Ave ortod practi „Rugă inimii păcătDe- multăPalestRos rugăto bu Mântu printr- lacrim astfel „Câ inima meu!” Ase mărtu „Do mulţ u Ace Dumn pacea „Do Du fără a lui Iis adese Acum, s-a sc În drago şi o prDin î m în vol xă din B ă de m ciunea l : „Doam sul (păc lungul râvnăşi ina, Greci tită zilnic rul simte urie ma itorului un trem i de buc de întâlni nd mă c mea şi s menea i risirii sal amne, Ţi im?” astă fem ezeu.” A lăuntrică amne, dă ă mulţ i bănui m s şi-a sc formale prin ace imbat în aporturil te, ca în ezenţă a semnări umul di cureşti, i multăi Iisus”, e Iisuse toasa)”. remii, ac u bogata - Munte , de multîn inima i presus ostru Ii r plăcutrie. Nu ri ale om ncentrez nt fericitbucniri . -ai datie îi iub e o cont, pe care -mi har c ni de vi car că se imbat c , seci, fărstă che bine. e cu se intea lui solută. JURNA le unui l C Ă faţ a n care din vreme, s numităHristoas eastă scu roade d le Athos, e ori, cu sa - de fde oric us Hristîn tot tru poate fi lui cu D cu mintă! (...) Do e bucuriaţ a ca eşte pe tinuă dorn-o poate să-i iub ţă obişn poate trrsul vieţ i ă conştii are a nu enii să Dumnez AL DUHOV crător m Ă TRE CITI astră u merenie ub îndru şi „Rug , Fiul lui rtăşi sfâ uhovnice Rusia, pratenţ ie, pt, în ce e bucuri os în in pul, dân ucurie mnezeu, a în ini mne, Te ie se întsă ave oţ i oame inţă de înlocui c sc pe oa ită, cu i şi altfel i. Rugăci ţ a că se elui Do i se poa u, care VNICESC rean al rITOR jurnal i nu vrea ările u ciunea Dumnez tă rugă şti, în mâ cum şi î u linişte trul fiinţ e pămâ ima sa. u-i o sta ai mare în inima ă, atunci simt viu lnesc d noi pă nii, pe c face bi u nici o b eni mai rijile şi în lumea nile pe flă în faţ nului în rtă cuvii entru ea găciunii sihast. ă i se cu ui părin inţ ii” s u, milui iune a fo năstirile mânăsti lăuntricăi sale o tească; Simte a re de ferîn lume sa! se petre pretutind multe ătoşii vi re îi nu e altora ogăţ ie de mult dec ecazuril aceasta, are le fă a Dumne inima sa ncios, si este o au lui Iisus bună c noască n te duhovu „Rugă şte-mă p st practic din Egiptrile româ şi cu sm eneşti - simte p eastă p icire în s aceastce ceva eni şi în ri, de-a aţă! Cu eşte „c . Şi-a re pe pămâ ât pe min inerentprin rugă ea înain zeului Ce , întreaga ncer, cu tentică r1 reştinăumele, nicesc, ciunea e mine ată, cu , Sinai, neşti. erenie, pace, ezenţ a ezenţăufletşi decâtivin în ufletul lungul să-Ţi piii lui ăpătatnt. e!” vieţ ii, ciunea e erau lui viu. viaţă i multăalitate
curând vârsta de 80 de ani şi locuieşte acum împreună cu una din fiicele saleîn Bucureşti, într-un apartament de bloc. Nu are studii teologice, iar până lamomentul începerii lucr ării rugăciunii lui Iisus, cunoştinţ ele teologice erauminime.
„Înainte de a descoperi rugăciunea lui Iisus - ne-a mărturisit autoarea
jurnalului -, relaţ ia cu Dumnezeu era prin Biserică, dar f ăr ă entuziasm. Aveamo credinţă slabă, f ăr ă o cunoaştere adâncă, adev ărat ă, a darurilor luiDumnezeu pentru oameni, f ăr ă a cunoaşte că Dumnezeu este viu lucr ător înnoi. Îl credeam departe, în cer...”
Darul rugăciunii inimii, de care autoarea scrierii s-a învrednicit într-operioadă scurt ă de timp, în condiţ iile unei vieţ i de familie în societateacontemporană, precum şi consemnarea amănunţ it ă a unor înalte tr ăiriduhovniceşti, ne permit să afirmăm că publicarea acestui jurnal constituieun eveniment f ăr ă precedent pentru spiritualitatea românească, iar dacă nereferim la întreaga lume ortodoxă, scrierea de faţă poate fi pusă, f ăr ă rezerve,
alături de „Pelerinul rus”.În cele ce urmează v ă vom prezenta câteva date despre viaţ a şi nevoinţ aduhovnicească a autoarei scrierii, pentru a pătrunde mai uşor în atmosfera
jurnalului.S-a născut în iarna anului 1917. A r ămas orfană încă din copilărie. Când a
venit vremea, s-a căsătorit. Are două fiice (R. şi C), iar soţ ul său (C.) a trecut între timp la cele veşnice. A avut totdeauna trupul firav şi a fost grav bolnav ă în multe rânduri, motiv pentru care a şi fost pensionat ă înainte de vreme.
Accentuându-se o boală de ficat, a început să meargă mai des prin bisericipentru a se ruga lui Dumnezeu să o înt ărească. Credea că are cancer şi că vamuri. Odat ă, într-o biserică, v ăzându-i chipul slăbit şi trist, o bătrână i-a spuscă „la Dumnezeu nu exist ă cancer!” şi a îndemnat-o să caute un om cu viaţă sfânt ă, ca să mijlocească pentru ea către Dumnezeu şi să primească t ămăduire. A prins puţ ină nădejde în urma acestei întâmplări şi s-a rugat precum i-a spus bătrâna. În scurt timp, în anul 1968, l-a cunoscut pe părintele
V., cel ce avea să-i devină după doi ani de zile pov ăţ uitor în lucrarearugăciunii lui Iisus. Părintele i-a descoperit aceast ă lucrare şi, prin ea, femeiaa primit nu numai t ămăduirea trupului, dar şi însănătoşire sufletească; asimţ it - după cum mărturiseşte - că „a devenit om nou”, „că a înviat”.
Părintele V. era diacon. Rostea rugăciunea lui Iisus de la vârsta de 17 ani şidobândise din tinereţ e darul rugăciunii neîncetate a inimii. Avea cuvânt
puternic şi frumos şi ţ inea predici foarte frumoase, de o mare înălţ imeduhovnicească. În acea perioadă, părintele V. conducea şi corul unei bisericidin centrul Bucureştiului. Majoritatea femeilor din cor erau foarte evlavioaseşi lucrau rugăciunea lui Iisus sub îndrumarea sa. Autoarea, jurnalului a intrat şi ea în acest cor în anul 1968 şi a fost surprinsă de t ăria credinţ ei şi desimţ irea adâncă pe care le vedea la părintele V., care „părea că vorbeşte cuDumnezeu”. A încercat să afle de la colegele sale de cor – „surorile”, cum îiplăcea să le numească - în ce const ă taina unei lucr ări atât de puternice. Aaflat r ăspunsul abia după aproape doi ani, de la una din colege. Aceasta i-aspus că părintele V. rosteşte rugăciunea lui Iisus (aceasta era taina!) şi că şi
ele, cele din cor, fac aceasta. Cu binecuvântarea părintelui V., cea care a i-adezv ăluit taina (sora I.) a îndemnat-o şi pe ea să rostească rugăciunea lui
Iisus şi i-a împrumutat cartea „Pelerinul rus”. Citind aceast ă carte, autoareane-a mărturisit: „S-a aprins în mine dorul de a face rugăciunea ca şi pelerinul,pentru a simţ i în inima mea dulceaţ a harului Duhului Sfânt”. Astfel, la 10decembrie 1970, începe să rostească rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase,miluieşte-mă!”, cu glas tare, cât mai des şi aproape toat ă ziua. La sfâr şitul
anului 1971, pe 29 ianuarie, la câteva zile după ce împlinise vârsta de 54 deani, părintele V. i-a devenit pov ăţ uitor în lucrarea rugăciunii lui Iisus; i-a dat sfaturi şi a îndemnat-o să-şi facă un jurnal duhovnicesc.
Deci, jurnalul a fost început după aproape două luni de practicare arugăciunii. Acesta este unul din motivele pentru care încă de la primelepagini ale acestei scrieri vom întâlni o creştină care dobândise deja câtevadin roadele rugăciunii, precum bucuria şi pacea, şi care era ferm convinsă deimportanţ a acestei lucr ări pentru mântuirea sufletului.
Din acest moment, urcuşul duhovnicesc prin lucrarea rugăciunii lui Iisuseste foarte rapid. După câteva luni de rostire cu glas tare, rugăciune-a a
trecut de la sine în minte şi se rostea câteodat ă singur ă. De cele mai multeori se trezea dimineaţ a cu rugăciunea în minte. La îndemnul părintelui V, aînceput să privească spre locul inimii atunci când se ruga şi, după mai puţ inde două luni, mintea a coborât in inima. Avea acum simţ irea prezenţ ei vii aDomnului Iisus Hristos în adâncul inimii, dragostea faţă de El creştea iar bucuria şi pacea îi umpleau sufletul.
Se ruga mult. Se str ăduia să numere în fiecare zi, în linişte, câte 3.000 derugăciuni - ceea ce înseamnă cel puţ in trei ore de rugăciune. Depăşea însă numărul de 10.000, socotind şi rugăciunile pe care le f ăcea în timpul altor îndeletniciri. Punea însă totdeauna slujirea aproapelui înaintea rugăciunii,chiar cu preţ ul neîmplinirii numărului de rugăciuni propus. Asceza exterioar ă - postul, privegherea şi celelalte - sunt puţ in amintite în jurnal, dovadă că lesitua pe un plan secundar. Avem însă cunoştinţă că redusese orele de somn -de la 16 ore pe zi, în perioada de început, când boala de ficat cerea mai mult ă odihnă, până la cinci ore pe zi.
De la jumătatea lunii martie a început să-şi simt ă din când în când băt ăileinimii, iar la începutul lunii iulie a simţ it cum inima îi bătea în ritmulrugăciunii rostite cu mintea. Acestea erau semne ale darului ce avea să vină nu după mult ă vreme.
Într-o dimineaţă, la trezire, a simţ it inima rugându-se în ritmul băt ăilor ei şilucrarea Duhului Sfânt „ca o mângâiere catifelat ă, ca aripioarele unui
fluturaş care bătea” în inima ei. Era rugăciunea inimii, „mişcat ă” de DuhulSfânt. Nu trecuser ă încă opt luni de la momentul începerii rostirii rugăciuniilui Iisus.
Lupta duhovnicească nu a încetat însă, ci parcă s-a înteţ it. Trebuia să dobândească despătimirea, dragostea desăvâr şit ă de Dumnezeu şi deaproapele, desăvâr şirea.
Aceast ă experienţă duhovnicească deosebit ă se datorează în mare parteîndrumării pe care părintele V. i-a acordat-o autoarei jurnalului. Părintele V.era un om cu o personalitate puternică. Avea darul de a înt ări sufletele încredinţă cu numai câteva cuvinte. Era iscusit în lucrarea rugăciunii lui Iisus şi
a pov ăţ uit mii de ucenici în aceasta. Spunea că „cele două aripi alerugăciunii sunt isihia şi trezvia, adică liniştea şi atenţ ia”. Cit ăm în continuare
Alt ă încercare eu E. Avem nevoie de Tine, Doamne, în fiecare clipă. Dă-neînţ elepciune, Iisuse, ca să nu greşim. Descoper ă-ne adev ărul, ca să avemlinişte. De la starea sufletească ridicat ă în cea mai minunat ă bucurie, de ceoare să ne stricăm pacea sufletului?
Îi iubesc pe toţ i copiii Tăi, îi îmbr ăţ işez cu dragoste cu privirea şi cu
sufletul. (...)Ce păcat că nu putem fi fericiţ i deplin!
Vin încercări, dar ştiu că toate sunt îngăduite pentru smerenie, îndelungă r ăbdare şi sunt numai pentru mântuirea noastr ă. Atunci trebuie să le primimcu bucurie.
Mulţ umim, Doamne, pentru tot şi toate. Am îndr ăgit metaniile. Am lucrat mult şi am scris, ca pentru Dumnezeul şi Mântuitorul nostru
Iisus Hristos.Fiecare suflet doreşte la un moment dat să cunoască câte ceva din tainele
şi minunile Domnului. „Vieţ ile Sfinţ ilor” m-au impresionat întotdeauna şi am
fost influenţ at ă de acestea încă din tinereţ e. Le găsesc ca pe cele mai buneexemple pentru înt ărire în credinţă. De aceea le dau cu drag oricui doreşte să le citească.
Doresc ca fiecare clipă din viaţ a mea s-o închin lucr ării şi cuget ării pentrumântuire, rugăciunii lui Iisus.
Am foarte mult de lucru. Doamne Iisuse, înt ăreşte-mă ca să le pot împlinicu bine, să fie cu toţ ii mulţ umiţ i, ca să fie pace în sufletele tuturor. Nimeni şinimic să nu-mi poat ă schimba dorinţ a mea arzătoare de a lucra pentrumântuire şi de a urma rostirea neîncetat ă a rugăciunii lui Iisus.
Ştiu că nu sunt singur ă; eşti cu mine, Doamne, şi îţ i mulţ umesc pentru tot ce am căpătat ca din mâna Ta şi nu doresc să-mi schimb viaţ a, pacea pe careo am şi pe care atât de greu şi de târziu am găsit-o, cu nici o bogăţ ie de pepământ.
Nu-mi pot ar ăta bucuria deplină în faţ a atâtor suferinţ e care exist ă în lume,însă încerc să nu treacă nici o zi f ăr ă să pot face un cât de mic bine pentrualinare şi înt ărire. Tu mă conduci, Doamne, Tu faci totul, eu nu pot nimic; bade multe ori, în dorinţ a aceasta, mă gr ăbesc şi în loc să fac bine v ăd că greşesc. Când reuşesc ceva bun, adorm fericit ă! Doresc să fiu unealta Ta,Doamne, cu care să lucrezi şi să mă por ţ i acolo unde ştii Tu; simt nevoia să fac bine şi port mare bucurie în suflet. Ajut ă-mi, Doamne Iisuse, să fac voiaTa, să împlinesc poruncile Tale sfinte; trimite-mă unde voieşti şi voi fi
neobosit ă, ca slugă credincioasă a Ta.Dă-mi, Doamne Iisuse, dar de rugăciune. Tu să fii cu adev ărat în inima
mea, cu pacea şi cu liniştea pe care numai Tu ştii să le dai, să pot îndepărtatoate gândurile care năv ălesc în mintea mea, ca să nu deznădă jduiesc, căcinimeni nu mă poate ajuta afar ă de Tine! Linişteşte-i pe cei ce vor să-mi facă r ău, luminează-i şi miluieşte-i.
Am numărat 2.000 de rugăciuni, restul lucrând în gând.
31 ianuarie 1971M-am trezit cu bucurie în suflet cu gândul că ast ăzi voi asculta Sfânta
Liturghie.M-am rugat în Sfânta Biserică liniştit ă şi am simţ it prezenţ a dumnezeiască!
Acasă am citit cu bucurie din Sfântul Ioan Scărarul. Doamne, ce frumos;cuvintele Tale sunt! Ai dat daruri minunate părintelui V. Ajut ă-ne, Doamne, să ne fie de folos! Toat ă nădejdea e la Tine; lucrează Tu, Doamne Iisuse,Dumnezeul nostru, pentru copiii Tăi, nu ne încerca mai mult. Iart ă-ne,Doamne, şi fii cu noi, ca să nu ne împr ăştiem.
Seara am fost la R. (fiica). Ce copil minunat mi-ai dat, Doamne! Ce bine Tecunoaşte şi câte ştie despre Tine! Sunt fericit ă şi liniştit ă în privinţ a ei şi asoţ ului ei; pe alt ă cale, cu altfel de lucrare, tot spre Tine! De n-ai fi fost Tu înajutorul lor la timp, n-ar fi putut rezista, în starea grea în care se aflau şi ei.Ştiu şi spun mereu că i-ai susţ inut.
Îţ i mulţ umim, Doamne, pentru tot şi iart ă-ne, că suntem greşiţ i înainteaTa! Uşurează sufletele noastre, căci f ăr ă de Tine suntem pierduţ i, mor ţ i peveci.
Am numărat 2.000 de rugăciuni; restul - lucrând, mergând. Noaptea amsimţ it din nou prezenţ a dumnezeiască! Doamne Iisuse, ce deosebire de
starea noastr ă permanent ă! Rugăciune sfânt ă a lui Iisus, ce dulce eşti pentrucei ce te iubesc!Lucrez în fiecare zi; şi noaptea de-ar fi zi şi n-ar trebui să dorm, şi tot nu
mi-ar ajunge timpul. Lucrez ca pentru Tine, Doamne. Am numărat 400 de rugăciuni. Dă-mi putere, Doamne Iisuse!
1 februarie 1971M-am trezit liniştit ă, cu gânduri spre bine - ce voi lucra, ce voi termina
ast ăzi. Doresc din toat ă inima să fac numai voia Ta în tot ce gândesc, în tot celucrez; vreau să ştiu că lucrez pentru Tine şi cu Tine. Îţ i mulţ umesc că mă aperi în fiecare zi de cei r ăi şi, o, Doamne, v ăd cum Tu îi opreşti cu puterea
Ta, că nu-mi pot face râu.Rugăciunea lui Iisus mi s-a ar ătat mie în împrejur ări grele... Mi-am dat
seama că puterea ei este aşa de mare, încât îi preface pe lupii înfuriaţ i înmiei blânzi.
Simt prezenţ a Ta, Doamne, în sufletul meu şi în trupul meu, care sebucur ă. E bine, stau liniştit ă, Tu lucrezi pentru mine, furtuna se potoleşte, mă sprijin în puterea Ta şi nu cad.
La Vecernie, s-a cântat frumos cu părintele nostru. Câte suflete fericite! Azi,o zi f ăr ă încercări. Ce bucurie avem în suflet! Când vine părintele V. spre noi,sufletele noastre devin mai simţ itoare; e ca în cer. Ast ă-sear ă s-a coborât
mâna Ta asupra tuturor, prin predica părintelui V. Îţ i mulţ umim, Iisuse!Cu cât ă dragoste rever şi asupra copiilor Tăi darurile Tale şi umpli sufletelenoastre de fericire dumnezeiască, neînţ eleasă, de nădejde şi dragosteduhovnicească! Mă simt ca în cer! Sunt uşoar ă ca un fulg; Tu, Doamne, mă por ţ i! Unde este oboseala? N-aş mai pleca din biserică!
Doresc singur ătate numai cu Dumnezeu şi rugăciunea lui Iisus. Amimpresia că nu voi putea lucra şi că nu lucrez destul. Doresc să plec dintre ceice mă chinuiesc.
Ştiu că mă acoperi şi mi-a dispărut teama. Am simţ it în vis iar ăşi prezenţ alui Dumnezeu.
Mă rog cu credinţă şi cu dragoste, ştiu că eşti viu şi prezent pretutindeni.„Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă” va fi permanent în mintea mea, ca
cea mai divină muzică; va fi lumina, nădejdea şi scăparea mea!Seara am numărat 400 de rugăciuni; restul le-am f ăcut lucrând. Voi adormi
rugându-mă.
2 februarie 1971
M-am trezit cu bucurie în suflet. Ast ăzi sărbătorim întâmpinarea Domnului. Am cântat rugându-mă. Ce frumos şi minunat e cu părintele V.! Ce va fi cerulcu str ălucirea şi măreţ ia lui Dumnezeu, dacă aici, unde avem aşa puţ ină lumină, ni se umple sufletul de bucurie şi fericire!
Am o teamă, ştiu că mă urmăreşte şi nu trebuie să ştie ce lucrez. Tu mă acoperi, Doamne, în fiecare zi!
M-am culcat cu rugăciunea în minte. Am numărat 400 de rugăciuni pemăt ănii, iar restul le-am f ăcut lucrând.
3 februarie 1971M-am trezit din somn rostind rugăciunea lui Iisus şi am continuat mai
departe pe măt ănii. Am lucrat cu bucurie şi liniştit ă, cu rugăciunea în minteîncontinuu. Voi mări numărul de rugăciuni, căci nu pot sta de vorbă cupărintele să-l întreb şi să mă sf ătuiască în privinţ a rugăciunii lui Iisus.
C. (soţ ul) nervos, vorbeşte singur, înfuriat pe toat ă lumea, cu greu îlliniştesc. Mă rog pentru pacea lui. Ce voi face cu el, nu ştiu. Doamne IisuseHristoase, rugăciunea Ta e minunat ă: în gând o rostesc şi se linişteşte.
Am ascultat predica părintelui V. îţ i mulţ umesc, Doamne, pentru bucuriape care o simt când îţ i aud cuvintele prin glasul părintelui nostru. Voia Ta seîmplineşte, Doamne, şi-l ascult ca pe trimisul Tău!
Am lucrat şi m-am rugat cu trei surori I., G. şi E. Ce bine a fost! Tu, Doamne,eşti în mijlocul nostru. Aş fi fericit ă să cădem în genunchi la picioarele Tale,mii şi milioane de suflete, să-Ţi cânt ăm într-un singur cor şi să Te vedem înslav ă! Uneşte-ne, Doamne, pe toţ i! Să fim aşa cum ai zis: „O turmă şi unPăstor”!
5 februarie 1971 Azi e vineri, zi de post, dragă mie. M-am trezit fericit ă că azi voi lucra mai
mult pentru mântuire.Mă rog mai uşor şi am ocazia să fac mult bine.Dragoste sfânt ă, cu tine îi birui pe toţ i, cu adev ărat!
Am stare bună, pe care aş dori-o tuturor; în minte, nici un gând care să-mitulbure liniştea. Îmi simt sufletul purificat, curat, şi cât e de bine!
Seara, Vecernie. Sfintele cânt ări îmi înalţă sufletul către Dumnezeu Celatotputernic şi bun. Mă cuprinde emoţ ia şi mă rog cu bucurie, cu frică şi cunădejdea că vom fi mântuiţ i toţ i cei ce alergăm spre El.
Am numărat 2.000 de rugăciuni, restul f ăcându-le lucrând. Seara amterminat rugăciunile.
6 februarie 1971M-am trezit cu gândul la rugăciune. Am numărat lucrând.Doamne Iisuse, mă auzi! Nu mă lăsa în mâna celui r ău, goneşte gândurile
lor rele, linişteşte-i. Miluieşte-i şi pe ei şi pe mine!
Tot timpul am dorinţ a să cad la picioarele Tale sfinte să-Ţi mulţ umesc şi să mă rog. Luminează-mi mintea, să nu greşesc şi să cad sub povaraameninţărilor. Îi dau în grija Ta. Ai milă de ei, că mă opresc din lucru.
Am mult de lucru, dar fac totul cu drag. Chemarea numelui Celui careaduce pacea cea adev ărat ă mă linişteşte ca să pot lucra.
Tu, Doamne Iisuse, eşti bucuria mea, fericirea sufletului meu şi caut permanent să meditez că eşti prezent pretutindeni, şi în sufletul şi trupulmeu. (...)
Descoper ă-le, Doamne Iisuse, tainele Tale dumnezeieşti tuturor celor cedoresc să Te cunoască pe Tine viu şi adev ărat. Aşa cum eu am alergat caMarta şi Maria şi Te-am simţ it viu, prezent în suflet, în trup, în toat ă fiinţ amea, dă-le tuturor simţ irea aceasta.
Suflete al meu, bucur ă-te, nu mai dormi! Am numărat 400 de rugăciuni, restul - tot timpul, lucrând.
12 februarie 1971Ce s-a întâmplat, n-am scris nimic cinci zile şi nu mai ştiu să scriu ce am
simţ it... Când m-am hot ărât să lucrez mai mult, mi-au pus cu toţ ii piedici.M-au încurcat. Ce vor de la mine cu toţ ii, deodat ă? Nu mă mai pot planifica.
Am rostit rugăciunile tot timpul, dar n-am avut timp să scriu nimic. Cred că nu sunt bună de nimic, căci nu le pot birui pe toate4. Ziua e prea mică. Camtrag la somn. Doamne Iisuse, nu mă păr ăsi! Şi f ă-i să-şi scadă pretenţ iile,ajut ă-mă să nu cad. Duhul întrist ării m-a cuprins şi suport cu greu. Vreau,lucrez, dar obosesc uşor. Poate este ispit ă? Pierd mult din rugăciuni. Amobosit r ău.
Cu ajutorul Tău, Doamne, îmi voi face alt program. Rugăciunile sunt
puţ ine şi slabe. Sunt foarte obosit ă. Am lucrat puţ in şi prost ast ăzi şirugăciunile se întrerup mereu. Doamne Iisuse Hristoase, Preasfânt ă Fecioar ă şi sfinţ ilor buni, ajutaţ i-mă! F ăr ă ajutorul Tău, Doamne, nu pot nimic, darulTău este; nu mă lăsa! Trebuie să termin totul şi nu pot. M-am întristat şi mi-egreu.
Nu sunt mulţ umit ă. Cu părintele nu pot vorbi, nici nu ştie că eu lucrez. Nuvreau să-l întristez; câte necazuri mai grele are dânsul de rezolvat! Când vatrece totul cu bine, îi voi spune.
Am numărat 2.000 de rugăciuni.
13 februarie 1971M-am trezit mai odihnit ă şi cu gândul la rugăciune. Trebuie să reuşesc ce
mi-am propus - rugăciunile mai întâi. Am numărat liniştit ă. După câteva ore,iar am obosit; trup neputincios, să te culc.
Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă! Dă-mi somn odihnitor, ca să pot lucra. Nu mai am timp.
Am dormit puţ in şi sunt mai în putere; mă pot ruga în pace, cu uşurinţă,lucrând. Am numărat 2.000 de rugăciuni. Îţ i mulţ umesc, Doamne Iisuse!
Mâine va fi duminică. Aştept cu bucurie Sfânta Liturghie. în timp ce mă rogmă odihnesc.
4 Hristos a zis: „îndr ăzniţ i. Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33).
15 februarie 1971M-am trezit for ţ at; sper să pot lucra. Alt ă încercare. Fie voia Ta! Nu-mi mai
fac probleme nici pentru viaţ a mea. Ce voieşti Tu, Doamne! La operaţ ie numai mă duc.
Trebuie să lucrez mai mult. Primesc cu bucurie tot ceea ce-mi dai, Doamne
Iisuse!Nu vreau să deznădă jduiesc; poate în acest chip voi fi mântuit ă, prin
suferinţă5. Tu ne ţ ii în viaţă pe pământ cât Ţi-e voia Ta! Am lucrat cu spor, dar parcă nu mai am timp să termin totul; în fond, cine
mă for ţ ează aşa? Părintele spune: „Veşnicia e mare; fiţ i liniştiţ i, lucraţ iliniştiţ i”; şi eu ce fac?
Am numărat 400 de rugăciuni.
17 februarie 1971Liniştit ă, mi-am f ăcut rugăciunile cu drag. Măt ăniile îmi sunt dragi, căci îmi
aduc aminte încontinuu să zic rugăciunea şi-mi aduc aminte şi de I., care mile-a dăruit şi m-a îndrumat cu dragoste. Copii buni ai Tăi, Doamne, şi ea şi G.;au suflete curate, rare. Îţ i mulţ umesc, Doamne, că mi le-ai descoperit pe eleşi pe părintele V., căruia îi mulţ umesc din suflet pentru încrederea pe caremi-a acordat-o.
Oare voi putea rezista să ies cu bine din situaţ ia familială grea în care mă aflu? De ce se ocupă acum mai mult de mine?
Doamne Iisuse, Maica lui Dumnezeu, cu darul Vostru, ajutaţ i-mi! Dă-le,Doamne, linişte, înţ elegere, să nu poat ă a face r ău nimănui. Ocroteşte-ne, fiicu noi! Lucrează, Doamne, Tu pentru noi, ca să avem linişte. Goneşte tot r ăulcu puterea Ta cea mare.
Am r ămas în urmă cu toate. Am numărat 400 de rugăciuni.
18 februarie 1971 Ast ăzi am lucrat cu mult ă pace în suflet. Voi purta crucea mea aşa cum
mi-ai dat-o Tu, Doamne! Îţ i mulţ umesc; cu darul Tău şi cu ajutorul sfintei Talerugăciuni, am reuşit şi i-am împăcat pe toţ i.
Ispite, încercări grele pentru starea mea. Nu sunt restabilit ă după operaţ ie. Ajut ă-mi, Doamne, doresc din tot sufletul să lucrez cu Tine pentru mântuireamea. Nu mă lăsa să deznădă jduiesc, nu vreau să-i fac voia celui r ău şi viclean,ca să se bucure că eu plâng. Înt ăreşte-mă, şterge-mi lacrimile, ca să pot treceuşor şi să scap din situaţ ia grea în care mă aflu6.
Aş pleca într-un loc singuratic7, să nu mai ştie nimeni că exist, să nu se maiocupe de mine. Aş fi fericit ă cu rugăciunea lui Iisus.
Acum ştiu de ce mulţ i din Sfinţ ii Părinţ i au fugit prin pustii, departe deoameni, căci vr ă jmaşul lucrează cu putere şi nu-i uşor de doborât. Cu mare
5 Însă crucea să ne-o purt ăm cu demnitate, că doar o duce alături de noi şi Hristos, şi El,personal, viu, ne ajut ă.6 Vei fi restabilit ă. Vei uita că ai fost operat ă. Când Doctorul Hristos vindecă, piere boala şidin trup şi din suflet.7 Vrei sihăstrie, pustnicie: „Intr ă în cămara ta (în inima ta) şi, închizând uşa, roagă-te Tat ălui
Tău, care este în ascuns; şi Tat ăl Tău, care vede în ascuns, îţ i va r ăsplăti ţ ie” (Matei 6, 6). Autoarea r ăspunde: Aşa am gândit la începutul rugăciunii, să fug din lume. Şi totuşi, în lumeera misiunea şi lucrarea pentru mântuirea sufletului meu.
greutate, cu ajutorul dragostei adev ărate de oameni şi cu rugăciune, se maipotoleşte râul pentru un timp.
Toţ i suntem copiii Tăi, Doamne! Înţ elepţ eşte-i să nu-şi mai facă r ău unulaltuia. De ce înainte nu se ocupau de mine, iar acum mă urmăresc? (...)
22 februarie 1971O zi mai liniştit ă, după mult timp în care zi de zi am petrecut numai înîncercări. Prin t ăcerea mea şi rugăciunea lui Iisus, i-am biruit. Au încercat înfel şi chip să mă provoace, dar au v ăzut că este în zadar şi şi-au schimbat singuri atitudinea8. Se uit ă miraţ i cum rabd şi tac, nu ca în trecut.
24 februarie 1971Doamne Iisuse, ce frumos am lucrat; somn liniştit, nici un gând r ău nu m-a
mai tulburat, cu toate greut ăţ ile pe care le întâmpin. Nu mai aud bine ce sevorbeşte în jurul meu. Eu mă simt fericit ă şi ei nici nu-şi dau seama.
Am numărat 3.000 de rugăciuni. Vis frumos! Efectul meditaţ iilor şi
rugăciunilor?
25 februarie 1971M-am trezit cu rugăciunea în minte, aşa cum m-am culcat. Toat ă ziua am
lucrat liniştit ă. Am fost la R. E greu, dar lucrez, mă rog, nu vreau să mair ămân în urmă. Am numărat 3.000 de rugăciuni; restul - lucrând, mergând.
28 februarie 1971 Azi e duminică; Sfânta Liturghie. Sunt liniştit ă, mă rog având prezenţ a
Mântuitorului permanent în inima şi în sufletul meu. Sunt fericit ă, gândurilenu-mi mai tulbur ă mintea când mă aflu în Sfânta Biserică. Pacea şi liniştea
coboar ă în suflet. Mă simt mai puternică, oboseala s-a dus. (...)
1 martie 1971Începutul postului cu bucurie. Doresc să mă împărt ăşesc cu Sfintele Taine.
Doamne, ajut ă-mi să fiu vrednică! Dă-mi r ăbdare pentru toţ i, smerenie curat ă şi sfânt ă.
S-a f ăcut repetiţ ie cu părintele V. Ce fericite suntem toate surorile, carevenim cu bucurie să-i cânt ăm slav ă lui Dumnezeu!
Am numărat 2.000 de rugăciuni şi m-am rugat tot timpul lucrând.
4 martie 1971
Cum m-am culcat, aşa m-am trezit, rugându-mă9; oare s-a rugat duhul meutot timpul cât eu am dormit?
Ce bucurie simt în suflet când îmi aud glasul în duh vorbind aceleaşicuvinte pe care eu le rostesc toat ă ziua: „Doamne Iisuse Hristoase,miluieşte-mă”! Ce bun eşti cu mine, Doamne Iisuse, şi cu drag îmi r ăspunzi;cât ă fericire îmi dai! Cum să-Ţi mulţ umesc pentru că mi-ai dat aşa unpov ăţ uitor, care nu ţ ine dinarul Tău ascuns?! Şi cum voi putea mulţ umivreodat ă părintelui V. pentru tot? Oare merit să fiu fericit ă cu Tine, DoamneIisuse? Am lucrat destul? Nu! Te-am căutat destul? Ce am f ăcut ca să fii aşa
8
Dumnezeu lucrează! Roagă-te să-ţ i dea puterea credinţ ei vii.9 Păzeşte mărgăritarele lui Dumnezeu ce ţ i-au fost încredinţ ate, că tare sunt sfinte şi scumpe.Păzeşte comoara pe care ai primit-o.
de bun cu mine, o păcătoasă? Dar Tu le ştii toate, Doamne Iisuse drag! Simt oputere în trupul meu de la primul cuvânt (nu pot exprima ce simt); zic„Doamne” şi parcă nu vorbesc eu; simt ca un cutremur (ceva puternic, ca ovibrare, ca o lucrare vie şi dulce); Tu eşti, Doamne! Simt ceva, nu ştiu ce, cevadumnezeiesc, supranatural10.
Mă rog cu bucurie că Te ştiu prezent în inima mea şi în tot trupul meu şipretutindeni de faţă, cum spune părintele nostru. Eu n-am cuvinte deexprimare, dar cred că cei ce se roagă şi au rugăciunea lui Iisus în inimă ştiuce simt eu. Nu doresc mai mult decât să fii mereu cu mine, Iisuse!
Doresc să fiu liniştit ă; dacă m-ar lăsa cei din jurul meu în pace! Dar ar fiprea uşor!
Ajut ă-mi, Doamne Iisuse, ca prin virtuţ i şi faptele virtuţ ii să mă mântuiesc,ca să fiu vrednică de a mă numi copilul Tău!
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioar ă, roagă-te Fiuluit ău şi Dumnezeului meu să mă ajute şi să mă conducă pe calea adev ărului
vieţ ii. Maică Preacurat ă, miluieşte-mă, ocroteşte-mă pe mine, care greşesc şinu ştiu nici să mă port nici să mă rog. Cu acoper ământul t ău acoper ă-mă devr ă jmaşi, care acum mai mult ca oricând au năv ălit asupra mea; să nu-mipoat ă încurca hot ărârea mea de a urma rugăciunea Fiului Tău Iisus Hristos.Tu eşti ocrotitoarea orfanilor, pe tine te am maică şi nu pot spune nimănuisuferinţ ele mele sufleteşti. Suf ăr cu bucurie. Ştiu că aşa trebuie pentruumilinţă şi îndelungă r ăbdare. Să nu poat ă face r ău celor dragi ai mei.
Vr ă jmaşul e viclean, să nu mă descopere unde merg şi ce lucrez. Am numărat 400 de rugăciuni. Restul - lucrând, mergând, toat ă ziua. (...)Seara adorm cu măt ăniile mele dragi, ca nişte mărgăritare. Fiecare boabă
este o lacrimă de fericire pentru descoperirea rugăciunii. Sunt dăruite cudragoste de I., după ce i-am spus că-mi plac atât de mult. Cred că are suflet curat, şi sigur că nu greşesc. Cei ce au rugăciunea inimii socot că sunt sfinţ iţ iprin prezenţ a Duhului Sfânt în inima lor.
Doamne, să nu fiu dezamăgit ă! Celelalte două surori, E. şi G., la fel sunt.Cred că duc o viaţă sfânt ă între oameni - tr ăire duhovnicească, liniştit ă,înţ elepţ it ă de blândul Iisus, cu ajutorul părintelui nostru V.
Mă simt înt ărit ă şi pot îndura necazurile vieţ ii cu mai mult ă uşurinţă. Îlchem pe Domnul Iisus Hristos şi uit de necazuri. Ştiu că mă va ajuta într-unchip minunat, rostind rugăciunea Lui.
În fiecare zi trebuie să fiu atent ă în jurul meu, să nu pierd pacea şi bucuria.
Am numărat 3.000 de rugăciuni.
5 martie 1971M-am sculat greu, gripat ă, am dureri de cap. Nu vreau să-mi fie scuză, ca să
nu lucrez. Am numărat 2.500 de rugăciuni. Simt din când în când inima în piept, care
10 Totuşi, trebuie să explici mai clar (...). Autoarea jurnalului explică: în timp ce mă rog cu rugăciunea lui Iisus, cu atenţ ie şi iubire,cugetând că Mântuitorul Iisus Hristos este viu în sufletul şi în trupul meu, îmi vin lacrimi deiubire. Simt prezenţ a Sa printr-un tremur fin, plăcut, în tot trupul meu, care-mi dă o stare
plăcut ă de fericire în suflet, ştiind că El lucrează în fiecare celulă în linişte adâncă şi dulce,abia perceptibil. Iubirea mea pentru El creşte, ca şi dorul de a-L simţ i din ce în ce mai mult. Aceast ă stare mi-a adus în suflet o stare de fericire cum alta nu am avut.
îmi aminteşte şi-mi zice: „te-ai oprit” 11 . E bine, mă trezeşte să continuirugăciunea.
Am cântat totuşi la Vecernie. Mi-a revenit vocea cântând; nu-mi venea să cred: s-au dus şi usturimile şi r ăguşeala. S-a cântat foarte frumos.
Am capul greu. Seara m-am spovedit. Trebuie să mă umilesc cu totul şi cu
dragoste adev ărat ă, ca să fie pace.E frig tare. Afar ă ninge. E frumos, dar mie mi-e frig şi am febr ă mare. Nu
vreau să ştie nimeni că suf ăr. N-am avut părinţ i şi niciodat ă cui să spunnecazurile şi suferinţ ele mele. Sunt obişnuit ă să mă descurc singur ă înaceast ă viaţă trecătoare. Nu uit însă că-L am pe Dumnezeu, Care mă vede şimă aude. El îmi este Mamă şi Tat ă şi îmi cunoaşte durerile. El le îngăduie şitot El le uşurează. R. (fiica) are destule greut ăţ i.
Pe Tine, Doamne Iisuse, Te rog să fii cu mine şi voi birui totul. Toat ă nădejdea spre Tine o am. Linişteşte-l, Doamne, pe C. (soţ ul). E înfuriat de osăpt ămână pe toat ă lumea. (...) Luminează-l şi scapă-l de chin.
Am numărat 1.000 de rugăciuni. Cam mecanic, nu sunt mulţ umit ă - sunt obosit ă.
6 martie 1971M-am trezit fericit ă. Am visat ceva minunat, cu speranţ e. Doamne, ajut ă-mi
să se împlinească. Am auzit: „Să te trezeşti din somn cu rugăciunea lui Iisusîn inimă”. Aşa doresc.
Am f ăcut exerciţ iile, m-am rugat tot timpul cu căldur ă şi cu dragoste. Amfost la biserică în dorinţ a de a mă ruga în casa Domnului.
Ce înţ elept e vr ă jmaşul la rele. Am venit acasă cu duhul întrist ării; m-abiruit, am plâns, şi s-o fi bucurat.
8 martie 1971De ast ăzi mi-am propus să nu mai r ămân în urmă, şi pentru că n-am putut
vorbi cu părintele nostru, voi număra cu ajutorul Domnului zilnic 3.000 derugăciuni, după exemplele Sfinţ ilor Părinţ i, aşa cum am citit în cartea„Pelerinul rus”.
M-am trezit rostind rugăciunea lui Iisus şi am continuat mai departe. Afar ă s-a încălzit puţ in. Soarele a luminat cămăruţ a mea şi în suflet am lumină. (...)
9 martie 1971Sărbătoare mare pentru mine, de recunoştinţă celor patruzeci de mucenici
minunaţ i, care mi-au ajutat cu mulţ i ani în urmă. Sfinţ ilor patruzeci demucenici, care aţ i pătimit din iubire pentru Domnul Iisus şi El v-a împodobit cu cununi frumoase, acum petreceţ i în gr ădinile raiului. Rugaţ i-v ă, sfinţ ilor, şipentru mine şi pentru cei dragi ai mei, ca Domnul Iisus să aşeze viaţ anoastr ă, ca să putem lucra în linişte pentru mântuire. (...)
Ce frumos a nins! Am fost la E. cu G. şi I. Când am pornit, afar ă era caîntr-un vis: fulgi mari şi deşi se învolburau în v ăzduh, iar eu, privind în zare,m-am uimit de frumuseţ ea cu care cădeau din înaltul cerului. (...) Oriceanotimp are frumuseţ ile lui şi doresc să contemplu cât mai des cerul şi tot ceai f ăcut pe pământ, Doamne, ca să-mi amintesc necontenit şi să v ăd pe
11 A strigat Proorocul David: „Cine va gr ăi puterile Domnului şi cine va vesti toate laudeleLui?” (Psalm 105, 2).
F ăcătorul lor în toate câte sunt.La E. am citit, am comentat numai despre lucruri duhovniceşti. Suntem
într-un gând şi suntem fericite. Am numărat 3.000 de rugăciuni. Totul cuiubire. Am citit şi comentat din „Pelerinul rus”, despre rugăciunea lui Iisus.
Acum citim din „Sbornicul” despre darurile rugăciunii lui Iisus. Voi înv ăţ a
multe şi copiindu-le le voi memora mai bine. Ajut ă-mi, Doamne Iisuse, să pot urma calea pe care am pornit către Tine
spre mântuire, ca să am parte de viaţă veşnică!Îmi pare r ău că nu ştiu să scriu jurnalul mai frumos, dar eu n-am scris
niciodat ă despre mine. Nu ştiu să-mi exprim gândurile şi simţ irile corect 12.
10 martie 1971M-am trezit odihnit ă şi cu drag am numărat dimineaţă 400 de rugăciuni.
Exerciţ iile au fost mai dese şi rugăciunea continuă neîncetat în minte sau cugura. Am mult de lucru.
Afar ă e timp frumos, a dat puţ in soarele şi-mi umple sufletul de bucurie.Nu pot merge la biserică. Voi lucra şi în acest timp mă voi ruga şi voi fi cugândul la surorile mele dragi, care ştiu că se vor gândi şi la mine, împreună cu părintele V. Am numărat 3.000 de rugăciuni.
13 martie 1971O zi bună. Am vorbit cu părintele V. Am primit sfaturi. Voi şti acum cum
trebuie să mă rog. Câte am de înv ăţ at... Aş asculta zile întregi cu bucurie.Doamne Iisuse, să-i dai putere asupra tuturor celor ce-i vor r ăul, ca să-i
poat ă lumina şi înt ări pe toţ i copiii Tăi care sunt încercaţ i şi nu ştiu nimic dintainele Tale!
M-am rugat în mod deosebit, aşa cum m-a sf ătuit. Cu dragoste; totul cudragoste se realizează. Doamne Iisuse, dragostea mea! Bucuria mea! Viaţ amea!
Cum zic „Doamne”, imediat simt prezenţ a Domnului Iisus în inima mea!Ce bucurie simt în suflet! Doresc să mă lepăd de orice dorinţă, să r ămân cuuna singur ă: rugăciunea lui Iisus. Fie voia Ta, Doamne! Orice încercare voicunoaşte că e de la Tine, cu voia Ta. Scăparea mea Tu vei fi. Miluieşte-mă! Mă supun voii dumnezeieşti.
14 martie 1971De ast ăzi voi nota: mi-am f ăcut rugăciunile, adică 3.000 pe zi, şi respiraţ iile
de patru ori pe zi, profund, aşa cum m-a sf ătuit părintele V., de care mă simt legat ă mai mult acum, datorit ă sfaturilor în lucrarea rugăciunii lui Iisus.
M-am culcat cu rugăciunea în minte şi m-am trezit la fel. Am f ăcut exerciţ iile şi respiraţ iile cu drag. Inima îmi bate din când în când de bucurie.
La Sfânta Liturghie m-am rugat din iubire pentru Iisus. Am nădejde dedesăvâr şire şi port în minte mereu pe Iisus şi neîncetat rugăciunea Lui. (...)
15 martie 1971M-am trezit din somn fericit ă, zicând rugăciunea lui Iisus în gând.
Au venit mama şi fratele lui G. M-am bucurat că i-am putut linişti. Toate vor trece. Doamne, Tu îi ajuţ i.
12 Scrie ceea ce simţ i, cum poţ i, cum te învaţă Dumnezeu. Asta e suficient.
Simt o mare bucurie în suflet când aud cum îmi bate inima în piept 13 şisunt trist ă când n-o mai simt.
Iubirea pentru Mântuitorul Iisus creşte iar iubirea pentru oameni e maimare. Mă rog Domnului Iisus pentru râvnă, pentru darul rugăciunii şi pentruluminarea minţ ii. Mă rog cu bucurie şi mă simt foarte liniştit ă cu rugăciunea
Ta, Iisuse.O mică încercare. Sper să o trec cu bine, prin r ăbdare. Am rostit mai mult
rugăciunea lui Iisus. (...).Mulţ umesc, Doamne Iisuse, nu ştiu cum să-Ţi mulţ umesc! Sunt fericit ă
când pot face bine. Cu ajutorul Tău fac totul. Dă-mi, Doamne, spor ca să termin totul la timp şi cu bine.
A venit primăvara. Cerul s-a luminat de soare; ce frumos e! Se face lumină şi în sufletul meu. Îţ i mulţ umesc cu lacrimi, Doamne Iisuse, pentru fericireape care mi-o dai. Ştiu că nu merit, dar ai milă şi mă bucuri, şi aşa ştiu că mă iubeşti.
