jurnal chirurgie

Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2008, Vol. 4, Nr. 1 [ISSN 1584 – 9341]

I

Jurnalul de chirurgie îşi propune să devină în scurt timp o publicaţie cu impact în activitatea de cercetare chirurgicală şi de pregătire profesională continuă. Jurnalul apare ca o necesitate în condiţiile cerute de noile forme de pregătire a rezidenţilor în chirurgie şi se angajează să pună la dispoziţia tinerilor chirurgi din diverse specialităţi, cunoştinţele şi modelele de bază a pregătirii lor ca specialişti pentru noul mileniu.

Întreaga responsabilitate a opiniilor exprimate în articolele Jurnalului de chirurgie revine autorilor. Republicarea parţiala sau în întregime a articolelor se poate face numai cu menţionarea autorilor şi a Jurnalului de chirurgie. Includerea materialelor publicate pe acest site pe alte site-uri sau în cadrul unor publicaţii se poate face doar cu consimţământul autorilor. © Copyright Jurnalul de chirurgie, Iaşi, 2008

Clinica I Chirurgie, Spitalul “Sf. Spiridon” 700111, Bd. Independenţei nr.1

Iaşi, România Tel. Fax: +40-232-218272

www.jurnaluldechirurgie.ro e-mail: [email protected]

Editor emeritus Robert van Hee (Belgia) Editor şef Eugen Târcoveanu Redactor şef Radu Moldovanu Redactori Gabriel Dimofte Cornel-Nicu Neacşu Sorin Luncă Dragoş Pieptu Viorel Filip Cristian Lupaşcu Dan Vintilă Liviu Lefter Radu Dănilă Corector Oana Epure

Comitet ştiinţific Christian Gouillat (Lyon, Franţa) C. Letoublon (Grenoble, Franţa) Jan Lerut (Bruxelles, Belgia) John C. Lotz (UK) Patrick Boissel (Nancy, Franţa) H. Mehier (Lyon, Franţa) Michel Vix (IRCAD, Strasbourg, Franţa) Andrew Rikkers (USA) Phillipe van der Linden (Bruxelles, Belgia) Vladimir Hotineanu (Rep. Moldova) Gheorghe Ghidirim (Rep. Moldova) Carlos Ballesta Lopez (Spania) Francoise Mornex (Lyon, Franţa) Pierre Mendes da Costa (Belgia) Nicolae Angelescu (Bucureşti) Gabriel Aprodu (Iaşi) Şerban Bancu (Tg. Mureş) Eugen Brătucu (Bucureşti) N.M. Constantinescu (Bucureşti) Silviu Constantinoiu (Bucureşti) Constantin Copotoiu (Tg. Mureş) Nicolae Dănilă (Iaşi) Mihai Radu Diaconescu (Iaşi) Monica Acalovschi (Cluj) Corneliu Dragomirescu (Bucureşti) Ştefan Georgescu (Iaşi) Virgil Gheorghiu (Iaşi) Dan Gogălniceanu (Iaşi) Avram Jecu (Timişoara) Răducu Nemeş (Craiova) Alexandru Nicodin (Timişoara) Dan Niculescu (Iaşi) Mircea Onofriescu (Iaşi) Florian Popa (Bucureşti) Irinel Popescu (Bucureşti) Doiniţa Rădulescu (Iaşi) Vasile Sârbu (Constanţa) Ioana Grigoras (Iasi) Liviu Vlad (Cluj Napoca)

Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2008, Vol. 4, Nr. 1 [ISSN 1584 – 9341]

II

STANDARD DE REDACTARE

Iniţializare pagină: Format A4, margini de 2,5 cm. Titlul: Times New Roman, 14, aldin (bold), centrat, la un rând; trebuie să fie cât mai scurt şi elocvent pentru conţinutul articolului; Autorii, instituţia: Times New Roman, 12, normal, centrat, la un rând; prenumele precede numele de familie şi va fi scris în întregime numai pentru sexul feminin; trebuie precizată adresa de corespondenţă (de preferat e-mail). Rezumat în engleză minim 200 cuvinte: Times New Roman, 10, la un rând, fără aliniate şi precedat de titlul articolului scris în engleză, cu majuscule, urmat de cuvântul abstract (în paranteza, italic). La sfârşitul rezumatului se vor menţiona cu majuscule, cuvintele cheie. Textul: Times New Roman, 12, la un rând, structurat pe capitole: introducere, material şi metodă, discuţii, concluzii etc. Tabelele vor fi inserate în text şi nu vor depăşi o pagină; titlul tabelului va fi numerotat cu cifre romane: Times New Roman, 10, aldin, la un rând, deasupra tabelului; Figurile (inserate în text) vor fi menţionate în text; titlul şi legenda vor fi scrise cu Times New Roman, 10, aldin, la un rând şi vor fi numerotate cu cifre arabe. Bibliografia va fi numerotată în ordinea apariţiei în text; Times New Roman, 10, la un rând, redactată după cerinţele internaţionale - vezi http://www.nlm.nih.gov/bsd/uniform_requirements.html . Articolele multimedia: filmele şi fişierele Microsoft Power Point (cu extensia .ppt) vor fi însoţite de un rezumat consistent în engleză; dimensiunea fişierelor *.ppt < 5 Mb cu un număr de slide-uri < 50. Articolele vor fi adresate redacţiei în formă electronică (e-mail, CD, DVD, floppy) şi eventual tipărită. Articolele nu vor depăşi: - lucrări originale 15 pagini, - referate generale 20 pagini, - cazuri clinice 8 pagini, - recenzii şi noutăţi 2 pagini, - articole multimedia Power Point 5 Mb şi 50 slide-uri.

Cuprins Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2008, Vol. 4, Nr. 1 [ISSN 1584 – 9341]

III

CUPRINS EDITORIAL

ENDOCRINOLOGIE CHIRURGICALĂ SAU CHIRURGIE ENDOCRINĂ ?.……….…..……………………….........1 E. Zbranca Clinica Endocrinologică, Spitalul „Sf. Spiridon” Iaşi Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T. Popa” Iaşi

ARTICOLE DE SINTEZA

TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL HIPERTIROIDIILOR NODULARE................................................................3 V. Filip, R. Moldovanu, Elena Cotea, D. Niculescu, N. Vlad, Geanina Curcă Clinica I Chirurgie „I. Tănăsescu – Vl. Buţureanu”, Spitalul „Sf. Spiridon” Iaşi Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T. Popa” Iaşi BIOPSIA GANGLIONULUI SENTINELĂ – UN CONCEPT „EŞUAT” ÎN TRATAMENTUL CANCERULUI TIROIDIAN DIFERENŢIAT?............................................................................9 Ramona Popovici, Lidia Ionescu, D. Timofte, L. Lefter, C. Rădulescu, R. Dănilă Clinica a III-a Chirurgie, Spitalul „Sf. Spiridon” Iaşi Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T. Popa”, Iaşi

PARTICULARITǍŢI ANESTEZICE IN CHIRURGIA TIROIDEI..............................................................................16 B. Ţuţuianu, Claudia Luncă Clinica Anestezie Terapie Intensivă, Spitalul „Sf. Spiridon”, Iaşi Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T. Popa” Iaşi

ARTICOLE ORIGINALE

CHIRURGIA TIROIDEI ÎN CLINICA I CHIRURGIE IAŞI: O ANALIZĂ RETROSPECTIVĂ.............................................................................................................................20 D. Niculescu (1), E. Târcoveanu (1), V. Filip (1), Elena Cotea (1), N. Dănilă (1), C. Lupaşcu (1), D. Lăzescu (1), Graţiela Grosu (1), Ana Maria Enăchescu (1), Felicia Crumpei (2), Niculina Florea (3), I. Stratan (4), Voichiţa Mogoş (5), R. Moldovanu (1) (1) Clinica I Chirurgie „I. Tănăsescu-Vl. Buţureanu” (2) Departamentul de Radiologie (3) Departamentul Anatomie-patologică (4) Clinica Anestezie-Terapie Intensivă (5) Clinica Endocrinologică Spitalul „Sf. Spiridon” Iaşi Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T. Popa” Iaşi ACTUALITĂŢI ÎN CANCERUL TIROIDIAN............................................................................................................26 Al. Grigorovici (1), M. Costache (1) , C. Velicescu (1), L. Radu (1), Delia Ciobanu (2) (1) Clinica a III-a Chirurgicală; (2) Laboratorul de Anatomie-patologică Spitalul „Sf. Spiridon” Iaşi Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa”, Iaşi

Cuprins Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2008, Vol. 4, Nr. 1 [ISSN 1584 – 9341]

IV

TIROIDECTOMIA DE COMPLETARE – UN STANDARD ÎN TRATAMENTUL CANCERULUI TIROIDIAN DIFERENŢIAT?..........................................................................33 R. Dănilă (1), Ramona Popovici (1), Al. Grigorovici (1), Lidia Ionescu (1), L. Lefter (1), Maria Cristina Ungureanu (2), C. Dragomir (1) (1) Clinica a III-a Chirurgie; (2) Clinica Endocrinologică Spitalul „Sf. Spiridon” Iaşi Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T. Popa”, Iaşi CAZURI CLINICE

CHISTUL BRANHIAL CERVICAL LATERAL – UN DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL UITAT PENTRU GUŞA NODULARĂ – CAZ CLINIC....................................................................39 N. Vlad (1), R. Moldovanu (1), V. Filip (1), Cristina Preda (2), Felicia Crumpei (3), Gabriela Prepeliţă (4) (1) Clinica I Chirurgie „I. Tănăsescu – Vl. Buţureanu”; (2) Clinica Endocrinologie, (3) Departamentul de imagistică medicală; (4) Clinica Anestezie Terapie Intensivă Spitalul „Sf. Spiridon” Iaşi Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi

ANATOMIE SI TEHNICI CHIRURGICALE

TIROIDECTOMIA TOTALĂ PRIN DISECŢIE CAPSULARĂ..................................................................................45 R. Moldovanu, V. Filip, D. Niculescu, Elena Cotea, Şt. Georgescu, N. Dănilă, D. Lăzescu, E. Târcoveanu Clinica I Chirurgie „I. Tănăsescu – Vl. Buţureanu” Iaşi Spitalul „Sf. Spiridon” Iaşi Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T. Popa” Iaşi

ARTICOLE MULTIMEDIA

THE THYROID NODULE........................................................................................................................................51 R. Van Hee University of Antwerp, Belgium

THE UNEXPECTED THYROID CANCER..............................................................................................................61 R. Van Hee University of Antwerp, Belgium

ISTORIA CHIRURGIEI

THEODOR KOCHER ŞI CHIRURGIA TIROIDIANĂ..............................................................................................65 Prof. Dr. V. Strat

Editorial Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2008, Vol. 4, Nr. 1 [ISSN 1584 – 9341]

1

ENDOCRINOLOGIE CHIRURGICALA SAU CHIRURGIE ENDOCRINA ?

E. Zbranca Clinica Endocrinologică, Spitalul „Sf. Spiridon” Iaşi

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T. Popa” Iaşi „Endocrinologia chirurgicală este practica chirurgiei glandelor endocrine de

către chirurgi care cunosc endocrinologia clinică (medicală)”. Definiţia nu-mi aparţine dar ea lămureşte titlul meu. Aparţine Prof. Charles Roye, fondatorul Asociaţiei franceze de chirurgie endocrină, membru al asociaţiilor americană, britanică şi internaţională de chirurgie endocrină, autor, alături de Claude Dubose, al unei minunate monografii Endocrinologie chirurgicale apărută în editura MED şi McGraw-Hill în 1999, având, bineînţeles mai mulţi colaboratori. Ce ar trebui să spun eu într-un asemenea material ce se vrea un fel de introducere într-o revistă de specialitate pe care colegul şi bunul meu prieten Eugen Târcoveanu vrea s-o lanseze.

Chirurgia endocrină, spre deosebire de alte (unele) ramuri ale chirurgiei este „fiica fiziologiei”. Aserţiunea aparţine unui nou endocrinolog, Prof. Rene Mornex din Lyon, membru al Academiei franceze de medicină şi mare prieten al endocrinologilor (şi în general medicilor) români. Chirurgia endocrină a început, foarte posibil, cu operaţiile pentru guşă. Înaintea erei anesteziei, asepsiei şi hemostazei mortalitatea în acest fel de intervenţii era de peste 40%; ulterior a scăzut la sub 0,5%.

În 1909 Theodor Kocher a primit premiul Nobel pentru lucrările sale privind „caşexia strumiprivă”. Cicatricea (incizia) ce-i poartă numele ne aminteşte mereu de primul chirurg înnobilat cu acest premiu.

Nu voi face un istoric al endocrinologiei şi al descoperirii diverşilor hormoni şi acţiunilor lor. Voi spune doar că prima jumătate a secolului XX a marcat evidenţierea a numeroase ţesuturi endocrine şi a noi hormoni. Lucrările au continuat cu mereu noi descoperiri.

Pe lângă glandele endocrine clasice, ştim azi, că sunt organe secretoare de hormoni şi rinichiul, şi cordul, şi ţesutul endotelial, şi creierul, şi ţesutul adipos, şi osul. Mai rămâne ceva ne-endocrin în organismul nostru?

De la îndepărtarea de tumori endocrine chirurgii au început să practice şi transplant de ţesut endocrin. În 1925, Mandl la Viena practica prima intervenţie pentru hiperparatiroidie. În 1926, Cezar Roux la Laussane extirpă primul feocromocitom. Mayo, în Rochester, în 1927 extirpă primul insulinom. În 1955 Baum şi Nesbit, la Ann Arbor, fac prima suprarenalactomie pentru sindrom Conn, iar în Columbus, Zollinger şi Elison fac prima exereză a unui gastrinom.

Cushing opera bolnavii pentru boala ce-i poartă numele, prin anii 1930, folosind calea de abord parietală „a lui Paulescu”.

Urmează era chirurgiei poliendocrinopatiilor cu Anthony J. Edis la Mayo Clinic. În 1966, G.C. Huggins devine al 3-lea chirurg laureat Nobel pentru tratamentul

hormonal în cancerul de prostată. Se creează asociaţii naţionale şi internaţionale de chirurgie endocrină în S.U.A.,

Anglia, Franţa. Recent s-a creat şi la noi în ţară.

Editorial Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2008, Vol. 4, Nr. 1 [ISSN 1584 – 9341]

2

Unde suntem noi? Nu-mi propun să fac un istoric al chirurgiei endocrine sau endocrinologiei

chirurgicale în România. Poate altădată şi cu colaborarea colegilor chirurgi. Îmi voi face doar o datorie de onoare să amintesc servicii şi echipe chirurgicale din Iaşi cu care ne mândrim.

Să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului; cu litere de aur voi scrie numele Prof. Vl. Buţureanu. Am câteva motive: a făcut cele mai multe tiroidectomii (magistral!) în România vremii lui; i-am fost intern şi extern şi l-am urmărit şi admirat în intervenţiile artistice pe care le făcea (majoritatea cu anestezie locală!); i-am fost şi mâna a 2 a şi a 3 a în intervenţii; în clinică şi la sugestia lui mi-am făcut lucrarea de diplomă (Patologia diverticulului Mekel); el ne-a lăsat prin testament mândria de casă de oaspeţi. La cursul inaugural anual, la fiecare serie de studenţi fac un istoric al endocrinologiei româneşti şi ieşene. Prof. Buţureanu îşi are locul său în expunere. Cu fotografie proiectată, bineînţeles. Să-i amintim şi pe ceilalţi chirurgi care au cochetat cu chirurgia endocrină: Gh. Chipail, C. Dolinescu, M. Chifan. Nu sunt acum decât umbre şi amintiri pioase. Dintre cei ce trăiesc – V. Strat, Gh. Floreş, C. Lazăr.

Şi bineînţeles echipele actuale. Avem colaborări admirabile, colegiale, fructuoase, corecte cu multe echipe. Pe Băsescu, Năstase, Hrebenciuc i-aş fi sfătuit să se opereze la Iaşi şi nu la Bucureşti, Germania sau respectiv Franţa.

La Clinica I Chirurgie – Prof. Dr. E. Târcoveanu, Prof. Dr. D. Niculescu, Dr. Elena Cotea, Conf. Dr. C. Lupaşcu pentru tiroidă, Prof. Dr. Şt. Georgescu pentru obezitate.

La Clinica a III-a Chirurgie – Prof. Dr. Cr. Dragomir, Conf. Dr. Al. Grigorovici, Dr. R. Dănilă, Conf. Dr. L. Andreescu.

La Clinica Chirurgie C.F.R. – Prof. Dr. M.R. Diaconescu. La Chirurgie infantilă – Prof. Dr. G. Ionescu, Conf. Dr. Aprodu. Desigur voi fi omis nume din echipele menţionate. Cer scuze! Mesajul ce se vrea transmis ar fi următorul: avem la IAŞI echipe chirurgicale de

aur pentru chirurgia endocrină! Colaborarea este fructuoasă dar este loc de mai bine. Am antamat (ca să folosesc un termen la modă) nişte întâlniri colegiale pentru discuţii de dosare şi strategii. Am rămas în stadiu de început. Trebuie să continuăm. Numai din muncă în echipă, din completarea cunoştinţelor unora cu ale celorlalţi vom asigura progrese. Seniorilor li se adaugă mereu tineri cu pregătire de excepţie. Să ne completăm, să ne întrajutorăm, să fim din ce în ce mai utili bolnavilor.

Prestigiul şcolii ieşene de medicină va avea de câştigat! Şi odată cu el şi cel al medicinii româneşti. Ne vom dovedi odată în plus valoarea. Pentru că o avem. Trebuie doar să ne-o

clamăm mai tare. Să se audă, să se vadă! Deja tinerii ne-au luat-o înainte. De câteva ori mi s-a spus, în mai multe locuri

din Franţa: „C’est grace a vos jeunes medicins que la medecine française rajeuni”. Şi din alte ţări am remarci similare.

Articole de sinteză Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2008, Vol. 4, Nr. 1 [ISSN 1584 – 9341]

3

TRATAMENTUL CHIRURGICAL AL HIPERTIROIDIILOR NODULARE

V. Filip, R. Moldovanu, Elena Cotea, D. Niculescu, N. Vlad, Geanina Curcă Clinica I Chirurgie „I. Tănăsescu – Vl. Buţureanu”,

Spitalul „Sf. Spiridon” Iaşi Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T. Popa” Iaşi

SURGICAL TREATMENT OF TOXIC NODULAR GOITERS (Abstract): Hyperthyroidism (or thyrotoxicosis) is associated with clinical manifestations related to an excess of thyroid hormones. Although there are many causes, three are of primary concern to the surgeon. Excluding Graves disease, the other two relevant causes of hyperthyroidism are toxic nodular goiter and a single toxic nodule. Preoperative preparation of the hyperthyroid patient is essential to avoid intraoperative or postoperative thyroid storm. Standard surgical treatment of toxic nodular goiter consists of bilateral subtotal thyroidectomy. Alternative procedures are total lobectomy, isthmectomy and contralateral subtotal lobectomy, or total thyroidectomy, procedures used more and more frecquent in our days. Concerning the solitary toxic nodule, the procedure of choice is subtotal or total thyroid lobectomy and isthmectomy, eventually with a frozen-section pathologic examination. Other indications of surgical treatment is the association of hyperthyroidism with thyroid cancer or thyroiditis. KEY WORDS: THYROTOXICOSIS, TOXIC NODULAR GOITER, SOLITARY TOXIC NODULE, SUBTOTAL/TOTAL THYROID LOBECTOMY Corespondenţă: Şef de Lucrări, Dr. Viorel Filip, Clinica I Chirurgie Spitalul „Sf. Spiridon”, Bd. Independenţei, nr. 1, 700111, Iaşi*

INTRODUCERE Patologia tiroidiană ocupă un loc important în afecţiunile endocrine din

România şi în special din Moldova, datorită deficitului alimentar în iod şi a profilaxiei insuficiente. După accidentul de la Cernobîl s-a constatat o creştere a incidenţei neoplaziilor tiroidiene care au devenit mult mai frecvente la tineri. De asemenea, dacă autorii clasici considerau foarte rară prezenţa neoplasmului tiroidian în hipertiroidii, această asociere este actualmente obişnuită, având o incidenţă de până la 10% [1].

HIPERTIROIDII NODULARE (DEFINIŢIE ŞI CLASIFICARE) Tireotoxicoza reprezintă complexul de modificări tisulare care se instalează sub

acţiunea unei cantităţi excesive de hormoni tiroidieni liberi. Creşterea concentraţiei hormonilor tiroidieni din circulaţia sangvină se poate datora unei hipertiroidii, înţeleasă în sensul unei hiperfuncţii a celulelor foliculare tiroidiene care produc în exces hormoni, dar poate apare şi fără activarea celulelor tiroidiene.

Hipersecreţia de hormoni tiroidieni survine în două situaţii diferite: a) în cazul unei perturbări a sistemului imunitar, care este la originea producerii de anticorpi tiroido-stimulanţi, ce acţionează la nivelul receptorilor pentru TSH; b) datorită unei reactivităţi localizate şi autonome a foliculilor tiroidieni, în cadrul unui parenchim normal sau hipofuncţional.

* received date: 20.10.2007 accepted date: 25.11.2007


4

Dintre formele clinice de hipertiroidie, trei sunt mai frecvente reprezentând aproximativ 90% din cazuri [2,3]: guşa toxică difuză (boala Basedow-Graves), guşa multinodulară toxică şi adenomul toxic tiroidian. Alte 10% din cazuri sunt reprezentate de hipertiroidismul indus de iod, tireotoxicoza factice şi tireotoxicoza din tiroidite [2,3]. Foarte rar întâlnite, sub 1% din cazuri, sunt: hipertiroidismul secundar (de cauză hipofizară, cu TSH crescut) sau terţiar (TRH crescut), din tumorile trofoblastice şi struma ovarii, precum şi metastazele funcţionale de carcinom tiroidian diferenţiat [2,3].

Plecând de la cele două mecanisme fiziopatologice descrise mai sus, se pot individualiza două varietăţi patogenice, în care strategia diagnostică şi terapeutică va fi diferită. În timp ce tulburările imunologice corespund unei hipertiroidii difuze, hiperactivitatea glandulară autonomă, solitară sau multiplă, corespunde unei hipertiroidii focale (nodulare), clasificare ilustrată în Tabelul I.

Tabelul I

Clasificarea hipertiroidiilor – adaptat după Zbranca E. [3]

Hipertiroidii difuze (55% în Europa – 90% în SUA)

Hipertiroidii focale (nodulare) (45% în Europa – 10% în SUA)

Boala Basedow Guşa basedowifiată

Adenomul toxic tiroidian (nodulul solitar autonom Goetsch)

Guşa multinodulară toxică (maladia Plummer)

INDICAŢIA CHIRURGICALĂ ÎN HIPERTIROIDII Chirurgia tiroidei, alături de cea a altor glande endocrine, a cunoscut în ultimele

decenii o remarcabilă dezvoltare, concretizată atât prin formarea centrelor de chirurgie endocrinologică, cât şi prin supraspecializarea şi antrenarea chirurgilor generalişti pentru realizarea acestor tipuri de intervenţii.

Ameliorarea continuă a tehnicii şi tacticii chirurgicale, ajunse astăzi la o codificare şi precizie remarcabile, încadrate de o pregătire pentru intervenţie şi o supraveghere postoperatorie reglate în cele mai mici detalii, au contribuit la obţinerea unor rezultate imediate şi la distanţă foarte bune după realizarea diferitelor tipuri de tiroidectomii [4,5].

Din ce în ce mai mult, stabilirea indicaţiei operatorii în hipertiroidii este urmarea unui diagnostic corect – rezultat al unei strânse colaborări interdisciplinare – care să aprecieze obiectiv atât realitatea şi importanţa disfuncţiei glandulare, cât şi răsunetul acesteia asupra întregului organism. Chirurgia devine mai mult o etapă în tratamentul acestor afecţiuni, bolnavii fiind investigaţi corespunzător şi începând pregătirea preoperatorie în clinicile de endocrinologie, unde vor reveni postoperator pentru evaluarea rezultatelor şi dispensarizare.

De asemenea, trebuie ţinut seama de stadiul evolutiv al bolii, de caracterele morfologice ale hipertrofiei tiroidiene, de prezenţa eventualelor tulburări de compresiune, a altor afecţiuni asociate şi, nu în ultimul rând, de dorinţa bolnavului de a se opera.

Deosebit de importantă este pregătirea preoperatorie, care urmăreşte eutiroidizarea în măsura posibilului, ameliorarea până la echilibru a stării neuropsihice, redresarea condiţiei cardiovasculare, măsuri care sunt integrate unui algoritm terapeutic astăzi bine precizat [3]. Tot în acest context, momentul operator trebuie stabilit pe baza unor criterii obiective, care apreciază stabilizarea bolii şi oportunitatea intervenţiei [2,4].


5

Din punct de vedere endocrinologic, obiectivul principal al intervenţiei chirurgicale este stabilirea cantităţii de ţesut tiroidian care trebuie îndepărtat, acesta fiind apreciat în funcţie de forma clinică şi intensitatea tireotoxicozei, de importanţa şi aspectul macroscopic al hipertrofiei tiroidiene, recomandându-se o rezecţie suficientă dar nu excesivă [4].

