Sergiu Palihovici, şeful Oficiului Teritorial Chi- şinău al Cancelariei de Stat, va solicita zilele acestea în instanţă să fie aplicat sechestrul asu- pra noului sediu al PCRM, din str. Armenească. Decizia a fost luată după ce preşedintele Partidu- lui Comuniştilor din Republica Moldova, Vladimir Voronin, a anunţat în cadrul unei conferinţe de presă că formaţiunea sa e în căutarea unui po- tenţial cumpărător pentru acest imobil. Fostul şef al statului a precizat că partidul nu îşi permite să se mute în acest sediu de lux din cauza creditelor şi datoriilor mari acumulate. MARŢI, 23 MARTIE 2010 ISNN 1857-0771 PRET: 3,00 LEI www.jurnal.md 16,82 ▼ 12,45 ▼ ANUL X, NUMĂRUL 20 (934) bilete de avion tel.: 806-806 mytravel ® >P2 Ghimpu se crede la modul serios singurul politician care „se gândeşte la popor”, un mesia basarabean, dorind să ne „salveze” cu orice preţ. PROBLEMA GHIMPU >P6 Comuniştii au distrus arhiva video de la MAI Sechestru pe noul sediu al PCRM ABUZ // În pofida prevederilor legale, CMC a atribuit în 2006, cu titlu gratuit, Partidului Comuniştilor un teren în valoare de 300.000 de dolari >P3 STRICT SECRET // Membrii Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar nu au acces la mai multe dosare din arhiva SIS şi MAI Foto: Elena Grozavu / Jurnal de Chişinău
Transcript
Sergiu Palihovici, şeful Oficiului Teritorial Chi-şinău al Cancelariei de Stat, va solicita zilele acestea în instanţă să fie aplicat sechestrul asu-pra noului sediu al PCRM, din str. Armenească. Decizia a fost luată după ce preşedintele Partidu-lui Comuniştilor din Republica Moldova, Vladimir Voronin, a anunţat în cadrul unei conferinţe de presă că formaţiunea sa e în căutarea unui po-tenţial cumpărător pentru acest imobil. Fostul şef al statului a precizat că partidul nu îşi permite să se mute în acest sediu de lux din cauza creditelor şi datoriilor mari acumulate.
MARŢI, 23 MARTIE 2010
ISNN 1857-0771PRET: 3,00 LEI
www.jurnal.md
16,82 ▼ 12,45 ▼
ANUL X, NUMĂRUL 20 (934)
bilete de avion tel.: 806-806
mytravel®
>P2
Ghimpu se crede la modul serios singurul politician care „se gândeşte la popor”, un mesia basarabean, dorind să ne „salveze” cu orice preţ.
PROBLEMA GHIMPU >P6
Comuniştii au distrus arhiva video de la MAI
Sechestru pe noul sediu al PCRMABUZ // În pofida prevederilor legale, CMC a atribuit în 2006,
cu titlu gratuit, Partidului Comuniştilor un teren în valoare de 300.000 de dolari
>P3
STRICT SECRET // Membrii Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimuluicomunist totalitar nu au acces lamai multe dosare din arhiva SIS şi MAI
Foto: Elena Grozavu / Jurnal de Chişinău
www.jurnal.md Marţi, 23 Martie 2010 Jurnal de Chişinãu 2 | Actualitate
este o publicaţie editată de JURNAL TRUST MEDIA
PREşEDINTE: Val Butnaru
Apare din 1999
Adresa redacţiei: str. Vlaicu Pârcălab 63, etaj 3, Centrul Skytower,
TIPAR: Tipografia “Prag-3”, str. Petricani 94/1, Chişinău, Republica Moldova
Comanda nr. 438
Arme grăitoare Emil Galaicu-Păun
Cel rătăcitAurelian SILVESTRU
De ce plânge clovnul? Vasile ROMANCIUC
Fata din prag(a) Tania DUMBRAVĂ
Grăuncioare de lumină Ion HADĂRCĂ
Monstru sacru Teo CHIRIAC
„În preajma revoluţiei” de C.Stere. Elemente de poetică a BildungsromanuluiVlad Caraman
Romanul ca lume post BABELiică Aliona GRATI
Sex & persetroica Constantin CHEIANU
Spaţii şi oglinzi Eugen LUNGU
Tema pentru acasă Nicolae DABIJA
Un elefant în vagonul-restaurant Ianoş ŢURCANU
Viaţa unei nopţi sau TotentanzClaudia PARTOLE
Vin chinezii Nicolae ESINENCU
Preşedintele juriuluiMircea V. Ciobanu
Nominalizările juriului pentru premiile Uniunii Scriitorilor pe anul 2009
Festivalul Filmului Francofon la Chişinău
Inaugurat sămbătă, cu proiecţia filmului „Concertul” semnat de regizorul român Radu Mi-hăileanu, Festivalul Filmului Francofon (ediţia a X-a) continuă la Centrul Cultural Odeon. Organi-zat în colaborare cu Alianţa Franceză din R. Mol-dova, Festivalul Filmului Francofon se desfăşoară la Chişinău în perioada 20-28 martie, programul acestuia include pelicule reprezentative pentru ci-nematigrafia franceză contemporană, relizate de regizorii Luc Jacquet , Ursula Meier, Radu Mihăi-leanu, Patrice Leconte, Alain Chabat, Dany Boon, Carine Tardieu, Jérôme Salle, Alexandra Leclère .
Astăzi vom putea urmări în cadrul festiva-lului filmele „Ridicule” şi „Fata tăiată în două”, mâine vor fi prezentate peliculele „Eu şi sora mea” şi „Largo Winch”. Joi, festivalul va conti-nua cu filmele „Bienvenue chez les ch-tis” şi „Că-pitanul Achab”, vineri vor fi proiectate peliculele „Didier” şi „În mintea mamei”, sâmbătă – „Aca-să” şi „Ridicule”, duminică – „Concertul” şi „Eu şi sora mea”. Producţiile cinematografice sunt proiectate la orele 17.30 şi 19.30.
Intrare liberăConstantin Cheianu
Comuniştii au distrus arhiva video a MAISTRICT SECRET // Membrii Comisiei pentru studierea şi aprecierea
regimului comunist totalitar nu au acces la mai multe dosare din arhiva SIS şi a MAI
Din cauza birocraţiei şi a impedimentelor legale, mem-brii Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar nu au acces la mai multe dosare din arhiva Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS) şi a Ministerului Afacerilor Interne (MAI). Preşedintele inte-rimar Mihai Ghimpu a solicitat zilele trecute Guvernului să desecretizeze, în regim de urgenţă, documentele din arhiva MAI şi SIS din anii 1940-1991. Vicepreşedintele comisiei sus-menţionate, Igor Caşu, susţine însă că acest demers nu e suficient. Pentru ca membrii comisiei să aibă acces la mai multe arhive e necesar să fie modificate în Parlament unele legi. Totuşi, Comisia pentru studie-rea şi aprecierea regimului comunist a adunat mai multe informaţii interesante.
Mariana RAŢĂ
Descoperiri curioase
Potrivit lui Igor Caşu, comisia, al cărei vicepreşedinte este, are acces de vreo trei luni la arhiva SIS-ului. Cu ajutorul dosarelor de acolo, istoricii au reuşit să afle mai multe lucruri interesante despre grupu-rile de rezistenţă antisovietică din RSSM şi despre cum erau vânaţi şi pedepsiţi reprezentanţii acestora.
„Din păcate, avem acces la rezumate seci despre ceea ce s-a întâmplat. Totuşi, am reuşit să aflăm detalii despre cum erau bru-iate posturile de radio străine BBC, Europa Liberă, Vocea Americii. Am găsit rapoarte despre necesitatea perfecţionării aparatajului de bru-iere pentru că în unele localităţi oamenii oricum recepţionau aceste posturi”, ne-a declarat Caşu. Isto-ricul susţine că au făcut rost şi de informaţii curioase despre răspân-direa afişelor cu caracter antiso-vietic şi operaţiunile KGB-ului de identificare şi pedepsire a autorilor acestor afişe.
Totuşi, potrivit lui Caşu, cea mai mare descoperire făcută de comisie după studierea arhivei de la SIS este că în RSSM existau trei grupuri de rezistenţă antisovietică: grupul naţional-moldovenilor (cel mai numeros – n.r.), grupul religios (format în mare parte din ehovişti
şi adventişti – n.r.) şi grupul evrei-lor din RSSM, învinuiţi de sionism.
Multe informaţii de la SIS au fost însă pierdute pentru totdeau-na. Caşu susţine că SIS le-a pus la dispoziţie registre ale documen-telor şi multe din aceste acte sunt distruse. „Au fost arse dosare din anii ‘74-’80 şi chiar documente de după proclamarea independenţei R. Moldova (din anii ‘92-’93). Aceste documente se referă în special la persoanele indezirabile regimu-lui sovietic şi la ordinele care se dădeau despre cum ar fi trebuit să se procedeze cu aceste persoane. A fost ars în totalitate un dosar care prezenta un raport intitulat în lim-ba rusă „Românofilî”, afirmă Caşu.
Mai multe dosare distruse
Oricât de straniu ar părea, dar SIS-ul nu le poate oferi membrilor comisiei acces la listele de deportaţi care au avut dosare la KGB şi asta pentru că, acum un an, majori-tatea comunistă din Parlament a votat Legea cu privire la datele cu caracter personal, prin care este interzisă divulgarea informaţiilor cu caracter personal. „SIS-ul se su-pune direct Legislativului, de aceea este nevoie ca deputaţii să adopte în Parlament modificări la această lege şi altele”, explică vicepreşedin-te comisiei.
Blocaj tehnic la MAI
Cât priveşte accesul la arhiva de la MAI, Caşu susţine că de aici nu pot fi obţinute dosarele cu ordi-nele venite de la Moscova pe timpul URSS, documentele ce se referă la supravegherea populaţiei şi la sta-rea de spirit din societate. „În acest caz nu e vorba despre impedimente legale. Blocajul e la nivel tehnic”, mai spune Caşu, precizând că cea mai bună cooperare au avut-o cu Arhiva organizaţiilor social-politi-ce, unde au avut acces nelimitat la toate dosarele de până în 1984 ale Partidului Comunist, cu excepţia aşa-numitei „mape speciale”.
Aceeaşi sursă ne-a declarat că până la 1 iunie comisia va reuşi să elaboreze un studiu privind apre-cierea istorică şi politico-juridică a regimului comunist totalitar, săp-tămâna viitoare urmând să înceapă redactarea textului studiului.
Comuniştii au distrusarhiva video de la MAI
Menţionăm că, la sfârşitul săptămânii trecute, preşedintele interimar Mihai Ghimpu a cerut Guvernului să desecretizeze urgent documentele din arhiva MAI şi SIS din anii 1940-1991.
Premierul Vlad Filat susţine însă că Executivul a declasificat de-ja toate actele emise până în 1985. Amintim că la şedinţa din 8 februa-rie 2010 comisia interdepartamen-tală pentru protecţia secretului de stat a decis declasificarea unor documente din perioada 1974-1984, care aparţin fostei arhive a Partidu-lui Comunist, actualmente Arhiva organizaţiilor social-politice.
Contactat de JURNAL, şeful centrului de presă de la MAI, Chiril Moţpan, ne-a declarat că nu ştie despre ce blocaj tehnic este vorba. „Am discutat personal cu dom-nul Taşcă, secretarul comisiei. Li s-au deschis dosarele. Ştiu că ei au cerut arhiva video din acei ani, de după război. Din păcate, noi nu avem o asemenea arhivă. La MAI se păstrează doar arhiva video din 2001 încoace, deşi chiar eu am lăsat o arhivă mare din anii ‘90”, ne-a declarat Moţpan, promiţând că va încerca să limpezească lucrurile.
Ieri, după-amiază, Ghimpu a avut o întâlnire cu directorul SIS şi conducerea comisiei pentru studierea şi aprecierea regimu-lui comunist pentru a clarifica situaţia. Preşedintele interimar a declarat pentru JURNAL că dacă se va constata că accesul la arhivă este îngrădit de prevederile legale, vor fi omise toate impedimentele.
Jurnal de Chişinãu Marţi, 23 Martie 2010 www.jurnal.md Realitatea | 3
Mult Stimată Doamnă Ambasador,
Suntem nevoiţi să vă aducem la cunoştinţă că la 15 martie 2010, în timpul unei acaparări forţate a pro-prietăţii, care ne aparţine legitim - hotelul “Chişinău” I.C.S. “First Hotel” S.R.L., de către un grup de persoane a căror identitate este cunoscută, acest act nelegitim a fost însoţit de insulte, ce purtau un caracter antisemit şi care au venit de la unii dintre acapa-ratori.
Agresorii au strigat la adresa pro-prietarilor hotelului: “Jidovilor, căraţi-vă în Sectorul Gaza!”.
Dovedind astfel clar că, în afa-ră de scopuri economice, agresorii urmăreau şi un alt ţel, şi anume acela de a călca în picioare demnitatea cetăţenilor de naţionalitate evreiască, precum şi de a umili întreaga comuni-tate evreiască din care facem parte şi Statul Israel.
Chiar dacă în ultimul timp în Republica Moldova acţiunile cu ca-racter antisemit nu au loc frecvent şi conducerea ţării acuză asemenea manifestări de xenofobie, după cum vedem, aici sunt persoane în parte şi chiar anumite formaţiuni sociale care
nu ezită să practice asemenea farse cinice, provocând astfel discordie în relaţiile dintre naţiunea majoritară şi celelalte etnii care locuiesc pe terito-riul republicii.
Această acaparare ilicită repre-zintă în sine o dovadă concludentă a ignorării normelor elementare de drept şi a celor morale, fapt ce creea-ză dubii în privinţa capacităţii auto-rităţilor locale de a asigura condiţii normale de activitate pe teritoriul Republicii Moldova a investitorilor străini, şi în special a celor evrei.
Vă rugăm să ne acordaţi sprijinul Dvs în apărarea afacerilor noastre, în îngrădirea şi protecţia noastră şi a altor întreprinzători evrei de aseme-nea atacuri.
Ne exprimăm speranţa că acest caz grav nu va fi trecut cu vederea şi va primi o notă corespunzătoare din partea autorităţilor Republicii Moldo-va şi Statului Israel.
Vă suntem recunoscători pentru atenţia pe care o acordaţi probleme-lor ce ne preocupă nu numai pe noi, ci şi întreaga diasporă evreiască.
Leonid Kilovatîi
22.03.10
Ambasadorului Extraordinar şi Plenipotenţiaral Statului Israel
în Ucraina şi Republica Moldova, Dnei Zina Kalai-Klaitman
Sechestru pe noul sediu al PCRMABUZ // În pofida prevederilor legale, CMC a atribuit în 2006, cu titlu gratuit,
Partidului Comuniştilor un teren în valoare de circa 300.000 de dolariSergiu Palihovici, şeful Ofi-ciului Teritorial Chişinău al Cancelariei de Stat, va solicita zilele acestea în instanţă să fie aplicat sechestrul asupra noului sediu al PCRM, din str. Armenească. Decizia a fost luată după ce preşedintele Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, Vladimir Voronin, a anunţat în cadrul unei conferinţe de presă că formaţiunea sa e în căutarea unui potenţial cumpărător pentru acest imobil. Fostul şef al statului a precizat că partidul nu îşi permite să se mute în acest sediu de lux din cauza creditelor şi datoriilor mari acumulate.