Am fost la biserică şi am întârziat. C. mi-a încuiat uşa. Ce voieşte de lamine? N-are nici un drept. De-ar şti R. şi Ş. ce îmi face el! Dar nu le voi spune,ca să fie pace. Nu doresc să se certe pentru mine. Voi veni acasă maidevreme, aşa cum vrea el. Eu o opresc mereu pe R. să nu-i zică nimic. Ebolnav şi nu cumva să facă vreo criză. Îl las să zică ce voieşte, eu nu-i voispune nimic râu.
Toat ă ziua am numărat şi m-am rugat cu bucurie, liniştit ă, lucrând.
16 martie 1971(...) Fac exerciţ ii de respiraţ ie uşor - de patru ori pe zi câte patru respiraţ ii
profunde. Ce bine mă simt, ce uşoar ă! Inima îmi bate de bucurie. (...)
Am fost la E. cu I. şi G. A fost minunat. (...).Comentariile interesante şi ispitele asemănătoare; piedicile şi suferinţ ele
sufleteşti sunt pregătite pentru fiecare. Aşa trebuie să fie, pentru umilinţă,supunere şi împlinire adev ărat ă. Suntem în lupt ă; totul pentru folosulmântuirii şi pentru mult ă atenţ ie la gânduri şi purtare.
17 martie 1971M-am trezit spunând rugăciunea lui Iisus şi am continuat mai departe, în
pat, încă 200 de rugăciuni. Apoi, pe stradă, încă 500. Şi rostesc în gândmereu - cu întreruperi, însă inima imediat îmi aminteşte şi o rostesc încontinuare.
Seara, părintele V. a ţ inut predica. A fost foarte frumoasă. Toţ i sunt fericiţ i.(...)
19 martie 1971 Azi am lucrat cu bucurie şi spor şi în acest timp m-am rugat.La Vecernie a fost frumos. (...)C. m-a urmărit. Am ajuns târziu la biserică. Părintele m-a acoperit, şi el n-a
ştiut unde sunt. Acoper ă-mă, Doamne Iisuse; cum o voi scoate la capăt?Nădejdea e la Tine.
Aş pleca în alt oraş sau nu ştiu unde, să pot sluji numai Domnului. Dar îi
13 Este bun lucru să-ţ i urmăreşti respiraţ ia şi băt ăile inimii în rugăciune. Sincronizareamişcărilor duhului cu cele ale trupului este înţ elepciunea cea mare.
am pe Ş. şi R. şi pe părintele V. Am timpul împăr ţ it şi nu mai ştiu cum să le termin pe toate cu bine. A fost
o zi frumoasă de primăvar ă, cu aer curat. Am f ăcut respiraţ iile cu bucurie şirugăciunile în linişte şi atent ă că mă vezi, mă auzi, Doamne! De acum nu maidoresc altceva decât să fredonez încontinuu ca pe un cântec drag rugăciunea
Ta: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”, având atenţ ia îndreptat ă cătreDomnul Iisus, care este prezent în inimă, mă vede şi mă aude.
Seara termin rugăciunile cu bucurie.
20 martie 1971(...) Am respirat aer curat. Soarele str ăluceşte pe cer; ce frumos! Când v ăd
soarele, v ăd puterea şi înţ elepciunea Domnului Dumnezeului nostru. Neluminează şi ne încălzeşte şi pe cei buni şi pe cei r ăi, căci El e atotbun.
Ast ăzi am f ăcut totul cu drag, cu rugăciunea în minte. Sunt fericit ă curugăciunea lui Iisus.
Te ştiu prezent în inima mea şi pretutindeni de faţă, Iisuse. Te port cu mineşi mă por ţ i cu Tine ca pe un fulg, oriunde merg. Din când în când îmi anunţ iprezenţ a Ta şi sunt fericit ă. Uit de toţ i şi de toate, îmi fac datoria împreună cuTine şi mă simt puternică.
Mulţ i doresc să-mi strice liniştea, pacea Ta, dar cu ajutorul Tău, Iisuse drag,n-au să poat ă. E prea târziu, sunt înarmat ă cu arma cea mai tare: rugăciuneaTa! Tu, Doamne, m-ai înarmat, cu ajutorul părintelui V. Nu ştiu cum să-imulţ umesc. Nu-i pot r ăsplăti niciodat ă. Aş face orice mi-ar cere, f ăr ă cârtire.
Am încredere deplină.Iar îmi vine să plec undeva, dar unde? Doresc să-mi închin viaţ a rugăciunii
lui Iisus, dar facă-se voia Ta, Doamne. De ce ni s-a descoperit oare
rugăciunea?Trebuie să lucrez mai mult. De mi se va deschide cumva calea, voi pleca.
Numai de va fi voia Lui!
21 martie 1971M-am trezit din somn rugându-mă şi am continuat cu bucurie. Mă voi
str ădui să-mi ţ in mintea trează, să mă rog neîncetat, orice aş lucra.La Sfânta Liturghie am ascultat şi m-am rugat cu evlavie şi cu frică de
Dumnezeu.De un timp, când mă rog şi am în faţ a ochilor prezenţ a Domnului, îmi vine
să plâng şi mă rog plângând. Apoi simt o mare uşurare. Nici nu sunt vrednică să mă rog în faţ a blândului Iisus. E prea bun cu mine, care sunt nimic.
Doresc ca toate gândurile mele să fie curate şi să am cugetul împăcat, casă mă pot ruga neîncetat şi să pot avea unire desăvâr şit ă cu Mântuitorul,izbăvitorul sufletului meu. Rugăciunea îmi aduce o pace dulce şi simt că deacum nimeni nu mă va mai putea despăr ţ i de ea. Ajut ă-mi, Doamne Iisusedrag, să merg cu rugăciunea Ta până la sfâr şit. Doresc să tr ăiesc numai cuTine, să Te port veşnic în minte şi în inimă. Cât ă bucurie simt! Nu o voi puteadescrie niciodat ă şi nici nu-Ţi voi putea mulţ umi pentru ea.
Mi-am f ăcut liniştit ă rugăciunile şi exerciţ iile.
22 martie 1971 Azi a fost o zi de încercări, la care mă aşteptam. Cu ajutorul Tău, Doamne
Iisuse, sper să ies cu bine şi din acest impas cu familia mea. Acoper ă-mă,Doamne Iisuse, de vr ă jmaşul diavol, care neapărat doreşte să mă las derugăciune.
Când mă rog, toat ă fiinţ a mea e cuprinsă de o fericire cerească. Chiar de aş voi să încetez a mă ruga, din teamă să nu mai am încercări, nu mai pot. E
prea târziu. Te ştiu lângă mine şi trebuie să mă rog; chiar de fac efort, cugreutate, dar tot mă rog. Nu mă mai pot lipsi de fericirea pe care mi-o dă rugăciunea lui Iisus şi am nădejde că voi trece prin toate încercările cuajutorul ei. Doresc din tot sufletul să fiu liniştit ă, să nu supăr pe nimeni, să pot aduce tuturor numai bucurie.
Seara târziu termin 3.000 de rugăciuni.
23 martie 1971 Am fost la R. şi m-am rugat lucrând. Ş. abia mai rezist ă - se pare cu ultimele
puteri, aşa spune el. Doamne Iisuse, ai milă de noi păcătoşii. R. e îngrijorat ă.Toate sunt de sus! Rugăciunea lui Iisus e mântuitoare şi mă rog pentru ei. (...)
Sunt obosit ă. Nu mi-am f ăcut orele de somn şi pierd timpul. Târziu, terminrugăciunile în pat.
24 martie 1971Tot obosit ă m-am trezit. Mă rog în timp ce lucrez. Am nădejde că totul va
trece. Într-o oarecare măsur ă m-am întristat, dar nu trebuie să-i fac voia celuir ău.
Am mult de lucru şi fac totul cu bucurie, dar sunt ner ăbdătoare să letermin. Le-aş cuprinde toate dintr-o dat ă. Toate sunt lucruri pe care le iubescmult şi e singura mea avere, hrană şi bucurie. Scriu şi mi-e greu, căci toate
trebuie f ăcute în ascuns.Doresc din toat ă inima să merg spre desăvâr şire şi mi se pun piedici. Amsiguranţ a că Dumnezeu e viu şi este singura mea fericire. Trebuie ca înfiecare clipă să nu uit acest lucru.
La Vecernie a fost frumos. M-am înt ărit. Am uitat toate necazurile. Părintelea ţ inut o predică minunat ă! Am plecat acasă zburând de fericire. Unde esteoboseala?
25 martie 1971 Am stare proast ă la trezire. Tot obosit ă. Mă rog mecanic. Dacă nu mi-ar da
semne inima din când în când, aş crede că Dumnezeu m-a păr ăsit. Sufletul
mi-e condus de trupul obosit. Trebuie să mă odihnesc, altfel mă risipesc şi nulucrez nimic bine. Am de f ăcut ceva urgent câteva zile şi apoi sper să mă odihnesc mai mult.
C. e nervos, se agit ă, îmi aduce jigniri, că umblu noaptea. Am venit târziu(la 8:30) de la Vecernie. M-am umilit în faţ a lui, nevinovat ă fiind, şi s-a mailiniştit. I-am spus că am fost la R., însă nu mă crede. E bolnav, mi-e milă de el.
Azi e Buna Vestire. M-am ascuns în strana din colţ , mi-am revenit şi amuitat de toate. Acolo nu mă vede.
Rugăciunea lui Iisus o fac cu întrerupere. Părintele a spus ceva cu dreptateşi două surori din cor s-au supărat pe dânsul. Nu ştiu ce să cred. Nu i se iart ă
nimic şi i se interpretează greşit cuvintele. Vr ă jmaşul le tulbur ă pacea. Credcă îşi vor da seama.
M-am odihnit după-masă mai mult; m-am trezit rugându-mă şi amcontinuat rugăciunea lui Iisus până când am simţ it o pace deplină şi dulce.
Am gonit toate gândurile cu rugăciunea şi mi-am revenit din starea în caremă aflam. Seara termin rugăciunile.
26 martie 1971Rugăciunile şi exerciţ iile merg uşor. Am de lucrat multe şi toate plăcute.Seara am fost la Vecernie. A fost foarte frumos. Părintele ne priveşte cu
atâta dragoste, e atât de bun; cine le îndeamnă pe surori să-l supere? A venit şi I. Ce bine că a trecut. Am fost fericite şi am cântat cu bucurie şi
f ăr ă teamă. A venit C. (fiica) şi nu mă mai tem. M-ai salvat, Doamne!
28 martie 1971E duminică. M-am rugat în biserică cu toat ă fiinţ a mea. S-a slujit frumos.
Am starea de plâns când mă rog. Au venit acasă trei surori - G., I. şi E. Am citit şi comentat din „Sbornicul”. G.
are înţ elepciune duhovnicească. Am scris şi m-am rugat până am adormit.
29 martie 1971M-am sculat for ţ at. Am fost la CAR, apoi în vizit ă la doamna S., cu maşina.
Am obosit. Sunt fericit ă când sunt singur ă şi-mi pot face rugăciunile în linişte.Mă simt atunci mai puternică şi nu doresc altceva.
A plouat, totuşi a fost frumos. Am mers două ore cu maşina, iar pe undeam trecut am admirat măreţ ia lui Dumnezeu.
Doresc ca rugăciunea să-mi fie cel dintâi gând şi lucru, şi apoi celelalte.Când am descoperit rugăciunea lui Iisus, am lucrat şi m-am rugat cu tot elanul şi puterea mea. Am întrezărit în rugăciune ceva sublim şi de atunci,când las orice lucru ca să-mi fac rugăciunea, mă simt cea mai fericit ă.Rugăciunea cu simţ irea prezenţ ei Domnului îmi dă putere, dragoste maimare de oameni şi o dorinţă de a avea permanent rugăciunea în gând. Amnumărat mai puţ ine rugăciuni - 2.000. Seara, doar 500, şi am adormit înaintede a le termina. M-am trezit însă mai târziu şi am terminat 3.000 derugăciuni. Am pace. C. e liniştit.
Doresc în tot timpul să nu uit că pe Tine, Doamne Iisuse, Te am cu mine şicaut să fac voia Ta cea sfânt ă! înţ elepţ eşte-mă! Doamne, miluieşte-mă!
30 martie 1971
M-am trezit rostind rugăciunea şi cu dragoste m-am rugat mai departe.Sunt liniştit ă după rugăciune. Am pace, nădejde. Inima îmi bate de bucurie. Îlsimt în inima mea pe Iisus şi am o mângâiere. Îţ i mulţ umesc, Doamne Iisuse.Doresc să Te simt aşa tot timpul.
Am lucrat cu voie bună. Am tot mult de lucru şi mă rog în timp ce scriu.Mi-a dat I. telefon şi m-a bucurat. Mi-a amintit că azi este Sfântul IoanScărarul, pe care îl iubesc mult.(...)
Afar ă este un vânt puternic. Seara termin rugăciunile şi adorm curugăciunea în minte.
31 martie 1971
M-am trezit cu rugăciunea în minte şi am continuat încă 200 de rugăciuni,în pat fiind.
În timp ce-mi fac rugăciunile simt ceva sublim în inima mea, parcă sezbate ceva şi se r ăsuceşte, ca aripioarele unui fluturaş, câteva secunde, apoirevine din nou, în timpul cât mă rog14. Mă rog fericit ă pentru starea cea bună.Doamne, Tu eşti?
Au fost R. şi M. toat ă ziua la mine. M-am rugat mai puţ in. Seara a fost denie.
M-am rugat cântând cu bucurie. Gândurile mele sunt îndreptate spre Tine,Doamne! Doresc să-Ţi slujesc cu dragoste până la sfâr şit. Ajut ă neputinţ eimele!
1 aprilie 1971 Am fost la Ţ. M-am rugat pentru buna lor înţ elegere, ca să fie fericiţ i. Am
lucrat uşor, cu plăcere. Seara am discutat cu R. despre puterea şi voia luiDumnezeu.
Am scris şi am împlinit rugăciunile seara, simţ ind prezenţ a Domnului. Amsiguranţ a că Dumnezeu este viu în inimă. Simt pace în suflet şi sunt liniştit ă.
3 aprilie 1971M-am trezit obosit ă. Am f ăcut exerciţ iile şi rugăciunile în pat. (...) Parcă nu
mai am putere să fac nimic. Doamne Iisuse, înt ăreşte-mă. Ai milă de R. şi deŞ., soţ ul ei. Amândoi sunt bolnavi. Înt ăreşte-i, Doamne Iisuse, să poat ă luptamai departe, să scape de cursele vr ă jmaşului.
Doresc din toat ă inima să fac numai ceea ce este bine, gura mea să nu sedeschidă decât pentru bine şi să Te laude pe Tine, Dumnezeul şi Mântuitorulsufletului meu! Vreau să tr ăiesc ca un om mort pentru păcate. Ajut ă-mi,Doamne! Tu cunoşti cugetele noastre.
miluieşte-mă şi ajut ă-mă să împlinesc voia Tat ălui cu darurile Lui celebogate! Voi căuta să mă odihnesc mai mult, ca să pot lucra cu bucurie, nu obosit ă
şi for ţ at. Am terminat cu greu 3.000 de rugăciuni.
5 aprilie 1971M-am trezit cu rugăciunea în minte şi am continuat-o cu bucurie. Am lucrat
cu voie bună, totuşi nu sunt mulţ umit ă. Fac rugăciunile mecanic, mă gr ăbesc. Doamne Iisuse, ajut ă-mi să pot face rugăciunile liniştit ă şi cuuşurinţă.
Târziu, seara, termin 3.000 de rugăciuni.
6 aprilie 1971M-am sculat cu dor de rugăciune. Am avut un vis frumos. A venit D. şi am
fost împreună la Z. A fost bine. Aş sta zile întregi să ascult înv ăţăturile părintelui V. pentru înt ărirea şi
împlinirea vieţ ii adev ărate a fiecăruia dintre oameni.Îmi vin în minte tot felul de cuget ări frumoase. De-aş putea scrie ce
gândesc în aceste momente de lumină, de înălţ are sufletească şi iubire cătreDomnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, către sfinţ ii îngeri şi către toţ isfinţ ii Săi, care au pătimit pentru El şi care acum îi cânt ă fericiţ i în slav ă!
14 13. „Iar Cel ce cercetează inimile ştie care este dorinţ a Duhului, căci după voia luiDumnezeu El Se roagă pentru sfinţ i” (Romani 8, 27).
Azi e o zi frumoasă de primăvar ă, cu soare str ălucitor. Prin fereastr ă pătrund toate frumuseţ ile luminii în diferite culori. Tot felul de culoriminunate vin din cerurile luminate de Tine, Doamne! Sunt cuprinsă defericirea frumuseţ ii şi luminii Tale!
Nu sunt vrednică. Iart ă-mă, Doamne Dumnezeule, că nu Te-am avut
permanent în inima mea, şi de câte zeci de ori am fost întristat ă de moarte,în anii din urmă, căci nu Te vedeam şi nu simţ eam că eşti lângă mine. Ştiamcă Tu mă ridici şi mă scapi din nenorociri, dar cu ochii sufletului nu Tevedeam şi mereu Te pierdeam. Acum sunt fericit ă. Te simt în inima mea,prezent, viu15. Când nu Te mai simt, strig. „Viu este Dumnezeu în trupul şisufletul meu” - repet, şi Te simt din nou şi inima mi se bucur ă. Doresc să mă pot ruga necontenit şi nimic din jur să nu mă mai tulbure, ca să Te ampermanent în inima mea. Doamne, mergi cu mine peste tot, lucrează cumine, înt ăreşte-mă, ca să pot lucra pentru Tine!
Cum să-Ţi mulţ umesc, Iisuse drag? Am impresia că fac parte şi eu dintre
primii creştini care alergau, uitând de nevoi, oboseli, depărtare; lăsau totul şiporneau valuri când auzeau că Iisus trece printr-un oraş sau sat şi uitau desete, de foame, însetaţ i şi înfometaţ i acum să asculte cuvintele dumnezeieşti,mântuitoare de suflet. Ce fericiţ i erau ei! Cred că simt şi eu o fericireasemănătoare când ascult cuvintele Tale prin glasul părintelui V. şi când simt în inimă prezenţ a Ta, Iisuse, Care nev ăzut îmi dai putere în trup şi pot lucrauşor. Tot ce e r ău înlătur cu uşurinţă şi f ăr ă teamă.
Chemarea numelui Domnului Iisus îmi aduce bucurie, pace şi voie bună.Prin rugăciune capăt pacea şi uit de toate necazurile. În multe împrejur ări s-adovedit pentru mine f ăcătoare de minuni. Am în suflet nădejde de mântuire16.
Seara târziu am terminat rugăciunile. Îl simt foarte des pe Mântuitorul îninima mea. Adorm cu rugăciunea în minte.
7 aprilie 1971 Am lucrat liniştit ă, cu dragoste; sunt fericit ă în suflet cu rugăciunea lui
Iisus. Nu-mi mai fac probleme, mă las în voia Domnului. Mă simt purtat ă de oputere nev ăzut ă şi fac totul uşor şi cu bucurie.
Seara am fost la Vecernie. A fost minunat. A ascultat şi R. predicapărintelui şi m-am bucurat.
În timpul rugăciunii m-a cuprins o mare dragoste pentru Mântuitorul IisusHristos! Cine ar fi crezut că un om, în orice situaţ ie s-ar afla, poate fi atât de
fericit 17
?Căci de nu Te-aş avea pe Tine, Doamne Iisuse, iubirea mea, fericirea,lumina şi nădejdea sufletului meu, în jurul meu ar fi un iad.
Nu se, poate compara bucuria mea de acum cu nici o bucurie de pepământ. Mă trezesc noaptea din somn, mă rog şi adorm iar. Sufletul meutânjeşte după ceva de o măreţ ie nespusă, spre ceva ce abia întrezăresc.
15 14. „Strâmt ă este poarta şi îngust ă este calea care duce la viaţă şi putini sunt cei care oaflă” (Matei 7, 14).16 „Iar nădejdea nu ruşinează, pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a v ărsat în inimile noastre,prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă” (Romani 5, 5). Aşadar, v ăzând atâta grijă şi lucrare a lui
Dumnezeu pentru tine, nici un pas înapoi!17 Ai v ăzut că exista un om pământesc, dar te poţ i naşte din nou: „Deci, dacă este cineva înHristos, este f ăptur ă nouă. Cele vechi au trecut; iat ă, toate s-au f ăcut noi” (II Corinteni 5, 17).
Doresc ca rugăciunea să-mi fie preocuparea principală. În rugăciune, ochiisufletului Te privesc pe Tine, Doamne Iisuse. Am stare bună. Răspund cubucurie şi blândeţ e celor din jur.
Doamne Iisuse, dă-mi înţ elepciune să nu greşesc şi să Te supăr sau să supăr pe aproapele meu.
Îmi vine să îmbr ăţ işez cu dragoste toat ă lumea, pe toţ i oamenii.
8 aprilie 1971 Am f ăcut exerciţ iile şi rugăciunile în linişte, cu uşurinţă. Am fost la R. Am
lucrat, am discutat. Ne înţ elegem într-o măsur ă oarecare în privinţ a credinţ eiîn Dumnezeu. Ne-am bucurat împreună. Ş. e bine dispus. R. îşi ţ ine frumosangajamentul faţă de el.
Lucrez cam repede. Am multe de f ăcut pentru suflet. Dar nu sunt mulţ umit ă cum lucrez. Ştiind că am mult de lucru, merg repede, vorbescrepede şi mă încurc. Nu se potriveşte deloc cu rugăciunea lui Iisus, care cerer ăbdare, linişte mult ă. Doresc să nu uit că trebuie să fiu mai atent ă lamişcările şi vorbele zise cu uşurinţă, ca să nu se înţ eleagă greşit ceea cedoresc să spun. Aici calc voia Domnului Iisus şi-L supăr. Nu-L iubesc cuadev ărat. Dacă L-aş iubi, aş fi mai cu luare aminte. Sunt prea solicitat ă.
Doamne Iisuse, vreau să Te iubesc cu toat ă fiinţ a mea, din toat ă inima şidin tot sufletul meu. Orice voi lucra, să Te v ăd prezent în faţ a mea, cum mă priveşti, ca să nu Te supăr, să pot face în tot timpul lucrul în linişte, cubucurie şi cu r ăbdare. Cu darul Tău transformă toat ă fiinţ a mea, ca nu cumvadin greşeală să calc poruncile Tale sfinte!
Nu mă păr ăsi, Doamne, şi luminează-mă, căci nu sunt bună de nimic f ăr ă ajutorul Tău. Ţărână sunt. Nu ştiu să fiu smerit ă deplin, să ascult totul cum se
cuvine, cu r ăbdare, şi să nu mai uit nimic din cele ce sunt de folos pentrupocăinţă şi mântuire.
Dă-mi, Doamne, darul rugăciunii neîncetate, dar fie voia Ta!
9 aprilie 1971 Azi au încercat să mă tulbure.O, Doamne Iisuse! Ce minunat ă e rugăciunea Ta! Cât ă nevoie am avut de o
armă aşa de puternică în anii din urmă, şi n-am ştiut-o! Îţ i mulţ umesc,Doamne, pentru tot. Suntem în pace cu toţ ii. Se apropie Săpt ămânaPatimilor, când doresc să mă împărt ăşesc cu Sfintele Taine. Cu ner ăbdareaştept - e singura mea fericire, să mă unesc cu Domnul, ca sfintele sărbătorisă-mi fie bucurie.
Voi căuta să fie întotdeauna pace în casele noastre, oricât de greu îmi va fişi oricât de umilit ă voi fi. Să se bucure toţ i copiii Tăi, Doamne! Ajut ă-mi să fiusurdă şi mut ă la tot ce-i r ău şi mai cu luare aminte, nu numai acum, desfintele sărbători ale Paştelui, ci toat ă viaţ a mea, pe care o mai am de tr ăit peacest pământ.
În suflet am linişte şi lucrez cu mult ă bucurie tot ceea ce e de folossufletului şi trupului.
10 aprilie 1971
Sfânta Liturghie şi slujba au fost foarte frumoase şi înălţătoare pentrusufletul meu. M-am rugat uşor, dar nu sunt împăcat ă în conştiinţ a mea. Cred
că nu fac totul, că-mi lipseşte căldura şi dragostea adev ărat ă faţă deDumnezeu. Prea des sunt obosit ă şi numai când mă rog în sfânta biserică mă simt reconfortat ă şi uit complet de oboseală şi chiar nu o simt. Cu ajutorulTău, Doamne Iisuse, am nădejde să nu mă risipesc zadarnic.
Fac rugăciunea zilnic, dar nu întotdeauna cu bucurie. Doamne Iisuse, Te
rog dă-mi putere, r ăbdare, smerenie să pot urma cu dragoste adev ărat ă şi cuinimă înălţ at ă calea pe care am ales-o.
11 aprilie 1971 Azi este Intrarea Domnului în Ierusalim. M-am sculat greu, dar cu gândul la
rugăciune.La începutul slujbei, în biserică nu era lumină, dar cu timpul mi s-a luminat
sufletul de o bucurie pe care n-o pot descrie, dispărându-mi orice gând, oriceteamă; am v ăzut şi biserica luminat ă. Ce minunat! Simt că Dumnezeu esteviu în jurul nostru, pretutindeni de faţă, atotputernic şi mă rog să mă ajute să mă desăvâr şesc. Facă-se voia Ta, Doamne. Ajut ă neputinţ ei mele!
Seara, la denie, m-am rugat cântând. Am fost liniştit ă în suflet. Ceva m-aîncercat, dar aşa trebuie să fie! Acasă, am cinat cu G. şi E. Ne-am închipuit Cina Domnului Iisus cu ucenicii Lui. Ne-am rugat şi ne-am bucurat pentruunire duhovnicească.
Îţ i mulţ umesc, Doamne, pentru umilinţă! Câte umilinţ e ai suferit nevinovat şi n-ai scos cuvânt de apărare! Nu mă voi apăra nici eu, chiar nevinovat ă fiind. Aşa e voia Ta. Voi sta liniştit ă şi voi primi torul ca de la Tine.
Ast ăzi Te-am primit cu osanale! Mă cred şi eu pe str ăzile Ierusalimului, Tev ăd cum treci şi stau în genunchi până trece convoiul. Doamne Iisuse, Tesimt viu; eşti viu în sufletul meu. Când sunt cu mintea cu luare aminte în
inimă, atunci se petrece ceva dumnezeiesc în ca şi sunt fericit ă! Am pace în suflet. M-am rugat ast ăzi cu iubire. Când uit să mă rog, parcă
îmi lipseşte ceva f ăr ă de care nu pot să mă bucur, şi-mi aduc aminte derugăciunea lui Iisus.
A fost la mine sora mea N. Mi-a dat veşti bune, că lucrează şi earugăciunea. Doamne Iisuse, ce minuni faci cu copiii Tăi! Sunt fericit ă pentruschimbarea ei în bine. Aşa ai hot ărât, Doamne Iisuse, şi s-a înţ elepţ it cudarurile Tale. N-o recunosc. Este alt om. Seara am fost cu ea la denie, undes-a simţ it minunat.
Sufletul mi-e plin de bucurie. Am linişte sufletească. După denie mă simt
odihnit ă şi mai puternică.14 aprilie 1971Mă simt uşoar ă ca un fulg. Lucrez cu mai mult ă r ăbdare, cu toate că am
mult de lucru. Rugăciunea lui Iisus mă înt ăreşte. Sunt fericit ă că Domnul şiMântuitorul meu mi-a descoperit sfânta Lui rugăciune, care în deznădejdemă luminează şi cunosc ce trebuie să fac ca să scap din împrejur ări grele.
La denie suntem toate fericite. Cânt ăm şi ne rugăm cu bucurie. Terminrugăciunile seara târziu.
15 aprilie 1971
M-am sculat obosit ă, dar cu ajutorul Domnului şi prin rugăciune,încet-încet am căpătat putere şi am reuşit să lucrez în linişte.
Seara, la denie, a fost impresionant. Se citesc cele 12 Evanghelii. Biserica eplină de suflete care se roagă şi ascult ă despre patimile Domnului.
Doamne Iisuse! Ai primit palme şi scuipări şi cele mai mari umilinţ e pentrupăcatele mele. Miluieşte-mă, înt ăreşte-mă să pot primi şi eu orice încercărice-mi vor veni, cu r ăbdare şi umilinţă, în numele Tău cel sfânt, pentru
mântuire. Alături de rugăciunea lui Iisus v ăd că nu poate merge nimic r ău. Trebuie
îndelungă r ăbdare şi umilinţă.M-am spovedit.Mă rog Mântuitorului să fie unire între noi, nici o dezbinare, ca să putem fi
uniţ i în rugăciune şi în cântare. Aş fi bucuroasă să fim uniţ i sufleteşte cuadev ărat. Să cânt ăm cu bucurie şi să-Ţi aducem slav ă, f ăr ă încercări.
16 aprilie 1971 Am f ăcut rugăciunile şi exerciţ iile liniştit ă. La sfânta slujbă m-am rugat
cântând. Biserica e plină şi vin mereu sufletele către Tine, Doamne Iisuse!
Cine-i aduce?O, Doamne Iisuse! Ţi-ai dat viaţ a ca să avem şi noi păcătoşii viaţă! Cumsă-Ţi mulţ umim?
Măicuţ a Domnului, cât ă durere ai purtat în inima ta! Cât ai suferit, mamă scumpă a Fiului t ău şi a noastr ă! Am cunoscut târziu durerea ta, când amsuferit şi eu ca mamă. Tu, cea mai bună, cea mai blândă şi cea mai frumoasă Fecioar ă de pe pământ, ai purtat în inimă cea mai crunt ă durere, ştiindu-L peFiul t ău nevinovat şi cel mai bun şi blând dintre oameni. Îl vezi bătut înpiroane şi r ăstignit pe cruce ca un tâlhar. Iart ă-ne, Maică Preacurat ă, că noiL-am r ăstignit pe Fiul t ău şi Dumnezeul nostru şi-L r ăstignim mereu cupăcatele noastre. Nădejdea noastr ă este ca El să ne ierte, să nu nepăr ăsească, fiindcă nu ştim ce facem.
Am trecut pe sub masa pe care era aşezat Sfântul Epitaf. Te simt prezent,Doamne Iisuse; Tu Te atingi de trupul meu şi mă vindeci, mă înt ăreşti şi-mipot purta şi eu crucea pe care mi-ai dat-o.
Sora mea N. a fost cu mine la biserică, fericit ă că şi-a lăsat şi ea treburilemărunte pentru prima dat ă în acest an, şi s-a simţ it uşurat ă. Se simte bine labiserica noastr ă. Părintele V. i-a zis „Marta” când a spus că nu poate veni labiserică, fiindcă are multe de f ăcut. Câteva zile i-au sunat în urechi cele spuseşi ştiind ce înseamnă, a venit dorind, ca şi Maria, să asculte mai mult cuvântul lui Dumnezeu, şi fericirea a intrat în sufletul ei. Acasă, ne-am rugat
împreună, am citit şi comentat multe, toate plăcute şi de folos sufletului. Afost o ocazie minunat ă să discut ăm câteva ore în şir. Lucrează şi ea cusârguinţă rugăciunea. Frica de judecat ă ne-a cuprins şi nu ştim ce va fiatunci. Căut ăm, Doamne Iisuse, să scăpăm de dreapta judecat ă lucrând cât suntem în trup şi avem nădejde că ne vei mântui.
17-18 aprilie 1971M-am trezit uşor şi mi-am f ăcut exerciţ iile şi rugăciunile cu bucurie.Mă pregătesc împreună cu sora mea N. pentru Sfânta Înviere. În faţ a uşilor
împăr ăteşti, preotul va zice: „Veniţ i de luaţ i lumină!” Am aprins de la părintele V. sfânta Ta lumină, Iisuse! Am cântat fericite
„Hristos a înviat”. Cerul şi pământul se cutremur ă şi se bucur ă de adev ăr,
Doamne! Parcă se cânt ă împreună cu îngerii! Am primit în suflet pace, rugându-mă. Ast ăzi ceva m-a întristat, dar ştiind
că nu-mi este îngăduit ca cineva să-mi tulbure pacea, m-am rugat cu nădejdecă Dumnezeu este atotputernic şi pe toate le va aşeza spre bine, şi m-amliniştit.
Acasă, sora mea N. şi cu E. au dormit. Nu mai simt oboseala; odihna lor mă odihneşte pe mine, eu le veghez şi mă rog. E. s-a simţ it r ău, însă cum a primit lumină şi-a revenit şi tot r ăul a pierit. Suntem împărt ăşite şi fericite.
Doamne Iisuse, am îndr ăznit să mă împărt ăşesc cu Sfânt Trupul şi SângeleTău, aşa cum ai poruncit, ca să am parte de viaţă veşnică. Sunt fericit ă!Cine-mi dă atâta bucurie? Mă voi str ădui din tot sufletul să capăt r ăbdare, să lucrez cât mai mult pentru binele aproapelui, să fac voia Ta, să împlinescporuncile Tale, Doamne!
Doamne Iisuse, Îţ i mulţ umesc pentru tot ce mi-ai dat. Doresc să Te ştiuprezent totdeauna în sufletul şi în trupul meu, viu şi adev ărat, iar rugăciunea
mea să fie curat ă, necontenit ă, ca să se bucure sufletul meu veşnic. Vreau să Te iubesc cum Te iubeau sfinţ ii Tăi!
19 aprilie 1971M-am trezit cu gândul la Sfânta Liturghie. Plouă şi e puţ in cam frig.
Am cântat fericite „Hristos a înviat” toate surorile, împreună cu părintele V.Sufletul se bucur ă de sfânt ă învierea Domnului Iisus.
Acasă, în timpul rugăciunii, m-au cuprins o pace şi o linişte adâncă şibinef ăcătoare, toate gândurile s-au risipit şi în jurul meu nu mai auzeamabsolut nimic, nu-mi mai simţ eam nici chiar trupul, iar sufletul meu, uşor caun fulg, se confunda cu ceva sublim; o uşurare, o pace, o fericire m-au
cuprins în aceste momente.Doamne Iisuse Hristoase, cât eşti de bun cu mine şi eu nu merit! Nu lucrez
cât trebuie şi nici bine. Cum să-Ţi mulţ umesc? Nu se poate spune în cuvintecât eşti de bun şi minunat!
Fericiţ ilor Apostoli, care L-aţ i cunoscut ca Om, în trup18, ce simţ eaţ i voioare? Rugaţ i-L pentru mine păcătoasa, să nu Se depărteze de mine, căci sunt slabă.
21 aprilie 1971M-am trezit tot obosit ă; nu mă simt bine. Am fost la soţ ii C. cum am putut,
să se bucure şi ei. Voi merge şi la Foişor, cu ajutorul Domnului. Cad îndeznădejde, am gânduri negre.
M-am rugat cu toat ă fiinţ a mea şi m-am înt ărit. Ce m-aş face, Doamne, f ăr ă Tine? Ajut ă-mi, Doamne Iisuse, să termin totul cu bine.
22 aprilie 1971M-am sculat dimineaţă mai înt ărit ă. Rugăciunea merge greu, dar am
nădejde că va trece curând starea proast ă în care mă aflu.Seara a fost Vecernie. Am uitat de tot r ăul, şi nimeni nu ştie cât de r ău mi-a
fost, căci abia am venit, însă în Sfânta Biserică m-am ref ăcut. Părintele V. aţ inut un cuvânt duhovnicesc pentru surorile G. şi I., de ziua numelui - Sfântul
18 Apostolii L-au v ăzut în trup, ca Om şi Dumnezeu. Noi îl vedem prin credinţă ca Omadev ărat şi Dumnezeu adev ărat.
Gheorghe. A fost minunat! Parcă toţ i sfinţ ii sunt în jurul nostru.E., G. şi I. au venit acasă la mine şi le-am urat „mulţ i ani tr ăiască!” Ne-am
rugat Domnului Iisus cu adâncă evlavie şi l-am mulţ umit pentru tot.Seara târziu am terminat rugăciunile.
23 aprilie 1971 Ast ăzi e pomenirea Sfântului Gheorghe, mare biruitor şi f ăcător de minuni.Roagă-te, Sfinte Gheorghe, lui Dumnezeu, ca să putem birui şi noi pe toţ i
cei ce ne întristează sufletele, să-i miluiască şi să-i lumineze, ca să fie pace înBiserica Sa.
Doamne, ajut ă-i părintelui nostru să scape de toţ i vr ă jmaşii, să fim liberi şicu inimile înălţ ate şi cu bucurie să-Ţi putem aduce liniştiţ i cânt ări de slav ă şimulţ umiri pentru toate bunăt ăţ ile şi bucuriile pe care ni le-ai dăruit. Sufletelecredincioşilor să se înalţ e spre Tine prin cânt ări cu evlavie, cu credinţă şi cudragoste dumnezeiască.
Am v ăzut-o pe E. L. Ce minune se petrece cu ea! Este neschimbat ă. E grav bolnav ă (are cancer). Cu rugăciunea Ta, Doamne Iisuse, îşi duce crucea uşor.Îi râd ochii sufletului, care o luminează. Mă bucur că nu e trist ă.
Nu ştiu să scriu în jurnal (scriu pentru ascultare de pov ăţ uitorul meu), îmidau seama că nu pot exprima în cuvinte tot ceea ce simt în suflet, oricât aş dori.
Am stare de linişte minunat ă. Meditez aproape permanent la prezenţ aputerii dumnezeieşti şi sufletul mi-e plin de fericire. Simt că inima îmi salt ă înpiept şi se bucur ă sufletul meu. Rugăciunea îmi dă stare de odihnă dulce şimă rog din ce în ce mai uşor. Ştiu şi simt că Dumnezeu este viu19.
25 aprilie 1971(...) Doresc să mă rog neîncetat, dar nu reuşesc. Nu ştiu cum să procedez.Rugăciunea se întrerupe mereu, după împrejur ări. Inima îmi bate des şi simt bucurie în suflet când îmi dă semne ca să mă rog.
Sfinţ ii Părinţ i spun să ne rugăm cu sârguinţă, cu iubire aprinsă pentruIisus. Vreau să simt în inima mea focul iubirii Tale, Iisuse!
27 aprilie 1971 Am lucrat toat ă ziua cu sora mea N. Ce fericit ă se simte şi ea cu rugăciunea
lui Iisus! S-a schimbat fiinţ a ei în bine. Lucrează cu bucurie şi mai liniştit ă, sesimte uşoar ă, picioarele n-o mai dor şi merge zburând de bucurie pentru
descoperirea rugăciunii20. Cred că-i va convinge să se roage şi pe soţ ul ei şi pefiica ei T. Lucrează şi ea cu nădejde de mântuire rugăciunea lui Iisus,numărând pe măt ănii. Doamne Iisuse, Îţ i mulţ umim pentru liniştea, pacea şibucuria pe care ni le dai. Ne-am rugat pentru toţ i.
28 aprilie 1971M-am trezit cu rugăciunea în gând şi am continuat în pat încă 300 de
rugăciuni, apoi lucrând, mergând. Am fost la V. pe neaşteptate. Am lăsat totul şi nu ştiam cum să ajung mai
19
„Gustaţ i şi vedeţ i că bun este Domnul” (Psalm 33, 8).20 Vezi? Exist ă o naştere din nou, o înviere din mor ţ i. Ce blestemaţ i sunt cei ce v ăd, aud şi nucred! Lucrează, mănâncă şi orice altceva fac lucrează ca în iad.
repede. Ceva mă chema. Ce bucurie am avut, nici n-am crezut. Este o sor ă minunat ă, care lucrează mult şi ştie ce trebuie să lucreze. Mă bucur că amcunoscut-o. Rugăciunea lui Iisus îi este cunoscut ă de mult ă vreme şi se roagă neîncetat. Are o comoar ă mult mai mare ca mine şi e scrisă de mâna ei. Tuştii, Iisuse, Lumina noastr ă, pentru ce lucr ăm. Mi-a împlinit o dorinţă veche a
mea şi de atunci zbor de fericire. Mi-a dăruit pe Mântuitorul reprodus după pictura pe care o are în casa ei - Chipul Domnului Iisus de pe „Năframa Sfintei
Veronica” - şi o icoană a Sfântului Ioan, Apostolul şi ucenicul cel iubit alDomnului Iisus. Le-am dus la înr ămat chiar azi. M-am bucurat nespus; poateaşa s-a bucurat pelerinul rus când şi-a regăsit „Filocalia”. Le voi avea în casă permanent. Domnul îmi priveşte în suflet şi acesta trebuie să fie curat, altfelnu mă voi putea uita în ochii Lui din icoană.
Îţ i mulţ umesc, Doamne Iisuse! Tu m-ai trimis. Şi câte mi-ai dăruit şi câtebucurii şi fericiri am avut anul acesta, mai mult decât în toat ă viaţ a! Sunt celmai fericit om de pe pământ, pentru tot ce am, şi nu voi ţ ine dinarul îngropat.
Câţ i copii ai Tăi doresc, Tu le vei descoperi tuturor. Am înv ăţ at câte ceva de folos pentru suflet şi de la V., care se bazează peadev ăr.
Seara va fi Vecernie. Voi merge mai târziu şi mai rar. Merge ceva r ău peacolo. Nu se poate lucra aşa cum ar trebui pentru sufletele care vin să-L cautepe Dumnezeu. Părintele e trist. Este cu Tine, Doamne.
29 aprilie 1971M-am trezit din somn fericit ă, rugându-mă. Tr ăiesc clipe suprafireşti,
Doamne Iisuse! Cât eşti de minunat! Cât de fericiţ i îi poţ i face pe oameni,numai puţ in să Te caute şi să Te cunoască! Tainele Tale sfinte îmi dau o
fericire f ăr ă asemănare sufletului, care nu se poate explica sau exprima încuvinte! Doresc să Te simt cu mine tot timpul. Te iubesc! Nu mai dorescnimic decât să Te iubesc şi să împlinesc voia Ta! Te simt prezent, viu în mineşi nu doresc altceva decât să nu Te depărtezi nici o clipă de mine!
Dă-mi, Doamne, înţ elepciune şi putere să pot r ăbda totul până la sfâr şit.Înt ăreşte-mă şi nu mă lăsa să slăbesc în lucrarea pe care am început-o.
Am lucrat liniştit ă. Au încercat să mă încurce, dar cu ajutorul Tău, Doamne,voi lucra mai mult şi cu spor.
Am redus din rugăciuni şi am r ămas numai cu puţ ine rugăciuniîncepătoare şi rugăciunea lui Iisus. Nu am timp pentru tot.
3 mai 1971Ce-i cu oboseala asta care mă tot supăr ă? N-am program bun. Să mă culc
mai devreme. Or fi ispite de somn? De aceea mă lupt. Am mult de lucru şin-am timp destul pentru odihnă. Îmi trebuie mai multe ore, căci nu mă pot scula odihnit ă şi nu lucrez nimic bun.
E o zi minunat ă. Soarele str ăluceşte pe cer şi este foarte cald. Cerul este deun albastru, o frumuseţ e! Au înverzit pomii, gr ădinile sunt o minune.Primăvara, Dumnezeu îşi arat ă toat ă frumuseţ ea în natur ă. Sufletul se umplede bucurie când vezi atâtea flori, atâtea culori. Aş cumpăra toate florile să leaştern la picioarele lui Iisus! Sunt fericit ă!
Cu bucurie, seara mă rog şi termin 3.000 de rugăciuni.
6 mai 1971O zi în care am putut vorbi cu părintele V. Ce fericit este sufletul său!
Sufer ă pentru dragostea lui Dumnezeu. Va birui sigur pe toţ i cei ce-i vor r ăul.Nu e fapt ă f ăr ă plat ă. Vor plăti. Nev ăzut, Doamne Iisuse, îl acoperi şi nimicr ău nu i se va întâmpla.
Am înv ăţ at multe în legătur ă cu rugăciunea, pe care nu trebuie să le uit. Am fost fericit ă că mi-a sfinţ it şi icoanele mele dragi.
Am fost la R. Am întârziat. Plouă mereu, dar pentru mine totul este frumos.Nici nu-mi dau seama că timpul este mohorât, mă simt bine. Am lucrat la R.rugându-mă şi am terminat totul, dar târziu. Se simte bine. Doreşte şi ea oicoană. Mă bucur că i-a plăcut şi o accept ă.
Îmi termin rugăciunile târziu.
7 mai 1971La Vecernie a fost frumos. Alt ă bucurie: K. mi-a dăruit trei volume din
„Filocalia” 1, III şi IV. Nu m-am aşteptat. Doamne Iisuse, Tu mi le-ai dat, ştiusigur, căci le-am dorit mult. Mulţ umesc! Cum voi mulţ umi Domnului?
Azi-noapte am visat că aveam în braţ ele mele Sfânta Scriptur ă, mare şimult mai groasă decât cea obişnuit ă, şi-i spuneam părintelui I. că aceea e amea de-acasă. Şi ast ăzi sora K. mi-a împlinit visul. Chiar în Sfânta Biserică le-a adus.
Doamne Iisuse, cât de minunat împlineşti dorinţ ele noastre duhovniceşti,dacă le dorim din toat ă inima!
Mi-am f ăcut rugăciunile obosit ă. Am tot mult de lucru. Înt ăreşte-mă,Doamne, să le termin pe toate cu înţ elepciune, pentru împlinirea poruncilor Tale!
8 mai 1971 Azi este pomenirea Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan. Te iubesc,
Doamne Iisuse, şi-l iubesc şi pe Apostolul Tău minunat şi curat şi pe toţ iceilalţ i Apostoli, pe care Tu i-ai ales şi cu care pe pământ ai petrecut.Fericiţ ilor Apostoli, rugaţ i-v ă Domnului pentru iertarea şi mântuirea noastr ă!Să ne învrednicească de daruri sfinte ca să lucr ăm şi să împlinim voia Lui.
Am stare de bucurie şi linişte, numai gânduri de bine şi lucrez oricespunând rugăciunea. Seara mă rog pentru toţ i şi adorm rugându-mă.
