la conștientizarea faptului că, în

absența unor relații corecte între stat și cetățean, între clasa politică și societate, între

decidenții politici și între instituții, nu se poate vorbi despre prosperitate, progres și

performanță. A fi în serviciul public presupune tocmai un tip de etică politică și de

comportament public, definit nu doar printr-un set de constrângeri impuse de cadrul

legislativ, ci mai ales prin (auto)asumarea unor limite nescrise care țin de maturizarea

democratică. Integritatea ca principiu nu trebuie suprapusă doar cu forma sa legislativă

privitoare la respectarea regimului incompatibilităților şi al conflictelor de interese. Aici

vorbim despre un mod de acțiune şi comportament mai larg, întemeiat pe respectarea

regulilor şi acordurilor legale, politice şi sociale, pe acțiune în acord cu declarațiile şi

promisiunile făcute şi pe eficiență.

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT este țara în care obiectivele măsurabile și indicatorii

de performanță reprezintă garanția că întreg ansamblul instituțional funcționează eficient și

coerent, într-o abordare participativă, constructivă și bidirecțională pentru binele comun.

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT este țara în care relația bani - politică este

clarificată odată pentru totdeauna. Susțin un sistem de finanțare a partidelor și campaniilor

electorale care să permită mai multă transparență și control public. Resursele publice și

private nu vor mai fi deturnate de la obiectivul dezvoltării și nu vor mai alimenta cercul vicios

al obținerii și păstrării puterii politice.

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT este țara care lasă generațiilor viitoare

siguranță, resurse și oportunități pentru dezvoltare, nu datorii multiplicate, nesiguranță

si încrâncenare. ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT este o țară bazată pe o societate

dezvoltată armonios, nu o sumă de locuitori dominați de incertitudini.

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT este țara în care demnitatea de a fi român nu

este un simplu slogan, ci o stare de spirit și un mod autentic de a fi, țara ai cărei cetățeni

sunt respectați peste tot unde muncesc și trăiesc.

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT este țara unde fiecare își face bine treaba.

Page 14: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

14

2. Un alt mod de exercitare a funcției prezidențiale – lucrul bine făcut, respect,

seriozitate, competență și rezultate măsurabile

În ultimii 25 de ani, am văzut modele și modalități diferite de exercitare a funcției

prezidențiale, cu avantaje și dezavantaje, cu mai multe sau mai puține rezultate, pe care

românii le-au evaluat singuri, iar istoria le va consemna la un moment dat. Opțiunea

titularului funcției prezidențiale și stilul politic pe care acesta l-a impus, dincolo de

prerogativele constituționale, au avut consecințe majore asupra sferei politice și sociale. De

aceea, militez pentru depersonalizarea instituțiilor, astfel încât acestea să nu mai fie la

cheremul unor persoane numite (vremelnic) să le conducă și pentru așezarea lor pe regulile

clare ale managementului, competenței profesionale dovedite, ale trasabilității și memoriei

instituționale, ale eficienței măsurabile.

Modelul de președinte pe care îl propun românilor este unul bazat pe seriozitate

și respect, pe competențe și rezultate.

În ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, președintele trebuie să fie un model de

comportament politic și public. Reinventarea respectului în viața publică este esențial. De

aici pleacă respectul pentru instituții, dar și respectul față de cetățean, iar mai departe, nu

putem cere nimănui în lume să ne respecte, dacă nu ne respectăm între noi și pe noi înșine.

Îmi propun scoaterea instituției prezidențiale din arena conflictelor politice. În

viziunea mea, președintele nu trebuie să fie cel care polarizează și antagonizează societatea, ci

acela care stă la originea dialogului și acordului larg pe teme de interes general. Nu cred că

exercitarea celor mai înalte funcții în stat, inclusiv a celor de președinte și prim-ministru, se

face la televizor și nu cred că propaganda ori supramediatizarea pot compensa lipsa de

profesionalism, de bună-credință și de rezultate. Îmi doresc mai puțin spectacol și mai multă

seriozitate în exercitarea funcției de președinte.

O instituție prezidențială nonconflictuală nu înseamnă nicidecum o instituție slabă sau

neimplicată, iar absența spectacolului steril nu înseamnă, la rândul său, lipsa de intervenție a

președintelui. Dimpotrivă, cred că președintele trebuie să fie ferm, să intervină atunci când

sesizează derapaje politice, atunci când acțiunile decidenților politici nu sunt în acord cu

angajamentele luate, cu promisiunile făcute și, mai ales, când nu servesc în mod real interesul

public. Și, cel mai important, președintele trebuie să intervină ferm ori de câte ori interesul

cetățeanului este încălcat, indiferent de costurile electorale ori politice ale deciziilor sale.

Instituția prezidențială trebuie scoasă din sfera divertismentului cotidian și trebuie să-

și recapete prestanța specifică.

Reconectarea Președintelui României cu Constituția țării este un prim pas

foarte important. Legea Fundamentală este sediul central al actelor președintelui, dar și al

gesturilor sale politice și al comportamentului său civic. Interpretarea corectă de către

Page 15: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

15

președinte a Constituției, prin acțiuni practice cotidiene, va reda primei funcții în stat

legalitatea, legitimitatea și respectul, toate absolut necesare pentru ca șeful statului să își

îndeplinească tripla menire: echilibrat (care observă/veghează/monitorizează și echilibrează),

mediator (care intervine) și integrator (care face/integrează/unifică/valorifică/aduce

consens). Atunci când se impune, el trebuie să fie ferm (arbitru).

Președintele României trebuie să recentreze dezbaterea națională, să reconecteze

spațiul public la teme legate de prezent, dar orientate către viitor. Președintele trebuie să fie

un generator de dezbateri publice legate de modul în care putem asigura, ca națiune, șanse

pentru libera dezvoltare a fiecărui cetățean român.

Un președinte care pune cetățeanul înaintea statului

Președintele trebuie să fie garantul principiului potrivit căruia cetățeanul va sta

mereu înaintea statului, iar instituțiile statului servesc și respectă cetățeanul. Este

nevoie să răsturnăm paradigma care domină viață publică din România: nu cetățenii trebuie

să lucreze în folosul statului, ca să îl întrețină, fiind doar numere într-o contabilitate și

birocrație seacă, ci statul trebuie să fie la dispoziția lor.

Aceasta se traduce prin respectul cuvenit acordat fiecărui cetățean.

Cred că fundamentul societății noastre trebuie să fie încrederea în fiecare român și în

capacitatea fiecăruia de a progresa nestingherit și cinstit, încrederea în abilitățile și aspirațiile

lui. Statul trebuie regândit ca un motor care să fie în spatele acestor eforturi oneste. România

poate prospera dacă inițiativa este predată cu adevărat românilor în viața de zi cu zi, dacă

aceștia vor simți că pot munci și își pot utiliza resursele în folosul propriu, pentru propriul

destin.

Această eliberare a inițiativei private trebuie să se petreacă sub toate formele și în

toate privințele:

- în relațiile cu administrația publică;

- în regimul proprietății;

- în raport cu fiscalitatea și concepția bugetului național, în felul în care sunt făcute

investițiile publice;

- în înfăptuirea justiției;

- printr-un acces egal și real la fondurile publice și care trebuie eliberate de rețelele

parazitare;

- în creșterea accesului la educație la toate nivelurile;

- în construcția unui sistem de sănătate modern;

- printr-o reformă constituțională care să reașeze și să reafirme individul în relație cu

autoritățile;

- prin reforme ale instituțiilor care să aducă cetățenii mai aproape de deciziile publice

și de finanțarea comunităților.

Page 16: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

16

Statul trebuie să înceteze să mai fie o piedică pentru români și este nevoie să devină

eficient, dinamic și suplu, adaptat permanent nevoilor cetățeanului. Statul trebuie să fie mult

mai transparent în raport cu proprii cetățeni și să dea socoteală de modul în care lucrează în

beneficiul cetățenilor și de modalitatea în care cheltuie banul public. Este rolul Președintelui

României să indice permanent această prioritate celor însărcinați cu răspundere în aparatul

statului și să o impună în balanța puterilor în stat, în relație cu Guvernul, Legislativul și Justiția.

Este nevoie de un mesaj ferm că statul trebuie să se întărească în acest fel, în niciun caz să

devină mai vulnerabil sau mai neputincios. Puternic nu înseamnă omniprezent și sufocant, ci

agil și precis. Statul trebuie să fie nucleul unui proiect național modern, un proiect prin care

toți românii să aibă o șansă autentică în a se împlini prin forțe proprii.

Statul, prin ansamblul instituțiilor sale, trebuie să parcurgă ample procese de

schimbare, prin modernizare, debirocratizare, depersonalizare și transparentizare.

Statul și interesele naționale trebuie protejate de modificările dese impuse de ciclurile

electorale, care duc la schimbarea funcționarilor publici după alte criterii decât cele legate de

competențele profesionale. Se impune profesionalizarea funcționarilor publici și protejarea

acestora, prin adoptarea unor proceduri clare și transparente de selecție și promovare, axate

pe meritocrație, eficiență și rezultate și nu după loialități de partid sau personale.

Vorbim de o schimbare de paradigmă în funcționarea statului și în definirea regulilor

sale de funcționare, prin plasarea în centrul său a ansamblului cetățean – familie – comunitate

locală, și nu a propriilor instituții.

Statul trebuie să adopte filosofia lucrului bine făcut în beneficiul cetățeanului.

Un președinte echilibrat, mediator și integrator, dar ferm

Modelul pe care vi-l propun este al unui președinte care să fie un factor de

echilibru, să acționeze ca mediator și integrator, să fie capabil să genereze consens între

instituții și în societate, mobilizând energii și capabilități, gestionând riscuri și generând

oportunități pentru dezvoltare. Acest lucru nu presupune transformarea Președinției

României într-o instituție foarte slabă, dar nici foarte puternică. Președintele nu va nici

jucător, nici simplu spectator. El trebuie să se desprindă de zgomotul de fond, de rutină, de

interesele mărunte care nu aduc conținut și nu contribuie la viitorul țării, însă trebuie să fie

ferm în fața derapajelor de la statul de drept, a exceselor politicienilor și a încălcărilor

intereselor naționale.

România trebuie să aibă un preşedinte cu adevărat echilibrat și echidistant în raport cu

jocul politic al partidelor. Şeful statului are obligația constituțională şi morală de a trata toate

forțele politice cu aceeaşi măsură şi conform aceloraşi reguli. Românii nu doresc un

președinte care una spune și alta face. Românii vor un președinte care să fie garantul

respectării promisiunilor și al onorării angajamentelor. Cred în ideea unui președinte care

onorează promisiunea generică a ROMÂNIEI LUCRULUI BINE FĂCUT.

Page 17: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

17

Un asemenea preşedinte trebuie să ştie când să adopte o poziție puternică, fermă şi

răspicată în numele încrederii şi legitimității cu care l-au învestit cetățenii, dar şi când să nu

intervină în jocul politic. Un astfel de președinte își asigură rolul de echilibrator și mediator,

păstrând contactul permanent cu cetățenii de la care se informează (direct sau prin

intermediul organizațiilor reprezentative, al ONG-urilor ori al instituțiilor chemate să le

protejeze drepturile) când interesele lor au fost încălcate.

Prima obligaţie a Preşedintelui României este aceea de a asigura funcţionarea

eficientă și integrată a instituţiilor statului. De ani buni, în ciuda procesului de integrare în

Uniunea Europeană, instituțiile țării par a fi blocate. Statul funcționează cu puțină eficiență şi

parcă tot mai costisitor. Schimbarea continuă a conducerilor de tot felul după criterii arbitrare,

împărțirea şi reîmpărțirea perpetuă a autorității statului între clanuri politice şi clientele,

încălcarea continuă a statutului funcționarului public, presiunile politice, absența colaborării

şi a dialogului au transformat statul într-un mecanism greoi şi adesea inutil care acționează nu

de puține ori împotriva cetățeanului/contribuabilului. Preşedintele trebuie să fie cu adevărat

garantul unui stat eficient, cu instituții funcționale, în care rolul lui nu este acela de a se

pricepe la orice, ci de a-i pune la lucru pe cei cu competențele necesare în fiecare domeniu şi

de a respecta responsabilitățile. Este un obiectiv derivat din ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT,

în care fiecare trebuie să-și facă bine treaba. Este un obiectiv dintre cele mai dificile şi de

durată, pentru că presupune reformarea statului ca atare, implicit a partidelor şi a clasei

politice. Dar preşedintele nu va trebui să piardă nicio zi din mandatul său fără a acționa

pentru atingerea acestui obiectiv, alegându-și cu grijă partenerii cu care să conlucreze activ în

acest orizont.

Mult timp, dialogul politic şi social în România a fost practic întrerupt sau doar mimat.

Un preşedinte mediator este neapărat necesar pentru reluarea dialogului real între principalii

actori sociali: guvern, opoziție, sindicate, patronate, asociații profesionale, ONG-uri. Acest

dialog are nevoie de un mediator, iar preşedintele poate fi un moderator eficient, atunci când

respectă cu adevărat interesele diferite care acționează în societate, diversitatea opiniilor,

identitatea specifică a fiecărui actor de pe scena publică, pe care este obligat să le raporteze la

interesul național și la interesul cetățeanului.

Deschiderea spre un dialog autentic, comunicarea permanentă şi transparentă şi

consultarea - ca mod principal de comportament public şi instrument în sprijinul adoptării

deciziilor - trebuie să devină repere în funcționarea instituțiilor, iar preşedintele trebuie să fie

primul care și le asumă şi le aplică.

Page 18: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

18

Un președinte model de comportament public. Redescoperirea sentimentului de

demnitate națională

Mai presus decât orice, președintele trebuie să fie el însuși un model de

onestitate, de echilibru, de bună-credință, prin tot ceea ce face și spune. Nu poți să ceri

unei societăți o anumită ierarhie de valori dacă tu, prin conduita ta, prin oamenii care te

înconjoară și pe care îi numești în funcții publice, încurajezi non-valoarea, clientelismul,

deturnarea banilor publici, afectarea concurenței și, implicit, descurajarea profesioniștilor, a

inițiativei, a proiectelor de viitor.

Președintele României, dincolo de prerogativele sale strict constituționale, are o

influență majoră asupra climatului general din societate. Nu putem avea o administrație

corectă și eficientă, dacă în fruntea sa este un președinte corupt, necinstit, care se gândește nu

la interesul public, ci la cel al baronilor sau al găștilor de partid. Nu putem avea o societate

așezată și solidară, dacă cel menit a o conduce generează conflict, ură și scandal. Nu putem

avea o societate bazată pe valori și în care oamenii pregătiți sunt promovați, dacă în fruntea sa

este un președinte fals și incompetent sau o marionetă.

Între două posibile extreme, vă propun un președinte integru, echilibrat, mediator,

integrator, unificator, constructiv și arbitru care ia decizii ferme atunci când se impune.

Preşedintele României îşi va putea îndeplini rolul de mediator și arbitru numai dacă

întregul său comportament public îl recomandă drept o instanță şi îl instituie drept model.

Preşedintele României trebuie să devină modelul necesar de comportament, de atitudine, de

limbaj, conform cu criteriile respectului pentru valorile fundamentale, solidarității cu toți

cetățenii propriului său stat și al toleranței față de diversitate. Aşa-zisele rețete de succes

promovate astăzi ostentativ în societatea românească, inclusiv în politică, sunt tot mai nocive

şi mai puțin legate de statutul unei țări cu aspirații de prosperitate, europenism şi

modernitate. Clientelismul, slugărnicia, nepotismul, dubla măsură, lipsa de responsabilitate,

lipsa de respect față de legi, de tradiții autentice, de cuvântul dat, disprețul față de şcoală, de

cultură, de valori spirituale au fost afişate multă vreme cu cinism şi au contaminat imaginea

publică despre viață, succes, carieră, familie. Primul om din stat, reprezentantul tuturor

românilor, trebuie să pledeze permanent şi să acționeze, prin fiecare gest al său, pentru o

cultură a succesului bazată pe educație, muncă, talent, onestitate şi valori autentice.

În ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, preşedintele ocroteşte, conservă şi, mai ales,

cultivă valorile constitutive ale națiunii române, protejează valorile istoriei naționale şi

încurajează o cultură a libertății, a democrației şi a statului de drept. De asemenea, şeful

statului este persoana care apără şi, mai ales, cultivă memoria națiunii române, făcând din

acest lucru un fenomen de redescoperire a identității şi de asigurare a consensului național. În

jurul acestui proiect – cultivarea memoriei naționale – Preşedintele României va supune

consensului națiunii unul dintre cele mai importante proiecte ale sale: redescoperirea

sentimentului de demnitate națională.

Page 19: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

19

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT este România oamenilor cu demnitate.

Un președinte promotor și garant al statului de drept

Tema independenței justiției ne diferențiază astăzi de stânga politică. În vreme ce

stânga doar afirmă acest principiu, parlamentarii săi votând în mod constant şi necondiționat

pentru menținerea imunității celor urmăriți penal, dreapta se poziționează în mod clar în

sensul susținerii demersurilor justiției. Statul de drept nu este o noțiune abstractă, ci una cât

se poate de concretă. Ataşamentul față de statul de drept trebuie scos din sfera declarațiilor

politice şi probat prin acțiuni concrete, printr-un anumit tip de comportament în raport cu

instituțiile statului.