Hipertiroidiile nodulare beneficiază de tratament chirurgical într-o măsură mai mare decât boala Basedow, la care chirurgia este rezervată din ce în ce mai mult cazurilor în care s-a înregistrat un eşec al tratamentului medical [1,5-8].

Adenomul toxic tiroidian are o indicaţie certă de tratament chirurgical, rezultatele obţinute fiind dintre cele mai bune [6-10].

Guşa multinodulară toxică (GMNT). În aceste cazuri tratamentul chirurgical realizează vindecări rapide şi definitive.

De asemenea, permite un tratament radical pentru cazurile de neoplasm tiroidian asociat cu hipertiroidie [1,7]. Examen histopatologic extemporaneu este obligatoriu, coexistenţa nodulilor neoplazici cu cei hiperfuncţionali fiind din ce în ce mai frecventă [11,12]. Astfel, într-un studiu recent, Cerci C et al. [13] raportează o incidenţă a cancerului tiroidian de 9% la pacienţii cu guşă multinodulară toxică, majoritatea cazurilor fiind de carcinom papilar. În aceeaşi lucreare este remarcată valoarea relativă a examenului extemporaneu şi a puncţiilor-biopsie în descoperirea malignităţii în GMNT; pe statistica autorului de 124 de GMNT malignitatea a fost precizată doar într-un singur caz prin examen extemporaneu şi în niciun caz prin puncţie-biopsie [13]. De altfel se pare că puncţia-biopsie permite diagnosticul de malignitate la pacienţii cu GMNT numai pentru noduli de peste 0,5 mm şi când tehnica este realizată ecoghidat [14].

Tiroiditele asociate cu hiperfuncţie sunt o eventualitate rară, tratamentul chirurgical fiind indicat în prezenţa fenomenelor toxice intense, a tulburărilor de compresiune sau atunci când preoperator nu poate fi eliminată eventualitatea unui cancer tiroidian [3,4].

Reintervenţiile tiroidiene Reintervenţiile pe tiroidă sunt indicate atât de recidivele morfologice sau

funcţionale (hipertiroidii) cât şi de diagnosticul unei malignităţi la examenul anatomo-patologic la parafină [15]. În majoritatea cazurilor constau într-o tiroidectomie de totalizare, dar care se asociază cu o rată a complicaţiilor operatorii considerabilă [16]. Astfel, pe o statistică de 362 intervenţii tiroidiene, Wilson DB et al. [15] comunică reintervenţii de totalizare la 32 pacienţi ca urmare a unor recidive benigne (14 cazuri), descoperirea unei mailgnităţi necunoscute iniţial (5 cazuri), iar restul pentru „for further treatment of malignancy”. Diaconescu MR et al. [17] publică o incidenţă asemnătoare a reintervenţiilor pe tiroidă pentru recurenţă, descoperire de malignitate la examenul anatomo-patologic sau completarea tratamentului – 33 cazuri din 440 tiroidectomii (7,3%); autorii atrag de asemenea atenţia asupra incidenţei crescute a complicaţiilor operatorii (6,1% leziuni recurenţiale).

Tendinţa actuală este de a extinde cât mai mult exereza (tiroidectomia totală) în chirurgia afecţiunilor tiroidiene benigne, inclusiv în hipertiroidii. Campana FP et al. [9] comunica în 1996 efectuarea a peste 400 tiroidectomii totale în tireopatii benigne, subliniind punctul cel mai important al intervenţiei: expunerea şi prezervarea nervului recurent şi a glandelor paratiroide.

Chirurgia mai agresivă, recomandată şi de alţi autori [9-13,18-20], este justificată deci, de următoarele consideraţii: 1) după efectuarea tiroidectomiilor totale sau cvasitotale, riscul de recurenţă a hipertiroidiei se apropie de cifra zero – recurenţa


6

este datorată unei tiroidectomii iniţiale „cvasitotale”, a unor resturi embrionare tiroidiene sau a rezecţiei insuficiente a lobului piramidal [21]; posibilitatea coexistenţei hipertiroidie – cancer tiroidian şi a posibilităţilor reduse de precizarea a malignităţii pre- şi intraoperator (sensibilitatea şi specificitatea examenului extemporaneu şi a puncţiei-biopsie) [13-14]; tratarea hiportiroidiei postoperatorii în foarte bune condiţii prin hormonoterapie substitutivă [3]; riscul crescut de complicaţii operatorii în reintervenţii [15-17].

STABILIREA MOMENTULUI OPERATOR ÎN HIPERTIROIDII Clasic, momentul operator optim era atunci când pacientul avea o frecvenţa

cardiacă de sub 90/min, valori tensionale normale, curbă ponderală în creştere, normalizarea curbei temperturii şi o sedare evidentă [22]. În prezent formele de hipertiroidie numai sunt atât de dramatice. Totuşi, în vederea prevenirii crizelor tireotoxice intra- şi postoperatorii şi a ameliorării acuzelor cardiace (cardiotireoza) este necesară continuarea medicaţiei specifice: antitiroidiene de sinteză (ATS), beta-blocante şi ioduri. Acestor 3 clase de agenţi terapeutici, actualmente li se adaugă litiul, hormonii tiroidieni (T4) şi corticosteroizii. Sunt propuse diferite scheme de tratament pentru obţinerea unei pregătiri preoperatorii adecvate: iodură (iod stabil); propranolol; propranolol şi iodură; ATS şi iodură; ATS, iodură şi propranolol; ATS, iodură şi tironină; ATS şi tironină; ATS, tironină şi propranolol. În ultimile două variante, T4 poate fi utilizat în locul iodurii pentru a determina involuţia glandei, iar în antepenultima pentru a combate hipotiroidismul. T4 se introduce în aceste scheme terapeutice numai după ce bolnavul este cu eutiroidie [23]. Cesareo et al. [24] consideră că cea mai bună pregătire preoperatorie în hipertiroidii se poate efectua cu tioamide şi iodură, iar în caz de intoleranţă sau necesitatea efectuării tiroidectomiei în urgenţă, se poate apela la beta-blocante sau betametazonă plus acid iopanoic, administrate simultan timp de câteva zile.

Actualmente tratamentul este individualizat în funcţie de gravitatea tirotoxicozei şi afecţiunile asociate [25]. Utilizarea individuală a propranololului, a iodurii sau a ambelor pentru cazurile cu simptomatologie moderată a dat rezultate bune, permiţând intervenţia chirurgicală după 2-14 zile. Cazurile severe de tirotoxicoză beneficiază de tratament cu ATS, asociat sau nu cu propranolol, 1-3 luni până la atingerea eutiroidiei, urmată de administrarea soluţiei Lugol cu 7-10 zile înaintea intervenţiei chirurgicale. T4 utilizată în locul iodurii, în special la scăderea nivelului hormonal, produce aceeaşi regresie a vascularizaţiei tiroidiene şi are avantajul că nu determină alergii ca iodura [3]. Alte studii au demonstrat că, în cardiotireoze, propanololul poate fi înlocuit cu succes cu Metoprolol (blocant beta-1 selectiv) [26]. Litiul, cu posibilele sale efecte secundare, administrat în combinaţie cu ATS produce o scădere a nivelului seric hormonal asemănător celei obţinute prin asocierea iod-ATS, acţionând probabil prin inhibarea adenilat-ciclazei tiroidiene. Tsunoda et al. [27] recomandă administrarea litiului, simplă sau în combinaţie cu alte medicamente, în pregătirea preoperatorie în cazul apariţiei de efecte adverse ale ATS convenţionale. Takami et al. [28] face aceleaşi recomandări şi remarcă lipsa absolută a “furtunii” tiroidiene postoperatorii şi a recidivelor. Mochinaga şi colab., administrând carbonat de litiu pe o perioadă de 6 zile, iniţial în doză de 600 mg/zi şi crescând-o ulterior, pentru a ajunge în final la 900-1200 mg/zi, nu au remarcat nici un efect toxic al acestuia. Faptul că tiroidectomia a decurs fără incidente şi că, după intervenţie, nivelul seric al litiului a scăzut rapid, simultan cu o creştere redusă şi uneori numai pentru câteva zile a nivelului hormonilor a dus la concluzia că administrarea


7

singulară a carbonatului de litiu este o metodă eficientă şi sigură în pregătirea preoperatorie a bolnavilor cu Basedow [29].

TIPURI DE EXEREZĂ GLANDULARĂ PRACTICATE ÎN

HIPERTIROIDII În funcţie de examenul intraoperator şi aspectul anatomo-patologic al patologiei

tiroidiene în diversele forme de hipertiroidie se pot practica următoarele tipuri de exereză glandulară:

a) enucleerea simplă - în caz de adenom toxic mic, sesil, dezvoltat în cadrul unui lob în rest normal;

b) enucleo-rezecţia unui adenom toxic de volum mai mare, aderent de parenchimul adiacent – intervenţie care poate fi executată cu sau fără ligatura pediculului tiroidian superior;

c) lobectomia subtotală, cu ligatura pediculului tiroidian superior; d) tiroidectomia subtotală, cu ligatura ambilor pediculi tiroidieni superiori (de fapt

o lobectomie bilaterală) cu sau fără secţiunea ori ablaţia istmului; e) tiroidectomia totală sau cvasitotală, procedee folosite totuşi mai rar în

hipertiroidii. CONCLUZII Tratamentul hipertiroidiilor urmăreşte reducerea hipersecreţiei de hormoni, fie

prin blocarea sintezei hormonale, fie folosind metode radicale (ablative), cu acţiune distructivă asupra parenchimului glandular – administrare de iod radioactiv sau extirpare chirurgicală. Hipertiroidiile nodulare rămân una dintre indicaţiile majore ale tratamentului chirurgical, având un plus de motivaţie natura substratului morfolezional, care poate ascunde un neoplasm.

Pentru optimizarea rezultatelor tratamentului chirurgical al hipertiroidiilor sunt necesare o serie de condiţii: respectarea indicaţiilor tratamentului chirurgical; obligativitatea pregătirii preoperatorii specifice a pacienţilor până la obţinerea unei stări de eutiroidie, pentru prevenirea în primul rând a crizei tireotoxice şi asigurarea unei evoluţii postoperatorii normale; alegerea corespunzătoare a momentului operator; supraveghere şi îngrijiri postoperatorii corespunzătoare, cu măsuri de terapie intensivă specifice (monitorizare cardio-respiratorie, oxigenoterapie, sedare şi combaterea durerii, menţinerea echilibrului hidroelectrolitic pe cale parenterală, termometrizare la 2-3 ore interval, administrarea medicaţiei β-blocante şi a corticoterapiei.

Exerezele glandulare lărgite (tiroidectomia totală) sunt din ce în ce mai mult utilizate în chirurgia hipertiroidiilor, având avantajul de a scădea foarte mult incidenţa recurenţelor, fără a creşte semnificativ riscul de complicaţii nervoase şi leziuni paratiroidiene.

BIBLIOGRAFIE

1. Sayer GL. Nodular thyroid disease. Abnormal thyroid function may be positive discriminator for malignancy. BMJ. 2001; 323(7322): 1184.

2. Reed LP, Davies TF, Hay ID. Thyroid, In: Williams Textbook of Endocrinology. Philadelphia: Saunders Company; 1998. p. 426-454.

3. Zbranca E. Endocrinologie. Ghid de diagnostic şi tratament în bolile endocrine (ediţia a II-a). Iaşi: Ed. Polirom; 2007. p. 127-138.

4. Proye C, Dubost C. Endocrinologie Chirurgicale. New York: Mc Graw-Hill Publishing Comp.; 1991. p. 13-28.


8

5. Ozaki O, Ito K, Mimura T. Factors affecting thyroid function after subtotal thyroidectomy for Graves’disease: case control study by remnant-weight matched-pair analysis. Thyroid. 1997; 7(4): 555-559.

6. Diaconescu MR. Hipertiroidiile (tirotoxicozele). In: Dragomirescu C, Popescu I, editors. Actualităţi în chirurgie. Bucureşti: Editura Celsius; 1998. p. 11-12.

7. Lazăr C, Diaconescu MR. Hipertiroidiile. Iaşi: Editura Junimea; 1978. 8. Thompson N. Surgical endocrinology. In: Greenfield L, editor. Surgery, Scientific Principles

and Practice. Philadelphia: J.B. Lippincot Company; 1993. p. 1163-1170, 1175-1181. 9. Campana FP, Marchesi M, Biffoni M. Total thyroidectomy technique: suggestions and proposals

of surgical practice. Anali Italiani di Chirurgia. 1996; 67(5): 627-635. 10. Bottger T. Basedow’s disease – thyroidectomy or subtotal resection. Zentralblatt für chirurgie.

1997; 122(4): 231-235. 11. Liu Q, Djuricin G, Prinz RA. Total thyroidectomy for benign thyroid disease. Surgery. 1998;

123(1): 2-7. 12. De Toma G., Tedesco M., Gabriele R. Total thyroidectomy in the treatment of multinodular

toxic goiter. Giornale di chirurgia. 1995; 16(8-9): 373-376. 13. Cerci C, Cerci SS, Eroglu E, Dede M, Kapucuoglu N, Yildiz M, Bulbul M. Thyroid cancer in

toxic and non-toxic multinodular goiter. J Postgrad Med. 2007; 53(3): 157-160. 14. Sahin M, Guvener ND, Ozer F, Sengul A, Ertugrul D, Tutuncu NB. Thyroid cancer in

hyperthyroidism: Incidence rates and value of ultrasound-guided fine-needle aspiration biopsy in this patient group. J Endocrinol Invest. 2005; 28: 815-818.

15. Wilson DB, Staren ED, Prinz RA. Thyroid reoperations: indications and risks. Am Surg. 1998; 64(7): 674-678.

16. Osmólski A, Frenkiel Z, Osmólski R. Complications in surgical treatment of thyroid diseases. Otolaryngol Pol. 2006; 60(2):165-170.

17. Diaconescu MR, Glod M, Costea I, Palade M, Grigorovici M. Reoperations of the thyroid gland. Chirurgia. 2007; 102(3): 297-302.

18. Peix JL, Van Box Som P. Role of total thyroidectomy in the treatment of benign thyroid diseases. Annales d’Endocrinologie. 1996; 57(6): 502-507.

19. Fihlo JG, Kowalski LP. Surgical complications after thyroid surgery performed in a cancer hospital. Otolaryngol. Head Neck Surg. 2005; 132: 490-496.

20. Safioleas M, Stamatakos M, Rampoti N. Complications of thyroid surgery. Chirurgia. 2006; 6(101): 571-581.

21. Snook KL, Stalberg PL, Sidhu SB, Sywak MS, Edhouse P, Delbridge L. Recurrence after total thyroidectomy for benign multinodular goiter. World J Surg. 2007; 31(3): 593-598.

22. Caloghera C. Hipertiroidiile. In: Caloghera C, Mogoşeanu A, Bordoş D, editors. Chirurgia tiroidei şi a paratiroidelor. Timişoara: Editura Facla; 1976. p. 94-116.

23. Reed Larsen P, Ingbar HS. The thyroid gland. In: Wilson, Foster editors. Williams Textbook of Endocrinology. Philadelphia: W.B. Saunders Comp.; 1992. p. 360-375, 414-445.

24. Cesareo R, De Meo M, Agostino A. Pre-surgical medical therapy of hyperthyroidism. Recenti Progressi in Medicina. 1997; 88(6): 277-280.

25. Rodier JF, Janser JC, Petit H. Effect de l’administration pré-operatoire du soluté de Lugol sur le débit sanguin thyroidien dans l’hyperthyroidie. Ann Chir. 1998; 52(3): 229-233.

26. Vickers P, Garg KM, Arya R, Godha U, Mathur P, Jain S. The role of selective beta 1-blocker in the preoperative preparation of thyrotoxicosis: a comparative study with propranolol. Int Surg. 1990; 75(3): 179-183.

27. Tsunoda T, Mochinaga N, Eto T, Yamaguchi M. Litium carbonate in the preoperative preparation of Graves’disease. Japanese Journal of Surgery. 1991; 21(3): 292-296.

28. Takami H. Litium in the preoperative preparation of Graves’disease. International Surgery. 1994; 79(1): 89-90.

29. Mochinaga N, Eto T, Maekawa Y. Successful preoperative for thyroidectomy in Graves’disease using lithium alone: report of two cases. Surgery today. 1994; 24(5): 464-467.


9

BIOPSIA GANGLIONULUI SENTINELĂ – UN CONCEPT „EŞUAT” ÎN TRATAMENTUL CANCERULUI TIROIDIAN

DIFERENŢIAT? Ramona Popovici, Lidia Ionescu, D. Timofte, L. Lefter, C. Rădulescu, R. Dănilă

Clinica a III-a Chirurgie, Spitalul „Sf. Spiridon” Iaşi Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T. Popa”, Iaşi

SENTINEL NODE BIOPSY IN THE TREATMENT OF DIFFERENTIATED THYROID CANCER – A LOST CAUSE? (Abstract): The biological significance of microscopic cervical lymphnode involvement in differentiated thyroid cancer (DTC) and the value of routine lymphadenectomy of the central compartment are still a matter of debate. A review of the literature regarding the use of intraoperative lymphatic mapping and sentinel node biopsy (SNB) is performed. The technique of SNB consists of injection of a vital dye, radiotracer, or a combination of these. The identification rate of sentinel node by the dye technique ranges between 76-100 % while the accuracy of predicting the cervical nodal status varies between 80–100%. The limitations of the technique consist of staining of the parathyroid glands, the ‘shine through’ effect and the possibility of „skip” metastases. Although technically feasible, SNB has not become a standard in the treatment of DTC and its value needs further evaluation. KEY WORDS: SENTINEL NODE BIOPSY, LYMPHADENECTOMY, DIFFERENTIATED THYROID CANCER Corespondenţă: Dr. Radu Dănilă, Clinica a III-a Chirurgie, Spitalul „Sf. Spiridon” Iaşi, Bd. Independenţei, nr. 1, 700111, Iaşi; e-mail: [email protected] *

Semnificaţia biologică a metastazelor ganglionare în cancerul tiroidian diferenţiat (CTD) este discutabilă, reflectat de faptul că în clasificarea AJCC (American Joint Committee of Cancer), statusul ganglionar nu este relevant la pacienţii sub 45 de ani [1]. În studii largi retrospective, analiza univariată a arătat că invazia ganglionarǎ este un factor prognostic de semnificaţie redusǎ în comparaţie cu vârsta, dimensiunea şi gradientul histologic al tumorii primare [2-6]. În analiza multivariată, corelând invazia ganglionară cu factori ca vârsta şi invazia vasculară, s-a constatat un impact negativ asupra supravieţuirii [7].

Spre deosebire de studiile autorilor nord americani, chirurgii germani constatǎ un impact semnificativ al invaziei ganglionare atât asupra recidivei cât şi a supravieţuirii [8]. Dacă impactul asupra supravieţuirii este controversat, cei mai mulţi autori au constatat asocierea metastazării limfatice cu o frecvenţă crescută a recidivei loco-regionale [9-12]. În consecinţă, limfadenectomia cervicală oferă un control local al afecţiunii şi o creştere a intervalului liber de boală.

În majoritatea centrelor de chirurgie endocrină se practică evidarea ganglionară electivă a compartimentului central, în prezenţa adenopatiilor neoplazice evidente macroscopic şi/sau obiectivate prin examen histopatologic extemporaneu în cursul tiroidectomiei [13-20]. Autorii care recomandă limfadenectomia de compartiment



10

central de rutină - la toţi pacienţii cu CTD, fără adenopatii decelabile clinic, se bazează pe următoarele argumente:

- metastazele ganglionare microscopice au fost identificate în ganglionii cervicali, macroscopic normali, în până la 70% din cazurile la care s-a practicat disecţia radicală modificată a gâtului [21–25];

- limfadenectomia cervicală centrală de rutină şi examinarea histopatologică completă permit o stadializare corectă a cazurilor de CTD, în condiţiile în care nu există investigaţii preoperatorii care să diagnosticheze prezenţa invaziei ganglionare cu suficientă sensibilitate şi specificitate [13,26,27].

- administrarea postoperatorie de iod radioactiv completează obligatoriu tiroidectomia totală, cu impact major asupra recidivei şi supravieţurii, fiind cea mai eficientă terapie în cazurile cu metastaze la distanţă [4,14], mai ales atunci când cantitatea de ţesut tiroidian restant normal sau neoplazic este minimă; acest deziderat este realizat prin tiroidectomie totală şi evidare ganglionară cervicală centrală. Se reduce astfel, numărul de celule captoare de iod radioactiv, chiar cu riscul unui tratament excesiv în unele cazuri. Mai mult, prin această strategie scade semnificativ incidenţa recidivei locale şi, în consecinţă, necesitatea reintervenţiilor dificile, asociate cu o morbiditate importantă în compartimentul central [15,28-32]; recidiva în compartimentul central, în proximitatea traheei, reprezintă o ameninţare mai mare pentru pacient, fiind greu de diagnosticat clinic şi imagistic, iar reintervenţiile pe un ţesut cicatricial sunt mai dificile, comparativ cu cele din compartimentul lateral [16].

- în centrele specializate în chirurgia endocrină nu se înregistrează o morbiditate suplimentară generată de limfadenectomie, în comparaţie cu tiroidectomia totală ca gest unic. Incidenţa leziunilor recurenţiale variază între 4 şi 7%, iar cea a hipoparatiroidismului între 8 şi 13%, semnificativ redusă faţă de reintervenţiile în compartimentul central, de până la 20% pentru leziunile nervoase, respectiv, până la 30% pentru hipoparatiroidism [8,33,34].

Absenţa invaziei ganglionare în compartimentul central, dovedită histopatologic, poate fi considerată un indiciu că nici compartimentele laterale nu sunt invadate, obiectivată de rezultatele anatomo-patologice ale evidărilor ganglionare, scintigrafia cervicală postoperatorie şi dozarea tireoglobulinei. Aceste date dovedesc că primii ganglioni invadaţi sunt cei din proximitatea glandei, iar extirparea acestor ganglioni poate preveni apariţia invaziei laterale, cu beneficiul controlului local al afecţiunii. Deşi considerată o excepţie, metastazarea ganglionară direct în compartimentul lateral, „sărind” peste ganglionii centrali (skip metastasis), nu este totuşi atât de rară, fiind raportată la 11,1 – 37,5% din cazurile de carcinom papilar [35,36].

În 1974, Cabanas propune denumirea de „ganglion sentinelă” pentru primul ganglion limfatic care drenează tumoră primară, în cazul invaziei acestui ganglion fiind indicată limfadenectomia. Morton utilizează pentru prima dată tehnica prin injectarea de colorant vital, în tratamentul melanomului malign cutanat [37].

Conceptul de „mapping” limfatic şi „ganglion sentinelă” (GS) a fost introdus în chirurgia neoplaziilor tiroidiene din nevoia de a diagnostica invazia ganglionară cervicală microscopică, în absenţa adenopatiilor macroscopice, pentru a evita sau, din contră, pentru a justifica o procedură chirurgicală adiţională - limfadenectomia cervico-centrală sau laterală. Semnificaţia prognostică a ganglionilor din proximitatea tumorii tiroidiene a fost intuită mult mai devreme; în 1948, Randall, un student la medicină, observă relaţia ganglionilor limfatici prelaringieni cu neoplaziile laringelui şi tiroidei,


11

iar pentru valoarea lor prognostică îi denumeşte ganglioni „Delfieni”, după oracolul de la Delfi [38]. În ceea ce priveşte cancerul tiroidian, Kelemen raporteză în 1998 primele rezultate despre tehnica de biopsie a GS prin injectarea de colorant, pe un lot de 12 cazuri de cancer tiroidian cu status limfatic macroscopic intraoperator N0. Ganglionul sentinelă a fost identificat în toate cele 12 cazuri, iar biopsia a fost pozitivă în 3 cazuri; la aceşti pacienţi s-a practicat disecţia compartimentului central, iar examenul histopatologic a confirmat prezenţa invaziei ganglionare microscopice în compartimentul central [39].

În principiu, tehnica constă în injectarea în nodulul tumoral a aproximativ 0,5mL de colorant (isosulfan blue - Lymphazurin 1%), evitând colorarea accidentală a ţesuturilor adiacente, după disecţia şi reclinarea medială a lobului tiroidian. După injectare, lobul este repoziţionat şi masat cu blândeţe timp de 1 minut. Canalele limfatice colorate din compartimentul central sunt urmărite până la primul ganglion limfatic colorat – ganglionul santinelă – care este prelevat şi trimis pentru examen histopatologic extemporaneu (Fig. 1) [40]. În absenţa colorării unui ganglion, pot fi considerate drept GS şi biopsiate canalele limfatice care pleacă de la locul puncţiei [41].

După Kelemen, tehnica prin injectare de colorant vital a fost utilizată şi în alte centre, gradul de identificare a GS fiind cuprins între 76-100%, iar acurateţea estimării statusului ganglionar cervical a fost de 80-100% (Tabelul I).

Una din limitările tehnicii, identificată de Haigh care a adus la zi studiul lui Kelemen la John Wayne Cancer Center, a fost colorarea unei glande paratiroide şi îndepărtarea ei datorită confuziei cu GS [41]. Descrisă şi de alţi autori, această complicaţie este explicată de afinitatea deosebită a paratiroidelor pentru colorant, de altfel exploatată în trecut pentru identificarea intraoperatorie a glandelor [42,45].