9 mai 1971
M-am trezit spre ziuă foarte fericit ă, dintr-un vis minunat; am auzit vorbindpe cineva pe care nu l-am v ăzut şi care a zis: „Iat ă rugăciunea adev ărat ă şisfânt ă venit ă de la Duhul Sfânt!” Am adormit din nou şi am auzit iar: „Şi mareînţ elepciune va fi în cetatea aceea şi har se va cobori”. M-am trezit, am scris şiiar am adormit. A treia oar ă am auzit iar: „În 25 de zile, harul lui Dumnezeuva fi coborât”.
De trei ori m-am trezit şi întâmplător am avut lângă telefon un creion şi amnotat. Am căutat în calendar să v ăd ce sfânt este oare peste 25 de zile şi amr ămas uimit ă că exact atunci este scris: „Pogorârea Duhului Sfânt”! M-amcutremurat în suflet de adev ăr şi m-a cuprins puţ in frica de Dumnezeu.
Tainele Tale, Doamne, sunt aşa de adânci şi mari! Nu este ceva mai adev ărat că Duhul lui Dumnezeu lucrează şi ne comunică lucruri tainice, ne vorbeşte.
Sunt uimit ă. N-am mai putut dormi de emoţ ie. Lângă mine e Dumnezeu viu şiadev ărat. Nu mă pot opri din plâns când Te ştiu lângă mine, Doamne - Iisuse!Nici nu m-am gândit când va fi Pogorârea Duhului Sfânt! Îţ i mulţ umesc,Doamne Iisuse, mi-ai ar ătat şi dovedit că eşti viu şi prezent şi ne conduci aşacum voieşti. Tu ne cunoşti gândurile şi toate le ştii. Sunt nespus de fericit ă şi
umilit ă. Cred că mi-ai ar ătat aceasta pentru înt ărirea sufletului meu. Arat ă-mivoia Ta, Doamne, şi ajut ă-mi s-o împlinesc. Când şi cum îţ i voi mulţ umi,Doamne Dumnezeule? Cât de bun eşti cu mine, care sunt un mic viermeînaintea măririi Tale!
A venit doamna R. şi cu ea am fost la Foişor. A început şi ea să nu maisufere ca înainte, pe măsur ă ce se roagă. Mă bucur că face totul în linişte, cubucurie pentru copiii ei, cu rugăciunea lui Iisus.
11 mai 1971M-am sculat mai târziu, am fost foarte obosit ă şi abia ast ăzi voi termina ce
mi-am fixat de scris. Când obosesc lucrând, mă opresc şi mă rog. Atunci, olinişte, o pace şi o bucurie coboar ă în sufletul meu, o fericire cerească, pecare nu le pot descrie. Simt prezenţ a lui Dumnezeu în jurul meu şi o putere întrup. Sunt nespus de fericit ă. Doamne Iisuse, doresc să fiu vrednică de a fiiubit ă de Tine! înţ elepţ eşte-mă, ajut ă-mă să împlinesc voia Ta cu darul Tău!Cu credinţă adâncă mă plec şi mă rog şi-Ţi mulţ umesc pentru tot. Mă rog catoţ i oamenii să fie fericiţ i şi să-şi îndrepte cu nădejde privirile spre Tine, ca să suporte şi să biruie mai uşor necazurile şi nevoile care-i doboar ă.
Seara am fost la biserică. Nu mă pot bucura deplin pentru ce se petreceaici... Dezleagă, Doamne, r ăul, îndepărtează-l! Înţ elepţ eşte-i, Doamne, şi nu-llăsa mai mult pe vr ă jmaşul să-şi râdă de copilul Tău cel bun! Aşează-le,
Doamne Iisuse, pe toate spre bine, să nu reuşească, ci tot ce plănuiesc să seîntoarcă spre bine. Ai milă de noi! Ne-am rugat cu căldur ă şi avem toat ă nădejdea că totul se va termina cu bine. Aşa să fie, Doamne! Îţ i mulţ umim.
13 mai 1971M-am sculat din somn uşor şi am plecat la biserică. Am putut vorbi cu
părintele şi am fost foarte mulţ umit ă, fiindcă aveam nevoie de sfaturi. Amîncredere deplină şi-l voi asculta şi voi reţ ine tot ceea ce mă sf ătuieşte. Aşamă voi ruga! Aşa voi împlini!
Ajut ă-mi, Doamne, Care eşti putere nemărginit ă, necuprinsă şipretutindeni de faţă, bun şi blând cu mine, care nu ştiu să Te iubesc! DoamneIisuse, să nu mă păr ăseşti! Dă-mi putere să pot împlini tot, căci trupul esteslab şi neputincios. Nu împlinesc totul cum se cuvine, nu sunt bună de nimic,doresc dar nu fac nimic cum trebuie; tind, dar f ăr ă Tine nu pot nimic. Ampace, bucurie, dar mă întristez uşor şi nu mă pot bucura deplin, din cauzamultor dureri pe care le v ăd în jurul meu. Ajut ă-mi să pot aduce câte puţ ină alinare şi încredere în Tine celor ce deznădă jduiesc uşor.
Ce ne-am face f ăr ă pacea Ta cea sfânt ă şi dulce, Iisuse?!Mă rog să mă pot desăvâr şi, dar cine ştie decât numai Tu, Doamne, cât
trebuie să mai lucrez şi cât va trebui să mai suf ăr? Am avut atâtea de f ăcut,Doamne, Tu ştii, şi toţ i mă încurcă cu treburile lor. N-am timp să citesc, să
scriu; doar să meditez mai pot şi să mă rog cu mintea lucrând. Sunt aproapetot timpul ocupat ă şi obosit ă. Numai în timpul rugăciunii mă mai odihnesc.
Sufletul meu tinde spre ceva mai presus de cele pământeşti, dar nu fac nimic,decât mă rog. Doresc să lucrez mult, fiecare clipă să fie închinat ă Mântuitorului, în rugăciune şi lucrare.
Am înv ăţ at-o pe sora mea şi pe alte surori din cor care au dorit să ştie cumtrebuie să se roage pentru mântuire. Părintele mi-a spus că am voie să fac
aceasta şi m-am bucurat.
15 mai 1971M-am sculat greu, am dormit puţ in. M-am rugat în pace şi am lucrat mai
puţ in. Plouă şi m-am odihnit ca să pot lucra mai bine. M-am rugat afar ă peterasă f ăcând respiraţ ii şi mi-am revenit. Mă rog pentru înt ărire. Doresc să fiuşi să merg mai cu putere pe drumul pe care l-am ales şi să nu uit nici o clipă că sunt ispite şi încercări grele în lucrare. De ce obosesc aşa uşor? Nu-mi faceu programul bine?
Seara adorm cu rugăciunea în gând. Mâine va fi Sfânta Liturghie. O aştept cu bucurie. În Sfânta Biserică nu simt nici un pic de oboseală şi n-aş maipleca.
16 mai 1971(...) Dă-mi, Doamne, îndelunga Ta r ăbdare, ca să nu greşesc! Am atâtea de
f ăcut şi n-am timp să mă risipesc cu nimicuri. Timpul e scurt şi nu ştiu să lucrez cum trebuie. Am atâtea de înv ăţ at şi de lucrat şi nu le pot dovedi. Numă păr ăsi, Doamne Iisuse! Înt ăreşte-mă, că afar ă de Tine nu am pe nimenicăruia să-i spun durerile mele! Tu îmi cunoşti paşii şi gândurile mele Ţie Ţi leînchin. Am nădejde că nu mă vei păr ăsi în clipele grele de încercare. Sunt slabă şi-mi pierd încrederea în oameni şi curajul. Cine lucrează aşa de
ascuns? Ce doreşte? Nu ştiu!Câte cununi are părintele V., Doamne! Câte a auzit, câte învinuiri, şi petoate le-a purtat, cu Tine, Iisuse, şi cu rugăciunea Ta! Iar eu îmi fac problemeşi nu mai pot lucra. Nu pot vorbi cu dânsul şi nu-i pot spune toate nimicurile,are dânsul destule. Trebuie să mă rog şi-atât!
Mă rog pentru înţ elepciune, ca să nu greşesc. Sunt totuşi trist ă, îmi parer ău că-i fac bucurie vr ă jmaşului, care s-a amestecat între noi. M-a lovit peneaşteptate.
Doamne Iisuse, ajut ă-ne să ieşim cu bine din încercarea aceasta f ăr ă rost.
18 mai 1971
Am lucrat şi m-am rugat mult. E o zi minunat ă; e cald şi frumos!Seara am fost la biserică. Ce-o fi având E.? (...) Nu ştiu să fi greşit cu ceva
faţă de ea. Şiret e diavolul, ca să ne fure pacea şi bucuria... Ce pot face? Amvrut să mă apropii de ea să-i vorbesc şi s-a ferit.
Slujba a fost deosebit de frumoasă şi mai tot timpul m-am rugat plângând,iar la sfâr şitul slujbei m-a cuprins o mare bucurie. Am plecat liniştit ă. E. ar ătaceva mai bine, dar tot nu vorbeşte. S-a apropiat puţ in de noi. Am avut bucurie.
A venit I. Cu adev ărat face rugăciunea, şi eu o iubesc. Tot ceea ce vorbimeste spre folosul sufletesc şi tr ăim în bucurie când ne întâlnim.
Doamne Iisuse, să nu mă amăgesc iar ăşi. Sunt cu tot sufletul pentru unireîn lucrare.
Cu E. nu-mi mai fac probleme. Îşi va reveni. Arat ă mai bine. N-am ştiut cumsă mă port cu ea. Doamne Iisuse, înţ elepţ eşte-mă să pot împlini voia Ta aşacum se cuvine. Am pierdut tot. N-am r ăbdat cum se cuvine învinuirea. L-amsupărat şi pe părintele întrebându-l ce are E. N-am înţ eles că era normal să nu-mi spună, din iubire pentru Dumnezeu. Dar eu n-am ştiut să suf ăr cu
r ăbdare, f ăr ă un cuvânt, aşa cum se cuvenea. Mi-a spus să stau liniştit ă şin-am ascultat. Acum e târziu.
Doamne Iisuse, dă-mi r ăbdare şi umilinţă să suf ăr pentru a mă învrednicisă fiu iubit ă de Tine, să pot r ăbda învinuirile f ăr ă întristare. Cât a suferit şicâte învinuiri a auzit părintele V., care e un exemplu viu pentru felul în careascult ă şi tace! Nu sunt vrednică să mă apropii. Este sus şi eu nu pot urcaprima treapt ă, că de mă atinge cineva, cad înapoi.
Ajut ă-mi, Doamne Iisuse, nu mă păr ăsi! Mi-au trecut prin minte gânduricare mă îndemnau să nu mai vin în contact cu nici o sor ă, de teamă să nugreşesc vorbind ceva ce nu trebuie21, să nu mă mai duc la biserica noastr ă.
Dar mi-am revenit. Era gata să-mi pierd încrederea în toţ i copiii Tăi cei buni.M-am luptat mult să câştig încrederea surorilor din cor, ele fiind vechi iar eumult mai nouă. Şi aveau dreptate, pentru că ele trecuser ă prin acesteîncercări de care eu nici nu ştiam că exist ă în lume.
Eu totdeauna am spus omului adev ărul în faţă şi aşa am putut să-l ajut. Aici exist ă o teamă ca nu cumva cineva să se strecoare printre cei vechi şi să le facă vreun r ău. I. şi G. sunt pentru mine surori înduhovnicite şi iubite deDomnul Iisus şi sfinţ ite prin Duhul Sfânt, Care S-a sălăşluit în inimile lor curate. Eu ascult cu drag tot ceea ce ştiu ele despre tainele rugăciuniiDomnului Iisus. Aşa trebuie să fie, încercări, spun ele, pentru umilinţă şiîndelungă r ăbdare.
Mulţ umesc, Doamne Iisuse, pentru liniştea pe care mi-am regăsit-o. Amstare bună. Mă rog cu uşurinţă şi cu dragoste. Lucrez ca pentru Tine, DoamneIisuse!
25 mai 1971M-am rugat în linişte. Am pace şi gânduri numai spre bine. Doresc să fac
voia Ta!M-a căutat E. Am fost cu R. în oraş şi ne-am bucurat. Am primit ajutor de la
Domnul.
26 mai 1971 A venit E. la mine. Ce să mai cred? Luminează-mă, Doamne Iisuse, să nu
greşesc iar. Am datoria să-i spun părintelui V., care e pov ăţ uitorul meu. Mi-eteamă acum mai mult ca oricând. Sunt atent ă. Am pus bază în oameni şim-au dezamăgit.
E. vrea să mă cucerească. Mi-a dăruit pe Maica Domnului - o statuet ă micuţă, albă, curat ă.
O, Sfânt ă Fecioar ă, te iubesc mult! Roagă-te Domnului Iisus, Fiul Tău, să fieîndur ător cu sufletul meu şi să mă călăuzească spre El. învaţă-mă să-L iubescmult şi fiecare clipa s-o închin Lui, pentru ca să-mi mântuiască sufletul. Să fiu
21 „Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţ i; cine nu iubeşte pefratele său r ămâne în moarte” (I Ioan 3, 14).
neîncetat în rugăciune curat ă şi adev ărat ă, cu dragoste şi umilinţă. Searatermin 3.000 de rugăciuni.
27 mai 1971 Ast ăzi este Înălţ area Domnului. M-am rugat cântând. Nu am avut bucurie.
Nu merge bine corul cu R. M-am rugat mai tot timpul Sfintei Liturghii curugăciunea lui Iisus. Am fost la R. A venit N. Iar nu are casă. Seara am scris şi m-am rugat. Sunt
iar trist ă, şi nu vreau. Doamne Iisuse, miluieşte-mă, nu mă lăsa să deznădă jduiesc. Plătesc pentru ce mi-ai dăruit, însă ceea ce am primit,„comoara”, nimeni nu mi-o poate lua. Îţ i mulţ umesc, Doamne, pentru tot binele, iar tot r ăul care este acum f ă să fie spre bine. Pentru aceasta, mi sebucur ă sufletul.
28 mai 1971M-am rugat şi am lucrat liniştit ă. Dr. A. pleacă. Am terminat totul frumos.
Am fost pentru prima dat ă la Mânăstirea Antim. Am găsit-o greu. Părintele S.mi-a citit o dezlegare cum mi-a spus E. şi m-am bucurat. Afar ă plouă şi amalergat fericit ă prin ploaie.
Seara a fost Vecernie. Am cântat puţ in. Ce stare proast ă are E.! DoamneIisuse, cred că din cauza mea; mai bine nu aş fi venit la biserică.
Doamne Iisuse, Tu ştii că i-am dorit tot binele şi fericirea şi m-am luptat greu să-i liniştesc st ările proaste. Tu, Doamne Iisuse, eşti de faţă. Aproapecinci luni de zile a zburat cu îngerii prin casa mea şi acum, deodat ă, ... Cinei-a t ăiat aripile?
2 iunie 1971M-am trezit cu rugăciunea în minte şi m-am rugat cu bucurie mai departe
pe măt ănii, timp de o or ă. Dă-mi, Doamne, minte ca să nu supăr pe cineva şisă sufere din cauza mea.
Am nădejde că mă voi desăvâr şi. Simt că Dumnezeu este viu, prezent întrupul meu şi în inima mea. Măreţ ia Lui este negr ăit ă şi-mi umple sufletul defericire cerească.
Seara a fost Vecernie. Părintele a ţ inut o predică minunat ă. Doresc dintoat ă inima şi din tot sufletul meu să nu-L mai supăr pe Mântuitorul.Permanent cugetul meu se va îndrepta numai spre bine. Doamne Iisuse, îmivei aduce aminte, ori de câte ori voi fi ispitit ă de vreun gând, să-mi îndrept
cugetul numai spre bine, ca să nu greşesc. Mă rog pentru înţ elepciune.M-am rugat liniştit ă. E. arat ă mai bine. Îţ i mulţ umesc, Doamne!
3 iunie 1971M-am trezit mai de dimineaţă, ca să merg la biserică. Am primit sfaturi şi
am dat părintelui V. jurnalul, ca să ştiu dacă lucrez bine sau nu, cu toate că mi-a fost greu, căci nu ştiu să scriu; trebuia însă, acum mai mult ca oricând.Eram într-un impas, şi dacă s-ar fi depărtat de mine acum, cred că plecam înalt ă parte definitiv. S-a ferit de mine sf ătuit fiind, însă cu darul pe care îl are acunoscut că nu e bine şi nu e drept 22. E., în aceast ă perioadă în care eu eram
22 Sunt multe pe care ţ i le voi spune prin viu grai. Prin ceea ce am scris din Sfânta Scriptur ă am vrut să-ţ i arat că ai lucrat după rânduiala harului.
puţ in dezorientat ă, vine şi mă invit ă la fratele A. Am cerut sfatul şi am fost,dar ce pot spune... M-am aşteptat la mai mult, însă la prima vedere nu-mi pot da seama. De-acum trebuie să fiu mult mai atent ă la mine şi la cei cu carevorbesc. Mai mult am t ăcut. Acum ştiu că nu cunosc oamenii şi-i privescaltfel. Trebuie să-i privesc aşa cum îi priveşte Tat ăl, dar am fost dezamăgit ă
în credinţ a mea.Iisuse, pentru moment m-ai păr ăsit; dar totuşi eu mă rog să mă luminezi şi
cu rugăciunea Ta strig din tot sufletul: miluieşte-mă! Iart ă-mă! Tu nupăr ăseşti niciodat ă pe nimeni şi crucea o port cu Tine! Îţ i mulţ umesc pentruîncercare. Aşa mă voi înţ elepţ i şi aşa trebuia, spre binele meu. Altfel, cine ştieunde ajungeam, cu încrederea mea. Am simţ it totuşi că rugăciunea mea afost mai cu putere şi cu mai mult ă dragoste. M-am înt ărit.
Noaptea am avut un vis frumos cu Maica Domnului şi m-am bucurat însuflet.
6 iunie 1971Pogorârea Duhului Sfânt! Rusaliile. Am pornit cu bucurie spre Biserică,
rugându-mă. M-am spovedit. A fost şi E. Apoi a venit la mine, spunându-mi că nu are nimic cu mine, dar că are necazuri, că trebuia ca un timp să nu cântecu noi şi să nu întreb despre aceasta. I-am cerut iertare dacă f ăr ă voia meaam supărat-o cu ceva. Ne-am împăcat, însă este retrasă. Mi-e milă de ea, oiubesc, însă s-a rupt o coardă în sufletul meu şi de acum încolo ceva va cântafals. Cu I. nu e acelaşi lucru. Suntem iar ăşi cu tot sufletul, ca la început. G. lafel.
N-am ţ inut la nimeni în viaţ a mea ca la aceste surori. Niciodat ă nu mi-amf ăcut prieteni, căci n-am avut timp. Mi-am f ăcut prietene trei surori pentru
unirea cu Dumnezeu; altfel n-aş fi acceptat. Şi am pornit cu tot elanul, cuinimă curat ă şi cinstit ă, pentru rugăciunea lui Iisus.
Ast ăzi am vorbit cu părintele V. în biserică, însă era de faţă şi E. A vorbit capentru ea. Nu-i nimic. Dumnezeu vede şi aude, şi cum vede El nu vedem noi.
A Lui e judecata. Ce am greşit, în faţ a Lui am greşit.Sunt obosit ă. Nu am timp să dorm deajuns. Seara termin rugăciunile şi
adorm rugându-mă în linişte adâncă. Numai cu Tine, Iisuse, e bine! Doresc să am blândeţ e şi bunătate adev ărat ă şi sincer ă. Arat ă-mi, Doamne Iisuse, caleacea adev ărat ă, ca să pot tr ăi cu Tine în inimă, în bucurie şi pace!
7 iunie 1971Sfânta Treime. La Sfânta Liturghie m-am rugat cu uşurinţ a, eliberat ă de tot
ce e în jurul meu. Ieri m-am împărt ăşit şi am simţ it cea mai mare fericire însufletul meu. Iisus este în sufletul şi în trupul meu şi nu mai doresc nimicaltceva. În timpul rugăciunii, nu mai sunt eu însămi; simt o linişte adâncă şi opace dulce.
Am citit 155 de pagini din „Filocalia” vol. III. Cu cât ă înţ elepciunet ălmăceşte Sfântul Maxim Mărturisitorul tot ce e mai greu de înţ eles dinSfânta Scriptur ă! Sfinte Maxime Mărturisitorule, roagă-te şi pentru noi, cei cedorim să înţ elegem din tainele cele sfinte, ca să putem sta în luminaînţ elegerii dumnezeieşti, nu în întuneric.
Am simţ it pace adâncă în suflet şi am lucrat cu bucurie şi m-am rugat cucredinţă. Îl simt pe Domnul Iisus lângă mine, bun, blând; mă mângâie cu
dragoste şi-mi dă putere. Am adormit rugându-mă; mă trezesc şi-mi termin rugăciunile.
11 iunie 1971M-am rugat cu întrerupere.
La Vecernie am cântat cu R. f ăr ă bucurie, doar pentru împlinirea sfinteislujbe.Seara târziu termin 3.000 de rugăciuni.
13 iunie 1971 Azi am fost la Sfânta Liturghie. Rugăciunile merg uşor. Am lucrat şi m-am
rugat cântând cu atenţ ie şi cât mai corect. În minte am gânduri simple, dar Iisus îmi este săpat adânc în minte şi în suflet.
Tu singur, Iisuse, ai r ămas cu mine! Nimeni nu mă va mai depărta deiubirea pentru Tine! Ce e lumea întreagă f ăr ă Tine?
N-au decât să strige cu toţ ii, să se zbat ă, să mă defaime; eu Te voi auzi
numai pe Tine! Te voi iubi veşnic! Aşa m-ai voit Tu23! Dă-mi, Iisuse, putere,linişte cerească şi darurile Tale sfinte! Voi plânge mereu după Tine, Te voichema, Te voi urma cu nădejde şi cu dragoste neţărmurit ă. Sufletul meu eplin de Tine; primeşte-mă, Iisuse, şi pe mine ca pe cananeanca. Nu mă păr ăsi! F ă să cunosc că starea mea sufletească de azi este starea cea maifericit ă. Ajut ă-mă, vorbeşte-mi, căci vreau să r ămân veşnic smerit ă slujitoareaTa, în ajutorarea celor r ăniţ i sufleteşte şi trupeşte!
Adorm rugându-mă şi plângând cu lacrimi de pocăinţă24 şi dor de unire cuIisus!
19 iunie 1971M-am trezit cu gândul la rugăciune. M-am rugat uşor şi cu mult ă bucurie,
simţ ind prezenţ a Domnului în suflet şi pretutindeni. Vreau să tr ăiescpermanent în pace desăvâr şit ă şi în bucuria pe care Tu, Doamne, mi-ai dat-o.
Îmi dau seama de neputinţ a mea şi ştiu că f ăr ă de Tine nu pot face nimic,nici rugăciunea, cât trebuie şi cum trebuie. Doresc ca din încercările prin caream trecut şi trec să mă înv ăţ să iubesc cel mai mult dintre toate virtuţ ileputerea smereniei. Ajut ă-mi, Mântuitorule, fii cu mine!
Toat ă ziua am lucrat bine ca pentru Tine, Doamne; Tu mă ajuţ i! Ai milă demine, cugetul meu se îndreapt ă aproape permanent spre Tine!
Am avut mare bucurie. Sfântul Mina mi-a descoperit cartea şi caietul. Îţ i
mulţ umesc, Sfinte Mina; n-au trecut decât 24 de ore şi m-ai şi ajutat. Mi-airedat liniştea. Cât de bun şi de mare f ăcător de minuni eşti! Te-ai rugat Domnului pentru mine, care n-am nici un merit, căci nimic nu fac cumtrebuie. Mi-ai dat încredere. Îţ i mulţ umesc. Sunt fericit ă. Am f ăcut rugăciunilecu şi mai mult ă credinţă şi putere.
23 Să te înveţ i să iubeşti în ordine, pentru că iubirea în dezordine, f ăr ă înţ elepciune, eanarhie, păcat. Să nu regreţ i că iubeşti, să regreţ i că nu iubeşti. Contează să ştii cum trebuiesă-L iubeşti pe Dumnezeu. Să-L iubim prin „facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ”(Matei 6, 10). Dragostea f ăr ă spiritul justiţ iei şi al înţ elepciunii este cădere de-a dreapta.Trebuie să iubim în ordine: ador ăm pe Dumnezeu, supravener ăm pe Maica Domnului,
vener ăm pe sfinţ ii îngeri şi pe toţ i sfinţ ii, iubim pe oameni, admir ăm animalele, vegetalele,mineralele după necesitate, căci omul e st ăpânul bunurilor, nu robul lor.24 A te pocăi înseamnă a ierta şi a nu mai greşi.
Doamne Iisuse, Tu toate mi le împlineşti, şi eu ce fac oare pentru Tine?Târziu seara, am fost la Foişor şi a fost bine; s-au liniştit. Seara am adormit
cu rugăciunea în minte.
21 iunie 1971
Am fost la R. Sunt foarte obosit ă. Nu mi-am f ăcut orele de somn şi toat ă ziua am lucrat f ăr ă bucurie. M-am rugat slab, însă m-am odihnit când amsosit acasă şi apoi m-am rugat şi am lucrat cu bucurie.
Doamne Iisuse am nevoie de ajutorul Tău! Înt ăreşte-mi trupul şi sufletul,ca să pot împlini totul la timp şi cu drag. Gândurile mele cuget ă aproape tot timpul spre Dumnezeu. Nu mai pot fi ca înainte de încercarea cu E. Lesărutam pe toate surorile cu o fericire şi o bucurie pe care nu le mai simt acum; cu dragoste adev ărat ă. Mi-a luat elanul şi o dat ă cu el bucuria pe care osimţ eam iubind oamenii.
Este adev ărat ce spune Sfântul Apostol Petru, că „diavolul umblă, r ăcnindca un leu, căutând pe cine să înghit ă” (I Petru 5, 8).
Înt ăreşte, Doamne, credinţ a şi nădejdea mea, ca nu cumva să pierdmântuirea din cauza luptei pe care o duc cu duhurile r ăului.
Cu rugăciunea lui Iisus, pe care o spun necontenit, am nădejde că voi filuminat ă să ştiu ce trebuie să fac ca să fiu vrednică de bunăt ăţ ile f ăgăduite.Eu nu pot face nimic; numai dacă El, Domnul şi Mântuitorul, voieşte capentru lacrimile mele să se milostivească de sufletul meu! Faptele mele nuînseamnă nimic, pentru că nu eu le fac, ci El cu mine. Eu sunt nimic. Sufletul,pentru el mi-e teamă să nu păţ ească ceva.
Ajut ă-mă, Iisuse drag, să nu mai greşesc; când vorbesc dă-mi înţ elepciune,ca să nu împlinesc voia celui r ău, f ăcând pe cineva să sufere din cauza mea,
din cauza neştiinţ ei mele. Doamne Iisuse, binecuvântează-i pe toţ i cei ce mă vorbesc de r ău şi mă nedrept ăţ esc şi luminează-i, ca să nu păţ ească ceva dincauza mea. În toţ i oamenii v ăd pe copiii Tăi, Doamne, şi trebuie să-i iubesc,căci şi Tu îi iubeşti. Dar pentru aceasta ajut ă-mă să-i iubesc prin fapte - nu cuvorbe, căci tot ce fac ştiu că pentru Tine şi prin Tine fac, ca să Te măresc şi să Te slăvesc pe Tine, Dumnezeul nostru! Doresc să fiu pururea cu Tine prinrugăciune curat ă şi mintea mea să fie departe de orice păcat şi gura mea să se deschidă spre bine şi spre lauda Ta în veci.
Seara termin rugăciunile şi adorm rugându-mă.
22 iunie 1971 Ast ăzi m-am rugat uşor şi am lucrat cu bucurie. Seara am fost la Vecernie.
E. a vorbit câteva cuvinte cu mine. O barier ă uşoar ă ne desparte încă. Ce binecă Te am pe Tine, Iisuse! Nu-mi pun nădejdea în oameni. Ajut ă-mă să înţ elegsmerenia, ca Tu să vii cu Duhul Tău Cel Sfânt în inima mea şi eu să Teprimesc. Cu frică şi cu nădejde, ca o slugă credincioasă să împlinesc numaivoia Ta şi să cuget neîncetat la darul Tău şi să-Ţi mulţ umesc de-a pururea.
Seara adorm rugându-mă.
23 iunie 1971 Ast ăzi am avut mare bucurie în rugăciune. Am fost la biserică. Am primit
mustrare pentru neştiinţ a mea indirect, de la părintele V. Îţ i mulţ umesc,Iisuse. M-am hot ărât să uit tot ce-i r ău şi să v ăd numai binele în toţ i copiii Tăi,
ca să-mi recapăt încrederea. Nu cunosc nimic din tainele Tale. M-amdescurajat la o mică încercare. Iisuse drag, trimite îngerii Tăi buni din nouspre sufletul meu, ca să mă bucure şi să mă facă să înţ eleg cu adev ărat că spre binele meu a fost tot r ăul şi spre mântuire şi înţ elegere duhovnicească mai adâncă. Mă voi str ădui în rugăciune şi voi birui totul. Doamne, ai milă de
noi!
24 iunie 1971M-am trezit cu gândul la rugăciune. Exerciţ iile şi rugăciunile merg uşor, cu
pace şi cu bucurie. Am fost la Patriarhie. Sfântul Dimitrie mi-a dat miros cu bună mireasmă
duhovnicească. Îţ i mulţ umesc, Sfinte Dimitrie; roagă-te Domnului pentrumine.
Am fost apoi la Sfântul Mina, să-i aduc mulţ umire pentru că m-a ajutat. Amlucrat şi m-am rugat fericit ă.
27 iunie 1971M-am rugat în Sfânta Biserică cu nădejdea că bunul Dumnezeu poart ă grijă
şi de mine. Am mare dor de cunoştinţ e şi ştiu că de voi căuta şi mă voi sili, Ele bun şi-mi va da!
Meditez la înţ elepciunea lui Dumnezeu şi nu doresc decât să am pacea şibucuria cea veşnică şi adev ărat ă. Seara mă rog să mă înveţ e cum să mă rog,căci nu ştiu nici atât. Adorm rugându-mă cu rugăciunea lui Iisus.
28 iunie 1971M-am trezit dintr-un vis frumos. Citeam ceva scris cu litere mari de tipar, ca
un titlu: „Rugăciunea necontenit ă, cu respiraţ ii, cu prezenţ a lui Dumnezeu”.Doamne Iisuse Hristoase, ajut ă-mi să ajung să pot face aşa: rugăciune
necontenit ă şi să Te am prezent în inima şi în sufletul meu şi pretutindeni defaţă prezent, viu şi adev ărat. Vreau să Te iubesc mult, Iisuse drag, ca să tr ăiesc viaţ a cea adev ărat ă cu Tine şi prin Tine. Ca o flacăr ă vie să ardă îninima mea dragostea pentru Tine!
Seara am fost la Vecernie. M-am pregătit pentru Sfânta împărt ăşanie.Doamne, Mântuitorul sufletului meu, nu te uita la greşalele mele şi mă
cur ăţă cu preacurat Trupul Tău şi mă spală cu scump Sângele Tău pe care l-aiv ărsat pentru noi toţ i în grele patimi, ca să mă bucur de mântuire şi să fiuvrednică de viaţ a veşnică fericit ă, pe care ai f ăgăduit-o copiilor Tăi!
29 iunie 1971La Sfânta Liturghie din ziua Sfinţ ilor Petru şi Pavel m-am împărt ăşit cu
preacuratele Taine ale Domnului Iisus şi mă simt ca un fulg. Sunt fericit ă.Mulţ umesc Domnului rugându-mă. Doresc să nu uit nici o clipă că tot lucrul îlfac în prezenţ a lui Dumnezeu.
Am fost la R. şi am citit şi am scris, ca să înţ eleg din tainele nev ăzute aleDomnului, pentru folosul sufletului.
Citesc din „Prietenul divin”, în care se spune, între atâtea fraze minunate:„Sfinţ enia este un ideal obligatoriu”; „Fiţ i desăvâr şiţ i, precum Tat ăl vostru Celceresc desăvâr şit este”. Şi chiar de-ai putea să-ţ i astupi urechile la cuvintelelui Iisus, tot nu vei putea înăbuşi glasul inimii tale. Iisus nu-l lasă în voia
soartei pe sărmanul muritor care-şi întinde spre El braţ ele rugătoare. El amurit pentru iubirea de oameni.
Cerul şi iadul au ochii aţ intiţ i asupra mea, iscodind toate mişcările inimiimele, ca să ştie dacă ea bate pentru Iisus sau pentru duşmanul Său, satana.Dacă lucrarea mea nu-i pentru Iisus, ea este pierdut ă pentru El pe veci.
Îngerii şi sfinţ ii se întristează. Dacă însă lucrarea mea este pentru El, Îiproduc mare bucurie şi-L v ăd aplecându-Se spre mine cu o mişcare plină demulţ umire, cu chipul blând şi surâzător. Eu îl v ăd, îl simt şi sunt atuncinespus de fericit ă că Iisus e mulţ umit. Vreau să-L iubesc pe Iisus cum îliubeau Apostolii şi sfinţ ii, până la uitare de mine însămi. Năzuiesc spresfinţ enie şi eu.
Preasfânt ă Născătoare de Dumnezeu, binecuvântează aceast ă năzuinţă amea! Vreau să tr ăiesc o viaţă nouă.
Iubirea dumnezeiască să domnească în inima mea şi în sufletul meu să fieIisus. Doresc să-I dau lui Iisus sufletul şi trupul meu, toate gândurile mele,
simţămintele mele şi tot ce-mi apar ţ ine. Eu să păstrez doar grija de a-L iubi şide a împlini voia Sa cea sfânt ă! Las să pătrundă în mine sentimentul denădejde în Dumnezeul Cel atotputernic în lucrarea desăvâr şirii. Voi lucratotul prin iubire25.
30 iunie 1971M-am trezit odihnit ă şi cu gândul că azi voi putea lucra mai mult pentru
suflet. M-am rugat cu bucurie şi am simţ it în timpul rugăciunii ceva sublim,ceva ca o plutire pe o apă liniştit ă, şi m-am bucurat ca un copil.
Am lucrat cu spor, în linişte; nimic nu mă mai tulbur ă. Am sufletul uşor.
1 iulie 1971O zi minunat ă. Am fost la sora mea cu părintele V. Ce exemplu de bunătateşi r ăbdare, Doamne Iisuse! Cum să capăt şi eu puţ in din aceste daruri? Nudoresc nimic altceva pe acest pământ decât să-Ţi urmez Ţie, Iisuse, şi nimicdin ceea ce se petrece în jurul meu să nu mă mai tulbure. Doresc să mă lepădde mine, să-mi port cu t ărie crucea, aşa cum am primit-o de la Ziditorul meu,cu bucurie adev ărat ă, spre a putea împlini totul, pentru cur ăţ irea de greşeli şipăcate şi pentru a fi mântuit ă. Să lucrez necontenit pentru ca sufletul meu să se înalţ e spre frumuseţ ile nev ăzute şi să tr ăiască în bucurie cu Iisus aici pepământ, precum şi în viaţ a viitoare.
M-am rugat cu mai mult ă putere şi uşurinţă. Cum încep rugăciunea luiIisus, imediat începe şi inima să bat ă în ritmul rugăciunii. O ascult cu atenţ ieşi mă rog după băt ăile ei, dar după un timp se opreşte şi atunci mă rog maideparte numai cu mintea. Câteodat ă ţ ine cinci minute, alteori mai mult 26. Mă simt foarte fericit ă. Adorm rugându-mă.
3 iulie 1971Bate vântul şi norii aleargă pe cer cu viteză. Nu e plăcut, e frig, furtuna
parcă vrea să ne arunce jos, în gol. Nori de praf se ridică, alergând şi
25 Nu uita ce ai scris aici şi vei fi ziua şi noaptea dintre cei ce sunt „neam sfânt şi preoţ ie
împăr ătească”.26 Slav ă şi mulţ umire Sfintei Treimi pentru toate darurile primite. Prosternare până lapământ şi atenţ ie să nu pierzi ceea ce ai câştigat.
întunecând cerul şi pământul.Te-ai supărat pe noi, Doamne, ne ar ăţ i că suntem vinovaţ i înaintea Ta!
Strigăm către Tine cerându-Ţi mereu, dar noi nu-Ţi dăm nimic în schimb.Suntem obişnuiţ i ca Tu să le împlineşti pe toate, chiar dacă noi nu Teascult ăm. Luminează-ne, Doamne, ca să ne vedem aşa cum suntem:
nerecunoscători pentru bunăt ăţ ile cu care ne acoperi şi pe care neîncetat nile dăruieşti, f ăr ă să merit ăm.
Mă rog cugetând tot timpul la prezenţ a lui Dumnezeu. Numele lui Iisuseste prezent încontinuu în mintea mea. Trebuie să lupt ca să fiu vrednică debucuria pe care mi-ai dat-o, Iisuse, şi de care nu mă mai pot despar ţ i:rugăciunea Ta cea puternică. Port cu uşurinţă şi cu bucurie greut ăţ ile şi nuuit că toate sunt de la Tine, şi cele bune şi cele rele.
Seara îmi fac exerciţ iile şi rugăciunile şi adorm cu rugăciunea în minte.
5 iulie 1971M-am trezit odihnit ă. M-am rugat cu bucurie. Doamne Iisuse, Îţ i mulţ umesc
pentru bucuria, pacea, liniştea, starea bună, fericirea pe care mi le torni însuflet în timpul rugăciunii şi în timpul lucrului. Revarsă, Doamne, bunăt ăţ ileTale cereşti spre noi toţ i cei care Te căut ăm cu sârguinţă! Ajut ă-mă să împlinesc voia Ta, căci f ăr ă de Tine nu pot face nimic.
Preasfânt ă Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioar ă Maria, roagă-tepentru noi şi ne miluieşte!
Mi-am terminat rugăciunile seara târziu şi am adormit rugându-mă.
6 iulie 1971 Azi m-am rugat lucrând mai tot timpul. Seara m-am rugat cu atenţ ie şi
iubire pentru Iisus, pe măt ănii, numărând în ritmul băt ăilor inimii, şi amsimţ it o căldur ă dulce. Când încep rugăciunea începe şi inima să bat ă. Atenţ ia mea coboar ă în inimă şi simt că Mântuitorul e viu în inima mea. Câte10-15 minute o aud cum bate şi mă rog după băt ăile ei zicând: „DoamneIisuse Hristoase, miluieşte-mă!”27. După un timp n-o mai aud şi n-o mai simt.
Îmi sunt dragi oamenii din ce în ce mai mult şi mă bucur cu tot sufletulcând sunt fericiţ i, plâng cu ei şi caut să-i ajut când sunt nefericiţ i. Doresc caDumnezeu să intre în sufletul meu cu harul Său, ca sub îndrumarea Lui să lucrez pentru binele aproapelui meu. Ştiu că Iisus nu-i păr ăseşte niciodat ă pecei ce se roagă cu credinţă şi împlinesc voia Sa. Mă simt foarte liniştit ă şitr ăiesc în bucurie, cu rugăciunea lui Iisus în minte şi în inimă, ştiind că oricefac şi oriunde merg El merge cu mine, mă apăr ă şi nu-mi este teamă denimeni şi de nici o întâmplare, ca în trecut. Fac rugăciunile cu uşurinţă, înlinişte şi cu mare bucurie. Simt prezenţ a Domnului Iisus, Care estepretutindeni de faţă, mă vede şi mă aude.
7 iulie 1971 Azi, la Vecernie, m-am rugat uşor şi mi-am simţ it inima cum se roagă
ritmic. Sunt bucuroasă pentru aceasta.Cobor mintea în inimă şi mă rog în ritmul ei. Cât timp sunt atent ă, bate şi
ea. Apoi, dacă ceva mă întrerupe, se opreşte. Am pace şi dor de cunoştinţă şi
27 O, ce veste minunata în inima Ioanei se arat ă, Că S-a născut Prunc, Prunc din Duhul Sfânt.
de a lucra cât mai mult. Îmi pare r ău de timpul pierdut, când n-am lucrat decât foarte puţ in pentru suflet, iar acum m-a cuprins un dor nest ăvilit. Numai am r ăbdare să le cuprind pe toate câte mi-a dăruit bunul Dumnezeu. Odat ă cu rugăciunea lui Iisus am prins acest dor. Am redus orele de somn, căcialtfel nu mai reuşeam, şi astfel luni de zile m-am luptat cu somnul, căci nu
dormeam cât trebuie. Am vrut să mă obişnuiesc să dorm mai puţ in, şi timpde şapte luni de zile am redus somnul cu patru ore zilnic28. Aceste ore au fost rezervate pentru lucrare sfânt ă. Nu aveam de unde să fur timp, căci viaţ a îşiurmează cursul şi datoriile celelalte, ale familiei, r ămân aceleaşi. Şi totuşi,cred că nu fac cât ar trebui. Am încercat să dorm şi mai puţ in, dar devinobosit ă şi nu lucrez nimic bun.
8 iulie 1971M-am trezit dintr-un vis frumos. Citeam: „blândeţ ea”. Doamne, ştiu şi
cunosc că de la Tine este totul. Cu blândeţ e reuşesc să fac binele, cu blândeţ eşi cu milostivire trebuie să lucrez; aşa e voia Ta! Dă-mi, Doamne, nădejde şidragoste, ca aşa să împlinesc poruncile Tale. Îţ i mulţ umesc cu lacrimi pentrutoate darurile cu care îmi bucuri sufletul cum n-a avut el parte niciodat ă.
M-am rugat cu căldur ă. Simt că se încălzeşte inima; parcă arde în jurul ei şie bine. Liniştea şi pacea din suflet sunt foarte adânci. Câteodat ă parcă privesc cu mintea infinitul, unde întrezăresc şi pătrund ceva din taineleadev ărului. În cer şi pe pământ e o linişte mare şi aceasta coboar ă şi însufletul meu. Nu mă mai tulbur ă nici un gând. Nu mai aud, căci nu vreau să mai aud vocifer ările celor din jur, fiindcă nu mă interesează, şi e departe demine dorinţ a de a intra în discuţ ie. Sunt foarte departe de mine!
În timpul rugăciunii simt câteodat ă un tremur uşor şi o putere mai mare în
trupul meu. Doamne Iisuse, Tu eşti cu mine şi eu Te simt în trupul şi în inimamea, cu Duhul Tău Cel Sfânt, bun şi dulce!
Din ultima încercare m-am mai înţ elepţ it. Sunt mai atent ă la vorbă, lapurtare şi la orice aş putea greşi faţă de aproapele meu. Cred că din nou voiavea încredere în oameni şi nu voi păr ăsi pe nimeni, căci cu Tine merg,Iisuse, şi Tu vei face totul ca să fie bine. Întâi Te voi întreba pe Tine ce ai faceîn locul meu, şi apoi voi cunoaşte ce-Ţi place Ţie şi ce nu. Eşti lângă mine.
Vreau să Te simt mereu! Ajut ă-mă să fac numai bine, să nu tr ăiesc lenevind. Am mult de lucru - de scris, citit, înv ăţ at - şi vreau cu adev ărat să v ăd că lucrez.
Crucea mea mi se pare uşoar ă acum, de când Te ştiu că eşti cu mine.Pentru puţ inul pe care l-am lucrat în numele Tău, Doamne, m-ai r ăsplătit preamult, din cale afar ă de mult faţă de cât meritam. Cât eşti de bun, Iisuse, noinici nu cunoaştem bunătatea Ta; o compar ăm cu frânturile noastre debunăvoinţă şi zicem că suntem şi noi buni. Afar ă de Tine nimeni nu e bun,nici drept; dreptatea noastr ă omenească este veşnic în ispit ă şi nu estedeplină niciodat ă. Ne silim să cunoaştem ceva din tainele bunăt ăţ ii, aledrept ăţ ii, ca să ne putem lupta cu toţ i cei ce vor să ne ia pacea Ta, bucuria Ta;să luptam cu puterea Duhului Tău Cel Sfânt!
Dă-mi29, Doamne, şi mie puţ in din darurile Tale sfinte, ca să pot fi şi eu
28 Atenţ ie la rezistenţ a trupului!29 Nu uita, chiar şi atunci când faci rugăciune de cerere, că pentru noi viaţ a nu înseamnă „a
printre cei pe care-i luminezi!Îţ i mulţ umesc, Iisuse Dumnezeule, pentru fericirea pe care o simt în suflet
când vorbesc cu Tine, eu, care sunt un nimic în fata Ta! Mă minunez cum deTe uiţ i şi la mine! Totuşi, Tu, din dragostea Ta cea mare, ai venit pe pământ pentru noi, oamenii păcătoşi!
Cred că eşti viu lângă mine şi aştept cu r ăbdare şi nădejde. De când amînceput rugăciunea Ta cea sfânt ă mă simt mai puternică decât oricând30. Niciîn tinereţ e n-am avut atâta putere de a lucra, de a gândi şi de a avea atâtapace şi bucurie.
Mă gândesc că am vârsta la care ar trebui să lucrez mai puţ in, să merg maipuţ in, să mă odihnesc mai mult, iar eu, în schimb, fac acum treburile mai cuputere, cu bucurie şi din ce în ce mai multe, f ăr ă teamă, din iubire! Eu mă rogşi Tu, Iisuse, revarsă asupra sufletului meu harul Tău. Împlineşte Tu în minetotul cu bunăt ăţ ile Tale cele cereşti!
Seara termin 3.000 de rugăciuni.
9 iulie 1971 Am fost la Patriarhie. Sfântul Dimitrie mă cheamă parcă mereu. Las tot
lucrul şi merg şi stau puţ in în genunchi lângă sfânta lui raclă. Sfinte Dimitrie,roagă-te lui Dumnezeu pentru noi toţ i ca să fim curaţ i şi pregătiţ i în faţ a
judecăţ ii, ca toţ i să fim mântuiţ i.Gânduri cereşti mă cuprind şi doresc să fiu luminat ă cu mintea, ca prin
fapte să am pacea veşnică. Port în suflet o mare fericire, mă bucur ca un copilcare a primit o jucărie nouă. Am gânduri nespus de frumoase şi înălţătoaredespre Dumnezeu, despre sfinţ ii Lui îngeri şi despre toţ i sfinţ ii care-I cânt ă înslav ă! Doresc să fiu cât mai mult timp singur ă şi să pot cugeta în linişte la
bunul Dumnezeu. Doresc să am inima şi cugetul curate, ca să am parte deDuhul Sfânt. Doresc să fiu ca un mort pentru lume şi să fiu numai cu IisusDumnezeu, să cunosc şi să fac voia Lui cea sfânt ă.