Din perspectiva raportării de facto la statul de drept, scena politică poate fi descrisă

astfel: pe de-o parte, cei care respectă principiile acestuia, cu o atenție specială asupra

independenței justiției, pe de alta, cei care doar mimează respectul pentru justiție, cu care însă

încearcă să interfereze politic, inclusiv prin promovarea de măsuri legislative. De fapt, această

polarizare se suprapune peste cea fundamentală dreapta – stânga.

Tema statului de drept, înțelegând prin aceasta apărarea statului de drept, este şi va fi

în continuare clar asumată de dreapta. Acesta este instrumentul prin care ne putem opune

“baronizării” şi feudalizării României pe care le oferă stânga în acest moment.

Principalele obiective ale programului meu, la acest capitol, sunt:

Egalitate în fața legii.

Justiția și statul în general trebuie să trateze imparțial și fără nicio diferență pe orice

cetățean român sau european. Românii nu trebuie să mai perceapă că, indiferent de cine vine

la putere, există oameni deasupra legii care se bucură de toate privilegiile. Este meritul

justiției de a fi dovedit că lucrurile pot sta și altfel și consider misiunea mea principală aceea

de a ocroti și sprijini acest demers, precum și de a încuraja și celelalte instituții ale statului să

se angajeze activ și să coopereze pentru atingerea acestui scop. Președintele trebuie să fie nu

doar garantul, ci și primul promotor al statului de drept.

Eradicarea corupției ca obstacol în calea competiției libere și a promovării

bazate pe meritocrație.

Corupția și birocrația menită a întreține corupția sunt factorii principali de descurajare

a investițiilor străine și a inițiativei și inovației românești. Vreau să ajungem să putem spune

că în România au succes cei care muncesc sau inovează, nu cei care cunosc „pe cine trebuie” în

administrație sau oferă diverse foloase necuvenite. Numai reducând corupția și eliminând

crima organizată, România poate recupera decalajul de dezvoltare față de primele 6 state

europene.

Page 20: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

20

Recâștigarea încrederii partenerilor europeni în capacitatea României de a

proteja spațiul comun european de intrări ilicite de orice fel, cu consecința admiterii

noastre în spațiul Schengen.

Este esențial să luptăm contra curentului actual european, de restrângere a libertății de

mișcare în spațiul comun european. Am ratat oportunități și conjuncturi importante când

integrarea în spațiul Schengen ar fi fost mai ușoară, dar chiar și în ceasul al doisprezecelea

trebuie să apărăm ideea de frontiere comune și să convingem că România poate fi un paznic

de încredere al graniței europene de est.

Punerea în practică a tuturor angajamentelor internaționale ale României în

materie de stat de drept, în spiritul și litera lor.

Aceste angajamente le punem în practică nu pentru că ne forțează cineva, ci pentru că

demnitatea ne cere să ne respectăm cuvântul dat. Un stat care nu își pune în practică propriile

legi și angajamente derivate din acorduri internaționale nu este respectat de nimeni, nici de

cetățenii săi, nici de partenerii străini. România are angajamente asumate prin Tratatul de

aderare la Uniunea Europeană și numeroase convenții internaționale și voi veghea la

respectarea lor.

Construcția unui stat în care legea să nu fie în avantajul unor grupuri de interese,

ci să fie legitimă, unanim aplicată și respectată.

Trebuie să depășim acea situație din perioada comunismului în care legi proaste sau

discriminatorii erau suportabile doar pentru că le ocoleam cu toții. Misiunea mea ca

președinte, cel care promulgă legile, este să mă asigur că ele sunt imparțiale, oportune și în

avantajul oamenilor. Trebuie să fie documentate temeinic, inclusiv financiar și să fie adoptate

printr-un proces transparent în care toți cei interesați să își poată spune cuvântul. Trebuie să

avem reguli stricte asupra cheltuirii banului public și un plan pe 10 ani de alocare a fondurilor

care să facă imposibile alocările clientelare din bugetul statului.

Acțiunile mai importante prin care voi atinge aceste obiective sunt:

Voi încuraja dezvoltarea capacității procurorilor Direcției Naționale

Anticorupție și îmbunătățirea performanței la nivel local, în paralel cu cea foarte bună

de la nivel național. DNA a fost o instituție foarte performantă în ultimii ani, fapt reflectat și de

opinia publică în ultimul Eurobarometru pe tema corupției publicat de Comisia Europeană în

anul 2013 și merită tot sprijinul pentru consolidarea și extinderea sa. Acest lucru va contribui

cu certitudine și la reducerea percepției că investigațiile nu sunt întotdeauna imparțiale

politic.

Page 21: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

21

Voi susține îmbunătățirea capacității Agenției Naționale de Integritate care are un rol

vital în prevenirea faptelor de corupție. Din poziția de Președinte al României, voi sprijini

elaborarea unui Cod al Incompatibilităților și Conflictelor de Interese, care să unifice legislația

disparată în materie.

Ca Președinte al României, voi milita pentru ca toate organismele statului implicate în

combaterea corupției și a crimei organizate, cele care fac parte din sistemul judiciar, servicii

de informații sau aflate în subordinea Ministerului de Interne să fie finanțate corespunzător și

să fie libere de orice intervenție partizană.

Voi pleda pentru crearea, la nivelul Președinției, a unei platforme permanente de

dialog și cooperare între toate partidele politice reprezentative, societatea civilă și instituțiile

statului pe tema corupției. Cetățenii trebuie să fie implicați în implementarea strategiei

naționale anticorupție (SNA) și, implicit, a Convenției Națiunilor Unite împotriva Corupției.

Ca Președinte al României, voi urmări proactiv ca și celelalte angajamente ale României

care au un impact asupra bunei guvernări, de exemplu transparența finanțării politice, a

cheltuielilor statului și oferirea de servicii electronice pentru cetățeni prin platforma OGP

(Parteneriatul pentru o Guvernare Deschisă) să fie puse în practică. Chiar dacă guvernul este

cel responsabil direct de implementarea acestor politici și angajamente, președintele va

urmări și informa publicul permanent asupra stadiului realizării acestor obiective.

Președinția României va da un exemplu celorlalte instituții ale statului printr-o

organizare administrativă care va scoate în evidență selectarea personalului pe criterii de

competențe profesionale, stimularea performanței, managementul profesionist al resurselor

umane.

Ca Președinte al României, voi milita pentru descentralizarea fiscală, pentru a pune

capăt presiunii necuvenite la care autoritățile locale sunt adesea supuse de către guvernul

central. Structurile de control vor trebui însă și ele adaptate descentralizării și regionalizării

inerente europenizării noastre, astfel încât și la nivel regional sau local să existe un control

adecvat al corupției, unul în care cetățenii să aibă un rol direct și mult mai mare asupra

priorităților și calității cheltuirii fondurilor publice. Ca mediator între cetățeni și stat,

președintele poate iniția, stimula și coordona un dialog politic pe aceste teme.

Președintele României are un rol important în filtrarea legislativă prin promulgarea

actelor legislative și dreptul de a sesiza Curtea Constituțională dacă legalitatea și

constituționalitatea acestor acte este pusă la îndoială. Ca Președinte al României, voi uza în

mod activ, cu echilibru și discernământ de acest drept, recurgând însă la un dialog permanent

cu Guvernul, partidele parlamentare și societatea civilă, pentru a preveni refuzul promulgării

unor legi care nu corespund Constituției, statului de drept, interesului național sau

obiectivelor de dezvoltare a României.

Ca Președinte al României, îmi voi asuma, de asemenea, filtrarea, pe criterii de

profesionalism, integritate și în cel mai transparent mod posibil, a numirilor în toate pozițiile

oficiale ale statului unde Constituția oferă astfel de atribuții președintelui.

Page 22: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

22

Ca Președinte al României, voi promova numirea acelor magistrați care au trecut

printr-un proces de selecție deschis și bazat pe rezultate profesionale certe și voi încuraja

Consiliul Superior al Magistraturii să organizeze un asemenea proces pentru orice selecție.

Ca Președinte al României, voi folosi dreptul de grațiere doar acolo unde eroarea

judiciară este probată sau Guvernul recomandă situații sociale ieșite din comun. Nu sunt în

favoarea unor legi ale amnistiei care să includă infracțiunile de corupție și conexe. Sunt

necesari încă mulți ani de consolidare a capacității de apărare a statului de drept înainte de a

câștiga bătălia cu corupția, iar în acest proces grațierea celor condamnați nu ar servi cauzei, ci

dimpotrivă. Nu voi grația persoane condamnate pentru infracțiunea de corupție.

Ca Președinte al României, voi milita ca justiția și instituțiile de control financiar-fiscal

să coopereze în folosirea tuturor mijloacele aflate la dispoziție pentru a recupera prejudiciile

aduse de corupție și a reduce costul social al acesteia.

Fără a avea cu adevărat un stat de drept şi domnia legii, nu putem avea democrație şi

nici separația puterilor în stat. Pe tema separației puterilor a existat multă retorică şi prea

puțin angajament real.

Ca Președinte al României, voi fi garantul separării puterilor în stat, nu sursă a

denaturării sensului ei. Voi proteja, în limitele atribuțiilor constituționale, Legislativul de

continua erodare a prerogativelor sale, prin abuzul de ordonanțe sau privindu-l ca pe o

maşinărie de vot şi nu ca pe un for de dezbatere şi decizie.

Un președinte coordonator al marilor orientări de politică externă și de

securitate

Viitorul preşedinte va trebui să fie garantul continuării marilor direcții de politică

externă şi de securitate a țării, care au reprezentat o veritabilă sursă de modernizare și

reintrare firească în matricea occidentală a României în ultimii 20 de ani. Aceasta trebuie

consolidată prin aprofundarea parteneriatului strategic cu Statele Unite, prin creşterea

rolului, a greutăţii României în NATO şi, mai ales, în UE, prin eforturile de a întări, pe

zona noastră, instituţiile cu semnificaţie de securitate naţională, un buget mai

consistent al apărării, o armată mai puternică, servicii speciale cât se poate de

puternice, pe deplin scoase din jocul politic partizan.

Îmi imaginez o Românie puternică prin modul în care este ea văzută de partenerii

externi, o țară care ştie ce vrea şi poate ceea ce vrea, iar acest lucru se poate realiza în 10 ani.

Cred că trebuie calibrate ambițiile internaționale, europene și regionale la potențialul

României. Iar din acest punct de vedere, în domeniul securității, România pare să fi intrat

natural pe un parcurs euroatlantic care se impune a fi reconfirmat. Mai sunt de făcut unele

lucruri pe partea de politică externă, care să ducă la creșterea profilului regional al României.

România de astăzi este plasată într-un mediu internațional complex, adesea marcat de

instabilitate și pericole. Provocările generate de criza economică, conflictele din imediata

Page 23: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

23

noastră vecinătate, modificările de frontiere, recursul la metodele specifice războiului rece,

dar și nevoile de asigurare a securității energetice sunt constrângeri care nu ne mai permit

vreo sincopă. Avem nevoie de o viziune clară, de o strategie coerentă, de acțiune concertată și

de o înțelegere și explicitare clară a interesului național. România de mâine va fi o țară

sigură și prosperă doar prin intermediul unei politici externe coerente.

▪ O politică externă sinergică: națională, europeană și euroatlantică

Politica externă a României urmărește atingerea intereselor noastre naționale prin

intermediul NATO și UE. Susțin necondiționat dezvoltările de securitate și politico-

militare din cadrul NATO și sunt adeptul unei Politici Externe și de Securitate Comune

în cadrul UE. Voi milita întotdeauna pentru a promova ideile și interesele noastre la

nivel european, dar numai în cadrul solidarității și valorilor împărtășite cu aliații și

partenerii noștri euroatlantici și europeni. Voi promova alianțe în interiorul UE și voi

sprijini și alte cauze decât cele care ne privesc direct, pentru a ne bucura, la rândul nostru, de

solidaritatea celorlalte state membre atunci când avem nevoie de ea pentru a ne promova

interesele naționale.

Și în contextul politicii externe, dar și în cel mai larg al afacerilor europene, consider că

reprezentarea noastră la nivel UE trebuie să se realizeze pe baza unui mandat reprezentând

interesul național, adoptat prin consens între președinte, principalul actor constituțional al

politicii externe, guvern, opoziția politică și societatea civilă. Voi fi factorul principal de

coagulare, inițiativă și de construire a unui dialog permanent care să ne permită o

reprezentare demnă și eficientă a intereselor noastre.

▪ Întărirea parteneriatului cu SUA

Dacă vorbim de politica externă şi de securitatea națională, trebuie să remarcăm că

România se află, astăzi, într-o situație optimă. Cred cu tărie că parteneriatul strategic cu

Statele Unite ale Americii, alături de calitatea de membru al NATO şi al UE, reprezintă,

pentru România, elementul fundamental al politicii noastre externe şi al strategiei

naționale în domeniul securităţii.

Criza din Ucraina a generat o schimbare importantă în situația geopolitică a zonei. În

contextul actual, când astfel de provocări în domeniul securității nu s-au mai înregistrat pe

continent de la Războiul Rece, Estul Europei şi România au nevoie de mesaje ferme din partea

SUA care să reitereze menținerea garanțiilor de securitate pentru aliații din această parte a

Europei. Avem nevoie de această solidaritate, de prezența militară a Statelor Unite în zonă şi

ar fi de dorit ca şi alte țări NATO din vestul Europei să manifeste o preocupare şi o solidaritate

similară. Trebuie să arătăm împreună că spiritul Articolului 5 al Tratatului Nord-Atlantic este

Page 24: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

24

la fel de puternic, că nimeni nu poate reînvia politica sferelor de influență sau redesena

granițe.

Dimensiunea militară şi politică a parteneriatului nostru strategic cu SUA este

excelentă, iar dimensiunea economică trebuie să devină la fel de dinamică. Nu putem

însă atinge acest obiectiv decât dacă România va avea un stat de drept puternic. Între mediul

favorabil investițiilor şi statul de drept există o legătură foarte strânsă. Este nevoie să avem

instituții puternice care să lupte împotriva corupției, pentru a arăta investitorilor că statul de

drept funcționează.

▪ Securitatea energetică

Securitatea energetică este o componentă extrem de importantă a securității naționale.

Trebuie să finalizăm procesul de evaluare a potențialului unor noi resurse în România, cele

neconvenționale, pentru a vedea clar ce perspective avem, iar, înainte de a se pune problema

începerii exploatării, care sunt cele mai sigure metode din punct de vedere tehnic, care pot

îndeplini atât criteriul eficienței producției, cât şi pe cel al protejării mediului. Cred că este

necesar să implicăm mai mult comunitățile locale în acest proces de creştere a independenței

energetice a țării noastre. Din acest motiv, cred că este necesară modificarea legislației, pentru

ca o parte din redevențele către bugetul central să fie reorientate către comunitățile locale şi

chiar către proprietarii terenurilor, aşa cum se întâmplă în SUA. În acest fel, cetățenii,

comunitățile locale vor beneficia de prosperitate şi vor simți că sunt parteneri ai statului în

acest proces.

În egală măsură, voi susține și încuraja măsurile de dezvoltare a alternativei la energia

convențională, prin dezvoltarea și exploatarea resurselor energetice regenerabile, în cadrul

unor strategii integrate care să vizeze în mod unitar crearea de avantaje strategice României

(pentru a putea deveni un hub energetic regional), asigurarea independenței energetice,

protejarea infrastructurilor critice, dar și prin politicile de prețuri, a consumatorilor casnici.

▪ Un rol mai important în NATO, dar și în plan regional

În ceea ce priveşte NATO, consider că trebuie să existe un echilibru între flancul nordic

şi cel sudic, în Estul Europei. Este importantă concentrarea de forțe în statele baltice sau

Polonia, dar, în noul context, la fel de importantă este o creştere a prezenței militare în

România şi Bulgaria.

România trebuie să participe cu resurse relevante la planificarea strategică și

implementarea obiectivelor NATO, inclusiv prin susținerea procesului de extindere a Alianței.

Țara noastră trebuie să aibă o contribuție activă la acquis-ul Alianței bazat pe dialog politic și

schimb de informații, la modelarea obiectivelor NATO în domeniu în concordanță cu profilul

Page 25: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

25

alianței și la intensificarea colaborării cu țările din Europa, Caucaz, Asia Centrală, Orientul

Mijlociu și Nordul Africii.

Consider că, în viitorii 10 ani, România va deveni un reper important pe harta

geopolitică mondială, prin furnizarea de securitate în plan regional, consolidarea rolului de

bază operațională pentru principalii aliați, inclusiv în contextul sistemului de apărare

antirachetă al SUA și în perspectiva integrării acestuia din urmă în sistemul NATO.

În perspectiva acestui rol, voi susține, în calitate de Președinte al României, majorarea

bugetului pentru apărare.

În calitate de Președinte al României, voi propune tuturor partidelor politice un

acord pentru asigurarea constantă a unei finanţări anuale de 2% din PIB pentru

apărare.

Consider că sumele suplimentare direcționate de la buget către MApN vor trebui

folosite, în principal, pentru programele majore de înzestrare ale Armatei României. Totodată,

prin acest acord, voi solicita partidelor semnatare să se angajeze că nu vor diminua bugetul

destinat Apărării în timpul exercitării guvernării.

Majorarea bugetului pentru apărare va reprezenta şi o oportunitate de parteneriat

tehnologic între firmele româneşti din industria de apărare şi companiile europene şi

americane, va însemna şi noi locuri de muncă şi poate întări dimensiunea economică, nu doar

cea militară, a parteneriatului strategic dintre România şi SUA.