Fig. 1 Colorarea GS după injectarea de colorant


12

Utilizarea citokeratinelor cu greutate moleculară mică creşte acurateţea examenului anatomo-patologic în detectarea micrometastazelor ganglionare, conform studiului lui Arch - Ferrer et al [40]. Johnson et al au demonstrat că această tehnică poate fi utilizată şi la carcinoamele oncocitare, reuşind identificarea GS în 3 cazuri de carcinom oncocitar şi estimarea corectă a statusului ganglionar cervical [46].

Tabelul I

Identificarea GS şi a statusului ganglionar cervical prin injectarea de colorant vital

Anul Autorul Nr.

cazuri

Metoda de evaluare

a statusului nodal cervical

Gradul de identificare a GS (%)

Procentul de identificare corectă a statusul ganglionar

cervical prin GS (%) 1998 Kelemen [35] 12 LD 100 100

2000 Dixon [42] 12 LD, scintigrafie 83 80

2000 Pelizzo [43] 29 LD 76 100

2000 Haigh [44] 17 nespecificat 94 nespecificat

2001 Arch-Ferrer [40] 22 LD 91 100

LD – limfadenectomie

Tabelul II

Identificarea GS şi a statusului ganglionar cervical prin injectarea de colorant vital, scintigrafie sau ambele metode

An Autor Nr. cazuri

Tehnica folosită

Metoda de evaluare a statusului

nodal cervical

Gradul de identificare a GS (%)

Procentul de identificare corectă a statusului ganglionar

cervical prin GS (%)

1998 Kelemen [35] 12 colorant LD 100 100

2000 Dixon [42] 12 colorant LD, scintigrafie 83 80

2000 Pelizzo [43] 29 colorant LD 76 100

2000 Haigh [44] 17 colorant nespecificat 94 nespecificat

2001 Arch-Ferrer [40] 22 colorant LD 91 100

1999 Gallowitsch [50] 6 radiotrasor nespecificat 66 nespecificat

2000 Rettenbacher [51] 6 ambele SG 100 nespecificat

2000 Catarci [52] 6 ambele SG 100 nespecificat

LD limfadenectomie; SG „sampling” ganglionar

În afara injectării de colorant vital, identificarea ganglionului sentinelă se poate face şi prin limfoscintigrafie. Aceasta nu este o idee nouă, fiind utilizată pentru studiul traseelor limfatice ale tiroidei [36], iar cu ajutorul unei gamma camere manuale s-a realizat localizarea recidivei neoplazice în cursul reintervenţiilor [47-49]. Pentru


13

identificarea GS, radiotrasorul (albumină marcată cu Tc 99m) se injectează cu 24 de ore înainte de intervenţie în tumoră (prin puncţie ecoghidată); se efectuează limfo-scintigrafia preoperatorie, iar în cursul intervenţiei chirurgicale, după îndepărtarea tiroidei, se identifică GS sau compartimentul sentinelă cu gamma camera mobilă [50-52]. Deşi sensibilitatea metodei pare superioară celei cu colorant, limitarea vine din dotările speciale necesare; un alt dezavantaj este efectul de „shine through”, mai ales în compartimentul central, unde ganglionii limfatici sunt în proximitatea tiroidei.

Într-un studiu amplu al datelor din literatură pe această temă, cu ambele tehnici separate dar şi combinate, Wiseman et al constată că procentul de identificare al GS variază între 66-100% iar acurateţea estimării statusului ganglionar cervical este ridicată (80-100 %) (Tabelul II) [53].

Studiile menţionate demonstrează fezabilitatea conceptului de biopsie a GS, dar pentru determinarea reală a acurateţei metodei este necesară o evaluare corectă a statusului ganglionar cervical, realizată prin limfadenectomie, „sampling” ganglionar sau scintigrafie postoperatorie cu iod radioactiv. Este evident că metoda cea mai obiectivă este disecţia ganglionară cu examen histopatologic de rutină, la toţi pacienţii la care s-a efectuat biopsia GS, dar morbiditatea postoperatorie semnificativă, împiedică realizarea acestui „gold standard” [54,55].

În concluzie, cancerul tiroidian diferenţiat este o afecţiune cu frecvenţă mare a metastazelor ganglionare microscopice, dar cu semnificaţie prognostică incomplet elucidată, ceea ce ridică semne de întrebare asupra necesităţii şi utilităţii practice a unei metode care să evalueze specific acest status ganglionar. Astfel, la mai mult de 10 ani de la publicarea primelor rezultate, conceptul de biopsie a GS nu a intrat în practica curentă, iar rolul său în managementul CTD rămâne să fie evaluat.

BIBLIOGRAFIE 1. AJCC Cancer Staging Handbook. The AJCC cancer staging manual, 5th ed. Philadelphia, PA:

Lippincott - Raven, 1998. p. 61 – 64. 2. Hughes CJ, Shaha AR, Shah JP, Loree TR. Impact of lymph node metastases in differentiated

carcinoma of the thyroid: a matched pair analysis. Head Neck. 1996; 18: 127-132. 3. Gilliland FD, Hunt WC, Morris DM, Key CR. Prognostic factors for thyroid carcinoma. Cancer.

1997; 79: 564-573. 4. Mazzaferri EL, Jhiang SM. Long term impact of initial surgical management and medical

therapy on papillary and follicular thyroid cancer. Am J Med. 1994; 97: 418-428. 5. Cady B. Presidential address: beyond risk groups - a new look at differentiated thyroid cancer.

Surgery. 1998; 124: 947-957. 6. Shaha AR. Management of the neck in thyroid cancer. Otolaryngol Clin North Am. 1998; 31:

823-831. 7. Noguchi S, Nobuo M, Yamashita H, Masakatsu T, Hitoshi K. Papillary thyroid carcinoma.

Modified radical neck dissection improves prognosis. Arch Surg. 1998; 133: 276-280. 8. Dralle H, Gimm O. Lymphadenektomie beim Schilddrüsencarcinom. Chirurg. 1996; 67: 788-

806. 9. Mc Henry C, Rosen I, Walfish P. Prospective management of nodal metastases in differentiated

thyroid cancer. Am J Surg. 1991; 162: 353-356. 10. Sellers M, Beenken S, Blankenship A, Soong SJ, Turbat-Herrera E, Urist M, et al. Prognostic

significance of cervical lymph node metastases in differentiated thyroid cancer. Am J Surg. 1992; 164: 578-581.

11. Herrera MF, Lopez-Graniel CM, Saldaña J, Gamboa-Domínguez A, Richaud I, Vargas-Vorackova F, et al. Papillary thyroid carcinoma in Mexican patients: clinical aspects and prognosis factors. World J Surg. 1996; 20: 94-100.

12. Simon D, Goretzki PE, Witte J, Roher HD. Incidence of regional recurrence guiding radicality in differentiated thyroid carcinoma. World J Surg. 1996; 20: 860-866.


14

13. Sellers M, Beenken S, Blankenship A. Prognostic significance of cervical lymph node metastases in differentiated thyroid carcinomas. Am J Surg. 1992; 164: 578-581.

14. Noguchi M, Katev N, Miyzyki I. Controversies in the surgical management of differentiated thyroid cancer. Int Surg. 1996; 81: 163-167.

15. McHenry CR, Rosen IB, Walfish PG. Prospective management on nodal metastases in differentiated thyroid cancer. Am J Surg. 1991; 162: 353-357.

16. Ferlito A, Silver CE, Pelizzo MR, Rinaldo A, Toniato A, Owen RP. Surgical management of the neck in thyroid cancer. ORL. 2001; 63: 63-65.

17. Ozaki O, Ito K, Kobayashi K. Modified neck dissection for patients with non - advanced differentiated carcinoma of the thyroid. World J Surg. 1998; 12: 825-829.

18. Bhattacharyya N. Surgical treatment of cervical nodal metastases in patients with papillary thyroid carcinoma. Arch Otolaryngol Head Neck Surg. 2003; 129: 1101-1104.

19. Chen H, Udelsman R. Papillary thyroid carcinoma: justification for total thyroidectomy and management of lymph node metastases. Surgery and Oncology Clinics of North America. 1998; 7(4): 645-663.

20. Pollack RS. Cervical lymph node metastasis of thyroid cancer. American Journal of Surgery. 1961; 102: 388-393.

21. Attie JN, Khafif RA, Steckler RM. Elective dissection of the neck in papillary carcinoma of the thyroid. Am J Surg. 1971; 122: 464-467.

22. Buckwalter JA, Gurll NJ, Thomas CG. Cancer of the thyroid in youth. World J Surg. 1981; 5: 15-25.

23. Ozaki O, Ito K, Kobayashi K, et al. Modified neck dissection for patients with nonadvanced differentiated carcinoma of the thyroid. World J Surg. 1988; 12: 825-827.

24. Travagli JP, Blazquez D, Schlumberger M, et al. Le traitement chirurgical initial des epitheliomas differencies de la thyroide. Ann Endoc. 1983; 44: 273-275.

25. Proye C, Gontier A, Quievreux JL, et al. Decision de curage ganglionnaire en chirurgie du cancer thyroidien. Chirurgie. 1990; 116: 290-295.

26. DeGroot L, Kaplan EL, Straus FH, Shukla MS. Does the method of management of papillary thyroid carcinoma make a difference in outcome? World J Surg. 1994; 18: 123-130.

27. Coburn MC, Wanebo HJ. Prognostic factors and management considerations in patients with cervical metastases of thyroid cancer. Am J Surg. 1992; 164: 671-676.

28. Scheumann GF, Gimm O, Wegener G, et al. Prognostic significance and surgical management of locoregional lymph node metastases in papillary thyroid cancer. World J Surg. 1994; 18: 559-568.

29. Noguchi S, Noguchi A, Muracami N. Papillary carcinoma of the thyroid II. Value of prophylactic lymph node excision. Cancer. 1970; 26: 1061-1064.

30. Ohshima A, Yamashita H, Noguchi S, et al. Indications for bilateral modified radical neck dissection in patients with papillary carcinoma of the thyroid. Arch Surg. 2000; 135: 1194-1199.

31. Tisell L-E, Nilson B, Mölne J, et al. Improved survival of patients with papillary thyroid cancer after surgical microdissection. World J Surg. 1996; 20: 854-859.

32. Gimm O, Rath FW, Dralle H. Pattern of lymph node metastases in papillary thyroid carcinoma. Br J Surg. 1998; 85: 252-254.

33. Martenson H, Terins J. Recurrent laryngeal nerve palsy in thyroid gland surgery related to operations and nerves at risk. Arch Surg. 1985; 120: 475-482.

34. Scheumann GF, Seeliger H, Musholt TF, Gimm O, Wegener G, Dralle H, Hundeshagen H, Pichlmayr R. Completion thyroidectomy in 131 patients with differentiated thyroid carcinoma. Eur J Surg. 1996; 162: 677-684.

35. Ducci M, Appetecchia M, Marzetti M. Neck dissection for surgical treatment of lymph node metastasis in papillary thyroid carcinoma. J Exp Clin Res. 1997; 16: 333-335.

36. Coatesworth AP, Maclennan K. Cervical metastasis in papillary carcinoma of the thyroid: a histopathological study. Int J Clin Pract. 2002; 56: 241-242.

37. Nieweg OE, Tanis PJ. Kroon BBR: the definition of a sentinel node. Annals of Surgical Oncology. 2001; 8(6): 538-541.

38. Shaha AR. Controversies in the management of thyroid nodule. Laryngoscope. 2000; 110: 183-193.

39. Kelemen PR, Van Herle AJ, Giuliano AE. Sentinel lymphadenectomy in thyroid malignant neoplasms. Archives of Surgery. 1998; 133(3): 288-292.


15

40. Arch-Ferrer J, Velazquez D, Fajardo R, Gamboa-Dominguez A, Herrera MF. Accuracy of sentinel lymph node in papillary thyroid carcinoma. Surgery. 2001; 130(6): 907-913.

41. Reintgen D, Hadad F, Pendas S. Surgical techniques. Lymphatic mapping and sentinel lymph node biopsy. In: Wilmore D, Cheung L, Alden H, et al, editors. Scientific American Surgery. New York: Scientific American, Inc; 1998. p. 1-17.

42. Dixon E, McKinnon JG, Pasieka JL. Feasibility of sentinel lymph node biopsy and lymphatic mapping in nodular thyroid neoplasms. World J Surg. 2000; 24(11): 1396-1401.

43. Pelizzo MR, Boschin IM, Toniato A, Bernante P, Piotto A, Rinaldo A, Ferlito A. Sentinel node procedure with Patent Blue V dye in the surgical treatment of papillary thyroid carcinoma. Acta Otolaryngology. 2001; 121(3): 421-424.

44. Haigh PI, Giuliano AE. Sentinel lymph node dissection for thyroid malignancy. Recent Results Cancer Research. 2000; 157: 201-205.

45. Orloff LA. Methylene blue and sestamibi: complimentary tools for localizing parathyroids. Laryngoscope. 2001; 111(11): 1901-1904.

46. Johnson LW, Sehon J, Li BD. Potential utility of sentinel node biopsy in the original surgical assessment of Hurthle cell tumors of the thyroid: 23-year institutional review of Hurthle cell neoplasms. Journal of Surgical Oncology. 1999; 70(2): 100-102.

47. Gallowitsch HJ, Fellinger J, Mikosch P, Kresnik E, Lind P. Gamma probe-guided resection of a lymph node metastasis with I123 in papillary thyroid carcinoma. Clinical Nuclear Medicine. 1997; 22(9): 591-592.

48. Travagli JP, Cailleux AF, Ricard M, Baudin E, Caillou B, Parmentier C, Schlumberger M. Combination of radioiodine (131I) and probe - guided surgery for persistent or recurrent thyroid carcinoma. Journal of Clinical Endocrinology and Metabolism.1998; 83(8): 2675-2680.

49. Lippi F, Capezzone M, Miccoli P, Traino C, Di Martino F, Angelini F, Spinelli C, Iacconi P, Pinchera A, Pacini F. Use of surgical gamma probe for the detection of lymph node metastases in differentiated thyroid cancer. Tumori. 2000; 86(4): 367-369.

50. Gallowitsch HJ, Mikosch P, Kresnik E, Starlinger M, Lind P. Lymphoscintigraphy and gamma probe - guided surgery in papillary thyroid carcinoma: the sentinel lymph node concept in thyroid carcinoma. Clinical Nuclear Medicine. 1999; 24(10): 744-746.

51. Rettenbacher L, Sungler P, Gmeiner D, Kassmann H, Galvan G. Detecting the sentinel lymph node in patients with differentiated thyroid carcinoma. European Journal of Nuclear Medicine. 2000; 27(9): 1399-1401.

52. Catarci M, Zaraca F, Angeloni R, Mancini B, de Filippo MG, Massa R, Carboni M, Pasquini G. Preoperative lymphoscintigraphy and sentinel lymph node biopsy in papillary thyroid cancer. A pilot study. Journal of Surgical Oncology. 2001; 77(1): 21-25.

53. Wiseman SM, Hicks W L, Quyen D, Rigual NR. Sentinel lymph node biopsy in staging of differentiated thyroid cancer: a critical review. Surgical Oncology. 2002; 11: 137-142.

54. Shaw JH, Rumball EM. Complications and local recurrence following lymphadenectomy. British Journal of Surgery. 1990; 77(7): 760-764.

55. Balazs G, Gyory F, Lukacs G, Szakall S. Long-term follow - up of node - positive papillary thyroid carcinomas. Langenbecks Archives of Surgery. 1998; 383(2): 180-182.


16

PARTICULARITǍŢI ANESTEZICE IN CHIRURGIA TIROIDEI B. Ţuţuianu, Claudia Luncă

Clinica Anestezie Terapie Intensivă, Spitalul „Sf. Spiridon”, Iaşi Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T. Popa” Iaşi

ANESTHETIC CONSIDERATIONS IN THYROID SURGERY (Abstract): The high mortality rate (over 40%) at the beginning of the thyroid surgery decreased dramatically in parallel with the development of anesthetic techniques. These days, new medical devices and new drugs make the surgery of the thyroid much safer. However, there are some pitfalls that have to be taken into account when working for the best interest of the patient. KEY WORDS: THYROID SURGERY, ANESTHETIC TECHNIQUES, PITFALLS Corespondenţă: Dr. Bogdan Ţuţuianu, Clinica A.T.I., Spitalul „Sf. Spiridon” Iaşi, Bd. Independenţei, nr. 1, 700111, Iaşi, e-mail: [email protected] *.

ISTORIC Începând cu 1170 (când se atribuie lui Roger Frugardi prima abordare

protochirurgicală a tiroidei), intervenţiile chirurgicale pe tiroidă au fost grevate de mortalitate mare (peste 40%), care a scăzut treptat după apariţia şi dezvoltarea corespunzătoare a anesteziei generale, antisepsiei şi hemostazei [1].

ALEGEREA TEHNICII ANESTEZICE Începuturile chirurgiei tiroidiene au fost sub semnul anesteziei locale. Inclusiv

astăzi există situaţii particulare în care un chirurg poate prefera anestezia locală. Factorii care intervin în luarea acestei decizii ţin de amploarea gestului chirurgical şi de potenţialele complicaţii induse de manevrele efectuate sau medicaţia administrată în cadrul unei tehnici de anestezie generală.

Dezavantajele anesteziei locale ţin de: - disconfortul pacientului; - posibila apariţie a unor complicaţii respiratorii (leziune de recurent şi insuficienţă

respiratorie acută tip II prin paralizie de coardă/corzi vocale, leziune nesesizata de trahee, pneumotorax prin leziune pleurală) la un pacient neprotezat respirator;

- dificultate tehnică (în special în cazurile cu glandă voluminoasă) în identificarea pachetului tiroidian superior/inferior şi recurentului.

Anestezia generală reprezintă totuşi tehnica de elecţie în chirurgia tiroidiană. Noile achiziţii în ceea ce priveşte anestezicele şi instrumentarea căii aeriene conferă anesteziei generale calitatea de cea mai sigură tehnică atât pentru pacient cât şi pentru anestezist şi chirurg. Trebuie, însă, respectate o serie de condiţii legate de statusul endocrin preoperator al pacientului (hipo-, hiper- sau eu-tiroidie), de alegerea medicaţiei anestezice, de gesturile pe care le implică protezarea căii aeriene, de fazele anesteziei în sine şi de complicaţiile postoperatorii.



17

Deci, alegerea tehnicii anestezice în chirurgia tiroidiană se va realiza după o evaluare/pregătire preoperatorie care trebuie să răspundă mai multor întrebări:

EVALUAREA / PREGĂTIREA PREOPERATORIE Aprecierea statusului tiroidian al pacientului cu realizarea normotiroidiei Aducerea cât mai aproape de normal a funcţiei tiroidiene este importantă pentru

evoluţia perioperatorie. La hipertiroidieni se administrează: antitiroidiene de sinteză, (care trebuie

începute cu 2-6 săptămâni înainte de intervenţie) beta-blocante (pentru controlul frecvenţei cardiace şi efectul de reducere a conversiei periferice a T4 în T3) la care se asociază un anxiolitic. In cazurile în care fluxul sangvin tiroidian este crescut este recomandată administrarea de Lugol preoperator, efectul fiind de scădere a vascularizaţiei şi de creştere a consistenţei glandei [2].

Pacienţii cu hipotiroidie trebuie să urmeze tratamentul cu hormoni tiroidieni până în ziua operaţiei. În cazurile cu hipotiroidie frustă, riscurile perioperatorii sunt mici [3]. La pacienţii cu hipotiroidie severă (T4<1 μg/dL) sau cu afectarea stării de conştienţă datorită mixedemului, chirurgia electivă va fi amânată până la corectarea acestora, iar dacă este necesară intervenţia în urgenţă, se vor administra preoperator tiroxină şi corticosteroizi.

Există complicaţii locale datorate dezvoltării anormale a tiroidei? O glandă voluminoasă poate deplasa structurile gâtului, inclusiv laringele şi

traheea, făcând dificilă şi uneori imposibilă intubaţia orotraheală. În aceste situaţii trebuie luate o serie de măsuri care să reducă riscurile şi să maximizeze şansele de reuşită; asfel, preoperator este obligatoriu să se efectueze un examen ORL, laringoscopia indirectă dând informaţii despre poziţia glotei şi mobilitatea corzilor vocale, iar radiografia toracică (cervico-mediastinală) decelează deplasarea traheei şi poate pune în evidenţă dezvoltarea mediastinală a guşii.

Criteriile predictive specifice (guşă palpabilă sau endotoracică, devierea sau compresiunea căii aeriene, formaţiune tiroidiană malignă) nu par să fie asociate cu o incidenţă crescută a intubaţiei orotraheale dificile; în schimb, criteriile clasice (deschiderea gurii < 35mm, Mallampati III sau IV , gât scurt, mobilitatea gâtului < 80%, distanţa tiromentonieră < 65mm, retrognatism) pot orienta către o intubaţie dificilă [4].

Atunci când se anticipează probleme la intubaţie, administrarea unui relaxant muscular la inducţie poate fi riscantă în condiţiile în care nu există siguranţa că pacientul poate fi ventilat pe mască. Una din soluţii este reprezentată de inducţia inhalatorie cu Sevofluran. Avantajul acesteia este că pacientul continuă să respire spontan, în acelaşi timp obţinându-se condiţii bune de laringoscopie. Dacă intubaţia nu reuşeşte, pacientul poate fi trezit uşor. În caz de reuşită, se poate continua cu Sevofluran (VIMA - Volatile Induction and Maintainance of Anesthesia) în asociere cu opioid. O altă măsură care trebuie luată este pregătirea mai multor sonde de intubaţie de mărimi diferite şi a unui mandren. Prezenţa unui fibrobronhoscop şi a unui anestezist cu experienţă în fibrobronhoscopie poate fi esenţială în reuşita protezării căii aeriene. Invazia traheei, atunci când este suspicionată, trebuie confirmată sau infirmată prin examen computer tomografic şi bronhoscopic.

Existenţa unui grad de traheomalacie conferă intubaţiei orotraheale un grad sporit de risc, evoluţia intra- şi post-operatorie (după detubare) putând fi serios afectate de această modificare a rezistenţei peretelui traheal. Sonda de intubaţie folosită nu trebuie să fie dintr-un material foarte rigid şi, pe cât posibil, trebuie evitată folosirea


18

mandrenului. După detubare, prezenţa traheomalaciei duce la colabarea în inspir a pereţilor traheali, ceea ce produce apariţia insuficienţei respiratorii acute tip II prin obstrucţie înaltă. Aşadar, anticiparea existenţei acestei modificări a peretelui traheal este foarte importantă pentru scăderea riscului de apariţie a complicaţiilor perioperatorii.

PROBLEME POTENŢIALE ÎN TIMPUL ANESTEZIEI GENERALE Premedicaţia nu este indicată la pacienţii cu semne de obstrucţie a căii aeriene;

în schimb trebuie efectuată obligatoriu la pacienţii cu hipertiroidie. Inducţia anestezică

- intubaţia orotraheală, din motivele menţionate anterior, anestezistul trebuie să fie pregătit pentru intubaţie dificilă, să aibă clar în minte etapele pe care trebuie să le urmeze în cazul în care nu reuşeşte să intubeze şi să-şi adapteze tehnica particularităţilor pacientului;

- drogurile – la pacienţii cu intubaţie dificilă se preferă inducţia inhalatorie (Sevofluran); la hipertirodieni se evită medicaţia tahicardizantă (ketamina, pancuroniu, meperidina). La hipotiroidieni stabilitatea hemodinamică poate fi o problemă (mai ales când intervenţia se desfăşoară în urgenţă), etomidatul putând oferi o opţiune viabilă (cu precauţiile legate de o eventuală insuficienţă corticosuprarenaliană). În contextul insuficienţei corticosuprarenaliene asociate, al anticipării „furtunii tiroidiene” şi, eventual, al edemului local postoperator, la hipertiroidieni se administrează la inducţie hemisuccinat de hidrocortizon.

Menţinerea anesteziei problemele care pot surveni în cursul menţinerii anesteziei sunt în special cele legate de chirurgia propriu-zisă.

Hemoragia În afara tehnicii chirurgicale propriu-zise, există şi unele metode anestezice

pentru reducerea şi controlul hemoragiei: profunzimea corespunzătoare a anesteziei, menţinerea permeabilă a căii aeriene, evitarea hipoxemiei şi/sau hipercapniei, poziţionarea mesei de operaţie în poziţie Fowler.

Accesul la calea aeriană Câmpurile chirurgicale pot împiedica accesul la sonda de intubaţie în timpul

intervenţiei, astfel încât este recomandabil ca toate conexiunile între diferitele segmente ale circuitului şi sonda de intubaţie să fie asigurate de la început, iar sonda să fie lipită cu leucoplast. Obstrucţia căii aeriene poate apărea datorită patologiei, dar şi datorită vecinătăţii între calea aeriană şi câmpul chirurgical; sondele cu armătură flexometalică pot constitui o bună opţiune.

PERIOADA POSTOPERATORIE Trezirea şi perioada postoperatorie imediată pot fi marcate de incidente care pot

ameninţa viaţa în condiţiile în care calea aeriană este neprotezată. Sângerarea poate determina un hematom compresiv care să producă

insuficienţă respiratorie tip II; când sângerarea este de origine arterială sau dintr-o venă de calibru important, pacientul poate prezenta semne de hipovolemie acută.

