+ All Categories
Home > Documents > Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

Date post: 01-Feb-2017
Category:
Upload: doankhanh
View: 224 times
Download: 1 times
Share this document with a friend
416
SERIA ACQUIS COMUNITAR Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare – culegere de hotărâri integrale – vol.1 INSTITUTUL EUROPEAN DIN ROMÂNIA Direcţia Coordonare Traduceri Bucureşti, 2008
Transcript
Page 1: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

SERIA ACQUIS COMUNITAR

Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare– culegere de hotărâri integrale –

vol.1

INSTITUTUL EUROPEAN DIN ROMÂNIA

Direcţia Coordonare Traduceri

Bucureşti, 2008

Page 2: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

Coordonator lucrare: Laura Ana-Maria Vrabie

Traducere şi Aurelia Bunescu, Mihai Constandache, Oana Gherăsoiu-Roşu,revizie lingvistică: Elena-Loredana Iordănoiu, Alice Mehedinţeanu, Vlad Mihai, Gigi Mihăiţă, Ilinca Nicolcea, Mihaela Papa, Mona Răus

Revizie juridică: Costin Leonard Fălcuţă, Ana-Maria Georgescu, Călin Petre Gigea, Daniela Livia Rădulescu, Anca Voicu

Coperta: Vlad Mihai

Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare – culegere de hotărâri integrale, vol.1

Historical Case-Law of Community Courts – Reports of Cases, vol.1

INSTITUTUL EUROPEAN DIN ROMÂNIABd.� Regina Elisa�eta �-�, RO-������, Bucureşti Regina Elisa�eta �-�, RO-������, BucureştiRegina Elisa�eta �-�, RO-������, Bucureşti

Tel.�: �������� �������, �������, �a�: �������� ������� �������� �������, �������, �a�: �������� ��������������� �������, �������, �a�: �������� ������� �������� �������E-mail: [email protected]; ghid@ier.�ro

http://www.�ier.�ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiJurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare : culegere de hotărâri integrale / Bucureşti : Institutul European din România, 2008 2 vol. ISBN 978-973-7736-74-1 Vol. 1. / coord. lucrare: Laura Ana-Maria Vrabie ; pref.: Lidia Bărbulescu ; trad. şi rev. lingvistică: Aurelia Bunescu, Mihai Costandache, Oana Gherăsoiu-Roşu, ... ; rev. juridică: Costin Leonard Fălcuţă, Ana-Maria Georgescu, Călin Petre Gigea, ... - 2008. - Index. - ISBN 978-973-7736-75-8 I. Vrabie, Laura Ana-Maria (coord.) II. Bărbulescu, Lidia (pref.) III. Bunescu, Aurelia (trad. ; ed. şt.) IV. Constandache, Mihai (trad. ; ed. şt.) V. Gherăsoiu-Roşu, Oana (trad. ; ed. şt.) VI. Fălcuţă, Costin Leonard (ed. şt.)VII. Georgescu, Ana-Maria (ed. şt.)VIII. Gigea, Călin Petre (ed. şt.)

349.2

© ���8 Institutul European din România

Page 3: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

AVERTISMENT

Pu�licaţia de �aţă cuprinde �orma integrală a unor hotărâri istorice ale instanţelor comunitare.� Hotărârile vor fi ulterior pu�licate de către Oficiul pentru Pu�licaţii Oficiale al Comunităţilor Europene, versiunea în lim�a română putând su�eri modificări �aţă de versiunea pu�licată în lucrarea de �aţă.�

Este interzisă reproducerea în scopuri comerciale a oricărei părţi din această pu�licaţie.�

Page 4: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare
Page 5: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

CUVÂNT ÎNAINTE

În conte�tul derulării procesului de conştientizare şi asumare a e�igenţelor implicate de procesul de integrare a României în Uniunea Europeană şi a necesităţii îm�unătăţirii capacităţii României de a îndeplini o�ligaţiile impuse de calitatea de stat mem�ru al UE, tre�uie su�liniat caracterul imperativ al cunoaşterii jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, pe de o parte de către auditorii de justiţie, judecători şi procurori, iar pe de altă parte, de către justiţia�ili.�

Printre competenţele sale, Consiliul Superior al Magistraturii, „garantul independenţei justiţiei”, este pro�und responsa�il de cariera pro�esională a magistraţilor, inclusiv su� aspectul �ormării iniţiale şi continue în materia legislaţiei şi a jurisprudenţei drepturilor omului şi comunitare, organizarea concursurilor de promovare a magistraţilor, apro�area tematicii activităţilor de �ormare a auditorilor de justiţie şi de pregătire continuă a judecătorilor şi procurorilor.�

Reiterând importanţa actualizării continue a cunoştinţelor în materia jurisprudenţei comunitare deopotrivă pentru judecători şi procurori dar şi pentru auditorii de justiţie, Consiliul Superior al Magistraturii, cu sprijinul Institutului European din România, a dorit, prin această culegere de jurisprudenţă istorică a Curţii de la Lu�em�urg, �amiliarizarea cu terminologia, procedura şi jurisprudenţa comunitară.�

Printre avantajele pe care le aduce pu�licarea acestei ample lucrări tre�uie amintite �olosirea unui lim�aj juridic corect şi unitar, accesul rapid la jurisprudenţă, deopotrivă pentru judecători, procurori, auditori de justiţie, pu�lic interesat, redarea integrală, într-o lim�ă accesi�ilă, a hotărârilor cuprinse în acest volum.�

E�primăm convingerea că această culegere de jurisprudenţă vine în întâmpinarea nevoii reale de in�ormare şi de per�ecţionare a cunoştinţelor în această materie interesantă şi comple�ă, în special din perspectiva intersectării cu jurisprudenţa şi legislaţia naţională, dar şi în conte�tul evoluţiei realităţilor sociale inclusiv la nivel european.�

Judecător Lidia Băr�ulescuPreşedintele Consiliului Superior al Magistraturii

Page 6: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

Page 7: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

CUPRINS

VOLUMUL I

Prefaţă p.� 5

Cuprins p.� �

Index alfabetic al părţilor p.� ��

61962J0025 Cauza 25/62 p.� �5

Hotărârea Curţii din 15 iulie 1963 Plaumann &Co. împotriva Comisiei Comunităţii Economice Europene

Hotărâre p.� ��Concluziile avocatului general Karl Roemer prezentate p.� ��la �8 mai ���� Ordonanţa preşedintelui Curţii din �� august ���� p.� ��Ordonanţa preşedintelui Curţii din �� decem�rie ���� p.� ��

61962J0026 Cauza 26/62 p.� 5�

Hotărârea Curţii din 5 februarie 1963Cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare, în temeiularticolului 177 din Tratatul CEE, formulată de Tariefcommissiedin Amsterdam la 16 august 1962, în litigiul între N.V. AlgemeneTransport- en Expeditie Onderneming van Gend & Loos şiNederlandse Administratie der Belastingen (Administraţiafiscală olandeză)

Hotărâre p.� 5�Concluziile avocatului general Karl Roemer prezentate p.� �5la �� decem�rie ����

61964J0006 Cauza 6/64 p.� ��

Hotărârea Curţii din 15 iulie 1964 Cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare, formulată de Giudice Conciliatore din Milano, în litigiul Flaminio Costa împotriva E.N.E.L.

Hotărâre p.� 8�Concluziile avocatului general Maurice Lagrange prezentate p.� ��la �5 iunie ����Ordonanţa Curţii din � iunie ���� p.� ���

61970J0011 Cauza 11/70 p.� ���

Hotărârea Curţii din 17 decembrie 1970Internationale Handelsgesellschaft GmbH împotriva Einfuhr-

und Vorratsstelle für Getreide und Futtermittel (cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare, formulată de

Verwaltungsgericht Frankfurt)Hotărâre p. 111Concluziile avocatului general Alain Dutheillet de Lamothe prezentate p.� ���la � decem�rie ����

Page 8: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

8

61974J0002 Cauza 2/74 p.� ���Hotărârea Curţii din 21 iunie 1974

Jean Reyners împotriva Statului belgian (cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare, formulată de Conseil d’Etat din Belgia)

Hotărâre p.� ���Concluziile avocatului general Henri Mayras prezentate p.� ��5la �8 mai ����

61974J0008 Cauza 8/74 p.� ��8

Hotărârea Curţii din 11 iulie 1974 Procureur du Roi împotriva Benoit şi Gustave Dassonville (cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare, formulată de Tribunal de première instance de Bruxelles)

Hotărâre p.� �8�Concluziile avocatului general Al�erto Tra�ucchi prezentate p.� ��5la �� iunie ����

61974J0041 Cauza 41/74 p.� ��5

Hotărârea Curţii din 4 decembrie 1974 Yvonne van Duyn împotriva Home Office (cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare, formulată de Chancery Division a High Court of Justice)

Hotărâre p.� ���Concluziile avocatului general Henri Mayras prezentate p.� ���la �� noiem�rie ����

61975J0043 Cauza 43/75 p.� ���

Hotărârea Curţii din 8 aprilie 1976 Gabrielle Defrenne împotriva Société anonyme belge de navigation aérienne Sabena (cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare, formulată de Cour du travail din Bruxelles)

Hotărâre p.� ��8Concluziile avocatului general Al�erto Tra�ucchi prezentate p.� �5�la �� martie ����

61977J0106 Cauza 106/77 p.� ���

Hotărârea Curţii din 9 martie 1978 Amministrazione delle Finanze dello Stato împotriva Simmenthal S.p.A (cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată de Pretore di Susa)

Hotărâre p.� ���Concluziile avocatului general Gerhard Reischl prezentate în şedinţa p.� ��5din �� �e�ruarie ���8

Page 9: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

61978J0120 Cauza 120/78 p.� �85Hotărârea Curţii din 20 februarie 1979

Rewe-Zentral AG împotriva Bundesmonopolverwaltung für Branntwein (cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare, formulată de Hessisches Finanzgericht)

Hotărâre p.� �8�Concluziile avocatului general Francesco Capotorti prezentate p.� ���la �� ianuarie ����

61981J0283 Cauza 283/81 p.� ���

Hotărârea Curţii din 6 octombrie 1982 Srl CILFIT şi Lanificio di Gavardo SpA împotriva Ministerului Sănătăţii (cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare, formulată de Corte Suprema di Cassazione)

Hotărâre p.� ���Concluziile avocatului general Francesco Capotorti prezentate p.� ���la �� iulie ��8�

61983J0014 Cauza 14/83 p.� ���

Hotărârea Curţii din 10 aprilie 1984 Sabine von Colson şi Elisabeth Kamann împotriva Land Nordrhein-Westfalen (cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare, formulată de Arbeitsgericht din Hamm)

Hotărâre p.� ���Concluziile avocatului general Simone Rozes prezentate p.� ��5la �� ianuarie ��8�

61984J0152 Cauza 152/84 p.� �5�

M. H. Marshall împotriva Southampton and South-West Hampshire Area Health Authority (Teaching) (Cerere depronunţare a unei hotărâri preliminare formulată de Court ofAppeal din Regatul Unit)

Concluziile avocatului general Sir Gordon Slynn prezentate p.� �5�la �8 septem�rie ��85 Hotărâre p.� ���

61985J0314 Cauza 314/85 p.� ��� Foto-Frost împotriva Hauptzollamt Lübeck-Ost (Cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare formulată de Finanzgericht din Hamburg)

Raport de şedinţă prezentat în cauza ���/85 p.� ���Concluziile avocatului general G.� Federico Mancini prezentate p.� �8�la �� mai ��8�Hotărâre p.� ���

Index p.� ���

Page 10: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

VOLUMUL II

Prefaţă p.� 5

Cuprins p.� �

Index alfabetic al părţilor p.� ��

61988J0143 Cauzele conexate C-143/88 şi C-92/89 Cauzele conexate C-143/88 şi C-92/89 p.� �5 Zuckerfabrik Süderdithmarschen AG împotriva Hauptzollamt

Itzehoae şi Zuckerfabrik Soest GmbH împotriva HauptzollamtPaderborn [Cereri de pronunţare a unei hotărâripreliminare formulate de Finanzgericht Hamburg şiFinanzgericht Düsseldorf (Republica Federală Germania)]

Raport de şedinţă prezentat în cauza C-���/88 p.� �8 p.� �8Raport de şedinţă prezentat în cauza C-��/8� p.� �� p.� ��Concluziile avocatului general Carl Otto Lenz prezentate p.� �8la 8 noiem�rie ����Concluziile avocatului general Carl Otto Lenz prezentate p.� ���la 8 noiem�rie ����Hotărârea Curţii din �� �e�ruarie ���� p.� ���

61989J0213 Cauza C-213/89 Cauza C-213/89 p.� ���

The Queen împotriva Secretary of State for Transport, ex parte:Factortame Ltd şi alţii (cerere de pronunţare a unei hotărâripreliminare formulată de House of Lords)

Raport de şedinţă prezentat în cauza C-���/8� p.� ��� p.� ���Concluziile avocatului general Giuseppe Tesauro prezentate la �� mai ���� p.� ���Hotărâre p.� ���

61990J0006 Cauza 6/90 p.� ��� Cauzele conexate C-6/90 şi C-9/90 Andrea Francovich şi alţii

împotriva Republicii Italiene (cereri de pronunţare a uneiRepublicii Italiene (cereri de pronunţare a unei(cereri de pronunţare a uneihotărâri preliminare, formulate de Pretura di Vicenzaşi Pretura di Bassano del Grappa)

Raport de şedinţă prezentat în cauzele C-�/�� şi C-�/�� p.� ���Concluziile avocatului general Jean Mischo prezentate p.� ��8la �8 mai ����Hotărâre p.� ���

61991J0267 Cauzele conexate C-267/91 şi C-268/91 p.� ��� Acţiune penală împotriva domnilor Bernard Keck şi

Daniel Mithouard (Cerere de pronunţare a unei hotărâripreliminare, formulată de Tribunal de grande instancedin Strasbourg)

Raport de şedinţă prezentat în cauzele cone�ate C-���/�� şi C-��8/�� p.� ���Concluziile avocatului general, W.� van Gerven, prezentate p.� ���la �8 noiem�rie ����Concluziile avocatului general, W.� van Gerven, prezentate p.� ���la �8 aprilie ����Hotărâre p.� ���

Page 11: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

11

61992J0091 Cauza C-91/92 p.� ���Paola Faccini Dori împotriva Recreb Srl(Cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare, formulatăde Giudice Conciliatore di Firenze)

Concluziile avocatului general Carl Otto Lenz prezentate p.� ���la � �e�ruarie ����Hotărâre p.� ���

61993J0046 Cauzele conexate C-46/93 şi C-48/93 p.� ��� Brasserie du pêcheur SA împotriva Bundesrepublik Deutschland

şi The Queen împotriva Secretary of State for Transport,ex parte: Factortame LTD S.A. (cereri de pronunţare a uneihotărâri preliminare, formulate de Bundesgerichtshof şi deHigh Court of Justice, Queen’s Bench Division, Divisional Court)

Raport de şedinţă prezentat în cauzele cone�ate C-��/�� şi C-�8/�� p.� ���prezentat în cauzele cone�ate C-��/�� şi C-�8/�� p.� ���Concluziile avocatului general Giuseppe Tesauro prezentate p.� ���în şedinţa din �8 noiem�rie ���5 Hotărâre p.� ���

61993J0384 Cauza C-384/93 p.� ��� Alpine Investments BV împotriva Minister van Financiën

(cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare, formulatăde College van Beroep voor het Bedrijfsleven)

Concluziile avocatului general F.� G.� Jaco�s prezentate p.� ���p.� ���la �� ianuarie ���5Hotărâre p.� �8�

61994J0055 Cauza C-55/94 p.� ��� Reinhard Gebhard împotriva Consiglio dell’Ordine degli Avvocati e

Procuratori di Milano (cerere de pronunţare a unei hotărâripreliminare, formulată de Consiglio Nazionale Forense)

Concluziile avocatului general Philippe Léger prezentate p.� ���p.� ���la �� iunie ���5Hotărâre p.� ���

61997J0212 Cauza C-212/97 p.� ��5 Centros Ltd împotriva Erhvervs- og Selskabsstyrelsen (cerere

de pronunţare a unei hotărâri preliminare, formulată de Højesteret) Concluziile avocatului general Antonio la Pergola prezentate p.� ���la �� iulie ���8Hotărâre p.� ���

Page 12: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

62001J0224 Cauza C-224/01 p.� ��� Gerhard Köbler împotriva Republik Österreich [cerere de

pronunţare a unei hotărâri preliminare, formulată deLandesgericht für Zivilrechtssachen Wien (Austria)]

Concluziile avocatului general Philippe Léger prezentate la p.� ���p.� ���la 8 aprilie ����Hotărâre p.� �85

Index p.� 5��

Page 13: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

INDEx ALFABETIC AL PăRţILOR

Alpine Investments BV Cauza C-384/93 vol.� II, p.� ��� II, p.� ���II, p.� ���Amministrazione delle Finanze dello Stato Cauza 106/77 vol.� I, p.� ��� I, p.� ���I, p.� ���Benoit şi Gustave Dassonville Cauza 8/74 vol.� I, p.� ��8 I, p.� ��8I, p.� ��8Bernard Keck şi Daniel Mithouard Cauzele conexate C-267/91

şi C-268/91vol.� II, p.� ��� II, p.� ���II, p.� ���

Brasserie du pêcheur SA Cauzele conexate C-46/93 şi C-48/93

vol.� II, p.� ��� II, p.� ���II, p.� ���

Bundesmonopolverwaltung fürBranntwein

Cauza 120/78 vol.� I, p.� �85 I, p.� �85I, p.� �85

Bundesrepublik Deutschland Cauzele conexate C-46/93 şi C-48/93

vol.� II, p.� ��� II, p.� ���II, p.� ���

Centros Ltd Cauza C-212/97 vol.� II, p.� ��5 II, p.� ��5II, p.� ��5Comisia Comunităţii Economice Europene Cauza 25/62 vol.� I, p.� �5 I, p.� �5I, p.� �5Consiglio dell’Ordine degli Avvocati e Procuratori di Milano

Cauza C-55/94 vol.� II, p.� ��� II, p.� ���II, p.� ���

E.N.E.L. Cauza 6/64 vol.� I, p.� �� I, p.� ��I, p.� ��Cauza 6/90 vol.� II, p.� ��� II, p.� ���II, p.� ���

Einfuhr- und Vorratsstelle für Getreide und Futtermittel

Cauza 11/70 vol.� I, p.� ��� I, p.� ���I, p.� ���

Erhvervs- og Selskabsstyrelsen Cauza C-212/97 vol.� II, p.� ��5 II, p.� ��5II, p.� ��5Factortame Ltd S.A. Cauza C-213/89 vol.� II, p.� ��� II, p.� ���II, p.� ���

Cauzele conexate C-46/93 şi C-48/93

vol.� II, p.� ��� II, p.� ���II, p.� ���

Flaminio Costa Cauza 6/64 vol.� I, p.� �� I, p.� ��I, p.� ��Cauza 6/90 vol.� II, p.� ��� II, p.� ���II, p.� ���

Foto-Frost Cauza 314/85 vol.� I, p.� ��� I, p.� ���I, p.� ���Gabrielle Defrenne Cauza 43/75 vol.� I, p.� ��� I, p.� ���I, p.� ���Gerhard Köbler Cauza C-224/01 vol.� II, p.� ��� II, p.� ���II, p.� ���Hauptzollamt Itzehoae Cauzele conexate C-143/88

şi C-92/899vol.� II, p.� �5 II, p.� �5II, p.� �5

Hauptzollamt Lübeck-Ost Cauza 314/85 vol.� I, p.� ��� I, p.� ���I, p.� ���Hauptzollamt Paderborn Cauzele conexate C-143/88

şi C-92/899vol.� II, p.� �5 II, p.� �5II, p.� �5

Home Office Cauza 41/74 vol.� I, p.� ��5 I, p.� ��5I, p.� ��5Internationale Handelsgesellschaft mbH Cauza 11/70 vol.� I, p.� ��� I, p.� ���I, p.� ���Jean Reyners Cauza 2/74 vol.� I, p.� ��� I, p.� ���I, p.� ���Land Nordrhein-Westfalen Cauza 14/83 vol.� I, p.� ��� I, p.� ���I, p.� ���M. H. Marshall Cauza 152/84 vol.� I, p.� �5� I, p.� �5�I, p.� �5�Ministerul Sănătăţii din Italia Cauza 283/81 vol.� I, p.� ��� I, p.� ���I, p.� ���Minister van Financiën Cauza C-384/93 vol.� II, p.� ��� II, p.� ���II, p.� ���N.V. Algemene Transport- en Expeditie Onderneming van Gend & Loos

Cauza 26/62 vol.� I, p.� 5� I, p.� 5�I, p.� 5�

Nederlandse Administratie der Belastingen (Administraţia fiscală olandeză)

Cauza 26/62 vol.� I, p.� 5� I, p.� 5�I, p.� 5�

Paola Faccini Dori Cauza C-91/92 vol.� II, p.� ��� II, p.� ���II, p.� ���Plaumann Cauza 25/62 vol.� I, p.� �5 I, p.� �5I, p.� �5Procureur du Roi Cauza 8/74 vol.� I, p.� ��8 I, p.� ��8I, p.� ��8Recreb Srl Cauza C-91/92 vol.� II, p.� ��� II, p.� ���II, p.� ���

Page 14: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

14

Reinhard Gebhard Cauza C-55/94 vol.� II, p.� ��� II, p.� ���II, p.� ���Republik Österreich Cauza C-224/01 vol.� II, p.� ��� II, p.� ���II, p.� ���Rewe-Zentral AG Cauza 120/78 vol.� I, p.� �85 I, p.� �85I, p.� �85Sabine von Colson şi Elisabeth Kamann Cauza 14/83 vol.� I, p.� ��� I, p.� ���I, p.� ���Secretary of State for Transport Cauza C-213/89 vol.� II, p.� ��� II, p.� ���II, p.� ���

Cauzele conexate C-46/93 şi C-48/93

vol.� II, p.� ��� II, p.� ���II, p.� ���

Simmenthal S.p.A Cauza 106/77 vol.� I, p.� ��� I, p.� ���I, p.� ���Société anonyme belge de navigation aérienne Sabena

Cauza 43/75 vol.� I, p.� ��� I, p.� ���I, p.� ���

Southampton and South-West Hampshire Area Health Authority (Teaching)

Cauza 152/84 vol.� I, p.� �5� I, p.� �5�I, p.� �5�

Srl CILFIT şi Lanificio di Gavardo SpA Cauza 283/81 vol.� I, p.� ��� I, p.� ���I, p.� ���Statul belgian Cauza 2/74 vol.� I, p.� ��� I, p.� ���I, p.� ���The Queen Cauza C-213/89 vol.� II, p.� ��� II, p.� ���II, p.� ���

Cauzele conexate C-46/93 şi C-48/93

vol.� II, p.� ��� II, p.� ���II, p.� ���

Yvonne van Duyn Cauza 41/74 vol.� I, p.� ��5 I, p.� ��5I, p.� ��5Zuckerfabrik Soest GmbH Cauzele conexate C-143/88

şi C-92/899vol.� II, p.� �5 II, p.� �5II, p.� �5

Zuckerfabrik Süderdithmarschen AG Cauzele conexate C-143/88 şi C-92/899

vol.� II, p.� �5 II, p.� �5II, p.� �5

Page 15: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

1�

�����J���5

HOTĂRÂREA CURŢII

DIN �5 IULIE ����1

PLAUMANN &CO.

împotriva

COMISIEI COMUNITăţII ECONOMICE EUROPENE

Cauza �5/��

Sumarul hotărârii

1. Acte ale instituţiilor Comunităţii - Decizia - Noţiune

(Tratatul CEE, articolul 189)

(Cf. rezumatul hotărârii în cauzele conexate 16 şi 17/62, Rec., VIII, p. 906).

2. Acte ale instituţiilor Comunităţii - Acţiunea persoanelor de drept privat împotriva unei decizii adresate „unei alte persoane” - Sfera de aplicare a acestor termeni - Interpretarea în sens larg

(Tratatul CEE, articolul 173 paragraful al doilea)

3. Acte ale instituţiilor Comunităţii - Dreptul justiţiabililor de a introduce o acţiune - Interpretarea nerestrictivă a dispoziţiilor din tratat

(Tratatul CEE, articolul 173 paragraful al doilea)

4. Acte ale instituţiilor Comunităţii - Acţiunea persoanelor de drept privat împotriva unei decizii adresate „unei alte persoane”- Decizie care îi priveşte în mod individual

(Tratatul CEE, articolul 173 paragraful al doilea)

5. Procedură – Cererea de constatare a unui prejudiciu eventual formulată în solicitare - Acţiune în despăgubiri formulată în replică - Admisibilitatea acestei acţiuni, considerată ca o dezvoltare a cererii de constatare a unui prejudiciu

[Regulamentul de procedură, articolul 38 primul paragraf litera (d)]

6. Acte ale instituţiilor Comunităţii - Act neanulat - Lipsa de temei a unei acţiuni în despăgubiri care anulează efectele juridice ale acestui act

�.� Un act tre�uie să fie considerat o decizie în cazul în care priveşte o anumită persoană şi produce e�ecte o�ligatorii doar în privinţa acestei persoane.�

�.� Formularea şi sensul gramatical al articolului ��� paragra�ul al doilea din Tratatul CEE, care admite acţiunea persoanelor de drept privat împotriva deciziilor adresate unei alte persoane şi care le privesc în mod direct şi individual justifică interpretarea mai largă.�

� Lim�a de procedură: germana.� Lim�a de procedură: germana.�

Page 16: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

�.� Dispoziţiile tratatului privind dreptul de acţiune al justiţia�ililor nu tre�uie să fie interpretate în mod restrictiv; întrucât tratatul nu conţine nicio prevedere cu privire la acest aspect, nu se poate prezuma nicio limitare în această privinţă.�

�.� Alte persoane decât destinatarii unei decizii nu pot pretinde că sunt individual interesaţi, decât în cazul în care această decizie le aduce atingere din cauza anumitor calităţi care le sunt specifice sau datorită unor circumstanţe care le caracterizează în raport cu orice altă persoană şi le individualizează în mod asemănător cu destinatarul.

5.� În cazul în care un reclamant introduce în cererea sa o solicitare pentru constatarea unui prejudiciu eventual rezultând din actul atacat şi precizează în cursul procedurii scrise şi orale obiectul acestei solicitări şi evaluează cuantumul prejudiciului menţionat, concluziile unei acţiuni în despăgu�iri �ormulate în replică pot fi considerate o dezvoltare a celor cuprinse în cerere şi, prin urmare, sunt admisi�ile, în temeiul articolului �8 alineatul ���� litera �d��, din Regulamentul de procedură.

�.� Un act administrativ care nu a �ost anulat nu poate să constituie în sine o eroare a administraţiei, de natură să aducă atingere celor cărora li se adresează; prin urmare, aceştia nu pot pretinde daune-interese din cauza acestui act.�

În cauza �5/��,

PLAUMANN & Co.�, Ham�urg, reprezentată de Harald Ditges, avocat în Baroul Köln, cu domiciliul ales în Lu�em�urg, la �iroul domnului Audry, Fédération des commercants, 8 Avenue de l’Arsenal,

reclamantă,

împotriva

COMISIEI COMUNITĂŢII ECONOMICE EUROPENE, reprezentată de domnul Hu�ert Ehring, consilier juridic la e�ecutivul european, în calitate de agent, asistat de domnul Ernst Steindor��, pro�esor de drept la Universitatea din Tü�ingen, cu domiciliul ales în Lu�em�urg, la �iroul domnului Henri Manzanares, secretar al Serviciului juridic al e�ecutivului european, � Place de Metz,

pârâtă,

având ca o�iect:

– anularea Deciziei S III ����� a Comisiei din �� mai ���� prin care se re�uză autorizarea Repu�licii Federale Germania de a suspenda parţial drepturile vamale aplica�ile „mandarinelor şi clementinelor, proaspete” importate din ţări terţe;

– plata unei despăgu�iri în valoare de �� ���,�� DM,

Page 17: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

CURTEA,

compusă din domnul A.� M.� Donner, preşedinte, domnii L.� Delvau� şi R.� Lecourt, preşedinţi de cameră, domnii Ch.� L.� Hammes, R.� Rossi �raportor��, A Tra�ucchi şi W.� StrauS, judecători,

avocat general: domnul K.� Roemer

grefier: domnul A.� Van Houtte

pronunţă prezenta

HOTăRÂRE

Aspecte de fapt şi de drept

I – Situaţia de fapt

Faptele care stau la �aza litigiului pot fi rezumate după cum urmează:

La �� iunie ����, Repu�lica Federală Germania i-a solicitat Comisiei să o autorizeze să suspende parţial dreptul vamal de �� % prevăzut de Tari�ul Vamal Comun aplica�il „mandarinelor şi clementinelor proaspete” importate din ţări terţe �poziţia tari�ară e� �8.��� din Tari�ul Vamal Comun�� şi să aplice dreptul vamal de �� % prevăzut de tari�ul vamal german.� Această cerere a �ost supusă unui amendament oral la Bru�elles, pentru crearea unei „poziţii e�- pentru clementine”, care prevedea un drept vamal aplica�il de �� %.�

În decizia acesteia din �� mai ����, S III �����, adresată Guvernului Repu�licii Federale Germania, Comisia a re�uzat autorizarea solicitată.� Împotriva acestei decizii de respingere, reclamanta, societate în comandită simplă, a introdus la �� iulie ���� prezenta acţiune.

II – Concluziile părţilor

Partea reclamantă, în cererea sa, solicită Curţii:

„�.� Anularea deciziei pârâtei din �� mai ���� - S III ����� - şi

a) să declare că pârâta este o�ligată să autorizeze Repu�lica Federală Germania să suspende perceperea dreptului vamal care se aplică „clementinelor, proaspete” �poziţia tari�ară e� �8.��� B din Tari�ul Vamal Comun�� pentru perioada � ianuarie ���� – �� decem�rie ����,

sau să se pronunţe încă o dată şi �ără întârziere asupra cererii Repu�lici Federale Germania din �� iunie ���� în vederea suspendării parţiale a tari�ului vamal e�terior pentru „clementine, proaspete” �c�.� poziţia tari�ară menţionată mai sus��, ţinând seama de opinia Curţii re�eritoare la interpretarea tratatului cu privire la suspendarea drepturilor vamale;

în su�sidiar,

b) să declare că pârâta este o�ligată să îi acorde Repu�lici Federale Germania un contingent tari�ar de cel mult �� ��� de tone la rata de �� % pentru importurile de clementine care provin din ţări terţe, poziţia tari�ară e� �8.��� B din Tari�ul Vamal Comun;

�.� Să constate că pârâta este o�ligată să despăgu�ească reclamanta pentru prejudiciul viitor cauzat de re�uzul de a autoriza suspendarea parţială a dreptului vamal;

Page 18: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8

�.� Să o�lige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

�.� Să admită germana ca lim�ă de procedură;

5.� Să citeze Repu�lica Federală Germania”.�

În replica sa, aceasta solicită Curţii:

„– să anuleze decizia atacată;

– să condamne pârâta la plata unei despăgu�iri în valoare de �� ���,�� DM;

– să o�lige pârâta la plata cheltuielilor de judecată;

– să admită germana ca lim�ă de procedură.�”

Pârâta solicită Curţii:

„– să respingă acţiunea ca inadmisi�ilă sau, în su�sidiar, ca ne�ondată;

– să o�lige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.�”

III – Motivele şi argumentele părţilor

Motivele şi argumentele părţilor în cursul procedurii scrise pot fi rezumate după cum urmează:

Înainte a se dez�ate admisi�ilitatea şi �ondul, pârâta protestează împotriva o�iecţiilor ridicate de reclamantă care, din punctul său de vedere, se re�eră la o acuzaţie ne�ondată împotriva Comisiei de a fi �ost influenţată, la data adoptării deciziei, de considerente de ordin politic şi care pot determina Curtea să adopte o poziţie su�iectivă cu privire la pârâtă.

CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATE

Pârâta contestă admisi�ilitatea acţiunii, susţinând următoarele:

1. Cu privire la cererea de anulare

― Ceea ce este important în privinţa admisi�ilităţii acţiunilor introduse de persoanele de drept privat nu este �orma actului atacat, ci natura sa.� Din punct de vedere material, nimic nu împiedică să se considere că decizia contestată este o măsură legislativă.� Această posi�ilitate nu este contrară articolului �8� din tratat, deoarece acest articol nu distinge deciziile de regulamente decât după criterii de �ormă.�

― În CEE, adoptarea măsurilor legislative continuă să fie în cea mai mare parte o chestiune ce priveşte statele, dar deseori în urma unei directive a Comunităţii.� În anumite cazuri, această directivă poate fi adoptată su� aparenţa unei decizii, deoarece nu se adresează decât unui anumit stat mem�ru şi deoarece are ca o�iect doar un proces concret, respectiv sta�ilirea unei măsuri legislative.� În cazul în care, datorită acestei �orme, se admit acţiuni împotriva deciziei Comisiei re�eritoare la instituirea de măsuri legislative, părţile interesate dispun, în temeiul Tratatului CEE, de posi�ilităţi de acţiune mult mai e�tinse decât în cadrul dreptului naţional, iar scopul articolului ��� alineatul ���� din tratat este tocmai acela de a nu acorda persoanelor de drept privat calitatea de a acţiona împotriva actelor care, din punct de vedere material, au natură legislativă.�

Page 19: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

― În aceste condiţii, acţiunile introduse împotriva actelor Comisiei care impun unui stat mem�ru reducerea sau majorarea drepturilor vamale este necesar să fie declarate inadmisi�ile deoarece, cel puţin în Repu�lica Federală Germania şi în prezenta speţă, aceste reduceri sau majorări au la �ază acte legislative.� Acelaşi lucru se aplică, de asemenea, în cazul în care Comisia îi interzice statului destinatar să adopte un act legislativ care urmăreşte reducerea drepturilor vamale deoarece, în ceea ce priveşte calitatea de a introduce o acţiune împotriva deciziilor prevăzute la articolul �� alineatul ���� din tratat, contează mai puţin dacă aceste decizii acceptă sau resping o cerere de suspendare sau de reducere a drepturilor vamale.�

― Prezenta acţiune este, de asemenea, inadmisi�ilă deoarece decizia atacată nu este adresată „unei alte persoane”, în sensul articolului ��� al doilea paragra� din tratat.� Într-adevăr, Repu�lica Federală Germania, ca stat mem�ru destinatar al deciziei atacate, nu poate fi considerată o „altă persoană” în raport cu o persoană de drept privat care introduce o acţiune.� În primul rând, interesele persoanei de drept privat şi cele ale statului mem�ru căruia i se adresează decizia nu se situează la acelaşi nivel şi este necesar să se pună între�area cu privire la acest aspect dacă interesele generale pe care statele mem�re tre�uie să le protejeze prin aplicarea unei ast�el de decizii primează asupra intereselor individuale, în sensul că doar statele mem�re pot introduce o acţiune împotriva respectivei decizii.� În al doilea rând, nu tre�uie să se omită �aptul că, în cazul unei decizii adresate unui stat mem�ru, prejudiciul cauzat persoanelor de drept privat este, de o�icei, de aceeaşi natură precum cel su�erit de statul în cauză �contrar a ceea ce se întâmplă în cazul unei decizii adresate persoanelor de drept privat, când prejudiciul suportat de reclamant se naşte în mod normal din avantajul de care �eneficiază destinatarul��, ast�el încât, în acest caz, în �uncţie de posi�ilităţile concrete, decizia poate fi atacată şi de statul mem�ru destinatar, iar persoana de drept privat �eneficiază de o protecţie indirectă.� În al treilea rând, este necesar să se su�linieze că, pentru a interpreta corect o normă de drept, tre�uie să se ţină seama atât de originea, cât şi de intenţia aflate la �aza acesteia.� Prin urmare, nu e�istă nicio îndoială că interpretarea cea mai indicată a articolului ��� al doilea paragra� din Tratatul CEE este cea care e�clude orice stat mem�ru din cadrul noţiunii de „altă persoană”.�

În plus, este incontesta�il că, într-un număr de cazuri, instituţiile Comunităţii nu impun în mod direct o�ligaţii resortisanţilor statelor mem�re şi că statele mem�re însele sunt cele care impun ast�el de o�ligaţii în cadrul dreptului comunitar şi al instrucţiunilor sau autorizaţiilor emise de instituţiile Comunităţii.� Prin urmare, pare rezona�il ca procedura introducerii acţiunii să fie adaptată procedurii de decizie, interzicându-se în aceste cazuri persoanelor particulare să atace în mod direct instituţiile Comunităţii.

Considerentele anterioare sunt suficiente pentru a arăta că numai statele mem�re sunt autorizate să introducă o acţiune împotriva deciziilor care le sunt adresate.� E�aminarea �aptului dacă asemenea decizii privesc „în mod direct” persoanele particulare, pentru a e�clude posi�ilitatea introducerii acţiunii în anumite cazuri şi pentru a o admite în alte cazuri nu pare a fi cel mai potrivit mod de a soluţiona pro�lema în cauză, deoarece rezultatul poate fi că acest caracter direct îndeplineşte două �uncţii care nu sunt deloc compati�ile.�

Este necesar ca noţiunea de „caracter direct” să fie �olosită atât în privinţa actelor care, la �el ca în prezenta speţă, sunt adresate statelor mem�re, cât şi în privinţa actelor Comunităţii care sunt adresate altor persoane private decât reclamantul.

― În orice caz, în timp ce articolul �� al doilea paragra� din tratatul CECA impune pentru admisi�ilitatea acţiunii doar ca decizia atacată „să privească” reclamatul, articolul ��� al doilea paragra� din Tratatul CEE impune ca aceasta să îl privească „în mod direct şi individual”.�

Page 20: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

a�� În speţă, decizia atacată nu priveşte în mod direct reclamantul.� În primul rând, este incontesta�il că această decizie a�ectează nu numai importatorii, ci şi Repu�lica Federală Germania, deoarece interesul acesteia pentru perceperea drepturilor vamale este recunoscut de articolul ��� din legea �undamentală.� În al doilea rând, este necesar să se o�serve că deciziile nu sunt, spre deose�ire de regulamente, „direct aplica�ile” în statele mem�re: în acest scop, ele tre�uie să fie trans�ormate într-o normă de drept intern şi nu pot, aşadar, să privească în mod direct resortisanţii statelor mem�re.� În cele din urmă, decizia atacată nu prevede, pentru Repu�lica Federală, o o�ligaţie de a�ţinere: aceasta aminteşte şi confirmă o�ligaţia de la articolul �� din tratat.� De alt�el, presupunând că această decizie impune o�ligaţii, este necesar să se o�serve că, în con�ormitate cu articolul �8� al patrulea paragra� din tratat, aceasta este o�ligatorie doar pentru destinatarul său.�

��� În plus, decizia atacată nu priveşte nici în mod individual reclamanta.� Într-adevăr, doar persoanele care sunt a�ectate de o decizie datorită individualităţii lor sau datorită situaţiei lor speciale pot fi considerate ca fiind individual interesate, în scopul introducerii unei acţiuni.� Pentru a se convinge despre temeinicia acestei concluzii, este suficient să se o�serve că articolul �8� din tratat e�clude posi�ilitatea ca un act al Comunităţii care are caracterul unei decizii să �acă o�iectul unei e�cepţii de inadmisi�ilitate.� Faptul că actul atacat este o decizie şi nu un regulament nu înseamnă în mod automat că a�ectează persoana în mod individual.� În acest caz, decizia atacată priveşte „anumite produse de pe piaţa comună”, iar categoria de persoane care poate fi a�ectată este concepută de o manieră atât de a�stractă încât cei care �ac parte din aceasta, la data la care decizia amintită a �ost adoptată, se pot schim�a în decursul timpului.� Categoria de persoane se poate într-adevăr modifica în ����, şi anume în perioada de validitate a acestei decizii, nu numai cu privire la comercianţii care importă, cumpără şi vând produsele în cauză, ci şi la utilizatorii şi producătorii de clementine sau de �ructe concurente, cum sunt mandarinele.� Pe de altă parte, decizia în cauză priveşte nu numai importatorii, ci şi, în aceeaşi măsură, producătorii naţionali şi străini, precum şi consumatorii.�

― În cele din urmă, în ceea ce priveşte pro�lema de a şti dacă reclamanta nu dispune de nicio protecţie juridică în cazul inadmisi�ilităţii prezentei acţiuni, este suficient să se amintească �aptul că aceasta poate aplica procedura prevăzută la articolul ��� din Tratatul CEE pentru a-şi susţine interesele, pe plan naţional, în privinţa actelor comunitare.�

2. Cu privire la cererea de despăgubiri

― Cererea de despăgu�iri a �ost introdusă pentru prima dată în replică.� Într-adevăr, în cererea sa reclamanta s-a limitat să solicite Curţii de Justiţie să constate o�ligaţia Comisiei de a repara prejudiciul viitor pe care îl va suporta reclamanta datorită deciziei atacate.� Cu toate acestea, deoarece o ast�el de concluzie care a �ost a�andonată nu poate reprezenta �aza cererii de despăgu�iri, reiese că aceasta este inadmisi�ilă, în temeiul articolului �8 alineatul ���� litera �d�� din Regulamentul de procedură.� Pe de altă parte, nu tre�uie pierdut din vedere că indicaţiile �urnizate de reclamantă în privinţa valorii prejudiciului su�erit nu sunt încă definitive, prin urmare, în cazul în care reclamanta specifică această sumă în cursul procedurii orale, pârâta riscă să nu poată lua o poziţie eficace în această privinţă.�

De alt�el, reclamanta nu dovedeşte că toate condiţiile necesare admisi�ilităţii cererii sunt îndeplinite în speţă.� Aceasta se �azează pe o pretinsă încălcare a tratatului, în timp ce cererea de despăgu�iri nu este admisi�ilă decât în cazul care se pretinde e�istenţa unei greşeli comise de către Comisie.� Relaţiile care e�istă între cererea de despăgu�iri şi cererea de anulare sunt, aşadar, lipsite de raţionament.� A doua cerere vizează, de �apt, ca, după ce a anulat actul atacat, Comisia să îi impună Repu�licii Federale modificarea atitudinii sale şi să-i ram�urseze reclamantei drepturile vamale percepute nejustificat; prima cerere urmăreşte ca însăşi Comisia să fie o�ligată să îi restituie reclamantei contravaloarea acestor drepturi. Mai

Page 21: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

mult, posi�ilitatea prevăzută la articolul ��� al doilea paragra� din tratat, şi anume ca cererea de anulare să fie cone�ată cu o cerere de despăgu�iri, nu este admisă decât în cazul în care aceasta din urmă are un alt scop decât cel care decurge din anularea în sine.� În speţă, ram�ursarea în �avoarea reclamantei a drepturilor vamale plătite necuvenit nu este decât consecinţa logică a anulării deciziei atacate.

În cele din urmă, este necesar să se su�linieze că, în cazul în care este admisă cererea de despăgu�iri a reclamantei, condiţiile prevăzute la articolul ��� al doilea paragra� din tratat re�eritoare la admisi�ilitatea acţiunii în anulare introdusă de persoane de drept privat îşi pierd semnificaţia.� Aceasta se aplică în special în cazul în care, ca în speţă, reclamanta urmăreşte prin cererea sa de despăgu�iri, un scop aproape identic cu cel urmărit prin cererea sa de anulare.�

De aceea este necesar ca cererea să fie declarată inadmisi�ilă şi din cauza �aptului că aceasta conţine respectiva cerere de despăgu�iri.

Reclamanta, după ce s-a arătat interesată de pronunţarea rapidă a unei hotărâri de către Curte în privinţa acţiunii cu care a �ost sesizată, �ormulează următoarele argumente împotriva pârâtei:

1. Cu privire la cererea de anulare

― Pe plan economic, decizia atacată a�ectează reclamanta, precum şi pe ceilalţi importatori şi consumatori de clementine.� Prejudiciul material nu e�istă pentru Repu�lica Federală Germania, deoarece în speţă drepturile vamale au un scop de protejare, şi nu fiscal.� Ast�el, �aptul de a re�uza dreptul de acţiune al reclamantei împotriva deciziei în litigiu şi de a rezerva acest drept guvernului amintit mai sus privează de orice protecţie juridică în �aţa Curţii victima unui prejudiciu material.� Mai mult, aceasta nu mai poate aduce chestiunea în �aţa unei instanţe germane deoarece, în temeiul articolului ��� al doilea paragra� din tratat, Curtea are competenţa e�clusivă în acest domeniu.� De alt�el, este cu totul de neînţeles, pentru o persoană particulară independentă, �aptul ca o autoritate administrativă precum Comisia să încerce, pe motive de �ormă, să împiedice controlul pe �ond al deciziilor sale, deoarece un ast�el de comportament riscă să ducă la un dirijism cu totul intolera�il şi cu mult mai periculos, deoarece este inerent structurii înseşi a CEE.

― Argumentul con�orm căruia cuvintele „altă persoană” cuprinse în articolul ��� al doilea paragra� din tratat nu vizează în niciun caz statele mem�re este contrar unei interpretări rezona�ile a tratatului.� Acesta nu ţine seama de �aptul că în speţă prejudiciul nu a�ectează Repu�lica Federală, ci reclamanta şi că tratatul a recunoscut în mod �ormal terţilor dreptul de a fi ascultaţi de către Curte.�

― Noţiunile „direct” şi „individual” tre�uie să fie privite în ansam�lul lor, deoarece fiecare dintre acestea, în sine, este �oarte vagă.� Într-adevăr, este dificil să se �acă o distincţie între prejudiciul general şi prejudiciul individual, iar această distincţie nu este recunoscută de dreptul german.�

În orice caz, chiar dacă aceste noţiuni sunt privite în mod separat în scopul discuţiei, este necesar să se o�serve că prejudiciul suportat de reclamantă este direct şi individual.� Acesta este direct deoarece:

a�� Suspendarea parţială a drepturilor vamale necesară pentru a evita prejudiciul în cauză nu poate fi pronunţată de Repu�lica Federală decât în cazul în care aceasta este autorizată de Comisie în acest sens.� Prin urmare, decizia în litigiu care interzice o ast�el de măsură este cauza

Page 22: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

directă a prejudiciului su�erit de reclamantă.� Reclamanta este a�ectată de un act al Repu�licii Federale doar în cazul în care aceasta din urmă, după ce a �ost autorizată să aplice măsurile solicitate, re�uză să le aplice şi să se con�ormeze acestei autorizări.� Mai mult, consecinţele economice ale actului atacat a�ectează doar importatorii şi, prin urmare, şi pe reclamantă.�

��� Guvernul �ederal ar fi �olosit autorizaţia de suspendare a drepturilor vamale în litigiu în cazul în care i-ar fi �ost acordată în timp util.� Veridicitatea acestui �apt poate fi confirmată prin audierea unui reprezentant al guvernului �ederal, fie ca martor, fie ca e�pert.�

În acelaşi timp, acest prejudiciu este individual deoarece:

a�� Acţiunea nu vizează un regulament al Consiliului, ci o decizie a Comisiei care, con�orm hotărârii din �� decem�rie ����, produce e�ecte juridice �aţă de persoane desemnate sau destinatari determina�ili.� Reluând principiile cuprinse în această hotărâre, se poate ajunge la concluzia că decizia atacată a�ectează un grup determinat de destinatari.� Aceasta priveşte, într-adevăr, apro�imativ �5 de importatori de clementine în Repu�lica Federală: �aptul că grupul poate varia în timp nu schim�ă nimic în privinţa caracterului individual al acestei decizii.

��� Este greşit să se afirme că decizia atacată priveşte „anumite produse ale pieţei comune”, deoarece clementinele nu sunt, în esenţă, un produs al pieţei menţionate.�

c�� Curtea a decis, prin hotărârea sa în cauzele cone�ate � şi �/5�, că o decizie de acordare a unei autorizaţii este o decizie individuală.

d�� Nu este corect că reclamanta poate în fiecare caz să trans�ere în întregime asupra cumpărătorului majorarea dreptului vamal.� Acest lucru este imposi�il datorită concurenţei active e�istente în Germania pe piaţa �ructelor.� Aceasta are, aşadar, un interes individual, personal, ca drepturile vamale aplica�ile clementinelor să fie scăzute, acest drept putând determina preţul de cumpărare şi, prin urmare, volumul vânzărilor.�

Reclamanta trimite, de asemenea, la considerentele dezvoltate în cauza ��/��.�

2. Cu privire la cererea de despăgubiri

Cu privire la această cerere, întemeiată pe articolul ��5 al doilea paragra� din tratat, este necesar să se o�serve, pe de o parte, că nu mai este necesar să fie menţinute toate concluziile cuprinse în cerere re�eritoare la constatarea o�ligaţiei impuse Comisiei pentru repararea prejudiciului viitor, deoarece anul ���� a trecut şi, pe de altă parte, că prejudiciul în cauză rezultă din �aptul că reclamantei nu i-a �ost acordată nicio ram�ursare a drepturilor vamale majorate.� Cuantumul prejudiciului se ridică la apro�imativ �� ��5,�� de la � august până la �� decem�rie ����.� O evaluare mai precisă încă nu a �ost posi�ilă din punct de vedere material.�

CU PRIVIRE LA FOND

A – Cu privire la cererea de anulare

Reclamanta su�liniază trei motive: încălcarea normelor �undamentale de procedură, încălcarea tratatului şi a�uzul de putere.

Page 23: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

1. Încălcarea normelor fundamentale de procedură

Reclamanta indică cu privire la acest aspect că în parte, Comisia s-a limitat la reproducerea condiţiilor cerute de tratat, �ără a mai e�amina nici elementele de drept, nici �aptele indicate de Repu�lica Federală Germania.� De asemenea, decizia în cauză nu menţionează nicio consideraţie de ordin economic şi lasă să se presupună că, în această privinţă, Comisia poate să pronunţe o hotărâre după cum consideră şi în temeiul unei puteri discreţionare.

Pe de altă parte, pârâta arată că motivaţia nu tre�uie nici să respingă, nici să e�amineze din punct de vedere critic alte interpretări posi�ile pe care le-a menţionat Comisia în decizia sa, considerentele decisive, şi a indicat în mod clar elementele pe care s-a întemeiat.�

2. Încălcarea tratatului

În a�ara argumentelor menţionate mai sus şi, în parte, a celor invocate cu privire la a�uzul de putere, reclamanta insistă în mod deose�it pe încălcarea tratatului, din următoarele considerente:

― Condiţiile impuse de articolul �5 alineatul ���� din tratat pentru acordarea autorizaţiilor, care sunt prevăzute aici, sunt mai puţin stricte decât cele impuse de alineatele ���� şi ���� din acelaşi articol.�

― În decizia atacată, Comisia s-a a�ţinut să a�ordeze chestiunea esenţială a pertur�ării pieţei.� Cu toate acestea, constatarea pe care o conţine că necesarul cantitativ de clementine pentru Repu�lica Federală nu poate fi acoperit în întregime de celelalte state mem�re, este deja suficient pentru a justifica adoptarea măsurilor solicitate de guvernul german.�

― Mandarinele nu se pot su�stitui clementinelor.�

― Creşterea dreptului aplica�il nu conduce la o creştere a �orţei concurenţiale a întreprinderilor Comunităţii.�

― Decizia atacată se re�eră la Regulamentul nr.� �� al Consiliului, dar acest regulament a intrat în vigoare la �� iulie ���� pentru categoria comercială „e�tra”.� Această re�erinţă nu pare pertinentă în speţă pentru importurile de clementine în ����.�

― În decizia atacată, Comisia nu s-a pronunţat cu privire la articolul �� litera �a�� din tratat, pentru simplul motiv că, în cazul în care ţinea seama de o�iectivul enunţat de această dispoziţie, putea justifica cu dificultate re�uzul autorizaţiei.�

― Decizia Comisiei se limitează la o reproducere te�tuală a articolului �� litera ���� din tratat, �ără a proceda la o apreciere concretă a cazului din speţă.�

― Autorizaţia solicitată nu aducea atingere o�iectivelor enunţate la articolul �� litera �d��.�

― Decizia atacată încalcă şi articolul �� alineatul ���� litera �d�� din tratat, deoarece creşterea dreptului aplica�il �ace mai oneroasă aprovizionarea cu clementine, iar această aprovizionare nu poate fi �ăcută de pe piaţa Comunităţii decât în proporţie de ��%.�

― Decizia în litigiu încalcă, de asemenea, articolul �� alineatul ���� litera �e��, deoarece din calculele sta�ilite de către asociaţii reiese că preţul de consum va creşte cu �� DM la ��� kg.�

― Argumentul Comisiei, con�orm căruia suspendarea parţială a drepturilor vamale are e�ecte psihologice dăunătoare asupra creării de noi culturi, este ne�ondat.�

Page 24: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

În plus, reclamanta încheie printr-o trimitere la considerentele dezvoltate de părţile reclamante în cauzele ��/�� şi ��/��.�

Pârâta are îndoieli în privinţa posi�ilităţii de a invoca o asemenea o�iecţie în cazurile în care, ca şi în speţă, autoritatea administrativă nu este o�ligată să e�ercite o anumită putere, dar deţine o putere de apreciere discreţionară.� În ast�el de cazuri, singura o�iecţie care poate fi ridicată împotriva acţiunii administrative este cea a a�uzului de putere.� Cu toate acestea, pârâta analizează o�iecţia în cauză, pentru cazul în care Curtea are o�ligaţia de a admite teza contrară.� În acest sens, aceasta susţine următoarele:

― Argumentul reclamantei con�orm căruia, întrucât producţia de clementine de pe piaţa comună este insuficientă, este imposi�il să se îm�unătăţească �orţa competitivă a acestei pieţe pentru produsele în cauză, pare să vizeze e�ercitarea puterii de apreciere tehnică de care dispune Comisia în acest domeniu.� Pe de altă parte, reclamanta pierde din vedere �aptul că realizarea scopului urmărit de Comisie, şi anume crearea de noi culturi de mandarine, este asigurat prin interdicţia oricărei derogări de la Tari�ul Vamal Comun aplica�il acestor produse.�

― Afirmaţia reclamantei că mandarinele nu se pot su�stitui clementinelor este contrazisă nu numai de statisticile disponi�ile, ci şi de indicaţiile �urnizate chiar de Repu�lica Federală.�

3. Abuzul de putere

Reclamanta invocă în acest sens mai multe argumente care au �ost deja prezentate sau amintite în ceea ce priveşte motivul re�eritor la încălcarea tratatului.� În special, aceasta susţine următoarele:

― În ceea ce priveşte între�area dacă în speţă Comisia dispune de o putere discreţionară, este suficient să se �acă trimitere la argumentele prezentate în această privinţă de reclamantă în cauza ��/��.�

― Ceea ce Comisia a dorit să urmărească prin decizia atacată este su�stituirea mandarinelor cu clementinele în consumul din cadrul Comunităţii şi rămâne să se hotărască dacă Comisia îi poate impune consumatorului o anumită alegere.�

― Prin e�presia „produsele în cauză”, articolul �5 alineatul ���� arată limpede că orice decizie tre�uie să ia în considerare piaţa produsului pentru care este solicitată o suspendare a drepturilor vamale, şi nu piaţa generală a tuturor produselor enumerate în ane�a II.�

― Insuficienţa motivării pe care se întemeiază re�uzul creează impresia că autorizaţia în litigiu a �ost re�uzată din motive politice, şi nu economice.� Procedura urmată de Comisie, prin consultarea statelor mem�re care nu sunt reclamante în privinţa cererii guvernului �ederal, este contrară articolului �5 alineatul ���� din tratat.�

― Politica agricolă, ast�el cum este descrisă de pârâtă şi ast�el cum rezultă din Regulamentul nr.� ��5 al Comisiei, pare să se orienteze spre principiile autosuficienţei.�

― Argumentul Comisiei con�orm căruia Tari�ul Vamal Comun �ormează o unitate care nu permite e�cepţii �ără motive întemeiate, nu produce e�ecte în raport cu articolul �5 alineatul ���� din tratat.

― Din e�aminarea celorlalte decizii luate în cadrul articolului �5 alineatul ���� din tratat, se poate deduce că cererile prezentate în temeiul acestei dispoziţii �ac deseori o�iectul unor „operaţiuni de compensare”.�

Page 25: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�5

Pe de altă parte, pârâta su�liniază următoarele:

― Condiţia menţionată la articolul �5 alineatul ���� din tratat pentru acordarea unei suspendări a drepturilor vamale, şi anume nicio „pertur�are importantă de pe piaţa produselor în cauză” nu rezultă dintr-o ast�el de măsură, nu este singura condiţie de care tre�uie să ţină seama pentru aplicarea articolului respectiv.�

Acordarea unei puteri discreţionare Comisiei decurge, pe de o parte, chiar din te�tul articolului �5 alineatul ���� din tratat, în comparaţie cu alineatele ���� şi ����, în care cuvântul „poate” nu figurează şi, pe de altă parte, din �aptul că acest paragra� se re�eră la produsele agricole şi are legătură ast�el cu politica agricolă a Comunităţii, pentru care tratatul a prevăzut în mod o�ligatoriu numai anumite o�iective, rezervând ela�orarea măsurilor necesare prin negocieri şi decizii ulterioare.

― În cadrul e�ercitării acestei puteri discreţionare, Comisia, �ără a acţiona ast�el cum doreşte, a luat în seamă principiile menţionate la articolele �� şi �� din tratat.�

― În ceea ce priveşte în special o�iectivul enunţat la articolul �� litera �a�� din tratat, este necesar să se o�serve că, deoarece Comunitatea tre�uie să fie considerată o singură entitate, Comisia avea o�ligaţia să ia în considerare comerţul tuturor statelor mem�re ale Comunităţii cu ţările terţe.�

― Pârâta s-a inspirat şi din o�iectivul enunţat la articolul �� litera ���� din tratat, deoarece acesta este un o�iectiv care figurează, de asemenea, la articolul ��� al doilea paragra� din tratat, re�eritor la politica comercială comună.

― Comercializarea în continuă dezvoltare a clementinelor nu a �ost până în prezent influenţată în mod aprecia�il de majorarea drepturilor vamale.

― De asemenea, Comisia a respectat o�iectivele înscrise la articolul �� litera �d�� din tratat.�

― Argumentele invocate cu privire la articolul �� litera ���� din tratat se pot re�eri şi la articolul �� alineatul ���� litera �a��.�

― În ceea ce priveşte articolul �� alineatul ���� litera ����, este necesar să se o�serve că nivelul de viaţă echita�il al populaţiei agricole tre�uie să rezulte în special dintr-o raţionalizare a producţiei.�

― O�iectivele enunţate la articolul �� alineatul ���� literele �c�� şi �d�� nu au avut o importanţă capitală în speţă.�

― Creşterea preţurilor provocată de aplicarea tari�ului vamal este de natură să asigure preţuri rezona�ile pentru livrările e�ectuate consumatorilor.�

― Nicio dispoziţie de la articolele �5, �� sau �� din tratat nu îi interzice Comisiei să ţină seama de repercusiunile deciziilor luate în temeiul articolului �5 alineatul ���� pe piaţa produselor concurente cu cele pentru care se solicită suspendarea drepturilor vamale.

― În cele din urmă, reclamanta nu a indicat niciun �apt care să �undamenteze motivul tratamentului ar�itrar şi discriminatoriu.�

Page 26: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

B – Cu privire la cererea de despăgubiri

Reclamanta su�liniază că prejudiciul su�erit, în jur de �� ��5,�� DM, a �ost evaluat cu apro�imaţie, deoarece nu a �ost posi�il din punct de vedere material să se e�ectueze toate calculele pentru anul ����.�

În plus, creşterea impunerii vamale nu a putut fi trans�erată.�

De alt�el, între�area dacă o ast�el de impunere poate fi sau nu trans�erată asupra altor persoane a �ost deja e�aminată în cererile de ordonanţă preşedinţială pentru suspendarea deciziei atacate.

Dimpotrivă, pârâta susţine următoarele argumente:

― Cererea de despăgu�iri introdusă în temeiul articolului ��5 al doilea paragra� din tratat se �azează pe o decizie a Comisiei care nu este ilegală.�

― Dreptul intern german, �elgian şi italian, precum şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie, impun, pentru ca o acţiune în despăgu�iri să fie considerată întemeiată, ca administraţia să fi încălcat o normă de drept care are ca scop protejarea reclamantei.� În speţă reclamanta nu a arătat care este norma în cauză şi este greşit să se creadă că articolul �5 alineatul ���� din tratat a �ost instituit cu scopul de a proteja importatorii.

― Cererea de despăgu�iri vizează restituirea sumelor plătite cu titlul de drepturi vamale.� Dar cererea de despăgu�iri menţionată la articolul ��5 al doilea paragra� din tratat nu poate avea ca o�iect această restituire, deoarece aceasta este consecinţa logică a anulării deciziei atacate, în cazul în care acţiunea este considerată admisi�ilă şi întemeiată.�

IV – Procedură

Prin cererea din �� august ����, reclamanta a solicitat suspendarea deciziei atacate; o a doua cerere în acest sens a �ost introdusă la � decem�rie ����; cele două cereri de ordonanţă preşedinţială au �ost respinse prin ordonanţa preşedintelui la �� august, respectiv, �� decem�rie ����.�

Prin cererea introdusă la �8 august ���� în temeiul articolului �� din Regulamentul de procedură, pârâta a invocat o e�cepţie de inadmisi�ilitate a prezentei acţiuni; prin ordonanţa Curţii din �� octom�rie ���� e�cepţia amintită a �ost cone�ată cu �ondul.�

Prin ordonanţa din � decem�rie ����, Curtea a hotărât să audieze părţile în privinţa admisi�ilităţii concluziilor din cererea re�eritoare la citarea Repu�licii Federale Germane; în o�servaţiile sale scrise prezentate la �� decem�rie ����, reclamanta a renunţat la aceste concluzii; prin ordonanţa din �� ianuarie ����, Curtea a decis că nu mai este necesar să se pronunţe cu privire la concluziile amintite.�

În cursul procedurii orale, reclamanta a evaluat prejudiciul pretins la �� ���,�� DM.�

Motive

I – Cu privire la acţiunea în anulare

CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATE

În temeiul articolului ��� paragra�ul al doilea din Tratatul CEE „orice persoană fizică sau juridică poate �ormula ….� o acţiune împotriva deciziilor ….� care, deşi luate su� aparenţa ….� unei decizii adresate unei alte persoane, o privesc în mod direct şi individual”.�

Page 27: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

Pârâta susţine că e�presia „altă persoană” care apare în acest paragra� nu se re�eră la statele mem�re, considerate în calitatea lor de putere pu�lică şi că, în consecinţă, persoanele de drept privat nu au dreptul să introducă o acţiune în anulare împotriva deciziilor Comisiei sau ale Consiliului care se adresează statelor mem�re.

Articolul ��� paragra�ul al doilea din tratat admite, cu toate acestea, acţiunea persoanelor de drept privat împotriva deciziilor adresate unei „alte persoane” şi care le privesc în mod direct şi individual, însă acest articol nu precizează şi nici nu limitează domeniul de aplicare al acestor termeni.�

Formularea şi sensul gramatical al dispoziţiei menţionate anterior justifică interpretarea cea mai largă.�

De asemenea, dispoziţiile din tratat re�eritoare la dreptul justiţia�ililor de a introduce o acţiune nu tre�uie să fie interpretate în mod restrictiv.�

Prin urmare, întrucât tratatul nu conţine nicio prevedere cu privire la acest aspect, o limitare în această privinţă nu poate fi prezumată.�

În consecinţă, argumentul pârâtei nu poate fi considerat întemeiat.�

Pârâta susţine, de asemenea, că decizia atacată este, prin însăşi natura ei, un regulament adoptat su� �orma unei decizii individuale şi că, din acest motiv, persoanele de drept privat nu pot introduce o acţiune împotriva ei, la �el ca în cazul actelor normative cu s�eră de aplicare generală.�

Cu toate acestea, din articolele �8� şi ��� din Tratatul CEE rezultă că decizia se caracterizează prin numărul limitat de destinatari cărora li se adresează; pentru a sta�ili dacă este vor�a sau nu de o decizie, tre�uie să se analizeze dacă actul respectiv priveşte su�iecte determinate.�

Decizia contestată a �ost adresată Guvernului Repu�licii Federale Germania şi îi re�uză acestuia acordarea autorizării de suspendare parţială a drepturilor vamale aplica�ile anumitor produse importate din ţări terţe.�

În consecinţă, actul atacat tre�uie să fie considerat o decizie ce priveşte un su�iect determinat şi care nu produce e�ecte o�ligatorii decât în privinţa acestuia.�

În con�ormitate cu articolul ��� paragra�ul al doilea din tratat, persoanele de drept privat pot introduce o acţiune în anulare împotriva deciziilor care, deşi se adresează unei alte persoane, le privesc în mod direct şi individual, dar în speţă pârâta contestă �aptul că decizia în litigiu îl priveşte pe reclamant în mod direct şi individual.�

Este necesar să se analizeze, în primul rând, dacă cea de-a doua condiţie a admisi�ilităţii este îndeplinită, deoarece, în cazul în care decizia respectivă nu îl priveşte în mod individual pe reclamant, nu mai este necesar să se analizeze dacă acesta este în mod direct interesat.�

Alte persoane decât destinatarii unei decizii nu pot pretinde că sunt în mod individual interesaţi, decât în cazul în care această decizie le aduce atingere din cauza anumitor calităţi care le sunt specifice sau datorită unor circumstanţe care le caracterizează în raport cu orice altă persoană şi le individualizează în mod asemănător cu destinatarul.

În speţă, decizia în litigiu îi aduce atingere reclamantului, în calitate de importator de clementine, şi anume din cauza unei activităţi comerciale care, în orice moment, poate fi e�ercitată de orice

Page 28: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8

persoană şi care, aşadar, nu este de natură să îl individualizeze în raport cu decizia atacată, în mod asemănător cu destinatarul.

Pentru aceste motive, prezenta acţiune în anulare tre�uie să fie declarată inadmisi�ilă.�

II – Cu privire la acţiunea în despăgubiri

CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATE

Pârâta susţine că aceste concluzii ale prezentei acţiuni, fiind �ormulate pentru prima dată în replică, au �ost prezentate tardiv şi nu sunt admisi�ile, în con�ormitate cu articolul �8 alineatul ���� litera �d�� din Regulamentul de procedură.

Cu toate acestea, reclamantul a inclus în solicitarea sa o cerere de constatare având ca o�iect prejudiciul eventual rezultat din decizia atacată; în cadrul procedurii scrise şi orale, reclamantul a precizat o�iectul acestei cereri şi a evaluat valoarea respectivului prejudiciu.

În consecinţă, concluziile acţiunii în despăgu�iri pot fi considerate ca o dezvoltare admisi�ilă a celor cuprinse în cerere; acestea sunt, aşadar, admisi�ile, în con�ormitate cu articolul �8 alineatul ���� litera �d�� menţionat anterior.�

CU PRIVIRE LA FOND

În concluziile reclamantului se solicită plata unei despăgu�iri a cărei valoare corespunde valorii drepturilor vamale şi a impozitului pe ci�ra de a�aceri pe care acesta a tre�uit să le plătească, ca urmare a deciziei împotriva căreia a introdus, în acelaşi timp, o acţiune în anulare.�

În aceste condiţii, tre�uie să se constate că prejudiciul pe care reclamantul pretinde că l-a su�erit a �ost cauzat de această decizie şi că acţiunea în despăgu�iri vizează, de �apt, înlăturarea e�ectelor juridice pe care decizia în litigiu le-a produs asupra reclamantului.

În speţă, decizia atacată nu a �ost anulată.�

Un act administrativ care nu a �ost anulat nu poate constitui în sine o eroare a administraţiei, de natură să aducă atingere celor cărora li se adresează; prin urmare, aceştia din urmă nu pot pretinde daune-interese din cauza acestui act.�

Curtea nu poate, prin intermediul unei acţiuni în despăgu�iri, să hotărască asupra unor măsuri care anulează e�ectele juridice ale unei ast�el de decizii care nu a �ost anulată.�

Acţiunea reclamantului tre�uie, prin urmare, să fie respinsă ca neîntemeiată.�

III – Cu privire la cheltuielile de judecată

În con�ormitate cu articolul �� alineatul ���� din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenţii este o�ligată la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta, care a căzut în pretenţii, tre�uie să fie o�ligată la suportarea cheltuielilor de judecată.

având în vedere actele de procedură;

după ascultarea raportului judecătorului raportor;

Page 29: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

după ascultarea pledoariilor părţilor;

după ascultarea concluziilor avocatului general;

având în vedere articolele ��� paragra�ul al doilea, ���, �8�, ��� şi ��5 paragra�ul al doilea din Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene;

având în vedere Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie, ane�at la Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene;

având în vedere Regulamentul de procedură al Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, în special articolul �� alineatul ����,

CURTEA,

respingând orice alte concluzii mai ample sau contrare, hotărăşte:

1) Respinge ca inadmisibilă acţiunea în anulare.

2) Respinge ca neîntemeiată acţiunea în despăgubiri.

3) Obligă reclamantul la plata cheltuielilor de judecată.

Donner Delvau� Lecourt Delvau� Lecourt

Hammes Rossi Tra�ucchi Strauss

Pronunţată în şedinţă pu�lică la Lu�em�urg, �5 iulie ����.�

Grefier Preşedinte

A.� VAN HOUTTE A.� M.� DONNER A.� M.� DONNER

Page 30: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

CONCLUzIILE AVOCATULUI GENERAL KARL ROEMER

�8 MAI ����

Traducere din lim�a germană

SUMAR

Pagină

Introducere �Fapte, concluziile părţilor, procedura��

I – Admisi�ilitatea

�.� Acţiune în anulare

a�� Persoanele fizice pot ataca o decizie adresată unui stat mem�ru?

��� E�istă dreptul de acţiune numai atunci când o decizie se adresează unei alte persoane?

c�� Decizia atacată aparţine domeniului legislativ?

d�� Decizia o priveşte direct pe reclamantă?

e�� Decizia o priveşte individual pe reclamantă?

��� Rezumat

�.� Acţiune în despăgu�iri

a�� E�istă vreo modificare a concluziilor admisi�ilă?

��� Acţiunea în despăgu�iri poate fi e�ercitată în acelaşi timp cu acţiunea în anulare?

c�� E�punerea motivelor este suficient de întemeiată?

II – Cu privire la �ond

�.� Atitudinea guvernului �ederal

�.� A �ost dovedit vreun prejudiciu special?

�.� Reclamanta a adus dovada încălcării unei norme de apărare a intereselor sale?

III – Rezumat şi concluzii

Domnule Preşedinte,

Domnilor Judecători,

La �� iulie ����, reclamanta, o societate germană în nume colectiv, care are ca o�iect importul de �ructe meridionale, a prezentat Curţii o decizie a Comisiei CEE re�eritoare la drepturi vamale.�

Page 31: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

Se ştie că Guvernul Repu�licii Federale a prezentat Comisiei la �� iunie ���� o cerere scrisă de autorizare în vederea suspendării parţiale a tari�ului e�tern comun pentru clementine proaspete.� Cererea a �ost modificată ver�al pentru a o�ţine crearea unei „poziţii e�- pentru clementine” �tari� �� %��.�

Cu toate acestea, Comisia a respins cererea prin scrisoarea din �� mai ����; această decizie �ace o�iectul prezentei acţiuni.�

Aceasta din urmă se caracterizează prin două o�iective:

– Pe de o parte, reclamanta cere anularea deciziei menţionate.�

Reclamanta, cu acordul Comisiei, a declarat în cel de-al doilea memoriu că unele concluzii suplimentare, re�eritoare la acţiunea în anulare, erau �ără o�iect: ele tindeau să declare că pârâta era o�ligată să autorizeze Repu�lica Federală Germania să suspende aplicarea dreptului vamal în vigoare pentru clementine în perioada � ianuarie - �� decem�rie ����,

sau să se pronunţe din nou şi imediat cu privire la cererea Repu�licii Federale Germania din �� iunie ���� tinzând să suspende parţial tari�ul e�tern comun pentru clementine, ţinând seama de concepţia juridică a Curţii privind interpretarea tratatului în materie de suspendare a drepturilor vamale;

sau, în su�sidiar, să declare că pentru importurile de clementine provenite din ţări terţe la rata de �� %, Comisia era o�ligată să acorde Repu�licii Federale Germania un contingent ma�im de �� ��� tone.�

– Pe de altă parte, reclamanta cere Curţii să o�lige Comisia să plătească ��.����,�� DM daune-interese.� Această concluzie o înlocuieşte pe cea care �usese prezentată iniţial în cerere şi care tinde spre constatare unei o�ligaţii de despăgu�ire.� Ea a �ost prezentată pentru prima dată în memoriul din �8 ianuarie ���� şi prejudiciul era calculat la ��.���5,�� DM.� În cursul audierii din � mai ����, reclamanta a redus suma prejudiciilor la ci�ra menţionată anterior, păstrând în acelaşi timp, cu titlu su�sidiar, cererea de constatare pe care o prezentase iniţial.�

Comisia ajunge la concluzia respingerii integralităţii acţiunii ca fiind inadmisi�ilă şi în orice caz neîntemeiată.�

De asemenea, tre�uie semnalat în planul procedurii că reclamanta, cu acordul Comisiei, a retras o cerere de în�ăţişare în cauză a Repu�licii Federale Germania.� Indi�erent de cele două cereri de adoptare a unei măsuri provizorii �din 8 august ���� şi din � decem�rie ������, care au �ost am�ele respinse prin ordonanţe ale preşedintelui Curţii �din �� august ���� şi din �� decem�rie ������, procedura prezintă încă această particularitate con�orm căreia Comisia a cerut Curţii să se pronunţe în preala�il cu privire la admisi�ilitatea acţiunii, în con�ormitate cu articolul �� din Regulamentul său de procedură.� După ce a primit o�servaţiile reclamantei, care a concluzionat respingerea acestei cereri şi, în su�sidiar, rezervarea deciziei privind admisi�ilitatea până la hotărârea finală, Curtea a decis la �� octom�rie ���� să cone�eze e�cepţia de inadmisi�ilitate cu �ondul.�

În prezent avem sarcina de a ne prezenta concluziile în această cauză, dar în mod normal aspectele de admisi�ilitate sunt în primul plan al discuţiei – derularea procedurii nu lasă loc deloc îndoielilor în această privinţă – şi acest lucru atât pentru acţiunea în anulare, cât şi pentru acţiunea în daune-interese.�

Page 32: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

În orice sistem de garanţii jurisdicţionale şi, prin urmare, şi în cel al tratatelor europene, aceste aspecte de admisi�ilitate prezintă o importanţă ast�el încât tre�uie e�aminate din oficiu, indi�erent de argumentarea părţilor.� Soluţia lor va aduce o contri�uţie importantă pentru a determina limitele protecţiei jurisdicţionale pe care tratatul o deschide persoanelor fizice.�

I – Admisibilitatea

1. Acţiunea în anulare

Acţiunea se sprijină pe articolul ��� al doilea paragra� din Tratatul CEE, în con�ormitate cu care

„Orice persoană fizică sau juridică poate �ormula, în aceleaşi condiţii, �şi anume cele prevăzute la primul paragra��� o acţiune împotriva deciziilor al căror destinatar este şi împotriva deciziilor care, deşi luate su� aparenţa unui regulament sau a unei decizii adresate unei alte persoane, o privesc în mod direct şi individual.�”

Comisia a e�aminat în detaliu, în scris şi oral, di�eritele condiţii de aplicare a acestei dispoziţii şi a concluzionat că reclamanta nu avea dreptul să introducă acţiunea.�

a�� Comisia ridică mai întâi pro�lema cunoaşterii dacă, „celelalte persoane” prevăzute la articolul ��� al doilea paragra�, se re�eră şi la statele mem�re vizate sau numai la destinatarii particulari ai unei acţiuni.� În opinia noastră, nu e�istă nici un motiv să se înţeleagă e�presia citată într-un sens strâns.�

Statele mem�re însele sunt persoane, şi anume persoane juridice de drept pu�lic şi, ca atare, intră su� incidenţa te�tului articolului ��� al doilea paragra�, care este redactat în termeni �oarte generali.� Reamintim în această privinţă dispoziţia articolului �� din Statutul Curţii CECO care reglementează dreptul de intervenţie.� Formula sa „persoanele fizice şi juridice„ vizează toate părţile interesate, inclusiv statele mem�re.� De asemenea, articolul �� din Statutul Curţii CEE citează că au dreptul de a �orma o terţă opoziţie statele mem�re, instituţiile şi „toate celelalte persoane fizice sau juridice”.� Mai mult, se poate de asemenea remarca că alte dispoziţii ale tratatelor supun în mod e�pres statele mem�re la o reglementare specială atunci când s-a dorit derogarea de la prevederile generale, de e�emplu articolul �� din Statutul Curţii CECO sau articolul �� din Statutul Curţii CEE.� În această privinţă, tre�uie de asemenea menţionat că, pentru directive, şi anume pentru actele ce prescriu un scop unui stat mem�ru lăsând alegerea �ormelor şi mijloacelor organismelor interne, dreptul de acţiune a persoanelor fizice este e�clus în mod e�pres.�

Din această omitere de di�erenţiere prevăzută la articolul ��� al doilea paragra� reiese ca o primă concluzie că deciziile adresate statelor mem�re nu se sustrag, în principiu, acţiunilor persoanelor fizice.� De asemenea, nu apare nicun motiv de �ond pentru a limita ast�el dreptul de acţiune.� Faptul că o decizie adresată unui stat mem�ru poate pune în joc interese care în alt plan sunt altele decât interesele private este încă cel mai puţin decisiv.� Indi�erent de �aptul că, într-un caz concret, de e�emplu atunci când un stat mem�ru se vede impunând sarcina de reglementare a unei situaţii deose�ite, este per�ect ca interesele persoanelor fizice să figureze în primul plan, coincidenţa de interese particulare şi interese generale este un �enomen �oarte �recvent în procedura administrativă şi în jurisdicţia constituţională.� Nu rămâne mare lucru din dreptul de acţiune al persoanelor fizice dacă era limitat cazurilor în care interesele superioare ale statului au un rol su�ordonat.�

De asemenea, tre�uie să se pună între�area de ce numai interesul statelor mem�re şi nu cel al

Page 33: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

altor organisme de drept pu�lic �Länder într-un stat �ederal, comunele�� cere un regim special.� Şi acestea pot fi destinatare în temeiul articolului ��� al doilea paragra�.� Pentru asemenea decizii, Comisia nu pare să considere că limitarea dreptului de acţiune este necesar.�

În cele din urmă, argumentul scos dintr-o protecţie jurisdicţională, o�ţinută eventual din iniţiativa statelor mem�re, nu ne poate �ace să tragem o altă concluzie, căci cazul de �aţă ne arată precis modul în care acest mijloc este insuficient atunci când o persoană fizică nu are nicio posi�ilitate de a-şi constrânge propriul stat să introducă o procedură judiciară.� La �el ca în Tratatul CECO care nu prezintă particularităţi pe planul sistematic al dreptului şi cu privire la care e�istă o jurisprudenţă �oarte clară �a se vedea hotărârile cu privire la tari�ele speciale de transport naţionale1��, dreptul de acţiune al persoanelor fizice nu poate, în principiu, să fie limitat în temeiul Tratatului CEE în cazul în care deciziile adresate statelor mem�re sunt supuse controlului Curţii.�

��� În al doilea rând, Comisia se întrea�ă dacă e�presia „o decizie adresată unei alte persoane” nu tre�uie înţeleasă asemeni �razei „deciziile.�.�.� care, deşi luate su� aspectul unui regulament .�.�.�”, ceea ce duce la consecinţa că dreptul de acţiune nu e�istă decât în cazul în care decizia atacată nu a �ost adresată decât în aparenţă Repu�licii Federale.�

Se estimează de asemenea că această teză este �alsă.� În cazul în care, pentru dreptul de acţiune al persoanelor fizice, Tratatele de la Roma descriu distincţia dintre decizii şi regulamente şi le e�clud pe acestea din urmă, în principiu, de la dreptul de acţiune, e�istă un motiv pentru care se permite e�aminarea adevăratei naturi juridice a unui act şi pentru care se admite acţiunea atunci când regulamentul nu are decât aspectul e�terior şi nu şi conţinutul de �ond.� Însă reluarea aceleiaşi idei pentru a o aplica destinatarilor deciziilor, şi anume unui grup de acte juridice care cuprind acte individuale incontesta�ile, înseamnă presupunerea că autorii tratatului au vrut să restrângă dreptul de acţiune în mod e�or�itant.� În această concepţie, singurul care are dreptul să introducă o acţiune este destinatarul unui act administrativ, iar orice altă persoană care nu este destinatară tre�uie să dovedească că în realitate actul o vizează chiar direct, în vreme ce destinatarul de �apt nu tre�uie să fie considerat un destinatar aparent.�

Caracterul nejustificat al acestei teze apare de asemenea atunci când se aplică în cazurile actelor unei persoane ce impune o�ligaţii altei persoane, sau eventual în cazul autorizării asociaţiilor, prin urmare al ipotezelor în care, con�orm practicii administrative uzuale, actul ajunge adesea să nu fie adresat tuturor persoanelor cărora, după principiile generale, tre�uie să le fie recunoscut un interes important.� Se estimează că o asemenea limitare a dreptului de acţiune nu se poate să fi �ost dorită şi nu o vom lua prin urmare în considerare.�

c�� Comisia arată de asemenea că decizia atacată intră su� incidenţa legislaţiei.� Este vor�a de acordarea sau re�uzarea unei autorizaţii de a modifica unele norme de drept naţional căci, în dreptul german, drepturile vamale nu pot fi suspendate decât printr-o modificare a poziţiilor vamale sta�ilite în mod legal.� În consecinţă, dreptul de acţiune al persoanelor fizice tre�uie e�clus ca şi în cazul regulamentelor.�

Nu se poate ascunde �aptul că această argumentare pare încântătoare, căci reaminteşte punctul de vedere susţinut în cauza �8/5�, în care era vor�a să se e�amineze su� aspectul dreptului asociaţiilor autorizaţia acordată unui acord comercial.� La vremea aceea, s-a considerat corect să se ţină seama, în calificarea actului juridic, de repercusiunile sale asupra cumpărătorilor care intră su� incidenţa acelui acord comercial şi ast�el s-a ajuns să se accepte că era o decizie generală.� Este adevărat, Curtea nu a urmărit această sugestie.� Ea a considerat că elementul decisiv era că decizia Înaltei Autorităţi viza decizii concrete cu privire la anumite � Cauzele � – �8/58, �5 şi ��/58, Rec.�, vol.� VI, p.� ���; �� – ��/58, Rec.�, vol.� VI, p.� 5��.� Cauzele � – �8/58, �5 şi ��/58, Rec.�, vol.� VI, p.� ���; �� – ��/58, Rec.�, vol.� VI, p.� 5��.�

Page 34: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

întreprinderi1.� Prin urmare, în ceea ce priveşte întreprinderile care au cerut autorizarea, tre�uie spus că decizia era individuală.� O asemenea decizie nu putea fi considerată în acelaşi timp şi decizie generală în privinţa terţilor.�

Punctul de vedere al Curţii a �ost afirmat mult mai clar în alte cauze.� Ne gândim la acţiunea re�eritoare la prima minerilor germani care a �ost introdusă de un grup de întreprinderi.� Deşi Curtea a afirmat, într-o cauză întemeiată pe articolul �5 din Tratatul CECO, că decizia de respingere a Înaltei Autorităţi tre�uia calificată asemeni deciziei care �usese cerută Înaltei Autorităţi� şi deşi reclamanta a cerut acesteia să adopte o decizie luată în temeiul articolului 88 din tratat cu privire la un stat mem�ru, ceea ce duce la modificarea unei legislaţii naţionale, Curtea este de acord cu ideea că acţiunea avea ca o�iect o decizie individuală, căci era vor�a de e�aminarea unei măsuri speciale de către un stat mem�ru determinat.� Prin urmare, acţiunea a �ost declarată admisi�ilă.�

Se consideră că această jurisprudenţă se aplică şi Tratatelor de la Roma, căci nu se vede în acest punct nicio di�erenţă în sistemul tratatelor.� În cazul în care Tratatul CECO operează o di�erenţă între deciziile generale şi cele individuale pentru delimitarea dreptului de acţiune, Tratatele de la Roma descriu în primul rând di�erenţa dintre regulamentele şi deciziile care sunt definite la articolul �8� din tratat.� Dar în cazul în care elementul ce apare în primul plan al e�aminării este caracterul juridic al unui act, adică vala�ilitatea juridică şi caracterul său o�ligatoriu şi nu e�ectele sale ulterioare �acestea din urmă pot juca un rol în pro�lema interesului��, Curtea, în jurisprudenţa sa actuală, nu va putea considera decizia Comisiei ca fiind un act individual adresat unui su�iect de drept determinat �un stat mem�ru�� şi al cărui o�iect este să reglementeze o situaţie juridică individuală, o pro�lemă individuală determinată în instanţă.� În această e�aminare, convingerea Curţii poate fi consolidată prin �aptul că actele asemănătoare din dreptul administrativ german, de e�emplu autorizarea acordată statutelor comunale de către autoritatea competentă, pot fi considerate ca fiind acte individuale ataca�ile.�

Cu toate acestea nu se poate nega dreptul de acţiune în cazul de �aţă pretinzând că acţiunea atacată are caracterul unui regulament.�

d�� Tratatul solicită apoi un interes direct pentru admisi�ilitatea acţiunilor în anulare �„să privească în mod direct” reclamantul��.� Reclamanta consideră că această condiţie este îndeplinită, deoarece decizia prezintă pentru ea însăşi „o anumită importanţă”.� În opinia sa, criteriul caracterului direct nu este altceva decât un mijloc de consolidare a interesului.� Însă, în opinia noastră, nu este altceva decât înţelegerea semnificaţiei sale.� Tre�uie înţeles într-un mod special, plecând de la sistemul tratatelor şi de la structura ordinei comunitare.� Un element esenţial al Comunităţii este, dacă se vrea, structura sa �ederală, şi anume �aptul că organele comunitare sunt plasate dincolo de instanţele statului, cu puteri ce influenţează în parte „direct în domeniul statelor mem�re şi care, tot în parte, sunt limitate şi presupun cola�orarea statelor mem�re pentru atingerea anumitor scopuri.� În organizarea garanţiilor jurisdicţionale, criteriul interesului direct tre�uie să ţină seama de această structură.� Are prin urmare sensul de a concretiza în mod pozitiv interesul juridic care, pentru multe din sistemele de drept intern, apare su� o �ormă generală ca şi condiţie de introducere a acţiunii.�

Su� acest aspect, Comisia are dreptate arătând că lipseşte caracterul direct atunci când o decizie a e�ecutivilor comunitari acordă o autorizaţie sau creează o o�ligaţie pentru un stat mem�ru.� Aici actul Comisiei este urmat de un act al statului mem�ru interesat şi numai acest ultim act produce consecinţe directe pentru su�iectul de drept.� Acest raport apare clar mai ales pentru � Rec.�, vol.� V, p.� ���.� Rec.�, vol.� V, p.� ���.�� Rec.�, vol.� VII, p.� ��.� Rec.�, vol.� VII, p.� ��.�

Page 35: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�5

autorizaţii: numai atunci când statul mem�rul �ace uz de autorizaţie, ceea ce constituie pentru el un act discreţionar, se produc e�ecte juridice pentru indivizi.� În lanţul di�eritelor acte juridice, decizia statului mem�ru este prin urmare un element important care se plasează între decizia Comisiei şi e�ectul juridic concret �aţă de persoana fizică.�

Este adevărat că apare între�area dacă �aptele tre�uie să fie apreciate alt�el în caz de re�uz al unei autorizaţii, deoarece aici o reglementare e�istentă, a cărei modificare a �ost solicitată, su�zistă �ără să fie necesar un alt act.�

În opinia noastră, această particularitate nu poate duce la niciun alt rezultat.� În s�ârşit, nu se poate neglija că este vor�a aici de un domeniu de apreciere guvernamentală, deoarece depinde de datoria statului mem�ru în cauză dacă îşi urmăreşte scopul iniţial cu ajutorul căilor judecătoreşti de atac sau dacă supune hotărârii Comisiei e�punerea de motive pe care o poate considera convingătoare.� De asemenea, tre�uie să ne gândim că, dacă o persoană fizică ajunge să ceară anularea deciziei Comisiei şi să o�ţină în locul acesteia o decizie pozitivă, punerea în aplicarea a acesteia din urmă depinde de e�ercitarea de către stat a unei puteri: ţinând seama de modificările de �apt sau de o schim�are a punctului de vedere politic după un anumit timp, nu putem spune că acest stat e�ercită această putere în acelaşi �el ca în momentul în care a depus cererea de contingent.� Acest lucru e�clude el însuşi orice relaţie directă din raporturile dintre instituţiile comunitare şi persoanele fizice interesate atunci când este vor�a de pro�lemele vamale prevăzute la articolul �5.�

Prin urmare, acţiunea în anulare a întreprinderii Plaumann pare fi inadmisi�ilă.�

e�� Cu toate acestea, tre�uie să se e�amineze pro�lema pentru a şti dacă decizia atacată priveşte reclamanta individual, ceea ce constituie şi o condiţie de admisi�ilitate.�

Comisia consideră că o decizie nu priveşte individual decât persoanele care sunt a�ectate de aceasta din cauza individualităţii lor sau a unor circumstanţe speciale ce ţin de persoana lor.�

Reclamanta o�servă în această privinţă că a �ost a�ectată în propria sa s�eră juridică prin re�uzul cererii sale de contingent �ără ca tratatul să prevadă ca ea singură să fie a�ectată.�

În cazul în care se încearcă să se determine noţiunea de caracter individual, tre�uie mai întâi o�ervat că Tratatele de la Roma prezintă o particularitate care este străină Tratatului CECO. Pentru acesta din urmă, natura juridică a actului atacat este în prim plan atunci când este vor�a de delimitarea condiţiilor dreptului de acţiune.� Prin urmare, este suficient să e�iste o decizie individuală care să-l privească pe reclamant.�

Având în vedere că Tratatele de la Roma au ţinut deja seama de natura juridică a actelor în definirea dreptului de acţiune opunând regulamentele şi deciziile, tre�uie estimat �aşa cum Comisia concluzionează pe �ună dreptate�� că prin criteriul „caracterului individual” autorii tratatului au înţeles să restrângă mai mult dreptul de acţiune su� aspectul e�ectelor juridice ale unui act.�

E�aminând aceste e�ecte în cazul de �aţă, se constată că, în ceea ce priveşte interesul individual, la decizia de respingere a Comisiei prezintă acelaşi caracter ca şi o autorizaţie de suspendare a drepturilor vamale ce duce la o modificare a dreptului vamal naţional.�

Din punctul de vedere al e�ectelor juridice, care tre�uie neglijate pentru determinarea naturii juridice a actului atacat dar care, dimpotrivă, sunt în prim plan în ceea ce priveşte interesul individual, nu se poate nega că e�istă o concordanţă între actul atacat şi unele măsuri legislative.� Sunt a�ectaţi toţi cei care, în cursul anului ����, doreau să importe clementine.� La s�ârşitul acestei perioade este posi�il să se realizeze că numărul celor interesaţi este

Page 36: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

relativ mic.� Însă acest lucru nu poate fi decisiv.� Important este că aici interesul nu decurge din individualitatea unor anumite persoane, ci din apartenenţa la grupul definit în mod a�stract al tuturor celor care doreau să importe clementine în acea vreme.� Grupul lor nu poate fi determinat în momentul în care se adoptă decizia, deoarece, prin natura sa, el se modifică continuu, deşi în realitate numai într-o mică măsură.�

În cazul în care consecinţele juridice ale deciziei sunt aceleaşi ca şi pentru o măsură legislativă împotriva căreia persoanele fizice nu pot introduce o acţiune, din punctul de vedere al interesului individual nu se mai poate recunoaşte că e�istă vreun interes pentru introducerea unei acţiuni.�

��� Ast�el, pentru a rezuma, tre�uie să se propună respingerea acţiunii de anulare ca fiind inadmisi�ilă.�

2. Acţiunea în despăgubiri

Cererea de despăgu�iri se întemeiază pe articolul ��5 al doilea paragra� din Tratatul CEE, şi anume pe dispoziţia con�orm căreia, „În materie de răspundere e�tracontractuală, Comunitatea este o�ligată să repare, în con�ormitate cu principiile generale comune ordinilor juridice ale statelor mem�re, prejudiciile cauzate de instituţiile sale sau de agenţii săi în e�erciţiul �uncţiunilor lor.�”

În cazul în care acestă cauză determină pentru prima dată e�aminarea acestei dispoziţii, prima sarcină este să se pună în lumină ideea �undamentală a articolului ��5 al doilea paragra�, ce caracterizează misiunea Curţii.� Iată cum este înţeleasă:

Articolul ��5 al doilea paragra� prezintă o serie întreagă de condiţii pentru introducerea acţiunii în răspundere administrativă.� În cazul în care se lasă în sarcina Curţii grija de a dezvolta alte condiţii importante, în special cea a ilegalităţii �încălcarea unui drept, nerespectarea unei legi de protecţie�� şi a învinuirii, trimiterea la dreptul naţional al unui stat mem�ru nu poate fi decât o trimitere la dreptul naţional cu privire la răspunderea administrativă �ceea ce, con�orm unor afirmaţii a doctrinei, nu pare �oarte evident�� şi nu la dreptul general cu privire la despăgu�iri şi nu poate fi interpretat în sensul unei legături strânse cu detaliile ela�orării dogmatice a dreptului răspunderii administrative în di�eritele state, ci numai în sensul unei orientări cu privire la ideile �undamentale con�orm cărora s�era de aplicare a răspunderii administrative este admisă în dreptul naţional.� Este o e�perienţă generală a dreptului comparat ca sistemele de drept naţional, chiar �oarte aparente, să urmeze adesea căi di�erite în metodele de tehnică juridică pentru rezolvarea unei pro�leme, în vreme ce rezultatele coincid totuşi.� Acelaşi este şi cazul răspunderii administrative.�

Prin urmare, suntem de părere că, în temeiul articolului ��5 al doilea paragra�, Curtea este relativ li�eră să aprecieze pro�lemele deose�ite în plan dogmatic dar că, în rezultatul cercetării sale în dreptul cu privire la răspunderea administrativă a Comunităţii, tre�uie să respecte un cadru comun pentru toate ordinele juridice ale statelor mem�re.�

Văzut ast�el, articolul ��5 al doilea paragra� pierde mult din caracterul periculos şi din noutatea pe care pare să le ai�ă la prima vedere.� În ceea ce priveşte dreptul cu privire la răspunderea administrativă, cere ca activitatea de creare şi comparare a dreptului pe care Curtea, ţinând seama de numeroasele lacune din dreptul comunitar, tre�uie să-l dovedească în mod constant în numeroase pro�leme juridice ce a�ectează procedura şi �ondul.� Dar înainte de toate, în

Page 37: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

înţelegerea normei re�eritoare la răspunderea administrativă din Tratatele de la Roma, Curtea nu se con�runtă cu un domeniu complet nou.� De asemenea, dacă se o�servă cu atenţie dispoziţiile generale din Tratatul CECO re�eritoare la răspunderea administrativă �articolul ����, ele nu prevăd un sistem mai precis decât cel prevăzut la articolul ��5 al doilea paragra�.� Desigur, apare aici conceptul de eroare de serviciu.� Însă Curtea, şi se consideră că pe �ună dreptate, a evitat, în cazurile pe care le-a judecat până în prezent, să se �azeze pe dreptul �rancez şi, ţinând seama de celelalte sisteme juridice ale statelor mem�re, a ela�orat dreptul răspunderii administrative ca şi cum e�ista pentru dreptul Comunităţii CECO o linie directoare asemănătoare celei prevăzute la articolul ��5 al doilea paragra�.� Prin urmare, se vor putea o�ţine din jurisprudenţa cu privire la Tratatul CECO indicaţii utile pentru soluţionarea acţiunilor în răspundere administrativă în temeiul Tratatelor de la Roma.�

În cazul acţiunii în despăgu�iri, ca şi în cazul acţiunii în anulare, Comisia a arătat de asemenea o serie întreagă de considerente re�eritoare la cererea de desp[gu�ire ce tind să-i sta�ilească inadmisi�ilitatea.�

a�� Prima o�iecţie se re�eră la evoluţia concluziilor al căror conţinut a �ost modificat de mai multe ori în cursul procesului, aşa cum am indicat la început.�

Apare pro�lema cunoaşterii modului în care să fie apreciate aceste modificări repetate şi mai ales dacă constituie o modificare inadmisi�ilă a cererii?

Regulamentul de Procedură al Curţii nu o�eră nicio in�ormaţie cu privire la posi�ilităţile şi limitele unei modificări a acţiunii.� Dacă se o�servă �ine, până în prezent Curtea nu s-a pronunţat decât o singură dată cu privire la admisi�ilitatea modificărilor unei cereri atunci când, în cauza ��/5�, părţile au înţeles că acţiunea tre�uie considerată ca fiind introdusă în temeiul articolului �5 din Tratatul CECO dacă nu reuşea în temeiul articolului ��.� Curtea a constatat atunci că nu se putea modifica în duplică11 natura acţiunii.� Particularitatea acestui caz era că articolul �5 din Tratatul CECO prevedea o procedură preala�ilă ce nu �usese respectată în cazul concret.� În consecinţă, această hotărâre nu poate aduce nici un ajutor astăzi.�

Fără să se a�ordeze pro�lema cunoaşterii regulilor aplica�ile într-o acţiune în anulare în care, spre deose�ire de acţiunea în despăgu�iri, termenul de acţiune joacă un rol, se admite că, în procesele în care răspunderea instituţiilor este în joc, nu se cuvine aplicarea în principiu a criteriilor prea rigide pentru modificarea concluziilor.� O privire asupra dreptului naţional va confirma această idee.� În procedura administrativă germană, de e�emplu, concluziile pot fi modificate dacă constau numai într-o e�tindere sau limitare, scopul acţiunii şi �aptele care stau la �aza sa rămânând neschim�ate��.� De asemenea, trans�ormarea unei acţiuni în constatare într-o acţiune în despăgu�iri nu este considerată ca fiind o modificare a acţiunii ce solicită o autorizare.� În s�ârşit, modificarea concluziilor ce constau în modificarea o�iectului litigiului, şi anume scopul sau cauza, poate de asemenea să fie admisă �ără consimţământul părţii adverse dacă instanţa consideră oportun.�

Dacă aceste idei sunt cele ce ghidează în cazul de �aţă �se consideră că se ştie că ele e�istă şi în dreptul administrativ �rancez�� într-o �ormă asemănătoare��, se vor atinge următoarele rezultate:

În procesul de trans�ormare a cererii de constatare în cerere de despăgu�iri, care era însoţit de

� Rec.�, vol.� V, p.� ��.� Rec.�, vol.� V, p.� ��.�� Koehler: Kommentar zur Verwaltungsgerichtsordnung ����, notele II şi III, �� ��.� Koehler: Kommentar zur Verwaltungsgerichtsordnung ����, notele II şi III, �� ��.�� Ga�olde: soluţionarea practică a procedurii administrative contencioase, ����, Nr.� ���.� Ga�olde: soluţionarea practică a procedurii administrative contencioase, ����, Nr.� ���.�

Page 38: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8

�aptul că prejudiciul era calculat pentru întreg anul ����, contrar celor menţionate în cerere, modificarea o�iectului litigiului �cererea de despăgu�iri era deja în litigiu pe �ond�� consta numai în evaluarea prejudiciului şi în prelungirea în timp a motivelor de �apt.�

În consecinţă, singura noutate erau doar argumentele suplimentare de �apt; dacă se �ace o paralelă cu procedura de anulare, pot fi plasate în acelaşi plan ca şi argumentele suplimentare admisi�ile în cadrul motivelor deja e�puse.� Nimic nu tre�uie să se opună unei asemenea prelungiri, şi asta a fortiori pentru reducerea sumei prejudiciului în cursul procedurii orale şi pentru concluziile su�sidiare de menţinere a cererii de constatare.� Aceasta din urmă este logic mai mică în raport cu cererea de despăgu�iri.�

Singura o�iecţie importantă a pârâtei împotriva acestui procedeu constă în trimiterea la limitarea dreptului său de apărare pe care nu-l poate e�ercita într-un sigur memoriu în caz de prelungire a concluziilor acţiunii în duplică.� Ea poate fi eliminată pe �ond constatându-se �aptul că Comisia nu are un drept a�solut de a depune două memorii, aşa cum se întâmplă, de e�emplu, atunci când o reclamantă renunţă ea-însăşi la duplica sa.� În orice caz, nu se poate constata că în această cauză pârâta a �ost restricţionată în apărarea sa.�

Se admite aşadar că modificările concluziilor cu privire la despăgu�ire nu se lovesc de o�iecţiile de procedură; �ineînţeles, acest lucru nu înseamnă că a �ost definitiv apreciată admisi�ilitatea di�eritelor concluzii.�

��� O a doua o�iecţie a Comisiei priveşte �aptul că cererea de despăgu�iri a �ost prezentată în acelaşi timp şi paralel cu cererea de anulare.� Comisia afirmă în mod e�plicit că nu înţelege ast�el să a�ordeze pro�lema generală a raporturilor între acţiunea în anulare şi acţiunea în despăgu�iri, care au am�ele ca o�iect acelaşi act juridic, ci doreşte să scoată în evidenţă această particularitate că, în această cauză, cele două cereri au acelaşi scop.� Prin anularea deciziei atacate, reclamanta caută să înlocuiască respingerea cererii prezentate de Guvernul Repu�licii Federale printr-o soluţie pozitivă, având ca rezultat final ram�ursarea de către guvernul �ederal a drepturilor vamale trans�erate în urma re�uzului suspendării drepturilor vamale.� Ca despăgu�ire, reclamanta reclamă aceeaşi sumă Comisiei, �ără să pornească de la un raport de su�sidiaritate, ceea ce �ace ca în caz de succes al am�elor cereri să o�ţină mai mult decât are dreptul.� În consecinţă, cererea de despăgu�iri tre�uie considerată inadmisi�ilă.�

Se consideră că, în acest proces, Curtea nu numai că nu are niciun motiv să trateze în mod general pro�lema cunoaşterii �aptului dacă un reclamant poate cere în acelaşi timp anularea unui act, cu toate consecinţele legale prevăzute, şi despăgu�irea prejudiciului cauzat de acel act.� Se doreşte numai să se indice că în principiu nu se consideră inadmisi�ilă o asemenea joncţiune de două concluzii într-un singur proces atunci când, de e�emplu, este sigur că măsurile ce tre�uie luate de administraţie după anulare nu vor duce la o resta�ilire completă a �ostei situaţii.�

În ceea ce priveşte pro�lemele deose�ite din cazul de �aţă, reiese de la sine că acelaşi scop nu poate fi reclamant de două ori.� Tre�uie însă să apară între�area dacă, de �apt, acesta este într-adevăr scopul concluziilor în speţă.�

Situaţia procedurală nu a�ectează decât reclamanta şi Comisia.� Chiar admiţând �aptul că procesul se termină în �avoarea reclamantei, prin anularea deciziei atacate, şi nu lasă Comisiei decât posi�ilitatea de a da un răspuns în întregime pozitiv cererii de contingent, nu va fi deloc prejudiciată atitudinea adoptată de guvernul �ederal a�ilitat în acest scop.� Acesta din urmă poate �oarte �ine să renunţe să solicite retroactiv autorizaţia după ����.� Va re�uza cu siguranţă să ram�urseze drepturile vamale trans�erate, aşa cum a dovedit de alt�el reclamanta.� Cu alte cuvinte, ram�ursarea drepturilor vamale trans�erate de reclamantă nu este consecinţa

Page 39: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

indispensa�ilă a unei hotărâri �avora�ile în procedura de anulare.� Această constatare nu ne permite să considerăm inadmisi�ilă o acţiune în despăgu�iri introdusă în acelaşi timp împotriva Comisiei şi care vizează aceeaşi despăgu�ire financiară.� O altă pro�lemă care, în situaţia actuală, nu tre�uie să preocupe este cunoaşterea �aptului dacă, din aceste motive, această acţiune nu poate fi eventual judecată în acelaşi timp cu acţiunea în anulare, deoarece e�ectele hotărârii de anulare tre�uie mai întâi aşteptate, şi dacă, din acest motiv, poate părea neîntemeiată.�

c�� O a treia o�iecţie a Comisiei se re�eră la elementele speciale ale cererii de despăgu�ire, adică prezentarea relevantă a condiţiilor de �apt şi de drept ale cererii prezentate.� Această prezentare tre�uie să se �acă în cadrul cererii, ast�el cum se prevede la articolul �� şi articolul �8 alineatul ���� din Regulamentul de procedură al Curţii.�

În memoriile sale, reclamanta invocă, în principal, �aptul că decizia Comisiei încalcă tratatul şi puterea discreţionară a acesteia şi afirmă că prejudiciul se calculează pe �aza o�ligaţiei suplimentare aplicate drepturilor vamale, inclusiv impozitul pe ci�ra de a�aceri, pe care nu o poate trans�era clienţilor săi.� De asemenea, în cursul procedurii orale, aceasta a pretins neîndeplinirea o�ligaţiei de diligenţă de către Comisie, încălcarea confirmată a tratatului şi a�uzul de putere.�

Bineînţeles, procedura în �aţa Curţii necesită doar o prezentare sumară a motivelor şi nu o prezentare e�haustivă a tuturor între�ărilor.� Cu toate acestea, noi nu vedem în ce �el cele câteva remarci ale reclamantei pot să răspundă cerinţelor impuse.� O�iecţiile noastre vizează în special condiţiile în care aceasta îşi e�ercită dreptul, condiţii care se re�eră la e�istenţa unei erori sau a unei omisiuni.� Acestea nu pot fi anulate de către o�iecţia con�orm căreia evoluţia dreptului responsa�ilităţii administrative a CEE este a�ia la început.� Reclamanta tre�uie să ştie că, în ceea ce priveşte responsa�ilitatea administrativă, simpla ilegalitate a unui act nu este suficientă, având în vedere că o acţiune în anulare şi o acţiune în răspundere administrativă tre�uie motivate în acelaşi mod, în ciuda unei di�erenţe între e�ectele juridice, ceea ce nu poate reprezenta scopul tratatului, având în vedere că acesta a delimitat dreptul la acţiune în mod di�erit.� Chiar dacă nu se aşteaptă din partea reclamantei o e�aminare e�haustivă a dreptului comparat pentru sta�ilirea principiilor generale ale dreptului responsa�ilităţii administrative, cunoaşterea dreptului german şi poate şi a celui �rancez tre�uia să o �acă să ajungă la concluzia că nu se poate invoca un drept care rezultă din responsa�ilitatea administrativă decât în cazul în care o eroare sau o omisiune în sensul de „�aute de service” a �ost demonstrată.� Prezentarea sa sumară nu include nici o menţionare a acestui element necesar al acţiunii în răspundere administrativă.�

De asemenea, reclamanta tre�uia să precizeze, cel puţin în linii generale, cum a calculat daunele-interese.� În special, aceasta tre�uia să o�ere e�plicaţii cu privire la chestiunea de a şti în ce mod puteau evolua activităţile sale în cazul reducerii drepturilor vamale, pentru că nu este evident că în ast�el de cazuri creşterile totale ale drepturilor îi rămân cu titlu de profit.�

Prin urmare, aceasta tre�uia să prezinte structura marjei sale de profit din anii trecuţi şi care era situaţia pieţei în ���� care nu îi permitea trans�erarea creşterilor înregistrate de drepturile vamale.� Constatarea acestor �apte esenţiale nu poate fi rezervată unei cercetări judecătoreşti al cărei e�ect util nu poate fi evaluat, deoarece pro�ele propuse nu permit sta�ilirea clară a lămuririlor pe care acestea le pot aduce.�

În total, o�servaţiile scrise şi orale ale reclamantei nu răspund cerinţelor în vigoare pentru o cerere motivata, ceea ce o�ligă Curtea să respingă şi acţiunea în despăgu�iri considerată inadmisi�ilă.�

Page 40: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

II – Cu privire la fond

Cu toate acestea, dorim să analizăm, pe scurt, �ondul cauzei şi să demonstrăm că acţiunea în despăgu�iri nu poate, la rândul său, fi considerată întemeiată.�

�.� În primul rând, se pune între�area de a sta�ili rolul atitudinii guvernului �ederal în e�aminarea acţiunii în răspundere.�

În cadrul e�aminării chestiunii admisi�ilităţii, am su�liniat deja �aptul că deciziile luate în materie de drepturi vamale în �aza articolului �5 alineatul ���� din tratat, fie că este vor�a de autorizări sau de re�uzul suspendării drepturilor vamale, nu pot a�ecta direct persoane de drept privat, deoarece între Comisie şi aceştia e�istă un domeniu discreţionar de politică economică rezervat guvernului naţional, care are puterea de a influenţa evoluţia evenimentelor cauzatoare în mod neîntemeiat de prejudicii.�

În cazul în care Comisia re�uză o cerere de contingent sau o cerere de suspendare a drepturilor vamale, doar statul interesat are dreptul la acţiune, şi nu cetăţenii săi în mod individual,.� Fie că se �oloseşte sau nu de acesta, este şi o chestiune de apreciere discreţionară în plan politic.� În cadrul responsa�ilităţii instituţiei, nu putem neglija această constatare.� În raport cu su�iectele de drept, reiese că nu doar Comisia, ci şi statul mem�ru solicitant suportă responsa�ilitatea unei non-modificări a dreptului vamal.� Dar în acest caz se pune între�area de a şti dacă responsa�ilitatea respectivului stat mem�ru nu o depăşeşte pe cea a Comisiei.� Tindem să răspundem afirmativ la această între�are şi să e�cludem drepturile la despăgu�iri deoarece, în �ond, situaţia prezentată di�eră �oarte puţin de cea în care un stat mem�ru, în ciuda dorinţelor cetăţenilor săi, omite să prezinte o cerere de contingent sau nu se �oloseşte, din anumite motive, de o autorizaţie care i-a �ost eli�erată.� Nimeni nu ia în considerare recunoaşterea unui drept la despăgu�iri care are la �ază această atitudine împotriva statului mem�ru interesat.�

�.� În continuare prezentăm un al doilea considerent de acelaşi tip.� Ast�el cum am arătat, acţiunea în anulare tre�uie respinsă ca inadmisi�ilă, în special deoarece lipseşte un interes personal.� Chiar dacă decizia Comisiei nu ţine, ca atare, de domeniul legislativ, e�ectele juridice �ac să fie asimilată actelor legislative.� Dar acest lucru ne duce la între�area de a şti dacă drepturile care rezultă dintr-o eroare sau omisiune pot fi invocate de asemenea în ast�el de cazuri sau dacă nu e�istă în a�senţa unui prejudiciu deose�it.� Considerăm că, în acest caz, Curtea tre�uie să aplice principiul vala�il, de e�emplu, în dreptul administrativ �rancez pentru „actes-règles”.� Con�orm jurisprudenţei constante a Consiliului de Stat, o acţiune pentru constatarea unei erori sau a unei omisiuni nu se poate, în principiu, �aza pe acte legislative care creează o situaţie juridică generală şi impersonală, care tre�uie analizată după criterii a�stracte1.� O derogare de la această regulă nu poate fi luată în considerare decât în condiţii �oarte stricte, adică în caz de prejudiciu anormal, special şi direct, în cazul în care e�istă o anumită pierdere suportată de doar câteva persoane.�

În cazul de �aţă, re�uzul de a suspenda drepturile vamale îi a�ectează de asemenea şi pe toţi importatorii de clementine care e�ectuau importuri în Repu�lica Federală.� De asemenea, acesta îi a�ectează pe consumatori, în caz de trans�erare totală sau parţială a ta�elor vamale către aceştia din urmă, ceea ce nu este sigur, dar nici e�clus.� Prin urmare, putem vor�i de un prejudiciu special su�erit de către reclamantă şi din acest alt motiv tre�uie respinsă cererea acesteia de despăgu�iri.�

�.� În s�ârşit, tre�uie să analizăm dacă dreptul comunitar nu acordă dreptul la despăgu�iri

� Duez-De�eyre, Droit administrati�, ��5�, p.� �58 ş.�u.�.� Duez-De�eyre, Droit administrati�, ��5�, p.� �58 ş.�u.�.�

Page 41: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

41

decât atunci când instituţiile comunitare au încălcat unele norme care au ca scop protecţia reclamantului.�

Comisia a evidenţiat că în dreptul german, dreptul la despăgu�iri în caz de eroare sau omisiune nu poate fi recunoscut decât atunci când e�istă o normă care are drept scop protejarea intereselor reclamantului.� Aceasta a dovedit că e�istă puncte de vedere similare în dreptul �elgian.� În ceea ce priveşte dreptul �rancez şi cel lu�em�urghez, tre�uie reamintit �aptul că o acţiune care rezultă dintr-o eroare sau omisiune presupune încălcarea unui drept individual, a unei „situaţii juridice speciale”.� Dar în primul rând tre�uie să se �acă trimitere la jurisprudenţa de la articolul �� din Tratatul CECO, deci la respectiva normă generală privind un caz de eroare sau omisiune care corespunde celei de la articolul ��5 al doilea paragra�.�

În cauzele � şi ��-��1, Curtea a emis ideea con�orm căreia simpla încălcare a unui drept este insuficientă, din punctul său de vedere, pentru o�ţinerea unui drept la despăgu�iri; tre�uie demonstrat că norma încălcată este destinată chiar protejării intereselor reclamantului sau grupului căruia acesta din urmă îi aparţine.� Fără a intra mai mult în e�aminarea acestei proceduri, considerăm totuşi că principiul juridic aplicat în acest caz este e�trem de util pentru a delimita în mod corespunzător dreptul la despăgu�iri.� Prin urmare, tre�uie acceptat şi în dreptul CEE.� Ast�el, se indică e�aminarea normelor pe care reclamanta le invocă pentru motivarea dreptului său din perspectiva scopului protector al acestora.�

Articolul �5 alineatul ����, adică norma care a reprezentat temeiul direct al deciziei contestate, nu permite deducerea nici unui indiciu.� Din contră, dacă se iau în considerare punctele de vedere de la articolul ��, care tre�uie să ghideze Comisia în luarea de decizii în temeiul articolului �5 alineatul ����, rezultă următoarea situaţie.�

Con�orm articolului �� litera �a��, tre�uie să ţinem seama de necesitatea promovării schim�urilor comerciale cu ţările terţe.� Această dispoziţie reia o teză enunţată în repetate rânduri în cadrul tratatului, cea a unei politici comerciale a Comunităţii şi a statelor mem�re deschisă către e�terior.� De asemenea, aceasta tre�uie să ţină seama de nevoile speciale ale politicii comerciale a anumitor state mem�re.� Dar nu putem afirma că aceasta tre�uie să �avorizeze interesele şi avantajele comerciale ale importatorilor.� Se poate vor�i de cel mult un e�ect-refle� indirect în �avoarea acestora.�

Litera ���� încurajează promovarea �orţei competitive a întreprinderilor sta�ilite pe teritoriul Comunităţii.� Acest alineat nu poate fi luat în considerare pentru scopul nostru, pentru că pe parcursul procedurii reclamanta nu a demonstrat că, în mod incorect, Comisia a neglijat acest punct de vedere şi a comis ast�el o eroare.�

Litera �c�� de la articolul �� a�ordează necesităţile Comunităţii în materie de aprovizionare cu materii prime şi semi-finite.� Prin urmare, ca şi în cazul uneia din tezele de la litera ���� �e�pansiunea consumului��, aceasta tre�uie să protejeze interesele consumatorilor şi ale celor din industria prelucrătoare, dar nu pe cele ale comercianţilor, care nu sunt neapărat identice cu acestea.�

În s�ârşit, litera �d�� de la articolul ��, care a�ordează necesitatea evitării unor tul�urări grave ale economiilor statelor mem�re şi a asigurării unei dezvoltări raţionale a producţiei, nu intră în discuţie, deoarece reclamanta nu este interesată de producţie şi nu a susţinut că re�uzul contingentului a creat tul�urări grave.� De asemenea, tre�uie să reamintim �aptul că di�eritele puncte de vedere de la articolul ��, ast�el cum s-a afirmat în repetate rânduri în alte cauze, nu pot fi considerate toate în acelaşi �el, ţinând seama de tendinţele divergente ale acestora şi că, � Rec.�, volumul VII, p.� ��8.� Rec.�, volumul VII, p.� ��8.�

Page 42: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

din contră, este necesar să punem în �alanţă di�eritele interese prezentate.� Chiar dacă protejarea intereselor comercianţilor se poate înscrie la unul din alineatele articolului ��, aceasta nu presupune încă �aptul că tre�uie să se ţină seama de precedenţa acestor interese într-o anumită cauză.�

Ast�el, articolul �5 alineatul ����, coro�orat cu articolul ��, nu poate fi invocat din nici un punct de vedere ca normă de protecţie corespunzătoare în sensul unei acţiuni în caz de eroare sau omisiune pentru justificarea unui drept la daune-interese pentru societatea importatoare reclamantă.�

Având în vedere şi acest motiv, acţiunea în despăgu�iri tre�uie respinsă.�

III – Sumar şi concluzii

Ast�el, ajungem la concluzia că acţiunea nu poate avea succes.� Aceasta este irevoca�ilă în măsura în care vizează anularea deciziei atacate; de asemenea, aceasta este irevoca�ilă şi cel puţin neîntemeiată în măsura în care urmăreşte o cerere de despăgu�iri.�

De asemenea, considerăm că cererea tre�uie respinsă.� Con�orm dispoziţiilor regulamentului nostru de procedură, reclamanta tre�uie să suporte cheltuielile de judecată.�

Page 43: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

ORDONANŢA PREŞEDINTELUI CURŢII

�� AUGUST ����1

În cauza �5/�� R�

ENTREPRISE PLAUMANN & CO.�, Ham�urg �, Fruchtho�, asistată de către Harald Ditges, Marien�urg, Von-Groote-Straße �, cu domiciliul ales în Lu�em�urg, la �iroul domnului Audry, Fédération des commerçants, 8, avenue de l’Arsenal,

reclamantă,

împotriva

COMISIEI COMUNITĂŢILOR EUROPENE, reprezentată de către domnul Hu�ert Ehring, consilier juridic în cadrul e�ecutivului european, în calitate de agent, asistat de către pro�esorul Ernst Steindor�� de la universitatea din Tü�ingen, cu domiciliul ales în Lu�em�ourg, la �iroul domnului Henri Manzanarès, secretar în cadrul serviciului juridic al e�ecutivului european, �, place de Metz,

pârâtă,

având ca o�iect o cerere de ordonanţă preşedinţială în cauza �5/�� �re�uz de autorizare a Repu�licii Federale Germania în vederea suspendării parţiale a drepturilor vamale în cazul ţărilor terţe pentru „clementine proaspete”��.�

Aspecte de fapt şi de drept

Întrucât la �� iulie ����, reclamanta a introdus la gre�a Curţii o acţiune în anulare a Deciziei din �� mai ���� – S III ����� – adresată Guvernului Repu�licii Federale Germania, prin care Comisia CEE a respins cererea Repu�licii Federale Germania de o�ţinere a autorizaţiei de creare a unei „poziţii tari�are e�- pentru clementine” �drepturi vamale de �� %��.�

La �� august ����, reclamanta a depus la gre�ă o cerere de ordonanţă preşedinţială con�orm căreia

„pârâta să fie declarată o�ligată să autorizeze Repu�lica Federală Germania să suspende provizoriu, în schim�ul unei garanţii, în limita a � %, aplicarea dreptului vamal în vigoare pentru «clementine proaspete» �poziţia tari�ară e� �8.��� B din Tari�ul Vamal Comun��, în perioada cuprinsă între � ianuarie şi �� decem�rie ����”.�

Reclamanta a solicitat, de asemenea, o�ligarea pârâtei la plata cheltuielilor procedurii ordonanţei preşedinţiale.�

Pârâta, în cadrul unui memoriu depus la �� august, a cerut respingerea acestei cereri ca inadmisi�ilă, sau cel puţin ca neîntemeiată şi o�ligarea reclamantei la plata cheltuielilor a�erente şi, în su�sidiar, la amânarea pronunţării cu privire la cheltuielile de judecată.�

Motive

Întrucât reclamanta îşi întemeiază cererea pe afirmaţia, con�orm căreia, chiar dacă, în acţiunea principală, Curtea tre�uie să anuleze re�uzul Comisiei de a acorda Repu�licii Federale Germania, pentru anul ����, un contingent de import de clementine la o rată de �� % în loc de rata normală de �� %, această decizie intervine prea târziu pentru a putea împiedica � Lim�a de procedură: germana.� Lim�a de procedură: germana.�

Page 44: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

44

aplicarea, între timp, a unui drept vamal de �� % importurilor, în special celor e�ectuate în cursul ultimului trimestru al acestui an;

reclamanta susţine că, din acest motiv şi deoarece se teme, chiar şi în cazul în care o�ţine câştig de cauză în acţiunea principală, să nu poată, con�orm practicii vamale germane, să îşi recupereze sumele plătite în plus, are un interes urgent în autorizarea guvernului german, şi în aşteptarea hotărârii în acţiunea principală, în vederea aplicării importului de clementine a unui drept vamal de �� % şi acceptării unei garanţii pentru restul de � %; aceasta urmează să fie pierdută în cazul respingerii acţiunii, ast�el încât dreptul vamal să fie plătit la o rată de �� %;

reclamanta solicită ast�el mai mult decât o simplă suspendare a e�ecutării unei decizii pe care o contestă;

aceasta încearcă mai degra�ă prejudicierea rezultatelor despre care afirmă cu certitudine că rezultă dintr-o hotărâre în acţiunea principală �avora�ilă acesteia, cu alte cuvinte Comisia este o�ligată, în fiecare caz, să acorde autorizaţia litigioasă, în timp ce guvernul �ederal se �oloseşte de această autorizaţie, iar aceasta cu e�ect retroactiv;

este adevărat că articolul �8� din Tratatul CEE nu e�clude pur si simplu ast�el de măsuri, cu toate acestea, o măsură care vizează o ordonanţă preşedinţială cu o ast�el de s�eră de aplicare nu poate fi justificată decât prin circumstanţe a�solut e�cepţionale şi dacă e�istă motive întemeiate pentru a considera că, în caz contrar, partea interesată poate su�eri un prejudiciu grav şi irepara�il;

este posi�il să pornim de la �aptul, necontestat de reclamantă, că aceasta, chiar dacă prezenta cerere este admisă, tre�uie să ţină seama, în sta�ilirea preţurilor care urmează să le fie plătite clienţilor, de riscul unei decizii de�avora�ile în acţiunea principală;

nu contează dacă măsura solicitată care vizează o ordonanţă preşedinţială este luată sau nu, deoarece aceasta nu poate e�ercita nici o influenţă asupra modului de sta�ilire a preţurilor;

doar pentru aceste motive, nu s-a dovedit în nici un �el �aptul că neram�ursarea drepturilor vamale plătite în plus conduc în final la un prejudiciu pentru reclamantă; din contră, este �oarte posi�il ca ram�ursarea acestor drepturi să îi aducă un avantaj special;

de alt�el, nu este deloc sigur că drepturile vamale plătite în plus nu îi vor fi ram�ursate integral sau parţial reclamantei în cazul în care aceasta o�ţine câştig de cauză în acţiunea principală;

chiar dacă tre�uie să admitem că legislaţia fiscală în vigoare în Repu�lica Federală Germania nu îi dă nici un drept necondiţionat la această ram�ursare, administraţiile competente sunt totuşi li�ere să acţioneze în mod discreţionar; dacă Repu�lica Federală Germania �oloseşte, pentru anul ����, autorizaţia care poate reprezenta rezultatul unei acţiuni principale, nu este impro�a�il ca aceasta să acţioneze ast�el, cu atât mai puţin cu cât, con�orm propriei prezentări a reclamantei, guvernul �ederal apreciază în mod �avora�il argumentele pe care aceasta le susţine;

de asemenea, nu tre�uie să pierdem din vedere �aptul că reclamanta are posi�ilitatea să acţioneze direct �olosind căile de atac prevăzute de dreptul german împotriva deciziilor prin care administraţia vămilor germane îi impune impozite a căror valoare este de �� %;

pentru aceste motive, urgenţa şi necesitatea măsurii solicitate nu au �ost sta�ilite suficient;

în aceste condiţii, nu este necesară e�aminarea celorlalte argumente prezentate de pârâtă cu privire la admisi�ilitatea şi temeinicia cererii de ordonanţă preşedinţială şi a recursului în acţiunea principală;

Page 45: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

4�

Pentru aceste motive,

având în vedere articolele �85 şi �8� din Tratatul Comunităţii Economice Europene, articolul �� din Statutul Curţii de Justiţie a Comunităţii Economice Europene şi articolele 8�, 8�, 85 şi 8� din Regulamentul de procedură,

PREŞEDINTELE CURŢII DE JUSTIŢIE A COMUNITĂŢILOR EUROPENE hotărăşte:

1) Cererea este respinsă;

2) Amână pronunţarea cu privire la cheltuielile de judecată.

Lu�em�urg, �� august ����

Grefier Preşedinte

p.� o.� H.� W.� Daig A.� M.� Donner

Page 46: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

ORDONANŢA PREŞEDINTELUI CURŢII

�� DECEMBRIE ����1

În cauza �5/�� R�

ENTREPRISE PLAUMANN & CO.�, Ham�urg �, Fruchtho�, reprezentată de către Harald Ditges, Köln-Marien�urg, Von-Groote-Straße �, şi pentru dez�atere de către D.� Ehle, având aceeaşi adresă, cu domiciliul ales în Lu�em�urg, la �iroul domnului Audry, Fédération des commerçants, 8, avenue de l’Arsenal,

reclamantă,

împotriva

COMISIEI COMUNITĂŢILOR EUROPENE, reprezentată de către domnul Hu�ert Ehring şi în cadrul şedinţei de către domnul Claus-Dieter Ehlermann, consilier juridic în cadrul e�ecutivului european, în calitate de agenţi, asistaţi de către pro�esorul Ernst Steindor�� de la universitatea din Tü�ingen, cu domiciliul ales în Lu�em�ourg, la �iroul domnului Henri Manzanarès, secretar în cadrul serviciului juridic al e�ecutivului european, �, place de Metz,

pârâtă,

având ca o�iect o cerere de ordonanţă preşedinţială în cauza �5/�� �re�uz de autorizare a Repu�licii Federale Germania în vederea suspendării parţiale a drepturilor vamale în cazul ţărilor terţe pentru „clementine proaspete”��.�

Aspecte de fapt şi de drept

Întrucât la �� iulie ����, reclamanta a depus la gre�a Curţii o acţiune în anulare a Deciziei din �� mai ���� – S III ����� – adresată Guvernului Repu�licii Federale Germania, prin care Comisia CEE a respins cererea Repu�licii Federale Germania de o�ţinere a autorizaţiei de creare a unei „poziţii tari�are e�- pentru clementine” �drepturi vamale de �� %��.�

La �� august ����, reclamanta a depus la gre�ă o cerere de ordonanţă preşedinţială con�orm căreia „pârâta să fie declarată o�ligată să autorizeze Repu�lica Federală Germania să suspende provizoriu, în schim�ul unei garanţii, în limita a � %, aplicarea dreptului vamal în vigoare pentru «clementine proaspete» �poziţia tari�ară e� �8.��� B din Tari�ul Vamal Comun��, în perioada cuprinsă între � ianuarie şi �� decem�rie ����”.�

Reclamanta a solicitat, de asemenea, o�ligarea pârâtei la plata cheltuielilor procedurii ordonanţei preşedinţiale.�

Reclamanta a introdus deja, la �� august ����, o cerere similară �cauza �5/�� R���, care a �ost respinsă prin ordonanţa preşedintelui Curţii din �� august ����.�

Cele două cereri se întemeiază în principal pe acelaşi motiv; cu toate acestea, în sprijinul prezentei cereri, reclamanta aduce declaraţia de mai jos a ministrului �ederal german de finanţe din �� noiem�rie ����:

� Lim�a de procedură: germana.� Lim�a de procedură: germana.�

Page 47: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

„Ministrul Federal German de Finanţe, Bonn, �� noiem�rie ���� Bonn, �� noiem�rie ���� III B/5 – z ���5 – ���/��

Certificat

În atenţia Preşedintelui Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene la Lu�em�urg.�

Obiect: Acţiunea Entreprise Plaumann & Co.� din Ham�urg, reprezentată şi asistată de către Acţiunea Entreprise Plaumann & Co.� din Ham�urg, reprezentată şi asistată de către Ditges din Köln, împotriva Comisiei Comunităţii Economice Europene având ca o�iect re�uzul autorizării suspendării parţiale a dreptului vamal aplica�il pentru clementinele proaspete, poziţia tari�ară e� �8.��� B.�

în speţă: cerere de ordonanţă preşedinţială introdusă în con�ormitate cu articolul �8� din Tratatul CEE.�

De comun acord cu ministrul �ederal pentru aprovizionare, agricultură şi ape şi păduri, precum şi cu ministrul pentru a�aceri economice, in�ormez Entreprise Plaumann & Co.� din Ham�urg, reprezentată şi asistată de către Ditges din Köln cu privire la următoarele:

�.� În cazul în care Preşedintele Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene la Lu�em�urg hotărăşte ca pârâta să fie o�ligată să autorizeze Repu�lica Federală Germania să suspende provizoriu dreptul vamal aplica�il clementinelor proaspete, poziţia tari�ară e� �8.��� B, în perioada cuprinsă între � ianuarie şi �� decem�rie ����, care să fie redus provizoriu de la �� % la �� % din valoare, sunt dispus să suspend, în schim�ul unei garanţii, plata sumei corespunzătoare di�erenţei între ratele de �� % şi �� % din valoare �drepturi vamale şi ta�ă compensatorie��, cu e�ect din ziua notificării hotărârii Curţii �care se pronunţă prin ordonanţă preşedinţială��, până în ziua notificării hotărârii Curţii în acţiunea principală.�

�.� În cazul în care reclamanta o�ţine câştig de cauză în acţiunea principală, reducerea de la �� % la �� % din dreptul vamal aplica�il pentru produsul citat anterior la punctul � nu se aplică cu e�ect retroactiv începând cu � ianuarie ����, ci cel mai devreme din ziua notificării hotărârii Curţii în acţiunea principală.� Aceasta corespunde practicii constante a guvernului �ederal.�

�.� Având în vedere situaţia specială în cazul în speţă, sunt dispus, cu titlu e�cepţional, în cazul în care reclamanta o�ţine câştig de cauză în acţiunea principală, să aplic retroactiv dreptul vamal redus din ziua pronunţării hotărârii Curţii prin ordonanţă preşedinţială �c�.� punctul � de mai sus��.�

p.� Ministru

Dr.� Bolder”

Întrucât prin memoriul din �� decem�rie ����, pârâta a cerut respingerea noii cereri ca inadmisi�ilă, sau cel puţin neîntemeiată şi o�ligarea reclamantei la plata cheltuielilor corespunzătoare şi, în su�sidiar, la amânarea pronunţării cu privire la cheltuielile de judecată.�

În cadrul şedinţei din �� decem�rie ����, au compărut în �aţa Preşedintelui Curţii, pentru reclamantă, Dr D.� Ehle, cu titlu de reprezentant autorizat al domnului Ditges şi pentru pârâtă, Dr Claus-Dieter Ehlermann, consilier juridic în cadrul e�ecutivului european, reprezentându-l pe domnul Ehring, iar părţile şi-au păstrat concluziile.�

Page 48: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8

Motive

Întrucât declaraţia ministrului �ederal de finanţe, reprodusă anterior şi prezentată de reclamantă elimină de �apt temeiul e�plicaţiilor o�erite la al doilea condiderent din „Motive” din Ordonanţa din �� august ����; în consecinţă, aceste e�plicaţii nu tre�uie luate în considerare pentru pronunţarea unei hotărâri în cazul prezentei cereri.�

��� Reclamanta a afirmat că este imposi�il trans�erul, către clienţii săi, a surplusului de drepturi vamale pe care tre�uie să le plătească în cazul respingerii cererii sale; pârâta contestă acest argument;

Având în vedere creşterea relativ nesemnificativă a preţurilor de vânzare pentru clementine în cazul unei ast�el de posi�ilităţi şi ţinând seama de o�iceiurile comerciale şi de atitudinea consumatorilor în cazul comerţului de s�ârşit de an, circumstanţe care pot fi considerate cunoscute Curţii, argumentul reclamantei nu este suficient de convingător;

��� De asemenea, reclamanta a afirmat că în cursul perioadei în care, con�orm spuselor sale, măsura care vizează o ordonanţă preşedinţială produce e�ecte, adică în perioada cuprinsă între �� şi �� decem�rie ����, aceasta continua să e�ectueze apro�imativ o şesime din totalul importurilor sale de clementine de la �� august ����; aceasta invocă �aptul că cheltuielile suplimentare pe care le generează această creştere a drepturilor vamale pentru importurile e�ectuate de ea în cursul ultimelor unsprezece zile ale anului ���� se ridică la apro�imativ ���� DM; pârâta a contestat această afirmaţie;

Este posi�il să nu fie necesară verificarea e�actităţii argumentelor reclamantei, deoarece chiar dacă acestea sunt e�acte, şi complet independent de consideraţiile prezentate anterior la considerentul �, măsura solicitată care vizează o ordonanţă preşedinţială de reclamantă nu îi aduce decât un avantaj relativ redus;

��� Ast�el cum a �ost prezentat deja în Ordonanţa din �� august ���� la care se �ace re�erire, măsura solicitată care vizează o ordonanţă preşedinţială are, din contră, în plan juridic, o s�eră largă de aplicare şi prin urmare, nu poate fi justificată decât prin circumstanţe a�solut e�traordinare şi dacă este într-adevăr posi�il ca, în caz contrar, reclamanta să poată su�eri un prejudiciu grav, dar acest lucru nu a �ost dovedit încă;

��� De asemenea, tre�uie să �acem următoarea precizare: pârâta invocă, ca şi în cadrul o�servaţiilor pârâta invocă, ca şi în cadrul o�servaţiilor prezentate cu ocazia primei cereri, chiar şi în prezenta cauză, în sprijinul concluziilor sale care se re�eră la respingerea măsurii care vizează o ordonanţă preşedinţială, că este puţin pro�a�il ca acţiunea principală să fie considerată admisi�ilă sau întemeiată;

Acest argument ignoră caracterul pur conservator, în general, al măsurilor care vizează ordonanţe preşedinţiale, situaţie care se aplică şi prezentei cereri; cererea care vizează ordonanţa preşedinţială nu are ca scop prejudicierea hotărârii în acţiunea principală; argumentele re�eritoare la inadmisi�ilitatea sau netemeinicia acţiunii principale sunt irelevante şi tre�uie respinse.�

Pentru aceste motive,

având în vedere articolele �85 şi �8� din Tratatul Comunităţii Economice Europene, articolul �� din Statutul Curţii de Justiţie a Comunităţii Economice Europene

având în vedere articolele 8�, 8�, 85 şi 8� din Regulamentul de procedură,

Page 49: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

PREŞEDINTELE CURŢII DE JUSTIŢIE A COMUNITĂŢILOR EUROPENE

hotărăşte:

1) Cererea este respinsă;

2) Amână pronunţarea cu privire la cheltuielile de judecată.

Lu�em�urg, �� decem�rie ����

Grefier Preşedinte

p.� o.� H.� W.� Daig A.� M.� Donner A. M. Donner

Page 50: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

5�

�����J����

HOTĂRÂREA CURŢII

DIN 5 FEBRUARIE ����1

Cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE, �ormulată de Tarie�commissie din Amsterdam la �� august ����, în litigiul între

N.V. ALGEMENE TRANSPORT- EN ExPEDITIE

ONDERNEMING VAN GEND & LOOS

şi

NEDERLANDSE ADMINISTRATIE DER BELASTINGEN

(ADMINISTRAţIA FISCALă OLANDEZă)

Cauza ��/��

Sumarul hotărârii

1. Procedură – Hotărâre preliminară – Competenţa Curţii – Baza – Interpretarea tratatului

[Tratatul CEE, articolul 177 litera (a)]

2. Procedură – Hotărâre preliminară – Întrebare – Alegere – Pertinenţa

[Tratatul CEE, articolul 177 litera (a)]

3. Comunitatea CEE – Natura – Subiecte care au drepturi şi obligaţii – Persoane de drept privat

4. Statele membre ale CEE – Obligaţii – Neîndeplinirea obligaţiilor – Instanţe naţionale – Drepturile persoanelor de drept privat

(Tratatul CEE, articolele 169, 170)

5. Drepturile vamale – Majorare – Interdicţie – Efecte imediate - Drepturi individuale - Protecţie

(Tratatul CEE, articolul 12)

6. Drepturile vamale – Majorare – Constatare – Drepturi aplicate – Noţiuni

(Tratatul CEE, articolul 12)

7. Drepturi vamale – Majorare - Noţiune

(Tratatul CEE, articolul 12)

�.� Pentru a-i con�eri Curţii competenţa de a pronunţa o hotărâre preliminară, tre�uie doar ca între�area adresată să se re�ere la interpretarea tratatului.� Lim�a de procedură: olandeza.� Lim�a de procedură: olandeza.� olandeza.

Page 51: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�1

�.� Considerentele care au putut orienta o instanţă naţională în alegerea între�ărilor sale, precum şi relevanţa pe care aceasta o acordă fiecărei între�ări în cadrul litigiului supus judecăţii, sunt e�cluse de la aprecierea Curţii atunci când aceasta hotărăşte într-o acţiune pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare1.

�.� Comunitatea Economică Europeană constituie o nouă ordine juridică de drept internaţional, în �avoarea căreia statele şi-au limitat drepturile suverane, chiar dacă într-un număr limitat de domenii, şi ale cărei su�iecte sunt nu numai statele mem�re, ci şi resortisanţii acestora.�

Independent de legislaţia statelor mem�re, dreptul comunitar nu creează doar o�ligaţii în sarcina persoanelor de drept privat, ci are şi scopul de a le con�eri drepturi care intră în patrimoniul lor juridic.� Aceste drepturi iau naştere nu numai atunci când sunt acordate în mod e�pres prin tratat, ci şi prin o�ligaţiile pe care tratatul le impune într-un mod �ine definit atât persoanelor de drept privat, cât şi statelor mem�re şi instituţiilor comunitare.

�.� Faptul că Tratatul CEE, la articolele ��� şi ���, permite Comisiei şi statelor mem�re să sesizeze Curtea despre �apte ale unui stat care nu şi-a îndeplinit o�ligaţiile nu privează persoanele de drept privat de dreptul de a invoca aceste o�ligaţii, după caz, în �aţa unei instanţe naţionale.�

5.� În con�ormitate cu spiritul, cadrul general şi te�tul Tratatului CEE, articolul �� tre�uie să fie interpretat ca producând e�ecte directe şi dând naştere unor drepturi individuale pe care instanţele naţionale tre�uie să le protejeze.�

�.� Din �ormularea şi cadrul general al articolului �� din tratat rezultă că, pentru a constata dacă drepturile vamale sau ta�ele cu e�ect echivalent au �ost majorate cu nerespectarea interdicţiei prevăzute de acest articol, tre�uie să fie luate în considerare drepturile şi ta�ele aplicate în mod e�ectiv la data intrării în vigoare a tratatului.�

�.� Reprezintă o majorare ilicită, în sensul articolului �� din Tratatul CEE, impozitarea aceluiaşi produs la un nivel mai ridicat, de la data intrării în vigoare a tratatului, �ără a se avea în vedere �aptul că această majorare rezultă dintr-o majorare propriu-zisă a nivelului dreptului vamal sau dintr-o revizuire a tari�ului, care are drept consecinţă clasificarea produsului la o poziţie cu un nivel de ta�are mai ridicat.�

În cauza ��/��,

având ca o�iect o cerere adresată Curţii, în temeiul articolului ��� alineatul ���� litera �a�� şi alineatul ���� din Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, de către Tarie�commissie, tri�unalul administrativ olandez care se pronunţă în ultimă instanţă asupra acţiunilor contencioase în materie fiscală, pentru pronunţarea, în litigiul pendinte în �aţa instanţei menţionate,

între

societatea N.�V.� ALGEMENE TRANSPORT - EN EXPEDITIE ONDERNEMING VAN GEND & LOOS, cu sediul la Utrecht, reprezentată de H.� G.� Sti��e şi L.�F.�D.� ter Kuile, avocaţi la Amsterdam, cu domiciliul ales în Lu�em�urg, la Consulatul General al Ţărilor de Jos

� C�.� sumarului hotărârii ��/��, nr.� �, Rec.�, VIII, p.� ��.� C�.� sumarului hotărârii ��/��, nr.� �, Rec.�, VIII, p.� ��.�

Page 52: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

5�

şi

NEDERLANDSE ADMINISTRATIE DER BELASTINGEN �Administraţia fiscală olandeză��, reprezentată de inspectorul responsa�il cu drepturile de import şi accizele din zaandam, cu domiciliul ales în Lu�em�urg, la Am�asada Ţărilor de Jos,

a unei hotărâri preliminare cu privire la următoarele între�ări:

�.� Dacă articolul �� din Tratatul CEE are e�ect direct pe teritoriul statelor mem�re, cu alte cuvinte, dacă justiţia�ilii pot invoca, pe �aza acestui articol, drepturi individuale pe care instanţele tre�uie să le protejeze.�

�.� În cazul unui răspuns afirmativ la această între�are, dacă aplicarea unui drept de import de 8 % la importul în Ţările de Jos de uree-�ormaldehidă provenind din Repu�lica Federală Germania, de către reclamanta în acţiunea principală reprezintă o majorare ilicită, în sensul articolului �� din Tratatul CEE sau dacă, în acest caz, este vor�a de o modificare rezona�ilă a dreptului de import aplica�il până la � martie ����, care, deşi reprezintă o majorare din punct de vedere aritmetic, nu tre�uie să fie considerată interzisă, în sensul articolului ��.�

CURTEA,

compusă din: domnul A.� M.� Donner, preşedinte, domnii L.� Delvau� şi R.� Rossi, preşedinţi de cameră, domnii O.� Riese, Ch.� L.� Hammes �raportor��, A.� Tra�ucchi şi R.� Lecourt, judecători,

avocat general: domnul K.� Roemer domnul K.� Roemer

grefier: domnul A.� Van Houtte

pronunţă prezenta

HOTăRÂRE

Aspecte de fapt şi de drept

I – Situaţia de fapt şi procedura

Faptele care stau la �aza prezentei cauze şi des�ăşurarea procedurii pot fi rezumate după cum urmează:

�.� La � septem�rie ����, societatea N.� V.� Algemene Transport- en E�peditie Onderneming van Gend & Loos �denumită în continuare „Van Gend & Loos”��, con�orm declaraţiei vamale din 8 septem�rie, pe �ormularul D 5���, a importat din Repu�lica Federală Germania în Ţările de Jos o anumită cantitate de uree-�ormaldehidă, denumită în documentul de importat ca „Harnsto��harz �răşină U.� F.��� ��, emulsie apoasă de uree-�ormaldehidă”.�

�.� La data importului, produsul în cauză era clasat la poziţia ��.���-a-� din tari�ul vamal de import inclus în „Tarie��esluit”, care a intrat în vigoare la � martie ����; acesta reia nomenclatura din Protocolului încheiat între Regatul Belgiei, Marele Ducat al Lu�em�urgului şi Regatul Ţărilor de Jos la Bru�elles la �5 iulie ��58, ratificat în Ţările de Jos prin Legea din �� decem�rie ��5�.�

Page 53: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

5�

�.� Poziţia ��.���-a-l era �ormulată ast�el:

Drepturi aplica�ile gen.� % spec.� % %

„Produse de condensare, de policondensare şi de adiţionare multiplă, modificate sau nu, polimerizate sau nu, liniare sau nu ��enoplaste, aminoplaste, alchide, poliesteri alilici şi alţi poliesteri nesaturaţi, siliconi etc.���:

a.� produse lichide sau în �ormă de pastă, inclusiv emulsiile, dispersiile şi soluţiile:�.� aminoplaste în emulsii, dispersii sau soluţii apoaseaminoplaste în emulsii, dispersii sau soluţii apoase �� % 8 %”

�.� Pe această �ază, administraţia fiscală olandeză a aplicat dreptul de import de 8 % ad valorem la importul în litigiu.�

�.� La �� septem�rie ����, Van Gend & Loos a introdus o reclamaţie împotriva aplicării acestui drept în prezenta speţă la inspectoratul pentru drepturile de import şi accize din zaandam.�

Societatea a prezentat în special următoarele argumente:

– la � ianuarie ��58, data intrării în vigoare a Tratatului CEE, aminoplastele în emulsie erau clasate la poziţia ���-a-� a tari�ului vamal cuprins în „Tarie��esluit” din ���� şi erau supuse unui drept de import ad valorem de � %;

– în „Tarie��esluit”, care a intrat în vigoare la � martie ����, poziţia ���-a-� a �ost înlocuită cu poziţia ��.���-a;

– în loc să aplice în mod uni�orm, în cadrul schim�urilor intracomunitare, tuturor produselor din vechea poziţie ���-a-�, un drept de import de � %, a �ost creată o su�diviziune: poziţia ��.���-a-l, care includea doar aminoplastele în emulsie, dispersie sau soluţii apoase, pentru care dreptul de import a �ost sta�ilit la 8 %; pentru celelalte produse de la poziţia ��-��-a, care, de asemenea, figurau la vechea poziţie ���-a-�, dreptul de import de � % aplicat la � ianuarie ��58 a �ost menţinut;

– majorând ast�el, după intrarea în vigoare a Tratatului CEE, dreptul de import asupra produsului în litigiu, guvernul olandez a încălcat articolul �� din acest tratat, care prevede că statele mem�re tre�uie să se a�ţină de la introducerea între acestea a unor noi drepturi vamale la import şi la e�port sau a unor ta�e cu e�ect echivalent şi de la majorarea acelora pe care le aplică în relaţiile comerciale reciproce.�

�.� Reclamaţia societăţii Van Gend & Loos a �ost respinsă ca inadmisi�ilă de către inspectoratul pentru drepturile de import şi accize din zaandam la � martie ����, întrucât nu viza aplicarea tari�ului, ci a ratei.�

�.� Împotriva acestei decizii, la � aprilie ����, Van Gend & Loos a introdus o acţiune în �aţa Tarie�commissie din Amsterdam.�

8.� Cauza a �ost audiată de Tarie�commissie la �� mai ����.�

Page 54: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�4

În sprijinul cererii sale de anulare a deciziei atacate, Van Gend & Loos a prezentat motivele înaintate deja în reclamaţia din �� septem�rie ����.�

Administraţia fiscală a răspuns în special că la intrarea în vigoare a Tratatului CEE produsul în litigiu nu era supus, în temeiul poziţiei ���-a-�, unui drept vamal de doar � % însă, datorită naturii şi destinaţiei sale, era clasat la poziţia ��� �is �„adezivi sintetici şi produse similare, nedenumite şi necuprinse în altă parte”�� şi supus unui drept vamal de �� %, ast�el încât, în �apt, nu a e�istat nicio majorare.

�.� Tarie�commissie, �ără a se pronunţa în mod �ormal asupra între�ării dacă produsul în litigiu se clasifică la poziţia ��� �is sau la poziţia ���-a-� din „Tarie��esluit” din ����, a estimat că argumentele părţilor ridicau o între�are privind interpretarea Tratatului CEE; în consecinţă, aceasta a suspendat procedura şi, în con�ormitate cu articolul ��� al treilea paragra� din tratat, a sesizat Curtea de Justiţie, la �� august ����, cu cele două între�ări preliminare precizate mai sus.�

��.� Decizia Tarie�commissie a �ost notificată la �� august ���� de către grefierul Curţii părţilor în cauză, statelor mem�re şi Comisiei CEE

��.� În temeiul articolului �� din Protocolul privind statutul Curţii CEE, au �ost depuse o�servaţii scrise de către părţile în acţiunea principală, de către Guvernul Regatului Belgiei, Guvernul Repu�licii Federale Germania, Comisia CEE şi Guvernul Regatului Ţărilor de Jos.�

��.� În şedinţa pu�lică a Curţii din �� noiem�rie ����, au �ost ascultate o�servaţiile orale ale reclamantei în acţiunea principală şi ale Comisiei CEE

În cadrul aceleaşi şedinţe, Curtea a adresat între�ări acestora; răspunsurile scrise au �ost depuse în termenul acordat.�

��.� Avocatul general şi-a prezentat concluziile orale şi motivate în şedinţa din �� decem�rie ����, acesta i-a propus Curţii să răspundă în hotărârea sa numai la prima între�are care a �ost adresată şi să declare că articolul �� din Tratatul CEE conţine doar o o�ligaţie pentru statele mem�re.

II – Argumente şi observaţii

Argumentele cuprinse în o�servaţiile prezentate, în con�ormitate cu articolul �� al doilea paragra� din Protocolul privind statutul Curţii de Justiţie a CEE, de către părţile în cauză, statele mem�re şi Comisia pot fi rezumate după cum urmează:

A – CU PRIVIRE LA PRIMA ÎNTREBARE

Cu privire la admisibilitate

Guvernul olandez, guvernul �elgian şi administraţia fiscală olandeză �care, în memoriul său, a declarat că este în totalitate de acord cu o�servaţiile prezentate de guvernul olandez�� constată că Van Gend & Loos reproşează în principal guvernelor ţărilor Benelu� că, prin Protocolul de la Bru�elles din �5 iulie ��58, au încălcat articolul �� din Tratatul CEE prin majorarea, după intrarea în vigoare a acestui tratat, a unui drept vamal aplicat în relaţiile cu celelalte state mem�re ale Comunităţilor.�

Guvernul olandez contestă �aptul că o pretinsă încălcare a tratatului de către un stat mem�ru poate fi supusă controlului Curţii printr-o procedură di�erită de cea de la articolele ��� sau ���, şi anume la iniţiativa unui alt stat mem�ru sau a Comisiei; acesta susţine în mod special că

Page 55: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

pentru acest aspect Curtea nu poate fi sesizată prin procedura pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare de la articolul ���.�

În opinia acestuia, în cadrul prezentei acţiuni, Curtea nu se poate pronunţa cu privire la o ast�el de pro�lemă, care nu vizează interpretarea, ci aplicarea tratatului într-un caz concret.�

Guvernul �elgian susţine că prima între�are prezintă Curţii o dificultate cu caracter constituţional, care este doar de competenţa instanţei naţionale olandeze.�

Această instanţă este în prezenţa a două acte internaţionale, am�ele integrate în legislaţia naţională; aceasta tre�uie să decidă, pe plan naţional - presupunând că actele sunt în realitate contradictorii - în privinţa supremaţiei unui tratat asupra altuia sau, mai e�act, a supremaţiei unei legi naţionale de ratificare anterioare asupra unei legi naţionale de ratificare posterioare.�

Este, în mod tipic, o chestiune de drept constituţional intern, care nu are nicio legătură cu interpretarea unui articol din Tratatul CEE şi care, �ără a se putea rezolva decât con�orm normelor constituţionale şi de jurisprudenţă ale dreptului intern olandez, ţin numai de instanţa olandeză.�

Guvernul �elgian mai arată că o decizie asupra primului punct supus Curţii, nu doar că nu este necesară pentru Tarie�commissie în scopul pronunţării unei hotărâri, dar nici nu poate e�ercita vreo influenţă asupra soluţionării dificultăţii reale pe care aceasta tre�uie să o rezolve.�

Într-adevăr, indi�erent de răspunsul Curţii, Tarie�commissie va tre�ui să rezolve aceeaşi pro�lemă; aceasta are dreptul să nu ţină seama de Legea din �� decem�rie ��5� privind apro�area protocolului de la Bru�elles, su� prete�tul că este în contradicţie cu o lege - anterioară - din 5 decem�rie ��5� de ratificare a Tratatului de instituire a CEE?

Între�area adresată nu este, aşadar, o verita�ilă între�are preliminară, deoarece soluţionarea acesteia nu îi poate permite instanţei de �ond să pronunţe o hotărâre definitivă cu privire la litigiul pendinte în �aţa acesteia.�

Comisia CEE, dimpotrivă, su�liniază că e�ectul dispoziţiilor din tratat asupra dreptului intern al statelor mem�re nu poate fi determinat prin dreptul naţional propriu fiecăreia dintre acestea, ci cu ajutorul tratatului; este vor�a, aşadar, de o pro�lemă care ţine de interpretarea tratatului.

Comisia semnalează, de asemenea, că o decizie de inadmisi�ilitate are drept consecinţă parado�ală şi şocantă �aptul că drepturile persoanelor particulare sunt protejate în toate cazurile de încălcare a dreptului comunitar, cu e�cepţia cazului în care această încălcare este realizată de un stat mem�ru.

Cu privire la fond

Van Gend & Loos răspunde afirmativ la între�area dacă articolul are e�ect intern.�

Aceasta susţine, în special, că:

― articolul �� se aplică �ără a fi necesar ca în preala�il să fie integrat în legislaţia naţională a statelor mem�re, deoarece nu impune decât o singură o�ligaţie de a nu �ace;

― acesta are e�ect direct, �ără a fi nevoie de alte măsuri de punere în aplicare din partea legiuitorului comunitar, toate drepturile vamale aplicate de statele mem�re în relaţiile comerciale reciproce fiind o�ligatorii de la � ianuarie ��5� �articolul �� din tratat��;

Page 56: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

5�

― cu toate că nu vizează în mod direct resortisanţii statelor mem�re, ci autorităţile naţionale, încălcarea acestuia aduce atingere principiilor �undamentale ale Comunităţii, iar Comunitatea, ca şi persoanele de drept privat, tre�uie să fie protejate împotriva unei ast�el de încălcări;

― în special, articolul �� este adaptat aplicării directe de către instanţele naţionale, care au o�ligaţia de a înlătura aplicarea drepturilor vamale introduse ori majorate cu încălcarea dispoziţiilor sale.�

Comisia su�liniază interesul �aţă de răspunsul Curţii la prima între�are: acesta va avea consecinţe nu numai în privinţa interpretării, într-un caz special, a dispoziţiei în cauză şi în privinţa e�ectului recunoscut în ordinea juridică a statelor mem�re, ci şi în privinţa altor dispoziţii din tratat, la �el de clare şi la �el de complete ca articolul ��.�

Con�orm Comisiei, din analiza structurii juridice a tratatului şi a ordinii juridice pe care o instituie, reiese, pe de o parte, că statele mem�re nu au intenţionat doar să îşi asume angajamente reciproce, ci să instituie un sistem de drept comunitar şi, pe de altă parte, că acestea nu au dorit să sustragă aplicarea acestui drept competenţei normale a instanţelor judiciare naţionale.�

Este necesar ca dreptul comunitar să fie aplicat în mod e�ectiv şi uni�orm în întreaga Comunitate.�

Rezultă, în primul rând, că e�ectul dreptului comunitar asupra dreptului intern al statelor mem�re nu poate fi determinat de dreptul intern amintit, ci numai de către dreptul comunitar; de asemenea, instanţele naţionale sunt o�ligate să aplice în mod direct normele dreptului comunitar; în cele din urmă, instanţa naţională are o�ligaţia de a acorda prioritate normelor dreptului comunitar �aţă de legile naţionale contrare, chiar posterioare.�

Comisia o�servă în acest conte�t că �aptul că o normă comunitară este, în privinţa �ormei, destinată statelor nu este suficient pentru a nega persoanelor de drept privat, care au un interes în acest sens, dreptul de a solicita aplicarea acesteia în �aţa instanţelor naţionale.�

În ceea ce priveşte în special între�area adresată Curţii, Comisia consideră că articolul �� conţine o normă de drept care poate fi pusă e�ectiv în aplicare de instanţele naţionale.

Este vor�a de o dispoziţie per�ect clară, în sensul că aceasta introduce, pentru statele mem�re, o o�ligaţie concretă şi lipsită de am�iguitate, re�eritoare la ela�orarea dreptului intern într-un domeniu care vizează în mod direct resortisanţii acestora; şi aceasta nu este a�ectată sau atenuată de o altă dispoziţie din tratat.�

Este vor�a de o dispoziţie completă şi suficientă, în sensul că nu necesită pe plan comunitar nicio măsură nouă pentru a concretiza o�ligaţia pe care o defineşte.�

Guvernul olandez sta�ileşte o distincţie între pro�lema e�ectului intern şi cea a e�ectului direct �sau a aplica�ilităţii directe��, în opinia acestuia primul condiţionându-l pe al doilea.�

Acesta consideră că nu se poate răspunde afirmativ la între�area dacă o anumită dispoziţie din tratat are un e�ect intern numai dacă fiecare dintre elementele esenţiale, intenţia părţilor contractante şi conţinutul material al dispoziţiei în discuţie permit o ast�el de concluzie.�

În ceea ce priveşte intenţia părţilor la tratat, guvernul olandez susţine că analiza termenilor acestuia este suficientă pentru a sta�ili că articolul �� creează o o�ligaţie doar pentru statele

Page 57: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

5�

mem�re, care au li�ertatea de a decide modul în care intenţionează să respecte această o�ligaţie; o comparaţie cu alte dispoziţii ale tratatului confirmă această constatare.�

Neavând un e�ect intern, articolul �� nu poate, a fortiori, să ai�ă un e�ect direct.�

Chiar în cazul în care se consideră ca e�ect intern numai �aptul de a crea o o�ligaţie pentru statele mem�re, articolul �� nu poate avea e�ect direct, în sensul că le permite resortisanţilor statelor mem�re să invoce drepturi su�iective pe care instanţele tre�uie să le protejeze.�

În su�sidiar, guvernul olandez susţine că Tratatul CEE nu este di�erit de un tratat internaţional clasic în ceea ce priveşte condiţiile necesare pentru a putea avea e�ect direct.� Elementele decisive în această materie sunt intenţia părţilor şi termenii tratatului.�

Între�area de a şti dacă, în temeiul dreptului constituţional olandez, articolul �� este direct aplica�il, ţine de interpretarea dreptului olandez şi nu este de competenţa Curţii de Justiţie.

În cele din urmă, guvernul olandez arată consecinţele pe care le antrenează, în opinia sa, un răspuns afirmativ la prima între�are adresată de Tarie�commissie:

― acesta poate �ulversa sistemul pe care autorii tratatului au intenţionat să îl instituie;

― acesta poate crea, în privinţa numeroaselor dispoziţii ale regulamentelor comunitare care impun în mod e�plicit o�ligaţii statelor mem�re, o insecuritate juridică de natură să pună în discuţie cola�orarea acestor state;

― acesta antrena răspunderea statelor printr-o procedură care nu a �ost prevăzută în acest sens.�

Guvernul �elgian susţine că articolul �� nu figurează printre dispoziţiile - care sunt e�cepţia în tratat - cu e�ect intern direct.�

Articolul �� nu constituie o normă juridică de aplicare generală care prevede a�senţa validităţii din oficiu sau nulitatea a�solută a oricărei introduceri a unui nou drept vamal sau a oricărei majorări a unui drept e�istent; acesta o�ligă numai statele mem�re să se a�ţină să ia ast�el de măsuri.�

Acesta nu creează un drept imediat aplica�il, pe care cetăţenii îl pot invoca şi valorifica; acesta solicită din partea guvernelor o intervenţie ulterioară pentru a atinge o�iectivul sta�ilit de tratat; respectarea acestei o�ligaţii nu poate fi solicitată în �aţa instanţei naţionale.�

Guvernul german consideră, de asemenea, că articolul �� din Tratatul CEE nu constituie o normă de drept imediat aplica�ilă în toate statele mem�re; acesta impune în sarcina statelor mem�re o o�ligaţie internaţională �în domeniul politicii vamale�� care tre�uie să fie pusă în aplicare de organele naţionale care au competenţa legislativă.�

Drepturile vamale aplica�ile unui cetăţean dintr-un stat mem�ru al Comunităţilor, cel puţin în perioada de tranziţie, nu rezultă, aşadar, din Tratatul CEE sau din actele juridice ale instituţiilor, ci din acte juridice promulgate de statele mem�re.� Articolul �� doar enunţă normele pe care acestea tre�uie să le respecte în legislaţia vamală.�

O�ligaţia prevăzută nu e�istă, de alt�el, decât �aţă de celelalte state contractante.�

În dreptul german, o normă juridică care sta�ileşte un drept vamal contrar dispoziţiilor de la articolul ��, este per�ect vala�ilă.�

Page 58: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

58

În cadrul Tratatului CEE, protecţia jurisdicţională a cetăţenilor unui stat mem�ru este asigurată prin dispoziţii care derogă de la cele ale sistemului constituţional naţional al acestora numai cu privire la actele instituţiilor Comunităţii care îi privesc în mod direct şi individual.�

B – CU PRIVIRE LA A DOUA ÎNTREBARE

Cu privire la admisibilitate

Guvernul olandez şi guvernul �elgian consideră că a doua între�are, la �el ca prima, este inadmisi�ilă.�

În opinia acestora, răspunsul la între�area dacă, în �apt, Protocolul de la Bru�elles din ��58 reprezintă o neîndeplinire a o�ligaţiilor definite la articolul �� din Tratatul CEE din partea statelor semnatare, nu poate fi dat în cadrul unui aviz preliminar, fiind vor�a de punerea în aplicare a tratatului, şi nu de interpretarea acestuia.�

De alt�el, un asemenea răspuns presupune o analiză apro�undată şi o apreciere concretă a �aptelor şi împrejurărilor proprii unei situaţii determinate, care nu intră nici su� incidenţa articolului ���.�

Guvernul olandez arată, de asemenea, că, în cazul în care o neîndeplinire a o�ligaţiilor comunitare ale unui stat poate fi invocată în �aţa Curţii printr-o procedură di�erită de cea de la articolele ��� şi ���, protecţia jurisdicţională a acestui stat este diminuată în mod considera�il.�

Guvernul german, pe de altă parte, �ără a ridica în mod �ormal o e�cepţie de inadmisi�ilitate, susţine că articolul �� nu �ace decât să impună o o�ligaţie internaţională în sarcina statelor şi că între�area dacă o reglementare naţională, adoptată în vederea punerii sale în aplicare, nu îndeplineşte această o�ligaţie, nu poate depinde de o hotărâre a Curţii în temeiul articolului ���, deoarece nu priveşte interpretarea tratatului.

Van Gend & Loos consideră, de asemenea, că su� �orma directă în care a �ost adoptată, a doua între�are necesită o e�aminare a �aptelor care nu ţine de competenţa Curţii, care hotărăşte în temeiul articolului ���.�

În opinia acesteia, adevărata între�are adresată privind interpretarea poate fi �ormulată ast�el:

Este posi�il ca o derogare de la normele aplicate anterior datei de � martie ���� �sau mai e�act, anterior datei de � ianuarie ��58�� să nu ai�ă caracterul unei majorări interzise de articolul �� din tratat, cu toate că această derogare reprezintă o majorare din punct de vedere aritmetic?

Cu privire la fond

Van Gend & Loos reia în detaliu evoluţia clasificării aminoplastelor în cadrul tari�elor succesive, pentru a dovedi că, în mod conştient şi nu ca un e�ect inevita�il al adaptării vechiului tari� la cel nou, acestea au �ost supuse unui drept vamal de 8 %, în loc de � %.�

De asemenea, guvernul olandez a majorat, cu încălcarea articolului �� din Tratatul CEE, un drept vamal aplicat în relaţiile sale comerciale cu celelalte state mem�re.

Guvernul olandez şi guvernul �elgian răspund că urea-�ormaldehidă era supusă, înainte de adaptarea tari�ului din Benelu� din ��58, nu unui drept vamal de import de � % prevăzut la

Page 59: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

5�

poziţia ���-a-� din „Tarie��esluit” din ����, ci dreptului vamal de import de �� % prevăzut la poziţia ��� �is �adezivi��.�

Într-adevăr, practica a demonstrat că măr�urile în cauză erau cel mai adesea �olosite ca adezivi şi, ca o regulă generală, acestea puteau fi �olosite ca atare.� De asemenea, ministerele interesate au hotărât că produsul în litigiu tre�uia întotdeauna să fie impozitat ca adeziv şi să figureze la poziţia ��� bis.

Cu toate că Tarie�commissie, în anumite cazuri, când destinaţia nu era suficient determinată, a clasat produsul care �ace o�iectul litigiului la poziţia ���-a-�, administraţiile ţărilor Benelu� l-au supus unui drept de import de �� %, înainte de intrarea în vigoare a nomenclaturii de la Bru�elles, care nu a mai permis alte contestaţii.�

În speţă nu se poate vor�i de o majorare a unui drept vamal şi nici de o derogare de la normele articolului �� din tratat.�

Van Gend & Loos răspunde în această privinţă că nu se puteau clasa la poziţia ��� �is decât soluţiile apoase de aminoplaste, cărora li s-au adăugat aditivi de umplutură sau lianţi şi care nu mai necesită un adaos de produs care să-l rigidizeze pentru a o�ţine un adeziv eficace, cu alte cuvinte, soluţiile care puteau fi considerate simple materii prime.�

Comisia CEE estimează, în primul rând, că interdicţia de la articolul �� priveşte orice mar�ă care poate �ace o�iectul unui comerţ între statele mem�re �în măsura în care acest comerţ se re�eră la produse care îndeplinesc condiţiile articolului � al doilea paragra���.�

Articolul �� nu vizează numai menţinerea generală a drepturilor vamale aplicate, în relaţiile reciproce, de diverse state mem�re, dar priveşte fiecare produs în mod individual; nu e�istă nicio e�cepţie parţială sau temporară.�

Comisia arată în continuare că, în cadrul articolului ��, tre�uie să se ia în considerare dreptul vamal e�ectiv aplicat la data intrării în vigoare a tratatului; acest drept rezultă din ansam�lul dispoziţiilor şi practicilor dreptului administrativ.

O clasificare ocazională la o altă poziţie tari�ară este în sine insuficientă pentru a nu considera e�ectiv aplicat aminoplastelor dreptul vamal de �� % care corespunde poziţiei ��� �is.�

Este necesar să se admită, în prezenta cauză, o noţiune de regularitate aparentă: atunci când e�istă o interpretare oficială a administraţiei competente şi instrucţiuni con�orme acestei interpretări date agenţilor de e�ecutare pentru a fi�a modalităţile de percepere a unui drept vamal, acesta este „dreptul aplicat”, în sensul articolului �� din tratat.�

Comisia consideră, aşadar, dreptul vamal de �� % un drept aplicat la intrarea în vigoare a tratatului dreptul; în consecinţă, în speţă, nu e�istă o majorare contrară articolului ��.�

Motive

I – Cu privire la procedură

Nu se ridică nicio o�iecţie în legătură cu validitatea procedurii pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare, introduse în �aţa Curţii în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE de către Tarie�commissie, instanţă, în sensul acestui articol.�

De asemenea, nu e�istă temei pentru care Curtea să ridice din oficiu o�iecţii în legătură cu această cerere.

Page 60: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

II – Cu privire la prima întrebare

A – CU PRIVIRE LA COMPETENŢA CURŢII

Guvernul olandez şi Guvernul �elgian contestă competenţa Curţii, pe motiv că în speţă nu este vorba de o cerere privind interpretarea, ci privind aplicarea tratatului, în conte�tul dreptului constituţional al Ţărilor de Jos.�

În special, Curtea nu este competentă să se pronunţe, după caz, asupra supremaţiei prevederilor din Tratatul CEE asupra legislaţiei olandeze sau asupra altor acorduri încheiate de Ţările de Jos şi încorporate în dreptul naţional olandez; soluţionarea acestei pro�leme este de competenţa e�clusivă a instanţelor naţionale, su� rezerva introducerii unei căi de atac, în con�ormitate cu dispoziţiile prevăzute la articolele ��� şi ��� din tratat.�

Având în vedere, cu toate acestea, că în speţă Curţii nu i se solicită să se pronunţe asupra aplicării tratatului în con�ormitate cu principiile dreptului intern olandez, �apt care rămâne de competenţa instanţelor naţionale, ci i se cere în mod e�clusiv, în con�ormitate cu articolul ��� litera �a�� din tratat, să interpreteze domeniul de aplicare al articolului �� din acest tratat, în conte�tul dreptului comunitar şi su� aspectul e�ectului său asupra persoanelor de drept privat.

Acest motiv nu are, prin urmare, temei legal.

Guvernul �elgian invocă în continuare incompetenţa Curţii, pe motiv că răspunsul pe care aceasta îl poate da la prima între�are adresată de Tarie�commissie nu este relevant pentru soluţionarea litigiului supus acestei instanţe.�

Pentru a-i con�eri competenţă Curţii în speţă este necesar şi suficient să reiasă cu claritate că între�area adresată Curţii vizează interpretarea tratatului.

Argumentele care au determinat alegerea între�ărilor de către instanţa naţională, precum şi importanţa pe care aceasta o acordă respectivelor între�ări, în cadrul litigiului supus judecăţii, nu �ac o�iectul aprecierii Curţii.�

Din �ormularea între�ărilor adresate reiese că acestea se re�eră la interpretarea tratatului.

În consecinţă, aceste între�ări sunt de competenţa Curţii.

Prin urmare, şi acest motiv este ne�ondat.�

B – CU PRIVIRE LA FOND

Prima între�are adresată de Tarie�commissie este dacă articolul �� din tratat are e�ect direct în dreptul intern, în sensul că resortisanţii statelor mem�re pot să invoce, în temeiul acestui articol, drepturi pe care instanţele naţionale tre�uie să le protejeze.�

Pentru a şti dacă prevederile unui tratat internaţional au un domeniu de aplicare atât de larg, este necesar să se ai�ă în vedere spiritul, cadrul general şi �ormularea acestor prevederi.�

O�iectivul Tratatului CEE, care este instituirea unei pieţe comune, a cărei �uncţionare este de interes direct pentru justiţia�ilii din Comunitate, implică �aptul că acest tratat este mai mult decât un acord care dă naştere doar unor o�ligaţii reciproce între statele contractante.�

Page 61: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

Această concepţie este confirmată de pream�ulul tratatului, care nu menţionează numai guvernele, ci şi popoarele, precum şi, în mod concret, de înfiinţarea de instituţii dotate cu drepturi suverane, a căror e�ercitare a�ectează atât statele mem�re, cât şi cetăţenii acestora.�

Tre�uie remarcat, de asemenea, că resortisanţii statelor care �ac parte din Comunitate sunt chemaţi să cola�oreze, prin intermediul Parlamentului European şi al Comitetului Economic şi Social, pentru �una �uncţionare a acestei Comunităţi.�

De asemenea, misiunea Curţii de Justiţie, în temeiul articolului ���, al cărui scop este de asigura interpretarea uni�ormă a tratatului de către instanţele naţionale, confirmă �aptul că statele au recunoscut dreptului comunitar o autoritate care poate fi invocată de resortisanţii lor în �aţa acestor instanţe.�

Din această stare de lucruri se poate concluziona că această Comunitate constituie o nouă ordine juridică de drept internaţional, în �avoarea căreia statele şi-au limitat drepturile suverane, chiar dacă într-un număr limitat de domenii, şi ale cărei su�iecte sunt nu numai statele mem�re, ci şi resortisanţii acestora.�

Independent de legislaţia statelor mem�re, dreptul comunitar nu creează doar o�ligaţii în sarcina persoanelor de drept privat, ci are şi scopul de a le con�eri drepturi care intră în patrimoniul lor juridic.

Aceste drepturi iau naştere nu numai atunci când sunt acordate în mod e�pres prin tratat, ci şi prin o�ligaţiile pe care tratatul le impune într-un mod �ine definit atât persoanelor de drept privat, cât şi statelor mem�re şi instituţiilor comunitare.

În ceea ce priveşte cadrul general al tratatului în materie de drepturi vamale şi ta�e cu e�ect echivalent, tre�uie su�liniat că articolul �, potrivit căruia Comunitatea este �ondată pe o uniune vamală, cuprinde ca regulă esenţială interzicerea acestor drepturi şi ta�e.�

Această prevedere se află la începutul părţii din tratat care defineşte „�undamentele Comunităţii” şi este aplicată şi e�plicată de articolul ��.�

Te�tul articolului �� conţine o interdicţie clară şi necondiţională, care nu este o o�ligaţie de a �ace, ci de a nu �ace.�

Această o�ligaţie nu este însoţită de nicio rezervă din partea statelor mem�re, prin care punerea sa în aplicare să fie condiţionată de un act pozitiv de drept intern.�

Prin însăşi natura sa, această interdicţie produce e�ecte directe în raporturile juridice dintre statele mem�re şi justiţia�ilii acestora.�

Punerea în aplicare a articolului �� nu necesită nicio intervenţie legislativă din partea statelor.�

Potrivit acestui articol, desemnarea statelor mem�re ca su�iecte ale o�ligaţiei de a se a�ţine nu implică şi �aptul că resortisanţii acestora nu pot fi �eneficiarii acestei o�ligaţii.

De asemenea, argumentul întemeiat pe articolele ��� şi ��� din tratat, pe care l-au invocat cele trei guverne care au prezentat o�servaţii Curţii în memoriile lor, se dovedeşte a fi ne�ondat.�

Într-adevăr, �aptul că tratatul, în articolele menţionate anterior, permite Comisiei şi statelor mem�re să sesizeze Curtea despre �apta unui stat care nu şi-a îndeplinit o�ligaţiile nu înseamnă că persoanele de drept privat nu pot invoca aceste o�ligaţii, după caz, în �aţa unei

Page 62: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

instanţe naţionale, precum şi �aptul că tratatul pune la dispoziţia Comisiei modalităţi prin care să asigure respectarea o�ligaţiilor impuse persoanelor plătitoare de impozit, nu e�clude posi�ilitatea invocării unei încălcări a acestor o�ligaţii, în cazul unor litigii între persoanele de drept privat în �aţa unei instanţe naţionale.�

O limitare a garanţiilor doar la procedurile prevăzute la articolele ��� şi ���, împotriva unei încălcări a articolului �� de către statele mem�re, înlătură orice protecţie juridică directă a drepturilor individuale ale resortisanţilor acestora.�

Recurgerea la procedura prevăzută de aceste articole riscă să fie ineficace, în cazul în care aceasta intervine după punerea în aplicare a unei decizii naţionale care a �ost adoptată cu nerespectarea prevederilor tratatului.�

Vigilenţa persoanelor de drept privat interesate de protejarea drepturilor acestora presupune un control eficient, care se adaugă controlului încredinţat prin articolele ��� şi ��� Comisiei şi statelor mem�re.

Din considerentele de mai sus rezultă că, în con�ormitate cu spiritul, cadrul general şi te�tul tratatului, articolul �� tre�uie să fie interpretat ca producând e�ecte directe şi dând naştere unor drepturi individuale pe care instanţele naţionale tre�uie să le protejeze.�

III – Cu privire la a doua întrebare

A – CU PRIVIRE LA COMPETENŢA CURŢII

Con�orm o�servaţiilor guvernelor �elgian şi olandez, �ormularea acestei între�ări pare să necesite, pentru a se putea da un răspuns, e�aminarea de către Curte a clasificării tari�are pentru ureea-�ormaldehidă importată în Ţările de Jos, clasificare în legătură cu care Van Gend & Loos şi inspectorul responsa�il cu drepturile de import şi accize din zaandam au păreri divergente cu privire la „Tarie��esluit” din ����.�

În mod clar, între�area nu presupune interpretarea tratatului, ci se re�eră la un caz de aplicare a legislaţiei vamale olandeze la clasificarea a aminoplastelor, ceea ce nu intră în competenţa atri�uită Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene de articolul ��� litera �a��.�

În consecinţă, cererea �ormulată de Tarie�commissie depăşeşte competenţa Curţii.

Cu toate acestea, sensul real al între�ării adresate de Tarie�commissie este de a şti dacă, în drept, o majorare e�ectivă a drepturilor vamale percepute pentru un anumit produs şi care rezultă nu dintr-o majorare a tari�ului, ci dintr-o nouă clasificare a produsului, în urma modificării descrierii tari�are a acestuia, contravine interdicţiei prevăzute la articolul �� din tratat.�

Privită din acest punct de vedere, între�area adresată vizează o interpretare a acestei dispoziţii din tratat şi, în special, a semnificaţiei ce tre�uie atri�uită noţiunii de drepturi aplicate înainte de intrarea în vigoare a tratatului.�

În consecinţă, Curtea este competentă să răspundă la această între�are.�

B – CU PRIVIRE LA FOND

Din �ormularea şi cadrul general al articolului �� din tratat rezultă că, pentru a constata dacă drepturile vamale sau ta�ele cu e�ect echivalent au �ost majorate cu nerespectarea interdicţiei

Page 63: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

prevăzute de acest articol, tre�uie să se ia în considerare drepturile şi ta�ele aplicate în mod e�ectiv la data intrării în vigoare a tratatului.�

De asemenea, în ceea ce priveşte interdicţia prevăzută la articolul �� din tratat, o ast�el de majorare ilegală poate rezulta atât dintr-o revizuire a tari�ului, care are drept consecinţă clasificarea produsului la o poziţie cu un nivel de ta�are mai ridicat, cât şi dintr-o majorare propriu-zisă a ratei dreptului vamal.

Este mai puţin important să se ştie în ce mod a survenit majorarea drepturilor vamale, în situaţia în care, în acelaşi stat mem�ru, acelaşi produs a �ost supus unei rate a dreptului mai mare după intrarea în vigoare a tratatului.�

Aplicarea articolului ��, în con�ormitate cu interpretarea dată anterior, este de competenţa instanţei naţionale, care tre�uie să cerceteze dacă produsul pentru care se percep drepturi vamale, în cazul de �aţă ureea-�ormaldehidă provenind din Repu�lica Federală Germania, este supus, în temeiul măsurilor vamale intrate în vigoare în Ţările de Jos, unui drept de import mai mare decât cel aplicat produsului la � ianuarie ��58.�

Curtea nu este competentă să verifice în această privinţă temeinicia afirmaţiilor contradictorii care i-au �ost prezentate în cursul procedurii, ci tre�uie să le lase la aprecierea instanţelor naţionale.�

IV – Cu privire la cheltuielile de judecată

Cheltuielile e�ectuate de Comisia CEE şi de statele mem�re, care au prezentat o�servaţii Curţii, nu pot �ace o�iectul unei ram�ursări.�

întrucât procedura are, în raport cu părţile din acţiunea principală, un caracter incidental ridicat în cursul acţiunii pendinte în �aţa lui Tarie�commissie; întrucât este de competenţa acestei instanţe să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată.

Pentru aceste motive,

având în vedere actele de procedură;

după raportul întocmit de judecătorul raportor;

după ascultarea o�servaţiilor orale prezentate de reclamanta din acţiunea principală şi de Comisia CEE;

după ascultarea concluziilor avocatului general;

având în vedere articolele �, ��, ��, ���, ��� şi ��� din Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene;

având în vedere Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie a Comunităţii Economice Europene;

având în vedere Regulamentul de procedură al Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene,

Page 64: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

CURTEA,

pronunţându-se cu privire la între�ările care i-au �ost adresate de Tarie�commissie prin decizia din �� august ���� pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare, hotărăşte:

1) Articolul 12 din Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene produce efecte directe şi creează pentru justiţiabili drepturi individuale pe care instanţele naţionale trebuie să le protejeze.

2) Pentru a constata dacă drepturile vamale sau taxele cu efect echivalent au fost majorate cu nerespectarea interdicţiei prevăzute la articolul 12 din tratat, trebuie să se ia în considerare drepturile şi taxele aplicate în mod efectiv de statul membru în cauză la data intrării în vigoare a tratatului.

3) Astfel de majorare poate să rezulte atât dintr-o revizuire a tarifului, care are drept consecinţă clasificarea produsului la o poziţie cu un nivel de taxare mai ridicat, cât şi dintr-o majorare a ratei dreptului vamal aplicat.

4) Este de competenţa Tariefcommissie să se pronunţe asupra cheltuielilor de judecată în această procedură.