Teren în valoare de300.000 de dolari
Anterior, Sergiu Palihovici a de-pus o sesizare la Procuratura muni-cipală Chişinău prin care a solicitat să investigheze legalitatea atribui-rii Partidului Comuniştilor a aces-tui lot de teren. Pe moment Procu-ratura municipală investighează condiţiile în care terenul, cu supra-faţa de 2.000 de metri pătraţi, situat pe strada Armenească, a ajuns în posesia PCRM.
Terenul a fost atribuit PCRM de către Consiliul municipal Chişinău la 16 martie 2006. Reprezentantul Guvernului menţionează în sesi-zare că CMC s-a condus de preve-derile legislaţiei privind asociaţiile obşteşti, sub a căror incidenţă însă nu cad formaţiunile politice. Potri-vit lui Sergiu Palihovici, atribuirea terenului trebuia făcută exclusiv în bază de licitaţie publică.
Înainte, spaţiul cu pricina era un teren de fotbal al unei şcoli şi i-a fost dat iniţial în folosinţă gratuită PCRM, prin decizia din 16 martie
2006 a CMC, fiind votată de consili-erii comunişti şi creştin-democraţi. Ulterior, prin decizia din 22 ianua-rie 2009, CMC a acceptat vânzarea acestuia către PCRM ca teren afe-rent construcţiei, contra sumei de 407.557 de lei, deşi, potrivit unor ex-perţi preţul de piaţă era de aproape 300 mii de dolari.
Potrivit unei investigaţii a Cen-trului de Investigaţii Jurnalistice, PCRM a împrumutat pentru con-strucţia sediului peste 2,2 milioane de dolari de la Banca de Economii, în care statul deţinea pachetul ma-
joritar de acţiuni şi al cărei director, Grigore Gacikevici, a fost consilier municipal din partea PCRM.
Caz investigat de Procuratura municipală
Deşi Banca trebuia să cunoas-că scopul finanţării, termenele de rambursare, capacitatea financiară de plată a creditului, în 2007, când a fost contractat acesta, PCRM nu avea dreptul să aibă alte venituri decât cele obţinute din cotizaţiile
de membru: vânzarea materiale-lor de propagandă, desfăşurarea de festivaluri şi expoziţii. În acest caz, pentru achitarea creditului şi dobânzii, fiecare membru al PCRM trebuia să aibă venituri lunare de circa 700 de dolari, ceea ce nu era posibil. Procuratura municipală investighează acest caz urmând să stabilească legalitatea sau ilega-litatea deciziei CMC din 16 martie 2006.
Diana Gurschi, şefa Secţiei asis-tenţă juridică din cadrul Primăriei municipiului Chişinău, a declarat că juriştii din Primărie au înaintat mai multe demersuri în aceşti ani la Procuratura Generală, dar fără vre-un rezultat. „Ţinea de competenţa Inspecţiei de stat în construcţii să suspende lucrările de construcţie, atunci când acestea erau efectuate, ceea ce nu s-a făcut.
Prin semnarea de către Inspec-ţia de stat a procesului-verbal de recepţie finală a lucrărilor, acestei afaceri i s-a dat însă o formă lega-lă”, a spus ea. Jurista e de părere că, prin aplicarea sechestrului asu-pra imobilului, evaluarea preţului acestuia şi a prejudiciului cauzat prin cedarea celor circa 24 ari de teren în centrul capitalei, ar putea fi posibilă restituirea prejudiciului cauzat acum patru ani bugetului Primăriei.
Svetlana CorobCeanu
Foto: Elena Grozavu / Jurnal de Chişinău
www.jurnal.md Marţi, 23 Martie 2010 Jurnal de Chişinãu 4 | La marginea Europei
Proiectul noii Constituţii: limba română şi drept de votde la 16 ani?
Limba oficială a Republicii Moldova e româna, dreptul de vot – de la 16 ani, preşedin-tele e ales prin vot direct, iar Constituţia, învestită prin referendum. Acestea sunt principalele prevederi ale proiectului unei noi Consti-tuţii a Republicii Moldova, care a fost prezentat sâmbătă Comisiei pentru reformă con-stituţională de către experţii din grupul de lucru al comi-siei.
Potrivit preşedintelui gru-pului de lucru, doctorul în drept constituţional Victor Popa, pro-iectul noii Constituţii cuprinde 156 de articole, dintre care 80 sunt modificate, iar 31 – noi.
Printre cele mai importante prevederi ale proiectului noii Constituţii este statutul de repu-blică semiprezidenţială pentru Republica Moldova, alegerea şefului statului prin vot direct, de către popor, şi demiterea acestuia înainte de expirarea mandatului doar prin referen-dum, adoptarea Consituţiei prin referendum şi modificarea aces-teia atât prin referendum, cât şi de Parlament.
Totodată, potrivit proiectu-lui noii Constituţii, la funcţia de şef al statului vor putea candida persoane trecute de 40 de ani, iar la cea de deputat – persoane care au împlinit 21 de ani.
În ceea ce priveşte denumirea limbii oficiale a Republicii Mol-dova, membrii comisiei propun două variante: limba oficială este limba română sau limba oficială a Republicii Moldova se stabileşte prin lege organică.
Proiectul noii Constituţii prevede că persoanele vor avea drept de vot începând cu 16 ani, în timp ce maturitatea juridică va fi obţinută, în continuare, de la vârsta de 18 ani.
În privinţa organizării ad-ministrativ-teritoriale, Comisia pentru reforma constituţională nu a propus nimic, menţionând însă, în cadrul şedinţei, că după alegerile locale din anul viitor raioanele ar putea fi transfor-mate în sectoare, conduse de pretori.
Totuşi trebuie menţionat că aceasta nu este versiunea finală a proiectului noii Constituţii. Documentul urmează a fi discutat şi redactat de către deputaţii din Alianţa pentru Integrare Europea-nă mai întâi în cadrul Comisiei pentru reformă constituţională, iar apoi şi în comisiile din Parla-ment.
Proiectul noii Constituţii, în cazul în care aceasta va primi undă verde din partea Comisiei de la Veneţia şi apoi din partea Parla-mentului R. Moldova, va fi supus aprobării în cadrul unui referen-dum naţional care urmează a fi organizat până la 16 iunie curent. (Jurnal.md)
Poate ţi s-a spus de multe ori că nu există adevăr. Că nimeni nu l-a vă-zut, că nimeni nu-l poate arăta cu degetul. Că fiecare om îşi construieşte propriul adevăr, în funcţie de informaţiile pe care le are, de modul în care a fost educat, de lucrurile în care crede el şi cei din jurul lui.
Jurnal Trust Media îţi oferă şansa să afli adevărul. Participă la concur-sul „Recurs la adevăr”, expediază-ne pe adresa de e-mail [email protected] o mărturie text, foto, video sau audio a evenimentelor din 7 aprilie 2009 şi Jurnal Trust Media îţi va răsplăti adevărul cu un premiu.
Rezultatele concursului „Recurs la adevăr” vor fi anunţate pe data de 5 aprilie.
Intră pe http://scrie.jurnal.md ca să spui şi să afli adevărul.
Voronin, Greceanâi şi Gurbulea vor fi audiaţi de Comisia 7 aprilie Ex-preşedintele Vladimir Voronin, ex-prim-ministrul Zinaida Greceanâi, ex-procu-rorul general, Valeriu Gurbu-lea, sunt doar o parte dintre persoanele care au deţinut funcţii de conducere în tim-pul evenimentelor din aprilie 2009 şi care vor fi audiate de către Comisia parlamentară pentru elucidarea evenimen-telor din 7 aprilie.
Membrul Comisiei parlamen-tare, liberal-democratul Valeriu Ghileţchi, a comunicat pentru jur-nal.md că, dintre persoanele care
exercitau funcţii de răspundere la 7 aprilie, până în acest moment au fost audiaţi doar ex-ministrul de Interne, Gheorghe Papuc, şi fostul şef al Serviciului de Informaţii şi Securitate, Artur Reşetnicov.
Vor mai fi audiaţi: preşedinte-le interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, premierul Vlad Fi-lat, liderul Partidului Democrat, Marian Lupu, şi prim-viceprim-spicherul Serafim Urechean.
Potrivit lui Valeriu Ghileţchi, până la 27 martie vor fi încheiate toate audierile, iar până la 7 aprilie va fi prezentat raportul comisiei.
(jurnal.md)
7 aprilie. Recurs la adevăr
„Judecătorul din iad”, tratat cu clemenţăJUSTIţIE // Sancţiunea aplicată de Colegiul Disciplinar judecătorului Dorin Popovici
poartă un caracter formal şi poate încuraja alţi judecători să recurgă la fărădelegi similare
Colegiul Disciplinar al Con-siliului Superior al Magistra-turii (CMS) va emite astăzi o decizie în cazul judecătorului Dorin Popovici. Acesta a fost botezat de presă „judecătorul din iad”, pentru că a judecat 42 de persoane într-o zi în Co-misariatul General de Poliţie din Chişinău (CGP). CSM i-a dat, pe 5 martie, o mustrare aspră, decizie care l-a nemul-ţumit pe ministrul Justiţiei, Alexandru Tănase. În viziu-nea domniei sale, sancţiunea aplicată de Colegiul Disci-plinar judecătorului Dorin Popovici poartă un caracter formal şi poate încuraja alţi judecători să recurgă la fără-delegi similare. Organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului consideră că sancţi-unea este una mult prea blân-dă în comparaţie cu faptele comise de acesta.
n Marina LIŢA
O parte de organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului cer ca judecătorul Dorin Popovici să pri-mească o pedeapsă pe măsura acte-lor comise. „Nimeni nu l-a obligat pe acesta să se deplaseze la CGP, ca să judece tinerii, cunosc mai mul-te cazuri când judecătorii au refu-zat să plece din sala de judecată”, a declarat Ion Guzun, coordonator de proiect pentru Institutul pen-tru apărarea Drepturilor Omului (IDOM), în cadrul emisiunii „Ediţie specială”, difuzată de postul Jurnal TV.
Acesta a menţionat că, la ora actuală, pe numele acestui judecă-tor au fost depuse patru plângeri, ceea ce constituie o cifră mare pen-tru un singur legiuitor. „Sunt două plângeri din partea surorilor Radu şi au mai parvenit altele de la Ghe-orghe Andronic şi Alexandru Cu-cu”, susţine Guzun.
Gheorghe Andronic, una din victime, născut în anul 1960 şi do-miciliat în satul Brânza, raionul Cahul, s-a pornit în seara zilei de 7
aprilie la Chişinău pentru a rezolva unele probleme de ordin personal. „Acesta se afla în apropierea Pieţei Marii Adunări Naţionale, împreună cu alţi consăteni, când a fost ridicat şi dus la CGP din municipiul Chişi-nău”, a declarat, pentru JURNAL, Alexandru Postică, avocatul bărba-tului.
„Acesta a mai adăugat că oame-nii au fost încărcaţi unul câte unul în maşina poliţiei, iar Gheorghe Andronic a fost printre primii care a fost aruncat în autoturism, dea-supra lui mai zburând alte câteva persoane. „Două zile au fost ţinuţi fără apă şi fără mâncare în subsolul instituţiei, împreună cu alte zeci de persoane, după care a fost dus într-un birou din CGP, pentru a fi jude-cat”, spune Postică.
Potrivit avocatului, după ce a fost audiat câteva minute de către judecător, fără a lua în consideraţie faptul că Gheorghe Andronic are probleme cardiace, şi i-au dat o pe-deapsă administrativă de zece zile.
Vom cere pagube materiale
În aceeaşi ordine de idei, Ale-xandru Postică spune că a preluat dosarul pe 13 martie şi se află la faza de acumulare a probelor, dar menţi-onează că în cazul în care Colegiul Disciplinar va emite o decizie ase-
mănătoare, îl va acţiona pe Popovici în judecată şi va cere daune materi-ale. „Avem acest drept, mai ales că clientul meu a suferit o operaţie la inimă în luna decembrie 2009, după detenţia ilegală, stresul şi emoţii-le negative prin care a trecut după evenimentele din aprilie 2009”, spu-ne Alexandru Postică.
Cea de-a doua persoană care a ieşit din anonimat şi caută drepta-te este Alexandru Cucu, student al Universităţii de Stat din Moldova, luat pe sus de poliţişti pe 8 apri-lie. „Clientul meu se îndrepta spre Universitate, când a fost întors din drum şi dus la CGP, unde a fost ameninţat şi au fost făcute presiuni psihologice asupra lui, pentru ca acesta să recunoască în scris faptul că a insultat organele de ordine”, a declarat, pentru JURNAL, Alexei Croitoru, avocatul băiatului.
Acesta a menţionat că tânărul a fost ţinut o zi în comisariat, timp în care poliţiştii l-au maltratat şi şi-au bătut joc de acesta, obligându-l să semneze o declaraţie potrivit căre-ia ar fi participat la dezordinile în masă. „Tot în aceeaşi zi, după ce a fost maltratat, clientul meu a fost judecat într-un birou al CGP de că-tre judecătorul Dorin Popovici care i-a aplicat arest preventiv pe un ter-men de 15 zile.
„Alexandru Crudu a încercat să îi spună judecătorului că a fost for-
ţat să semneze acea declaraţie, dar acesta doar a menţionat că vede ce este scris şi a adresat aceeaşi între-bare, dacă îi ajung 15 zile de arest preventiv”, povesteşte avocatul. Croitoru spune că aşteaptă ca CSM să ia azi o decizie înţeleaptă, după care va vedea care vor fi acţiunile ulterioare. „În ce priveşte daunele materiale, putem să le cerem doar de la poliţiştii care l-au bătut cu cruzime pe clientul meu”, a adăugat Croitoru.
Sprijinit de tată?
În acelaşi timp, Ion Guzun, co-ordonator de proiect pentru IDOM, spune că se aşteaptă să mai fie şi alte plângeri. „Fac un apel către persoa-nele care au fost reţinute abuziv de poliţişti să se adreseze organizaţii-lor pentru protecţia omului ca să fie ajutate la întocmirea unei plângeri pe numele lui Dorin Popovici sau al altui judecător care a lăsat sala de judecată pentru a face legea în co-misariate”, spune Guzun.
Pe de altă parte, Doina Ioana Străisteanu, jurist în cadrul Promo Lex, spune că un motiv pentru care judecătorul încalcă flagrant buchea legii este pentru că tatăl său, Tudor Popovici, este judecător la Curtea Supremă de Justiţie. „Dorin Popo-vici a încălcat de mai multe ori le-gislaţia şi s-a purtat urât cu ambele părţi implicate în proces, insultân-du-le, iar uneori îi spunea grefierei ce să scrie şi ce să nu scrie”, a de-clarat Doina Ioana Străisteanu, în cadrul emisiunii „Ediţie specială”, difuzată de Jurnal TV.
Experţii au menţionat că mă-sura impusă de CSM este dispropor-ţionat de blândă, faţă de faptele co-mise de acesta. Consiliul Superior al Magistraturii a refuzat prelungirea mandatului de judecător pentru alţi judecători care au lăsat sala de jude-cată, pentru a face legea în comisa-riate, printre care Mihail Drosu şi Sergiu Crutco. Aceştia au fost privaţi de dreptul de a mai exercita funcţia respectivă. Ca gravitate şi impact social, abaterile comise de judecă-torul Dorin Popovici sunt mult mai grave decât abaterile comise de ex-judecătorii Mihail Drosu şi Sergiu Crutco, consideră experţii.