Obstrucţia căilor aeriene – poate apărea prin mai multe mecanisme, toate determinând insuficienţă respiratorie acută tip II: hematomul compresiv (amintit anterior), leziunea de recurent (fie tranzitorie, prin reacţia inflamatorie locală, fie definitivă, prin secţiune accidentală intraoperator), edemul laringian postoperator, leziune (nerecunoscută intraoperator) a traheei.


19

Tulburările endocrine postoperatorii pot fi mai mult sau mai puţin exprimate clinic:

- furtuna tiroidiană (criza tireotoxică) apare de obicei la pacienţii la care nu s-a reuşit preoperator asigurarea unui status eutiroidian; este produsă de eliberarea unor cantităţi masive de hormoni tiroidieni; se poate instala din perioada intraoperatorie şi se manifestă prin semne neurologice (agitaţie, delir, comă), semne cardiovasculare (tahiaritmii, insuficienţă cardiacă), semne gastrointestinale (greaţă, vărsături, diaree), febră. Tratamentul constă în administrarea de fluide i.v., măsuri de răcire, corticosteroizi (hemisuccinat de hidrocortizon 100mg la 6 ore), antitiroidiene de sinteză (propiltiouracil), beta-blocante şi sedative atunci când este necesar [5];

- hipotiroidia postoperatorie se poate manifesta prin creşterea sensibilităţii la droguri, scăderea debitului cardiac şi scăderea rezervei funcţionale miocardice, pierderile sangvine fiind prost tolerate; asociate hipotiroidiei pot apărea hipotermia, hipoglicemia, slăbiciunea musculară;

- hipoparatiroidia, mai rar întâlnită se exprimă clinic prin creşterea excitabilităţii neuromusculare.

CONCLUZII Chirurgia tiroidei, grevată iniţial de o mortalitate mare, beneficiază azi de un

prognostic mult mai bun în special datorită noilor instrumente medicale şi a noilor droguri apărute. Acestea au făcut posibilă apariţia de noi tehnici anestezice şi a unei îngrijiri şi monitorizări postoperatorii care să scadă drastic morbiditatea şi să aducă aproape de zero mortalitatea legată de chirurgia tiroidei.

BIBLIOGRAFIE 1. Sadler GP, Clark OH, van Heerden JA, Farley DR. Thyroid and Parathyroid. In: Seymour I,

Schwartz, editors. Principles of surgery, 7th edition. New York: McGraw Hill; 1999. p. 523-540. 2. Chang DC, Wheeler MH, Woodcock JP, Curley I, Lazarus JR, Fung H, John R, Hall R,

McGregor AM. The effect of preoperative Lugol's iodine on thyroid blood flow in patients with Graves' hyperthyroidism. Surgery. 1987; 102(6): 1055-1061.

3. Weinberg AD, Brennan MD, Gorman CA, Marsh HM, O’Fallon WM. Outcome of anesthesia and surgery in hypothyroid patients. Arch Intern Med. 1983; 143: 893-897.

4. Amathieu R, Smail N, Catineau J, Poloujadoff P, Samii K, Adnet F. Difficult intubation in thyroid surgery: myth or reality? Anesth Analg. 2006;103: 965-968.

5. Farling PA. Thyroid disease. Br J Anaesth. 2000; 85: 15-28.

Articole originale Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2008, Vol. 4, Nr. 1 [ISSN 1584 – 9341]

20

CHIRURGIA TIROIDEI ÎN CLINICA I CHIRURGIE IAŞI: O ANALIZĂ RETROSPECTIVĂ

D. Niculescu1, E. Târcoveanu1, V. Filip1, Elena Cotea1, N. Dănilă1, C. Lupaşcu1, D. Lăzescu1, Graţiela Grosu1, Ana Maria Enăchescu1, Felicia Crumpei2, Niculina Florea3,

I. Stratan4, Voichiţa Mogoş5, R. Moldovanu1 1 Clinica I Chirurgie „I. Tănăsescu-Vl. Buţureanu”

2 Departamentul de Radiologie 3 Departamentul Anatomie-patologică 4 Clinica Anestezie-Terapie Intensivă

5 Clinica Endocrinologică Spitalul „Sf. Spiridon” Iaşi

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T. Popa” Iaşi THE SURGERY OF THE THYROID GLAND ÎN THE FIRST SURGICAL CLINIC IAŞI – A RETROSPECTIVE OVERVIEW (Abstract): Background: Different studies reported an increase rate of the thyroidian pathology incidence and thyroidian cancer prevalence, in the last years. Aim: to evaluate the surgical indications, procedures and results for thyroid pathology. Methods: retrospective study performed in First Surgical Clinic Iaşi. Results: During the last 15 years, 2212 patients with different thyroid diseases were operated in our clinic. From these, 53.97% (N=1194) were operated for nodular goiter, 29.97% (N=663) for hyperthyroidism, 10.31% (N=228) for thyroid neoplasm and 6.2% (N=137) for thyroiditis. Differentiated thyroid cancer represents 62% from all the thyroid cancers and occult carcinoma frequency was 5.2%. Total or near total thyroidectomies were performed at 81% of the patients with thyroid cancer. The postoperative morbidity consisted in hemorrhage (3 cases) and recurrent nerve palsy (7 cases). The most common form of hyperthyroidism was Graves’ disease - 50% (N=331), followed by multinodular toxic goiter – 32.65 (N=220) and functional autonomous nodule – 17.4% (N=112). Total and near total thyroidectomies were performed in 228 cases (34.4%) and subtotal thyroidectomies in 349 cases (52.64%). Postoperative hemorrhage was noted in 10 cases and recurrent nerve palsy in 6 cases. Conclusions: Differentiated thyroidian cancer has a significantly increasing rate, in the last years, especially due to occult carcinoma. Fine needle biopsy and frozen section exams are very useful and have to be performed in all the cases. The correct treatment is a single definitive operative approach – total or near total thyroidectomy. The postoperative follow-up is coordinate by endocrinologists. Corespondenţă: Prof. Dr. Dan Niculescu, Clinica I Chirurgie, Spitalul „Sf. Spiridon” Iaşi, Bd. Independenţei, nr. 1, 700111, Iaşi*.

INTRODUCERE Chirurgia tiroidei este în continuare de mare actualitate datorită creşterii

constante a incidenţei afecţiunilor tiroidiene şi a prevalenţei cancerului tiroidian. Există în continuare numeroase subiecte dezbătute în chirurgia tiroidiană: tiroidectomie totală versus tiroidectomie subtotală în afecţiunile tiroidiene benigne, tiroidectomie versus tratament cu radioiod în hipertiroidii, valoarea limfadenectomiei cervicale (neck disssection) în neoplazii etc. Scopul lucrării este de a evalua tratamentul chirurgical în bolile tiroidei (neoplazii, guşi multinodulare, hipertiroidii), atât din punct de vedere al indicaţiei chirurgicale, cât şi al tipului de operaţie şi rezultatelor.



21

MATERIAL ŞI METODĂ Am realizat un studiu retrospectiv, pe o perioadă de 15 ani (1 ianuarie 1993 – 31

decembrie 2007). Au fost incluşi pacienţii la care s-au practicat diferite tipuri de intervenţii pe glanda tiroidă. Datele din foile de observaţie, protocoalele operatorii, registrele de anatomie patologică au fost incluse într-o bază de date MS Excel şi prelucrate statistic. Analiza datelor a fost axată pe cazurile de cancer tiroidian (diferenţiat) şi hipertiroidii.

REZULTATE În perioada menţionată, în Clinica I Chirurgie Iaşi au fost operaţi 2212 pacienţi.

Dintre aceştia, 53,97% (N=1194) au fost cu guşă nodulară (izo- sau hipofuncţională, uni- sau multinodulară), 29,97% (N=663) cu diferite forme de hipertiroidii, 10,31% (N=228) cu neoplazii tiroidiene şi 6,2% (N=137) cu tiroidite.

Cancerul tiroidian Cancerul tiroidian diferenţiat (papilar, folicular, mixt, cu celule Hurtle şi

medular) a fost cea mai frecventă formă histologică – 62,3% (N=142) (Fig. 1). Au fost de asemenea, operate 8 cazuri cu tumori secundare (metastaze) tiroidiene.

Analiza distribuţiei pacienţilor cu CTD a arătat o dublare a incidenţei acestei

neoplazii în această perioadă; astfel, dacă în perioada 1993-2002 s-au operat în medie 6,7 pacienţi cu CTD (range 5-8), după 2003, numărul cazurilor anuale s-a dublat (valoare medie de 15 cazuri de CTD (range 12-17)). Acest fenomen s-a realizat în principal pe seama cazurilor diagnosticate iniţial cu o afecţiune benignă (de obicei guşă nodulară), neoplazia fiind diagnosticată în momentul examenului citologic (puncţie cu ac fin), histopatologic extemporaneu sau, mai ales, la parafină; astfel, 76% (N=108) din pacienţii la care s-a descoperit histopatologic un CTD, au fost iniţial consideraţi ca fiind cu guşă nodulară. Raportat la numărul total de afecţiuni tiroidiene constatăm o incidenţă a cancerului tiroidian diagnosticat incidental, de 5,2%. Menţionăm că puncţia cu ac fin a fost practicată la 116 dintre pacienţii cu CTD (81,69%) şi a permis precizarea diagnosticului de neoplazie în 71,55%. Concordanţa examenului extemporaneu cu explorarea la parafină, în cazurile de CTD, a fost de 86% în prima parte a intervalului şi

Fig. 1 Distribuţia cazurilor în funcţie de tipul histologic al neoplasmului tiroidian CTD – cancer tiroidian diferenţiat; CTSM – cancer tiroidian slab şi moderat diferenţiat; CTND – cancer tiroidian nediferenţiat; mts – metastaze tiroidiene; FP – foliculo-papilar.

7; 3%

142; 62%24; 11%

37; 16%

10; 4% 8; 4%

limfoame CTD CTSMD CTND sarcoame mts

90; 64%

22; 15%

14; 10%4; 3%

12; 8%

papilarmedularHurtlefolicularFP


22

respectiv 96% în ultimii ani. Menţionăm că examenul extemporaneu a fost efectuat la majoritatea pacienţilor - 1880 (85%), fiind o examinare obligatorie a pacienţilor cu guşă nodulară – s-a practicat la 1147 dintre pacienţii cu guşă nodulară (96%).

În privinţa explorărilor, trebuie menţionat că explorarea ecografică a fost efectuată la toţi pacienţii, indiferent de patologia tiroidiană. La pacienţii cu CTD am constatat o concordanţă a diagnosticului ecografic cu examenul histopatologic la parafină de 57%.

Scintigrafia a arătat aspecte diferite la pacienţii cu CTD: nodul afixator (rece) – 58,18%, nodul hipofixant – 27,27%, nodul izofixant – 6,65% şi respectiv nodul hiperfixant – 10,9%.

Tiroidectomia totală s-a practicat la 57,74% (N=82) dintre pacienţii cu CTD, cea

cvasi-totală (reziduu de parenchim tiroidian de sub 5 g) la 23,35% (N=36), lobectomii şi loboistmectomii totale la 12,67% (N=18), iar diferite rezecţii limitate pentru biopsie, la 4,22% (N=6). La 24 pacienţi cu CTD s-a asociat tiroidectomiei totale, limfadenectomia radicală a gâtului (neck dissection), iar la 16, ablaţia limfonodulilor din compartimentul central. Menţionăm de asemenea, că reintervenţiile pentru totalizarea tiroidectomiei s-au efectuat la 39 pacienţi (22 pentru CTD şi 17 în alte neoplazii).

Accidentele hemoragice intraoperatorii au fost notate la 28 dintre pacienţii cu CTD, în majoritatea cazurilor având origine venoasă (N=25). Am înregistrat o leziune esofagiană, care a fost recunoscută intraoperator, fiind rezolvată prin sutură. Postoperator raportăm leziuni recurenţiale tranzitorii la 4 pacienţi şi definitive, unilaterale, în alte 3 cazuri, precum şi 3 hemoragii postoperatorii, cu hematom cervical, care au necesitat reintervenţie. De asemenea, menţionăm că am constatat fenomene de hipoparatiroidism la 7 pacienţi.

Postoperator pacienţii cu CTD au fost dispensarizaţi în Clinica Endocrinologică şi au urmat tratament adjuvant cu radioiod, radioterapie externă sau/şi chimioterapie.

Rata recidivelor în lotul CTD a fost de 7%: recidive locale – 3% şi ganglionare – 4%. În 2,5% dintre cazuri am constatat metastaze pulmonare.

34%

46%

8%7% 5%

afecţiuni CV oftalmopatie simpt. neuropsihicecompres. trahee compres. recurent

Fig. 2 Distribuţia cazurilor în funcţie de simptomatologia prezentată afecţiuni CV – afecţiuni cardio-vasculare


23

Hipertiroidii Analiza formelor de hipertiroidii (N=663) arată că majoritatea au fost

reprezentate de boala Basedow – 50% (N=331), guşă multinodulară toxică (GMNT) – 32,6% (N=220), adenom toxic – 17,4% (N=112). Hipertiroidiile au fost mai frecvente la femei, raportul sex feminin / sex masculin fiind de 10/1; în cazurile de adenom şi GMNT, raportul a fost de 16/1, faţă de 7/1 în boala Basedow.

Majoritatea pacienţilor hipertiroidieni au prezentat variate tipuri de tulburări cardiace (tulburări de ritm, hipertensiune, insuficienţă cardiacă etc.) (Fig. 2).

Tabelul 1

Intervenţiile practicate în hipertiroidii

Boală Basedow GMNT Adenom

toxic Total

Tiroidectomia subtotală 221 104 24 349 Tiroidectomia cvasi-totală 82 87 6 175 Tiroidectomia totală 28 25 - 53 Lobectomie subtotală - 4 64 68 Enucleorezecţie - - 18 18

Tabelul 2

Complicaţiile postoperatorii în hipertiroidii

Boală Basedow GMNT Adenom

toxic Total /

procent*

Hemoragii / hematoame 6 4 - 10 (1,5%) Edem al lambourilor 11 5 - 16 (2,41%) Criză tireotoxică (minoră) 11 6 - 17 (2,56%) Complicaţii respiratorii 9 5 3 17 (2,56%) Leziuni recurenţiale 3 3 - 6 (0,9%) Hipoparatiroidism 6 6 - 12 (1,8%)

* raportat la numărul total hipertiroidieni (N=663) Intervenţiile practicate la pacienţii cu hipertiroidii sunt prezentate în Tabelul 1.

Majoritatea intervenţiilor au fost reprezentate de tiroidectomiile subtotale şi cvasi-totale, practicate în boala Basedow şi GMNT. În adenomul toxic s-a practicat predominant lobectomia subtotală, dar şi enucleorezecţia, în 18 cazuri, toate efectuate la începutul anilor 90’. Complicaţiile postoperatorii sunt prezentate în Tabelul 2. Se remarcă incidenţa mai redusă a leziunilor recurenţiale în intervenţiile efectuate pentru hipertiroidii (0,9%) faţă de cea din CTD (4,9%).

DISCUŢII Analiza lotului prezentat arată procentul important ocupat de guşile nodulare în

patologia tiroidiană – 63,92% (1194 guşi nodulare cu izo- sau hipofuncţie şi 220


24

GMNT). Procentul este dublu faţă de statisticile altor autori; astfel, Chow TL et al [1], pe o statistică de 312 cazuri operate într-o perioadă de 5 ani raportează o prevalenţă a guşilor nodulare de 36,8%. Comparând formele de guşă nodulară, constatăm de asemenea, că guşile izo- sau hipotiroidene au o prevalenţă de 53,97% în lotul nostru, faţă de 19,9% în articolul menţionat, iar GMNT, 9,9%, faţă de 17% [1].

Distribuţia anuală a cazurilor a arătat în lotul prezentat o creştere bruscă (dublare) a incidenţei cancerului tiroidian, în special al celui diferenţiat, la începutul anilor 2000. Rezultatele sunt similare cu datele din literatură [2].

Un loc important în evaluarea nodulilor tiroidieni îl are puncţia cu ac fin urmată de examen citologic. Pe studiul prezentat, în cazurile de CTD, concordanţa diagnosticului între rezultatul citologiei şi examenul la parafină (acurateţea puncţiei cu ac fin) a fost de peste 70%. În literatură acurateţea variază între 56% [3] şi 96% [4]. Pe o statistică de peste 3000 cazuri, Ciobanu D et al [5] raportează pentru puncţia cu ac fin o sensibilitate de 77%, specificitate de 95% şi o acurateţe a diagnosticului de 92%.

Examenul extemporaneu este deosebit de important. În literatură acurateţea acestuia este variabilă [1,2,6]; pe lotul studiat, în depistarea CTD, acurateţea explorării a depăşit 90%.

Rata cancerului tiroidian descoperit incidental prin examenul extemporaneu sau/şi examenul histopatologic la parafină a fost pe studiul prezentat de 5%. În literatură, aceasta variază, dar în ultimii ani frecvenţa cancerului tiroidian incidental tinde să atingă şi chiar să depăşească 10%. Giles Y [6] raportează o incidenţă de 8,2% şi justifică astfel practicarea tiroidectomiei totale în guşile multinodulare. Renshaw A raportează o incidenţă asemănătoare – 8,6% [7]. Cea mai mare frecvenţă citată în literatură a cancerului ocult / incidental aparţine lui McCall A et al – 13% (pe un lot de 69 pacienţi cu guşă multinodulară) [8].

Hipertiroidiile nodulare au indicaţie chirurgicală certă, cu atât mai mult cu cât asocierea cancerului tiroidian cu hiperfuncţia este mai frecventă şi poate atinge 7-9% [9-12]. Asocierea cancerului cu boala Basedow este mai puţin frecventă decât asocierea cu GMNT [9-12]. Rata recurenţei după intervenţiile limitate în hipertiroidii este variabilă. În ultimii ani sunt raportate serii importante de pacienţi cu boală Basedow cu recurenţă 0 sau sub 5%, dacă tiroidectomia subtotală păstrează un parenchim tiroidian de maxim 8g [13,14]. Pentru GMNT este recomandată tiroidectomia totală sau cvasi-totală [6], iar pentru adenomul toxic, tiroidectomia subtotală sau lobectomia subtotală [11]. Aceasta este de altfel atitudinea pe care am practicat-o, cu menţiunea că enucleorezecţiile au fost practicate doar la începutul intervalului studiat. În ultimul timp folosim din ce în ce mai mult tiroidectomia totală (prin disecţie capsulară), cu rezultate foarte bune din punct de vedere al complicaţiilor postoperatorii, pentru a preveni o reintervenţie de totalizare, care se asociază cu o rată mai mare a morbidităţii postoperatorii [15].

CONCLUZII În patologia tiroidiană chirurgicală, cancerul diferenţiat are o prevalenţă în

creştere, frecvenţa formelor de carcinom occult fiind de asemenea, ridicată. Algortimul diagnostic al nodulilor tiroidieni este bine cunoscut, puncţia cu ac fin şi examenul extemporaneu fiind explorări valoroase în toate afecţiunile tiroidiene. Intervenţia recomandată, în condiţiile unei echipe operatorii antrenate, este tiroidectomia totală sau cvasi-totală. Urmărirea postoperatorie şi dispensarizarea se realizează în colaborare cu Clinica endocrinologică.


25

BIBLIOGRAFIE 1. Chow TL, Chu W, Lim BH, Kwok SP. Outcomes and complications of thyroid surgery:

retrospective study. Hong Kong Med J. 2001; 7(3): 261-265. 2. Davies Louise, Welch HG. Increasing incidence of thyroid cancer in the United States, 1973-

2002. JAMA. 2006; 295(18): 2164-2167. 3. Yehuda M, Payne RJ, Seaberg RM, MacMillan C, Freeman JL. Fine-needle aspiration biopsy of

the thyroid: atypical cytopathological features. Arch Otolaryngol Head Neck Surg. 2007; 133(5): 477-480.

4. Sahin M, Sengul A, Berki Z, Tutuncu NB, Guvener ND. Ultrasound-guided fine-needle aspiration biopsy and ultrasonographic features of infracentimetric nodules in patients with nodular goiter: correlation with pathological findings. Endocr Pathol. 2006; 17(1): 67-74.

5. Ciobanu D, Vulpoi C, Florea N, Ungureanu MC, Mogoş V, Stefănescu C, Rusu V, Andriescu L, Grigorovici A, Zbranca E. Rolul puncţiei cu ac fin în carcinomul tiroidian diferenţiat. Rev Med Chir Soc Med Nat Iasi. 2007; 111(1): 49-56.

6. Giles Y, Boztepe H, Terzioglu T, Tezelman S. The advantage of total thyroidectomy to avoid reoperation for incidental thyroid cancer in multinodular goiter. Arch Surg. 2004; 139(2): 179-182.

7. Renshaw AA. Papillary carcinoma of the thyroid <or=1.0 cm: rarely incidental or occult any more. Cancer. 2005; 105(4): 217-219.

8. McCall A, Jarosz H, Lawrence AM, Paloyan E. The incidence of thyroid carcinoma in solitary cold nodules and in multinodular goiters. Surgery. 1986; 100(6): 1128-1132.

9. Filip V, Moldovanu R. Hipertiroidii nodulare. Diagnostic şi tratament. Iaşi: Editura Tehnopress; 2008.

10. Cerci C, Cerci SS, Eroglu E, Dede M, Kapucuoglu N, Yildiz M, Bulbul M. Thyroid cancer in toxic and non-toxic multinodular goiter. J Postgrad Med. 2007; 53(3): 157-160.

11. Ruggieri M, Scocchera F, Genderini M, Mascaro A, Luongo B, Paolini A. Hyperthyroidism and concurrent thyroid carcinoma. Eur Rev Med Pharmacol Sci. 1999; 3: 265-268.

12. Diaconescu MR, Lazăr C, Chifan M, Dobrescu G. Hyperthyroidism and coexistent thyroid carcinoma. Chirurgia. 2004; 99(3): 143-150.

13. Lal G, Ituarte P, Kebebew E, Siperstein A, Duh QY, Clark OH. Should total thyroidectomy become the preferred procedure for surgical management of Graves' disease? Thyroid. 2005; 15(6): 569-574.

14. Moreno P, Gómez JM, Gómez N, Francos JM, Ramos E, Rafecas A, Jaurrieta E. Subtotal thyroidectomy: a reliable method to achieve euthyroidism in Graves' disease. Prognostic factors. World J Surg. 2006; 30(11): 1950-1956.



26

ACTUALITĂŢI ÎN CANCERUL TIROIDIAN Al. Grigorovici1, M. Costache1 , C. Velicescu1, L. Radu1, Delia Ciobanu2

1 Clinica a III-a Chirurgicală; 2 Laboratorul de Anatomie-patologică Spitalul „Sf. Spiridon” Iaşi

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa”, Iaşi

ACTUALITIES IN THYROID CANCER (Abstract): Between January, 2000 and August, 2007 in the 3rd Surgical Unit of the „St. Spiridon” Hospital of Iaşi 1300 operations were performed for thyroid disorders, 240 of which were performed for the thyroid cancer and 1300 for benign disorders. The diagnosis was confirmed by hystopathological examination (including frozen section exam). The patients had a median age of 51.48 years old (range 19-81 years). The thzroid cancer was more frequent at the women (sex ratio F:M = 2.15:1). Total thyroidectomy with radical or modified radical neck dissection was performed in 21 cases. The postoperative morbidity was 2.4%: postoperative haemorrhagies with reoperations for haemostasis in 7 cases and unilateral recurrent laryngeal nerve injury in 3 patients. We also reported reccurency in the first two years in 5 patients. Total thyroidectomy with frozen section exam and radical neck dissection when is necessary became the ellective method for thyroid cancer, and the best results were for females patients over 55 years old, with papillary cancer. KEY WORDS: THYROID CANCER, RADICAL NECK DISSECTION, TOTAL THYROIDECTOMY Corespondenţă: Conf. Dr. Alexandru Grigorovici, Clinica a III-a Chirurgicală, Spitalul „Sf. Spiridon” Iaşi, Bd. Independenţei, nr. 1, 700111, Iaşi; e-mail: [email protected]*

INTRODUCERE În ultimul deceniu incidenţa cancerului tiroidian a crescut destul de mult.

Datorită progreselor, atât din punct de vedere tehnic, cât şi din punct de vedere al chirurgiei endocrine şi al managementului cancerului tiroidian, rata de supravieţuire a pacienţilor cu neoplazii tiroidiene este foarte bună. Cea mai bună supravieţuire (în jur de 90% supravieţuire la 10 ani) o au pacienţii cu neoplasm tiroidian papilar (care este şi cel mai frecvent - peste 80%) [1,2].