În paralel, pentru că România beneficiază totuși de garanția umbrelei de securitate

asigurată de NATO, voi susține operaționalizarea conceptelor de soft și smart power în cadrul

CSAT, cu accent pe cele care vizează corelarea instrumentelor reprezentate de diplomația

clasică, a formatelor de cooperare regională și internațională, a acordurilor politico-

economice (cu accent pe cele comerciale, dar și de securitate) și a celor de intelligence.

În calitate de Președinte al României, voi milita ca ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT să

fie o țară inteligentă care își promovează interesele, utilizând rațional și sinergic resursele și

capabilitățile proprii, dar și ale aliaților.

Creșterea profilului regional al României necesită o abordare interdisciplinară, adică

nu numai de apărare, ci și de politică externă – în acord cu politica internă a interesului

național - și de securitate națională (în acord cu proiectele pe termen lung ale României, dar și

ale aliaților), precum și de economie (implicit și partea energetică). Toate aspectele

conceptului de stat inteligent vor fi abordate ca un tot unitar, pentru crearea și valorificarea

ferestrelor de oportunități.

Voi milita ca România să devină un model regional de asigurare a securității, de

predictibilitate, de atragere de investiții străine, de creștere sustenabilă, de politică externă

coerentă și, implicit, un model regional de democrație și stabilitate în Europa Centrală.

Voi utiliza instrumentele puse la dispoziție de Constituție, pentru ca România să

confirme că este un furnizor de securitate în regiune și catalizator (posibil model) pentru

Page 26: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

26

țările din regiune și chiar mentor pentru aspirațiile europene sau euroatlantice ale altor state

din regiune (Republica Moldova, Georgia ș.a.).

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT este România în care interesul național este bine și

corect promovat.

▪ România ca actor european: recuperarea decalajului de dezvoltare

România a încheiat primul său ciclu în calitate de membru al Uniunii Europene. Pot

aprecia că această etapă nu a fost fructificată în mod optim de țara noastră, sub aspectul

influenței pe care trebuia să o aibă ca al şaptelea stat membru (ca mărime) al UE, al atragerii

de fonduri europene ca vector de modernizare a țării și al fructificării oportunității economice

oferite de piața comună.

Faptele sunt grăitoare. În pofida creșterilor anuale, suntem în continuare pe ultimul loc

la absorbția de fonduri europene.

Bilanțul negativ poate fi justificat prin declanşarea crizei economice şi prin slăbirea

solidarității europene pe care această criză a determinat-o, însă nimic nu scuză faptul că

România nu a avut, după momentul integrării, un proiect de țară în interiorul Uniunii

Europene. Cu atât mai puțin scuzabil este acest lucru, cu cât nu doar potențialul deosebit

(uman, inovativ, turistic etc.), ci și poziționarea geografică și geopolitică (Dunărea, gurile de

vărsare, frontiera estică a UE/NATO, proiectele de diversificare a surselor de aprovizionare cu

resurse energetice etc.) îndreptățeau țara noastră să aibă un profil mult mai puternic și să

reprezinte o voce de care să se țină cont în cadrul construcției comunitare.

Un ciclu politic de 10 ani va trebui să însemne şi redefinirea rolului pe care

dorim să îl jucăm în interiorul UE, redefinirea priorităţilor noastre în ceea ce priveşte

finanţările, atragerea de fonduri, oportunitățile economice şi relaţiile intracomunitare.

Organizația comunitară se află, ea însăşi, într-un proces de redefinire şi nu putem permite ca

vocea şi prioritățile României să lipsească din acest proces, iar obiectivul de recuperare a

decalajului economic să fie ratat din cauza unor interese străine de cele naționale.

România trebuie să îşi propună să joace un rol activ atât în ceea ce priveşte procesul de

decizie, cât şi temele mari de dezbatere care stau pe agenda UE.

Președintele României va juca un rol decisiv în creșterea performanței europene a țării,

atât pe plan intern, cât și pe plan extern, deoarece numai prin cooperare la nivel regional, local

și central este posibilă atingerea obiectivului nostru de țară: dezvoltarea, care să se reflecte în

casa fiecărui român, precum și în statutul nostru în plan european.

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT va fi un membru respectat al Uniunii Europene, un

partener care îşi onorează angajamentele și care ştie să îşi negocieze condițiile, un membru cu

personalitate al organizației comunitare. ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT presupune

abandonarea unui anumit tip de mimetism care a caracterizat atitudinea noastră în raport cu

Page 27: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

27

marile teme ale dezbaterii. Vom absolvi școala de integrare europeană și vom deveni un stat

matur, puternic și respectat în UE.

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT își propune să joace un rol activ atât în ceea ce

privește procesul de decizie la nivel comunitar, cât și în promovarea și influențarea marilor

teme de dezbatere de pe agenda UE.

În raport cu Uniunea Europeană, există câteva obiective naționale pe care îmi propun

să le sprijin, ca președinte, prin armonizarea politicilor tuturor instituțiilor implicate:

- susținerea elaborării unui Plan de Dezvoltare Durabilă pentru următorii 10 ani,

care să cuprindă atât obiectivele acoperite prin fonduri europene prin Acordul de Parteneriat,

cât și pe cele care urmează a fi acoperite din bugetul de stat. Voi invita actorii implicați (cu

precădere partidele politice) să-și asume acest Plan – un veritabil contract cu și pentru

societate, pentru a nu se mai face cheltuieli în afara obiectivelor sale, adică în scopuri

electorale sau clientelare;

- accederea rapidă la spațiul Schengen, în două etape (aeroporturi și frontiere

terestre și maritime) ca urmare a creșterii credibilității în fața partenerilor europeni;

- asumarea unei date clare pentru adoptarea monedei euro agreată de toate

partidele și BNR, pentru a stimula pregătirea economiei românești la presiunile competitive

ale pieței comune și a recupera deficitul comercial actual;

- încheierea convingătoare a angajamentelor asumate de România acoperite de

Mecanismul de Cooperare și Verificare pentru depășirea acestui stadiu istoric și stabilirea

egalității între România și alte state membre prin noile mecanisme de evaluare a situației

corupției și democrației, care acoperă toate țările membre;

- diminuarea decalajului de dezvoltare între România și primele 6 state

europene, care să confere țării noastre dreptul și legitimitatea de a reprezenta o voce

puternică la nivelul UE;

- repoziționarea României ca un partener activ și cooperant în cadrul

Parteneriatului Estic și întărirea poziției statelor membre care militează pentru eforturile de

integrare a țărilor de la frontiera UE, cu oferirea unui tratament diferențiat în funcție de

progresul reformelor țărilor în curs de aderare;

- definirea și implementarea unor proiecte concrete, în cadrul Strategiei Dunării,

cu implicarea autorităților regionale și locale în scopul dezvoltării județelor riverane;

- realizarea unei Platforme Naționale Comune de maximizare a absorbției

fondurilor europene, care să faciliteze cooperarea între actorii implicați în acest proces și

adoptarea rapidă și adecvată a deciziilor necesare;

- restructurarea sistemului de gestionare a fondurilor europene prin: crearea

unui corp de funcționari de elită care să monitorizeze și să implementeze programele cu

finanțare UE, remunerați competitiv în funcție de gradul de absorbție a fondurilor;

centralizarea gestionării absorbției fondurilor structurale la nivelul Ministerului Afacerilor

Page 28: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

28

Europene și consolidarea tuturor Autorităților de Management în cadrul acestui minister;

crearea unui departament care să monitorizeze dialogul dintre autoritățile contractante și

Comisia Europeană; crearea, la Bruxelles, a unui ofițer de legătură din partea fiecărei

Autorități de Management, aflat în relaționare permanentă cu omologii de la Comisia

Europeană și beneficiind de sprijinul direct al Reprezentanței Permanente a României pe

lângă Uniunea Europeană.

Ca președinte, voi susține proiectul unei Europe unite, cu instituții puternice, cu o bună

coordonare a politicilor în toate domeniile de activitate. Cred că proiectul european

avantajează în acest moment România, putând fi un puternic vector de modernizare a

societății noastre. România trebuie să devină mai coerentă în negocierea/impunerea

propriilor interese și proiecte la nivel comunitar și, în paralel, să asimileze fondurile alocate.

Este indamisibil să nu putem genera proiecte care să utilizeze în integralitate fondurile

europene alocate. Nu putem rata această importantă șansă de dezvoltare sustenabilă, de

modernizare și creștere a prosperității.

▪ România și comunitățile din afara granițelor: identitate comună, drepturi

comune

Statul român are obligația constituțională de a sprijini atât minoritățile româneşti din

alte state, cât şi pe cetățenii români care lucrează şi trăiesc temporar pe teritoriul altor țări.

Una dintre primele măsuri pe care le voi adopta în calitate de Președinte al

României va fi crearea unui Consiliu Consultativ format din reprezentanții

comunităților de români de peste graniță. Acest Consiliu va trebui să constituie cadrul

în care vor fi dezbătute temele ce preocupă românii din afara granițelor și armonizate

pozițiile instituțiilor.

Față de conaționali, România trebuie să aibă o politică mai viguroasă şi mai activă,

desigur, în respectul relațiilor bilaterale cu statele pe teritoriul cărora trăiesc românii. Vom

încuraja reprezentarea politică a minorităților româneşti, afirmarea identității lor religioase,

lingvistice şi culturale și dreptul firesc la a-și conserva și proteja valorile, precum și la a

păstra/consolida legăturile cu românii din țară.

Pe agenda acestui Consiliu Consultativ, voi propune măsuri pentru:

- garantarea posibilității de exercitare a dreptului la vot pentru toți românii din afara

granițelor prin implementarea unui sistem care să elimine barierele logistice (vot electronic,

vot prin corespondență sau stabilirea unei cote a numărului de secții de votare de natură a

permite exercitarea votului chiar și de către comunitățile cele mai izolate);

- asigurarea libertății de circulație și a dreptului de a munci în toate statele UE,

contracararea tendințelor xenofobe și izolaționiste din anumite state membre și gestionarea

corectă a eventualelor campanii negative la adresa României;

Page 29: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

29

- dezvoltarea rețelei de consulate și îmbunătățirea calității serviciilor consulare,

inclusiv prin implementarea unor soluții informatice securizate prin care cetățenii să poată

beneficia de servicii consulare la distanță;

- dezvoltarea programelor de predare a limbii române în școlile din comunități cu un

număr semnificativ de români și creșterea numărului de copii români de peste granițe

prezenți în tabere școlare/școli de vară în România;

- extinderea numărului de catedre de limba română în statele cu comunități românești

semnificative;

- încurajarea implicării societății civile în programe de sprijinire a comunităților de

români din afara granițelor, inclusiv prin identificarea de surse de finanțare pentru activități

legate de diaspora; sprijinirea parteneriatelor dintre ONG-urile din România și cele ale

românilor din afara granițelor;

- oferirea de consiliere în vederea integrării pe piața muncii și dezvoltării spiritului

antreprenorial, inclusiv prin programe comune cu statele gazdă;

- derularea de campanii culturale și educaționale care să sprijine crearea unei imagini

corecte/pozitive a comunităților de români în cadrul societății statului gazdă;

- derularea unor programe de sprijin pedagogic și consiliere psihologică pentru copiii

din familiile ai căror părinți locuiesc sau muncesc în afara granițelor.

▪ Eficiență în domeniul securității naționale și de apărare

Alături de politica externă, coordonarea strategiilor de securitate şi de apărare a

României este atributul executiv fundamental al Preşedintelui României şi reprezintă

componenta cea mai importantă a activității Administrației prezidențiale. Ca Preşedinte al

României, susţin că politica în domeniul securităţii naţionale, în toate componentele ei,

trebuie să facă obiectul unui dialog şi consens al societăţii româneşti. Ca şi în cazul

politicii externe, Preşedintele României este generatorul conceptului de securitate națională şi

coordonatorul activității instituțiilor cu atribuții în realizarea acesteia. Este misiunea

Preşedintelui României de a integra organic politica externă şi de securitate națională în

vederea apărării şi promovării intereselor naționale ale statului.

Ca Președinte al României, voi promova conceptul de securitate națională extinsă, care

să cuprindă următoarele domenii: apărarea, securitatea socială, securitatea educațională,

securitatea alimentară, securitatea economică, securitatea energetică, securitatea mediului,

securitatea financiară, securitatea infrastructurilor critice. Voi promova o Strategie Națională

de Apărare a Țării care să acopere toate aceste domenii și care să constituie reperul pentru

strategiile sectoriale proiectate la nivel instituțional.

În calitate de Președinte al României, după o consultare prealabilă cu

reprezentanții instituțiilor din sistemul național de securitate, precum și cu

Page 30: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

30

principalii noștri aliați euroatlantici, voi elabora și prezenta Parlamentului, spre

aprobare, Strategia Națională de Apărare a țării.

O atenție sporită voi acorda sectorului industrial de apărare, care va trebui să parcurgă

un amplu proces de modernizare.

Structurile de intelligence din România sunt acum definitiv desprinse de vechiul sistem

şi de mentalitățile comuniste, pe deplin reformate și aflate în avanpostul integrării și al

angajamentelor euroatlantice. Procesul de modernizare a acestora este cu atât mai remarcabil

cu cât s-a desfăşurat într-un context marcat de un cadru legislativ neadecvat realității şi de o

presiune importantă din partea societății civile, iar uneori și a partidelor politice. De

asemenea, serviciile de informații au asigurat elementele de flexibilitate organizatorică şi

operațională, permițând abordarea şi rezolvarea unor probleme de securitate cu totul noi, nu

numai pentru serviciile de informații româneşti şi est-europene. Deschiderea, anterior intrării

în NATO şi UE, către serviciile aliate, cât şi derularea în comun cu acestea a unor operațiuni

complexe, îndeosebi în zona amenințărilor asimetrice și non-tradiționale (terorism,

criminalitate organizată etc.), a contribuit în mod semnificativ la aderare şi la construcția de

securitate a spațiului euroatlantic. Foarte apreciată de către aliați a fost şi resursa analitică

oferită de serviciile de informații româneşti, care a pus în valoare demersurile operative şi a

asigurat suportul informativ necesar procesului decizional, precum şi schimbul de date cu

serviciile partenere.

Cooperarea internațională – firească în cadrul parteneriatelor din cadrul NATO/UE,

dar și bilaterale – reprezintă o resursă duală (furnizăm, dar și primim intelligence), necesară

asigurării securității în sens mai larg, nu doar național, ci și regional, european și euroatlantic.

Este o evoluție firească, pe care, în calitate de Președinte al României, o voi încuraja ca parte a

proiectului de construire și dezvoltare a unor capabilități de smart power, o ROMÂNIE A

LUCRULUI BINE FĂCUT ce știe să-și gestioneze riscurile și să-și valorifice oportunitățile pentru

asigurarea propriei securități.

Îmi doresc o recunoaștere a contribuțiilor structurilor de intelligence și în interiorul

țării, la un nivel comparativ cu cel câștigat în exterior.

Dincolo de unele reminiscențe ale epocii comuniste, care afectează percepția publică

legată de activitatea serviciilor de informații din România, ca Președinte al României, voi

milita, totuși, pentru schimbarea etapizată a concepției de securitate națională, de la o

abordare specifică actualei etape, de contracarare a riscurilor și amenințărilor la adresa

securității, către una puternic axată pe prevenire, care reprezintă, în sine, o schimbare de

paradigmă necesară trecerii la o etapă nouă în devenirea statului român.

Doresc să asigur în continuare instituțiilor de securitate națională, inclusiv celor de

intelligence, toate instrumentele necesare atingerii scopurilor strategice care se referă la

avertizare timpurie, prevenirea conflictelor, decizie coerentă în momente de criză, întemeiată

pe informație reală, exactă şi la timp.

Page 31: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

31

Printre obiectivele mandatului meu se vor număra:

- consolidarea echidistanței, neamestecului politic și profesionalizării în

activitatea structurilor de intelligence;

- modernizarea legislației din domeniul securității naționale, astfel încât aceasta

să fie adecvată nu numai noilor realități (faptul că România este membru al NATO și UE), ci și

noilor riscuri și amenințări cu care ne confruntăm;

- creșterea eficienței Consiliului Suprem de Apărare a țării în coordonarea

unitară a domeniului securității și apărării prin crearea unor grupuri și comitete de lucru care

să pregătească analize de impact în vederea realizării consensului decizional. De asemenea,

consider necesară creșterea frecvenței consultărilor în cadrul CSAT pentru combaterea

amenințărilor de securitate (interne și externe) la adresa intereselor naționale ale României;

- reanalizarea rolului unor organisme cu rol de coordonare și integrare a

informațiilor, precum Comunitatea Națională de Informații și Oficiul pentru Informații

Integrate și propunerea, după consultarea tuturor părților interesate/vizate, a unui concept

integrator cu privire la domeniul securității naționale și al intelligence.

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT va fi o țară care va gestiona inteligent atât

oportunitățile, cât și riscurile, având drept fundament cele trei nevoi esențiale ale cetățeanului:

libertate, prosperitate și securitate.