Judecătorul Dorin Popovici
Jurnal de Chişinãu Marţi, 23 Martie 2010 www.jurnal.md Focus | 5
Un program de parteneriat în domeniul educaţiei IT a fost prezentat ministrului Alexandru Oleinic şi reprezentanţilor ME de către experţi internaţionaliProgramul Parteneri pentru Educaţie Moldova a fost prezen-tat recent de către experţi in-ternaţionali Microsoft România reprezentanţilor Ministerului Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor şi reprezentanţi-lor Ministerului Educaţiei. Până la sfârşitul lunii martie, ur-mează să fie semnat la Chişinău Memorandumul de Înţelegere al programului, care prevede un suport know-how din partea companiei Microsoft de imple-mentare în domeniul educaţiei pentru a ajuta comunitatea edu-caţională a şcolilor, elevilor şi profesorilor să dezvolte potenţi-alul pentru crearea unei socie-tăţi informaţionale, precum şi pentru a facilita schimbul de experienţă utilizând tehnologia informaţională.
“Educaţia IT se încadrează per-fect în programul de activitate a Mi-nisterului Tehnologiilor Informaţio-nale şi Comunicării, care desfăşoară mai multe proiecte în această direc-ţie, principalele fiind “Guvernarea şi asigurarea accesului populaţiei la internet şi televiziune digitală”, sus-ţine Alexandru Oleinic, Ministrul TIC. El a menţionat că “educaţia IT a generaţiilor tinere este o investiţie sigură într-o evoluţie stabilă a econo-miei naţionale”.
Loreta Handrabura, vicemi-nistru ME, doctor în filologie, sus-ţine că “proiectul corespunde reali-tăţilor şi conţinutului unei societăţi informaţionale cu accent foarte clar
şi profesionist pe realizarea dimen-siunilor acestuia. Deşi are o viziune globală pe componenta Parteneri pentru Educaţie, avem posibilitatea de a adapta proiectul pentru o abor-dare locală, bazându-ne pe realităţi-le educaţionale şi informaţionale ale R.Moldova”.
Sanda Foamete, SNR Mana-ger pentru Audienţa Academică şi Educaţională Microsoft România, susţine că “astfel de programe şi-au demonstrat eficienţa în domeniul educaţiei IT în peste 112 state, care acoperă un număr de profesori de peste 7,2 milioane. La proiectele des-făşurate în aceste ţări au acces circa 178,5 milioane de elevi. Prin acest memorandum propunem, în special, şcolilor şi comunităţii de profesori şi elevi ai Republicii Moldova să aibă acces la experienţa pozitivă a acestor state”.
Memorandumul conţine trei module:
1. Şcoli inovative – presupune furnizarea către şcoli, Guvern şi par-teneri, a resurselor, cursurilor de for-
mare, expertiză şi modele de tehno-logie, care ajută şcolile să pregătească mai bine elevii pentru viaţă şi muncă în secolul XXI.
2. Profesori inovativi – presu-pune punerea la dispoziţia profesori-lor instrumente, forumuri şi resurse care construiesc comunităţi de prac-tică, susţin colaborarea şi accesul la conţinut de calitate şi stimulează cadrele didactice să integreze TIC în procesul educaţional într-un mod semnificativ.
3. Elevi inovativi – presupune încurajarea elevilor să utilizeze TIC în activitatea şcolară şi de învăţare.
Acest memorandum urmează să fie examinat de MTIC şi ME, după ca-re să fie semnat până la sfârşitul lunii martie, pentru ca din aprilie experţii R.Moldova şi Microsoft să înceapă co-laborarea în domeniul educaţiei. În paralel au fost lansate discuţii referi-tor la posibilitatea semnării unui Me-morandum similar cu MTIC. Acestea ar putea conţine o viziune globală asupra oportunităţilor de colabora-re pe întreg segmentul de direcţii de dezvoltare IT din R.Moldova.
Serviciul de presă MTIC
„Deputaţii vor trece ca prin vamă”Interviu cu Tudor Cataraga, autorul proiectului „Monumentul Libertăţii”
– Dle Cataraga, aţi fost desem-nat câştigător al concursului proiectelor de monumente dedicate victimelor torturii din 7 aprilie. Cât de impor-tantă este această reuşită pentru dvs?- Este un proiect important
pentru noi. Suntem patru autori ai acestui proiect: eu, fiul meu, Vita-lie Cataraga, Andrei Gorea şi Sergiu Andriuţă. Andrei Gorea este câşti-gătorul unui amplu proiect – Hanul Gabroveni din Bucureşti. Sunt ti-neri şcoliţi în România, plini de idei noi şi îndrăzneţe. Din juriu au făcut parte specialişti din domeniul artei şi deputaţi din actualul parlament. Am fost surprinşi când am aflat că am câştigat proiectul, acesta este un pic mai modern şi se deosebeşte de ceea ce a avut până acum Chi-şinăul. Totuşi sunt un pic sceptic în ceea ce priveşte realizarea lui. Actualmente, politicienii sunt pre-ocupaţi de faptul dacă vor avea sau nu loc alegeri anticipate. Se fac dife-rite jocuri politice şi mi-e teamă că acest proiect va rămâne în umbră. Este evident că monumentul nu va fi edificat până pe 7 aprilie, data preconizată iniţial.
– Cum va arăta viitorul monu-ment?- La început, ne gândeam la
concepţia unui „Monument al Tor-turii”, pentru că iniţial figura acest
fi inscripţionate mesaje preluate de pe internet din acea perioadă, atât declaraţiile tinerilor, cât şi ale ofi-cialităţilor. În acest scop, urmează a fi creată o comisie care va selec-ta mesajele, bazându-se pe impor-tanţa acestora. Deputaţii vor trece printre aceste plăci ca printre nişte senzori, ca printr-o vamă.
- Monumentul se numeşte al Li-bertăţii, nu al Torturii. De ce atunci Sindicatul poliţiştilor
se împotriveşte edificării lui?- Monumentul va fi un simbol
al evenimentelor care s-au produs acum un an şi o avertizare pentru politicieni, care, pe lângă manda-te, trebuie să ţină cont mereu că pe umerii lor stă responsabilitatea faţă de cetăţenii care le-au acordat vot de încredere. Probabil că acest sin-dicat nu doreşte ca cetăţenii să aibă libertate, le convine să trăim ca pâ-nă acum, într-un stat poliţienesc.
– Ce semnifică ziua de 7 aprilie pentru dvs?- La 7 aprilie eram la protes-
te. Evident că nu mă aşteptam să se întâmple ceea ce s-a întâmplat. Erau nişte ofiţeri chiar în primele rânduri cu care am discutat şi i-am îndemnat să nu dea ordine ca unii tineri să lovească în ceilalţi. Mesa-jul pe care îl va transmite acest mo-nument este clar: libertate, adevăr, cruce.
Mă gândesc că opt ani de dic-tatură au fost prea mulţi pentru noi. Înţeleg revolta tinerilor de la 7 aprilie, să stai într-o ţară închisă cu sârmă ghimpată dinspre Vest, să nu ai parte de şcoli de elită, de schimburi de experienţă, să nu poţi călători în Europa, să te bă-lăceşti în comunismul în care am trăit şi noi în perioada sovietică... Consider că trebuie interzis comu-nismul, din cauza suferinţei pe care a provocat-o pentru zeci de popoare.
– Aţi spus că deputaţii vor tre-ce ca printr-o vamă printre plăcile cu mesajele unui elec-torat care şi-a demonstrat maturitatea şi care continuă să stea cu ochiul pe putere. Credeţi că se vor găsi de-putaţi cărora să nu le placă acest lucru?- Deputaţii care nu vor dori să
meargă pe lângă acest monument vor intra în incinta parlamentului pe calea laterală.
– S-ar putea să auzim că tre-cem printr-o perioadă de cri-ză, proiectul e prea costisitor etc.- Suma nu este aşa de mare, cir-
ca 120 mii de euro. Din păcate, nu poţi negocia aceste preţuri cu uzina la care vor fi turnate plăcile. S-au dat sume de bani mult mai mari pentru alte monumente din oraşul Chişinău, înălţate în perioada so-vietică. Monumentul este conceput dintr-un material deosebit. Apropo, când curge rugina de pe metalul ne-gru, ai impresia că însuşi metalul plânge. Este bine chibzuit mesajul acestui monument şi sperăm să fim înţeleşi atât de politicieni, cât şi de opinia publică.
Interviu realizat de Svetlana CorobCeanu
generic. Ulterior, la iniţiativa Mi-nisterului Culturii, s-a numit „Mo-numentul Libertăţii”. Acesta este compus din 11 plăci de metal negru, care urmează a fi turnat la Combi-natul metalurgic din Galaţi sau Re-şiţa. Partea de sus va fi acoperită cu inox, care, în razele de lumină, va forma o cruce înclinată. Anume sub acest unghi va putea fi văzut monu-mentul dinspre bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt.
Cea mai mare placă, cea dinspre clădirea parlamentului, va fi de şap-te metri înălţime, iar cea mai mică, dinspre bulevard, va avea aproxi-mativ doi metri. Pe fiecare placă vor
Foto: Elena Grozavu / Jurnal de Chişinău
Jurnal de Chişinãu Marţi, 23 Martie 2010 www.jurnal.md Politică | 7
cu Petru BOGATUBogat şi sărac
Pe când un caz Voicu şi la Chişinău?Urmăresc la televizor derularea scandalului Voicu de la Bu-cureşti şi simt cum mă străbate un fior de invidie frăţească. Vrând-nevrând, mă încearcă un vis idiot. Vreau să-l văd de-mascat, cu probe indubitabile, pe vreun mafiot de la Chişinău.
gunoiul din casă
Îmi doresc să ajung zilele când i se va face, în sfârşit, dreptate şi cetăţeanului Republicii Moldova, prădat de ciocoii de azi şi de ieri. Când va înfunda puşcăria vreun ministru sau cel puţin vreun primar corupt care ar reprezenta nu doar opoziţia, ci înainte de toate puterea din Republica Moldova.
L-am auzit deunăzi pe Marian Lupu declarând că Bucureştiul nu ne prea poate ajuta în pro-cesul de integrare europeană, întrucât România se confruntă cu serioase probleme politice şi economice, ţara fiind măcinată de corupţie, ingerinţe politice în justiţie etc. Asta e ca şi cum ai spune că, deşi jucăm pe o toloacă mocirloasă din preajma lacului Ghidighici, nu putem învăţa fotbal de la Steaua Bucureşti, întrucât echipa românească, chit că a cu-cerit cândva Cupa Campionilor, a suferit în actualul sezon mai multe înfrângeri în campionatul lor decât Nistru Otaci în cel de la noi.
Acum mă întreb dacă are sau nu dl Lupu simţul proporţiei? Sau doar se preface că habar n-are? Nu scandalurile de corupţie tre-buie să ne sperie, ci lipsa lor. Pe nimeni doar nu îngrijorează faptul că oamenii îşi scot cu regularitate gunoiul din casă. Din contra. Ar trebui să batem alama dacă cine-va nu şi-ar arunca deşeurile afară.
Este mai corupt oare Israelul, unde fostul prim-ministru, Ehud Olmert, a fost deferit justiţiei pentru abuz de serviciu? Suntem noi superiori Italiei unde premierul Silvio Berlusconi are dosar penal? E mai curată Republica Moldova decât Coreea de Sud unde doi preşedinţi au fost condamnaţi pentru trafic de influenţă? Am întrecut noi oare în materie de virginitate publică Statele Unite ale Americii, unde guvernatorul statului Illinois, Rod Blagojevich, amicul preşedintelui Obama, a fost arestat pentru corupţie?
Insecticide peste libărci
Să fim serioşi! Corupţia e ca şi praful din casă. Mereu trebuie şters. Într-o ţară este nevoie de foarte mult detergent. Contează, de asemenea, voinţa şi obiceiul de a da cu aspiratorul.
De aceea, dosarul Voicu din România nu mă întristează. Dim-potrivă. Mă bucură. Developarea senatorului PSD e un semn bun pentru România. În ţară e încă mult jeg, bineînţeles. Se vede însă de la poştă că se face curăţenie. Se aruncă generos cu insecticide peste libărcile mafiote.
Actualul scandal de corup-ţie de la Bucureşti echivalează, de altfel, cu prăbuşirea FNI şi, ulterior, a Băncii Române de Scont. Aşa cum zece ani în urmă falimentul schemei piramidale pusă la cale de Sorin Ovidiu Vântu a descurajat reţelele de tip mafiot în domeniul financiar-bancar, dezmembrarea reţelei Voicu va conduce la salubrizarea
sistemului judiciar. Corupţia nu va dispărea, fireşte, cu desăvâr-şire. Nu are cum. Însă lovitura pe care o primesc astăzi politicienii şi magistraţii mânjiţi le-ar putea spulbera îndrăzneala şi senti-mentul de siguranţă de care s-au bucurat o vreme.
Nu avem noi la Chişinău miniştri ca Monica Iacob Ridzi de la PDL care s-a pricopsit cu un dosar penal? Sau primar ca Antonie Solomon de la Craiova care se află deja în arestul poli-ţiei? În vârfurile ierarhiei de stat din Republica Moldova au fost în trecut şi sunt în prezent, desigur, o sumedenie de pretinşi antre-prenori sau aşa-zişi funcţionari publici care fură ca în codru. Care şparlesc în draci ca nişte brigadi-eri de pe vremea colhozurilor şi sovhozurilor sovietice.
Solomonii şi Blagojevichii noştri naţionali, cocoţaţi sus, îşi fac mendrele ziua în amiaza mare. Nu se mai ascund de mult. De ce şi de cine s-ar teme, de bună seamă? Spre deosebire de cei de la Bucu-reşti, marii delapidatori de la noi sunt în siguranţă. Ca nişte gândaci de Colorado pe terenul unui ţăran beţiv. Cine să-i stropească? Cum-necum, ne ţinem doar de neamuri. Cu toţi suntem nepoţi, cumetri, prieteni de copilărie sau studenţie, fraţi de cruce sau, în cel mai rău caz, fraţi de lapte.
Nu e de mirare că cei din frun-tea bucatelor jumulesc lumea pe rupte şi fără scrupule, tratând-o cu dispreţ. Ca pe un luzer care poate fi dus de nas la nesfârşit, jucând pe capul lui tontoroiul.
holocaustul paraziţilor
Nu încape discuţie, ţara e plină de infractori fără obraz şi fără Dumnezeu, de vreme ce, pe plan internaţional, este taxată drept cea mai coruptă din Europa şi, pe deasupra, pierde procese la CEDO pe bandă rulantă. Proble-ma e alta. De ce nu sunt scoşi la iveală. De ce nu ajung pe banca acuzaţilor? Pentru că hoţul, vorba lui Vladimir Vîsoţki, trebuie să stea la închisoare.
Pe când un caz Cătălin Voicu la Chişinău? Când vom avea şi noi date publicităţii stenograme înregistrate legal, nu ilicit, ca pe vremea lui Voronin, care îi vor inculpa pe corupţii noştri? Pe cei care au ajuns să se pricopsească până şi pe seama verdictelor Curţii de la Strasbourg. Care au instituit monopoluri criminale în domeniile producţiei şi comercializării cărnii şi vinului. Care şi-au făcut o vacă de muls din marile întreprinderi de stat, privatizându-le ilegal profitul etc.
Statul din stânga Prutului, de fapt, a intrat deja în disoluţie de ani buni şi a devenit nefuncţional, întrucât în casa noastră, numită Republica Moldova, de mult nimeni nu mai dă cu mătura. E invadată de şvabi şi păianjeni care îşi fac de cap în voie. Se impune de urgenţă un holocaust al paraziţilor.
Singura soluţie e să dăm cu soluţie de taracani. Unde mai pui că aceştia riscă să le intre pe sub piele noilor guvernanţi.