Tiroidectomiile subtotală sau totală, cu sau fără rezecţii ganglionare, reprezentau o soluţie ideală în cancerul tiroidian cu rezultate medii pe termen lung. Trecerea la tratamentul chirurgical complex ce include tiroidectomia totală asociată cu disecţia radicală sau radical modificată a gâtului asociată cu un tratament corect postoperator a îmbunătăţit semnificativ prognosticul pacienţilor cu cancer tiroidian avansat. De aceea este necesar un diagnostic preoperator cât mai precoce dar şi cât mai exact

MATERIAL ŞI METODĂ S-au analizat retrospectiv date cuprinse în dosarele pacienţilor internaţi în

Clinica a III-a Chirurgicală a Spitalului „Sf. Spiridon” Iaşi în perioada ianuarie 2000 - august 2007, pentru tratamentul chirurgical al unor afecţiuni tiroidiene, iar evaluarea rezultatelor s-a făcut cuprinzând informaţii din urmărirea chirurgicală ulterioară. Aproape toţi pacienţii au fost investigaţi şi diagnosticaţi în cursul unor internări prealabile în Clinica Endocrinologică sau Clinica O.R.L., iar toţi pacienţii diagnosticaţi



27

cu neoplazii au fost urmăriţi postoperator în Clinica de Endocrinologie. În Clinica a III-a Chirurgicală în această perioadă s-au practicat 1300 intervenţii pentru afecţiuni tiroidiene, dintre care 1060 de intervenţii s-au efectuat pentru patologie benignă iar 240 pentru neoplazii tiroidiene – 18,47%; au fost efectuate 21 tiroidectomii totale cu disecţie radicală / radical modificată a gâtului). În ceea ce priveşte stadializarea neoplaziilor tiroidiene s-a folosit stadializarea TNM (stabilită de AJJC) [3].

REZULTATE În perioada ianuarie 2000 - august 2007 s-au practicat 1300 de interventii pentru

afecţiuni tiroidiene, dintre care: 282 lobectomii sau lobistmectomii pentru afecţiuni tiroidiene benigne (184 pentru guşi polinodulare la nivelul unui singur lob, 98 pentru adenom toxic), 778 tiroidectomii totale pentru afecţiuni tiroidiene benigne (664 pentru guşi polinodulare şi 114 pentru boala Basedow), 240 intervenţii chirurgicale pentru afecţiuni tiroidiene maligne (194 tiroidectomiii totale, 21 tiroidectomii totale cu disecţie radicală / radical modificată a gâtului, 22 reintervenţii de totalizare a tiroidectomiei, o cervicotomie exploratorie, 2 traheostomii).

Din cei 240 de pacienţi operaţi pentru afecţiuni tiroidiene maligne, 190 au fost carcinoame tiroidiene papilare (80%), 20 carcinoame foliculare (8%), 20 carcinoame medulare (8%), 7 carcinoame anaplazice (3%) şi 3 limfoame maligne non-hodgkin (1%) (Fig. 1).

În ceea ce priveşte diagnosticul, 134 de pacienţi au avut examenul extemporaneu

intraoperator de cancer tiroidian, confirmat de examenul final la parafină, 84 au avut examenul extemporaneu benign, li s-a practicat tiroidectomie totală ca indicaţie preoperatorie pentru afecţiune benignă iar examenul final la parafină a fost de neoplasm tiroidian şi la 22 de pacienţi examenul extemporaneu a fost benign, li s-a practicat lobectomie tiroidiană, examenul final la parafină fiind de neoplasm tiroidian, au necesitat reintervenţii pentru totalizarea tiroidectomiei (Fig. 2). Din cele 22 de reintervenţii, 18 au fost pentru carcinom tiroidian papilar (16 multicentrice), 2 pentru carcinom tiroidian folicular şi 2 pentru carcinom tiroidian anaplazic.

190; 80%

3; 1%7; 3%20; 8%

20; 8%

Cancer papilarCancer folicularCancer medularcancer anaplazicLMNH

Fig. 1 Distribuţia cazurilor în funcţie de tipul histologic al neoplaziei tiroidiene


28

S-a constat o creştere constantă a incidenţei carcinomului tiroidian, printr-o creştere reală a incidenţei cât şi probabil diagnosticului mai precoce şi mai exact al acestei afecţiuni.

Lotul de studiu a cuprins 164 de femei şi 76 de bărbaţi (raportul F/B = 2,15). Distribuţia pe grupe de vârstă evidenţiază o incidenţă maximă a cancerului tiroidian în decada a şasea de viaţă.

Pentru neoplasmele tiroidiene papilare stadializarea este diferită pentru cei până în 45 de ani (stadiul I – orice T, orice N, M0, stadiul II – orice T, orice N, M1) faţă de cei peste 45 de ani (stadiul I – T1N0M0, stadiul II – T2N0M0, stadiul III – T1-3N1M0; T3N0M0, stadiul IV – T4N0-1M0; orice T, orice N, M1). Pentru neoplasmele tiroidiene medulare clasificarea este aceeaşi ca pentru neoplasmele papilare peste 45 de ani iar cele anaplazice sunt considerate stadiul IV.

În lucrarea de faţă cei 240 de pacienţi operaţi au fost diagnosticaţi şi operaţi în

următoarele stadii (indiferent de forma histologică): 98 de pacienţi în stadiul I, 112 de pacienţi în stadiul II, 11 pacienţi în stadiul III, 19 pacienţi în stadiul IV.

Pentru tratamentul chirurgical a celor 240 de pacienţi s-a folosit tiroidectomia totală sau tiroidectomia totală însoţită de disecţia radicală sau radical modificată a gâtului. S-au efectuat 194 de tiroidectomii totale (80,83%) (pentru pacienţii aflaţi în stadiile I sau II, cu excepţia cancerului tiroidian medular), 21 tiroidectomii totale însoţite de disecţie radicală sau radical modificată a gâtului (8,75%) (pentru pacienţii aflaţi în stadiul III sau IV sau cei cu neoplasm tiroidian medular indiferent de stadiu) 2 intervenţii paliative (traheostomii) şi o cervicotomie exploratorie (pentru un neoplasm tiroidian avansat, depăşit chirurgical).

La cei 21 pacienţi cu disecţie radicală sau radical modificată s-au practicat 11 disecţii radicale (cu rezecţii de venă jugulară internă, strenocleidomastoidian, nerv spinal accesor şi evidarea ganglionară a nivelelor I-V) şi 10 disecţii radical modificate (cu păstrarea a cel puţin unei structuri non-limfatice faţă de cei cu disecţie radicală). Menţionăm de asemenea, din cei 21 pacienţi, doi au avut disecţie radicală bilaterală iar

84; 6%

22; 2% 134; 10%

1060; 82%

Examen extemporaneu benign concordant cu ex parafinaExamen extemporaneu benign - parafina cancer tiroidian dar au Tiroidectomie totalaExamen extemporaneu benign-parafina cancer;reinterventieExamen extemporaneu - cancer tiroidian confirmat la parafina

Fig. 2 Distribuţia cazurilor în funcţie de concordanţa examenului extemporaneu cu rezultatul histopatologic final


29

unul a avut disecţie radical modificată pe o parte şi în al doilea timp (la 6 luni după prima intervenţie) disecţie radicală pe partea opusă.

Din cei 194 de pacienţi cu tiroidectomie totală, la 134 (69,07%) s-a practicat evidare ganglionară (compartiment medial - 72 cazuri şi compartiment lateral - 62 cazuri) care este actualmente încadrată la disecţia selectivă a gâtului.

În ceea ce priveşte complicaţiile postoperatorii imediate, din cei 240 de pacienţi operaţi pentru neoplasm, s-au înregistrat 7 cazuri de sângerare (3%) (la care s-a reintervenit pentru hemostază), 3 (1%) cazuri de leziune de nerv recurent unilateral (2 pacienţi aflaţi în stadiul IV ce prezentau invazie de nerv recurent), restul de 230 (96%) fiind fără complicaţii imediate.

Pacienţii au fost urmăriţi postoperator prin reevaluare clinică la 6, 12 şi 24 de luni şi investigaţi în Clinica de Endocrinologie. Din cei 240 de pacienţi, la 6 luni postoperator, 6 pacienţi (3%) prezentau hipoparatiroidism permanent. De asemenea, la 24 de luni au existat 5 (2%) recidive postoperatorii (3 cazuri într-un interval de sub un an iar 2 cazuri la peste un an), cei 5 pacienţi fiind în lotul celor 21 cu neoplasm tiroidian avansat cărora li s-a practicat disecţie radicală a gâtului.

Nu am considerat drept complicaţie reintervenţia pentru totalizarea tiroidectomiei la cei 22 de pacienţi cu examen extemporaneu benign.

DISCUŢII ŞI CONCLUZII Cancerul tiroidian este o tumoră malignă mai puţin întâlnită, însă este cea mai

frecventă neoplazie a sistemului endocrin. Afectează mai mult femeile iar vârsta la care se întâlneşte mai des este 25-65 de ani [4]. Cel mai eficient tratament în cancerul tiroidian este cel chirurgical cuprinzând diferite tehnici de tiroidectomie şi limfadenectomie [1].

Conceptul de evidare ganglionară în cancerul tiroidian a fost introdus de Kocher, în 1880. Clasic, tehnica disecţiei radicale a gâtului a fost descrisă mai târziu (1906) de către George Crile. Tehnica a fost popularizată mai târziu (1933) de către Blair şi Martin (1941) [1].

3; 14%

2; 10%

16; 76%

Recidiva la <1 anRecidiva la >1 anFara recidiva (la <2 ani)

Fig. 3 Recidiva la pacienţii la care s-a practicat tiroidectomie totală cu disecţie radicală


30

Anii ’60-’70 au fost marcaţi de o schimbare semnificativă în tratamentul afecţiunilor maligne situate la nivelul gâtului. Aceasta poate fi exemplificată prin chirurgia conservatoare (cu păstrarea de ţesut si implicit funcţie) ce dezvoltă noi tehnici chirurgicale. În 1953, Pietrantoni, un susţinător al disecţiei elective bilaterale a gâtului a recomandat totuşi păstrarea nervilor spinali accesori şi cel puţin a unei vene jugulare interne [1,5].

În 1967 Bocca şi Pignataro au descris o operaţie în care au îndepărtat toate grupele limfatice dar au păstrat sternocleidomastoidianul, nervul spinal accesor şi vena jugulară internă, numind această operaţie disecţie funcţională a gâtului [1,6]. După această intervenţie s-au dezvoltat o multitudine de tehnici modificate, cât mai specifice pentru stadiile incipiente ale cancerului.

În 1989 Medina sugerează că limfadenectomiile pot fi: comprehensive, selective sau extinse [7]. În 1991, Robbins foloseşte termenul de „selectiv” pentru a deosebi pacienţii cărora li s-a păstrat cel puţin un grup ganglionar [8].

Grupele ganglionare de la nivel cervical se clasifică astfel [1]: nivelul I – ganglionii submentonieri şi submandibulari (Ia – triunghiul submentonier, Ib – triunghiul submandibular); nivelul II – grupul ganglionar jugular superior (anterior – lateral de marginea sternocleidomastoidianului (SCM), posterior – posterior de marginea SCM, superior – baza craniului, inferior – la nivelul hioidului sau bifurcaţia carotidei); nivelul III – grupul ganglionar jugular mijlociu (anterior – lateral de marginea SCM, posterior – posterior de marginea SCM, superior – osul hioid sau bifurcaţia carotidei, inferior – cartilajul cricotiroid sau muşchiul omohioid); nivelul IV – grupul ganglionar jugular inferior (anterior – lateral de marginea SCM, posterior – posterior de marginea SCM, superior –cartilajul cricotiroid sau muşchiul omohioidian, inferior – clavicula); nivelul V – grupul ganglionar triunghiul posterior (anterior – posterior de marginea SCM, posterior – anterior de marginea trapezului, inferior – clavicula); nivelul VI – grupul ganglionar al compartimentului anterior (prelaringeal – Delphian, pretraheal, precricoidian); nivelul VII – mediastinul superior.

Există în continuare dezbateri asupra terminologiei şi a tehnicilor chirurgicale. În lucrare de faţă am folosit clasificarea lui Spiro din 1994 [1]:

1) Disecţia radicală a gâtului (include disecţia a 4 sau 5 nivele ganglionare): - disecţia radicală convenţională, - disecţia radical modificată, - disecţia radical extinsă, - disecţia radical extinsă modificată;

2) Disecţia selectivă a gâtului (disecţia a 3 nivele ganglionare): - disecţia supraomohioidiană a gâtului, - disecţia jugulară (nivele II-IV), - disecţia altor (oricare) 3 nivele ganglionare;

3) Disecţia limitată a gâtului (rezecţia a mai puţin de 2 nivele ganglionare): - disecţia ganglionilor paratraheali, - disecţia ganglionilor mediastinali, - disecţia altor (oricare) 1 sau 2 nivele ganglionare.

Aprecierea rezultatelor în chirurgia cancerului tiroidian se face prin apariţia recidivei tumorale care este cel mai important factor prognostic. De asemenea, tipul histologic este un factor determinant în evoluţia cancerelor tiroidiene cât şi în tratamentul postoperator al acestora.


31

Cancerul tiroidian papilar, este cel mai frecvent tip (78% în literatură, 80% în lucrarea de faţă), mai frecvent la femei (de trei ori mai frecvent decât la barbaţi), vârsta maximă 30-50 ani, prognostic în relaţie directă cu mărimea tumorii, metastazele la distanţă fiind neobişnuite, dar cele ganglionare cervicale apar la aproximativ 50% din pacienţi; are un prognostic favorabil, vindecarea fiind obţinută prin tratament cu iod radioactiv, în perioada postoperatorie [9].

Cancerul tiroidian folicular, reprezintă 15-20% din totalul cancerelor tiroidiene, incidenţa maximă fiind la 40-60 de ani; este mai frecvent la femei, iar prognosticul este în relaţie directă cu mărimea tumorii. Invazia vasculară este frecventă, ca şi metastazele la distanţă. Este sensibil la tratamentul cu iod radioactiv administrat postoperator [1].

Cancerul tiroidian medular se dezvoltă din celulele secretoare de calcitonină, reprezintă cca 4% din cancerele tiroidiene şi este mai frecvent la femei (cu excepţia formelor familiale (MEN-uri)). Metastazele ganglionare cervicale apar mai precoce, iar cele la distanţă sunt frecvente. Prognosticul este rezervat, nu este sensibil la iod radioactiv, iar urmărirea postoperatorie se face prin monitorizarea nivelului calcitoniei [1,10].

Cancerul tiroidian anaplazic, este forma cea mai rară (sub 1% din totalul cancerelor tiroidiene); afectează mai ales persoanele în vârstă, fiind mai frecvent la bărbaţi. Metastazele la distanţă sunt foarte frecvente, iar 90% din pacienţi au metastaze ganglionare cervicale în momentul diagnosticului. Prognosticul este rezervat [1].

În cancerul tiroidian incipient (stadiul I sau II) este suficientă tiroidectomia totală însoţită de evidarea ganglionară a compartimentului medial sau lateral a gâtului (disecţie selectivă a gâtului); în cancerul tiroidian medular, este însă indicată disecţia radicală a gâtului, indiferent de stadiu [4,10].

În cancerul tiroidian avansat (stadiul III sau IV) precum şi în cancerul tiroidian medular, tiroidectomia totală însoţită de disecţia radicală a gâtului uni sau bilaterală este soluţia recomandată pentru a îmbunătăţi rata recurenţei [10].

În arsenalul de mijloace de diagnostic al cancerului tiroidian, un loc important îl ocupă şi examenul extemporaneu intraoperator [1] deoarece permite: diagnosticul microcancerelor tiroidiene (dezvoltate pe o patologie preexistentă) interpretate ca leziuni benigne preoperator, când este indicată tiroidectomie totală şi are un aport important în disecţia radicală a gâtului. Limitările acestei evaluări sunt în principal: imposibilitatea evaluării întregului ţesut tiroidian, subiectivitatea anatomopatologului şi rezultate fals negative. Urmarea rezultatelor fals negative este reintervenţia chirurgicală, foarte dificilă în chirurgia tiroidei.

În general, pacienţii tineri cu cancer tiroidian papilar, au un prognostic mai bun decât pacienţii vârstnici, în ciuda metastazelor ganglionare mai frecvente la pacienţii tineri. Unele studii sugerează că disecţia radical modificată a gâtului (bilateral) poate preveni reintervenţia pentru recurenţa ganglionară dar se pare că nu ar influenţa prognosticul la pacienţii tineri [9]. În contrast cu aceştia, supravieţuirea pacienţilor în vârstă se pare că este scăzută la cei care prezintă recurenţe ganglionare. Deci, pacienţii în vârsta cu factori de risc pentru recurenţa ganglionară controlaterală sunt candidaţii ideali pentru disecţia radical modificată, bilaterală [11].

Deşi folosită, se pare că disecţia radical modificată a gâtului duce la o recurenţă crescută, ceea ce o face o tehnică ineficientă în cancerul tiroidian avansat. Există însă şi alte studii care demonstrează că această tehnică este suficient de sigură pentru a preveni recurenţa. În studiul nostru recurenţa după disecţia radicală şi radical modificată a fost


32

egală (2 pacienţi cu recidivă după fiecare tehnică), însă la distanţă de timp mai mare pentru cei cu disecţie radicală.

Astfel, disecţia radicală a gâtului în cancerul tiroidian avansat, deşi o tehnică chirurgicală complexă, nelipsită de incidente şi complicaţii intra şi perioperatorii, este soluţia terapeutică de primă intenţie în cancerele tiroidiene avansate cu rezultate bune pe termen lung, într-un centru de chirurgie specializat.

BIBLIOGRAFIE 1. Muller CD, Newlands S, Quinn FB, Ryan MW. Neck dissection: classification, indications and

techniques. Grand Rounds Presentation, UTMB, Dept. of Otolaryngology; 2002. [available online at http://www.utmb.edu/oto].

2. Bailey, Byron J. Head and Neck Surgery Otolaryngology 3-rd edition; Philadelphia-New York: Lippincott, Raven; 2001. p. 1345-1366.

3. American Joint Committee on Cancer. AJCC Cancer Staging Manual. 6-th edition. New York: Springer; 2002. p. 77-87.

4. Carling T, Udelsman R: Thyroid tumors. In: DeVita VT, Hellman S, Rosenberg SA, editors. Cancer: Principles and Practice of Oncology. 7-th edition. Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins; 2005. p 1502-1519.

5. Edis AJ. Surgical treatment for thyroid cancer. Surg Clin North Am. 1977: 57(3): 533-542. 6. Bocca, E, Pignataro, O. A conservation technique in radical neck dissection. Ann Otol Rhinol

Laryngol. 1967; 76: 975-980. 7. Medina, JE, Weisman, RA. Management of the neck in head and neck cancer, Part I. The

Otolaryngologic Clinics of North America. 1998; 31. 8. Robbins TK. Standardizing neck dissection terminology. Arch Otolaryngol Head Neck Surg.

1991; 117: 601-605. 9. Voutilainen PE, Multanen MM, Leppäniemi AK, et al. Prognosis after lymph node recurrence in

papillary thyroid carcinoma depends on age. Thyroid. 2001; 11(10): 953-957. 10. Moley JF, DeBenedetti MK. Patterns of nodal metastases in palpable medullary thyroid

carcinoma: recommendations for extent of node dissection. Ann Surg. 1999; 229(6): 880-888. 11. Ohshima A, Yamashita H, Noguchi S, et al. Indication for bilateral modified radical neck

dissection in patients with papillary carcinoma of the thyroid. Arch. Surg. 2000; 135: 1194-1198.


33

TIROIDECTOMIA DE COMPLETARE – UN STANDARD ÎN TRATAMENTUL CANCERULUI TIROIDIAN DIFERENŢIAT?

R. Dănilă1, Ramona Popovici1, Al. Grigorovici1, Lidia Ionescu1, L. Lefter1, Maria Cristina Ungureanu2, C. Dragomir1

1 Clinica a III-a Chirurgie; 2 Clinica Endocrinologică Spitalul „Sf. Spiridon” Iaşi

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T. Popa”, Iaşi

IS COMPLETION THYROIDECTOMY “A MUST” IN TREATMENT OF WELL DIFFERENTIATED THYROID CANCER? (Abstract): Background: Due to limitations of citology and frozen section examination in case of follicular neoplasia, the diagnosis of malignancy may be established only by the definitive histology, thus raising the need of a completion thyroidectomy. The aim of the study was to reevaluate the necessity and safety of completion thyroidectomy after initial limited surgery for alleged benign nodular thyroid pathology. Material and method: A clinical retrospective study was carried out on a series of 11 patients with completion thyroidectomy, representing 8.8% from the 125 cases of differentiated thyroid cancer (DTC) operated in our unit between 1990 and 2005. The initial operation was lobectomy for solitary thyroid nodule in 7 cases, lobectomy and nodulectomy on the opposite lobe in 2 cases and subtotal thyroidectomy in 2 cases (nodular Hashimoto thyroiditis and Graves’ disease). Results: The histology report after initial surgery showed 8 cases of papillary carcinoma (including a case of follicular variant) and 3 cases of follicular carcinoma (including a case of oncocitary carcinoma). The completion of thyroidectomy followed the first operation at 3-10 weeks. The final pathology report noted multicentricity in the remaining lobe in one case only (9.09%), although 35.2% of the DTC with initial total thyroidectomy were found to be multicentric. There were no postoperative deaths and morbidity consisted of a temporary recurrent nerve palsy and temporary hypoparathyroidism, 1 case each (9.09 %). Conclusion: Completion thyroidectomy has proved to be a safe procedure in specialized centers and it should be performed based on the individual patient’s risk assessment and not on concern for risk of complications of reintervention. KEY WORDS: DIFFERENTIATED THYROID CARCINOMA, THYROIDECTOMY, COMPLETION, COMPLICATIONS. Corespondenţă: Dr. Radu Dănilă, Clinica a III-a Chirurgie, Spitalul „Sf. Spiridon” Iaşi, Bd. Independenţei, nr. 1, 700111, Iaşi; e-mail: [email protected]*

INTRODUCERE Nodulii tiroidieni sunt diagnosticaţi cu o frecvenţă de 20-50% în populaţia

generală, dar numai aproximativ 5% sunt de maligni. Puncţia biopsie cu ac subţire (PBAS) ghidată ecografic este standardul diagnostic în nodulul tiroidian solitar dar, în cazul neoplaziilor foliculare, după excluderea hipertiroidiei, diagnosticul de certitudine poate fi stabilit numai de examenul la parafină [1-3]. Examenul histopatologic extemporaneu a fost abandonat de cei mai mulţi autori, datorită numeroaselor rezultate fals negative [2]. Astfel, într-un studiu al aportului examenului extemporaneu în diagnosticarea neoplaziilor foliculare, Udelsman et al au constatat că, în 96,4% din cazuri, examenul „la gheaţă” nu a avut valoare diagnostică şi nici un raport cost - eficienţă acceptabil [4].



34

Stabilirea diagnosticului de malignitate după o intervenţie limitată pentru o leziune considerată iniţial benignă, aduce în discuţie tiroidectomia de completare, indicaţiile pentru totalizare fiind: reziduu tiroidian semnificativ, multifocalitatea tumorii iniţiale confirmată histologic sau foarte probabilă (antecedente de iradiere cervicală), tumoră primară mai mare de 1 cm, prezenţa metastazelor ganglionare sau la distanţă, tiroidectomia totală permiţând tratamentul cu iod radioactiv [5].

În funcţie de volumul ţesutului tiroidian restant, o alternativă la tiroidectomia de completare este radioiodoablaţia [6].

Scopul studiului este reevaluarea indicaţiei tiroidectomiei de completare, a prezenţei malignităţii în lobul controlateral şi a morbidităţii postoperatorii, în comparaţie cu tiroidectomia totală în primul timp.

MATERIAL ŞI METODĂ S-a realizat un studiu retrospectiv pe un grup de 11 pacienţi la care s-a

reintervenit pentru totalizarea tiroidectomiei ca urmare a diagnosticului de malignitate stabilit de examenul anatomo-patologic la parafină, după o intervenţie iniţială cu caracter limitat, pentru patologie tiroidiană considerată benignă. Acest lot de 11 cazuri reprezintă 8,8 % din numărul total de 125 de cazuri de cancer tiroidian diferenţiat (CTD) non-medular, operate în Clinica a III-a Chirurgie, Spitalul „Sf. Spiridon” Iaşi, în intervalul 1990-2005.

Cu excepţia unui singur caz, toţi pacienţii au fost de sex feminin, cu vârste cuprinse între 21 şi 49 ani (media 31,09 ani). Indicaţia chirurgicală iniţială a fost reprezentată în majoritatea cazurilor de nodulul tiroidian unic (N=7), guşă multinodulară (N=2), boală Basedow (N=1) şi respectiv, tiroidită Hashimoto (N=1).

REZULTATE Din punct de vedere al tipului histologic, cele mai multe cazuri au fost de

carcinom papilar bine diferenţiat (6 cazuri – 58,33%), slab diferenţiat – 1 caz, carcinom papilar varianta foliculară – 1 caz, carcinom folicular minim invaziv – 2 cazuri şi carcinom oncocitar – 1 caz (Tabel I).

Tabelul I

Tipuri histologice de neoplasm tiroidian la pacienţii la care s-au practicat tiroidectomii totale de completare

Carcinom papilar Carcinom folicular

Bine diferenţiat

Slab diferenţiat

Variantă foliculară

Minim invaziv oncocitar

Nr. cazuri 6 1 1 2 1

Dimensiunea tumorii a fost variabilă, de la 0,8 cm (microcarcinom papilar) până

la un neoplasm oncocitar de 5,5 cm, iar depăşirea capsulei tiroidiene cu invazia minimă extratiroidiană a fost obiectivată de examenul microscopic într-un singur caz de carcinom papilar slab diferenţiat. De asemenea, într-un singur caz de carcinom papilar slab diferenţiat, a fost observată multicentricitatea neoplaziei, atât în lobul ocupat de tumoră cât şi în lobul controlateral (9,09%). Nu au fost diagnosticate adenopatii neoplazice cervicale şi nici metastaze la distanţă în seria studiată. Cu excepţia unui caz,


35

toate cazurile au fost clasificate în stadiul I conform stadializării TNM (2002), respectiv în categoria de „risc scăzut” conform scorurilor prognostice AMES şi MACIS (Tabel II).