Rugăciunile merg uşor, cu drag, şi în fiecare sear ă adorm rugându-mă.
11 iulie 1971 Azi, la Sfânta Liturghie, m-am rugat cântând. Sufletul meu se bucur ă şi se
înalţă către frumuseţ ile cele negr ăite şi mintea mi se luminează decunoştinţ e dumnezeieşti. Rugăciunile merg uşor, cu bucurie şi pace.
M-am trezit dintr-un vis frumos. Iar citeam: „VIAŢ A”, cu litere mari de tipar. Viaţ a în Hristos o avem. Tr ăind viata în Iisus Hristos, cu El, toate dorinţ ele nise împlinesc. Frumuseţ i negr ăite ni se descoper ă.
Iisuse, lumina şi odihna sufletului meu, uneşte-mă cu sfinţ ii Tăi31, să pot lucra şi eu cum lucrau ei şi să suf ăr şi eu cum sufereau ei pentru credinţ aputernică în Tine! Lucrează cu darul Tău, al Duhului Tău Cel Sfânt, şiînţ elepţ eşte-mă, ca să cunosc tainele Tale şi voia Ta!
13 iulie 1971O zi bună. Am fost cu M. la Mânăstirea Cernica. Sfântul Calinic are o
mireasmă minunat ă. Am fost binecuvântate de părintele N., apoi am pornit
avea”, ci „a fi”.30 Iat ă ce înseamnă „a fi”!31 Dacă te uneşti cu Hristos şi cu pacea Lui, eşti unit ă şi cu sfinţ ii Lui.
fericit ă spre casă şi nu m-am tulburat pentru încercarea pe care am avut-o.Domnul este scăparea şi nădejdea mea!
În timpul rugăciunii simt că plutesc ca pe o apă lină spre cunoştinţă vie,adev ărat ă. Simt cur ăţ ia sufletului, care se înalţă uşor spre înţ elegereatainelor minunate, nev ăzute, f ăgăduite, de viaţă adev ărat ă, fericit ă, cum a
fost la început. Seara adorm rugându-mă.
14 iulie 1971Dimineaţă m-am sculat greu; sunt r ăcit ă. Seara, la Vecernie, părintele V. a
ţ inut o predică frumoasă. (...)Hrană sufletească am destulă, numai să împlinesc voia lui Dumnezeu, ca
să pot avea parte de bunăt ăţ ile f ăgăduite de Dumnezeu; în El îmi punnădejdea. Chiar de sunt pedepsit ă, eu tot la Tine strig, Doamne, să mă ier ţ i.Tu eşti bun, şi cu toate că eu nu merit îmi trimiţ i, Iisuse drag, tot ceea cedoresc pentru ca să mă pot apropia de Tine! Mă hr ănesc şi caut ca şi alţ i copiiai Tăi să se bucure, dăruindu-le şi eu, mai departe, celor ce sunt însetaţ i după cunoaşterea adev ărului. Îţ i mulţ umesc, Doamne!
15 iulie 1971 Ast ăzi m-am rugat cu uşurinţă, pe drum, lucrând. Am fost la R. Am umblat
mult şi am obosit.Cam des v ăd în jurnalul meu „sunt obosit ă”, „obosit ă”, „am obosit”; mă tot
vait. Sufletul meu zice trupului meu cam aşa: „M-am cam săturat de tine, trupneputincios, prea multe ore vrei să pierd pentru odihna ta, şi eu nu mai amtimp”. Adev ărul e că am redus perioada de somn cu 3-4 ore faţă de aniitrecuţ i. Anul acesta am vrut să-mi impun o reducere, altfel n-am de unde lua
timp şi pentru bietul meu suflet. Sufletul zice mai departe trupului: „Eu vreausă mă înalţ cât mai sus, către Creatorul meu, şi tu mă tragi în jos cât poţ i maimult. Vreau să asculţ i mai mult tu de mine, nu eu de tine. Eu doresc cu totulaltceva, şi deci nu ne împăcăm. Tu vrei să mănânci de toate şi repede să-ţ i facpoftele; vrei să dormi prea mult, când eu vreau să fiu treaz, căci am mult delucru; şi câte mai vrei tu... Eu nu sunt de acord cu tine! Aş vrea câteodat ă să scap de tine şi să mă eliberez, căci îmi pui piedici ca să nu pot zbura repedeîn bucurie”.
Iar trupul meu îi r ăspunde sufletului cam aşa: „Crezi tu, suflete al meu, că mie nu-mi place ce-ţ i place şi ţ ie? Şi eu vreau să simt că zbor, ca tine, vreau şieu să fiu frumos şi curat ca tine, aşa cum m-a creat şi pe mine DomnulDumnezeul nostru. Ai uitat că şi eu sunt plămădit de mâinile Lui? Tu, suflete,ai puteri nemaipomenite; eu nu le pot vedea cu ochii mei, dar tu le vezi. Şiv ăzându-le şi ştiind că dacă îi ceri Tat ălui, Creatorului, El ţ ie ţ i le dăruieşte,cere şi pentru mine putere. Vreau şi eu să lucrez cu tine, să mă bucur şi eu deceea ce lucrezi tu şi de frumuseţ ea cu care am fost înzestrat. Vreau să mă port frumos în lume, nu să mă umflu doar cu mâncare şi să mă cocoşezînainte de vreme şi multe altele; să ştiu pentru ce am fost creat. Cu puterilepe care le ai, ţ ine-mă drept şi îţ i promit că de acum vreau să te ascult eu petine, căci f ăr ă de tine mi-am dat seama că mă fac urât la vedere, cad şi nu-miplace nici mie. Tu eşti dator să mă vezi în ce stare sunt. Uit ă-te bine dacă-ţ i
plac: cum mă port, cum merg, cum mănânc, cum mă îmbrac; pe scurt, cummă prezint în tot locul. Dacă sunt cumpătat în orice, dacă chipul mi-e
întunecat. Vreau să-ţ i fiu şi ţ ie dragă şi Creatorului, ca să ne bucur ămîmpreună, căci puteri nemaipomenite ne poate da Ziditorul amândurora. Să ne înţ elegem şi să lucram împreună, să ne bucur ăm, căci pentru bucurie amfost creaţ i de El”32.
Termin rugăciunile târziu şi adorm rugându-mă.
16 iulie 1971G. a reuşit la examen. Mulţ umim, Doamne!G. şi N. au plecat la Dobra. Sper să lucrez mai bine şi mai mult. Iar am fost
trist ă. Doamne Iisuse, numai Tu ai r ămas cu mine. Tu mă cunoşti. Oameniisunt aşa de schimbători! Ajut ă-mă să nu-mi pierd încrederea în copiii Tăi.
Asta cred că este slăbiciune. Totuşi, eu nu cred nimic r ău despre copiii Tăi pecare-i ştiu şi-i simt că sunt curaţ i. Nu pot fi f ăţ arnică şi nici nu pot să mai facce vreau eu, când tot timpul Te am pe Tine, Iisuse, în faţ a mea. Fac ceea ce aiface Tu în locul meu. Şi judecata a Ta este.
Cred prea uşor că anumiţ i oameni fac bine, şi în fond fac r ăul, poate f ăr ă voia lor. Eu n-am voie să judec, departe de mine. Mă judec pe mine. La greleîncercări îi supune cel r ău pe cei mai buni dintre copiii lui Dumnezeu! Cumila şi ajutorul Tău însă, vom ieşi din toate.
Nu judec, căci de fapt ce sunt eu? Sunt vierme? Prea mare mă cred! Sunt firul de nisip? Tot prea mare mă cred! Sunt firul de praf? Tot prea mare!
Atunci ce sunt eu în universul acesta nesfâr şit? Nu sunt nimic. Sunt totuşi ofiinţă ce face parte din creaţ ia Tat ălui ceresc, Creatorul nostru. El a pus însufletul meu o mică scânteie din dumnezeirea Lui, prin Duhul Său Cel Sfânt.Mintea nu poate cuprinde; poate întrezări numai.
Clipele de fericire sunt adev ărate, căci le tr ăim, dar sunt scurte. Sunt
dorite, căci ni le amintim. Au fost cândva şi le-am uitat; sunt sublime! Vai, suflete, cât poţ i fi tu de fericit, cu toat ă nimicnicia ta! Creatorul
Dumnezeu, El este totul în toate!Iart ă-mă, Doamne Iisuse, Dumnezeule, putere şi frumuseţ e necuprinsă,
neajunsă şi neînţ eleasă de mintea noastr ă.Ce păcat că nu pot oamenii să vadă cu ochii trupului, ci abia întrezăresc
puţ in cu ochii sufletului! Doresc ca toţ i să vadă, să audă, ca să împlinească voia Ta!
Aşa a dorit Iisus şi a venit de la Tat ăl pentru dragostea de oameni, ca să deschidă ochii sufletului nostru ca să vedem şi urechile ca să auzim!
O, de-aş fi cât un fir de praf, dar str ălucitor; căci str ălucitor e sufletul!Îngerii şi sfinţ ii sunt mici, dar puternici în lucrare. Când lucrează ei cu unsuflet, au puteri nemaipomenite. Aş vrea şi eu să lucrez, cu ajutorul sfinţ ilor,pentru aproapele meu şi pentru mine. Ştiind că Tat ăl meu este Creatorul Celputernic, cine mă poate opri să-I cer să lucreze în mine cu darul Lui şi să-midea puterea de a f ăptui totul în pace şi cu bucurie?
Doamne Dumnezeule, primeşte-mă în braţ ele Tale şi pe mine, „nimicul”creat de Tine, şi mă înt ăreşte cu virtuţ ile Tale. Fii bun şi blând şi iert ător cumine păcătoasa, ca să pot avea parte cu sfinţ ii Tăi! Să mă bucur într-un locşor cât de mic, de unde să Te pot vedea veşnic şi să-Ţi pot mulţ umi cu cânt ări de
32 Bine că ai terminat discuţ ia aceasta cu trupul, care este templul Sfântului Duh. Mă bucur că aţ i căzut de acord.
slav ă! Ajut ă-mă, Iisuse, să-Ţi împlinesc voia, căci singur ă nu ştiu şi nu pot nimic. Sunt ca un copil care aşteapt ă milă şi îndurare, cu ochii aţ intiţ i spreTine, şi aştept cu r ăbdare să-mi vorbeşti şi să mă conduci, ca să mă pot mântui. Iart ă-mi îndr ăzneala, pentru rugăciunile Maicii Tale, PurureaFecioara Maria, şi ale tuturor sfinţ ilor Tăi, care Te-au iubit atât de mult şi au
ştiut să lupte şi să zboare spre Tine uşor şi cu hot ărâre. Ştiindu-Te alături demine, mă simt puternică, lucrez cu iubire şi merg liniştit ă spre viaţ aadev ărat ă, în timp ce oamenii poate cred că merg spre moarte. Eu mă rog cât pot de des şi mă rog să-mi dai darul rugăciunii neîncetate.
Nu vreau să fac nimic de ochii oamenilor, ci numai voia Ta s-o împlinesc,Iisuse. Să am mintea curat ă tot timpul, să cuget numai la minunile Tale; guramea să rostească numai ce e de bine şi să Te slăvească, să-Ţi aducă mulţ umire pentru bunătatea Ta cea mare!
17 iulie 1971M-am rugat lucrând toat ă ziua. Înv ăţ să unesc respiraţ iile cu rugăciunea.Mi-ai dăruit totul, Doamne Iisuse, dar eu nu am destulă râvnă. Nu lucrez cât
ar trebui. Ziua mi se pare mică. Nu mai sunt secundele la fel ca înainte? Alt ădat ă era ziua atât de lungă, iar acum mi se par atât de mică... Doamne!Lucrez prea încet şi nu le pot cuprinde pe toate? Socotesc că voi termina unlucru în atâtea ore, de exemplu, şi îl fac abia pe jumătate, fiind cu mintea maimult la rugăciune. Acum nu mai doresc decât să fiu cu Tine în tot ceea celucrez, gândesc şi vorbesc.
Nu mă lăsa pradă ispitelor, nepăsării, ci să fie în sufletul meu harul Tău celsfânt, ca să lucrez cu putere. Sporeşte dragostea mea pentru Tine, ca să mă ridic mai presus de puterile mele, să Te laud neîncetat şi să nu iubesc pe
nimeni mai mult decât pe Tine, Iisuse, Care eşti iubire. Te iubesc, Te ştiu că eşti lângă mine când scriu şi când mă rog. Te simt şi plâng de fericire.
Ajut ă-mă, ridică-mă, să pot îndura cu bucurie toate durerile şi nimic să nu mă mai poat ă dezlipi de Tine!
Seara fac puţ ine rugăciuni. Adorm rugându-mă. Nu sunt mulţ umit ă de cât am lucrat şi m-am rugat.
18 iulie 1971Sunt fericit ă când pot cânta frumos Domnului la Sfânta Liturghie. Tu
lucrezi, Doamne, cu cetele de îngeri şi cu dirijorul de aici, părintele nostru.O mică încercare cu o sor ă, însă s-a liniştit. Cel r ău nu se lasă, însă Domnul
puterilor e mai tare. Nu vreau să mă împotrivesc necazurilor, ca să nu calcporuncile. Privind la patimile şi la smerenia blândului Iisus faţă de oameni,pot deveni şi eu ţărână şi praf în picioarele lor, şi e chiar bine - serostogoleşte, la pământ cel r ău şi ţ ipă de necaz, plezneşte. Pot fi socotit ă proast ă de cei pe care-i iert; fiind umilit ă, mă simt mai fericit ă, căci atunciDomnul e sigur cu mine. Abia atunci Te simt, Iisuse, cum să nu fiu fericit ă!?
Acasă am f ăcut puţ ine rugăciuni; tot nu sunt mulţ umit ă, căci nu am timpsă număr pe măt ănii. Totuşi, trebuie, ca să nu mă înşel şi să cred că facrugăciuni destule. Părintele ştie că fac 3.000 de rugăciuni şi nu vreau să-lmint. Iar m-am încurcat. Zic în minte rugăciunea în timp ce lucrez, dar cu
20 iulie 1971Sfântul Ilie ne-a certat cu un mic potop. Îl simt că e supărat, dar îi va trece,
că e bun şi ne iart ă după ce ne ceart ă bine, căci ne cunoaşte că suntemcredincioşi.
Am lucrat şi m-am rugat tot puţ in. A venit N. pentru tratament. M-a ajutat şi
ea la scris cu ceva. Sper că i-a folosit mult venirea ei la mine, pentru trup şipentru suflet.
Doamne, luminează sufletele noastre şi ajut ă-ne să fim curaţ i, spălaţ i, gatapregătiţ i pentru ziua judecăţ ii Tale.
Seara am terminat 3.000 de rugăciuni.
21 iulie 1971 Am fost cu N. la tratament. Nu ştiu ce să fac; cred că eu voi înceta. Timpul
nu e favorabil şi trebuie să mă las în voia Domnului. Trebuie să suf ăr pentrucur ăţ irea păcatelor mele. (...)
Ajut ă-mă, Doamne, să mă împărt ăşesc de adev ărul Tău şi să devin un omnou, duhovnicesc. Cu darurile Tale să ne călăuzeşti pe toţ i cu putere,înţ elepciune, nădejde de fericire, să înviem pentru vecie în fericire cerească.Iart ă-mă, Doamne, că nu ştiu şi nu fac nimic cum trebuie33.
Seara adorm rugându-mă. Termin cu greu 3.000 de rugăciuni, la ziuă.
22 iulie 1971M-am trezit din somn cu dor de rugăciune. În ultimele săpt ămâni am f ăcut
rugăciuni mai puţ ine şi mă mustr ă conştiinţ a că n-am f ăcut rugăciuni bune.Simt prezenţ a F ăcătorului în toate. Tot ce v ăd îmi aminteşte de El şi mă rog
Lui, Care nev ăzut le st ăpâneşte şi le conduce. În faţ a Ta, Doamne, le fac pe
toate; doresc să fac totul cu dragoste şi bucurie, privindu-Te permanent.Doamne, nu Te uita la greşalele mele, pe care din neştiinţă le fac. Cur ăţ eşteîn mine tot ce e nedesăvâr şit, ca să-mi simt sufletul purificat. Câte bucuriidumnezeieşti mi-ai dat! Nu merit toate aceste daruri cu care mă bucuri, căcinu sunt cur ăţ it ă deplin. Când greşesc, dispar bucuriile din suflet; eu le caut iar ăşi, şi - cum să-ţ i mulţ umesc, Doamne? - ce repede mi le dăruieşti! Nu sunt vrednică. Cu lacrimi de pocăinţă Iţ i mulţ umesc pentru pacea şi bucuria pecare mi le dai, că ştiu şi simt că sunt certat ă de Tine şi mă ier ţ i mereu, mereu.Pentru păcatele mele Ţi-ai dat trupul Tău cel sfânt şi Ţi-ai v ărsat sângele Tăucel scump şi patimile Tale îmi ard sufletul meu; le simt în inima mea aşa cumau simţ it durerile Tale femeile Ierusalimului şi plâng cum au plâns şi ele, cupocăinţă, ca să mă păzesc de a Te mai r ăstigni din nou. Suferinţ ele Talepentru noi păcătoşii sunt şi ast ăzi tot atât de mari, pentru că nu Te vedem cuochii sufletului şi trupurile ne sunt pline de păcate.
Te iubesc, Iisuse, cum să nu te iubesc?! Tu m-ai iubit şi de aceea ai venit,ca să mă uneşti cu Tine. Tainele Tale sunt atât de minunate! Toate gândurilemele şi toate cuget ările mele spre Tine merg, aproape neîncetat, şi mă simt ocrotit ă şi nimeni nu-mi mai poate lua pacea Ta!
23 iulie 1971 Azi m-am rugat cu bucurie lucrând toat ă ziua. Nu am mâinile libere. Am
33 Iubeşte-L neîncetat pe Domnul nostru Iisus Hristos şi ai f ăcut aproape tot ce ai avut def ăcut. Ce mai r ămâne de f ăcut lucrează El.
numărat puţ in, dar m-am rugat mai tot timpul după respiraţ ii. Rabd uşor orice neplăcere şi nu învinuiesc pe nimeni. Cu smerenia şi cu dragostea pot birui tot r ăul şi sufletul mi se îndreapt ă spre rugăciunea faţă de MântuitorulIisus.
24 iulie 1971M-am trezit din somn cu rugăciunea lui Iisus şi am continuat să mă rog cumare bucurie. Simţ eam că sunt foarte obosit ă, dar rugându-mă, deodat ă amsimţ it o mare putere în trup34. Am simţ it o mare bucurie. Toat ă ziua am lucrat şi m-am rugat f ăr ă pic de oboseală. Îţ i mulţ umesc, Doamne Iisuse!
25 iulie 1971M-a trezit din somn doamna C. Soţ ul ei era în agonie. A adormit întru
Domnul. S-a liniştit acum. Bătrânica lui suport ă uşor, v ăzând că nu e singur ă.E foarte liniştit ă, are nădejde că va fi ajutat ă. Doamne, toate sunt de la Tine.
Am cântat liniştit ă cu părintele V. Am nevoie de mult ă putere ast ăzi şi-Ţi
mulţ umesc, Iisuse, că iar am simţ it puterea Ta în timpul rugăciunii. Eşti viu însufletul şi în trupul meu, cu puterea Duhului Tău Cel Sfânt.
M-am rugat uşor şi am lucrat uşor.Seara am stat pentru prima dat ă în viaţ a mea de veghe singur ă cu un om
mort. Soţ ia lui trebuia să se odihnească. Doamne, la timp mi-ai dat putere şicuraj. Cu câţ iva ani în urmă, mi-aş fi pierdut mintea de frică. Noaptea amscris tot timpul şi m-am rugat.
La ora 5:30 dimineaţ a m-am culcat. Am dormit trei ore şi jumătate, iar laora 9:00 eram foarte obosit ă. Însă rugându-mă, am simţ it din nou că amprins putere. Deodat ă, ochii, care îmi erau împăienjeniţ i de somn, mi s-au
luminat şi au devenit vioi ca şi cum aş fi dormit toat ă noaptea. Toat ă ziua amlucrat f ăr ă oboseală.Slăvit să fii, Doamne, pentru purtarea Ta de grijă! Văd cu bucurie că-mi dai
tot ceea ce îmi trebuie ca să pot lucra uşor.
27 iulie 1971 Azi e pomenirea Sfântului Pantelimon. S-a cântat frumos în timpul Sfintei
Liturghii.Sfinte Pantelimoane, care f ăr ă teamă ai mucenicit pentru Domnul Iisus,
roagă-te şi pentru mine ca să mă ierte şi cu darurile Sale să mă călăuzească şi să mă mântuiască. Să pot vedea în mine orice urmă de r ău care mi-e
necunoscut ă, ca prin cunoştinţ a luminat ă să alung întunericul neştiinţ eimele. Prin puterea Duhului Sfânt şi prin rugăciune curat ă să-l biruiesc pevr ă jmaş. Să nu uit nici o clipă că trebuie să lucrez cu conştiinţ a curat ă şi cudragoste desăvâr şit ă pentru aproapele, ştiind că voi da socoteală în faţ aDreptului Judecător de gânduri, de vorbe, de fapte, f ăr ă să-mi poat ă veninimeni în ajutor.
Cum mă voi ar ăta, Iisuse, în faţ a Ta? Ajut ă-mă acum, cât ă vreme sufletulîmi este în trup, să pot deosebi binele de r ău şi să pot tr ăi lucrând cu râvnă numai pentru mântuire şi pentru ajutorarea celor de aproape.
Am condus la cimitir pe domnul C. M-am rugat lucrând, mergând. Seara
34 Oboseala în trup este schimbătoare; oscilează după puterile sufletului, după harurilerugăciunii.
28 iulie 1971M-am trezit cu gândul la rugăciune. Am prins din nou putere în timpul
rugăciunii. Doamna C. şi sora ei au dormit la mine. Sunt foarte obosite, dar
sunt liniştite. Ce bine!Doamne Iisuse, sporeşte iubirea mea pentru aproapele, ca astfel să Te pot cunoaşte şi cu ajutorul Tău să mă pot ridica cu sufletul până la înălţ imilemăririi Tale, ca să Te laud neîncetat şi să-Ţi aduc slav ă pentru bunătatea Tacea mare, căci simt o mare bucurie în mine. Nu vreau să iubesc pe nimenimai mult decât pe Tine, Iisuse, că Tu eşti iubire.
Doresc să pot îmbr ăţ işa cu bucurie toate durerile în timpul încercărilor şinimic să nu mă poat ă despăr ţ i de pacea Ta cea sfânt ă.
Cur ăţ ind fasole verde, mă rog la fiecare teacă: „Doamne Iisuse Hristoase,miluieşte-mă!” Tu ni le-ai dat toate câte sunt - fructe, zarzavaturi - pentruhrană. Tu le-ai colorat în fel de fel de culori atr ăgătoare, le-ai dat gustulpentru ca noi să le mâncăm cu bucurie, parfumul care ne încânt ă, şi noi, canişte copii, le primim. Muncim şi le obţ inem, ca să ne hr ănim trupul. Dar sufletul? Multe, mult mai multe ne-ai dăruit şi pentru el! Luminezi totul ca să le vedem şi ne dai putere ca să le pregătim.
Doresc din suflet să fac voia Ta şi mă voi ruga tot timpul pentru aceasta.Doamna C. s-a liniştit. Sufletul ei nu se mai tulbur ă.M-am rugat cu uşurinţă şi cu dragoste. Am numărat 3.000 de rugăciuni.
29 iulie 1971M-am trezit cu gândul la rugăciune şi când mă rog prind putere şi pot
reduce orele de somn obişnuite. Sunt fericit ă când mă trezesc cu gândul larugăciune, îmi aduc aminte cât e de minunat ă şi liniştit ă. Cu credinţ a că Iisuse viu în trup şi în suflet, mă rog contemplându-L pe El în tot ce a f ăcut în cer şipe pământ.
Am fost în oraş cu doamna C. şi cu sora ei. E. e bolnav ă. Ce-i cu ea? Nupoate scăpa nici cu rugăciunea lui Iisus?! Adorm rugându-mă.
30 iulie 1971M-am rugat lucrând. La Vecernie am primit jurnalul şi însemnările de la
părintele V. Doamne Iisuse, cum să-Ţi mulţ umesc? Îl primesc ca din mâna Ta! Voi avea un îndreptar pentru totdeauna. Voi căuta să lucrez după sfaturile
sfinţ iei sale, care sunt pentru mine adev ăr de viaţă, căci de la Tine, Doamne,are aceste daruri!
Poate că de acum voi scrie mai cu atenţ ie şi ce trebuie. Voi căuta să fiusmerit ă privind la smerenia Domnului şi voi lucra cu dor de cunoştinţă, derugăciune neîncetat ă.
Vreau să fiu vrednică de bucuria pe care mi-ai dăruit-o, Doamne Iisuse, şisă fac totul cu conştiinţ a că sunt înaintea Ta. Am datoria de a lupta, ca să pot intra pe poarta cea strâmt ă a vieţ ii. Iar lupta mea este rugăciunea neîncetat ă pe care mi-ai descoperit-o şi pentru care mă lipsesc de oricare alt ă bucurie depe acest pământ. Nimeni nu-mi va putea lua arma aceasta minunat ă,
puternică, str ălucitoare şi f ăcătoare de minuni, prin chemarea numeluiDomnului Iisus, aşa cum nimeni nu-mi poate omorî sufletul.
Nu lucrez bine şi nici cât ar trebui. Nu am timp destul ca să citesc şi să memorez cât ar trebui. Seara târziu termin rugăciunile şi adorm cu gândul laIisus.
31 iulie 1971
Am citit în jurnal tot ceea ce mi-a notat părintele V. Îi mulţ umesc. Putereaîn rugăciune îmi va creşte prin noile cunoştinţ e şi voi lucra cu mare nădejde.
1 august 1971M-am trezit din somn cu mare dor de rugăciune. M-am rugat atent ă, cu
credinţă şi speranţă. De când am primit jurnalul cu r ăspunsurile părintelui,parcă am prins mai mult ă putere şi abia aştept să lucrez mai mult pentrusuflet.
Azi e Ziua Crucii şi începutul postului Sfintei Marii. M-a impresionat sfântaslujbă şi m-am rugat plângând cu lacrimi de umilinţă, v ăzând cât e de bunDomnul şi mă lasă şi pe mine păcătoasa să mă apropii cu sufletul de
frumuseţ ea Lui cea negr ăit ă. Am cântat cu bucurie.Scriu din cuvânt ările părintelui V. cu mult ă atenţ ie şi mă hr ănesc din ele ca
şi cu miere. Nu le poţ i lăsa din mână, atât de duios şi de adânc sunt expuse.O, Doamne, de ce nu l-am cunoscut mai de mult? Cât am fost de chinuit ă, şinu ştiam cum să ies din nenorocirea întrist ării! Am fost de atâtea ori la unpas de moarte. De aceea, caut să-i ajut îndeosebi pe cei tineri, când cad îndeznădejde, cunoscându-le starea, căci în tinereţ e cădeam uşor şi eu şi esteun chin cumplit. Duhul deznădejdii lucrează cu aşa putere, că după părereamea este cel mai tare; te trage chiar în faţ a mor ţ ii şi-ţ i spune, minţ indu-te:„Hai, aruncă-te; aşa vei scăpa de toate”. Cel ce nu are îndrumător cade
definitiv. Am mâncat cu bucurie. Apa am băut-o cu plăcere şi rugăciunile le-am f ăcut uşor şi în linişte. Inima îmi bate mai des de bucurie şi mă îndeamnă să mă rog şi mai mult.
Sufletul meu însetat şi flămând după Dumnezeu tr ăieşte cu adev ărat înbucurie, socotind că aceasta este cea mai bună şi gustoasă mâncare şi nu-mimai trebuie decât să mănânc şi să beau neîncetat din ea. Setea şi foameasufletului meu sunt mult mai mari decât cele ale trupului. Hrana aceasta esteminunat ă. (...)
2 august 1971
Am plecat cu G. spre Dobra, la fratele meu. Tot drumul am admirat fericit ă frumuseţ ea câmpiilor întinse, înverzite, semănate cu tot felul de plante.Pădurile se vedeau în depărtare din mersul maşinii. Gândul meu zbura cătreF ăcătorul lor. M-am rugat tot timpul, având sentimente de fericire. Am ajunscu bine la fratele meu şi din nou am fost impresionat ă de atâta verdeaţă, pecare nu o putem admira în Bucureşti.
Cât de mărit eşti, Doamne, prin frumuseţ ea naturii Tale! M-am simţ it maitânăr ă.
Am intrat în gr ădina lor semănat ă cu porumb, care acum era înalt de doimetri, iar în jurul lui erau feluriţ i pomi. M-am bucurat ca un copil, am alergat
şi am râs de bucurie cu G. şi cu fratele meu, gustând din toate fructele.După-masă am scris şi m-am rugat în aer curat. Seara, mi-am terminat
3 august 1971M-am trezit rostind rugăciunea lui Iisus şi am continuat liniştit ă şi fericit ă
pentru bucuria aceasta.
Apoi m-am rugat în gr ădină, în aer curat, în mijlocul porumbului, singur ă cu iubirea Ta, Sfânt ă Treime. Acolo m-am simţ it foarte aproape deDumnezeu, contemplând tot lucrul mâinilor Lui. M-a cuprins o linişte şi opace adâncă. Eram singur ă, dar simţ eam prezenţ a lui Dumnezeu în inimă, înaer, în v ăzduh şi până la orizont, în jurul meu porumbul verde, pomiiîncărcaţ i cu fructe coapte, cu crengile lăsate de greutatea lor, mă îmbiau să le culeg şi să mănânc. Numai câteva păsărele cântau prin pomi, în linişteaaceea minunat ă. Una parcă ţ ipa, alta fluiera, alta ciripea, parcă vorbeau îndiferite limbi. Tot restul zilei m-am rugat prin curte cu mintea, apoi am scrisdin predicile părintelui V. Seara termin 3.000 de rugăciuni.
4 august 1971M-am trezit uşor şi odihnit ă. M-am rugat la fel toat ă ziua, cu bucurie, prin
curtea plină cu viţă de vie, flori şi pomi. E mare diferenţă faţă de felul în carest ăm noi în Bucureşti, închişi în case. Seara e o r ăcoare plăcut ă şi mă rogfoarte uşor, respirând aer curat.
5 august 1971 Am pornit cu G. spre Târgovişte, la sora ei F. Are copilul bolnav. Iar ăşi am
admirat câmpiile verzi şi de toate culorile. E timpul secerişului. M-am rugat cu căldur ă tot drumul.
6 august 1971 Am vizitat Patriarhia din Târgovişte. Este monumentală. Ne-am rugat, am
dat daruri la sfântul altar şi am pornit spre Mânăstirea Dealu. Am urcat pe serpentine şi din vârful dealului ni s-a înf ăţ işat o privelişte
minunat ă. Înaintea ochilor până la orizont ni se deschide ca o carte vie toat ă regiunea Târgoviştei: oraşul, câmpiile dominate de culoarea verde şiîmprejmuite de mici păduri. Se îmbr ăţ işează cerul cu pământul şi pacea luiDumnezeu coboar ă asupra lor.
Mânăstirea este zidit ă din piatr ă masiv ă. Picturile sunt foarte vechi, însă bine întreţ inute. Aici se află depus capul lui Mihai Viteazul, păstrat într-o raclă
de argint unde arde permanent o candelă.De jur-împrejurul mânăstirii sunt chilii, unde se vedeau călugări smeriţ i cucapetele plecate, rugându-se pe măt ănii.
Am intrat şi în pădurea din jurul mânăstirii, până a venit maşina cu caretrebuia să pornim spre Târgovişte. În liniştea pădurii m-am simţ it atât deaproape de Dumnezeul şi Creatorul nostru, încât eram uşoar ă ca un fluture.Sufletul îmi era plin de frumuseţ ea şi de parfumul pe care numai pădurea leare. M-am rugat acolo timp de zece minute şi m-a cuprins înfiorarea eiplăcut ă, şi bucuria pe care am simţ it-o îmi r ămâne în amintire, căci sunt 20de ani de când n-am mai intrat într-o pădure. Este atâta linişte şi pace în ea,încât ţ i-o transmite chiar şi f ăr ă voia ta.
A venit maşina şi cu regret în suflet am păr ăsit pădurea cu liniştea ei. În
aceste zece minute am tr ăit cât o veşnicie în fericire şi în prezenţ a luiDumnezeu.
Tot pământul Te laudă, Doamne, pentru frumuseţ ile cu care l-ai înzestrat!Toate le-ai f ăcut după marea Ta înţ elepciune şi din marea Ta bunătate şiiubire de oameni. Deschide-ne, Doamne, ochii, ca să Te putem vedea în toate
şi să Te cunoaştem prin tot ce ai creat! Tu str ăluceşti şi luminezi toat ă natura,Tu o împrospătezi cu ploaia binef ăcătoare şi faci ca să rodească toatebunăt ăţ ile pentru viaţ a trupului nostru, în timpul călătoriei lui pe acest pământ.
Adorm rugându-mă şi mulţ umesc Domnului pentru tot ce am simţ it încălătoria mea.
7 august 1971M-am trezit din somn rugându-mă şi am continuat cu dragoste pentru
Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos!Pornind înapoi spre comuna Dobra, n-am încetat a mă ruga, contemplând
din nou natura vie şi farmecul ei nespus. Azi am înv ăţ at-o pe mama lui N. să rostească rugăciunea lui Iisus. Are 85
de ani. Am v ăzut-o prin fereastr ă cum număra şi se închina. I-am spus:„Cheamă, măicuţă, numele Domnului Iisus şi nu te vei mai teme de nimeni;nici de oameni şi nici de, moarte, că El va fi atunci de faţă”. Am simţ it-ouşurat ă sufleteşte şi mult mai liniştit ă.
După-masă am pornit spre Bucureşti.
8 august 1971Sfânta Liturghie. Am ascultat şi m-am rugat fericit ă în timpul slujbei. M-am
întâlnit din nou cu surorile din cor şi ne-am îmbr ăţ işat cu bucurie pentrurevedere. Am citit din meditaţ iile părintelui V. (...). Spune dânsul: „Vreau să mă
împărt ăşesc de adev ărul lui Dumnezeu. Doresc să am mult ă dragoste faţă deaproapele, care este ca o oglindă a chipului Lui”. O, - Doamne, şi eu dorescacest lucru şi mă rog din toat ă inima să mă ajuţ i pentru împlinirea iubirii deaproapele, care este cea mai mare poruncă, asemenea aceleia de a Te iubipe Tine.
M-am rugat cu mult ă atenţ ie; simt inima cum se roagă liniştit ă. Am starebună în timpul rugăciunii.
9 august 1971 Azi am fost la sora G. cu părintele nostru şi ne-am rugat împreună pentru
ea şi pentru căsuţ a în care locuieşte. Bunul Dumnezeu s-o binecuvânteze. (...) Am citit „Secretul doctorului Honigberger”. Am înţ eles că omul, prin voinţ a
sa proprie, poate ajunge foarte aproape de Dumnezeu, însă f ăr ă ajutorul Luiviu nu ştie niciodat ă dacă a f ăcut totul bine, şi poate foarte uşor să r ăt ăcească drumul spre El.
E bine ca ţ inta noastr ă să fie Iisus, Care este r ăscumpăr ătorul nostru dinpăcat. Vom vedea prin El, pentru că sufletul fiind acoperit de tină, ne înşelămzi de zi, ocupându-ne numai de trup. Noi, cu puterea Duhului Sfânt, prin
rugăciune, putem vedea cu ochii sufletului adev ărul, care ne-a fost descoperit de Domnul Iisus Hristos.
Ţinta mea va fi Iisus. Tr ăiesc şi lucrez cu atenţ ie, mă rog cu iubire, cusmerenie, cu sârguinţă, şi tot ceea ce fac este spre slava Tat ălui ceresc.
10 august 1971(...) Dumnezeu lucrează în noi, însă trebuie să renunţăm la voinţ a noastr ă
proprie. Să tr ăim pentru Dumnezeu, în Dumnezeu şi prin voinţ a luiDumnezeu. Să ne jertfim viaţ a aceasta trecătoare pentru viaţ a cea veşnică,unde vom putea să ne bucur ăm pentru lupta pe care am dus-o aici pepământ după voia lui Dumnezeu, Care ne va r ăsplăti cu dreptate pentru toatecele bune sau rele. (...)
11 august 1971M-am rugat liniştit ă şi cu bucurie toat ă ziua, lucrând, mergând.
Ast ăzi, la Vecernie, meditaţ ia părintelui nostru a fost ca o apă limpede,care prin puterea şi dragostea cu care ne vorbeşte spală sufletele noastre detoat ă necur ăţ ia.
A vorbit despre „iubirea de aproapele”. Totul mi-a înălţ at sufletul cătretainele nev ăzute ale Tat ălui nostru ceresc. Între altele, spunea părintele:„De-ar fi aproapele t ău târâtura cea mai mare, să îl iubeşti egal, f ăr ă deosebire, ca pe tine însuţ i. Şi dacă ştii să te iubeşti pe tine, vei putea şti dacă iubeşti bine şi pe aproapele”. Ne-a dat ca exemplu doi pomi pe care vântul nui-a putut smulge din pământ, r ădăcinile lor fiind bine încolăcite între ele.
Aceasta este prietenia. Având iubire, dreptate, oamenii se îmbr ăţ işează şi r ămân neclintiţ i în faţ a
clevetirilor. Nici un criv ăţ nu poate să-i despart ă. Vântul clevetirilor zboar ă, că prietenul îi ia apărarea. Exemple sunt prietenia dintre Sf. Grigore Teologul şi
Sf. Vasile cel Mare şi altele, ale multor sfinţ i care au lucrat raiul pe pământ. Am înţ eles că prin raţ iune omul trebuie să-şi îngrijească trupul hr ănindu-l,îmbr ăcându-l şi dându-i tot ceea ce-i trebuie pentru a vieţ ui. Dar sufletul nu sepoate hr ăni cu astfel de mâncare.
Poţ i hr ăni şi îmbr ăca pe aproapele t ău pentru ca sufletul t ău să se sature şisă fie fericit, căci dacă sufletul nu e fericit, nici trupul nu are putere. Astfeliubindu-ţ i aproapele, ajutându-l şi apărându-l în timpul clevetirilor, sufletult ău va fi cel mai fericit.
Am plecat acasă cugetând la aceast ă iubire sfânt ă a lui Dumnezeu. Cât defericiţ i am putea fi dacă am împlini cea mai mare şi f ăcătoare de minunivirtute: dragostea lui Dumnezeu!
Doamne Iisuse, cu credinţă mă rog ca să ne uneşti cu dragostea Ta ceamare pe toţ i cei care suntem adunaţ i în numele Tău în Biserica Ta, să neputem iubi curat, divin, ca să putem fi cu toţ ii vrednici de iubirea Ta! Cât demult doreşte sufletul meu să fie pace şi bucurie între noi toţ i!
Avem exemple chiar printre noi, pe părintele şi pov ăţ uitorul nostru. Ajut ă-ne, Iisuse, să lucr ăm după voinţ a Ta, ca să putem căpăta şi noi
aceste daruri scumpe, ca să putem tr ăi din mila Ta prin iubire şi cu iubirepentru aproapele nostru, copilul Tău.
Seara am terminat 3.000 de rugăciuni.
12 august 1971 Am adormit rugându-mă şi m-am trezit la fel. Am continuat cu bucurie. Mă
rog în linişte, cu atenţ ie în inimă, unind rugăciunea lui Iisus cu respiraţ ia.Foarte des începe şi inima o dat ă cu rugăciunea şi respiraţ ia.
Doamne Iisuse, Îţ i mulţ umesc cu lacrimi de bucurie pentru aceasta! Tesimt viu în inima mea. Tu pleci, însă iar ăşi revii în timp ce mă rog cu luareaminte.
Am fost la Vecernie. Cât de fericit este sufletul meu când mă pot ruga Ţie,Doamne Iisuse!
Am primit sfaturi. Să nu cădem în mândrie în timpul rugăciunii lui Iisus.Nu ne lăsa, Iisuse, să cădem în aceast ă ispit ă, căci mândria este păcat de
moarte. Veşnic vreau să Te simt în inima mea şi prezent lângă mine! Te v ăd,Te simt şi nu mă mai mâhnesc sau deznădă jduiesc. S-ar putea ca într-o zi să se pornească asupra mea cu învinuiri nedrepte o ceat ă întreagă şi să fiedintre cei pe care îi iubesc eu mai mult şi-i socotesc curaţ i, însă de-acum voicunoaşte că acestea vor fi pentru ca să înv ăţ smerenia şi pentru purificareasufletului meu. Atunci Te voi iubi şi Te voi chema mai mult, Iisuse, căci voi şti
că Tu vei fi lângă mine.Port Crucea mea aşa cum mi-ai dat-o, cu greut ăţ ile şi necazurile ei, f ăr ă părere de r ău, f ăcând tot ce-I place Domnului după puterile fiinţ ei mele,luând pilde şi exemple din vieţ ile Sfinţ ilor Apostoli, ale preoţ ilor, Sfinţ ilor Părinţ i, pustnicilor, mucenicilor şi ale celor credincioşi care au plăcut luiDumnezeu după timpul în care au tr ăit fiecare şi după puterea credinţ ei lor,deschizând uşile inimii lor ca să intre Mântuitorul, Care a purtat cea mai greaCruce pe acest pământ, începând de la naştere, când nu a fost primit decât într-un simplu staul de vite; El, care era Dumnezeu!
Crucea mea e atât de uşoar ă, căci eu sunt un nimic în universul acestamare şi în faţ a lui Dumnezeu stau cu frică şi umilinţă. Cunoscând bunătateaLui cea mare am nădejde că voi fi mântuit ă, aşa cum ne-a f ăgăduit Tat ălnostru Cel ceresc. Mă rog cu credinţ a că Dumnezeu îmi aude şi gândul.Rugăciunea lui Iisus este rugăciunea Sfinţ ilor Apostoli şi a altor Sfinţ i Părinţ işi mulţ umesc Domnului mereu pentru descoperirea ei minunat ă. Cu minteasunt în inimă şi mă rog stând înaintea Ta, Doamne, cu dragoste şi zdrobire deinimă pentru păcatele mele şi greşalele ştiute şi neştiute de mine.
14 august 1971Toat ă ziua m-am rugat pentru bucuria de a Te şti în inima şi în sufletul
meu, Iisuse; lucrând, mergând, în linişte, din toat ă inima, cu dor şi dragoste
pentru Tine şi aproapele. Seara târziu termin 3.000 de rugăciuni.15 august 1971M-am trezit rugându-mă, aşa cum m-am culcat, şi mă rog în continuare. Am
st ări minunate în timpul rugăciunii. Azi e praznicul Adormirii Maicii Domnului. M-am rugat plângând cu lacrimi
amare de pocăinţă în timpul Sfintei Liturghii. După Sfânta împărt ăşanie, m-acuprins o bucurie nespusă; mă simţ eam uşoar ă şi foarte fericit ă. Nu vedeamîn jur decât tot ce e frumos şi bun.
Am pornit spre casă parcă zburând şi rugându-mă.Rugăciunea o simt ca pe o apă liniştit ă şi limpede. Îmi simt inima în piept
cum bate de bucurie în timpul cât mă rog, o aud cum se roagă şi ea în timpce mă rog cu mintea şi parcă mă for ţ ează să zic rugăciunea în ritmul băt ăilor
ei şi să nu mă opresc. Tot trupul îl simt cuprins de o putere nouă,necunoscut ă. (...)
Mă rog cu nădejde, dorind să fiu trează mereu pentru rugăciune curat ă. Tot ce lucrez vreau să fie spre slava Domnului. Contemplu tot ce este în jurulmeu, lăudând pe Dumnezeu pentru toate binefacerile Lui şi plâng de fericire
pentru toate frumuseţ ile, bunăt ăţ ile şi str ălucirile pe care le revarsă ca oploaie din belşug peste noi. Mă rog cu umilinţă şi recunoştinţă pentrubucuria de a-L putea numi Tat ă pe Domnul şi Mântuitorul sufletelor noastre.
17 august 1971M-am trezit rostind rugăciunea lui Iisus. Am fost la V. şi mi-a dăruit un caiet
cu extrase din „Convertiţ ii secolului al XX-lea”. Am găsit în el vieţ ile unor oameni minunaţ i, adev ăraţ i, care şi-au consumat energiile, înţ elepciunea,sacrificându-şi viaţ a până la ultima picătur ă de sânge pentru binele omenirii,socotind aceasta ca misiune dat ă de Dumnezeu şi ştiind că pentru aceastaau fost creaţ i.
Fiecare creştin are o misiune pe acest pământ şi e dator a o îndeplinipentru Creatorul nostru, ca să nu fim blestemaţ i de El.
Extrag câteva din cuget ările lor înţ elepte:„Nu te poţ i dărui Domnului decât în întregime, nu par ţ ial”.„Adev ărata realitate nu este cea a materiei, ci aceea a spiritului; universul
spiritual se reflect ă în figuri materiale”.„A fi sincer cu tine însuţ i este prima condiţ ie de a fi salvat”.„Adev ăratul Duh este iubire vie şi lucr ătoare”. (...)Doamne Iisuse, cum să-Ţi mulţ umesc şi cum să te slăvesc pentru
bunătatea Ta cea mare!? Sufletul meu este acum avid mai mult ca oricând (şi
aceasta o spun şi cred că este datorit ă rugăciunii Tale sfinte) de cunoştinţ eduhovniceşti şi v ăd clar cum mi le descoperi una câte una. Te iubesc şi culacrimi de recunoştinţă îţ i mulţ umesc, bunule! Te caut, Te am, Te simt cumine! Ce fericire poate fi mai mare pe acest pământ, unde tr ăiesc ca uncălător? Doresc să fac voia Ta! Ajut ă-mă s-o cunosc în orice clipă. Îmi parenespus de r ău de timpul pe care l-am pierdut şi n-am adunat din tinereţ e şin-am lucrat mai mult pentru suflet. Te-am căutat, însă abia acum v ăd că şi Tumă cauţ i pe mine. Abia acum m-ai primit cu adev ărat în ceata celor ce selupt ă pentru slava Ta! Acum îmi dai din belşug tot ce-Ţi cer, ca să mă satur debunătatea Ta, să simt ce înseamnă viaţ a adev ărat ă. Sufletul meu e fericit şi
pentru aceasta mă rog aproape neîncetat cu atâta dor şi iubire, orice lucru aş face.Te simt când inima îmi bate în piept, ca o dulceaţă negr ăit ă. În timpul
rugăciunii Tale simt cum mă înv ălui cu lumina Ta în putere nev ăzut ă. Privesccerul şi v ăd zeci de culori minunate ce se desprind din împăr ăţ ia Ta,ar ătându-mi ceva din frumuseţ ea minunat ă a locaşurilor sfinţ ilor Tăi, care-Ţipot privi faţ a! Inima îmi salt ă şi se bucur ă pentru tot ce-i dăruieşti sufletuluimeu.