„Votul de aur”, referendumul şi integrarea
CoNSTITUţIA // Chişinăul nu are nevoie astăzi de schimbări de decor, ci de modificări profunde
AIE s-a născut cu adevărat în momentele în care, superb şi ob-stinat, a refuzat ispita de a da „votul de aur” pentru candidatul comunist la funcţia de preşedinte al republicii. Unanimitatea a fost atunci forţa care a schimbat axa politicului din stânga Pru-tului. Alimentat de presiunea constantă pe care o creaseră eve-nimentele de la 7 aprilie, gestul Alianţei a însemnat una dintre paginile memorabile de demnitate ale unei clase politice care promitea să nu-şi dezamăgească suporterii interni şi externi. Astăzi, este un alt moment de cotitură. Turnesolul referendu-mului constituţional dezvăluie lucruri pe care, acum nouă luni de zile, nu ne aşteptam să le vedem. Şi nu poţi să nu observi că, după nouă luni de zile, a început şi sfârşitul Revoluţiei Oranj de la Kiev. Un „model” care trebuie evitat cu orice preţ.
n Dan DungAcIu
Mărul discordiei pare să fie răs-punsul Comisiei de la Veneţia că-tre Curtea Constituţională din RM, relativ la interpretarea articolelor 78.5 şi 85.3 din Constituţia în vigoa-re, intitulat astfel: „Amicus curiae brief for the Constitutional Court of Moldova on the interpretation of articles 78.5 and 85.3 of the Consti-tution of Moldova”. Trecem peste faptul că titlul ignoră inexplicabil denumirea oficială a statului - co-rect ar fi fost „Republic of Moldova” şi „Constitutional Court of the Re-public of Moldova” - pentru că eroa-rea este prezentă de 19 ori în textul Comisiei!
Chestiunea de fond este însă alta. În esenţă, experţii german, belgian şi finlandez răspund la trei întrebări punctuale, legate de 1) re-laţia dintre cele două articole din Constituţie şi aplicabilitatea lor; 2) ce înseamnă „în decursul unui an” din articolul 85.3; 3) momentul în care preşedintele în execiţiu trebuie să dizolve parlamentul şi să fixeze data alegerilor. Experţii concluzio-nează următoarele.
Dimensiunea politicăeste exagerată
Cităm in extenso pentru a evita orice confuzie: „În lumina circum-stanţelor din Moldova, o reformă constituţională este necesară pen-tru a preveni ca blocaje politice să se mai întâmple pe viitor în Moldova. Disoluţiile frecvente ale Parlamen-tului care se succed unele după al-tele la intervale scurte de numai câ-teva luni creează obstacole pentru negocierile politice necesare în ve-derea unei reforme constituţionale de succes. Comisia de la Veneţia rea-minteşte Raportul său despre amen-damentele constituţionale adoptate în decembrie 2009, unde accentu-ează că acestea trebuie să urmeze procedurile stabilite de Constituţia în uz. Comisia de la Veneţia rămâne la dispoziţia autorităţilor moldove-neşti pentru orice asistenţă viitoa-re de care ar avea nevoie în această chestiune”.
Acesta este răspunsul Comisiei de la Veneţia. Concluzia pare evi-dentă. Comisia a răspuns, aşa cum face de fiecare dată, doar la ce a fost întrebată. A încerca să extrapolezi reacţia Comisiei sau să o „întăreşti” cu cine ştie ce declaraţii din culise riscă să fie neconform cu litera tex-tului. Astfel că, cine declară ritos că experţii Comisiei „ar argumenta că nu este cazul de a adopta o nouă constituţie în Republica Moldova” fie nu a citit textul Comisiei, fie îl forţează abuziv. Comisia nu spune niciunde aşa ceva, pentru că răs-punsul s-a referit explicit la scri-soarea din 7 decembrie expediată de Curtea Constituţională a RM.
o chestiune civico-politică
Nimeni nu ignoră, chiar dacă nu spune asta concret, dimensiu-nea politică a oricărei decizii juri-dice. Dar nici aceasta nu trebuie exagerată, mai ales în cazul RM. A spune astăzi că referendumul tre-buie evitat pentru că „integrarea europeană” este mai importantă şi nu trebuie să fie periclitată este cel puţin excesiv. Şi asta pentru că, deo-camdată, niciun oficial european nu a garantat RM aşa ceva! La Chişinău este vorba astăzi de paşi importanţi pe care acesta îi face pentru apropi-erea de structurile europene, dar de aici până la integrarea propriu-zisă mai e ceva vreme, şi aceasta nu se va întâmpla, fireşte, în mandatul actualului executiv.
Astfel că nu e nevoie în RM de schimbări de suprafaţă, ci de fun-dament, pentru că integrarea este o miză pe termen lung. Nu „ţara lega-lă” trebuie modificată şi ajustată la cerinţele europene, ci „ţara reală”. Nu e vorba numai despre „legi euro-conforme”, ci despre atmosferă pu-blică, atitudine politică şi valori în conformitate cu norma euroatlan-tică. Aici trebuie să îşi concentreze atenţia elita politică de la Chişinău dacă vrea cu adevărat biletul de in-trare în cluburile europene.
Din această perspectivă, şi nu din alta, trebuie pusă problema refe-rendumului - ca parte a unui proces care va dura decenii, poate, în func-
ţie şi de opţiunea cetăţenilor RM. În esenţă, argumentele teoretice contra unui referendum pot fi exacte, dar, în acelaşi stil, pot fi aduse şi altele care să pledeze pro. Ca orice „instru-ment” democratic, este controversat în unele state, dar are şi adepţi, în al-tele, în funcţie de circumstanţe. Dar nu aici stă problema.
Cum spuneam, într-un stat ca RM, referendumul nu este în primul rând o chestiune juridică, ci una ci-vico-politică. De aceea nu trebuie ju-decat aşa cum este el judecat în sta-tele occidentale consolidate, pentru că RM este departe de aşa ceva. Iar comparaţia, în acest caz, trebuie să fie bine cumpănită, pentru că poa-te fi, prin abuz, un instrument care poate legitima şi justifica orice.
Comisia de la Veneţia rămâne în continuare un instrument juridic esenţial al Consiliului Europei, dar şi al UE. Dar lucrurile trebuie privi-te în context şi în perspectivă. Iată încă un element. Actuala criză din Grecia arată două lucruri esenţiale şi pe care RM nu le poate ignora. În primul rând, reacţiile „roşii” la cri-ză riscă să se transforme în Grecia în reacţii antieuroatlantice (de tip „conspiraţie americană”), cu con-secinţe grave pe termen mediu şi lung. Concluzia este că, un stat cu o istorie recentă nedigerată, fără o eu-ropenizare structurală şi la nivel de mentalităţi îşi poate face rău sieşi, dar şi clubului din care face parte. Şi asta indiferent de euroconformita-tea legislativă sau cifrele raportate entuziast la Bruxelles!
Modificări profunde, nu schimbări de decor
Fără o „ţară reală” bine articu-lată axiologic, „ţara legală” nu poate să fie decât o vitrină care însă poa-te să se facă ţăndări la orice şoc, iar ţăndările îi pot atinge şi pe alţii. În al doilea rând, criza grecească ridică o serie de discuţii care vizează nu doar spaţiul euro sau solidaritatea europeană, nu doar funcţionarea instituţiilor financiare greceşti, dar şi instituţiilor politice europene, capacitatea lor de reacţie, dar şi de absorbţie a unor noi membri. Şi asta nu este deloc în avantajul RM!
Concluzia este una singură. Chişinăul nu are nevoie astăzi de schimbări de decor, ci de modificări profunde. De aceea liderii AIE mai au multe de făcut împreună. Niciu-nul dintre ei, singur, nu va duce RM în UE, indiferent de ispitele de mo-ment. Acesta este contextul în care trebuie discutat totul la Chişinău, inclusiv referendumul sau reforma constituţională. Refuzul „votului de aur” a fost certificatul de naştere al AIE. O atitudine contrară ar însem-na certificatul de deces.
radio Vocea basarabiei
www.jurnal.md Marţi, 23 Martie 2010 Jurnal de Chişinãu 8 | Reporter special
„Bogdaproste, oameni buni”
CULMEA // Venitul lunar al unui cerşetor în troleibuze depăşeşte de cel puţin trei ori
salariul unui profesor
Printre sutele de pasageri care circulă zi de zi cu troleibuzul sunt şi ei, cerşetorii, cei care apelează la mărinimia oamenilor. Timpul de afară, numărul de călători, zilele de sărbătoare, sfârşit sau început de lună, acestea sunt doar câteva criterii de care depinde venitul zilnic al persoanei care se urcă în troleibuz, nu pentru a călători, ci pentru a câştiga „un bănuţ”.
Şi tot aşa, bănuţ cu bănuţ, un cerşetor spune cel puţin 6.000 de bogdaproste pe lună, mulţumiri care, raportate la lei moldoveneşti, s-ar cifra la 6.000. „Înainte de Paşti oamenii îs cu inima mare. Poate că vin de la biserică şi ca să se simtă cu sufletul şi mai împăcat îmi pun un leu în mână”, spune Saşa, cerşetorul care, timp de cinci ani, vine zilnic de la Orhei la Chişinău, pentru că aici se câştigă bani mai mulţi sau poate pentru că aici oa-menii sunt mai buni...
Cel mai sincer cerşetor
„Oameni buni, eu nu mint...”, cu aceste cuvinte Saşa îşi începe monologul plin de durere îndată ce urcă în troleibuz pe uşa din faţă. Printre oamenii enervaţi din cauza îmbulzelii din trans-portul public îşi face apariţia un bărbat îmbrăcat în haine de second hand (le trădează mirosul specific), cu părul cărunt, cu o voce plângă-cioasă şi cu un baston care se mişcă haotic în diferite părţi strâns în mâna dreaptă.
„Sunt orb. Nu mai văd lumina soarelui şi nu am pe nimeni care să mă ajute. Ajutaţi-mă voi, oameni buni. Dacă toţi vă amăgesc, eu spun adevărul. Eu chiar nu văd, oameni buni”, spune Saşa cu o voce care îţi face
sufletul bucăţi.Până la următoarea sta-
ţie Saşa tocmai ajunge la uşa din spate a troleibuzului, co-boară şi urcă în următoarea maşină. Este şi aici o strate-gie, dacă troleibuzul nu este urmat de un altul, cerşetorul nu coboară, ci îşi prelungeşte călătoria, în timpul căreia mai primeşte şi nişte bani. Şi, să vă spun sincer, bani destul de buni.
De la o staţie la alta am numărat de tot 11 „bogda-proste, oameni buni”. Zece au fost spuse de cerşetorul Saşa, iar al unsprezecelea, de o fetiţă de vreo doi anişori care abia învaţă să vorbească şi repetă tot ce aude în jurul ei. Îngânarea copilului i-a fă-cut pe mai mulţi pasageri să-şi întoarcă privirile spre ea. Mămica ce o ţinea în braţe în câteva clipe s-a îmbujorat, ruşinată că lumea ar putea crede că şi ea cerşeşte.
Cerşetorul are un “salariu”de invidiat
Am rotunjit cifrele şi am ieşit la un salariu de invidiat. De la o staţie la alta cerşeto-rul face 10 lei, timp de o oră troleibuzul trece 10 staţii, dacă includem şi timpul din ambuteiaje şi, făcând un calcul matematic elementar, 100 de lei pe oră, 800 de lei pe zi (zi lucrătoare de opt ore), 16 mii lei pe lună (cu zile de
odihnă) este „salariul” cer-şetorului Saşa. Cine nu şi-ar dori să devină cerşetor la aşa un salariu?
„Noi doar nu furăm, noi cerem!”, se indignează Petru, care de la vârsta de 13 ani o însoţeşte pe soră-sa oarbă în timp ce aceasta îşi spune povestea tristă călătorilor din troleibuze.
De ce cerşesc cerşetorii
Pe fraţii Cojocaru i-am întâlnit în troleibuz chiar duminica trecută. Istoria familiei lor îl lasă până şi pe cel mai rece pasager fără replici ofensatoare faţă de cerşetori şi doar cu intenţia de a-i ajuta câtuşi de puţin. Sunt cinci copii în familie, dintre care doi sunt orbi şi unul suferă de epi-lepsie. Mama şi-a pierdut şi ea vederea acum şapte ani după moartea tatălui. Pensia de 560 de lei a mamei şi cea de 75 de lei a surorii Eugenia nu le ajunge nici măcar pentru mâncare.
„Vara mă duceam cu ziua pe deal, dar acum nu-i de lucru şi venim cu Jenea în fi-ecare dimineaţă la Chişinău. Suntem din Orhei, dar acolo nu putem cerşi fiindcă nu ne dă voie şeful nou de la gară”, îmi explică Petru, care abia a împlinit 17 ani. Eugenia are 30 de ani şi spune că suferă foarte mult că nu vede. „Cum credeţi, cum e să trăieşti tot timpul în întuneric?”, mă întreabă Eugenia mozolind nervos între degete doi lei, pe care tocmai i-a primit de la nişte pasageri din trolei-buz. Cu toate acestea, fratele Petru spune că sora lui este bravo, se duce singură la fântână după apă, face mân-care, spală rufele. Doar când trebuie să se ducă undeva el
e alături de ea şi o ţine sub braţ.
„Eu ca şi cum aş fi ochii lu’ Jenea. Familia noastră trăieşte din banii cerşiţi. Oamenii sunt buni cu noi. Ei ştiu că noi nu vom cheltui banii pe băutură”, zice băia-tul de la care miroase a cacao şi vanilie.
„Mi-a dat-o o femeie cu ochi blânzi”, ne explică Petru ştergându-şi cu limba dinţii murdari de ciocolată.
În afara concurenţei
Nu le este frică de con-curenţă şi nici de pasagerii agresivi.
„Oamenii nu ne ocărăsc. Ei înţeleg ce probleme avem noi şi ne jelesc. Îl cunoaş-tem şi pe Saşa. Şi el nu vede, numai că el vine singur de la Orhei. Trăieşte numai cu so-ţia care este şi ea oarbă. Staţi puţin la oprire şi veţi da şi de
dânsul. El vine cu troleibu-zul din urmă”, spus Petru.
Svetlana Panţa
P.S. În timpul realizării acestui articol, am înţeles de ce R. Moldova este numită „ţara minunilor”. Într-adevăr, unde altundeva un cerşetor câştigă mai mult decât un profesor?
S.P.
Foto: Svetlana Panţa / Jurnal de Chişinău
Jurnal de Chişinãu Marţi, 23 Martie 2010 www.jurnal.md Reporter special | 9
Femeile de la RuscaREPoRTAJ // După zidurile închisorii, cu gândul la libertate
266 de femei îşi ispăşesc pedeapsa în închisoarea de la Rusca, unicul penitenciar pentru femei din R.Moldova. Patru dintre ele sunt mino-re, iar una este oarbă de zece ani, fiind condamnată pentru trafic de fiinţe umane. Nu ori-ce deţinută vrea să-şi spună amarul şi întâmplarea care a adus-o între pereţii închisorii, iar, din cele care vorbesc, pu-ţine îşi recunosc vina, restul fiind indignate de verdictul judecătorilor.
n Victoria PoPA
Toate zilele pentru deţinutele de la Rusca sunt asemănătoare, pentru că fiecare femeie are o anumită activitate pe care o îndeplineşte pe teritoriul penitenciarului de când este adusă acolo până în ultima zi – „ziua libertăţii”, numită astfel de de-ţinute. Unele dintre ele sunt angajate la secţia producere la Întreprinderea de stat „Rusca”, considerate cele mai avantajate, pentru că pe lângă faptul că primesc bani li se mai reduce şi termenul de detenţie. Majoritatea au dorinţa de a lucra la cusătorie, dar, din lipsa locurilor de muncă remu-nerate, sunt nevoite să se limiteze la lucrul obligatoriu de 2 ore pe zi în cadrul deservirii penitenciarului la diferite munci neremunerate.