Pronunţată în şedinţă pu�lică la Lu�em�urg, 5 �e�ruarie ����.�

Donner Delvau� Rossi Delvau� Rossi

Riese Hammes Tra�ucchi Lecourt

Grefier Preşedinte Preşedinte

A. Van Houtte A. M. Donner

Page 65: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�5

CONCLUzIILE AVOCATULUI GENERAL KARL ROEMER

�� DECEMBRIE ����

Traducere din lim�a germană

SUMAR

Pagina

Introducere

E�aminare juridică

I – ORDINEA EXAMINĂRII

II – PRIMA ÎNTREBARE

�.� Admisi�ilitate

�.� E�aminarea primei între�ări

III – A DOUA ÎNTREBARE

�.� Admisi�ilitate

�.� E�aminarea celei de-a doua între�ări

IV – CONCLUzIE

Domnule Preşedinte,

Domnilor Judecători,

Această cauză îşi are originea într-un proces în instanţă în �aţa Tarie�commissie �instanţa administrativă olandeză��.� Acesta din urmă a �ost sesizat cu o acţiune în anularea unei decizii a autorităţii fiscale competente olandeze din � martie ����, privind impunerea unui anumit drept vamal pentru importul de uree-�ormaldehidă provenită din Repu�lica Federală Germania.� Această decizie se �azează pe noul tari� vamal olandez intrat în vigoare la � martie ���� şi care a �ost ela�orat în cadrul Protocolului de la Bru�elles din �5 iulie ��58 de către Regatul Belgiei, Marele Ducat al Lu�em�urgului şi Regatul Ţărilor de Jos; a �ost ratificat în această ultimă ţară prin legea din �� decem�rie ��5�.�

Părţile la procedură sunt de acord cu Tarie�commissie asupra �aptului că la momentul importului �� septem�rie ������ măr�urile importate au �ost clasate corect su� o poziţie tari�ară determinată a tari�ului vamal în vigoare.� Dar acest tari� a �ost sta�ilit prin derogare de la �ostul tari�1 în vigoare con�orm nomenclaturii de la Bru�elles�, ceea ce duce la o modificare a �ostelor poziţii tari�are .�

Produsul în cauză, aşa cum ne putem da seama din două decizii ale Tarie�commissie, fiind clasat înainte de � martie ���� într-o categorie cu un drept de �% în con�ormitate cu tari�ul

� Intrat în vigoare în ���8 în cele trei ţări ale Benelu�ului în temeiul Convenţiei vamale din 5 septem�rie ����.� Intrat în vigoare în ���8 în cele trei ţări ale Benelu�ului în temeiul Convenţiei vamale din 5 septem�rie ����.�� Sta�ilit în Acordul din �5 decem�rie ��5� cu privire la nomenclatura tari�ară pentru clasificarea măr�urilor în Sta�ilit în Acordul din �5 decem�rie ��5� cu privire la nomenclatura tari�ară pentru clasificarea măr�urilor în tari�ele vamale.�

Page 66: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

vamal olandez �„Tarie��esluit” ������, după introducerea nomenclaturii de la Bru�elles a primit un drept mai mare în urma regrupării �ostelor poziţii tari�are.�

Din această cauză reclamanta a considerat că această modificare a tari�ului vamal prin Protocolul de la Bru�elles contravenea articolului �� din Tratatul CEE şi că decizia luată de administraţia vamală tre�uia anulată ţinând seama de dispoziţiile Tratatului CEE

Tarie�commissie n-a soluţionat această pro�lemă, dar a înaintat-o Curţii la �� august ����, în temeiul articolului ��� din tratat, cerându-i să răspundă la două între�ări preliminare.� Dorea să clarifice:

„��� Dacă articolul �� din Tratatul CEE are un e�ect intern aşa cum pretinde reclamanta, cu alte cuvinte dacă resortisanţii statelor mem�re pot susţine, pe �aza articolului respectiv, anumite drepturi su�iective pe care instanţa tre�uie să le apare;

��� În caz afirmativ, dacă ta�a de intrare a �ost mărită ilegal sau dacă este vor�a doar de o modificare rezona�ilă a ta�elor aplica�ile înainte de � martie ����, modificare care, deşi reprezintă o mărire din punct de vedere aritmetic, nu tre�uie totuşi să fie considerată ca fiind interzisă în temeiul articolului ��.�”

În con�ormitate cu articolul �� din Statutul Curţii de Justiţie a CEE.�, grefierul a notificat cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare părţilor la procedură în �aţa instanţei naţionale, statelor mem�re şi Comisiei.� Părţile la proces, Guvernele Regatului Ţărilor de Jos, Regatului Belgiei, Repu�licii Federale Germania şi Comisia CEE au prezentat o�servaţii scrise.� În cursul procedurii orale, doar reclamanta şi Comisia CEE au luat cuvântul.� Vom menţiona conţinutul tuturor acestor remarci studiind cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare.�

Examinarea juridică

I – ORDINEA EXAMINĂRII

Anumite o�servaţii scrise au sugerat Curţii să înceapă cu răspunsul la cea de-a doua între�are.�

În opinia guvernului olandez, aceasta se �azează pe ideea că e�istă un conflict între articolul �� din Tratatul CEE şi Protocolul de la Bru�elles �care constituie temeiul tari�ului vamal criticat��.� Această idee se �azează pe o �alsă interpretare a Tratatului CEE.� Acordul Benelu� nu a înţeles să deroge ilegal de la Tratatul CEE.� Răspunzând ast�el la cea de-a doua între�are prima între�are nu-şi mai are rostul.�

Este indicat, pentru un parcurs �un, să acordăm câteva minute acestei teze mai întâi .�

În principiu, considerăm că, în răspunsul său la între�ările de interpretare, Curtea este o�ligată să urmeze ordinea adoptată de instanţa care a sesizat-o, şi asta cel puţin în cazul în care această ordine se sta�ileşte în �uncţie de gradul de importanţă a între�ărilor la care tre�uie răspuns pentru acţiunea principală şi dacă între�ările adresate sunt, în sistemul dreptului comunitar, într-un raport material şi logic care să permită respectarea ordinei alese.� Dar nu vom apro�unda această pro�lemă în cazul de �aţă.�

Această ordine nu poate fi inversată decât atunci când, la prima vedere, înainte de e�aminarea propriu-zisă, cea de-a doua între�are părea mult mai simplă şi tre�uia să �acă o�iectul unui răspuns într-un sens care, cu siguranţă, �ace inutilă e�aminarea primei între�ări.� Însă, în opinia noastră, în speţă, nu se poate recunoaşte indu�ita�il că cea de-a doua între�are nu are decât aspectul menţionat de guvernul olandez, că prezintă cel mai mic grad de dificultate şi că

Page 67: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

impune o e�aminare mai puţin e�haustivă, nici că poate fi credi�il �aptul că răspunsul ce tre�uie acordat este cel în sensul indicat de guvernul olandez.� Această reflectare este suficientă pentru a păstra ordinea e�aminării aleasă de Tarie�commissie care pare a fi şi logică.� O interpretare a conţinutului articolului �� nu poate interesa instanţa olandeză decât în cazul în care ştie că tre�uie aplicată această regulă.�

II – PRIMA ÎNTREBARE

1. Admisibilitatea

Tre�uie e�aminat din oficiu dacă cererea Tarie�commissie este admisi�ilă în sensul articolului ��� din tratat.� Este vor�a de o între�are la care părţile interesate nu pot renunţa, căci suntem într-o procedură o�iectivă de interpretare a tratatului.� În mod normal, acest lucru nu e�clude ca părţile interesate să adreseze între�ări privind admisi�ilitatea.� Ast�el guvernul olandez şi guvernul �elgian au atras atenţia asupra următoarelor puncte re�eritoare la prima între�are:

��� Nu priveşte interpretarea unui articol din tratat, dar se re�eră la o pro�lemă de drept constituţional olandez.�

��� Răspunsul la prima între�are nu influenţează soluţionarea adevăratelor dificultăţi ale acţiunii principale olandeze.� Chiar şi în cazul unui răspuns afirmativ la această între�are, instanţa olandeză tot nu ştie cărei legi de ratificare �cea a Tratatului CEE sau cea a Protocolului de la Bru�elles�� tre�uie să acorde prioritate.�

Aceste remarci tre�uie e�aminate înainte de soluţionarea pro�lemelor de interpretare ce au �ost ridicate.

Cu privire la primul punct

Necunoaşterea �aptului dacă Tarie�commissie a prezentat Curţii o pro�lemă de drept constituţional olandez duce la următoarea remarcă: pare a fi clar �aptul că te�tul primei între�ări �„dacă articolul ��.�.�.� are un e�ect intern”�� ne �ace să credem că sarcina în �aţa căreia se află Curtea depăşeşte competenţele sale prevăzute la articolul ���.� Este imposi�ilă clarificarea e�-haustivă a pro�lemei de a şti care sunt e�ectele juridice reale ale unei convenţii internaţionale asupra resortisanţilor unui stat mem�ru, �ără a ţine seama de dreptul constituţional naţional.�

Dar, pe de altă parte, este clar �aptul că între�area nu priveşte e�clusiv pro�lemele de drept constituţional.� E�ectele unui tratat internaţional depind în primul rând de cunoaşterea e�ectelor juridice pe care autorii lor au înţeles să le dea di�eritelor dispoziţii, în cazul în care acestea nu cuprind decât programe, declaraţii de voinţă, o�ligaţii pe plan internaţional sau chiar dacă o parte din ele tre�uie să ai�ă un e�ect direct asupra ordinii juridice a statelor mem�re.� În cazul în care se limitează la acest aspect, �ără a lua în considerare cunoaşterea sau nu a modului în care dreptul constituţional implementează consecinţele dorite ale tratatului în ordinea juridică naţională, e�aminarea se �ace în domeniul interpretării tratatului.� Chiar dacă redactarea primei între�ări este puţin reuşită, ea permite să se vadă în aceasta o cerere de interpretare care să fie admisă şi pe care Curtea o poate degaja cu uşurinţă din �aptele prezentate şi o poate e�amina în temeiul articolului ���.�

Cu privire la al doilea punct

A doua o�iecţie priveşte cunoaşterea �aptului dacă soluţionarea pro�lemei ridicate în dreptul comunitar prezintă importanţă pentru soluţionarea acţiunii principale.�

Page 68: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8

În opinia mea, Curtea nu are în principiu nicio competenţă pentru e�aminarea acestei între�ări preala�ile.� Aşa cum arată te�tul articolului ��� alineatul ����, care tre�uie să se aplice şi în cazul coro�orării cu alineatul ���� �„.�.�.� dacă consideră că este necesară o decizie în acest sens.�.�.�”��, instanţele naţionale au în această privinţă o anumită li�ertate de apreciere.� Îşi �ac o idee cu privire la soluţionarea procesului naţional şi doresc să clarifice ce punct din procesul lor de idei în drept şi în �apt tre�uie completat cu ajutorul unei interpretări a tratatului în temeiul articolului ��� ce are autoritate.� Curtea care, în principiu, nu tre�uie să aplice dreptul naţional, nu poate nici controla nici corecta consideraţiile ce se �azează pe dreptul naţional, su� sancţiunea acuzării pentru depăşirea limitelor competenţei sale.� Prin urmare, ea tre�uie să accepte hotărârea pe care instanţa naţională a luat-o cu privire la elementele de decizie care i se par necesare.�

Este adevărat că, în cazuri e�cepţionale, poate e�ista o altă soluţie în cazul unor greşeli evidente de apreciere �de e�emplu, în cazul unei greşeli contrare legilor logicii, a unei erori în aplicarea principiilor generale ale dreptului sau chiar în cazul unei necunoaşteri a pro�lemelor juridice naţionale rezolvate în mod clar, ceea ce �ace să apară procedura instanţei de trimitere ca un a�uz de procedură��.�

În ceea ce priveşte cazul nostru concret, nu tre�uie să uităm că în urma unui răspuns pozitiv la prima între�are apare o a doua între�are.� Este posi�il ca e�aminarea să ducă la o interpre-tare a articolului �� con�orm căreia nu e�istă conflict între Tratatul CEE şi Protocolul de la Bru�elles, deoarece articolul �� permite derogări în anumite cazuri speciale.� De asemenea, nu putem aprecia importanţa pe care instanţa olandeză o acordă unui posi�il conflict şi modul în care îl rezolvă.� Pentru toate aceste motive, nu putem nega importanţa interpretării necesare soluţionării acţiunii principale şi re�uzării de a răspunde ast�el la prima între�are.�

Aşa cum prima între�are nu ridică alte pro�leme în cadrul admisi�ilităţii, Curtea poate începe e�aminarea pro�lemei pe �ond.�

2. Examinarea primei întrebări

Am menţionat deja că între�area nu a �ost redactată în mod reuşit.� Dar sensul său pare clar în lumina dreptului constituţional olandez.�

În interpretarea jurisprudenţei, articolul �� din Constituţia olandeză acordă convenţiilor inter-naţionale supremaţia asupra dreptului naţional în cazul în care clauzele convenţiilor au un e�ect general o�ligatoriu, şi anume atunci când sunt direct aplica�ile �„sel� e�ecuting”��.� Pro�lema este prin urmare să cunoaştem dacă Tratatul CEE permite deducerea acestui caracter juridic al articolului �� sau dacă acesta din urmă nu conţine decât o�ligaţia statelor mem�re de a nu adopta norme de drept în sens contrar, o�ligaţie ca cărei nerespectare nu duce la inaplica�ilitatea dreptului naţional.�

Opiniile enunţate în cursul procedurii nu sunt unanime.� Reclamantul în acţiunea principală şi Comisia CEE susţin că articolul �� are un e�ect intern direct al cărui sens este că autorităţile administrative şi instanţele statelor mem�re tre�uie să-l respecte direct.� În această opinie, prima între�are tre�uie să primească un răspuns afirmativ.� Dimpotrivă, guvernele olandez, �elgian şi german nu văd în articolul �� decât o o�ligaţie pentru statele mem�re.�

În o�servaţiile sale scrise şi în cursul procedurii orale, Comisia a încercat să-şi motiveze ideea pe prezentarea unei vaste analize a structurii Comunităţii.� În mod �oarte impresionant, ea a arătat că, în comparaţie cu dreptul internaţional convenţional şi practica juridică generală interstatală, tratatele europene constituie o inovaţie pro�undă şi că este greşit să le e�aminăm doar în lumina principiilor generale ale dreptului naţiunilor.�

Page 69: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

Pe �ună dreptate s-au �ăcut aceste constatări într-o procedură ce ridică pro�lema de principiu a rapoartelor dintre dreptul comunitar şi cel intern.�

Cel care este �amiliarizat cu dreptul Comunităţii ştie că de �apt pro�lematica privind rapoartele contractuale dintre mai multe state ca şi su�iecte ale dreptului naţiunilor nu se pot epuiza.� Comu-nitatea îşi are propriile instituţii, independente de statele mem�re, ce au puterea de a adopta acte administrative şi de a ela�ora norme juridice ce creează direct drepturi şi o�ligaţii nu numai pentru statele mem�re şi autorităţile lor administrative, dar şi pentru resortisanţii statelor mem�re.� Deducem clar acest lucru din articolele �8�, �8�, ��� şi ��� din tratat.�

De asemenea, Tratatul CEE conţine prevederi care cu siguranţă sunt destinate să acţioneze direct asupra dreptului naţional şi să-l modifice sau să-l completeze.� Să ne gândim la dispoziţiile articolelor 85 şi 8� în materie de concurenţă �interzicerea anumitor înţelegeri, interzicerea utilizării a�uzive a unei poziţii dominante în piaţa comună��, la aplicarea regulilor privind concurenţa de către autorităţile administrative ale statelor mem�re �articolul 88��, precum şi la o�ligaţia instanţelor naţionale de a cola�ora cu instituţiile comunitare în materie de jurisprudenţă şi de e�ecutare silită �articolele ��� şi ��� din tratat; articolele �� şi �� din Statutul Curţii��.� În această privinţă, putem indica de asemenea prevederi care sunt de natură să ai�ă e�ecte directe într-un stadiu ulterior, de e�emplu, dispoziţiile titlului consacrat li�erei circulaţii a persoanelor, serviciilor şi capitalurilor �articolele �8 şi ����.�

Pe de altă parte însă nu tre�uie să uităm că un mare număr de prevederi ale tratatului se re�eră la o�ligaţiile statelor mem�re.�

Cităm, în prima parte re�eritoare la principiile Comunităţii, articolul 5 cu dispoziţia adresată statelor mem�re de a lua toate măsurile adecvate pentru îndeplinirea o�ligaţiilor ce decurg din tratat, sau articolul 8 care prevede constatarea că o�iectivele sta�ilite pentru prima etapă au �ost atinse şi că anumite o�ligaţii au �ost respectate.� În titlul privind li�era circulaţie a măr�urilor, putem menţiona articolul �� �o�ligaţii în materie de drepturi vamale�� şi articolul �� �o�ligaţii cu privire la monopolurile comerciale de stat��.� În s�ârşit, vom indica de asemenea, �ără a pretinde a fi complet, articolul ��� în care statele mem�re se angajează să autorizeze plăţi într-o monedă sta�ilită.�

Terminologia nuanţată a tratatului şi conţinutul material şi conte�tul ce permite cu siguranţă să considere că aceste reguli nu privesc de �apt nicio o�ligaţie a statelor mem�re.�

De asemenea, găsim o serie întreagă de prevederi care, deşi redactate su� �ormă de declaraţie, nu vizează, în �uncţie de conţinutul şi conte�tul lor, decât o�ligaţii ale statelor mem�re şi nu e�ecte juridice interne directe.�

Este vor�a de prevederi cu privire la anularea ta�elor de import, eliminarea ta�elor de e�port, reducerea ta�elor vamale cu caracter fiscal �articolele ��, ��, ����, la introducerea progresivă a tari�ului vamal comun �articolul ����, la eliminarea contingentelor de import �articolul ����, la trans�ormarea contingentelor �ilaterale în contingente glo�ale şi la mărirea acestora din urmă �articolul ����, la trans�ormarea monopolurilor comerciale de stat �articolul ����, la a�rogarea progresivă a restricţiilor la li�ertatea de sta�ilire �articolul 5���, la eliminarea restricţiilor circulaţiei capitalurilor �articolul ���� şi la eliminarea discriminărilor din transport �articolul ����.�

Comparând, destul rar putem întâlni în terminologia tratatului termenii de „interzicere” sau „interzis”, ca în articolele �, �, ��, ��, 8�, 85 şi 8� de e�emplu.� Şi, într-un anumit număr de prevederi, mai ales atunci când nu se adresează resortisanţilor, din te�t sau conte�t reiese net, prin

Page 70: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

trimitere la reglementările ce urmează să fie adoptate ulterior sau la alte reguli de implementare, că nu poate rezulta un e�ect juridic direct �articolele �, �� şi ����.�

Este remarca�il �aptul că, şi în dispoziţiile ce conţin �ormula „incompati�il cu piaţa comună” �articolul �� pentru ajutoarele acordate de state��, nu este posi�il să ne gândim la o aplicare directă, căci, în temeiul articolului ��, atunci când Comisia constată incompati�ilitatea cu tratatul a acestor reglementări privind ajutoarele, are puterea de a decide ca statul în cauză să le elimine sau să le modifice într-un termen presta�ilit.�

Această analiză ne permite să degajăm o primă consecinţă: şi anume că pasaje mari din tratat nu cuprind decât o�ligaţii pentru statele mem�re şi nu reguli cu un e�ect intern direct.�

În con�ormitate cu acest sistem, în cadrul jurisdicţiei supranaţionale, a �ost organizată posi�ilitatea de eliminare a încălcărilor tratatului.� În con�ormitate cu articolul ���, Comisia plasează statului mem�ru care nu-şi îndeplineşte o�ligaţiile din tratat un termen în cursul căruia poate respecta avizul Comisiei.� În temeiul articolului ���, acest stat tre�uie să ia măsurile ce privesc e�ecutarea hotărârii Curţii.� Dacă, în dreptul comunitar, autorii tratatului au conceput ca regulă generală principiul aplicării directe a normelor din tratat în sensul unei supremaţia în raport cu dreptul naţional, procedura de sancţiune se poate limita să constate nulitatea măsurilor contrare tratatului.� Norma prevăzută la articolul ��� cel puţin, dacă nu este vor�a tot de sta�ilirea termenului prevăzut la articolul ���, este inutilă.�

Dacă ne gândim la locul pe care-l poate avea articolul �� în acest sistem, în acest şir de posi�ilităţi juridice, se cuvine să-i amintim conţinutul.� Şi anume:

„În relaţiile comerciale reciproce, statele mem�re se a�ţin să introducă între ele noi ta�e vamale la import şi la e�port sau ta�e cu e�ect echivalent, precum şi să le majoreze pe cele în vigoare.�”

Este sigur că �orma aleasă, ceea ce nu contestă nimeni, nu mai e�clude ideea unei o�ligaţii juridice ca la alte articole din tratat care au recurs la aceeaşi �ormulă.� Acordarea unui rang juridic in�erior acestuia nu corespunde conţinutului articolului �� din cadrul tratatului.� De asemenea, estimăm că posi�ilitatea îndeplinirii o�ligaţiei nu depinde de alte acte juridice ale instituţiilor Comunităţii, ceea ce ne permite, într-un anumit sens, să vor�im de e�ecte juridice directe ale articolului ��.�

Cu toate acestea, elementul decisiv în pro�lema Tarie�commissie este să cunoaştem dacă acest e�ect se termină la guvernele statelor mem�re sau dacă tre�uie să pătrundă în domeniul juridic naţional pentru a provoca o aplicare directă de către autorităţile administrative şi instanţele judecătoreşti.� Aici încep adevăratele dificultăţi de interpretare.�

Ceea ce tre�uie remarcat mai întâi este că statele mem�re sunt desemnate ca destinatare, ca la alte prevederi care, în mod evident, nu au ca scop decât o�ligaţiile statelor �articolele ��, ��, ��, �� etc.���.� Statele mem�re se vor a�ţine să introducă ta�e vamale şi nu le vor majora pe cele în vigoare.� Tre�uie să deducem că articolul �� nu preconizează practica administrativă, adică comportamentul administraţiilor naţionale.�

Dar, indi�erent de desemnarea destinatarului, articolul �� ne �ace să ne gândim la redactarea altor prevederi care cu siguranţă nu creează decât o�ligaţii ale statelor mem�re, căci vor�esc în mod e�pres de o�ligaţii, chiar dacă numai în alineatele ulterioare �a se vedea în special articolele �� şi ����.�

De asemenea, se cuvine aici să menţionăm că articolul �5 care decide că niciun stat mem�ru nu sta�ileşte direct sau indirect pentru produsele altor state mem�re, impozite interne,

Page 71: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

indi�erent de natura lor, mai mari decât cele care sunt sta�ilite direct sau indirect pentru produsele naţionale similare, pentru a continua ast�el la alineatul ����: „Statele mem�re elimină sau modifică, cel târziu până la începutul cele de-a doua etape, dispoziţiile e�istente la intrarea în vigoare a prezentului tratat care contravin normelor de mai sus.�”

Tre�uie remarcat de asemenea în �ormularea articolului �� că nu se utilizează termeni ca „interzicere”, „interzis”, „incompati�il”, „�ără e�ect”, pe care le regăsim în alte prevederi ale tratatului.� Chiar atunci când o dispoziţie este destinată să fie aplicată direct, şi anume de către administraţiile statelor mem�re, este imposi�il să se renunţa la o indicare precisă a e�ectelor juridice preconizate.�

Dar, înainte de toate, tre�uie să ne între�ăm dacă, prin conţinutul său, articolul �� poate fi aplicat direct.� Tre�uie su�liniat că, cel puţin în stadiul actual, statele mem�re păstrează încă într-o mare măsură atri�uţii legislative în materie vamală.� În anumite state mem�re, acestea devin nişte legi �ormale.� Aplicarea directă a articolului �� ia adesea sensul unui control al actelor legislative de către autorităţile administrative sau instanţele judecătoreşti ale statelor mem�re cu ajutorul prevederilor articolului ��.�

Dacă e�aminăm o�iectul acestei prevederi, se pare că, în ciuda a ceea ce pare, ea are o natură �oarte comple�ă.� O aplicare directă care să nu ridice pro�leme pare a fi imposi�ilă.�

Articolul �� se aplică printre altele ta�elor cu e�ect echivalent.� Am văzut de curând într-o altă cauză dificultăţile pe care le putea genera delimitarea e�actă a acestei noţiuni.� Mai mult, articolul �� prevede ta�ele vamale sau ta�ele cu e�ect echivalent aplicate la un moment dat.� În practica Curţii noastre, am învăţat că însuşi termenul „aplicat” poate cauza dificultăţi serioase de aplicare.� În s�ârşit, chiar această cauză arată câte pro�leme poate ridica constatarea unei majorări a tari�elor aplicate tinzând să modifice nomenclatura tari�ară.�

Aceste dificultăţi apar şi mai clar dacă ne gândim că în materie de legislaţie vamală statele nu sunt doar supuse unei o�ligaţii de a nu �ace ceva.� În con�ormitate cu tratatul, sunt o�ligate să-şi adapteze constant reglementările vamale la evoluţia pieţei comune.� Dacă sistemul vamal se modifică continuu, controlul respectării clauzei suspensive suplimentare a articolului �� nu este deloc uşor.�

Ne este greu să înţelegem, având în vedere acestea, modul în care Comisia poate spera că aplicarea directă a articolului �� va spori certitudinea juridică.�

Se poate cu adevărat presupune că întreprinderile se �azează, pe plan comercial, pe o anumită interpretare, pe o anumită aplicare a prevederilor tratatului sau nu este oare mai sigur că acestea se �azează pe norme vamale naţionale pozitive?

Aceste argumente ne dau deja suficiente motive pentru a ne pronunţa împotriva aplicării directe în dreptul intern a articolului ��.� Dar tre�uie adăugate în continuare următoarele:

Situaţia dreptului constituţional în statele mem�re şi în special aprecierea raporturilor între dreptul supranaţional sau internaţional şi legislaţia naţională ulterioară sunt departe de a fi uni�orme.�

Page 72: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

Dacă se recunoaşte că articolul �� are un e�ect intern direct, rezultă o situaţie în care, numai într-o parte din statele mem�re, încălcări ale articolului �� duce la nulitate şi la inaplica�ilitatea dreptului vamal naţional.� Acesta pare a fi cazul în Ţările de Jos, a căror Constituţie �articolul ���� le con�eră convenţiilor internaţionale, cu norme generale o�ligatorii şi direct aplica�ile, un rang superior legilor naţionale, în Lu�em�urg [unde jurisprudenţa, în a�senţa unei prevederi e�plicite din Constituţie, a ajuns, în mare, la acelaşi rezultat1] şi e posi�il să fie şi în Franţa [e posi�il, deoarece articolul 55 din Constituţia din � octom�rie ��58 nu este �oarte clar în ceea ce priveşte legile posterioare şi conţine, pe de altă parte, o rezervă de reciprocitate�].

Pe de altă parte, este cert �aptul că în Constituţia �elgiană nu e�istă prevederi cu privire la �orţa juridică a tratatelor internaţionale în raport cu dreptul naţional.� Acestea par să ai�ă în jurisprudenţă acelaşi rang cu dreptul naţional.�

De asemenea, te�tul Constituţiei italiene nu conţine nicio prevedere care să permită să se deducă �aptul că tratatele internaţionale deţin supremaţia asupra dreptului naţional.� Jurisprudenţa şi doctrina dominantă nu le con�eră tratatelor un rang superior, cu atât mai puţin în raport cu legile naţionale ulterioare.�

În final, în ceea ce priveşte dreptul constituţional german, articolul �� din legea �undamentală decide că Federaţia poate să delege printr-o măsură legislativă drepturi de suveranitate instituţiilor internaţionale.� La articolul �5 se prevede că normele generale ale dreptului internaţional �ac parte integrantă din dreptul �ederal, că acestea sunt prioritare legilor şi că generează în mod direct drepturi şi o�ligaţii pentru locuitorii teritoriului �ederal.� Cu toate acestea, jurisprudenţa nu deduce din acestea, contrar unor autori�, o preeminenţă a tratatelor internaţionale �aţă de legile naţionale promulgate ulterior.�

Autorii tratatului au avut în vedere această situaţie a dreptului constituţional atunci când au redactat te�tele juridice comunitare.� În opinia noastră, aceasta �ace să pară îndoielnic �aptul că, în ceea ce priveşte această prevedere �oarte importantă pentru dreptul vamal, autorii au intenţionat să producă consecinţele unei evoluţii inegale a dreptului, care ţin, în principiu, de aplicarea directă, cu toate că acestea nu sunt con�orme cu un o�iectiv esenţial al Comunităţii .�

Însă o evoluţie uni�ormă a dreptului nu reprezintă, de asemenea, nicio garanţie în statele în care dreptul constituţional le con�eră convenţiilor internaţionale întâietate în �aţa dreptului naţional.�

Tratatul nu conţine niciun instrument sigur de îndepărtare a acestui risc.� Articolul ��� nu prevede că un drept de acţiune pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare, precum şi o�ligaţia de a deschide o ast�el de acţiune în cazul în care este vor�a de o chestiune de interpretare a tratatului şi nu de o pro�lemă legată de compati�ilitatea dreptului naţional cu dreptul comunitar.� Prin urmare, se poate considera că instanţele naţionale omit să înainteze Curţii o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare pentru că nu o�servă dificultăţi de interpretare, însă, ajung la concluzii di�erite în interpretarea proprie a tratatului.� În acest mod, pot apărea divergenţe în aplicarea dreptului între instanţele di�eritelor state, precum şi între instanţele unuia şi aceluiaşi stat mem�ru.�

� Pescatore: Pescatore: „Autoritatea în dreptul intern a tratatelor internaţionale”; Pasicrisie luxembourgeoise, ����, p.� �� şi următoarele.�� „Tratatele sau acordurile ratificate sau apro�ate cu regularitate deţin, de la pu�licarea lor, o autoritate „Tratatele sau acordurile ratificate sau apro�ate cu regularitate deţin, de la pu�licarea lor, o autoritate superioară legilor, su� rezerva, în cazul fiecărui acord sau tratat, aplicării sale de către cealaltă parte.�”� Gerhard Be�r : �The Relationship �etween Community Law and the Law o� the Mem�er States” �Restrictive Gerhard Be�r : �The Relationship �etween Community Law and the Law o� the Mem�er States” �Restrictive Practices, Patents, Trade Marks and Un�air Competition in the Common Market��.�

Page 73: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

În urma tuturor acestor consideraţii, întemeiate pe o viziune de ansam�lu a sistemului tratatului, pe �ormularea, conţinutul şi conte�tul prevederii care urmează a fi interpretată, ajungem la concluzia că articolul �� tre�uie să fie clasificat din punct de vedere juridic în acelaşi mod cu celelalte norme re�eritoare la uniunea vamală.� Articolul �� are o importanţă �undamentală pentru toate acestea atunci când se re�eră în mod e�plicit la „o�ligaţii… în materie de ta�e vamale”, �rază care e�clude un e�ect intern direct în sensul primei între�ări.� Prin urmare, convingerea noastră este aceea că tre�uie să se răspundă negativ la între�area nr.� � a Tarie�commissie.

III – A DOUA ÎNTREBARE

Această propunere înseamnă că a doua între�are preliminară nu tre�uie a�ordată nici în hotărârea dumneavoastră, nici în aceste concluzii.� Instanţa care a sesizat Curtea a adresat această între�are în mod e�pres în su�sidiar pentru cazul în care Curtea hotărăşte că instanţa naţională tre�uie să aplice direct articolul �� din tratat.� Cu toate acestea, chiar în lipsa rezervei instanţei care a sesizat Curtea, a doua între�are îşi pierde importanţa în urma unui răspuns negativ la prima între�are .�

Totuşi, suntem per�ect conştienţi de �aptul că încercarea de soluţionare a pro�lemelor atinse în cadrul prezentului litigiu poate duce la răspunsuri al căror conţinut prezintă serioase contradicţii.� Ne re�erim aici nu numai la di�erenţele din e�punerile părţilor în litigiu, ci, de asemenea, şi la multitudinea de opinii cu care ne con�runtăm în ceea ce priveşte teoria şi practica dreptului pu�lic şi internaţional atunci când e�aminăm pro�lemele ridicate de această acţiune.� Din aceste motive, supunem a doua între�are a Tarie�commissie unei e�aminări secundare, plecând de la ipoteza că, în ceea ce priveşte prima între�are, dumneavoastră aţi fi răspuns că articolul �� constrânge instanţa naţională.�

În ceea ce priveşte a doua între�are, numai guvernele olandez şi �elgian, Comisia CEE şi reclamanta în acţiunea principală olandeză au prezentat o�servaţii personale.�

1. Admisibilitate

Pentru început, precum în cazul primei intre�ări, apar anumite pro�leme legate de admisi�ilitate, ridicate de către guvernele olandez şi �elgian.� Acestea susţin, în special, că:

��� a doua între�are este inadmisi�ilă întrucât se re�eră la aplicarea tratatului şi nu la interpretarea acestuia;

��� A doua între�are urmăreşte să evite procedura de la articolele ��� şi ��� din tratat; persoanele de drept privat nu pot contesta direct atitudinea statelor mem�re; nu este admisi�il să fie sesizată Curtea cu privire la o pretinsă încălcare a tratatului în temeiul articolului ���.�

Cu privire la primul punct

Din lectura te�tului celei de-a doua între�ări, nu se poate ascunde impresia că ceea ce se aşteaptă de la Curte este aplicarea tratatului.�

Articolul ��� din tratat, în măsura în care acesta prezintă relevanţă în cazul de �aţă, se re�eră e�clusiv la interpretarea tratatului.� Prin interpretare se înţelege definiţia sensului unei prevederi, în cazul în care sensul şi o�iectivul acesteia nu sunt clare din �ormulare.� Este necesar să se remarce de aici aplicarea unei prevederi într-un caz specific, adică, dacă anumite �apte intră su� incidenţa unei anumite prevederi legale, precum şi evaluarea �aptelor care rezultă de aici.� Limitele între interpretare si aplicare sunt adeseori dificil de sta�ilit,

Page 74: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

mai ales în cazul în care interpretarea se limitează la un anumit aspect şi dacă pro�lema de interpretare este clarificată prin e�punerea �aptelor la care procedează instanţa care sesizează Curtea, ceea ce poate părea util în vederea �acilitării sarcinii acesteia.� Cu toate acestea, nu dorim să admitem că în speţa de �aţă cererea instanţei daneze vizează o e�aminare a aplicării tratatului de către Curte.� La acest punct se poate �ace trimitere la cererea pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare ���-����, în cursul căreia Curtea a constatat că instanţa naţională putea �ormula în mod concret şi simplu între�ările care �ac o�iectul acţiunii �Rec.�, VIII, p.� �����.�

Pe �aza întregului conţinut al deciziei de trimitere, Curtea poate deduce su�stanţa şi scopul între�ării adresate şi să răspundă la modul general în cadrul competenţelor sale.� În orice caz, noi rămânem în limitele competenţei Curţii şi nu ne e�tindem la aplicarea tratatului la un caz particular.� Constatări de �apt nu sunt necesare în acest scop.� Însă, contrar ipotezei Guvernului olandez, acestea nu sunt e�cluse într-o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare [c�.� articolului ��� alineatul ���� din regulamentul de procedură, care �ace trimitere la articolul �� şi următoarele din acelaşi regulament].� Prin urmare, a doua între�are este admisi�ilă în totalitate.�

Cu privire la al doilea punct

Îndoielile privind raportul între prezenta procedură şi cea de la articolele ��� şi ��� din tratat şi, cu riscul de a se sustrage acestei proceduri, duc la următoarele remarci:

Articolul ��� reglementează constatarea juridică a încălcărilor tratatului de către statele mem�re.� Comisia poate sesiza Curtea în cazul în care statul în cauză nu se con�ormează acestui aviz în al Comisiei.� Articolul ��� prevede o procedură analogă: aceasta este introdusă prin acţiunea unui stat mem�ru, după caz �ără avizul preala�il al Comisiei.�

În speţă, în cazul în care Curtea a�ordează a doua între�are în limitele competenţei sale, aceasta nu poate o�eri decât o interpretare generală a articolului ��, a sensului şi a o�iectivului acestuia, lăsând în seama instanţei naţionale concluziile care tre�uie trase.� Partea dispozitivă şi motivele nu au nici un cuvânt de spus cu privire la comportamentul unui stat mem�ru, iar hotărârea nu tre�uie să constate dacă această atitudine este compati�ilă cu tratatul sau dacă aceasta constituie o încălcare a acestuia.�

Prin urmare, Curtea nu tre�uie să �acă nicio apreciere, care este rezervată procedurii de la articolele ��� şi ���.�

Dacă se susţine că articolele ��� şi ��� urmăresc să e�cludă ca instanţele naţionale să constate că anumite măsuri ale unui stat mem�ru căruia îi aparţin sunt nule din cauza �aptul că încalcă prevederile tratatului, acest lucru contestă ast�el e�istenţa prevederilor tratatului care pot fi aplicate direct de către instanţele naţionale.� De �apt, o aplica�ilitate directă tre�uie să ai�ă ca rezultat �aptul că normele prevăzute cu această calitate pot produce e�ecte �ără restricţie şi chiar, după caz, intrând în conflict cu dreptul naţional.� Aceasta nu se aplică în cazul în care este necesară o constatare preala�ilă din partea prezentei Curţi.�

Tre�uie să concluzionăm că articolele ��� şi ��� se re�eră, în primul rând, la cazurile în care o prevedere a tratatului nu se aplică direct, ci conţine doar un ordin adresat statelor mem�re.� Într-o ast�el de situaţie, pe un plan juridic şi logic, este loc pentru o modalitate de punere în aplicare, adică pentru o procedură al cărui scop este acela de a modifica situaţia juridică, nu însă şi în cazul unei situaţii de conflict, în care dreptul comunitar, în virtutea aplica�ilităţii sale directe, primează asupra dreptului naţional.�

Întrucât a doua între�are nu a �ost adresată decât pentru cazul unui răspuns afirmativ la prima între�are, adică pentru cazul în care se recunoaşte că articolul �� are un e�ect direct intern, nu

Page 75: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�5

se poate vedea în răspunsul dumneavoastră o modalitate pentru Curte de a se sustrage în mod ilegal prevederilor articolului ���.�

Nu mai o�servăm nicio altă pro�lemă în domeniul admisi�ilităţii.� Prin urmare, putem trece la e�aminarea propriu-zisă a celei de-a doua între�ări.�

2. Examinarea celei de-a doua întrebări

Ţinând seama de remarcile cu privire la admisi�ilitate, aceasta tre�uie să fie înţeleasă în sensul în care apar numai pro�leme pure de interpretare .�

Con�orm e�punerii �ăcute de către instanţa olandeză, acest lucru înseamnă că tre�uie definite de către Curte criteriile prin care să se poate sta�ili dacă e�istă o creştere importantă a ta�elor vamale în temeiul articolului ��.� Plecând de la �ormularea articolului ��, principala pro�lemă ridicată de acţiunea olandeză este aceea a interpretării termenilor „aplicat” şi „a mări”.�

În o�servaţiile sale scrise, Comisia a depus e�orturi pentru sta�ilirea unui ordin sistematic pentru numeroasele între�ări secundare în care a doua între�are se poate împărţi.�

În ceea ce priveşte interdicţia de a majora ta�ele vamale la import, se pot o�serva următoarele pro�leme specifice:

��� Este vala�ilă interdicţia pentru fiecare produs în parte sau se re�eră la nivelul general al ta�elor vamale la import?

��� Este interdicţia a�solută sau permite anumite e�cepţii care rezultă chiar din înţelesul sau din o�iectivul articolului �� sau din raporturile acestuia cu alte prevederi ale tratatului?

Termenul „aplicat” ridică, de asemenea, anumite între�ări secundare:

��� Este oare vor�a despre a se sta�ili care sunt ratele care se aplică în �apt în practica vamală?

��� Tre�uie să se ţină seama de o practică vamală care a �ost generată de declaraţii vamale �alse?

��� Cum tre�uie apreciate în practica vamală deciziile Tarie�commissie?

��� Tre�uie să ne canalizăm atenţia asupra practicii vamale din Ţările de Jos sau a celei din ţările din Benelu� în general?

În ceea ce priveşte primul ansam�lu de pro�leme, Comisia su�liniază mai întâi �aptul, pe care niciuna dintre părţi nu l-a pus su� semnul între�ării, că interdicţia de la articolul �� este vala�ilă pentru fiecare produs.� Te�tul nu o�eră niciun indiciu privind contrariul; în special, utilizarea pluralului �ta�e vamale�� este elocventă.� De asemenea, se pot deduce şi alte dispoziţii vamale din acest capitol că acestea se aplică fiecărui produs �articolul ����, cu e�cepţia cazului în care se menţionează în mod e�pres un calcul de ansam�lu pentru măsurile vamale �totalul încasărilor vamale, articolul ����.�

În a�ară de aceasta, nu se poate nega că articolul �� are un e�ect a�solut care nu tolerează nicio e�cepţie.� Funcţia sa corespunde, în materie de ta�e vamale, celei de la articolul �� pentru restricţiile cantitative.� În Cauza �/��, Curtea s-a pronunţat cu privire la articolul �� şi a su�liniat că acesta are un e�ect a�solut care nu permite e�cepţii.�

Comisia, în opinia noastră în mod justificat, a concluzionat din acest �apt că până şi dificultăţile

Page 76: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

care pot fi cauzate de rearanjarea nomenclaturii tari�are nu o�eră, în principiu, nicio posi�ilitate de a se sustrage interdicţiei de la articolul ��.� Comisia remarcă �aptul că, înainte de concluziile tratatului, statele mem�re erau preocupate cu pro�leme de transpunere a tari�elor vamale în nomenclatura din Bru�elles.� Prin urmare, erau conştienţi de dificultăţi.� Cu toate acestea, dacă au omis să includă în articolul �� o rezervă în acest sens, respectiva omisiune nu poate fi decât un indiciu al e�ectului a�solut al acestui articol.�

Ast�el cum reiese din te�tul Convenţiei de la Bru�elles cu privire la nomenclatura pentru clasificarea măr�urilor în tari�ele vamale �din �5 decem�rie ��5���, părţile contractante au posi�ilitatea, în interiorul poziţiilor din nomenclatura tari�ară, de a crea su�poziţii pentru clasificarea produselor şi pentru a menţine ast�el o di�erenţiere a tari�elor vamale.� Nomenclatura din Bru�elles nu duce neapărat la eliminarea anumitor ta�e vamale.�

Statele mem�re ale CEE pot, de asemenea, să elimine anumite dificultăţi care rezultă din rearanjarea nomenclaturii prin reducerea ta�elor vamale intercomunitare ale acestora pentru anumite poziţii aflate su� măsura prescrisă de tratat, evitând ast�el încălcarea prevederilor articolului ��.�

Chiar dacă se poate crede că în multe cazuri e�istă totuşi dificultăţi insurmonta�ile, tre�uie notat �aptul că argumentele de ordin general, în mare parte neîntemeiate, ale guvernelor olandez şi �elgian nu scot în evidenţă nicio dificultate de acest �el.� Mai mult, puterea lor de convingere a �ost atenuată prin declaraţiile secretarului de stat olandez în domeniul finanţelor în cadrul unei dez�ateri parlamentare cu privire la Protocolul Benelu�1 care lasă să se înţeleagă că e�ista deja pentru produsul în cauză, chiar ulterior legii vamale din ����, anumite dificultăţi tehnice în administraţia vamală legate de sta�ilirea corectă a compoziţiei acestui produs şi de posi�ilităţile de între�uinţare a acestuia.� Din aceasta se poate rămâne cu impresia că dificultăţile legate de transpunerea nomenclaturii ta�elor vamale nu au �ost hotărâtoare pentru tratamentul prevăzut de către Protocolul de la Bru�elles.�

Dar, în final, putem trece su� tăcere aceste chestiuni de �apt.� Constatăm doar că nu este posi�il să se recunoască e�istenţa unei posi�ilităţi legale de derogare de la interdicţia a�solută de la articolul �� din raţiuni de modificare a nomenclaturii vamale, cel puţin în ceea ce priveşte datele din speţă.�

De asemenea, articolul ���, care prevede în mod e�plicit că Tratatul CEE nu se opune e�istenţei şi realizării uniunilor regionale între Belgia şi Lu�em�urg, precum şi între Belgia, Lu�em�urg şi Ţările de Jos, nu permite rela�area clauzei suspensive de la articolul ��.� Ast�el cum se poate o�serva din completarea „în măsura în care nu se aduce atingere o�iectivelor acestor uniuni regionale prin aplicarea prezentului tratat”, ideea principală a acestei prevederi este aceea de a permite statelor Benelu�ului să accelereze şi să intensifice integrarea regională independent de tratat .� Totuşi, această prevedere nu poate fi �olosită ca justificare a unei încălcări a prevederilor �undamentale elementare ale dreptului comunitar care au �ost impuse, de asemenea, tuturor statelor mem�re şi care pot fi respectate �ără a pune su� semnul între�ării o�iectivele uniunii regionale care aveau un tari� e�tern comun încă dinaintea intrării în vigoare a Tratatului CEE.�

Noţiunea de „drept vamal aplicat” se află în centrul celui de-al doilea ansam�lu de între�ări.�

Şi în acest caz putem începe, de asemenea, prin a �ace trimitere la o hotărâre a Curţii.� În Cauza

� Ane�a IV din cererea pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare Ane�a IV din cererea pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare.

Page 77: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

��/��, Curtea a constatat că, în sensul articolului ��, precum şi al articolului ��, ta�a vamală e�ectiv aplicată şi nu ta�a aplica�ilă din punct de vedere legal este cea care constituie elementul decisiv.� Această concepţie se �azează pe constatarea că este dificil pentru Curte să controleze dreptul naţional �legalitatea practicii vamale e�istente��, precum şi pe �aptul că di�erenţa între tari�ul „aplica�il din punct de vedere legal” şi „tari�ul aplica�il în �apt” apare �recvent în tratat, ast�el cum se arată la articolul ��.�

Nu mai o�servăm niciun alt motiv de punere su� semnul între�ării a principiului acestei decizii.� Însă în prezenta cauză e�istă în continuare anumite aspecte particulare ale pro�lemei care merită atenţie.�

S-a arătat că, în anumite cazuri, un drept vamal de numai � % a �ost aplicat unor produse de tipul celor care �ac o�iectul deciziei vamale contestate, pe �aza unor declaraţii vamale �alse.� Aceste cazuri nu prezintă nicio dificultate.� Ni se pare evident că o asemenea practică nu tre�uie luată în considerare în niciun caz, chiar dacă s-a sta�ilit că nu tre�uie să avem în vedere drepturile vamale aplica�ile legal ci practica în �apt, întrucât ratio legis, con�orm căreia practica administrării vămilor care este decisivă pentru măsurile comerciale, nu cere protecţia persoanelor a căror conduită stă la originea aplicării incorecte a tari�ului vamal.� Prin urmare, declaraţiile vamale �alse nu pot sta niciodată la �aza unei practici determinante pentru regimul vamal din tratat.�

S-a ridicat, de asemenea, chestiunea importanţei deciziilor Tarie�commissie luate ulterior intrării în vigoare a tratatului şi care prevăd că se aplică un drept vamal de � % şi nu de �� % produselor în cauză din speţă şi că, prin urmare, practica administraţiei financiare olandeze era ilegală.�

În vederea clarificării acestei pro�leme, Curţii i-au �ost adresate e�plicaţii scrise de către părţi în cadrul procedurii orale.� Întrucât conţinutul acestora nu dă naştere la nicio îndoială, nimic nu se opune utilizării lor în prezenta cauză.� Acestea ne o�eră următoarea imagine:

În urma e�plicaţiilor reclamantei din acţiunea principală olandeză, importului de uree-�ormaldehidă pură �deci produsul în cauză�� i s-a aplicat un drept vamal de � % până în septem�rie ��5�.� Începând de la data respectivă, administraţia vămilor a perceput un drept de �� % pentru acelaşi produs.� Prima modificare a practicii vamale a determinat reclamanta să deschidă o acţiune administrativă care a dus, la � mai ��58, la decizia Tarie�commissie, menţionată anterior.� Această decizie a avut drept consecinţă �aptul că, pentru importurile ulterioare lunii septem�rie ��5�, dreptul vamal mai mare care a �ost plătit, a �ost parţial ram�ursat, chiar dacă o�ligaţia a rămas la � %.� O altă consecinţă a �ost aceea că până în luna septem�rie ��5� s-a aplicat o rată de � %.� La acea dată, s-a produs o nouă modificare a practicii vamale, caracterizată prin aplicarea unei rate de �� %, �apt care a dus la o nouă acţiune administrativă.� La � mai ����, Tarie�commissie a dat o nouă decizie al cărei conţinut era identic cu cel din � mai ��58.� E�ectul a �ost acela al unei ram�ursări parţiale a dreptului plătit pentru importurile e�ectuate între septem�rie ��5� şi � martie ���� �intrarea în vigoare a noului tari� vamal��.�

Dacă toate aceste in�ormaţii sunt corecte şi nu este niciun motiv pentru care ne-am îndoi de acest lucru, tre�uie să se constate că toate importurile de uree-�ormaldehidă e�ectuate de reclamantă şi care, con�orm propriilor sale indicaţii, au constituit cea mai mare parte a acestui tip de importuri în Ţările de Jos, au �ost supuse provizoriu unei ta�e de �� %, dar că, în urma deciziilor juridice, s-a procedat la o rectificare care a readus de �apt, până la � martie ����, o�ligaţia vamală la � %.�

Tre�uie să ne între�ăm acum dacă, prin aplicarea principiilor enunţate în cauza ��/��, Curtea

Page 78: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8

nu poate ţine seama de practica vamală care a e�istat în �apt până la � ianuarie ��58.� În opinia noastră, nu este cazul aici.� De �apt, nu se poate uita că dacă rolul practicii vamale a devenit proeminent, acest lucru se datorează înainte de toate dorinţei Curţii de a nu e�ectua un control asupra legalităţii practicii e�ective.�

În speţă, situaţia a �ost clarificată pe plan judiciar de o instanţă naţională cu puţin timp după intrarea în vigoare a tratatului.� Iniţiativa de clarificare a �ost o acţiune introdusă cu câteva luni înaintea intrării în vigoare a tratatului, iar rezultatul final a constat într-o rectificare a practicii vamale în �eneficiul mediilor economice interesate, retroactivă la � ianuarie ��58.�

Ast�el apare o di�erenţă de �apt pe care nu o putem neglija.� Scopul esenţial al clauzei suspensive de la articolul �� este acela de a împiedica o agravare a dificultăţilor comerţului între statele mem�re.� Această normă se �azează pe practică, întrucât, în general, relaţiile economice se reglează în �uncţie de practica administrativă.� În cazul nostru, practica vamală a dat naştere pentru destul de mult timp la contestaţii.� Însă conflictul s-a soldat cu avantaje pentru importatori.� Rectificarea practicii pe �aza situaţiei juridice nu a putut aduce, prin urmare, niciun prejudiciu practicii comerciale.�

Dacă, prin urmare, în cazul aplicării articolului ��, se ţine seama de o modificare retroactivă a practicii vamale în urma unei hotărâri pronunţate la puţin timp după intrarea în vigoare a tratatului, aceasta nu poate fi privită drept o încălcare a clauzei suspensive, ci drept o aplicare con�ormă spiritului general al tratatului.�

În final, rămâne în continuare între�area dacă practica vamală din Ţările de Jos sau din toate statele din Benelu�, începând cu � ianuarie ��58, tre�uie considerată un �actor determinant.� Pentru a soluţiona această chestiune, este posi�il, în opinia noastră, să se lase deschisă chestiunea dacă în uniunea vamală a statelor din Benelu� a e�istat vreodată un instrument care să asigure o practică vamală uni�ormă în ceea ce priveşte tari�ul e�tern comun.� De asemenea, se poate lăsa deschisă între�area dacă, în a�ară de Ţările de Jos, a e�istat în ţările din Benelu� o practică re�eritoare la produsul în cauză şi, în acest caz, dacă s-a dezvoltat într-un mod di�erit ori dacă importurile au rămas limitate la Ţările de Jos.� De �apt, considerăm că nu ne rămâne nicio li�ertate în aprecierea juridică.� Spre deose�ire de articolul ��, care menţionează patru zone vamale şi care include, prin urmare şi zona Benelu�, articolul �� menţionează statele mem�re.� Tre�uie să tragem concluzia că, în ceea ce priveşte clauza suspensivă de la articolul ��, care are în vedere de alt�el practica vamală şi nu situaţia juridică, situaţia de �apt în fiecare stat mem�ru este determinantă.� Fiecare din statele mem�re la tratat tre�uie să răspundă �aţă de toţi partenerii săi şi �aţă de instituţiile Comunităţii pentru punerea în aplicare a tratatului.�

În opinia noastră, în cadrul articolului ���, Curtea nu poate �ace mai mult decât să sta�ilească aceste orientări pentru interpretarea celei de-a doua între�ări.� Însă acestea sunt, de asemenea, suficiente pentru a permite instanţei olandeze să aplice corect în speţa sa prevederile tratatului, su� rezerva �aptului că tre�uie să ai�ă în vedere aplicarea directă a articolului ��.�

Pentru a rezuma, se pot constata următoarele cu privire la cea de-a doua între�are:

Articolul �� are un e�ect a�solut pentru fiecare produs în parte; acesta nu permite nicio e�cepţie, nici în vederea eliminării dificultăţilor legate de transpunerea nomenclaturii, nici în �eneficiul uniunilor regionale în interiorul Comunităţii.� Între�area dacă introducerea unui nou tari� vamal duce la majorarea ta�elor tre�uie soluţionată în �uncţie de tari�ul vamal aplicat în �apt pentru fiecare produs la data de � ianuarie ��58.� Practica vamală determinantă tre�uie sta�ilită �ără a se ţine seama de cazurile de declaraţii vamale �alse.� Pe de altă parte, tre�uie să se ţină seama

Page 79: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

de rectificările o�ligatorii ale practicii vamale care s-au produs la puţin timp după intrarea în vigoare a tratatului, în urma deciziei unei instanţe administrative.� În concluzie, practica vamală din fiecare stat mem�ru este un �actor determinant.�

IV – CONCLUZIE

Îi propunem Curţii să îşi limiteze hotărârea la prima între�are şi să precizeze că articolul �� nu conţine decât o o�ligaţie pentru statele mem�re.�

�����J����

HOTĂRÂREA CURŢII

DIN �5 IULIE ����1

Cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare, �ormulată de Giudice Conciliatore din Milano, în litigiul

FLAMINIO COSTA

împotriva

E.N.E.L.

Cauza �/��

Sumarul hotărârii

1. Procedură – Hotărâre preliminară – Competenţa Curţii – Interpretare

(Tratatul CEE, articolul 177)

2. Procedură – Hotărâre preliminară – Competenţa Curţii – Limite

(Tratatul CEE, articolul 177)

3. Comunitatea Economică Europeană – Ordinea juridică comunitară – Caracter special – Poziţia în raport cu sistemele juridice naţionale – Supremaţia normelor comunitare – Limitarea definitivă a drepturilor suverane ale statelor membre

4. Statele membre ale CEE – Obligaţii asumate faţă de Comunitate care le incumbă în calitate de state – Obligaţia de supraveghere a Comisiei – Imposibilitatea persoanelor de drept privat de a invoca fie o neîndeplinire a obligaţiilor de către statul în cauză, fie o neexecutare a obligaţiei de către Comisie

5. Armonizare legislativă – Denaturări care trebuie evitate – Procedură – Absenţa drepturilor persoanelor de drept privat

(Tratatul CEE, articolul 102)

6. Ajutoare acordate de către state – Eliminare – Procedură – Absenţa drepturilor persoanelor de drept privat

(Tratatul CEE, articolele 92 şi 93)

� Lim�a de procedură: italiana Lim�a de procedură: italiana

Page 80: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

8�

7. Statele membre ale CEE – Obligaţie absolută în temeiul tratatului – Concept – Drepturi individuale ale persoanelor de drept privat – Protejarea acestor drepturi de către instanţele naţionale

8. Dreptul de stabilire – Restricţii – Eliminare – Interdicţia introducerii unor noi măsuri restrictive – Caracterul acestei interdicţii – Consecinţe – Drepturi individuale ale persoanelor de drept privat – Protejarea acestor drepturi de către instanţele naţionale

(Tratatul CEE, articolele 52 şi 53)

9. Dreptul de stabilire – Restricţii – Eliminare – Interzicerea introducerii unor noi măsuri restrictive – Respectarea acestei obligaţii

(Tratatul CEE, articolul 53)

10. Restricţii cantitative – Eliminare – Monopoluri naţionale care prezintă caracter comercial – Interzicerea unor noi măsuri restrictive – Drepturi individuale ale persoanelor de drept privat – Protejarea acestor drepturi de către instanţele naţionale

(Tratatul CEE, articolul 37)

11. Restricţii cantitative – Eliminare – Monopoluri care prezintă caracter comercial – Interdicţie – Obiect – Control jurisdicţional

(Tratatul CEE, articolul 37)

�.� În cadrul acţiunii pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare, Curtea nu poate nici să aplice tratatul unei anumite speţe, nici să hotărască cu privire la validitatea măsurilor de drept naţional, care au legătură cu tratatul, ast�el cum poate să procedeze în temeiul articolului ���.� Cu toate acestea, Curtea poate să e�tragă din redactarea unei între�ări imper�ect �ormulată de către instanţa naţională numai între�ările privind interpretarea tratatului.

�.� Articolul ��� se întemeiază pe o separare clară a �uncţiilor între instanţele naţionale şi Curtea de Justiţie şi nu o împuterniceşte pe aceasta din urmă nici să cerceteze �aptele speţei, nici să critice motivele şi o�iectivele cererii de interpretare.

�.� Spre deose�ire de tratatele internaţionale ordinare, Tratatul CEE a instituit o ordine juridică proprie, integrată în sistemul juridic al statelor mem�re de la momentul intrării în vigoare a tratatului şi care se impune instanţelor acestora.�

Prin instituirea unei comunităţi cu durată nelimitată, dotată cu instituţii proprii, cu personalitate şi cu capacitate juridică, cu o capacitate de reprezentare internaţională şi, mai precis, cu puteri reale provenite dintr-o limitare a suveranităţii sau dintr-un trans�er de competenţe din partea statelor către Comunitate, acestea şi-au limitat drepturile lor suverane şi au creat ast�el un corp de drept aplica�il resortisanţilor acestora şi lor însele.�

Această integrare în dreptul fiecărui stat mem�ru a dispoziţiilor care derivă din surse comunitare şi, în general, a termenilor şi spiritului tratatului, are drept corolar imposi�ilitatea pentru aceste state de a �ace să prevaleze, �aţă de o ordine juridică acceptată de acestea pe o �ază de reciprocitate, o măsură unilaterală ulterioară care nu poate ast�el să îi fie opoza�ilă, întrucât dreptului izvorât din tratat, provenit dintr-o sursă autonomă, nu îi poate fi opoza�il, datorită naturii sale specifice originale, un te�t naţional, oricare este acesta, �ără a-şi pierde caracterul

Page 81: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

8�

comunitar şi �ără a fi contestată �aza juridică a Comunităţii însăşi.�

Trans�erul drepturilor şi o�ligaţiilor corespunzătoare dispoziţiilor tratatului, realizat de către state de la ordinea lor juridică internă în �eneficiul ordinii juridice comunitare, determină, prin urmare, o limitare definitivă a drepturilor lor suverane.�

�.� Comisia are sarcina de a se asigura că statele mem�re respectă o�ligaţiile care le sunt impuse prin tratat şi care le incum�ă în calitate de state, �ără a crea drepturi individuale, însă această o�ligaţie a Comisiei nu con�eră persoanelor de drept privat posi�ilitatea de a invoca în dreptul comunitar, prin articolul ���, nici neîndeplinirea o�ligaţiilor statului în cauză, nici nerespectarea o�ligaţiilor de către Comisie.�

5.� Articolul ��� din Tratatul CEE nu cuprinde dispoziţii care pot crea drepturi individuale pe care instanţele naţionale tre�uie să le protejeze.�

�.� Prevederile articolului �� din Tratatul CEE nu cuprind dispoziţii care pot crea drepturi individuale pe care instanţele naţionale tre�uie să le protejeze.�

�.� O o�ligaţie a statelor mem�re în temeiul Tratatului CEE, care nu este însoţită de nicio condiţie şi nici nu este su�ordonată, în e�ecutarea sau în ceea ce priveşte e�ectele sale, intervenţiei vreunui act, atât din partea statelor, cât şi a Comisiei, este per�ectă din punct de vedere juridic şi, prin urmare, poate produce e�ecte directe în relaţiile dintre statele mem�re şi justiţia�ili. O ast�el de o�ligaţie devine parte integrantă a sistemului juridic al statelor mem�re, constituie însăşi legea acestora şi îi priveşte direct pe resortisanţii acestor state, în �eneficiul cărora a creat drepturi individuale pe care instanţele naţionale tre�uie să le apere.�

8.� Articolul 5� din Tratatul CEE constituie o normă comunitară care poate crea drepturi individuale pe care instanţele naţionale tre�uie să le protejeze.�

�.� Articolul 5� din Tratatul CEE este respectat atâta timp cât nicio măsură nouă nu supune sta�ilirea resortisanţilor altor state mem�re unor norme mai severe decât cele prevăzute în cazul resortisanţilor statului de sta�ilire, indi�erent de regimul juridic aplica�il întreprinderilor.�

��.� Articolul �� al doilea paragra� din Tratatul CEE constituie, în toate dispoziţiile sale, o normă comunitară care poate crea drepturi individuale pe care instanţele naţionale tre�uie să le protejeze.�

��.� Dispoziţiile articolului �� al doilea paragra� din Tratatul CEE au ca obiect interzicerea oricărei noi măsuri contrare principiilor prevăzute la articolul �� primul paragra�, şi anume, a oricărei măsuri având drept o�iect sau consecinţă o nouă discriminare între resortisanţii statelor mem�re în condiţiile de aprovizionare şi de comercializare, prin intermediul monopolurilor sau al organismelor, care tre�uie să ai�ă, pe de o parte, ca o�iect tranzacţii privind un produs comercial suscepti�il de concurenţă şi de schim�uri comerciale între statele mem�re şi, pe de altă parte, un rol e�ectiv în cadrul acestor schim�uri comerciale.�

Instanţei de �ond îi revine sarcina de a aprecia în fiecare speţă în parte dacă activitatea economică în cauză se re�eră la un anumit produs, putând, prin natura sa şi prin imperativele tehnice sau internaţionale su� incidenţa cărora se află, să �acă o�iectul unui ast�el de rol în importurile sau e�porturile dintre resortisanţi şi statele mem�re.

Page 82: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

8�

În cauza �/��,

având ca o�iect o cerere adresată Curţii, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE, de către Giudice Conciliatore din Milano, pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare privind interpretarea articolelor ���, ��, 5� şi �� din tratatul menţionat, în litigiul pendinte în �aţa acestei instanţe între

DOMNUL FLAMINIO COSTA

şi

E.�N.�E.�L.�

�Ente nazionale energia elettrica, impresa già della Edison Volta��

CURTEA,

compusă din domnii A.� M.� Donner, preşedinte, Ch.� L.� Hammes şi A.� Tra�ucchi, preşedinţi de cameră, L.� Delvau�, R.� Rossi, R.� Lecourt �raportor�� şi W.� Strauss, judecători,

avocat general: domnul M.� Lagrange, domnul M.� Lagrange,

grefier: domnul A.� Van Houtte domnul A.� Van Houtte

pronunţă prezenta

HOTăRÂRE

Aspecte de fapt şi de drept

I – Situaţia de fapt şi procedura

Întrucât, în temeiul Legii nr.� ���� din � decem�rie ���� şi al decretelor ulterioare, Repu�lica ���� din � decem�rie ���� şi al decretelor ulterioare, Repu�lica Italiană a procedat la naţionalizarea producţiei şi a distri�uţiei de energie electrică şi a creat o organizaţie denumită E.�N.�E.�L.�, căreia i-a �ost trans�erat patrimoniul întreprinderilor electrice;

întrucât, fiind în conflict cu E.�N.�E.�L.� din cauza plăţii unei �acturi pentru consumul de energie electrică, domnul Costa, în calitate de consumator şi de acţionar al societăţii Edison Volta, a�ectată de această naţionalizare, a solicitat pe cale incidentală, în cursul procedurii în �aţa Giudice Conciliatore din Milano, aplicarea articolului ��� din Tratatul CEE, în scopul de a o�ţine interpretarea articolelor ���, ��, 5� şi �� din tratatul amintit, care au �ost încălcate prin legea italiană menţionată anterior;

întrucât, prin ordonanţa din �� ianuarie ����, Giudice Conciliatore, dând curs acestei cereri, a hotărât următoarele:

„Având în vedere articolul ��� din Tratatul din �5 martie ���� de instituire a CEE, inclus în legislaţia italiană prin Legea nr.� ���� din �� octom�rie ��5�, şi având în vedere alegaţia ���� din �� octom�rie ��5�, şi având în vedere alegaţia con�orm căreia Legea nr.� ���� din � decem�rie ���� şi Decretele preşedinţiale, adoptate pentru punerea în aplicare a acestei legi, nr.� ���� din �5 decem�rie ����, nr.� �� din � �e�ruarie ����, nr.� ��8 din �5 �e�ruarie ����, nr.� ��� din �� martie ���� încalcă articolele ���, ��, 5� şi �� din tratatul citat anterior, suspendă judecata şi dispune transmiterea unei copii con�orme a dosarului către Curtea de Justiţie a Comunităţii Economice Europene din Lu�em�urg”;

Page 83: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

8�

întrucât, prin grija grefierului din cadrul Giudice Conciliatore, Curtea a �ost sesizată cu această între�are preliminară, înregistrată la gre�a Curţii la �� �e�ruarie ����;

întrucât, prin memoriul înregistrat la �5 mai ����, domnul Costa şi-a prezentat o�servaţiile şi a solicitat Curţii „interpretarea tratatului, în special a articolelor ���, ��, 5� şi ��”;

prin memoriul înregistrat la �� mai ����, guvernul italian a concluzionat în sensul „inadmisi�ilităţii a�solute” a între�ării preliminare şi a lipsei temeiului cererilor de interpretare;

prin memoriul înregistrat la �� mai ����, E.�N.�E.�L.� a concluzionat în sensul netemeiniciei acestor între�ări;

prin memoriul din data de �� mai ����, Comisia şi-a �ăcut cunoscute o�servaţiile, atât cu privire la pertinenţa între�ărilor adresate, cât şi cu privire la interpretarea articolelor menţionate anterior;

întrucât Curtea a �ost sesizată, în plus, cu o „cerere de intervenţie” înregistrată la gre�ă la data de �� mai ����, care a �ost declarată inadmisi�ilă prin ordonanţa din � iunie ����.�

II – Observaţii prezentate în conformitate cu articolul 20 din Statutul Curţii

CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATEA CERERII PENTRU PRONUNŢAREA UNEI HOTĂTÂRI PRELIMINARE

Întrucât guvernul italian o�iectează că Giudice Conciliatore nu s-a limitat la a solicita Curţii să interpreteze tratatul, ci i-a cerut, de asemenea, să se pronunţe dacă legea italiană în litigiu era în con�ormitate cu acesta;

din această cauză, cererea pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare este inadmisi�ilă;

o instanţă naţională nu poate recurge la această procedură atunci când, pentru a soluţiona un litigiu, aceasta nu tre�uie să aplice o dispoziţie a tratatului, ci numai o lege internă;

articolul ��� nu putea fi utilizat ca motiv menit să permită unei instanţe naţionale, din iniţiativa unui resortisant al unui stat mem�ru, să supună o lege a acestui stat procedurii pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare pentru încălcarea o�ligaţiilor prevăzute de tratat;

singura procedură posi�ilă este aceea în temeiul articolelor ��� şi ��� şi, în consecinţă, prezenta procedură în �aţa Curţii este „a�solut inadmisi�ilă”;

întrucât domnul Costa susţine că, pe de altă parte, con�orm tratatului competenţa Curţii depinde numai de e�istenţa unei cereri în sensul articolului ��� şi că din între�area adresată rezultă că aceasta implică o interpretare a tratatului;

nu îi revine Curţii o�ligaţia să aprecieze �aptele sau considerentele care au putut determina instanţa naţională să aleagă aceste între�ări;

întrucât, în cele din urmă, Comisia constată că e�aminarea Curţii nu se poate re�eri nici la motivele care au determinat între�ările instanţei naţionale, nici la importanţa acestora pentru soluţionarea litigiului;

Page 84: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

8�

în speţă, �ormularea acestora părea că se apropie de acţiunea în neîndeplinirea unei o�ligaţii comunitare, ast�el cum este prevăzută la articolele ��� şi ��� şi, prin urmare, este inadmisi�ilă;

cu toate acestea, Curţii îi revine sarcina de a decide, din cadrul între�ărilor care îi sunt adresate, asupra celor care intră numai su� incidenţa interpretării permise în temeiul articolului ���;

în cele din urmă, Comisia arată că, într-o hotărâre din � martie ����, Curtea Constituţională italiană nu a aplicat acest articol într-o cauză similară şi ast�el a adoptat o decizie care implică anumite repercusiuni pentru viitorul dreptului comunitar în întregime.�

CU PRIVIRE LA INTERPRETAREA ARTICOLULUI 102

Întrucât, în ceea ce priveşte interpretarea articolului ���, domnul Costa propune să se ia în considerare consultarea preala�ilă a Comisiei ca o o�ligaţie a statului mem�ru în cauză, şi nu ca un simplu drept;

orice altă interpretare a articolului ��� îl privează de scopul acestuia;

neconsultarea Comisiei, în �aţa e�istenţei unui potenţial pericol de denaturare, constituie o neregularitate;

statul mem�ru nu poate aprecia el însuşi posi�ilitatea de denaturare �ără să-şi aroge unilateral o competenţă care nu îi este atri�uită;

întrucât Comisia contestă e�istenţa unei denaturări;

cu toate acestea, ea pare să afirme că, în caz de îndoială cu privire la această e�istenţă, era necesar să se procedeze la o consultare a Comisiei şi că, în momentul adoptării legii de naţionalizare în cauză, Repu�lica Italiană nu a respectat norma de procedură aplica�ilă în speţă;

întrucât guvernul italian e�pune că, fiind in�ormată printr-o între�are scrisă adresată de un deputat german, Comisia a admis naţionalizarea în litigiu, �ăcând re�erire la articolul ���;

nu e�istă denaturare în sensul articolului ���, din moment ce este vor�a despre instituirea unui serviciu pu�lic destinat să atingă scopurile de utilitate generală indicate la articolul �� din Constituţia italiană şi nu aduce atingere condiţiilor concurenţei;

întrucât E.�N.�E.�L.� invocă asemenea argumente şi precizează că instituirea unui serviciu pu�lic îi plasează pe toţi cei administraţi pe picior de egalitate.�

CU PRIVIRE LA INTERPRETAREA ARTICOLULUI 93

Întrucât, în ceea ce priveşte interpretarea articolului ��, domnul Costa consideră că naţionalizarea unei activităţi economice are drept consecinţă directă crearea unui regim de ajutoare ascunse în �eneficiul sectorului naţionalizat;

În acest caz, Comisia intervine con�orm procedurii prevăzute la articolul ��;

întrucât Comisia consideră că statele mem�re care nu respectă dispoziţiile articolului �� alineatul ����, comit o încălcare a procedurii care, în sine, este suficientă pentru a autoriza Comisia să introducă o acţiune în temeiul articolului ���;

Page 85: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

85

cu toate acestea, Comisia îşi rezervă dreptul de a sesiza Curtea de Justiţie în cazul în care incompati�ilitatea de �ond a ajutorului în litigiu este însoţită de încălcarea normei de procedură în cauză;

Comisia a luat cunoştinţă de proiectul de lege incriminat �ără să concluzioneze că acesta este incompati�il cu piaţa comună;

con�orm Comisiei, pro�lema se pune numai pe planul �ormal al lipsei de notificare;

Comisia îşi rezervă dreptul de a acţiona în cazul în care ajutorul în cauză se dovedeşte incompati�il cu tratatul;

Întrucât guvernul italian şi E.�N.�E.�L.� su�liniază că �aptele demonstrează a�senţa incompati�ilităţii între legea privind naţionalizarea şi articolul ��;

instituirea E.�N.�E.�L.� nu are nicio legătură cu dreptul comunitar.

CU PRIVIRE LA INTERPRETAREA ARTICOLULUI 53

Întrucât, fiind vor�a despre interpretarea articolului 5�, care interzice statelor introducerea de noi restricţii în ceea ce priveşte dreptul de sta�ilire pe teritoriul acestora, domnul Costa pretinde să se vadă în naţionalizarea unui sector economic o măsură incompati�ilă cu acest te�t;

articolul ��� nu poate justifica legalitatea oricărui regim de proprietate, iar a�olirea proprietăţii private este contrară acestui articol;

nicio normă nu scuteşte un sector naţionalizat de la aplicarea articolului 5�, naţionalizarea constituind negarea unui sistem comunitar şi mijlocul cel mai �un de a împiedica li�ertatea de sta�ilire protejată de articolul menţionat, în ceea ce priveşte resortisanţii atât ai celorlalte state mem�re, cât şi ai statului care �ace naţionalizarea;

în cele din urmă, articolul 55 nu poate fi considerat derogatoriu de la articolul 5�, fiind vor�a numai despre e�cluderea competenţelor pu�lice ale statului din s�era de aplicare a normelor acestuia din urmă şi nu a competenţei de a continua o activitate economică;

întrucât guvernul italian se opune acestei interpretări, pe motiv că articolul 5� nu se aplică în cazul în care statul în cauză lasă la li�era iniţiativă privată, �ără nicio distincţie pe �ază de naţionalitate, sectorul de activitate care nu este rezervat autorităţilor pu�lice;

întrucât E.�N.�E.�L.�, în sprijinul aceleiaşi interpretări, propune să se ia în considerare articolul 5�, ca urmărind să pună pe picior de egalitate resortisanţii străini cu resortisanţii naţionali pentru e�ercitarea unei activităţi de producţie;

acest principiu nu este încălcat în cazul în care o lege de organizare a unui serviciu pu�lic rezervă statului sectorul de activitate care intră su� incidenţa acestuia, e�cluzându-i în temeiul aceleiaşi activităţi, pe resortisanţii comunitari, autohtoni sau nu;

întrucât Comisia consideră că, din punctul de vedere al articolului ���, naţionalizarea nu este contrară tratatului;

articolele 5 şi �� tind să atenueze consecinţele procesului de naţionalizare a sectoarelor economice;

Page 86: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

8�

cu toate acestea, articolul 5� se poate aplica în ceea ce priveşte eventualele restricţii pentru sta�ilirea resortisanţilor străini, care poate rezulta dintr-o naţionalizare �ără cerinţele tehnice ale sectorului în cauză.�

CU PRIVIRE LA INTERPRETAREA ARTICOLULUI 37

Întrucât, în ceea ce priveşte o�ligaţia impusă statelor prin articolul ��, de a organiza progresiv monopolurile naţionale care prezintă un caracter comercial, ast�el încât să se evite orice discriminare între resortisanţii statelor mem�re în condiţiile de aprovizionare şi de comercializare, domnul Costa solicită Curţii să interpreteze această dispoziţie ca un te�t de amploare, care permite să vizeze orice măsură prin care un stat îşi atri�uie fie lui însuşi, fie unui organism care depinde de acesta, un monopol comercial prin însăşi natura sa;

articolul menţionat se aplică nu numai discriminărilor actuale, ci şi discriminărilor potenţiale şi este lipsit de eficacitate în cazul în care tinde numai să elimine discriminările e�istente, permiţând însă apariţia unora noi;

o naţionalizare are e�ecte identice cu cele ale unui monopol legal, şi anume putere e�clusivă de gestionare, autoritate şi inevita�ilitate a deciziilor, adoptarea pentru acestea a unor criterii e�tra-economice, e�cluderea concurenţei, rezultatul monopolului menţionat constând în a �ace dificil, dacă nu chiar imposi�il, importul de produse similare provenind de la contractanţi străini;

prin crearea unui monopol comercial, o naţionalizare are asupra importurilor acelaşi e�ect restrictiv ca şi drepturile protecţioniste sau restricţiile cantitative;

întrucât guvernul italian se opune acestei interpretări prin �aptul că articolul �� nu poate privi e�ploatarea unui serviciu pu�lic şi, pe de altă parte, nici a unui �un a cărui producţie depinde de surse naturale limitate, supuse concesionării pu�lice, utiliza�ile de către un număr destul de restrâns de producători;

normele tratatului, care apără li�ertatea pieţei, nu pot privi regimul serviciilor pu�lice;

pe de altă parte, întrucât articolul ��� nu aduce atingere cu nimic regimului proprietăţii din statele mem�re, este posi�il ca regimul constituţional al fiecăruia dintre acestea să prevadă �unurile şi serviciile care pot fi considerate drept proprietate pu�lică şi care tre�uie, date fiind unele alegeri o�iective, să rămână în a�ara oricărei norme privind concurenţa şi, în consecinţă, e�cluderea importului şi a e�portului într-un anumit sector tre�uie să fie privită nu în �uncţie de o anumită activitate comercială, ci în �uncţie de e�ercitarea unui serviciu pu�lic;

întrucât E.�N.�E.�L.�, sprijinind această interpretare şi o�servând locul articolului �� în tratat, propune să fie luate în considerare „monopolurile comerciale” prevăzute la articolul menţionat, ca organizaţii pu�lice sau private vizând să concentreze instituţional importurile şi e�porturile şi de natură să pertur�e li�era circulaţie a măr�urilor;

acesta nu poate fi scopul unui serviciu pu�lic şi, pe de altă parte, un �un al cărui comerţ internaţional depinde de acorduri internaţionale şi de proceduri administrative comple�e se sustrage, prin natura sa, chiar regulilor de la articolul �� şi oricărei dispoziţii în materie de concurenţă;

întrucât, în cele din urmă, Comisia propune să se aplice articolul �� în toate cazurile în care un stat sta�ileşte un drept e�clusiv de import sau de e�port;

Page 87: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

8�

pentru a intra su� incidenţa interdicţiilor de la articolul ��, măsura incriminată este destinată să acţioneze în domeniul circulaţiei măr�urilor sau al serviciilor;

deşi naţionalizarea poate fi considerată ca permisă în temeiul articolului ���, crearea unui nou monopol nu poate fi considerată ast�el;

cu toate acestea, nu se poate �ace a�stracţie de aprecierea concretă a schim�urilor între statele mem�re în ceea ce priveşte mar�a în cauză;

în cele din urmă, nu este nevoie să se constate dacă crearea unui monopol cu caracter comercial este contrară articolului �� alineatul ����, atunci când importul şi e�portul mărfii menţionate nu depind de puterea discreţionară a organismului administrativ.�

Motive

Întrucât, prin ordonanţa din �� ianuarie ����, transmisă în mod corespunzător Curţii, Giudice Conciliatore din Milano, „având în vedere articolul ��� din Tratatul de instituire a CEE din �5 martie ��5�, încorporat în legislaţia italiană prin Legea nr.� ���� din �� octom�rie ��5�, ���� din �� octom�rie ��5�, şi afirmaţia con�orm căreia Legea nr.� ���� din � decem�rie ���� şi decretele prezidenţiale adoptate în e�ecutarea acestei legi [.�.�.�] încalcă articolele ���, ��, 5� şi �� din tratat”, a suspendat judecata şi a dispus transmiterea dosarului către Curte.�

CU PRIVIRE LA APLICAREA ARTICOLULUI 177

Motiv extras din redactarea întrebării

Întrucât s-a susţinut că prin între�area aflată în curs de e�aminare se intenţiona o�ţinerea, prin intermediul articolului ���, a unei hotărâri privind con�ormitatea unei legi cu tratatul;

cu toate acestea, în sensul acestui articol instanţele naţionale ale căror hotărâri nu sunt, ca în cazul de �aţă, supuse unei căi de atac, tre�uie să sesizeze Curtea în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare privind „interpretarea tratatului” atunci când o ast�el de între�are este ridicată înaintea acestora;

potrivit dispoziţiilor acestui articol, Curtea nu are nici competenţa de a aplica tratatul într-o cauză determinată şi nici competenţa de a se pronunţa cu privire la validitatea unei prevederi de drept intern legate de acesta, cum are posi�ilitatea să o �acă în temeiul articolului ���;

Curtea poate, cu toate acestea, să e�tragă din redactarea imper�ect �ormulată de către instanţa naţională numai între�ările cu privire la interpretarea tratatului;

nu este necesar ca aceasta să se pronunţe cu privire la validitatea unei legi italiene în raport cu tratatul, ci numai să interpreteze articolele menţionate anterior în conte�tul elementelor de drept e�puse de Giudice Conciliatore.�

Motiv extras din absenţa necesităţii unei interpretări

Întrucât s-a �ăcut plângere împotriva �aptului că instanţa din Milano a solicitat o interpretare a tratatului care nu era necesară soluţionării litigiului aflat pe rolul său;

Page 88: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

88

întrucât, cu toate acestea, articolul ���, �azat pe o separare netă a competenţelor între instanţele naţionale şi Curte, nu o împuterniceşte pe aceasta din urmă nici să e�amineze �aptele cauzei şi nici să critice motivele şi o�iectivele cererii de interpretare.

Motiv extras din obligaţia judecătorului de a aplica dreptul intern

Întrucât guvernul italian invocă „inadmisi�ilitatea a�solută” a cererii lui Giudice Conciliatore pe motiv că instanţa naţională, o�ligată să aplice o lege internă, nu poate invoca articolul ���;

întrucât, spre deose�ire de tratatele internaţionale o�işnuite, Tratatul CEE a instituit o ordine juridică proprie, integrată în sistemul juridic al statelor mem�re în momentul intrării în vigoare a tratatului şi care se impune instanţelor acestora;

într-adevăr, prin instituirea unei Comunităţi cu o durată nelimitată, dotată cu instituţii proprii, cu personalitate, cu capacitate juridică, cu capacitate de reprezentare internaţională şi, în special, cu puteri reale derivate din limitarea competenţei sau din trans�erul atri�uţiilor statelor către Comunitate, acestea din urmă au limitat, chiar dacă în domenii restrânse, drepturile lor suverane şi au creat ast�el un corp de drept aplica�il resortisanţilor lor şi lor însele;

întrucât această integrare a dispoziţiilor de natură comunitară în dreptul fiecărei ţări mem�re, precum şi, într-un sens mai general, sensul şi spiritul tratatului au drept corolar imposi�ilitatea statelor de a �ace să prevaleze, împotriva unei ordini juridice acceptate de către acestea pe �ază de reciprocitate, o măsură unilaterală ulterioară care nu poate ast�el să-i fie opoza�ilă;

�orţa e�ecutivă a dreptului comunitar nu poate, într-adevăr, varia de la un stat la altul în �uncţie de legile interne ulterioare �ără a pune în pericol realizarea scopurilor tratatului menţionate la articolul 5 alineatul ���� şi nici nu poate da naştere unei discriminări interzise prin articolul �;

o�ligaţiile asumate în temeiul Tratatului de instituire a Comunităţii nu sunt necondiţionate, ci doar eventuale, în cazul în care acestea pot fi introduse în cauză prin actele legislative viitoare ale semnatarilor;

atunci când statelor le este recunoscut dreptul de a acţiona unilateral, acest �apt are ca temei o clauză specială precisă �de e�emplu, articolele �5, ��-�, ���-��5��;

pe de altă parte, cererile de derogare ale statelor sunt supuse procedurilor de autorizare �articolele 8-�, ��-�, �5, ��, ��, ��-�, paragra�ul al treilea şi articolul ��� de e�emplu�� care este �ără o�iect în cazul în care acestea au posi�ilitatea de a se sustrage de la o�ligaţiile lor prin intermediul unei simple legi;

întrucât supremaţia dreptului comunitar este confirmată prin articolul �8� con�orm căruia regulamentele au caracter „o�ligatoriu” şi sunt „direct aplica�ile în toate statele mem�re”;

această dispoziţie, care nu este supusă niciunei rezerve, este lipsită de sens în cazul în care un stat poate să-i anuleze e�ectele unilateral, printr-un act legislativ opoza�il te�telor comunitare;

întrucât rezultă din ansam�lul acestor elemente că, izvorât fiind dintr-o sursă autonomă, dreptul născut din tratat nu poate, având în vedere natura sa specifică originală, să se opună din punct de vedere juridic unui te�t intern, indi�erent de natura acestuia, �ără a-şi pierde caracterul comunitar şi �ără a fi introdus în cauză �undamentul juridic al însăşi Comunităţii;

Page 89: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

8�

trans�erul operat de către state, al ordinii lor juridice interne în �eneficiul ordinii juridice comunitare, al drepturilor şi o�ligaţiilor corespunzătoare dispoziţiilor din tratat, are drept consecinţă o limitare definitivă a drepturilor lor suverane asupra căreia nu poate să prevaleze un act unilateral ulterior incompati�il cu noţiunea de Comunitate;

în consecinţă, este necesar să se aplice articolul ���, �ără a ţine seama de orice lege naţională, în cazul în care se adresează o între�are privind interpretarea tratatului;

întrucât între�ările adresate de Giudice Conciliatore cu privire la articolele ���, ��, 5� şi �� urmăresc să clarifice în primul rând dacă aceste dispoziţii produc e�ecte imediate şi dau naştere în �eneficiul justiţia�ililor unor drepturi pe care instanţele naţionale tre�uie să le apere şi, în caz afirmativ, care este sensul acestora.�

CU PRIVIRE LA INTERPRETAREA ARTICOLULUI 102

Întrucât, în temeiul articolului ���, atunci când „e�istă temerea” că o dispoziţie legislativă poate produce o „denaturare”, statul mem�ru care intenţionează să procedeze în acest �el „consultă Comisia”, aceasta din urmă putând ulterior să recomande statelor mem�re adoptarea măsurilor corespunzătoare în vederea evitării denaturării de care acestea se tem;

întrucât acest articol, inclus în capitolul consacrat „apropierii legislative”, urmăreşte să evite agravarea di�erenţelor e�istente între legislaţiile naţionale cu privire la o�iectivele din tratat;

prin această dispoziţie, statele mem�re şi-au limitat li�ertatea de iniţiativă acceptând să se supună unei proceduri de consultare corespunzătoare;

o�ligându-se ele însele �ără am�iguitate să consulte în mod preventiv Comisia în toate cazurile în care proiectele lor legislative pot implica riscul, chiar minor, al unei eventuale denaturări, statele au încheiat cu Comunitatea un angajament care le o�ligă în calitate de state, însă nu dă naştere unor drepturi în �eneficiul justiţia�ililor pe care instanţele naţionale tre�uie să le apere;

întrucât Comisia, la rândul său, este o�ligată să asigure respectarea prevederilor acestui articol, această o�ligaţie necon�erind însă persoanelor de drept privat posi�ilitatea de a invoca, în cadrul dreptului comunitar şi în temeiul articolului ���, nici neîndeplinirea o�ligaţiilor de către statul în cauză şi nici omisiunea de a acţiona a Comisiei.

CU PRIVIRE LA INTERPRETAREA ARTICOLULUI 93

Întrucât în temeiul articolului �� alineatele ���� şi ����, Comisia procedează împreună cu statele mem�re la „verificarea permanentă a regimurilor ajutoarelor e�istente în aceste state” în scopul punerii în aplicare a măsurilor corespunzătoare impuse de �uncţionarea pieţei comune;

în temeiul articolului �� alineatul ����, Comisia tre�uie să fie in�ormată, în timp util, cu privire la proiectele menite să instituie sau să modifice ajutoare, statul mem�ru interesat neputând pune în aplicare măsurile planificate înainte de încheierea procedurii comunitare şi, după caz, a procedurii în �aţa Curţii;

întrucât aceste dispoziţii, conţinute într-o secţiune din tratat consacrată „ajutoarelor acordate de state”, urmăresc, pe de o parte, să elimine în mod progresiv ajutoarele e�istente şi, pe de altă parte, să evite ca, în conduita a�acerilor interne ale respectivelor state, ajutoare noi, care pot �avoriza direct sau indirect, într-o manieră aprecia�ilă, întreprinderile sau produsele, să fie instituite „su� orice �ormă” şi care ameninţă, chiar cu titlu potenţial, să denatureze concurenţa;

Page 90: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

prin articolul ��, statele au recunoscut că ajutoarele în cauză sunt incompati�ile cu piaţa comună şi s-au angajat în acest �el în mod implicit să nu le instituie în a�ara derogărilor prevăzute de tratat, însă întrucât, prin articolul ��, acestea au convenit doar să le supună procedurilor corespunzătoare, atât pentru suprimarea ajutoarelor e�istente, cât şi pentru instituirea unor noi ajutoare;

de asemenea, o�ligându-se �ormal să in�ormeze Comisia „în timp util” cu privire la proiectele lor de ajutoare, acceptând să se supună procedurilor prevăzute la articolul ��, statele au încheiat cu Comunitatea un angajament care le o�ligă în calitate de state, dar nu creează drepturi în �eneficiul justiţia�ililor, cu e�cepţia ultimei dispoziţii de la paragra�ul al treilea din respectivul articol, care este în a�ara cauzei de �aţă;

întrucât Comisia, la rândul său, este o�ligată să asigure respectarea prevederilor articolului respectiv, acesta o�ligând-o chiar să procedeze împreună cu statele la e�aminarea permanentă a regimurilor ajutoarelor e�istente, o�ligaţia necon�erind însă persoanelor de drept privat posi�ilitatea de a invoca, în cadrul dreptului comunitar şi în temeiul articolului ���, nici neîndeplinirea o�ligaţiilor de către statul în cauză şi nici omisiunea de a acţiona a Comisiei.

CU PRIVIRE LA INTERPRETAREA ARTICOLULUI 53

Întrucât în con�ormitate cu articolul 5�, statele mem�re se angajează, su� rezerva dispoziţiilor prevăzute de tratat, să nu introducă noi restricţii cu privire la sta�ilirea pe teritoriul lor a resortisanţilor celorlalte state mem�re;

o�ligaţia pe care statele şi-au asumat-o în acest �el se reduce din punct de vedere juridic la o simplă a�ţinere;

aceasta nu este supusă niciunei condiţii şi nu se su�ordonează, în e�ecutarea sa ori în e�ectele sale, intervenţiei vreunui act, din partea statelor sau a Comisiei;

aceasta este completă şi per�ectă din punct de vedere juridic şi, în consecinţă, capa�ilă să producă e�ecte directe în relaţiile dintre statele mem�re şi justiţia�ili;

întrucât o interdicţie e�primată atât de �ormal, intrată în vigoare odată cu tratatul în întreaga Comunitate şi integrată ast�el în sistemul juridic al statelor mem�re, constituie însăşi legea acestora şi îi priveşte direct pe resortisanţii lor, în �avoarea cărora a dat naştere unor drepturi individuale pe care instanţele naţionale tre�uie să le apere;

întrucât interpretarea solicitată a articolului 5� implică ca acesta să fie analizat în conte�tul capitolului re�eritor la dreptul de sta�ilire unde este situat;

după ce articolul 5� a prevăzut eliminarea progresivă a „restricţiilor impuse li�ertăţii de sta�ilire a resortisanţilor unui stat mem�ru pe teritoriul altui stat mem�ru”, capitolul respectiv a prevăzut la articolul 5� că aceste state nu tre�uie să introducă „noi restricţii la sta�ilirea pe teritoriul lor a resortisanţilor celorlalte state mem�re”;

în consecinţă, este vor�a despre cunoaşterea condiţiilor în care resortisanţii celorlalte state mem�re dispun de li�ertatea de sta�ilire;

articolul 5� alineatul ���� precizează acest lucru stipulând că li�ertatea de sta�ilire comportă accesul la activităţi independente, la înfiinţarea şi la gestionarea de întreprinderi „în condiţiile definite de legislaţia ţării de sta�ilire pentru proprii resortisanţi”;

Page 91: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

este prin urmare suficient, pentru respectarea articolului 5�, ca nicio măsură nouă să nu supună sta�ilirea resortisanţilor celorlalte state mem�re unei reglementări mai severe decât cea rezervată propriilor resortisanţi, iar aceasta indi�erent de regimul juridic al întreprinderilor.�

CU PRIVIRE LA INTERPRETAREA ARTICOLULUI 37

Întrucât, în temeiul articolului �� alineatul ����, statele mem�re restructurează treptat „monopolurile de stat cu caracter comercial” în scopul de a asigura eliminarea oricărei discriminări între resortisanţii statelor mem�re, în ceea ce priveşte condiţiile de aprovizionare şi comercializare;

în plus, acesta prevede la alineatul ����, o�ligaţia statelor mem�re de a se a�ţine de la adoptarea oricărei noi măsuri contrare principiilor prevăzute la articolul �� alineatul ����;

întrucât statele şi-au asumat ast�el o du�lă o�ligaţie: una activă, de restructurare a monopolurilor lor de stat, iar cealaltă pasivă, de evitare a adoptării oricărei măsuri noi;

se solicită interpretarea cu privire la această din urmă o�ligaţie, precum şi în legătură cu elementele necesare interpretării conţinute de prima o�ligaţie;

întrucât articolul �� alineatul ���� conţine o interdicţie necondiţionată care constituie o o�ligaţie nu de a �ace, ci de a nu �ace;

această o�ligaţie nu este supusă niciunei rezerve de a su�ordona punerea sa în aplicare vreunui act pozitiv de drept intern;

această interdicţie, prin însăşi natura sa, poate produce e�ecte directe în relaţiile juridice dintre statele mem�re şi justiţia�ilii acestora;

întrucât o interdicţie e�primată atât de �ormal, intrată în vigoare odată cu tratatul în ansam�lul Comunităţii şi integrată ast�el în sistemul juridic al statelor mem�re, constituie însăşi legea acestora şi îi priveşte direct pe resortisanţii acestora, în �avoarea cărora a creat drepturi individuale pe care instanţele naţionale tre�uie să le apere;

întrucât interpretarea solicitată a articolului �� implică, în temeiul comple�ităţii te�tului şi inter�erenţelor dintre alineatele ���� şi ����, ca acestea să fie interpretate în ansam�lul capitolului din care �ac parte;

acest capitol este consacrat „eliminării restricţiilor cantitative între statele mem�re”;

întrucât trimiterea prin articolul �� alineatul ���� la „principiile enunţate la alineatul ����” are ast�el scopul de a împiedica sta�ilirea oricărei noi „discriminări între resortisanţii statelor mem�re” în ceea ce priveşte „condiţiile de aprovizionare şi comercializare”;

scopul fiind ast�el precizat, articolul �� alineatul ���� descrie, pentru a le interzice, mijloacele prin care poate fi încălcat;

orice noi monopoluri sau organisme prevăzute la articolul �� alineatul ���� sunt ast�el interzise, prin trimiterea de la articolul �� alineatul ����, în măsura în care acestea urmăresc să introducă noi discriminări în cadrul condiţiilor de aprovizionare şi comercializare;

este necesar, prin urmare, ca instanţa sesizată cu acţiunea principală să cerceteze mai întâi dacă acestui scop i-a �ost e�ectiv adusă atingere şi anume, dacă o discriminare nouă între

Page 92: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

resortisanţii statelor mem�re, în condiţiile de aprovizionare şi comercializare, rezultă din însăşi măsura aflată în litigiu, sau este consecinţa acesteia;

întrucât se impune, în a�ară de aceasta, să fie luate în considerare măsurile prevăzute de articolul �� alineatul ����;

acest articol interzice instituirea nu a tuturor monopolurilor de stat, ci numai a celor care prezintă „un caracter comercial” şi aceasta în măsura în care ele urmăresc să introducă discriminările menţionate mai sus;

pentru a intra su� incidenţa interdicţiilor din acest te�t, monopolurile de stat şi organismele respective tre�uie, pe de o parte, să ai�ă ca o�iect tranzacţiile cu un produs comercial care poate �ace o�iectul concurenţei şi al schim�urilor între statele mem�re şi, pe de altă parte, să joace un rol e�ectiv în cadrul acestor schim�uri;

instanţei sesizate cu acţiunea principală îi revine sarcina să aprecieze în fiecare cauză în parte dacă activitatea economică respectivă este legată de un ast�el de produs care, prin natura sa şi cerinţele tehnice sau internaţionale cărora le este supus, poate să îndeplinească un rol e�ectiv în importurile sau e�porturile dintre resortisanţii statelor mem�re.

Cu privire la cheltuielile de judecată

Întrucât cheltuielile e�ectuate de către Comisia Comunităţii Economice Europene şi guvernul italian, care au prezentat o�servaţii Curţii, nu pot �ace o�iectul unei ram�ursări;

procedura are în raport cu părţile în litigiul pendinte în �aţa Giudice Conciliatore din Milano caracterul unui incident ridicat înaintea acestei instanţe;

pentru aceste motive,

având în vedere actele de procedură;

după ascultarea raportului judecătorului raportor;

după ascultarea o�servaţiilor părţilor în acţiunea principală, Comisiei Comunităţii Economice Europene şi guvernului italian;

după ascultarea concluziilor avocatului general;

având în vedere articolele ��, 5�, ��, ���, ��� din Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene;

având în vedere Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie a Comunităţii Economice Europene;

având în vedere Regulamentul de procedură al Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene,

CURTEA,

pronunţându-se cu privire la e�cepţia de inadmisi�ilitate întemeiată pe articolul ���, hotărăşte:

Întrebările adresate de Giudice Conciliatore din Milano în temeiul articolului 177 sunt admisibile în măsura în care acestea vizează, în cauza de faţă, interpretarea

Page 93: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

dispoziţiilor Tratatului CEE, niciun act unilateral ulterior nefiind opozabil normelor comunitare;

hotărăşte:

1) Articolul 102 nu conţine dispoziţii care pot da naştere unor drepturi în beneficiul justiţiabililor pe care instanţele naţionale trebuie să le apere.

2) Prevederile articolului 93, la care se referă întrebarea adresată, nu conţin nici ele astfel de dispoziţii.

3) Articolul 53 constituie o normă comunitară care poate da naştere unor drepturi în beneficiul justiţiabililor pe care instanţele naţionale trebuie să le apere.

Aceste dispoziţii interzic orice măsură nouă având ca obiect supunerea stabilirii resortisanţilor celorlalte state membre unei reglementări mai severe decât cea rezervată resortisanţilor proprii, indiferent de regimul juridic al întreprinderilor.

4) Articolul 37 alineatul (2) constituie în toate dispoziţiile sale o normă comunitară care poate da naştere unor drepturi în beneficiul justiţiabililor pe care instanţele naţionale trebuie să le apere.

În cadrul întrebării adresate, aceste dispoziţii urmăresc interzicerea oricărei noi măsuri contrare principiilor articolului 37 alineatul (1), şi anume, orice măsură având ca obiect sau drept consecinţă o discriminare nouă între resortisanţii statelor membre în condiţii de aprovizionare şi comercializare, prin intermediul monopolurilor sau al organismelor, trebuind, pe de o parte, să aibă ca obiect tranzacţiile cu un produs comercial care poate să constituie obiectul concurenţei şi al schimburilor între statele membre, iar pe de altă parte să joace un rol efectiv în cadrul acestor schimburi.

şi hotărăşte:

Competenţa de a se pronunţa cu privire la cheltuielile de judecată îi aparţine lui Giudice Conciliatore din Milano.

Donner Hammes Tra�ucchi

Delvau� Rossi Lecourt Strauß

Pronunţată în şedinţă pu�lică la Lu�em�urg, �5 iulie ����.�

Grefier Preşedinte

A. Van Houtte A. M. Donner

Page 94: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

CONCLUzIILE AVOCATULUI GENERAL

MAURICE LAGRANGE

PREzENTATE LA �5 IUNIE ����

Domnule Preşedinte,

Domnilor Judecători,

Între�area preliminară asupra căreia tre�uie să hotărâţi cu titlu preliminar, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE, nu emană, o dată, de la o instanţă olandeză, ci de la o instanţă italiană şi nu mai este vor�a nici de o chestiune de securitate socială ori de Regulamentul nr.� �, ci, mai degra�ă, de un anumit număr de dispoziţii ale tratatului însuşi, cu privire la care vă este solicitată interpretarea în circumstanţe care sunt de aşa natură încât pot aduce în discuţie raporturile constituţionale dintre Comunitatea Economică Europeană şi statele mem�re ale acesteia.� Acest �apt su�liniază importanţa hotărârii pe care sunteţi solicitaţi să o pronunţaţi în această cauză.�

Faptele vă sunt deja cunoscute: domnul Costa, avocat în Milano, pretinde că nu are o�ligaţia de a plăti o �actură în valoare de � ��5 lire, sumă solicitată în legătură cu �urnizarea de energie electrică de către „Ente nazionale per l’energia elettrica” sau E.�N.�E.�L.� Acesta a contestat plata în �aţa Giudice Conciliatore, care are competenţă e�clusivă în virtutea sumei în discuţie, susţinând că Legea din � decem�rie ����, de naţionalizare a industriei energiei electrice în Italia, era contrară unui anumit număr de dispoziţii ale Tratatului de la Roma şi neconstituţională.� În acest scop, Giudice Conciliatore a solicitat – şi o�ţinut – trimiterea cauzei, cu titlu preliminar, pe de o parte, Curţii Constituţionale a Repu�licii Italiene şi, pe de altă parte, acestei Curţi, pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare în temeiul articolului ��� din tratat.�

I – Întrebări preliminare

Tre�uie soluţionate două între�ări preliminare re�eritoare la validitatea sesizării acestei Curţii.�

A. Cea dintâi urmăreşte să clarifice dacă instanţa din Milano v-a sesizat, într-adevăr, cu între�ări re�eritoare la interpretarea tratatului.

Hotărârea, în dispozitivul său, se limitează să menţioneze că „alegaţia con�orm căreia Legea din � decem�rie ���� şi decretele prezidenţiale adoptate în aplicarea acestei legi încalcă articolele ���, ��, 5� şi �� din tratat” şi, în consecinţă, suspendă judecata şi dispune „transmiterea unei copii certificate a dosarului Curţii de Justiţie a Comunităţii Economice Europene de la Lu�em�urg”.�

Cu toate acestea, în motivarea sa, hotărârea indică, într-o manieră succintă, însă precisă, modul în care legea de naţionalizare a industriei energiei electrice din Italia poate constitui o încălcare a fiecăruia dintre articolele Tratatului CEE avute în vedere şi, prin urmare, poate fi incompati�ilă cu tratatul.� Considerăm că, în aceste condiţii, Curtea poate şi tre�uie să �acă e�ortul necesar pentru a desprinde dintre cele patru puncte de dificultate prezentate în hotărâre pe acela care este relevant pentru interpretarea tratatului.� Aţi consimţit deja să �aceţi e�orturi similare în alte litigii pentru a permite instanţei naţionale să se pronunţe în limitele sale de competenţă, rămânând însă în s�era dumneavoastră de competenţă, ceea ce este, în definitiv, normal, dat fiind că interpretarea a�stractă a te�telor tratatului sau a regulamentelor comunitare este întotdeauna e�ectuată prin raportare la cazul concret care �ace o�iectul litigiului.� Ceea ce tre�uie evitat – iar acesta este un pericol pe care începem

Page 95: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�5

să îl percepem pe măsură ce cauzele în temeiul articolului ��� se multiplică – este că această Curte, su� prete�tul interpretării, se su�stituie, mai mult sau mai puţin, instanţei naţionale, care, să nu uităm, rămâne competentă pentru a aplica tratatul şi regulamentele comunitare, incluse în legislaţia naţională prin ratificare: identificarea unei delimitări precise între aplicare şi interpretare este, cu siguranţă, una dintre pro�lemele cele mai delicate pe care o ridică articolul ���, cu atât mai mult cu cât această delimitare este cea a competenţei respective a instanţei comunitare şi a instanţelor naţionale, o pro�lemă asupra căreia nicio instanţă nu a primit misiunea de a hotărî, în caz de conflict.� Este evident că un conflict între Curtea de Justiţie şi cele mai înalte instanţe naţionale poate fi de natură să prejudicieze în mod grav sistemul de control judecătoresc instituit prin tratat, care se �azează pe o cola�orare necesară, şi adesea chiar organică, între cele două jurisdicţii.�

B.� Acest �apt ne duce la e�aminarea celei de-a doua întrebări preliminare, care se re�eră chiar la dificultăţile de ordin constituţional la care tocmai am �ăcut re�erire.�

În o�servaţiile sale, guvernul italian susţine că între�area adresată de instanţa din Milano este absolut inadmisibilă deoarece, declară acesta, între�area în cauză nu este, după cum se impune prin articolul ���, premisa silogismului juridic pe care această instanţă tre�uie să îl �ormuleze, în mod normal, pentru a soluţiona litigiul pendinte în �aţa acesteia.� În litigiul în cauză, instanţa tre�uie să aplice numai o lege naţională a statului italian; prin urmare, este la �el de important să se interpreteze Tratatul de la Roma, precum şi să se aplice.� Guvernul italian se e�primă în următorii termeni:

„În cazul de �aţă, instanţa nu tre�uie să aplice nicio dispoziţie a Tratatului de la Roma şi, prin urmare, nu poate avea niciuna dintre îndoielile care sunt prevăzute la articolul ��� din tratat în ceea ce priveşte interpretarea tratatului; aceasta tre�uie să aplice numai legea naţională �mai precis, cea privind E.�N.�E.�L.��� care a reglementat materia prezentată spre e�aminarea acesteia”.�

Pe de altă parte, continuă guvernul italian, e�aminarea eventualei încălcări de către un stat mem�ru, prin intermediul unei legi naţionale, a o�ligaţiilor comunitare ale acestuia se poate �ace numai în cadrul procedurii prevăzute la articolele ��� şi ��� din tratat, procedură în care nu intervin persoanele de drept privat, nici măcar indirect:

„[.�.�.�] normele legale rămân în vigoare chiar şi după hotărârea Curţii, până ce statul, pentru a se supune o�ligaţiei generale prevăzute la articolul 5, adoptă măsurile con�orme cu punerea în aplicare a hotărârii”.�

Poate este suficient să i se opună e�cepţiei de „a�solută inadmisi�ilitate” jurisprudenţa con�orm căreia Curtea de Justiţie nu se va pronunţa cu privire la consideraţiile care au determinat instanţa naţională să vă adreseze o între�are preliminară: este suficient să constataţi că este vor�a despre o între�are în temeiul articolului ���, şi anume re�eritoare la interpretarea tratatului sau la interpretarea validităţii unui regulament comunitar, pentru care articolul ��� îi atri�uie această competenţă Curţii.�

Ne putem între�a, cu toate acestea, dacă jurisprudenţa respectivă, prin ea însăşi înţeleaptă şi întemeiată pe întregul respect pe care Curtea înţelege să-l acorde în ceea ce priveşte competenţa instanţelor naţionale, tre�uie aplicată �ără niciun �el de limită sau rezervă, spre e�emplu în cazuri în care o între�are preliminară nu are, în mod evident, legătură cu acţiunea principală: într-un ast�el de caz, Curtea se consideră o�ligată să dea o interpretare a�stractă tratatului, care, în aceste condiţii, se prezintă su� �orma unui punct de vedere pur doctrinal, �ără nicio legătură cu soluţionarea unui litigiu, în timp ce această interpretare poate să se re�ere la chestiuni de mare importanţă sau care poate crea grave conflicte cu instanţele naţionale? Ne permitem să avem îndoieli în această privinţă.� De aceea, în scopul eliminării

Page 96: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

oricărui echivoc şi în speranţa de a evita, mai precis, un asemenea conflict, credem că tre�uie să dăm e�plicaţii cât mai clar posi�il cu privire la o�iecţiilor guvernului italian.�

Tre�uie, mai întâi, să eliminăm a doua o�iecţie, care derivă din �aptul că încălcarea tratatului, care rezultă dintr-o lege naţională ulterioară intrării în vigoare a acestuia şi care este contrară tratatului, poate intra numai su� incidenţa procedurii de constatare a neîndeplinirii o�ligaţiilor de către statele mem�re, prevăzută la articolele ���–���, procedură care nu este deschisă persoanelor de drept privat şi care lasă legea în vigoare până ce va fi eventual a�rogată în urma unei hotărâri a Curţii de constatare a incompati�ilităţii acesteia cu tratatul.� Într-adevăr, nu aceasta este pro�lema: pro�lema este cea a coexistenţei celor două norme juridice contrare �ipotetic��, ambele aplicabile în ordinea internă, una emanând din tratat sau de la instituţiile comunitare, iar cealaltă de la instanţele naţionale: care tre�uie să prevaleze până la soluţionarea conflictului? Aceasta este adevărata pro�lemă.�

Fără să se recurgă la concepţiile doctrinale, prea mult supuse controverselor, cu privire la natura Comunităţilor Europene, şi �ără să se adopte o poziţie între „Europa �ederală” şi „Europa ţărilor” sau între „supranaţional” şi „internaţional”, instanţa �acesta este rolul său�� poate numai să considere tratatul ca atare.� Aceasta este o simplă constatare – Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, la �el ca şi celelalte două tratate aşa-zis europene, creează o ordine juridică proprie, care, deşi di�erită de ordinea juridică a fiecărui stat mem�ru, în temeiul unor norme precise ale tratatului, determină un transfer de competenţă către instituţiile comunitare, se su�stituie parţial ordinii juridice interne.�

Pentru a rămâne la chestiunea normelor juridice, se admite în mod universal că Tratatul CEE, deşi într-o măsură mai redusă decât Tratatul CECO, conţine un anumit număr de dispoziţii care, atât prin natura acestora, cât şi prin o�iectul lor, sunt direct aplica�ile în ordinea juridică internă sau au �ost „primite” ca urmare a ratificării ��enomen care nu este, de alt�el propriu tratatelor europene��.� Hotărând că articolele �� şi �� din Tratatul CEE produc efecte directe şi dau naştere unor drepturi individuale pe care instanţele naţionale trebuie să le protejeze, dumneavoastră aţi declarat că acestea sunt, con�orm e�presiei consacrate, „sel�-e�ecuting”.� În ceea ce priveşte dispoziţiile care nu au un ast�el de e�ect direct, acestea intră în ordinea juridică internă în două moduri di�erite, în �uncţie de �aptul că organele e�ecutive ale Comunităţii �Consiliul sau Comisia, sau, cel mai adesea, am�ele asociate organic cu intervenţia Parlamentului European�� au sau nu au competenţa de a adopta un regulament.� Atunci când nu este aceasta situaţia, este vor�a despre o o�ligaţie a statului mem�ru, pe care acesta tre�uie să o îndeplinească, fie din iniţiativă proprie, fie în con�ormitate cu recomandările sau directivele emise de e�ecutiv, iar tratatul devine parte integrantă a ordinii juridice interne numai ca urmare a măsurilor de ordin intern adoptate de autorităţile competente ale statului în cauză.� Atunci când, dimpotrivă, organele e�ecutive ale Comunităţii au competenţa de a adopta regulamente şi când �ac uz de această competenţă, includerea în ordinea internă are loc ipso jure, numai prin pu�licarea regulamentelor: aceasta rezultă din dispoziţiile coro�orate ale articolului �8� paragra�ul al doilea şi ale articolului ���.� În temeiul articolului �8� paragra�ul al doilea, „regulamentul are o s�eră de aplicare generală.� Acesta este o�ligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre”.� În temeiul articolului ���, „regulamentele se pu�lică în Jurnalul Oficial al Comunităţii.� Acestea intră în vigoare la data sta�ilită sau, în lipsa acesteia, în a douăzecea zi de la pu�licare”.�

Ast�el, două categorii de dispoziţii sunt direct aplica�ile:

�.� Dispoziţiile tratatului, considerate ca „sel�-e�ecuting”;

�.� Cele care au �ăcut o�iectul unor regulamente de aplicare.�

Page 97: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

Cum se poate concepe ca o dispoziţie a tratatului, în temeiul căreia a �ost adoptat un regulament, să nu intre în vigoare în ordinea internă în acelaşi timp cu regulamentul pentru care reprezintă suport juridic? Cum se poate admite ca o altă dispoziţie, pentru care nu a �ost necesară adoptarea unui regulament sau a unei măsuri interne de aplicare pentru simplul motiv că este suficientă prin ea însăşi, nu are acelaşi e�ect?

Prin urmare, este imposi�il să evităm pro�lema care rezultă din coe�istenţa, în fiecare stat mem�ru, a celor două ordini juridice, ordinea internă şi ordinea comunitară, care acţionează fiecare în propria s�eră de competenţă, şi nici nu putem evita între�area pentru a afla care este sancţiunea pentru încălcările competenţei săvârşite de una împotriva celeilalte.�

Pentru încălcările din partea instituţiilor comunitare, nu este nicio dificultate: acestea sunt sancţionate de Curte prin intermediul uneia din procedurile prevăzute de tratat, atât la cererea statelor mem�re, cât şi a persoanelor de drept privat, în special acţiunea în anulare �articolul ����� şi e�cepţia de ilegalitate �articolul �8���.�

În ceea ce priveşte încălcările săvârşite de autorităţile naţionale, acestea tre�uie, de asemenea, să fie sancţionate, iar această sancţiune tre�uie să fie disponi�ilă nu numai statelor, ci şi persoanelor de drept privat, atunci când pentru acestea din urmă decurg din tratat sau din regulamentele comunitare drepturi individuale.� După cum a amintit Curtea, apărarea acestor drepturi revine instanţelor naţionale.�

În ce condiţii tre�uie să îşi e�ercite aceste instanţe controlul şi, în special, să aplice dispoziţiile „sel�-e�ecuting” ale tratatului, precum şi ale regulamentelor comunitare legal adoptate, atunci când e�istă o lege naţională contrară acestora? În cazul în care legea naţională a intrat în vigoare anterior tratatului sau pu�licării regulamentului comunitar, doctrina re�eritoare la a�rogarea implicită clarifică această chestiune.� Dificultăţi apar atunci când legea naţională intră în vigoare ulterior tratatului şi este contrară unei dispoziţii „sel�-e�ecuting” a acestuia sau atunci când intră în vigoare ulterior unui regulament comunitar adoptat şi pu�licat în mod corespunzător; cu toate acestea, nu e�istă o dificultate verita�ilă decât în cazul în care norma internă are caracterul unui act legislativ, deoarece atunci când este vor�a numai despre un act administrativ ordinar sau chiar despre un regulament, acţiunea vizând anularea sau, cel puţin e�cepţia de ilegalitate �în ţările care nu admit pe deplin o acţiune directă în anularea regulamentelor�� tre�uie să fie suficientă pentru a neutraliza e�ectul actului intern în �avoarea normei comunitare.� În cazul unui act legislativ, ne con�runtăm, dimpotrivă, cu o pro�lemă de ordin constituţional.�

După cum ştiţi, această pro�lemă este soluţionată într-un mod pe deplin satis�ăcător în Ţările de Jos, a căror Constituţie, recent revizuită, con�eră în mod e�pres competenţă instanţelor pentru a invoca e�cepţia de ilegalitate împotriva legilor contrare tratatelor internaţionale, cel puţin atunci când este vor�a despre dispoziţii care au caracter „sel�-e�ecuting”.� În Marele Ducat al Lu�em�urgului, jurisprudenţa a consacrat aceeaşi regulă.� În Franţa, doctrina admite, de asemenea, aproape în unanimitate această regulă, �azându-se pe articolul 55 din actuala Constituţie, care, la �el ca şi articolul �8 din Constituţia de la ���8, proclamă preeminenţa tratatelor internaţionale ratificate în mod corespunzător şi pu�licate în raport cu legea; unele hotărâri pot fi invocate, cel puţin implicit, în acest sens.� În Belgia, în pofida a�senţei unor dispoziţii constituţionale în această privinţă, un e�ort deose�it în ceea ce priveşte concepţiile doctrinale, care a primit sprijinul pu�lic al unui înalt magistrat, pare a ajunge la aceleaşi concluzii.�

Oricât pare de parado�al la prima vedere, dificultăţile de principiu se întâlnesc în prezent în cele două ţări care au o Curte Constituţională, şi anume Germania şi Italia.� În am�ele cazuri, aceste dificultăţi ţin de �aptul că Tratatul de la Roma a �ost ratificat printr-o lege ordinară

Page 98: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8

care nu are valoare de lege constituţională şi nu poate, prin urmare, să deroge de la normele sau principiile Constituţiei.�

Este necesar să fie clar înţeles că nu tre�uie să ne amestecăm în interpretarea constituţiilor statelor mem�re.� Atragem numai atenţia asupra �aptului că, în ceea ce priveşte Germania �unde, în prezent, Curtea Constituţională nu s-a pronunţat încă cu privire la acest aspect��, o�iecţiile par a proveni din �aptul că ordinea juridică a Comunităţii �a cărei e�istenţă o admitem ca fiind di�erită de ordinea juridică germană�� nu o�eră cetăţenilor Repu�licii Federale deplinătatea garanţiilor pe care le recunoaşte legea �undamentală, în special prin �aptul că unele acte cu caracter legislativ pot fi adoptate în Comunitate de către organe neparlamentare �Consiliul, Comisia�� în cazuri în care, în ordinea internă, acestea ţin numai de competenţa Parlamentului.� Ce să răspundem la aceasta, dacă nu că regulamentele comunitare, chiar cele mai importante, nu sunt acte legislative, nici măcar „cvasi-legislative”, după cum se afirmă uneori, ci acte emise de o putere executivă �Consiliul sau Comisia�� care poate acţiona numai în cadrul competenţelor delegate acesteia prin tratat şi su� controlul jurisdicţional al Curţii de Justiţie? Tratatul de la Roma are, cu siguranţă, în parte, caracterul unei verita�ile Constituţii, cea a Comunităţii �şi, din acest punct de vedere, este completat prin protocoale sau ane�e care au aceeaşi valoare ca şi tratatul însuşi, nu prin regulamente��, însă, în rest, acesta are, mai ales, caracterul a ceea ce numim „lege-cadru”, procedeu per�ect legitim atunci când este vor�a despre o situaţie evolutivă cum este sta�ilirea unei pieţe comune şi, prin care, o�iectul care tre�uie atins şi condiţiile care tre�uie îndeplinite, mai degra�ă decât modalităţile de realizare a acestora, sunt definite ast�el încât generalitatea dispoziţiilor nu e�clude precizia: suntem încă departe de situaţia „cartei al�e” date e�ecutivului de anumite parlamente naţionale.� Prin urmare, cetăţenii Repu�licii Federale găsesc în ordinea juridică comunitară, în special prin controlul jurisdicţional, garanţii nu identice, ci compara�ile cu cele asigurate de ordinea lor juridică naţională �înainte de trans�erurile de competenţă care rezultă din tratat�� prin e�istenţa unei competenţe mai e�tinse a Parlamentului.� Prin urmare, adevărata pro�lemă se pare că este aceea de a şti dacă este compati�ilă cu Constituţia crearea unei ast�el de ordini juridice printr-un tratat ratificat printr-o lege ordinară: aceasta este, în mod evident, o pro�lemă pe care numai instanţa constituţională naţională are competenţa să o clarifice.�

Se pare că acelaşi raţionament este vala�il pentru Italia.� După cum ştiţi, în această ţară, o hotărâre a Curţii Constituţionale din �� �e�ruarie ���� – � martie ����, adoptată tocmai în legătură cu Legea de instituire a E.�N.�E.�L.�, a considerat că era necesar, �ără a aduce atingere dispoziţiilor de la articolul �� din Constituţie, să se disocieze pro�lema posi�ilei încălcări a tratatului ca urmare a adoptării unei legi contrare acestuia �pro�lemă care, în opinia Curţii, ţine numai de răspunderea statului pe plan internaţional��, de pro�lema con�ormităţii acestei legi cu Constituţia: dat fiind că tratatul a �ost ratificat printr-o lege ordinară, o lege ulterioară contrară acestuia tre�uie să producă e�ecte con�orm principiului succesiunii legilor în timp, de unde rezultă că „nu este necesar să se e�amineze dacă legea denunţată încalcă o�ligaţiile asumate prin acest tratat” şi că, pentru aceleaşi motive, o trimitere a cauzei în �aţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene �care nu poate fi utilă decât pentru a permite constatarea unei încălcări a tratatului, ţinând seama de interpretarea dată de Curte acestui tratat�� este, în mod inevita�il, �ără o�iect.�

În mod evident, nu ne revine nouă sarcina de a critica această hotărâre.� Remarcăm numai că, �deşi este vor�a despre o remarcă mai degra�ă �ormală��, Curtea Constituţională se re�eră la conflictul dintre legea în cauză şi legea de ratificare, atunci când e�istă un conflict între lege şi tratat �ratificat printr-o lege ordinară��.� Însă am dori să insistăm asupra consecinţelor dezastruoase – cuvântul nu este prea puternic – pe care riscă să le ai�ă o asemenea jurisprudenţă, în cazul în care este menţinută, în ceea ce priveşte �uncţionarea sistemului instituţional sta�ilit prin tratat şi, în consecinţă, în ceea ce priveşte însuşi viitorul pieţei comune.�

Page 99: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��

Într-adevăr, credem că am demonstrat deja, sistemul pieţei comune este întemeiat pe crearea unei ordini juridice di�erite de cea a statelor mem�re, dar care este legată strâns şi chiar organic de aceasta, ast�el încât respectul reciproc şi constant al competenţelor respective ale organelor comunitare şi ale organelor naţionale reprezintă una dintre condiţiile �undamentale ale �uncţionării sistemului în con�ormitate cu tratatul şi, prin urmare, ale realizării o�iectivelor Comunităţii.� Am văzut, în special, că acest respect reciproc impune ca dispoziţiile „sel�-e�ecuting” ale tratatului şi regulamentele adoptate în mod corespunzător de către e�ecutivele comunitare să se poată aplica imediat în statele mem�re.� Aceasta este ordinea juridică instituită prin Tratatul de la Roma şi numai Curţii de Justiţie îi revine sarcina de a afirma acest �apt, după caz, prin hotărârile sale.�

În cazul în care se întâmplă ca o curte constituţională dintr-unul din statele mem�re, în deplinătatea competenţei sale, să recunoască �aptul că un asemenea rezultat nu poate fi atins în cadrul normelor constituţionale din ţara sa, spre e�emplu în ceea ce priveşte posi�ilitatea ca legile ordinare contrare tratatului, care prevalează asupra tratatului însuşi, �ără ca vreo instanţă �nici măcar Curtea Constituţională�� să ai�ă competenţa de a opri aplicarea acestora până ce nu vor fi �ost a�rogate sau modificate de Parlament, o ast�el de decizie creează un conflict indisolu�il între cele două ordini juridice şi su�minează înseşi �azele tratatului.� Nu numai că acesta nu poate fi aplicat, în condiţiile prevăzute, în ţara în cauză, dar, printr-o reacţie în lanţ, acesta nu poate fi, într-adevăr, aplicat nici în celelalte ţări ale Comunităţii; în orice caz, poate fi aplicat în acele ţări �precum Franţa�� în care prioritatea acordurilor internaţionale este admisă numai „cu condiţia reciprocităţii”.�

În aceste condiţii, e�istă numai două soluţii pentru statul în cauză: ori să modifice Constituţia pentru a o �ace compati�ilă cu tratatul, ori să îl denunţe.� Într-adevăr, acest stat, prin semnarea tratatului, prin ratificare şi prin depunerea instrumentelor de ratificare, s-a angajat �aţă de partenerii săi şi nu poate rămâne pasiv, �ără să îşi respecte o�ligaţiile internaţionale.� Prin urmare, se poate înţelege de ce Comisia, care, în temeiul articolului �55, a primit misiunea de a garanta aplicarea tratatului, i-a comunicat Curţii, prin o�servaţiile sale, „îngrijorarea sa reală” �aţă de Hotărârea din �� �e�ruarie ����.�

Mai este nevoie să adăugăm că, dacă am considerat că tre�uie să prezentăm aceste o�servaţii, este numai în scopul clarificării dez�aterii, pentru a-i permite fiecăruia să îşi asume răspunderea, însă nici măcar nu ne imaginăm că Italia, care a �ost întotdeauna în avangarda promotorilor ideii europene, Italia, ţara Con�erinţei de la Messina şi a Tratatului de la Roma, nu descoperă mijlocul constituţional de natură să îi permită Comunităţii să coe�iste în deplină con�ormitate cu normele instituite prin carta comună.�

Permiteţi-ne acum să revenim la ordonanţa instanţei din Milano.� Constatăm că aceasta s-a con�ormat cu e�actitate dispoziţiilor de la articolul �� al Legii din �� martie ��5� de reglementare a compunerii şi �uncţionării Curţii Constituţionale, în special asupra următorului paragra�:

„În cazul în care litigiul nu poate fi soluţionat independent de clarificarea pro�lemei constituţionalităţii sau în cazul în care instanţa nu consideră că între�area adresată este în mod evident lipsită de temei” �caz în care, con�orm articolului ��, ordonanţa de respingere a e�cepţiei de neconstituţionalitate tre�uie motivată în mod corespunzător��, „instanţa adoptă o ordonanţă în care, după e�punerea termenilor şi motivelor cererii prin care s-a adresat între�area, dispune transmiterea imediată a actelor către Curtea Constituţională şi suspendarea litigiului în curs.�”

Prin urmare, instanţa sesizată cu o cerere de trimitere nu tre�uie să pronunţe această hotărâre „cu ochii închişi” şi în mod automat; dimpotrivă, aceasta este o�ligată să e�ercite un anumit

Page 100: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

control, ceea ce domnul Costa, în o�servaţiile sale orale, a numit „o anchetă preala�ilă a legalităţii”.� În speţă, instanţa din Milano a e�ercitat e�ectiv acest control, nu numai după cum era o�ligată prin legea italiană în ceea ce priveşte trimiterea în �aţa Curţii Constituţionale, ci şi în ceea ce priveşte trimiterea în �aţa acestei Curţi.� În opinia noastră, aceasta a avut per�ectă dreptate, deoarece considerăm că, în pofida a�senţei din tratat sau din Statutul Curţii a unor dispoziţii e�prese similare cu cele din legea italiană, este indispensa�il un control a priori re�eritor la pertinenţa pro�lemei de interpretare în raport cu soluţionarea litigiului, precum şi cu privire la caracterul „evident lipsit de temei” al cererii de trimitere, dacă vrem să evităm e�cepţiile pur dilatorii şi împovărarea inutilă a Curţii cu trimiteri inoportune.� O�servaţiile pe care tocmai vi le-am prezentat sunt suficiente pentru a arăta că instanţa nu se afla într-o situaţie care justifica prima facie respingerea cererii de trimitere.�

Singura pro�lemă care se pune pro�a�il este aceea de a şti dacă, fiind vor�a în speţă despre o lege, instanţa este îndreptăţită să re�uze aplicarea acesteia în cazul în care, ca urmare a interpretării date de Curtea de Justiţie, este constrânsă să recunoască �aptul că această lege este contrară tratatului.� Cu alte cuvinte, instanţele italiene, altele decât Curtea Constituţională, au dreptul de a se pronunţa cu privire la e�cepţia de neconstituţionalitate sau sunt o�ligate, în orice caz, să trimită cauza în �aţa Curţii Constituţionale? În caz contrar, nu este nicio îndoială că instanţa avea o�ligaţia să se limiteze la trimiterea între�ării Curţii Constituţionale, lăsând-o pe aceasta să vă solicite interpretarea tratatului.� Dar, stimaţi domni, în acest caz este vor�a despre chestiuni re�eritoare la partajarea competenţei interne între instanţele unui stat mem�ru, chestiuni în care nu tre�uie să vă implicaţi.� În plus, hotărârea pe care sunteţi solicitaţi să o adoptaţi va putea avea e�ect şi în ceea ce priveşte Curtea Constituţională, care va tre�ui să o ia în considerare, după caz: ast�el, trimiterea din �aţa dumneavoastră, chiar dacă este prematură prin raportare la procedura internă, nu era inutilă şi câştiga timp.� Cu alte cuvinte, ne aflăm într-un caz similar cu cel în care o instanţă e�ercită dreptul care îi este recunoscut prin articolul ��� paragra�ul al doilea de a dispune trimiterea în �aţa Curţii �ără a aştepta epuizarea căilor de atac în dreptul intern.�

Acestea sunt di�eritele motive, chiar dacă, în anumite privinţe, pot părea e�cesive, dar pe care am considerat necesar să le e�punem datorită importanţei lor deose�ite de principiu, pentru care considerăm că tre�uie să respingeţi e�cepţia de „inadmisi�ilitate a�solută” ridicată de către guvernul italian în o�servaţiile sale.�

II – Examinarea întrebărilor de interpretare adresate

Acestea sunt în număr de patru: articolul ���, articolul ��, articolul 5� şi articolul ��.�

A – Articolul 102 – Con�orm ordonanţei prin care aţi �ost sesizaţi, încălcarea articolului ��� rezultă din �aptul că, în mod contrar dispoziţiilor alineatului ���� al acestui articol, statul italian nu a consultat Comisia înainte de a fi adoptată Legea din � decem�rie ����.� În acest caz, la �el ca şi în următoarele trei cazuri, tre�uie să se decidă ce anume din între�area adresată se re�eră la interpretare.

În ceea ce ne priveşte, o�servăm două între�ări de interpretare care pot prezenta interes pentru litigiu, a doua având, de alt�el, numai un caracter su�sidiar:

�.� Nerespectarea de către un stat mem�ru a �ormalităţii prevăzute la articolul ��� atrage după sine, de drept, contradicţia actului în raport cu tratatul, ast�el încât instanţele naţionale sunt o�ligate să nu îl ia în considerare pe acesta?

�.� În cazul unui răspuns afirmativ, care este s�era de aplicare a acestei �ormalităţi? În special, neregularitatea care ţine de neconsultarea oficială de către guvernul interesat poate fi acoperită

Page 101: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

de dovada cunoaşterii proiectului de către Comisie în condiţii care îi permit să adreseze eventual statelor mem�re recomandările necesare?

Cu privire la primul punct, considerăm că răspunsul tre�uie să fie negativ.� Suntem la un capitol, destul de scurt, intitulat „apropierea legislaţiilor”.� Este evident că, atât timp cât legislaţiile nu sunt „armonizate”, şi anume modificate �cu e�cepţia celei care serveşte eventual drept model pentru armonizare��, acestea se menţin: de alt�el, Consiliul acţionează în acest domeniu prin intermediul „directivelor”, în con�ormitate cu articolul ���.� În ceea ce priveşte articolele ��� şi ���, acestea vizează cazul în care, înainte de a se proceda la armonizare şi după ce aceasta a produs e�ectele aşteptate, se constată că e�istenţa disparităţilor între legislaţii „denaturează condiţiile de concurenţă pe piaţa comună şi provoacă, din această cauză, o denaturare care tre�uie eliminată”.� În acest situaţie, se �ace o distincţie în �uncţie de �aptul dacă denaturarea rezultă din dispoziţiile e�istente �articolul ����� sau „e�istă un motiv pentru a crede” că denaturarea poate fi cauzată de dispoziţii care urmează să fie adoptate �articolul �����.� În cazul articolului ���, nu e�istă nicio îndoială că dispoziţiile în vigoare rămân ast�el, atât timp cât nu sunt modificate, eventual ca urmare a directivelor Consiliului, în con�ormitate cu articolul ���.�

Rămâne articolul ���.� Acesta are, cu siguranţă, ca o�iect să încerce să prevină, pentru a evita �aptul împlinit: cu siguranţă, este pre�era�il să se evite intervenţia unui act legislativ sau a unui alt act de natură să producă denaturarea, mai degra�ă decât să se urmărească eliminarea acestuia după ce a intrat în vigoare; de aici rezultă procedura de consultare preala�ilă prevăzută la articolul ���.� Tre�uie oare, ca urmare a acestui �apt, să recunoaştem articolului ��� un caracter „sel�-e�ecuting” care să permită instanţelor naţionale să sancţioneze încălcarea în �eneficiul persoanelor de drept privat?

Nu opinăm în acest sens.� Într-adevăr, înseamnă să se recunoască instanţelor naţionale competenţa de a aprecia „temerile” de denaturare pe care actul poate să o provoace în sensul articolului ���, ceea ce implică o judecată de valoare mai mult sau mai puţin delicată şi care nu poate, în mod rezona�il, să fie emisă în a�ara oricărei intervenţii a organelor Comunităţii, în special ale Comisiei.� Fără îndoială, respingem ideea că statul în cauză este singura instanţă în materie şi se �ucură de o putere discreţionară care îi permite să sesizeze sau nu Comisia: acesteia îi revine sarcina de a se pronunţa obiectiv cu privire la pertinenţa „temerii” şi, eventual, de a utiliza competenţele pe care le are în temeiul articolului ���, pentru a o�ţine din partea Curţii constatarea neîndeplinirii o�ligaţiilor statului, ca urmare a �aptului că nu a procedat la consultarea preala�ilă.� Adăugăm că, în �apt, Comisia dispune de mijloace de in�ormare suficiente pentru a fi în măsură, cel puţin în cazurile importante, să intervină în timp util, în special atunci când este vor�a despre acte legislative care, în ţara noastră, nu sunt deloc clandestine! În speţă, ştim că a �ost chiar ast�el.�

Cu privire la al doilea punct, pe care îl e�aminăm numai pentru a avea o imagine completă, am înclina să admitem următoarea interpretare: �ormalitatea prevăzută la articolul ��� are un caracter o�ligatoriu pentru statul interesat.� În ce condiţii tre�uie îndeplinită această �ormalitate? După părerea noastră, aceasta poate fi îndeplinită numai prin intermediul unei comunicări oficiale adresate de către guvern Comisiei: o între�are parlamentară, spre e�emplu, nu este suficientă.� În cazul în care este vor�a despre un proiect de lege, este rezona�il să se solicite ca acest proiect să fie notificat Comisiei înainte de a fi depus pe �iroul Parlamentului sau, cel puţin, înainte ca procedura parlamentară să fie prea avansată, iar guvernul să fie mai mult sau mai puţin angajat pe plan naţional.�

Însă, în ceea ce priveşte sancţiunea o�ligaţiei, considerăm că aceasta nu tre�uie neapărat să constea într-o neîndeplinire de către stat a o�ligaţiilor sale, care era necesar, de alt�el, să fie constatată de către Curte.� În cazul în care se sta�ileşte că proiectul a �ost adus la cunoştinţa

Page 102: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Comisiei în timp util pentru a intra în contact cu guvernul în cauză şi că aceasta �precum în speţa de �aţă��, în per�ectă cunoştinţă de cauză, s-a a�ţinut să intervină, considerăm că neregula se consideră acoperită.� Nu tre�uie să se e�agereze cu �ormalismul în raporturile dintre Comisie şi statele mem�re, raporturi care tre�uie să fie impregnate de spiritul cola�orării indispensa�ile pentru o aplicare sănătoasă a tratatului.�

Încă o dată, am prezentat aceste o�servaţii numai în su�sidiar, deoarece considerăm că încălcarea de către un stat mem�ru a o�ligaţiilor sale, în temeiul articolului ���, ţine numai de procedura prevăzută la articolele ���-��� şi nu poate determina nulitatea sau inaplica�ilitatea în dreptul intern, sancţionată de către instanţele naţionale, a actului adoptat prin încălcarea dispoziţiilor articolului menţionat.�

B – Articolul 93 – În privinţa articolului �� o�erim un răspuns similar.� Considerăm că o�ligaţiile statelor mem�re în temeiul alineatului ���� al acestui articol �„Comisia este in�ormată, în timp util pentru a-şi putea prezenta o�servaţiile, cu privire la proiectele care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoarele”�� pot fi sancţionate numai prin procedura prevăzută la articolele ���-���.� În ceea ce priveşte „compati�ilitatea proiectului cu piaţa comună, în temeiul articolului ��”, de care depinde eventuala încălcare a tratatului, este suficient să citim articolul ��, în special alineatul ���� al acestuia, pentru a ne convinge că pro�lema compati�ilităţii implică, din nou, o judecată de valoare delicată, care atinge direct interesele economice sau politice ale statului în cauză, apreciate în raport cu necesităţile pieţei comune, judecată care este e�clus să fie lăsată numai la aprecierea instanţelor naţionale, �ără nicio intervenţie a instanţelor comunitare sau a guvernelor.� Prin urmare, considerăm că este imposi�il să recunoaştem articolului �� caracterul de dispoziţie „sel�-e�ecuting”.�

C – Articolul 53 – Este vor�a aici despre dreptul de sta�ilire.� Instanţa din Milano are în vedere acest articol deoarece „Legea din � decem�rie ���� introduce în Italia restricţii privind constituirea şi gestionarea pe teritoriul italian a unor întreprinderi şi societăţi ale altor state mem�re pentru producerea şi vânzarea energiei electrice”.�

Din această o�servaţie se pot deduce două între�ări de interpretare.�

Prima se re�eră, încă o dată, la caracter „sel�-e�ecuting” al dispoziţiei în cauză.� Aceasta a �ost concepută ast�el: „Statele mem�re nu introduc noi restricţii pentru sta�ilirea pe teritoriul lor a resortisanţilor altor state mem�re, su� rezerva dispoziţiilor prevăzute de prezentul tratat”.�

Considerăm, contrar opiniei pe care am susţinut-o în ceea ce priveşte articolele ��� şi ��, că este vor�a aici de o dispoziţie „sel�-e�ecuting”.� Norma este clară, precisă şi nu necesită, se pare, nici e�aminare preala�ilă din partea Comisiei şi a guvernelor, nici judecată de valoare: suntem mult mai aproape de norme cum sunt cele conţinute în articolul �� sau în articolul �� privind statu-quo-ul în materie de drepturi vamale sau restricţii cantitative.

Însă, aceasta fiind cea de-a doua interpretare care este necesar să fie dată, considerăm că articolul 5� poate, după părerea noastră, să fie interpretat numai în lumina articolului 5�.� Acesta priveşte „restricţia cu privire la li�ertatea de sta�ilire a resortisanţilor unui stat mem�ru pe teritoriul altui stat mem�ru” şi li�ertatea de sta�ilire este, ea însăşi, definită în modul următor la paragra�ul al doilea: „Li�ertatea de sta�ilire presupune accesul la activităţi independente şi e�ercitarea acestora, precum şi constituirea şi gestionarea de întreprinderi şi, în special, de societăţi în temeiul articolului 58 paragra�ul al doilea în condiţiile definite de legislaţia ţării în care are loc stabilirea pentru proprii resortisanţi… ”.� Pentru ca articolul 5� să fie respectat, este suficient ca să nu se introducă noi restricţii în ceea ce priveşte e�istenţa unor discriminări între resortisanţii statelor mem�re; prin urmare, nu se pune pro�lema dacă măsura în cauză cuprinde asemenea discriminări.� Cu siguranţă, este posi�il

Page 103: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

ca anumite restricţii în ceea ce priveşte li�ertatea de sta�ilire să rezulte, pentru neresortisanţi, dintr-o măsură adoptată de către un stat mem�ru, spre e�emplu, în caz de naţionalizare, însă o ast�el de măsură, per�ect legală în ea însăşi con�orm articolului ���, nu va fi contrară articolului 5� în cazul în care condiţiile de acces la e�ercitarea activităţii în cauză sunt restrânse sau suprimate în acelaşi mod ca şi în ceea ce-i priveşte pe resortisanţi şi �ără nicio discriminare �aţă de neresortisanţi.� Ştim că în cazul E.�N.�E.�L.� aceasta este situaţia, însă este în sarcina instanţei naţionale să o constate.�

Prin urmare, cu privire la acest punct, adoptăm prima dintre cele două interpretări sugerate de Comisie în o�servaţiile sale, din moment ce a doua considerăm că e�cede s�erei de aplicare a normelor privind dreptul de sta�ilire, ast�el cum rezultă din articolele 5� şi următoarele.�

D – Articolul 37 – În acest caz, hotărârea de trimitere este, în special, laconică: „Întrucât, se afirmă, în cele din urmă, articolul �� din Tratatul de instituire a CEE tre�uie luat în considerare, deoarece Legea din � decem�rie ���� instituie un nou monopol de drept pu�lic care îi e�clude pe resortisanţii altor state mem�re”.�

Credem că putem descoperi, în ceea ce priveşte articolul ��, două între�ări de interpretare care pot prezenta interes pentru litigiu:

�.� Care este s�era de aplicare a acestui articol şi, în special, este acesta aplica�il unui serviciu pu�lic de producere şi de distri�uire a energiei electrice, cum este E.�N.�E.�L.�?

�.� În caz afirmativ, dispoziţiile articolului �� au, cel puţin parţial, un caracter „sel�-e�ecuting”?

Prima întrebare.� Guvernul italian şi E.�N.�E.�L.� se �azează, în esenţă, pe caracterul de serviciu pu�lic pe care îl are organismul în cauză pentru a susţine că activitatea acestuia este în întregime în a�ara aplicării articolului ��.� Aceştia insistă, în special, asupra �aptului că activitatea în cauză este străină de cea a „monopolurilor comerciale”, care sunt singurele prevăzute la articolul �� şi care a�ectează, în principal, schim�urile comerciale dintre statele mem�re.� În plus, aceştia remarcă �aptul că E.�N.�E.�L.� a �ost creat în scopul esenţial al eliminării cartelurilor care, anterior, aveau o verita�ilă situaţie de monopol şi că, prin urmare, înfiinţarea E.�N.�E.�L.�, departe de a intra în contradicţie cu normele tratatului, este pe deplin con�ormă cu o�iectivele acestuia.�

Stimaţi domni, suntem convinşi că e�istă o mare parte de adevăr în aceste o�servaţii.� Totuşi, din punct de vedere juridic, acestea nu sunt pe deplin determinante.� Într-adevăr, tratatul, cel puţin la articolul ��, nu s-a aventurat în distincţii �azate pe serviciul pu�lic, iar acest lucru este de înţeles.� Este vor�a aici de o noţiune care variază în mod sensi�il de la o ţară la alta şi a cărei definiţie precisă, deja dificilă în dreptul intern, este �ără îndoială imposi�ilă pe plan comunitar.�

Articolul �� �ace parte din capitolul re�eritor la eliminarea restricţiilor cantitative dintre statele mem�re.� Cu toate acestea, tratatul a recunoscut că monopolurile comerciale prezentau, în această privinţă, o pro�lemă specială care, în lipsa unei suprimări pure şi simple care nu a �ost prescrisă, impunea măsuri de control care depăşeau cadrul unei simple creşteri aritmetice a contingentelor, în condiţiile articolului ��.� O�iectivul �undamental nu este, cu toate acestea, „li�era circulaţie a măr�urilor”, în con�ormitate cu denumirea titlului întâi în cadrul căruia sunt prevăzute dispoziţiile în cauză, iar restricţiile prevăzute sunt cele care se opun acestei li�ere circulaţii în condiţii discriminatorii între resortisanţii statelor mem�re.�

Page 104: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Conceptul de „monopoluri naţionale care prezintă un caracter comercial”, căruia i se aplică articolul ��, tre�uie înţeles în lumina celor de mai sus.� Al doilea paragra� al articolului �� merge mai departe, prin a le defini: „Dispoziţiile prezentului articol se aplică oricărui organism prin care un stat mem�ru, de jure sau de facto, controlează, dirijează sau influenţează în mod sensi�il, direct sau indirect, importurile sau e�porturile dintre statele mem�re.� Aceste dispoziţii se aplică, de asemenea, monopolurilor de stat delegate” �aceste monopoluri delegate fiind, evident, cele care intră în definiţia care tre�uie dată��.�

Te�tul, analizat aşa cum se impune, în conte�tul său, ni se pare a fi per�ect clar: nu �orma juridică este cea care contează, nici măcar natura juridică a organismului în cadrul dreptului pu�lic naţional, ci rolul e�ectiv pe care îl are organismul în schim�urile comerciale dintre statele mem�re.�

Prin urmare, nu putem e�clude a priori un serviciu pu�lic, fie că este vor�a despre un serviciu pu�lic industrial sau comercial, din s�era de aplicare a articolului ��.� Cu toate acestea – iar aici o�servaţiile guvernului italian şi ale E.�N.�E.�L.� îşi găsesc pertinenţa – se înţelege de la sine că, în mod normal, nu acesta este cazul unui serviciu pu�lic cum este un serviciu de producere sau chiar de distri�uire a energiei electrice, al cărui scop esenţial nu este, în mod evident, acela de a �ace din această producţie sau din această distri�uţie un o�iect de comerţ internaţional; poate fi acesta cazul numai dacă, deşi comerţul internaţional nu este o�iectul principal al organismului în cauză, vânzările de energie în străinătate ating sau riscă să atingă un asemenea volum încât organismul tre�uie să fie considerat ca influenţând în mod „considera�il” sau capa�il de a influenţa comerţul cu statele mem�re.� Fără îndoială, cuvântul „considera�il” se raportează gramatical numai la �orma ver�ală „influenţează” şi nu la cele două ver�e precedente �„controlează” şi „dirijează”��; cu toate acestea, influenţa considerabilă, actuală şi potenţială, asupra importurilor sau a e�porturilor dintre statele mem�re este singurul lucru care contează, având în vedere o�iectul dispoziţiilor în cauză, �aptul că această influenţă se mani�estă sau se poate mani�esta ca urmare a unei competenţe de control sau de conducere sau în orice alt mod.� Statelor mem�re le revine sarcina, după caz, de a e�ectua adaptările progresive necesare, iar Comisiei sarcina de a le adresa toate recomandările utile în acest scop, în con�ormitate cu alineatul ����.�

În speţă, pare a fi sigur �aptul că organismul în cauză nu poate fi considerat ca având o „influenţă considera�ilă” asupra comerţului cu statele mem�re, deoarece „comerţul internaţional” al E.�N.�E.�L.� se limitează la câteva schim�uri comerciale �rontaliere între Italia şi Franţa.� În ceea ce priveşte influenţa „potenţială” care rezultă din competenţele de conducere a organismului şi de control al statului, Comisiei îi revine sarcina de a hotărî dacă aceasta este de natură să supună e�ectiv organismul în cauză unor măsuri de adaptare progresivă, în temeiul alineatului ����, şi să adreseze eventual statului în cauză recomandările prevăzute la alineatul ����; însă, până la aceasta, dispoziţiile în vigoare, care sunt ipotetic anterioare intrării în vigoare a tratatului, rămân vala�ile în ordinea internă şi tre�uie să fie aplicate de către instanţele naţionale.�

Să ne amintim că, în temeiul articolului ��, schim�urile comerciale, chiar reduse, e�ectuate de „întreprinderi responsa�ile cu gestionarea de servicii de interes economic general”, �ac o�iectul, cel puţin în principiu, normelor tratatului şi, în special, normelor de concurenţă, de care, prin urmare, nu pot fi scutite, ca urmare a �aptului că articolul �� nu se aplică.�

A doua întrebare.� Dispoziţiile articolului �� au sau nu un caracter „sel�-e�ecuting”? Am răspuns anterior acestei între�ări printr-o negaţie, în ceea ce priveşte primul alineat.� Pare a se înţelege de la sine că dispoziţiile alineatului ���� al articolului ��, completate cu cele ale alineatelor ����-�5��, nu sunt direct aplica�ile în ordinea internă: este vor�a despre o adaptare progresivă a monopolului, care tre�uie realizată de către statele mem�re în urma

Page 105: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��5

recomandărilor pe care Comisia este a�ilitată să le adreseze în temeiul alineatului ����.� În schim�, dificultatea apare atunci când este vor�a despre norma „statu-quo-ului” specificată la alineatul ����.�

Este sigur, într-adevăr, că, a priori, o normă statu-quo tre�uie să fie luată în considerare cu mai multă rigoare decât o normă re�eritoare la un program de sistematizare.� Regăsim aici, de alt�el, �ormula drastică a articolelor �� şi ��: „statele mem�re tre�uie să nu recurgă […]”, care în jurisprudenţa dumneavoastră a �ost interpretată ca neopunându-se unei aplicări directe sancţionate de instanţele naţionale.� Mai mult, articolul ��, în pofida o�iectului său care tinde să reglementeze pro�lema specială a monopolurilor, �ace parte din Capitolul � al Titlului I, capitol re�eritor la eliminarea restricţiilor cantitative între statele mem�re: alineatul ���� al articolului �� apare ast�el ca o repetare şi adaptare la situaţia monopolului a normei statu-quo enunţată la articolul ��, pe care aţi considerat-o direct aplica�ilă.�

Este, prin urmare, necesar, pentru delimitarea recunoaşterii e�ectului direct al articolului �� alineatul ����, de motive destul de vădite de natura celor pe care noi considerăm că le-am întâlnit în aplicarea articolului ��� şi al articolului ��.� Este aceasta situaţia?

Considerăm, în ceea ce ne priveşte, că este necesar să se �acă o distincţie între prima şi a doua parte a te�tului.�

În prima parte, se afirmă că „statele mem�re tre�uie să nu recurgă la nicio măsură nouă contrară principiilor enunţate la alineatul (1)”.� Termenul „principii” este elocvent în sine: este imposi�il să se ştie dacă o măsură este sau nu contrară „principiilor” enunţate la alineatul ���� �ără a se �ace o apreciere mai mult sau mai puţin su�iectivă şi dificilă, care, inevita�il, inter�erează cu caracterul general al programului de ajustare sta�ilit sau suscepti�il de a fi sta�ilit în temeiul alineatului ����.� O ast�el de apreciere, în mod rezona�il, nu se poate �ace în a�ara cadrului discuţiilor dintre Comisie şi statul sau statele mem�re interesate: aceasta este o între�are care arată, în primul rând, raporturile state – Comunitate, iar posi�ila încălcare de către un stat mem�ru a articolului �� alineatul ���� prima teză nu poate apărea decât în cazul procedurii prevăzute la articolele ���-���.�

Considerăm, în schim�, că alta este situaţia celui de-al doilea segment al te�tului articolului �� alineatul ����: „[.�.�.�] sau care restrânge s�era de aplicare a articolelor privind eliminarea drepturilor vamale şi a restricţiilor cantitative între statele mem�re”.� Aici, în �apt, revenim la o aplicare directă a normei statu-quo în domeniul vamal şi contingentar.� Este adevărat că te�tul nu vizează numai măsurile care, în sine, constituie o resta�ilire sau o majorare a drepturilor vamale, o resta�ilire sau o diminuare a contingentelor, ci măsurile care „restrâng s�era de aplicare a articolelor privind” eliminarea, ceea ce poate lăsa loc unei marje de apreciere.� Cu toate acestea, credem că aprecierea, poate uneori delicată, care poate este necesar să se realizeze în anumite cazuri nu tre�uie să fie un o�stacol în calea aplicării unei sancţiuni de către instanţele naţionale în �eneficiul persoanelor interesate, deoarece norma statu-quo este în acest caz direct a�ectată, iar încălcarea sa poate aduce atingere imediată drepturilor persoanelor de drept privat şi raporturilor juridice private.� Cu toate acestea, după părerea noastră, sancţiunea nu tre�uie să se e�ercite decât cu privire la măsurile restrictive e�ective care influenţează în mod direct „drepturile câştigate” pe care persoanele de drept privat le deţin con�orm reglementării în vigoare: o restricţie pur „potenţială” nu arată, credem noi, decât aprecierea Comisiei şi a procedurii prevăzute la articolele ���-���.�

Concluzionăm:

�.� în sensul respingerii e�cepţiei de „inadmisi�ilitate a�solută” ridicată de Guvernul Repu�licii Italiene;

Page 106: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

�.� articolele ���, ��, 5� şi �� din tratat să fie interpretate în �elul următor:

a�� Încălcarea de către un stat mem�ru a o�ligaţiilor sale, în temeiul articolului ���, ţine numai de procedura prevăzută la articolele ���-��� şi nu poate determina nulitatea sau inaplica�ilitatea în dreptul intern, sancţionată de către instanţele naţionale, a actului adoptat prin încălcarea dispoziţiilor articolului menţionat.�

��� Articolul �� este necesar să primească o interpretare identică;

c�� Articolul 5�: �.� produce e�ecte imediate şi duce la crearea unor drepturi individuale pe care instanţele naţionale au o�ligaţia de a le proteja; �.� este necesar să fie înţeles, în legătură cu articolul 5� paragra�ul al doilea, în sensul că interzice orice nouă restricţie a li�ertăţii de sta�ilire care implică o discriminare între resortisanţii statelor mem�re;

d�� Articolul �� alineatul ���� produce e�ecte imediate şi duce la crearea unor drepturi individuale pe care instanţele naţionale au o�ligaţia de a le proteja, cu privire la măsurile noi luate de un stat mem�ru care implică e�ectiv fie introducerea unor noi drepturi sau a unor ta�e cu e�ect echivalent ori o majorare a acestor drepturi, fie sta�ilirea unor noi restricţii cantitative sau măsuri cu e�ect echivalent;

�.� instanţei din Milano îi revine sarcina de a se pronunţa cu privire la cheltuielile de judecată e�ectuate în �aţa Curţii.�

Page 107: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

ORDONANŢA CURŢII

DIN � IUNIE ����1

În cauza �/��,

având ca o�iect o cerere adresată Curţii de către Giudice Conciliatore din Milano �Prima cameră��, pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare în litigiul pendinte în �aţa acestei instanţe între

DOMNUL FLAMINIO COSTA

şi

E.�N.�E.�L.�

Întrucât societatea pe acţiuni Edison a depus o „cerere de intervenţie”, înregistrată la gre�ă la �� mai ����, în scopul susţinerii concluziilor domnului Costa în �aţa Curţii, reclamant în �aţa instanţei din Milano;

întrucât, înainte de orice altă acţiune în prezenta cauză, este necesar să se pronunţe asupra admisi�ilităţii acestei cereri;

întrucât în temeiul articolului �� din Regulamentul de procedură, „Curtea poate oricând să se pronunţe din oficiu asupra cauzelor de inadmisi�ilitate pentru motive de ordine pu�lică”;

întrucât articolul ��� din Tratatul CEE nu are în vedere o procedură contencioasă vizând soluţionarea unui litigiu, însă instituie o procedură specială destinată, în vederea asigurării unităţii de interpretare a dreptului comunitar printr-o cooperare între Curtea de Justiţie şi instanţele naţionale, să le permită acestora să solicite interpretarea te�telor comunitare pe care le aplică în litigiile înaintate acestora;

întrucât, prin urmare, procedura aplica�ilă în �aţa Curţii decurge din normele speciale prevăzute la articolul �� din Statutul Curţii de Justiţie cu privire la care tre�uie e�aminată admisi�ilitatea „cererii de intervenţie” a societăţii Edison;

întrucât, în temeiul acestei dispoziţii, „părţile, statele mem�re, Comisia şi, după caz, Consiliul au dreptul de a depune în �aţa Curţii memorii sau o�servaţii scrise”;

întrucât o ast�el de dispoziţie specială nu are sens în cazul în care dreptul de a participa la procedura prevăzută la articolul ��� era cunoscut tuturor persoanelor interesate în termenii articolului ��;

întrucât, în consecinţă, este necesar să se aplice articolul ��;

întrucât nu este, prin urmare, necesar să se admită intervenţia unui terţ care, similar poziţiei societăţii Edison, nu este implicat în acţiunea din �aţa instanţei care transmite cererea pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare şi, în concluzie, nu are dreptul de a depune memorii sau o�servaţii scrise;

întrucât în a�senţa cheltuielilor nu este necesar să se hotărască asupra acestui capăt de cerere;

� Lim�a de procedură: italiana.� Lim�a de procedură: italiana.�

Page 108: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��8

Pentru aceste motive,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special articolul ���,

având în vedere Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie a Comunităţii Economice Europene şi, în special, articolele �� şi �� ale acestuia;

având în vedere Regulamentul de procedură al Curţii de Justiţie a Comunităţii Economice Europene;

după ascultarea raportului judecătorului raportor;

după ascultarea concluziilor con�orme ale avocatului general;

CURTEA,

compusă din:

domnul A.� M.� Donner, preşedinte

domnii Ch.� L.� Hammes şi A.� Tra�ucchi, preşedinţi de cameră,

domnii L.� Delvau� şi R.� Lecourt �raportor��, judecători

avocat general: domnul K.� Roemer,

grefier: domnul A.� Van Houtte

dispune:

1) Intervenţia societăţii Edison este inadmisibilă;

2) Nu este necesar să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată.

Lu�em�urg, � iunie ����.�

Grefier Preşedinte

A. Van Houtte A. M. Donner

Page 109: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

�����J����

HOTĂRÂREA CURŢII

DIN �� DECEMBRIE ����1

INTERNATIONALE HANDELSGESELLSCHAFT MBH

împotriva

EINFUHR- UND VORRATSSTELLE FÜR GETREIDE UND FUTTERMITTEL

(cerere pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare,

�ormulată de Verwaltungsgericht Frank�urt��

Cauza ��/��

Sumarul hotărârii

1. Acte ale instituţiilor – Validitate – Apreciere în funcţie de dreptul comunitar – Autonomia, uniformitatea şi eficacitatea dreptului comunitar – Recurgere inadmisibilă la normele de drept constituţional naţional

2. Drept comunitar – Principii generale – Drepturi fundamentale – Respectare asigurată de Curte în funcţie de structura şi obiectivele Comunităţii

3. Agricultură – Organizarea comună a pieţelor – Certificate de import şi de export garantate de o cauţiune – Caracterul necesar şi corespunzător al acestui sistem – Absenţa încălcării drepturilor fundamentale

(Tratatul CEE, articolele 40, 43)

4. Agricultură – Organizarea comună a pieţelor – Certificate de import şi de export – Termen de valabilitate – Expirare – Caz de forţă majoră – Noţiune

(Regulamentul nr. 120/67 al Consiliului)

5. Agricultură – Organizarea comună a pieţelor – Certificate de import şi de export – Anularea angajamentului de export sau de import – Limitarea la cazurile de forţă majoră – Admisibilitate

1. Validitatea actelor adoptate de instituţiile comunitare poate fi apreciată numai în lumina dreptului comunitar; dreptul născut din tratat, izvor de drept autonom, nu poate, prin natura sa, să fie înlăturat de normele de drept naţional, oricare sunt acestea, �ără a-şi pierde caracterul comunitar şi �ără a pune în discuţie �undamentul juridic al Comunităţii însăşi; prin urmare, invocarea atingerilor aduse drepturilor �undamentale, ast�el cum sunt prevăzute de Constituţia unui stat mem�ru, sau a principiilor unei structuri constituţionale naţionale, nu poate a�ecta validitatea unui act al Comunităţii sau e�ectul acestuia pe teritoriul respectivului stat.� �Hotărârea din �5 iulie ����, cauza �/��, Rec.�, X-����, p.� ����.���

�.� Respectarea drepturilor �undamentale �ace parte integrantă din principiile generale de drept, a căror respectare este asigurată de Curtea de Justiţie.� Protejarea acestor drepturi, care se inspiră din tradiţiile constituţionale comune statelor mem�re, tre�uie să fie asigurată în cadrul � Lim�a de procedură: germana.� Lim�a de procedură: germana.�

Page 110: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

structurii şi o�iectivelor Comunităţii.� �Hotărârea din �� noiem�rie ����, cauza ��/��, Rec.�, XV-����, p.� ��5.���

�.� Cerinţa, din partea regulamentelor agricole comunitare, de certificate de import şi de e�port care includ, pentru �eneficiari, angajamentul de a e�ecuta operaţiunile proiectate su� garanţia unei cauţiuni, constituie un mijloc necesar şi totodată corespunzător, în sensul articolului �� alineatul ���� şi al articolului ����� din Tratatul CEE, pentru a permite autorităţilor competente să sta�ilească în modul cel mai eficient intervenţiile acestora pe piaţa cerealelor.� Regimul acestor certificate nu aduce atingere niciunui drept �undamental.�

�.� Noţiunea de �orţă majoră prevăzută de regulamentele agricole nu se limitează la cea de imposi�ilitate a�solută, ci tre�uie să fie înţeleasă în sensul de circumstanţe anormale, care nu pot fi controlate de importator sau de e�portator şi ale căror consecinţe puteau fi evitate numai cu preţul unor sacrificii e�cesive, în pofida tuturor diligenţelor depuse.� �Hotărârea din �� iulie ���8, cauza �/�8, Rec.�, XIV-���8, p.� 5��.���

5.� Limitând anularea angajamentului de a e�porta şi restituirea garanţiei la cazurile de �orţă majoră, organul legislativ comunitar a adoptat o dispoziţie care, �ără a impune o o�ligaţie nedatorată importatorilor sau e�portatorilor, este adecvată pentru a asigura �uncţionarea normală a organizării pieţei comune a cerealelor, în interesul general, ast�el cum este definit de articolul �� din tratat.�

În cauza ��/��,

având ca o�iect o cerere adresată Curţii, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE, de către Verwaltungsgericht �tri�unalul administrativ�� din Frank�urt pe Main pentru pronunţarea, în litigiul pendinte în �aţa acestei instanţe între

INTERNATIONALE HANDELSGESELLSCHAFT MBH, cu sediul la Frank�urt pe Main,

şi

EINFUHR- UND VORRATSSTELLE FÜR GETREIDE UND FUTTERMITTEL �Oficiul pentru importul şi depozitarea cerealelor şi �urajelor�� din Frank�urt pe Main,

a unei hotărâri preliminare privind validitatea articolului �� alineatul ���� paragra�ul al treilea din Regulamentul nr.� ���/��/CEE al Consiliului din �� iunie ���� privind organizarea comună a pieţelor în sectorul cerealelor şi a articolului � din Regulamentul nr.� ���/��/CEE al Comisiei din �� august ���� privind certificatele de import şi de e�port pentru cereale, produse trans�ormate pe �ază de cereale, orez, �rizură de orez şi produse trans�ormate pe �ază de orez,

CURTEA,

compusă din domnii R.� Lecourt, preşedinte, A.� M.� Donner şi A.� Tra�ucchi, preşedinţi de cameră, R.� Monaco, J.� Mertens de Wilmars, P.� Pescatore �raportor�� şi H.� Kutscher, judecători,

avocat general: domnul A.� Dutheillet de Lamothe,

grefier: domnul A.� Van Houtte

pronunţă prezenta

HOTăRÂRE

Page 111: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

111

Aspecte de fapt şi de drept

I – Fapte şi procedură

La � august ����, societatea Internationale Handelsgesellscha�t m�H, întreprindere de import-e�port cu sediul la Frank�urt pe Main, a o�ţinut un certificat de e�port pentru �� ��� de tone de griş de porum�, a cărui vala�ilitate e�pira la �� decem�rie ����.�

În con�ormitate cu articolul �� alineatul ���� al treilea paragra� din Regulamentul nr.� ���/��/CEE al Consiliului din �� iunie ���� privind organizarea comună a pieţelor în sectorul cerealelor �JO ����, p.� ������, emiterea certificatului a �ost su�ordonată constituirii unei cauţiuni în valoare de �,5� unităţi de cont pe tonă, garantând angajamentul de a e�porta în perioada de vala�ilitate a certificatului.�

Întrucât operaţiunea de e�port nu a �ost realizată decât parţial ��� �8�,��� tone�� în perioada de valabilitate a certificatului menţionat anterior, în con�ormitate cu regulamentul nr.� ���/��/CEE al Comisiei din �� august ���� privind certificatele de import şi de e�port pentru cereale, produse trans�ormate pe �ază de cereale, orez, �rizură de orez şi produse trans�ormate pe �ază de orez �JO ����, nr.� ���, p.� ����, Ein�uhr- und Vorratsstelle �ür Getreide und Futtermittel a declarat garanţia e�ecutată pentru o sumă de �� ���,�� DM.�

Întrucât Ein�uhr- und Vorratsstelle nu s-a pronunţat cu privire la opoziţia Internationale Handelsgesellscha�t m�H, aceasta a înaintat o acţiune, la �8 noiem�rie ����, în �aţa Verwaltungsgericht din Frank�urt pe Main.�

Prin Ordonanţa din �8 martie ����, primită la gre�a Curţii la �� martie, Verwaltungsgericht din Frank�urt pe Main a solicitat Curţii, în con�ormitate cu articolul ��� din Tratatul CEE, să pronunţe o hotărâre preliminară cu privire la următoarele între�ări:

�.� O�ligaţia de a e�porta întemeiată pe articolul �� alineatul ���� al treilea paragra� din Regulamentul nr.� ���/��/CEE al Consiliului din �� iunie ����, constituirea unei garanţii de care este însoţită această o�ligaţie şi pierderea garanţiei în cazul în care e�portul nu are loc în termenul de vala�ilitate al certificatului de e�port sunt legale?

�.� În cazul în care Curtea confirmă validitatea juridică a dispoziţiei menţionate anterior, articolul � din Regulamentul nr.� ���/��/CEE al Comisiei din �� august ����, adoptat în temeiul Regulamentului nr.� ���/��, este legal, prin �aptul că nu e�clude pierderea garanţiei decât în caz de �orţă majoră?

în ordonanţa acesteia, Verwaltungsgericht susţine în special următoarele considerente:

Întrucât tri�unalul a re�uzat, în temeiul unei jurisprudenţe constante, să admită legalitatea dispoziţiilor citate, i se pare indispensa�il să pună capăt insecurităţii juridice ast�el create.�

Deşi nu constituie legi naţionale germane, ci norme juridice proprii Comunităţii, regulamentele comunitare tre�uie să respecte drepturile �undamentale elementare, garantate de Constituţia germană şi principiile structurale esenţiale ale dreptului naţional.� În caz de necon�ormitate cu aceste principii, supremaţia dreptului supranaţional intră în conflict cu principiile Legii �undamentale germane.�

Sistemul constituirii garanţiei prevăzut de Regulamentul nr.� ���/�� este contrar principiilor li�ertăţii de acţiune şi dispoziţiei, li�ertăţii economice şi proporţionalităţii care rezultă în special din articolul � primul paragra� şi din articolul �� din Legea �undamentală germană.� În special, atingerile aduse intereselor comerţului de sistemul de garanţii par disproporţionate

Page 112: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

în raport cu scopul urmărit de regulament, de a asigura autorităţilor competente o privire de ansam�lu cât mai precisă posi�il cu privire la evoluţia pieţei.� Într-adevăr, acelaşi rezultat poate fi o�ţinut prin mijloace mai puţin radicale.�

Chiar şi în cazul în care Curtea confirmă validitatea sistemului de garanţii, tri�unalul încă are îndoieli cu privire la validitatea articolului � din Regulamentul nr.� ���/��, datorită �aptului că pierderea garanţiei nu este e�clusă decât în caz de �orţă majoră şi nu în alte cazuri în care e�portul nu a �ost realizat, �ără a putea fi imputată culpa părţilor respective.�

În con�ormitate cu articolul �� din Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie a CEE, au �ost depuse o�servaţii scrise la �5 iunie ���� de către Guvernul Regatului Ţărilor de Jos, pârât în acţiunea principală, şi de către Comisia Comunităţilor Europene, la �� iunie de către reclamanta în acţiunea principală şi la �8 iunie de către Guvernul Repu�licii Federale Germania.�

Pe �aza raportului judecătorului raportor, după ascultarea avocatului general, Curtea a hotărât să deschidă procedura orală �ără o cercetare judecătorească preala�ilă.�

Reclamanta în acţiunea principală şi Comisia şi-au prezentat o�servaţiile orale în şedinţa din 11 noiem�rie ����.�

Avocatul general şi-a prezentat concluziile în şedinţa din � decem�rie ����.�

Pentru procedura din �aţa Curţii, reclamanta în acţiunea principală a �ost reprezentată de Fritz Modest, avocat în Ham�urg, pârâta în acţiunea principală de Al�recht Stock�urger, avocat în Frank�urt pe Main, Guvernul Regatului Ţărilor de Jos de domnul W.� Riphagen, consilier juridic la Ministerul A�acerilor E�terne, Guvernul Repu�licii Federale Germania de domnul Rudol� Morawitz, Ministerialrat la Ministerul A�acerilor Economice, iar Comisia Comunităţilor Europene de consilierul juridic al acesteia, domnul Claus-Dieter Ehlermann.�

II – Observaţiile prezentate în faţa Curţii

O�servaţiile scrise şi orale prezentate Curţii pot fi rezumate după cum urmează:

„Internationale Handelsgesellscha�t m�H”, reclamantă în acţiunea principală, după indicarea motivelor de �apt pentru care nu a �olosit în întregime certificatul de e�port care i-a �ost acordat, în perioada de vala�ilitate a acestuia, contestă validitatea sistemului de garanţii, ast�el cum este prevăzut de articolul �� alineatul ���� al treilea paragra� din Regulamentul nr.� ���/�� şi de articolul � din Regulamentul nr.� ���/��, indicând următoarele motive:

a�� Pierderea garanţiei, care este consecinţa nee�ecutării o�ligaţiei de a importa sau de a e�porta, constituie în realitate o amendă sau o pedeapsă; dispoziţiile tratatului re�eritoare la organizarea pieţelor agricole nu conţin nicio dispoziţie care să autorizeze Consiliul sau Comisia să instituie sancţiuni cu caracter penal.�

��� Sistemul de garanţii, ast�el cum este instituit prin dispoziţiile criticate, este contrar principiului proporţionalităţii care �ace parte din principiile generale de drept a căror recunoaştere se impune în cadrul oricărei structuri întemeiate pe respectarea dreptului.� Aceste principii fiind recunoscute de toate statele mem�re, principiul proporţionalităţii �ace parte integrantă din Tratatul CEE.

Reclamanta în acţiunea principală su�liniază în special, în această privinţă, că regulamentele agricole comunitare, în special Regulamentul nr.� ���/��, se limitează în principiu la orientarea

Page 113: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

pieţei prin intermediul preţurilor.� Reglementarea preţurilor are un e�ect automat de ecluză asupra mişcărilor cantitative ale pieţei comunitare şi evită orice pertur�are a acesteia.� Prin urmare, punctul capital al aprecierii pieţei şi al evoluţiei acesteia constă în o�servarea şi controlul, pe de o parte, al preţurilor pieţei interne şi, pe de altă parte, al situaţiei pieţei internaţionale.� În schim�, un control cantitativ, ast�el cum rezultă din mecanismul certificatelor de import şi de e�port şi a cărui e�ecutare tre�uie să fie garantată prin intermediul unei cauţiuni, are doar o importanţă secundară.�

Prin urmare, rezultă că sistemul de garanţii este irelevant �aţă de o�iectivul urmărit de regulament şi, în consecinţă, contrar sistemului acestuia.�

Mai mult, acesta este ineficient, având în vedere �aptul că nu tre�uie nici să garanteze e�ecutarea e�ectivă a o�ligaţiei de a importa sau de a e�porta, şi nici să le asigure autorităţilor competente, în termene corespunzătoare, o imagine sigură a situaţiei pieţei, cu atât mai puţin a evoluţiei viitoare a acesteia.�

Aceasta este cu atât mai adevărat cu cât serviciile Comisiei nu sunt, din punct de vedere tehnic, în poziţia de a e�ploata in�ormaţiile �urnizate de sistemul criticat.�

În cele din urmă, valoarea garanţiei, în special în cazul sta�ilirii în avans a prelevărilor sau a restituirilor, este e�cesivă în comparaţie cu marjele de profit din comerţ.�

Din aceste constatări rezultă că importatorilor şi e�portatorilor le este impusă, �ără a fi necesară, o o�ligaţie importantă.� Orice măsură de constituire a unei o�ligaţii, chiar şi suporta�ile, încalcă principiul proporţionalităţii atunci când aceasta este inutilă, când e�istă o disproporţie între această o�ligaţie şi rezultatul pe care îl poate o�ţine sau a cărui o�ţinere tre�uie să o permită, când acest o�iectiv nu poate fi atins prin mijlocul �olosit sau atunci când e�istă, pentru atingerea o�iectivului, alte mijloace care se pot aplica cu mai puţine inconveniente.�

c�� Reclamanta în acţiunea principală contestă validitatea articolului � din Regulamentul nr.� ���/��, care permite scutirea importatorilor şi a e�portatorilor de o�ligaţia acestora şi de pierderea garanţiei în caz de �orţă majoră, din mai multe motive:

– sistemul articolului � încalcă principiul proporţionalităţii prin �aptul că re�uză să ia în considerare situaţii, în a�ară de cazurile de �orţă majoră, în care autorizaţia de import sau de e�port nu a �ost �olosită din considerente comerciale justificate;

– dispoziţia în litigiu nu ţine cont de particularităţile regimului de per�ecţionare activă su� care se aflau măr�urile care au dat naştere acţiunii principale;

– Regulamentul nr.� ���/��, inclusiv articolul �, a �ost adoptat, în temeiul articolului �� din Regulamentul nr.� ���/��, con�orm procedurii „comitetului de gestionare”; aplicarea acestei proceduri este incompati�ilă cu structura instituţională prevăzută de Tratatul CEE.

Ein�uhr- und Vorratsstelle �ür Getreide und Futtermittel, pârât în acţiunea principală, su�liniază în primul rând că aprecierea validităţii actelor instituţiilor comunitare cu privire la normele de drept naţional, chiar drept constituţional sau cu privire la drepturile �undamentale care sunt consacrate în acestea, nu poate fi realizată de Curtea de Justiţie a Comunităţilor.� Cu toate acestea, dreptul �undamental la li�era e�primare şi la li�era alegere a deciziilor comerciale, proclamat de Legea �undamentală a Repu�licii Federale Germania, constituie un element al acestui �ond comun de valori �undamentale care �ac parte din dreptul comunitar; în ceea ce priveşte principiul proporţionalităţii, acesta este recunoscut de mai multe dispoziţii ale Tratatului CEE, în special de articolul ��, iar Curtea de Justiţie a recurs deja la acesta pentru

Page 114: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

114

aprecierea di�eritelor măsuri ale instituţiilor comunitare.�

Însă, în dreptul comunitar, ca şi în dreptul naţional, e�istă o încălcare a principiului proporţionalităţii doar în cazul în care niciun considerent susţinut în mod o�iectiv nu poate justifica recurgerea la un anumit mijloc pentru atingerea unui anumit o�iectiv.� Prin urmare, în speţă este vor�a doar de a verifica dacă aprecierea economică pe care organul legislativ al CEE şi-a întemeiat reglementările în litigiu este viciată de erori evidente.�

a�� Cu privire la prima între�are adresată Curţii, pârâtul în acţiunea principală consideră că sensul şi scopul regimului de certificate şi de garanţii este de a permite organismelor însărcinate cu organizarea pieţei să ai�ă o vedere de ansam�lu permanentă şi sigură a importurilor şi e�porturilor viitoare şi de a le pune ast�el în poziţia de a controla activitatea pieţei.� Un asemenea control permanent este indispensa�il, nu pentru întocmirea de statistici, ci pentru a permite împărţirea în mod corect a e�ercitării puterilor de orientare a pieţei, intervenţia rapidă în caz de criză şi eventuala instituire a măsurilor de prevenire.� In�ormaţiile disponi�ile tre�uie să �urnizeze în permanenţă o privire de ansam�lu prospectivă a pieţei.�

Cu toate acestea, nu se poate avea încredere în valoarea in�ormativă a certificatelor decât atunci când acestea sunt �olosite în mod e�ectiv, cu alte cuvinte, în cazul în care e�istă o o�ligaţie de a importa sau de a e�porta, sancţionată de o constrângere, care constă tocmai din pierderea garanţiei.� Doar acest sistem poate împiedica, cu suficientă certitudine, speculaţiile care, practicate în cadrul certificatelor de import şi de e�port, precum şi al prelevărilor şi restituirilor, a�ectează în mod decisiv valoarea in�ormativă a certificatelor neutilizate.� A�senţa unui asemenea sistem conduce, după toate pro�a�ilităţile, la un număr nelimitat de renunţări la certificate de import şi de e�port şi nu mai �ace posi�ilă supravegherea eficientă a pieţei.�

Sistemul de garanţii este pe deplin capa�il să îndeplinească rolul care îi este acordat: constrângerea, care reprezintă riscul de pierdere a garanţiei în cazul ne�olosirii certificatului, garantează pe deplin realizarea operaţiunii urmărite, iar autorităţile competente sunt in�ormate în timp util cu privire la utilizarea sau neutilizarea certificatului.�

Este imposi�il să se înlocuiască sistemul de garanţii cu alte mijloace care impun o�ligaţii mai puţin dificile părţilor interesate.� Nici sistemul prin care e�portatorii semnalează e�porturile e�ectuate în mod real şi nici sistemul care constă în o�ligaţia de a semnala nee�ectuarea e�portului nu sunt de natură să �urnizeze Comisiei şi administraţiei naţionale competente privirea de ansam�lu necesară asupra pieţei şi să împiedice speculaţiile; am�ele procedee au drept consecinţă, ţinând seama de perioada lungă de vala�ilitate a certificatelor, �aptul că nu este posi�il, în niciun moment, să se sta�ilească, chiar şi apro�imativ, cantităţile reale care se aşteaptă să fie importate sau e�portate.� Mai mult, durata de vala�ilitate a certificatelor nu poate fi redusă, fiind sta�ilită în �uncţie de termenele o�işnuite în comerţul mondial.�

Valoarea garanţiei nu impune e�portatorului o o�ligaţie e�cesivă; aceasta este, în special, mult mai mică decât marja de profit normală pentru acest tip de operaţiune.� În cazul certificatelor de e�port cu restituire sta�ilită anterior, era în mod evident necesar ca valoarea garanţiei să fie sta�ilită la un nivel mai ridicat, întrucât garanţia tre�uia să prevină riscul unor speculaţii mai importante re�eritoare la rata de ram�ursare sta�ilită, speculaţii care puteau conduce la neutilizarea certificatului.

��� Cu privire la a doua între�are, pârâtul în acţiunea principală contestă că principiul proporţionalităţii a �ost încălcat prin �aptul că articolul � din Regulamentul nr.� ���/�� nu e�clude o�ligaţia �olosirii certificatului în termenele sta�ilite decât în urma circumstanţelor considerate caz de �orţă majoră.

Page 115: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

11�

Cazurile de �orţă majoră prevăzute de această dispoziţie nu �ac o�iectul unei enumerări e�haustive, organismele competente fiind a�ilitate să includă în aceasta alte circumstanţe decât cele care sunt vizate în mod e�pres.� Lista circumstanţelor suplimentare care tre�uie considerate cazuri de �orţă majoră, ast�el cum a �ost întocmită şi notificată de Repu�lica Federală Germania, este atât de cuprinzătoare încât ţine seama de toate cazurile importante care pot justifica neaplicarea pierderii garanţiei.� Curtea de Justiţie însăşi, în hotărârea din �� iulie ���8 din cauza �/�8, a ţinut în mod remarca�il seama de interesele importatorilor şi e�portatorilor, definind, în �uncţie de criterii generale, sensul e�presiei „�orţă majoră” şi lăsând aplicarea acestei noţiuni la latitudinea administraţiei şi a instanţelor judecătoreşti.�

c�� În concluzie, pârâtul în acţiunea principală este de părere că, în cazul în care domeniul de aplicare a regimului certificatelor este privit în adevărata sa lumină, nu se poate susţine în mod serios că dispoziţiile înaintate Curţii încalcă principiul proporţionalităţii sau cel al li�ertăţii comerţului.

Guvernul Repu�licii Federale Germania este de părere că, pentru a răspunde între�ărilor adresate, nu este necesar să se e�amineze dacă se poate deduce din Tratatul CEE o rezervă nescrisă în �avoarea Constituţiilor statelor mem�re şi, în special, a drepturilor �undamentale recunoscute de acestea sau dacă tratatele comunitare prevăd drepturi su�iective, analoge sau echivalente drepturilor �undamentale recunoscute în general în statele mem�re sau stipulate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.�

Într-adevăr, Curtea de Justiţie a admis în di�erite ocazii că principiul proporţionalităţii este, de asemenea, vala�il în cadrul Comunităţii.� Acest principiu nu este contestat de dispoziţiile în litigiu.� Funcţionarea tuturor mecanismelor instituite de Regulamentul nr.� ���/�� nu este asigurată decât printr-o privire de ansam�lu prospectivă a pieţei.� Emiterea certificatelor în sine nu poate garanta acest lucru.� Nu se pot o�ţine anumite in�ormaţii cu privire la importurile şi la e�porturile viitoare decât în cazul în care operaţiunile la care se re�eră certificatele sunt în mod e�ectiv realizate.� Acesta este o�iectul constituirii şi al eventualei pierderi a garanţiei; de asemenea, acestea evită speculaţiile.�

Guvernul Regatului Ţărilor de Jos consideră că o�ligaţia de a realiza, într-un anumit termen, operaţiunile de import sau de e�port la care se re�eră certificatele, constituirea, în acest scop, a unei garanţii şi pierderea acesteia atunci când angajamentul nu a �ost respectat sunt con�orme cu o�iectivul prevăzut de Regulamentul nr.� ���/�� şi nu tre�uie să fie considerate ilegale.�

Scopul acestor măsuri este de a permite realizarea unei politici comune a pieţelor în sectorul cerealelor; aceasta presupune o imagine e�actă a situaţiei pieţei în acest sector şi un studiu de perspectivă vala�il privind evoluţia acestuia.� Aceste condiţii nu sunt îndeplinite în cazul în care anumite date privind importurile şi e�porturile aşteptate rămân aleatorii.�

O�ligaţia de a e�porta şi constituirea unei garanţii au alte �uncţii decât cele pur statistice; acestea �ac parte integrantă din sistemul sta�ilit de organizările comune ale pieţelor agricole.� Restituirile la e�port variază în �uncţie de importanţa estimată a stocurilor, evaluate pe �aza e�porturilor prevăzute; distri�uirea acestor stocuri pe durata unui an comercial este unul dintre o�iectivele politicii pieţelor; sta�ilirea ci�rei e�porturilor şi a cantităţilor destinate altor utilizări, de e�emplu denaturării, sunt importante în special într-o situaţie cu e�cedente.�

Nu tre�uie înlocuit sistemul în vigoare cu un aviz de non-e�portare sau de non-importare.� Asemenea notificare este incompati�ilă cu necesitatea de a sta�ili în avans importurile şi e�porturile care vor fi e�ectuate în cursul unor perioade date.� Mai mult, politica pieţelor este paralizată de aceasta, fiind în întârziere cu mai multe luni �aţă de evenimente.� În cele din urmă,

Page 116: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

o asemenea soluţie �avorizează specula.�

Comisia Comunităţilor Europene o�servă, cu titlu preliminar, că instituţiile comunitare sunt o�ligate doar de dreptul comunitar şi că, în ceea ce le priveşte, protecţia o�erită de drepturile �undamentale din Constituţiile naţionale decurge doar din dreptul comunitar, scris sau nescris; mai mult, chiar şi în con�ormitate cu dreptul constituţional german, sistemul de garanţii nu este suscepti�il de a încălca dispoziţiile privind dreptul la dezvoltarea li�eră a persoanei, dreptul la li�ertatea de acţiune şi la li�ertatea economică, decât în cazul în care aduce atingere, în acelaşi timp, principiului proporţionalităţii.�

Acest principiu nu este deloc contestat de sistemul în litigiu, acesta fiind indispensa�il �uncţionării corespunzătoare a organizării comune a pieţelor în sectorul cerealelor.�

a�� Organizarea comună a pieţelor în sectorul cerealelor implică, în esenţă, o reglementare a preţurilor, al cărei o�iectiv este sta�ilizarea preţurilor cerealelor în Comunitate la un nivel superior celui al cursurilor mondiale.� Această reglementare protejează piaţa internă împotriva scăderilor de preţuri provocate fie de o supraproducţie comunitară, fie de importurile provenite din ţări terţe.� Aceasta nu poate �uncţiona decât în cazul în care mecanismele de reglementare sunt �olosite în mod raţional; prin urmare, este indispensa�il să se dispună de date care să permită nu doar cunoaşterea importurilor şi a e�porturilor deja e�ectuate, ci şi aprecierea în mod vala�il a evoluţiei viitoare a pieţei.� Această privire de ansam�lu prospectivă a pieţei este indispensa�ilă nu numai pentru eventuala aplicare a măsurilor de salvgardare în cazul ameninţării cu pertur�ări grave ale pieţei, ci chiar pentru sta�ilirea restituirilor la e�port şi pentru sta�ilirea primei de denaturare.