Tabelul II

Repartiţia cazurilor în funcţie de stadiu şi scorurile prognostice

TNM 2002 AMES MACIS

Stadiul I Stadiul II Low risk Low risk

Nr. cazuri 10 1 11 11

Cu excepţia unui caz de hipertiroidism imunogen, statusul funcţional clinic şi

din punct de vedere al dozărilor hormonale a fost eutiroidian. Scintigrafia tiroidiană efectuată la 9 pacienţi a pus în evidenţă caracterul afixator al leziunii tiroidiene în majoritatea cazurilor. Puncţia biopsie cu ac subţire (PBAS) ghidată ecografic a fost efectuată la 7 pacienţi, frotiul fiind de tip benign în 6 cazuri şi suspect într-un caz.

Intervenţia chirurgicală iniţială a constat în lob(istm)ectomie în 8 cazuri, lobectomie cu enucleorezecţia unui nodul din lobul controlateral în 2 cazuri, respectiv tiroidectomie subtotală într-un caz. Examenul histopatologic extemporaneu a fost efectuat la 6 pacienţi, diagnosticul introperator fiind de benignitate în 5 cazuri, numai într-un caz fiind ridicată suspiciunea de malignitate. Totalizarea tiroidectomiei a fost realizată după un interval de 3 până la 10 săptămâni de la intervenţia iniţială.

Mortalitatea postperatorie a fost nulă. În ceea ce priveşte complicaţiile postoperatorii specifice ale tiroidectomiei, a fost înregistrat un singur caz de pareză recurenţială unilaterală temporară (9,09%). Deşi un pacient a prezentat postoperator fenomene de hipoparatiroidism (9,09%), această tulburare a fost tranzitorie.

Tratamentul postoperator cu iod radioactiv a fost efectuat la 10 cazuri, 1 pacient fiind pierdut din evidenţă. Conform datelor obţinute de la Serviciul de Evidenţă Informatizată a Populaţiei, la momentul realizării studiului (la intervale cuprinse între 1 şi 14 ani de la intervenţia chirurgicală) toţi pacienţii erau în viaţă. Datorită faptului că tratamentul complementar cu radio iod a fost efectuat în alte centre universitare, nu avem date complete despre urmărirea postoperatorie şi în consecinţă asupra ratei recidivei în lotul studiat.

DISCUŢII ŞI CONCLUZII Discuţiile privind totalizarea tiroidectomiei după intervenţii limitate pentru

patologia tiroidiană benignă se concentrează pe două aspecte: Este totalizarea cu adevărat necesară din punct de vedere oncologic ? şi dacă, Morbiditatea reintervenţiei este mai mare decât pentru tiroidectomia totală sau cvasitotală („near total”) ?.

Din punct de vedere oncologic, indicaţiile tiroidectomiei de completare în CTD derivă practic din indicaţiile tiroidectomiei totale. Istoria naturală prelungită şi mortalitatea scăzută fac practic imposibilă realizarea unor studii prospective randomizate care să formuleze un „standard de aur” în tratamentul CTD. ETA (European Thyroid Association) recomandă tiroidectomia totală (sau cvasitotală) în toate cazurile, cu excepţia leziunilor solitare, sub 1 cm diametru, fără metastaze ganglionare sau la distanţă şi fără antecedente de iradiere cervicală [1]. Cu o morbiditate


36

nesemnificativă în centrele specializate în chirurgia endocrină, tiroidectomia totală reduce riscul recidivei locale, facilitează tratamentul cu iod radioactiv şi urmărirea postoperatorie prin dozarea tiroglobulinei. [7–12]. Datorită incidenţei scăzute a carcinomului folicular faţă de adenom, strategia uzuală în cazul nodulilor cu citologie foliculară este de hemitiroidectomie şi completarea ulterioară a tiroidectomiei în cazul confirmării neoplaziei. Decizia este mai uşor de luat în cazul guşilor multinodulare, care au indicaţie de tiroidectomie totală, datorită riscul de recidivă şi procentului mare de complicaţii al reintervenţiilor.

Mai mult, CTD este o neoplazie reputată pentru multicentricitate, prezenţa focarelor neoplazice atât în lobul tumoral cât şi în lobul controlateral fiind raportată cu o incidenţă între 17-37% [13,14], dar semnificaţia sa biologică este controversată, deoarece recidiva în lobul restant (după hemitiroidectomie) este de numai 4,6-8% [15-17]. Într-un studiu pe un lot de 36 de cazuri de totalizare a tiroidectomiei, Kupferman et al au identificat focare neoplazice în lobul restant, în 55,6% din cazuri [18]. În cazuistica noastră multicentricitatea a fost observată cu o frecvenţă de 35,2%, dar numai la unul din cazurile de totalizare s-au găsit leziuni neoplazice în lobul restant.

Incidenţa complicaţiilor tiroidectomiei de completare este raportată diferit în literatură (Tabelele III şi IV). Morbiditatea postoperatorie specifică în cazuistica noastră se încadrează în cifrele raportate de centrele specializate în chirurgia endocrină.

Tabelul III

Incidenţa leziunilor recurenţiale postoperatorii

Autor Pareză recurenţială unilaterală

Paralizie recurenţială unilaterală

Chao et al, 1998 [19] 2,5% 2,5% Rafferty et al, 2007 [20] 2% 0,5% Erdem et al, 2003 [21] - 3,5% Mishra et al, 2002 [22] 4% 0 Dewil et al, 2002 [23] 3,4% 0

Tabelul IV

Incidenţa hipoparatiroidismului postoperator

Autor Hipoparatiroidism temporar

Hipoparatiroidism permanent

Chao et al, 1998 [19] 7,5% 2,5% Rafferty et al, 2007 [20] 0 2,5% Erdem et al, 2003 [21] - 4,2% Dewil et al, 2002 [23] 17,2% 6,9%0

Studii recente raportează o incidenţă comparabilă sau chiar mai redusă a

morbidităţii recurenţiale şi paratireoprive, în cazurile de totalizare a tiroidectomiei comparativ cu tiroidectomia totală [21,22]. Momentul optim pentru tiroidectomia de completare este fie în prima săptămână, fie la 6-8 săptămâni de la intervenţia iniţială.


37

Amânarea intervenţiei peste 12 săptămâni este asociată cu un prognostic nefavorabil, iar rata complicaţiilor recurenţiale şi paratireoprive este dublă [24].

În concluzie, tiroidectomia de completare după un diagnostic „surpriză” de CTD, este o intervenţie justificată din punct de vedere oncologic, în condiţiile unei morbidităţi postoperatorii scăzute din centrele specializate în chirurgia endocrină.

BIBLIOGRAFIE

1. Pacini F, Schlumberger M, Dralle H, Elisei R, Smit JW, Wiersinga W. European Thyroid Cancer Taskforce. European consensus for the management of patients with differentiated thyroid carcinoma of the follicular epithelium. Eur J Endocrinol. 2006; 154(6): 787-803.

2. Mulcahy MM, Cohen JI, Anderson PE, Ditamasso J, Schmidt W. Relative accuracy of fine-needle aspiration and frozen section in the diagnosis of well-differentiated thyroid cancer. Laryngoscope. 1998; 104: 494-496.

3. Giuffrida D, Gharib H. Anaplastic thyroid cancer: current diagnosis and treatment. Annals of Oncology. 2000; 11: 1083-1089.

4. Udelsman R, Westra WH, Donovan PI, Sohn YA, Cameron JL. Randomized prospective evaluation of frozen - section analysis for follicular neoplasms of the thyroid. Ann Surg. 2001; 233: 716-722.

5. Gimm O, Dralle H. The current surgical approach to non-medullary thyroid cancer. In Biersack HJ, Grunwald F, editors. Thyroid cancer. Berlin: Springer; 2005. p. 83-89.

6. Randolph GW, Daniels GH. Radioactive iodine lobe ablation as an alternative to completion thyroidectomy for follicular carcinoma of the thyroid. Thyroid. 2002; 12: 989-996.

7. Mazzaferri EL, Jhiang SM. Long term impact of initial surgical and medical therapy on papillary and follicular thyroid cancer. American Journal of Medicine. 1994; 49: 418-428.

8. Esnaola NF, Cantor SB, Sherman SI, Le JE, Evans DB. Optimal treatment strategy in patients with papillary thyroid cancer: a decision analysis. Surgery. 2001; 130: 921-930.

9. Hay ID, Bergstralh EJ, Goellner JR, Ebersold JR, Grant CS. Predicting outcome in papillary thyroid carcinoma: development of a reliable prognostic scoring system in a cohort of 1779 patients surgically treated at one institution during 1940 through 1989. Surgery. 1993; 114: 1050-1058.

10. Hay ID, Grant CS, Bergstralh EJ, Thompson GB, van Heerden JA, Goellner JR. Unilateral total lobectomy: is it sufficient surgical treatment for patients with AMES low-risk papillary thyroid carcinoma? Surgery. 1998; 124: 958-966.

11. Hundahl SA, Cady B, Cunningham MP, Mazzaferri E, McKee RF, Rosai J, Shah JP, Fremgen AM, Stewart AK, Holzer S. Initial results from a prospective cohort study of 5583 cases of thyroid carcinoma treated in the United States during 1996. Cancer. 2000; 89: 202-217.

12. Machens A, Holzhausen HJ, Dralle H. The prognostic value of primary tumor size in papillary and follicular thyroid carcinoma. Cancer 2005; 103: 2269-2273.

13. McConahey WM, Hay ID, Woolner LB, van Heerden JA, Taylor WF. Papillary thyroid cancer treated at the Mayo Clinic, 1946 through 1970: initial manifestations, pathologic findings, therapy, and outcome. Mayo Clinic Proceedings. 1986; 61: 978-996.

14. Coburn MC, Wanebo HJ. Prognostic factors and management considerations in patients with cervical metastases of thyroid cancer. Am J Surg. 1992; 164: 671-676.

15. Baker RR, Hyland J. Papillary carcinoma of the thyroid gland. Surgery, Gynecology & Obstetrics. 1985; 161: 546-550.

16. Tollefsen HR, Shah JP, Huvos AG. Papillary carcinoma of the thyroid. Recurrence in the thyroid gland after initial surgical treatment. Am J Surg. 1972; 124: 468-472.

17. Buckwalter JA, Thomas CG. Selection of surgical treatment for well differentiated thyroid carcinomas. Annals of Surgery. 1972; 176: 565-578.

18. Kupferman ME, Mandel SJ, DiDonato L, Wolf P. Safety of completion thyroidectomy following unilateral lobectomy for well-differentiated thyroid cancer. Laryngoscope. 2002; 112(7): 1209-1212.

19. Chao TC, Jeng LB, Lin JD, Chen MF. Completion thyroidectomy for differentiated thyroid carcinoma. Otolaryngol Head Neck Surg. 1998; 118(6): 896-899.

20. Rafferty MA, Goldstein DP, Rotstein L, Asa SL, Panzarella T, Gullane P, Gilbert RW, Brown DH, Irish JC. Completion thyroidectomy versus total thyroidectomy: is there a difference in complication rates? An analysis of 350 patients. J Am Coll Surg. 2007; 205(4): 602-607.


38

21. Erdem E, Gulcelik MA, Kuru B et al. Comparison of completion thyroidectomy and primary surgery for differentiated thyroid carcinoma. EJSO. 2003; 29: 747-749.

22. Mishra A, Mishra SK. Total thyroidectomy for differentiated thyroid cancer: primary compared with completion thyroidectomy. Eur J Surg. 2002, 168(5): 283-287.

23. Dewil B, Van Damme B, Vander Poorten V, Delaere P, Debruyne F. Completion thyroidectomy after the unexpected diagnosis of thyroid cancer. B-ENT. 2005; 1(2): 67-72.

24. Scheumann GF, Seeliger H, Musholt TJ, Gimm O, Wegener G, Dralle H, Hundeshagen H, Pichlmayr R. Completion thyroidectomy in 131 patients with differentiated thyroid carcinoma. Eur J Surg. 1996; 162(9): 677-684.

Cazuri clinice Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2008, Vol. 4, Nr. 1 [ISSN 1584 – 9341]

39

CHISTUL BRANHIAL CERVICAL LATERAL – UN DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL UITAT PENTRU GUŞA NODULARĂ

- CAZ CLINIC - N. Vlad1, R. Moldovanu1, V. Filip1, Cristina Preda2,

Felicia Crumpei3, Gabriela Prepeliţă4 1 Clinica I Chirurgie „I. Tănăsescu – Vl. Buţureanu”; 2 Clinica Endocrinologie, 3 Departamentul de imagistică medicală; 4 Clinica Anestezie Terapie Intensivă

Spitalul „Sf. Spiridon” Iaşi Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa” Iaşi

LATERAL BRANCHIAL CYST – A FORGOTTEN DIFFERENTIAL DIAGNOSIS FOR NODULAR-CYSTIC GOITER – CASE REPORT (Abstract): Branchial cysts are very rare and difficult to differentiate to nodular-cystsic goiter. We present a 51 years old women who was admitted in First Surgical Clinic Iaşi, Romania, for the development of a neck mass. The ultrasound exam revealed an anechogen tumor in contact with the left thyroidian lobe. The FNAB and cytological exam were inconclusive. The intraoperative exploration established the diagnosis of branchial cyst. We performed the resection of the tumor. Postoperative course was uneventful. Conclusions: The branchial cyst is an often forgotten diagnosis. The ultrasound exam is non-specific with different patterns. Gold standard treatment is surgical resection. KEY WORDS: BRANCHIAL CYST, GOITER, CERVICAL CYSTS Corespondenţă: Dr. N. Vlad, Clinica I Chirurgie, Spitalul „Sf. Spiridon” Iaşi, Bd. Independenţei, Nr. 1, Iaşi, 700111; e-mail: [email protected]*.

INTRODUCERE Chisturile branhiale ale gâtului sunt malformaţii congenitale rare ce rezultă din

anomaliile de dezvoltare embrionară a regiunii cervicale. La embrionul uman se observă o serie de şanţuri branhiale paralele, delimitând între ele formaţiuni îngroşate numite arcuri branhiale [1,2]. În cursul dezvoltării embrionare arcurile şi şanţurile branhiale dispar. Chisturile şi fistulele cervicale iau naştere în urma persistenţei unor formaţiuni embrionare (primele două arcuri branhiale). Ele pot să se evidenţieze atât la momentul naşterii cât şi pe parcursul vieţii.

PREZENTAREA CAZULUI Vă prezentăm cazul clinic al pacientei C.V. în vârstă de 51 ani care a fost tratată

în Clinica I Chirurgie în perioada 12-19 noiembrie 2007. Pacienta s-a internat pentru apariţia şi dezvoltarea unei formaţiuni tumorale în regiunea cervicală antero-laterală stângă (Fig. 1). Debutul a fost insidios, formaţiunea fiind depistată de pacientă în urmă cu câţiva ani; iniţial, a avut dimensiuni mai mici, ulterior crescând treptat în dimensiuni, devenind evidentă la inspecţie. Consultul endocrinologic a ridicat suspiciunea de guşă nodulară chistică, practicându-se puncţia ecoghidată a formaţiunii cu evacuarea a 70 ml



40

lichid sero-hematic, obţinându-se dispariţia completă a formaţiunii. Examenul citologic al lichidului nu a evidenţiat celule maligne sau tiroidiene.

După aproximativ 2 luni după puncţie, formaţiunea a reapărut, crescând din nou în dimensiuni. La examenul clinic al regiunii cervicale, am constatat o formaţiune tumorală antero-laterală stângă de 6 x 3 cm, bine delimitată, elastică, nedureroasă şi mobilă cu mişcările de deglutiţie, fără modificări la nivelul tegumentelor suprajacente. Laringoscopia indirectă a evidenţiat corzi vocale cu mobilitate simetrică bilateral, în respir şi fonaţie. Analizele de laborator au fost normale, cu excepţia unui grad de anemie (Hb - 11,2 g/dL).

Radiografia corvico-mediastinală a evidenţiat o discretă devieree a traheei spre dreapta, în porţiunea cervico-toracică, de o opacitate de părţi moi de 4 x 4 cm. Examenul ecografic cervical a constatat următoarele aspecte: lob tiroidian drept (LTD) - dimensiuni şi structură normale; adiacent lobului tiroidian stâng (LTS) se constată o formaţiune lichidiană neomogenă de 69 x 54 mm, fără semnal Doppler în interior (Fig. 2).

Diagnosticul a fost de guşă nodulară chistică – LTS şi s-a intervenit chirurgical,

sub anestezie generală cu intubaţie oro-traheală. După cervicotomia anterioară Kocher, s-a disecat planul muscular subhioidian pe rafeul median şi evidenţiindu-se o formaţiune tumorală chistică de cca 4 x 5 cm, bine încapsulată şi delimitată de ţesuturile din jur. Formaţiunea nu are legătură cu glanda tiroidă (care este de aspect normal), dar o deplasează spre dreapta. Se disecă formaţiunea relativ uşor faţă de pediculul vascular jugulo-carotidian stâng, lobul stâng tiroidian, trahee, esofag, realizându-se ablaţia tumorii. Chistul conţine în interior 40 mL lichid de culoare brună, inodor.

Cavitatea restantă (Fig. 3) este plombată cu gelaspon, iar intervenţia se încheie cu drenaj şi sutura în planuri anatomice.

Rezultatul histopatologic la parafină a constatat o formaţiune chistică cu perete sclero-hialin gros (Fig. 4), tapetat pe versantul intern de inflamaţie cronică, cu plaje de macrofage spumoase sau încărcate cu pigment de hemosiderină.

Evoluţia postoperatorie a fost favorabilă, tubul s-a suprimat a 2-a zi, iar pacienta s-a externat în ziua a 3-a postoperator.

Fig. 1 Formaţiunea tumorală latero-cervicală stângă


41

DISCUŢII Chisturile branhiale sunt resturi embrionare ale aparatului branhial (format la

om, din 6 arcuri branhiale, din care ultimele două sunt rudimentare) şi au o structură dermoidă sau mucoidă [3,4]; pot fi situate pe linia mediană sau antero-laterală a gâtului [1,2], supra- sau subhioidian [3]. Uneori, chisturile cervicale laterale pot să se dezvolte din resturi embrionare ale canalului thymopharyngeus [4].

Chisturile branhiale pot fi clasificate în funcţie de arcul branhial de origine: din

primul, al doilea sau al treilea arc branhial. Chisturile laterale au origine de obicei din al

Fig. 2 Examen ecografic, regiunea cervicală LTS – lobul tiroidian stângş; săgeata – formaţiunea chistică

Fig. 3 „Cavitatea restantă” după ablaţia chistului branhial 1 pachetul vasculo-nervos al gâtului; 2 proiecţia LTS;

3 traheea şi esofagul.


42

doilea arc branhial şi sunt cele mai frecvente – 95% [5]. Există şi alte posibilităţi de clasificare a chisturilor branhiale; astfel, Bailey H [6] împarte chisturile branhiale în patru tipuri:

- tipul I – situat la nivelul fasciei superficială a gâtului, pe marginea anterioară a sternocleidomastoidianului;

- tipul II – situat la nivelul fasciei profunde a gâtului, în raport cu vasele mari; - tipul III – dezvoltat în loja vaselor mari cervicale; - tipul IV – chist de mici dimensiuni, în raport cu endofaringele şi care se poate

dezvolta spre baza craniului. Această clasificare ţine cont de topografia chisturilor branhiale, este uşor de

aplicat în practică şi frecvent utilizată în literatură [5]. Având în vedere criteriile enunţate, pacienta prezentată avea un chist branhial tip II, dezvoltat la nivelul fasciei profunde a gâtului, în raport cu pachetul vasculo-nervos al gâtului. Există cazuri raportate în literatură de chisturi branhiale intratiroidiene [7].

Chisturile branhiale sunt mai frecvent unilaterale şi se localizează la polul inferior al unuia din lobii tiroidieni; studiile clasice consideră că localizarea latero-cervicală stângă este mai frecventă (ca şi în cazul nostru), dar lucrări recente demonstrează că nu există diferenţe statistice între localizările stângi şi cele drepte [8].

Clinic, chisturile branhiale sunt tumori sferice sau ovalare, de dimensiuni

variabile; au consistenţă păstoasă şi sunt nedureroase [1-3,9]. Se pot infecta şi fistuliza, dând naştere la fistule persistente. Nu există predispoziţie în funcţie de sex; sunt întâlnite atât la copii cât şi la adult, mai frecvent la 20-30 ani [5,10].

Precizarea preoperatorie a diagnosticului se poate realiza prin explorări imagistice variate ecografia cervicală, examenul computer tomografic, imagistica prin rezonanţă magnetică nucleară [5,11-15]. Aspectul ecografic poate fi variabil şi nu poate exclude de obicei o afecţiune tiroidiană, cum s-a întâmplat şi în cazul prezentat; se consideră că formaţiunea poate avea aspect anecogen (41%), hipoecogen (23,5%), pseudosolid / heterogene(14%) [16]. Puncţia cu ac fin cu evidenţierea la examenul citologic a unor celule squamoase este considerată sugestivă pentru diagnosticul pozitiv [11].

Fig. 4 Chistul branhial rezecat stânga - chistul evacuat; dreapta - chistul secţionat - se observă aspectul epitelizat al

peretelui chistic.


43

Diagnosticul diferenţiat se face cu limfangiomul chistic, tumori glomice, guşă nodulară chistică, lipom, chist hidatic al gâtului, chist de canal tireoglos, adenită tuberculoasă, limfadenită nespecifică, tumori şi metastaze cervicale etc. [1,9,17,18].

Singurul tratament logic, este cel chirurgical, cu ablaţia chistului şi a prelungirilor sale fibroase până la sinusul carotidian pentru a evita riscul de recidivă. Pentru exereza completă se poate injecta intrachistic, intraoperator, albastru de metil [9,18,19]. Examenul histopatologic al piesei de rezecţie este obligatoriu, deoarece sunt raportate în literatură cazuri de neoplazii dezvoltate la nivelul chisturilor branhiale – carcinoame bronhogenice [20,21]. În cazul chisturilor suprainfectate, abcedate, este necesară incizia cu evacuarea conţinutului, urmată de reintervenţie pentru ablaţia chistului, după remiterea fenomenelor inflamatorii [14].

Particularităţile cazului prezentat sunt vârsta relativ tardivă de diagnostic (51 ani) precum şi abordarea iniţială prin puncţie evacuatorie, ca urmare a confuziei de diagnostic cu o guşă chistică.

CONCLUZII Chisturile branhiale sunt afecţiuni rare, dar trebuie incluse în diagnosticul

diferenţial al afecţiunilor tiroidiene. Aspectul ecografic este de obicei al unei formaţiuni hipo- sau anecogene, fără semnal Doppler în interior şi este dificil de diferenţiat de o guşă nodulară-chistică. Puncţia este de regulă urmată de recidiva chistului, singurul tratament adecvat fiind ablaţia chirurgicală.

BIBLIOGRAFIE

1. Bancu VE. Patologie chirurgicală. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică; 1983. p. 13-15. 2. Takimoto T, Yoshizaki T, Ohoka H, Sakashita H. Fourth branchial pouch anomaly. J Laryngol

Otol. 1990; 104(11): 905-907. 3. Popovici Z. Tumori ale capului şi gâtului. In: Angelescu N, editor. Tratat de patologie

chirurgicală. Bucureşti: Editura Medicală; 2001. p. 782-783. 4. Choi SS, Zalzai GH. Branchial anomalies: a rewiew of 52 cases. Laryngoscope. 1995; 105(9):

909-913. 5. Lanham PD, Wushensky C. Second brachial cleft cyst mimic: case report. Am J Neuroradiol.

2005; 26: 1862-1864. 6. Bailey H. Branchial cysts and other essays on surgical subjects in the facio-cervical region.

London: HK Lewis; 1929. 7. Lee HJ, Kim EK, Hong S. Sonographic detection of intrathyroidal branchial cleft cyst: a case

report. Korean J Radiol. 2006; 7(2): 149-151. 8. Doshi J, Anari S. Branchial cyst side predilection: fact or fiction? Ann Otol Rhinol Laryngol.

2007; 116(2): 112-114. 9. Burlibaşa C. Chisturile părților moi cervico-faciale. În: Burlibașa C, editor. Chirurgie orală și

maxilofacială. Bucureşti: Editura Medicală; 2001. p. 749-751. 10. Mitroi M, Dumitrescu D, Simionescu C, Popescu C, Mogoantă C, Cioroianu L, Surlin C,

Căpitănescu A, Georgescu M. Management of second branchial cleft anomalies. Rom J Morphol Embryol. 2008; 49(1): 69-74.

11. Thomaidis V, Seretis K, Tamiolakis D, Papadopoulos N, Tsamis I. Branchial cysts. A report of 4 cases. Acta Dermatovenerol Alp Panonica Adriat. 2006; 15(2): 85-89.