De asemenea, ca Președinte al României, voi propune dezvoltarea conceptului de

Strategie de securitate internă a României în consonanță cu Strategia de securitate internă

a Uniunii Europene pe următoarele direcții: siguranța cetățeanului român în diversitatea

europeană; o Românie sigură în serviciul cetățeanului și pentru protecția acestuia; spațiul

românesc ca parte a spațiului de libertate, securitate și justiție. Strategia de Securitate Internă

a UE include 5 măsuri comune privind combaterea rețelelor infracționale și teroriste,

combaterea criminalității cibernetice, consolidarea securității frontierelor și gestionarea

situațiilor de criză, la care România trebuie să se alinieze pe deplin. Obiectivul este ca

România să fie o țară sigură și ordonată, iar acest lucru să fie resimțit de fiecare

cetățean, prin garantarea siguranței și protecției acestuia și a bunurilor sale.

II. 11 teme majore de dezbatere și consens național

Ca președinte mediator și integrator, dar implicat direct și ferm în construcția

unei Românii cu adevărat occidentale, voi propune întregii clase politice și societății

românești câteva mari teme de dezbatere, în jurul cărora să putem genera un acord cât

mai larg. Acestea ar putea deveni pilonii pe care se articulează un nou proiect de țară, cu

Page 32: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

32

obiective naționale la care să se raporteze toate guvernele și toți decidenții politici, indiferent

de identitatea lor ideologică sau de alternanțele la putere.

Încercările similare din trecut de a realiza așa-numite „pacte”, pe sănătate și educație

spre exemplu, de la nivelul instituției prezidențiale au eșuat pentru că au fost mai mult gesturi

politice decât acorduri naționale și pentru că nu au fost scoase din sfera conflictului politic și

personal. Cred că în astfel de chestiuni extrem de serioase nu ar trebui să vorbim despre

persoana președintelui care inițiază un asemenea acord, nici despre persoana prim-

ministrului, nici despre cine își impune punctul de vedere sau cine punctează electoral, ci

despre cetățeni și despre obiective naționale pe termen lung.

Modul de exercitare a funcției prezidențiale în ultimii 10 ani a conținut germenii

conflictului inclusiv în raport cu asemenea domenii, care ar fi trebuit să fie, de fapt, veritabile

punți de dialog și acord larg la nivelul clasei politice. Modelul de președinte pe care îl propun

României presupune tocmai capacitatea de a media și de a integra puncte de vedere diferite

pe teme de interes public general, dar și abnegație și determinare în respectarea acordurilor

odată încheiate.

După ani de zile în care conflictul și dezbinarea socială au făcut parte din cotidian, în

care a fost mai ușor să distrugi decât să construiești, un asemenea demers nu este facil și va fi

probabil întâmpinat cu întrebări, îndoieli și prudență. Ca președinte, însă, îmi voi asuma

responsabilitatea de a schimba regulile jocului și de a deschide acest drum care înseamnă o

transformare a practicilor predominante în politică. Cred că și în România se poate, că un

asemenea demers este fezabil și că putem înlocui conflictul și spectacolul steril cu dialogul și

dezbaterea pe teme naționale.

De aceea, în cadrul viziunii mele asupra instituției prezidențiale, am ales să fac referire

nu doar la domeniile strategice în care președintele are atribuții constituționale directe și nu

doar la chestiunile fundamentale de politică generală, ci propun 11 asemenea mari teme

naționale, la a căror dezbatere voi chema întreaga clasă politică.

1. Educația ca resursă de performanță a României

Premisa fundamentală de la care pornesc în abordarea domeniului educației este aceea

că o societate nu poate fi, pe termen mediu sau lung, mai bună decât sistemul său de

educaţie. O societate, o națiune poate să fie performantă sau neperformantă în funcție de

sistemul său de educație, care are, în realitate, cel mai mare impact asupra viitorului unei

națiuni.

Nu există niciun alt sistem care poate să schimbe starea lucrurilor atât de profund.

Viziunea ROMÂNIEI LUCRULUI BINE FĂCUT este indiscutabil legată de viziunea unui sistem de

educațional performant, care poate fi privit drept cea mai mare șansă pe care o avem pentru a

face România performantă.

Page 33: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

33

Ca Președinte al României, am convingerea că putem să devenim efectiv un „tigru al

Europei”, în același sens în care au apărut „tigrii din Asia” care îşi bazează pe educație şi

disciplină în societate creşterea și dezvoltarea.

Vreau să afirm un lucru foarte direct și deschis: un sistem educațional performant nu

poate să fie nici creat, nici perpetuat şi nici să producă rezultate decât peste mai multe

generații. De aceea, o abordare serioasă trebuie să pornească de la o decizie luată consensual

și asumată pe termen lung cel puțin de către partidele relevante, cu privire la construcția unui

asemenea sistem.

România nu a beneficiat în ultimii ani de un sistem de educație performant, nici măcar

de un sistem de educație care să permită continuarea unui anumit nivel la care se ajunsese în

anii ’70 - ’80. Desigur, putem discuta realizările acelui sistem, dar el produsese un nivel de

cultură general acceptat şi apreciat.

Există, în lume, exemple de țări care şi-au neglijat sistemul educațional şi au pierdut

din competitivitate şi altele care au înțeles această nevoie şi, fără a avea alte resurse la

dispoziție, au devenit extrem de performante.

În momentul de față, avem câțiva indicatori care arată că sistemul nostru educațional

este prost conceput. Rezultatele catastrofale de la bacalaureat sunt expresia unui învățământ

preuniversitar fundamental greşit structurat, care lasă fără direcție jumătate dintr-o generație.

Creșterea calității și performanței unui sistem educațional presupune, pe de-o parte, o

motivație imediată și, pe de altă parte, o perspectivă îndelungată, pornind de la un obiectiv.

Trebuie să vedem, evident, care este obiectivul nostru pe termen lung, unde vrem să ajungem?

Vrem să avem generații pregătite pentru a deveni muncitori forestieri sau vrem să avem

generații educate pentru a transforma România într-o țară a tehnologiei moderne? Avem

atâtea exemple că potențialul uman este unul de excepție, încât cred că este o crimă să nu poți

utiliza această importantă resursă. Este suficient să ne uităm la tinerii noștri olimpici și apoi

să vedem câți dintre ei rămân în țară pentru a contribui la progresul nostru general.

În viziunea mea, un sistem performant presupune:

- un segment preuniversitar suficient de consistent, dar nu bazat exclusiv pe

acumulare de informații, ci pe o formulă duală care îmbină în mod creativ teoria cu practica și

care oferă opțiuni diferite de ieșire în funcție de abilități și competențe;

- un segment universitar în care se acumulează masiv competențe și care

permite în mod real specializarea într-un domeniu, ce poate fi apoi urmată de o

hiperspecializare;

- corelarea cu cercetarea. Crearea unui sistem foarte performant care să ducă

România în zona de înalte tehnologii poate să funcționeze numai dacă, în paralel, se

desfășoară o activitate de cercetare foarte serioasă. Despărțirea educației de cercetare este o

greşeală fundamentală. Ele trebuie să fie corelate;

- încurajarea educației continue. Fără a încuraja un proces de educație continuă, pe

toată durata vieții profesionale, nu se poate asigura adaptarea la nevoile unei piețe a muncii

Page 34: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

34

tot mai dinamice și asigurarea eficienței în fața creșterii competiției în plan regional și

internațional.

România poate să devină un pol al înaltei tehnologii în Europa. Acest lucru presupune,

în afară de un nivel general mai bun, o specializare şi o hiperspecializare. Specializarea se

poate obține, de regulă, introducând un sistem educațional de tip dual: teorie îmbinată cu

practică, urmată de separarea celor două ramuri, astfel încât elevii să poată opta dacă doresc

să se îndrepte spre o meserie sau dacă vor să-și continue studiile spre o zonă teoretică sau de

hiperspecializare.

Cea mai drastică pierdere de competitivitate am înregistrat-o la nivel universitar, unde,

din puține universități, dar cu un nivel de multe ori foarte rezonabil pe care l-am avut încă în

anii ’70 şi în anii ’80, s-a ajuns la o multitudine de instituții de învățământ superior, dar care,

într-o măsură mare, sunt doar „furnizoare de diplome” şi nu generatoare de educație de nivel

universitar şi de competențe, conform criteriilor de la Bologna.

În opinia mea, este nevoie de o reechilibrare a țintelor pe care le avem în raport cu

învățământul și de adaptarea acestuia la cerințele unei societăți moderne. În România,

încercăm încă să punem accentul pe pregătirea din sistemul preuniversitar și pe acumularea

de informații din toate domeniile, în timp ce învățământul superior nu furnizează destule

competențe și abilități. În schimb, în societățile occidentale învățământul preuniversitar

oferă un nivel mediu de cunoștințe și libertate de opțiune, iar acumularea de

competențe și specializarea provine dintr-un mediu universitar cu exigențe crescute.

Desigur, este de discutat și despre statutul dascălilor în societate. Nu poți să ai un corp

profesoral performant dacă nu ai o remunerație corespunzătoare. Nu poți să aştepți de la un

profesor din mediul preuniversitar să fie foarte performant fără să fie remunerat decent. Dar

acestea sunt lucruri cunoscute deja de toată lumea. Trebuie să conştientizăm faptul că a

construi un sistem de educație performant reprezintă un lucru extrem de scump, însă este o

investiție în viitor, fără de care o națiune nu poate progresa și performa.

Dacă vrem să avem o educație performantă, trebuie să recunoaştem că am greşit şi să

începem să reconstruim întreg sistemul. Ca Președinte al României, îmi propun să organizez o

asemenea dezbatere națională. Dacă reuşim să fundamentăm o analiză serioasă şi dacă ne

vom propune ținte clare, atunci vom putea să schimbăm sistemul suficient de mult. Însă, din

experiența mea, doresc să evidențiez un aspect: schimbările în sistemul de educație nu se pot

măsura în luni sau în ani. Dacă reușim să-l așezăm pe baze funcționale, efectul se va vedea

peste câteva generații. Dacă vom obține rezultate foarte bune, în 20 de ani, ROMÂNIA

LUCRULUI BINE FĂCUT poate să se transforme dintr-o țară importatoare de know-how şi de

înaltă tehnologie, într-o țară exportatoare, un veritabil hub regional de înaltă tehnologie.

În lumea modernă a globalizării, orice produs se poate cumpăra, dar educația nu.

Educația se poate cumpăra pentru un individ sau pentru un grup de indivizi, dar nu se poate

cumpăra pentru o națiune. Resursa umană rămâne în continuare cheia reuşitei unei națiuni.

De aceea, este nevoie de acest efort, de a defini un sistem propriu și performant de educație.

Page 35: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

35

Educația va fi o prioritate a mandatului meu de președinte.

2. Investiția în sănătate – o investiție în viitor

Deși considerat invariabil drept prioritate, domeniul sănătății nu s-a bucurat de o

gestionare unitară în timp. Absența unui cadru strategic stabil a făcut ca sectorul serviciilor de

sănătate să fie afectat de schimbările politice frecvente. A lipsit în toți acești ani o abordare

coerentă și un acord asupra modului în care vrem să arate sistemul sanitar din România pe

termen lung, dincolo de granițele politicului. România are nevoie de punerea în aplicare

cât mai rapidă a unei strategii naționale de sănătate care să privească investiția în

sănătate ca pe o investiție în viitor, în vigoarea, energia și, implicit, prosperitatea

națiunii.

Ca președinte, voi insista ca sănătatea să fie tratată ca un factor cheie de dezvoltare, ca

o resursă pe termen lung și nu ca o povară. O națiune cu oameni care au probleme de sănătate

din ce în ce mai diverse, cu un sistem sanitar nemulțumitor, incapabil să răspundă nevoilor de

sănătate și ineficient din punctul de vedere al cheltuirii banilor publici nu poate fi o națiune

sănătoasă, cu speranță și nici cu adevărat prosperă. Îmbunătățirea stării de sănătate a

populației, care se va reflecta în creșterea speranței de viață, prevenirea și reducerea

îmbolnăvirilor, va avea un impact economic și social semnificativ. Investiția în sănătate

înseamnă investiția în educație pentru sănătate, în resursele umane și în

infrastructura sanitară.

În ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, pacientul va fi cu adevărat în centrul

sistemului, va știi clar care îi sunt drepturile, ce servicii primește pentru ceea ce plătește,

iar personalul medical va fi tratat cu respect și salarizat pe măsură. În ROMÂNIA LUCRULUI

BINE FĂCUT, banii publici, și așa insuficienți, nu vor mai fi risipiți pe servicii ineficiente, ci vor

fi direcționați corect, în așa fel încât problemele de sănătate să fie rezolvate cât mai aproape

de pacient și în modul cel mai eficient din punctul de vedere al costurilor. În ROMÂNIA

LUCRULUI BINE FĂCUT, spitalele vor avea un management performant, nu politizat. În

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, vor funcționa două principii fundamentale: medicina bazată

pe dovezi și sănătate în toate politicile.

Regulile jocului trebuie schimbate profund și în sistemul sanitar.

Ca mediator între factorii de decizie din sfera sănătății publice și societate,

Președintele României este dator să cunoască marile probleme de sănătate publică și felul în

care decidenții politici răspund la acestea. Ca un principiu fundamental, consider că

prevenția trebuie să fie preocuparea zero în abordarea asupra sănătății publice.

Pornesc de la convingerea că înțelegerea și conștientizarea importanței prevenției încă din

copilărie, educația pentru sănătate și adoptarea unor comportamente și a unui stil de viață

sănătos vor avea, pe termen lung, un impact major asupra îmbunătățirii stării de sănătate și

Page 36: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

36

creșterii speranței de viață în România. În societatea modernă, cele mai răspândite boli (boli

cardiovasculare și cerebrovasculare, diabetul, unele forme de cancer) sunt evitabile prin

prevenție. De aceea, voi încuraja crearea unui amplu proiect național de educație în scopul

prevenției, care să aducă la un loc reprezentanții autorităților cu responsabilități conexe din

domeniile sănătății, muncii și protecției sociale, alimentației, educației, ai organizațiilor

nonguvernamentale specifice, ai asociațiilor profesionale ale personalului medical și care să

beneficieze de un capitol de finanțare separat, cu proiecție multianuală.

O schimbare de abordare este necesară și în relația pacientului cu sistemul

sanitar, precum și în interiorul sistemului sanitar. De-a lungul anilor, sistemul de sănătate

s-a dezvoltat în mod dezechilibrat. Accesarea lui la nivel spitalicesc - trecând peste medicina

de familie și de ambulator de specialitate - a devenit o practică frecventă. Creșterea de la an la

an a fondurilor alocate spitalelor nu s-a reflectat direct proporțional în creșterea calității

serviciilor medicale sau îmbunătățirea stării de sănătate. Dimpotrivă, din rațiuni economice și

administrative, s-a preferat de multe ori tratarea în spitalizare continuă a cazurilor ce puteau

fi rezolvate în ambulatoriul de specialitate sau prin spitalizare de zi, ceea ce a condus inclusiv

la o cheltuire ineficientă a banilor publici.

În absența regândirii raportului între componentele sistemului, a restabilirii traseului

firesc al pacienților (medicină primară - medicină ambulatorie de specialitate – spital) și a

unor măsuri de reorganizare fundamentală, simpla creștere a finanțării nu va putea rezolva

problema de fond. În acest moment, sistemul sanitar din România riscă să trateze un număr

mai mic de pacienți cu bani din ce în ce mai mulți.

De aceea, consider că principalele direcții de reformă a sistemului sanitar ar trebui să

vizeze:

- echilibrarea componentelor sistemului sanitar, în sensul creşterii volumului şi calității

serviciilor medicale acordate în sectorul medicinei de familie şi de ambulator;

- acordarea de servicii medicale atât prin pachetul de bază, cât și printr-un pachet

suplimentar din asigurări private. Una din dezbaterile necesare va trebui să se refere la

asigurările private de sănătate și caracterul lor;

- profesionalizarea managementului spitalelor şi asigurarea unui cadru normativ flexibil

atât pentru personalul medical, cât şi pentru funcționarea spitalelor. Vor trebui găsite

răspunsuri consensuale la întrebările privitoare la statutul personalului medical, dar și al

unităților sanitare;

- redarea demnității profesiei medicale, susținerea medicilor și personalului medical de a

își desfășura activitatea în condiții decente, susținerea tinerilor medici de a râmăne în țară

prin creșterea salarizării și valorizarea lor profesională și socială;

- descentralizarea unor activități către comunitățile locale sau către structuri ale

Ministerului Sănătății în scopul creşterii responsabilităților şi monitorizării realizării

obiectivelor, dar şi implicării autorităților locale în medicina comunitară şi şcolară;

Page 37: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

37

- controlul utilizării fondurilor publice în tot sistemul sanitar prin informatizarea acestuia,

prin revizuirea cadrului normativ privind controlul şi auditul, listele de medicamente

compensate, prețurile la medicamente etc.;

- perfecționarea activității colegiilor profesionale, a relațiilor cu asociațiile de pacienți,

sindicate, a creşterii procesului de transparență a deciziilor privitoare la sistemul sanitar.

În fine, este nevoie și de o schimbare de abordare la nivel politic în raport cu domeniul

sănătății. Prioritatea acordată sănătății trebuie să se reflecte într-o creștere a

finanțării de la bugetul de stat. Dar aceasta trebuie însoțită de instituirea unor

mecanisme legislative, de management, de control și sancțiune, care să constituie

garanția că banii publici sunt cheltuiți în mod corect și eficient.