Sistemul de garanţii este un instrument necesar pentru o asemenea privire de ansam�lu prospectivă a pieţei.�

Aceasta are nevoie de date sigure cu privire la importurile şi e�porturile viitoare; certificatul nu �urnizează asemenea indicaţii decât în cazul în care se poate aştepta cu suficientă certitudine ca emiterea acestuia să conducă e�ectiv la import sau la e�port.� Acest lucru nu este vala�il în cazul în care neutilizarea certificatului conduce la un dezavantaj pentru titularul acestuia; acesta este o�iectul garanţiei care, în caz de neutilizare a certificatului, rămâne e�ecutată.� O�ligaţia de a importa sau de a e�porta nu conţine alt dezavantaj, pentru titularul certificatului, decât pierderea garanţiei; prin urmare, aceasta nu constituie în niciun caz o încălcare deose�it de gravă a drepturilor persoanei particulare.�

În lipsa garanţiei, certificatul nu este de natură să �urnizeze date sigure cu privire la importurile sau e�porturile viitoare.� Într-adevăr, pentru comerciant e�istă mai multe motive pentru a solicita mai multe certificate decât are nevoie.�

Nu este posi�ilă o�ţinerea unei priviri de ansam�lu vala�ile asupra pieţei o�ligând titularul certificatului să semnaleze neutilizarea certificatului şi amendând orice neîndeplinire a acestei o�ligaţii; într-adevăr, pentru o�ţinerea unei priviri de ansam�lu prospective asupra pieţei, este necesar ca la data emiterii certificatului să e�iste o certitudine suficientă că în perioada de valabilitate a certificatului va fi importată sau e�portată cantitatea menţionată în acesta.� Avizul de neutilizare conduce doar la corectarea treptată a imaginii iniţial �alse cu privire la situaţia viitoare a pieţei.�

O reducere a perioadei de vala�ilitate a certificatelor nu constituie o soluţie adecvată: aceasta contrazice o�iectivele organizării comune a pieţelor în sectorul cerealelor şi este incompati�ilă cu principiul con�orm căruia comerţul tre�uie să fie impozitat cât mai puţin posi�il.�

Page 117: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Cazurile în care certificatele rămân ne�olosite constituie e�cepţia şi nu împiedică sistemul de garanţii să îşi atingă o�iectivul.�

O�iecţia con�orm căreia sistemul de garanţii trans�ormă economia de piaţă într-o economie planificată sau controlată nu este justificată.� Organizarea comună a pieţelor în sectorul cerealelor nu poate renunţa la orice intervenţie pe piaţă; totuşi, aceasta este caracterizată prin preocuparea de a �ace aceste intervenţii cât mai con�orme posi�il cu normele pieţei şi de a lăsa concurenţei cel mai larg domeniu de aplicare.�

În concluzie, Comisia estimează că tre�uie să se constate, în ceea ce priveşte prima între�are adresată de Verwaltungsgericht din Frank�urt, că �uncţionarea organizării comune a pieţelor în sectorul cerealelor necesită o privire prospectivă de ansam�lu a pieţei şi impune, prin urmare, cunoaşterea suficient de sigură a importurilor şi e�porturilor viitoare; doar un certificat, însoţit de riscul pierderii garanţiei este în măsură să o�ere aceste cunoştinţe.� Sistemul incriminat nu este doar con�orm cu o�iectivul urmărit, ci şi necesar pentru a permite atingerea acestuia; prin urmare, acesta nu încalcă principiul proporţionalităţii metodei �olosite cu o�iectivul urmărit.�

��� Cu privire la a doua între�are, Comisia aminteşte că sistemul de garanţii tre�uie să asigure că �olosirea certificatului rămâne regula generală, iar ne�olosirea acestuia e�cepţia; acest lucru nu este posi�il decât dacă, în cazul neutilizării certificatului, garanţia rămâne e�ecutată, ca regulă generală, restituirea acesteia rămânând limitată la cazuri e�cepţionale.�

Limitarea restituirii garanţiei, prin articolul � din Regulamentul nr.� ���/��, la cazuri de �orţă majoră, nu aduce atingere nici principiului proporţionalităţii, nici teoriei statului de drept.�

Într-adevăr, din jurisprudenţa Curţii rezultă că tre�uie admisă e�istenţa unui caz de �orţă majoră atunci când aplicarea unor criterii o�iective �oarte stricte permite recunoaşterea �aptului că nerealizarea importului sau a e�portului nu se datorează unei neglijenţe şi că, în această e�aminare, tre�uie respectat principiul proporţionalităţii; mai mult, �aptul că un comerciant tre�uie să suporte o pierdere e�cesivă poate constitui un caz de �orţă majoră care îl poate scuti de o�ligaţia de a e�ectua operaţiunea vizată.�

În concluzie, la a doua între�are Comisia constată că sistemul de garanţii tre�uie, pentru atingerea o�iectivului acestuia, să cuprindă o definiţie strictă a condiţiilor a căror realizare justifică scutirea de la pierderea garanţiei.� Aceasta este utilitatea noţiunii de �orţă majoră.� Limitarea la cazurile de �orţă majoră, în interpretarea pe care Curtea a dat-o acestei noţiuni, nu aduce atingere nici principiului proporţionalităţii, nici oricărui alt principiu juridic general.�

Motive

�.� Prin ordonanţa din �8 martie ���� primită la Curte la �� martie ����, Verwaltungsgericht (tribunalul administrativ�� din Frank�urt pe Main a adresat, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE, două între�ări privind validitatea regimului certificatelor de e�port şi a garanţiei ataşate acestuia - denumit în continuare „sistem de garanţii” - prevăzut de Regulamentul nr.� ���/��/CEE al Consiliului din �� iunie ���� privind organizarea comună a pieţelor în sectorul cerealelor �JO ����, p.� ������ şi de Regulamentul nr.� ���/��/CEE al Comisiei din �� august ���� privind certificatele de import şi de e�port �JO ����, nr.� ���, p.� ����.�

�.� Din motivele ordonanţei de trimitere rezultă că Verwaltungsgericht a re�uzat până în prezent să admită validitatea dispoziţiilor în cauză şi că, din acest motiv, consideră că este esenţial să pună capăt incertitudinii juridice e�istente.�

Page 118: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��8

Con�orm aprecierii tri�unalului, sistemul de garanţii este contrar anumitor principii structurale ale dreptului constituţional naţional, care tre�uie să fie protejate în cadrul dreptului comunitar, ast�el încât supremaţia dreptului supranaţional să cedeze în �aţa principiilor Legii �undamentale germane.�

În special, sistemul de garanţii aduce atingere principiilor li�ertăţii de acţiune şi de dispoziţie, li�ertăţii economice şi proporţionalităţii care rezultă, în special, din articolul � primul paragra� şi din articolul �� din Legea �undamentală.�

O�ligaţia de a importa sau de a e�porta rezultând din eli�erarea certificatelor, împreună cu garanţia ataşată acesteia, constituie o intervenţie e�cesivă în li�ertatea de dispoziţie a comercianţilor, iar scopul regulamentelor putea fi atins prin intermediul unor intervenţii cu consecinţe mai puţin grave.

Cu privire la protecţia drepturilor fundamentale în ordinea juridică comunitară

�.� Recurgerea la norme sau noţiuni juridice ale dreptului naţional pentru aprecierea validităţii actelor adoptate de instituţiile Comunităţii aduce atingere unităţii şi eficienţei dreptului comunitar.

Validitatea unor ast�el de acte poate fi apreciată numai în lumina dreptului comunitar.

Într-adevăr, dreptul născut din tratat, izvor de drept autonom, nu poate, prin natura sa, să fie înlăturat de normele de drept naţional, oricare sunt acestea, �ără a-şi pierde caracterul comunitar şi �ără a pune în discuţie �undamentul juridic al Comunităţii însăşi.�

Prin urmare, invocarea atingerilor aduse fie drepturilor �undamentale, ast�el cum sunt prevăzute de Constituţia unui stat mem�ru, fie principiilor unei structuri constituţionale naţionale, nu poate a�ecta validitatea unui act al Comunităţii sau e�ectul acestuia pe teritoriul respectivului stat.�

�.� Cu toate acestea, este necesar să se e�amineze dacă a �ost încălcată o altă garanţie similară, inerentă dreptului comunitar.

Într-adevăr, respectarea drepturilor �undamentale �ace parte integrantă din principiile generale de drept a căror respectare este asigurată de Curtea de Justiţie.

Protejarea acestor drepturi, care se inspiră din tradiţiile constituţionale comune statelor mem�re, tre�uie să fie asigurată în cadrul structurii şi o�iectivelor Comunităţii.�

Prin urmare, este necesar să se e�amineze, în lumina îndoielilor e�primate de Verwaltungsgericht, dacă sistemul de garanţii a adus atingere drepturilor cu caracter �undamental, a căror respectare tre�uie să fie asigurată în ordinea juridică comunitară.�

Cu privire la prima întrebare (legalitatea sistemului de garanţii)

5.� Prima între�are adresată de Verwaltungsgericht urmăreşte să afle dacă angajamentul de a e�porta, întemeiat pe articolul �� alineatul ���� paragra�ul al treilea din Regulamentul nr.� ���/��, constituirea unei garanţii de care este însoţit acest angajament şi pierderea garanţiei în cazul în care e�portul nu are loc în perioada de vala�ilitate a certificatului de e�port sunt con�orme cu dreptul.�

�.� În sensul celui de-al treisprezecelea considerent din pream�ulul Regulamentului nr.�

Page 119: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

���/��, „autorităţile competente tre�uie să fie într-o poziţie în care să urmărească în permanenţă mişcarea schim�urilor comerciale, pentru a putea aprecia evoluţia pieţei şi pentru a aplica, eventual, măsurile .�.�.� care sunt necesare”, şi „în acest scop este necesar să se prevadă emiterea de certificate de import sau de e�port, însoţite de constituirea unei garanţii care să asigure realizarea operaţiunilor pentru care au �ost solicitate aceste certificate”.�

Din aceste considerente, precum şi din sistemul general al regulamentului, rezultă că sistemul de garanţii are ca scop garantarea realităţii importurilor şi e�porturilor pentru care sunt solicitate certificatele, pentru a asigura atât Comunităţii, cât şi statelor mem�re, o cunoaştere e�actă a tranzacţiilor preconizate.�

�.� Această cunoaştere, împreună cu celelalte in�ormaţii disponi�ile privind situaţia pieţei, este indispensa�ilă pentru a permite autorităţilor competente o utilizare adecvată a instrumentelor de intervenţie, o�işnuite şi e�cepţionale, puse la dispoziţia acestora cu scopul de a garanta �uncţionarea regimului preţurilor instituit de regulament, precum acţiunile de cumpărare, de stocare şi de distri�uţie, sta�ilirea primelor de denaturare, sta�ilirea restituirilor la e�port, aplicarea de măsuri de salvgardare şi alegerea de măsuri pentru evitarea devierii traficului comercial.�

Această necesitate este cu atât mai imperativă cu cât punerea în aplicare a politicii agricole comune implică importante responsa�ilităţi financiare în sarcina Comunităţii şi a statelor mem�re.

8.� Prin urmare, este necesar ca autorităţile competente să dispună nu numai de in�ormaţii statistice privind situaţia pieţei, ci şi de previziuni precise privind importurile şi e�porturile viitoare.

În prezenţa o�ligaţiei impuse statelor mem�re prin articolul �� din Regulamentul ���/��, de a emite certificate de import sau de e�port oricărei persoane interesate, o previziune este lipsită de semnificaţie în cazul în care certificatele nu implică pentru �eneficiari angajamentul de a acţiona în consecinţă.�

La rândul său, acest angajament este ineficace în cazul în care respectarea lui nu este asigurată prin mijloace corespunzătoare.�

�.� Nu se poate critica alegerea, în acest scop, de către organul legislativ comunitar, a mijlocului de garantare, ţinând seama de �aptul că acest mecanism este adaptat caracterului voluntar al cererilor de certificate şi că are, �aţă de celelalte sisteme posi�ile, du�lul avantaj al simplităţii şi al eficienţei.�

��.� Un regim de simplă declarare a e�porturilor e�ectuate şi a certificatelor neutilizate, ast�el cum a �ost preconizat de reclamanta în acţiunea principală, este, datorită caracterului său retrospectiv şi în a�senţa oricărei garanţii de aplicare, incapa�il să o�ere autorităţilor competente date sigure privind evoluţia mişcărilor de măr�uri.�

11. De asemenea, un sistem de amenzi impuse a posteriori conduce la importante complicaţii administrative şi juridice, atât în stadiul deciziei, cât şi al e�ecutării, agravate de �aptul că operatorii în cauză se pot sustrage autorităţii organismelor de intervenţie datorită reşedinţei acestora pe teritoriul unei alte ţări mem�re, întrucât articolul �� din regulament impune statelor mem�re o�ligaţia de a emite certificatele oricărei persoane interesate care solicită acest lucru, „indi�erent de locul sta�ilirii sale în Comunitate”.�

��.� Prin urmare, se pare că solicitarea certificatelor de import şi de e�port care include,

Page 120: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

pentru �eneficiari, angajamentul de a e�ecuta operaţiunile propuse în temeiul unui sistem de garanţii, constituie o metodă necesară şi totodată corespunzătoare pentru a permite autorităţilor competente să sta�ilească în modul cel mai eficient intervenţiile acestora pe piaţa cerealelor.�

��.� Prin urmare, principiul sistemului de garanţii nu poate fi contestat.�

��.� Cu toate acestea, este necesar să se e�amineze dacă anumite modalităţi ale sistemului de garanţii pot fi contestate cu privire la principiile enunţate de Verwaltungsgericht, în special în ceea ce priveşte argumentul reclamantei în acţiunea principală că garanţia este o o�ligaţie e�cesivă pentru comerţ, aducând atingere drepturilor �undamentale.

�5.� Pentru a evalua sarcina reală a garanţiei aplicate comerţului, este necesar să se ia în considerare nu atât valoarea garanţiei ram�ursate - şi anume �,5 unităţi de cont la � ��� kg -, cât cheltuielile şi costurile implicate de constituirea acesteia.�

În evaluarea acestei sarcini, nu se poate ţine seama de pierderea garanţiei înseşi, comercianţii fiind protejaţi în mod adecvat de dispoziţiile regulamentului re�eritoare la circumstanţele recunoscute drept caz de �orţă majoră.

��.� Cheltuielile pentru constituirea garanţiei nu au o valoare disproporţionată �aţă de valoarea totală a măr�urilor în cauză şi a altor cheltuieli comerciale.�

Prin urmare, reiese că o�ligaţiile care rezultă din sistemul de garanţii nu sunt e�cesive şi sunt consecinţa normală a unui regim de organizare a pieţelor conceput în con�ormitate cu cerinţele interesului general, definit la articolul �� din tratat, care urmăreşte să asigure un nivel de trai echita�il populaţiei agricole, asigurând în acelaşi timp preţuri rezona�ile în livrările către consumatori.�

��.� Reclamanta în acţiunea principală susţine, de asemenea, că pierderea garanţiei în urma nee�ecutării angajamentului de a importa sau de a e�porta, constituie în realitate o amendă sau o pedeapsă pe care, în con�ormitate cu tratatul, Consiliul şi Comisia nu erau autorizate să o instituie.�

�8.� Acest argument se �azează pe o analiză eronată a sistemului de garanţii, care nu poate fi asimilat unei sancţiuni penale, deoarece acesta reprezintă numai garanţia de e�ecutare a unui angajament asumat în mod voluntar.�

��.� În cele din urmă, argumentele invocate de reclamanta în acţiunea principală, întemeiate pe de o parte, pe �aptul că serviciile Comisiei nu sunt, din punct de vedere tehnic, în măsură să e�ploateze in�ormaţiile �urnizate de sistemul criticat, acesta fiind, prin urmare, lipsit de orice utilitate practică, iar pe de altă parte, pe �aptul că măr�urile care �ac o�iectul litigiului sunt supuse regimului de per�ecţionare activă, sunt lipsite de pertinenţă.�

Într-adevăr, aceste argumente nu pot contesta însuşi principiul sistemului de garanţii.

��.� Din toate aceste considerente rezultă că regimul certificatelor care implică, pentru cei care le solicită, angajamentul de a importa sau de a e�porta, garantat printr-o cauţiune, nu aduce atingere niciunui drept �undamental.�

Mecanismul de garanţie constituie o metodă corespunzătoare, în sensul articolului �� paragra�ul al treilea din tratat, pentru organizarea comună a pieţelor agricole şi, de asemenea, este con�orm cu cerinţele articolului ��.�

Page 121: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Cu privire la a doua întrebare (noţiunea de forţă majoră)

��.� Prin a doua între�are adresată de Verwaltungsgericht se urmăreşte să se afle dacă, în cazul în care Curtea confirmă validitatea dispoziţiei prevăzute de Regulamentul nr.� ���/��, articolul � din Regulamentul nr.� ���/�� al Comisiei, adoptat pentru punerea în aplicare a primului regulament, este legal, prin �aptul că nu e�clude pierderea garanţiei decât în cazul de �orţă majoră.

��.� Din motivele ordonanţei de trimitere rezultă că tri�unalul consideră e�cesivă şi contrară principiilor enunţate mai sus dispoziţia de la articolul � din Regulamentul nr.� ���/��, al cărei e�ect este de a limita anularea o�ligaţiei de a importa sau de a e�porta şi restituirea garanţiei numai la „circumstanţele care tre�uie considerate cazuri de �orţă majoră”.�

Verwaltungsgericht, pe �aza e�perienţei sale, consideră această dispoziţie ca fiind prea restrânsă, lăsând în sarcina e�portatorilor pierderea garanţiei în circumstanţele în care e�portul nu a avut loc din motive justifica�ile, dar care nu pot fi asimilate unui caz de �orţă majoră, în sensul strict al termenului.�

În ceea ce o priveşte, reclamanta în acţiunea principală consideră că această dispoziţie este prea riguroasă, întrucât limitează restituirea garanţiei la cazurile de �orţă majoră, �ără a ţine seama de aranjamentele importatorilor sau e�portatorilor justificate de considerente cu caracter comercial.�

��.� Noţiunea de �orţă majoră prevăzută de regulamentele agricole ţine seama de natura specială a raporturilor de drept pu�lic între operatorii economici şi administraţia naţională, precum şi de finalităţile acestei reglementări.�

Din aceste o�iective, precum şi din dispoziţiile pozitive ale regulamentelor în cauză, rezultă că noţiunea de �orţă majoră nu se limitează la cea de imposi�ilitate a�solută, ci tre�uie să fie înţeleasă în sensul de circumstanţe anormale, care nu pot fi controlate de importator sau de e�portator şi ale căror consecinţe puteau fi evitate numai cu preţul unor sacrificii e�cesive, în pofida tuturor diligenţelor depuse.�

Această noţiune implică o fle�i�ilitate suficientă nu numai cu privire la natura evenimentului invocat, ci şi cu privire la diligenţele pe care e�portatorul avea o�ligaţia să le depună pentru a-i �ace �aţă şi la s�era de aplicare a pierderilor pe care avea o�ligaţia să le accepte în acest scop.�

��.� Cazurile de decădere invocate de tri�unal ca impunând e�portatorului o o�ligaţie nejustificată şi e�cesivă par să privească ipotezele în care un e�port nu a avut loc fie din culpa e�portatorului, fie ca urmare a unei greşeli a acestuia, fie din motive pur comerciale.�

Criticile împotriva articolului � din Regulamentul nr.� ���/�� urmăresc, în realitate, să înlocuiască considerente întemeiate numai pe interesul şi comportamentul anumitor operatori economici cu un regim definit în interesul pu�lic al Comunităţii.�

Sistemul sta�ilit, în temeiul principiilor Regulamentului nr.� ���/��, prin Regulamentul de punere în aplicare nr.� ���/��, urmăreşte să scutească operatorii economici de angajamentul lor în cazurile în care operaţiunea de import sau de e�port nu a putut fi realizată în perioada de valabilitate a certificatului, în urma evenimentelor prevăzute de te�tele citate.�

În a�ara unor asemenea evenimente, pentru care nu îşi pot asuma răspunderea, importatorii şi e�portatorii sunt o�ligaţi să respecte prevederile regulamentelor agricole, �ără a le putea su�stitui considerente �azate pe propriul lor interes.�

Page 122: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

�5.� În consecinţă, reiese că, limitând anularea angajamentului de a e�porta şi restituirea garanţiei la cazurile de �orţă majoră, organul legislativ comunitar a adoptat o dispoziţie care, �ără a impune o sarcină nedatorată importatorilor sau e�portatorilor, este adecvată pentru a asigura �uncţionarea normală a organizării pieţei cerealelor, în interesul general, ast�el cum este definit la articolul �� din tratat.�

Rezultă că niciun argument împotriva validităţii sistemului de garanţii nu poate fi întemeiat pe dispoziţii care limitează restituirea garanţiei la cazurile de �orţă majoră.

Cu privire la cheltuielile de judecată

��.� Cheltuielile e�ectuate de Guvernul Regatului Ţărilor de Jos, de Guvernul Repu�licii Federale Germania şi de Comisia Comunităţilor Europene, care au prezentat o�servaţii Curţii, nu pot �ace o�iectul unei ram�ursări;

��.� Procedura are, în raport cu părţile în acţiunea principală, un caracter incidental ridicat în cursul acţiunii pendinte în �aţa Verwaltungsgericht din Frank�urt pe Main, este de competenţa acestei instanţe să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată;

pentru aceste motive,

având în vedere actele de procedură;

după ascultarea raportului judecătorului raportor;

după ascultarea o�servaţiilor orale prezentate de reclamanta în acţiunea principală şi de Comisia Comunităţilor Europene;

după ascultarea concluziilor avocatului general;

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, în special articolele �, ��, ��, �� şi ���;

având în vedere Regulamentul nr.� ���/��/CEE al Consiliului din �� iunie ���� şi Regulamentul nr.� ���/��/CEE al Comisiei din �� august ����;

având în vedere Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie a Comunităţii Economice Europene, în special articolul ��;

având în vedere Regulamentul de procedură al Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene;

CURTEA,

pronunţându-se cu privire la între�ările care i-au �ost adresate de către Verwaltungsgericht din Frank�urt pe Main prin ordonanţa din �8 martie ����, hotărăşte:

Examinarea întrebărilor adresate nu a scos în evidenţă niciun element de natură să afecteze validitatea:

1) articolului 12 alineatul (1) paragraful al treilea din Regulamentul nr. 120/67/CEE 120/67/CEE al Consiliului din 13 iunie 1967, care subordonează emiterea certificatelor de import sau de export de constituirea unei garanţii care să asigure angajamentul de a importa sau de a exporta în perioada de valabilitate a certificatului;

2) articolului 9 din Regulamentul nr. 473/67/CEE al Comisiei din 21 august 1967,

Page 123: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

care are ca efect limitarea anulării angajamentului de a importa sau de a exporta şi a restituirii garanţiei numai în cazurile care pot fi considerate cazuri de forţă majoră.

Judecată şi pronunţată în şedinţă pu�lică la Lu�em�urg, �� decem�rie ����.�

Lecourt Donner Tra�ucchi

Monaco Mertens de Wilmars Pescatore Kutscher

Lu�em�urg, �� decem�rie ����.�

Grefier Preşedinte

A.� Van Houtte R.� Lecourt

Page 124: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

CONCLUzIILE AVOCATULUI GENERAL ALAIN DUTHEILLET DE LAMOTHE, PREzENTATE LA � DECEMBRIE ����

Domnule Preşedinte,

Domnilor Judecători,

Cele patru cauze ���/��, �5/��, ��/�� şi ��/���� pe care le-aţi e�aminat astăzi prezintă, în mai multe puncte, aceleaşi între�ări sau între�ări �oarte apropiate.�

Despre ce este vor�a în principal?

�.� Despre validitatea dispoziţiilor incluse în trei regulamente comunitare, Regulamentele ���/��, ���/�� şi ���/��, care prevăd că o�ţinerea unui certificat de import sau de e�port pentru produsele prevăzute de Regulamentul de �ază nr.� �� este su�ordonată depunerii unei garanţii �� este su�ordonată depunerii unei garanţii şi că, e�ceptând cazul de �orţă majoră, garanţia este pierdută în cazul în care operaţiunea nu este realizată de titularul certificatului.

�.� Într-una dintre cauze, ��/��, despre validitatea, în raport cu legea comunitară, a Regulamentului 8�/�� şi despre organizarea de către un stat mem�ru a acestui sistem de garanţii de la �� iulie ����, şi anume înainte de apariţia în ���� a primului regulament comunitar care sta�ileşte sistemul de garanţii pentru Comunitate.�

Aceste între�ări vă sunt adresate de două instanţe judecătoreşti germane: o instanţă de apel, o instanţă de apel, Curtea administrativă din Landul Hesse, în cauzele �5, �� şi ��/��, şi de o instanţă judecătorească de prim grad, Verwaltungsgericht din Frank�urt pe Main, în cauza ��/��.�

Dar aceste între�ări nu v-au �ost adresate în aceeaşi �ormă în di�eritele cauze.�

În cauzele ��, �5 şi ��/��, acestea iau �orma unei acţiuni privind aprecierea validităţii; în cauza ��/��, iau �orma unei acţiuni privind interpretarea articolului �� din Regulamentul nr.� �� al Consiliului din � aprilie ����, împreună cu o între�are privind validitatea articolului � alineatul ���� din Regulamentul nr.� 8� al Comisiei.� Dar este mai puţin important �ondul, deoarece aceste di�erenţe nu pot avea consecinţe decât asupra �ormei hotărârilor pe care le veţi pronunţa în aceste di�erite speţe şi vom reveni asupra acestui punct la s�ârşitul concluziilor.

Aceste patru cauze prezintă spre soluţionare numeroase între�ări care pot fi grupate, după părerea noastră, în trei grupe:

– cele re�eritoare la ceea ce numim legalitatea e�ternă a dispoziţiilor contestate, mai e�act, competenţa autorităţilor comunitare pentru adoptarea acestora şi regularitatea procedurii con�orm căreia acestea au �ost adoptate;

– cele re�eritoare la legalitatea internă a acestor dispoziţii, cărora li se reproşează în special încălcarea principiului proporţionalităţii impus autorităţilor comunitare;

– în cele din urmă, cele re�eritoare la validitatea Regulamentului 8�/��, la compati�ilitatea cu legea comunitară a sistemului instituit în Germania Federală înainte de adoptarea Regulamentului ���/��.�

Page 125: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��5

I

Să e�aminăm mai întâi pro�lemele re�eritoare la legalitatea e�ternă a dispoziţiilor contestate.� Criticile aduse acestor dispoziţii sunt multiple, dar în realitate toate se limitează la trei tipuri de considerente:

�.� Lipsa de competenţă a oricărei instanţe comunitare de a le adopta;

�.� Neregularitatea procedurii de ela�orare a regulamentelor şi în special intervenţia comitetelor de gestionare;

�.� În cele din urmă şi în su�sidiar, viciile proprii care a�ectează în fiecare cauză legalitatea e�ternă doar a unora dintre dispoziţiile contestate.�

A – Cu privire la primul punct, lipsa de competenţă a oricărei instanţe comunitare de a adopta dispoziţiile contestate, au �ost prezentate două argumente, care se pare că au �ost pe placul tri�unalului din Frank�urt.�

�.� Primul dintre aceste argumente este că te�tele creează o o�ligaţie de a importa sau de a e�porta, şi anume o o�ligaţie de a �ace, însă nicio dispoziţie a tratatului nu permite autorităţilor comunitare să impună persoanelor de drept privat o asemenea o�ligaţie.� Argumentul nu poate fi reţinut.�

În primul rând, pro�lema de a şti dacă anumite dispoziţii ale tratatului, în special cele re�eritoare la agricultură, autorizează instanţele comunitare să impună agenţilor economici, în anumite împrejurări, o�ligaţii de a �ace este �oarte îndoielnică şi dacă tre�uie să răspundem la aceasta, ne-am gândi, la prima vedere, mai degra�ă la un răspuns afirmativ.�

Dar, în realitate, pro�lema nu este ridicată în speţă.� Într-adevăr, dispoziţiile contestate nu creează nicio o�ligaţie de a importa sau de a e�porta.�

Singura aplica�ilitate a dispoziţiilor menţionate anterior este de a prevedea �aptul că certificatul nu poate fi solicitat decât pentru realizarea e�ectivă a unei operaţiuni de import sau de e�port şi nu pentru un alt motiv.� Ast�el, dispoziţiile nu creează o o�ligaţie, ci pun doar o condiţie pentru emiterea unui titlu necesar operaţiunii deja hotărâte de agentul economic.�

Importatorul sau e�portatorul au nu numai li�ertatea de a nu solicita certificatul de import sau de e�port, ci chiar de a nu realiza importul sau e�portul pe care au declarat că vor să-l e�ectueze.� În acest caz îşi pierd garanţia, dar li�ertatea acestora de a acţiona, în cazul în care această li�ertate poate fi în mod evident influenţată de acest �actor, nu este mai puţin protejată în drept.�

Prin urmare, sistemul nu creează o o�ligaţie de a �ace, ci pune doar o condiţie pentru acordarea unei permisiuni de a �ace.�

�.� Al doilea argument susţinut în �avoarea lipsei totale de competenţă a instanţelor comunitare pentru adoptarea dispoziţiilor contestate merită o e�aminare mai apro�undată.�

Într-adevăr, se susţine că acest sistem, care îi o�ligă pe solicitanţii unui certificat de import sau de e�port să depună o garanţie şi care prevede că această garanţie este pierdută, cu e�cepţia cazurilor de �orţă majoră, în caz de nerealizare a operaţiunii în termenele prevăzute de certificat, constituie în realitate instituirea unui regim de sancţionare.�

Page 126: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Se afirmă că, în general, statele mem�re nu au acordat instanţelor comunitare puteri represive, cu e�cepţia cazurilor prevăzute în mod e�pres de tratat, ca de e�emplu, în cazul înţelegerilor sau al e�ploatării a�uzive de poziţii dominante, de articolul 8� alineatul ���� litera �a��, care prevede în mod e�pres instituirea de amenzi şi de penalităţi cu titlu cominatoriu.�

În primul rând, este �oarte contesta�il să se afirme că tratatul nu le acordă instanţelor comunitare puterea de a adopta sancţiuni decât în cazurile prevăzute în mod e�pres.�

În special în domeniul agricol, articolul �� alineatul ���� prevede că organizarea comună a pieţelor poate include toate măsurile necesare pentru realizarea o�iectivelor definite la articolul ��.� Ne putem între�a în mod legitim dacă o �ormulă atât de largă nu include eventuala posi�ilitate a instituirii de sancţiuni pecuniare pentru asigurarea respectării regulamentelor comunitare.�

Dar credem că această pro�lemă nu tre�uie rezolvată în prezenta speţă, deoarece va fi de ajuns să e�aminaţi şi să precizaţi natura juridică a garanţiei prevăzute de te�te, pentru a constata că pierderea acesteia nu are în niciun �el caracterul unei sancţiuni.�

Mai întâi tre�uie remarcat că termenii de garanţie sau de garantare prezintă o am�iguitate pe care comentatorii au su�liniat-o de mult timp, propunând adesea eliminarea acesteia.�

Într-adevăr, până la mijlocul secolului al XIX-lea, termenul de garantare nu avea decât un singur sens: cel prevăzut la articolul ���� din Codul Civil Francez, �osta „fidejussio” din dreptul roman, şi anume angajamentul prin care un terţ intervine în raporturile dintre creditor şi de�itor pentru a-i garanta creditorului că va e�ecuta o�ligaţiile de�itorului în cazul în care acesta din urmă nu şi le va îndeplini.�

Dar �oarte repede a apărut un alt sens al cuvântului garanţie, care a �ost numit adesea garanţie „administrativă” şi care înseamnă depunerea o�ligatorie a unei sume de �ani înainte de a putea e�ectua anumite acţiuni sau de a e�ercita anumite �uncţii, pentru garantarea eventualelor responsa�ilităţi care pot rezulta, în special cu privire la puterea pu�lică.�

Acest ultim tip de garantare, care, din punctul de vedere al dreptului civil, seamănă mai degra�ă cu o „garanţie”, este �oarte di�erită de „fidejussio” care constituie garanţia înţeleasă în primul său sens.�

Dar aceste două �orme de garantare se pot com�ina între ele, de e�emplu, ast�el cum se întâmplă �recvent în practică, atunci când „cauţiunea garanţie”, dacă o putem numi aşa, este ea însăşi garantată de un „fidejussio”, cel mai adesea o �ancă.�

Dar ce este în realitate această „cauţiune garanţie”? După părerea noastră, nu este altceva decât o �ormă de garanţie destinată să asigure respectarea angajamentelor asumate în preala�il sau concomitent.�

Cu toate acestea, instituirea unei garanţii este, în mod evident, dificil de asimilat impunerii unei sancţiuni.� Scopul unei sancţiuni este de a pedepsi.� O garanţie are ca o�iect să prevină şi, eventual, să repare.�

Prin urmare, după părerea noastră, argumentul prezentat împotriva dispoziţiilor contestate şi întemeiat pe �aptul că autorităţile comunitare nu au competenţa de a institui sancţiuni lipseşte „în �apt”, întrucât aceste dispoziţii nu au instituit un regim de sancţionare, ci un regim de garanţie.�

Page 127: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

B – Să e�aminăm, aşadar, a doua serie de între�ări privind legalitatea e�ternă a dispoziţiilor contestate şi întemeiate pe neregularitatea procedurii de ela�orare a regulamentelor în care acestea sunt incluse.�

Toate aceste regulamente au �ost toate ela�orate con�orm procedurii denumite a comitetelor de gestionare, al cărei principiu îl cunoaşteţi �ine.�

La propunerea Comisiei şi după avizul Parlamentului, Consiliul adoptă regulamente de �ază, dar îi încredinţează Comisiei, în anumite condiţii, misiunea de a ela�ora măsurile necesare pentru aplicarea acestora.� E�ercitarea competenţelor ast�el con�erite de Consiliu Comisiei este organizată în �elul următor: Comisia sta�ileşte un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate.� Aceasta îl prezintă unui comitet de gestionare, �ormat din reprezentanţii statelor mem�re, dar condus de un reprezentant al Comisiei.� Avizul acestui comitet este comunicat Comisiei.� Aceasta, după primirea avizului, adoptă măsuri imediat aplica�ile.�

Cu toate acestea, atunci când aceste măsuri nu sunt con�orme cu avizul comitetului de gestionare, Comisia poate amâna aplicarea acestora cu o lună, pe de o parte, şi, pe de altă parte, Consiliul, căruia măsurile i-au �ost transmise imediat, le poate a�roga sau modifica, în acelaşi termen de o lună.�

Legalitatea acestui sistem, care a �ost �oarte utilizat pentru că a servit la ela�orarea a mai mult de două mii de regulamente comunitare, este contestată şi cel puţin una dintre instanţele germane care v-a sesizat părea să ai�ă îndoieli cu privire la legalitatea acestuia.�

În �aţa dumneavoastră s-a susţinut că această procedură era contrară tratatului din două motive:

– pe de o parte pentru că încredinţa comitetului de gestionare un drept de participare la lucrările legislative ale Comisiei;

– pe de altă parte pentru că le dădea statelor mem�re posi�ilitatea de a o�ţine din partea Consiliului o „casare” a regulamentelor Comisiei.

În cele din urmă, argumentul care a �ost susţinut mai ales în �aţa dumneavoastră, prevedea că această procedură aduce atingere prerogativelor Parlamentului.�

Ast�el, acesta este echili�rul instituţional al Comunităţii, care este contestat de această procedură.�

Această argumentare, domnilor, a �ost deja îndelung dezvoltată în �aţa Parlamentului European şi, de asemenea, a �ost în mod magistral respinsă de comisia juridică a Parlamentului în raportul domnului Jozeau-Marigné care este, printr-o �ericită conjunctură, atât un legiuitor, cât şi un jurist e�celent.� Ne vom însuşi concluziile dezvoltate în acest raport.�

Credem că această argumentare nu rezistă, într-adevăr, unei con�runtări serioase între modalităţile aşa-zisului sistem al comitetului de gestionare şi te�tele tratatului.�

Te�tul esenţial, cel al articolului �55 ultimul paragra�, prevede �cităm�� „e�ercitarea de către Comisie a competenţelor con�erite de Consiliu pentru aplicarea normelor sta�ilite de acesta”.� După părerea noastră, din aceasta rezultă în mod clar trei aspecte:

Consiliul are, ca instituţie, nu doar o putere normativă generală şi de �ază, ci şi puterea de a adopta el însuşi te�tele de e�ecutare necesare pentru aplicarea normelor generale pe care le adoptă.�

Page 128: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��8

�.� Consiliul poate e�ercita el însuşi această putere în domeniul e�ecutării sau poate încredinţa e�ercitarea acesteia Comisiei.

�.� Nicio dispoziţie nu limitează dreptul Consiliului de a se �olosi sau de a nu se �olosi de posi�ilitatea care îi este acordată de te�t şi nici nu îi interzice sta�ilirea condiţiilor în care Comisia îşi e�ercită puterea care i-a �ost delegată.�

Cum se analizează sistemul comitetelor de gestionare?

�.� Consiliul îi încredinţează doar Comisiei misiunea de a adopta măsuri de aplicare a unui regulament de �ază;

�.� acesta prevede totuşi o limită pentru această delegare.�

În caz de dezacord între comitetul de gestionare şi Comisie, Consiliul îşi poate relua într-o anumită măsură competenţa de a legi�era el însuşi asupra pro�lemei, în termen de o lună, a�rogând sau modificând te�tul adoptat de Comisie.�

Tot acest sistem ni se pare în con�ormitate totală cu te�tul articolului �55 din tratat.�

Să analizăm în continuare argumentul con�orm căruia procedura comitetului de gestionare, deşi nu este contrară tratatului, aduce atingere echili�rului instituţional prevăzut de acest tratat.�

Nu putem, cu privire la acest punct, decât să ţinem seama de ce scria pe această temă domnul Jozeau-Marigné în raportul citat anterior, atunci când, înainte de a-şi e�prima rezervele cu privire la planul politic, e�amina pe plan juridic compati�ilitatea cu tratatul a procedurii comitetelor de gestionare.�

�.� Consiliul, atunci când con�eră competenţe e�ecutive Comisiei în temeiul articolului �55 pentru e�ecutarea normelor pe care acesta le sta�ileşte, are dreptul să adauge atri�uirii acestor competenţe e�ecutive anumite condiţii re�eritoare la modalităţile de e�ercitare a acestora.�

�.� Nu e�istă o su�ordonare a Comisiei �aţă de comitet, deoarece Comisia rămâne stăpână pe propunerea sa.�

�.� Nu e�istă un trans�er de competenţe de la Comisie în �avoarea Consiliului, deoarece în temeiul tratatului acesta din urmă poate să îi atri�uie Comisiei e�ercitarea acestora.�

�.� În cele din urmă, Consiliul nu depăşeşte limitele sta�ilite de tratat decât în cazul în care le con�eră comitetelor de gestionare o anumită putere de decizie, ceea ce nu este cazul în speţă.�

Dimpotrivă, o procedură care îi rezervă Consiliului însuşi dreptul de a decide în ultimă instanţă tre�uie să fie considerată compati�ilă cu tratatul.�

În cele din urmă, în ceea ce priveşte drepturile Parlamentului, este sigur �aptul că procedura comitetului de gestionare instituită de Regulamentul nr.� �� nu aduce atingere prin ea însăşi atri�uţiilor Parlamentului.�

Pentru a vă convinge tre�uie doar să recitiţi Rezoluţia adoptată la � octom�rie ���8 şi în care Parlamentul recunoaşte e�istenţa şi legalitatea acestei proceduri, sta�ilind limitele politice şi juridice ale �olosirii acesteia.�

Page 129: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Prin urmare, credem că sistemul comitetului de gestionare instituit de articolul �� din Regulamentul de �ază nr.� �� nu este contrar nici articolului �55 din tratat, nici echili�rului instituţional instaurat de acesta.�

Rămâne un ultim punct: a �ost susţinut în �aţa Curţii administrative a Landului Hesse, care vă adresează între�area pe această temă, că această procedură este contrară articolului �8� din tratat, care prevede di�eritele categorii de acte care pot fi adoptate de Comisie sau de Consiliu: regulamente, directive, etc.�

Nu înţelegem �oarte �ine s�era de aplicare a acestui motiv, care nu a �ost reluat în �aţa dumneavoastră de către cei care l-au invocat iniţial.�

Întrucât articolul �55 din tratat îi acordă Consiliului posi�ilitatea de a încredinţa Comisiei puterea de a adopta măsuri de e�ecutare a normelor pe care acesta le sta�ileşte, rezultă în mod implicit şi necesar din aceasta că este datoria Comisiei să dea acestor norme �orma care corespunde naturii juridice a acestora: regulament sau directivă; şi, pe de altă parte, rezultă că tocmai această �ormă va fi adoptată de Consiliu în cazul în care acesta tre�uie să a�roge sau să modifice un te�t adoptat de Comisie.�

În concluzie, vă propunem să hotărâţi că procedura comitetului de gestionare prevăzută la articolul �� din Regulamentul nr.� �� şi în temeiul căreia au �ost adoptate regulamentele contestate este con�ormă cu tratatul, în măsura în care Consiliul nu a încredinţat Comisiei decât competenţa de a adopta regulamente de aplicare a regulamentelor de �ază adoptate de acesta.�

C – Şi aceasta ne conduce direct la a treia serie de critici �ormulate în su�sidiar împotriva regulamentelor contestate în ceea ce priveşte legalitatea e�ternă a acestora.�

Aceste critici pot fi rezumate ast�el:

Chiar dacă admitem legalitatea procedurii comitetului de gestionare, dispoziţiile contestate re�eritoare la garanţie nu pot fi adoptate de Comisie con�orm acestei proceduri deoarece, pe de o parte, instituirea unei asemenea condiţii pentru emiterea certificatelor depăşeşte cu mult cadrul măsurilor de e�ecutare şi, pe de altă parte şi în special, Consiliul, în Regulamentul nr.� ��, a prevăzut în mod e�pres că această condiţie nu putea fi impusă decât pentru importurile de cereale şi nu pentru e�porturile şi importurile de grâne, precum şi pentru e�porturile şi importurile de produse cerealiere, ast�el cum prevedeau dispoziţiile atacate.�

Prima parte a acestei argumentări nu ridică din partea noastră decât o scurtă remarcă.�

Aceasta se �azează în special pe �aptul că instituirea sistemului de garanţii rezultă atât din te�tele adoptate de Consiliu, cât şi din te�tele adoptate de Comisie con�orm procedurii comitetelor de gestionare, dar credem că această circumstanţă, deşi evidenţiază adesea o anumită incoerenţă, nu este prin ea însăşi de natură să sta�ilească ilegalitatea te�telor adoptate con�orm procedurii comitetelor de gestionare.�

Într-adevăr, ast�el cum am spus mai sus şi cum suntem în măsură să mai amintim imediat, Consiliul are li�ertatea de a-şi rezerva adoptarea unei măsuri de punere în aplicare sau, dimpotrivă, de a con�eri Comisiei această misiune.�

Singura între�are apărută şi pe care o vom e�amina în raport cu Regulamentul nr.� �� este de a şti dacă instituirea unui sistem de garanţii constituie sau nu o măsură de punere în aplicare a unui regulament de �ază.�

Page 130: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Articolul �� din Regulamentul nr.� �� pune în această privinţă o între�are delicată şi nu vă ascundem �aptul că am ezitat mult cu privire la răspunsul pe care vă propunem să îl daţi acesteia.�

Acest articol �� este, într-adevăr, redactat în �elul următor:

– Primul paragra� impune eli�erarea unui certificat în �avoarea operatorului economic pentru orice operaţiune de import şi de e�port re�eritoare la orice produs prevăzut la articolul � din Regulamentul nr.� ��.�

– Al doilea paragra� este consacrat doar certificatului de import de grâne.� Acesta prevede perioada de vala�ilitate a acestor certificate şi procedura con�orm căreia această perioadă poate fi modificată.�

Acesta precizează, în cele din urmă şi în special, că emiterea certificatului este su�ordonată constituirii unei cauţiuni care garantează angajamentul de a importa în perioada de vala�ilitate a certificatului şi că această garanţie este e�ecutată în cazul în care importul nu este e�ectuat în acest termen.�

– În cele din urmă, al treilea paragra� �ace trimitere la procedura prevăzută de articolul ��, şi anume la cea a comitetului de gestionare, pentru sta�ilirea normelor de punere în aplicare a articolului, în special, după cum prevede, pentru sta�ilirea duratei certificatelor de import ale tuturor produselor care intră în s�era de aplicare a Regulamentului nr.� ��.�

În �aţa acestei redactări, ne putem între�a în mod legitim dacă nu cumva Consiliul a înţeles să limiteze o�ligaţia constituirii garanţiei doar pentru importurile de grâne pe care le prevede în mod e�pres şi dacă, prin urmare, e�tinderea acestei o�ligaţii, pe de o parte la e�porturile de grâne şi, pe de altă parte, la importurile şi e�porturile de produse cerealiere, altele decât grânele, nu este ilegală.�

Cu atât mai mult îl putem între�a acest lucru cu cât, con�orm e�plicaţiilor care ne-au �ost prezentate în procedura orală în cealaltă zi cu privire la această între�are, se pare că s-au �ormat două tendinţe în cadrul Consiliului, tendinţa „şoimilor”, dacă o putem numi aşa, care doreau un sistem de garanţii �oarte e�tins şi �oarte rigid, şi tendinţa „porum�eilor” care, dimpotrivă, preconizau soluţii mai puţin constrângătoare.�

Te�tul adoptat în cele din urmă nu constituie un compromis între aceste două tendinţe: „şoimii” au o�ţinut aplicarea sistemului de garanţii la importurile de grâne, „porum�eii” au reuşit admiterea �aptului că acesta nu va fi impus nici pentru e�porturile de grâne, nici pentru importurile sau e�porturile de produse cerealiere?

După multe ezitări, ast�el cum v-am spus, vă propunem să răspundeţi negativ la această între�are din următoarele trei motive:

�.� Doar te�tul tre�uie luat în considerare pentru reglementarea pro�lemei, întrucât nu e�istă, pentru acest regulament de �ază, lucrări pregătitoare care să poată schim�a interpretarea judecătorului.�

�.� Primul paragra� al articolului �� sta�ileşte �ără echivoc principiul o�ligaţiei, pentru operatorul economic, de a o�ţine pentru orice import sau e�port al oricărui produs menţionat la articolul � din regulament, şi anume atât grâne, cât şi produse cerealiere sau produse trans�ormate, un certificat de import sau un certificat de e�port.�

Page 131: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

�.� Al treilea paragra� al acestui articol con�eră în mod e�pres Comisiei misiunea de a adopta, con�orm procedurii prevăzute la articolul ��, procedura pentru punerea în aplicare a normelor generale sta�ilite la alineatul ����.� Credem că instituirea garanţiei nu este în realitate decât definiţia uneia dintre condiţiile necesare emiterii certificatelor de import şi de e�port prevăzute de articolul �� alineatul ����, şi anume o modalitate de punere în aplicare a articolului respectiv.�

Cu siguranţă principiul constituirii garanţiei şi pierderea acesteia în cazul nerealizării operaţiunii au �ost, în anumite cazuri, reglementate de un regulament de �ază şi, în alte cazuri, de un regulament adoptat de Comisie con�orm procedurii denumite a comitetului de gestiune.�

Dar această circumstanţă nu este prin ea însăşi determinantă deoarece, ast�el cum v-am spus mai devreme, Consiliul are întotdeauna li�ertatea de a reţine sau de a încredinţa Comisiei adoptarea măsurilor de punere în aplicare a regulamentelor de �ază.�

Singura pro�lemă este de a şti dacă instituirea unui sistem de garanţii constituie o „măsură de punere în aplicare” a unui regulament care prevede o�ligaţia o�ţinerii unui certificat de import sau de e�port.�

Credem că, întrucât Consiliul impune o�ligaţia deţinerii certificatului de import sau de e�port, condiţiile de emitere a certificatului menţionat anterior nu constituie, din punct de vedere al legalităţii e�terne, decât simple modalităţi de e�ecutare a acestei o�ligaţii, deoarece �şi aici este o pro�lemă de legalitate internă pe care o vom e�amina imediat�� aceste norme nu impun importatorilor şi e�portatorilor o�ligaţii e�cesive în raport cu o�iectivele în �uncţie de care a �ost instituit certificatul de import.�

Dacă admiteţi, de asemenea, ceea ce noi recunoaştem de �unăvoie încă o dată că necesită un anumit e�ort de interpretare, veţi fi o�ligaţi să recunoaşteţi validitatea dispoziţiilor contestate care au e�tins sistemul de garanţii pe de o parte la e�porturile de grâne, pe de altă parte la e�porturile şi importurile altor produse decât grânele, care intră în domeniul de aplicare a Regulamentului nr.� ��.�

Un ultim motiv re�eritor la legalitatea e�ternă a dispoziţiilor contestate a �ost prezentat în procedura scrisă: lipsa motivării sau insuficienţa motivării regulamentelor în care acestea sunt incluse.�

Dacă estimaţi că tre�uie să răspundeţi la aceste o�servaţii, deşi niciuna dintre instanţele germane nu v-a solicitat în mod e�pres acest lucru, credem că este suficient să constataţi că, în �apt, toate regulamentele contestate sunt motivate, iar această motivare este suficientă.�

Prin urmare, am terminat cu pro�lemele re�eritoare la legalitatea e�ternă a dispoziţiilor contestate.� Să le a�ordăm acum pe cele re�eritoare la legalitatea internă a aceloraşi dispoziţii.�

II

Între�ările care vă sunt adresate cu privire la legalitatea internă a măsurilor contestate se re�eră toate la una şi aceeaşi pro�lemă, aceea de a şti dacă aceste măsuri respectă sau nu principiul „proporţionalităţii”, con�orm căruia cetăţenilor nu le pot fi impuse, în scopul interesului general, decât o�ligaţiile strict necesare pentru atingerea acestui scop.�

Dar se pune imediat o între�are preala�ilă, aceea de a şti din ce sursă juridică izvorăşte acest principiu, pentru a fi opoza�il unui act adoptat de autorităţile comunitare.�

Page 132: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

În această privinţă se în�runtă trei teze:

�.� cea a tri�unalului din Frank�urt, care afirmă că, în con�ormitate cu principiul proporţionalităţii care rezultă din coro�orarea articolelor � şi �� din Legea �undamentală a Repu�licii Federale Germania, actele comunitare nu tre�uie să încalce aceste dispoziţii constituţionale, teză din care această instanţă a tras toate concluziile deoarece aceasta, înainte de a trimite între�area în �aţa Curţii de Justiţie, a declarat ca nefiind valide, contrare Legii �undamentale, dispoziţiile contestate astăzi în �aţa voastră;

�.� cea prezentată de Verwaltungsgerichtsho� din Landul Hesse, care consideră că sursa juridică a acestui principiu al proporţionalităţii este reprezentată de dreptul comunitar nescris, de principiile generale ale dreptului comunitar;

�.� în cele din urmă, cea pe care v-o propunem şi care conduce în speţă la găsirea sursei acestui principiu într-o dispoziţie e�presă şi �oarte clară a tratatului.�

Chiar dacă soluţia finală tre�uia să fie aceeaşi, indi�erent de sistemul �olosit, credem că tre�uie să vă pronunţaţi, deoarece în caz contrar e�istă riscul să se dezvolte în statele mem�re jurisprudenţe divergente, chiar contradictorii.�

Un prim punct ni se pare sigur, teza care a atras tri�unalul din Frank�urt tre�uie să fie în mod �ormal respinsă.�

Legalitatea unui act comunitar nu poate fi apreciată decât în raport cu legea ordinară, scrisă sau nescrisă, dar niciodată în raport cu legea naţională, chiar dacă aceasta este o lege constituţională.� Ast�el cum aţi hotărât în cauza Costa, unui act comunitar, „datorită naturii sale specifice originale”, „nu i se poate opune din punct de vedere juridic un te�t intern, indi�erent care este acesta, �ără a-şi pierde caracterul comunitar şi �ără a fi contestată �aza juridică a Comunităţii însăşi”.�

Acest principiu se aplică con�orm jurisprudenţei Curţii indi�erent de norma juridică naţională invocată şi Curtea a hotărât deja că validitatea unei decizii comunitare nu poate fi apreciată în raport cu Legea �undamentală germană �Comptoirs de vente des char�ons de la Ruhr împotriva Haute Autorité, Rec.� VI-����, p.� 8�� şi urm.��� şi în special în raport cu articolele � şi �� din această Lege �undamentală, şi anume în special acelea care sunt invocate în speţă �cauza �/58, Stock şi Cie împotriva Haute Autorité, V-��5�, p.� ����.�

Asta înseamnă că principiile �undamentale ale sistemelor de drept naţionale nu au valoare pentru dreptul comunitar?

Nu, cu siguranţă, acestea contri�uie la �ormarea acestui su�strat filozofic, politic şi juridic comun statelor mem�re, din care se naşte în mod pretorian un drept comunitar nescris, care are printre scopurile esenţiale tocmai asigurarea respectării drepturilor �undamentale ale individului.

În acest sens, principiile �undamentale ale sistemelor de drept naţionale permit dreptului comunitar să găsească în el însuşi resursele necesare pentru a asigura, atunci când este nevoie, respectarea drepturilor �undamentale care �ormează patrimoniul comun al statelor mem�re.

Această posi�ilitate pentru dreptul comunitar de a asigura prin el însuşi şi în toate împrejurările protejarea drepturilor omului aţi afirmat-o deja în Hotărârea Stauder din �� noiem�rie ����, Rec.�, XV-����, p.� ���.� Credem că tre�uie să o afirmaţi din nou aici cu şi mai multă �orţă, deoarece prezenta speţă se pretează în mod special la aceasta.�

Într-adevăr, dreptul �undamental care este invocat aici: cel al individului de a nu i se limita li�ertatea de a acţiona decât în măsura necesară interesului general, este deja garantat atât de

Page 133: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

principiile generale ale dreptului comunitar, a căror respectare este asigurată de Curte, cât şi de o dispoziţie e�presă a tratatului!

– De către principiile generale ale dreptului comunitar: cel puţin două dintre hotărârile Curţii l-au afirmat în mod e�pres: la �� noiem�rie ��5�, Fédération char�onnière de Belgique, Rec.� ��55-��5�, p.� ���; la �� iunie ��58, Hauts Fourneau� de Chasse, Rec.�, lV-��58, p.� ���.�

– De către o dispoziţie e�presă a tratatului: cea care figurează la articolul �� din titlul II, consacrat agriculturii şi din care rezultă că organizarea comună a pieţelor sta�ilită pentru atingerea o�iectivelor prevăzute la articolul �� nu poate conţine decât măsurile necesare pentru realizarea o�iectivelor definite la articolul ��.�

Prin urmare, ast�el cum vedeţi domnilor, nu numai că nu e�istă nicio dificultate pentru a găsi în dreptul invocat un temei legal comunitar, dar, mai mult, puteţi ezita în legătură cu temeiul legal pe care doriţi să îl reţineţi.�

Din partea noastră, vă propunem temeiul care rezultă din dreptul scris, deoarece credem, pe de o parte, că este o �ună tehnică judiciară de a utiliza dreptul nescris doar în caz de neclaritate, de insuficienţă sau de lacune ale dreptului scris şi că, pe de altă parte, articolul �� din tratat, care nu se re�eră la scopuri de interes general mai mult sau mai puţin �ine definite, ci mai e�act la o�iectivele sta�ilite la articolul ��, asigură în acest domeniu o garanţie mai precisă a drepturilor persoanelor individuale decât principiile generale ale dreptului comunitar.

În definitiv, credem, prin urmare, că pro�lema care v-a �ost adresată în termeni �oarte largi şi adesea chiar politico-filozofici se reduce la o între�are mai simplă: „prin instituirea sistemului de garanţii contestat, autorităţile comunitare au încălcat articolul �� din tratat, în temeiul căruia nu pot fi adoptate decât măsurile necesare pentru realizarea o�iectivelor pieţei agricole comune definite la articolul ��?”

Pentru a răspunde la această între�are, credem că tre�uie e�aminate succesiv:

�.� principiul sistemului garanţiei;

�.� modalităţile acestui sistem.�

A – În principiul acestuia credem că, în ceea ce ne priveşte, nu doar sistemul criticat este necesar �uncţionării normale a pieţei comunitare a cerealelor şi a produselor cerealiere, dar că, fiind încă per�ecti�il, este pro�a�il măsura cea mai puţin constrângătoare pe care o putem imagina pentru garantarea unei �uncţionări corecte a acestei pieţe.�

Vom încerca să vă arătăm acest lucru plasând acest sistem în conte�tul în care se încadrează şi în �uncţie de care tre�uie apreciat.�

Organizarea pieţei cerealelor are în mod esenţial ca scop asigurarea unui nivel de viaţă echita�il pentru producătorii europeni, cu respectarea celorlalte o�iective sta�ilite de tratat pentru politica comună.�

Aceasta prevede mijloace puternice de susţinere şi de intervenţie în ceea ce priveşte preţurile interne.

În fiecare an se sta�ileşte mai întâi un preţ indicativ, şi anume preţul la care este dorită realizarea tranzacţiilor pe piaţa internă comunitară.�

Page 134: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Pe �aza acestui preţ indicativ se sta�ileşte un preţ de intervenţie, la un nivel mai mic, pentru a nu �loca schim�urile intracomunitare.� Acest preţ de intervenţie constituie într-un �el preţul garantat producătorului.�

Variaţiile acestuia constituie unul dintre elementele care declanşează acţiunea organismelor de intervenţie, fie su� �orma achiziţiilor o�ligatorii �ără limită de cantitate, fie prin ajutoare pentru depozitarea privată, fie, în cele din urmă, prin mijloace indirecte precum denaturarea.�

Este evident �aptul că un asemenea sistem nu poate �uncţiona decât însoţit şi sprijinit de o acţiune la �rontierele comunitare, de o acţiune privind comerţul e�terior cu produse.�

Preţurile comunitare interne sta�ilite în �uncţie de o�iective sociale, cât şi de o�iective economice, sunt într-adevăr superioare preţurilor mondiale despre care ştim în general cât sunt de artificiale şi cât de puţin corespund preţului ideal al unei pieţe per�ecte, imaginată de economiştii li�erali din secolul al XIX-lea.�

În cazul în care nu e�istă nicio acţiune la �rontierele comunitare, se produc �ără îndoială două �enomene:

�.� Niciun e�port nu este posi�il, chiar şi atunci când e�cedentul producţiei comunitare în raport cu nevoile le �ace necesare.�

�.� Piaţa comunitară riscă să fie invadată de importuri provenite din ţări terţe, care determină o scădere a cursurilor, declanşarea acţiunii organismelor de intervenţie şi ast�el, o�ligaţiile la care cetăţenii statelor mem�re au consimţit pentru susţinerea agricultorilor acestora sunt în mod direct sau indirect deturnate în �avoarea producătorilor din ţări terţe sau a importatorilor de grâne sau de produse cerealiere.�

Deşi nevoia unei intervenţii la �rontierele comunitare este, prin urmare, indiscuta�ilă, alegerea modalităţilor acestei intervenţii a ridicat celor care au tre�uit să decidă asupra lor o pro�lemă delicată.�

Soluţia cea mai simplă consta �ineînţeles în �aptul de a rezerva unui organism comunitar sau unor organisme care acţionează în numele Comunităţii monopolul comerţului e�terior.� Aceste organisme, care cunosc per�ect situaţia aprovizionării, importă în caz de insuficienţă, e�portă în caz de surplus şi încearcă să compenseze pe plan financiar rezultatele contrare ale acestor două operaţiuni.�

O altă soluţie de asemenea posi�ilă era, menţinând în principiu li�ertatea comerţului e�terior, să se sta�ilească periodic şi în �uncţie de situaţia pieţei interne contingente la e�port şi la import.

Aceste soluţii care au �ost apărate de numeroşi specialişti reuşeau, desigur, să realizeze cu cea mai mare siguranţă controlul necesar al comerţului e�terior.�

Totuşi, acestea nu au �ost adoptate, deoarece au �ost considerate de autorităţile responsa�ile ca impunând o�stacole prea mari în calea li�ertăţii agenţilor economici, constrângeri care, după părerea multora, nu păreau a�solut necesare pentru atingerea scopurilor urmărite.�

Ast�el a �ost adoptat un sistem mult mai suplu, cel mai puţin coercitiv pe care îl putem imagina.�

Nici monopolul importurilor sau al e�porturilor, nici controlul cantitativ.� Doar un regim �azat în întregime pe principiul stimulării şi nu pe cel al constrângerii.�

Page 135: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��5

Pentru e�porturi, nu doar li�ertatea de a e�porta ci, pentru ca această li�ertate să nu rămână doar teoretică, o su�venţie la e�port: „restituirea”, al cărei e�ect glo�al este de a acoperi di�erenţa între cursurile sau preţurile acestor produse în Comunitate şi pe piaţa mondială.�

Pentru importuri:

�.� un preţ-prag sta�ilit de autorităţile comunitare şi care corespunde, grosso modo, cu corecţiile geografice ale preţului de intervenţie, constituie preţul minim su� care produsele nu pot fi comercializate pe pieţele comunitare;

�.� un drept de import comunitar, „prelevarea”, care, spre deose�ire de un drept vamal de tip tradiţional, este varia�il, corespunde, grosso modo, în majoritatea cazurilor, di�erenţei între preţul-prag şi preţul o�ertei la �rontieră;

�.� în cele din urmă, pentru importuri şi pentru e�porturi, posi�ilitatea intervenţiei unui anumit număr de măsuri de salvgardare permiţând adoptarea rapidă, în cazul dereglării mecanismului, a măsurilor corespunzătoare pe piaţa comunitară.�

În �elul acesta, domnilor, cu e�cepţia cazului de criză acută, singurele mijloace care permit asigurarea echili�rului pieţei, pe care articolul �� îl menţionează în mod e�pres printre o�iectivele pieţei agricole comune sunt:

– gestionarea prelevării,

– gestionarea ram�ursării.�

În cazul în care o�erta pe piaţa comunitară are tendinţa de a depăşi cererea, ram�ursarea este majorată pentru a �acilita comercializarea surplusului.�

În cazul în care cererea are tendinţa de a depăşi o�erta, prelevarea este scăzută, pentru a permite acoperirea deficitului aprovizionării comunitare.�

Dar pentru a gestiona în „sensul �un”, dacă putem spune aşa, prelevarea sau ram�ursarea, anumite date se dovedesc necesare:

– în primul rând, datele privind situaţia internă a pieţei, ceea ce nu pune nicio pro�lemă având în vedere legăturile strânse care unesc autorităţile comunitare responsa�ile şi organismele competente ale statelor mem�re;

– dar, de asemenea, cunoaşterea volumului şi a condiţiilor importurilor şi e�porturilor pe care agenţii economici, care au li�ertatea deplină de a le practica, urmăresc să le realizeze într-o anumită perioadă.�

În lipsa acestei ultime date, acţiunea comunitară în domeniul comerţului e�terior se dezvoltă prin tatonare.� Autoritatea comunitară cunoaşte �ine dezechili�rele interne, însă nu ştie deciziile agenţilor economici, care pot agrava sau, dimpotrivă, diminua aceste dezechili�re; prin urmare, aceasta nu poate acţiona în sensul pe care îl cere echili�rul pieţei.�

Acesta este motivul pentru care nu este numai necesar, ci şi indispensa�il, dacă se doreşte menţinerea li�ertăţii economice a importatorilor şi e�portatorilor, pe de o parte să se supună operaţiunile acestora emiterii unui certificat de import sau de e�port, pe de altă parte să se prevadă că acest document nu este doar o vagă declaraţie de intenţie, iar condiţia emiterii acestuia este un angajament de a realiza operaţiunea decisă, angajament garantat printr-o garanţie.

Page 136: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Ast�el plasate în conte�tul adevărat, sistemul certificatului de import şi de e�port, angajamentul realizării operaţiunii decise, precum şi sistemul de garanţii care asigură acest angajament, apar într-o lumină complet di�erită decât cea în care anumite persoane au vrut să le prezinte.�

Acesta nu este deloc un sistem destinat garantării unui tip de o�ligaţie pur statistic, cum se pare că a gândit tri�unalul din Frank�urt.�

Acesta nu este deloc, ast�el cum v-a �ost sugerat anterior, un �el de corvoadă impusă agenţilor economici de către �irocraţii dornici să vadă în s�ârşit ta�elele de previziuni pe care le-au creat corespunzând realităţii.�

Sunt date �undamentale pentru organizarea pieţei cerealelor, �ără de care li�ertatea care s-a dorit menţinută în �avoarea agenţilor economici riscă fie să ducă la anarhie şi haos, fie să o�lige autorităţile responsa�ile să recurgă la măsuri coercitive.�

Mai mult, iar acesta este un aspect al pro�lemei care nu tre�uie neglijat, este un mijloc necesar pentru ca majorarea veniturilor, care constituie o creştere a prelevării sau diminuarea cheltuielilor, care constituie o reducere a ram�ursării, să servească doar interesului pieţei, pentru ca o�ligaţiile pe care le impun statele comunitare resortisanţilor acestora pentru susţinerea pieţei agricole comune să servească acestui scop.�

O�ligaţiile pe care acest sistem le impune importatorilor şi e�portatorilor sunt, după părerea noastră, răscumpărarea minimă, contravaloarea indispensa�ilă a li�ertăţii de acţiune care le-a �ost lăsată.�

Desigur, am încercat să vă demonstrăm că certificatele de import sau de e�port pe de o parte, garanţia pe de altă parte, nu erau în mod indisolu�il legate şi că se puteau imagina procedee mai puţin coercitive, dar care să conducă la aceleaşi rezultate din punct de vedere al echili�rului pieţei.�

Unul dintre aceste procedee este descris în hotărârea tri�unalului de la Frank�urt, iar agentul societăţilor cerealiere l-a apărat mai devreme.� Menţinând o�ligaţia emiterii unui certificat de import sau de e�port, acesta constă în restrângerea o�ligaţiilor importatorului sau ale e�portatorului care decide în cele din urmă să nu realizeze operaţiunea pe care a decis-o iniţial la a �ace o declaraţie privind renunţarea la e�port sau la import, su� sancţiunea unei amenzi.�

Dar, domnilor, atunci când agentul economic adresează această declaraţie autorităţii competente, răul a �ost deja �ăcut: importul decis în preala�il şi anulat în prezent a �ost deja luat în calcul pentru aprecierea situaţiei pieţei.�

Aceasta înseamnă, dacă îmi permiteţi să �olosesc o e�presie populară �ranceză, „să închizi porţile grajdului după ce au �ugit caii”.�

Este adevărat că mai devreme, în procedura orală, am încercat îndelung să vă demonstrez că sistemul contestat nu era per�ect şi nu permitea în toate cazurile realizarea completă a o�iectivului urmărit; alt�el spus, câţiva cai au reuşit să treacă prin porţile întredeschise ale grajdului despre care am vor�it mai devreme.�

Credem în acest sistem, domnilor, dar chiar imper�ecţiunile semnalate arată că doar un sistem mai coercitiv este pe deplin eficient şi că, prin urmare, sistemul contestat constituie cu adevărat „minimul incompresi�il”, dacă putem spune aşa, al constrângerilor pe care tre�uie să le suporte agentul economic în cazul în care vrea să-şi păstreze li�ertatea de a se dedica operaţiunilor respective.�

Page 137: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Prin urmare, credem că, în principiu, sistemul instituit de regulamentele contestate şi care constă în adăugarea la emiterea certificatelor de import şi de e�port a unui angajament de realizare a operaţiunii decise şi de o garanţie destinată asigurării e�ecutării acestui angajament este strict necesar �uncţionării pieţei comune a cerealelor, ast�el cum a �ost organizată şi că, prin urmare, prin instituirea acesteia autorităţile comunitare nu au încălcat dispoziţiile articolului �� din tratat.�

Aţi hotărât deja în acest sens cu privire la piaţa comunitară a produselor lactate prin Decizia �/�8 din �� iulie ���8.� Credem că tre�uie să pronunţaţi aceeaşi hotărâre şi pentru piaţa comunitară a cerealelor.

B – Prin urmare, rămâne să se e�amineze dacă anumite norme de aplicare a acestui sistem nu sunt e�cesive, dacă nu constituie măsuri pe care articolul �� din tratat nu le-a autorizat să fie impuse agenţilor economici de către autorităţile comunitare.�

În această privinţă vă sunt adresate două între�ări:

�.� Prima se re�eră la di�erenţa de sistem care, con�orm anumitor persoane, tre�uie să e�iste între cele două categorii de certificate prevăzute de regulamente:

– certificatele de import sau de e�port, pentru care rata prelevării sau rata ram�ursării este cea în vigoare la data realizării operaţiunii;

– certificatele de import sau de e�port pentru care rata prelevării sau a ram�ursării este cea în vigoare la data solicitării certificatului, su� rezerva anumitor ajustări în �uncţie de preţul-prag în vigoare la data realizării operaţiunii.�

Argumentarea propusă este următoarea.�

Chiar dacă admiteţi că, în principiu, regimul certificatelor şi al garanţiei nu impune agenţilor economici decât constrângerile strict necesare organizării pieţei, tre�uie să recunoaşteţi că acesta este inutil, în ceea ce priveşte certificatele pentru care ratele prelevării sau ale restituirii sunt cele în vigoare la data realizării operaţiunii.�

Într-adevăr, pentru ast�el de cazuri nu e�istă niciun risc de speculă sau de a�uz, nu e�istă niciun motiv vala�il de a condiţiona emiterea acestora de depunerea unei garanţii.

Acest raţionament este cel puţin parţial admisi�il în cazul în care singurul scop al sistemului contestat este de a proteja finanţele Comunităţii.� Într-adevăr, certificatele respective prezintă, din acest punct de vedere, un pericol mai mic de a�uz sau de „deturnare”, dacă putem spune, decât certificatele pentru care prelevarea sau restituirea sunt sta�ilite înainte, ceea ce justifică, să spunem în trecere, di�erenţa e�istentă între aceste două operaţiuni cu privire la �uncţia garanţiei care riscă să fie pierdută.�

Dar protejarea finanţelor comunitare nu este, ast�el cum am încercat să vă arătăm, decât unul dintre considerentele care �ac necesar sistemul adoptat.�

Celălalt este, după părerea noastră, cel mai important; este necesitatea unei cunoaşteri cât mai precise şi cât mai e�acte posi�il a evoluţiei aprovizionării comunitare pentru sta�ilirea corespunzătoare a: preţului-prag, ratei de prelevare şi ratei de restituire.�

Din acest punct de vedere, indi�erent de clauza ataşată fiecărui certificat, ansam�lul certificatelor de import sau de e�port �ormează un tot.� A elimina o parte, a permite ca anumite certificate să poată fi solicitate �ără intenţia reală de a e�ectua operaţiunea la care se re�eră, înseamnă

Page 138: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��8

de�ormarea întregului sistem de estimare care, ast�el cum am încercat să vi-l prezentăm, este indispensa�il pentru regularizarea pieţei, ast�el cum a �ost în mod li�eral organizată.�

Prin urmare, credem că dispoziţiile regulamentelor comunitare care supun garanţiei cele două tipuri de certificate sunt necesare pentru organizarea pieţei cerealelor şi, prin urmare, nu sunt contrare dispoziţiilor articolului �� al treilea paragra� din tratat.�

�.� A doua între�are care vă este adresată re�eritoare la caracterul „a�uziv” într-o anumită măsură al anumitor modalităţi ale sistemului de garanţii se re�eră la dispoziţia care prevede că doar în caz de �orţă majoră garanţia nu este pierdută atunci când nu este realizată operaţiunea pentru care este emis certificatul.�

Vi se solicită să precizaţi în această privinţă:

a�� dacă confirmaţi jurisprudenţa re�eritoare la „�orţa majoră”;

��� să apreciaţi, pe de altă parte, dacă, neprevăzând decât această e�cepţie de la regula con�orm căreia garanţia este pierdută în cazul nerealizării operaţiunii, autorităţile comunitare nu şi-au depăşit puterile, nu au impus agenţilor economici un regim mai sever decât era necesar.�

Pentru a răspunde la prima între�are, credem că nu puteţi decât să reluaţi considerentele pe care le-aţi dezvoltat deja în hotărârea �/�8 din �� iulie ���8 �Rec.�, XIV-���8, p.� 55��� la care �acem re�erire imediat şi care poate fi rezumată ast�el:

�.� Importatorul sau e�portatorul este scutit de o�ligaţia de a realiza operaţiunea pentru care a solicitat certificatul atunci când circumstanţe independente de acesta �ac imposi�ilă realizarea importului sau a e�portului în termenele prevăzute.�

�.� Dar pentru aceasta tre�uie:

a�� ca evenimentul care a �ăcut operaţiunea imposi�ilă să ai�ă un caracter anormal;

��� ca acest eveniment anormal să fi avut consecinţe inevita�ile sau, în orice caz, consecinţe care să nu poată fi evitate decât cu preţul unui prejudiciu e�cesiv pentru titularul certificatului de import sau de e�port.�

Cu privire la a doua între�are, re�eritoare la validitatea dispoziţiilor care nu prevăd restituirea garanţiei decât în caz de �orţă majoră, s-a susţinut că rigiditatea acesteia este e�cesivă, ţinând seama de scopurile urmărite, că tre�uie înlocuită cu un sistem mai fle�i�il care să ţină seama în special de comportamentul titularului certificatului şi de dificultăţile pe care le-a întâlnit în realizarea operaţiunii pentru care a solicitat acest certificat.

Vă propunem să respingeţi această argumentare din două motive:

Pe de o parte, definiţia pe care o daţi �orţei majore acordă un loc important, un loc mai important decât multe sisteme de drept naţionale, comportamentului importatorului, deoarece ia în calcul aprecierea caracterului previziunilor pe care acesta le-a �ăcut, a diligenţelor acestuia, a sacrificiilor pe care a tre�uit să le consimtă pentru realizarea cu orice preţ a operaţiunii.�

Prin urmare, toate aceste elemente lasă instanţei naţionale o largă marjă de apreciere şi, prin urmare, sistemul nu este atât de rigid pe cât v-a �ost prezentat de anumite persoane.�

Page 139: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Pe de altă parte şi mai ales în raţionamentul care vă este propus în caz de �orţă majoră, găsim acelaşi principiu de �ază ca şi în această asimilare a pierderii garanţiei cu o sancţiune pe care v-am propus mai devreme să o respingeţi.�

Deoarece considerăm pierderea garanţiei drept sancţiune, vă cerem să prevedeţi că aceasta nu poate fi pronunţată decât după ce au �ost luate în calcul toate elementele intenţionate, su�iective sau circumstanţiale care e�plică nerealizarea operaţiunii pentru care a �ost o�ţinut certificatul.�

Dar, domnilor, aşa cum v-am spus, sistemul de garanţii nu ni se pare deloc a fi un sistem de sancţionare.� Pentru noi este un sistem care urmăreşte să garanteze e�ecutarea unui angajament asumat cu ocazia emiterii certificatului şi, prin urmare, autorităţile comunitare au decis în mod îndreptăţit că doar �orţa majoră putea să îl scutească pe cel care a acceptat acest angajament de îndeplinirea acestuia.�

Pentru a trage concluzia cu privire la aceste între�ări adresate în ceea ce priveşte legalitatea internă a dispoziţiilor contestate, credem că sistemul de garanţii pe care îl instituie acestea este, atât în principiu, cât şi în aplicarea acestuia, necesar şi chiar indispensa�il �unei �uncţionări a pieţei comune a cerealelor, ast�el cum a �ost organizată aceasta şi că autorităţile comunitare, prin adoptarea dispoziţiilor menţionate anterior, au respectat pe deplin o�ligaţiile care rezultă pentru acestea din articolul �� paragra�ul al treilea din tratat.�

III

Să a�ordăm, pentru a termina, a treia serie de între�ări pe care le ridică această cauză: cele privind validitatea, în raport cu legea comunitară, a sistemului de garanţii organizat într-un stat mem�ru înainte de intrarea în vigoare a regulamentelor de punere în aplicare adoptate de Comisie în temeiul articolului �� alineatul ���� din Regulamentul nr.� �� şi validitatea Regulamentului 8�/��.�

Motivele pentru care tre�uie să analizaţi această pro�lemă sunt următoarele:

Regulamentul nr.� �� a �ost adoptat la � aprilie ���� şi a intrat în vigoare la �� aprilie ����.�

Regulamentul nr.� 8� adoptat la �5 iulie ���� de Comisie şi intrat în vigoare la �� iulie ���� prevedea la articolul �:

„Emiterea certificatelor de import şi de e�port pentru produsele prevăzute la articolul � din Regulamentul nr.� �� al Consiliului este su�ordonată constituirii unei garanţii.� Su� rezerva dispoziţiilor articolului 8, această garanţie rămâne e�ecutată total sau parţial atunci când o�ligaţia de a importa sau de a e�porta nu a �ost îndeplinită; până la armonizarea acestora, în con�ormitate cu dispoziţiile articolului �� din Regulamentul nr.� �� al Consiliului, măsurile re�eritoare la constituirea şi la pierderea garanţiei, precum şi la valoarea acesteia, sunt sta�ilite de statele mem�re şi sunt notificate �ără întârziere Comisiei şi celorlalte state mem�re.�”

Repu�lica Federală a dat dovadă de un zel e�traordinar deoarece, încă de la �� iulie ����, a �ost pu�licată în Germania o lege adoptată pentru punerea în aplicare a Regulamentului nr.� �� care organiza, de la �� iulie ����, un sistem de garanţii pentru emiterea certificatelor de import şi de e�port de grâne şi produse cerealiere, con�orm procedurilor care corespund în mare dispoziţiilor care tre�uiau să fie ulterior incluse în regulamentul comunitar.�

Această gra�ă a �ost contestată de anumite persoane; de asemenea, în cauza ��/��, Verwaltungsgerichtsho� din Landul Hesse, atât su� �orma unei acţiuni preliminare privind interpretarea articolului �� din Regulamentul nr.� �� şi a articolului � din Regulamentul nr.� 8�,

Page 140: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

cât şi a unei acţiuni privind aprecierea validităţii acestui din urmă regulament, v-a adresat o între�are pe această temă.�

Această între�are, a cărei �ormulare a �ost de lungă durată, părea să vă invite să apreciaţi compati�ilitatea legii germane din �� iulie ���� cu dreptul comunitar, apreciere pe care, con�orm unei jurisprudenţe constante, nu puteaţi să o �aceţi.�

Dar credem că tre�uie să interpretaţi aceste dispoziţii şi că, ast�el cum vă propune Comisia, aceasta poate fi înţeleasă în �elul următor:

„Statele mem�re aveau dreptul, având în vedere dispoziţiile articolului �� din Regulamentul nr.� �� şi ale articolului � din Regulamentul nr.� 8�, să reglementeze, înainte de adoptarea unei reglementări comunitare cu privire la acest aspect, particularităţile re�eritoare la constituirea, pierderea şi valoarea garanţiei cerute pentru emiterea certificatelor de import?”

Înainte de e�aminarea răspunsului pe care va tre�ui să-l daţi la această între�are, ni se pare necesară o remarcă preliminară.�

De la intrarea în vigoare a Regulamentului nr.� 8�, care instituie sistemul de garanţii şi care prevede pierderea acesteia în cazul nee�ecutării operaţiunii pentru care a �ost emis certificatul, competenţa statelor mem�re de a adopta măsurile necesare aplicării acestei dispoziţii are un �undament e�pres şi per�ect clar: dispoziţiile articolului � ultimul paragra� din Regulamentul nr.� 8�, care vizează recunoaşterea acestei competenţe în �avoarea statelor mem�re.�

Prin urmare, pro�lema ridicată şi dez�ătută îndelung de reclamanţii în acţiunea principală şi care se re�eră la a şti dacă, în lipsa sau independent de această dispoziţie e�presă, statele mem�re aveau în acest domeniu o putere normativă originală nu are, după părerea noastră, decât un interes teoretic; nu va fi necesar să o rezolvaţi în cazul în care răspundeţi afirmativ la între�area adresată privind validitatea Regulamentului nr.� 8�.�

Cu privire la legalitatea dispoziţiilor articolului � alineatul ���� din Regulamentul nr.� 8�, s-a susţinut că aceste dispoziţii sunt ilegale deoarece:

– pe de o parte, acestea au �ost adoptate con�orm procedurii numite a comitetelor de gestionare;

– pe de altă parte, acestea erau contrare atât anumitor principii generale sta�ilite de Tratatul de la Roma, cât şi dispoziţiilor articolului �� din Regulamentul nr.� �� adoptat de Consiliu.�

Însă, credem că argumentarea dezvoltată pe aceste două puncte nu tre�uie să fie reţinută, din următoarele motive:

�.� În ceea ce priveşte partea acestei argumentări re�eritoare la ilegalitatea Regulamentului nr.� 8� ca urmare a adoptării sale con�orm aşa-zisei proceduri a comitetelor de gestionare, nu putem decât să �acem re�erire la considerentele pe care le-am prezentat anterior.�

�.� În ceea ce priveşte incompati�ilitatea dispoziţiilor articolului � al doilea paragra� din Regulamentul nr.� 8� cu principiile generale ale tratatului şi ale dreptului comunitar:

a�� Este vor�a de un principiu general care o�ligă într-o anumită măsură autorităţile comunitare să nu creeze o piaţă comunitară decât atunci când aceasta poate fi reglementată în toate detaliile şi pe toată întinderea Comunităţii prin regulamente comunitare.�

Page 141: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

141

Dar, aşa cum vă vom su�linia într-o clipă, principiul este, dimpotrivă, punerea în aplicare graduală a măsurilor necesare asigurării echili�rului şi �uncţionării pieţei comunitare.�

��� În al doilea rând, este vor�a de principiul nediscriminării, care se opune adoptării de către statele mem�re a măsurilor de punere în aplicare, datorită riscului ca aceste măsuri să fie di�erite.�

Dar nu tre�uie con�undate discriminarea şi diversitatea situaţiilor naţionale; nu tre�uie asimilate nediscriminarea şi armonizarea preala�ilă şi completă a legislaţiilor naţionale.�

Principiul nediscriminării nu se aplică decât atunci când aceeaşi autoritate adoptă, �aţă de persoane aflate în situaţii identice sau analoge, măsuri di�erite.�

Prin urmare, acesta nu poate fi invocat în mod util atunci când nu e�istă o autoritate unică, ci autorităţi distincte.�

c�� În cele din urmă, este vor�a despre o�ligaţii e�cesive pe care aceste dispoziţii le impun agenţilor economici, dar, de asemenea, credem cu privire la acest punct că este inutil să revenim la e�plicaţiile pe care le-am prezentat anterior.�

�.� În ceea ce priveşte incompati�ilitatea dispoziţiilor contestate din Regulamentul nr.� 8� adoptat de Comisie cu cele ale articolului �� din Regulamentul nr.� �� adoptat de Consiliu, argumentarea ridică o pro�lemă mai delicată.�

Într-adevăr, articolul �� paragra�ul al treilea prevede, vă mai amintiţi, că „normele de aplicare din prezentul articol şi în special perioada de vala�ilitate a certificatului de import sunt sta�ilite în urma procedurii prevăzute la articolul ��”, şi anume de către Comisie, după avizul comitetului de gestionare.�

Bineînţeles, ne putem între�a dacă însăşi litera acestui te�t nu rezervă Comisiei şi, eventual, Consiliului adoptarea tuturor condiţiilor pe care tre�uie să le respecte emiterea certificatelor de import sau de e�port.�

Credem că o interpretare literală a te�tului nu impune o asemenea soluţie şi că această soluţie tre�uie chiar să fie respinsă printr-o interpretare teleologică a aceluiaşi te�t.�

În ceea ce priveşte interpretarea literală, se impun, într-adevăr, trei remarce:

Pe de o parte, prima remarcă: ast�el cum su�liniază Comisia, te�tul nu prevede că toate măsurile de punere în aplicare a articolului �� din Regulamentul nr.� �� pot fi adoptate doar în con�ormitate cu procedura comitetului de gestionare; se poate înţelege că doar unele dintre acestea, cele mai importante, tre�uie să fie adoptate con�orm acestei proceduri.�

Şi, într-adevăr, tocmai asta s-a întâmplat, din moment ce Comisia, prin Regulamentul nr.� 8�, a instituit, pe de o parte, o�ligaţia constituirii garanţiei şi, pe de altă parte, a prevăzut pierderea acestei garanţii atunci când operaţiunea de e�port sau de import nu a �ost realizată şi a lăsat statelor mem�re misiunea de a sta�ili măsuri complementare.�

A doua remarcă: tre�uie su�liniat şi �aptul că �orma ver�ală a indicativului prezent arată că autorii regulamentului au vrut să �acă re�erire în special la măsurile generale adoptate în cadrul organizării complete a pieţei, şi nu în mod necesar la toate măsurile de tranziţie necesare punerii graduale în aplicare a acesteia.�

Page 142: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Ast�el, însăşi litera te�tului nu este suficientă pentru a-i da sensul pe care i-l o�eră societatea reclamantă în acţiunea principală.�

Spiritul care tre�uie să îl clarifice conduce, dimpotrivă, la îndepărtarea acestuia.�

Într-adevăr, şi aici dispoziţia contestată tre�uie plasată din nou în conte�tul său.�

Care este acest conte�t?

– pe de o parte, o dispoziţie generală, cea prevăzută de articolul �� primul paragra� din tratat, care prevede că statele mem�re dezvoltă în mod treptat politica agricolă comună în perioada de tranziţie �şi tocmai în cursul acestei perioade a �ost adoptat te�tul contestat��;

– pe de altă parte, o dispoziţie chiar mai generală, cea care figurează la articolul 5 primul paragra� din tratat şi care prevede că „statele mem�re �acilitează �Comunităţii�� îndeplinirea misiunii sale”;

– în al treilea şi ultimul rând: Regulamentul comunitar nr.� ��, care aplică pe deplin aceste principii, prevăzând o punere în aplicare treptată a mecanismelor pe care acesta le instituie cu asistenţa statelor mem�re, ale căror competenţe în timpul acestei perioade de tranziţie sunt în mod progresiv create.�

Luat în acest conte�t şi chiar �ără a ţine seama de considerentul con�orm căruia orice altă soluţie conducea la o întârziere considera�ilă pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor esenţiale ale organizării pieţei comunitare a cerealelor, ni se pare evident că autorii Regulamentului nr.� 8�, atunci când, după ce au sta�ilit principiul constituirii garanţiei şi al pierderii acesteia în cazul nerealizării operaţiunii, au prevăzut �aptul că „restul”, dacă putem spune aşa, măsurilor de punere în aplicare va fi sta�ilit de statele mem�re, nu au încălcat dispoziţiile tratatului sau ale Regulamentului nr.� �� ci, dimpotrivă, le-au aplicat e�act în spiritul în care acestea au �ost concepute.�

Pentru a concluziona cu aceste o�servaţii prea lungi, vrem acum, în câteva �raze, să regrupăm considerentele pe care vi le-am dezvoltat, în �uncţie de între�ările care v-au �ost adresate de instanţele germane.�

Prin urmare, concluzionăm că tre�uie să se răspundă după cum urmează la între�ările menţionate anterior:

�.� Procedura prevăzută la articolul �� din Regulamentul nr.� �� al Consiliului din � aprilie �� al Consiliului din � aprilie ���� este con�ormă cu tratatul.�

�.� E�aminarea între�ărilor pe care Verwaltungsgerichtsho� din Hesse şi Verwaltungsgericht din Frank�urt le-au adresat Curţii nu arată niciun element de natură să a�ecteze validitatea articolului � alineatul ���� din Regulamentul nr.� 8� al Comisiei 8� al Comisiei din �5 iulie ����, nici a articolelor � şi � alineatele ���� şi ���� din Regulamentul nr.� ���/�� al Comisiei din �8 iulie ����, nici a articolului �� paragra�ul al treilea din Regulamentul nr.� ���/�� al Consiliului din �� iunie ����, nici, în cele din urmă, a articolului � din Regulamentul nr.� ���/�� al Comisiei din �� august ����.�

�.� Articolul �� alineatele ���� şi ���� din Regulamentul nr.� �� al Consiliului din � aprilie ���� nu �� al Consiliului din � aprilie ���� nu se opune ca, în con�ormitate cu articolul � alineatul ���� din Regulamentul nr.� 8�, un stat mem�ru să sta�ilească modalităţile de punere în aplicare a normelor re�eritoare la constituirea de garanţii prevăzute de însuşi Regulamentul nr.� 8�.�

Page 143: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

�����J����

HOTĂRÂREA CURŢII

DIN �� IUNIE ����1

JEAN REYNERS

împotriva

STATULUI BELGIAN

�cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare,

�ormulată de Conseil d’Etat din Belgia��

„Dreptul de sta�ilire”

Cauza �/��

Sumarul hotărârii

1. Libertatea de stabilire – Restricţii – Eliminare – Perioada de tranziţie – Expirare – Principiul tratamentului naţional – Efectul direct

(Tratatul CEE, articolele 7, 8 paragrafele 7 şi 52)

2. Libertatea de stabilire – Derogare – Domeniul de aplicare – Limitare – Autoritate publică – Exercitare – Participare directă şi specifică – Avocaţi – Activităţi tipice care nu sunt în cauză

(Tratatul CEE, articolul 55)

�.� Principiul tratamentului naţional constituie una dintre dispoziţiile juridice �undamentale ale Comunităţii.� În condiţiile în care �ace trimitere la un ansam�lu de prevederi legislative aplicate e�ectiv de ţara de sta�ilire propriilor săi resortisanţi, acest principiu poate, în esenţă, să fie invocat în mod direct de resortisanţii tuturor celorlalte state mem�re.� Prevăzând că li�ertatea de sta�ilire tre�uie realizată la s�ârşitul perioadei de tranziţie, articolul 5� impune o o�ligaţie de rezultat precisă, a cărei e�ecutare tre�uie să fie �acilitată, dar nu şi condiţionată, de punerea în aplicare a unui program de măsuri progresive;

De la s�ârşitul perioadei de tranziţie, articolul 5� din Tratatul CEE este o dispoziţie direct aplica�ilă şi aceasta în pofida a�senţei, într-un domeniu determinat, a directivelor prevăzute la articolele 5� alineatul ���� şi 5� alineatul ���� din tratat.�

�.� Ţinând seama de caracterul �undamental, în sistemul tratatului, al li�ertăţii de sta�ilire şi al principiului tratamentului naţional, derogările permise de articolul 55 primul paragra� nu tre�uie să primească o s�eră de aplicare care depăşeşte scopul în vederea căruia a �ost introdusă această clauză de e�ceptare.

E�cepţia de la li�ertatea de sta�ilire prevăzută la articolul 55 primul paragra� din Tratatul CEE tre�uie să fie restrânsă la activităţile prevăzute la articolul 5� care, prin ele însele, implică o participare directă şi specifică la e�ercitarea autorităţii pu�lice; nu se poate da � Lim�a de procedură: �ranceza.� Lim�a de procedură: �ranceza.�

Page 144: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

144

această calificare, în cadrul unei pro�esii li�erale cum este cea de avocat, activităţilor precum consultanţa şi asistenţa juridică sau reprezentarea şi apărarea părţilor în instanţă, chiar dacă îndeplinirea acestor activităţi este o�ligatorie sau e�clusivă prin lege.�

În cauza �/��,

având ca o�iect cererea adresată Curţii, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE, de către Conseil d’Etat din Belgia, pentru pronunţarea, în litigiul pendinte în �aţa acestei instanţe între

JEAN REYNERS, doctor în drept, administrator de societăţi, cu domiciliul la Woluwe-Saint-Lam�ert �Bru�elles��,

şi

STATUL BELGIAN, reprezentat de ministrul Justiţiei,

parte intervenientă: ORDRE NATIONAL DES AVOCATS DE BELGI�UE, ORDRE NATIONAL DES AVOCATS DE BELGI�UE,

a unei hotărâri preliminare privind interpretarea articolelor 5� şi 55 din Tratatul CEE, cu privire la Decretul regal din �� august ���� care prevede o derogare de la condiţia cetăţeniei prevăzută la articolul ��8 din Codul judiciar, cu privire la titlul şi e�ercitarea pro�esiei de avocat,

CURTEA,

compusă din domnii R.� Lecourt, preşedinte, A.� M.� Donner, M.� Sørensen, preşedinţi de cameră, R.� Monaco, J.� Mertens de Wilmars, P.� Pescatore �raportor��, H.� Kutscher, C.� O Dálaigh şi A.� J.� Mackenzie Stuart, judecători,

avocat general: domnul H.� Mayras domnul H.� Mayras

grefier: domnul A.� Van Houtte

pronunţă prezenta

HOTăRÂRE

În fapt

Întrucât elementele cauzei, derularea procedurii şi o�servaţiile prezentate în temeiul articolului �� din Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie a CEE pot fi rezumate după cum urmează:

I – Fapte şi procedura scrisă

Domnul Jean Reyners, născut în Bru�elles din părinţi de cetăţenie olandeză, şi-a păstrat cetăţenia olandeză, deşi trăieşte în Belgia, unde a studiat şi a o�ţinut, con�orm diplomei eli�erate de juriul central la �� iulie ��5� şi confirmate la �� septem�rie ��5�, titlul de doctor în drept �elgian.�

Domnul Reyners nu a putut fi admis să practice în Belgia pro�esia de avocat; Legea din �5 octom�rie ���� de modificare temporară a organizării judiciare şi a procedurii în �aţa curţilor şi tri�unalelor prevedea, într-adevăr, că „nimeni nu va fi admis la depunerea jurământului şi nici nu va putea fi înscris ca avocat în cazul în care nu este �elgian.�”

Page 145: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

14�

Această dispoziţie a �ost înlocuită, de la � noiem�rie ���8, de articolul ��8 din Codul judiciar �Legea din �� octom�rie ������, în temeiul căruia:

„O persoană nu poate deţine titlul de avocat şi nici nu poate practica această pro�esie în cazul în care nu este cetăţean �elgian, deţinător al diplomei de doctor în drept, nu a depus jurământul prevăzut de lege şi nu este înscris pe lista Ordinului sau pe lista stagiarilor.�

Derogările de la condiţia naţionalităţii pot fi acordate în cazurile determinate de rege, cu avizul Consiliului general al Ordinului avocaţilor.�”

Mai multe intervenţii ale domnului Reyners pe lângă Consiliul general al Ordinului naţional al avocaţilor, în scopul o�ţinerii derogării de la condiţia naţionalităţii au rămas �ără rezultat.�

La avizul Consiliului general al Ordinului naţional al avocaţilor a �ost adoptat, la �� august ����, un decret regal care prevede o derogare de la condiţia naţionalităţii prevăzută la articolul ��8 din Codul judiciar cu privire la e�ercitarea pro�esiei de avocat.�

Articolul � al acestui decret prevede:

Derogarea de la condiţia naţionalităţii prevăzută la articolul ��8 alineatul ���� din Codul judiciar se acordă în �avoarea cetăţeanului străin:

�.� care şi-a sta�ilit domiciliul în Belgia de cel puţin şase ani la data cererii de înscriere;

�.� care justifică, în cazul în care a �ost înscris într-un �arou străin, că nu a �ost omis din motive care pun la îndoială integritatea personală sau pro�esională a acestuia;

�.� care prezintă, cu e�cepţia cazului de la articolul � litera �d��, un certificat eliberat de ministrul A�acerilor e�terne, con�orm căruia legea naţională sau o convenţie internaţională autorizează reciprocitatea;

�.� care, la data cererii de înscriere, nu şi-a păstrat în ţara străină nici domiciliul, nici rezidenţa, în sensul articolului �� din Codul judiciar şi nu mai este înscris într-un �arou străin şi se angajează să nu se înscrie.�

Domnul Reyners nu îndeplineşte condiţia reciprocităţii impusă prin Decretul regal din �� august ����, articolul � alineatul ���� al „Advocatenwet” �legea privind avocaţii�� din Ţările de Jos din �� martie ���8, care prevede că solicitantul care doreşte înscrierea în �arou tre�uie să ai�ă cetăţenia olandeză.�

Prin cererea depusă la 5 noiem�rie ���� în �aţa Conseil d’Etat din Belgia, domnul Reyners a solicitat anularea articolului � alineatul ���� din Decretul regal din �� august ����, susţinând că această dispoziţie încalcă articolele 5�, 5�, 55 şi 5� din Tratatul CEE.

Prin hotărârea din �� decem�rie ����, înregistrată la gre�a Curţii la � ianuarie ����, Conseil d’Etat din Belgia, secţiunea administrativă, a treia cameră, a suspendat judecata, con�orm articolului ��� din Tratatul CEE şi a cerut Curţii să se pronunţe, cu titlu preliminar, cu privire la între�ările următoare:

�.� Ce se înţelege prin „activităţi care participă într-un stat, chiar cu titlu ocazional, la e�ercitarea autorităţii pu�lice”, în sensul articolului 55 din Tratatul de la Roma?

Acest articol tre�uie să fie interpretat în sensul că în cadrul unei pro�esii precum cea de avocat sunt e�ceptate de la aplicarea capitolului � din acest tratat doar activităţile care participă la

Page 146: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

e�ercitarea autorităţii pu�lice sau în sensul că această pro�esie este ea însăşi e�ceptată datorită �aptului că e�ercitarea acesteia implică activităţi care participă la e�ercitarea autorităţii pu�lice?

�.� Articolul 5� din Tratatul de la Roma este, de la s�ârşitul perioadei de tranziţie, o „dispoziţie direct aplica�ilă” şi aceasta în special în pofida a�senţei directivelor prevăzute la articolele 5� alineatul ���� şi 5� alineatul ���� din tratatul amintit?

În con�ormitate cu articolul �� din Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie a CEE, o�servaţiile scrise au �ost depuse la �� martie ���� de Comisia Comunităţilor Europene, la �5 martie de Guvernul Repu�licii Federale Germania, la �8 martie de Guvernul Regatului Ţărilor de Jos, de domnul Reyners, reclamant în acţiunea principală şi de Guvernul Marelui Ducat al Lu�em�urgului, la �� martie de Guvernul Regatului Belgiei, la 5 aprilie de Guvernul Irlandei şi la 8 aprilie de Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.�

Pe �aza raportului judecătorului raportor, după ascultarea avocatului general, Curtea a hotărât să deschidă procedura orală �ără să dispună măsuri preala�ile de cercetare judecătorească.�

II – Observaţiile scrise prezentate Curţii

A – Cu privire la prima întrebare

Domnul Reyners, reclamant în acţiunea principală, consideră că e�cepţia instituită de articolul 55 din Tratatul CEE la principiul �undamental al li�ertăţii de sta�ilire nu se re�eră la întreaga pro�esie, ci numai la anumite activităţi – accesorii – ale avocatului, doar acestea participând la e�ercitarea autorităţii pu�lice.

a�� Cu privire la acest punct, reclamantul în acţiunea principală su�liniază următoarele elemente de �apt:

– înaintea Legii din �5 octom�rie ����, în Belgia nu se cerea nicio condiţie de cetăţenie pentru înscrierea pe lista Ordinului avocaţilor;

– în prezent, în temeiul Decretului regal din �� august ����, un cetăţean englez sau irlandez, în cazul în care este doctor în drept �elgian şi îndeplineşte condiţiile de integritate şi de vechime a domiciliului, poate depune jurământ în Belgia, întrucât condiţia naţionalităţii nu e�istă în aceste ţări;

– Convenţia Benelu� din �� decem�rie ���8 privind e�citarea pro�esiei de avocat le permite avocaţilor înscrişi în Baroul Belgia sau în Baroul Ţările de Jos să pledeze, în anumite condiţii, în �aţa instanţelor din celălalt stat „cu aceleaşi prerogative şi îndatoriri ca avocatul care îi asistă”.�

– di�erite acorduri între �arouri admit pledoaria şi e�ercitarea ocazională a pro�esiei în �aţa instanţelor celuilalt stat.�

Aceste constatări re�eritoare la li�ertatea de a presta servicii şi la li�ertatea de sta�ilire se opun tezei con�orm căreia întreaga pro�esia de avocat poate fi vizată de articolul 55.�

��� Faptul că avocatul poate fi chemat, în mod ocazional, să e�ercite o parte din autoritatea pu�lică este irelevant, aceste activităţi nefiind deloc necesare e�ercitării pro�esiei: articolul 55 se aplică atunci când un cetăţean este o�ligat să �acă parte dintr-un juriu, să prezideze ori să fie asesorul unui �irou de votare, atunci când un comerciant este numit judecător consular sau atunci când un angajator sau un lucrător este judecător social într-un tri�unal pentru litigii

Page 147: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

de muncă? Faptul, pentru un avocat, de a fi judecător supleant este complet străin pro�esiei acestuia.�

c�� În cele din urmă, este necesar să se constate că un avocat îşi poate des�ăşura în mod normal pro�esia, chiar dacă nu poate e�ercita anumite acte care ţin de autoritatea pu�lică.�

Guvernul Regatului Belgiei, pârât în acţiunea principală, consideră că prima între�are tre�uie să fie luată în considerare în mod glo�al, prima teză neputând fi considerată o între�are distinctă.�

a�� Articolul 55 e�clude de la dreptul de sta�ilire doar activităţile care participă la e�ercitarea autorităţii pu�lice.� Numai aceste activităţi sunt rezervate cetăţenilor statului respectiv; e�cepţiile prevăzute la articolul 55 nu privesc întreaga pro�esie care cuprinde ast�el de activităţi.�

Această interpretare, singura logică, este şi singura compati�ilă cu spiritul Tratatului CEE şi cu voinţa statelor mem�re de a institui între ele o adevărată comunitate economică.� Prin prevederea unui drept de sta�ilire, acestea au dorit, într-adevăr, să elimine, în măsura posi�ilului, restricţiile în calea li�ertăţii de sta�ilire a resortisanţilor din statele respective; prin urmare, e�cepţia de la articolul 55 este necesar să fie interpretată în mod restrictiv.�

Articolul 55 acoperă, în mod logic, doar activităţi şi nu pro�esii.� Într-adevăr, în fiecare stat mem�ru, numeroase pro�esii participă la e�ercitarea autorităţii pu�lice prin anumite activităţi ale acestora; dreptul de sta�ilire este restrâns pe nedrept în cazul în care întreaga pro�esie este ast�el e�ceptată de la li�ertatea de sta�ilire.� Utilizarea termenului „activităţi”, în locul e�presiei „pro�esie”, confirmă că articolul 55 nu poate primi o interpretare e�tensivă.� Cuvintele „chiar cu titlu ocazional” constituie, în această privinţă, un argument suplimentar.�

Cu toate că, din punct de vedere sociologic, pro�esia �ormează un întreg, pe plan juridic – la care este necesar să ne raportăm pentru analiza articolului 55 – se pot �ace eventuale distincţii.� Sta�ilirea activităţilor specifice care participă la e�ercitarea autorităţii într-un stat mem�ru este de competenţa unei directive; noţiunea de participare la e�ercitarea autorităţii pu�lice nu poate fi interpretată în plan comunitar, deoarece di�eră de la un stat la altul.� În schim�, între�area dacă articolul 55 nu vizează decât anumite activităţi specifice sau acoperă pro�esiile în mod glo�al, poate fi soluţionată de Curte.�

O pro�esie nu se rezumă la suma tuturor activităţilor acesteia.� Chiar în cazul în care o pro�esie participă la e�ercitarea autorităţii pu�lice din multiple puncte de vedere, aceasta nu este, ca atare, în mod automat sau în întregime e�ceptată de la dreptul de sta�ilire.� Articolul 55 are un domeniu de aplicare general; acesta nu poate fi aplicat în mod specific unei categorii pro�esionale determinate, ale cărei activităţi principale se con�undă cu pro�esia însăşi.�

��� Con�orm concepţiei instituţiilor comunitare şi doctrinei majoritare, este necesar să se constate că, deşi este pre�era�il ca tratatul să definească mai precis noţiunea de activităţi care participă, într-un stat, chiar cu titlu ocazional, la e�ercitarea autorităţii pu�lice, articolul 55 vizează activităţi determinate şi nu pro�esii luate în mod glo�al.�

Guvernul Repu�licii Federale Germania distinge două aspecte ale între�ării adresate cu privire la articolul ��.

a�� Din punct de vedere general, se constată că această dispoziţie se re�eră la situaţia e�istentă în di�eritele state mem�re; o activitate determinată poate, aşadar, într-un stat, să fie vizată de articolul 55 ca participând, con�orm dreptului din acel stat, la e�ercitarea autorităţii pu�lice, pe când, într-un alt stat mem�ru, aceasta este supusă li�ertăţii de sta�ilire.

Page 148: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��8

Articolul 55 nu e�clude în mod necesar li�ertatea de sta�ilire a pro�esiilor, în ansam�lul acestora; el permite accesul resortisanţilor din alte state mem�re la anumite activităţi ale unei pro�esii, dar e�clude alte activităţi, cele care participă la e�ercitarea autorităţii pu�lice. Cu toate acestea, activităţile care participă la e�ercitarea autorităţii pu�lice pot să predomine într-o atât de mare măsură încât ansam�lul pro�esiei intră în s�era de aplicare a articolului 55.�

��� În ceea ce priveşte a doua parte – concretă – a între�ării, nu se poate neglija �aptul că intenţia comună a negociatorilor Tratatului CEE a �ost să e�cludă pro�esia de avocat de la li�ertatea de sta�ilire.

De alt�el, între�area adresată nu poate avea un singur răspuns, vala�il pentru toate statele mem�re al Comunităţii; normele care reglementează pro�esia de avocat în cele nouă state mem�re sunt, într-adevăr, �oarte di�erite.� Cu privire la acţiunea principală, este necesar să se reţină că în dreptul german mai multe activităţi esenţiale ale avocatului sunt strâns legate de e�ercitarea autorităţii pu�lice, în special în �aţa instanţelor penale sesizate cu in�racţiuni grave.� Articolul ��� alineatul ���� din „Stra�prozeëordnung” �Regulamentul de procedură în �aţa instanţelor penale�� �ace o�ligatoriu concursul unui apărător, în mod normal avocat; con�orm articolului ��5, în a�senţa acestuia, audierea principală nu poate avea loc şi, prin urmare, autoritatea pu�lică nu poate fi e�ercitată.� Mai mult, concursul apărătorului în cadrul derulării procedurii de drept pu�lic se caracterizează prin numeroase atri�uţii, printre care dreptul de a lua la cunoştinţă actele de la dosar, de a reprezenta inculpatul în timpul ultimului interogatoriu, de a asista la cercetarea preala�ilă, de a pune între�ări la audierea principală şi de a e�ercita o cale de atac.� În domeniile cele mai importante ale administrării justiţiei în domeniul penal e�istă aşadar, în Germania, raporturi strânse între pro�esia de avocat şi e�ercitarea autorităţii pu�lice prin instanţele penale; articolul 55 din Tratatul CEE interzice li�eralizarea, cel puţin în acest domeniu, a e�ercitării pro�esiei de avocat în Repu�lica Federală.� Se poate să fie la �el şi în alte domenii jurisdicţionale, în care des�ăşurarea procedurii este imposi�ilă, în dreptul german, �ără concursul unui avocat.�

Guvernul Regatului Ţărilor de Jos declară că împărtăşeşte opinia con�orm căreia articolul 55 din Tratatul CEE nu e�clude de la li�ertatea de sta�ilire pro�esia de avocat, su� toate aspectele acesteia, ci numai activităţile care participă la e�ercitarea autorităţii pu�lice, pentru care avocaţii pot avea competenţă; este vor�a, în special, despre calificarea avocaţilor de a e�ercita �uncţiile judecătorului supleant.�

Articolul 55 nu vizează pro�esii, ci e�clusiv activităţi.� Noţiunea de activităţi care participă la e�ercitarea autorităţii pu�lice se re�eră la activităţile care implică competenţe speciale de drept pu�lic, cu care, în mod o�işnuit, sunt investiţi doar �uncţionarii pu�lici, dar care pot fi atri�uite, în anumite cazuri, şi altor persoane.� Aceste competenţe, de natură legislativă, e�ecutivă sau judecătorească, implică, în general, o anumită putere de decizie sau de a da ordine şi atrag o�ligaţii şi responsa�ilităţi; e�ercitarea acestora este controlată şi însoţită de garanţii; atribuirea acestor competenţe se �ace, în general, prin numire sau desemnare de către autoritatea pu�lică.� Activităţile normale ale avocatului nu îndeplinesc aceste criterii şi pot fi considerate, aşadar, ca participând la e�ercitarea autorităţii pu�lice.�

Scopul articolului 55 este de a institui o e�cepţie pentru activităţile cu caracter oficial, pentru a căror e�ercitare este, în general, admisă condiţia deţinerii cetăţeniei statului în cauză, având în vedere interesele implicate.� O legătură atât de strânsă cu o cetăţenie anume este a�sentă în cazul pro�esiei de avocat, cel puţin în ceea ce priveşte activităţile esenţiale ale acesteia.� Această constatare rezultă în special din �aptul că această condiţie a naţionalităţii pentru e�ercitarea pro�esiei de avocat a �ost a�rogată sau restrânsă în majoritatea statelor mem�re ale Comunităţii; în Ţările de Jos, în special, un proiect de lege, depus la � iunie ����, prevede eliminarea acesteia.�

Page 149: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

În �apt, condiţia cetăţeniei, ca o condiţie de acces la pro�esia de avocat îşi are adevăratul �undament în teama �aţă de concurenţa străină.�

Ţinând seama de spiritul tratatului, o prevedere de e�cepţie precum articolul 55 este necesar să fie interpretată în mod restrictiv.�

Guvernul Marelui Ducat al Lu�em�urgului aminteşte că întotdeauna a susţinut punctul de vedere con�orm căruia articolul 55 din Tratatul CEE are e�ectul de a e�clude pro�esia de avocat din toate reglementările ce urmează a fi adoptate în vederea punerii în aplicare a tratatului, întrucât avocatul participă la e�ercitarea autorităţii pu�lice ca organ al puterii judecătoreşti reglementat din punct de vedere instituţional.� Articolul 55 acoperă toate activităţile pro�esiei de avocat, care �ormează un tot indivizi�il şi insepara�il, deoarece au acelaşi scop, să participe la administrarea justiţiei; prin urmare, orice activitate pro�esională a avocatului, su� toate aspectele sale, este e�ceptată de la reglementarea comunitară, �ără nicio distincţie posi�ilă.�

a�� O comparaţie cu articolul �8 alineatul ���� arată că articolul 55, chiar e�ceptând activităţile care sunt asociate, chiar cu titlu ocazional, e�ercitării autorităţii pu�lice, vizează alte activităţi decât cele ale �uncţionarilor şi angajaţilor care, cu titlu de organe specifice, e�ercită în mod oficial autoritatea pu�lică.�

Din lucrările pregătitoare ale Tratatului CEE rezultă că articolul 55 primul paragra� e�clude în mod clar pro�esia de avocat din s�era de aplicare a capitolului re�eritor la dreptul de sta�ilire şi la li�ertatea de a presta servicii.�

��� Organizarea judecătorească lu�em�urgheză cuprinde, pe lângă organele propriu-zise ale puterii judecătoreşti �judecători, �uncţionari ai Ministerului Pu�lic, grefieri��, agenţi pu�lici, a căror �uncţie este de a-şi o�eri serviciile pe lângă magistraţi şi părţi, desemnaţi, în mod glo�al, au�iliari ai justiţiei �aprozi, notari şi avocaţi��.� Chiar dacă �ac parte dintre pro�esiile li�erale, aceşti au�iliari ai justiţiei sunt supuşi unei reglementări organice stricte, destinate să reglementeze relaţiile acestora cu puterea judecătorească, atât în interesul justiţia�ililor, cât şi al �unei �uncţionări a serviciului pu�lic al justiţiei; această reglementare ţine de dreptul pu�lic şi sta�ileşte drepturile şi o�ligaţiile acestora în măsura participării directe la administrarea justiţiei.�

În ceea ce priveşte în special rolul avocaţilor, este necesar să se su�linieze că serviciile lor sunt insepara�ile de administrarea justiţiei, căreia îi sunt indispensa�ile.� În �aţa Curţii supreme de justiţie şi în �aţa tri�unalelor districtuale, în a�ară de cazul în care acestea din urmă hotărăsc în materie comercială, părţile sunt, în mod o�ligatoriu, reprezentate de un avocat - avoué; în cauzele din �aţa Conseil d’Etat, acestea sunt reprezentate de un avocat înscris, cu e�cepţia unor dispoziţii legislative contrare; în �aţa instanţelor penale, intervenţia avocatului este şi o�ligatorie şi indispensa�ilă în interesul apărării.�

Pro�esia de avocat este insepara�ilă de �uncţia de avoué.� Cele două �uncţii fiind e�ercitate, în practică, de aceeaşi persoană, �ără a se putea distinge în ce calitate aceasta acţionează într-o situaţie dată.�

Avocatul - avoué participă la �uncţia judecătorească în mod o�ligatoriu, putând fi chemat din oficiu pentru a completa o instanţă, �ără ca acesta să poată re�uza �ără motiv vala�il.� De alt�el, �ormarea pro�esională a avocatului este identică cu cea a judecătorului, e�amenul de la s�ârşitul stagiului constituind în acelaşi timp condiţia de admitere în magistratură.�

Page 150: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�5�

Chiar în materie civilă, instanţa poate desemna din oficiu un avocat în �avoarea unei părţi care declară că nu îşi găseşte un apărător; de asemenea, �aroul asigură apărarea persoanelor nevoiaşe prin organizarea unui �irou de consultanţă gratuită şi prin asigurarea reprezentării în justiţie a persoanelor lipsite de resurse.�

Participarea avocatului la e�ercitarea unui serviciu pu�lic este �ormalizată prin depunerea unui jurământ, în momentul primirii acestuia, în �aţa Curţii superioare de justiţie; avocatul, ca �uncţionar, jură să respecte Constituţia şi fidelitate �aţă de Marele Duce.�

Reglementarea detaliată a pro�esiei de avocat, cu toate că îşi păstrează, în principiu, caracterul li�eral, scoate în evidenţă participarea sa la un serviciu pu�lic: ast�el, lista avocaţilor, în principiu întocmită de Consiliul de disciplină, poate, în anumite condiţii, să fie redactată şi de tri�unalul districtual; înscrierea pe listele avocaţilor nu are loc decât după primirea candidatului în audienţă pu�lică la Curtea superioară de justiţie, pe �aza concluziilor ministerului pu�lic; integritatea �uncţiei este garantată prin incompati�ilităţile legale; coalizarea avocaţilor pentru a re�uza e�ercitarea serviciului se pedepseşte prin eliminarea pe viaţă de pe liste; avocaţii sunt o�ligaţi să îşi e�ercite �uncţia pentru apărarea justiţiei şi a adevărului, iar puterea disciplinară se e�ercită de către Consiliul Ordinului su� supravegherea procurorului general, care se poate sesiza, prin réquisition, şi poate acţiona împotriva deciziilor sale în �aţa Curţii superioare de justiţie.�

Ast�el, avocatul nu e�ercită doar o pro�esie li�erală, în sensul o�işnuit al acestei noţiuni; acesta are o strânsă participare la e�ercitarea puterii judecătoreşti; el este au�iliarul indispensa�il al justiţiei.� Din poziţia ocupată de avocat în organizarea judecătorească rezultă că activitatea avocatului are legătură cu e�ercitarea autorităţii pu�lice şi, prin urmare, îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 55 primul paragra�, pentru a fi e�clusă de la aplicarea dispoziţiilor articolelor 5�-�� din Tratatul CEE.

c�� Toate activităţile comple�e care constituie e�ercitarea pro�esiei de avocat intră su� e�ceptarea de la articolul 55; acestea sunt atât de strâns şi de indisolu�il legate încât �ormează un ansam�lu insepara�il.�

Termenul „activităţi” tre�uie să primească o interpretare mai largă – şi nu mai restrânsă – decât cuvântul „pro�esie”.� Utilizarea acestuia nu înseamnă că o pro�esie se poate scinda în mai multe activităţi cărora li se aplică, con�orm Tratatului CEE, un regim juridic di�erit, în �uncţie de �aptul dacă unele dintre activităţile acestuia participă sau nu la e�ercitarea autorităţii pu�lice; aceasta are ca scop să permită e�tinderea e�ceptării menţionate la articolul 55 primul paragra�, nu numai pro�esiilor care, printr-unul dintre aspectele lor, participă la această e�ercitare, ci la orice activitate care, indi�erent de motiv sau de modalitate, se re�eră la puterea pu�lică, �ără să fie asociată unei pro�esii organizate.�

Aplica�ilitatea articolului 55 primul paragra� în cazul pro�esiei de avocat este confirmată de articolul 5� alineatul ����: cu toate că pro�esiile medicale, paramedicale şi �armaceutice nu presupun, în mod normal, o participare la e�ercitarea autorităţii pu�lice, se e�ercită în condiţii similare şi au un o�iect identic în toate statele mem�re, articolul 5� alineatul ���� su�ordonează li�eralizarea progresivă a acestora coordonării condiţiilor de e�ercitare a acestora.� A�senţa unei ast�el de cerinţe în cazul pro�esiei de avocat, în pofida caracteristicilor proprii şi deşi în mod normal şi uneori permanent, avocatul este chemat să participe la e�ercitarea autorităţii pu�lice, se e�plică în mod logic prin �aptul că pro�esia de avocat intră su� incidenţa e�ceptării menţionate la articolul 55 primul paragra�.�

Interpretarea propusă este singura care permite con�erirea unui e�ect util tuturor termenilor articolului 55 primul paragra�.� Ast�el, a înţelege e�presia „activităţi” ca o împărţire pe

Page 151: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

1�1

activităţi a unei pro�esii lipseşte de utilitate şi semnificaţie e�presia „chiar cu titlu ocazional”: prin urmare, într-adevăr, pentru ca o activitate să poată fi izolată şi desprinsă de ansam�lul unei pro�esii, participarea sa la e�ercitarea autorităţii pu�lice nu poate fi decât normală şi nu ocazională.�

Guvernul Irlandei consideră că articolul 55 primul paragra� tre�uie să fie interpretat în sensul că nu vizează, în cadrul unei pro�esii cum este cea de avocat, decât acele activităţi care participă la e�ercitarea autorităţii pu�lice; ast�el, e�ceptarea pe care o instituie nu se aplică pro�esiei însăşi, ci numai anumitor �uncţii specifice e�ercitate de anumiţi mem�ri ai pro�esiei în cadrul activităţilor care participă la e�ercitarea autorităţii pu�lice.�

Guvernul Regatului Unit consideră că spiritul şi o�iectul tratatului impun o interpretare restrictivă a derogărilor re�eritoare la li�era circulaţie a lucrătorilor, la li�ertatea de sta�ilire şi la li�ertatea de a presta servicii.� În privinţa articolului 55, o�iectul acestuia este evident în cazul unei pro�esii care cuprinde mai multe activităţi care pot fi e�ercitate separat şi dintre care numai unele participă la e�ercitarea autorităţii pu�lice, în sensul în care aceasta este înţeleasă de statul mem�ru în cauză, de a permite fiecărui stat mem�ru să menţină restricţii, în cazul în care le consideră adecvate, pentru activităţile despre care crede că participă la e�ercitarea autorităţii pu�lice; a permite menţinerea restricţiilor cu privire la orice altă activitate înseamnă depăşirea acestui o�iectiv.� Prin urmare, este necesar ca articolul 55 să fie interpretat ca e�ceptând numai activităţile specifice ale unei pro�esii care, în statul mem�ru în cauză, participă la e�ercitarea autorităţii pu�lice.�

Comisia Comunităţilor Europene consideră că noţiunea de autoritate pu�lică tre�uie să fie definită ca element al dreptului comunitar.� Fiind vor�a de o derogare de la un drept �undamental din tratat, într-adevăr, nu li se poate lăsa statelor mem�re li�ertatea de a sta�ili ele însele natura şi s�era de aplicare a acestei derogări şi de a modifica ast�el în mod discreţionar s�era de aplicare a dreptului de sta�ilire şi a dreptului de a presta servicii.� Articolul 55 nu permite ca o activitate e�ercitată în aceleaşi condiţii o�iective să fie tratată în mod di�erit în unul sau altul dintre statele mem�re.

Sensul şi s�era de aplicare a noţiunii de e�ercitare a autorităţii pu�lice tre�uie să fie văzute în lumina sistemului tratatului.� În această privinţă, este necesar să se considere că orice e�cepţie de la principiile �undamentale ale li�erei circulaţii şi ale egalităţii de tratament în cadrul Comunităţii nu poate primi decât o interpretare �oarte strictă care, în caz de îndoială, tre�uie să pre�ere sensul care asigură protejarea dreptului �undamental.� Principiul li�erei circulaţii a lucrătorilor independenţi şi a întreprinderilor are ca o�iect asigurarea �aptului că activităţile economice �industriale, comerciale, artizanale, pro�esiile li�erale�� se des�ăşoară, în ansam�lul Comunităţii, �ără o�stacole din partea autorităţilor pu�lice, din motive de cetăţenie sau de rezidenţă.� Nu se aduce atingere suveranităţii statelor mem�re în organizarea politică şi administrativă a acestora; în special, acestora le rămâne rezervată s�era acţiunii puterii pu�lice, care se e�ercită şi �aţă de cetăţeni, în relaţia de „autoritate – su�iecte”.� Statul poate delega unor persoane de drept privat, �ără a le integra în aparatul administraţiei pu�lice, sarcini care ţin de această �uncţie şi prerogativele puterii pu�lice necesare pentru a asigura acest lucru.� Singurul o�iectiv al e�ceptării menţionate la articolul 55 este de a nu permite ca resortisanţii străini, printr-un e�ect accesoriu al �eneficiului dreptului de sta�ilire sau de prestare a serviciilor, să e�ercite, cu privire la cetăţenii unui stat, prerogativele de putere pu�lică.� Participarea la e�ercitarea autorităţii pu�lice nu poate fi o cauză legitimă de e�ceptare de la drepturile �undamentale recunoscute prin tratat decât în cazul în care persoana o e�ercită în temeiul prerogativelor puterii pu�lice şi deţine, în acest sens, competenţe care depăşesc dreptul comun.� Tot ceea ce depăşeşte aceste prerogative, devansează o�iectivul în vederea căruia a �ost inserată clauza e�ceptării.� În această privinţă, este necesar să se distingă între o activitate care poate ajuta la îndeplinirea unui scop pu�lic, dar �ără a putea impune acte sau

Page 152: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�5�

constatări şi declaraţii cetăţenilor o�işnuiţi şi activitatea care utilizează, în acest scop, mijloace care implică e�ercitarea unor asemenea competenţe.�

Se poate ast�el defini noţiunea de e�ercitare a autorităţii pu�lice ca presupunând punerea în aplicare a prerogativelor care depăşesc dreptul comun, competenţa de constrângere �aţă de persoanele şi �unurile care nu sunt deţinute de cetăţenii o�işnuiţi şi care permit celui căruia îi sunt atri�uite să acţioneze independent de consimţământul sau chiar împotriva voinţei altcuiva.�

a�� În ceea ce priveşte articolul 55, numai interpretarea care distinge între „activităţi” şi „pro�esii” şi nu admite derogarea decât pentru activităţi izolate, în cadrul unei pro�esii determinate, este compati�ilă cu sistemul tratatului şi cu te�tul dispoziţiilor în cauză.�

În ceea ce priveşte te�tul, este necesar să se constate că tratatul li�eralizează, atât în privinţa dreptului de sta�ilire [articolul 5� al doilea paragra�; articolul 5� alineatul ���� al doilea paragra�], cât şi în privinţa prestării de servicii [�articolul �� al doilea paragra�], activităţile şi nu pro�esiile.� De alt�el, deoarece tratatul �oloseşte noţiunea de pro�esie, este necesar să i se recunoască utilizării termenului de „activităţi” la articolul 55 o semnificaţie proprie.� Cuvintele „chiar cu titlu ocazional” arată că e�ercitarea autorităţii pu�lice este întotdeauna e�ceptată, indi�erent dacă este practicată în mod permanent sau ocazional.�

În privinţa sistemului tratatului şi ale o�iectivelor acestuia, este necesar să se reţină interpretarea care asigură protejarea principiului �undamental al li�erei circulaţii a persoanelor; a e�clude întreaga pro�esie de la dreptul de sta�ilire sau de la prestarea de servicii din cauză că titularului i se poate cere, chiar ocazional, să e�ercite o parte din autoritatea pu�lică înseamnă, în mod incontesta�il, a se acorda articolului 55 un domeniu de aplicare care depăşeşte scopul pentru care a �ost inserată această clauză de e�ceptare.� Bineînţeles, este necesar ca activitatea care presupune e�ercitarea autorităţii pu�lice să fie accesorie şi disocia�ilă de activităţile o�işnuite ale pro�esiei şi ca aceasta să se poată e�ercita în mod normal în cazul în care această activitate este e�clusă.�

��� În ceea ce priveşte în special pro�esia de avocat, este necesar să se o�serve că acordarea în �avoarea avocaţilor a �eneficiului dreptului de sta�ilire şi a li�ertăţii de a presta servicii este în întregime în con�ormitate cu o�iectivele tratatului şi necesară des�ăşurării acestora.�

De alt�el, avocatul e�ercită o pro�esie li�erală, caracterizată prin independenţă, în special �aţă de autorităţile pu�lice; este deci parado�al să se admită că acesta participă la e�ercitarea autorităţii pu�lice.

Contri�uţia pe care o aduce avocatul la �uncţionarea serviciului pu�lic al justiţiei nu poate fi asimilată e�ercitării autorităţii pu�lice.�

Prin asigurarea, în �aţa curţilor şi tri�unalelor, a apărării intereselor unui justiţia�il, avocatul �acilitează �ără îndoială �uncţionarea justiţiei; dar acesta este chemat şi se �ucură de acest monopol în calitatea sa de e�pert în drept, e�pert care prezintă, în plus, garanţii de competenţă, moralitate şi independenţă, proprii apartenenţei acestuia la un Ordin, concretizate prin normele deontologice pe care este o�ligat să le respecte şi care permit puterii judecătoreşti să îi acorde o încredere deose�ită.� Ast�el, acesta nu asigură, totuşi, o o�ligaţie sau o �uncţie pu�lică; nu este mandatat să impună interesul pu�lic sau cel al statului; acesta rămâne un li�er pro�esionist care prestează un serviciu unui necunoscător al modului de apărare al unui anumit interes al acestuia.�

Page 153: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�5�

Apartenenţa o�ligatorie la un Ordin, în care autorităţile e�ercită asupra avocatului o acţiune disciplinară, su� controlul puterii judecătoreşti, este irelevantă: în alte pro�esii, e�istă ordine cu competenţe analoge, instituite şi organizate prin lege, �ără ca aceste pro�esii să intre su� incidenţa e�ceptării de la articolul 55.�

Depunerea jurământului nu are ca e�ect acordarea unor competenţe care depăşesc dreptul comun în �avoarea avocatului; aceasta nu �ace decât să concretizeze, în mod solemn, apartenenţa sa la asociaţia �aroului şi con�eră curţilor şi tri�unalelor garanţia morală care condiţionează încrederea pe care acestea i-o acordă.�

În cazul în care pro�esia de avocat implică e�ercitarea autorităţii pu�lice, nu tre�uie să se înţeleagă că nu e�istă condiţia cetăţeniei în niciun stat din Comunitate şi că aceasta nu a e�istat într-unul dintre acestea, deşi pro�esia de avocat şi condiţiile de e�ercitare ale acesteia nu sunt �undamental di�erite de la un stat la altul şi nu au variat decât puţin în timp.�

În ceea ce priveşte pretinsa intenţie a autorilor tratatului, este necesar să se remarce că o�servaţiile sau rezervele �ormulate în cursul lucrărilor pregătitoare ale tratatului nu pot prevala asupra conţinutului dispoziţiei în cauză; această normă se impune cu atât mai mult cu cât semnatarii tratatului au e�clus, în mod voluntar, recurgerea la lucrările pregătitoare.� În privinţa opiniilor e�primate în �aţa parlamentelor naţionale, în timpul procedurii de ratificare, este necesar, cel puţin, să se realizeze interpretări uni�orme, pentru a se ajunge la o anumită concluzie.�

O constatare decisivă constă în �aptul că majoritatea guvernelor şi a �arourilor admit, în drept sau în �apt, că avocaţii străini se prezintă în �aţa curţilor şi a tri�unalelor naţionale; acesta este în special cazul Belgiei, în temeiul articolului ��8 din Codul judiciar, al Decretului regal din �� august ����, al Convenţiei Benelu� din �� decem�rie ���8 privind e�ercitarea pro�esiei de avocat, în vigoare între Ţările de Jos şi Belgia de la � septem�rie ���� şi al protocoalelor încheiate în ���5-���� de Barourile din Bru�elles şi Paris.�

Cu toate acestea, este incontesta�il că, în anumite state mem�re, avocatul poate fi chemat să e�ercite o parte din autoritatea pu�lică; ast�el, se pune între�area dacă aceste activităţi sunt necesare e�ercitării pro�esiei sau sunt atât de legate de acestea încât sunt insepara�ile.�

Atunci când avocatul este chemat să �acă parte din completul de judecată al unui tri�unal, acesta e�ercită în mod direct puterea de a judeca, deci o parte din autoritatea pu�lică.� Dar aceasta este o situaţie e�cepţională şi, de alt�el, �uncţia de judecător nu �ace parte, în mod evident, din activităţile normale ale pro�esiei de avocat, �aţă de care aceasta este străină; activitatea care participă la e�ercitarea autorităţii pu�lice este nu numai separa�ilă, ci chiar separată de pro�esia de avocat care, �ără aceasta, se poate des�ăşura normal.�

Dreptul de a pleda nu participă la e�ercitarea autorităţii pu�lice, din simplul motiv că actele de procedură îndeplinite în numele acestora nu tre�uie să fie semnate de reclamant sau de pârât pentru a fi o�ligatorii pentru avocat, în e�ercitarea autorităţii pu�lice: este vor�a doar de e�ercitarea mandatului ad litem, pe care avocatul nu are, în mod normal, o�ligaţia de a-l justifica; nu este vor�a de nicio putere care depăşeşte dreptul comun.�

Participarea la alegerea mem�rilor organelor Ordinului nu implică o e�ercitare a autorităţii pu�lice; este, cu unele e�cepţii, similară activităţii mem�rilor acestor organe.�

În concluzie, a doua parte a primei între�ări necesită următorul răspuns:

Page 154: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

1�4

Într-o pro�esie cum este cea de avocat, tre�uie să fie e�ceptate de la aplicarea capitolului � din tratat numai activităţile care participă la e�ercitarea autorităţii pu�lice atunci când, ca în acest caz, aceste activităţi sunt accesorii şi per�ect disocia�ile de e�ercitarea normală a pro�esiei.�

B – Cu privire la a doua întrebare

Domnul Reyners, reclamant în acţiunea principală, �ace o�servaţia preliminară că, în cazul său, nu se pune pro�lema echivalenţei diplomelor sau a armonizării normelor deontologice; între�area privind e�ectul direct al articolului 5� nu priveşte decât condiţia cetăţeniei, ca restricţie în calea li�ertăţii de sta�ilire.

a�� În orice caz, articolul 5� este o dispoziţie clară, precisă şi necondiţionată; de la s�ârşitul perioadei de tranziţie, a devenit direct aplica�il şi a înlocuit măsurile care era necesar să fie luate pentru a elimina discriminările pe care le interzice.�

��� În cazul în care, în a�senţa oricărei posi�ilităţi, se admite că articolul 5� nu este o dispoziţie per�ectă din punct de vedere juridic şi că nu este aplica�il decât în măsura în care directivele au intervenit pentru a reglementa în special chestiunile de armonizare a legislaţiilor naţionale, de echivalare a diplomelor şi de coordonare a normelor deontologice, este necesar să se constate că niciuna dintre aceste pro�leme nu se pune în acest caz.� Numai cetăţenia reclamantului în acţiunea principală e�plică �aptul că Decretul regal din august ���� i se opune.� Ast�el �ormulată – cum era necesar să fie pusă pentru a permite Conseil d’Etat al Belgiei să rezolve litigiul cu care a �ost sesizat – între�area implică un răspuns afirmativ.� Inopoza�ilitatea, de către un stat mem�ru, a unei condiţii de cetăţenie resortisanţilor unui alt stat mem�ru nu necesită nicio măsură preala�ilă, comunitară sau naţională.� O dispoziţie din tratat care interzice, la o anumită dată, discriminarea pe motiv de cetăţenie poate produce e�ecte directe la această dată.�

Prin urmare, este necesar să se răspundă afirmativ la a doua între�are în ceea ce priveşte interzicerea discriminărilor pe motiv de cetăţenie; un răspuns mai larg nu priveşte reclamantul în acţiunea principală.�

Guvernul Regatului Belgiei, pârât în acţiunea principală, este de acord că în privinţa criteriilor adoptate de Curte, dispoziţiile articolului 5� din Tratatul CEE nu par de natură să producă e�ecte directe în �avoarea resortisanţilor statelor mem�re.

Doar articolul 5� nu este suficient: acesta trimite, pentru completare, la alte dispoziţii; nu sta�ileşte decât un principiu, ale cărui modalităţi tre�uie să fie realizate de articolele ulterioare.�

Articolul 5�, care consacră dreptul de sta�ilire ca principiu, nu reglementează următorul detaliu: pentru anumite activităţi, dreptul de sta�ilire necesită o directivă care vizează recunoaşterea reciprocă a diplomelor, certificatelor şi a altor titluri sau coordonarea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor mem�re care privesc accesul la activităţile independente şi e�ercitarea acestora.� O instanţă a unui stat mem�ru nu poate aplica în mod direct articolul 5� unui justiţia�il; în acest �el, aceasta îşi atri�uie o putere de apreciere pe care nu o are şi care depăşeşte competenţele acesteia.�

Nu se poate considera nici că articolul 5� este direct aplica�il, cel puţin în măsura în care necesită eliminarea necondiţionată a restricţiilor în calea li�ertăţii de sta�ilire pe motiv de cetăţenie.� Într-adevăr, articolul 5�, pe de o parte, intră în categoria dispoziţiilor rezervate de articolul � Tratatului CEE şi, pe de altă parte, înglo�ează mult mai mult decât o simplă interzicere a discriminării pe �ază de naţionalitate.� De alt�el, o eliminare doar a condiţiei

Page 155: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

1��

cetăţeniei are ca e�ect instaurarea unui drept de sta�ilire hi�rid, în cadrul căruia sunt menţinute alte restricţii, care creează ast�el un regim discriminatoriu de la stat la stat.�

Nici articolul 5� nu a devenit direct aplica�il prin simpla e�pirare a perioadei de tranziţie. Acestuia i se opune �aptul că măsurile comunitare prevăzute la articolele 5� alineatul ���� şi 5� alineatul ���� sunt completări indispensa�ile, care nu pot fi înlocuite datorită e�pirării unui termen.�

Este deci necesar să se constate că articolul 5� nu creează în mod direct drepturi su�iective în �eneficiul resortisanţilor statelor mem�re, permiţându-le acestora să le invoce în �aţa instanţelor naţionale, prin simplul �apt al e�pirării perioadei de tranziţie şi în a�senţa directivelor prevăzute la articolele 5� alineatul ���� şi 5� alineatul ����.�

Guvernul Repu�licii Federale Germania aminteşte că, în con�ormitate cu jurisprudenţa Curţii, dispoziţiile care impun statelor mem�re e�ecutarea unei o�ligaţii într-un termen sta�ilit cu precizie devin direct aplica�ile în cazul în care o�ligaţia nu a �ost îndeplinită în acest termen; cu toate acestea, este necesar ca dispoziţia să fie completă şi per�ectă din punct de vedere juridic, să nu fie, deci, su�ordonată, în privinţa e�ecutării sau a e�ectelor sale, intervenţiei oricărui act al instituţiilor comunitare sau al statelor mem�re.� În privinţa articolului 5�, statele mem�re nu mai au, la s�ârşitul perioadei de tranziţie, posi�ilitatea de a adopta norme ele însele; prin urmare, su� rezerva domeniului menţionat la articolul 5� alineatul ����, articolul 5� este complet şi per�ect din punct de vedere juridic.�

Faptul că directivele menţionate la articolul 5� alineatul ���� şi la articolul 5� alineatul ���� nu au �ost încă adoptate nu este determinant.� Primele sunt prevăzute doar pentru di�eritele etape ale perioadei de tranziţie; cât timp nu vor fi adoptate următoarele, statele mem�re vor avea dreptul de a su�ordona sta�ilirea pe teritoriul acestora îndeplinirii condiţiilor de acces la pro�esia respectivă prevăzute de dreptul intern al acestora, cu e�cepţia situaţiei în care, de la s�ârşitul perioadei de tranziţie nu le vor mai putea opune resortisanţilor din alte state mem�re condiţia cetăţeniei.� Doar criteriul cetăţeniei nu mai poate fi considerat, în ceea ce priveşte li�ertatea de sta�ilire, un �actor de di�erenţiere.� În această măsură, articolul 5� reprezintă o dispoziţie comunitară direct aplica�ilă.� Fiind vor�a de pro�esia de avocat, unui resortisant dintr-un alt stat mem�ru, care îndeplineşte condiţiile prevăzute de ţara gazdă, nu i se mai poate, aşadar, re�uza accesul la această pro�esie pe motiv de cetăţenie, cel puţin în măsura în care pro�esia sau activităţile pro�esionale nu intră su� incidenţa domeniului de aplicare a articolului 55 primul paragra� din Tratatul CEE.

Guvernul Marelui Ducat al Lu�em�urgului declară că împărtăşeşte opinia guvernului �elgian, con�orm căreia articolul 5� şi următoarele din Tratatul CEE nu sunt direct aplica�ile.�

Guvernul Irlandei consideră că �ormularea însăşi a articolului 5� nu este de natură să sugereze că acesta este direct aplica�il; de alt�el, acesta �ace trimitere la dispoziţiile următoare acestuia în ceea ce priveşte punerea sa în aplicare şi, solicitând intervenţia Consiliului, sta�ileşte că o�ligaţia nu este per�ectă în sine şi nici capa�ilă să producă e�ecte imediate în relaţiile dintre statele mem�re şi justiţia�ilii acestora.� Acesta nu creează un drept pe care instanţele naţionale au o�ligaţia de a-l proteja.�

Pentru punerea în aplicare a articolului 5�, pe plan intern, de către statele mem�re, articolul 5� prevede adoptarea directivelor, care le lasă autorităţilor naţionale alegerea �ormei şi a mijloacelor de punere în aplicare pentru a se ajunge la rezultatul dorit.�

Consiliul are puterea de a e�clude anumite activităţi din regimul dreptului de sta�ilire; acesta este responsa�il, în ultimă instanţă, de punerea în aplicare a programului general şi este

Page 156: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�5�

învestit cu toate competenţele, în special atunci când coordonarea şi uni�ormitatea practicilor statelor mem�re sunt considerate de o importanţă deose�ită.�

Prin urmare, din te�tul articolului 5�, din structura capitolului re�eritor la dreptul de sta�ilire, din procedurile de punere în aplicare a principiului li�ertăţii de sta�ilire, precum şi din spiritul anumitor dispoziţii în cauză, rezultă că autorii tratatului nu au dorit să îi con�ere articolului 5� în nicio etapă caracterul de dispoziţie direct aplica�ilă şi că acesta nu are această proprietate.�

Comisia Comunităţilor Europene, după ce a accentuat domeniul de aplicare a răspunsului pe care Curtea îl va da acestei între�ări pentru îndeplinirea punerii în aplicare a li�erei circulaţii a persoanelor care e�ercită activităţi independente, �ace, cu privire la criteriile desprinse din jurisprudenţa Curţii, următoarele constatări:

a�� Articolul 5� este incontesta�il o dispoziţie clară şi precisă, în acelaşi temei ca articolul 5�, căruia Curtea i-a recunoscut e�ectele directe; dificultăţile pe care o instanţă de �ond le poate eventual întâlni într-o speţă pentru a sta�ili e�istenţa unei restricţii nu pot fi un o�stacol în calea e�ectului direct al articolului 5�.�

��� Articolul 5� este o dispoziţie necondiţională: în a�ara caracterului progresiv, o�ligaţia pe care o impune nu este însoţită de nicio altă condiţie specială de �ond, nu mai mult decât articolul 5�.� E�ceptările prevăzute de articolele 5� şi 5� şi condiţia suplimentară impusă, într-un sector �ine determinat, de articolul 5� alineatul ���� nu se opun acestui caracter necondiţional; articolul 5� este perechea simetrică a articolului �8.�

c�� Cu privire la între�area dacă punerea în aplicare a acestuia nu depinde, în privinţa e�ecutării sau a e�ectelor acestuia, de intervenţia unor măsuri ulterioare, fie din partea statelor, fie din partea instituţiilor comunitare, în urma analizei, articolul 5� pare a fi di�erit de alte dispoziţii din tratat cărora Curtea le-a recunoscut un e�ect direct.� Acesta se re�eră, în esenţă, în ceea ce priveşte restricţiile e�istente şi care tre�uie să fie eliminate progresiv, la articolul care prevede intervenţia actelor comunitare su� două �orme.� Consiliul tre�uie să adopte un program care să sta�ilească, pentru fiecare categorie de activităţi, condiţiile generale de realizare a li�ertăţii de sta�ilire şi în special etapele acesteia; după adoptarea acestui program în termenul prevăzut de Consiliu, intervenţia instituţiilor comunitare în acest sens nu mai este necesară şi aceasta nu mai poate fi un o�stacol în calea e�ectului direct al articolului 5�.� De alt�el, Consiliul, pentru punerea în aplicare a programului general, tre�uie să hotărască prin directive.� Între�area adresată este dacă eventuala intervenţie a actelor intermediare ale instituţiilor nu se opune recunoaşterii unui e�ect direct al articolului 5�, chiar în cazul în care nu au �ost adoptate în perioada prevăzută în acest scop; în special, este necesar să se ştie dacă articolul 5� – de alt�el, o normă clară şi necondiţionată – le lasă o marjă de apreciere instituţiilor comunitare.� Următoarele consideraţii tind să demonstreze e�istenţa unei ast�el de marje: deoarece articolul 5� acordă competenţă instituţiilor comunitare pentru a sta�ili nu numai etapele de realizare a dreptului de sta�ilire în perioada de tranziţie ci şi condiţiile generale, se poate ajunge la concluzia că instituţiile au, de asemenea, competenţa de a sta�ili, prin directive, condiţii speciale fiecărei categorii de activităţi; mai multe directive întemeiate pe articolul 5� o�ligă statele mem�re să introducă în dreptul lor norme e�prese menite să împiedice restricţiile mascate; Consiliul are competenţa de a e�cepta anumite activităţi de la dreptul de sta�ilire în temeiul articolului 55 al doilea paragra�; în domeniul intrării şi al şederii, directivele precizează, în mod necesar, atât �eneficiarii, cât şi documentele care urmează a fi prezentate.�

În �avoarea tezei con�orm căreia, dimpotrivă, de la s�ârşitul perioadei de tranziţie, norma de la articolul 5� se su�stituie măsurilor pe care instituţiile comunitare le impun statelor mem�re şi

Page 157: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�5�

pe care acestea aveau o�ligaţia să le ia, pentru a elimina discriminările contrare acestei norme, sunt prezentate următoarele argumente:

– Deoarece li�era circulaţie a persoanelor este un principiu �undamental al pieţei comune, în acelaşi �el ca li�era circulaţie a măr�urilor, nu tre�uie să li se aplice acestora criterii de analiză di�erite şi nici să se acorde o s�eră de aplicare di�erită articolelor din tratat care consacră aceste principii.�

– Articolul 5� stipulează un termen limită pentru eliminarea restricţiilor în calea li�ertăţii de sta�ilire; în cazul analog al articolului �� alineatele ���� şi ����, al articolului �� şi al articolului �5 al treilea paragra�, termenul sta�ilit de tratat pentru aplicarea completă a normei a �ost considerat de Curte ca fiind determinant şi cu e�ecte directe.� De alt�el, articolul 5� se pretează la �el de �ine ca articolele ��, ��, �� şi �5 să producă e�ecte directe, �ără intervenţia actelor pozitive ale instituţiilor Comunităţii sau de drept intern şi, prin analogie cu jurisprudenţa re�eritoare la articolul 5�, este suficient, pentru a respecta articolul 5�, ca un stat mem�ru să se a�ţină să opună o reglementare mai severă decât cea rezervată propriilor resortisanţi în cazul accesului la activităţi independente şi al e�ercitării acestora de către resortisanţii altor state mem�re.� În cauza din acţiunea principală, întrucât decretul regal în litigiu a �ost emis după �� decem�rie ����, este suficient pentru instanţa naţională, pentru a recunoaşte e�ectele directe ale articolului 5�, să nu îi aplice reclamantului în acţiunea principală condiţia discriminatorie care îi este opusă; niciun act de drept pozitiv nu este indispensa�il.�

– Intervenţia instituţiilor Comunităţii nu este mai utilă decât cea a statelor mem�re la s�ârşitul perioadei de tranziţie.� Cât timp perioada de tranziţie nu s-a încheiat, statele nu sunt o�ligate să elimine sau să nu mai aplice restricţiile e�istente decât în cazul în care acest lucru le-a �ost impus de instituţiile Comunităţii; �aptul că acestea nu au procedat ast�el nu schim�ă nimic în privinţa ultimului termen sta�ilit de acest articol, iar intervenţia lor devine atunci inutilă.�

Ca o concluzie a analizei argumentelor pro şi contra e�ectului direct al articolului 5� de la s�ârşitul perioadei de tranziţie, �alanţa înclină în �avoarea primelor, �ără ca îndoiala să fie eliminată în întregime.� Între�area adresată de Conseil d’Etat din Belgia tre�uie să fie delimitată în mod mai precis: pentru soluţionarea acţiunii principale, este suficient să fie clarificată nu în privinţa interzicerii oricăror �orme posi�ile de restricţii, ci doar în privinţa celor care privesc condiţia cetăţeniei.� Această condiţie este de o simplitate evidentă, inopoza�ilitatea acesteia �aţă de resortisanţii altor state mem�re de către ţara gazdă nu impune niciun act de drept comunitar sau naţional şi interzicerea acestuia, la o dată sta�ilită de tratat pentru eliminarea acesteia, poate, �oarte �ine, să producă e�ecte directe începând de la acea dată.� Prin urmare, este posi�il să se răspundă după cum urmează la a doua între�are:

Articolul 5� din Tratatul CEE produce, de la s�ârşitul perioadei de tranziţie, e�ecte directe în relaţiile dintre statele mem�re şi justiţia�ilii acestora şi con�eră, în �avoarea persoanelor de drept privat, drepturi pe care instanţele naţionale au o�ligaţia de a le apăra, în ceea ce priveşte interzicerea discriminărilor pe motiv de cetăţenie.�

III – Procedura orală

Domnul Reyners, reclamant în acţiunea principală, Guvernul Regatului Belgiei, pârât în acţiunea principală, Ordre national des avocats de Belgique, intervenient în acţiunea principală, Guvernul Repu�licii Federale Germania, Guvernul Irlandei, Guvernul Marelui Ducat al Lu�em�urgului, Guvernul Regatului Unit şi Comisia Comunităţilor Europene şi-au prezentat o�servaţiile orale în şedinţa din � mai ����.�

Page 158: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�58

În cursul acestei şedinţe au �ost prezentate Curţii noi elemente, rezumate mai jos:

A – Cu privire la prima întrebare

Ordre national des avocats de Belgique, intervenient în acţiunea principală, susţine că aplicarea li�ertăţii de sta�ilire în privinţa e�ercitării activităţilor avocatului nu a �ost dorită de părţile semnatare ale Tratatului CEE, lucru dovedit de lucrările pregătitoare, te�tul şi conte�tul articolului 55.� De alt�el, accesul în di�erite state mem�re al străinilor la pro�esia de avocat nu poate fi decis şi asigurat decât printr-o intervenţie legislativă care, în starea actuală a sistemului juridic, nu poate fi realizată decât de organul legislativ naţional.� În speţă, chestiunea de discutat se prezintă în temeiul li�ertăţii de sta�ilire şi nu su� aspectul anumitor prestări de servicii ocazionale.

În ceea ce priveşte interpretarea articolului 55, este necesar să se su�linieze că aceasta vizează o „participare”, chiar şi ocazională, a activităţilor pro�esionale la e�ercitarea autorităţii pu�lice şi nu e�ercitarea în sine a acestei autorităţi; este vor�a de activităţi pro�esionale a căror practică implică, în sine, o participare la e�ercitarea autorităţii pu�lice, �ără ca aceasta să presupună deţinerea calităţii de organ sau de prepus al autorităţii.� De alt�el, noţiunea de autoritate pu�lică nu poate fi redusă la cea de putere pu�lică, cu puteri de comandă şi de constrângere; puterea pu�lică nu este decât unul dintre atri�utele autorităţii, în special ale puterii e�ecutive.� Pro�esia de avocat, fiind o pro�esie li�erală, este organizată de o asemenea manieră încât să participe la �uncţionarea serviciului pu�lic al justiţiei.� Pro�esia de avocat participă în mod organic la ordinea judecătorească şi la e�ercitarea puterilor: �arourile şi Ordinul avocaţilor sunt supuse unui control al legalităţii; avocatul depune, în �aţa instanţei, un jurământ care îl integrează în aparatul judiciar şi acoperă toate actele pro�esiei sale.� De asemenea, pro�esia de avocat participă la �uncţionarea serviciului pu�lic într-un mod �uncţional: nu numai că avocatului i se poate cere să îşi asume �uncţiile unui judecător, dar acesta reprezintă şi e�primă, pe de o parte, dreptul de acţiune al justiţia�ilului şi, pe de altă parte, dreptul de apărare.� Numai acesta are competenţa de a chema în judecată, de a o�liga judecătorul şi de a-l constrânge prin cereri, argumente şi e�cepţii; doar acesta îşi asumă dreptul de apărare, �ără de care lipseşte un �actor esenţial, necesar e�ercitării autorităţii pu�lice care revine autorităţii judecătoreşti.� Nu este posi�il să se disocieze di�eritele activităţi ale pro�esiei de avocat, iar aceasta este e�clusă glo�al de la li�ertatea de sta�ilire.

B – Cu privire la a doua întrebare

Guvernul Regatului Unit consideră că articolul 5� din Tratatul CEE nu are e�ect direct: acesta sta�ileşte un principiu �undamental, dar punerea sa în aplicare necesită o coordonare a măsurilor necesare pentru realizarea practică a li�ertăţii de sta�ilire.� Necesitatea unei ast�el de coordonări persistă chiar după s�ârşitul perioadei de tranziţie; recunoaşterea aplica�ilităţii directe, în stadiul actual, a articolului 5� echivalează cu a nega instituţiilor Comunităţii, la e�pirarea perioadei de tranziţie, puterea de a adopta directive şi de a readuce ansam�lul competenţelor din acest domeniu statelor mem�re.� Nu se poate considera că articolul 5� nu a devenit decât parţial direct aplica�il, cel puţin în ceea ce priveşte pro�lema cetăţeniei: o ast�el de atitudine creează dificultăţi considera�ile, deoarece tratatul însuşi nu precizează ce parte a dispoziţiei în cauză are e�ect direct şi, de asemenea, pro�lema discriminării pe motiv de cetăţenie �ace o�iectul unei dispoziţii specifice tratatului.�

Avocatul general şi-a prezentat concluziile în şedinţa din �8 mai ����.�

În procedura în �aţa Curţii, reclamantul în acţiunea principală, domnul Reyners, a �ost reprezentat de Jacques Veldekens, avocat la Cour d’appel din Bru�elles, Guvernul Regatului Belgiei de doamna A.� M.� Delvau�, consilier juridic la Departamentul legislativ al Ministerului Justiţiei,

Page 159: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�5�

în calitate de agent, asistată de domnul S.� Marcus Helmons, lector la Facultatea de drept a Universităţii din Louvain, în calitate de consilier, Ordre national des avocats de Belgique de Cyr Cam�ier şi Jacques Van Compernolle, avocaţi la Cour d’appel din Bru�elles, Guvernul Repu�licii Federale Germania de domnul Erich Bùlow, Ministerialdirigent pe lângă Ministerul �ederal al Justiţiei, Guvernul Irlandei de domnul Liam J.� Lysaght, Chie� State Solicitor, în calitate de agent, asistat de John D.� Cook, avocat în Baroul Irlanda, Guvernul Marelui Ducat al Lu�em�urgului de domnul Edouard Molitor, consilier de legaţie la Ministerul A�acerilor E�terne, în calitate de agent, asistat de Tony Biever şi de Ale� Bonn, avocaţi la Cour supérieure de justice din Lu�em�urg, Guvernul Regatului Ţărilor de Jos de domnul E.� L.� C.� Schi��, secretar general al Ministerului A�acerilor E�terne, în calitate de agent, Guvernul Regatului Unit de domnul W.� H.� Godwin, Assistant Treasury Solicitor, în calitate de agent, asistat de Peter Gi�son, Junior Counsel to the Treasury, iar Comisia Comunităţilor Europene de consilierul său juridic, domnul Paul Leleu�, în calitate de agent.�

În drept

�.� Prin hotărârea din �� decem�rie ����, primită la gre�a Curţii la � ianuarie ����, Conseil d’Etat din Belgia a adresat, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE, două între�ări privind interpretarea articolelor 5� şi 55 din Tratatul CEE re�eritoare la dreptul de sta�ilire, în legătură cu e�ercitarea pro�esiei de avocat.�

�.� Aceste între�ări au �ost adresate în cadrul unei acţiuni introduse de un resortisant olandez, posesor al diplomei legale în temeiul căreia în Belgia se acordă accesul la pro�esia de avocat, care a �ost e�clus din această pro�esie pe motivul cetăţeniei sale, ca urmare a Decretului regal din �� august ���� privind titlul şi e�ercitarea pro�esiei de avocat �Moniteur �elge, ����, p.� ������.�

Cu privire la interpretarea articolului 52 din Tratatul CEE

�.� Conseil d’Etat întrea�ă dacă articolul 5� din Tratatul CEE este, de la s�ârşitul perioadei de tranziţie, o „dispoziţie direct aplica�ilă” şi aceasta în pofida a�senţei directivelor prevăzute la articolele 5� alineatul ���� şi 5� alineatul ���� din tratat.�

�.� Guvernele �elgian şi irlandez au susţinut, pentru motive în mare parte concordante, că articolul 5� nu are un ast�el de e�ect.�

5.� Considerat în conte�tul capitolului re�eritor la dreptul de sta�ilire, la care se �ace trimitere în mod e�pres prin termenii „în cadrul dispoziţiilor următoare”, acest articol nu constituie, dată fiind comple�itatea materiei, decât enunţarea unui simplu principiu, a cărui punere în aplicare este în mod necesar su�ordonată unui ansam�lu de dispoziţii complementare, atât comunitare cât şi naţionale, prevăzute de articolele 5� şi 5�.�

�.� Forma aleasă de tratat pentru aceste acte de punere în aplicare - sta�ilirea unui „program general”, pus în aplicare, la rândul său, printr-un ansam�lu de directive - confirmă a�senţa e�ectului direct al articolului 5�.�

�.� Instanţa nu are competenţa de a e�ercita o putere de apreciere, rezervată instituţiilor legislative ale Comunităţii şi ale statelor mem�re.

8.� Această argumentare a �ost susţinută pe �ond de Guvernele Marii Britanii şi lu�em�urghez, precum şi de Ordre national des avocats de Belgique, parte intervenientă în acţiunea principală.�

Page 160: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

�.� Reclamantul în acţiunea principală, la rândul său, afirmă că în cazul său nu este în discuţie decât o discriminare pe motiv de cetăţenie, din cauza �aptului că este supus unor condiţii de acces la pro�esia de avocat care nu sunt aplica�ile resortisanţilor belgieni.

��.� În această privinţă, articolul 5� constituie o prevedere clară şi completă, care poate avea un e�ect direct.�

��.� Guvernul german, susţinut pe �ond de guvernul olandez, �ăcând re�erire la hotărârea pronunţată de Curtea de Justiţie la �� iunie ���� în cauza 5�/�5, Lütticke �Rec.� ����, p.� �����, consideră că prevederile care impun statelor mem�re o o�ligaţie pe care acestea tre�uie să o îndeplinească într-un termen determinat devin direct aplica�ile atunci când, la e�pirarea acestui termen, o�ligaţia nu a �ost îndeplinită.�

��.� La s�ârşitul perioadei de tranziţie, statele mem�re nu mai au, aşadar, posi�ilitatea de a menţine restricţii în calea li�ertăţii de sta�ilire, articolul 5� având, începând cu această perioadă, caracterul unei prevederi prin ea însăşi completă şi per�ectă din punct de vedere juridic.�

��.� În aceste condiţii, „programul general” şi directivele prevăzute la articolul 5� nu au importanţă decât pe parcursul perioadei de tranziţie, li�ertatea de sta�ilire fiind pe deplin realizată la s�ârşitul acestei perioade.�

��.� Comisia, în pofida îndoielilor pe care le are cu privire la e�ectul direct al prevederii supuse interpretării – atât în ceea ce priveşte trimiterea de către tratat la „programul general” şi la directivele de punere în aplicare, cât şi în privinţa conţinutului anumitor directive de li�eralizare care au �ost deja adoptate, care nu realizează în toate privinţele o egalitate de tratament per�ectă – consideră, cu toate acestea, că articolul 5� are, cel puţin, un e�ect direct parţial, în măsura în care interzice în mod specific discriminările pe motiv de cetăţenie.�

�5.� Articolul � din tratat, care �ace parte din „principiile” Comunităţii, prevede că, în domeniul de aplicare al tratatului şi �ără a aduce atingere dispoziţiilor specifice pe care acesta le prevede, „este interzisă orice discriminare pe motiv de cetăţenie”.�

��.� Articolul 5� asigură punerea în aplicare a acestei prevederi generale în domeniul specific al dreptului de sta�ilire.�

��.� Prin cuvintele „în cadrul dispoziţiilor următoare”, se �ace trimitere la ansam�lul capitolului re�eritor la dreptul de sta�ilire care tre�uie, în consecinţă, să fie interpretat în acest cadru general.�

�8.� După ce a indicat că „restricţiile privind li�ertatea de sta�ilire a resortisanţilor unui stat mem�ru pe teritoriul unui alt stat mem�ru se elimină treptat, pe parcursul perioadei de tranziţie”, articolul 5� enunţă principiul director în materie, prevăzând că li�ertatea de sta�ilire presupune dreptul de avea acces la activităţi independente şi la e�ercitarea acestora „în condiţiile definite de legislaţia ţării de sta�ilire pentru propriii săi resortisanţi”.�

��.� În vederea realizării treptate a acestui o�iectiv pe parcursul perioadei de tranziţie, articolul 5� prevede ela�orarea de către Consiliu a unui „program general” precum şi, pentru punerea în aplicare a acestui program, a unor directive destinate să realizeze li�ertatea de sta�ilire pentru di�eritele activităţi în cauză.�

��.� În a�ara acestor măsuri de li�eralizare, articolul 5� prevede directive menite să asigure recunoaşterea reciprocă a diplomelor, a certificatelor şi a altor titluri şi, în general, coordonarea legislaţiilor în materie de sta�ilire şi de e�ercitare a activităţilor independente.�

Page 161: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

��.� Din cele menţionate anterior reiese că, în sistemul capitolului re�eritor la dreptul de sta�ilire, „programul general” şi directivele prevăzute de tratat au scopul de a îndeplini două �uncţii, prima fiind de a elimina, pe parcursul perioadei de tranziţie, o�stacolele care se opun realizării li�ertăţii de sta�ilire, cea de-a doua constând în introducerea în legislaţia statelor mem�re a unui ansam�lu de dispoziţii destinate să �aciliteze e�ercitarea e�ectivă a acestei li�ertăţi, în vederea �avorizării întrepătrunderii economice şi sociale în cadrul Comunităţii în domeniul activităţilor independente.�

��.� Acest al doilea o�iectiv vizează, pe de o parte, unele dintre dispoziţiile articolului 5� alineatul ����, în special cu privire la cola�orarea între autorităţile naţionale competente şi adaptarea procedurilor şi a practicilor administrative şi, pe de altă parte, ansam�lul dispoziţiilor articolului 5�.�

��.� E�ectul prevederilor articolului 5� tre�uie să fie sta�ilit în cadrul acestui sistem.�

��.� Principiul tratamentului naţional constituie una dintre dispoziţiile juridice �undamentale ale Comunităţii.�

�5.� În condiţiile în care �ace trimitere la un ansam�lu de prevederi legislative aplicate e�ectiv de ţara de sta�ilire propriilor săi resortisanţi, acest principiu poate, în esenţă, să fie invocat în mod direct de către resortisanţii tuturor celorlalte state mem�re.

��.� Prevăzând că li�ertatea de sta�ilire tre�uie realizată la s�ârşitul perioadei de tranziţie, articolul 5� impune ast�el o o�ligaţie de rezultat precisă, a cărei e�ecutare tre�uie să fie �acilitată, dar nu şi condiţionată, de punerea în aplicare a unui program de măsuri progresive.�

��.� Faptul că acest caracter progresiv nu a �ost respectat lasă o�ligaţia în sine intactă, după termenul prevăzut pentru îndeplinirea sa.�

�8.� Această interpretare este con�ormă cu articolul 8 alineatul ���� din tratat, în con�ormitate cu care e�pirarea perioadei de tranziţie constituie termenul ma�im pentru intrarea în vigoare a ansam�lului de norme prevăzute de tratat şi pentru punerea în aplicare a ansam�lului de măsuri pe care le necesită sta�ilirea pieţei comune.�

��.� Nu poate fi invocată, împotriva unui ast�el de e�ect, neîndeplinirea o�ligaţiilor Consiliului de a adopta directivele prevăzute la articolele 5� şi 5� şi nici �aptul că unele dintre directivele e�ectiv adoptate nu au îndeplinit pe deplin o�iectivul de nediscriminare indicat la articolul 5�.�

��.� Într-adevăr, după e�pirarea perioadei de tranziţie, directivele prevăzute de capitolul re�eritor la dreptul de sta�ilire au devenit inutile pentru punerea în aplicare a principiului tratamentului naţional, acesta fiind de acum înainte consacrat, cu e�ect direct, chiar de tratat.�

��.� Totodată, aceste directive nu şi-au pierdut tot interesul, deoarece ele păstrează un domeniu de aplicare important în cadrul măsurilor destinate să �avorizeze e�ercitarea e�ectivă a dreptului de li�eră sta�ilire.�

��.� În consecinţă, este necesar să se răspundă la între�area adresată în acest sens că, de la s�ârşitul perioadei de tranziţie, articolul 5� din tratat este o prevedere direct aplica�ilă, chiar în pofida a�senţei, într-un domeniu determinat, a directivelor prevăzute la articolele 5� alineatul ���� şi 5� alineatul ���� din tratat.

Page 162: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Cu privire la interpretarea articolului 55 primul paragraf din Tratatul CEE

��.� Conseil d’Etat solicită, de asemenea, să se precizeze ce tre�uie să se înţeleagă, în articolul 55 primul paragra�, prin „activităţile care sunt asociate în acest stat, chiar şi cu titlu ocazional, e�ercitării autorităţii pu�lice”.�

��.� Tre�uie să se ştie, mai precis, dacă în cadrul unei pro�esii precum cea de avocat sunt e�ceptate de la aplicarea capitolului re�eritor la dreptul de sta�ilire numai activităţile inerente acestei pro�esii, care implică e�ercitarea autorităţii pu�lice, sau dacă această pro�esie este e�ceptată în ansam�lul său, pe motivul că include activităţi care implică e�ercitarea acestei autorităţi.�

�5.� Guvernul lu�em�urghez şi Ordre national des avocats de Belgique consideră că pro�esia de avocat, în ansam�lul său, nu intră în s�era reglementărilor din tratat privind dreptul de sta�ilire, din motiv că aceasta este legată organic de �uncţionarea serviciului pu�lic al justiţiei.�

��.� Această situaţie rezultă atât din organizarea legală a �aroului, care implică un ansam�lu de condiţii de admitere şi o disciplină riguroase, cât şi din �uncţiile îndeplinite de avocat în cadrul procedurii judiciare la care participarea sa este, în mare măsură, o�ligatorie.�

��.� Aceste activităţi, care �ac din avocat un au�iliar indispensa�il al justiţiei, �ormează un tot coerent ale cărui elemente nu tre�uie să fie disociate.�

�8.� Reclamantul în acţiunea principală susţine în ceea ce-l priveşte că, cel mult, doar anumite activităţi ale pro�esiei de avocat implică e�ercitarea autorităţii pu�lice şi că, în consecinţă, doar acestea intră su� incidenţa e�cepţiei de la principiul li�ertăţii de sta�ilire instituite prin articolul ��.

��.� Pentru guvernele german, �elgian, al Marii Britanii, irlandez şi olandez, precum şi pentru Comisie, e�cepţia de la articolul 55 se limitează numai la activităţile din cadrul di�eritelor pro�esii în cauză care sunt e�ectiv în legătură cu e�ercitarea autorităţii pu�lice, cu condiţia ca acestea să fie disocia�ile de e�ercitarea o�işnuită a pro�esiei.�

��.� Cu toate acestea, e�istă divergenţe între guvernele menţionate cu privire la natura activităţilor ast�el e�ceptate de la principiul li�ertăţii de sta�ilire, ţinându-se seama de organizarea di�erită a pro�esiei de avocat de la un stat mem�ru la altul.

��.� În special guvernul german consideră că, datorită participării o�ligatorii a avocatului la anumite proceduri judiciare, mai ales în materie penală sau de drept pu�lic, e�istă raporturi atât de strânse între pro�esia de avocat şi e�ercitarea autorităţii judiciare încât tre�uie să fie e�ceptate de la li�ertatea de sta�ilire cel puţin unele sectoare mari ale acestei pro�esii.�

��.� În sensul articolului 55 primul paragra�, sunt e�ceptate de la aplicarea dispoziţiilor din capitolul re�eritor la dreptul de sta�ilire, „în ceea ce priveşte statul mem�ru în cauză, activităţile care sunt asociate în acest stat, chiar şi cu titlu ocazional, e�ercitării autorităţii pu�lice”.�

��.� Ţinând seama de caracterul �undamental, în sistemul tratatului, al li�ertăţii de sta�ilire şi al principiului tratamentului naţional, derogările permise de articolul 55 primul paragra� nu tre�uie să primească o s�eră de aplicare care depăşeşte scopul în vederea căruia a �ost introdusă această clauză de e�ceptare.

44. Articolul 55 primul paragra� tre�uie să permită statelor mem�re, în cazul în care anumite �uncţii implicând e�ercitarea autorităţii pu�lice sunt în legătură cu una dintre

Page 163: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

activităţile independente prevăzute la articolul 5�, să e�cludă accesul persoanelor care nu sunt resortisanţi la ast�el de �uncţii.�

�5.� Această necesitate este pe deplin îndeplinită, întrucât e�cluderea resortisanţilor este limitată la acele activităţi care, considerate în sine, reprezintă o participare directă şi specifică la e�ercitarea autorităţii pu�lice.

��.� E�tinderea e�cepţiei permise de articolul 55 la o întreagă pro�esie nu este admisi�ilă decât în cazul în care ast�el de activităţi se află în asemenea legătură cu această pro�esie, încât li�ertatea de sta�ilire are ca e�ect să impună statului mem�ru în cauză o�ligaţia de a admite e�ercitarea, chiar şi cu titlu ocazional, a unor �uncţii din cadrul autorităţii pu�lice de către persoane care nu sunt resortisanţi.

��.� Dimpotrivă, nu tre�uie să se admită această e�tindere atunci când, în cadrul unei pro�esii independente, activităţile care sunt eventual implicate în e�ercitarea autorităţii pu�lice constituie un element separa�il de ansam�lul activităţii pro�esionale în cauză.�

�8.� În a�senţa oricărei directive adoptate în temeiul articolului 5�, în scopul armonizării dispoziţiilor naţionale privind în special pro�esia de avocat, e�ercitarea acesteia rămâne guvernată de dreptul di�eritelor state mem�re.

��.� Eventuala aplicare a restricţiilor în calea li�ertăţii de sta�ilire, prevăzute la articolul 55 primul paragra�, tre�uie să fie, în consecinţă, evaluată separat, pentru fiecare stat mem�ru, cu privire la dispoziţiile naţionale aplica�ile organizării şi e�ercitării acestei pro�esii.�

5�.� Această apreciere tre�uie să ţină seama, cu toate acestea, de caracterul comunitar al limitelor impuse de articolul 55 e�cepţiilor permise de la principiul li�ertăţii de sta�ilire, pentru a se evita ca e�ectul util al tratatului să fie înlăturat prin dispoziţii unilaterale ale statelor mem�re.

5�.� Activităţile pro�esionale care presupun contacte, chiar periodice şi organice, cu organele jurisdicţionale de drept intern sau chiar o participare o�ligatorie la �uncţionarea acestora, nu constituie, ca atare, o participare la e�ercitarea autorităţii pu�lice.

5�.� În special, nu pot fi considerate ca participare la această autoritate activităţile cele mai tipice pentru pro�esia de avocat, precum consultanţa şi asistenţa juridică, reprezentarea şi apărarea părţilor în instanţă, chiar atunci când intervenţia sau asistenţa avocatului este o�ligatorie sau e�clusivă prin lege.�

5�.� Într-adevăr, e�ercitarea acestor activităţi lasă intacte aprecierea autorităţii judiciare şi li�era e�ercitare a puterii judecătoreşti.�

5�.� Prin urmare, este necesar să se răspundă între�ării adresate că e�cepţia de la libertatea de sta�ilire prevăzută la articolul 55 primul paragra� tre�uie să fie restrânsă la acele activităţi prevăzute la articolul 5� care, prin ele însele, implică o participare directă şi specifică la e�ercitarea autorităţii pu�lice.

55.� În niciun caz nu tre�uie să se dea această calificare, în cadrul unei pro�esii li�erale cum este cea de avocat, activităţilor precum consultanţa şi asistenţa juridică sau reprezentarea şi apărarea părţilor în instanţă, chiar dacă realizarea acestor activităţi este o�ligatorie sau e�clusivă prin lege.�

Page 164: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Cu privire la cheltuielile de judecată

5�.� Cheltuielile e�ectuate de Guvernul Regatului Belgiei, Guvernul Repu�licii Federale Germania, Guvernul Irlandei, Guvernul Marelui Ducat al Lu�em�urgului, Guvernul Regatului Ţărilor de Jos, Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi de Comisia Comunităţilor Europene, care au prezentat o�servaţii Curţii, nu pot �ace o�iectul unei ram�ursări;

5�.� întrucât procedura are, în raport cu părţile din acţiunea principală, un caracter incidental ridicat în cursul litigiului pendinte în �aţa Conseil d’Etat din Belgia, este de competenţa acestei instanţe să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată.

Pentru aceste motive,

CURTEA,

pronunţându-se cu privire la între�ările care i-au �ost adresate de Conseil d’Etat din Belgia, secţia administrativă, a treia cameră, prin hotărârea din �� decem�rie ����, dispune:

1) De la sfârşitul perioadei de tranziţie, articolul 52 din Tratatul CEE este o dispoziţie direct aplicabilă şi aceasta în pofida absenţei, într-un domeniu determinat, a directivelor prevăzute la articolele 54 alineatul (2) şi 57 alineatul (1) din tratat.

2) Excepţia de la libertatea de stabilire prevăzută la articolul 55 primul paragraf din Tratatul CEE trebuie să fie restrânsă la acele activităţi prevăzute la articolul 52 care, prin ele însele, implică o participare directă şi specifică la exercitarea autorităţii publice; nu se poate da această calificare, în cadrul unei profesii liberale cum este cea de avocat, activităţilor precum consultanţa şi asistenţa juridică sau reprezentarea şi apărarea părţilor în instanţă, chiar dacă îndeplinirea acestor activităţi este obligatorie sau exclusivă prin lege.

Lecourt Donner Sørensen Monaco Mertens de Wilmars Donner Sørensen Monaco Mertens de Wilmars

Pescatore Kutscher O Dálaigh Mackenzie Stuart

Pronunţată în şedinţă pu�lică la Lu�em�urg, �� iunie ����.�

Grefier Preşedinte

A.� Van Houtte R.� Lecourt

Page 165: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��5

CONCLUzIILE AVOCATULUI GENERAL HENRI MAYRAS,

PREzENTATE LA �8 MAI ����

Domnule Preşedinte,

Domnilor Judecători,

Introducere

Integrarea economică a cărei realizare este urmărită, în mod �undamental, de Tratatul de la Roma implică dezvoltarea schim�urilor pe o piaţă unică, precum şi li�era circulaţie a măr�urilor şi a persoanelor.� Aceasta deschide întreprinderilor şi lucrătorilor un câmp de acţiune e�tins în întreaga Comunitate, multiplică relaţiile de a�aceri şi contri�uie, de asemenea, la depăşirea cadrului naţional, care rămâne prea îngust.�

Prin urmare, aceasta necesită, de asemenea, nu numai eliminarea oricărei restricţii impusă li�ertăţii de a presta servicii în cadrul acestei Comunităţi, ci şi recunoaşterea e�ectivă a dreptului resortisanţilor oricărei ţări mem�re de a se sta�ili într-un alt stat mem�ru şi de a e�ercita, în aceleaşi condiţii ca propriii cetăţeni, activităţile pro�esionale ale acestora, industriale, comerciale, agricole sau li�erale.�

Integrarea economică conduce în mod evident la dezvoltarea relaţiilor juridice, prin urmare, la dezvoltarea şi diversificarea serviciilor de care persoanele particulare şi întreprinderile au nevoie în domeniul consultaţiei şi al contenciosului.�

Mai mult, este necesar ca aceştia să poată avea acces în mod li�er la aceste servicii şi să aleagă, indi�erent de naţionalitate, juriştii pe care îi consideră cel mai �ine pregătiţi pentru a-i consilia şi a le apăra interesele.�

Prin �ormarea şi competenţa acestora, tradiţiile şi normele pro�esionale cărora li se supun, avocaţii sunt, în primul rând, cei mai potriviţi pentru a răspunde acestor nevoi, pentru a e�ercita această responsa�ilitate la nivel comunitar.�

Dar, din această perspectivă, este necesar ca e�ercitarea pro�esiei lor să nu fie în fiecare stat su�ordonată unei condiţii de cetăţenie; este necesar, dimpotrivă, ca accesul la �arourile naţionale să fie deschis avocaţilor din alte state mem�re.

Prin urmare, cum să nu ne mire �aptul că li�ertatea de sta�ilire a avocaţilor nu a �ost încă realizată şi chiar le este negată?

Într-adevăr, această pro�lemă, care pune în discuţie interpretarea articolelor 5� şi 55 din Tratatul de la Roma, este una dintre cele care, de la intrarea în vigoare a tratatului, a suscitat controversele cele mai vii şi divergenţele cele mai marcante între �arouri şi între guvernele naţionale, până la punctul în care acţiunea organelor comunitare a �ost anihilată, iar până în prezent, nu a putut fi adoptată nicio măsură pozitivă pentru a li�eraliza activităţile avocatului pe plan comunitar.�

De aceea este o situaţie �ericită că prin �olosirea procedurii instituite prin articolul ���, Conseil d’État de Belgique o�eră astăzi ocazia de a soluţiona, în s�ârşit, această chestiune şi de a renunţa la incertitudinea prezentă de atâţia ani.�

Page 166: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

I – Bazele problemei – Faptele

Născut la Bru�elles la �� mai ����, din părinţi olandezi sta�iliţi de mult timp în Belgia, domnul Jean Reyners a crescut în această ţară, şi-a �ăcut studiile, finalizate în ��5� cu o diplomă �elgiană de doctor în drept şi a continuat să locuiască aici.�

Dar şi-a păstrat cetăţenia de origine şi, în momentul în care a dorit să e�ercite în Belgia pro�esia de avocat, s-a lovit de o�stacolul legal care decurge din această cetăţenie.�

Într-adevăr, din ����, nimeni nu poate fi înscris în ta�loul Ordre national des avocats de Belgique în cazul în care nu are cetăţenia �elgiană.�

Articolul ��8 din Codul judiciar promulgat în ���� a menţinut această cerinţă, permiţând, cu toate acestea, regelui să acorde derogări în condiţiile sta�ilite prin decrete, la recomandarea Ordinului naţional.�

Con�orm acestei dispoziţii legislative, Decretul regal din �� august ���� prevede, la articolul 1 al treilea paragra�, că cetăţenia �elgiană nu este necesară pentru accesul în �arou, dar cu condiţia, între altele, ca legea naţională a candidatului străin sau o convenţie internaţională să autorizeze reciprocitatea.�

Deşi îndeplineşte celelalte condiţii impuse de acest decret, precum domiciliul în Belgia pe o perioadă mai lungă de trei ani şi �aptul de a nu fi �ost niciodată înscris într-un �arou străin, domnul Reyners nu corespunde, în schim�, clauzei reciprocităţii.�

Într-adevăr, cel puţin până în prezent, legea naţională din Ţările de Jos impune deţinerea cetăţeniei olandeze pentru accesul la pro�esia de avocat; pe de altă parte, deşi o convenţie re�eritoare la e�ercitarea acestei pro�esii a �ost încheiată la �� decem�rie ���8 între Belgia şi Ţările de Jos şi acest acord se re�eră doar la prestarea de servicii de către avocaţi, acesta nu reglementează sta�ilirea lor într-un stat sau altul.�

Domnul Reyners a introdus o acţiune în �aţa Conseil d’État din Bru�elles vizând anularea articolului � al treilea paragra� din Decretul regal, invocând încălcarea articolelor 5� – 58 din Tratatul de la Roma.� Acesta a susţinut că, în opinia sa, condiţia deţinerii cetăţeniei sau reciprocitatea sunt contrare dispoziţiilor tratatului şi, în orice caz, sunt inopoza�ile unui resortisant al unui stat mem�ru al Comunităţii.�

Constatând că soluţionarea litigiului depinde de interpretarea dreptului comunitar, Conseil d’État v-a sesizat cu privire la două între�ări preliminare.�

Prin prima între�are, Curtea supremă �elgiană doreşte să afle ce se înţelege prin „activităţi care sunt asociate în acest stat, chiar şi cu titlu ocazional, e�ercitării autorităţii pu�lice”, în sensul articolului 55 din tratat.� Acest articol tre�uie să fie interpretat în sensul că, în cadrul unei pro�esii precum aceea de avocat sunt e�ceptate de la aplicarea capitolului II din acest tratat numai activităţile care participă la e�ercitarea autorităţii pu�lice sau în sensul că această pro�esie însăşi este e�ceptată datorită �aptului că des�ăşurarea ei implică activităţi care participă la e�ercitarea autorităţii pu�lice?

A doua între�are priveşte articolul 5� din tratat şi prin aceasta se urmăreşte să se afle dacă, de la s�ârşitul perioadei de tranziţie, acest articol este o dispoziţie direct aplica�ilă, în special în a�senţa directivelor prevăzute la articolul 5� alineatul ���� şi articolul 5� alineatul ����, din tratatul amintit mai sus.�

Page 167: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Considerăm că este logic să tratăm mai întâi această ultimă între�are, deoarece aceasta tinde să definească natura, cu privire la doctrina e�ectului direct, a normei de principiu menţionată la articolul 5�, şi numai după aceea să sta�ilim domeniul de aplicare a e�cepţiei prevăzute la articolul ��.

II – Aplicabilitatea directă a articolului 52

Această e�aminare tre�uie, desigur, să se întemeieze pe datele din jurisprudenţa Curţii re�eritoare la e�ectul direct al dreptului comunitar; după e�aminarea criteriilor care permit să se decidă dacă o dispoziţie din tratat este direct aplica�ilă în ordinea juridică a statelor mem�re, se va e�amina dacă articolul 5� îndeplineşte condiţiile impuse de Curte.�

Parte integrantă a dreptului în vigoare în ordinea juridică internă, normele comunitare direct aplica�ile con�eră justiţia�ililor dreptul de a se prevala de acestea în justiţie, con�orm termenilor din Hotărârea din � octom�rie ���� �Grad, cauza �/��, Rec.� ����, p.� 8�5��, fie pentru a susţine drepturi su�iective, fie pentru protejarea intereselor acestora, fie, în final, ca în acest caz, pentru a demonstra că o dispoziţie de drept naţional, incompati�ilă cu norma comunitară, nu le este opoza�ilă din punct de vedere legal.�

Curtea, sesizată cu titlu preliminar, în temeiul articolului ���, de o instanţă naţională în �aţa căreia se invocă o normă comunitară, tre�uie să hotărască, în fiecare caz în parte, dacă norma respectivă, prin dispoziţiile sale, �ormularea generală şi în conte�tul şi spiritul tratatului, poate produce e�ecte directe în relaţiile dintre statul mem�ru destinatar şi resortisanţii acestuia.�

�.� O primă condiţie reiese din jurisprudenţă: tre�uie ca norma să fie suficient de clară şi de precisă.�

Fără nicio ezitare, se poate recunoaşte acest caracter al articolului 5�, care urmăreşte să impună eliminarea restricţiilor privind li�ertatea de sta�ilire a resortisanţilor unui stat mem�ru pe teritoriul unui alt stat mem�ru şi care precizează că această li�ertate prevede accesul la activităţile independente şi e�ercitarea acestora, precum şi constituirea şi gestionarea întreprinderilor.�

Prin urmare, această dispoziţie interzice statelor să invoce împotriva resortisanţilor comunitari care doresc să des�ăşoare o activitate, în special li�erală, pe teritoriul acestora orice condiţie mai restrictivă decât cele care sunt impuse propriilor cetăţeni.�

Fără îndoială, terminologia �olosită nu este riguros adecvată: este mai puţin vor�a despre li�ertatea de sta�ilire decât despre dreptul la tratament egal în privinţa sta�ilirii pro�esionale, cu alte cuvinte, de interzicerea oricărei discriminări directe sau mascate pe motiv de cetăţenie.�

Nu mai rămâne decât ca norma ast�el adoptată să fie per�ect clară.�

Aceasta este, de alt�el, simetrică principiului li�erei circulaţii a lucrătorilor salariaţi, menţionat la articolul �8 care, con�orm celui de-al doilea paragra�, „implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetăţenie între lucrătorii statelor mem�re, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă, remunerarea şi celelalte condiţii de muncă”.�

Cine s-ar fi gândit la negarea e�ectului direct al articolului �8, care stă la �aza şi inspiră întreaga jurisprudenţă a Curţii în domeniul angajării lucrătorilor migranţi?

De asemenea, articolul 5� tre�uie să fie comparat cu articolul 5�, în temeiul căruia „statele mem�re nu introduc noi restricţii la sta�ilirea pe teritoriul lor a resortisanţilor celorlalte state mem�re”.�

Page 168: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��8

Aceasta este o clauză „standstill”, cu alte cuvinte, interdicţia de a agrava, prin măsuri mai restrictive sau discriminatorii, situaţia care e�ista în fiecare stat mem�ru la data intrării în vigoare a tratatului.

Curtea a recunoscut în mod e�pres că această regulă este direct aplica�ilă prin Hotărârea din �5 iulie ���� �Costa împotriva Enel, cauza �/��, Récueil ����, p.� ���� şi urm.���

Articolul 5� este, prin natura şi prin conţinutul acestuia, pe deplin compara�il cu articolul 5�.�

Cu toate acestea, în privinţa acestei ultime dispoziţii, este necesar să se considere că motivul recunoaşterii e�ectului direct decurge din �aptul că aceasta se limitează la a impune statelor mem�re o o�ligaţie de a se a�ţine, de a nu �ace ceva, în timp ce articolul 5� implică pentru autorităţile naţionale o�ligaţia pozitivă de a înceta aplicarea oricăror acte cu putere de lege şi acte administrative, care pot fi un o�stacol în calea sta�ilirii resortisanţilor comunitari?

Această o�iecţie tre�uie respinsă.� Aţi hotărât cu claritate că pot fi direct aplica�ile dispoziţiile tratatului care dau naştere unor o�ligaţii pozitive în sarcina statelor.� Ast�el, în Hotărârea din �� decem�rie ���� �SACE, cauza ��/��, Rec.� ����, p.� ������, aţi afirmat că o�ligaţia întemeiată pe articolele � şi �� alineatul ���� din tratat, care are ca o�iect eliminarea anumitor ta�e cu e�ect echivalent ta�elor vamale, are e�ect direct în relaţiile dintre statul mem�ru în cauză şi justiţia�ilii acestuia.�

�.� Un al doilea criteriu al aplica�ilităţii directe constă în caracterul necondiţional al normei comunitare, a cărei punere în aplicare nu tre�uie să fie su�ordonată niciunei condiţii de �ond.�

Şi pe acest plan, articolul 5� poate fi, în mod util, comparat cu articolul �8, deoarece, deşi în cazul eliminării restricţiilor privind sta�ilirea în scopul e�ercitării activităţilor independente nu tre�uie să fie realizate decât progresiv, în cursul perioadei de tranziţie prevăzute de tratat, articolul �8 prevede, în termeni �oarte apropiaţi, că li�era circulaţie este garantată cel târziu la încheierea acestei perioade.� Dar, niciuna dintre aceste dispoziţii nu este însoţită de vreo condiţie care să ameninţe aplicarea lor directă.�

Principiul tratamentului egal cu propriii cetăţeni care rezultă atât din articolul �8, în ceea ce priveşte lucrătorii salariaţi, cât şi din articolul 5� în ceea ce priveşte accesul la activităţile independente şi e�ercitarea acestora, nu are alte limitări decât cele justificate pe motive de ordine pu�lică, de siguranţă şi sănătate pu�lică, în temeiul fie al articolului �8 alineatul ����, fie al articolului 5� din tratat.�

Ast�el de rezerve, prevăzute limitativ, nu sunt de natură să a�ecteze e�ectul direct al acestor dispoziţii �în sensul Hotărârii din �� decem�rie ����, Marsman, cauza ��/��, Rec.� ����, p.� ������, nu mai mult decât e�cepţiile prevăzute, pe de o parte, de articolul �8 alineatul ���� în ceea ce priveşte locurile de muncă din administraţia pu�lică şi, pe de altă parte, de articolul 55, în ceea ce priveşte activităţile care participă, într-un stat mem�ru, la e�ercitarea autorităţii pu�lice.