Doresc căldura inimii; pentru aceasta sufletul mă îndeamnă să mă rognecontenit. Luminează, Iisuse, mintea şi sufletul meu, ca veşnic să Te pot privi în str ălucire şi să Te slăvesc pentru bunătatea Ta cea mare.
Am terminat 3.000 de rugăciuni şi voi adormi rugându-mă.
18 august 1971 Am lucrat uşor, cu bucurie. În timpul rugăciunii simt că-L iubesc pe Iisus
tot mai mult, pentru bunătatea şi jertfa Sa pentru noi păcătoşii. Sufletul meuse înalţă spre rugăciunea curat ă şi fericit cheamă numele Domnului Iisus.
19 august 1971Sunt foarte ocupat ă. M-am rugat după respiraţ ii. Am scris foarte puţ in. Voiadormi cu rugăciunea în minte.
20 august 1971(...) Citesc din „Convertiţ ii secolului al XX-lea”. Ce oameni minunaţ i! Noi
toţ i creştinii ar trebui să lucr ăm astfel pentru binele aproapelui, pentrusalvarea sufletelor lor, ca nimeni să nu plece nemântuit de pe acest pământ!
Henry G. spune, printre altele: „Adev ăratul Duh nu este cel de paradă şi defilozofie deşart ă, ci este iubire vie şi lucr ătoare. Nu este destul a crede, a aveacredinţă, ci trebuie să ne supunem, să ne plecăm viaţ a, în fiecare dimineaţă
din nou, şi să începem cu curaj scoaterea vieţ ii noastre din stricăciune.Sinceritatea cu noi înşine, aceasta ne cur ăţă”. (...)
21 august 1971(...) În timpul rugăciunii cu atenţ ie, aud cum îmi bate inima din ce în ce mai
tare, în ritmul cuvintelor, şi parcă mă obligă să rostesc în continuare. Simt şimă rog cu mare bucurie pentru aceasta. Din când în când, inima îmi salt ă înpiept aşa de duios, plăcut şi dulce şi simt ceva ca o mângâiere de catifeapână la gât. Este atât de minunat, încât nu pot descrie aceast ă simţ ire.
Aceasta mă îndeamnă şi mai mult la rugăciunea neîncetat ă, simţ ind o iubiredin ce în ce mai mare pentru Iisus. Am siguranţ a că Dumnezeu e viu în inimamea şi mă ascult ă în timp ce mă rog.
Cu rugăciunea Ta, Iisuse drag, tr ăiesc în pace şi bucurie şi în frica deDumnezeu.
22 august 1971 Azi la Sfânta Liturghie m-am rugat cântând în Sfânta Biserică, şi inima mea
se ruga în timp ce eu rosteam rugăciunea cu mintea. Simt o mare bucuriecând o aud şi o ascult; astfel mă rog mai uşor, în ritmul ei. O linişte minunat ă mă cuprinde; îi iubesc pe toţ i copiii Tăi, Doamne, şi mă rog cu credinţă pentru mântuirea sufletelor noastre.
Acasă am scris şi m-am rugat uşor. Am citit din cuvintele părintelui nostruşi-mi hr ănesc sufletul însetat de cunoştinţ e. Acestea sunt mereu noi pentrumine şi le preţ uiesc pentru frumuseţ ea şi puterea pe care o au în înt ărireacredinţ ei. Doamne Iisuse, îţ i mulţ umesc!
23 august 1971M-am rugat şi am scris toat ă ziua liniştit ă şi simt inima cum se roagă şi ea.Doamne, mă rog Ţie să ne dai înţ elepciune să putem deosebi binele de r ău
şi să nu primim în suflet decât ceea ce e cu voia Ta, ca să nu r ăt ăcim drumulspre Tine! Cred cu nădejde că vei primi şi rugăciunile noastre slabe. Searatermin 3.000 de rugăciuni.
24 august 1971Mă rog în t ăcere şi simt dorinţ a pentru rugăciunea neîncetat ă. Am credinţ a
că Iisus e viu în inima mea şi în sufletul meu. Sunt mai atent ă la purtareamea, ca să nu-L supăr cumva din neatenţ ie pe Mântuitorul şi izbăvitorulsufletului meu. Mă rog ca tot ceea ce lucrez să fie spre slava lui Dumnezeu.
Caut să v ăd ce e r ău în mine şi să v ăd în cei de aproape numai ce e bun.Nădă jduiesc să se mântuiască sufletele tuturor celor ce-L caut ă pe Domnul.
25 august 1971 Am stare bună, minunat ă, contemplând în tot ce v ăd în cer şi pe pământ
pe Cel ce le-a f ăcut.Mintea e liniştit ă, am gânduri frumoase despre frumuseţ ile negr ăite pe
care sufletul meu le doreşte.Doamne Iisuse, dă-mi darul de a Te putea iubi aşa cum Te-au iubit sfinţ ii
Tăi care au suferit ca mucenici, cu dragoste şi bucurie, ca să poat ă fi de-apururea cu Tine, să-Ţi poat ă cânta imnuri de slav ă în veşnicie. Dă-mi să pot păstra permanent în sufletul meu dorul după sfinţ enie. (...)
În timp ce mă rog, mintea mea coboar ă în inimă uşor şi o ascult cu drag.Doresc s-o aud şi s-o simt tot timpul, căci aşa mă rog mai uşor şi cu marebucurie pentru Duhul care vine, însă simt cum pleacă şi nu ştiu cum să-Lreţ in. Doamne Iisuse, ajut ă-mă să nu pierd din rugăciune. Eu Te chem cunădejdea ca Tu să lucrezi în mine, să ştiu acest lucru, ca să fie totul numaipentru a Te slăvi pe Tine şi spre folosul aproapelui meu.
27 august 1971(...) Doamne Dumnezeule, Iisuse, Judecătorule, pedepseşte-mă acum, în
aceast ă viaţă, în care sunt ca un călător, nu în viaţ a de dincolo, şi mă cur ăţ eşte de păcatele şi greşalele mele, pentru care n-am luptat destul, cât şicum trebuie; învaţă-mă şi arat ă-mi căile Tale în toate împrejur ările, ca să ştiudacă e plăcut Ţie tot ceea ce lucrez. Mă rog cu umilinţă şi nădejde că voi fimântuit ă pentru bunătatea lui Dumnezeu, şi nu pentru căinţ a şi faptele melebune.
28 august 1971Lucrez liniştit ă şi mă rog cu bucurie şi cu dragoste, spunând rugăciunea lui
Iisus. Am citit din „Sbornic”. Rugăciunea lui Iisus este cea mai mare dintre toate
rugăciunile câte exist ă. Este chemarea Celui ce aduce pacea, bucuria şifericirea pe pământ ca în cer. El, Mântuitorul Iisus Hristos şi Dumnezeulnostru, prin aceast ă rugăciune se face cunoscut nouă prin Duhul Sfânt, îninima fiecăruia dintre oamenii care-L caut ă cu sârguinţă.
O! Iisuse Doamne, cât ă fericire ne-ai adus venind pe pământ din dragosteacea mare de oameni, ca să ne ar ăţ i calea spre veşnicie, spre frumuseţ e, sprefericire! (...)
30 august 1971M-am trezit cu mare bucurie35, cu gândul la rugăciunea lui Iisus. În fiecare
35 Oare când vor înţ elege cei care nu înţ eleg că rugăciunea este bucurie de viaţă şi că raiul numai este nostalgie, ci realitate?
dimineaţă mă trezesc sau rostind rugăciunea lui Iisus, sau cu gândul la ea, şimă simt fericit ă, căci amintindu-mi de ea încep imediat să mă rog.
Cum încep să mă rog, începe şi inima să se roage. Am numărat 500 derugăciuni, unind cuvintele cu respiraţ ia. Acum, de câte ori încep să mă rogcâte un sfert de or ă sau câte o jumătate de or ă, aud şi inima; apoi, dacă nu
mai am atenţ ia în inimă, se opreşte şi n-o mai aud.Toat ă ziua m-am rugat cu mintea lucrând, mergând, până seara, când
termin 3.000 de rugăciuni. Singura mea bucurie este rugăciunea lui Iisus.
31 august 1971Mă rog cu uşurinţă. Citesc din „Convertiţ ii secolului al XX-lea”. Extrag
câteva cuget ări minunate: Alexis Carrel spunea:„Plăcerea intelectuală a credinţ ei să nu predomine, ci să se transforme în
iubire de oameni”.„Singurul fel de a tr ăi este de a tr ăi într-o lume plină de prezenţ a lui
Dumnezeu”.„A apar ţ ine lui Dumnezeu înseamnă a fi liber”.„Nu exist ă decât o tristeţ e: aceea de a nu fi sfinţ i”.„Viaţ a nu const ă în „a înţ elege”, ci în „a iubi”, „a ajuta pe alţ ii”, „a te ruga
neîncetat”, „a munci”.Carrel a revenit la credinţ a copilăriei datorit ă vindecării unei fete orfane de
către Maica Domnului la Lourdes.Doamne Iisuse, ai milă de sufletul meu să nu fie prea târziu. Arat ă-mi dacă
ceea ce fac este plăcut Ţie. Viaţ a mea Ţi-o închin Ţie. Îndreapt ă paşii mei pecalea cea îngust ă a celor ce Te iubesc. Trimite peste mine harul luminii Tale,ca să nu fiu socotit ă cu cei orbi şi surzi, despre care ai vorbit şi este scris în
Evanghelia Ta! Vreau să-Ţi slujesc cu umilinţă şi adâncă smerenie. Încânt ările sfinte, vreau să-Ţi ar ăt iubirea pe care Ţi-o port şi aceasta să fie bineprimit ă de Tine. (...)
3 septembrie 1971Credinţ a mi s-a înt ărit, nădejdea mea a crescut, iar iubirea mea e
Dumnezeu. Neîncetat simt prezenţ a Lui.Cum încep rugăciunea, începe şi inima să se roage. Dacă încetez atenţ ia,
atunci încetează şi ea. Mă rog simplu, uşor, cu pace, având mintea liniştit ă,f ăr ă gânduri.
Am mult de lucru, însă eu privesc ca şi cum aş avea puţ in. Lucrez totul cumare bucurie şi îmi pare din ce în ce mai uşor. Lucrez mai bine, mai frumos şiatât cât pot ca să nu mă tulbur. În Sfânta Biserică mă rog cu bucuria de a ştică Domnul Iisus, Măicuţ a Lui şi toţ i sfinţ ii pe care-i chemăm, precum şi sfinţ iiîngeri, sunt în jurul nostru şi, împreună cu ei, îi cânt ăm cânt ări de slav ă luiDumnezeu, Tat ăl nostru Cel din ceruri!
4 septembrie 1971 Azi nu sunt mulţ umit ă pentru cât m-am rugat. Am zugr ăvit. Mă rog aşa cum
pot şi pe unde pot. (...)Lupta mea este să împlinesc voia Domnului, căci dacă o voi călca cu bună
ştiinţă, în zadar mă voi ruga, căci nu mă va mai asculta. (...)Te iubesc, Iisuse, şi Te slăvesc şi nu ştiu cum să-Ţi mulţ umesc pentru toate
bucuriile şi bunăt ăţ ile pe care mi le-ai dăruit. Mi-ai descoperit din tainele Talenev ăzute şi cu putere nemăsurat ă mă înv ălui negr ăit, divin. Cu putereaDuhului Tău Cel Sfânt îmi luminezi înţ elegerea din zi în zi mai mult.
Lucrez totul în linişte şi cu bucurie.Nori albi, minunaţ i se v ăd pe cer, unindu-se şi despăr ţ indu-se ca nişte fiinţ e
vii purtate de mâini nev ăzute, şi sufletul meu zboar ă spre frumuseţ ilenegr ăite ale raiului ceresc.
5 septembrie 1971În timpul Sfintei Liturghii m-am rugat cu lacrimi de umilinţă Mântuitorului,
Care e atât de bun cu mine şi mă ajut ă cu braţ ul Său tare să duc uşor Cruceamea. Simt aceasta de când mă silesc să-I chem numele neîncetat.
Seara sunt foarte obosit ă, însă liniştit ă. Am terminat zugr ăvitul. Adormrugându-mă, ca să mă trezesc la fel.
6 septembrie 1971
Am cam r ămas în urmă cu rugăciunea, şi sunt trist ă pentru aceasta.
8 septembrie 1971La Sfânta Liturghie am cântat cu mult ă evlavie şi bucurie pentru Naşterea
Măicuţ ei Domnului şi pururea Fecioarei Maria. Cugetul mi se îndreapt ă mereu spre blândul Iisus, pe Care-L iubesc din ce în ce mai mult. Mă roglucrând, mergând, scriind, citind sau orice aş face.
10 septembrie 1971Doamne, dă-mi har să-i pot iubi mai mult pe oameni decât pe mine, iar Tu
să ai grijă de mine în timp ce eu voi avea grijă de aproapele meu. Revarsă
peste sufletele tuturor oamenilor ploaie de haruri, ca să nu mai greşim.Să fiu gata de a-i servi pe cei ce nu-mi sunt pe plac. Să suf ăr în t ăcere orice,
f ăr ă a spune necazul meu altcuiva şi chipul meu să fie vesel chiar atunci cândsufletul îmi este întristat. Crucea să-mi par ă uşoar ă, ştiind că Tu o por ţ iveşnic cu mine. Când ajut pe aproapele meu, să am conştiinţ a că pe Ţine Teslujesc, şi să nu v ăd păcatele lui, ştiind că sunt înşelările diavolului care-lchinuie, iar el personal nu e vinovat.
Neavând mâinile libere, m-am rugat după respiraţ ii, lucrând. Rugându-mă cu mintea, simt inima cum îmi salt ă în piept, ca o mângâiere de floricatifelate în sufletul meu.
Am scris până târziu. Adorm cu rugăciunile neterminate.11 septembrie 1971M-am trezit cu bucurie în suflet. M-am rugat cu lacrimi de pocăinţă şi
totodat ă de bucurie şi recunoştinţă pentru bunătatea Domnului, Care dindragostea Lui cea mare, f ăr ă a fi vrednică, îmi îngăduie să mă apropii de El şimă lasă să aştern la picioarele Lui lacrimile mele. Mulţ umesc pentrubucuriile pe care mi le-a dăruit şi pentru simţ irea pe care o am. Îl simt cumnev ăzut mă înv ăluie de peste tot. Mă rog cu atenţ ie şi mă simt ocrotit ă şifericit ă. Aş plânge încontinuu cu lacrimi de bucurie pentru aceast ă stare. Aş cânta veşnic şi m-aş ruga veşnic, căci îmi simt sufletul plin de Dumnezeu şi
toate cele din jur le-am uitat.În Sfânta Biserică mă simt ca în cer! Ea m-a unit cu Dumnezeu. Acolo, din
copilărie Te-am întâlnit, Iisuse, r ăstignit pe Cruce, şi de-atunci toat ă viaţ a amalergat la picioarele Tale şi, îngenunchiat ă, am plâns cu pocăinţă şi cudragoste. Nimeni n-a suferit ca Tine pe pământ pentru iubirea de oameni.Suferim pentru păcatele noastre iar Tu, Cel mai bun, Cel mai blând şinevinovat, ai suferit f ăr ă cârtire pentru noi, pentru păcatele noastre. Noi nu
facem decât foarte puţ in. Timpul ne este furat pe nesimţ ite pentru nevoiletrupului, iar pentru suflet nu r ămân decât f ărâmiturile. Ajut ă-ne, Iisuse,îndeamnă sufletul nostru ca să conducă el acest trup neputincios şi să-lscoat ă din noroiul păcatelor şi, prin Tine, să ajungem în unire cu Tat ăl ceresc.
Pe stradă am v ăzut un orb. Cu bastonul îşi controla cărarea. Am zis: Fericit eşti tu, orbule! Viaţ a ta este sigur în mâna lui Dumnezeu şi tu mergi sigur alături cu Hristos. Am zis aceasta ştiind că prin suferinţ ele de aici scăpăm decele de dincolo. (...)
Iart ă-mă, Iisuse, pentru neştiinţ a mea. Învaţă-mă Tu să cunosc adev ărul.Ştiu că viaţ a cu Tine e fericire chiar aici pe pământ. Am gustat şi eu o
picătur ă din aceasta, Doamne, i-am simţ it dulceaţ a, şi dorul de a fi cu Tine acrescut.
13 septembrie 1971(...) Primeşte-mă, Iisuse, să-Ţi slujesc numai Ţie în umilinţă şi
luminează-mă, cur ăţ eşte-mă şi înţ elepţ eşte-mă ca să cunosc voia Ta. Nu teuita la greşalele mele. Vreau să Te ştiu şi să Te simt permanent în trupul meuşi în sufletul meu. Să ştiu că de la Tine sunt cele bune, iar cele rele sunt îngăduite de tine. Vreau să tr ăiesc viaţ a mea prin Tine, cu Tine.
Prin faptele mele vreau să-Ţi ar ăt că Te iubesc nespus de mult. Mă ştiuocrotit ă şi condusă de mâna Ta!
Dorul după cunoştinţ e este în folosul mântuirii sufletului meu. Ştiu că smerenia este cel mai mare dar, şi ştiu că Tu îi iubeşti pe cei smeriţ i! Însmerenie mă pot apropia uşor şi f ăr ă teamă cu rugăciuni către Tine. Nu-Ţipot mulţ umi pentru aceast ă bucurie decât ajutând cu devotament, cur ăbdare şi cu milă pe aproapele meu ca să simt ă şi el fericirea şi să cunoască bucuria de a Te cunoaşte şi de a Te simţ i prezent, aşa cum Te simt şi eu,datorit ă rugăciunii către Tine.
Anii trec în zbor şi zilele se apropie de sfâr şit pe acest pământ. Nu mi-amtr ăit deloc viaţ a în bucurie şi în linişte, aşa cum i-ar fi plăcut Domnului Iisus.
Abia acum singura mea fericire este de a-mi preda sufletul pentru cur ăţ irea
lui. Mă tem să nu fie prea târziu, căci am lucrat atât de puţ in pentru binele lui,încât poate e f ăr ă valoare în faţ a Domnului. Din tinereţ e am fost luat ă cuasalt grozav de mare, încât am uitat de suflet, căci nevoile trupului m-aufor ţ at să lucrez pentru el.
Doamne, cu umilinţă şi pocăinţă cad la picioarele Tale sfinte şi mă rog Ţieca să mă primeşti şi pe mine acum, în ceasul al unsprezecelea, în ceata celor ce sunt vrednici de a-Ţi sluji cu credinţă, nădejde şi dragoste pentru slava Ta!F ă ca în ceasul mor ţ ii să v ăd lumina pe care o iubesc şi o caut neîncetat decând Te-am cunoscut şi Te-am simţ it viu în sufletul meu. Ştiu că din mila Tacea mare pentru noi păcătoşii, cei ce cu credinţă ne rugăm Ţie, nu respingicererile sufletelor care doresc să vină la Tine!
14 septembrie 1971M-am trezit cu rugăciunea lui Iisus în minte şi în inimă şi am simţ it o
fericire şi o bucurie nespusă pornind exact din inimă, care apoi s-a deplasat în toat ă regiunea marelui simpatic.
Doamne Iisuse, cât eşti de bun şi cât de fericiţ i ar putea fi oamenii de Te-ar
căuta cât de puţ in! Azi este praznicul Înălţării Sfintei Cruci. La Sfânta Liturghie m-am rugat cu
lacrimi de pocăinţă pentru suferinţ ele negr ăite pe care le-ai îndurat, IisuseDoamne, din mare iubire de oameni. Cum îţ i vom putea mulţ umi pentru că putem vorbi cu Tine noi, păcătoşii şi nevrednicii? Minunea minunilor esteiubirea pe care ne-o por ţ i! Din iubirea Ta ne-ai dăruit şi nouă şi cu ea putembirui şi topi inimile celor care ne vor r ăul, însă numai atunci când ea estecurat ă şi sincer ă. Credinţ a mea e puterea sufletului meu. Împlinireaporuncilor Tale se lucrează cu ajutorul Tău, căci în neputinţ e Tu ne ajuţ ipentru a împlini voia Ta! (...)
Fac rugăciunea în linişte, pace şi bucurie. Simţ irea prezenţ ei Domnului, pecare o am în timpul rugăciunii din ce în ce mai des, e adev ărat ă, reală. Inimase roagă. Unind rugăciunea cu respiraţ iile şi cu băt ăile inimii, simt o marefericire mângâietoare în inimă, care nu se poate asemăna cu nici o bucuriede pe pământ şi care se întinde în toat ă regiunea pieptului şi apoi spre gât.
15 septembrie 1971M-am trezit cu rugăciunea în minte şi în inimă. Îţ i mulţ umesc, Doamne,
pentru bunătatea Ta şi pentru mila pe care o ai pentru mine. Am mult de lucru şi lucrez cu mare bucurie, rugându-mă neîncetat; inima
îmi salt ă de bucurie şi mă simt fericit ă ştiind că acolo este prezent Domnul
Iisus cu Duhul Său Cel Sfânt, lucrând neîncetat pentru sufletul şi trupul meu.Fericirea şi bucuria mângâietoare pe care le simt în inimă sunt vii, adev ărate,căci le tr ăiesc. Cred că este o părticică din ceea ce poate fi în casa Tat ăluinostru ceresc. E o mare mângâiere, ca petala unei flori catifelate, nespus dedulce, care vine până la gât. E semnul bunăt ăţ ii Tale, Doamne Iisuse!
Ast ăzi am simţ it cum inima mi se încălzeşte din ce în ce mai tare şirugăciunea inimii era acum simţ it ă aşa de plăcut, că aş dori să nu încetezeniciodat ă. Mă rog, Doamne Iisuse, să n-o mai pierd, dar fie voia Ta! Eu cer, Tuîmi dai când şi cât voieşti. Îţ i mulţ umesc că Te cunosc şi că Te simt viu.
Îmi pare r ău că trebuie să fiu mai rezervat ă faţă de E. Simte schimbarea,
însă pentru binele tuturor surorilor din cor nu este alt ă soluţ ie. Pe mine mă poate bârfi cât doreşte, însă mă tem că f ăr ă voia ei să nu facă r ău celorlalţ i.Citesc din Sfânta Scriptur ă pe care mi-a împrumutat-o I., căci nu am Noul
Testament. (...)Pentru starea bună pe care mi-o dă rugăciunea lui Iisus adorm
rugându-mă, gândindu-mă că s-ar putea ca mâine să nu mai v ăd lumina zilei.Sunt pregătit ă eu oare? Sigur că nu. Am nădejde însă în Mântuitorul că nu mă va lăsa să mor nemântuit ă, căci doresc din toat ă inima ca sufletul meu să fiedincolo în lumină, într-un colţ cât de mic, de unde să pot contempla veşnicfrumuseţ ile raiului. (...)
Mântuitorul este totul pentru mine.Mă rog, Doamne Iisuse, mângâiere şi frumuseţ e şi Lumină, dă-mi har ca să
pot întreţ ine neîncetat căldura şi rugăciunea inimii. Pentru aceasta primescsă plătesc aici pe pământ, ispăşind pentru iertarea păcatelor şi greşalelor mele, ca să mă pot ar ăta în faţ a Domnului f ăr ă teamă. Dar cine poate şti cumvoi fi judecat ă? Eu nu pot şti niciodat ă cât m-am cur ăţ it, însă mă silesc zi cu zisă devin un om cu totul nou, cu ajutorul Domnului. Tu mă chemi, Doamne
Iisuse, eu Te aud şi caut calea spre Tine! Vreau să v ăd chipul Tău blând înclipa mor ţ ii mele şi să mă primeşti şi să-mi aperi sufletul de viclenii diavolicare s-au repezit să-l oprească din zborul spre lumina Ta!
Adorm rugându-mă. Ce bucurie simt în timpul rugăciunii!
16 septembrie 1971M-am trezit rugându-mă, cum am şi adormit, şi mă simt nespus de fericit ă.
Ascult băt ăile inimii şi continui rugăciunea în ritmul ei. Sufletul meu îlpriveşte pe Ziditorul tuturor f ăpturilor şi tot ce este în cer şi pe pământ. Peorice obiect îmi arunc ochii, acolo este şi mâna şi prezenţ a Celui ce l-a f ăcut prin mijlocirea omului, pentru ca să-i fie viaţ a mai uşoar ă, dându-i acestuiadorinţ a să creeze ceva mai bun, mai frumos, spre ajutorul lui. Tu, Doamne şiTat ă din ceruri, Care le ştii pe toate, pui înţ elepciune în mintea savanţ ilor, acreatorilor de bine şi astfel ne ajuţ i ca pe nişte copii căzuţ i în noroi. Prezenţ aTa este peste tot pământul.
Afar ă plouă. Merg prin ploaie cu drag, rugându-mă şi respirând aer curat.Unde sunt anii mulţ i când nu puteam suferi ploaia? Ploaia binef ăcătoare eu odetestam, căci îmi apăsa sufletul atmosfera ce se lasă în timpul ploii. Acumprivesc cu drag picăturile de ploaie care cad pe pământ în ropot; şi ce ropot şi ce gălăgie fac, parcă s-ar juca nişte copii pe str ăzi! Mă simt bine. Tu nedăruieşti atâtea bunăt ăţ i, Doamne, şi noi ne posomorâm în loc să ne
bucur ăm: apa, aerul, soarele şi câte bunăt ăţ i cuprindem cu ochii, toatepentru ca să tr ăim viaţ a şi s-o împlinim aşa cum e voia Ta! Iar noi nici nubăgăm de seamă că f ăr ă acestea n-am putea exista. Minunile Tale sunt peîntreg pământul şi Te vedem în tot ceea ce ai f ăcut. Ne minunăm de măreţ ia,puterea, lumina şi bunătatea Ta.
Citesc pe Paul Claudel - convertit în 1886 - care, printr-o iluminare a întregiilui fiinţ e, a simţ it prezenţ a divină în Sfântul Altar. Într-o clipă s-a simţ it caaruncat în mijlocul unei lumi necunoscute. „Dumnezeu este aici de faţă” -spune el; „este fiinţă personală, ca mine. El mă iubeşte şi mă strigă”. Lacrimide fericire l-au năpădit, o emoţ ie dulce, puternică, dar şi plină de spaimă.
Tocmai ce-i provocase până atunci repulsie, dispreţ , tocmai aceea eraadev ărat. F ăr ă voia lui cercetează Biblia şi colindă lumea. El scria în operelesale: „Dumnezeu Se adresează oamenilor indirect prin ansamblul lucrurilor vizibile, care ne vorbesc despre El, Creatorul lor, dar prin care trebuie doar să trecem pentru a-L atinge pe El”. El ştie că aceast ă lume de aparenţă ascundeo alt ă lume, cea adev ărat ă, cea reală, eternă, pe care numai prin rugăciune oputem simţ i şi putem tr ăi în ea. (...)
17 septembrie 1971M-am trezit dintr-un vis frumos, care m-a bucurat. Mi s-a ar ătat cuvioasa
Maică Paraschiva, cu Crucea pe piept, venind spre mine ca în zbor uşor, apoi
s-a oprit, înalt ă şi foarte frumoasă, n-a vorbit nimic, doar s-a uitat ţ int ă lamine. Am avut sufletul plin de evlavie pentru ea şi m-am rugat ei cu credinţă
şi cu dragoste. Am împlinit azi ceea ce-i plăcea ei mai mult.
18 septembrie 1971 Am citit, am scris şi m-am rugat tot timpul lucrând. Cu mâinile spăl, calc,
lucrez cu acul, iar cu mintea sunt în inimă, cu rugăciune către Cel pe Care-L
rog neîncetat să mă miluiască, ştiind că El este prezent în toate şi se facesimţ it în inimă când mă rog cu umilinţă şi iubire. Atunci simt că fericireacerească se descoper ă în inimă. Fac rugăciunile cu mult ă evlavie şi dragostecătre Mântuitorul şi Dumnezeul nostru. Citesc din Sfântul Ioan Gur ă de Aur.
Nu trebuie să ne mai fie frică de moarte, căci Dumnezeu ne-a pregătit aicio viaţă muncit ă şi căznit ă ca să dorim cerul. Viaţ a aceasta nu este bună decât pentru un singur scop: acela de a o câştiga pe cea viitoare.
Doamne Iisuse, vreau să rabd şi eu f ăr ă de cârtire orice nedreptate cubucurie, ştiind bine că e îngăduit ă de Tine, care mă pedepseşti fiindcă mă iubeşti. Mă rog pentru cei ce mă chinuiesc să-i faci să Te cunoască pe Tine şisă-i ier ţ i. Frica mea cea mare este de a nu cădea în păcate şi grija cea mareeste de a-mi ţ ine sufletul curat, ca să Te sălăşluieşti Tu în el. Tăcând şilucrând vreau să mulţ umesc Domnului pentru toate şi să chem neîncetat numele Său cel sfânt.
Doamne, Te descopăr în tot ce ai creat în cer şi pe pământ. (...)
19 septembrie 1971Lucrez în fiecare zi ca şi cum abia ast ăzi am început să cunosc voia
Domnului şi să mă supun ei. Mă silesc pe cât pot să duc o viaţă curat ă şi să mă cunosc pe mine însămi, cu darul Tat ălui ceresc. Îmi cercetez r ăbdarea şimă rog să-mi fie Domnul îndreptar. Îmi fac rugăciunile cu bucurie şi în faţ a
Domnului, care este în jurul meu şi în sufletul meu oriunde m-aş afla.21 septembrie 1971M-am trezit cu gândul la rugăciune şi mi-am f ăcut pravila de dimineaţă. Am
foarte mult de lucru. Am f ăcut pauze în rugăciune şi consider acest timppierdut pentru lucrarea mântuirii sufletului. Dorinţ a mea este să nu mair ămân nici o clipă f ăr ă a zice rugăciunea neîncetat ă.
Seara, îmi însemn în jurnal cu mâhnire tot ce am lucrat. Necazul meu estecă tot uit de rugăciune. (...)
22 septembrie 1971
Citesc din scrierile lui Charles de Foucauld. Acesta a fost transformat deharul dumnezeiesc, pentru că el doar îl bănuia pe Dumnezeu, dar nu-Lcunoştea. Charles, dintr-un libertin, a devenit un ascet, un pocăit, uncontemplativ, un adev ărat apostol. (...)
Doamne Iisuse, îndrumă-ne şi pe noi pe căile Tale, ca să putem fi şi noiîmplinitori ai iubirii. F ă să se audă glasul Tău în inimile noastre, ca aceast ă iubire de Tine şi de aproapele nostru care l-a cuprins pe acest sfânt al Tău să ne însufleţ ească şi să ne înt ărească şi pe noi. F ă-ne şi pe noi slujitori ai Tăi,Doamne, acolo unde este nevoie de jertf ă prin bună înţ elegere. (...)
23 septembrie 1971
Consider că am avut o zi slabă, pentru puţ inele rugăciuni f ăcute. Amr ămas în urmă cu rugăciunile, însă inima se roagă! Nu am timp să le număr.
Simt cum mă înv ălui în puterea Ta, Doamne Iisuse, dulce Iisuse Hristoase,Dumnezeule! Chiar când pierd rugăciunea lui Iisus din minte, atenţ iafiindu-mi îndreptat ă către cele v ăzute din jur, totuşi simt în piept inimapalpitând în ritm perfect, dându-mi o simţ ire minunat ă, o bucurie şi o pacedeosebite, dumnezeieşti, pe care nu le pot exprima în cuvinte. Ştiu că Iisus
este prezent cu Duhul Său Cel Sfânt. Nu este altceva care să dea o stare defericire mai mare ca aceast ă tr ăire dulce, reală.
24 septembrie 1971Cu ajutorul Domnului, ast ăzi am împlinit numărul de rugăciuni. La
Vecernie, slujba şi cânt ările mi-au mângâiat sufletul.Pentru exemplele minunate ale sfinţ ilor am prins curaj şi putere, încât pot
îndura şi eu orice necazuri şi nevoi f ăr ă întristare, pentru bucuria în carenădă jduiesc.
Doresc să lucrez prin cunoştinţ a duhovnicească, prin mult ă rugăciune cuatenţ ie, cu credinţ a că dacă voi împlini poruncile Domnului, El, Care îmipăzeşte sufletul, mi-l va mântui.
Sufletul meu este hr ănit cu rugăciuni ca şi cu cea mai minunat ă mâncarepe care i-o dau trupului.
Doresc să am tot timpul mintea în inima, acolo unde este prezent Iisus Celdulce cu Duhul Său Cel Sfânt şi cu Tat ăl.
Luminează, Doamne Iisuse, sufletul meu, ca să Te pot vedea aici şi pentruveşnicie!
Simt de acum împăr ăţ ia lui Dumnezeu în inima mea. Am linişteasufletului, pacea Ta, Iisuse dulce, am totul. Lumea întreagă nu valorează pentru mine cât valorează aceast ă fericire a păcii adev ărate. Adorm liniştit ă,
rugându-mă neîncetat.
25 septembrie 1971(...) Mă lupt să mă lepăd de mine, să mă smeresc, să primesc umilinţ a cu
bucurie, ştiind că aceasta este virtutea cea mai mare, arma cea puternică cucare se poate birui orice vr ă jmaş.
Cu pocăinţă atent ă, de fiecare zi, am nădejde că sufletul meu se vatransforma. Caut să-i ajut pe cei mai slabi ca mine iubindu-i, uitând de mineînsămi.
Iisuse, arat ă-mi lumina Ta, calea spre cer! Nimeni nu mă mai poatedespăr ţ i de dorinţ a aceasta de a fi unit ă cu Tine prin cur ăţ irea sufletului prinTrupul şi Sângele Tău cel scump pe care L-ai v ărsat pentru păcatele mele.
Voi ajuta pe aproapele meu cu conştiinţ a că slujesc Dumnezeului dininima lui. (...)
Nu mai vreau să iasă din gura mea nimic ce ar putea supăra pe cineva. Cuatenţ ie, nu voi scoate un cuvânt şi păstrându-mi pacea sufletului în oriceîmprejurare, nu voi r ăspunde la nici un fel de provocare, şi astfel voi împlinivoia Domnului.
26 septembrie 1971M-am trezit cu gândul la rugăciune şi în fiecare zi încep rugăciunile cu
bucurie.Mă socotesc ca un călător pe acest pământ şi nu doresc decât strictul
necesar pentru a putea tr ăi modest, f ăr ă nimic în plus. Vreau să-L iubesc peIisus nespus de mult şi să cuget neîncetat la prezenţ a Sa reală, de peste tot şidin toate. (...)
27 septembrie 1971
(...) Aştept timpul liber cu ner ăbdare, ca să mă rog în linişte. Atunci sunt atrasă cu sufletul spre dumnezeieştile lumini şi frumuseţ i şi tr ăiesc fericireanegr ăit ă a sufletului.
Simt transformarea fiinţ ei mele din zi în zi, şi sunt conştient ă de acest lucru.
28 septembrie 1971(...). Iisus este „Calea, Adev ărul şi Viaţ a”. Parcă m-am născut din nou şi-mi
pare r ău de viaţ a pe care am tr ăit-o atâta timp în zadar. (...)
3 octombrie 1971
(...). Mi-am dat seama că fericirea adev ărat ă nu o pot găsi decât în suflet,atunci când e curat, şi nu se poate compara cu nici o fericire de pe acest pământ. Simt din ce în ce mai mult dragoste de rugăciune şi cred că f ăr ă deea aş fi ca un om mort. E dragă sufletului meu, care o fredonează mereu,orice lucru aş face. Sunt atent ă în timpul rugăciunii ca ea să fie curat ă, f ăr ă nici un fel de gânduri care vin să mi-o fure. (...)
4 octombrie 1971(...) Cred cu t ărie că Dumnezeu este de faţă şi pretutindeni şi se face simţ it
în inima mea. Dorinţ a mea mare este ca sufletul meu să rostească neîncetat numele Domnului, ca să simt tot timpul fericirea pe care El ne-o dăruieşte cu
dragoste tuturor celor ce îl chemăm cu bucurie.
5 octombrie 1971Cuget mereu la rugăciune. Doresc căldura inimii şi lumina care se revarsă
din rugăciune. Iisuse, f ă-mă vrednică de bucuria şi liniştea pe care mi le-aidăruit şi ajut ă-mă să fac binele cu adev ărat şi cu bucurie. (...)
Am fost foarte ocupat ă ast ăzi. Am lucrat liniştit ă, dar am f ăcut rugăciunimai puţ ine.
6 octombrie 1971Nu sunt mulţ umit ă pentru câte rugăciuni am f ăcut. M-am dăruit Ţie cu
totul, însă nu pot împlini totul. Nu-mi mai ajunge timpul, căci am multecomori. Ajut ă-mi, Iisuse, am nevoie de ajutorul Tău, căci fiind foartesolicitat ă, nu sunt mulţ umit ă cum lucrez. Simt că este pedeapsă că n-amlucrat mai de mult pentru dragostea de Tine! Aşa a fost voia Ta - acum miTe-ai descoperit în întregime. Ajut ă-mă, căci f ăr ă ajutorul Tău, nu ştiu cumsă-mi împart timpul!
7 octombrie 1971(...) Iisuse, lumina sufletului meu, nu e nimeni vrednic să fie iubit ca Tine!
Eu nu sunt vrednică să Te iubesc şi nici să fiu iubit ă de Tine! Dar pe fiecaresuflet Tu îl urmăreşti şi-l înv ălui în iubire nemărginit ă, oricât de nevrednic ar fi. M-ai căutat, m-ai găsit. Te-ai f ăcut cunoscut în sufletul, în trupul meu! Şi nu
merit. M-ai ocrotit toat ă viaţ a cu dragostea şi mila Ta cea mare. Şi m-aiaşteptat. Acum, când Te-am cunoscut cu adev ărat, toate s-au schimbat. Simt bucuriile duhovniceşti pe care nu le-am cunoscut, pacea sufletului pe care nuo aveam, fericirea pe care n-o cunoşteam. Era întuneric beznă peste tot.Natura era pentru ochii mei str ăină, că nici nu o vedeam. Nu vedeam nici cu
ochii trupului frumuseţ ile pe care le-ai creat pentru noi oamenii, dar mai alescu ochii sufletului. Am fost chiar în iad. Alergam de dimineaţ a până seara şiîn fiecare zi o luam de la capăt, încât nu mai ştiam de capul meu, acoperit ă fiind de atâtea necazuri şi nevoi. Au pierit? Nu; însă acum lucrez în prezenţ aTa vie şi v ăd totul luminat. Nu-mi mai este teamă de nimeni şi de nimic şi denici o întâmplare nu mă mai înspăimânt, ştiind că am un Tat ă atât de bun,puternic şi Care mă iubeşte cu toate că nu merit. (...)
8 octombrie 1971Când m-am trezit, am simţ it lumina zilei şi m-am bucurat ştiind că Iisus
este cu mine. Am început rugăciunea şi încet-încet mi s-a încălzit inima. Amsimţ it mare bucurie în suflet.
Prezenţ a lui Iisus s-a f ăcut simţ it ă în inimă printr-o fericire şi o dulceaţă care m-au cuprins ca într-o îmbr ăţ işare de mamă care, după ce mă certase,m-a iertat.
Ce fericit poate fi un suflet în rugăciune, Doamne!Cu toate că sunt nevrednică şi mă simt ca un vierme neputincios pe care
ţ i-e silă să-l calci cu piciorul, totuşi, cum încep să chem numele DomnuluiIisus, îl simt viu lucrând cu Duhul Său Cel Sfânt! (...)
Câteodat ă, în rugăciune sufletul meu se ridică, ca pe un covor fermecat -cu adev ărat am simţ irea aceasta - spre lumina ce vine din înălţ imea cerului
nesfâr şit. Simt puterea credinţ ei în cele nev ăzute. (...)Nu simt nici un fel de lipsuri, n-am teamă pentru acestea; avându-Te pe
Tine, am totul şi sunt fericit ă cu atât cât mi-ai dăruit. Am sentimentul că sunt foarte bogat ă. Alt ădat ă, aş fi considerat viaţ a mea de acum drept o săr ăcieneagr ă, căci înainte de a Te cunoaşte pe Tine şi de a Te simţ i atât de viu şiprezent peste tot şi în toate, aveam teamă de săr ăcie.
9 octombrie 1971Mă simt foarte umilit ă când v ăd că greşesc, mai cu seamă când vorbesc.
Mă gr ăbesc cu vorba ca să nu uit ce am de spus şi îl întrerup pe cel cu carevorbesc. Cât mă doare lucrul acesta... Acesta este duhul ner ăbdării şi vreausă scap de el cu orice preţ . Mai bine nu voi spune deloc ce am de spus; voiasculta şi voi t ăcea. Doamne Iisuse, mă rog Ţie opreşte-mă la timp. (...)
Îţ i mulţ umim, Iisuse minunat, că nu ne laşi în mâna celui viclean şi nescapi la timp din micile greşeli, pe care el ştie să le umfle, dar cu ajutorul Tăunoi le îndepărt ăm şi atunci pacea coboar ă în sufletul cur ăţ it de tot ce e r ău.
Lupta mea pentru cur ăţ ire a fost foarte grea de la început. M-am luptat cuduhurile neputinţ ei trupeşti, ale uit ării de rugăciune. Piedicile care mi sepuneau în cale mi se păreau aşa de grele, încât la un moment dat m-amîndoit de mine şi credeam că nu voi putea birui. Ceva însă dincolo de voinţ amea mă îndemna să lucrez mai departe aşa cum pot şi cât pot.
Am obosit atât de tare încât credeam că mă voi îmbolnăvi. Citind scrierileSfinţ ilor Părinţ i am prins putere din cunoştinţ ele lor. Am aflat că atunci când
tu crezi că rugăciunea ta nu este bună, atunci o primeşte Domnul pentrunevoinţ a ta. Şi acesta a fost pentru mine sfatul suprem. Am început să rostesc cu nădejde cât mai multe rugăciuni, ştiind bine că nu sunt toatebune. Eram nemulţ umit ă în sufletul meu, însă ştiam că am f ăcut numărulfixat - 3.000 de rugăciuni. Mă rugam cu lacrimi de pocăinţă pentru ajutor în
neputinţ a mea de a face rugăciuni bune. Aveam mult de lucru în viaţ a detoate zilele, timp foarte puţ in, dar eu puneam la socoteală şi rugăciunilebune şi pe cele slabe. Încet-încet, cu timpul am observat că fac rugăciunilemult mai des şi mai uşor. - Am simţ it o schimbare în toate gândurile şisimţ irile mele şi în toat ă comportarea mea faţă de toţ i oamenii din jur.
10 octombrie 1971Sunt în Sfânta Biserică şi mă rog cu lacrimi de pocăinţă bunului Dumnezeu
să nu-mi pună la socoteală păcatele din tinereţ ea mea. Am nădejdea că nu-mi va trece cu vederea lacrimile. (...)
Mă silesc să-i iubesc mai mult pe vr ă jmaşii mei cu aceeaşi dragoste cu careîi iubesc pe prietenii mei şi mă rog pentru toţ i. (...) Mă silesc să mă cunosc pemine, să deosebesc binele de r ău. (...)
11 octombrie 1971(...) Orice aş lucra acum în afara celor duhovniceşti nu-mi mai face plăcere
ca alt ădat ă şi timpul consumat astfel îl socotesc pierdut, f ăr ă de folos, căcitoate acestea sunt trecătoare şi piedici în lucrarea pentru mântuireasufletului. Mă rog Domnului să nu fie prea târziu, pentru că am pierdut mult timp în zadar pe acest pământ.
Tr ăiesc cu nădejdea că mă vei primi şi pe mine, Iisuse, în al unsprezecelea
ceas. (...)12 octombrie 1971
Aud la trezire: „cur ăţ irea sufletului - îndepărtarea gândurilor”. Ştiu,Doamne, că dacă sufletul meu nu e cur ăţ it şi mintea mea eliberat ă degânduri, nu am nădejde de mântuire. O dat ă cu rugăciunea lui Iisus am aflat şi de aceste gânduri, care lucrau cu r ăutate în mintea mea şi pe care nu lebăgăm de seamă. Acum le cunosc şi, ştiind că voi da socoteală şi de gânduriîn faţ a Dreptului Judecător, mă silesc să nu las nimic r ău să intre în minteamea; şi dacă au intrat, cu puterea rugăciunii le scot acum uşor afar ă. Mă lupt pe cât pot să privesc cu inimă curat ă şi cu cuget împăcat ca tot ceea ce fac să
fie numai spre bine, chiar dacă în faţ a oamenilor ar părea că fac r ău.De multe ori în timpul rugăciunii sunt întrerupt ă de gânduri f ăr ă noimă,
dar eu mă lupt prin trezvie şi le alung, cerând iertare Mântuitorului. Mă rogLui ca să-mi ţ ină trează mintea în faţ a Sa dulce şi divină. (...)
17 octombrie 1971M-am rugat în Sfânta Biserică, cântând la Utrenie şi la Sfânta Liturghie.
Starea sufletească este într-o pace adâncă. Am simţ it o putere ca uncutremur în trup, vibrând din ce în ce mai tare şi atât de plăcut, în timp cesufletul îmi era cuprins de o bucurie nespusă, cerească36.