Ca președinte, voi așeza la masă toți actorii politici și voi propune acceptarea de către

toate forțele politice a unei proiecții bugetare pe termen lung, în care prioritatea pentru

sănătate să fie concretizată prin alocarea a 6% din PIB, indiferent de componența politică

a cabinetului sau de configurația Parlamentului. În paralel, voi susține crearea unui Plan de

investiții și achiziții în sănătate, care să aibă ca scop modernizarea infrastructurii sanitare,

dotarea cu aparatură și tehnologii medicale noi, dezvoltarea sistemului național de urgență

integrat, extinderea serviciilor de telemedicină și extinderea utilizării de soluții IT în sănătate.

3. Economia liberală: competitivitate şi prosperitate

România se află, în prezent, în fața unei opțiuni fundamentale pentru şansele sale de

dezvoltare. Într-un context dominat incertitudini şi dezechilibre, nu doar economice, ci și

sociale și politice, este limpede că modernizarea României necesită nu doar paşi imediați, de

politică economică şi reformă instituțională, ci și construirea unui nou model de dezvoltare

economică, axat pe pilonii durabili ai competitivității economice, din perspectiva propriilor

atuuri şi oportunități.

După 25 de ani de tranziție sinuoasă, de aderare europeană și post-aderare, România

este, în prezent, împovărată de multiple deficite de competitivitate, a căror împletire reduce

șansele unei convergențe economice rapide cu țările dezvoltate ale UE.

Economia românească pare construită, în continuare, prin şi în jurul bugetului

statului. Este o stare de fapt profundă, structurală, care explică de ce cetățenii așteaptă ca atât

de multe lucruri să vină de la stat sau, oricum, prin intermediul statului.

În ciuda aderării europene, România nu pare să fi făcut încă saltul la o economie de

piață reală, modernă, similară țărilor dezvoltate, care să ne aducă prosperitatea și viața

demnă mult aşteptate. Cultura economiei de piață încă este departe de a atinge “masa critică”

atât de necesară unei economii performante, iar una din cauze este legată direct de faptul că

Page 38: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

38

statul ține să fie în centrul vieții românilor, și nu oricum, ci prin centralizare, clientele politice,

dar și prin politici și instituții care exersează, în continuare, reflexe socialiste.

Trebuie să răsplătim munca şi să stopăm risipa banilor publici către diverse

interese de scurtă durată ori populiste. Prezența României în UE nu este suficientă pentru

ca românii să trăiască bine, în pofida diverselor slogane. Să trăim bine în economia de piață

înseamnă, înainte de toate, să muncim bine. Avem nevoie să înțelegem această idee simplă,

căci, altfel, rămân doar vorbe din şansele noastre de dezvoltare.

Pentru ca România să renască, trebuie să renască filosofia lucrului bine făcut,

adică munca productivă. Esențială este redefinirea ierarhiei valorilor, adică a ansamblului de

norme, reguli, idealuri, interese și atitudini sociale.

▪ Liberalismul economic - libertate, prosperitate

Prosperitatea nu poate fi, în esenţă, decât marca liberalismului şi a economiei de

piaţă. După un sfert de veac de tranziție, a cărei menire era să lase în urmă comunismul și

socialismul, cu toate defectele sale economice și morale, ale căror efecte, din nefericire, le

simțim și azi, şansa modernității pentru România este legată intrinsec de politicile de dreapta,

de liberalismul economic. A fi liberali nu înseamnă apartenența la un partid, ci atașamentul la

anumite valori. A fi liberali înseamnă să respectăm și să încurajăm, deopotrivă, orice inițiativă

legitimă, orice act creator de valoare, căci bunăstarea oamenilor este și trebuie să fie

întruchiparea acțiunilor lor, iar satisfacția lucrului bine făcut trebuie să existe în orice

domeniu, fie că vorbim de muncă salariată, antreprenoriat sau voluntariat.

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT se construiește în România oamenilor liberi,

care, la rândul său, este România statului de drept. Libertatea individuală este cea

consfințită de domnia legii, iar oamenii au libertate atunci când se pot bucura pe deplin de

proprietatea asupra roadelor muncii lor legitime. Cu cât legea este mai fragilă și arbitrariul

statului mai mare, cu atât proprietatea este mai fragilă și forța sa economică este mai redusă.

În viziunea liberalismului, modernizarea României se bazează pe cinci dimensiuni

fundamentale:

1) garantarea proprietății, deoarece dreptul la proprietate este instituția vitală a

libertății și a economiei de piață, atunci când proprietatea este obținută legitim şi prin

respectarea legii;

2) libertatea economică, susținerea inițiativei private şi asigurarea competiţiei

corecte, care sunt cele mai eficiente mijloace de creare durabilă a prosperității, prin

antreprenoriat și muncă productivă, nu prin mecanisme sociale specifice statului asistențial

care asigură, în fapt, minimul necesar traiului;

Page 39: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

39

3) industria competitivă şi agricultura modernă, care să creeze valoare adăugată,

pentru ca românii să aibă locuri de muncă, stabile şi bine remunerate;

4) protejarea avuției naționale, prin valorificarea inteligentă a potențialului de

resurse naturale, în condiții lipsite de riscuri pentru mediul natural;

5) politici și sisteme publice sustenabile, astfel încât între stat și cetățean să existe

exigențele unui parteneriat, cu drepturi și obligații reciproce, care să însemne acces liber şi

egal la educație, sănătate, muncă etc., pentru a oferi românilor o viață demnă.

În centrul tuturor preocupărilor noastre este individul, cetățeanul, cu drepturile și

libertățile sale. În viziunea dreptei românești, fiecare persoană contează în egală măsură, căci

dreapta nu-și propune să egalizeze și să uniformizeze indivizii așa cum fac doctrinele de

stânga. Cetățeanul este reperul ultim al oricărei schimbări sociale, căci societatea nu este o

masă amorfă, ci înseamnă indivizi și cooperare socială între aceștia, iar progresul societății

vine odată cu progresul fiecărei persoane.

Liberalismul și politicile economice de dreapta vor conduce la dezvoltarea clasei

de mijloc în România, aceasta fiind coloana vertebrală a unei națiuni și cel mai

elocvent criteriu de prosperitate a unei societăți. Potrivit unor studii, numai circa 10%

dintre cetățenii români pot fi asimilați clasei de mijloc, în timp ce această importantă

categorie socială reprezintă – așa cum este firesc – majoritatea în națiunile dezvoltate. O clasă

de mijloc puternică și extinsă este și soluția pentru reducerea dezechilibrelor sociale,

căci cea mai durabilă protecție socială o face tocmai creșterea economică sănătoasă.

Atât în economie, cât și în societate, statul aflat în slujba cetățenilor este cel care

guvernează prin strategii economice și politici publice pentru bunăstarea tuturor, nu doar

pentru birocrația statală sau pentru diverse grupuri de interese ce gravitează în jurul unor

politicieni, care au “căpușat” clientelar statul și intervin în procesele de decizie publică.

În ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, politicile publice vor fi protejate față de orice

ingerințe sau partizanate, astfel încât în ansamblul deciziilor de importanță strategică sau

tactică să guverneze exclusiv logica interesului național și a interesului cetățeanului.

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT presupune implementarea conceptului de bună guvernare.

A guverna bine înseamnă a guverna în interesul națiunii, iar conceptul de bună

guvernare este legat de principiile liberale: a nu face discriminare, prin politici care dau

avantaje unora și dezavantaje altora, a nu stabili taxe și impozite pentru anumite grupuri de

persoane, iar subvenții pentru altele.

Deși militează pentru egalitate, politica de stânga este una a privilegiilor și

discriminării: într-un fel îi tratează pe salariați și altfel pe patroni, într-un fel pe investitorii

autohtoni și altfel pe cei străini, într-un fel pe cei mai nevoiași și altfel pe cei mai puțin

nevoiași. Prin politici selective și redistribuirea avuției, stânga politică susține, de fapt,

egalitarismul și nu egalitatea (de șanse).

Page 40: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

40

Aşa cum, în economia de piață, întreprinzătorii sunt în slujba consumatorilor

serviciilor lor, tot aşa, într-o democrație respectabilă, politicienii şi organismele statului

trebuie să lucreze în slujba cetățenilor.

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT presupune ca statul să fie la dispoziția

oamenilor, și nu oamenii să fie la dispoziția statului.

Modelul liberal de dezvoltare: convergență economică și modernizare instituțională

După 1990, paradigma dezvoltării economice a fost relativizată - dacă nu chiar

subordonată - de paradigma democrației politice. În pofida progreselor rapide impuse de

noile exigențe democratice, tranziția economică a consemnat totuși ezitări, eșecuri, amânări,

deturnări de la scopul inițial, nefiind rezolvate problemele structurale și instituționale ale

economiei românești.

România a exersat succesiv, aproape ciclic, diferite politici de creștere economică, însă

niciodată o strategie pentru dezvoltare economică, un model de dezvoltare axat pe

principiile liberalismului și pe pilonii competitivității economice. Construirea unui

proiect de țară pentru România europeană din viitorul apropiat înseamnă să putem privi în

viitorul mai îndepărtat, astfel încât țintele economice și instituționale să fie mijloacele și nu

scopurile modernizării României.

Astăzi, România se află în fața unei noi etape, a treia etapă, de consacrare a unor

schimbări esențiale în istoria post-decembristă. Momentul devenirii noastre istorice este

foarte important, pentru că:

- în primul rând, tranziția a consemnat transformări instituționale majore “în litera”

economiei de piață, dar și rezistență la schimbare “în spiritul” acesteia;

- în al doilea rând, aderarea europeană a generat următorul val de schimbare

instituțională cu traiect predefinit. Însă, prin ea însăși, aderarea europeană asigură doar

cadrul, nu și ingredientele prosperității economice;

- în al treilea rând, etapa actuală, de post-aderare, este cea care deschide cu adevărat

dezideratul convergenței economice, ceea ce reclamă o opțiune fundamentală asupra

oportunităților de dezvoltare ale României.

România prosperă nu poate fi decât rezultatul unui model liberal de dezvoltare,

ancorat puternic în instituțiile economiei de piață, bazat pe surse sustenabile de

dezvoltare care aduc valoare adăugată, valorifică oportunităţi şi generează avantaje

competitive pentru România.

În acest sens, modelul liberal de dezvoltare este modelul competitivității

economice, care rezultă din îmbinarea a două paradigme cumulative:

1) paradigma economică pro-activă, ca paradigmă a relansării şi creşterii economice

sănătoase, pe fondul reformelor de creștere a competitivității;

Page 41: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

41

2) paradigma modernizării instituționale, ca paradigmă a exigențelor instituționale

comunitare, în conformitate cu valorile politice şi culturale europene.

În esență, ambele paradigme marchează convergent regândirea rolului statului, prin

restrângerea prezenţei sale în economie şi întărirea prezenței sale instituționale, prin

rolul său definitoriu de garant al drepturilor constituţionale, al echităţii şi al bunei

funcţionări a economiei de piaţă. Numai astfel, în ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT vom

obține dezvoltarea unui sector privat puternic, autonom față de puterile politice, capabil să

genereze prosperitate şi să dinamizeze inclusiv reformele din sfera sectorului public.

Acest cadru economic-instituțional indică direcțiile strategice ale modelului liberal de

dezvoltare: model economic centrat pe investiții şi competitivitate, fonduri europene şi

dezvoltarea infrastructurii, dezvoltare regională şi administrație publică centrată pe cetățean

și modernizarea sistemelor publice: educație, sănătate, pensii. România nu-și mai poate

permite să mai întrețină ineficiența, nici în termeni financiari, nici instituționali. Prioritatea

absolută a ROMÂNIEI LUCRULUI BINE FĂCUT trebuie să fie stimularea actorilor

economici performanţi, care aşteaptă de la stat un semnal pozitiv, unul în favoarea

performanței economice, a iniţiativei private, a unei dezvoltări durabile.

Obiectivul fundamental al convergenței economice nu poate fi deplin fructificat în

absența celui de-al doilea deziderat: maturizarea și modernizarea instituțională. Acesta

înseamnă că, în etapa post-aderare, România trebuie să găsească forța de a părăsi ciclul

„politicilor asistate”, cu puseuri reformiste ancorate fie financiar-internațional, fie

instituțional-european. Cred că a venit cu adevărat vremea maturității, a schimbărilor de

paradigmă și a reformelor duse la capăt.

Poate că, în acest sens, cea mai importantă probă este aderarea României la zona

euro, care trebuie să însemne, pentru anii următori, o adevărată ancoră pentru

disciplinarea politicilor economice, pentru predictibilitate și accelerarea creșterii

economice. Odată așezată pe culoarul monedei unice, economia României va fi „forțată” să își

însușească rapid și mult mai profund lecția esențială a competitivității, pentru consolidarea

convergenței.

În privința convergenței economice reale, România se găsește în prezent la cca. 54%

față de media PIB real/locuitor (exprimat prin puterea de cumpărare), cu prognoze favorabile

de a atinge cca. 65% din media europeană la orizontul adoptării euro. Însă prognozele

economice tocmai ce au fost bulversate, la mijlocul acestui an, după două trimestre

consecutive de scădere economică. Abia în 2014, și numai prin stoparea proaspetei „recesiuni

tehnice”, avem șansa de a reveni la nivelul PIB real din 2008. Față de acum 6 ani, practic

România a bătut pasul pe loc în privința performanțelor economice reale.

O creștere economică bazată pe competitivitate va fi o creștere sănătoasă,

sustenabilă, care se va vedea nu doar în statistici, ci mai ales în bunăstarea vieții de zi

cu zi a oamenilor. ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT va aduce românilor prosperitate reală și

durabilă, nu o creștere fantomatică, bazată pe explozia consumului pe termen scurt sau pe

Page 42: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

42

aportul exclusiv al expansiunii bugetare, prin cercul vicios al deficitului bugetar și datoriei

publice.

Primul semn de responsabilitate pentru dezvoltarea ROMÂNIEI LUCRULUI BINE

FĂCUT este să renunțăm la capcana politicilor prociclice. Pe de o parte, să nu mai facem

deficite bugetare în anii de boom economic, așa cum a fost cazul deficitelor record din anii

de dinaintea crizei. Pe de altă parte, să nu introducem impozite în anii de criză sau atunci

când economia își caută culoarul relansării și al consolidării, așa cum este cazul

impozitelor și accizelor recent introduse.

În această etapă post-aderare, voi susține strategiile prin care România va avansa

consistent pe calea convergenței economice reale, odată ce criteriul major al tuturor

politicilor publice va deveni competitivitatea.

În clasamentul competitivității globale, România încă deține poziții dintre cele

mai dezavantajoase pentru: impozitarea muncii și efectele impozitării asupra investițiilor,

rata de cuprindere în educația primară, risipa banilor publici, discreționarism guvernamental,

corupția și încrederea publică în politicieni, dar și capacitatea de a ne păstra în țară talentele

profesionale. Doar România și Bulgaria fac parte din stadiul 2 de dezvoltare, cea bazată pe

eficiență, în timp ce majoritatea țărilor din Europa Centrală și de Est sunt în stadiul de

tranziție către dezvoltarea bazată pe inovare.

Devine astfel limpede că modelul de dezvoltare al ROMÂNIEI LUCRULUI BINE FĂCUT

trebuie să însemne mai multă economie de piață, politici publice stimulative, care să genereze

acumulare de capital și investiții, locuri de muncă productive și antreprenoriat inovativ,

capital uman performant și tehnologie avansată, instituții de calitate pentru mediul de afaceri,

dar și cât mai puține bariere administrative și birocratice în calea liberei inițiative, a activității

economice în general.

Economia liberală, economia afacerilor: pilonii modelului de dezvoltare

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT va fi competitivă odată ce vom îmbunătăți

calitatea instituțională a mediului de afaceri. În ecuația competitivității, contează în mod

esențial anumiți factori instituționali și administrativi care afectează funcționarea mediului de

afaceri: birocrația, corupția, ușurința de a iniția sau de a închide o afacere, reglementările

fiscale și economice. Economia liberală este economia afacerilor, iar soluțiile trebuie

căutate în susținerea mediului de afaceri, a capitalului românesc, a întreprinderilor

mici și mijlocii. Aici este sursa adevărată a locurilor de muncă pe care românii le așteaptă,

locuri de muncă stabile și bine plătite, care să extindă rapid clasa de mijloc.

Calitatea instituțională a mediului de afaceri comportă încă decalaje majore în

comparație cu țările UE, în special în privința a trei factori instituționali: protejarea

proprietății, corupția și plata impozitelor. După cicluri întregi de declarații și probe reformiste,

Page 43: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

43

România este în continuare o campioană europeană în privința birocrației şi a costurilor cu

actele și autorizațiile administrative.

În ultimii 10 ani, Codul Fiscal a fost modificat de peste 100 de ori, iar regimul juridic al

investițiilor străine directe a suferit 15 schimbări.

Așa cum corect invocă mediul de afaceri, performanța economică necesită reguli

bune pe termen lung, adică predictibilitate fiscală și legislativă. În absența acestor

condiții elementare, întreprinzătorii nu pot planifica nimic, nici formarea capitalului, nici

investițiile și crearea de noi locuri de muncă, iar economia stă în blocaj și pierde oportunități,

în așteptarea unor vremuri mai bune.

Consider că industria și energia trebuie să devină vectori constanți ai

competitivității economiei României, prin investiții susținute și mediu concurențial.