Cu siguranţă, aceste dispoziţii restrâng domeniul de aplicare a principiului tratamentului egal; acestea nu pun în discuţie aplica�ilitatea directă a acestuia.�

�.� Rămâne o a treia condiţie.� Norma comunitară tre�uie să fie per�ectă; tre�uie să fie suficientă în sine.� Punerea sa în aplicare nu tre�uie să depindă de intervenţia unor măsuri ulterioare, care pot fi adoptate cu o putere de apreciere discreţionară de instituţiile comunitare sau de statele mem�re.

Page 169: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

În această privinţă, nimeni nu şi-a e�primat îndoielile cu privire la e�ectul direct al articolului 5�.�

Care este adevărul, de �apt?

Te�tul începe prin �ormula următoare: „În cadrul dispoziţiilor de mai jos… restricţiile privind li�ertatea de sta�ilire… se elimină treptat pe parcursul perioadei de tranziţie.�”

De asemenea, se �ace trimitere la articolul 5�, care sta�ileşte procedura con�orm căreia autorităţile comunitare sunt chemate să adopte dispoziţiile necesare pentru realizarea e�ectivă a li�ertăţii de sta�ilire.

Prin urmare, este necesar ca punerea în aplicare a articolului 5� să depindă de intervenţia acestor măsuri comunitare

Care sunt acestea?

În primul rând, un program general adoptat în unanimitate de Consiliu, la propunerea Comisiei şi după avizul Comitetului Economic şi Social şi al Adunării, înainte de s�ârşitul primei etape.� Acest program are ca o�iectiv sta�ilirea, pentru fiecare categorie de activităţi, a condiţiilor generale privind realizarea li�ertăţii de sta�ilire, precum şi sta�ilirea etapelor acesteia.�

Programul general a �ost adoptat de Consiliu în decem�rie ����, deci în termenul sta�ilit.� Acesta împarte diversele activităţi în discuţie în categorii, sta�ileşte un calendar al li�eralizării, defineşte în special restricţiile care tre�uie eliminate, prevede condiţiile generale în care tre�uie realizată li�eralizarea.�

Dar adoptarea acestui program nu a înlăturat în totalitate intervenţia autorităţilor comunitare, deoarece la articolul 5� alineatul ���� se cere ca, în plus, Consiliul să hotărască pe calea directivelor, iar alineatul ���� al aceluiaşi articol conţine, în ceea ce priveşte o�iectivele acţiunii sale, un anume număr de instrucţiuni care, de alt�el, nu sunt e�haustive.�

Este sigur că în cazul în care, pentru anume categorii de activităţi, aceste directive au intervenit ast�el încât li�eralizarea lor a putut fi, �ără îndoială, realizată, în privinţa altora, Consiliul nu şi-a îndeplinit misiunea care i-a �ost atri�uită, nu a adoptat măsurile prevăzute la articolul 5� înainte de încheierea perioadei de tranziţie.

Deoarece această perioadă e�pirase de la � ianuarie ����, este necesar, prin urmare, să se ştie dacă articolul 5� a devenit, cu toate acestea, direct aplica�il, în ciuda a�senţei intervenţiei Consiliului, cel puţin în anumite domenii în care aceasta era necesară.�

Aceasta este chestiunea care tre�uie să fie rezolvată.�

Ceea ce ni se pare decisiv în această privinţă este �aptul că articolul 5� a prevăzut în mod imperativ ca eliminarea tuturor restricţiilor privind li�ertatea de sta�ilire să se realizeze în perioada de tranziţie.� De alt�el, nu este vor�a de o �ormulare e�cepţională în tratat.�

Tratatul o�eră mai multe e�emple de dispoziţii care se �azează pe aceeaşi tehnică, fie pentru eliminarea drepturilor vamale între statele mem�re �articolul ���� şi la e�port �articolul ����, fie în ceea ce priveşte interzicerea impunerii de către statele mem�re, în mod direct ori indirect, în cazul produselor din alte state mem�re, a unor ta�e interne, indi�erent de ce natură sunt, mai mari decât cele impuse produselor naţionale similare.� În aceste cazuri diverse, o�ligaţiile impuse statelor tre�uie să fie treptat îndeplinite „în cursul perioadei de tranziţie”, cum se arată

Page 170: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

la articolul �� sau „cel târziu la s�ârşitul primei etape”, cum se menţionează la articolul �� sau „înainte de începutul celei de-a doua etape”, după cum prevede articolul �5 al treilea paragra�.�

Nu aţi ezitat să hotărâţi că, la e�pirarea termenului sta�ilit pentru fiecare caz, normele prevăzute de aceste dispoziţii devin direct aplica�ile.�

Aceasta este decizia dumneavoastră cu privire la articolul �5, prin Hotărârea din �� iunie ���� �Lütticke/Hauptzollamt, cauza 5�/�5, Rec.� ����, p.� �����.�

Mai decisive sunt motivele din Hotărârea din �� decem�rie ���� �cauza SACE, menţionată mai sus�� prin cele afirmate cu privire la articolul �� alineatul ����, că „deşi Comisia tre�uie să decidă ritmul în care aceste ta�e cu e�ect echivalent cu cel al drepturilor vamale la import tre�uie să fie eliminate în timpul perioadei de tranziţie, totuşi, din te�tul articolului �� nu reiese că aceste drepturi tre�uiau, în orice caz, să fie în totalitate eliminate cel târziu la s�ârşitul perioadei respective; ast�el, de la s�ârşitul acestei perioade, articolul � tre�uie să ai�ă e�ect deplin prin el însuşi”.�

Urmând acelaşi raţionament, aţi hotărât că „articolul � coro�orat cu articolul �� alineatul ���� implică, cel târziu la s�ârşitul perioadei de tranziţie, o interdicţie clară şi precisă privind perceperea ta�elor respective, care nu este însoţită de nicio rezervă a statelor de a condiţiona punerea sa în aplicare de un act pozitiv de drept intern sau de o intervenţie a instituţiilor Comunităţii; aceasta produce, prin însăşi natura sa, e�ecte directe în raporturile juridice dintre statele mem�re şi justiţia�ilii acestora”.�

Hotărârea din �� octom�rie ���� �Eunomia, cauza �8/��, Rec.� ����, p.� 8���� consideră, în ceea ce priveşte eliminarea treptată a drepturilor vamale şi a ta�elor cu e�ect echivalent drepturilor vamale la e�port, o soluţie identică din toate punctele de vedere.�

În cele din urmă, această jurisprudenţă a �ost recent confirmată de Hotărârea din �� iunie ���� �Capolongo, cauza ��/��, Rec.� ����, p.� �����.�

Iată o primă şi importantă indicaţie care, după părerea noastră, poate fi corelată �ără dificultate cu articolul 5� şi poate conduce, din motive similare, la recunoaşterea �aptului că această dispoziţie poate produce e�ecte directe, �ără a fi nevoie, pentru punerea sa în aplicare, de acte intermediare ale instituţiilor comunitare sau ale statelor mem�re.

Se o�servă că �ormularea prin care începe articolul 5�: „În cadrul dispoziţiilor de mai jos…” nu are alt scop decât acela de a se re�eri la procedura con�orm căreia eliminarea treptată a restricţiilor este, în principiu, pusă în practică.� Aceasta, cu siguranţă, nu are ca e�ect nici su�ordonarea, din punct de vedere juridic, a acestei eliminări la intervenţia directivelor menţionate la articolul 5�, nici de a �ace inaplica�il termenul sta�ilit în mod clar şi o�ligatoriu de către autorii tratatului în vederea realizării acestuia.�

Mai mult, atunci când au decis alt�el, s-a spus în mod e�pres.� Este în special cazul pro�esiilor medicale, paramedicale şi �armaceutice pentru care, în temeiul articolului 5� aliniatul ����, „li�eralizarea treptată a restricţiilor este su�ordonată coordonării condiţiilor de e�ercitare a acestora în di�eritele state mem�re”.�

Din nou, este util să comparăm articolul 5� şi articolul 5�.� Am spus că, în esenţă, conţinutul acestor două te�te este identic; am�ele au ca o�iect �aptul de a interzice fiecărui stat mem�ru să se opună accesului la activităţile salariale şi e�ercitării acestora de către resortisanţii comunitari „o reglementare mai severă decât cea rezervată propriilor cetăţeni” �Hotărârea din �5 iulie ����, Costa/Enel, menţionată mai sus��.� Singura di�erenţă dintre aceste dispoziţii constă în aceea că articolul 5� privind interdicţia unor noi restricţii era, prin urmare, aplica�il

Page 171: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

de la data intrării în vigoare a tratatului, iar articolul 5�, care impune eliminarea restricţiilor e�istente, nu tre�uia să producă e�ecte decât la s�ârşitul perioadei de tranziţie.

În s�ârşit, este necesar să se analizeze dacă, invitând Consiliul să adopte, pentru punerea în aplicare a articolului 5�, anumite directive, autorii tratatului i-au con�erit o marjă de putere discreţionară, în ast�el de condiţii încât realizarea e�ectivă a o�ligaţiilor impuse de acest articol să nu fi �ost posi�ile decât prin intermediul acestor măsuri.�

Împreună cu majoritatea autorilor �Ram�ow – The end o� the transitional period – CMLR ���8/��; Schrans – SEW ����, p.� �5�; Mégret – Le droit de la Communauté économique européenne, Vol.� �, ����, p.� ���� credem că, dimpotrivă, Consiliul avea compétence liée �competenţă nediscreţionară��, de alt�el, la �el ca statele mem�re şi că avea o�ligaţia de a proceda la eliminarea tuturor restricţiilor re�eritoare la li�ertatea de sta�ilire pe motiv de cetăţenie, directe sau mascate.�

Fără îndoială, pe de o parte, acesta avea puterea de a decide ritmul con�orm căruia li�eralizarea activităţilor se e�ectuează pentru di�erite categorii ale acestora – ceea ce, de alt�el, a �ost prevăzut în programul general – şi putea sta�ili, pe de altă parte, condiţiile con�orm cărora se poate ajunge la realizarea e�ectivă a li�ertăţii de sta�ilire.

Totuşi, articolul 5� îi impunea, în orice împrejurare, o o�ligaţie de rezultat care tre�uie îndeplinită la o dată precisă.� Consiliul nu avea competenţa nici de a eluda această o�ligaţie, nici de a-i modifica conţinutul.�

Această o�ligaţie de rezultat le revine, în aceleaşi condiţii, statelor mem�re, iar neîndeplinirea o�ligaţiilor Consiliului de a adopta anumite măsuri de punere în aplicare prevăzute în termenul acordat nu le autorizează în niciun caz să se opună principiului adoptat.� În plus, după cum am văzut, acest articol nu interzice unui stat să reglementeze, în ceea ce îl priveşte, condiţiile de acces la activităţile independente sau la e�ercitarea acestora, cel puţin cu condiţia de a li se asigura resortisanţilor altor state mem�re, în acest domeniu, un tratament egal celui rezervat propriilor cetăţeni.�

Cât despre măsurile speciale menţionate la articolul 5�, privind în special recunoaşterea reciprocă a diplomelor sau coordonarea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor mem�re pentru accesul şi e�ercitarea activităţilor independente, acestea constituie, cu siguranţă, un complement util realizării practice a tratamentului egal, dar nu par a fi o condiţie necesară din punct de vedere juridic.�

Aplica�ilitatea directă a articolului 5� nu se su�ordonează adoptării acestor măsuri, cu e�cepţia cazului special al pro�esiilor medicale şi �armaceutice.�

Considerăm că, pe de o parte, situaţia pentru care tratatul a prevăzut adoptarea, su� �ormă de directive ale Consiliului, a unor măsuri destinate să realizeze o�iectivele articolului 5� nu este suficientă pentru a nega e�ectul direct al acestei dispoziţii; pe de altă parte, e�pirarea perioadei de tranziţie a reprezentat punctul de plecare al aplica�ilităţii directe a acestei dispoziţii, deşi directivele respective sau o parte a acestora nu au �ost încă adoptate.�

Nu avem nicio ezitare să vă propunem să reţineţi această interpretare întrucât, în cazul litigiului supus Conseil d’État �elgian, se pune în mod clar pro�lema tratamentului egal în s�era, per�ect circumscrisă, a condiţiei cetăţeniei.� Considerăm că rezultă cu claritate din articolul 5�, care creează drepturile în �avoarea resortisanţilor comunitari, că un stat mem�ru nu poate contesta în mod legal dreptul resortisanţilor unui alt stat mem�ru, cu privire la accesul la activităţi independente cum este cea de avocat şi nu le poate supune condiţiei

Page 172: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

cetăţeniei sau a a�senţei reciprocităţii, în cazul în care aceşti resortisanţi îndeplinesc condiţiile de rezidenţă şi de deţinere a diplomei impuse de legea naţională, �ără a încălca principiul tratamentului egal, care constituie însuşi �undamentul acestei dispoziţii din tratat.�

III – Interpretarea articolului 55 din tratat

În prezent putem a�orda pro�lema interpretării articolului 55 care, după cum se ştie, cuprinde o derogare de la principiul li�ertăţii de sta�ilire, e�ceptând de la aplicarea acestuia, în fiecare stat mem�ru, activităţile care participă, chiar cu titlu ocazional, la e�ercitarea autorităţii pu�lice.

�.� Cu privire la acest su�iect s-au con�runtat două teze şi nu este surprinzător să se constate că divergenţele apărute încă de la semnarea tratatului se regăsesc astăzi în o�servaţiile care au �ost prezentate, în privinţa prezentei cauze, de către guvernele a şase dintre statele mem�re ale Comunităţii, precum şi de către Ordre national des avocats de Belgique şi de Comisie.�

În opinia unora dintre aceştia, autorii tratatului au intenţionat să e�cludă total anumite pro�esii din domeniul de aplicare a articolului 5�, e�ceptând de la principiul li�ertăţii de sta�ilire activităţile care participă la e�ercitarea autorităţii pu�lice.

În opinia celorlalţi, e�ceptarea este aplica�ilă doar în cazul unor activităţi determinate, dar nu în cazul pro�esiilor ale căror activităţi se dovedesc a fi integral e�cluse de la li�ertatea de sta�ilire, în măsura în care aceste activităţi pot fi separate de des�ăşurarea normală a acestor pro�esii.�

Pentru a se alege între aceste două concepţii opuse, este necesar, credem noi, să se înceapă prin a plasa articolul 55 în conte�tul general al dispoziţiilor titlului III capitolul � din tratat, dedicate dreptului de sta�ilire.� Mai întâi, o�servăm că principiul, ast�el cum este e�primat la articolul 5�, este li�ertatea de sta�ilire, cu alte cuvinte, dreptul resortisanţilor comunitari de a avea acces la activităţi independente şi de a le e�ercita în aceleaşi condiţii ca propriii cetăţeni.�

Similar li�erei circulaţii a lucrătorilor garantată la articolul �8, dreptul de sta�ilire constituie una dintre dispoziţiile-cheie ale tratatului.� Acesta sta�ileşte, în �avoarea resortisanţilor statelor mem�re, o li�ertate �undamentală.�

Prin urmare, în măsura în care creează o e�cepţie re�eritoare la această li�ertate, articolul 55 nu poate fi interpretat decât stricto sensu.

De alt�el, �oarte recent aţi avut ocazia de a vă pronunţa asupra domeniului de aplicare a articolului �8 alineatul ����, precum şi asupra dispoziţiei de e�ceptare, care priveşte lucrătorii salariaţi, dispoziţie care are trăsături comune cu articolul 55, în sensul că e�clude aceşti lucrători de la li�erul acces la locuri de muncă în administraţia pu�lică.�

Aţi pre�erat interpretarea cea mai strictă declarând că, „ţinând seama de caracterul �undamental, în sistemul tratatului, al principiilor li�erei circulaţii şi al egalităţii de tratament a lucrătorilor în cadrul Comunităţii, derogările permise de articolul �8 alineatul ���� nu pot avea un domeniu de aplicare care să depăşească scopul în vederea căruia a �ost introdusă această clauză de e�cepţie” - Hotărârea din �� �e�ruarie ���� �Sotgiu, cauza �5�/��, p.� ����.�

Aceeaşi atitudine tre�uie să vă ghideze în cazul interpretării articolului 55.�

Se impune un al doilea considerent: normele tratatului tre�uie să fie uni�orm aplicate; domeniul de aplicare al acestora tre�uie să fie acelaşi în toate statele mem�re.� Prin urmare, este necesar

Page 173: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

să se considere ca noţiune comunitară e�presia „activităţi care participă la e�ercitarea autorităţii pu�lice”.�

Înţelegem prin aceasta că, deşi fiecare stat îşi păstrează puterea de a organiza, pe teritoriul său, o activitate determinată în ast�el de condiţii încât aceasta participă la e�ercitarea autorităţii pu�lice, este necesar ca această noţiune să primească aceeaşi definiţie în întreaga Comunitate.�

Autoritatea pu�lică este cea care decurge din suveranitatea, din autoritatea statului; aceasta implică, re�eritor la cel care o e�ercită, posi�ilitatea de a utiliza prerogative care depăşesc dreptul comun, privilegii ale puterii pu�lice, competenţe coercitive care se impun cetăţenilor.�

Participarea la e�ercitarea acestei autorităţi nu poate fi realizată decât de statul însuşi, în mod direct sau prin delegarea anumitor persoane, chiar care nu au legătură cu �uncţia pu�lică.�

În această privinţă, articolul 55 tre�uie să fie comparat cu articolul �8 alineatul ���� al cărui scop este, ast�el cum s-a arătat în cauza Sotgiu, menţionată mai sus, de a permite statelor mem�re să restrângă admiterea lucrătorilor străini la anumite activităţi din administraţia pu�lică, care implică e�ercitarea puterilor statului.� O�iectivul articolului 55 este �oarte apropiat: e�cluderea resortisanţilor altor state mem�re de la activităţile independente a căror e�ercitare le permite să se �olosească de prerogative de această natură.�

În acest scop autorii tratatului au utilizat termenul „activităţi” în articolul 55.�

Aceştia au dorit să realizeze o distincţie clară între „activităţi” şi „pro�esii”, ast�el cum reiese în special din articolul 5� alineatul ����, care priveşte în special pro�esiile medicale şi �armaceutice, în timp ce alineatul ���� se re�eră la activităţile independente în general.� Acesta este şi cazul articolului �� al doilea paragra�, care vizează „activităţile prestate în cadrul pro�esiilor li�erale”.�

Această distincţie nu se e�plică doar prin �aptul că, având în vedere di�erenţele e�istente în cadrul definiţiilor de la un stat la altul, structurile şi caracteristicile pro�esiilor independente, a �ost, �ără îndoială, dificil să se creeze o noţiune de „pro�esie” comună tuturor statelor.�

Aceasta îşi găseşte justificarea în dorinţa de a nu e�clude de la dreptul de sta�ilire decât activităţile care participă la e�ercitarea autorităţii pu�lice, nu şi pro�esiile.�

Incidenta „chiar şi cu titlu ocazional” întăreşte, în opinia noastră, această interpretare.� E�ercitarea unei pro�esii acoperă, în general, un anumit număr de activităţi distincte; unele sunt esenţiale, altele nu au decât un caracter accesoriu, complementar sau chiar, pur şi simplu, ocazional.

În măsura în care una dintre aceste activităţi, chiar e�ercitate cu titlu ocazional, participă la e�ercitarea autorităţii pu�lice, aceasta este din acest motiv e�clusă de la li�ertatea de sta�ilire. Dar aceasta nu semnifică �aptul că e�cluderea se e�tinde asupra întregii pro�esii.�

Dacă aceasta era intenţia autorilor tratatului, aceştia nu ezitau să e�prime acest lucru în mod direct.

În consecinţă, aplicarea e�cepţiei de la articolul 55 în privinţa pro�esiilor în ansam�lul lor înseamnă a-i con�eri, reluând termenii dumneavoastră din hotărârea Sotgiu, un domeniu de aplicare care depăşeşte scopul în vederea căruia această clauză a �ost introdusă.�

Page 174: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Numai în situaţia în care e�ercitarea unei pro�esii determinate este insepara�ilă de o activitate menţionată de acest articol, e�cepţia poate fi e�tinsă la pro�esie în sine.�

În s�ârşit, nu este inutil să se amintească �aptul că, pe �aza raportului comisiei juridice a Parlamentul European, acesta s-a pronunţat, printr-o rezoluţie din �� ianuarie ����, asupra interpretării restrictive a articolului 55 şi a reţinut că doar activităţile care participă la e�ercitarea e�ectivă a autorităţii pu�lice sunt e�ceptate de la li�ertatea de sta�ilire, dar că pro�esiile în cadrul cărora se e�ectuează aceste activităţi tre�uie să fie supuse acestei li�ertăţi.�

�.� În aceste condiţii, care sunt activităţile avocatului, cu privire la articolul 55?

Noi spunem activităţi şi nu pro�esie, iar această primă o�servaţie ne conduce la îndepărtarea, încă de la început, a unui argument invocat de Consiliul naţional al Ordre national des avocats de Belgique şi reluat de Guvernul Marelui Ducat al Lu�em�urgului în o�servaţiile sale.�

Se spune că autorii tratatului nu au avut niciodată intenţia de a supune pro�esia de avocat, ca atare, li�ertăţii de sta�ilire.� Acest lucru este reflectat în special de poziţiile adoptate la începutul anului ��5� de şefii de delegaţie la Con�erinţa interguvernamentală pregătitoare a Tratatului de la Roma, precum şi de anumite declaraţii �ăcute de anumite parlamente naţionale în timpul dez�aterilor privind ratificarea tratatului.�

Dar, domnilor, statele semnatare ale Tratatului de la Roma au e�clus orice recurgere la lucrările pregătitoare şi este �oarte îndoielnic că rezervele şi declaraţiile care sunt invocate, de alt�el neconcordante, pot fi considerate verita�ile lucrări pregătitoare.� De asemenea, acestea nu pot fi opoza�ile, în temeiul actului de aderare, noilor mem�ri ai Comunităţii e�tinse.�

Dar, mai presus de toate, chiar dumneavoastră aţi e�clus, în mai multe rânduri, recurgerea la o ast�el de metodă de interpretare, afirmând conţinutul şi finalităţile dispoziţiilor tratatului.�

Nici la articolul 5�, al cărui domeniu de aplicare acoperă ansam�lul activităţilor independente, nici la articolul 55, care nu admite, după cum s-a văzut, decât o derogare limitată de la li�ertatea de sta�ilire, nu se găseşte vreun element care să poată da de gândit că principiul tratamentului egal a putut fi e�clus în cazul pro�esiei de avocat.�

Atunci când autorii tratatului au dorit să rezerve o condiţie specială anumitor pro�esii şi numai pentru a su�ordona li�eralizarea activităţilor unei coordonări preala�ile a condiţiilor de e�ercitare a acestora în statele mem�re, aceştia au e�primat-o direct.� Este cazul, de alt�el unic, din câte cunoaştem, al pro�esiilor medicale şi �armaceutice.�

Cu atât mai mult, e�cluderea completă a unei pro�esii determinate de la aplicarea articolului 5� impune adoptarea unei dispoziţii lipsite de echivoc.�

Este deci necesar să se admită, con�orm interpretării pe care noi o considerăm e�actă, că, dintre activităţile avocatului, pot intra su� incidenţa e�cepţiei de la articolul 55 numai acelea care, într-un stat mem�ru, participă la e�ercitarea autorităţii pu�lice.

Statutul avocaţilor şi sta�ilirea atri�uţiilor acestora, în legătură cu structurile judiciare, rămân reglementate de dreptul naţional.�

Aşadar, nu putem �ace a�stracţie de �aptul că între�area adresată în termeni generali de Conseil d’État �elgian tre�uie să fie e�aminată în special în �uncţie de activităţile avocatului în Belgia.� Cu toate acestea, suntem îndemnaţi să e�tindem, cel puţin în privinţa anumitor aspecte, domeniul e�aminării noastre şi să evidenţiem anumite trăsături comune activităţilor tradiţionale ale avocaţilor, ast�el cum se regăsesc în di�erite state mem�re.

Page 175: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��5

Este necesar să se �acă o distincţie, în cadrul acestor activităţi, între consultanţă, pe de o parte, pledoarie şi reprezentarea în justiţie, pe de altă parte.�

Se înţelege de la sine că prima dintre aceste activităţi nu are nicio legătură cu e�ercitarea autorităţii pu�lice.� Aceasta rămâne, de alt�el, li�eră în anumite ţări mem�re, practic, cu e�cepţia Germaniei şi su� rezerva, în Franţa, a legislaţiei recente re�eritoare la dreptul privind titulatura de consilier juridic.�

Aceasta este �recvent e�ercitată de mem�rii di�eritelor pro�esii juridice cu statut li�eral.� Aceasta poate fi e�ercitată şi de jurişti salariaţi în cadrul unei întreprinderi sau unui grup de întreprinderi.�

Sunt reprezentarea şi apărarea în �aţa instanţelor alt�el?

În acest sens, avocaţii, cu siguranţă, sunt au�iliari ai justiţiei.� Aceştia au, în general, monopolul pledoariei.� Sunt o�ligaţi �aţă de client prin mandatul ad litem.� Procedura civilă sau penală determină rolul acestora şi condiţiile în care sunt chemaţi să intervină în procese.� În s�ârşit, pot fi numiţi din oficiu şi sunt chemaţi să-şi o�ere asistenţa sau ajutorul judiciar.�

Dar niciuna dintre aceste consideraţii nu ni se par a întări convingerea că avocaţii participă, prin ast�el de activităţi, la e�ercitarea autorităţii pu�lice.

Acestea implică o cola�orare cu serviciul pu�lic al justiţiei, dar nu îi con�eră avocatului nicio prerogativă de putere pu�lică.�

Deşi, �ără îndoială, puterea judiciară acordată magistraţilor ţine de autoritatea pu�lică, de cea a statului, reprezentând un rezultat direct al acestora, avocaţii, la rândul lor, �acilitează e�ercitarea acestei puteri, cooperează cu judecătorul într-un mod în care independenţa, competenţa şi deontologia acestora îi califică în mod special.� Dar nu participă ei înşişi la e�ercitarea puterii judecătoreşti.�

Monopolul pledoariei care, de alt�el, nu este a�solut, deoarece i s-au adus anumite derogări, în special în �aţa instanţelor cu caracter social, nu mai este asimila�il unui privilegiu al autorităţii pu�lice.� Acesta le acordă părţilor implicate garanţia de a fi asistate de un pro�esionist calificat şi responsa�il, căruia îi încredinţează apărarea intereselor lor particulare.� Avocatul nu are misiunea de a susţine interesul puterii pu�lice.�

Sau, cel puţin, atunci când este învestit cu această misiune, este fie în calitate de mem�ru al unei pro�esii independente, ales de stat pentru a apăra interesele pu�lice, fie atunci când aparţine unui corp al autorităţii pu�lice, cum este cazul avocaţilor de stat în Italia.� Dar, în această a doua ipoteză, acesta nu mai e�ercită o activitate li�erală; prin urmare, situaţia acestuia nu intră su� incidenţa articolului 55, ci a articolului �8 aliniatul ���� din tratat.�

Cât despre activitatea numită postulation �dreptul de a pleda�� care în Franţa a �ost, până de curând, încredinţată avocaţilor pledanţi �avoué��, �uncţionari ministeriali, titulari ai �uncţiilor, numiţi de guvern �situaţie care, de alt�el, persistă pentru avoués de pe lângă curţile de apel şi avoué de la Conseil d’État şi Cour de Cassation��, aceasta nu are un alt o�iect decât să permită derularea o�işnuită a procedurii; nu se con�eră avocatului niciun privilegiu în a�ara dreptului comun.�

Nici avocatul din oficiu nu procedează la e�ercitarea autorităţii pu�lice, nu mai mult decât asistenţa judiciară.� Este vor�a, dimpotrivă, de răspundere, de o�ligaţii impuse avocaţilor în interesul apărării în justiţie a drepturilor persoanelor de drept privat.

Page 176: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Mai rămâne afilierea la un ordin, local sau naţional, al cărui Consiliu dispune de puterea de a hotărî asupra cererilor de înscriere pe listă, de o putere de reglementare internă şi de o putere disciplinară.�

Dar aceste prerogative ale ordinului nu sunt cele ale avocaţilor.� Acestea aparţin organului însărcinat prin lege să administreze pro�esia şi se ştie că, în această privinţă, organizarea altor pro�esii li�erale nu este di�erită în mai multe ţări ale pieţei comune, fie că este vor�a de medici, �armacişti, veterinari, arhitecţi sau chiar e�perţi conta�ili.�

Deşi este adevărat că organismele corporative dispun, în măsura în care legea naţională le con�eră, de anumite prerogative care depăşesc dreptul comun, pot fi consideraţi ca participând la e�ercitarea autorităţii lor numai acei pro�esionişti care, în general aleşi dintre colegi, sunt mem�ri ai organismelor amintite.�

Se pune între�area dacă, în calitate de mem�ru al Consiliului Ordinului din �aroul acestuia, un avocat e�ercită în mod ocazional o activitate care intră su� incidenţa articolului 55.�

Pe de altă parte, numai �aptul de a fi înscris pe liste nu conduce cu siguranţă la această consecinţă.�

Nu credem nici că participarea avocaţilor la alegerea preşedintelui sau a mem�rilor Consiliului Ordinului poate fi considerată ca ţinând de e�ercitarea autorităţii pu�lice.

Situaţia este di�erită atunci când un avocat este chemat să �acă parte din completul de judecată, ast�el cum prevede în special Codul judiciar �elgian şi legislaţia altor state mem�re.� Dar este vor�a de o activitate de avocat ca atare? Luând loc alături de magistraţi, acesta îşi pierde, de �apt, calitatea de avocat.� Pentru moment, devine un judecător şi, în această calitate, ca mem�ru al instanţei, participă la e�ercitarea autorităţii pu�lice.

Prin urmare, să admitem că numirea avocaţilor pentru a �ace parte din completul de judecată tre�uie să fie rezervată resortisanţilor proprii, la �el cum, de alt�el, aceasta a �ost rezervată, de e�emplu, în Franţa, avocaţilor de se� masculin în perioada în care �emeile nu erau încă admise în magistratură.�

În orice caz şi chiar considerând-o ca activitate, în sensul articolului 55, această participare ocazională la puterea judecătorească – şi nu numai de a o asista – nu este prerogativa e�clusivă a avocaţilor: în anumite ţări, comercianţii sunt chemaţi să �acă parte din tri�unalele de comerţ, lucrătorii şi patronii, din instanţele competente în dreptul muncii; la �el, în Franţa, proprietarii �unciari şi �ermierii sau arendaşii �ac parte din tri�unalele paritare care se ocupă de contractele de arendare.

În acelaşi �el, nu ni se pare imposi�il să considerăm că posi�ilitatea, recunoscută de anumite legi naţionale avocaţilor, de a fi integraţi direct în magistratură după o anumită vechime în e�ercitarea pro�esiei constituie o activitate care participă la autoritatea pu�lică deoarece, în cazul în care acesta este numit magistrat, avocatul îşi pierde chiar calitatea de mem�ru al unei pro�esii li�erale.

În definitiv, cine nu vede, de alt�el, cât de opusă este pro�esia de avocat e�ercitării autorităţii pu�lice?

Una dintre trăsăturile acestei pro�esii este, după cum se ştie, independenţa acesteia:

–– independenţa avocatului însuşi şi independenţa ordinului pro�esional căruia îi aparţine �aţă de puterea e�ecutivă –, şi cine se gândeşte, în oricare dintre statele mem�re ale unei comunităţi

Page 177: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

întemeiate pe drept, să pună la îndoială această independenţă proclamată cu tărie şi protejată cu gelozie de către �arouri?

Deşi în e�ercitarea no�ilei lor misiuni avocaţii au, de asemenea, o contri�uţie de neînlocuit în serviciul justiţiei, şi deşi din această cauză sunt supuşi unor sarcini e�igente, unor norme pro�esionale stricte şi unor o�ligaţii uneori dificile, acestea nu schim�ă cu nimic �aptul că este vor�a de o pro�esie li�erală, supusă, prin urmare, principiului li�ertăţii de sta�ilire prevăzute la articolul 5� din Tratatul de la Roma, căruia articolul 55 nu-i aduce decât o e�cepţie strict limitată.�

Prin urmare, concluzia noastră este să dispuneţi că:

�.� articolul 5� din Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene are, în ceea ce priveşte interzicerea oricărei discriminări pe motiv de cetăţenie, e�ectele directe în relaţiile dintre statele mem�re şi justiţia�ilii acestora şi con�eră persoanelor de drept privat drepturi pe care instanţele naţionale au datoria să le protejeze;

�.� în temeiul articolului 55 din tratat pot fi e�cluse de la li�ertatea de sta�ilire, a cărei realizare constituie o�iectivul esenţial al articolului 5�, numai activităţile care, prin participarea chiar cu titlu ocazional la e�ercitarea autorităţii pu�lice, implică punerea în aplicare a prerogativelor de putere pu�lică care depăşesc dreptul comun; �aptul că ast�el de activităţi pot fi e�ercitate în cadrul unei pro�esii li�erale, cum este aceea de avocat, nu este de natură să e�cludă această pro�esie din domeniul de aplicare a articolului 5�, prin urmare cel puţin cât timp pot fi separate de e�ercitarea normală a acesteia.�

Page 178: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��8

�����J���8

HOTĂRÂREA CURŢII

DIN �� IULIE ����1

PROCUREUR DU ROI

împotriva

BENOIT ŞI GUSTAVE DASSONVILLE

(cerere pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare,

�ormulată de Tri�unal de première instance de Bru�elles��

Cauza 8/��

Sumarul hotărârii

1. Restricţii cantitative – Eliminare – Măsuri cu efect echivalent – Noţiune

(Tratatul CEE, articolul 30)

2. Restricţii cantitative – Eliminare – Măsuri cu efect echivalent – Denumirea de origine a unui produs – Măsuri de garanţie – Admisibilitate – Condiţii

(Tratatul CEE, articolele 30, 36)

3. Concurenţă – Înţelegeri – Acord de exclusivitate – Interdicţie – Aplicare – Criterii

(Tratatul CEE, articolul 85)

4. Concurenţă – Înţelegeri – Acord de exclusivitate – Interdicţie – Aplicare – Context economic şi juridic

(Tratatul CEE, articolul 85)

�.� Orice reglementare comercială a statelor mem�re care poate împiedica comerţul intracomunitar, în mod direct sau indirect, în mod real sau potenţial, tre�uie considerată o măsură cu e�ect echivalent cu cel al restricţiilor cantitative.

�.� În a�senţa instituirii unui regim comunitar care să garanteze consumatorilor autenticitatea denumirii de origine a unui produs, statele mem�re pot lua măsuri pentru a preveni practici neloiale în această privinţă, cu condiţia ca aceste măsuri să fie rezona�ile şi să nu constituie un mijloc de discriminare ar�itrară sau o restricţie deghizată în comerţul dintre statele mem�re.�

Prin urmare, solicitarea de către un stat mem�ru a unui certificat de autenticitate care este mai greu de o�ţinut de importatorii unui produs autentic aflat în li�eră circulaţie în mod legal într-un alt stat mem�ru, decât de importatorii aceluiaşi produs provenind direct din ţara de origine, constituie o măsură cu e�ect echivalent cu cel al unei restricţii cantitative, incompati�ilă cu tratatul.� Lim�a de procedură: �ranceza.� Lim�a de procedură: �ranceza.�

Page 179: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

�.� Un acord de e�clusivitate intră su� interdicţia prevăzută la articolul 85 atunci când se opune, în drept sau în �apt, ca produsele respective să fie importate din alte state mem�re în zona protejată, de către alte persoane decât importatorul e�clusiv.�

�.� Un acord de e�clusivitate poate aduce atingere comerţului între statele mem�re şi poate avea ca e�ect împiedicarea concurenţei, din momentul în care concesionarul poate împiedica importurile paralele din alte state mem�re pe teritoriul care �ace o�iectul concesiunii, datorită com�inării e�ectelor acordului cu e�ectele unei legislaţii naţionale, care impune în mod e�clusiv un anumit mijloc de pro�are a autenticităţii.�

Pentru a constata dacă acesta este cazul în speţă, tre�uie să se ia în considerare nu numai drepturile şi o�ligaţiile care decurg din clauzele acordului, ci şi conte�tul economic şi juridic în care acesta se situează şi, în special, e�istenţa eventuală a unor acorduri similare încheiate între acelaşi producător şi concesionarii sta�iliţi în alte state mem�re.� Di�erenţele de preţ constatate între statele mem�re constituie un indice care tre�uie luat în considerare.�

În cauza 8/��,

având ca o�iect o cerere adresată Curţii, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE, de Tri�unal de première instance din Bru�elles, în procedura penală în �aţa acestei instanţe între

PROCUREUR DU ROI

şi

BENOIT şi GUSTAVE DASSONVILLE

şi în acţiunea civilă între

SA ETS FOURCROY

SA BREUVAL ET CIE

şi

BENOIT şi GUSTAVE DASSONVILLE

pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare privind interpretarea articolelor ��-��, �� şi 85 din Tratatul CEE,

CURTEA,

constituită din domnii R.� Lecourt, preşedinte, A.� M.� Donner, M.� Sørensen, preşedinţi de cameră, R.� Monaco, J.� Mertens de Wilmars, P.� Pescatore, H.� Kutscher, C.� O Dálaigh, A.� J.� Mackenzie Stuart �raportor��, judecători,

avocat general: domnul A.� Tra�ucchi domnul A.� Tra�ucchi

grefier: domnul A.� Van Houtte

pronunţă prezenta

Page 180: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8�

HOTăRÂRE

În fapt

Întrucât hotărârea de trimitere şi o�servaţiile scrise prezentate în temeiul articolului �� din Protocolul privind statutul Curţii de Justiţie a CEE pot fi rezumate după cum urmează:

I – Fapte

�.� Con�orm Legii �elgiene din �8 aprilie ����, sunt considerate denumiri de origine cele care au �ost notificate guvernului �elgian de către guvernele interesate ca fiind ast�el adoptate în mod oficial şi definitiv.�

Articolul � din Decretul regal nr.� 5� din � decem�rie ���� prevede, su� sancţiunea unei pedepse penale, că este interzis să se importe, să se vândă, să se e�pună spre vânzare, să se deţină sau să se transporte pentru vânzare sau pentru livrare distilate care poartă o denumire de origine adoptată în mod legal de guvernul �elgian, atunci când aceste distilate nu sunt însoţite de un document oficial care atestă dreptul acestora la această denumire.�

Denumirea de origine „Scotch whisky” a �ost adoptată în mod legal de guvernul �elgian.�

�.� În ����, comerciantul cu ridicata Gustave Dassonville, sta�ilit în Franţa, şi fiul său Benoît Dassonville, care conduce o sucursală a societăţii tatălui său din Belgia, au importat în această ţară „Scotch whisky” marca „Johnnie Walker” şi „Vat ��”, pe care Gustave Dassonville l-a cumpărat de la importatorii-distri�uitori �rancezi ai acelor mărci.�

Pe sticle, domnii Dassonville au aplicat, în vederea vânzării în Belgia, etichete care poartă în special menţiunea imprimată „British Customs Certificate o� Origin”, urmată de o menţiune manuscrisă a numărului şi a datei permisului de circulaţie �rancez din registrul permiselor de li�eră trecere.� Acest permis de circulaţie constituie documentul oficial care, con�orm reglementării �ranceze, tre�uie să însoţească un produs care poartă o denumire de origine. Franţa nu impune un ast�el de certificat de origine pentru „Scotch whisky”.�

Cu toate că produsele au �ost importate legal în Belgia în temeiul documentelor �ranceze cerute şi vămuite ca „măr�uri comunitare”, autorităţile �elgiene au estimat că aceste documente nu răspundeau în mod adecvat o�iectivului urmărit prin Decretul regal nr.� 5� din ����.�

�.� Ca urmare a acestui import, Procureur du roi a iniţiat o acţiune împotriva celor doi Dassonville în �aţa unei curţi corecţionale.� Acestora li se impută �aptul că, între � şi �� decem�rie ����:

– au comis �alsuri sau au participat la �alsuri, aplicând pe sticle etichetele mai sus menţionate, cu intenţia �rauduloasă de a �ace să se creadă că posedau, quod non, un document oficial care atestă originea whisky-ului, precum şi că au �olosit documente �alse,

– au încălcat articolele � şi � din Decretul regal nr.� 5� din �� decem�rie ���� deoarece, cu �ună ştiinţă, au importat, vândut, e�pus spre vânzare, deţinut sau transportat în scopul vânzării şi livrării whisky care poartă o denumire adoptată în mod legal de guvernul �elgian, omiţând să însoţească acest whisky cu un document oficial care îi atestă dreptul la această denumire.�

�.� Societăţile pe acţiuni Fourcroy şi Breuval din Bru�elles s-au constituit ca parte civilă în această procedură şi au solicitat repararea prejudiciului pe care l-au su�erit datorită importului

Page 181: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8�

ilegal imputat acuzaţilor.� Aceştia aveau o�ligaţia fie de a importa whisky direct din Regatul Unit, fie de a solicita documentele oficiale de la �urnizorii �rancezi sau chiar de la autorităţile �ritanice, înainte de a introduce acest produs în Belgia.�

Cele două societăţi sunt importatori-distri�uitori e�clusivi de whisky în Belgia, unul pentru marca „Vat ��”, celălalt pentru marca „Johnnie Walker”.� Acordul de e�clusivitate a �ost notificat în timp util Comisiei, care nu a iniţiat procedura menţionată la articolul � din Regulamentul nr.� ��.�

Părţile civile estimează că, deşi contractele de e�clusivitate nu erau opoza�ile terţilor con�orm dreptului �elgian, acestea au, în orice caz, ca parte civilă, un temei să se opună importurilor e�ectuate de terţi în Belgia, în condiţii neregulamentare, de whisky având marca a cărei distri�uţie este asigurată de aceştia.�

5.� Domnii Dassonville susţin că dispoziţiile Decretului regal nr.� 5�, ast�el cum sunt interpretate de autorităţile �elgiene, sunt incompati�ile cu interzicerea restricţiilor cantitative şi a măsurilor cu e�ect echivalent menţionate la articolele �� şi următoarele din Tratatul CEE.

Decretul regal nr.� 5� �ace importurile în Belgia imposi�ile dintr-o ţară di�erită de ţara de origine a produselor, în măsura în care această ţară nu are reglementări similare reglementării �elgiene, cu privire la certificatele de origine.� O ast�el de reglementare conduce la o compartimentare strictă a pieţelor sau, cel puţin, la o discriminare sau restricţionare deghizată a comerţului dintre statele mem�re, nejustificată de articolul �� din Tratatul CEE.

În al doilea rând, domnii Dassonville consideră că societăţile Fourcroy şi Breuval s-au constituit ca parte civilă numai pentru a se proteja, în calitate de distri�uitori e�clusivi, împotriva importului paralel de whisky verita�il de marcă, achiziţionat în mod legal de la concesionari străini, pentru a-şi crea o protecţie teritorială a�solută.� În sprijinul acestei teze, domnii Dassonville citează jurisprudenţa Curţii, în special hotărârea din cauza Béguelin �cauza ��/��, Récueil ����, p.� �����, con�orm căreia un acord de e�clusivitate poate fi considerat contrar dispoziţiilor articolului 85 din tratat, în cazul în care concesionarul poate împiedica importurile paralele care provin din alte state mem�re pe teritoriul acordat datorită com�inaţiei acordului cu e�ectele unei legislaţii naţionale în domeniul concurenţei neloiale.

�.� Prin hotărârea din �� ianuarie ����, Tri�unal de première instance din Bru�elles a adresat Curţii următoarele între�ări:

„Articolele ��, ��, ��, �� şi �� tre�uie să fie interpretate ast�el încât importul unei mărfi precum distilatele, care poartă o denumire de origine adoptată în mod legal de un guvern naţional, tre�uie să fie considerat o restricţie cantitativă sau o măsură cu e�ectul unei prevederi naţionale care le interzice în special atunci când aceste măr�uri nu sunt însoţite de un document oficial emis de guvernul e�portator şi care să ateste dreptul său de a utiliza această denumire?

Un acord care are ca e�ect restrângerea concurenţei şi a�ectarea comerţului dintre statele mem�re, atunci când este coro�orat cu o reglementare naţională re�eritoare la certificatul de origine, este nul atunci când acordul nu �ace decât să autorizeze sau să nu se opună la utilizarea acestei reglementări de către importatorul e�clusiv, pentru a împiedica importurile paralele?”

Page 182: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8�

II – Procedură

Hotărârea de trimitere a �ost înregistrată la gre�a Curţii la 8 �e�ruarie ����.�

În con�ormitate cu articolul �� din Statutul Curţii de Justiţie a CEE, au �ost depuse o�servaţii scrise pentru domnii Dassonville de către Roger Strowel, avocat la Cour d’appel din Bru�elles, pentru societăţile SA Ets Fourcroy şi Breuval & Cie de către Jean Dassesse, avocat la Cour de cassation din Belgia, pentru Guvernul Regatului Unit de Treasury Solicitor, în calitate de agent, şi pentru Comisia Comunităţilor Europene de consilierii săi juridici, domnii René-Christian Béraud şi Dieter Oldekop, în calitate de agenţi.�

Pe �aza raportului judecătorului raportor, după ascultarea avocatului general, Curtea a hotărât să nu dispună măsuri preala�ile de cercetare judecătorească.�

III – Rezumatul observaţiilor scrise

Observaţiile domnilor Dassonville

În ceea ce priveşte �aptele, domnii Dassonville su�liniază că produsele în litigiu au �ost achiziţionate în mod legal de la doi importatori e�clusivi �rancezi ai mărcilor în cauză şi că nu s-a �ăcut nicio alegaţie de �raudă cu privire la natura produselor, nici de contra�acere a mărcilor su� care acestea erau comercializate.�

Produsele în litigiu au �ăcut o�iectul unui control vamal.� Originea �ritanică, precum şi mărcile reproduse pe sticlele şi capsulele etanşe nu au �ost contestate şi nicio analiză a produselor nu a �ost vreodată cerută şi nici realizată.�

Cu privire la prima întrebare

Domnii Dassonville consideră că o�ligaţia de a produce şi de a însoţi, în toate etapele comercializării, produsele în litigiu cu un document oficial care să răspundă unor norme stricte şi precise constituie o măsură cu e�ect echivalent unei restricţii cantitative.

În sprijinul acestei teze, domnii Dassonville reiau definiţia măsurilor cu e�ect echivalent, dată de Comisie în răspunsul la a doua între�are scrisă a domnului Deringer �JO nr.� ���, p.� ��, din �� iulie ������: acestea sunt „actele cu putere de lege şi actele administrative, practicile administrative precum şi orice practică a unei autorităţi pu�lice sau care îi sunt imputa�ile, care se opun importurilor ce pot avea loc în a�senţa acestora”.� Aceştia invocă şi o serie de directive adoptate de Comisie cu privire la eliminarea restricţiilor cantitative, în special Directiva ��/5� �JO ���� nr.� L ��, p.� ���� şi Hotărârea Curţii în cauza International Fruit Company/ Produktschap voor Groenten en Fruit �cauzele cone�ate 5� – 5�/��, Rec.� ����, p.� ������.�

Aplicând această hotărâre �aptelor din speţă, domnii Dassonville consideră că „certificatul de origine” constituie un document căruia îi este su�ordonat importul produselor în litigiu, dar a cărui eli�erare nu este nici automată, nici pur �ormală.� Aceştia arată că importul şi comercializarea produselor în litigiu �ără certificat, pornind din ţări altele decât cea de origine, sunt imposi�ile şi că interdicţia este a�solută, deoarece este însoţită de sancţiuni penale.�

În opinia acestora, normele pieţei comune nu vizează doar li�eralizarea schim�urilor directe între ţara producătoare şi ţara consumatoare, ci şi toate schim�urile ulterioare în cadrul unei pieţe unice.�

Page 183: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8�

Con�orm reglementării �elgiene, chiar dacă Gustave Dassonville, comerciant din Franţa, reuşea să importe în Franţa, direct din Scoţia, Scotch whisky eli�erându-i-se un certificat vamal �ritanic, acesta nu putea să preia din propriul stoc produse destinate sucursalei �elgiene a acestuia, prezentând la vama �elgiană un „certificat de origine” �ritanic.�

O ast�el de reglementare a comerţului conduce deseori la consolidarea monopolului distri�uitorilor e�clusivi naţionali.�

Deşi o�iectivul urmărit la nivel internaţional este protecţia produselor cu denumire de origine, un asemenea o�iectiv intră în cadrul celor admisi�ile în temeiul articolului �� din tratat, dar cu condiţia strictă ca mijloacele puse în aplicare să nu fie e�cesive în raport cu scopul urmărit, pe de o parte, nici discriminatorii �aţă de celelalte state mem�re, pe de altă parte.� Dacă ast�el era situaţia atunci când importurile deveniseră pur şi simplu mai dificile sau mai costisitoare, �ără ca aceasta să fie necesar pentru atingerea o�iectivului justificat pe �aza articolului �� �Directiva ��/5� menţionată mai sus��, cu atât mai mult situaţia va fi la �el atunci când mijloacele puse în aplicare reuşesc să �acă a�solut imposi�ile importurile care provin dintr-un anumit stat mem�ru.

În continuare, domnii Dassonville enumeră cu titlu de e�emplu alte mijloace mai puţin e�cesive care sunt suficiente pentru a asigura protecţia comercială a produselor cu denumire de origine.

Domnii Dassonville su�liniază, de asemenea, inegalitatea ce rezultă din caracterul mult mai strict al reglementării în litigiu, cu privire la produsele importate, în raport cu sistemul Legii �elgiene din �� iulie ���� rezervată produselor cu denumire de origine naţională.�

Cu privire la cea de-a doua întrebare

Un acord de e�clusivitate nu tre�uie să fie privit în mod izolat pentru a determina dacă e�istă sau nu o protecţie teritorială a�solută, însă, dimpotrivă, tre�uie să fie privit în lumina conte�tului economic şi juridic în care acest acord se situează: cauza Béguelin �cauza ��/��, Rec.� ����, p.� �����.�

Constituindu-se ca parte civilă, societăţile Fourcroy şi Breuval îşi dovedesc în mod clar dorinţa, prin metoda coercitivă pe care legiuitorii o pun la dispoziţia lor, să o�ţină o protecţie teritorială a�solută, interzisă de tratat.� Criticile părţilor civile nu vizează nici natura şi originea produselor în litigiu, nici contra�acerea mărcilor, ci doar dreptul altor persoane de a procura aceste produse pentru a le introduce şi a le comercializa în Belgia.�

Domnii Dassonville �ac trimitere la Hotărârea Sirena/Eda �cauza ��/��, Rec.� ����, p.� ���� pentru argumente în �avoarea tezei con�orm căreia e�ercitarea dreptului de proprietate industrială şi comercială poate �ace o�iectul interdicţiilor de la articolul 85 alineatul ����.� Aceasta este situaţia în cazul în care suprapunerea cesiunilor şi licenţelor acordate operatorilor naţionali ai drepturilor de marcă care protejează un asemenea produs au e�ectul de a reconstitui �rontiere rigide între statele mem�re.

Observaţiile societăţilor Fourcroy şi Breuval

Cu privire la prima întrebare

E�aminarea primei între�ări tre�uie să se realizeze în conte�tul legislativ al reglementării în litigiu.� Reglementarea este rezultatul anumitor angajamente internaţionale încheiate între uniunea �elgiano-lu�em�urgheză şi, respectiv, Franţa la � aprilie ���5 şi Portugalia la � ianuarie ����.�

Page 184: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8�

De asemenea, este necesar să se ţină seama de Legea din �� mai ���� de ratificare a Actului de la Haga din � noiem�rie ���5, privind revizuirea Convenţiei de la Paris din �� martie �88� privind protecţia proprietăţii industriale.� Prin acest act, „denumirile de origine” au �ost incluse, în calitate de indicaţii de provenienţă, în protecţia proprietăţii industriale.�

Deşi reglementarea în materie de protecţie a denumirilor distilatelor a putut, la data promulgării acesteia, să se aplice în mod di�erit produselor naţionale şi produselor importate, aceasta şi-a pierdut acest caracter de la adoptarea regimului organic al Legii din �� iulie ����.�

Numărul denumirilor de origine protejate de reglementarea naţională indică �aptul că acestea nu au avut un caracter economic discriminatoriu.�

Reţinând criteriile �urnizate de Comisie în Directiva ��/5� din �� decem�rie ���� �JO nr.� L �� din �� ianuarie ����, p.� ����.� Fourcroy şi Breuval îi propun Curţii un răspuns negativ la prima între�are.�

În măsura în care cerinţa deţinerii unui certificat se aplică �ără deose�ire produselor naţionale şi produselor importate, e�ectul acestuia asupra li�erei circulaţii a măr�urilor tre�uie să fie considerat inerent di�erenţelor dintre reglementările comerciale, �ără a depăşi, totuşi, cadrul e�ectelor proprii unor ast�el de reglementări.�

O reglementare care poate avea un e�ect asupra comerţului nu poate avea un e�ect asupra schim�urilor comerciale, cărora numai tratatul le asigură li�eralizarea.� O�stacolul în calea importului pe care îl poate crea tre�uie să fie apreciat în �uncţie de numărul şi de cantitatea produselor care vor fi importate: avocatul general Roemer în cauza International Fruit Company/Produktschap voor Groenten en Fruit �cauzele cone�ate 5� – 5�/��, Rec.� ����, p.� ������.�

Orice e�portator de Scotch whisky de origine poate �ace ca produsele sale să fie însoţite de un document care să ateste această origine, indi�erent de destinaţia acestor produse care, de asemenea, pot fi importate în Belgia �ără nicio limitare.� Noţiunea de restricţie cantitativă care constituie un o�stacol juridic în calea importurilor este necesar, prin urmare, să fie înlăturată.�

O di�erenţă dintre �aptele din speţă şi cele din cauza International Fruit Company constă din �aptul că, în aceasta din urmă, licenţele erau acordate de ţara importatoare şi aveau ca scop neechivoc supravegherea comerţului e�terior.� În speţă, ţara de origine este cea care eli�erează documentul care atestă dreptul la denumirea de origine, iar ţara importatoare se limitează la a e�amina dacă documentul oficial însoţeşte produsul.�

Dificultăţile întâlnite în speţă de domnii Dassonville ca urmare a importului de whisky în Belgia sunt imputa�ile lipsei armonizării regimului de protecţie a denumirilor de origine şi a neglijenţei acestora.�

Deşi reglementarea este considerată o măsură cu e�ect echivalent, aceasta intră totuşi su� incidenţa articolului ��.� Denumirea de origine constituie un drept de proprietate comercială şi un drept colectiv în strânsă legătură cu noţiunea de interes pu�lic.� Natura dreptului la denumirea de origine îl integrează în domeniul dreptului pu�lic.� Acesta are un du�lu o�iect, protejarea intereselor colective ale producătorilor dintr-o regiune şi protecţia sănătăţii pu�lice a consumatorilor.�

Reglementarea �elgiană răspunde acestor două imperative.� Interesele legitime ale producătorilor sunt protejate, în măsura în care condiţiile de producţie sunt respectate, ast�el cum atestă documentul emis în ţara de origine.� Cerinţele de sănătate pu�lice sunt garantate în ţara de import prin verificarea �aptului ca produsele să nu fie imitaţii destinate să inducă pu�licul în eroare.�

Page 185: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�85

Întrucât numai autorităţile din ţările de origine au competenţa de a certifica dreptul la denumirea de origine, nu poate fi vor�a de o restricţie deghizată sau de o discriminare ar�itrară.�

Cu privire la cea de-a doua întrebare

Reglementarea despre care este vor�a datorită o�iectului său nu poate fi „utilizată” de un particular, chiar dacă este vor�a de un importator e�clusiv.� Temeiul juridic al acţiunii civile este acţiunea în despăgu�iri, prevăzută la articolul ��8� din Codul civil, a cărei cauză este actul de concurenţă neloială comis cu privire la comercianţi care respectă reglementarea pu�lică re�eritoare la certificatele de origine, de către cei care distri�uie ast�el de produse �olosind certificate �alse.�

Con�orm dreptului comunitar, concesionarul are dreptul de a invoca legislaţia în materie de concurenţă neloială în cazul în care caracterul neloial al comportamentului acestor concurenţi rezultă dintr-un alt element decât �apta acestora de a fi procedat la importuri paralele: cauza Béguelin �menţionată mai sus��.�

Acest alt element, în acest caz, este importul �ără certificat de origine prin uz de �als.�

Observaţiile Regatului Unit

Regatul Unit e�plică, în primul rând, condiţiile în care un produs are, con�orm dreptului �ritanic, dreptul la denumirea de „Scotch whisky”.� Acesta consideră că dispoziţiile dreptului �elgian în cauză nu pot constitui măsuri cu e�ect echivalent restricţiilor cantitative.� În sprijinul acestei teze, Regatul Unit invocă răspunsul Comisiei la între�area scrisă nr.� ��8/��-�� �JO ����, p.� ��� şi �����.�

Regatul Unit consideră că nu se încadrează în noţiunea de măsuri cu e�ect echivalent măsurile care nu au decât în mod potenţial acest e�ect.� Dar, chiar în cazul în care ast�el de măsuri sunt, de asemenea, calificate, nu este posi�il să se analizeze definiţia unui produs printr-o re�erire la compoziţia acestuia, metoda de producţie şi originea geografică a acestuia, ca fiind un o�stacol real sau potenţial.�

Dimpotrivă, recunoaşterea de către alte state mem�re a certificatului acordat de Guvernul Regatului Unit, departe de a constitui un o�stacol în calea comerţului produsului în cauză, îl �acilitează.� Cerinţa unui certificat constituie un o�stacol numai în calea importului de produse �alsificate.� Restricţia este ast�el calitativă şi nu cantitativă.�

Guvernul Regatului Unit su�liniază că, în privinţa costului certificatului, acesta este minim şi se acordă în toate cazurile, chiar şi după e�ectuarea e�portului, atunci când se poate identifica e�portul originar.�

Acesta su�liniază că dreptul comunitar a adoptat deja acest sistem de denumire pentru whisky-ul Bour�on.� Regulamentul �CEE�� nr.� �55�/�� din �� decem�rie ���� �JO ����, nr.� L ���, p.� ���� este motivat prin �aptul „că identificarea whisky-ului Bour�on este deose�it de dificilă, că această identificare poate fi �acilitată în mod considera�il în cazul în care ţara e�portatoare dă asigurarea că mar�a e�portată este con�ormă denumirii produsului în cauză [.�.�.�] că un produs nu se poate admite [.�.�.�] decât în cazul în care este însoţit de un certificat de autenticitate”.�

În opinia Regatului Unit, identificarea Scotch whisky-ului nu este mai uşoară decât cea a Bour�onului şi se doreşte o metodă analogă de denumire.�

Deşi, contrar opiniei Guvernului Regatului Unit, reglementarea �elgiană sau �ritanică constituie o măsură cu e�ect echivalent, Regatul Unit ajunge la concluzia că aceasta intră

Page 186: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8�

su� incidenţa e�ceptării de la articolul ��, deoarece protejează proprietatea industrială şi comercială consacrată de renumele Scotch whisky-ului.�

În sprijinul acestei teze, se citează răspunsul Comisiei la între�area scrisă nr.� �8�/�� �JO ����, nr.� C ��, p.� ���.�

Este necesar ca, în acord cu principiile generale de drept comunitar, consumatorii să primească asigurarea că, prin cumpărarea unui produs denumit Scotch whisky, cumpără un produs de o calitate tip.�

În sprijinul acestui �apt, Regatul Unit citează reglementarea comunitară privind vinul, care este inspirată în parte de un ast�el de motiv [Regulamentul �CEE�� nr.� �� din � aprilie ����, JO �� aprilie ����, Regulamentul �CEE�� nr.� ����/��, JO ����, nr.� L ���, p.� �, ale Comisiei].

În dreptul internaţional, protecţia proprietăţii industriale se e�tinde asupra protecţiei denumirilor de origine [Convenţia de la Paris din �� martie �88� privind protecţia proprietăţii industriale, revizuită la Stockholm la �� iulie ���� şi în special articolul � alineatele ���� şi ����].�

Regatul Unit propune, prin urmare, ca prima între�are preliminară să primească un răspuns negativ.

Observaţiile guvernului belgian

Înainte de a a�orda motivele re�eritoare la prima între�are adresată cu titlu preliminar, guvernul �elgian �ace o prezentare generală a reglementării �elgiene în materie de denumiri de origine a vinurilor şi distilatelor.�

Cu privire la prima întrebare

Faptul că denumirea de origine „Scotch whisky” este rezervată produselor însoţite de un document oficial care atestă dreptul acestora la respectiva denumire nu constituie o restricţie la import, deoarece su� denumirea simplă „whisky” orice produs poate fi importat �ără un document oficial.�

Belgia prezintă argumentele următoare în �avoarea compati�ilităţii reglementării �elgiene cu articolele ��-�� şi �� din Tratatul de instituire a CEE.

În primul rând, este necesar ca ţara de origine să ai�ă dreptul a sta�ili care denumiri de origine ale produselor sale sunt protejate şi care sunt caracteristicile necesare ale acestor produse.� Doar certificatul de origine eli�erat de autorităţile ţării de origine poate, prin urmare, fi vala�il.�

Cerinţa acestei dovezi nu mai constituie o restricţie ilicită în calea comerţului între statele mem�re.� Autorităţile �elgiene nu sunt interesate de naţionalitatea comerciantului care, la data realizării e�portului de Scotch whisky, solicită autorităţilor �ritanice documentele oficiale prin care aceste autorităţi confirmă dreptul produselor e�portate de a purta denumirea de origine protejată.�

Guvernul �elgian aminteşte răspunsul pe care Comisia l-a dat între�ării scrise nr.� �8�/�� adresate de domnul Cousté �menţionată mai sus��.� Din acest răspuns rezultă că reglementarea �elgiană, care se re�eră numai la dovada dreptului la denumirile de origine protejate, nu este contrară articolelor ��-�� din Tratatul CEE şi intră su� incidenţa articolului ��.�

Page 187: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8�

Guvernul �elgian su�liniază că protecţia denumirilor de origine are un rol important în Belgia în cadrul protecţiei sănătăţii pu�lice, deoarece aceasta se sprijină pe analize re�eritoare la compoziţia produselor alimentare, e�ectuate în stadiul de producţie, în ţara de origine, de către autorităţile ţării respective.� În stadiul distri�uţiei şi al comercializării, aceste analize sunt dificile, chiar imposi�ile, şi mai puţin eficace pentru protecţia sănătăţii pu�lice.�

Guvernul �elgian su�liniază că restricţiile la import şi la e�port din motive care ţin de protecţia proprietăţii industriale şi comerciale nu sunt reluate pe lista măsurilor cu e�ect echivalent care au �ost interzise prin Directiva ��/5� CEE a Comisiei din �� decem�rie ����.�

Pe piaţa distilatelor, �raudele privind calitatea devin �oarte repede posi�ile în cazul în care nu se cere certificatul de origine.� Decretul regal nr.� 5� nu constituie o restricţie deghizată în cadrul comerţului între state.� Nu ne aflăm în prezenţa unei restricţii, ci a unei condiţii care îi aparţine numai persoanei interesate în a o îndeplini sau nu.�

Posi�ilitatea o�erită de un stat care nu este producător de a e�ectua importuri �ără certificat de origine nu este luată în considerare.� A recunoaşte acestui stat dreptul de a înlocui certificatul de origine cu un alt document care nu o�eră aceleaşi garanţii înseamnă a nega orice valoare a legislaţiilor privind denumirile de origine.� Protecţia însăşi a denumirilor de origine este pusă în discuţie, şi nu mijloacele de a o e�ercita.�

Cu privire la cea de-a doua întrebare

Con�orm guvernului �elgian, este necesar să se distingă între normele administrative care permit persoanelor interesate să invoce drepturi şi cele care, ca în acest caz, impun tuturor o�ligaţii de la care nimeni nu se poate sustrage.� Numai primele pot fi a�ectate de regulile de concurenţă în privinţa punerii lor în aplicare.� Este necesar să se evite orice incertitudine sau am�iguitate, în sensul că între�area este adresată cu scopul de a şti dacă, din simplul �apt al coe�istenţei cu o reglementare naţională, un acord îşi poate pierde caracterul licit.� Guvernul �elgian concluzionează că validitatea sau nulitatea unui acord nu sunt a�ectate de e�istenţa unei reglementări imperative în materie.�

Observaţiile Comisiei

Cu privire la prima întrebare

În opinia Comisiei, orice măsură, indi�erent de natura sau conţinutul acesteia, datorită e�ectului asupra li�erei circulaţii a măr�urilor, constituie o măsură cu e�ect echivalent, dacă aceasta nu este reglementată de o altă dispoziţie din tratat.

Comisia a ela�orat această noţiune în cursul perioadei de tranziţie prin directive adoptate pe �aza articolului �� alineatul ���� din Tratatul CEE �directivele Comisiei din � noiem�rie ����, JO din �� noiem�rie ����, p.� ���5/�� şi ���8/�� din �� şi �� decem�rie ����, JO din �� ianuarie ����, nr.� L ��, p.� � şi ����.�

Con�orm Comisiei, este necesar să se încadreze, între măsurile cu e�ect echivalent unei restricţii cantitative la import sau la e�port, actele cu putere de lege şi actele administrative, precum şi practicile administrative care se opun importurilor sau e�porturilor care pot avea loc în a�senţa acestora, inclusiv cele care �ac importurile mai costisitoare sau mai dificile cu privire la comercializarea producţiei naţionale pe piaţa naţională.� O măsură are un e�ect echivalent unei restricţii cantitative la import nu numai atunci când �ace importurile imposi�ile, dar şi atunci când aceasta le �ace mai dificile, mai costisitoare, �ără a le împiedica, ast�el cum este e�act cazul atunci când autorităţile pu�lice condiţionează importul de prezentarea

Page 188: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�88

unui document: cauzele cone�ate 5�-5�/�� International Fruit Company/Produktschap voor Groenten en Fruit �menţionate mai sus��.�

Reglementările comerciale aplica�ile �ără deose�ire atât produselor naţionale, cât şi produselor importate, nu constituie în principiu măsuri cu e�ect echivalent, în sensul articolelor �� şi următoarele din Tratatul CEE.

Cu toate acestea, Comisia consideră că dreptul statelor mem�re de a reglementa comerţul prin dispoziţii aplica�ile �ără deose�ire produselor importate nu este nelimitat.�

Acest drept nu se poate utiliza decât pentru a atinge o�iectivele reglementării în cauză şi tre�uie să fie adecvat acestor o�iective.�

O măsură ineficace sau, dimpotrivă, o măsură e�cesivă care poate fi înlocuită printr-o altă măsură care poate împiedica mai puţin schim�urile comerciale constituie pentru Comisie o măsură cu e�ect echivalent, cu toate că în mod �ormal aplica�ilă �ără deose�ire produselor naţionale şi produselor importate, deoarece e�ectele restrictive în calea li�erei circulaţii a măr�urilor depăşesc cadrul e�ectelor proprii unei reglementări comerciale.� Comisia �ace o comparaţie cu jurisprudenţa Curţii întemeiată pe articolul �5.� O impozitare care nu rămâne în cadrul general al sistemului naţional de impozitare, din care �ace parte integrantă ta�a în litigiu constituie o atingere adusă li�erei circulaţii a măr�urilor �Stier/Hauptzollarnt Ericus, cauza ��/��, Rec.� ���8, p.� ���-�5���.�

Chiar din redactarea articolului �� rezultă că, pentru a intra su� incidenţa acestei dispoziţii, măsurile presupuse contrare interdicţiei restricţiilor cantitative şi măsurile cu e�ect echivalent tre�uie, în primul rând, să fie în mod o�iectiv justificate printr-unul dintre motivele menţionate la articolul amintit.�

Fiind vor�a de o dispoziţie de derogare, articolul �� este de strictă interpretare: Comisia/Italia �cauza �/�8, Rec.� ���8, p.� �����.�

Doar măsurile necesare sunt justificate în temeiul acestui articol, măsurile e�cesive putând fi oricând înlocuite prin măsuri restrictive mai puţin importante.�

Comisia e�aminează în continuare dispoziţiile reglementării �elgiene privind denumirile de origine şi concluzionează că ast�el de dispoziţii, aplicate doar produselor importate, pot �ace imposi�ile importurile produselor în cauză aflate în li�eră circulaţie în statele mem�re care, ca şi Franţa, nu impun ca produsele să fie însoţite de un certificat de origine.� De asemenea, chiar dacă acest document poate fi o�ţinut, se pare că nu este acceptat de autorităţile �elgiene, deoarece numele şi adresa importatorului �elgian nu figurează pe acesta.�

În temeiul articolului � al doilea paragra� din Tratatul CEE, în special dispoziţiile din Capitolul � al Titlului �, în care sunt incluse articolele �� şi următoarele, se aplică produselor originare din statele mem�re, precum şi produselor provenind din ţări terţe, aflate în li�eră circulaţie în statele mem�re.�

Reglementarea �elgiană re�eritoare la denumirile de origine, care împiedică importul de „Scotch whisky” aflat în li�eră circulaţie în Franţa constituie, prin urmare, o măsură cu e�ect echivalent restricţiilor cantitative la import, contrară o�ligaţiilor care le revin statelor mem�re în temeiul articolului �� din Tratatul CEE.

Comisia e�aminează în continuare dacă aceste măsuri pot fi justificate prin unul dintre motivele menţionate la articolul �� din tratat, în special protecţia proprietăţii industriale şi comerciale.�

Page 189: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8�

Într-o ast�el de ipoteză, nu mai este necesar să se determine dacă mijlocul �olosit este potrivit, ţinând seama de o�iectivul care tre�uie atins.�

Comisia consideră că o măsură de restricţionare cum este cea din speţă nu poate fi justificată cu adevărat decât în cazul în care e�istă prezumţii grave de încălcare a o�iectivului vizat: acesta poate fi eventual cazul �raudelor semnalate sau deja constatate.�

Comisia e�aminează în continuare dacă nu e�istă alte mijloace care să împiedice mai puţin schim�urile comerciale decât reglementarea în cauză.� Aceasta sugerează câteva cu titlu de e�emplu.�

În cele din urmă, Comisia e�aminează ipoteza în care reglementarea în cauză este e�ectiv aplica�ilă, �ără a �ace deose�ire între produsele importate şi produsele naţionale.� Comisia consideră că în această situaţie e�ectele restrictive ale unei ast�el de măsuri în calea li�erei circulaţii a măr�urilor depăşesc cadrul e�ectelor proprii unei reglementări comerciale, din considerente similare celor care o conduc la respingerea aplica�ilităţii articolului �� din tratat.�

Cu privire la cea de-a doua întrebare

Deşi un acord de e�clusivitate, prin caracterul său, nu reuneşte elementele constitutive ale interdicţiei de la articolul 85 alineatul ����, acesta poate restrânge comerţul întrucât un ast�el de acord, preconizat separat sau simultan cu acorduri paralele, con�eră concesionarilor, în drept sau în �apt, o protecţie teritorială a�solută împotriva importurilor paralele ale produselor în cauză.�

Intrând su� incidenţa interdicţiei de la articolului 85 alineatul ����, ast�el de acorduri nu sunt, ca regulă generală, suscepti�ile să fie autorizate în temeiul articolului 85 alineatul ����.�

În opinia Comisiei, pentru ca interdicţia de la articolul 85 din Tratatul CEE să fie aplica�ilă, este suficient ca acordul de e�clusivitate să le o�ere concesionarilor posi�ilitatea de a împiedica importurile paralele pe teritoriul contractual, invocând o legislaţie naţională re�eritoare la concurenţa neloială, iar concesionarul să �olosească această posi�ilitate.� Este suficient ca acordul doar să autorizeze sau să nu se opună utilizării acestei reglementări de către importatorul e�clusiv, pentru a împiedica importurile paralele.�

În schim�, în acest caz, o�stacolul în calea importurilor paralele nu provine în primul rând din acţiunea introdusă de importatorii şi distri�uitorii e�clusivi.�

Reglementarea prevăzută de Decretul regal nr.� 5� este suficientă, datorită propriului său mecanism juridic, pentru a �ace dificile, chiar imposi�ile, importurile paralele de distilate în circumstanţe similare celor din speţă, iar o acţiune în justiţie a concesionarilor nu este indispensa�ilă pentru a avea acest e�ect.�

Cu toate acestea, Comisia estimează că �apta concesionarilor de a se constitui ca parte civilă într-o procedură penală privind încălcarea dispoziţiilor unei reglementări, cum este aceea menţionată în Decretul regal nr.� 5�, intensifică mai mult dificultăţile create de această reglementare pentru realizarea importurilor paralele.� Aceasta sta�ileşte că respectivii concesionari pot depune plângeri, pot sprijini acţiunea pu�lică, pot solicita repararea prejudiciilor.�

Comisia sugerează necesitatea interpretării chestiunii din hotărârea de trimitere, între�ând dacă un acord de e�clusivitate intră su� incidenţa interdicţiei de la articolul 85 din Tratatul CEE atunci când concesionarul se serveşte de posi�ilitatea care îi este o�erită de a utiliza această reglementare naţională re�eritoare la certificatul de origine a măr�urilor importate

Page 190: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

pentru a consolida o�stacolele create de această reglementare în calea realizării de importuri paralele.�

Comisia consideră că este necesar să se răspundă afirmativ la această între�are.� Interdicţia de la articolul 85 din Tratatul CEE se aplică în cazul în care acordul, luat în conte�tul său juridic şi economic, ţinând seama de reglementarea naţională şi de utilizarea care pe care i-o dă concesionarul, poate a�ecta comerţul dintre statele mem�re şi poate avea ca e�ect denaturarea concurenţei în cadrul pieţei comune.�

Deşi este posi�il ca acţiunea civilă să nu fie indispensa�ilă pentru a împiedica importurile paralele, aceasta are e�ecte care se adaugă celor inerente reglementării naţionale şi care pot în special consta în daune-interese acordate importatorilor şi distri�uitorilor e�clusivi.�

Procedura orală

În cursul procedurii orale părţile au adus elemente noi, rezumate în continuare.�

Domnul Jean Dasesse, pentru societăţile SA Êts Fourcroy et Breuval & Cie, a precizat că ultima circulară a administraţiei �elgiene a vămilor, din 8 �e�ruarie ����, re�eritoare la importul de vin şi distilate, prevede în mod e�pres că, în ceea ce priveşte tipurile de Scotch whisky, vama poate accepta ca document oficial un certificat de origine care sta�ileşte că livrarea este destinată unei alte ţări decât Belgia.� Acesta adaugă că, şi în cazul în care te�tul nu este în vigoare la data �aptelor, este important să se semnaleze această li�eralizare din partea autorităţilor administrative belgiene.

În ceea ce priveşte a doua între�are preliminară, se su�liniază trei di�erenţe între �aptele din speţă şi cele din cauza Béguelin �menţionată mai sus��.� În primul rând, Curtea de casaţie �elgiană a hotărât, din ����, că nu se sancţionează în temeiul concurenţei neloiale simplul �apt că un terţ �ace importuri paralele care încalcă acordurile e�clusive, deoarece acestea sunt res inter alios acta.

În al doilea rând, în speţă, părţile civile nu critică importul paralel în sine, ci importul neregulamentar în raport cu Decretul regal nr.� 5�, în timp ce părţile civile respectă această reglementare.� Acestea au, �aţă de concedenţi, datoria de a fi vigilenţi �aţă de importurile neregulamentare.�

În al treilea rând, reglementarea �elgiană în cauză în urmărirea penală este e�clusiv la iniţiativa Ministerului pu�lic şi, în consecinţă, nu e�istă posi�ilitatea de a se asocia ca părţi civile unei urmăriri, pe �aza �aptului că prin aceasta se aduce atingere acordului de e�clusivitate.�

Domnul Roger Strowel, pentru domnii Dassonville, susţine că un sistem în care importurile sunt su�ordonate prezentării unui document eli�erat de ţara e�portatoare şi care tre�uie să conţină numele şi datele de identificare ale importatorului �elgian este contrar noţiunii însăşi a pieţei comune.� Consecinţa acestuia este instituirea unei măsuri discriminatorii, deoarece, în mod necesar, sunt privilegiate importurile dintr-una dintre ţările Comunităţii.�

În ceea ce priveşte a doua între�are, domnii Dassonville susţin că orice urmărire începe printr-o plângere administrativă a viitoarelor părţi civile, adresată la Inspection générale économique.� Aceştia su�liniază că îşi vând produsele pentru consum la un preţ cu amănuntul de ��� �ranci pentru una dintre cele două mărci, şi �5� �ranci pentru cealaltă, în timp ce preţurile fi�ate de importatorii e�clusivi, părţile civile, sunt de ��5 �ranci şi, respectiv, de ��5 �ranci.� Aceştia concluzionează că părţile civile au intervenit în acţiune pentru a-şi apăra monopolul, care le permite să fi�eze şi să menţină protecţia preţurilor.� Pe plan procedural, domnii Dassonville

Page 191: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

arată că a doua între�are preliminară nu este su�sidiară deoarece, pentru instanţa de trimitere, se pune o între�are privind admisi�ilitatea preala�ilă a constituirii părţilor civile.�

Domnul Peter Langdon Davies, pentru Guvernul Regatului Unit, arată că statele mem�re au �ost toate părţi ale Convenţiei internaţionale din �88� privind protecţia proprietăţii industriale.� În temeiul articolelor � şi �� ale acestei convenţii, părţile au �ost de acord să confişte toate importurile de măr�uri care poartă o indicaţie eronată sau �alsă a sursei.� Prin urmare, este surprinzător, în opinia Regatului Unit, să se descopere acum un conflict între tratat şi reglementarea �elgiană.�

Guvernul Regatului Unit precizează, de asemenea că, în cazul în care se doreşte să se importe whisky din Franţa în Belgia, este posi�il să se o�ţină un certificat retroactiv din Regatul Unit, dar în temeiul dispoziţiilor actuale, acest lucru nu este �oarte simplu.� În primul rând, este necesar să se �urnizeze numărul de rotaţie şi numărul lotului de pe cutii.� De asemenea, autorităţile vamale vor solicita să cunoască antrepozitul din care au �ost e�portate măr�urile.� În cazul în care importatorul nu doreşte să coopereze, acestea se pot o�ţine cu ajutorul proprietarului mărcii, pornind de la numerele indicate, precum şi de la mărcile reproduse pe etichetele de pe sticle.� Aceste dificultăţi pot fi depăşite în cazul în care importatorii din alte state mem�re solicită certificatele şi le transmit cumpărătorilor.�

Pentru a relua cuvintele Curţii în cauza Deutsche Grammophon, Guvernul Regatului Unit consideră că între�area care tre�uie să fie soluţionată este aceea de a şti dacă reglementarea �elgiană este justificată de protecţia proprietăţii industriale în cauză.� Teza Guvernului Regatului Unit este aceea că în special la acest tip de regulament s-au gândit autorii articolului ��.� În cazul în care, în mod incidental, aceasta �ace importul mai dificil în anumite cazuri, este regreta�il ca articolul �� să se aplice în special restricţiei incidente de acest tip, chiar în cazul în care aceasta are ca rezultat impunerea de contingente sau de măsuri echivalente.�

Domnul René Christian Béraud, pentru Comisie, adaugă unele elemente de �apt în privinţa posi�ilităţilor de import al produselor su� denumirea de origine.� Acesta arată că noţiunea de denumire de origine este �olosită, în esenţă, în sectorul vinurilor şi în cel al �ăuturilor spirtoase, precum şi în sectorul �rânzeturilor.� În ceea ce priveşte �rânzeturile, nici convenţiile �ilaterale, nici dispoziţiile interne ale statelor mem�re nu prevăd impunerea unui certificat la import.� Dreptul de a avea o denumire specifică este, aşadar, o chestiune de pro�ă, con�orm regulilor normale de drept.�

În opinia Comisiei, nu cerinţa dovedirii �aptului că produsul în cauză are, într-adevăr, provenienţa geografică menţionată prin denumirea de origine revendicată, constituie măsura cu e�ect echivalent unei restricţii cantitative la import, ci impunerea unui singur mijloc de pro�ă, şi anume, certificatul de origine, în timp ce alte mijloace de pro�ă, care a�ectează mai puţin schim�urile comerciale, permit o�ţinerea aceloraşi garanţii.

În ceea ce priveşte reglementarea comunitară re�eritoare la denumirea „Bour�on whisky”, Comisia e�plică �aptul că, în cadrul negocierilor Kennedy Round, Comunitatea a acceptat să clasifice în Tari�ul Vamal Comun Bour�on whisky la o su�poziţie vamală mai �avora�ilă decât pentru celelalte tipuri de whisky din ţări terţe.� Şi, pentru că s-a creat în cadrul GATT această su�poziţie Bour�on whiskv în cadrul poziţiei whisky, a apărut o�ligaţia solicitării, în acord cu SUA, a unui certificat, dar nu de origine, ci de autenticitate a produsului, pentru a putea identifica acest whisky şi pentru a evita ast�el ca alte tipuri de whisky decât Bour�on să poată �eneficia pe nedrept de tari�ul pre�erenţial pe care Comunitatea l-a acordat numai acestuia din urmă.� Este vor�a, aşadar, de o pro�lemă pur tari�ară care nu se pune, în mod evident, în această cauză.�

Page 192: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Procedura de o�ţinere a unui certificat de origine pentru whisky deja pus în circulaţie în Franţa este nepotrivită, având în vedere rapiditatea din prezent a tranzacţiilor comerciale, la care se poate renunţa, din această cauză.� Importul paralel depinde, în orice caz, de �unăvoinţa producătorului sau a e�portatorului, singurii care sunt pot deţine in�ormaţiile care permit autorităţilor Regatului Unit să identifice loturile e�portate.�

Plângerile depuse la Comisie împotriva reglementării �elgiene acuză autorităţile �elgiene că �avorizează importatorii e�clusivi ai produselor în cauză.� Diverşii reclamanţi pretind, într-adevăr, că dispoziţiile adoptate de aceste autorităţi în acest domeniu au avut ca o�iectiv să îi împiedice să vândă în Belgia produsele în cauză la preţuri cu mult in�erioare celor practicate de părţile civile.�

Se întâmplă destul de des ca producătorii înşişi să re�uze să vândă produsul altor importatori decât importatorii e�clusivi, de teama retorsiunii din partea celor din urmă.� Singura posi�ilitate o�erită importatorilor care doresc să vândă pe o piaţă la preţuri concurenţiale este aceea de a se adresa distri�uitorilor dintr-o altă ţară decât ţara de origine.

În cazul în care reglementarea �elgiană continuă să fie aplicată, acest �enomen al poziţiilor de e�clusivitate deţinute de anumiţi importatori continuă să persiste şi se menţine ast�el o compartimentare a pieţei acestor produse, �ără să se poată introduce vreo acţiune în temeiul articolului ��, în timp ce numai aplicarea articolelor 85 şi următoarele se dovedeşte pro�a�il insuficientă pentru a li�eraliza schim�urile.�

Avocatul general şi-a prezentat concluziile în şedinţa din �� iunie ����.�

În drept

�.� Prin Hotărârea din �� ianuarie ����, primită la gre�a Curţii la 8 �e�ruarie ����, Tri�unal de première instance din Bru�elles a adresat, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE, două între�ări privind interpretarea articolelor ��, ��, ��, ��, �� şi 85 din Tratatul CEE, re�eritoare la cerinţa prezentării unui document oficial emis de guvernul ţării e�portatoare pentru produsele care poartă denumirea de origine.�

�.� Prin prima între�are se solicită să se răspundă dacă o prevedere naţională care interzice importul unei mărfi care poartă o denumire de origine, atunci când această mar�ă nu este însoţită de un document oficial emis de statul e�portator şi care să ateste dreptul său de a utiliza această denumire, constituie o măsură cu e�ect echivalent cu cel al unei restricţii cantitative, în sensul articolului �� din tratat.�

�.� Această între�are a �ost adresată în cadrul unei acţiuni penale introduse în Belgia împotriva unor comercianţi care au do�ândit în mod legal un lot de Scotch whisky aflat în li�eră circulaţie în Franţa şi care l-au importat în Belgia �ără a fi în posesia unui certificat de origine de la vama �ritanică, încălcând ast�el o reglementare naţională.�

�.� Din dosar şi din dez�ateri reiese că un comerciant care doreşte să importe în Belgia Scotch whisky aflat deja în li�eră circulaţie în Franţa nu poate să îşi procure un ast�el de certificat decât cu mare dificultate, spre deose�ire de importatorul care importă în mod direct din statul producător.

5.� Orice reglementare comercială a statelor mem�re care poate împiedica comerţul intracomunitar, în mod direct sau indirect, e�ectiv sau potenţial, tre�uie considerată o măsură cu e�ect echivalent cu cel al restricţiilor cantitative.

Page 193: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

�.� În a�senţa instituirii unui regim comunitar care să garanteze consumatorilor autenticitatea denumirii de origine a unui produs, în cazul în care un stat mem�ru ia măsuri pentru a preveni practici neloiale în această privinţă, tre�uie să respecte totuşi condiţia ca aceste măsuri să fie rezona�ile şi ca mijloacele de pro�ă solicitate să nu ai�ă ca e�ect împiedicarea comerţului între statele mem�re şi să fie, în consecinţă, accesi�ile tuturor resortisanţilor.

�.� Chiar �ără a tre�ui să se cerceteze dacă asemenea măsuri intră sau nu su� incidenţa articolului ��, acestea nu pot, în niciun caz, în temeiul principiului enunţat în a doua teză a acestui articol, să constituie un mijloc de discriminare ar�itrară sau o restricţie deghizată în comerţul dintre statele mem�re.

8.� Acesta poate fi cazul �ormalităţilor cerute de un stat mem�ru pentru justificarea originii unui produs, pe care doar importatorii direcţi sunt, practic, în măsură să le îndeplinească, �ără a se con�runta cu dificultăţi serioase.�

�.� Aşadar, solicitarea de către un stat mem�ru a unui certificat de autenticitate care este mai dificil de o�ţinut de importatorii unui produs autentic care a �ost pus în li�eră circulaţie în mod legal într-un alt stat mem�ru, decât de importatorii aceluiaşi produs provenind direct din ţara de origine, constituie o măsură cu e�ect echivalent cu cel al unei restricţii cantitative, incompati�ilă cu tratatul.

��.� Prin a doua între�are se cere să se răspundă dacă un acord care are ca e�ect restrângerea concurenţei şi a�ectarea comerţului dintre statele mem�re, atunci când este coro�orat cu o reglementare naţională re�eritoare la certificatul de origine, este nul atunci când acordul nu �ace decât să autorizeze sau să nu se opună la utilizarea acestei reglementări de către importatorul e�clusiv, pentru a împiedica importurile paralele.�

��.� Un acord de e�clusivitate intră su� interdicţia prevăzută la articolul 85 atunci când nu permite, în drept sau în �apt, ca produsele respective să fie importate din alte state mem�re în zona protejată, de către alte persoane decât importatorul e�clusiv.�

��.� În special, un acord de e�clusivitate poate aduce atingere comerţului între statele mem�re şi poate avea ca e�ect împiedicarea concurenţei, întrucât concesionarul poate împiedica importurile paralele din alte state mem�re pe teritoriul care �ace o�iectul concesiunii, datorită com�inării e�ectelor acordului cu e�ectele unei legislaţii naţionale, care impune în mod e�clusiv un anumit mijloc de pro�ă a autenticităţii.�

��.� Pentru a constata dacă acesta este cazul în speţă, tre�uie să se ia în considerare nu numai drepturile şi o�ligaţiile care decurg din clauzele acordului, ci şi conte�tul economic şi juridic în care acesta se situează şi, în special, eventuala e�istenţă a unor acorduri similare încheiate între acelaşi producător şi concesionarii sta�iliţi în alte state mem�re.

��.� În această privinţă, menţinerea într-un stat mem�ru a unor preţuri cu mult mai ridicate decât cele practicate într-un alt stat mem�ru poate duce la verificarea �aptului dacă acordul de e�clusivitate nu este utilizat pentru a-i împiedica pe importatori să o�ţină mijloacele de pro�ă a autenticităţii produsului respectiv, impuse de o reglementare naţională de tipul prevăzut în între�are.�

�5.� Cu toate acestea, �aptul că un acord nu �ace decât să autorizeze sau să se opună la utilizarea unei ast�el de reglementări naţionale, nu este în sine suficient pentru a considera acordul nul de drept.�

Page 194: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată

��.� Întrucât cheltuielile e�ectuate de guvernele Belgiei şi Regatului Unit, precum şi de Comisia Comunităţilor Europene, care au prezentat o�servaţii Curţii, nu pot �ace o�iectul unei ram�ursări.�

��.� Întrucât procedura are, în raport cu părţile din acţiunea principală, un caracter incidental ridicat în cursul litigiului pendinte în �aţa lui Tri�unal de première instance din Bru�elles, este de competenţa acestuia să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată.

Pentru aceste motive,

CURTEA

pronunţându-se asupra între�ărilor adresate de Tri�unal de première instance din Bru�elles prin Hotărârea din �� ianuarie ����, hotărăşte:

1) Solicitarea de către un stat membru a unui certificat de autenticitate care este mai dificil de obţinut de importatorii unui produs autentic aflat în liberă circulaţie în mod legal într-un alt stat membru, decât de importatorii aceluiaşi produs provenind în mod direct din ţara de origine, constituie o măsură cu efect echivalent cu cel al unei restricţii cantitative, incompatibilă cu tratatul.

2) Faptul că un acord nu face decât să autorizeze sau să permită utilizarea unei astfel de reglementări naţionale nu este, în sine, suficient pentru a considera acordul nul de drept.

Lecourt Donner Sørensen Monaco Mertens de Wilmars

Pescatore Kutscher O Dálaigh Mackenzie Stuart

Pronunţată în şedinţă pu�lică la Lu�em�urg, la �� iulie ����.�

Grefier Preşedinte

A.� Van Houtte R.� Lecourt

Page 195: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��5

CONCLUzIILE AVOCATULUI GENERAL ALBERTO TRABUCCHI,

PREzENTATE LA �� IUNIE ����1

Domnule Preşedinte,

Domnilor Judecători,

�.� Câteva zeci de sticle de whisky produse de două cunoscute mărci �ritanice, achiziţionate în Franţa de la concesionarii e�clusivi ai producătorului, după ce au �ost legal importate şi vămuite, au �ost importate în Belgia, în ����, pentru a fi vândute în această ţară.�

Produsul, îm�uteliat corespunzător de către producător, era prezentat în sticlele originale, pe care cumpărătorii �comerciantul Gustave Dassonville şi fiul său, Benedict�� au adăugat, înainte de comercializare, o etichetă pe care pe care apărea, printre altele, te�tul tipărit: „British customs certificate o� origin”, urmat de te�tul scris de mână cu numărul şi data plăţii accizei către administraţia �ranceză.� În urma controlului pe teren e�ectuat ulterior, în Uccle, într-un magazin de �ăuturi aparţinând Dassonville, de către un inspector responsa�il pentru controlul produselor alimentare, s-a constatat că Dassonville nu posedă certificatul de origine a măr�urilor, emis de către autoritatea �ritanică.� Deşi autenticitatea produsului nu a �ost contestată, Ministrul Pu�lic a iniţiat acţiunea penală împotriva acestora, cu acuzaţia de �als prin aplicarea etichetei şi a menţiunilor de mai sus, încălcând ast�el atât articolul � din Decretul regal �elgian nr.� 5� din �� decem�rie ���� privind �ăuturile spirtoase, cât şi articolul � din acelaşi decret, pentru că au importat, vândut, e�pus în pu�lic, deţinut şi transportat whisky su� denumirea de „scotch whisky” adoptat de guvernul �elgian, �ără ca măr�urile să fie însoţite de un document oficial care să ateste dreptul de avea această denumire.� În esenţă, a�senţa acestui document reprezintă cauza cele două acuzaţii, pentru care sunt prevăzute sancţiuni printre care şi închisoarea.�

În ordonanţa de trimitere transmisă Curţii, instanţa din Bru�elles su�liniază că normele în vigoare în Belgia în ceea ce priveşte denumirea originii au ca e�ect izolarea completă a pieţei �elgiene, mai ales în condiţiile în care alte state mem�re, cum este cazul Franţei, nu au reglementări similare privind certificatele de origine: rezultatul este că terţii cumpărători în aceste state nu pot o�ţine documentaţia cerută pentru importul în Belgia.�

Calitatea de „importator e�clusiv” pentru produsele în cauză, care este revendicată, în Belgia, de către cele două societăţi care sunt părţi civile în cadrul procedurii penale, având drept scop protejarea drepturilor lor de comercianţi e�clusivi ai acestor produse, reprezintă un aspect important în cauza de �aţă.� Instanţa �elgiană constată că, în speţă, contractul de e�clusivitate încheiat între aceste două societăţi şi producătorii �ritanici a �ost notificat în timp util Comisiei, care, până acum, nu a iniţiat procedura prevăzută la articolul � alineatul Regulamentul nr.� ��.� La rândul său, în o�servaţiile prezentate în această cauză, Comisie a semnalat �aptul că serviciile sale verifică în prezent un caz test de contract de e�clusivitate între un producător de whisky şi un concesionar �rancez, în special în ceea ce priveşte interzicerea e�portului, care în opinia noastră, pare, de asemenea, să se regăsească în contractele de e�clusivitate încheiate de cele două societăţi �elgiene şi �urnizorul �ritanic.� Având în vedere e�ectul restrictiv pe care îl poate avea asupra comerţului dintre statele mem�re aplicarea legislaţiei �elgiene în vigoare şi plângerile „importatorilor e�clusivi” menţionaţi anterior, instanţa �elgiană a adresat următoarele între�ări Curţii de Justiţie:

� Tradus din lim�a italiană.� Tradus din lim�a italiană.�

Page 196: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

�.� Articolele ��, ��, ��, �� şi �� tre�uie să fie interpretate ast�el încât importul unei mărfi precum distilatele, care poartă o denumire de origine adoptată în mod legal de un guvern naţional, tre�uie să fie considerat o restricţie cantitativă sau o măsură cu e�ect unei prevederi naţionale care le interzice în special, atunci când aceste măr�uri nu sunt însoţite de un document oficial emis de guvernul e�portator şi care să ateste dreptul său de a utiliza această denumire?

�.� Un acord care are ca e�ect restrângerea concurenţei şi a�ectarea comerţului dintre statele mem�re, atunci când este coro�orat cu o reglementare naţională re�eritoare la certificatul de origine, este nul atunci când acordul nu �ace decât să autorizeze sau să nu se opună la utilizarea acestei reglementări de către importatorul e�clusiv, pentru a împiedica importurile paralele?

�.� Solicitarea unui certificat de origine pentru măr�urile provenite din alte state este uzuală în zonele de li�er schim� în cazul în care, în a�senţa unui tari� e�tern comun, este necesar să se distingă produsele originare din zonă, admise ca atare, având drept de li�eră circulaţie, şi produsele provenite din ţări terţe.�

Totuşi, în speţă, această solicitare nu are o �uncţie vamală, ci vizează doar protejarea denumirilor de origine adoptate de autorităţile �elgiene.�

În lipsa unei definiţii comunitare, un stat mem�ru poate să accepte definiţia unui produs tipic ast�el cum este ea dată de autorităţile competente din statul terţ producător, pentru a proteja denumirea de origine a produselor străine, în con�ormitate cu acordurile internaţionale.�

Ceea ce urmăreşte prima între�are nu este con�ormitatea cu tratatul a legislaţiilor naţionale care vizează protejarea originii măr�urilor, ci numai legalitatea mijloacelor speciale �olosite de legislaţia �elgiană în ceea ce priveşte dovada că produsul este con�orm definiţiei legale, care constă în solicitarea unui certificat de origine eli�erat de autorităţile din ţara în care măr�urile au �ost produse, chiar şi în cazurile în care măr�urile au �ost deja puse în li�eră circulaţie într-un alt stat mem�ru.�

Temerea e�primată de Tri�unal de première instance din Bru�elles este că această cerinţă să nu împiedice li�era circulaţie între statele mem�re, până la punctul de a o împiedica total, este cu siguranţă �ondată.� În mod cert, acest lucru se produce, mai ales dacă se solicită un certificat de origine emis direct în numele importatorului �elgian sau dacă, indi�erent de indicarea destinatarului mărfii, autoritatea naţională solicită certificatul original, �ără posi�ilitatea prezentării unor copii echivalente, chiar dacă acestea sunt legal autentice.� Într-adevăr, chiar dacă sunt luate în considerare în mod separat, aceste cerinţe nu vor fi aşa de uşor de îndeplinit de către cine cumpără produse second-hand, într-un stat mem�ru al Comunităţii, cu scopul de a ree�porta în Belgia.�

Dar, �ără a ne opri acum asupra acestor cazuri e�treme, ne vom concentra analiza asupra unei pro�leme mai generale re�eritoare la compati�ilitatea cu dreptul comunitar a cerinţei certificatului de origine pentru măr�urile care au o denumire adoptată în mod corespunzător în statul importator.�

Cerinţa certificatului de origine eli�erat, în general, în momentul importului are un e�ect restrictiv asupra circulaţie măr�urilor între statele mem�re, din cauza dificultăţilor practice pe care comercianţii second-hand, care, în mod normal, se limitează la a cumpăra de la concesionarul e�clusiv un lot dintr-o comandă mai mare, le întâmpină în o�ţinerea certificatului.� Deşi, teoretic, părţile terţe au posi�ilitatea de a solicita certificatul ulterior autorităţilor �ritanice, necesitatea de a dispune de o serie de date precise de identificare clară

Page 197: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

a lotului care �ace o�iectul unei anumite operaţiuni de e�port �ace practic �oarte dificilă, dacă nu chiar imposi�ilă, o�ţinerea acestui certificat, în special pentru cantităţile mici e�trase din loturile mai mari.� Acest lucru se aplică a fortiori atunci când concesionarii e�clusivi di�eriţi din diverse state mem�re nu sunt dispuşi să coopereze în nici un �el cu comercianţii părţi terţe – fie pentru că au încheiat cu e�portatorul un angajament �ormal de a nu e�porta, fie pentru a nu deranja împărţirea teritorială comodă a pieţelor.� În practică, acest �apt duce la o impermea�ilitate a diverselor pieţe naţionale �aţă de li�era circulaţie, care se poate �ace numai într-un singur sens, în direcţii fi�e, cu posi�ilităţile �inecunoscute de di�erenţiere care nu se justifică o�iectiv la nivelul preţului pentru acelaşi produs în di�erite state mem�re.� De �apt, produsele în cauză nu pot fi importate legal în Belgia decât de către concesionarii sau agenţii e�clusivi ai producătorilor, deoarece numai aceştia �eneficiază de livrările directe şi, prin urmare, pot o�ţine certificatul de origine �ără dificultăţi.�

Posi�ilitatea ca ţări terţe să importe în mod li�er în Belgia scotch whisky original, clasificându-l ca whisky o�işnuit.� dat fiind caracterul neeconomic al operaţiunii, nu este suficientă pentru ca situaţia descrisă mai sus să apară într-o lumină nouă.�

Ne regăsim într-o situaţie similară celei pe care a analizat-o Curtea în cauzele Grundig/Consten.� Dar e�istă, de asemenea, di�erenţe semnificative.� În primul rând, e�ectul restrictiv asupra li�erei circulaţii şi a concurenţei, care rezultă aici nu din dreptul de marcă, ci din reglementările privind protecţia denumirii de origine a măr�urilor, rezultă o�iectiv şi în mod necesar din lege, care este aplica�ilă �ără a fi necesară o iniţiativă a persoanelor particulare.� Întrucât în acest caz marca a �ost utilizată, în mod e�pres, în interes propriu de către întreprinderile private, cu scopul de a împiedica importurile paralele ale produselor aceluiaşi producător, în cazul nostru, sancţiunile prevăzute de lege au drept scop să asigure respectarea unei cerinţe legale adoptate pentru a proteja un interes pu�lic care se identifică în statul importator, în esenţă, cu interesul consumatorilor de a fi capa�ili să determine calitatea măr�urilor.� Pe de altă parte, în timp ce în cauza Grundig o�stacolul în calea importurilor paralele care rezulta din dreptul de marcă era un o�stacol insurmonta�il în dreptul intern, dată fiind e�clusivitatea a�solută garantată direct titularului naţional al mărcii, în cauza de �aţă nu e�istă nici o interdicţie legală în ceea ce priveşte importurile paralele, în Belgia, de produse care poartă o denumire de origine; este necesar doar un document pe care, teoretic, oricine îl poate deţine şi care, prin natura sa, constituie, �ără îndoială, un mijloc eficient de verificare a autenticităţii produsului.�

�.� Legat de prima între�are, este necesar să se determine criteriile care pot permite instanţei naţional să sta�ilească dacă normele re�eritoare la certificatul de origine, a cărui aplicare este invocată în speţă, sunt sau nu compati�ile cu tratatul.� În acest sens, prima normă care prezintă importanţă este articolul �� ce interzice restricţiile cantitative şi măsurile cu e�ect echivalent.�

Mai întâi este necesară eliminarea din discuţie a unui mod – în opinia noastră greşit – de a adresa între�area.� S-a o�servat că, atunci când e�ectele restrictive asupra circulaţiei măr�urilor între statele mem�re rezultă nu dintr-o măsură naţională incompati�ilă cu tratatul, ci pur şi simplu din coe�istenţa di�eritelor legislaţii naţionale, aceste dezavantaje nu pot fi eliminate, în principiu, decât prin apropierea legislaţiilor, în con�ormitate cu procedura prevăzută de tratat.� Ne putem între�a dacă, în principiu, acest lucru nu este vala�il şi în speţă.� Am putea, într-adevăr, considera că dificultăţile scoase în evidenţă sunt considera�il reduse în cazul în care legislaţia �ranceză impune, de asemenea, pentru importul şi comercializarea de scotch whisky în Franţa, aceeaşi cerinţă pe care o impune legislaţia �elgiană privind certificatul de origine, ast�el că o nouă verificare în momentul trecerii �rontierei spre Belgia pare a�solut inutilă.� Acest lucru ne �ace să credem că situaţia creată în cazul de �aţă depinde de o situaţie o�iectivă legată de diversitatea legislaţiilor naţionale, care nu se poate remedia decât prin procedura de apropiere a legislaţiilor.�

Page 198: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��8

Însă acesta nu este un mod de a soluţiona pro�lema.� În primul rând, nu putem vor�i despre apropierea legislaţiilor decât în măsura în care dispoziţiile interne nu sunt considerate, prin natura lor, ca fiind interzise de tratat.� În consecinţă, această e�aminare a compati�ilităţii cu tratatul are, în mod logic, prioritate în soluţionarea dificultăţilor constatate prin trimiterea la procedura de apropiere a legislaţiilor.�

În plus, discuţia se �azează pe un sofism: de �apt, restricţionarea comerţului între Franţa şi Belgia, constatată în speţă, nu derivă din �aptul că legislaţia �ranceză nu impune aceleaşi �ormalităţi precum legislaţia �elgiană, ci deoarece impune o condiţie pe care cumpărătorii de pe piaţa �ranceză nu o pot îndeplini.� De alt�el, nu se poate afirma cu certitudine că, şi în cazul în care legislaţia �ranceză impune pentru introducerea acestor produse în Franţa aceleaşi �ormalităţi precum legislaţia �elgiană, terţii care nu cumpără, de e�emplu, decât o parte din măr�urile importate de concesionarul e�clusiv, pot o�ţine de la acesta sau de la un cumpărător ulterior, o copie a certificatului de origine.� Pentru ca acest lucru să se întâmple este necesar, în �apt, ca legislaţia �ranceză să impună concesionarului e�clusiv să emită o copie a documentului la cererea cumpărătorilor sau a terţilor care au cumpărat, chiar second-hand sau third-hand, măr�urile pe care le-a importat şi, după mai multe treceri şi trans�eruri succesive ale loturilor de măr�uri, să fie încă posi�il să se identifice toţi intermediarii.�

Putem concluziona, prin urmare, că dificultăţile constatate în ceea ce priveşte comerţul dintre statele mem�re ca urmare a cerinţei unui certificat de origine rezultă direct din legislaţia statului care solicită acest document.� Prin urmare, tre�uie să luăm în considerare compati�ilitatea acestei cerinţe cu legislaţia comunitară, în ceea ce priveşte interzicerea restricţiilor cantitative şi a măsurilor cu e�ect echivalent.�

�.� În timp ce noţiunea de restricţii cantitative este �ine precizată şi se identifică cu cea de contingent, noţiunea de măsură cu e�ect echivalent este mai puţin uşor de definit, având în vedere că e�ectul restrictiv ce rezultă în cazul importurilor sau e�porturilor este numai indirect şi e�istenţa mai multor modalităţi care pot contri�ui la producerea unui ast�el de e�ect.�

Comisia a avut ocazia de a defini acest concept, în aplicarea sarcinii atri�uită de articolul �� alineatul � din tratat, menţionat anterior.� Con�orm acestei dispoziţii, Comisia a prevăzut, în directivele adoptate în di�erite perioade de timp, eliminarea măsurilor cu e�ect echivalent pentru contingentele e�istente la data intrării în vigoare a tratatului.� Directiva din �� decem�rie ���� �JO ����, nr.� L ��, p.� ���� prezintă importanţă pentru speţă: dispune eliminarea „altor măsuri decât cele aplica�ile în mod egal produselor naţionale şi produselor importate, care împiedică importurile ce pot avea loc în a�senţa lor, inclusiv a măsurilor cele care �ac importurile mai dificile sau mai costisitoare �aţă de des�acerea produselor naţionale” [articolul � alineatul ����].�

În con�ormitate cu alineatul ���� al aceluiaşi articol, sunt vizate în special „măsurile care condiţionează importul sau des�acerea produselor importate, în orice stadiu de comercializare, unei cerinţe di�erite şi mai greu de îndeplinit decât cea cerută pentru produsele naţionale”.�

În a�ara acestor măsuri, articolul � prevede, de asemenea, eliminarea măsurilor care reglementează comercializarea produselor, în special cele privind identificarea acestora, aplica�ile în mod egal produselor naţionale şi produselor importate, „ale căror e�ect restrictiv asupra li�erei circulaţii a măr�urilor depăşeşte cadrul unor e�ecte proprii normelor comerciale”.� În con�ormitate cu acelaşi articol, acesta este cazul în special „atunci când aceste e�ecte restrictive asupra li�erei circulaţii a măr�urilor sunt disproporţionate în raport cu rezultatul dorit; atunci când acelaşi o�iectiv poate fi atins printr-un alt mijloc care constituie o �arieră mai mică în calea comerţului”.� Comisia a aplicat aici un criteriu general care reglementează

Page 199: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

aplicarea de restricţii autorizate deplin operaţionale asupra li�ertăţilor �undamentale care sunt la �aza pieţei comune.�

Reglementările interne re�eritoare la denumirea de origine constituie un aspect al legislaţiei comerciale.� Competenţa care poate fi în continuare recunoscută statelor mem�re în acest sector tre�uie să fie e�ercitată în limitele stricte sta�ilite de Tratatul CEE.� Li�ertatea de circulaţie în Comunitate a produselor care au drept de li�eră circulaţie într-un stat mem�ru reprezintă unul dintre principiile �undamentale ale tratatului.�

O reglementare comercială adoptată de un stat, di�erită de o măsură privind contingentele, care, privită în conte�tul în care se aplică, poate reprezenta un o�stacol grav în calea schim�urilor comerciale dintre statele mem�re, tre�uie să fie considerată, în principiu, drept o măsură cu e�ect echivalent unei restricţii cantitative.

Contrar opiniei Guvernului Regatului Unit, interzicerea măsurilor cu e�ect echivalent contingentului nu este condiţionată, în ceea ce priveşte aplica�ilitatea sa, de �aptul ca diminuarea cantitativă a circulaţiei măr�urilor între statele mem�re să se producă în mod real.� Con�orm liniei adoptate în jurisprudenţă în domeniul drepturilor vamale şi al măsurilor cu e�ect echivalent, care răspunde cerinţelor logice şi practice, interdicţia se produce automat, ca urmare a simplului �apt că măsurile respective, chiar dacă nu au un caracter discriminatoriu sau protecţionist, constituie o sarcină nejustificată pentru importatori, ceea ce înseamnă că pot restrânge în mod nelegal comerţul intracomunitar �cauza nr.� �-�/��, Sociaal Fonds voor de Diamantar�eiders, Rec.�, ����, p.� ��� şi urm.���.� Acest lucru este per�ect compati�il cu te�tul tratatului care, după s�ârşitul perioadei de tranziţie, interzice în mod a�solut şi automat atât restricţiile cantitative, cât şi măsurile cu e�ect echivalent, indi�erent de dovezile din fiecare caz ale e�ectelor cantitative pe care măsura le-a avut asupra comerţului.� De alt�el, con�orm punctului de vedere pe care îl criticăm, se admite, de asemenea, menţinerea contingentelor atunci când cantitatea de �unuri importate pare să fie mai mică decât contingentul.�

5.� Cu toate acestea, articolul �� din Tratatul CEE permite statelor mem�re derogarea de la interzicerea restricţiilor cantitative la import, precum şi a măsurilor cu e�ect echivalent, pentru anumite scopuri şi în anumite limite.� Această posi�ilitate de derogare este prevăzută în special pentru a permite statelor să îşi îndeplinească îndatoririle cu privire la protecţia proprietăţii industriale şi comerciale şi protecţia moralei, a sănătăţii etc.�

Este vor�a despre o e�cepţie, de strictă interpretare, care permite statelor să protejeze interesele naţionale de di�erită natură în legătură cu e�ercitarea competenţelor lor păstrate într-un mod e�clusiv.�

Protecţia denumirii de origine a produselor intră cu siguranţă în domeniul protecţiei proprietăţii industriale şi comerciale pentru care articolul �� permite derogările necesare interzicerii restricţiilor cantitative şi a măsurilor cu e�ect echivalent.� Cu toate acestea, în temeiul acestei reglementări, statele nu pot proceda la aceste derogări decât în vederea protejării propriilor lor interese, şi nu pentru a proteja interesele altor state.� Ast�el, de e�emplu, limitările în calea li�erei circulaţii pe care le poate introduce un stat pentru protecţia sănătăţii pu�lice, în temeiul acestei reglementări, nu pot justifica în nici un �el restricţiile la e�portul de produse considerate nocive, pentru a proteja sănătatea pu�lică a populaţiei din alte state mem�re.� Articolul �� permite fiecărui stat să-şi protejeze e�clusiv doar interesele sale naţionale.� Ast�el, pentru protecţia proprietăţii industriale şi comerciale, fiecare stat poate limita li�ertatea de circulaţie a măr�urilor numai pentru a proteja drepturile su�iective şi interesele economice incluse în s�era sa de competenţă.�

Page 200: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Din perspectiva dreptului de proprietate, este evident că protecţia denumirii de origine este în �uncţie de interesul economic al producătorului.� Dacă este vor�a despre produse străine, şi chiar mai mult, în cazul unui stat terţ, interesul protejat se află în a�ara zonei de protecţie prevăzute pentru fiecare stat la articolul ��.� Ast�el, în ceea ce priveşte denumirea de origine, statul producător se poate prevala de prevederile de la articolul �� pentru a sta�ili condiţiile �re�eritoare, de e�emplu, la �a�ricare, etichetare, vânzare etc.��� pe care le consideră necesare pentru a asigura protecţia produsului de origine, şi nu statul importator.�

Atunci când producătorul este un terţ în raport cu Comunitatea, cum a �ost cazul Regatului Unit în speţă, statele mem�re care au încheiat acorduri internaţionale cu acest stat pentru protecţia produselor lor specifice pot adopta toate măsurile necesare în acest sens, cu respectarea limitelor pe care dreptul comunitar le sta�ileşte în ceea ce priveşte li�ertatea de acţiune.� Cu siguranţă, nu este în con�ormitate nici cu spiritul şi nici cu scopul articolului �� să fie permise derogări de la li�era circulaţie a măr�urilor în cadrul Comunităţii, într-o măsură mai mare sau mai mică, �aţă de di�eritele state, în �uncţie de di�eritele lor o�ligaţii internaţionale �aţă de ţările terţe.�

Pro�a�il că, luând în considerare aceste aspecte, părţile civile au căutat să justifice aplica�ilitatea articolului �� e�clusiv pentru protecţia sănătăţii pu�lice în statul importator.� Însă, după cum a o�servat Comisia, în acest scop se poate justifica interdicţia de introducere a produselor nocive într-un stat, dar nu şi dificultăţile intrării unui produs legate pur şi simplu de denumirea sa.� Aşa cum am văzut, nimic nu se opune intrării şi vânzării în Belgia de scotch whisky, chiar dacă nu are certificat de origine, dacă este denumit, pur şi simplu, whisky.�

Prin urmare, se e�clude radical �aptul că articolul �� poate permite unui stat mem�ru să aplice asupra importurilor din alte state mem�re măsurile restrictive echivalente contingentelor, pentru a proteja denumirea de origine a produselor din ţări terţe.�

�.� Întrucât, chiar dacă este ast�el, articolul �� se consideră aplica�il în esenţă, rezultă că o derogare �azată pe această dispoziţie nu este autorizată decât cu condiţia ca interdicţiile sau restricţiile la import sta�ilite de state pentru scopurile prevăzute să nu constituie un mijloc de discriminare ar�itrară şi nici o restricţie mascată în comerţul dintre statele mem�re.�

În a�ara de asta, con�orm unui criteriu general privind aplicarea de norme care permit derogarea de la principiile �undamentale ale pieţei comune, e�cepţiile de la interdicţiile prevăzute de articolul �� nu sunt autorizate decât în măsura strict necesară îndeplinirii o�iectivului legii.� Dintre cele care pot fi suscepti�ile de a aduce atingere acestui o�iectiv sunt permise doar măsuri care pertur�ă cel mai puţin �uncţionarea pieţei comune, iar aceasta este în con�ormitate cu jurisprudenţa Curţii.�

Acest criteriu general de interpretare care delimitează puterea de derogare a statelor mem�re este con�orm – după cum am văzut – cu criteriul conţinut în cea de a doua parte a articolului � din directiva Comisiei din �� decem�rie ����, menţionată anterior.�

Prin urmare, este necesar să se e�amineze dacă restricţiile în cauză sunt justificate pe �aza corespunderii lor cu o�iectivele, în sensul că nu conţin restricţii mai grave decât este necesar; în acest caz, se poate considera că însăşi limita pe care articolul �� o prevede în mod e�pres, interzicând „restricţiile mascate” în calea comerţului intracomunitar, este încălcată.� De asemenea, este necesar să e�aminăm dacă, fie şi în a�senţa unor di�erenţe de tratament �aţă de produsele naţionale, aceste restricţii nu conduc, în �apt, la apariţia unei di�erenţe de tratament nejustificate între cetăţenii comunitari şi, prin urmare, la apariţia unei discriminări ar�itrare.� Poate părea uşor artificial să fie luate în considerare separat aceste două condiţii, întrucât este greu de conceput că o restricţie poate fi considerată ca fiind adecvată unui scop, în sensul

Page 201: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

descris mai sus, dacă are ca e�ect crearea unei discriminări ar�itrare.� Dacă se poate considera că o restricţie la import reprezintă singura modalitate de a atinge o�iectivele prevăzute la articolul ��, putem e�clude, în principiu, că di�erenţele de tratament care rezultă pot fi considerate ca fiind o discriminare ar�itrară.� În schim�, o di�erenţă de tratament nejustificată implică �aptul că e�istă metode di�erite, pentru a atinge un scop legal, �aţă de cele care produc această inegalitate.� Totuşi, din motive legate de claritate, vom proceda la o analiză separată a condiţiilor cărora li se su�ordonează legalitatea unei derogări de la articolul ��.�

�.� În primul rând, o�servăm caracterul e�cesiv şi nejustificat al restricţiilor în calea circulaţiei măr�urilor prezentate la început şi rezultate din cerinţa ca certificatul de origine să indice numele destinatarului din statul mem�ru care utilizează certificatul în scopul importului şi comercializării de produse.� E�istă cu siguranţă metode mai puţin restrictive decât menţionarea acestui nume pe certificat, care să permită identificarea cu uşurinţă a lotului de măr�uri la care �ace re�erire un certificat de origine, în special în cazul în care este vor�a despre un produs îm�uteliat de regulă la locul de origine.� Prin urmare, o condiţie de acest tip duce la limitarea comerţului dintre statele mem�re care nu este justificată de prevederile primei părţi a articolului ��.� Nu poate fi acceptat nici re�uzul de a accepta copii autentificate ale certificatului original.�

În continuare, tre�uie să se e�amineze dacă certificatul de origine nu are un caracter mai restrictiv decât este necesar, chiar dacă nu tre�uie să fie emis direct pentru importul într-un anumit stat mem�ru şi, prin urmare, nu tre�uie să fie nominal.�

Este imposi�il să se afirme, în mod general şi a�stract, că solicitarea certificatului de origine este singurul mijloc eficient de protecţie.� O ast�el de afirmaţie se poate �ace numai prin re�erire la caracteristicile di�eritelor produse şi luând în considerare situaţia în care are loc comercializarea acestor.� La nivel general, putem spune că, întrucât raison d’être a certificatului de origine – şi justificarea pentru o�stacolul care poate rezulta în calea comerţului – este de a proteja producătorii împotriva �raudei şi de a o�eri consumatorilor o garanţie asupra calităţii, �aptul de a solicita acest certificat cuiva care – �ără vina sa – nu îl poate o�ţine cu uşurinţă, chiar şi atunci când nu e�istă nici o îndoială rezona�ilă cu privire la legalitatea şi autenticitatea mărfii, poate constitui un o�stacol inutil şi, prin urmare, nejustificat în calea comerţului.� Această o�servaţie coincide cu principiul general restrictiv privind aplicarea de clauze derogatorii, un aspect special al acestora fiind reprezentat de criteriul afirmat în hotărârea pronunţată în cauza �8/�� �Deutsche Grammophon�� cu privire la aplicare articolului ��, care se aplică în domeniul proprietăţii industriale şi comerciale numai pentru protejarea drepturilor care constituie o�iectivul specific al acestei proprietăţi �Rec.�, ����, p.� ���, punctul ����.�

Este adevărat că, în evaluarea o�stacolului pe care îl produce în calea comerţului o reglementare care se re�eră la metode de dovedire a autenticităţii măr�urilor, tre�uie, de asemenea, să se ţină cont de avantajele practice care pot rezulta pentru des�ăşurarea rapidă a activităţii autorităţilor vamale din statul importator.� Dar �acilitarea des�ăşurării sarcinilor acestor autorităţi tre�uie să se fie în acord cu principiul li�erei circulaţii a măr�urilor.� Din punct de vedere al dreptului comunitar, o simplificare a activităţii administraţiei care duce la o reducere e�ectivă a li�erei circulaţii pentru agenţii economici nu este justificată.�

În consecinţă, atunci când nu e�istă du�ii cu privire la autenticitatea unui produs care poartă o denumire protejată şi cu privire la con�ormitatea sa cu definiţia juridică, �aptul de a continua să se solicite un certificat pe care agentul economic poate avea dificultăţi în a-l o�ţine se opune criteriului general care – după cum am văzut – reglementează aplicarea clauzelor derogatorii.�

Page 202: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Pe de altă parte, chiar şi atunci când autenticitatea măr�urilor poate să nu pară evidentă �aceasta poate avea motive independente de comportamentul importatorului, cum este, de e�emplu, cazul produselor care nu au �ost �a�ricate la locul de origine�� părţii interesate, în condiţiile în care în care se află în imposi�ilitate eventuală, independentă de comportamentul său, de a o�ţine un certificat, tre�uie să îi fie permis să dovedească prin orice mijloace rezona�ile con�ormitatea măr�urilor cu cerinţele legale.�

Situaţia este di�erită în cazul în care dreptul comunitar solicită prezentarea unui certificat de origine pentru �unurile importate în Comunitate.� Într-o ast�el de ipoteză, nu e�istă nici un o�stacol în calea circulaţiei măr�urilor pe piaţa comună, odată ce au �ost legal admise ca având drept de li�eră circulaţie într-un stat mem�ru.�

În concluzie, �ără a aduce atingere posi�ilităţii de a proteja interesele pu�lice şi private împotriva �raudei prin utilizarea normelor generale cu privire la �alsificarea măr�urilor şi concurenţa neloială, şi de asemenea, �ără a aduce atingere �orţei pro�atorii, în con�ormitate cu legislaţia internă, a certificatului de origine, în cazul în care importatorul poate să-l o�ţină, importatorii care nu au primit măr�urile direct din ţara de origine tre�uie să pro�eze autenticitatea acestora prin orice mijloace adecvate.�

8.� În ceea ce priveşte interdicţia discriminării ar�itrare, este suficient să adăugăm că �aptul de a solicita unui importator dintr-un stat mem�ru un certificat de origine, atunci când nu este în puterea sa e�ectivă să-l o�ţină, din moment ce pentru a-l procura are nevoie de cooperarea impro�a�ilă a unor terţi, în a�ară de �aptul să constituie un o�stacol major în calea circulaţiei măr�urilor în cadrul Comunităţii, poate, de asemenea, avea un e�ect major discriminatoriu în cazul în care această cerinţă se aplică pentru comercializarea de măr�uri interne similare, deoarece, în cazul acestora din urmă, comercianţii comunitari nu întâmpină, de regulă, dificultăţi majore în o�ţinerea certificatului de origine de la producătorul local.� Întrucât această restricţie nu este necesară pentru a atinge o�iectivul legal admis de protecţie a produselor care poartă o denumire de origine, rezultă, în orice caz, într-o discriminare ar�itrară, dacă nu între măr�urile interne şi măr�urile străine, cel puţin între agenţii economici şi Comunitate, în ceea ce priveşte posi�ilităţile reale de a vinde acelaşi produs într-un anumit stat mem�ru.� De asemenea, din acest motiv, limita care nu poate fi depăşită, şi pe care articolul �� o prevede în mod e�pres în ceea ce priveşte posi�ilitatea de derogare, este depăşită.�

�.� Prin urmare, întrucât tratatul nu permite unui stat să interzică importul de măr�uri care poartă o denumire protejată, admise ca având drept de li�eră circulaţie într-un alt stat mem�ru al Comunităţii, pentru simplul �apt că importatorul nu dispune de un certificatele de origine, chiar dacă nu e�istă nici o îndoială cu privire la autenticitatea măr�urilor sau aceasta poate fi dovedită în orice mod, cea de-a doua între�are privind interpretarea articolului 85 în �uncţie de evaluarea contractului de e�clusivitate încheiat între concesionar e�clusiv �elgian şi producătorul �ritanic are o importanţă secundară.�

Analizat într-un mod realist, procesul care a dus la iniţierea acestei proceduri preliminare �ace să pară că interesul în joc este mai puţin legat de protecţia denumirii de origine şi mai mult de protejare împotriva unei situaţii anticoncurenţiale.� Tocmai din această perspectivă tre�uie să fie analizată cea de-a doua între�are adresată de Tri�unal de première instance din Bru�elles, pentru care este uşor să se dea un răspuns care să se încadreze �ără echivoc în jurisprudenţa constantă a Curţii.�

Nici un alt interes decât menţinerea unei poziţii de e�clusivitate nu i-ar fi condus pe concesionarii �elgieni să invoce o normă care protejează denumirea de origine pentru un

Page 203: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

produs căruia, în realitate, nu i se pune la îndoială originea şi cu privire la care nu punem în discuţie că este în totalitate con�orm cu definiţia legală.�

A�senţa în te�tul contractului de e�clusivitate a unui angajament din partea concesionarului sau a agentului că nu vor invoca legislaţia naţională pentru a interzice importurile paralele nu poate �ace, cu siguranţă, ca acest contract să fie incompati�il cu articolul 85 din tratat.�

După cum se ştie, între concesionarul �elgian şi producător a �ost încheiat un contract de e�clusivitate, care, în Belgia, nu este opoza�il terţilor, eventualilor importatori, precum şi că, în plus, nu este necesară nici o iniţiativă din partea concesionarului e�clusiv pentru a deschide procedura prevăzută de legislaţia �elgiană citată mai sus cu privire la protecţia denumirilor de origine ale măr�urilor.� Având în vedere că legea penală se aplică din oficiu, la iniţiativa Ministerului Pu�lic, o�stacolul în calea comerţului dintre state şi, prin urmare, în calea concurenţei decurge, în esenţă şi în mod direct din legislaţia naţională în sine, în timp ce eventuala constituire în parte civilă a concesionarilor e�clusivi într-o acţiune penală de acest tip nu poate decât să agraveze, din punct de vedere economic, poziţia eventualilor acuzaţi, dar nu poate determina restricţii în calea comerţului rezultate direct dintr-o interdicţie legală.�

Cu toate acestea, deşi din punct de vedere legal nu este a�ectată aplicarea interdicţiei prevăzute de legislaţia �elgiană privind protecţia denumirii de origine, comportamentul concesionarului e�clusiv în Belgia poate prezenta, în ansam�lu, importanţă în conte�tul dreptului comunitar al concurenţei ca un indice al caracterului anticoncurenţial al acordurilor sau practicilor concertate privind comercializarea în Comunitate a produselor în cauză.�

Contractele de e�clusivitate încheiate între concesionarii din statele mem�re şi producători din ţări terţe poate avea, prin urmare, un e�ect restrictiv asupra concurenţei şi comerţului dintre statele mem�re, dată fiind situaţia care rezultă şi tre�uie să fie evaluate în ansam�lu.�

Acesta este, în special, cazul în care concesionarii nu numai că numai că sunt o�ligaţi �aţă de producătorii unici să nu ree�porte direct în alte state mem�re, ci şi să adopte un comportament care să ai�ă ca e�ect descurajarea unor ast�el de e�porturi.� O eventuală situaţie de divizare a pieţelor naţionale, coro�orată cu izolarea unora dintre acestea, în comerţul intracomunitar, a produselor în cauză poate apărea şi ca urmare a reglementărilor interne, cum este, de e�emplu, o lege care să ceară, în cazul unui import, un certificat a cărui deţinere să depindă de �una-credinţă a terţilor ce poate avea un interes opus creării unei concurenţă reale pentru anumite produse.� Această perspectivă poate e�plica lipsa de cooperare din partea concesionarilor �rancezi în ceea ce priveşte solicitarea pârâţilor de a o�ţine o copie a certificatului de origine a lotului de scotch whisky.�

Atunci când, prin întregul său comportament �între care constituirea ca parte civilă şi, poate, mai mult, prin plângerea adresată către Procureur du roi, solicitând iniţierea unei acţiuni penale împotriva concurenţei, deşi autenticitatea produsului şi legalitatea punerii acestuia în li�eră circulaţie în Comunitate nu �ac o�iectul cauzei constituie elemente care nu pot fi neglijate�� un comerciant arată că doreşte să împiedice sau să elimine importurile paralele pentru a-şi asigura sau menţine un monopol de �acto asupra produsului având aceeaşi marcă şi pentru a evita orice concurenţă, fie şi legală în cadrul acestei mărci, şi atunci când comportamentul altor concesionari ai aceluiaşi producător de pe piaţa comună �acilitează realizarea acestei intenţii, este posi�il să se deducă e�istenţa unei practici concertate vizând asigurarea protecţiei teritoriale a�solute a pieţei interne respective.� Această practică, fiind într-un raport strâns cu respectivul contract de e�clusivitate al concesionarului ast�el protejat, îl poate duce şi pe acesta în a�ara legalităţii.�

Page 204: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Analizat din această perspectivă şi în întregul conte�t economic şi juridic în care a �ost realizat, contractul de e�clusivitate la care �ace re�erire instanţa �elgiană este, prin urmare, interzis de articolul 85 alineatul ���� din tratat.� Dar o decizie în cauza de �aţă nu poate fi luată decât pe �aza e�aminării �aptelor; prin urmare, în cauza de �aţă, această hotărâre este de competenţa instanţei belgiene.

��.� Prin urmare, propunem să se răspundă după cum urmează între�ărilor adresate de tri�unal de Bru�elles:

��� Interzicerea importului într-un stat mem�ru de produse străine purtând o denumire de origine protejată şi care au o�ţinut deja drept de li�eră circulaţie într-un stat mem�ru, impusă pe singurul motiv că nu poate fi pus la dispoziţie certificatul de origine, constituie o măsură cu e�ect echivalent unei restricţii cantitative, interzisă în principiu de articolul �� din Tratatul CEE şi care nu poate fi admisă în temeiul articolului ��.�

��� Un contract de concesiune e�clusivă, compati�il în sine cu articolul 85 din Tratatul CEE, este posi�il să se încadreze în domeniul de aplicare a interdicţiei sta�ilite de această prevedere atunci când, analizat în conte�tul normativ şi în ansam�lul raporturilor contractuale ale aceluiaşi producător şi având în vedere comportamentul adoptat pe piaţă în raport cu terţii de către di�eriţii concesionari ai aceluiaşi produs, dezvăluie o practică concertată vizând o�ţinerea sau menţinerea izolării pieţelor naţionale �aţă de comerţul li�er intracomunitar.�

Page 205: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��5

�����J����

HOTĂRÂREA CURŢII

DIN � DECEMBRIE ����1

YVONNE VAN DUYN

împotriva

HOME OFFICE

�cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare,

�ormulată de Chancery Division a High Court o� Justice��

„Ordinea pu�lică”

Cauza ��/��

Sumarul hotărârii

1. Lucrători – Libera circulaţie – Efect direct

(Tratatul CEE, articolul 48)

2. Actele unei instituţii – Efect direct – Directivă

(Tratatul CEE, articolul 177, articolul 189)

3. Lucrători – Libera circulaţie – Restricţii – Articolul 3 din Directiva 64/221 a Consiliului – Efect direct

4. Drept comunitar – Principiu fundamental – Derogare – Ordine publică naţională – Strictă interpretare - Puterea de apreciere a autorităţilor naţionale

5. Lucrători – Libera circulaţie – Derogare – Atingere adusă ordinii publice naţionale – Resortisant al unui alt stat membru - Comportament personal - Asociere la un grup neinterzis - Activităţile acestui grup considerate ca pericol social

[Tratatul CEE, articolul 48, Directiva nr. 64/221 a Consiliului, articolul 3 alineatul (1)]

�.� Dat fiind că limitările principiului li�erei circulaţii a lucrătorilor de care statul mem�ru se poate prevala pentru motive de ordine pu�lică, de siguranţă şi de sănătate pu�lică pot fi supuse unui control jurisdicţional, rezerva de la alineatul � nu împiedică dispoziţiile articolului �8 să con�ere persoanelor particulare drepturi pe care acestea le pot invoca în justiţie şi pe care autorităţile naţionale au o�ligaţia de a le proteja.�

�.� E�cluderea, în principiu, a �aptului că o�ligaţia pe care directiva o impune poate fi invocată de persoanele în cauză este incompati�ilă cu e�ectul o�ligatoriu pe care articolul �8� îl atri�uie directivei.� În special, în cazul în care autorităţile comunitare au o�ligat statele mem�re, printr-o directivă, să adopte un anumit comportament, e�ectul util al unui asemenea act este diminuat în cazul în care justiţia�ilii sunt împiedicaţi să se prevaleze de acesta în � Lim�a de procedură: engleza.� Lim�a de procedură: engleza.�

Page 206: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

justiţie, iar instanţele naţionale sunt împiedicate să îl ia în considerare ca element al dreptului comunitar.� Articolul ���, care permite instanţelor naţionale să sesizeze Curtea cu privire la validitatea şi interpretarea tuturor actelor instituţiilor, �ără deose�ire, implică �aptul că aceste acte pot fi invocate de către justiţia�ili în �aţa instanţelor respective.�

Este necesar să se analizeze în fiecare caz dacă natura, cadrul general şi �ormularea dispoziţiei în cauză pot produce e�ecte directe în relaţiile între statele mem�re şi persoanele particulare.�

�.� Articolul � alineatul ���� din Directiva ��/��� a Consiliului din �5 �e�ruarie ���� privind coordonarea măsurilor speciale re�eritoare la deplasarea şi şederea cetăţenilor străini, măsuri justificate din motive de ordine pu�lică, de siguranţă pu�lică şi de sănătate pu�lică, con�eră persoanelor particulare drepturi pe care acestea le pot invoca în justiţie într-un stat mem�ru şi pe care instanţele naţionale au o�ligaţia de a le proteja.�

�.� Noţiunea de ordine pu�lică în conte�tul comunitar şi, în special, ca justificare a unei derogări de la un principiu �undamental al dreptului comunitar, se înţelege în sensul strict, ast�el încât s�era de aplicare a acestuia să nu fie sta�ilită în mod unilateral de fiecare dintre statele mem�re, �ără controlul instituţiilor Comunităţii.�

Nu este mai puţin adevărat că împrejurările specifice, care pot justifica �aptul că s-a recurs la noţiunea de ordine pu�lică, pot varia de la o ţară la altă şi de la o perioadă la alta şi că, de aceea, este necesar să li se recunoască autorităţilor naţionale competente în această privinţă o marjă de apreciere, în limitele impuse de tratat.�

5.� Articolul �8 din Tratatul CEE şi articolul � alineatul ���� din Directiva ��/��� se interpretează în sensul că un stat mem�ru, impunând restricţii justificate de ordinea pu�lică, poate lua în considerare, pe motiv că ţine de comportamentul personal al părţii interesate, �aptul că aceasta este afiliată la un grup sau la o organizaţie ale căror activităţi sunt considerate de către statul mem�ru ca reprezentând un pericol social, �ără a fi, cu toate acestea, interzise, chiar în cazul în care nu li se impune nicio restricţie cetăţenilor statului respectiv care doresc să des�ăşoare o activitate similară celei pe care doreşte să o des�ăşoare resortisantul unui alt stat mem�ru, în cadrul aceloraşi grupuri sau organizaţii.�

În cauza ��/��,

având ca o�iect o cerere adresată Curţii, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE, de către Chancery Division a Hight Court o� Justice din Anglia pentru pronunţarea, în litigiul pendinte în �aţa acestei instanţe între

YVONNE VAN DUYN

şi

HOME OFFICE

a unei hotărâri preliminare privind interpretarea articolului �8 din Tratatul CEE şi a articolului � din Directiva nr.� ��/���/CEE a Consiliului din �5 �e�ruarie ���� privind coordonarea măsurilor speciale re�eritoare la deplasarea şi şederea cetăţenilor străini, măsuri justificate din motive de ordine pu�lică, de siguranţă pu�lică şi de sănătate pu�lică �JO din � aprilie ����, p.� 85���,

Page 207: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

CURTEA,

compusă din domnii R.� Lecourt, preşedinte, C.� Ó Dálaigh şi A.� J.� Mackenzie Stuart, preşedinţi de cameră, A.� M.� Donner, R.� Monaco, J.� Mertens de Wilmars, P.� Pescatore, H.� Kutscher şi M.� Sørensen �raportor��, judecători,

avocat general: domnul H.� Mayras

grefier: domnul A.� Van Houtte

pronunţă prezenta

HOTăRÂRE

În fapt

Întrucât decizia de trimitere şi o�servaţiile în scris prezentate în temeiul articolului �� din Protocolul privind statutul Curţii de Justiţie a Comunităţii Economice Europene pot fi rezumate după cum urmează:

I – Fapte şi procedură

�.� „Church o� Scientology” este o asociaţie cu sediul în Statele Unite şi care des�ăşoară o activitate în Regatul Unit prin intermediul unui colegiu situat în East Grinstead, în Susse�.� Guvernul �ritanic consideră că activităţile des�ăşurate de „Church o� Scientology” contravin ordinii pu�lice.� La �5 iulie ���8, ministrul sănătăţii pu�lice a declarat în �aţa Camerei Comunelor că guvernul este convins că scientologia reprezintă un pericol pentru societate.� Acesta a declarat în special următoarele: „Scientologia este un cult pseudofilosofic [.�.�.�].� După ce a analizat toate in�ormaţiile disponi�ile, guvernul are convingerea că scientologia reprezintă un pericol social.� Aceasta înstrăinează mem�rii �amiliilor şi atri�uie tuturor celor care se opun acestui cult motive răuvoitoare şi sordide; principiile şi practicile sale autoritare constituie o ameninţare potenţială pentru personalitatea şi �unăstarea celor care au �ost înşelaţi într-o asemenea măsură încât să devină adepţii acesteia; în special metodele acesteia pot reprezenta un pericol important pentru sănătatea celor care i se supun.� E�istă dovezi care sugerează �aptul că în prezent sunt îndoctrinaţi şi copiii.� Legislaţia actuală nu permite interzicerea practicării scientologiei, însă concluzia la care a ajuns guvernul este că scientologia este atât de condamna�ilă încât acesta are o�ligaţia de a �ace tot posi�ilul pentru a preveni răspândirea ei […].� Aici vin străini să studieze scientologia şi să lucreze la aşa-numitul Colegiu din East Grinstead.� Legislaţia actuală permite guvernului să se opună acestui �apt […], iar acesta a decis să �acă acest lucru.� Se adoptă măsurile următoare şi se pun de îndată în aplicare [.�.�.�].�

�e�� Nu se acordă permise de muncă pe durată determinată sau nedeterminată străinilor […] care vin să lucreze într-o instituţie scientologică.�”

Nu e�istă nicio restricţie legală �mai puţin câteva e�cepţii �ără importanţă�� cu privire la e�ercitarea scientologiei în Regatul Unit de către resortisanţii �ritanici care doresc să devină mem�ri sau să des�ăşoare o activitate în cadrul „Church o� scientology”.�

�.� Domnişoara Van Duyn este o resortisantă olandeză.� Prin scrisoarea din � mai ����, aceasta a primit o o�ertă de angajare ca secretară în cadrul „Church o� scientology” la colegiul acesteia din East Grinstead.� Intenţionând să accepte această o�ertă, ea a sosit la aeroportul din Gatwick la � mai ���� unde, după ce a �ost intervievată de un �uncţionar responsa�il cu imigrarea, i-a �ost re�uzată intrarea în Regatul Unit.� În urma interogatoriului, a rezultat �aptul că

Page 208: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��8

aceasta a lucrat într-un institut scientologic din Amsterdam timp de şase luni, că a urmat un curs de scientologie, că practica acest cult şi că avea intenţia să lucreze într-un institut scientologic în Regatul Unit.�

Motivul pentru care i s-a re�uzat autorizaţia de intrare, menţionat în documentul intitulat „Re�uz al autorizaţiei de intrare”, care i-a �ost înmânat domnişoarei Van Duyn de către �uncţionarul serviciului de imigrări, este următorul: „Aţi solicitat autorizaţia de intrare pe teritoriul Regatului Unit pentru a lucra în serviciul «Church o� scientology»; cu toate acestea, «Secretary o� State» consideră că este inoportun să autorizeze intrarea pe teritoriul Regatului Unit a unei persoane care lucrează pentru această organizaţie sau care activează în serviciul acesteia”.�

Secţiunea � ���� din „Immigration Act” din ���� atri�uie �uncţionarilor serviciului de imigrări puterea de a re�uza dreptul de intrare pe teritoriul Regatului Unit.� Re�uzând autorizaţia de intrare, �uncţionarul serviciului de imigrări a acţionat în con�ormitate cu politica guvernului şi cu articolul �5 din „Immigration Rules �or Controle o� Entry” �normele în materie de imigrare re�eritoare la controlul intrării�� aplica�ile, acestea având putere de lege.� Articolul �5 este redactat în următorii termeni:

„Oricărui pasager, cu e�cepţia soţiei sau a unui copil su� �8 ani al unei persoane sta�ilite în Regatul Unit, i se poate re�uza autorizaţia de intrare, pe motiv că acest re�uz serveşte interesului general atunci când:

a�� «Secretary o� State» a decis personal acest lucru sau atunci când

��� in�ormaţiile de care dispune �uncţionarul serviciului de imigrări par să justifice re�uzul autorizaţiei de intrare pentru acest motiv – atunci când, de e�emplu, având în vedere personalitatea, comportamentul sau relaţiile pasagerului, este inoportună autorizarea intrării acestuia.�”

�.� Întemeindu-se pe reglementarea comunitară re�eritoare la li�era circulaţie a lucrătorilor şi în special pe articolul �8 din Tratatul CEE, pe Regulamentul nr.� ����/�8 şi pe articolul � din ����/�8 şi pe articolul � din Directiva ��/��� �în con�ormitate cu articolul � alineatul ���� din directivă „Măsurile de ordine pu�lică sau de siguranţă pu�lică este necesar să se întemeieze e�clusiv pe comportamentul personal al individului care �ace o�iectul lor”��, domnişoara Van Duyn susţine că re�uzul autorizaţiei de intrare este ilegal şi solicită „High Court” să declare că aceasta are dreptul de şedere pe teritoriul Regatului Unit pentru a e�ercita o activitate pro�esională şi că este necesar să fie autorizată să intre pe acest teritoriu.�

Înainte de a se pronunţa asupra altor aspecte, „High Court” a suspendat judecata şi a trimis cauza Curţii de Justiţie, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE, pentru ca aceasta să pronunţe o hotărâre preliminară cu privire la următoarele între�ări:

�.� Articolul �8 din Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene este direct aplica�il, în sensul că acordă persoanelor particulare drepturi pe care acestea le pot invoca în justiţie într-un stat mem�ru?

�.� Directiva ��/���, adoptată la �5 �e�ruarie ���� în con�ormitate cu Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene este direct aplica�ilă, în sensul că acordă persoanelor particulare drepturi pe care acestea le pot invoca în justiţie într-un stat mem�ru?

�.� Articolul �8 din Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene şi articolul � din Directiva ��/���/CEE este necesar să fie interpretate în sensul că, atunci când îşi îndeplineşte o�ligaţia de a-şi întemeia măsura adoptată pentru motive de ordine pu�lică

Page 209: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

e�clusiv pe comportamentul personal al persoanei interesate, un stat mem�ru are dreptul să considere că ţin de comportamentul personal �a�� �aptul că această persoană este sau a �ost afiliată la un grup sau la o organizaţie ale cărei activităţi sunt considerate de către statul mem�ru ca fiind contrare interesului general, dar nu sunt interzise de legislaţia acestui stat, ���� �aptul că persoana în cauză intenţionează să des�ăşoare o activitate în acest stat mem�ru în cadrul unui asemenea grup sau organizaţie, iar cetăţenilor statului mem�ru respectiv care doresc să des�ăşoare o activitate similară în cadrul unui asemenea grup sau organizaţie nu li se impune nicio restricţie?

�.� Ordonanţa emisă de „High Court” din � martie ���� a �ost înregistrată la gre�a Curţii la �� iunie ����.�

Au �ost prezentate o�servaţii scrise în numele domnişoarei van Duyn de către domnul Alan Newman, pentru Regatul Unit de către domnul W.� H.� Goodwin şi pentru Comisie de consilierul juridic al acesteia, domnul A.� McClellan.�

Curtea, pe �aza raportului judecătorului raportor, după ascultarea avocatului general, a hotărât să deschidă procedura orală, �ără cercetare judecătorească preala�ilă.�

II – Observaţiile scrise înaintate Curţii

Cu privire la prima întrebare

Domnişoara van Duyn şi Comisia susţin că articolul �8 din Tratatul CEE este direct aplica�il.� Acestea se re�eră în special la hotărârile pronunţate de Curte la � aprilie ���� în cauza ���/��, Comisia împotriva Repu�licii Franceze �Recueil de la jurisprudence de la Cour, ����, pagina �5��� şi la �� iunie ���� în cauza �/�� Reyners împotriva Statului �elgian �hotărârea n-a �ost încă pu�licată��.�

Ţinând seama de hotărârea pronunţată în cauza ���/��, Regatul Unit nu prezintă nicio o�servaţie cu privire la această între�are.�

Cu privire la a doua întrebare

Domnişoara van Duyn susţine că articolul � din Directiva ��/��� este direct aplica�il.� Aceasta arată că a �ost deja afirmat de către Curte �aptul că, în principiu, directivele pot produce e�ecte directe.� Aceasta �ace trimitere la hotărârile pronunţate de Curte la � octom�rie ���� în cauza �/�� Grad împotriva Finanzamt Traunstein �Rec.� ����, p.� 8�5�� şi la �� decem�rie ���� în cauza ��/�� Spa SACE împotriva ministrului italian al finanţelor �Rec.� ����, p.� ������.�

Aceasta susţine că, pentru a sta�ili dacă o directivă �sau anumite dispoziţii ale unei directive�� este sau nu direct aplica�ilă, criteriul �olosit este identic criteriului adoptat în cazul anumitor articole din tratat şi su�liniază că însăşi Curtea nu a considerat că are o�ligaţia să susţină că un anumit articol din tratat nu este direct aplica�il doar pentru că �ormularea acestuia impune o o�ligaţie unui stat mem�ru.� Aceasta �ace trimitere la hotărârile pronunţate de Curte la �� decem�rie ���8 în cauza ��/�8, Salgoil împotriva ministrului italian al comerţului e�terior �Rec.� ���8, p.� ����� şi la �� iunie ����, în cauza 5�/�5, Lütticke Gm�H împotriva Hauptzollamt Sarrelouis �Rec.� ����, p.� �����.�

Domnişoara van Duyn susţine, de asemenea, că o directivă care a�ectează în mod direct o persoană de drept privat poate crea drepturi în �avoarea acesteia atunci când dispoziţiile sale sunt clare şi necondiţionale şi atunci când aceasta nu con�eră o putere discreţionară reală statului mem�ru în ceea ce priveşte rezultatul care este necesar să fie atins.� Cu condiţia ca aceste criterii să fie îndeplinite, aceasta consideră că nu prezintă importanţă �aptul că:

Page 210: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

a�� dispoziţia cuprinsă în directivă constă într-o o�ligaţie pozitivă de a �ace sau într-o interdicţie cu caracter negativ sau �aptul că

��� �orma şi metodele ce este necesar să fie adoptate pentru atingerea rezultatului sta�ilit sunt la alegerea statului mem�ru.�

În ceea ce priveşte litera �a��, aceasta consideră că din hotărârile Curţii pronunţate în cauzele Lütticke şi Salgoil �citate anterior�� rezultă în mod implicit că un articol din tratat care impune unui stat mem�ru o o�ligaţie pozitivă de a �ace poate avea aplica�ilitate directă şi că acelaşi raţionament se aplică şi directivelor.�

În ceea ce priveşte litera ����, aceasta o�servă că articolul �8� din tratat sta�ileşte în mod e�pres o distincţie în legătură cu directivele între e�ectul o�ligatoriu cu privire la rezultatul care este necesar să fie atins şi natura discreţionară a mijloacelor �olosite.�

Aceasta susţine că dispoziţiile articolului � îndeplinesc criteriul necesar pentru ca o dispoziţie să fie direct aplica�ilă.� Aceasta �ace trimitere la considerentele directivei, care au în vedere o aplica�ilitate directă atunci când afirmă: „având în vedere �aptul că este necesar ca, în fiecare stat mem�ru, să li se o�ere resortisanţilor celorlalte state mem�re, căi de atac suficiente împotriva actelor administrative în acest domeniu […]” �în special atunci când un stat mem�ru invocă motive de ordine pu�lică, de siguranţă pu�lică sau de sănătate pu�lică în materie de deplasare sau de şedere a străinilor��.�

În opinia sa, „singura cale de atac suficientă” deschisă unei persoane de drept privat este dreptul de a invoca dispoziţiile directivei în �aţa instanţelor naţionale.� Fără îndoială, o decizie în acest sens are ca e�ect consolidarea protecţiei juridice de care �eneficiază cetăţenii în �aţa instanţelor naţionale.�

Comisia susţine că o dispoziţie a unei directive este direct aplica�ilă atunci când este clară şi neam�iguă.� Aceasta se re�eră la hotărârile pronunţate de Curte în cauzele Grad şi SACE �citate anterior��.�

Comisia indică �aptul că un regulament comunitar are, în ceea ce priveşte caracterul imediat al e�ectelor sale, o s�eră de aplicare identică domeniului de aplicare al legislaţiei naţionale, în timp ce e�ectele unei directive sunt similare celor ale dispoziţiilor tratatului, care creează o�ligaţii pentru statele mem�re.� Deşi dispoziţiile unei directive sunt clare şi lipsite de am�iguitate din punct de vedere juridic, lăsând autorităţilor naţionale o putere de apreciere doar în ceea ce priveşte modalităţile de aplicare, acestea este necesar să ai�ă e�ecte similare celor ale dispoziţiilor din tratat, a căror aplica�ilitate directă a �ost recunoscută de Curte.�

Prin urmare, aceasta concluzionează că:

a�� puterea e�ecutivă a unui stat mem�ru are o�ligaţia de a respecta dreptul comunitar,

��� în cazul în care o dispoziţie cuprinsă într-o directivă nu are corespondent într-o dispoziţie identică din legislaţia naţională, ci rămâne la aprecierea autorităţii naţionale, în ceea ce priveşte rezultatul care este necesar să fie atins, puterea discreţionară a acestei autorităţi este restrânsă de dispoziţia comunitară;

c�� în aceste împrejurări şi dat fiind �aptul că nu este întotdeauna indispensa�il să se modifice legislaţia naţională pentru a se asigura con�ormitatea cu o directivă, este evident că persoana particulară tre�uie să ai�ă dreptul de a împiedica depăşirea în detrimentul acesteia de către autoritatea naţională în cauză a s�erei competenţelor care i-au �ost atri�uite prin dreptul comunitar.�

Page 211: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Con�orm Comisiei, articolul � este una dintre dispoziţiile Directivei ��/��� care prezintă toate caracteristicile necesare pentru a produce e�ecte directe în statul mem�ru destinatar, şi aminteşte, de asemenea, că dificultăţile create de aplicarea normelor într-un caz particular nu a�ectează caracterul general al aplica�ilităţii.�

În acest conte�t, Comisia analizează hotărârea din � octom�rie ���8 pronunţată de Conseil d’État din Belgia în cauza Corveleyn �CE ���8, nr.� ��/���, hotărârea din � octom�rie ���8, p.� �����.�

Întrucât autorităţile naţionale nu au utilizat �ormularea de la articolul � pentru a o�ţine rezultatul cerut, Comisia consideră, în temeiul articolului �8� şi în lumina jurisprudenţei Curţii, că articolul � din directivă constituie o o�ligaţie direct aplica�ilă care limitează puterea discreţionară e�tinsă atri�uită serviciului de imigrări prin articolul �5 din „Statement o� Immigration Rules”.� Comisia propune să se răspundă în �elul următor la între�area adresată: atunci când o dispoziţie este clară şi lipsită de am�iguitate din punct de vedere juridic, ast�el cum este cazul articolului � din Directiva ��/���, această dispoziţie este direct aplica�ilă, în sensul că aceasta con�eră persoanelor particulare drepturi pe care acestea le pot invoca în �aţa instanţelor unui stat mem�ru.�

Regatul Unit aminteşte că articolul �8� din Tratatul CEE sta�ileşte o distincţie clară între regulament, directivă şi decizie şi prevede pentru fiecare categorie de dispoziţii e�ecte di�erite.� Prin urmare, acesta consideră că, la prima vedere, neadoptând un regulament, Consiliul pare să fi urmărit ca directiva să ai�ă un e�ect di�erit de cel al unui regulament şi, în consecinţă, ca aceasta să nu fie o�ligatorie în toate elementele sale, şi nici direct aplica�ilă în toate statele mem�re.�

Regatul Unit consideră că nici hotărârea Grad, nici hotărârea SACE nu pot fi invocate în sprijinul tezei con�orm căreia este mai puţin important ca o dispoziţie să fie inclusă într-un regulament, o directivă sau o decizie.� În am�ele cazuri, o�iectivul directivei în cauză era pur şi simplu de a sta�ili o dată pentru e�ecutarea unor o�ligaţii clare şi imperative cuprinse în tratat şi în actele juridice adoptate în aplicarea acestuia.� Aceste două cauze arată că, în anumite circumstanţe, o dispoziţie limitată cuprinsă într-o directivă poate fi direct aplica�ilă.� Dispoziţiile directivei din speţă sunt complet di�erite.� Directiva ��/��� are o s�eră de aplicare mult mai e�tinsă.� Aceasta le o�eră statelor mem�re indicaţii detaliate cu privire la toate măsurile pe care este necesar să le adopte şi care a�ectează li�ertatea de circulaţie a lucrătorilor, iar articolul �� prevede în mod e�pres că statele mem�re au o�ligaţia de a pune în aplicare măsurile necesare pentru a se con�orma prezentei directive.� În �apt, însăşi �ormularea articolului � alineatul ���� vizează adoptarea de măsuri.�

Regatul Unit trece în revistă doar cele patru cazuri în care, după cunoştinţele sale, instanţele naţionale au avut în vedere pro�lema aplica�ilităţii directe a directivei.� Acesta consideră că respectivele cazuri sunt puţin convingătoare.� Acesta remarcă, printre altele, că e�ectul real al cauzei Corveleyn �citată anterior�� a �ăcut o�iectul unor discuţii semnificative între juriştii �elgieni, iar această hotărâre tre�uie interpretată în sensul că Conseil d’État nu a decis că directiva era direct aplica�ilă, ci a recurs la conceptul �elgian de ordine pu�lică, care presupune luarea în considerare a o�ligaţiilor asumate de către Belgia pe plan internaţional.�

Cu privire la a treia întrebare

Domnişoara van Duyn arată că prima parte a între�ării vizează cazul în care o organizaţie des�ăşoară activităţi pe care statul nu le consideră ilegale.� Între�area nu presupune neapărat că persoana particulară în cauză are intenţia să fie în continuare afiliată la această organizaţie.� Este suficient că a �ost afiliată în trecut.� În această privinţă, domnişoara van Duyn aminteşte

Page 212: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

�aptul că, deşi persoana în cauză a �ost afiliată la o organizaţie ilegală şi a �ost condamnată pentru o in�racţiune, ca urmare a activităţilor des�ăşurate în cadrul acestei organizaţii, acest lucru nu constituie în sine, în temeiul dispoziţiilor articolului � alineatul ���� din Directiva ��/���, un motiv suficient care să îi permită unui stat mem�ru să adopte măsuri întemeiate pe ordinea pu�lică, în vederea e�pulzării acesteia.�

În opinia sa, simpla apartenenţă la o organizaţie legală, �ără a fi necesară participarea la activităţile acesteia, nu poate fi considerată „comportament”.� Comportamentul implică „activitate”.� De alt�el, activităţile organizaţiei în cauză nu sunt, doar pentru că persoana particulară în cauză este sau a �ost un mem�ru pasiv, „personale” în raport cu persoana în cauză.� O apreciere di�erită conduce la situaţia în care un stat mem�ru poate e�pulza o persoană de drept privat doar pentru că, într-un trecut îndepărtat, aceasta a �ăcut parte, pentru o perioadă scurtă, în mod per�ect legal, dintr-o oarecare organizaţie e�tremistă politică sau religioasă în propriul stat mem�ru.�

În ceea ce priveşte a doua parte a între�ării, domnişoara van Duyn aminteşte �aptul că principiul li�erei circulaţii este unul dintre principiile �undamentale enunţate de tratat şi că discriminarea pe �ază de naţionalitate este interzisă de articolul �.� E�cepţiile de la aceste principii �undamentale este necesar să fie interpretate în mod restrictiv.�

Aceasta afirmă că între�area arată o discriminare pe �ază de naţionalitate şi vizează ipoteza în care o persoană de drept privat a cărei activitate din trecut a �ost ireproşa�ilă încearcă să intre într-un stat mem�ru ca să lucreze pentru o organizaţie în cadrul căreia cetăţenii statului mem�ru se pot angaja în deplină li�ertate.� Aceasta crede că, în cazul în care se consideră că o organizaţie aduce atingere interesului general, statul mem�ru are de �ăcut o alegere simplă: fie împiedică pe oricine, inclusiv pe cetăţenii săi, să ai�ă acces la o activitate pro�esională în cadrul acestei organizaţii, fie să admită şi resortisanţii altor state mem�re în aceeaşi măsură ca pe cetăţenii săi.�

Comisia susţine că, în ceea ce priveşte conceptele de „ordine pu�lică” şi de „comportament personal” cuprinse în articolul �8 alineatul ���� din tratat şi în articolul � din Directiva ��/���, acestea sunt concepte de drept comunitar.� Acestea este necesar să fie interpretate, în primul rând, în conte�tul dreptului comunitar, iar criteriile naţionale intervin doar pentru aplicarea acestora.�

În practică, în cazul în care fiecare stat mem�ru este li�er să sta�ilească în mod discreţionar limitele interpretării noţiunii de ordine pu�lică, o�ligaţiile care decurg din principiul li�erei circulaţii a lucrătorilor prezintă o mare diversitate de �orme în di�eritele state mem�re.� Această li�ertate de circulaţie poate fi menţinută în întreaga Comunitate numai în temeiul unei aplicări uni�orme în toate statele mem�re.� Este contrar dispoziţiilor tratatului ca un stat mem�ru să accepte lucrători veniţi din alt stat mem�ru, în timp ce propriii săi lucrători nu pot primi în acest stat un tratament identic celui pe care-l primesc cetăţenii în ceea ce priveşte aplicarea normelor de ordine pu�lică.�

Comisia susţine că discriminarea e�ercitată de către un stat mem�ru din motive de ordine pu�lică în ceea ce priveşte resortisanţii unui alt stat mem�ru, pe motiv că aceştia sunt angajaţii unei organizaţii ale cărei activităţi sunt considerate de către acesta contrare interesului general, în timp ce �aptul de a fi angajat de către această organizaţie nu este ilegal pentru proprii cetăţeni, contravine articolului �8 alineatul ���� din tratat.� Articolul � alineatul ���� din directivă sta�ileşte în mod precis că măsurile de ordine pu�lică sau de siguranţă pu�lică este necesar să se întemeieze e�clusiv pe comportamentul personal al individului care �ace o�iectul lor.� Un comportament personal considerat legal atunci când este e�ercitat

Page 213: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

de un cetăţean al unui stat mem�ru nu poate fi considerat ilegal în acest stat mem�ru, con�orm dreptului comunitar, atunci când este e�ercitat de un resortisant al unui alt stat mem�ru.�

Este necesar să se considere că articolul � îi interzice unui stat mem�ru să invoce ordinea pu�lică, cu titlu de mijloc preventiv general împotriva unui eventual prejudiciu adus societăţii, pentru a re�uza unui resortisant al altui stat mem�ru dreptul de a pătrunde pe teritoriul său, atunci când comportamentul personal al acestei persoane de drept privat în propriul său stat, în statul în care a avut ultimul loc de muncă sau în statul mem�ru care îi re�uză intrarea nu contravenea sau nu contravine ordinii pu�lice.� Este incontesta�il �aptul că afilierea la o organizaţie militantă interzisă în statul mem�ru gazdă constituie un element care este necesar să fie luat în considerare la aprecierea comportamentului personal pentru a justifica un re�uz al autorizaţiei de intrare pentru motive de ordine pu�lică sau de siguranţă pu�lică.�

În ceea ce priveşte prima parte a între�ării, Regatul Unit are în vedere trei aspecte.�

Primul aspect constă în a sta�ili dacă �aptul că o persoană este sau nu afiliată la o organizaţie poate fi considerat drept comportament personal al acestei persoane.� Regatul Unit consideră că, din punct de vedere al ordinii pu�lice, este important ca un stat mem�ru să fie autorizat să ia în considerare afilierea unei persoane la un grup sau organizaţie.� Statului mem�ru este necesar să i se permită să re�uze intrarea acestei persoane pe teritoriul său în anumite circumstanţe, de e�emplu, atunci când organizaţia este considerată suficient de indezira�ilă din punct de vedere al ordinii pu�lice sau în cazul în care afilierea acestui individ la grup sau organizaţie este suficient de restrânsă.�

În al doilea rând, Regatul Unit consideră că o măsură adoptată din motive de ordine pu�lică şi în temeiul căreia unui individ resortisant al unui al stat mem�ru i se re�uză intrarea într-un stat mem�ru, pe motiv că este afiliat la o organizaţie este compati�ilă cu condiţia impusă de articolul � alineatul ����.� Acesta admite că intenţia ascunsă a acestui articol a �ost cu siguranţă e�cluderea posi�ilităţii unui stat mem�ru de a e�ectua e�pulzări colective şi de a o�liga instanţele naţionale să analizeze în fiecare caz circumstanţele personale ale fiecărui individ.� Totuşi, această intenţie nu e�clude posi�ilitatea, în opinia sa, ca un stat mem�ru să fie autorizat să ia în considerare afilierea individului la o organizaţie şi ca acesta să-i re�uze unui individ, în anumite cazuri, intrarea pe teritoriul său, ca urmare a acestei afilieri.� Pro�lema dacă, într-un anumit caz, un asemenea re�uz este justificat depinde de punctul de vedere al statului mem�ru cu privire la organizaţia respectivă.�

În �apt, operaţiunile privind admiterea unor persoane pe teritoriul unui stat mem�ru sunt e�ectuate în mod necesar de către un număr mare de �uncţionari.� Nu ne putem aştepta ca aceşti �uncţionari să cunoască tot ce are guvernul o�ligaţia să ştie în ceea ce priveşte o anumită organizaţie şi este inevita�il ca aceşti �uncţionari să acţioneze în con�ormitate cu instrucţiunile guvernului: acestea impun un număr de principii generale cărora �uncţionarii au o�ligaţia a li se con�orma.� De asemenea, este inevita�il ca asemenea instrucţiuni să se re�ere, după caz, la anumite organizaţii specifice care pot aduce atingere, în opinia guvernului, interesului general.�

În al treilea rând, Regatul Unit consideră că �aptul că activităţile organizaţiei nu sunt ilegale într-un stat mem�ru, cu toate că acesta le consideră contrare interesului general, nu împiedică statul mem�ru în cauză să ia în considerare afilierea individului la această organizaţie.� În mod necesar, fiecărui stat îi revine să decidă dacă este necesar să declare ilegale activităţile unei organizaţii sau organizaţia însăşi.� Acest stat este singurul competent pentru a adopta o asemenea decizie şi, pentru acest lucru, ţine seama de datele de care dispune.� Ast�el, după cum se ştie, Regatul Unit a mani�estat în mod tradiţional o mare toleranţă �aţă de organizaţiile din

Page 214: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

interiorul Regatului Unit.� În cazul scientologiei, motivele pentru care Regatul Unit consideră că activităţile scientologilor sunt contrare ordinii pu�lice au �ost prezentate în declaraţia pe care ministrul sănătăţii pu�lice a �ăcut-o în �aţa Parlamentului la �5 iulie ���8.� Sediul general al scientologilor, unde se află responsa�ilii pentru toate ţările, este tot în Regatul Unit, ast�el încât acest stat se preocupă în mod special de asociaţia de scientologie.�

Regatul Unit o�servă că se pun două pro�leme în legătură cu elementul de �apt citat la litera ���� a între�ării.�

Prima pro�lemă este dacă �aptul că un individ are intenţia de a lucra cu organizaţia în cauză este un aspect al comportamentului personal al individului.� Acesta consideră că o asemenea intenţie constituie un aspect esenţial al comportamentului personal al individului.�

A doua pro�lemă este dacă �aptul că nu se impune nicio restricţie cetăţenilor unui stat mem�ru, atunci când doresc să lucreze în acelaşi mod cu organizaţia respectivă, împiedică statul mem�ru să ia în considerare această intenţie.�

Regatul Unit arată că este inevita�ilă, în ceea ce priveşte intrarea pe teritoriul unui stat, e�istenţa unei anumite discriminări în �avoarea cetăţenilor acestui stat.� Unui cetăţean, oricât de indezira�ilă şi de periculoasă poate fi intrarea sa pe teritoriul statului, nu i se poate re�uza intrarea în propria sa ţară.� Un stat are o�ligaţia, în con�ormitate cu dreptul internaţional, să-şi primească propriii cetăţeni.� Regatul Unit se re�eră, printre altele, la articolul 5 litera ���� punctul �ii�� din Declaraţia universală a drepturilor omului, con�orm căruia: „Orice persoană are dreptul să părăsească orice ţară, inclusiv ţara sa, şi să revină în ţara sa”.� Acesta o�servă că un stat mem�ru are dreptul, de e�emplu, să re�uze intrarea pe teritoriul său unui to�icoman care este resortisant al altui stat, fiind o�ligat în acelaşi timp să-i permită unui to�icoman care este cetăţeanul său să intre pe teritoriul acestuia.�

Domnişoara Van Duyn, reprezentată de domnul Alan Newman, Regatul Unit, reprezentat de domnul Peter Gi�son şi Comisia, reprezentată de domnul Anthony McClellan, şi-au prezentat o�servaţiile orale în şedinţa pu�lică din �� octom�rie ����.�

Avocatul general şi-a prezentat concluziile în şedinţa din �� noiem�rie ����.�

În drept

�.� Prin decizia emisă de Vice Chancellor la � martie ����, primită la Curte la �� iunie, Chancery Division a High Court o� Justice din Anglia a adresat, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE, trei între�ări privind interpretarea anumitor prevederi de drept comunitar re�eritoare la li�era circulaţie a lucrătorilor.�

�.� Aceste între�ări au �ost adresate în cadrul unei acţiuni împotriva Home O�fice introduse de o resortisantă olandeză, căreia i-a �ost re�uzată autorizaţia de intrare în Regatul Unit pentru a ocupa un post de secretară la „Church o� Scientology” �Biserica Scientologică��.�

�.� Intrarea i-a �ost re�uzată în con�ormitate cu politica Guvernului Regatului Unit �aţă de respectiva organizaţie, ale cărei activităţi le consideră ca reprezentând un pericol social.�

Cu privire la prima întrebare

�.� Prin prima între�are, Curţii i se solicită să se pronunţe dacă articolul �8 din Tratatul CEE este direct aplica�il, în sensul că acesta con�eră persoanelor particulare drepturi pe care le pot valorifica în justiţie într-un stat mem�ru.�

Page 215: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��5

5.� Articolul �8 alineatele ���� şi ���� prevede că li�era circulaţie a lucrătorilor este garantată cel târziu la încheierea perioadei de tranziţie şi implică „eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetăţenie între lucrătorii statelor mem�re, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă, remunerarea şi celelalte condiţii de muncă”.�

�.� Aceste prevederi impun statelor mem�re o o�ligaţie precisă, care nu necesită adoptarea niciunei măsuri, nici din partea instituţiilor Comunităţii, nici din partea statelor mem�re, şi a cărei e�ecutare nu le lasă acestora nicio putere discreţionară.�

�.� Alineatul ����, care defineşte drepturile pe care le implică principiul li�erei circulaţii a lucrătorilor, supune aceste drepturi unor restricţii, justificate pe motive de ordine pu�lică, de siguranţă pu�lică şi de sănătate pu�lică.�

Aplicarea acestor restricţii este, cu toate acestea, supusă unui control jurisdicţional, ast�el încât dreptul unui stat mem�ru de a se prevala de aceste restricţii să nu împiedice ca dispoziţiile articolului �8, care consacră principiul li�erei circulaţii a lucrătorilor, să con�ere persoanelor particulare drepturi pe care acestea le pot valorifica în justiţie şi pe care instanţele naţionale este necesar să le protejeze.�

8.� Prin urmare, este necesar să se răspundă afirmativ la prima între�are adresată.�

Cu privire la a doua întrebare

�.� Prin a doua între�are, Curţii i se solicită să se pronunţe dacă Directiva nr.� ��/��� ��/��� a Consiliului din �5 �e�ruarie ���� privind coordonarea măsurilor speciale re�eritoare la deplasarea şi şederea cetăţenilor străini, măsuri justificate din motive de ordine pu�lică, de siguranţă pu�lică şi de sănătate pu�lică este direct aplica�ilă, ast�el încât să con�ere persoanelor particulare drepturi pe care acestea le pot valorifica în justiţie într-un stat mem�ru.�

��.� Din decizia de trimitere rezultă că singura prevedere din directivă relevantă în acest caz este articolul � alineatul ����, care prevede că „măsurile de ordine pu�lică sau de siguranţă pu�lică este necesar să se întemeieze e�clusiv pe comportamentul personal al individului care �ace o�iectul lor”.�

��.� Regatul Unit a su�liniat că articolul �8� din tratat distinge între e�ectele regulamentelor, ale directivelor şi ale deciziilor şi că, prin urmare, este necesar să se prezume că, prin adoptarea unei directive şi nu a unui regulament, Consiliul a dorit ca acest act să ai�ă un e�ect di�erit de cel al unui regulament şi ca, prin urmare, acesta să nu fie direct aplica�il.�

��.� Cu toate acestea, chiar în cazul în care, în temeiul dispoziţiilor articolului �8�, regulamentele sunt direct aplica�ile şi, prin urmare, prin însăşi natura lor, pot produce e�ecte directe, nu rezultă din aceasta că alte categorii de acte menţionate de acest articol nu pot produce niciodată e�ecte similare.�

Este incompati�il cu e�ectul o�ligatoriu pe care articolul �8� îl atri�uie directivei �aptul de a e�clude, în principiu, ca o�ligaţia pe care aceasta o impune să poată fi invocată de persoanele interesate.�

În special în cazurile în care autorităţile comunitare o�ligă statele mem�re, printr-o directivă, să adopte un anumit comportament, e�ectul util al unui asemenea act este diminuat în cazul în care justiţia�ilii sunt împiedicaţi să se prevaleze de acesta în justiţie, iar instanţele naţionale sunt împiedicate să o ia în considerare ca element al dreptului comunitar.�

Page 216: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Articolul ���, care permite instanţelor naţionale să sesizeze Curtea cu privire la validitatea şi interpretarea tuturor actelor instituţiilor, �ără nicio deose�ire, implică, de alt�el, �aptul că aceste acte pot fi invocate de justiţia�ili în �aţa instanţelor respective.�

Este necesar să se e�amineze, în fiecare caz în parte, dacă natura, spiritul şi �ormularea dispoziţiei în cauză pot produce e�ecte directe în relaţiile dintre statele mem�re şi persoanele particulare.�

��.� Articolul � alineatul ���� din Directiva ��/���, prevăzând că măsurile de ordine pu�lică este necesar să se întemeieze e�clusiv pe comportamentul personal al individului în cauză, tinde să limiteze puterea discreţionară pe care legislaţiile naţionale o atri�uie, în general, autorităţilor competente în materie de intrare şi e�pulzare a străinilor.�

Pe de o parte, dispoziţia enunţă o o�ligaţie care nu este însoţită de nicio e�cepţie sau condiţie şi care, prin natura sa, nu necesită intervenţia niciunui act, nici din partea instituţiilor comunitare, nici din partea statelor mem�re.�

Pe de altă parte, fiind vor�a despre o o�ligaţie a statelor mem�re, în aplicarea unei clauze de derogare de la unul dintre principiile �undamentale ale tratatului în �avoarea persoanelor particulare, de a nu ţine cont de �actori străini comportamentului personal, siguranţa juridică a persoanelor în cauză impune ca respectiva o�ligaţie să poată fi invocată de acestea, deşi a �ost prevăzută într-un act normativ care nu are automat e�ect direct în ansam�lul său.�

��.� În cazul în care sensul şi s�era e�actă de aplicare a dispoziţiei pot ridica pro�leme de interpretare, acestea pot fi rezolvate pe cale judiciară, ţinând cont, de asemenea, de procedura prevăzută la articolul ��� din tratat.�

�5.� Prin urmare, este necesar să se răspundă la între�area adresată în acest sens că articolul � alineatul ���� din Directiva nr.� ��/��� a Consiliului din �5 �e�ruarie ���� con�eră persoanelor particulare drepturi pe care acestea le pot valorifica în justiţie într-un stat mem�ru şi pe care instanţele naţionale au o�ligaţia de a le proteja.�

Cu privire la a treia întrebare

��.� Prin a treia între�are, Curţii i se solicită să se pronunţe dacă articolul �8 din tratat şi articolul � din Directiva ��/��� este necesar să fie interpretate în sensul că

„atunci când îşi e�ecută o�ligaţia de a întemeia măsura pe care o adoptă din motive de ordine pu�lică e�clusiv pe comportamentul personal al persoanei interesate, un stat mem�ru are dreptul de a considera ca ţinând de acest comportament personal

a�� �aptul că persoana respectivă este sau a �ost afiliată la un grup sau organizaţie ale căror �aptul că persoana respectivă este sau a �ost afiliată la un grup sau organizaţie ale căror activităţi sunt considerate de statul mem�ru ca fiind contrare interesului general, dar nu sunt interzise de legislaţia statului în cauză;

��� �aptul că persoana interesată intenţionează să e�ercite o activitate în statul mem�ru respectiv în cadrul unui ast�el de grup sau organizaţie, atunci când nu se impune nicio restricţie cetăţenilor statului mem�ru respectiv, care doresc să e�ercite o activitate similară, în cadrul unui ast�el de grup sau organizaţie.�”

��.� În această privinţă, este necesar să se e�amineze în primul rând dacă afilierea la un grup sau la o organizaţie poate constitui în sine un comportament personal, în sensul articolului � din Directiva ��/���.�

Page 217: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Cu toate că este adevărat că o afiliere care s-a încheiat în trecut nu este necesar, în general, să justifice o decizie care îi re�uză persoanei interesate dreptul la li�era circulaţie în cadrul Comunităţii, nu este mai puţin adevărat că o afiliere actuală, ce reflectă participarea la activităţile grupului sau ale organizaţiei, precum şi identificarea cu scopurile şi planurile acesteia, pot fi considerate un act voluntar al persoanei interesate şi, prin urmare, ca �ăcând parte din comportamentul său personal, în sensul dispoziţiei citate.�

�8.� Între�area adresată ridică în continuare pro�lema de a şti ce importanţă este necesar să se acorde �aptului că activităţile organizaţiei în cauză, care sunt considerate de statul mem�ru ca fiind contrare interesului general, nu sunt, cu toate acestea, interzise de legislaţia naţională.�

În această privinţă, este necesar să se su�linieze �aptul că noţiunea de ordine pu�lică în conte�tul comunitar şi, în special, ca justificare a unei derogări de la principiul �undamental al li�erei circulaţii a lucrătorilor, este necesar să fie înţeleasă în sens strict, ast�el încât s�era de aplicare a acesteia să nu fie sta�ilită în mod unilateral de fiecare stat mem�ru, �ără controlul instituţiilor Comunităţii.�

Nu este mai puţin adevărat că împrejurările specifice care pot justifica recurgerea la noţiunea de ordine pu�lică pot varia de la o ţară la alta şi de la o perioadă la alta, şi că, de aceea, este necesar să se recunoască autorităţilor naţionale competente, în această privinţă, o marjă de apreciere, în limitele impuse de tratat.�

��.� Din cele de mai sus rezultă că un stat mem�ru ale cărui autorităţi competente şi-au definit în mod clar poziţia �aţă de activităţile unei anumite organizaţii, caracterizându-le ca reprezentând un pericol social, şi care au luat măsurile administrative de contracarare a acestor activităţi, nu este necesar să fie o�ligat, pentru a putea invoca noţiunea de ordine pu�lică, să le interzică prin lege, în cazul în care o asemenea măsură nu este considerată potrivită în circumstanţele respective.�

��.� Între�area adresată ridică, în cele din urmă, pro�lema de a şti dacă un stat mem�ru, din motive de ordine pu�lică, este autorizat să se opună e�ercitării pe teritoriul său, de către un resortisant al unui alt stat mem�ru, a unei activităţi salariate în cadrul unui grup sau al unei organizaţii, în cazul în care nicio restricţie similară nu este impusă cetăţenilor proprii.�

��.� În această privinţă, tratatul, deşi consacră principiul li�erei circulaţii a lucrătorilor, �ără discriminare între resortisanţii statelor mem�re, prevede la articolul �8 alineatul ����, restricţii justificate pe motive de ordine pu�lică, de siguranţă pu�lică şi de sănătate pu�lică aduse drepturilor ce decurg din acest principiu.�

Drepturile supuse unor ast�el de restricţii sunt, printre altele, în temeiul dispoziţiei menţionate, dreptul de a accepta o�erte de muncă e�ectiv înaintate, dreptul de a circula li�er în acest scop pe teritoriul statelor mem�re, precum şi dreptul de şedere într-unul din statele mem�re pentru angajare.�

Restricţia menţionată are, prin urmare, ca e�ect �aptul că accesul pe teritoriul unui stat mem�ru, precum şi şederea pe acest teritoriu îi pot fi re�uzate unui resortisant al unui alt stat mem�ru, în toate cazurile în care se aplică restricţia respectivă.�

��.� Pe de altă parte, un principiu de drept internaţional, pe care Tratatul CEE nu îl poate omite în raporturile dintre statele mem�re, se opune �aptului ca un stat să le re�uze propriilor cetăţeni dreptul de a avea acces şi dreptul de şedere pe teritoriul său.�

��.� Rezultă că un stat mem�ru poate, în cazul în care consideră necesar din motive de ordine pu�lică, să-i re�uze unui resortisant al unui alt stat mem�ru �eneficiul principiului

Page 218: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��8

li�erei circulaţii a lucrătorilor în vederea des�ăşurării unei activităţi salariate determinate, chiar şi atunci când nu impune nicio restricţie similară propriilor cetăţeni;

��.� Prin urmare, este necesar să se răspundă la a treia între�are că articolul �8 din Tratatul CEE şi articolul � alineatul ���� din Directiva ��/��� este necesar să fie interpretate în sensul că un stat mem�ru, impunând restricţii justificate de ordinea pu�lică, poate lua în considerare, ca ţinând de comportamentul personal al celui interesat, �aptul că acesta este afiliat la un grup sau la o organizaţie ale căror activităţi sunt considerate de statul mem�ru ca reprezentând un pericol social, �ără a fi, cu toate acestea, interzise, chiar în cazul în care cetăţenilor statului respectiv care doresc să des�ăşoare o activitate similară celei pe care doreşte să o des�ăşoare resortisantul unui alt stat mem�ru nu li se impune nicio restricţie, în cadrul aceloraşi grupuri sau al aceloraşi organizaţii.�

Cu privire la cheltuielile de judecată

�5.� Întrucât cheltuielile e�ectuate de Regatul Unit şi de Comisia Comunităţilor Europene, care au prezentat o�servaţii Curţii, nu pot �ace o�iectul unei ram�ursări;

întrucât procedura are, în raport cu părţile din acţiunea principală, un caracter incidental �aţă de procedura din �aţa înaintea instanţei naţionale, este de competenţa acestei instanţe să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată.�

Pentru aceste motive,

CURTEA,

pronunţându-se cu privire la între�ările care i-au �ost adresate de High Court o� Justice, prin decizia din � martie ����, hotărăşte:

1) Articolul 48 din Tratatul CEE are efect direct în ordinea juridică a statelor membre şi conferă persoanelor particulare drepturi pe care instanţele naţionale au obligaţia de a le proteja.

2) Articolul 3 alineatul (1) din Directiva nr. 64/221 a Consiliului din 25 februarie 1964 privind coordonarea măsurilor speciale referitoare la deplasarea şi şederea cetăţenilor străini, măsuri justificate din motive de ordine publică, de siguranţă publică şi de sănătate publică, le conferă persoanelor particulare drepturi pe care acestea le pot valorifica în justiţie într-un stat membru şi pe care instanţele naţionale au obligaţia de a le proteja.

3) Articolul 48 din Tratatul CEE şi articolul 3 alineatul (1) din Directiva 64/221 este necesar să fie interpretate în sensul că un stat membru, impunând restricţii justificate de ordinea publică, poate lua în considerare, ca ţinând de comportamentul personal al celui interesat, faptul că acesta este afiliat la un grup sau la o organizaţie, ale căror activităţi sunt considerate de către statul membru ca reprezentând un pericol social, fără a fi, cu toate acestea, interzise, chiar în cazul în care cetăţenilor statului respectiv care doresc să desfăşoare o activitate similară celei pe care doreşte să o desfăşoare resortisantul unui alt stat membru nu li se impune nicio restricţie, în cadrul aceloraşi grupuri sau al aceloraşi organizaţii.

Lecourt Ó Dálaigh Mackenzie Stuart Donner Monaco

Mertens de Wilmars Pescatore Kutscher Sørensen

Pronunţată în şedinţă pu�lică la Lu�em�urg, � decem�rie ����.�

Grefier Preşedinte

A.� Van Houtte R.� Lecourt

Page 219: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

CONCLUzIILE AVOCATULUI GENERAL HENRI MAYRAS,

PREzENTATE LA �� NOIEMBRIE ����

Domnule Preşedinte,

Domnilor Judecători,

Introducere

Prezenta cauză preliminară este, cu du�lu titlu, de un interes special.� Este pentru prima dată când o instanţă din Regatul Unit, High Court o� Justice din Londra, vă sesizează, prin articolul ��� din Tratatul de la Roma, cu o cerere de interpretare a normelor comunitare.�

De asemenea, pentru prima dată sunteţi chemaţi să soluţionaţi pro�lema importantă pe care o ridică rezerva ordinii şi a siguranţei pu�lice, e�primată, în ceea ce priveşte li�ertatea de circulaţie a lucrătorilor comunitari în interiorul pieţei comune, la articolul �8 din tratat.�

Prin urmare, tre�uie, în această privinţă, să e�aminaţi în ce măsură puterea statelor de a aprecia imperativele ordinii pu�lice naţionale poate fi împăcată cu o aplicare uni�ormă a dreptului comunitar şi în special a principiului nediscriminării între lucrătorii migranţi şi naţionali.�

De asemenea, să adăugăm �aptul că tre�uie să decideţi cu privire la eventualul e�ect direct al unei directive a Consiliului sau cel puţin al unei anumite dispoziţii a unei directive.� Dar jurisprudenţa dumneavoastră conţine deja anumite elemente de răspuns la această între�are.�

I – Faptele

Evenimentele care au generat litigiul principal sunt simple.� Domnişoara Yvonne Van Duyn, de naţionalitate olandeză, a de�arcat la � mai ���� pe aeroportul Gatwick în Anglia.� Aceasta a declarat că a sosit în Regatul Unit pentru a ocupa un post de secretară care i-a �ost o�erit cu câteva zile mai devreme de „Biserica Scientologică” din Cali�ornia care are sediul la East Grinstead în Comitatul Susse�, la Saint Hill Manor.� După ce a �ost interogată de serviciul de imigrare, aceasta a �ost e�pulzată în aceeaşi zi în Ţările de Jos.� Motivul re�uzării intrării în Regatul Unit este indicat în mod e�pres în documentul care i-a �ost înmânat de către �uncţionarul serviciului.� Îl cităm: „Aţi solicitat autorizaţia de a intra în Regatul Unit pentru ocuparea unui loc de muncă în cadrul Bisericii Scientologice; Secretarul de stat consideră inoportună autorizarea intrării în Regatul Unit a unei persoane care lucrează pentru această organizaţie sau este în serviciul acesteia.�”

Această decizie a �ost adoptată în con�ormitate cu poziţia definită, în ���8, de Guvernul Regatului Unit care a considerat – şi consideră în continuare – activităţile Bisericii Scientologice ca fiind dăunătoare din punct de vedere social.�

Cu toate acestea, tre�uie să revenim asupra motivelor returnării domnişoarei Van Duyn atunci când e�aminăm pro�lema de a şti dacă decizia serviciului de imigrare este �azată pe „comportamentul

Page 220: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

personal” al reclamantei, în sensul articolului � alineatul ���� din Directiva nr.� ��/��� a Consiliului care tre�uie interpretată.�

Domnişoara Van Duyn, �ăcând plângere împotriva Home O�fice în �aţa Chancery Division din cadrul High Court, a invocat avantajul articolului �8 din tratat şi a acestei dispoziţii a Directivei nr.� ��/��� adoptată pentru coordonarea măsurilor speciale re�eritoare la deplasarea şi şederea cetăţenilor străini, măsuri justificate din motive de ordine pu�lică, de siguranţă pu�lică şi de sănătate pu�lică.�

După e�aminarea cererilor reclamantei şi ascultarea reprezentantului Home O�fice, în calitate de pârât, Vice-Chancellor, judecător la High Court, a decis să suspende pronunţarea unei hotărâri şi să vă adreseze trei între�ări preliminare.� Prima între�are se re�eră la e�ectul direct al articolului �8 din tratat.