O! Iisuse, abia acum, privind în sufletul meu, îi v ăd adâncurile cele f ăr ă de
36 Sigur că bucuria este har ceresc şi tr ăirea harului bucuriei este cerească.
sfâr şit. Până acum nici nu ştiam că sufletul meu este atât de scump şi denepreţ uit. Nu ştiam că, de fapt, pentru fericirea lui trebuie să lupt în viaţ aaceasta. A stat ascuns, acoperit de noianul păcatelor, şi nu se mai vedeadeloc. Abia o dat ă pe an, la Sfintele Paşti, îmi aduceam aminte şi mă spovedeam, mă împărt ăşeam cu Sfintele Taine şi era pentru mine ca un
balsam. Atunci simţ eam ceva dumnezeiesc în inima mea şi mă bucuram cuadev ărat, iar restul zilelor le petreceam din nou în întuneric. Ani de zile amprocedat aşa. Am dispus de viaţ a mea pe care mi-a dat-o Dumnezeu aşa cumam voit, din obişnuinţă. Credinţ a o aveam, lumina o intuiam, dar nu ovedeam. Mă istoveam muncind din greu pentru familie şi când vedeam că numai pot, alergam la vreo Biserică, mă rugam plângând în genunchi înainteaicoanei Tale, Iisuse, şi se întâmpla minunea; mă salvai. Timpul prea scurt pecare îl rezervam atunci pentru mântuirea sufletului nu-mi ajuta să v ădadev ărata viaţă.
Astfel, în decurs de vreo 30 şi ceva de ani, am procedat la fel. Numai la
nevoie alergam la Dumnezeu, pe Care în neştiinţ a mea îl vedeam foartedeparte, tocmai sus în cer! Nu ştiam dacă mă aude totdeauna, căci nu ştiamcă El este lângă mine şi chiar în inima mea şi în sufletul meu. Abia în anulacesta, 1971, am intrat într-o nouă lumină, a dragostei Tale, Iisuse, care esteatât de mare pentru noi păcătoşii. Abia acum îmi dau seama cât de mult neiubeşti. Tu ne tragi la Tine.
Mi-ai dăruit tot ce a dorit sufletul meu. Mi-ai descoperit rugăciunea Ta ceasfânt ă, f ăcătoare de minuni, cu care sfinţ ii Tăi au tr ăit fericiţ i în peşteri şi înpustiuri şi chiar prin morminte, f ăr ă frică, ştiindu-se apăraţ i de Tine. Mi-ai dat daruri duhovniceşti cu care îmi hr ănesc sufletul însetat de cunoştinţ e –„Vieţ ile Sfinţ ilor”, de exemplu - şi câte altele mi-ai descoperit, Doamne! Cumsă-Ţi mulţ umesc, Doamne Iisuse, bunule, pentru toate? Mi-ai dat un părintepov ăţ uitor ca un adev ărat apostol. El m-a înv ăţ at totul despre viaţ a ceaadev ărat ă. Eu l-am ascultat, m-am rugat şi după scurt timp am simţ it cevadumnezeiesc în sufletul meu. Am descoperit bucurii şi simţ iri minunate însuflet, în inimă şi în mintea mea, unde Tu eşti prezent. Nu ştiam să-micercetez gândurile şi poate că toat ă viaţ a am tr ăit-o r ău crezând că aşa ebine, şi-mi amăram zilele. Acum, când îmi vin gândurile, ştiu să le deosebescşi să le opresc dacă sunt cumva rele. Pentru tot ceea ce e r ău am descoperit arme puternice, şi cea mai puternică este rugăciunea lui Iisus. Cu ajutorul ei,f ăcut ă cu atenţ ie în inimă, gândurile nu mai au putere şi fug ca de foc. (...)
18 octombrie 1971Nu sunt mulţ umit ă pentru cât m-am rugat ast ăzi. Mă rog f ăr ă măt ănii. Am
numărat puţ in.În timpul rugăciunii am st ări minunate, însă inima mea e puţ in trist ă. Sunt prea solicitat ă. F. (pisica) grav bolnav ă. Mă rog cu întrerupere. Adorm curugăciunile neterminate. Mă simt slabă. Cum intervine ceva grav, iar dauînapoi.
Doamne Iisuse, dă-mi ajutorul Tău!
21 octombrie 1971
Nu mai pot lucra şi nici scrie. La ora 3:20, F. a murit. Şi-a dat sufletulîncet-încet. A suferit cumplit; 30 de zile a tr ăit numai cu apă. Avea dureri şi
urina cu sânge. A fost întotdeauna cuminte şi era atât de firav ă încât inspiramilă tuturor. Un animal nevinovat, o pisicuţă blândă şi fricoasă care nu af ăcut nimănui r ău vreodat ă, şi cât a suferit! Doamne, atunci noi oamenii, caresuntem atât de r ăi şi de păcătoşi, cât va trebui să suferim ca să plecămcur ăţ iţ i?
La ora 5:30 am îngropat-o la marginea oraşului. O zi trist ă. Am zis că nimeni şi nimic nu-mi va tulbura pacea şi bucuria, şi iat ă că o mică încercarem-a clătinat destul de r ău. Nu vreau să plâng şi totuşi plâng şi nu mai amlinişte deplină. Gândurile amare mă apasă. Durerile fizice mă impresionează ca şi cele psihice. Aşa că mint când spun că sunt în pace37. Acum nu sunt deloc, şi acest lucru apasă sufletul meu şi nu am puterea să îndepărtezgândurile. Uit că toate trebuie să se întâmple după planul şi taineleDomnului, pe care eu nu le ştiu.
Iart ă-mă, Doamne, şi redă-mi liniştea cât mai grabnic.
22 octombrie 1971M-am trezit foarte obosit ă, nu pot lucra nimic. Am scris şi am citit din
meditaţ ia părintelui V. despre „Urcuşul lui Ilie şi Moise”. Spunea părintele:„Paradisul nu este o vorbă goală. Cuvântul „paradis” redă o realitate curat ă,adev ărat ă, care se poate împlini oricând şi de oricine. Orice contemplativ vede pe Dumnezeu şi se plimbă prin orice loc ar fi ca în paradis, vorbind cuDumnezeu. Contemplativul nu este un nebun prin faptul că-L vede peDumnezeu şi vorbeşte cu El. Nebun este altcineva, cel orb, care nu-L vede peDumnezeu, şi cel surd, care nu-L aude pe Dumnezeu.” (...)
24 octombrie 1971
În timpul Sfintei Liturghii, sufletul meu se înalţă spre tainele dumnezeieşti.M-am rugat cu mult ă bucurie şi atenţ ie în inimă, rugăciunea fiindu-mi hrană dulce şi scumpă. Adorm rugându-mă şi mă trezesc la fel, tot rugându-mă,aproape în fiecare dimineaţă.
25 octombrie 1971În timp ce mă rugam ast ăzi, am avut o stare deosebit ă, minunat ă. Mă
simţ eam parcă plutind uşor, ca într-un zbor de unde nu-mi venea să mă maiîntorc. Priveam cu gândul în infinit şi dintr-odat ă m-am v ăzut înv ăluit ă de olumină albă ca într-un nor, care tot creştea. Însă deodat ă nu s-a mai v ăzut.
Sunt foarte fericit ă în timpul rostirii rugăciunii lui Iisus. Doamne Iisuse,
cât ă bucurie am! Nu pot exprima ce simţ iri am când inima se încălzeşte şibate într-un ritm atât de dulce. Simt lucrarea rugăciunii ca pe o muzică lină îninima mea. Apoi simt o mare fericire, o bucurie, o dulceaţă, dar nu ca dezahăr; e altfel aceast ă dulceaţă: întâi în inimă, apoi se r ăsfrânge în tot pieptulşi spre gât. Un tremur uşor, dar plăcut, din care apare o uşurare a trupului, oputere; parcă m-ar ridica şi chiar aş dori să urc, să zbor în sus; însă senzaţ iapiere curând.
O! Rugăciune sfânt ă, ştiu că numai prin tine pot să mă apropii deMântuitorul sufletelor noastre.
Iisuse Hristoase, Dumnezeule, bunule, cum să-Ţi mulţ umesc pentru
37 Orice închinare la idoli creează suferinţ a, strică pacea, bucuria ş.a.m.d.
bucuria aceasta dumnezeiască?! Mă rog pentru toţ i binef ăcătorii mei, pentrucei bolnavi, săraci şi pentru cei ce sunt în tot felul de necazuri, ca să le daidaruri şi să Te cunoască pe Tine şi astfel suferinţ ele lor să fie pref ăcute înbucurii. Uneşte-ne cu Tine, Doamne Iisuse, pe toţ i copiii credincioşi Ţie, ca să putem fi una în gânduri, în simţ iri şi în fapte, în rugăciune sfânt ă, aici şi în
viaţ a cea veşnică! Amin.
26 octombrie 1971 Azi este pomenirea Sfântului Dimitrie izvorâtorul de mir. Mulţ umesc
Domnului pentru ziua aceasta pe care am petrecut-o sărbătorindu-l cu marebucurie pe Sfântul Dimitrie. Am stat apoi două ore la rând pe DealulMitropoliei, ca să pot săruta mâna Cuviosului Dimitrie, sfântul dăruit nouă depronia dumnezeiască pentru a ne ajuta întreaga ţ ar ă, să-i scape pecredincioşii ei din necazuri şi nevoi.
Am simţ it o mare bucurie pentru liniştea şi pacea care st ăpâneau miile desuflete care aşteptau ca nişte copii cuminţ i pentru a-l cinsti pe CuviosulDimitrie.
O! Popor român, care r ămâi credincios Domnului ca o stâncă, cu toategreut ăţ ile pe care le întâmpini! Cine cheamă aceste suflete? Credinţ a şidragostea de Dumnezeu. (...)
27 octombrie 1971 Am fost din nou la Patriarhie cu o sor ă care nu s-a închinat niciodat ă
Sfântului Dimitrie. Stând la rând, am contemplat cerul într-o pace adâncă. Am tr ăit momente minunate de unire cu Dumnezeu, mai ales când a început să bat ă clopotul cel mare. Atunci, toate sufletele s-au înfiorat de bucurie. (...)
28 octombrie 1971M-am trezit rugându-mă şi am continuat cu bucurie rugăciunea lui Iisus.
(...)Coboar ă privirea Ta, Iisuse, asupra tuturor oamenilor, ca să fim cu toţ ii
vrednici de iubirea Ta cea sfânt ă şi să-Ţi cânt ăm imnuri de slav ă în împăr ăţ iaTa!
Dă-mi, Iisuse, darul smereniei, să fiu socotit ă ca cea mai umilă fiinţă, de peultima treapt ă. (...)
Fac rugăciuni şi deodat ă îmi dau seama că nu mai au rost cuvintele;sufletul este plin de Duhul. Trece prin sufletul meu ca o sabie cu clinchet de
argint, câteva clipe, pe care nu le mai pot prinde. Sufletul meu, fericit pentruaceasta, înt ăreşte trupul, îndemnându-l la lucru pentru mântuirea lui. (...)
Dorinţ a mea este să fiu în rugăciune neîncetat ă şi în împlinirea voii Tale!Câteodat ă mi-e teamă să nu mă r ăt ăcesc, crezând că sunt foarte aproape deadev ăr. În neştiinţ a mea, cine ştie pe ce margine de pr ăpastie mă clatin! Însă îmi aduc aminte de mila Ta cea mare, cu nădejdea că niciodat ă nu Tedepărtezi de cel ce are râvnă să lucreze tot ceea ce e plăcut Ţie. (...)
29 octombrie 1971 Am citit din „Viaţ a Sfintei Tereza a Pruncului Iisus”, care mi-a înălţ at
sufletul spre dragostea de Iisus. Ea voia să atingă treptele cele mai înalte şisublime ale iubirii şi pentru aceasta a fost condusă pe căr ările aspre ale umi-
linţ ei şi r ăbdării în t ăcere, mulţ umind pentru toate. (...)
30 octombrie 1971M-am trezit rostind rugăciunea şi o continui pe măt ănii sau lucrând orice.
În clipa când mă trezesc din somn şi deschid ochii v ăzând lumina zilei, îţ i
mulţ umesc, Doamne, cu bucurie că mi-ai dăruit încă o zi de viaţă pe pământ,ca să pot lucra pentru mântuire. Şi aşa în fiecare zi sunt atent ă ca nu cumvasă merg pe calea cea largă, crezând că merg spre lumină.
Anul 1971 a fost pentru sufletul meu o revelaţ ie dumnezeiască. Totdeaunacerul a fost la fel de frumos şi toate câte le-a f ăcut Dumnezeu pentru noi aufost bune şi frumoase, însă aveam ochi şi nu vedeam. Abia acum, după zecide ani de întuneric, pot contempla cerul şi pământul şi mi-am dat seama că nu exist ă nimic mai frumos în lume ca cerul. În infinitul cerului se reflect ă culori de o splendoare cum nu exist ă pe pământ. (...)
Văd şi simt puterea Ta, Doamne, în toate. În apă, în aer, în căldur ă, în frig,în plante, în pământul pe care-l ţ ii cu mâna Ta, în cer şi pe pământ,permanent voi vedea puterea şi dragostea şi înţ elepciunea cu care lucrezi!
31 octombrie 1971Doamne, Tu ne-ai iubit de la început şi ne iubeşti mereu, căci altfel noi nu
Te-am putea iubi şi nu Te-ar dori sufletele noastre atât de mult. A Te iubi peTine este fericirea adev ărat ă. Fericirea noastr ă eşti numai Tu! Porunca Taeste să ne iubim unii pe alţ ii, precum ne-ai iubit Tu. Iisuse, Tu ştii că îi iubescpe toţ i din tot sufletul, iar bucuria mea este să-i v ăd pe toţ i oamenii lucrândfericiţ i pentru Tine, cu Tine, ca să fim „una” (Ioan 17,22), aici şi în veşnicie,după cuvântul Tău.
3 noiembrie 1971 Am lucrat mult, sunt r ăcit ă, durerea de cap şi de gât prevesteşte gripa, care
este foarte r ăspândit ă. Poate am greşit şi voi fi pedepsit ă că nu voi putea luaparte la cânt ările sfintei slujbe. Febra creşte şi primesc pedeapsa pentrupăcatele mele. Nu merit să cânt împreună cu surorile mele, care sunt curate.
8 noiembrie 1971După patru zile de suferinţă, cu temperatur ă de 40°C, ast ăzi mă simt mai
bine. Am pierdut din rugăciune, căci în acest timp mi-a scăzut puterea şirugăciunile mi se pierdeau...
Se aud bătând clopotele de la Patriarhie, căci ast ăzi este marea sărbătoarea Sfinţ ilor Arhangheli Mihail şi Gavriil.Doamne Iisuse, primesc ca pe o pedeapsă pentru păcatele mele faptul că
nu pot merge la Sfânta Liturghie. În aceste zile de chin, nu am mai avut puterea să mai cuget, să mă rog, căci febra îmi slăbea inima, care ca o pasăreobosit ă abia îşi mai mişca aripile opărite de fierbinţ eală. Dar Tu, Iisuse, eraide acum acolo şi ştiam acest lucru.
Mai am de ispăşit, încă nu sunt curat ă ca să pot zbura în lumina Ta, căciîmi dădeam seama că sunt foarte aproape de infinit, şi cine ştie în ce stareera sufletul meu?
M-am trezit din somn auzind aceast ă frază, pe care o citeam tare: „Mareasăr ăcie a omenirii este lipsa de dragoste”. Da, aşa este, Doamne! Cine mi-a
spus-o decât Tu, Iisuse!? Dacă în locul oricărei arme ar fi folosit ă iubirea deDumnezeu sădit ă în sufletul nostru, atunci ar fi mare fericire pe pământ.Nimeni nu s-ar mai socoti sărac, căci ea, iubirea, ar umple tot golul.
Aşa cum razele soarelui încălzesc întregul pământ, cu tot ce se află pe el, lafel şi iubirea dintre oameni, cu razele ei binef ăcătoare, ar încălzi inimile
tuturor sufletelor din jurul celor ce le-ar transmite. Din iubire de aproapele şidin credinţă dăruieşti totul, f ăr ă teamă dai şi vezi că de fapt ai primit detoate. Nimeni nu-i sărac avându-L pe Dumnezeu. Bucuria iubirii dumnezeieştistr ăluceşte instantaneu printr-o rază de lumină a conştiinţ ei bune. Abia acumsufletul începe să cunoască faptul că se află înconjurat de atâtea bucurii şistr ăluciri, pe care nu le intuia şi nu le ştia. Stând ani de zile în întuneric, cumte desfeţ i acum, suflete al meu, fericit de atâtea frumuseţ i! Va trebui să lucrezi cu mult ă pace, în linişte şi cât mai bine, cercetând şi studiind trupulacesta care nu a ştiut decât să te ţ ină în întuneric şi neştiinţă. Tu să-i ficonducător. (...)
9 noiembrie 1971M-am rugat cu căldur ă, mulţ umind Domnului pentru puterea pe care mi-a
dat-o, să suport uşor şi f ăr ă teamă aceast ă grea încercare, fiind grav bolnav ă.Într-adev ăr, atitudinea mea faţă de viaţ a din trecut este complet
schimbat ă. Până în anii trecuţ i, în timpul unei boli de care orice om poate fiatins, la 38°C eram cuprinsă de panică, gândind că s-ar putea să mor. Acum,la 40°C, e de mirare că nici nu-mi trece prin minte că aş putea încheia cuviaţ a. Cu trupul meu slab suport greu febra şi leşinul. Ştiu însă acum că devoi leşina, tot nu voi muri, că Iisus va ţ ine inima mea în mâna Sa, căci nu-miapar ţ ine mie şi El o va înt ări şi va rezista. Eu doar m-am rugat să mă lase să
mai lucrez, că abia am început, şi că doresc să-I slujesc cu iubire încă mult timp de-acum înainte şi să mă ierte că târziu L-am cunoscut cu adev ărat. Cecontează, Doamne, câţ iva ani la Tine? Însă pentru mine sunt anii mântuirii şiTu mi-i poţ i dărui.
Acum mă simt bine şi am cunoscut că nu mai sunt un copil orfan. Am unTat ă cum nu este altul. M-am lăsat liniştit ă în braţ ele Sale atotputernice.M-am lăsat pedepsit ă, căci era cu dreptate. Am fost chiar foarte mulţ umit ă că mi-a dat aceast ă suferinţă drept încercare, pentru cur ăţ irea sufletului meu.(...)
11 noiembrie 1971M-am trezit rostind rugăciunea şi mă simt atât de fericit ă ştiind că Iisus se
află acolo în inima mea. Cât eşti de bun, Doamne, cât de lin şi dulce lucrezi înadâncul inimii! Va trebui să fac rugăciunea în liniştea cea mai adâncă. Amlucrat şi m-am rugat toat ă ziua cu drag şi cu nădejde, ca pentru Dumnezeu.M-a cuprins o sete şi o foame de cunoştinţ e noi, încât uit de mine, iar cele cepână nu demult constituiau totul pentru viaţ a trupească acum aproape le-amuitat. Acum, sufletul îmi cere hrana pe care nu i-am dat-o la timp. Şi DomnulIisus, dulcele nostru Mântuitor, în fiecare zi îi dăruieşte sufletului meu tot ceea ce-i cere acesta, iar sufletul meu se bucur ă şi se roagă neîncetat. (...)
13 noiembrie 1971Mă simt din ce în ce mai bine. Rugăciunile merg uşor şi le fac cu mare
bucurie. (...)Ca să-L iubesc cu adev ărat pe Iisus, trebuie să caut să mă asemăn Lui,
tr ăind o viaţă nouă. Mă rog, Doamne Iisuse, să mă îndrumi tot timpul spreaceast ă viaţă nouă. Doresc ca voinţ a mea să fie condusă de Tine; Tu să lucrezi în sufletul meu slab şi să-mi dai putere. Bunul Dumnezeu Tat ăl Ţi-a
dat Ţie, Iisuse, iubirea cea dumnezeiască, pe care ai sădit-o în toate sufletele,ca să le înnobilezi, ca să lucreze şi ele, la rândul lor, în lume. (...)
15 noiembrie 1971M-am trezit din somn având în minte aceste cuvinte: „cu nici un chip să nu
mă mustre conştiinţ a”. A! De tine deci trebuie să mă ocup întâi, nu trebuie să las să-mi intre vreun gând r ău în minte sau în inimă, ca apoi să mă poat ă mustra conştiinţ a. Trebuie să fiu atent ă la tot ce fac şi tot ce gândesc desprefraţ ii mei şi surorile mele, căci pov ăţ uitorul nostru spune că şi cu gândul poţ iucide pe fratele t ău şi te faci ucigaş de oameni. Orice ţ i-ar face, să nu tesuperi pe el.
Cum mă trezesc dimineaţ a, prima grijă este de a mă ruga şi a-L slăvi peDumnezeu pentru bunătatea şi măreţ ia Lui. Cu umilinţă mă rog pentruiertare de greşale şi păcate, de care sunt sigur ă că voi da socoteală, şi dacă nu mă voi căi, voi fi pedepsit ă - dacă nu aici, atunci sigur în viaţ a viitoare. (...)
Mă silesc să simt prezenţ a Domnului pretutindeni, şi lângă şi în mine, şi să alung tot ceea ce m-ar putea depărta de El. Gândurile şi faptele mele să fie înnădejdea că El mă vede tot timpul şi de fac ceva r ău, se supăr ă şi seîntristează. Dacă nu voi avea conştiinţ a curat ă, în zadar voi crede că am pace,că atunci spun o minciună.
Stau singur ă şi-mi cercetez conştiinţ a şi v ăd cât sunt de nevredincă şi de
neştiutoare. Îmi ştiu neputinţ a şi greşalele mele şi totuşi, viaţ a o tr ăiesc întreoameni şi nici nu bag în seamă defectele mele. Singur Iisus, Care-micunoaşte bine sufletul meu cel slab şi neştiinţ a mea, mă ajut ă în mila Sa ceamare pentru cei păcătoşi.
Dar nici conştiinţ a nu ştiu să mi-o cercetez. Oare ast ăzi ce-aş putea spunedespre aceast ă conştiinţă? Poate am supărat pe cineva cu privirea, cu vorbasau cu atitudinea mea, însă eu nu cunosc măsura în care am f ăcut acest r ău.Cântarul este în mâna Domnului. Şi am găsit că eu nu mă cunosc. Atunci, celupta duc eu cu gândurile, cu faptele mele? Ce am împlinit din ceea ce spun?Fac voia lui Dumnezeu?
Întâlnirile cu oamenii sunt ispitele la care pot fi supusă. Nu e de ajuns să nu vorbesc de r ău pe nimeni şi să iau apărarea celui nedrept ăţ it, dar nici cugândul nu va trebui să judec pe cineva din semenii mei, fraţ ii mei38.
38 Ţi-am mai spus şi acum îţ i scriu: cercetează-ţ i chipul t ău dacă este după chipul luiDumnezeu. Care este chipul Lui în tine? Iat ă-l: 1. iubirea, 2. libertatea, 3. suveranitatea, 4.dreptatea, 5. raţ iunea, 6. sfinţ enia, 7. veridicitatea = adev ărul, 8. puterea. Vezi cum funcţ ionează st ările acestea în fiinţ a ta şi vei ştii cine eşti. Vrei să cunoşti şi peaproapele? Observ ă cum funcţ ionează aceste daruri şi-l vei cunoaşte. Aşa vei avea ocaziasfânt ă să plângi pentru tine şi pentru aproapele t ău, frate sau sor ă. Vei plânge de bucurie şide durere. Vrei să ştii dacă eşti ridicat ă măcar o treapt ă? Urmăreşte roadele Sfântului Duh: 1.
dragostea, 2. bucuria, 3. pacea, 4. îndelunga r ăbdare, 5. bunătatea, 6. facerea de bine, 7.credinţ a, 8. blândeţ ea, 9. înfrânarea, 10. cur ăţ ia. (Galateni 5, 22). Dacă nimeni şi nimic nu-ţ itulbur ă aceste daruri, eşti după asemănarea lui Dumnezeu. Nu zbura cu capul prin nori, nu
20 noiembrie 1971 Ast ăzi am scris şi m-am rugat mult în acelaşi timp. Simţ indu-mă mai în
putere, am putut să ies din casă, după 17 zile de suferinţă. Primul drum a fost la Sfânta Biserică. M-am spovedit şi am mulţ umit Domnului că am rezistat slăbiciunii. M-am rugat cu mare bucurie.
21-22 noiembrie 1971Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Am primit Sfânta împărt ăşanie cu
mare bucurie şi am zburat fericit ă acasă. Am stare bună; pace în suflet. Doamne, cum să-Ţi mulţ umesc pentru darul
păcii, care mă ţ ine departe de orice r ău sau deznădejde?! (...)
23 noiembrie 1971 Afar ă e foarte frig şi-l suport greu. Am bronşit ă acut ă. Ai milă, Doamne, de
zidirea Ta! Nu am r ăbdare să stau în casă. Mă rog cu credinţă şi foarte uşor.Tu eşti viu de faţă, Iisuse, îmi auzi rugăciunile şi nu-i păr ăseşti pe cei slabi.
28 noiembrie 1971Le-am sărbătorit pe E. şi pe I., şi cu acest prilej sufletele noastre s-au
apropiat foarte mult întru Domnul. Una din zilele noastre fericite tr ăite peacest pământ şi de care ne vom aduce aminte întotdeauna cu drag. (...)
29 noiembrie 1971 Am fost la fiica mea R. Ce copil minunat mi-ai dat, Doamne! Nici nu
meritam.
3 decembrie 1971
Ast ăzi m-am rugat în linişte, cu bucurie. Inima mi se încălzeşte când mă rog. Am stare bună, pe care niciodat ă nu am cunoscut-o. Acum ştiu şi cunosccu adev ărat ce este un om vechi şi cum arat ă un om nou.
Lucrez de zece ori mai mult, însă nu obosesc, căci lucrez în linişte şi cubucurie, cunoscând pentru ce. Cu rugăciunea lui Iisus mă lupt să mă despart definitiv de tot ce a dăunat sufletului şi trupului meu. După mult ă osteneală,am reuşit să mă pot ruga cu mintea şi în timp ce scriu. Când citesc îmi vinemai greu, însă eu mă silesc şi cu ajutorul Domnului am nădejde că voi reuşi.Când lucrez cu măt ăniile, rugăciunea este minunat ă.
Seara, la Vecernie, facem repetiţ ie pentru colinde. Ce bucurie pe noi! Îţ icânt ăm, Doamne, imnuri minunate pentru naşterea Ta! Clipele tr ăite aicisunt sublime. Vrem să avem sufletele curate aşa cum ne-ai dorit Tu, Iisuse, casă Te putem vedea. Tu eşti lângă noi, cu noi şi Te bucuri pentru fericireasufletelor noastre!
Colindele de Cr ăciun totdeauna au fost fericirea copiilor ţării noastre şi sevor cânta cât vom tr ăi pe pământ, pentru bucuria Naşterii Mântuitoruluiomenirii!
Minunile Tale, Iisuse drag! Noi Te vedem copilaş, scump şi dr ăgălaş, şi camagii alergăm şi cu drag noi cânt ăm, fiind fericiţ i de Naşterea Ta! Totul parcă str ăluceşte, se înveseleşte şi sufletele sunt fericite! Luminează-ne Iisuse,Lumina lumii, ca să ne putem bucura cu Tine veşnic!
asculta minciunile oamenilor, pentru că aceasta este Calea, Adev ărul şi Viaţ a.
Mă rog în Sfânta Biserică şi rugăciunea o simt în inimă. Seara termin 3.000de rugăciuni.
9 decembrie 1971M-am trezit fericit ă din somn. Visam că împodobeam cu flori icoana Maicii
Domnului. Azi sărbătorim zămislirea Sfintei Fecioare Maria. Bucuria de alucra pentru suflet nimeni nu mi-o mai poate lua. Aceast ă bucurie o descopăr în Sfânta Scriptur ă, în natur ă şi în tot ce a creat şi ne-a dăruit Tat ăl nostru Celceresc, din mila Sa cea nebănuit ă pentru noi. El lucrează şi în petala micuţ eiflori şi în zefirul care adie, în tot ce e frumos în cer şi pe pământ şi toatevorbesc despre El şi-L slăvesc. Tr ăiesc bucuria în contemplarea frumuseţ iinaturii şi a minunatelor str ăluciri ale celor nev ăzute, care îmi înalţă sufletulîn fericire.
10 decembrie 1971(...) Acum Te simt, Te ştiu cu mine, alături de mine în tot ce lucrez, merg cu
Tine şi cânt cu Tine, pentru Tine, pentru slava Ta! Şi dorul meu este să mor cuTine, ca să mă înviezi cu Tine. (...)
Doamne Iisuse, ai milă de noi, toţ i copiii t ăi de pe întreg pământul, şi f ă să coboare haruri ca razele soarelui peste noi păcătoşii, pentru jertfa Ta ceamare, şi f ă să nu r ămână nici un suflet în afara luminii Tale! Ai milă de noi,Iisuse! Ajut ă-ne să primim cu bucurie umilinţ ele, aşa cum ne-ai ar ătat Tu caree umilinţ a cea adev ărat ă. Acum ştiu că aceasta este calea pe care trebuie să merg ca să pot gândi că merg spre Tine!
11 decembrie 1971(...) Acum mă lupt cu micile imperfecţ iuni: frica, ner ăbdarea. La policlinică
am aşteptat cu r ăbdare, liniştit ă, ca niciodat ă, şi f ăr ă frică sau durere amf ăcut puncţ ia. Am sinuzit ă. Nimic nu mă mai tulbur ă. (...)
15 decembrie 1971(...) Smerenia în faţ a Domnului şi a omului este taina tainelor, cu care poţ i
str ăbate calea până la Tat ăl nostru Cel din ceruri. Smerenia este floarea ceamai gingaşă, dar şi greu de atins. Prin ea îl putem cunoaşte pe Iisus. Sufletulmeu aleargă după Iisus, dar mai întâi va trebui să ajungă la cunoaştereaadev ăratei smerenii. Calea cea bună a smereniei este calea pe care ne-aiar ătat-o Tu, Iisuse, şi sufletul meu doreşte să Te urmeze, fiindcă aşa ştiu că
voi împlini voia Ta! F ăr ă ajutorul Tău însă, ştiu că nu voi putea. Dar eu mă rogŢie, Iisuse, ajut ă-mă să ajung şi eu aşa cum ai zis: „înv ăţ aţ i de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima”. (...)
19 decembrie 1971 Am avut o mare bucurie mergând la o sor ă. Acestea sunt pentru mine cele
mai fericite ore petrecute împreună, adunate în numele Domnului. Părintelenostru ne vorbeşte duios ca un adev ărat tat ă şi plânge inima într-însul pentrusufletele pe care doreşte să le unească cu Dumnezeu. Cât de puţ in cereDumnezeu de la noi ca să putem fi mântuiţ i! Întâi credinţ a şi voinţ a, apoitoate vin după acestea.
Nici o fericire nu poate fi mai mare pe acest pământ decât aceea care vinedin sfânta rugăciune. F ăr ă de rugăciune nimic nu vom putea împlini.
„Doamne Iisuse, miluieşte-mă” trebuie să fie veşnic pe buzele, în mintea şi îninima noastr ă.
Îmi fac rugăciunile cu uşurinţă. Simt rugăciunea în inimă şi am stare bună. Adorm rugându-mă.
20 decembrie 1971Mă pregătesc pentru Sfânta împărt ăşanie. Nu pot face respiraţ ii. Sunt întratament. Am dureri, însă este ca şi cum nu aş avea nimic. Acum cunosc ceînseamnă r ăbdarea care vine de la Tine, Iisuse, îndelung r ăbdătorule! (...)
22 decembrie 1971Mai mult ca oricând în viaţ a mea frecventez biserica, unde prind putere şi
credinţă, nădejde mare şi dragoste pentru Dumnezeu şi oameni. (...)Suntem suflete fericite cei cărora bunul Dumnezeu ne-a descoperit pe unul
din plăcuţ ii săi - părintele V. - care ne-a dat siguranţ a prezenţ ei Tat ălui cerescîn noi, în toat ă viaţ a noastr ă.
Silinţ a mea este să fac numai ceea ce e plăcut Domnului, să fiu atent ă înorice împrejurare, căci mare este dorul meu de a avea parte de dragostea luiIisus, pe Care îl contemplu neîncetat.
În timpul rugăciunii, cunosc ce este pacea adev ărat ă şi tr ăiesc în ea, atât cât îmi este cu putinţă. Simt un tremur uşor, fin, plăcut în regiunea inimii întimpul rugăciunii lui Iisus; vibrează ca o putere dulce, minunat ă. Apoi,câteodat ă, la fel de plăcut, parcă se varsă în inimă apă, ca dintr-o sticluţă,picătur ă cu picătur ă, clipocind. Tr ăirea este vie, adev ărat ă şi nu ştiu cum s-oexprim. Inima se roagă câteodat ă mai tare, alteori mai uşor, o simt însă că seroagă.
Mai sunt două zile până la Naşterea Domnului Iisus! Bucuria mea estemare. Îmi fac treburile casei în linişte, rugându-mă şi meditând la taineleDomnului. (...)
25 decembrie 1971 Azi e Praznicul Naşterii Domnului Iisus Hristos. M-am spovedit cu toat ă
atenţ ia.Primul meu post adev ărat. Am cunoscut, aşa cum a spus Mântuitorul, că
„nu numai cu pâine va tr ăi omul, ci şi cu tot cuvântul (...) lui Dumnezeu”.Doamne, de la începutul acestui an, în fiecare zi am lucrat ca pentru Tine.
Ai f ăcut atâtea minuni cu mine şi tot ce a dorit sufletul meu mi-ai dăruit.
N-am f ăcut nici cel mai mic lucru f ăr ă ca Tu să mă r ăsplăteşti. Poate şi întrecut tot aşa lucrai cu mine, însă eu nu cunoşteam lucrarea Ta. Acum, viselemele sunt numai despre Tine, Iisuse; ziua şi noaptea nu v ăd nimic în jurulmeu decât puterea şi tainele Tale din toate!
Am cântat cu mare bucurie la Sfânta Liturghie. Am primit Sfântaîmpărt ăşanie. Sângele şi Trupul Tău, Iisuse - o, minune mare! - s-auamestecat în sângele şi trupul meu, ca să-l cureţ e de păcat. Cât de fericit ă sunt! Păzeşte sufletul meu curat, Iisuse, ca să nu greşesc cumva şi să Ter ăstignesc din nou cu faptele mele. Doamne, îţ i mulţ umesc căci rugându-mă neîncetat până adorm, mă trezesc tot rugându-mă!
31 decembrie 1971 Am mult de lucru, lucrez în linişte şi parcă toate se fac singure. Azi e ultima
zi a anului cel mai binecuvântat pentru mine de bunul Dumnezeu, prinbucuriile pe care mi le-a dăruit din belşug.
Anul 1971 a fost pentru mine anul cunoaşterii lui Dumnezeu. În acest an
am înv ăţ at multe din căile care merg spre El. Şi cea mai uşoar ă cale estecalea iubirii de Dumnezeu şi a iubirii de oameni. Aceast ă cale este şi poruncaDomnului şi astfel împlinirea voii Lui. Apoi urmează calea smereniei. Ca să ajung la smerenie trebuie să merg pe calea ascult ării, şi cel căruia i-amîncredinţ at ascultarea mea m-a înv ăţ at calea iubirii; iubirea de Dumnezeu şide aproapele ca de mine însămi. Am plâns de bucuria dragostei pentru Iisus,Mântuitorul nostru. Câte lacrimi de pocăinţă am v ărsat la picioarele Lui anulacesta, ca niciodat ă în viaţ a mea! Apoi nu pot spune câte lacrimi de fericireau curs din ochii mei pentru bucuria descoperirii rugăciunii lui Iisus şi pentrutoate darurile pe care le-am primit din rev ărsarea rugăciunilor. Nu-mi pot
exprima bucuria aceasta niciodat ă pe acest pământ. Cu adev ărat, am înviat din mor ţ i! (...)
1 ianuarie 1972 Am primit cu bucurie începutul anului nou. Ce bucurii îmi va aduce de la
Tine, Doamne Iisuse, Dumnezeule! Întâia mea dorinţă este să mă ajuţ i să ştiucum să Te iubesc din tot sufletul şi din tot cugetul meu, ca să nu fac nimiccare să dăuneze sufletului meu, care voieşte mântuirea. Voia Ta să fie ştiut ă de mine. Cu nădejde şi cu dragoste, mintea mea să cugete neîncetat larugăciunea Ta, ca să-mi fie armă sfânt ă de apărare contra oricăror încercări,de care nimeni nu scapă. Preocuparea mea principală doresc să fie lupta
pentru cur ăţ irea sufletului, prin înălţ area cugetelor bune către cele nev ăzute!Şi ajut ă-mă, Doamne, ca să împlinesc poruncile Tale prin fapte, ca astfel să-Ţipot mulţ umi pentru toate.
4 ianuarie 1972Mă rog cu sârguinţă şi caut să folosesc timpul mai mult pentru rugăciune.
Ea este cea mai folositoare pentru sufletul meu.
5 ianuarie 1972Este ajunul Bobotezei. Am petrecut ziua rugându-mă cu drag, cu mintea şi
cu inima. M-am rugat Sfântului Ioan Botezătorul, patronul meu, ca să mă
ocrotească cu rugăciunile sale către bunul Dumnezeu. Sunt fericit ă că patronul meu a fost înger în trup pe acest pământ şi el a fost înaintemergătorul Domnului şi Botezătorul Lui.
7 ianuarie 1972Ce bucurie am avut în ziua aceasta! Îţ i port numele cu drag, Sfinte Ioane
Proorocule şi Botezătorule al Domnului Iisus! Şi aşa cum tu ai tr ăit simplu,f ăr ă de alte griji afar ă de aceea de a propov ădui venirea Mântuitoruluisufletelor noastre, aşa doresc şi eu ca, f ăr ă grija zilei de mâine, să nu mă întreb ce voi bea ori ce voi mânca, ci mai întâi să caut mântuirea sufletuluimeu. Mă rog ţ ie ca, pentru rugăciunea ta fierbinte către Domnul şiDumnezeul nostru, să se reverse peste noi toţ i cei ce-L căut ăm daruri multe,
ca să ne putem curaţ i cu ele sufletele, pe care apoi să le atragă spre El aşacurate, cum au fost la început. (...)
8 ianuarie 1972 Au început şi încercările: la ora 12:00 noaptea, soţ ul este între viaţă şi
moarte. Are edem.Doamne, Tu ştii că nu este pregătit. Salvează-l, ca mai întâi să se unească cu Tine! Din încercarea asta f ă să i se lumineze ochii minţ ii, ca să Tecunoască cu adev ărat.
M-am rugat tot timpul. Parcă luasem un anestezic. Sunt calmă, însă cevanu e în regulă.
Este aproape în comă. A venit „Salvarea”. M-am întors de la spital la ora4:00 dimineaţ a. Am f ăcut rugăciune cu respiraţ ii, în aer curat. La ora 8:00,am aflat că este în viaţă şi ne-am revenit, eu şi R.
9 ianuarie 1972
Este greu, intervine mila, neprev ăzutul. În zadar zic că sunt liniştit ă, căcinu sunt. Am teamă totuşi să nu primesc telefon că a murit. Mi-am pierdut r ăbdarea, neştiind ce s-a întâmplat la spital. Au venit trei surori la mine şimi-au fost de mare ajutor. Tu mi le-ai trimis, Iisuse bun şi dulce!
Am ajuns la spital la ora 15:30. Într-o clipă, starea cea grea s-a pref ăcut într-o mare uşurare şi m-am liniştit în momentul în care l-am v ăzut. Eu şi R.ne-am revenit şi toţ i trei ne-am îmbr ăţ işat fericiţ i. Este salvat. Mulţ umim,Doamne! (...)
13 ianuarie 1972Doresc să-I dăruiesc Domnului tot ceea ce am mai bun, ca pe o jertf ă
plăcut ă Lui, pentru bucuria de a-L simţ i mereu cu mine. Ştiu acum că moartea naşte viaţă veşnică fericit ă, şi voi lucra cât mai este timp, pentru a ocâştiga. Mă voi lupta pentru a aduce alinare şi bucurie celor pe care mi-i vascoate în cale Iisus, f ăr ă a mă gândi la r ăsplat ă. În fiecare Te voi vedea peTine, Iisuse, şi voi alerga la Tine să Te rog să-i ajuţ i. Aleşii Tăi sunt cei necă jiţ işi întristaţ i, care au nevoie de sprijinul Tău!
Dă-mi, Iisuse, înţ elepciune şi putere ca să-Ţi pot sluji în fiecare zi, până lasfâr şit.
Lucrez şi mă rog cu nădejdea de a dobândi cunoştinţ e pentru a facerugăciune bună şi cu atenţ ie, ca fiecare zi şi fiecare ceas din zi să-mi fie cale
spre mântuire. Îmi este dragă rugăciunea lui Iisus şi prin ea am primit atâteabucurii şi înălţ are sufletească, încât socotesc că cei ce o rostesc necontenit sunt fericiţ i ca îngerii şi zboar ă ca pe aripile vântului spre ceruri! Poţ i tr ăi pepământ şi în acelaşi timp, într-o clipă, şi în ceruri; pacea dăruit ă de rugăciunete înalţă spre zări îndepărtate, dorite de suflet, iar trupul e dator să stealiniştit şi el. Doresc ca sufletul meu să fie cu Domnul cât mai mult. Vreau să stau permanent sub privirea Ta, Iisuse, şi mă las în voia Ta, ca să lucrezi înmine cum voieşti!
16 ianuarie 1672C. este iar ăşi grav bolnav. L-am dus la spital. Doamne, toţ i suntem
imperfecţ i. Tu ne vei ierta şi ne vei călăuzi. Toate sunt de la Tine, pentru
binele nostru. Toat ă nădejdea e la Tine. Mă rog cu umilinţă şi socotesc că merit ăm durerile ce ne apasă.
Tu îmi dai ca alinare în minte gânduri bune şi duioase şi dorul după Tine.Sfinţ enia este departe, lupta este grea, Tu mi-ai dat arme şi cu greu leîntrebuinţ ez, însă nu le las să-mi scape. Lupt aşa cum pot, dar mă lupt, şi Tu,
Iisuse, eşti cu mine. Eşti singura mea nădejde, şi-mi uşurezi greut ăţ ile princare trec. (...)
18 ianuarie 1972M-am trezit cu gândul la rugăciune şi m-am rugat toat ă ziua liniştit ă. Mă
silesc mereu să r ămân cât mai mult cu Tine, Iisuse, şi să Te simt prezent. (...)Cu Tine să contemplu frumuseţ ile negr ăite, ca să satur sufletul meu însetat de odihna Ta!
Alină, Iisuse, suferinţ ele soţ ului meu!Îmi fac rugăciunea şi adorm rugându-mă.
23 ianuarie 1972Sfânta Liturghie mi-a înălţ at sufletul către Tat ăl nostru Cel ceresc şi mă
simt uşoar ă ca un fulg. Soţ ul va veni de la spital. R. e liniştit ă. Sunt intoxicat ă,însă n-are importanţă ce se întâmplă cu trupul39. Sufletul meu zboar ă fericit către Tine!
27 ianuarie 1972Ziua mea de naştere - aducerea moaştelor Sfântului Ioan Gur ă de Aur.
Sfinte Ioane Gur ă de Aur, tu îmi eşti ocrotitor şi rugător în ceruri pentrumântuire şi ajutor în lucrare. Te rog să-mi ajuţ i in tot ceea ce fac, rugându-teDomnului ca să fac totul cât mai bine, plăcut Lui, căci sunt foarte slabă. (...)
28 ianuarie 1972Fac rugăciunea cu umilinţă până la pământ, cu credinţă tare că Cel
atotputernic nev ăzut mă luminează şi mă înt ăreşte. Îl slăvesc pe Creatorultuturor, cântându-I cu bucurie. Bucuria mea este de a mă uni cu El înrugăciune cât mai mult, să tr ăiesc şi să simt pacea binef ăcătoare şi să mă înt ăresc prin harul Său, să îndepărteze slăbiciunile mele.
30 ianuarie 1972La sărbătoarea Sfinţ ilor Trei Ierarhi Vasile, Grigore şi Ioan, am simţ it în
timpul Sfintei Liturghii bucuria şi puterea de a lupta pentru fericirea pe carene-a f ăgăduit-o Mântuitorul. Nu mă st ăpâneşte o alt ă dorinţă mai mult decât aceea de a-L vedea cu adev ărat pe Tat ăl nostru. Dorul sufletului meu esteacum să ajungă să poat ă locui în marea nesfâr şit ă de lumină, acolo undetoate sufletele mântuite se vor topi în iubirea lui Dumnezeu, pentru veşnicie.Fiecare clipă este preţ ioasă şi va trebui să lucrez cu sacrificii pentrumântuirea sufletului, căci nu ştiu cât timp mai am pentru lucrare, precum nuştiu în fiecare sear ă dacă voi mai vedea lumina zilei următoare. Dorinţ a meaeste ca tot ceea ce f ăptuiesc să fie după voia Ta, Doamne, şi să pot suferi şieu cât de puţ in pentru Tine. F ă-mă înţ eleapt ă în toate, r ăbdătoare şi smerit ă!
39 „Sau nu ştiţ i că trapul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţ ide la Dumnezeu, şi că voi nu sunteţ i ai voştri?” (I Cor. 6, 19).
Îndreapt ă-mi tot timpul gândul în inimă, unde Tu lucrezi cu mare puterepentru viaţ a sufletului şi a trupului meu.
2 februarie 1972Praznicul întâmpinării Domnului. Am adus slav ă, lui Dumnezeu, cântând
împreună cu surorile mele. Am simţ it şi eu bucuria Sfântului Simeon, că Domnul Iisus a venit la noi întrupându-Se ca să ne izbăvească de păcate. Amcântat fericit ă, cu lacrimi de pocăinţă „Acum slobozeşte pe robul Tău,St ăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că v ăzur ă ochii mei mântuirea Ta!”, şim-am simţ it slobozit ă şi eu.
Toate surorile din cor sunt în lupt ă cu fel de fel de ispite. Cel ce doreşte să ne fure pacea nu va reuşi. Doamne, ne-ai dat şi un bun apăr ător, plin deiubire pentru Tine, şi imediat se restabileşte pacea! Îţ i mulţ umim, Doamne!
M-am rugat până am adormit.