O politică industrială coerentă trebuie să facă din industria românească un veritabil actor

european. „O politică industrială pentru era globalizării”, conform Strategiei Europa 2020,

înseamnă abordarea întregului lanț valoric, de la infrastructură şi materii prime până la

serviciile post-vânzare, pentru a obține un sistem industrial puternic și inovativ, diversificat şi

competitiv. În același timp, printr-o strategie energetică ambițioasă, una reală - nu doar

clamată - ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT are toate atuurile pentru a deveni un veritabil pol

energetic regional. Dacă vom fructifica toate oportunitățile economice și geostrategice,

inclusiv prin diversificarea surselor, țara noastră se poate plasa durabil și eficient pe harta

energetică regională.

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT înseamnă și agricultură performantă, care

necesită, de asemenea, industrializare, capitalizare și competitivitate. România nu-şi mai

permite greşeli în defavoarea fermierului român. Nu este suficient să conştientizăm faptul că

avem un potențial agricol imens, ci trebuie să valorificăm în mod real acest avantaj, și nu doar

conjunctural, în funcție de starea vremii, ci ca sursă constantă de creștere economică. În

viziunea mea, dezvoltarea agriculturii înseamnă scoaterea agricultorului român din

agricultura de subzistență, care trebuie să devină o afacere ca toate celelalte. Prin capitalizare,

agricultorul român își va putea dezvolta potențialul de adevărat fermier european.

Industrializarea agriculturii este esențială pentru echilibrarea balanței

ocupării forței de muncă. Decalajele de competitivitate ale României sunt evidente fie și

numai dacă invocăm decalajele de structură economică. Suntem pe primul loc în privința

populației ocupate în agricultură din UE și suntem pe ultimele locuri în ceea ce privește

populația ocupată în sfera serviciilor. Așadar, în legătură cu piața muncii, suntem încă departe

de a fi parcurs ajustările în direcția unei structuri economice competitive.

Absorbția fondurilor europene trebuie să fie prioritatea zero a oricărei

guvernări. O economie lipsită de capital este obligată să fructifice șansele dezvoltării

durabile cu bani europeni. În această privință, ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT nu are doar

datoria de a înzestra contabil bugetul cu fonduri de cofinanțare pentru proiectele europene, ci

Page 44: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

44

să creeze capacitate instituțională și administrativă pentru ca proiectele de dezvoltare să fie

concretizate financiar și economic.

Dezvoltarea pieței de capital și a sistemului financiar, în general, este o altă

direcție strategică a modelului liberal de dezvoltare, una menită să mobilizeze

capitalul investițional și să asigure accesul eficient și facil al investitorilor străini la

piața locală. Actualmente, piața de capital din România rămâne una dintre cele mai reduse

din UE. Tocmai în acest sens, consider o prioritate înlăturarea tuturor barierelor ce inhibă

dezvoltarea pieței de capital. De exemplu, prin reclasificarea pieței de capital din România de

la piață de frontieră la piață emergentă, s-ar obține beneficii certe în materie de capital și

investiții.

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT își va dezvolta infrastructura financiară

necesară susținerii IMM-urilor. În ultimă instanță, nu banii sunt problema, ci calitatea

politicilor prin care urmărim atragerea lor.

Consider că politica economică trebuie să se facă în primul rând pentru economie,

adică pentru cetățeni și nu pentru politicieni (pentru câștigurile electorale ale acestora).

4. Viziunea fiscal-bugetară: regândirea relației dintre stat și cetățean

Filosofia finanțelor publice este, în prezent, în flagrantă contradicție cu principiile

dezvoltării economice sănătoase. Calitatea de contribuabil a ajuns să fie sinonimă doar cu

aceea de plătitor de taxe și impozite, oricât de multe și de apăsătoare uneori, fără ca

cetățeanul să simtă că este și beneficiar al sistemelor publice. Când acest sentiment

ajunge să predomine în relația dintre contribuabil și stat, devine clar de ce economia

subterană și corolarul său fiscal, evaziunea, tind să devină regula – de supraviețuire uneori –

care erodează treptat și subtil calitatea și sustenabilitatea sistemelor publice.

În viziunea mea, soluțiile nu trebuie căutate în afara sistemului fiscal, ci tocmai

înăuntrul lui, și nu prin transformarea contribuabililor în ținte fiscale, ci prin prisma

unei noi abordări a relației dintre stat și contribuabil, una clădită pe principiile unui

parteneriat fiscal, ceea ce reclamă de fapt regândirea întregului sistem fiscal-bugetar pe

criterii de transparență și corectitudine reciproce. Statul la coadă pentru plata impozitelor

este, încă, cel mai trist indiciu al funcționării unui sistem fiscal în care contribuabilii nu au fost

niciodată parteneri egali ai statului, ci mai degrabă subordonații ori clienții birocrației fiscale

și ai tratamentului discreționar.

În ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, a fi contribuabil nu înseamnă a avea doar

obligații fiscale către stat, ci a avea dreptul legitim de a pretinde de la stat

corectitudine, tratament egal, eficiență și chibzuință în cheltuirea banilor publici,

adică bună guvernare, în general.

Page 45: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

45

În dimensiunea sa fiscal-bugetară, modelul liberal de dezvoltare a ROMÂNIEI

LUCRULUI BINE FĂCUT este ancorat în principii precum:

- competitivitate fiscală: impozitarea redusă și simplificată trebuie să redevină

atuul fiscal al României, pentru a atrage din nou atenția investitorilor străini, pentru a

susține capitalul românesc și crearea de noi locuri de muncă. Nevoile bugetare mai mari

nu trebuie să însemne impozite mai mari, ci dimpotrivă, trebuie urmărite prin îmbunătățirea

eficienței fiscale, prin simplificare și creșterea colectării. România competitivă fiscal în UE

înseamnă convergență rapidă în planul prosperității economice;

- echitate și corectitudine: tratamentul fiscal egal și universal este definitoriu pentru

viziunea noastră liberală. Cota unică este soluția justă, corectă și care a dat rezultate în

economia românească. Echitate în politica fiscală nu înseamnă unități de măsură diferite

pentru contribuabili diferiți, așa cum stau lucrurile în viziunea fiscală a stângii;

- disciplină fiscală și bugetară: întărirea guvernanței fiscale și reducerea deciziei

discreționare în politicile fiscal-bugetare sunt esențiale pentru creșterea eficienței sistemului

fiscal. În acest sens, creşterea colectării veniturilor bugetare şi creşterea calității cheltuielilor

publice trebuie să aducă transparență, simplificare, costuri mai mici cu funcționarea

sistemului fiscal, costuri de conformare pentru contribuabili și de administrare fiscală din

partea statului.

Acestea sunt principiile esențiale care oferă coerență strategiilor și politicilor fiscal-

bugetare. În definitiv, coerența sistemului fiscal transmite la rândul său coerență și

predictibilitate în întreg sistemul economic.

În calitate de Președinte al României, voi încerca să conving Guvernul că nu

politica bugetară trebuie să conducă politica fiscală (așa cum, din păcate, se întâmplă în

prezent), că nu trebuie să introducem impozite după cât dorește să cheltuiască ministerul

Bugetului, ca să descoperim, ulterior, că nici nu poate să o facă. În viziunea mea, politica

fiscală nu trebuie proiectată din perspectiva maximizării încasărilor la bugetul de stat.

În ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, statul nu trebuie să facă doar ceea ce îi

permite cadrul fiscal-bugetar, cu precădere în cazul unui cadru fiscal-bugetar rostogolit

inerțial de la un an la altul, fără viziune și priorități, ci să modifice cadrul fiscal-

bugetar potrivit oportunităților de dezvoltare economică. Este, în esență, o filosofie

simplă: nu modificăm obiectivele datorită instrumentelor care aparent ne încorsetează, ci

adecvăm instrumentele astfel încât să ne atingem mai bine obiectivele.

Schimbarea filozofiei fiscal-bugetare înseamnă a face din bugetul statului un suport al

dezvoltării, dar nu în sensul trivial al simplei expansiunii bugetare, ci pe baza priorităților și

oportunităților indicate de pilonii competitivității economice.

În planul politicii bugetare, creșterea calității cheltuielilor publice reclamă

transparență, în primul rând, dar și o construcție bugetară axată pe criterii de oportunitate,

prioritate și eficiență. ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT își poate așeza sistemul

cheltuielilor publice pe proiecte și programe, în baza unor criterii clare de

Page 46: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

46

performanță, dar și pe bugete multianuale, pentru o viziune de investiții pe termen

lung. Consider că este imperativă prioritizarea temeinică a programelor publice, în funcție de

relevanța lor pentru cetățeni, astfel încât românii să simtă că bugetul statului nu reflectă

doar agende politice, ci și nevoile lor și ale comunităților lor, iar guvernul nu este un

simplu trezorier care, discreționar, taie și împarte felii din „plăcinta bugetară”.

În planul politicii fiscale și din perspectiva competitivității, România are de rezolvat

numeroase carențe instituționale, de la dificultățile de a plăti impozitele și până la

neajunsurile administrării sistemului fiscal, de la povara fiscală asupra muncii și până la

evaziunea sistemică. În prezent, România înregistrează cel mai scăzut grad de

conformare voluntară în plan fiscal dintre țările UE. Este însă limpede că această

degradare a relației stat - contribuabil inhibă grav competitivitatea fiscală a economiei

românești și, totodată, șansele noastre de dezvoltare.

Prin cota unică de 16%, România beneficiază încă de competitivitate fiscală în raport

cu cele mai multe din țările UE. În schimb, impozitarea muncii este cea mai importantă povară

pentru crearea de noi locuri de muncă. Potrivit Global Competitiveness Report, România se

găsește pe poziția 140 din toate cele 144 de țări în privința efectelor depresive ale taxării

asupra stimulentelor de a munci. În România, salariile sunt mici, în timp ce costurile cu forța

de muncă sunt mari. Acesta este paradoxul unei poveri fiscale asupra muncii aproape

sufocante.

În același timp, cota de TVA de 24% pare aproape o invitație deschisă la

evaziune fiscală și un obstacol dintre cele mai serioase în calea consumului. Potrivit

Comisiei Europene, România este pe primul loc în UE privind evaziunea fiscală prin

neplata TVA. Este pe deplin explicabil, mai ales în condițiile în care 22 de țări ale UE au TVA

mai mic decât România. Probabil că cea mai nefastă combinație fiscal-bugetară pentru

România este dată de cota crescută de TVA și slaba capacitate de control și administrare

fiscală.

În planul politicilor de relaxare fiscală și în perspectiva apropiată a guvernării dreptei

românești, pentru mine, reprezintă o prioritate absolută revenirea TVA la 19%, întrucât

relaxarea fiscală va duce nu doar la îmbunătățirea colectării veniturilor și a

sustenabilității finanțelor publice, ci mai cu seamă la creșterea economiei și a

nivelului de trai al românilor.

5. Agricultură performantă și dezvoltarea satului românesc

România a făcut pași importanți în spațiul integrării europene, însă agricultura și satul

românesc au resimțit cele mai modeste progrese, căci saltul spre modernizare încă întârzie să

apară. În această privință, în care agricultura și problemele satului românesc aproape că par

îngemănate, România are nevoie de o viziune integrată, care să formuleze priorități și direcții

Page 47: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

47

de dezvoltare. După un sfert de secol de reforme și miliarde de euro cheltuiți, prosperitatea

întârzie să apară în satul românesc. El încă mai reprezintă o a doua Românie, desprinsă parcă

din alt secol, dominată de sărăcie şi dependentă cvasitotal de asistența statului. Satul

românesc va renaște însă nu doar odată cu agricultura, pentru că satul trebuie să

însemne și altceva, adică mici industrii, ferme familiale, oamenii cu viziune şi iniţiativă,

întreprinzători rurali capabili să utilizeze tehnologii performante, să dezvolte

avantajele competitive pe care România le are în acest sector.

În viziunea dreptei românești, modernizarea sectorului agro-rural este de interes

național. Pentru ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, reformarea exploatațiilor agricole,

modernizarea spațiului rural şi deblocarea potențialului său economic, precum și

simplificarea administrativă constituie direcții clare care vor aduce și beneficiile așteptate. Nu

este suficient să conştientizăm că avem un potențial agricol imens, ci trebuie să facem ca

agricultorul român să devină un pion important în arhitectura economiei românești. Este

vitală transfomarea agriculturii româneşti într-un motor de creştere economică, prin

crearea de locuri de muncă pentru populaţia din mediul rural și prin susținerea

performanței și a veniturilor agricultorilor.

Pasul esențial care ar urni agricultura pe calea modernizării europene este rezolvarea

durabilă a problemei proprietății. Performanța economică a agriculturii românești va

crește proporțional cu consolidarea regimului de proprietate funciară. ROMÂNIA

LUCRULUI BINE FĂCUT începe cu definirea și recunoașterea clară a proprietății, care să ofere

oamenilor stimulente economice și perspective de dezvoltare.

În concepția mea, nu structura polarizată a proprietății funciare a constituit obstacolul

major în dezvoltarea agriculturii, ci lipsa voinței politice de a clarifica legislativ, la timp şi în

mod neutru, dreptul de proprietate. Din această cauză, s-a întârziat procesul natural de creare

a piețelor în acest domeniu, de la cea a creditării, la cea a asigurărilor, a garanțiilor funciare

etc., iar agricultura a devenit eficientă aproape doar în privința marilor ferme. Tocmai de

aceea avem nevoie să încurajăm, într-un cadru instituțional tranparent, cooperarea

fermierilor și a proprietarilor de terenuri agricole.

Pentru o agricultură performantă, lucrările de cadastru trebuie finalizate cu

celeritate. În această privință, autoritățile locale trebuie să aibă un rol determinant, nu doar

în a urgenta procedurile birocratice legate de reglementarea proprietății, ci și în implicarea

pentru rezolvarea eficientă a litigiilor privind proprietatea. În același timp, politica agrară nu

trebuie să interfereze cu piața funciară, ci să elimine excesul de reglementare și birocratizare.

ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT înseamnă, în mod necesar, un cadru legislativ care să

reglementeze piața funciară într-o formă coerentă, unitară și simplificată.

Odată cu rezolvarea contextului instituțional de reglementare și proprietate, atunci

piața, cadrul competitiv și performanțele economice vor deveni factorii definitorii care vor

optimiza raporturile dintre mica și marea exploatație agricolă. În ROMÂNIA LUCRULUI BINE

FĂCUT, mica exploatație agricolă trebuie să înceteze a mai fi doar mijloc informal de

Page 48: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

48

protecție socială, ci trebuie să genereze motivație economică și răsplată pe măsura

performanțelor comerciale.

Actualmente, populația ocupată în agricultura României reprezintă peste 29%,

comparativ cu o medie europeană de circa 5%, ceea ce ilustrează un imens dezechilibru

structural, precum și indiciul unei productivități a muncii foarte scăzute. În același timp,

importante suprafețe agricole rămân încă necultivate, în timp ce pe piața națională, europeană

şi mondială cererea de produse alimentare crește în continuare. Va fi foarte greu de susținut

pe viitor, atât din punct de vedere politic, cât şi economic, o asemenea situație care nu

încurajează cultivarea terenurilor agricole și mai ales gruparea lor în parcele atractive și

eficiente din punct de vedere economic.

Un asemenea cerc vicios atrage atenția asupra adevăratei priorități investiționale:

industrializarea agriculturii și modernizarea infrastructurii rurale, astfel încât și

agricultura românească să poată deveni o afacere profitabilă în condiții civilizate.

În viziunea mea, cred că se cuvine să ne concentrăm atenția asupra potențialului

exploatațiilor familiale de tip comercial. Este indispensabilă crearea și dezvoltarea unei

infrastructuri de piață moderne, în deplin acord cu modelul european, dar adaptată eficient la

specificul gospodăriei țărăneşti. Trebuie să folosim resursele din cercetare pentru crearea

unor modele de funcționare locală a piețelor, având ca punct de pornire centrele de

tranzacționare existente. Astfel, vom putea configura un sistem național eficient, dinamic şi

adaptat specificităților locale pentru colectarea şi depozitarea produselor din gospodăriile

țărăneşti.

În ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, o agricultură performantă necesită adaptarea la

condițiile dinamice ale Politicii Agricole Comune. România trebuie să se armonizeze în funcție

de Politica Agricolă Comună, însă într-o manieră benefică intereselor românești, astfel încât

activitatea fermierului român să devină competitivă, iar dezvoltarea spațiului rural să devină

reală și durabilă.

Agricultura performantă în România necesită sisteme moderne de irigații. În

această privință, este absolut necesară modernizarea infrastructurii de irigații din fonduri

structurale în perioada 2014-2020. În același timp, întreținerea sistemelor vechi este

costisitoare pe termen lung atât pentru agricultori, cât şi pentru stat, ceea ce conduce la

creşterea costurilor pentru agricultori. Tocmai de aceea, statul trebuie să sprijine, prin

toate tipurile de instrumente – fiscale, legislative, financiare – atragerea de investiții

majore în agricultură, căci competitivitatea agriculturii trebuie să se bazeze pe

capitalizare și acces facil al agricultorilor la finanțare.

România are nevoie de o poziție politică implicată în privința agriculturii, în legătură cu

șansele de dezvoltare competitivă ale agriculturii românești. La nivel european, avem

nevoie să apărăm și să promovăm interesele agriculturii românești, nu doar în legătură

cu noua concepție financiară a Politicii Agricole Comune, ci în orice privință care poate fi

Page 49: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

49

benefică fermierilor români. România dispune de întreg potențialul pentru a deveni una din

principalele forțe ale agriculturii europene.