Prin a doua între�are se doreşte clarificarea chestiunii de a şti dacă Directiva nr.� ��/��� a Consiliului este, de asemenea, direct aplica�ilă, ast�el încât să con�ere persoanelor de drept privat drepturi pe care acestea le pot valorifica în justiţie într-un stat mem�ru.� A treia între�are se re�eră la interpretarea atât a articolului �8 cât şi a articolului � din directivă.� High Court vă întrea�ă dacă, atunci când autoritatea competentă a unui stat mem�ru decide, din motive de ordine pu�lică, să re�uze accesul pe teritoriul naţional al unui resortisant comunitar �azându-se pe comportamentul personal al celui interesat, această autoritate poate sau nu să considere ca ţinând de această noţiune de comportament personal:

a�� �aptul că persoana în cauză este sau a �ost afiliată la o organizaţie ale cărei activităţi sunt considerate de guvernul statului mem�ru ca fiind contrare interesului general, �ără a fi, cu toate acestea, interzise de legislaţia statului în cauză;

��� �aptul că această persoană urmăreşte să-şi des�ăşoare activitatea, pe teritoriul statului, în serviciul unei asemenea organizaţii, în timp ce, cu toate acestea, resortisanţii care des�ăşoară o activitate analogă, nu sunt supuşi niciunei restricţii.�

Aceste între�ări sunt adresate în mod clar; acestea sunt într-o ordine logică.�

II – Dezbatere

1. Efectul direct al articolului 48 din Tratatul Comunităţii Economice Europene

Prima între�are, domnilor, nu constituie o pro�lemă.�

Criteriile sta�ilite, de mai mulţi ani, de jurisprudenţă pentru a sta�ili dacă o dispoziţie de drept comunitar – şi, în special, o normă prevăzută de Tratatul de la Roma – este direct aplica�ilă în sensul că o�eră persoanelor de drept privat drepturi pe care acestea le pot valorifica în justiţie în �aţa instanţelor naţionale, sunt sta�ilite în mod clar:

– dispoziţia tre�uie să impună statelor mem�re o o�ligaţie clară şi precisă;

– aceasta tre�uie să fie necondiţionată, adică să nu fie însoţită de nicio rezervă; în cazul în care, cu toate acestea, prezintă anumite e�cepţii, aceasta tre�uie să fie strict definită şi delimitată;

– în cele din urmă, punerea în aplicare a normei comunitare nu tre�uie să fie su�ordonată niciunei reglementări ulterioare, fie a instituţiilor comunitare, fie a statelor mem�re, ast�el încât acestea să nu dispună de o adevărată putere de apreciere discreţionară în ceea ce priveşte aplicarea normei despre care este vor�a.�

Page 221: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Aceste criterii, pe care avocatul general Gand le-a sugerat în ���� în concluziile acestuia în cauza Lütticke �cauza 5�/�5, Rec.� ����, p.� ����� şi pe care le-aţi reluat în mai multe hotărâri, au �ost confirmate şi per�ecţionate, în special în Hotărârile din �� septem�rie ���� �Cauzele ��-��/��, Rec.� ����, p.� ������, din �� octom�rie ���� �cauza �/��, Schlüter, Rec.� ����, p.� ��58�� şi, recent, de Hotărârea din �� iunie ���� �cauza �/��, Reyners�� în legătură cu articolul 5� privind dreptul de sta�ilire.�

Faptul că dispoziţiile articolului �8, care sunt printre cele mai importante din tratat întrucât au ca o�iect sta�ilirea li�ertăţii de circulaţie a lucrătorilor salariaţi, răspund acestor criterii nu mai poate, în orice caz, să fie pus la îndoială de la Hotărârea, de asemenea recentă, din � aprilie ���� �cauza ���/��, Comisia împotriva Franţa, Rec.� ����, p.� �����.� ����, p.� �����.�

Prin această decizie aţi afirmat tocmai �aptul că „atât dispoziţiile acestui articol, cât şi cele ale Regulamentului nr.� ����/�8 al Consiliului privind angajarea lucrătorilor migranţi sunt direct ����/�8 al Consiliului privind angajarea lucrătorilor migranţi sunt direct aplica�ile în ordinea juridică a oricărui stat mem�ru şi .�.�.� generează, pentru cei interesaţi, drepturi pe care autorităţile naţionale tre�uie să le respecte şi să le protejeze”.�

În cazul în care judecătorul de la High Court cunoştea această hotărâre atunci când a decis să vă adreseze prezenta cerere de hotărâre preliminară, cu siguranţă renunţa la adresarea acestei prime între�ări.� Înţelegem că a considerat necesar să o �acă deoarece a adoptat ordonanţa de trimitere la � martie anul trecut, prin urmare înainte să vă pronunţaţi în mod e�pres asupra e�ectului direct al articolului �8.�

Oricum ar fi, pro�lema este rezolvată şi este de ajuns să confirmaţi, în această privinţă, Hotărârea din � aprilie anul trecut.�

2. Efectul direct al Directivei nr. 64/221 a Consiliului

Mai puţin evidentă este soluţia celei de-a doua între�ări care priveşte, aşa cum am văzut, aplica�ilitatea directă a Directivei Consiliului din data de �5 �e�ruarie ����.�

Articolul �8� din tratat �ace distincţie între regulamente, nu doar o�ligatorii, ci şi imediat aplica�ile în statele mem�re, şi directive, de asemenea o�ligatorii pentru state dar care nu au, în principiu, e�ect direct în măsura în care acestea lasă statelor alegerea mijloacelor pentru punerea lor în aplicare.�

Dar, dincolo de categoriile juridice �ormale, aţi declarat, în Hotărârile din � şi �� octom�rie ���� �cauza �/��, Grad – cauza ��/��, Lesage – cauza ��/��, Haselhorst, Rec.� ����, p.� 8�8, 8�� şi 8����, că independent de regulamente celelalte acte comunitare menţionate la articolul �8� pot produce e�ect direct, în special în cazurile în care autorităţile comunitare o�ligă statele mem�re să adopte un anumit comportament; aţi declarat că e�ectul util al unor asemenea acte este slă�it în cazul în care persoanele de drept privat nu pot, într-un asemenea caz, să se prevaleze în instanţă de drepturile care le sunt o�erite de deciziile de această natură, chiar şi atunci când acestea nu au �ost adoptate su� �ormă de regulament.� Chiar şi mai e�actă este afirmaţia din Hotărârea din �� decem�rie ���� �cauza ��/��, SACE, Rec.� ����, p.� ������: „O directivă, al cărei o�iect este de a sta�ili unui stat mem�ru o dată limită pentru e�ecutarea unei o�ligaţii comunitare, nu priveşte doar raporturile între Comisie şi acest stat, dar implică, de asemenea, consecinţe juridice de care se pot prevala, în special, persoanele de drept privat atunci când, prin natura acesteia, dispoziţia care adoptă această o�ligaţie este direct aplica�ilă”.�

Page 222: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Prin urmare, în prezenţa unei directive tre�uie să se e�amineze, în fiecare caz în parte, dacă natura, spiritul şi �ormularea dispoziţiilor în cauză pot produce e�ecte directe între statele mem�re destinatare şi justiţia�ilii acestora.�

La ce se re�eră Directiva nr.� ��/��� a Consiliului?

Acest act are ca o�iect coordonarea în statele mem�re a măsurilor, aplica�ile străinilor în ceea ce priveşte deplasarea şi şederea, justificate de motive de ordine pu�lică, de siguranţă pu�lică şi de sănătate pu�lică.� Acesta a �ost adoptat atât în temeiul articolului �8 – şi urmăreşte de altminteri în mod e�pres regulamentul aplica�il în acel moment li�ertăţii de circulaţie a lucrătorilor – cât şi al articolului 5� privind dreptul de sta�ilire.�

Directiva limitează puterile pe care statele le-au păstrat în mod incontesta�il pentru asigurarea, în domeniul competenţei acestora, a păstrării ordinii pu�lice şi în special a siguranţei pu�lice pe teritoriul acestora.�

Articolul � alineatul ���� din această directivă enunţă, într-adevăr, că: „măsurile de ordine pu�lică sau de siguranţă pu�lică tre�uie să se întemeieze e�clusiv pe comportamentul personal al individului care �ace o�iectul lor”.� Pentru a răspunde în mod util între�ării adresate, nu este, prin urmare, necesar să cercetăm dacă normele sta�ilite de directivă produc sau nu e�ecte directe.�

Doar articolul � alineatul ���� este pus în discuţie în prezenta cauză.� Dar, pentru a judeca aplica�ilitatea directă a acestuia, tre�uie e�aminată interpretarea acestuia şi studiată un pic cea de-a treia între�are preliminară.� În ceea ce priveşte domeniul de aplicare al articolului � alineatul ����, nu este nicio îndoială că se re�eră atât la lucrătorii salariaţi menţionaţi la articolul �8 cât şi la persoanele care e�ercită activităţi independente, menţionate la articolul 5� şi următoarele.�

Faţă de salariaţii migranţi, Consiliul putea să adopte un regulament, ast�el cum îi permite articolul �8, şi tocmai asta a �ăcut în ceea ce priveşte condiţiile angajării acestora într-un stat mem�ru.�

Pentru lucrătorii independenţi, recursul la directivă era posi�il doar în temeiul articolului 5� alineatul ����.� Consiliul a estimat, �ără îndoială, că era de dorit unificarea, prin acelaşi instrument juridic, a regimului li�ertăţii de circulaţie a salariaţilor şi a dreptului de sta�ilire a lucrătorilor care des�ăşoară o activitate independentă, în ceea ce priveşte, cel puţin, măsurile privind ordinea pu�lică în state.�

Dar recursul la acest procedeu nu împiedică deloc producerea e�ectului direct de către articolul � din directivă.�

În ce scop a adoptat Consiliul această dispoziţie, dacă nu pentru limitarea puterii de apreciere a statelor mem�re şi su�ordonarea restricţiilor la li�ertatea de circulaţie, precum interdicţia de a intra, returnarea sau e�pulzarea, cu condiţia ca aceste măsuri să fie �azate e�clusiv pe comportamentul personal al celor interesaţi?

Acesta pare că a dorit, prin aceeaşi dispoziţie, să interzică statelor mem�re să adopte măsuri generale care vizează categorii întregi de persoane şi, în special, să interzică returnările şi e�pulzările colective.�

Acesta a sta�ilit, în orice caz, o o�ligaţie precisă şi clară în sarcina statelor.� Prima condiţie, a e�ectului direct, este îndeplinită.�

A doua este, de asemenea, îndeplinită.� Norma aplicată este suficientă prin ea înseşi.�

Page 223: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Aceasta nu este su�ordonată intervenţiei actelor ulterioare, indi�erent dacă sunt ale autorităţilor comunitare sau ale statelor.� Oricum ar fi, în con�ormitate cu principiul în domeniul directivelor, alegerea mijloacelor şi procedurilor con�orm dreptului naţional al acestora nu implică �aptul că norma comunitară nu este direct aplica�ilă.� Dimpotrivă, aceasta este, în ceea ce priveşte salariaţii, atât de strâns legată de punerea în aplicare a articolului �8 încât ni se pare că nu poate fi disociată şi participă la natura acestei dispoziţii a tratatului.�

În cele din urmă este evident că, în cazul în care statele mem�re şi-au păstrat competenţa în domeniul siguranţei pu�lice, articolul � alineatul ���� din directivă conţine o limitare precisă a acestei competenţe de care statele nu mai pot �ace uz în mod discreţionar �aţă de resortisanţii comunitari.� Prin urmare, aceste consideraţii ne conduc la concluzia că dispoziţia în cauză generează, în �avoarea acestora, drepturi pe care cei interesaţi le pot valorifica în justiţie şi pe care instanţele naţionale tre�uie să le protejeze.�

3. Siguranţă publică şi noţiunea de comportament personal

Am ajuns la a treia între�are.� Ce tre�uie înţeles prin „comportament personal” de natură să justifice o interdicţie de intrare pe teritoriul unui stat mem�ru? Cum se defineşte această noţiune?

Dincolo de interpretarea te�tului, soluţia ni se pare dominată de două reflecţii esenţiale:

– Pe de o parte, li�ertatea de circulaţie a lucrătorilor este unul dintre principiile �undamentale ale tratatului şi interzicerea oricărei discriminări �azată pe naţionalitate între lucrătorii statelor mem�re nu este a�ectată de nicio altă rezervă decât cele prevăzute în mod limitativ la articolul �8 alineatul ���� şi re�eritoare la ordinea pu�lică, la siguranţa pu�lică şi la sănătatea pu�lică.� �Hotărârea din �5 octom�rie ���� – cauza �5/��, Ugliola, Rec.� ����, p.� ��8��.�

– Pe de altă parte, în cazul în care e�istă o „ordine pu�lică comunitară” în domeniile în care tratatul are ca o�iect sau ca e�ect trans�erarea în mod direct către instituţiile comunitare a unor competenţe e�ercitate anterior de statele mem�re, nu poate fi vor�a decât de o ordine pu�lică economică, privind, de e�emplu, organizarea comună a pieţei agricole, schim�urile comerciale, tari�ul vamal comun sau chiar regimul concurenţei.�

În schim�, ni se pare că în starea actuală de lucruri şi de drept statele se �ucură singure, su� rezervele pe care le aduc în special anumite dispoziţii comunitare precum Directiva nr.� ��/���, de puterea de a adopta măsurile care impun protecţia siguranţei pu�lice pe teritoriul acestora şi de a aprecia cum poate fi pusă în pericol această siguranţă.�

În alţi termeni, în cazul în care rezerva generală a ordinii pu�lice, care se găseşte atât la articolul �8, cât şi la articolul 5�, este o e�cepţie limitată şi de o interpretare strictă a principiilor tratatului în domeniul li�ertăţii de circulaţie şi de sta�ilire, nu credem, contrar a ceea ce crede Comisia, că este posi�il să se o�ţină o noţiune comunitară de siguranţă pu�lică.� O asemenea noţiune rămâne, cel puţin deocamdată, naţională şi acest lucru este con�orm cu realitatea în măsura în care cerinţele siguranţei pu�lice variază, în timp şi spaţiu, de la un stat la altul.�

Credem că a treia între�are tre�uie soluţionată în �avoarea acestor reflecţii.�

Mai întâi, în ce măsură noţiunea de „comportament personal” se poate aplica �aptelor prezentate de instanţa naţională, şi anume afilierea unui resortisant comunitar la o organizaţie ale cărei activităţi sunt considerate dăunătoare pentru ordinea pu�lică �ără a fi, cu toate acestea, interzise şi intenţia de a ocupa un post în serviciul acestei organizaţii atunci când resortisanţii nu sunt supuşi, în acelaşi caz, niciunei restricţii?

Page 224: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

În realitate, între�area ast�el �ormulată ne-a condus la căutarea în dosarul de la High Court a elementelor care permit înţelegerea mai precisă a �aptelor care au motivat returnarea reclamantei în acţiunea principală.� Rezultă nu doar că aceasta călătorea în Anglia cu intenţia declarată de a ocupa un post de secretară la Biserica Scientologică, dar că a lucrat deja într-un sediu al aceleiaşi organizaţii în cursul ultimelor şase luni în Ţările de Jos şi că a studiat şi practicat scientologia.�

Fără îndoială, toate aceste �apte, asupra e�actităţii cărora noi nu putem, evident, să ne pronunţăm, au determinat serviciul de imigraţie �ritanic să îi interzică intrarea pe teritoriul naţional.�

De asemenea, rezultă din dosar că în ���8 ministrul Sănătăţii din Regatul Unit, într-o declaraţie în Parlament, a declarat că „scientologia este un cult pseudo-filozofic” ale cărui principii sau practici constituie, după părerea guvernului �ritanic, un pericol atât pentru siguranţa pu�lică, cât şi pentru sănătatea celor care i se supun.� Ministrul anunţa atunci decizia guvernului de a se opune, în limita puterilor acestuia, activităţii acestei organizaţii.� Legislaţia naţională în vigoare nu interzicea practicarea scientologiei, guvernul putea doar să re�uze străinilor, care îşi propuneau să vină să lucreze la sediul Bisericii Scientologice în Anglia, accesul în ţară.�

Se pare că tocmai în temeiul acestei politici, domnişoarei Van Duyn i-a �ost interzisă intrarea în Regatul Unit, atât din cauza legăturilor pe care le-a întreţinut în trecut cu „Biserica” menţionată anterior în Ţările de Jos, cât şi a �aptului că practica ea însăşi scientologia şi, în cele din urmă, datorită intenţiei acesteia de a ocupa un post la St Hill Manor.�

În cazul acestor in�ormaţii, nu e�istă nicio îndoială, după părerea noastră, că toate aceste �apte intră în noţiunea de „comportament personal”, în sensul articolului � alineatul ���� din directivă şi că doar afilierea, chiar prin contract de muncă, la Biserica Scientologică, este un element al comportamentului individual.�

De asemenea, aşa cum am menţionat, dispoziţia în cauză a �ost inspirată în special de grija instituţiilor comunitare de a interzice statelor adoptarea, �aţă de resortisanţi de pe piaţa comună, de măsuri de poliţie colective.� Aceasta necesită o e�aminare individuală a situaţiei oricărei persoane în cauză printr-o decizie �azată pe protejarea ordinii pu�lice; aceasta implică, �ără nicio îndoială, un control jurisdicţional al motivelor unei asemenea decizii de către instanţele naţionale care, aşa cum este cazul aici, au �acultatea – sau adesea chiar o�ligaţia – de a vă consulta cu privire la interpretarea dreptului comunitar aplica�il.�

Doar în acest punct – şi numai în acest punct – competenţa statelor în acest domeniu este în mod incontesta�il limitată de directivă.�

În ultimul rând, tre�uie e�aminat dacă, interzicând intrarea unui resortisant comunitar pentru motivele pe care vi le-am menţionat, Guvernul Regatului Unit nu a încălcat principiul nediscriminării, al egalităţii de tratament cu resortisanţii, care este corolarul necesar al li�ertăţii circulaţiei persoanelor şi care, găsindu-şi �undamentul principal în articolul � din tratat, este în mod e�pres aplica�il lucrătorilor salariaţi în temeiul articolului �8.�

Este cunoscut �aptul că, într-adevăr, deşi Biserica Scientologică este, în ochii Guvernului Regatului Unit, dăunătoare social, deşi, prin urmare, activităţile acesteia sunt considerate contrare ordinii pu�lice, acestea nu sunt interzise pe teritoriul Regatului Unit, iar resortisanţii sunt li�eri să studieze şi să practice scientologia şi, de asemenea, să lucreze la sediul organizaţiei.� Prin urmare, la prima vedere e�istă o discriminare în tratamentul aplicat resortisanţilor altor state comunitare în interdicţia pe care o primesc de a intra pe teritoriul

Page 225: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��5

�ritanic doar pe motiv că vin să practice scientologia la Saint Hill Manor şi să ocupe un post aici.� Cu toate acestea, nu credem că această discriminare este contrară cu tratatul.�

Aşa cum am spus, rezerva privind ordinea pu�lică şi în special cea privind siguranţa pu�lică are ca e�ect de a le lăsa statelor competenţa în acest domeniu, su� rezerva o�ligaţiei de a justifica măsurile de siguranţă pu�lică prin comportamentul individual al persoanelor în cauză.� Dar statele păstrează, în ceea ce priveşte atât aprecierea ameninţării siguranţei acestora cât şi a oportunităţii măsurilor care tre�uie adoptate pentru �locarea acesteia, o putere a cărei e�ercitare nu contestă principiul egalităţii de tratament, cel puţin cât timp nu �olosesc această putere în alte scopuri decât cele în care tre�uie e�ercitată, de e�emplu în scop de protecţie economică.�

Rezultă, con�orm declaraţiilor Guvernului Regatului Unit, că legislaţia internă nu a permis şi nu permite adoptarea, �aţă de instituţia de scientologie, a unei măsuri de interzicere.� Aceasta este consecinţa regimului li�eral care e�istă în Regatul Unit.� Situaţia este, �ără îndoială, complet di�erită în alte state mem�re ale căror guverne consideră activităţile organizaţiei menţionate anterior ca fiind contrare ordinii pu�lice.� Dar, în măsura în care Guvernul Regatului Unit dispune de mijloace legale care îi permit cel puţin să se opună străinilor, fie ei şi resortisanţi comunitari, care vin să îngroaşe rândurile, pe teritoriul acestuia, ale adepţilor scientologiei, credem că acesta poate acţiona cum crede de cuviinţă �ără a crea discriminări în sensul articolului �8 din tratat.� Ast�el, acţionează în cadrul puterilor de stat pe care rezerva privind ordinea pu�lică prevăzută de acest articol o recunoaşte fiecărui stat mem�ru.�

Prin urmare, concluzia noastră este că hotărârea tre�uie să fie următoarea:

��� atât dispoziţiile articolului �8 din tratat, cât şi cele ale articolului � alineatul ���� din Directiva nr.� ��/��� a Consiliului sunt direct aplica�ile în ordinea juridică a oricărui stat mem�ru şi generează, în �avoarea persoanelor de drept privat în cauză, drepturi pe care autorităţile naţionale tre�uie să le protejeze;

��� �aptul că o persoană a �ost sau este afiliată la o organizaţie ale cărei activităţi sunt considerate de un stat mem�ru ca fiind contrare ordinii pu�lice, chiar dacă aceste activităţi nu sunt, pe teritoriul acestui stat, interzise în temeiul legii naţionale, ţine de noţiunea de „comportament personal”, de natură să pună �azele unei măsuri de ordine pu�lică sau de siguranţă pu�lică în sensul dispoziţiei menţionate anterior a Directivei ��/���;

��� de asemenea, ţine de noţiunea de „comportament personal” �aptul că o persoană a mers pe teritoriul statului mem�ru în cauză pentru ocuparea unui post la o organizaţie ale cărei activităţi sunt considerate contrare ordinii pu�lice şi siguranţei pu�lice, chiar şi atunci când nicio restricţie nu este în calea resortisanţilor acestui stat care doresc să ocupe un post în organizaţia menţionată anterior.�

Page 226: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

����5J����

HOTĂRÂREA CURŢII

DIN 8 APRILIE ����1

GABRIELLE DEFRENNE

împotriva

SOCIÉTÉ ANONYME BELGE DE NAVIGATION AÉRIENNE SABENA

�cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare, �ormulată de Cour du travail din Bru�elles��

„Principiul remunerării egale a lucrătorilor de se� masculin şi a celor de se� �eminin pentru aceeaşi muncă prestată”

Cauza ��/�5

Sumarul hotărârii

1. Politica socială – Lucrători de sex masculin şi lucrători de sex feminin – Remunerare –Egalitate – Discriminări directe – Drepturi individuale – Protecţia acordată de către instanţele naţionale

(Tratatul CEE, articolul 119)

2. Politica socială – Lucrători de sex masculin şi lucrători de sex feminin – Remunerare – Egalitate – Discriminări directe – Drepturi individuale – Data de la care produce efecte – Termen limită stabilit prin tratat – Rezoluţia statelor membre – Directiva Consiliului – Inopozabilitate – Modificarea tratatului – Modalităţi

(Tratatul CEE, articolele 119 şi 236)

3. Politica socială – Lucrători de sex masculin şi lucrători de sex feminin – Remunerare – Egalitate – Discriminări directe – Drepturi individuale – Revendicări – Retroactivitate – Securitate juridică

(Tratatul CEE, articolul 119)

4. Politica socială – Lucrători de sex masculin şi lucrători de sex feminin – Remunerare – Egalitate – Discriminări indirecte – Drepturi individuale – Eliminare – Competenţa comunitară şi competenţa naţională

(Tratatul CEE, articolul 119)

1. Principiul remunerării egale a lucrătorilor de se� masculin şi a lucrătorilor de se� �eminin sta�ilit prin articolul ��� este unul dintre �undamentele Comunităţii.� Acesta poate fi invocat în �aţa instanţelor naţionale.� Instanţele respective au datoria de a asigura protecţia drepturilor pe care această dispoziţie le con�eră justiţia�ililor, în special în cazul discriminărilor care îşi au sursa directă în dispoziţiile legislative sau în convenţiile colective de muncă, precum şi în cazul unei remunerări inegale a lucrătorilor de se� �eminin şi a

� Lim�a de procedură: �ranceza Lim�a de procedură: �ranceza

Page 227: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

lucrătorilor de se� masculin pentru aceeaşi muncă, atunci când se realizează în aceeaşi instituţie sau serviciu, privat sau pu�lic.�

�.� a�� Aplicarea principiului remunerării egale a lucrătorilor de se� masculin şi a lucrătorilor de se� �eminin a �ost necesar să fie pe deplin asigurată de statele mem�re �ondatoare de la � ianuarie ����, dată de e�pirare a primei etape a perioadei de tranziţie.� Rezoluţia statelor mem�re din �� decem�rie ����, �ără a aduce atingere e�ectelor posi�ile ale acesteia în ceea ce priveşte încurajarea şi accelerarea punerii în aplicare integrale a articolului ���, nu a putut să determine nicio modificare vala�ilă în termenul sta�ilit de tratat.� Cu e�cepţia unor dispoziţii specifice, o modificare a tratatului nu poate lua naştere decât ca urmare a unei revizuiri realizate în con�ormitate cu dispoziţiile articolului ���.�

��� În a�senţa unor dispoziţii tranzitorii, principiul remunerării egale a produs e�ecte pe deplin în noile statele mem�re de la intrarea în vigoare a Tratatului de aderare, la � ianuarie ����.� Directiva �5/��� a Consiliului nu a putut atenua e�ectul articolului ��� şi nici nu a putut modifica e�ectul acestuia în timp.�

�.� Consideraţii importante care ţin de certitudinea juridică re�eritoare la ansam�lul intereselor în joc, atât pu�lice, cât şi private, împiedică, în principiu, redeschiderea chestiunii remunerării pentru perioadele precedente.� E�ectul direct al articolului ��� nu poate fi invocat în susţinerea revendicărilor re�eritoare la perioadele de remunerare anterioare datei hotărârii, cu e�cepţia situaţiilor re�eritoare la lucrătorii care au introdus anterior o hotărâre în justiţie sau au �ormulat o reclamaţie echivalentă.�

�.� Chiar şi în domeniile în care articolul ��� nu are e�ect direct, această prevedere nu poate fi interpretată ca rezervând legiuitorului naţional o competenţă e�clusivă de punere în aplicare a principiului remunerării egale, această punere în aplicare putând să rezulte, în măsura în care este necesar, din coro�orarea dispoziţiilor comunitare şi a celor naţionale.�

În cauza ��/�5,

având ca o�iect o cerere adresată Curţii, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE, de către Cour du travail din Bru�elles, pentru pronunţarea, în litigiul pendinte în �aţa acestei instanţe între

GABRIELLE DEFRENNE, �ostă stewardesă, cu domiciliul în Bru�elles-Jette

şi

SOCIÉTÉ ANONYME BELGE DE NAVIGATION AÉRIENNE SABENA, cu sediul în Bru�elles,

a unei hotărâri preliminare privind interpretarea articolului ��� din Tratatul CEE,

CURTEA,

compusă din domnii R.� Lecourt, preşedinte, H.� Kutscher şi A.� O’Kee��e, preşedinţi de cameră, A.� M.� Donner, J.� Mertens de Wilmars, P.� Pescatore şi M.� Sørensen, judecători,

avocat general: domnul A.� Tra�ucchi

grefier: domnul A.� Van Houtte

pronunţă prezenta

Page 228: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��8

HOTăRÂRE

În fapt,

Întrucât �aptele cauzei, des�ăşurarea procedurii şi o�servaţiile prezentate în temeiul articolului �� din Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie a CEE se pot rezuma după cum urmează:

I – Faptele şi procedura scrisă

Domnişoara Ga�rielle De�renne a �ost angajată de către Société anonyme �elge de navigation aérienne Sa�ena la �� decem�rie ��5�, ca stewardesă.� Angajamentul său a �ost confirmat la � octom�rie ���� printr-un nou contract de muncă, care prevedea atri�uţii de însoţitor de �ord şi de stewardesă – însoţitor de z�or principal.�

Domnişoara De�renne a încetat să îşi e�ercite �uncţiile la �5 �e�ruarie ���8, în temeiul articolului 5 alineatul ���� din contractul de muncă al personalului navigant de �ord al SABENA, con�orm căruia contractul personalului de se� �eminin încetează de drept în ziua în care angajata împlineşte vârsta de �� de ani.�

Domnişoara De�renne a primit, la data plecării sale, o indemnizaţie pentru încetarea contractului.

La � �e�ruarie ����, domnişoara De�renne a introdus o acţiune în justiţie în �aţa Conseil d’État din Belgia privind anularea Decretului regal din � noiem�rie ���� care sta�ilea normele speciale pentru do�ândirea dreptului la pensie de către personalul navigant din aviaţia civilă.�

Această acţiune a �ăcut posi�ilă, pe calea procedurii pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare, pronunţarea unei hotărâri de către Curtea de Justiţie la �5 mai ���� �cauza 8�/��, Rec.�, ����, p.� ��5��.� Conseil d’État a respins acţiunea prin hotărârea din �� decem�rie ����.�

Anterior, la �� martie ���8, domnişoara De�renne a introdus, în �aţa Tri�unal du travail din Bru�elles o acţiune în despăgu�ire pentru prejudiciul su�erit, din triplul punct de vedere al remuneraţiei, al indemnizaţiei pentru încetarea contractului şi al pensiei, din cauza inegalităţii de tratament între stewardese şi personalul însoţitor de z�or de se� masculin care e�ercită o activitate identică.�

Prin Hotărârea din �� decem�rie ����, Tri�unal du travail din Bru�elles a respins ca ne�ondate toate cererile domnişoarei De�renne.�

Aceasta din urmă a atacat în justiţie, la �� ianuarie ����, hotărârea respectivă în �aţa Cour du travail din Bru�elles.�

Prin Hotărârea din �� aprilie ���5, a patra cameră B a Cour du travail din Bru�elles a menţinut hotărârea instanţei in�erioare în ceea ce priveşte cel de-al doilea şi cel de-al treilea capăt de cerere.

În privinţa celui dintâi capăt de cerere �sume restante din salariu��, aceasta a decis, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE, să suspende judecata până când Curtea de Justiţie pronunţă o hotărâre preliminară cu privire la următoarele între�ări:

�.� Articolul ��� din Tratatul de la Roma introduce prin el însuşi, în mod direct în dreptul intern, al fiecărui stat mem�ru al Comunităţii Europene, principiul remunerării egale a lucrătorilor de se� masculin şi a celor de se� �eminin pentru aceeaşi muncă prestată şi,

Page 229: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

prin urmare, con�eră lucrătorilor, independent de orice dispoziţie de drept intern, dreptul de a introduce o acţiune în justiţie în �aţa instanţelor naţionale pentru a determina respectarea acestui principiu? În caz afirmativ, începând de la ce dată?

Articolul ��� a devenit aplica�il în dreptul intern al statelor mem�re ca urmare a actelor adoptate de autorităţile CEE �în caz afirmativ, care anume şi începând de la ce dată?�� sau este necesar să se admită, în materie, competenţa e�clusivă a legiuitorului naţional?

Hotărârea Cour du travail din Bru�elles a �ost înregistrată la gre�a Curţii la � mai ���5.�

În con�ormitate cu articolul �� din Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie a CEE, la �� iulie ���5 au depus o�servaţiile scrise Comisia Comunităţilor Europene şi reclamanta în acţiunea principală, domnişoara De�renne, la �� iulie, Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi, la �5 iulie, Guvernul Irlandei.�

II – Observaţii scrise depuse la Curte

A – Cu privire la prima întrebare

Domnişoara De�renne, reclamantă în acţiunea principală, consideră că este titulara unui drept su�iectiv la egalitate de remunerare, în temeiul aplicării directe a articolului ��� din Tratatul CEE, independent de articolul �� din Decretul regal nr.� �� din �� octom�rie ���� cu privire la munca �emeilor, potrivit căruia „orice lucrătoare poate introduce, în �aţa instanţei competente, o acţiune care are drept scop aplicarea principiului remunerării egale a lucrătorilor de se� masculin şi a celor de se� �eminin.�”

a�� Articolul ��� impune într-un mod identic tuturor statelor mem�re aplicarea principiului general de nediscriminare a lucrătorilor pe �ază de se�.� Acesta implică o o�ligaţie de rezultat, care este necesar să fie respectată de la prima etapă a perioadei de tranziţie şi menţinută în continuare.

Pentru punerea în aplicare a principiului remunerării egale pentru aceeaşi muncă prestată, nu se impune, însă nici nu se e�clude, fie intervenţia autorităţilor comunitare, fie cea a autorităţilor naţionale.�

��� Articolul ��� este redactat în termeni clari şi simpli.� Acesta prevede o o�ligaţie de a �ace, a cărei semnificaţie este �ără echivoc.�

c�� Statele mem�re sunt supuse o�ligaţiei de a respecta principiul remunerării egale; �aptul că sunt îndreptăţite să adopte dispoziţii de ordin juridic, economic sau administrativ de natură să pună în aplicare această o�ligaţie nu înseamnă, cu toate acestea, că justiţia�ilii şi, în special, lucrătorii de se� �eminin, au o�ligaţia de a aştepta, pentru a putea invoca în �eneficiul lor aplicarea articolului ���, ca statul în jurisdicţia căruia intră să ai�ă o iniţiativă în acest sens.� În aplicarea criteriilor desprinse din jurisprudenţa Curţii de Justiţie, articolul ��� este, într-adevăr, de natură să producă e�ecte directe asupra relaţiilor dintre stat şi lucrătorii de se� �eminin.�

d�� În ceea ce priveşte termenii utilizaţi de articolul ���, este necesar să se amintească că desemnarea statelor mem�re ca su�iecte ale o�ligaţiilor a �ost considerată de Curtea de Justiţie a nu implica �aptul că justiţia�ilii lor nu pot fi �eneficiarii acestuia.�

O�ligaţia are caracter neechivoc: principiul remunerării egale este �oarte clar şi nu are decât o singură semnificaţie; statele mem�re nu au în această privinţă nicio posi�ilitate de apreciere.�

Page 230: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Pe de altă parte, constituie aplicarea unui principiu general de egalitate, care �ace parte dintr-un �ond ideologic comun statelor mem�re.�

În ceea ce priveşte e�ectul util al articolului ���, este necesar să fie reţinut �aptul că acesta nu este eficient decât în măsura în care justiţia�ilii statelor mem�re sunt �eneficiarii principiului remunerării egale.� Interesul lucrătorilor de se� �eminin de a-l invoca este evident şi reprezintă una dintre numeroasele aplicaţii ale principiului egalităţii de tratament pe care se întemeiază Tratatul CEE.�

Articolul ��� are în mod necesar un e�ect direct; judecătorul naţional are o�ligaţia de a-l aplica în propria jurisprudenţă potrivit aceluiaşi temei pentru care puterea e�ecutivă este o�ligată să îl respecte, în special în acţiunea administrativă directă.�

Prin urmare, având în vedere criteriile prevăzute de jurisprudenţa Curţii de Justiţie, este necesar să i se recunoască articolului ��� e�ectul direct; aşadar, pe de o parte, instanţele naţionale au o�ligaţia de a asigura respectarea articolului în cadrul acţiunilor înaintate acestora, iar pe de altă parte, justiţia�ililor le sunt con�erite drepturi individuale pe care le pot invoca în �aţa instanţelor competente.�

e�� O�ligaţia impusă statelor mem�re de a aplica principiul remunerării egale a e�istat încă de la începutul primei etape.� Este vor�a despre o o�ligaţie de rezultat: termenii articolului ��� sunt prea precişi pentru a fi posi�il să i se dea o interpretare di�erită.� Prin urmare, de la ratificarea tratatului de către Parlament, principiul remunerării egale intră în dreptul pozitiv �elgian şi, de la această dată, este necesar să fie garantat de către instanţele naţionale.�

Rezoluţia Con�erinţei statelor mem�re din �� decem�rie ����, care sta�ileşte pentru egalizarea salariilor lucrătorilor de se� masculin şi �eminin un calendar progresiv până la �� decem�rie ����, nu modifică această concluzie.� O decizie politică şi diplomatică interstatală, ela�orată în cadrul unei reuniuni a statelor, neprevăzută de tratat, nu poate modifica nicio dispoziţie a acestuia.�

Guvernul Regatului Unit consideră că este necesar să se decidă răspunsul la prima între�are în con�ormitate cu criteriile ela�orate de Curte pentru a determina dacă o dispoziţie a tratatului este direct aplica�ilă în sensul în care con�eră persoanelor particulare drepturi pe care jurisdicţiile naţionale este necesar să le protejeze.�

a�� O�ligaţia impusă statelor mem�re de articolul ��� nu îndeplineşte criteriile de claritate şi de precizie impuse de Curte.�

Articolul ��� nu o�eră o definiţie glo�ală a principiului remunerării egale pentru aceeaşi muncă prestată.� Chiar utilizarea cuvântului „principiu” indică �aptul că este vor�a de un concept �oarte larg; din acest motiv articolul � din Directiva �5/��� a Consiliului din �� �e�ruarie ���5 privind apropierea legislaţiilor statelor mem�re re�eritoare la aplicarea principiului egalităţii de remunerare între lucrătorii de se� masculin şi cei de se� �eminin �JO nr.� L �5, p.� ���� include o definiţie a principiului, clarificând şi precizând puţin te�tul articolului, considerat insuficient.�

Noţiunea de remunerare şi, în special, cea de „celelalte drepturi salariale plătite, direct sau indirect, în numerar sau în natură, de angajator lucrătorului în �uncţie de munca prestată de acesta” este în mare măsură su�iect de interpretare.�

Articolul ��� paragra�ul al treilea se re�eră la „egalitatea de remunerare, �ără discriminări pe motiv de se�”, termeni care nu figurează în enunţul general al principiului de la primul paragra� şi nu se re�eră decât la remunerarea acordată pentru aceeaşi muncă prestată, plătită

Page 231: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

în �uncţie de normă sau de timp; prin urmare, precizările care �ac o�iectul articolului � din Directiva �5/��� sunt necesare.�

Această directivă a lăsat fiecare stat mem�ru să determine el însuşi, prin dispoziţii de drept intern, modalităţile practice de punere în aplicare a principiului.� În orice ipoteză în această privinţă, se poate prevedea numai o anumită �ormă legislativă şi nu o soluţie judiciară.�

Pe de altă parte, articolul ��� nu precizează dacă comparaţia între remuneraţia �ăr�aţilor şi cea a �emeilor este necesar să se �acă în cadrul unui angajament determinat sau pentru ansam�lul unei activităţi particulare; de asemenea, nu răspunde între�ării dacă prestaţiile speciale pe care �emeile le o�ţin de la angajatorul acestora, ca urmare a muncii prestate, în cazuri precum cel al unei sarcini, este necesar să fie e�cluse de la aplicarea principiului remunerării egale sau dacă, în anumite circumstanţe, un asemenea �eneficiu poate fi inclus în noţiunea de „toate celelalte drepturi”.�

��� Nu s-a contestat că articolul ��� este o dispoziţie necondiţionată, �ără nicio rezervă, în sensul celui de-al doilea criteriu menţionat de Curte.�

c�� Necesitatea unei acţiuni legislative a statelor mem�re reiese din �ormularea o�ligaţiei care le este impusă prin articolul ��� su� �orma unei declaraţii de principiu generală.� Directiva �5/��� a recunoscut această necesitate; articolul 8 impune statelor mem�re o�ligaţia de a asigura intrarea în vigoare a dispoziţiilor legale necesare pentru a se con�orma directivei în termen de un an de la data notificării şi de a asigura ast�el aplicarea în detaliu a principiului general enunţat de articolul ���.� În a�senţa acestor dispoziţii legislative naţionale de punere în aplicare, o o�ligaţie de natura celei prevăzute la articolul ��� este incompletă şi nu poate fi completată corespunzător prin decizii judiciare interpretative.�

d�� Prin urmare, răspunsul la prima între�are este necesar să fie negativ.�

e�� În acest conte�t, este necesar să se considere că recunoaşterea unui e�ect direct al articolului ��� poate avea consecinţe prejudicia�ile asupra �uncţionării satis�ăcătoare a dreptului în ansam�lul său; aceasta riscă să creeze insecuritate sau con�uzie în ordinile juridice naţionale şi să pună ordinea juridică naţională în conflict cu cea a Comunităţii.� Oricât de mare este �unăvoinţa statului de a aplica un principiu aşa de general cum este cel conţinut în articolul ���, este mereu posi�il să se conteste �aptul că legislaţia naţională este în con�ormitate cu acest principiu.� În plus, incertitudinea juridică nu poate fi înlăturată decât printr-o hotărâre a Curţii de Justiţie şi, până la pronunţarea acesteia, persoanele particulare se comportă în con�ormitate cu dreptul naţional.� Pe de altă parte, o dispoziţie a tratatului declarată direct aplica�ilă are acest e�ect în toate statele mem�re, începând de la intrarea sa în vigoare; dreptul naţional al fiecărui stat mem�ru riscă, prin urmare, să fie pus în discuţie cu e�ect retroactiv.� Modificarea retroactivă a legii este contrară anumitor principii generale care �ac parte, de asemenea, din ordinea juridică comunitară.

��� Atri�uirea retroactivă a unui e�ect direct articolului ��� poate să ai�ă, asupra situaţiei angajatorilor, consecinţe atât de importante, încât a�ectează economiile statelor mem�re.� Anumite acorduri, datând din � ianuarie ����, iar în cazul statelor mem�re, chiar din � ianuarie ����, pot fi din nou puse în discuţie; anumite raporturi pe termen lung este necesar să fie reajustate.� În Regatul Unit, „Equal Pay Act ����” prevede s�ârşitul anului ���5 ca termen pentru a se ajunge la egalitatea remuneraţiilor; o decizie care atri�uie articolului ��� o aplica�ilitate directă poate �ulversa situaţia socială şi economică a Regatului Unit.�

g�� În orice situaţie, drepturile care decurg din articolul ��� pot fi invocate numai între persoanele particulare şi statele mem�re şi nu în relaţiile dintre persoane de drept privat.� În

Page 232: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

cazul în care articolul ��� poate fi invocat de către o persoană de drept privat împotriva alteia, e�ectul său direct impune o�ligaţii persoanelor particulare ca urmare a neîndeplinirii o�ligaţiilor de către un stat mem�ru.� Această soluţie nu este numai contrară termenilor o�ligaţiei prevăzute de tratat, care se adresează statelor mem�re, dar este de asemenea incompati�ilă cu principiile de echitate.�

Guvernul Irlandei susţine că articolul ��� nu introduce direct în dreptul naţional al fiecărui stat mem�ru principiul con�orm căruia �ăr�aţii şi �emeile este necesar să primească o remuneraţie egală pentru muncă egală, ast�el încât salariaţii, independent de orice dispoziţie naţională, să ai�ă dreptul de a intenta o acţiune împotriva angajatorului lor, în �aţa instanţelor naţionale pentru ca acest principiu să fie respectat.�

a�� Chiar te�tul articolului ��� este contrar interpretării acestuia ca având e�ect direct în dreptul intern ast�el încât să creeze drepturi şi o�ligaţii între angajatori şi salariaţi.� În cazul în care autorii tratatului intenţionau altceva, articolul ��� nu tre�uia să se adreseze statelor mem�re; era suficient să se prevadă că, pornind de la prima etapă, este necesar ca �ăr�aţii şi �emeile din Comunitate să primească o remuneraţie egală pentru o muncă egală şi, în măsura în care statele mem�re aveau vreo o�ligaţie în temeiul acestui articol, aceasta consta pur şi simplu în o�ligaţia implicită de a lua măsurile necesare pentru punerea sa în aplicare.�

��� O analiză a hotărârilor Curţii de Justiţie în materie de aplica�ilitate directă pune în evidenţă că, în esenţă, Curtea a considerat ca direct aplica�ile dispoziţiile Tratatului CEE care au ca o�iect să asigure, prin eliminarea restricţiilor sau interzicerea noilor restricţii, realizarea „li�ertăţilor �undamentale” prevăzute de tratat, în special li�era circulaţie a măr�urilor, persoanelor şi serviciilor.� O�iectivul lor este să reprezinte un �eneficiu pentru Comunitate ca ansam�lu, mai mult decât unei clase speciale de persoane; punerea lor în aplicare este strâns legată de misiunea şi activităţile �undamentale ale Comunităţii, ast�el cum au �ost acestea sta�ilite prin articolele � şi � şi amplificate prin articolul � din tratat.� În niciun caz, nu implică o intervenţie directă în relaţiile contractuale dintre persoane de drept privat.�

Dimpotrivă, o interpretare a articolului ��� ca dispoziţie direct aplica�ilă între persoane de drept privat are repercusiuni juridice în domeniul dreptului privat, în special în domeniul dreptului o�ligaţiilor care decurg din raporturile angajator/salariat, mai ales în domeniul dreptului pu�lic.� Prin urmare, e�istă o di�erenţă �undamentală între articolul ��� şi celelalte dispoziţii pe care Curtea le-a considerat ca fiind direct aplica�ile.�

Contrar celor menţionate anterior, articolul ��� urmăreşte un o�iectiv social limitat la o singură clasă de persoane �ine determinată, respectiv lucrătorii de se� �eminin.� Acest o�iectiv, oricât de respecta�il este, se analizează prin prisma şi su� rezerva sarcinilor şi activităţilor �undamentale ale Comunităţii, ast�el cum sunt enumerate la articolele � şi � din tratat.�

Având în vedere �aptul că articolul ��� se înscrie într-o categorie esenţial di�erită de cea care include articolele considerate ca fiind direct aplica�ile de către Curtea de Justiţie, jurisprudenţa acesteia nu este de ajutor pentru a se răspunde la prima între�are.�

c�� Directiva �5/��� a Consiliului, în special articolele � şi 8 ale acesteia, confirmă �aptul că articolul ��� impune, pentru punerea sa în aplicare, măsuri speciale şi di�erite în diversele state mem�re, precum şi o perioadă de adaptare, în special pentru noile state mem�re.� Posi�ilitatea aplicării directe a articolului ��� între angajatori şi angajaţi a �ost respinsă de autorii Tratatului CEE şi ai Tratatului de aderare; articolul ��� este redactat în mod deli�erat ast�el încât să se evite un e�ect direct.�

Page 233: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

d�� Această opinie este confirmată de consecinţele care decurg dintr-o interpretare di�erită.� Aplica�ilitatea directă a articolului ��� începând cu � ianuarie ����, data aderării la Comunităţi, implică, desigur, pentru Irlanda o sarcină financiară pe care mulţi dintre angajatori nu o pot suporta.� Pentru statul irlandez, în calitate de angajator, admiterea revendicărilor �uncţionarilor de se� �eminin în vederea unei „remunerări egale” începând de la data aderării determină cheltuieli mai mari decât alocaţia totală acordată de Fondul regional comunitar Irlandei pentru perioada ���5 – ����.�

e�� Este necesar să se reţină �aptul că „Anti-dicrimination �Pay�� Act ����”, care introduce în dreptul irlandez principiul remunerării egale pentru aceeaşi muncă prestată, intră în vigoare la �� decem�rie ���5.�

Comisia Comunităţilor Europene consideră că este necesar să se �acă o distincţie între, pe de o parte, e�ectul imediat al articolului ��� şi, pe de altă parte, aplicarea sa directă.�

a�� În a�ară de orice apreciere privind aplicarea directă a articolului ���, nu i se recunoaşte acestuia un e�ect imediat începând cu ratificarea Tratatului CEE de către statele mem�re: chiar te�tul său sta�ileşte statelor mem�re, pentru menţinerea angajamentului asumat, un termen, respectiv prima etapă a perioadei de tranziţie; prin urmare, statele mem�re au termen până la � ianuarie ���� pentru a asigura aplicarea principiului remunerării egale.� În plus, Rezoluţia Con�erinţei statelor mem�re din �� decem�rie ���� cu privire la egalizarea salariilor lucrătorilor de se� masculin şi a celor de se� �eminin a prelungit până la �� decem�rie ���� termenul pentru eliminarea completă a tuturor discriminărilor între salariaţii de se� masculin şi cei de se� �eminin.�

��� Tratatul CEE conţine două categorii de dispoziţii, unele creând pentru persoane de drept privat drepturi individuale de care jurisdicţiile naţionale au o�ligaţia de a ţine seama, altele limitându-se la a impune o�ligaţii statelor mem�re.� Pentru a intra în prima categorie, o dispoziţie este necesar să fie ea însăşi completă, �ără rezervă şi �ără echivoc, şi să nu ai�ă nevoie de un complement, prin dispoziţii de drept intern, pentru a-şi asigura realizarea.� Aplicarea acestor criterii articolului ��� permite să se afirme că acesta se integrează în a doua categorie şi că nu constituie o dispoziţie direct aplica�ilă.� Chiar din �ormularea articolului reiese că se prevede o acţiune a statelor mem�re pentru realizarea principiului remunerării egale.� Atât Recomandarea Comisiei din �� iulie ����, cât şi Rezoluţia Con�erinţei statelor mem�re din �� decem�rie ���� se situează în această perspectivă de interpretare.�

Din articolul ��� decurg două o�ligaţii pentru statele mem�re: prima – al cărei termen era prevăzut pentru s�ârşitul primei etape a perioadei de tranziţie şi care a �ost prorogat prin Rezoluţia din �� decem�rie ���� la �� decem�rie ���� – este de a asigura egalitatea salarială; a doua – care ia naştere în momentul în care cea dintâi este e�ecutată, este de a menţine această egalitate salarială, respectiv de a împiedica orice întoarcere la o situaţie de inegalitate.�

Totuşi, această inaplica�ilitate directă se re�eră numai la raporturile dintre persoane de drept privat; în raporturile dintre statele mem�re şi persoanele particulare, se poate considera că, după e�pirarea termenului acordat statelor pentru a asigura aplicarea articolului ���, acesta este direct aplica�il.�

În litigiul principal este vor�a de raporturile dintre persoane de drept privat.� Prin urmare, se poate urma doctrina tradiţională; criteriile generale care se desprind din jurisprudenţa recentă a Curţii de Justiţie în materie de aplica�ilitate directă nu modifică această constatare şi nu permit să se recunoască articolului ��� un e�ect direct în raporturile dintre persoane de drept privat.�

Page 234: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Pe de altă parte, este necesar să fie pusă în evidenţă o di�erenţă importantă între articolele �8 şi 5�, declarate direct aplica�ile de către Curtea de Justiţie, şi articolul ���: materia li�erei circulaţii sau a dreptului de sta�ilire implică răspunderea directă a statului, care este necesar să acorde resortisanţilor celorlalte state mem�re tratamentul pe care îl acordă propriilor cetăţeni; în materie de egalitate salarială între �ăr�aţi şi �emei în raporturile dintre persoane de drept privat, dimpotrivă, nu e�istă răspundere directă a statului, în a�senţa unei structuri compara�ile de trimitere la dispoziţii legislative e�ectiv aplicate �ăr�aţilor.� Articolul ��� nu include, pentru statele mem�re, o interdicţie clară şi necondiţionată de a �ace ceva, ci o�ligaţia de a asigura aplicarea unui principiu; cu alte cuvinte, nu este vor�a despre a�rogarea unei dispoziţii, ci despre adoptarea unei dispoziţii.� Prin urmare, articolul ��� nu poate fi considerat, în raporturile dintre persoane de drept privat, ca o dispoziţie direct aplica�ilă în dreptul intern al fiecărui stat mem�ru, care poate determina, în �avoarea justiţia�ililor, drepturi de care aceştia se pot prevala în justiţie.� Dimpotrivă, devine direct aplica�il în raporturile dintre statele mem�re şi persoanele particulare la s�ârşitul termenului acordat statelor pentru asigurarea aplicării sale.�

B – Cu privire la a doua întrebare

Prin a doua între�are, domnişoara De�renne invocă o�iecţia lipsei de claritate.�

a�� În cazul în care aceasta nu avea decât un caracter su�sidiar în raport cu prima între�are, admisi�ilitatea sa este cel puţin îndoielnică: aceasta nu ridică o pro�lemă de interpretare verita�ilă.�

��� În cazul în care, dimpotrivă, între�area era adresată în sensul Directivei �5/���, este necesar să se constate că directiva respectivă constituie, în esenţă, un avertisment deghizat adresat statelor mem�re; aceasta nu introduce nicio nouă normă de drept pozitiv comunitar.� Aceasta din urmă se regăseşte în întregime inclusă, în ceea ce priveşte principiul remunerării egale, în articolul ���.� Directiva sta�ileşte numai anumite modalităţi privind un drept pree�istent, definit în tratat cu precizie şi claritate.�

Principiile evidenţiate de Curtea de Justiţie în Hotărârea din �� iunie ���� �cauza �/��, Reyners/Statul �elgian; Rec.�, p.� ����� se aplică, de asemenea, domeniului reglementat de articolul ���.� Directiva nu reprezintă decât una dintre posi�ilele modalităţi de e�ecutare a acestei dispoziţii; aceasta nu este indispensa�ilă aplicării sale.� E�ectul direct al articolului ��� constituie, prin e�celenţă, prima modalitate de aplicare.�

Prin urmare, cum pentru a doua între�are este necesar un răspuns, acesta este de două ori negativ.

Guvernul Regatului Unit consideră că singurul te�t comunitar aplica�il este Directiva �5/���; aceasta nu poate determina aplica�ilitatea directă a articolului ���.�

Directiva su�liniază că le revine, în primul rând, statelor mem�re o�ligaţia de a asigura aplicarea principiului remunerării egale prin intermediul actelor cu putere de lege şi al actelor administrative adecvate şi că disparităţile care e�istă în diversele state mem�re �ac necesară o armonizare a dispoziţiilor naţionale.�

În consecinţă, răspunsul la a doua între�are este că numai legiuitorul naţional este singurul competent în această materie.�

Guvernul Irlandei consideră că pentru adoptarea Directivei �5/��� este competent Consiliul.� De aici rezultă că, în termen de un an de la notificarea acestei directive, statele mem�re iau, în con�ormitate cu situaţiile naţionale şi sistemele lor juridice, măsurile necesare pentru a garanta

Page 235: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��5

aplicarea principiului remunerării egale şi pentru a se con�orma celorlalte dispoziţii ale directivei.� Articolul ��� nu poate constitui temei pentru crearea de drepturi în �avoarea angajaţilor până când statele mem�re nu au luat măsurile necesare pentru punerea în aplicare a directivei.�

Prin urmare, pentru a se putea răspunde la cea de-a doua între�are, este necesar să se constate că legiuitorii naţionali sunt singurii competenţi să acorde salariaţilor dreptul de a intenta acţiuni în justiţie împotriva angajatorului pentru a o�ţine respectarea principiului con�orm căruia �ăr�aţii şi �emeile este necesar să primească o remuneraţie egală pentru aceeaşi muncă prestată.�

Comisia consideră că a doua între�are este justificată numai în cazul unui răspuns negativ la prima între�are.� În cazul celei dintâi între�ări, un răspuns negativ nu este necesar să fie dat decât în ceea ce priveşte raporturile dintre persoane de drept privat; prin urmare, a doua între�are nu are incidenţă decât în această privinţă.�

a�� Mai întâi, este necesar să se constate că te�tul articolului ��� nu su�ordonează punerea în aplicare a principiului remunerării egale niciunui act ulterior de drept derivat provenind de la instituţiile comunitare.� Impune o�ligaţii numai statelor mem�re.� Prin urmare, răspunsul la prima parte a între�ării este necesar să fie negativ.�

��� Articolul ��� nefiind direct aplica�il în raporturile dintre persoane de drept privat, iar o�ligaţiile care decurg din acesta revenind statelor mem�re, competenţa legiuitorului naţional pentru a introduce această dispoziţie în dreptul intern este aşadar incontesta�ilă.� Această competenţă este e�clusivă, dar nediscreţionară: autonomia legiuitorului naţional este limitată, în ceea ce priveşte atât rezultatul de atins, cât şi termenele, prin articolul ��� şi prin Directiva �5/���.�

III – Răspunsul la întrebările adresate Curţii

După depunerea o�servaţiilor scrise, pe �aza raportului judecătorului raportor şi după ascultarea avocatului general, Curtea a decis să iniţieze procedura orală �ără o cercetare judecătorească preala�ilă.�

Cu toate acestea, Curtea a invitat Guvernul Regatului Unit, Guvernul Irlandei şi Comisia să răspundă mai multor între�ări în scris, înainte de începerea procedurii orale.�

În ceea ce priveşte repercusiunile care rezultă în urma atri�uirii unui e�ect direct articolului ���, repercusiuni asupra echili�rului financiar al întreprinderilor, Guvernul Regatului Unit susţine că e�ectul cumulativ al majorării costului mâinii de lucru rezultate agravează considera�il pro�lema controlului inflaţiei.� Implicaţiile financiare variază în �uncţie de proporţia �emeilor care îndeplinesc o „muncă egală” cu cea a �ăr�aţilor, de di�erenţa dintre remuneraţia �ăr�aţilor şi cea a �emeilor care prestează muncă egală, de pro�lema de lichidităţi şi de raportul costului mâinii de lucru în comparaţie cu costurile totale ale întreprinderii avute în vedere.� Industria încălţămintei, a alimentaţiei, a înăl�itorilor de lenjerie, a comerţului cu amănuntul şi a îm�răcămintei au o proporţie ridicată de �emei care prestează o muncă egală.� Di�erenţele de remuneraţie cele mai importante dintre �ăr�aţi şi �emei se regăsesc în industria te�tilă, a îm�răcămintei, a încălţămintei, a �a�ricării de �iscuiţi şi în industria mecanică.� Multe întreprinderi, din diverse sectoare, au grave pro�leme de lichidităţi, proporţia reprezentată de mână de lucru din costurile glo�ale este ridicată, în special pe şantierele navale, industria instrumentelor de precizie, îm�răcăminte, papetărie, imprimerii şi produse ceramice.� În special industria îm�răcămintei este supusă unui risc potenţial deose�it de mare.� Discriminarea în ceea ce priveşte remuneraţia �ăr�aţilor şi cea a �emeilor nu se limitează la un tip special de

Page 236: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

muncă.� Majorarea glo�ală a costurilor mâinii de lucru care rezultă din introducerea remunerării egale poate fi evaluată la �,5% din valoarea plăţilor şi salariilor naţionale, pentru o perioadă de cinci ani încheiată la s�ârşitul anului ���5.�

În ceea ce priveşte Rezoluţia Con�erinţei statelor mem�re din �� decem�rie ����, aceasta nu constituie o decizie sau un acord în sensul articolului � alineatul ���� din Actul de aderare.� În măsura în care se afla în vigoare la � ianuarie ����, aceasta intră în s�era de aplicare a dispoziţiilor articolului � alineatul ���� din respectivul act.� Pro�lema de a şti dacă şi în ce măsură statele mem�re �ondatoare o consideră ca fiind încă în vigoare la această dată este su� semnul între�ării, având în vedere �aptul că nu a �ost pusă în aplicare în integralitate.� Este evident că, în ����, Regatul Unit nu putea atri�ui e�ect te�tului literal al rezoluţiei: aceasta recomanda măsuri de luat cel târziu la s�ârşitul anului ����, măsuri pe care statele mem�re �ondatoare nu le luau ele însele.� Din ����, Regatul Unit a luat parte cu drepturi depline la discuţiile din cadrul instituţiilor Comunităţii cu privire la punerea în aplicare a articolului ���, discuţii care au avut ca rezultat Directiva �5/���, căreia Regatul Unit i se con�ormează integral.�

Con�orm Guvernului Irlandei, recunoaşterea unui e�ect direct articolului ���, retroactiv la 1 ianuarie ����, înseamnă să se impună economiei irlandeze o sarcină pe care aceasta nu este în măsură să o suporte.� Atri�uirea de e�ecte directe în domenii limitate, în raporturile dintre persoanele particulare şi statele mem�re, implică o�ligaţii financiare e�trem de grele.� În ceea ce priveşte sectorul privat, se pare că estimarea directă a acestor o�ligaţii nu este posi�ilă.� Totuşi, acestea a�ectează mai ales întreprinderile cu capital privat şi întreprinderile mici, activităţile pro�esionale din sectorul te�til, al îm�răcămintei, al încălţămintei, al industriei alimentare, al mecanicii fine, al industriei hârtiei, al imprimeriei şi anumite sectoare de comerţ cu amănuntul.� În mai multe dintre aceste sectoare, majoritatea mâinii de lucru are dreptul de a invoca remunerarea egală.� Creşterea medie a masei salariale care include punerea în aplicare imediată a principiului remunerării egale între �ăr�aţi şi �emei în industrie poate fi estimată la 5%; aceasta este mult mai importantă în sectoarele sensi�ile.� Articolul � din Tratatul CEE o�ligă toate instituţiile Comunităţii, inclusiv Curtea de Justiţie, să se asigure că nu este compromisă sta�ilitatea financiară internă a statelor mem�re.�

În ceea ce priveşte e�ectul direct, este necesar să se constate că nici noţiunea de „remunerare egală”, nici cea de „aceeaşi muncă prestată” nu sunt suficient de precise pentru ca articolul ��� să poată fi considerat ca direct aplica�il.� Faptul că dispoziţia respectivă este suscepti�ilă de aplicare în sectorul pu�lic nu a�ectează deloc interpretarea acesteia; ea nu poate fi clară şi precisă într-un singur sector şi să nu fie în altul.� Pe de altă parte, o ast�el de di�erenţiere creează o discriminare flagrantă în �avoarea sectorului pu�lic; angajaţii din sectorul pu�lic au izvorul dreptului direct în articolul ���, în timp ce angajaţii din sectorul privat au izvorul drepturilor în reglementările naţionale de aplicare; statele mem�re, în calitate de angajatori, nu sunt supuse unor o�ligaţii mai constrângătoare decât angajatorii din sectorul privat.�

În ceea ce priveşte o�ligaţiile care pot decurge, pentru Irlanda, din Rezoluţia din �� decem�rie ���� şi din Actul de aderare, acestea nu �ac o�iectul prezentei proceduri.� În orice ipoteză, rezoluţia în cauză a devenit caducă la data aderării şi orice o�ligaţie care putea decurge din aceasta a �ost înlocuită de Directiva �5/���.�

Comisia, pentru a răspunde diverselor între�ări care i-au �ost adresate de Curte, a prezentat în principal următoarele o�servaţii:

a�� Principiul remunerării egale a lucrătorilor de se� masculin şi a celor de se� �eminin pentru aceeaşi muncă prestată, prin natura şi conţinutul său, nu poate fi invocat în �aţa instanţelor, cel puţin în ceea ce îi priveşte pe lucrătorii din sectorul privat.� Noţiunile de remunerare şi

Page 237: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

de aceeaşi muncă prestată sunt uşor de apreciat în sectorul pu�lic, unde plăţile se �azează pe clasificări ale ocupaţiilor specifice �grade, clase, eşaloane�� şi sunt în general sta�ilite de lege, indi�erent de se�ul persoanelor care ocupă �uncţiile; situaţia este di�erită în sectorul privat.�

– Noţiunea de „salariu sau sumă de �ază sau minimă” de la articolul ��� este destul de clară; e�ectele sale sunt, cu toate acestea, la originea a numeroase dificultăţi, legate, pe de o parte, de autonomia partenerilor sociali şi de li�ertatea lor de a negocia în domeniul salarial, pe de altă parte, de diversitatea sistemelor tradiţionale de �ormare a salariaţilor şi marile di�erenţe dintre regimurile de clasificare pro�esională.� De asemenea, articolul ��� lasă deschisă între�area dacă �actorii care a�ectează costul de ocupare a �orţei de muncă sau randamentul mâinii de lucru �eminine se pot lua sau nu în considerare.�

Noţiunea de „toate celelalte drepturi salariale plătite […] de angajator lucrătorului în �uncţie de munca prestată de acesta” constituie un punct cu atât mai dificil de înţeles, cu cât evoluţia recentă a noţiunii de „salariu” se caracterizează prin comple�itatea crescândă a prestaţiilor de care �eneficiază salariaţii datorită muncii lor şi prin �aptul că dreptul contemporan ţine seama, de asemenea, de aspectele sociale şi economice ale remunerării lucrătorilor salariaţi în sensul unei „socializări” a salariului.�

– Noţiunea de „aceeaşi muncă prestată” în sectorul privat este şi mai dificil de definit şi nu permite uşor realizarea unor comparaţii.� Aceasta urmăreşte să clarifice dacă aplicarea principiului egalităţii salariale este necesar să fie limitată la „�uncţiile mi�te”, e�ercitate simultan, în aceeaşi întreprindere şi în aceleaşi condiţii, de către un �ăr�at şi de către o �emeie sau, dacă, într-un sens mai larg al domeniului de aplicare al articolului ���, este necesar ca nivelul salariilor sta�ilite să fie inerent �uncţiei sau postului de lucru şi independent nu numai de persoana ��ăr�at sau �emeie�� care îşi asumă această �uncţie, dar, de asemenea, �pentru munca plătită în �uncţie de timp�� de rezultatul muncii prestate.�

În Recomandarea din �� iulie ����, Comisia a precizat că, atunci când e�istă un salariu minim o�ligatoriu, legal sau convenţional, este necesar să fie acelaşi pentru lucrătorii de se� masculin şi �eminin şi că, în cazul în care salariile sunt sta�ilite în �uncţie de un anumit sistem de clasificare pro�esională, categoriile este necesar să fie comune pentru lucrătorii de se� masculin şi cei de se� �eminin, iar criteriile de clasificare este necesar să se aplice în acelaşi mod �ăr�aţilor şi �emeilor.� Cu toate acestea, chiar în acest sens larg, e�plicitat în Rezoluţia din �� decem�rie ����, principiul articolului ��� nu permite unui lucrător de se� �eminin, care des�ăşoară o anumită muncă într-o întreprindere dintr-o ramură de activitate specifică situată într-o anumită localitate a unei anumite ţări, să revendice acelaşi salariu ca cel al unui �ăr�at care prestează aceeaşi muncă sau o muncă echivalentă sau de valoare egală într-o întreprindere dintr-o altă ramură de activitate dintr-o altă regiune sau dintr-o altă ţară.� Această �ormă ma�imă de egalitate salarială �„pentru aceeaşi muncă prestată, salariu egal”�� nu e�istă nici măcar între �ăr�aţi.�

O poziţie realistă şi destul de satis�ăcătoare este cea rezultată din articolele � şi � din Legea olandeză din �� martie ���5, de alt�el influenţată de articolul � din Directiva �5/���, în temeiul căreia principiul remunerării egale a lucrătorilor de se� masculin şi a celor de se� �eminin […] implică, pentru aceeaşi muncă prestată sau pentru o muncă căreia i se atri�uie o valoare egală, eliminarea, în ansam�lul elementelor şi condiţiilor de remunerare, a oricărei discriminări �azate pe se�.�

În special, atunci când un sistem de clasificare pro�esională este utilizat pentru determinarea remuneraţiilor, acest sistem este necesar să fie �azat pe criterii comune lucrătorilor de se� masculin şi celor de se� �eminin şi sta�ilit ast�el încât să e�cludă discriminările �azate pe se�.�

Page 238: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��8

��� După e�pirarea termenului acordat statelor mem�re pentru a asigura aplicarea articolului ���, acesta devine direct aplica�il în raporturile dintre stat şi persoanele particulare.� Include toate elementele de drept material necesare aplicării de către instanţe, în ceea ce priveşte �uncţia pu�lică, ast�el încât pro�lemele de interpretare şi de comparaţie a noţiunilor de remuneraţie şi de aceeaşi muncă nu apar în acest sector.�

În ceea ce priveşte întreprinderile pu�lice, semipu�lice sau parastatale, criteriul de luat în considerare pentru a aprecia aplica�ilitatea directă a articolului ���, în temeiul raporturilor dintre state şi persoanele particulare, este gradul de intervenţie al puterilor pu�lice în gestionarea acestor întreprinderi şi, în special, în determinarea politicii lor salariale.� Este necesar, mai ales, să se verifice dacă acordurile salariale la nivelul întreprinderii sau al ramurii economice sunt negociate şi aplicate li�er, dacă aceste acorduri, deşi li�er negociate, nu se pot aplica decât după ce au �ost autorizate, apro�ate şi omologate de către puterile pu�lice tutelare sau dacă lucrătorii întreprinderilor respective sunt supuşi unui statut de reglementare mai mult ori mai puţin apropiat de cel al �uncţionarilor.�

c�� Rezoluţia Con�erinţei statelor mem�re din �� decem�rie ���� nu a putut modifica în mod întemeiat un termen sta�ilit de tratat �ără să se aplice procedura prevăzută pentru revizuirea acestuia.�

Circumstanţele care au determinat statele mem�re să adopte această rezoluţie, au determinat ca ea să includă o soluţie tranzacţională care să permită în acelaşi timp trecerea la a doua etapă şi aplicarea articolului ��� în sensul larg, sta�ilind un nou calendar de realizare progresivă a principiului egalităţii salariale.�

d�� În ceea ce priveşte punerea în aplicare a dreptului la remunerare egală prin legislaţiile sau reglementările naţionale, situaţia în di�erite state mem�re se sta�ileşte după cum urmează:

În Germania, articolul � din Legea �undamentală sta�ileşte că „�ăr�aţii şi �emeile au drepturi egale” şi că „nimeni nu poate fi nici dezavantajat, nici �avorizat în �uncţie de se�”.� Principiul interzicerii discriminărilor a �ost reluat în special în noua Lege privind organizarea întreprinderilor intrată în vigoare la �� ianuarie ���� şi în Legea din 5 august ��55 privind reprezentarea personalului.�

În Italia, con�orm articolului �� din Constituţie, „�emeia care lucrează are aceleaşi drepturi şi, în condiţii de muncă egală, acelaşi salariu cu cel al �ăr�atului care lucrează”.� Această dispoziţie este izvorul unui drept su�iectiv privind egalitatea salarială, suscepti�il de a fi invocat în justiţie.� Dispoziţii specifice e�istă pentru �uncţia pu�lică, lucrătorii statului şi câteva categorii pro�esionale.�

În Belgia, Decretul regal nr.� �� din �� octom�rie ����, înlocuit de Legea din �� martie ���� dispune, în articolul �� că, „în con�ormitate cu articolul ��� din Tratatul CEE, […] orice lucrătoare poate intenta, pe lângă instanţa competentă, o acţiune pentru a pune în aplicare principiul remunerării egale a lucrătorilor de se� masculin şi a celor de se� �eminin”.� O lege din 5 decem�rie ���8 permite ministrului muncii şi ocupării �orţei de muncă să re�uze impunerea unui acord colectiv discriminatoriu o�ligatoriu.�

În Franţa, pream�ulul Constituţiei din ����, confirmat de cel al Constituţiei din ��58, sta�ileşte, în termeni generali, că „legea garantează �emeii, în toate domeniile, drepturi egale cu cele ale �ăr�atului”.� În special în aplicarea Legii din �� iulie ����, convenţiile colective al căror domeniu de aplicare poate fi e�tins includ o�ligatoriu clauze care sta�ilesc modalităţi de aplicare a principiului „pentru aceeaşi muncă prestată, salariu egal”.� Legea din �� decem�rie ���� privind remunerarea egală a �ăr�aţilor şi �emeilor pentru aceeaşi muncă prestată sau pentru o

Page 239: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

muncă cu valoare egală, con�eră o �ază juridică precisă acţiunilor care pot fi introduse în �aţa instanţelor competente, permite ca eventualele încălcări să fie sancţionate şi declară nule orice dispoziţii dintr-un contract de muncă, convenţie colectivă, acord salarial, regulament sau �arem de salarizare, contrare principiului egalităţii.� Un decret al Conseil d’État din �� martie ���� sta�ileşte procedura de urmat în caz de contestaţii.�

În Lu�em�urg, în aplicarea articolului � din Legea din �� iunie ���5, orice convenţie colectivă de muncă este necesar să determine modalităţile de aplicare a principiului remunerării egale.� Legea din �� iunie ���� de sta�ilire a regimului de remunerare a �uncţionarilor statului consacră principiul de nediscriminare în sectorul pu�lic.� Legea din �� martie ���� de re�ormare a salariului minim a reluat acest principiu, generalizat prin Regulamentul Marelui Ducat din �� iulie ���� privind remunerarea egală a �ăr�aţilor şi �emeilor.�

În Ţările de Jos, nu e�ista niciun act cu putere de lege sau act administrativ cu domeniu de aplicare general înainte de adoptarea Legii din �� martie ���5 privind remunerarea egală a �ăr�aţilor şi �emeilor.� Până la intrarea în vigoare a acestei legi, dreptul la un salariu egal nu putea decurge decât dintr-o convenţie colectivă sau dintr-un contract individual de muncă.�

În Danemarca, începând cu Legea din ����, remunerarea egală a �ăr�aţilor şi �emeilor a �ost recunoscută în sectorul pu�lic; o di�erenţă de tratament în ceea ce priveşte indemnizaţia pe cap de �amilie a �ost a�rogată printr-o Lege din � iunie ��58.�

În sectorul privat, ratele salariilor convenţionale pentru �ăr�aţi şi �emei s-au apropiat considera�il în cursul ultimilor zece ani în cadrul convenţiilor colective încheiate în cea mai mare parte a sectoarelor şi ramurilor de activitate.� Principiul egalităţii de remunerare cu e�ect imediat a �ost recunoscut şi pus în aplicare, atât în sectorul privat, cât şi în sectorul pu�lic, de la încheierea acordului naţional din aprilie ����.�

În Irlanda, e�istă, mai ales în �uncţii pu�lice şi învăţământ, în detrimentul personalului �eminin, �areme de salarii di�erenţiate în �uncţie de căsătorie şi se�.�

În sectorul privat, discriminările salariale sunt �oarte răspândite în convenţiile colective din toate ramurile.�

La �5 iunie ����, Parlamentul a adoptat „Anti-discrimination �Pay�� Act ����”, intrat în vigoare la �� decem�rie ���5, al cărui articol � prevede că, atunci când o �emeie este angajată de acelaşi angajator pentru munci similare cu cele e�ectuate de către un �ăr�at în acelaşi loc de muncă, are dreptul la o remuneraţie egală cu cea a �ăr�atului.�

În Regatul Unit, cea mai mare parte a convenţiilor colective din sectorul pu�lic au eliminat discriminările salariale.�

În sectorul privat, Legea din ���� privind remunerarea egală �Equal Pay Act ������ a prevăzut eliminarea oricărei discriminări din convenţiile colective la s�ârşitul anului ���5.� Aceasta acordă dreptul la salariu egal �emeilor angajate pentru muncă similară sau cel puţin echivalentă muncilor prestate de �ăr�aţi, precum şi �emeilor angajate pentru munci care, deşi di�erite de muncile prestate de �ăr�aţi, au o�ţinut o „valoare egală” într-un sistem de clasificare a �uncţiilor �„jo� evaluation”��.� Legea interzice, de asemenea, orice discriminare în convenţiile colective, deciziile de reglementare a salariilor şi sistemele de sta�ilire a remuneraţiilor adoptate de angajatori.� De la s�ârşitul anului ���5, orice �emeie care se consideră lezată este îndreptăţită să îşi valorifice drepturile în �aţa instanţelor competente, �ără să poată pretinde, cu toate acestea, plata sumelor restante din salariu.�

Page 240: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

e�� Din redactarea articolului ��� rezultă că o�ligaţiile care decurg din acesta revin statelor mem�re şi că este de competenţa legiuitorului naţional să introducă această dispoziţie în dreptul intern.�

Această constatare nu însemnă că Comisia se consideră e�ceptată de la aplicarea articolului ��� cu privire la un stat mem�ru care nu respectă o�ligaţia impusă de articolul ���.�

Faptul că punerea în aplicare a articolului ��� intră în competenţa de e�ecutare a statelor mem�re nu �ace mai puţin necesară o armonizare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative pentru a garanta, în ansam�lul Comunităţii e�tinse, o aplicare armonioasă a principiului de egalitate salarială.� Prin urmare, Consiliul este competent pentru adoptarea, în temeiul articolului ��� din tratat, a unei directive pentru armonizarea legislaţiilor statelor mem�re, a căror divergenţă are o incidenţă directă asupra sta�ilirii şi �uncţionării pieţei comune.� Aceasta constituie justificarea Directivei �5/���.�

Această directivă reglementează nu numai remunerarea egală pentru aceeaşi muncă prestată, ci şi dispoziţiile Convenţiei nr.� ��� a Organizaţiei Internaţionale a Muncii; noţiunea de „muncă de valoare egală” depăşeşte, con�orm concepţiei Comisiei, litera articolului ���.� Directiva tratează, printre altele, pro�lema clasificărilor pro�esionale, precizând că sistemul este necesar să fie �azat pe criterii comune lucrătorilor de se� masculin şi �eminin.� În s�ârşit, aceasta impune statelor mem�re o�ligaţii de in�ormare şi de protecţie a lucrătorilor, care nu figurează în mod e�pres la articolul ���.� Prin urmare, este oportun să se acorde statelor mem�re un termen de un an pentru a le permite să ia măsurile necesare pentru a se con�orma directivei.�

Domnişoara De�renne a �ăcut comentarii cu privire la răspunsurile Comisiei şi Guvernelor Regatului Unit şi Irlandei la între�ările Curţii.�

Noţiunea de remunerare se regăseşte, de asemenea, la articolul �8 din Tratatul CEE.� Este dificil de înţeles de ce această noţiune, care este precizată şi delimitată la articolul ���, ridică pro�leme conceptuale când este vor�a despre lucrători de se� �eminin şi nu când este vor�a despre lucrători migranţi.�

Noţiunea de „aceeaşi muncă prestată” nu ridică pro�leme în prezenta cauză.� În mod constant, munca de stewardesă este identică cu cea de însoţitor de z�or.�

Rigoarea juridică a raţionamentului Comisiei pare îndoielnică: distincţia pe care o sta�ileşte între sectorul privat şi sectorul pu�lic conduce, în drept, la o con�uzie între �apt şi pro�a sa.�

În plus, această distincţie creează o nouă discriminare, lucrătoarele din sectorul pu�lic �eneficiind de e�ectul direct al articolului ���, cele din sectorul privat fiind lipsite de această garanţie până în momentul în care statele mem�re introduc principiul remunerării egale în ordinea juridică internă.�

Este necesar să se asume consecinţele juridice ale �aptului că Rezoluţia Con�erinţei statelor mem�re din �� decem�rie ���� nu a putut modifica în mod vala�il tratatul.� Aceasta nu a pretins numai să modifice etapele prevăzute la articolul 8 din tratat; în plus, în cazul în care este considerată vala�ilă, are drept consecinţă eliminarea mecanismelor de control şi de sancţionare prevăzute de tratat.�

În ceea ce priveşte măsurile de e�ecutare luate de statele mem�re pentru punerea în aplicare a articolului ���, se prezintă ca atare dispoziţiile constituţionale, legale sau de reglementare anterioare tratatului.� În Belgia, numai articolul �� din Decretul regal nr.� �� din �� octom�rie ���� şi

Page 241: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Convenţia colectivă negociată în cadrul Consiliului naţional al muncii se pot considera, pe plan general, ca măsuri de punere în aplicare a articolului ���.�

În ceea ce priveşte iniţiativele Comisiei, se pune pro�lema de a şti din ce motiv a utilizat cu asemenea încetineală şi întârziere puterile con�erite de articolele �55 şi ���.�

În cazul în care este vor�a de evaluarea sarcinilor reprezentate pentru Irlanda sau Regatul Unit de punere în aplicare a principiului remunerării egale este de asemenea necesar să se ia în considerare echili�rul care este necesar să fie menţinut în privinţa unei ţări cum este Danemarca, unde punerea în vigoare a principiului a �ost continuată mai mult timp.�

Este necesar ca datele care includ ci�re şi privesc costul recunoaşterii, cu titlu retroactiv, a unui e�ect direct al articolului ��� să fie luate în considerare cu grijă; de alt�el, acestea maschează adevărata pro�lemă.� E�emplul Danemarcei arată că nu ocuparea �orţei de muncă de către �emei mai �ine remunerate pune o economie în pericol.�

Curtea de Justiţie poate să găsească în propria jurisprudenţă mijlocul de a utiliza o soluţie simplă şi clară, care resta�ileşte securitatea juridică pentru justiţia�ilul european.�

IV – Procedura orală

În şedinţa din � decem�rie ���5 au �ost ascultate o�servaţiile orale ale domnişoarei De�renne, reclamantă în acţiunea principală, reprezentată de doamna Marie-Thérèse Cuvelliez, avocat în Baroul Bru�elles, ale societăţii Sa�ena, pârâtă în acţiunea principală, reprezentată de Philippe de Keyser, avocat în Baroul Bru�elles, ale Guvernului Regatului Unit, reprezentat de Peter Denys Scott, ale Guvernului Irlandei, reprezentat de domnul Liam J.� Lysaght, Chie� State Solicitor, şi ale Comisiei, reprezentată de consilierul juridic domnişoara Marie-Josée Jonczy.�

În cadrul şedinţei, societatea Sa�ena a susţinut că articolul ��� constituie în mod evident un angajament luat de fiecare dintre statele mem�re, însă nu dă naştere prin el însuşi unor drepturi directe şi o�ligaţii pentru resortisanţii, angajatorii şi lucrătorii din aceste state.� Această constatare rezultă atât din te�t, cât şi din �aptul că articolul ���, pe de o parte, acordă statelor mem�re un termen, de alt�el prelungit ulterior la �� decem�rie ����, pentru a asigura aplicarea principiului remunerării egale a �ăr�aţilor şi �emeilor, iar pe de altă parte, le impune acestora să „menţină ulterior” această egalitate; această o�ligaţie nu are nicio semnificaţie în cazul în care articolul ���, singur şi direct, con�eră lucrătorilor, în a�ara oricărui te�t naţional, dreptul de a o�ţine, eventual pe calea unei acţiuni în �aţa instanţei competente, respectarea principiului egalităţii.� Statul �elgian, pentru a se con�orma o�ligaţiei impuse de articolul ���, este necesar să introducă în mod necesar, în dreptul său intern, o dispoziţie legală care să pună în aplicare principiul remunerării egale; acesta este unul dintre scopurile urmărite prin Decretul regal nr.� �� din �� octom�rie ����.�

În ceea ce priveşte statutul juridic al Sa�ena, este necesar să se constate că aceasta este o societate anonimă de drept privat, reglementată de legea �elgiană privind societăţile comerciale.� Aceasta a o�ţinut concesionarea unui serviciu pu�lic şi părţile sociale sunt deţinute majoritar de statul �elgian; cu toate acestea, rămâne o societate de drept privat şi raporturile dintre ea şi personalul său sunt reglementate nu printr-un statut de tip reglementar, edictat unilateral, ci prin contracte de drept privat.�

Avocatul general şi-a prezentat concluziile în şedinţa din �� martie ����.�

Page 242: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

În drept,

�.� Întrucât, prin Hotărârea din �� aprilie ���5, primită la gre�a Curţii la � mai următor, Cour du travail din Bru�elles a adresat, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE, două între�ări re�eritoare la e�ectul şi la punerea în aplicare a articolului ��� din tratat privind principiul remunerării egale a lucrătorilor de se� masculin şi a celor de se� �eminin pentru aceeaşi muncă prestată;

�.� întrucât aceste între�ări au �ost adresate în cadrul unui litigiu între o stewardesă şi angajatorul său, SABENA SA, privind despăgu�irea pretinsă de reclamanta în acţiunea principală, pe motiv că aceasta, între �5 �e�ruarie ���� şi � �e�ruarie ����, în calitate de lucrător de se� �eminin, a su�erit, în privinţa remunerării, o discriminare �aţă de colegii săi de se� masculin, care e�ectuau aceeaşi muncă în calitate de „însoţitor de z�or”;

�.� întrucât, con�orm hotărârii de trimitere, părţile sunt de acord asupra �aptului că activitatea stewardesei este identică cu cea a însoţitorului de z�or şi că e�istenţa, în perioada respectivă, a unei discriminări în materie de remunerare în detrimentul stewardesei nu este, în condiţiile date, contestată;

Cu privire la prima întrebare (efectul direct al articolului 119)

�.� Întrucât prin prima între�are se ridică pro�lema dacă articolul ��� din tratat „introduce prin el însuşi, în mod direct, în dreptul intern al fiecărui stat mem�ru, principiul remunerării egale a lucrătorilor de se� masculin şi a celor de se� �eminin pentru aceeaşi muncă prestată” şi dacă, prin urmare, „acesta con�eră lucrătorilor, independent de orice dispoziţie de drept intern, dreptul de a introduce o acţiune în justiţie în �aţa instanţelor naţionale pentru a determina respectarea acestui principiu”;

5.� întrucât, în cazul unui răspuns afirmativ la această între�are, se pune şi cea de la care dată este necesar să fie recunoscut acest e�ect;

�.� întrucât răspunsul la această ultimă parte a primei între�ări urmează a fi o�erit împreună cu răspunsul la cea de-a doua între�are;

�.� întrucât între�area re�eritoare la e�ectul direct al articolului ��� este necesar să fie apreciată din punctul de vedere al naturii principiului remunerării egale, al o�iectivului urmărit prin această dispoziţie şi al locului său în sistemul tratatului;

8.� întrucât articolul ��� are o du�lă finalitate;

�.� întrucât, pe de-o parte, luând în considerare di�erenţa dintre gradele de evoluţie ale legislaţiilor în domeniul social din di�eritele state mem�re, articolul ��� urmăreşte să evite ca, în competiţia intracomunitară, întreprinderile sta�ilite în state care au pus în aplicare e�ectiv principiul remunerării egale să nu su�ere un dezavantaj concurenţial în raport cu întreprinderile sta�ilite în state care nu au eliminat încă discriminarea salarială a lucrătorilor de se� �eminin;

��.� întrucât, pe de altă parte, această dispoziţie se re�eră la o�iectivele sociale ale Comunităţii, nelimitându-se la o uniune economică, ci tre�uind să asigure în acelaşi timp, printr-o acţiune comună, progresul social şi să continue îm�unătăţirea constantă a condiţiilor de viaţă şi de muncă ale popoarelor europene, ast�el cum se su�liniază în pream�ulul tratatului;

Page 243: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

��.� întrucât această finalitate este accentuată prin inserarea articolului ��� în ansam�lul capitolului consacrat politicii sociale, a cărui dispoziţie introductivă, respectiv articolul ���, marchează „necesitatea de a promova îm�unătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă ale �orţei de muncă, care să permită egalizarea acestora în cadrul progresului”;

��.� întrucât din această du�lă finalitate, economică şi socială, rezultă că principiul remunerării egale �ace parte din principiile de �ază ale Comunităţii;

��.� întrucât prin aceasta se e�plică, de alt�el, de ce tratatul a prevăzut aplicarea integrală a acestui principiu imediat după terminarea primei etape a perioadei de tranziţie;

��.� întrucât, în interpretarea acestei dispoziţii, ritmul lent şi rezistenţa care au întârziat aplicarea e�ectivă a acestui principiu esenţial în anumite state mem�re nu reprezintă un argument;

�5.� întrucât, în special, integrarea articolului ��� în conte�tul egalizării condiţiilor de muncă în sensul progresului permite înlăturarea o�iecţiei care decurge din �aptul că acest articol poate fi respectat alt�el decât printr-o creştere a celor mai mici salarii;

��.� întrucât, în con�ormitate cu articolul ��� primul paragra�, statele mem�re sunt o�ligate să asigure şi să menţină „aplicarea principiului remunerării egale a lucrătorilor de se� masculin şi a celor de se� �eminin pentru aceeaşi muncă prestată”;

��.� întrucât paragra�ele al doilea şi al treilea ale aceluiaşi articol adaugă un anumit număr de precizări re�eritoare la noţiunile de remunerare şi de muncă, utilizate de primul paragra�;

�8.� întrucât, în vederea aplicării acestor dispoziţii, este necesar să se sta�ilească o distincţie, în interiorul domeniului de aplicare glo�al al articolului ���, între, pe de-o parte, discriminările directe şi deschise, care pot fi constatate doar cu ajutorul criteriilor de identitate a muncii şi de egalitate a remunerării reţinute de articolul citat şi, pe de altă parte, discriminările indirecte şi deghizate care nu pot fi identificate decât în �uncţie de dispoziţii de aplicare mai e�plicite, cu caracter comunitar sau naţional;

��.� întrucât, într-adevăr, nu se poate ignora �aptul că punerea în aplicare integrală a o�iectivului urmărit prin articolul ���, prin eliminarea tuturor discriminărilor directe sau indirecte între lucrătorii de se� �eminin şi cei de se� masculin, nu doar din perspectiva întreprinderilor individuale, ci şi a unor ramuri întregi ale industriei şi chiar a economiei glo�ale, poate implica, în anumite cazuri, sta�ilirea unor criterii a căror punere în aplicare impune intervenţia unor măsuri comunitare şi naţionale corespunzătoare;

��.� întrucât această a�ordare se impune cu atât mai mult cu cât actele comunitare din acest domeniu, la care se �ace trimitere în răspunsul la cea de-a doua între�are, pun în aplicare articolul ��� în sensul unei e�tinderi a criteriului strict al „aceleiaşi munci”, în special, în con�ormitate cu dispoziţiile Convenţiei nr.� ��� din ��5� privind egalitatea de remunerare, adoptată de Organizaţia Internaţională a Muncii, al cărei articol � are în vedere egalitatea remunerării pentru o muncă „de valoare egală”;

��.� întrucât, printre discriminările directe, suscepti�ile de a fi constatate doar cu ajutorul criteriilor prevăzute la articolul ���, se numără, în special, cele care îşi au originea în dispoziţiile de natură legislativă sau în convenţiile colective de muncă, ast�el de discriminări putând fi puse în evidenţă pe �aza unor analize pur juridice;

Page 244: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

��.� întrucât, cu atât mai mult, în cazul unei remunerări inegale a lucrătorilor de se� masculin şi a celor de se� �eminin pentru aceeaşi muncă, realizată în aceeaşi instituţie sau în acelaşi serviciu, privat sau pu�lic;

��.� întrucât, în prezenţa unei ast�el de situaţii – aşa cum s-a demonstrat prin constatările hotărârii de trimitere – instanţa este în măsură să sta�ilească toate elementele de �apt care îi permit să aprecieze dacă un lucrător de se� �eminin primeşte o remuneraţie in�erioară celei a unui lucrător de se� masculin care îndeplineşte sarcini identice;

��.� întrucât, cel puţin într-o ast�el de situaţie, articolul ��� se aplică direct şi poate genera, în consecinţă, în �avoarea justiţia�ililor, drepturi pe care instanţele au o�ligaţia de a apăra;

�5.� întrucât, de alt�el, dispoziţiile legislative naţionale adoptate în aplicarea principiului remunerării egale nu �ac, în general, decât să reproducă în esenţă termenii articolului ��� în ceea ce priveşte discriminările directe în cazul aceleiaşi munci;

��.� întrucât, din acest punct de vedere, legislaţia �elgiană este deose�it de reprezentativă, dat fiind că articolul �� din Decretul regal nr.� �� din �� octom�rie ���� privind munca �emeilor se limitează la a afirma dreptul, pentru orice lucrător de se� �eminin, de a introduce, pe lângă instanţa competentă, o acţiune care să ai�ă ca scop aplicarea principiului remunerării egale prevăzut la articolul ���, la care se �ace doar o simplă trimitere;

��.� întrucât termenii utilizaţi de articolul ��� nu pot fi invocaţi împotriva acestei concluzii;

�8.� întrucât, în primul rând, nu se poate �olosi drept argument, împotriva e�ectului direct, utilizarea, în acest articol, a termenului „principiu”, deoarece, în lim�ajul tratatului, acesta este utilizat tocmai pentru a su�linia caracterul �undamental al anumitor dispoziţii, ast�el cum reiese, de e�emplu, din titlul dat primei părţi a tratatului, consacrată „principiilor”, şi din articolul ���, con�orm căruia politica comercială a Comunităţii se întemeiază pe „principii uni�orme”;

��.� întrucât, atenuând această noţiune, până la a o reduce la o indicaţie vagă, se aduce în mod indirect atingere înseşi principiilor de �ază ale Comunităţii şi coerenţei relaţiilor sale e�terne;

��.� întrucât nu este posi�il nici să se invoce drept argument �aptul că articolul ��� nu vizează în mod e�plicit decât „statele mem�re”;

��.� întrucât, într-adevăr, ast�el după cum Curtea a constatat deja în alte conte�te, �aptul că anumite dispoziţii ale tratatului sunt adresate în mod �ormal statelor mem�re nu e�clude �aptul că, în acelaşi timp, pot fi con�erite drepturi oricărui particular interesat de respectarea o�ligaţiilor ast�el definite;

��.� întrucât rezultă din însuşi te�tul articolului ��� că acesta impune statelor o o�ligaţie de rezultat, care este necesar să fie realizată o�ligatoriu într-un termen determinat;

��.� întrucât eficacitatea acestei dispoziţii nu poate fi a�ectată de împrejurarea că o�ligaţia impusă prin tratat nu a �ost respectată de anumite state mem�re şi că instituţiile comune au reacţionat insuficient împotriva acestei a�ţineri de a acţiona;

��.� întrucât a admite contrariul riscă să trans�orme încălcarea dreptului în regulă de interpretare, poziţie pe care Curtea nu poate să o adopte �ără a fi în contradicţie cu misiunea care îi este încredinţată prin articolul ��� din tratat;

Page 245: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��5

�5.� întrucât, în s�ârşit, �ăcând trimitere la „statele mem�re”, articolul ��� se re�eră la aceste state în e�ercitarea acelora dintre �uncţiile lor care pot contri�ui în mod util la punerea în aplicare a principiului remunerării egale;

��.� întrucât, contrar a ceea ce a �ost e�pus pe parcursul procedurii, această dispoziţie este aşadar departe de a fi epuizată printr-o trimitere la competenţa autorităţilor legislative naţionale;

��.� întrucât trimiterea articolului ��� la „statele mem�re” nu poate fi, aşadar, interpretată ca e�cluzând intervenţia autorităţii judecătoreşti în aplicarea directă a tratatului;

�8.� întrucât nu se poate reţine nici o�iecţia care decurge din �aptul că aplicarea de către instanţele naţionale a principiului remunerării egale are ca e�ect modificarea a ceea ce părţile au convenit prin acte care aparţin domeniului autonomiei private sau pro�esionale, cum sunt contractele individuale şi convenţiile colective de muncă;

��.� întrucât, într-adevăr, articolul ��� având un caracter imperativ, interdicţia discriminărilor între lucrătorii de se� masculin şi lucrătorii de se� �eminin se impune nu doar acţiunii autorităţilor pu�lice, ci se e�tinde, în egală măsură, asupra tuturor convenţiilor care au ca scop reglementarea în mod colectiv a muncii salariate, precum şi asupra contractelor între particulari;

��.� întrucât, prin urmare, este necesar să se răspundă la prima între�are că principiul remunerării egale prevăzut la articolul ��� poate fi invocat în �aţa instanţelor naţionale şi că acestea au o�ligaţia de a asigura protecţia drepturilor pe care această dispoziţie le con�eră justiţia�ililor, în special, în cazul discriminărilor care îşi au originea în mod direct în dispoziţii legislative sau în convenţii colective de muncă, precum şi în cazul unei remunerări inegale a lucrătorilor de se� masculin şi a celor de se� �eminin pentru aceeaşi muncă, atunci când aceasta este realizată în aceeaşi instituţie sau în acelaşi serviciu, privat sau pu�lic;

Cu privire la a doua întrebare (punerea în aplicare a articolului 119 şi competenţele respective ale Comunităţii şi ale statelor membre)

��.� Întrucât în a doua între�are se pune pro�lema dacă articolul ��� a devenit „aplica�il în dreptul intern al statelor mem�re în �uncţie de actele adoptate de autorităţile Comunităţii” sau dacă este necesar „să se admită în această materie competenţa e�clusivă a legiuitorului naţional”;

��.� întrucât, în con�ormitate cu cele de mai sus, este necesar ca acestei între�ări să i se cone�eze şi pro�lema cunoaşterii datei de la care este necesar să fie recunoscut e�ectul direct al articolului ���;

��.� întrucât, din perspectiva tuturor acestor pro�leme, este necesar să se sta�ilească în primul rând cronologia actelor adoptate la nivel comunitar pentru a asigura punerea în aplicare a dispoziţiei a cărei interpretare este în cauză;

��.� întrucât, în con�ormitate cu articolul ���, aplicarea principiului remunerării egale era necesar să fie asigurată în mod uni�orm cel mai târziu până la s�ârşitul primei etape a perioadei de tranziţie;

�5.� întrucât din in�ormaţiile comunicate de Comisie rezultă că punerea în aplicare a acestui principiu indică cu toate acestea e�istenţa unor di�erenţe şi decalaje importante între di�eritele state;

Page 246: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

��.� întrucât în cazul în care, în anumite state mem�re, esenţialul principiului era deja pus în aplicare înainte de intrarea în vigoare a tratatului, fie în temeiul unor dispoziţii constituţionale şi legislative e�prese, fie în temeiul unor practici sociale consacrate prin convenţiile colective de muncă, deplina sa realizare a su�erit, cu toate acestea, mari întârzieri în alte state;

��.� întrucât, în această situaţie, la �� decem�rie ����, în ajunul împlinirii termenului sta�ilit prin articolul ���, statele mem�re au adoptat o rezoluţie privind egalizarea salariilor pentru persoanele de se� masculin şi de se� �eminin, având ca o�iect precizarea, din anumite puncte de vedere, a conţinutului material al principiului remunerării egale, amânând în acelaşi timp punerea sa în aplicare con�orm unui plan eşalonat în timp;

�8.� întrucât, în con�ormitate cu această rezoluţie, orice discriminări, directe sau indirecte, era necesar să fie complet eliminate până la �� decem�rie ����;

��.� întrucât rezultă din in�ormaţiile o�erite de Comisie că mai multe dintre statele mem�re �ondatoare nu au respectat cu toate acestea termenii acestei rezoluţii şi că, din acest motiv, Comisia a �ost o�ligată, în cadrul sarcinilor care îi sunt încredinţate prin articolul �55 din tratat, să reunească reprezentanţii guvernelor şi partenerii sociali pentru a studia situaţia şi a armoniza măsurile destinate să �avorizeze evoluţia în sensul deplinei realizări a o�iectivului sta�ilit prin articolul ���;

5�.� întrucât aceste lucrări au condus la întocmirea unor rapoarte succesive re�eritoare la situaţia din statele mem�re �ondatoare, dintre care cel mai recent, datat �8 iulie ����, recapitulează toate in�ormaţiile;

5�.� întrucât, în concluzia acestui raport, Comisia şi-a anunţat intenţia de a iniţia, în temeiul articolului ��� din tratat, proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva acelor state mem�re care la data respectivă nu îndepliniseră încă o�ligaţiile impuse prin articolul ���, �ără ca acest avertisment să ai�ă, cu toate acestea, vreo consecinţă;

5�.� întrucât, ca urmare a unor schim�uri similare întreprinse împreună cu autorităţile competente ale noilor state mem�re, Comisia a declarat, în raportul său din �� iulie ����, că, începând cu � ianuarie ����, articolul ��� se aplică integral în privinţa acestor state şi că acestea se găsesc, începând cu respectiva dată, în aceeaşi situaţie ca şi statele mem�re �ondatoare;

5�.� întrucât, în ceea ce îl priveşte, pentru a accelera punerea în aplicare integrală a articolului ���, la �� �e�ruarie ���5, Consiliul a adoptat Directiva �5/��� privind apropierea legislaţiilor statelor mem�re re�eritoare la aplicarea principiului egalităţii de remunerare între lucrătorii de se� masculin şi cei de se� �eminin �JO L �5, p.� ����;

5�.� întrucât această directivă precizează, în anumite privinţe, domeniul de aplicare material al articolului ��� şi prevede, în plus, di�erite dispoziţii destinate, în esenţă, să amelioreze protecţia jurisdicţională a lucrătorilor lezaţi eventual din cauza neaplicării principiului remunerării egale sta�ilit prin articolul ���;

55.� întrucât articolul 8 din această directivă acordă statelor mem�re un termen de un an pentru a asigura intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative corespunzătoare;

5�.� întrucât din termenii e�preşi ai articolului ��� rezultă că aplicarea principiului remunerării egale a lucrătorilor de se� masculin şi a celor de se� �eminin este necesar să fie asigurată pe deplin şi în mod ireversi�il la s�ârşitul primei etape a perioadei de tranziţie, respectiv până la � ianuarie ����;

Page 247: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

5�.� întrucât Rezoluţia statelor mem�re din �� decem�rie ����, �ără a aduce atingere e�ectelor pe care le-a putut avea, cu scopul de a �avoriza şi de a accelera punerea în aplicare integrală a articolului ���, nu a putut să modifice în mod vala�il termenul-limită sta�ilit prin tratat;

58.� întrucât, într-adevăr, o modificare a tratatului nu poate rezulta – �ără a aduce atingere dispoziţiilor specifice – decât dintr-o revizie e�ectuată în con�ormitate cu articolul ���;

5�.� întrucât, în plus, rezultă din cele de mai sus că, în a�senţa unor dispoziţii tranzitorii, principiul consacrat prin articolul ��� îşi produce toate e�ectele pentru noile state mem�re începând de la intrarea în vigoare a Tratatului de aderare, respectiv de la � ianuarie ����;

��.� întrucât această situaţie juridică nu a putut fi modificată prin Directiva �5/��� care a �ost adoptată în temeiul articolului ��� privind armonizarea legislaţiilor şi care are drept scop să �avorizeze, prin intermediul unui ansam�lu de măsuri care urmează să fie luat pe plan naţional, �una aplicare a articolului ���, în special în vederea eliminării discriminărilor indirecte, �ără a putea, cu toate acestea, să atenueze eficacitatea acestui articol sau să-i modifice e�ectul în timp;

��.� întrucât, în cazul în care articolul ��� se adresează în mod e�pres statelor mem�re, impunându-le să asigure într-un termen determinat şi apoi să menţină aplicarea principiului remunerării egale, această o�ligaţie asumată de state nu e�clude competenţa Comunităţii în domeniu;

��.� întrucât, dimpotrivă, e�istenţa unei competenţe a Comunităţii rezultă din �aptul că articolul ��� �ace parte din o�iectivele tratatului în cadrul „politicii sociale”, care reprezintă o�iectul titlului III, acesta fiind, la rândul său, inclus în partea a treia, consacrată „politicii Comunităţii”;

��.� întrucât, în a�senţa oricărei re�eriri e�prese în articolul ���, la orice acţiune posi�ilă pe care Comunitatea poate să o întreprindă în vederea punerii în aplicare a politicii sociale, este necesar să se �acă re�erire la sistemul general al tratatului şi la mijloacele pe care acesta le-a instituit, ast�el cum au �ost prevăzute la articolele ���, �55 şi, după caz, ��5;

��.� întrucât nicio dispoziţie de aplicare, fie că este luată de instituţiile Comunităţii, fie de autorităţile naţionale, nu poate cu toate acestea aduce atingere e�ectului direct al articolului ���, după cum s-a indicat în răspunsul la prima între�are;

�5.� întrucât este necesar să se răspundă la a doua între�are că aplicarea articolului ��� era necesar să fie pe deplin asigurată de către statele mem�re �ondatoare începând de la � ianuarie ����, dată care reprezintă începutul celei de-a doua etape a perioadei de tranziţie, şi de către noile state mem�re începând de la � ianuarie ����, data intrării în vigoare a Tratatului de aderare;

��.� întrucât primul dintre aceste termene nu a �ost modificat prin Rezoluţia statelor mem�re din �� decem�rie ����;

��.� întrucât Directiva �5/��� a Consiliului nu aduce atingere e�ectului direct al articolului ���, aşa cum este indicat în răspunsul la prima între�are şi întrucât termenul sta�ilit prin această directivă este �ără e�ect asupra termenelor-limită sta�ilite prin articolul ��� din Tratatul CEE şi, respectiv, prin Tratatul de aderare;

�8.� întrucât, chiar în domeniile în care articolul ��� nu are un e�ect direct, nu se poate interpreta această dispoziţie ca rezervând o competenţă e�clusivă legiuitorului naţional pentru

Page 248: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��8

punerea în aplicare a principiului remunerării egale, această punere în aplicare putând să rezulte, în măsura în care este necesar, din coro�orarea dispoziţiilor comunitare şi naţionale;

Cu privire la efectul în timp al prezentei hotărâri

��.� Întrucât Guvernele Irlandei şi Regatului Unit au atras atenţia Curţii asupra consecinţelor cu caracter economic care pot decurge din recunoaşterea e�ectului direct al dispoziţiilor articolului ���, datorită �aptului că o ast�el de luare de poziţie poate declanşa, în numeroase domenii ale vieţii economice, revendicări care merg până la data de la care se producea acest e�ect;

��.� întrucât, luând în considerare numărul ridicat de persoane interesate, ast�el de revendicări, imprevizi�ile pentru întreprinderi, pot avea e�ecte grave asupra situaţiei financiare a acestora, până la a aduce unele dintre ele în stare de �aliment;

��.� întrucât, în cazul în care este necesar să fie atent luate în considerare consecinţele practice ale oricărei hotărâri judecătoreşti, nu se poate, totuşi, merge până la a se diminua o�iectivitatea dreptului şi a compromite aplicarea sa viitoare pe motivul repercusiunilor care pot să apară, pentru trecut, ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti;

��.� întrucât, cu toate acestea, având în vedere atitudinea mai multor state mem�re şi măsurile luate de Comisie şi aduse în mod repetat la cunoştinţa mediilor interesate, este necesar să se ia în considerare, în mod e�cepţional, �aptul că părţile interesate au �ost determinate, pentru o perioadă îndelungată, să menţină practici contrare articolului ���, deşi nu încă interzise de legislaţia lor naţională;

��.� întrucât neintroducerea de către Comisie împotriva statelor mem�re a unor acţiuni în neîndeplinirea o�ligaţiilor în temeiul articolului ���, în pofida avertismentelor date, a �ost de natură să consolideze impresia eronată în privinţa e�ectelor articolului ���;

��.� întrucât, în aceste condiţii, este necesar să se constate că, necunoscându-se nivelul glo�al la care se puteau sta�ili remuneraţiile, consideraţii imperioase de securitate juridică ţinând de ansam�lul intereselor pu�lice şi private care sunt în joc, împiedică, în principiu, repunerea în discuţie a remuneraţiilor pentru perioade din trecut;

�5.� întrucât, în consecinţă, e�ectul direct al articolului ��� nu poate fi invocat în sprijinul unor revendicări re�eritoare la perioade de remunerare anterioare datei prezentei hotărâri, cu e�cepţia cazurilor lucrătorilor care au introdus anterior o acţiune în justiţie sau au �ormulat o cerere echivalentă;

Cu privire la cheltuielile de judecată

��.� întrucât cheltuielile e�ectuate de către Comisia Comunităţilor Europene, care a prezentat o�servaţii Curţii, nu pot �ace o�iectul unei ram�ursări.�

��.� întrucât procedura are, în raport cu părţile în acţiunea principală, un caracter incidental �aţă de procedura din �aţa Cour du travail din Bru�elles, este de competenţa acestei instanţe să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată.�

Pentru aceste motive,

Page 249: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

CURTEA,

pronunţându-se cu privire la între�ările care i-au �ost adresate de Cour du travail din Bru�elles, prin Hotărârea din �� aprilie ���5, hotărăşte:

1) Principiul remunerării egale a lucrătorilor de sex masculin şi a celor de sex feminin prevăzut la articolul 119 poate fi invocat în faţa instanţelor naţionale. Aceste instanţe Aceste instanţe au obligaţia de a asigura protecţia drepturilor pe care această dispoziţie le conferă justiţiabililor, în special, în cazul discriminărilor care îşi au originea în mod direct în dispoziţii legislative sau în convenţii colective de muncă, precum şi în cazul unei remunerări inegale a lucrătorilor de sex masculin şi a celor de sex feminin pentru aceeaşi muncă, atunci când aceasta este realizată în aceeaşi instituţie sau în acelaşi serviciu, privat sau public.

2) Aplicarea articolului 119 era necesar să fie pe deplin asigurată de către statele membre fondatoare începând de la 1 ianuarie 1962, dată care reprezintă începutul celei de-a doua etape a perioadei de tranziţie, şi de către noile state membre începând de la 1 ianuarie 1973, data intrării în vigoare a Tratatului de aderare. Primul dintre aceste termene nu a fost modificat prin rezoluţia statelor membre din 30 decembrie 1961.

3) Directiva 75/117 a Consiliului nu aduce atingere efectului direct al articolului 119, iar termenul stabilit prin această directivă este fără efect asupra termenelor-limită stabilite prin articolul 119 din Tratatul CEE şi, respectiv, prin Tratatul de aderare.

4) Chiar în domeniile în care articolul 119 nu are un efect direct, nu se poate interpreta această dispoziţie ca rezervând o competenţă exclusivă legiuitorului naţional pentru punerea în aplicare a principiului remunerării egale, această punere în aplicare putând să rezulte, în măsura în care este necesar, din coroborarea dispoziţiilor comunitare şi naţionale.

5) Cu excepţia cazurilor lucrătorilor care au introdus anterior o acţiune în justiţie sau au formulat o cerere echivalentă, efectul direct al articolului 119 nu poate fi invocat în sprijinul unor revendicări referitoare la perioade de remunerare anterioare datei prezentei hotărâri.

Lecourt Kutscher O’Kee��e

Donner Mertens de Wilmars Pescatore Sørensen

Pronunţată în şedinţă pu�lică la Lu�em�urg, 8 aprilie ����.�

Grefier Preşedinte

A.� Van Houtte R.� Lecourt

Page 250: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�5�

CONCLUzIILE AVOCATULUI GENERAL

ALBERTO TRABUCCHI,

PREzENTATE LA �� MARTIE ����1

Domnule Preşedinte,

Domnilor Judecători,

�.� În urma declaraţiilor solemne �ăcute de şefii de stat şi de guvern în ����, cu privire la importanţa aspectelor sociale ale integrării europene, în cazul de �aţă avem o persoană de drept privat, o lucrătoare, care adresează prin intermediul instanţei naţionale o între�are preliminară re�eritoare la interpretarea normei din Tratatul CEE care sta�ileşte principiul egalităţii de tratament pentru �ăr�aţi şi �emei în planul raporturilor de muncă.� O între�are care, în sine, are o importanţă financiară modestă, o�eră ast�el ocazia de a clarifica anumite aspecte legate de protecţia care tre�uie acordată drepturilor �undamentale în cadrul construcţiei comunitare.�

Este a doua acţiune pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare care poartă numele domnişoarei G.� De�renne, �ostă stewardesă în cadrul Société anonyme �elge de navigation aérienne �Sa�ena��.�

Angajată la �� decem�rie ��5� ca „stewardesă stagiară”, reclamanta a �ost ulterior desemnată pe �uncţia de „însoţitor de �ord şi stewardesă – însoţitor de z�or principal”, la � octom�rie ����, în cadrul unui nou contract.

Anterior, la �5 martie ����, între Sa�ena şi organizaţiile sindicale reprezentative ale lucrătorilor, �usese încheiat un contract colectiv care nu putea să do�ândească �orţă o�ligatorie printr-un decret regal şi care, de �apt, nu a �ost niciodată o�ligatoriu.�

Contractul individual conţinea o clauză, în con�ormitate cu acest contract colectiv, potrivit căreia „contractul personalului navigant de �ord de se� �eminin încetează de plin drept în toate cazurile la data la care agentul în cauză împlineşte vârsta de �� de ani”.� Această clauză i s-a aplicat domnişoarei De�renne la �5 �e�ruarie ���8.�

În con�ormitate cu dispoziţiile contractului, domnişoarei De�renne i-a �ost acordată o indemnizaţie pentru încetarea contractului, echivalentă cu salariul pe un an de zile.�

Prin urmare, domnişoara De�renne a introdus o du�lă acţiune.�

La � �e�ruarie, a introdus în �aţa Conseil d’État de Belgique �Consiliul de stat �elgian�� o acţiune privind anularea Decretului regal din � noiem�rie ���� care sta�ilea normele speciale pentru do�ândirea dreptului la pensie de către personalul navigant din aviaţia civilă şi normele speciale de aplicare a Decretului regal nr.� 5� din �� octom�rie ���� re�eritor la pensia pentru limită de vârstă şi la pensia de urmaş a lucrătorilor salariaţi, în �aza căruia s-a calculat pensia sa.�

Răspunzând unei între�ări preliminare pe care instanţa �elgiană, sesizată de domnişoara De�renne, v-a adresat-o �cauza 8�/����, prezenta Curte, prin Hotărârea din �5 mai ����, a hotărât că o pensie pentru limită de vârstă instituită în cadrul unui sistem legal de securitate socială nu reprezintă un avantaj plătit indirect de angajator lucrătorului în temeiul raportului de muncă, în sensul articolului ��� �Rec.�, ����, p.� ��5��.�

� Tradus din lim�a italiană Tradus din lim�a italiană

Page 251: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�5�

În paralel, la �� martie ���8, domnişoara De�renne a introdus împotriva Sa�ena, în �aţa Tri�unal de travail din Bru�elles, o acţiune în despăgu�ire pentru prejudiciul su�erit ca urmare a �aptului că:

��� remuneraţia care i-a �ost plătită între �5 �e�ruarie ���� şi � �e�ruarie ���� era mai mică de �� ��� FB ��ranci �elgieni��, în comparaţie cu cea primită de un însoţitor de z�or, cu aceeaşi vechime;

��� aceasta tre�uia să �eneficieze de o indemnizaţie pentru încetarea contractului de muncă de ��� ��8 FB;

��� tre�uia să i se recunoască dreptul la o pensie de nivel superior până la concurenţa sumei de ��� ��� FB.�

Prin Hotărârea din �� decem�rie ����, �ără a recurge la competenţa care îi era con�erită prin articolul ��� din Tratatul CEE, Tri�unal de travail din Bru�elles a respins cele trei capete de cerere.

Prin urmare, domnişoara De�renne a atacat în justiţie hotărârea respectivă în �aţa Cour du travail din Bru�elles, la �� ianuarie ����.� În cele din urmă, la �� aprilie ���5, această instanţă a considerat că numai primul cap de cerere impunea interpretarea articolului ��� şi, prin urmare, i-a adresat Curţii între�ările la care tre�uie să răspundem.�

Contrar avizului dat de auditeur général, Cour de travail a respins cererile re�eritoare la prejudiciul pe care domnişoara De�renne susţine că l-a su�erit, în raport cu colegii săi de se� masculin, în materie de pensie şi de lichidare, din cauza atât a unei discriminări salariale anterioare, cât şi a unei di�erenţe în privinţa vârstei de pensionare.�

Au �ost solicitate sume restante din salarii începând cu �5 �e�ruarie ���� pe �aza regulii de prescriere la cinci ani, prevăzută la articolul ���� din Codul civil �elgian.� Că această cerere se limitează la � �e�ruarie ���� se e�plică prin �aptul că, începând de la acea dată, Sa�ena a plasat, din proprie iniţiativă, stewardesele şi însoţitorii de z�or pe aceeaşi treaptă minimă de salarizare.�

�.� Între�ările adresate Curţii sunt următoarele:

��� Articolul ��� din Tratatul de la Roma introduce prin el însuşi, în mod direct în dreptul intern al fiecărui stat mem�ru al Comunităţii Europene, principiul remunerării egale a lucrătorilor de se� masculin şi a celor de se� �eminin pentru aceeaşi muncă prestată şi, prin urmare, con�eră lucrătorilor, independent de orice dispoziţie de drept intern, dreptul de a introduce o acţiune în justiţie în �aţa instanţelor naţionale pentru a determina respectarea acestui principiu? În caz În caz afirmativ, începând de la ce dată?

��� Articolul ��� a devenit aplica�il în dreptul intern al statelor mem�re ca urmare a actelor adoptate de autorităţile CEE �în caz afirmativ, care anume şi începând de la ce dată?�� sau este necesar să se admită, în materie, competenţa e�clusivă a legiuitorului naţional?

�.� Articolul ��� nu constituie o inovaţie a�solută: acesta tre�uie luat în considerare, pe de o parte, în lumina principiilor recunoscute pe plan internaţional şi, pe de altă parte, din perspectiva Tratatului de la Roma.�

La nivel internaţional, articolul ��� reprezintă o e�tensie, „traducerea europeană” a Convenţiei nr.� ��� a Organizaţiei Internaţionale a Muncii din �� iunie ��5� „privind remunerarea egală ��� a Organizaţiei Internaţionale a Muncii din �� iunie ��5� „privind remunerarea egală a mâinii de lucru masculine şi a mâinii de lucru �eminine pentru aceeaşi muncă prestată”.�

Page 252: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�5�

Convenţia respectivă a �ost ratificată de către toate statele mem�re ale CEE, chiar dacă unele dintre acestea au ratificat-o ulterior intrării în vigoare a Tratatului de la Roma �Ţările de Jos în ���� şi Irlanda în ������.� Belgia, la rândul său, o ratificase la �� mai ��5�.� Această convenţie, care a intrat în vigoare în anul următor, la �� mai ��5�, se aplică, prin urmare, tuturor statelor mem�re, chiar dacă cu începere de la date di�erite.� Chestiunea dacă acest te�t este sau nu „sel�-e�ecuting” nu are nicio relevanţă în ceea ce priveşte interpretarea care tre�uie dată în dreptul comunitar dispoziţiilor articolului ��� din Tratatul CEE, care îi corespunde din punct de vedere material.�

În Tratatul de la Roma, articolul ��� figurează la Capitolul � �„Dispoziţii sociale”�� de la Titlul III �„Politica socială”�� din Partea a treia �„Politica Comunităţii”��.�

Acesta îşi propune un o�iectiv con�orm dispoziţiilor din pream�ulul tratatului şi ulterior e�plicat mai clar la articolul ���, care recunoaşte „necesitatea de a promova îm�unătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă ale �orţei de muncă, care permite egalizarea acestora în cadrul progresului”.� Această egalizare nu poate fi, în mod evident, atinsă �ără aceea a condiţiilor de viaţă şi de muncă, în special de remunerare, nu numai între statele mem�re, ci şi în interiorul fiecăruia dintre acestea şi chiar între lucrătorii de se� masculin şi cei de se� �eminin.�

Ast�el cum a afirmat avocatul general Dutheillet de Lamothe, articolul ��� are o du�lă finalitate: «un o�iectiv social care determină toate ţările Comunităţii să accepte principiul cu caracter eminamente social sta�ilit de Convenţia OIT; un o�iectiv economic, care, prin crearea unui o�stacol în calea oricărei încercări de „dumping social” ca urmare a utilizării unei mâini de lucru de se� �eminin mai puţin retri�uită decât mâna de lucru de se� masculin, �avorizează realizarea unuia dintre o�iectivele �undamentale ale pieţei comune, şi anume instituirea unui sistem care să garanteze că „nu se denaturează concurenţa”.� » �Rec.�, ����, p.� �5���.�

Confirmarea acestui punct de vedere este dată atât de „documentele pregătitoare”, cât şi de poziţiile adoptate ulterior de statele mem�re.�

În termeni mult mai clari decât cei ai Tratatului CECO, ai căror autori îi atri�uiau Comunităţii o�iectivul de a „realiza sta�ilirea progresivă a condiţiilor care să asigure prin ele însele distri�uirea cea mai raţională a producţiei la cel mai ridicat nivelul al productivităţii […]” �articolul ���, autorii Tratatului de la Roma au declarat �în urmă cu aproape �� de ani�� că armonizarea „spontană” a nivelurilor de salarizare ca urmare a acţiunii sindicatelor şi a instituirii progresive a pieţei comune tre�uie să fie completată printr-un e�ort special din partea guvernelor în domeniul respectiv.�

�.� Acesta ne aduce la �ormularea articolului ���.� Primul său paragra� sta�ileşte că: „fiecare stat mem�ru asigură în prima etapă şi menţine ulterior aplicarea principiului remunerării egale a lucrătorilor de se� masculin şi a celor de se� �eminin pentru aceeaşi muncă prestată”.�

Principiul enunţat mai sus tre�uia, prin urmare, să fie pus în aplicare anterior încheierii primei etape, adică înainte de � ianuarie ����.�

Tratatul �ormează un tot: nu este posi�il să se pună accentul pe unele dintre dispoziţiile acestuia şi să se neglijeze altele, �ără a se compromite echili�rul întregului.�

Ast�el, pentru a se evita orice întârziere care să a�ecteze politica socială anterior trecerii la cea de-a doua etapă, Comisia a adresat statelor mem�re şi, prin intermediul acestora, tuturor autorităţilor competente în materie de sta�ilire a nivelurilor de salarizare, o recomandare, datată �� iulie ����, prin care le reamintea acestora necesitatea îndeplinirii o�ligaţiei impuse prin articolul ��� şi care indica mijloacele proprii în acest sens.�

Page 253: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�5�

Dar, întrucât statele au considerat ulterior că nu erau în măsură să respecte termenul limită prevăzut, „Con�erinţa statelor mem�re” a adoptat, la �� decem�rie ����, o rezoluţie privind articolul ���, care sta�ilea un nou calendar pentru reducerea di�erenţelor dintre grilele de salarizare şi care sta�ilea data de �� decem�rie ���� ca dată până la care tre�uia eliminată orice discriminare.�

Este necesar să se remarce �aptul că, atât recomandarea, cât şi rezoluţia insistă asupra necesităţii, pentru statele mem�re, de a institui în ordinea lor juridică internă o cale de atac jurisdicţională de care �emeile să poată �eneficia în caz de încălcare a articolului ���, ceea ce pare să indice că, în opinia Comisiei şi a statelor mem�re, articolul ��� nu era „sel�-e�ecuting”.�

Ajungând ast�el la esenţa pro�lemei, tre�uie să analizăm dacă articolul ��� constituie o dispoziţie cu e�ect direct.�

În con�ormitate cu criteriile definite de jurisprudenţa prezentei Curţi, o dispoziţie comunitară produce e�ecte directe, con�erind persoanelor de drept privat dreptul de a o invoca în justiţie, în cazul în care aceasta este clară şi suficient de precisă în conţinutul său, nu conţine nicio rezervă şi este, în sine, completă, adică nu este nevoie de măsuri suplimentare de punere în aplicare, naţionale sau comunitare, în vederea aplicării sale de către instanţa naţională;

este necesar să se analizeze dacă, prin natura şi conţinutul său, articolul ���, luat în considerare atât în conte�tul, cât şi în spiritul tratatului, îndeplineşte aceste condiţii.�

Dispoziţia în cauză o�ligă în mod a�solut fiecare stat mem�ru să asigure în prima etapă şi să menţină ulterior aplicarea principiului remunerării egale a lucrătorilor de se� masculin şi a celor de se� �eminin pentru aceeaşi muncă prestată.�

Chiar dacă �ormularea �olosită, „principiul remunerării egale”, poate părea prea generală, iar însuşi termenul de „principiu” nu este �oarte specific, o�iectul dispoziţiei este, cu toate acestea, clar: să se evite, în materie de retri�uire, orice discriminare în detrimentul �emeii.� să se evite, în materie de retri�uire, orice discriminare în detrimentul �emeii.�

Am putea opina că, în pofida �aptului că articolul ��� defineşte conceptul de remuneraţie în sensul egalităţii, definiţia pe care acesta o dă nu este e�haustivă până în punctul de a elimina orice incertitudine în ceea ce priveşte s�era clară a dispoziţiei.� Cu toate acestea, jurisprudenţa prezentei Cu toate acestea, jurisprudenţa prezentei Curţi nu consideră un o�stacol în calea recunoaşterii e�ectului direct al unei dispoziţii, �aptul că noţiunile pe care aceasta le enunţă necesită o interpretare din partea instanţei naţionale, care poate utiliza, în special, procedura menţionată la articolul ��� din tratat �a se vedea cauza ��/��, Fink-Frucht, Rec.�, ���8, p.� ��� şi cauza ��/�� Van Duyn, Rec.�, ����, p.� ������.�

În ceea ce priveşte definirea noţiunii „aceeaşi muncă prestată”, care este, în orice caz, deja prezentată la articolul ��� paragra�ul al treilea �care, pe lângă utilizarea noţiunii de „aceeaşi muncă prestată” pentru munca plătită la oră, se re�eră, de asemenea, la remuneraţia acordată unui lucrător plătit la oră care tre�uie să fie aceeaşi pentru „locuri de muncă echivalente”��, nu este nevoie să i se e�agereze importanţa în aplicarea articolului în cauză.�

S-a o�servat în mod justificat că articolul ��� „nu vizează să sta�ilească situaţiile în care �ăr�aţii şi �emeile prestează aceeaşi muncă, ci numai să garanteze că se�ul lucrătorului nu este luat în considerare la sta�ilirea salariului.� Dacă munca prestată este aceeaşi sau di�eră reprezintă o chestiune de �apt care urmează să fie sta�ilită în fiecare caz concret în �uncţie de responsa�ilităţile atri�uite fiecărei persoane în cauză şi care nu tre�uie să �acă o�iectul unei decizii a priori, la �el cum nu e�istă nicio decizie a priori ca doi lucrători de se� masculin

Page 254: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�5�

aflaţi pe aceeaşi treaptă de salarizare să presteze aceeaşi muncă �Levi Sandri, în Commentario CEE, Vol.� II, p.� �5���.�

Prin urmare, se poate concluziona că, în măsura în care include eliminarea oricărei discriminări pe motive de se� în sensul remunerării, articolul ��� impune o o�ligaţie clară, precisă şi nesupusă vreunei condiţii.�

Tre�uie totuşi su�liniat �aptul că articolul ��� nu prevede sau, mai degra�ă, nu prevede neapărat întotdeauna toate implicaţiile posi�ile ale principiului remunerării egale pentru �ăr�aţi şi �emei, în integralitatea sa.� Aplicarea principiului în cazul unor situaţii, altele decât cele vizate de te�t �cazul prestării „aceleiaşi munci”, adică a unei munci echivalente��, se situează �ără îndoială în a�ara s�erei directe a dispoziţiei şi intră, mai e�act, în cadrul politicii sociale a cărei definiţie şi punere în aplicare depind, înainte de toate, de acţiunea de iniţiativă şi de coordonare a e�ecutivului comunitar şi a statelor mem�re.�

5.� O�ligaţia impusă statelor mem�re, destinatare �ormale ale dispoziţiei, se concretizează într-o o�ligaţie de a acţiona, supusă unui termen precis �finalul primei etape��.�

Ştim că, prin Rezoluţia din �� decem�rie ����, statele mem�re au sta�ilit să amâne până la �� decem�rie ���� termenul pentru punerea completă în aplicare a principiului remunerării egale.

Întrucât tre�uie sta�ilite valoarea şi s�era de aplicare a acestui act, o�servăm că, din punct de vedere �ormal, acesta constituie un acord intervenit între reprezentanţii statelor mem�re, reuniţi în cadrul Consiliului; în ceea ce priveşte s�era sa de aplicare, acesta precizează conţinutul articolului ���, sta�ilind modalităţile şi calendarul de urmat pentru punerea sa în aplicare.�

Fără nicio îndoială, această rezoluţie nu poate modifica tratatul, su�stituindu-se dispoziţiei clare a articolului ��� în ceea ce priveşte termenul prevăzut de acesta.� Hotărârea din � �e�ruarie ����, în cauza 5�/�5, Manghera, s-a pronunţat în acelaşi sens cu privire la rezoluţia re�eritoare la un alt su�iect.�

Prin urmare, rezoluţia tre�uie considerată un act eminamente politic, care e�primă preocuparea statelor mem�re de a depăşi dificultăţile care decurg din aplicarea articolului ���.� Aceasta nu constituie o sursă autonomă de o�ligaţii pentru statele mem�re; aceste o�ligaţii îşi au originea e�clusiv în articolul din tratat.�

Te�tul dispoziţiei pe care o analizăm implică, în mod cert, acţiunea statelor mem�re în vederea e�ecutării depline a o�ligaţiei asumate.�

Ţinând seama de acestea, ne putem între�a, prin urmare, dacă articolul ��� este con�orm cu cerinţa de e�haustivitate a dispoziţiei, condiţie necesară pentru a i se recunoaşte caracterul direct.�

Din jurisprudenţa Curţii reiese că nu i se poate nega unui articol al tratatului e�ectul direct pentru simplul motiv că acesta le impune statelor mem�re o o�ligaţie de a acţiona, cu condiţia ca o�ligaţia să fie impusă în mod clar şi �ără rezervă, să ai�ă un conţinut �ine determinat şi să nu lase statelor mem�re o putere discreţionară e�ectivă de aplicare a dispoziţiei �a se vedea, de e�emplu, Hotărârea Curţii în cauza 5�/�5, Lütticke, Rec.�, ����, p.� �����.�

Lăsând deoparte cazul în care era necesară sta�ilirea echivalenţei între munci di�erite, situaţie care putea da naştere, indu�ita�il, unor evaluări �oarte comple�e în sarcina, în primul rând, a legiuitorului, aplicarea articolului ��� nu implică în mod o�ligatoriu adoptarea unor norme de

Page 255: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�55

punere în aplicare în circumstanţe, care, în acest caz, privesc e�clusiv instanţa solicitantă şi în care munca, care este �ără îndoială identică, este retri�uită di�erit pe motive de se�.�

Ar putea e�ista, fireşte, dificultăţi legate de noţiunea de „remunerare”.�

Cei care au redactat articolul ��� au încercat să definească această noţiune.� Reluând în întregime, la acest punct, te�tul articolului � litera �a�� din Convenţia nr.� ���, articolul ��� prevede că „prin remunerare tre�uie să se înţeleagă salariul sau suma o�işnuite de �ază sau minime, precum şi toate celelalte drepturi salariale plătite, direct sau indirect, în numerar sau în natură, de angajator lucrătorului în �uncţie de munca prestată de acesta”.�

În pofida acestor precizări, considerăm că va fi, în mod �recvent, necesar să se interpreteze noţiunea de remunerare şi, în special, cea de „alte avantaje”.� Curtea a �ăcut deja acest lucru în prima cauză De�renne şi, în ceea ce priveşte tratamentul �uncţionarilor Comunităţii, în cauza ��/�� �Bertoni, Rec.�, ����, p.� ��5��.�

Cu toate acestea, considerăm a fi evident �aptul că tre�uie luat în considerare, în ceea ce priveşte remunerarea, salariul sau plata de �ază comună, ast�el cum rezultă din �aremul sau grila de salarizare şi că, dacă la acest punct se o�servă o discriminare e�clusiv pe motive de se�, una dintre condiţiile de punere în aplicare a articolului ��� este îndeplinită.� Să ne limităm la a reaminti că, ast�el cum o�servă instanţa solicitantă, di�erenţa de �� ��� FB se datorează di�erenţei dintre „grilele de salarizare de �ază” prevăzute pentru cele două se�e şi nu altor avantaje suplimentare, directe sau indirecte, în numerar sau în natură, ast�el cum sunt „primele de z�or” sau „veniturile din �arul avionului”.�

În această privinţă, de asemenea, considerăm, prin urmare, că niciun o�stacol nu se opune aplica�ilităţii directe a articolului ��� într-un caz identic celui în care instanţa naţională este chemată să se pronunţe.�

�.� Însă aici ia naştere o altă între�are.� Spre deose�ire de alte articole din tratat, cărora Curtea le-a declarat până în prezent e�ectul imediat şi care se re�eră la chestiuni în privinţa cărora e�istă un raport juridic direct între stat şi cetăţeni �dreptul vamal sau fiscal, dreptul de sta�ilire��, articolul ���, cu toate că se limitează la a impune o o�ligaţie statelor, se re�eră, în primul rând, la raporturile dintre persoane de drept privat.� Discriminarea pe care dispoziţia urmăreşte să o interzică va consta, în cea mai mare parte din cazuri, în acţiunea discriminatorie a conducerii unei întreprinderi private în detrimentul unui lucrător de se� �eminin.�

Statul nu intervine în mod direct în sta�ilirea remuneraţiei decât în sectorul pu�lic; în sectorul privat, însă, sta�ilirea salariilor depinde, în cea mai mare parte, de autonomia contractuală a părţilor în cauză.� Prin urmare, autorităţile interne puteau să nu fie în măsură, numai în temeiul acestei dispoziţii, să impună imediat principiul egalităţii remunerării.� În acest scop, este deci necesar să se adopte norme interne corespunzătoare.�

Din aceste motive, guvernele interveniente au susţinut că dispoziţia respectivă se limitează la a nu impune o o�ligaţie directă decât statelor mem�re şi că aceasta nu putea genera drepturi şi o�ligaţii pentru persoanele de drept privat.�

Con�orm unui argument secundar, susţinut de agentul Comisiei, articolul ��� le poate permite, dintr-un punct de vedere strict �ormal, persoanelor de drept privat să introducă o acţiune care, chiar dacă este admisi�ilă, nu este întemeiată decât în caz de discriminare imputa�ilă statului în calitate de angajator sau, cel puţin, în cazul sistemelor de plată instituite de autorităţile legislative şi e�ecutive naţionale din ţara în cauză.�

Page 256: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�5�

Aceste argumente par să interpreteze greşit principiile ordinii juridice comunitare, ela�orate în cursul a mai mult de douăzeci de ani de jurisprudenţă.�

Mai întâi, în cazul în care se admite că dispoziţia este direct aplica�ilă numai agenţilor care ocupă �uncţii pu�lice, se dă naştere, ast�el cum a su�liniat agentul Guvernului Irlandei, unei noi discriminări inaccepta�ile între sectorul pu�lic şi sectorul privat.� Natura juridică a Natura juridică a societăţii Sa�ena şi raporturile sale cu statul �elgian nu prezintă, prin urmare, importanţă în speţă.�

Să ne reamintim, de asemenea, că, în con�ormitate cu jurisprudenţa constantă şi �ine întemeiată a Curţii, normele destinate e�clusiv statelor sunt, la rândul lor, de natură să genereze, în anumite condiţii şi în �eneficiul persoanelor de drept privat, drepturi pe care instanţa naţională poate şi este o�ligată să le protejeze.�

Criteriul determinant pentru sta�ilirea e�ectelor unei norme comunitare în dreptul intern nu îl constituie destinatarii desemnaţi de norma respectivă, ci, mai degra�ă, natura acesteia, pe care Curtea o interpretează ca �azându-se „pe spiritul, economia şi te�tul” respectivei dispoziţii.�

O�iectivul articolului ��� este de a elimina, într-un anumit termen, orice discriminare în sta�ilirea salariilor şi, în consecinţă, nu numai discriminările care decurg din legi sau norme ale statelor mem�re, ci şi cele care îşi au originea în contracte colective sau în contracte individuale de muncă.�

Prin urmare, o�ligaţia de a respecta principiul paritar le revine nu numai statelor mem�re în ceea ce priveşte sta�ilirea salariilor �uncţionarilor pu�lici, ci, din moment ce dispoziţia e�presă conţinută de normă este suficient de clară şi precisă pentru a putea fi aplicată, de asemenea, terţilor, aceasta se impune şi în domeniul care aparţine asociaţiilor sindicale şi persoanelor de drept privat în vederea încheierii contractelor colective sau individuale, numai în temeiul unei dispoziţii a tratatului, independent de alte dispoziţii adoptate în acest scop de către state.�

Interogată cu privire la o „reglementare” de ordin privat adoptată de către o organizaţie sportivă internaţională, Curtea a afirmat �Hotărârea în cauza ��/�� Walrave, Rec.�, ����, p.� ���5�� că atât articolul 5�, cât şi articolul �8 interzic nu numai discriminările care îşi au originea în acţiunea autorităţii pu�lice, ci şi „dispoziţiile de o altă natură care urmăresc să reglementeze, într-o manieră colectivă, munca salariată şi prestările de servicii”.� De �apt, realizarea o�iectivelor �undamentale ale tratatului este compromisă dacă nu se elimină, de asemenea, limitările […] impuse în e�erciţiul autonomiei lor juridice de către asociaţiile sau organismele care nu intră în s�era dreptului pu�lic”.�

Este adevărat că, spre deose�ire de li�era circulaţie a persoanelor, principiul remunerării egale nu se înscrie printre o�iectivele �undamentale ale tratatului, însă aplicarea acestuia are o importanţă cu totul specială pe calea „progresului economic şi social”, pentru a o�ţine o „ameliorare constantă a condiţiilor de viaţă şi de muncă”.�

�.� Prin urmare, considerăm că putem concluziona că principiul remunerării egale, care, prin însăşi natura sa, se re�eră direct la persoanele de drept privat, poate, în limitele pe care le-am arătat mai sus, produce e�ecte directe în ceea ce priveşte aceste persoane şi le con�eră acestora posi�ilitatea de a-l invoca în �aţa instanţelor naţionale, �ără ca această posi�ilitate să fie su�ordonată adoptării unor măsuri legislative speciale de către statele mem�re.�

Cu siguranţă, adoptarea unor sancţiuni administrative, chiar penale, nu poate decât să consolideze e�ectul direct al dispoziţiilor comunitare şi, în acest sens, este cu adevărat dezira�ilă; însă

Page 257: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�5�

prima sancţiune constă în inaplica�ilitatea dreptului naţional şi a oricărui act, pu�lic sau privat, care este incompati�il cu norma comunitară direct aplica�ilă.�

Prin urmare, dacă legislaţia sau reglementările naţionale anterioare n-au �ost decât implicit a�rogate sau modificate prin introducerea automată a acestor norme în ordinea juridică internă sau dacă părţile contractante menţin în vigoare contracte colective sau individuale contrare reglementării comunitare, nu va fi necesar, în sensul recunoaşterii e�ectului direct, ca aceste măsuri să fie armonizate �ormal cu normele comunitare în cauză, ast�el încât toţi cei interesaţi să poată lua la cunoştinţă această inovaţie şi orice incertitudine cu privire la legislaţia în vigoare să fie eliminată.� Fără îndoială, este �oarte dorită şi în acest caz o armonizare �ormală, însă incertitudinile, presupunând că acestea e�istă, pot fi eliminate prin utilizarea procedurii de la articolul ���, iar riscul de a vedea această Curte asaltată de cereri de „clarificare” este un argument care nu poate fi invocat decât în planul oportunităţii.�

Prin urmare, în ceea ce priveşte aplicarea articolului ���, e�istă o modalitate �oarte simplă şi eficientă de a com�ate discriminările: este de ajuns ca instanţele naţionale să declare nulă de drept orice clauză dintr-un contract individual sau colectiv de muncă contrară acestei norme.� La acest punct, tre�uie să cercetăm asupra înţelesului clar al e�presiei: „nulitate a�solută”.� Contrar a�iomei „nu e�istă nulitate în a�senţa normei”, această nulitate este de ordin pu�lic şi pree�istă, prin urmare, dispoziţiilor speciale ale legii.� În materie de remunerare, nulitatea de drept implică �aptul că remuneraţia prevăzută de clauza lovită de nulitate este automat înlocuită de remuneraţia mai ridicată acordată lucrătorilor de se� masculin.�

Nu este nimic nou aici.� Instanţele mai multor state mem�re au procedat ast�el pentru aplicarea, chiar împotriva voinţei partenerilor sociali şi în a�senţa unei norme de punere în aplicare, principiului egalităţii de tratament inclus în constituţiile naţionale respective.�

Mai mult, Curtea a recunoscut e�ectul direct al altor dispoziţii ale tratatului, cu toate că au ridicat pro�leme mai serioase �de e�emplu, articolul �5 alineatul ���� – Hotărârea în cauza 5�/�5, Lütticke, Rec.�, ����, p.� �����.�

Nu este nimic mai dificil pentru o instanţă naţională să nu aplice o clauză contractuală discriminatorie, decât o lege naţională incompati�ilă cu tratatul sau să acorde despăgu�iri unei persoane de drept privat ale cărei interese au �ost vătămate prin aplicarea legii respective.�

În a�ară de aceasta, în interpretarea articolului ���, Curtea nu poate �ace a�stracţie de �aptul că principiul remunerării egale este consacrat în ordinea juridică a statelor mem�re, majoritatea �ăcând din acesta un principiu garantat �ormal chiar de constituţie.� În hotărârea pronunţată la �� decem�rie ���� în cauza ��/��, Internationale Handelsgesellscha�t,Curtea a afirmat că respectarea drepturilor �undamentale �ace parte integrantă din principiile generale ale dreptului şi că protecţia acestor drepturi, în cadrul Comunităţii, poate şi tre�uie să inspire tradiţii constituţionale comune statelor mem�re.� În acest sens, considerăm că interdicţia oricărei discriminări �azate pe criterii de se� �în special în materie de remunerare�� protejează un drept care tre�uie, de asemenea, considerat �undamental în ordinea juridică comunitară.

Curtea a declarat deja în cauza ��/�� �Van Bins�ergen, Rec.�, ����, p.� ������ şi în cauza �/�� �Reyners, Rec.�, ����, p.� �����, în care discriminarea se �aza pe un simplu criteriu de rezidenţă sau de naţionalitate, că orice discriminare pe criterii de rezidenţă sau de naţionalitate este contrară tratatului.� Noi propunem e�tinderea acestei jurisprudenţe de către Curte la o discriminare �azată numai pe criterii de se�, ceea ce aceasta a �ăcut deja în cazul �uncţionarilor Comunităţii �Hotărârea în cauza ��/��, Sa��atini, Rec.�, ����, p.� �5�; Hotărârea în cauza ��/��, Airola, Rec.�, ���5, p.� ��8��.�

Page 258: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�58

8.� Pentru a rezuma, în acest stadiu, o�servaţiile noastre, dorim să afirmăm că �ormularea utilizată la articolul ���, „fiecare stat mem�ru �asigură��”, preluată din Convenţia nr.� ��� şi care poate fi e�plicată prin �aptul că punerea e�ectivă în aplicare a articolului ��� necesită o acţiune continuă a autorităţilor statelor mem�re �şi a ceea ce denumim „parteneri sociali”, adică a angajatorilor şi lucrătorilor, precum şi a organizaţiilor acestora��, pentru a nu se pune în pericol aplicarea principiului chiar şi în cazul unei dezvoltări tehnologice sau a unei schim�ări a conjuncturii, prezintă totuşi un sens mult mai pro�und în Tratatul de la Roma: aceasta se re�eră nu numai la stat în calitate de autoritate angajată printr-un tratat internaţional, ast�el cum era cazul Convenţiei nr.� ���, ci la toate autorităţile competente ale statului mem�ru, inclusiv instanţele care au datoria de a pune în aplicare dispoziţiilor tratatului.�

Fără îndoială, aplicarea noţiunilor de „remunerare” şi de „muncă prestată” poate crea dificultăţi, însă, de asemenea, este sigur că e�ecutarea o�ligaţiei tre�uie să fie �acilitată prin punerea în aplicare a unui program de măsuri progresive” �Hotărârea din �� iunie ����, cauza �/��, Reyners, Rec.�, ����, p.� �����.�

Acţiunea statelor mem�re şi a instituţiilor comunitare în domeniul legislativ, de reglementare sau e�ecutiv, este cu siguranţă indispensa�ilă, întrucât, dacă principiul egalităţii de tratament nu se aplică decât remunerării stricto sensu şi muncilor a�solut identice, articolul ��� are în practică o importanţă �oarte limitată.�

Aceasta le o�eră statelor mem�re şi instituţiilor comunitare un domeniu larg de acţiune în vederea punerii în aplicare, în a�ara s�erei de aplica�ilitate directă a articolului ���, a principiului nediscriminării enunţat de acesta.�

În �apt, discriminarea în detrimentul �emeii este adesea mascată în spatele structurii remunerării, al clasificării sau al descrierii muncii prestate, al caracteristicilor particulare ale mâinii de lucru în anumite sectoare, ca să nu mai vor�im de inegalităţile cauzate de sistemele de �ormare pro�esională şi de promovare sau de condiţiile de muncă, în general.�

Lista studiilor sau anchetelor e�ectuate la nivel comunitar în vederea con�eririi e�ectului deplin principiului remunerării egale este considera�ilă.�

În a�ară de aceasta, în temeiul articolului ���, Consiliul a adoptat, la �� �e�ruarie ���5, o directivă care i-a �ost înaintată la �� noiem�rie ���� de către Comisie, în ceea ce priveşte apropierea legislaţiilor statelor mem�re re�eritoare la aplicarea principiului remunerării egale a lucrătorilor de se� masculin şi a celor de se� �eminin „pentru aceeaşi muncă prestată sau pentru o muncă căreia i se atri�uie o valoare echivalentă”.� Această directivă urmăreşte să asigure o aplicare armonioasă şi eficientă a principiului egalităţii de tratament prin generalizarea anumitor norme pentru a putea să prevadă o protecţie minimă, în special în ceea ce priveşte protecţia jurisdicţională.� Statele mem�re au avut la dispoziţie un termen de un an, care se împlineşte în �e�ruarie ����, pentru a se con�orma acestei directive şi de un termen de trei ani, care se împlineşte în �e�ruarie ���8, pentru a prezenta un raport Comisiei cu privire la punerea în aplicare a acesteia.�

Totuşi, această directivă nu a modificat domeniul iniţial de aplicare a articolului ���: singurul lucru care poate fi afirmat, �ără ca nimeni să-l conteste, este că dispoziţiile adoptate în temeiul articolului ��� �apropierea legislaţiilor�� pot �avoriza o mai �ună aplicare a articolului ���.�

�.� Ca urmare a acestor considerente, putem acum �ace o evaluare cu privire la legislaţia naţională care a determinat Cour du travail din Bru�elles să ai�ă îndoieli.�

Page 259: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�5�

Articolul �� din Decretul regal nr.� �� din �� octom�rie ����, adoptat în vederea punerii în aplicare a Legii din �� martie ���� privind redresarea economică, este �ormulat după cum urmează:

„În con�ormitate cu articolul ��� din Tratatul de instituire a CEE, ratificat prin Legea din � decem�rie ��5�, orice lucrător de se� �eminin poate intenta, în �aţa instanţei competente, o acţiune în scopul punerii în aplicare a principiului remunerării egale a lucrătorilor de se� masculin şi a celor de se� �eminin”.�

Instanţa care a transmis cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare pare, prin urmare, să considere, în con�ormitate cu raportul care însoţeşte te�tul, că doar de la � ianuarie ���8, data intrării în vigoare a Decretului regal nr.� �� �articolul ����, lucrătorii de se� �eminin au dreptul �� �articolul ����, lucrătorii de se� �eminin au dreptul de a intenta acţiune în justiţie pentru ca angajatorul lor să respecte „dreptul individual care ia naştere ca urmare a principiului remunerării egale”.�

Dar �aptul că autorităţile �elgiene au considerat oportun, pentru o mai �ună aplicare a articolului ���, să prevadă în mod e�pres posi�ilitatea unei căi de atac în �eneficiul lucrătorilor de se� �eminin nu implică în niciun caz că, în a�senţa acestei măsuri, principiul conţinut de articolul ��� nu ar crea şi nu creează un drept individual în �eneficiul persoanelor de drept privat şi că un ast�el de drept e�istă doar în măsura în care şi din momentul în care dreptul intern a recunoscut acest principiu.�

Măsura adoptată de autorităţile �elgiene nu are nicio influenţă asupra domeniului de aplicare a articolului ���; dacă acceptăm �aptul că articolul ���, cel puţin în anumite limite, se aplică imediat după s�ârşitul primei etape, tre�uie să recunoaştem că resortisanţii statelor mem�re �ondatoare puteau şi pot să se prevaleze de acest drept de la data amintită, su� rezerva normelor re�eritoare la introducerea unei acţiuni în justiţie şi la prescripţia dreptului.�

Este adevărat că în Belgia, regele re�uză „sistematic” să con�ere �orţă o�ligatorie unor contracte colective contrare principiului prevăzut la articolul ���.� Dar, întrucât contractul colectiv încheiat între Sa�ena şi angajaţii săi nu se supune controlului regal, o�stacolul reprezentat de „autonomia voinţei partenerilor sociali” şi „li�ertatea de negociere şi de încheiere a contractelor colective” nu a putut fi depăşit în acest �el.� Dacă se doreşte eliminarea eventualelor discriminări cuprinse în acest contract, acest lucru nu se poate �ace – pentru a relua termenii din raportul însoţitor – decât prin crearea unei jurisprudenţe”.� Dar acest lucru nu e necesar să fie admis de legislaţia internă, ci reprezintă pur şi simplu traducerea din punct de vedere juridic în ordinea internă a „e�ectului direct” al normei comunitare care tre�uie să fie aplicată.�

Într-un caz cum este cel din speţa de �aţă, decretul regal nu are relevanţă.� Principiul conţinut de articolul ��� din tratat a �ost introdus în sistemul juridic �elgian nu prin decretul regal în cauză, ci prin Legea de ratificare a Tratatului CEE apro�ată la � decem�rie ��5�.�

În con�ormitate cu jurisprudenţa acestei Curţi, modalităţile de punere în aplicare adoptate pentru implementarea unei dispoziţii comunitare nu pot pune în pericol aplicarea uni�ormă: „contravin tratatului orice modalităţi de punere în aplicare care pot să reprezinte un o�stacol pentru e�ectul direct al regulamentelor comunitare şi să compromită, ast�el, aplicarea simultană şi uni�ormă a acestora în întreaga Comunitate” �Hotărârea din � �e�ruarie ����, cauza ��/��, Comisia/Repu�lica Italiană, Rec.�, ����, p.� �����.� Dispoziţia naţională în cauză poate fi utilă pe viitor, însă nu poate influenţa conţinutul concret al principiului enunţat la articolul ���.�

Page 260: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

În final, considerăm că putem �ace următoarea constatare: în cele şase state mem�re originare, o lucrătoare poate, de la � ianuarie ����, e�clusiv pe �aza articolului ���, să acţioneze în justiţie pentru a se opune oricărei încălcări a principiului enunţat la acest articol.� În continuare, corectitudinea �undamentării acţiunii depinde de conţinutul atri�uit conceptelor de „remunerare” şi „aceeaşi muncă”.�

��.� Un ultim argument împotriva „e�ectului direct” al articolului ��� este avansat de guvernele Regatului Unit şi al Repu�licii Irlanda, care se arată e�trem de sensi�ile la ceea ce se poate numi „costul operaţiunii”.�

Argumentele de acest gen, chiar dacă sunt demne de atenţie în ceea ce priveşte oportunitatea, nu au valoare din punct de vedere legal.� Nici dumneavoastră nu aţi considerat că este necesar să schim�aţi interpretarea articolului �5, care a determinat în Germania iniţierea unui mare număr de acţiuni şi care a pus în dificultate instanţele fiscale: „un ast�el de argument – aţi spus – nu este de natură, prin sine însuşi, să conteste corectitudinea �undamentării acestei interpretări” �Hotărârea din � aprilie ���8 în cauza �8/��, Fa Molkerei-zentrale West�alen-Lippe, Rec.�, ���8, p.� �����.�

Pe de altă parte, dat fiind �aptul că e�ectul direct nu este recunoscut de articolul ��� în ceea ce priveşte remuneraţia în sine, plătită pentru aceeaşi muncă, impactul său financiar, ţinând seama şi de e�ectele prescripţiei în di�erite state mem�re, nu atinge un nivel prea ridicat.�

Având în vedere considerentele menţionate anterior, concluzia noastră este că hotărârea este următoarea:

În măsura în care este vor�a despre remunerare în sens strict şi despre muncă, nu doar similară, ci identică, de la � ianuarie ���� articolul ��� din Tratatul de la Roma a introdus în dreptul intern al statelor mem�re �ondatoare ale Comunităţii principiul remunerării egale a lucrătorilor de se� masculin şi a celor de se� �eminin, con�erind direct lucrătorilor interesaţi drepturi pe care instanţele interne tre�uie să le protejeze, �ără că această protecţie să depindă de adoptarea în preala�il a normelor de aplicare, naţionale sau comunitare.�

Page 261: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

�����J����

HOTĂRÂREA CURŢII

DIN � MARTIE ���81

AMMINISTRAZIONE DELLE FINANZE DELLO STATO

împotriva

SIMMENTHAL S.P.A

�cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare �ormulată de Pretore di Susa��

„Neaplicarea de către instanţa naţională a unei legi contrare dreptului comunitar”

Cauza ���/��

Sumarul hotărârii

1. Întrebări preliminare – Sesizarea Curţii – Condiţii de declinare a competenţei

(Tratatul CEE, articolul 177)

2. Drept comunitar – Aplicabilitate directă – Concept – Consecinţe pentru instanţa naţională

(Tratatul CEE, articolul 189)

3. Drept comunitar – Supremaţie – Drept naţional contrar – Inaplicabilitatea automată a normelor existente – Obstacol pentru adoptarea actelor legislative contrare dreptului comunitar

4. Drept comunitar – Dispoziţii direct aplicabile – Conflict între dreptul comunitar şi o lege ulterioară naţională – Obligaţii şi competenţe ale instanţei naţionale sesizate – Neaplicarea dispoziţiei naţionale, chiar în cazul în care este adoptată ulterior – Incompatibilitatea cu tratatul a oricărei practici constituţionale ce rezervă soluţionarea conflictului unei autorităţi alta decât instanţa sesizată.

�.� Curtea se consideră sesizată cu privire la o cerere preliminară, introdusă în temeiul articolului ��� din tratat, atâta vreme cât această cerere nu a �ost retrasă de instanţa de care aparţine sau desfiinţată, prin introducerea unei acţiuni de către o instanţă superioară.�

�.� Aplica�ilitatea directă a dreptului comunitar înseamnă că este necesar ca normele sale să fie aplicate deplin şi în mod uni�orm în toate statele mem�re, de la intrarea lor în vigoare şi de-a lungul întregii perioade în care sunt vala�ile.� Dispoziţiile direct aplica�ile sunt o sursă imediată de drepturi şi o�ligaţii pentru toţi cei cărora le este adresată, fie că este vor�a de statele mem�re fie de persoane de drept privat; de asemenea, acest e�ect priveşte pe orice instanţă care, în calitate de autoritate a unui stat mem�ru, are misiunea de a proteja drepturile con�erite persoanelor particulare de către dreptul comunitar.�

�.� În virtutea principiului supremaţiei dreptului comunitar, dispoziţiile tratatului şi actele instituţiilor direct aplica�ile au ca e�ect, în raporturile lor cu dreptul intern al statelor mem�re, � Lim�a de procedură: italiana.� Lim�a de procedură: italiana.�

Page 262: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

nu numai inaplica�ilitatea, chiar din cauza intrării lor în vigoare, a oricărei dispoziţii contrare din legislaţia naţională e�istentă, ci şi – atâta vreme cât aceste dispoziţii şi acte �ac parte integrală, cu rang prioritar, din ordinea juridică aplica�ilă pe teritoriul fiecărui stat mem�ru – împiedicarea adoptării de noi acte legislative naţionale în măsura în care sunt incompati�ile cu normele comunitare.�

Recunoaşterea unei eficacităţi juridice a actelor legislative naţionale ce intră pe domeniul în care se e�ercită competenţa legislativă a Comunităţii sau care sunt incompati�ile cu dispoziţiile dreptului comunitar, neagă caracterul e�ectiv al angajamentelor asumate în mod necondiţionat şi irevoca�il de către statele mem�re, în temeiul tratatului, şi, ast�el, aduce în discuţie chiar �azele Comunităţii.�

Instanţa naţională însărcinată cu aplicarea, în cadrul competenţei sale, a dispoziţiilor dreptului comunitar, are o�ligaţia de a asigura e�ectul deplin al acestor norme lăsând neaplicată, la nevoie, orice dispoziţie contrară legislaţiei naţionale, chiar ulterioară, �ără să fie necesar să ceară sau să aştepte eliminarea preala�ilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice procedeu constituţional.�

În cauza ���/��,

având ca o�iect cererea adresată Curţii, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE, de către Pretore di Susa �Italia��, pentru pronunţarea, în litigiul pendinte în �aţa acestei instanţe între

AMMINISTRAzIONE DELLE FINANzE DELLO STATO �Administraţia Financiară a Italiei��

şi

SIMMENTHAL S.�P.�A.�, cu sediul la Monza,

a unei hotărâri preliminare cu privire la interpretarea articolului �8� din Tratatul CEE, în special cu privire la e�ectele aplica�ilităţii directe a dreptului comunitar în cazul unui eventual conflict cu dispoziţiile naţionale.�

CURTEA,

compusă din H.� Kutscher, preşedinte, M.� Sørensen şi G.� Bosco �preşedinţi ai camerelor��, A.� M.� Donner, P.� Pescatore, Lord Mackenzie Stuart şi A.� O’Kee��e, judecători,

avocat general: domnul G.� Reischl

grefier: domnul A.� Van Houtte

pronunţă prezenta

Page 263: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

HOTăRÂRE

În fapt

Întrucât �aptele cauzei, derularea procedurii şi o�servaţiile prezentate în temeiul articolului �� din Protocolul cu privire la statutul Curţii de Justiţiei a CEE pot fi rezumate după cum urmează:

I – Fapte şi procedura scrisă

La �� iulie ����, societatea pe acţiuni Simmenthal, cu sediul la Monza, a importat din Franţa, prin Modane, un lot de carne de vită şi mânzat destinată consumului uman.�

În urma controlului sanitar-veterinar, importul a �ost supus plăţii unor ta�e în valoare de 58� �8� lire.

Controlul este prevăzut la articolul �� din te�tul unic al legislaţiei sanitar-veterinare italiene �Decretul Regal nr.� ���5 din �� iulie ����; Gazetta U�ficiale nr.� �8� din � august ������.� Condiţiile de aplicare a acestei dispoziţii sunt sta�ilite la articolul �5 din Regulamentul de poliţie veterinară �Decretul preşedintelui repu�licii nr.� ��� din 8 �e�ruarie ��5�; GU nr.� ��� din �� iunie ��5���.� Ta�elul drepturilor aplica�ile în ���� a �ost sta�ilit prin Legea nr.� ���� din �� decem�rie ���� �GU nr.� �� din � �e�ruarie ������.�

Estimând că aceste controale sanitar-veterinare e�ectuate la trecerea �rontierei şi ta�ele percepute în acest sens constituie o�stacole pentru li�era circulaţie a măr�urilor interzise de dreptul comunitar, la �� martie ����, societatea Simmenthal a introdus, în �aţa Pretore de Susa, o acţiune în vederea recuperării sumelor pe care le considera plătite pe nedrept.�

În urma acţiunii societăţii Simmenthal, prin ordonanţa din � aprilie ����, Pretore de Susa a sesizat Curtea de Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE.� În urma acestei acţiuni a �ost pronunţată hotărârea din �5 decem�rie ���� în cauza �5/�� �Rec.�, p.� �8����.�

În dispozitivul acestei hotărâri, Curtea de Justiţie a afirmat, în special, că respectivele controale sanitar-veterinare de la �rontieră, fie că sunt sau nu realizate sistematic, cu ocazia importului animalelor sau cărnii destinate consumului uman, constituie măsuri cu un e�ect echivalent restricţiilor cantitative în sensul articolului �� din tratat şi că acele sarcini pecuniare impuse din motive de control sanitar-veterinar, la trecerea �rontierei, vor fi considerate în principiu cheltuieli cu e�ect echivalent drepturilor vamale.�

În consecinţă, Pretore de Susa, prin ordonanţa emisă la �� ianuarie ����, a dispus ca Administraţia Financiară a statului să ram�urseze ta�ele percepute pe nedrept, cu do�ândă.�

La �� �e�ruarie ����, Administraţia Financiară a contestat ordonanţa de ram�ursare.�

În prezenţa argumentelor prezentate de Administraţia Financiară, Pretore de Susa a constatat că este sesizată cu privire la contradicţia e�istentă între anumite norme de drept comunitar şi o lege naţională ulterioară, în temeiul Legii nr.� ����/��.�

Con�orm jurisprudenţei recente a Curţii Constituţionale italiene, în special hotărârile nr.� ��� din �� octom�rie ���5, nr.� ��5 din �8 iulie ���� şi Ordonanţa nr.� ��� din aceeaşi zi, pentru soluţionarea acestei pro�leme Curtea Constituţională era necesar să fie sesizată cu privire la caracterul neconstituţional al Legii nr.� ����/�� �aţă de articolul �� din Constituţie.� Pe de altă parte, nu este posi�il să nu se ţină seama de jurisprudenţa �ine sta�ilită a Curţii de Justiţiei cu

Page 264: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

privire la aplica�ilitatea dreptului comunitar în ordinea juridică a statelor mem�re: con�orm acestei jurisprudenţe, dispoziţiile comunitare direct aplica�ile produc e�ecte directe şi, prin ele însele, sunt de natură să con�ere persoanelor particulare drepturi pe care instanţele naţionale au o�ligaţia să le protejeze; ele nu pot �ace o�iectul niciunei intervenţii din partea organelor statului, suscepti�ilă să le compromită sau să le întârzie aplicarea deplină, întreagă şi uni�ormă în statele mem�re.�

Nu este posi�il să se su�estimeze inconvenientele ce se vor ivi dintr-o situaţie în care instanţa, în loc să declare direct inaplica�ilă legea internă ulterioară care se opune aplicării dreptului comunitar, este necesar, de fiecare dată, să ridice pro�lema caracterului neconstituţional, cu consecinţa că, până la pronunţarea Curţii Constituţionale, dreptul comunitar nu îşi poate produce e�ectele şi, de asemenea, dat fiind e�ectele e� nunc ale hotărârii Curţii Constituţionale, nu este posi�il să se repare retroactiv neîndeplinirea o�ligaţiilor internaţionale de către stat şi nici asigurarea protecţiei complete a drepturilor su�iective ale persoanei particulare apărute din dispoziţiile comunitare şi determinate de acestea.�

Prin urmare, este logic să se rezolve cu prioritate pro�lema interpretării dreptului comunitar privind întinderea e�ectivă a noţiunii de dispoziţii care sunt direct aplica�ile.�

În consecinţă, prin ordonanţa din �8 iulie ����, Pretore de Susa a hotărât, în aplicarea articolului ��� din Tratatul CEE, suspendarea judecăţii până ce Curtea de Justiţie se pronunţă prin hotărâre preliminară cu privire la următoarele:

a�� Dat fiind că, în temeiul articolului �8� din Tratatul CEE şi al jurisprudenţei constante a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, dispoziţiile comunitare direct aplica�ile, �ără a aduce atingere vreunei norme sau practici interne a statelor mem�re, este necesar să intre în vigoare deplin, complet şi uni�orm în sistemele juridice ale acestora şi să fie aplicate uni�orm, în special pentru garantarea drepturilor legale su�iective create în �avoarea persoanelor de drept privat, domeniul de aplicare al dispoziţiilor menţionate este necesar să fie interpretat în sensul că orice dispoziţii naţionale ulterioare contrare celor menţionate este necesar să fie declarate direct inaplica�ile, �ără a se mai aştepta a�rogarea lor de către organul legislativ sau de către alte organisme constituţionale �declararea neconstituţionalităţii��, în special în cazul în care considerăm că, în ceea ce priveşte această a doua ipoteză, până la declararea respectivă, legea naţională rămânând pe deplin aplica�ilă, dispoziţiile comunitare nu îşi pot produce e�ectele şi, prin urmare, aplicarea lor deplină, întreagă şi uni�ormă nu mai este garantată, şi nici drepturile legale su�iective create în �avoarea persoanelor particulare nu mai sunt protejate?

��� Legat de între�area anterioară, în cazul în care dreptul comunitar admite că protecţia drepturilor legale su�iective create ca urmare a dispoziţiilor comunitare „direct aplica�ile” poate fi suspendată până în momentul a�rogării e�ective de către organele naţionale competente a unor eventuale măsuri naţionale contrare, această a�rogare este însoţită în toate situaţiile de o retroactivitate deplină şi întreagă pentru a evita prejudicierea drepturilor legale su�iective?

Ordonanţa lui Pretore de Susa a �ost înregistrată la gre�a Curţii la �� august ����.�

În con�ormitate cu articolul �� din Protocolul de sta�ilire a statutului Curţii de Justiţiei a CEE, la �8 octom�rie ���� Comisia Comunităţilor Europene şi-a prezentat o�servaţiile scrise, la �� noiem�rie societatea Simmenthal, pârâtă în acţiunea principală, şi la �5 noiem�rie Guvernul Repu�licii Italiene.�

Page 265: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��5

Pe �aza raportului judecătorului raportor, după ascultarea avocatului general, Curtea a hotărât deschiderea procedurii orale �ără o cercetare judecătorească în preala�il.�

II – Observaţii scrise prezentate în faţa Curţii

Societatea Simmenthal, pârâtă în acţiunea principală, e�aminează mai întâi pro�lema raporturilor dintre ordinea juridică comunitară şi ordinea juridică naţională, din punctul de vedere al avocatului italian.� În acest conte�t, ea prezintă evoluţia jurisprudenţei Curţii Constituţionale italiene, cu re�erire în special la hotărârea nr.� �8� din �� decem�rie ����, hotărârea nr.� ��� din ���5, hotărârea nr.� ��5 şi ordonanţa nr.� ��� din ����; soluţiile posi�ile, în caz de conflict normativ, se reduc, de �apt, la alternativa a�rogării, pe cale legislativă, a normei naţionale incompati�ile cu dispoziţiile comunitare anterioare şi la declararea neconstituţionalităţii de către Curtea Constituţională.� Hotărârea nr.� ��� din ���5 a �locat şi cristalizat evoluţia jurisprudenţei într-o soluţie la contururile rigide pe plan �ormal şi procedural, lipsită de perspective şi alternative, grevată, pe plan intern, de inconveniente şi consecinţe în multe privinţe negative: creşterea duratei şi a cheltuielilor de judecată, multiplicarea procedurilor judiciare, acumularea acţiunilor în �aţa Curţii Constituţionale, intervenirea acesteia în litigiile care ridică puţine pro�leme sau deloc, reducerea �uncţiilor Curţii Constituţionale.�

Dat fiind conte�tul actual, prezenta cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare este necesar să determine Curtea mai presus de toate să sta�ilească domeniul real de aplicare al unei dispoziţii comunitare direct aplica�ile cu privire la eventuale dispoziţii naţionale ulterioare contrare; cea de-a doua între�are este suplimentară şi are ca scop precizarea garanţiilor minime pe care este necesar să le poată invoca persoana particulară, destinatara normelor comunitare, pentru a putea fi cu adevărat guvernată de ordinea juridică comunitară.

Începând cu hotărârea din 5 �e�ruarie ���� �cauza ��/��, Van Gend & Loos; Rec.�, p.� ���, jurisprudenţa Curţii de Justiţie precizează în mod progresiv aspectele esenţiale şi caracteristice ale noţiunii de „aplica�ilitate directă” a dreptului comunitar.� Bazele acestei orientări jurisprudenţiale constau în următoarele elemente:

Sistemul juridic comunitar constituie un nou sistem juridic de drept internaţional, care se aplică nu numai statelor mem�re, ci şi cetăţenilor lor; el constituie un sistem juridic intern, integrat în sistemul juridic al statelor mem�re şi care este necesar să fie recunoscut de instanţele acestora.� Dreptul comunitar are un caracter imperativ şi a�solut; el implică, pentru autorităţile naţionale competente, interzicerea aplicării unei dispoziţii naţionale recunoscută ca fiind incompati�ilă cu tratatul şi, după caz, o�ligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru �acilitarea intrării în vigoare a dreptului comunitar.� Normele dreptului comunitar este necesar să se aplice pe deplin în acelaşi timp şi cu aceleaşi e�ecte pe întreg teritoriul Comunităţii.� Este necesar ca acestea să �eneficieze de suveranitate a�solută cu privire la dreptul intern al statelor mem�re, chiar şi în cazul unei măsuri legislative ulterioare; statele mem�re nu pot invoca derogări de la dreptul comunitar ce decurg din sistemul lor legislativ sau jurisdicţional, chiar şi în cazul în care este vor�a de dispoziţii sau de un sistem constituţional.� Dreptul comunitar îşi produce e�ectele în mod direct şi este apt să con�ere persoanelor particulare drepturile pe care instanţele naţionale au o�ligaţia de a le proteja.�

Soluţia impusă în Italia de către Curtea Constituţională prezintă, cu privire la principiile degajate de jurisprudenţa Curţii de Justiţie, serioase inconveniente.�

În cea mai �ună dintre ipoteze, ea justifică aplicarea legilor naţionale incompati�ile cu dreptul comunitar până la intervenţia deciziei Curţii Constituţionale care constată caracterul neconstituţional al acestor legi.�

Page 266: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

De asemenea, declararea neconstituţionalităţii legilor italiene nu are decât un e�ect parţial retroactiv: e�ectele sale se opresc în �aţa raporturilor numite „epuizate”, şi anume cele care par reglate în mod definitiv şi irevoca�il în virtutea unor acte sau evenimente care au ca e�ect e�cluderea a�solută a oricărei modificări în ceea ce le priveşte �res judicata, prescripţia, decăderea din drepturi, acte administrative împotriva cărora nu poate fi e�ercitată nici o cale de atac, contracte cu caracter esenţial��; dispoziţia declarată neconstituţională, �ăcând parte de �apt din sistemul juridic, a putut avea e�ecte ireversi�ile.� Ast�el, intervenţia Curţii Constituţionale poate să nu se traducă în toate cazurile printr-o resta�ilire completă a dreptului legal su�iectiv creat în �avoarea persoanelor particulare ca urmare a e�ectului dispoziţiei comunitare.�

De alt�el, legea italiană fiind singura aplica�ilă până la declararea neconstituţionalităţii, instanţa ordinară nu se poate prevala de procedura prevăzută la articolul ��� din Tratatul CEE.�

Aceste constatări se aplică şi legilor „reproductive” care, neglijând caracterul direct şi imediat aplica�il al regulamentelor comunitare, reproduc dispoziţiile în totalitate sau parţial.�

Soluţia impusă de Curtea Constituţională are repercusiuni deose�it de grave asupra protecţiei persoanelor particulare: acestea nu pot o�ţine o protecţie completă şi directă a drepturilor acestea nu pot o�ţine o protecţie completă şi directă a drepturilor care le sunt con�erite prin dispoziţiile comunitare înainte de hotărârea �avora�ilă a Curţii Constituţionale; sunt descurajate să introducă acţiuni în justiţie printr-un mecanism greoi şi comple�; administraţia pu�lică nu este încurajată să aplice în mod e�act şi integral dreptul comunitar operatorilor economici italieni sau cetăţenilor celorlalte state mem�re.�

Ast�el, sunt nerespectate principiul suveranităţii dreptului comunitar, acesta tre�uind să �acă loc legii interne ulterioare, principiul aplicării întregi şi uni�orme, e�ectele sale părând pentru moment paralizate temporar într-un stat mem�ru, precum şi principiul e�ectului direct, persoanele particulare neputând �eneficia de drepturile create în �avoarea lor ca urmare a dispoziţiilor comunitare, iar instanţele neputând proteja aceste drepturi.

Curtea Constituţională însăşi a recunoscut aceste inconveniente: estimând că nu le poate elimina, a adresat organului legislativ italian o invitaţie precisă de a acţiona în vederea a�rogării dispoziţiilor incompati�ile cu dreptul comunitar şi neprejudicierii pe viitor a aplicării depline a acestui drept.�

O soluţie con�ormă principiilor sta�ilite de către Curtea de Justiţie este cu toate acestea posi�ilă: este suficient, ca şi în celelalte state mem�re, să i se recunoască instanţei ordinare autoritatea de a nu aplica dispoziţiile interne incompati�ile cu dreptul comunitar.�

Guvernul Repu�licii Italiene se îndoieşte de relevanţa între�ărilor preliminare adresate şi, prin urmare, de aplica�ilitatea articolului ��� din Tratatul CEE în speţă: instanţa de trimitere însăşi pare să admită că este incompetentă să judece cererea care opune părţile în acţiunea principală; în aceste condiţii, soluţia între�ărilor adresate Curţii nu este considerată „necesară” pentru a hotărî asupra �ondului procesului.�

În orice ipoteză, aceleaşi între�ări au �ost deja adresate Curţii.� Ast�el, în hotărârea din � �e�ruarie ���� �cauza 5�/��, Benedetti; Rec.�, p.� �����, după ce a constatat că este de datoria sa, în cadrul procedurii articolului ���, să interpreteze chestiuni de drept intern, Curtea a considerat că „scopul unei între�ări preliminare este să hotărască o chestiune de drept, iar instanţa naţională este o�ligată să interpreteze dispoziţiile şi actele comunitare în cauză”; acest principiu constituie condiţia preala�ilă, dar şi limita relevanţei care poate fi atri�uită, în cadrul ordinii juridice comunitare, între�ărilor adresate Curţii în această cauză.�

Page 267: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Instanţa naţională, atunci când soluţionează un litigiu, nu poate aplica clar norme de drept intern pe care le consideră contrare sau incompati�ile cu dreptul comunitar, în special în cazul în care interpretarea preala�ilă de către Curtea de Justiţie a dreptului comunitar nu permite nici o îndoială cu privire la incompati�ilitatea cu dispoziţia naţională ulterioară.� Evident, eficacitatea dispoziţiilor comunitare direct aplica�ile, care acordă persoanelor particulare drepturi pe care instanţele sunt o�ligate să le protejeze, nu mai poate fi compromisă sau eşuată ca urmare a dispoziţiilor contrare de drept intern.�

Cu toate acestea, în ceea ce priveşte modul de asigurare a neaplica�ilităţii dispoziţiei contrare de drept intern, fiind vor�a de o chestiune de drept intern, soluţia concretă nu poate decât să depindă de di�eritele sisteme constituţionale ale statelor mem�re; o eventuală contradicţie între norma naţională şi dispoziţia comunitară este necesar să fie eliminată prin procedeele o�erite de fiecare sistem juridic intern.�

O asemenea contradicţie nu poate privi, de alt�el, decât normele de drept intern ulterioare dispoziţiilor comunitare: normele interne anterioare, contrare dreptului comunitar, sunt implicit a�rogate de norma comunitară contrară, adoptată ulterior.� În ceea ce priveşte dispoziţiile de drept intern posterioare, o eventuală contradicţie poate să fie rezolvată, în practică, prin aplicarea principiului de interpretare a specialităţii, ratione materiae, a dreptului comunitar.� În cazul în care o eventuală contradicţie a normelor nu poate fi rezolvată sau aplanată în acest mod, supremaţia dreptului comunitar este necesar să fie garantată; o asemenea garanţie nu poate fi asigurată decât prin mijloacele pe care le o�eră ordinea constituţională a di�eritelor state mem�re.�

În hotărârea nr.� ��� din ���5, Curtea Constituţională a confirmat că sistemul juridic italian nu permite instanţei „să nu aplice” norma de drept; acest criteriu este con�orm principiului separării puterilor.�

Pentru a nu fi aplicată, o dispoziţie legislativă, chiar contrară principiilor enunţate de Constituţie, este necesar să fie a�rogată sau declarată contrară Constituţiei de către organul constituţional competent.� Acest mijloc juridic pare eficace şi adecvat şi pentru eliminarea şi rezolvarea eventualelor contradicţii între normele de drept intern şi dreptul comunitar, Curtea Constituţională italiană recunoscând, prin hotărârea nr.� �8� din ����, că normele de drept intern care reproduc dispoziţii comunitare şi care sunt contrare sau incompati�ile cu dreptul comunitar sunt neconstituţionale.�

Faptul că norma de drept intern, declarată neconstituţională deoarece este contrară dreptului comunitar, „încetează să mai fie în vigoare în ziua următoare celei în care este pu�licată decizia” nu constituie un o�stacol pentru protecţia drepturilor con�erite persoanelor particulare prin normele comunitare: acest criteriu nu împiedică persoanele particulare să susţină aplica�ilitatea directă a normelor comunitare; declararea neconstituţionalităţii permite, de asemenea, persoanei particulare care nu s-a preocupat anterior în această privinţă, să-şi protejeze drepturile ce decurg din dreptul comunitar, singurele limite aplica�ile în această circumstanţă fiind prescripţia şi decăderea, a căror opoza�ilitate a �ost recunoscută în mod e�pres, în cadrul ordinii comunitare, de către Curtea de Justiţie.�

De �apt, declararea neconstituţionalităţii unei norme de drept are e�ect retroactiv şi se aplică normei a� initio, eliminând-o ex tunc din sistemul juridic de la data intrării sale în vigoare, în cazul în care este vor�a de o normă ulterioară intrării în vigoare a Constituţiei sau de la data intrării în vigoare a Constituţiei, în cazul în care este vor�a de o normă care îi precedă.�

Soluţia o�erită de sistemul juridic italian prezintă avantaje considera�ile pentru garanţia superioară cu privire la aplicarea uni�ormă a dreptului comunitar.�

Page 268: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��8

Recunoaşterea competenţei instanţei de a nu aplica norma de drept intern incompati�ilă cu dreptul comunitar echivalează cu garantarea aplicării normei comunitare numai în singurul caz concret prezentat instanţei şi pentru protecţia singurului drept precis revendicat cu această ocazie; norma naţională rămâne, cu toate acestea, în vigoare şi este, de �apt, e�clusiv aplica�ilă atunci când eventuala încălcare a drepturilor acordate persoanelor particulare prin normele comunitare nu a �ost invocată în instanţă.� De fiecare dată când incompati�ilitatea normei interne cu dreptul comunitar nu a �ost percepută de către organul legislativ naţional, aceasta este necesar să fie asigurată prin procedura comple�ă a articolului ��� din Tratatul CEE, al cărei singur rezultat este să-l �acă pe statul în cauză conştient de necesitatea de a modifica norma de drept intern contrară dreptului comunitar.�

În mod clar, cea mai eficientă şi mai importantă este declararea neconstituţionalităţii dispoziţiei legislative: aceasta poate garanta respectarea dreptului comunitar, aceasta poate garanta respectarea dreptului comunitar, in concreto, erga omnes, adică într-o mai mare măsură decât neaplicarea din partea singurei instanţe.�

Incompati�ilitatea unei dispoziţii de drept intern cu normele comunitare, chiar în cazul în care norma comunitară a �ost deja interpretată de Curtea de Justiţie, se adevereşte a fi discuta�ilă pentru �aptul că aprecierea şi controlul eventual al normei de drept intern nu sunt de competenţa Curţii de Justiţie în interpretarea preliminară; recunoaşterea, în acest caz, a competenţei fiecărei instanţe naţionale de a nu aplica o dispoziţie de drept intern echivalează cu respectarea dreptului comunitar în �uncţie de aprecierile varia�ile şi contingente ale fiecărei instanţe interne, cu di�erite grade de competenţă juridică, �ără să e�iste o garanţie de aplicare uni�ormă e�ectivă a dreptului comunitar.�

Pe de altă parte, este vădit decisivă intervenţia unei declaraţii de neconstituţionalitate, singura suscepti�ilă să e�cludă din legislaţia naţională dispoziţia contrară, într-un mod atât de definitiv încât chiar şi „neaplicarea” de către instanţa de ultim grad de competenţă juridică nu poate ajunge la acelaşi rezultat.�

Aceste consideraţii se aplică pentru cazurile în care interpretarea relevantă a normei comunitare ajunge să încredinţeze instanţei naţionale responsa�ilitatea de a verifica dacă norma de drept intern este suscepti�ilă să ai�ă consecinţe incompati�ile cu dreptul comunitar; ele sunt şi mai evidente în cazul în care hotărârea pronunţată de Curtea de Justiţie cu privire la compati�ilitatea posi�ilă a anumitor norme naţionale cu dreptul comunitar �ace apel la noţiunile de „caracter rezona�il” şi de „proporţionalitate”.� Recunoaşterea dreptului instanţei, în asemenea cazuri, de a hotărî aplicarea sau neaplicarea normei de drept intern echivalează cu supunerea acestor pro�leme la aprecieri individuale su�iective şi varia�ile.� Principiul certitudinii juridice este contestat; norma de drept intern este considerată ca fiind sau nu compati�ilă cu norma comunitară în �uncţie de aprecierea fiecărei instanţe a consecinţelor posi�ile ale normei de drept intern, a caracterului rezona�il şi a proporţionalităţii consecinţelor sale; este necesar – şi iniţiativa aparţine părţilor – să se pronunţe o decizie a instanţei de ultim grad de competenţă juridică; în orice caz, această soluţie impune pentru protejarea drepturilor acordate persoanelor particulare, recurgerea la autoritatea judiciară.�

Asemenea inconveniente şi, mai ales, timpul considera�il necesar pentru a reuşi �locarea aplicării unei norme de drept intern incompati�ilă cu dreptul comunitar sunt evitate în sistemele juridice care, asemenea celui italian, nu îşi autorizează instanţele naţionale să nu aplice legea.� În asemenea cazuri, care cer o apreciere preala�ilă a legalităţii constituţionale chiar a normei de drept intern, aprecierea compati�ilităţii sale cu dreptul comunitar, a caracterului său rezona�il şi a proporţionalităţii sale de către instanţele naţionale şi în condiţiile sta�ilite de normele comunitare, aşa cum sunt interpretate de Curtea de Justiţie, culminează cu o apreciere unică, ce se aplică erga omnes şi contri�uie în definitiv la garantarea unei aplicări uni�orme a dreptului comunitar.�

Page 269: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Prin urmare, Curtea este necesar să hotărască că instanţa naţională nu poate aplica norme de drept intern contrare dreptului comunitar şi că eliminarea acestei contradicţii se �ace prin mijloacele şi procedurile prevăzute de ordinea juridică internă.�

Comisia reaminteşte că, în materie de conflicte între legislaţia internă şi dreptul comunitar, în Italia cele mai grave pro�leme au �ost create de numeroasele legi ce reproduc norme comunitare cu e�ect direct.� Deşi critica�ile pe plan tehnic, majoritatea acestor legi nu reproduc normele comunitare decât cu scopul de a introduce măsuri legitime de punere în aplicare; prin urmare, ele pot şi este necesar să fie interpretate într-un sens care nu se opune principiului aplica�ilităţii directe.� Instanţa are o�ligaţia de a căuta, în primul rând, calea interpretării con�orm dreptului comunitar; aşa este normal într-un stat care aplică principiul „pacta sunt servanda” şi care, în plus, şi-a asumat o�ligaţiile prevăzute în tratat, în special la articolul 5.�

Doctrina şi jurisprudenţa italiană n-au avut pro�leme în a recunoaşte că dreptul comunitar cu e�ect direct este superior legislaţiei naţionale contrare anterioare.�

În ceea ce priveşte legislaţia naţională contrară posterioară, Curtea Constituţională italiană, prin hotărârea nr.��� din � martie ����, a decis că Tratatul CEE, aplica�il în Italia printr-o lege ordinară, nu este superior acesteia; prin urmare, în prezenţa unei legi ulterioare incompati�ile cu tratatul, este necesar să fie aplicat principiul „le� posterior derogat priori”.� Singurul remediu al acestei încălcări a dreptului internaţional constă într-o nouă intervenţie a organului legislativ.�

Jurisprudenţa ulterioară a Curţii Constituţionale a evoluat; o dovedesc hotărârea �8� din ���� şi, în special, hotărârea nr.� ��� din ���5.� Con�orm acesteia din urmă, încălcarea de către o lege naţională ulterioară a dreptului comunitar cu e�ect direct atrage o sancţiune gravă în con�ormitate cu dreptul intern, şi anume declararea că această din urmă lege este considerată neconstituţională de către Curtea Constituţională sesizată de instanţa din acţiunea principală.�

Cu toate acestea, recunoaşterea e�plicită a supremaţiei dreptului comunitar are o limită: instanţa sesizată cu privire la o cauză nu este împuternicită să elimine legea ulterioară incompati�ilă cu norma comunitară; are o�ligaţia de a sesiza în preala�il Curtea Constituţională şi de a aştepta ca aceasta să declare neconstituţionalitatea legii.�

Aceste cazuri reprezintă, comparate cu situaţia anterioară, un important progres.� Declararea neconstituţionalităţii se impune nu numai instanţei care a sesizat Curtea Constituţională şi nu se aplică numai inter partes pentru cauza judecată; ea se impune tuturor instanţelor şi se aplică erga omnes.� Din punctul de vedere al termenului-limită, intervenţia într-un stadiu avansat al singurei instanţe competente în dreptul constituţional poate prezenta un avantaj.� Articolul ��� din Constituţie, con�orm căruia o dispoziţie legislativă este declarată neconstituţională încetează să mai ai�ă e�ect din ziua următoare datei de pu�licare a hotărârii, este interpretat în sensul că, începând cu această dată, dispoziţia respectivă este necesar să fie tratată ca nemai�ăcând parte din sistemul legislativ în vigoare; prin urmare, instanţa este o�ligată să nu o mai aplice retroactiv, ceea ce echivalează cu o interpretare e� tunc; singurele care nu mai pot fi readuse în discuţie sunt acele lucruri reglate definitiv con�orm acelei legi.�

Cu toate acestea, �aptul că instanţei îi este interzis să aplice norma comunitară atâta timp cât legea ulterioară contrară nu a �ost eliminată de instanţa constituţională nu se conciliază cu principiul, esenţial în ordinea juridică comunitară, al supremaţiei dreptului comunitar.�

Acest principiu al supremaţiei dreptului comunitar nu îşi găseşte sursa în diversele constituţii naţionale, cu riscul evident al unor soluţii di�erite în �uncţie de conţinutul acestora, ci în dreptul comunitar însuşi.� Principiul supremaţiei şi cel al e�ectului direct implică inopoza�ilitatea

Page 270: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

ipso jure a legilor naţionale contrare, �ără a fi necesară aşteptarea a�rogării lor de către organul legislativ sau de către o curte constituţională.�

O lege contrară dreptului comunitar este inopoza�ilă acestuia; ea nu reprezintă un o�stacol ce este necesar să fie eliminat în preala�il prin a�rogare sau prin declararea ca neconstituţională.�

Inaccepta�ilă în planul principiilor, interdicţia �ăcută instanţei de a aplica dreptul comunitar înaintea declarării neconstituţionalităţii conduce, în practică, la îngreunarea în mod inutil a procedurii în toate cazurile în care incompati�ilitatea legii naţionale cu dreptul comunitar pare suficient de clară.� Interpretarea normei comunitare este datoria Curţii de Justiţiei; atunci când aceasta s-a pronunţat în temeiul articolului ���, unica marjă lăsată aprecierii autorităţilor naţionale priveşte e�aminarea legii naţionale în vederea verificării con�ormităţii sale cu norma comunitară ast�el interpretată.� Această marjă este în general �oarte restrânsă; ea devine nulă în cazul în care Curtea de Justiţie a constatat deja încălcarea normei comunitare în temeiul articolului ���.� În asemenea situaţii, lunga suspendare a procesului, în aşteptarea pronunţării Curţii Constituţionale, nu este justificată de niciun avantaj în temeiul certitudinii juridice. Declararea neconstituţionalităţii fiind practic automată, însuşi rolul Curţii Constituţionale este, de alt�el, diminuat.�

Noua cale deschisă în Italia pentru eliminarea legilor naţionale incompati�ile cu dreptul comunitar, constând dintr-o declarare a neconstituţionalităţii, poate reprezenta o consolidare a acestui drept şi poate fi utilă în cazuri comple�e ce pot da naştere la proceduri lungi şi multiple; însă, devenind o�ligatorie, nu poate înlocui metoda directă pe care instanţa din acţiunea principală este necesar s-o adopte în orice alt caz şi care constă din aplicarea normei comunitare şi nu a normei naţionale contrare.� Pro�lema dacă această concurenţă de soluţii este admisi�ilă în sistemul constituţional italian nu este relevantă în prezenta cauză.�

În ceea ce priveşte a doua între�are adresată Curţii, este evident că, în cazul în care, prin ipoteză, instanţa era constrânsă să aştepte, pentru a putea aplica dreptul comunitar cu e�ect direct, eliminarea legii contrare, aceasta este necesar să ai�ă e�ect retroactiv la data la care norma comunitară a intrat în vigoare; în caz contrar, încălcările trecute ale drepturilor legale su�iective �azate pe această regulă devin irepara�ile.�

Cu toate acestea, cerinţa e�ectului retroactiv nu poate fi a�solută; aceasta este necesar să se concilieze cu principiul �undamental al certitudinii juridice, care justifică sta�ilirea termenelor-limită de introducere a acţiunii şi de interzicere de a aduce în discuţie hotărârile care au do�ândit autoritatea de res judicata.