Cele patru minore merg la lecţii de limba română şi matematică de luni până vineri, după care îşi fac ordine în camera în care locuiesc, privesc televizorul, ascultă radioul şi uneori mai împletesc câte ceva, dacă au lână de la cei de-acasă.
„Mai bine ca acasă”
Unele deţinute recunosc că penitenciarul le oferă condiţii mai bune decât acasă. Totuşi, când vine vorba de libertate, ochii femeilor se umplu de lacrimi, care curg în timp ce rostesc cuvintele „casă, copii, părinţi, rude” şi spun: „În libertate este cel mai bine”.
Printre deţinutele din peni-tenciarul Rusca este şi o minoră de 16 ani, care a fost condamnată la 8 luni pentru furt. Potrivit angajaţi-lor din cadrul închisorii, tânăra a fost avertizată de mai multe ori în privinţa furtului, care spunea de fiecare dată când era pe mâna po-liţiei că nu va mai fura, dar „obice-iul” s-a transformat în deprindere şi continua să fure.
Întrebată de JURNAL pentru ce se află la închisoare, deţinuta X a spus că a intrat într-o casă din sat cu o prietenă şi a furat un DVD, o jucărie mare din pluş şi alte lucruri, pe care voiau să le vândă la Chişinău ca să facă bani. Pen-tru aceasta ea a fost condamnată la 8 luni privaţiune de libertate. Plinuţă, cu părul scurt, cu privirea aţintită în jos, îşi frământa mâinile în timp ce-mi povesteşte despre viaţa şi familia ei, din când în când, ştergându-şi lacrimile care îi spală obrajii rumeni. Minora vine
La închisoarea de la Rusca am fost împreună cu asistentul social Leonid Voloh şi psihologul Ina Vutcariov, colaboratorii Societăţii Internaţionale a Drepturilor Omului – Secţia din Republica Moldova (SIDO-SRM) în cadrul proiectului „O nouă abordare a reducerii sărăciei în Moldova – eforturile comune ale ONG-urilor şi administraţiilor locale”, proiect finanţat de Comisia Europeană.
În cadrul seminarelor organizate de SIDO-SRM, reprezentanţii ONG discută probleme la nivel local printre care: servicii publice pentru persoanele social vulnerabile; orientarea profesională ca mijloc de reducere a sărăciei şi excluziunii sociale; reintegrarea socială a foştilor deţinuţi.
Astfel SIDO-SRM în decursul a 11 ani colaborează cu instituţiile penitenciare din Moldova. Cu această ocazie, împlinirea a 11 ani a SIDO-SRM, a fost organizată o masă pentru zece deţinute care participă la training, urmată de o lecţie unde deţinutele au învăţat cum să scrie un CV. Durata acestui training este de 3 luni. Pe parcursul anului 2009, 30 de deţinute au absolvit cu succes acest curs.
dintr-o familie social vulnerabilă unde îi lipseşte căldura şi dragostea părintească. Părinţii beau de sting, iar copiii deseori sunt alungaţi de la casă şi sunt nevoiţi să doarmă iarna prin ieslea animalelor, după spusele fetei. „Ne trezeau din somn şi ne băteau, apoi ne alungau din casă. Spuneau că noi suntem copiii lor şi trebuie să-i ascultăm”, ne-a mărturisit minora.
„Mama a stat aici pentru omor”
Tânăra X este cea mai mare din familie, iar din urma ei mai are şi doi fraţi mai mici, care o aşteaptă acasă, a spus ea cu ochii în lacrimi.
Potrivit ei, este pentru prima dată la Rusca şi nu mai vrea pentru că nu poate să meargă nicăieri: „Aici n-am libertate, deşi este mai bine ca acasă. Mănânc, fac ore, am unde mă spăla, avem condiţii”, spune fata. Ea crede că soarta se repetă, pentru că şi mama ei a stat aici în tinereţe. „Mama a stat aici pentru omor. A omorât-o pe vecina noastră cu melesteul, pentru că a găsit-o cu tata în pat”, ne-a spus minora. Întrebată de JURNAL dacă vrea să meargă acasă, fata a spus: ”Nu vreau să-mi văd părinţii, pentru că mă bat şi pe mine şi pe fraţii mai mici. Trebuie să fiu eliberată pe 27 martie 2010 şi le-am spus celor de la administraţie să mă conducă la mătuşa mea, sora mamei”.
De nouă ani plâng în fiecare zi
Maria, o femeie de vârsta a doua, a fost condamnată pentru escrocherie în proporţii deosebit de mari, conform articolului 123 al Codului Penal al RM. „Eu m-am ocupat de obţinerea vizelor Schen-gen, fiind intermediar. Lucram cu trei firme deschise la Moscova, Sankt Petersburg şi la Chişinău. Făceam asta pentru bani, pentru că creşteam singură trei copii şi voiam să-mi cumpăr un aparta-ment. M-am lăcomit şi am luat mai multe acte şi bani de la doritorii de obţinere a vizei. Suma era destul de mare şi pentru ea am pus în gaj şi
căminul familial în care locuiam. În timpul reţinerii, a fost perchezi-ţionată locuinţa de unde mi s-a luat caietul cu numele celor care mi-au dat bani pentru vize, recipisele, unde erau scrise şi numele, datele celor pentru care lucram. În timpul procesului am spus că banii nu sunt la mine, dar la ceilalţi şi pot să le spun numele şi adresele şi pot fi căutaţi. Răspunsul oamenilor legii a fost: „Cine ţi le va căuta?”. Nu mi-au dat posibilitatea să mă apăr. Mi-au rămas copiii minori singuri pe drumuri, care au locuit toţi aceş-ti ani la nişte prieteni. Rude nu am, pentru că am crescut la orfelinat. Am nouă ani de când sunt la Rusca şi mai am de stat trei ani”, ne-a mărturisit plângând femeia.
Tot ea zice că, de când stă la Rusca, s-a modificat Codul Penal de două ori, dar sentinţa ei n-a fost schimbată. „De nouă ani plâng în fiecare zi şi mă gândesc la copiii mei, care sunt de-acum mari. Am scris recurs şi vreau să mă aranjez la lucru, ca să-mi ajut copiii, dar toate le voi putea face numai în li-bertate”, ne-a mărturisit deţinuta.
Activităţile leuşurează viaţa
Psihologul penitenciarului, Tatiana Plămădeală-Grigoraş, ne–a spus că femeile din închisoare apelează la serviciile ei, dorind să se confeseze. „Deţinutele suferă din cauza că sunt private de viaţa liberă şi de relaţiile cu rudele, de relaţia cu copiii de-acasă lăsaţi fără grija nimănui.” Discuţia pe care o are cu fiecare femeie de la Rusca este una individuală şi în funcţie de statutul social pe care l-au avut în libertate, pentru că aici sunt deţinute şi cu retard mintal, şi bătrânele de la ţa-ră, dar şi femei cu studii superioare. După cum a menţionat psihologul, conform Codului de Executare al Republicii Moldova, rudele apro-piate au dreptul să le viziteze pe deţinute de cel puţin 12 ori pe an – în vizite de scurtă durată, şi de cel puţin 4 ori pe an – în vizite de trei zile, dar, cu părere de rău, din cauza distanţei mari sau a lipsei resurse-lor materiale şi financiare, nu toate rudele reuşesc să-şi realizeze acest drept.
Pentru a uşura puţin viaţa deţinutelor, angajaţii de la Rusca organizează programe de psihotera-pie în grup pentru persoanele care au trecut prin experienţa violenţei, dependenţa de droguri, propun diverse tehnici pentru fortificarea sănătăţii, dezvoltă diferite abilităţi artistice, cum este, de exemplu, nail art (decorarea artistică a unghiilor), desfăşurate programe culturale de Anul Nou, 8 Martie etc. Un program nou recomandat de un expert ger-man este scrierea expresivă. Se prac-tică atunci când deţinuta e în stare de depresie. I se propune să scrie timp de cinci zile câte 20 de minute. Ea aşterne pe hârtie tot ce o macină, după care reciteşte cele scrise şi rupe filele. Astfel, debarasându-se de emo-ţiile negative, tot ce-i rău şi neplăcut rămâne în trecut.
www.jurnal.md Marţi, 23 Martie 2010 Jurnal de Chişinãu 10 | Cultură
„Îl înţeleg pe Andrei Sochircă, dar vreau să măînţeleagă şi el pe mine”
Replică la articolul „Di la-ntunerik la luninы”
şi viceversa”Am citit articolul „Di la-ntunerik la luninы şi vice-versa” din „Jurnal de Chişinău”, 12 martie, semnat de Cornelia Donţu. Înţeleg acest articol ca o revărsare a unei dureri, ca o reacţie împotriva unei nedreptăţi, ca un strigăt de ajutor.
Articolul încearcă sa îl pună pe Andrei Sochircă în postură de victimă, de om deposedat de ce are mai sfânt – talent, creaţie. Şi încă de un prieten. Îmi pare rău că nu s-a întreprins o mică investigaţie înainte de a emite invective cu adevărat jignitoare la adresa mea.
Din punct de vedere moral:Cu ce drept se consideră că Andrei Sochircă este propri-
etarul intelectual al drepturilor asupra operelor poeţilor din Transnistria? Cine a spus că nimeni în afară de Andrei Sochircă nu are dreptul să se atingă de aceste poezii? La ora actuală, la Chişinău avem trei spectacole diferite „Romeo şi Julieta” – la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, la Teatrul „Eugene Ionesco” şi la Teatrul de Operă şi Balet. Şi eu nu cred că domnul Shakes-peare ar avea ceva împotrivă. Dacă e să vorbim despre morală şi etică, atunci poate lucrurile stau altfel.
Din punct de vedere juridic:1. Andrei Sochircă nu a intrat într-o relaţie cu o persoană
privată care i-a furat ideea. Andrei Sochircă a vândut scenariul Teatrului Unui Actor. Există contract semnat în două exem-plare – unul din ele la Andrei Sochircă şi altul la contabilitatea teatrului. Personal, cred că atunci când un dramaturg sau un scenarist vinde piesa sau scenariul unui teatru, acest lucru nu se numeşte furt, dar colaborare sau afacere. Cred că orice dra-maturg sau scenarist ar dori ca opera lui să fie montată. Cu atât mai mult că a fost plătit pentru asta.
2. Atunci când un actor nu se prezintă la repetiţie mai multe zile în şir în ajun de premieră şi de festival şi nu răspunde la niciun telefon şi nu prezintă niciun buletin medical, teatrul este în drept să îl înlocuiască.
3. Pentru realizarea acestui spectacol, teatrul a angajat mai multe persoane: compozitor, scenograf; a procurat materiale; a confecţionat costume, decor etc. Din punct de vedere juridic şi financiar, există obligaţii pe care atât artiştii, cât şi teatrul trebuie să le îndeplinească.
Din punct de vedere artistic:Viziunile noastre asupra materialului literar diferă. Andrei
Sochircă a văzut în aceste poezii doar comicul şi hilarul. El a vrut să pună în evidenţă critica limbajului. A scos fraze din context pentru a râde de mentalitatea şi limbajul acelor oameni. Pentru mine, este vorba despre o literatură tragicomică. Într-adevăr, materialul predispune la umor, la critica limbajului. Dar cred că cel mai valoros este să înţelegem epoca, să vorbim şi despre tragismul vieţii de atunci.
În ultimă instanţă, cred că e chiar bine că există două spec-tacole la aceeaşi temă. Publicul are posibilitatea să vadă două viziuni diferite şi nu cred că trebuie să facem caz din asta.
Din punct de vedere uman, eu îl înţeleg pe Andrei, dar vreau să mă înţeleagă şi el pe mine. Ultima lună înainte de premieră, am repetat doar eu. Spectacolul, practic, a fost creat în această perioadă. În această lună, s-a definitivat şi scenariul, adică ordinea poeziilor şi piesele muzicale, create de Dorel Bur-lacu. Am investit timp, nervi, emoţii. Sunt şi eu actor.
Ar fi fost nedrept să lucrez, să scot spectacolul în faţa publi-cului, iar la venirea lui Andrei să mă retrag de parcă nici n-aş exista. Ultimii doi ani, în calitate de regizor, i-am dedicat prac-tic lui Andrei Sochircă. Am făcut cu el spectacolul cu poezia lui Eugen Cioclea, am făcut spectacolul cu poezia lui Topârceanu, am făcut „Povestea Poveştilor” de Creangă.
Am dus spectacolul la festivalul din Bacău, am planificat tur-neu la Bucureşti. Când am început lucrul la spectacolul dat, nici nu aveam ideea să joc eu. Dar absenţele sporadice care au început să se anunţe în toamnă, neprezentarea lui Andrei la repetiţii în momentul crucial, lipsa totală de contact m-au silit să iau această decizie. Îmi pare rău că relaţia noastră de colaborare din ultimii doi ani a fost redusă la nişte invective bârfitoare şi pretenţioase.
Mihai FuSu
La sfârşitul lunii februarie, Clau-diu Komartin a vizitat Republica Moldova, fiind invitat să citească din cartea „Un anotimp în Ber-ceni” în cadrul „Serilor Poetice” organizate de Editura Cartier.
— Dragă Claudiu, umbra „mon-ştrilor sacri” ai generaţiei 80 este adânc absorbită de min-ţile liderilor 2000-işti. Crezi că această generaţie 2000 va da tot atâtea roade cum a dat prece-denta? Te vezi pe tine devenind în câţiva ani un „monstru” al poeziei româneşti?- Din păcate, cam aşa e. Înainte de
a se defini prin propria literatură (deci şi prin propria viziune asupra lumii şi lucrurilor), scriitorii anilor 2000 s-au definit prin contrast faţă de optzecişti. Mergând până la critici fără conţinut, glumiţe, înjurături sau calomnii. Dar literatura merge-nainte, cărţile apar, direcţii noi se nasc, cele vechi mor sau cad în desuetudine. Cred că nu poţi înşela în literatură decât pe termen scurt: câţiva ani, un deceniu, hai do-uă, dacă „ţeapa” a fost una genială. Pe termen lung, nu rămân decât autorii valoroşi şi, mai ales, cărţile rezistente, acelea pe care le redescoperă generaţi-ile următoare cu bucurie şi entuziasm.
Acolo devine imposibilă orice impostură. Scriitorii de după 2000 au dat deja câteva cărţi bune. Vor fi şi mai multe în deceniul următor. Eu nu voi fi niciodată altceva decât sunt: un om normal, care iubeşte noul şi e rezona-bil de îndrăgostit de sine. Nu voi ajun-ge niciodată să mă proclam „cel mai” sau să spun că sunt singurul care ar fi făcut nu ştiu ce în literatură. Chestiile astea mi-au repugnat întotdeauna.