România poate deveni numărul 1 în UE în privința agriculturii ecologice. Piața

europeană ne oferă largi oportunități, mai ales că produsele românești încep să fie

recunoscute și premiate la diverse târguri europene. Avem însă nevoie să dezvoltăm susținut

partea de procesare și comercializare, prin promovare continuă și inventivă. Agricultura

ecologică și produsele tradiționale merită să devină veritabile mărci înregistrate ale

performanțelor românești.

În perioada următoare, aferentă ciclului 2014-2020, agricultura trebuie să treacă la o

etapa superioară în dezvoltarea ei, prin revigorarea ramurilor procesatoare ale industriei

alimentare, prin sporirea competitivității economice a exploatațiilor familiale de tip comercial,

prin întărirea rolului organizațiilor profesionale și interprofesionale din sfera agro-alimentară,

prin refacerea lanțului valoric al activității economice din domeniul agriculturii și industriei

alimentare.

Prin implementarea Programului Național pentru Dezvoltare Rurală, dar și în contextul

unor ani agricoli buni, performanțele agriculturii s-au îmbunătățit treptat. Însă, la nivelul

satului românesc nu s-au simțit schimbări majore, progrese comparabile cu cele din

agricultură. Dimpotrivă chiar, calitatea vieții stagnează sau chiar este în scădere în mediul

rural, media de vârstă a oamenilor de la țară a crescut. Populația rurală a României are cea

mai ridicată pondere în totalul populației dintre toate țările UE, aproape 45%. Astăzi, aproape

60% din agricultori au vârste de peste 60 de ani și dețin peste 25% din terenul agricol al

României, ceea ce atrage atenția asupra unei probleme majore a politicii agricole românești

din perspectiva resurelor umane din spațiul rural. În multe locuri, câmpurile și lanurile sunt

mai frumoase și mai îngrijite decât satul românesc. De aceea, politica agricolă românească

trebuie să cuprindă și priorități dedicate satului românesc.

Satul românesc a fost întotdeauna un izvor de cultură şi civilizaţie, dar evoluțiile

economice și lipsa unei consecvențe a priorităților nu i-au permis să ţină pasul cu

ritmul modernizărilor actuale. În acest sens, investițiile în infrastructura rurală, de la

cea școlară și până la utilitățile publice, vor trebui să fie primul semn clar de

modernizare a satului românesc.

6. Cum răspundem la viitorul sistemului de pensii

Actualul sistem de pensii din România se confruntă cu câteva probleme majore, care

sunt cunoscute de ani buni, dar la care nu există încă răspunsuri coerente și general acceptate.

Din păcate, teama de a „nu mai putea plăti pensii” este adesea utilizată în discursul public din

Page 50: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

50

considerente electorale sau populiste, în locul unei abordări serioase și al unei proiecții de

viitor.

Există un set de realități care privesc sistemul de pensii și pe care suntem datori să le

luăm în calcul:

- raportul dintre salariați și pensionari, care devine din ce în ce mai disproporționat în

defavoarea salariaților, fapt ce determină o creștere a deficitului la bugetul asigurărilor

sociale. Acest raport disproporționat a fost accentuat de încurajarea pensionărilor anticipate,

ca modalitate de a rezolva problema lipsei locurilor de muncă;

- rata de ocupare în rândul pensionarilor din țara noastră este una dintre cele mai mici

din Uniunea Europeană;

- ponderea cheltuielilor cu pensiile (raportată la PIB) este una dintre cele mai mici din

UE;

- România se află în primele 5 state membre UE care vor cunoaşte cel mai rapid ritm de

îmbătrânire a populației în următoarele decenii, fapt ce are un impact extins din punct de

vedere bugetar, economic și social.

În afara unor măsuri punctuale care pot fi gândite pe termen scurt, în perspectiva

anilor ce vor urma, va trebui adoptată o decizie cu privire la modul în care arată

sistemul de pensii pentru a răspunde acestor probleme și pentru a acționa înainte ca el

să devină nesustenabil.

Ca Președinte al României, voi chema toate forțele politice să decidem împreună

viitorul sistemului de pensii. Spre exemplu, este important de stabilit ca obiectiv strategic

conservarea actualului sistem care se bazează pe principiul solidarității între generații, aşa-

numitul sistem pay-as-you-go (în care plata pensiilor este plătită din contribuțiile celor aflați

în muncă) sau trecerea la un sistem de conturi individuale de economisire prin investiții

prudențiale, centrat pe principiul contributivității, al responsabilității individuale şi al definirii

şi garantării beneficiilor.

De asemenea, în paralel cu sistemul public de pensii, voi solicita decidenților politici să-

și îndrepte atenția către alte formule de asigurare de venituri la bătrânețe și, după o dezbatere

amplă, să luăm de comun acord decizii.

Prima dintre ele se referă la întărirea încrederii participanţilor în sistemul de

pensii private obligatorii – pilonul II și lărgirea bazei participanților la acesta. Va trebui să

răspundem la mai multe provocări la acest capitol, printre care se numără:

- adoptarea legislației privind plata pensiilor obligatorii private;

- protejarea drepturilor participanților, prin reglementarea mai multor tipuri de tipuri

de fonduri de pensii administrate privat, pentru ca aderarea să se facă în condiții mai

transparente;

- adecvarea capitalului social al administratorilor fondurilor de pensii pentru

îndeplinirea cerințelor minime de solvabilitate;

Page 51: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

51

- compensarea diferențelor de rentabilitate sub rentabilitatea minimă, detalierea şi

diversificarea formelor de plată.

Pentru a lărgi baza participanților, va fi nevoie de modificări legislative, dar, pentru ca

ele să fie durabile, în beneficiul cetățenilor, și nu supuse arbitrariului schimbărilor politice, va

fi necesară o abordare consensuală.

Un al doilea subiect de dezbatere și decizie se referă la încurajarea pensiilor private

facultative – pilonul III, prin acordarea unui regim egal de deductibilități fiscale pentru

asigurările de viață plătite sub formă de pensie și posibilitatea diversificării portofoliului de

investiții.

Ca președinte, voi încuraja dezbaterea cu privire la introducerea unui sistem de

pensii ocupaţionale și a unui sistem de asigurări sociale pentru activităţi ocazionale.

Susțin introducerea sistemului facultativ de pensii ocupaționale, prin statutul profesional

şi/sau contractul colectiv de muncă aplicabil, bazat pe contribuția asiguratului și a

angajatorului, inclusiv a statului, acolo unde angajatorul este statul.

Vorbim despre beneficii definite, cu o componentă de asigurare de viață, pornind de la

specificul unor profesii sau domenii de activitate (sistemul de apărare, ordine publică, dar şi

profesii unde, prin negociere colectivă, se constituie o schemă de pensii, în vederea fidelizării

salariaților). În acest fel, sunt eliminate nedreptățile create beneficiarilor pensiilor speciale

din legea pensiilor publice şi pot fi stimulate pe termen lung profesiile cu grad mai mare de

uzură. De asemenea, având în vedere rata ocupării formale reduse în agricultură, dar şi în alte

sectoare de activitate – activități ziliere sau sezoniere, este necesară crearea unui sistem de

drepturi de asigurări sociale care să permită celor vizați accesul la servicii medicale, dar şi

drepturi de pensie publică administrată privat.

Gradul de dezvoltare a unei societăți este vizibil prin modul în care își tratează

pensionarii. Ca Președinte al României, consider că sistemul de pensii și preocuparea

pentru pensionari nu este nici o chestiune de ordin ideologic și nici una pentru care

este suficientă o gestionare curentă și o privire în prezent. La fel ca și în cazul celorlalte

mari sisteme publice, precum educația și sănătatea, problema sistemului de pensii trebuie

abordată pe termen lung. Ea îi privește, astăzi, deopotrivă pe cei care sunt beneficiari acum ai

sistemului de pensii, pe cei care sunt salariați, dar și generațiile mai tinere care vor fi cele mai

afectate de schimbările sociale și demografice. Trebuie să avem înțelepciunea de a lua acum

decizii ale căror efecte se vor vedea peste mai multe decenii, peste mai multe generații. Iar ca

Președinte al României, voi fi garantul luării acestor decizii în urma unor dezbateri și pe bază

de acord.

7. Infrastructura ca instrument al europenizării României

Page 52: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

52

Ca Președinte al României, îmi propun să construiesc o dezbatere și un consens pe

termen lung în ceea ce privește prioritățile infrastructurii naționale. Nu este acceptabil ca

aceste priorități să se schimbe de la o guvernare la alta, în funcție de interese conjuncturale

sau de presiuni locale, de miniștri nominalizați și de forța lor în guvernare, în timp ce

constatăm că au trecut 20 de ani fără un avans semnificativ în domeniul modernizării marii

infrastructuri. Am în vedere aici, în primul rând, sistemul național de autostrăzi și

aeroporturile.

Conectarea la Europa și la lumea occidentală nu înseamnă doar instituții politice

și apartenența la organisme internaționale, ci cunoaște o expresie practică în ceea ce

înseamnă infrastructura de transport. Construcția de autostrăzi, la fel ca reforma

sistemelor publice, face parte din setul de obiective și deziderate cărora li s-a recunoscut

mereu necesitatea în teorie, dar în cazul cărora s-a construit prea puțin în ultimii 25 de ani.

Absența unei infrastructuri funcționale, care să lege România de celelalte state europene, riscă

să lase țara noastră la periferia Uniunii Europene și reprezintă un impediment serios în

dezvoltare, atragerea de investiții, promovarea turismului și culturii etc.

România trebuie să-și stabilească prioritățile de infrastructură, pornind de la necesități

și ținând cont de sursele posibile de finanțare. În ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT,

kilometrii de autostradă nu rămân pe hârtie, ci sunt construiți, contractele sunt

încheiate corect, nu în detrimentul statului român, iar termenele de finalizare sunt

respectate. În ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, există opțiuni diverse de transport

accesibile și eficiente, nu costisitoare și în condiții de proastă calitate.

Voi solicita partidelor politice să convină asupra realizării și să-și asume un master

plan de transport pe o perioadă de 10 ani care ar trebui să cuprindă:

- construirea principalelor axe de autostrăzi ale României și o etapizare a acestora;

- realizarea unei linii feroviare de mare viteză pe teritoriul țării noastre;

- asigurarea unui transport aerian performant și accesibil, prin continuarea

implementării programelor strategice de dezvoltare aferente aeroporturilor în rețeaua de

transport europeană;

- dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de aeroporturi regionale;

- promovarea transportului maritim și pe căile navigabile interioare.

După ani de „inovații și căutări” care au lăsat România în urmă în comparație cu alte

state foste comuniste, va trebui să alegem un drum de urmat, care să răspundă realităților

românești și care să nu fie doar o opțiune politică de moment, ci una națională.

8. Reforma instituțiilor politice și administrative

Page 53: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

53

Misiunea mea, în calitate de viitor Președinte al României, ținând cont și de

calendarul electoral, este ca, în anul 2015, să relansez și să impulsionez finalizarea

dezbaterilor cu privire la schimbarea Constituției.

Desigur, modificarea Legii Fundamentale se află în sarcina Parlamentului, dar

președintele poate deveni un catalizator al reluării dezbaterii și al construcției unui dialog în

societate pe tema reformei constituționale. Ar fi total neserios ca acest proces să rămână

nefinalizat din considerente de echilibru strict politic, mai exact datorită faptului că la un

moment dat nu a mai existat o majoritate care să-l susțină. A fost, de asemenea, un semnal

negativ faptul că dezbaterea despre modificarea Constituției s-a centrat strict pe elemente

conjuncturale, cum ar fi procedura de desemnare a prim-ministrului sau raporturile dintre

Președinte și Guvern. Consider că ar fi fost elemente mult mai importante - care țin de

drepturi și libertăți, de raporturile corecte dintre stat și cetățean, de echilibrul între puterile

statului - ce trebuiau să se regăsească în noul proiect de Constituție. Îmi propun, ca Președinte

al României, să reinițiez această dezbatere, să construiesc consens și să mă asigur de

finalizarea ei până la debutul viitorului exercițiu parlamentar.

A doua temă importantă a anului 2015 privește reforma de fond a legislației

electorale, respectiv a sistemului de alegere a Camerei Deputaților, Senatului,

președinților de Consilii Județene și primarilor. România nu-și mai poate permite un nou

mandat parlamentar în condițiile în care actualul sistem electoral, profund distorsionat,

generează anomalii precum creșterea numărului de parlamentari, obținerea de mandate cu

un număr insignifiant de voturi și, în ultimă instanță, degradarea accentuată a încrederii

cetățenilor în instituțiile democrației reprezentative. Avem cu toții datoria unei analize atente

a sistemului electoral și a efectelor pe care acesta le-a produs în planul evoluției sau involuției

democratice. Avem datoria de a conveni asupra unei formule de sistem electoral care să

asigure reprezentativitate și care să fie durabilă în timp. Sistemul electoral nu poate fi

modificat odată la 4 ani din rațiuni populiste sau din interesele conjuncturale ale

actorilor politici care doresc să-și constituie, la un moment dat, avantaje în perspectiva

alegerilor.

Aceeași abordare trebuie să fie valabilă și în ceea ce privește mecanismele elective la

nivel local, în cazul primarilor sau al președinților de Consilii Județene. Trebuie să ne gândim

în ce măsură modificările succesive ale legislației au întărit reprezentativitatea locală și

controlul comunităților asupra administrației locale sau, dimpotrivă, au creat și consolidat

sisteme de relații feudale, clientelare, în detrimentul cetățenilor.

A treia temă privește modificarea legislației partidelor politice, atât în privința

condițiilor de înființare a unor noi formațiuni, cât și a finanțării acestora. S-a coagulat

un puternic curent de opinie în favoarea modificării legislației privind înființarea partidelor

politice, considerată prea restrictivă pentru cei care își doresc participarea la viața politică.

Legislația nu trebuie să fie o barieră în calea libertății de asociere. În ultimă instanță, votul

popular este acela care decide asupra viabilității unor structuri politice, și nu constrângerile

Page 54: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

54

legislative. Unii interpretează că aceste constrângeri au fost introduse pentru a prezerva un

anumit status quo la nivelul partidelor politice mari. Ca Președinte al României, doresc să

inițiez o asemenea dezbatere, considerând că libertatea de asociere trebuie garantată.

Finanțarea partidelor politice este o temă sensibilă a societății românești, la fel ca și

finanțarea campaniilor electorale. Deși există mecanisme de control instituite printr-o lege

modernă, adaptată realităților din societățile cu democrații avansate, aceste mecanisme nu au

fost niciodată activate. Orice observator avizat poate constata că între cheltuielile raportate

oficial de partide și costul vizibil al campaniilor electorale există discrepanțe enorme, fără ca

acestea să fie în mod real evaluate și sancționate. O discuție asupra acestei teme este absolut

necesară pentru sănătatea democrației românești.

Suspiciunile privind corupția electorală au fost prezente în toate campaniile electorale

trecute. Ca Președinte al României, voi genera o dezbatere asupra necesității stabilirii

unor limite financiare în ceea ce privește campaniile electorale. Cel puțin pentru

următoarele două cicluri electorale, avem nevoie, cred, de o legislație extrem de restrictivă,

care să stabilească foarte clar ce au sau ce nu au dreptul să facă partidele politice pentru a

câștiga votul alegătorilor. Dacă vom reduce substanțial cheltuielile reale ale campaniilor

electorale, dacă vom fixa maximal tipurile de cheltuieli care se pot face, avem oportunitatea ca

suspiciunea despre cumpărarea voturilor să nu mai greveze asupra imaginii democrației

românești.

În strânsă legătură cu aceasta, trebuie să reglementăm definitiv problema așa-

zisului turism electoral, respectiv a listelor electorale suplimentare. Este profund

incorect ca, la fiecare rundă de alegeri, condițiile de existență ale acestora să fie modificate în

funcție de interesele și calculele electorale ale partidelor aflate la putere. Ca Președinte al

României, voi invita partidele politice la un dialog pe această temă, solicitându-le

angajamentul de a ajunge la o reglementare pe termen lung care să elimine orice fel de

suspiciune asupra corectitudinii proceselor electorale. O societate democratică europeană nu

își poate permite ca asupra rezultatului alegerilor – adică asupra voinței cetățenilor - să

planeze întotdeauna suspiciuni.

O altă temă privește reglementarea votului românilor de pretutindeni. Comunitățile

românilor din afara granițelor susțin, pe bună dreptate, necesitatea introducerii unor

proceduri moderne care să le permită exercitarea dreptului de vot. Este vorba de votul prin

corespondență, dar și de votul electronic. Ca Președinte al României, cred că statul român

are datoria de a lua toate măsurile necesare pentru ca milioanele de români care

muncesc și trăiesc în afara granițelor să aibă toate condițiile pentru a-și exercita

dreptul fundamental la vot. Sunt în favoarea votului electronic și în favoarea votului

prin corespondență, în condițiile asigurării unei depline securități, astfel încât să nu existe

niciun fel de suspiciune asupra corectitudinii procesului electoral.