Între�ările adresate de Pretore de Susa pot primi următoarele răspunsuri:

Dispoziţiile comunitare cu e�ect direct nu pot fi a�ectate de dispoziţiile legislative naţionale contrare, fie că sunt anterioare sau ulterioare.� Faptul că organul legislativ poate a�roga legea contrară sau că o curte constituţională îi poate declara neconstituţionalitatea, dacă poate contri�ui la asigurarea respectării dreptului comunitar, nu poate împiedica instanţa să aplice dispoziţiile comunitare cu e�ect direct, indi�erent de e�istenţa acestor dispoziţii legislative.�

Protejarea drepturilor su�iecte create ca urmare a dispoziţiilor comunitare cu e�ect direct este necesar să fie asigurată de la data intrării în vigoare a acestor dispoziţii.� Oricare este modalitatea urmată pentru a pune capăt aplicării legilor naţionale incompati�ile cu dispoziţiile comunitare, instanţa este necesar să asigure respectarea acestora din urmă chiar la data intrării lor în vigoare, chiar şi pentru trecut, su� singura rezervă a e�ectelor prescripţiei, decăderii sau autorităţii de res judicata.

Page 271: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

III – Procedura orală

Societatea Simmenthal, pârâtă în acţiunea principală, reprezentată de Emilio Cappelli, avocat la Baroul Roma, Guvernul Repu�licii Italiene, reprezentat de dl.� Arturo Marzano, avocat al statului, şi Comisia Comunităţilor Europene, reprezentată de dl.� Giancarlo Olmi, director general adjunct al serviciului juridic, au prezentat o�servaţii orale şi au răspuns la între�ările adresate de către Curte în şedinţa din �� ianuarie ���8.�

Guvernul Repu�licii Italiene a insistat asupra �aptului că între�ările adresate de Pretore de Susa şi-au pierdut, în cursul procedurii, orice relevanţă, având în vedere că Legea nr.� 88� din �� noiem�rie ���� �GU nr.� ��� din �� decem�rie ������ prevede că „ta�ele pentru controlul sanitar-veterinar sta�ilite con�orm �aremului ane�at la Legea nr.� ���� nu se plătesc pentru produsele acoperite de organizaţia comună a pieţelor agricole” şi Curtea Constituţională, în hotărârea nr.� ��� din �� decem�rie ����, a declarat că articolul unic din Legea nr.� ����, precum şi �aremul ane�at acestuia cu ta�ele pentru controlul sanitar-veterinar la importul în Italia de animale pentru a�atorizare, carne, produse şi piei de origine animală sunt neconstituţionale.�

Avocatul general şi-a prezentat concluziile în şedinţa din �� �e�ruarie ���8.�

În drept

�.� Prin ordonanţa din �8 iulie ����, primită la Curte la �� august ����, Pretore di Susa a adresat, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE, două între�ări preliminare privind principiul aplica�ilităţii directe a dreptului comunitar, ast�el cum este prevăzut la articolul �8� din tratat, pentru a se sta�ili e�ectele acestui principiu în cazul unei contradicţii între o normă de drept comunitar şi o dispoziţie ulterioară din legislaţia naţională;

�.� Este necesar să fie reamintit că, într-un stadiu anterior litigiului, Pretore adresase Curţii între�ări preliminare care să-i permită să aprecieze dacă ta�ele sanitare, percepute pentru importurile de carne de �ovine în temeiul „te�tului unic” al legislaţiei sanitar-veterinare italiene, a căror rată �usese sta�ilită, în urma ultimelor modificări, prin �aremul ane�at la Legea nr.� ���� din �� decem�rie ���� �Gazzeta U�ficiale nr.� �� din � �e�ruarie ������, sunt compati�ile cu tratatul şi anumite reglementări – în special Regulamentul nr.� 8�5/�8 al Consiliului din �� iunie ���8 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul cărnii de vită şi mânzat �JO L ��8, pag.� ����;

�.� În urma răspunsurilor Curţii pronunţate în hotărârea din �5 decem�rie ����, C-�5/�� �Clg.�, p.� �8����, Pretore, considerând perceperea ta�elor respective incompati�ilă cu dispoziţiile dreptului comunitar, a adresat Amministrazione delle Finanze dello Stato �Administraţia Financiară a Italiei�� o somaţie privind ram�ursarea sumelor percepute nejustificat, cu do�ânzile a�erente;

�.� Administraţia Financiară a contestat această somaţie;

5.� Având în vedere argumentele părţilor pe parcursul procedurii ulterioare acestei contestaţii, Pretore a reţinut că în �aţa sa se ridică pro�lema privind conflictul între dreptul comunitar şi o lege naţională ulterioară, respectiv Legea nr.� ����/��;

�.� S-a reamintit că, în con�ormitate cu jurisprudenţa recentă a Curţii Constituţionale a Italiei �hotărârile ���/�5 şi ��5/�5, ordonanţa ���/����, soluţionarea unei asemenea pro�leme presupune ridicarea e�cepţiei de neconstituţionalitate în �aţa Curţii Constituţionale a legii contestate, în temeiul articolului �� din Constituţie;

Page 272: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

�.� Având în vedere, pe de o parte, jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie cu privire la aplica�ilitatea dreptului comunitar în sistemele juridice ale statelor mem�re şi, pe de altă parte, inconvenientele care pot decurge din situaţiile în care judecătorul, în loc să declare din oficiu că o lege care se opune e�ectului deplin al dreptului comunitar este inaplica�ilă, Pretore este necesar să ridice o pro�lemă de constituţionalitate, s-a adresat Curţii cu următoarele între�ări:

a.� Întrucât, în temeiul articolului �8� din Tratatul CEE şi a jurisprudenţei constante a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, dispoziţiile comunitare direct aplica�ile este necesar, în pofida oricărei norme sau practici interne a statelor mem�re, să producă e�ecte depline în ordinea juridică ale acestora din urmă şi să fie aplicate în mod uni�orm, pentru a garanta drepturile su�iective ce au luat naştere în �avoarea particularilor, rezultă că domeniul de aplicare al normelor respective este necesar să fie înţeles în sensul că eventualele dispoziţii naţionale ulterioare, în contradicţie chiar cu aceste norme comunitare, este necesar să fie considerate inaplica�ile de plin drept, �ără a fi necesar să se aştepte eliminarea lor chiar de către legiuitorul naţional �a�rogare�� sau de către alte autorităţi constituţionale �declararea neconstituţionalităţii��, în special în cazul în care se consideră, în ceea ce priveşte cea de-a doua ipoteză, că, până în momentul în care intervine decizia respectivă, legislaţia naţională rămânând pe deplin aplica�ilă, normele comunitare nu pot produce e�ecte şi că, în consecinţă, aplicarea lor integrală, completă şi uni�ormă nu este garantată, la �el cum nu sunt protejate drepturile su�iective ce au luat naştere în �avoarea particularilor?

�.� În legătură cu între�area precedentă, presupunând că dreptul comunitar admite că protecţia drepturilor su�iective ce au luat naştere prin dispoziţii comunitare „direct aplica�ile” poate fi amânată până în momentul a�rogării e�ective de către autorităţile naţionale competente a eventualelor dispoziţii naţionale aflate în conflict cu aceste norme comunitare, această a�rogare este necesar să fie în toate cazurile însoţită de o retroactivitate deplină, ast�el încât să se evite ca drepturile su�iective să nu fie vătămate?

Cu privire la sesizarea Curţii

8.� În o�servaţiile sale orale, agentul guvernului italian a atras atenţia Curţii asupra hotărârii Curţii Constituţionale nr.� ���/�� din �� decem�rie ����, pronunţată ca urmare a ridicării ���/�� din �� decem�rie ����, pronunţată ca urmare a ridicării e�cepţiei de neconstituţionalitate de către instanţele din Milano şi Roma, unde s-a declarat că anumite dispoziţii ale Legii nr.� ���� din �� decem�rie ����, inclusiv cele relevante pentru litigiul pendinte în �aţa Pretore di Susa, sunt neconstituţionale;

�.� Dispoziţiile contestate au �ost eliminate prin e�ectul deciziei de neconstituţionalitate, între�ările �ormulate de Pretore sunt lipsite de interes, ast�el încât nu mai este cazul să li se răspundă;

��.� Este necesar să fie amintit, în acest sens că, în con�ormitate cu practica sa constantă, Curtea se consideră sesizată printr-o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare, introdusă în temeiul articolului ���, atâta timp cât această cerere nu a �ost retrasă de instanţa de trimitere sau casată într-o cale de atac, de către o instanţă superioară;

��.� Hotărârea invocată, pronunţată în cadrul unor proceduri străine de litigiul care a determinat sesizarea Curţii, nu poate avea ast�el de urmări, iar Curtea nu poate evalua e�ectele �aţă de terţi;

��.� Prin urmare, este necesar să fie înlăturată o�iecţia preliminară ridicată de guvernul italian.

Page 273: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Cu privire la fond

��.� Prima între�are priveşte, în esenţă, precizarea consecinţelor aplica�ilităţii directe a unei dispoziţii de drept comunitar în caz de incompati�ilitate cu o dispoziţie legislativă ulterioară a unui stat mem�ru;

��.� Aplica�ilitatea directă, avută în vedere din această perspectivă, presupune că normele de drept comunitar este necesar să-şi producă totalitatea e�ectelor de o manieră uni�ormă în toate statele mem�re, începând de la intrarea lor în vigoare şi pe tot timpul e�istenţei lor;

�5.� Aceste dispoziţii reprezintă o sursă imediată de drepturi şi de o�ligaţii pentru toţi cei cărora li se adresează, fie că este vor�a de statele mem�re sau de particulari care sunt părţi în raporturile juridice de drept comunitar;

��.� Acest e�ect priveşte orice instanţă naţională care, sesizată în cadrul competenţei sale, ca autoritate a unui stat mem�ru, are ca misiune protecţia drepturilor con�erite persoanelor particulare de către dreptul comunitar;

��.� În temeiul principiului supremaţiei dreptului comunitar, dispoziţiile tratatului şi actele instituţiilor direct aplica�ile au ca e�ect, în raporturile lor cu legislaţia naţională a statelor mem�re, prin simplul �apt al intrării în vigoare, inaplica�ilitatea ipso jure a oricărei dispoziţii contrare legislaţiei naţionale e�istente, ci şi – datorită �aptului că aceste dispoziţii �ac parte integrantă, cu rang superior normelor interne, din ordinea juridică aplica�ilă pe teritoriul fiecărui stat mem�ru – de a împiedica adoptarea vala�ilă a unor noi acte normative naţionale, în măsura în care acestea sunt incompati�ile cu normele comunitare;

�8.� Într-adevăr, �aptul de a recunoaşte o oarecare eficienţă juridică unor acte normative naţionale care reglementează domeniul în interiorul căruia Comunitatea îşi e�ercită atri�uţiile legislative sau care sunt într-un alt �el incompati�ile cu dispoziţiile dreptului comunitar, echivalează cu negarea caracterului eficient al angajamentelor asumate în mod necondiţionat şi irevoca�il de către statele mem�re, în temeiul tratatului, şi, ast�el, pune în discuţie înseşi �undamentele Comunităţii;

��.� Aceeaşi concepţie se desprinde din �ormularea articolului ��� din tratat, con�orm căruia orice instanţă naţională are dreptul de a se adresa Curţii de fiecare dată când consideră că o hotărâre preliminară privind o pro�lemă de interpretare sau de vala�ilitate care priveşte dreptul comunitar este necesară pentru a-i permite să adopte o hotărâre;

��.� Eficienţa acestei dispoziţii este diminuată în cazul în care instanţa naţională împiedica punerea în aplicare, de îndată, a dreptului comunitar con�orm deciziei sau jurisprudenţei Curţii;

��.� Reiese din cele prevăzute anterior că orice instanţă naţională, sesizată în cadrul competenţei sale, are o�ligaţia de a aplica integral dreptul comunitar şi de a proteja drepturile pe care acesta le con�eră particularilor, prin neaplicarea oricărei dispoziţii contrare din legislaţia naţională, indi�erent dacă aceasta este anterioară sau ulterioară normei comunitare;

��.� Este incompati�ilă cu înseşi cerinţele inerente naturii dreptului comunitar, orice dispoziţie a ordinii juridice naţionale sau orice practică legislativă, administrativă sau judiciară, ce are drept e�ect diminuarea eficienţei dreptului comunitar prin �aptul de a împiedica instanţa competentă, chiar la momentul aplicării acesteia, de a �ace tot ceea ce este necesar pentru a înlătura dispoziţiile legislative naţionale care împiedică, eventual, deplina eficienţă a normelor comunitare;

Page 274: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

��.� Aceasta este situaţia în cazul unui conflict între o normă de drept comunitar şi o lege naţională ulterioară, soluţia acestui conflict fiind rezervată unei autorităţi, alta decât instanţa sesizată să asigure aplicarea dreptului comunitar, învestită cu o competenţă de apreciere proprie, chiar în cazul în care împiedicarea deplinei eficienţe a dreptului comunitar nu este decât temporară;

��.� Prin urmare, se poate răspunde la prima între�are că instanţa naţională însărcinată cu aplicarea, în cadrul competenţei sale, a dispoziţiilor dreptului comunitar, are o�ligaţia de a asigura deplina eficienţă a acestor norme, dacă este necesar re�uzând aplicarea, din oficiu, a oricărei dispoziţii contrare din legislaţia naţională, chiar ulterioară, �ără a solicita sau a aştepta a�rogarea preala�ilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituţional;

�5.� Prin cea de-a doua între�are, instanţa naţională doreşte să afle – în ipoteza în care se admite că protecţia drepturilor con�erite prin normele de drept comunitar poate fi amânată până în momentul a�rogării, de către autorităţile naţionale competente, a unor eventuale dispoziţii naţionale contrare – dacă este necesar ca această a�rogare să includă o retroactivitate deplină, în toate cazurile, ast�el încât să se evite ca drepturile respective să fie vătămate;

��.� Rezultă din răspunsul primei între�ări că instanţa naţională are o�ligaţia de a asigura protecţia drepturilor con�erite prin dispoziţiile ordinii juridice comunitare, �ără a tre�ui să solicite sau să aştepte a�rogarea e�ectivă, de către autorităţile naţionale împuternicite în acest scop, a eventualelor dispoziţii naţionale care împiedică aplicarea directă şi imediată a normelor comunitare;

��.� În consecinţă, rezultă că a doua între�are este lipsită de o�iect;

Cu privire la cheltuielile de judecată

�8.� Întrucât cheltuielile e�ectuate de către Guvernul Repu�licii Italiene şi Comisia Comunităţilor Europene, care au prezentat o�servaţii Curţii, nu pot �ace o�iectul unei ram�ursări;

��.� Întrucât procedura are, în raport cu părţile în acţiunea principală, un caracter incidental �aţă de procedura din �aţa Pretore di Susa, este de competenţa acestei instanţe să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată.�

Pentru aceste motive,

CURTEA,

pronunţându-se cu privire la între�ările care i-au �ost adresate de Pretore di Susa, prin Ordonanţa din �8 iulie ����, hotărăşte:

Instanţa naţională însărcinată cu aplicarea, în cadrul competenţei sale, a dispoziţiilor dreptului comunitar, are obligaţia de a asigura deplina aplicare a acestor norme, în cazul în care este necesar refuzând aplicarea, din oficiu, a oricărei dispoziţii contrare din legislaţia naţională, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aştepta abrogarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituţional.

Kutscher Sorensen Bosco

Donner Pescatore Mackenzie Stuart O’Kee��e

Pronunţată în şedinţă pu�lică la Lu�em�ourg, � martie ���8.�

Grefier Preşedinte

Page 275: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��5

A.� Van Houtte H.� Kutscher

CONCLUzIILE AVOCATULUI GENERAL GERHARD REISCHL,

PREzENTATE ÎN ŞEDINŢA DIN �� FEBRUARIE ���81

Domnule Preşedinte,

Domnilor Judecători,

În iulie ����, pârâta în acţiunea principală a importat din Franţa în Italia carne de vită şi mânzat destinată consumului uman.� La �rontieră, această mar�ă a �ost supusă unui control al poliţiei sanitare în aplicarea unei legi italiene din anul ����.�

Era necesar să fie percepută o ta�ă în acest sens, a cărei rată la data importului �usese sta�ilită de Legea din �� decem�rie ����.�

Societatea Simmenthal a considerat această situaţie incompati�ilă cu dispoziţiile dreptului comunitar în materie de li�eră circulaţie a măr�urilor şi, din această cauză, a introdus în �aţa Pretore de Susa o acţiune de restituire a ta�elor achitate.� În cadrul acestei proceduri a �ost �ormulată În cadrul acestei proceduri a �ost �ormulată o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare �cauza �5/��, Simmenthal SpA împotriva Ministerului Finanţelor din Italia, hotărârea din �5 decem�rie ����, Rec.� ����, p.� �8�� şi urm.���, în cadrul căreia Curtea a hotărât, prin hotărârea din �5 decem�rie ����, următoarele:

„�.�a�� Controalele sanitar-veterinare, sistematice sau nu, e�ectuate la �rontieră cu ocazia Controalele sanitar-veterinare, sistematice sau nu, e�ectuate la �rontieră cu ocazia importului animalelor sau cărnii destinate consumului uman, constituie măsuri cu e�ect echivalent restricţiilor cantitative în sensul articolului �� din tratat, interzise prin această dispoziţie, su� rezerva e�cepţiilor prevăzute de dreptul comunitar şi, în special, prin articolul �� din tratat;

��� Interzicerea acestor măsuri, su� rezerva e�cepţiei menţionate anterior, a devenit Interzicerea acestor măsuri, su� rezerva e�cepţiei menţionate anterior, a devenit e�ectivă, în ceea ce priveşte produsele menţionate de Regulamentele nr.� ��/�� şi 8�5/�8 privind organizarea comună a pieţelor în sectorul cărnii de vită şi mânzat, la data intrării în vigoare a acestor regulamente;

�.� În cazul în care controalele sanitar-veterinare, sistematice la �rontiere, asupra produselor menţionate de directivele nr.� ��/��� şi ��/��� nu mai sunt necesare şi, prin urmare, nici justificate în sensul articolului ��, începând cu termenele-limită sta�ilite de directive pentru intrarea în vigoare a dispoziţiilor naţionale necesare pentru a se con�orma dispoziţiilor lor şi în cazul în care, în principiu, realizarea condiţiilor sanitare este necesar să reiasă doar din controlul documentelor �certificat de sănătate, certificat de salu�ritate�� care însoţesc o�ligatoriu produsele, controalele sporadice de natură sanitar-veterinară nu sunt e�cluse, cu condiţia să nu fie multiplicate pentru a constitui o restricţie ascunsă în comerţul dintre statele mem�re;

�.� a�� Sunt considerate ta�e cu e�ect echivalent drepturilor vamale sarcinile pecuniare impuse datorită controlului sanitar-veterinar al produselor la trecerea �rontierei;� Traducere din lim�a germană.� Traducere din lim�a germană.�

Page 276: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

��� Situaţia este di�erită numai în cazul în care sarcinile pecuniare intră su� incidenţa unui regim general de ta�e interne aplicate sistematic produselor naţionale şi produselor importate con�orm aceloraşi criterii;

�.� Costurile impuse de di�erite autorităţi pu�lice cu ocazia controalelor sanitar-veterinare e�ectuate în statele mem�re, atât la produsele indigene cât şi la produsele importate, constituie ta�e interne care intră su� incidenţa interdicţiei de discriminare de la articolul �5 din tratat.�”

La �� ianuarie ����, Pretore dispus prin ordonanţă ram�ursarea ta�ei majorată cu do�ânzi, motivând prin nelegalitatea perceperii acestei ta�e.�

Administraţia financiară din Italia împotriva căreia a �ost pronunţată acea decizie a contestat ordonanţa.� A susţinut că interdicţia de a percepe ta�ele respective decurge – în ceea ce priveşte dreptul comunitar – atât din Regulamentul nr.� ��/�� �JO nr.� �� din �� �e�ruarie ����, p.� 5����, cât şi din Regulamentul nr.� 8�5/�8 �JO nr.� L ��8 din �8 iunie ���8, p.� ����, care conţin o confirmare a dispoziţiilor aplica�ile.� Pe de altă parte, temeiul legal italian pentru perceperea ta�elor se găseşte în Legea din �� decem�rie ���� care a modificat ratele ta�ei şi a confirmat perceperea acesteia.� În raport cu dispoziţiile dreptului comunitar, este vor�a de o le� posterior.� Prin urmare, având în vedere principiul separării puterilor, instanţa naţională nu poate să nu aplice o lege naţională contrară dreptului comunitar.� Atâta vreme cât legislatorul nu modifică această lege, este o�ligat să sesizeze Curtea Constituţională care poate, în acest caz, să declare legea respectivă ca fiind neconstituţională prin aplicarea articolului �� din Constituţia italiană.� Această soluţie rezultă clar din hotărârea nr.� ��� a Curţii Constituţionale italiene din �� octom�rie ���5 precum şi din alte decizii ale acestei instanţe.�

Societatea Simmenthal o�iectează, în primul rând, că pro�lema ridicată de Administraţia financiară nu se pune în realitate.� Ilegalitatea perceperii ta�ei este o consecinţă a nelegalităţii controalelor de poliţie sanitară; legea din ����, invocată de Administraţia financiară italiană, nu cuprinde nicio dispoziţie cu privire la aceste controale; acestea au �ost prevăzute, de �apt, de o lege din ����.� În cazul în care se doreşte, pe de altă parte, să se urmeze teza Administraţiei financiare con�orm căreia legea din ����, care sta�ileşte noi rate pentru aplicarea ta�ei, a confirmat tacit necesitatea controalelor de poliţie sanitară, este necesar să se admită că o�ligaţia �ăcută de dreptul de comunitar de a lăsa în grija Curţii Constituţionale constatarea incompati�ilităţii legilor naţionale ulterioare cu dreptul comunitar nu este con�ormă cu deciziile de principiu ale Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene privind e�ectele dreptului comunitar în ordinele juridice ale statelor mem�re, precum şi cu privire la aplica�ilitatea directă şi la e�ectul direct al dispoziţiilor de drept comunitar care creează drepturi individuale pe care instanţele naţionale au o�ligaţia de a le apăra.� Con�orm acestor cazuri, nu pot fi admise intervenţiile autorităţilor pu�lice naţionale care sunt suscepti�ile de a constitui un o�stacol sau de a îndeplini deplina şi uni�orma eficacitate a dreptului comunitar în toate statele mem�re.� Sistemul de drept italian ajunge la acest rezultat, având în vedere că instanţele nu au posi�ilitatea de a se opune la aplicarea dreptului naţional contrar dreptului comunitar; deplina eficacitate a dreptului comunitar nefiind garantată atâta timp cât Curtea Constituţională nu a luat o hotărâre.� De asemenea, continuă firma Simmenthal, se recomandă să se ţină seama de �aptul că deciziile Curţii Constituţionale în acest domeniu au doar un e�ect ex nunc; prin urmare, constatarea neconstituţionalităţii nu are un e�ect retroactiv şi, din această cauză, persoana de drept privat care se �azează pe anumite drepturi din legislaţia comunitară nu este protejată pe deplin şi în mod sigur.�

Această controversă a dus la �aptul ca Pretore de Susa să suspende judecata a doua oară şi să adreseze Curţii, prin ordonanţa din �8 iulie ����, următoarele între�ări preliminare în aplicarea articolului ��� din Tratatul CEE:

Page 277: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

a�� Întrucât, în temeiul articolului �8� din Tratatul CEE şi a jurisprudenţei constante a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, dispoziţiile comunitare direct aplica�ile este necesar, în pofida oricărei norme sau practici interne a statelor mem�re, să producă e�ecte depline în ordinea juridică ale acestora din urmă şi să fie aplicate în mod uni�orm, pentru a garanta drepturile su�iective ce au luat naştere în �avoarea particularilor, rezultă că domeniul de aplicare al normelor respective este necesar să fie înţeles în sensul că eventualele dispoziţii naţionale ulterioare, în contradicţie chiar cu aceste norme comunitare, este necesar să fie considerate inaplica�ile de plin drept, �ără a fi necesar să se aştepte eliminarea lor chiar de către legiuitorul naţional �a�rogare�� sau de către alte autorităţi constituţionale �declararea neconstituţionalităţii��, în special în cazul în care se consideră, în ceea ce priveşte cea de-a doua ipoteză, că, până în momentul în care intervine decizia respectivă, legislaţia naţională rămânând pe deplin aplica�ilă, normele comunitare nu pot produce e�ecte şi că, în consecinţă, aplicarea lor integrală, completă şi uni�ormă nu este garantată, la �el cum nu sunt protejate drepturile su�iective ce au luat naştere în �avoarea particularilor?

��� În legătură cu între�area precedentă, presupunând că dreptul comunitar admite că protecţia drepturilor su�iective ce au luat naştere prin dispoziţii comunitare „direct aplica�ile” poate fi amânată până în momentul a�rogării e�ective de către autorităţile naţionale competente a eventualelor dispoziţii naţionale aflate în conflict cu aceste norme comunitare, această a�rogare este necesar să fie în toate cazurile însoţită de o retroactivitate deplină, ast�el încât să se evite vătămarea drepturilor su�iective?

I – Înainte de a trece la analiza acestor între�ări, este necesar să �acem unele o�servaţii cu privire la anumite o�iecţii şi susţineri �ăcute în cursul procedurii.� Aceste remarci au toate legătură cu pro�lema de a şti dacă precizările pe care instanţa de trimitere le cere Curţii sunt cu adevărat necesare în scopul deciziei care tre�uie luată.�

�.� Ast�el, am su�liniat că răspunsul la între�area adresată nu este necesar pentru instanţa de trimitere, deoarece aceasta pare să admită ea însăşi că nu are competenţă.� Cum este vor�a de restituirea de ta�e, instanţa are competenţa de a se pronunţa, iar nu Pretora.�

În această privinţă, este necesar să fie reamintit că, în principiu, Curtea nu e�aminează pro�leme cu privire la relevanţa deciziilor, în orice caz în măsura în care presupun consideraţii din dreptul intern.� O singură hotărâre a Curţii �cauza ��/�8, Salgoil împotriva Ministerului Comerţului E�terior al Repu�licii Italiene, hotărârea din �� decem�rie ���8, Rec.� ���8, p.� ����� conţine o aluzie la o posi�ilitate de a acţiona di�erit în măsura în care e�istă o greşeală evidentă a instanţei de trimitere.� În practică, această posi�ilitate nu s-a ivit încă.� Nu avem niciun motiv să credem că este necesar să se procedeze ast�el.� E�istenţa unei asemenea situaţii nu ne-a �ost pro�ată.� Pro�lemele de competenţă despre care este vor�a în speţă nu pot primi un răspuns la �el de tranşant ca cel presupus de guvernul italian.� Putem presupune că, în cazul în care instanţa de trimitere avea îndoieli cu privire la propria sa competenţă, nu ne adresa între�ările �ormulate în ordonanţa de trimitere.�

�.� A doua o�servaţie preala�ilă pe care dorim s-o �acem aici are legătură cu susţinerea guvernului italian con�orm căreia între�ări de genul celor care au �ost adresate Curţii în speţă au �ost deja discutate de către părţile din cauza 5�/�� �Luigi Benedetti împotriva Munari F.�lli s.�a.�s.�, Hotărârea din � �e�ruarie ����, Rec.� ����, p.� �����, ceea ce înseamnă �ără îndoială că – cel puţin tacit – Curtea a luat deja poziţie în această hotărâre preliminară şi că nu sunt necesare constatări suplimentare.�

Nici aici nu putem accepta punctul de vedere al guvernului italian.� În �apt, con�orm între�ărilor adresate, hotărârea respectivă nu conţine decât declaraţii cu privire la e�ectele hotărârilor preliminare pronunţate şi aceasta în sensul că hotărârile de acest gen o�ligă

Page 278: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��8

instanţa de trimitere la interpretarea dispoziţiilor şi actelor de drept comunitar cu care au legătură.� Pro�lemele ridicate în această procedură sunt vădit mai vaste.� Au legătură cu vala�ilitatea dreptului comunitar luată în considerare su� un alt aspect, cel al e�ectelor unor dispoziţii direct aplica�ile ale dreptului comunitar în comparaţie cu dispoziţiile naţionale sta�ilite e� post, fie pro�lema de a şti dacă nu mai este necesar ca aceste dispoziţii naţionale să fie aplicate sau dacă este necesar să aşteptăm Curtea Constituţională să răspundă la între�are.� Nu e�istă încă o jurisprudenţă clară cu privire la acest su�iect şi, prin urmare, nu tre�uie să lăsăm să treacă ocazia de a �urniza precizări privind această pro�lemă �undamentală a dreptului comunitar.�

�.� O a treia remarcă preala�ilă are legătură cu �aptele de care am luat cunoştinţă doar în stadiul procedurii orale.� Ast�el, am aflat că, la �� noiem�rie ����, a �ost promulgată Legea nr.� 88� în temeiul căreia ta�ele percepute pentru controalele de poliţie sanitară în temeiul Legii nr.� ���� din �� noiem�rie ���� nu mai este necesar să fie percepute.� De asemenea, am aflat că – şi această circumstanţă este şi mai importantă, dat fiind că, în opinia Curţii Constituţionale, legea despre care este vor�a nu se aplică decât pe viitor –, prin Hotărârea nr.� ��� din �� decem�rie ����, Curtea Constituţională a declarat neconstituţională perceperea de ta�e cu ocazia controalelor de poliţie sanitară, printre altele, asupra măr�urilor menţionate de Regulamentul nr.� 8�5/�8.�

Guvernul italian estimează că, din această cauză, pro�lema ridicată de Pretura de Susa a rămas �ără o�iect; în opinia lui, instanţa se poate pronunţa în cauza care i-a �ost prezentată pentru judecată �ără să fie necesar să răspundă la între�area dacă poate re�uza să aplice legea italiană din ���� sau dacă o poate �ace numai după constatarea neconstituţionalităţii acestei legi de către Curtea Constituţională.

În �apt, poate părea evident, în această ipoteză, să se presupună că pro�lemele adresate Curţii sau cel puţin primele dintre ele nu mai este necesar să fie soluţionate pentru a permite instanţei naţionale să se pronunţe în cauză.� Cu toate acestea, e�istă două motive pentru care nu sugerăm Curţii să decidă în acest �el şi vrem să apro�undăm su�iectul indi�erent de situaţie.�

Putem admite, mai întâi, că ceea ce contează este dacă o trimitere este admisi�ilă la momentul sesizării Curţii.� Acesta este �ără îndoială şi cazul de �aţă.� Pentru evenimentele ulterioare acestei sesizări, putem considera, prin analogie cu cazul acţiunii intentate a unei ordonanţe de trimitere sau chiar cu cel în care s-a hotărât definitiv în instanţa principală, că ceea ce este important este că instanţa de trimitere in�ormează oficial Curtea că nu mai este necesar să răspundă la între�ările adresate.� Acesta nu este cazul de �aţă.�

Pe de altă parte, între�ările adresate Curţii prezintă o importanţă atât de �undamentală şi pro�a�ilitatea ca ele să fie adresate din nou în cadrul unei alte proceduri este, în acest punct, atât de mare încât nu poate fi justificată nesoluţionarea lor în mod definitiv.�

�.� În s�ârşit, dorim să analizăm pe scurt ideea interpretării legislative con�orme dreptului comunitar, introdusă în dez�aterea Comisiei şi a guvernului italian, idee care tinde să acrediteze �ără îndoială o�ligaţia generală �ăcută statelor mem�re la articolul 5 din Tratatul CEE.�

În �apt, este posi�ilă eliminarea în acest �el, într-un număr de cazuri, a incompati�ilităţilor evidente între dreptul comunitar şi dreptul naţional afirmând, de e�emplu, că dispoziţia de drept comunitar constituie lex specialis şi că dreptul naţional nu se aplică decât în cazurile neguvernate de dreptul comunitar.� În cazul de �aţă, este imposi�il să respingem în totalitate ideea – aşa cum a su�liniat Comisia – că nu putem presupune că, ast�el, legislatorul a vrut să declare aplica�ilă o dispoziţie incompati�ilă cu tratatul, dat fiind că Legea din ���� nu a modificat decât ratele ta�ei respective.�

Page 279: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Este evident, aşadar, că o asemenea soluţie nu poate fi reţinută de instanţa naţională pentru simplul �apt că recent Curtea Constituţională a constatat – ast�el cum s-a menţionat – caracterul neconstituţional al legii respective.� Cu toate acestea, cu siguranţă altul era cazul dacă, în opinia Cu toate acestea, cu siguranţă altul era cazul dacă, în opinia Curţii Constituţionale, pro�lema incompati�ilităţii dintre această lege şi dreptul comunitar se putea rezolva prin interpretarea dreptului naţional.�

II – După aceste o�servaţii preliminare care au arătat că nu e�istă niciun motiv imperativ pentru a nu e�amina între�ările care ne-au �ost adresate, trecem acum la e�aminarea propriu-zisă a acestor între�ări.�

�.� În opinia noastră, considerăm că este necesar să începem o�servaţiile noastre în această chestiune cu o vedere de ansam�lu a jurisprudenţei Curţii cu privire la natura dreptului comunitar, la aplica�ilitatea sa cetăţenilor Comunităţii, precum şi la relaţia dintre dreptul comunitar şi dreptul naţional.� Considerăm oportun să �acem acest lucru nu numai pentru a degaja spiritul în care Curtea e�aminează pro�lemele de acest gen şi atitudinea �undamentală pe care o adoptă în privinţa lor, dar şi pentru că este posi�il să se deducă din jurisprudenţa sa elemente concrete în scopul soluţionării pro�lemei cazului de �aţă.�

Su�liniem mai întâi o constatare �undamentală care, într-o oarecare măsură, a �ost e�primată într-o primă speţă a Curţii, şi anume că Comunitatea constituie o nouă ordine juridică a dreptului internaţional şi că dreptul comunitar este independent de legislaţia statelor mem�re �cauza ��/��, NV Algemene Transport– en E�peditie Onderneming van Gend & Loos împotriva Administraţiei financiare a Ţărilor de Jos, hotărârea din 5 �e�ruarie ����, Rec.� ����, p.� ����.� În mod similar, în cauza �/�� �Flaminio Costa împotriva ENEL, hotărârea din �5 iulie ����, Rec.� ����, p.� ��58�� Curtea afirmă că Tratatul CEE a instituit o ordine juridică proprie, integrată în sistemul juridic al statelor mem�re la intrarea sa în vigoare, iar în cauza ��/�� �Internationale Handelsgesellscha�t m�H împotriva Ein�uhr- und Vorratsstelle �ür Getreide und Futtermittel, hotărârea din �� decem�rie ����, Rec.� ����, p.� ���5��, că dreptul creat de tratat se constituie într-o sursă juridică autonomă.�

În scopul acestor constatări, este esenţial ca statele mem�re să-şi fi limitat, chiar în domenii restrânse, drepturile suverane �cauza ��/���� sau – aşa cum afirmă Curtea în cauza �/�� – ca drepturile suverane ale statelor mem�re să fi �ost trans�erate Comunităţii.� În cauza �8/�� �Comisia Comunităţilor Europene împotriva Repu�licii italiene, hotărârea din �� iulie ����, Rec.� ����, p.� 5����, este vor�a chiar de o limitare definitivă a drepturilor suverane naţionale – o idee care se regăseşte şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale italiene �hotărârea nr.� �8��� cu re�erire la articolul �� din Constituţia italiană.�

O altă caracteristică importantă a ordinii juridice comunitare rezidă în �aptul că persoanele particulare sunt şi su�iecte de drept �cauza ��/����.� Un mare număr de dispoziţii de drept comunitar – e�istă o jurisprudenţă e�tinsă în această privinţă – au un e�ect direct în dreptul intern al tuturor statelor mem�re �cauza �8/����, şi anume con�eră persoanelor particulare drepturi pe care le pot invoca în �aţa instanţelor naţionale �cauza ��/����, drepturi pe care acestea au o�ligaţia de a le proteja �cauza �/����.�

În ceea ce priveşte, în general, poziţia dreptului comunitar �aţă de dreptul naţional, se recomandă să se atri�uie un loc important constatării �ăcute de Curte – de e�emplu, în cauzele �/�� �Rec.� ����, p.� ������ şi ���/�� �Comisia Comunităţilor Europene împotriva Repu�licii �ranceze, hotărârea din � aprilie ����, Rec.� ����, p.� ����� – în sensul că dreptul comunitar are prioritate asupra dispoziţiilor de drept intern ale statelor mem�re.� Această constatare este specificată în alte cauze în sensul că această prioritate e�istă pentru orice dispoziţie de drept intern de orice natură este �cauzele �8/�� şi ��8/�5 – Lynne Watson şi Alessandro Belmann, hotărârea din � iulie ����, Rec.� ����, p.� ���8��:

Page 280: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8�

în acest conte�t, Curtea a citat în mod e�pres măsurile legislative ulterioare �cauzele �/�� şi ��/�� – Politi s.�a.�s.� împotriva Ministerului Finanţelor al Repu�licii italiene, hotărârea din �� decem�rie ����, Rec.� ����, p.� ������, precum şi dreptul constituţional �cauza ��/����.� Din această cauză, aşa cum a afirmat Curtea în cauza ���/��, „orice dispoziţie contrară dreptului intern a devenit inaplica�ilă”; dispoziţiile de acest �el „nu sunt un o�stacol în calea aplica�ilităţii ordinii juridice comunitare” �cauza �/���� şi, prin urmare, nu pot fi invocate împotriva dreptului comunitar �cauzele �8/�� şi ��8/�5��.�

Reamintim, în acest conte�t, că ceea ce a declarat Curtea cu privire la aplicarea uni�ormă a dreptului comunitar �în cauza ��/��, de e�emplu��.� Cu privire la aceasta, se afirmă în hotărârea �/��, �orţa e�ecutivă a dreptului comunitar nu poate varia de la un stat la altul în �avoarea legislaţiilor interne ulterioare; într-o ordonanţă dată cu privire la hotărârea �/�5 �Aciéries San Michele împotriva Înaltei Autorităţi a CECO, hotărârea Curţii din � martie ����, Rec.� ����, p.� ����, Curtea a su�liniat că tratatul nu poate avea e�ecte juridice di�erite în �uncţie de statele mem�re şi că este necesar ca acesta să fie aplicat în mod integral şi uni�orm.� În alte cauze, �8/�� de e�emplu, Curtea a su�liniat, în mod general, că normele de drept comunitar se aplică pe deplin în acelaşi moment şi cu e�ecte identice asupra întregului teritoriu al Comunităţii.�

În s�ârşit, cităm alte câteva e�trase din această hotărâre care prezintă un interes deose�it pentru cazul de �aţă.� Ast�el, Curtea afirmă �Rec.� ����, p.� 5�� - 5�5�� că, în cazul unei norme comunitare direct aplica�ile, „teza con�orm căreia nu se poate pune capăt încălcării sale decât prin adoptarea unor măsuri adecvate din punct de vedere constituţional pentru a�rogarea dispoziţiei prin care ta�a este instituită revine afirmaţiei că aplicarea normei comunitare este su�ordonată dreptului fiecărui stat mem�ru şi, mai precis, că această aplicare este imposi�ilă atâta vreme cât se opune o lege naţională”.� De asemenea, Curtea su�liniază în aceeaşi hotărâre că e�ectul dreptului comunitar implică pentru autorităţile naţionale competente interzicerea de a aplica o prescripţie naţională recunoscută ca fiind incompati�ilă cu tratatul şi că statele mem�re nu se pot opune în niciun �el acestei interdicţii.�

�.� În ceea ce priveşte �undamentul acestei jurisprudenţe, singurul răspuns posi�il la prima între�are este că, în prezenţa unor dispoziţii de drept comunitar direct aplica�ile, aplicarea unor dispoziţii naţionale incompati�ile cu acestea este necesar să fie imediat suspendată, �ără să fie necesar să se aştepte a�rogarea lor de către legiuitor sau declararea neconstituţionalităţii lor de către Curtea Constituţională.

E�ectele pe care le poate avea în dreptul italian declararea neconstituţionalităţii nu pot juca un rol determinant în această privinţă.� Am înţeles în cursul procedurii că, în temeiul articolului ��� din Constituţia italiană şi în virtutea unei legi din ��5�, consecinţa declarării neconstituţionalităţii este că dispoziţia respectivă încetează să producă e�ecte începând cu ziua în care a �ost pronunţată hotărârea.� Acest lucru este necesar să fie înţeles, con�orm jurisprudenţei Curţii de Justiţie şi Casaţie italiene, în sensul că dispoziţia respectivă nu mai �ace parte din sistemul juridic începând din acea zi şi că, prin urmare, nu mai poate fi aplicată situaţiilor anterioare.� Prin urmare, este necesar să admitem ideea unui e�ect retroactiv al declarării neconstituţionalităţii, cel puţin în măsura în care nu este vor�a de situaţii definitiv reglate sau de raporturi juridice neajunse la termen şi intervin aici circumstanţe cum este autoritatea de res judicata, prescripţia, ajungerea la termen.�

În opinia noastră, se pare mai degra�ă că este necesar să acordăm o valoare determinantă următoarelor consideraţii.�

Mai întâi de toate sunt situaţii în care e�ectul retroactiv, aşa cum a �ost definit mai sus, nu duce la consecinţe echivalente aplicării directe a dreptului comunitar.� Chiar constatarea retroactivă a neconstituţionalităţii unor dispoziţii naţionale nu duce întotdeauna la o resta�ilire pe deplin a

Page 281: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8�

drepturilor ce se pot deduce din ordinea juridică comunitară, pârâta din cauza principală arătând e�emple în această privinţă.�

Apoi, este de asemenea important să notăm că, pe motivul necesităţii de a sesiza Curtea Constituţională, dreptul italian impune începerea unei proceduri dificile, costisitoare şi care durează adesea trei-patru ani, ceea ce poate descuraja justiţia�ilul şi îl poate convinge să elimine o�stacolele care se opun aplicării dreptului comunitar.�

De asemenea, nu tre�uie pierdut din vedere că, în timpul procedurii, dreptul naţional continuă să fie aplicat, în special de către autorităţile administrative şi că, prin urmare, vala�ilitatea dreptului comunitar este suspendată.� Nu vedem cum o asemenea situaţie se poate împăca cu principiul e�ectului direct al dreptului comunitar.�

Mai mult, nu tre�uie pierdut din vedere că procedura prescrisă de dreptul constituţional italian – procedură con�orm căreia aplicarea dreptului comunitar este su�ordonată, în virtutea dreptului constituţional naţional, unui act al autorităţii judiciare însărcinate cu controlul constituţionalităţii, nu recunoaşte principiul supremaţiei dreptului comunitar.� Acest principiu nu datorează e�istenţa sa dreptului constituţional, chiar în cazul în care o asemenea �ază constituţională era necesară pentru �ondarea Comunităţii; dimpotrivă, el rezultă din dreptul comunitar autonom, în special din structurile şi �uncţiile acestuia.�

În s�ârşit, reamintim că, nepermiţând punerea în aplicare directă a dreptului comunitar aşa cum este posi�il în alte state mem�re şi chiar în cele care au o instanţă constituţională, procedura italiană e�clude aplicarea simultană a dreptului comunitar.� Ast�el, principiul unităţii ordinii juridice comunitare este pus în pericol, principiu a cărui importanţă a �ost su�liniată nu numai în jurisprudenţa pe care am citat-o anterior, ci şi într-o serie de proceduri în care era vor�a de constatarea încălcărilor tratatului privind nerespectarea termenelor sta�ilite de directive.�

�.� Cu toate acestea, analiza noastră nu este terminată.� Pentru e�aminarea e�haustivă a pro�lemei ce �ace o�iectul procedurii de care ne ocupăm în speţă, este necesar să apro�undăm alte câteva argumente prezentate în cursul procedurii şi care pledează în �avoarea unei alte aprecieri.�

a�� Ast�el, am invocat hotărârile din cauzele ��/�� �Firma Ge�rüder Lück împotriva Haptzollamt Köln-Reheinau, Hotărârea din � aprilie ���8, Rec.� ���8, p.� �5��� şi 5�/�� �International Fruit Company NV şi alţii împotriva Produktschap voor groenten en �ruit, Hotărârea din �5 decem�rie ����, Rec.� ����, p.� ������ în sprijinul tezei con�orm căreia consecinţele juridice ale situaţiilor în care dreptul naţional este incompati�il cu dreptul comunitar este necesar să fie reglate în �uncţie de dreptul naţional şi, în special, în �uncţie de dreptul constituţional.�

Cu toate acestea, în opinia noastră, devine �oarte repede clar �aptul că este imposi�il să se deducă ceva concludent din aceste hotărâri.�

Cu siguranţă acesta este cazul Hotărârii 5�-5�/�� �Rec.� ����, p.� ������.� Această cauză avea legătură cu singura pro�lemă dacă statele mem�re nu pot trans�era anumite competenţe determinate pe care le deţin în temeiul tratatului unor organisme naţionale decât prin unele dispoziţii e�prese.� Curtea a afirmat cu privire la acest su�iect – şi numai la el – că statele mem�re urmează să sta�ilească organele competente în ordinea juridică internă pentru a lua măsuri în temeiul articolului 5 din tratat şi că modalităţile prin care statul poate trans�era anumitor organe e�ercitarea competenţelor sau îndeplinirea o�ligaţiilor ce decurg din

Page 282: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8�

dispoziţiile tratatului sau din regulamente sunt definite e�clusiv de sistemul constituţional al fiecărui stat mem�ru.�

Tot acesta este şi cazul hotărârii pronunţate în cauza ��/�� �Rec.� ���8, p.� �5���.� Con�orm acestei decizii, e�ectul atri�uit articolului �5 din tratat e�clude aplicarea oricărei măsuri incompati�ile cu această dispoziţie.� În legătură cu aceasta, se ridica pro�lema consecinţelor ce decurg din supremaţia dreptului comunitar pentru dreptul naţional incompati�il cu acesta şi, în special, dacă instanţa este necesar să ia în considerare �aptul că dispoziţiile naţionale sunt neaplica�ile în măsura în care sunt incompati�ile cu dreptul comunitar sau dacă este necesar să constate nulitatea cu e�ect începând cu data indicată la articolul �5 alineatul ����.� Curtea a afirmat cu privire la acest su�iect că este responsa�ilitatea instanţelor naţionale competente de a alege dintre diversele căi deschise de sistemul juridic naţional pe cea care pare să convină protecţiei drepturilor individuale garantate de dreptul comunitar.� Ea a adăugat că este datoria instanţei naţionale în special de a decide, con�orm propriului drept intern, dacă o impunere care nu este incompati�ilă cu articolul �5 alineatul ���� decât în cazul în care trece de o anumită sumă este nelegală în ansam�lul ei sau doar în măsura în care depăşeşte această sumă.�

Acest lucru nu permite justificarea tezei, con�orm căreia, în cazul unui conflict între dreptul naţional şi dreptul comunitar, legiuitorul naţional conservă competenţa de a atri�ui competenţă e�clusivă instanţei constituţionale pentru rezolvarea pro�lemei ast�el ridicate.�

��� S-a su�liniat, de asemenea, că pro�lema incompati�ilităţii dreptului naţional cu dreptul comunitar nu poate întotdeauna să fie tranşată clar, chiar şi în cazurile în care dreptul comunitar a �ost în preala�il interpretat în cadrul unei proceduri prejudiciale.� Trimiterea a �ost �ăcută în această privinţă la hotărârile din cauzele ��/�5 �Carmine Russo împotriva Azienda di Stato per gli interventi sul mercato agricolo, Hotărârea din �� ianuarie ����, Rec.� ����, p.� �5�� şi 5�/��, în care era necesar să se e�amineze dacă anumite consecinţe ale dreptului naţional nu erau accepta�ile pentru dreptul comunitar, precum şi la hotărârea din cauza ��8/�5, în care interveneau concepte la �el de vagi precum cel al „limitelor adecvate ale unui termen” sau de respectare a principiului proporţionalităţii în aplicarea unor sancţiuni naţionale.� În cazul în care sarcina aprecierii compati�ilităţii dreptului naţional cu dreptul comunitar este lăsată în acest caz oricărei instanţe, ajungem la aprecieri net disparate.� Un asemenea rezultat este incompati�il cu principiul certitudinii juridice, iar dreptul italian, concentrând puterea de a proceda la aprecieri de acest �el în mâinile instanţei constituţionale, e�clude asemenea consecinţe.�

În această privinţă, recomandăm să se o�serve mai întâi de toate că impreciziile respective cu siguranţă nu apar în cazuri în care s-a hotărât în cadrul procedurii articolului ��� din Tratatul CEE.� Chiar şi asemenea caz, dreptul italian interzice instanţelor să elimine pur şi simplu dreptul naţional contrar tratatului.�

Pe de altă parte, este necesar să fie menţionat că cele două hotărâri citate nu pot să fie invocate ca e�emple ale �aptului că e�aminarea compati�ilităţii dreptului naţional cu dreptul comunitar poate ridica pro�leme.� Se poate deduce clar din hotărârea din cauza ��/�5 ceea ce era necesar să fie considerat ca fiind nelegal, şi anume influenţarea condiţiilor pieţei încât să scadă preţurile dincolo de nivelul preţurilor de orientare, şi anume vânzarea de cereale de către organismele de intervenţie ale statului la preţuri in�erioare nivelului preţurilor de orientare.� În cazul în care, pe de o parte, Curtea a omis să �urnizeze o ultimă specificare în Hotărârea 5�/�� şi nu a vor�it decât în termeni generali despre necesitatea de a nu pune în pericol o�iectivele şi �uncţionarea organizării comune a pieţelor, acest lucru ţine în principal de �aptul că instanţa de trimitere nu i-a �urnizat suficiente elemente şi nici nu a indicat suficiente �apte, aşa cum Curtea a su�liniat în repetate rânduri în hotărâre.�

Page 283: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8�

Cu toate acestea, în măsura în care unele cereri pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare permit e�ectiv aprecieri divergente în ceea ce priveşte pro�lema compati�ilităţii dreptului naţional cu dreptul comunitar – cu siguranţă Comisia are motive să susţină că, de regulă, instanţa naţională nu conservă decât o marjă mică de apreciere –, în opinia noastră, este important să luăm în considerare mai întâi că nu este întotdeauna posi�il să se sta�ilească clar în ce caz se poate �ace acest lucru, că, prin urmare, este dificil să se sta�ilească o categorie specială de cazuri de acest gen pentru care putem admite cu rigoare că instanţa constituţională posedă o competenţă e�clusivă.� În special nu tre�uie pierdut din vedere nici �aptul că intervenţia instanţei constituţionale naţional nu permite atingerea unui rezultat decisiv într-un număr de cazuri de acest gen.� Acesta nu poate aduce completarea de claritate necesară cu privire la criteriul de „drept comunitar”.� Competenţa în domeniu revine mai degra�ă în acest caz Curţii de Justiţie Europene, de e�emplu în cadrul unei noi sesizări.�

Pentru toate aceste motive, �aptul că aplicarea directă ocazională a dreptului comunitar de către instanţele naţionale necesită o mai �ună clarificare a pro�lemelor de drept comunitar şi o interpretare mai precisă a conţinutului său poate fi, în opinia noastră, cu greu avansat ca un argument împotriva acestei aplicări directe.�

c�� În s�ârşit, răspunzând între�ărilor adresate de către instanţa de trimitere în cazul de �aţă, recomandăm, de asemenea, să se ţină seama de �aptul că procedura aplicată în Italia – intervenţia o�ligatorie a Curţii Constituţionale – are e�ecte �avora�ile pentru dreptul comunitar.� Am su�liniat, în această privinţă, că în această ipoteză inaplica�ilitatea dreptului naţional nu este numai constatată, în aşteptarea unei hotărâri ce poate fi re�ormată de o competenţă juridică superioară şi a cărei s�eră de aplicare este limitată părţilor la proces; decizia instanţei constituţionale este definitivă, are un e�ect erga omnes şi revine în practică la a�rogarea dreptului naţional contrar dreptului comunitar.� Această procedură permite, după caz, justiţia�ililor să câştige timp, şi anume atunci când Curtea Constituţională este sesizată în primă instanţă, şi e�clude orice risc ca un caz să fie apreciat di�erit de către diverse instanţe.� În special pentru acest motiv recomandăm să se vor�ească despre o consolidare a e�ectului dreptului comunitar, dat fiind că aplicarea sa uni�ormă este ast�el asigurată în orice ipoteză.�

Cu privire la aceste o�servaţii – care �ac cu siguranţă impresie – afirmăm, mai întâi, că dreptul comunitar nu are ca scop eliminarea pur şi simplu din dreptul italian a procedurii ce urmăreşte o�ţinerea constatării caracterului neconstituţional al unei legi naţionale.� Singurul lucru care contează în ceea ce priveşte dreptul comunitar este ca aplicarea sa – acolo unde aplicarea directă este dorită de legislatorul comunitar – să nu întâlnească niciun o�stacol de drept naţional.� Şi este necesar să ţinem seama că ceea ce constituie, �ără îndoială, un o�stacol de aceste gen – aşa cum am arătat – este �aptul că numai instanţa constituţională are competenţa de a elimina aplicarea dreptului naţional contrar dreptului comunitar.�

De asemenea, – datorită �aptului că jurisprudenţa se re�eră la drepturile persoanelor particulare –, su�liniem că ceea ce are aici o importanţă capitală este pro�lema dacă aplicarea dreptului comunitar se poate �ace �ără dificultate in concreto.� Este evident că nu acesta este cazul în cadrul sistemului italian, dat fiind că în temeiul acestuia dreptul comunitar nu este aplicat pentru un timp, cu toate consecinţele de�avora�ile care decurg pentru condiţiile de concurenţă ale societăţilor şi ale persoanelor ce îşi des�ăşoară activitatea în Italia sau pentru persoanele şi societăţile altor state mem�re al căror acces pe piaţa italiană este mai dificil.� Nu putem admite acest lucru din punctul de vedere al dreptului comunitar, care este necesar să fie aplicat peste tot în mod uni�orm.� De �apt, nu e�istă aici nici o compensare a inconvenientelor de acest tip şi a altor inconveniente care pot decurge din această situaţie – aşa cum, de e�emplu, este necesitatea de a des�ăşura procedura la diverse instanţe – prin avantajele pe care deciziile instanţei constituţionale le pot avea pentru aplicarea dreptului comunitar în general datorită

Page 284: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8�

cazului că, odată ce instanţa se pronunţă, este o�ligatoriu să se sta�ilească în mod imperativ că anumite dispoziţii naţionale sta�ilite nu mai pot fi aplicate în niciun caz.�

d�� Pe scurt, niciunul din argumentele invocate în �avoarea intervenţiei o�ligatorii a Curţii Constituţionale nu poate avea o importanţă decisivă şi că răspunsul la prima între�are este necesar să rămână cel pe care-l impune, aşa cum am arătat anterior, jurisprudenţa Curţii.�

�.� De �apt, nu mai este necesar să se analizeze pro�lema pe care o ridică a doua între�are din ordonanţa de trimitere.� Cu toate acestea, putem �ace pe scurt următoarele o�servaţii.�

Ceea ce am menţionat anterior arată �ără nici o îndoială că cea de-a doua între�are nu poate primi decât un singur răspuns.� În cazul în care instanţa italiană este necesar să aştepte e�ectiv decizia Curţii Constituţionale când vrea să nu aplice dreptul naţional contrar dreptului comunitar, nu putem pierde din vedere că hotărârea acestei instanţe are e�ect retroactiv la data intrării în vigoare a dispoziţiei de drept comunitar despre care este vor�a.�

Este o condiţie �undamentală pentru a permite dreptului comunitar să se aplice atâta timp cât este posi�il ex post facto şi pentru o compensare necesară pentru neaplicarea sa provizorie.�

Mai putem adăuga aici rigoarea pe care principiul certitudinii juridice este necesar s-o respecte în mod normal.� Ne gândim ast�el la pro�lemele ce ţin de prescripţie, de autoritatea de res judicata sau de ajungerea la termen.� S-a spus totul despre acest su�iect în cauzele ��/�� �Rewe-zentralfinanz eG şi Rewe-zentral AG împotriva Landwirtscha�ttskammer �ür das Saarland, Hotărârea din �� decem�rie ����, Rec.� ����, p.� ��8��� şi �5/�8 �Comert BV împotriva Produktschap voor Siergewassen, Hotărârea din �� decem�rie ����, Rec.� ����, p.� ������, asta deoarece ne putem limita aici la această simplă indicare.�

III – În consecinţă, considerăm că este necesar să se răspundă la între�ările adresate de Pretura de Susa ast�el:

Dispoziţiile dreptului comunitar ce produc un e�ect direct, şi anume care sunt direct aplica�ile în sensul jurisprudenţei constante a Curţii în domeniu, nu pot fi a�ectate în e�ectele lor de dispoziţiile naţionale incompati�ile, neavând importanţă dacă aceste dispoziţii naţionale au �ost adoptate anterior sau ulterior dispoziţiilor comunitare.� Faptul că o instanţă constituţională poate Faptul că o instanţă constituţională poate declara neconstituţionalitatea dispoziţiilor naţionale de acest tip nu poate împiedica instanţa naţională să implementeze dispoziţiile dreptului comunitar direct aplica�ile şi asta chiar şi atunci când nu a �ost declarată neconstituţionalitatea dispoziţiilor naţionale incompati�ile cu aceste dispoziţii comunitare.�

Protecţia drepturilor legale su�iective ale justiţia�ililor care sunt garantate de dispoziţii de drept comunitar direct aplica�ile este necesar să fie asigurată cu e�ect de la data intrării în vigoare a dreptului comunitar.� Prin urmare, instanţa naţională sesizată are o�ligaţia de a asigura respectarea dreptului comunitar chiar de la intrarea în vigoare a acestuia.�

Page 285: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�85

����8J����

HOTĂRÂREA CURŢII

DIN �� FEBRUARIE ����1

REWE-ZENTRAL AG

împotriva

BUNDESMONOPOLVERWALTUNG FÜR BRANNTWEIN

�cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare, �ormulată de Hessisches Finanzgericht��

„Măsuri cu e�ect echivalent cu cel al restricţiilor cantitative”

Cauza ���/�8

Sumarul hotărârii

1. Monopoluri naţionale care prezintă caracter comercial – Prevedere specifică a tratatului – Domeniu de aplicare

(Tratatul CEE, articolul 37)

2. Restricţii cantitative – Măsuri cu efect echivalent – Comercializarea unui produs – Diferenţe între legislaţiile naţionale – Obstacole în calea comerţului intracomunitar – Admisibilitate – Condiţii şi limite

(Tratatul CEE, articolele 30 şi 36)

3. Restricţii cantitative – Măsuri cu efect echivalent – Noţiune – Comercializarea băuturilor spirtoase – Fixarea conţinutului minimal de alcool

(Tratatul CEE, articolul 30)

�.� Din moment ce este o dispoziţie specifică monopolurilor naţionale cu caracter comercial, articolul �� din Tratatul CEE nu are relevanţă cu privire la dispoziţiile naţionale care nu privesc e�ercitarea, de către un monopol pu�lic, a �uncţiei sale specifice – respectiv, dreptul său e�clusiv – dar vizează, în mod general, producţia şi comercializarea anumitor produse, este mai puţin important dacă acestea ţin sau nu de monopolul în cauză.�

�.� În a�senţa unei reglementări comune, o�stacolele în calea circulaţiei intracomunitare ce rezultă din cauza di�erenţelor dintre legislaţiile naţionale re�eritoare la comercializarea unui produs se acceptă în măsura în care aceste prevederi pot fi recunoscute ca fiind necesare pentru a satis�ace cerinţele imperative care ţin, în mod deose�it, de eficacitatea controalelor fiscale, de protecţia sănătăţii pu�lice, de loialitatea tranzacţiilor comerciale şi de protecţia consumatorilor.�

�.� Noţiunea de „măsuri cu e�ect echivalent cu cel al restricţiilor cantitative la import”, care se regăseşte la articolul �� din Tratatul CEE, se înţelege în sensul că, de asemenea, intră su� incidenţa interdicţiei sta�ilite de această prevedere, fi�area conţinutului minimal de alcool pentru �ăuturile spirtoase destinate consumului uman, fi�at prin legislaţia unui stat mem�ru, � Lim�a de procedură: germana Lim�a de procedură: germana

Page 286: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8�

atunci când este vor�a de importul de �ăuturi alcoolizate produse şi comercializate legal într-un alt stat mem�ru.�

În cauza ���/�8,

având ca o�iect o cerere adresată Curţii, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE, de către Hessisches Finanzgericht �Tri�unalul financiar al Landului Hessa�� pentru pronunţarea, în litigiul pendinte în �aţa acestei instanţe între

SOCIÉTÉ REWE-zENTRAL AG, cu sediul în Köln,

şi

BUNDESMONOPOLVERWALTUNG FÜR BRANNTWEIN �Administraţia �ederală germană a monopolului alcoolului��,

a unei hotărâri preliminare privind interpretarea articolelor �� şi �� din Tratatul CEE, coro�orate cu articolul ��� alineatul ���� din Legea germană privind monopolul alcoolului,

CURTEA,

compusă din domnii H.� Kutscher, preşedinte, J.� Mertens de Wilmars şi Mackenzie Stuart, preşedinţi de cameră, A.� M.� Donner, P.� Pescatore, M.� Sørensen, A.� O’Kee��e, G.� Bosco şi A.� Tou��ait, judecători,

avocat general: domnul F.� Capotorti

grefier: domnul A.� Van Houtte

pronunţă prezenta

HOTăRÂRE

În fapt

Întrucât �aptele cauzei, derularea procedurii şi o�servaţiile prezentate în temeiul articolului �� din Protocolul privind Statutul Curţii de justiţie a CEE pot fi rezumate după cum urmează:

I – Faptele şi procedura

Societatea pe acţiuni Rewe-zentral AG �denumită în continuare „Rewe”��, întreprindere cooperativă centrală cu sediul în Köln, are ca domeniu de activitate, în principal, importul de măr�uri de provenienţă din alte state mem�re ale Comunităţii.� La �� septem�rie ����, aceasta a solicitat de la Bundesmonopolverwaltung �ür Branntwein �Administraţia �ederală a monopolului alcoolului�� autorizaţia de import din Franţa, pentru introducerea pe piaţa din Repu�lica Federală Germania, a anumitor alcooluri destinate consumului uman, dintre care lichiorul „Cassis de Dijon”, cu un titru alcoolic volumic de �5 - �� %.�

Prin scrisoarea din �� septem�rie ����, Bundesmonopolverwaltung a in�ormat societatea Rewe că o autorizaţie de import nu este necesară: prin avizul din 8 aprilie ���� �Bundesanzeiger nr.� �� din �5 aprilie ���� şi nr.� �� din �� aprilie ������, Bundesmonopolverwaltung a acordat, în mod general, autorizaţia impusă de articolul � alineatul ���� din Branntweinmonopolgesetz �Legea din 8 aprilie ���� re�eritoare la monopolul asupra alcoolului, ast�el cum a �ost modificată ultima dată prin legea din � mai ������ pentru importul de alcooluri în Repu�lica

Page 287: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8�

Federală, şi că importul de lichioruri nu este, în orice caz, supus autorizării.� În schim�, a �ăcut cunoscut societăţii Rewe că lichiorul Cassis de Dijon pe care intenţionează să-l importe nu se poate comercializa în Repu�lica Federală Germania, articolul ��� alineatul ���� din Branntweinmonopolgesetz prevăzând că se pot introduce pe piaţă numai �ăuturile alcoolice destinate consumului uman care au un conţinut de distilat de minimum �� %.� E�cepţiile de la această regulă �ac o�iectul Regulamentului din �8 �e�ruarie ��58 re�eritor la conţinutul minimal de distilat al �ăuturilor alcoolice destinate consumului uman �Bundesanzeiger nr.� �8 din �� martie ��58��.� Lichiorul „Cassis de Dijon”, cu un titru volumic de distilat de �5 - �� %, nu figurează în acest regulament şi, în cadrul articolului ��� alineatul ���� din Branntweinmonopolgesetz, Branntweinmonopolverwaltung nu este a�ilitată să acorde derogări în aceste cazuri speciale.�

Rewe a introdus o acţiune împotriva acestei decizii în �aţa Verwaltungsgericht �Tri�unalul administrativ�� din Darmstadt; acesta, prin Ordonanţa din �� decem�rie ����, a înaintat cauza Hessisches Finanzgericht �Tri�unalul financiar al Landului Hessa��.�

Finanzgericht, prin ordonanţa camerei a şaptea, a decis, în temeiul articolului ��� din tratat, să suspende judecata până când Curtea de Justiţie se pronunţă cu titlu preliminar asupra următoarele între�ări:

a�� Noţiunea de măsură cu e�ect echivalent cu cel al restricţiilor cantitative la import, conţinută în articolul �� din Tratatul CEE, este necesar să fie interpretată în sensul în care se aplică deopotrivă sta�ilirii unui conţinut minim de alcool etilic rafinat pentru �ăuturile spirtoase, prevăzut de Legea germană privind monopolul alcoolului, care are ca e�ect împiedicarea punerii în circulaţie în Repu�lica Federală Germania a unor produse tradiţionale ale celorlalte state mem�re, al căror conţinut de alcool etilic rafinat este in�erior limitei sta�ilite?

��� Sta�ilirea acestui conţinut minim de alcool etilic rafinat intră în s�era noţiunii de discriminare între resortisanţii statelor mem�re, în ceea ce priveşte condiţiile de aprovizionare şi de des�acere, în sensul articolului �� din Tratatul CEE?

Ordonanţa Finanzgericht a Landului Hessa a �ost înregistrată la gre�a Curţii la �� mai ���8.�

În con�ormitate cu articolul �� din Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie a CEE, au �ost depuse o�servaţii scrise la �� iunie şi �� iulie ���8 de către societatea Rewe-zentral AG, reclamantă în acţiunea principală, la �� iulie de către Comisia Comunităţilor Europene, la �� august de către Guvernul Regatului Danemarcei şi la �� august ���8 de către Guvernul Repu�licii Federale Germania.�

Pe �aza raportului judecătorului raportor şi după ascultarea avocatului general, Curtea a hotărât să deschidă procedura orală �ără o cercetare judecătorească preala�ilă.� Cu toate acestea a invitat Guvernul Repu�licii Federale Germania şi Comisia să răspundă, în cursul şedinţei, la o între�are.�

II – Observaţii scrise prezentate Curţii

Societatea Rewe-zentral AG, reclamantă în acţiunea principală, atrage atenţia că o procedură de constatare a neîndeplinirii o�ligaţiilor, iniţiată în ���� de către Comisie împotriva Repu�licii Federale Germania, a condus la Regulamentul din � decem�rie ����, care modifică, dar numai în parte, Regulamentul din �8 �e�ruarie ��58 privind conţinutul minimal de distilat.�

Page 288: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�88

a) Cu privire la prima întrebare

În temeiul jurisprudenţei constante a Curţii, intră su� incidenţa interdicţiei de la articolul �� din Tratatul CEE orice măsură aptă să împiedice, direct sau indirect, în mod real sau potenţial, importurile între statele mem�re.� Interdicţia de a introduce pe piaţă un produs al unui stat Interdicţia de a introduce pe piaţă un produs al unui stat mem�ru într-un alt stat mem�ru împiedică, într-o manieră directă şi imediată, importul acestui produs; aşadar, este vor�a de o măsură cu e�ect echivalent cu cel al unei restricţii cantitative la import, interzisă prin articolul �� din Tratatul CEE, su� rezerva derogărilor prevăzute de dreptul comunitar.�

Din motive de protecţie a sănătăţii persoanelor, în sensul articolului �� prima teză din tratat, nu se poate, dimpotrivă, justifica fi�area conţinutului minimal de alcool pentru �ăuturile spirtoase destinate consumului uman.�

Cu nimic mai mult nu se poate reţine argumentul con�orm căruia este necesar să se fi�eze legal anumite limite in�erioare conţinutului de alcool pentru a răspunde atât practicii comerciale generale în Repu�lica Federală, cât şi dorinţei consumatorilor.� Această între�are poate rămâne nesoluţionată: practica comercială şi dorinţele consumatorilor nu sunt, în orice caz, nişte elemente constitutive ale ordinii pu�lice care permit să se recurgă la articolul ��.�

Articolul � din Directiva ��/5� a Comisiei din �� decem�rie ���� �JO ����, L ��, p.� ����, consideră drept măsuri cu e�ect echivalent cu cel al unor restricţii cantitative la import, ce urmează a fi eliminate între statele mem�re, „măsurile care reglementează comercializarea produselor, în special măsurile privind �orma, dimensiunea, greutatea, compoziţia, prezentarea, identificarea, am�alarea care se aplică în mod egal produselor naţionale şi produselor importate, ale căror e�ecte restrictive asupra li�erei circulaţii a măr�urilor depăşesc cadrul e�ectelor proprii normelor comerciale.�”.� Ast�el este cazul, con�orm celui de al zecelea considerent din directivă, „când importurile sunt �ăcute fie imposi�ile, fie mai dificile sau oneroase �aţă de des�acerea producţiei naţionale, �ără ca acest lucru să fie necesar pentru atingerea unui o�iectiv care rămâne în cadrul capacităţii, pe care tratatul o lasă statelor mem�re, de a adopta norme comerciale”.� Regulamentul privitor la conţinutul minimal de distilat al �ăuturilor alcoolice destinate consumului uman în Germania �ăcut imposi�ilă, în această ţară, comercializarea şi, prin urmare, importul, de provenienţă din alte state mem�re, a anumitor lichioruri care sunt cunoscute aici şi comercializate în această calitate, cum este Cassis de Dijon.� Producerea acestor lichioruri adaptate specific pieţei germane �ace ca importul acestora să fie mai dificil şi mai costisitor raportat la comercializarea producţiei naţionale.�

În temeiul articolului �� a doua teză din Tratatul CEE, interdicţiile la import nu tre�uie să constituie niciun mijloc de discriminare ar�itrară, nicio restricţie mascată în cadrul comerţului dintre statele mem�re; Curtea a hotărât că reprezintă o restricţie mascată, în sensul acestei dispoziţii, în cazul în care ce sta�ileşte că utilizarea dreptului de marcă de către titular, luând în considerare sistemul de comercializare pus în aplicare de către acesta, contri�uie la compartimentarea artificială a pieţelor între statele mem�re.� Regulamentul german re�eritor la conţinutul minimal de distilat din �ăuturile alcoolice destinate consumului uman şi articolul ��� alineatul � din Branntweinmonopolgesetz duce e�act la o ast�el de segmentare artificială dintre piaţa Repu�licii Federale Germania şi piaţa altor state mem�re; este, prin urmare, contrar şi articolului �� a doua teză.�

Prima între�are adresată de către Finanzgericht din Landul Hessa comportă răspunsul următor:

Page 289: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8�

Noţiunea de „restricţii cantitative la import, precum şi toate măsurile cu e�ect echivalent” în sensul articolului �� din Tratatul CEE este necesar să fie interpretate în sensul că reprezintă o ast�el de măsură fi�area la nivel naţional a conţinuturilor minimale de distilat în privinţa �ăuturilor alcoolice destinate consumului uman drept condiţie de comercializare în statul mem�ru respectiv, atunci când are drept e�ect imposi�ilitatea punerii în circulaţie, în statul mem�ru în cauză, a produselor tradiţionale din alte state mem�re al căror conţinut de distilat este in�erior limitei fi�ate.�

b) Cu privire la a doua întrebare

A doua între�are preliminară este adresată nu cu titlu su�sidiar, ci ca alternativă.�

Între�area preliminară este adresată în cazul în care, cu ocazia depunerii cererii privind autorizaţia de import care a determinat acţiunea principală, mai e�istă, în Repu�lica Federală Germania, pentru �ăuturile alcoolice destinate consumului uman, un monopol naţional care prezintă caracter comercial.� Opinia, apărată în această privinţă de către Comisie în cadrul Opinia, apărată în această privinţă de către Comisie în cadrul di�eritelor proceduri în �aţa Curţii, con�orm căreia, aceasta nu mai este necesară ca urmare a hotărârilor Curţii din �� �e�ruarie ���� în cauzele �5/�5, Rewe, şi ��/�5, Miritz �Rec.� ����, p.� �8� şi �����, este greşită.�

Con�orm articolului � alineatul ���� din Branntweinmonopolgesetz, ast�el cum a �ost modificat ultima dată prin Legea din �� decem�rie ����, monopolul include, cu e�cepţia derogărilor prevăzute de lege, importul de �ăuturi alcoolice; con�orm articolului �, administraţia �ederală a monopolului este singura a�ilitată să importe �ăuturi alcoolice, în a�ara anumitor e�cepţii, pe teritoriul monopolului; articolul ��� su�ordonează comerţul cu �ăuturi alcoolice autorizării de către administraţia monopolului.�

Desigur, con�orm Avizului din 8 aprilie ����, nu se mai impune o licenţă pentru importul de alcool care se găseşte în li�eră circulaţie într-un stat mem�ru al Comunităţii; cu toate acestea, avizul putând fi retras în orice moment.� În spiritul jurisprudenţei Curţii, un monopol naţional care prezintă caracter comercial nu se poate considera ca fiind adaptat, în sensul articolului �� din tratat, atât timp cât sunt menţinute, chiar numai de o manieră �ormală, dispoziţiile care prevăd un monopol asupra importului.�

Con�orm articolului �� alineatul ���� al doilea paragra�, care cuprinde o definiţie legală a noţiunii de „monopol naţional care prezintă caracter comercial”, este suficient, pentru a fi un monopol, ca importul să fie controlat, direcţionat sau influenţat vizi�il de jure.� Fără îndoială, articolul � din Branntweinmonopolgesetz nu con�eră, administraţiei acestuia un drept de e�clusivitate pentru importul lichiorurilor; dar ca urmare a interdicţiei de introducere pe piaţă care rezultă din reglementarea privind conţinutul minimal de distilat, importul anumitor lichioruri este total interzis.�

Într-adevăr, activităţile actuale ale monopolului german asupra �ăuturilor alcoolice influenţează vizi�il importul de �ăuturi alcoolice şi de �ăuturi alcoolizate de provenienţă din alte state mem�re.� Acesta este e�ectul regimului fiscal special aplica�il alcoolului e�onerat de o�ligaţia Acesta este e�ectul regimului fiscal special aplica�il alcoolului e�onerat de o�ligaţia de a livra monopolului �articolele 58, ��, �� alineatul ����, ��a şi �5� alineatul ���� din Legea privind monopolul�� şi, în esenţă, ca urmare a �aptului că Bundesmonopolverwaltung vinde alcoolul supus o�ligaţiei de livrare mult su� preţul său de cost, varia�il în �uncţie de situaţia o�ertei din celelalte state mem�re, şi că deficitul considera�il al monopolului este acoperit din resurse �ederale.� Ast�el se produce o discriminare între resortisanţii statelor mem�re în privinţa condiţiilor de aprovizionare şi de des�acere, cu alte cuvinte o discriminare între vânzătorii din alte state mem�re şi administraţia �ederală a monopolului.�

Page 290: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Este necesar să se dea răspunsul următor celei de a doua între�ări:

Noţiunea de „discriminare între resortisanţii statelor mem�re cu privire la condiţiile de aprovizionare şi des�acere”, în sensul articolului �� alineatul ���� din Tratatul CEE, este necesar să fie interpretată în sensul că aceasta vizează fi�area unui conţinut minimal de distilat pentru lichioruri, precum şi toate celelalte măsuri luate de un monopol naţional care prezintă caracter comercial, în măsura în care acestea împiedică, în statul mem�ru în cauză, comercializarea lichiorurilor de provenienţă din alte mem�re, atunci când conţinutul minimal de distilat al acestor lichioruri este mai mic decât cel care este autorizat de regimul de admitere pe piaţă în vigoare în statul în cauză.�

Guvernul Repu�licii Federale Germania aminteşte conţinutul, conte�tul, geneza şi finalitatea dispoziţiilor naţionale asupra conţinutului minimal de distilat din �ăuturile alcoolice destinate consumului uman.� Acestea sunt dictate, în mod deose�it, de grija de a proteja consumatorul împotriva ameninţărilor la adresa sănătăţii acestuia: o autorizare nelimitată a tuturor varietăţilor de �ăuturi alcoolice destinate consumului uman, indi�erent de conţinutul de alcool, este de natură să determine o creştere a consumului total de alcool şi, prin urmare, a pericolelor specifice alcoolismului; de asemenea, aceste dispoziţii au drept o�iectiv protejarea consumatorului împotriva �ormelor de inducere în eroare şi a practicilor neloiale în momentul �a�ricării şi vânzării �ăuturilor spirtoase.� Din punct de vedere pragmatic, în Repu�lica Federală s-au dezvoltat practici comerciale �ine sta�ilite cu privire la toate cerinţele esenţiale privind producerea, compoziţia şi denumirea �ăuturilor spirtoase, care îşi găsesc e�presia în Begri��s�estimmungen �ür Spirituosen �definiţiile �ăuturilor spirtoase��.�

a) Cu privire la prima întrebare

Domeniul de aplicare a între�ărilor privind interpretarea adresate Curţii depăşeşte o�iectul acţiunii principale: în majoritatea statelor mem�re e�istă dispoziţii, de natură �oarte diversă, în majoritatea statelor mem�re e�istă dispoziţii, de natură �oarte diversă, care privesc conţinutul minimal de distilat din �ăuturile alcoolice destinate consumului uman, iar aceste dispoziţii nu constituie decât o mică parte a pro�lemei comple�e ridicate de e�istenţa unui număr considera�il de „norme tehnice” naţionale divergente privind numeroase măr�uri.� În temeiul articolelor � litera �h�� şi ��� din tratat, o�stacolele în calea comerţului care au luat naştere este necesar să fie diminuate recurgându-se la procedura de apropiere a actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor mem�re care au incidenţă directă asupra instituirii sau �uncţionării pieţei comune.� În aşteptarea armonizării normelor naţionale de producere şi de comercializare, articolul �� din Tratatul CEE nu îşi găseşte aplicarea decât în măsura în care aceste dispoziţii determină o discriminare în privinţa măr�urilor importate în raport cu măr�urile naţionale.�

Măsurile care se aplică �ără distincţie produselor naţionale şi produselor importate nu au, con�orm Directivei ��/5�, e�ecte echivalente restricţiilor cantitative şi, prin urmare, nu intră, în principiu, în domeniul de aplicare a articolului ��.�

Condiţiile minimale în vigoare în Repu�lica Federală nu implică, în mod evident, un tratament di�erit pentru măr�urile importate, şi, prin urmare, nu poate fi vor�a despre punerea în aplicare a articolului ��.�

În plus, �aţă de egalitatea �ormală privind tratamentul, este necesar să se constate că dispoziţiile privind conţinutul minimal de alcool nu îi �avorizează, din punct de vedere material, nici pe producătorii naţionali.� O�stacolele în calea schim�urilor comerciale se datorează, în mod e�clusiv, �aptului că, în mod tradiţional, sistemele juridice din două state mem�re sta�ilesc cerinţe minimale di�erite în privinţa conţinutului de alcool din anumite �ăuturi spirtoase.� Singura situaţie în care dreptul german conţine cerinţe minimale mai severe, care, în mod

Page 291: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

o�iectiv, nu acordă niciun avantaj producătorilor naţionali, nu poate constitui o discriminare materială în sensul articolului �� din tratat.�

Argumentele reclamantei invocate în cadrul procedurii privind neîndeplinirea o�ligaţiilor iniţiate de către Comisie împotriva Repu�licii Federale Germania nu se pot reţine în speţă: această cauză care, în esenţă, priveşte lichiorurile de anason, a prezentat, prin raportare la acţiunea principală, di�erenţe �undamentale decisive, în mod deose�it, ca urmare a �aptului că reglementarea germană impunea un conţinut minimal de alcool mai ridicat pentru lichiorurile de anason străine decât pentru lichiorurile naţionale compara�ile.�

Având în vedere importanţa �undamentală a argumentaţiei reclamantei în acţiunea principală în ceea ce priveşte aprecierea specificaţiilor tehnice în toate celelalte sectoare de producţie, este necesar să se su�linieze �aptul că are drept consecinţă, în Repu�lica Federală Germania, nereglementarea de către dreptul german a conţinutului minimal de alcool al unui produs determinat, ci de către dreptul �rancez; pe cale de consecinţă, conţinutul minimal de alcool fi�at de dreptul �rancez, la un nivel in�erior, este necesar să se e�tindă şi asupra ansam�lului producţiei naţionale germane.� În cele din urmă, reglementarea statului mem�ru cel mai puţin e�igent, în mod o�ligatoriu, are autoritate în toate celelalte; acest e�ect juridic, considerat a rezulta din articolul ��, care este o dispoziţie direct aplica�ilă, era necesar să ai�ă loc de la � ianuarie ����, cel mai târziu.� Datorită e�ectului automat al articolului ��, alte modificări ale dispoziţiilor juridice naţionale pot avea loc în mod curent în viitor, de îndată ce un singur stat mem�ru diminuează cerinţele prevăzute de reglementarea acestuia; la limită, un singur stat mem�ru poate sta�ili legislaţia pentru întreaga Comunitate, �ără ca celelalte state mem�re să cola�oreze şi �ără să le fie adus la cunoştinţă.� Rezultatul constă în diminuarea cerinţelor minimale la nivelul cel mai scăzut conţinut de o reglementare naţională, �ără să intervină autorizaţia prevăzută la articolul ��� din tratat, care presupune un consimţământ al statelor mem�re.�

În această privinţă, este necesar să se reţină că eliminarea cerinţelor minimale în vigoare într-un stat mem�ru nu se poate limita la produsele importate; dimpotrivă, este necesar în mod imperativ ca aceasta să se e�tindă şi asupra producţiei naţionale, cu riscul de a crea discriminări noi.� Nu mai este posi�il să se limiteze cerinţele, ast�el înţelese, ale articolului �� re�eritoare la produsele considerate „tradiţionale”; din punctul de vedere al articolului ��, nu este niciun motiv convingător de a trata noile produse în mod di�erit de produsele tradiţionale.�

Aceste consecinţe sunt incompati�ile cu principiul certitudinii juridice.

Acestea sunt e�cluse, înainte de toate, prin delimitarea �uncţională a competenţelor între competenţa naţională şi competenţa comunitară.� Acest principiu �undamental al tratatului semnifică, pentru interpretarea articolului ��, că punerea în aplicare a acestei dispoziţii îşi găseşte limita acolo unde e�ercitarea �uncţională a competenţelor menţinute ale statelor mem�re este sortită eşecului.� Statele mem�re este necesar să rămână a�ilitate să îşi e�ercite în mod e�ectiv aceste competenţe, până în momentul în care realizarea armonizării determină trecerea li�ertăţii de acţiune a acestora în �avoarea Comunităţii.� În mod deose�it, respectarea delimitării �uncţiilor este importantă în domeniul specificaţiilor tehnice.�

În spiritul jurisprudenţei Curţii cu privire la interpretarea articolului �5 din Tratatul CEE, este necesar să se admită că este necesar să rămână determinant cadrul general al sistemului normativ naţional şi în ceea ce priveşte produsele care, de o�icei, nu e�istă în ţara importatoare, în domeniile care necesită o armonizare şi care încă se supun competenţei statelor mem�re.�

Page 292: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Soluţia dorită de reclamanta în acţiunea principală, care constă în adoptarea cerinţelor minimale naţionale cel mai puţin ridicate, este încă e�clusă prin �aptul că dispoziţiile în cauză servesc unor scopuri, legitime având în vedere dreptul comunitar, care ţin de domeniile dreptului social, ale consumului sau ale fiscalităţii, unde marja de apreciere este importantă.� În aşteptarea unei armonizări la nivel comunitar, această marjă de apreciere nu poate aparţine, în mod necesar, decât statelor mem�re.�

Pentru toate aceste motive, reglementările naţionale re�eritoare la conţinutul minimal de componente care determină valoarea anumitor produse a căror finalitate este legitimă cu privire la dreptul comunitar şi ale căror e�ecte restrictive re�eritoare la schim�urile comerciale se datorează numai di�erenţelor tradiţionale, nu pot intra su� incidenţa articolului �� din Tratatul CEE din cauza repartizării competenţelor între statele mem�re şi Comunitate, care rezultă din cadrul general al tratatului.

Articolul � din Directiva ��/5� nu conduce la o altă concluzie.�

Protecţia consumatorului împotriva practicilor �rauduloase şi împotriva pericolelor care îi ameninţă sănătatea şi menţinerea unei concurenţe loiale sunt scopuri legitime şi în con�ormitate cu dreptul comunitar.� Mijlocul ales pentru a atinge acest scop nu este supus niciunei rezerve din partea dreptului comunitar, care cuprinde la rândul său numeroase dispoziţii re�eritoare la conţinuturile minimale din sectorul produselor alimentare.� E�ectul restrictiv asupra schim�urilor comerciale al unor ast�el de dispoziţii nu depăşeşte limitele normale ale „e�ectelor proprii unei reglementări simple de comerţ”.� Principiul proporţionalităţii nu poate fi pus în discuţie: o simplă etichetare o�ligatorie nu poate înlocui fi�area conţinuturilor minimale de alcool; �aptul că producătorii au o�ligaţia de a adapta produsele destinate e�portului specificaţiilor ţării importatoare în aşteptarea realizării unei armonizări nu constituie decât consecinţa necesară a di�erenţelor specificaţiilor naţionale.�

Este necesar să se dea răspunsul următor primei între�ări adresate Curţii:

Nu intră în s�era de aplicare a noţiunii de „măsuri cu e�ect echivalent cu cel al unor restricţii cantitative la import”, în sensul articolului �� din Tratatul CEE, di�erenţele care e�istă între reglementările în vigoare în di�eritele sisteme juridice ale statelor mem�re re�eritoare la conţinutul minimal de distilat al �ăuturilor spirtoase, care duc la consecinţa că produse care sunt în mod tradiţional apte de a fi comercializate în statele mem�re în care cerinţele minimale sunt mai puţin ridicate nu pot fi introduse pe piaţa altor state mem�re decât cu un conţinut mai mare de distilat.�

b) Cu privire la a doua întrebare

Articolul �� din tratat nu poate fi aplicat în cazul fi�ării unui conţinut minimal de alcool: nu este nu este vor�a de o dispoziţie re�eritoare la dreptul monopolurilor, în sensul că e�istenţa acestuia sau menţinerea sa depinde de e�istenţa sau de dezvoltarea monopolului comercial asupra alcoolului; este vor�a, dimpotrivă, de o dispoziţie a dreptului produselor alimentare, care figurează în Branntweinmonopolgesetz din motive pur istorice.�

De asemenea, aplicarea articolului �� din tratat este e�clusă deoarece nu e�istă nicio discriminare, nici �ormală, nici de �apt, care de�avorizează produsele străine în raport cu produsele naţionale.�

Guvernul Regatului Danemarcei doreşte să atragă atenţia Curţii asupra �aptului că vinurile pe �ază de �ructe, de e�emplu, vinul danez de cireşe, se supun, de asemenea, interdicţiei de

Page 293: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

comercializare impusă de reglementarea germană în privinţa conţinutului minimal de distilat al �ăuturilor alcoolice destinate consumului uman.�

Reglementarea germană nu are nici caracterul unei reglementări re�eritoare la calitatea produselor, nici caracterul unui o�stacol tehnic în calea schim�urilor comerciale, care poate să fie eliminat prin adoptarea de directive de armonizare în con�ormitate cu articolul ��� din tratat.� Aceasta nici nu pare să aparţină categoriei de măsuri avute în vedere de către Curte în Hotărârea din �� noiem�rie ���� �cauza ��/��, Inno, Récueil ����, p.� ���5�� care, cu toate că se constituie într-un o�stacol în calea schim�urilor comerciale dintre state, nu intră în s�era de aplicare a articolului �� deoarece sunt vizate de tratat su� denumirea proprie a acestora, în mod deose�it ca măsuri fiscale, sau care sunt ele însele permise ca e�presie sau mijloc de e�primare a puterilor deţinute de statele mem�re.� Articolul �� nu mai poate fi invocat pentru a justifica interdicţia de a comercializa anumite �ăuturi alcoolice destinate consumului uman.�

În aceste condiţii, este necesar să se dea un răspuns afirmativ la prima între�are adresată Curţii.�

Comisia su�liniază starea dreptului german în ceea ce priveşte fi�area conţinuturilor minimale de distilat pentru �ăuturile alcoolice destinate consumului uman, la „definiţiile care privesc �ăuturile spirtoase” şi la dreptul privind alimentaţia; se aminteşte procedura în neîndeplinirea o�ligaţiilor de către un stat iniţiată împotriva Repu�licii Federale Germania în ���� şi �aptul că în urma di�eritelor plângeri cu care a �ost sesizată, a hotărât realizarea unui studiu general privind compati�ilitatea, cu articolul �� din Tratatul CEE, a reglementărilor naţionale re�eritoare la compoziţia, la calitatea şi la denumirea produselor alimentare, şi într-un mod mai deose�it, a �ăuturilor alcoolizate.�

a) Cu privire la ansamblul problemei

Poziţia actuală a Comisiei asupra ansam�lului pro�lemei se poate rezuma după cum urmează:

În măsura în care dispoziţiile re�eritoare la compoziţia sau la natura elementelor anumitor �ăuturi sau produse alimentare nu servesc asigurării protecţiei sănătăţii, restricţiile privind schim�urile comerciale nu se pot justifica, con�orm articolului �� din tratat, decât prin principiul protecţiei consumatorului �in�ormarea consumatorului şi protecţia împotriva înşelătoriei�� şi al celui privind concurenţa loială între producători.�

În această privinţă, se pune între�area de a şti în ce măsură aceste o�iective pot fi atinse prin dispoziţii re�eritoare la denumiri şi prin in�ormaţii care arată proprietăţile şi compoziţia produsului în cauză, mai degra�ă decât printr-o interdicţie totală a vânzării.�

Ţinând seama de sensi�ilitatea deose�it de mare a preţurilor produselor în cauză şi de �aptul că poate fi dificil pentru consumator să compare conţinuturile di�erite de alcool ale produselor similare, o reglementare o�ligatorie privind conţinutul minimal de distilat, ast�el cum este cel care este în cauză în acţiunea principală, poate contri�ui la asigurarea sta�ilirii unei concurenţe loiale şi la protecţia consumatorului.�

Atunci când o denumire sau o etichetare convena�ilă a produsului nu permite evitarea oricărei erori din partea consumatorului sau atunci când nu este deloc sau în �ună parte posi�il să se �urnizeze indicaţiile cerute, o interdicţie privind vânzarea se poate justifica.�

În cele din urmă, în esenţă, este vor�a de a şti dacă o reglementare, aplica�ilă nedi�erenţiat, re�eritoare la compoziţia produselor, com�inată cu denumirea acestor produse, se consideră „disproporţionată”.� În măsura în care nu este cazul, restricţiile privind schim�urile comerciale

Page 294: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

dintre statele mem�re ce rezultă din di�erenţele dintre aceste reglementări nu pot fi eliminate decât pe calea apropierii legislaţiilor sau a creării unui drept comunitar.�

Primei între�ări i se dă răspunsul următor:

Fi�area conţinutului minimal de distilat pentru �ăuturile alcoolice destinate consumului uman, aplica�ilă nedi�erenţiat produselor indigene şi produselor importate, se poate justifica în interesul protecţiei consumatorilor şi al sta�ilirii unei concurenţe loiale între producătorii de alcool destinat consumului uman.�

Cu toate acestea, o ast�el de reglementare este e�cesivă şi constituie, prin urmare, o măsură interzisă, cu e�ect echivalent cu cel al restricţiilor cantitative la import atunci când are drept consecinţă �aptul că, în ciuda unei indicaţii corespunzătoare, produsele tipice ale altor state mem�re, �a�ricate con�orm unui procedeu special şi care, în mod tradiţional, prezintă un conţinut de alcool mai mic decât limita fi�ată, nu se pot pune în circulaţie în statul mem�ru în cauză sau nu se pot pune în circulaţie decât con�ormându-se unor cerinţe care nu sunt rezona�ile.�

b) Cu privire la a doua întrebare

A doua între�are este lipsită de o�iect: articolul ��� alineatul � din Branntweinmonopolgesetz articolul ��� alineatul � din Branntweinmonopolgesetz ţine de dreptul privind alimentaţia.� În orice caz, după eliminarea monopolului german asupra alcoolului, o eventuală discriminare privind condiţiile de aprovizionare şi de des�acere nu este legată de e�istenţa monopolului şi, prin urmare, este necesar să fie apreciată con�orm dispoziţiilor generale din tratat, în prezenta cauză, articolele �� şi ��.�

III – Procedura orală

Societatea Rewe zentral AG, reclamantă în acţiunea principală, reprezentată de către Gert Meier, avocat din Köln, Guvernul Repu�licii Federale Germania, reprezentat de Joachim Sedemund, avocat din Köln, şi Comisia Comunităţilor Europene, reprezentată de către consilierul său juridic, domnul Heinrich Matthies, au prezentat o�servaţiile orale şi răspunsurile la între�ările adresate de Curte în şedinţa din �8 noiem�rie ���8.�

Avocatul general şi-a prezentat concluziile în şedinţa din �� ianuarie ����.�

În drept

�.� Întrucât, prin Ordonanţa din �8 aprilie ���8, primită la Curte la �� mai următor, Hessisches Finanzgericht a adresat, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE, două între�ări preliminare privind interpretarea articolelor �� şi �� din Tratatul CEE, în vederea aprecierii compati�ilităţii cu dreptul comunitar a unei dispoziţii din reglementările germane privind comercializarea �ăuturilor spirtoase care sta�ileşte o tărie alcoolică minimă pentru diverse categorii de produse alcoolice;

�.� întrucât din ordonanţa de trimitere rezultă că reclamanta în acţiunea principală are intenţia să importe un lot de „Cassis de Dijon” originar din Franţa în vederea comercializării în Repu�lica Federală Germania;

întrucât reclamanta s-a adresat Administraţiei �ederale a monopolului alcoolului �Bundesmonopolverwaltung�� în vederea o�ţinerii autorizaţiei de import a produsului respectiv, iar aceasta i-a adus la cunoştinţă că produsul nu are calităţile necesare pentru a fi comercializat în Repu�lica Federală Germania din cauza concentraţiei alcoolice insuficiente;

Page 295: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��5

�.� întrucât această luare de poziţie a Administraţiei se întemeiază pe articolul ��� din Branntweinmonopolgesetz şi pe reglementările adoptate de Administraţia monopolului în temeiul acestei dispoziţii, al căror e�ect este acela de a sta�ili conţinutul minim de alcool pentru anumite categorii de lichioruri şi alte �ăuturi alcoolizate �Verordnung ü�er den Mindestweingeistgehalt von Trink�ranntweinen din �8 �e�ruarie ��58, Bundesanzeiger nr.� �8 �8 din �� martie ��58��;

întrucât din dispoziţiile menţionate rezultă că această comercializare a lichiorurilor de �ructe, cum este „Cassis de Dijon”, este supusă cerinţei de a avea un conţinut minim de alcool de �5 %, în timp ce conţinutul în alcool al produsului respectiv, comercializat li�er ca atare în Franţa, se situează între �5 % şi �� % alcool;

�.� întrucât, con�orm reclamantei, sta�ilirea prin reglementările germane a unui conţinut minim de alcool are drept consecinţă �aptul că produse alcoolizate cunoscute, originare din alte state mem�re ale Comunităţii, nu pot fi valorificate în Repu�lica Federală Germania şi întrucât această dispoziţie constituie, prin urmare, un o�stacol în calea li�erei circulaţii a măr�urilor între statele mem�re, depăşind cadrul reglementărilor comerciale rezervate acestora;

întrucât, în opinia acesteia, este vor�a despre o măsură cu e�ect echivalent cu cel al unei restricţii cantitative la import, contrară articolului �� din Tratatul CEE;

întrucât, fiind vor�a şi de o măsură luată în cadrul gestionării monopolului alcoolului, reclamanta consideră că este vor�a, de asemenea, şi despre o încălcare a articolului �� în temeiul căruia statele mem�re restructurează treptat monopolurile naţionale cu caracter comercial, ast�el încât, la încheierea perioadei de tranziţie, să se asigure e�cluderea oricărei discriminări între resortisanţii statelor mem�re cu privire la condiţiile de aprovizionare şi de des�acere;

5.� întrucât pentru a soluţiona acest litigiu, Hessisches Finanzgericht a adresat două între�ări, după cum urmează:

– Noţiunea de măsură cu e�ect echivalent cu cel al restricţiilor cantitative la import, conţinută în articolul �� din Tratatul CEE, este necesar să fie interpretată în sensul în care se aplică deopotrivă sta�ilirii unui conţinut minim de alcool etilic rafinat pentru �ăuturile spirtoase, prevăzut de Legea germană privind monopolul alcoolului, care are ca e�ect împiedicarea punerii în circulaţie în Repu�lica Federală Germania a unor produse tradiţionale ale celorlalte state mem�re, al căror conţinut de alcool etilic rafinat este in�erior limitei sta�ilite?

– Sta�ilirea acestui conţinut minim de alcool etilic rafinat intră în s�era noţiunii de discriminare între resortisanţii statelor mem�re, în ceea ce priveşte condiţiile de aprovizionare şi de des�acere, în sensul articolului �� din Tratatul CEE?

�.� întrucât instanţa naţională solicită asistenţă în pro�lema interpretării care să permită să se aprecieze dacă cerinţa unui conţinut minim de alcool poate ţine fie de interzicerea prin articolul �� din tratat a tuturor măsurilor cu e�ect echivalent cu cel al restricţiilor cantitative în schim�urile dintre statele mem�re, fie de interzicerea tuturor discriminărilor în condiţiile aprovizionării şi des�acerii, între resortisanţii statelor mem�re, în sensul articolului ��;

�.� întrucât este necesar să se menţioneze, în această privinţă, că articolul �� este o dispoziţie specifică monopolurilor naţionale cu caracter comercial;

Page 296: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

întrucât această dispoziţie nu are aşadar relevanţă �aţă de dispoziţiile naţionale care nu privesc e�ercitarea, de către un monopol pu�lic, a �uncţiei sale specifice - şi anume, dreptul său de e�clusivitate - ci se re�eră, într-o manieră generală, la producerea şi comercializarea �ăuturilor alcoolizate, indi�erent dacă acestea aparţin sau nu monopolului respectiv;

întrucât, în aceste condiţii, impactul măsurii vizate de instanţa naţională asupra schim�urilor intracomunitare este necesar să fie e�aminat numai în raport cu cerinţele care decurg din articolul ��, aşa cum se menţionează în prima între�are;

8.� întrucât în a�senţa unei reglementări comune a producţiei şi a comercializării alcoolului - unei propuneri de regulament prezentată de Comisie Consiliului la � decem�rie ���� �JO C ���, p.� ��� nu i s-a dat curs până în prezent de către acesta din urmă - le revine statelor mem�re să reglementeze, fiecare pe teritoriul său, toate pro�lemele care privesc producţia şi comercializarea alcoolului şi �ăuturilor spirtoase;

întrucât o�stacolele în calea circulaţiei intracomunitare care rezultă din disparităţile între legislaţiile naţionale privind comercializarea produselor respective este necesar să fie acceptate în măsura în care aceste prevederi pot fi recunoscute ca necesare pentru respectarea cerinţelor imperative legate, în special, de eficienţa controalelor fiscale, de protecţia sănătăţii pu�lice, de corectitudinea tranzacţiilor comerciale şi de protecţia consumatorilor;

�.� întrucât Guvernul Repu�licii Federale Germania, intervenind în procedură, a adus diverse argumente care, în opinia acestuia, justifică aplicarea dispoziţiilor re�eritoare la conţinutul minim de alcool din �ăuturile spirtoase, �ăcând consideraţii legate, pe de o parte, de protecţia sănătăţii pu�lice şi, pe de altă parte, de protecţia consumatorilor �aţă de practicile comerciale neloiale;

��.� întrucât, în ceea ce priveşte protecţia sănătăţii pu�lice, guvernul german afirmă că sta�ilirea conţinuturilor minime de alcool prin legislaţia naţională are rolul de a evita înmulţirea e�agerată a �ăuturilor spirtoase pe piaţa naţională, în special a �ăuturilor spirtoase cu conţinut moderat de alcool, ast�el de produse putând, în opinia sa, să inducă mai uşor dependenţa decât �ăuturile cu tărie alcoolică mai ridicată;

��.� întrucât ast�el de considerente nu sunt hotărâtoare, de vreme ce consumatorul poate să-şi procure de pe piaţă o gamă �oarte variată de produse sla� sau mediu alcoolizate şi întrucât, în a�ară de aceasta, o mare parte a �ăuturilor alcoolizate cu un conţinut ridicat de alcool, li�er comercializate pe piaţa germană, este consumată în mod curent su� �ormă diluată;

��.� întrucât guvernul german susţine, de asemenea, că sta�ilirea unei limite in�erioare a tăriei alcoolice pentru anumite lichioruri este menită să protejeze consumatorul împotriva practicilor neloiale ale producătorilor sau ale distri�uitorilor de �ăuturi spirtoase;

întrucât această argumentaţie se �azează pe considerentul că scăderea concentraţiei alcoolice asigură un avantaj concurenţial �aţă de �ăuturile cu tărie alcoolică mai ridicată, dat fiind că alcoolul constituie elementul cel mai costisitor din compoziţia �ăuturilor, din cauza sarcinii fiscale considera�ile la care este supus;

întrucât, în a�ară de aceasta, în opinia guvernului german, �aptul de a admite li�era circulaţie a produselor alcoolizate atunci când acestea corespund, din punctul de vedere al conţinutului de alcool, normelor ţării de producţie, are ca e�ect să impună în Comunitate, ca standard comun, conţinutul de alcool cel mai scăzut admis în oricare dintre statele mem�re şi chiar să �acă inoperante toate prevederile în materie, din moment ce reglementarea din mai multe state mem�re nu cunoaşte nicio limită in�erioară de acest �el;

Page 297: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

��.� întrucât, după cum a su�liniat Comisia, sta�ilirea unor valori limită în ceea ce priveşte conţinutul de alcool al �ăuturilor poate servi la standardizarea produselor comercializate şi a denumirilor lor, în interesul unei mai mari transparenţe a tranzacţiilor comerciale şi a o�ertelor către pu�lic;

întrucât, din acest motiv, nu se poate cu toate acestea merge până la a considera sta�ilirea imperativă a unei concentraţii alcoolice minime ca o garanţie esenţială a corectitudinii tranzacţiilor comerciale, în timp ce este uşor să se asigure o in�ormare convena�ilă a cumpărătorului impunând ca pe am�alajul produselor să figureze o menţiune a originii şi a tăriei alcoolice;

��.� întrucât din cele de mai sus rezultă că prevederile privind conţinutul minim de alcool al �ăuturilor spirtoase nu urmăresc un scop de interes general care să primeze �aţă de cerinţele li�erei circulaţii a măr�urilor, care constituie una dintre regulile �undamentale ale Comunităţii;

întrucât e�ectul practic al prevederilor de acest �el constă în principal în a asigura un avantaj �ăuturilor spirtoase cu un conţinut ridicat de alcool, îndepărtând de pe piaţa naţională produsele din alte state mem�re care nu corespund acestei specificaţii;

întrucât rezultă ast�el că cerinţa unilaterală, impusă prin reglementările unui stat mem�ru, a unui conţinut minim de alcool pentru comercializarea �ăuturilor spirtoase constituie un o�stacol în calea schim�urilor, incompati�il cu dispoziţiile articolului �� din tratat;

întrucât nu e�istă niciun motiv vala�il pentru a împiedica ca �ăuturile alcoolizate, cu condiţia ca acestea să fie legal produse şi comercializate într-unul din statele mem�re, să fie introduse în orice alt stat mem�ru; valorificarea acestor produse nu poate �ace o�iectul unei interdicţii legale privind comercializarea �ăuturilor cu un conţinut de alcool in�erior limitei sta�ilite prin reglementarea naţională;

�5.� întrucât, în consecinţă, este necesar să se răspundă la prima între�are că noţiunea de „măsuri cu e�ect echivalent cu cel al restricţiilor cantitative la import” prevăzută la articolul �� din Tratatul CEE, este necesar să fie înţeleasă în sensul că sta�ilirea, prin legislaţia unui stat mem�ru, a unui conţinut minim de alcool pentru �ăuturile spirtoase alimentare, intră de asemenea su� incidenţa interdicţiei prevăzute de această dispoziţie, atunci când este vor�a despre importul �ăuturilor alcoolizate legal produse şi comercializate într-un alt stat mem�ru;

Cu privire la cheltuielile de judecată

��.� Întrucât cheltuielile e�ectuate de către Guvernul Regatului Danemarcei, Guvernul Repu�licii Federale Germania şi Comisia Comunităţilor Europene, care au prezentat o�servaţii Curţii, nu pot �ace o�iectul unei ram�ursări;

întrucât procedura are, în raport cu părţile în acţiunea principală, un caracter incidental �aţă de procedura din �aţa Hessisches Finanzgericht, este de competenţa acestei instanţe să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată.�

Page 298: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��8

Pentru aceste motive,

CURTEA,

pronunţându-se cu privire la între�ările care i-au �ost adresate de Hessisches Finanzgericht, prin Ordonanţa din �8 aprilie ���8, hotărăşte:

Noţiunea de „măsuri cu efect echivalent cu cel al restricţiilor cantitative la import” prevăzută la articolul 30 din Tratatul CEE, este necesar să fie înţeleasă în sensul că stabilirea, prin legislaţia unui stat membru, a unui conţinut minim de alcool pentru băuturile spirtoase alimentare, intră de asemenea sub incidenţa interdicţiei prevăzute de această dispoziţie, atunci când este vorba despre importul băuturilor alcoolizate legal produse şi comercializate într-un alt stat membru.

Kutscher Mertens de Wilmars Mackenzie Stuart Donner Pescatore Mertens de Wilmars Mackenzie Stuart Donner Pescatore

Sørensen O’Kee��e Bosco Tou��ait

Pronunţată în şedinţă pu�lică la Lu�em�urg, �� �e�ruarie ����.�

Grefier Preşedinte

A.� Van Houtte H.� Kutscher H.� Kutscher

Page 299: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

CONCLUzIILE AVOCATULUI GENERAL

FRANCESCO CAPOTORTI,

PREzENTATE LA �� IANUARIE ����1

Domnule Preşedinte,

Domnilor Judecători,

�.� Această nouă cauză Rewe o�eră Curţii oportunitatea de a a�orda pro�lema limitelor în interiorul cărora statele mem�re dispun încă de li�ertatea de a su�ordona comercializarea anumitor categorii de produse, naţionale sau importate, e�istenţei unor caracteristici determinate, opunându-se ast�el importului de produse străine care aparţin unor categorii lipsite de caracteristicile impuse.�

Faptele sunt simple.� În septem�rie ����, întreprinderea germană Rewe a solicitat Monopolului �ederal al alcoolurilor distilate autorizaţia de a importa din Franţa un lot de lichior �ine-cunoscut, denumit „Cassis de Dijon”.� Administraţia monopolului a răspuns că nicio autorizaţie specifică pentru import nu este necesară, deoarece autorizaţia prevăzută de lege �usese acordată de o manieră generală, printr-un „aviz” din 8 aprilie ����; cu toate acestea, Administraţia a in�ormat în acelaşi timp întreprinderea interesată că vânzarea în Germania a lichiorului „Cassis de Dijon”, cu un titru alcoolic volumic de �5 - �� %, era interzisă în temeiul altei dispoziţii din aceeaşi lege �ederală privind monopolul, con�orm căreia comercializarea alcoolului destinat consumului uman nu este permisă decât cu condiţia ca acesta să prezinte un conţinut alcoolic de minimum �� % �procent redus, pe de altă parte, la �5 % pentru lichiorurile de tip „Cassis”��.� Unele lichioruri, menţionate într-un regulament ad hoc, sunt e�cluse, în mod e�cepţional, de la aplicarea acestei reglementări, însă deoarece lichiorul „Cassis de Dijon” nu figurează printre acestea, Administraţia monopolului a declarat că nu este în măsură să permită vânzarea lichiorului respectiv pe teritoriul �ederal.�

Această luare de poziţie a �ost contestată de întreprinderea Rewe în �aţa Tri�unalului administrativ din Darmstadt, cel care a înaintat apoi cauza Finanzgericht din Landul Hessa.� Iar, acesta din urmă, prin Ordonanţa din �8 aprilie ���8, a înaintat Curţii de Justiţie, în con�ormitate cu articolul ��� din Tratatul CEE, următoarele între�ări preliminare:

„�.� Noţiunea de măsură cu e�ect echivalent cu cel al restricţiilor cantitative la import, conţinută în articolul �� din Tratatul CEE, este necesar să fie interpretată în sensul în care se aplică deopotrivă sta�ilirii unui conţinut minim de alcool etilic rafinat pentru �ăuturile spirtoase, prevăzut de Branntweinmonopolgesetz �Legea germană privind monopolul alcoolului��, care are ca e�ect împiedicarea punerii în circulaţie în Repu�lica Federală Germania a unor produse tradiţionale ale celorlalte state mem�re, al căror conţinut de alcool etilic rafinat este in�erior limitei sta�ilite?

�.� Sta�ilirea acestui conţinut minim de alcool etilic rafinat intră în s�era noţiunii de discriminare între resortisanţii statelor mem�re, în ceea ce priveşte condiţiile de aprovizionare şi de des�acere, în sensul articolului �� din Tratatul CEE?”

� Tradus din lim�a italiană.� Tradus din lim�a italiană.�

Page 300: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

�.� Vom începe prin a e�amina cea de-a doua între�are, pentru a ne concentra apoi atenţia asupra celei dintâi între�ări, pe care o considerăm a fi singura cu adevărat importantă.� Este limpede de ce judecătorii Finanzgericht din Landul Hessa au considerat oportun să se re�ere, de asemenea, la articolul �� din Tratatul CEE: norma de �ază care sta�ileşte un conţinut minimal de alcool drept o condiţie preala�ilă pentru vânzarea în Germania a distilatelor este conţinută, după cum am su�liniat deja, în Legea �ederală privind monopolul alcoolului distilat, iar articolul �� priveşte, după cum se ştie, monopolurile naţionale cu caracter comercial.� Nu considerăm necesar să analizăm aici, îndelung, declaraţia Comisiei, respinsă de întreprinderea Rewe pe �aza unor argumente diverse, con�orm căreia monopolul german asupra alcoolului era eliminat; în realitate, Legea din � mai ���� a modificat numai reglementarea, iar �aptul că dreptul e�clusiv de import de distilat, care e�ista anterior în �avoarea monopolului, �usese eliminat, nu justifică, în opinia noastră, teza că monopolul �usese desfiinţat.� Reprezintă o realitate �aptul că o administraţie �ederală a monopolului continuă să e�iste �aceasta este, de alt�el, pârâtă în �aţa instanţei de �ond!��, cu competenţe numeroase şi importante; reprezintă, de asemenea, o realitate �aptul că, simultan cu această cauză, o altă cauză este pendinte în �aţa Curţii – cauza ��/�8, Hansen – în cadrul căreia modalităţile de �uncţionare a monopolului german al alcoolului sunt e�aminate în lumina articolului ��.�

Acestea fiind zise, considerăm că este necesar, de asemenea, să se dea un răspuns negativ celei de-a doua între�ări a Finanzgericht, pe �aza a două motive.� Mai întâi, chiar în cazul în care regula de �ază re�eritoare la conţinutul minimal de alcool al distilatelor figurează în legea germană re�eritoare la monopolurile asupra alcoolurilor distilate, este limpede că nu este vor�a despre o dispoziţie care se înscrie în logica monopolului: aceasta poate să rămână în vigoare independent de e�istenţa monopolului, în alte state, normele echivalente fiind e�ectiv în vigoare �ără a e�ista un monopol.� Comisia a amintit că în ordinea juridică germană, Legea din �5 august ���� de modificare a Legii privind produsele alimentare a prevăzut deja că dispoziţia Legii privind monopolul alcoolului care priveşte conţinutul minimal de alcool se înlocuieşte cu regulamente adecvate, în conte�tul Legii privind produsele alimentare.� Chiar şi aşa, nu tre�uie uitat că pro�lema este luată în considerare aici în termeni generali datorită naturii procedurii de interpretare pe calea hotărârii preliminare; în termeni generali, considerăm a fi evident că o măsură restrictivă, de genul celei care se află în joc în această cauză, depăşeşte s�era de aplicare a articolului ��.�

În al doilea rând, chiar presupunând că, în acest caz, se aplică articolul �� alineatul ����, nu considerăm că sta�ilirea unui conţinut minimal de alcool, aplica�il deopotrivă produselor naţionale şi produselor importate, poate fi cuprinsă în noţiunea de „discriminare între resortisanţii statelor mem�re în condiţiile de aprovizionare şi de des�acere” [articolul �� alineatul ����, menţionat anterior].� Se acceptă că, pentru a e�ista o discriminare între resortisanţii statelor mem�re, tre�uie să e�iste un tratament di�erenţiat pe �ază de naţionalitate; cu toate acestea, în cazul în care un conţinut minimal de alcool reprezintă condiţia căreia îi este su�ordonată vânzarea oricărui distilat sau lichior, produsele naţionale şi produsele străine sunt �ormal plasate în condiţii de egalitate în ceea ce priveşte o�ligaţia respectării acestei condiţii.� Articolul �� poate, după caz, să fie luat în considerare din punctul de vedere al o�ligaţiei statelor mem�re de a recurge la orice nouă măsură „care restrânge domeniul de aplicare a articolelor re�eritoare la eliminarea […] restricţiilor cantitative” [alineatul ����]; însă acest aspect este străin celei de-a doua între�ări adresate de instanţa germană şi are legătură, mai degra�ă, cu materia primei între�ări care urmează să fie e�aminată în detaliu.�

�.� În ceea ce priveşte �ormularea primei între�ări, pârâta în acţiunea principală a o�servat că procedura în temeiul articolului ��� nu permite să se aprecieze legalitatea prin raportare la dreptul comunitar a dispoziţiilor juridice în vigoare într-un stat mem�ru.� Ceea ce este, în mod

Page 301: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

incontesta�il, e�act.� Însă pârâta a recunoscut că între�area ridică, de asemenea, o pro�lemă generală, anume aceea de şti dacă măsurile cum sunt cele care e�istă în Repu�lica Federală Germania sunt compati�ile cu articolul �� din Tratatul CEE.� În ast�el de termeni, nu e�istă nicio îndoială că pro�lema poate fi e�aminată în cadrul procedurii prezente.�

Este �ine-cunoscut că sensul şi domeniul de aplicare a interdicţiei privind măsurile cu e�ect echivalent cu cel al restricţiilor cantitative la import au �ăcut deja o�iectul unei serii importante de hotărâri ale Curţii de Justiţie.� Facem trimitere, în special, la Hotărârea din �5 decem�rie ���� în cauza ��/��, Donckerwolcke �Rec.� ����, p.� ������, con�orm căreia aceste măsuri cuprind „orice reglementare comercială a statelor mem�re care se poate opune direct sau indirect, real sau potenţial, comerţului intracomunitar”.� Această hotărâre este e�presia unei orientări jurisprudenţiale confirmate: multe alte reglementări au sta�ilit, de asemenea, că aptitudinea unei măsuri de a crea indirect un o�stacol în calea schim�urilor comerciale în cadrul Comunităţii este suficientă pentru a o califica drept contrară articolului �� �între altele: Hotărârile din 5 decem�rie ���� în cauza �5/��, Simmenthal, Rec.� ����, p.� �8��; din �� mai ���� în cauza ���/�5, De Peijper, Rec.� ����, p.� ���; din 8 iulie ���5, în cauza �/�5, Rewe, Rec.� ���5, p.� 8����.�

În lumina acestei jurisprudenţe, se pare că, la prima vedere, se justifică afirmaţia că intră su� incidenţa interdicţiei prevăzute la articolul �� măsurile naţionale de genul celor contestate de către societatea Rewe, dat fiind că nu e�istă nicio îndoială că sta�ilirea unui conţinut minim de alcool pentru distilate şi lichioruri naţionale şi importate, înţeleasă ca o condiţie re�eritoare la comercializarea într-un stat mem�ru, are drept consecinţă indirectă generarea unui o�stacol în calea importului de distilate şi lichioruri, din alte state mem�re, cu un conţinut de alcool mai puţin ridicat.�

Cu toate acestea, o analiză mai atentă a pro�lemei este necesară, având în vedere că dispoziţiile în discuţie aici sunt dispoziţii naţionale re�eritoare la compoziţia anumitor produse �distilate şi lichioruri��, care intră su� incidenţa domeniului e�tins al determinării caracteristicilor tehnice cărora le este su�ordonată comercializarea �ăuturilor şi a produselor alimentare.� Se poate merge până la a afirma, ca în cazul monopolului german al alcoolului, ast�el după cum pârâta în acţiunea principală a �ăcut, că fiecare stat mem�ru îşi păstrează deplina competenţă legislativă în domeniul menţionat şi că prevederea şi ulterior impunerea de măsuri de armonizare �în sensul articolului ��� din Tratatul CEE��, prin intermediul directivelor, îi revine Comisiei, aplica�ilitatea articolului �� rămânând limitată la cazurile re�eritoare la măsurile de comercializare privind numai la măr�urile importate?

Tre�uie precizat, de îndată, că acest argument se �azează pe Directiva ��/5�/CEE a Comisiei din �� decem�rie ����, care a �ost adoptată con�orm articolului �� alineatul ���� din Tratatul CEE, cu alte cuvinte pe �aza normei care încredinţează Comisiei sarcina de a sta�ili procedura şi de a fi�a termenele în vederea eliminării măsurilor cu e�ect echivalent contigentelor e�istente la data intrării în vigoare a tratatului.� Aceeaşi directivă a �ost, de asemenea, invocată de reclamanta în acţiunea principală şi considerăm, în consecinţă, necesar să i se consacre o atenţie deose�ită.� Această normă vizează, în primul rând, măsurile de comercializare, altele decât cele aplica�ile �ără deose�ire produselor naţionale şi produselor importate �considerentele de la � la � din pream�ul şi articolul ���; în al doilea rând, vizează măsurile care, dimpotrivă, se aplică atât produselor naţionale, cât şi produselor importate �considerentele de la 8 la �� din pream�ul şi articolul ���.� Măsurile din prima grupă care, con�orm celui de-al patrulea considerent, „�ac importurile fie imposi�ile, fie mai dificile sau oneroase decât comercializarea producţiei naţionale”, sunt considerate, în sine, ca fiind de natură să producă un e�ect echivalent celui al restricţiilor cantitative la import.� Pe de altă parte, în ceea ce priveşte măsurile din cel de-al doilea grup – din care în mod incontesta�il �ac parte cele despre care este vor�a în prezenta procedură – al optulea considerent al directivei

Page 302: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

prevede că nu au, în principiu, e�ecte echivalente celor ale restricţiilor cantitative, „aceste e�ecte fiind în mod o�işnuit inerente di�erenţelor dintre reglementările aplicate de către statele mem�re în această privinţă”.� Cu toate acestea, considerentele � şi ��, precum şi articolul � al directivei reduc măsurile în cauză la categoria celor care sunt interzise, în temeiul articolului �� din tratat, în ipoteza în care „e�ectele restrictive ale acestora asupra li�erei circulaţii a măr�urilor depăşesc cadrul e�ectelor proprii unei reglementări de comerţ” şi, prin urmare, în special atunci când „e�ectele restrictive asupra li�erei circulaţii a măr�urilor depăşesc proporţia în raport cu rezultatul urmărit” şi, de asemenea, „atunci când acelaşi o�iectiv poate fi atins printr-un alt mijloc care împiedică cel mai puţin schim�urile comerciale”.� În această cauză, Administraţia monopolului german al alcoolului distilat susţine că măsurile de genul celor care sunt în vigoare, în prezent, în Germania cu privire la conţinutul minimal de alcool al distilatelor şi lichiorurilor au e�ecte restrictive proporţionale cu scopul urmărit şi că nu e�istă un alt mijloc de realizare a o�iectivelor urmărite, anume protecţia sănătăţii pu�lice, protecţia consumatorilor împotriva �raudelor şi a concurenţei neloiale.� Bineînţeles, societatea Rewe este de o altă părere.�

�.� Înainte de a e�amina �ondul celor două opinii opuse, dorim să �acem câteva o�servaţii cu privire la orientările Directivei ��/5� şi, de o manieră mai generală, cu privire la pro�lema determinării caracteristicilor tehnice ale măr�urilor în scopul comercializării.�

În primul rând, am amintit anterior că Directiva ��/5� se �azează, în mod e�pres, pe articolul �� alineatul ���� din tratat.� Aceasta se situează, prin urmare, în cadrul etapei de eliminare progresivă a contigentelor care coincid cu perioada tranzitorie [articolul �� alineatul ���� este �oarte clar în această privinţă].� Aceasta poate e�plica atitudinea prudentă demonstrată de Comisie în �aţa �enomenului măsurilor re�eritoare la comercializarea produselor, aplica�ile �ără deose�ire produselor naţionale şi produselor importate, măsuri ale căror e�ecte au �ost apreciate, după cum am văzut, în considerentul 8 al directivei menţionate anterior, a nu fi „ca o normă generală” echivalente celor ce aparţin restricţiilor cantitative.� Comisia optează, de asemenea, pentru prudenţă �sau, mai �ine spus, pentru o interpretare limitată a articolului ���� cu privire la �ormalităţile de a căror îndeplinire depinde importul, afirmând că �la considerentul � din directiva în cauză�� aceste �ormalităţi „nu au, în principiu, e�ect echivalent cu cel al restricţiilor cantitative”; argumentul respectiv a �ost infirmat ulterior de către Curtea de Justiţie în Hotărârea Donckerwolcke, menţionată anterior.�

Dar, odată terminată perioada de tranziţie, iar interdicţia privind contigentele şi măsurile cu e�ect echivalent devenind ast�el a�solută, este nejustificat să se păstreze aceeaşi atitudine de prudenţă.�

În al doilea rând, este necesar să se înţeleagă „cum grano salis” afirmaţia inserată în cuprinsul considerentului � al directivei în cauză, con�orm căreia tratatul nu aduce atingere competenţelor statelor mem�re de a reglementa comerţul.� Cu siguranţă, aceste competenţe nu au �ost trans�erate Comunităţii, însă dreptul comunitar este în măsură să limiteze e�ercitarea acestora şi, de �apt, o limitează prin numeroase norme, cum este cea prevăzută la articolul ��.� Hotărârea Donckerwolcke a aplicat interdicţia conţinută în articolul �� reglementărilor comerciale care putea să reprezinte un o�stacol în calea comerţului intracomunitar.� În consecinţă, a susţine că statele mem�re au li�ertate deplină de sta�ilire a condiţiilor de comercializare care constau dintr-o anumită structură de măr�uri – şi că, în acest domeniu, dreptul comunitar nu are relevanţă – este o eroare evidentă.�

Nu considerăm a fi convingător motivul enunţat la considerentul 8 din pream�ul al directivei în vederea justificării argumentului că măsurile care privesc comercializarea produselor şi care se aplică deopotrivă produselor naţionale şi celor importate nu au �cel puţin „ca normă generală”�� e�ect echivalent cu cel al restricţiilor cantitative.� După cum am menţionat anterior,

Page 303: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

acest motiv stipulează că e�ectele unor ast�el de măsuri „sunt în mod normal inerente di�erenţelor dintre normele aplicate de către statele mem�re în această privinţă”.� Fără îndoială, di�erenţele dintre normele privind comercializarea produselor pot distorsiona condiţiile privind concurenţa în cadrul piaţei comune �aceasta este situaţia care se regăseşte la articolul ��� din Tratatul CEE�� şi pot avea, în acest sens, e�ecte asupra li�erei circulaţii a măr�urilor, ast�el încât este logic să se urmărească eliminarea di�erenţelor prin directive de armonizare, însă, între timp, încă mai este necesar să se verifice dacă una dintre reglementările naţionale în materie nu conţine măsuri cu e�ect echivalent cu cel al restricţiilor cantitative la import, care sunt interzise prin articolul ��.� Aceasta nu este situaţia, de e�emplu, în cazul unui stat mem�ru care a condiţionat vânzarea anumitor produse �a�ricate pe teritoriul său unor condiţii specifice în ceea ce priveşte compoziţia sau calitatea, în timp ce concomitent a permis vânzarea produselor importate din aceeaşi categorie care poartă o denumire de origine controlată sau indicaţii precise re�eritoare la elementele care intră în compoziţia acestora.�

Într-adevăr, între�area privind raporturile dintre articolele �� şi următoarele din Tratatul CEE, pe de o parte, şi articolele de la ��� la ��� �privind apropierea legislaţiilor��, pe de altă parte, este greşit �ormulată în cazul în care se presupune că cel de-al doilea grup de norme care se aplică unei materii determinate este suficient pentru a e�clude incidenţa interdicţiei conţinute în articolul �� în acelaşi domeniu.� În această cauză, pârâta în acţiunea principală pare convinsă că, din moment ce este vor�a despre condiţiile re�eritoare la calitatea sau la compoziţia măr�urilor, dreptul comunitar poate să intervină e�clusiv su� �orma directivelor privind apropierea legislaţiilor; în consecinţă, aşteptând ca apropierea re�eritoare la un produs determinat să se realizeze, aprecierea măsurilor luate de către statele mem�re în lumina articolului �� este necesar să fie e�clusă.� Această teză este inaccepta�ilă �şi este infirmată chiar de Directiva ��/5���.� Este evident că atunci când apropierea legislaţiilor s-a realizat, articolul �� devine inoperant pentru simplul motiv că directivele adoptate în temeiul articolelor ��� şi ��� tre�uie să fie prezumate în con�ormitate cu tratatul �inclusiv articolul ����; cu toate acestea, până la realizarea apropierii, articolul �� este şi rămâne aplica�il fiecărei legislaţii care aşteaptă să fie armonizată.� Prin urmare, consecinţa firească este că dispoziţiile legislaţiei naţionale care pot să fie contrare interdicţiei conţinute în articolul �� nu pot să servească drept puncte de re�erinţă în vederea unei armonizări ulterioare.�

În ceea ce priveşte pro�lema dispoziţiilor naţionale ale căror di�erenţe creează o�stacole de ordin tehnic în calea schim�urilor comerciale, este necesar să se amintească că, la �8 mai ����, Consiliul a adoptat un program general destinat eliminării acestor o�stacole �JO C ��, ��.��.������� şi, în special, o rezoluţie privind produsele alimentare.� Programul prevedea, între altele, că, înainte de � ianuarie ����, Consiliul urma să adopte directive în sectorul alcoolului şi era însoţit de un acord al reprezentanţilor guvernelor statelor mem�re, reunite în cadrul Consiliului, care instituia un regim provizoriu de statu quo.� Calendarul adoptat în mai ���� a �ost înlocuit ulterior printr-un altul, ane�at la Rezoluţia Consiliului din �� decem�rie ���� �JO C ���, ��.���.�������, care amâna până la � ianuarie ���8 data limită pentru adoptarea de către Consiliu a propunerilor Comisiei re�eritoare la produsele pe �ază de alcool.� Cu toate acestea, se pare că nu au �ost prezentate Consiliului, până în prezent, propuneri în acest domeniu.�

Aceste precizări fiind �ăcute, este necesar să adăugăm că, atunci când au �ost adoptate directive de armonizare �de e�emplu, în sectorul sucurilor de �ructe: a se vedea Directiva �5/��� a Consiliului din �� noiem�rie ���5��, eliminarea o�stacolelor tehnice din calea schim�urilor comerciale a �ost realizată prin sta�ilirea normelor comune care privesc nu numai compoziţia produselor şi caracteristicile lor de �a�ricare, dar în aceeaşi măsură utilizarea denumirilor rezervate şi a etichetării.� Până la adoptarea normelor comune, este posi�il ca fiecare dintre aceste aspecte să fie reglementat prin legislaţia unui singur stat mem�ru, cu toate că e�istă

Page 304: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

e�ecte echivalente restricţiilor cantitative; totul depinde de scopul fiecărei reglementări naţionale şi de modalitatea în care este soluţionată pro�lema condiţiilor de comercializare a produselor importate.�

5.� Ajunşi în acest punct al analizei noastre, este necesar acum să ne îndreptăm către o�iectivele vizate de normele de tipul celor în vigoare în Repu�lica Federală Germania; este necesar să se e�amineze dacă acestea sunt suficiente pentru a justifica o�stacolul plasat în calea importurilor.� Pârâta în acţiunea principală a indicat trei o�iective, care au valoare justificativă: protecţia sănătăţii pu�lice, protecţia consumatorilor împotriva �raudelor, com�aterea concurenţei neloiale.� Măsura sta�ilirii conţinutului minim de alcool al distilatelor şi lichiorurilor de care ne ocupăm în această cauză poate, aşadar, să fie analizată în lumina criteriului prevăzut la articolul � din Directiva ��/5�, pentru a se sta�ili dacă e�ectele restrictive sunt disproporţionate în raport cu rezultatele urmărite şi dacă aceste o�iective nu pot fi atinse prin alte mijloace, care determină mai puţine o�stacole în calea schim�urilor comerciale.� Această măsură poate, de asemenea, să fie analizată din punctul de vedere al articolului �� din Tratatul CEE care, după cum se ştie, declară, între altele, că nu aduce atingere, în pofida normelor prevăzute la articolele �� - ��, restricţiilor la import justificate din motive de ordin pu�lic sau de protecţie a sănătăţii persoanelor.�

În acest sens, doresc să atrag atenţia că articolul �� reprezintă, �ără nicio îndoială, un �undament mai solid decât cel care ne este o�erit de Directiva ��/5�, având în vedere îndoielile pe care le-am e�primat cu privire la compati�ilitatea acestei directive cu interpretarea strictă a articolului ��, astăzi prevalentă.� Su�liniem că, între altele, criteriile prevăzute la articolul � din Directiva ��/5� presupun legalitatea, din punctul de vedere al dreptului comunitar, rezultate pe care statele mem�re înţeleg să le atingă prin măsurile privind comercializarea.� Protecţia sănătăţii pu�lice este, �ără nicio îndoială, un scop legitim la care se �ace trimitere în mod clar la articolul ��.� La �el de legitime sunt derogările de la articolul �� care se dovedesc necesare în vederea asigurării protecţiei producătorilor şi consumatorilor împotriva �raudelor comerciale: Curtea a recunoscut aceasta, de asemenea, pe �aza articolului �� şi a noţiunii de ordine pu�lică care figurează aici, prin Hotărârea din �� �e�ruarie ���5 în cauza ��/��, Comisia împotriva Repu�licii Federale Germania �Rec.� ���5, p.� �8� şi urm.���, la considerentul �� din motivare.� Pe de altă parte, ne îndoim că eliminarea concurenţei neloiale poate să justifice derogările de la articolul ��; pare îndoielnic, în cel mai �un caz, că noţiunea de ordine pu�lică la care se �ace trimitere la articolul ��, menţionat anterior, poate să fie e�tinsă până în acest punct.� Cu toate acestea, considerăm util să amintim că în Directiva �5/���, menţionată anterior, re�eritoare la apropierea legislaţiilor în materie de sucuri de �ructe, interdicţia de a se opune comerţului intracomunitar cu aceste produse prin dispoziţii naţionale nearmonizate re�eritoare la compoziţia acestora, la caracteristicile de �a�ricare, la am�alare sau la etichetare [articolul �� alineatul ����] a �ost declarată inaplica�ilă dispoziţiilor justificate din motive de com�atere a concurenţei neloiale, altele decât protecţia sănătăţii pu�lice, com�aterea �raudelor, protecţia proprietăţii industriale şi comerciale, a indicaţiilor de provenienţă şi a denumirii de origine [articolul �� alineatul ����].�

Ajungem acum la măsurile despre care este vor�a în prezenta cauză.� Considerăm că este �oarte dificil să împărtăşim punctul de vedere susţinut de Administraţia germană a monopolului alcoolului distilat, con�orm căruia sta�ilirea unui conţinut minimal de alcool pentru distilate şi lichioruri serveşte protejării sănătăţii pu�lice împotriva riscurilor alcoolismului.� S-a afirmat în sprijinul acestei teze că, cu cât este mai scăzut conţinutul de alcool, cu atât sunt mai mari cantităţile de distilate şi lichior consumate şi că, în orice caz, �aptul că pe piaţă intră din a�undenţă produse importate, de îndată ce dispare �ariera conţinutului minimal de alcool va creşte tentaţia pentru consumatori.� În ceea ce ne priveşte, credem că prin o�erirea pe piaţă a unor �ăuturi alternative mai puţin tari se poate spera la o diminuare a numărului de consumatori de �ăuturi mai nocive, deoarece au un conţinut de alcool mai ridicat.� Pentru

Page 305: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��5

a rămâne la lichiorul care se află la originea cauzei prezente, e�istă în Germania �ăutori de „Cassis de Dijon” care sunt o�ligaţi în prezent să consume varianta de �5 de grade, special produsă pentru piaţa germană, comercializarea unui „Cassis de Dijon” autentic fiind interzisă.� Nu este mai �ine pentru sănătatea pu�lică să ai�ă posi�ilitatea să a�soar�ă mai puţin alcool consumatorul căruia îi place gustul de „Cassis”, aceasta independent de satis�acţia de a �ea produsul original? Şi este adevărat, ast�el după cum a afirmat avocatul monopolului german, că o�iceiurile şi cererile consumatorilor sunt cele care determină normele de calitate, ast�el încât aceştia găsesc pe piaţă ceea ce doresc şi se aşteaptă să găsească solicitând un anumit produs, nu este, de asemenea, adevărat că pentru a orienta aceste o�iceiuri şi eventual a le modifica, o posi�ilitate mai mare de alegere se dovedeşte a fi oportună, dacă nu chiar necesară? A orienta pu�licul către �ăuturi alcoolice mai puţin tari înseamnă, credem, a dovedi o grijă mai mare �aţă de sănătatea pu�lică decât a-l constrânge să ingereze numai �ăuturi cărora nu li se permite reducerea conţinutului minim de su�stanţă nocivă pe care o conţin.�

În privinţa com�aterii �raudelor, considerăm că este important să se evite vânzarea de produse care nu sunt ceea ce se spune că sunt sau care �olosesc �ără drept o denumire care nu le aparţine sau �aţă de care se întreţine echivocul în privinţa locului de producere a acestora sau cărora nu li se indică su�stanţele care intră în compoziţia lor.� Estimăm, în consecinţă, că este per�ect legitim, din punctul de vedere al dreptului comunitar, ca fiecare stat mem�ru să rezolve într-o manieră corespunzătoare pro�lema identificării fiecărui produs, a denumirii acestuia, a originii, a indicării su�stanţelor care intră în compoziţia acestuia.� Dar toate acestea nu au nicio legătură cu determinarea o�ligatorie a conţinutului minim de alcool pentru toate distilatele şi toate lichiorurile.�

S-a susţinut că indicaţiile care figurează pe etichetă pot constitui o garanţie suplimentară pentru consumator �şi că, în acest sens, indicaţiile sunt prevăzute de legislaţia germană��, însă nu pot constitui garanţia unică.� Consumatorul neglijează, în general, să ia la cunoştinţă caracteristicile unui produs şi se orientează mai mult decât automat către produsele mai puţin scumpe �în prezenta cauză, cele al căror conţinut de alcool este mai scăzut��; este, prin urmare, e�pus �raudelor de di�erite tipuri.� Însă ideea acestei incapacităţi nota�ile, dacă nu generale a consumatorului, ni se pare a sorti eşecului orice e�ort de a-l proteja, dacă nu i se impune un produs naţional unic, cu o compoziţie constantă şi riguros controlată.� Pe de altă parte, sta�ilirea unui conţinut minimal de alcool previne, în sine, singurul risc de a cumpăra un distilat sau un lichior care are un conţinut de alcool mai scăzut decât cel indicat.� Dar poate este o noţiune de distilat sau de lichior în mod necesar legată de un conţinut de alcool determinat? Iar în domeniul distilatelor, �rauda cea mai gravă care tre�uie evitată cu ajutorul unei limite legislative stricte este e�istenţa unui conţinut de alcool in�erior celui la care se aşteaptă consumatorul?

Aceste îndoieli ne determină să afirmăm că adevăratul motiv al măsurii despre care este vor�a se află în altă parte; este necesar să se cerceteze într-o tradiţie de piaţă căreia producătorii naţionali i se con�ormează de multă vreme şi cu care, în consecinţă, s-au o�işnuit gusturile consumatorilor, ast�el încât să e�iste teama invaziei de produse străine cu un conţinut de alcool mai scăzut.� Pârâta în acţiunea principală a negat că reglementarea, despre care este vor�a aici, con�eră avantaje produselor naţionale, pe �aza �aptului că se aplică �ără deose�ire tuturor produselor, naţionale sau importate.� Considerăm, în ceea ce ne priveşte, că avantajul principal al reglementării ţine de restricţia importului de produse concurente cunoscute deja în ţara de origine a acestora, însă care nu se pot comercializa deoarece au un conţinut de alcool in�erior limitei prescrise.� Pârâta în acţiunea principală a o�servat, de asemenea, că în cazul în care este nevoie să se admită comercializarea de produse străine cu un conţinut de alcool scăzut, orice producţie naţională este constrânsă să se adapteze acestui tip de produse, cu consecinţa că procentul de alcool adoptat în statul mem�ru ale cărui cerinţe sunt mai

Page 306: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

puţin ridicate în această privinţă, este necesar să fie su�stituit până la limita iniţială.� Dar acest raţionament este în întregime �azat pe ideea că un consumator se orientează la cumpărături numai în �uncţie de preţ, care este mai puţin ridicat pentru produsele cu un conţinut de alcool mai scăzut.� E�perienţa comună demonstrează că nu este aceasta situaţia: în ţările în care consumul de vin este ridicat �pentru a lua e�emplul unei �ăuturi cu un conţinut alcoolic relativ scăzut��, producătorii de �randy, grappa sau alte distilate nu au �ost o�ligaţi să reducă conţinutul de alcool al acestor produse.� Din punctul de vedere al dreptului comunitar, nimic nu împiedică un stat mem�ru să sta�ilească un conţinut minimal de alcool pentru distilate sau lichioruri de producţie naţională, impunând în acelaşi timp ca produsele străine corespunzătoare să poarte o indicaţie clară în privinţa provenienţei şi a conţinutului de alcool �desigur, �ără a aduce atingere denumirilor naţionale corespunzător protejate��.�

Pe �aza ansam�lului acestor consideraţii, avem convingerea că măsurile precum sunt cele în vigoare în Repu�lica Federală, care generează un o�stacol indirect în calea importurilor şi, prin urmare, sunt contrare articolului �� din Tratatul CEE, nu se justifică din punctul de vedere al articolului �� din tratat sau al articolului � din Directiva ��/5� a Comisiei din �� decem�rie ����.� O�iectivul protejării consumatorilor împotriva �raudelor poate, într-adevăr, fi atins prin alte mijloace care aduc atingere într-o măsură mai mică schim�urilor comerciale; cu privire la acest o�iectiv, o�stacolele plasate în calea li�erei circulaţii a măr�urilor sunt e�cesive şi, în consecinţă, disproporţionate.�

�.� În consecinţă, concluzionăm prin a propune Curţii să răspundă între�ărilor care i-au �ost adresate de către Finanzgericht din Hessa, prin Ordonanţa din �8 aprilie ���8, declarând – con�orm articolului ��� din Tratatul CEE:

a�� Noţiunea de „măsură cu e�ect echivalent cu cel al restricţiilor cantitative” �articolul �� din Tratatul CEE�� acoperă sta�ilirea unui conţinut minimal de alcool pentru distilate şi lichioruri, prevăzută de legea unui stat mem�ru drept o condiţie pentru comercializare, în cazul în care se aplică �ără di�erenţiere produselor naţionale şi produselor străine care, ast�el, generează un o�stacol în calea importului de produse din alte state mem�re care au un conţinut de alcool in�erior limitei sta�ilite.�

��� Măsurile naţionale de tipul celui menţionat mai sus nu sunt reglementate de noţiunea de „discriminare între resortisanţii statelor mem�re în condiţiile de aprovizionare şi de des�acere” �articolul �� din Tratatul CEE��, chiar în cazul în care sunt adoptate în cadrul unui regim naţional de monopol al alcoolului distilat.�

Page 307: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

���8�J��8�

HOTĂRÂREA CURŢII

DIN � OCTOMBRIE ��8�1

SRL CILFIT ŞI LANIFICIO DI GAVARDO SPA

împotriva

MINISTERULUI SăNăTăţII

�cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare,

�ormulată de Corte Suprema di Cassazione��

„O�ligaţia de a introduce o acţiune pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare”

Cauza �8�/8�

Sumarul hotărârii

1. Întrebări preliminare – Sesizare a Curţii - Probleme de interpretare – Obligaţie de trimitere – Obiect – Sferă de aplicare – Criterii

(Tratatul CEE, articolul 177 al treilea paragraf)

2. Întrebări preliminare – Sesizare a Curţii - Probleme de interpretare – Existenţă – Determinare – Competenţa de apreciere a instanţei naţionale – Sesizare din oficiu a Curţii – Admisibilitate

(Tratatul CEE, articolul 177)

3. Întrebări preliminare – Sesizare a Curţii - Probleme de interpretare – Obligaţie de trimitere – Limite – Relevanţa întrebărilor – Noţiune – Evaluarea de către instanţa naţională de ultim grad

(Tratatul CEE, articolul 177 al treilea paragraf)

4. Întrebări preliminare – Sesizare a Curţii - Probleme de interpretare – Obligaţie de trimitere – Absenţă – Condiţii – Interpretare anterioară de către Curte a problemei de drept în cauză – Efecte – Drept de trimitere pentru oricare instanţă naţională.

(Tratatul CEE, articolul 177 al treilea paragraf)

5. Întrebări preliminare – Sesizare a Curţii - Probleme de interpretare – Obligaţie de trimitere – Absenţă – Condiţie – Absenţa unei îndoieli rezonabile – Criterii

(Tratatul CEE, articolul 177 al treilea paragraf)

�.� O�ligaţia de a sesiza Curtea de justiţie cu privire la între�ările de interpretare a tratatului şi cu privire la actele adoptate de instituţiile comunitare pe care articolul ��� al treilea paragra� din tratat o impune instanţelor naţionale ale căror decizii nu pot �ace

� Lim�a de procedură: italiana.� Lim�a de procedură: italiana.�

Page 308: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��8

o�iectul unei căi de atac în dreptul intern se înscrie în cadrul cooperării instituite în vederea asigurării �unei aplicări şi a interpretării uni�orme a dreptului comunitar în toate statele mem�re, între instanţele naţionale, în calitatea lor de instanţe însărcinate cu aplicarea dreptului comunitar şi Curtea de Justiţie.� Mai e�act, dispoziţia menţionată vizează evitarea divergenţelor de jurisprudenţă în cadrul Comunităţii cu privire la pro�lemele de drept comunitar.� Prin urmare, s�era de aplicare a acestei o�ligaţii tre�uie să fie apreciată în �uncţie de aceste o�iective, ţinând seama de competenţele instanţelor naţionale şi, respectiv, ale Curţii de Justiţie.�

�.� Articolul ��� din tratat nu constituie o cale de atac deschisă părţilor într-un litigiu pendinte în �aţa unei instanţe naţionale.� Prin urmare, nu este suficient ca o parte să susţină că litigiul ridică o pro�lemă privind interpretarea dreptului comunitar pentru ca instanţa în cauză să fie o�ligată să considere că s-a adresat o între�are în sensul acestui articol.� Pe de altă parte, această instanţă are competenţa, după caz, să sesizeze Curtea din oficiu.�

�.� Din raportul dintre paragra�ul al doilea şi al treilea ale articolului ��� din tratat rezultă că instanţele vizate la al treilea paragra� se �ucură de aceeaşi putere ca toate celelalte instanţe naţionale de a aprecia dacă o decizie asupra unui aspect de drept comunitar este necesară pentru a le permite pronunţarea unei hotărâri.� Prin urmare, aceste instanţe nu sunt o�ligate să trimită o între�are privind interpretarea dreptului comunitar adresată în �aţa acestora în cazul în care între�area nu este relevantă, şi anume în cazul în care, indi�erent care este răspunsul, acesta nu poate avea nicio influenţă asupra soluţionării litigiului.� Dimpotrivă, în cazul în care acestea constată că este necesară recurgerea la dreptul comunitar pentru a reuşi să soluţioneze litigiul în legătură cu care au �ost sesizate, articolul ��� le impune o�ligaţia de a sesiza Curtea de Justiţie cu privire la orice între�are privind interpretarea adresată.�

�.� Deşi articolul ��� al treilea paragra�, din tratat o�ligă �ără nicio restricţie instanţele naţionale ale căror decizii nu pot �ace o�iectul unei căi de atac în dreptul intern să trimită Curţii orice între�are privind interpretarea adresată în �aţa acestora, autoritatea interpretării date de aceasta poate, cu toate acestea, să priveze această o�ligaţie de cauza sa şi să o golească ast�el de conţinut; este cazul, în special, atunci când între�area adresată este în esenţă identică cu o între�are care a �ăcut deja o�iectul unei hotărâri preliminare într-o cauză similară sau atunci când pro�lema de drept în cauză a �ost rezolvată printr-o jurisprudenţă sta�ilită de Curte, oricare este natura procedurilor care au generat această jurisprudenţă, chiar şi în a�senţa unei stricte identităţi a între�ărilor în litigiu.� Cu toate acestea, se înţelege că, în toate aceste ipoteze, instanţele naţionale, inclusiv cele menţionate la articolul ��� al treilea paragra�, îşi păstrează li�ertatea de a sesiza Curtea în cazul în care acestea consideră acest lucru oportun.�

5.� Articolul ��� al treilea paragra� din tratat tre�uie interpretat în sensul că o instanţă ale cărei decizii nu pot �ace o�iectul unei căi de atac în dreptul intern tre�uie, atunci când i se adresează o între�are de drept comunitar, să îşi îndeplinească o�ligaţia de sesizare, cu e�cepţia cazului în care constată că aplicarea corectă a dreptului comunitar se impune atât de evident încât nu lasă loc unei îndoieli rezona�ile; e�istenţa unei ast�el de eventualităţi tre�uie să fie evaluată în �uncţie de caracteristicile proprii dreptului comunitar, de dificultăţile specifice pe care le prezintă interpretarea acestuia şi de riscul divergenţelor de jurisprudenţă în cadrul Comunităţii.�

Page 309: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

În cauza �8�/8�,

având ca o�iect cererea adresată Curţii, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE, de Prima Cameră Civilă a Corte Suprema di Cassazione pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare în litigiul pendinte în �aţa acestei instanţe între

SRL CILFIT – în lichidare – şi alte 5� de societăţi, la Roma

împotriva

MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII, în persoana ministrului, la Roma

şi

LANIFICIO DI GAVARDO SPA, la Milano

împotriva

MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII, în persoana ministrului, la Roma

privind interpretarea articolului ��� al treilea paragra� din Tratatul CEE,

CURTEA,

compusă din domnii J.� Mertens de Wilmars, preşedinte, G.� Bosco, A.� Tou��ait şi O.� Due, preşedinţi de cameră, P.� Pescatore, Lord Mackenzie Stuart, A.� O’Kee��e, T.� Koopmans, U.� Everling, A.� Chloros şi F.� Grévisse, judecători,

avocat general: domnul F.� Capotorti domnul F.� Capotorti

grefier: domnul P.� Heim

pronunţă prezenta

HOTăRÂRE

În fapt

I – Fapte şi procedură

Prin citaţie notificată la ministerul italian al sănătăţii, la �8 septem�rie ����, reclamantele în acţiunea principală, care sunt societăţi producătoare de te�tile, au susţinut că au plătit de la adoptarea Legii nr.� �� din �� ianuarie ���8, cu titlul de ta�ă fi�ă pentru vizita sanitară, ��� lire pentru un chintal de lână importată, până la intrarea în vigoare a Legii nr.� ���� din �� decem�rie ���� care modifica această ta�ă ast�el încât acestea aveau o�ligaţia să plătească doar o sumă de �� lire pentru un chintal, „con�orm interpretării e�acte a legii din �� ianuarie ���8 şi, în orice caz, con�orm interpretării autentice a acesteia, dată de Legea nr.� ���� din ����”.�

Întrucât Tri�unalul din Roma a respins cererea acestora prin hotărârea din �� octom�rie ����, reclamantele în acţiunea principală au atacat hotărârea reluând argumentul respins de acest tri�unal şi susţinând, de asemenea, că Legea nr.� �� din ���8 este inaplica�ilă în urma adoptării Regulamentului nr.� 8��/�8 al Consiliului din �8 iunie ���8 privind organizarea comună a pieţei pentru anumite produse enumerate la ane�a II la tratat �JOL �5�, p.� ����.�

Page 310: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Prin hotărârea din �� decem�rie ���8 Curtea de Apel din Roma a respins toate motivele invocate de reclamante admiţând argumentul Ministerului Sănătăţii cu privire la compati�ilitatea Legii nr.� �� din ���8 cu regulamentul menţionat.�

La � octom�rie ����, reclamantele în acţiunea principală au introdus recurs împotriva acestei hotărâri.� În cererea sa de respingere a recursului, Ministerul Sănătăţii susţine că – ast�el cum a declarat Curtea de Apel – întrucât lâna nu este inclusă în ane�a II la Tratatul CEE, aceasta nu �ace o�iectul unei organizări comune a pieţelor şi, prin urmare, nu poate fi luată în considerare în regulamentul în cauză.�

Ministerul Sănătăţii „insistă ca soluţia pro�lemei ridicate ast�el să fie adoptată de Curtea de Casaţie susţinând că circumstanţele de �apt sunt atât de evidente încât înlătură posi�ilitatea de luare în considerare a unei îndoieli privind interpretarea şi sunt, prin urmare, de natură să e�cludă cerinţa unei acţiuni la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare”.�

Curtea de Casaţie din Italia a estimat că apărarea Ministerului Sănătăţii ridică o pro�lemă de interpretare a articolului ��� din tratat în măsura în care afirmă că această dispoziţie tre�uie înţeleasă în sensul că Curtea supremă – ale cărei decizii nu �ac o�iectul unei acţiuni jurisdicţionale de drept intern – nu este o�ligată să sesizeze Curtea „în cazul în care soluţia pro�lemei de interpretare a actelor instituţiilor comunitare este atât de evidentă încât înlătură posi�ilitatea unei îndoieli cu privire la interpretare”.�

În consecinţă, Curtea de Casaţie italiană, prin ordonanţa din �� martie ��8�, a suspendat pronunţarea unei hotărâri şi a sesizat Curtea cu o cerere de decizie prejudicială cu privire la între�area următoare:

„Articolul ��� al treilea paragra� din tratat, care prevede că, atunci când se adresează o între�are de genul celor enumerate la primul paragra� din acelaşi articol într-un litigiu pendinte în �aţa unei instanţe naţionale ale cărei decizii nu pot �ace o�iectul unei acţiuni jurisdicţionale în dreptul intern, această instanţă este o�ligată să se adreseze Curţii de Justiţie, sta�ileşte o o�ligaţie de trimitere care nu îi permite instanţei naţionale să se pronunţe asupra necesităţii de a adresa Curţii între�area ridicată sau su�ordonează – şi în ce limite – această o�ligaţie e�istenţei preala�ile a unei îndoieli rezona�ile privind interpretarea?”

Ordonanţa de trimitere a �ost înregistrată la gre�a Curţii la �� octom�rie ��8�.�

Con�orm articolului �� din protocolul cu privire la statutul Curţii CEE, au �ost depuse o�servaţii scrise de către reclamantele în acţiunea principală reprezentate de G.� Scarpa, G.� Stella Richter, precum şi de G.� M.� U�ertazzi şi F.� Capelli, de către guvernul Regatului Danemarcei, reprezentat de consilierul său juridic, Laurids Mikaelsen, în calitate de agent, de către guvernul Repu�licii Italiene, reprezentat de domnul S.� Laporta, avvocato dello Stato, precum şi de domnul A.� Squillante, în calitate de agent, şi de către Comisia Comunităţilor Europene, reprezentată de domnul G.� Olmi, director general adjunct şi de domnişoara Mary Minch, mem�ră a Serviciului juridic al Comisiei, în calitate de agenţi.�

Pe �aza raportului judecătorului raportor, după audierea avocatului general, Curtea a hotărât să deschidă procedura orală �ără instrucţiuni preala�ile.�

Page 311: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

II – Observaţii prezentate conform articolului 20 din protocolul asupra statutului Curţii de Justiţie

A – Observaţiile reclamantelor din acţiunea principală

După delimitarea pro�lemei ridicate prin între�area instanţei de trimitere, reclamantele în acţiunea principală consideră că între�area menţionată se limitează la cele trei puncte care urmează:

„– O�ligaţia de a introduce o acţiune pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare depinde de o decizie a instanţei care audiază cauza, vizând să constate că între�area adresată în �aţa acesteia priveşte interpretarea mai degra�ă decât aplicarea dreptului comunitar?

– Curtea de Casaţie este o�ligată să solicite interpretarea Curţii de Justiţie, chiar «in claris» ?

– Indi�erent de claritatea te�tului, între�area de interpretare tre�uie să apară, prima �acie, ca fiind întemeiată în mod su�stanţial, justă şi plauzi�ilă?”

a) Întrebări de interpretare şi întrebări de aplicare

Con�orm reclamantelor în acţiunea principală, tratatul vizează numai pro�leme de interpretare, aşadar, doar între�ările de acest gen o�ligă instanţele menţionate la articolul ��� al treilea paragra� la o acţiune pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare.� Aceste instanţe au, ast�el, competenţa să aprecieze în preala�il dacă se află în �aţa unei între�ări de interpretare sau, mai degra�ă, de aplicare.�

Cu toate acestea, în litigiile care le sunt prezentate, instanţele interne aplică dreptul comunitar şi în �uncţie de această aplicare instanţele pot adresa între�ări cu privire la interpretarea acestuia.�

Îndoielile cu privire la aplicare sunt, ast�el, în esenţă, îndoieli re�eritoare la interpretare, prin urmare, instanţa are o�ligaţia să treacă dincolo de aparenţa între�ării evocate de părţi, su� aspectul aplicării dreptului comunitar „şi să descopere în spatele acesteia o între�are de interpretare”.�

b) Curtea de Casaţie este obligată să solicite interpretarea Curţii, chiar „in claris”?

Reclamantele în acţiunea principală consideră, în primul rând, că în dreptul intern, regula „in claris” „nu autorizează instanţa care interpretează să se rezume la înţelesul aparent al unei dispoziţii, pornind de la sensul literal” însă aceasta implică �aptul că „dacă un te�t este clar şi univoc şi nu e�istă nicio divergenţă posi�ilă între literă şi spirit, atunci �şi numai atunci�� nu este permisă o interpretare di�erită de cea o�erită de te�t”.�

Acestea susţin în continuare că normele de interpretare a dreptului internaţional clasic permiţând aplicarea principiului actului clar nu este necesar să fie urmărite în dreptul comunitar din motivul că acesta, care constituie o ordine juridică în curs de evoluţie, este interpretat într-un sens „care trece dincolo de �ormula utilizată de di�erite dispoziţii particulare” şi care este, prin urmare teleologic asigurând e�ectul util.�

În plus e�presiile utilizate în reglementare nu sunt atât de clare încât să elimine riscul interpretărilor di�erite, mai ales din moment ce în materie de drept comunitar, instanţa naţională are o�ligaţia să depăşească numeroase dificultăţi provenind din caracterul tehnic al acestui drept, din �aptul că această instanţă naţională nu are întotdeauna acces la toate sursele care intră în alcătuirea sistemului juridic comunitar, precum şi din incertitudinile care decurg „din întâlnirea uneori dificilă între normele interne şi normele comunitare”.�

Page 312: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Aceste dificultăţi implic �aptul că trimiterea este o�ligatorie pentru instanţa menţionată la articolul ��� al treilea paragra� „de fiecare dată când interpretarea unui te�t comunitar este necesară, chiar dacă te�tul este aparent clar”.�

c) Întrebarea referitoare la interpretare trebuie să apară prima facie ca fiind întemeiată în mod substanţial, justă şi plauzibilă?”

Ultimul paragra� al articolului ��� o�ligă Curţile de ultimă instanţă să sesizeze Curtea de Justiţie „atunci şi numai atunci când o între�are este adresată în �aţa acesteia”.�

Termenul „chestiune” tre�uie înţeles într-un sens larg, şi anume nu re�erindu-se în mod necesar la un dezacord între părţi, ci în sensul că o îndoială cu privire la interpretare apărută într-o cauză constituie condiţia necesară şi suficientă pentru a genera o�ligaţia de trimitere la Curtea de Justiţie.�

Însă o�iectul între�ării Curţii de Casaţie nu vizează atât semnificaţia termenului în cauză, cât „temeinicia” acestuia.� Un prim răspuns la această între�are poate să rezulte din �ormularea articolului ��� al treilea paragra� „o�servând că acesta nu �ace nicio distincţie între între�ări, �ine întemeiate sau nu”.�

O e�aminare prin comparaţie a paragra�elor al doilea şi al treilea de la articolul ��� confirmă acest prim răspuns din moment ce aceste două te�te conduc la adoptarea unei interpretări care vizează să e�tindă o�ligaţia de trimitere, şi anume să nu lase acest lucru la latitudinea instanţei de trimitere menţionată la al treilea paragra�.�

Acest argument este confirmat, de asemenea, de o�iectivul articolului ���, de a asigura aplicarea uni�ormă a dreptului comunitar în statele mem�re, cu atât mai mult cu cât importanţa acestui o�iectiv creşte constant şi cu cât rolul Curţii de Casaţie este, printre altele, acela de a asigura „aplicarea uni�ormă a legii”.�

De alt�el, jurisprudenţa comunitară este de asemenea consecventă cu o interpretare largă a articolului ���, din moment ce, în mod special în Hotărârea din �� martie ���� �Da Costa en Schaake, �8-��/��, Rec.� p.� ����, Curtea a afirmat că „articolul ��� ultimul paragra� o�ligă, �ără restricţie instanţele naţionale .�.�.� ale căror decizii nu pot �ace o�iectul unui recurs jurisdicţional de drept intern, să prezinte Curţii toate între�ările de interpretare adresate în �aţa acesteia”.�

Avocaţii de prestigiu împărtăşesc aceeaşi opinie şi, în cele din urmă, în planul politicii judiciare, e�istă un „risc grav” în a permite instanţelor supreme naţionale să controleze temeinicia între�ărilor adresate în �aţa acestora, deoarece poate �loca sau de�orma procesul de integrare între dreptul comunitar şi dreptul intern.� O asemenea competenţă rezervată acestor instanţe supreme naţionale conţine şi „riscul de a crea o atmos�eră tensionată între instanţele naţionale şi instituţiile comunitare” şi poate încuraja tendinţe centri�uge.�

B – Observaţiile guvernului italian

E�punând �aptele din acţiunea principală, guvernul italian aminteşte că, în �aţa Curţii de Casaţie din Italia, acesta a declarat că, în speţă, este vor�a de „o circumstanţă de �apt atât de clară şi atât de importantă încât e�clude posi�ilitatea unei îndoieli de interpretare şi, în consecinţă, necesitatea unei acţiuni pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene”.�

Guvernul italian consideră că, în ciuda di�erenţelor de �ormulare dintre al doilea şi al treilea paragra� de la articolul ���, al treilea paragra� nu are „o s�eră de aplicare normativă di�erită şi că, în

Page 313: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

consecinţă, această dispoziţie nu sustrage competenţa instanţei naţionale de ultimă instanţă de a aprecia necesitatea unei hotărâri preliminare”.�

Redactorii tratatului au considerat oportun să prevadă o selectare a între�ărilor re�eritoare la interpretare de�erite Curţii după cum rezultă din �aptul că procedura ordinară de trimitere în �aţa Curţii este menţinută, chiar în litigiile pendinte în �aţa instanţei naţionale de ultim grad.�

În plus, Curtea de Justiţie, declarând în hotărârea Costa en Schaake menţionată anterior „că o�ligaţia impusă instanţelor naţionale de ultim grad la articolul ��� al treilea paragra� poate fi privată de cauza sa �şi de conţinutul său�� prin autoritatea interpretării �urnizate într-o speţă similară printr-o hotărâre anterioară cu titlu preliminar” a recunoscut că instanţa naţională de ultim grad are puterea de a delimita litigiul şi, prin urmare, de a-şi declina competenţa în ceea ce priveşte o între�are sau o pro�lemă de interpretare cu privire la legislaţia comunitară, �azându-se pe soluţia o�erită de Curte la aceeaşi între�are.�

Deoarece legislaţia comunitară �ace parte din sistemul juridic al fiecărui stat mem�ru, „ar fi a�surd să i se interzică unei instanţe naţionale să interpreteze o dispoziţie pe care, cu toate acestea, este o�ligată să o aplice”.� Această consideraţie e�clude argumentul con�orm căruia instanţa naţională de ultim grad se limitează la a lua act de e�istenţa unei argumentaţii în apărare �azată pe dreptul comunitar şi la a o trimite Curţii de Justiţie pentru e�aminare.� Această instanţă tre�uie, prin urmare, să determine între�area care poate �ace o�iectul unei trimiteri în �aţa Curţii de Justiţie şi, în acest scop, are sarcina să verifice realitatea unei îndoieli de interpretare, ceea ce este confirmat de concluziile avocatului general Lagrange în cauza da Costa en Schaake, menţionată anterior, în care se evidenţia că „înainte ca procedura de trimitere a unei între�ări cu titlu preliminar pentru interpretare să fie pusă în aplicare, tre�uie, în mod evident, să e�iste o între�are”.�

Ast�el, con�orm guvernului italian, o dispoziţie poate fi calificată drept „clară”, nu doar atunci când a �ost deja interpretată de Curtea de Justiţie în legătură cu o între�are corelată cu aceasta, ci şi atunci „când aceasta nu poate în mod rezona�il să ai�ă decât o singură semnificaţie literală, logică şi sistematică”.�

În �apt, con�orm guvernului italian nu pare verosimil ca instanţa naţională de ultim grad să fie privată, în pro�leme comunitare, de o parte din instrumentele de interpretare o�işnuite şi să tre�uiască, în consecinţă, să se limiteze la �ormularea te�tului pentru a verifica dacă dispoziţia are sau nu o semnificaţie o�scură, renunţând a priori la a e�amina eventuala persistenţă a îndoielii printr-o simplă con�runtare a rezultatelor interpretării literale cu ceea ce rezultă, dimpotrivă, din interpretarea logică şi sistematică.�

În consecinţă, este necesar să se admită că economia dispoziţiilor de la articolul ��� implică utilitatea unui filtru eficient pentru trimiterea între�ărilor de interpretare către Curte.� Rezultă, în mod necesar, că instanţa naţională de ultim grad tre�uie să aprecieze în mod adecvat dacă e�istă e�ectiv sau nu o îndoială verita�ilă.�

Rămân de definit limitele acestei aprecieri.� Acest punct este mai comple� în plan teoretic decât în plan practic, cel puţin în stadiul actual de ela�orare al dreptului comunitar şi ţinând seama de gradul de „conştiinţă comunitară” atins în fiecare stat mem�ru.� În plus, o�iectivul de uni�ormitate a interpretării normelor comunitare impus prin articolul ��� şi „ideea că �orţa dreptului învinge în cele din urmă orice eventuală rezistenţă” generează între�area până la ce punct poate, în practică, o instanţă naţională de ultim grad să nege cu �ună credinţă e�istenţa unei între�ări preliminare verita�ile.�

Page 314: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

În consecinţă, guvernul italian propune să se răspundă între�ării adresate în sensul că „tratatul o�ligă instanţele naţionale de ultim grad să solicite Curţii de Justiţie să se pronunţe cu titlu preliminar în cazurile în care după ce a procedat la o apreciere adecvată, acestea recunosc că între�area de interpretare adresată în �aţa lor nu este, în mod evident, �ără temei”.�

C – Observaţiile guvernului danez

După ce a amintit o�iectivul şi mecanismul articolului ���, guvernul danez consideră că al treilea paragra� din articolul menţionat „nu poate, cu toate acestea, să fie înţeles în sensul că o instanţă naţională ale cărei decizii nu pot �ace o�iectul unei căi de atac, este o�ligată să sesizeze Curtea în legătură cu orice între�are re�eritoare la interpretare sau la validitatea unei norme de drept comunitar, cu singurul motiv că părţile şi-au e�primat dorinţa în acest sens”.�

O ast�el de concepţie trans�ormă acest articol într-o cale de atac deschisă persoanelor private, ceea ce nu este în niciun caz o�iectivul acestei dispoziţii.�

Rezultă din Hotărârea din �� noiem�rie ���8 �Mattheus, ��/�8, Rec.� p.� ������ că „instanţele naţionale au o�ligaţia să aprecieze dacă este necesară trimiterea în �aţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene”.� Îi revine, prin urmare, instanţei naţionale să decidă dacă e�istă e�ectiv o îndoială care justifică o între�are preliminară; această teză este susţinută prin hotărârea Curţii din �� decem�rie ��8� �Foglia/Novello, ���/8�, nepu�licată încă��.�

Guvernul danez, ca şi guvernul italian, susţine în continuare că jurisprudenţa Curţii, în special hotărârea Costa en Schaake menţionată anterior, a confirmat că o�ligaţia de trimitere cu titlu preliminar vizată la articolul ��� al treilea paragra� nu este a�solută.�

Guvernul danez precizează că, chiar dacă nu e�istă o jurisprudenţă anterioară a Curţii, instanţa naţională poate, cu toate acestea, să hotărască direct, �ără a adresa între�ări preliminare, în cazul în care norma de drept comunitar în cauză nu ridică dificultăţi de interpretare.�

În ceea ce priveşte teoria actului clar, guvernul danez aminteşte că, răspunzând la între�area scrisă nr.� ��8/�8 �JO C �8, ���8, p.� 8 şi ���, Comisia a declarat că tri�unalele „pot încălca această dispoziţie şi pot hotărî în mod direct în cazul în care aceste între�ări sunt per�ect clare şi că sensul răspunsului care tre�uie o�erit este evident pentru orice jurist chiar cu e�perienţă minimă”.�

Guvernul danez in�ormează Curtea re�eritor la �aptul că acest criteriu se aplică şi de către tri�unalele daneze, chiar şi de cele de ultim grad.�

Acesta consideră că „o îndoială teoretică cu privire la interpretare nu justifică, prin ea însăşi, recursul sistematic la acţiunea pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare.� În această privinţă tre�uie să e�iste o îndoială reală cu privire la interpretare”.�

Cu toate acestea, dacă criteriul actului clar tre�uie să fie admis, este necesar să fie aplicat cu precauţie, iar instanţa naţională supremă tre�uie să ţină seama de un anumit număr de date, în special datorită �aptului că dispoziţiile comunitare sunt multilingve şi să o�iectivul articolului ��� este aplicarea uni�ormă a dreptului comunitar.� În cele din urmă, această instanţă naţională nu poate îndepărta, cu propria sa autoritate, un act comunitar pe care îl consideră ilegal, la �el cum nu poate îndepărta o interpretare reţinută anterior de către Curtea de Justiţie.�

În consecinţă, guvernul danez solicită Curţii să răspundă la între�area adresată după cum urmează:

Page 315: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��5

„Instanţele naţionale ale căror decizii nu pot �ace o�iectul unui apel, au o�ligaţia să sesizeze Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene cu privire la între�ări preliminare vizând validitatea sau interpretarea dreptului comunitar, dacă consideră că o decizie asupra acestei între�ări este necesară în scopul deciziei pe care tre�uie să o pronunţe în speţă”.� Nu este nici necesar, nici suficient, în scopul acestei o�ligaţii, ca o parte să prezinte o solicitare în acest sens.� O instanţă ale cărei decizii nu pot �ace o�iectul unei acţiuni şi a cărei autoritate este de aşa natură încât deciziile acesteia pot constitui precedente, tre�uie, cu toate acestea, din motive care rezultă din necesitatea de a aplica dreptul comunitar în mod uni�orm, să evite în măsura în care este posi�il, să răspundă ea însăşi acestor între�ări.�”

D – Observaţiile Comisiei

Cu titlu preliminar, Comisia consideră că între�area adresată Curţii de Justiţie de către Curtea Supremă de Casaţie italiană „este �undamentală”.�

Comisia invocă în primul rând teoria actului clar în temeiul căreia „tre�uie să e�iste o dificultate reală, ridicată de către părţi, sau recunoscută în mod spontan de către instanţă, o dificultate de natură să genereze o îndoială pentru o persoană cunoscătoare”, precum şi o noţiune similară care e�isă în Italia şi în Repu�lica Federală Germania în ceea ce priveşte o�ligaţia pe care o au instanţele de a sesiza Curtea constituţională în legătură cu între�ările privind constituţionalitatea legilor naţionale.� Nici în Italia, nici în Repu�lica Federală Germania „instanţa nu este o�ligată să sesizeze Curtea constituţională în cazul în care consideră că motivele de neconstituţionalitate invocate în �aţa acesteia sunt în mod evident lipsite de �undament”.�

În continuare, după enunţarea argumentelor principale înaintate împotriva tezei unei autorităţi de apreciere a instanţei de ultim grad în ordinea juridică comunitară, precum şi principalele argumente înaintate în �avoarea acestei teze, Comisia consideră că teza menţionată este admisi�ilă în dreptul comunitar.�

În această privinţă, aceasta aminteşte că, în răspunsul său la între�area în scris nr.� ��8/�8, adresată de domnul Krieg �JO C �8 din ��.� �.� ������, a declarat deja că, în opinia sa:

„Articolul ��� din tratatul CEE nu o�ligă tri�unalele naţionale să amâne pronunţarea şi să trimită sistematic Curţii de Justiţie toate între�ările privind interpretarea dreptului comunitar care le sunt adresate.� Acestea pot renunţa la trimitere şi se pot pronunţa direct în cazul în care aceste între�ări sunt per�ect clare şi sensul răspunsului este evident pentru orice jurist, chiar cu e�perienţă minimă.�”

După analizarea articolului ��� al treilea paragra�, Comisia s-a declarat convinsă că poziţia sa anterioară este corectă.� În �apt, aceasta consideră că pentru a e�ista o�ligaţia unei acţiuni pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare este necesar ca o chestiune să fie ridicată în �aţa instanţei naţionale de ultim grad şi ca această chestiune să �acă re�erire la interpretarea unui te�t.� Con�orm Comisiei, termenul „chestiune” este sinonim cu pro�lemă, iar termenul „a interpreta” „semnifică a înţelege şi a e�plica termenii unui te�t sau ai unui discurs al cărui sens este o�scur sau dă naştere unor îndoieli”.�

Ast�el, dacă o dispoziţie este per�ect clară „nu e�istă nicio chestiune şi nu este necesar să se recurgă la interpretare”.�

Desigur, este adevărat că o activitate de interpretare se e�ercită continuu, chiar şi în ceea ce priveşte dispoziţiile clare şi, prin urmare, uşor comprehensi�ile, însă, „cu toate acestea, este

Page 316: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

evident că între�ările de interpretare vizate la articolul ��� al treilea paragra� le constituie doar pro�lemele verita�ile, dificultăţile intelectuale care tre�uie depăşite”.�

Această competenţă de apreciere pe care Comisia o recunoaşte ast�el instanţei de �ond se situează în aceeaşi categorie cu competenţele de apreciere care îi sunt deja încredinţate.� Prin urmare, instanţele naţionale au o�ligaţia să se pronunţe asupra cauzelor cu privire la care sunt sesizaţi şi să aplice dreptul comunitar, însă respectând atri�uţiile Curţii de Justiţie de a interpreta acest drept.� Recunoaşterea de către Curtea de justiţie a competenţei de apreciere a instanţei naţionale „este o mărturie a încrederii acesteia în instanţele naţionale”, iar procedurile prevăzute la articolul ��� pot fi aplicate cu succes numai într-un climat de încredere reciprocă.�

Este evident că unele erori de interpretare a unei dispoziţii comunitare pot fi comise de instanţele naţionale, însă, con�orm Comisiei, inconvenientele care pot rezulta din ast�el de erori sunt limitate şi compensate prin avantajele pe care le prezintă, în special pentru �una administrare a justiţiei, �aptul de a nu o�liga instanţele de ultim grad din statele mem�re să trimită Curţii de Justiţie toate între�ările cu privire la dispoziţiile comunitare.�

Cu toate acestea, Comisia ţine să „precizeze �ără echivoc că, având în vedere particularităţile legislaţiei comunitare, nu tre�uie să se recurgă la această competenţă în cadrul acestei ordini juridice decât cu atenţie ma�imă”.�

Comisia aminteşte în această privinţă că te�tele comunitare sunt redactate în şapte lim�i, că acestea sunt deseori e�presia unor compromisuri politice şi că, în consecinţă, „e�ercitarea unei competenţe de apreciere de către o instanţă naţională pe tema unui te�t comunitar solicită o prudenţă mult mai mare decât recurgerea la teoria actului clar într-un conte�t naţional”.� De asemenea, înainte de a-şi e�ercita competenta de apreciere, instanţa naţională tre�uie în primul rând să se in�ormeze cu privire la jurisprudenţa Curţii de Justiţie şi, dacă e�istă cea mai mică îndoială, instanţa supremă tre�uie să sesizeze Curtea de Justiţie cu titlu preliminar.�

Rezultatul este, în opinia Comisiei, că „în practică, sunt �oarte limitate cazurile în care este posi�il în mod legitim să nu se sesizeze Curtea de justiţie”.�

În consecinţă, Comisia propune să se răspundă după cum urmează la între�area adresată Curţii:

„În temeiul articolului ��� al treilea paragra� din tratatul CEE, instanţele ale căror decizii nu pot �ace o�iectul unei acţiuni jurisdicţionale de drept intern sunt o�ligate să trimită Curţii de Justiţie toate între�ările cu privire la sensul unei dispoziţii comunitare adresate în �aţa acestora, cu e�cepţia cazului în care acestea au constatat că dispoziţia respectivă nu generează în mod rezona�il nicio îndoială cu privire la interpretare.�”

III – Procedura orală

În şedinţa din 8 iunie ��8�, reclamantele în acţiunea principală, reprezentate de U�ertazzi şi Capelli, guvernul italian, reprezentat de domnul Laporta, avvocato dello Stato şi Comisia Comunităţilor Europene reprezentată de domnul Olmi, director general adjunct al Serviciului juridic, precum şi de doamna Mary Minch, mem�ră a Serviciului juridic, în calitate de agenţi, şi-au prezentat o�servaţiile orale şi au răspuns între�ărilor adresate de Curte.�

Avocatul general şi-a prezentat concluziile în şedinţa din �� iulie ��8�.�

Page 317: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

În drept

�.� Prin Ordonanţa din �� martie ��8�, primită la Curte la �� octom�rie ��8�, Corte Suprema di Cassazione a adresat, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE, o între�are preliminară privind interpretarea articolului ��� al treilea paragra� din Tratatul CEE.�

�.� Această între�are a �ost adresată în cadrul unui litigiu între societăţi importatoare de lână Ministerului italian al Sănătăţii cu privire la plata unei ta�e fi�e pentru inspecţia sanitară veterinară a lânii importate din ţări care nu sunt mem�re ale Comunităţii.� Aceste societăţi au invocat Regulamentul �CEE�� nr.� 8��/�8 din �8 iunie ���8 �JO L �5�, p.� ���� privind organizarea comună a pieţei pentru anumite produse enumerate în ane�a II la tratat, regulament care, la articolul � alineatul ����, interzice statelor mem�re să perceapă ta�e cu e�ect echivalent unor drepturi vamale asupra „produselor de origine animală” importate, nespecificate în altă parte, clasificate la poziţia tari�ară �5.��5 din Tari�ul Vamal Comun.� Ministerul Sănătăţii a o�iectat �aţă de această argumentaţie, afirmând că lâna nu este inclusă în ane�a II la tratat.� Prin urmare, lâna nu este supusă unei organizări comune a pieţelor agricole.�

�.� Din aceste împrejurări, Ministerul Sănătăţii a ajuns la concluzia că soluţia la între�area privind interpretarea actului instituţiilor comunitare este atât de evidentă încât înlătură posi�ilitatea de a lua în considerare o îndoială privind interpretarea şi este, prin urmare, de natură să e�cludă necesitatea unei acţiuni la Curtea de Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare.� Dimpotrivă, societăţile comerciale interesate susţin că, deoarece s-a adresat o între�are privind interpretarea unui regulament la Corte Suprema di Cassazione, instanţă ale cărei decizii nu pot �ace o�iectul unei căi de atac în dreptul intern, aceasta, în sensul articolului ��� al treilea paragra�, nu se poate sustrage de la o�ligaţia de a sesiza Curtea de Justiţie.�

Constatând aceste două puncte de vedere contrare, Corte Suprema di Cassazione a sesizat Curtea cu următoarea între�are:

„Articolul ��� al treilea paragra� din tratat, care prevede că, atunci când se adresează o între�are de genul celor enumerate la primul paragra� din acelaşi articol într-o cauză pendinte în �aţa unei instanţe naţionale ale cărei decizii nu pot �ace o�iectul unei căi de atac în dreptul intern, această instanţă este o�ligată să sesizeze Curtea de Justiţie, sta�ileşte o o�ligaţie de trimitere care nu îi permite instanţei naţionale să mai �acă vreo apreciere asupra temeiului între�ării adresate sau su�ordonează – şi în ce limite – această o�ligaţie e�istenţei preala�ile a unei îndoieli rezona�ile privind interpretarea?”