— Cititorii tăi care au fost atenţi la „Poemele cu tătuca” au putut observa un lexic mai exotic – Vitea, şaşlâc, ГАЗ, papaşa etc. – care este specific spaţiului basarabean, de altfel. Cum se explică asta? Ai mai avut ocazii să vizitezi Republica Moldova? - Nu, n-am fost în Basarabia până
în februarie 2010, când am lansat cartea, iar „Poemele cu tătuca” au fost scrise prin 2006-2008. E vorba acolo despre o viziune subiectivă, foarte personală a Moldovei. De fapt, spaţiul basarabean pe care-l descriu – e drept, folosindu-mă de motive şi cuvinte proprii lui – e un loc ce nu există decât în mintea mea, pentru că, aşa cum remarca dl Octavian Soviany comen-tând cartea, satul acela este de fapt lumea, cu toate dezamăgirile crunte, cu violenţa şi cu abjecţia ei.
— În cele câteva apariţii în public în Chişinău, ai tot fost întrebat cum priveşti „fauna literară” a meleagurilor basarabene. Ce lipseşte, în opinia ta, literaturii basarabene ca să fie tot mai prezentă sau să ocupe un loc de vârf în literatura de peste Prut?- Din punctul meu de vedere nu-i
lipseşte nimic. Chişinăul este, alături de Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Cluj, Bistriţa, unul din locurile în care se
„Cred că nu poţi înşela în literatură decât pe termen scurt”
Interviu cu poetul Claudiu Komartin
întâmplă lucruri extrem de intere-sante, de fecunde pentru literatura română a secolului XXI. Cred că n-ar strica să fiţi mai uniţi. Mediul literar basarabean mi-a părut la fel de dezbinat precum cel din România de dincoace de Prut. Altfel, mi se pare că în literatura făcută azi în Basarabia sunt ilustrate cam toate tendinţele şi direcţiile din literatura română mai-nstream. Dacă mă gândesc că printre cei mai cunoscuţi scriitori încă tineri din România se numără Baştovoi, Crudu, Ernu, Mitoş Micleuşanu sau fraţii Vakulovski, n-am nicio emoţie în legătură cu sincronizarea celor două spaţii culturale româneşti.
— Te afli într-o evoluţie în con-textul volumelor de versuri publicate până acum: „Păpu-şarul şi alte insomnii” (Editura Vinea, 2003, 2007), „Circul domestic” (Editura Cartea Românească, 2005) şi, de cu-rând, „Un anotimp în Berceni” (Editura Cartier, 2009)? Spre ce te îndrepţi în poezie?- E treaba altora să răspundă la
întrebarea asta. Doar n-o să vorbesc despre mine, cum mai fac unii, la persoana a III-a.
— Uneori, trecerea de la poezie la proză se consideră o dovadă a maturităţii literare. Ce părere ai despre asta? Nu te tentează să treci la proză sau dramaturgie?- Scriu teatru, am scris proză,
dar, deocamdată, încerc să nu dau poezia pe ceva ce nu sunt pe deplin sigur. După mine, încercările recente ale poeţilor de a scrie romane au fost mai degrabă nişte eşecuri. Cred că e
o vreme pentru toate şi că trebuie să arzi etapele, nu să trişezi cu nişte căr-ţulii care au succes imediat, dar devin ilizibile după numai câţiva ani.
— Vine ceva după generaţia 2000? Au trecut totuşi aproxi-mativ zece ani...- Ştii şi tu ce se spune despre anul
2012...
— Cum îi priveşti pe tinerii care se apucă de scris doar de dragul atingerii unui fel de succes? Crezi într-o astfel de motivaţie?- Sunt nişte proşti. Nu prin lite-
ratură ajungi cineva în lumea de azi, ci făcând bani, dându-te în specta-col, fiind obraznic şi venal, „vedetă”, „miss”, „showman” sau politician. Cine vrea să ajungă bogat sau celebru să-şi scoată din cap literatura!
— Dacă nu te-ai fi aflat în treaba literaturii, cu ce te-ai fi ocu-pat? Altfel spus, ce-i pe locul doi?- Mi-am dorit în liceu să ajung om
de teatru. Cred că aş fi putut ajunge şi un bun regizor, şi un bun actor, dar am ales scrisul, tradusul, cititul – lucruri la care ţineam mai mult. Încă mai cred că pot face mai multe în lite-ratură decât în artele spectacolului de care sunt în continuare atras.
— Printre altele, îmi veni: ai ac-cepta vreodată funcţia de pre-şedinte al Uniunii Scriitorilor? - Doar dacă mi-ar propune-o
Caragiale.
Interviu realizat de Hose Pablo
Claudiu Komartin, poet şi traducător, s-a născut la Bucureşti pe 7 martie 1983. A debutat în 2002 în „Contemporanul” şi „Ziua Literară”. A obţinut Pre-miul Naţional „Mihai Eminescu” Opera Prima şi Premiul „Prometheus” pentru debutul său la Editura Vinea, iar cu al doilea său volum de poezie – „Circul Do-mestic” – a obţinut Premiul pentru poezie al Academiei Române.
Selecţii din poemele sale au fost traduse şi publicate în franceză, germană, spaniolă, suedeză, japoneză etc. A tradus mai multe romane din franceză, pre-cum şi poezie în engleză şi spaniolă.
Jurnal de Chişinãu Marţi, 23 Martie 2010 www.jurnal.md Sport | 11
David Villa, 28 de ani, este principa-lul obiectiv din următorul mercato pentru Manchester United.
Englezii sunt gata să plătească 38 milioa-ne de euro pentru a-şi asigura serviciile ata-cantului Valenciei, la care mai năzuiesc Chel-sea, Liverpool, Barcelona şi Real Madrid.
Al treilea golgheter al ligii spaniole în actualul sezon, cu 17 reuşite, după Messi (25) şi Higuain (20), Villa a impresionat ul-tima dată la returul din Europa League cu Werder Bremen, 4-4 în deplasare, partidă în care a izbutit un hat-trick decisiv pentru calificarea ibericilor în sferturile de finală ale competiţiei.
Dacă tranzacţia se va finaliza, Villa ar intra în topul 5 al celor mai scumpe tran-sferuri din toate timpurile, clasament do-minat în acest moment de Cristiano Ronal-do: 93,5 milioane de euro de la Manchester United la Real Madrid în 2009.
Olimpia Bălţi a repurtat o nouă victorie în Divizia Naţională şi s-a apropiat la cinci puncte de ocupanta locului trei, FC Dacia. Bălţenii au trecut la limită, scor 1-0, de FC Tiraspol.
Gazdele au dominat meciul, dar nu au putut marca până în minutul 78, pentru că portarul tiraspolean, Serghei Juric, a avut o prestaţie foarte bună. Totuşi, acesta nu a putut să mai facă nimic în faţa nigerianului Somide. Antrenorul Olimpiei Bălţi, Nicolae Bu-nea, a menţionat după meci că echipa sa a intrat în lupta pentru medaliile de bronz. Şefii clubului din Bălţi au făcut şase achiziţii acum câteva zile, stabilind drept obiectiv calificarea în preliminariile Europa League.
fără vedete, dar jucători de perspectivă
Cea mai cunoscută din achiziţiile Olimpiei Bălţi este fundaşul central, Eduard Văluţă. Acesta a debutat pentru Olimpia în victoria în faţa lui FC Tira-spol. Mijlocaşul de 21 de ani Christian Camacho din SUA a revenit la Olimpia după o pauză de trei ani. Acesta a mai jucat pentru Olimpia în 2006. Linia me-diană a fost întărită cu un alt jucător de 21 de ani, mijlocaşul ucrainean Evgheni Horolski. Ceilalţi trei jucători sunt din Nigeria. Cel mai experimentat dintre ei este atacantul de 24 de ani Daniel Nwanne, fost jucător al naţionalei Nige-riei. Nwanne are 192 cm şi 88 kg. Un alt atacant este Augustine Nwagwu, 20 de ani. Cel de-al treilea nigerian este mijlo-caşul ofensiv David Ogoazi de 19 ani.
Andronic s-a revanşatCei de la Olimpia trebuie să fie
atenţi şi la FC Zimbru, care este în spate cu un punct. Zimbrii lui Ivan
Revoluţie în Liga Campionilor! „Revanşa celor mici, dar bogaţi”Tragerea la sorţi a sferturilor de finală a stabilit du-eluri interesante, printre care şi unul 100% francez. Interesant e că de data asta nu a mai spus nimeni că sorţii au fost dirijaţi. Dincolo de ciocnirile Lyon–Bor-deaux, Bayern–Manchester, Arsenal–Barcelona şi In-ter–ŢSKA Moscova există concluzia celor de la „Marca”, potrivit căreia avem cele mai slabe sferturi din istoria competiţiei.
Manchester United oferă 38 milioane de euro pentru Villa!
Olimpia ameninţă dacii
Tabanov au câştigat cu 1-0 în faţa celor de la Viitorul Orhei. Unicul gol a fost marcat de atacantul Oleg Andro-nic, care s-a revanşat în faţa antreno-rului său. Atacantul a fost criticat de Tabanov pentru evoluţiile modeste din ultima perioadă, însă a marcat şi a adus cele trei puncte extrem de necesare formaţiei sale.
fC Dacia şchiopăteazăDacii nu au înregistrat nicio vic-
torie de la reluarea campionatului şi riscă să piardă şi locul trei în clasa-mentul Diviziei Naţionale. Dinamo a jucat la egalitate, scor 0-0, pe terenul celor de la FC Dacia. Chiar dacă au dominat partida, lupii galbeni nu au putut marca. Fundaşul Ivan Arabad-ji a lovit transversala, iar Ghenadie Orbu a ratat din faţa porţii în chiar ultimele minute ale meciului.
FC Sheriff este cea mai stabi-lă echipă din Divizia Naţională.
Fără Leonid Kuciuk, tiraspolenii au înregistrat patru victorii din patru posibile. Ultima victimă a sheriffan-tasticilor a fost Nistru Otaci, care a pierdut cu 4-0. Brazilianul Jimmy Franca a făcut un hat-trick în poarta lui Deadic. Celălalt gol a fost marcat de mijlocaşul la închidere, Milos Adamovic. Liderul se poate distanţa la zece puncte în etapa următoare, dacă învinge formaţia Iskra-Staly, locul doi, cu 49 de puncte. În ultima etapă, cei de la Iskra-Staly au surcla-sat cu scorul 5-0 pe cei de la Sfântul Gheorghe Suruceni.
Astfel, după cea de-a XXIII-a eta-pă din Divizia Naţională, FC Sheriff a acumulat 56 puncte, Iskra-Staly – 49, FC Dacia – 45, Olimpia – 40, FC Zimbru – 39, CSCA Rapid – 29, Aca-demia UTM – 29, Viitorul Orhei – 25, FC Tiraspol – 25, FC Dinamo – 21, Sf. Gheorghe – 15 şi Nistru Otaci – 11.
Vitalie HadeI
Dacii riscă să piardă locul trei în Divizia Naţională
„Revanşa celor mici, dar bogaţi”, titrează cotidianul citat. Acesta crede că nu este vorba despre o „nouă ordine mondială”, ci despre o situaţie de moment care nu va dura prea mult.
Au căzut nume grele
Optimile de finală ale actua-lei ediţii au adus cu sine elimi-narea a trei cluburi favorite la câştigarea competiţiei, şi anume Real Madrid, Chelsea Londra şi AC Milan. Altele, cum ar fi deţi-nătoarea trofeului, Barcelona, şi Manchester United, finaliştii de la Roma, au mers mai departe conform pronosticurilor majo-rităţii specialiştilor. Au acces în aceeaşi fază a competiţiei şi Olympique Lyon, ŢSKA Moscova sau Girondins de Bordeaux, echi-pe demne de tot respectul, dar departe de a fi contribuit la scri-erea istoriei sportului-rege. Cel puţin, nu până în acest moment. Putem trece la aceeaşi categorie şi pe Arsenal, un mare club, dar care nu a câştigat niciodată Liga Campionilor.
Palmaresul, bată-l vina!
Aruncând o privire pe ta-blou, remarcăm faptul că patru din cluburile care îşi dispută un loc în semifinalele ligii nu au cucerit niciodată acest trofeu: Arsenal, Lyon, ŢSKA şi Bordeaux. Celelalte patru au făcut-o: Bayern – de patru ori, Barcelona şi Manchester – de trei ori şi Inter – de două ori. Pare mult, dar nu este chiar aşa. Mai exact, ar trebui să ne întoarcem în ediţia 2000–2001 pentru a găsi nişte sferturi unde se prezentau mai mul-te cluburi necâştigătoare ale trofeului: Galatasaray, Leeds, Deportivo, Arsenal şi Valen-cia; la fel ca în 2004 – Lyon, Deportivo, Monaco, Chelsea şi Arsenal. Există însă o diferenţă fundamentală care vine să spri-jine teoria celor de la „Marca”. Aceasta constă în faptul că numărul de trofee cumulate ale echipelor calificate în sferturile din 2001 erau de 13, cifra fiind superioară în ceea ce priveşte ediţia din 2004, cu numai puţin de 17 trofee cumulate. Evident că era suficient să fie Milan şi Real Madrid printre sfert-fi-nalişti pentru ca numărul să crească sensibil.
o nouă tendinţăNu este clar acest lucru, dar
cât de departe pare a fi ediţia
2002–2003, când nu mai puţin de şapte din cele opt sfert-fi-naliste câştigaseră cel puţin o dată trofeul (de 26 de ori în total). Mari echipe ca Real Ma-drid, Milan, Ajax sau Juventus – trupe care au câştigat multe trofee – nu se mai află în acest moment pe tablou. Tendinţa ar putea continua şi în anii următori. Sunt şanse ca ediţia din acest an să consemneze o învingătoare în premieră. Acest lucru nu s-a mai întâmplat din 1997, când Borussia Dortmund se încorona la Munchen campi-oană a continentului.
Liverpool continuă lupta pentru Europa League
Două echipe din Germania, două din Spania, două din Anglia, una din Portugalia şi una din Bel-gia au acces în sferturile de finală ale Ligii Europa în urma partide-lor din returul optimilor în care s-au marcat 34 de goluri.
Dintre echipele din sfer-turi, Liverpool a câştigat de trei ori Cupa UEFA (actualmente Liga Europa), în timp ce Valen-cia s-a impus o dată în această competiţie. De asemenea, Atle-tico, Benfica şi Hamburger SV au câştigat un trofeu european, în timp ce Standard a evolu-at în finala Cupei Cupelor. În schimb, Fulham şi VfL Wolfs-burg nu au ajuns niciodată atât de departe într-o importantă competiţie europeană.
Programul partidelor din sferturile de finală şi semifi-nalele Ligii Europa:
Tabloul sferturilor de finală:Meci 1: Fulham (Anglia) –
VfL Wolfsburg (Germania)Meci 2: Hamburger SV
(Germania) – Standard Liege (Belgia)
Meci 3: Valencia (Spania) – Atletico Madrid (Spania)
Meci 4: Benfica Lisabona (Portugalia) – Liverpool (Anglia)
Învingătoarea celei de-a doua semifinale va fi considera-tă gazdă la finala de la Hamburg din 12 mai, în timp ce învingă-toarea primei semifinale va fi considerată oaspete. Sferturile vor avea loc la 1 şi 8 aprilie, iar semifinalele la 22 şi 29 aprilie.