10 februarie 1972
Citesc cu drag din „Pedagogul” (de Clement Alexandrinul), unde am găsit înv ăţături minunate despre adev ăr. Dumnezeu ne iubeşte, căci suntem lucrulmâinilor Lui şi legătura iubirii este înlăuntrul omului, insuflat ă de El.(...)
14 februarie 1972Sora mea a venit ca la un semn, nechemat ă, la timp. Iisuse, Tu lucrezi.
Toate s-au împlinit bine. Citesc „Ranele Domnului”. Am găsit aici în ce feltrebuie să ne purt ăm Crucea cu adev ărat. Nimeni nu-şi poate imagina şidescrie suferinţ ele Mântuitorului din Vinerea cea Mare. Ar trebui ca pentrupăcatele noastre, ca să ne putem gândi la apropierea de Iisus, să ne târâm îngenunchi cu sufletul toat ă viaţ a noastr ă, iar rugăciunile să fie f ăcute cu frică şi cu cutremur, cerând îndurare! Rănile Sale dovedesc iubirea lui Dumnezeupentru creaturile Sale. Pentru noi, care câteodat ă nici nu merit ăm să nenumim oameni, pentru purtarea noastr ă nedemnă faţă de semenii noştri. Asuferit îngrozitor cu trupul, dar în acelaşi timp şi cu sufletul; privind departepeste veacuri, ne vedea pe noi, inconştienţ i de ceea ce săvâr şim faţă deDumnezeul nostru. Iubirea noastr ă este o minciună, căci viaţ a nu ne-oschimbăm. Acum, când cunoaştem adev ărul, suntem mult mai vrednici de afi condamnaţ i decât cei din vechime. Nu vom avea apărare. Întreaga omeniretrebuia să se schimbe de la jertfa Sa pe Cruce, căci pentru aceasta a venit şiS-a întrupat. Va trebui să avem de-a pururea în inima noastr ă întipărite
patimile şi r ănile Sale, care sunt izvor de viaţă veşnică. Nu sunt capabilă să suport mici r ăni, de care vreau repede să scap, iar Iisus sufer ă pentru minemoarte înfior ătoare. Îl v ăd cum priveşte la mine cu milă pentru neputinţ amea. Cu ajutorul Sfântului Giulgiu s-au descoperit pe trupul Său mai mult de500 de r ăni, iar pe mine nu mă atinge nimeni măcar cu un băţ pentru câtegreşeli am f ăcut.
Iisuse, pentru păcatele mele Te-ai lăsat batjocorit, scuipat, dezonorat şir ăstignit, nevinovat fiind. Iart ă-mă, Iisuse dulce, şi ajut ă-mă să Te pot iubimult, aşa cum Ţi se cuvine!
Mă rog cu mult ă umilinţă, plângând pentru patimile lui Iisus.
Suport cu bucurie perioada de purificare. Încercările lovesc f ăr ă milă şif ăr ă încetare. Eu stau liniştit ă şi Te las pe Tine, Doamne, să lucrezi în loculmeu. Eu mă rog Ţie şi mă cutremur de prezenţ a Ta vie şi de lucrarea pe careo săvâr şeşti cu mine clipă de clipă.
Mă silesc şi mă lupt cu mine însămi să-mi păstrez inima curat ă. Din
credinţ a că Domnul mă vede, mă aude, fac rugăciunile în umilinţă adâncă.Rugăciunea mea a devenit atât de dulce! Aş dori să-mi topesc inima în ea şisă ardă permanent flacăra dulce a iubirii de Tine, pentru slava Ta, DoamneIisuse, în veşnicie.
Vreau să fiu atrasă cât mai sus, ca să mă simt în braţ ele Tale bune.Luminează-mă, umple-mă de puteri ca să pot lupta, ca să pot avea parte de
unirea cu sufletele celor care-Ţi sunt plăcuţ i Ţie, ca să tr ăim în bucurie şifericire cerească.
Am stare foarte bună. M-am rugat cu pace adâncă până am împlinit numărul rugăciunilor şi apoi în continuare, până am adormit.
21 februarie 1972 Am început postul Sfintelor Paşti cu mare bucurie. În ce lupt ă frumoasă şi
minunat ă mă găsesc! Sunt fericit ă. Preocuparea mea principală este luptapermanent ă de a mă lepăda de orice bucurie pământească ce m-ar depărtade Dumnezeu şi de a mă lepăda de mine însămi. Toate durerile şiînfrângerile sufleteşti sau trupeşti au început să-mi par ă mult mai uşoare şichiar mă fac să zâmbesc, cunoscând acum scopul lor. (...)
1 martie 1972Îmi pare r ău că n-am scris în jurnal de zece zile. Fac rugăciunile cu
dragoste şi cu uşurinţă. Nu exist ă vreo stare de bucurie şi fericire mai mareca aceea din timpul rugăciunii. Simt prezenţ a Domnului şi lucrarea Lui însufletul şi în trupul meu. Simt puterea pe care mi-o dă din puterea Lui divină,ca unei lucr ătoare nevrednice care are nevoie de sprijin. Tot lucrul pe care-lfac este pentru a-L bucura pe Iisus, şi nu ştiu dacă fac totul pentru a-I împlinivoia. Încă sunt slabă şi am mare nevoie de cunoştinţ e, ca să pot biruineştiinţ a; ca lucrarea şi lupta să fie adev ărate şi de folos. (...)
Cred cu t ărie în cuvintele Sfintei Scripturi. Îmi cercetez zilnic starea delegătur ă cu oamenii şi cu Dumnezeu. Voi lupta pentru a împlini virtuteaiubirii şi mai întâi va trebui să ştiu să-mi iubesc sufletul şi trupul, cur ăţ indu-lebine de păcate, ca să pot avea apoi iubire adev ărat ă şi faţă de aproapelemeu. Mântuitorul l-a biruit pe cel viclean cu iubirea, rugându-Se, fiind peCruce, pentru cei ce L-au r ăstignit. Mă voi sili să-i iubesc cu adev ărat mai întâipe cei care voi şti că mă ur ăsc, ca să împlinesc voia Ta, Doamne, prin pilda Tape Cruce. Aşa nădă jduiesc că voi birui pe cel r ău. Suntem călători pe acest pământ şi toţ i am greşit înaintea Ta, fiecare în felul lui, şi judecata a Ta este.
4 martie 1972M-am rugat puţ in şi, Doamne, f ăr ă de ajutorul Tău, în zadar voi căuta să
încălzesc inima, dacă Tu nu vrei s-o încălzeşti. (...)
5 martie 1972 Am fost la Sfânta Liturghie. Sunt f ăptura Ta cea mai nevrednică şi totuşi
Ţi-ai adus aminte şi de mine, trimiţ ându-mi atâta mângâiere şi bucurie. (...)
7 martie 1972Mă silesc să fac rugăciune bună. Citesc din nou despre rugăciunea lui
Iisus, ca să pot cerceta dacă st ările care vin din ea sunt duhovniceşti. Sfinţ ii
Părinţ i spun că „împr ăştierea minţ ii r ăceşte căldura inimii, iar micşorareacăldurii slăbeşte luarea aminte”40. Este probat de mine şi adev ărat este. Amde acum 14 luni de rugăciune neîncetat ă şi în timpul rugăciunii tot mi serisipeşte mintea. Mă lupt cât pot ca să birui neatenţ ia tot cu rugăciunea.După mai mult ă rugăciune f ăcut ă în linişte adâncă, capăt căldura în inimă şisimt şi aud lucrarea ei dulce. Doresc să r ămân cât mai mult cu putinţă înaceast ă stare, recunoscând-o ca fiind cerească. Nu pot compara stareasufletească din timpul rugăciunii cu nici o fericire sau bucurie pe care atr ăit-o sufletul meu. Atunci se face cunoscut ă prezenţ a Domnului în suflet.Simt cu adev ărat că lucrează viu, dându-mi puteri noi şi simţ iri duhovniceşti.
În timpul rugăciunii lui Iisus, de câteva luni simt o putere dulce şibinef ăcătoare, care vibrează crescând din ce în ce mai tare, pornind dininimă şi apoi r ăsfrângându-se în tot pieptul o dat ă cu căldura inimii, şi careeste înt ăritoare, învior ătoare, dulce şi foarte plăcut ă la simţ ire. Pot renunţ auşor acum la tot ce ar putea să mă îndepărteze de iubirea pentru IisusDumnezeul şi Mântuitorul, căci sufletul se simte foarte fericit ştiind că Elveghează şi lucrează, urmărind voinţ a mea statornică de a mă uni cu El.Contemplu cu bucurie şi cu drag tot ceea ce mă înconjoar ă, lucruri şi f ăpturi,şi v ăd lucrarea lui Dumnezeu în toate.
Mă las liniştit ă şi cu încredere deplină condusă, de Dumnezeu, Care petoate le împlineşte după voia Sa prin noi, uneltele Sale.
Doamne, primeşte-mă ca să-Ţi fiu unealt ă bună şi eu în ceata celor ce lupt ă pentru împlinirea adev ărului Tău! Luminează-mi, Iisuse, mintea mea ceaslabă ca să ştiu să lupt bine, să mă lepăd de orice ataşament de fiinţ e saulucruri, ca să pot intra în iubirea Ta! Întreţ ine căldura inimii mele pentrudragostea pe care Ţi-o port, ca să pot face orice sacrificiu în numele Tău şipentru Tine, căci sufletul meu Te doreşte. Iisuse dulce, Mântuitorule, de-aş plânge zi şi noapte până la sfâr şitul vieţ ii mele pe pământ, de-aş împlini toateporuncile Tale cum se cuvine, toat ă iubirea Ta de-aş putea s-o rev ărs îninimile tuturor oamenilor şi de-aş putea să alin toate suferinţ ele celorlalţ i,ştiind că Tu mă vezi şi Te bucuri, şi chiar trupul meu de-ar fi jertfit pentru
credinţ a vie şi iubirea pe care Ţi-o port, şi tot nu Ţi-aş mulţ umi îndeajunspentru mila pe care ai avut-o pentru mine, vierme păcătos, că ai binevoit să mi Te descoperi mie viu şi prezent pretutindeni. Cred în cuvintele Tale sfinte:că vei fi cu noi până la sfâr şitul veacurilor. (...)
22 martie 1972Iisuse, ai milă de R. Nu vreau să sufere ea, poate pentru păcatele mele. Tu
vezi că se apropie de pr ăpastie. Numai Tu îi poţ i veni în ajutor. Este în lupt ă grea, însă cu Tine este puternică. Mă rog Ţie fierbinte, redă-i pacea şi liniştea
40
Când ai pierdut atenţ ia, a murit fericirea; întunericul minciunii te înv ăluie, te prinde şi tearuncă în hău...
sufletului. Tu-i cunoşti lupta cumplit ă cu gândurile. Pentru durerile de acumştiu că va fi r ăsplătit ă, căci va căpăta înţ elepciune. Tu pentru noi cei păcătoşiTe-ai întrupat şi Te-ai jertfit. De aceea doresc ca orice încercare a noastr ă să fie o apropiere mai mare de Tine! Tu ai unit cerul cu pământul ca să fimmântuiţ i. Când sângele Tău curgea din r ănile Tale pe Cruce, Te gândeai la
noi şi r ăbdai totul în t ăcere, pentru a ne transforma pe noi. Sfânta Tereza de Avila spunea: „Te iubesc, Iisuse, mai mult din cauza agoniei şi a mor ţ ii Taledecât din cauza învierii”. Cu ce Ţi-am r ăsplătit, Iisuse, iubirea Ta pentru noi?Privind la patimile Tale pe Cruce, sufletul meu se cutremur ă. Nu pot decât să v ărs lacrimi amare de pocăinţă pentru sufletul meu întinat. Ne-ai lăsat moştenire Crucea pe care trebuie s-o purt ăm cu dragoste, căci prin ea Tulucrezi neîncetat la mântuirea sufletelor noastre. Prin r ăstignirea Ta cea debunăvoie ne-ai ar ătat, Iisuse iubit, taina iubirii Tale pentru oameni. Prinpatima Ta pe Cruce ai spălat păcatele întregii omeniri. Iubindu-Te acum peTine, mi-e silă de toate păcatele săvâr şite şi de nimicnicia mea; le reneg şi le
detest. Îi iubesc pe oameni şi mă silesc să mă lepăd cu totul de ceea ce a mair ămas r ău, undeva ascuns, în inima mea. Vreau să ajung să mă bucur dacă cineva mă bârfeşte, ştiindu-mă însă cu conştiinţ a curat ă.
La Canonul cel mare se revarsă lacrimile pocăinţ ei din belşug, fierbinţ i şicur ăţ itoare.
27 martie 1972Extrag din meditaţ iile părintelui V. „Despre ascultare”, în care zice:
„Ascultarea este un mijloc de mântuire, f ăr ă de care nu-L putem vedea peDumnezeu. Este un martiraj care este garanţ ia vederii lui Dumnezeu. F ăr ă mortificare de la cel mai mic lucru care abate şi întunecă vederea lui
Dumnezeu, de nu-l vei da la o parte, nu vei putea vedea lumina. Mare estetaina ascult ării. Prin ascultare scapi de tribunalul conştiinţ ei şi stai liniştit,scapi de grija iadului şi tr ăieşti ca în rai.” (...)
30 martie 1972Părintele nostru ne vorbeşte despre post şi ne spune că postul este o
lucrare de îndumnezeire a fiinţ ei noastre, spre a înduhovnicii şi trupul. Este opurificare a spiritului, a nu gusta din pâinea viciului şi a păcatului. Postuleste proba de verificare a fidelit ăţ ii sufletului meu faţă de Dumnezeu. Amînţ eles că în zadar voi posti, dacă faptele mele sunt mai rele ca ale celor cemănâncă carne. Cei ce postesc cu adev ărat se cunosc după fapte şi li seascult ă sfaturile ca şi cum ar fi venite de la Dumnezeu. Postul înnobilează fiinţ a omenească. A posti înseamnă a avea minte. Proorocii au postit pentrua putea să lumineze cu lumina venit ă de la Dumnezeu, să sfarme întunericuldin orice r ău. Postul este taina acumulării puterilor harului lui Dumnezeu înomul slab. Postul, împreună cu rugăciunea, alungă demonii, vindecă, renaşteşi dă pace. Postul duce spre unirea cu Domnul Iisus Hristos, prin SfinteleTaine. Rugăciunea f ăr ă post nu are putere. Mântuitorul a postit 40 de zile şiapoi a biruit ispita diavolului. Cu postul mergem alături de Domnul nostruIisus Hristos şi aşa vom avea parte de multe bunăt ăţ i f ăgăduite aici pepământ, cât şi în cer. (...)
31 martie 1972(...) Adună-ne, Iisuse, neîncetat pe toţ i la Tine, căci noi Te dorim şi Te
iubim, ca împreună să-Ţi putem contempla frumuseţ ea nespusă, să-Ţi putemcânta imnuri de slav ă cu pace în veşnicie. (...)
Când fac rugăciune bună, cu atenţ ie, ascultându-mi inima, atunci simt
cum se revarsă o pace ca o mângâiere catifelat ă, încânt ătoare. Dacă pierdatenţ ia, dispar petalele alinătoare şi dulci, şi atunci sufletul mă îndeamnă dinnou spre rugăciune curat ă. Rugăciunea e lină şi aproape că nu-mi simt respiraţ ia. Încet-încet, simt plutirea ca pe o apă liniştit ă. Nu se mai audenimic şi aş dori să r ămân aşa cât mai mult. Sufletul mă îndeamnă să mă rogcu nădejdea de mântuire. Mă rog cu aceast ă nădejde. Seara am terminat 3.000 de rugăciuni.
6 aprilie 1972 Azi am fost la Biserică. E Joia cea Mare. Doamne Iisuse, Tu mă chemi şi eu
alerg să Te slăvesc pe Tine şi să-Ţi fiu recunoscătoare pentru jertfa Ta ceasfânt ă! Cele 12 Evanghelii ne arat ă cât de cumplite au fost suferinţ eleîndurate de Tine pentru a mântui sufletele noastre, ale păcătoşilor. Ai fost dat pe mâna celor mai cruzi oameni şi n-ai scos un cuvânt r ău, pentru a avea şieu parte de fericire veşnică. Cu lacrimi amare am plâns gândindu-mă lapatimile Tale, ca oarecând mironosiţ ele. Iubirea Ta f ăr ă de margini pentrunoi oamenii am v ăzut-o în r ăbdarea cu care ai pătimit. Durerea a pătrunsadânc în inima mea. În Joia cea Mare, când ai mâncat cu ucenicii Tăi dragi,singurii Tăi prieteni, Tu ştiai că Iuda Te va da prins în mâinile iudeilor. Însă taina aceasta mare, hot ărât ă din veacuri de Tat ăl ceresc, numai Tu o ştiai,căci cine Te-ar fi înţ eles atunci? Mare suferinţă Ţi-au produs ucenicii Tăi, care
se gândeau la locul cel dintâi şi-l doreau. Cunoscând înclinarea lor spregânduri de mărire, Te-ai smerit, pentru că Tu, Dumnezeu fiind, aiîngenuncheat şi le-ai spălat picioarele pe rând, tuturor, chiar şi aceluia careavea să Te vândă, ca să ne înveţ i smerenia şi iubirea de vr ă jmaşi, pe ei şi penoi, cei pe care-i ştiai că mai târziu, peste veacuri, vor cunoaşte tainaîntrupării Tale!
Până la venirea Ta pe pământ, puterea smereniei şi cea a iubirii devr ă jmaşi nu erau cunoscute. Smerenia era dispreţ uit ă. Mare taină este însă smerenia! Numai Tu, Iisuse, ai putut da oamenilor aceast ă putere de arecunoaşte în smerenie cea mai mare virtute, cu care se pot birui uşor toate
puterile întunericului. Tu ai fost primul nostru exemplu, căci prin smerenie şiascultare de Tat ăl Cel ceresc, prin iubirea pe care ne-ai purtat-o nouă şivr ă jmaşilor Tăi, ai ar ătat întregii omeniri calea mântuirii41.
7 aprilie 1972(...) Ast ăzi e Vinerea cea Mare. Doamne Iisuse, patimile Tale au luat sfâr şit.
Cânt ăm prohodul. Suntem triste toate surorile din cor. Cânt ăm în grabă, şi nuse cade, Doamne! De ce îngădui, Iisuse, ca şi acum să fii batjocorit? Te-auîngropat atunci în grabă, iar acum scena se repet ă, că Te îngropăm şi Teplângem tot în grabă. Ne r ămâne nouă speranţ a învierii Tale, dar oare eşti
41 Ascultarea e semnul harului dumnezeiesc al smereniei. Cine ascult ă de Dumnezeu în chipdesăvâr şit va fi desăvâr şit precum Tat ăl nostru Care este în ceruri.
mulţ umit de comportarea noastr ă? Cât suntem de ingraţ i... Cădem mereu îngreşeli de care ar trebui să ne înspăimânt ăm42. (...)
9 aprilie 1972Învierea Domnului. Sfintele Paşti. Toat ă viaţ a mea am aşteptat cu nespusă
bucurie sărbătorile sfinte ale Naşterii şi Învierii Domnului, singura meamângâiere sufletească. Din tinereţ e întrezăream fericirea veşnică, f ăr ă însă să ajung s-o cunosc cu adev ărat până în ceasul în care ai voit Tu, Iisuse!
Am cântat cu surorile mele în cor cu mare bucurie „Hristos a înviat!” şi amsimţ it cum au înviat şi sufletele din noi43 şi în toţ i credincioşii din SfântaBiserică. E o atmosfer ă de fericire cerească. în toat ă biserica este o lumină care se reflect ă pe chipurile fericite ale tuturor.
O, Iisuse, biruitorul mor ţ ii, Tu eşti aici, în mijlocul nostru, nev ăzut şi viu. Fiiveşnic cu noi, Iisuse, ca să simţ im de-a pururea prezenţ a Ta în sufletul şi întrupul nostru, cur ăţ ite, prin darul Tău, de orice lucru r ău. Simt cum ne înv ăluicu dragostea Ta pe noi şi pe fraţ ii noştri de pe întregul pământ. Suntemuşuraţ i şi fericiţ i acum, că sfintele Tale patimi s-au încheiat. Sfânta Ta înviereeste începutul şi nădejdea învierii sufletelor noastre. Tu ai înviat ca şi noi toţ isă fim vii. Biserica e plină de sufletele tuturor celor care nădă jduiesc înînviere. Chipurile tuturor sunt luminate de fericire. Toţ i vom învia, prin Tine,căci sufletul nostru este viu şi îl vei elibera de lutul ce-l acoper ă, ca să fieveşnic în fericirea cerească!
22 aprilie 1972 Azi, la Vecernia Sfântului Gheorghe, a înviat bucuria şi pacea s-a aşternut
din nou în inimile noastre. Totul a devenit uşor, curat, minunat. Toate
sufletele s-au contopit într-unui singur, în unire cu Tine, Doamne.Pacea lui Iisus ne înv ăluie. Măicuţ a Domnului, Sfântul Gheorghe sunt cunoi, în mijlocul nostru, şi se bucur ă de fericirea noastr ă. Prin rugăciunilepărintelui nostru, harul coboar ă asupra tuturor. Sufletele noastre se bucur ă de aceste taine ale bunului Dumnezeu. Socotesc un mare dar din parteaTat ălui ceresc faptul că ne-a f ăcut parte de aceste bucurii duhovniceştinegr ăite, unice. Şi eu ce am f ăcut ca să am parte de aceste bucurii? Nimicbun. N-am fost decât un copil r ăt ăcit şi Tu m-ai primit ca şi pe fiul cel risipitor.Pentru aceasta ajut ă-mă să Te iubesc, căci mi-am dat seama cât de mult mă iubeşti. Vreau să Te bucuri de iubirea pe care o port în inimă, dăruit ă44 deTine. Dorinţ a mea este ca toate rugăciunile către Tine să fie f ăcute din iubire.(...)
Cânt ările care se înalţă spre slava lui Dumnezeu sunt rugăciuni simţ ite cutot duhul nostru. Mă simt ca în cer! Părintele V. r ăspunde la întrebărilenoastre cu înţ elepciune şi cu mult ă dragoste pentru zidirea sufletelor noastre. Ne spune: „Rugăciunea trebuie f ăcut ă privind dincolo de icoane şide tot ceea ce e v ăzut, căci Dumnezeu este pretutindeni, nev ăzut, căci Duh
42 Observaţ ia care vine dintr-o inimă curat ă, care-L vede pe Dumnezeu, este strigătul Ceruluipentru oprirea f ăr ădelegilor pe pământ.43 Când poţ i striga sincer în inima ta strigătul Proorocului Elisei, „Viu este Dumnezeu, viu
este sufletul meu!”, atunci cu siguranţ a strigătul t ău „Hristos a înviat!” este o simfonie viecare cânta realitatea învierii tale.44 Amin. Aceasta să ştim: „F ăr ă Mine - a zis Mântuitorul - nu puteţ i face nimic” (Ioan 15, 5).
este Dumnezeu”. Noi suntem chipul lui Dumnezeu după duh, duh din Duhullui Dumnezeu. Să avem cunoştinţă despre existenţ a noastr ă şi despre tot ceea ce exist ă creat în cer şi pe pământ de atotputernicul Dumnezeu,cunoştinţă însă atât cât voieşte El să ne dea. Rugăciunea în t ăcere este auzit ă şi purtat ă de îngeri, care în orice clipă lucrează pentru mântuirea sufletelor
noastre.Doamne Iisuse, primeşte-mă şi pe mine printre cei ce-Ţi slujesc Ţie cu
credinţă şi cu dragoste şi f ă-mă vrednică să cunosc voia Ta cea sfânt ă, ca să nu greşesc în faptele mele. Viaţ a mea Ţi-o închin Ţie, căci Te iubesc!
28 aprilie 1972(...) Numai când sunt în rugăciune curat ă simt prezenţ a Ta vie45, Doamne, şi
tr ăiesc cu adev ărat. Aş vrea ca aceste clipe tr ăite cu Tine să devină ore întregide fericire şi cu adev ărat sunt din ce în ce mai dese.
Sufletul meu se umple de prezenţ a Ta vie, Iisuse! Cum aş putea să-miexprim recunoştinţ a pentru bunătatea Ta, pentru tot ceea ce i-ai dăruit sufletului meu? Creşte dorul meu de a tr ăi neîncetat cu Tine, căci numaiatunci cunosc adev ărata pace, bucuria şi liniştea adâncă, în care sufletulmeu se desfat ă de fericirea cerească.
1 mai 1972M-am rugat toat ă ziua cu rugăciunea lui Iisus, liniştit ă, lucrând, scriind şi
citind. Am citit din „Viaţ a noastr ă după moarte”, de Părintele Mitrofan.Poporul nostru ortodox, datorit ă Sfintei Tradiţ ii, pe care o păstrează deaproape două mii de ani şi o va păstra până la sfâr şit, îşi împlineşteconştiincios datoriile pentru mântuirea sufletelor celor care au plecat
înaintea noastr ă din lumea aceasta.Citesc şi extrag despre ceea ce se întâmplă cu sufletul după moarte. Elr ămâne încă două zile pe pământ, umblă prin locurile în care a tr ăit, iar atreia zi urcă la cer. Între cer şi pământ sunt „duhurile r ăut ăţ ii” - duhuri aleîngerilor căzuţ i, deveniţ i demoni pentru îngâmfarea lor. Iisus a fost primulcare a str ăbătut acest spaţ iu, căci din pricina lor nici un suflet n-a putut urcala cer. Însă Iisus a distrus blestemul mor ţ ii. În acest spaţ iu se duce o lupt ă teribilă, îngerii se lupt ă cu duhurile rele, care se silesc să oprească sufletulomului. Acesta tremur ă de frică aşteptându-şi verdictul. Virtuţ ile omuluiacoper ă păcatele şi sfinţ ii pot str ăbate cu uşurinţă aceast ă cale46.
(...) Sufletul însuşi se judecă pe sine, recunoscându-şi vinov ăţ ia, dându-şiseama abia acum, după ce s-a despăr ţ it de trup, de toat ă responsabilitateape care a avut-o, şi are remuşcări teribile. De aceea spune Iisus că cine se
judecă pe sine în timpul vieţ ii pământeşti, acela nu va fi judecat după moarte.
Prin căinţă, mărturisire şi împărt ăşirea cu Sfintele Taine al Domnului IisusHristos, omul face să dispar ă puterea păcatului.
45 Nu numai când eşti în rugăciune curat ă trebuie să simţ i prezenţ a vie a lui Dumnezeu, ci înorice împrejurare a vieţ ii.46 Toate virtuţ ile nimicesc păcatele în parte, dar pentru a str ăbate cu uşurinţă spaţ iul spre
ceruri trebuie, e absolut necesar să fi realizat viaţ a prin „a fi”, şi nu prin „a avea”. „A fi”, „aexista”, nu e posibil f ăr ă Dumnezeu, Iisus Hristos. Eşti real? Poţ i zice: „Nu tr ăiesc eu, ciHristos”? Vei str ăbate cerurile!
Între cer şi pământ, tot acest spaţ iu este împăr ţ it în v ămi, tribunale, şi lafiecare dintre acestea sufletul are de dat socoteală pentru faptele sale, iar duhurile rele cu mare greutate lasă să treacă mai departe sufletul, acuzându-lnu numai de păcatele săvâr şite, ci şi de cele gândite numai47.(...)
Doamne, urcarea la cer este dureroasă, căci sufletul trebuie să se rupă de
acest pământ. Trebuie să fiu atent ă în fiecare zi la greşelile mele. Le rabd petoate cu bucurie, căci sufletul meu este însetat după Dumnezeu.
Trebuie să mă judec numai pe mine48, să-mi cercetez cugetele şi fapteletrecându-le prin toate poruncile, pentru ca sufletul meu să poat ă trece uşor prin v ămile v ăzduhului, pentru a ajunge la Tat ăl ceresc, Care-l aşteapt ă cubraţ ele întinse. Trebuie să mă silesc să îndur, ca să-mi pot preface inima, să fie curat ă, pentru a-L primi pe Domnul, iar sufletul să se arate liniştit în oriceîmprejurare, căci atunci Duhul Sfânt va găsi lăcaş curat în el. (...)
2 mai 1972(...) Am stare bună în rugăciunea lui Iisus. Lucrez şi mă rog cu bucurie şi
pacea49 mă însoţ eşte.Sufletul mă îndeamnă să cuget neîncetat la lucrarea pentru mântuirea
sufletului. Suntem născuţ i din Duhul. Fericirea de a şti că facem parte dinneamul Domnului Iisus Hristos este pentru noi, cei ce suntem călători peacest pământ, tot ce avem mai scump.
În Sfânta Biserică, loc sfânt fiind, cânt ăm cu cetele îngereşti, care deşi sunt nev ăzute pentru noi, parcă se aud totuşi. Am mulţ umit Domnului cu lacrimide bucurie pentru împlinirea unei mici rugăciuni folositoare sufletului. Amplâns de bucurie când am cunoscut lucrarea vie a Domnului, Care nev ăzut neluminează cu înţ elegerea tainelor prin rugăciune curat ă50.
Acum, sufletul meu e fericit şi se simte liber, pentru că a rupt lanţ uriletrecutului, care-l apăsau ca o povar ă grea, din cauza necunoaşteriiadev ărului. Cunoscând acum cauza suferinţ elor, sufletul zboar ă de fericire,iubind numai pe Dumnezeu, Cel ce este totdeauna de faţă şi care urmăreştelupta pe care o duc cu sârguinţă şi nădejde.
Mă rog cu mare bucurie. Adorm rugându-mă neîncetat pe măt ănii.
9 mai 1972(...) Am impresia că timpul zboar ă şi eu lucrez prea încet şi neînchipuit de
puţ in51. Fiecare zi o socotesc o apropiere de sfâr şitul călătoriei. Având aceast ă ştiinţă, este ca şi cum m-aş afla într-un tren care merge necontenit şi aştept să aud deodat ă: „Iat ă, ai sosit”, şi atunci privesc în urmă şi nu v ăd ce amf ăptuit, cu ce anume am venit să mă prezint în faţ a Domnului Iisus. Cesocoteală voi da? Ce am adus cu mine? Ce roade? Cum am folosit darurile
47 Pocăinţ a care nu este sincer ă, curat ă, din toat ă inima şi cu toat ă voinţ a nu va aveaniciodat ă putere să biruiască păcatul.48 Ai dreptate să zici: „să mă judec numai pe mine”. Nu carne şi sânge ţ i-au descoperit aceast ă taină. L-ai auzit pe Hristos, Care ţ i-a zis: „Nu judecaţ i, ca să nu fiţ i judecaţ i. Căci cu judecata cu care judecaţ i, veţ i fi judecaţ i” (Matei 7, 1-2).
49 Pacea. Unde este pacea acolo Dumnezeu este viu.50 Deci prin ce ne luminează în înţ elegerea tainelor şi gustarea vieţ ii adev ărate? Prin
rugăciune curat ă. Amin!51 Sacrifică-te total lui Dumnezeu şi nu te îngrijora de rest. Nu uita cuvintele Lui: „Să nu-ţ i fiefrica de nimic, Eu lucrez!”
Tat ălui Ceresc? Va trebui să-mi împlinesc misiunea pe acest pământ.Doamne Iisuse, Tu ai venit şi m-ai miluit şi nu cred că am meritat. Ai venit diniubire şi eu nu ştiu să-Ţi dau un pic de iubire pentru clipele de fericire dăruite.Te-ai întrupat, ai murit şi ai înviat pentru mine, şi eu nu fac nimic pentru a-Ţimulţ umi. Cât de mult vreau să ştiu cum să Te iubesc, ca să-Ţi mulţ umesc!
Nimeni dintre oameni nu te va putea iubi aşa cum Ţi se cuvine pentru jertfaTa cea sfânt ă52.
11 mai 1972(...) Ast ăzi, nimeni nu ne mai cere trupul ca jertf ă, ca să-l r ăstignească sau
ca să-l dea fiarelor sălbatice, să ne taie capul sau să ne supună la alte chinuri,ci ni se cere atât de puţ in! împlinirea poruncii iubirii - atât; a iubirii deDumnezeu şi de aproapele, care este fratele nostru, pe întregul globpământesc. După Tat ă suntem fraţ i legitimi. Şi cum împlinesc eu aceast ă poruncă a iubirii? Sileşte-mă, Iisuse, iubire nemărginit ă, să Te iubesc pentrutoate binefacerile Tale aşa cum Te iubeau sfinţ ii, până la extaz. Sădeşte îninima mea iubirea Ta cea sfânt ă! Cu puţ ină iubire din sufletul meu nu Te pot cuprinde pe Tine, care eşti necuprins. Dar pot cuprinde cu ea pe toţ i fraţ ii şisurorile mele, de la un capăt la celălalt al pământului. Aşa înţ eleg că iubindu-i pe ei Te iubesc pe Tine, care locuieşti în ei. Tu str ăluceşti în ochii şiîn inima lor atât de minunat! Dă-mi putere să-mi pot da chiar şi viaţ a pentrufratele meu, dacă va fi nevoie. Lucrează Tu, Iisuse, în sufletul meu, ca faptelemele să fie roditoare, pentru dorinţ a mea fierbinte de a-Ţi fi plăcute Ţie!
12 mai 1972(...) Iisuse, în orice f ăptur ă v ăd minunea Ta şi stau smerit ă, plângând la
picioarele Tale cu pocăinţă, înţ elegând jertfa Ta cea sfânt ă! Orice dureredispare în faţ a jertfei Tale sfinte pentru noi, păcătoşii. Luminează-mă, Iisuse,ca să-mi pot vedea toate lipsurile, şi ajut ă-mă să cunosc şi calea de a leîndrepta. Tu mă vei naşte din nou, Iisuse, prin lumina cunoştinţ ei. Cât ă paceaduci în sufletul meu greu încercat, aceast ă pace pe care o doresc, f ăr ă a maiputea fi împiedicat ă de cele ce se petrec în jur, r ămânând neclintit ă în faţ a atot ce este pământesc!
Sufletul se simte eliberat cu ajutorul rugăciunii Tale.Sunt în lupt ă mare şi cu somnul şi nu vreau ca sufletul meu să fie lipsit de
binefacerile Tale, de bucuriile pe care mi le-ai dăruit. Dorinţ a mea este să-miţ in sufletul cât mai mult treaz, ca să pot lucra mai mult pentru mântuirea lui.Duhul Tău Cel Sfânt, Doamne, să-mi fie luminător şi ajut ător, pentru a puteaîmplini poruncile şi pentru a lucra cu mai mult ă putere, cur ăţ ind inima şisufletul meu. Inima mea doreşte să păstreze necontenit prezenţ a Ta53, ca pecea mai scumpă comoar ă, dulce şi str ălucitoare. Păzeşte-mă, dulce Iisuse, cuharul Tău cel sfânt, ca să pot r ăbda încercările cu bucurie, până la sfâr şit, aşa
52 Nu uita că starea de smerenie are harul siguranţ ei absolute: ca lâna care st ă noaptea într-ogradină, dimineaţ a o vei găsi îmbibat ă de rouă. (...)53 Sigur, te bucuri de prezenţ a lui Dumnezeu, ştiind precis că El te vede şi te aude. Şi aşa fiindtu, suflete, eşti cea mai scumpă comoar ă, pentru că ce am putea da în schimb pentru
sufletul nostru? Şi mai mult: pentru Dumnezeu ce am da în schimb? De-am avea lumeatoat ă, cu toate comorile ei v ăzute şi nev ăzute, dacă nu avem pe Dumnezeu, suntem maisăraci decât pustiul Sahara.
după cum ne-ai înv ăţ at: prin umilinţă. Aşa cum Tu, Cel f ăr ă de păcat, ai primit palme şi scuipări de la oameni nevrednici pentru păcatele mele, multe şirele, aşa voiesc şi eu să mă pot smeri în faţ a fraţ ilor şi surorilor mele, copiiiTăi buni, căci nu vreau să Te pierd, ci vreau să fiu mereu cu Tine şi să-mi ar ăţ icalea care duce la mântuire!
Adorm rugându-mă cu rugăciunea lui Iisus.
12 iunie 1972 Am întrerupt jurnalul şi îmi pare nespus de r ău. (...)Dacă nu Te vom avea pe Tine, Doamne, chiar de am avea toate bogăţ iile
pământului, nu vom avea fericire şi nici nu vom simţ i că tr ăim. Câte bucuriitainice ne dai Tu, bunule, celor ce atât de puţ in Te căut ăm! Fericirea noastr ă eşti Tu! Bucuria noastr ă eşti Tu, Iisuse, şi aceasta este adev ărata fericire, careeste f ăr ă de sfâr şit, veşnică. Fericirea pe care o tr ăim în săr ăcie, aşa cum aitr ăit Tu pe pământ, nu doresc s-o schimb cu nici o bogăţ ie pământească.Pentru aceasta mă rog Ţie, Doamne, să nu nesocotesc vreuna dintreporuncile Tale, ca să nu fiu vinovat ă în faţ a Ta, iar pentru o singur ă poruncă încălcat ă să fiu vinovat ă ca acela care le-a călcat pe toate, cum zice Sfântul
Apostol Iacob (2,10). St ăpânul sufletului meu să fii Tu.Cugetând mereu la Dumnezeul şi Mântuitorul sufletului meu, grijile mele
sunt înlăturate. Las părerea mea să cadă, caut şi trebuie să înţ eleg pe fiecare,ca să fie pace. Datoria mea este să ajut, nu să judec.
Duhul Domnului lucrează viu, necontenit în fiecare suflet şi El pe toate leîmplineşte. Totuşi, nu voi şti niciodat ă, Iisuse, cât voi tr ăi în acest trup, dacă eşti mulţ umit de ceea ce lucrez54.
Ajutorul meu eşti Tu. Intuiesc voia Ta prin tot ceea ce ai spus că e bine sau
r ău, f ăcând binele pe cât posibil, din credinţă, şi îndepărtând gândurile saufaptele rele. Când am căzut, m-ai ridicat. Am dorit să Te cunosc şi mi Te-aidescoperit, viu şi lucr ător, adev ărat. Mi-ai ar ătat pe cel ce m-a luminat şi mi-aînt ărit credinţ a, f ăcând-o vie şi puternică, prin exemple de iubire pentru Tineşi pentru oameni. Acum, dorinţ a mea este să fac totul numai după voia Ta,numai ce-Ţi place Ţie şi să-Ţi dăruiesc fiecare clipă. Avându-Te pe Tineocrotitor puternic, nu mă mai înspăimânt ă nici un r ău. Voi păstra fericit ă ceea ce mi-ai sădit în suflet, ca pe o comoar ă scumpă. Este talantul Tăudăruit mie şi nimeni nu mi-l poate lua. Atunci când îmi vei cere socoteală, înziua despăr ţ irii de acest trup, doresc să mă înf ăţ işez f ăr ă teamă, având o
conştiinţă curat ă.13 august 1972(...) Doamne Iisuse, adev ărata taină este aruncarea seminţ ei iubirii Tale
peste noi pe pământ şi în inimile noastre, în care ai f ăcut să crească iubireanoastr ă pentru Tine. Taina tainelor e iubirea! Sufletul meu e însetat de Tinedatorit ă seminţ ei sădite de Tine în sufletul meu. (...)
Bucurie sfânt ă, bucurie dulce, bucurie nespusă pentru sufletul însetat deiubirea Ta f ăr ă de margini! Mi-ai şoptit iar ăşi o taină, care este cea mai mare:
54 Pune termometrul la inimă şi vezi cât ă pace sau cât ă nelinişte clocoteşte acolo, şi vei ştidacă este mulţ umit sau nemulţ umit Domnul nostru Iisus Hristos de viaţ a ta.
„Dacă vei iubi, vei fi iubit ă!”55, şi voi avea pace şi unirea cu Tine!
14 august 1972Citesc din Sfântul Ioan Scărarul, care în Cuvântul al 10-lea, „Despre
vorbirea de r ău sau clevetire”, între alte înv ăţături, spune: „Vorbirea de r ău
este odrasla urii, o boală subţ ire, o mare lipitoare ascunsă şi t ăinuit ă, caresuge şi nimiceşte sângele iubirii. E f ăţărnicia iubirii, pricină de întinare şiîmpov ărare a inimii, pierderea cur ăţ iei”.
Doamne Iisuse, aşa de grozav ă este aceast ă putere a r ăului, vorbirea der ău a aproapelui, încât poţ i pierde iubirea, care este puterea noastr ă cea maimare. Şi dacă am pierdut iubirea, am pierdut torul, căci Dumnezeu esteiubire şi pe El Îl pierdem. Aşa că va trebui să mă gândesc foarte serios să adopt t ăcerea şi să am mult ă atenţ ie, ca să nu greşesc cumva vorbind de r ăupe fratele meu, care este curat, ci mai bine să-mi cercetez conştiinţ a dacă este curat ă, căci acolo poate apărea oricând pericolul de a fi înlocuit ă cur ăţ iacu cine ştie ce gânduri de la cel r ău. Nu vreau să judec pe nimeni, ci numai să ajut pe cel nevinovat, căci a Domnului este judecata, pentru fiecare după greşalele noastre. Întâi trebuie să am grijă de păcatele mele să le cur ăţ şiapoi să mă rog lui Dumnezeu pentru cele ale aproapelui meu. Ajut ă-mi,Iisuse, să fie aşa încât să v ăd în aproapele meu numai virtuţ i, acestea fiinddaruri f ăcute de Tine din iubire pentru el. Şi dacă Tu îi dăruieşti toateacestea, înseamnă că Tu eşti cu El şi în El, şi atunci eu pe cine vorbesc der ău?56(...) Nu vreau să osândesc pe cei ce au chipul Tău! Eu voi r ăspunde înfaţ a Dreptului Judecător numai pentru faptele mele, nu şi pentru cele aleaproapelui meu.
Mă rog cu nădejde şi cu bucurie toat ă ziua, lucrând în timp ce mă rog
neîncetat.
15 februarie 1973De când am înv ăţ at să-L iubesc pe Iisus nu mai fac nimic din teamă, ci
reuşesc să fac totul din iubire, care atât de vie şi de dulce inundă inima şisufletul meu, şi din dorul de a fi cât mai aproape de focul iubirii Lui pentruoameni. Acum v ăd, Doamne, că toţ i oamenii suntem la fel, nu-i nici odeosebire. Ajut ă-ne pe toţ i să simţ im focul iubirii pentru Tine! Dorinţ a meaeste ca Tu să intri în sufletul meu şi să cureţ i tot ceea ce a mai r ămas r ău,ascuns pe undeva şi nebăgat în seamă. Să cureţ i şi gândurile mele, care m-ar putea face să pierd darurile pe care mi le-ai dat cu atâta bunătate. Ajut ă-mă clipă de clipă, ca tot ceea ce fac să fie numai pentru slava Ta cea mare!57
12 martie 1973Sunt la Sfânta Liturghie, la biserica Sfântul Elefterie. Am un dor nespus
după vederea Ta, Iisuse! Acum înţ eleg de ce veşnicia la Dumnezeu este ca o clipă, pentru că şi
îngerii şi sfinţ ii, privind faţ a Ta, nu se mai pot sătura. Pentru dorul acestamare de a fi cu Tine au murit fericiţ i ca martiri sfinţ ii. Nimic din câte sunt în
55 Cât ă sămânţă de iubire semănăm, atâta pace şi bucurie culegem.56
Pe chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.57 Slava lui Dumnezeu cea mare este bucuria care se face în cer „pentru un păcătos care sepocăieşte” (Luca 15, 7), care se mântuieşte!
cer şi pe pământ nu mai valorează în faţ a măreţ iei frumuseţ ii Tale! O, Iisuse,ajut ă-mă, cât îmi voi mai duce viaţ a aceasta pământească, să cunosc că otr ăiesc după voia Ta, ca sufletul meu să aibă parte de aceast ă fericireveşnică. Slav ă Ţie, Iisuse, pentru tot ce mi-ai dăruit şi pentru câte mi-aidescoperit 58, încât mi-ai adeverit că cerul este pe pământ!
Cu rugăciunea putem uni cerul cu pământul, iar acum, dacă Te purt ăm însufletul nostru, putem tr ăi pe pământ ca şi în cer! Sfânta rugăciune e ca ominune, e imnul sufletului meu, în inima mea! Mă rog fericit ă!
16 martie 1973(...) Timpul este scurt şi va trebui să lucrez mult pentru vremea pierdut ă59,
repede, cu atenţ ie şi înţ elepciune. Dorinţ a mea este ca sufletul meu să iasă cu totul din sfera întunericului prin pocăinţă şi cur ăţ ie, că sufletul meu estedornic de lumina Ta, Doamne Iisuse, Dumnezeule! Sprijineşte-mă, Iisuse, întoate faptele mele, căci slăbiciunea mă doboar ă adesea. Cât suf ăr din partealumii e puţ in faţă de cât am tr ăit f ăr ă de grija mântuirii sufletului. Păcatele şilipsirea de pacea Ta, Iisuse, nu pot fi şterse uşor.
O transformare totală s-a produs în sufletul meu, o schimbare a tr ăirii vieţ iiprintr-o nouă vedere duhovnicească, negr ăit ă, căci viaţ a mea nu este la fel caînainte de a Te cunoaşte cu adev ărat, Iisuse! Este un lucru minunat ce s-apetrecut în sufletul meu. Transformarea a fost rapidă, aş putea spuneinstantanee, ca la o poruncă, şi tot ceea ce am primit într-un moment a fost ca o trezire din somn la realitatea tr ăirii vieţ ii adev ărate. Ceea ce am primit atunci mi-a r ămas neîntinat şi doresc ca până la sfâr şit să-mi păstrez aceast ă stare minunat ă, căci puterea credinţ ei este sprijinitoarea mea.