5.� Pentru a răspunde acestei între�ări tre�uie să se ţină seama de sistemul articolului ���, care îi con�eră competenţă Curţii de Justiţie pentru a hotărî, între altele, asupra interpretării tratatului şi a actelor adoptate de instituţiile Comunităţii.�

�.� În temeiul celui de-al doilea paragra� din acest articol, orice instanţă dintr-un stat mem�ru, în cazul în care apreciază că o decizie re�eritoare la o între�are privind interpretarea este necesară pentru a pronunţa o hotărâre, aceasta „poate” cere Curţii de Justiţie să decidă cu privire la această între�are.� În con�ormitate cu al treilea paragra�, atunci când se invocă o între�are privind interpretarea într-o cauză pendinte în �aţa unei instanţe naţionale ale cărei hotărâri nu pot �ace o�iectul unei căi de atac în dreptul intern, această instanţă „este o�ligată” să sesizeze Curtea de Justiţie.�

�.� Această o�ligaţie de sesizare se înscrie în cadrul cooperării, instituite pentru a asigura �una aplicare şi interpretarea uni�ormă a dreptului comunitar în toate statele mem�re, între instanţele naţionale, în calitatea acestora de instanţe responsa�ile cu aplicarea dreptului

Page 318: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��8

comunitar şi Curtea de Justiţie.� Articolul ��� al treilea paragra� urmăreşte în special prevenirea divergenţelor de jurisprudenţă în cadrul Comunităţii cu privire la unele între�ări re�eritoare la dreptul comunitar.� Prin urmare, s�era de aplicare a acestei o�ligaţii tre�uie să fie apreciată în �uncţie de aceste o�iective, ţinând seama de competenţele instanţelor naţionale şi, respectiv, ale Curţii de Justiţie, atunci când se adresează o ast�el de între�are privind interpretarea, în sensul articolului ���.�

8.� În acest cadru tre�uie să se precizeze sensul comunitar al e�presiei „atunci când se adresează o asemenea între�are”, pentru a sta�ili în ce condiţii o instanţă naţională ale cărei decizii nu pot �ace o�iectul unei căi de atac în dreptul intern are o�ligaţia de a sesiza Curtea de Justiţie.�

�.� În această privinţă tre�uie să se su�linieze, în primul rând, că articolul ��� nu constituie o cale de atac deschisă părţilor într-un litigiu pendinte în �aţa unei instanţe naţionale.� Prin urmare, nu este suficient ca o parte să susţină că litigiul ridică o pro�lemă privind interpretarea dreptului comunitar pentru ca instanţa naţională respectivă să fie o�ligată să considere că este vor�a despre o între�are adresată în sensul articolului ���.� Pe de altă parte, după caz, instanţa naţională respectivă poate sesiza Curtea de Justiţie din proprie iniţiativă.�

��.� În al doilea rând, din relaţia dintre al doilea şi al treilea paragra� ale articolului ��� rezultă că instanţele vizate de al treilea paragra� se �ucură de aceeaşi putere de apreciere ca toate celelalte instanţe naţionale pentru a evalua dacă este necesară o decizie asupra unui aspect de drept comunitar pentru a pronunţa o hotărâre.� Prin urmare, aceste instanţe naţionale nu sunt o�ligate să trimită o între�are privind interpretarea dreptului comunitar, adresată în �aţa acestora în cazul în care respectiva între�are nu este pertinentă, şi anume, în cazul în care, indi�erent care este răspunsul la această între�are, el nu poate avea nicio influenţă asupra soluţionării litigiului.

��.� Dimpotrivă, în cazul în care instanţele naţionale constată că este necesară recurgerea la dreptul comunitar pentru a reuşi să soluţioneze litigiul cu care au �ost sesizate, articolul ��� le impune acestora o�ligaţia de a sesiza Curtea de Justiţie pentru orice între�are adresată privind interpretarea.�

��.� Între�area adresată de Corte di Cassazione urmăreşte să afle dacă, în anumite împrejurări, o�ligaţia prevăzută la articolul ��� al treilea paragra� poate, cu toate acestea, să fie supusă unor limite.�

��.� Tre�uie amintit în această privinţă că, în Hotărârea din �� martie ���� �în cauzele cone�ate �8 până la ��/����, Da Costa, Rec.�, p.� �5��, Curtea a declarat că „deşi articolul ��� al treilea paragra� o�ligă �ără nicio restricţie instanţele naţionale ale căror decizii nu pot �ace o�iectul unei căi de atac în dreptul intern să trimită Curţii orice între�are privind interpretarea adresată în �aţa acestora, totuşi, autoritatea interpretării date de Curte în temeiul articolului ��� poate să priveze această o�ligaţie de cauza sa şi să o golească ast�el de conţinut; acesta este cazul în special atunci când între�area adresată este identică din punct de vedere material cu o între�are care a �ăcut deja o�iectul unei hotărâri preliminare într-o cauză similară”.�

14. Acelaşi e�ect, în ceea ce priveşte limitele o�ligaţiei �ormulate de articolul ��� al treilea paragra�, poate rezulta dintr-o jurisprudenţă consacrată a Curţii care a rezolvat aspectul de drept respectiv, indi�erent de natura procedurilor care au dus la această jurisprudenţă, chiar în a�senţa unei identităţi a între�ărilor în litigiu.�

Page 319: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

�5.� Cu toate acestea, se înţelege că, în toate aceste împrejurări, instanţele naţionale, inclusiv cele menţionate la articolul ��� al treilea paragra�, sunt li�ere să sesizeze Curtea în cazul în care acestea consideră acest lucru oportun.�

��.� În cele din urmă, aplicarea corectă a dreptului comunitar se poate impune în mod atât de evident încât să nu lase loc niciunei îndoieli rezona�ile privind modul de rezolvare a între�ării adresate.� Înainte de a concluziona că este vor�a de o ast�el de situaţie, instanţa naţională tre�uie să fie convinsă că acest aspect se impune în mod la �el de evident şi instanţelor naţionale ale celorlalte state mem�re şi Curţii de Justiţie.� Doar în cazul în care aceste condiţii sunt îndeplinite, instanţa naţională se poate a�ţine să mai trimită această între�are Curţii de Justiţie şi poate să o rezolve pe propria răspundere.�

��.� Cu toate acestea, e�istenţa unei ast�el de posi�ilităţi tre�uie să fie evaluată în �uncţie de caracteristicile dreptului comunitar şi de dificultăţile specifice pe care le prezintă interpretarea acestuia.�

�8.� În primul rând, tre�uie să se ţină seama de �aptul că te�tele de drept comunitar sunt redactate în mai multe lim�i şi că diversele versiuni lingvistice sunt deopotrivă autentice; ast�el, o interpretare a unei prevederi de drept comunitar implică o comparare a versiunilor lingvistice.�

��.� De asemenea, tre�uie să se o�serve că dreptul comunitar utilizează o terminologie proprie, chiar şi atunci când e�istă o concordanţă deplină a versiunilor lingvistice.� De alt�el, tre�uie su�liniat că noţiunile juridice nu au în mod necesar acelaşi conţinut în dreptul comunitar şi în dreptul naţional al di�eritelor state mem�re.�

��.� În s�ârşit, fiecare prevedere de drept comunitar tre�uie plasată în conte�tul său şi interpretată în lumina ansam�lului prevederilor acestui drept, a finalităţilor şi a stadiului evoluţiei acestuia la data la care respectiva prevedere tre�uie să fie aplicată.�

��.� Având în vedere aceste consideraţii, răspunsul la între�area adresată de Corte Suprema di Cassazione este că articolul ��� al treilea paragra� tre�uie să fie interpretat în sensul că o instanţă naţională ale cărei decizii nu pot �ace o�iectul unei căi de atac în dreptul intern tre�uie, atunci când i se adresează o între�are de drept comunitar, să îşi îndeplinească o�ligaţia de sesizare a Curţii de Justiţie, cu e�cepţia cazului în care constată că între�area adresată nu este pertinentă sau că dispoziţia comunitară în cauză a �ăcut deja o�iectul unei interpretări din partea Curţii sau că aplicarea corectă a dreptului comunitar se impune cu o asemenea evidenţă încât nu mai lasă loc niciunei îndoieli rezona�ile; e�istenţa unei ast�el de posi�ilităţi tre�uie să fie evaluată în �uncţie de caracteristicile proprii dreptului comunitar, de dificultăţile specifice pe care le prezintă interpretarea acestuia şi de riscul divergenţelor de jurisprudenţă în cadrul Comunităţii.�

Cu privire la cheltuielile de judecată

��.� Cheltuielile e�ectuate de guvernul Repu�licii Italiene, guvernul Regatului Ţărilor de Jos şi de Comisia Comunităţilor Europene, care au prezentat o�servaţii Curţii, nu pot �ace o�iectul unei ram�ursări.�

��.� Întrucât procedura are, în raport cu părţile din acţiunea principală, un caracter incidental �aţă de procedura din �aţa Corte Suprema di Cassazione, este de competenţa acestei instanţe să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată.�

Page 320: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Pentru aceste motive,

CURTEA,

pronunţându-se cu privire la între�area care i-a �ost adresată de Corte Suprema di Cassazione, prin Ordonanţa din �� martie ��8�, hotărăşte:

Articolul 177 al treilea paragraf trebuie interpretat în sensul că o instanţă naţională ale cărei decizii nu pot face obiectul unei căi de atac în dreptul intern trebuie, atunci când i se adresează o întrebare de drept comunitar, să îşi îndeplinească obligaţia de sesizare a Curţii de Justiţie, cu excepţia cazului în care constată că întrebarea adresată nu este pertinentă sau că dispoziţia comunitară în cauză a făcut deja obiectul unei interpretări din partea Curţii sau că aplicarea corectă a dreptului comunitar se impune cu o asemenea evidenţă încât nu mai lasă loc niciunei îndoieli rezonabile; existenţa unei astfel de posibilităţi trebuie să fie evaluată în funcţie de caracteristicile proprii dreptului comunitar, de dificultăţile specifice pe care le prezintă interpretarea acestuia şi de riscul divergenţelor de jurisprudenţă în cadrul Comunităţii.

Mertens de Wilmars Bosco Tou��ait

Due Pescatore Mackenzie Stuart O’Kee��e

Koopmans Everling Chloros Grévisse

Pronunţată în şedinţă pu�lică la Lu�em�urg, � octom�rie ��8�.�

Grefier Preşedinte

P.� Heim J.� Mertens de Wilmars

Page 321: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

CONCLUzIILE AVOCATULUI GENERAL

FRANCESCO CAPOTORTI,

PREzENTATE LA DATA DE �� IULIE ��8�1

Domnule Preşedinte,

Domnilor Judecători,

�.� Prezenta între�are preliminară supusă spre e�aminare vizează una dintre dispoziţiile din Tratatul CEE re�eritoare la competenţele Curţii noastre: mai e�act, articolul ��� al treilea paragra�.� Curtea de Casaţie din Italia doreşte să afle dacă această dispoziţie „sta�ileşte o o�ligaţie de trimitere �la Curtea Comunităţilor�� care nu permite instanţei naţionale să se pronunţe asupra necesităţii de a prezenta Curţii între�area ridicată, sau dacă aceasta su�ordonează, şi în ce limite, această o�ligaţie e�istenţei preala�ile a unei îndoieli de interpretare rezona�ile”.�

Scurt rezumat al �aptelor.� În septem�rie ����, un grup numeros de operatori italieni din sectorul te�tilelor din lână, cuprinzând societăţile CILFIT şi Lanificio di Gavardo, precum şi multe altele, au citat Ministerul italian al sănătăţii în �aţa Tri�unalului din Roma solicitând ram�ursarea sumelor depuse – necuvenit, în opinia lor – pentru drepturile de vizită sanitară asupra importurilor de lână.� În �apt, aceste sume au �ost plătite la data la care Legea nr.� �� din �� ianuarie ���8, care fi�a aceste drepturi la ��� lire pentru un chintal de lână importată, era în vigoare, însă suma care tre�uia plătită a �ost modificată în mod semnificativ prin Legea nr.� ���� din �� decem�rie ���� şi redusă la doar �� lire pentru un chintal.�

După ce au căzut în pretenţii în �aţa instanţei de prim grad şi în apel, reclamantele au introdus recurs în casaţie, susţinând, în special, că dreptul de vizită nu putea să fie perceput pentru că era în contradicţie cu Regulamentul nr.� 8�� al Consiliului din �8 iunie ���8 re�eritor la organizarea comună a pieţelor „pentru anumite produse enumerate în ane�a II la tratat”, printre care „produsele de origine animală” indicate la poziţia tari�ară �5.��5 din Tari�ul Vamal Comun.� Însă, Ministerul Sănătăţii a afirmat că lâna nu este inclusă în ane�a II la Tratatul CEE şi, prin urmare, nu intră în s�era de aplicare a regulamentului menţionat.�

Con�orm administraţiei, s�era de aplicare a Regulamentului nr.� 8��/�8 este e�trem de clară cu privire la acest punct şi, prin urmare, e�clude necesitatea „cererii de acţiune pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare” către Curtea noastră.�

În �aţa acestei situaţii, Curtea de Casaţie din Italia, printr-o ordonanţă din �� mai ��8�, a amânat pronunţarea şi v-a adresat între�area indicată mai sus.�

�.� Ştim că, în temeiul articolului ��� al treilea paragra�, atunci când o între�are re�eritoare la interpretarea tratatului, la validitatea şi la interpretarea actelor adoptate de instituţiile Comunităţii sau, eventual, la interpretarea statutelor organismelor înfiinţate în temeiul unui act al Consiliului „este adresată într-o cauză pendinte în �aţa unei instanţe naţionale ale cărei decizii nu pot �ace o�iectul unui recurs jurisdicţional de drept intern, această instanţă este o�ligată să sesizeze Curtea de Justiţie”.� Con�orm Curţii de Casaţie din Italia – care �uncţionează ca interpret al unui conflict �oarte puternic de opinii atât în doctrină cât şi în jurisprudenţa statelor mem�re – norma prezentată mai sus se pretează la două interpretări di�erite.� În �apt, se poate considera că aceasta o�ligă în mod riguros instanţele de ultim grad ale statelor mem�re să aducă la cunoştinţa Curţii noastre aceste între�ări �ără a le acorda

� Tradus din lim�a italiană.� Tradus din lim�a italiană.�

Page 322: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

competenţa de a se pronunţa asupra acestora şi de a verifica în ce măsură acestea pot avea mai multe soluţii.� Însă, pe de altă parte, se poate considera că articolul ��� al treilea paragra� permite instanţelor naţionale să e�ectueze o cercetare preliminară pentru a sta�ili, utilizându-şi puterea discreţionară, dacă în acest caz concret e�istă sau nu o îndoială de interpretare rezona�ilă; cu consecinţa că acţiunea pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare este omisă în toate cazurile în care nu apare o îndoială de acest gen.�

Acestea fiind spuse, înainte de a e�amina pro�lema ridicată, este necesar să se precizeze că Curtea de Casaţie, în ciuda �ormulării e�tinse a între�ării sale, nu a luat în considerare decât acţiunea pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare vizând o�ţinerea interpretării unei dispoziţii din tratat sau dintr-un act derivat, şi că aceasta nu a tratat pro�lema acţiunii pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare în vederea constatării validităţii actelor comunitare.� Acest lucru pare să demonstreze atât prin �aptul că, în partea finală a între�ării, Curtea a menţionat e�plicit teza întemeiată pe e�istenţa unei „îndoieli de interpretare rezona�ile”, cât şi prin �aptul că respectiva cauză prezentată în �aţa instanţei a quo viza chiar interpretarea normelor comunitare derivate �ast�el cum rezultă din ordonanţa de trimitere��.�

�.� Este necesar să se încerce a se sta�ili, în primul rând, dacă din conte�tul articolului ��� rezultă elemente literale utile pentru orientarea în ceea ce priveşte alternativa indicată.�

Faptul că la al treilea paragra�, precum şi la al doilea, o�iectul procedurii pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare este indicat prin termenul „chestiune” a �ost considerat de anumiţi autori ca o confirmare a tezei care limitează s�era de aplicare a o�ligaţiei impuse prin al treilea paragra� la cazurile în care se ridică pro�leme verita�ile de interpretare, şi anume, în care e�istă dificultăţi de interpretare.� În plus, dat fiind că la paragra�ele al doilea şi al treilea menţionate este vor�a de „chestiuni … invocate” într-o cauză pendinte în �aţa unei instanţe naţionale, anumiţi autori susţin că norma se re�eră ast�el la ipoteza în care una din părţile în cauză �inclusiv, eventual, ministerul pu�lic, în sistemele juridice care prevăd intervenţia acestuia�� ia iniţiativa de a prezenta instanţei e�istenţa unei pro�leme de interpretare a dreptului comunitar.� Cu toate acestea, ştim că o între�are preliminară poate fi �ormulată chiar ex officio: aţi amintit recent acest lucru în Hotărârea din �� iunie ��8� în cauza ���/8�, Salonia �Rec.� ��8�, p.� �5��, al şaptelea considerent��.� Atunci când acest lucru are loc, se afirmă că puterea de apreciere a instanţei, chiar de ultim grad, nu poate fi pusă la îndoială; şi încheiem prin consideraţia că este, prin urmare, ilogic să se recunoască această putere discreţionară în ceea ce priveşte între�ările adresate din oficiu şi să se nege în ceea ce priveşte între�ările adresate de părţi.�

Considerăm că această argumentaţie duce la rezultate lipsite de �undament.� O�servăm, în această privinţă, că termenul „chestiune” sau mai degra�ă e�presia „o asemenea chestiune” – este utilizată la articolul ��� re�eritor la trei grupe de su�iecte asupra cărora Curtea are competenţa de a se pronunţa cu titlu preliminar [cele trei grupe corespunzătoare literelor �a��, ���� şi �c��].� În cadrul celui de-al doilea paragra�, termenii „chestiune” şi „privinţă” par a fi sinonime �cel puţin în te�tele �rancez şi italian ale tratatului��.� Prin urmare, considerăm că este inadecvat să se dea o nuanţă termenului „chestiune” adăugându-i ideea de îndoială întemeiată, de dificultate, de alegere mai mult sau mai puţin comple�ă; re�eritor la anumite aspecte ale litigiilor, este normal să tre�uiască să se ia o decizie „asupra privinţei” şi o decizie de interpretare are întotdeauna scopul să elimine o stare de incertitudine o�iectivă.�

În ceea ce priveşte deducţiile cu privire la care se pretinde că reies din cerinţa ca chestiunea să fie ridicată, considerăm că, în hotărârea Salonia menţionată anterior, Curtea a interpretat corect acest termen ca re�erindu-se atât la părţi cât şi la instanţă: a considera că termenii utilizaţi în articol nu sunt con�ormi decât cu ipoteza unei iniţiative a părţilor, admiţând în acelaşi timp că instanţa este în măsură să adreseze între�area preliminară ex officio, este lipsit de sens.�

Page 323: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Pe scurt: în orice caz, articolul ��� permite părţilor şi instanţei să ridice chestiunea.� Dacă acest lucru este adevărat, o�ligaţia impusă la al treilea paragra� se aplică la �el în toate cazurile, nu doar în cele ale unei iniţiative a părţilor.� Pe de altă parte, nu vedem de ce competenţa instanţei de a �ormula din oficiu o între�are preliminară este necesar să se identifice cu competenţa de apreciere în ceea ce priveşte oportunitatea de a �ormula o ast�el de între�are.� Această posi�ilitate e�tinsă de alegere aparţine indu�ita�il instanţelor care nu sunt de ultim grad, în timp ce, pentru instanţele de ultim grad, este rezona�il ca competenţele lor să se limiteze la aprecierea necesităţii unei decizii preliminare pentru a adopta hotărârea şi ca de fiecare dată când această necesitate este recunoscută, adresarea către Curte să fie o�ligatorie.�

În definitiv, singura indicaţie e�trem de clară care rezultă din te�tul articolului ��� este di�erenţa între dispoziţiile de la al doilea şi de la al treilea paragra�: instanţele menţionate la al doilea paragra� pot solicita Curţii să se pronunţe asupra unei pro�leme de interpretare a dreptului comunitar în timp ce cele indicate la al treilea paragra� sunt o�ligate să �acă acest lucru.� Această constatare simplă va fi reluată şi apro�undată în continuare, după ce vom fi redus pro�lema la termenii ei esenţiali.

�.� În planul principiilor generale, s-a �ăcut �recvent re�erire, în cursul discutării pro�lemei în cauză, la teoria actului clar, pe care îl putem sintetiza afirmând că atunci când o normă este clară, nu este necesar ca aceasta să fie interpretată.�

Această teorie a apărut în sistemul juridic �rancez care încredinţează interpretarea tratatelor internaţionale e�clusiv e�ecutivului �mai precis Ministerului A�acerilor E�terne�� şi nu rezervă instanţei decât aplicarea acestora.� În acest cadru, pentru a restrânge rolul e�ecutivului şi pentru a limita ingerinţa acestuia în des�ăşurarea activităţii judiciare, instanţele au adoptat această teorie, rezervându-şi ast�el autoritatea de a determina dacă e�istă sau nu dificultăţi reale de interpretare şi, recuperând, în consecinţă, o zonă e�tinsă de putere discreţionară.� Ulterior, Conseil d’État din Franţa şi, într-o măsură mult mai mică, Cour de cassation au considerat că pot utiliza această teorie pentru a circumscrie s�era de aplicare a o�ligaţiei sta�ilite la al treilea paragra� de la articolul ��� din Tratatul CEE.�

Această teorie s-a reflectat în concluziile avocatului general Lagrange re�eritoare la cauzele �8 şi ��/�� Da Costa en Schaake, pronunţate la �� martie ���� �Rec.� ����, p.� 88-8���: avocatul general afirma în special că „dacă te�tul este per�ect clar nu mai este nevoie de interpretare, ci de aplicare, ceea ce intră în competenţa instanţei �naţionale�� care are sarcina precisă de a aplica legea”.� Cu toate acestea, este greşit să se considere această e�presie, scoasă din conte�t, ca argument în sprijinul tezei care atri�uie instanţei naţionale competenţa de a se pronunţa asupra temeiniciei unei între�ări preliminare adresate de părţi.� În realitate, rezultă din conte�tul concluziilor avocatului general Lagrange menţionate că singura intenţie a ilustrului nostru predecesor a �ost aceea de a demonstra inutilitatea unei noi interpretări de către Curtea de Justiţie în cazul în care, în jurisprudenţa acesteia, aceeaşi între�are a �ost deja a�ordată şi rezolvată.� În acest plan – şi anume cel al „autorităţii interpretării” �urnizată de Curtea noastră – se plasează şi hotărârea Da Costa din �� martie ���� �Rec.� ����, p.� �5��, despre care vom avea ocazia să vor�im în continuare.�

Considerăm că teoria actului clar nu prezintă nicio utilitate pentru soluţia pro�lemei în cauză.� Dacă luăm în considerare originea şi �uncţia acesteia, este uşor de constatat că aceasta a �ost �olosită pentru rectificarea unei situaţii proprii unui anumit stat mem�ru, situaţie ai cărei termeni nu se pretează la nicio analogie cu cea care se discută în prezent.� În �apt, distincţia, în ceea ce priveşte normele tratatelor internaţionale, între momentul aplicării, ceea ce intră în competenţa instanţei, şi cel al interpretării, rezervat Ministerului A�acerilor E�terne e�istă în Franţa însă nu şi în alte state mem�re; pe de altă parte, revendicarea unui spaţiu mai larg pentru puterea judiciară în raport cu anumite prerogative ale puterii e�ecutive este o pro�lemă

Page 324: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

di�erită de determinare a limitelor între sarcinile de interpretare atri�uite instanţelor naţionale de ultim grad şi Curţii de Justiţie a Comunităţilor.�

În al doilea rând, dacă luăm în considerare conceptul care stă la �aza teoriei actului clar, acesta pare ine�act.� Aplicarea unei norme într-un caz determinat solicită întotdeauna, în mod logic şi practic, identificarea sensului şi s�erei de aplicare a acestei norme, în lipsa căreia nici nu se poate sta�ili dacă aceasta este corespunzătoare cazului în speţă, nici nu se pot deduce din conţinutul acesteia toate consecinţele care se pot ataşa cazului luat în considerare.� Am putea spune că, atunci când se aplică o normă, interpretarea şi aplicarea se întrepătrund şi se contopesc, însă este de neconceput ca o normă să fie aplicată �ără a fi nevoie să fie interpretată, cu e�cepţia situaţiei în care sensul termenului „interpretare” este schim�at atri�uindu-i în mod necesar un caracter de dificultate.� Ca ultimă analiză, ma�ima latină �recvent întâlnită „in claris non fit interpretatio” este necesar să fie a�andonată: cel care interpretează, în timp ce îşi îndeplineşte sarcina, constată dacă o normă este clară sau o�scură.� Aceste consideraţii sunt cu atât mai importante într-un sistem în care toate normele prezintă dificultatea tehnică de a fi redactate în mai multe lim�i şi cea sistematică de a a�ecta o realitate deja reglementată de zece sisteme juridice statale.�

În cele din urmă, nu tre�uie neglijată pro�a �aptelor: acestea demonstrează că teoria actului clar, pusă în practică prin re�erire la articolul ���, a �ost aplicată într-un mod pe care nu ezităm a-l califica drept a�erant.� Deja, în ����, Conseil d’État din Franţa, care rămâne principalul utilizator al acestei teorii, a mers până la afirmaţia că noţiunea de măsură cu e�ect echivalent unei restricţii cantitative la import, în sensul articolului �� din Tratatul CEE – una din noţiunile cele mai discutate din tratatul menţionat, după cum arată jurisprudenţa Curţii noastre – nu necesită nicio interpretare �decizia din �� ianuarie ����, Syndicat national des importateurs �rançais en produits laitiers, Recueil Le�on ����, p.� ����.� Ulterior, Conseil d’État nu a ezitat să interpreteze articolele � şi �� din Tratatul CEE �decizia din �� juillet ����, Syndicat national des �a�ricants de spiritueu� consommés à l’eau, Recueil Le�on ����, p.� ��5��, articolul ��� din acelaşi tratat şi Decizia ��/�55 a Consiliului �decizia din �� octom�rie ����, Syndicat des importateurs de vêtements et produits artisanau�, Recueil Le�on ����, p.� �����, Regulamentul nr.� �5�/�8 al Consiliului, Regulamentul nr.� ����/�5 al Comisiei şi Regulamentul nr.� �5��/�� al Comisiei �decizia din � octom�rie ��8�, groupement d’intérêt économique Vipal, Recueil Dalloz-Sirey ��8�, Jurisprudence, p.� �����, articolele �� şi �� din Tratatul Euratom �decizia din �� decem�rie ��8�, commune de Thionville, Recueil Le�on ��8�, p.� �8���.� În plus, hotărârea din �� decem�rie ���8 în cauza Cohn-Bendit �Recueil Le�on ���8, p.� 5���� merită o menţiune particulară dat fiind că, în această decizie, Conseil d’État din Franţa, interpretând articolul �8� din Tratatul CEE, a negat orice posi�ilitate de e�ect direct al directivelor �în speţă era vor�a de posi�ilitatea ca o persoană de drept privat să invoce o directivă re�eritoare la circulaţia persoanelor��, în contradicţie clară cu jurisprudenţa �inecunoscută a Curţii noastre.�

Considerăm că toate acestea demonstrează că teoria actului clar are o s�eră de aplicare vastă: e�ectul acesteia este, în esenţă, acela de a priva de sens al treilea paragra� al articolului ���.� Prin urmare, nu se poate răspunde corect pornind de la această teorie – neîntemeiată şi am�iguă – la între�area adresată de Curtea de Casaţie italiană.�

Apărarea guvernului italian, care şi-a prezentat o�servaţiile în această cauză, a considerat că regimul de trimitere al între�ărilor privind legalitatea constituţională la Curtea constituţională de către di�erite instanţe, în sistemul juridic italian poate o�eri elemente utile interpretării articolului ���.� Amintim că în temeiul articolului �� alineatul ���� din Legea nr.� 8� din �� martie ��5�, instanţele italiene au o�ligaţia de a prezenta Curţii constituţionale toate între�ările re�eritoare la constituţionalitate care nu sunt „în mod clar neîntemeiate”.� Aceste instanţe e�ercită, prin urmare, un control preliminar asupra temeiniciei între�ării; însă simpla

Page 325: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��5

îndoială că o între�are nu este în mod clar neîntemeiată este suficientă pentru a genera o�ligaţia de trimitere.� Atitudinea instanţelor naţionale poate, în cazul în care un litigiu prezintă un aspect de drept comunitar, să fie guvernată de criterii similare?

Considerăm că răspunsul tre�uie să fie negativ din di�erite motive.� Evident, controlul con�ormităţii legii cu Constituţia este o pro�lemă di�erită de mecanismul instituit pentru a asigura interpretarea uni�ormă a dreptului comunitar.� Pentru a atinge primul o�iectiv toate instanţele au o �uncţie de filtru al temeiniciei între�ării, con�orm sistemului în vigoare în Italia; în timp ce, în ceea ce priveşte al doilea o�iectiv, tratatele au sta�ilit că anumite instanţe au li�ertate deplină de a adresa sau nu solicitări de interpretare Curţii şi că altele au o�ligaţia să �acă acest lucru.�

Pentru instanţele de grad in�erior ultimului grad, recunoaşterea unei �uncţii de filtru este, prin urmare, inutilă, în timp ce pentru cele de ultim grad, aceasta reprezintă o atenuare a o�ligaţiei prevăzute la articolul ��� ultimul paragra�.� Rămâne de clarificat în ce �ază îndeplineşte această �uncţie, dat fiind că te�tul normei este clar şi că un principiu în vigoare în dreptul unui stat mem�ru nu poate în niciun caz să fie transpus în dreptul comunitar �chiar admiţând că conţinutul principiului este adapta�il realităţii acestui sistem juridic di�erit��.� De �apt, autoritatea şi îndatorirea unei instanţe de a se pronunţa asupra temeiniciei între�ării �sau, mai degra�ă, de a se pronunţa dacă aceasta nu este în mod evident neîntemeiată�� e�istă în sistemul juridic italian pe �aza unei norme speciale, în timp ce nicio normă echivalentă acesteia nu a �ost introdusă în Tratatul de la Roma.� Considerăm această omisiune semnificativă – din punctul de vedere al negării oricărei autorităţi şi îndatoriri similare în cadrul articolului ��� – din moment ce mecanismul italian de trimitere către Curtea constituţională cu certitudine nu era necunoscut la momentul la care a �ost redactat te�tul articolului ���.�

�.� În �avoarea tezei care reduce s�era de aplicare a o�ligaţiei instanţelor de ultim grad de a adresa între�ările de interpretare a dreptului comunitar Curţii de Justiţie, sunt înaintate anumite argumente pe care le putem defini ca fiind „de oportunitate”.� Se evidenţiază că o ast�el de interpretare a articolului ��� permite în primul rând să se evite ca Curtea de Justiţie să fie supusă sarcinii unui număr e�cesiv de proceduri preliminare, ceea ce riscă să compromită �una �uncţionare a acesteia; şi, în al doilea rând, să se evite ca procesele naţionale să suporte tergiversări sau costuri mărite datorită între�ărilor preliminare neîntemeiate.� În plus, se evidenţiază că, în măsura în care recunoaşte instanţelor naţionale o anumită marjă de apreciere discreţionară, teza menţionată este cea mai în măsură să protejeze rolul specific al acestor instanţe.�

În �apt, considerăm că acest gen de argumentaţie nu este concludent.� Poate fi suficient să se o�iecteze că sensul unei norme nu poate depinde de motive de oportunitate.� Însă este necesar să se ţină seama şi de motivele care militează în �avoarea tezei opuse celei pe care am descris-o.� În �apt, cerinţa ca instanţele de ultim grad să adreseze întotdeauna între�ările preliminare Curţii este confirmată de caracteristicile specifice, tehnice şi sistematice ale dreptului comunitar la care am �ăcut re�erire anterior �te�te în mai multe lim�i; noutatea conţinutului şi a terminologiei acestui drept��.� Este necesar să se adauge că între metodele de interpretare adoptate de Curte şi cele din care se inspiră instanţele naţionale e�istă di�erenţe inevita�ile, care provin din di�erenţele între cadrele juridice în care acestea îşi des�ăşoară activitatea.�

�.� În rarele ocazii în care s-a pronunţat în legătură cu articolul ��� ultimul paragra�, Curtea a confirmat natura o�ligatorie a acestei dispoziţii �ără a menţiona ipoteza unei marje discreţionare de apreciere pentru instanţele superioare.� Ne re�erim la hotărârile din �� martie ����, Da Costa, menţionată anterior; din �8 �e�ruarie ����, în cauzele cone�ate �� – ��/��,

Page 326: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Internationale Crediet �Rec.� ����, p.� ���, din �5 iulie în cauza �/�� Costa-Enel �Rec.� ����, p.� ������; din � �e�ruarie ���5 în cauza ��/��, Al�atros �Rec.� ���5/�, p.� ���, din �� mai ����, în cauza ���/��, Ho��mann-La Roche �Rec.� ����, p.� �5���.� O�servăm că, în timp ce, în cauza Costa-Enel, Curtea s-a limitat la a para�raza norma citată şi că în cauza Al�atros, aceasta a �ăcut doar aluzie la utilizarea „�acultativă sau nu, după caz” a procedurii vizate la articolul ���, în hotărârea Da Costa �confirmată în esenţă prin hotărârea Internationale Crediet��, în schim�, aceasta a luat în considerare două puncte: di�erenţa „între o�ligaţia pe care articolul ��� al treilea paragra� o impune instanţelor naţionale de ultim grad şi posi�ilitatea acordată prin paragra�ul al doilea oricărei instanţe naţionale de a de�eri Curţii Comunităţilor o între�are de interpretare a tratatului” şi constatarea că articolul ��� ultimul paragra� „o�ligă �ără restricţie instanţele naţionale … ale căror decizii nu pot �ace o�iectul unei căi de atac în dreptul intern să trimită Curţii orice între�are de interpretare adresată în �aţa acesteia”.� Con�orm hotărârii Da Costa, această o�ligaţie este lipsită de sens şi de conţinut dacă între�area adresată este „material identică cu o între�are care a �ăcut deja o�iectul unei decizii cu titlu preliminar într-o speţă similară”.� Ast�el Curtea recunoştea o singură e�cepţie la o�ligaţia impusă prin norma menţionată: posi�ilitatea de a invoca o hotărâre preliminară precedentă a Curţii re�eritoare la aceeaşi între�are.�

În opinia noastră, hotărârea menţionată din �� mai ���� în cauza Ho��mann-La Roche prezintă un interes considera�il deoarece aceasta a pus în evidenţă la considerentul nr.� 5 atât o�iectivul articolului ��� �„acela de a asigura că dreptul comunitar este interpretat şi aplicat în mod uni�orm în toate statele mem�re”�� cât şi scopul specific al celui de-al treilea paragra� �„prevenirea sta�ilirii, într-un stat mem�ru oarecare, a unei jurisprudenţe naţionale care nu concordă cu normele dreptului comunitar”��.� În realitate, pornind de la aceste două puncte tre�uie să se răspundă la între�area adresată de Curtea de Casaţie din Italia.�

În cele din urmă, am dori să insistăm asupra punctului de vedere pe care am avut ocazia să-l e�primăm în cadrul concluziilor re�eritoare la cauza ���/�� menţionată, Ho��mann-La Roche �Rec.� ����, p.� �����: „fiind vor�a de interpretarea unei norme esenţial procedurale, precum cea de la articolul ��� al treilea paragra�, este necesar să se depună toate e�orturile pentru a defini s�era de aplicare a acesteia pe �aza unor criterii o�iective şi precise, care nu sunt suscepti�ile de a lăsa o marjă de apreciere discreţionară instanţelor care tre�uie să o aplice”.� Este evident că, dacă se admite că nu e�istă o�ligaţie de trimitere decât în prezenţa unei îndoieli de interpretare rezona�ile, se introduce un element su�iectiv şi incert: acest lucru riscă să nu permită procedurii �azate pe articolul ��� să îşi atingă o�iectivul care constă �după cum am amintit în concluziile citate�� „în a garanta certitudinea şi uni�ormitatea aplicării dreptului comunitar”.�

8.� În ceea ce priveşte acest o�iectiv, al doilea şi al treilea paragra� de la articolul ��� au, în mod evident, o �uncţie di�erită.� Al doilea paragra� asigură instanţelor naţionale care nu sunt de ultim grad cola�orarea Curţii, atunci când acestea percep necesitatea de a încredinţa Curţii interpretarea unui punct din dreptul comunitar.� În consecinţă, uni�ormitatea şi certitudinea interpretării nu sunt realizate decât parţial: şi anume în măsura în care instanţele naţionale decid să utilizeze posi�ilitatea unei acţiuni pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare.� Însă al treilea paragra� impune o�ligativitatea acestei acţiuni, iar scopul ca aceasta să devină generală şi constantă este evident: doar în acest mod uni�ormitatea şi certitudinea interpretării la nivel comunitar pot fi o�ţinute integral.� Pe de altă parte, motivul di�erenţei între cele două paragra�e este �inecunoscut: instanţele de ultim grad pronunţă decizii definitive, care nu pot fi modificate şi care pot e�ercita o influenţă asupra orientărilor instanţelor in�erioare din aceeaşi ţară.� Cu alte cuvinte, „nucleul dur” al jurisprudenţei naţionale este �ormat din hotărârile pronunţate în ultimă instanţă.� Intenţia autorilor tratatului a �ost, în mod evident, aceea de a evita orice risc de di�erenţă la acest nivel, încredinţând, în definitiv, Curţii sarcina

Page 327: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

de „a �ace jurisprudenţă” asupra între�ărilor de interpretare a normelor comunitare ast�el încât să se evite di�erenţele, conflictele de opinie şi incertitudinile care decurg din acestea.�

Dacă aceasta este logica articolului ���, pare indiscuta�il că al treilea paragra� tre�uie să fie înţeles în sensul cel mai în măsură să asigure interpretarea uni�ormă a dreptului comunitar.� Acest lucru are patru consecinţe:

a�� e�istenţa unei între�ări de interpretare tre�uie recunoscută de fiecare dată când, în ceea ce priveşte litigiul, e�istă un aspect, un punct guvernat de norme comunitare �indi�erent de gravitatea îndoielilor pe care le poate genera�� şi când instanţa de ultim grad tre�uie să se pronunţe în această privinţă pentru a adopta o hotărâre;

��� este irelevant dacă între�area este adresată de părţi sau descoperită de instanţă, precum şi atitudinea părţilor �în acord sau în opoziţie cu privire la punctul în cauză�� este irelevantă;

c�� tre�uie e�clus ca instanţa de ultim grad să ai�ă autoritatea discreţionară de a aprecia temeinicia între�ării adresate de către părţi, sau de a decide dacă punctul de drept comunitar important pentru decizie tre�uie să fie apreciat de această instanţă sau de Curtea de Justiţie;

d�� o�ligaţia de trimitere către Curte a între�ării preliminare dispare numai în cazul în care e�istă deja o hotărâre preliminară a Curţii re�eritor la aceeaşi între�are, însă, �ineînţeles, nimic nu împiedică instanţa să se adreseze din nou Curţii cu scopul de a o�ţine o interpretare di�erită a normei comunitare sau clarificări şi precizii cu privire la interpretarea dată anterior.�

Unul dintre argumentele critice care a �ost e�primat împotriva tezei pe care o susţinem constă în o�iecţia că procedura preliminară este concepută ca un mecanism automatic; şi aceasta se întâmplă e�act atunci când intră în competenţa instanţelor supreme – care, în general, doresc să îşi păstreze poziţia în sistemul juridic naţional – să iniţieze procedura.� Cu toate acestea, nu tre�uie să se uite că responsa�ilitatea de a aprecia pertinenţa între�ării, şi anume de a sta�ili dacă interpretarea unei norme comunitare este într-adevăr necesară pentru adoptarea deciziei, aparţine în orice caz instanţei naţionale, de prim sau de ultim grad.� Acest tip de control este caracterizat printr-o marjă considera�ilă de putere discreţionară, iar Curtea noastră a recunoscut întotdeauna că acesta intră în competenţa e�clusivă a instanţei naţionale.� Amintim, în această privinţă, hotărârile din �� �e�ruarie ��8� în cauza 5�/��, ONPTS/Damiani �Rec.� ��8�, p.� �����, din �� noiem�rie ���8, în cauza 8�/�8, Pigs Marketing Board/Redmond �Rec.� ���8, p.� ������, din �� noiem�rie ����, în cauza 5�/��, Cayrol/Rivoira �Rec.� ����, p.� ������.�

În cele din urmă, dorim să evidenţiem că o instanţă naţională importantă de ultim grad a recurs la procedura prevăzută la articolul ��� într-o cauză în care nu păreau să e�iste îndoieli cu privire la sensul normei comunitare care tre�uia aplicată �articolul ��� din Tratatul CEE��, însă în care, pe de altă parte, nu e�ista încă o orientare jurisprudenţială sta�ilită a Curţii de Justiţie în această privinţă.� Ne re�erim la deciziile emise de House o� Lords în cauza Garland/British Rail Engineering Ltd: mai precis la ordonanţa de trimitere din �� ianuarie ��8� şi la ordonanţa emisă de Lord Diplock la �� aprilie ��8� �Common Market Law Reports, ��8�, p.� �����.�

�.� Comisia care, ca de o�icei, şi-a prezentat o�servaţiile în cadrul acestei proceduri, s-a pronunţat în �avoarea tezei con�orm căreia o�ligaţia de acţiune pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare la Curte pentru instanţele de ultim grad nu apare decât în prezenţa unei îndoieli de interpretare, însă aceasta a încercat apoi să descopere o serie de circumstanţe o�iective în care îndoiala este incontesta�ilă, iar acţiunea pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare este necesar să fie considerată o�ligatorie.� Cu toate că scopul acestui raţionament este acela de a aduce marja de apreciere a instanţei naţionale în limite �oarte strânse şi, în consecinţă,

Page 328: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��8

de a garanta în marea majoritate a cazurilor intervenţia Curţii de Justiţie, teza menţionată nu poate fi admisă.� O�servăm că acesta nu ataşează decât în aparenţă o�ligaţia unor �actori o�iectivi �de e�emplu e�istenţa unei contradicţii între instanţele de �ond de prim grad şi de grad secund în ceea ce priveşte interpretarea unei norme comunitare��, însă că, în ciuda acestui �apt, aceasta recunoaşte instanţei naţionale o marjă de apreciere în ceea ce priveşte temeinicia între�ării de drept comunitar asupra căreia instanţa naţională tre�uie să se pronunţe.� În opinia noastră, recunoaşterea acestei puteri discreţionare este în conflict cu �uncţia articolului ���: interesul o�iectiv şi general în interpretarea uni�ormă a dreptului comunitar de către Curte nu poate fi su�ordonat coincidenţei sau a�senţei coincidenţei soluţiilor o�erite de instanţele naţionale în �azele precedente ale unei cauze principale şi nici atitudinii concordante sau discordante a părţilor.� Articolul ��� se plasează în optica unei interpretări a normei comunitare care poate fi utilă întregii Comunităţi – şi, prin urmare, în mod îndreptăţit hotărârea Da Costa menţionată a recunoscut din ���� valoarea precedentelor ela�orate chiar de către Curte – însă, chiar din acest motiv, �aptele particulare ale unei anumite proceduri în �aţa instanţei naţionale nu pot avea influenţă asupra s�erei de aplicare a o�ligaţiei prevăzută la al treilea paragra� al acestei norme.� În a�ară de aceasta, poziţia Comisiei pare a fi rezultatul unui itinerariu în sens invers �aţă de itinerariul corect: nimic nu justifică nici în te�t nici în �uncţia articolului ��� utilizarea ca punct de plecare a unei interpretări restrictive a o�ligaţiei prevăzute la al treilea paragra� menţionat; în timp ce o interpretare riguroasă nu e�clude atenuarea deja evidenţiată prin hotărârea Da Costa.�

��.� În concluzie, considerăm că Curtea are o�ligaţia să răspundă după cum urmează la între�area care i-a �ost adresată de Curtea de Casaţie din Italia, prin ordonanţa din �� mai ��8� emisă în cauza CILFIT Srl şi alţii şi Lanificio Gavardo/Ministère de la santé:

Articolului ��� al treilea paragra� din tratatul CEE tre�uie interpretat în sensul că instanţele statelor mem�re ale căror decizii nu pot �ace o�iectul unei căi de atac în dreptul intern sunt o�ligate să trimită Curţii de Justiţie solicitând ca aceasta să se pronunţe asupra interpretării dreptului comunitar primar sau derivat, de fiecare dată când, pentru a-şi adopta hotărârile, acestea tre�uie să se pronunţe asupra unui punct din dreptul comunitar, o�servat de părţi sau ridicat din oficiu.�

Chiar dacă instanţa naţională consideră că punctul de drept comunitar asupra căruia tre�uie să se pronunţe nu prezintă elemente o�scure sau am�igue – şi, prin urmare, nu are îndoieli asupra interpretării sale – are, cu toate acestea, o�ligaţia de a solicita hotărârea preliminară a Curţii, cu e�cepţia cazului în care acelaşi punct a �ăcut deja o�iectul unei hotărâri interpretative a Curţii.�

Page 329: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

���8�J����

HOTĂRÂREA CURŢII

DIN �� APRILIE ��8�1

SABINE VON COLSON ŞI ELISABETH KAMANN

împotriva

LAND NORDRHEIN-WESTFALEN

�cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare,

�ormulată de Ar�eitsgericht din Hamm��

„Egalitatea de tratament între �ăr�aţi şi �emei – Accesul la încadrarea în muncă”

Cauza ��/8�

Sumarul hotărârii

1. Acte ale instituţiilor – Directive – Punerea în aplicare de către statele membre – Necesitatea de a garanta eficacitatea directivelor – Obligaţii ale instanţelor naţionale

(Tratatul CEE, articolele 5 şi 189 al treilea paragraf)

2. Politica socială – Lucrători de sex masculin şi lucrători de sex feminin – Accesul la încadrarea în muncă şi condiţiile de muncă – Egalitatea de tratament – Directiva 76/207 – Discriminarea privind accesul la încadrarea în muncă – Absenţa sancţiunilor prevăzute de directivă – Efecte – Alegerea sancţiunilor de către statele membre – Acordarea unei despăgubiri – Necesitatea unei despăgubiri adecvate – Obligaţii ale instanţelor naţionale

(Directiva 76/207 a Consiliului)

�.� Cu toate că articolul �8� al treilea paragra� din tratat rezervă statelor mem�re li�ertatea de alegere a modalităţilor şi mijloacelor destinate să asigure punerea în aplicare a directivei, această li�ertate nu aduce atingere o�ligaţiei impuse tuturor statelor mem�re cărora li se adresează directiva, de a adopta, în cadrul ordinilor juridice naţionale, toate măsurile necesare pentru a asigura e�ectul deplin al directivei, con�orm o�iectivului urmărit de aceasta.�

O�ligaţia statelor mem�re, care decurge dintr-o directivă, de a atinge rezultatul prevăzut de aceasta, precum şi o�ligaţia lor, în temeiul articolului 5 din tratat, de a lua toate măsurile generale sau speciale adecvate pentru a asigura e�ecutarea o�ligaţiei respective, se impune tuturor autorităţilor statelor mem�re inclusiv, în cadrul competenţelor acestora, autorităţilor jurisdicţionale.� Rezultă că în aplicarea dreptului intern şi, în special, a dispoziţiilor unei legi naţionale introduse în mod e�pres în scopul punerii în aplicare a unei directive, instanţa naţională tre�uie să interpreteze dreptul său intern în spiritul literei şi scopului directivei în vederea atingerii rezultatului menţionat la articolul �8� al treilea paragra�.�

�.� Directiva ��/��� nu impune ca o discriminare �azată pe criteriul de se� în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă să fie sancţionată prin o�ligaţia impusă angajatorului, autor al discriminării, de a încheia un contract de muncă cu candidatul discriminat.�� Lim�a de procedură: germana Lim�a de procedură: germana

Page 330: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

În privinţa sancţiunilor pentru orice discriminare care poate apărea, directiva nu implică nicio o�ligaţie necondiţionată şi suficient de precisă care, în a�senţa unor măsuri de punere în aplicare adoptate în termenele prevăzute, să poată fi invocată de către o persoană particulară în scopul o�ţinerii unei reparaţii determinate în temeiul directivei atunci când o ast�el de consecinţă nu este prevăzută sau permisă de legislaţia naţională.�

Cu toate că Directiva ��/��� lasă statelor mem�re, pentru a sancţiona încălcarea interdicţiei de discriminare, li�ertatea de a alege dintre di�eritele soluţii corespunzătoare atingerii scopului său, aceasta impune, cu toate acestea, ca, în cazul în care un stat mem�ru optează pentru sancţionarea încălcării interdicţiei respective prin acordarea unei despăgu�iri, despăgu�irea să fie, în orice caz, pentru asigurarea eficacităţii sale şi a e�ectului său disuasiv, adecvată prin raportare la prejudiciile su�erite şi să depăşească aşadar o indemnizaţie pur sim�olică cum este, spre e�emplu, numai ram�ursarea cheltuielilor ocazionate de candidatură.� Îi revine instanţei naţionale o�ligaţia interpretării şi aplicării legislaţiei adoptate pentru punerea în aplicare a directivei în con�ormitate cu cerinţele dreptului comunitar, în măsura în care o marjă de apreciere îi este acordată în temeiul dreptului intern.�

În cauza ��/8�,

având ca o�iect o cerere adresată Curţii, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE, de către Ar�eitsgericht din Hamm pentru pronunţarea, în litigiul pendinte în �aţa acestei instanţe între

SABINE VON COLSON ŞI ELISABETH KAMANN

şi

LAND NORDRHEIN-WESTFALEN,

a unei hotărâri preliminare privind interpretarea Directivei ��/��� a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între �ăr�aţi şi �emei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la �ormarea şi la promovarea pro�esională, precum şi condiţiile de muncă �JO L ��, p.� ����,

CURTEA,

compusă din domnii J.� Mertens de Wilmars, preşedinte, T.� Koopmans, K.� Bahlmann şi Y.� Galmot, preşedinţi de cameră, P.� Pescatore, Mackenzie Stuart, A.� O’Kee��e, G.� Bosco, O.� Due, U.� Everling şi C.� Kakouris, judecători,

avocat general: doamna S.� Rozès

grefier: domnul H.� A.� Rühl, administrator principal

pronunţă prezenta

Page 331: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

HOTăRÂRE

În fapt,

I – Faptele şi procedura

În ��8�, în cadrul penitenciarului din Werl erau vacante două locuri de muncă pentru �uncţia de asistent social.� Cele două reclamante în acţiunea principală şi-au depus candidatura pentru aceste locuri de muncă.� În cele din urmă, au �ost angajaţi doi candidaţi de se� masculin.�

Reclamantele au sesizat Ar�eitsgericht din Hamm printr-o acţiune împotriva Landului Nordehein-West�alen care administrează penitenciarul din Werl.� Această acţiune urmărea să sta�ilească că unicul motiv pentru care cele două reclamante nu �useseră angajate era se�ul acestora.� Prin urmare, reclamantele au solicitat ca Landul pârât să fie o�ligat să încheie un contract de muncă în respectiva unitate penitenciară sau, în su�sidiar, să fie o�ligat la plata de daune-interese echivalente cu salariul pe şase luni.� Prin a doua cerere su�sidiară, reclamanta von Colson a solicitat ram�ursarea cheltuielilor de deplasare în valoare de �,�� DM ocazionate de candidatura sa pentru locul de muncă respectiv.�

Ar�eitsgericht a reţinut că reclamantele nu au �ost acceptate pentru locurile de muncă respective din cauza se�ului acestora.�

Cu toate acestea, instanţa naţională a apreciat ca fiind inadmisi�ile cererile reclamantelor în temeiul dreptului german, cu e�cepţia cererii su�sidiare a reclamantei von Colson privind acoperirea cheltuielilor sale de deplasare ��,�� DM��.�

Într-adevăr, articolul ���a din BGB, despre care se consideră că transpune Directiva ��/��� a Consiliului, prevede:

„���� Angajatorul nu tre�uie să discrimineze un lucrător din motive �azate pe se�ul acestuia, în ceea ce priveşte un contract sau o măsură, în special în timpul sta�ilirii unui raport de muncă, �…��

���� Dacă un raport de muncă nu se sta�ileşte ca urmare a unei încălcări a principiului egalităţii de tratament enunţat la alineatul ����, imputa�ilă angajatorului, acesta din urmă este o�ligat la plata de daune-interese pentru prejudiciul pe care lucrătorul l-a su�erit ca urmare a �aptului că acesta a avut convingerea că sta�ilirea raportului de muncă nu va fi împiedicată de o ast�el de încălcare �…��”

Prin urmare, singura sancţiune a unei discriminări comise în privinţa accesului la încadrarea în muncă este, con�orm instanţei de trimitere, reparaţia a ceea ce se numeşte „Vertrauensschaden” �„prejudiciul de încredere”��, respectiv prejudiciul care ia naştere pentru salariat ca urmare a �aptului că a avut convingerea că nu va e�ista o di�erenţă de tratament prohi�itivă care va împiedica sta�ilirea unui raport de muncă.�

Legiuitorul german nu prevede aşadar e�pres ceea ce se numeşte „interesul pozitiv”, respectiv un drept de a fi angajat ca urmare a unei încălcări a principiului egalităţii de tratament a persoanelor de am�ele se�e.�

Pentru a determina normele juridice aplica�ile la nivel comunitar în caz de discriminare privind accesul la încadrarea în muncă, instanţa de trimitere estimează că tre�uie să o�ţină de la Curte o interpretare a anumitor dispoziţii ale Directivei ��/��� a Consiliului din � �e�ruarie ���� privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între �ăr�aţi şi �emei în ceea ce priveşte

Page 332: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

accesul la încadrarea în muncă, la �ormarea şi la promovarea pro�esională, precum şi condiţiile de muncă �JO L ��, p.� ����.�

Prin urmare, Ar�eitsgericht a solicitat Curţii să se pronunţe cu titlu preliminar, cu privire la următoarele între�ări:

„�.� Din dispoziţiile Directivei din � �e�ruarie ���� a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între �ăr�aţi şi �emei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la �ormarea şi la promovarea pro�esională, precum şi condiţiile de muncă ���/���/CEE�� rezultă că o discriminare �azată pe criteriul de se� în cazul accesului la încadrarea în muncă �neîncheierea unui contract de muncă pe criteriul de se� al candidatului/pre�erinţa acordată altui candidat pe criteriul de se��� tre�uie sancţionată prin o�ligaţia impusă angajatorului, autor al discriminării, de a încheia un contract de muncă cu candidatul discriminat?

�.� În cazul unui răspuns, în principiu, afirmativ la prima între�are:

a�� Este angajatorul o�ligat să încheie un contract de muncă numai atunci când, după ce s-a sta�ilit că acesta a luat decizia în mod su�iectiv, pe �aza unor criterii de se�, se poate sta�ili că, în mod o�iectiv, candidatul discriminat este – con�orm unor criterii legale – mai calificat pentru respectivul loc de muncă decât candidatul cu care a �ost încheiat contractul de muncă?

��� Sau este angajatorul o�ligat în egală măsură să angajeze candidatul discriminat chiar atunci când se poate sta�ili că angajatorul a luat decizia în mod su�iectiv, pe �aza unor criterii de se�, dar în mod o�iectiv candidatul discriminat şi cel care i-a �ost pre�erat sunt la �el de calificaţi?

c�� În cele din urmă, are candidatul discriminat dreptul de a fi angajat chiar în cazul în care, în mod o�iectiv, este mai puţin calificat decât candidatul care i-a �ost pre�erat, însă s-a sta�ilit că de la început angajatorul, pe criteriul de se� al candidatului discriminat, nu l-a luat în considerare pe acesta în luarea deciziei sale pe �aza unor criterii legale?

�.� În cazul în care, având în vedere între�ările � a�� şi � c��, soluţia depinde de calificarea o�iectivă a candidatului:

Este aceasta supusă integral aprecierii instanţei şi care sunt criteriile şi normele procedurale aplica�ile în ceea ce priveşte dovedirea caracterului întemeiat al cererii şi în ceea ce priveşte sarcina pro�ei?

�.� În cazul unui răspuns, în principiu, afirmativ la prima între�are:

În cazul în care e�istă mai mult de doi candidaţi pentru acelaşi loc de muncă şi de la început mai mult de o persoană a �ost e�clusă pe �aza criteriului de se� al acesteia, prin alegerea �ăcută con�orm unor criterii legale, fiecare dintre aceste persoane este îndreptăţită să se prevaleze de dreptul la încheierea unui contract de muncă?

În acest caz, instanţa este o�ligată eventual să �acă propria sa alegere între candidaţii discriminaţi? În cazul unui răspuns negativ la între�area �ormulată în paragra�ul anterior, ce altă sancţiune de drept material poate fi aplicată?

5.� În cazul unui răspuns, în principiu, negativ la prima între�are:

Care tre�uie să fie atunci, în con�ormitate cu dispoziţiile Directivei ��/���/CEE, sancţiunea unei discriminări constatate privind accesul la încadrarea în muncă?

Page 333: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

În această privinţă este necesar să se opereze o distincţie con�orm între�ărilor de la � a�� până la � c��?

�.� Directiva ��/���/CEE, în interpretarea pe care i-o dă Curtea de Justiţie ca răspuns la între�ările de mai sus, se aplică direct în Repu�lica Federală Germania?”

Con�orm instanţei de trimitere, rezultă în special din dispoziţiile coro�orate ale directivei, precum şi din considerentele sale, că aceasta impune adoptarea dispoziţiilor legale însoţite de sancţiuni e�ective.� Numai o reparaţie în natură este, con�orm acesteia, eficientă.� Numai o reparaţie în natură este, con�orm acesteia, eficientă.�

Directiva în cauză enunţă în principal principiul egalităţii de tratament între �ăr�aţi şi �emei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, ceea ce implică o�ligaţia de a elimina dispoziţiile incompati�ile cu acest principiu.� Articolul � din directivă garantează, completând protecţia jurisdicţională a drepturilor care pot lua naştere de aici.� În cele din urmă, statele mem�re tre�uie să asigure intrarea în vigoare a „actelor cu putere de lege şi a actelor administrative necesare” pentru aplicarea directivei.�

Ordonanţa de trimitere a �ost înregistrată la gre�a Curţii la �� ianuarie ��8�.�

În con�ormitate cu articolul �� din Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie a CEE, s-au depus o�servaţii scrise de către reclamanţii în acţiunea principală reprezentaţi de domnul Clemens Franzen, secretar juridic la Deutscher Gewerkscha�ts�und, de către Guvernul Repu�licii Federale Germania, reprezentat de Dr.� Martin Seidel, Ministerialrat la Ministerul Federal German al Economiei şi de Pro�.� Dr.� Man�red zuleeg, în calitate de agent, de către guvernul danez, reprezentat de domnul Laurids Mikaelsen, consilier juridic la ministerul danez al A�acerilor e�terne, în calitate de agent, de către Guvernul Regatului Unit, reprezentat de domnul J.� D.� Howes, Treasury Solicitor’s Department, în calitate de agent, asistat de domnul Ian Click, Inner Temple, Londra, şi de către Comisia Comunităţilor Europene, reprezentată de Dr.� Man�red Berchel, mem�ru al serviciului său juridic, în calitate de agent, asistat de Pro�.� Dr.� Meinhard Hil�.�

II – Observaţii scrise depuse în faţa Curţii

Reclamantele în acţiunea principală susţin că este inaccepta�il să se încuviinţeze repararea prejudiciului care rezultă în urma re�uzului recrutării numai în ceea ce priveşte „interesul negativ” �„prejudiciu de încredere”��.� În con�ormitate cu directiva comunitară, Repu�lica Federală Germania are o�ligaţia de a acţiona în vederea punerii în aplicare şi a respectării normelor comunitare.� Acest lucru include, de asemenea, instituirea de măsuri adecvate, destinate să evite discriminările în viitor.�

Tocmai pentru că articolul ���a alineatul ���� din BGB a limitat în mod e�pres dreptul la repararea unei discriminări constatate în timpul recrutării la ceea ce s-a convenit să se denumească interes negativ, instanţa germană se vede împiedicată să aplice dreptul comun �de e�emplu, dreptul general la reparare prevăzut la articolul 8�� alineatul ���� din BGB, culpa in contrahendo etc.���.�

În această privinţă, Ar�eitsgericht a constatat în mod pertinent că, în practică, dreptul la reparare limitat la interesul negativ este �ără semnificaţie.� O ast�el de reparaţie poate să acopere, atunci când este cazul, numai ram�ursarea cheltuielilor suportate de candidat pentru a se prezenta la sediul angajatorului �în prezenta speţă, �,�� DM pentru reclamanta von Colson��.�

Această discrepanţă a provocat critici puternice în Germania Federală.� Într-un raport oficial, guvernul �ederal german a admis el însuşi în mod e�pres că au �ost numeroşi cei pentru care

Page 334: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

regimul de reparaţie prevăzut la articolul ���a alineatul ���� din BGB a �ost insuficient şi că s-au introdus rar acţiuni.�

Prin urmare, este necesar cel puţin să se estimeze că articolul ���a alineatul ���� nu tre�uie luat în considerare în măsura în care dreptul la reparare, în caz de discriminare sigură cu ocazia unei proceduri de recrutare, se limitează numai la „interese negative de încredere”.� Prin urmare, angajatorul tre�uie să fie o�ligat să încheie un contract de muncă cu candidatul discriminat.�

Având în vedere normele dreptului german privind e�punerea caracterului întemeiat al cererii şi sarcina pro�ei �care impun, într-o anumită măsură, pârâtului sarcina pro�ei��, nu este a�solut necesar să se răspundă între�ărilor nr.� � şi � din ordonanţa de trimitere.�

În ceea ce priveşte cea de-a patra între�are, reclamantele consideră că se înscrie în logica sistemului procedurii civile interne �aptul ca, în anumite cazuri, pe acelaşi loc de muncă să fie încadrate, cu titlu de reparaţie, cele două reclamante.� De �apt, dacă un angajator nu reuşeşte să demonstreze că nu se �ace vinovat de discriminare, se e�pune riscului de a fi con�runtat cu multiple revendicări.� Prin urmare, nu este necesar, în mod a�solut – având în vedere aplicarea dreptului german – să se răspundă la această între�are.�

În cele din urmă, reclamantele consideră că, chiar în cazul în care, contrar tuturor aşteptărilor, directiva nu implică, având în vedere dreptul naţional, niciun drept de a fi angajat, sensul şi o�iectul acesteia impunând cel puţin ca angajatorul să fie o�ligat la plata unei despăgu�iri prin echivalent în cazul discriminării sta�ilite.�

În ceea ce priveşte chestiunea aplica�ilităţii directe a directivei, reclamantele doresc să primească un răspuns în sensul jurisprudenţei actuale a Curţii.�

Guvernul Republicii Federale Germania su�liniază că proiectul de lege a �ost notificat Comisiei înainte de adoptarea legii şi că aceasta nu a ridicat o�iecţii în privinţa consecinţelor care sunt prevăzute în caz de discriminare privind accesul la încadrarea în muncă.� În avizul său motivat din �� octom�rie ��8�, Comisia nu sugerează, în această privinţă, încălcarea Directivei ��/���.� De alt�el, noua legislaţie merge mai departe decât legislaţia pree�istentă, mai ales pentru că de aici încolo s-a sta�ilit că toţi angajatorii potenţiali şi e�ectivi sunt o�ligaţi prin aceasta.�

Conştient de necesitatea unei transpuneri e�ective a directivei, guvernul �ederal insistă asupra �aptului că fiecare stat mem�ru dispune de o marjă de apreciere cu privire la consecinţele juridice care tre�uie să rezulte dintr-o încălcare a principiului egalităţii de tratament �articolul �8� al treilea paragra� din Tratatul CEE��.�

E�cluderea dreptului de a fi angajat se situează în limitele marjei de apreciere în ceea ce priveşte �orma şi mijloacele pe care directiva le lasă la alegerea fiecărui stat mem�ru.� Dreptul comunitar nu impune ca interesul candidatului discriminat să fie plasat unilateral pe primul plan, în caz contrar nefiind necesar să se includă dispoziţia prevăzută la articolul � alineatul ���� din Directiva ��/���, care autorizează statele mem�re să ia măsuri privind promovarea egalităţii de şanse între �ăr�aţi şi �emei.�

Angajarea persoanei pre�erate de către angajator nu poate fi anulată �ără să înşele e�pectativele legitime ale acestui lucrător.� Pe de altă parte, crearea unui alt loc de muncă sau chiar a mai multor locuri de muncă merge dincolo de interzicerea tratamentului discriminatoriu şi constituie o măsură pozitivă care nu poate fi pusă în sarcina potenţialului

Page 335: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��5

angajator.� În cele din urmă, chiar dacă discriminarea apare chiar înainte ca locul de muncă să fie ocupat, un angajator nu poate fi o�ligat să angajeze pe cineva.�

Prin urmare, guvernul �ederal propune să se dea un răspuns negativ la prima între�are a instanţei naţionale.� Ast�el, răspunsul la între�ările nr.� �-� devine inutil.�

În ceea ce priveşte între�area nr.� 5, guvernul �ederal susţine că, în cazul în care Curtea are o�ligaţia să aprecieze că sunt necesare consecinţe juridice mai importante în scopul impunerii eficiente a principiului egalităţii de tratament, tre�uie mai întâi să se solicite instanţelor naţionale să epuizeze posi�ilităţile o�erite de ordinea juridică internă.� Con�orm acestuia, instanţelor germane li se o�eră posi�ilitatea să ela�oreze, pornind de la conte�tul general al dreptului privat, soluţii adecvate care sunt satis�ăcătoare atât pentru principiul egalităţii de tratament, cât şi pentru interesele tuturor părţilor.�

Printre măsurile eficiente pentru impunerea principiului egalităţii de tratament, Codul civil german prevede dreptul la plata daunelor-interese.�

Consecinţa juridică a unei discriminări tre�uie să fie, în plus, proporţională.� Ast�el, o consecinţă juridică considera�ilă este suficientă pentru a impune principiul egalităţii de tratament.� În plus, un drept la plata daunelor-interese nu tre�uie să e�iste decât în cazul în care candidatul discriminat este mai calificat decât ceilalţi pentru ocuparea locului de muncă în cauză, însă nu şi în cazul în care au aceeaşi calificare.�

În ceea ce priveşte între�area nr.� �, guvernul �ederal consideră că Directiva ��/��� produce, în plan naţional, e�ecte juridice cu un domeniu care rezultă din jurisprudenţa sta�ilită de Curte până în prezent.�

Guvernul danez apreciază că nicio parte a directivei nu prevede o o�ligaţie pentru statele mem�re de a pune în aplicare sancţiuni de o anumită natură.� O paralelă cu Directiva �5/��� a Consiliului din �� �e�ruarie ���5 privind apropierea legislaţiilor statelor mem�re re�eritoare la aplicarea principiului egalităţii de remunerare între lucrătorii de se� masculin şi cei de se� �eminin arată că aceasta din urmă prevede în mod e�pres sancţiuni în caz de încălcare a principiului egalităţii de remunerare.� Prin urmare, în mod deli�erat, legiuitorul comunitar a lăsat această chestiune deschisă în ceea ce priveşte directiva privind egalitatea de tratament.

Guvernul danez remarcă �aptul că şi în directiva privind egalitatea de remunerare, Consiliul a lăsat statelor mem�re posi�ilitatea de a alege măsurile adecvate, „în con�ormitate cu situaţia lor naţională şi cu sistemul lor juridic”, ceea ce contri�uie mai mult la ideea că nu se pot deduce din directiva privind egalitatea de tratament norme re�eritoare la o�ligaţia de a sta�ili sancţiuni determinate.�

De asemenea, revine statelor mem�re alegerea sancţiunilor corespunzătoare, su� rezerva limitelor care decurg din articolele 5 şi �8� din tratat.� Pe de altă parte, este necesar ca statele mem�re să sancţioneze încălcările unor asemenea norme în acelaşi mod în care sancţionează în cadrul ordinii lor juridice încălcările similare ale normelor naţionale în domenii înrudite nereglementate de dreptul comunitar.�

O comparaţie cu Convenţia nr.� �58 a OIM privind încetarea raportului de muncă din iniţiativa angajatorului, adoptată în ��8�, ilustrează că pe plan internaţional, se admite că, şi în cazuri de concediere, nu este încă momentul pentru a institui o o�ligaţie, în sarcina angajatorului, de a �re��integra un lucrător concediat.�

Guvernul Regatului Unit este, de asemenea, de părere că statelor mem�re le revine posi�ilitatea alegerii şi introducerii măsurilor pe care le consideră ca fiind de natură să garanteze

Page 336: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

că o�ligaţiile care le revin în temeiul directivei sunt îndeplinite şi că Repu�lica Federală a �ăcut acest lucru.�

Articolul � din directivă nu menţionează nimic despre măsurile pe care statele mem�re tre�uie să le ia.� Prin urmare, afirmaţia con�orm căreia e�istă o o�ligaţie implicită şi e�clusivă este surprinzătoare.�

Între�ările adresate de Ar�eitsgericht şi comentariile cu privire la acestea demonstrează intrinsec şi în mod evident dificultatea considera�ilă pe care Curtea o întâmpină dacă încearcă să legi�ereze în acest domeniu pentru statele mem�re.�

În ceea ce priveşte între�area privind aplica�ilitatea directivei, Guvernul Regatului Unit su�liniază că o directivă care nu este pusă în aplicare nu poate impune o�ligaţii persoanelor particulare, care nu sunt destinatarele acesteia.� Regatul Unit consideră că Landul Nordhrein-West�alen nu este avut în vedere de directivă.�

Chiar dacă, în prezenta cauză, Landul tre�uie considerat ca fiind Repu�lica Federală, e�ectul direct nu poate opera decât împotriva unui stat mem�ru în calitatea sa de stat, iar nu împotriva unui stat mem�ru în calitatea sa de angajator.� În această privinţă, situaţia este de �apt analogă celei a unei persoane particulare.� Persoanele care sunt sau doresc să fie angajate de către un stat mem�ru nu tre�uie să se găsească într-o situaţie mai �avora�ilă decât persoanele care sunt sau doresc să fie angajate de către o altă persoană particulară �Hotărârea din ��.���.�����, Walrave şi Koch, ��/��, Rec.� ����, p.� ���5, punctele ��-�5��.�

În plus, dacă directiva impune implicit instanţelor naţionale să o�lige angajatorii să angajeze candidaţii discriminaţi, această o�ligaţie implicită nu are e�ect direct deoarece nu este nici clară, nici lipsită de am�iguitate, iar punerea sa în aplicare depinde de măsurile suplimentare luate de autorităţile naţionale.� Nici articolul � nu poate avea un e�ect direct deoarece prevede în mod e�pres ca statele mem�re să ia măsuri nespecificate.�

Comisia procedează mai întâi la o e�aminare îndelungată a dispoziţiilor relevante ale dreptului comunitar, precum şi ale dreptului german, intenţionând, numai în măsura în care este necesar, să răspundă la între�area cu privire la măsura în care dreptul german poate, în prezenta cauză, să contri�uie la soluţionarea �avora�ilă a cererii reclamantelor.�

Comisia consideră că nu este posi�il să se deducă din Directiva ��/��� niciun drept la angajare.� Acest lucru rezultă mai întâi din te�tul directivei care nu prevede o ast�el de sancţiune.� În special, articolul � nu prevede decât o cale de atac �ormală, �ără a sta�ili dreptul material.�

Geneza directivei nu este mai concludentă.� Nici e�punerea de motive a propunerii de directivă, nici deli�erările Parlamentului European, nici cele ale Comitetului Economic şi Social nu au e�aminat în detaliu sancţiunile posi�ile.�

Reacţiile statelor mem�re în cadrul legilor de aplicare evidenţiază, de alt�el, o gamă largă de diverse sancţiuni.� Numai în dreptul italian se poate constata că judecătorul „este a�ilitat să dispună încetarea sau anularea unei discriminări cu ocazia angajării”.� Această a�ordare este legată de e�istenţa principiului concurent al li�ertăţii contractuale a angajatorului.

În s�ârşit, este în con�ormitate cu scopul Directivei ��/��� ca aceasta să lase statelor mem�re posi�ilitatea alegerii şi determinării sancţiunilor �articolul �8� al treilea paragra� din Tratatul CEE��.� Cu toate acestea, acest principiu se aplică numai în coro�orare cu principiul general care stă la �aza oricărei directive, con�orm căruia transpunerea tre�uie să determine rezultate e�ective.�

Page 337: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

În măsura în care între�area nr.� � tre�uie să primească în mod evident un răspuns negativ, nu este necesar, chiar cu titlu su�sidiar, să se adopte o poziţie în privinţa între�ărilor nr.� �-�.�

În ceea ce priveşte între�area nr.� 5, aceasta se �azează pe recunoaşterea ineficienţei normei germane con�orm căreia numai despăgu�irea pentru „prejudiciul de încredere” tre�uie acordată şi urmăreşte să o�ţină din partea Curţii recunoaşterea e�istenţei eventuale a unui drept la despăgu�ire prin echivalent cu privire la un interes pozitiv material.�

În această privinţă Comisia recunoaşte că atât te�tul, cât şi geneza directivei nu �urnizează elemente de argumentaţie precise şi că nu toate statele mem�re au prevăzut o sancţiune civilă su� �orma unui drept la despăgu�ire.�

Articolul � alineatul ���� din directivă include o o�ligaţie materială �oarte clară: cu ocazia accesului la încadrarea în muncă, niciun �el de discriminare �azată pe criteriul de se� nu este permisă.� Pe de altă parte, din articolul � al directivei rezultă că, în această măsură, tre�uie să i se recunoască persoanei care caută un loc de muncă un drept su�iectiv la respectarea o�ligaţiei menţionate, atunci când este „lezată” printr-o încălcare a acestei o�ligaţii de către angajator.� În acest caz, articolul � presupune e�istenţa de „drepturi” pe care titularul tre�uie să le poată valorifica pe cale jurisdicţională.� Este adevărat că nici articolul � şi nici altă dispoziţie a directivei nu specifică de ce tip tre�uie să fie aceste „drepturi” pentru a îndeplini cerinţele dreptului comunitar.� Cu toate acestea, drepturile necesar a fi recunoscute candidaţilor discriminaţi tre�uie să fie de asemenea natură încât să se poată o�serva în privinţa lor o punere în aplicare eficientă a o�iectivelor directivei.� Ceea ce înseamnă că nu tre�uie să fie în niciun caz derizorii consecinţele juridice ale unei încălcări a principiului egalităţii de tratament, ast�el încât un angajator să le poată ignora atunci când se ia decizia privind acceptarea sau respingerea unei candidaturi.�

Principiul transpunerii e�ective a directivei impune ca asemenea drepturi să fie concepute ast�el încât să constituie pentru candidatul ale cărui drepturi au �ost încălcate o reparaţie adecvată şi pentru angajator un mijloc de presiune de luat în serios, care să îl determine să respecte principiul egalităţii de tratament.� O reglementare naţională care limitează drepturile la despăgu�ire ale unui candidat al cărui drept la egalitatea de tratament a �ost încălcat, la ram�ursarea cheltuielilor suportate de acesta pentru candidatura sa, nu este con�ormă cu cerinţele dreptului comunitar care vizează o transpunere e�ectivă a o�iectivelor directivei.�

În ceea ce priveşte între�area nr.� �, nu se mai ridică pro�lema „aplica�ilităţii directe” a Directivei ��/��� deoarece nu se poate deduce nicio sancţiune clară din această directivă.� În cazul în care Curtea de Justiţie tre�uie, totuşi, să considere inaplica�ilitatea limitării despăgu�irii care este inclusă la articolul � din BGB drept un mijloc de a recunoaşte reclamantelor un drept la despăgu�ire generală mai e�tins, alte pro�leme decurg de aici, în ceea ce priveşte între�ările privind aplica�ilitatea directă a directivei.�

Într-adevăr, în timp ce, în anumite circumstanţe, o directivă poate să ai�ă e�ect vertical în ceea ce priveşte un stat mem�ru sau instituţiile şi autorităţile sale, este, dimpotrivă, imposi�il, în alte situaţii decât cele e�cepţionale, să i se recunoască un asemenea e�ect în relaţiile orizontale dintre persoanele de drept privat.�

Cu toate acestea, în prezenta cauză, reclamantele au introdus o acţiune împotriva Landului Nordrhein-West�alen care este parte a autorităţii pu�lice.� Dreptul comunitar recunoaşte principiul unităţii autorităţii pu�lice: cu anumite limite, fiecare stat mem�ru poate să determine cum şi prin ce organe înţelege să îşi îndeplinească o�ligaţiile pe care i le impune dreptul comunitar.�

Page 338: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��8

Desigur, con�orm acestei concepţii, directiva tratează raporturile de muncă de drept privat dintre persoane particulare în mod di�erit �aţă de raporturile e�istente între Land şi reclamante, în calitate de persoane private.� Discriminarea care rezultă de aici se e�plică, cu toate acestea, în acest caz, prin �aptul că autorităţile pu�lice sunt în mod specific o�ligate să respecte drepturile �undamentale.� Cerinţa specială impusă angajatorului de drept pu�lic este, prin urmare, întemeiată în mod o�iectiv.� În dreptul intern, această distincţie îşi găseşte e�presia în re�uzul general de a recunoaşte principiul „e�ectului drepturilor �undamentale asupra terţilor” �„Drittwirking”�� în relaţiile dintre persoanele particulare.�

III – Întrebare adresată guvernului german

Guvernul german a �ost invitat să răspundă în scris la între�area în ce măsură adoptarea articolului ���a din BGB poate fi considerată ca reducând dreptul la despăgu�ire al �emeilor care �ac o�iectul unei discriminări privind accesul la încadrarea în muncă, înlăturând aplicarea dreptului comun şi limitând drepturile acestora numai la repararea prejudiciului de încredere.�

Guvernul german a răspuns că acest articol nu a limitat dreptul la despăgu�ire şi nu a e�clus aplicarea dreptului comun.� Dimpotrivă, a creat, coro�orat cu articolul 8�� alineatul ���� din BGB, posi�ilităţi de despăgu�ire concrete.�

IV – Procedura orală

În şedinţa din �� decem�rie ��8�, reclamantele în acţiunea principală, reprezentate de domnul Clemens Franzen, agent, pârâtul în acţiunea principală, reprezentat de domnul Sie�ke, Regierungsdirektor, agent, guvernul german, reprezentat de Dr.� Martin Seidel şi Pro�.� Dr.� Man�red zuleeg, agenţi, şi Comisia, reprezentată de Dr.� Man�red Beschel, agent, asistat de Pro�.� Dr.� Meinhard Hil�, şi-au prezentat o�servaţiile orale şi au răspuns între�ărilor adresate de Curte.�

Avocatul general şi-a prezentat concluziile în şedinţa din �� ianuarie ��8�.�

În drept,

�.� Prin Ordonanţa din � decem�rie ��8�, primită la Curte la �� ianuarie ��8�, Ar�eitsgericht din Hamm a adresat, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE, mai multe între�ări preliminare re�eritoare la interpretarea Directivei ��/��� a Consiliului din � �e�ruarie ���� privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între �ăr�aţi şi �emei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la �ormarea şi la promovarea pro�esională, precum şi condiţiile de muncă �JO L ��, p.� ����.�

�.� Aceste între�ări au �ost adresate în cadrul unui litigiu dintre două asistente sociale calificate, Sa�ine von Colson şi Elisa�eth Kamann, şi Landul Nordrhein-West�alen.� Din motivarea ordonanţei de trimitere rezultă că penitenciarul din Werl, rezervat deţinuţilor de se� masculin şi administrat de Landul Nordrhein-West�alen, a re�uzat, pe criteriul de se�, să angajeze reclamantele în acţiunea principală.� Funcţionarii însărcinaţi cu recrutarea şi-au motivat re�uzul de a le angaja pe reclamante invocând pro�lemele şi riscurile legate de angajarea în instituţii de acest tip a unor candidate de se� �eminin şi, din aceste motive, au pre�erat candidaţi de se� masculin, cu o calificare, cu toate acestea, in�erioară.�

�.� Instanţa naţională a reţinut e�istenţa discriminării şi a apreciat că, în temeiul dreptului german, singura sancţiune în cazul unei discriminări comise la angajare era repararea „prejudiciului de încredere” �Vertrauensschaden��, respectiv a prejudiciului care decurge în cazul candidaţilor discriminaţi din convingerea că raportul de muncă va fi sta�ilit �ără nicio discriminare.� O ast�el de despăgu�ire este prevăzută la articolul ���a alineatul ���� din BGB.�

Page 339: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

�.� În temeiul acestei dispoziţii angajatorul este o�ligat, în caz de discriminare privind accesul la încadrarea în muncă, „la plata de daune-interese pentru prejudiciul pe care îl su�eră lucrătorul din cauza �aptului că acesta crede cu toată convingerea că o ast�el de încălcare �a principiului egalităţii de tratament�� nu va constitui un impediment în sta�ilirea raportului de muncă”.� Scopul acestui articol îl reprezintă transpunerea Directivei ��/��� a Consiliului menţionată anterior.�

5.� Prin urmare, instanţa naţională a considerat că, în temeiul dreptului german, putea să dispună numai ram�ursarea cheltuielilor de deplasare pretinse de reclamanta von Colson, cheltuieli ocazionate de candidatura sa pentru locul de muncă respectiv ��,�� DEM�� şi că tre�uia să respingă celelalte capete de cerere ale acţiunii reclamantelor.�

�.� Cu toate acestea, pentru a sta�ili normele de drept comunitar aplica�ile în caz de discriminare privind accesul la încadrarea în muncă, instanţa naţională a adresat Curţii următoarele între�ări:

„�.� Din dispoziţiile Directivei din � �e�ruarie ���� a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între �ăr�aţi şi �emei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la �ormarea şi la promovarea pro�esională, precum şi condiţiile de muncă ���/���/CEE�� rezultă că o discriminare �azată pe criteriul de se� în cazul accesului la încadrarea în muncă �neîncheierea unui contract de muncă pe criteriul de se� al candidatului/pre�erinţa acordată altui candidat pe criteriul de se��� tre�uie sancţionată prin o�ligaţia impusă angajatorului, autor al discriminării, de a încheia un contract de muncă cu candidatul discriminat?

�.� În cazul unui răspuns, în principiu, afirmativ la prima între�are:

a�� Este angajatorul o�ligat să încheie un contract de muncă numai atunci când, după ce s-a sta�ilit că acesta a luat decizia în mod su�iectiv, pe �aza unor criterii de se�, se poate sta�ili că, în mod o�iectiv, candidatul discriminat este – con�orm unor criterii legale – mai calificat pentru respectivul loc de muncă decât candidatul cu care a �ost încheiat contractul de muncă?

��� Sau este angajatorul o�ligat în egală măsură să angajeze candidatul discriminat chiar atunci când se poate sta�ili că angajatorul a luat decizia în mod su�iectiv, pe �aza unor criterii de se�, dar în mod o�iectiv candidatul discriminat şi cel care i-a �ost pre�erat sunt la �el de calificaţi?

c�� În cele din urmă, are candidatul discriminat dreptul de a fi angajat chiar în cazul în care, în mod o�iectiv, este mai puţin calificat decât candidatul care i-a �ost pre�erat, însă s-a sta�ilit că de la început angajatorul, pe �aza criteriului de se� al candidatului discriminat, nu l-a luat în considerare pe acesta în luarea deciziei sale pe �aza unor criterii legale?

�.� În cazul în care, având în vedere între�ările � a�� şi � c��, soluţia depinde de calificarea o�iectivă a candidatului:

Este aceasta supusă integral aprecierii instanţei şi care sunt criteriile şi normele procedurale aplica�ile în ceea ce priveşte dovedirea caracterului întemeiat al cererii şi în ceea ce priveşte sarcina pro�ei?

�.� În cazul unui răspuns, în principiu, afirmativ la prima între�are:

În cazul în care e�istă mai mult de doi candidaţi pentru acelaşi loc de muncă şi de la început mai mult de o persoană a �ost e�clusă pe �aza criteriului de se� al acesteia, prin alegerea �ăcută

Page 340: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

con�orm unor criterii legale, fiecare dintre aceste persoane este îndreptăţită să se prevaleze de dreptul la încheierea unui contract de muncă?

În acest caz, instanţa este o�ligată eventual să �acă propria sa alegere între candidaţii discriminaţi? În cazul unui răspuns negativ la între�area �ormulată în paragra�ul anterior, ce altă sancţiune de drept material poate fi aplicată?

5.� În cazul unui răspuns, în principiu, negativ la prima între�are:

Care tre�uie să fie atunci, în con�ormitate cu dispoziţiile Directivei ��/���/CEE, sancţiunea unei discriminări constatate privind accesul la încadrarea în muncă?

În această privinţă este necesar să se opereze o distincţie con�orm între�ărilor de la � a�� până la � c��?

�.� Directiva ��/���/CEE, în interpretarea pe care i-o dă Curtea de Justiţie ca răspuns la între�ările de mai sus, se aplică direct în Repu�lica Federală Germania?”

�.� Aceste între�ări au ca scop principal să sta�ilească dacă Directiva ��/��� impune statelor mem�re să prevadă consecinţe juridice sau sancţiuni speciale în caz de discriminare privind accesul la încadrarea în muncă �între�ările � - 5�� şi dacă persoanele particulare pot, atunci când este cazul, să se prevaleze în �aţa instanţelor naţionale de dispoziţiile directivei, în a�senţa transpunerii în ordinea juridică naţională, în termenele prevăzute �între�area ���.�

a) Cu privire la prima întrebare

8.� Prin prima sa între�are, instanţa naţională doreşte, în esenţă, să afle dacă Directiva ��/��� impune ca o discriminare �azată pe criteriul de se� în cazul accesului la încadrarea în muncă să fie sancţionată prin o�ligaţia impusă angajatorului, autor al discriminării, de a încheia un contract de muncă cu candidatul discriminat.�

�.� Con�orm instanţei naţionale, rezultă clar din considerente şi chiar din te�tul directivei că aceasta impune statelor mem�re adoptarea unor dispoziţii legale care să prevadă sancţiuni e�ective.� În opinia acesteia, este eficientă numai o reparaţie în natură care să determine angajarea persoanelor care au �ăcut o�iectul unei discriminări.�

��.� Con�orm reclamantelor în acţiunea principală, articolul ���a alineatul ���� din BGB, limitând dreptul la despăgu�ire numai la „prejudiciul de încredere”, a e�clus posi�ilităţile de reparaţie care rezultă din dreptul comun.� Directiva ��/��� impune statelor mem�re să instituie măsuri corespunzătoare pentru a evita pe viitor discriminările.� Aşadar, este necesar, cel puţin, să se accepte că articolul ���a alineatul ���� nu tre�uie luat în considerare.� Acest �apt are drept consecinţă o�ligarea angajatorului să încheie un contract de muncă cu candidatul discriminat.�

��.� Guvernul Repu�licii Federale Germania, deşi este conştient de necesitatea unei transpuneri e�ective a directivei, insistă asupra �aptului că fiecare stat mem�ru dispune, în temeiul articolului �8� al treilea paragra� din Tratatul CEE, de o marjă de apreciere în ceea ce priveşte consecinţele juridice care tre�uie să rezulte dintr-o încălcare a principiului egalităţii de tratament.� Guvernul german susţine, pe de altă parte, posi�ilitatea instanţelor germane de a ela�ora, pe �aza dreptului privat naţional şi con�ormându-se conţinutului directivei, soluţii adecvate corespunzătoare atât principiului egalităţii de tratament, cât şi intereselor tuturor părţilor.� În cele din urmă, o consecinţă juridică percepti�ilă este suficientă, după părerea sa, pentru a �ace să fie respectat principiul egalităţii de tratament şi aceasta nu tre�uie

Page 341: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

să fie prevăzută decât în cazul în care candidatul discriminat este mai calificat decât ceilalţi pentru locul de muncă respectiv, însă nu şi în cazul în care candidaţii au calificări egale.�

��.� Guvernul danez consideră că directiva a lăsat statelor mem�re, în mod deli�erat, posi�ilitatea alegerii sancţiunilor, con�orm situaţiei lor naţionale şi sistemului lor juridic.� Este necesar ca statele mem�re să sancţioneze încălcările principiului egalităţii de tratament în acelaşi mod în care sancţionează încălcările similare ale normelor de drept intern din domenii înrudite şi nereglementate de dreptul comunitar.�

��.� Guvernul Regatului Unit consideră, de asemenea, că intră în competenţa statelor mem�re să aleagă măsurile pe care le consideră necesare pentru a garanta îndeplinirea o�ligaţiilor care le revin în temeiul directivei.� Directiva nu o�eră nicio indicaţie în privinţa măsurilor pe care statele mem�re au o�ligaţia să le adopte, iar între�ările adresate Curţii demonstrează prin ele însele şi în mod evident dificultăţile întâlnite în sta�ilirea unor măsuri corespunzătoare.�

��.� În ceea ce o priveşte, Comisia Comunităţilor Europene consideră că deşi directiva urmăreşte să lase statelor mem�re posi�ilitatea alegerii şi determinării sancţiunilor, transpunerea acesteia tre�uie, cu toate acestea, să determine rezultate e�ective.� Principiul transpunerii e�ective a directivei impune ca sancţiunile să fie concepute ast�el încât să reprezinte, pentru candidatul discriminat, o reparaţie corespunzătoare, iar pentru angajator, un mijloc de presiune pe care să-l ia în considerare şi care îl determina să respecte principiul egalităţii de tratament.� O măsură naţională care prevede numai repararea „prejudiciului de încredere” �Vertrauensschaden�� nu este suficientă pentru a garanta respectarea acestui principiu.�

�5.� În con�ormitate cu articolul �8� al treilea paragra�, „directiva este o�ligatorie pentru fiecare stat mem�ru destinatar cu privire la rezultatul care tre�uie atins, lăsând autorităţilor naţionale competenţa în ce priveşte �orma şi mijloacele”.� Deşi dispoziţia respectivă rezervă statelor mem�re li�ertatea de a alege căile şi mijloacele destinate să asigure punerea în aplicare a directivei, această li�ertate nu aduce atingere o�ligaţiei impuse tuturor statelor mem�re destinatare, de a adopta, în cadrul ordinii juridice naţionale, toate măsurile necesare pentru a asigura e�ectul deplin al directivei, con�orm o�iectivului pe care aceasta îl urmăreşte.�

��.� Este aşadar necesar să se e�amineze Directiva ��/��� pentru a sta�ili dacă aceasta impune statelor mem�re să prevadă anumite consecinţe juridice sau sancţiuni în cazul încălcării principiului egalităţii de tratament în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă.

��.� Această directivă are ca o�iect punerea în aplicare, în statele mem�re, a principiului egalităţii de tratament între �ăr�aţi şi �emei, asigurând în special, lucrătorilor de am�ele se�e, o egalitate e�ectivă a şanselor în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă.� În acest scop, articolul � defineşte principiul egalităţii de tratament şi limitele acestuia, în timp ce articolul � alineatul ���� îi sta�ileşte domeniul de aplicare în ceea priveşte, în special, accesul la încadrarea în muncă.� Articolul � alineatul ���� litera �a�� prevede că statele mem�re adoptă măsurile necesare pentru a�rogarea oricăror acte cu putere de lege şi acte administrative contrare principiului egalităţii de tratament.�

�8.� Articolul � impune statelor mem�re să introducă în ordinile juridice interne măsurile necesare pentru a permite oricărei persoane care se consideră lezată de o discriminare „să îşi realizeze drepturile pe cale judiciară”.� Din această dispoziţie rezultă că statele mem�re sunt o�ligate să adopte măsuri care să fie suficient de eficiente pentru a realiza scopul directivei şi să garanteze că aceste măsuri pot fi invocate e�ectiv în �aţa instanţelor naţionale de către

Page 342: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

persoanele interesate.� Ast�el de măsuri pot, de e�emplu, să cuprindă dispoziţii care impun angajatorului să angajeze candidatul discriminat sau să acorde o despăgu�ire pecuniară corespunzătoare, acestea fiind consolidate, după caz, printr-un sistem de amenzi.� Cu toate acestea, directiva nu impune o sancţiune determinată; statelor mem�re le revine li�ertatea de a alege între di�eritele soluţii potrivite pentru realizarea o�iectivului său.�

��.� În consecinţă, răspunsul la prima între�are este că Directiva ��/��� nu impune ca o discriminare �azată pe criteriul de se� în cazul accesului la încadrarea în muncă să fie sancţionată prin o�ligaţia impusă angajatorului, autor al discriminării, de a încheia un contract de muncă cu candidatul discriminat.�

b) Cu privire la întrebările 2 - 4

��.� Nu mai este cazul să se răspundă între�ărilor �-�, acestea nefiind adresate decât pentru situaţia în care angajatorul este o�ligat să angajeze candidatul discriminat.�

c) Cu privire la întrebările 5 şi 6

��.� Prin cea de-a cincea între�are, instanţa naţională solicită, în esenţă, Curţii, dacă este posi�il, să deducă din directivă, în caz de discriminare, orice altă sancţiune decât dreptul la încheierea unui contract de muncă.� Cea de-a şasea între�are urmăreşte să clarifice dacă Cea de-a şasea între�are urmăreşte să clarifice dacă directiva, con�orm interpretării care urmează să i se dea, poate fi invocată de către persoanele lezate, în �aţa instanţelor naţionale.�

��.� Este imposi�il să se sta�ilească o egalitate e�ectivă a şanselor în a�senţa unui sistem de sancţiuni corespunzător.� O ast�el de consecinţă decurge nu numai din finalitatea directivei, ci, în special, din articolul � al acesteia care, con�erind candidaţilor pentru un loc de muncă care au �ăcut o�iectul unei discriminări, dreptul la o cale judiciară de atac, recunoaşte în �avoarea acestora e�istenţa unor drepturi care pot fi invocate în justiţie.�

��.� În cazul în care o aplicare completă a directivei nu impune, după cum s-a constatat în răspunsul la prima între�are, o sancţiune determinată în cazul încălcării interdicţiei de discriminare, aceasta implică, cu toate acestea, ca sancţiunea respectivă să fie de natură a asigura o protecţie juridică e�ectivă şi eficientă.� Mai mult, aceasta tre�uie să ai�ă �aţă de angajator un e�ect disuasiv real.� Rezultă de aici că, atunci când un stat mem�ru hotărăşte să sancţioneze încălcarea interdicţiei de discriminare prin acordarea unei despăgu�iri, aceasta tre�uie, în orice caz, să fie proporţională cu prejudiciul su�erit.�

��.� În consecinţă, este evident că legislaţia naţională care limitează dreptul la reparaţie al persoanelor care au �ăcut o�iectul unei discriminări privind accesul la încadrarea în muncă, la o despăgu�ire pur sim�olică, cum sunt, de e�emplu, cheltuielile ocazionate de candidatura acestora, nu este con�ormă cerinţelor unei transpuneri e�ective a directivei.�

�5.� Natura sancţiunilor prevăzute în Repu�lica Federală Germania în caz de discriminare privind accesul la încadrarea în muncă şi, în special, pro�lema dacă regula prevăzută la articolul ���a alineatul ���� din BGB e�clude posi�ilităţile de despăgu�ire care decurg din dreptul comun, au �ost îndelung discutate în �aţa Curţii.� În acest sens, Guvernul Repu�licii Federale Germania a su�liniat în cadrul procedurii orale că acest articol nu e�clude în mod necesar aplicarea dreptului comun în materie de despăgu�ire.� Este numai de competenţa instanţei naţionale să se pronunţe asupra acestui aspect de interpretare privind dreptul său naţional.�

��.� Cu toate acestea, este necesar să se precizeze că o�ligaţia statelor mem�re, care decurge dintr-o directivă, de a atinge rezultatul prevăzut de aceasta, precum şi îndatorirea acestora,

Page 343: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

în temeiul articolului 5 din tratat, de a lua toate măsurile generale sau speciale necesare pentru a asigura e�ecutarea acestei o�ligaţii, se impun tuturor autorităţilor statelor mem�re, inclusiv autorităţilor jurisdicţionale, în cadrul competenţelor acestora.� Rezultă de aici că prin aplicarea dreptului naţional şi, în special, a dispoziţiilor unei legi naţionale special introduse în vederea aplicării Directivei ��/���, instanţa naţională este o�ligată să interpreteze dreptul său naţional în lumina te�tului şi a finalităţii directivei pentru a o�ţine rezultatul prevăzut la articolul �8� alineatul ����.�

��.� În schim�, după cum rezultă din consideraţiile de mai sus, directiva nu cuprinde – în ceea ce priveşte sancţiunile unei eventuale discriminări – nicio o�ligaţie necondiţionată şi suficient de precisă care să poată fi invocată de către o persoană de drept privat, în a�senţa unor măsuri de aplicare adoptate în termen, pentru a o�ţine o despăgu�ire determinată în temeiul directivei, atunci când o ast�el de consecinţă nu este prevăzută sau permisă de legislaţia naţională.�

�8.� Cu toate acestea, este necesar să se precizeze pentru instanţa naţională că, deşi Directiva ��/��� lasă statelor mem�re, pentru a sancţiona încălcarea interdicţiei de discriminare, li�ertatea de a alege între di�eritele soluţii potrivite pentru a atinge scopul acesteia, ea implică, cu toate acestea, �aptul că, dacă un stat mem�ru alege sancţionarea încălcării interdicţiei respective prin acordarea unei despăgu�iri, aceasta tre�uie, în orice caz, pentru a fi eficientă şi pentru a avea un e�ect disuasiv, să fie proporţională cu prejudiciile su�erite şi tre�uie, aşadar, să depăşească o despăgu�ire pur sim�olică cum este, de e�emplu, numai ram�ursarea cheltuielilor ocazionate de candidatură.� Este de competenţa instanţei naţionale să dea legii adoptate în vederea aplicării directivei, în măsura în care dreptul naţional îi acordă o marjă de apreciere, o interpretare şi o aplicare con�orme cu cerinţele dreptului comunitar.�

Cu privire la cheltuielile de judecată

��.� Cheltuielile e�ectuate de către Guvernul Repu�licii Federale Germania, Guvernul Danemarcei şi Guvernul Regatului Unit, precum şi de către Comisia Comunităţilor Europene, care au prezentat o�servaţii Curţii, nu pot �ace o�iectul unei ram�ursări.� Întrucât procedura are, Întrucât procedura are, în raport cu părţile în acţiunea principală, un caracter incidental �aţă de procedura din �aţa instanţei naţionale, este de competenţa acestei instanţe să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată.�

Pentru aceste motive,

CURTEA,

pronunţându-se cu privire la între�ările care i-au �ost adresate de Ar�eitsgericht din Hamm, prin Ordonanţa din � decem�rie ��8�, hotărăşte:

1. Directiva 76/207 nu impune ca o discriminare bazată pe criteriul de sex privind accesul la încadrarea în muncă să fie sancţionată prin obligaţia impusă angajatorului, autor al discriminării, de a încheia un contract de muncă cu candidatul discriminat.

2. Directiva nu cuprinde, în ceea ce priveşte sancţiunile unei eventuale discriminări, nicio obligaţie necondiţionată şi suficient de precisă care să poată fi invocată de către o persoană de drept privat, în absenţa unor măsuri de aplicare adoptate în termen, pentru a obţine o despăgubire determinată în temeiul directivei, atunci când o astfel de consecinţă nu este prevăzută sau permisă de legislaţia naţională.

Page 344: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

3. Cu toate că Directiva 76/207 lasă statelor membre, pentru a sancţiona încălcarea interdicţiei de discriminare, libertatea de a alege între diferitele soluţii potrivite pentru a atinge scopul acesteia, ea implică, totuşi, faptul că, dacă un stat membru alege sancţionarea încălcării interdicţiei respective prin acordarea unei despăgubiri, aceasta trebuie, în orice caz, pentru a fi eficientă şi pentru a avea un efect disuasiv, să fie proporţională cu prejudiciile suferite şi trebuie, aşadar, să depăşească o despăgubire pur simbolică cum este, de exemplu, numai rambursarea cheltuielilor ocazionate de candidatură. Este de competenţa instanţei naţionale să dea legii adoptate în vederea aplicării directivei, în măsura în care dreptul naţional îi acordă o marjă de apreciere, o interpretare şi o aplicare conforme cu cerinţele dreptului comunitar.

Mertens de Wilmars Koopmans Bahlmann

Galmot Pescatore Mackenzie Stuart O’Kee��e

Bosco Due Everling Kakouris

Pronunţată în şedinţă pu�lică la Lu�em�urg, �� aprilie ��8�.�

Grefier Preşedinte Preşedinte

P.� Heim J.� Mertens de Wilmars J.� Mertens de Wilmars

Page 345: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��5

CONCLUzIILE AVOCATULUI GENERAL SIMONE ROzÈS PREzENTATE LA �� IANUARIE ��8�

Domnule Preşedinte,

Domnilor Judecători,

Între�ările care v-au �ost adresate de către Ar�eitsgericht din Hamm �cauza ��/8��� şi de către Ar�eitsgericht din Ham�urg �cauza ��/8��� ridică pro�lema consecinţelor juridice care tre�uie sta�ilite în temeiul dreptului naţional în cazul încălcării principiului egalităţii de tratament între �ăr�aţi şi �emei, în special în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, ast�el cum a �ost pus în aplicare de Directiva ��/��� a Consiliului din � �e�ruarie ����1.� Deoarece cele două instanţe nu au nicio îndoială în ceea ce priveşte e�istenţa discriminării pe criteriul de se� al acestora la care au �ost supuse reclamantele, o e�punere sumară a �aptelor celor două speţe este suficientă.�

– în cauza ��/8�, Sa�ine von Colson şi Elisa�eth Kamann au candidat pentru ocuparea a două locuri de muncă vacante pentru �uncţia de asistent social în cadrul unui penitenciar din Renania de Nord - West�alia.� Cu toate că acestea erau plasate în �runtea listei candidaţilor de către Cu toate că acestea erau plasate în �runtea listei candidaţilor de către comitetul asistenţilor sociali, au �ost mutate pe poziţii in�erioare ale listei de către autoritatea de recrutare care a selectat, în cele din urmă, doi candidaţi de se� masculin.� Con�orm Ar�eitsgericht din Hamm, atitudinea administraţiei competente demonstrează �ără urmă de îndoială că cele două candidate au �ost discriminate pe criteriul se�ului acestora.�

– Ar�eitsgericht din Ham�urg a ajuns la aceeaşi concluzie în cadrul acţiunii introduse de Dorit Harz: întreprinderea Deutsche Trada� Gm�H a e�clus candidatura acesteia tocmai pentru întreprinderea Deutsche Trada� Gm�H a e�clus candidatura acesteia tocmai pentru motivul că era �emeie, din cauza anumitor particularităţi pe care le prezenta locul de muncă respectiv.�

Prin urmare, este evident că a e�istat o încălcare a principiului egalităţii de tratament între lucrătorii de se� masculin şi lucrătorii de se� �eminin în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă.� Nesiguranţa instanţelor germane este legată de natura reparaţiei recunoscute persoanelor lezate în temeiul articolului 611a alineatul (2) din Bürgerliches Gesetz�uch �BGB – Codul civil german��.� Această dispoziţie a �ost introdusă în Codul civil prin Legea din �� august ��8� de punere în aplicare a legislaţiei comunitare în domeniul muncii �BGB ��8� I, p.� ���8��.� Articolul ���a alineatul ���� sta�ileşte principiul interzicerii oricărei discriminări pe criteriul de se�, în special cu ocazia sta�ilirii unui raport de muncă.� Articolul ���a alineatul ���� sta�ileşte că:

„În cazul în care un raport de muncă nu se sta�ileşte ca urmare a unei încălcări a principiului interzicerii discriminării enunţat la alineatul ����, care este imputa�ilă angajatorului, acesta din urmă este o�ligat la plata de daune-interese pentru prejudiciul pe care lucrătorul l-a su�erit ca urmare a �aptului că acesta a avut convingerea că sta�ilirea raportului de muncă nu poate fi împiedicată de o ast�el de încălcare”.�

Prin urmare, în con�ormitate cu dreptul german, candidatul pentru ocuparea unui loc de muncă care este respins pe criteriul se�ului acestuia are dreptul la o despăgu�ire pentru prejudiciul su�erit ca urmare a �aptului că a avut convingerea că angajatorul urma să se con�ormeze interdicţiei de discriminare �azată pe criteriul de se�, iar convingerea i-a �ost zădărnicită.� Nu Nu îi este recunoscut în mod e�pres niciun drept de a fi angajat: doar „prejudiciul de încredere” �„Vertrauensschaden”�� este reparat.� Prin urmare, daunele-interese care îi pot fi acordate � JO L �� din ��.��.�����, p.� ��.� JO L �� din ��.��.�����, p.� ��.�

Page 346: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

pe această �ază nu acoperă decât cheltuielile ocazionate de candidatură �tim�ru – plic – cheltuieli de deplasare, de constituire a dosarului�� care se ridică, în general, la câteva DEM.� Instanţele de trimitere au neclarităţi cu privire la con�ormitatea cu Directiva ��/��� a Consiliului a unei despăgu�iri atât de reduse.� Între�ările preliminare ale acestora, adresate în termeni similari, pot fi rezumate după cum urmează:

�.� Încălcarea principiului egalităţii de tratament între lucrătorii de se� masculin şi lucrătorii de se� �eminin în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, ast�el cum se prevede în Directiva ��/���:

a�� Îi con�eră candidatului discriminat dreptul la încheierea unui contract de muncă, ca sancţiune impusă angajatorului care a încălcat dispoziţiile legale �cauza ��/8�, între�area nr.� � şi cauza ��/8�, între�area nr.� ���?

��� În cazul unui răspuns negativ la între�area a��, această încălcare implică impunerea unei sancţiuni importante din punct de vedere financiar, precum, de e�emplu, o despăgu�ire de până la şase ori salariul lunar şi/sau, după caz, aplicarea de sancţiuni penale sau de altă natură �cauza ��/8�, între�area nr.� � şi cauza ��/8�, între�area nr.� 5��? � şi cauza ��/8�, între�area nr.� 5��?

c�� În oricare dintre cele două situaţii, în ce măsură şi în con�ormitate cu ce modalităţi instanţa naţională tre�uie să ţină seama de calificările candidatei discriminate, atât în ceea ce priveşte candidatul selectat cât şi, după caz, în ceea ce priveşte alţi candidaţi şi alte candidate e�cluşi/e�cluse �cauza ��/8�, între�ările �-� şi cauza ��/8�, între�ările � şi ���?

�.� Este Directiva ��/���, în special articolele �-�, direct aplica�ilă �cauza ��/8�, între�area � şi cauza ��/8�, între�area 5��?

Din această serie de între�ări rezultă că pro�lema esenţială este, în primul rând, de a verifica dacă Directiva ��/��� impune statelor mem�re să adopte anumite sancţiuni.� În cazul în care această analiză nu se dovedeşte a fi utilă, este în continuare necesar să se analizeze dacă dreptul comunitar impune statelor mem�re anumite o�ligaţii în ceea ce priveşte garantarea con�ormării directivelor.

I – Directiva ��/��� impune statelor mem�re să aplice sancţiuni de o anumită natură?

Pentru a răspunde la această între�are, care reprezintă o�iectul principal al acţiunilor pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare în care aţi �ost sesizată, tre�uie amintit în preala�il că o directivă, în con�ormitate cu dispoziţiile articolului �8� din tratat, „este o�ligatorie pentru fiecare stat mem�ru destinatar cu privire la rezultatul care tre�uie atins, lăsând autorităţilor naţionale competenţa în ceea ce priveşte �orma şi mijloacele”.�

�.� Prin urmare, dimensiunea e�actă a competenţei statului de punere în aplicare a directivei se apreciază în �uncţie de rezultatul care tre�uie atins: acesta este principiul pe care Curtea l-a sta�ilit prin Hotărârea Lee unde era necesar să se sta�ilească dacă Directiva ��/�5�/CEE a Consiliului privind modernizarea e�ploataţiilor agricole1 o�liga statele mem�re să introducă o cale de atac jurisdicţională împotriva deciziilor administrative re�eritoare la avantajele care rezultă din aceasta�.� În general, este necesar să se e�amineze cadrul sta�ilit de directivă pentru definirea e�actă a naturii o�ligaţiilor impuse statului mem�ru în ceea ce priveşte o�ţinerea rezultatului de atins şi, prin urmare, limitele puterii de apreciere de care dispune acesta în punerea în aplicare a o�ligaţiei în cauză.�� JO L �� din ��.��.�����, p.� �.� JO L �� din ��.��.�����, p.� �.�� Hotărârea din �.�5.���8�, cauza �5�/��, Rec.� ��8�, p.� ���5, considerentul ��; a se vedea, de asemenea, Hotărârea din ��.���.�����, ENKA-BV, cauza �8/��, Rec.� ����, p.� ����, considerentul ��.�

Page 347: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

�.� Acest demers poate fi transpus în cazul Directivei ��/���.� Finalitatea acestuia o reprezintă „punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între �ăr�aţi şi �emei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la �ormare şi la promovare pro�esională, precum şi condiţiile de muncă”.� Acest o�iectiv este reluat de articolul �, în timp ce articolul � defineşte principiul egalităţii de tratament şi limitele acestuia.� Articolele �-8 permit sta�ilirea domeniului de aplicare a principiului ast�el definit, care are o du�lă semnificaţie:

a�� În primul rând, nu tre�uie să e�iste nicio discriminare �azată pe criteriul de se� în ceea ce priveşte domeniile cu privire la care este adoptată directiva1, în special „în condiţiile de acces, inclusiv criteriile de selecţie, la posturile sau locurile de muncă, indi�erent de sectorul sau domeniul de activitate şi la toate nivelele ierarhiei pro�esionale”�;

��� în al doilea rând, implică o�ligaţia statelor mem�re de a adopta „măsurile necesare” în special pentru:

– a asigura a�rogarea tuturor actelor cu putere de lege şi a actelor administrative sau a celor care se regăsesc incluse în convenţii colective şi în regulamente interne ale întreprinderilor care sunt contrare principiului�.

– a permite „oricărei persoane care se consideră vătămată prin neaplicarea �aţă de aceasta a principiului egalităţii de tratament în sensul articolelor �, � şi 5 să-şi susţină pretenţiile pe cale judecătorească, eventual după recurgerea la alte autorităţi competente”4.� Articolul � completează această dispoziţie: într-adevăr, o�ligă statele să protejeze lucrătorii care au utilizat aceste căi de atac împotriva oricărei măsuri de retorsiune prin concediere.� Articolul 8 prevede o�ligaţia statelor mem�re de a asigura in�ormarea lucrătorilor.� În cele din urmă, articolul � sta�ileşte termenul de punere în aplicare a directivei, iar articolul �� o�ligaţia statelor mem�re de a comunica Comisiei toate in�ormaţiile necesare pentru a-i permite ela�orarea raportului care tre�uie prezentat Consiliului de miniştri cu privire la punerea în aplicare a directivei.�

Prin urmare, niciuna dintre dispoziţiile directivei nu prevede în mod e�pres o�ligaţia statelor mem�re de a sta�ili o sancţiune, indi�erent de natura acesteia, şi, cu atât mai puţin, a unei sancţiuni specifice pentru nerespectarea principiului egalităţii de tratament.� Doar articolele � şi � sugerează că această încălcare nu rămâne nesancţionată prin sancţiuni naţionale.� Cu toate acestea, posi�ilitatea e�ercitării unei căi de atac în justiţie şi cerinţa unei protecţii o�erite reclamantului nu predetermină alegerea finală a tipului de sancţiune care urmează a fi adoptat.�

�.� Din această analiză se desprind două concluzii:

A – Statele mem�re dispun de o putere de apreciere discreţionară în ceea ce priveşte alegerea tipului de sancţiune aplica�ilă pentru încălcarea principiului prevăzut de directivă.� Acest punct de vedere nu este contestat în o�servaţiile prezentate în cele două cauze.� Mai mult, un studiu comparativ realizat de Comisie cu privire la di�eritele măsuri naţionale relevă diversitatea soluţiilor adoptate.� Singura care sta�ileşte o�ligaţia de a o�eri un drept la angajare este Italia, în timp ce toate celelalte state mem�re, cu e�cepţia Repu�licii Federale Germania şi a Ţărilor de Jos, instituie cel puţin două tipuri de sancţiuni, care pot să fie civile, penale sau administrative�.� Ast�el, Directiva ��/��� nu o�ligă statele mem�re să prevadă sancţiuni � Articolul � alineatul ����; articolul � alineatul ����; articolul 5 alineatul ����.� Articolul � alineatul ����; articolul � alineatul ����; articolul 5 alineatul ����.�� Articolul � alineatul ���� din Directiva ��/��� Articolul � alineatul ���� din Directiva ��/���.� Articolul � alineatul ����; articolul � literele �a��, ���� şi �c��; articolul 5 alineatul ����.� Articolul � alineatul ����; articolul � literele �a��, ���� şi �c��; articolul 5 alineatul ����.�� Articolul � �a se vedea cu privire la acest punct Hotărârea din ��.���.���8�, Comisia/Italia, cauza ���/8�, Rec.� ��8�, Articolul � �a se vedea cu privire la acest punct Hotărârea din ��.���.���8�, Comisia/Italia, cauza ���/8�, Rec.� ��8�, p.� ����, considerentele �8–�� şi concluziile avocatului considerentul II, ���.�5 Raportul Comisiei din �.��.���8�, p.� ���, COM�8��� 8�� final.� Raportul Comisiei din �.��.���8�, p.� ���, COM�8��� 8�� final.�

Page 348: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��8

precum un drept la încheierea contractului sau o despăgu�ire echivalentă cu un salariu pentru şase luni, un an sau doi ani sau orice altă �ormă de sancţiune.�

În consecinţă, din moment ce răspunsurile la între�ările �-� �cauza ��/8���, precum şi la între�ările � şi � �cauza ��/8��� erau necesare numai în cazul în care răspunsul la între�area � era în am�ele situaţii afirmativ, aceste între�ări au devenit lipsite de o�iect.� Tre�uie însă su�liniat �aptul că, în con�ormitate cu jurisprudenţa constantă, revine e�clusiv instanţei naţionale sarcina de a aprecia �aptele şi normele de procedură aplica�ile acţiunii pendinte în �aţa sa1.

B – Pro�lema e�ectului direct al directivei sau al anumitor dispoziţii ale acesteia nu mai este relevantă.� După cum s-a su�liniat, directiva nu sta�ileşte nicio o�ligaţie necondiţionată şi suficient de precisă de natură să impună statelor mem�re să adopte un anumit comportament, în acest caz să aleagă sancţiuni de un anumit tip�.� Acest aspect nu este contestat de părţi.�

Prin urmare, tre�uie să se răspundă că Directiva ��/��� nu impune statelor mem�re sta�ilirea de sancţiuni de un anumit tip în cazul încălcării principiului nediscriminării între lucrătorii de se� masculin şi cei de se� �eminin.� Cu toate acestea, nu înseamnă că statele mem�re sunt li�ere să prevadă orice sancţiune.� Nu este nicio contradicţie în aceasta: este necesar ca în acest stadiu să se re�ormuleze o�ligaţiile pe care le implică în cazul tuturor statelor mem�re punerea în aplicare a unei măsuri de drept comunitar.�

II – Dreptul comunitar impune statelor mem�re o�ligaţii specifice în punerea în aplicare a directivelor?

Am văzut că statele mem�re au o�ligaţia, în ceea ce priveşte rezultatul care tre�uie atins, să pună în aplicare principiul egalităţii de tratament în domeniile reglementate de Directiva ��/���. Această o�ligaţie impune, în practică, eliminarea discriminărilor e�istente.� Aceasta este completată de introducerea unei căi de atac în instanţă, a cărei protecţie este asigurată de legislaţia naţională.�

În scopul con�ormării o�ligaţiei ast�el transpuse în legislaţia naţională nu este, cu toate acestea, suficient să se adopte acele dispoziţii procedurale.� Într-adevăr, eficienţa principiului pus în aplicare de statele mem�re depinde, de asemenea, de sancţiunea aplicată pentru eventuala încălcare a acestuia.� Cu toate că directiva nu prevede nimic cu privire la această chestiune, lăsând ast�el la latitudinea autorităţilor naţionale adoptarea măsurilor necesare�, nu tre�uie, totuşi, neglijată natura o�ligaţiilor generale care le revin autorităţilor respective în punerea în aplicare a tuturor normelor comunitare.� Articolul 5 din Tratatul CEE prevede că:

„Statele mem�re iau toate măsurile generale sau speciale caracteristice pentru a asigura îndeplinirea o�ligaţiilor care decurg din prezentul tratat sau care rezultă din actele instituţiilor Comunităţii”.�

Jurisprudenţa Curţii ne permite să precizăm domeniul de aplicare al acestei cerinţe generale.�

�.� În ceea ce priveşte egalitatea de tratament între �ăr�aţi şi �emei, Curtea a reţinut în cauza ��/8� că Directiva �5/���/CEE din �� �e�ruarie ���5 avea ca scop implementarea principiului remunerării egale între lucrătorii de se� masculin şi lucrătorii de se� �eminin

� A se vedea, de e�emplu, Hotărârea din �8.��.�����, ICAP, ���/�8, Rec.� ����, p.� ����, considerentele �� şi ��.� A se vedea, de e�emplu, Hotărârea din �8.��.�����, ICAP, ���/�8, Rec.� ����, p.� ����, considerentele �� şi ��.�� Hotărârea din ��.��.���8�, Becker, cauza 8/8�, Rec.� ��8�, p.� 5�, considerentele �5 şi 5�.� Hotărârea din ��.��.���8�, Becker, cauza 8/8�, Rec.� ��8�, p.� 5�, considerentele �5 şi 5�.�� A se vedea, pentru sancţiunile naţionale în cazul încălcării unui regulament, Hotărârea Amsterdam Bul�, 5�/��, A se vedea, pentru sancţiunile naţionale în cazul încălcării unui regulament, Hotărârea Amsterdam Bul�, 5�/��, Rec.� ����, p.� ���, considerentele �� şi ��.�

Page 349: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

prevăzut la articolul ��� din tratat1 şi a concluzionat „că este, în principal, responsa�ilitatea statelor mem�re să asigure aplicarea acestui principiu prin intermediul actelor cu putere de lege şi al actelor administrative adecvate ast�el încât toţi lucrătorii din Comunitate să poată �eneficia de o protecţie în acest domeniu”�.

În aceeaşi cauză, Curtea s-a re�erit� la articolul � din directiva în cauză care prevede că statele mem�re

„adoptă, în con�ormitate cu condiţiile lor interne şi cu sistemele lor juridice, măsurile necesare pentru a garanta aplicarea principiului remunerării egale.� Statele mem�re garantează disponi�ilitatea unor mijloace eficiente care să permită respectarea acestui principiu”.�

Curtea a concluzionat că legislaţia Regatului Unit, care permitea angajatorilor să re�uze orice sistem de clasificare pro�esională, împiedicând ast�el lucrătorii să sta�ilească valoarea echivalentă a muncii prestate în scopul aplicării principiului remunerării egale, nu era con�ormă cu o�iectivele directivei.� În această cauză, încălcarea principiului de către Regatul Unit a compromis însăşi eficacitatea principiului remunerării egale între lucrătorii de se� masculin şi lucrătorii de se� �eminin.�

Este adevărat că Directiva ��/��� nu conţine dispoziţii similare articolului � din Directiva �5/���; cu toate acestea, solicită statelor mem�re să adopte toate „măsurile necesare” pentru punerea în aplicare a directivei.� Măsurile naţionale care urmăresc să transpună o directivă tre�uie să servească la o�ţinerea rezultatului pe care statul mem�ru este o�ligat să-l atingă4.� Este clar în această privinţă că e�ectul util al principiului egalităţii de tratament, ast�el cum este prevăzut la articolul ���, depinde de îndeplinirea acestei o�ligaţii.� Se opinează în sensul posi�ilităţii de definire mai e�actă a s�erei o�ligaţiei impuse statelor mem�re.�

�.� În termeni mai generali, în cazul în care, pentru moment, este amânată punerea în aplicare a articolului ��� CEE, se impun anumite limite în ceea ce priveşte trimiterea la dreptul intern.�

În domeniul recuperării sumelor plătite în mod necuvenit, Curtea a reţinut în cauza Fromme că

„aplicarea legislaţiei naţionale nu tre�uie să aducă atingere domeniului de aplicare şi nici eficacităţii legislaţiei comunitare �ăcând imposi�ilă în practică recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit”.�

şi nici nu tre�uie să supună recuperarea

„unor condiţii sau unor modalităţi mai puţin �avora�ile decât cele care se aplică procedurilor similare reglementate e�clusiv de dreptul intern.� În ast�el de situaţii, autorităţile naţionale tre�uie să acţioneze cu aceeaşi diligenţă pe care o mani�estă atunci când pun în aplicare dispoziţiile legale naţionale corespunzătoare, ast�el încât să nu aducă atingere, în niciun �el, eficacităţii legislaţiei comunitare”.�

� JO L �5 din ��.��.����5, p.� ��, Directiva „privind apropierea legislaţiilor statelor mem�re re�eritoare la aplicarea JO L �5 din ��.��.����5, p.� ��, Directiva „privind apropierea legislaţiilor statelor mem�re re�eritoare la aplicarea principiului egalităţii de remunerare între lucrătorii de se� masculin şi cei de se� �eminin”.�� Hotărârea din �.��.���8�, Comisia/Regatul Unit, ��/8�, Rec.� p.� ��8�, p.� ����, considerentul �; concluziile Hotărârea din �.��.���8�, Comisia/Regatul Unit, ��/8�, Rec.� p.� ��8�, p.� ����, considerentul �; concluziile avocatului general VerLoren van Themaat, în special p.� ����.�� Hotărârea ��/8�, citată anterior, considerentul ��.� Hotărârea ��/8�, citată anterior, considerentul ��.�� A se vedea, în ceea ce priveşte o recomandare CECO, domeniul de aplicare atri�uit sancţiunilor care însoţesc A se vedea, în ceea ce priveşte o recomandare CECO, domeniul de aplicare atri�uit sancţiunilor care însoţesc încălcarea o�iectivelor acesteia, Hotărârea �/��, Ţările de Jos, Rec.� ����, p.� ���; concluziile avocatului general Roemer, în special p.� �55.�

Page 350: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�5�

În cele din urmă, prin impunerea unor ast�el de limite trimiterii din dreptul naţional, Curtea a hotărât că,

„în ceea ce priveşte raporturile cu procedurile menite să soluţioneze litigii similare, însă pur naţionale, aplicarea legislaţiei naţionale în temeiul trimiterii tre�uie să se �acă în manieră nediscriminatorie în raport cu aceste proceduri”1.

Din această decizie, care com�ină di�erite elemente ale unor hotărâri precedente ale Curţii, rezultă o triplă cerinţă, după cum a su�liniat avocatul general VerLoren van Themaat�:

a�� Măsurile naţionale la care se �ace trimitere nu tre�uie în niciun caz să su�mineze eficienţa dreptului comunitar;

��� Prin urmare, acestea nu pot fi mai puţin eficiente decât „practica naţională de punere în aplicare”, pentru a �olosi chiar e�presia avocatului general, în ceea ce priveşte normeLE de drept intern compara�ile�;

c�� Prin urmare, acestea nu pot, �ără a fi discriminatorii, să trateze justiţia�ilii mai puţin �avora�il decât o �ac în cazul în care se aplică norme naţionale.�

În concluzie, măsurile respective tre�uie să rămână neutre �aţă de dreptul comunitar, să fie la �el de eficiente ca şi normele naţionale de punere în aplicare şi să nu fie discriminatorii pentru resortisanţii comunitari.� Aceste condiţii cumulative precizează s�era o�ligaţiilor care se impun statului mem�ru de fiecare dată când dreptul comunitar îi o�eră o anumită marjă de apreciere în aplicarea normelor comunitare.� Prin urmare, nu surprinde �aptul că acele principii au �ost aplicate de către Curte cu claritate în cazul sancţiunilor pe care un stat mem�ru le poate impune pentru încălcarea �ormalităţilor administrative de control al străinilor.�

Într-adevăr, statele mem�re şi-au păstrat, în domeniul li�erei circulaţii a persoanelor, puterea de a controla prezenţa pe teritoriul acestora a resortisanţilor străini4.� Ast�el, acestea pot, în special, să impună respectarea de către resortisanţii străini a �ormalităţilor administrative pe care le prevede Directiva �8/��� a Consiliului „privind desfiinţarea restricţiilor de circulaţie şi şedere în cadrul Comunităţii pentru lucrătorii din statele mem�re şi �amiliile acestora”�, precum deţinerea anumitor documente de identitate sau de şedere� sau o�ligaţia in�ormării prevăzute la articolul 8 alineatul �����.� Cu toate acestea, în cazul în care decurge din aceasta capacitatea statelor mem�re de a prevedea sancţiuni pentru încălcarea dispoziţiilor naţionale adoptate în con�ormitate cu directiva, statele mem�re nu pot sta�ili orice sancţiune.� Într-adevăr, acestea tre�uie să fie „compara�ile cu cele care se aplică încălcărilor naţionale de aceeaşi gravitate” şi proporţionale cu natura încălcării comise ast�el încât să nu constituie un o�stacol în calea principiului li�erei circulaţii a persoanelor8.

� Hotărârea din �.�5.���8�, Fromme, cauza 5�/8�, Rec.� ��8�, p.� ����, considerentul �; a se vedea, de asemenea, jurisprudenţa enumerată de avocatul general VerLoren van Themaat în aceeaşi cauză, p.� ����.�� Hotărârea citată, p.� ����.�� Hotărârea citată, p.� ����.�� Hotărârea din 8.��.�����, Royer, cauza �8/�5, Rec.� ����, p.� ���, considerentul ��; Hotărârea din �.��.�����, Watson, cauza ��8/�5, Rec.� ����, p.� ��85, considerentul ��.�5 JO L �5� din ��.���.����8, p.� ��.�� Articolele �, � şi �.�� Cauza ��8/�5, citată anterior, considerentul �8 şi următoarele; Hotărârea din ��.��.�����, Sagulo, Rec.� ����, p.� ���5, considerentele � şi 5; Hotărârea din �.��.���8�, Pieck, cauza �5�/��, Rec.� ��8�, p.� ����, considerentul ��.�8 Cauza ��8/�5 citată anterior, considerentul ��; cauza 8/�� citată anterior, considerentul ��; cauza �5�/�� citată anterior, considerentul ��.�

Page 351: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�5�

Sancţiunile naţionale ast�el sta�ilite au ca scop garantarea respectării prevederilor administrative care permit controlarea regularităţii prezenţei, circulaţiei şi sta�ilirii pe teritoriul acestora a cetăţenilor comunitari care nu sunt resortisanţi.� În cazul în care se transpune în acest domeniu tripla cerinţă menţionată anterior, se poate afirma că eficacitatea acestor sancţiuni este limitată de două ori:

– aceasta presupune, mai întâi, că sancţiunile sunt echivalente cu cele care se aplică in�racţiunilor compara�ile în dreptul intern,

– aceasta implică �aptul că sancţiunile respective nu tre�uie, prin caracterul disproporţionat al acestora �aţă de gravitatea in�racţiunii, să a�ecteze domeniul de aplicare al principiilor li�erei circulaţii şi al egalităţii de tratament.�

Această interpretare – sancţiune eficientă, proporţională şi echivalentă unei sancţiuni naţionale – se e�plică prin următoarea consideraţie: �ormalităţile la care sunt supuşi, con�orm Directivei �8/���, lucrătorii migranţi, constituie o adaptare necesară a principiului �undamental al li�erei circulaţii a acestora; puterea de control, ast�el recunoscută statelor mem�re, tre�uie, prin urmare, să fie interpretată în mod special strict pentru a evita ca aceste prevederi să îi priveze pe aceştia de drepturile con�erite resortisanţilor comunitari prin tratat �articolele � şi �8��1.

Dimpotrivă, aceeaşi interpretare demonstrează că se acordă prioritate cerinţei eficacităţii atunci când sancţiunile naţionale sunt destinate să asigure respectarea unui principiu fundamental stabilit de tratat, precum principiul egalităţii de tratament între lucrătorii de se� masculin şi lucrătorii de se� �eminin�.� Pentru a fi de natură să asigure e�ecutarea o�ligaţiei impuse de către tratat şi reluată la articolul � din Directiva ��/���, în con�ormitate cu cerinţa generală impusă de articolul 5 primul paragra� din tratat, aceste sancţiuni tre�uie să fie eficiente, şi anume să aibă efect disuasiv.� În caz contrar, du�la finalitate, atât economică cât şi socială�, a articolului ��� este compromisă, ceea ce permite întreprinderilor să încalce �ără riscuri prevederea comunitară şi să priveze lucrătorii de se� �eminin de protecţia pe care aceştia sunt îndreptăţiţi să o aştepte în temeiul tratatului.� În ceea ce priveşte natura acestor sancţiuni, tre�uie, după părerea noastră, ca aceasta să îndeplinească două condiţii pe care Curtea le-a sta�ilit, cu privire la e�ectul constrângător al sancţiunilor care însoţesc încălcarea �ormalităţilor administrative în domeniul li�ertăţii de circulaţie.� Cerinţa unui caracter echivalent şi proporţional se aplică încă, fiind vor�a de sancţiuni, însă în acest caz este în serviciul eficacităţii acestora, fiind vor�a despre sancţiuni destinate să garanteze respectarea unui principiu �undamental al Comunităţii.� În consecinţă, pentru a fi corespunzătoare, sancţiunile naţionale ataşate de un stat mem�ru nerespectării principiului egalităţii de tratament între lucrătorii de se� masculin şi lucrătorii de se� �eminin tre�uie să fie

– compara�ile sancţiunilor aplicate in�racţiunilor de aceeaşi gravitate,

– proporţionale cu gravitatea in�racţiunii comise, constituite ca urmare a încălcării unui principiu �undamental al Comunităţii.�

În �uncţie de aceste imperative tre�uie apreciat caracterul disuasiv al sancţiunilor prevăzute de o anumită legislaţie sau reglementare naţională.�

� Concluziile avocatului general domnul Mayras, cauza �8/�5, Royer, Rec.� ����, p.� 5��; cauza ��8/�5 citată anterior, considerentul �8.�� A se vedea considerentul � din Directiva �8/��� citată anterior şi Hotărârea din 8.��.�����, De�renne, cauza ��/�5, Rec.� ����, p.� ���, considerentul ��.�� Cauza ��/�5 citată anterior, Rec.� p.� �55, considerentele 8 – ��.�

Page 352: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�5�

5.� În lumina acestor consideraţii, se poate e�amina articolul ���a alineatul ���� din BGB, dispoziţia care se află la �aza acţiunilor prezente.� Prin argumentele prezentate înaintea Curţii cu privire la acest aspect, reclamanţii şi agentul guvernului german au e�primat puncte de vedere di�erite în ceea ce priveşte puterea discreţionară a instanţelor naţionale având în vedere dispoziţia respectivă, în special în ceea ce priveşte posi�ilitatea de derogare de la aceasta în scopul aplicării dispoziţiilor generale de drept în materia despăgu�irii.� Comisia a e�primat îndoielile sale cu privire la eficacitatea unei evoluţii jurisprudenţiale de asemenea natură.� În plus, părţile au dez�ătut îndelung asupra naturii sancţiunilor alternative suscepti�ile să înlocuiască despăgu�irea prevăzută la articolul ���a alineatul ���� care evocă, pe de o parte, dreptul la încheierea unui contract şi, pe de altă parte, în a�senţa acestuia, o despăgu�ire pecuniară importantă, ca valoare, din punct de vedere economic, pe �aza di�eritelor dispoziţii naţionale care reglementează această materie.�

În cadrul acţiunii introduse în temeiul articolului ���, nu ne revine nouă sarcina de a e�prima un punct de vedere cu privire la aspecte care intră e�clusiv în s�era de competenţă a instanţelor naţionale, în măsura în care acestea privesc aplicarea dreptului naţional.� Cu toate acestea, în ceea ce priveşte sancţiunile aplica�ile nerespectării măsurilor de control al străinilor, Curtea a recunoscut că, atunci când instanţa naţională se con�runtă cu neadaptarea legislaţiei naţionale în domeniul sancţiunilor, aceasta „tre�uie.�.�.� să �acă uz de li�ertatea de apreciere care îi este rezervată pentru a impune o penalizare corespunzătoare caracterului şi scopului prevederilor comunitare pe care tre�uie să le sancţioneze”1.� Considerăm că aceeaşi o�ligaţie se impune instanţei naţionale care, în lumina criteriilor sta�ilite de către Curte, constată caracterul neadaptat al sancţiunilor aplicate încălcării principiului egalităţii de tratament între �ăr�aţi şi �emei prevăzut la articolul ��� din tratat, ast�el cum este sta�ilit de Directiva ��/���.

Ţinând seama de aceste precizări şi de jurisprudenţa citată anterior, ce răspuns putem să o�erim instanţelor naţionale?

În primul rând, se poate su�linia că, în o�servaţiile lor, părţile în acţiunea principală au recunoscut caracterul persuasiv al despăgu�irii care rezultă din articolul ���a alineatul ���� din BGB, în măsura în care sunt prezentate posi�ilităţi de sancţionare mai mari, în natură sau în numerar.�

În al doilea rând, este necesar să se su�linieze că repararea „prejudiciului de încredere” este cu atât mai puţin corespunzătoare, cu cât pare aleatorie: într-adevăr, Dorit Harz a su�liniat, �ără a fi contrazisă, că scopul dispoziţiei naţionale contestate - despăgu�irea încrederii legitime înşelate a candidatului – poate să nu atragă nicio despăgu�ire în cazul în care angajatorul şi-a mani�estat în mod clar intenţia de a nu recruta candidaţi de se� �eminin.�

Insuficienta eficacitate a despăgu�irii numai a prejudiciului de încredere reiese clar, în ultimul rând, din aplicarea imperativelor enunţate mai sus în cazul articolului ���a alineatul ����.� Într-adevăr,în cursul şedinţei, agentul guvernului german a tre�uit să recunoască că in�racţiunile compara�ile cu discriminarea �azată pe criteriul de se� comise cu ocazia încadrării în muncă, precum discriminările rasiale sau religioase în special, sau chiar �rauda ori corupţia la încadrarea în muncă, �ac o�iectul atât al sancţiunilor penale, cât şi al celor civile, acestea din urmă constând într-o reparaţie în natură sau, în lipsa acesteia, în plata de daune-interese su�stanţiale.� Prin urmare, o despăgu�ire limitată la suma cheltuielilor e�ectuate de candidata discriminată nu este de natură să asigure respectarea unui principiu de o importanţă �undamentală, precum egalitatea de tratament a lucrătorilor de se� masculin şi de se� �eminin, de alt�el consacrat prin legea �undamentală a Repu�licii Federale Germania, � Hotărârea 8/��, Sagulo, citată anterior, considerentul ��.�

Page 353: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�5�

întrucât in�racţiuni compara�ile �ac o�iectul unor sancţiuni mai descurajante, proporţionale cu gravitatea in�racţiunii comise.�

În concluzie, vă propunem să răspundeţi la între�ările preliminare adresate de Ar�eitsgericht din Hamm şi de Ar�eitsgericht din Ham�urg că

– ram�ursarea cheltuielilor e�ectuate de o candidată cu ocazia candidaturii pentru un loc de muncă determinat nu constituie o despăgu�ire corespunzătoare pentru a asigura respectarea principiului egalităţii de tratament între lucrătorii de se� masculin şi lucrătorii de se� �eminin, ast�el cum rezultă din articolul ��� din tratat şi din Directiva ��/���, întrucât legislaţia sau reglementarea naţională prevede, pentru in�racţiuni compara�ile, sancţiuni proporţionale cu gravitatea in�racţiunii comise.�

Page 354: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�5�

���8�J��5�

Cauza �5�/8�

M. H. MARSHALL

împotriva

SOUTHAMPTON AND SOUTH-WEST HAMPSHIRE

AREA HEALTH AUTHORITY (TEACHING)

�Cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare

�ormulată de Court o� Appeal din Regatul Unit��

„Egalitatea de tratament pentru �emei şi �ăr�aţi –

Condiţii de concediere”

Sumarul hotărârii

1. Politică socială – Lucrători de sex masculin şi lucrători de sex feminin – Accesul la ocupare şi condiţii de muncă – Egalitate de tratament - Directiva 76/207 – Articolul 5 alineatul (1) – Concediere - Concept

[Directiva nr. 76/207 a Consiliului, articolul 5 alineatul (1)]

2. Politică socială – Lucrători de sex masculin şi lucrători de sex feminin – Accesul la ocupare şi condiţii de muncă – Egalitate de tratament – Excepţii în materie de securitate socială – Excepţii cu privire la vârsta minimă de pensionare – Interpretare strictă

[Directiva nr. 76/207 a Consiliului, articolul 1 alineatul (2) şi Directiva nr. 79/7 a Consiliului, articolul 7 alineatul (1) litera (a)]

3. Politică socială – Lucrători de sex masculin şi lucrători de sex feminin – Accesul la ocupare şi condiţii de muncă – Egalitate de tratament – Politică de asociere a dreptului la pensie de stat şi a concedierii – Vârsta de la care un angajat are dreptul la pensie în funcţie de sex - Discriminare

[Directiva nr. 76/207 a Consiliului, articolul 5 alineatul (1)]

4. Măsuri adoptate de instituţii – Directive – Efect direct – Condiţii

(Tratatul CEE, articolul 189)

5. Măsuri adoptate de instituţii – Directive – Efect direct – Limite – Posibilitatea de a invoca o directivă împotriva unei persoane de drept privat - Excludere

(Tratatul CEE, articolul 189)

6. Politică socială – Lucrători de sex masculin şi lucrători de sex feminin – Accesul la ocupare şi condiţii de muncă – Egalitate de tratament – Directiva 76/207 – Articolul 5 alineatul (1) – Efect în raporturile dintre stat şi persoane de drept privat – Stat angajator

[Directiva nr. 76/207 a Consiliului, articolul 5 alineatul (1)]

Page 355: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�55

�.� Noţiunea de „concediere” de la articolul 5 alineatul ���� din Directiva ��/��� tre�uie să fie înţeleasă în sens larg.� În consecinţă, o limită de vârstă pentru încetarea o�ligatorie a activităţii de către lucrători în cadrul unei politici generale de pensionare aplicată de un angajator, chiar dacă această încetare a activităţii implică acordarea unei pensii, se încadrează în noţiunea de „concediere” interpretată ast�el.�

�.� Având în vedere importanţa �undamentală a principiului egalităţii de tratament pentru �emei şi �ăr�aţi, e�ceptarea domeniului securităţii sociale din câmpul de aplicare al Directivei ��/��� privind punerea în aplicare a acestui principiu în ceea ce priveşte accesul la ocupare şi condiţiile de muncă, prevăzută la articolul � alineatul ����, tre�uie interpretată în mod strict.� În consecinţă, e�cepţia de la interdicţia de discriminare pe criterii de se� de la articolul � alineatul ���� litera �a�� din Directiva ��/� privind punerea în aplicare progresivă a principiului egalităţii de tratament în materie de securitate socială, este aplica�ilă numai pentru sta�ilirea vârstei de pensionare pentru acordarea pensiilor pentru limită de vârstă şi de retragere şi pentru consecinţele care pot decurge pentru alte prestaţii de securitate socială.�

�.� Articolul 5 alineatul ���� din Directiva ��/��� tre�uie să fie interpretat în sensul că o politică generală de concediere, care implică concedierea unei �emei, având ca singur motiv �aptul că aceasta a atins sau a depăşit vârsta la care are dreptul la o pensie de stat şi care este di�erită pentru �ăr�aţi şi �emei în temeiul legislaţiei naţionale, constituie o discriminare pe criterii de se� interzisă prin această directivă.�

�.� În toate cazurile în care dispoziţii ale unei directive apar ca fiind, din punctul de vedere al conţinutului lor, necondiţionale şi suficient de precise, persoanele de drept privat sunt îndreptăţite să le invoce împotriva statului, fie atunci când acesta nu transpune în termen directiva în dreptul naţional, fie atunci când acesta nu o transpune corect.�

Într-adevăr, este incompati�il cu caracterul o�ligatoriu pe care articolul �8� din tratat îl atri�uie directivelor să se e�cludă, în principiu, posi�ilitatea ca o�ligaţiile pe care acestea le impun să fie invocate de persoanele interesate.� Prin urmare, statul mem�ru care nu a adoptat în termenul sta�ilit măsurile de punere în aplicare impuse de directivă nu poate opune persoanelor de drept privat propria neîndeplinire a o�ligaţiilor conţinute în această directivă.� În această privinţă, nu are importanţă în ce calitate acţionează statul, cea de angajator sau cea de autoritate pu�lică.� În am�ele cazuri este necesar ca statul să fie împiedicat să o�ţină avantaje din nerespectarea de către acesta a dreptului comunitar.�

5.� Con�orm articolului �8� din tratat, caracterul o�ligatoriu al unei directive pe care se întemeiază posi�ilitatea de a o invoca în �aţa unei instanţe naţionale nu e�istă decât în ceea ce priveşte „orice stat mem�ru destinatar”.� Prin urmare, o directivă nu poate să genereze ea însăşi o�ligaţii pentru o persoană de drept privat, iar o dispoziţie a unei directive nu poate, prin urmare, să fie invocată ca atare împotriva unei ast�el de persoane.�

�.� Articolul 5 alineatul ���� din Directiva ��/��� privind interzicerea oricărei discriminări pe criterii de se� în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, inclusiv condiţiile de concediere, poate fi invocat, împotriva unei autorităţi a statului care acţionează în calitate de angajator pentru a evita aplicarea oricăror dispoziţii naţionale necon�orme cu articolul 5 alineatul ����.�

Page 356: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�5�

CONCLUzIILE AVOCATULUI GENERAL

SIR GORDON SLYNN

PREzENTATE LA �8 SEPTEMBRIE ��851

Domnule Preşedinte,

Domnilor Judecători,

Curtea a �ost sesizată cu privire la prezenta cauză în urma unei ordonanţe de trimitere din �� martie ��8� de către Court o� Appeal din Anglia pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE, în cadrul unui litigiu pendinte în �aţa acestei instanţe, pronunţându-se în apelul �ormulat de Employment Appeal Tri�unal.�

Domnişoara Marshall este născută la data de � �e�ruarie ���8.� Southampton and South-West Hampshire Area Health Authority �Teaching�� �denumită în continuare „Authority”�� era, la data des�ăşurării �aptelor în cauză, constituită în con�ormitate cu articolul 8 alineatul ��A�� litera ���� din National Health Service Act din ����.� Court o� Appeal a declarat „că era, prin urmare, o emanaţie a statului”.� Domnişoara Marshall a �ost angajata Authority începând din iunie ����, având cu aceasta un contract de muncă în calitatea sa de dietetician principal de la �� mai ���� până la concedierea sa.� Din ���5, Authority a aplicat o politică scrisă în temeiul căreia, în general, mem�rii personalului său �eminin se pensionează la vârsta de �� de ani, iar cei ai personalului său masculin, la vârsta de �5 de ani.� Punctul � din documentul care defineşte această politică este �ormulat după cum urmează: „Vârsta normală de pensionare este vârsta la care pensiile de securitate socială pot fi plătite.�” Această politică �ăcea parte implicit din condiţiile contractului de muncă al domnişoarei Marshall.� Authority este dispusă să deroge parţial sau integral în �avoarea unei anumite persoane în �uncţie de circumstanţe speciale.� Aceasta a derogat parţial în cazul domnişoarei Marshall care, dacă această politică i se aplica ca atare, era concediată la � �e�ruarie ���8, însă a rămas în �uncţie până la �� martie ��8�, când a �ost concediată de Authority.� Aceasta a �ost concediată pentru unicul motiv că era o �emeie care depăşise vârsta de pensionare în vigoare pentru �emei: Authority nu o concedia dacă aceasta era �ăr�at.� La data concedierii, domnişoara Marshall era în măsură şi dorea să rămână în serviciul Authority şi, dacă era autorizată, rămânea în �uncţie până la vârsta de �5 de ani, respectiv până la � �e�ruarie ��8�.� Pierzându-şi locul de muncă, domnişoara Marshall a su�erit un prejudiciu financiar, respectiv di�erenţa dintre salariul pe care îl primea în serviciul Authority şi pensia sa.� Aceasta a pierdut şi satis�acţia activităţii în �uncţia sa.�

La data concedierii sale, legislaţia în materie de pensionare din Regatul Unit prevedea că �ăr�aţii pot pretinde o pensie de stat începând de la vârsta de �5 de ani, iar �emeile începând de la vârsta de �� de ani [articolul �� alineatul ���� din Legea cu privire la securitatea socială �Social Security Act�� din ���5].� În cazul în care un angajat rămâne în �uncţie, aceasta prevede ca plata pensiilor de stat să fie amânată.� Ast�el, la data concedierii sale, domnişoara Marshall avea dreptul la o pensie de stat.� Ea avea dreptul la aceasta de la vârsta de �� de ani dacă nu rămânea în �uncţie după împlinirea acestei vârste.�

Domnişoara Marshall susţine că concedierea sa la data şi pentru motivele indicate constituie un tratament mai puţin �avora�il din partea Authority, pe criterii de se�, şi că a �ăcut, prin urmare, o�iectul unei discriminări contrare Legii cu privire la discriminarea între se�e �Se� Discrimination Act�� din ���5 şi dreptului comunitar european.� Su� acest ultim aspect, ea invocă în special Directiva ��/��� a Consiliului din � �e�ruarie ���� privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între �ăr�aţi şi �emei în ceea ce priveşte accesul � Tradus din lim�a engleză.�

Page 357: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�5�

la încadrarea în muncă, la �ormarea şi la promovarea pro�esională, precum şi condiţiile de muncă �JO ���� L ��, p.� ����.� Atât Industrial Tri�unal, cât şi Employment Appeal Tri�unal au respins acţiunea ei în temeiul Legii privind discriminarea între se�e �Se� Discrimination Act�� din ���5, motivând că măsura adoptată de Authority nu era ilegală, deoarece articolul � alineatul ���� din lege e�clude de la interdicţia de discriminare de către un angajator pe criterii de se� „o dispoziţie cu privire la deces sau la pensionare”.� Cererea domnişoarei Marshall în temeiul dreptului comunitar a �ost admisă de Industrial Tri�unal, acesta motivând că concedierea ei încălca principiul egalităţii de tratament sta�ilit prin Directiva ��/��� şi, în special, prin articolul � alineatul ����, articolul � alineatul ���� şi articolul 5 alineatul ����; cu toate acestea, Employment Appeal Tri�unal a respins şi această cerere motivând că încălcarea directivei nu poate fi invocată în cursul unei proceduri în �aţa unei instanţe din Regatul Unit.� Domnişoara Marshall a �ormulat apel împotriva deciziei în �aţa Court o� Appeal.�

Court o� Appeal a adresat următoarele două între�ări Curţii:

��� Faptul că Authority a concediat-o pe domnişoara Marshall după ce aceasta a depăşit vârsta de �� de ani, în temeiul politicii sale generale cu privire la vârsta de pensionare şi pentru unicul motiv că era vor�a de o �emeie care depăşise vârsta normală de pensionare pentru �emei, constituie o discriminare interzisă prin Directiva ��/���?

��� În cazul unui răspuns afirmativ la între�area menţionată anterior, poate domnişoara Marshall, având în vedere circumstanţele speţei, să invoce în �aţa instanţelor naţionale Directiva ��/��� în pofida incompati�ilităţii �eventuale�� între directivă şi articolul � alineatul ���� din Se� Discrimination Act din ���5?

Domnişoara Marshall şi Comisia consideră că prima între�are tre�uie să primească un răspuns afirmativ în temeiul căruia o concediere în circumstanţele menţionate este incompati�ilă cu directiva şi, în special, cu articolul 5.� Acestea invocă în această privinţă cauza ���/��, De�renne/Sa�ena �Rec.� ���8, p.� ���5, De�renne nr.� ���.� ���8, p.� ���5, De�renne nr.� ���.�

Pe de altă parte, Authority şi Guvernul Regatului Unit susţin că prima între�are tre�uie să primească un răspuns negativ.� Aceştia invocă în această privinţă articolul � alineatul ���� din Aceştia invocă în această privinţă articolul � alineatul ���� din Directiva ��/� a Consiliului din �� decem�rie ���8 privind aplicarea treptată a principiului egalităţii de tratament între �ăr�aţi şi �emei în domeniul securităţii sociale �JO ����, L �, p.� ���� şi Hotărârea Curţii în cauza ��/8�, Burton/British Railways Board �Rec.� ��8�, p.� 555��.�

În ceea ce priveşte a doua între�are, domnişoara Marshall şi Comisia consideră, de asemenea, că aceasta tre�uie să primească un răspuns afirmativ.� Domnişoara Marshall susţine că, în primul rând, instanţa naţională are o�ligaţia să interpreteze legislaţia naţională ast�el încât să fie con�ormă directivei �a se vedea Hotărârea Curţii din �� aprilie ��8� în cauza ��/8�, Von Colson şi Kamann/Land Nordrhein-West�alen, Rec.� ��8�, p.� �8��, în special punctul �� al hotărârii, la pagina ������ şi că numai în măsura în care o incompati�ilitate între dreptul naţional şi dreptul comunitar nu poate fi îndepărtată în întregime prin interpretare, o instanţă naţională are o�ligaţia să declare că dispoziţiile incompati�ile din legislaţia naţională sunt inaplica�ile în speţă.� Comisia a menţionat că articolul � alineatul ���� din lege, ast�el cum l-au interpretat instanţele engleze, este incompati�il cu Directiva ��/���.� Amândouă susţin că o persoană de drept privat poate invoca directiva în circumstanţele speţei după data prevăzută pentru punerea în aplicare a acesteia �respectiv �� august ���8��.�

Atât Authority, cât şi Guvernul Regatului Unit susţin că a doua între�are tre�uie să primească un răspuns negativ.� Authority afirmă în primul rând că directiva nu este nici necondiţională şi nici suficient de clară şi precisă pentru a produce e�ecte în mod direct.� În al doilea rând, o directivă care nu a �ost pusă în aplicare nu poate fi invocată de o persoană de drept privat

Page 358: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�58

împotriva alteia şi, în cazul în care statul îndeplineşte �uncţia de angajator, acesta tre�uie asimilat unui angajator privat.� Regatul Unit prezintă argumente similare.�

Înainte de a e�amina cele două între�ări într-o manieră generală, nu în raporturile lor cu �aptele concrete proprii prezentei cauze asupra cărora, în mod normal, instanţa naţională are competenţa să se pronunţe, este necesar să se amintească ceea ce Curtea a hotărât deja, şi anume că eliminarea discriminărilor pe criterii de se� �ace parte dintre drepturile �undamentale a căror respectare Curtea are misiunea să o asigure �De�renne nr.� �, considerentul ��; a se vedea, mai recent, considerentul �� din Hotărârea în cauza ��5/8�, Comisia/Regatul Unit, Rec.� ��8�, p.� ����, în special la pagina ���8 şi considerentul �� din Hotărârea în Cauzele cone�ate �5 şi ���/8�, Razzouk şi Beydoun/Comisia, Rec.� ��8�, p.� �5��, în special la pagina �5����.�

Cu privire la prima întrebare

În Directiva ��/���, Consiliul aminteşte de rezoluţia sa din �� ianuarie ���� privind un program de acţiune socială �JO ����, C ��, p.� ���, care a sta�ilit printre priorităţile acţiunilor în vederea asigurării egalităţii �ăr�aţilor şi �emeilor în ceea ce priveşte accesul la ocupare şi la �ormarea şi promovarea pro�esională, precum şi condiţiile de muncă, inclusiv remuneraţia şi adaugă că „egalitatea de tratament între lucrătorii de se� masculin şi cei de se� �eminin constituie unul dintre o�iectivele Comunităţii, în măsura în care este vor�a despre promovarea egalizării în progresul condiţiilor de viaţă şi de muncă a �orţei de muncă”.�

Dispoziţiile relevante sunt următoarele :

Articolul � alineatul ����

„Scopul prezentei directive îl reprezintă punerea în aplicare în statele mem�re a principiului egalităţii de tratament între �ăr�aţi şi �emei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, inclusiv promovarea, şi la �ormarea pro�esională, precum şi în ceea ce priveşte condiţiile de muncă şi, în condiţiile prevăzute la alineatul ����, securitatea socială.� Acest principiu este denumit în continuare «principiul egalităţii de tratament».�”

Articolul � alineatul ����

„În vederea asigurării aplicării progresive a principiului egalităţii de tratament în domeniul securităţii sociale, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, va adopta dispoziţii care vor preciza conţinutul, domeniul de aplicare şi normele de aplicare a acestuia.�”

Articolul � alineatul ����

„În înţelesul următoarelor dispoziţii, principiul egalităţii de tratament presupune ine�istenţa oricărei discriminări pe criterii de se� care priveşte, direct sau indirect, în special starea civilă sau �amilială.�”

Articolul �

„�.� Aplicarea principiului egalităţii de tratament în privinţa condiţiilor de muncă, inclusiv a condiţiilor care reglementează concedierea, presupune că �ăr�aţilor şi �emeilor li se garantează aceleaşi condiţii, �ără discriminare pe criterii de se�.�

�.� În acest scop, statele mem�re adoptă măsurile necesare pentru a asigura că:

�a�� .�.�.�;

Page 359: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�5�

���� sunt nule, pot fi declarate nule sau pot fi modificate dispoziţiile contrare principiului egalităţii de tratament care sunt prevăzute în convenţii colective, contracte individuale de muncă, regulamente de ordine interioară ale întreprinderilor, precum şi în statutele pro�esiilor independente;

�c�� … ”

O dispoziţie dintr-un contract de muncă în temeiul căruia, într-o manieră generală, persoana de se� masculin sau �eminin parte la acest contract tre�uie să se pensioneze la o vârstă determinată �ace parte, în opinia noastră, din „condiţiile de muncă, inclusiv condiţiile de concediere” ale acestei persoane.� Aceasta înseamnă, de �apt, că angajatorul poate întrerupe contractul de muncă la împlinirea acestei vârste, în lipsa unei decizii de prelungire a duratei contractului sau a unei practici constând în acordarea prelungirilor în mod regulat, decizie sau practică care se su�stituie acestei dispoziţii.�

În cazul în care sunt prevăzute condiţii de vârstă di�erite pentru �ăr�aţi, pe de o parte şi pentru �emei, pe de altă parte, este vor�a, aparent, de o încălcare a o�ligaţiei de garantare a aceloraşi condiţii �ără discriminare pe criterii de se� în sensul articolului 5 alineatul ���� din directivă.�

În speţă, vârsta normală de pensionare este, în general, de �5 de ani pentru �ăr�aţi şi de �� de ani pentru �emei.� Court o� Appeal a recunoscut că dispoziţia cu privire la vârsta de �� de ani în ceea ce o priveşte pe domnişoara Marshall constituia una dintre condiţiile tacite din contractul acesteia.� Tre�uie presupus că, contractul încheiat cu un �ăr�at conţine o condiţie tacită con�orm căreia acesta rămâne în �uncţie până la �5 de ani.� Court o� Appeal consideră că, chiar şi după ce a �eneficiat de o prelungire, domnişoara Marshall a �ost concediată pentru că depăşise vârsta de �� de ani şi că aceasta nu era concediată dacă era o persoană de se� masculin.�

Având în vedere cele menţionate anterior, o�ligaţia de a se con�orma articolului 5 alineatul ���� nu pare să fi �ost respectată.�

Pentru respingerea acestei concluzii, argumentele sunt întemeiate în primul rând pe dispoziţiile articolului � alineatele ���� şi ���� din Directiva ��/��� privind securitatea socială.� Aceasta este o pro�lemă care este necesar, în mod evident, să �acă o�iectul altor dispoziţii adoptate de către Consiliu.�

Singurele dispoziţii în acest sens care au �ost adoptate până în prezent sunt cele incluse în Directiva ��/�.� S�era de aplicare a acestei directive este definită la articolul � alineatul ���� �ormulat după cum urmează :

„Prezenta directivă se aplică:

�a�� regimurilor juridice care asigură protecţia împotriva următoarelor riscuri:

– �oală,

– invaliditate,

– limită de vârstă,

– accident de muncă şi �oală pro�esională,

– şomaj;

Page 360: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

���� dispoziţiilor privind asistenţa socială, în măsura în care acestea sunt destinate să completeze sau să suplinească regimurile menţionate la litera �a��”.�

Articolul � din Directiva ��/� este �ormulat după cum urmează:

„�.� Prezenta directivă nu constituie un o�stacol pentru dreptul statelor mem�re de a e�clude din domeniul său de aplicare:

�a�� sta�ilirea vârstei de pensionare în scopul acordării pensiei pentru limită de vârstă şi consecinţele care ar putea decurge din aceasta pentru alte prestaţii;

���� …

�c�� …

�.� Statele mem�re e�ectuează periodic o e�aminare a elementelor e�cluse în temeiul alineatului ���� pentru a verifica, având în vedere evoluţia socială în domeniu, dacă este justificată menţinerea e�cluderilor în cauză.�”

Este cunoscut �aptul că, în mod normal, oamenii îşi încetează munca din momentul în care au dreptul la o pensie, fie în cadrul unui regim de securitate socială, fie în cadrul unor sisteme care, în măsura în care este vizată vârsta, sunt adaptate la acest regim.� Sunt două aspecte care sunt, de �apt, în mod �recvent conectate.� Cu toate acestea, nu rezultă că normele care reglementează „condiţiile de muncă, inclusiv condiţiile de concediere” tre�uie plasate pe aceeaşi poziţie cu normele re�eritoare la dreptul la securitate socială sau la accesul la acest regim.� O persoană nu este în mod necesar suscepti�ilă de a fi concediată deoarece reuneşte condiţiile care îi permit să solicite o pensie, inclusiv condiţiile de vârstă.�

Considerăm că, în a�senţa unei decizii a Curţii în această privinţă, Directiva ��/��� sta�ileşte o distincţie între condiţiile care reglementează concedierea şi pro�lemele re�eritoare la securitatea socială şi că Directiva ��/� nu le tratează decât pe cele re�eritoare la securitatea socială.�

Articolul � alineatul ���� litera �a�� din această ultimă directivă nu e�clude din s�era de aplicare a principiului egalităţii de tratament sta�ilirea vârstei de la care angajatul are dreptul la pensie în scopurile şi pentru consecinţele menţionate.� Acesta autorizează statele mem�re să hotărască e�cluderi în acest domeniu su� rezerva o�ligaţiei lor, în temeiul alineatului ���� din acest articol, de a verifica periodic dacă menţinerea acestor e�cluderi rămâne justificată.� În plus, acestea au dreptul să determine „vârsta de pensionare” �în sensul de vârstă de la care angajatul are dreptul la pensie�� şi nu „vârsta de retragere” care considerăm că reprezintă vârsta la care o persoană tre�uie să îşi înceteze activitatea sau şi-o încetează în mod normal.� Di�erenţe între condiţiile de vârstă de la care angajatul are dreptul la pensie pentru �ăr�aţi şi pentru �emei nu pot, prin urmare, să fie menţinute �sau, după caz, introduse�� decât „pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă sau de retragere”.�

O dispoziţie con�orm căreia o persoană tre�uie să îşi întrerupă activitatea la �� sau la �5 de ani nu constituie sta�ilirea vârstei de la care are dreptul la pensie în scopul acordării acestei pensii, chiar dacă cele două vârste pot coincide.� Nu este vor�a nici de sta�ilirea vârstei de la care angajatul are dreptul la pensie pentru „consecinţele care pot decurge din aceasta pentru alte prestaţii”.� Prin aceasta înţelegem că sunt vizate di�erite prestaţii care ţin de regimurile de stat, care sunt condiţionate de vârsta de la care angajatul are dreptul la pensie sta�ilită de statele mem�re.� Dreptul de a-şi continua activitatea sau de a şi-o întrerupe şi condiţiile de întrerupere a activităţii nu constituie „alte prestaţii” în sensul articolului � alineatul ���� litera �a��.�

Page 361: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

În consecinţă, considerăm că sta�ilirea unei vârste la care o persoană tre�uie să îşi întrerupă activitatea nu poate fi asimilată cu sta�ilirea vârstei de la care angajatul are dreptul la pensie în scopul şi pentru consecinţele prevăzute la articolul � alineatul ���� litera �a�� din Directiva ��/�.� Prin urmare, acest articol nu constituie o derogare de la o�ligaţia esenţială de la articolul 5 alineatul ���� din Directiva ��/��� în temeiul căruia tre�uie interzisă discriminarea pe criterii de se� în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, inclusiv condiţiile de concediere.� Acesta autorizează discriminarea în ceea ce priveşte vârsta la care pensia pentru limită de vârstă şi pensia de retragere pot fi acordate.� În temeiul acestor directive, �aptul că o �emeie poate solicita o pensie mai devreme nu înseamnă că aceasta poate fi pensionată mai devreme decât un �ăr�at.�

Cu toate acestea, discriminarea între �ăr�aţi şi �emei în ceea ce priveşte vârsta la care aceştia tre�uie să îşi înceteze activitatea este, se spune, autorizată ca urmare a hotărârii Curţii în cauza Burton.�

Această cauză viza accesul la un regim de reducere voluntară a personalului deschis pentru �ăr�aţi şi �emei pe o �ază financiară identică în cinci ani de la vârsta minimă normală de pensionare pentru �ăr�aţi şi �emei �respectiv �5 şi �� de ani�� în temeiul legislaţiei naţionale în scopuri de securitate socială, ast�el încât acesta era deschis de la vârsta de �� şi, respectiv, 55 de ani.� Această vârstă era asimilată cu vârsta de pensionare cu toate că, con�orm Comisiei Această vârstă era asimilată cu vârsta de pensionare cu toate că, con�orm Comisiei şi, după cunoştinţa noastră, legislaţia Regatului Unit nu a sta�ilit nicio „vârstă de pensionare”.� Curtea a considerat, în �aza articolului � din Directiva ��/�, că „sta�ilirea unei vârste minime pentru încetarea activităţii în cadrul securităţii sociale, di�erită în ceea ce priveşte �ăr�aţii şi �emeile, nu constituie o discriminare interzisă de dreptul comunitar” �considerentul ����.� Di�erenţa prevăzută de regimul adoptat de către angajatori „decurge din �aptul că vârsta minimă de încetare a activităţii prevăzută de legislaţia naţională nu este aceeaşi pentru �ăr�aţi şi �emei” �considerentul �5��.� Aceasta nu a �ost, prin urmare, considerată discriminatorie în sensul Directivei ��/���.�

Caracterul nediscriminatoriu în anumite cazuri al accesului la vârste di�erite la avantajele prevăzute în cadrul securităţii sociale nu înseamnă, iar Curtea nu a declarat că înseamnă, că di�erenţele între vârstele de pensionare care împiedică o �emeie să lucreze tot atâta timp cât un �ăr�at, nu sunt discriminatorii.� În orice caz, în speţă, domnişoara Marshall nu a �ost concediată la vârsta începând de la care avea dreptul la o pensie de stat şi, în această privinţă, prezenta cauză este di�erită de cauza Burton.� Considerăm că hotărârea pronunţată în această ultimă cauză nu permite pronunţarea în prezenta cauză a unei hotărâri în de�avoarea reclamantei.�

Prin urmare, considerăm că este necesar să se răspundă la prima între�are după cum urmează :

Concedierea de către un angajator a unui angajat de se� �eminin care a depăşit vârsta de �� de ani, în temeiul unei politici de pensionare a �ăr�aţilor la �5 de ani şi a �emeilor la �� de ani şi pentru unicul motiv că este o �emeie care a depăşit această vârstă de �� de ani, constituie un act discriminatoriu interzis prin articolul 5 alineatul ���� din Directiva ��/���.

Cu privire la a doua întrebare

Directiva ��/��� nu a �ost, în mod e�pres, pusă în aplicare în Regatul Unit şi nici nu au �ost adoptate măsurile prevăzute la articolul 5 alineatul ���� litera ���� din aceasta, de la data la care aceasta era necesar să fie pusă în aplicare, respectiv măsurile necesare pentru ca dispoziţiile contrare principiului egalităţii de tratament din contractele individuale de muncă să fie nule, să poată fi declarate nule sau să poată fi modificate.�

Page 362: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Dacă Se� Discrimination Act din ���5 avea rezultatele menţionate mai sus, nu e�ista, evident, nicio dificultate.� Articolul � alineatul ���� litera ���� prevede că „este ilegal ca o persoană să acţioneze, în ceea ce priveşte angajarea într-o unitate din Marea Britanie, în mod discriminatoriu cu privire la o �emeie, concediind-o”.� La prima vedere, aceasta este o dispoziţie care, în prezentul conte�t pare să producă acelaşi e�ect ca şi articolul 5.� Cu toate acestea, articolul � alineatul ���� prevede că, în special, articolul � alineatul ���� litera ���� „nu este aplica�il unei dispoziţii cu privire la deces sau pensionare”.� Menţiunea cu privire la pensionare, după cum s-a sugerat în speţă, se poate interpreta ca vizând o dispoziţie care nu priveşte decât vârsta de la care angajatul are dreptul la pensie în sensul articolului � alineatul ���� litera �a�� din Directiva ��/� şi, prin urmare, ca nee�cluzând aplicarea articolului � alineatul ���� litera ���� în ceea ce priveşte vârstele de încetare a �uncţiei.� Cu toate acestea, în cauza Ro�erts împotriva Cleveland Area Health Authority �����, � WLR �5���, Court o� Appeal a hotărât că termenii „dispoziţie «cu privire» la pensionare” înseamnă „dispoziţie «pe tema» pensionării”.� Con�orm Lord Denning, Master o� the Rolls, „ aceasta este o e�presie cu un sens �oarte larg”; con�orm judecătorului Lawton, „a sta�ili o vârstă de pensionare înseamnă a adopta o dispoziţie cu privire la pensionare”.� În aceste condiţii, Se� Discrimination Act din ���5 nu are e�ecte con�orme cu articolul 5 din Directiva ��/���.

Este evident că nu Curtea are competenţa să interpreteze articolul menţionat din legea în cauză.� Cu toate acestea, se susţine că instanţele naţionale au o�ligaţia să interpreteze legislaţia naţională ast�el încât să fie compati�ilă cu legislaţia comunitară, iar Se� Discrimination Act din ���5 poate fi interpretat ca respectând articolul 5 din directivă.� Este evident că în cauza Ro�erts împotriva Cleveland, Court o� Appeal nu a �ăcut re�erire la niciuna dintre cele două directive vizate în speţă şi, din câte cunoaştem, nu a �ost invitată să �acă re�erire la acestea.� În cauza Garland împotriva British Railway Engineering Limited ���8�, � A C �5�, p.� �����, Lord Diplock, a cărui opinie coincidea cu cea a celorlalţi mem�rii ai House o� Lords, a declarat că „în temeiul unui principiu de interpretare a legilor în Regatul Unit, prea �inecunoscut astăzi pentru a mai fi necesară invocarea unei autorităţi, termenii legii votate după semnarea tratatului şi re�eritoare la pro�lema o�ligaţiei internaţionale a Regatului Unit, tre�uie, în măsura în care aceştia pot fi, în mod normal, interpretaţi în acest sens, să fie înţeleşi ca vizând îndeplinirea acestei o�ligaţii şi nu ca fiind incompati�ili cu aceasta.� Este, ast�el, a fortiori în cazul în care o�ligaţiile în temeiul tratatului sunt generate de unul dintre tratatele comunitare la care se aplică articolul � din Legea din ���� cu privire la comunităţile europene �European Communities Act ������”.� Acesta şi-a e�primat opinia că în cazul în care articolul ��� din tratat era invocat, Court o� Appeal interpreta articolul � alineatul ���� din Se� Discrimination Act din ���5 într-un mod compati�il cu acest articol.�

Cu toate acestea, acest lucru nu este relevant pentru prezenta cauză care are în vedere două directive adoptate după adoptarea Se� Discrimination Act din ���5, directive dintre care una tre�uia să fie pusă în aplicare cu şapte luni înainte de hotărârea pronunţată în cauza Ro�erts împotriva Cleveland din ����, iar cealaltă a �ost adoptată cu trei luni înainte de această hotărâre, cu toate că termenul de punere în aplicare a acesteia nu e�pirase încă.� La considerentul �� din hotărârea pronunţată în cauza ��/8�, Von Colson şi Kamann împotriva Land Nordrhein-West�alen, Curtea a declarat că „o�ligaţia statelor mem�re, care decurge dintr-o directivă, de a atinge rezultatul prevăzut de aceasta, precum şi îndatorirea acestora, în temeiul articolului 5 din tratat, de a lua toate măsurile generale sau speciale necesare pentru a asigura e�ecutarea acestei o�ligaţii, se impun tuturor autorităţilor statelor mem�re, inclusiv autorităţilor jurisdicţionale, în cadrul competenţelor acestora.� Rezultă de aici că prin aplicarea dreptului naţional şi, în special, a dispoziţiilor unei legi naţionale special introduse în vederea aplicării Directivei ��/���, instanţa naţională este o�ligată să interpreteze dreptul său naţional în lumina te�tului şi a finalităţii directivei pentru a o�ţine rezultatul prevăzut la articolul �8� alineatul ����”.�

Page 363: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Alegerea termenilor pe care i-am su�liniat se consideră că evidenţiază �aptul că, chiar şi o dispoziţie legală naţională care nu a �ost adoptată în mod special în vederea punerii în aplicare a unei directive, inclusiv legislaţia anterioară, tre�uie să fie, dacă este posi�il, interpretată în acest sens.� Partea dispozitivă a hotărârii este, cu toate acestea, mai restrictivă.� „Instanţa naţională are competenţa de a da legislaţiei adoptate pentru aplicarea Directivei ��/���, în măsura în care îi este acordată o marjă de apreciere de către legislaţia sa naţională, o interpretare şi o aplicare con�orme cu cerinţele dreptului comunitar.�”

Prin urmare, este evident că, în măsura în care se adoptă o dispoziţie legală în vederea punerii în aplicare a unei directive sau în aplicarea unei o�ligaţii în temeiul tratatului, instanţele naţionale tre�uie să încerce, atât cât este posi�il, să o interpreteze în con�ormitate cu directiva sau o�ligaţia în cauză.� A interpreta o lege anterioară din ���5 sau chiar din �8�5 pentru a corespunde unei directive ulterioare pe care nici puterea legislativă, nici puterea e�ecutivă nu a pus-o în aplicare, chiar încălcându-şi o�ligaţia, în cazul în care are o competenţă de apreciere cu privire la �orma şi la metoda care tre�uie adoptate, considerăm că este un caz cu totul di�erit.� Nu avem convingerea că e�istă un principiu de drept comunitar care impune instanţelor naţionale o�ligaţia de a acţiona în acest sens, cu e�cepţia cazului în care este evident că dispoziţia legislativă a �ost adoptată în mod special în vederea unui proiect de directivă.� Se pare că intră în competenţa instanţelor naţionale, în limitele care le sunt impuse de către reglementările naţionale, e�aminarea pro�lemei dacă articolul � alineatul ���� din Se� Discrimination Act de ���5 tre�uie interpretat ast�el încât să fie con�orm directivei, su� rezerva, �ineînţeles, a dreptului oricărei instanţe de a de�eri pro�lemele de drept comunitar Curţii în temeiul articolului ��� din tratat �cauza ���/��, Rheinmuhlen-Dusseldor� împotriva Ein�uhrund Vorratsstelle Getreide, Rec.� ����, p.� ����.�

Prin urmare, continuăm în �aza �aptului că directiva nu a �ost pusă în aplicare şi că legea engleză a �ost interpretată de Court o� Appeal ast�el încât aceasta nu concretizează principiul �ormulat la articolul 5 alineatul ���� din Directiva ��/���.

Curtea a recunoscut în mod sistematic că, în cazul în care dispoziţiile unei directive sunt necondiţionale şi suficient de precise, acestea nu pot rămâne �ără e�ect, chiar şi în a�senţa măsurilor de punere în aplicare în termenele prescrise.�

În speţă, termenul de punere în aplicare a Directivei ��/��� a e�pirat la �� august ���8, înaintea �aptelor în cauză.� Considerăm că o�ligaţia de a aplica principiul egalităţii de tratament, care interzice orice măsură discriminatorie pe criterii de se� în ceea ce priveşte pro�lemele precizate la articolul � din directivă, mai e�act condiţiile de muncă, inclusiv condiţiile de concediere, ast�el cum sunt enunţate la articolul 5, este suficient de precisă, încât să răspundă criteriilor precizate de Curte.� Considerăm că aceasta este şi necondiţională.� Articolul 5 alineatul ���� la care este �ormulată o�ligaţia esenţială din prezentul conte�t nu este în niciun caz însoţită de o condiţie care decurge din o�ligaţia specifică de a adopta măsuri, impusă statelor mem�re în temeiul articolului 5 alineatul ����.�

Se ridică, prin urmare pro�lema, dacă o ast�el de directivă poate fi, în general, invocată de un resortisant care intră su� incidenţa dispoziţiilor acesteia.�

La considerentul �� din hotărârea pronunţată în cauza 8/8�, Becker/Finanzamt Munster-Innenstadt �Rec.� ��8�, p.� 5�, în special pp.� �� - ����, Curtea a declarat: „În special în cazul în care autorităţile comunitare, prin intermediul unei directive, impun statelor mem�re o�ligaţia de a adopta o anumită conduită, eficienţa unei asemenea măsuri este diminuată în cazul în care persoanele de drept privat sunt împiedicate să se prevaleze de aceasta în instanţă, iar instanţele naţionale sunt împiedicate să o ia în considerare ca element al dreptului comunitar.�” Dacă termenii acestei teze sunt luaţi în considerare izolat, se poate spune că este vor�a de

Page 364: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

un principiu de aplicare generală.� Cu toate acestea, considerentul �� din hotărârea Curţii este mai restrictiv: „Statul mem�ru care nu a adoptat, în termenul sta�ilit, măsurile de punere în aplicare impuse prin directivă nu poate opune persoanelor de drept privat propria neîndeplinire a o�ligaţiilor conţinute în această directivă.�”

În temeiul considerentului �5, o directivă care îndeplineşte criteriile vizate anterior „poate fi invocată … împotriva oricăror dispoziţii naţionale care nu sunt con�orme cu directiva sau în măsura în care acestea definesc drepturi pe care persoanele de drept privat sunt în măsură să le revendice împotriva statului” �su�linierea ne aparţine��.�

Prima dintre aceste două alternative poate implica �aptul că dreptul este de aplicare generală şi că cel de-al doilea termen vizează cazul mai concret al unui drept revendicat împotriva unui stat care nu şi-a îndeplinit o�ligaţiile.

Considerăm că hotărârea pronunţată în cauza Becker tre�uie să fie înţeleasă ca având în vedere numai cazul în legătură cu care Curtea este sesizată, în care o parte în litigiu autorizată să susţină că un stat mem�ru nu poate invoca dispoziţii naţionale a căror menţinere nu se datora carenţei de care a dat dovadă acest stat mem�ru neadoptând o directivă comunitară care con�erea drepturi acestei părţi în litigiu.� În acţiunea sa împotriva statului care nu şi-a îndeplinit o�ligaţiile, partea în litigiu îşi poate revendica aceste drepturi.�

În pofida argumentelor ridicate în prezenta cauză şi în cauza Ro�erts, menţinem, după cum am declarat în concluziile re�eritoare la cauza Becker, că o directivă care nu se adresează unei persoane de drept privat nu poate, prin ea însăşi, să îi impună o�ligaţii.� În cauze precum prezenta speţă, aceasta se adresează statelor mem�re şi nu persoanelor de drept privat.� O�ligaţiile impuse de această directivă sunt impuse statelor mem�re.� Aceasta nu tre�uie să fie notificată persoanelor de drept privat şi este pu�licată în Jurnalul Oficial numai cu titlu in�ormativ; considerăm că este o legătură prea sla�ă cu persoana de drept privat în cauză pentru a fi creată o o�ligaţie legală.�

Fără a ţine seama de termenii generali menţionaţi anterior, considerăm că hotărârea Curţii semnifică implicit, ast�el cum am declarat în mod e�plicit, că o directivă intervine numai pentru a permite persoanelor de drept privat să îşi revendice drepturile împotriva statului care nu şi-a îndeplinit o�ligaţiile.� Acesta nu se poate prevala de propria nerespectare a o�ligaţiei sale de a con�eri aceste drepturi.� Resortisanţii se pot prevala de acestea împotriva statului fie pentru a contesta, fie pentru a se proteja.�

Acordarea unui e�ect, denumit „orizontal”, directivelor estompează total di�erenţa dintre regulamente şi directive sta�ilită la articolele �8� şi ��� din tratat.� În opinia noastră, Curtea nu s-a pronunţat în sens contrar în hotărârea emisă în cauza De�renne nr.� �.� Concluziile avocatului general Capotorti sunt invocate în sprijinul tezei contrare.� Cu toate acestea, avocatul general Capotorti nu ia în considerare, în concluziile sale, di�erenţa dintre situaţia statului mem�ru care nu îşi îndeplineşte o�ligaţiile şi cea a unei persoane de drept privat împotriva căreia este invocat dreptul în cauză.� Dacă, lucru de care ne îndoim, acesta înţelege că o directivă poate fi invocată în mod general chiar dacă aceasta nu a �ost pusă în aplicare, considerăm că concluziile sale au o s�eră de aplicare mai restrânsă decât hotărârea pronunţată în cauza Becker.�

De asemenea, nu tre�uie să se concluzioneze că, în a�senţa punerii în aplicare a unei directive, dispoziţia legală naţională în conflict cu aceasta este viciată de nulitate.� Curtea este autorizată numai să declare că legislaţia naţională este incompati�ilă cu dreptul comunitar, iar instanţele naţionale au o�ligaţia să nu aplice dispoziţii naţionale incompati�ile cu acesta �cauza ���/��, Amministrazione delle finanze dello Stato/Simmenthal, Rec.� ���8, p.� ����� şi nu să o declare nulă.�

Page 365: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��5

În cazul în care statul mem�ru nu îşi îndeplineşte o�ligaţiile, Comisiei îi revine sarcina de a acţiona în temeiul articolului ��� din tratat.�

Se ridică pro�lema dacă Authority tre�uie să fie, în speţă, asimilată statului în acest scop, ast�el încât dispoziţiile din directivă să poată fi invocate împotriva acesteia, deoarece în caz contrar, domnişoara Marshall nu se poate prevala de acestea în cadrul unei proceduri la nivel naţional.� Decizia cu privire la definirea elementelor constitutive ale „statului” într-un anumit sistem juridic naţional intră în competenţa instanţei naţionale.� Cu toate acestea �chiar dacă este contrar tendinţei mani�estate în deciziile emise în cauze cu privire la imunitatea statului, în măsura în care e�ercitarea imperium se distinge de activităţile comerciale şi cele similare��, în ceea ce priveşte dreptul comunitar, în cazul în care se ridică pro�lema unei persoane de drept privat care opune statului dispoziţiile unei directive, considerăm că termenul „stat” tre�uie să fie interpretat în sens larg şi să vizeze toate organele statului.� În ceea ce priveşte ocuparea �orţei de muncă, domeniu avut în vedere de Directiva ��/���, este vor�a, prin urmare, de toţi agenţii acestor organe, nu numai de administraţia centrală.�

Nu acceptăm, prin urmare, argumentul prezentat Curţii, con�orm căruia tre�uie sta�ilită o distincţie între situaţia în care statul acţionează în calitate de angajator şi cea în care acţionează în alte calităţi.� În scopul prezentei cauze, statul tre�uie să fie considerat ca o entitate indivizi�ilă, oricare dintre activităţile acestuia este e�aminată.� S-a susţinut că, în măsura în care statul acţionează în calitate de angajator, acesta tre�uie asimilat unui angajator privat şi că nu este echita�il să se sta�ilească o distincţie în această privinţă.� Acest argument nu poate fi acceptat.� Statul poate legi�era, ceea ce nu este cazul pentru un angajator privat.� Tocmai datorită �aptului că statul poate legi�era, acesta poate adopta măsuri corective în cazul în care nu şi-a îndeplinit o�ligaţia de a pune în aplicare directiva în cauză.� În această privinţă, acesta se situează imediat pe o poziţie �undamental di�erită de cea a unui angajator privat, ceea ce justifică �aptul că acesta este tratat di�erit în ceea ce priveşte dreptul unei persoane de a invoca dispoziţiile unei directive.� Curtea a recunoscut deja că, în cadrul raporturilor Comunităţii cu �uncţionarii săi, pot fi invocate principii �undamentale care nu sunt în mod necesar aplica�ile altor angajaţi �Razzouk��.� Nu vedem niciun motiv pentru care statele mem�re, care nu îşi îndeplinesc o�ligaţia de a pune în aplicare reglementările comunitare, nu pot fi, prin analogie, plasate pe aceeaşi poziţie cu Comunitatea.� În cazul în care rezultă că angajaţii angajatorilor privaţi sunt dezavantajaţi în raport cu angajaţii unui stat, intră în competenţa acestui stat, în con�ormitate cu o�ligaţiile sale, să remedieze situaţia o�erind aceleaşi avantaje altor angajaţi.�

În speţă, Regatul Unit a susţinut în o�servaţiile sale că, în ceea ce priveşte dreptul constituţional, administraţiile competente în materie de sănătate sunt servicii pu�lice şi că angajaţii acestora, inclusiv medicii şi infirmierele din spitale şi mem�rii personalului lor administrativ, sunt angajaţi ai unui serviciu pu�lic �Wood împotriva Leeds Area Health Authority, ����, Industrial Cases Reports 5�5��, chiar dacă aceştia nu sunt �uncţionari şi chiar dacă nu intră în s�era de aplicare a Employment Protection �Consolidation�� Act din ���8.� În al doilea rând, Employment Appeal Tri�unal, în decizia împotriva căreia se �ace apel în prezenta cauză, a declarat că domnişoara Marshall era angajată a Authority „care reprezintă Ministerul Sănătăţii.� Din aceasta rezultă că angajatorul său era statul”.� În cele din urmă, în ordonanţa de trimitere, Court o� Appeal a declarat că Authority este „o emanaţie a statului”.� În cazul în care aceste ultime două o�servaţii sunt reţinute, se pare că domnişoara Marshall se poate prevala de dreptul pe care îl revendică împotriva Authority.�

Prin urmare, între�ările adresate Curţii de către Court o� Appeal este necesar, după părerea noastră, să primească următoarele răspunsuri:

Page 366: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

�.� Concedierea de către un angajator a unui angajat de se� �eminin care a depăşit vârsta de �� de ani, în temeiul politicii sale de pensionare a �ăr�aţilor la vârsta de �5 de ani şi a �emeilor la vârsta de �� de ani şi pentru unicul motiv că este o �emeie care a depăşit această vârstă de �� de ani constituie un act discriminatoriu, interzis prin articolul 5 alineatul ���� din Directiva ��/���.