Jurnal de Chişinãu Marţi, 23 Martie 2010 www.jurnal.md Il paradiso | 13
Jurnalul iubirii
Îmi caut viitorul
Mă numesc Anatol. Am 27 de ani, 1,63 m, 56 kg, nu fumez şi nu consum băuturi alco-olice. Sunt o fire veselă. Vreau să mă căsăto-resc, pentru că îmi plac mult copiii. Femeia pe care o caut poate avea vârsta între 22 şi 32 de ani şi un copil. Aspectul fizic nu contea-ză. (386)
femeie cultă
Locuiesc într-un centru raional. Am 45 de ani, studii superioare, sunt drăguţă, calmă, sinceră şi bună la suflet. Dacă eşti şi tu serios, asigurat material, respectuos, sună-mă. (387)
Sufleţel singuratic
Aş dori să cunosc un bărbat serios, edu-cat şi bun la suflet, care e pasionat de muzi-că. Sunt o femeie simplă, sinceră, drăguţă şi o bună gospodină. Am 47 de ani, 1,60 m, 58 kg şi un serviciu stabil. Te aştept cu mult drag. Sună-mă! (388)
femeie inteligentă
Femeie de 50 de ani, cu studii superioare, doreşte să facă cunoştinţă cu un bărbat inteli-gent, cumsecade, cu vârsta cuprinsă între 50 şi 57 de ani pentru o relaţie serioasă. (389)
Tânăr cuminte
Am 32 de ani şi 1,60 m. N-am fost însurat şi nici nu am copii. Sunt cuminte şi fără vicii. Aş vrea să cunosc o domnişoară din centrul Moldovei cu vârsta între 25 şi 33 de ani. (390)
Văduvă asigurată
Sunt văduvă şi am 53 de ani, asigurată material. Aş dori să fac cunoştinţă cu un băr-bat care ar vrea să-mi fie alături. (391)
Tânăr şi optimist
Am 25 de ani. Locuiesc într-un oraş din nordul republicii. Aş dori să cunosc o domni-şoară simplă, drăguţă, serioasă, cu vârsta în-tre 20 şi 25 de ani. Aştept cu nerăbdare clipa când te voi găsi. (393)
Bărbat cu intenţii serioase
Am 36 de ani, 1,70 m, fără obligaţii. Aş dori să cunosc o femeie de aproximativ 33 de ani, pentru a forma o familie puternică. (394)
Îmi caut jumătatea
Bărbat cu studii superioare, asigurat ma-terial, fără vicii. Deşi am 50 de ani, arăt mult mai tânăr. Aş vrea să cunosc o femeie cu vâr-sta între 40 şi 44 de ani pentru a forma o fa-milie. (395)
o femeie în floarea vârstei
Am 43 de ani, serviciu stabil. Sunt mo-destă şi liniştită. Aş vrea să cunosc un bărbat cumsecade, cu spaţiu locativ, pentru o relaţie de durată. (396)
Jumatatea ta˘Pune capăt singurătăţii! Acum în edi-ţiile de MARţi şi ViNERi ale JURNALU-LUi şi în tabloidul APROPO poţi găsi sufletul care să-ţi aline singurătatea. Trebuie doar să suni la 090023456 (număr taxabil: 7 lei min, primele 30 sec gratuite) pentru a afla detalii despre El sau Ea sau... dacă nu ai cu-rajul, trimite-ne datele tale pe adresa redacţiei şi de restul avem noi grijă. Niciodată nu a fost mai simplu să-ţi găseşti sufletul-pereche.
Ne-am cunoscut întâm-plător la o discotecă unde am mers cu prietenele mele de liceu. Discuţia a pornit după ce ne-am prezentat unul altu-ia fără a cocheta. După mai bine de o jumătate de oră, am înţeles că prietenele mele m-au lăsat să discut. Ne-am schim-bat telefoanele şi am început să ne întâlnim prin cafenele, parcuri, uneori şi restauran-
te. Dragostea noastră a durat aproape un an. Nu ştiu cât ar fi putut să mai dureze dacă nu aflam că Andrian este căsătorit şi se simte fericit împeună cu familia.
Vestea m-a tulburat total şi nu-mi venea a crede. Nu am ob-servat niciodată să îl sune vreo voce feminină sau să se grăbeas-că când ne întâlneam. Am aflat de la un cunoscut care a făcut
După nefericire vine mereu şi fericirea
Te-a părăsit.Cât de mult suferi?
Orice cuplu îşi doreşte dragoste, o dragoste fără sfârşit. Fiecare dintre noi ştie ce es-te dragostea, nu-i aşa? Acest sentiment se poate defini prin atracţie fizică, admira-ţie faţă de calităţile celuilalt, o dorinţă nebună de a petrece timpul împreună, dar şi o responsabilitate faţă de fericirea celuilalt, de a satisface anumite dorinţe, nevoi. Fiecare defineşte dragostea în felul său.
Mulţi dintre noi au jurat să-şi iubească partenerul / partenera „până când moartea îi va despărţi”, dar atunci cum se face că multe cupluri ajung să nu se mai iubească, cum ajung să sufere?
Acum ceva timp, am citit câteva rânduri scrise de Dragoş în care dezbătea problema suferinţei femeii părăsite, dar şi a bărbatului părăsit. Cred că multe dintre Eve s-ar regăsi în acele rânduri.
Chiar aşa, cine suferă mai mult după un abandon? Bărbaţii sau femeile? Nu cred că pu-tem pune etichete, mai ales când este vorba de sentimente. Poate ştii şi tu cum e să ajungi la capătul răbdării, să simţi că îţi pierzi min-ţile, că nu mai rezişti. Nu iau partea nimănui şi, de aceea, cred că şi bărbaţii pot ajunge în acest punct, deloc plăcut, al vieţii lor.
Ce a făcut Ioana când a fost părăsită? „Păi, întâi de toate, am şters numărul lui de telefon, adresa electronică şi orice urmă care m-ar fi putut duce cu gândul la el. Mai greu a fost cu sentimentele pe care nu mi le-am putut reprima pentru o perioadă lungă, foarte lungă. Viaţa mea a fost cu susul-n jos foarte mult timp. Dar, gândindu-mă la perioadele urâte pe care le-am trăit alături de el, chiar dacă au fost puţine, am găsit puterea ca, încet-încet, să trec peste, să îmi revin. Suferinţa a fost una interioară, mocnită, care mi-a afectat foarte mult stima de sine. Totuşi, cred că şi bărbaţii suferă, dar doar dacă sentimentele faţă de persoana de alături sunt puternice şi adevărate.”
Durerea provocată de un abandon
Uneori, nici momentele fericite, petre-cute împreună, nu mai contează, pentru că durerea provocată de un abandon poate anu-la tot ce a fost frumos. Maria îşi aminteşte de o replică a fostului iubit, pe care acum, la ceva timp după ce a fost părăsită, o conside-ră foarte amuzantă: „Vei rămâne cu clipele frumoase petrecute împreună. Acestea nu te vor ajuta să treci mai uşor peste această despărţire?”. Aceste cuvinte m-au lăsat mas-că şi m-au ajutat foarte mult să îl şterg din mintea mea pe el. Uneori, bărbaţii te ajută,
prin penibilităţile pe care le debitează, să îţi curme suferinţa despre care credeai că va dăinui în sufletul tău foarte mul timp”.
Atât femeile, cât şi bârbaţii pot părăsi, pentru că aşa au chef sau dintr-un capriciu. Cine suferă mai mult? Cel ale cărui senti-mente sunt mai puternice.
Mihai îmi spunea că a părăsit şi a fost părăsit. Atunci când a părăsit, s-a simţit energizat: „Nu ştiu. E ceva în natura noastră: când abandonăm un teritoriu cucerit, tindem să plecăm plini de energie spre altul. Asta se întâmplă atunci când sentimentele pentru femeia părăsită nu sunt puternice sau sunt aproape inexistente. Unii părăsesc şi din orgo-liu, dar această motivaţie îmi pare o prostie, pentru că atunci când iubeşti nu există orgoliu”.
Şi lui Mihai i s-a întâmplat să fie părăsit: „A fost... Mi-a fost greu mult timp, foarte mult timp. Şi acum, când sunt melancolic, îi mai trimit câte un sms. Şi nu e vorba de orgoliu rănit sau de ceva în acest gen. Ţin foarte mult la ea şi ajunsesem să o iubesc. Poate o mai iubesc încă... Deci, şi băieţii plâng cateodată, iar uneori suferă mai mult decât şi-ar putea imagina orice femeie. Un bărbat adevărat nu plânge niciodată – asta e
o prostie pe care niciun bărbat şi nicio feme-ie nu ar trebui să o creadă.
Suferinţa nu face diferenţieri
Şi eu, ca şi Dragoş, am întâlnit multe femei devastate fizic, psihic şi social de un abandon, femei cu privirea pironită în hău, cu faţa boţită, schimonosită de plâns şi durere, năucite de ceea ce li s-a întâm-plat, ţintuite la pământ, cu un nod în gât la fiecare lacrimă prelinsă pe obraz... Însă, am întâlnit şi bărbaţi cât muntele plângând precum copiii, cu inima frântă, marcaţi de disperarea abandonului, că-zând în genunchi de durere, zdrobiţi de suferinţă...
femeile suferă mai mult decât bărbaţii?
Nu cred. Om fi noi reprezentantele sexu-lui slab, dar asta nu ne oferă „privilegiul” de a fi mai suferinde decât un bărbat abando-nat, părăsit. Atunci când există sentimente puternice, suferinţa nu face niciun fel de diferenţieri.
Totul a început când mi-am împlinit mai multe dorin-ţe pe care mi le propusesem în câţiva ani; am absolvit facultatea şi mi-am găsit un post de muncă care îmi per-mitea să mă descurc singură în viaţă. Lucram în calitate de traducător la o firmă din capitală, iar micile cola-borări pe care le aveam cu unele structuri de stat îmi permiteau să cunosc persoane din diverse domenii. Aşa l-am cunoscut pe acel care mi-a schimbat cursul vieţii, dar mai ales m-a dezechilibrat total.
facultatea împreună cu el.Avea o soţie inteligentă şi o
fetiţă care îl aşteptau mereu cu nerăbdare după serviciu, atunci când mă plimbam cu el prin parc. Nu m-am gândit niciodată că poa-te fi căsătorit. Nici inel pe mână nu avea, dar nici nu l-am între-bat – aşa mi-a reproşat el atunci când i-am spus că am aflat că este căsătorit. Mi-a spus că mă iubeşte şi nu poate trăi o zi fără mine, iar de familie îl leagă doar fetiţa de trei anişori. Mi se rupea inima atunci când îmi imaginam că acasă îl aşteaptă un copilaş care are nevoie de tată.
Am crescut într-o familie unde educaţia şi bunele maniere au stat mereu în capul mesei şi, cu toată dragostea pe care o aveam faţă de acest om, i-am spus să plece, că nu vreau să-l
mai văd niciodată. Mama îmi spunea mereu că fericirea nu o poţi construi pe nenorocirea altcuiva. Mi-a fost greu şi, mult timp, nu am putut ieşi din acea stare. În viaţa mea, am făcut lucruri care să-mi uşureze starea sufletească şi să mă ajute să trec cu bine peste tot. Mi-am schimbat serviciul de bază şi am început a privi cu alţi ochi oamenii.
Peste jumătate de an, am cunoscut un băiat care era cu doi ani mai mic ca mine. Am construit o relaţie frumoasă de când ieşim împreună. Am început să locuim împreună, iar peste un an ne vom căsători. Îl iubesc pe Mihai şi sunt fericită, ceea ce vă doresc şi vouă.
olguţa din Chişinău
www.jurnal.md Marţi, 23 Martie 2010 Jurnal de Chişinãu 14 | Poveşti adevărate
cu Lidia BOBÂNĂLa noi acasă
Gura tăcută nu umblă bătutăToată mahalaua se păzea de Larisa. Uite aşa, din senin, putea să-şi închipuie dracul ştie ce şi să stârnească o zarvă de nu mai găsea nimeni capătul. Avea doi copii mari deja şi un soţ de treabă care negocia mereu între părţile beligeran-te. Nu era zi să nu se certe cu cineva. Un vecin mai aprins a luat-o odată de gât şi i-a zis: „Dacă nu închizi gura, chiar acum ţi-o închid eu pe veci!”. S-a speriat pentru prima dată, cineva a pus stăpânire pe dânsa.
Berbec Îţi faci griji degeaba. Norocul îţi zâmbeşte atât pe plan profesional, cât şi pe plan financiar. S-ar putea să fii puţin
surmenat şi, din această cauză, să devii irascibil. Să nu cauţi nod în papură celor din jur. Ar fi bine să te
odihneşti mai mult.
Taur Dimineaţa, s-ar putea să nu te simţi în formă, ceea ce îţi accentuează starea de nervozitate. Să nu îţi asumi niciun risc.
Păstrează-ţi calmul şi înarmează-te cu multă răb-dare!
Gemeni Din cauza problemelor sentimen-tale, dimineaţa este posibil sa fii confuz. Accepţi ajutorul prietenilor apropiaţi! Pen-
tru a evita o ceartă în familie, ar fi bine să asculţi sfaturile unei rude mai în vârstă.
Rac Din cauza amânării unei delegaţii, programul îţi este dat peste cap. S-ar putea să te enervezi pentru că eşti ne-voit să pierzi timpul fără folos. Cei din jur
fac tot posibilul să te ajute.
Leu Dimineaţa, s-ar putea să fii bul-versat din cauza unor nereuşite care parcă se ţin lanţ. Nu este exclus să fii irascibil şi să te cerţi cu cei din jur. Să
îţi temperezi pornirile agresive. Amână întâlnirile de afaceri!
Fecioară Eşti confuz şi predispus să faci greşeli. Să te concentrezi asupra problemelor urgente. Dimineaţa, este posibil să te dezamăgească un prieten
bun. Nu căuta nod în papură celor din jur!
Balanţă Zi bună pe plan sentimental şi social. În schimb, să fii prudent la servi-ciu şi în afaceri. Nu este exclus să ai mici probleme cu banii, dar nu este cazul să
îţi faci griji.
Scorpion Astăzi, te concentrezi mai greu, aşa că te sfătuim să amâni deci-ziile importante. Ar fi bine să eviţi ac-tivităţile care necesită efort intelectual
şi luciditate. Este cazul să acorzi mai mult timp odihnei.
Săgetator S-ar putea să ai probleme cu banii, motiv pentru care nu te simţi în largul tău. Păstrează-ţi calmul şi nu te lăsa atras într-o ceartă! Îţi sugerăm să
te bazezi pe intuiţie şi să asculţi sfaturile unei rude.
Capricorn Intenţionezi să preiei noi sar-cini la serviciu, dar nu eşti sigur că vei reuşi. S-ar putea să ai discuţii aprinse cu colegii, dacă refuzi să asculţi şi păre-
rile lor. Te sfătuim să îţi stabileşti clar priorităţile. Nu te întinde mai mult decât ţine plapuma!
Vărsător Dimineaţa, survin evenimente ne-prevăzute, care te împiedică să îţi respecţi programul. Nu este indicat să îţi pui mari speranţe într-o afacere pe care o credeai
profitabilă. Spre seară, te simţi bine în mijlocul familiei.
Peşti Eşti foarte ambiţios, dar conjunc-tura nu te ajută prea mult. Nu este mo-mentul să îţi asumi mai multe responsa-bilităţi. S-ar putea să fii confuz şi să nu
îţi poţi onora toate angajamentele.
Horoscop 23 martie 2010
Haralambie, vecinul cela, era cu vreo cinci–şapte ani mai tânăr ca ea. Avea o nevastă bolnavă ce se zbătea de ani buni între viaţă şi moarte. Nu o dată a chemat preotul să îi citească Sfântul Maslu. Îşi revenea după aceea, şi Haralambie prindea speranţe că o s-o vadă din nou trebăluind la bucătărie. Însă, peste o vreme, femeia cădea din nou într-o stare de moleşeală încât îţi părea că uite-uite îşi dă duhul.