12. Baatenburg JRJ, Rongen RJ, Lameris JS. Evaluation of branchiogenic cysts by ultrasound ORL. J Otorhinolaryngol Relat Spec. 1993; 55(5): 294-298.

13. Ramos A, Gabatin A, Watzinger W. Fine needle aspiration and cytology in the preoperative diagnosis of branchial cyst. South Med J. 1984; 77(9): 1187-1189.

14. Kadhim AL, Sheahan P, Colreavy MP, Timon CV. Pearls and pitfalls in the management of branchial cyst. J Laryngol Otol. 2004; 118(12): 946-950.

15. Woo EK, Connor SE. Computed tomography and magnetic resonance imaging appearances of cystic lesions in the suprahyoid neck: a pictorial review. Dentomaxillofac Radiol. 2007; 36(8): 451-458.


44

16. Ahuja AT, King AT, Metreweli C. Second branchial cleft cysts:variability of sonographic appearances in adult cases. Am J Neuroradiol. 2000; 21(2): 315-319.

17. Chamdi S, Freedman A, Just N. Fourth branchial cleft cyst. J Otolaryngol. 1992; 21(6): 447-449. 18. Burstin PP, Briggs RJ. Fourth branchial sinus causing recurrent cervical abscess. Aust NZ J Surg.

1997; 67(2-3): 119-122. 19. Dergacev AI, Ilin AA. Ecografia în diagnosticul şi tratamentul chisturilor branhiale. J SonoAce-

International. 2001; 9: 1-7. 20. Jereczek-Fossa BA, Casadio C, Jassem J, Luzzatto F, Viale G, Bruschini R, Chiesa F, Orecchia

R. Branchiogenic carcinoma--conceptual or true clinico-pathological entity? Cancer Treat Rev. 2005; 31(2): 106-114.

21. Girvigian MR, Rechdouni AK, Zeger GD, Segall H, Rice DH, Petrovich Z. Squamous cell carcinoma arising in a second branchial cleft cyst. Am J Clin Oncol. 2004; 27(1): 96-100.

Anatomie şi tehnici chirurgicale Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2008, Vol. 4, Nr. 1 [ISSN 1584 – 9341]

45

TIROIDECTOMIA TOTALĂ PRIN DISECŢIE CAPSULARĂ R. Moldovanu, V. Filip, D. Niculescu, Elena Cotea, Şt. Georgescu,

N. Dănilă, D. Lăzescu, E. Târcoveanu Clinica I Chirurgie „I. Tănăsescu – Vl. Buţureanu” Iaşi

Spitalul „Sf. Spiridon” Iaşi Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T. Popa” Iaşi

TOTAL THYROIDECTOMY USING CAPSULAR DISSECTION (Abstract): Total thyroidectomy can be performed with low rate of injuries of the recurrent laryngeal nerves and parathyroid glands, with appropriate techniques. The paper describes the technique of total thyroidectomy using capsular dissection and the indications of this operation. There are some steps which should be respected: good exposure of the thyroid gland, careful dissection of the superior pole using the avascular plane between superior pole and cricothyroid muscle, medial retraction of the gland, ligating the tertiary (third order) branches of the inferior thyroid artery, near the surface of thyroid parenchyma. Using this type of dissection, the recurrent laryngeal nerves are protected, as well as the blood supply of the parathyroid glands. Conclusions: Total thyroidectomy using capsular dissection is the procedure of choice for multinodular goiter, because avoid the completion thyroidectomy for recurrence or occult thyroid cancer. KEY WORDS: TOTAL THYROIDECTOMY, CAPSULAR DISSECTION, MULTINODULAR GOITER, OCCULT THYROID CANCER Corespondenţă: dr. Radu Moldovanu, Clinica I Chirurgie, Spitalul „Sf. Spiridon”, Bd. Independenţei, Nr. 1, Iaşi, 700111; e-mail: [email protected]*

INTRODUCERE Afecţiunile tiroidiene şi în special guşile multinodulare, cu sau fără hipertiroidie,

au o incidenţă în creştere, ajungând la o prevalenţă de 20-50% din populaţia generală [1]. Statisticile occidentale consideră că numai 5% din nodulii tiroidieni sunt maligni [1], deşi studii necropsice au evidenţiat încă din anii 50’ că incidenţa carcinomului tiroidian ocult este de peste 30% [2]. Studii recente au constatat o creştere continuă a incidenţei neoplaziilor tiroidiene în întreaga lume; astfel, incidenţa cancerului tiroidian a crescut în Statele Unite de la 3,6 / 100000 locuitori în 1973 [2], la 4,2 / 100000 locuitori în 1990 [3], 7,7 / 100000 locuitori în 2000 [3] şi 8,7 / 100000 locuitori în 2002 [2]. Dintre formele histologice, creşterea cea mai spectaculoasă a avut-o cancerul papilar: de la 2,7 / 100000 la 7,7 / 100000 [2]. O creştere a incidenţei neoplasmului tiroidian a fost remarcată şi în Clinica I Chirurgie Iaşi; astfel, în 1990 neoplasmul tiroidian reprezenta 7,2% din afecţiunile tiroidiene [4], iar în prezent 9,2% [5]. Una dintre formele cu creşterea cea mai importantă este „carcinomul ocult”, diagnosticat la examenul histopatologic la parafină al piesei de rezecţie în afecţiuni tiroidiene considerate iniţial benigne, în prezent depăşind 10% din cazurile de neoplasm tiroidian [5].

Ca urmare a datelor prezentate, precum şi a ratei ridicate de complicaţii a tiroidectomiei de „totalizare” [6], considerăm că tiroidectomia totală prin disecţie capsulară este intervenţia optimă pentru guşile multinodulare. De altfel această intervenţie este recomandată şi de European Thyroid Cancer Taskforce [1].



46

DEFINIŢIE Tiroidectomia totală (TT) este intervenţia care extirpă în totalitate parenchimul

tiroidian [7]. Există multiple variante tehnice ale TT, atât din punct de vedere al căii de abord, cât şi ca succesiune a timpilor operatori. De asemenea, nomenclatura diferitelor tipuri de TT nu este uniformă şi pretează la confuzii. TT extracapsulară clasică se referă la tehnica de disecţie a tiroidei la nivelul spaţiului de clivaj dintre teaca Charpy şi capsula proprie a tiroidei, cu evidenţierea paratiroidelor şi mai ales a recurentului [8,9]. Tehnica de rezecţie prin disecţie capsulară („capsular dissection”) se referă la varianta de TT care se realizează tot în planul tecii Charpy, cu ligatura ramurilor terţiare ale arterei tiroidiene inferioare, tangent la parenchimul tiroidian, prezervându-se o atmosferă de ţesut conjunctiv lax, localizată posterior şi intern de lobii tiroidieni, la nivelul căreia se află paratiroidele şi recurentul; prin această tehnică paratiroidele şi recurentul nu sunt disecate. Tehnica a fost popularizată încă din anii 80’ de Kurihara H [8] şi Delbridge L [9].

INDICAŢII ŞI CONTRAINDICAŢII Tehnica este indicată atât în guşile multinodulare, cât şi în boala Basedow, fiind

suficientă şi în unele malignităţi – carcinoame tiroidiene diferenţiate cu dimensiuni de sub 1 cm [1]. Pentru celelalte malignităţi operaţia trebuie completată cu limfadenectomie.

Contraindicaţiile sunt reprezentate de tumorile voluminoase, cu invazia organelor vecine.

ANESTEZIA Anestezia optimă este cea generală, cu intubaţie oro-traheală. Anestezia locală

este de asemenea, posibilă [7]. INSTRUMENTAR Instrumentarul constă în bisturiu, pense hemostatice fine, pense anatomice,

foarfece de disecţie, ecartoare Farabeuf şi Kocher, pense de disecţie, bisturiu electric. Utilizarea disectorului cu ultrasunete [10] şi a sistemului LigaSure [11] este posibilă. De asemenea, pentru abordul minim-invaziv este necesar instrumentar specific [12].

Fig. 1 Poziţia bolnavului şi plasarea câmpurilor


47

DISPOZITIV OPERATOR Pacientul este aşezat în decubit dorsal, având capul în extensie, pentru o bună

expunere a regiunii tiroidiene [7,13,14]. Antiseptizarea regiunii se realizează cu soluţii iodate (Betadine), clorhexidină sau derivaţi de alcool. Câmpurile sunt plasate după tehnica obişnuită, fixându-se la nivelul mastoidei şi de o parte şi de alta a incizurii sternale (Fig. 1).

Chirurgul este situat de partea controlaterală lobului care va fi abordat iniţial, cu ajutoarele de parte opusă.

INCIZIA Incizia, tip Kocher, se va efectua într-un pliu de flexie, la 2-2,5 cm de incizura

sternală [7,13]. Se secţionează tegumentul, ţesutul celular subcutanat şi muşchiul pielos al gâtului, după care se decolează, la nivelul planului fasciei cervicale superficiale, prin disecţie boantă sau cu electrocauterul, un lambou superior şi unul inferior. Lamboul superior se suspendă, expunându-se musculatura subhioidiană, cu linia albă [7,13-15] (Fig. 2).

TEHNICA PROPRIU-ZISĂ Urmează o succesiune de trei timpi operatori, care se desfăşoară la nivelul

spaţiului de clivaj dintre teaca Charpy şi capsula fibroasă proprie a tiroidei [7-9,16].

Fig. 2 Incizia, decolarea şi suspendarea lamboului cutanat

Fig. 3 Disecţia şi ligatura arterei tiroidiene superioare Se remarcă modul de tracţionare al lobului şi „încărcarea” pediculului tiroidian superior pe disector (A) sau pensa de disecţie (B)


48

1) Secţionarea rafeului median, cu pătrunderea în spaţiul de clivaj menţionat şi eliberarea feţei anterioare a lobului tiroidian. Disecţia este continuată în lateral; în acest moment poate fi identificată vena tiroidiană mijlocie, inconstantă, care trebuie ligaturată cu grijă, deoarece se varsă direct în vena jugulară internă, iar smulgerea ei de la acest nivel duce la hemoragii importante. Disecţia este continuată cranial spre polul tiroidian superior. Concomitent se realizează luxarea lobului tiroidian. Aceste manevre de disecţie se realizează sub control vizual, expunerea realizându-se cu ajutorul ecartoarelor Farabeuf.

2) Disecţia polului superior se realizează cu blândeţe, folosind disectorul sau pensa

de disecţie, în planul avascular dintre polul tiroidian superior şi muşchiul cricotiroidian, expunerea realizându-se cu ajutorul ecartoarelor Farabeuf sau Kocher (Fig. 3). Pentru a facilita disecţia, lobul tiroidian poate fi tracţionat în direcţie caudală. După încărcarea pediculului vascular tiroidian superior pe disectorul Kocher, se practică dubla ligatură şi secţionarea acestuia. Ligatura se realizează cât mai caudal, în contact cu parenchimul tiroidian, pentru a evita lezarea nervului laringeu extern [14].

3) Ligatura ramurilor terţiare ale arterei tiroidiene inferioare este timpul esenţial al acestei intervenţii. Ligatura acestora se realizează tangent la parenchimul tiroidian; în acest fel atmosfera celuloasă ce conţine paratiroidele, ramurile secundare ale arterei tiroidiene inferioare şi nervul recurent rămân

Fig. 4 Ligatura ramurilor terţiare ale arterei tiroidiene inferioare

Fig. 5 Secţionarea ligamentelor tiro-traheale


49

posterior (Fig. 4). Disecţia este continuată spre linia mediană, secţionându-se ligamentele tiro-traheale (Fig. 5).

4) Lobectomia se termină cu secţionarea istmului. Acest timp este facultativ, putându-se realiza şi exereza în bloc a glandei. Lobectomia controlaterală se realizează într-o manieră similară.

5) Controlul hemostazei, drenajul şi închiderea anatomică încheie intervenţia. ÎNGRIJIRI, COMPLICAŢII POSTOPERATORII Sunt similare cu cele întâlnite pentru toate intervenţiile pe tiroidă. De menţionat

că hemoragiile postoperatorii pot fi severe atât prin pierderea de sânge, cât mai ales, prin dezvoltarea unui hematom compresiv, cu insuficienţă respiratorie acută.

DISCUŢII TT prin disecţie capsulară este intervenţia recomandată în prezent de majoritatea

autorilor. Menţionăm că, uneori, tehnica este raportată ca TT cvasi-totală (near total), deoarece se prezervă o cantitate redusă de ţesut tiroidian. Reeve TS [16] raporta în 1987, rezultate postoperatorii excelente după TT prin disecţie capsulară, fără leziuni de nerv recurent şi hipoparatiroidism. Bliss RD et al [17] recomandă de asemenea, tehnica pentru rata redusă a complicaţiilor. Chow TL [18] într-un studiu comparativ al diferitelor tehnici de TT, constată că tehnica de disecţie capsulară, a redus rata hipoparatiroidismului de la 21% la 7%. Vaiman M et al [19], într-un studiu recent efectuat pe o statistică de peste 6000 cazuri, constată că TT prin disecţie capsulară este intervenţia optimă în guşa nodulară, tiroidectomia subtotală având o rată mare a reintervenţiilor pentru recidive sau descoperirea de neoplazii „oculte”. Rezultate similare sunt raportate şi de alţi autori [20].

CONCLUZII TT prin disecţie capsulară este intervenţia optimă pentru guşile multinodulare;

folosirea acestui tip de operaţie evită tiroidectomiile de „completare” în cazul recidivelor sau carcinoamelor oculte. De asemenea, este o intervenţie suficientă oncologic pentru majoritatea cancerelor tiroidiene „oculte”.

BIBLIOGRAFIE

1. Pacini F, Schlumberger M, Dralle H, Elisei R, Smit JW, Wiersinga W. European Thyroid Cancer Taskforce. European consensus for the management of patients with differentiated thyroid carcinoma of the follicular epithelium. Eur J Endocrinol. 2006; 154(6): 787-803.

2. Davies Louise, Welch HG. Increasing incidence of thyroid cancer in the United States, 1973-2002. JAMA. 2006; 295(18): 2164-2167.

3. Hodgson NC, Button J, Solorzano CC. Thyroid cancer: is the incidence still increasing? Annals of Surgical Oncology. 2004; 11(12): 1093-1097.

4. Chifan M, Strat V, Tîrcoveanu E, Niculescu D, Bordea M, Georgescu S, Zbranca E, Dobrescu G, Florea N, Baran T. Cancerul tiroidian diferenţiat. Rev Med Chir Soc Med Nat Iasi. 1990; 94(1): 109-112.

5. Filip V, Moldovanu R, Niculescu D, Cotea Elena, Vlad N, Curcă Geanina, Târcoveanu E. Locul tiroidectomiei totale în tratamentul afecţiunilor tiroidiene. [in press].


7. Târcoveanu E. Tehnici chirurgicale. Iaşi: Editura Polirol; 2005. p. 101-119. 8. Kurihara H, Takashi M. Safety of operation and indications for total thyroidectomy. Operation.

1981; 35: 1077-1086. 9. Delbridge L, Reeve TS, Khadra M, Poole AG. Total thyroidectomy: the technique of capsular

dissection. Aust N Z J Surg. 1992; 62(2): 87-89.


50

10. Meurisse M, Defechereux T, Maweja S, Degauque C, Vandelaer M, Hamoir E. Evaluation of the Ultracision ultrasonic dissector in thyroid surgery. Prospective randomized study. Ann Chir. 2000; 125(5): 468-472.

11. Saint Marc O, Cogliandolo A, Piquard A, Famà F, Pidoto RR. LigaSure vs clamp-and-tie technique to achieve hemostasis in total thyroidectomy for benign multinodular goiter: a prospective randomized study. Arch Surg. 2007; 142(2): 150-156.

12. Duncan TD, Rashid Q, Speights F, Ejeh I. Endoscopic transaxillary approach to the thyroid gland: our early experience. Surg Endosc. 2007; 21(12): 2166-2171.

13. Caloghera C. Tehnica intervenţiilor chirurgicale. In: Caloghera C, Mogoşeanu A, Bordoş D, editors. Chirurgia tiroidei şi a paratiroidelor. Timişoara: Editura Facla; 1976. p. 180-201.

14. Tran Ba Huy P. Les thyroidectomies. In: Encycl Med Chir – Techniques Chirugicales, Thorax. Paris; 1990. 42050, 4.9.04. p. 1-18.

15. Chassin LJ. Operative strategy in general surgery. An expositive atlas. New York: Springer Verlag; 1996. p. 796-811.

16. Reeve TS, Delbridge L, Cohen A, Crummer P. Total thyroidectomy. The preferred option for multinodular goiter. Ann Surg. 1987; 206(6): 782-786.

17. Bliss RD, Gauger PG, Delbridge LW. Surgeon's approach to the thyroid gland: surgical anatomy and the importance of technique. World J Surg. 2000; 24(8): 891-897.

18. Chow TL, Chu W, Lim BH, Kwok SP. Outcomes and complications of thyroid surgery: retrospective study. Hong Kong Med J. 2001; 7(3): 261-265.

19. Vaiman M, Nagibin A, Hagag P, Buyankin A, Olevson J, Shlamkovich N. Subtotal and near total versus total thyroidectomy for the management of multinodular goiter. World J Surg. 2008 [Epub ahead of print].

20. Liu Q, Djuricin G, Prinz RA. Total thyroidectomy for benign thyroid disease. Surgery. 1998; 123(1): 2-7.

THE THYROID NODULER. Van Hee

University of Antwerp, Belgium

THE THYROID NODULE (Abstract): Nodular disease of the thyroid is common; however, malignancy of the thyroid occurs in only 0.004% of the American population annually (12,000 new cases per y). About 5% of thyroid nodules are malignant; the remainder represent a variety of benign diagnoses, including colloid nodules, degenerative cysts, hyperplasia, thyroiditis, or benign neoplasms. A rational approach to management of a thyroid nodule is based on the clinician's ability to distinguish the more common benign diagnoses from malignancy in a highly reliable and cost-effective manner. A comprehensive history and physical examination provides the foundation for decision making in the management of thyroid nodules. The diagnosis algorithm includes lab tests, ultasound exam, scintigraphy and fine-needle aspiration biopsy. This paper also presents the technique of thyroidectomyand the risks factors for recurrent nerve palsy. It is also discussed the indications of the total versus subtotal thyroidectomies in different thyroid pathology. Conclusions: Thyroid nodular is still a frequent disease. All “cold” nodules are potentially malignant. Unilateral isthmo-lobectomy or bilateral thyroidectomy are the treatments of choice. Careful search to identify recurrent nerve is adviseable, and mandatory in bilateral disease. Neuromonitoring may be promising tool to prevent the recurrent nerve palsy. Bloodless surgery reduces the risk of nerve lesion.

KEY WORDS: THYROID NODULAR DISEASE, THYROIDECTOMY, RECURRENT NERVE PALSY

Thyroid nodular disease-----------------------------

• How did it begin? : History• Is it frequent? : Epidemiology• What are the complaints? : Symptoms of nodules• Is it dangerous? : Anatomo-Pathologic findings• How to detect? : Diagnostic methods• When to operate?: Indications for surgery• How to operate? : Types of surgery• To speak or not to speak? : Postoperative problems• What to do about it? : Prevention of complications• Specific items: I* treatment; Retrosternal goiter• Take home message: Conclusions

History----------------

Theodor Kocher (Bern 1841- Bern 1917)Professor of Surgery in 1872Performs first thyroidectomy in 1876Adheres to Lister’s principles of asepsisReduces mortality from 16% to 0.5%Observes cretinism after total thyroidectomyObtains Nobel Prize in 1909

Epidemiology of Thyroid Nodular Disease------------------------------------

• Prevalence:- palpable : 4-7% of population- detected at autopsy or imaging:

20 – 60% of population!• Types: - one or some nodules in thyroid

- multinodular goiter (MNG)• Sex ratio: 4 ♀ / 1 ♂• Importance: ± 10 % are malignant

Symptoms of nodular thyroid disease-------------------------------------------------• Cause: Thyroid enlargement

– visible– invisible (too small / retrosternal)

• Results:– Compressive symptoms

• Dyspnoea (trachea) *• Difficult swallowing (oesophagus)• Hoarseness (recurrent nerve) **• Horner syndrome (cervical nerve) ***• Venous (internal jugular or innominate vein)

– Cosmetic complaints

*Gittoes et al. BMJ 1996, 312: 484 ** Abboud et al. J. Laryngol. Otol. 1999, 113: 473-4

*** Van Doorn & Kranendonk. Neth. J. Med. 1996, 48: 216-9.

Risk of malignancy in thyroid nodules

-----------------------------------

• ± 5% in MNG– mostly in dominant nodule– mostly in longstanding disease ( > 10 years)

• ± 10 % in solitary nodule:----> early diagnosis necessary!

51

Articole Multimedia Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2008, Vol. 4, Nr. 1 [ISSN 1584 – 9341]

Pathology of thyroïd nodules----------------------------------------

• Cystic and mixed cystic: 19 and 12 %*

• Follicular adenoma(‘s):50 %

(solitary or in MNG)

• Papillary/Follicular carcinoma: 10 %• Hürtle cell adenoma: 2 %• Other: 8 %

*Ashcraft & Van Herle. Head & Neck Surg.1981, 3:216-230 & 297-322.

Thyroid function in nodular disease-------------------------------------------

• Euthyroidism : 92,5 % ( normal T4 / T3 / TSH)

• Hyperthyroidism : 7,5 % (T4 ↑ / T3 ↑ / TSH ↓)

(L.P. Bron & C.J. O’Brien. Br. J. Surg. 2004, 91: 569-74)

Diagnostic imaging inthyroid nodular disease

-----------------------------------• Anatomical

– Ultrasound– CT scan– [MRI]--->tumour size / tumour location / compression

of organs / possible pathologic lymph nodes• Functional

– Scintigraphy I131 or Th201

---> “hot”, “warm” or “cold” nodule!

Diagnostic puncture of solitary noduleor suspicious nodule in MNG

---------------------------------------------• F(ine) N(eedle) A(spiration) B(iopsy)

– generally performed under ultrasound• Sensitivity: 90-95% / Specificity: 70-80%

• Three results: positive / negative / inconclusive• Excellent technique, but:

– sometimes bleeding !! – possibly false negative !!

• every “cold” nodule with negative FNAB should have scrupulous follow-up !!

– if inconclusive → risk of malignancy doubled (± 20%)

Treatment------------------

Is there any indication for conservativetreatment in thyroid nodular disease? *----------------------------------------------------Yes: if nodules are

– small ( < 2cm Ø)– functional (not “cold” nor “hot”, but “warm” at scintigraphy)– clearly negative at FNAB (not + or inconclusive)– slowly growing– not compressing other organs– esthetically accepted by patient

How: low dose levothyroxine (50-100 ug/day)– reduces TSH production– diminishes thyroid stimulation, hence nodular growth

* Berghout et al. Lancet 1990, 336: 193-197.

52


When is SURGERY indicated forNodular Thyroid Disease?

----------------------------------------1. Suspected or proven malignancy in a

solitary nodule or in a dominant nodule of MNG

2. Thyreotoxicosis (treatment-resistanthyperthyroidism)

3. Significant compressive symptoms4. Retrosternal location5. Inacceptable cosmetic deformity (e.g.

larger tumours!)

A: Multinod.goiter B: Papillary cancer

C: Follicular adenoma

Type of surgery in nodular disease---------------------------------------------

Different for

-- solitary nodule-- multinodular goiter

Surgery for solitary thyroid nodule--------------------------------------------

• in one lobe: total lobectomy ( TL )(= hemithyroidectomy) --> includes isthmus !

• in isthmus:– small (< 2 cm) but cosmetically important :

isthmectomy– larger (> 2 cm) and encroaching on one of the

lobes: isthmolobectomy (TL)

Surgery for multinodular disease-------------------------------------------

• confined to one lobe (or with not suspicious smallnodule(s) in other lobe < 2cm Ø)→ isthmolobectomy[NEVER PARTIAL or SUBTOTAL LOBECTOMY: recurrence rate is 15-42%]

• present in both lobes (bilateral nodules > 2cm Ø)→ total thyroidectomy or subtotal thyroidectomy =

TL on most affected site + STL on other side→ still controversial issue !

* Rojdmark & Jarhult Eur J. Surg. 1995, 161: 725-7.

Why is there controversy in treatment for MNG?

-----------------------------------

• Rates of complications of surgery variable!

53


Acute complications of thyroid surgery (1)

--------------------------------• Bleeding (frequency 3%)

– superficial:• careful dissection of right planes (beware of

superficial and jugular veins)• careful positioning of suction drains

– deep:• double suture or transfixing suture of main arterial

trunks (superior and inferior thyroid artery)• limited and careful use of electrocoagulation• eventual Valsalva manoeuvre (PEEP to 30 mmHg)

Acute Complications of thyroid surgery (2)

-----------------------------------

• Respiratory distress– after extubation in tracheomalacia→ trachea collapse and insufficient respiration

– prevention: controlled extubation on nextmorning in case of reduction of Ø of tracheamore than ¾ of circumference

– treatment: tracheotomy

Postoperative Complications ofThyroid Surgery

-----------------------------------------

Nervous lesions!