Un alt subiect subiect important al reformei politice privește relația dintre partide și

administrația publică. Din 4 în 4 ani, partidele „ocupă” efectiv administrația publică centrală și

Page 55: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

55

serviciile ei deconcentrate în județe prin numiri politice, dar desfășurate sub paravanul unei

legislații aparent legate de funcția publică. De fiecare dată, atunci când se schimbă culoarea

politică a guvernării, urmează un proces masiv de înlocuiri în administrația publică, însoțit de

conflicte. Acest proces ciclic perturbă funcționarea normală și eficientă a administrației din

România. Trebuie să punem capăt acestei ipocrizii, în care recomandarea politică este decisivă

la intrarea în sistemul administrativ, dar la ieșire toți funcționarii numiți politic își invocă, pe

de-o parte, competențele administrative, iar pe de altă parte, stabilitatea în funcție pe așa-

zisul principiu al depolitizării. Este limpede astăzi, după câteva alternanțe la putere, că

modelul administrativ pe care ni l-am propus, respectiv funcția publică independentă

dincolo de nivelul secretarilor de stat, este o ficțiune inoperantă în practică. Ca

președinte, îmi propun să organizez o dezbatere națională și un consens al forțelor politice pe

tema funcției publice în România.

În ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT trebuie să ajungem la un model rațional al

funcției publice care să aibă stabilitate și predictibilitate pe termen lung. Am în vedere

un model care să fie și aplicabil, nu doar inspirat teoretic de “rețete europene”, care să fie real

și profund, nu aparent. Dau un singur exemplu: nu putem îngroșa rândul corpului înalților

funcționari publici cu foști prefecți care, la momentul numirii lor, proveneau din structuri

politice. Obiectivul meu este ca, împreună cu toate partidele, să fixăm o departajare realistă

de la nivel național până la nivel local a funcțiilor numite politic (așa cum se întâmplă

în orice societate democratică) de funcțiile de carieră administrativă.

Cred că, dacă vom ajunge la un consens pe toate aceste teme care privesc reforma

instituțiilor politice și administrative, vom putea considera că am reașezat viața democratică a

României pe baze mai sănătoase pe termen mediu și lung.

9. Regionalizarea şi descentralizarea ca instrumente de modernizare şi

reducere a decalajelor

Ca Președinte al României, voi relua temele regionalizării și descentralizării. În 2014,

încercarea de a construi un mare proiect național pe tema regionalizării a eșuat, pe de-o parte

datorită destrămării alianței politice aflate la guvernare, pe de altă parte, ca urmare a unei

viziuni extrem de simplificatoare a actorilor implicați în acest proces. Dezbaterea asupra

regionalizării, atât cât a existat, s-a centrat mai degrabă în jurul unor proiecții politice și a

răspuns unor preocupări legate de împărțirea influenței diferitelor partide și grupuri în

administrațiile locale. Nu întâmplător, subiectele aflate în contradicție s-au rezumat la

numărul regiunilor, la posibilele lor capitale și la mecanismele de alegere a structurilor de

conducere regionale. Totul a culminat cu declanșarea unor controverse legate strict de

interese locale, cum ar fi jurisdicția asupra porturilor sau a poliției.

Page 56: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

56

Nu avem, până în momentul de față, o analiză realistă asupra consecințelor

descentralizării în România, proces care durează de 20 de ani. Este un proces pozitiv fără de

care, de exemplu, dezvoltarea unor orașe ca Sibiul, pe care l-am condus, nu s-ar fi putut

produce. Dar aceste evoluții pozitive nu au fost liniare la nivelul întregii Românii. În multe

locuri, descentralizarea financiară a însemnat mai degrabă adâncirea inegalităților de

dezvoltare, decât armonizarea la nivel regional sau național. Această temă merită un

proces de reflecție națională, proces pe care îl poate conduce Președintele României.

În același timp, discuția asupra procesului de regionalizare a pornit fără obiective și

evaluări foarte clare. S-au încetățenit câteva stereotipuri: de pildă, că regionalizarea este

cerută de Uniunea Europeană, ceea ce nu este adevărat, statele europene având modele

administrative diferite; sau că regionalizarea este condiția pentru o mai bună absorbție a

fondurilor europene, lucru care s-a demonstrat, de exemplu, în Polonia, dar care nu este

neapărat obligatoriu dacă regionalizarea nu este însoțită de politici publice consistente.

Până la urmă, totul s-a limitat la o dezbatere despre cine și cum își adjudecă beneficiile

politice ale unei reorganizări administrativ-teritoriale.

Ca Președinte al României, voi susține reluarea unei discuții serioase cu privire

la regionalizare și descentralizare. Actuala împărțire administrativ-teritorială a României

datează din perioada comunistă și transformările prin care a trecut nu i-au alterat fondul.

În ROMÂNIA LUCRULUI BINE FĂCUT, proiectul de regionalizare-descentralizare

reprezintă o nouă viziune asupra statului român şi a organizării administrativ

teritoriale, proces care presupune realizarea unui transfer structural de amploare de servicii

publice, competențe şi fonduri din subordinea autorităților centrale, reprezentate de guvern,

ministere şi agenții naționale, în subordinea autorităților locale, respectiv consilii regionale,

județene şi locale. Prin componenta de regionalizare, procesul necesită modificarea structurii

administrativ-teritoriale a țării prin înființarea regiunilor administrative. Ca urmare,

organizarea administrativă a statul român ar trece de la trei la patru nivele: (1) central; (2)

regional; (3) județean; (4) local.

Ținta acestui proces trebuie să fie, pe de-o parte, eliminarea decalajelor de dezvoltare,

iar pe de altă parte, determinarea unui efect de antrenare a întregii economii. Experiența mea

personală în administrație îmi arată că practica descentralizării din România nu are nimic de-

a face cu principiile dezvoltării regionale. Creşterea bugetelor locale a avut, însă, ca efect

investiții masive în infrastructura la nivel local, cum ar fi rețelele de apă şi canalizare şi

infrastructura rutieră. Deşi aceste investiții conduc la creşterea calității vieții locuitorilor din

zonele respective, efectul de antrenare asupra întregii economii este foarte slab, mai puțin de

7% din variația PIB pe locuitor fiind explicabilă prin această variabilă.

De asemenea, discuția asupra regionalizării și descentralizării nu va putea evita o

analiză în profunzime asupra structurii administrative a României. Ne place sau nu, în ultimii

ani s-a demonstrat lipsa de viabilitate a unor unități administrativ-teritoriale mici, temă de

discuție care va trebui să devină subiectul unui consens între partidele politice din România.

Page 57: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

57

10. Demografia – o provocare pe termen lung

Viitorul Președinte al României trebuie să abordeze o provocare pe termen lung

pentru națiunea noastră, o provocare despre care nu s-a vorbit în mod serios și

responsabil la nivelul clasei politice: reducerea dramatică a populaţiei țării noastre și

perspectiva accentuării acestui trend în următorii ani.

În cei 25 de ani de la Revoluție, populația a scăzut cu peste 3 milioane de locuitori, iar

efectele acestei realități sunt deja observabile și, într-un viitor deloc îndepărtat, vor deveni din

ce în ce mai pregnante. Dacă nimic nu se schimbă în abordarea acestei probleme și la nivelul

funcționării economiei și sistemelor publice în ansamblu, scenariul este unul pesimist, cu o

Românie ajunsă la jumătatea acestui secol la 14 milioane de locuitori, dintre care un sfert vor

avea peste 65 de ani.

Fenomenul declinului demografic a afectat în mare parte și statele occidentale

dezvoltate, fiind însă mai accentuat în țările foste comuniste, pe fondul șocurilor economice și

sociale ale tranziției. Chiar dacă nu există răspunsuri universal valabile cu privire la cauzele

acestui fenomen, ca națiune și societate, suntem datori să privim această problemă în

perspectivă.

Declinul populației va însemna scăderea abruptă a forței de muncă și va avea

consecințe economice majore. Creşterea productivității şi volumului investițiilor de capital

vor fi insuficiente, chiar și în cele mai optimiste scenarii, pentru a suplini reducerea numărului

de consumatori şi a forței de muncă. Ne vom confrunta cu un PIB în scădere, în ciuda oricăror

măsuri economice luate şi cu o presiune uriaşă asupra funcției sociale a statului, în special

asupra sistemelor de asigurări sociale. Nici modificările din sistemul de pensii nu vor fi

suficiente singure pentru a răspunde acestei realități.

Ca Președinte al României, consider că misiunea mea este să pun fundamentele unei

construcții durabile în timp și să las în urmă răspunsuri nu doar la problemele curente ale

societății, ci și la cele care vor afecta generațiile viitoare. Următorii 10 ani vor fi decisivi

pentru evoluția și istoria acestei națiuni. Astăzi și în următorul deceniu, de fapt, dăm

răspunsul la o întrebare crucială: vrem ca România să existe ca națiune puternică și prosperă

sau să rămână la periferia Europei? Depopularea ar fi, până la urmă, eşecul României, ca

proiect de țară.

Acesta este un viitor probabil, în condițiile lipsei de conștientizare și de acțiuni

concrete, dar nu este un viitor obligatoriu. Avem exemplele altor state, precum Franța, care s-

a confruntat cu o problemă demografică, dar care, printr-un set de politici coerente, a reușit

să-i răspundă cu succes în doar un deceniu și este, astăzi, singurul stat european care nu se

află în declin demografic. Așadar, se poate, există soluții. În esență, modelul francez a

presupus suport financiar, însă concentrat către familiile de salariați sau de condiție

Page 58: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

58

economică medie şi un pachet de servicii de suport pentru familiile cu copii (creşe, grădinițe,

îngrijirea copilului). Linia generală era scăderea costului de oportunitate de a avea un copil.

Orice demers de răspuns la problema demografică pornește de la recunoașterea şi

dezbaterea acesteia. Ca mediator între stat și societate, Preşedintele României este

personalitatea chemată în cel mai înalt grad să inițieze o asemenea dezbatere. Voi face acest

lucru pornind de la o viziune a unei politici sociale centrată pe copil şi văzută ca

investiţie în viitorul României.

Pentru orizontul anilor 2015-2020, voi propune spre dezbatere mai multe direcții de

acțiune. Prima dintre ele vizează ieşirea din mentalitatea de austeritate atunci când vine

vorba de concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului şi adoptarea unor măsuri

în acest sens care să nu descurajeze natalitatea.

A doua direcție urmăreşte creşterea accesului la servicii de grădiniţă şi creşă.

Putem avea în vedere inclusiv introducerea unor tichete pentru subvenționarea costului

acestor servicii, cu impact în bugetul gospodăriilor. În prezent, există asemenea tichete, dar

ele sunt suportate exclusiv de angajatori, în regim voluntar.

În al treilea rând, în perspectiva anului 2016, ca Preşedinte al României, voi propune

gândirea unui sistem de deduceri personale pentru persoanele fizice care realizează

venituri potrivit Codului Fiscal, ţintit pentru persoanele care au copii în îngrijire. Spre

deosebire de deducerile din prezent, cuantumul acestora trebuie să fie sesizabil în bugetul

individual sau al gospodăriei. Măsura este menită să sprijine natalitatea responsabilă.

În fine, consider că este necesară întărirea capacităţii de planificare strategică

privind politicile în domeniul populaţiei, prin care să fie gestionat riscul declinului

demografic. Aceasta presupune depăşirea paradigmei copilului ca subiect al acțiunii de

asistență socială (protecția copilului) sau de combatere a sărăciei. Voi propune un pact

naţional pe tema politicilor cu privire la copil şi populaţie, la care voi chema toate

forţele politice şi sociale.

Problema demografică este direct corelată cu abordarea pe care o avem în domeniul

economic, cu educația şi sănătatea, de aceea toate temele pe care le-am lansat în acest proiect

prezidențial converg într-o viziune unitară. Fără o clasă de mijloc puternică şi fără o economie

competitivă, fără o îmbunătățire a stării de sănătate a populației, fără o educație care să ofere

şanse de viitor, fără un sistem de pensii sustenabil, nu vom putea răspunde eficient acestei

provocări.

11. Parcursul european al Republicii Moldova ca prioritate națională

Ca Președinte al României, îmi propun să construiesc un consens politic și social

pentru a fixa ca prioritate națională parcursul european al Republicii Moldova, care a

Page 59: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

59

fost și va rămâne o temă majoră a României în context european. Comuniunea de limbă,

istorie, civilizație și cultură fac din relația României cu Republica Moldova un episod unic la

nivel european. Indiferent de culoarea politică a guvernării de la București, România are o

datorie față de cetățenii de dincolo de Prut, derivată tocmai din această relație specială.

Acordarea cetățeniei române pentru aceștia este consecința firească a unei asemenea asumări.

Un parteneriat strategic pentru aducerea Republicii Moldova în spațiul

european este, de aceea, un imperativ politic major. Toți președinții și toate guvernele

României au subliniat acest aspect, chiar dacă implementarea acestui deziderat a avut grade

diferite de succes.

Republica Moldova este grevată în parcursul ei european de așa numitul „conflict

înghețat” din Transnistria. Chiar dacă nu face parte din formatul „5 plus 2” de negocieri,

România va trebui să militeze pentru ca nicio variantă de soluționare a conflictului să nu

greveze asupra parcursului european al Republicii Moldova. Totodată, în negocierile privind

parcursul european al Chișinăului, obiectivul aderării la UE nu trebuie să fie pus în balanță cu

„dosarul transnistrean” și nici condiționat de acesta.

Drumul european al Republicii Moldova este încă lung, fără garanții formale de aderare

la UE, de aceea eforturile viitorului Președinte al României trebuie să fie susținute și

perseverente.

Există două tipuri de declarații publice privind Republica Moldova. Pe de-o parte,

angajamentul ferm al Bucureștiului de a sprijini Chișinăul în drumul său european iar, pe de

alta, ideea reunificării celor două state. Ar fi o eroare să le considerăm drept contradictorii.

Avem, în acest moment, ca proiect politic asumat unanim - Președinție, Guvern,

Parlament - ideea de sprijin european pentru Chișinău.

A pune „reunificarea” împotriva „integrării” e greșit și inutil. „Reunificarea” este

alternativa pe care doar Bucureștiul o poate oferi și doar Chișinăul o poate accepta și

beneficia de ea. Dacă cetățenii Republicii Moldova nu doresc reunificarea, nimeni nu îi

poate forța, iar dacă o doresc, nimeni nu îi poate opri să o facă. Aceasta este

consecința ultimă a relației speciale dintre cele două state.

Bătălia politică internă nu trebuie să împiedice elitele României să gândească relația cu

Republica Moldova, în perspectivă post- sau ne- electorală, mai cu seamă dacă parcursul

european al vecinilor de peste Prut se va încetini sau va fi blocat. La baza oricărui proiect

major trebuie să existe un consens care trebuie construit, la nivelul societății, al clasei politice,

al instituțiilor statului, Parlamentului etc. Președintele României va trebui să aibă un rol

determinant în acest proces.

Singurul proiect de țară al României care a reușit a fost desemnarea integrării

europene și euroatlantice ca obiectiv strategic național, iar reușita s-a datorat faptului că acest

consens a funcționat, fie și tacit, pe trei paliere:

- consens societal (societatea civilă sub impulsul Academiei Române);

- consens politic la nivel de partide;

Page 60: KLAUS IOHANNIS - evz.ro · adesea, nici importanța socială a activității prestate, stresul social ridicat, inexistența egalității de șanse sunt simptome ale deteriorării

60

- consens la nivelul instituțiilor fundamentale (Președinție, Guvern, Parlament etc.);

- instituționalizarea proiectului (construcție instituțională care să dureze mai mult

decât un ciclu electoral) și asumarea lui dincolo de culoarea de partid.

Aceasta a fost esența „Pactului de la Snagov”, inițiat și patronat la începutul anilor ‘90

de către Academia Română, semnat de toate partidele politice și asumat politic și social.

Decizia strategică de a urma calea integrării în NATO și UE a fost primul proiect de țară,

vizionar și coerent, al României democratice. Adoptat într-o conjunctură internațională

prielnică, el a fost, în mod categoric, produsul voinței politice bine cumpănite a societății

românești în ansamblul său. Existau și atunci tensiuni și animozități politice, dar s-a reușit

consensul în numele interesului național.

Atât timp cât nu se va declanșa un proces similar în privința raportării României la

Republica Moldova - poate tot sub egida Academiei Romane – ne putem aștepta ca

dezbaterile pe această temă să se desfășoare în continuare sub semnul improvizației.

Ca Președinte al României, nevoia de a construi un „nou Snagov” pentru

societatea românească va fi cadrul în care îmi voi asuma problematica Republicii

Moldova.

*

* *

Lucrul bine făcut înseamnă o Românie puternică.

Lucrul bine făcut înseamnă că viitorul Președinte al României trebuie să propună și să

găsească răspunsuri la temele pe care le-am enunțat mai sus. Ele privesc viitorul pe termen

mediu și lung al națiunii.

România nu va fi puternică și respectată dacă nu va avea un model propriu de

dezvoltare, un sistem educațional construit într-o viziune pe termen lung, un sistem de

sănătate performant, pensii sustenabile și dacă nu își va inversa tendințele demografice. Așa

văd eu exercițiul viitorului mandat de președinte.

Din păcate, o parte importantă a clasei politice pare astăzi atât de preocupată de

scandalul zilnic, de spectacolul mediatic și de calcule electorale pe termen scurt, încât pierde

din vedere asemenea lucruri, care sunt cu adevărat importante și care ne privesc pe noi toți.

De aceea, eu doresc un alt model de președinte, bazat pe seriozitate și respect, pe

competență și rezultate, un președinte care să impună o altă calitate a dezbaterii politice și

publice.


Recommended