Şi aşa ani şi ani la rând. S-a cam săturat Haralambie de starea asta de lucruri – nu avea nici nevastă la casă şi niciun copil care să-i ţină de urât sau să îl ajute în gospodărie. Venea din când în când sora lui, mai spăla şi mai deretica prin casă. Îi făcea mâncare o dată în săptămâ-nă ca să-i ajungă pentru mai mult timp. Dar cât poţi îndura aşa o trea-bă?! S-ar fi însurat cu alta, dar vezi că nu putea da cu piciorul în femeia bolnavă, căreia i-a jurat la cununie credinţă până la moarte. În ziua când a luat-o de gât pe Larisa a sim-ţit fierbinţeala ce o emana făptura ei. De atunci o visa pe nătânga ceea de Larisă, el care niciodată nu se ui-ta la femei străine. Acum însă căuta prilej să o vadă cât mai des.
Încurcătura lui haralambie
Vă spuneam că Larisa avea doi feciori mari gata să termine şcoala şi un bărbat cuminte şi harnic. La cei 37 de ani, arăta fericită. Dacă nu ar fi fost atât de zăludă, poate că ar fi observat bărbaţii că nu e urâtă şi că îi luminează faţa ochii albaştri strălucitori. Dar – din cauza firii ei zvăpăiate – nu o simpatiza nimeni. Toţi care o cunoşteau aveau faţă de ea repulsie. Femeia asta ştia să le facă viaţa iad. În mahalaua lor, nu era nicio familie care să nu se fi
certat cu Larisa. Şi de fiecare dată ea era iniţiatorul conflictului. Vă spuneam că din senin i se putea năzări ceva şi uite cearta izbucnea pe loc. Bărbatul ei – cât de cuminte şi cumsecade era – o mai bocănea din când în când. Îi dădea bătaie ca la copiii mici şi neascultători. Se cuminţea până îi mai treceau vânătăile şi o lua de la capăt. Fe-meie greu de suportat. Copiii, când era vorba de adunarea părinţilor la şcoală, îl rugau pe taică-său să vi-nă, altfel te puteai aştepta la orice de la Larisa.
haralambie pune stăpânire pe Larisa
Haralambie, după cearta ceea, a prins drag de Larisa. Comparativ cu nevastă-sa suferindă, vecina era de-a dreptul vioaie şi plină de viaţă. Aşa ar mai fi iubit-o, ar fi ţinut-o în braţe noaptea întreagă şi tot nu s-ar fi săturat bărbatul! Găsea orice mo-tiv ca să vină la ea în ogradă. Larisa îl miluia cu o strachină de borş, cu alte bucate, zicându-şi că umblă Haralambie nespălat şi flămând de când cu nevasta asta a lui... Activă şi nestăpânită de nimeni, lui Haralambie Larisa i se părea mai calmă, parcă purta oleacă de frică de dânsul.
Nu i-a amintit niciodată că a luat-o de gât. Momentul cela a fost
unul ruşinos în viaţa ei şi încer-ca să-l şteargă din minte. Nu s-a gândit niciodată la Haralambie ca la un bărbat pe care ar dori să-l aibă în pat. El era cu vreo şapte ani mai tânăr.
Dar nu se ştie ce aduce ceasul! S-a îmbătat într-o zi Haralambie şi – în loc să tragă acasă – s-a dus la Larisa. A găsit-o prăşind în grădină. Era o arşiţă mare în anul cela. Lari-sa şi-a dezbrăcat halatul, desculţă şi mai mult goală, prăşea de zor şi n-a simţit când s-a apropiat bărbatul de dânsa. A răsturnat-o pe spate, i-a închis gura cu un sărut, pesemne, dulce de tot că n-a mai strigat Lari-sa după ajutor.
Au făcut dragoste prima dată acolo. Am aflat povestea chiar de la femeie. Din ziua aceea, se întâl-neau cu regularitate, mai puţin în casa Larisei ca să nu îi vadă cineva. Haralambie avea la harbuzărie o
colibă. Departe de sat, departe de oameni, se simţeau acolo rupţi de toate grijile.
Larisa rămâne gravidă
La câteva luni după aceea, Larisa l-a anunţat pe iubit că e însărcinată şi că nu poate să-i spu-nă bărbatului său de treaba asta, pentru că nu s-a culcat cu dânsul mai mult de un an. “Ce facem, Ha-ralambie?” Femeia era de-a dreptul nefericită... Haralambie însă nu-şi încăpea în piele de bucurie. „Naşte copilul, Larisă, cum moare nevasta mea, mă însor cu tine.” „Dar cu bărbatu-meu ce fac? Cum şi ce să-i spun?” „Culcă-te şi tu cu dânsul mai cu de-a sila şi apoi o să-i spui
că eşti gravidă.” Larisa a făcut-o şi mai şi... L-a îmbătat pe Chirilă, l-a dezbrăcat gol-goluţ şi i-a spus că a violat-o noaptea. Peste o vreme, l-a anunţat că e gravidă.
După ce a murit nevasta lui Haralambie, Larisa a divorţat de soţul ei şi s-a mutat peste drum. Din clipa aceea, mahalaua n-a mai avut cu dânsa niciun conflict. În afară de feciorul din flori, i-a mai născut noului soţ două fete. Copiii din prima căsnicie, când îşi auzeau fraţii cei mi-ci plângând, veneau la Haralambie, îi luau în braţe şi îi duceau în cealaltă curte, peste drum. Chirilă nu s-a mai însurat, nu simţea nevoia. Larisa avea grijă de amândouă gospodării, pentru că bărbaţii trebuiau hrăniţi şi spălaţi. Nu se putea da la gard, toţi erau ai ei.
www.jurnal.md Marţi, 23 Martie 2010 Jurnal de Chişinãu 16 | Zigzag
Pamela Anderson îşi caută un bătrânel Pamela Anderson, recent des-părţită de Jamie Padgett, este din nou disponibilă, însă nu pentru oricine.
După cum a declarat recet în presă, vedeta îşi caută, pentru prima oara în viaţă, un iubit cu părul alb, mai vârstnic, mai cu experienţă.
„Am nevoie de un bărbat mai vârstnic, nu credeţi? Voi încerca asta pentru prima oara în viaţă, dar simt că numai aşa mă voi putea simţi împlinită. Bărbatul trebuie să fie pentru mine cu experienţă în primul rând”, a declarat Anderson, căsătorită anterior cu Tommy Lee, Kid Rock şi Rick Salomon.
Când nu-şi caută iubit cu plete dalbe, Anderson îşi creşte cei doi copii de 12 şi 13 ani.
Conform NDTV, actriţa ar fi declarat că niciunul dintre băieţii ei nu a moştenit latura sălbatică a părinţilor; aşa că mama nu se teme de viitorul copiilor săi.
Haramb Ashok Kumthekar, în vârstă de 24 de ani, a avut la naştere câte şase degete la fiecare mână şi câte şapte la fiecare pi-cior, devenind astfel deţinătorul neoficial al titlului de persoana cu cele mai multe degete din lume. Cu toate acestea, recordul său nu a fost confirmat de „Guinness Book”. La această categorie este
Politicieni fără chiloţiÎn primăria din Roma, aproximativ 50 de politicieni italieni de stânga au participat recent la un protest inedit. Ei şi-au dat jos pantalonii din cauza nemulţumirii provocate de amânarea aprobării bugetului pe 2010.
„Alemanno ne-a făcut să rămânem în chiloţi”, a spus unul dintre protesta-tari, făcând referire la Gianni Alemanno, primarul Romei, cu orientare politică de dreapta.
Potrivit lui Sandro Medici, primarul oraşului Cinecitta, Alemanno este vinovat pentru tergiversarea adoptării bugetului, de-oarece conţine foarte multe măsuri nepopu-lare, cum ar fi creşterea taxelor. „În condiţiile în care nu avem bugetul aprobat, dispunem de fonduri doar pentru cheltuielile curente. În districtul meu, două şcoli care ar trebui să se deschidă în septembrie nu vor putea func-ţiona”, a declarat Medici.
La sfârşitul lunii martie, în 13 din cele 20 de regiuni ale Italiei vor avea loc alegeri electorale.
Patronii susţin că au primit deja platforma necesară pentru „restaurantul aerian”, care va fi ridicată cu ajutorul unei macarale. Acum proprietarii sunt în discu-ţii cu reprezentanţii mai multor hoteluri de lux, dar şi cu instituţii de cultură pentru organizarea de spectacole. Preţul pentru închiri-erea platformei şi a personalului pentru un eveniment se ridică la 8.900 de euro, dar pachetul, care include şi alte servicii, inclusiv de catering, este de 15.000 de euro. Preţul final depinde însă de ceea ce îşi doreşte clientul, iar programări-le se vor face cu trei zile înainte de eveniment.
„Nu ne facem griji în privinţa clienţilor, chiar dacă intrăm pe piaţă într-o perioadă economică mai puţin favorabilă. (...) Într-un club de lux din Bucureşti, în orice sâmbătă, nu poţi găsi un loc fără să ai rezervare şi ştim că de multe ori nota de plată depăşeşte 4.000 de euro. Suntem siguri că vom găsi
clienţi interesaţi pentru o cină în aer liber pe o platformă suspenda-tă”, susţine Barbier. Acesta deţine 51% din acţiunile “Sky Touring & Events”, relatează mediafax.ro.
Platforma se va ridica până la o înălţime de maximum 50 metri, iar capacitatea maximă este de 22 de persoane. Restaurantul va avea o singură masă, care va fi suspen-dată de o macara, la înălţimea unui bloc cu 15 etaje. Participanţii vor sta pe scaune speciale, fiind prinşi în centuri cu fixare. Platforma poate fi folosită pentru diferite evenimente, cum ar fi lunch, dejun, concerte, nunţi, mitinguri de afaceri, conferinţe de presă, jocuri casino, degustări de vinuri, demonstraţii culinare, vizionarea competiţiilor sportive, concerte, sesiuni sportive, fitness, aerobic.
Patronii estimează circa 50 de ridicări pentru primul an.
Conceptul „restaurant aerian” funcţionează deja în 32 de ţări din Europa şi în America.
Cei doi nu mai sunt împreună de la sfârşitul lui februarie, relatează „The A List”. Ultima oară când au fost văzuţi împreună a fost chiar de Ziua Îndrăgostiţilor, zi în care se pare că s-au şi certat.
Surse apropiate din an-turajul celor doi spun că, în ultimul timp, se certau foarte des, iar Briney a devenit ner-voasă şi agitată. Jason apărea tot mai des singur în public, iar Britney nu a mai rezistat tensiunii. Se pare că totul a pornit de la faptul că Jason a i-a refuzat lui Britney (în vâr-stă de 28 de ani) cererea în că-sătorie. Tatăl lui Britney, cel care îi administrează averea, dorea ca Jason să liniştească spiritele din fiica lui.
Se pare că despărţirile au devenit un fenomen în lanţ în familia Spears. Tot miercuri, a ieşit la iveală că şi sora lui Britney, Jamie Lynn, în vârstă de 18 ani, s-a despărţit de partenerul ei de viaţă, James Watson.
Jamie Lynn, care a devenit mamă la doar 16
În premieră mondială, oamenii de ştiinţă au găsit explicaţia acestui fapt: jumătate din organism este înţesat de celule sexuale feminine, în timp ce cealaltă jumătate este locul în care sălăşluiesc celulele sexuale masculine, relatează ziarul „LiveScience”, citând declaraţiile cercetătorilor Universităţii Edinbur-gh, Scoţia.
Până acum, oamenii de ştiin-ţă credeau că sexul unui animal se stabileşte în perioada embrionară. Studiul – publicat în revista „Natu-re” – arată că „la păsări, determina-rea sexului are loc în toate celulele corpului, chiar de la faza de conce-
pere”, după cum explică cercetătorul Lindsey Barske.
Fiecare celulă din corpul păsări-lor are un sex. Aşa se explică de ce pu-ii care trec printr-o criză de identitate sexuală au jumătate de penaj specific găinilor, cu gheare potrivite şi o creastă mică, iar cealaltă parte are un cu totul altfel de penaj, gheare mai puternice şi o musculatură specifică, mai dezvoltată în zona pieptului. Ei au şi jumătate de creastă şi oase mai puternice în această emisferă.
Cercetătorii susţin că descoperi-rea ar putea să-i ajute pe viitor pentru un studiu avansat asupra malformaţi-ilor atât la animale, cât şi la om.
Lady Gaga, solicitată de regizorul Tarantino
Criză sexuală în rândul necuvântătoarelor:pui jumătate găină, jumătate cocoş!
Primul „restaurant aerian” va fi lansat în luna mai în România
Britney, refuzată de iubit
Are 12 degete la mâini şi 14 la picioare
Lady Gaga este, mai mult decât cântăreaţă, este un fenomen, un trendsetter, o sfidare a contemporaneităţii. Mai nou, imaginea ei inspiră regizori cu renume. De curând, Tarantino a venit cu o ofertă pentru ea.
Există păsări care trec printr-o criză de identitate sexuală. Aceasta este foarte vizibilă, jumătate din corpul lor fiind cel specific găinilor, cealaltă jumătate aducând perfect cu cel al unui cocoş.
Britney Spears este din nou singură după ce managerul şi iubitul ei, Jason Trawick, i-a refuzat cererea în căsătorie.
Un bărbat din India nu se simte complexat din pricina faptului că are 12 degete la mâini şi 14 la picioare. Din contra, el a fost întotdeauna mândru de felul în care arată şi s-a considerat o persoană specială, relatează Ananova.
Compania internaţională „Event in the Sky” va lan-sa în România, în luna mai, un „restaurant aerian”. Acţiunea presupune organizarea de evenimente în aer liber pe o platformă la 50 metri deasupra solului la un preţ mediu de 15.000 de euro.
ani, urmează să se mute cu sora ei pentru a-şi repune pe picioare cariera în show-biz, întreruptă de sarcină. Surorile s-au pus pe treabă, concentrându-se pe carieră
şi lăsând la o parte viaţa amoroasă.
În ciuda despărţirii cu Britney, Jason, în vârstă de 38 de ani, a rămas manage-rul artistei.
înregistrat indianul Devendra Harne, care are 12 degete la mâini şi 13 la picioare.
Kumthekar nu este deţinăto-rul recordului mondial, deoarece unele dintre degetele sale nu dispun de terminaţii nervoase, fiindu-i imposibil să le mişte şi să simtă ceva cu ajutorul lor. În
schimb, el este recunoscut de echivalentul indian al „Guinness Book of Records”, „Limca Book of Records”. Chiar dacă este mândru de degetele sale, Haramb a recu-noscut că uneori îl deranjează acest lucru, mai ales atunci când trebuie să-şi găsească pantofi sau mănuşi.
Stefani Joanne Angelina Germa-notta s-a născut în SUA, având şi origini italiene. A vândut până în prezent, la vârsta de 24 de ani, peste opt milioane de albume. Cariera ei însă este abia la început, Gaga stâr-nind interesul nu doar al oamenilor de muzică. „Hollysco-op” scrie că vedeta se află în tratative pentru a juca rolul unei asasine în următorul film al lui Taran-tino. Regizorul s-a declarat fascinat de ea, după cum a menţionat un apropiat al acestuia. Se pare că acesta nu este singurul proiect în care Taranti-no vrea să o coopteze pe Lady Gaga, dar planurile deocamdă sunt ţinute în secret.
Excentrica artistă a prins microbul filmului după o apariţie scurtă în „Gossip Girl”, văzând actoria ca pe o continuitate firească a carierei sale. Se declară îndrăgostită de rolurile dramatice şi îşi doreşte să facă o „rock opera” cu un buget imens, după propriul scenariu.