Superior and recurrent laryngeal nerve• Vagal nerve

• Superior laryngeal nerve- internal branch-external branch

• Inferior ( or recurrent) laryngeal nerve

• Right recurrent nerve• Branches off below

subclavian artery• Climbing behind common

carotid artery• Lying in tracheo-

oesophageal groove• Enters larynx at posterior

cricothyroideal junction

Left Recurrent Nerve (anatomy) • Left Recurrent Nerve

• > below aortic arch• under aortic arch cranially→ trachea

• in tracheo-oesophagealgroove, then into trachea

• Recurrent nerve function• Intrinsic laryngeal muscles• Except:

» Cricothyroid muscle» Mucosa distal of

vocal cords• Aberrant position• Adherence / elongation in

cases of goiter

Postoperative Complications of thyroid surgery (1)

---------------------------------------• Recurrent nerve lesion

– elongation– minimal fibre section or coagulation lesion→ vocal cord paresis (= heals within 6 months)

– total section → vocal cord paralysis• unilateral: partial or total compensation of voice deficit possible• bilateral: permanent voice deficit (various degrees dependent

on logopedic treatment)

Frequency dependent on size of nodular disease: 1-7%

* Thomusch et al World J Surg. 2000, 24: 1335-41.Hockauf & Sailer. Head Neck Surg, 1982, 4: 380-4.

54



----------------------------------------------• Lesion of external branch

of the superiorlaryngeal nerve– lesion frequency 0,1 – 2,6%

depending on anatomy*– higher frequency in

large upper pole MNG– effect: paralysis of

cricothyroid muscle• voice deficit of high tones• quick tiredness of speech

* Lorre et al. Am Otol Rhinol Laryngol. 1998, 107: 1015-22.Lennquist et al. Surgery 1987, 102: 999-1008.

In 1935, In 1935, «« the surprising voice is gone forever;the surprising voice is gone forever;she had specter of a ghost replaced the velvet softnessshe had specter of a ghost replaced the velvet softness »»

After thyroidectomy( 170gr),her vocal registry dramatically dimiAfter thyroidectomy( 170gr),her vocal registry dramatically diminished,nished,……She had to give up singing. She had to give up singing.


-----------------------------------------• Hypoparathyroidism

– temporary (< 6 months): in case of excision orlesion of most but not all parathyroids: present in ± 6% *

– permanent: only in case of total extirpation of all parathyroids: present in ± 1,5% *

→ only in bilateral thyroid operation

* Thomisch et al. World J Surg 2000, 24: 1335-41.

Importance of complications in discussion on MNG surgery--------------------------------------

• Question: Is there higher frequency of recurrent nerve palsyor hypothyroidism in total vs subtotal thyroidectomy?

• Answer:– dependent on expertise (and surgical technique) of surgeon :

controversial !!*– variable in literature reports (0 – 14%)– early reports (before 1990) in favour of TL + STL– later reports (after 1990) in favour of TT

• first in USA• later also in Europe / Australia **

*pro: Sosa et al. Ann Surg. 1998, 228: 320contra: Thomusch et al. World J Surg. 2000, 24: 1335-41.

** Bron & O’Brien. Br. J. Surg. 2004, 91: 569-574.

Complications in the series ofBron & O’Brien (n=834)(BJS 2004)

----------------------------------------

Recurrent Nerve lesions:-----------------------------

Effects of nerve exposure and resection(Wagner & Seiler, BJS 1994)

55


Recurrent Nerve lesions:-----------------------------

Effects of nerve exposure and resection(Wagner & Seiler, BJS 1994)

• Conclusions:1. Total thyroidectomy has a fourfoldincidence of Recurent Nerve Palsy vs subtotal resection2. Exposure of the nerve reduces lesions, especially in total resection

NEUROMONITORING IN THYROID SURGERY

Dpt Endocrine Surgery. Prof M.Meurisse CHU Sart Tilman

Risk factors recurrent nerve lesion

• Friedrich T, et al. Incidence of damage tot RLN in surgicaltherapy of various thyroid gland diseases – a retrospectivestudy. Zentralbl Chir.1998;123(1):25-9.

• N= 725• RLN paresis/paralysis: 7,6%

– Paralysis (>6 months)» Euthyroid nodular goiter: 2,1%» Recurrent goiter: 11,7%» Thyroid carcinoma: 10,1%

• Exposure vs. Non-exposure– RLN paresis: significant difference

• Experience– Residents (6,7%) vs– Registrars and consultants (0%)

RedoN=29

GravesN=46

T CancerN= 103

Primary benignN=359

3 (8.1%)4 (10.8%)

1 (1.1%)11 (12%)

1 (0.7%)3 (2%)

1 (0.2%)17 (4%)

Permanent %Temporary %

Most important Most important factorfactor for for RLNPalsyRLNPalsy::REDOREDO’’ss. .

RecurrentRecurrent laryngeallaryngeal nerve nerve palsypalsy afterafter thyroidectomy thyroidectomy withwith routineroutineidentification of the identification of the recurrentrecurrent laryngeallaryngeal nerve.nerve.

ChiangChiang FY et al . 2005; FY et al . 2005; SurgerySurgery 137 (3).137 (3).

Own Series of Thyroid operations------------------------------------------

• N = 154

• Men: n = 31• Women: n = 123• Age: 18 – 84 yr (mean: 60 yr )

Not followed: 4

Anatomopathologic Results---------------------------------------

• N = 150• Functional adenoma: n = 40 (27%)• Not-functional (cyst): n = 3 (2%)• Unilateral multiple nodules: n = 36 (24%)• MNG: n = 46 (30%)• Hashimoto: n = 3 (2%)• Graves: n = 4 (3%)• Riedel: n = 1 (0,5%)• Hyperplasia: n = 6 (4%)• Papillary Thyroid CA: n = 10 (7%)• Medullary Thyroid CA: n = 1 (0,5%)

56


Operation Type------------------------

05

101520253035404550

L TL + SL Bi STT TT SL I

%

Results: recurrent nerve lesion---------------------------------------

• N = 154 (own series)

• No lesion: n = 147 (95%)• Unilateral paresis: n = 5 (4%)• Bilateral paresis: n = 1 (0,5%)• Unilateral paralysis: n = 1 (0,5%)

• Paresis : means recovery within 6 months

Patients with recurrent nerve lesion--------------------------------------------

• Operation• Total lobectomy : n = 5• Total thyroidectomy : n = 2 (MNG, Thyroid Ca)

• APD• Functional adenoma: n = 1• Unilateral multiple nodules: n = 2• MNG: n = 1• Hashimoto: n = 2• Papillary Thyroid CA: n = 1

• Recurrent nerve• Unilateral paresis: n = 5• Bilateral paresis: n = 1• Unilateral paralysis: n = 1

General factors determining extentof resection: personal views

----------------------------------------1. Nodular disease completely invading both lobes : best TT

( STT would leave nodular adenomatous tissue in place)

2. Dependance on hormone substitution of non compliant patient is risky[whether due to financial problems (absence of drug reimbursement) orcompliance problems (migrant population / availability of medication)]

: best STT

3. General surgery teams with insufficient or borderline expertise in endocrinesurgery (< 50 thyroid op./year) * [controversial]: best STT

4. Specific expertise of surgical team in endocrine surgery (better anatomicaldissection / lower bleeding rate / low complication rate): best TT **

* Thomusch et al. World J Surg. 2000, 24: 1335-41.** Tartaglia et al. Chir. Ital. 2003, 55: 499-510.

Specific factors determining extentof resection: personal views--------------------------------------

1. In case of programmed unilateral lobectomy (TL), do not touch or open other side *

2. In case of programmed TL on one side and small(< 2cm) but suspicious nodule in other lobe, do perform a subtotal lobectomy of that lobe, withconcommitant frozen section( and eventually followed by totalisation )

* Chao et al World J. Surg 1997, 21: 644-7.

57


Role of RLN monitoring to reduceRLN palsy in thyroid surgery

-------------------------------------------• Technique: laryngeal post-cricoid

electrode placement and registration of intra-operative nerve stimulation

• Results: Identification of nervous activitywith stimulation treshold of 0,57 mA. *

* Mareus et al. Laryngoscope 2003, 113: 356-61.

1. EBSLN

58


2. V N

3. RLN

I. SearchingII. During dissection

59


4. V N Neuromonitoring: conclusions

-----------------------------------• Interesting tool to detect and identify the

nerves (vagal/superior laryngeal/recurrent)

• Too large series are necessary to proveoutcome difference with or without its use

• Possible medicolegal repercussions in thefuture

Should an operated patient have hormone treatment?

-------------------------------------------1. Substitution treatment in case of TT

• levothyroxine 1,6 ug/kg/day or generally 100 ug/day * (= normal T4 secretion in a 70 kg person [vs 6 ug/day T3])

2. Suppressive treatment against recurrence in case of TL or TL+STL

• levothyroxine dose aiming at reducing TSH < 0,4 mU/l(generally between 50 and 150 ug/day) [controversial **]

• Personal view: maintenance of a low-normal TSH: 0,5 – 2 mU/l, high-normal T4 > 20 mU/l

* Wiersinga. Horm. Res. 2001, 56 Suppl. 1: 74-81.** pro: Berghout et al: Lancet 1990, 336: 193-7.

contra: Hegedus et al. Endocrin. Rev. 2003, 24: 102-132.

Is there any indication forI*131-treatment in nodular goiter?----------------------------------------

• Two indications:1. In case of hyperthyroidism and thyroid nodular

disease in normovolaemic thyroid2. In case of absolute contra-indication for surgery

• Results:1. Can give a volume reduction up to 40% in 1 year *2. Risk of secondary cancer in irradiated thyroid **3. Possible enhancement by means of recombinant

human TSH (rhTSH) ***

* Huysmans et al. Ann Int. Med. 1994, 121: 757-62. ** Rubino et al. Br. J. Cancer 2003, 89: 1638-44.*** Albino et al. J. Clin. Endocrin. Metab. 2005, 90: 2775-80.

Retrosternal Goiter-----------------------

• Mostly symptomatic with growing volume• Compressive symptoms on trachea and in lesser

degree on esophagus or recurrent nerve• In +/- 80% resectable via cervicotomy

Conclusions---------------------

• Thyroid nodular is still a frequent disease• All cold nodules are potentially malignant• Unilateral isthmo-lobectomy or bilateral

thyroidectomy are the treatments of choice• Careful search to identify recurrent nerve is

adviseable, and mandatory in bilateral disease• Neuromonitoring may be promising tool• Bloodless surgery reduces risk of nerve lesion

60


THE UNEXPECTED

THYROID CANCERProf. Dr. R. Van Hee

University of Antwerp UIA

Academic Surgical Center

Stuivenberg

THE UNEXPECTED THYROID CANCERR. Van Hee

University of Antwerp, Belgium

Abstract:

Thyroid cancer has an increase incidence and prevalence. Aim: to evaluate the prevalence of unexpected / incidental thyroid cancer. Methods: retrospective study performed in three surgicalcenters, specialised in endocrine surgery. Results: 83 cases with thyroid cancer was retrospectivelyreviewed. Most cases were papillary cancer (54%), followed by follicular cancer (15%) and medullarcancer (4%). The incidence of unexpected thyroid cancer was 30.1%. The initial diagnosis were: multinodular goiter in 14 cases and cystic or adenomatous nodule in another 11 cases. The histologic type was papillar carcinoma in 16 cases and follicular cancer in the other 9 cases. The first operationwas considered adequate in 10 cases, and in 15 cases a completion thyroidectomy was necessary. Thepostoperative morbidity of the second operation was 13.3%: unilateral recurrent nerve palsy – 1 case and hypoparathiroidism – 1 case. The recurrence rate was 20% (!), but all cases was succesfully treatedby radioactive iodine. Conclusions: Unexpected thyroid cancer more frequent than previously thought (30.1%). A primary operation should best consist of total unilateral lobectomy for a “benign” nodule or unilateral goiter and total lobectomy associated with subtotal controlateral lobectomy for a cold nodule or multinodular bilateral goiter.

KEY WORDS: THYROID CANCER, OCCULT, DIFFERENTIATED THYROID CANCER, TOTAL THYROIDECTOMY

THYROID CANCER(n=83)

University Hospital Antwerp (n=55)

General Hospital Stuivenberg (n=26)

General Hospital Hoge Beuken (n=2)

TYPES OF THYROID CANCERn=83 %

Papillary cancer 45 54Follicular cancer 13 15Medullar cancer 4 4Anaplastic cancer 7 8Thyroid lymphoma 6 7Angiosarcoma 1 1Insular carcinoma 1 1Metastatic cancer in thyroid 4 4

Varieties of thyroid cancer : terminology

• Suspected cancer - cold nodule (15% malignant)- any nodule with multiple satellitelymph nodes

• Expected cancer - positive fine needle or corebiopsy of any nodule- equivocal biopsy of nodule with satellite lymph nodes

• Unexpected cancer - multinodular goiter- cystic or “warm” nodule- cold nodule with negative or- equivocal FNAB

Frequency of unexpected thyroid cancer

Röher (1990) 11/89 (12.3%)

This series 25/83 (30.1%)


61

CLINICAL DIAGNOSIS in patients with unexpected cancer (n=25)

Multinodular goiter 14

Cystic or adenomatous nodule 11

Histologic type of unexpected cancer (n=25)

Papillary thyroid CA 16

Follicular thyroid CA 9

RESULTS OF INVESTIGATIONSperformed in patients with unexpected cancer (n=25)

1. Thyroid function euthyroid 23hyperthyroid 1hypothyroid 1

2. Ultrasound cystic or adenomatous lesion± multinodular component 13multinodular goiter 12

3. Scintigraphy cold nodule 18multinodular goiter 7

RESULTS OF INVESTIGATIONSperformed in patients with unexpected cancer (n=25)

4. Fine needle biopsy negative results 15not performed 10

5. CT scan no suspect lesion 4not performed 21

normal 116. Thyroglobin elevated 7

not performed 7

TYPE OF FIRST OPERATIONperformed in patients with unexpected cancer (n=25)

Excisional biopsy 6Subtotal lobectomy 3Total lobectomy + isthmectomy 4Total lobectomy + subtotal controlat.lobectomy 5Bilateral subtotal lobectomy 6Total thyroidectomy 1

Macroscopic appearance at first operation

- no cancer suspicion 20

- suspect appearance 5

immediate total excision 1

frozen section 4

positive 2

negative 2


62

Histologic type of unexpectedthyroid cancer (n=25)

papillary (n=16) follicular (n=9)

T1 (< 1 cm) 0 0T2 (1 - 4cm) 6 5T3 (> 4 cm) 5 3

N0 (no LN) 14 9Nia (ipsilater. LN meta’s) 2 0Nib (bilater. or contralat. 0 0

LN meta’s)

SURGICAL ATTITUDE IN CASE OF MICROSCOPICALLY DETECTED

THYROID CA (n=25)

Resection considered inadequate Resection considered adequate

Local excision 6 TT 1

STL 3 TL + isthmus 4

STL + STL 6 TL + STL 5

Total 15 10

TYPE OF SECOND OPERATION in patients with thyroid cancer proven

after first intervention (n=15)

• Total thyroidectomy : 12 without Rad.neck diss. 11

with Rad. Neck diss. 1

• Total lobectomy + subtotal controlateral lobectomy 3

MORBIDITY OF SECOND RADICAL OPERATION

Recurrent nerve lesion (unilateral) 1

Permanent hypoparathyroidism 1

ADJUVANT THERAPY

Radioactive iodine treatment 14/25

Hormonal treatment 25/25

External radiotherapy /

INFLUENCE OF SECONDARY TREATMENT in patients with

unexpected cancer- Radical surgical treatment

TT or TL + STLRadioactive iodine treatment - highly effective

early effective

- lower dosis can be used

Morbidity in papillary CA TT TL + STLN. recurrens 1.6% 1.0%Parathyroid 13.5% 2.0%Recurrence rate 10.9% 11.2%


63

FOLLOW-UP AND RECURRENCE RATE (1-10 years) (n=25)

Follow-up : all patients aliveRecurrence rate : 5/25 papillary follicular

T2 2/6 (TT/TL/STL) 0/5T3 0/5 1/3 (STL+STL)T4 1/5 (TL+STL) 1/1 (TL+STL)

Recurrence :• All patients had initially N0• All patients were successfully treated with radioactive

iodine

CONCLUSIONUnexpected cancer of thyroid

multinodular goiter

cystic or warm nodule

negative, unconclusiveor unperformed FNA biopsy

1st operation

Cancer suspicion no cancer suspicion

CONCLUSION

Cancer suspicion

frozen sectionpositive negative

T1&2 T3&4

TL+STL TT TL+STL

CONCLUSIONNo cancer suspicion

Operating according to actual pathologyTL+STL TL STL STL+STL

paraffin section

no reoperation reoperation according to tumor stage

T1 & T2 T3 & T4no reoperation reoperation

TT or TL+STL

CONCLUSION

� Unexpected thyroid cancer more frequent than previously thought (30.1%)

� A primary operation should best consist of– TL for a “benign” nodule or unilateral goiter– TL + STL for a cold nodule or multinodular

bilateral goiter


64

Istorie Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2008, Vol. 4, Nr. 1 [ISSN 1584 – 9341]

65

THEODOR KOCHER ŞI CHIRURGIA TIROIDIANĂ Theodor Emil Kocher (1841-1917) a fost pionier în numeroase domenii ale

chirurgiei, unul din marii chirurgi ai timpului sau; s-a distins însă în mod deosebit pentru lucrările privind fiziologia, patologia şi chirurgia tiroidei pentru care, în 1909, a fost primul chirurg căruia i s-a decernat Premiul Nobel.

Studiile în medicină le-a făcut la Berna, anatomia fiindu-i disciplina preferată. După ce şi-a luat doctoratul în 1865, a efectuat un adevărat periplu european vizitând la Berlin pe Langenbeck, la Londra pe Paget şi Wells, la Glasgow pe Lister, la Paris pe L. Pasteur şi pe Nelaton, iar la Viena pe Billroth. Reîntors la Berna în 1866, devine asistent în clinica de chirurgie a profesorului G.A. Lucke, al cărui succesor i-a fost, în 1872. În cei 45 de ani de activitate clinică şi experimentală, Kocher şi-a câştigat un renume mondial mai ales prin lucrările sale asupra tiroidei.

Intervenţiile pe tiroidă au avut până în secolul al XIX-lea un caracter cu totul excepţional din cauza riscurilor majore de deces prin hemoragie sau infecţie. Abia spre sfârşitul secolului al XVIII-lea şi început secolului al XIX-lea întâlnim primele tiroidectomii pentru guşă realizate cu succes. Ele aparţin lui J.P. Desault (1792), lui Ch.E. Sedillot şi lui Cabaret în Franţa, precum şi lui J.A.W. Hedenus (1800) şi M. Wilhelm von Mandt (1832) în Germania. Între 1842 şi 1859, Felix Heuser din Elveţia prezintă 35 tiroidectomii cu 4 decese, performanţă notabilă dat fiind că pacienţii erau operaţi la domiciliu, unde Heuser era ajutat de fiul şi de soţia sa, care asigura anestezia. În 1869, P.J. Illaux execută prima tiroidectomie pentru Basedow în Franţa. În Anglia, P.W. Warson realizează prima rezecţie tiroidiană pentru guşă în 1874.

Ca şi în celelalte domenii ale chirurgiei, odată cu introducerea anesteziei generale cu eter şi cloroform, se poate vorbi de o extindere a chirurgiei tiroidiene. Tot mai mulţi chirurgi, Lucas-Championniere şi Tarnier în Franţa, Volkmann în Germania, Th. Billroth în Austria încep să opereze tiroidă. La acest avânt a contribuit desigur şi adoptarea rapidă a principiilor antisepsiei listeriene şi introducerea autoclavului cu căldura uscată de către Terrier, în 1880 în Franţa, de von Bergman în Germania, de Halsted în S.U.A. şi de însuşi Kocher în Elveţia. Profesorul Georg Lucke de la Berna, la care şi-a început cariera Kocher, efectuase la rândul său, între 1865 şi 1872 un număr de 10 tiroidectomii. Totalul acestor intervenţii, adunate de Kocher din întreaga literatură privind perioada 1850-1877, se ridică doar la 146. Încă din 1872, de când a devenit şef de clinică, Kocher s-a preocupat de chirurgia tiroidiană. În următorii 2 ani a efectuat 9 enucleeri de noduli, 2 marsupializări de chisturi şi 2 tiroidectomii totale; a avut 2 decese prin infecţie şi un singur deces prin hemoragie, dat fiind minuţiozitatea hemostazei. În anii următori, Kocher şi-a perfecţionat tehnica, care şi astăzi stă la baza procedeelor moderne de operaţie a tiroidei. Datorită lui Kocher, o intervenţie care înainte se executa cu mari riscuri a devenit mult mai puţin periculoasă. Kocher a propus mai multe căi de abord, din care una îi păstrează numele, a descris modalităţi de a evita hemoragiile prin ligatura primară a vaselor, dar şi de a evita lezarea nervilor recurenţi; a descris şi modul de a efectua ablaţia unei guşi plonjante. Cercetările şi intervenţiile sale cu privire la boala Basedow, în care a descris şi un semn ocular, au suscitat un viu interes, fapt pentru care era solicitat să opereze hipertiroidieni veniţi din toate părţile lumii. În 1883, Kocher publică 101 intervenţii cu 13 decese (13%), pentru ca în 1901 să ajungă la cifra

Istorie Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2008, Vol. 4, Nr. 1 [ISSN 1584 – 9341]

66

de 2000 de tiroidectomii cu o mortalitate de doar 0,18%. Până în 1917, anul morţii sale, în serviciul lui Kocher se practicaseră 7052 intervenţii pe tiroidă din care 3/4 executate de Kocher personal.

Deşi la vremea sa nu se cunoştea existenţa şi funcţia paratiroidelor, cazuistica lui Kocher înregistra doar puţine tetanii postoperatorii, mai puţine decât ale altor chirurgi, fiind recunoscută tehnica sa de mare acurateţe.

Se observase, încă de mai demult, ca ablaţia totală a tiroidei atrăgea consecinţe grave. Paul Sick din Stuttgart prezentase în 1865 observaţia unui băiat care din „vesel şi vioi” înainte de operaţie devenise „trist şi apatic” postoperator, încetând să mai crească, murind după câţiva ani. Astfel de urmări erau atribuite pe atunci unei tulburări în circulaţia cerebrală cauzată de tiroidectomie sau unei modificări chimice a sângelui care ar fi afectat nutriţia cerebrală. Kocher însuşi a observat aceeaşi schimbare de temperament la o fetiţa de 11 ani, Marie Bischel, pe care în 1874 o operase de guşă. Când în 1882, J.L. Reverdin de la Geneva a comunicat mai multe cazuri similare, Kocher a chemat imediat la control pe vechea pacientă. Venită împreună cu sora sa, care, deşi mai mică, devenise o fată bine dezvoltată şi inteligentă, Marie, care fusese o fetiţă foarte drăguţă înainte de operaţie, devenise, în contrast cu ea, la aproape 9 ani după tiroidectomie totală, o „pitică respingătoare şi cretină”. Uimit de această transformare, Kocher şi-a rechemat toţi pacienţii operaţi. Din cei 30 la care le efectuase o tiroidectomie parţială, 28 îşi păstraseră o stare foarte bună, în schimb, din alţi 18 cu tiroidectomie totală, 16 prezentau sechele majore. În 1883, Kocher a comunicat aceste grave urmări postoperatorii la congresul de chirurgie de la Berlin, încadrându-le sub numele de „caşexia strumiprivă”. Neînţelegând la început cauza acestor tulburări, Kocher le-a pus în legătură cu o alterare a traheei, secundară intervenţiei, care ar fi condus la o asfixie cronică. În necunoştinţă de cauză, el a renunţat de a mai efectua tiroidectomii totale.

Observaţiile lui Kocher i-au incitat însă pe alţi medici să ia în cercetare funcţia glandei tiroide. Moritz Schiff, fiziolog la Geneva, după o serie de experimentări pe câine, a propus ca soluţie în astfel de cazuri, grefă de tiroidă în abdomen. Tehnica a fost folosită de Anton von Eiselberg, asistent al lui Billroth. S-a recurs apoi la prescrierea de extrase de tiroidă de oaie, administrate mai întâi injectabil, iar apoi pe cale orală. Edward Fox din Plymouth recomanda să se ia o dată pe săptămână „o jumătate de tiroidă de oaie friptă uşor …” . Kocher, care a luat parte la toate aceste cercetări a fost primul care a sugerat în 1883 ca tiroida conţine iod. Între timp, în S.U.A., Plummer descrie adenomul toxic (1911-1913), iar în 1912 Clinica Mayo raportează 278 tiroidectomii pentru boală Basedow. Edward Kendall, de la aceeaşi clinică, izolează în 1915 tiroxina, deschizând o nouă perspectivă în tratamentul bolilor tiroidiene. Însuşi Halsted va relua în 1920 tehnica tiroidectomiei descrisă de Kocher.

În timpul vieţii, Kocher s-a interesat şi de epidemiologia guşei, iar cu puţin timp înainte de a muri considera ca fiind esenţiale măsurile de prevenire a guşii. Opera memorabilă a lui Kocher în domeniul chirurgiei tiroidiene a fost continuată la catedra de chirurgie a Universităţii din Berna de Fritz de Quervain.

Prof. Dr. V. Strat

Date post:	08-Aug-2015
Category:	Documents
Upload:	slobozeanucatalin
View:	134 times
Download:	7 times

jurnal chirurgie

Documents