Oamenii mă privesc tot la fel ca înainte de preschimbarea mea, însă eu nu
mai sunt acelaşi om pe care-l cunoşteau ei. În trecut, trupul conducea,sufletul se vedea rar, iar acum se lupt ă cu trupul care l-a ţ inut închis atâtavreme. Gândurile şi faptele mele sunt altele. Bucuriile vechi au lăsat loculaltor bucurii, iar vechile prietenii s-au schimbat cu altele noi, duhovniceşti.Toate ispitele şi încercările sunt ca nimicuri, căci nu le mai poate umfla celr ău, care mă înspăimânta furându-mi pacea sufletului. Au dispărut frica şiduhul ner ăbdării, care necontenit mă însoţ eau, duhul neliniştii, care încă m-atulburat câţ iva ani. Doamne, cât de fericit ă sunt, căci acum ştiu cum şi de cetrebuie să-mi iubesc şi vr ă jmaşii: pentru că judecătorul lor este Dumnezeu,iar eu sunt un nimic, nevrednică de luat în seamă. Aşa că mă uit numai în
sufletul meu, să fie curat, căci de el voi da socoteală, şi aşa r ămân în paceape care Iisus, cu rugăciunea Sa, mi-a dăruit-o cu dragoste, pentru mila Sa ceamare! (...)
5 octombrie 1973Caut să-mi menţ in pacea în rugăciune cât mai mult posibil, îndepărtând
gândurile ce-mi vin pe neaşteptate. Vin gânduri bune, nu rele, însă tot reuşesc să-mi fure din rugăciune. Clipele tr ăite ca în braţ ele blânde şi buneale lui Iisus, pe Care-L chem neîncetat, îmi dau o stare de bucurie şi de
58 Cunoşti care este termometrul. Îl pui la inimă şi vei primi r ăspunsul dacă tr ăieşti după voia
Lui, observând temperatura neliniştii sau a deznădejdii din inimă.59 (...) Nu alerga după timp! Aleargă după credinţă, nădejde şi dragoste, care dau pace şibucurie peste timp şi peste spaţ iu.
dulceaţă din care n-aş dori să mai ies. O clipă ca o veşnicie. Sunt o mică fiinţă creat ă de Dumnezeu, neînsemnat ă în acest univers nesfâr şit, în care lucrează Iisus din iubire pentru noi, căci altfel, după faptele noastre, ar trebui ca înfiecare zi să fim bătuţ i de dreptatea divină. Bunătatea Ta, Doamne, nu sepoate măsura nici în ani lumină! Este de neconceput pentru mintea noastr ă60.
Eu nici nu ştiu cum să Te iubesc. Ştiu că doresc să-Ţi dovedesc iubirea meapentru Tine, dar cum? Nu fac nimic pentru a-Ţi ar ăta iubirea mea! Tu însă câte dovezi mi-ai dat, Doamne! Adev ărul Tău, pe care mi l-ai descoperit şicare eşti Tu! Tot ceea ce este bun în noi este foarte departe de asemănareacu Tine! Nu pot exprima în cuvinte cât de bine înţ eleg acum voia Ta, Doamne!Conştiinţ a 61 lucrează atât de minunat în sufletul meu, descoperindu-milipsurile, de care trebuie să mă ocup.
Ştiu că Tu păzeşti cu grijă sufletul meu şi îmi aminteşti mereu deîndatoririle mele către Tine!
Mă rog, Doamne, ca să mântuieşti întreaga omenire şi pentru mila Ta cea
negr ăit ă să deschizi ochii tuturor, unind sufletele lor cu Tine! Avem nevoie de zâmbetul Tău, Iisuse, de ajutorul Tău, căci noi, copiii Tăi,suntem slabi! Îmbr ăţ işează-ne, înv ăluie-ne în lumina înţ elegerii Tale,ar ătându-ne mereu calea, dar şi umblă cu noi, ca să nu r ăt ăcim pe căinecunoscute, întunecoase, în care să fie vreo cursă. Scoate-ne pe toţ i dinnoroiul în care ne afundăm şi spală r ănile şi iart ă neputinţ ele noastre62.
Fac rugăciunea cu mai puţ ină încordare ca la început. Acum ştiu că rugăciunea trebuie f ăcut ă lin şi cu bucuria de a şti că Tu, Iisuse, mă vezi, mă auzi şi aştepţ i rugăciunea mea, ca să ai prilej de a-mi întinde mâna, ca să mă ridici uşor spre Tine. Am atâta nevoie de pacea Ta cea sfânt ă, Iisuse, căreia înneştiinţ a mea nu i-am dat atenţ ia cuvenit ă şi aşa a venit r ăt ăcirea, căci pacealipsea din inimile şi din căminele noastre.
Oare cât am stat cu Tine, Iisuse, ast ăzi în pacea Ta? Ce m-a împiedicat s-oreţ in permanent? Măruntele ocupaţ ii de fiecare zi şi uitarea. Când uit depacea Ta, Iisuse, tr ăiesc numai în atmosfera lumească, cu micile eiîndeletniciri necesare doar trupului şi care-mi fur ă mult din timpul meupreţ ios pentru mântuirea sufletului. Singur ă rugăciunea Ta, Iisuse, esteajutorul meu. Cu rugăciunea Ta pot merge oriunde şi pot lucra orice.
7 octombrie 1973Spiritul de sacrificiu pentru săraci şi bolnavi a crescut o dat ă cu
rugăciunea Ta, Iisuse!Mă silesc să fac voia Domnului cât pot, ca să fiu vrednică de iubirea Sa,pentru că acum ştiu că El ne iubeşte pe noi oamenii cu o dragoste ce nu sepoate descrie. Uneori ne dăm seama din micile minuni pe care le face cu noiîn fiecare zi.
Privesc la cei bolnavi şi săraci aşa cum îi priveşte Mântuitorul nostru. Caut să-i mulţ umesc pe cei care greu pot fi satisf ăcuţ i, socotind că este datoria
60 Alt ă vedere: „Ast ăzi am v ăzut că Dumnezeu gr ăieşte cu omul şi acesta r ămâne viu” (Deut.5, 24).61 „De aceea este nevoie să v ă supuneţ i, nu numai pentru mânie, ci şi pentru conştiinţă”
(Romani 13, 5).62 „(…) în privinţ a unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tat ăl Meu, Care este înceruri” (Matei 18, 19).
mea de creştin să-i slujesc în numele Domnului pe oameni. Mă rog cu milă profundă pentru vr ă jmaşii mei, căci sunt foarte chinuiţ i de demoni şi nu-şidau seama de ceea ce fac. Le-aş da orice ajutor mi-ar cere, f ăr ă a-i deosebi decei care-mi sunt prieteni.
Ast ăzi mi-am menţ inut mult pacea în suflet şi m-am rugat cu mare bucurie.
Doamne Iisuse, numai Tu vei deschide sufletului meu por ţ ile spre lumină!
9 octombrie 1973(...) Ast ăzi ai pătruns cu iubirea Ta în sufletul meu, dar nu sunt pregătit ă de
a Te primi, Iisuse! Gândurile m-au tulburat puţ in, însă Tu mă îndemni să mănânc cu Tine. Simt că mănânc cu Tine şi lucrez cu Tine63. Privesc cudragoste toate f ăpturile Tale şi stau liniştit ă, în orice loc m-aş afla. St ăruinţ aşi osteneala pentru cur ăţ ia inimii mele Tu o cunoşti, Iisuse dulce; căcineîncetat îmi cercetez cu atenţ ie inima şi cugetul, ca să pot intra pe poartacea strâmt ă, cu oile Tale, să pot avea parte de lumina Ta! (...)
10 octombrie 1973Citesc despre păcate. Acestea sunt ca nişte monştri ce se reped asupra
sufletului omenesc, îl desfigurează, desfiinţ ându-l total. Mânia, ura,r ăzbunarea, ambiţ ia, zgârcenia nu pot fi biruite decât de sufletul înzestrat cuvirtuţ i dumnezeieşti ca blândeţ ea, dragostea, îndelunga r ăbdare, pacea,milostenia şi inima bună, ca a unui copil al lui Dumnezeu.
Trebuie să primim moartea cu bucurie, căci este trimisă de voia Domnuluica să ne deschidă uşa de intrare spre viaţ a luminoasă şi veşnică, spre viaţ aadev ărat ă. Nu mă mai sperii de moarte, de vreme ce ea ne va descoperiadev ărul şi prin ea se împlineşte tot ceea ce ne-a promis Tat ăl nostru Cel
ceresc. Acolo ne vom bucura pe vecie de bunăt ăţ ile f ăgăduite celor ce-I vor îndeplini poruncile. Toate aceste frumuseţ i şi bunăt ăţ i sunt acoperite deochii noştri trupeşti, iar atunci, în faţ a mor ţ ii, se vor descoperi. Sufletul,eliberat din trupul care este supus putreziciunii, dezrobit şi frumos luminat,se va înălţ a spre cer, aşa cum ne-a dovedit-o Mântuitorul prin învierea Sa.Bilioane, trilioane de suflete vor str ăluci pe cer când vor învia pentruveşnicie. Iisus, când S-a înălţ at la cer, era îmbr ăcat în lumină. El ne-a dat nădejdea învierii sufletului nostru, care nu va fi supus putreziciunii.
Pacea, pacea, pacea Ta, Iisuse! Oare este pacea deplină în sufletul meu?Da, Doamne, simt că este. Mă simt bine cu Tine, Iisuse, cu rugăciunea Ta!
O săpt ămână întreagă m-am ocupat să ştiu cât timp mi-am ţ inut pacea însuflet. În fiecare zi, dintr-o or ă mi-am menţ inut pacea cu rugăciunea lui Iisuscâte o jumătate de or ă sau trei sferturi de or ă. Din 12 ore pe zi, aproape şapteore au fost ocupate de rugăciunea neîncetat ă, timp în care mi-am oprit altegânduri. (...)
Gândurile mele se îndreapt ă cu drag spre rugăciunea Ta cea sfânt ă. Aşaîmi păstrez cât pot de mult pacea sufletească, oprind mişcarea minţ ii,îngr ădind-o cu glasul rugăciunii. Ajut ă-mă, Iisuse, să-mi păstrez tot timpulcomoara cea scumpă în suflet, căci nu se pot asemăna cu nimic bucuria şi
63 Ai dreptate, Domnul nostru Iisus Hristos necontenit ne îndeamnă să cinăm cu El, să
respir ăm în orice clipă cu El. Ai simţ it cum te-a îndemnat? Te-a înv ăţ at să citeşti ce scrie pemâncare, apă şi aer? Nu-mi spune, ştiu că te-a înv ăţ at de toate, ca să poţ i merge şi înţ elegecare este „Calea, Adev ărul şi Viaţ a” (Ioan 14, 6).
pacea negr ăit ă din timpul rugăciunii. Dorul meu este ca să tr ăiesc acesteclipe cât mai mult, căci rugăciunea îmi poart ă sufletul ca pe o apă liniştit ă,f ăr ă nici un zgomot, şi lin, lin de tot, sufletul descoper ă taine nespus defrumoase, pe care nu le-a cunoscut în trecut. Nu mai doresc altceva decât să le pot tr ăi şi contempla. Sufletul meu nu se mai înspăimânt ă de nici un r ău.
(...)
11 octombrie 1973Dimineaţă am avut o or ă bună de pace cu Dumnezeu în rugăciune. Grijile
vieţ ii de toate zilele sunt înlăturate, lucrând liniştit şi rugându-mă necontenit. Am citit odat ă viaţ a unui sfânt care spunea că cel mai mare r ău pe care îl
poţ i face unui frate este să-l întrerupi de la rugăciune. Abia acum înţ eleg cât de dulce poate fi starea omului în rugăciune64. Numai prin rugăciune putemcomunica direct cu Tat ăl ceresc. Mă sperie bunătatea Sa cea mare, când eustau în faţ a Sa şi rugându-mă, gândurile mă îndepărtează de prezenţ a Lui vie.Mai bine aş t ăcea.
Doamne, ştiu că atunci când eu mă aşez la rugăciune, Tu eşti gata să-mitrimiţ i harul Tău şi să aştepţ i de la mine doar atenţ ia minţ ii mele, iar eucâteodat ă mă risipesc cu gândul la ceea ce v ăd cu ochii trupului. Aceasta îmidă impresia că e ca şi cum aş chema un musafir iubit şi el vine, iar eu îi întorcspatele, v ăzându-mi de alte treburi.
Cât trebuie să fie de supăraţ i pe mine Iisus şi Măicuţ a Lui când îi chem şiapoi gândurile îmi fug în alt ă parte... Câteodat ă mă rog aşa, f ăr ă prezenţ aDomnului, Care este pretutindeni65.
Ştiu că lumea spirituală nev ăzut ă este mai vie şi mai activ ă decât ceav ăzut ă. Sfinţ ii pe care-i chemăm sunt foarte iuţ i şi aleargă să ne ajute. Numai
să le spui ce te doare, şi ei mijlocesc pe lângă bunul Dumnezeu ca să-ţ iîmplinească repede cele de folos sufletului.
12 octombrie 1973 Am ascultat foarte atent ă şi cu mare bucurie meditaţ ia ţ inut ă ieri de
părintele nostru în biserică. Cateheza a fost despre frică, despre Adam celvechi şi Adam cel nou, Iisus Hristos.
Joia trecut ă ne-a vorbit în biserică despre pacea lui Hristos, rugându-ne catoat ă săpt ămâna să observ ăm cât ă pace am dobândit. Am căutat să-mimenţ in pacea cât mai mult posibil, f ăr ă gânduri, f ăr ă probleme legate deceea ce este v ăzut, şi aşa am reuşit, cu rugăciune mult ă, şi am călătorit cătrecele nev ăzute, cugetând la cele dumnezeieşti.
În rugăciune v ăd şi simt cât este de bun Tat ăl ceresc cu sufletul meu, careÎl cheamă neîncetat în dorinţ a lui mare de a se uni cu El. Rugăciunea cuatenţ ie îmi aduce pace şi o mângâiere nespusă, care mă îndeamnă să mă rog
64 Da! Ferice de cei ce au gustat cât e de dulce starea în rugăciune, că aceia au intrat înîmpăr ăţ ia lui Dumnezeu.65 Ah! Când nu simţ im în rugăciune prezenţ a lui Dumnezeu în Treime, vina este a noastr ă şiconst ă în credinţ a noastr ă, care se vede că nu este vie. De ce pe omul cu care vorbim îlsocotim viu, ştim că ne vede, ne aude şi ne cuprinde în interesul lui de a ne asculta, iar pe
Dumnezeu nu-L socotim viu şi că ne vede, ne aude şi ne cuprinde în tot şi în toate, cu iubiredeplină şi cu bunăvoinţă de a ne asculta, a ne ajuta şi a ne da orice cerem? De ce? Credinţ a.Of, credinţ a este vorbă goală. Dumnezeu este viu şi El lucrează.
cât mai mult şi liniştit.Despre frică au vorbit surorile mele G. şi K., şi acum trebuie să scriu şi eu
despre aceast ă frică pe care am tr ăit-o din plin atunci când eram om vechi.Nu este ceva mai r ău care să chinuie omenirea ca frica. Am tr ăit frica deoameni, de boală, de moarte, frica zilei de mâine şi de tot felul de ameninţări
care se pot ivi în orice moment pe acest pământ. Aproape 50 de ani, tot cufrică am tr ăit. De vreo trei ani însă m-am schimbat: o dat ă cu lucrarearugăciunii lui Iisus, frica a dispărut. Având un apăr ător puternic şi bun,milostiv şi drept, care-mi este Tat ă, ştiu că nimeni nu mă mai poate ajungenici măcar cu privirea.
Datoria mea este de a mă supune voii Sfintei Treimi, şi aşa sufletul meu vaputea fi eliberat de întuneric şi-i voi putea dobândi nemurirea. Fericireasufletului meu va fi scopul pentru care voi lucra, şi aceast ă lucrare o datorezDomnului Dumnezeu, Tat ăl nostru Cel ceresc.
Omul nou este omul mântuit. Omul mântuit este omul dezlegat de orice
patimi, este omul liber. Omul liber este dumnezeu după har. Acesta estescopul, ţ inta, idealul, setea, nostalgia sufletului care încă n-a murit.Când sufletul meu cânt ă în rugăciune numele cel sfânt al Tău, Iisuse
Doamne, atunci liniştea şi pacea coboar ă peste el şi el se înalţă fericit spreTine. N-am f ăcut nimic bun înaintea Ta, dar Tu mi-ai dat cheile cu care să pot deschide uşa inimii, unde să Te primesc. Iisuse dulce, sileşte-mă să-Ţideschid o dat ă pentru totdeauna66, ca să nu mai păr ăseşti nici o clipă sufletulmeu. Mă rog cu credinţă şi dragoste.
18 octombrie 1973În biserică părintele nostru duhovnicesc ne învaţă despre pacea
gândurilor. În rugăciunea curat ă trebuie să fim f ăr ă nici un gând. Să fii tusingur cu Dumnezeu, Care este în cerurile toate, pe cerul inimii noastre, întrup, pe ochi, pe buze, pe faţă, pe mâini, pe picioare, în aer, în haine, înlumină şi în tot ce se află din cer şi până în pământ. Dumnezeu este pace.Pacea e iubire de Dumnezeu. Aşa merg lin şi uşor pe cărarea iubirii.
Suntem r ăspunzători de faptele fratelui nostru, de tot ceea ce se întâmplă în lume din lipsă de iubire. Un cuvânt, o privire, o idee personală - genială,credem noi - se întinde peste tot pământul, şi aşa fiecare dintre noi ester ăspunzător de r ăzboaiele ce sunt pe pământ între oameni.
Ştiinţ a, inteligenţ a omenească, mândr ă de descoperirile ei, a inventat o
bombiţă str ălucitoare, care la vedere este foarte frumoasă, dar cu care omul,ca un monstru, vrea să-i distrugă pe fraţ ii lui. Infernul este în inima omului, înmintea lui. Gândurile rele sunt demoni, care distrug pe cei din jur. Până cândnu ne vom lepăda deplin de gânduri, nu putem avea pacea, pe Iisus HristosDumnezeu. Cine spune că-L are pe Hristos în el şi n-a lepădat gândurile deur ă din minte şi din inimă nu spune adev ărul. Suntem infernali din cauzagândurilor şi r ăspândim şi în alţ ii acest infern al nostru prin atitudineanoastr ă faţă de întreaga omenire. Dacă ne moare cineva din familie, frate,sor ă, părinţ i, copii, ne facem cu toţ ii din aceasta un noian de gânduri rele, pecare le accept ăm şi le ţ inem în adâncul inimii, ascunse de privirile celorlalţ i.Dacă e soţ ie, te vede toat ă lumea cum plângi de ţ i se rupe inima, dar când s-a
66 Cheia? Credinţ a sincer ă. Sigur inima se deschide.
terminat înmormântarea şi vii acasă, spui: „Oare aşa a vrut Dumnezeu?” Şiîncepi să plângi din nou că nu mai are cine să te ajute, să-ţ i spele, să-ţ i calce,să-ţ i gătească, să-ţ i facă ce-ţ i mai trebuie prin casă. „Ce mă fac, încotro să apuc, că mi-am pierdut servitoarea?” Nici pomeneală de altceva. Nu teîngrijorezi dacă se va descurca şi de locul în care va fi sufletul celui plecat.
Asta nu e dragoste. Dacă e copilul t ău, tot la fel gândeşti. Apoi, cel mort esteuitat, ca şi când n-a existat. Din când în când îi mai faci câte un parastas, deformă, şi Dumnezeu cu mila. Asta suntem. Şi ne numim creştini; suntemsocotiţ i fraţ i întru Hristos şi ne uit ăm cu pizmă, cu invidie şi cu gânduri urâtela fratele nostru, care face parte din familia Tat ălui nostru Care este în ceruri.Nu ştim că necinstindu-l pe el, ne necinstim şi pe noi. Iubindu-L peDumnezeu, iubim toţ i oamenii de pe întregul pământ. Toţ i poart ă peîncheieturile lor pecetea darului Duhului Sfânt. Dacă gândurile rele au pusst ăpânire pe mintea mea, am rupt legătura cu darurile Sfântului Duh şi m-amunit cu duhurile iadului şi în toate împrejur ările vieţ ii tr ăiesc în iad. (...)
Întoarce-te la tine, caut ă ce este în inima ta; este Hristos? Ascult ă dacă esteEl acolo şi f ă voia Lui. Vezi-L cum plânge pentru tine, pironit pe Cruce;sângele Îi curge şiroaie şi tu, cu r ăutatea ta, Îl r ăstigneşti mai departe, Îi baţ icuie f ăr ă milă şi El sufer ă şi priveşte la tine cu o r ăbdare f ăr ă margini, cu oiubire neştirbit ă; Dumnezeu aşteapt ă să vii la El pe cărarea pe care ţ i-aar ătat-o.
Ce-mi lipseşte să mă împărt ăşesc cu iubirea lui? Pacea, pacea şi iar pacea!Pacea gândurilor. Rămân singur ă cu Hristos şi atunci v ăd totul luminat şifericit. Ca un copil stau liniştit şi fericit în pacea Lui. Vrei-nu vrei, El tot te ţ ineîn braţ ele Sale bune de Mamă şi Tat ă, şi uneori te aşteapt ă toat ă viaţ a să deschizi uşa inimii tale ca să intre cu lumina şi cu dragostea Lui acolo, undeîl poţ i auzi. „Nu-L tr ăda pe Hristos, care S-a r ăstignit pentru Tine!” - ne spunetrist părintele V.
Nu mi-e frică de nimeni şi de nimic dacă sunt cu Hristos, căci El lucrează pentru mine. Orice s-ar întâmpla, pământul să se cutremure, eu stau liniştit ă,că tot în braţ ele Lui sunt. Ne rugăm Măicuţ ei Domnului, care L-a născut peMântuitorul şi care, ca o mamă bună, ne ocroteşte şi se roagă necontenit pentru noi să ne înt ărească credinţ a, nădejdea şi mai ales iubirea pentruMântuitorul nostru, care ne izbăveşte de orice întuneric şi de viaţ amincinoasă.
Lupta cu gândurile e cea mai important ă pentru a putea căpăta pacea lui
Hristos. (...)
14 ianuarie 1974(...) O mică creatur ă a Ta, Doamne, cât o furnică, îţ i cere să-i împlineşti
neînsemnatele rugăciuni. Dăruieşte-mi, Doamne Iisuse, puterea să mă lepădde pământ şi în mintea mea să r ămână numai gânduri curate, din lumina Ta,ca să Te slăvesc mereu. Sufletul meu atât de mic îndr ăzneşte să Te roage caun copil pe Tine, Care eşti atât de mare şi de necuprins! Căci Tu ai zis, Iisuse:„Orice veţ i cere de la Tat ăl în numele Meu, El v ă va da” (Ioan 16, 23). Aşaîndr ăznesc să-Ţi cer, Doamne, şi să Te laud pe Tine, căci nu ştiu cum să Teiubesc.
Ajut ă-mi, Iisuse, ca rugăciunile mele să fie f ăcute cu r ăbdare şi linişte, ca
să Te pot vedea şi simţ i tot timpul în sufletul şi în trupul meu cel slab, pe careTu îl poţ i înt ări, îmi înalţ ochii spre Tine cu lacrimi de bucurie şi admiraţ ie.Simt că Te bucuri atunci când sufletul meu tr ăieşte fericit cu Tine! Sunt înspăimântat ă de bunătatea Ta şi-mi este teamă, căci n-am f ăcut atâta bineca să mă bucuri cu atâtea daruri. Mi-ai dat cheile cu care să pot deschide uşa
inimii mele, unde să Te pot primi, şi aceasta a fost dorinţ a mea cea maimare.
Mă înfrânez de la toate, primind atât cât îmi este de trebuinţă, împlinindvoia Ta. Vreau să fiu de folos tuturor celor ce mă solicit ă şi să-i ajut aşa cumL-aş sluji pe Iisus, pentru că-L iubesc şi doresc să fac numai voia Sa.
Nu doresc decât să-L iubesc pe Dumnezeu şi să iubesc pe aproapele meu,care este orice om de pe pământ, indiferent de naţ ie sau culoare, căci toţ isuntem fraţ i şi surori în Domnul. Doresc ca toţ i, până la capătul pământului,să aibă în sufletele lor bucuria sfânt ă încă de pe pământ şi să găsească pacealui Iisus. Mă rog pentru toţ i şi am nădejdea că-i voi putea ajuta pe toţ i cei pe
care mi-i va trimite Dumnezeu pentru aceasta.Cunosc micile încercări şi suferinţ ele pe care trebuie să le îndur cu marer ăbdare pentru a împlini cu iubire acest lucru şi în toate ocaziile mă silesc dintot sufletul să nu mi se observe oboseala sau tristeţ ea, care sunt semne decădere în faţ a loviturilor celor nev ăzuţ i. Nu doresc să ştie nimeni efortul meu,pe care-l fac din dorinţ a de a putea fi iubit ă de Iisus, Care cunoaşte lucrulmeu şi scopul. Tot ce-mi dăruieşte El consider că am primit pentru a dăruimai departe, şi când reuşesc să bucur un suflet sunt foarte fericit ă!
15 februarie 1974M-am trezit rugându-mă67 şi continui rugăciunea.
Sunt slabă fizic, dar Iisus îmi dă ceea ce doreşte sufletul meu, şi bucuriaaceasta mă înt ăreşte. Timpul tr ăit în lucrare pentru suflet este acum cel maifericit pentru mine. Citesc şi Te caut, Doamne, în tot ceea ce citesc. Clipeleacestea sunt balsam pentru sufletul meu. Tr ăiesc şi simt ceea ce tr ăiau şisimţ eau cei ce au scris, descoperind taine negr ăite pe care le contemplu cumare bucurie şi mulţ umind Domnului pentru toate. Nimic din ceea ce mi seîntâmplă în viaţ a de toate zilele nu este întâmplător. Sufletul meu se bucur ă de toate şi mintea mea se înalţă pe culmi necunoscute, dar nespus defrumoase. Mi se întâmplă de multe ori ca în vremea rugăciunii lui Iisus, cândmeditez sau când citesc mult despre cele dumnezeieşti, să simt bucurii ce
cresc în intensitate din ce în ce mai mult, pe care la un moment dat simt că nu le-aş mai putea primi în trupul meu slab, în timp ce sufletul se lasă purtat de iubire pentru Iisus şi gust ă câte puţ in din cele cereşti. Aceste bucurii şisimţ iri dulci din inimă mă fac să v ărs lacrimi pentru iubirea pe care ne-opoart ă Iisus, Care ar ătându-ne cât de mult ne iubeşte Se face simţ it, auzit şiv ăzut de cei ce-L caut ă. Văd că mă clatin pe prima treapt ă, sunt gata să cad şiatunci o iau iar ăşi de la capăt cu rugăciunea scumpă sufletului meu.Nădejdea sufletului este că voi putea tr ăi în fericirea veşnică numai priniubirea lui Iisus Dumnezeu, care S-a adus jertfa pentru cei păcătoşi68.
67 Aceasta e Calea, Adev ărul şi Viaţ a.68 Cel care crede în Domnul nostru Iisus Hristos nu va muri în veac. Amin!
18 februarie 1974M-am rugat lucrând orice, în pace şi foarte fericit ă. Nu mai fac ceea ce
voiesc eu, ci ceea ce voieşti Tu, Doamne Iisuse, cu mine, unealt ă slabă. Mergca zburând, cu picioarele pe pământ iar cu sufletul, din credinţă şi iubirepentru Dumnezeu, călătoresc în toate cerurile. Doamne, cât eşti de bun cu
noi, f ăpturile Tale, şi cum nu ştim noi să vedem în orice clipă că tr ăim prinTine şi lucr ăm cu Tine. Cu lacrimi de fericire îţ i mulţ umesc pentru timpul tr ăit în bucuria Ta, pentru iubirea pe care ne-o por ţ i. Doamne Iisuse, descoper ă-Tetuturor copiilor Tăi, atrage-i spre Tine pe toţ i f ăcându-i fericiţ i, ca să poarteuşor pedeapsa ce-i apasă pentru greşalele f ăcute din neştiinţ a şi din lipsă deînţ elepciune. (...)
8 martie 1974(...) Sfântul Serafim de Sarov spune să cercet ăm singuri prin care fapte
bune f ăcute pentru Hristos dobândim harul Duhului Sfânt. El zice:„Neguţătoreşte-te cu acelea care-ţ i aduc mai mult câştig. Şi dacă simţ i că teînvredniceşti de mai mult har dumnezeiesc prin rugăciune şi priveghere,priveghează şi roagă-te; dacă prin post, posteşte; dacă prin milostenie, f ă milostenie”.
Şi mai spune Sfântul Serafim: „Să cercetezi şi din ce cauză te-a păr ăsit Duhul Sfânt, şi din nou să te osteneşti să-L primeşti şi să nu te laşi până cenu-L vei afla din nou şi va petrece iar ăşi împreună cu noi, prin harul Său.Împărt ăşeşte din darurile Duhului Sfânt şi celor care doresc, fiindcă bogăţ iapământească a harului lui Dumnezeu, cu cât se împarte, cu atât mai mult seînmulţ eşte la cel ce o împarte, ca un izvor de viaţă veşnică pururea curgător.
Dacă fac rugăciuni mai puţ ine, simt că harul se depărtează şi atunci sunt
trist ă. Însă o iau mereu de la început şi cu rugăciune mult ă şi deasă,numărat ă, capăt starea cea bună de pace, bucurie şi putere, iar prezenţ aDomnului Iisus în inimă se face simţ it ă foarte repede.
Doamne Iisuse, cât de bun şi iert ător eşti şi cât de repede Te ar ăţ i celor ceTe iubesc şi Te doresc! (...) Dorinţ a noastr ă este de a ne uni cu Tine, Doamne,încă de acum, fiind sufletul în trup.
Mi-ai descoperit, Doamne, pe cel ce ca o scânteie a aprins cu putere foculcredinţ ei vii. Căpătând aceast ă putere a credinţ ei şi a dragostei deDumnezeu, am început cu bucurie lupta pentru mântuirea sufletului meu,acesta r ămânând singurul scop al vieţ ii mele cât timp voi mai fi pe pământ.
Mare fericire s-a rev ărsat în sufletul meu prin lucrarea rugăciunii lui Iisus.Entuziasmul, bucuria inimii mele şi apoi pacea cea dulce m-au cuprins atât de repede, ca un foc ce arde plăcut şi dă veselie69.
69
A lucra înseamnă să te naşti din nou, real, la viata cea nouă, să mori real şi să înviezi, sausă fie sufletul t ău mireasă şi să nu-ţ i mai apar ţ ii ţ ie, ci Mirelui cu care ai f ăcut nuntaduhovnicească.
la cuvintele rugăciunii.6. Când spuneaţ i rugăciunea doar cu mintea, priveaţ i spre locul inimii?- Mai întâi am spus rugăciunea simplu, în minte. Apoi, la sfatul părintelui
V., am început să şi privesc spre locul inimii.7. Pentru a înainta în lucrarea rugăciunii, este suficient să ne rugăm cu
mintea numai în timpul altor îndeletniciri zilnice?- Ar fi foarte bine dacă am putea rezerva un timp anume în care să st ăm
într-un loc liniştit şi să facem rugăciuni pe măt ănii, pe degete sau cu ceasul,socotind cam 1.000 de rugăciuni pe or ă (forma scurt ă). În acele zile însă încare suntem prea ocupaţ i, să ne str ăduim să spunem rugăciunea neîncetat,cu gura, cu mintea sau cu mintea în inimă, fiecare după puterea sa, oriundeam fi şi orice am lucra.
8. Cum pot fi depăşite dificult ăţ ile care apar în rostirea cu mintea arugăciunii?
- Uitarea de rugăciune şi gândurile amestecate sunt cei mai puternici
duşmani ai rugăciunii. Când ni se întâmplă acestea, trebuie să ne căim, să cerem iertare Domnului Iisus Hristos şi apoi să continuăm rugăciunea.Uitarea de rugăciune poate fi biruit ă prin aducerea aminte de Dumnezeu,
folosind pentru aceasta şi mijloace materiale - măt ăniile sau alte obiecte,diferite semne, fiecare găsindu-şi metoda cea mai potrivit ă. Eu aveam unpulover cu un nasture mare de metal pe piept. F ăceam treabă şi mă rugam,iar când uitam de rugăciune, auzeam deodat ă cum mi se atingea cruciuliţ ade la gât de nasturele de metal. Tresăream atunci şi începeam iar rugăciunea, mulţ umind lui Dumnezeu că mi-a f ăcut semn.
De gândurile amestecate putem scăpa ţ inând mintea atent ă numai lacuvintele rugăciunii. Cum apar alte gânduri şi mintea alunecă spre ele şi serisipeşte, imediat s-o întoarcem la cuvintele rugăciunii.
9. Unii dintre Sfinţ ii Părinţ i îi îndeamnă pe nevoitori să se str ăduiască, prinanumite metode „meşteşugite”, să coboare mintea în locul inimii, alţ ii spuncă este mai bine ca lucr ătorul să nu încerce coborârea minţ ii prin acestemetode şi să aştepte darul de la Dumnezeu. Care erau sfaturile părintelui V.în aceast ă privinţă?
- Coborârea minţ ii în inimă este începutul învierii lăuntrice a omului.Mintea coboar ă în inimă numai din darul lui Dumnezeu, prin lucrareaDuhului Sfânt. În zadar ar încerca cineva să se for ţ eze prin diferite metodepsiho-fizice să coboare mintea în locul inimii. E bine ca fiecare să aştepte
darul lui Dumnezeu. Părintele V. spunea: „Tu roagă-te liniştit, cu atenţ ie, şiDumnezeu va da harul Său, după dragostea şi osteneala ta”.
10. De unde ştim că mintea a coborât în inimă? Avem şi ceva semne„fizice” care însoţ esc st ările sufleteşti deosebite pe care le-aţ i descris în
jurnal?- Când mintea coboar ă în inimă prin lucrarea Duhului Sfânt, atunci simţ i
ceva sublim, dumnezeiesc, de nedescris, o iubire sfânt ă pentru Dumnezeu. Aceasta înmoaie inima şi lacrimi de bucurie curg din ochi, f ăr ă efort, simţ indcă te-ai întâlnit în inimă cu Dumnezeu, cu întreaga Sfânt ă Treime. Simţ i că tr ăieşti în cer, uiţ i de trup şi de tot ceea ce este lumesc. Ai vrea ca fericirea
aceasta să nu te păr ăsească niciodat ă. Aceste simţ iri duhovniceşti dau îninimă o căldur ă bună, liniştit ă, blândă, ca şi cum ai sta la soare. Ea dogoreşte
neîncetat sufletul din inima omului, îl bucur ă, amintindu-i de iubirea luiDumnezeu.
11. Pot apărea şi perioade de rostire mecanică, de strâmtorare şiîmpietrire a inimii atunci când rugăciunea este f ăcut ă cu mintea în inimă?
- Dragostea, bucuria, pacea şi dorul de Domnul Iisus Hristos ar trebui să ne
însoţ ească tot timpul, mai ales când ne rugăm. Altfel, Duhul Sfânt se retragede la cel care îndr ăzneşte să se apropie de El cu vreun duh de ur ă sau decredinţă slabă, sau cu gândul de a for ţ a venirea Sa.
Apar câteodat ă şi perioade de rostire mecanică şi de împietrire a inimii,din cauza întrist ării Duhului Sfânt prin vreun gând sau cuvânt păcătos sauprin fapte împotriva poruncilor lui Dumnezeu. Aceste perioade pot veni şipentru încercare, pentru smerirea lucr ătorului, sau din slăbirea datorat ă uneiboli şi din alte cauze.
12. Spuneţ i-ne, v ă rugăm, câte ceva despre simţ irea căldurii inimii.- Căldura inimii are mai multe nuanţ e şi fiecare o simte altfel, dar în chip
asemănător unui mic foc în inimă. Ea se simte fie „ca un beculeţ aprins”, fieprecum căldura soarelui, fie ca o durere; depinde de starea în care ne aflăm.Trebuie să fim în pace, din care vine bucuria prezenţ ei Domnului, şi atuncivine în inimă o căldur ă bună. Căldura care aduce durere sau apăsare îninimă provine de cele mai multe ori din prea multa încordare fizică înlucrarea rugăciunii sau, spun Părinţ ii, din cauza nevredniciei.
13. La început aţ i rostit rugăciunea cu mintea în inimă f ăr ă a fi atent ă laritmul respiraţ iei?
- Da, o rosteam simplu, f ăr ă respiraţ ie.14. Cum aţ i f ăcut trecerea la ritmarea rugăciunii după respiraţ ie?- Părintele V. ne recomanda nişte exerciţ ii de respiraţ ie pe care le f ăceam
de patru ori pe zi, pentru a putea rosti apoi cât mai mult rugăciunea perespiraţ ie. Inspiram uşor, tr ăgând aer în piept, în patru timpi, spunând„Doamne Iisuse Hristoase”, ţ ineam aerul în piept încă patru timpi, spunând„Fiul lui Dumnezeu”, apoi expiram în patru timpi, spunând „miluieşte-mă”sau „miluieşte-mă pe mine păcătoasa”. Însă rugăciunile pe care le număramnu le f ăceam în acest fel, cu o respiraţ ie atât de prelungit ă.
15. Aţ i simţ it foloase din rostirea rugăciunii în ritmul respiraţ iei?- Da, am prins putere şi vindecare în trup şi parcă mi s-a luminat mintea.16. Ce recomanda părintele V. acelora care nu puteau rosti toate cuvintele
rugăciunii pe respiraţ ie?
- Celor care nu puteau rosti rugăciunea în întregime le recomanda să ospună într-o formă mai scurt ă.Câteodat ă, mai ales în timpul unei boli, nu putem prelungi atât de mult respiraţ ia.
17. Coborârea minţ ii în inimă poate fi îngreunat ă sau chiar oprit ă pentruun timp de către Dumnezeu pentru anumite simţ iri, gânduri, cuvinte saufapte ale rugătorului?
- Orice păcat, lucrarea oricărei patimi, oricât de uşoare ni s-ar părea,despart pe om de Dumnezeu, întristează pe Duhul Sfânt, care se retrage, şiarunci inima se r ăceşte; ne simţ im goi pe dinăuntru, păr ăsiţ i. Trebuie să ne
ferim de orice gânduri, simţ iri, cuvinte şi fapte care ne apasă conştiinţ a.Orice lucr ător al rugăciunii va simţ i din experienţ a proprie cum, pentru un
anumit păcat, fie el cât de subţ ire, pierde pacea şi bucuria şi i se risipeştecăldura inimii.
Cele mai importante cauze care duc la r ăcirea inimii, la pierderearugăciunii cu mintea în inimă sunt: gândurile, cuvintele şi faptele de mândrieşi slav ă deşart ă şi fiicele acestora, dintre care părerea, închipuirea,
mulţ umirea şi încrederea de sine, nădejdea în ostenelile proprii sunt celemai rele; păcatele împotriva iubirii aproapelui, cum sunt gândurile de
judecat ă, de osândire, de ur ă, de mânie, ţ inerea de minte a r ăului; apoi, oricecuvânt r ău despre faptele sau viaţ a aproapelui, chiar dacă este adev ărat,faptele de nemilostivire, de mânie şi altele; nepaza simţ urilor, mai ales av ăzului, a auzului şi a limbii. Aici trebuie spus că rugătorul trebuie să evite cuorice preţ vorbirile lungi, chiar şi cele pe teme duhovniceşti, flecăreala,vorbirea deşart ă, glumele şi râsul f ăr ă rost; gândurile, simţ irile şi fapteletrupeşti; iubirea şi grija de cele lumeşti; somnul f ăr ă măsur ă, trândăvia,îmbuibarea şi toate celelalte păcate şi lucr ări ale patimilor.
Mai sunt şi cauze care vin din lucrarea f ăr ă cunoştinţă a rugăciunii, cum ar fi: râvna necumpătat ă, ner ăbdarea, folosirea greşit ă sau f ăr ă măsur ă amijloacelor din afar ă, a metodelor „meşteşugite” pentru deprinderearugăciunii, închipuirea de sine şi înşelarea din cauza căldurii fizice din inimă.
Boala poate fi şi ea, câteodat ă, o piedică în lucrarea rugăciunii.18. Cam câte rugăciuni f ăceaţ i pe zi în perioada în care v ă rugaţ i cu
mintea, sau cu mintea în inimă?- La început număram pe măt ănii 1.000 de rugăciuni.
Am mărit apoi numărul la 2.000 şi, după un timp, la 3.000 de rugăciuni, iar restul zilei spuneam rugăciunea f ăr ă să număr, şi cred că ajungeam cam la10.000 de rugăciuni în total.
Părintele V. spunea că „oricine face rugăciunea lui Iisus, reuşind să numere 3.000 de rugăciuni, acela face o Sfânt ă Liturghie în inima sa, undeiau parte Maica Domnului şi tot soborul îngerilor şi al sfinţ ilor”.
19. Cum aţ i dobândit dvs. rugăciunea inimii?- După opt luni de rugăciune neîncetat ă, m-am trezit într-o dimineaţă în
băt ăile inimii şi am început să rostesc rugăciunea în ritmul băt ăilor ei.Simţ eam atunci în inimă lucrarea Duhului Sfânt, ca o mângâiere dulce şicatifelat ă ca aripioarele unui fluturaş care bătea în sufletul meu,anunţ ându-mă: „Sunt aici. Eu sunt Cel ce lucrează, tu roagă-te”. Un timpmi-am ţ inut respiraţ ia, ca să simt dulceaţ a şi bunătatea Duhului Sfânt. Am
primit în suflet o pace sfânt ă, dumnezeiască. Slav ă îndelung r ăbdării şibunăt ăţ ii Tale, Doamne!
20. De ce numesc Sfinţ ii Părinţ i aceast ă rugăciune a inimii şi „de sinemişcătoare?” Ce lucrare are mintea unui rugător al inimii?
- Rugăciunea inimii e numit ă şi „de sine mişcătoare” de Sfinţ ii Părinţ ipentru că ei spun că Duhul Sfânt se sălăşluieşte în sufletul omului, în inimă,şi o mişcă pe aceasta, f ăcându-se simţ it cu dulceaţă şi cu o căldur ă bună.
Aceast ă dulceaţă urcă spre gât şi aduce o fericire cerească, cum nu a fost simţ it ă vreodat ă în viaţă.
Mintea trebuie să tacă, să fie atent ă şi să asculte rugăciunea şi ritmul
inimii. Când băt ăile inimii nu se mai simt, atunci nevoitorul trebuie să înceapă să spună rugăciunea cu mintea, până când Duhul Sfânt va mişca
inima din nou. Deci mintea „întreţ ine” şi păzeşte rugăciunea inimii.21. Aţ i pierdut vreodat ă rugăciunea inimii?- Mi s-a întâmplat să pierd rugăciunea inimii din cauza slăbirii atenţ iei şi,
poate, a dragostei fierbinţ i de Dumnezeu.22. Este neîncetat ă rugăciunea inimii?
- Rugăciunea inimii nu e neîncetat ă pentru toţ i, cel puţ in la început, cândse primeşte acest dar. Totul este după voia lui Dumnezeu, dar nevoitorultrebuie să se păzească şi să lucreze rugăciunea. La cei din lume, rugăciuneainimii e de cele mai multe ori cu întreruperi, pentru că slăbeşte atenţ ia minţ ii.Rugăciunea neîncetat ă a inimii au avut-o sfinţ ii şi o au poate acum uniimonahi.Numai rugăciunea inimii poate fi rugăciune neîncetat ă, pentru că inimamişcat ă de Duhul Sfânt se poate ruga şi în timp ce lucr ăm altceva sau chiar când dormim.
23. Este rugăciunea inimii o rugăciune curat ă? Apar şi acum lupte cu
gândurile?- Rugăciunea curat ă e rugăciunea desăvâr şit ă şi este mare dar de laDumnezeu. Ea se dă din când în când lucr ătorului rugăciunii neîncetate. Învremea rugăciunii nu apar nici măcar gânduri nevinovate, care să tulburestarea neclintit ă a minţ ii în faţ a lui Dumnezeu. În mod obişnuit însă, întimpul rugăciunii inimii mai apar şi gânduri nevinovate sau, foarte rar, şigânduri păcătoase, cu care trebuie dusă lupta încă de la prima apariţ ie.
24. Ce este rugăciunea contemplativ ă?- A-L contempla pe Dumnezeu în rugăciune înseamnă a-L cunoaşte, a-L
simţ i, a-L vedea viu cu ochii minţ ii în inimă. Omul nu se poate ridica laaceast ă stare şi nici la rugăciunea curat ă prin eforturi proprii. Totul este dinlucrarea şi darul lui Dumnezeu.
25. Care sunt piedicile cele mai frecvente pe care le are nevoitorul înlucrarea rugăciunii?
- Piedicile pe care le are nevoitorul în lucrarea rugăciunii sunt: uitarea,necunoştinţ a, greşalele cu mustr ări de conştiinţă, care nu te lasă să teapropii de rugăciune, şi slaba lucrare după voia lui Dumnezeu.
Sunt foarte multe piedici care vin de la noi, prin păcate şi patimi, din lipsadragostei, de la diavoli, din lume, prin lucruri şi altele.
26. Care sunt mijloacele de a înainta mai rapid în aceast ă lucrare? Cevirtuţ i trebuie lucrate în special?
- Mijloacele de înaintare rapidă în rugăciune sunt: purificarea prinpocăinţă, spovedanie şi împlinirea canonului, lucrarea după voia Domnului,împlinirea poruncilor dumnezeieşti.
Dintre virtuţ i, trebuie lucrate mai ales iubirea de Dumnezeu şi deaproapele, precum şi celelalte virtuţ i teologice - credinţ a şi nădejdea,smerenia, înţ elepciunea sau chibzuinţ a, curajul sau bărbăţ ia, cumpătarea,dreptatea şi celelalte.
27. Ce fel de pază a minţ ii, a simţ urilor şi a limbii trebuie să lucreze înpermanenţă nevoitorul rugăciunii?
- Nevoitorul rugăciunii trebuie să se ferească cu toat ă puterea de orice
gând, simţ ire, cuvânt sau fapt ă păcătoasă, care ar fi împotriva poruncilor evanghelice, dar şi de tot ceea ce este deşert ăciune, f ăr ă folos, adică fapte,
![URCU{ SPRE ~NVIERE - Editura Doxologia€¦ · DOXOLOGIA Ia[i, 2013. Cuvinte de folos duhovnicesc 485 CUPRINS ... Cuvinte de folos duhovnicesc 487 Cuvinte despre trecerea de la via]\](https://static.documente.net/doc/80x56/6042acc9715df26c807c0861/urcu-spre-nviere-editura-doxologia-doxologia-iai-2013-cuvinte-de-folos-duhovnicesc.jpg?t=1685775430)