În cazul în care legislaţia naţională, în speţă articolul � alineatul ���� din Se� Discrimination Act din ���5 este considerată de instanţele naţionale incompati�ilă cu Directiva ��/���, o persoană care a �ost concediată de la locul său de muncă de către un stat mem�ru care nu şi-a respectat o�ligaţia de a pune în aplicare directiva, încălcând articolul 5 alineatul ���� din directivă, poate opune acestui stat mem�ru dispoziţiile acestui articol.�

Instanţa naţională are competenţa să se pronunţe asupra cheltuielilor de judecată ale părţilor din acţiunea principală.� Cheltuielile e�ectuate de Guvernul Regatului Unit şi de Comisie nu sunt ram�ursa�ile.�

Page 367: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

HOTĂRÂREA CURŢII

DIN �� FEBRUARIE ��8�1

În cauza �5�/8�,

având ca o�iect o cerere adresată Curţii, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE, de către Court o� Appeal din Regatul Unit pentru pronunţarea, în litigiul pendinte în �aţa acestei instanţe, între

M.� H.� MARSHALL

şi

SOUTHAMPTON AND SOUTH-WEST HAMPSHIRE AREA HEALTH AUTHORITY �TEACHING��,

a unei hotărâri preliminare cu privire la interpretarea Directivei ��/��� a Consiliului din � �e�ruarie ���� privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între �ăr�aţi şi �emei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la �ormarea şi la promovarea pro�esională, precum şi condiţiile de muncă �JO ���� L ��, p.� ����,

CURTEA,

constituită din domnii Mackenzie Stuart, preşedinte, U.� Everling şi K.� Bahlmann, preşedinţi de cameră, G.� Bosco, T.� Koopmans, O.� Due şi T.� F.� O’Higgins, judecători,

avocat general: Sir Gordon Slynn

grefier: doamna D.� Louterman, administrator

luând în considerare o�servaţiile prezentate:

– pentru reclamanta în acţiunea principală, de către S.� Grosz et M.� Belo��, �C.� Barristers în Barristers în Londra, în procedura scrisă, şi de către M.� Belo��, �C.�, în procedura orală,

– pentru intimat, de către C.� H.� Brown, Solicitor în Winchester, în procedura scrisă, şi de către A.� Millier, Barrister, în procedura orală,

– pentru Guvernul Regatului Unit, de către S.� J.� Hay, de la Treasury Solicitor’s Department, Londra, în calitate de agent, în procedura scrisă, şi de către S.� J.� Hay şi P.� Goldsmith, Barrister, în procedura orală,

– pentru Comisia Comunităţilor Europene, de către A.� Toledano Laredo, consilier juridic principal şi de J.� R.� Currall, mem�ru al serviciului juridic, în calitate de agenţi,

după ascultarea concluziilor avocatului general, prezentate în şedinţa din �8 septem�rie ��85,

pronunţă prezenta

� Lim�a de procedură: engleza.�

Page 368: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��8

HOTăRÂRE

În drept

�.� Prin ordonanţa din �� martie ��8�, primită la Curte la �� iunie ��8�, Court o� Appeal a adresat, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE, două între�ări preliminare cu privire la interpretarea Directivei ��/��� a Consiliului din � �e�ruarie ����, privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între �ăr�aţi şi �emei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la �ormarea şi la promovarea pro�esională, precum şi condiţiile de muncă �JO ���� L ��, p.� ����,

�.� Aceste între�ări au �ost adresate în cadrul unui litigiu între domnişoara M.� H.� Marshall �denumită în continuare reclamanta�� şi Southampton and South-West Hampshire Area Health Authority �Teaching�� �denumită în continuare pârâta�� cu privire la compati�ilitatea concedierii reclamantei cu articolul � alineatul ���� din Se� Discrimination Act din ���5 �denumit în continuare SDA�� şi cu dreptul comunitar.�

�.� Reclamanta, născută la � �e�ruarie ���8, a �ost angajată de pârâtă din iunie ���� până la �� martie ��8�.� De la �� mai ����, aceasta a �eneficiat de un contract de muncă în calitate de dietetician principal.�

�.� La �� martie ��8�, la apro�imativ patru săptămâni după ce a împlinit vârsta de �� de ani, reclamanta a �ost concediată cu toate că aceasta şi-a e�primat dorinţa de a-şi păstra locul de muncă până la vârsta de �5 de ani, şi anume până la � �e�ruarie ��8�.�

5.� Con�orm ordonanţei de trimitere, singurul motiv de concediere a �ost �aptul că reclamanta era �emeie şi depăşise „vârsta de pensionare” prevăzută de pârâtă pentru �emei.�

�.� În această privinţă, reiese din dosar că pârâta a aplicat din ���5 o politică generală în temeiul căreia „vârsta normală de pensionare este vârsta la care pensiile de securitate socială devin plăti�ile”.� Con�orm instanţei de trimitere, această politică, cu toate că nu este menţionată în mod e�pres în contractul de muncă al reclamantei, era o clauză implicită a acestui contract.�

�.� La acea dată, legislaţia Regatului Unit în materie de pensii, Social Security Act din ���5, prevedea la articolul �� alineatul ���� şi la articolul �8 alineatul ���� că pensiile de stat se acordă începând de la �5 de ani pentru �ăr�aţi şi începând de la �� de ani pentru �emei.� Cu toate acestea, această legislaţie nu impunea angajaţilor o�ligaţia de a se pensiona la vârsta la care pensia de stat devine plăti�ilă.� În cazul în care un angajat continuă să îşi e�ercite activitatea, plata pensiei de stat cât şi plata pensiei în con�ormitate cu programul de pensie ocupaţională se amână.�

8.� Pârâta era, cu toate acestea, dispusă să �acă derogare de la politica sa generală de pensionare menţionată anterior cu titlu a�solut discreţionar, pentru un anume individ, în �uncţie de circumstanţe particulare şi aceasta a �ăcut derogare în mod e�ectiv în ceea ce o priveşte pe reclamantă, angajând-o pentru încă doi ani după ce aceasta a împlinit vârsta de �� de ani.�

�.� Suportând un prejudiciu financiar corespunzător di�erenţei dintre tratamentul său ca angajat al pârâtei şi pensia sa şi pierzând satis�acţia pe care i-o o�erea munca sa, reclamanta a introdus acţiune împotriva pârâtei în �aţa Industrial Tri�unal, susţinând că �aptul de a fi concediată la data şi pentru motivul indicat de către pârâtă a constituit un tratament mai puţin �avora�il pe motive de se� şi, prin urmare, o discriminare ilegală contrară SDA, precum şi dreptului comunitar.�

Page 369: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

��.� Tri�unal Industrial a respins acţiunea în măsura în care aceasta era întemeiată pe încălcarea SDA pe motivul că articolul � alineatul ���� din SDA permite discriminarea pe criterii de se� în cazul în care aceasta decurge dintr-o „dispoziţie cu privire la pensionare”, politica generală a pârâtei constituind, con�orm acestuia, o ast�el de dispoziţie.� Pe de altă parte, acesta a reţinut încălcarea principiului egalităţii de tratament enunţat de Directiva ��/���.

��.� În cadrul procedurii de apel, această hotărâre a �ost confirmată în ceea ce priveşte primul punct de către Employment Appeal Tri�unal, însă a �ost anulată în ceea ce priveşte punctul al doilea, pe motiv că, în ciuda �aptului că respectiva concediere a încălcat principiul egalităţii de tratament sta�ilit în directiva menţionată anterior, o persoană de drept privat nu se poate prevala pe această încălcare în cauze pendinte în �aţa unei instanţe din Regatul Unit.�

��.� Reclamanta a înaintat această hotărâre către Court o� Appeal.� Având în vedere că pârâta a Având în vedere că pârâta a �ost instituită con�orm articolului 8 alineatul ���� A litera ���� din National Health Service Act din ���� şi este, prin urmare, o „emanaţie a statului”, Court o� Appeal a adresat Curţii următoarele între�ări preliminare:

�.� „Faptul că administraţia intimată a concediat-o pe reclamantă după ce aceasta a depăşit vârsta de �� de ani, în temeiul politicii sale generale şi doar pentru motivul că era vor�a de o �emeie care împlinise vârsta normală de pensionare pentru �emei, constituie o discriminare interzisă de directiva re�eritoare la egalitatea de tratament?

�.� În cazul unui răspuns afirmativ la prima între�are, poate reclamanta, având în vedere circumstanţele speţei, să invoce în �aţa instanţelor naţionale directiva re�eritoare la egalitatea de tratament în pofida incompati�ilităţii �dacă aceasta e�istă�� între directivă şi articolul � alineatul ���� din Se� Discrimination Act din ���5?”

Cu privire la cadrul juridic al litigiului

��.� Articolul � alineatul ���� din Directiva ��/��� este �ormulat după cum urmează:

„Scopul prezentei directive îl reprezintă punerea în aplicare în statele mem�re a principiului egalităţii de tratament între �ăr�aţi şi �emei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, inclusiv la promovare şi la �ormarea pro�esională, precum şi în ceea ce priveşte condiţiile de muncă şi, în condiţiile prevăzute la alineatul ����, securitatea socială.� Acest principiu este denumit în continuare «principiul egalităţii de tratament».�”

��.� Articolul � alineatul ���� din această directivă dispune:

„În înţelesul următoarelor dispoziţii, principiul egalităţii de tratament presupune ine�istenţa oricărei discriminări pe criterii de se� care priveşte, direct sau indirect, în special starea civilă sau �amilială.�”

�5.� Articolul 5 alineatul ���� din directiva menţionată prevede:

„Aplicarea principiului egalităţii de tratament în privinţa condiţiilor de muncă, inclusiv a condiţiilor care reglementează concedierea, presupune că �ăr�aţilor şi �emeilor li se garantează aceleaşi condiţii, �ără discriminare pe criterii de se�.�”

Alineatul ���� din acest articol prevede:

„În acest scop, statele mem�re adoptă măsurile necesare pentru a asigura că:

Page 370: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

�a�� sunt a�rogate dispoziţiile actelor cu putere de lege şi ale actelor administrative contrare principiului egalităţii de tratament;

���� sunt nule, pot fi declarate nule sau pot fi modificate dispoziţiile contrare principiului egalităţii de tratament care sunt prevăzute de convenţii colective, contracte individuale de muncă, regulamente de ordine interioară ale întreprinderilor sau în statutele care reglementează pro�esiile independente;

�c�� sunt revizuite dispoziţiile actelor cu putere de lege şi ale actelor administrative care sunt contrare principiului egalităţii de tratament, atunci când preocuparea pentru protecţie care le-a inspirat iniţial nu mai este întemeiată; în cazul în care dispoziţii similare sunt incluse în convenţii colective, partenerilor sociali li se solicită să întreprindă revizuirile necesare.�”

��.� Articolul � alineatul ���� din directivă prevede:

„În vederea asigurării aplicării progresive a principiului egalităţii de tratament în domeniul securităţii sociale, Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, va adopta dispoziţii care vor preciza conţinutul, domeniul de aplicare şi normele de aplicare a acestuia.�”

��.� Con�orm acestei ultime dispoziţii, Consiliul a adoptat Directiva ��/� din �� decem�rie ���8, privind aplicarea treptată a principiului egalităţii de tratament între �ăr�aţi şi �emei în domeniul securităţii sociale �JO ���� L �, p.� ����, pe care statele mem�re tre�uiau să o transpună în dreptul naţional con�orm articolului 8 alineatul ���� al acesteia, într-un termen de şase ani de la notificarea acesteia.� Această directivă se aplică con�orm articolului � alineatul ���� al acesteia:

„�a�� regimurilor juridice care asigură protecţia împotriva următoarelor riscuri:

– �oală,

– invaliditate,

– limită de vârstă,

– accident de muncă şi �oală pro�esională,

– şomaj;

���� dispoziţiilor privind asistenţa socială, în măsura în care acestea sunt destinate să completeze sau să suplinească regimurile menţionate la litera �a��”.�

�8.� Con�orm articolului �, alineatul ���� directiva :

„.�.�.�nu aduce atingere dreptului statelor mem�re de a e�clude din domeniul său de aplicare:

�a�� sta�ilirea vârstei de pensionare în scopul acordării pensiei pentru limită de vârstă şi posi�ilele consecinţe ale acesteia pentru alte prestaţii;

… ”

��.� În ceea ce priveşte regimurile pro�esionale de securitate socială, articolul � alineatul ���� din această directivă prevede că în vederea asigurării aplicării principiului egalităţii de tratament în cadrul unor ast�el de regimuri, „Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei, va adopta dispoziţiile care definesc conţinutul, domeniul şi modalităţile de aplicare”.� La 5 mai ��8�,

Page 371: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Comisia a prezentat Consiliului o propunere de directivă re�eritoare la aplicarea principiului egalităţii de tratament între �ăr�aţi şi �emei în regimurile pro�esionale de securitate socială �JO ��8� C ���, p.� ���, care se aplică, con�orm articolului � alineatul ����, „prestaţiilor destinate să completeze prestaţiile regimurilor juridice de securitate socială sau să le înlocuiască”.� Consiliul nu s-a pronunţat încă cu privire la această propunere.�

��.� Pe lângă reclamantă şi pârâtă, Guvernul Regatului Unit şi Comisia au prezentat o�servaţii în această cauză.�

Cu privire la prima întrebare

��.� Prin prima între�are, Court o� Appeal doreşte să afle dacă articolul 5 alineatul ���� din Directiva ��/��� tre�uie sau nu să fie interpretat în sensul că o politică generală de concediere aplicată de o autoritate de stat, care implică concedierea unei �emei, având ca singur motiv �aptul că aceasta a atins sau a depăşit vârsta la care are dreptul la o pensie de stat care este di�erită pentru �ăr�aţi si �emei în temeiul legislaţiei naţionale, constituie o discriminare pe criterii de se�, interzisă de această directivă.�

��.� Reclamanta şi Comisia consideră că prima între�are tre�uie să primească un răspuns afirmativ.�

��.� Con�orm reclamantei, limita de vârstă menţionată mai sus constituie o „condiţie de muncă” în sensul articolului � alineatul ���� şi al articolului 5 alineatul ���� din Directiva ��/���.� O interpretare în sens larg a acestui termen este justificată având în vedere atât o�iectivul Tratatului CEE care vizează „ameliorarea constantă a condiţiilor de viaţă şi de muncă”, cât şi �ormularea interdicţiei de discriminare vizată la articolele menţionate din Directiva ��/���, precum şi la articolul � alineatul ���� din Regulamentul nr.� ����/�8 al Consiliului din �5 octom�rie ���8 privind li�era circulaţie a lucrătorilor în cadrul Comunităţii �JO L �5�, p.� ���.�

��.� Pe de altă parte, a�senţa discriminării pe criterii de se� �ace parte din drepturile �undamentale ale omului şi, prin urmare, din principiile generale ale dreptului comunitar.� Con�orm jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, este necesar să se interpreteze aceste principii �undamentale în sens larg şi, dimpotrivă, să se interpreteze strict orice eventuală e�cepţie, precum rezerva prevăzută la articolul � alineatul ���� din Directiva ��/��� în ceea ce priveşte securitatea socială.�

�5.� În plus, reclamanta consideră că e�cepţia prevăzută la articolul � alineatul ���� din Directiva ��/� cu privire la sta�ilirea vârstei de pensionare pentru acordarea pensiilor pentru limită de vârstă nu este relevantă deoarece, spre deose�ire de cauza ��/8� �Burton, Hotărârea din �� �e�ruarie ��8�, Rec.� p.� 555��, prezenta cauză nu �ace re�erire la sta�ilirea unei vârste de pensionare.� În plus, nu e�istă, în cauză, nicio legătură între vârsta contractuală de pensionare şi vârsta de la care poate fi solicitată o pensie de securitate socială.�

��.� Comisia su�liniază că nici politica de angajare a pârâtei, nici regimul legal de securitate socială nu o�ligă o persoană să se pensioneze la împlinirea vârstei minime la care are dreptul să se pensioneze.� Dimpotrivă, dispoziţiile legislaţiei naţionale au în vedere o eventuală continuare a activităţii pro�esionale dincolo de vârsta normală de la care se poate acorda pensia.� În ast�el de circumstanţe, este dificil de justificat concedierea unei �emei pe motive �azate pe se� şi pe vârstă.�

��.� Comisia, de asemenea, �ace trimitere la �aptul că a �ost recunoscută de către Curte egalitatea de tratament între �ăr�aţi şi �emei ca principiu �undamental al dreptului comunitar.�

Page 372: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

�8.� Pârâta susţine, însă, că este necesar să se ia în considerare, con�orm cauzei Burton, menţionată anterior, legătura care e�istă, con�orm acesteia, între vârstele de pensionare impuse de către aceasta în cadrul politicii sale de concediere, pe de o parte, şi vârstele la care pensiile pentru limită de vârstă se pot plăti con�orm regimului legal de securitate socială din Regatul Unit, pe de altă parte.� În �apt, sta�ilirea vârstelor di�erite pentru încetarea o�ligatorie a contractului de muncă nu reflectă decât vârstele minime prevăzute în cadrul acestui regim, dat fiind că angajatul de se� masculin îşi poate continua activitatea până la �5 de ani, deoarece acesta nu este protejat prin acordarea unei pensii de stat înainte de această vârstă, în timp ce angajatul de se� �eminin �eneficiază de o ast�el de protecţie începând de la vârsta de �� de ani.�

��.� Aceasta consideră că acordarea pensiilor de stat constituie un aspect al securităţii sociale şi nu intră, prin urmare în s�era de aplicare a Directivei ��/���, ci în cea a Directivei ��/� care le rezervă statelor mem�re dreptul de a sta�ili vârste di�erite pentru o�ţinerea dreptului la pensia de stat.� Fiind, prin urmare, vor�a de aceeaşi situaţie ca şi în cauza Burton, sta�ilirea prin contractul de muncă a vârstelor de pensionare di�erite în �uncţie de vârstele minime di�erite, prevăzute de legislaţia naţională pentru �ăr�aţi şi �emei în vederea dreptului la pensie, nu constituie o discriminare interzisă de dreptul comunitar.�

��.� Guvernul Regatului Unit, care împărtăşeşte această opinie, susţine, cu toate acestea, că un tratament poate fi discriminatoriu, chiar dacă este vor�a de o perioadă posterioară pensionării, în măsura în care tratamentul în cauză derivă dintr-un raport de muncă şi în care acest raport continuă dincolo de vârsta contractuală normală de pensionare.�

��.� Acest guvern susţine, cu toate acestea, că în circumstanţele speţei, nu e�istă nicio discriminare în condiţiile de muncă, di�erenţa de tratament decurgând din vârsta normală de pensionare care depinde de vârstele minime di�erite pentru eligi�ilitatea în vederea pensiei de stat.�

��.� Este necesar, în primul rând, să se o�serve că pro�lema de interpretare în legătură cu care Curtea a �ost sesizată nu vizează accesul la un regim legal sau pro�esional de pensionare, respectiv condiţiile de acordare a pensiei pentru limita de vârstă, ci sta�ilirea unei limite de vârstă în ceea ce priveşte încetarea raportului de muncă în cadrul unei politici generale de concediere.� Această între�are vizează condiţiile de concediere şi intră, prin urmare, în s�era de aplicare a Directivei ��/���.�

��.� În �apt, articolul 5 alineatul ���� din Directiva ��/��� prevede că aplicarea principiului egalităţii de tratament în privinţa condiţiilor de muncă, inclusiv a condiţiilor care reglementează concedierea, presupune că �ăr�aţilor şi �emeilor li se garantează aceleaşi condiţii, �ără discriminare pe criterii de se�.�

��.� În cauza Burton, Curtea a declarat deja că noţiunea de „concediere”, care apare în această dispoziţie, tre�uie înţeleasă în sens larg.� În consecinţă, o limită de vârstă pentru încetarea o�ligatorie a activităţii de către lucrători în cadrul unei politici generale de pensionare aplicată de un angajator, chiar dacă această încetare a activităţii implică acordarea unei pensii, se încadrează în noţiunea de „concediere” interpretată ast�el.�

�5.� Ast�el cum Curtea a su�liniat în cauza Burton, �ormularea articolului � din Directiva ��/� nu se opune dreptului statelor mem�re de a e�clude din domeniul de aplicare al acesteia sta�ilirea vârstei de pensionare în vederea acordării pensiilor pentru limită de vârstă şi consecinţele care pot decurge din aceasta pentru alte prestaţii în domeniul sistemelor legale de securitate socială.� Curtea a recunoscut, prin urmare, că prestaţiile legate de regimurile naţionale re�eritoare la vârsta minimă de pensionare di�erită pentru �ăr�aţi şi �emei pot deroga de la o�ligaţia menţionată.�

Page 373: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

��.� Cu toate acestea, având în vedere importanţa �undamentală a principiului egalităţii de tratament pe care Curtea a reamintit-o în mod repetat, e�ceptarea din câmpul de aplicare al Directivei ��/��� prevăzută la articolul � alineatul ���� din această directivă, pentru domeniul securităţii sociale tre�uie interpretată în mod strict.� În consecinţă, e�cepţia de la interdicţia de discriminare pe criterii de se� prevăzută la articolul � alineatul ���� litera �a�� din Directiva ��/� nu este aplica�ilă decât pentru sta�ilirea vârstei de pensionare pentru acordarea pensiilor pentru limită de vârstă şi pentru consecinţele care pot decurge pentru alte prestaţii de securitate socială.�

��.� În această privinţă este necesar să se su�linieze că, în timp ce e�cepţia prevăzută la articolul � din Directiva ��/� are în vedere consecinţele care decurg din limita de vârstă pentru prestaţiile de securitate socială, prezenta cauză vizează pro�lema concedierii în sensul articolului 5 din Directiva ��/���.

�8.� Prin urmare, este necesar să se răspundă la prima între�are adresată de Court o� Appeal că articolul 5 alineatul ���� din Directiva ��/��� tre�uie să fie interpretat în sensul că o politică generală de concediere care implică concedierea unei �emei, având ca singur motiv �aptul că aceasta a atins sau a depăşit vârsta la care are dreptul la o pensie de stat şi care este di�erită pentru �ăr�aţi şi �emei în temeiul legislaţiei naţionale, constituie o discriminare pe criterii de se�, interzisă de această directivă.�

Cu privire la a doua întrebare

��.� Întrucât s-a răspuns afirmativ la prima între�are, se pune pro�lema dacă articolul 5 alineatul ���� din Directiva ��/��� poate fi invocat de către persoane de drept privat în �aţa instanţelor naţionale.�

��.� Reclamanta şi Comisia consideră că această între�are tre�uie să primească un răspuns afirmativ.� Acestea susţin, în mod special, că în ceea ce priveşte articolul � alineatul ���� şi articolul 5 alineatul ���� din Directiva ��/���, aceste dispoziţii sunt suficient de clare pentru a permite instanţelor naţionale să le aplice �ără intervenţia legislativă a statelor mem�re, cel puţin în prezenţa unei discriminări evidente.�

��.� În sprijinul acestei interpretări, reclamanta aminteşte că directivele pot acorda persoanelor de drept privat drepturi de care se pot prevala în mod direct în �aţa instanţelor statelor mem�re; instanţele naţionale sunt o�ligate, în temeiul naturii o�ligatorii a directivelor în coro�orare cu articolul 5 din Tratatul CEE, să aplice dispoziţiile din directive atunci când este posi�il şi, în special, atunci când se interpretează sau se aplică dispoziţiile relevante din dreptul naţional �Hotărârea din �� aprilie ��8�, Von Colson şi Kamann, cauza ��/8�, Rec.�, p.� �8����.� În cazul în care e�istă o incompati�ilitate între dreptul naţional şi dreptul comunitar care nu poate fi eliminată cu ajutorul unei ast�el de interpretări, instanţele naţionale sunt o�ligate să declare inaplica�ilă dispoziţia din dreptul naţional care s-a dovedit a fi incompati�ilă cu directiva.�

��.� Comisia consideră că dispoziţiile de la articolul 5 alineatul ���� din Directiva ��/��� sunt suficient de clare şi de necondiţionale pentru a fi invocate în �aţa instanţelor naţionale.� Acestea pot fi, prin urmare, contrare articolului � alineatul ���� din SDA, dispoziţie care, con�orm jurisprudenţei Court o� Appeal, a �ost e�tinsă la pro�lema pensionării o�ligatorii şi prin urmare, a pierdut orice e�ect util pentru a împiedica concedierile �azate pe di�erenţa dintre vârstele de pensionare prevăzute pentru am�ele se�e.�

��.� Pârâta şi Guvernul Regatului Unit propun, dimpotrivă, un răspuns negativ la cea de-a doua între�are.� Aceştia admit că o directivă, în anumite circumstanţe speciale, poate avea un

Page 374: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

e�ect direct împotriva statului mem�ru în măsura în care acesta din urmă nu se poate prevala de �aptul că nu şi-a îndeplinit o�ligaţiile care îi revin în temeiul directivei.� Totuşi, aceştia susţin că o directivă în niciun caz nu poate impune în mod direct o�ligaţii persoanelor de drept privat şi că aceasta nu poate avea un e�ect direct decât cu privire la un stat mem�ru ca autoritate pu�lică şi nu cu privire la un stat mem�ru ca angajator.� De �apt, în această ultimă calitate, statul nu se distinge în niciun �el de un angajator privat.� Prin urmare, nu este justificat să fie privilegiaţi angajaţii statului în raport cu angajaţii unei persoane private.�

��.� În ceea ce priveşte situaţia juridică a angajaţilor pârâtei, guvernul �ritanic arată că aceasta este în aceeaşi situaţie ca şi cea a angajaţilor unei persoane private.� Desigur, con�orm dreptului constituţional �ritanic, instituţiile sanitare, înfiinţate prin National Health Service Act din ����, ast�el cum a �ost modificat prin Health Services Act din ��8� şi prin alte legi, sunt organisme de stat iar angajaţii acestora sunt agenţi ai Coroanei.� Cu toate acestea, administrarea serviciului de sănătate de către autorităţile sanitare este considerată ca fiind di�erită de administraţia centrală a guvernului, iar angajaţii acesteia nu sunt consideraţi �uncţionari.�

�5.� În cele din urmă, atât pârâta, cât şi guvernul �ritanic consideră că dispoziţiile Directivei ��/��� nu sunt nici necondiţionale şi nici suficient de clare şi precise pentru a avea e�ect direct.� În �apt, pe de o parte, directiva prevede un anumit număr de derogări posi�ile, ale căror detalii tre�uie să fie precizate de statele mem�re şi, pe de altă parte, termenii articolului 5 sunt imprecişi şi necesită măsuri e�ecutorii ulterioare.�

��.� Este necesar să se amintească �aptul că, con�orm unei jurisprudenţe constante a Curţii �în special, Hotărârea din �� ianuarie ��8�, Becker, cauza 8/8�, Rec.� p.� 5���, în toate cazurile în care dispoziţii ale unei directive apar ca fiind, din punctul de vedere al conţinutului lor, necondiţionale şi suficient de precise, persoanele de drept privat sunt îndreptăţite să le invoce împotriva statului, fie atunci când acesta nu transpune în termen directiva în dreptul naţional, fie atunci când acesta nu le transpune corect.�

��.� Această jurisprudenţă se �azează pe consideraţia că este incompati�il cu caracterul o�ligatoriu pe care articolul �8� îl atri�uie directivelor să se e�cludă, în principiu, posi�ilitatea ca o�ligaţiile pe care acestea le impun să fie invocate de persoanele interesate.� Curtea a dedus Curtea a dedus din aceasta că statul mem�ru care nu a adoptat în termenul sta�ilit măsurile de punere în aplicare impuse prin directivă nu poate opune persoanelor de drept privat propria neîndeplinire a o�ligaţiilor conţinute în această directivă.�

�8.� În ceea ce priveşte argumentul con�orm căruia o directivă nu poate fi invocată împotriva unei persoane de drept privat, este necesar să se su�linieze că, în con�ormitate cu articolul �8� din Tratatul CEE, caracterul o�ligatoriu al unei directive pe care este �azată posi�ilitatea de a o invoca în �aţa unei instanţe naţionale nu e�istă decât în ceea ce priveşte „orice stat mem�ru destinatar”.� Prin urmare, o directivă nu poate să genereze ea însăşi o�ligaţii pentru o persoană de drept privat, iar o dispoziţie a unei directive nu poate, prin urmare, să fie invocată ca atare împotriva unei ast�el de persoane.� Este, prin urmare, necesar să se e�amineze dacă, în speţă, tre�uie să se considere că pârâta a acţionat ca o persoană de drept privat.�

��.� În această privinţă, este necesar să se remarce că, atunci când reclamanţii sunt în măsură să se prevaleze de o directivă împotriva statului, aceştia o pot �ace indi�erent de calitatea în care acţionează acesta din urmă, angajator sau autoritate pu�lică.� În am�ele cazuri este necesar ca statul să fie împiedicat să o�ţină avantaje din nerespectarea de către acesta a dreptului comunitar.�

Page 375: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��5

5�.� Aplicarea acestor consideraţii circumstanţelor speţei îi revine instanţei naţionale care, de alt�el, a indicat în această privinţă în ordonanţa sa de trimitere că pârâta, Southampton and South-West Hampshire Area Health Authority �Teaching��, este o autoritate pu�lică.�

5�.� În ceea ce priveşte argumentul invocat de Guvernul Regatului Britanic, con�orm căruia, posi�ilitatea de a invoca dispoziţiile din directivă împotriva pârâtei, în calitatea acesteia de instituţie de stat, are drept consecinţă o distincţie ar�itrară şi injustă între drepturile angajaţilor statului şi cele ale angajaţilor din sectorul privat, acesta nu poate justifica o apreciere di�erită.� În �apt, o ast�el de distincţie poate fi evitată uşor dacă statul mem�ru interesat a transpus în mod corect directiva în dreptul naţional.�

5�.� În cele din urmă, în ceea ce priveşte pro�lema dacă dispoziţia de la articolul 5 alineatul ���� din Directiva ��/���, care pune în aplicare principiul egalităţii de tratament de la articolul � alineatul ���� din directiva menţionată, pare a fi, din punct de vedere al conţinutului, necondiţională şi suficient de precisă pentru a fi invocată de către o persoană de drept privat împotriva statului, este necesar să se constate că, fiind considerată ca atare, dispoziţia e�clude orice discriminare pe criterii de se� în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, inclusiv condiţiile de concediere, în mod general şi în termeni clari.�

Prin urmare, dispoziţia este suficient de precisă pentru a fi invocată de către o persoană de drept privat şi aplicată de instanţele naţionale.�

5�.� Este necesar, în continuare, să se e�amineze dacă interdicţia de discriminare pe care aceasta o prevede poate fi considerată necondiţională, având în vedere derogările conţinute de directivă şi �aptul că, în con�ormitate cu �ormularea articolului 5 alineatul ����, statele mem�re tre�uie să adopte anumite măsuri pentru a asigura aplicarea principiului egalităţii de tratament în cadrul dreptului naţional.�

5�.� În ceea ce priveşte, în primul rând, rezerva �ormulată la articolul � alineatul ���� din Directiva ��/���, cu privire la aplicarea principiului egalităţii de tratament în domeniul securităţii sociale, este necesar să se o�serve că această rezervă, cu toate că limitează s�era de aplicare materială a directivei menţionate, nu impune nicio condiţie aplicării acestui principiu în propriul domeniu şi, în special, în ceea ce priveşte articolul 5 din directivă.� În mod similar, e�cepţiile de la Directiva ��/��� prevăzute la articolul � al acesteia nu sunt relevante în speţă.�

55.� Rezultă că articolul 5 din Directiva ��/��� nu con�eră în niciun caz statelor mem�re dreptul de a condiţiona sau de a restrânge aplicarea principiului egalităţii de tratament în propria s�eră de aplicare şi că această dispoziţie este suficient de precisă şi necondiţională pentru a fi invocată de persoane de drept privat în �aţa instanţelor naţionale în scopul de a evita aplicarea oricărei dispoziţii naţionale necon�orme cu articolul 5 alineatul ����.�

5�.� Prin urmare, este necesar să se răspundă la a doua între�are că articolul 5 alineatul ���� din Directiva ��/��� a Consiliului din � �e�ruarie ���� privind interzicerea oricărei discriminări pe criterii de se� în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, inclusiv condiţiile de concediere, poate fi invocat, împotriva unei autorităţi a statului care acţionează în calitate de angajator pentru a evita aplicarea oricăror dispoziţii naţionale necon�orme cu articolul 5 alineatul ����.�

Cu privire la cheltuielile de judecată

5�.� Cheltuielile e�ectuate de către Guvernul Regatului Unit şi de către Comisia Comunităţilor Europene, care au prezentat o�servaţii Curţii, nu pot �ace o�iectul unei ram�ursări.� Întrucât procedura are, în raport cu părţile din acţiunea principală, un caracter incidental �aţă de

Page 376: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

procedura din �aţa instanţei naţionale, este de competenţa acestei instanţe să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată.�

Pentru aceste motive,

CURTEA,

pronunţându-se cu privire la între�ările care i-au �ost adresate de Court o� Appeal prin Ordonanţa din �� martie ��8�, hotărăşte:

1) Articolul 5 alineatul (1) din Directiva 76/207 trebuie să fie interpretat în sensul că o politică generală de concediere care implică concedierea unei femei, având ca singur motiv faptul că aceasta a atins sau a depăşit vârsta la care are dreptul la o pensie de stat şi care este diferită pentru bărbaţi si femei în temeiul legislaţiei naţionale, constituie o discriminare pe criterii de sex, interzisă de această directivă.

2) Articolul 5 alineatul (1) din Directiva 76/207 a Consiliului din 9 februarie 1976 privind interzicerea oricărei discriminări pe criterii de sex în ceea ce priveşte condiţiile de muncă, inclusiv condiţiile de concediere, poate fi invocat, împotriva unei autorităţi a statului care acţionează în calitate de angajator, pentru a evita aplicarea oricăror dispoziţii naţionale neconforme cu articolul 5 alineatul (1).

Mackenzie Stuart Everling Bahlmann

Bosco Koopmans Due O’Higgins

Pronunţată în şedinţă pu�lică la Lu�em�urg, �� �e�ruarie ��8�.�

Grefier Preşedinte

P.� Heim A.� J.� Mackenzie Stuart

Page 377: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

���85J����

Cauza ���/85

FOTO-FROST

împotriva

HAUPTZOLLAMT LÜBECK-OST

�Cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare

�ormulată de Finanzgericht din Ham�urg��

„Necompetenţa instanţelor naţionale de a constata lipsa de validitate a actelor comunitare – Validitatea unei decizii cu privire la ram�ursarea după vămuire a drepturilor de import”

Raportul de şedinţă

Concluziile avocatului general G.� Federico Mancini, prezentate la �� mai ��8�

Hotărârea Curţii din �� octom�rie ��8�

Sumarul hotărârii

1. Întrebări preliminare – Evaluarea validităţii – Constatarea lipsei de validitate – Necompetenţa instanţelor naţionale

(Tratatul CEE, articolele 173, 177 şi 184)

2. Resursele proprii ale Comunităţilor Europene – Rambursarea după vămuire a drepturilor de import sau de export – Importator care îndeplineşte condiţii prevăzute la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1697/79 – Rambursarea după vămuire– Excludere

[Regulamentul nr. 1697/79 al Consiliului, articolul 5 alineatul (2)]

�.� Instanţele naţionale ale căror decizii pot �ace o�iectul unor căi de atac în dreptul intern pot evalua validitatea unui act comunitar şi, în cazul în care nu consideră întemeiate motivele de lipsă de validitate pe care le invocă părţile, pot respinge aceste motive concluzionând că actul este pe deplin valid.� Dimpotrivă, fie că deciziile lor pot sau nu pot �ace o�iectul unor căi de atac în dreptul intern, instanţele naţionale nu au competenţa de a constata ele însele lipsa de validitate a actelor instituţiilor comunitare.�

Această soluţie este dictată, în primul rând, de cerinţa de uni�ormitate în aplicarea dreptului comunitar.� Di�erenţele dintre instanţele statelor mem�re în ceea ce priveşte validitatea actelor comunitare poate să pună în pericol unitatea însăşi a ordinii juridice comunitare şi să aducă atingere cerinţei �undamentale a certitudinii juridice.

Aceasta este impusă, în al doilea rând, de coerenţa necesară a sistemului de protecţie jurisdicţională instituit de tratat.� Acesta a sta�ilit, în �apt, prin articolele ��� şi �8�, pe de o parte, şi prin articolul ���, pe de altă parte, un sistem complet de căi de atac şi proceduri destinate să încredinţeze Curţii de Justiţie controlul legalităţii actelor instituţiilor.� Întrucât articolul ��� con�eră Curţii competenţa e�clusivă de a anula un act al unei instituţii comunitare, coerenţa sistemului impune să-i fie, de asemenea, rezervată Curţii competenţa de a constata lipsa

Page 378: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��8

de validitate a aceluiaşi act, dacă această pro�lemă este ridicată în �aţa unei instanţe naţionale.�

Această distri�uţie a competenţelor poate su�eri modificări, în anumite condiţii, în cazul unei contestări a validităţii ridicate în �aţa instanţei naţionale, în cadrul unei proceduri a ordonanţei preşedinţiale.

�.� Dispoziţiile articolului 5 alineatul ���� din Regulamentul �CEE�� nr.� ����/�� al Consiliului din �� iulie ���� privind ram�ursarea după vămuire a drepturilor de import sau de e�port, care stipulează trei condiţii clare în care autorităţile competente pot să nu iniţieze procedurile de ram�ursare după vămuire, tre�uie interpretate în sensul că, odată ce aceste condiţii sunt îndeplinite, de�itorul are dreptul să nu fie iniţiată procedura de ram�ursare după vămuire.

Page 379: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

RAPORT DE ŞEDINŢĂ

PREzENTAT ÎN CAUzA ���/851

1 – Fapte şi procedură

A – Cadrul legislativ

Litigiul din acţiunea principală pune în discuţie ram�ursarea după vămuire a drepturilor de import asupra operaţiunilor de achiziţie de măr�uri �a�ricate în Repu�lica Democrată Germană, e�ectuate de către un comerciant sta�ilit în Repu�lica Federală Germania de la comercianţii sta�iliţi în alte state mem�re.�

Ram�ursarea după vămuire a drepturilor de import care au �ost sau nu solicitate de la de�itor pentru măr�urile declarate pentru un regim vamal şi care presupune o�ligaţia de a plăti ast�el de drepturi, este instituită prin Regulamentul nr.� ����/�� al Consiliului din �� iulie ���� �JO L ���, p.� ���.�

Articolul 5 alineatul ���� din regulament vizează cazurile în care drepturile nu au �ost prelevate ca urmare a unor erori ale autorităţilor competente.� Această dispoziţie este �ormulată după cum urmează:

„Autorităţile competente pot să nu procedeze la ram�ursarea după vămuire a sumelor reprezentând drepturi de import […] care nu au �ost prelevate ca urmare a unor erori ale autorităţilor competente, care nu puteau fi rezona�il detectate de către de�itor; acesta din urmă a acţionat cu �ună-credinţă şi a respectat toate dispoziţiile prevăzute de regulamentele în vigoare în ceea ce priveşte declaraţiile sale vamale.�

Cazurile în care se poate aplica alineatul ���� sunt determinate în con�ormitate cu dispoziţiile de aplicare sta�ilite con�orm procedurii prevăzute la articolul ��.�”

În �aza articolului 5 alineatul ���� şi după primirea avizului din partea Comitetului pentru scutirea de ta�e vamale în con�ormitate cu articolul �� din acelaşi regulament, Comisia a adoptat aceste dispoziţii de aplicare prin Regulamentul nr.� �5��/8� din �� iunie ��8� �JO L ���, p.� ���.�

Acest regulament de aplicare prevede că, atunci când valoarea drepturilor în cauză este egală sau mai mare de � ��� ECU, autoritatea naţională competentă „transmite Comisiei o cerere de luare a unei decizii, o�erindu-i toate elementele de evaluare necesare” �articolul ���.� După consultarea unui grup de e�perţi naţionali reuniţi în cadrul Comitetul pentru scutirea de ta�e vamale, Comisia „ia o decizie prin care se sta�ileşte fie că situaţia specială e�aminată permite să nu se procedeze la ram�ursarea drepturilor în cauză, fie că nu o permite” �articolul ���.� Această decizie se adresează statului mem�ru ale cărui autorităţi au transmis Comisiei cererea pentru �ormularea unei decizii.�

B – Faptele

Domnul Heinz Frost, reclamant în acţiunea principală �denumit în continuare „Foto-Frost”��, este un comerciant sta�ilit în Repu�lica Federală Germania care, su� numele de Foto-Frost, practică importul, e�portul şi comerţul cu amănuntul de articole �otografice.�

În perioada �� septem�rie ��8� – � iulie ��8�, Foto-Frost a achiziţionat de la comercianţii sta�iliţi în Danemarca, respectiv în Regatul Unit, �inocluri prismatice, �a�ricate în Repu�lica Democrată Germană.�� Lim�a de procedură: germana.� Lim�a de procedură: germana.�

Page 380: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8�

Aceste măr�uri i-au �ost e�pediate de la antrepozitele vamale situate în Danemarca şi în Regatul Ţărilor de Jos, în regim de tranzit comunitar e�tern [articolul �� şi urm.� din Regulamentul nr.� ���/�� al Consiliului din �� decem�rie ���� privind tranzitul comunitar �JO L �8 din �.��.�����, p.� ���].� Acest regim permite transportul în cadrul Comunităţii al măr�urilor provenite din ţări terţe, care nu au drept de li�eră circulaţie într-un stat mem�ru, �ără reînnoirea �ormalităţilor vamale în momentul trecerii dintr-un stat mem�ru în altul.�

În momentul în care Foto-Frost a declarat aceste măr�uri pentru punerea în li�eră circulaţie în Repu�lica Federală Germania, �irourile vamale competente au acceptat, la �el ca în cazul operaţiunilor anterioare similare, pătrunderea măr�urilor �ără plata drepturilor vamale, pe motiv că au �ost �a�ricate în Repu�lica Democrată Germană.�

În urma unei verificări, Hauptzollamt Lü�eck-Ost a considerat că, în con�ormitate cu legislaţia vamală germană, operaţiunile de import în cauză tre�uie să �acă o�iectul unei ram�ursări „după vămuire” a drepturilor de import.�

Cu toate acestea, Hauptzollamt a considerat că Foto-Frost îndeplineşte condiţiile impuse de articolul 5 alineatul � primul paragra� din Regulamentul nr.� ����/�� al Consiliului, menţionat anterior, pentru a nu se proceda la ram�ursarea după vămuire a drepturilor.� Foto-Frost a completat, într-adevăr, în mod corespunzător declaraţia vamală şi putea considera, cu �ună-credinţă, că decizia �irourilor vamale a �ost corectă, întrucât operaţiunile similare anterioare �useseră scutite de la plata drepturilor vamale.�

Întrucât valoarea drepturilor în cauză depăşeşte � ��� ECU, articolul � din Regulamentul de aplicare nr.� �5��/8�, menţionat anterior, nu permite Hauptzollamt să decidă el însuşi să procedeze la ram�ursarea după vămuire a drepturilor neprelevate.�

Prin urmare, Hauptzollamt a transmis procedura ministrului �ederal al finanţelor.� Prin scrisoarea din � �e�ruarie ��8�, acesta a solicitat Comisiei să se pronunţe, în con�ormitate cu articolul � din Regulamentul de aplicare nr.� �5��/8�, menţionat anterior, dacă este permis în cauza respectivă să procedeze la ram�ursarea după vămuire a drepturilor neprelevate.�

La � mai ��8�, Comisia a transmis o hotărâre negativă Repu�licii Federale Germania.�

În această hotărâre, Comisia a e�plicat mai întâi că, în con�ormitate cu practica actuală, autorităţile vamale s-au limitat, într-o primă �ază, la a accepta declaraţiile Foto-Frost ca fiind corecte.

Te�tul hotărârii continuă:

„întrucât s-a constatat, în urma unei verificări ulterioare a declaraţiilor, că �inoclurile declarate pentru li�eră circulaţie în condiţiile menţionate mai sus nu îndeplineau condiţiile pentru a fi admise �ără plata drepturilor de import con�orm comerţul intern german;

întrucât, pe lângă aceasta, importatorul a �ost capa�il să �acă o cone�iune între dispoziţiile care reglementează comerţul intern german, de care a solicitat să �eneficieze, şi circumstanţele în care au avut loc importurile în cauză; întrucât acesta putea, de asemenea, detecta orice eroare în ceea ce priveşte punerea în aplicare a acestor dispoziţii; întrucât s-a sta�ilit, prin urmare, că acesta nu a respectat toate dispoziţiile prevăzute de reglementările în vigoare în ceea ce priveşte declaraţiile vamale;

întrucât, în consecinţă, condiţiile prevăzute la articolul 5 alineatul ���� din Regulamentul �CEE�� nr.� ����/�� nu sunt îndeplinite;

Page 381: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8�

întrucât, prin urmare, nu este justificat să nu se procedeze la ram�ursarea după vămuire a drepturilor de import în acest caz”.�

Comisia a hotărât, în consecinţă, că „drepturile de import în valoare de �� ���,5� DEM care �ac o�iectul cererii Repu�licii Federale Germania din data de � �e�ruarie ��8� tre�uie să �acă o�iectul unei ram�ursări «după vămuire»”.�

Ca urmare a acestei hotărâri, Hauptzollamt Lü�eck-Ost a emis, la �� iulie ��8�, un aviz de rectificare cu privire la operaţiunile de import în cauză.� Prin acest aviz, Hauptzollamt a in�ormat Foto-Frost cu privire la adoptarea de către Comisie la � mai ��8�, a unei hotărâri con�orm căreia autorităţilor competente din Repu�lica Federală Germania nu li se permite să nu procedeze la ram�ursarea drepturilor în cauză.� Cu toate acestea, Hauptzollamt nu a precizat motivaţia reţinută de hotărârea Comisiei.� Ca urmare a acestei hotărâri, Hauptzollamt a solicitat Foto-Frost plata a �� ���,5� DEM cu titlu de drepturi vamale de import.� De asemenea, solicita, pentru aceleaşi operaţiuni, plata a �� �8�,�� DEM cu titlu de impozit pe ci�ra de a�aceri la import.�

Foto-Frost nu a atacat hotărârea Comisiei în �aţa Curţii de Justiţie.� În schim�, a solicitat Finanzgericht Ham�urg să solicite suspendarea e�ecutării avizului de rectificare emis de Hauptzollamt.�

În Ordonanţa din �� septem�rie ��8�, Finanzgericht a hotărât că Protocolul privind comerţul intern german are ca e�ect scutirea de la plata drepturilor de import a operaţiunilor care ţin de comerţul intern german.� Alineatul ���� al acestui protocol prevede că „întrucât schim�urile comerciale dintre teritoriile germane reglementate de legea �undamentală a Repu�licii Federale Germania şi teritoriile germane în care legea �undamentală nu se aplică �ac parte din comerţul intern german, aplicarea tratatului nu necesită o schim�are a actualului regim aplicat comerţului din Germania”.� Având în vedere jurisprudenţa, atât cea comunitară, cât şi pe cea naţională, Finanzgericht a hotărât că operaţiunile în cauză �ac o�iectul comerţului intern german.� Prin urmare, a considerat că este justificat să suspende e�ecutarea avizului de rectificare până în momentul în care procedura pe �ond va sta�ili, eventual după trimiterea cauzei în �aţa Curţii de Justiţie, dacă ram�ursarea după vămuire a drepturilor de import este justificată în speţa de �aţă.�

Prin urmare, Foto-Frost a sesizat Finanzgericht Ham�urg cu o cerere pe �ond pentru anularea avizului de rectificare.�

C – Întrebările preliminare

În cadrul procedurii pe �ond, Finanzgericht Ham�urg a hotărât, prin Ordonanţa din �� august ��85, să suspende pronunţarea unei hotărâri şi să adreseze Curţii de Justiţie următoarele între�ări preliminare:

„��� Instanţa naţională poate evalua vala�ilitatea unei decizii a Comisiei adoptate în con�ormitate cu articolul � din Regulamentul �CEE�� nr.� �5��/8� al Comisiei din �� iunie ��8� �JO L ���, p.� � ��, în ceea ce priveşte decizia de a nu proceda la ram�ursarea după vămuire a drepturilor vamale de import, în con�ormitate cu articolul 5 alineatul ���� din Regulamentul �CEE�� nr.� ����/�� din �� iulie ���� �JO L ���, p.� ���, prin care se sta�ileşte că decizia de a nu proceda la ram�ursarea după vămuire a drepturilor vamale de import în cauză nu este justificată şi, după caz, să decidă în cadrul procedurii prin care este sesizată, că, în opoziţie cu hotărârea Comisiei, menţionată anterior, este necesar să se procedeze la ram�ursarea după vămuire?

Page 382: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8�

��� În cazul în care instanţa naţională nu are competenţa de a evalua validitatea deciziei adoptate de către Comisie, Decizia Comisiei din � mai ��8� �REC �/8��� este validă?

��� În cazul în care instanţa naţională are competenţa de a aprecia validitatea unei decizii adoptate de către Comisie, articolul 5 alineatul ���� din Regulamentul �CEE�� nr.� ����/�� este necesar să fie interpretat în sensul că prevede o putere discreţionară de decizie, a cărei e�ercitare nu poate �ace decât o�iectul unui control limitat e�ercitat de către instanţa naţională pentru a determina dacă decizia este a�ectată de un e�ces de putere, pe care tre�uie să îl precizeze, după caz, �ără ca instanţa naţională să ai�ă posi�ilitatea de a lua, ea însăşi, o decizie discreţionară, sau că acesta con�eră dreptul de a adopta o măsură de echitate, a cărei legalitate se supune în întregime analizei instanţei?

��� În cazul în care nu este permis, în con�ormitate cu articolul 5 alineatul ���� din Regulamentul �CEE�� nr.� ����/��, să se procedeze la ram�ursarea drepturilor vamale, măr�urile originare din Repu�lica Democrată Germană, introduse în Repu�lica Federală Germania în regim de tranzit comunitar �procedură e�ternă�� prin intermediul unui stat mem�ru care nu este german, aceasta intră în domeniul de acţiune al comerţului intern german în sensul Protocolului privind comerţul intern german şi alte aspecte cone�e din �5 martie ��5�, ast�el încât la importul de ast�el de măr�uri în Repu�lica Federală Germania nu tre�uie e�ectuată plata drepturilor vamale şi nici a impozitului pe ci�ra de a�aceri la import, sau drepturile de mai sus tre�uie să fie prelevate la �el ca pentru importurile din ţări terţe, ast�el încât este necesar să se perceapă, pe de o parte, drepturi vamale comunitare, în con�ormitate cu dispoziţiile legislaţiei vamale şi, pe de altă parte, impozit pe ci�ra de a�aceri la import, în con�ormitate cu articolul � alineatul ���� din cea de A şasea Directivă a Consiliului privind armonizarea legislaţiilor statelor mem�re re�eritoare la impozitele pe ci�ra de a�aceri?”

Pentru a e�plica aceste între�ări, Finanzgericht a prezentat în ordonanţa de trimitere argumentele următoare.�

Mai întâi a susţinut că, în opinia sa, validitatea Deciziei Comisiei din � mai ��8� nu este certă.� În �apt, situaţia Foto-Frost pare să îndeplinească condiţiile impuse de articolul 5 alineatul � primul paragra� din Regulamentul nr.� ����/�� al Consiliului, menţionat anterior �greşeală nesesiza�ilă a autorităţilor, �ună-credinţă a de�itorului, respectarea dispoziţiilor privind declaraţia vamală��.� Întrucât avizul de rectificare se �azează pe Decizia Comisiei din � mai ��8�, Finanzgericht a considerat că nu poate anula avizul decât dacă decizia a �ost, mai întâi, declarată lipsită de validitate.�

Prin urmare, Finanzgericht a între�at, în primul rând, dacă are competenţa de a se pronunţa el însuşi cu privire la validitatea deciziei Comisiei.� În opinia sa, Curtea de Justiţie este singura care se poate pronunţa cu privire la validitatea Deciziei Comisiei din � mai ��8�, dar a ţinut, cu toate acestea, să se adreseze Curţii cu privire la pro�lema competenţei.�

În cazul în care Curtea va răspunde că este singura competentă pentru a evalua validitatea deciziei Comisiei, Finanzgericht a hotărât, în al doilea rând, să solicite Curţii să evalueze validitatea acestei decizii.�

În cazul în care, cu toate acestea, Finanzgericht va fi declarat competent să se pronunţe cu privire la validitatea hotărârii Comisiei, acesta a decis, în al treilea rând, să adreseze Curţii între�area dacă articolul 5 alineatul ���� din Regulamentul nr.� ����/�� al Consiliului, menţionat anterior, se �azează pe o decizie discreţionară pe care instanţa naţională nu o poate controla decât din punctul de vedere al a�uzului de putere „Ermessens�ehler” sau, ast�el cum consideră şi această instanţă, se �azează pe o măsură de echitate, controla�ilă su� toate aspectele sale.�

Page 383: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8�

În al patrulea rând, în cazul în care rezultă din răspunsurile la între�ările de mai sus că nu este posi�il, în cauza de �aţă, să se renunţe la ram�ursarea după vămuire, Finanzgericht doreşte să afle dacă Foto-Frost tre�uia, într-adevăr, să e�ectueze plata drepturilor asupra operaţiunilor respective.� În opinia sa, prin această între�are se doreşte să se afle dacă aceste operaţiuni intră în domeniul de acţiune al comerţului intern german în sensul Protocolului privind comerţul intern german.� Finanzgericht consideră că nu ţin de domeniul acestuia, modificându-şi ast�el decizia emisă în ordonanţa din �� septem�rie ��8�.� În prezent, consideră că protocolul nu vizează decât operaţiunile care, de la semnarea acestuia, intră în domeniul de acţiune al comerţului intern german, în sensul legislaţiei germane aplica�ile la acel moment.� Însă, la momentul intrării în vigoare a protocolului, comerţul intern german nu includea încă operaţiunile de tipul celor care �ac o�iectul cauzei.�

Ordonanţa Finanzgericht Ham�urg a �ost înregistrată la gre�a Curţii la �8 octom�rie ��85.�

În con�ormitate cu articolul �� din Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie, au �ost depuse o�servaţii scrise, la � ianuarie ��8�, pentru Hauptzollamt Lü�eck-Ost, parte pârâtă în acţiunea principală, reprezentată de către directorul său, domnul Koal, de către Comisia Comunităţilor Europene, reprezentată de către domnul Jörn Sack, în calitate de agent, la �� ianuarie ��8�, de către Guvernul Repu�licii Federale Germania, reprezentat de către domnul Martin Seidel, în calitate de agent şi, la �� ianuarie ��8� de Foto-Frost, parte reclamantă în acţiunea principală, reprezentată de către domnii Modest, Gündisch şi Landry, avocaţi în Baroul Ham�urg.�

Pe �aza raportului judecătorului raportor, după audierea avocatului general, Curtea a hotărât să deschidă procedura orală �ără instrucţiuni preala�ile.� Totuşi, aceasta a invitat Foto-Frost, Guvernul Repu�licii Federale Germania şi Comisia să răspundă, înainte de audiere, la un anumit număr de între�ări şi să transmită anumite documente.� Aceştia au dat curs invitaţiei în termenele prevăzute.�

2 – Observaţii scrise prezentate în faţa Curţii

Cu privire la prima întrebare (competenţa instanţelor ale căror hotărâri pot face obiectul unei căi de atac pentru a stabili, ele însele, lipsa de validitate a unui act comunitar fără a se adresa Curţii în temeiul articolului 177 din tratat)

Foto-Frost interpretează articolul ��� din tratat ca rezervând Curţii de Justiţie competenţa de a hotărî cu privire la validitatea actelor instituţiilor comunitare.� Această soluţie este necesară pentru a asigura o aplicare uni�ormă a dispoziţiilor de drept comunitar aplica�ile.�

Guvernul Republicii Federale Germania afirmă, �ără a-şi motiva poziţia, că numai Curţii de Justiţie îi aparţine competenţa de a anula un act al unei instituţii comunitare.�

Comisia consideră că articolul ��� alineatul ���� din tratat nu poate fi interpretat ca o�erind instanţelor, ale căror hotărâri pot �ace o�iectul unei căi de atac, competenţa de a declara actele comunitare lipsite de validitate sau inaplica�ile.�

În �apt, în primul rând, o ast�el de interpretare aduce atingere e�ectului o�ligatoriu pe care articolul �8� din tratat îl atri�uie actelor instituţiilor comunitare.� E�ectul o�ligatoriu al unei decizii care se adresează unui stat mem�ru se e�tinde, de alt�el, asupra tuturor instituţiilor statului respectiv, inclusiv asupra instanţelor, în măsura în care Curtea nu a constatat ilegalitatea acestei decizii.�

Cauza de �aţă demonstrează, în opinia Comisiei, că, dacă se recunoaşte instanţei naţionale care nu se pronunţă în ultimă instanţă competenţa de a elimina aplicarea actelor comunitare, e�ectul o�ligatoriu al acestora poate fi cu uşurinţă eludat, în special în situaţiile de conflict.�

Page 384: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8�

În �apt, decizia Comisiei nu corespunde întotdeauna punctului de vedere al statului mem�ru căruia i se adresează.� În cazul în care instanţa naţională declară lipsită de validitate decizia comunitară, statul se poate a�ţine de la a introduce acţiune împotriva hotărârii şi decizia va pierde, ast�el, e�ectul său o�ligatoriu.�

În al doilea rând, distri�uţia competenţelor între Curte şi instanţele naţionale impune rezervarea, în orice caz, a competenţei Curţii de a se pronunţa cu privire la validitatea actelor comunitare.�

Din motive care ţin de eficacitatea protecţiei jurisdicţionale a persoanelor fizice, Comisia admite o e�cepţie care constă în posi�ilitatea de a acorda suspendarea e�ecutării în cazurile de urgenţă, şi anume în cadrul unei proceduri a ordonanţei preşedinţiale, cu condiţia ca în cauza respectivă Curtea să fie sesizată pe �ond.� În acest sens Comisia �ace re�erire la o�servaţiile sale în cauza ��/85 �UDL�� şi în cauza ���/85 �Al�ako��.�

Cu privire la a doua întrebare (validitatea Deciziei Comisiei din 6 mai 1983)

În opinia Foto-Frost, Decizia din � mai ��8� nu este validă.� Pentru a dovedi lipsa de validitate a acesteia, Foto-Frost intenţionează să demonstreze, mai întâi, că este o�ligaţia Comisiei să ia o decizie care să prevadă că situaţia e�aminată permite să nu se procedeze la ram�ursarea drepturilor în cauză în măsura în care condiţiile de la articolul 5 alineatul � primul paragra� din Regulamentul nr.� ����/�� al Consiliului, menţionat anterior, sunt îndeplinite şi, apoi, că respectivele condiţii impuse de acea dispoziţie au �ost e�ectiv îndeplinite.�

Pentru a arăta că este o�ligaţia Comisiei să hotărască dacă este permis să nu se procedeze la ram�ursarea după vămuire, Foto-Frost se �azează pe două considerente.�

În primul rând, susţine că pream�ulul din Regulamentul nr.� ����/�� al Consiliului, menţionat anterior, e�primă dorinţa de a limita cazurile de ram�ursare după vămuire, din motive de certitudine juridică.� În opinia Foto-Frost, interpretarea sa dată asupra articolului 5 alineatul ���� este con�ormă cu acest o�iectiv de certitudine juridică, întrucât conduce la o aplicare uni�ormă a acestei dispoziţii în toate statele mem�re.�

În al doilea rând, Foto-Frost argumentează că, în cazul în care nicio dispoziţie nu impune în mod e�pres Comisiei să hotărască dacă este permis să nu se procedeze la ram�ursarea după vămuire, atât timp cât condiţiile de la articolul 5 alineatul ���� sunt îndeplinite, articolul � din Regulamentul nr.� �5��/8� al Comisiei, menţionat anterior, o�ligă, cu toate acestea, autorităţile naţionale, atunci când pro�lema este de competenţa lor, să hotărască să se renunţe în ast�el de cazuri la ram�ursarea după vămuire.� Foto-Frost consideră că se poate deduce, prin analogie, din această dispoziţie că, atunci când decizia este de competenţa Comisiei, aceasta tre�uie să hotărască în ce circumstanţe este permis să nu se procedeze la ram�ursarea după vămuire.�

Foto-Frost încearcă, apoi, să demonstreze că au �ost îndeplinite condiţiile prevăzute la articolul 5 alineatul ���� în �apt şi că, în special, a �ost de �ună-credinţă.� În acest sens, acesta su�liniază, în special, că Finanzgericht Ham�urg a considerat, el însuşi, în ordonanţa de suspendare a e�ecutării Hotărârii din �� septem�rie ��8�, că nu este sigur că măr�urile în cauză �ac o�iectul drepturilor vamale de import.� Foto-Frost, �ără e�perienţă în domeniu, poate fi scuzată că nu a o�servat pretinsa greşeală.� În plus, importurile anterioare similare �useseră de fiecare dată scutite de la plata drepturilor vamale.� În final, afirmă că declaraţiile vamale au �ost corect e�ectuate.�

Page 385: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�85

Rezultă din cele de mai sus că era o�ligaţia Comisiei să hotărască dacă este permis să nu se procedeze la ram�ursarea drepturilor în cauză.� Prin urmare, Decizia din � mai ��8� nu era validă.�

Guvernul Repu�licii Federale Germania nu a dorit să transmită o opinie cu privire la a doua între�are.� Acesta reaminteşte, cu toate acestea, că autorităţile vamale germane nu au pus niciun moment la îndoială validitatea deciziei şi, dimpotrivă, au asigurat punerea în aplicare a acesteia.�

Mai întâi, Comisia susţine că drepturile în cauză erau datorate e�ectiv.� În continuare, susţine că greşeala în urma căreia autorităţile vamale nu au reclamat plata acestor drepturi putea fi o�servată de către Foto-Frost.�

Pentru a arăta că drepturile în cauză erau datorate e�ectiv, Comisia susţine că regimul comerţului dintre Repu�lica Federală Germania şi Repu�lica Democrată Germană, care este reglementat de Acordul de la Berlin din �� septem�rie ��5� �versiune în vigoare pu�licată în ane�a la Bundesanzeiger nr.� �� din �8.��.�������, se �azează pe două idei esenţiale.� Pe de o parte, din cauza caracterului antinomic al celor două sisteme economice, comerţul intern german se supune unor restricţii importante în ceea ce priveşte cantităţile şi preţurile.� Pe de altă parte, acest regim comercial se �azează pe ideea că e�istă, în continuare, un singur teritoriu vamal, în ciuda diviziunii Germaniei, având drept consecinţă directă �aptul că relaţiile economice dintre Repu�lica Federală Germania şi Repu�lica Democrată Germană sunt scutite de la plata drepturilor de import.�

În ceea ce priveşte, în special, operaţiunile cunoscute su� numele de „triunghiulare”, cum sunt cele care �ac o�iectul litigiului din acţiunea principală, Comisia admite că acestea �ac parte din comerţul intern german.� Prin urmare, acestea �ac o�iectul anumitor dispoziţii specifice acestui regim şi, în special, restricţiilor aplica�ile în ceea ce priveşte cantităţile şi preţurile.� Totuşi, acestor operaţiuni nu li se aplică toate normele care reglementează, în general, operaţiunile care ţin de comerţul intern german.� Ast�el, ele nu sunt scutite de la plata drepturilor vamale, întrucât aceasta nu se aplică decât măr�urilor care nu au părăsit teritoriul vamal unic �Repu�lica Federală Germania şi Repu�lica Democrată Germană��.� Mai mult, Protocolul privind comerţul intern german nu prevede că operaţiunile care ţin de comerţul intern german sunt în mod necesar scutite de la plata drepturilor de import.�

Pentru a arăta că eroarea comisă de �irourile vamale era detecta�ilă, Comisia susţine că acest aspect este reglementat în Repu�lica Federală Germania în modul descris mai sus printr-o hotărâre a Bundesfinanzho� din � iulie ��58 �Zeitschrift für Zölle und Verbrauchssteuern, ��58, p.� �����.� Fiind specializat în operaţiuni cu Repu�lica Democrată Germană, Foto-Frost putea o�ţine �ără e�orturi această in�ormaţie.� Nein�ormându-se, are o parte importantă de responsa�ilitate în eroarea survenită şi nu poate, prin urmare, solicita să �eneficieze de prevederile articolului 5 alineatul ���� primul paragra� din Regulamentul nr.� ����/�� al Consiliului, menţionat anterior.�

Prin urmare, Decizia din � mai ��8� este validă.�

Cu privire la cea de a treia întrebare (sfera de aplicare a controlului instanţei naţionale privind o decizie de tipul celei în cauză, în situaţia în care Curtea îi recunoaşte competenţa de a invalida ea însăşi o astfel de decizie)

Guvernul Republicii Federale Germania şi Comisia consideră că, având în vedere răspunsul la prima între�are, nu este cazul să se răspundă la a treia între�are.�

Page 386: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8�

Cu privire la a patra întrebare (operaţiunile în cauză intră sub incidenţa comerţului intern german în sensul Protocolului privind comerţul intern german, având drept consecinţă faptul că acestea nu implică plata drepturilor vamale şi a impozitului pe cifra de afaceri?)

Foto-Frost susţine că nu tre�uie plătite drepturi vamale asupra operaţiunilor în cauză, întrucât acestea intră su� incidenţa comerţului intern german în sensul protocolului.�

La acest su�iect se �ace re�erire la articolul �� din Regulamentul din � martie ���� de punere în aplicare a Regulamentului privind comerţul interzonal �suplimentul la Bundesanzeiger nr.� ��, 8.��.�����, p.� ���, con�orm căruia comerţul intern german include, de asemenea, operaţiuni triunghiulare, şi anume „operaţiuni între o persoană situată pe teritoriul Repu�licii Federale Germania şi o persoană aflată într-o ţară terţă, prin care măr�urile […] tre�uie să fie transportate din zonă monetară reprezentată de marcă din Repu�lica Democrată Germană pe teritoriul �ederal fie direct, fie prin intermediul unei ţări terţe”.�

Această reglementare este, cu siguranţă, ulterioară protocolului.� Cu toate acestea, legislaţia în vigoare la data semnării protocolului definea deja, la modul general, operaţiunile care ţin de comerţul intern german şi nu e�cludea operaţiuni cum sunt cele din cauza de �aţă.� Acesta este motivul pentru care Bundesverwaltungsgericht a sta�ilit în Hotărârea sa din �� iunie ��8� (Zeitschrift für Zölle und Verbrauchssteuem, ��8�, p.� 55�� că sunt incluse, de asemenea, în comerţul intern german, în sensul protocolului, şi operaţiunile triunghiulare.� Foto-Frost �ace re�erire, printre altele, la Hotărârea Curţii de Justiţie din �� septem�rie ���� �Freystadt, cauza ��/��, Rec.�, p.� ��8�, �8����, con�orm căreia e�pedierea şi modalităţile de realizare a tranzacţiilor comerciale nu sunt luate în considerare pentru a sta�ili dacă o operaţiune ţine de comerţul intern german.�

În ceea ce priveşte impozitul pe ci�ra de a�aceri, Foto-Frost �ace re�erire la declaraţia guvernului �ederal privind articolul � din A şasea Directivă a Consiliului privind armonizarea legislaţiilor statelor mem�re re�eritoare la impozitele pe ci�ra de a�aceri.� Prin această declaraţie, guvernul �ederal îşi rezervă dreptul de a trata teritoriul Repu�licii Democrate Germane ca �ăcând parte din teritoriul naţional, din punct de vedere al impozitului pe ci�ra de a�aceri.� O circulară emisă de către ministrul �ederal al finanţelor cu privire la legislaţia germană re�eritoare la impozitul pe ci�ra de a�aceri indică �aptul că, în cadrul comerţului intern german, importul în Repu�lica Federală Germania de măr�uri care au drept de li�eră comercializare în zona monetară reprezentată de marca din Repu�lica Democrată Germană nu se supune impozitului pe ci�ra de a�aceri la import.�

În o�servaţiile la a patra între�are, Hauptzollamt, Guvernul Republicii Federale Germania şi Comisia nu au a�ordat decât pro�lema drepturilor vamale, întrucât pro�lema impozitului pe ci�ra de a�aceri nu ţine de normele comunitare în domeniul ram�ursării „după vămuire” a drepturilor de import.�

În opinia Hauptzollamt, �aptul că o operaţiune ţine de comerţul intern german nu implică �aptul că societatea este scutită de la plata drepturilor de import.� În �apt, din Acordul de la Berlin din �� septem�rie ��5�, menţionat anterior, rezultă că numai măr�urile care �ac o�iectul unui import direct şi al căror preţ este reglementat prin compensare între cele două �ănci naţionale, sunt scutite de la plata drepturilor de import.� Operaţiunile triunghiulare nu dau naştere la compensare, scutirea de la plata drepturilor vamale neavând nicio motivare în cazul acestora.� Hauptzollamt consideră, aşadar, că pentru soluţionarea litigiului nu este necesar să se sta�ilească dacă operaţiunile triunghiulare ţin de comerţul intern german.�

Guvernul Republicii Federale Germania consideră că scutirea prevăzută de protocol se aplică numai operaţiunilor care, în momentul semnării acestuia, au �ost scutite în temeiul legislaţiei

Page 387: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8�

germane în vigoare în perioada respectivă.� La data semnării protocolului, importul de măr�uri în Repu�lica Federală Germania ca urmare a unei operaţiuni triunghiulare tre�uie să se �acă cu plata drepturilor de import.� Scutirea prevăzută de protocol nu se e�tinde, prin urmare, asupra operaţiunilor triunghiulare.� Guvernul Repu�licii Federale Germania susţine, în acest sens, că de la crearea Comunităţii, a prelevat întotdeauna drepturi vamale comunitare asupra operaţiunilor triunghiulare şi le-a plătit Comunităţii.�

Comisia consideră că a patra între�are nu este relevantă.� Prin urmare, nu mai este necesar să se analizeze dacă operaţiuni precum cea în cauză ţin de comerţul intern german.� Chiar dacă era cazul, nu puteau să fie, cu toate acestea, scutite de la plata drepturilor de import.� În �apt, protocolul vizează în mod e�pres „regimul actual” al comerţului intern german, respectiv regimul în vigoare la data semnării protocolului.� În perioada respectivă, pentru operaţiunile triunghiulare se plăteau drepturi de import.� Prin urmare, protocolul nu putea să prevadă o scutire de la plata drepturilor de import pentru operaţiunile în cauză.�

3 – Răspunsuri la întrebările adresate de Curte

1. Foto-Frost a �ost invitat să răspundă la următoarele două între�ări:

„a�� De ce măr�urile al căror import a dus la crearea drepturilor care �ac o�iectul litigiului nu au �ost importate direct din Repu�lica Democrată Germană în Repu�lica Federală Germania?

��� Care era destinaţia finală a acestor măr�uri?”

În replică la prima întrebare, Foto-Frost a e�plicat că e�istă acorduri între societatea Carl zeiss din Jena �Repu�lica Democrată Germană�� şi societatea Carl zeiss din O�erkochen �Repu�lica Federală Germania��, în temeiul cărora măr�urile în cauză tre�uie să treacă prin ţări terţe.�

Foto-Frost a răspuns la cea de-a doua întrebare că �inoclurile care �ac o�iectul litigiului, achiziţionate în cursul anului ��8�, au �ost e�portate în Italia.� Binoclurile achiziţionate în cursul anului ��8� au �ost e�portate, o parte, în Italia şi în A�rica de Sud, iar o parte au vândute altor două societăţi sta�ilite în Repu�lica Federală Germania, care, con�orm in�ormaţiilor Foto Frost, le-au e�portat ulterior.�

2. Comisia a �ost invitată se e�plice modul în care nu a respectat Foto-Frost toate dispoziţiile prevăzute de reglementările în vigoare în ceea ce priveşte declaraţiile vamale.�

La această între�are, Comisia a răspuns că, în Decizia sa din � mai ��8�, nu a dat decât o importanţă secundară între�ării prin care se dorea să se afle dacă Foto-Frost a respectat toate dispoziţiile reglementărilor privind declaraţiile vamale.� Cu toate acestea, recunoaşte Cu toate acestea, recunoaşte în răspunsul la prezenta între�are, că Foto-Frost a completat în mod corect declaraţiile vamale.� Ceea ce Comisia a reproşat Foto-Frost prin decizia sa este că a susţinut în �aţa autorităţilor vamale că măr�urile sunt scutite de la plata drepturilor vamale pe motiv că sunt originare din Repu�lica Democrată Germană, aspect supus îndoielii.� Comisia a considerat că un de�itor care �ace o declaraţie în �aţa autorităţilor vamale nu se poate comporta ca şi cum �eneficiază deja de un drept, atunci când acesta este supus îndoielii.�

3. Guvernul Republicii Federale Germania a �ost invitat să e�plice, pentru a permite Curţii să plaseze a patra între�are în conte�tul legislaţiei primare şi secundare, sistemul comerţului intern german, a cărui aplicare se �ace prin Protocolul din �5 martie ��5�.�

În răspunsul la această între�are, Guvernul Repu�licii Federale Germania a e�plicat că sistemul comerţului intern german, în sensul protocolului, se �azează pe Acordul de la Berlin

Page 388: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�88

din �� septem�rie ��5�, menţionat anterior, pe diverse regulamente şi legi, adoptate în ���� şi în ��5� de către guverne şi de către comandanţii militari, precum şi pe regulamentele de punere în aplicare adoptate în continuare de către legiuitorul �ederal.�

În con�ormitate cu legile şi regulamentele adoptate de autorităţile militare, operaţiunile de achiziţionare de măr�uri dintre Repu�lica Federală Germania şi Repu�lica Democrată Germană sunt, în principiu, interzise.�

Guvernul �ederal are, cu toate acestea, dreptul să prevadă derogări de la această interdicţie.�

Operaţiunile autorizate pe �aza acestor derogări sunt realizate prin compensare.� Aceasta înseamnă că nu sunt achitate în monedă li�er converti�ilă, ci sunt înscrise în conturi de compensare ţinute, pentru Repu�lica Federală Germania, de către Deutsche Bundes�ank şi, pentru Repu�lica Democrată Germană, de către Staats�ank.�

Pentru ca relaţiile comerciale dintre Repu�lica Federală Germania şi Repu�lica Democrată Germană să se des�ăşoare e�clusiv prin compensare, au �ost adoptate măsuri pentru a preveni ca măr�urile provenite din Repu�lica Democrată Germană să fie importate în Repu�lica Federală Germania trecând prin teritoriul altor ţări.� Prin ast�el de importuri indirecte, Repu�lica Democrată Germană poate, în �apt, să o�ţină monedă li�er converti�ilă şi, ast�el, să eludeze sistemul compensaţiilor.�

Măsurile în cauză sunt conţinute în legi şi regulamente militare.� Ele prevăd un sistem de autorizare preala�il şi de supraveghere, aplicat în mod �oarte strict de către guvernul �ederal.�

Guvernul Repu�licii Federale Germania precizează, de asemenea, că în momentul semnării protocolului, operaţiunile triunghiulare să realizau cu plata drepturilor vamale.� Scutirea prevăzută de protocol nu se e�tinde, prin urmare, asupra acestor operaţiuni.�

În final, Guvernul Repu�licii Federale Germania precizează în răspunsul său că, întrucât tranzacţiile triunghiulare se supun drepturilor vamale de import, aceste operaţiuni tre�uie, de asemenea, să se realizeze cu plata impozitului pe ci�ra de a�aceri.�

R.� Joliet

Judecător raportor

Page 389: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

�8�

CONCLUzIILE AVOCATULUI GENERAL

G.� FEDERICO MANCINI,

PREzENTATE LA �� MAI ��8�1

Domnule Preşedinte,

Domnilor Judecători,

�.� Societatea germană Foto-Frost contestă decizia Hauptzollamt din Lü�eck-Ost într-o cauză care are drept o�iect ram�ursarea după vămuire a drepturilor de import asupra măr�urilor �a�ricate în Repu�lica Democrată Germană �„RDG”�� şi achiziţionate de către o întreprindere sta�ilită în Repu�lica Federală Germania �„Repu�lica Federală”�� de la alte societăţi sta�ilite în alte state mem�re.� În cadrul acestui litigiu, Finanzgericht din Ham�urg vă adresează patru între�ări, dintre care două se re�eră la aspecte �oarte delicate.� Instanţa doreşte, în �apt, să afle dacă instanţele in�erioare din statele mem�re pot să se pronunţe cu privire la validitatea actelor comunitare – în cauza de �aţă, este vor�a despre o decizie a Comisiei adresată Repu�licii Federale – şi cum tre�uie să fie interpretate dispoziţiile care reglementează ram�ursarea drepturilor vamale în lumina Protocolului privind comerţul intern german, ane�at la Tratatul CEE.�

�.� Foto-Frost este o întreprindere sta�ilită în Repu�lica Federală ce practică importul, e�portul şi comerţul cu amănuntul al articolelor �otografice.� Între �� septem�rie ��8� şi � iulie ��8�, aceasta a achiziţionat mai multe loturi de �inocluri prismatice �a�ricate de societatea Carl zeiss din Jena �RDG��.� Dar, întrucât între această societate şi întreprinderea omonimă din O�erkochen �Repu�lica Federală�� e�istă un acord care prevede că, pentru a intra în Repu�lica Federală Germania, produsele tre�uie mai întâi să treacă prin ţări terţe, achiziţia a �ost �ăcută de la societăţi cu sediul în Danemarca şi Regatul Unit al Marii Britanii care deţin depozite vamale în Danemarca şi în Ţările de Jos.� O parte dintre �inocluri au �ost e�portate �Italia, A�rica de Sud�� şi o parte au �ost revândute altor întreprinderi care, la rândul lor, le-au e�portat.�

Măr�urile au �ost vândute, �acturate şi e�pediate către Foto-Frost prin procedura de tranzit comunitar e�tern [articolul �� şi urm.� din Regulamentul nr.� ���/�� al Consiliului din �� decem�rie ���� privind tranzitul comunitar �JO ����, L �8, p.� ���], care permite transportul în interiorul Comunităţii de măr�uri provenite din ţări terţe care nu au drept de li�eră circulaţie într-un stat mem�ru �ără ca măr�urile să fie supuse �ormalităţilor vamale în momentul trecerii dintr-un stat mem�ru în altul.� La �el cum �ăcuse şi în cadrul operaţiunilor anterioare similare, Foto-Frost a declarat �inoclurile în vederea punerii în li�eră circulaţie, a o�ţinut autorizaţiile necesare şi a solicitat scutirea de la plata drepturilor de import, con�orm protocolului care reglementează comerţul intern german.� Întrucât măr�urile �useseră �a�ricate în RDG, �irourile vamale au dat curs cererii.�

Totuşi, această decizie a �ost contestată în septem�rie ��8� de către Hauptzollamt din Lü�eck-Ost.� Articolul � din Protocolul privind comerţul intern german din �5 martie ��5� prevede că „întrucât schim�urile comerciale dintre teritoriile germane reglementate de legea de �ază a Repu�licii Federale […] şi teritoriile germane în care legea de �ază nu se aplică �ac parte din comerţul intern german, aplicarea tratatului nu necesită o schim�are în actualul regim aplicat comerţului din Germania”.� Cu alte cuvinte, reglementarea în cauză vizează numai schim�urile „directe” dintre Repu�lica Federală şi RDG şi nu se poate aplica, aşadar, importurilor de măr�uri care au traversat alte state.�

� Traducere din lim�a italiană.� Traducere din lim�a italiană.�

Page 390: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

În pofida acestui �apt, a adăugat �iroul vamal, Foto-Frost nu era necesar să �acă o�iectul unei ram�ursări a drepturilor vamale.� Întreprinderea îndeplineşte, în �apt, condiţiile prevăzute la articolul 5 alineatul ���� primul paragra� din Regulamentul �CEE�� nr.� ����/�� al Consiliului din �� iulie ���� privind ram�ursarea după vămuire a drepturilor de import sau a drepturilor de e�port care nu au �ost solicitate de la de�itor pentru măr�urile declarate pentru un regim vamal care presupune o�ligaţia de a plăti ast�el de drepturi �JO L ���, p.� ���.� În special, aceasta a prezentat în vamă o declaraţie completată corespunzător şi, întrucât scutirea îi �usese acordată în mai multe rânduri în trecut, nu avea niciun motiv să pună la îndoială �una-credinţă a deciziei luate în privinţa sa de către �irourile vamale competente.�

Prin urmare, cauză clasată? Nu! Suma a depăşit � ��� ECU şi, în aceste condiţii, Hauptzollamt nu are competenţa de a hotărî în mod direct să renunţe la ram�ursare [articolul � din Regulamentul nr.� �5��/8� al Comisiei din �� iunie ��8� �JO L ���, p.� ���].� Prin urmare, �iroul s-a adresat ministrului �ederal al finanţelor care, la rândul său, s-a adresat Comisiei pentru a sta�ili, pe �aza articolului � din aceeaşi reglementare, dacă se poate evita solicitarea ram�ursării în cauza de �aţă.� Prin Decizia din � mai ��8�, adresată Repu�licii Federale, Comisia a transmis o hotărâre negativă.� A susţinut că importatoarea a avut posi�ilitatea să compare reglementarea în temeiul căreia solicita să �eneficieze de un drept şi circumstanţele în care s-au realizat importurile şi, era, prin urmare, în măsură să detecteze eventualele erori comise de autorităţi.� În plus, nu este sigur că aceasta a respectat toate dispoziţiile prevăzute de reglementările în vigoare în ceea ce priveşte declaraţiile vamale.� Prin urmare, este necesar să se procedeze la ram�ursarea drepturilor în sumă de �� ���,5� DEM.�

Ca urmare a acestei decizii, pe care nici statul destinatar şi nici Foto-Frost nu au atacat-o în �aţa Curţii, Hauptzollamt a emis, la �� iulie ��8�, un aviz de rectificare prin care solicita întreprinderii plata sumei indicate de către Comisie şi, în plus, �� �8�,�� DEM reprezentând impozit pe ci�ra de a�aceri la import.� În momentul respectiv, Foto-Frost s-a adresat Finanzgericht din Ham�urg pentru a ataca avizul menţionat anterior şi pentru a solicita suspendarea e�ecutării acestuia.� Prin Ordonanţa din �� septem�rie ��8�, Finanzgericht a admis această cerere.� În �apt, a considerat că, în con�ormitate cu Protocolul privind comerţul intern german, operaţiunea e�ectuată de către întreprindere tre�uie să fie considerată ca scutită de la plata drepturilor.� Prin urmare, a considerat că este necesar să suspende e�ecutarea avizului de rectificare până în momentul în care se va sta�ili, eventual după trimiterea cauzei în �aţa Curţii de Justiţie, dacă ram�ursarea după vămuire este justificată.�

Reluând cauza principală, Finanzgericht a hotărât să suspende judecata şi să adreseze Curţii următoarele între�ări preliminare ��� august ��85��:

„��� Instanţa naţională poate: a�� să evalueze validitatea unei decizii a Comisiei adoptate în con�ormitate cu articolul � din Regulamentul �CEE�� nr.� �5��/8� al Comisiei din �� iunie ��8� �JO L ���, p.� ���, în ceea ce priveşte renunţarea de a se proceda la ram�ursarea după vămuire a drepturilor vamale de import, în con�ormitate cu articolul 5 alineatul ���� din Regulamentul �CEE�� nr.� ����/�� din �� iulie ���� �JO L ���, p.� ���, care sta�ileşte că această renunţare nu este justificată; ��� după caz, să decidă în cadrul unei proceduri împotriva deciziei corespunzătoare că tre�uie să se renunţe la procedura de ram�ursare?

��� În cazul unui răspuns negativ la prima între�are, litera �a��, este validă Decizia Comisiei din � mai ��8� �REC �/8���?

��� În cazul unui răspuns afirmativ la prima între�are, litera �a��, articolul 5 alineatul ���� din Regulamentul nr.� ����/�� tre�uie interpretat în sensul că permite luarea unei decizii discreţionare şi care poate fi ree�aminată de către instanţă numai în ceea ce priveşte greşelile

Page 391: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

legate de e�ercitarea puterii discreţionare sau permite luarea unei măsuri de echitate a cărei legalitate poate, prin urmare, să fie ree�aminată de instanţă su� orice aspect?

��� În cazul în care nu se poate renunţa la procedura de ram�ursare a drepturilor vamale, în con�ormitate cu articolul 5 alineatul ���� din Regulamentul �CEE�� nr.� ����/��, măr�urile originare din RDG, introduse în Repu�lica Federală Germania în regim de tranzit comunitar e�tern, intră în domeniul de acţiune al comerţului intern german în sensul Protocolului din �5 martie ��5�, în sensul că, la importul de ast�el de măr�uri în Repu�lica Federală nu tre�uie e�ectuată plata drepturilor vamale şi nici a impozitului pe ci�ra de a�aceri la import sau, dimpotrivă, măr�urile tre�uie să fie considerate ca fiind importate din ţări terţe, în sensul că este necesar să se perceapă drepturi vamale comunitare, în con�ormitate cu dispoziţiile legislaţiei vamale, precum şi impozit pe ci�ra de a�aceri la import, în con�ormitate cu articolul � alineatul ���� din cea de a şasea Directivă a Consiliului privind armonizarea legislaţiilor statelor mem�re re�eritoare la impozitele pe ci�ra de a�aceri?”

În această procedură, au �ost prezentate o�servaţii scrise de către Hauptzollamt din Lü�eck-Ost, de către Comisia Comunităţilor Europene şi de către societatea Foto-Frost.�

�.� Pentru o mai �ună înţelegere a �aptelor e�puse şi a pro�lemelor cu privire la care aţi �ost solicitaţi să vă pronunţaţi, este util să reamintim reglementările comunitare în ceea ce priveşte ram�ursarea după vămuire a drepturilor vamale de import şi regimul aplica�il comerţului intern german.�

Dispoziţiile comunitare sunt prevăzute la articolul 5 alineatul ���� din Regulamentul nr.� ����/�� al Consiliului, şi la articolele � şi � din Regulamentul nr.� �5��/8� al Comisiei, menţionate anterior.� În con�ormitate cu prima dispoziţie, autorităţile competente „pot să nu procedeze la ram�ursarea după vămuire a sumelor reprezentând drepturi de import […] care nu au �ost prelevate ca urmare a unor erori […], care nu puteau fi rezona�il detectate de către de�itor, întrucât acesta din urmă […] a acţionat cu �ună-credinţă şi a respectat toate dispoziţiile prevăzute de regulamentele în vigoare în ceea ce priveşte declaraţiile sale vamale.�” Celelalte două dispoziţii se aplică în ipoteza în care valoarea drepturilor est egală sau mai mare de � ��� ECU.� În acest caz, articolul � prevede că autoritatea menţionată anterior „transmite Comisiei o cerere de luare a unei decizii care conţine toate elementele de evaluare necesare [.�.�.�]”.� Şi – se adaugă la articolul � – după consultarea unui grup de e�perţi naţionali reuniţi în cadrul Comitetului pentru scutirea de ta�e vamale, Comisia „ia o decizie prin care se sta�ileşte fie că situaţia specială e�aminată permite să nu se procedeze la ram�ursarea drepturilor, fie că nu o permite”.� Decizia este apoi transmisă statului mem�ru ale cărui autorităţi au solicitat instituţiei să se pronunţe.�

Directiva nr.� ��/��5/CEE a Consiliului din �� iulie ���� privind armonizarea procedurilor de punere în li�eră circulaţie a măr�urilor merită, de asemenea, să fie menţionată �JO ���� L ��5, p.� ����.� În �apt, articolul �� alineatul ���� din aceasta autorizează autorităţile naţionale să verifice şi, după caz, să modifice valoarea drepturilor deja prelevate.�

Să ne re�erim la regimul comerţului intern german.� Ast�el cum este cunoscut, se �azează pe Ast�el cum este cunoscut, se �azează pe trei grupe de dispoziţii: a�� Acordul semnat la Berlin la �� septem�rie ��5� între Repu�lica Federală şi RDG privind comerţul dintre zone monetare reprezentate de marcă şi raporturile dintre instituţiile de emisie din cele două state; ��� o serie de acte cu putere de lege şi norme administrative adoptate în timpul perioadei de ocupaţie �����-��5��� de către guvernele aliate şi comandanţii militari aliaţi, în ceea ce priveşte controlul schim�urilor comerciale şi circulaţia măr�urilor; c�� di�erite regulamente de aplicare adoptate ulterior de către legiuitorul �ederal, între care, cel mai recent, cel adoptat la � martie ���� privind schim�urile comerciale internaţionale �Bundesgesetz�latt, I, p.� �����.�

Page 392: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

Dispoziţiile militare menţionate la litera ���, care sunt încă în vigoare, interzic, în principiu, achiziţia şi �urnizarea de măr�uri între cele două state germane.� Guvernul �ederal se poate, Guvernul �ederal se poate, cu toate acestea, deroga de la această interdicţie şi, în aceste caz, operaţiunile autorizate se e�ectuează prin compensare: cu alte cuvinte, plăţile respective nu se �ac în monedă li�er converti�ilă, ci sunt înscrise în conturi de compensare ţinute, pentru Repu�lica Federală, de către Deutsche Bundes�ank şi, pentru Repu�lica Democrată Germană, de către Staats�ank.� Şi aceasta nu e totul.� La �el ca în cazul de �aţă, operaţiunile menţionate se pot realiza printr-un stat terţ şi, prin urmare, e�istă riscul ca RDG să eludeze mecanismul compensării o�ţinând monedă converti�ilă.� Pentru a evita ast�el de �raude, aceleaşi dispoziţii instituie un sistem articulat de autorizări preala�ile şi de verificări ulterioare pe care guvernul de la Bonn le aplică �oarte riguros.�

�.� Pro�lema ridicată de prima între�are adresată de Finanzgericht este, în opinia noastră, una dintre cele mai dificile pe care Curtea le-a avut de soluţionat.� Este vor�a, în �apt, să se decidă dacă, în lumina articolului ��� din Tratatul CEE, instanţele in�erioare din statele mem�re sunt competente să decidă cu privire la validitatea actelor comunitare, fie direct, fie indirect, şi anume să se pronunţe prin hotărâri şi ordonanţe cu privire la validitatea sau implementarea măsurilor interne prin care aceste acte sunt aplicate.� Toate părţile interveniente în procedură v-au invitat să daţi un răspuns negativ.� Vom spune de îndată că vă propunem, şi noi, să hotărâţi în acest sens, însă cu o e�cepţie, având anumite îndoieli şi, mai ales, �ără a cunoaşte cum este primită o hotărâre care este con�ormă acestei sugestii.�

Îndoielile şi îngrijorările noastre provin din constatarea unei du�le realităţi: numărul considera�il de hotărâri naţionale pu�licate care au primit sau au aplicat e�ectiv soluţii contrare şi �orţa argumentelor pe care acestea se �azează.� Hotărârile pe care dorim să le menţionăm sunt în număr de cel puţin zece şi, în şapte din ele, competenţa instanţelor naţionale a �ost recunoscută �ără du�ii şi �ără restricţii în con�ormitate cu articolul ���: ne re�erim la hotărârile adoptate între ���� şi ���8 de Camera a doua a Verwaltungsgericht din Frank�urt pe Main ��� decem�rie ����, nr.� Az II/� �8�/�� şi nr.� II/� �8�/��, �� august ����, nr.� Az II/� E ��/��, �� decem�rie ����, nr.� Az II/� E ��/��, �� mai ���8, nr.� Az II/� E ��/�8 şi �� noiem�rie ���8, nr.� Az II/� E ��/�8�� şi, mai recent, de Finanzgericht din München.� În �apt, la �� septem�rie ��85, această ultimă instanţă a sta�ilit �erm că este lipsită de validitate o decizie prin care Comisia sta�ilise, într-un caz particular, că nu tre�uie să se aplice �ranciza drepturilor vamale.�

Celelalte trei hotărâri sunt mai puţin e�plicite şi, în orice caz, nu se �azează direct pe articolul ���.� Prin Ordonanţa emisă la �5 iulie ����, Finanzgericht din Düsseldor� a hotărât să nu se adreseze Curţii cu privire la pro�lema competenţei, întrucât, a afirmat, e�istă motive imperioase legate de economia de procedură pentru a se aştepta ca acestea să fie clarificate în totalitate.� La �el de pragmatică a �ost şi linia a�ordată de High Court din Anglia.� La �� octom�rie ��85, a recunoscut că este de competenţa Curţii din Lu�em�urg să decidă cu privire la validitatea actelor comunitare; totuşi, acest �apt nu o împiedică să declare lipsită de validitate o dispoziţie regulamentară de punere în aplicare a deciziei pe care aţi luat-o în hotărârea Man Sugar, într-o cauză şi cu privire la o dispoziţie cu un conţinut similar �Hotărârea pronunţată la �� septem�rie ��85 în cauza �8�/8�, Rec.�, p.� �88���.�

În fine, ultima este Hotărârea din �8 martie ��85 a O�erlandesgericht din Frank�urt am Main.� De asemenea, în opinia acestei instanţe, verificarea actelor instituţiilor, din punct de vedere al validităţii, sunt în general de competenţa Curţii de Justiţie.� Competenţa instanţei naţionale �sau, în orice caz, a celei germane�� este concepută, cu toate acestea, în două situaţii e�cepţionale: prima este �azată pe o jurisprudenţă �ine cunoscută a Bundesver�aßungsgericht �a se vedea Hotărârea adoptată la �� mai ������ şi se produce în cazul în care compati�ilitatea unui act comunitar cu catalogul drepturilor �undamentale garantate prin „Grundgesetz” este

Page 393: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

pusă în discuţie.� A doua se produce în cazul în care termenele impuse pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare împiedică asigurarea unei protecţii eficiente pentru operatorii economici.� În această ipoteză, care are loc numai în cazul procedurii ordonanţei preşedinţiale, instanţa nu poate declara actele „lipsite de validitate în mod evident” în raport cu dreptul comunitar.�

Să revenim la argumentele invocate în sprijinul primei grupe de hotărâri.� Autorii acestora şi juriştii care le-au apro�at se �azează în special pe �ormularea articolului ���, de unde rezultă un silogism cu un e�ect incontesta�il.� În primul rând, în con�ormitate cu litera ��� de la primul alineat, „validitatea” şi „interpretarea” actelor sunt plasate pe acelaşi plan.� În al doilea rând, din cele două alineate care urmează rezultă că, atunci când „o ast�el de între�are” este ridicată, numai instanţele de ultim grad se pot adresa Curţii, în timp ce instanţele ale căror hotărâri pot �ace o�iectul unei căi de atac se pot adresa Curţii cu o între�are preliminară.� Prin urmare, se poate concluziona, al doilea alineat nu poate fi interpretat în sensul că este de competenţa acestor instanţe să se pronunţe cu privire la validitatea dispoziţiilor comunitare.�

În opinia Verwaltungsgericht din Frank�urt, argumentele menţionate anterior tre�uie, aşadar, să fie coro�orate cu o comparaţie între dispoziţia din cauza de �aţă şi articolul ��� din „Grundgesetz”.� Con�orm acesteia, în �apt, orice instanţă are o�ligaţia de a sesiza Curtea Constituţională într-o cauză, dacă aceasta consideră că dispoziţia a cărei aplica�ilitate �ace o�iectul litigiului este contrară dispoziţiilor legii �undamentale; caracterul mai puţin peremptoriu al �ormulei prevăzute la articolul ��� este, prin urmare, el însuşi o dovadă a puterii de apreciere pe care tratatul o con�eră instanţelor din statele mem�re.�

Este contestat, con�orm doctrinei, �aptul că acordarea acestei puteri este rezultatul unei erori materiale sau al unei neatenţii a celor care au redactat articolul ���, în coordonarea primelor două alineate.� Dar, pentru a elimina plauzi�ilitatea acestei ipoteze, este suficient să se ia în considerare �aptul că autorii au avut în �aţa lor modelul articolului �� din Tratatul CECO, care sta�ileşte competenţa e�clusivă a Curţii.� Putea să urmeze acest principiu.� Dimpotrivă, nu au �ăcut-o tocmai pentru că au �ost inspiraţi de o altă a�ordare, care constă în promovarea instanţelor naţionale la rangul de verita�ile instanţe comunitare, con�erindu-le puterea de a pune în aplicare dreptul corespunzător şi, prin urmare, deopotrivă, de a nu pune în aplicare actele considerate ca fiind lipsite de validitate �a se vedea Couzinet, „Le renvoi en appréciation de validité devant la Cour de Justice des Communautés européennes”, în Revue trimestrielle de droit européen, ����, p.� ���, şi Braguglia, „E��eti della dichiarazione d’invalidità degli atti comunitari nell’àm�ito dell’articolo ��� del Trattato CEE”, în Diritto communitario e degli scambi internazionali, ���8, p.� �����.�

Pe de altă parte, pentru a continua, e�cluderea sistemului CECO şi a competenţei de a hotărî cu privire la validitatea implicită în posi�ilitatea de a alege, prevăzută la alineatul ���� din articolul ��� prezintă avantajul, care nu poate fi neglijat, de a asigura �aptul că Lu�em�urgul nu este copleşit de un număr mare de hotărâri de trimitere şi, prin urmare, termenele acordate procedurilor din acţiunile principale să depăşească limitele tolera�ile.� Nu tre�uie e�agerat riscul unei aplicări di�erite a dreptului comunitar decât dacă puterea şi competenţa îl implică în mod indiscuta�il.� Hotărârea instanţei naţionale care constată lipsa de validitate a unei dispoziţii adoptate de instituţii este, în �apt, privată de aplica�ilitatea sa generală, şi anume nu iese din cadrul procedurilor legate de litigiu.� Este întotdeauna posi�ilă iniţierea unei acţiuni împotriva respectivei hotărâri.� În orice caz, o�ligaţia de a se adresa Curţii pe care o are o instanţă de ultim grad completează orice eventuală �reşă, garantând, fie şi în ultimul moment, că dispoziţiile comunitare sunt aplicate pe �aza unor criterii uni�orme.�

Jurisprudenţa o�eră, de asemenea, argumente care pledează în �avoarea tezei în discuţie.� În hotărârea adoptată la �� �e�ruarie ���� în cauza ���/�8 �Granaria BV/Hoo�dproduktschap voor Akker�ouwprodukten, Rec.�, p.� �����, se prevede în �apt că „orice regulament […] se presupune

Page 394: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

a fi valid în măsura în care o instanţă competentă nu a hotărât lipsa de validitate a acestuia; […] această presupunere poate fi dedusă, pe de o parte, din articolele ���, ��� şi �8� din tratat, care rezervă numai Curţii de Justiţie puterea de a controla legalitatea regulamentelor şi […] pe de altă parte din articolul ���, care con�eră aceleiaşi Curţi puterea de a se pronunţa în ultimă instanţă asupra validităţii regulamentelor” �punctul �, su�linierea noastră��.� Distincţia pe care acest pasaj o introduce între cele două competenţe ale Curţii nu putea să fie – după cum se o�servă – mai clară.� Atunci când este vor�a nu de a „anula”, ci de a „constata […] lipsa de validitate” în cadrul unei proceduri preliminare, instanţa din Lu�em�urg poate doar să hotărască cu titlu definitiv: „instanţa competentă” ordinară este, prin urmare, în mod necesar, instanţa statului mem�ru.�

Nu se poate spune că această concluzie este contrară celor sta�ilite de Curte în Hotărârea Firma Schwarze �� decem�rie ���5, cauza ��/�5, Rec.�, p.� ��8���.� La prima vedere, obiter dictum, �recvent menţionat, al acestei hotărâri – „orice altă decizie permite instanţelor naţionale să hotărască ele însele cu privire la validitatea actelor comunitare” �p.� ���5�� – pare să con�ere Curţii o competenţă e�clusivă.� Însă lucrurile se prezintă în mod di�erit.� Este suficientă, în �apt, lecturarea pasajului în lumina celui precedent �„atunci când se pare că adevăratul o�iect al între�ărilor adresate de către o instanţă naţională îl reprezintă e�aminarea validităţii, mai mult decât interpretarea actelor comunitare, Curtea este cea care tre�uie să transmită de îndată instanţei punctul său de vedere”�� pentru a înţelege că instanţa din Lu�em�urg a prevăzut un alt principiu: şi anume, capacitatea sa de a răspunde nu la ceea ce pare că a dorit să afle instanţa �o interpretare��, ci la ceea ce se află cu adevărat în spatele cuvintelor improprii sau conceptelor �verificarea validităţii�� �cauza Couzinet, menţionată anterior��.�

În plus, adevărata preocupare a Curţii în cauza de care ne ocupăm rezultă cu claritate în special dintr-un document care nu este jurisdicţional.� În „Sugestii cu privire la crearea Uniunii Europene” ����5��, se menţionează că „în mod concomitent �cu e�tinderea procedurii preliminare în orice nou domeniu care poate rezulta din viitorul tratat, la �el ca din orice alt acord între statele mem�re�� o dispoziţie tre�uie să prevadă că nicio instanţă naţională nu poate considera un act comunitar ca fiind lipsit de validitate decât dacă şi Curtea, sesizată în preala�il, a hotărât în acest sens, la �el ca în cadrul Tratatului CECO” �Supliment la Buletinul Comunităţilor Europene, �/�5, p.� ����.� Deducţia pe care o putem �ace din acest pasaj este evidentă: tocmai pentru că i se sugerează să nu o �acă, nu e�istă niciun du�iu că instanţa are în momentul de actual, de iure condito, putere de apreciere cu privire la validitatea actelor comunitare.�

5.� Printre argumentele care tocmai au �ost rezumate, ultimele – şi anume cele e�trase din jurisprudenţa Curţii – ni se par cel mai puţin semnificative.� Pro�lema e că între�area care v-a �ost adresată de Finanzgericht din Ham�urg reprezintă o noutate a�solută.� Doar în această cauză v-aţi con�runtat în mod e�pres cu o asemenea situaţie.� O�servaţiile �ăcute în trecut asupra unor pro�leme de alt gen şi, prin urmare, de tipul obiter dicta �care, dacă impresia noastră este corectă, sunt am�igue în mod deli�erat��, sunt în �oarte puţină măsură capa�ile să clarifice pro�lema.� În orice caz, este evident că aceste afirmaţii – şi mai ales propunerile legate de politica legislativă de care aţi început să vă preocupaţi încă de acum �� ani – nu produc nicio o�ligaţie.

Pe de altă parte, după cum am afirmat anterior, argumentele �azate pe litera articolului ��� sunt solide: solide şi, de asemenea, pline de rezultate atât de periculoase şi de anormale încât atenuează incontesta�ila jenă pe care o simţim respingându-le.� Suntem de acord cu punctul de vedere al autorilor pentru care interpretarea literală a dispoziţiei produce e�ecte „nedorite”, „incorecte” sau care pot crea „grave pro�leme”.� Şi, întrucât e�ectele nu puteau să scape autorilor tratatului şi noi considerăm că �ormularea „eliptică” a dispoziţiei care �ace o�iectul cauzei noastre este rezultatul unei singure erori, dar care nu a �ost a acestora �Tomuschat, Die gerichtliche

Page 395: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��5

Vorabentscheidung nach den Verträgen über die europäischen Gemeinschaften, Köln, ����, p.� 5� şi urm.�; Schumann, „Deutsche Richter und Gerichtsho� der europäischen Gemeinscha�ten”, în Zeitschrift für Zivilprozeß, ���5, p.� ��� şi urm.�; Be�r, „E�amen en validité au titre de l’article ��� du traité CEE et cohésion juridique de la Communauté”, în Cahiers de droit européen, ���5, p.� �8�; Hartley, The Foundations of European Community Law, O��ord, ��8�, p.� ��5; Brown şi Jaco�s, The Court of Justice of the European Communities, Londra, ��8�, p.� �5� şi urm.�; Schermers, Judicial Protection in the European Communities, Deventer, ��8�, p.� ���; Boulouis, Droit institutionnel des Communautés européennes, Paris, ��8�, p.� �����.�

Anomaliile care au dus la teza pe care vă solicităm să o respingeţi sunt în număr de cel puţin patru.� Prima şi, poate, cea mai evidentă, este un parado�: cu alte cuvinte, această teză con�eră instanţelor in�erioare o putere – verificarea validităţii actelor – pe care articolul ��� alineatul ���� o retrage în mod e�plicit instanţelor de ultim grad �Be�r, op cit:; Telchini, „Le pronunzie sulla validità degli atti comunitari secondo la giurisprudenza della Corte di giustizia”, în Diritto comunitario e degli scambi intemazionali, ���8, p.� �5���.� A doua anomalie este, cu toate acestea, cea mai importantă: contradicţia pe care recunoaşterea puterii în cauză o produce în sistemul prin care se realizează verificarea legalităţii actelor comunitare.� După cum se ştie, articolele ��� şi ��� con�eră numai Curţii de Justiţie această responsa�ilitate.� Nu înţelegem cum este posi�il că această e�clusivitate ast�el instituită tre�uie retrasă, atunci când instanţa naţională, nu partea interesată, este cea care se adresează instanţei din Lu�em�urg.� Cu siguranţă, intervenţia acesteia este departe de a se limita la transmiterea de documente şi, prin urmare, se reduce aria în care Curtea este solicitată să-şi des�ăşoare activitatea.� Cu toate acestea, în cadrul care îi rămâne, nu se modifică natura acestei activităţi.� Cu alte cuvinte, după cum o�servă Be�r, evaluarea preliminară a validităţii actelor comunitare rămâne un „control constituţional”, fie el şi unul „latent”.�

Dar asta nu e totul.� Anomalia pe care o evocăm nu doar că nu poate fi justificată din punct de vedere logic.� Aceasta produce e�ecte grave instituţionale: şi anume aduce atingere principiului prevăzut la articolul �8�, în temeiul căruia actele adoptate de instituţii tre�uie să fie aplicate într-un mod uni�orm pe întreg teritoriul comunitar.� Însă, acest principiu răspunde unui du�lu o�iectiv: asigurarea securităţii juridice şi, dacă nu chiar mai important – garantarea coeziunii juridice a Comunităţii.� Prin urmare, fie că este conştientă sau nu, instanţa dintr-un stat mem�ru care e�tinde domeniul de aplicare al intervenţiei sale până la constatarea lipsei de validitate a unei dispoziţii comunitare introduce în sistem un �actor de dezintegrare.� În termeni mai clari, hotărârea sa deschide o �reşă în �undamentul pe care se �azează organismul creat prin Tratatul de la Roma.�

Se poate o�iecta că această remarcă se aplică deopotrivă unei hotărâri prin care actul comunitar este interpretat într-un mod a�erant sau chiar pur şi simplu di�erit de interpretarea dată de alte instanţe naţionale şi se poate deduce că e�ectul va fi de a considera că articolul ��� alineatul ���� nu a �ost redactat niciodată.� Dar această critică nu poate fi susţinută.� În �apt, interpretarea unei dispoziţii implică întotdeauna şi intenţia de a o aplica.� Instanţa care acţionează ast�el �ără cooperarea Curţii de Justiţie şi, cum acest lucru se poate cu siguranţă produce, o�ţine rezultate greşite sau total a�surde şi va leza, prin urmare, o serie de interese, inclusiv de natură comunitară.� Cu toate acestea, cu siguranţă nu va intra în conflict cu articolul �8� sau cel puţin nu va compromite, în esenţa sa, norma pe care o sancţionează.� Pe de altă parte, constatarea lipsei de validitate va avea ca e�ect �aptul că respectiva dispoziţie nu se va mai aplica; într-un ast�el de caz, pe scurt, esenţa normei este cu siguranţă compromisă.�

Cu siguranţă şi, adăugăm, în numeroase cazuri, în mod iremedia�il.� Verwaltungsgericht din Frank�urt şi o parte din doctrină – am constatat – neagă acest �apt şi susţin că dispoziţia nu este aplicată în termeni generali şi a�stracţi, ci pur şi simplu în cadrul unui litigiu şi că hotărârea respectivă poate �ace oricând o�iectul unei căi de atac.� Cu toate acestea, acest argument

Page 396: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

ignoră, pe de o parte, �aptul că multe acte �din domeniile concurenţei, al ajutorului de stat, al procedurilor antidumping sau în situaţii cum este cea pe care o analizăm�� sunt punctuale, şi anume, ele vizează unul sau mai multe su�iecte specifice.� Şi, pe de altă parte, neglijează �aptul că organismul naţional competent va declanşa o cale de atac.� În �apt, ast�el cum o�servă un jurist spaniol care are nişte concluzii interesante cu privire la slă�iciunea sistemului nostru de administrare indirectă, nu e�istă nicio garanţie că acest organism identifică propriile interese cu cele ale Comunităţii �Peláez Marón, „Am�ito de la apreciación prejudicial de validez de los actos comunitarios”, în Revista de las instituciones europeas, ��85, p.� �58��.�

Am menţionat patru anomalii.� Ultimele două au un caracter practic, dar, cu toate acestea, nu sunt mai puţin importante.� Ne re�erim mai întâi la �aptul că a controla validitatea actelor comunitare este o operaţiune delicată care implică o cunoaştere per�ectă a dispoziţiilor standard, adesea redactate într-un jargon dificil, chiar ezoteric, sau a datelor economice care nu sunt uşor accesi�ile �e�emplul dat de doctrină este „was there a surplus o� apples or o� mushrooms in the Community, at a certain date?”��; prin urmare, o operaţiune pentru care instanţa naţională nu are toate dotările sau oricum mai puţine decât Curtea �Koopmans, „The Technique o� the Preliminary �uestion – A view �rom the Court o� Justice”, în TMC Asser Instituut, Article ���: Experiences and Problems, North-Holland, ��8�, p.� �����.� În al doilea rând, instanţa nu va putea niciodată să limiteze în timp e�ectele hotărârii prin care a consatat lipsa de validitate a unui act, ast�el cum îi este permis Curţii, pe �aza unei cele�re serii de cazuri în care a e�tins asupra procedurilor preliminare norma prevăzută la articolul ���.� Prin urmare, controlul său lasă nerezolvate pro�lemele economice pe care această prelungire intenţionează să le remedieze, cu consecinţe posi�il distructive asupra �uncţionării pieţei comune.�

Dacă toate aceste o�servaţii sunt corecte, concluzia pe care am anunţat-o de la început nu ni se pare a fi incontesta�ilă, dar cu siguranţă rezona�ilă şi, în orice caz, mai satis�ăcătoare decât concluzia contrară.� Ne rezumăm la o simplă propoziţie: instanţă naţională care are îndoieli cu privire la validitatea dispoziţiei comunitare va tre�ui să suspende hotărârea şi să se adreseze Curţii �a se vedea, în plus �aţă doctrina menţionată anterior, Ehle, „Inzidenter Rechtsschutz gegen Handlungen der Europäischen Gemeinscha�tsorgane”, în Monatsschrift für Deutsches Recht, ����, p.� ���; Constantinesco, Das Recht der Europäischen Gemeinschaften, I, Baden-Baden, ����, p.� 8��; Daig, „Artikel ���”, în Kommentar zum EWG-Vertrag, ediţia a treia, II, ��8�, p.� ��5; Donner, „Les rapports entre la compétence de la Cour de Justice des Communautés européennes et les tri�unau� internes”, în Recueil des cours de l’Académie de droit international de La Haye, ���5, p.� ��; Plouvier, Les décisions de la Cour de Justice des Communautés européennes et leurs effets juridiques, Bru�elles, ���5, p.� �5�; Wael�roeck, „Commentaire à l’article ���”, în Le droit de la Communauté économique européenne, X, Bru�elles, ��8�, p.� �����.�

În schim�, nimic nu o�ligă instanţa să vă sesizeze dacă o parte îi solicită să nu aplice un act, dacă aceasta consideră că argumentele părţii tre�uie să fie respinse.� În acest caz, competenţa care îi este recunoscută instanţei de articolul ��� alineatul ���� este pe deplin operaţională, iar acest �apt, care e�clude în mod clar reducerea rolului său la simpla „transmitere a documentelor”, reduce e�ectul anomaliei pe care o menţionam la începutul celei de-a patra secţiuni.� În final, soluţia pe care o propunem nu intră în conflict cu �ormularea prevederii, ci implică doar �aptul că e�presia „o ast�el de între�are” tre�uie înţeleasă într-un mod restrictiv, şi anume ca o pro�lemă pe care instanţa înclină să o soluţioneze în �avoarea validităţii.�

Am dori să mai adăugăm câteva cuvinte în sprijinul soluţiei menţionate anterior împotriva oricărei tentative care încercă să-i restrângă aria de aplicare.� Ast�el, este uşor de răspuns la o�servaţia că instanţa naţională poate să nu ai�ă autoritatea de a constata lipsa de validitate a actului comunitar, dar are cu siguranţă competenţa de a anula măsura naţională de aplicare,

Page 397: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

în condiţiile în care cele două reglementări sunt, în general, prea strâns legate pentru a �ace o�iectul unei evaluări separate.� Cauza de �aţă dovedeşte tocmai acest lucru.� Din coro�orarea dispoziţiilor articolului 5 alineatul ���� a doua teză şi ale articolului �� din Regulamentul nr.� ����/�� rezultă că decizia re�eritoare la ram�ursarea după vămuire este adoptată în cadrul unei proceduri speciale la nivel comunitar.� În cazul în care Finanzgericht a declarat în mod definitiv inaplica�ilă decizia corespunzătoare adoptată de Hauptzollamt din Lü�eck-Ost, termenul de trei ani sta�ilit pentru ram�ursare la articolul � din sursa amintită riscă să e�pire în timpul procedurii de apel.�

Nu mai putem accepta teza, susţinută de doctrina în domeniu, con�orm căreia instanţa nu poate declara inaplica�il un act comunitar decât dacă acesta este „clairement illégal” �Couzinet, op.� cit.�, p.� �����.� Aceasta este respinsă de jurisprudenţa Curţii.� În special, de hotărârea Granaria BV, menţionată anterior, unde Curtea a sta�ilit că orice act se presupune a fi valid atât timp cât Curtea nu constată lipsa de validitate a acestuia, şi de Hotărârea International Chemical Corporation �hotărârea din �� mai ��8� în cauza ��/8�, Rec.�, p.� ������, din care rezultă că ilegalitatea mani�estă a unui act presupune e�istenţa unei constatări anterioare şi asemănătoare a Curţii.�

�.� Am menţionat anterior că necompetenţa instanţei naţionale de a se pronunţa cu privire la validitatea actelor comunitare cunoaşte o „e�cepţie”.� O�servăm că aceasta se re�eră la o ipoteză clar definită: pro�lema validităţii tre�uie să fie pusă în cadrul unei proceduri sumare, �ără a fi important să se afle dacă este pendinte în �aţa unei instanţe in�erioare sau în �aţa unei instanţe de ultim grad.�

După cum am o�servat, O�erlandesgericht din Frank�urt am Main s-a pronunţat în acelaşi sens.� Dar o parte importantă a doctrinei �Astolfi, „La procédure suivant l’article ��� CEE”, în Sociaal-Economische Wetgeving, ���5, p.� ���; Ferrari-Bravo, „Commento all’articolo ���”, în Commentario CEE, Milano, ���5, III, p.� ���5; Bertin, „Le juge des ré�érés et le droit communautaire”, în Gazette du Palais, ��8�, doctrine, p.� �8; Daig, op.� cit.�, p.� ����� şi, ceea ce este cel mai important, jurisprudenţa Curţii sunt, de asemenea, de acord cu această orientare.� Hotărârea adoptată la �� mai ���� în cauza ���/�� �Ho��mann-La Roche/Centra�arm, Rec.�, p.� �5��� sta�ileşte, în �apt, că „articolul ��� alineatul ���� […] tre�uie interpretat în sensul că o instanţă naţională nu este o�ligată să sesizeze Curtea cu o între�are re�eritoare la interpretare sau la validitate […] în cazul în care între�area este adresată în cadrul unei proceduri a ordonanţei preşedinţiale chiar dacă decizia �corespunzătoare�� nu mai poate să �acă o�iectul unei căi de atac, cu condiţia ca fiecare dintre părţi […] să deschidă […] o procedură de �ond în cursul căreia între�area tranşată provizoriu […] să poată fi ree�aminată şi să poată �ace o�iectul unei trimiteri în temeiul articolului ���”.�

Această interpretare se �azează în mod evident pe cerinţa pe care instanţa din Frank�urt a clarificat-o, respectiv de a se evita ca termenele impuse de hotărârea de trimitere să nu a�ecteze protecţia provizorie pe care operatorul economic o caută în perioada de deschidere a procedurii sumare.� Am adăuga, cu toate acestea, la condiţiile cărora O�erlandesgericht şi Curtea le su�ordonează această derogare şi imposi�ilitatea de a recurge la alte căi de atac cum este acţiunea în anulare în temeiul articolului ���, în cadrul căreia, după cum se ştie, se poate solicita adoptarea unor măsuri de urgenţă.�

�.� A doua între�are a Finanzgericht doreşte să sta�ilească dacă Decizia din � mai ��8� transmisă de Comisie Repu�licii Federale Germania este validă.� Răspunsul dat de Foto-Frost este negativ şi se �azează pe două argumente: a�� atunci când condiţiile de aplicare a articolului 5 alineatul ���� primul paragra� din Regulamentul nr.� ����/�� sunt îndeplinite, Comisia este obligată să hotărască dacă drepturile nu tre�uie ram�ursate; ��� în cauza de �aţă, aceste condiţii sunt îndeplinite.�

Page 398: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��8

Afirmaţia de la litera a�� se �azează pe �ormularea articolului 5 alineatul ���� coro�orat cu alineatul ���� de aceeaşi dispoziţie şi al doilea considerent din actul care îl conţine.� În �apt, alineatul ���� prevede că, în anumite cazuri, „nicio acţiune de ram�ursare nu poate fi iniţiată de către autorităţile competente” şi cel de-al doilea considerent adaugă că „e�ercitarea unei acţiuni de ram�ursare nu pare a fi în niciun caz justificată atunci când […] lichidarea iniţială a drepturilor [.�.�.�] a �ost sta�ilită pe �aza [.�.�.�] unor elemente de impozitare [.�.�.�] recunoscute �de autorităţile competente�� ca fiind con�orme cu cele raportate de către de�itor” �su�linierea noastră��.� Regulamentul – consideră Foto-Frost – �avorizează siguranţa juridică �aţă de plata drepturilor până la acoperirea sumelor datorate.� Şi este evident că acest scop are o influenţă asupra interpretării articolului 5 alineatul ����.� În consecinţă, dacă valoarea drepturilor este mai mare de � ��� ECU şi condiţiile prevăzute de dispoziţie sunt îndeplinite, tot ce poate Comisia să �acă este să solicite autorităţilor naţionale să renunţe la ram�ursare.�

Această teză nu este întemeiată.� În �apt, articolul 5 alineatul ���� prevede în mod clar că autorităţile naţionale pot să nu procedeze la ram�ursarea drepturilor şi articolul � din Regulamentul nr.� �5��/8� prevede la �el de clar că este Comisia cea care „ia o decizie prin care se sta�ileşte fie că situaţia specială e�aminată permite să nu se procedeze la ram�ursarea drepturilor, fie că nu o permite”.� Mai mult, deşi este adevărat că prevederile menţionate de către reclamant au drept scop să garanteze de�itorilor un ma�im de securitate, ni se pare cel puţin e�agerat să se afirme supremaţia acestui principiu asupra achitării corecte a o�ligaţiilor.� Articolul �� alineatul ���� din Directiva ��/��5, con�orm căruia autorităţile naţionale sunt împuternicite să controleze şi să modifice valorile drepturilor deja aplicate, lasă să se înţeleagă că se acordă un interes special �aptului de a se asigura că �ondurile comunitare sunt ma�imizate.�

Al doilea argument o�erit de Foto-Frost se �azează pe convingerea că, în cauza de �aţă, condiţiile prevăzute de articolul 5 alineatul ���� au �ost îndeplinite.� Este adevărat că eroarea a �ost comisă de către autoritatea vamală germană care nu a aplicat corect Protocolul din �5 martie ��5�, iar întreprinderea nu avea cum să ştie, prin urmare, că: a�� aceeaşi autoritate i-a acordat întotdeauna scutire de la plata drepturilor vamale pentru importurile de măr�uri �a�ricate în RDG; ��� aplica�ilitatea drepturilor asupra măr�urilor care �ac o�iectul litigiului nu era sigură, după cum Finanzgericht a admis în ordonanţa din �� septem�rie ��8�; c�� Foto-Frost nu dispunea, în niciun caz, de mijloacele necesare pentru a verifica situaţia sa juridică.� În cele din urmă, afirmaţia Comisiei din Decizia din � mai ��8�, con�orm căreia Foto-Frost nu a respectat toate dispoziţiile prevăzute de reglementările în vigoare în ceea ce priveşte declaraţiile vamale nu a �ost, în mod evident, întemeiată.�

Această ultimă o�servaţie este cu siguranţă e�actă �a se vedea răspunsul scris dat de Comisie la între�area adresată de Curte în acest sens��.� Restul argumentaţiei, în schim�, nu poate fi susţinut.� O întreprindere care importă, de regulă, în Repu�lica Federală măr�uri originare din RDG nu poate să nu fie la curent cu reglementările aplica�ile comerţului intern german.� În special, nu poate să nu fie in�ormată că, cel puţin în ceea ce priveşte operaţiunile „triunghiulare”, şi anume cele e�ectuate prin intermediul ţărilor terţe, scutirea de la plata drepturilor este e�clusă de cea mai autorizată practică judiciară naţională �a se vedea Bundesfinanzho�, Hotărârea adoptată la � iulie ��58, în Zeitschrift fur Zölle und Verbrauchssteuern, ��58, p.� �����.� Prin urmare, nu se poate spune că a e�agerat Comisia atunci când a reproşat părţii reclamante că nu a acţionat de �ună-credinţă sau cu minimul de diligenţă pe care articolul 5 alineatul ���� din Regulamentul nr.� ����/�� îl su�ordonează renunţării la ram�ursarea drepturilor.�

8.� Nu este necesară analiza celei de-a treia între�ări, aceasta fiind �ormulată în ipoteza unui răspuns afirmativ la prima între�are.� Rămâne, prin urmare, să se răspundă la cea de-a patra între�are.� Vă reamintim, Finanzgericht vă solicită să sta�iliţi dacă măr�urile originare din RDG

Page 399: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

şi introduse în Repu�lica Federală prin intermediul unui alt stat mem�ru, pe �aza procedurii de tranzit comunitar e�tern, intră su� incidenţa comerţului intern german în sensul protocolului ane�at Tratatului CEE şi sunt, prin urmare, scutite de la plata drepturilor vamale sau dacă tre�uie să fie considerate ca fiind importate din ţări terţe, cu e�ectele produse de această condiţie în ceea ce priveşte plata drepturilor vamale şi a impozitului pe ci�ra de a�aceri.�

Foto-Frost vă invită să răspundeţi con�orm primei variante.� Nu poate fi contestat, recunoaşte aceasta, că operaţiunile triunghiulare au �ost definite într-o dispoziţie adoptată ulterior protocolului �articolul �� din Reglementarea �ederală din � martie ������.� Dar, este deopotrivă adevărat că reglementarea în vigoare la data la care a �ost semnat Tratatul de la Roma nu e�cludea posi�ilitatea ca acestea să intre su� incidenţa comerţului intern german �a se vedea Bundesfinanzho�, Hotărârea din �� �e�ruarie ��8�, şi Bundesverwaltungsgericht, Hotărârea din �� iunie ��8�, în Zeitschrift für Zölle und Verbrauchssteuern, ��8�, p.� ���, şi, respectiv, ��8�, p.� 55��.� Jurisprudenţa Curţii este mult mai e�plicită.� În hotărârea adoptată la �� septem�rie ���� în cauza ��/�� �Geflügelschlachterei Freystadt Gm�H/Hauptzollamt Ham�urg-Jonas, Rec.�, p.� ��8���, Curtea a hotărât, în �apt că, pentru a sta�ili dacă protocolul se aplică unei operaţiuni date, modalităţile de realizare a acesteia şi itinerariul urmat de măr�uri sunt lipsite de relevanţă.�

În ceea ce priveşte impozitul pe ci�ra de a�aceri, societatea reaminteşte declaraţia guvernului �ederal privind articolul � din A şasea Directivă a Consiliului privind armonizarea legislaţiilor statelor mem�re care reglementează acest domeniu.� Con�orm acestui te�t, teritoriul RDG este considerat teritoriu naţional german, din punct de vedere al impozitului menţionat anterior.� După cum a �ost recunoscut de către Ministerul Federal al Finanţelor, impozitul nu este aplica�il măr�urilor care au drept de li�eră circulaţie în zona monetară reprezentată de marca RDG şi care sunt introduse în Repu�lica Federală Germania în cadrul comerţului intern german.�

În consecinţă, argumentaţia tre�uie respinsă în ansam�lul ei.� Este suficient, pentru a ne convinge de acest lucru, să o�servăm că Protocolul din �5 martie ��5� se re�eră în mod e�plicit la „regimul actual” al comerţului intern german �su�linierea noastră��.� Acesta este motivul pentru care – iar instanţa din acţiunea principală o recunoaşte ea însăşi, modificând ast�el teza pe care o susţinuse în Ordonanţa din �� septem�rie ��8� – nu se poate �ace re�erire decât la reglementările în vigoare în momentul semnării tratatului.� Însă, guvernul german şi Comisia au declarat, �ără a fi contestate, că operaţiunile triunghiulare �ac o�iectul plăţii drepturilor de import.� Prin urmare, chiar dacă le considerăm ca fiind acoperite de protocol, acest �apt nu poate avea ca e�ect decât să le scutească de la plata drepturilor vamale şi, �ineînţeles, de la plata impozitului pe ci�ra de a�aceri.�

�.� Având în vedere considerentele de mai sus vă propunem să răspundeţi după cum urmează la între�ările preliminare �ormulate de Finanzgericht din Ham�urg în Ordonanţa din �� august ��85, în litigiul pendinte în �aţa sa, între societatea Foto-Frost şi Hauptzollamt din Lü�eck-Ost:

„��� Principiul aplicării uni�orme a legislaţiei comunitare secundare în toate statele mem�re, prevăzut de articolul �8� din Tratatul CEE, impune interpretarea articolului ��� alineatul ���� în sensul că, în momentul în care are îndoieli cu privire la validitatea unui act comunitar, o instanţă naţională tre�uie să suspende judecata şi să solicite Curţii să se pronunţe cu privire la între�area adresată.�

În mod e�cepţional, atunci când persoanele de drept privat nu dispun de o altă �ormă de protecţie juridică şi, în special, dacă nu au dreptul de a iniţia o acţiune în anulare în temeiul articolului ���,

Page 400: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

instanţa în �aţa căreia se des�ăşoară procedura nu este o�ligată să transmită Curţii o între�are cu privire la validitate, cu condiţia ca părţile să poată iniţia o procedură pe �ond în cursul căreia pro�lema soluţionată temporar în procedura menţionată anterior să poată fi revizuită şi, prin urmare, să �acă o�iectul unei hotărâri de trimitere, în temeiul articolului ���.�

Nu e�istă elemente care pot pune la îndoială validitatea deciziei �Rec �/8��� adoptate la � mai ��85 de către Comisia Comunităţilor Europene.�

Protocolul privind comerţul intern german, ane�at la Tratatul CEE, se re�eră la regimul căruia i se supune acest comerţ din momentul semnării tratatului.� Prin urmare, permite scutirea de la plata drepturilor de import numai în cazul importurilor de măr�uri originare din Repu�lica Democrată Germană care, la momentul respectiv, �eneficiau de acest tratament.�”

Page 401: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

HOTĂRÂREA CURŢII

DIN �� OCTOMBRIE ��8�1

În cauza ���/85,

având ca o�iect o cerere adresată Curţii, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE, de către Finanzgericht �Tri�unalul financiar�� din Ham�urg �Repu�lica Federală Germania��, pentru pronunţarea, în litigiul pendinte în �aţa acestei instanţe, între

FOTO-FROST, CU SEDIUL LA AMMERSBEK,

şi

HAUPTzOLLAMT LÜBECK-OST,

a unei hotărâri preliminare privind interpretarea articolului ��� din tratat, a articolului 5 alineatul ���� din Regulamentul nr.� ����/�� al Consiliului din �� iulie ���� privind ram�ursarea după vămuire a drepturilor de import sau de e�port care nu au �ost solicitate de la persoana o�ligată să plătească pentru măr�uri plasate într-un regim vamal ce implică o�ligaţia de a plăti asemenea drepturi �JO L ���, p.� ���, precum şi a Protocolului cu privire la comerţul intern german şi la pro�lemele cone�e din �5 martie ��5� şi privind validitatea unei Decizii adresate la � mai ��8� Repu�licii Federale Germania, prin care Comisia a constatat că este necesară ram�ursarea după vămuire a drepturilor de import într-un anumit caz,

CURTEA,

constituită din domnii: Mackenzie Stuart, preşedinte, G.� Bosco, J.� C.� Moitinho de Almeida şi G.� C.� Rodríguez Iglesias, preşedinţi ai camerelor, T.� Koopmans, U.� Everling, K.� Bahlmann, Y.� Galmot, R.� Joliet, T.� F.� O’Higgins şi F.� Schockweiler, judecători,

avocat general: domnul G.� F.� Mancini

grefier: domnul J.� A.� Pompe, grefier adjunct

având în vedere o�servaţiile prezentate:

pentru Foto-Frost, parte reclamantă în acţiunea principală, de către H.� Heemann, avocat în cadrul Baroului Ham�urg, asistat de către domnul H.� Frost, în calitate de e�pert,

pentru Guvernul Repu�licii Federale Germania, de către domnul M.� Seideil, în calitate de agent,

pentru Comisia Comunităţilor Europene, de către domnul J.� Sack, mem�ru al Serviciului Juridic al Comisiei, în calitate de agent,

având în vedere raportul de şedinţă şi în urma procedurii orale din �� decem�rie ��8�,

după ascultarea concluziilor avocatului general prezentate în şedinţa din �� mai ��8�,

pronunţă prezenta

� Lim�a de procedură: germana.� Lim�a de procedură: germana.�

Page 402: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

HOTăRÂRE

�.� Întrucât prin Ordonanţa din �� august ��85, primită la Curte la �8 octom�rie ��85, Finanzgericht Ham�urg a adresat, în temeiul articolului ��� din Tratatul CEE, mai multe între�ări privind, pe de o parte, interpretarea articolului ��� din tratat, a articolului 5 alineatul ���� din Regulamentul nr.� ����/�� al Consiliului din �� iulie ���� privind ram�ursarea după vămuire ����/�� al Consiliului din �� iulie ���� privind ram�ursarea după vămuire a drepturilor de import sau de e�port care nu au �ost solicitate de la persoana o�ligată să plătească pentru măr�uri plasate într-un regim vamal ce implică o�ligaţia de a plăti asemenea drepturi �JO L ���, p.� ���, precum şi a Protocolului cu privire la comerţul intern german şi la pro�lemele cone�e din �5 martie ��5� şi, pe de altă parte, privind validitatea unei decizii adresate la � mai ��8� Repu�licii Federale Germania, prin care Comisia a constatat că este necesară ram�ursarea după vămuire a drepturilor de import într-un anumit caz.�

�.� Aceste între�ări au �ost adresate în litigiul prin care Foto-Frost, cu sediul la Ammers�ek �Repu�lica Federală Germania��, cu profil de import, e�port şi comerţ en-gros cu articole �otografice �denumită în continuare „Foto-Frost”��, urmăreşte anularea unui aviz de ram�ursare după vămuire a drepturilor de import emise de Hauptzollamt Lü�eck-Ost după ce Comisia, prin Decizia din � mai ��8�, adresată Repu�licii Federale Germania, sta�ilise că nu era permis să se procedeze la ram�ursarea drepturilor de import în cazul respectiv.�

�.� Operaţiunile la care se raporta ram�ursarea au �ost importul şi punerea în li�eră circulaţie în Repu�lica Federală Germania de către Foto-Frost de �inocluri prismatice originare din Repu�lica Democrată Germană.� Foto-Frost achiziţionase aceste măr�uri de la comercianţi din Danemarca şi Regatul Unit, care i le e�pediaseră în regim de tranzit comunitar e�tern din antrepozitele vamale din Danemarca şi respectiv din Ţările de Jos.�

�.� Birourile vamale competente au permis iniţial intrarea măr�urilor, cu scutirea de plata drepturilor de import, luând în considerare �aptul că erau originare din Repu�lica Democrată Germană.� În urma unui control, Hauptzollamt Lü�eck-Ost, �iroul vamal principal, a considerat că tre�uie plătite drepturi vamale în temeiul legislaţiei vamale germane.� Această autoritate a apreciat, cu toate acestea, că, în cazul respectiv, nu era necesar să se procedeze la ram�ursarea după vămuire a acestor drepturi, deoarece Foto-Frost îndeplinea condiţiile prevăzute la articolul 5 alineatul ���� din Regulamentul nr.� ����/�� al Consiliului, potrivit căruia „autorităţile competente pot să nu procedeze la ram�ursarea după vămuire a sumei reprezentând drepturi de import sau drepturi de e�port care nu au �ost colectate ca urmare a unei erori comise chiar de autorităţile competente, eroare care nu putea fi, în mod rezona�il, o�servată de de�itor, acesta din urmă acţionând cu �ună-credinţă şi respectând toate dispoziţiile prevăzute de reglementările în vigoare cu privire la declaraţia sa vamală”.� Din ordonanţa de trimitere rezultă că Hauptzollamt a considerat că Foto-Frost îşi completase în mod corespunzător declaraţia sa vamală şi că nu i se putea pretinde să o�serve eroarea comisă, atâta timp cât alte �irouri vamale apreciaseră, cu ocazia unor operaţiuni anterioare analoage, că nu tre�uie plătite drepturi vamale în cazul unor ast�el de operaţiuni.�

5.� Întrucât valoarea drepturilor respective depăşea � ��� ECU, în con�ormitate cu Regulamentul nr.� �5��/8� al Comisiei din �� iunie ��8� de sta�ilire a dispoziţiilor de aplicare a articolului 5 alineatul ���� din Regulamentul nr.� ����/�� al Consiliului �JO L ���, p.� ���, nu îi permitea lui Hauptzollamt să decidă singur să nu se procedeze la ram�ursarea după vămuire a acelor drepturi vamale.� La solicitarea Hauptzollamt, ministrul �ederal al finanţelor a cerut Comisiei să decidă, în temeiul articolului � din Regulamentul nr.� �5��/8�, dacă era permis să nu se procedeze la ram�ursarea după vămuire a drepturilor în cauză.�

�.� La � mai ��8�, Comisia a adresat Repu�licii Federale Germania o decizie negativă în acest sens.� Comisia şi-a motivat decizia afirmând că ”�irourile vamale în cauză nu au �ăcut

Page 403: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

nicio eroare atunci când au aplicat dispoziţiile de reglementare a comerţului intern german, ci doar au acceptat ca fiind corecte, �ără a le contesta imediat, in�ormaţiile din declaraţiile prezentate de către importator; că această modalitate de a proceda […] nu împiedică câtuşi de puţin autorităţile în cauză să �acă ulterior o rectificare în ceea ce priveşte ta�area, după cum prevede în mod e�pres articolul �� din Directiva ��/��5/CEE a Consiliului din �� iulie ���� privind armonizarea procedurilor de punere a măr�urilor în li�eră circulaţie �JO L ��5, p.� ����”.� De asemenea, Comisia a considerat că „importatorul era în măsură să realizeze o apropiere a dispoziţiilor de reglementare a comerţului intern german, a căror aplicare o solicita, şi circumstanţele în care se derulau importurile în cauză; de aceea, importatorul putea să o�serve orice eroare în aplicarea acestor dispoziţii; că s-a sta�ilit, de asemenea, �aptul că acesta nu respectase toate dispoziţiile prevăzute de reglementările în vigoare cu privire la declaraţiile vamale”.�

�.� Ca urmare a acestei decizii, Hauptzollamt a emis avizul de ram�ursare după vămuire, contestat de Foto-Frost în litigiul din acţiunea principală.�

8.� Foto-Frost a solicitat Finanzgericht Ham�urg să dispună suspendarea e�ecutării avizului de ram�ursare.� Finanzgericht a admis cererea, motivând că operaţiunile în cauză păreau să intre Finanzgericht a admis cererea, motivând că operaţiunile în cauză păreau să intre în s�era comerţului intern german şi, prin urmare, erau scutite de drepturi vamale, în temeiul protocolului privind acest comerţ.�

�.� Foto-Frost a sesizat ulterior Finanzgericht Ham�urg printr-o acţiune pe �ond pentru anularea avizului de ram�ursare după vămuire.� Finanzgericht a considerat că validitatea Deciziei Comisiei Finanzgericht a considerat că validitatea Deciziei Comisiei din � mai ��8� era discuta�ilă, întrucât toate condiţiile enunţate la articolul 5 alineatul ���� din Regulamentul nr.� ����/�� al Consiliului pentru a nu se proceda la ram�ursarea după vămuire păreau a fi îndeplinite.� Întrucât avizul de ram�ursare în cauză era întemeiat pe decizia Comisiei, Finanzgericht a apreciat că nu îl poate anula decât în cazul în care şi decizia comunitară era lipsită de validitate.� În consecinţă, Finanzgericht a adresat Curţii următoarele patru între�ări preliminare:

„��� Poate instanţa naţională să se pronunţe cu privire la validitatea unei decizii a Comisiei, adoptate în con�ormitate cu articolul � din Regulamentul �CEE�� nr.� �5��/8� al Comisiei din �� iunie ��8� �JO L ���, p.� ��� cu privire la hotărârea de a nu proceda la ram�ursarea după vămuire a drepturilor de import în con�ormitate cu articolul 5 alineatul ���� din Regulamentul �CEE�� nr.� ����/�� al Consiliului din �� iulie ���� �JO L ���, p.� ��� şi prin care se sta�ileşte că decizia de a nu proceda la ram�ursarea după vămuire a drepturilor de import în cauză nu se justifică şi, după caz, poate instanţa naţională să hotărască în cadrul unei acţiuni pendinte în �aţa sa că nu tre�uie să se procedeze la ram�ursarea după vămuire, contrar deciziei Comisiei menţionate anterior?

��� În cazul în care instanţa naţională nu este competentă să se pronunţe cu privire la validitatea deciziei adoptate de Comisie, este Decizia �REC �/8��� a Comisiei din � mai ��8� validă?

��� În cazul în care instanţa naţională este competentă să aprecieze validitatea unei decizii adoptate de Comisie, articolul 5 alineatul ���� din Regulamentul �CEE�� nr.� ����/�� tre�uie să fie ����/�� tre�uie să fie interpretat în sensul în care acesta con�eră o putere discreţionară de decizie, a cărei e�ercitare poate �ace o�iectul unui control limitat al instanţei naţionale numai pentru a sta�ili dacă decizia nu constituie un a�uz de putere, în caz afirmativ, specificându-se natura a�uzului, �ără ca instanţa naţională să ai�ă posi�ilitatea adoptării unei decizii discreţionare, sau este vor�a despre a�ilitarea de a adopta o măsură echita�ilă, a cărei legalitate poate fi supusă în întregime aprecierii instanţei?

Page 404: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

��� În cazul în care nu este permis, în con�ormitate cu articolul 5 alineatul ���� din Regulamentul �CEE�� nr.� ����/��, să nu se procedeze la ram�ursarea după vămuire a drepturilor vamale, măr�urile originare din Repu�lica Democrată Germană, introduse în Repu�lica Federală Germania în regim de tranzit e�tern comunitar �procedura e�ternă��, prin alt stat mem�ru, se încadrează în comerţul intern german, în sensul Protocolului privind comerţul intern german şi pro�lemele cone�e din �5 martie ��5�, ast�el încât, la importul în Repu�lica Federală Germania, aceste măr�uri nu se supun nici drepturilor vamale, nici impozitului pe ci�ra de a�aceri la import sau drepturile menţionate anterior tre�uie percepute la �el ca şi în cazul importurilor originare din ţări terţe, în sensul că tre�uie să se perceapă, pe de o parte, drepturile vamale comunitare, în con�ormitate cu dispoziţiile legislaţiei vamale, şi, pe de altă parte, impozitul pe ci�ra de a�aceri la import, în con�ormitate cu articolul � alineatul ���� din A şasea Directivă comunitară privind armonizarea legislaţiilor statelor mem�re re�eritoare la impozitul pe ci�ra de a�aceri?”

��.� Pentru o descriere mai cuprinzătoare a �aptelor şi a dispoziţiilor de drept comunitar aplica�ile, precum şi pentru e�punerea o�servaţiilor prezentate de Foto-Frost, Hauptzollamt Lü�eck-Ost, Guvernul Repu�licii Federale Germania şi de Comisie, se �ace trimitere la raportul de şedinţă.�

Cu privire la prima întrebare

��.� Prin prima între�are, Finanzgericht doreşte să afle dacă are competenţa să se pronunţe cu privire la lipsa de validitate a unei decizii a Comisiei, de tipul Deciziei din � mai ��8�.� Finanzgericht contestă validitatea acestei decizii, pe motiv că toate condiţiile impuse la articolul 5 alineatul ���� din Regulamentul nr.� ����/�� par a fi îndeplinite în cazul de �aţă pentru a nu se proceda la ram�ursarea după vămuire.� Acesta apreciază, cu toate acestea, �aptul că, dată fiind împărţirea competenţelor între Curte şi instanţele naţionale, ast�el cum rezultă din articolul ��� din tratat, Curtea este singura a�ilitată să constate lipsa de validitate a actelor instituţiilor comunitare.�

��.� Ar tre�ui reamintit că articolul ��� din tratat îi con�eră Curţii competenţa de a hotărî, cu titlu preliminar, cu privire la interpretarea tratatelor şi a actelor instituţiilor comunitare, precum şi cu privire la validitatea acestor acte.� În con�ormitate cu alineatul ���� din acest articol, instanţele naţionale pot să adreseze între�ări preliminare Curţii, iar potrivit alineatului ���� din acelaşi articol aceste instanţe sunt o�ligate să procedeze ast�el atunci când hotărârile lor nu pot �ace o�iectul unei căi de atac în dreptul intern.�

��.� Chiar dacă articolul ��� con�eră posi�ilitatea instanţelor naţionale, ale căror hotărâri pot �ace o�iectul unei căi de atac în dreptul intern, să adreseze Curţii între�ări preliminare privind interpretarea sau validitatea unor acte, acesta nu clarifică aspectul competenţei acestor instanţe de a constata ele însele lipsa de validitate a unor acte ale instituţiilor comunitare.�

��.� Aceste instanţe pot să analizeze validitatea unui act comunitar şi, în cazul în care consideră neîntemeiate motivele privind lipsa de validitate invocate de părţi, pot să respingă aceste motive, concluzionând că actul în cauză este pe deplin valid.� Printr-o asemenea acţiune, instanţele nu contestă e�istenţa actului comunitar.�

�5.� Pe de altă parte, aceste instanţe nu au competenţa de a declara actele adoptate de instituţiile comunitare ca fiind lipsite de validitate.� Ast�el cum s-a su�liniat în Hotărârea din �� mai ��8� �International Chemical Corporation, ��/8�, Rec.�, p.� ������, competenţele recunoscute Curţii în temeiul articolului ��� vizează în principal asigurarea aplicării uni�orme a dreptului comunitar de către instanţele naţionale.� Această cerinţă de uni�ormitate este a�solut necesară atunci când este vor�a de validitatea unui act comunitar.� Divergenţele

Page 405: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

��5

dintre instanţele statelor mem�re cu privire la validitatea actelor comunitare sunt de natură să compromită însăşi unitatea ordinii juridice comunitare şi aduc atingere cerinţei �undamentale a securităţii juridice.�

��.� Aceeaşi concluzie poate fi desprinsă şi în ceea ce priveşte necesitatea de a asigura coerenţa sistemului de protecţie jurisdicţională instituit prin tratat.� Tre�uie reamintit în acest sens că acţiunea pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare privind validitatea constituie, ca şi acţiunea în anulare, o modalitate de control al legalităţii actelor adoptate de instituţiile comunitare.� După cum a evidenţiat Curtea în Hotărârea din �� aprilie ��8� �Partidul ecologist „les Verts”/Parlamentul European, ���/8�, Rec.�, p.� ������, „prin dispoziţiile articolelor ��� şi �8�, pe de o parte, şi prin articolul ���, pe cealaltă parte, tratatul a instituit un sistem complet de căi de atac şi de proceduri cu scopul de a încredinţa Curţii controlul legalităţii actelor adoptate de instituţii”.�

��.� Întrucât articolul ��� îi con�eră Curţii competenţa e�clusivă de a anula un act al unei instituţii comunitare, coerenţa sistemului impune să îi fie rezervată tot Curţii competenţa de a constata lipsa de validitate a aceluiaşi act, în cazul în care aceasta este invocată în �aţa instanţei naţionale.�

�8.� De asemenea, tre�uie su�liniat că cea mai în măsură să se pronunţe cu privire la validitatea actelor comunitare este Curtea.� În temeiul articolului �� din Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, instituţiile comunitare ale căror acte sunt contestate au dreptul să intervină în �aţa Curţii pentru a apăra validitatea acestor acte.� De asemenea, în temeiul articolului �� alineatul ���� din acelaşi protocol, Curtea poate solicita instituţiilor comunitare care nu sunt parte în proces orice in�ormaţii pe care le consideră necesare pentru cauza pendinte în �aţa sa.�

��.� Ar tre�ui adăugat că o serie de ajustări ale dispoziţiei potrivit căreia instanţele naţionale nu sunt competente ele însele să constate lipsa de validitate a actelor comunitare pot fi impuse în anumite condiţii în cazul unei proceduri de urgenţă, situaţie la care nu se �ace însă trimitere în între�area preliminară adresată de instanţa naţională.�

��.� În consecinţă, răspunsul la prima între�are este că instanţele naţionale nu sunt, ele însele, competente să constate lipsa de validitate a actelor emise de instituţiile comunitare.

Cu privire la a doua întrebare

��.� A doua şi a treia între�are pornesc de la premisa că operaţiunile în cauză erau de �apt supuse plăţii drepturilor vamale.� În cazul în care Curtea era singura competentă să se pronunţe cu privire la validitatea deciziei adoptate de Comisie, Finanzgericht doreşte să afle prin a doua între�are preliminară dacă decizia respectivă este validă.�

��.� Este necesar să se su�linieze că dispoziţiile articolului 5 alineatul ���� din Regulamentul nr.� ����/�� prevăd trei condiţii precise care tre�uie îndeplinite pentru ca autorităţile competente să nu procedeze la ram�ursarea după vămuire.� Dispoziţiile articolului menţionat tre�uie interpretate în sensul că, în cazul în care, toate aceste condiţii sunt îndeplinite, de�itorul are dreptul să fie scutit de ram�ursarea drepturilor în cauză.�

��.� Ar tre�ui analizat în continuare dacă cele trei condiţii enunţate la articolul 5 alineatul ���� din Regulamentul nr.� ����/�� sunt îndeplinite în speţă.� Curtea poate, într-adevăr, să verifice materialitatea �aptelor care stau la �aza unui act comunitar şi concluziile juridice pe care instituţia comunitară le-a realizat în temeiul acestuia, în situaţia în care, într-o acţiune pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare privind validitatea, se susţine că acestea sunt ine�acte.�

Page 406: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

��.� Prima condiţie enunţată prin dispoziţia menţionată anterior este ca drepturile să nu fi �ost percepute ca urmare a unei erori comise chiar de autorităţile competente.� În această privinţă, tre�uie respins argumentul Comisiei potrivit căruia autorităţile vamale nu au comis, ele însele, o eroare, ci au pornit iniţial de la premisa că datele incluse în declaraţia completată de Foto-Frost sunt e�acte, ast�el cum erau îndreptăţite să o �acă în temeiul articolului �� din Directiva ��/��5/CEE a Consiliului.� În con�ormitate cu dispoziţia menţionată, în cazul în care drepturile au �ost calculate pe �aza datelor neverificate cuprinse în declaraţia vamală, se poate proceda ulterior la o verificare a acestei declaraţii şi la o rectificare a valorii drepturilor calculate.� În cazul de �aţă, ast�el cum a recunoscut însăşi Comisia în o�servaţiile sale şi în răspunsul la o între�are adresată de Curte, declaraţia Foto-Frost conţinea toate datele o�iective necesare pentru aplicarea dispoziţiei în cauză, iar aceste in�ormaţii erau corecte.� În aceste condiţii, verificarea ulterioară pe care au e�ectuat-o autorităţile vamale germane nu a evidenţiat niciun element nou.� În consecinţă, drepturile vamale la importul măr�urilor respective nu au �ost, de �apt, percepute ca urmare a unei erori a autorităţilor vamale în aplicarea iniţială a dispoziţiei.�

�5.� A doua condiţie este ca de�itorul să fi acţionat cu �ună-credinţă, şi anume acesta să nu fi �ost în măsură să o�serve eroarea autorităţilor vamale.� În această privinţă, tre�uie reamintit că judecătorii specializaţi de la Finanzgericht Ham�urg au apreciat, în Ordonanţa de suspendare a e�ecutării din �� septem�rie ��8�, că perceperea unor drepturi vamale în cazul unor asemenea operaţiuni este cât se poate de discuta�ilă.� Finanzgericht a considerat că asemenea operaţiuni par să aparţină domeniului comerţului intern german şi, în consecinţă, sunt scutite de drepturile vamale, în temeiul protocolului cu privire la acest comerţ.� Cu toate acestea, Finanzgericht a evidenţiat �aptul că situaţia este neclară, atât în ceea ce priveşte jurisprudenţa Curţii, cât şi în ceea ce priveşte jurisprudenţa naţională.� În aceste condiţii, nu se poate considera în mod rezona�il că Foto-Frost, o societate comercială, putea să o�serve o eroare comisă de autorităţile vamale.� De asemenea, având în vedere că operaţiunile anterioare analoage �useseră scutite de la plata unor ast�el de drepturi vamale, cu atât mai puţin tre�uia Foto-Frost să suspecteze că s-a comis o eroare.�

��.� A treia condiţie este respectarea de către de�itor a tuturor dispoziţiilor reglementărilor în vigoare în ceea ce priveşte declaraţia sa vamală.� În această privinţă, tre�uie su�liniat că însăşi Comisia, în răspunsul la o între�are adresată Curţii, a admis, contrar celor afirmate în Decizia din � mai ��8�, că Foto-Frost completase în mod corespunzător declaraţia vamală.� De asemenea, niciun element din dosarul prezentat Curţii nu este de natură să dovedească contrariul.�

��.� Din cele menţionate anterior, rezultă că toate condiţiile enunţate la articolul 5 alineatul ���� din Regulamentul nr.� ����/�� au �ost îndeplinite în acest caz.� În consecinţă, Foto-Frost avea dreptul să fie scutită de la ram�ursarea după vămuire a drepturilor în cauză.�

�8.� În aceste condiţii, Decizia adresată la � mai ��8� Repu�licii Federale Germania, prin care Comisia constata că tre�uie să se procedeze la ram�ursarea după vămuire a drepturilor de import într-un anumit caz, nu este validă.�

Cu privire la a treia întrebare

��.� În a treia între�are adresată Curţii, Finanzgericht întrea�ă dacă, în situaţia în care are competenţa să declare lipsa de validitate a deciziei adoptate de Comisie, aplicarea articolului 5 alineatul ���� din Regulamentul nr.� ����/�� depinde de o decizie discreţionară pe care instanţa naţională poate să o controleze numai în ceea ce priveşte a�uzul de putere �„Ermessens�ehler”�� sau depinde de o măsură echita�ilă, verifica�ilă în toate privinţele.�

Page 407: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

��.� Având în vedere răspunsurile la prima şi a doua între�are, a treia între�are rămâne �ără obiect.

Cu privire la a patra întrebare

��.� A patra între�are este adresată Curţii din perspectiva în care nu rezultă din răspunsurile la primele între�ări că Foto-Frost are dreptul să fie scutită de la ram�ursarea după vămuire.� Finanzgericht doreşte să afle dacă într-o ast�el de situaţie operaţiunile în cauză intră în s�era comerţului intern german în sensul protocolului cu privire la acest comerţ, ceea ce implică, în opinia sa, că acestea sunt scutite de drepturi vamale.�

��.� Având în vedere răspunsul la a doua între�are, a patra între�are rămâne �ără o�iect.�

Cu privire la cheltuielile de judecată

��.� Cheltuielile e�ectuate de către Guvernul Repu�licii Federale Germania şi de către Comisia Comunităţilor Europene, care au prezentat o�servaţii Curţii, nu pot �ace o�iectul unei ram�ursări.� Întrucât procedura are, în raport cu părţile în acţiunea principală, un caracter incidental �aţă de procedura din �aţa instanţei naţionale, este de competenţa acestei instanţe să se pronunţe cu privire la cheltuielile de judecată.�

Pentru aceste motive,

CURTEA,

pronunţându-se cu privire la între�ările care i-au �ost adresate de Finanzgericht Ham�urg, prin ordonanţa din �� august ��85, hotărăşte:

1. Instanţele naţionale nu sunt, ele însele, competente să constate lipsa de validitate a actelor emise de instituţiile comunitare.

2. Decizia adresată la 6 mai 1983 Republicii Federale Germania, prin care Comisia constata că trebuie să se procedeze la rambursarea după vămuire a drepturilor de import într-un anumit caz, nu este validă.

Mackenzie Stuart Bosco Moitinho de Almeida Rodríguez Iglesias

Koopmans Everling Bahlmann Galmot Joliet O’Higgins Schockweiler

Pronunţată în şedinţă pu�lică la Lu�em�urg, �� octom�rie ��8�.�

Grefier Pentru preşedintele A.� J.� Mackenzie Stuart

P.� Heim G.� Bosco

Page 408: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare
Page 409: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

A

a�senţa drepturilor persoanelor de drept privat, ��a�senţa încălcării drepturilor �undamentale, ���a�senţa sancţiunilor prevăzute de directivă, ���a�senţa unei îndoieli rezona�ile, ���a�uz de putere, ��, ��, ��acces la încadrarea în muncă, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ��8, ���, ���, ���, ���, ���, ��5, ���, ���, �5�, �58, ���, ��8, ���acces la ocupare şi condiţii de muncă, �5�acord de e�clusivitate, ��8, ���, �8�, �8�, �8�, ���acord de e�clusivitate, acordarea unei despăgu�iri, ���Acordul Benelu�, ��act administrativ, ��, �8act neanulat, �5act unilateral, 8�, ��acte ale instituţiilor, ���acte ale instituţiilor Comunităţii, �5acţiune, ��, ��, �8, ��, ��, ��, ��, �8, 5�, 5�, 8�, ���, ���, ��8, ���, ���, �5�, �58, ��5, ���, �8�, �8�, ���, ���acţiune administrativă, ��acţiune în anulare, ��, ��, ��, ��, ��, �5, �8, ��, ��, ��, ���, ��5acţiune în despăgu�iri, �5, �8, ��, ��, ��, �8, �85acţiune pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare, 5�, ��, 8�, �5�, ���, ���, ���, ��5acţiunea persoanelor de drept privat împotriva unei decizii adresate „unei alte persoane”, �5

admisi�il, ��, �8, ��, �8�admisi�ilitate, �8, ��, ��, ��, �8, 5�, 58, 8�, ���, ��8, ���, �85, ���admisi�ilitatea acţiunii, �8, ��agricultură, ��, ��5, ���ajutoare acordate de către state, ��alegerea sancţiunilor de către statele mem�re, ���angajament de a importa sau de a e�porta, ���, ���angajator, ���, ���, ���, ���, ���, ���, �5�, �55, ���, ���, ���, ���, ���, �55, �5�, �58, ���, ��5, ���, ���, ���, ��5, ���angajatori, ��, ���, ���, ���, ���, ��5, ���, ���, ���, ���, �5�, �55, �58, �5�, ���, ���, ���, ���, ���, ��5, ���, ���, ��8, ���, ���, ���, ���, ���, ��5, ���, ���, �5�, �55, �5�, �58, �5�, ���, ��5, ���, ���, ���, ��5, ���anulare, ��, ��, ��, ��, �5, �8, ��, �5, ��, ��, ���, ���, ���, ���, ��5, ���, ��8, �5�, ���, �8�, ���, ���anularea angajamentului de e�port sau de import, ���aplica�ilitate, �5�, ���, ���aplica�ilitate directă, ���aprovizionare, ��, 8�, 8�, ��, ��, ��armonizare legislativă, ��articolul � din directiva ��/��� a Consiliului, ��5articolul 5 alineatul ����, �5�, �55, ���, ���, ���asociere la un grup neinterzis, ��5aspecte de �apt şi de drept, ��, 5�, 8�, ���atingere adusă ordinii pu�lice naţionale, ��5autonomia, uni�ormitatea şi eficacitatea dreptului comunitar, ���

INDEX

Page 410: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

autoritate pu�lică, ���autoritate de res judicata, ���, �8�, �8�autorizaţie de suspendare, ��

B

�ază juridică, 8�, ���, ����eneficiar, ���, ���, ���

C

cale de atac, ��, ��, 8�, ���, ��8, ���, �5�, �5�, ���, ���, ��8, ���, ���, ��8, ���, ���, ���, ��8, ���, ���, ���, ��8, ���, �8�, ���, ��5, ���, ���, ���, ��5capacitate de reprezentare, 88capacitate de reprezentare internaţională, 8�capacitate juridică, 8�, 88caracterul o�ligatoriu al unei directive, �55, ���cauţiune, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ��5cauze cone�ate, ��, ��, ��, �5, ��, �8�, �8�, �88, ��8, ��5, �58caz de �orţă majoră, ���CEE, �8, ��, 5�, 5�, ��, ��, ��, 8�, 8�, 8�, ��, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ��8, ���, �5�, �5�, �58, �5�, �8�, �8�, �85, �8�, �8�, ���cerere, ��, ��, ��, ��, ��, ��, �8, 5�, 5�, ��, 8�, 8�, ���, ���, ���, ��8, ���cerere de anulare, �8, ��, ��, ��cerere de constatare a unui prejudiciu, �5cerere de despăgu�iri, ��, ��, ��, �5, ��cerere de interpretare, 8�, 88cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare, �, 8, �, ��, ��, ��, 5�, ��, ��, ��, ���, ���, ��8, ��5, ���, ���, ��5, ���, ��5, �85, ���, ���, �5�, ���certificat, ���, ���, ��5, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ��5, ���, ���, ��5, ���, ���, ��8, ���, ���, ��5, ��8, �8�, �8�, �8�, �8�, �85, �8�, �88, ���, ���, ���, ���, ���certificat de autenticitate, ��8, �85, ���, ���certificat de origine, �8�, �8�, �85, �8�, �88, ���, ���certificat de import şi de e�port, ���, ���, ���, ���, ���, ���

certitudine juridică, ��8, ���, �8�, �8�, ���, ���cheltuieli de judecată, �8, �8, ��, ��, ��, ��, ��, ���, ���, ���clasificare, 5�, ��, ��, ��clauză de e�ceptare, ���, �5�, ���comercializare, 8�, 8�, ��, ��, ��comercializarea unui produs, �85comerţ intracomunitar, ��8, ���comerţ, ���, ��5, ���, ���, ��5, ���, �8�, �8�, �8�, �85, �8�, �8�, ���Comisia, �5, ��, ��, �8, ��, ��, ��, ��, ��, ��, �5, ��, ��, 5�, 5�, 55, 5�, 5�, ��, ��, ��, 8�, 8�, 8�, 8�, 85, 8�, 8�, ��, ��, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ��8, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, �5�, �5�, �5�, �5�, ���, ���, ���, ���, �8�, �8�, �85, �8�, �8�, �88, �8�, ���, ���, ��� Comisia Comunităţii Economice Europene, ��Comitetul Economic şi Social, ��, ���competenţa comunitară şi competenţa naţională, ���competenţa Curţii, 5�, 5�, 58, ��, ��, ��, 8�, ��8, ���competenţa de apreciere a instanţei naţionale, ���competenţă e�clusivă, ��, ��, ��, ���, ���, ��5, ���, ���, �5�, �8�, �8�, ���, ���, ���, ���, ��5comportament personal, ��5Comunitatea Economică Europeană, 5�, ��concediere, ��5, ���, �5�, �55, �5�, �5�, �58, �5�, ���, ���, ���, ��8, ���, ���, ���, ���, ��5, ���concept, ���, �5�concesionar, ���, �8�, �85, �8�, ���, ���concluzii, ��concurenţă, ��, 8�, 8�, 8�, ��, ��, ���, ��8, ���, �8�, �85, �8�, ���, ���condiţia cetăţeniei, ���, ���, �5�, �5�, �55, �5�condiţii de concediere, �5�condiţii de declinare a competenţei, ���condiţii de muncă, ���, ��5, ��8, �58, ���, ���, ��8, ���, ���, �55, �5�, �58, �5�, ���, ���, ���, ���, ��8, ���, ���, ��5, ���

Page 411: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

411

condiţii şi limite, �85conflict între dreptul comunitar şi o lege ulterioară naţională, ���conflict între lege şi tratat, �8constatarea lipsei de validitate, ���conte�t economic şi juridic, ��8, ���, ���control jurisdicţional, 8�, �8, ��5, ��5, ���controlul legalităţii actelor instituţiilor, ���Corte Suprema di Cassazione, �, ���, ���, ���, ���, ���criteriu, ��8, ���cuantum, ��cuantumul prejudiciului, ��Curtea Constituţională, 8�, �8, ��, ���, ���, ��5, ���, ���, ���, ���, ���, ��8, ���, �8�, �8�, �8�, ���Curtea de Justiţie, ��, ��, 5�, 5�, ��, ��, ��, 8�, 8�, 85, ��, ���, ���, ���, ��5, ��8, ���, ���, ���, ���, ���, �8�, �8�Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, ��

D

data de la care produce e�ecte, ���daune-interese, ��, �8, ���decădere, ���decizie, �5, ��, ��, �8, ��, ��, ��, ��, ��, �5, ��, ��, �8, 5�, 5�, 55, ��, 8�, ��8, ���, ���, ��8decizie de inadmisi�ilitate, 55decizie individuală, ��, ��, �5denumire de origine, ��8, �8�, �8�, �8�, �8�, ���, ���, ���derogare, ��, 58, 5�, �5, ��, 88, ���, ��5, �5�, ���, ���, �88, ���, ���, ���, ��5, ���, �5�, ���, ��8, ���despăgu�ire adecvată, ���destinatar, ��, ��, ��, ��, �8destinatarii unei decizii, ��determinare, ���di�erenţe între legislaţiile naţionale, �85Directiva ��/���, ���, ���, ���, ���, ���, ��5, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ��5, ���, ���, ��8, ���, �5�, �5�, �5�, �5�, �55, �5�, �5�, �58, �5�, ���, ���, ���, ���, ��5, ���, ���, ���, ���, ���, ��5, ���discriminare, 8�, 8�, ��, ��, ���, ��8, �8�,

�85, ���, �5�discriminare directă, ���discriminare indirectă, ���discriminare privind accesul la încadrarea în muncă, ���dispoziţie, ��, �5, 5�, 8�, 8�, 88, 8�, ���, ���, ��5, ��8, ���, ���, ��5, ��8, ���, ���, ���, ���, ���, ��5, ���, ���, �5�, �55, �5�, �5�, ���, ���, ���, ���, ���, �8�, �88dispoziţii direct aplica�ile, ���dispoziţii juridice �undamentale, ���, ���domeniu de aplicare, ���, �85drept administrativ, 5�drept aplica�il, ��drept comunitar, ��, 5�, 55, 5�, ��, ��, 8�, 8�, 85, 88, 8�, ��, ���, ���, ���, ���, ��8, ���, ���, ���, �5�, �5�, ���, ���, �85, �8�, ��5, ���drept de sta�ilire, ��, 8�, ���drept de trimitere pentru oricare instanţă naţională, ���drept naţional contrar, ���drept vamal, ��, ��, ��, ��, 5�, 5�, 5�, 58, 5�, ��, ��, ��, ��, ��5, �55dreptul justiţia�ililor de a introduce o acţiune, 1�drepturi, ��, ��, ��, ��, ��, ��, ��, ��, ��, ��, ��, �8, 5�, 5�, 5�, 5�, 55, 5�, ��, ��, ��, ��, ��, ��, ��, ��, ��, 8�, 8�, 8�, 88, 8�, ��, ��, ��, ��, ��, ���, ���, ���, ���, ���, ��5, ���, ��8, ��8, ���, �5�, �55, �5�, ���, ���, ���, ���, ���, �8�, ���, ��5, ���, ��8, ���, ���, ���, ��5, ���, ��8, ���, ���, ���, ��5, ���, ���, ���, ���, ���, ��5, ���, ���, ��8, ���, ���, �55, �5�, �5�, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, �8�, �8�, �85, �8�, �8�, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���drepturi de import, 5�drepturi �undamentale, ���, ��5, ��8, ���, ���drepturi individuale, 5�, 5�, 5�, ��, ��, ��, 8�, 8�, ��, ��, ���drepturi individuale ale persoanelor de drept privat, ��drepturi vamale, ��, ��, ��, ��, ��, ��, ��, �5, ��, 5�, 5�, 55, 5�, 5�, 5�, ��, ��, ��, ���, ���, ���, ���

Page 412: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

E

e�ect direct, 5�, ��, ��, ��, 8�, ��, ��, ���, �5�, �5�, ���, ���, ��5, �5�e�ect în raporturile dintre stat şi persoane de drept privat, �5�e�ecte imediate, 5�e�ecte o�ligatorii, �5, ��e�ectele prescripţiei, ���egalitate, ���egalitate de tratament, ���, ��5, ���, ��8, �5�, �5�, �58, ���, ���egalitate de tratament între �ăr�aţi şi �emei, ���egalitate de tratament pentru �emei şi �ăr�aţi, �5�eliminare, ���emitere, ���, ���, ���, ���, ��5, ���, ���, ���, ���, ���, ���evaluare de către instanţa naţională de ultim grad, ���evaluarea validităţii, ���e�cepţie, ��, 55, 5�, ��, ��, ���, ��5, ���, ��5, ���, ��5, ���, ���, ���, �55, ���, ���, ���, ���, ���, ��5e�cepţie cu privire la vârsta minimă de pensionare, �5�e�cepţie de inadmisi�ilitate, ��, ��, 58e�cepţie de la interdicţia de discriminare pe criterii de se�, �55, ���e�cepţie în materie de securitate socială, �5�e�cludere, �5�, ���e�ercitare, ���e�ercitarea autorităţii pu�lice, ���, ��5, ���, ���, ��8, ���, �5�, �5�, �5�, �5�, �5�, �58, ���, ���, ���, ���, ��8, ���, ���, ���, ��5, ���, ���e�istenţă, ���e�pirare, ���, ���e�portator, ���, ���, ��5, ���, ���, ���, ��5, ���, �8�, �8�, ���e�porturi, 8�, 8�, ��, ���, ��5, ���, ���, ���, ���, ���

F

�apte şi procedura scrisă, ����orţă majoră, ���, ���, ���, ���, ���, ��5, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ��5, ��8�undament juridic, 88, ���, ��8

G

garanţii, ���, ���, ���, ���, ��5, ���, ���, ��8, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ��8, ���, ���, ���, ���, ��8, �5�, �8�, ���

H

hotărâre preliminară, ��, ��, 5�, 5�, 55, 5�, ��, ��, ��, ��, ��, 8�, 8�, 8�, ��, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ��8, �5�, ���, ���, �8�, �8�, ��8, ���, ���, ���, ���, ���, ��5, ���, ��8, ���, ���, ���, ���, ���, �5�, ���, ���, ���, ��5hotărâre de trimitere, �8�, �8�hotărâri preliminare privind interpretarea, 8�, ���, ���

I

import, ��, ��, 5�, 5�, 58, 5�, ��, ��, 8�, 8�, ��, ���, ���, ���, ���, ���, ��5, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ��5, ���, ���, ���, ���, ��5, ���, ���, ��8, ���, ���, ���, ���, ���, �8�, �8�, �8�, �8�, �8�, �8�, �88, �8�, ���, ���, ���importator, ��, ��, ��, ��, ���, ���, ��5, ���, ���, ���, ���, ��5, ���, ��8, �8�, �85, �8�, ���, ���, ���, ���, ���importator care îndeplineşte condiţii prevăzute la articolul 5 alineatul ���� din regulamentul nr.� ����/��, ���importatori-distri�uitori, �8�impozit pe ci�ra de a�aceri, �8impozitare, 5�inaplica�ilitatea automată a normelor e�istente, ���incompati�ilitatea cu tratatul a oricărei practici constituţionale ce rezervă soluţionarea conflictului unei autorităţi alta decât instanţa sesizată, ���incompetenţa Curţii, ��instanţă naţională, 5�, 5�, ��, 8�, 8�, 8�, 88, �5�, ���

Page 413: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

instanţe naţionale, 5�, 5�, ��, ��, ��, ��, ��, 8�, 8�, 8�, 88, 8�, ��, ��, ��, �55, �5�, ���instituţii comunitare, 5�, ��, ���, ���, ���, ���, �55, �5�, ��8, ���instituţiile Comunităţii, ��, ��8, �5�interdicţia introducerii unor noi măsuri restrictive, ��interdicţie, 5�, 5�, ��, ��, 8�, ��8, �88, �8�interdicţie a�solută, �5, ��interpretare, �5, 5�, ��, �5�, ���interpretare anterioară de către Curte a pro�lemei de drept în cauză, ���interpretarea tratatului, ��, ��, 5�, 55, 58, ��, ��, ��, 8�, 8�, 8�, 8�, ��, �5, ���, ���interpretare nerestrictivă a dispoziţiilor din tratat, �5interpretare strictă, �5�interzicerea unor noi măsuri restrictive, 8�ipso jure, ��, ���, ���izvor de drept, ���, ��8

Î

între�ări preliminare, ���, ���, ���

J

jurisprudenţa Curţii de Justiţie, ��justiţia�ili, ��, 8�, ��

L

li�eră circulaţie, ��8, �88, ���, ���, ���, ��5li�ertatea de a sesiza curtea, ��8li�ertatea de sta�ilire, 85, ��, ���, ���, ���, ��8, �5�, �5�, �55, �5�, �5�, �58, ���, ���, ���, ���, ���, ��5, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���lim�ă de procedură, �8limitare, ���limitare a suveranităţii, 8�limitarea definitivă a drepturilor suverane ale statelor mem�re, ��limite, ��, ���, �5�lipsă de temei, �5lipsă de validitate, ���, ��8, �8�, �8�, ���,

���, ���, ���, ���, ��5, ���, ���lipsă de validitate a actelor comunitare, ��5lipsă de validitate a actelor emise de instituţiile comunitare, ��5, ���litigiu, ��, 5�, 5�, ��, 8�, 8�, ���, ���, ���, ���, ���lucrători, ��5, ���lucrători de se� masculin şi lucrători de se� �eminin, ���, ���, �5�

M

majorare, 5�, 5�, 5�, 58, 5�, ��, ��, ��majorare ilicită, 5�măsură unilaterală, 8�, 88măsuri adoptate de instituţii, �5�măsuri cu e�ect echivalent, ��8, �85măsuri cu e�ect echivalent cu cel al restricţiilor cantitative la import, �85, ���, ��8, ���măsuri de garanţie, ��8măsuri de drept naţional, 8�monopoluri, 8�, 8�, ��, ��, ��monopoluri naţionale, 8�monopoluri naţionale care prezintă caracter comercial, �85

N

necesitatea de a garanta eficacitatea directivelor, ���necompetenţa instanţelor naţionale, ���neîndeplinirea o�ligaţiilor, 5�, 58, ��nivel de ta�are, 5�, ��, ��normă comunitară, 5�, 8�, ��, ���normă de drept, ��, ��, ��, 5�, 5�, ���, ���, ��8norme comunitare, ��noţiune, �5, 5�, ���, ��8, �85, ���

O

o�iect, ��, ��, ��, �8, 5�, ��, ��, 8�, 8�, ��, ��, ��5, ���, ���, ���, �5�, �58, ���, ���, �8�, �8�, ���, ���, ���o�iectul unui apel, ��5o�ligaţie, ��, ��, 58, 5�, ��, ��, ��, ��, ��, ��, 8�, 8�, 8�, ��, ��, �8, ���, ���, ���, ���,

Page 414: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

414

��5, ���, ���, ���, ���, �55, ��5, ���, ��5, �8�, �85, ���, ��8, ���, ���, ��8, ���, ���, ���, ��8, ���, �5�, �55, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ��8, ���, ���, ���, �5�, �58, ���, ��5, ���, ���, ���, ��8, �8�, ��5, ���o�ligaţie de a�ţinere, ��o�ligaţie de a introduce o acţiune pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare, ���, ���o�ligaţie de sesizare, ��8, ���, ���o�ligaţie de supraveghere a Comisiei, ��o�ligaţie de trimitere, ���o�ligaţii, ��, ��, ��, ��, 5�, 5�, 5�, ��, ��, ��, ��, ��, ��, ��, 8�, 8�, 88, �8, ��, ���, ���, ���, ���, ���, ��5, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ��8, ���, �55, ��8, ���, ��5, ���, ���, �8�, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ��5, ���, ���, ���, ���, �5�, �55, ���, ���, ���, ��8, ��5, ��8, ���, ���, ���, ���, ��8, ���, �55, ���, ���, ���, ��5, ���o�ligaţii ale instanţelor naţionale, ���o�ligaţii şi competenţe ale instanţei naţionale sesizate, ���o�servaţii, ���, ���, �8�, �8�, �85, �8�, �8�o�servaţii scrise, ���, �8�, �8�o�stacol pentru adoptarea actelor legislative contrare dreptului comunitar, ���o�stacole în calea comerţului intracomunitar, �85opoza�il, 8�, 88, ��, ���, ���, ���ordine juridică, 5�, 5�, ��, 8�, 88, 8�, ��8, ���ordine juridică comunitară, ��, �8, ���, �5�, ��5, ���, �8�, ��5ordine pu�lică, ��5ordine pu�lică naţională, ��5ordonanţă preşedinţială, ��, ��, ��, ��, ��, �8organizarea comună a pieţelor, ���, ���, ���, ���organ legislativ, ���, ���, ���, ���, �58

P

pârâtă, ��, ��, �8, ��, ��, ��, �5, ��, ��, �8, ���Parlamentul European, ��, ���participare directă şi specifică, ���

patrimoniu juridic, 5�, ��pensie de stat, �5�, �55, �5�, ���, ���, ���, ���perioadă de tranziţie, ���, ���, �5�, �55, �5�, �5�, �58, �5�, ���, ���, ���, ���, ��8, ���, ���, ���, �8�perioadă de vala�ilitate, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���perioadă de validitate, ��permis de circulaţie, �8�persoană de drept privat, �5, �8, ��, ��, 5�, 5�, 5�, ��, ��, ��, ��, 8�, 8�, ��, ��5, �5�, ��5, ���persoană fizică sau juridică, ��persoane private, ��pertinenţă, 5�piaţă comună, ��, ��, 85, ��pieţe comune, ��politica comercială comună, �5politică agricolă, ��politică de asociere a dreptului la pensie de stat şi a concedierii, �5�politică socială, ���, ���, �5�politică vamală, 5�posi�ilitate de a invoca o directivă împotriva unei persoane de drept privat, �5�poziţie tari�ară e�, ��, ��, ��, ��poziţii e�, ��, ��precedente, ���, ���, ��5, ��8, �5�prejudiciu, ��, ��, ��, ��, ��, ��, ��, �8, ��8, �8�prejudiciu general, ��prejudiciu individual, ��prejudiciu material, ��prevedere specifică a tratatului, �85prevederi legislative, ���, ���principii generale, ���principiu �undamental, ��5principiul li�erei circulaţii a lucrătorilor, ���, ��5, ��8principiul nediscriminării, ���, ���, ���, �58, ��8principiul remunerării egale a lucrătorilor de se� masculin şi a celor de se� �eminin pentru aceeaşi muncă prestată, ���, ���

Page 415: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

41�

principiul supremaţiei dreptului comunitar, ���, ���principiul tratamentului naţional, ���, ���, ���pro�leme de interpretare, ���procedura introducerii acţiunii, ��procedură, �5, ��, 5�, ��, �8�procedură a ordonanţei preşedinţiale, ��8, �8�, ���procedură de decizie, ��procedură de ram�ursare după vămuire, ��8procedură orală, ��, ��, �5�, ���procedură scrisă, ��, �8, �8, ���, ��8, ���, ���procedură scrisă şi orală, ��, �8proceduri de ram�ursare după vămuire, ��8producător, ���, �8�, ���, ���produs autentic, ��8, ���, ���produs comercial, 8�, ��, ��pro�esii li�erale, ���, ���, ���, ���, ���protecţie acordată de către instanţele naţionale, ���protecţie indirectă, ��Protocolul de la Bru�elles din �5 iulie ��58, �5punere în aplicare de către statele mem�re, ���putere e�ecutivă, �8putere de apreciere a autorităţilor naţionale, ��5puteri discreţionare, ��, �5

R

ram�ursarea drepturilor vamale, ��, �8, �8�, �8�, ���ram�ursarea după vămuire a drepturilor de import, ���, ��8, ���, �8�, �8�, ���, ���, ���, ���, ���, ���ram�ursarea după vămuire a drepturilor de import sau de e�port, ���reclamant, ��, ��, ��, ��, �8, ��, ���, �5�, �5�, �5�, �58reclamanta, ��, ��, �8, ��, ��, ��, ��, ��, �5, ��, �8, 5�, 5�, ��, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���recurgere inadmisi�ilă la normele de drept

constituţional naţional, ���regim juridic, 8�, ��, ��registrul permiselor de li�eră trecere, �8�reglementare comercială, ��8, ���regulament de procedură, �5, ��, ��, ��, �8, ��, ��, ��, ���relevanţa între�ărilor, ���remunerare, ���resortisant al unui alt stat mem�ru, ��5resortisanţi, ��, ��, 5�, 5�, 5�, ��, ��, ��, 8�, 8�, 85, 8�, 88, ��, ��, ��, ��, ���, ���, ���, ��8, �5�, �5�, �55, �5�, ���, ���, ���, ��5, ���, ��8, ���, ���, ���, ���, ���, ���restituirea garanţiei, ���, ���restituirea ta�elor, ��5restricţie, �5�, ��8, �8�, �8�, �85, �8�, �8�, ���restricţii, ��, 8�, ���, ��8, ��5, �85restricţii cantitative, ��, ���, ���, ��8, �8�, �8�, �85, �8�, �88, ���, ���, ���, ���, ��8, ���, ���, �88, �8�, ���, ��5, ���resurse proprii ale Comunităţilor Europene, ���retroactivitate, ���revendicări, ���revizuire, 5�, ��, ��

S

schim�uri, 5�, 8�, 8�, ��, ��, ���, ��5, �8�, �8�schim�uri comerciale, 8�securitate juridică, ���sel�-e�ecuting, ��, ��, ��, ���, ���, ���, ���, �5�, �5�sesizarea curţii, ���, ���sesizare din oficiu a curţii, ���s�eră de aplicare, �5, ��, ���, �5�, ���, ���sistem de drept comunitar, 5�sistem juridic, 8�, 88, ��, ��solicitare, �5, ��stat angajator, �5�stat mem�ru, �8, ��, 5�, 55, 5�, 58, ��, ��, 8�, 8�, 8�, 8�, ��, ���, ��8, ���, ���, ���, ���, �5�, �5�, �55, �5�, ���, ���, ���, ��5, ���, ���, ��8, ���, ���, ���, ���, ��8, �8�,

Page 416: Jurisprudenţa istorică a instanţelor comunitare

���

���, ���state mem�re, ��, ��, ��, ��, ��, �5, ��, 5�, 5�, 5�, 5�, 55, 5�, 5�, 58, 5�, ��, ��, ��, ��, 8�, 8�, 8�, 85, 8�, 8�, 88, 8�, ��, ��, ��, ��, ���, ���, ��5, ��8, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ��5, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ��8, �5�, �5�, �5�, �5�, �55, �5�, �5�, �58, �5�, ���, ���, ���, ���, ��5, ���, ��8, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ��8, ���, �8�, �8�, �85, �8�, �88, ���, ���, ���, ���statele mem�re ale CEE, 5�, ��statu-quo, ���, ��5strictă interpretare, ��5supremaţia normelor comunitare, ��supremaţie, ���suspendare, ��, ��, �5, ��, ��, ���, �8�, �8�, ���, ���suspendarea drepturilor vamale, ��, �5, ��, �5, ��

T

ţară de origine, ��8, �8�, �8�, �8�, �8�, ���, ���, ���Tarie��esluit, 5�, 5�, 5�, 5�, ��, ��Tarie�commissie, �, 5�, 5�, 5�, 5�, 55, 5�, 5�, ��, ��, ��, ��, �5, ��, ��, ��, ��, �5, ��tari�, ��, 5�, 5�, 58, ��, ��, ��tari� vamal, �5Tari�ul Vamal Comun, ��, ��, ���ta�e, 5�, ��, ��ta�e cu e�ect echivalent, 5�, 5�, ��, ��, ��, ��, ��, ���, ��8, ���, ��5, ���

ta�e fi�e, ���temei legal, ��, ���teoria actului clar, ���, ��5, ���, ���, ���termen de vala�ilitate, ���trans�er de competenţă, 8�, ��, ��8Tratatul CECO, ��, ��, �5, ��, ��, ��, ��, �5�, ���, ���Tratatul CEE, �5, �8, ��, ��, ��, ��, 5�, 5�, 5�, 5�, 5�, 5�, 58, 5�, ��, ��, 8�, 8�, 8�, 88, ���, ���, ���, ���, ���, ��5, ���, ���, ���, ��5, ���, ��8, ���, �5�, �5�, �55, �5�, �58, �5�, ���, ���, ��8, ���, �8�, �8�, �8�, �88, �8�, ���, ���Tratatul de Instituire a Comunităţii Economice Europene, ��, 5�, ��, ��, ��, ���, ���

U

uni�ormitate în aplicarea dreptului comunitar, ���uree-�ormaldehidă, 5�

V

validitate, 5�, 8�, 8�, ���, ���, ���, ���, ���, ���, ��8, ���, ���, ���, ���, ���, ��8, ���, ���, ���, �8�validitatea unei decizii, �8�, ���, ���, ���validitatea unui act comunitar, ���, ���, ���vârsta de la care un angajat are dreptul la pensie în �uncţie de se�, �5�


Recommended